You are on page 1of 74

Prof. univ. dr.

Pompillu TEODOR

INTRODUCERE iN ISTORIA ISTORIOGRAFIEI DIN ROMANIA

Cuprin!

PREFATA. 7

Introducerc. lstoria istoriografiei in Romania 9

Analistica naedievaIi IBOldoveani 20

Conceppa ti . .toda istoricl a analistieii ,i cronisticii medievale 23

Croailtica ~ului al XVI-lea 28

~ __ sti a secolului at XVI-lea 43

IJtarii¥IIIa teCOlutui at XVII-lea 53

Umri _I moldo-muntcan: de la eroniei la istoriile umaniste 53

....... iJuministl 73

IItcricJIrafia rornantici 84

IItoriasrafia rominl sub semnul spiritului eritie 92

A.D. Xenopol ,i sinteza istorici romineascl · 94

lItoriografia din Rominia in perioada intcrbelici 103

Scena istoriografici romini postbelici 112

Directii ,i orientlri in istoriografia actuali 128

PREFATA

Idcea unui manual eonsaerat istoriei istoriografiei din Rominia ni s-a parut oportuni in noile imprejuriri de dezvoltare ale culturii istorice actuale. Autorul acestui manual a publicat cu ani inainte 0 antologie, intitulatA Evolutu: gdndini istorice romdl1elti (1970), ce a cunoscut 0 versiune gennani ,i 0 antologie a istoriografiei ramine in pcrioada medievali $i premodema in limba maghiarl, precum $i una consacratA istoriografiei materialist istorice. Adiacent autorul a dat la lumini $i doui volume dedicate istoriografiei rominqti in secolul

alXX-lea.

Lrtre timp progresele ficutc de istoria istoriografiei sunt cvidente,

datoriti unor distin$i colcgi ca Alexandru Zub $i Luciana Boia, Vasile Cristian la care se asociazi studiile lui ~erban Papacostca, despre Nicolae Iorga $i Gh.l. Britianu, ale lui Andrei Pippidi dedicate opcrei lui Nicolac Iorga $i Mihai Berza, Aceste contributii fac nccesari 0 rcluare a cvolutici istoriografiei rorninc$ti la nivelul unui manual dcItiatt studcnti10r in primul rind.

Cercetlrilc uitimcior decenii au proiectat noi lurnini asupra

istoriografici mcdievale, prin reconstituirca $i interpretarea istoriografiei medicvale prin Bernard Guenee, iar in cadrul istoriografiei medievale rorninefti temciniccle studii ale lui Leon Simanschi, care fac necesari reluarea problematicii istoriografiei evului mediu propriu-zis. Adiacent se constati apari~a unor monografii $i studii despre serisul istoric al eronicarilor umani$ti, despre istoriografia urnanisti de la umanismul transilvinean la perioada modemi in care se plaseaza Dimitrie Cantemir alituri lohann Filstich, Samuel Koleseri, Valentin Frank von

Frankenstein.

Spre deosebire de tcntativcle anterioare, am redactat capitole de

sinteza despre diferitele eurcntc $i, in 0 serie de rnicromonografii, 0

8

Pompiliu 7'EODOR

bibliografie a operei ~i consideratii despre istoricii care au ilustrat istoriografia din Romania, rornini., maghiari ~i sasi. Am ineercat sa refac formapa intelectuala, conceptia, metoda ~i genurile cultivate. Constient de riscurile unor omisiuni, tinem sa precizam ca dintre istoricii actuali am retinut pe eei care au creat scoli istorice. Suntem convinsi ca selectia poate sa fie ~i alta, dar credem ca nu am savill it grave erori. De asemenea credem cl judecatile de valoare atat in selectie cit ~i in cazul istoricilor actuali sau aproape de noi, reprezinti un punct de vedere personal. Oricum un manual nu poate cuprinde complexitatea spectrului istoriografic contemporan, diversitatea direcpilor, oppunilor $i conceptiilor profesate de un istoric sau altul. Este posibil ca in viitor sa acoperim lacuncle existalte si mai cu seama istoriografia maghiari ,i gennani care soliciti 0 cercetare suplimentarl.

in incheiere, exprimam recunostinta noastri fali de colegii care au cultivat acest domeniu al istoriei istoriografiei, care Incetcazl astfel si fie considerat in marginaliile cunoasterii istoriee. impirti$im convingerea ci studentul in istorie trebuie sA stie cine sunt marii istorici ~i ce au seris de-a lungul varstelor istoriee. Istoria istoriografiei este 0 istorie in schimbare, asemenea vietii, ce evolucazl 0 dati cu ca, cA istoria pc care 0 cunoastem este istoria pe care istoricii 0 scriu $1 nu istoria In rea1itate. Istoria scrisului istoric are tocmai din acest punet de vedere 0 vaIoare formativa pentru eel ce se inipazi in meseria de istorie.

INTRODUCERE.

ISTORIA ISTORIOGRAFIEI iN ROMANIA

Istoria istoriografiei din Romania are ca obiect cercetarea scrisului istoric de la eele dintai manifestiri pan! in perioada actuali. Designata potrivit terminologiei uzitate ca istorie a scrisului istoric, aeeasti ramuri a cunoasterii istorice a devenit un teren de investigare $i disciplina universitara de sine statatoare in ultimele deeenii. Istoria istoriografiei in spatiul Romaniei are in vedere istoria scrisului istoric. aparitia, evolutia acestuia de la evul mediu \a perioada con~emporani~ inclusiv istoriografia imediati, principalele curente istonografice ~l personalitatile care le-au ilustrat.

Potrivit unei acceptiuni actuale istoria scrisului istorie cuprinde producpa istoriografica dintr-o perioadi, curentele ~i personalitipl~ care i-au marcat evolutia ~i impaetul istoriei in societate. Este de repnut 0 observatie a lui Bernard Guenee, specialistul prin excelenta al istoriei istoriografiei medievale, prin care atragea atenpa asupra faptului ci istoria pe care 0 cunoastem este istoria pe care 0 scriu istoricii ,i nu istoria realitate, cu aIte cuvinte cunoasterea istorica. Istoria istoriografiei i,i asumi teluri care tree dincolo de simpla curiozitate, ea fiind investiti cu atributii suplimentare fiind un demers comparabil cu cunoasterea istorica in general, ea avind ca obiect scrisul istoric ce urmeazi sa fie eva1uat in raport de 0 seama de factori care au conditionat aparipa lui.

Istoria istoriografiei din spatiul Rominiei urmareste cunoasterea marilor curente in care s-a incadrat scrisul istoricilor, conceptiile profesate, teoria ,i metodele, ideile social-politice, rostirea istorica, Deci istoria istoriografiei nu este un repertoriu de personalitati, titluri de opere. ci 0 reconstituire a evolutiei cunoasterii istorice de-a lungul epocilor. intr-o viziune actuali aceasti disciplina i,i propune infap$area

10

POlllp/11II TFO])OJ?

culturii istorice, [inand seama eel istoria este vie asemenea viejii ~i evolueaza odata eu ea. (Georges Lefebvre).

Metodologic, istoria istoriografiei din Romania este chemata sa rispunda la un set de probleme menite sa situeze scrisul istoric, cum sunt: locul istoriei intr-o cultura, cine au fost istoricii. cum ei au lucrat, cum au intreprins cunoasterea trecutului, cine i-a citit, ce cunostinte si imagini au transmis posteritatii, cum au inraurit mentalitatea perioadelor. in esenta, rispunsulla aceste intrebari traseaza caile prin care istoricii, popoarele in cazul nostru rornanii 'ii natiunile conlocuitoare, au reflectat asupra trecutului si cum aceasta reflecsie s-a referit la viata oamenilor in continuitatea varstelor istorice. De fapt, ne intereseazi ce s-a schimbat? Ce forte au actionat in schimbare? Ce constituie continuitajile 'ii discontinuitatile?

Sa observam totodati ci istoria istoriografiei a avut propria ei evolutie atat in cultura istorica universala cat si in istoriografia din Romania. Ca domeniu de cercetare 'ii disciplina universitara istoria istoriografiei nu are 0 veehime deosebita daca luam in considerare lucrarile incadrabile acestei cercetari specifice. In acest sens menticnarn cartea colectiva Introduction a l 'historiographie roumatne jusqu 'en 1918 (1964) in care prevaleaza 0 concepjie politico-ideologica, la care se asociaza 0 tematica, apiiruta paralel, consacrata evolutiei istoriei istoriogafiei din Romania conceputa pe curente: Lstoriografia moderna din Romania. incercarea de pertodizare ~t fixare a pnncipalelor curente ~I tendinte (1964). Periodizarea, de fapt 0 tematica, pentru istoria istoriografiei, din spapul romanesc, este tributara conceptiei lui Eduard Fueter care a expus istoria istoriografiei incepind cu Renasterea ~i umanismul. Deopotriva insi cele doua lucrari, cea dintii lucrare aparuta sub redactia unui colectiv din care ficeau parte Miron Constantinescu, Stefan Pascu, Eugen Stinescu etc., a doua sub semnatura lui Stefan Pascu ~i Eugen Stanescu sunt incadrabile unui conceptii accentuat politico-ideologice, unui dogmatism materialist istoric. Lucrarile au tnsa meritul de a fi

tntroducere in IsIOrl<J istonografiei din Ronuima

II

constituit un inceput, impulsionand 0 investigate intr-un domeniu cultivat in istoriografiile europene ~i din afara continentului.

in ordine cronologica, s-a publicat 0 antologie de texte reprezentative din istoriografia romana, insotite de biobliografiile istoricilor, intitulata Evolutia gandt"i istortce romdnesti (1970) in care s-a expus formapa istoricilor, conceptia, metoda, ideile politicoideologice ~i expresia istorica, Punctul de vedere al autorului, Pompiliu Teodor, este eel al istoriei istoriografiei universale, C1$a cum domeniul s-a constituit la acea data. Lucrarea are 'ii 0 versiune in limba germana, DIe Entwtcklung des Rumanischen Geschtsschreibung (1973) careta i s-a asocial 0 antologie a istoriografiei romanesti in limba maghiara pina la inceputul secolului al XVIII-lea. Acelasi autor a publicat Din istone materialist istorica romdneasca (1972) care poarti arnprenta epocii traversate, utila totusi cu unele rezerve,

Din lucrarile consacrate istoriei istoriografiei rornanesti sunt de amintit cursu I universitar al lui Lucian Boia, Evolutia istonografiei romdne, ed. ] ~i II in care sunt prezentate principalele curente prin raportiri la cadrul general al istoriografiei europene. Profesorul Lucian Boia a publicat 'ii 0 lucrarea intitulati Man istorici ai lumtii; 1978), care Be asocia sintezei lui Vasile Cristian, Istortografia generala (1976). Din lucrarile lui Vasile Cristian amintim Istoriografia palOptiltil (1996) 0 incursiune in opera istoricilor din generatia de la patruzeci ~ opt. Mentionam in aceasta ordine de idei cartea lui Lucian Nistase. Generatte $; schimbare in tstoriogrofia romand. ~far$Uul secolului XIX $i inceputul secolului XX (/999). Sub redactia lui Lucian Boia: Great Historians from Antiquity to I ROO. An International Dictionary si Grear Historians of the Medesn Age. An International Dictionary, Greenwood Press. New York - Westport-London, I QS9 si 1991.

in perioada de paoa la 1989 au fost publicate peste hotare cateva lucrari consacrate istoriografiei romane in epoca dogmatismului, semnate de Michael J. Rura, Reinterpretation ofHistory as a Metod or Furthering Communist In Rumania: A Study in comparative

10

Pomptliu TF:(JOUR

culturii istorice, tinand seama ca istoria este VIC asemenea vietii si evolueaza odata cu ea. (Georges Lefebvre).

Metodologic, istoria istoriografiei din Romania este chemata sa riispunda la un set de probleme menite sa situeze scrisul istoric, cum sunt: locul istoriei intr-o cultura, cine au fost istoricii, cum ei au lucrat. cum au intreprins cunoasterea trecutului, cine i-a cit it, ce cunostinte si imagini au transmis posteritatii, cum au inraurit mentalitatea perioadelor, in esenti, rispunsulla aceste intrebari traseaza caile prin care istoricii, popoarele in cazul nostru rornanii $i natiunile conlocuitoare, au reflectat asupra trecutului si cum aceasta reflecsie s-a referit la viata oarnenilor in continuitatea varstelor istorice. De fapt, ne intereseazi ce s-a schimbat? Ce forte au actionat in schimbare? Ce constituie continuitatile $i discontinuitatile?

Sa observam totodati ca istoria istoriografiei a avut propria ei evolutie atat in cultura istorica universala cit $i in istoriografia din Rominia. Ca domeniu de cercetare $i disciplina universitara istoria istoriografiei nu are 0 vechime deosebita daca luam in considerare lueririle incadrabile acestei cercetari specifice. in acest sens menponarn cartea colectiva Introduction a J 'histortographie roumaine jusqu 'en J 918 (1964) in care prevaleaza 0 conceptie politico-ideologica, la care se asociaza 0 tematica, aparuti paralel, consacrata evolupei istoriei istoriogafiei din Romania conceputa pc curente: Istoriografta moderna din Romdnia. incercarea de perioduare Ii fixare a principalelor curente l' tendinte (1964). Periodizarea, de fapt 0 tematici, pentru istoria istoriografiei, din spapul rominesc, este tributari conceptiei lui Eduard Fueter care a expus istoria istoriografiei incepand cu Renasterea ~i umanismul. Deopotriva insa cele dou! lucrari, cea dintai lucrare aparuta sub redactia unui colectiv din care flceau parte Miron Constantinescu, Stefan Pascu, Eugen StAnescu etc., a doua sub semnatura lui Stefan Pascu ~i Eugen Stinescu sunt incadrabile unui conceptii accentuat politico-ideologice, unui dogmatism materialist istoric. Lucrarile au insa meritul de a fi

I I

Introducere ill istorto .stonografie) din Romania

11

constituit un inceput. impulsionand 0 investigare intr-un domeniu cultivat in istoriografiile europene ~i din afara continentului.

in ordine cronologica, s-a publicat 0 antologie de texte reprezentative din istoriografia romana, insotite de biobliografiile istoricilor, intitulata Evolutia gandirii istortce romdnesti (1970) in care s-a expus formatia istoricilor, conceppa, metoda. ideile politicoideologice $i expresia istorica. Punctul de vedere a1 autorului, Pompiliu Teodor, este cel al istoriei istoriografiei universale, asa cum domeniul s-a constituit la acea data. Lucrarea are ~i 0 versiune in limba germana. Die Entwtcklung des Rumanischen Geschtsschretbung (1973) cireia i s-a asociat 0 antologie a istoriografiei romanesti in limba maghiari pana la inceputul secolului al XVIII-lea. Acelasi autor a publicat Din tstone materialist tstoricd romdneascd (1972) care poarti amprenta epocii traversate, utili totusi cu unele rezerve.

Din lucrarile consacrate istoriei istoriografiei romanesti sunt de amintit cursul universitar al lui Lucian Boia, Evolutia istoriagrafiei romdne, ed. I $i 11 'in care sunt prezentate principalele curente prin rapolUri la cadrul general al istoriografiei europene. Profesorul Lucian Boia a publicat $i 0 lucrarea intitulata Mari istorici ai lumiit 1978), care Be asocia sintezei lui Vasile Cristian, Istortografia generala (1976). Din lucrarile lui Vasile Cristian amintim Istoriografia paloptiltd (1996) 0 incursiune in opera istoricilor din generatia de la patruzeci " opt. Menponam in aceasta ordine de idei cartea lui Lucian Nistase. Generatie st schimbare in tstoriografia romano. ~fdr$illil secolulut XIX Ii tnceputul secolului XX (/999). Sub redactia lui Lucian Boia: Great Htstorians from Antiquity to /lIOO. An International Dictionary si Great Historians of the Medesn Age. An International Dictionary, Greenwood Press. New York - Westport-London, 1989 si 1991.

in perioada de pans la 1989 au fost publicate peste hotare cateva lucrari consacrate istoriografiei romane in epoca dogmatismului, semnate de Michael J. Rura, Reinterpretatton ofHistory as a Metod or Furthertng Communist In Rumania: A Study In comparative

12

Pomptliu tn n )( m

Historiography (1961), Dionisie Ghermani, Die Kommunistiche Umdeutung der Rumanischen Geschichte unter Besondere Berucksichtigung des MitleJailers(l967). 0 mentiune se cuvine sintezei lui Frederick Kellog, U istorie a istoriografiei romdne (versiunea romana 1996). Lucrarea este conceputa din perspectiva unei periodizari personale in cafe sunt expuse principalele epoei istoriografice, inclusiv contributiile straine despre istoria romanilor $i deopotriva organizarea cercetarii istorice, lnsotite de 0 perspectiva asupra istoriografiei romane.

Din tentativele relativ noi amintim doua lucrari dedicate lui Nicolaie lorga, The Historical and Nationalist Thought of Nicolae Jorga( 1973) aI carei autor este Williams Oldson $i monografia Nicolae Iorga semnati de Bianca Valota Cavalotti (1977), autoarea $i a unei editii rernarcabile in lirnba italiani a lucririi Generalitati cu prtvtre la studiile istorice (1999) care face cunoscuti cercuriJe istoriografiee internationale conceptia lui Nicolae lorga, oglindita de lectiile, diseursurile rostite, prefete in mlsuTl 51 stabileasca loeul istoricului in istoriografia universala, Amintim $i recenta edijie a aceleiasi lucrari, editata de Andrei Pippidi, eu 0 remarcabila Introducere. note $i comentarit necesare pentru situarea marelui istoric in cadrul gandirii istorice universale.

in ultimele decenii au mai apirut cootributia lui Vlad Georgescu.

Polinca ti istone. Cauza comunistilor romdni. 1944-1977 (1981) $i la un interval de zeee ani invdldmdntul istoric in Romania. /948-1989 (1991) carte semnata de A. M. Petreneu. 0 incursiune temeinica in structura $i ideile invafAmantului istoric romancsc din perioada comunista, De utilitate este si cartea istoricului olandez Wilhelmus Petrus van Meurs dedicati istoriografiei despre Basarabia ce reprezinta un interesant studiu de caz The Bessarabian question in Communist Historiography (/993).

in ce priveste 0 viziune eliberati de prejudecati, datorita unei reale sub raport stiintific perspective asupra istoriografiei romano in timpul comunismului, este continuta de studiullui Serban Papacostea

Introducere in istoria IslorIORrf!/il'l din Romdnia

13

Ramaman Histortographv under Comunist Rule (1996) in care autorul a incercat cu sueces 0 reconstituire disociind intre contributiile propriu-zis istorice $i scrisul dogmatic ca instrument al puterii.

Desigur in ultimele decenii s-a eristalizat 0 directie de investigare de istoria istoriografiei. ilustrata de 0 seamA de exegeti specializati in acest domeniu care au dat 1a lumina lucrari din unghiul metodologiei specifice. in aceasta ordine de idei, carlile reprezentative ale lui Alexandru Zub of era exemple de cercetare intr-un domeniu putin frecventat in Romania. Astfel Mihail Kogdlniceanu istoric (1974) Junimea: implica,illslorlografiee (1864-1885), De la istoria critica la criticism (Istartografia romdnd la finele secolului XIX t! tnceputu! secolului XX 1985), Istorie ti istorici din Romania interhelicd (1989). pentru a ramine la aceste titluri ce reprezinta contribu~i esentiale pentru dcstinul cercetarilor de istorie a istoriografiei romanesti. Prin Alexandru Zub istoria istoriografiei a oferit 0 vasta fresci a evolutiei scrisului istoric romanesc care a deschis noi orizontuti unui domcniu al cunoasterii istorice. Cunoscator al istoriografiei universale, istoricul de la Iasi a izbutit 0 incadrare a serisului istoric romanesc in rnarile curcntc ale istoriografiei universale.

Din seria de contributii inscrise in aria istoriei istoriografiei se distinge volumul ingrijit de Victor Spinei, Confluenle istoriografice romdnesti fl europene. (;/1. 1. Brauanu (1988), precum ~i cartea aceluiasi istoric intitulata Reprezentanti de seama ai istoriografiei ~i jlloJogm romanestt ~'i mondiale (1996) ce reprezinti un aport la cunoasterea scrisului istoric de rezoaanta intemaponala, Se poate afirma ci studiul monografic allui Victor Spinei, dedicat lui Britianu ~i scria de studii ce trateaza mari1e aspecte ale operei marelui istoric evidentiaza nivelul la care se situase istoriografia romini in perioada interbelica. Am putea aminti doui volume, restninse ca dirnensiuni, lstortct romdni fi probleme istorice (1993) t' Incursiuni in tstonogrufia romano a sec. XX (l9'J5) in care Pompiliu Teodor a mvesngat operele unor istorici ca Alexandru Lapedatu. Andrei Otetea,

14

Pompih» TFUf)OR

Silviu Dragomir, Francisc Pall etc. si, adiacent. probleme interesand istoriografia unor probleme istorice.

in ultimele decenii au aparut numeroase editii insotite de studii introductive, apartinand unor istorici ca loan Lupas. Silviu Dragornir, Andrei Otetea. Dimitrie Onciul, loan Moga, iar recent editia excelenta it lucririi lui lorga Generalitati ell privire fa studiile istorice, ell 0 substantiala introducere semnata de Andrei Pippidi.

in sfera istoriei istoriografiei sunt de amintit cat eva lucrari ce intereseaza teoria istorica cum sunt cartile lui Eugen Cizek EssGI sur une theorie de I'histoire (1998). 0 Fenomenologie a gdndirit istortce ramdnesti. Teoria li filosofia tstortet de la Hasdeu l' Xenopol la lorga l' Blaga (1999) a lui Adrian Pop sau mai vechea culegereEtudes d'historiographie. SOliS la direction de Lucian Boia (1985). De utilitate ca instrumente de lucru sunt lucrarile Istoria Ii Iliinia istoriet din Romania. 1944-1969 semnata de Robert Deutsch,FEnciciopedia istoriografiei romanesti (1978) sub redac~a]uL$tefanStefinescu.

.;: Invesiiga~ilela care ne-am referit au fost posibile datorita istoricilorcare in opera de reconsituire a trecutului au meditat asupra scrisuluiistoric,ideopotrivi asupra concepjiei care a prezidat la geneza acestuia. in· realitate saobservam cA istoria istoriografiei a fost un genmediocru cultivat in sensul pc care il presupune metoda istoricoistoriografica. Totu,i se poate remarea la 0 observare mai atenta ca in scrisul despreistoriografia trecutului eei care au staruit asupra lui au exprimat aprecieri care sunt tot atatea contributii utile istoricului istoriografiei. Atari observapi se regasesc in lucrarile despre cronistica romaneasca sau despre scrisul istoric modern cu prilejul reconsituirii profilului unor istorici care au eultivat istoriografia. Sa observarn ca uncle contributii au venit dinspre istoria literaturii, sau se gasesc in monografiile dedicate unor personalitati care au ilustrat cultura romaneasca si indirect istoriografia. Spre exemplu Spintul entre in cultura romano a lui lbraileanu sau seria de studii consacrate

IlIlfmflice/'1! ill istorut Lvf()rio~ralie/ tim Ronuini«

15

curentelor literate sau istoriei ideilor, cazul lui Nicolae lorga ~i D. Popovici, care s-au oprit la problematica istoriografica propriu-zisa.

Pentru aceste rajiuni 0 incursiune in trecutul scrisului istoric rominesc, incorporat istoriilor literare, poate sa lamureasca 0 serie de aspecte interesand istoria istoriografiei. Lucranle lui Nicolae Iorga . Nicolae Cartojan, George Paseu, Dimitrie Popovici, George Mihaila, Nicolae Manolescu, etc. sunt de natura sa aduca 0 informatie remarcabila ~i aprecieri pcntru interpretarea istoricilor romani sau curentelor istoriogratiee ce s-au succedat pc parcursul timpului.

o retrospectiva inscrisul istoric despre perioada umanismului, iluminismului sau romantismului invedereazi 0 seama de reflecsii critice care pot sa fie incorporate demersurilor istoriei istoriografiei. Spre exemplu viziunea lui Miron Costin, format in ambianta poloneza, in contact cu opera lui Piasecki marturuseste 0 gandire istorica asupra istorieilor ,i operelor lor "Facutu-j-am izvod, intai3$i dati, de mari $i vestip historici, martorii a carora traiesc ~i acum scrisorile in lume $i vor trai. Si asa am nevoit sa nu-mi fie grija de ar cadea aceasta carte ori pre a carui mana si den straini, carii cearca de amaruntul smintelele .Jtoricilor "In sfarsit, adresandu-se denigratorilor neamului el afirma cu tlrle responsabilitatea lui ca istoric "Eu o-i da seama de ale mele citc scriu".Desigur. sub influenta istoriografiei poloneze, a operei lui Piasecki, in primul rind, Miron Costin, alaturi de Constantin Stolnicul Cantacuzino care, la randu-i, a consacrat in Predoslovia la lstoria Ttlrii Romdne,rti 0 contributie de filosofia istoriei si 0 reflecsie despre izvoarele istoriee fac dovada in epoca a unui remarcabil spirit critic si a unei conceppi ce se inscrie in teoria ~i filosofia istoriei.

Contribupa fundamentala la 0 posibila istorie a istoriografiei 0 aduce Dimitrie Cantemir care atat in Historia Moldo-Vlahica, cit $i Hronicul a vechimit romano-moldo-vtachilor iiisaesas: un capitol despre metoda istorica; Canoanele, cum vor putea sd se adevereasca lucrarile odinioara adevarat facute, tnsa in mom tdrziu $1 rar pomemte. Integrat curentului preiluminist, principele insereazi in opera lui numeroase reflecsii critice despre istorici si opera lor.

16

Pompih« TEX)[)OR

Secolul al XVIII-lea ea secol al iluminismului prin Samuil Mieu aduce in Prolog la Brevis Historica Notitia 0 meditaue asupra scrisului istorie, iar prin traducerea Cuvdntului inainte al scriitorului, dupa lstoria ecleztastica a lui Claude Fleury 0 viziune asupra istoriei ecleziastice, conforma spiritului critic promovat de scoala savanta. Samuil Micu prin Scriitorn cei din romdni, din Scurta cunostinta a istont romdnilor, inregistreaza principalele lucrari istorice cons aerate trecutului rominesc.

Un aport remarcabil a inscris ~i Gheorghe Sincai in Rerum Spectantium ad untversam gentem daco-romanam si prin bibliografia consacrati lui Samuil Micu. Desi in Hrontca romdnilor st a mat multor neamuri reflecsiile entice nu lipsesc, Sincai nu a venit cu 0 expunere teoretica despre istorie $i scrisul istoric. in sehimb, Petru Maior in Disertaie pentru literatura cea veche a romdnilor sau in lstoria pentru lnceputul romdnilor in Dachia Si Istoria btsencii romanilor a inscris numerose referiri entice la adresa scrisului istoric partizan.

o contributie de valoare 0 insereaza Budai-Deleanu in De origintbus populorum Transilvaniae in eare se constata, alaturi de progresul erudutiei, un spirit critic vis-a-vis de istoricii care au scris des pre istoria rominilor.

Istoriografia iluministi inregistreaza un incontestabil pas inainte spre 0 viziune modems asupra scrisului istoric datorita progresului cunoasterii prin amplificarea faptelor $i metodologie.

Istoriografia romantics prin Mihail Kogalniceanu, Nicolae Balcescu, August Treboniu Laurian, sub incidenta contactelor eu istoriofrafia romantici germana si franceza, aduce 0 reflecsie istorica critica prin Cuvdnt pentru deschiderea cursului de istorie nattonala in Academia Mihaileana (1843), Prospect pentru Magazin Istoric pentru Dacia sau Cuvdnt preliminar despre izvoarele tstoriei romdntlor. Largirea bazei documentare a istoriografiei romantice ~i eontactele eu curentele europene determina o noui comprehensiune eare va constitui un punct de plecare pentru

Introducere in sstorta IstorlOgra/iel dill Ronuinio

17

istoria istoriografiei. Etapa romantica inregistreaza prin Alexandru Odobescu, in Studitte istortce in lara noastra (1861) 0 viziune modem! ce prelimineaza istoriografia Junimii. De asemenea Bogdan Petrieeicu Hasdeu, situat intre romantism si evolutionismul naturalist, reprezinti prin [ntroducere la Arhiva istorica a Romdniet ~i lstoria cnnca Q romdnilor preludiul spiritului pozitivist si amurgul romantismului.

Aceste contributii la care trebuie sa asoeiem Tezaur de

Monumente istonce a lui Papiu llarian sau Arhtv pentru filologie ~I tstone a lui Tirnotei Cipariu anunta spiritul critic. Reala metamorfozi in serisul istoric romanesc 0 aduce insa spiritul lunimii marcat de ideile lui Titu Maiorescu care au pledat pentru 0 viziune critica In concordantfl cu istoriografia europeana in Directia noud si Literatura romdnd Ii strainatatea.

Din sfera Junimii s-a distins ca istoric al istoriografiei G.Panu prin Studiul tstonet /a romdni, ee reprezinta 0 critica severa a romantismului istoriografie in care era vizat Hasdeu, Iara insa sa i se refuze meritele metodologice. Cu toate aeeste contributii istoria istoriografici nu se fixeaza ca un domcniu de sine statator, dar contribuie prin spiritul critic promovat la conturarea unor premise.

Cu A. D. Xenopol prin Les principes [ondamentaux de I 'histoire ~i La Theorie de I 'histoire istoricul Si filosoful istoriei aduce in prim plan 0 reflecsie antipozitivista si totodata, prin studii speciale 0 critica la adresa unor serieri istorice contemporane.

Scoala critica care se afirma la sfarsitul secolului al XIX -lea si la inceputul secolului XX creeaza cadrul afirmarii istoriei istoriografiei. Scoala critica reprezentata de loan Bogdan. Dimitrie Onciul, C. Giurescu. Nicolae Iorga inaugureaza inceputul propriu-zis al studiilor incadrabile istoriei istoriografiei. Dimitrie Onciul, pozitivist prin excelenta, in Epocile istonet romdne si tmpartirea ei si Fazele dezvoltarit istorice a poporului ~i statului roman a oferit 0 noua viziune asupra mersului istoriografiei romane, iar prin scrierile sale consacrate originii statului medieval un spirit critic de factura

11\

/'01111'11111 TF( n» JR

europeana. La randul sau loan Bogdan in Istnnografia romano ~I problemele et (1905) si in studiul cronicilor rnedievale slavo-romane ~i in aceeasi vreme prin cercetarea istoriografiei rnedievale bulgare, Em Beitrag zur Bulganschen und Serbischen Gesichtsschreibung se remarca cu reale contributii de istoriografie medievala sud-est europeans ~i romaneasca. Cu Nicolae Iorga, studiul istoriografiei romane c~tiga un lac in istoria istoriografiei romanc, fapt evidentiat de cercetarea cronicilor medievale, preeum ~i prin incursiunile in istoriografia europeana prin Generalitattle prtvitoare 1£1 studiile tstonce. Marile istoric a consacrat scrisului istoric pagini reprezentative in Is/aria literaturii romdne in secolul aJ XVJ/l·Jea ~i in lstoria ltteraturii romdne, dar mai cu seama prin Despre conceptia actuala a tstoriei 1; geneza ei sau Voud conceput tstortce. in aceeasi directie de studiu in care a excelat loan Bogdan si Nicolae Iorga se inscrie si Constantin Giureseu reprezentativ pentru imelegerea scrisului istorie medieval ~i al istoriei sociale.

Evolutia istoriografiei romin~ti dupa 1918 incepand cu deceniul trei, prin AI. Lepedatu aduce ample dezbateri teoretiee cuprinse in Noua imprejurart de dezvoltare ale tstoriografiei nationale '$i in lstoriografia romand ardeleana in legdlurd cu desfasurarea vtetit politice a neamului romdnesc de peste Carpati. Profesorul clujean, a profesat un curs consacrat istoriografiei la Universitatea Regele Ferdinand. care era un capitol de reala istorie a istoriografiei. in aceeasi perioada apare contributia lui loan Lupas din Cronicari F istorici romdni din Transilvania - Scoala ardeleana, 0 vasta panorama a scrisului romanesc din Transilvania ilustrat prin paginile antologate. lstoricul a cuprins in activitatea lui studii ca Probleme de istonografie transilvana, Din scrisul cronicarilor latint at Transilvaniei, Scriertle istortce ale lui Petru Maior etc.

in perioada interbelica C. C Giurescu in Consideratn asupra istortografiei romdnesti in ulttmn douazeci de am (1926) $i Gh. I. Bratianu in Conceptta acruala a istonei medtevale (1924) aduc 0 viziune moderna asupra scrisului istoric romanesc. De asemenea P. P.

Illtroduc~rl! In istona isrorlOgrafit'1 din Romania

19

Panaitcscu prin Influenta polona in opera $1 personalitatea cnmioarilor Gngore Ureche fl Miron Costin (1925), ~i studiul RMmlJnische Gesichtsschreihung. 1918-1942 reprezinta contributii temnificativc.care anunli exigentele istoriei istoriografiei.

in sfiIlil Alexandru V. Boldur in $Iiin!a istorica romana in .,'".25 de ani( 1947) a dat la lumina 0 critica incursiune in evolutia iltdriDplfiei romine din perspectiva comparatista,

' •• mll! 'lI'oate aceste studii consaerate istoriografiei romane reprezinta It lM'Uri care prelimineaza cercetari Ie '$ i viziunea istoriei istoriografiei .£. ~Mor decenii. Ele sunt desigur esentiale pentru proeesul de definire aI UDui domeniu de investigare care s-a cristalizat in contact eu

t_"riente1e istoriei istoriografiei universale. Procesul de integrate a ..... lui istoric romanesc in evolutia actuala a istoriografiei a adus si . "reocuparea pentru aceasta ramura a cunoasterii istorice care este

1'leCeI&ri reeonstituirii critice a mostenirii istoriografiee romanesti ~i pentru regindirea acesteia.

Aceste studii anterioare metamorfozelor intervenite in destinul istoriografiei romane. prilejuite de regirnul cornunist, au oferit ccrcetlrilor de istoria istoriografiei 0 balA pentru noile dernersuri specifice acestci ramuri a cunoasterii istorice. Ele au constituit tara indoiala un punet de plecare pentru conturarea unui nou domeniu care s-a dovedit fertil pentru progresul cercetarilor istorice in general ~i pentru cornpatibilizarea culturii istorice romanesti cu istoriografia universals. Ultimele decenii au fost profitabile pentru atari investigatii, contribuind la situarea istoriografiei noastre in istoriografia generals $1 totodata la valorificarea critica necesara regandirii istoriei realitate romanesti.

ANALISTICA MEDIEVALA MOLDOVEANA

Scrisul istoric reprezinta un capitol important al culturii medievale romanesti prin care tarile romane au exprimat propria lor identitate. in anale, cronici ~i istorii, timp de doua veacuri autori anonimi sau carturari ecleziastici sau laici, al carer nume nu il cunoastem, au

. inregistrat faptele ce se petreceau sub ochii lor sau au reconstituit evenimentele din trecut mai apropiate sau mai indepartate.

Istoriografia Evului Mediu la romani a aparut In legatura cu creapa statala medieval a. din iniliativa domnilor romaru care in secolul XV ~i XVI. in conditiile presiunii exterioare, au initiat consemnarea faptelor din trecut. Cele dintai insemnari analistice dateaza din epoea consolidarii interne a statului in timpullui A1exandru eel Bun (1399-1432), dupa ce la sfi~itul veaeului anterior se desavat-$ise unificarea teritoriala a Moldovei. Ele au aparut ca manifestare evidenta a cunostintei de sine pe care 0 cqtigi Moldova in raport cu statele vecine. Amploarea pe care 0 cunoaste serisul istoric in a doua jumatate a secolului este expresia evidenta a stralucitei domnii a lui Stefan eel Mare (1457- 1504), care timp de 0 jumatate de veac a reusit sa fixeze statui de la Est de Carpati pe coordonatele politicii europene si sa-i asigure statutul autonom.

in aceasta vreme cand statui moldovean desfasura 0 politica de aparare a independentei sale impotriva Imperiului otoman devenit un factor activ in politica pontica, domnia patroneaza redactarea la curte a unci cronici a larii. Cronica Moldovei se intcgreaza unei ansamblu spiritual ce poarta semnele unei adevarate Renasteri de factura bizantina. Ea este redactata lntr-o perioada de progres al literelor ~i artelor, cand manastirilc reprezentau in Moldova centre de cultura mcdievala, oferind un cadru creatici spiritualc. Prin scriptoriile si bibliotecile lor rnanastirile Neamtu si Putna in epoca lUI Stefan eel

21

,Mare au devcnit focare dinsprc care a iradiat programul cultural al domniei. Progresele pe care le face cultura de-a lungul a cinzeci do ani din inipativa curtii domnesti evidenuaza doua din idealurile civilizauei europene: cruciada defensiva ~i Renasterea.

Cel dintai anal a fost redaetat in Moldova spre sfarsitul domniei lui Alexandru eel Bun (l3':l9-1432) in forma unor notatii, 0 lista de domni de la intemeierea statului in 1359 pan! la domnia lui Iuga Voda. Aceasti lista s-a alcatuit pe baza pomelnicelor $i a ~tirilor de factura orall. incluzand numele domnilor $i anii de domnie. 0 forma mai evoluata. cu paragrafc consacrate lui Dragos si Sas, a acestui anal s-a elaborat in vremea lui Alexandru II (1452-1454), cu ajutorul lui Teoctist I ,i a marelui logofat Mihul. Aceasta form! se redacteaza intr-un moment cind constiinta de sine a Moldovei era fortificata de puternica presiune otornana de dupa cucerirea Constantinopolului.

Analistica moldoveana apare intr-o epoca de afirmare a scrisului autohton in cancelaria curtii domnesti, in scriptoriile manastiresti intr-o ambiantl eulturala care cunoscuse redactarea pornelnicelor si literaturii bagiografice originale. Alcatuirea Pomelnicului de fa Bistrita in timpul domniei lui Alexandru eel Bun si a ",e,tl Stantuilli Joan eel Nou sunt dovada unci creatii culturale remarcabile. Moldova acestei vremi a cunoscut 0 intensa circulatie a manuscriselor. Varlam ~i loasaf ~I AkxaItdria care atesta indubitabil un climat prop ice afirmarii scrisului istoric. Lista domnilor din Pomelnicul de la Bistrita si circulatia literaturii istoriee bizantine. cronicele lui Gheorghe Arrnatolos ~i Constantin Manasses, alaturi de rodosloviile sarbesti explica plasarea inceputurilor istoriografiei medievale de expresie slavona in epoca lui Alexandru eel Bun. lstoriografia medievala apare asadar intr-un c1imat culwral stimulativ, in care numarul copiilor redactate in Tarile Romane dupl. scrieri bizantine ~i sud slave reprezinta dovada unci interes cultural ,i existenta unci sentiment al trecutului.

Analistica moldoveana a fost reluata in epoca lui Stefan eel Mare ( 1457-1504). reprezentand 0 noua etapa in istoria scrisului istoric moldovean. Redactat succesiv din al doilea deceniu at domniei, in

22

Pompil, 1/ IF( ) Il( )N

forma unor notatii de evenimente. analul ia forma unci expuncn mai ample care devine tot mai bogat ca naratiune.

Asociind rclatarea domnici lui Stefan formelor analistice anterioare croniea astfcl alcatuita inf5.~i~caza 0 prima parte in care expunerea, desi mai consistenta, este totusi lapidara pana la cpoea man lor confruntari eu otomanii cand bogatia de fapte si date cunoaste un crescendo. Este evident ca suntem in fata naratiunii unui contemporan, a unui participant, ce scrie din insarcinarea domnului, fiind in imediata apropiere a evenimente1or. Potrivit eeloT mai autorizate opinii cronica are un caracter oficial, exprimand ideologia statului mo~~ov~ a}~ns in culmea puterii sale si, totodata, in preajma angajarii pol~tl.ce $1 militare pentru apararea independentei. Cronica marturiseste o vizume ecumenica europeana, in ce priveste angajarea antiotomana

si asumarea spiritului de cruciada. .

