You are on page 1of 67

LEZIUNI DISTROFICE

Prof. Univ.Dr. ASCHIE MARIANA

LEZIUNI DISTROFICE
(CELULARE SI INTERSTITIALE)
DEFINITIE

Leziunile
distrofice
sunt
leziuni
patologice
elementare, care reprezinta expresia morfopatologica
a alterarilor metabolice survenite la nivel celular
si/sau tisular.

Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita


perturbarilor metabolice care apar indiferent de cauza procesului
patologic

CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE


Tulburari ale metabolismului
I.
II.
III.
IV.
V.

PROTEINELOR
GLUCIDELOR
LIPIDELOR
MINERALELOR
PIGMENTILOR

TULBURARI ALE METABOLISMULUI


PROTEINELOR
Sinteza proteinelor
este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice:
ribozomi, reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi.
Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite celulare
formate din doua subunitati, in structura carora se gaseste ARN
ribozomal, informatia necesara sintezei proteice fiind adusa in citoplasma
de ARN mesager
Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer,
specific fiecarui aminoacid in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la
codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de ribozom si se continua
cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la
nivelul citirii codonului de terminare din ARN-ul mesager
Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de
unde sunt transportate catre cisternele aparatului Golgi, care asigura
stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care le sintetizeaza si
apoi excretia lor
4

TULBURARI ALE METABOLISMULUI


PROTEINELOR
CLASIFICARE

A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE


Distrofii hidroprotidice citoplasmatice
Distrofia hialina
Distrofia ceroasa
B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE
Distrofia hialina
Distrofia fibrinoida
Distrofia amiloida (amiloidoza)
Distrofia mucoida
5

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Alterari ale membranei citoplasmatice


- In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si,
consecutiv, starea coloida a proteinelor citoplasmatice

Cauze:
In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru
tipuri de injurii:
1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na+ si K+ prin
membrana este un proces activ care necesita consum de ATP)
2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii
membranei celulare)
3. Cresterea Na+ extracelular
4. Modificari de pH ale mediului extracelular
6

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii


membranare; moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din
celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si intre
compartimentele intracelulare.
Modificarile structurale observate la microscopul electronic:
Condensarea cromatinei nucleare
Dilatarea reticulului endoplasmatic
Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor
(in scurt timp mitocondriile se balonizeaza)

Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE


CITOPLASMATICE
In functie de gradul afectarii:

Intumescenta clara
2) Intumescenta tulbure
3) Distrofia granulara
4) Distrofie vacuolara
1)

Toate aceste modificari sunt reversibile.

Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)


Ex. nefroza osmotica
Microscopic
- celulele sunt marite de volum
- citoplasma transparenta, clara
- nucleii mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure
- apare in special la nivelul organelor parenchimatoase (cord, ficat,
rinichi)
- Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu
- la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze
(aspect de carne fiarta)
- Microscopic
- celulele turgescente, cu numeroase granulatii de marimi
diferite in citoplasma
- se constata diferite grade de anizocorie
10

Distrofia granulara
- apare in stadiile mai avansate
- granulatiile intracitoplasmatice sunt
vizibile
- nucleii sunt picnotici
Distrofia vacuolara
- citoplasma tumefiata, palida, clar
conturata, cu putine granulatii
intracitoplasmatice si cu numeroase
vacuole mari, uneori acestea putand
masca nucleul
- celula capata un aspect spumos si
reticular

Distrofie granulovacuolara in celulele


epiteliale ale tubilor renali
Col HE ( 40x)

11

Distrofie
granulo-vacuolara
renala

Celulele tubilor contorti


cu prezenta de granulatii
si vacuole
intracitoplasmatice care
confera celulei aspect
spumos

12

Distrofia hialina intracelulara


( degenerescenta hialina)
-Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii
omogene, acidofile, usor refrigente, care se coloreaza
histochimic de aceeasi maniera cu proteinele
- au aspect:
- de picaturi sferice (cel mai frecvent)
- lanceolat
- retea perinucleara
Distrofia ceroasa
(degenerescenta Zencker)
- apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm)
in stari infectioase grave (febra tifoida)
-tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu spect ceros
- fibrele musculare isi pierd striatiile si au aspect hialin

