Sfantul Ambrozie de la Optina (1812-1891), smeritul facatorul de minuni Duhovnicii...

Mare dar al lui Dumnezeu, aratat oamenilor pentru mîntuirea neamul ui omenesc. Prin curatatul, sfîntul suflet vorbeste Dumnezeu, ajutînd, ?ntarind, vindec?nd, ?ndrept?nd pe cei drepti la calea m?ntuirii. Tainic prevestind viito rul, arat?nd pronia si voia lui Dumnezeu despre crestinul care vine la el cu cre dinta, duhovnicul îl ?ndreapta pe cel din urma pe caile Domnului, îl ajuta sa ga seasca calea cea dreapta în ?mparatia Cerului. ?n pleada duhovnicilor rusi numele cuviosului Ambrozie de la Optina ocupa un loc dintre cele mai stralucitoare. Dragostea sincera a norodului, respectul între c ele mai initiate paturi ale societatii, o remarcabila autoritate în r?ndurile cl erului l-au ?nsotit pe marele avva ?n toata calea lui de ascet. Cuviosul Ambrozie stapînea o experienta atotcuprinzatoare, cu vederi largi si pu tea oferi sfaturi la orice întrebare, nu numai ?n domeniul duhovniciei, ci si ?n probleme de viata, aplicabile la o persoana data si o situatie data. Darul patr underii în tainele sufletelor oamenilor al lui avva Ambrozie ?i mira pe multi si îi dispunea sa se supuna calauzirii lui. La oameni aparea încrederea ca avva st ie mai bine decît ei de ce au nevoie si ce le este de folos. Darul deosebit al prezicerii foarte des se arata la cuviosul Ambrozie în perioad a de batr?nete (starcestvo, de la staret - avva, batrîn; m. plural). Vom aduce u n singur exemplu. La manastire a sosit mesterul de iconostase ca sa-si primeasca banii pentru lucrarea facuta. Cuviosul Ambrozie vreme de trei zile sub diferite motive a înt?rziat plecarea lui din lacas. Mesterul se mîhnea foarte de aceasta , asa cum la el acasa trebuiau sa vina pentru întelegere niste clienti foarte co nvenabili, dar sa încalce cuv?ntul cuviosului nu se ?ncumeta. Mare i-a fost mira rea, c?nd a doua zi dupa ?ntoarcerea lui acasa au poposit si clientii lui, care la fel s-au retinut cu trei zile. Dar toata puterea darului viziunii a cuviosulu i s-a descoperit abia dupa patru ani. Unul din lucratorii acestui mester pe patu l de moarte a marturisit ca în acele zile el a voit sa-l omoare pe stapînul sau, pentru a-i lua banii, pe care acesta îi aducea de la sihastria Optina, si pentr u aceasta trei zile l-a asteptat sub pod. N-ai fi scapat tu în timpul acela cu vi ata, dar Domnul pentru a nu stiu cui rugaciuni, te-a ferit pe tine de moarte far a pocainta... Iarta-ma pe mine, afurisitul... , acestea au fost ultimile cuvinte a le muribundului. Citind limpede sufletele vizitatorilor sai, avva stia si ce îi aducea pe ei la e l. Foarte des erau cazuri c?nd cel ce solicita ajutorul nu reusea sa-si descoper e cererea sa sau durerea si cuviosul îi si dadea raspunsul. Mare era puterea rug aciunii parintelui Ambrozie si multele vindecari petrecute prin sfînta lui mijlo cire cu prisosinta marturisesc aceasta. Dar avva din cauza smereniei sale, evitî nd slava omeneasca, trimetea bolnavii sau la sfintele moaste, sau la icoanele fa catoare de minuni, iar uneori pur si simplu le recomanda sa foloseasca vreo iarb a de leac. Bolnavii se tamaduiau cu desavîrsire de neputintele lor si întelegeau ca minunea s-a savîrsit pentru rugaciunile parintelui. Numele parintelui Ambrozie era cunoscut departe dupa hotarele Rusiei. Îl cunoste au pe el si Athosul, si Sfîntul Ierusalim - tot Rasaritul Ortodox. Nevoitorului de la Optina nemijlocit sau în scris i se adresau si persoane de alte confesii. Asa a venit la Optina superintendantul reformatorilor din Moscova Carl Zedergolm . Iar fiul lui Constantin, care a învatat în universitatea din Moscova, dupa com unicarea cu parintele Ambrozie, s-a convertit la ortodoxie si a primit calugaria . De ?nvatatura este viata cuviosului Ambrozie, dar nu mai putin de învatatura est e mostenirea scrisa lasata de el. Citind scrisorile acestui gigant al spiritului noi ne atingem de marele har al lui Dumnezeu, aratat prin acest cuvios. Cuvinte le sfîntului nu pot fi desarte sau mincinoase. Deoarece prin el vorbeste Dumneze

u, marturiseste Duhul Sfînt. Si asta devine cu atît mai actual ?n timpurile noas tre slabite si golite de har. ?n ziua de azi unii arhierei, preoti si mireni încep sa se abata în erezia ecume nismului, catolicismului, protestantismului. Motiv?nd caderea lor de la credinta parintilor cu neemanciparea acestor din urma, cu noul duh al vremii si situatia politica. Se fac încercari de a introduce în Ortodoxie c?te ceva de la catolici sm, c?te ceva de la protestantism, se raspîndesc ?ndemnuri pentru unificarea tut uror confesiilor crestine. Drept raspuns la acestea pot servi mai jos publicatel e scrisori ale parintelui Ambrozie, luminator recunoscut al credintei ortodoxe. În lucrarile sale, îndreptate spre demascarea ereziei catolicismului, luteranism ului, c?t si a tot protestantismului, cuviosul Ambrozie descopera mortalitatea a cestor învataturi, arata groaznicele urmari ale decaderii duhovnicesti de la Ort odoxie. Cuviosul nu oboseste sa sublinieze - nu este m?ntuire ?n alte confesii, nu este alta cale catre Dumnezeu, decît prin credinta Ortodoxa. Si asta o spune nu un om obisnuit sau chiar si preot, asta o spune un sfînt. Acela care stie ade varul de la Însusi Dumnezeu. De aceea, blagocestive cititorule, studiind scrisorile cuviosului Ambrozie, prim estele pe ele ca pe vocea lui Dumnezeu, ca si pe piatra unghiulara, pe care se c uvine a fi încercate toate ?nvataturile si inovatiile la moda. Deoarece cuviosul este sfînt, iar sfintenia multor teologi contemporani este destul de ?ndoielnic a. (Preotul Alexii Moroz Prefata la editia rusa)