Cronica domniei lui Stefan eel Mare a fost numita Letoptsetul de la Bistrtta (loan Bogdan), sau l.etopisetul anont m (P.P. Panaitescu), desi, asa cum s-a relevat. are un titlu al ei Letopisetul de cdnd S-G inceput, ell VOla lui Dumnezeu Tara Moldovei, Cronica are un caracter compozit purtand amprenta redactiilor succesive si procedurilor specifice Evului Mediu. Cronica a cunoscut in epoca mal multe variante. Cronica moldo-germana. elaborata intre 1499- 1502 si intrata in biblioteca lui Hartmann Schedel. Cronica Moldo:"saajunsa curand in Rusia dupa 1504, Cronica moldo-polona. Opera istoriografica a vremii lui Stefan a fost paralela cu intensa activitate dipiomatica a statului moldovean $i in general cu afirmarea lUI in politica europeans.

Cronica acestui limp a fost patronata de domnie. fiind un Instrumentum Regnt . Ea indica prin continutul ei ideologia politica a statului si ascendentul curtii domnesti, al cancelariei in initiativele culturale. Povestirile evenimentelor din timpul domniilor, mai C~I seama a confruntarilor cu otomanii in marile batalii ocupa un lac central, marturiseste insemnatatea atribuita apararii statu lui intr-un moment in care existenta lui era arnenintata

, .

CONCEPTIA~I METODA ISTORICAA ANALISTICn SI CRONISTICII MEDIEVALE

in istoria istoriografiei traditionale a fost pami nu de mult dominant punctul de vedere potrivit caruia scrisului istoric medieval i-a lipsit un sens real al trecutului, cit de fapt in evul mediu nu au existat istorici capabili de 0 reflecsie critica. Asa se explica procedura adoptata de Eduard Fueter ~i reluata de St. Pascu si Eugen Stanescu pentru care istoriografia in accep~unea ci fundamentala incepe cu Renasterea. Or. Bernard Guenee, In cunoscuta lui carte, un studiu exceptional, intemeial pe cercctarea literaturii istorice medievale europene a dovedit c1 evul mediu a avut istorici si di. acestia si-au avut cititorii lor $i ca in realitate nu se poate vorbi de inexistenta unui sim] a1 trecutului.

Examinarea istoriografiei medievale rornanesti din secolul al XV~lea ,i al XVI-lea invcdcrcaza, In pofida precaritatii textelor $i a ~zelor existente, unilatcralc in observa!iile asumate, cft a existat ijtepoca medievala un interes, limitat de cele rnai multe ori, pentru istOrie ,i o conceptie specifica istoriografiei evului mediu.

Reluarea exegezei privitoare 1a evul mediu romanesc din perspectiva istoriei istoriografiei $i cu avantajul unei informatii, rezultata din ultimele cercetiri care coboara in timp in a doua jumatate a secolului al XIX-lea este in misura sa of ere 0 imagine diferita, proprie spiritului istoriografiei medievale in ansamblu1 ei. Ca atare, conceptia istorica care domini scrisul istoric medieval romanesc este providentiala, istoria ca vointa a lui Dumnezeu $i care se realizeaza prin agentul uman, asa cum 0 postuleaza parintii bisericii de la Origen $i Sf'antul Augustin, 1a Eusebiu din Cesarea. in acest sens, faptele sufera un tratament din punctul de vedere at vointei lui Dumnezeu. naratiunea fiind subordonata de fapt cunoastcrii infaptuirii vointei supreme care actioneaza prin agcntul uman, domnul Moldovei Stefan eel Mare. Se poate constata

24

!'OIlIpt/1li tuooo«

ca omul se gaseste cuprins in suvoiul generat de divinitate care ii poarta pe oameni spre implinirea scopului ei. Dovada ca Stefan cel Mare apare ca un instrument prin care se realizeaza voia lui Dumnezcu care ii daruieste biruinta impotriva dusmanilor crestinatatii si conduce mersul istoriei. Toate evenimentele oamenilor au loe "cu ajutorul lui Isus Hristos, "reusitele voievodului s-au implinit deoarece "Dumnezeu I-a ajutat" sau intr-o alta formulare la fel de elocventa" a ramas Stefan voievod stapan in tara eu ajutorullui Durnnezeu". Un alt text revelator pentru filosofia istoriei profesata ne of era naratiunea consacrata luptei de la Baia. "La 14 ale lunii decembric. luni spre marti, s-a implinit gandul Iui Dumnezeu cu Stefan voievod ~i a navalit noaptca asupra ungurilor la Baia. Si i-a dat Dumnezeu in mainile lui Stefan voievod si ale ostii lui ~i au fost ucisi dintre dansii multirne mare. Si craiul atunei a fost sagetat in lupta. Si asa s-au lntors rusinati pc alta cale mai scurta si n-a fost cum s-au gandit ei, ci a fost prccum era voia lui Dumnezeu, parintele atotstiutoriul". Un text si mai edificator il ofera povestirea luptei de la Vaslui in care autorul noteaza: "Si le-a dat Dumnezeu pe acele limbi necredincioase in ascutisul sabiei si au cazut atunci multime mare Tara numar. .. ". Rezulta cu claritate din aceste exemple ca istoria rnedievala a secolului XV se racordeaza la conceptia general europeana, la spiritul filosofiei crestirie. De remarcat ca desi victoria ii este daruita domnului de Dumnezeu, autorul are 0 clara constiinta a rolului implinit de Moldova ca aparatoare a crestinatatii in spiritul solidantatii crestine ~i al cruciadei defensive. "Si atunci a fast veselie intre oameni ~i 1a toate domniile dinprejur ~i la tori crestinii drept credinciosi, caci a biruit domnullimbilc paganc cu mana robului sau, [0 Stefan voievod". Dar ~i invers, dupa Valea Alba. inregistrand infrangerea: "Si a fost atunci mare intristare in Tara Moldovei si la toate lirile ~i domniile din jur ~i la crestinii drept credinciosi". Dc remarcat ca adiacent filosofiei istoriei exprimata apart: 0 idee politica, rolul lui Stefan Ct':1 Mare ea aparator al !<irii ~i deopotriva al ere~tinata~ii, iar adiacent ideea solidaritatii lumii crestine amenintata de paganatate.

,rurodllcelY 1" istorta tstoriografiei din Romanta

25

Examinarea filosofiei istoriei implicata in textul letopisetului se fCIIIeftC ,. in corespondenta diplomatica in care apare in prim plan idcOa solidaritAtii crestine $i totodati rolul politic asumat de Moldova ca apiritoare a cre$tinAtalii, a conceptie in care providentialismul ostc cstompat in raport cu ideile politice.

.1' '. in aceasti ordine de idei providentialismulin corespondenta cIipIotutici define un lac seeundar comparativ cu letopisetul, astfe1 ol_1'CIIIi8fd. un alt registru mental, deci 0 rnodalitate care ne indica _rihlDei lumi in care apar in prim plan idei ce apartin unui timp de atpiraJie modem! datorita adeziunii la sensibilitatea Renasterii si cnuriadci tirzii. Deci analistica $i cronistica secolului aJ XV-lea deIooperi existenta unor idei politice, expresia unei domnii autoritare, ceca ee invedereazi ci istoria era un instrumentum regni, subordonati unor idei concordante spiritului Renasterii. Deci serisul istorie al evului mediu in Moldova nu era strain de conceptia pragmatica europeana dapre istorie, dimpotriva releva sensibilitatii politice ~i intelectuale, potrivit carora istoriei i se confera un loc in cadrul politicii statu lui medieval.

De altminteri demersurile diplomatice in ltalia, la Vene~ia $i Roma, tratativele cu trimisul Persiei, dar mai cu seami memoriul politic adresat marelui cneaz [van al lll-lea, pe la 1480-1490, evidentiaza 0 doctrina politica axata pe ideile solidaritatii crestine in fata unitatii islamice (otomanu si titarii).

Ceea ce ne atrage atentia din observarea textelor este existenta unei ideologii politice a domniei Moldovei, 0 cunoastere precisa si realism a configuratiei sud-estului care invedereaza existenta in aceeasi epoca la curtea domneasca a doua registre, unul al cronicii domnesti, dominata de filosofia crestina, tipic medievala, altu1 in care realismul politic face loc analizei faptelor. Contrastul este semnificativ pentru conceptia medievala care domina scrisul istoric, imprejurare ce ne lasa sa patrundem mentalitatea compilatorului care rAmane in cadrul filosofiei medievale, providennaliste. Desi analul marturiseste aceeasi ideologie politica pe care 0 constatam in actele diplomatice, cronica

26

Pompiliu TFf}/)( JR

domniei lui Stefan ramana ancorata in filosofia medievala de care compilatorul nu se poate desprinde. in realitate, avem de a face eu un cadru impus de traditia crestina, providentialista, careia i se subordoneaza scrierea istoriei $i paralel un alt mod de gindire adresat cercurilor occidentale. Suntem in fata a doua planuri, unul in care functioneaza un utilaj mental dominat de sacralitate, un altul diferit, atunci cind intervine realismul omului de stat ce se adreseaza unui mediu receptor diferit. in ansamblu arnbasada lui loan T arnblae din 8 mai 1477 ne impresioneaza prin viziunea clara, realista, invederand exprimlri limpezi atunci cand se forrnuleaza idei politice, 0 comprehensiune a raporturilor politice europene, ee reflecta 0 gandire ce anunti un spirit nou, modem. ca sensibilitate, alituri evident de ideea cruciadei mrzii. 0 atitudine care face treeerea de la medieval spre Renastere.

In schimb, letopisetul $i cronica domniei ne infii~$eazl un elaborat medieval. reprezentind atmosfera unei Moldove crestine, luptltoare, in confruntare eu piganitatea, un text credincios fonnularului in uz, leit- motivelor medievale. Influenta mode1elor sudslave si bizantine i$i spune cuvintul intr-o lume in care inovarea nu era 0 trisitura a evului mediu,

Analistica $i cronistica incepitoare se face, cum s-a putut remarca, purtatoarea unor idei politice. ideologiei societatii medievale $i a celei domnesti care difuzate in societate deveneau 0 forta. Prin urmare, analistica atesti existenta unor idei ce depasesc simpla naratiune, fiindca prin filosotia istoriei profesata era menita sa consolideze statui moldovean intr-un moment de rascruce $i prin aceasta conferind istoriei 0 functionalitate politica Contactele statului moldovean cu factorii de presiune externa au determinat prin istoriografie cristalizarea unei ideologii politice prin apelul la trecut menit sl-1 legitimeze, Scrisul istoric la sfarsitul secolului al XV-lea atesta mentaiitali $i mobilitati in structura mentala a elitei conducatoare care anun~ metarnorfozele secolului al Xvl-lea, un secol de aspiratie moderns. Mlsurind distanta dintre istoriografia evului mediu latin $i



.. I 'P:'.'" tstona istoriogrqliel din Romania

27

'c: ~I n,mini. ca interpretare, aceasta din urma atesti legatura ·C;:'1.,.."uno-slave $i totodata un deca1aj nu numai cronolog.ic,

'it: ..... con~inut daca ne raportam la amurgul evului mediu. )' 11 iItori08f&fie ne apropie 0 lume mai complexa ca mentalitate .".arWlitate. departe de imaginea confectionata de istoria .. fit' "jaW. Istoriografia evului mediu moldovean descopera 0 lume .... aeblnuitl.

d~Vr·.

pP::,.

~~

I~ 1· ••.

l~::' -. 1; '.;!

~:,'

-,

CRONISTICA SECOLULlJI AL XVI-LEA

Cronistica moldoveana se continua in secolul al XVl-Iea , in vremca lui Steianifi Voda (1517-1527) cand s-ar f realizat cronica integrala a Moldovei. Aceasta a rczultat din alaturarea analelor, anterioare domniei lui Stefan eel Mare cronicii scrisc in vremea acestuia. Astfel, dupa unii autori a rezultat Cronica Moldovei, Letopisetul de cdnd s-a inceput lara Moldovei, intr-un moment al confruntarilor, de tensiune politica provocata de reluarea ofensivei otomane sub Soliman eel Marc. Este vremea in care are loc in Moldova o angajarc politica pe marginea destinului tarii, amenintata de pericolul otoman. Reflecsia despre primejdia otomana prilejuieste in gandirea politica a secolului 0 meditatie care se inspira din legatul ideologic al vremii lui Stefan. Asa s-ar expJica initiativa redactarii unci cronici integrale a Moldovei in care au fost integrate relatarile epocii de glorie a Moldovei ca un indemn la rezistenta. Referinta trecutului ~i integrarea ideologiei unei stralucite domnii de rezonanta europeana intr-o cronica unitara releva funcjia pericolului extern in geneza ~i definirea unui spirit istoric la confluenta dintre Evul Mediu ~i Renastere. Aceasta s-a caracterizat prin realism in ina~i$area faptelor trecutului pe care l-a chemat in sprijinul unor oppuni contemporane. lmaginea unei Moldove luptatoare $i ideea solidaritatii crestine erau solicitate in sprijinul unui prezent amenintat.

in aceste imprejurari politice $i militare, provocate de reluarea ofensivei otomane in 1521 $i de presiune in Tara Romaneasca in timpul domniei lui Radu de la Afumap incepe elaborarea primelor anale. Analele muntene redactate in timpul acestei domnii reflecta starea tensionala provocata de confruntarile cu turcii care amenintau autonornia JArii. in conditiile pericolului otoman si a confruntarilor care au avut loc Startle au impus un domn favorabil pastrarii autonorniei

IfUrOducere in tstorta istoriografiei din ROil/lima

29

/t.f,urn are lac apelul la datina veche si imperativul apararii statului, 6pte ce explica aparitia analisticii muntene.

. . Inceputurilc istoriografiei Tarii Romanesti se incadreaza unor Insemnate initiative culturale din timpul lui Neagoe Basarab cand se claboreaza VIOla patriarhului Nifon, 0 haghiografie, scrisa de catre Gaml Protul. impregnata de importante stiri istorice, Din aceeasi epoca dateazi $i invd/dlllrile lut Neagoe Basarab catre fiul sdu Teodosie, o seriere parenetica de factura bizantina, care dezvaluie dimensiunile p sensibilitati1e romanesti la inceput de setal. Scrierea este 0 dovada eLocventa despre erudipa de factura bizantina care s-a dezvoltat in mediul romanesc si a servit afirmarii unei ideologii proprii statului muntean la inceput de secol.

In acest cadru politic si mental in Tara Romaneasca vremea lui Jtadu de la Afumati atesta inceputul analisticii si cronisticii slavone tatr--un cadru cultural care a vazut $i afirmarea tiparului. Acestui anal i4 urmat in timpullui Mircea Ciobanul un altul care a intrat in Cronica 1ifri; Romdnelli redactata din initiativa domnului Alexandru Mircea. 'Pc temciul rezultatelor la care au ajuns cercetatorii, in Moldova ~i 'tara Romineasca s-a dezvoltat scrisul istoric medieval, precum ~i 'Iimurilc istorice cunoscute in Occident si in cultura de expresie slavona :~. Analele evoluand de la insemnari lapidare s-au conturat .'*'"0 anaIistica evoluata, pentru ca in cele din urma sa se dezvolte 0 'tii\oIUticl propriu-zisa. in analc $i cronici au existat $i preocupari pentru descifrarea trecutului mai indepartat, pentru originea statului, f. c:lIm in acelqi secol mitul eroilor eponimi, Roman $i Vlahata, era menit Ii explice originea neamului ~i a statului. Prezenta acestor inc:er'ciri de explicate des chid in istoriografia romana 0 noua epoca p&ralcll umanismului european care in acest timp se deschide cunoqterii originii romanilor.

Apogcul istoriografiei Evului Mediu il reprezinta in secolul al XVI-lea cei trei cronicari moldoveni, Macarie. Eftimie $i Azarie care acoperi trei sferturi de secol din istoria statului roman de 1a Est de Carpap. Primul cronicar, egumen de Neam], apoi episcop.de Roman,

30

Pompiliu TF()/l()H

un remarcabil autor de scrieri istorice ~i juridice a scris cronica Moldovei pentru domniile lui Bogdan al Ill-lea (1504-1517). Stetani~a Voda (1517-1527). prima domnie a lui Petru Rares (1527-153l-1). domniile lui Stefan Lacusta (1538-1540). Alexandru Cornea (1541- 1541), a doua domnie a lui Petru Rares (1541-1546) si a fiilor sai Ilias ~i Stefan (1546-1551). Egumenul Eftimie, un discipol al lui Macarie. istoriografa lui Alexandru Lapusneanu (1552-1554) din porunca caruia scrie, cuprinde istoria Moldovei dintrc 1541-1546, Azarie, tot un ucenic a lui Macarie, a continuat cronica pana in 1574 sau 1575 reluand-o insa din anul 1551. Este si ea 0 cronica oficiala sensa din porunca lui Petru Schiopul.

Redactate de cronicari oficiali, al caror nume il cunoastcm. cronicile moldovene din secolul XVI-lea sunt paralele analelor scrise la curte care continua, in forma lapidara, istoria domniilor moldovcne. Cei trei autori, in intenjia directivei oficiale erau continuatorii cronicei Moldovei secolului precedent, prin apelulla mijloace stilistice si modele bizantine care Ie confera caracterul de creajie originala. Ele reprezinta o evolutie remarcabila de la stilul analistic la cronici, in care stilul retoric Ie aseaza in nindul unor serieri mai aproape de croatia istoriografica a preumanismului. Ele reflecta de fapt 0 noua epoca in care s-au afirmat marile eurentc europene Renasterea ~i Reforma, pe fundalul unei dinamici politice ,i spirituale caracteristica unui inceput de Renastere.

lstoria Moldovei in acest secol marturiseste 0 dinamica orizontali ,i verticals, ce atesta indubitabil 0 noua mobilitate in gandirea ~i mentalitatea secolului. Progresele Rcformei in Transilvania ~i patrunderea ei in Moldova, actiunea Contrarefonnei ~i progresele catolicismului post tridentin, stamesc reacpile unei ortodoxii amenintate. De aici, pe fundalul pericolului otoman, instalarea treptata a unei dominapi dupa 1538. sunt de natura sa fixeze noi optiuni romanesti vizavi de presiuni politice ~i spirituale. in aceste conditii istoriografia cunoaste 0 stralucire fari precedent prin reinnoirea expresici.

IJIIrOlIMcen in tstona istortogrofiei dill Romania

J I

s-. .. lstoriogratia secolului XVI releva remarcabile progrese in ...,mul culturii, vizibile in activitatea manastirilor, Putna, NeamlU:

Slatina, care devin principalele furnizoare a textelor necesare cultului Ii edificirii morale. Bibliotecile manastiresti cu .un continut bogat tcologic ,. filozofic, de factum bizantina, cupnnd sr nnportante scnen iItorice de tradipe sud-dunareana, alaturi de lucrari in limba latina ....tc mel din secolul precedent. La mijlocul secolului XVl, in vrernea lui Lipuflleanu, carturari moldoveni au grupat in codici scrieri istorice Ibtinc ,i autohtone, ceea ce indica 0 intensa activitate istoriografica, In .cat rlstirnp se copiazi ~i se prelucreazi cronici, cum sunt Utopilep.J de Ja Puma integrat intr-un sbornic, Cronica Moldopolond redactati intre anii 1564-1565 ~i tot acurn,. din ordinul lui AJ.andru Lipu,neanu. se scrie cronica lui Eftimie. In aceeasi epoca Ie copiazi Yietile regilor si arhiepiscopilor Sdrbt, Comca sdrbo-*Iowneascd. Secolul al XVI-lea manifesti un interes pentru istorie, doadi ci se alcatuieste la Manistirea Slatina un codice in care se iDtIqrcazA Letopisetul de Ja Puma I, Cromca lui Macarie ,i Cronica lui Ern mte. F aptul marturiseste intentia de structurare a iItorici integra Ie a Moldovei. Aceasti epoca poate fi considerata una de aur a istoriografiei moldovenesti, in care in fata unei realitip dominati de prcsiunea otomana prin apelulla istorie se incearca 0 compensare. ceca ce exprima dorinta de a contrapune marasmulu i politic maretia trccutului.

Autorii cronicilor moldovene din secolul XVI sunt clerici, inalti ierarhi, oameni de vasta cultura, atasati mediului cultural al Manastirii Neamtului. Ei exprima traditia bizantino-slava a sud-estului european. fiind atasati insa culturii romanesti asa cum s-a constituit in raport de individualitatea poporu\ui roman ~i statului medieval.

Macarie. seful de scoala, personalitate investita cu rosturi superioare in ierarhia ecleziastica. spirit creator in domeniul culturii slavo-rornane. copiaza Sintagma (Pravila) lui Matei Vlastares, la porunca lui Alexandru Lapusneanu. aranjand-o in ordinea alfabetului slav ,i adaugandu-i 0 predoslovie proprie. Potentialul cultural al

32

Pomptliu rrooo«

cronicarilor moldoveni din secolul al XVl-lea este supenor analisticii ~i cronisticii secolului anterior. Voievodatul de la est de Carpaji inregistreaza efectele curentelor religioase si culturale ale Rcforrnei $i catolicismului, paralel cu influentele care veneau dinspre umanismul occidental prin Despot Voda. intemeictorul unor asezaminte de cultura la Cotnari ilustrate de inva~ati de factura europeana. Presiunea exercitata asupra ortodoxiei dinspre Reforma ~i catolicism. adiacent urnanismului ~i dinamicii politice proprie secolului expansiunii otomane din vremea lui Soliman Magnificul au gene rat 0 modificare de optica $i schimbari in mentalitatea epocii. Reactia ortodoxa se deschide in timpul lui Lapusneanu unei timide Contrareforme ortodoxe, fapt ee explica in buna masura, mutatiile din campul istoriografiei.

Cronistiea secolului al XVI-lea in Moldova acopera trei sferturi de veae prin creatia a trei personalitati, ale caror nume sunt cunoscute fiind cronicari oficiali implicati in p~litica domniei. Aceste texte sunt insa in legatura eu analistica care se continua la curtea domneasca, eultivind insa un gen istoriografic deosebit, cronica, in prelungirea aceleia din ultimii ani ai domniei lui Stefan eel Mare. Continuitatea este vizibila insa si din punet de vedere politic si ideologic. dar ca discontinuitate este observabil apelulla mijloace de expresie literara in care se intrevad preocupiri stilistice care Ie confera un alt caraeter diferit de opera de eaneelarie. Ele reprezinta 0 evolutie remarcabila de la stilul lapidar al analelor anterioare epocii lui S~cfan eel Mare. mai apropiate de cronica sensa in timpul marelui domn prin modelele pe care Ie urmeaza si mai cu seama prin retorica de factura bizantina.

Exprimand traditia bizantino-slava, ei inregistreaza influente dinspre Renasterea Paleologilor, invederand pnn scrisullor un registru istoriografic si cultural mai bogat depasind partial relatarile strict evenimentiale, seci; ei fae elogiul faptului de cultura sau incorporeaza in propriul discurs referinte la tradipa culturala a Bizantului. Astfel. Macarie face elogiu] lui Teoctist intr-o caracterizare s~mnificativa. "Era barbat invaJat ea nimeni altul. cele vechi ~I cele noi le-a invatat pami la capat $i a indeplinit multe inainte de plecarea lui catre

..,.cere in IstorllJ istonogroliei din Ronuinia

33

~zeu". Oeci, Teoctist a invatat "cdc vechi", 0 aluzie la ~rile Antichitatii, dar si cele no~, 0 trimitere la cultura se~olului. i* i» privire mai atenta se observa eXlste~ta. unui topoi bizantin, ceea .:atcstI un orizont cultural pe care analistica nu-l avea,

,:'. La fel este $i elogiul lui Macarie facut de Azarie ceea ce IDYedereaZi 0 aplecare spre istoria nonevenimentiala, atitudini si ~p de valoare despre personalitaple si o~i~ontul cultura.1 al epocii:

BIte interesant sa relevam structura cronicilor care desi urmeaza ordinca eronologica a evenimentelor este vizibila tendinta spre 0 istorie • domniilor ca unitate de expunere. Aceasta trasatura apare bine teliefatl in cronica lui Efumie unde domniile sunt individuahzate de Iubtitluri ca Domma lUI ~'te"an eel Tanar, Domnia lui llias Mehmet, Domnio lui Alexandru - votevod eel Viteaz si eel nou.

n. Autorii tree de la notatiile analistice sau expunerile consemnative Ia 0 naraJiune mai densa a faptelor de istorie politica, interna ~i externa, tatretliatl de consideratii morale sau de elemente retorice, adeseori imprumutate, adiacent faptelor de politica externa. Desi referirile la "domniile din afara" sunt realizate prin juxtapunere, nu se poate ignora interesul pentru imprejurarile externe intr-o epoca de confruntari intre Habsburgi ~i lmperiul otoman in spatiul Tarilor Romane. Evident ca aeeste confruntari prin care cele doua puteri, alaturi de Polonia i~i disputau spatiul, se incadreaza unui timp in care Contrareforma ~i Reforma asaltau ortodoxia. Intr-o vreme in care alte puteri europene. Anglia se interesa din rapuni comerciala de Moldova. noua dinamica in esenta renascentista nu putea sa nu influenteze scrisul istoric.

Astfel, discursul istoric este mai bogat, faptele relatate se diversifica, fiind penetrat de atitudini politice sau religioase, iar autorii se fac purtatorii unei conceptii istorice metarnorfozate. in primul rand sporeste faptul de natura laica care estompeaza, intr-o anumita masuni, religiosul ca explicare, lara ca providenpalismul sa fie inlaturat. Se constata insa, in concordanja cu orientarile umaniste, functia elementului uman. in fonna sfatului "celor intelepti' sau referiri la stari de constiinta in detenninarea faptelor. "Petru voievod daca au

34

Pompiliu TEODOR

vizut eu jale pe lesi eotropind hotareJe Moldovei au iesit la lupta, aprins de manic ~i a pitruns inlauntrul prii lor, socotind ca lipsa de vitejie ~i slabiciune daca nu va razbunajicnirea prirnita". Deci in spatcle acuunilor politice ~i militare se afla ~i psihologia care deschide calea explorarii naturii umane. Invocarea onoarei, motivele practice sau lipsa de cultura, gandurile rele, intelepciunea intervin tot mai freevent in explicape. "0, lacomule dupa aur, chinuitorule prea indrazne], impletire de tridiTi, eel eare dai drumullimbii celui Jara de glassi inchizi gura eelui care vorbeste, cari calci asezamintele ~i Iegile lii gonesti rusinea ". Drept unnare, voievodul din aceasta cauza" a fost cuprins de spaima mare, suspina adinc ,i era intristat, se lovea in piept ~i striga eu glas adanc $i lndrepta rugaciuni catre Durnnezeu din adancul sufletului", Prin unnare 0 imediati contrabalansare a sferei actiunii agentului uman cu explicatii de natura providenpalista. "Dumnezeu s-a Indurat prin aceasta ~i a vizut ploaia de laerimi ~i s-a aratat damie fap de eel care se ruga cu ravni $i i-a luminat ochii minpi ~i indatii desteptandu-se ca din vis, $i-a trimis singur stip8nitorului turcesc 0 serisoare pe aseuns ca $i cum ar fi avut aripi, cenind ajutor de la dansu! ca de la un prea puternic".

Textele la care ne referim sunt definitorii pentru concepjia istorica a acestui preumanism care tara si respingi providenjialismul il amendeaza eu elemente din sfera umanului.

o situare mai exacta a locului depnut de eronistica secolului al XVI-lea in istoriografia romana poate rezulta din raportarea ei la modelele la care a apelat loan Bogdan, cercetitorul prin excelenta a aeesteia, care a stabilit modelul urmat in cronica lui Constantin Manasses, autor din veacul al XII-lea, 0 cronies universala (Stnopsyts istoriki). incarcata de metafore, clisee retorice, aluzii mitologice. Or, cercetarea textologica a relevat ~i alte surse care nu pot fi regasite in eronica lui Manasses, 0 imprejurare care stabileste profilul cronicarilor din secolul at XVI-lea moldovean.

Din seria de procedee la care au apelat, retorica bizantina era chemati sa irnbogateasca stilul eronicilor, solicitate sa preamareasca

~ "d8loria istorlOgra/iel din Romama

35

...• 11 carete referi. lntcnpa hterara este evidenti in .aceste texte

.... " t lement Ie deosebeste de analistica anterioara. Altfel

...... aces c .. ...

.. . I e face simtita nevoia de comumcare pnn istone ...... acest seco st'. ... . .

•. • DIu' do- ei ehemat sa glorifice eu miiloace stilistice VOleVOZI

• • fit 1 .

• Petru Rarq. Alexandru Lipu~neanu sau Pet~ Se~lOpu~. .

,.. .' Vechilc anale nu mai corespundeau gustului unei epoci, nevoilor

~ ... tnslfi domnia le simtea voind .sa .fie aureolati pe ace~ti cale ".1 lite mijloaec. Ca atare, cronisnca moldoveani ~ade~~e. 0 .. tn' batediferiti in care dorinta de faimi seunea eu telurile politice ~ce. Ficcarc din acesti cronicari ~v~au in vedere 0 anume publicitatc prin istorie, apeland la artistic care prevala asupra

~lui informativ. ..' .

. Descoperim insa $i alte elemente nOI, comparanv cu anal~s~lca~

cGDconlanJe, scnsibiliti~i medievale car~ ac~t~au gloria mlhta~ _izati prin interventia providentialulUl. DC$I dlstan~, crono~ogl~ wrbind. InJ estc mare intre analistica secolului XV sau cromca s~ltulu~ de secol XV. drumul pareurs este remarcabil datorita afi.rmirll unui nou spirit provenit din atmosfera politico-rnilitari a secol~lul ~I XVI-~ea. Desigur, se poate observa 0 continuitate eu idealu.l cruciadei de~ensIVe~ al Rcpublicii crestine, in esenp europe.an, p~~n car~ ~C~~~l anton considcrl ortodoxia ce reprezenta unul dID ochii ere$bDatipl de care

vorbcaAenea Sylvio Piccolomini. . .

Elemcntul definitoriu este $i acela at culturii clasice, via Bizant, eare dC$i precar inci $i receptat indirect. atesta un contact cu v~l~rile antichitllii. Ceca ce este lnsa important este prezenta retoncn de IOrgintc bizantini la care autorii cronicilor apeleaza, abun~enla comparatiilor, a infloriturilor stili stice preluate din textul m~elulul, care le\qe8C sa ne of ere 0 pagina de literaturi din care nu lipseste am portretului chiar daca este creionat prin preluarea din textele consultate. Un portret conventional si retoric, construit prin textul lui Manasses,

dar nu in afara compatibilului cu realitatea. . .

in concluzie, se constata 0 continuitate cu analistica $i cromstl~ IIeColului al XV-lea care se realizeaza la un'nivel superior ca expresie

36

I'OlllJnJIlI 1 FODOR

~i continut, prin idealul politic rezultat din dorinta de preservare a independentei rarii prin constiinta de sine $i un intercs pentru ideea de stat. Paralel insa se constata atitudini ce oscileaza intre conceptia de stare si autoritatea domneasca. De fapt, cronicile sunt oglinda fidela a evolupei statului moldovean, a statelor romanesti medievale, ca elemente constitutive a republicii crestine. Dincolo insa de mesajul politic $i ideologic continut, cronistica secolului al XVI-lea anunta istoriografia secolului urmator, al umanismului meldo-muntean. Evolutia istoriografiei umaniste se invecineaza insii cu umanismul transilvanean, indiscutabil superior, prin europenitatea lui care realizase 0 concordanta cu dinamica istoriografica renascentista.

Deci analiza textelor analisticii $i cronisticii medievale invedereaza incepand cu epoca lui Alexandru eel Bun, existenta unor anale propriu-zise care se continua in vremea lui Alexandru al Il-lea. Acestea intrunesc caracteristieile scrisului istoric medieval care se prelungeste in epoca lui Stefan eel Mare cand analistica l$i asociaza trasAturile unei cronici asa cum s-a constituit in ultima treime a secolului cand amploarea naratiunii confers textului calitatea cronicii. Dupa toate probabilitAJile cronica domniei lui Stefan a fost continuata in timpul lui Stefani Ii Voda cand potrivit unei interpretari cronica Moldovei a capatat forma definitivi.

Aceleasi forme analistice se regasesc in structura naratiunilor muntene de la inceputul secolului al XVI-lea din vremea lui Radu de la Afumati, care s-au continuat in timpullui Mircea Ciobanul in forma unor anale mai evoluate, intercalate in letopisetele secolului al XVII-lea.

Dincolo 1nsft de discutiile ce intereseaza etapeJe redactarii analisticii $i cronisticii medievale din Moldova si Tara Romaneasca ramane ca 0 reaJitate continuitatea istoriografiei medievale $i existenta genurilor cultivate ce se incadreaza culturii istorice a evului mediu. Importanta este insa semnificatia acestora si precizarile care pot elucida locul si rolul istoriografiei romanesti in evul rnediu.

Deci genu I analistic $i cronistica romaneasca cunoaste 0 dezvoltare rernarcabila in-secolele XV $i XVI, culminand eu cronicile

37

Jiftimie ,i Azarie in secolul al XVI-lea in Moldova. Aceste .~.IC ci in ambianta culturii romanesti medievale scnsul " __ ;stun 0 parte semnificativa a culturii evului mediu. Prin

_"'jtllrb~llte. anale $i cronici, prin inscrippi si insemnari pe carti, .... flla unci literaturi istorice de inspiratie bizantino-slava in

.... _le serisul istoric marturiseste un sentiment al trecutului, 0 con,tiinli de sine la elita moldo-rnunteana. Aparitia ."iIi·a medievale in momentele cruciale cand fiinta statului era .~1iII, _ci existenta unui putemic sens al trecutului. Proliferarea _n&CJr istorice medievale, circulatia produselor de factura •• Im!, alcltuirea de sbomice, culegeri de texte in secolul al . .... &c dovada interesului de care s-a bucurat istoria in ambianta .~ a Jirilor romane.

~i Altfcl, dupi mai multe decenii de exegeza si in contact cu !UIuDea actuall despre istoriografia evului mediu cristalizata de '~d Guenee, este cu putinta 0 reluare a interpretarii din unghiul lstoriei istoriografiei. Sunt posibile si in cazul scrisului istoric medieval IVDIinesc formularea unor interogatii similare acelora ale istoricului ftancez. Ca atare, trebuie sa raspundem la intrebari cum sunt UlII1Atoarele. Care a fost locul istoriei in evul mediu? Cine era istoricul? Cum au lucrat acesti istorici? Prin ce efort au reconstituit trecutul mai iDdepirtat sau mai apropiat? Cine i-a citit? Cine i-a ascultat? Ce CUIlOflin~, ce imagini a treeutului au transmis posteritatii? Ce pondere au awt aceste cunostinte asupra mentalitatii contemporanilor?

Raspunzand la aceste intrebiri se poate stabili locul pe care prin istoriografie, un grup social se defineste in evul mediu romanesc. Este de retinut preliminar circulatia Iiteraturii bizantino-slave in tarile romane care au oferit un cadru desfasurarii procesului istoric rominesc. modele istoriografiei romane medievale a carer influenta estc detectabila in structura analelor $i cronicilor romanesti. in aCCC3$i vrerne sbornicile. cazul celor scrise la Baia $i Slatina intre 1554-1561 prin caracterul lor compozit releva existenta unor scrieri ascetice bizantine, povestiri, lucrari de caracter dogmatic. polemici impotriva

38

Pompiltu lHODOR

latinilor, 0 cronies universals, anale sarbesti, 0 istorie a domnilor de la Drago, pini la Alexandru Lapusneanu. Continutul coligatelor marturisesc locul istoriei in cadrul culturii medievale la romam. un loe inci minor in secolul al XVI-lea.

incercind sa rispundem la intrebirile formulate se poate afirma c! in mediul elitei istoria era 0 modalitate de afirmare a constiintei de sine a statului, a puterii constituite, a starilor, dar ,i a neamului, daci avem in vedere legendaeroilor eponimi Roman ,i Vlahata. Apelulla trecut insemna 0 legitimate a statu lui, a dinastiei, in interior, dar si in exterior, vis-a-vis de puterea otomanA sau alte puteri. Istoria prin opera istoricului se adresa elitei societatii ,i striinititii dovada cronicile moldo-polona, moldo-rusa, moldo-germana motivate de apararea cre,tiniti~i. Concordaata intre ideologia politica a cronicii lui Stefan eel Marc ,i a actelor diplomatice marturiseste un fond comun de idei. Oeopotrivl produsele cronicaresti ale secolului XVI-lea ,i actele de politic! extern! reprezinti aceeasi concordanta intre istorie si telurile de politica externi.

In ceca ce priveste locul pe care il detine istoria in cultura medievala se poate observa ei lucrarile de conpnut istoric se gasesc aliituri de alte scrieri de facturl bizantini sau slave sud-dunarene, flri 51 d~ni insl un loc privilegiat, comparativ cu lucrarile de continut religios. Totusi in secolul al XVI-lea se poate constata 0 anume proliferare a scrierilor de conpnut istoric din literatura istorica a slavilor sud-dunareni, a sarbilor indeosebi.

La intrebarea cine era istoricul, se poate constata eft analele secolelor XV ,i XVI sunt opera unui compilator al carui nume nu it cunoastem. "Aces tea. cele de pani acum, au fost alcatuite in chip fericit de acei seriitori care inaintea noastra s-au ararat iubitori de invilituri ,i ni le-au lisat nouA, copiilor lor, cu multi einste. lar de cine au fOSI lucrate ne este cu totul nestiut, se vede cit de iubitori de bine' (Macarie). Mirturia cronicarului Macarie este relevant! pentru mentalitatea medievala, potrivit careia numele ce1ui care scrie istorie nu este dezvaluit, el scriind din porunca domniei. fiind un

I I

I

""UI.~ In istona istonogrofiei din Romania

39

~i'.tltr. IBtorieul acestui timp este preocupat de evenimentele ... iP: ordine cronologica, autorul fiind interesat de persoanele .... evcnimentul se produce, locul unde se produce fi timpul in _aJD toe. Compilatorul este un interpret al domniei, in cazul nostru

.. Stefan eel Mare pentru seeolul al XV-lea. '

, ' . Cusccolul al XVI-lea, intr-un moment diferit sub raport cultural

~i .crierilor istorice sunt cunoscuji, cazul lui Macarie, Eftime fi .,..., iJW~ ierarhi ce apeleaza la 0 vasti garna de mij loace stilistice p'¥ .• transmite mesajul dornniei. Sunt oameni de inalti cultura, in ..... apcleze la valorile spirituale ale timpului, care stiu, cazul lui ~c, si distingl intre cele vechi Ii cele not, sl faci elogiul culturii Ii pw1itorilor acesteia.

I In ceca ce priveste maniera in care au luerat acesti istoriei se puate.afim_- cl metoda lor a fost analisticl, ei sunt istorici participanp, care m~st~i faptele pe misura petrecerii lor sau compileaza inlcmniri. mal vc:chi sa~ tradipi orale. Apeleazs la sursele orale, dar fi Ia ~ ~cnse, se mtemelaza pe bibliotecile ministi~ ce depoziteaza ICncn istorice, anale sud-dunarene sau serieri bizantine alaturi de

tcxte teologice. '

. in ~Iul al XVI-lea elementul de reconstituire sporeste datorita cons~lt:trll unor Insernnari analistice sau a cronicilor anterioare. in cton~stlca ~oldoveani a secolului al XVI-lea sporeste fi naratiunea evemme~tIali, dar fl consideratiile de ordin politic, moral-religios precum ,I motivatiile faptelor istorice. In acest secol, intr-o ambian~ culturall ~ult mal complexa datorita progreselor pe care Ie fac Refo~ 'I ~ontrareforma in Moldova s-a apelat la modele bizantine, lacroruca lUI Manasses care asociaza retorica ce confera forti narativi

expunerilor. •

La intrebarea care intereseazi efortul reconstituirii trecutului se poate observa ca ~CCfli ~ron~~a~ incearcl sa rispundi la interoga~i ~ugera.te de evolutia societaru. In realitate, la nici un secol de la mtemclerea statului, inceputurile lui sunt cu anevoie de fliut prin apelul

la date! . .. di . .

e memonei 10 ividuale sau colective. Oacl data intemeierii in

_ _j

40

Pomptltu tn nx JR

Moldova este corecta, anii de domnic si ehiar succcsiunea domniilor pentru secolul al Xlv-lea ramane neclara. Atunei cand Stefan eel Mare aseaza pietrele tombale pe mormintele inaintasilor, anii de domnie erau uitati $i cu neputinta de a-i preciza. Reconstituirea trecutuJ ui mai apropiat se face prin apelul la pomelnice, insemnari analistice. existente la curte sau manastiri, dar mai adeseori prin opera partieipantului.

in secolul al XVl-lea eapaeitatea de reconstituire este mai puternica, fiind paralela diversificarii faptelor istorice, in naratiune facandu-$i loc detalii din campaniile lui Petru Rares, despre secui sau bistriteni, despre fapte de cultura sau despre personalita]i ca Teoctist mitropolitul Moldovei, socotit invatatorul statului pe care Macarie il portretizeaza. "Era barbat invata; ca nimeni altul, cele vechi $i cele noi le-a invlJat pani la capat $i a indeplinit multe inainte de plecarea lui catre Dumnezeu". Este c1ar ca ne aflam in fata unui topos bizantin pe care autorul cronicii l-a preluat din leeturile sale, mult mai bogate decdt ne indica menjiunile din texte.