13

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE

Distrofie hialina- corp albicans ovarian,


stroma cu vase sanguine
Col HE, ob 10x

1) DISTROFIA HIALINA (degenerescenta


hialina)
- consta in transformarea elementelor care
alcatuiesc
interstitiul
intr-o
masa
astructurata, omogena, eozinofila.
- apare la nivelul cicatricelor, seroaselor,
fibroamelor uterine
Macroscopic:
- Hialinul apare albicios, translucid,
consistenta regiunii este crescuta.

14

2) DISTROFIA FIBRINOIDA
- a fost intens studiata in cazul reumatismului poliarticular acut
- apare frecvent in tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al
miocardului si in testurile periarticulare.
- Mai poate apare si in periarterita nodoasa, lupusul eritematos
diseminat, dermatomiozita, placenta (mai ales in cazul
hipertensiunii de sarcina) etc
Microscopic:
- In tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al miocardului,
precum si in tesuturile periarticulare apar leziuni de distrofie
fibrinoida constand in modificari la nivelul substantei fundamentale
si a fibrelor de colagen, care se edematiaza, capatnd aspect
omogen
- n interstitiu se depune o substanta extrem de eozinofila, cu
aspect similar fibrinei, de unde si numele
- n cazuri severe, cand tesuturile in care isi are sediul leziunea
sufera o distructie completa, se poate vorbi de necroza fibrinoida
Microscopia electronica si imunofluorescenta releva faptul ca la
formarea leziunilor de distrofie fibrinoida participa in mare masura
fibrina exsudata
15

Distrofie fibrinoida
placentara

Fibrinoidul
substanta
eozinofila, amorfa,
cu resturi
nucleare si
celulare
16

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE


3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza)
Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul

interstitial.
Amiloidul:
- este o substanta de natura glicoproteica.
- histochimic este metacromatic cu violetul de metil
- se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa aceasta
colorare
- devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T
- Microscopia electronica amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate,
dispuse neregulate. Structura fibrilara permite persistenta
schimburilor nutritive in organelor afectate si, in plus,permite
absorbtia a diferite substante, fapt care ii confera o mare variabilitate
chimica

17

Structura amiloidului
Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din:
- fibrile proteice (95%)
- o glicoproteina (5%)
Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15
forme distincte de amiloid, cele mai frecvente fiind:

tipul AL (amiloid light chain) contine lanturi de imunoglobuline - tip


kappa si lambda
tipul AA (amyloid associated) contine o proteina sintetizata de ficat, fara
structura imunoglobulinica

18

Clasificarea amiloidozelor
In functie de localizare :

I) Amiloidoze sistemice
Ereditare (familiale)
- sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA
- ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal recesiv)
- clinic : episoade febrile si poliserozite
polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere autozomal
dominant)- se descriu depuneri de amiloid la nivelul nervilor periferici

Primare

sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal gamapatiilor


monoclonale (5 15% din pacientii cu mielom multiplu dezvolta
amiloidoza)
se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL
depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul miocardului,
limbii, tubului digestiv, peretilor arterelor, splina, ficat rinichi si mai rar
in peretii arborelui traheobronsic sau parenchimului pulmonar
masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de corp
strain si limfocite
19

Clasificarea amiloidozelor

Secundare
- se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei,
ficatului si rinichilor
Cauze:
frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei
secundare a scazut considerabil datorita tratamentului antituberculos si
introducerii antibioterapiei).
mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat,
dermatomiozitei, rectocolitei ulcerohemoragice, bolii Hodgkin, tumorilor
maligne (in special cele digestive
Localizarea la nivel hepatic:
o
Macroscopic ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta,
culoare cenusie, usor translucid
o
Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul sinusoidelor si
celulele hepatice. (Datorita ingreunarii aportului de substante nutritive si
oxigen, hepatocitele degenereaza)
20