Nota traducatorilor Cele doua scrieri au fost traduse dupa volumul Trei scrieri necunoscute ale cuvi osului Ambrozie, aparut la Petersburg în 1997. Prima dintre scrieri, Scrisoarea nepoatei, calugarita ortodoxa, catre unchiul lu teran, a fost scrisa de catre avva Ambrozie, dupa cum se vede, la cererea unei c alugarite, ca de la numele acesteia. Scrisoarea expediata de catre Sfînt nepoate i-calugarite e însotita de urmatoarea nota: Greu si incomod este sa convertesti l a ortodoxie pe luterani, deoarece ei au o parere prea buna despre familiara lor iubire pentru Hristos, si despre familiara apropiere de El, si despre fierbintea lor rugaciune. Poate doar numai pentru împacarea propriului tau suflet îi poti propune unchiului tau explicatia ta despre acest obiect pe un astfel de ton . Dupa care urmeaza scrisoarea propriu-zisa. Iar la sfîrsitul ei avva Ambrozie a consi derat de cuviinta sa alipeasca si urmatoarea indicatie adresata nepoatei-calugar ite: P. S. ?nmoaie singura acele expresii care, dupa parerea ta, se vor dovedi a fi prea grele pentru unchiul tau; iar daca vrei, chiar toate gîndurile scrise ex pune-le ?n vorbirea ta obisnuita. Si mai înainte ca sa purcezi la acest început, roaga-te lui Dumnezeu, ca sa orînduiasca lucrul acesta prin atotbuna si atotînt eleapta Sa Pronie catre un sfîrsit folositor. Caci El vrea ca toti sa se mîntuia sca si la cunostinta adevarului sa vina . A fost sau nu transcrisa aceasta scrisoare de catre nepoata si expediata unchiul ui, anume în aceasta varianta pe care i-a dat-o Sfîntul, nu se stie. La fel nu s e cunoaste cine este aceasta nepoata calugarita si cine este unchiul ei. Sfîntul Macarie, a carui ucenic credincios era Sf. Ambrozie, atunci cînd acesta din urm a a cerut binecuvîntarea pentru expedierea acestei scrisori, a mai adaugat cu mî na lui la sf?rsitul scrisorii urmatorul sfat nepoatei-calugarite: P. Ambrozie a s cris, ?nsa aici este multa cruzime; tu singura înmoaie unele fraze, iar ce e de prisos, scoate cu totul, stiind judecata lor, unde este voia lui Dumnezeu . ?n una din note am pomenit numele parintelui Clement (Zedergolm). Acesta a fost

ucenicul devotat si iubit al cuviosului Ambrozie, împreuna lucrator si colaborat or si principalul responasibil de scrisorile Cuviosului. Anume la acesta, dupa m oartea lui, au fost gasite scrisorile de fata, printre hîrtiile sale. Acesta a c ontribuit mult prin muncile sale, fiind de origine german si fost luteran, în lu pta ?mpotriva invaziei protestante de la sf?rsitul secolului trecut din Rusia. Celelalte trei scrisori au fost extrase din masivul volum Culegerea scrisorilor parintelui Ambrozie. Iar ?nsusi volumul face parte din cunoscuta colectia de scr isori ale parintilor de la Optina. Acestia din urma s-au facut cunoscuti în timp ul vietii lor si mai tîrziu proslavind sihastria Optina ca pe un simbol si leaga n al duhovniciei ortodoxe ruse, mai ales pentru adîncile lor cunostinte si exper ienta pe care o împartaseau tuturor oral, sau raspunzînd la scrisorile de multe feluri scrise de credinciosi si necredinciosi apartinînd tuturor paturilor, fara partinire. Aceasta practica a parintilor de la Optina este un fenomen cu totul deosebit în istoria vietii duhovnicesti din Rusia, ca loc în care s-au adunat ce i mai multi parinti, nu numai înaintati în feluritele virtuti, ci si carturari. Tot ei efectuiaza multe traduceri, deschid o editura de carti folositoare de suf let. Într-un cuv?nt, pun bazele unei renasteri a duhovniciei si în special a mon ahismului rus. Mai t?rziu Biserica a aratat meritele lor în fata lui Dumnezeu, p e cei mai multi dintre parintii de la Optina canonizîndu-i ca sfinti. Tot la Optina ancoreaza, obositi de gloria desarta a lumii, care nu satisface ca utarile sufletului omenesc si setea lui dupa desavîrsire, celebrii scriitori ai Rusiei si ai lumii întregi F. M. Dostoevski si N. V. Gogol. Lev Tolstoi, aprinzî ndu-se ?n el curiozitatea, ajunge si el la sihastria Optina, însa orgoliul bolna v al scriitorului nu i-a îngaduit sa intre sa vorbeasca. Sf?ntul Ambrozie de la Optina a servit ca model pentru personajul Staretul Zosim a din romanul lui Dostoevski Fratii Caramazov . Unul din cei mai expresivi si mai b ine cunoscuti în tot teritoriul Bisericii Ortodoxe Ruse, cuviosul Ambrozie, a fo st canonizat de Soborul local de la Moscova pe 6 iunie 1988. Scrisoarea nepoatei, calugarita ortodoxa, catre unchiul luteran Draga unchiule, dintotdeauna v-am iubit si v-am stimat ca pe un tata. De aceea î ntotdeauna v-am dorit binele, ca si mie. Însa care este pentru noi binele mai pr esus de tot binele, daca nu mîntuirea vesnica a sufletelor noastre? Studierea ac estei probleme, pe masura puterilor, m-a determinat sa ma hotarasc la o discutie în scris cu dumneavoastra, unchiule, despre ceea ce-mi preocupa atît de mult su fletul. Va rog dar, unchiule, sa va înarmati cu rabdare si sa cititi lunga mea s crisoare, si v-as ruga sa va dati osteneala, cercetînd si analizînd cele scrise ?n ea. Aceasta o gasesc importanta pentru dumneavoastra si pentru mine personal, pentru linistea sufletului meu, care