ACC$ti cronicari, cum este Macarie, au constiinta efortului istoriografic ce i-a precedat, dar ~i sentimentul eft trecutul trebuie sa nu fie aeoperit de uitare "Caci au poruncit micimei rnele, eel mai din urma dintre ieromonahi, smeritul Macarie, pentru ca sa nu fie acoperite in morrnantul uitarii lucrurile ce s-au intimplat in vremilc $i in smpcini.rile trecute ~i care au ajuns pana la noi, ci sa Ie tree in letopiset .... '. Este limpede ca pentru secolul al XVI-lea cronicarii apeleaza la insemnari anterioare.Ia izvoarele memoriei.la resursele participantului. De acum maniera reconstituirii are in vedere apelulla 0 tehnica compozitionala diferita, Ja un registru istoriografic mai vast. Este evident ca matena cste mult mai diversificata. mai bogata $i de natura sa exprirne complexitatea evenimentcJor de politica interna $i externa, potrivit unei sensibilitati aperceptive superioare. Ei scriu. ram indoiala pentru un public pe care il voiau conviris.

Interogapa interesand cititorul. raspunsul este 0 elita, avand in vedere monopolul initiatului asupra scrisului intr-o limba de cultura deosebita de Iimba romanica vorbita Evident aceasta dim pentru



'htJroJucert' in,Jstona tstoriografiei din Romania

41

8CCStc rapuni nu era numeroasa, dar cu certitudine era una care se intercsa de trecut sau de problemele politice in desfasurare. Jlesponsabilitatea fa~ de ~a. intr-un moment sau momente cruciale. albst stimulativa pentru cultivarea istoriei, Publicul stiutor de carte, dcsigur 0 elita ecleziastica si intr-o anumita masura laica, boierime. f'aptul ca se alcatuieste cronica moldo-rusa $i se trimite in Rusia este o dovadl eft ne gasim in preajma unei dovezi, ca rosturile istoriei erau percepute ~i ca scrisul istoric 1$1 avea cititorii sm. Tot justificata este $i IDtrebarea referitoare la cine i-a ascultat. Este evident ca in conditiile

• III care serisui era monopolul unor initia~, conpnutul cronicilor s-a ficut

. ti prin comunicare orala. Cum anume s-a reaJizat ~i cine erau beneficiarii este cu anevoie de stiut. Daca ne gandim la cunostintele pe care Ie transmit sau la imaginea oferita viitorului, sau contemporanilor se poate spune ca trecutui indepirtat se transmite in termeni vagi, imprecisi, adeseori invaluit in legenda. Ceea ee se stia era inceputul statului, foarte vag originea neamului, fiira audienja in societate, in rest pentru secolul XIV date parcimonoase, liste de domni fi ani de domnie eronati. Imaginea trecutului pe care 0 transmit contemporanilor era aeeea a unei Moldove luptatoare impotriva otomaniior ceea ce concorda cu continutul mesajului diplomatic. Deci motivul unei Moldove independente, parte a cr~tinatalii, se alatura ideii unei domnii autoritare instrument al providentei divine. Aceasta imagine transrnisa Europei crestine, avand ca punct central ideea solidaritatii eu Republica crestina $i a rolului indeplinit de Moldova devine principalulleitmotiv al ideologiei domnesti. Imaginea oferita de secolul al XVI-lea ramane, in conditii de grava presiune in timpullui Soliman Magnificul. aceeasi, salvarea autonomiei tarii primejduite de asaltul turcesc ~i de alterare a credintei de tendintele de islamizare sau de propaganda cultelor heterodoxe.

Problema, poate cea mai dificila este aceea de a raspunde la influenta cunostintelor istorice in societate $i la greutatea lor in mentalitatea contemporaniJor. Se poate cunoaste angajarea domniei ~i boierimii in apararea Moldovei in vrcmea lui Stefan eel Mare, dar

42

PomrJilllllHJD( JR

este cu ancvoie de a cunoaste ce rol au detinut cunostinjele istorice in motivarea angajarii in lupta antiotornana. ineat pentru secolul aI XVI-lea sunt de remarcat apelul staruitor la trecut, prolifcrarea scrisului istoric prin variantele cronicilor ~i totodata grija pentru pastrarea textelor istorice ~i continuitatea scrisului istoric. Estc 0 evidenJi insa ca amintirea epopeii lui Stefan eel Mare se prelungeste in vremea lui Stcranifi Vodi ~i Petru Rares cand Moldova este confruntata de 0 amenintare tara precedent. in aceste imprejurari analiza lucida facuta de ambasada nepotului lui Stefan eel Mare, Stelani~ Voda, atesta indubitabil puterea legatului secolului al XVI-lea. Idea se va perpetua in secolul urmAtor prin cronicile umaniste, prin Grigore Ureche ~i Simion Dascilul.

~I;.I

II

lA UMANISTA A SECOLlILUI AL XVI-LEA

lIf·"~f!l·lit", ..... t"1'''lII $i umanismul sunt doua din cele mai complexc i8iiftCltc din istoria civilizatiei europene. Discutatc 'inca de r"Blft&mpora.ni ~i apoi de Voltaireinseeolul al XVIII-lea aceasta epoca, a fost 0 epoca distincta, SI! parea a fi solutionata in sensul unei ...:II'IOIUlIC culturale eu doua clemente principale: umanismul ~i arta. :~cterizarea ii apartine lui Burckhardt. Potrivit acestuia Renasterea

erprodus in ltalia din unirea goticului italian cu spiritul antic. Ceea ce C,,'unnat in interpretarea Renastcrii se stie: 0 Renastere italiana $i 0

• difuziune europeana. Un cercetator recent, Jean Delumeau in Civl1izalia Renal/em socoteste fala de conceptiile tradiponale ca

I

Rmatterea "nu este nici special artistica, nici in mod particular italiana",

Daci el qeazA totusi un accent, acesta subliniaza dinamica Europei intregi. Cresterea demografica, progres tehnic, aventura maritima, 0 BOut estetica, un crestinism regandit $i intinerit. Un progres $i modificiri structurale materialc $i menta le, ce au ingaduit inaintarea civiliza~ei europene. 0 epoca tnsa cuprinsa de un ocean de contradictii in care nu poate fi vorba nici de spirit antistiinpfic, nici de raponalitate, A reaJizat oricum un pas extraordinar inainte in istoriografie, filologic ,i arti. in uzul limbile naponale. lnvenpi numeroase intr-un spapu ingust de limp, un progres spiritual ~i material care a dus la nasterea omului modern.

Renasterea, dupa caracterizarea lui Jules Michelet, a dus la "descoperirea lumii, la descoperirea omului", $i intr-un sens $i mai larg aceasta epoca a descoperit omul, familia, dragostea. delicateta. Renasterea marcheaza 0 etapa hotaratoere in procesul de trecere de la evul mediu la epoea moderna. 0 epoca de mobilitate orizontala, dar in aceeasi vreme una de mobilitatc verticala.

44

Pompsli« TF()j)(}R

i

Umanismul expresia Iiterara a Renasterii inseamna 0 inovatie radicala in gandirea europeana, Tcrmenul de umanisrn designeaza procesul de separare intre religie ~i viata laica. aspiratia spre antropocentrism, abandonarea graduala a ideilor transcendente, in formarea ~i desavarsirea personalitatii umane in limitele lumii si a viepi terestre. Problema care se iveste este de a incerca sa stabilim dirnensiunile reale ale Renasterii $i umanismului in JArile romane ~i in aceeasi vrerne sa conturim mai precis asemanarile $i deosebirile, notele particulare ale fenomenelor. 0 sarcina $tiinlifica importanta care ne va ajuta sa vedern mai limpede procesuI de integrare in noile curente de idei $i in aceeasi vreme sa precizam notele aparte, particulare, prin care ne incadram unui mai larg context cultural. in aceeasi vreme vom putea prin 0 atare metoda sa conturam $i raportul dintre tradijie $i inovatie in eultura ~rilor romane, sa vedcm in primul rind noteIe Renasterii.

Ne vom referi in primul rand Ia fenomenele care se petree in societate in veacuI aI XVI-lea. Diseutarea unor atari probleme face sA se remarce $i in tlrile famine un adevar general vaIabiI pentru lumea Renasterii. Si anume $i Ia noi fenomenul nu apare bruse. cu alte cuvinte noua calitate, modemitatea prin care lumea secolului al XVI-lea se diferentiaza de cea medievali, este pregititA treptat, se elaboreaza in timp. A$a s-au petrecut lucrurile in viata economica care aduce fenomene noi in secolul al XVI-lea. in viata sociala ~i in cea pohtica sau culturala. Se afinni 0 mal mare rnobilitate in structurile civilizatiei, in viata comerciala cuprinsa de mobilitatea caracteristica secolului al XVI-lea. Tot mai frecvente devin raporturile comerciale eu alte medii eeonomice, straine, se accentueaza productia si schimbul de marfuri. Deci aceeasi mobilitate orizontala de care vorbea Delumeau, dar $i una verticals in sensu I unor mutatii in viata sociala, care cunoaste schimbari din cele mai importante.

Sa amintim modificarile peisajului social, in interiorul c1asei dommante sau in viata categoriilor libere, la orasenirne. 0 boierime noua, 0 nobilime mai puternica, 0 mentalitate si sensibilitate ce

I:

I

IlfInJducere in tstorta istoriografie! dill Romania

45

Mlucazi de la traditie spre lumea plina de promisiuni a inovatiilor. Sa dim elteva exemple: Despot Voda, Bogdan Lapusneanu, Petru Cercel, Ion Vodi, Mihai Viteazul. Iohann Honterus. Gaspar Heltai, Nicolae Olahus, Coresi, Samosius, loan Sigismund etc.

Nu numai un boier nou, cu 0 purernica individualitate, ci ~i un om de cultura de forma lie diferita de aceea pe care 0 gasirn anterior. Osmeni de cultura pe care ii putern compara cu intelectualii din zone le evoluate ale culturii europene. Acest intelectual este recrutat din rlncfurile clerului, dar $i dintre laici. EI pleaca de la 0 instructie teologica, dar este tot mai mult atras de eruditia doctrinei crestine orientale. Acestui substrat, inca obligatoriu, umanistul ii suprapune eu pasiune cuno$tinle variate, extrase din scrierile occidentale sau orientale. Cqtigali de eruditia occidentala, eu care din ce in ce mai mult sunt in contact, ei fac din studiile lor un seop in sine ,i pledeaza in favoarea ideii umaniste a innobilarii prin cuIturi.

Prin urmare, discutind despre Renastere $i umanism trebuie sa avem in vedere acceptiunea noua, moderna, reala, $tiinlifiea a conceptelor eu care operam. Deci sa apreeiem Renasterea ~i Umanismul ca un fenomen global al civilizatiei ~ilor noastre $i nu numai reflexele literare - umanismul eu alte cuvinte, nu numai influentele lui, ci ~i receptarea (Peter Burke).

Cea mai buna metoda este insa aceea a faptelor concrete pe care sa le urmarim in manifestarile lor. Vom incepe firesc cu scoala, a forma mai bine organizata, mai usor de surprins. Si in primul rand scoala umanisti in inceputurile ei in Transilvania. in aceasta tara. eu strueturi citadine organizate medieval, noua cultura s-a dezvoltat in centrele ecleziastice $1 citadine ale vremii, la curtile episcopate, ca forma de cultura ecleziastica. eel mai vechi este acela al curtii episcopale de la Oradea- incepand cu episcopatullui Andrei Scolari (1409-1426). injurul unei mici colonii de italieni, in deosebi florentini, care raspandesc noile idei. Un exponent al Renasterii este loan Vitez ( 1440-1465)_ Cll preocupari stiintifice, si in domeniul stiintelor naturii.

46

Pomptliu IFODOR

muzicii, astronomiei. A emendat codicii din biblioteca sa, a intretinut

legaturi putcmice cu ltalia. .

Alba lulia =. un al doilea centru al culturii umanisre si al Renasterii artistice. Inceputurile dateaza din vremea episeopului Ladislau Gereb (1475-150 I). nepotullui Matei Corvin. cu studii in Ferrara. Un putemic cere umanist in vremea episcopului Francisc Varadai (1514-1524). Traditia s-a prelungit in vremea principatului. Un interes pentru inscriptiile romane ~i alte monumente ale Antichitatii. S-au adunat inscriptii etc., $i astfel s-a nascut un cult al clasicismului. Poepi imitau modelele antice. Sa amintim pe Adrian Wolphardus, Toma Peleis, Anton Verancsics, Nicolaus OIahus, (1493-1568), din 1553 arhiepiscop primat de Strigoniu, in 1562 regent al Ungariei, ea Ioctiitor al imparatului Ferdinand I, Filip More de Ciula (1470-1520).

Cultura oraseneasca se dezvolta in orasele comerciale ale Transilvaniei, Brasovul, Sibiul, Clujul, Targu Mures, fapt semnificativ pentru tendintele renascentiste din lara noastra. Aceste erase cu traditie medievala $i mai ales cunoscute pentru contactullor eu viata cornerciala occidentala stabilesc cele mai frecvente raporturi cu centrele culturale umaniste ale timpului. Iohann Honterus (1498- I 549) si Valentin Wagner (circa 15 10-1557) sunt figurile dominante ale culturii umaniste. Ei vor deveni propagatorii Reformei luterane.

Honterus a urmat studiile la Universitatea din Viena $i a trait multa vreme la Cracovia $i Basel, prilej de contacte eu umanistii !impului, de la care primeste indemnuri pentru activitatea lui stiintifica. In 1530 a publicat la Cracovia prima editie a unei cosmografii a lumii care apare mai tarziu la Brasov intr-o editie versificata ~i la ZOrich. Cosmografia lui este 0 adevarata enciclopedie a cunostintelor in domeniul stiintelor naturii in care distingem 0 enumerare a partilor corpului omenesc, ceea ee semnifica 0 orientare stiintifica spre antropocentrism.

Contactele lui cu lumea umanistilor europeni. corespondenta stiintifica pe teme istoriee cu Sebastian Munster, editarea de texte clasice sau a manuscrisului grecesc a lui Nilus gasit de el intr-o

i'

I .

['

I ,I

I.

,I

~i

/rflI"Or/un're in istona istoriografiet dill NOli/Gil/a

47

.blloteca din Tara Romaneasca, fae din el una din personalitatile wnanismului european.

in acelasi peisaj umanist luteran. de extractie citadina, se inscrie Ii pcrsonalitatea lui Valentin Wagner (circa 1510-1557). un reputat c1enist, avand legaturi eu patriarhia din Constantinopol ~i autor al unor publicalii, un propagator alluteranismul intre negustorii romani ~i greci din Brasov, Exemplullui, alaturi de a lui Honterus, atesti orientarea spre eruditia orientala, care se asociaza celei occidentale.

Un centru al umanismului in secolul al XVI-lea va deveni si Moldova in timpul domniei lui Despot Vodi. una din personalitatile Reformei, dar $i unul din umanistii timpului, a ajuns domn in Moldova datoriti insistentelor sefilor Reformatiunii. In Moldova a vrut sa infiinleze un Colegiu pentru care a strans din tara copii "de pretutindeni... pentru a-i invata". El a avut in vedere pentru invilamantul preconizat "temeliile limbii latine", invit3nd personalitati culturale din centrul Europei. Langa 13$i, capitala Moldovei, s-au predat notiuni de cultura generala, cu gandul la crearea unor functionari utili domniei. Astfel in Moldova asistim la inceputuri de viati umanisti pe linia Reforrnei, care voia sa castige tirile romane pentru noul curent. A proiectat ~i 0 Academie de tipul eelor italiene ~i 0 biblioteca. Daca la Moldova asociem $i Tara Romaneasca, Manastirea Dealul ~i preocuparile privind originea latina a poporului roman, constatate de calatorul italian Della Valle, atunci suntern evident in situatia de a constata un inceput de integrare a ~arilor romane in viata culturala umanista.

Preocupari carturaresti importante se fixeaza tot in Tara Romaneasca in timpul lui Neagoe Basarab cand se redacteaza lnvatamnle lui Neagoe Basarab cafre flu/ sail Teodosie. Desigur aceasta opera este in legatura cu eruditia bizantina ~i eu literatura patristica cultivata de aceasta cultura. Nu este 0 opera umanista, dar prin traducere, prin preocuparile filologiee presupuse de aceasta lucrare se pregateste un spirit care sta la baza Renastcrii, fiindca acesta inseamna in primul rand filologie. Aparitia tiparului. prin legaturile cu

48

Pompiltu Th()f)UR

casele editoriale de la Venetia, presupunc 0 asidua preocupare filologica. preocupari umaniste bazatc pe slavonism.

in secolul al XVI-lea cronistica din Moldova, prin Macarie, Eftimie si Azarie marturiseste valori preumaniste, datorita influentei bizantine $i in special retoricii si in aceeasi vreme prin conceppe istorica care, rara sa se indeparteze de la providenpalism face loc explorarii sufletului uman. in plus, se constata 0 imbogatire a elementului laic $i impactuI culturii curopene.

Remarcam apoi 0 diversificare a preocuparilor culturale, circulapa de valori europene, contactele cu medii Ie de cultura umanista, poloneze, maghiare, germane, italiene, ce faciliteaza treptata integrare a tirilor noastre in cultura timpului,

in secolul al XVI-lea se constata un interes al umanistilor europeni din Occident pentru Tarile Romane in legatura cu presiunea otomana. Cilitorii straini, adeseori emisari politici, fae 0 vasta opera de inforrnare despre spapul intra $i extracarpatic. La aceste fenomene se asociaza implicatiile Reformei $i Contrarefonnei care lirniteaza rnonolitismele catolic $i ortodox. Deopotriva se remarca $i actiunea Reformei catolice care este vizibila in opera lui Anton Verancsics, in legaturi cu Erasmus sau valori umaniste prin Valentin Wagner sau Honterus. Astfel se observi 0 convergenta de interese stiintifice intre factorii interni $i europeni ce colaboreaza la redimensionarea Republicii literare a continentului,

TransiIvania detine primatul in materie de umanism. Aici s-a dezvoltat $i 0 cultura latina puternica, in lumea oraselor sasesti $i maghiare, in jurul centrelor episcopale catolice rnaghiare, unde s-au stabilit contacte importante cu centrele culturale ale Renasterii $i in special cu Italia. Si inviJan1fuItul urnanist este mult mai infloritor, apare chiar 0 Universitate iezuita in timpul lui Stefan Bathory, la sfarsitul secolului al Xvl-lea, prin misiunile catolice poloneze.Iezuitii vor veni in 1579. se vor aseza la Cluj $i la Alba Iulia. in 1581 se deschide la Cluj Universitatea iezuita, rnenita sa pregateasca oarneni instruiti, buni catolici, capabili sa se opuna propagandei Reformei. invata~antul

r

lntrodrlcert' in tstoria istonografiei din Rom£11110

49

noii institutii are un program tipic urnanist. avand in vedere studiul latinei. lirnbii ebraice si grecesti, discipline pe care le presupunea exegeza bibliea In fruntea acestei Acadcmii a fost italianul Antonio

Possevino.

Dintre carturarii umanisti ai secolului al XVI-lea s-a distins in domeniul istoriografiei in primul rand Nicolaus Olahus (1493-1568), roman de origine, care prin catolicism a ocupat cele mai inalte demnitati in icrarhia timpului, A cultivat Antichitatea, a scris in latina $1 greaca, a fost prietenul umanistilor, a lui Erasmus de Rotterdam, cu care a legat 0 vasta corespondenta. Idealul lui de viat! a fost acela al umanistilor, credinta in atotputemicia culturilor eiasice, in valorile culturii umaniste. Printrc corespondentii sii este $i Thomas Morus, Erasmus de Rotterdam

Opera lui cea mai insemnata a fost Hungaria in care a incorporat si vechea Dacie, cu tArile ei, Moldova $i Tara Romaneasca. Ca gen este 0 descriere istorico-geografica-etnografica, asa cum 0 cultiva papa umanist Aeneas Sylvius Piccolomini. A fost printre cei dintai urnanisti autohtoni care subliniaza latinitatea poporului roman, al carui nume il poarta in numele sau. Descrie limba $i obiceiurile romanilor, pe care ii prezinta ca urmasi ai coloniilor romane, In spiritul Contrareformei si Reformei catolice a voit sA inflli$Cze Europei umaniste civilizatiile central europene $i rasaritene pentru a indemna la cruciada antiotomana. Sensul operei lui este acela al integrarii in civilizatia tirnpului sau a ~rilor carpatice.

Un urnanist de factura europeana este si Zamosius (1565 ?-1612), maghiar de origine, autorul unei scrieri de valoare pentru istoria umanismului nostru. in special Analecta lapidum et nonulorum in Daciae Annchitatum. publicata la Padova in 1593, pune in evidenta Europei umaniste valorile antichitatii Daciei. 0 lucrare erudita, savanta, sensa intr-o latina eleganta a pus in circulatie monumente epigrafice pe care le-a studiat

Cultura umanista a tirilor noastre nu ar fi completa daca nu am semnala activitatea tipografiilor, a lui Honterus la Brasov, a lui Heltai

50

Pompiltu n« )[ )()R

la Cluj, a diaconului roman Coresi. Aceasta vasta activitate de traducere ~i tiparire implica valori filologice ~i prin urmare renascentiste. Traducerile in limbile nationale, in germana, maghiara si romana sub influenta Reformei au deschis calea literaturii nationale, prin acest efort creator al umanistilor timpului. Acum, in aceasta perioada, apare in scrierile romanesti numele poporului roman in forma lui umanisti roman ~i nu TUman.

Renasterea ~i urnanisrnul in tarile noastre au fost 0 expresie a civilizatiei romanesti, afirmata in diverse domenii ale activitatii omului. Epoca a sernnificat un schirnb de valori materiale ~i culturale, 0 afirrnare a actiyiti~ii creatoare a omului care iese de sub autoritatea lumii medievale. Renasterea $i umanismul au venit desigur cu cultul pentru Antichitate, au facut elogiul culturii. au adus ornul in centrul preocupirilor. Omul Renasterii noastre glorifica in special pe acele personalitiJi care s-au distins in efortul de aparare a civilizapei Europei. Este $i 0 expresiune a culturii laice, a laicitatii in general, 0 cultura insa care rlmine in cadrele bisericii, desi putem constata tendinte de autonomizare a acesteia. Istoria Renasterii $i umanismului pune in evidenlfl ~i complexitatea civilizatiei lflrilor romane, unde s-au intalnit trei medii etnice, romini, maghiari, germani, catolicismul ~i ortodoxia, variantele Reformei. Rezultatul a fost 0 cultura originala care atunci in epoca a polarizat atentia cercurilor umaniste a Europei. in acest cadru s-a dezvoltat, cum am rernarcat, istoriografia de factura urnanista care prin realizarile ei s-a integrat scrisului istoric umanist european cu propriile sale particularitati.

in randul umanistilor care au produs lucrari istorice se afirma in centrul de la Alba-Iulia, Ladislau Gereb (1475·150 I), nepot allui Matias CorvinuI. Stefan Taurinus care scrie Stauromachia (Razboiul cruciatilor), de fapt razboiul taranesc allui Gheorghe Doja. Lucrarea este un exemplu de impletire a relatarilor realiste cu rnitologia grecoromana, in care se face 0 caracterizare a lui Gheorghe Doja, invocand cuvantarile care ar fi fost rostite. EI apeleaza la izvoare antice, imprumutand modele de descriere prin apelulla antici, la Sallustrus. la

Introducer!! in istoria istoriografie: dill ROIIIQfllL1

51

De bello jugurtino pnn caracterizarea conducatorului rascoalei. Ideile pe care Ie impartaseste sunt preluate din izvoare umaniste. Dovada afirmatia: "Blazonui nu face nobil pe nimeni, pentru aceasta trebuie virtute: nu orgoliul da adevarata nobleta." Solas vtrtus: Taurinus se refera la vera nobtlitas, la omenie, la cinste, egalitatea oamenilor. dar $i la tema fortuna lab/Its.

Aceeasi terna este tratata de Adrianus Wolphardus intr-o scriere care nu s-a pastrat, dar care marturiseste 0 sensibilitate pentru evenimentele de ordin social.

Literatura umanista de continut istoric este ilustrata de G.

Reicherstorffer autorul lucrarii Moldavia quae ohm Daciae pars Geographia (1541), din care se cunoaste $i 0 a doua editie Chorographia Transilvaniae, quae o/im Daciae appelata ... succtnta descriptto et explicauo. Lucrarea este 0 descriere geografica ce cuprinde paqi de caracter istoric, despre trecutul tarii, razboiul lui Decebal, date despre orasele romane, trimiteri la istoria antica, la literatura clasica. Din scriitorii sasi un loc proeminent il depne lucrarea lui Christian Schaeseus, autorul Ruinelor Panonice (1571), un izvor pentru istoria Transilvaniei ~i Ungariei intre anii 1552-1574. Lucrarea se caracterizeaza prin autenticitate, eruditie clasica, patriotism, spirit critic, insistand asupra cauzelor care au dus la ruinarea tarii. Creatia lui istorica este umanista, istoria creatie a omului. Si la el gasim formula de Vera nobilitas, de bine obstesc, astfel ca se poate vorbi despre 0 creatie tipic umanista.

in ce priveste literatura istorica de expresie rnaghiara este cultivata de Benczedi Szekely, care a seris Cronica despre intdmplarile lumii (1559), un franciscan devenit protestant. A lucrat dupa un model. Rolewinck. pe care il amplifica cu date din spatiul propriu. In opera lui constatam ideea celor patru monarhii. persana, babiloniana, macedoniana si romana, precum si influente din literatura antica ~i umanista europeana. lntre umanistii maghiari se numara ~i Gaspar Heltai, autorul unei cronici maghiare ce se bazeaza pe Bonfinius, eu opera lui Rerum Hungaricarum Decades. Trateaza

52

Pompiln, TFO/l(}/(

istona hunilor. a ungurilor, potrivit cronisticii medievale, in care criteriul de expunere este dornnia. Discuta viziunea lui lancu de Hunedoara, oferind totodata date despre evenimentele din Tarile Romane.

Literatura umanista transilvaneana exprima realitatile sociale ~i politice transilvanene, realitatile voievodatului ~i principatului, tradipile culturale, lingvistice ~i confesionale, marturisind conexarea Transilvaniei la marile curente de idei europenc. Caracteristicile istoriografiei umaniste din Transilvania poarta amprenta umanismului ~i Reformei, in£a~~and 0 diversitate de genuri, de la cronicile universale la lucrari tipice umaniste. Aceasti istoriografie continua traditia literaturii istorice medievale, la care asociaza insa orizontul umanist, clasicismul latin ~i motive vehiculate de urnanismul european. Istoriografia umanista transilvaneana contine 0 doza de realism datorata evenimentelor petrecute in prima jumatate a seco1ului ce au impus 0 largire a tematicii ~i 0 preocupare pentru descoperirea adevarului. Istoriografia umanista transilvaneana face loc ideii romanitati! romanilor care va contribui la definirea spiritului identitar ~i deopotrivi pentru celelalte etnii, nu insa in afara unor ambiguitati. in esenti se poate spune cA istoriografia umanista transilvaneana a reprezcntat un moment in evolutia scrisului istoric din spatiul Tarilor Romane,

I;

I I

I,

I'

ISTORIOGRAFIA SECOLlJLlJl AI.. XVII~LEA UMANISMUL MOLDO~MUNTEAN: DE LA CRONIC) LA ISTORIILE UMANISTE

Existenta unui umanism romanesc a constituit una din problemele amplu discut~te in istoriografia ultimelor decenii. P.P. Panaitescu in 1945 intr-un studiu dedicat Renasterii, publicat postum a examinat posibilitatea unei Renasteri 1a rornani, terna reluata de Emil Turdeanu in 194 7 ~i din nou de Panaitescu in 19.~ 8 cu prilejul editiei operei lui Miron Costin care s-a soldat cu lncheieri contradictorii, mai mult negative in climatul istoriografiei dogmatice. in timp, studiile lui Virgil Candea ~i Alexandru Dutu au proiectat noi lumini asupra unui fenomen care prin complexitatera lui a invederat afirmarea culturii modeme. Postularea unui umanism in haina slavon.i de catre Virgil Candea in epoca lui Matei Basarab si traducerea Bibliei de catre Milescu a deschis calea unor noi tentative de interpretare a cronicarilor moldoveni din secolul al XVl-lea de catre Horea Mazilu care a afirmat existenta unei Renasteri ~i a unui umanism in cultura rom~W in Moldova secolului al XVHea, teza contestata de catre A. Pippidi.

Cercetarile lui Virgil Candea si Alexandra Dutu au fost insa de natura sa aprofundeze existenta unui curent umanist in Tarile Rornane prin raportarile necesare la cultura europeana. Aceste cercetari au dus la concluzia, de altminteri anticipata de Nicolae Iorga, ca in secolul al XVII-lea cultura roman a s-a racordat la etapa umanista europeana, iar prin studiullui Alexandru Elian in materie de vel sificapa barocului la Dosoftei ideea a fost consolidata. Astfel s-a conturat cadrul cultural pentru 0 noua mterpretare a scrisului istoric din epoca lui Matei Basarab. Vasile Lupu ~i Constantin Brancoveanu. Un umanism in care prin istoriografie se afirma genuri tipice acestui curent cultural ~i idei ce

54

Pomptliu 7'F( u« IN.

apartin lumii modeme de factura occidentala. adiacente unui orizont spiritual sud-est european si evidente elemente de gandire medievala

Pe buna dreptate s-a rernarcat ca umanismul romanesc moldomuntean se defineste intr-o vreme in care umanismul european i~l incheiase destinul. astfel ca eI recupereaza deopotriva valorile umaniste propriu-zise, la care asociaza receptarea ideilor barocului sau a umanismului iezuit. Era firesc in aceste circumstante ca unei directii culturale sa-i fie proprii ideile umanismului secoluiui XV ~i XVI '~i deopotriva idei ce aparpneau barocului istoriografic, adiacent influentei bizantine ce apare ca 0 continuitate a traditiei Imperiale romane avand constiinta unei translatio studii spre occident.

Ca atare, nu nurnai decalajul in timp si exclusivitatea paradigmei urnaniste occidentale trebuie sa fie elementele ce caracterizeaza umanismul moldo-valah, ci acele forme care i se potriveau mediului marcat de tranzitia de la lumea evului mediu la una de aspiratie moderna. Pentru aceste ratiuni rneritulurnanisrnului romanesc a fost acela de a fi realizat un proces de selectie, aderand la aeele valori care erau in masura sa contribuie la functionalitatea ideilor intr-o societate in care spiritul identitar se afirma prin cultura conferindu-i valori rnodeme.

Considerand existenta umanismului un bun castigat, cu trasaturile sale distinete este necesara 0 diferita abordare a principalului domeniu cultivat, istoriografia, incercand astfel sa surprindem acele elemente care confera unei par~ a scrisului istoric calitatea de apartenenta la umanism. Incursiunea in istoriografia secolului al XVII-lea nu poate evita constatarea unei diversitati de genuri, progresul pe care it face comparativ eu secolul al XVI-lea, receptarea in soeietatea elitara a istoriei. ascendentul laicului care ia loeul ecleziastilor, compilatorilor. in general prezenta laicului. reprezentat adeseori prin mari boieri sau autori in servieiul acestora sau a domniei confera acestei istoriografii 0 nota distincta.

Peisajul istoriografiei din Moldova ~i Tara Romaneasca in sec. al XVII-lea ne apare profund modificat in comparatie eu a secolului

introducere ill istona istonografiei dill Ronuima

S5

precedent. Pe drumul deschis de tendinta generala manifestata in secolul a1 XVl-lea de abandonare a limbilor de cultura, fenomen poten~t de Reforma, istoriografia rornaneasca evolueaza pe drumul deschis de cronica dornniei lui Mihai Viteazul sensa in limba romana, Noul seeol irnpune eu autoritate limba nationala in istoriografie, prilejuind 0 difuzare a scrisului istoric in folosulunui cere mai larg de beneficiari. Se remarca totodata ca urrnare a sistemului politic instaurat lo lirile romane, 0 intrepatrundere a fenomenelor istorice dintr-o Jara in alta. Desi continua sa se scrie cronici provineiale, istorii ale lirii, /aptele istorice nu se mai limiteaza la hotarele moldovene, muntene ~i ardelene.

a simpla privire la sumarul istoriografiei ardelene ne convinge ci materia ei istorica este pur si simplu invadata de subiecte1e de peste Carpati, Dar ~i invers, productiile istorice din Moldova si Tara Romineasca sunt incarcate de evenimentele istorice generalromine$ti. Dezvoltarea istorica a tarilor romane in secolul al XVII-lea Ipore~te sentimentulunei istorii la care participa deopotriva cele trei Jiri sfi.r~ind prin a domina pagina autorului de scrieri istorice. Se asociaza insa acum ~i expansiunea conceppei unitalii poporului roman, Intemeiata pe idee a latina, care c~tiga in sensuri patriotice fiind stimulata de 0 activa constiinta de sine etnica. Ideea devine manifest! ,i se fixeaza intr-o adevarata doctrina care face apologia originii latine pe care 0 subordoneaza unor finalitap politiee. Este sensul pe care-l contine meditapa istorica a lui Miron Costin ~i Stolnicul Cantacuzino care cauta sa fixeze pe romani in istoria civilizatiei europene prin ins~i obarsia lor romana. Romanii, desi separati in mai multe stapaniri politice, apartin prin originea ~i trecutullor istoric aceluiasi popor care se numeste pe sine roman, care vorbeste aceeasi limba unitara ~i care ocupa un loe distinct in spapul central sud-est european. Romanii, in opinia urnanistilor vremii, au avut loe ~i un rost in istorie, de apir.itori ai civilizatiei continentului impotriva lmperiului Otoman.

Scrisul istoric al seeolului al XVII-lea in Moldova ~i Tara Romaneasca marturiseste 0 rara complexitate, dovada si ea a noilor

56

Pontpiltu TF(){)OR

ritmuri istoriee care incep sa cutreiere istoria romaneasca. Cantitativ !$i calitativ istoriografia se impune in seeolul al XVII~lea ea prineipalul domeniu de activitate intelectuala in si prin care se manifesta idealul social-politic al unei epoci. Triumful limbii nationale a adaugat un element hotarator la proliferarea scrisului istoric care. din acest secol, tinde sa realizeze 0 anumita publieitate. Croniearul sau istorieul scrie de aeum lntr-o tot mai mare masura pcntru contemporanii lui, avand sentimentul unei opinii careia i se adreseaza, publice !$i stiintifice in aceeasi vreme. Cronicarul sau istorieul devine un receptacol al timpului sau !$i un difuzor al unor idei elaborate in eonfruntare cu experienta istorica proprie, a ~rii sau a neamului, nu insa inainte de a le trece prin filtrul eulturii europene.

Ne intimpini in istoriografia sec. al XVII-lea 0 diversitate de genuri, letopisete, hronografe, istorii, alaturi de insernnarile istorice de pe carli, jurnale, memorii, istorii in versuri care fae indiscutabil din rastimpul dintre domnia lui Mihai Viteazul ~i sfarsitul dornniilor pamantene un secol prin excelenta istoric. Adevarul este ca un profund sentiment istorie se instapine~te, domina mentalitatea elitei, astfel ca trecutul devine un element de referinta al actiunii, intr-o vreme de cautari ce au in vedere legitimitatea natiunii in devenire si a statului. Cronologie vorbind, prima etapa a umanismului romanesc din Moldova si Tara Romaneasca ne apare ca 0 continuitate a epocii ilustrati de eronistica moldoveana din secolul al XVI-Ieam la care s-au asocial legatura cu cronistica imediat anterioara prin Letopisetul usi Eustratie logofatul, asa zisul letopiset moldovenesc, care incorporeaza, se pare cu modificari neesentiale cronicile slavone. in acelasi secol. la mijlocul lui in Tara Romaneasca cronicarul vremii lui Matei Basarab ref ace, pentru a evidentia prestigiul "Basarabilor", pe temeiul aceluiasi secol al XVI-lea. istoria t<1rii. Desi nu suntem in preajrna unor scrieri urnaniste, cronicarii epocii cauta sa stabileasca legatura lntre evenimente, intre trecut !$i prezent. Este evident ca 0 noua istoriografie se infiripa, tacalld trecerea de la cronicile inca prevalent medievale. la un alt lip de istorie in limba romana, anuntand zorii umanismului.

Inll'oducere ill istona i:il(lnoKr(~/iel dill Romania

57

lstoriografia secolului al XVII-lea in intelesul notiunii, eu toate trlsiturile inca medievale, debuteaza cu Grigorie Ureche care prin 0 serle de elemente constituente anunta un gen istoriografic diferit prin substan~a ideilor de cronistica rnedievala. Cronica lui Ureche, ... noscuta decat prin lucrari de tipul cronicii lui Simian Dascalul, a cierit de fapt inceputul unui nou demers istoriografic. Redactata pana •.. 164.7, cronica lui Ureche anunja, prin structura $i ideile sale, noua api a scrisului istoric, urrnata de croniea lui Simion Dascalul, mai IDlPIi prin folosirea contributiei lui Ureche, dar care a realizat 0 txpunCre rnai complexa, rnai bogata prin recursulla alte izvoare folosite JIOUivit procedurii compilatorilor. Deci, potrivit unei noi interpretari .van de a face cu 0 diferita cronica ce incorporeaza textullui Ureche, 4avenind astfel 0 alta scriere, cum subliniaza un exeget recent "Cronica ICrisi de dascalul Simion era, prin urmare, rnai ampla - in intentie, CllChaustiva - $i folosind contributia istoriografica a lui Ureche, nu se confundi cu aceasta" (Ovidiu Pecican, Lumea lui Simian Dascalul). Qlcriere de compilatie ce incorporeaza mai rnulte narapuni cu .annificapi opuse, in care trebuie sa vedem inca practica compilatiei de factura medievala, nu in afara unor ambiguitati care vizau in esenta Ddinta de cristalizare a spiritului identitar.

Astfel prin produsele istoriografice de la mijloeul secolului in care Grigore Ureche detine un loc prioritar, urmat de Simion Dascalul ,i de 0 serie de interpolatori, ideea originii romanilor devine tema ocntrala a noii istoriografii.

Cu Grigore Ureche se deschide 0 noua etapa in istoriografia romana datorita interesului pentru inceputurile romanilor, pentru originea poporului, pentru spatule mai largi istorice cu care moldovenii se invecinau. Ureche ni se inflti$eaza ca un istoric in care predornina spiritul Iaic, efect al evolupei societapi moldovene din amurgul evului de mijloc !$i al serisului slavon. Cititor aI istoricilor latini, al celor poloni, Ureche si-a imbogatit serisul sao in limba romana trecand cum remarca Nicolae Manolescu un prag important. Fara indoiala prin scrisul sau in limba nationala a maugurat 0 traditie ce a influentat spiritului identitar

S8

Pompili« /1':0J)()R

romanesc prin istoria trecutului de glorie a Moldovei luptatoare pentru crest i natate,

Opera acestuia este continuata de Miron Costin. in activitatea caruia orizonturile de cultura europeana, genurile istorice umaniste. conceptii ~i metode i~i gasesc un teren de afirmare. Acelasi lucru i~i pastreazadeplina valabilitate pentru Stolnicul Constantin Cantacuzino, autorul cunoscutei istorii, impregnata de valori umaniste, sensa in spirit modem ~i deschise la curentele de idei ale timpului.

in aceeasi epoca se scriu insa in continuare letopisete, se redacteazi marile compilatii din Tara Romaneasca. Letopisetul Cantacuzin. Istoriite domnilor Tari! Romanelli, atribuite lui Radu Popescu, urmate de cronicile domniei lui Brancoveanu, a lui Radu Greceanu ,i Anonimul Brancovenesc, de Letopisetul lui Nicolae Costin, eu eruditia incontestabila, dar ~i manierismullui.