Clasificarea amiloidozelor
Localizarea la nivel renal
Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a
arteriolelor aferente, precum si la nivelul glomerulilor, intre endoteliul
si membrana bazala a capilarelor
Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de
extins, in final putandu-se ajunge la insuficienta renala sau uneori se
poate instala un sindrom nefrotic.
Localizarea la nivelul splinei
Macroscopic splina este voluminoasa, dura,elastica.
Microscopic - amiloidul se depune sub forma

nodulara, mai ales la nivelul arterelor penicilate din corpusculul Malpighi


(splina sagu)
difuz , la nivelul pulpei rosii (splina sunca).
21

Clasificarea amiloidozelor
II) Amiloidoze localizate
afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge,

tiroida, cord, sistem nervos etc.


se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot simula veritabile
tumori
Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca
senila), la nivelul ventriculilor (depunerea de transtiretina) sau la
nivelul atriilor (depozite de hormon natriuretic atrial) poate avea
manifestari clinice variate, de la manifestari minime, chiar
asimptomatice, pana la insuficienta cardiaca.
De asemenea, unele tumori pot suferi modificari de degenerescenta
amiloida de exemplu:
carcinoamele medulare tiroidiene,
feocromocitoame,
tumorile insulelor pancreatice
22

Amiloidoza splenica tipul difuz; col HE


A- depozite de amiloid dispus difuz
P pulpa rosie

Distrofie amiloida splenica


Material amorf, eozinofil, acelular cu
depunere interstitiala
Col. Violet de gentiana, ob. 5x

23

Distrofie amiloida renala;


Depunere de amiloid la nivelul
glomerulilor si tubilor contorti
Col. Rosu de Congo, ob 20x
Amiloidoza renala (A)
Col HE
24

Amiloidoza splenica tipul nodular (mai rar)


Amiloidul (A) se depune la nivelul pulpei albe; col HE

25

Amiloid la nivelul vaselor


Biopsie rectala
Ep- epiteliul glandular rectal
A - amilod

Amiloidoza localizata:
carcinom medular tiroidian
Amiloidul este prezent doar
in interiorul tumorii

26

Amiloidoza hepatica
amiloidul se depune in
spatiile sinusoidale
hepatice (A); Hepatocitele
(H) sunt atrofice

Amiloidoza cardiaca
Amiloidul se acumuleaza in
peretii vaselor miocardice (V)

27

Distrofia mucoida
Se intalneste in interstitiile conjunctive, unde se
acumuleaza glicoproteine. Acestea apar mai ales
la nivelul tesutului subcutanat la pacientii cu
mixedem. Infiltrari similare apar la nivelul
articulatiilor, burselor seroase, tecilor tendinoase,
dar si in tumori conjunctive de tipul mixoamelor,
mixocondroamelor si mixosarcoamelor fapt care le
confera un aspect gelatinos.

TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR


A) GLICOGENEZE

grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in diferite


tesuturi.
s-au descris zece entitati, toate avand tranzmitere genetica autozomal recesiva
(exceptie tipul VIII de glicogenoza cu tranzmitere X-linkata), manifestarile clinice
depinzand de organele afectate
Cele mai frecvente:
tipul I boala von Gierke

Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie si se datoreaza


absentei glucozo-6 fosfatazei care desfosforileaza glucoza-6 fosfat.
Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat.
Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in nucleul
hepatocitelor, determinand o hepatomegalie importanta, adesea insotita de
steatoza marcata
Tipul IV boala Andersen
Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel hepatocitar
de molecule de glicogen ramificate, cu greutate moleculara mare.
Examenul histopatologic incluzii intracitoplasmatice hepatocitare mari, slab
eozinofile, omogene, similare celulelor groun glass observate in hepatita
cronica cu virus hepatitic B ( incluziile din boala Andersen au aspect diferit in
microscopia electronica si nu sunt pozitive imunohistochimic pentru Ag HBs)

29

TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR


B) MUCOPOLIZAHARIDOZE
Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide cu
greutate moleculara mare (condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan
sulfat, dermatan sulfat ) in organele parenchimatoase si in sistemul
nervos, de regula in macrofage; de asemenea se constata eliminarea
urinara a mucopolizaharidelor.
se clasifica in 7 categorii (tip I VI)
Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a
aparatului cardiovascular , hepatosplenomegalie, retard mental
Sunt afectiuni transmise autozomal recesiv (exceptie tipul II- boala
Hunter, cu tranzmitere X-linkata recesiva)
Se datoreaza unor defecte enzimatice la nivel lizozomal

30

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR


I) Tulburari ale metabolismului trigliceridelor:
A) Steatoza
1.
2.
3.
4.