va iubeste sincer. Ascultati-mi dar, unchi ule, confesiunea mea. La venirea mea ?n manastire cugetam cu indiferenta asupra confesiunilor crestine , asa cum auzisem de multe ori la oameni învatati, ca ar exista mîntuire ?n oric e confesie, destul fiind sa fii un om bun. De aceea eu, ca una nascuta în credin ta Ortodoxa, dupa învatatura Credintei Ortodoxe, ma straduiam dupa puterea mea s a-mi lucrez mîntuirea, citind diferite carti ortodoxe pe parcursul a mai bine de 12 ani. Si ce am aflat în tot timpul acesta si prin citirea aceasta? Am aflat c a Biserica Ortodoxa pe parcursul a 18 veacuri si jumatate (astazi 20, n. n.), pa streaza neschimbate si nevatamate de inovatii învatatura pe care a primit-o de l a Însusi Domnul nostru Iisus Hristos prin Apostolii Lui si urmasii acestora - ep iscopi si pastori ai turmei lui Hristos, si prin intermediul Soboarelor ecumenic e. Si înca am mai aflat ca în afara acestei Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti

Biserici, Care pe drept mai este numita si Biserica Drept Maritoare, mîntuirea ? n alte confesii este foarte de ?ndoielnica si neadevarata, pentru ca Apostolul P avel vorbeste destul de clar în epistola catre efeseni: Este un Domn, o credinta, un Botez (Ef. 4, 5). Aceste cuvinte arata ca numai una este credinta adevarata, iar celelalte confesii, din toate punctele de vedere, nu sînt adevarate, ci minc inoase. Si Una este Biserica adevarata, anume acea pe care Însusi Domnul a întem eiat-o la ?nceput prin Apostolii Sai si urmasii acestora, episcopii, si despre e a se zice în Evenghelie: Voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui ( Mt. 16, 18). Evident ca Domnul nostru Iisus Hristos a întemeiat o singura Biseri ca Soborniceasca si hotarîtoare, si nu mai multe. Desi în Apocalipsa se amintest e despre sapte Biserici, toate aceste Biserici erau locale, în acord cu Biserica Soborniceasca. Ce ?nseamna dar cuvintele adaugate de Domnul: si portile iadului nu o vor birui ? D e Dumnezeu insuflatii tîlcuitori ai dumnezeiestii Scripturi ne spun ca Domnul ca Dumnezeu a siut ca în vremurile de pe urma oamenii mîndri si îng?mfati nu vor v oi sa se supuna învataturii dumnezeiesti a singurei, adevaratei Biserici, de Îns usi Domnul întemeiata, dar dupa vrerile lor si dupa întelepcunea omeneasca vor î nfatisa numeroase cai pretinse ca bineplacute lui Dumnezeu, însa adevarata cale prin unica adevarata Biserica o vor huli si chiar se vor ridica asupra Bisericii , desi fara succes. De aceea Domnul a si adaugat: portile iadului nu o vor birui , adica oamenii rataciti, ?ng?mfatii, hulitori ai adevaratei Biserici, care se afl a sub influenta puterilor întunecate si pe buna dreptate acestia sînt numiti por tile iadului, fiindca prin învataturile lor mincunoase si pierzatoare însala pe cei fara experienta si-i surpa la fundul iadului. Desi multora acest cuvînt le v a parea aspru, mai ales celor de alta credinta care încearca sa duca o viata cuc ernica. Acestia, spre încredintare, sa cerceteze singuri cu atentie cuvîntul Apo stolului Iuda, care pe toti care s-au despartit pe sine de la unitatea credintei si a Bisericii îi numeste straini de Duhul adevarlui si duhul lui Dumnezeu, dup a cum e scris în epistola lui: ?n vremea de pe urma vor fi batjocoritori, ubl?nd potrivit cu poftele lor nelegiuite. Acestia s?nt cei ce fac dezbinari, oameni fi resti, care nu au Duhul (Iuda 1, 18-19). Si sfîntul Apostul Ioan Teologul, din nu marul celor trei stîlpi ai Bisericii primare a lui Hristos, scrie despre cei ce s-au despartit de ea, ca sînt straini de cele despre care au învatat martorii si slujitorii Cuv?ntului, straini de ?mpartasirea Apostolilor, cum citim în episto la lui: Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai n ostri ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sînt toti de-ai nostri, de a c eea au iesit (I Ioan 2, 19). Citind astfel de marturii depsre învatatura Bisericii Ortodoxe în comparatie cu restul confesiilor, eu am dorit sa las celelalte si sa cunosc ce sta la baza înv ataturii luteranilor, deoarece printre ei se afla un om apropiat inimii mele, du mneavoastra iubite unchiule. Din diferite izvoare pe care a fost cu putinta sa l e am, am izbutit sa aflu urmatoarele: I. Confesiunea luterana a fost întemeiata de Luther, fost preot al bisericii rom ano-catolice. Pe loc mi se înfatiseaza suprematia Bisericii Ortodoxe, ?ntemeiata prin nemijlocita conducere a Domnului nostru Iisus Hristos de cei 12 ucenici si Apostoli, si ceilalti 70 mai mici, si ucenicii Apostolilor, cum sînt: Dionisie Areopagitul, Minunatul Ierotei, Ignatie Teoforul si altii. De asemenea mi-a veni t ?n minte ca ?nvatatura crestina a Bisericii Ortodoxe a fost semanata cu multe greutati si diferite necazuri, si pecetluita cu sîngele nenumaratilor mucenici. Luther însa a întemeiat ?nvatatura sa la masa împarateasca, înconjurat de multe m?ng?ieri ale dregatorilor si poporului nedreptatiti de abuzurile papale, dispus i sa primeasca orice învatatura, numai ca sa se izbaveasca de puterea turbata a papei. II. ?nvatatura luterana exista de numai 300 de ani, dar a si reusit sa se scinde ze în peste 70 [astazi si mai multe, n. n.] de secte si comunitati, fiecare dint re acestea considerîndu-si învatatura sa dreapta. M-a frapat si m-a impresionat