Ceea ce irnpresioneaza in aceasta vasta productie istorica sunt, in afara unei continuitiJi, titlurile sub care apar ~i care nu trebuie sa ne insele. 0 dovedeste eercetarea istorica contemporana care, aplecata asupra genurilor istorice medievale, a putut observa ca opere de gen deosebit au fost grupate impreuna sau au fost separate categoric. desi modificari profunde intervin in structura fiecareia dintre ele. Astfel privita istoriografia sec al XVII-lea ni se pare ca uneori titlurile nu fac decat sa reproduca 0 traditie sub care se ascunde de multe ori un connnut diferentiat de analele sau cronicile secolului precedent. Este desigur cazul letopisetelor lui Ureche si Miron Costin. care, in pofida titlului, aduc in dezbatere 0 problematica si 0 viziune striina vremii lui Macarie sau cronicii lui Radu de la Afumati. Trei sunt, in acord cu opinia istoriografiei actuale naratiunile care separa opera autorilor de scrieri istorice din sec XVII de cronicarii care i-au precedent a) Ei aseaza opera cronicarilor anteriori pe 0 fundatie neintrevazuta clar de acestia, b) Incadreaza sistematic istaria poparuiui roman in istoria universal! c) Imbin! elocventa cu spiritul critic (Alexandru Dutu), Si am asocia faptul ca utilizeaza genuri noi istorice, specifice umanismului.

Introducer!! if! istona istonografiei dill Ronuinia

S9

intr-adcvar, de la Grigore Ureche ~i Miron Costin la Stolnicul Cantacuzino, autorii de letopisele ,I istorii aseaza trecutul prii $i devenirea ei colectiva pe Roma. Ei incadreazi istoria romanilor in istoria craiilor din jur, apeland la resursele limbii populare pe care 0 supun unei continue modelari carturaresti Umanistii secolului al XVII-lea cladesc constructia istorica prin apelul tot mal msistent la valorile spiritului critic. Dar ei mtroduc $i noi genuri istorice, al clescrierilor istorico-geografico-etnograflce, al istoriilor in versuri, al ittoriei - jurnal prin care incearca 0 concordanta cu ritmurile iItoriografiei europene sau, cu un termen mai circumscns, centralad-est europene. in secolul al XVII-lea istoriografia intr-o ~i mai mare masura invedereaza 0 noua conceptie istorica care, intr-un fel IIU altul, realizeaza 0 istorie antropocentrica ~i 0 explicatie istorica, la ooi mai disti~i prin invataturii, Miron Costin ~i Stolnicul Cantacuzino, .,e in opera lor degaja 0 bogata cauzalitate umana. .

Exist! in istoriografia secolului un element de unitate, trasatun e»mune scrierilor istoriee, 0 sesizabila diferen~ere in raport cu trecutul, alemc:nte deosebitoare care individualizeaza personalitatea umanistului in raport cu a autorului de letopise]e. 0 separatie care rezulta din pnurile umaniste pe care le cultiva, bunaoara Miron Costin sau Constantin Cantacuzino, vizavi de contemporani, autori inca de IetopiseJe voevodale sau de propria lor opera, cazul lui Miron Costin, cI insu~i autor al unui letopiset, Desigur ci daca vom aseza alaturi De neamul ma/dovenilor cu Leropisetul Cantacuzin deosebirea este evidenti, daca insa vom compara letopisetul lui Miron Costin cu Radu Popescu deosebirea nu mai este atat de frapanta. Distanta de la umanistul nostru, la boierul epocii lui Brancoveanu, contemporanul Stolnicului, se micsoreaza. Suntem, se poate prea bine remarca, intr-o vremc de tranzipe, un timp in care traditia $i inovatia dialogheaza creator, in care formele vechi persista inca, acoperind continuturi care au incetat sa rnai fie strict medievale.

in fapt, ne gasim intr-o regiune spirituala in care relieful ne . apare prafund diferentiat, de piscurile inalte cu vedere larga spre

60

p()I1!/Ji II 1/ TH) OOR

Polonia vccma sau Italia stramosilor, in vecinatatea carora staruie alte forme de relief, cu perspectiva limitata la fruntariile ~arii. Desigur, este a diferenta intre Grigore Ureche ~I Miron Costin pc de 0 parte ~I au to ru I letopisenului scris In vremea lui Matei Basarab pe de alta. Primii au respirat atmosfera umanismului polon, stabilind ferrne contacte eu cultura timpului, cazullui Miron Costin dey al scolilor polone sau al Stolnieului Cantacuzino, trecut prin Scoala Patriarhiei Constantinopolitane, prin Padova Italiei, prin colebra universitate a vremii; eel de-al doilea, autorul letopisetului lui Matei Basarab, la care putem asociasi pe autorii marilor compilatii, s-a invrednicit eel mult de scolile vremii lui Matei Basarab, deschise precumpamtor eurentelor de culrura sud-est europeana, dar patrunse de ideile Contrareformei.

Refacand biografia intelectuala a celor trei rnari umanisti Gr.

Ureche, Miron Costin" Constantm Cantacuzino, vom descoperi, eu usurinta, in special la cei din urma, un contact cu scrierile antichitatii, eu cele umaniste sauale lumii barocului. Frecventarea unor medii culturale care parcursesera etapa umanismului renascentist, fie ca este vorba de Polonia, fie ca ne referim Ia Ardeal sau Ia Italia, au influentat substantial destinul lor istoriografic. Au adus de aci idei, modele culturale, un stil de gandire, strabatut de experienta umanismului, un atasament pentru istoria europeana. Deopotriva, acesti carturari, privesc mai timid sau mai eu indrazneala la rnodelele culturale ale Occidentului, la Padova, considerata de Costin ca Athina Italiei, frecventata direct de Cantaeuzino. Exemplul ni se pare semnifieativ pentru a ne explica formatia lor intelectuala ~i pentru situarea mai concrete a umamsmului nostru in eontextul culturii europene. Stabilind contacte fertile ell Antichitatea, cu valorile istoriografiei umaniste, ei se dovedesc deschisi curentelor de gandire a sec. al XVII~lea, care-i pun in contact cu valorile eulturale europene

o pri vire in biografia intelectuala a celorlalti au tori de letopisete sau croniei ne of era mai pujin, orizonturi eulturale mal limitate, 0 experienta carturareasca mai aproape de tradiue, Cronicile voievodale sau de partida sunt marturia limpede ca raportu! dintre traditio ~l

lntroducere in Is/orin ISlorlngrrifiel dtn NOli/linin

61

inovatie este favorabil primei, Boieru rnari sau din boierimea de functiuni, ce graviteaza in jurul marilor oligarhi, desi in progres ca autori, infliti~eaz.a. si ei 0 vasta si complexa antropologie, sunt inca departe de genul nou de istorie pe care-I cultiva Stolnicul Cantacuzino Cunostintele lor istorice sunt mai firave, adeseori confuze, nesigure, lipsite decapacitatea de a srtua corect Inceputuriie nearnului, a rarii. Comparatia se of era si ea trebuind sa fie facuta tinand seama de stralucirea erudipei Stolnicului Cantacuzino si de .uvelul lui Stoica Ludescu sau a lUI Radu Popescu. Acestia din urma sunt desigur oameni invatati, instruiti insa la nivelul unei carturarii care ramane inca cantonata in aria Sud-Estului, Desi stau in vecinatatea inaltimilor si respira uneori aerul acestora, ei inca sunt in situapa turistului care nu poate suplini prin incursiuni fugitive contactele de durata . singurele formative. Opera istorica a sec. XVII reflects amiindoua tipurile carturaresti, care colaboreaza la conturarea unei imagini de ansamblu,

Reprezentativa pentru cultura istorica romaneas caeste, insa, istoriografia umanista aureaolata de activitatea unei pleiao'e de carturari care se definesc prin raportare la valorile europene. Este, am vazut cazullui Grigore Ureche si Miron Costin in Moldova, al Stolnicului Constantin Cantacuzino in Tara Romaneasca care, prin sc risullor, au asezat ferm temeiunle istoriografiei nationale de la care vor porni in secolul urmator, inelusiv de la Dimitrie Cantemir, sinteva istorica romaneasca,

Prodigioasa lor lucrare, injurul careia s-an purtat atatea discutii, solicits 0 examinare a forrnatiei lor intelectuale sub aspectui istoriei istoriografiei. Doi din umanistii romaui, Grigorie Ureche si Miron Costin sunt beneficiarii mediului polon, la date si in imprejurari diferire Cel dintai se formeaza, potrivit unet presupuneri, in ambianta scolilor ortodoxe din Liov sau poate catolice intr-o vreme in care inva~\ntul polon se dezvolta 'in spiritul ideal uri lor patriotice, impu lsionat ~ de puternica personalitate a cancelaru.lui Jan Zamojski Din Letopisetul Tarn Moldovet rezulta lecturile ~I in general forrnaua lUI cultural.i ~i istoriografica, sursele poloneze umaniste frecventatc.

62

Pompilin U:Ol)()R

Miron Costin se instruieste si el in aceeasi ambianta poloneza, dupa 1634, intr-o institutie de invifamant iezuit, unde si-a insusit 0 temeinica cultura latina, un orizont intelectual superior predecesorului sau. Formatia $i informatia istoriografica a lui Miron Costin este indiscutabil mai profunda, mai bogata. lecturile mai intinse, cunostintele mai temeiniee. Consideratiile de ordin cultural. judecatile de valoare, informatiile despre istoria romana. despre antichitate in general. trimiterile la autorii antici ne atesta idei mai bogate, un spirit disociativ, o deschidere spre cultura antichitatii romane $i grecesti, dar si spre cultura umanista sau a varstei barocului. Miron Costin a stat In legatura $i cu eruditia bizantina, cu opera lui loan Cariofil, mai marele Scolii Patriarhiei constantinopolitane, cu Panaiot Nikussios, mare dragoman al Portii, cu Vito Pilutio, episcopul catolic din Moldova, cu Stolnicul Cantacuzino si, desigur, eu atatia altii. Lectura scrisului sau atcsta indubitabil un orizont intelectual de factura umanista si baroca, infiltrat de umanismul tarziu iezuit. Un rol l-a detinut, rara indoiala, cultura polona care i-a furnizat repere importante in reconstituirile sale si deopotriva, de ordin metodologic, cazullui Piasecki.

Cea de a treia personalitate, Stolnieul Constantin Cantaeuzino se formeaza in ambianta culturii wnaniste ardelene, indeosebi sasesti, la Brasov, la Scoala Patriarhiei constantinopolitane, la Padova in cele din urma. Un erudit, un istoric umanist prin excelenta, care manuieste sursele cu autoritatea conferita de intinsele sale lecturi. in opera lui istorica a citat nu mai pujin de 26 de autori care of era 0 geografie istoriografica remarcabila. Alaturi de autoritati antice, se situeaza literatura bizantina $i rnedievala occidentala, scrierile umanistilor italieni, Buonacorsi, Flavio Biondo, Silvio Piccolomini, autori din Europa centraia sau rasariteana, din Ungaria $i Polonia. Orizontul sau este insa mai larg, asa cum indica biblioteea lui personala, reconstituita de Dima Dragan in ultimele decenii si analizate de Mario Ruffini in care descoperim serieri din secolul al XVII-lea ce marturisesc interesul lui Constantin Cantacuzino pentru stiintele auxiliare

Introd'lct'rf! ill tstona Is/o1'iogl'lIfit'1 dill Ronuinia

63

Urmarindu-le formatia intelectuala se pot distinge orientari spre cultura europeana moderna, insusita si in ambianta locala de unde a venit interesul spre desavarsire in medii Ie straine. Drumurile cirturarilor s-au indreptat spre Polonia vecina Moldovei unde un

. Urcche sau Costin i$i sav;ir$eSC studiile sau in eazul Stolnicului spre Italia, dar si spre Venetia. De altminteri se poate constata 0 clisponibilitate pentru calatorie, boierimea fiind indemnata de treburi _de relatii de familie sau constdnsa de vicisitudinile unor imprqurari, Sc poate constata in epoca brancoveneasca 0 puternica influenta aiiani la curtea domneasca care nu a ramas tara urme in orizontul cultural al istoricului.

:' Secolul al XVII-lea, prin personalitaple lui, se anunp sub auspicii &vorabile unci istoriografii care se voia concordanti timpului. PTobleme abia schitate in secolul precedent in Moldova $i Tara Jt.omineasca vor cunoaste un proces de continua elaborare, de inodeJare novatoare. Treptat, istoriografia devine genul eel mai cultivat, *.junge si fie un domeniu diversifieat, cunoscand 0 varietate de genuri. Apar lucrari istorice de factura descrierilor istorico-geografice care anticipeaza prin Miron Costin, desigur pe filiera poloneza, scoala de cun~ere a statelor, de inspiratie germana. 0 evolupe notabila sufera dtiar cronica ca gen istoric. imbogatindu-si continutul $i totodati diseursul istorie, prin noua problematica tratata si nu in ultimul rand, prin structura lor care reuneste memorialistica cu reconstituirea faptelor "eu refleesia politica pe marginea evenimentelor traite. Un exemplu ni~t ofera chiar Letopisetul Tdrii Moldovei a lui Grigore Ureche sau compilatia lui Simion Dascalul. Cronicarul moldovean dezbate intr-o introducere ineeputurile statului $i inca vag a neamului, urmata de ex.punerea domniilor la care a asociat descrierile tarilor $i popoarelor dinpr~iur Din punctul de vedere al strueturii letopiserului ni se pare relevant capitolul Povestea F tocmeala altor tart. ce sunt penprejur; cum nu w'f cade sd nil pomenim. fiindu-ne vecini de aproape. ldeea unui astfel de capitol a fost sugerata de dinamica politics a secolului, dar $i de descrieri asemanatoare din cultura polona.

04

Pompi/111 TJ<.'ODOR

, !

Relevanta ni se pare insa si cornpilatia lui Simion Dascalul care a incorporat in struetura sa opera cronicarului Ureche, alaturi ~e al~e surse care. dineolo de mdeparterea de la adevar, atesta 0 predilectie pentru istorie in secolul al XV~I-lea, in ~poea post Urecne. .

Opera istorica a lui Muon Costin sub aspeetul progr~sulU1 realizat de serisul istoric romanesc este eea mal relev~nta pnn amploarea reeonstituirii faptelor, prin ealitatea discursului, ~lent~l indiscutabil care fae din el primul istoric in adevaratul sens al cuvantulul. De altfe1, Nicolae lorga, cu spiritul sau de a patrunde ese~J.a fapteior, a emis una din cele mai pertinente aprecieri. "Prin el, pnn acest elev inteligent al ~eolilor polone. prin acest cititor ~eobosit ~i eu dragoste, prin acest cugetator series ~i scriitor cu fonna hm~ede. ~eam~l nostru s-a lamurit pentru intiia oara, nu asupr~ e~odulw medicvall~~I?-t in legende tara glorie, ci asupra stralUClt~1 descendente r~mane . In acelasi timp istorieul a subliniat conceppa de care urnamstul a f?st ealauzit. "Conceptie mare ~i cu totul noua. Ea nu fac~ numai 0 revolutie in istoriografia romaneasca intreagi, ~ put~ zice ca.~u nastere unei istoriografii in deplinul inteles al cu~antulul, ~etermmand in acelasi timp un eurent, marind sufletul POPO~lUI care ~ fragrnentele operei concepute". Prin serierile lui Miron ~~stm umanismul se fi~eaza trainic in istoriografia rornam prin noua viziune asupra trecutului care domini Letoptsetul Tarii Moldovei de la Aron Vodd fn~oace. Reluand firul de unde il lasase Ureche - Simien Dascalul, crom~a s-a dorit 0 istorie de la desealecatul dintii. cu alte cu~inte de la colonizarea romana pani in seeolul pe care 11 trii~. L~toplselUl,. asa cum m ~-a transmis, este doar 0 parte. istoria sfarsitului secolului al XVI~lea ~l al XVII-lea, ce era in conceptia lui Miron Costin 0 parte a unui plan ce

trebuia sa inceapa cu descaleeatul roman. •.

Este evident ci letopisejul propriu-zis este 0 expunere intemeiata

cetarea izvoarelor. pe izvoare straine, in special polone, pe apelul

pe cer . . I .

1 . istoria tr"'it" astfel ca reconsntuirea trecutu Ul este

a memone, pe I ... ..., . . .. •

istoncului pnn care depfl$t:~tc cromstica medievala 10 pofida

opera • . . . . .. .

utlului. Intormaua istonca este mult Imbogai1ta, preluata cu spmt entre,

Introducere ill istorta IS((lr/oy,rll/iei dtn Romanta

65

astfe1 ca "letopisetul' incorporeaza caraeterul unei istorii. incadrarea faptelor de istorie locala in istoria europeana, ponderea istoriei laice complexitatea problematicii. paginile de adevaratjurnal, un adeviira~ memorial, alaturi de numeroasele sale meditapi pe marginea faptelor traite invedereaza progresul pe care il face scrisul istoric romanesc,

Miron Costin s-a remarcat insa si prin cele trei monografii Cronica Tarilor Moldovei ~t Munteniei (1677), lstoria in versuri polone despre Moldova $1 Tara Romdneasca (Poema polona, 1684), De neamul Moldovenilor (1686-1691). Aceste trei lucrari ~ntroduc in istoriografia romana, cu evidente sugestii dinspre istoriografia poloneza, un gen istoric umanist cu origini indepirtatc in opera lui Aeneas Sylvius Piccolomini ~i reluat inistoriografia preiluministi de scoala de cunoastere a statelor (Staatenkunde), ilustrat de Dimitrie Cantemir ~i lohann Filstich. Costin este, £ani indoiala, un antemergator prin genul practicat care il recornanda ca istoric wnanist.

Istoricul umanist Miron Costin este deci autorul unor Iucrari ce se incadreaza prin Cronica Tart! Moldovei ~I Muntentei ~i Istoria in versuri despre Moldova Ii Tara Romdneasca (Poema polona) sau De neamul Moldovenilor genului umanist al descrierilor istoricogeografice, in care a facut loe atat originii romanilor, cat ~i structurii administrative, civilizatiei citadine, limb ii, dregatorilor, clerului, oferind unui mediu strain informapile necesare, lamuritoare pentru cunoasterea originii poporului, a numelui pe care il poarta. imparta.,ind ideea originii eomune a romanilor, eI trateaza deopotriva cele doua principate de la Sud $i est de Carpati intr-o expunere paralela in care elementul de unitate il reprezinta originea comuna, numele ~i limba. Rezulta din examinarea celor doua lucrari in limba polona earacterul inforrnativ ce prevaleaza imediat dupa staruinta in jurul originii romane, tratarea celui de al doilea desealeeat.

Spre deosebire de aceste doua Iucrari, De neamul moldovemlor prin continut $i structura era destinat sa fie 0 introducere la Letopisetul Tartt Moldovei, avand in vedere Predoslovia ~i cxtcnslunca parti: istorice privind Dacia $i Italia, cucerirea romana in

66

Pompiliu TE()J)OR

care prevaleaza istoria lmperiului roman. datele despre personalitatea imparatului Traian. istoria evenimentiala, iar adiacent discutarea numelui neamului ce populeaza cele doua tari, despre lirnba, portul romanilor din cele trei principate. Chiar daca De neamul moldoveni lor este 0 opera distincta, potrivit unor autori, ideea unei lucrari de la descalecatul dintai pana in vremea lui este de necontestat.

Indiferent de telurile urmarite prin redactarea celor trei lucrari.

Miron Costin apareca un real istoric umanist care pentru prima data in istoriografia romana discuta sistema tic despre originea romanilor in spiritul unui gen umanist. intr-adevar, cum a observat Nicolae Iorga, istoricul a "legat umila Moldova de mindra Roma" prin mijlocirea unui sistem de dovezi carora le-a dat coerenta, La 0 privire comparativa el ii premerge lui Dimitrie Cantemir ,i Scolii ardelene, detinind primatul tratarii unci problematici care dep~ marginirile istoriei cronicaresti. El a vorbit romanilor despre ltalia, "tara plina. cum sa zice, ca 0 rodie, plina de cetafi $i erase iscusite, multime $i desime de oameni, tirguri vestite, pline de toate bivsuguri si pentru mare iscusenii ,i frumusejuri a pirnintului aceluia, i-au spus raiul pamintului ... ·' Ceea ce l-a atras pe Costin au fost bogatiile Italiei, elementul uman, civilizatia citadina, "oamenii iscusip", care adapostea cuibul dascaliei, Padova, socotitiiAthina ltaliei.

La randul sau Stolnicul Constantin Cantacuzino a reluat $i amplifieat marile teme ale literaturii istorice din Moldova in climatul ereat de reconquista victorioasa, timp in care istoria era chemata sa legitirneze aspiratia de independenta a '[arii Romanesti. EI a intentionat sa serie 0 lstorie a Tarti Romdne~ti de la antichitate la seeolul al XVlll-lea, 0 istorie unitara in ce priveste epoca veehe, asemenea lui Miron Costin, in care a cuprins ramurilc razletite ale neamului. Cartea conceputa in timpullui Serban Cantacuzino urrna sa descifreze istoria rominilor de la inceputuri, cu intentia de a ajunge pana in zilele sale. Fie ca textul integral nu a fost scris. fie ca nu s-a pastrat, ceea ce a ramas este 0 istorie a Tarii Romanesti pana la invazia humlor

:';!II

U

Introducere in istoria IstorlOgraJiel din Ronuima

67

Preocupat de asezarea geografica a romanilor, de numele lor, de originea $i unitatea lor, a dat 0 istorie de reconstituire pe temeiul recursului la izvoarele antice ~i umaniste. EI a argumentat intr-o vreme de afirmare a spiritului identitar.Iatinitatea $i originea comuna a tuturor romanilor, Problematica pe care 0 imbrati$eazA cuprind 0 istorie veche a dacilor $i romanilor, istoria campaniilor lui Traian, oferind spatiu cadrului geografic al Daciei. Apleeat asupra izvoarelor antice, asupra vestigiilor romane, asupra faptului de limba invocat ca argument istoric, Stolnicul Cantacuzino a fixat istoria rominilor in vecinatatea marilor tentative ale barocului european.

Incursiunea, fie ea sumara, in istoriografia moldo-munteana poate evidentia preocupari istorice, indemnuri $i impliniri care se fixeaza in aria istoriografiei modeme, a umanismului. Istoriografia raspundea unei necesitap a mediului carturaresc, dovada multitudinea copiilor in circulatie in JArile romane, SimiJitudinea problematicii invedereaza evolutia unui timp in care spiritul identitar se afirma deopotriva in JArile romane intr-o vreme in care interesul pentru originea popoarelor intrase, prin istoriografia baroeului, in recuzita istoricului,

In egala masura insa serierile istorice umaniste romanesti s-au £lcut purtatoarele unei ideologii in care vom regasi idei ce apartin unei lumi novatoare, alaturi de care staruie inca reminiscente ale orizontului de gandire feudal. 0 gandire traditionala atasata idealului republicii nobiliare poloneze, a unui regim de stari intemeiat pe privilegiu. Aceasta ideologie ce domina opera lui Miron Costin nu a putut obstacula afirmarea si aderarea la valorile umaniste cum uneori s-a crezut. Daca epoca lui Ureche credea inci in idealul unei Moldove luptatoare, avand drept model epoca lui Stefan eel Mare, vrernea lui Miron Costin nu mai credea in functionalitatea unui astfel de ideal, mare Ie aristocrat ~i demnitar se bizuia pe solutiile ce veneau din exterior.

Deci in timp ce Ureche adera la ideea cavalerismului medieval in care prevala sentimentul gloriei militare, Miron Costin se rezema deci pe ajutorul polonez, conferind explicit un rol marii boierimi in stat. Si totusi Miron Costin care facuse elogiul Italiei $i culturii acesteia,

68

Pompiliu TEOI)OR

Padovei in mod special a emis 0 judecata de valoare concordanta rolului depnut de celebra universitate. Chiar in Letopisetul sau face elogiul vietii prospere a timpului lui Vasile Lupu, ceea ce insemna ca si intr-un caz ~i intr-altul exprima aderenja la vita acuva. "Cd de-au fost cdndva vremi fericite acestor par!i de lume, atunci au fast. Pima Tara Leseasca, 0; zice, de aur; La care pre ace/e vremt curea Moldova. cu boi de negot, cu cai, cu miere Ii aducea dtntr-a cea larti aur Ii argint. 01 putea zice cd sarac sd nu afla pre acele vremi, doara care nU-I' vrea sa aiba. Tara Leleased la acea scara de fericire sa SUJsd, precum I' singuri lestt zic Ii scrtsorile Jor, carl mci a craie pre acele vremt nu era deopoiriva in bine I' in dezmlerdiiciune pre atuncea lesii t' Tara noastra." Deci, fericirea ca ideal al vietii terestre, opera a omului, rezultatul unci civilizapi care incepea sa simta efectele economiei monetare. Evident Costin rirn8ne marele aristocrat moldovean, stapanitor de domenii intinse, demnitarul unui stat mca feudal care aspira la formula de guvernimint a republicii nobiliare care insa oscila intre acest ideal ~i eel al civilizapei citadine

italiene.

Umanisti. romini in ansarnblu se dovedesc partizanii lnliturarii

dominapei otomane, prin solu~i diferite, dar oricum prin apelulla ajutorul strain, polonez sau al altor puteri crestine, Monarhia habsburgica sau Imperiul rus, nu insa in afara unor reticente .. lndiferent insi de solutiile pe care Ie of era sau la care adera, ei raman angajap ~actiunii de salvare a autonomiei tirii, redobandirii independentei. In aeord cu acest deziderat, ei ajung sa sublinieze rolul tirilor romane in apararea civilizatiei europene, acestea fiind, in opinia Stolnicului Cantaeuzino "ca un zid bun ~i tare impotriva turcilor."

Dar marele lor merit a fost acela de a fi afirmat, pe baza unor

argumente stiintifice, ideea originii romane, In tratate savante, formuland 0 adevarata doctrini care va sta la baza ideologiei naponale in pagini de inestimabila valoare ideea necesitaui studiului trecutului 0 formuleazi Miron Costin. "Biruit-au gandul sa rna apuc de aceasta truda, sa scot lumii la vedere felul nearnului, din ce izvor ~1 semmte

lntroducere in tstorsa istonografiei din Romania

69

sunt lacuitorii tflrii noastre, Moldovei $i Tarii Romanesti ~i romanii din Tarile unguresti, cum s-au pornenit mai sus, ca toli un neam ~i odata descalecati sunt. de unde sunt veniti stramosii lor pe aceste locuri, supt ee nume au fost inw la descalecatul lor si de cand s-au osebit si au luat numele de acum. moldoveni si munteni, in ce parte de lume este Moldova. hotarele ei pan unde au fost lntai, ce limba tin ~i pilla acum, cine au lacuit mai nainte de noi pe acest pirnint ~i supt ce nume, scot la stirea tuturor. carii vor vrea sa stie neamul tarilor acestora."

intr-o lapidare formulare un manifest politic ce se asociaza demersurilor ficute de Stolnicul Cantacuzino in lstoria Tartt Romanelli. in care subliniaza unitatea neamului. EI a proclamat argumentat latinitatea romanilor, originea comuna a diferitelor ramuri ale poporului roman. "Prin romani scrie inVitatul muntean - inteleg nu numai cestea de aici, ce $i den Ardeal, carii inca mai neoasi sunt ~i moldovenii $i toji cap ~i intr-alta parte sa afla ~i au aceasti limba, macar fie ~i ceva osebita in niste cuvinte din amestecatura alter limbi, cum s-au zis mai sus, iara tot unii sunt. Ca dati pe acestea, cum zic tot romanii ii tinem, ci toti acestea dintr-o lantana au izvorat ~i cura".

Descifrarea $i afirmarea originii latine, comune tuturor rominilor, inchide in sine, un inteles stiintific, caruia ii asociazi 0 '~bnnificatie politica, incircati de valori ideologice. Urmasi ai colonistilor romani, ai imperi~lui care a stipanit lumea, romanii sunt mostenitorii civilizapei romane. In opinia lui romanii, urmasi ai Romei, au fost stiruitori in a l~i neintrerupt, traversand vitregia vremurilor, pim3nturile romanesti. "Insa nu putina mirare este la toji citi scriu de aceasta, nici la cali bine vor socoti de acesti romani, cum s-au [inut ~i au statut p3ni astizi, pistJindu-si Si Iimba $i cum au putut si pot si piminturile acestea lacuesc, Care aceasta la putine limbi si neamuri se vede",

Apologia romanitatii romanilor, sublinierea unitifii lor, ca origine $i limba, a reprezentat un triumf peste fragmentarismul medieval in pragul epocii modeme. Astfel, umanismul romanesc extracarpatic, in conditiile unei culturi deschise schimbului de valori intelectuale, cu

I.

II

I

70

PompJlIII TFODOR

~ile invecinate sau cu valorile occidentale a reprezentat 0 contributie esenpala la spiritul identitar care transcede con$tiinJa de sine, evoluand spre constiinta najionala elitara pe cale de a se difuza. datorita expansiunii lirnbii nationale, in societatea romaneasca

Aportul urnanisrnului rorninesc, in prc:lungirea istoriografiei secolului precedent, intr-o arnbianJi intelectuali europeana, aduce lnsa o noui conceptie istorica si 0 rnetodologie in care teoria izvoarelor istorice ,i spiritul critic cunoaste un sensibil pas inainte. Progresul inregistrat de conceptia istorica in seeolul al XVll~lea este evident. eomparativ cu perioada anterioara dominati de cronistici de expresie slavo-romana $i de filosofia istorica de factura providen~alisti, in misura precumpanitoare.

Secolul al XVII-lea datoriti contaetclor cu mediile de cultura europeana, aduce in prim plan laicul ca autor al scrisului istoric, beneficiar at studiilor efectuate in colegii striine sau in institu lii de invalarnant superior, cazul Padovei, eolegiilor poloneze sau transilvanene. in plus. se asociaza un contact cu istoriografia umanista $i a barocului la care se adauga prevalenta materiei lake in continutul scrierilor istorice ,i noile experienje care stribat secolul dominat de noi mobilitati politice. Criza otomana, statui centralizat in Tara Rornineasci ,i tendintele absolutiste din Moldova lui Vasile Lupu contribuie la afirrnarea unei conceptii istorice in rapqrt de noua dinarnica zonala sau de influentele exercitate de curentele culturale ,i religioase din sfera Reformei sau Contrareformei care prilejuiesc 0 deschidere spre inrauririle exteme.

Or, in aceste imprejurari, in care intelectuali din randul Contrareformei devin predicatori ai curtii in timpul lui Matei Basarab, ca Ligaridis, animatori ai invatamantului colegial, la Scola greca et latina, sau la scolile din vremea lui Vasile Lupu, ,i nu in ultimul rand pleiada de carturari italieni la curtea lui Btincoveanu au creat un cadru nou de manifestare pentru istoriografie orientand-o spre 0 conceppe in care providenpalismul nimane adeseori un cliseu. La Costin, alia cum observa Nicolae Manolescu, intr-o pagin! memorabila

lntroducere ill tstorta istoriografie) din Ronuinta

71

de analiza. de fapt a spiritului cauzal, ne intampina la ei 0 aplecare spre cuhsele istoriei. "EI ne comunica, de cate ori stie, ce se afl! in spatele evenimentelor, ce s-a discutat in eabinetele principilor sau ale ministriior, zvonurile, barfele sau conjuncturilor diplomatice". intr~ epoca de fluctuatii politice care tindeau spre instaurarea unui nou echilibru european in Europa centro-oriental a, istoricul umanist in general se deschide unei diferite comprehesiuni a evenimentelor. Acest rapt este valabil insa ~i in cazul cronisticii din Tara Romaneasca unde in marile letopisete, dar mai cu seami in Letopisetul Balemlor, prin Radu Popescu pagina este de acum lnweati de 0 narapune care trece dincolo de consemnarea evenimenjialului. Caracteristic pentru lstoria domnilor Tani Romdnest! in comparatia eu istoria lui Stoica Ludescu, cronicarul Cantacuzinilor, eu reduse resurse intelectuale, impresioneaza largirea orizontului intelectual, istorico-geografic, un interes pentru faptele de ordin politic, un interes pentru originea statului si a nearnului. Acest interes pentru evenimentele politice exteme ne intimpina in cronicile brancovenesti, una semnata de Radu Greeianau, a doua anonima, dar de fapt tot ata~ata domniei.

Se poate sernnala spiritul partizan, confruntari prin apelul la istorie, in letopisetele de partida boiereasca, in care se disputi factiunile boieresti, rapt ce atesta un uz al istoriei.

Sub raport metodologic, produsele cronicaresti, letopisetele moldo-muntene urmeaza aceeasi expunere analistica, in care predomina ca unitate de expunere domnia drept cadru narativ. Scriitura este indiscutabil mai bogata, registrul narativ marturiseste apelulla mijloace stilistice, ideea de eomunicare prin 0 tehnica narativa superioara produselor secolului anterior. Acum in acest secol se poate remarea un progres al scriiturii care invedereaza disponibilitatii literare, care se explica prin ideea de comunicare cu societatea. De altminteri, numeroasele copii manuscrise atesta indutabil ca pe masura ce se redactau cronicile se bucurau de publieitate in societate.

. Filosofia istoriei, adiacent constiinjei existentei unei critici istorice

$1 a responsabilitapi istoricului, exprimata de Miron Costin. apare $i in

72

Pompiliu TEODOR

Predoslavta la lstoria Tarii Romdnesti, in care Stolnicul Cantacuzino distinge intre cunoasterea dumnezeiasci ,i cunoasterea inteme~ati pe efortul carturaresc, dezvoltand 0 teorie a izvoarelor istonce, exprimand oppunea pentru sursele narative, singure in misura 51 poata deslusi inceputul istoriei Tarii Romanesti.

Se poate spune pe buna dreptatc ci sccolul al XVII-lea a cunoscut afirmarea unei istoriografii care este stribituti de un nou spirit, prin problematica, conceppa fi metoda istoricl. in aceeasi masuri istoriografia a cunoscut 0 evolujie sprc umanism prin genurile istorice practicate $i ideile ce 0 stribat. IstoriHe acestui veac de afirmare a lurnii moderne reprezinti indubitabil pasul inainte spre istoriografia preiluministi ,i in cele din urma spre istoriografia luminilor ilustrata de Scoala ardeleana care i-a continuat fi dezvoltat ideile.

i i

i

ISTORIOGRAFIA ILUMINISTA

Istoriografia luminilor reprezinta 0 perioada distincta in evolutia scrisului istoric, prin conceptie, metoda, ideile pe care le-a vehiculat in sfera politiculuisi deopotriva prin scriitura. S-a spus ca niciodata istoria nu a fost atdt de bine sensa $i intr-un acord eu ideile dirigente ale epocii ca in sccolul al XVIII-lea. Avind in vedere insa propriile traditii culturale $i confesionale, istoriografia lurninilor marturiseste alaturi de structuri unitare conferite de filosofia raponalista $i trasaturi particulare atat in occident, cat $i in Europa centro-orientala.

Este evidenta pentru occidentul european 0 orientare francoengleza in care dominanta a fost mitistoria voltairana cu accentul pe filosofie si, paralel, 0 orientare germana de factura scolii Gottingenului. Complexitatea luminilor in istoriografie este mai evidenta in spatiul Europei centro-orientale, inc1usiv in tarile romine $i cu deosebire in Transilvania unde diversitatea lingvistica, etnica $i religios-culturala este prezenta, eu consecinte in configuratia scrisului istoric.

Tarile romane, situate intr-o zona de interferente, intre Orient ~i Occident, intre zona catolica si a Reformei, pe de 0 parte si aria ortodoxa au detenninat 0 configuratie particulara scrisului istoric care poarta amprenta diversitatii traditiilor culturale. IIuminismul insa, in pofida diversitapi, este unitar din punet de vedere filosofic, rationalist, mareat insa ~i de ideile revolutiei democratice ~i ale nationalismului tirnpuriu

Exist! ins! intre Europa occidentala si central-europeans, daca ne referirn la spatiul Tarilor Romane, un decalaj cronologic, sesizat de exegetii iluminismului Daca in Europa occidentala preiluminismul, afirmat la sffir~itul secolului al XVII-lea si la inceputul secolului al XVIII-lea, se incheie la Enciclopedie, in spatiul romanesc, in general al Europei central-orientale preiluminismul se sfarseste 0 data cu deceniul opt al secolului.

74

POfllpJ!1II TH JUOR

Avand insa in vedere eli in aria europeana in care sunt situate tarile romane revolutia democratica nu a avut loc, influenta iluminismului este prezenta in manifestarile culturale ale deceniului opt $i mai cu seami dupa 1789 cand in occident luminile i$i incheie practic existenta, facand loc preromantismului, chiar dad elemente postiluministe continua sa fie active in cultura occidentala. Ca atare distingern 0 perioadi preiluminista sub aspect istoriografic intre sfarsitul secolului al XVII-lea ,i deceniul opt. ceea ce impune 0 tratare distincta, semnaland continuitatile si discontinuitatile existente,

Istoriografia preiluminista. Se poate constata $i in spatiul rominesc ci acest No man ~ land, semnalat de istorici, este marcat de existenta unei istoriografii preilurniniste ce se plaseaza intre umanismul tirziu, baroc, pe de 0 parte, Ii iluminism pe de alta. $i in acest spatiu, la nivelul culturilor nationale, rominl, maghiara, slseasca se dezvolta 0 istoriografie ce poarta amprenta crizei constiinjei tradiponale, a manifestarilor culturale speeifice Europei redirnensionate prin reconquista, in plus, este de observat ci in seeolul al XVIII-lea se constat! sub aspectul regimurilor politice, insta1area in Transilvania a Monarhiei habsburgice, consacrata de pacea de 18 Carlowitz, iar in Moldova Ii in Tara Romaneasca regimul fanariot. Deopotriva, aceste regimuri politice noi au avut 0 influenJi asupra culturii in general si a istoriografiei sub multiple aspecte. in timp ce in Transilvania supremapa calvina este contrabalansata de catolicism, de restaurarea lui, dupa un seeol de dominatie calvina, in principatele extracarpatice noul regim fanariot, prefajat de prefanariotism inci din secolul precedent, aduce o puternica influenta greaca prin noul elenism.

Istoria culturii romanesti se resimte, in buna masura, cu deosebire in Transilvania, de pe urma unirii ecleziastice care deschide un canal de comunicare cu occidentul prin noua confesiune, Asaltul restaurator al Habsburgilor ~i Curiei romane a impulsionat Contrareforma care intr-o zona schismatica a inriurit destinul culturii romanesti, iar la maghiari $i sasi a determinat replici anticatolice $i manifestari spirituale care au accentuat traditia puntana la maghiari,

I, I'

Introducere in tstorta istoriografiei din Romania

75

iar la sasi oppunile pietiste. lstoriografia secolului luminilor, 1a nivelul manifestarilor preiluministe se resimte in buna mlsuni de pe urma noii configuratii politice si spirituale. Astfel. preiluminismui se manifesti in culturile nationale potrivit propriilor traditii culturale Ii confesionale, integrandu-se in preiluminismul european, alimentat de scoala geografica de cunoastere a statelor (Slaafenkunde). de contactele eu mediile catolice Ii refonnate in cazul culturii maghiare. iar la sasi cu centrele eulturii pietiste, eu Halle sau Gottingen. in ce-i priveste pe romini se inregistreaza prin greco-catolicism un contact cu centrele universitare catolice, cu Tirnavia, Roma, Viena, care vehiculeaza traditia tridentina a Reformei catolice.

in ce priveste principatele sud ~i est carpatice se remarca un rationalism ortodox, atitudini anticonfesionale, influente luterane Ii unitariene, favorabile integrarii spiritualitatii europene modeme. inriurirea insi creatoare a adus-o scoala de cunoastere a statelor care prin Dimitrie Cantemir, lohann Filstich, Samuil Koleseri, nu in afara stiintelor camera le austriece $i a mercantilismului, vor conferi culturilor naponale 0 coloratura multiculturala.