Steatoza hepatica
Steatoza extrahepatica
Sindromul Reye
Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice

B) Patologia tesutului adipos


1.
2.
3.
4.
5.

Obezitatea
Lipomatozele
Citosteatonecroza
Granulomul lipofagic
Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)

II) Tulburari ale metabolismului colesterolului


III) Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe
1.
2.
3.
4.

Gangliozidoze
Cerebrozidoze
Sulfatidoze
Sfingomielinoza (boala Niemann Pick)
31

STEATOZA
Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea
excesiva de trigliceride in celule
Histopatologic
Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu formol,
deshidratare si includere in parafina) se evidentiaza indirect prin prezenta
unor vacuole optic goale, cu limite precis trasate, datorita dizolvarii
trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii
Daca se efectueaza sectiuni la gheata, trigliceridele pot fi evidentiate prin
folosirea de coloranti liposolubili (Suddan)
CAUZE:
A. Aport crescut (hiperlipidemiile)
B. Tulburari metabolice:

1.
2.
3.
4.

Anoxia
Intoxicatiile metalele grele: arsenic, mercur, cloroform, tetraclorura de carbon
Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie
Deficitul factorilor lipotropi necesari sintezei fosfolipidelor la nivel hepatic
32

Steatoza hepatica
Este cea mai frecventa forma de steatoza, reprezentand acumularea
de trigliceride la nivelul hepatocitului
Macroscopic:
Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea
normala, consistenta redusa
La sectionare parenchimul hepatic are culoare galbena

Microscopia electronica - picaturile de grasime apar ca vezicule


transparente, nedelimitate de o membrana structurala

In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:

Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3)


Zona intermediara (zona acinara 2)
Zona periportala (zona acinara 1)
Intreg lobulul steatoza panacinara
33

STEATOZA HEPATICA

Daca testul hepatic a fost prelucrat la


parafina si apoi sectiunile sunt
colorate cu hematoxilina- eozina,
celulele
apar
vacuolizate,
transparente, cu citoplasma dispusa
la periferie si nucleii proeminand intro portiune a inelului citoplasmatic
Vacuole optic goale,
intracitoplasmatice

34

STEATOZA HEPATICA

In cazul preparatelor sectionate


la criotom si colorate cu Sudan
celulele hepatice apar
ca
purtand un numar mare de
picaturi lipidice colorate
in
rosu -portocaliu sau o singura
vezicula lipidica centrala mare

35

STEATOZA EXTRAHEPATICA

Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in


diferite tesuturi, dar alterarile cele mai marcate se intalnesc in
rinichi si miocard, si in unele tumori.
Steatoza renala:
- Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica
- se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele
epiteliului contort proximal
La nivel miocardic:
- Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte
cvasinormale
- apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor
de lipide in fibrele miocardice

36

SINDROMUL REYE

37

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS


I) OBEZITATEA
Definitie cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.

NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura tisulara


si celulara nu sunt afectate

II) LIPOMATOZELE
Definitie afectiuni in care structurile normale constituente ale unui
tesut sau organ sunt inlocuite prin tesut adipos
Clasificare - in functie de mecanismul de producere
Fiziologic atrofia maduvei hematogene sau a timusului
Patologic lipomatoza pancreasului, suprarenalelor,paratiroidelor,
ganglionilor limfatici, muschilor scheletici

38

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS


III) CITOSTEATONECROZA

Este rezultatul digerarii lipidelor din tesutul adipos prin


intermediul unei lipaze
Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul
pancreatitei acute hemoragice, in cursul careia enzimele
pancreatice sunt activate intratisular
Fiziopatologie sub actiunea lipazei se produce scindarea
grasimilor neutre in acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se
combina cu ionii de calciu rezultand sapunuri de calciu
insolubile

39

CITOSTEATONECROZA
Macroscopic apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit in pete de
spermantet) la nivelul tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon

Microscopic
zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete intunecate, de
forma neregulata, colorate cu hematoxilina.
In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin sub forma de
detritus.
In jur apar histiocite care se incarca cu lipide

Citosteatonecroza pancreatica
Col HE, ob 10x

40

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS


Steatonecroza
- Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme,
substante iritante, anoxie locala) la nivelul sanului, tesutului adipos
subcutanat etc
IV) GRANULOMUL LIPOFAGIC

in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt


distruse, iar lipidele eliberate de la nivelul lor sunt fagocitate de
histiocite; uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele gigante
multinucleate TOUTON

Apare la nivelul sanului si in tesutul celular subcutanat.

41

TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI


Hiperlipidemiile sunt insotite de depunerea de colesterol in peretii arterelor
unde favorizeaza dezvoltarea placilor de aterom si in celulele sistemului
reticulohistiocitar dand nastere xantoamelor

Placa de aterom aortica; detritusuri


celulare, lipide (in rosu), media distrofica
Col Scharlah, ob 10

42

Xantoamele
Sunt acumulari de histiocite cu
citoplasma
spumoasa,
datorita
acumularii de picaturi fine de lipide
Uneori includ si celule plurinucleate
incarcate lipidic, inconjurate de o
reactie inflamatorie si fibroza
Xantoamele sunt localizate
la nivel dermic in pleoape (xantelasma), la nivelul pliurilor
in tesuturile profunde tendoane, periost

43

TULBURARI ALE METABOLISMULUI


COLESTEROLULUI
Acumularea locala de lipide poate avea loc si independent de cresterea
lipemiei plasmatice. Lipidele se pot depune in histiocite sau in alte tipuri de
celule
La nivel histiocitar procesul are loc :
in peretii abceselor, unde lipidele provenite din piocite sunt fagocitate de
histiocitele prezente in focarul inflamator
In focarele inflamatorii cronice din alveole pneumonie xantomatoasa
In infarctul cerebral unde lipidele provenite din degradarea mielinei sunt
fagocitate de histiocite si de nevroglii.
In nefroza lipoidica celulele tubulare renale se incarca cu picaturi de
lipide, in special esteri de colesterol, ca o consecinta a cresterii
permeabilitatii glomerulare care permite filtrarea de colesterol in spatiul
subcapsular.
Lipodistrofia intestinala
(boala Whipple) se caracterizeaza prin
acumularea la nivelul mucoasei si submucoasei intestinale, in ganglionii
mezenterici si in alte viscere de grasimi neutre, lipide nesaturate, cristale
de colesterol si de acizi grasi.
44

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR


COMPLEXE
Lipoidozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau
substante asemanatoare acestora lipoide.
Forme

Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimat constitutional

Sporadice cauza necunoscuta


Fiziopatologie
Lipidele normale sau anormale se acumuleaza

in celulele sistemului reticulohistiocitar lipidoza generalizata

In anumite structuri ale sistemului nervos neurolipidoza


Clasificarea- in functie de :
Natura deficitiului enzimatic
Tipul de substanta acumulata in celule
Evolutia manifestarilor clinice

45

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR


COMPLEXE
Cele mai frecvente tipuri de lipoidoze SFINGOLIPIDOZE- se descriu
patru entitati separate:
1.
Gangliozidoze
2.
Cerebrozidoze
3.
Sulfatidoze
4.
Sfingomielinoze
Gangliozidozele
Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza
in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii
cea mai cunoscuta - boala Tay Sachs ( idiotia amaurotica):se
manifesta din primele luni de viata prin retard psihomotor si prezenta
pe macula retiniana a unei pete de culoare rosie aprinsa.
46