nespus faptul ca cei mai destepti dintre luterani, dupa astfel de consecinte nef avorabile si într-o astfel de tulburare si divergenta de opinii, nu constata lip sa de temei si contradictiile evidente din învatatura luterana. Dupa aceasta, nu este oare evident adevarul înataturii Bisericii Ortodoxe, care e propovaduita s i cultivata de diferiti Apostoli, în diferite tari, la diferite popoare, care nu aveau aceleasi graiuri, cu obiceiuri si moravuri diferite, conducîndu-se de leg i diferite. ?nsa, necatînd la toate acestea, ?nvatatura pe care a detinut-o în v remurile de ?nceput ale crestinismului Biserica Ortodoxa o detine si astazi, nes chimbata si nealterata de inovatiile introduse pe parcursul a 18 (19) secole si jumatate. Cu toate ca au existat timpuri în care Biserica Ortodoxa a fost putern ic tulburata, prin vicleniile începatorului de rele diavolul, de diferiti eretic i; însa pastorii ortodocsi, strîng?ndu-se din toata lumea, prin sfat comun, cu a jutorul Sf?ntului Duh, curateau adevarul crestin si îngradeau Biserica Ortodoxa cu canoane lasate de Apostoli si Sfintii Parinti, în conformitate su Sf?nta Scri ptura. III. Desi învatatura protestantilor a aparut din necesitate, ca protest la abuzu rilor si violenta puterii papale, totusi, daca Luther si Calvin ar fi cautat ade varul si slava lui Dumnezeu si nu pe a lor, ca mai apoi sa proslaveasca în urmas i numele lor ca reformatori ai Bisericii, atunci, ?n urma ratacirilor si abateri lor spre inovatii ale Bisericii Romane, acestia s-ar fi putut îndrepta catre Bis erica Ortodoxa Rasariteana, care fiind înconjurata de necazuri, ca un crin între spini, ?nflorea cu blagocestie si stralucea cu ?nvatatura adevarata si în acest mod ar fi marit numarul fiilor Unicei Biserici adevarate a lui Hristos si i-ar fi izbavit pe acestia de dezbinari si neîntelegeri de azi, în care se nenorocesc sufleteste, tulburati de vînturile ?ntelepciunii desarte a lumii acesteia. Dar a adus c?ndva ?ng?mfarea si iubirea de slava pe cineva la adevar? Roada lor este întelepciunea desarta si minciuna, si a se însela pe sine si pe altii. IV. Luteranii resping predania bisericeasca, zicînd ca ei primesc numai ceea ce este scris ?n Evanghelie si ?n epistolele Apostolilor, prin care se contrazic, e vident, pe ei ?nsisi, fiindca în Epistole exista o indicatie exacta cu privire l a autenticitatea predaniei bisericesti. Sfîntul Apostol Pavel scrie catre Corint eni: Fratilor, va laud ca în toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat (I Cor. 11, 2). Si înca: Deci, fratilor, stati neclintiti si tin eti predaniile pe care le-ati învatat... (2 Tes. 2, 15); si în trimiterea catre T imotei: O, Timotei, pazeste comoara ce ti s-a încredintat, departîndu-te de vorbi rile desarte si lumesti si de împotrivirile stiintei mincinoase (I Tim. 6, 20). S i Sfîntul Apostol Ioan Teologul scrie ?n Epistola Soborniceasca: Multe av?nd a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hîrtie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina (2 In. 1, 1 2). Oare a fost rostita în zadar si lasata fara atentie de catre ucenicii Biseri cii primare aceasta convorbire orala a Apostolului Ioan si convorbirile celorlal ti Apostoli? Nu, din astfel de convorbiri orale se alcatuiau asa numitele Canoan e Apostolice, care exista si pîna acum în Biserica Ortodoxa. Vom spune si mai mu lt decît aceasta: daca respingem predania bisericeasca, atunci nu putem crede ni ci Evanghelia, fiindca Domnul nu a scris Evanghelia cu mîna Sa, ci a transmis or al ?nvatatura buneivestiri Apostolilor, iar ucenicii Bisericii primare au scris învatatura auzita de la Domnul. Si la început au fost scrise multe Evanghelii, ? n diferite locuri, ?nsa Biserica, examin?ndu-le pe acestea, a recunoscut ca fiin d autentici si adevarati numai patru Evanghelisti cunoscuti, ceilalti fiind resp insi. Asadar, oare procedeaza corect luteranii, respingînd autoritatea Bisericii ?n le gatura cu aceste predanii? Domnul nostru Iisus Hristos nu numai ca Însusi propov aduia oral învatatura despre bunavestire, dar nici ucenicilor nu le-a dat porunc a sa scrie, ci a poruncit sa o propovaduiasca oral, precum citim la Evanghelisti i Marcu si Matei: ... si propovaduiti Evanghelia la toata faptura (Marcu. 16, 15), Drept aceea, merg?nd, ?nvatati toate neamurile, botezîndu-le ?n numele Tatalui s i al Fiului si al Sfîntului Duh; ?nvatîndu-le sa pazeasca toate cîte v-am porunc

it voua... (Mt. 28, 19-20). Iar ce s-a scris de Apostoli, s-a scris dupa propovad uirea Evangheliei, dupa cerinta împrejurarilor. Prin pronie s-a hotarît aceasta, ca pe urma sa fie posibila preluarea dupa aceste epistole a învataturii lasate oral. De altfel, se stie ca multi Apostoli n-au scris nimic, iar altii, daca si scriau, scriau dupa marturia lor personala, despre lucrurile deja cunoscute în e le dupa predanie, asa cum ni le-au lasat cei ce le-au vazut de la început si au f ost slujitori ai Cuvîntului (Lc. 1, 2), pe l?nga aceasta, scriau nu despre toate lucrurile, ci numai despre unele, iar altele ?n genere s?nt trecute sub tacere, ca fiind de acum cunoscute dupa predanie. Deaceea, Biserica Dreptmaritoare recun oaste ca izvor al religiei Crestine, în afara de Sfînta Scriptura, Sfînta Predan ie. V. Biserica Ortodoxa contine sapte taine, pe cînd luteranii recunosc numai doua taine - Botezul si Euharistia, dar si aceste taine nu au la ei un sens adevarat, deoarece la ei aceste taine le