Preiluminismul romanesc se afirma prin Dimitrie Cantemir. care in ambianta reformismului petrin, in Rusia, ajungand in contact cu scoala de cunoastere a statelor, redacteaza Descrierea Moldovei care se incad.rea.zii rnetodologiei iluminismului timpuriu german tratand de fapt civilizatia Moldovei, dar esential aspecte ca: istoria, geografia, limba, religia romanilor. Aceasta prima manifestare a curentului leibnizian, promovat de Academia germana, al carui membru era principele Cantemir, venea la int.alnire cu programul de cunoastere a realitaplor Europei rasarirene.

in ega Ii rnisuri Iohann Filstich va scrie Tentamen Historiae Valachwe. urmand aceeasi conceptie la care se acordase Cantemir. Student al Universitatii din Halle. ca intern al asezamantului, fondat de Francke a stabilit contacte cu programul leibnizian, impulsionat de Fruhaufklarung asemenea lui Cantemir. Era $i el indrumat spre cunoasterea neamurilor din Europa rasariteana, spre care indemnase

76

Pompiliu 1'[<:01)( JR

filosoful german Leibniz. "Astfel • serie el - aceasti istorisire se va desfasura in patru carti, dintre care cea dintai va arata starea geografica a Tarii Romanesti, irnpreuna eu uncle lueruri ce Jin de eele serise pina acum. A doua, istoria insqi in timpurile cele stravechi, ale vremurilor de mijloe $i veaeurilor din urma, atit cat se va putea, intru atata cunoasterea a faptelor. A treia va deserie politica romanilor, iar eea din urma, adiei a patra, va arata cele bisericesti". Desi se deosebeste de Cantemir prin inserarea unei piT1i istorice, in esenta regasim in structura celor doui luerari prineipiilc lcolii geografiee germane. Ei imbini de fapt interesul iluminismului ineepitor pentru eomplexitatea istoriei popoarelor Ii statelor mai putin eunoscute, eu stridania de cunoastere a teritoriului, bogipilor economice, organizarii politice $i ecleziastice. indepirtindu-se de istoria narativi. atit Canternir cit Ii Filstich se dovedesc mteressp-de firea, pravilele, obiceiurile, datinele locuitorilor unei Jiri.

in strinsi legituri cu activitatea ,i conceptia eel or doi reprezentanp ai Fruhaufklarungului, Samuil KOlcseri este prin opera lui un exemplu de real polihistor. Prin interesu1 pcntru carte, prin opera lui Auraria Ramano-Dacica, Koleseri se dovede~ interesat de resursele spapului rominesc, fiind apropiat in tcntativeIe sale de $liinfele camerate austriece.

in geografia spirituala a iluminismului timpuriu un loe ccntral l-a detinut opera istorica propriu-zisa a lui Dimitric Canternir, prineipele Moldovei care a realizat un fertil dialog Orient-Occident. Preliminata de scrieri de continut filosofic, de Divan, opera de tinerete este semnificativa pentru spiritul anticonfesional prin inserarea in scrierea lui a uneia din lucrarile lui Wissowatius, autor celebru in epoca, autorul unei serieri ca Rebgio rationalis, expresia rationalismului unitarian. Astfel Cantemir inca de curand considera cA "Nestiinta $1 necunostinta'' este 0 stavila in inliturarea nestiinjei. Autor mai tarziu in ambianta rusa a scrierii de filosofia a istoriei Monarchiarum phisica examinatio, Cantemir rimine ca autor celebru al lucrarii intitulata Histona moldo-Vlachtca, de fapt versiunea latina a capodoperei sale

Introducere in istonu tstonografiei din Romania

77

in limba romana Hronicon a vechimii romano-moldo-vlach;lor sinteza istoriei romanilor, idee exprimata inca din titlu: Hronicon a toata Tara Romdneasca (care apot s-au impartit in Moldova, Munteneasca ~i Ardealuli din descilecatul ei de la Traian impiratul Rimului. Asisdere pentru numerele carele au avut odam $i carele arc aeum. Si pentru romanii earii de atuneea intransa asezandu-se, intr-aceiasi si pana acum necontenit lacuesc". Deci istoria rominilor din intregul spapu pe care illocuiau de la colonizarea romana Cantemir atat in Prolegomena cit $i in Hronicul propriu-zis a incercat 0 reconstituire savant! a istoriei rorruinilor pana in preajma genezei statului medieval. Subliniind latinitatea $i continuitatea urmasilor Romei, a romanilor, a afirmat prin ideea de Tara Rom4neasca realitatea istorica a unei unitAli primordiale. Astfel, el a asezat pe urmele umanistilor care l-au precedat, ideea unei natiuni distincte, fiind astfel istoricul modem care a pus bazele sintezei istorice romanesti.

Autor al lstoriei lmperiului otoman (Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicaey; principele Moldovei a redactat 0 scriere savanta, intr-un moment in care "Chestiunea orientala'' se deschisese prin recesiunea otomani. Tradusa in mai multe limbi, in engleza, franceza, germana, scrierea lui Cantemir a fost 0 carte de referinta in diplomatia europeana, fln\ sa fie i:{lsii. singularii.. Este, in realitate, 0 adevarata enciclopedie a civilizatiei otomane, mal cu seami in notele de subsol care insojesc expunerile de istorie propriu-zisa, Ca orientalist, este autorul Ststemei reltgiei mahomedane care il aseaza in randul orientalistilor vremii sale.

Istorie. atasat principiilor iluminismului timpuriu, Cantemir s-a dovedit un spirit critic in Canoanele care vor putea sa se adevereasca lucrunle odinioard adevarat facute insd in istortt tarnu p rar pomentte, ce il aseza la nivelul istoriei entice preocupata de reconstituirea corecta a trecutului.

in istoriografia seeolului al XVIII-lea s-a afirmat $i memorialistica prinIon Neculce, Letopisetul Tartt Moldovei in care se imbina oralitatea eu reconstituirea. EI redescopera, a subliniat

78

Pompiltu TF( nio«

Nicolae Manolescu, oralitatea populari, dind expresie unui autohtonism care il deosebeste de contemporanul siu Cantemir, La Neculce prevaleaza un talent de autentic prozator, de portretist si un creator de atmosfera ce ne introduce in ambianta epocii, Scrisul sau ofera 0 informatie autentica de reali valoare, istoria istoricului participant. Neculce a fost considerat un Saint-Simon moldav datorita tonalitiJ;ii memorialistice.

Istoriografia preiluministi din spa&iul Jirilor ramine se intregeste prin istoriografia maghiara, preocupati inspa~ul barocului $i a istoriei ecleziastice de colectarea izvoarelor care vor ingidui afirmarea istoriografiei luminilor. Apartinind istoricilor iczui~ sau celor protestanti acestia deschid 0 noui epoca prin izvoarele scoase la lumina. Figura reprezentativa este pentru Transilvania Peter Bod un mare polihistor care iniliazi de fapt directia de cunoastere a statelor prin Historia Hungarorum Ecclesiattca, la care se poate asocia Brevis Valachorum Transylvaniam lncolentium Htstoria Ii Siculia HunoDacia prin care avea de gand sa realizczc 0 dcscrierc a Transilvaniei din unghiul unci comprehensive Staatenkunde.

Dintre istoricii sl$i care au ilustrat istoria Transilvaniei in Occident ca profesor la Halle, s-a distin.\ Martin Schmeitzel care a predat un curs de istorie Transilvaniei ,i a publicat 0 lucrare intitulata de Statu Ecclesiae Lutheranorum In Transylvania. Istoricul sas a adus prin complexitatea operelor sale 0 contributie la cristalizarea unei imagini multiforme despre Transilvania. EI a ficut cunoscuta originea latina a romanilor pe care i-a incadrat intr-o mai larga comunitate, intr-o Europa redimensionati.

Prin istoricii preiluminismului s-a prefatat in spapul transilvanean viitoarea istoriografie a luminilor, tentativa ce a adus un nou spirit istoric, care a facutpcsibil pasul inainte spre istoriografia europeans. Aceste scrieri au stat la baza unei reale istoriografii modeme.

Secolul al XVllI-lea ca varsli a luminilor propriu-zise s-a afirmat in ultima treime a secolului al XVIII-lea, fiind precedata de prima etapa a eruditiei colective de la mijlocul secolului in centrul

f Ir:

'I

lntroducerr ill Is/arm istortografiei dill Romania

79

episcopal de la Blaj. Atunci se cristalizeaza eruditia teologicl ,i filologica, in prelungirea programului politic elaborat de Inochentie Mieu. autorul de fapt al unui ilurninism politic timpuriu asezat pe filosofia dreptului natural. Ideologia politica romaneasca, orientati national, a deschis calea eruditiei din deceniul opt care a aderat la filosofia wolffianq,

La Blaj, in j urul episcopului Grigorie Maior, cu studii de doctorat la Roma, in contact cu filosofia newtonian! ~i wolffianl se organizeazi o eruditie prin care spiritul identitar s-a afirmat prin istorie ,i filologie. in aceasta ambianta in care prin crearea institupilor de cultura, institutele educationale, biblioteca Ii tipografia s-au statomicit bazele unci activitati intelectuale, pltrunsl de: ideile iluministe. Deceniul opt coincide cu rea1izarea unor contacte cu mcdiile universitare occidentale catolice, Viena, Roma in care s-au pregatit viitorii protagonisti ai iluminismului, Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior ,i BudaiDeleanu.in aceeasi perioadi cultura romaneasci beneficiazi de ambianta Seminarului de la Sfiinta Barbara de la Viena care a devenit

. ,

un centru cultural in care s-au afirmat noile inipative,

in prelungirea unor tentative anterioare, in cadrul absolutismului luminat terezian, a Contrareformei ,i a noilor demersuri politice, prin cultura la Blaj se inaugureaza inceputurile istoriografiei moderne, ca istorie ecleziastica, mai pe urma ca istorie nationals. Samuil Micu, de formatie vieneza, redacteaza cele dintai istorii a romanilor prin De ortu, progressu conversione valachorum in domeniul istoriei crestinismului la romani, dar mai cu seami prin Brevis Historica Notitia (1778) care urrnind planul cantemirian struetureazi cea dintii incercare de sinteza a istoriei romanilor. impirti$ind ideea originii latine, a continuitapi ,i unitalii romanesti, istoricul, considerat de Iorga ca incepator a1 eruditiei romanesti ,i eel dintdi care a invitat ,i pentru alJii. ca atare un iluminist a desf'qurat 0 prodigioasa activitate, Brevis Histonca Notttta, Scurt" cunostinta a istortt romdnilor: Istona romantlor cu tntrebari si raspunsuri ~i Istorta st lucrurile ~i intdmplarile romdnilor constituie 0 construcpe istorica de amploare

80

Pompilsu TEO[)OR

care a stat la baza sintezei istorice romanesti prin ampla reconstituire si prin conceptia care a calauzit-o. Ca istorie a spatiului romanesc, intra si extra carpatic, scrierile lui Samuil Micu se disting prin conceppe, metoda ~i idei care au contribuit la afirmarea spiritului identitar. A fost nu numai eel mai indrazne] plan conceput, de a cuprinde istoria intregului spapu locuit de romani, pe deasupra separatismului politic, dar ~i 0 realizare patrunsa de noul spirit al luminilor. Problematica tratata, diversitatea ei, fapte politice ,i de civilizatie, mirturisesc progresul de la istoria umanista ~i preiluministi la incercarile de istorie a civilizatiei, vizibila in capitole speciale ca Statui romdnilor preste lot. de istoria culturii prin Scrtitoni cei din romdni sau in Prolog la BreVIS Histonca NOlita. in istoriile pe care le serie.Sarnuil Micu cuprinde deopotriva istoria Tarii RominCfti ,i a Moldovei din timpul regimului fanariot. Relevanta pentru spiritul de care a fost ciliuzit istorieul este preocuparea pentru afirmarca e<qtiintci naponale ,i angajarea politici in spiritul ideilor programului lui Inochentie Micu care se reflecta in deziderate ce constituie un Supplex inainte d~ Supplex. prin istoria pe care 0 serie. Samuil Micu, Petru Maior, George Sincai au oferit temeiurile argumentajiei.istorice a actclor politice din anii 1791-1792.

in acelasi ristimp se fixeaza ineeputurile activititii istorice la Roma ale lui Gheorghe Sincai, care face inceputul colectiei sale de izvoare istorice care se constituie in Rerum spectannum ad universam gentem daco-romanam ~i in cele din urmi in Hronica romdntlor ~1 a mal multor neamun in care, alaturi de sursele utilizate de Samuil Micu, narative prin excelenta, apare 0 mai mare boptie de informatii documentare. Scriere analistica ca expunere, colectia lui Sincai ~i apoi Hronica au oferit 0 mare bogape informationaia pentru 0 istorie in special evenimentiala.

Aportullui Sincai a fast substantial prin conturarea unei istoni politice a romanilor in care izvoarele documentare intregesc imaginea romanilor in relatie cu marile probleme ale istoriei europene. Sincai s-a facut remarcat insa siprin terminologia istorica la care a apelat ~l pe

Introducere ill I.~(O"W istortografiei din Ronuinta

81

care a tradus-o in Iimba romana. Ca atare, Sincai a fost reprezentativ pentru spiritul savant care stribate in opera lui, rezultat al contactului cu istoriografia europeana a secolului al XVII-lea ~i al XVIII-lea.

in secolul al XVIII-lea, intr-o epoca de afinnare ,i confruntare a nationalismelor in Europa centrala, Petru Maier, format la Roma, in aceeasi ambianf3, a Propagandei Fide, interesat de reforma catolica prin Procanon, trateazi problema suprematiei papale in spiritul lui Febronius. A fost insa ,i autorul Istoriei pentru tnceputut romdnilor In Dacia (1812) si a Istoriei bisencii romdnilor (l813) incadrabile unui spirit polemic de facturi voltairiana. Istoria originii romamlcr ~i a continuitatii lor pe teritoriul Daciei constituie substanta primei lucriri, o scriere polemica prin excelenta, militanta, mcniti sa argumenteze principiile la care a aderat Scoale ardeleani. A doua lucrare, reluind ideea lui Sarnuil Micu trateazi istoria crestinismului la romini., originea lui latina, istoria eccleziastica ~i a viepi religioase care duce expunerea pina in epoea contemporani. lstoric angajat prin excelenta, Petru Maior s-a afirmat ca precursor al romantismului, ca istoric militant in spiritul dezideratelor actelor politice. intr-o epoci a reactiunii care se instapanise in monarhie, Petru Maior se dovedeste un continuator ca de altminteri ~i Samuil Micu a ideologiei politice iluministe. Istoricul Maior a fost insa $i autorul unei istorii institutionale, in Protopopadichia care se inscrie in aria ideatica a reformei catolice sustinand drepturile institupei protopopilor,

Din seria de istorici care au ilustrat ilurninismul rominesc, BudaiDeleanu, la randul sau un enciciopedist, a cultivat. ca de altminteri $i ceilalu protagonisti, intinse domenii in domeniul culturii, lexicografia, istoriografia, studiile juridice sau critica social! intr-o scricre oonsacrata descrierii Bucovinei. Ca istoric, prin De origimbus Populorum Transilvaniae si Introduce rea istoriceasca la Lexicon a practicat eruditia $i istoria, incorpor.ind in lucrarile sale tema originilor, mostenire a barocului, sistemul natiunilor politice transilvanene, prin apelul la repere ale istoriografiei europene si in special la Schlozer care i-a mediat contactul cu spiritul herderian.

82

Pompiliu TE()DUR

Istoriografia iluminista romaneasca din Transilvania se incadreazi prin conceptia profesata spiritului rationalist alluminilor ~i totodata, prin uncle exemple, inideea unei istorii a civilizatiei incorporand in expunerile ei originea napunii, statui, biserica, religia si alte componente ale vietii istorice. Rationalismul profesat este rezultatul contactului cu filosofia wolffiana ,i in general eu dreptul natural in plan politic. Ideologic istoriografia se inscrie in viziuneaAufklarungului care a beneficiat de aportul canalului Reformei catolice ~i intr-o oarecare misuri de noul spirit al revolutiei democratice. Militants in spiritul epocii, istoriografia este subordonatA de romsni ideii de emancipare politica careia ii of erA argumentalia. Este 0 istorie care a contribuit la afirmarea spiritului identitar, subordonati ernancipi.rii natiunii potrivit principiilor egalitare inscrise in Supplex prin apelulla Declaratia drepturilor omului ~i cettlleanuJul. Metodologic mostenirea umanismului, a scolii savante ~i a barocului au influen~t in buni misuri expunerilc istorice care sunt grevate adeseori de modalitili de expresie analistice, cazullui Sincai fiind eel mai elocvent. in stir~it, istoriografia luminilorardelene a contribuit la proiectarea imaginii istoriei romanilor in spatiul Europei centrale. trasind grani~le ideale ale uniti~i natiunii romane pe care 0 exprima Budai-Deleanu in termenii conceptului de natiune herderiani.

Transilvania s-a remarcat insi ,i prin aportul istoriografiei sisesti si maghiare care, in prelungirea preiluminismului, dezvolta un capitol important din cultura istorica a principatului. Dintre istoricii propriu-zisi ardeleni in istoriografia maghiara se afiJ11'Ul eel mai prolific ~i mai important istoric maghiar ardelean losif Benko, autorul unei mari sinteze de istoria a principatului Transilvaniei, Transilvania slve Magnus Pnncipatus olim Dacia Medueranea d,CtUS, a unei disertatii consacrati Milcoviei, Milcovta SIVt! antiqui episcopatus Mtlkoviensts, a unei lucrari dedicate secuilor Imago tnclyte In Iranstlvanta nationts siculicae htstorico-politica ex probattssimis historns et cum prtmts leg/bus palms a/que comittorum decretis. Istoric care a reconstituit viata politica a Transilvaniei, insututiile sale

.1

lntroducere in tstorta istortografie: din Romdnta

83

laice Si eccleziastice ramane reprezentativ prin acuratetea reconstituirilor pan! astazi actuale, Istoric prin excelenta de formajie savanta, erudit in eel mai inalt grad, Benko este reprezentativ pentru comprehensiunea fenomenului ardelean care este intatisat obiectiv in termenii istoriei de cunoastere a statelor.

in general, istoriografia maghiara din Transilvania nu poate fi desprinsa de istoriografia eccleziastica din Ungaria, de istoria eccleziaastica de inspiratie iezuita, de pleiada deistorici cum au fost Hevenessi, Kaprinay sau istoricii Pray sau Katona. Interesul acestor istorici pentru istoria romanilor i-a situat pe mulp dintre ei in legatura cu istoricii romini sau cu alp oameni de cultura ecleziasti sau laid.

Istoriografia secolului aJ XVIII-lea cunoaste 0 amploare prin contributiile istoriografiei sasesti care continua traditia preiluminista, prin Felmer, autorul unei lucrari remarcabile Primae Lineae M Principatus Transylvaniae Historiam Antqui, Medii et Recentioris Aevi exhibentes et llustrantes la care se asociaza ,i 0 lucrare ce trateaza originea sasilor. intre istoricii sasi se numara, prin spiritul critic, adeseori marcat de politic, Joseph Eder autorul unci scrieri polemice pe marginea Supplexului, de fapt 0 editie inso~tA de note critice, la care se asociaza lucrari de istoria dreptului ,i 0 colectie intitulata Scriptares Rerum Transsilvanicarum,

in concluzie, istoriografia luminilor transilvinene constituie un capitol important. in continuarea istoriografiei preiluministe, prin conceptia ~i metoda profesata. Desi prevaleaza in buna misuri metodologia savanta. istoricii secolului luminilor marturisesc un contact cu spiritui iluminist, prin aria preocuparilor de 0 mai mare diversitate, Sl mai cu searna prin viziunea care 0 apropie de secolul rationalist. Desi marginiti la particularismlele nationale, istoricii au manifestat un mteres pentru istoria celuilalt. Formats sub influenta unei diversititi de scoli istorice de factura europeana, catolica, protestant! sau din Tarile romane, indeosebi de Dimitrie Cantemir.in cazul rominilor, istoriografia luminilor face un pas substantial spre scrisul istoric modem.

ISTORIOGRAFIA ROMANTICA

Istoriografia romantic! in spatiu! TArilor Romine reprezinta un moment definitoriu pentru scrisul istoric rominesc. Afirmatfl in epoca restaurajiei, istoriografia romantica a coineis in spa~ul TarUor Romine cu abolirea regirnului fanariot prin miscarea revolu~onari a lui Tudor Vladimirescu care a creat un cadru pentru afirmarea ideilor najionale in Moldova Ii Tara Romaneasca, iar in Transilvania politica absolutismului din Monarhia habsburgicA a ingiduit dezvoltarea culturilor nationale in masura in care nu lczau ordinea de stat. Noua istriografie a venit in prelungirea valorilor naJionale incorporate de iluminism, asociind in plan ideologic ideea naponali de sorginte herderiana, liberalisrnul tirnpuriu Ii na~onalismul de diferite orientari.

Generapa de intelectuali ce se afirmi in deceniile care au preliminat revolutia din 1848 inregistreazi cfcctclc studiilor efectuate in centrele universitare europene, in Franp ,i Germania, in cazul principatelor dunirene, in Monarhia habsburgicl, La VlelUl. Italia, Pesta in cazul romanilor din Transilvania, in Germania in eel at sasilor ii al maghiarilor. Noua generatie se recrutea.zi din intcligenJie, exemplul romanilor, din boierime Ii nobilime la maghiari ,i moldo-valachi sau din piturile orasenesti in toate cele trei principate, dar mai cu seama la sasi.

Istoriografia romantici se deschide prin preromantisrn, ilustrat de Damaschin Bojinca, care scrie despre faptele lui Mihai Viteazul, despre al~ eroi ai perioadei medievale, vAmp ,i interpretati din unghiul naponalismului. Ei concep napunea ca unitate organici, genetica in terrncni herderieni tacind elogiullimbii, literaturii ,i istoriei naponale. Un polihistor ca Vasilie Popp considera cA 0 "nape nu se poate fireste osebi pnn mun]i ina1~, rauri mari sau alte hotare polticesn, CI numai acolo inceteaza a fi 0 natie, unde inceteaza limba care 0 uneste

lntroducere in istoria istonogrofiei din Romania

85

Ideile lui Herder au patruns inca din 1814 in cultura maghiarl transilvaneana, in "Erdelyi Muzeum" prin Dobrenteni. iar la germani chiar intr-o etapa anterioara.

Orientarea cercetarilor istorice se indreapti spre eroii natiunii, cu deosebire spre Mihai Viteazul, conceput ca un exponent al natiunii de catre Florian Aaron in Idee repede de istoria printipatului Ttlrii Romdnest! care a consacrat un volum epocii lui Mihai Viteazul. Format in ambianta central europeana, la Pesta, viitorul profesor de In Sfintul Sava va propulsa in mediul tineretului studios ideea nationall, vazand in evul mediu un leagan al natiunii.

in ambianJ! principatelor dunarene, la Bucuresti §i Iasi, este receptat de timpuriu mesajul national al operei istorice a lui Petru Maior care face epoca, grefat pe 0 proprie evolutie moldo-munteana. in aceste circumstante, intr-un climat favorabil afirmarii natiunii, in cadrul creat de dornniile pamantene, ponderea viepi naponale la romani sufeza un transfer dinspre Transilvania spre spatiul extracarpatic.

in aceasta perioada, in care noua ideologie nationala, stimulata de spiritul enciclopedic al lui Heliade RAdulescu, cu 0 deschidere spre Occident, se afirma generatia de romantici propriu-zisi, un Mihail Kogilniceanu, Nicolae Balcescu, August Treboniu Laurian, iar in TransiJvania, pe alte coordonate spirituale, filosofia kantiani unde intelcctuali ca Timotei Cipariu, Eftimie Murgu, Gheorghe Baritiu cristalizeaza ideologia na~onali, prin studiullimbii ,i istoriei nationale, penetrata de ideea natiunii genetice. in anii Vormartzului se consolideaza ideea unitalii natiunii ,i nccesitatea unui constructivism cultural romanesc. Intelectuali romani din Transilvania intre 1830 ,i 1848 au incercat sa transforme, cum considera Keith Hitchins, comunitatea culturali romaneasca intr-o na~iune politici, in mlsuri si se adapteze noilor ritmuri de dezvoltare europeana. Acesti oameni de cultura au fost deschizatori de drumuri prin noutatea ideilor care erau de inspiratie eclectica, alcltuind un amestec de romantism. liberalism si naponalism. (Keith Hitchins). Ceca ce Ii unea era angajarea

86

Pompiliu [FODOR

in actiunea de emancipare nationala $i ideea existentei unei natiuni solidare de 0 parte $i alta a Carpaplor,

in acest cadru, in care i$i dadeau intilnire in Transilvania noile idei novatoare de sorginte europeani, cu propriile traditii ideologice ale secolului precedent, prin apelulla filosofia lui Krug, rationalismul $i empirismul incepe sa domine ideologia na~onala propagati de Simion BAmuliu. Astfel nouaideologie patoptisfA, lncorporeaza filosofla kantiana, liberalismul $i istorismul ro~ntic~clemente ce vor prezida la cristaIizarea naponalismului in preajma revolujiei. Intelighentia romini, confruntati de presiunea naponaiismelor, maghiar $i sarb, de viziunea in primul caz despre 0 unici napUne in spatiul Transil vaniei $i cu exceppa constitutionalismului siscsc, se orientcazi spre cercetarea istoriei nationale pe urmele mostenirii Scolii ardelene.

in aceeasi perioada, in principatele dunitene se contureazi deopotriva un curent national, in Moldova prin Mihail Kogalniceanu, in Tara Romaneasca prin Nicolae Bilcescu ,i August Treboniu Laurian. Noua generatie de intelectuali, de provenienta boiereasca, preoteasca, cu studii in centrele de culturi europeana, in Germania, Franta sau in Austria, evolueazl in termenii unui liberalism $i napcnalisrn in care factorul popor ca ternei al napunii devine precumpanitor.

in aceste imprejurari. se organizeazi un constructivism cultural ce se caracterizeazi prin aparitia revistelor de istorie, a societatilor culturale, precum $i a inviJimantului colegial, in care i$i face loc $i istoria naJionali. Aparitia unui inviJAmint istoric in limba romana, la Sfintul Sava, la lasi, la Academia Mihiilcanl, ca intentie, la Blaj. in limba maghiari la Liceul Academic din Cluj sau in germana in colegiile sasesti, in aceeasi epoca apar reviste istorice ca "Erdelvi Muzeum'', "Archiv des Vereins fur Siebenburgische Landeskunde". "Magazinul" lui Kurz la Brasov, "Arhiva Romineasci" la 13$i, "Magazin istoric pentru Dacia", la Bucuresti, la care se asociaz! societatile culturale la Bucuresti, la 18$i in care se promoveazA preocuplrile istorice Prin .. Arhiva romaneasca", "Magazin istoric pentru Dacia ", se cultivi istoria romanilor din cele trei principate. asa cum in Transilvania prin

II

I

I

!i

.'

il

lntroducere in istona islorlOxrt!/it'l din Romania

87

"Foaie pentru Minte, Inirna $i literatura" sunt publicate articole de istorie. Toate aeeste reviste si societati literare contureaza un program de publicarc a izvoarelor istorice. narative $i documentare, programul formulat de Kogalniceanu, avind in intentie publicarea unor scrieri istorice vechi era menit si desluseasca istoria rorruineasca. Adresindu-se tuturor romanilor, "Arhiva Romaneasca" constituie punctul de plecare pentru 0 istorie a romanilor, in spiritul istoriografiei romantice. Deopotriva August Treboniu Laurian $i Nicolae Balcescu redacteazi prin "Magazin istoric pentru Dacia" un program de inzestrare a culturii romanesti, in vedrea dezvoltlrii unci istoriografii la nivelul exigentelor istoriografiei moderne.

Publicarea unei istorii a Moldovei $i Valachiei, Histoire ancienne et moderne de la Moldavie et des Valcque des etats independents des Transilvains et des Valaques transdanubieens care a apirut insa sub titlul HIS/DIre de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens marcheaza trecerea in epoca romantica de la istoria provinciala, la istoria romanilor in spiritul Scolii ardelene. in epoca prerevolutionara se defineste prin Bilcescu istoria social! in "Magazin istoric pentru Dacia" prio studiul Despre starea sociala a muncitorilor plugari in Pnncipatele romdne in diferite timpuri, in care sunt de remarcat ideile rniscarii revolutionare de la 1840 condusa de Mitici Filipcscu care vor constitui platfonna societatii Frdlla (1843). Sub raportul conceptiei istorice ideile lui Balcescu sunt anticipate de Mihail Kogalniceanu prin Istorta VaJach,el ~i Moldovei pe care le va dezvolta in Cuvdnt pentru deschiderea cursului de istorie nauonala Ja Academia Mlhdileand (1843). Aceleasi idei programatice sunt prezente in Prospect pentru Magazinul istorie, redactat de Balcescu impreuni cu Laurian, $i in Cuvdnt preliminar despre izvoarele istoriei romdntlor scris de Balcescu. Deopotriva Kogalniceanu, Balcescu ,i Laurian au cristalizat concepjia romantismului istoric roman caruia i se asociaza aportullui Baritiu $i Papiu lIarian.

8H

Pompitiu n:ODOR

Formati in ambianja universitara occidentala, cu exceppa lui Barijiu conceptia lor istorica se cristalizeaza pe coordonatele gandirii romantice , la care a contribuit conceptia herdcriana ca istorie a poporului la care s-a asociat influenja lui Augustin Thierry, ale carui idei sunt prezente in Cuvantul pentru deschiderea cursului de tstorie nationala a lui Kogalniceanu. Ei considera istoria cartea de capitai a unei natiuni, paJadiul naponalitatii, 0 magistra gentium, 0 istorie a poporului. Deci nu biografia domnilor, ci istoria poporului, izvorul tuturor rniscarilor ~i ispravilor, 0 istorie politica a lirilor, a starilor sociale ~i morale, a obiceiurilor prejudecatilor, culturii, negotului ~i literaturii, a vechilor 'intocmiri institutionale ..

Ca filosof al istoriei s-a remarcat Balcescu inspirat de istoricii romantici francezi, Michelet, Quinet, Guizot, profesand idei concordante evolutiei gandiri! istorice europene. Caracteristicile filosofiei istoriei profesata de Balcescu sunt, cum a remarcat G. Zane, apriorismul ,i utilitarismul, el considerand ca scopurile istoriei sunt descoperirea drumului ascuns pe care providenta l-a sortit fiecarui neam. Apriorismul profesat a fost amendat insi de necesitati istorice a oamenilor, natiunilor revenindu-Ie misia de a-si hotiri destinul. in realitate, limbajul romantic, providentialismul, in general "vocabularul" religios este asa cum a observat Paul Cornea, 0 "prezenta discreta", mai mult clisee caracteristice limbajului romantic.

Generatia romantic! a contribuit la adancirea studiului evului mediu, vizut ca 0 realitate a spapului romanesc, potrivit viziunii iluministilor roman! care au asezat temeiurile nationalitatii romane, Scriind istoria unititii rcmanesti au proiectat asupra evului mediu valorile romantismului profesat care a tacut din Mihai Viteazul creatorul primei uniri naponale. Transferand in trecut propriile ideal uri, istoricii romantici au situat istoria in prim planul acpunii politice, oferind un model prin apelulla istoricii dreptului pentru constructivismul politic pe care I-au practicat. Traversand experienta revolutiei din 1848, istoricii romantici, intemeiati pe coniunctiunea nationalului cu socialul, au trasat !inia de conduit! a viitorului. in acest sens Nicolae Balcescu

1 I

I

I.'.'

I. I.

'I

:1 ~ ,.

Introducere ill istoria istoriagrafiei din Romania

89

prin Mersul revolutiei in is/aria romdnilor (1850) deschidea larg caile viitorului, infiptuirii unirii rom3nilor.

Contributia esen~iali a istoriei pc care au realizat-o urmeaza sl fie vizuta in transformarea ideii de unitate a romanilor, existent! la ilurninisti, intr-o activa idee politica, intemeiati pe factorul popor, idee exprimata de Simien Barnutiu la Blaj, in J 848, cind a subliniat roJul primordial al acestuia ca factor politic activ,

Istoriografia romantics prerevolutionari a contribuit insa ,i la crearea instrumentarului istoric pentru studiul istoriei, deopotriva in istoriografia romana cit $i in istoriografia maghiani. ~i siseaasci. Un loc central in crearea instrumentarului cercetirii istorice il define istoriografia saseasci in legiturl cu univcrsitiJile germane, dar ~i istoriografia rnaghiara prin legiturile stabilite ell ,coaIa Gottingenului, Din gaJeria de istorici care au orientat studiile lor spre metodologia istorici romantic! 11 dejin personalitapi ca Iohann Schuller cu studii universitare la Viena ,i Leipzig care a fost autorul unei impresionante opere istorice, cum au fost Umrisse und kritische Studien zur Geschichte von Siebenbargen, alaturi de studii consacrate latinititii limbii romane, spre exemplu Zur Frage uber den Ursprung der Romsnen und ihrer Sprache. EI a editat ,i primul volum din Archiv Jur die Kentniss von Siebenburgens Vorzett und Gegenwart in care a publicat studii speciale consacrate istoriei ewlui mediu, in mediul sasesc se afirma ,i Stephan Ludwig Roth un spirit enciclopedic cu preocupari istorice care a staruit in jurul periodizarii istoriei. Spirit romantic, a apiirat dreptulla uzullirnbii naJionale in cu1turi orientindu-se lmpotriva ideii de unica natiune in timpul ~a zisului rizboi aIlimbilor.

in istoriografia maghiara in aceasti perioada s-a afirmat personalitatea contelui Iosif Kemeny, colectionar $i initiator in Transilvania al suintelor auxiliare publicand studii de diplomatica ca Notitia Htstortca-Diplomattca Archivi et Liberalium Capituli Albenesis Transilvaniae, aIituri de alte studii interesand ,i istoria romanilor,

90

Pompih« 1'1<:OI)()R

lstoriografia romantic! post revolutionara a Inscris prin Papiullarian pagini reprezentative prin lstortu romdnilor din Dacia Supenoara consacratA revolutiei din 1848 In care a schitat, alaturi de istoria evenimentiala, motivele principale ale istorismului romanesc, in special in Insroducere la istoria romdntlor fa ami 1848-1849 care il defineste ca istoric liberal ,i romantic. EI a dezvoltat legatul Scolii ardelene, al iluminismului european ,i al revolutiei democratice in discursul de receptie la Academia Romani consacrat lui Gheorghe Sincai. Istoric angajat idealului emanciparii nationale ,i unitllii romanesti, Papiu sustine ideea independenjei constitutionale a Transilvaniei, respingind ideea uniunii cu Vngaria. lndependenta constttuttonala a Transilvantei. apiruti in era liberala, este reprezentativa pentru dialogul politicului cu istoria. lstoricul ardelean, devenit ministru allui Alexandru loan Cuza, integr~az4 patrirnoniului national, asemcnea lui Balcescu, $coala ardeleani ,i RAscoala lui Horea.

lstoriografia romin! postrevolutionara se distinge ,i prin contributiile lui George Baritiu, consacrate cruciadei tirzii, luptei de la Varna, lui lancu de Hunedoara, Reformei ,i in aceeasi vreme rascoalei liranilor romini ,i unguri din 1437 considerati in tcrmenii lui Augustin Thierry un rizboi al democrapei impotriva aristocratiei. Studiile lui Baritiu sunt incoronate de PdNI alese din istorta Transtlvames care acopera secolul al XVIII-lea ,i al XIX-lea, 0 opera de reconstituire a participantului care a anuntat de fapt 0 noui epoca in istoriogratia Transilvaniei prin conceptia profesata ,i spiritul liberal. in aceeasi jumatate de secol se afirma ~i Vasile Maniu prin Disertatiune istortcocrinca ~I literara ce se inscrie in istoria eruditiei istorice de factura romantica.

Generatia de romantici ardeleni ce au cultivat istoria a adus ins! in spiritul istoriografiei prin Tirnotei Cipariu istoria culturii evului rnediu, unind filologia cu istoria. Cursul istoriei ardelene romanesti prin infiintarea Acaderniei Romane a devenit prin participarea

lntroducere ill istoria istoriografiei tim Ronuinta

91

intelectualilor din Transilvania, Bucovina ,i Basarabia un centru al cercetarilor istoric in care Baritiu a detinut un rol major.

Istoriografia romantic! rornaneasca se distinge in a doua jumatate a secolului prin Bogdan Petriceieu Hasdeu, personalitate reprezentativa pentru miscarea romantica istoriograflca. Ilustrand domenii variate in campul cunoasterii civilizapei romanesti medievale, eruditul istoric s-a situat 1a confluenta dintre marile eurente care strabateau istoriografia, romantismul, 'naturalismul ,i naponalismul. lstoric modern prin excelenta a venit cu contribujii esentiale in domeniui ftiintelor auxiliare ale istoriei, fiind figura reprezentativa a slavisticii prin Arhiva istonca a Romdn;el ,i deopotriva prin studiile de diplomatici. Scriind 0 lucrare dedicati lui Ion Voda eel Cumplit, in spirit romantic manifest, eI evolueazi spre 0 ccnceppe pozitivisti prin naturalismul cultivat. Istoria critica se dovedeste 0 tentativa convergenti la istoriile civilizapei de factura pozitivisti care anunta un nou curs in istoriografia romana convergent la demersurile din istoriografia europeans. Hasdeu si-a propus in cercetirile sale sa aplice ideile lui Buckle, Spencer, complexul ,tiintelor bio-sociologice in domeniul istoriei conceput intr-un spirit critic. Hasdeu prin scoala pe care a inipat-o, rAmane in istoriografia rominA un ultim mare romantic $i un precursor al pozitivismului in plan teoretic ,i al eruditiei filologice. EI a fost creator de scoala in domeniul slavisticei de la care au pornit studiile lui Toeilescu ,. in cele din urml ale lui loan Bogdan. in plan ideologic Hasdeu a deschis calea integrarii in istoria rominilor a civilizapei dacilor, amendand latinismul exagerat, dezvoltind de fapt idei enuntate de Kogalniceanu intr-o perioadi precedenti. Romantismul istoriografic a fost sub multiple aspecte 0 contribupe la integrarea istoriografiei romane in istoriografia europeani prin problematica, conceppe ,i metodele practicate. Principala contributie in plan politic a fost consolidarea ideii de civilizajie romineasci unitari care a stat la temelia statului national modem.

ISTORIOGRAFIA ROMANA SUB SEMNUL SPIRITIJLUI CRITIC

Evolutia istoriografiei romine Ii in general, istoriografia din ultimele decenii ale secolului se rernarci prin 0 pronuntata schimbare de optici care oglinde,te spiritul critic care se instipanelte in cercetarea istorici. inc! in plini epoca romantici se afirma noi orientari care anunta aparitia unci noi directii in cultura romaneasca. Din acest punct de vedere Junimea, direcponata de Titu Maiorescu, deschide prin revista "Convorbiri literare", 0 noua etap! in istoriografie prin conceppa pe care 0 postuleaza.

Spiritul lunimii este preliminat de Alexandru Odobescu prin Istoria Arheologiei, intr-o interpretare antiquari, el introducand in cursul siu Ia Universitateadin Bucuresti ,i erudiJia secolului al XVII-lea. Situat pe 0 platforma romanticl, in Studt! istorice In tara noastra (1861) Odobescu inscrie 0 pledoarie pentru studiul ,tiin~elor auxiliare ce trebuiau sl devin' instrumentarul unci istoriografii moderne. Pledoaria lui se inscrie in sensul organizirii cercctirilor istorice, convins de necesitatea studiilor istorice pentru natiunea romana. Ca precursor a1 arheologiei el a publicat Tezaurul de la Pietroasa $i a iniriat studiile de arheologie medievali.

Junimea in concordanta cu evolutia culturii europene postuleaza prin Maiorescu, in disertatia intitulati Contra direcuei de astazi in cultura romdna $i Literatura romana ti strainatata, atasata evoluponismuhn, in spiritul istoricilor civilizapei, in special ca lui Buckle, o noui orientare critica. Mentorul Junimii pledeaza pentru 0 istorie critica, impotriva formelor tara fond. prin studiile publicate de colaboratorii revistei, prin preleppunile societipi, prin influenta exercitata in Academic. critica invilirnantului istoric si propagarea conceptiei istorice moderne. Antiromantic prin excelenta, Maiorescu prin critica

; I

II,

I,j

,I~

Introducere in istoria Is/orlOgrc?/iel din Romania

93

indreptara impotriva istoriografiei romantice $i prin Istoria contemporana a Ramdniei realizeaza 0 istorie a istoricului participant in care pledeaza insa pentru obiectivitate in studiile istorice.

Junimea "a constituit, asa cum sublinia Alexandru Zub, un moment semnificativ $1 sub raport istoriografic, prin dezbaterile de ordin teoretic $i metodologic la care a dat, prin articolele Ii dirile de seam! privitoare la istorie ~i la disciplinele invecinate, prin citeva serii de preleptiuni publice $i nu mai pu~n prin participarea la programu1 stiintific al Academiei Rornane". Societatea s-a facut remarcata prin programul schitat, prin initiativele formulate ce trebuiau sa culmineze printr-o reala sinteza istorici a Rominiei. lunimea s-a constituit ca 0 direcjie noua, intemeiati pe spiritul ce se degaji din lucrarile istoricilor civilizatiei care reprezentau un model vechiculat de protagonistii societatii. Ceea ce merita sa fie subliniat este faptul ca lunimea a stimulat contactele cu istoriografia europeana, prin studiosii care si-au desavar§it pregatirea in ambianta europeana. Dezbaterile publicate de A. D .Xenopol in paginile Convorbirilor pe tema istoricilor civilizapei, Buckle, Leky, Draper au constituit un subiect de meditatie, in pofida rezervelor formulate.

Prin Xenopolla inceputurile sale, G. Panu, loan Slavici spiritul unci istoriografii moderne critice contribuie la pregitirca cadrului in care se va afirma istoriografia de la sfirlitul secolului al XIX-lea $i inceputul secolului al XX-lea. Spiritul critic junimist profesat de Maiorescu s-a prelungit in opera lui Panu, onentata impotriva romantisrnului, in considerapile lui Slavici ,i in general in serisul istoric ilustrat de Xenopol a carei opera nu pcate sa fie inJeleasi in afara contactului formativ cu spiritul societi~i Junimea. Polemica lui Panu eu .§COaIa lui Hasdeu $i contributia lui Slavici care s-a raliat la ideea natiooalului, in funjtele adevaruiui au contribuit la orientarea istoriografiei romine critice la siar$itul secolului. in acest sens A.D. Xenopol este un exemplu elocvent pentru noul spirit care incepe sa domine in istoriografia romana.

94

Pompiliu TF(){)OR

A.D. Xenopol ,i sinteza istorici romineasci

Prin A.D. Xenopol istoriografia romana realizeaza sinteza istorica a istoriei romanilor, incoronand 0 evolupe istorica mai bine de un seeol sau chiar de doua dad! avem in vedere viziunea lui Cantemir despre Istoria a toata Tara Romdneasca din Hronic si dezvoltata de Scoala ardeleana, Istoric ii filosof al istoriei ocupa un rol aparte in istoriografia romana. ca eel dintii autor al sintezei de istoria a romanilor ~i deopotriva de istoric integrat istoriografiei universale prin scrisul siu ~i deopotriva prin contribujiile de filozofie a istoriei. Format in ambianta Junimii, punctuI de plecare, datorat societapi care l-a indrumat sprc studiile sale europene, Xenopol detinea un loc aparte in ambianta Junimii de1a$indu-se in chiar studiile pe care Ie publica in paginile "Convorbirilor literare" in care manifesti idei personale vis-a-vis de istoricii civilizatiei, Mai mult, Xenopol este un liberal in conceppile promovate ii ideile despre istoria romanilor ca istoria a civilizatiei. intr-un fel _ aItul a oferit prin sinteza intitulati Istoria romdntlor din Dacia Traland schema de tratare a istoriei natiunii romane in care a integral Ii istoria Transilvaniei. in opinia lui scopul istoriei este, "nu reproducerea trecutului ci intelegerea acestuia", idee menita sA cultive un real patriotism.

Reconstituirea istoriei romanilor, experienta c8$tigati prin studiul izvoarelor istorice, mai cu seami a eelor firi. intentionalitate istorica, in contact cu experientele istoriografiei universale, I-au condus in ambianja marilor dezbateri teoretice, la cristalizarea unei teorii a istoriei in care legitatea era vizuti in sensu I existentei seriilor istoriei ce caracterizeaza disciplina istorica spre deosebire de legile caracteristice faptelor de repetitie.

Irnplicat in marile dezbateri teoretice injurul anilor 1900 A.D.

Xenopol a constituit 0 teorie istorica specific! cunoasterii istonce. Rostirea istorica xenopoliana a detinut un loe insemnat in confruntarile de idei care au conturat noile orizonturi ale istoriografiei secolului xx. Prin cele doua majore contribujii, sinteza ~i teoria istorica, Xenopol a

I'

~i~! I

Introducere ill tstorta tstoriografie! elm Romdnta

9S

universalizat istoria realitate romaneascs .~i in aceeasi masuri cugetaiea teoretica prin lucrari de rezistenta. intr~un fel sau altul contributiile istoriografice xenopoliene au creat cadrul in eare s-a manifestat ~coaJa critica,

Se poate considera ca dupa aparitia "Convorbirilor literare", istoriografia romani: patrunsa de spiritui critic, p~e~ spre integrarca in c1imatul stiintific european, spre indepartarea treptata de romantism, din care Xenopol reline ideea ~i oportunitatea unei istorii naponale pe care de fapt a ilustrat-o, Fira sa fi fost un junirnist integral, el a rctinut din demersurile Junimii ,i din istoricii civilizapei ideea necesitapi unei istorii care trebuie sa fie riguros restituiti. Ginditor original ~i istorie la nivelul exigentelor europene, A.D. Xenopol prin originalitatea sintezei concepute ca istorie a civilizapei, a tlcut posibili noua ctapi din istoriografia romW care a univcrsalizat istoria ,i istoriografia.

•••

Din activitatea istoricului s-au desprins noile tentative ale generatiei care se afirmi la sfillitul secolului XIX ~i XX in contact eu sinteza xenopoliana ,i cu istoriografia universala. Opera xenopoliani a oferit 0 vasta problematici generatiei urmatoare care in urma sintezei a putut intrevedea drumul ce urmeaza sl fie parcurs. in acelasi timp este de remarcat ci scoala critica, prin loan Bogdan, Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga ~i Constantin Giurescu era beneficiari climatului istoriografic european, scolilor istorice, germane, franceze, austriaci ,i rusa Noua generatie formati in mediile stiintifice din Occident a determinat un curnul de experien]e care s-au valid at pe terenul organi zarii cercetarii trecutului, Istoricii noii direcpi se realizeaza in special pe tercnul studiilor medievale, slavisticii, a sud-estului Europei sau a studiilor bizantme. In acest rastimp de paRi la primul razboi rnondial istoriografia romana prin integrarea istoricilor ardeleni, Augustin Bunea, loan Lupas Silviu Dragomir, in activitatea Acaderniei

96

Pompiliu TE()f)OR

Romane, aduce un plus de cunoastere in sfera istoriei central-europene, al istoriei austrieee sau maghiare.

in totalitate acesti istorici ~i filologi sunt elevii straluci]i ai unor scoli medievistiee de la Viena, in cazullui Dimitrie OnciuL la celebrul institut de studii medievale al Universitapi, in prelungirea studiilor la Universitatea germans din Cernaup, Leipzig ~i la Paris unde Nicolae Iorga obtine cele douA doctorate, cu Karl Lamprecht ~i eel de al doilea la Ecole des Hautes Etudes. cu Gabriel Monod $i Charles Bemont in care a abordat tema cruciadei tirzii. in ceea ce priveste pe loan Bogdan, face studii la Viena ,i in Rusia, in timp ce Constantin Giurescu, dupA ce studiase la Bucuresti eu Onciul, i,i intregeste pregatirea tot la Viena cu Konstantin Jiricek ,i Alfons Dopseh. De remareat cA generapa de istorici ardeleni studiazi. la Budapesta, loan Lupas cu Henrik Marczali, apoi la Berlin unde audiaza cursurile de istoria bisericii eu Hamak, iar Silviu Dragomir se formeaza la Cernauti, unde i,i ia doetoratul, apoi la Viena ,i in Rusia. Noua generape ce gravita injurul Academiei Romine s-a afirmat intr-o perioada anterioari prin Augustin Bunea eu studii la Roma, la Colegiul de Propaganda Fide, unde obtine un doctorat in filozofic ,i teologie care ins! se va afirma in domeniul studiilor de istorie eeleziastici ,i deopotriva in istoria medievali.

La sfir$itld secolului al XIX-lea ,i la inceputul secolului al XX-lea prin aceste medii formative, cu accentul pe studiile medievale generale, pe diplomatica ,i paleografie, dar ,i pc slavistici unde a strilucit loan Bogdan ereator de scoala, aJituri de Dimitrie Onciul, se reaIizeazi 0 specializare in concordanta eu preceptele criticii istorice. Astfel se eontureazi tot mai precis 0 autonomizare a istoriei ,i 0 corespunzitoare profesionalizare prin trinitatea Onciul, Bogdan.Iorga. Acestora li s-a asocial C. Giurescu care va ilustra studiul istoriografiei medievale rornint$ ,i istoria sociali unde este un deschizator de drum.

in aceasta perioadi Vasile Parvan dupi incursiuni in istoria rnedievala, sub influenta lui Onciul, prin studiile siviJlite in Germania, la lena. Berlin ,i Breslau. balanta inchn! hotaral in avantajuJ istoriei

j. !'

'1

i I

Introducere in tstona istoriografiei din Romdnia

97

antice pe care a va ilustra prin lnceputurile vietit romane la gurile Dunarii, Getica, 0 protoistorte a Dactei, urmati de Dacia, Civihzatttle antice din tarile carpato-danubiene.

Asa cum se poate remarea afirmarea scolii critice romanesti este un rczultat al contactului formativ cu rnedievistica europeans, germana in primul rand ,i franceza. Orientarea acestei generatii spre mediile germane i,i avea 0 tradipe in istoriografia iluminista ,i mai cu searna romantica, prin Kogilniceanu care a fost promotorul spiritului critic in primajumatate a secolului. Desigur, Nicolae Iorga, produs al scolii medievistice franceze, eomplementari celei germane, a asociat viziunea de istorie europeana, istoria cruciadelor, istoria Bizantului, istoria otomana,

In aceasta perioada are loc un proces de institutionalizare a istoriei in inva~antul universitar ,i prin activitatea Sectiei de istorie a Academiei Romane se constituie un cadru pentru dezvoltarea studiilor de istorie universals in aria medievisticii. Faptul ci in marea lor majoritate aveau 0 formape medievistica genera Ii, ei au putut si contribuie la elucidarea problemelor majore ale genezei romanilor, a statului medieval ~i a vietii soeiale.

in evolutia istoriografiei romane aparitia unor noi reviste ca "Buletinul Comisiei monumentelor istorice", "Anuarului Comisiei istorice a Romaniei", a publicatiei Institutulut de studii sud-est europene; "Revue Historique du sud-est europeen", "Analele Academiei Romine", seria a doua, reprezinta un indiciu prin continutul lor a progresului pc care il faee eruditia istorica. Totodata organizarea unor institutii specializate ca Sectia istonca a Academiei, Comtsia tstorica a Romdniei, Instttutul de studii sud-est europene sau in mediul maghiar Societatea Muzeului ardelean, iar in cultura istorica saseasca Vereins fur Siebenburghische Landeskunde atesta un progres in interesul pentru studiile istorice erudite, depasirea viziunii rornantiee ~i enciclopedice. Este de amintit ci in istoriografia siseaSci Franz Josef Zimmermann se distinge prin organizarea studiilor de istorie saseasca prin cultivarea stiintelor auxiliare $i organizarca

98

POIIII'I/111 TEODOR

cerceta.ii istoriei sasilor in termenii eruditiei modeme. De numele lui se leaga initierea colectiei de documente Urkundenbuch, 0 publicatie la nivelul scolii entice vieneze. in studiile de istorie germana se distinge, la scara europeana, profesorul universitatii din Cernaup, Ferdinand Zieglauer prin studii consacrate reformismului austriae.

intre istoricii maghiari s-a distins Szilaghy Sandor pe terenul istoriei rakocziene ,i a revolupei din 1848 autor a1 colecpei Monumenta Comtnalia Regni Transylvaniae, preeum fi Marki Sandor care s-a distins in domeniul istoriei regionale prin Arad varmtgye es Arad szabad kiraly! voros tortenete, precum ,i prin studii consacrate revolupei din 1848, istoriei rascoalei lui Doja Gheorghe. lstorieii sqi ,i maghiari, alaruri de cei romam, de formajie pozitivistl, au fast ereatori de scoli istorice care si-au prelungit existenta in perioada interbelica,

lstoriografia critica din Romania, avindu-.i punctul de plecare in traditii proprii, rorni.neJti, sase,ti ,i rnaghiare, B-1 dczvoltat in contact eu scolile istorice, germane, franceze, ruse ,i catolice de la Rorna. Astfel prin intalnirea influentelor curentelor istoriee europene istoriografia din Romania, pc terenul studiilor romine ,i europene, si-a definit propria originalitate.

Spiritul director l-a eonstituit insi Triada critici, Onciul, Bogdan, lorga, promotorii metodelor critice pe care Ie-au promovat prin studiile efectuate ,i prin conceptia pe care au profesat-o in plan teoretie. Sunt mentionabile lstortografia rom4nd Ii probleme/e ei a lui loan Bogdan, Despre concepua actualc'J a istoriei Ii geneza ei, Doua conceptii istortce ale lui lorga, Epocile tstoriet romdne I' impc'Jrtirea ei, Fazele dezvoltartt istorice a poporului si statului roman ale lui Dimitrie Onciul, Ide: ti forme istorice. Patru lectit inaugurate: Datorta vtetn noastre, Despre valorile istortce, Despre ntmul istonc. Anaxandros, Memoriale semnate de Vasile Parvan Toate aceste contributii teoretiee dovcdesc un contact al istoricilor rom ani cu teoria $i filosofia istonei din gindirea europeana, marturisind tendinta de exammare de fapt a stadiului la care se afla gandirea istorica universal! $i cunoasterea istorica romina. Aceste

In/rot/Ilene ill istoria istoriogrofiet dill Ronuinia

99

contributii sunt un indieiu despre sincronizarea reflecsiei teoreticometodologica cu demersurile din cultura istorica universali. in eBenli aceste orientari spre sfera teorcticului marturisesc 0 rcgandire a statutului istoriei. prin deschiderea spre metodele unei istorii critice. Daca N icolae Iorga respinge ideea unei filosofii a istoriei, sub aspectul metodologiei $1 a teoriei istorice, aportul sau este semnificativ pentru corelarea cu directiile metodologice in cart: Ranke devine 0 paradigma pentru marele istoric, tipul istoricului total.

Contributia fundamentala a fost reprezentata in definirea scolii critice de ideea pozitivistA a reconstituirii pe temeiul informajiei documentare, propusa de Oneiul in seminariile sale care au format 0 scoala ce si-a prelungit destinul in perioada interbelica, in aceeasi ambianli a marilor dezbateri din istoriografia europeana se produce ~i in istoriografia roman! 0 Indepartare de romantismul istoriografic, dar $i 0 amcndare a pozitivismului prin A.D. Xcnopol, autorul Princtpitlor fundamentale ale tstoriei $i Teoria tstoriet care aduce prin accste lucrari si prin aItele examinarea problemelor teoretiee ale cunoasterii istorice, pe care marele istoric 0 vedea posibila prin corelap i eu alte discipline invecinate. Semnificativ pentru nivelul la care se situa istoriografia romina este firi lndoiala participarea lui A.D. Xenopolla marile dezbateri din istoriografia universals.

Se poate observa ci in decurs de cateva decenii istoriografia din Romania, prin conceppa si metoda, pe care Ie propunea $i exercita in practica cercetarii, realizeaza 0 compatibilizare cu istoriografia universali, un prolog la contributiile propriu-zis istorice, rod al noilor cercetari.

Desi istoriografia din Romania adera la principiile unei investigari obiective in cautarea adevarului, ea este strabituti de idei de natura politica prin viziunea nationala pe care 0 imp~ea deopotriva cu alte istoriografii din Europa.

Dimensiunile cercetarilor istorice efectuate in prelungirea altora care le-au precedat sunt de 0 extrema varietate, alit in domeniul istoriei nationale cit $i in acel al istoriei universale. Acum se lmplmeste

lOa

Pompiltu TEOIXJR

dezideratul exprimat de Maiorescu a sintezei istorice, alit in planul istoriei nauonale cat ~i in al celei universale. Contributiile scolii critice stabilesc un loc al istoriografiei romane in istoriografia si istoria europeani, prin lucrari de larga circulatie.

Istoriografia scolii eritice reprezinta un capitol hotarator, 0 piatra de hotar pentru cunoasterea istorica in Romania care si-a pus amprenta asupra evolupei scrisului istoric din secolul al XX-lea. Aceasta influenta s-a exercitat mai eu seami in perioada interbelica prin activitatea inipatorilor care in parte 4i continua un timp aetivitatea $i prin influenta exereitati de opera acestora ~i cu deosebire prin conceptiile $i metodele pe care le insusesc noile generatii.

Scoala critica s-a afirmat printr-un speetru tematie diversifieat cu accentul pe istoria medievali care s-a oprit la geneza statului medieval prin Dimitrie Oniciul in 0 serie de studii care au culminat in Originile Principatelor romdne (1899), la care a asociat numeroase alte studii interesand problema descalecatului caruia i-a opus argumentul prioritar documentar. Dcti s-a limitat la traditia scrisa in chestiunea originilor rominilor $i la formarea statelor medievale, Oniciul a fost un creator de problematica prin excelenta. La randul sau Bogdan a asezat bazele slavisticii romine$ti prin cultivarea diplomaticii si paleografiei slavo-rominl $i nu in ultimul rand prin studiile sale de istorie istoriografie medievale romanesti $1 sud-europene, in care un loe il depn edipile vechilor cronici in limba slavon! din secolele XV-XVI Adiacent a publicat documentele epocii lut Stefan eel Mare, un model al genu lui $i documente privitoare la relatiile Tirii Romanesti cu Brasovul. EI a desehis insa ~i studiul istoriei vechilor institutii romanesti de origine slava, prin Originile voievodatulut /0 romdni care ramane o tema predilect! in istoriografia rornana pana astazi.

in ee-l priveste pe Nicolae lorga, istoric universal prin excelenta a debutat prin doctoratele sale dedicate cruciadei tarzil, Thomas II, marquis de Saluces , sustinuta cu Karl Lamprecht $i Philippe de Mezteres et le Croisade au XIV' steele prin care a largit problematica cruciadei la realitatile tataro-otomane, apropiindu-se pe aceasta cale

Introducere in istorut istoriagrafiet dill Romania

de istoria medievala a romanilor careia i-a oferit 0 noui p~ N. Iorga a cultivat lnsa $i alte teme de istorie medieval!, istOria bizantina, otomana si a sud-estului. in ultima fiind un adevarat initiator. The Byzantine Empire. Geschichte des Osmanischen Retches; anticipate de Istoria poporului roman publicata in 1904 in colectia consacrata statelor europene, dirijata de Karl Lamprecht in care se poate remarca influcnta metodei istoriei culturale. in acest spatiu de timp lorga publica Istoria Itteraturii romdne in secolul al XVIII-lea, 2 volume din 190 I, Sate $i preoti din Ardeal, Istoria romdnilor dtn Ardeal si Ungaria. Creator de problematic! a impus in istoriografia romana viziunea general romaneasca asupra trecutului national, relevand unitatea de civilizatie peste granitele politice.

in ee-l priveste pe Constantin Giurescu , acesta valorifica studiile sale vieneze prin publicarea unci documentatii revelatoare pentru epoca lui Constantin Brancoveanu, pentru a continua cu reprezentativelc sale studii consacrate cronisticii romane din Moldova ~i Tara Romaneasca precum si prin contributiile lui de istorie sociala in Evul Mediu, Studii de istorie sociala. Vechimea Rumdniei in Tara Romdneasca si legatura lui Mihai Viteazul, la care trebuie mentionat studiul sau critic consacrat capitulatiilor, Capitulatiile Moldovet eu Poarta otomana, prin care a oferit un model de critica istorica.

in aceasta epoca se afirma, ca elev al lui Oniciul ~i Vasile Parvan prin studii de istorie medievala inspirate de seminariile profesorului sau,

in aceasta epoca se afirma in Transilvania prin studii semnifieative Augustin Bunea, loan Lupas ~i Silviu Dragomir, deveniti membri ai Academiei Romane care trans pun in cercetarea istoriei Transilvaniei spiritul istoriografiei promovat de Academia Romana sub inraurirea lui Nicolae Iorga. Augustin Bunea se rernarca ca medevist in tratarea problernaticii autonomiilor romanesti, a Tarii Fagarasului, in Istoria romdnilor pdna 10 1382(1912), prin monografiile sale dedicate istoriei ecleziastice din evul mediu, la care a asociat doua solide monografii despre Inochentie Micu si episcopii Petru. Pavel

102

Pompiliu TFODOR

Aaron ~i Dionisie Novacovici.remarcabile prin documentarea riguroasa in care a restituit istoria romanilor ardeleni in secolul al XVlIl-lea.

Istoriografia de inspirape ortodoxi s-a remarcat prin monografia lui loanLupas, despreAndrei Saguna (l903hi studiul Contnbutiuni fa istoria romdnilor ardelenu. 1780-1792. publicat In Analele Academiei Romine prin care a deschis a problema de istorie nationala in epoca Supplexului, un aspect la care se asociaza §i contribupile lui Silviu Dragomir, Se poate afirma ci scoala critica, a fost una din scolile mai "prestigioase din cate a dat Romania rnodema", una dominati de spiritul critic $i a unei noi forme de gandire deschisa dialogului european. (Alexandru Zub). Datorita, cum s-a spus, scoala critica contribuie la intelegerea problematicii modeme, procesului de innoire sub incidenta unei miscari istorice interne si deopotriva a cursului istoriei universale in materie de cunoastere istorici. Scoala critica si-a prelungit influenja asupra istoriografiei perioadei interbelice care a trasat noi dimensiuni cercetarii trecutului.

HI! .

. ' .

ISTORIOGRAFIA DIN ROMANIA iN PERIOADA INTERBELICA

lstoriografia remani in perioada dintre cele doua rizboaie mondiale a inregistratun proces de integrare in marile curcntc care au strabatut secolul a1 XX-lea. Fenomenul istoriografic nu este insl singurul care a cunoscut 0 perioadi de rernarcabili afirrnare. Istoria cunoastere s-a asociat literaturii, artei, $tiintci care au cunoscut 0 epoci stralucita din istoria spiritualitatii rominef1i. realizind un proces de integrare $i compatibilizare cu dinamica europeani. Prin noile institu~ create sau reorganizate, universitati $i institute universitare, prin Academia Romani §i deopotrivi, datorita activitatii unor centre provinciale cu vechi traditii culturale, scrisul istoric inregistreaza un proces de renovatie.

Regatul roman dupa 1918, prin intrarea in componenta lui a provinciilor aflate sub stapanirea Rusiei ~i Imperiului austro-ungar, T ransilvania, Banatul, Bucovina ~i Basarabia, a creat cadrul dezvoltirii culturii romane ~i deopotriva al minoritatilor. In aceasta ambianta, cu deschiderea ampla spre Occident, cercetarea trecutului a ci$tigat noi dimensiuni - prin multiplicarea contacte!or cu diferitele scoli istorice frecventate sistematic inci din secolul trecut. Elementul nou care intervine dupa 1918 este, Bra indoiali, integrarea masivi in sisternul de vase comunicante ale culturii universale, datoriti politicii culturale a statului roman.

in acest sens instruirea sistematica, facilitata de institutii nou create, ca Scoala romana de la Paris sau

Academia di Romania de la Roma, au intermcdiat contactele cu mediile savante din lirile respective care au avut un rot formativ de prim ordin Comparativ cu epoca imediat precedenta, centrele universitare franceze si italiene devin prevalente, in pregatirea

104

POll/pi/III TEOf)OU

specialistilor, rani ca sa se diminueze rolul universitatilor austriece sau germane. Daca Italia anterior a pregatit juristi cu deosebire, in a doua jumatate a secolului, in noile imprejurari. va forma clasicisti si specialisti in studiile medievale si moderne.

Contactele cu istoriografia universala a constituit 0 preocupare a istoricilor rornani care au staruit asupra unui fenomen complex ~i adeseori marcat de sernnificatii politice ~i de controverse cu alte istoriografii. lstoricii din prima linie a istoriografiei romane au incercat sa surprinda inca din epoca principalele evolutii in afirmare. Acestora li s-au asociat istorici din afara istoriografiei naponale care au incercat sa reconstituie principalele ei orientari insistand asupra integrarii istoriografiei rornanesti in marile curente europene.

Istoriografia romana din perioada interbelica este raportabila deci la dinamica istoriografiei universale care a influentat-o. Astfel, se poate afirma ea prezenta istoricilor romini la eongresele internationale, inel din 1923 la Bruxelles a semnificat reanirnarea unui dialog intrerupt de razboi, Perspectiva proiectata in spirit comparatist de Henri Pirenne promitea instalarea unui nou climat comparatist in istoriografie. Desi excluderea Germaniei nu a fost in avantajul cooperarii, daca ~nem seama de valoarea contributiei istorilor germani la progresuI studiilor istorice, rolul istoriografiei germane continua sa influenjeze viitoare tentative in domeniul studiiIor sociale.

Istoriografia romana din perioada interbelica, raportabila la dinamica istoriografica europeana, a inregistrat alit criza istoriografiei traditionale, cit ~i a noiIor elanuri creatoare oare rezultau din noile tentative. Desolidarizarea de istoria evenimentiala, dezavuata de Henri Berr in Synthese en histoire s-a facut lent Tentativa de a reuni intr-un corp diferitele sectoare ale cunoasterii istorice, de apropiere a ei de geografie, antropologie, sociologie raman Inca un deziderat in deceniul patru. S-a retinut insa din miscarea gandirii istoriei europene ideea necesitatii transformarii si refacerii studiilor istorice, la care s-a asociat desprinderea treptata de vechea generane

-.' ~.'-

~.;~, -i(

Introducere in istona istonogrofiei din Ronuinia

Istoriografia romana postbelica profesa ideile generaliei pozitiviste de factura german! in domeniul studiilor medievale, uncle era dominant ~i nu flri efecte spiritul critic. Principalele rezistenje la innoire veneau dinspre prelungirea romantismului, a militantismului istoric care continua tentativa de a legitima realitatile prezentului prin apelul la istorie. in general se poate atirma ci in primii ani de dupa razboi vechea generatie reprezentata de N icolae Iorga, Dimitrie Onciul, loan Bogdan ~i elevii lor sunt inca protagonistii scenei istoriografice direct sau indirect.

Trebuie sa remarcam ea imediat dupa razboi incepe un amplu proces formativ pentru noua generatie care este orientata cu precadere spre Franta ~i Italia unde se specializeaza in studiile clasice ¥i archeologie, in medievistica in Franta sub indrumarea lui Ferdinand Lot sau in studiile renascentiste, cazul lui Andrei Otetea care redacteaza 0 teza de doctorat la Sorbona consacrata lui Guicciardini,

in deceniul trei al secolului are loc un amplu proces de institutionalizare a istoriei prin reorganizarea Universitatilor din Cluj ,i Cernauti si Intemeierea unor institute de cercetare in cadrul universitaplor, Spre exemplu Institutul de Istorie Nalionald din Cluj, infiintat sub auspiciile regelui Ferdinand, Institutul de Istorie Universala, Institutul de studu clasice, din acelasi centru universitar, a unor institute similare la Iasi, unde a excel at Institutul de istorie universala organizat de Gh.I. Bratianu etc. in acest rastimp i$i continua activitatea Muzeul ardelean, 0 prestigioasa institutie maghiara, Muzeu! Brukenthal din Sibiu, eu 0 celebra biblioteca $i 0 colectie de arta universala.

in prirnii ani dupa unire se remarca continuarea "Analelor Academiei Romine", seria istorica, revista reinnoita sub aspect problematic. incluzand fenomenul general rominesc ~i istoria cornparata. in aceeasi perioada "Revista istorica". directionata de Nicolae lorga, desi promisese lnca din 1915 ci se va deschide problemelor de cultura $i de filozofie a istoriei , continua spiritul vechii generatii.

106

i'amplfill TFO[)OR

In noul clirnat cultural apare la Cluj Anuarul Instttutului de tstorie Nattonala, sub redactia lui Alexandru Lapedatu $1 loan Lupas, Melanges d'Histoire Generale, voU-1I sub directia lui Constantin Marinescu, care inaugureaza la Cluj cercetirile de istorie universala. La la$i apare revista "Cercetari istorice", iar in 1932 la Bucuresti "Revista istorici Romani". care grupeazi taniira generatie orientata spre ideile noi afirmate la Congresul international de /a Oslo (1928). Aparuti sub directia unui comitet din care faceau parte C.C. Giurescu, Gh.1. Britianu, P.P. Panaitescu, AI. Lambrior $i Victor Papacostea, noua revistA prin programul si conpnutul ei era 0 incercare de disociere de vechea $coa1i $i in special de personalitatea lui Nicolae lorga. Revista exprima dezideratul adecvirii la noile orientari din istoriografia universala. A aparut intr-un moment de turnura a istorografiei europene la numai ca~va ani dupi revista lui Lucien Febvre Ii Marc Bloch.

intre revistele reprezentative "Dacia", directionata de Vasile Parvan, prin programul ei a insemnat un adevarat manifest al arheologiei romine care a determinat eristalizarea la Bucuresti, Cluj $i I3$i a unor reale centre de cereetare a Antichititii.

Astfel, in jurul institutelor $i muzeelor $i al revistelor sau catedrelor universitare in cele doua decenii $i mai bine se remarca 0 bogata $i diversificata cercetare a trecutului. incepind cu deceniul trei istoricii prin lectiile de desehidere exprirna conceppi istorice ee marturisesc 0 evolutie concordanta istoriei europene.

La Cluj, istoricul medievistAlexandru Lapedatu, viitor presedinte al Academiei Romane, formuleaza in Noua imprejurart de dezvoltare ale tstoriografiei romdne un vast program de investigare pentru istoria Transilvaniei. EI a staruit la ideea de racordare a istoriografiei tradiponale transilvane la istoriografia general romaneasca. In acelasi an, loan Lupas a insistat asupra factorilor istorici ai vietii nationale, in care era vizibila influenta viziunii lui Mancini. Simptomatic pentru noul spirit. promovat de tanira generatie este lectia lui Gh.l. Bratianu. Conceptia actuala a istoriet untversale prin care necesitatea

lntroducere in tstorta rstururgrufiei dill Romania

107

racordarii la medievistica europeani se impletea eu 0 noui conceptie despre evul mediu, potrivit careia lumea medievali nu mai era perceputa ea 0 perioada de seoole barbare, ci ea leagan al civilizatiei europene. Conceptia lui Bratianu era 0 pledoarie in favoarea ideii autonomiei istoriei ,i metodelor sale. impotriva unui sociologism simplificator.

Tot la mijlocul deceniuluitrei C.C. Giurescu rostea lectia la cursul de istorie a rornanilor intitulata Constderatii asupra istonografiei romdnesti in ultimii doudzec! de ani, in care se poate rernarca pledoaria pentru istoria institutionala, pentru 0 cercetare a vietii social-economice, pentru 0 istorie in care toate aspectele vietii sa fie cuprinse. in acest deceniu istoriografia romina se integreaza prin problematica ,i idei la tentative de reconstituire a istoriei civilizapei romanesti, intr-un moment cand se cauta un raspuns la intrebarea Pe ce cale evoluam? in acesti ani aparitia lucrarii lui Eugen Lovineseu oonsacrati istoriei civilizapei rorruine modeme antreneaza vii dezbateri care incercau sa elucideze procesul genetic al Rorruiniei modeme. Dezbaterile pe terna traditionalism-modernitate, cu profunde implicatii politice, se invecineaza cu discutiile provocate de aparitia cirtii lui Stefan Zeletin, Burghezia Romona. Discutiile au avut repercusiuni si asupra spiritului istoric provocand reflexii de ordin metodologic. Bratianu s-a delimitat de teoreticienii civilizatiei care au accentuat eu o anumita exc1usivitate rolul capitalismului si al burghezici in geneza civilizapei modeme.

lstoriografia romana of era un spectru larg de directii de cercetare, de 1a Antichitate la Evul Mediu, investigatii in domeniul istoriei sud-est europene promovate de Nicolae lorga, in bizantinologie, slavistica, istorie universali propriu-zisa sau in domeniul interferentelor spatiului romanesc cu curentele de civilizatie europeani.

in aceasta epoca au facut progrese remarcabile cercetarile arheologice sistematice. in spatiul civilizatiei dacilor Ii Daeiei romane, , eonstituindu-se reale scoli de istorie veche si studii clasice. La Cluj, potrivit unei traditii germane. raportul filologie-istorie c3$tlga teren in

108

Pomptliu TEODOR

jurul Muzeului limbn romdne. unde participarea istoricilor a adus 0 noua intelegere vechilor institutii romano-slave in evul mediu timpuriu. Slavistica a luat amploare la Cluj in domeniul studiilor sud-est europene prin Silviu Dragomir, alaturi de altii reputap istoriei de la Bucuresti sau Iasi, care au contribuit deopotrivi la descifrarea genezei evului mediu romanesc.

Caracteristie pentru epoca interbelica este insi eristalizarea unor scoli istoriee in jurul catedreJor universitare sau a institutelor, in legatura eu speeificul istoriei romin~ti. Avem in vedere istoria regionali care dupi sinteza lui A.D. Xenopol devine definitorie, adancind cunoasterea trecutului in funcpe de specificul provineiilor istorice. La Cluj la Instttutul de Istorie Nationala cercetarile se indreapta spre istoria Transilvaniei, cu aceentul pe institutia voievodatului, sub toate aspectele. in aceeasi vreme loan Lupas contureazi problernatica raporturilorTransilvaniei cu Tara Romaneasca $i Moldova care s-au finalizat in Istona unini romamlor ~i in Originea siformarea unitalii romdnelti a lui Gheorghe Britianu. Istoriografia Transilvaniei s-a orientat astfel spre istoria ewJui mediu conturandu-se in relape eu scolile istorice francezi $i itaIiani. Un loc aparte il detine in istoriografia de la Cluj, Sibiu $i Blaj istoria ecleziastica in care continua sa se infrunte puncte de vedere confesionale.

in Moldova, la Universitatea din Iasi, prin Ilie Minea, medievistica face progrese remarcabile in problematica statului medieval si al relatiilor Tarilor Romine cu Europa centrala. Istoria institutionala, sociali $i culturala in deceniul trei a dezvoltat orientarile mai vechi de la tumura secolului, distingandu-se printr-un pronuntat spirit critic. in aceasti perioadi se pot distinge continuita]: si discontinuitati; la BUCUI"e$ti se impune, ca viziune dominanta tend.in~ spre sinteza istoriei Romaniei, prin Nicolae lorga ,i C.C.Giurescu.

Daca in Is/ana romdnilor, Giurescu face sa se rernaree un spirit sistematic, in care ansamblul faptelor apar strict compartimentate, la Nicolae lorga prevaleaza viziunea de istorie universala, ca periodizare $i expunere. Asa se $i explica ci la Bucuresti Nicolae

lntroducere in tstona tstoriagrafiei din Romania

109

lorga fondeaza lnstitutul de tstorte universala (1937). condus pini in 1940. cand in unna asasinarii marelui istoric trece sub directia lui Gheorghe I. Bratianu care restructureaza publicatia institutului "Revue Historique du sud-esteuropeen' dupa modelul "Analelor". La Bucuresti va functiona lnstitutul de balcanologte, eu revista "Balcania", avandu-l ca director pe Victor Papacostea.

in acest plan al istoriei universale, in perioada interbelica, se dezvolta studiile de istorie generals in institutele de profil. in care cercetarile pontice, cu accentul pe cornertul genovez, cunose 0 stralucire tara precedent.

in acelasi timp, in toate centrele universitare, prin institutele de istorie universals se deschide pe urmele lui Nieolae Iorga preocuparea pentru cruciada defensivi. La Iasi, datorita lui Andrei Otetea, se cultiva o linie de investigare in domeniul Renasterii $i Refonnei, in prelungirea tezei consacrata lui Guicciardini. Reconstituirea gandirii ,i practieii politice a lui Guicciardini l-a dus peAndrei Otetea spre consideratiile consacrate echilibrului european. Aeeste cercetari s-au finalizat in investigarea "Chestiunii orientale" care s-a validat intr-o carte remarcabila in care istoricul a conturat insemnitatea problemei pentru istoria europeans.

in ce priveste Clujul, pe langa studiile clasice, de istorie medievali $i moderni, la lnstttutul de is/one universala, sub conducerea lui Constantin Marinescu s-au dezvoltat cercetari in directia eruciadei tarzii, unde Francisc Pall a consacrat 0 fundamentala lucrare monografica biografului lui Skanderbeg, Barlezio. StudiiJe lnstitutului au cuprins in sfera lor si problematica misiunilor catoJice 'in '[arile Romine. studii de istorie universala propriu-zisa. Amt Institutul de Istorie nationala , cat si eel de lstorie universala au cuprins in sfera lor de cereetare istoria rivalitatii polono-austriece, raporturile AngJiei cu Moldova studii de slavistica. Datorita Academiei di Romania, studenpi lui Marinescu, Lupas si Lapedatu frecventeaza arhivele Vaticanului, cu rezultate semnifieative sub raportul informatiei istorice. Publicatiile scolii de la Roma "Diplomatanum italicum" si "Ephemeris

110

Pompiliu T/';Of)(){?

Daeo-romana ,. releva nivelul progresului realizat de noua generatie de studiosi in domeniul istoriei vechi $i medievale.

in istoriografia interbelica in Romania s-a desfasurat 0 prodigioasa activitate in toate domeniile, astfel ca se poate afirma ci acum se desavir$e$te procesul de institutionalizare si autonomizare a istoriei. Dupa 1930 noua genera tie, fermata in Occident, sau in alte centre, din Polonia, Cehoslovacia sau Bulgaria, a contribuit la 0 mai profunda cunoastere a istoriei romanesti ,i totodati la integrarea ei in istoria europeani. Tinerii istorici, cu un inalt grad de profesionalitate, au stabilit un dialog fecund cu istoriografia generala prin prezenta la reuniunile internationale $i in reviste de prestigiu de peste hotare. Spre sfarsitul perioadei, in legatura eu dinamiea politica continentala, cercetarea istorica euprinde in sfera ei problematica teritoriala a Romaniei, in special a Transilvaniei, Basarabiei $i Bucovinei.

in acest timp s-a desfasurat 0 publicistica istorica polemica in eare s-au integrat istoriei ca Nicolae Iorga, Gheorghe I. Bratianu, loan Lupas, Silviu Dragomir, loan Moga etc. in aceasti ordine de idei au apirut studii substanpale intr-un volum intitulat "La Transylvanie" avand un nivel profesionaI remarcabil. Au aparut insi $i studii critice datorate lui Gh.l.Bratianu ,i loan Moga care erau reale contribupi la istoria medievala a rominilor sau referitoare la epoca moderna. De remarcat ea istoria romana a fost tratati de prestigiosi istoriei ea Marcel Emerit sau Mario Ruffini, Carlo Tagliavini, in domeniul lingvisticii, care au proiectat, prin studiile lor, noi lumini asupra istoriei romanesti.

in cadrul istoriografiei din Romania cercetarea istorica a cuprins specialisti maghiari sau S3$i, care prin revistele lor au valorificat 0 productie de prestigiu in domeniile umanistieii. "Erdelyi Muzeum" sau "Korespondentzblatt des Verains fUr Siebenburghische Landeskunde' marturisesc 0 veritabila efervesccnta creatoare. Istoriografia minoritatilor s-a dezvoltat in legatura cu propriile traditii culturale si istoriografice, in domeniul istoriei ecleziastice, potrivit confesiunilor existente, dar si in legituri eu lnstttutul de tstone untversala unde

lntroducere in tstorta istoriografiei din Romania

111

s-au format numerosi istorici de prestigiu intr-o atmosfera stimulativa. in aceasta perioada istoricii minoritatilor au continuat sa intre~ini fertile legaturi cu istoriografiile din Germania sau Ungaria.

Se poate afinna in concluzie la aceste sumare consideratii ci istoriografia din Romania a parcurs ° perioada in care s-au inregistrat progrese fecunde in toate domeniile serisului istoric. Desi se poate constata 0 diversitate de tendinte, de orientari, spectrul istoriografic este acela al istoriografiei europene in care istoricii romani s-au integral. Chiar in anii razboiului, de rupere a contaetelor traditionale, s-a continuat traditia interbelica care s-a prelungit panA in anul 1947. Desigur ci intr-o sumari trecere in revista a unei vaste problematici nu este cu putinta sa cuprinzi totalitatea manifestarilor ,i problemele care intervin intr-o istoriografie. 0 viziune astizi asupra acestei dinamici istoriografice nu poate sa fie decat fragrnentari ~i partiala, deoarece absenta studiilor sistematice nu ingaduie deocamdata acest Iucru, Cercetarea critics si, ca atare, de~ati de implicatii partizane este de abia la inceputul ei. Oricum se poate constata un proces de institutionalizare ~i specializare, afirmarea unor centre istoriografice universitare prin institute specializate, aparitia unei noi generatii din care faceau parte istorici ca Gh.I. Bratianu, Andrei Otetea, Francisc Pall, in domeniul istoriei universale, loan Moga, David Prodan, Stefan Pascu, C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Victor Papacostea, Constantin Daicoviciu, Dionisie Pippidi in domeniul studiilor c1asice $i archeologiei, Ion Nestor, Kurt Horet in preistorie, Alexandru Elian in bizantiologie, precedat de Demestne Russo ~i Nicolae Binescu.

SCENA ISTORIOGRAFICA ROMANA POSTBELICA

intre istorie si politica este 0 stransi legatura. Aprecierea apartine unui istoric preeminent al zilelor noastre care i,i incepea astfel prelegerea inaugurals la un congres international de istorie. Desigur, ca asertiunea amintita este intr-un fel dezarmanta pentru cei care cred in caracterul obiectiv al reconstituirii istorice. Ci istoriografia ca tstorie cunoastere este suspusa unor determinatii independente de subiectul cunoscator - nu este niei 0 indoiala. Este in aceeasi vreme adevirat ell istoriografia in evolutia ei a fost, din momentul in care Herodot a 'inscris 'in titlul eir1ii sale notiunea de cercetare, 0 continua incercare, de la 0 epoca la alta, de a fi mai aproape de adevar.

Ata cum se cunoaste prea bine, seeolul nostru, sub raport istoriografic, a eunoseut nu numai 0 neincetata perfectionare a instrumentaruului istoricului, un progres al cunoasterii prin organizarea cereetirii istoriee ,i 0 substantiala inovare in planul metodelor ,i conceptiilor istorice, ci ,i dramatice incileiri ale statutului istoriei, tentative de instrumentalizare a istoriografiei. Din acest punct de vedere, regimurile totalitare, faseiste ,i eomuniste au eontribuit la instrumentalizarea istoriografiei, la subordonarea cercetarii istoriee unor scopuri evident politiee. Aeesta este ,i rnotivul pentru care incercam sa examinam evolutia istoriografia romane timp de aproape o jumatate de seeol.

Intentionam in tentativa noastra sa deseoperim legatura dintre istorie $i politica, practiea statului totalitar in funcpe de perioadele traversate, modalitatile prin care s-a imp us istorismul comunist. in acelasi timp, dorim sa evidenpem continuitatile din istonografia romana care au strabatut epoea $i au constituit fundalul culturii istoriceromanesti. Reamintind principiul expnmat de Georges Lefebvre,

lntroducere in istona istonografiei din Romania

potrivit caruia istoria este vie asemenea vietii ,i evolueaza impl'eUlll' cu ea, incercam sa surprindem scrisul istoric potrivit unei viziuDi istorice. Epoca a eunoseut rupturi evidente, lipsa de cornunicare cU istoriografia internaponala, presiunea politicului ,i impunerea ca oficiali ,i obligatorie conceptia marxism-Ieninismului de factum stalinisti, negativismul national ,i repudierea traditiilor europene ale istoriografiei romanesti, paralel cu exacerbarea, in ultimele decenii, a nationalismuJui

. .

~i transformarea istoriei intr-un Instrumentum regni. Acestor devieri de la evolutia normala le-au corespuns insl evidente continuitati cu propriile traditii, nalionale ,i europene, reveniri la normal, sehimbiri coneordante noilor evolujii din istorografia universals. Acesta este ,i motivul pentru care nu diseutim acum despre istoriografia comunisti, ei despre istoriografia romina in epoca comunisti.

Pentru a reusi sl oferim 0 imagine corecta a dinamieii istoriografice romane timp de aproape 0 jumltate de secol, si observam ci este necesara 0 periodizare in functie de variatiile regimului politic. in egala misurl este necesara 0 disoeiere in analiza istoriografiei din punetul de vedere al conceptiei ~i metodei practicate. Este evident ci nu se poate discuta in bloc despre istorografia romW din perioada postbelica, cu atat mai mult cu cit aceasta a fost strabitutl de eurente diferite, de conceptii ,i oppuni metodologiee care nu au coincis. In toat! aceasta perioada a existat, evident 0 istoriografie care a fost un perfect Instrumentum regni; de coloratura diferita de la 0 epoca la alta, in esenta aceeasi, dar ~i 0 istoriografie care a continuat propriile traditii najionale, atasata conceptiilor universale, 0 istoriografie materialist-istorica deschisa progreselor metodologice. in aceeasi vreme remarcam 0 cercetare istorica in sfera istoriei naponalitatilor, avand un speetru larg metodologic, ,i totodati, una datorati istoricilor romani care au trait aceasta perioada in afara lirii, cu rczultate remarcabile in sfera unor domenii neglijate in interior sau in domeniul istoriei contemporane, menita si disloce mitistoria practicata de 0 parte din cercetatori in spiritul militantismului comunist.

114

Pompiliu TFODOR

in evolutia istoriografiei romane de dupa razboi se pot distinge cateva perioade distincte. Ele sunt expresia evidenta a epocilor politice traversate ~i sunt urmatoarele: I. Perioada 1944-1948, pe care a putem defini ca una de tranzitie; 2. Perioada dogmatica, 1948-1959, expresia stalinismului jdanovist, antinational ~i manifest antioccidental; 3. Perioada 1960-1974, de revenire partiala la propriile valori naponale ~i de reluare a contactelor cu mediile istoriografice de peste hotare; 4. Perioada 1974-1989, a neodogmatismului national ~i a ruperii de propriile traditii timp in care s-a definit mitistoria comunisti.

Desigur ca periodizarea propusa nu este decat partial definitorie dacl pnem seama ca in fiecare perioada pot fi distinse orientari diverse, unele exprimand detasare de istoriografia oficiala, in spiritul istoriografiei traditionale romanest! $i universale, altele situandu-se manifest in problematica directivei oficiale. Cu toate acestea, criteriul de periodizare operant este eel politic, in conditiile existentei statului totalitar ~i a dirijismului ideologic in cercetaTea $tiinJifici prin institu~i nou create ca Academia de sttime social-politce, menite sa nulifice Academia Romini, ~i sa sprijine concentrarea la Sectia de propaganda a Parttdului Comunist Romdn a initiativelor ~i controlul productiei istoriografice. De-a lungul intregii epoci, cutreierati de incidenta Puterii se constituie in destinul istoriografiei romanesti, continuitatea cu linia majora a istoriografiei romanesti si contactele cu istoriografia universals care nu au fost intrerupte mai cu seams la nivelul legaturilor individuale.

De pe acum am putea sa afirmam ca doua perioade au fost de maxima gravitate in aceasta evolutie, perioada 1948-1959, $i perioada 1974-1989, dominate de neodogmatism, intervenpa puterii oficiale in mersul istoriografiei, de control sever ideologic si de 0 centralizare totala a cercetarii, 'inva~antului istoric ~i manipularii constiintelor prin mass media.

Perioada 194,/-11:)48. Scena istoriografica romana dupa 1944 reflecta 0 considerabila complexitate, datorua caracterului ei tranzitional, imprimat de schimbarile politice rapide care au avut loc in

L

lntroducere in istona rstoriografie, din Ronuinia

n's

viata politics interna ~i internationala, [n consecinta, istoriografia a reflect at ~i ea proprii traditii nationale si europene, pe de 0 parte, noile realitati politice sub impactul imprejurarilor politice, pe de alta. Astfel $i istoriografia din Romania prezinta un sistem de continuitati ,i discontinuitati care oglindesc modificirile din zona.

Istoriografia romana, in anii imediat postbelici sau, mai curind spus, in anii ce au urmat inlitun\rii regimului lui Antonescu, a traversat un timp dominat de procesul de revenire la viata normali a institutiilor $i revistelor, de reluare a contactelor cu mediile istorice de peste hotare $i de cristalizare a noilor oportunitati venite dinspre noua geografie politic! ce se prefigura. Este yorba de Academia Romini, Universitatile de la Bucuresti, Cluj, 1a,1, de institute le de istorie care i,i reiau activitatea normall. Reintegrarea Transilvaniei de Nord in urma angajirii Romaniei in r.1zboiul antihitlerist a creat climatul revenirii Universitatii la Cluj, impreuna cu cele trei institute (Istorie naponala, Istorie universal! $i Studii clasiee). in noul context se reanimi ~i la Iasi viata universitara, gray bulversata de razboi, dar se inregistreaza disparitia unei universitati, aeeea de la Cernauti, prin incorporarea Bucovinei la Uniunea Sovietica. La Cluj, va funcpona in perioada postbelica, tncepsnd cu anul 1946, Universitatea maghiara Bolyai, in care se va des~ura 0 activitate istoriografica in sfera istoriei Transilvaniei.

inte1egerea peisajului istoriografic din acesti ani postbelici solicita unele constatari referitoare la generatiile de istorici activi in perioada istorica precedenta. Cei mai multi, daca nu in totalitatea lor, au fost formap in Occident, in contact direct cu scolile istorice din Franta ltalia, Germania, unii efectuand stagii de specializare in Polonia, Cehoslovacia, etc. Ei au detinut catedrele de istorie de la Bucuresti, lasi ~i Cluj, Cernaup sau Chisinau. Caracteristic pentru dinamica istoriografica a fost schimbul de generatii care are loc, inceput cu moartea tragica a lui Nicolae lorga din 1940, continuat cu retragerea lui loan Lupas, moartea lui lIie Minea, cu disgratia politics $i incarcerarea lui Alex Lapedatu. Gh.I. Bratianu, loan Lupas, Silviu

Il6

I'amptlin TEOJ)OR

Dragomir, loan Nistor. C.C. Giurascu, Victor Papacostea. etc. Acestora din urma Ii se asociaza personalitati formate ~i afirmate in deceniul anterior, P.P. Panaitescu, A. Otetea, C.c. Giurescu, D. Pippidi, Constantin Daicoviciu, IQn Nestor, Radu Vulpe, David Prodan, loan Moga, Francisc Pall, Stefan Pascu. Elevi ai lui N. Iorga, V. Parvan, AI. Lepadatu, loan Lupas, Silviu Dragornir, lIie Minea, cu 0 puternica formatie istorica europeana, unii dintre ei universalisti, au detinut un rol de prim plan in istoriografie, nu in afara unor sinuozitati determinate de oscilapile viepi politice.

Pentru reconstituirea peisajului istoriografic, radiografierea revistelor ~i a publicatiilor istorice evidenpaza 0 imagine multiforma, 0 varietate de tendinte, de lncercari de prelungire a studiilor cornparate ~i universale din perioada interbelica, de racordare la noile demersuri din istoriografia europeana. Studiile ~i articolelepublicate in reviste, recenziile, cronicile mirturisesc noi orientari in domeniul istoriei sociale ~i economice, al raporturilor romano-ruse sau in sfera metodologiei istorice. Se poate afirma cl in jurul revistelor §i institutelor de istorie se grupeaza in continuare adevlrate §coli istorice, la Bucuresti, Cluj, Iasi, care raman in cadruI statornicit in perioada precedenta. Una dintre cele mai irnportante directii a fost promovata de Academia Romana prin Sectia de Istorie, care a asigurat continuitatea spiritului istorie european prinAlexandru Lapidatu, loan Lupas, Silviu Dragomir, Gh. I. Bratianu, loan Nistor, prin conceppa profesata $i problematica tratata, asigura prestigiul $tiin~fic al istoriografiei. In revista Academiei Romine se propaga insa §i un. interes pentru marile teme ale istoriei universale, pentru institupile medievale romanesti, pentru subiecte de istorie comparata, Activitatea Academiei ramane in acesti ani reprezentativa pentru istoriografia nationala, pentru orientarea ei spre probleme majore, Prin istorici care au publicat in revistele Acaderniei a Inaltului for, indiferent de scoala careia ii aparpneau istoricii, a fast un bastion al rezistentei fali de istoriografia comunista pc cale de afirrnare 10 ani i 1944-1947.

lntroducere in istorio sstoriografiet din Romania

117

[n ordinea insemnatatii, in jurullnstitutului de istorie universals. creatia lui Nicolae lorga, condus de Gh. 1. Bratianu, ~i prin publicatia acestuia, "Revue Historique du Sud-Est Europeen", se afirma istorici $i 0 scoala romana de istorie universals. Din ea fac parte M. Berza, D. Pippidi, Maria Holban, Emil Condurachi, Francisc Pall, etc., care dimpreuna cu alJi istorici de peste hotare, cazullui V. Laurant, dau 0 noua expresie istorica revistei fondate de Nicolae Iorga. in anii de dupa razboi, in spiritul programului lui Bratianu din 194], revista Institutului de istorie universala se contureaza ca 0 replica a "Analelor", argumentand necesitatea unei istorii universale medievale vazute dinspre realitatile Sud-Estului. Revista a contribuit substantial la integrarea istoriei romanesti in istoria europeans, cautand sa evidentieze insemnatatea politica a zonei MiTii Negre, intr-un moment cand echilibrul continental era amenintat. Firul acestei evolutii promi !Atoare a fost intrerupt in 1947, grupul de istorici trebuind sa suporte calvarul unui deceniu de dogmatism ~i intoleranta, Istoricii din jurul revistei vor fi in buna mlsura., cu exceppi, promotorii noii orientari in anii "60.

La Bucuresti continua sa apara "Revista Istorica Romani", sub eonducerea lui Dumitru Bodin in anii 1944-1945, pentru ca din vara lui 1945 ~i pam in 1947 sa fie condusa de Constantin C. Giurescu. Orientate spre istoria economica si sociala. a facut loc ~i problemelor stimulate de procesele istorice contemporane. Astfel, se scrie despre necesitatea refonnei agrare. despre raporturile romano-ruse etc. in jurul revistei ~i a Institutului de istorie nationala de Ja Bucuresti se contureaza 0 scoala istorica orientata in special spre istoria medievala §i spre innoirea cunostintelor istorice.

. I in aceeasi vreme la Cluj, istoricii din Institutul de tstone nationala, revenit in capitala Transilvaniei, dupa exilul din timpul razboiului, continua sa publice "Anuarullnstitutului de Istorie Naponala, in timp ce acei care lucrau in domeniul arheologiei ~i istoriei vechi due mai departe "Anuarul lnstitutului de Studii Clasice", in aceasta perioadA de tranzitie dominata de acute problerne politice si de ordin

118

Pompilit! TfoDI J( JH

organizatoric. cercetarea istorica a continuat linia traditionala in domeniul istoriei Transilvaniei, conceputa ca 0 parte a civilizatiei romanesti, Orientarea 0 reafirma loan Moga in lectia de deschidcre la cursul de istoria Transilvaniei, in care a remarcat interesul $i necesitatea unei istorii indreptate spre istoria creatorilor civilizatiei in spiritul viziunii lui loan Lupas, care scrisese despre istoria satelor romanesti, Demersul se situa in prelungirea istoriografiei interbelice de la Cluj. care a accentuat reconstituirea structurilor sociale $i institutionale romanesti, in concordanta cu problematica politica si potrivit unor noi sensibilitati pentru social istoricii scriu despre rascoalele medievale - cazullui Stefan Pascu -, despre institutia iobagiei, care ii prilejuieste lui David Prodan conturarea unei conceppi de istorie sociala viizuta ca istorie a muncii.

Totodata, la Cluj s-a reluat cercetarea istoriei miscarilor politice de la s~itul secolului al XVIII-lea, prin David Prodan, $i a revolutiei din 1848 prln Silviu Dragomir, teme tratate intr-un spirit istoric deschis spre problematica europeans. Lucrarile arnintite, la care putem asocia un volum consacrat istoriei $i problemelor Transilvaniei, publicat in 1946 cu prileiul conferinjei de pace, exprima principalele incheieri la care a ajuns cercetarea trecutului unei provincii controversate. in aceasta perioada, la institutele universitare, se cristalizeaza 0 noua istoriografie, care anunta orizonturi deschise spre istoriografia universala. Scolile de istorie veche si studii clasice, de istoria medievala, modems, precum $i cercetarile de istorie universala pareau sa anunte evolupi promijatoare in viitor prln profesorii universitatii $i cercetatorii institute lor.

La Cluj. prln infiintarea Universitatii Bolyai, prin activitatea unor institutii de cercetare laice si ecleziastice, intr-un efervescent spirit cultural, in care se intilneau cele rnai variate idei, istoriografia maghiara prelungeste proprii traditii transilvanene, asociind accente soeiale ~i politice in capitala Transilvaniei. in acesti ani contradictoni, framantali de probleme politice nationale, s-a schitat 0 oricntare spre reconstituirea colaborarii romano-maghiare.

l·i

I

.

lntroducere in tstorta istoriografiei dill Romania

119

in acceasi perioada, la 13$i, Ia Universitatea $i Institutul A.D.

Xenopol, aceasta din urma sub conducerea lui Alexandru Boldur, de formatie stiintifica rusa, au continuat cercetarile din perioada precedenta in spiritul promovat de Hie Minea, Gh. l. Bratianu, A. Otetea, cu speciala privire la istoria Moldovei si totodata in domeniul istoriei medievale si modeme europene. Istoricii de la Iasi au acordat atenpe problemelor de metodologie istorica, metodei comparatc. istoriei institutionale $i istoriei diplomatice. Pledoaria pentru istoria universal! angajata de Alexandru Boldur a fost impa~iti de 0 serie de tineri istorici care au validat la Iasi domeniulraporturilor romano-ruse. Perioada poate sa fie considerata drept una de ciutiri in care au coexistat vechile directii de cereetare eu noile tendinte din sfera politicului. Ceca ce caracterizeaza istoriografia de la I3$i este predominanta spiritului critic $i concordanta cu istoriografia universali. Studiul lui Alexandru Boldur din 1947 este semnificativ fiindel subliniaza necesitatea reinnoirii metodologice $1 a aplicarii metodei comparate.

in istoriografia romana din anii ce au urmat razboiului se manifests insa ~i noi orientari. Este yorba de istoricii formap in spiritul istoriografiei europene care s-au apropiat de concepti a materialismului istoric, de istorici profesionisti ca A. Otetea sau D. Prodan care s-au afirmat intr-o perioada precedenta prin cercetari istorice efectuate potrivit conceptiei mentionate.

in aceasta perioada de tranzipe, prin lucrarea lui David Prodan, Iobagia in domeniul Batt de Aries (1770), dupa ce istoricul traversase experienta cercetarii rascoalei lui Horia (1937), cristalizeazi in cateva concluzii generale, principiile directoare ale unei creatii istorice menite sa iniati$eze raportul omului cu natura. Considerind istoria sociala din perspectiva istoriei muncii, pe care 0 opune istoriei elitare. istoricul de la Cluj, deschide calea unei mai reale considerlri a rolului istoric al marilor multimi si, inainte de toate, a poporului romin. Prin paginile publicate acum, D. Prodan anunta 0 linie interyretativi care se detaseaza net de istoriografia comunista-dogmatiel. In spiritul

120

Pompiliu FEODOR

aceleiasi teorii istorice se afirma Lucrepu Patrascanu, militant politic, autor de lucrari ce se situeaza In limitele profesionalitatii ~i ale istoriografiei romine. Cele trei lucrari ale lui Patrascanu, Un veac de (rdmdntdri sociale, Prob/emele de baza ale Romdniet ~i Sub trei dtcaturi reprezinta 0 tentativa de radiografiere a evolutiei societatii romane moderne ~i contemporane. Patrascanu avusese in atentie cunoasterea societatii romanesti, a evolutiei ei spre capitalism ~i problematiea Romaniei interbelice sub aspect economic, social ~i politic. Scopul lui a fost sa of ere 0 baza unci viitoare guvernari comuniste pe care 0 vedea, cu naivitate, intemeiata pe realitatile Jirii. EI a asocial ~i 0 tentativa in domeniul istoriei ideilor prin Curente ii tendinte in filozofia romdneasca.

in aceasta epoca apare ~i Iucrarea lui Titel Petrescu, Socialismul in Romania, 0 vasta reconstituire a mi~ii socialiste, sensa de pe pozitiile social-democrapei. Fini sa aiba forta de analiza ~i interpretare a lui Patrascanu, liderul social-democrat a dat 0 reconstituire veridici a miscarii socialiste din Romania, obiectiva ~i onesta.

in istoriografia epocii se afirma inci din 1946 Mihail Roller, viitoarea eminenfi cenusie a istoriografiei comuniste, artizanuJ unei opere de mistificare ~i de detumare a istoriografiei romane. EI este unul din autorii Istortei Romdniei publicata in 1947, care a devenit lucrarea de referinta a viitoarei istoriografii eomuniste. Redactata de istorici profesionisti directionati ~i falsificati. Lucrarea in marea ei parte, vroia sa fie 0 noua istorie a Romaniei prin incercare de aplicare a conceppei marxiste, Prin noua periodizare si interpretare a trecutului rornanesc, lucrarea a that schema de tratare care va prezida decenii la rand. cu unele modificari, la expunerea istoriei nationale. Lucrarea a accentuat pentru istoria modemi factorul miscarii muncitoresti ~i al Partidului Comunist, care aparea disproportionat in raport cu fenornenele principale ale istoriei Romaniei. Comparativ, sa amintim ca intr-o perioada antenoara, inca din 1946, Roller incepe paralel seria de articole publicate in "Scanteia", "Veac Nou", in care i$i face loc

Introducere ill IS/Or/tJ rstoriografiei din ROIIU1JII(J

12]

interpretarea dogmatica, stalinista a istoriei, care se va afinna eu for~ dupa J 948. Istoricul de ocazie, un instrument al Puterii comuniste, se angajeaza staruitor pe calea organizarii unci istoriografii menite sa rupa cu traditia europeans istoriografica universala de la Xenopol ~i lorga la Gh.I. Bratianu, Andrei Otetea, Dionisie Pippidi ~i David Prodan. in pofida aeestor stradanii, nocive ca intentie, istorieii romani reusesc sa publice un ultim numar din "Revue Historique du Sud-Este Europeen", cuprinzand articolele lui Gh. I. Bratianu despre Marc Bloch ~i Mario Roques, ce atesta indubitabil sincronismul istoriografiei romane cu eea universala, in acelasi final de epoca aparea, in 1947, cartea lui P.P. Panaitescu Interpretan romdnestt , ce intrunea studii publicate anterior, cu modificari care msa reprezentau tara indoiali, expresia condensata a nivelului la care se situase istoriografia romini in preajma cataclismului ce se anunta.

Daca asociem la aceste constatari ~i faptul ci In acesti ani Bratianu inchega, prin cursuri universitare, substanta fascinantei cirJi ce avea sa fie La Mer Noire, un izbitor paralelism cu Mediterana ... lui Braudel, avem in fali nu un exemplu protocronist, ci 0 realitate a eulturii istorice romanesti, naruita" de valurile nimicitoare ale dogmatismului jdanovist. Daca mulp din istoricii de prim plan au fost redusi la tacere sau exterminati fizic, ideile pe care le-au profesat au continuat sa ani me istoriografia rorruini in deceniul intuneeat ce se anunta,

Penoada 1948-1959. Istoriografia perioadei care se deschide cu anul 1948 si se incheie aproximativ in anul '60 nu a fost supusa unei cercetari sistematiee de catre istoricii din fara. Asupra acestui capitol nu s-au rostit, in fara, inca, aprecieri comparative eu perioada precedenta si cu etapele parcurse de scrisul istoric al deceniilor 7-9. A constituit insa obiectul unor contributii aparute in afara fArii, dintre care amintim urmatoarele: M. Rura, Reinterpretation of History as a Method for Furthering Comunism in Romania (1961), Dionisie Ghermani. Die Kommunistische Umbentung Rumanischen Geschichte (1967), Vlad Georgescu, Poluica ti istorie , Cazut

122

j'ompillll THO[)OR

comuntstilor romdni, in general, se poate afirma ca lucrarile eitate au avut in vedere orientarea oficiala comunista, propulsata de Sectia de propaganda a Partidului Comunist Roman prin Mihail Roller. ultimul fiind considerat istoricul oficial al regimului si arhitectul noii istoriografii. S-a ornis, insa, faptul ca fenomenul rollerist era unul de ordin general in intreaga zona aflata sub control sovietic, fapt ce a impiedicat 0 evaluare corecta a impactului dogmatismului asupra istoriografiei romane, evidentierea rupturii prilejuite de interventia politicului in cercetarea istorica. Ca awe, s-aneglijat studierea legaturii dintre politica de ansamblu a Partidului Comunist in domeniul culturii si specificitatea acestei politici in cazul exemplului romanesc, notele ei particulare comparativ cu alte istoriografii din Europa CentralOrientala, Originea latina a romanilor ~i legaturile prevalent occidentale ale culturii romanesti au facut ca efectele dogmatismului si mistificarii istorice sa fie deosebit de grave in cultura noastra istorica.

o analiza a istoriografiei romane din acest rastimp inregistreazi in faza iniliala 0 ruptura in evolutia institutionala, prin reforma invitimantului, reorganizarea Academiei Romane ~i directiva ideologica exercitati sistematic de catre Secjia de propaganda a Partidului Comunist. ldeea directoare a politicii Partidului Comunist in domeniul istoriei, transpusi in practica prin mijioace coercitive, presiune politica, indepartarea din invifimintul istoric ~i Academie a elementelor considerate indezirabile, era ruperea de tradipile culturale proprii ~i de firestile legaturi cu mediile istoriografice europene.

in noul context, Academiei, devenita Academia Republicii Populare Romane, reorganizata potrivit modelului Academiei Uniunii Sovietice, i-a revenit direcponarea cercetarii istorice prin institutele nou create sau rezultate din contopirea unora din cele existente. Simptomatiea ni se pare desfiintarea institute lor de istorie universala, a celor de Studii clasice sau de istorie Sud-Est europeana. Era evident ca prin desfiinjarea institutelor de istorie universals se intentiona confectionarea unei imagini a trecutului romanesc din care sa se elimine bazele europene ale istoriei naponale, apartenenta noastra la

lntroducere in tstorta istonografiei din Romania

123

lumea popoarelor neolatine. Pe aceasta calc se pregatea terenul pentru o istorie rornaneasca orientals precumpanitor spre rasaritul continentului Prin noile institute de istorie integrate Academiei, investigarea istorica era lirnitata la spatiul istoriei autohtone, fiind, de altminteri, in intentie, dcspir!ita de invatamantul istoric universitar. Ultimul, asa cum se stie, fiind degradat !a rangul de instrument at propagandei De altminteri, in stransa dependent! de Sectia de propaganda, s-au intocmit planurile de cercetare care au avut prioritar in vedere aspectele documentare 'in domeniile arheologiei, istoriei antice, istorici medievale, considerata feudala si extinsa pana la mijlocul secolului al XIX-lea, istoriei modeme ~i contemporane.

in ceea ce priveste sapaturile arheologice, acestea au ocolit civilizatia romana, accentuandu-o pe cea dacica $i urmele slave cautate cu insistenta in spatiul romanesc. inca in 1948 Mihail Roller a subliniat cu insistenta rolul slavilor in procesul de etnogeneza, stapanirea exagerata bulgara la nordul Dunarii, apartenenta la statui kievean a unor teritorii lntinse din Moldova. Ideea centrala, expusa indi in Istoria Ramdniei din 1947, era aceea a minimalizarii latinitapi romanilor si, desigur, a supraestimarii cadrului oriental european al civilizatiei romanesti. "in studierea acestor probleme - scria Roller -, ca $i a tuturor problcmelor, in genere, trebuie pus cap at "deformatiei" multor istorici de-ai nostri care puneau la baza interpretarii lor 0 mecanica exclusiva orientare a civilizatiei noastre, dupa cea din Apus, neglijand in mod nestiinpfic prezenta activa ~i rolul civilizapei din Europa Rasariteana ". Prin programe de cercetare ale Academiei $i expuneri orientative, devenite obligatorii, intitulate Sarcini noi in studiul istoriei, realizari fl sarcini no; pe tardmul stiintelor istorice ~i altele, numeroase, Mihail Roller a impus, prin intermediul Academiei, planurile concepute la Sec!1Q de propaganda. Un rol in aplicarea programului de deturnare a istoriografiei romanesti I-a detinut revista Studii, care a fost in deceniul cinei ~i sase un principal instrument de impunere a tezelor preconcepute ~I al ideologizarii marxist-leniniste.

124

Pompiliu TEO[)()U

Revista a devenit, de la inceputurile ei, din 1948. un canal de patrundere a tezelor lui Jdanov in domeniul studiilor istorice.

Perioada 1960-1974. Spre SIar~itul deceniului sase istoricii romani publica doua semnificative volume, unul dedicat Unirii Principatelor ~i un prim volum din Stud;; I' materiale de istorie medie. Primul marcheaza relansarea unui subiect de istorie nationala, de rezonanta politics, al doilea, prin subiectele tratate, revenirea la 0 problematica tradiponala intrerupta timp de un deceniu. Insemnatatea lor istoriografica a volumelor rezida insa in regruparea fortelor istorice profesioniste care au detenninat un nou spirit istoric. Nume uitate, teme abandonate un aparat referential intrat in destitudine reapar. Interpretarea economics ~i sociala este prezenta, alaturi de cenzura personala ~i oficiala, textele sunt vizibil distantate insa de balastul dogmatic.

in aceasti atmosfera se pregateste tratatul de Istorie a Romaniei sub redacpa unor istorici de prestigiu, ca Andrei Otetea, David Prodan, Constantin Daicoviciu, alituri de care continua sa figureze vechea garcia comunista, Tratatul a antrenat insi nume cunoscute de istorici, ca Mihai Berza, Stefan Pascu, Alex. Elian, P.P. Panaitescu, M. Macrea. Jak6 Sigismund, Gustav Gundisch, istorici mai tineri ca Serban Papacostea, Florin Constantiniu, Samuel Benko, Stefan Stefanescu Tratatul conceput ca 0 sinteza marxista a incorporat principalele rezultate ale cunoasterii istorice, cercetari partiale, 0 vasta bibliografie care a colaborat la 0 noua imagine a istoriei romanesti. in tratat s-a reflectat contribujia nationalitatilor ca parte integranta a civilizatiei Romaniei prin aportul istoricilor maghiari ~i sasi. Purtand desigur sechelele unui determinism, uneori fortat sau pastrand inca urmele unor teze dogmatice, cele patru volume aparute au constituit 0 contribupe remarcabila in limitele epocii.

Evolupa istoriografiei a fost inraurita in anii urmatori de evenimente petrecute in sfera politicului. In acest sens Dec/aralia din Apnlte a contribuit la 0 distanpere de politica sovietica. deschizand drumul unor optiuni naponale Nicolae Ceausescu pnn discursunle

lntroducere in istonn istonografiei lim Romania

125

rostite la a 45 aniversare a Partidului Comunist $i prin consideratiile facute la Congresu! al LX-lea incearca sa imprime 0 linie nationala in politica preconizata. in opinia textelor politice arnintite Partidul Comunist era continuatorul istoriei romanesti, 0 chintesenta a unei evolutii. Acest punct de vedere fusese intr-un fel exprimat si anterior, acum insi se manifesta tendinta evidenta de anexare a intregii istorii nationale. Actele ('ongresului al lX-lea mentionau rolul romanilor in istoria europeana, particularitatea dezvoltarii istorice a romanilor. exemple care au servit politicului. Aceasta viziune despre istoria na~onala a fost de mare audienta in cercurile istoricilor care in deceniul sapte s-au antrenat noului curs national si politicii de deschiderespre Occident. Astazi este evident faptul cil pozitia Puler" era una de ordin tactic, incadrata intr-o strategie de durata. Efectele insa a noului curs politic au fost numeroase $i insemnate pentru intreaga cultura care a angajat un dialog cu cultura universala. in acest timp contactele sporesc cu mediile occidentale, numarul beneficiarilor burselor de studiu ~i al profesorilor la catedrcle de peste-hotare este in continua crestere. Paralel s-au reluat $i in istoriografie traditiile abandonate, astfel ca istoricii se apropie treptat de valorile in circulatie, Este 0 epoca de recuperare si de afirmare a unei noi generatii, de cristalizare a unor scoli istorice noi sau de refacere a celor vechi. in universitati reapar profesorii indepartati de la catedre pe motive politice, istoriografia veche este reconsiderata, istoriografia occidentala nu mai este socotita ca burgheza. in aceasta atmosfera istoriografia romana inregistreaza un proces de reconectare la cursul istoric universal. incepe 0 epoca de traduceri din Iiteratura istorica de peste hotare, de aderare la noile directii de investigare sub influenta Istoriei not care se traduc in cercetari de istoria mentalitatilor prin lucrarile lui Alexandru DUJu.

in tot acest interval de timp politicul nu renunta la interventia sa, dimpotriva ea devine mai eficienta datorita lozincilor nationale care incorporau desigur proprii deziderate refulate. Sarbatorirea de exemplu a unirii din 191 II a fost insotita de aparitia a numeroase lucrari. Dupa o tacere penibila, orientarea naponala parea sa fie un semn al incetarii

126

Pompiliu TFOUOR

negativismului in materie de specific national. in acelasi timp istoricii romani au amendat internationalismul socialist ~i au revenit la raporturile cu cultura istorica occidentala.

Perioada I 974-1989. in ordinea evolutiei politicii de instrumentalizare a istoriei publicarea Programului P.C.R. in 1974 a fost un moment definitoriu al istorismului practicat de Ceausescu. Prin introducerea istorica care deschide programul Puterea amplifica rosturile istoriei Romaniei ca preludiu la epoca Ceausescu. Prin aceste pagini istoria devine un adevarat Instrumentum Regni, fiind menita sa legitimeze politica statului comunist, prin particularizare istoriei romanesti ~i singularizarea ei. in esenli, istoria naponala era 0 continua lupti pentru independenja, din timpul dacilor pana 10 vremurile recente. Pe aceasta directie se situeaza festivitatile dedicate· independentei Romaniei din 1977 si aniversarea infaptuirii statului roman in 1918 sau a statului dac din timpullui Burebista.

Din acest moment asistam la 0 adevarata escaladare a dacismului, la negarea impliciti $1 explicita a rornanitatii, prin organizarea unor adevirate centre de presiune: Institutul de istorie a partidului, care $i-a anent intreaga istorie prin cercetari diletantice nocive $i in special prin tracomanie, Centrul de istorie militara. care voia sa substituie istoria militara istoriei romanilor, Sectia de propaganda a C.C. ce direcp.onaAcademla de stttnte social-politice care a si cenzurat cercetarea istorica. in acest deceniu se constata 0 of ens iva impotriva Academiei Romane, practic inexistenta, si 0 deplasare a coordonarii cercetarii $i invitimantului la Comitetul Central.

Of ens iva lmpotriva istoriografiei romane se materializeaza pnn refuzul de a tipari un nou tratat de istorie, a unei istorii a romanilor intr-un volum, prin ideologizarea si indoctrinarea tnvatimantului si controalele severe efectuate de comisii la nivelul judetelor. La randul lor rnanualele au fost supuse unui foe concentric din partea ME.1. prin Dtrectia de stunte soc/ale care a redus practic istoria contemporana, postbelica la epoca Ceausescu

lntroducere ill Is/una tstoriografiei din Romania

Capitolul de istoriografie la care ne referim este desigur mult mai bogat. are $i alte numeroase semnificatii sovine vizavi de concetatenii nostri maghiari sau sasi, Orchestratia propagandei istorice a atins si alte sfere, reteaua muzeala, arhivele, massmedia, reviste1e de cultura de prestigiu chiar, Pe masura trecerii anilor cultul istoriei a devenit paroxistic, xenofob, fiind identificat la Plenara din 1982 cu patriotismul.

intrebarea este pentru noi astazi una tulburatoarel Ce au facut istoricii romani in aceasti perioada, in primul rind trebuie spus ci istoriografia romana in ansamblul ei, cum a subliniat Serban Papaeostea nu s-a confundat cu istoriografia oficiala, cu vederile Sectiei de Propaganda $i sustinatorilor istoriografiei oficiale. Din pacate un numar de istorici s-au angajat in direcjiile preconicate de Putere, altii si-au pistrat onestitatea ~i au continuat sa rimina credinciosi unor teme $tiinSifice. in toata aceasta epoca a continuat sa se scrie istorie, universitatile si institutele au produs lucriri de valoare, procesul de racordare la istoriografia universali a inregistrat un anurnit progreso Adevarul este ca marile epoci ale istoriei nationale au fost investigate, ci intregi domenii ale istoriografiei au fost ilustrate de istorici din toate generatiile. Pentru a fi corecti trebuie si spunem ei in istoriografia deceniului 9 s-a produs 0 polarizare, de 0 parte istoricii profesionisti, de alta cei instrumentalizati de directiva oficiala. Presiunea a fost insa deosebita deoarece intre Putere ~i istoriografie s-au interpus istorici sau pretinsi istorici care au incercat sa exercita un monopol asupra scrisului istoric. Prin desfiintarea cenzurii, lucrurile s-au inrauti!it de fapt, fiindca Secjia de propaganda, inzestrata eu istorici, a lasat frau liber ambitiilor personale.

Din pacate efectul eel mai nociv l-a lnregistrat metodologia istorica. Absenta spiritului critic, orientarea tematica unilaterala, convergenta eu intentiile Puterii, interpretarea monista prin leitmotive obsesive sunt numai cateva din urmarile fenomenului comunist. 0 viitoare cercetare va putea sa inregistreze consecintele ruperii de contextul european istoric $i istoriografic

127

DIRECTII ~I ORIENTARI iN ISTORIOGRAFIA ACTUAL\

Prabusirea regimului comunist in 1989 a deschis 0 noua pagina in istoriografia romana. Evenimentcle din decembrie fac parte dintr-un proces mai general care a antrenat sistemul comunist in ansamblullui spre iremediabila disparitie. Experienta gorbaciovismului, daca nu a fost de natura ca sa salveze regimul comunist sovietic, a declansat procese disolutive in fostele state satelite care au ingaduit afirmarea unor evolutii particulare in fiecare dintre e1e in plan politic, oferind un larg spectru de optiuni. Revenirea la un regim democratic a constituit un nou cadru pentru evolutiile istoriografiei potrivit traditiei fiecarei culturi istorice.

in Romania postdecembristA instalarea unui nou regim, in pofida tendintelor existente la inceput spre un monolitism politic, foarte curind se impune pluralismul prin revenirea partideJor istorice in scena care, prin programele lor cristalizeaza, viitoare orientari ce vor inrauri dezvoltarea istoriografiei. Recastigarea libertatii a avut un impact imediat in cercurile istoriografice care prin Manifestul istoricilor liberi din Romania. de la SIa~itul lui decembrie, semnat de Dionisie Pippidi, David Prodan, H.H. Stahl, Jak6 Sigismund, Alexandru Zub, Serban Papacostea. P. Alexandrescu, O. Iliescu, Pompiliu Teodor, Andrei Pippidi, St. Andrescu, St.S. Garovei. G. Bratescu, v. Moisiuc, a trasat posibile linii de evolutie pentru istoriografia rornana, schipind principaleJe directii de urmat, revenirea la propriile traditii nationale si europene, initierea unor noi cercetari menite sa instaureze un nou spirit stiintific.

Semnificativ pentru idcile ce animau grupul de istorici a fost infiintarea Asociatiei istoricilor care a functionat in spatiul Transilvaniei ~i Banatului ca parte a Asociatiei generale a istoricilor din Romania.

lntroducere in tstorta tstoriografie! din Ronuinia

Este mentionabil faptul ca in sfarsitul lui decembrie nu i s-a ingiduit reprezentantului semnatarilor Comitetului istoricilor liberi sa se adrcseze pe postul national de televiziune, ceea ce a detenninat publicarea manifestului intr-un ziar local, la Cluj, apoi preluat de opinia ~inPfici de peste hotare, din Germania $i reluat in cele din urma, in "Revista de istorie" (1989, nr.l Z)

Ideile exprimate in Manifest au sintetizat un program care se regaseste, ca orientare generala, in evolutiile istoriografice actuale desigur ~u accente diferite ce reflects de fapt 0 diversitate de optiuni, conceptu, metodologii ~i idei politice in ceea ce priveste istoria Romaniei.

A cuprinde in cateva pagini intregul spectru istoriografic actual in absenta unor evaluari mai sistematice este din colo de posibilitatile unei exegeze prin forta imprejuririlor lacunara, Simpla parcurgere a ultimelor doua volume din Bibliografia istorica a Rominiei anii .198~-1994 $i 1994-1999 invedereaza 0 multiplicare a prod~c~iei istoriografice, 0 adevarata proliferare a articolelor, studiilor $i carplor de istorie, care, in globalitatea lor, mirturisesc 0 inaintare a frontierei cunoasterii prin reale cercetari, la care se asociaza 0 literatura de colportaj, aparitia in campul istoriografiei a numerosi autori care se plaseaza in afara profesionalitatii.

intr-un fel sau altul piata carpi este invadati de 0 Intreaga "literatura" care indica $i existenta unei grafomanii angajata unor scopuri politice.

Paralel insa prin aparitia a numeroase traduceri din istoriografia universala, adeseori selectate judicios la editurile Humanitas, Polirom, lnstitutul european, Corint istoricilor Ii se of era rep ere pentru cristalizarea unei autentice istoriografii conectata la dinamica actual! din scrisul istoric. Un loc reprezentativ in promovarea unei literaturi cu ac~entul pe cercetare il define Editura Enciclopedica, precum ~i editurile universitare.

incercarea de cuprindere a liniilor mari din evolutia istoriografiei actuale din Romania beneficiaza de cateva puncte de sprijin in studiile

__ . __ , __ ". _ .. _ ---_---01

130

Pomptltu THODOR

semnate de Serban Papacostea, Alexandru Zub. Lucian Boia, care au staruit la unele aspecte carora li se asociaza ~i alte refleesii.

o prima constatare vizeaza sistemul de continuitati ~i discontinuitati care caracterizeaza mersul istoriografiei aetuale. in ultimii ani istoricii au staruit, uneori unilateral, asupra mitistoriei comuniste, subliniind subordonarea cunoasterii istorice politicului, transformarea istoriei intr-un Instrumentum Regni, la rolul avut de comunismul national in devierea scrisului istoric de la realele cercetari. in acelasi timp, istoriografia s-a orientat spre reluarea problematicii din perioada interbelica, multiplicand totodatA contactele eu istoriografia universala. S-au reorganizat comisiile mixte eu istoriografiile invecinate, s-a initiat un program de schimburi internaponale, de formare a tinerei genera~ii prin sistemul de burse initiat de institutele Academiet, de catedrele $i institutele universitare. Un rol nu mai putin important il depn studiile publicate in "Xenopoliana'' sub titlul Post modernism, postcomunism, postistorie din care ne retin pentru evul mediu reflecsiile lui Andrei Pippidi, 0 incursiune in trecutul medievisticii rornine¥ti cu gindulla 0 viitoare $i necesara dezvoltare. S-au organizat conterinte $i simpozioane cu participare intema~ona1a, intensificindu-se prezenta istoricilor romini la reuniunile internaponale, la congresele rnondiale de $tiinte istorice sau la alte reuniuni. in aceasta perioada s-au amplificat contactele cu istoricii straini, specialisti in istoria Europei centro-orientale sau de sud-est, cu istoricii specialisti in istoria Romaniei. A crescut substantial prezenta istoricilor romani sau a istorieilor maghiari, germani in revistele de peste hotare. De rnentionat colaborarea cu istoricii din Republica Moldova, stabilirea unor contacte permanente in ce priveste istoria regionala.

in acelasi timp s-a dezvoltat cercetarea istorica in reteaua muzeistica sau a arhivelor, in centre le de istorie regionala ~i locala in care un rol il detine Asociatia istoricilor din Romania sau a istoricilor tineri. Nu putem insa sa nu remarcam ca revistele muzeelor sau a arhivelor, ultimele intr-o mai mica masura, evita cercetarile specifice muzeistice sau arhivistice, acordand prioritate studiilor istorice

lntroducere ill istoria istoriografie, dill Romdnta

131

propriu-zise. De interes sunt ~i cecetarile de istoria bisericii in cadrul facultarilor de teologie, apartinand diferitelor confesiuni, care sunt in misura sa desfasoare 0 cercetare in deplina libertate. Este cazul ~i a istoriei bisericii greco-catolice care cunoaste 0 perioada de recuperare $i de evident! regasire $i dezvoltare.

in noul cadru eliberat de constrangerile puterii, intr-un climat de libertate a expresiei, si-au facut loc noi interpretari, in care inovatia metodologica este manifesta. in aceeasi vreme se continua un curs traditional intr·un sens negativ, mamfestandu-se tendinte etniciste sau izolationiste, paralel cu 0 inovatie tari suport, adeseori negativist! vis-a-vis de valorile nationale. in ultimii ani sub incidenta centrelor universitare ~i ale Academiei Romane, se remarca evolutii notabile. Este de mentionat Centrul de istorie a Transilvaniet din Cluj, orientat spre cereetarea regionala in special care a cunoscut in ultimii ani 0 evolutie importanta sub raport stiintific, dovada publicatiile Centrului, revista ~i cartiile.

Initiative de prim ordin au pomit dinspre lnstitutul Nicolae Iorga din Bucuresti, aflat sun indrumarea lui Serban Papacostea, Institutul A.D. Xenopol din Iasi, direcponat de Alexandru Zub, lnstitutul de istorie al Academiei Romane din Cluj sub conducerea lui Aurel Radutiu ~i mai tarziu a lui Camil Muresan in care, adiacent continuarii colecpilor, s-a desfasurat 0 novatoare cereetare. 0 activitate de prestigiu 0 realizeaza institutcle de arheologie dm Bucuresti, Iasi $i Cluj, lnstitutul de istorie sud-est europeana datorita lui Alexandru Dutu, Institutul de studii socio-umane Gheorghe Sincai, din Targu Mures, directionat de Ion Chioreanu $i apoi de Grigorie Ploesteanu, centrele de studii de pe lioga universitati, la Timisaoara, la Sibiu, la Centrul de studii al Academiei. Un rol in promovarea istoriei naponalitatilor iI depn institupi ca "Erdelyi Muzeum ", Centrul de studii din Sibiu, Institutul Acaderniei din Targu Mures. Reorganizarea institutelor $i noile oricntiri promovate in contact cu istoriografia universals atesta pe de 0 parte continuarea colectiilor de izvoare, pe de alta cercetari care dezvolta

j

132

Pompiliu TEODOR

proprii traditii deschise inovajiei metodoJogice si curentelor istoriografice actuale,

Un loc reprezentativ it define in progresul istoriografiei din Romania cercetarea universuara din marile centre, adiacente catedrelor, care sunt adevarate creuzete ale noilor demersuri La Cluj unde in perioada interbelica au funcponat, potrivit modelului german, institute universitare, s-a infiintat Institutul de istorie central-europeana, Institutul de istorie iudaica, lnstitutul de istorie orala de pe langa catedra de istorie medieval! Si istoriografie, Institutu1 de istorie a relatiilor internationale la Catedra de istorie contemporana, Institutul de studii clasice. La Bucuresti remarcam tentative similare, Centru1 de istorie ~ imaginarului, Laboratorul de istorie otomana, de demografie istorica. In general cercetarea universitara a facut progrese vizibile 1a catedrele de istorie de la universiutile de tradipe sau la cele nou infiintate, concretizate in noi directii orientate spre istoria regionata, istorie economica, cazulFacu1ta,ii deistorie din Oradea, prin mai vechile si noile generapi. Se poate remarca lnsi ci cercetarea universitara si sistemul de doctorantura a conexat tinAra genera tie la problematica actual! universali. fn acest sens este de amintit sistemul masteratelor Si al studiilor aprofundate care sunt in misura sa asigure schimbul de maine in istoriografia romani. in domeniul studiilor umanistice este de mentionat Facultatea de studii europene de la Universitatea din Cluj, organizata la initiativa lui Andrei Marga, condusa actualmente de Nicolae Paun. Conectata centrelor de studii de peste hotare, cercetarea specifici pregiteste cadre specializate in vederea integrarii europene.

Ca 0 twaturi distinctiva a cercetarii efectuate in universitati Si in institutele Academiei Romane se cultiva cu precadere istori~ provinciilor istorice, invederind un anume secticoalism, benefic pentru relevarea specificit1lii regionale. de natura sa evidentieze si fondul unitar aJ civilizapei rorruincsti, precum si COnexiunile cu istoria natiunilor invecinate. Ceca ce ni se pare relevant este faptul ca cercetatori din diferitele provincii istorice depasesc cadrul regional prin investigatii

Introducere ill tstorta istortografiri dtn Romania

133

efectuate in afara mentionatului sectionalism. in ultirnii ani s-a produs, in prelungirea tentativelor mai vechi interbelice, 0 viziune multiculturali deschisa relevarii interferentelor Si alteritatii. Mentionam ~i intensele raporturi cu istorici din Ungaria si Moldova colaborari care au determinat 0 incipienti mutatie de la confruntare spre convergentele existente intr-un trecut mai indepartat sau mai apropiat.

Dintr-un ansamblu istoriografic se poate distinge 0 tendinta spre sinteza istorica prin reluarea tratatului de istorie in mai multe volume, care propune investigarea istoriei contemporane ~i eu deosebire a celei comuniste ee solicita deschiderea a noi santiere care sa of ere baza sintezei, Apropierea de istorie recenta, iniperea noilor metodologii de istorie imediata, necesitatea cultivarii istoriei orale ~i abordarea multidisciplinra sunt imperative ce nu pot sa fie ocolite. Pentru aceste ratiuni este oportuna publicarea in aceasta faza a unor sinteze mtr-un volum, Istoria sincera a poporului roman, scrisa de Florin Constantiniu Si Istoria Romdniei, lucrare colectiva semnata de Mihai Barbulescu, Denis Deletant, Keith Hitchins, Serban Papacostea Si Pompiliu Teodor. in acest deceniu au vizut lumina tiparului Si alte sinteze ce marturisesc tendinta spre 0 noua interpretare a fenomenului istoric din spatiul Romaniei.

Un rol I-a detinut in aceasta incercare de sinteza cele doua volume ale lui Keith Hitchins Romania 1866-194 7 ~i Romanii 1774- J 866 care au privit istoria Romaniei din afara, intr-o reconstituire intemeiata pe 0 vasta bibliografie romana si straina, precum si pe 0 cercetare directa a izvoarelor.

in ultimii ani au fost revitalizate Academia di Romania din Roma Si Casa lorga de la Venetia, cea dintai datorita lui Marian Papahagi, a doua sub directia lui Ion Bulei. Din pacate sistemele de burse eel putin in cazul Academiei di Romania nu a mai functionat: astfel ca una din posibilitatile de pregatire a doctoratelor si de cercetan in bogatele arhive vaticane sunt limitate drastic in istoriografia rorruina.

in stadiul actual al cercetarilor Si evaluarilor intr-o privire sintetica, singura posibila, se poate evidentia amploarea cercetarilor

134

Pompiliu TFOf)OH

preistorice la institutele de profil, din Bucuresti, lqi si Cluj.Ia facultatile de istorie, cazul Universitari] din Alba Iulia, unde s-a dezvoltat un adevarat centru de investigare a culturilor neolitice ~i un proces de modernizare a cercetarii prin apelulla calculatoare prin initiativele lui luliu Paul. in aceasta directie cercetarile istoricilor din institutele Academiei, din reteaua muzeali invedereaza 0 conectare la noile metodologii avind ca punct de plecare modelul lui Ion Nestor, Kurt Horedt, Petrescu-Dimbovifa.

La nindul lor, cercetarile de istorie dacica, promovate de Constantin ,i Hadrian Daicoviciu, au fost continuate cu succes de Ion Glodariu care a dus mai departe traditia unei scoli arheologice prin stimularea noii generatii care marturiseste un spirit de inovane. in egali misurl in spajiu] cercetarilor de istorie romana s-a remarcat un reviriment prin Ion Piso ,i Mihai Barbulescu, Dumitru Protase, Nicolea Gudea la Cluj, Petre Alexandrescu in domeniul civilizatiei grecesti, Zoe Petre in studiile clasice, Mircea Babe~, Petolescu Constantin in istoria romanA, Alexandru Vulpe in domeniul civilizatiei dacice la Bucuresti, carora Ii se asociaza contribuJii in domeniul studiilor c1asice prin Dan Slusansch, la interferenta dintre filologie ~i istorie. De remarcat in aceste domenii 0 prezenti tot mai accentuati a cercetarilor despre antichitate in revistele ,i conferinJele intema!ionale. raporturi de colaborare avind in vederea universalitatea problematicii.

in ce priveste studiile medievistice se inregistreaza un avans al arheologiei medievale. domeniu in care contribu~ia lui Radu Popa a fost remarcabila prin cercetarile consacrate autonomiilor romane~ti, istoriei Maramurelului, Tarii Hategului, care dincolo de aportul la cunoasterea evului mediu romanesc Ii a intemeierii statului medieval se distinge opera creatorului care a impulsionat noi directii de investigare prin apelul la 0 metodologie care a imbinat rezultatele arheologiei cu cunoasterea izvoarelor evului mediu. Pe aceasta cale deschisi aplicarii metodei recurente istoricul a ajuns la 0 comprehcnsiva intelegere a proceselor istorice in evul mediu timpuriu Elevii sal ~I In general taoara generatie a reusit in ultimii ani sa duca mai departe

lntroducere ill tstortu istoriografiei din Romania

135

studiul evului mediu intr-o problematica adeseori controversati. Unii dintre ei ce se pot revendica la lectia reconstituirii critice profesa~ de

mare savant au dus mai departe investigarea autonomulor ~:man~ti, in Tara Hategului sau in Tara F~ului, Reflecsiile eritice exercitate pe marginea scrisului istoric medieval .fonnula~e de Radu Popa, eu deplina obiectivitate, il situeaza, al~~un ~e. D,avld P~od~, care a asezat la randul lui sub semnul intrebarii pagim discutabile din istoria voievodatului.

Cercetarile ~i metodologia profesata de R~~u Pop~ a~ reconstituit istoria autonomiilor romanesti ardelene in spiritul studiului lui David Prodan Boieri li vecini In Tara Ftigdralul~~ in ~ s-~ evidentiat identitatea organizarii sociale cu aceea a ~am ~omane'~I. De fapt studiul lui David Prodan co~tinua cerc~nle lUI A~s:ustlO Bunea despre istoria timpurie a vOlevodat~lu1. Aceasta I.mle ~e cercetare ilustrata de doi istorici contemporam, Radu Popa ~I DaVId Prodan cunoaste 0 ilustrare prin monografia lui Antal LukA.cs consacr~ta aceleiasi autonomii in Tara Figa~ului in .Evu.1 M~IU, Astfel una din ideile lui Vasile Pirvan a capatat contu:un ~ p~eelse, validandu-se printr-o cereetare arheologica ~i istonci oblect1~i ce contribuie la injelegerea procesului de etnogenezi a statelor medievale romanesti, . , .

Pe drumul deschis de Dimitrie Oneiul si in vizumea lUI Gh.I. Bratianu, la Bucuresti, Serban Papacostea prin, s~udiile .sale dedicate secolului al XIII-lea, unul de tumura cum a subbruat Briuan~ inca de la inceputul deceniului trei, au contribuit la inpelegerea geneze~ statelor medievale, In acest sens reluarea examinarii descaJ.~catu~u~ de catre Gh.I.Britianu $i Serban Papacostea a proiectat nOI I~ml asupra rolului Transilvaniei in aparitia statelor m~evale ex~carpatJce: efect deopotriva a fenomenelor interne $i al impactului ~egatu~ul maghiar. Creator de scoala istorica, $erban Papacostea, un ~vers~bst, ca de altminteri Gh.l.Bratinau, a pit runs geneza statului medieval romanesc, ca opera a romanilor ce apare in insasi titulatura statului rornanesc "Tara Romaneasca".

136

Pompiliu TEO DO/?

in aceeasi directie cercetarile lui $tcfan Gorovei la Iasi. in prelungirea demersurilor precedente ale lui II ie Minea si Ion Cihodariu au venit cu contributii substantiale la intelegerea interneierii statului medieval de la est de Carpati. Un rol major in istoriografia evului mediu timpuriu II detine Vector Spinei un remarcabil arheolog $i medievist prin studiile publicate.

in aceeasi sfera de preocupari se inscriu contributiile lui Ion Aurel Pop. loan Oregan, Adrian Rusu care s-au orientat spre studiile medievale propriu-zise de istoria voievodatului Transilvaniei reluand $i ducand mai departe studiile lui loan Lupas, loan Moga, Stefan Pascu, in special in istoria institutional! sau a nobilimii romanesti. in ambianta clujeana s-a cristalizat la nivel didactic studiul natinii medievale in concordanta cu istoriografia europeans ceea ce reprezinta un progres in chiar enuntul problemei. In aceasta directie studiile lui Ion Aurel Pop reprezenta 0 tentativa ce deschide perspective lntelegerii genezei natiunii medievale ca preambul al celei modeme.

Beneficiind de rezultatele obtinute de sectorul de rnedievistica in care un ral decisiv I-au depnut Francisc Pall $i Jake Sigismund, Aurel Raduriu, Viorica Pervain, Konrad Gundisch au oferit prin Documenta Historica Romania Seria Transilvania baza studiilor mentionate. Sectorul de istorie medievala la Institutul Academiei a constituit 0 adevarata scoala, pe modelul franco-germano-austriac, in domeniul stiintelor auxiliare ale istoriei. Acelasi fenomen se remarca in domeniul diplomaticii slavo-romane in care specialistii ca Ion Cihodariu, I. Caprosu la Iasi, P.P. Panaitescu, Damian Bogdan, Emil Vartosu la Bucuresti au facut progrese substantiale in editarea documentelor medievale in cele doua serii, ce continua initiativele lui Ion Bogdan. in aceasta orientare istoria tarilor romane, istoria voievodatelor inregistrau noi tentative. cazullui Stefan Pascu care a intreprins 0 investigare ce a nizuit la 0 istorie a civilizapei voievodatului ce se cuvine adancita prin noi precizari si aprofundari chiar in sfera metodologiei.

Introducere in tstoria istoriografiei din Romania

137

Medievistica din Romania s-a oprit prin cercetatori din toate generatiile la istona politics, Serban Papacostea, Ion Cihodariu, Stefan Andreescu, Ion Toderascu, Florin Constantiniu ~i numerosi altii la a problematica de istorie propriu-zis medievala. Sunt de amintit investigarea comertului genovez ~i venetian la Marea Neagra, istoria politica prin studii monograficededicate voievozilor, cazul lui Alexandru eel Bun, Stefan eel Mare, Petru Rares, Iancu de Hunedoara prin monografiile lui Camil Muresan. Adrian Rusu, pentru a aminti doar cateva exemple. Importanta ni se pare incercarea de disociere intre evul mediu si epoca premoderna, efectuati de RAzvan Teodorescu sau de cercetatori ai fenomenului premodern din sfera istoriei literaturii, exernplu fiind Dan Haria Mazilu in studiul crooisticii secoluIui al XVI-lea sau a cercetarilor ce s-au consacrat Renasterii ,i umanismului transilvinean in care istoricii ardeleni Ileana Bytai, G. Nussbicher detin un loc important.

Toate aceste cercetiri reprezinti prelungiri ale epocii interbelice $i in limitele posibilului a perioadei postbelice care a Bcut si inainteze frontiera cunoasterii trecutului, nu tara sinuoziti~ ~i derogari de la statutui disciplinei istorice.

Noile directii actuale in istoriografia premoderna, secolele XVI-XVII au ca punct de plecare cercetarile unei pleiade de eruditi istorici din perioada precedent! cazul lui Andrei Pippidi care prin studiile consacrate influentelor bizantine in materie de istorie institutionala $i politica, au dus mai departe cercetarile lui Valentin Georgescu, P.P. Panaitescu in domeniul istoriei politice $i culturale privitoare la monarhia feudala. De remarcat redactarea unor monografii dedicate unor domni ca Matei Basarab ~i Vasile Lupu, Serban Cantacuzino sau Constantin Brancoveanu dar ,i a unor monografii, despre Circulatia monetard in sec. XV/-lea .. Studii importante au fast consacrate principilor Transilvaniei, orientarii poIitice a principatelor extracarpatice spre Transilvania in condi tiile noului stadiu al suzeranitapi otomane. in aceasta sfera de interes s-a studiat regimul dorninatiei otomane fiind publicate importante contributii referitoare

U8

Pompiltu TfXJD()R

la organizarea ~i statutului regimului otoman. Astfel studiile lui Mihai Maxim, Cristina Fenesan, Calm Felezeu, Thasim Gemil, in prelungirea istoriografiei anterioare ilustrata de N. lorga, Nicoara Beldiceanu, Aurel Decei au facut progrese in precizarea si nuantarea statutului regimului dominatiei otomane prin noi cercetari.

Istoria secolului al XVII-lea a beneficiat de 0 noua deschidere in sfera istoriografiei eccleziastice, prin studiile lui Mircea Pacurariu, Emilian Popescu. Aurel Jivi, Alex. Morariu, loan Leb, in Iinia ortodoxa, de reluarca studiilor in cadrul istoriografiei greco-catolice, avind ca punct de plecare studiile lui Z. Paclisanu, Ovidiu Bir-lea, prin contributii datorate unor istorici afirmap in ultima vreme, din care am reline sinteza lui Prundus-Plaianu, dar mai cu seama cercetarile lui Lucian Peris, consacrate ordinului iezuit in Tarile Romine, Le Missione Gesuite in Transilvania e Moldova nel Seicento $i teza de doctorat Prezenze cattoliche in Transilvania, Moldova e Valachia (1601-1698). In linn esenpale istoriografia greco-catolica a reluat linia inaugurata de Augustin Bunea, Aloisio Tiutu, Zenovie Picli$3llu, Ovidiu Birlea intr-o tonalitate recuperatoare.

in ultimii ani s-a afinnat istoriografia ecleziastica ~i a vietii religioase la Cluj in cadrul Institutul de istorie central europeana prin abordarea unor subiecte de istorie institu~onali $i a vietii religioase prin cercetari consacrate ortodoxiei, catolicismului, noilor denomini~i care s-au afirmat in urma Reformei. Organizarea la fiecare doi ani a unor conferinte internationale de catre Institutul de tstone centraleuropeana a antrenat cercetatori dill Rominia $i de peste hotare. Publicarea actelor conferintelor in Iimbi de circulatie a reprezentat 0 difuzare a rezultatelor cercetarilor, Aparitia unor ciJ1i ca Reforma in Moldova de Maria Craciun, a unor studii datorate lui Ovidiu Ghitta, Greta Miron. Remus Campeanu, ale lui Nicolae Bocsan care a initiat o linie de investigare in problematica secolului al XIX-lea, precum ~i cercetarile unor tineri cercetatori ca Ana Sima. Marius Bucur, sunt de natura sa contureze 0 direcpe de cercetare. in jurul Instttutulut de tstone central europeana s-au aliniat cercetatori !jl cadre didactice

Introducere in istoria istoriografiei dill Romania

139

de la Targu Mures, Corina Teodor prin studii consacrate religiei populare !ii in general a vietii parohiale sau la Alba Iulia prin Daniel $i Ana Durmtran, prin editiile Laurei Stanciu despre Protopopadichie, din opera lui Gherontie Cotre, in sfera eruditiei greco-catolice, editiile lui loan Chindris consacrate istoriei Unirii religioase prin Andrei Freybeyer, Istoria Bisericit a lui Petru Maior; Istoria ii lucrurile I' tntamptartle romdnilor. Am aminti tezele de doctorat in istoria catolicismului in spatiul romanesc, Maria Lupescu, Carmen Florea, Serban Turcus care se invecineaza cu tezele de doctorat semnate de Gabriela Mircea, Ovidiu Ghitta, Greta Miron ce contureaza un domeniu de investigare neconfesional $i conectat la curentele istoriografice europene. La Cluj Doru Rodosav a orientat in sfera ecleziastica spre cercetarea sentimentului religios, care deschide un c8mp de investigare absent pana nu de mult din istoriografia noastra.

Studiul secolul at XVIII-lea, in spiritul viziunii lui Nicolae Iorga, Dimitrie Popovici, David Prodan, Lucian Blaga si deopotriva prin cercetirile lui Serban Papcostea, Florin Constantiniu, Alexandru Dutu, VI ad Gerogescu, Nicolae Bocsan, Aurel Radutiu, Ladislau Gyernant, Pompiliu Teodor au orientat, in prelungirea epocii precedente, cercetarea iluminismului spre interferarea marilor curente care au strabatut secolul: reformism. iluminisml Aufklarung, Reforma catolica, pietism. spiritul revolupei democratice, nationalism incepator, in acest sens monografia Sub semnul luminilor. semnata de Pompiliu Teodor contribuie la promovarea unci istorii nonconfesionale, pentru care Exilul lui lnochentte Micu, carte publicata de Francisc Pall este decisiva, in ultimul deceniu s-au conturat tot mai precis iluminismul politic, in prelungirea exegezei lui David Prodan. prin Vlad Georgescu, Nicolae Isar, P. Teodor $i alti cercetatori, De 0 deosebita insemnatate sunt studiile dedicate iluminismului timpuriu, impulsionate de Jak6 Sigismund in perioada precedents. care au evidentiat convergentele culturii din spatiul ~rilor romane. Pe linia deschisa de Alexandru Dutu, Vu!'11 Candea cercetatori din generatia mai tanara, ca Daniel Barbu au inscris 0 serie de contributii ce marturisesc 0 noua viziune istorica.

140

Pompuiu Tt«)! J(}H.

Secolul al XVIII-lea a beneficiat de studiile de istorie a relatiilor intemajionale al caror promotor, Leonid Boicu pe lima descisa de ~drei Otetea, a creat la lasi un adevarat centru de cercetare a relatiilor intcmafiona!e prin Veniam Ciobanu, un poJonist de prestigiu, Stela Marie~ etc. In acest sens participarea istorieilor romani la activitatea Comisiei de istorte a relatulor tntemationale s-a dovedit fructuoasa Ia reuniunile Comisiei de tstoria relatiilor internationale a Comitetului international de Itlinle istorice. S-au studiat relatiile internaponale ale Romaniei prin Vasile Vese ,i George Cipaian~ la Cluj, coneretizate in volwne publicate, precum ~i prin organizarea unor colocvii de istoriografie a relapilor internationale in Europa centroorienta/a, despre Conferinta de la Yalta in cadrul de Instttutul de istorie centro-orienta/a.

Istoriografia moderna in termenii unci mai vechi periodizari se confundi eu secolul al XIX-lea, eu firesti anticipatii in epoca luminilor ce se inscrie, cum se poate remarca, in perioada moderna. Anii din urma, mai precis ultimul deceniu, s-a dovedit de 0 extraordinara prolifieitate datorita reluarii unei problematici traditionale in cele trei centre universitare ~i Ia institutele Academiei, careia i s-a asoeiat 0 literatura istorici conceputi in termenii marilor curente care au strabatut scrisul istoric uni versa1. Sub un anume aspect problematica tradi~ionali politicl s-a dezvoltat sub semnul revenirii, pe de 0 parte. la tradijia istoriografiei interbelice, printr-o necesari recuperare pe de alta se remarca 0 coneetare la curentele istoriografiee actuale. Teme ca revolupile politice din secolul al XIX-lea au castigat in profunzime prin initiative conexe la istoria revolutiei democratice, ce-i apartin lui AIexand.ru Zub cu oca.zia bicentenarului Revolupei F ranceze, care a antrenat 0 seama de istorici din toate generatiile. Cornelia Bodea prin lucrarile fundamentale a domniei sale a reluat sistematie problematica revolupei din 1848 asociind un plus de informape. ngoare ~i evident 0 noua interpretare.

in aceasti directie contributiile lui Nicolae Bocsan privitoare la natiunea romana modema, Ia relatiile franco-romane, in domeniul

lntroducere in istoria istonografie) din Romania

141

memorialistieii revolutionare sunt relevante. Un loc de prin ordin il define contributia lui Florin Platon consacrata genezei burgheziei romane, lucrare importanta sub aspect metodologic care deschide 0 problernatica de interes ~i pentru alte structuri sociale. Dintr-o multitudine de aspecte investigate se evidenpaza in toate centrele istoriografice investigarea fenomenului revolutionar si miscarea politica din spatiul romanesc, careia i se asociaza progresele lnregistrate de istoriografia de expresie maghiara ~l germana sau evreiasca. In rastimp de numai zece ani au aparut numeroase studii ~i monografii consacrate marilor personalita]i ale secolului al XIX-lea din Romania, monografii dedicate Bratienilor, lui Iuliu Maniu, altor personaiitiJi care au avut un rol in istoria forrnarii statu lui roman. Subiecte prohibite, ca personalitatea lui Carol I au fost readuse in atentia istoriografiei. ParaleJ au fost reluate probleme de istoria relatiilor intemationale eu deosebire la Iasi unde scoala lui Leonid Boicu a dat roade la nivelul tinerei

generapi.

. Daca ar fi sa ierarhizam rolul unor istoriei sefi de scoala atunci urmeaza sa mentionam numele ~i lucrarile lui Gheorghe Platon care la lqi in, eontinuare activitapi anterioare, a publicat lucrari esentiale pentru dezvoltarea istoriografiei modeme fiind un re~1 promotor care a direcponat mai tiniri generatie care a dat la lumina titluri importante consacrate Romaniei moderne. La Bucuresti s-a remarcat Apostol Stan, printr-o prodigioasa activitate, Dan Berindei in spatiul istoriei politice ~i culturale.Ia Cluj Liviu Maior in miscarea politica, George Cipaianu, Dumitru Suciu, Simion Retegan care a investigat istoria satului rominesc. Se poate afinna ca istoria secolului al XIX-lea a cunoscut 0 atentie sporita si un proces de decantare de sechelele dogmatismului.

De 0 atentie importanta s-au bucurat subiecte ca istoria mentalitanlor, imagologia, prin istoriei ca Toader Nicoara, Sorin Mitu. Michaela Grancea, care avandu-si punetul de plecare in demersurile lUI Alex.andri Duju ~i Lucian Boia au deschis noi piste de investigate Se remarca parale1 tentativele lui Sorin Antohi consacrate relatiei istorie

j

142

Pompiliu fF()/)(JR

, i

- utopie intr-o remarcabili carte Civitas tmagtnalts. Is/one ~i utopie !" cultura romana ce of era dimensiuni noi istoriografiei romanesti, In sensul unui spirit innoitor "Xenopoliana' lui Alexandru Zub a reusit sa grupeze 0 serie de cercetatori din mllAra generatie printre care Lucian Nastase care au adus un suflu stiintiflc actual in istoriografia romina.

De 0 atentie s-a invrednieit fenomenul unificarii statului roman in conditiile in care 0 abundenta informatie sta astazi la indemana cercetatorilor, in linii esentiale istoricgrafia moderns se misca intre traditie ~i inovatie, inregistrind insa indiseutabil ecourile dinspre istoriografia universala, Un real aport I-a detinut in aceasta perioadi, de numai zece ani, contributiile istoricilor straini care au cultivat istoria Rominiei proiectand asupra istoriei civilizatiei romanesti 0 viziune obiectiva, prin Keith Hichins, Denis Deletant, Paul Michelson etc.

In ce priveste istoria contemporani a cunoscut in uItimii zece ani un reveriment datorita schimbirii regimului politic si caderii oprelistilor care au creat 0 mitistorie, expresie a dogmatismului pana aproximativ in anii 601, la care s-a asociat comunismul national cu evidente note protocroniste, antioccidenta1e in esenli lor. Istoriografia contemporana a revenit la ideile naponale ~i democratice ale statu lui roman de dupa 1918, orientandu-se in timp spre liniile de evolutie ale istoriografiei universale. In acelasi timp a fost evidenta prelungirea cursului istoriografiei perioadei comuniste vizibila in incercarile de reabilitare a personalitatii lui Ion Antoneseu sau a dreptei, estompand adeseori excesele acestora.

Istoriografia a inregistrat fenomenul "reciclarii" istorieilor care s-au ocupat de perioada contemporana, 0 parte dintre ei cu reale merite, prin problematica tratati, fie ci intr-o maniera eliberata de autocenzura ~i cenzura Sectiei de la Comitetul central, au redactat lucnlri consacrate regalitatii. Evenimentul nou care intervine este afirmarea treptata a unci tinere generatii care, in contact eu mersul istoriografiei generale cultiva investigarea unei noi problematici, in special din istoria interbelica sau a perioadei imediate de dupa razboi,

",

Introducere ill tstona tstoriografiei dill Romania

143

a sovietizirii Romaniei, Forman in parte in marile centre istoriografice universitare si a institutelor Academiei, in universitatile europene sau amerieane au dat la lumina remarcabile monografii. Important ni se pare ca este insa dialogul acestei generatii cu sociologia, stiintele politice, cu antropologia, precum ,i abordarea unei problematici contemporane sau imediate, intr-o tentativa de reconstituire istorica potrivit metodelor istorice, alteori inclinand balanta in avantajul ~inJelor politice. Accstei generatii ii apartin orientarile spre istoria imediati, sub incidenta evenimentelor actuale, istoria regimului comunist, rezistenta anticomunista sau evenirnentele revoluponare din decembrie 1989. Ceea ce ni se pare remarcabil este aparitia unor studii din sfera analistilor politici, cazul lui Stelian Tanase, Miracotul revolutiei, Revolutia ca esec. Elite 11 soctetate {studit polttice, elite It societate), Guvernarea Gheorghiu De}. 1948-1965, cartea Alinei Mungiu Pippidi Transiivania singulara, 0 introspectie in fenomenul actual prin apeluJ la analiza sociologica, Prin acest gen de lucriri monologul istorieului cu propria disciplini s-a erodat, qa cum de albninkri tonalitatea eseistici a specialistului in ~intele politice a cedat in avantajul apelului la istoriografie. in acest sens incursiunile metodologice ale lui Alexandru Zub, Andrei Pippidi au reprezentat un stimul pentru cercetatorul istoric prin apropierea de ~inJele invecinate pentru care "Xenopoliana" a reprezentat un real lab orator teoretie ~i multidisciplinar. De menponat ca problematica noilor reviste "Colloquia" a lnstitutului de ISIOrle central europeana de la Cluj, II "Mar Nero", revista dinjata de Serban Papacostea, Xenopoliana lut Alexandru Zub Transylvania Rewiew a Centrului de studit transilvanene, Anuarul Institutului Academiei de la Targu Mures, Studia iudaica de la Cluj, Anuarul de tstone orala directionat de Doru Radosav Studia universitatts Babes-Bolyai. Theologia Catholica, Anuarul Facultatu de Teologie ortodoxa editat la Cluj. Se poate remarca continutul nou al revistelor Academiei Romane, publicatiile Facultatii de Studii europene, seria de reviste locale de continut istoric sau de istoria artei.

144

Pompilsu TEODOR

A surprinde spectrul problematic de istorie contemporanii este o intreprindere ce ar sol icita un studi u rnai vast astfel ca ne rnarginirn sa inregistram cateva directii cum sunt istoria politica interbelica demitizata prin carlile lui Ion Scurtu, in eontinuarea unor mai vechi incercari. istoria economica si sociala prin Dumitru Sandru, Gh.I. Florescu, loan Saizu. Cercetatori de formatie universala prin lucrari de certa valoare ce au realuat tentative din perioada interbelica de asta data pe terenul istoriei eontemporane universale. Contribujiile lui Constantin Buse consacrate Americii Latine sau Japoniei contureaza o direcpe fertila de investigare necesara unei cunoasteri a fenomenului extra european.

Se impun atentiei cercetarile de istorie imediati prin Gheorghe Onisor, Alegerit« din J 946, aspecte ale represiunu, cercetarile lui Petru Otu, studiile, carlile lui Andrei Oisteanu de deschidere metodologica, dezbaterile 'li reconstituirile consacrate regimului antonescian, eu accentul pe personalitatea maresalului, a rizboiului antisovietic prin Gheorghe Buzatu, istoria miscarii legionare, antisemitismul, aspecte ale holocaustului, 0 problematici nu lipsita de controverse IIi spirit partizan.

in pofida oscilatiilor ,i ciutirilor in materie de problematicA sau interpretare istoriografia eontemporani traverseaza un proces de cristalizare ,i de precizarc a directiilor de cercetare ,i de asteptare a unui real spirit istoric. cliberat de tczism ,i de implicatii legitimante. Este insa de retinut 0 apropiere de perioada comunista ,i de istoria imediata in concordanta cu metodologia adecvata. Aceasta directie de studiu a istoriei imediate. a istoricului participant in raport de derularea problematicii politice actuale ,i de ritrnul evolutiilor societafil de tranzitie detennini un nou curs istoriografic prin alianta dintre istorie, stiintele politice ,i sugestiile massmediei, Analiza electoratului, a sondajelor, a metamorfozelor petrecute la nivelul partidelor politice, a fenomenelor ce apartin vietn spirituale, a mutatiilor in ordine confesionala sunt probleme ce menta 0 atentie sporita pentru a nu intra in uitare sau in inevitabilul proces de deformare.

lutroducere ill tstorta istoriografiei dtn Romania

145

Evident istoriografia contemporana sau istoria imediati, la care se poate asocia istoria orala, nu este lipsita de dificultati daci avem in vedere implicatiile politicului, niciodata absente in investigarea istorica expusa la deformari voite sau deliberate. Ca atare, critica istorica ,i contaetele eu scrisul istoric contemporan, cu metodologia actual! a istoriei imediate devin 0 necesitate imperioasa. Exista evidente semne de inovare a cercetirilor prin cultivareadialogului cu $tiin~e invecinate, eu teoria istorica actuala, dar ,i semnele unor alunecari spre ,tiin~le politice ce ameninfi identitatea istoriei ca disciplina care nu trebuie si refuze dialogul, dar nici si renunta la sine.

lnvestigarea unor noi faptc istorice ca istoria mcntalitatilor sau a imagologiei, a imaginarului reprezinta, f8ri indoiala, 0 necesitate, nu insa eu pretul unor confuzii intre 0 direcpe sau alta. Imagologia, imaginea celuilalt este 0 directie de cercetare, dar imaginarul repre.zinti un teren de investigare diferit. Studiile lui Alexandru DuJU, ale lui Lucian Boia Toader Nicolara au deschis 0 linie de cercetare fertila $i utili ce

,

nu trebuie sa fie absolutizata scopind aceste fapte din contextul istoric. Unul din posibilele pericole il reprezinta psihologismul exagerat, semnalat de Bratianu in studiul consacrat lui Marc Bloch, Un savant Ji un so/dar, precum $i absolutizarea unor repere metodologice, vezi Luciene Febvre in dezavantajul viziunii lui Carlo Ginzburg.

in acest sens istoria istoriografiei devine 0 necesitate, un domeniu de neocolit, atata vreme cat dinamica scrisului istoric actual invedereaza directii, conceptii, 0 teorie istorica in schimbare, problematica de care istoricul trebuie si poi seama. Orientarile oferite de lucrarile luiAlexandru lub, ale lui Lucian Boia, cartile lui Pompiliu Teodor ofera repere pentru 0 reconstituire echilibrata a trecutului mai lndepartat sau mai apropiat. Se remarca In aceasti directie aparitia unei reflecsii metodologice in tentativele lui Adrian Pop, Lucian N astase, in lucrarile lui Ovidiu Pecican care indearnni la 0 reevaluare a unor momente importante din trecutul scrisului istoric romanesc.

in concluzie trecerea tn revista a celor doua ultime volume din Bibliografia istorica a Romdniei, vol, VIlI-lX ingaduie inregistrarea

146

Pompiliu TEO[)OR

proliferlrii srudiilor istorice inclusiv a celor de istorie contempcrana

. !aU imediatl, 0 efervescenli care s-a tradus intr-o productie scmnificativl. Dcsigur, alituri de prezenJa istoricului propriu-zis se distinae tcntapa Iiteraturii de vulgarizarc, scrieri de conpnut legitimant, o escistici nu intotdcauna de valoare, un traditionalism desuet, spirit. confcsionalizant sau nostalgii care inunda iltoriografia. intilnim In bibliografia actualA scrim gribite, rclulri a unor feme. adcscori preiuiri a unor texte publicatc sau pur $i simplu lucriri menitc II satisfaci cerinfele unui concurs. Cu toate acestc caren~, istoriografia rominl, aflati intr-un proces de tranzipe, oferi ind 0 deschiderc spre noi tcritorii Ii un atelier ce anunJa gisirea unci cai incadrabili spiritului ttiinJific. In acest proccs de innoire este rccomandabiil 0 specializarc, cantonarca istoricului intr-un domcniu circumscris, 0 racordarc la menul istoriografici universale.