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

CEREBROZIDOZE
-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate de
ceramide

Boala Gaucher
Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti
Se tranzmite autozomal recesiv
Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi
Clinic splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii
Se datoreaza acumularii de histiocite Gaucher celule de 20- 80
microni diametru, citoplasma clara, omogena sau fibrilara, datorata
supraincarcarii cu glucocerebrozide
Uneori se poate asocia cu perturbari biochimice mai complexe
gammapatie monoclonala, deficienta de factor IX
47

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR


COMPLEXE

Boala Gaucher hepatica- celule Gaucher cu


citoplasma cu aspect de hartie creponata.
Col PAS, ob 40x

Splina Gaucher- celule Gaucher


Col PAS, ob 40x

48

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR


COMPLEXE
Sulfatidoze
- se datoreaza deficientei de
arilsulfataze
- Clinic : intarzierea dezvoltarii sau
degradarea progresiva a facultatilor
psihomotorii
Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick
- se tranzmite autozomal recesiv
- decesul survine pana la atingerea
varstei de doi ani
- clinic
hepatosplenomegalie importanta,
poliadenopatii, atrofie cerebrala,
decalcificari
osoase,
intarzierea
dezvoltarii staturoponderale
49

Boala Niemann Pick splenica;


Celule Niemann Pick cu citoplasma spumoasa, limfocite
Col HE, ob 20x

Tulburari ale metabolismului


pigmentilor

Acumularea de substante pigmentare in tesuturi


caracterizeaza o serie de procese patologice.
Pigmentii pot fi de natura:
endogena, cei mai importanti fiind hemoglobina,
melanina si cromolipidele
exogeni cum ar fi argintul, plumbul, fierul, cuprul

50

Hemoglobina

Catabolismul hemoglobinei, in mod normal, debuteaza


prin deschiderea nucleului porfirinic printr-o reactie de
oxidare. Se formeaza astfel verdoglobina care contine
fier feric usor detasabil.
Pierderea fierului si a globinei duce la formarea de
biliverdina, pe care biliverdin reductaza o transforma in
bilirubina. Bilirubina trece in sange sub forma ei
neconjugata, legata de albumine. Apoi este preluata de
hepatocite, conjugata si eliminata in bila.
In anumite conditii, hemoglobina poate fi degradata la
hematoidina si hematina.

51

Pigmentii biliari

Boala caracterizata prin cresterea nivelului de bilirubina


in sange peste valoarea de 1 mg/dl se numeste icter.
Sindromul icteric se caracterizeaza prin colorarea, de
intensitate variabila, a tegumentelor, mucoaselor,
seroaselor si viscerelor datorita impregnarii cu bilirubina.
In functie de nivelul la care a avut loc disfunctia, se
descriu mai multe tipuri de ictere:
Prehepatice
Hepatocelulare
Obstructive

52

Ictere prehepatice

In aceasta categorie se incadreaza icterele hemolitice,


datorate sintezei unei cantitati prea mari de bilirubina,
care depaseste capacitatea de preluare si conjugare
hepatica. Nivelurile de bilirubina neconjugata si conjugata
sunt crescute
La nou nascuti, la care bariera hemato-encefalica nu este
suficient de dezvoltata, bilirubina neconjugata traverseaza
bariera si ajunge in substanta cenusie cerebrala cu
alterarea metabolismului oxidativ de la acest nivel.
Urobilinogenul este crescut atat in fecale cat si in urina

53

Ictere hepatocelulare

Sunt consecinta incapacitatii hepatocitelor de a conjuga


bilirubina rezultata din metabolizarea hemoglobinei
Acest lucru poate fi datorat unor insuficiente enzimatice
congenitale ( sindromul Dubin-Johnson, sindromul
Gilbert,
sindromul
Crigler-Najjar)
sau
afectarii
hepatocitelor din maladiile virale, intoxicatii
Sindromul Gilbert este o forma de de icter congenital in
care sunt afectate etapele de captare si conjugare
hepatocitara a bilirubinei neconjugate
Se
manifesta
prin
icter,
nu
apare
prurit,
hiperbilirubinemia este de tip indirect, nu atinge valori
mari (maximum 3 mg/dl)
Icterul diminueaza la administrarea de fenobarbital
54