savîrseste un mirean, chiar daca se numeste past or adica un om, cinstit la ei ca preot. La luterani nu exista preotie, fiindca n u au episcopi, caci Luther fiind doar preot, n-a putut transmite altora preotia. Cine dar furnizeaza pastori pentru slujire? Ei se aleg din rîndul oamenilor ce au facut studii teologice si consistoria protestanta, sau guvernul lor teologic, unde mirenii au loc în sedinta membrilor, dîndu-le de la sine dreptul de a se n umi pastori si de a savîrsi slujirea preoteasca. Poate ?nsa mireanul sa savîrseasca taina Euharistiei? Nicaieri în Sf?nta Scriptu ra si în istoria bisericeasca nu este nici un exemplu, nici o indicatie precum c a mireanul poate savîrsi taina Euharistiei. De aceea, oricine din mireni, oricum nu s-ar numi el, daca se încumeta la aceasta, greseste mult si mare raspuns va da în fata lui Dumnezeu, iar cei ce se ?mpartasesc de la el se însala amarnic si în zadar ?si fac iluzii. Pe l?nga aceasta, taina Euharistiei cere o alta taina - a pocaintei si a marturisirii pacatelor înaintea unei fete duhovnicesti si pri mirea de la acesta a hotarîrii precum ca este vrednic cineva sau nu de a se împa rtasi cu Sfintele Taine, Trupul si Sîngele Domnului, ca nu ?n os?nda sa manînce s i sa bea, nesocotind Trupul Domnului , cum marturiseste Sfîntul Apostol Pavel. Dac a lui Ioan Botezatorul cei ce primeau botezul de la el ?si marturiseau pacatele lor, atunci oare procedeaza corect luteranii, marturisindu-se siesi, rusinîndu-s e din m?ndrie sa marturiseasca altuia ranile pacatelor lor? Dar rusinea aceasta pe care o îndura în fata duhovnicului cel ce se caieste îl izbaveste de rusinea de la judecata înfricosatoare a Domnului, cum bine crede Biserica Ortodoxa. Nu î n zadar e spus ?n Sf?nta Scriptura: Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si v a rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati... (Iac. 5, 16). Sa zicem ca botezul, din necesitate, îl poate savîrsi cu apa si mireanul în nume le Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Pe acest temei Biserica Ortodoxa re cunoaste si botezul protestant, însa acest botez ea îl ?ntareste prin alta taina - mirungerea, ca cel curatat de pacatul stramosesc si renascut în cristelnita b otezului sa primeasca noi puteri pentru confirmarea si prosperarea în viata cres tina, atunci cînd prin tainica ungere i se transmite pecetea Sf?ntului Duh. Exem plul acestora ?l vedem ?n Biserica primara. Atunci c?nd Samaria a fost botezata de binevestitorul Filip, unul din cei 7 diaconi, Apostolii au trimis pe doi dint re ei sa întareasca în credinta nou-botezatii din Samaria, comunicîndu-le Duh Sf ?nt. Si protestantii simt necesitatea acestei taine, fiindca la ei s-a pastrat d enumirea confirmatiei, sau întarirea în credinta; dar asa cum aceasta taina poat e fi transmisa numai de episcop, sau, cînd este prin preot, atunci prin intermed iul mirului sfintit prin rugaciunea arhiereasca, de aceea la luterani n-are cine oferi darurile Duhului Sf?nt noilor botezati. De altfel printre luterani exista o miscare care pretinde ca are episcopi, dar p arerea aceasta e nedreapta si mincinoasa; dupa cum a demascat acestea înca nu de mult un luteran chiar dintre englezi. Acest om a facut studii teologice si urma sa ocupe locul ajutorului falsului episcop, dar mai înt?i el a vrut sa afle daca hirotonia la luterani îsi trage cu adevarat începutul de la Apostoli si pe parc

ursul a trei ani a cercetat acest obiect cu mare staruinta. Si ce a aflat el pri n aceasta cercetare? A aflat ca toti pseudo-preotii luterani nu sînt altceva dec ?t mireni, (exprimarea personala a cercetatorului). Fiindca în timpul ultimei tr eceri de la catolicism la protestantism numai un episcop a fost de acord sa prim easca învatatura luterana, dar si acest episcop din pricina bolii întotdeauna ev ita hirotonirea altora, dupa marturia cercetatorului, judecînd cu ?ntelepciune c a la noua învatatura nu se potriveste preotia veche. De aceea fetele duhovnicest i luterane mai mici au fost nevoiti sa inventeze o formula oarecare si dupa ea î si puneau atît episcopi c?t si preoti pe parcursul a o suta de ani. Dar orice fa pta nedreapta este clar ca iese la iveala. Preotii pusi în acelasi fel ca si epi scopii dupa un timp au început sa se socoata egali în drepturi cu acestia, din c are pricina formula luterana de cosacrare a necesitat corectari si adaosuri, pre cum ca cutare se pune pentru slujirea preoteasca. Iata istoria episcopiei lutera ne! Cercetatorul de mai sus, examinînd ?nceputul hirotoniei luterane, ?mpreuna cu ac easta a examinat si învatatura credintelor: latina, armeana si ortodoxa, si a ad erat la ultima, ca una ce-si pastreaza învatatura neschimbata si neatinsa de ino vatii înca de pe timpurile apostolice (Conv. Duhovnicesti Nr. 42, 1858, rus.). VI. Luther a respins respectarea posturilor, stabilite de pe vremurile Apostolil or ?n Biserica lui Hristos din motive binecuvenite. Oare este dreapta si întemei ata aceasta respingere? Oare nu Însusi Domnul nostru, Dumnezeul-om, a dat exempl u, postind 40 de zile si nopti? Dar tot ce a facut Domnul a facut ca sa-I urmam Lui, precum Însusi marturiseste: Ca v-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut eu voua, sa faceti si voi (In. 13, 15). Pe acest temei si în amintirea postului Dom nului ?n Biserica Ortodoxa ?nca din vechime s-a stabilit Postul Mare. Desi nu to ti pot urma Domnului în aceasta, ca alesii Lui, Moise si Ilie, care au postit 40 de zile si nopti, totusi orice crestin drept credincios dupa puterea sa trebuie sa pastreze acest post, precum sta scris în canoanele Unicei Adevarate si Sobor nicesti Biserici a lui Hristos. Daca si Apostolii, barbati de Dumnezeu insuflati si sfinti, si curatati de patimi, posteau, precum se vede în multe locuri din F aptele Apostolilor, oare cu temei a procedat Luther, lipsind pe oamenii neputinc iosi si plini de patimi de aceasta arma spre înfr?narea patimilor, cu alte cuvin te, de post, pentru ca postul cu dreapta judecata respectat si în lume, potolest e patimile trupesti? Pe l?nga aceasta, la postul respectat de ortodocsi înainte de Sarbatoarea Naster ii Domnului exista indicatii în faptele Apostolilor precum ca acesta e stabilit înca din vremurile Apostolilor si înca de pe atunci era cunoscut Bisericii prima re a lui Hristos. Sfîntul Luca descriind acea furtuna de pe mare, în care corabi a ce ducea pe Apostolul Pavel la Roma naufragia, expune spre atentie ca Sf. Pave l a prevestit sutasului acest naufragiu din pricina vremii tîrzii si începerea i ernii fiindca trecuse si postul (Fapte 27, 9). Este evident ca Sf. Luca aminteste aici despre postul cunoscut Bisericii de atunci. Acest post la ortodocsi tine de la 15 noiembrie pîna la 25 decembrie, (28 nov. -7 ian., dupa calendarul actual) , anume atunci cînd pe marea Mediterana au loc furtunile groaznice de iarna. Ce vor raspunde la aceasta luteranii, ce-i ce pretind ca-si au legea vietii din Sfî nta Scriptura? VII. Tot ?mpotriva Sfintei Scripturi luteranii marturisesc ca Duhul Sfînt purced e si de la Fiul. Oare nu Însusi Domnul vorbeste despre Duhul Sfînt, ca El de la Tatal purcede, precum e scris la Evanghelistul Ioan (In. 15, 26)? Mai au luteran ii si alte teze neîntemeiate, dar pentru ele nu este timpul potrivit. VIII. Un luteran dintre nemti, prospat venit la Ortodoxie, a descoperit urmatoar ea rea intentie a lui Luter. Domnul spune ?n Evanghelie: iar de nu va asculta nic i de Biserica, sa-ti fie ca un pagîn si vames (Mt. 18, 17); si Sf. Apostol Pavel scrie catre Timotei: Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci în casa lu i Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, st?lp si temelie a adevaru

lui (I Tim. 3, 15). Luther a ?nteles puterea acestor cuvinte, ca prin ele Apostol ul si Însusi Domnul atribuie Bisericii o mare însemnatate în relatia cu adevarul si dreptul duhovnicesc dat ei de la Domnul, dar asa cum el s-a desprins de Bise rica Romana, pentru abuzurile ei, iar la Biserica Ortodoxa n-a voit sa se alipea sca din îng?mfare si iubire de slava, a si schimbat în traducerea germana a Sfin tei Scripturi cuvîntul Biserica cu cuv?ntul adunare*, ?n timp ce ?n limba german a exista cuvîntul potrivit Biserica (1). Consultati originalele: elino-grec, lat in si francez nestricat (nu spun de cel slavon) si veti vedea aceasta falsfifica re. Pe lînga aceasta gînditi-va, daca cele 70 de miscari luterane ce au concepti i diferite orice adunare va fi stîlp si temelie a adevarului, atunci ce fel de a devar a lui Hristos va fi acesta? Si înca ceva: cum se va umple de dragoste arog anta propovaduire luterana, atunci cînd ei, dupa pricina spusa, trebuie sa se di spretuiasca unii pe altii ca pe pagîni? IX. Spre ?ndreptatirea dezbinarii lor de la unica si Soborniceasca Biserica lute ranii aduc versetul din Faptele Apostolilor: Ci ?n orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El (Fapte 10, 35). Dar aceste cuvinte nu sluje sc luteranilor spre ?ndreptatire, ci mai mult spre os?ndirea lor. Aceasta s-a sp us despre Corneliu Sutasul, ca el pentru multa sa milostenie si pentru rugaciune a lui necontenita, cu adevarat era primit la Dumnezeu, dar nu era cu totul placu t Lui, ci era ?nca nedesavîrsit în ceea ce se cere pentru deplina m?ntuire. Fapt pentru care ?ngerul ce s-a aratat a si poruncit sa cheme pe Petru, explicînd si motivul chemarii: acela ?ti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mîntui tu si cei din casa ta (Fapte, 10, 6). ?n locul interpretarii false a acest ui pasaj si înt?mplari, luteranii ar trebui sa se destepte cu întelesul corect a l acestuia si sa se întoarca la Apostoleasca Biserica. Aceasta e necesar mai ale s pentru acei dintre ei care se straduiesc sa traiasca cucernic si savîrsesc mul te rugaciuni catre Dumnezeu, pentru ca în Biserica ei ar fi capatat cuvintele pr in care sa placa pe deplin lui Dumnezeu si ar fi primit fara îndoiala m?ntuire c u casele lor. X. Si înca unui pasaj din Sfînta Scriptura luteranii îi dau o interpretare gresi ta. Sfîntul Apostol Pavel scrie catre Timotei: Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul între Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus, care S-a dat pe S ine pret de rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul sau. Spre aceasta am fost pus propovaduitor si Apostol - învatator neamurilor, în credinta si ade var (I Tim. 2, 5-7). Biserica Ortodoxa explica acest pasaj în felul urmator, ca l ucrul rascumpararii si izbavirii noastre de sub blestem si pacatul stramosesc nu -l putea savîrsi nimeni, nici un om, nici înger, ci numai Unul nascut Fiul lui D umnezeu si Cuvîntul Tatalui. Luteranii însa, luînd numai jumatate din întelesul acestui pasaj si anume caci unul este Dumnezeu, unul