Sindromul Crigler-Najjar se caracterizeaza prin cresteri


ale bilirubinei indirecte
Au fost descrise doua forme de boala in functie de
gradul de afectare al bilirubin UDP-glucuroniltransferazei
absenta completa a enzimei defineste tipul I de boala,
reducerea activitatii ei apare in tipul II
Sindromul Dubin-Johnson este o afectiune genetica cu
transmitere autosomal-recesiva ce presupune un deficit
al excretiei bilirubinei conjugate in sange asociat unui
defect al metabolismului coproporfirinelor . In urina se
constata cresterea coproporfirinei I in contextul unei
cantitati normale de coproporfirina totala
Sindromul Rotor se transmite autozomal recesiv si este
similar sindromului Dubin-Johnson
55

Icterele obstructive

Se datoreaza impedimentului in evacuarea bilei in urma


unui obstacol pe caile biliare intra sau extrahepatice. Se
asociaza cu prurit.
In sange valoarea bilirubinei conjugate este mult crescuta.
Microscopic, in ficat se remarca prezenta proliferarii
neocanaliculare
periportale
,
pigment
biliar
interhepatocitar, cu leziuni distrofice variate mergand pana
la degenerescenta balonizanta reticulare, prezenta in
hepatocite a unor depozite fine de cupru si cresterea
proteinei asociate cuprului, trombi in canaliculele biliare

56

Melanina

Melanina este sintetizata la nivelul pielii, in coroida si in unele regiuni ale creierului.
Sinteza ei pleaca de la tirozina sau de la substante care contin tirozina.
Pigmentul este produs in melanocite, care, odata sintetizat si depozitat in granule
citoplasmatice, il transfera celulelor epiteliale
Tulburarile metabolismului melaninei au loc fie in sensul cresterii hiperpigmentari
localizate si generalizate, fie in sensul diminuarii sintezei hipo sau depigmentari

Pigment melanic intr-un caz de


melanom malign
57

Hiperpigmentarile
focalizate
include
cloasma
gravidica, hiperpigmentarea mameloanelor si vulvei
la gravide, nevii pigmentari, petele ,, cafea cu lapte
din neurofibromatoza Recklinghausen.
Hiperpigmentarile generalizate se descriu in cadrul
bolii Addison (insuficienta suprarenaliana)
Depigmentarile sunt intalnite la nivelul unei cicatrici,
in vitiligo, si in albinism

58

Cromolipidele

Din aceasta categorie fac parte mai multi pigmenti constituiti din lipide sau
derivati oxidati ai acestora si care contin o grupare prostetica cromogena
Lipofuscina este considerata pigmentul de uzura; provine din lipide si
lipotroteine prin oxidarea acestora si apare in toate celulele organismului,
pe masura inaintarii in varsta
Apare in cantitate mare in fibrele miocardice in atrofia bruna a miocardului,
in general fiind dispusa perinuclear . Pigmentul are culoare bruna in
hematoxilin-eozina
Ceroidul apare in cadrul tulburarilor nutritionale grave si in unele maladii
degenerative ale sistemului nervos central.

Lipofuscina la
nivelul ficatului

59

Nucleoproteine

Guta se caracterizeaza prin depunerea de cristale de urat si acid uric la nivelul


articulatiilor in sinoviala, cel mai frecvent fiind afectati halucele, apoi genunchii si
mana, la nivel renal (litiaza urica) si depuneri nodulare subcutanate la nivelul
pavilionului urechii si pleoape
Microscopic este specific toful gutos format din:
Cristale de urat de sodiu in centru
Limfocite
Celule gigante de corp strain
Fibroblaste la periferie

60

Tof gutos: inflamatie granulomatoasa de


corp strain in jurul depunerilor de urati

Tulburari ale metabolismului cuprului

Boala Wilson este o boala autozomal recesiva caracterizata


prin depunerea cuprului la un nivel toxic in ficat, creier, ochi
(degenerescenta hepato-lenticulara).
Leziunile hepatice constau intr-o succesiune de evenimente ce
implica steatoza, hepatita acuta, apoi cronica si in final ciroza
Degenerescenta lenticulara consta in acumularea de cupru in
neuroni si celulele gliale din corpii striati, manifestandu-se
printr-un sindrom extrapiramidal
La nivel ocular apar depozite de cupru (verde-brun) la nivelul
corneei cu aparitia inelului Keiser-Fleicher

61

Tulburari ale metabolismului fierului

Hemosiderina este un pigment brun-galbui, insolubil in


apa si in solventii organici obisnuiti. Contine fier greu
imobilizabil. Cresterea cantitatii de hemosiderina apare
in situatii diverse: hemoragii intratisulare sau extravazare
de hematii, staza pulmonara prelungita cu hemosideroza
pulmonara consecutiva, anemii hemolitice, pacienti cu
transfuzii repetate care nu primesc chelatori de fier
Cresterea cantitatii de hemosiderina peste limitele
normale poarta numele de hemosideroza.
Hemocromatoza reprezinta afectiunea care asociaza
hemosideroza generalizata cu ciroza hepatica.

62

Este caracterizata prin aparitia de depozite masive de


hemosiderina in celulele sistemului reticulo-histiocitar si,
ulterior, in hepatocite, celulele acinilor pancreatici,
glandelor endocrine, eventual la nivelul articulatiilor mici
ale mainii si piciorului
In final se ajunge la ciroza, la care este frapant continutul
extrem de mare din fier din hepatocite , celulele Kupffer si
din benzile de fibroza care izoleaza nodulii ; la nivel
pancreatic distrugerea insulelor Langerhans duce la
instalarea diabetului zaharat.
Tegumentele sunt hiperpigmentate de unde si denumirea
de diabet bronzat a bolii
63

Tulburari ale metabolismului calciului

Calcificarile distrofice apar pe zone de necroza, in conditiile unei calcemii


serice normale
Calcificarile metastatice apar prin depunerea calciului in tesuturile vii,
secundar unei hipercalcemii serice . Macroscopic se constata o serie de
granule albe, dure, iar microscopic se constata un material intens
bazofilic, amorf intra sau extracelular cu evolutie spre osificare.

Depozite bazofile (calcificari) inconjurate de un tesut


fibro-conjunctiv dens. Condrocalcinoza
64

Litiaza (calculoza) reprezinta precipitarea sarurilor de


calciu in jurul unei celule necrozate, colonii microbiene
si propagarea lor extracelulara prin tulburari de
metabolism. Patogeneza presupune doua evenimente:
- formarea matricei organice
- cristalizarea sarurilor de calciu in 3 etape
(suprasaturare, nucleere, acretie)
Calculii pot fi biliari sau renali

65

Rahitismul reprezinta o mineralizare inadecvata a


matricei osteoide datorita deficitului de vitamina D,
leziunea de baza fiind localizata la nivelul cartilajelor de
crestere
Morfologic se constata urmatoarele modificari:
-aplatizarea oaselor occipitale (craniotabes), bose
frontale (frunte olimpiana), iar la presiune digitala
oasele se infunda ,,ca o minge de ping-pong
-stern proeminent ,,in carena sau
infundat ,,de
cizmar
-calcificarea articulatiilor condro-sternale ,,mtnii
costale
-tibie ,,in iatagan, genu valgum/varum, fracturi ,,in
lemn verde
Bazin cu aspect ,,in trefla cu spondilolistezis
66

Bibliografie

1. Raphael Rubin, Strayer D.S. Rubins Patholgy; Clinicopathologic


Foundations of Medicine; ed. 5; 2008
2. Robbins and Cotran - Pathologic Basis of Disease 7th edition; editura
Elsevier Saunders, 2008
3. Rosai and Ackermans Surgical Pathology . 9th ed.
4. Heptinstalls pathology of the kidney sixth ed. 2007