este Mijlocitorul între Dum nezeu si oameni, ?ncearca sa sustina prin aceasta respingerea cinstirii sfintilo r bineplacuti lui Dumnezeu, considerînd de prisos si mijlocirea lor pentru noi î naintea lui Dumnezeu. Dar oare bine judeca luteranii? Drept talmasesc ei? XII. ?ntrebare: Penru ce ?nvatatura credintei Bisericii Ortodoxe, cultivata de d iferiti Apostoli în diferite locuri si popoare, ramîne aceeasi si neschimbata pe parcursul a 19 (n. r.) veacuri si jumatate, iar învatatura luterana, predata de un singur om, s-a despartit pe parcursul a trei veacuri ?n mai mult de saptezec i de curente? (astazi si mai multe, n. n.). Raspuns: Pentru aceea ca Apostoleasca si Soborniceasca Biserica Ortodoxa porunce ste fiilor sai sa înteleaga Sfînta Scriptura asa cum o explicau si o explica pe ea barbatii alesi de Dumnezeu, curatati de patimi, de Dumnezeu purtatori si de D uh purtatori, si recunoscuti ca atare de toata Soborniceasca Biserica a lui Hris tos; pe cînd Luther a ?ngaduit fiecarui urmas al sau sa tîlcuiasca Sfînta Script ura dupa mintea sa. Dar precum si mîndria de una singura, nemaivorbind de celela lte patimi grosolane, poate orbi puternic pe om, asa înc?t el nu mai poate vedea adevarul aratat lui, tot asa si arogantii urmasi ai lui Luter, tîlcuind fiecare dupa mintea sa Sfînta Scriptura, nu puteau sa nu ajunga la divergente, neîntele

geri, si dezbinari, care au si determinat dezbinarea lor de mai tîrziu ?n at?tea partide contradictorii. Nedreapta sa parere, precum ca orisicare, din cauza Duhului Sfînt care salasluie ste în el, poate sa tîlcuiasca Sfînta Scriptura dupa mintea sa, Luther în chip g resit si-a întemeiat-o pe cuvintele Apostolului Ioan: iar voi, ungere aveti de la Cel Sfînt si stiti toate (In. 2, 20). Luteranii n-au aceasta ungere duhovniceasc a, pentru ca la ei lipseste taina mirungerii, prin care se transmite celor ce se boteaza pecetea darului Duhului Sfînt, precum s-a aratat mai sus prin exemplul Samariei, botezata de binevestitorul Filip, care, numai prin botez nu primise Du h Sfînt. Cu toate ca famenul, botezat de acelasi Filip, si Sf. Pavel, botezat de Apostolul Anania, primisera Duh Sfînt, totusi cazurile particulare, care sînt d in necesitate si dupa pronia lui Dumnezeu, nu pot servi ca regula generala. Pe u rma, chiar si cei care au primit Duh Sfînt, pot sa-L stinga (I Tes. 5, 19) prin felurite patimi; iar cu sfesnicul stins cercetatorul involuntar va rataci în ?nt unericul necunostintei si al înselaciunii vrajmasului. XII. Luther a pus la ?ndoiala epistola soborniceasca a Sf. Iacov, fratele lui Du mnezeu. Atunci cînd alte confesiuni recunosc aceasta epistola a Sf. Iacov ca aut entica, de ce dar unul Luther o considera îndoielnica? Sf. Iacov spune în episto la sa ca doar credinta nu ajunge pentru mîntuire, ci pe l?nga credinta sînt nece sare faptele bune. Iar Luther propovaduieste mîntuirea numai prin credinta, fara fapte bune. Dar oare e corecta ultima parere? Oare nu Însusi Domnul spune în Ev anghelie: Iar de vrei sa intri în viata, pazeste poruncile (Mt. 19, 17)? Si în afa ra pazirii de la vicii grosolane, Domnul porunceste pazirea si de la viciile cel e mai subtile, anume: sa nu judeci, sa nu te mînii, sa pastrezi nevinovatia chia r si cu ochii, sa faci milostenie, postul fara îng?mfare si fatarie, sa ierti su pararile, sa-ti iubesti dusmanii, sa te rogi pentru cei ce te napastuiesc; iar t oate acestea se si numesc fapte bune. Si de aceste fapte bune Domnul nu are nici o trebuinta, dar îndeplinirea sfintelor Lui Porunci slujeste pentru pastrarea p ropriu-zisa a omului. Ce va mai fi din lucrurile scumpe, atunci cînd ele vor fi lasate în dispret, în umezeala, în necuratie? Unul va putrezi, altul va rugini, pe a treia o vor mînca moliile. Acelasi lucru se înt?mpla si cu crestinii care d ispretuiesc pastrarea Poruncilor lui Dumnezeu si mai ales cu acei care considera îndeplinirea acestora de prisos. Doctorul pentru sine personal nu are nici o ne voie de dieta pe care o prescrie, dar pazirea regulilor dietale e necesara pentr u bolnavul ce se lecuieste la acest doctor. Asa si pentru crestinul care pretind e ca crede în Dumnezeu e necesara îndeplinirea Poruncilor lui Dumnezeu si nicide cum nu ajunge penru mîntuire numai credinta. Fiindca si demonii cred si se cutre mura, dar n-au nadejde sa fie mîntuiti. Si daca unii din crestini din neputinta nu pot savîrsi toate faptele bune? Atunci Domnul primeste buna intentie a lor si recunoasterea propriei neputinte, si smerirea în fata tuturor, si cererea îndur arii de la Domnul pentru una milostivirea Lui. Pentru ca Domnul uraste numai înd reptatirea aroganta a acelora care nascocesc motive viclene spre îndreptatirea l or. Cei mai bine intentionati dintre luterani recunosc necesitatea vietii cucernice si îndeplinirea Poruncilor lui Dumnezeu, deoarece ?nsasi alcatuirea interioara a omului, însasi constiinta lui îi cere aceasta. Numai cei orbiti de mîndrie si d e voluptate pe nedrept asteapta sa primeasca sfîrsit bun si mila lui Dumnezeu pe degeaba dupa viata lor de ocara; însa vor gresi mult prin aceasta. Ceea ce seam ana omul, aceea va si strînge numaidec?t. XIII. Unii dintre luterani cu r?vna si aprindere se roaga lui Dumnezeu si pe ace ste sentimente sufletesti pretind sa-si întemeieze m?ntuirea lor, las?nd fara at entie principala Porunca a Domnului, care spune: Nu oricine ?mi zice: Doamne, Doa mne, va intra ?n ?mparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri (Mt. 7, 21). Precum la ?nceput prin neascultarea stramosilor a fost încalc ata voia lui Dumnezeu, asa si acum îndeplinirea acesteia ?ncepe mai ?nainte de t oate prin ascultarea de Biserica lui Hristos, cum ?nsusi Domnul marturiseste des

pre aceasta ?naintea pastorilor ei, ?ncep?nd de la Apostoli: Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cel ce se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine (Lc. 10, 16); si î n alta parte: iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagîn si vames (Mt. 18, 17). ?n zadar ?mpotriva acestor cuvinte ale Domnului luteranii ?n cearca sa se îndreptateasca prin alte cuvinte din Sfînta Scriptura: Caci noi sînt em Biserica a Dumnezeului celui viu: voi locui ?n ei si voi umbla si voi fi Dumn ezeul lor si ei vor fi poporul Meu (2 Cor. 6, 16; Levit. 26, 12). Omul are o natu ra dubla, consta din trup si suflet, iar Domnul mai înainte a facut trupul si pe urma sufletul. De aceea oricine se numeste crestin mai înainte trebuie sa apart ina Bisericii vazute a lui Hristos, cum Însusi Domnul porunceste, si apoi sa se îngrijeasca si de Biserica sa duhovniceasca, dupa omul launtric. Si una si alta sînt neceasare. Nu ?n zadar se spune ?n Sf?nta Scriptura: Dumnezeu asaza pe cei d e un cuget în casa (Ps. 67, 6), adica în Biserica Sa, ca luptatoare pe pamînt si biruitoare în ceruri: fiindca amîndoua alcatuiesc Împaratia Ziditorului Hristos. De aceea pe cei despartiti în cuget si celor ce se dezlipesc de aceasta Casa a lui Dumnezeu îi ameninta pericolul evident de a ramîne afara, cu fecioarele cele neîntelepte, deoarece ei, pentru încapatinare (contra Bisericii) vor duce lipsa de untdelemnul cel trebuincios. Iata, unchiule, ceea ce am aflat, aceea si va prezint D-voastra spre cercetare. Sa nu gînditi ca vreau sa va învat pe D-voastra: nu învata oul pe gaina. La fel as vrea sa credeti pur si simplu cuvintelor mele, numai sincer va rog sa cerceta ti acest important si necesar obiect. Înca va mai rog sa-mi dati cuvîntul de ono are ca D-voastra, înainte de cercetarea amanuntita, nu veti vorbi si nu veti dis cuta despre aceasta cu pastorii D-voastra si cu luteranii apropiati; iar daca, î n cazul vreunei ne?ntelegeri, veti binevoi sa aflati ceva despre Ortodoxie, atun ci puteti vorbi despre aceasta cu ?nalt Preasfintitul mitropolit Grigorie, cu An drei Nicolaevici Muraviov si cu Stepan Onisimovici Buracico. Stiu, unchiule, ca va rugati staruitor lui Dumnezeu. De aceea înainte de examina rea ambelor confesiuni rugati-va cu credinta Domnului, fara prejudecati despre O rtodoxie si luteranism. Cred în milostivirea Domnului ca daca omul cu inima drea pta va cauta adevarul lui Hristos, atunci acesta i se va descoperi, în orice caz fara amestecul întelepciunii mincinoase. Numai sa nu primiti înstiintarea despr e aceasta si încredintarea venita prin vreo voce exterioara sau dinlauntrul D-vo astra. Aceasta, dupa învatatura Bisericii Ortodoxe, poate sa fie de la vrajmasul , pizmasul adevarului lui Hristos si semanatorul neghinei învataturii mincinoase . ?nstiintarea si încredintarea, dupa învatatura Bisericii, e pur si simplu dezl egarea arogantei si convingerea de adevarul lui Hristos, pe care, precum mie, as a si D-voastra v-o doresc din tot sufletul si din toata inima. Amin. *Adunare, comunitate, parohie. (1) Fara-ndoiala, este vorba despre parintele C. K. Zedergolme, care a primit Or todoxia în 1853, adica despre parintele Clement. Printre hîrtiile lui exista cio rna scrierii sale despre traducerea lui Luther a Bibliei, unde chiar la început se spun urmatoarele: În traducerea lui Luther a Sfintei Scripturi nicaieri, nici în Vechiul, nici ?n Noul Testament, nu se ?nt?lneste cuv?ntul Biserica. ?n nemte ste Biserica - Kirche. Acest cuv?nt se ?ntrebuinta cu acest sens si pîna la Lute r, se întrebuinteaza si pîna azi. Însa din Biblia sa Luther a aruncat acest cuvî nt, ?nlocuindu-l prin cuv?ntul Gemeine (unde se zice de Biserica, ca de o cladir e, Luther a folosit cuvîntul Tempel). Gemeine ?nseamna adunare/comunitate, paroh ie (unii pentru ?ntelesul din urma scriu Gemeinde; dar Gemeine este mai corect. Cei mai buni dintre scriitorii germani si cu acest înteles scriu Gemeine). ?n con tinuare se demonstreaza temeinic preferinta cuvîntului Kirche atunci c?nd este v orba de Biserica, si se explica de ce Luther l-a înlocuit prin cuv?ntul Gemaine. Aceasta scriere a sa Despre traducere lui Luther a Bibliei , ?n varianta adaogita si revazuta, parintele Clement a publicat-o mai tîrziu ?n Cetirile de suflet fol ositoare (1871 II, pg. 130), ?nsemn?nd numele sau prin literele I. K. Z. Curios

ca el prezinta aceasta truda a sa ca si cum apartinînd unei alte persoane, anume zice: Un fost luteran, care mai t?rziu a primit Ortodoxia, care ?n decursul a mu ltor ani a citit Biblia ?n traducerea lui Luter, dar mai apoi a ?nceput sa o com pare cu originalul grecesc al Noului Testament si cu traducerea celor 70 de tîlc uitori si altele, ne-a comunicat noua unele observatii, pe care nu le socotim de prisos a le transmite spre cunostinta tuturor . Lui avva Ambrosie, fara-ndoiala, îi era cunoscuta aceasta lucrare a parintelui Clement înca cu zece ani si mai bi ne pîna la publicarea ei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful