UNIVERSITATEA ROMANO – AMERICANA

ECONOMIA TURISMULUI INTERN SI INTERNATIONAL

EFICIENTIZAREA ACTIVITATII SERVICIILOR

TURISTICE, IMPERATIV AL
MANAGEMENTULUI LA HOTEL KRISTAL
2007

Cuprins:
Introducere

CAPITOLUL 1 Eficienta economica.Concept,rol,importanta

1.1  Rolul,locul si importanta eficientei economice in activitatea de turism

1.2  Conceptul de eficienta economica si criterii de apreciere

1.3  Indicatorii de caracterizare a eficientei economice

CAPITOLUL 2 Prezentarea de ansamblu a Hotelului Kristal

            2.1 Scurt istoric

            2.2 Prezentarea zonei de amplasare a hotelului

            2.3 Functiile societatii si obiectul ed activitate

            2.3.1 Functi de cercetare-dezavoltare

            2.3.2 Functia de productie (prestatie)

            2.3.3 Functia comerciala

            2.3.4 Functia finaciar- contabila

            2.3.5 Functia de personal

            2.3.6 Functia de marketing

            2.4 Analiza rsurselor umane

            2.4.1 Structura organizatorica

            2.4.2 Utilizarea fortei de munca si indicatorii de exprimare

            2.4.3 Factorul uman si eficienta economica

CAPITOLUL 3 Analiza ofertei si cererii turistice

            3.1 Baza tehnico-materiala

            3.2 Analiza cererii turistice

CAPITOLUL 4 Analiza resurselor financiare ale intrepinderii

            4.1 Veniturilie si cheltuielile intreprinderii de turism

            4.1.1 Analiza veniturilor intreprinderii de turism

            4.1.2 Analiza cheltuielilor intreprinderii de turism

            4.1.3 Analiza profitului

            4.2 Rentabilitatea

            4.2.1 Evaluarea eficientei activitatii pe baza indicatourlui rata rentabilitatii

            4.3 Evaluarea principalilor indicatori economico-finanicari

CAPITOLUL 5 Masuri si directii de sporire a eficientei economice la Hotel Kristal

            5.1 Masuri de sporire a eficientei economice in domeniul resurselor umane

            5.2 Masuri de sporire a eficientei economice in domeniul resurselor materiale

            5.3 Modalitati de sporire a eficientei activitatii economic ein domeniul resurselor
financiare

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE
          Activitatea turistica se numara printer cele cateva fenomene ce s-au
impus in epoca contemporana, dezvoltarea sa spectaculoasa constituind o
trasatura caracteristica a secolului nostrum si in special a celei de a doua
jumatate a acestuia.
          Ca orice activitate in plina evolutie si afirmare, turismul a fost obiect
de cercetar pentru numerosi specialisti, care, o data cu semnalarea lui ca
fenomen, au incercat sa-I stabileasca dimensiunile in timp si spatiu,
continutul, etc., adica sa-l defineasca.

         

          Prin turism se intelege in primul rand, ansamblul de activitati prin care
omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentru a
vizita oameni si locuri, pentru a se distra si a face sport, pentru tratament si
odihna, pentru afaceri etc., iar in al doilea rand, industria create pentru
satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul
destinatiei, la un ianlt nivel calitativ si in conditiile protectiei si conservarii
resurselor turistice, in special, si a mediului inconjurator.

          Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei

moderne, puternic ancorat in viata societatii si influentat de evolutia ei.
Antrenandu-se unor segmente sociale largi si raspunzand pe deplin nevoilor
acestora, turismul se detaseaza printr-un inalt dinamism, atat la nivel
national cat si la nivel international.

          De asemenea, prin caracterul sau de masa si continutul complex,

turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicatii
importante asupra evolutiei economice si societatii, supra relatiilor
internationale.

          Eforturile pe care le angajeaza si efectele pe care le introduce in

economie argumenteaza interesul tarilor, guvernelor si agentiilor economice
fata de fenomenul factorilor de influenta si parghiilor de actiune, a
particularitatilor economice in sfera sa de activitate.

          Romania dispune de un vast si valoros potential turistic natural si

antropic, ca si de o bogata traditie in domeniul calatoriilor, ceea ce
argumenteaza pentru viitor inscrierea turismului intre ramurile de baza ale
economiei.

          Varietatea actiunilor din domeniul turismului, interdependenta dintre

acestea, legaturile existente intre acestea si alte ramuri ale economiei
nationale, diversificarea motivatiilor, cresterea numarului de factori cu
actiune de durata si spatiere care influenteaza raportueile dintre cerere si
oferta au facut ca turismul sa devina o adevarata industrie, al carui rol se
gaseste mereu in ascensiune.

CAPITOLUL I

EFICIENTA ECONOMICA-CONCEPT, ROL,

IMPORTANTA
          Desfasurarea eficienta a activitatii intreprindeii de turism, in economia
de piata, reprezinta conditia esentiala a existentei sale. Din acest motiv,
asigurarea unei eficiente ridicate, atat in ansamblu cat si separate, reprezinta
obiectul intregii munci de conducere si totodata criteriul succesului sau
insuccesului acestuia. De aceea, situatia economico-financiara a
intreprinderii reprezinta baza adoptarii tuturor deciziilor si actiunilor care
angajeaza cheltuieli suplimentare.

1.1            Rolul, locul si importanta eficientei economice in activitatea

firmei de turism

Eficienta in expresia cea mai generala, este definite ca raportul util si

efortul facut pentru obtinerea lui. In aceasta acceptiune veniturile si
cheltuielile apar ca elemente fundamentale ale eficientei intreprinderii,
expresie valorica a efectelor si eforturilor, cele doua componente definitorii
ale acesteia.

Practic, eficienta economica a activitatii intreprinderii luata in

ansamblu in mod distinct, se determina pe baza compararii veniturilor cu
cheltuielile.

Sinteza acestei comparatii este exprimata de profitul (beneficial) si

este reflectata de situatia economico-financiara.

Eficienta in domeniul serviciilor are mai multe determinari. La modul

cel mai general economia defineste corelatia dintre mijloacele pe care
societatea le investeste pentru functionarea serviciilor si rezultatelor
obtinute.

Ca si mijloace, putem considera: cheltuielile cu munca vie si

materializata, iar ca rezultate: venitul net obtinut pe unitate de efort.
Judecata, dupa multitudinea de mijloace antrenate in realizarea serviciilor,
eficienta trebuie sa raspunda unor criterii, cum ar fi:

-         gradul de utilizare a fortei de munca;

-         gradul de utilizare a bazei tehnico-materiala;

-         gradul de utilizare a fondurilor financiare.

          Indicand aceste aspecte ale activitatii firmei de turism, efficient ocupa
un loc important in ceea ce priveste evaluarea activitatilor desfasurate, a
modului in care se adapteaza cerintelor pietei, a rentabilitatii firmei.

         

1.2 Conceptul de eficienta economica si criterii de apreciere

          Eficienta economica este o notiune complexa care exprima inmodul

cel mai cuprinzator rezultatele obtinute intr-o activitate economica, evaluate
prin prisma rezultatelor consummate pentru desfasurarea acelei activitati.
Prin intermediul ei se stabilesc legaturile dintre volumul si cantitatea
eforturilor, ca factori generatori de efecte si rezultate ce se obtin intr-o
anumita perioada, ca o consecinta a realizarii eforturilor respective. Eficienta
este sinonima cu eficacitatea, termen folosit inca din antichitate. Ambele
cuvinte provin din latina, eficienta deriva din efficere (a efectua), iar
eficacitatea din efficacies (care are efectele dorite)

          Pentru o intreprindere de turism, eficienta este determinate de

activitatile executate cu firma respective. Nivelul eficientei economice
depinde de volumul si de calitatea atat a resurselor cat si a rezultatelor.

          Eficienta se calculeaza ca un raport intre marimea efectelor si a

eforturilor sau intre marimea eforturilor si cea a efectelor. Cele doua
compenente pot fi exprimate astfel: e=E/∑. → maxim; e’ = ∑/ E → minim;

Eficienta economica = e si e’

Efectele (rezultatele) obtinute = E

Eforturile depuse =  (resurse consumate)

Simbolurile e si e’ au urmatoarele caracteristici:

-         in primul caz, se stabileste efectul care se obtine la o unitate de

eforturi si care trebuie sa fie maxima;

-         in al doilea caz, se calculeaza efortul ce se face pentru obtinerea unei

unitati de effect si care trebuie sa fie minima.

In primul caz prezentat se impune obtinerea unui efect maxim la un

anumit efort, iar in al doilea caz, realizarea efectului propus cu un efort
minim.

Eficienta economica trebuie sa constituie o componenta de baza a

intregii activitati economice, deoarece volumul resurselor are un character
limitat si numai printr-o mai buna folosire a acestora se poate asigura
cresterea economica. De aici, rezulta ca eficienta economica trebuie privita
la nivel macroeconomic cat si la nivel microeconomic.

Eficienta economica constituie principalul factor calitativ al cresterii

economice deoarece prin ea se asigura sporirea absoluta a efectelor cu
acelasi volum de eforturi.

Eficienta economica are un character complex, fapt ce impune o

analiza detaliata a tuturor eforturilor depuse si efectele obtinute din punct de
vedere al volumului cat si al structurii si importantei sociale. De asemenea,
in conditiile unei economii de piata, eficienta economica trebuie calculate
atat la nivel microeconomic cat si la nivelul economiei nationale.

Efectele economice se pot clasifica din mai multe puncte de vedere:

Dupa activitatea la care se refera:

-         eforturi pentru investitii (volumul investitiilor totale)

-         eforturi pentru productie (cheltuieli de productie, cheltuieli materiale,

valoarea importului pentru productie, numarul de salariati)

Dupa perioada la care s erefera:

-         eforturi anuale (investitii anuale, cheltuieli de productie, consumul

annual)
 -         eforturi totale (investitie totala, importul total)

Dupa caracterul muncii incorporate:

-         efortul cu munca vie;

-         eforturi cu munca materializata;

Dupa locul de aparitie:

-         efecte directe ( la nivelul activitatii analizate)

-         efecte indirecte ( la beneficiarii produselor de baza, cazare)

Dupa momentul in care apar:

-         prezente;

-         viitoare.

In acest caz, la luarea deciziei de alocare a resurselor trebuie avut in

vedere nu numai efectul actual, imediat, ci sic el ce se poate obtine in urma
reinvestirii profiturilor obtinute. Ca urmare, se impune cuantificarea
factorului timp care reclama ca efectele economice ce se obtin in cel mai
mare volum, in prima parte de functionare a obiectivelor economice.

1.3 Indicatorii de caracterizare a eficientei economice

            Orice program de activitate (productie, investitie, promovare a

progresului tehnic, organizare, aprovizionare, desfacere) presupune mai
multe modalitati 17117w2219r de realizare. La randul ei, fiecare modalitate
are la baza mai multe variante de proiecte, fiecare, caracterizandu-se printr-o
varietate de informatii referitoare la eforturi-efecte, raport existent intre
acestea, durata de realizare a activitatii, durata de obtinere a aefctelor
economico-sociale. De aceea, pentru alegerea variantei optime se foloseste
un system d eindicatori d eeficienta economic ace surprind aceste informatii
sub aspect cantitativ si pe cat posibil calitativ.

            Indicatorii folositi in aprecierea activitatii economice se pot clasifica

dupa mai multe criterii. Unul dintre aceste criterii il constituie sfera de
cuprindere (si de referinta) in functie de care se impart in:
 -         capacitatea de cazare;

-         incasarile din prestari turistice;

-         cazare;

-         alimentatia publica;

-         servicii suplimentare.

            Indicatori care cunatifica eforturile pentru infaptuirea activitatii

respective:

-         marimea imobilizarilor;

-         cheltuieli de productie;

-         numarul total de salariati si structura acestora.

            Indicatori referitori la perioada in care se desfasoara activitatea

analizata:

-         dimensiunea perioadei cercetare-proiectare-productie-desfacere;

-         durata de amortizare, etc..

            Indicatorii prezentati pana acum nu sunt indicatori propriu-zisi de

eficienta economica, deoarece ei nu asigura comparabilitatea intre efectul
economic obtinut si efectul care a generat rezultatul resepctiv.

            O alt acategorie o constituie indicatorii sintetici, cai care reflecta

rezultatele intregii activitati desfasurat; dintre acestia, se remarca, prin
insemnatatea lor deosebita: profitul, rata profitului, rata rentabilitatii,
vulumul si nivelul cheltuielilor. Acesti indicatori se intalnesc, de regula, la
nivel microeconomic si exprima capacitatea firmei de a-si asuma riscuri si
de a utilize frontiera posibilitatilor de productie.

            Profitul in forma bruta se obtine ca difernta intre venituri (incasari) si

cheltuieli (costuri), iar in forma neta, dupa deducerea impozitului. In
determinarea profitului apar particularitati in functie de forma pe care o iau
rezultatele si care depinde de profilul agentului economic: astfel, in cazul
uneiintreprinderi hoteliere sunt luate in calcul incasarile (intr-un sens lar,
veniturile) din activitatea de cazare si idn prestatii suplimentare.

            In evaluarea eficientei, mai expresivi decat indicatorii absolute sunt

cei relative, in situatia de fata rata profitului si/sau rata rentabilitatii.

            Rata profitului reprezintamarimea relative a profitului (calculate

procentual) in raport de un teren de referinta ce reflecta efortul depus pentru
obtinerea acestuia. In functie de modelul d eexprimare a efortului, in practica
economica se delimiteaza mai multe forme si, respective, modalitati de
calcul pentru rata profitului, si anume:

-         rata economica a profitului, determinate ca raport procentual intre

masa profitului (P) si vaoarea activelor totale-proprii si imprumutate
(AT):

             

            Rpe =P/AT x 100

-         rata comerciala a profitului, calculate ca raport procentual intre masa

profitului (P) si totalul incasarilor (veniturilor), respective cifra de
afaceri.

            Rata comerciala a profitului este considerate forma cea mai elocventa
de exprimare a eficientei activitatii in sectorul tertiar inclusive a turismului,
si, ca atare, cea mai utilizata. Cu toate acestea ea nu reflectain sens riguros
eficienta, intrucat nu asigura o comparatie intre surse si rezultate, fiind un
indicator de tipul effect/effect.

            Rpe = P/CA x 100

-         rata financiara a profitului, rezultat al raportului procentual dintre

masa profitului (P) si activele (capitalurile) proprii (AT/K):

              Rpe = P/AP sau P/K

-         rata rentabilitatii, se determina ca raport procentual intre masa

profituluu si cheltuielile (costurile) de productie si/sau comercializare
a vacantelor (Ch):
        Rr =P/Ch x 100

            Un alt indicator de cuantificare a eficientei in turism este volumul

(nivelul absolut) cheltuielilor si se obtine prin insumarea tuturor eforturilor
(costurilor) necesare activitatii. Aceste cheltuieli se prezinta intr-o structura
diversa si se diferentiaza dupa mai multe criterii.

            Astfel, din punct de vedere al destinatiei sau localizarii, se poate

vorbi de cheltuieli de productie, proprii hotelurilor si restaurantelor si
cheltuieli de distributie – comercializare, specifice intreprinderilor de
transport si agentiilor de voiaj.

            Din punct de vedere al volumului activitatii, se disting cheltuieli

variabile, care se modifica relative proportional cu variatia cifrei de afaceri
(salarii, materii prime alimentare si bauturi, transport aprovizionare si
stocare) si cheltuieli fixe, caracterizate prin stabilitate pe termen scurt
(amortizari, chirii, administratie, unele cheltuilide intretinere).

            De asemenea, cheltuielile se diferentiaza in functie de posibilitatea

repartizarii lor asupra fiecarui produs, prestatie sau activitate, in: cheltuieli
directe si indirecte.

            Nivelul relative al cheltuielilor (costurilor) pune in evidenta

consumul total de resurse (Ch) in raport cu rezultatele economice obtinute,
respectiv incasarile sau cifra de afaceri (CA):

                   Nch = Ch/ CA x 100

            Analizand in ansamblu indicatorii sintecici, rezulta ca eficienta, este

o marime variabila in timp si spatiu, dependenta de multitudinea de factorisi
ca sporirea acesteia sa se poata realize actionand asupra determinantilor sai,
resepctiv:

-         volumul, calitatea si structura productiei turistice,

-         pretule de vanzare a vacantelor si, corespunzator, volumul incasarilor.

-         cheltuieli ( nivel si structura) de productie si comercializare, precum

si asupra unor elemente associate acestora.
            Eficienta turismului poat efi apreciata, asa cum s-a aratat, si prin
intermediul unor indicatori partiali, surprind fie randamentul utilizarii
factorilor de productie, fie rezultatele obtinute intr-un compartiment al
activitatii.

            Din prima categorie fac parte:

-         productivitatea muncii (W), ca expresie a eficientei cheltuirii

resurselor umane; in forma cea mai comuna, aceasta se determina prin
raportarea incasarilor / cifrei de afaceri (CA) la numarul lucratorilor
(L): W = CA / L, dar poate fi luat in calcu si profitul, obtinandu-se
contributia fiecarui lucrator la realizarea acesteia: W = P/L

-         productivitatea / randamentul capitalului (rk), indicator construit pe

aceleasi principii si care reflecta modul de utilizare a resurselor
materiale si financiare (K): rk = CA / K; K in acest caz se poate lua ca
termen de referinta, determinandu-se aportul activelor l acrearea lui.

            In cea de-a doua categorie de indicatori partiali, respectiv cei care se
diferentiaza pe componente ale activitatii, din cadrul acesteia se
individualizeaza, prin continut si modul de calcul, cei referitori la eficienta:

-         transporturilor turistice

-         cazari hoteliere

-         turismul international.

            Alta grupa de indicatori ai eficientei economice sunt indicatorii care

caracterizeaza eficienta factorilor de productie ce participa la desfasurarea
procesului de prestatie. Principalii factori ai cresterii economice sunt:
resursele materiale, umane si financiare.

            Intre indicatorii de referinta ai resurselor se disting:

-         volumul vanzarilor pe m suprafata de desfacere = venituri / suprafata

desfacere, care exprima: volumul vanzarilor pe un  m suprafata de
desfacere – este un indicator de tipul efect / efect si se urmareste
maximizarea vanzarilor pe m suprafata desfacere, atat in cadrul
activitatii de cazare cat si de alimentatie publica.
 -         veniturile obtinute la 1000 lei mijloace fixe = venituri / mijloace fixe*
1000 – care se exprima in functie de valoarea mijloacelor fixe ale
unitatii. Se urmarste maximizarea acestui indicator, prin cresterea
veniturilor fie pe baza unor prestatii de calitate, fie pe baza
modernizarii mijloacelor fixe, a cresterii valorii lor concomitant, a
cresterii veniturilor mai mult decat cresterea valorii mijloacelor fixe.

-         profit net la 1000 lei mijloace fixe = profitul net / mijloace fixe*
1000. Indicatorul de baza al studierii resurselor umane se constituie:

o       Productivitatea muncii = vlumul incasarilor/numarul de

salariati W=V/N. In acest caz, productivitatea muncii exprima
valoarea prestatiei realizata in medie de un salariat

o       Profitul net de salariat – care exprima profitul net obtinut in

medie de un salariat; p=Pn/N

Printre indicatorii de structura ai fortei de munca pot fi evidentiati:

o       Ponderea personalului operativ in numarul total de salariati.;

o       Ponderea personalului de conducere in numarul total de

saalriati.

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA DE ANSAMBLU A HOTELULUI KRISTAL

            Hotelul Kristal are ca obiective de activitate prestarea serviciilor de

turism, cazare, masa, agreement pentru turistii romani si straini, si activitate
de productie in laboratoare proprii.

            2.1. Scurt istoric

            Hotelul Kristal este parte a S.C. PRES COM S.R.L. care a fost
infiintata la data de 15 mai 1991 si este inregistrata in 1999 cu capital privat
de 107.665 lei. Hotelul este incadrat la categoria 4 stele, avand o arhitectura
moderna si ambianta eleganta, el are toate posibilitatile satisfacerii celor mai
rafinate si exigente gusturi, fiind destinatia oamenilor care apreciaza
serviciile de calitate.
            Repartizarea profitului nu se poate realize deoarece complexul
hotelier a fost dat in functiune in 1999, iar amortizarea investitiilor inca nu s-
a realizat.

            Cladirea Hotel Kristal este asezata pe strada: Politehnicii nr. 3,

localitatea Soveja, jud. Vrancea si are destinatie de spatiu pentru: hotel,
restaurant si terasa.

            2.2. Prezentarea zonei de amplasare a Hotelului Kristal

            Situat in parta sud-vestica a Carpatilor Orientali, judetul Vrancea este

legatura dintre cele treipamnturi romanesti: Moldova, Tara Romaneasca si
Transilvania. Prima sa mentionare intr-un document dateaza din 2 iulie
1431, cand este numit Vranchia, care inseamna “pamantul padurilor” sau
“pamantul negru”.

            Resedinta de judet este Municipiul focsan, care este cunoscut ca fiind
prima capitala a Principatelor Unite. Piata Unirii din Focsani este un
ansamblu architectonic de cladiri istorice si civice construite in anii ’70.
Obeliscul Unirii, o lucrare a sculptorului Ion Jalea, este piatra artistica a
Focsanui-ului, oras considerat prima capitala a Principatelor Unite: Moldova
si Tara Romaneasca in data de 24 ianuarie 1859.

            Complexul turistic Kristal este asezat in statiunea Soveja, una din
cele mai cunoscute statiuni balneo-climaterice. Este cunoscuta datorita
traditiilor populare. Aici s-a nascut balada “Miorita”, poemul etnogenezei
poporului roman.

            Obiectivele urmarite de interes deosebit sunt: Focul de la Andreiasul

– emanatie de gaze cu ardere permanenta la suprafata (Andreiasul este o
localitate Montana care este atestata documentar din 8 august 1445),
Cascada Putna si crescatoria de pastravi din satul Tulnici.

            Clientii hotelului: turistii din strainatate reprezinta 40% din totalul
clientelei, iar turistii romanisunt cu precadere din Bucuresti si Constanta –in
marea lor majoritate oameni de afaceri. De asemenea are contracte de
colaborare cu peste 40 de agentii de turism din intreaga tara.

            Promovarea serviciilor se realizeaza prin:

-         reclame in ziar;

 -         reclame in reviste de turism;

-         participarea la targuri si expozitii internationale;

-         prin agentii de turism;

-         prin internet;

-         direct prin turist.

            2.3. Functiile societatii si obiectul de activitate

            O etapa importanta in cadrul procesului de cunoastere a unei

intreprinderi o formeaza definirea obiectului sau de activitate. Aceasta
rezulta din evaluarea atenta a posibilitatilor de combinare a factorilor de
productie ( resursele intreprinderii) astfel incat sa poata fi satisfacuta, in
conditii de eficienta acceptata, cererea potentiala indentificata in cadrul
pietei.

            Denumirea corecta a obiectivului de activitate prezinta importanta,

pe de-o parte, in obtinerea autorizatiei inmasura sa asigure intreprinderii o
mare mobilitate in adaptarea la dinamica pietei, iar pe de alta parte, in
organizarea eficienta a activitatilor.

            Pornind de la firma de turism in cadrul pietei, intreprinderea turistica

apare ca realizand activitati prin care se asigura prestarea serviciilor:
procurarea de resurse (materiale, financiare, umane), vanzarea prestatiilor,
cunoasterea pietei, evidenta contabila, etc.

            Executarea acestor activitati nu este posibila fara desfasurarea unor

activitati specifice conducerii proceselor, cum sunt: previziunea,
organizarea, antrenarea, controlul, etc.

            Grupand activitatile dupa rolul lor in realizarea obiectului de

activitate al intreprinderii de servicii, pot fi identificate:

-         activitati specifice (comerciale, aprovizionare, desafcere, transport, de

cercetare-dezvoltare, de personal, de organizare, marketing si
previziune);
 -         activitati nespecifice (commune) cu ale unor intreprinderi actionand
in alte sectoare economice.

            Indeplinirea obiectului de activitate al firmei de turism, de prestare a

serviciilor specifice, implica realizarea unui numar mare de activitati.
Intelegerea deplina a mecanismului intern de organizare si functionare a
intreprinderii necesita gruparea rational-logica a activitatilor sale. Unei astfel
de cerinte ii raspunde gruparea activitatilor pe functii.

            Construirea functiilor are la baza natura activitatilor desfasurate de

intreprindere, elemente commune acestora. Avand o astfel d epremisa, in
literature de specialitate sunt identificate urmatoarele functii: de cercetare-
dezvoltare, de productie, comerciala, financiar-contabila, de personal, de
marketing. Existenta functiilor are un character obiectiv pentru orice
intreprindere de turism. De aici rezulta ca in analiza diagnostica a eficientei
conducerii unei intreprinderi trebuie pornit de la identificarea gradului in
care aceste functii sunt incluse in activitatea desfasurata de acestea.

            De retinut ca amploarea activitatilor incluse in cadrul fiecarei functii

este diferita de la o intreprindere la alta. De exemplu, in cazul intrprinderii
turistice, functia de cercetare-dezvoltare are o amploare mai scazuta decat
cea dintr-o intreprindere produactoare. In schimb, functia de productie e mai
complexa, fiind exprimata atat d eactivitati clasice (in productia culinara) cat
si de activitati specifice (prestari hoteliere, de agreement).

            2.3.1 Functia de cercetare – dezvoltare

            Un obiectiv permanent al intreprinderii de turism il constituie

perfectionarea continua a produsului care face obiectivul activitatii sale.

            Totalitatea activitatilor prin care intreprinderea realizeaza acest

obiectiv sunt grupate in cadrul functiei de cercetare – dezvoltare. In cadrul
acestei functii intra urmatoarele activitati:

PREVIZIUNEA:

-         permite conducerea intreprinderii in mod stiitific si in conditii de

eficienta ridicata.

-         se realizeaza prin progona, planificare si programare.

PROGNOZA

-         determina evolutia probabila a intreprinderii in perspective, avand

caracater general, orientativ.

PLANIFICAREA:

-         asigura punerea in aplicare a strategiilor si tacticilor alese pentru

atingerea obiectivelor intrepinderii. Planul pune la dispozitia tuturor
componentelor structurale ale intrpinderii, elemente de fundamentare
a propriilor actiuni pe un interval de timp determinat.

PROGRAMAREA:

-         este activitatea prin care intreprinderea detaliaza planurile pe perioade

extreme d escurte (schimb, zi, luna).

            Activitatea de investitii: presupune extinderea bazei tehnico-

materiale, reparare, modernizare, inlocuirea echipamentului necesar
desfasurarii activitatilor, retehnologizarea preoceselor de productie si
prestatie, imbunatatirea dotarilor. In esenta, activitatea de investitii grupeaza
activitati multiple si complexe: fundamentarea tehnico-economica, estimarea
indicatorilor de eficienta, esalonarea in timp a complexului de activitati
operative care presupune realizarea efectiva, receptia, pregatirea conditiilor
materiale, financiare si umane.

            Activitatea de inovatie: se desfasoara in situatia lansari pe piata a

unor noi produse (culinare, de pila) si servicii, de modelare a produselor.

            Activitatea de organizare a productiei si a muncii: prin continutul ei

se realizeaza cercetarea sistematica  modului in care se desfasoara procesele
tehnologice si se asigura perfectionarea continua a acestora.

            Complexitaea conceptului de produs in cadrul firmei de turism

sugereaza functia in activitatea practica, continutul functiei de cercetare –
dezvoltare imbraca o mare varietate de forme de manifestare:

-         diversificarea gamei de prestari cu note specifice in cazul serviciilor

de cazare, masa si agreement;

-         tipologia si dotarea camerelor de cazare;

 -         introducerea in fabricatie a unor produse culinare noi.

            2.3.3 Functia de productie (prestatie)

            Satisfacerea nevoii de servicii are loc prin consumul produselor si

serviciilor oferite de catre intreprinderea de servicii. Producerea sau
prestarea acestora se realizeaza prin desfaurarea unor activitati intr-o
inlantuire directa cu tehnologia specifica fiecarui produ (serviciu).

            In domeniul serviciilor, functia de productie prezinta o serie de

particularitati:

-         activitatile ce el compun sunt de o mare diversitate, cu o tehnologie

specifica fiecarui serviciu care constituie oferta de servicii;

-         multe din activitatile incluse in cadrul functiei sunt effectuate in

prezenta consumatorului si la solicitarea acestuia, in conformitate cu
nevoia individuala;

-         calitatea serviciilor este data si de masura in care intreprinderea este

pregatita sa raspunda, la locul de productie si consum, cererii de
servicii.

            Contradictiile ce apar in situatia neglijarii acestui mod specific de

manifestare a fucntiei de productie in domeniul serviciilor sunt cause ale
calitatii scazute a prestatiilo si deci datorate acestora.

            Activitatea de productie (prestatie) grupeaza acele activitati care au

loc in spatial si timpul care separa procesul de aprovizionare sic el de
vanzare.

            Dintre activitatile cuprinse in functia de productie, fac parte:

            Prestatia propriu-zisa: reuneste personalul de executie, echipamentul

si materialele necesare desfasurarii acesteia. El este net diferentiat pe
categorii de servicii.

            In cadrul serviciilor de cazare intregul personal de prestatie are drept

scop asigurarea cazarii turistilor in cele mai bune conditii. El consta in:
echiparea spatiilor de cazare, asigurarea functionalitatii acestora, prestarea
serviciilor suplimenrtare hoteliere (inchirierea de diverse materiale, oferirea
informatiilor turistice).

            In cadrul serviciilor de masa, procesul este mai complex.

            El cuprinde, pe de o parte, activitatea de productie culinara iar pe de

alta parte, activitatea de servire a consumatorilor.

-         activitatea de productie culinara este similara, in pricipiu, activitatii

de productie industriala, baza constituind-o tehnologia de fabricatie in
care sunt agenti specialisti in arta culinara, echipamentul de preparare
a produselor si o serie de materii prime si materiale specifice prin a
caror transformare se obtin preparatele

-         un rol deosebit de important in desfasurarea procesului de productie il

reprezinta planul mediu si retelele de fabricatie a produselor.

-         Servirea consumatorilor presupune activitati specifice din partea

personalului in functie de forma de servire practicata: clasica (prin
ospatari) sau gheridon.

            Conducerea activitatii de prestatie se delimiteaza de conducerea

celorlalte activitati. Ea se realizeaza in forme specifice avand un sef de
compartiment (director executive, sef de serviciu).

            Activitatile auxiliare: sunt elemente ale procesului de prestatie

propriu-zise. Ele include o serie de servicii de productie desfasurate inainte,
in timpul si dupa incheierea procesului de prestatie.

            Activitatile desfasurate inainte de procesul de prestatie au drept scop

organizarea si pregatirea corespunzatoare a acestuia.

            In cazul serviciilor de cazare sunt desfasurate activitati de pregatire a

camerelor pentru utilizare (curatire a camerelor si holurilor, verificarea
instalatiilor sanitare si electrice, punerea in functiune a echipamentului
electric din dotarea camerei, schimbarea lenjeriei).

            Similar, serviciile de masa, cuprind activitatile de elaborare a

planului meniu, de pregatire a materiilor si materialelor pentru preapararea,
de pregatire a spatiilor de servire a mesei.
            Activitatile desfasurate concomitant prestatiei insotesc si sustin
realizarea acesteia. Astfel, in cadrul serviciilor de cazare sunt desfasurate
activitati prin care se asigura furnizarea apei calde si reci, incalzirea
spatiilor, activitati de receptie, comunicarea prin telefon sau telex, curatenie
a camerelor si a holurilor.

            In cadrul productiei culinare sutn desfasurate actiuni de depozitare,

transport, asigurarea functionarii utilajelor, controlul calitativ si cantitativ al
produselor.

            In cadrul serviciilor consumatorilor – actiunea de debarasare a

meselor, umplerea paharelor.

            Activitatile desfasurate dupa realizarea prestatiilor – sunt mai

restranse si sunt date de legatura pe care o au cu turistii, ulterior prestatiei,
prin cataloage – pliante. De asemenea, in cazul in care turistii au uitat obiect
ein unitate, este importanta restituirea acestora la domiciliul clientului.

            Alte activitati incluse in cadrul functiei de prestatie:

-         depozitarea marfurilor;

-         control ethnic de calitatea produselor culinare;

-         intretinerea si repararea utilajelor.

            2.3.3 Functia comerciala

            Intreprinderea de turism apare in cadrul pietei, p ede o parte in

calitate de cumparto al unor bunuri materiale si servicii necesare realizarii
prestatiilor sale, iar pe de alta parte, in calitate de vanzator al serviciilor
cuprinse in propriul obiect de activitate. Intr-o astfl de postura, intrepinderea
de turism, intretine cu piata relatii specifice, de vanzare-cumparare. Aceste
relatii presupun desfasurarea unor activitati care sunt grupate in cadrul
functiei comerciale.

           

Activitatile firmei comerciale se grupeaza in trei categorii

pricipale, si anume:
 1.     aprovizionarea cu marfuri si servicii: presupune si asigurarea
unor resurse materiale in vederea realizarii prestatiilor de
servicii.  Bunurile de aprovizionat si serviciile utilizate sunt
specifice fiecarei categorii de prestatii:

-         echipament turistic si hotelier (mobilier, aparatura electrica si

electronica);

-         masini si utilaje necesar prestarii serviciilor de masa (masini de gatit,

de pastrare a alimentelor si a bauturilor, mobilier pentru servirea
mesei);

-         materii prime si materiale pentru realizarea produselor culinare;

-         marfuri vandute in cadrul procesului de prestare a serviciilor;

-         echipamente de agreement.

2.     angajarea unor prestatii necesare desfasurarii activitatii turistice

(asigurarea unor sectoare in unitatea de alimentatie publica,
transportul efectuat cu mijloace turistice, efectuarea unor revizii
si reparatii a echipamentului turistic).

3.     desfacerea (vanzarea) prestatiilor:

-         permite recuperarea cheltuielilor efectuate cu prestarea si reluarea pe

aceasta baza, a procesului de productie (prestare);

-         se realizeaza de regula, in mod direct, prin contractul care se

stabileste intre beneficiarul prestatiei si unitatea prestatoare de
servicii;

-         exista si situatii cand prestatiile se realizeaza prin intermediari.

            Servirea clientilor este definitorie prin modul de percepere a

personalului de catre clienti.

            Astfel, prin intermediul functiei comerciale sunt asigurate resursele

materiale necesare procesului de prestatie, sunt vandute prestatiile rezultate
din acest process. In acest timp, desfasurarea eficienta a activitatilor implica
cunoasterea profunda a cerintelor pietei (realizata de functia de marketing),
procurarea resurselor financiare (functia financiar-contabila).

            2.3.4 Functia financiar-contabila

            Resursele banesti ale intreprinderii sunt gestionate prin desfasurarea

unor activitati deosebit de complexe prin intermediul carora sunt efectuate o
serie de operatiuni care exprima relatiile ce iau nastere intre firma de turism,
furnizorii de materii prime, prestatorii unor servicii necesare acesteia,
beneficiarii, precum si cu bancile si organismele financiare ale statului
(bugetul, organizatiile de asigurari, etc).

            Totalitatea acestor operatiuni sunt reunite in grupa activitatilor

financiare.

            Activitatea de conducere a oricarei firme, nu este de conceput fara

reflectarea permanenta a operatiunilor desfasurate in cadrul tuturor
activitatilor sale, in evidentele contabile ale intreprinderii.

1.     Activitati financiare:

-         planificarea financiara asigura elaborarea bugetului de venituri si

cheltuieli, incheierea contractelor cu credite, fundamentarea deciziilor
financiare si economice;

-         decontarea cuprinde activitati privind intocmirea, controlul si

ordonarea documentelor de incasare si plata, evidentierea mijloacelor
banesti, organizarea si controlul decontarilor privind drepturile si
datoriilor banesti ale intreprinderii, repartitia si evidenta avansurilor
spre decontare, debitori, opriri, imprumutati, manipularea cererilor;

-         retribuirea muncii include operatiunile prin care sunt calculate

drepturile cuvenite angajatilor pentru munca prestata, in conformitate
cu prevederile contractuale;

-         operatiuni de casa prin care se asigura gestionarea numerarului si a

altor harti de valoare cerute de activitatea intreprinderii;

-         contractul financiar intern;

-         analizele economice.

 2.     Activitati contabile:

-         inregistrarea fenomenelor economice in documente de evidenta

primara efectuate pe masura desfasurari proceselor de valori materiale
si banesti;

-         inregistrarea fenomenelor in conturi, activitate de mare complexitate,

are drept punt de pornire inregistrarile efectuate in document primare;

-         calculatii, preturi, activitate prin care se asigura stabilirea costurilor

efective ale produselor, se determina preturile antecalculate si
postcalculate si se efectueaza diferite analize economice dintre care se
detaseaza elaborarea bilantului financiar-contabil.

2.3.5      Functia de personal

            Asigurarea resurselor umane necesare intreprinderii de turism

reprezinta o activitate destul de complexa, a carei buna desfasurare
conditioneaza reusita intreprinderii. Totalitatea activitatilor legate de
asigurarea resurselor umane ale intreprindeii de turism sunt grupate in cadrul
acestei functii.

            Intre activitatile care definesc functia de personal se inscriu:

identificarea, dimensionarea, si descrierea surselor d easigurare a
personalului, si aprecierea activitatii desfasurate de acestea, evidentierea
modificarilor survenite in evolutia personalului.

            Apare necesitatea asigurarii unei legaturi intre activitatile desfasurate

in cadrul functiilor intreprinderii si sursele personale. Aceasta presupune
urmarirea obiectivelor:

-         cunoasterea nevoilor de personal, pornind de la cerintele activitatilor

specifice functiilor intreprinderii;

-         identificarea surselor de acoperire a acestora;

-         recrutarea personalului;

-         realizarea unor activitati de ridicare a nivelului de pregatire.

2.3.6      Functia de marketing

            Este o functie noua care presupune activitai de cunoastere a
individului si de adaptare l adinamica acestuia si consta in:

-         investigara mediului economico-social, a cererii, a nevoii, a

comporatmentului consumatorului;

-         formularea obiectivelor de piata, alegerea strategiilor pentru atingerea

acestor obiective si adoptarea celor mai potrivite tactici pentru
indeplinirea strategiilor;

-         elaborarea programelor de marketing, instrumente prin intermediul

carora este pusa in aplicare optica de marketing asupra activitatii
desfasurate de intreprindere.

2.4          Analiza resurselor umane

            Eficienta cu care sunt utilizate resursele umane, materiale si

financiare de care intreprinderea de turism depinde hotarator de volum si de
calitatea resurselor umane. In domeniul serviciilor, lucratorul reprezinta
elementul pricipal, uneori care confera prestatiilorposibilitatea de a creea
efecte utile care sa satisfaca cerintele populatiei. El este acela care creeaza
serviciul, avand rol determinant in realizarea corespunzatoare numeric si sub
raportul si sub raportul pregatirii profesionale intruneste in cel mai inalt grad
o serie de cerinte de comportament impuse de relatiile in care se afla cu
purtatorii cererii (amabilitatea, silicitudinea, promptitudinea, vestimentatia
adecvata). Din acest motiv, formarea, specializarea si perfectionarea
personalului reprezinta problema esentiala a realizarii unor servicii de
calitate de catre intreprindere.

            In cazul intreprinderii turistice, realizarea acestor obiective de

personal sunt serios afectate de acracterul sezonier al activitatii.
Sezonalitatea personalului turistic afecteaza deopotriva, eficienta
economico-sociala a intreprinderii.

            Calitatea serviciilor exprima masura in care satisface cerintele

consumatorului. Calitatea serviciilor este definita de urmatoarele
caracteristici:

-         prestarea cat mai corecta a serviciului prin onorarea promisiunilor si

executarea lui in cele mai bune conditii. Aceasta presupune
corectitudinea intocmirii notelor de plata, tinerea corecta a evidentelor
 de plata, tinerea corecta a evidentelor contabile, prestarea serviciului
la timp.

-         competenta este asigurata prin utilizarea unor cunostinte de

specialitate si a unui personal calificat in prestarea serviciului.

-         amabilitatea personalului este caracterizata prin politete, respect,

consideratie si prietenie;

-         manifestarea unei maxime responsabilitati din partea prestatorilor,

exprimate prin receptivitate si dorinta de a raspunde la solicitarea
consumatorului;

-         accesibilitatea serviciului exprimata prin usurinta contractarii firmei

(locului de parcare, orar de functionare, timp de asteptare) pentru
prestarea serviciului;

-         credibilitatea asigurata de regula, de numele si reputatia firmei,

trasaturi specifice functionarilor si gradul de ocupare intre prestator si
consumator in timpul prestarii serviciului.

-         comunicatiile prin care se asigura informarea consumatorului prin

folosireaunui limbaj adecavat, adaptat diferitilor consumatori.

-         siguranta care presupune lipsa oricarui pericol, risc, indoieli in

privinta prestarii serviciului.

-         Intelegerea nevoilor specifice consumatorului care presupune atat

personalizarea nevoilor cat si personalizarea relatiilor.

-         Elemente tangibile care trebuie sa fie atractive: ambianta intima si

confortabilitatea, personal ingrijit imbracat, dotari cat mai moderne.

            De obicei, consumatorul apreciaza calitatea serviciului comparand

asteptarile sale cu experienta castigata in timpul prestarii acestuia.
Rezultatul, poate fi prezentat astfel:

 
            Asteptarile la precumparare + Procesul prestarii serviciului +
Rezultatul prestarii serviciului = Asteptarile nu au fostsatisfacute calitate
nesatisfacatoare

            Asteptarile au corespuns                   calitate satisfacatoare

            Asteptarile au fost intrecute               calitate ideala

           

            2.4.1 Structura organizatorica

            In cadrul teoriei economice, structura organizatorica este definita

prin ansamblul persoanelor si compartimentelor intreprinderii, modul in care
sunt plasate intr-o configuratie coerenta, precum si ansamblul relatiilor
stabilite intre ele.

            Importanta realizarii structurii organizatorice rezida in faptul ca prin

inrtermediul acesteia are loc distribuirea componentelor de decizie,
personalul, organizarea avand drept obiectiv fixarea si orientarea actiunilor
acesteia.

            In proiectarea structurilor organizatorice rezida faptul ca prin

intermediul acesteia are loc distribuirea componentelor de decizie,
personalul, organizarea avand drept obiectiv fixarea si orientarea actiunilor
acesteia.

            In proiectarea structurilor organizatorice sunt avute in vedere o serie

de elemente prin a caror rezolvare corecta se realizeaza organizarea
intreprinderii. Ele reprezinta componente definitorii ale acesteia, fiind
constituite din: elemente de structura, instrumente de organizare, tipuri de
structuri si eficienta organizarii.

           

            Elemente de structura organizatorica

            Structura organizatorica concretizeaza sarcinile specifice fiecarei

categorii de personal, relatiile pe care aceasta le presupune si schematizarea
raporturilor care se stabilesc intre diferite compartimente ale intreprinderii.
In acest context, elementele care definesc structura organizatorica sunt
constituite din: functiile personalului, compartimente, nivelurile ierarhice si
relatiile organizationale.

            Functiile personalului grupeaza activitatile pe are le are de indeplinit

fiecare indivit, angajat al intreprinderii. Ele sunt de doua feluri: de conducere
si de executie. In cazul hotelului Kristal, din cei 40 de angajati, 4 ocupa
functii de conducere si 36 de executie.

            Compartimentul reprezinta o subdivizare a structurii organizatorice,

constituita prin gruparea unor activitati omogene si complementare. Acestea
sunt divizate pe posturi ocupate cu personal care executa permanent munci
precis determinate.

            Dupa modul in care contribuie la realizarea obiectivelor firmei in

cadrul acestora excutandu-se prestatiile de servicii si activitatile din cadrul
functiilor, compartimentele sunt: operationale si functionale.

            Compartimentele operationale participa direct la realizarea

obiectivelor firmei, in cadrul acestora executandu-se prestatiile de servicii.

            Principalele compartimente operationale ale Hotelului Kristal, sunt:

1.     Compartimentul de receptie

-         activitati de primire a turistilor

-         completarea documentelor

-         comenzi primite pentru rezervare

-         informatii referitoare la serviciile oferite clientilor

-         organizarea desfasurarii activitatilor de baza si suplimentare

-         rezolvarea sezirarilor

2.     Compartimentul de alimentatie publica

-         planificarea productiei culinare

-         pregatirea metariilor prime pentru executie

 -         fabricarea prorpriu-zisa

-         controlul calitativ si cantitativ al produselor prin metode

organoleptice sau analiza fizico-chimica

-         distribuirea preparatelor culinare, intretinerea si repararea utilajelor.

3.     Compartimentul de etaj

-         efectuarea curateniei zilnice

-         curatenia periodica

-         schimbarea lenjeriei

-         prezentarea si decoarea spatiilor de cazare si folosinta comuna

4.     Compartimentul tehnic

-         punerea in stare de functionare a instalatiilor electrice

-         rezolvarea sezizarilor clientilor referitoare ladiferite defectiuni.

            Compartimentele functionale asigura fundamentarea deciziilor si

executa activitatile din cadrul functiilor, altele decat cele operative. Dintre
compartimentele functionale ale Hotelului Kristal amintim:

1.     Compartimentul administrativ gospodaresc ce presupune:

-         controlarea modului de functionare al cladirii, modul d eefectuare a

curateniei;

-         asigurarea ustensilelor si materialelor de curatenie a spatiilor

hoteliere, remarirea securitatii hotelului si a turistilor;

-         pastrarea arhivei;

-         asigurarea documentelor, ustensilelor, recuzitei pentru pastrarea

obiectivelor de valoare ale turistilor;

-         asigurarea conditiilor de munca.

 2.     Compartimentul economico-financiar:

-         planificarea micro-economico-financiara asigura elaborarea bugetului

de venituri si cheltuieli, fundamentarea deciziilor financiare;

-         decontarea cuprinde activitati privind intocmirea, controlul si

ordonarea documentelor de incasare si plata, evidentierea mijloacelor
banesti;

-         retribuirea muncii cuprinde operatiuni prin care sun tcalculate

drepturile cuvenite angajatilor pentru munca prestata;

-         operatiuni de casa prin are se asigura gestionarea numerarului si altor

hartii de valoare cerute de activitate aintreprinderii;

-         controlull financiar intern;

-         analizele economice.

3.     Compartimentul contabilitate:

-         inregistrarea fenomenelor economice in documente de evidenta

primara efectuate pe masura desfasurarii proceselor operative, de catre
gestionarii de valori materiale si banesti;

-         inregistrarea fenomenelor in conturi, activitate de mar complexitate;

-         calculari, preturi, modelari – activitate prin care se asigura stabilirea

costurilor efective ale produselor, se determina preturile, se efectueaza
diferite analize economice pentru elaborarea bilantului financiar
conatbil.

            Marimea unui compartiment este exprimat de numarul posturilor

cuprinse in structura sa. Nivelurile ei sunt pozitiile pe care le au
componentel structurii unele fata de altele. Ele exprima modul de subrdonare
fata de organele de conducere. Un nivel ierarhic este compus din totalitatea
organelor de conducere sau compartimentelor aflate la aceiasi distanta
ierarhica de nivelul superior.

            Un nivel ierarhic se deosebeste esential de alt nivel ierarhic prin

competenta avuta in luarea deciziilor.
            Relatiile organizationale sunt construite din totalitatea contractelor
formale (reglementate prin statut, instructiuni, regulamente) care iau nastere
intre subdiviziunile structurii organizatorice. Dupa continutul lor acestea se
impart in relatii de autoritate, relatii de cooperare si relatii de control.

            Relatiile de autoritate sutn relatii de subordonare si se stabilesc intre

cadrele de conducere si subordonati, intre compartimentele functionale si
operative, si intre conducere si compartimentele functionale sau operative.

            Relatiile de cooperare s estabilesc intre posturi aflate pe acelasi nivel

ierarhic. Relatiile de cooperare se concretizeaza in furnizarea de informatii si
asistenta specialitate de catre alte compartimente.

            Relatiile de control se nasc intre compartimentele specializate si

celelalte compartimente din cadrul intreprinderii.

            Instrumente de organizare

            Structura organizatorica a intreprinderii de turism este exprimata prin

urmatoarele instrumente: organigrama si fisa postului, instrumente a caror
elaborare asigura organizarea structurii.

            Organigrama reprezinta expresia grafica a componentelor de

structura: niveluri ierarhice, compartimentele si organizarea lor interioara,
posturile si descrierea acestora, relatiile organizatorice.

            Posturile existente in cadrul structurii organizatorice al Complexului

Hotelier Kristal sunt reflectate cu ajutorul unui alt instrument, fisa postului.

            Fisa postului reprezinta o descriere detaliata a activitatilor pe care

urmeaza sa le indeplineasca ocupantul postului, a legaturilor din interiorul
compartimentului si  relatiilor cu alte compartimente. Alaturi de aceste
componente, fisa postului mai cuprinde: denumirea postului (studii,
vechime, aptitudini), relatii, sarcinile, limitele de competenta si
responsabilitatile.

            In cadrul intreprinderii coexista doua tipuri de structuri

organizatorice: o structura informala si o structura formala.

            Structura informala coexista cu structura formala avand acracter

neoficial. Ea apare si se dezvolta ca urmare a utilizarii unor modalitati de
realizare a functiei diferite de cea prescrisa a interactiunii indivizilor si a
legaturilor umane din cadrul structurii formale. Structura informala are rol
activator, constructiv sau deopotriva, inhibitor asupra structurii formale.

            Structura formala este cea rezultata in urma proiectarii realizata de

conducere. Ea are caracter oficial, obligatoriu, constituindu-se intr-un
important instrument de conducere a intrepinderii turistice.

            Structura organizatorica a Complexului Hotelier Kristal, este una

ierarhica functionala care cuprinde atat compartimente functionale cat si
operationale in cadrul careia excutantii primesc ordine, sarini, dispozitii si
raspund numaifata de seful ierarhic.

            Intelegerea legaturii dintre obiectul intreprinderii activitatilor

necesare relizarii acestuia, functiile intreprinderii ca elemente definitorii face
posibila proiectarea unei structuri organizatorice eficiente, flexibile si
functionale.

            Eficienta organizarii intreprinderii de turism si servicii

            Structura organizatorica a Hotelului Kristal are urmatoarele

caracteristici care incearca sa intruneasca o organizare eficienta:

-         structura organizatorica corespunde exigentelor clientelei si evolutiei

strategiei intreprinderii;

-         structura organizatorica asigura echilibrul intre autonomia

compartimentelor operative si conducerea centrala;

-         structura organizatorica permite rezolvarea contradictiilor functionale

dintre componentele structurale ale intreprinderii, contradictii care pot
degenera in conflicte;

-         structura organizatorica asigura achilibrul specific intre functiile

intreprinderii.

            Organizarea asigura concordanta dintre structura, angajarea

(simulare) personalului si controlul activitatii acestuia.

            Conducerea unitatii are in vedere urmatoarele:

 -         asigurarea unui sistem de sal;arizare puternic motivat;

-         prevederea unor responsabilitati descentralizate;

-         asigurarea unui sistem riguros de urmarire a modului de indeplinire a

responsabilitatilor.

-         Acordarea recompenselor (sanctiunilor) pe baza unor rezultat

masurabile prin realizarea unui sistem de masura obiectiv acceptat.

            2.4.2 Utilizarea fortei de munca si indicatorii de exprimare

            Analiza eficientei utilizarii resurselor umane se realizeaza cu ajutorul

urmatorilor indicatori: productivitatea muncii si profitul pe un salariat.

            Productivitatea muncii este o categorie complexa si dinamica si

reprezinta insusirea muncii de e creea o anumita cantitate de valori
intrebuintate intr-o unitate de timp reflectand in ultima instanta, eficienta cu
care este cheltuita o cantitate de munc. Ea poate fi determinata in unitati
fizice (naturale, natural-conventionale) in unitati de munca si valorice.

            In cazult utilizarii indicatorilor valorici, productivitatea muncii poate

fi determinata pe baza valorii productiei muncii, la nivelul unui salariat.

            Productivitatea muncii anuala pe un salaria se exprima cu ajutorul

relatiei: Wa = Q/Ns

            In care: Q reprezinta valoarea prestatiei, volumul incasarilor;

                        Ns reprezinta numarul de salariati.

            Analiza eficientei utilizarii resurselor umane pe baza productivitatii

muncii are drept scop:

1.     analiza situatiei generale a productivitatii muncii;

2.     analiza volumului productiei ca efect al utilizarii resurselor

umane (inclusiv a cresterii productivitatii muncii) consecintele
economice ale modificarii productivitatii muncii asupra
indicatorilor economico-finaciari.
 3.     productivitatea muncii astfel calculata exprima valoarea
prestatiei realizata in medie de un salariat.

            Din tabelul urmator rezulta evolutia productivitatii muncii pe cei doi
ani in care s-a efectuat analiza activitatii.

            Evolutia indicatorului productivitatea muncii la Complexul Hotelier

Kristal in perioada 2004-2005:

Evolutia incasarilor in perioada 2004-2005

Table. Nr1

Indicatori Perioada 2004 2005

Volumul incasarilor 10.668,926 16.442,392

Numarulu total de salariati 40 40
Productiivtatea muncii Val. 266,723 411,059
Incasarilor/ nr de salariati
Indici cu baza fixa 100 154,2
Wi/W 2000x100(%)
Indici cu baza in lant 100 154,2
Wi + 1/W x 100(%)

            Acest indicator evalueaza eficienta activitatii personalului operativ si

se calculeaza ca raport intre volumul incasarilor si numarul personalului
operativ, ramas constant: 36 de salariati de-a lungul perioadei analizate:

              

ANI INDICATORI 2004 2005

Volumul incasarilor 10.668,926 16.442,392
Nr. de salariati operativi 36 36
Productivitatea muncii Sal. 296,3590 456,733
Operativi = vol
incas/nr.sal.operati
Indici cu baza fixa 100 153,91
Wi/W2000*100
Indici cu baza in lant 100 153,91
Wi+1/Wi*100
               Indicatorul productivitatii muncii a crescut, in conditiile mentinerii
constante a numatului de salariati, pe baza cresterii volumului incsarilor la
Hotel Kristal.

            In anul 2005 productivitatea muncii a crescut cu 54,2% fata de anul

2004, iar valoarea ce exprima valoarea incasarilor a crescut cu 54,11% in
anul 2004 fata de anul 2003.

            In conditiile in care numarul de salariati este constant se constata o

crestere a profitului net pe salariat ceea ce denota o crestere a eficientei
activitatii firmei. Aceasta crestere este determinata de cresterea
productivitatii muncii, respectiv a volumului incasarilor pentru un numar de
salariati constant, de imbunatairea calitatii prestatiilor, a maririi gradului de
valorificare a serviciilor oferit ede catre clienti si de crsterea profitului.

            Eficienta economica are caracter complex si impune, p elanga

compararea cantitativa a efectelor cu resursele consumate si o abordare
calitativa, din punct de vedere al structurii resurselor.

               Printre indicatorii de structura ai fortei de munca pot fi evidentiati:

1.      ponderea muncitorilor in numarul total de salariati ai unei

societati comerciale, indicatori care se calculeaza cu ajutorul
urmatoarei relatii: P1 = 100xNp.o/N

            In care: Np.o=numarul personalului operativ;

                        N = numarul total de salariati.

            Acest indicator a ramas constant de-a lungul celor 2 ani de evaluare a
activitatii, ac urmare a mentinerii aceluiasi personal operativ si al aceluiasi
numar de salariati, si anume: P1 = 100x36/40 = 90%

2.      ponderea personalului din concurs si administrarea societatii in

numarul total de angajati, s ecalculeaza cu formula: P2 =
100xNc.a./N

            In care: Nc.a. = numarul de saalriati din conducere si administratie;

                        N = numarul de salariati.

            Acest indicator stabileste care este gradul de dotare al unitatii cu
personal in masura sa ia decizii: P2=100x4/40=10%, indicator raams
constant de-a lungul perioadei analizata.

2.4.3      Factorul uman si eficienta economica

            Pentru activitatea economica si implicit, pentru activitatea firmei de

turism, OMUL constituie factorul creator, activ si coordonator. De aceea,
intreprinderea de turism poate fi asemenea unui sistem constituit din doua
componente de baza: latura umana si latura tehnica.

            Daca din punct de vedere tehnic,a determina eficienta economica a

unei firme este mai usor de facut, abordarea dinspre latura umana comporta
anumit edificultati generate de multitudinea intereselor ce impulsioneaza
membrii colectivitatii.

            Tranzitia spre economia de piata ce determina exigente noi in

legatura cu modul de desfasurare a unei vieti economice in care sa fie
garantata initiativa individuala, fara o ingradire a acestuia, a ideilor sale,
libera comunicare si exprimare a gandurilor si a informatiilor, libertatea de
actiune, avandu-se in vedere ca numai in aceste conditii se pot manifesta
initiativele si aptitudinile individuale.

            Cu cat se impune mai mult la nivelul firmei abordarea umana, cu atat
s ear ein vedere ca tranzitia afecteaza nu numai relatiile cu obiectele, ci, in
primul rand, relatiile cu oamenii, interesele lor personale sau de grup si acre
pot provoca reactii ce greu pot fi stapanite.

            Actiunile pentru cresterea eficientei economice aproprie oamenii,

asigura factorului uman posibilitatea de a se realiza profesional si material in
acest proces, reprezentand o angajare economica si sociala, o preocupare
permanenta de a obtine rezulatte mai bune si mai multe cu eforturi mai
putine.

            Salariatii firmei trebuie sa-si insuseasca obiectivele acesteia, sa

stabileasca modalitatea de realizare a lor, asumarea responsabilitatii pentru
realizarea la timp si la nivel calitativ si cantitativ al serviciilor, a obligatiilor
de participare la procesele economice din cadrul firmei.

            Pentru promovarea personalului unitatii, conducerea Hotelului

Kristal doreste:
 -         sa asigure un climat care sa dea fiecarui saalriat posibilitatea de a se
exprima;

-         folosirea resurselor umane la capacitate maxima;

-         incurajeaza lucrul in echipa si spiritul de concurenta.

            Utilizand corect instrumentele de stimulare de grup, aprecierii,

cointeresarii, are loc sudarea puternica a colectivului, de la managerul
superior la muncitorul necalificat, la dezvoltarea personalitatii acestuia,
antrenand persoana si grupul la cresterea productivitatii muncii.

            Conducerea Hotelului Kristal porneste de la ideea ca succesul unei

companii depinde de administrarea atenta a resurselor umane, de abilitatea
managerului de a-si mentine angajatii, pe masura in care este creata o echipa
alaturi de care sa se promoveze strategia companiei.

            In alta ordine de idei, un rol deosebit de important in cresterea

eficientei il are sistemul de comunicatii prin intermediul si cu ajutorul caruia
managerii de la toate nivelurile, intregul personal, dezbat probleme majore si
curente ale societatii. S-a afirmat chiar, ca de nivelul comunicatiilor depinde:
nivelul eficientei obtinute, gradul de indiferenta sau dimotriva, de angajare a
personalului fata de obiectivele urmarite si strategiile adoptate.

               Scopul crearii unui sistem de comunicatii eficiente este de a asigura

conditiile necesare integrarii si colaborarii salariatilor pe toate nivelurile.
Managerii comunica obiectivele firmei, insotite de informatii si instructiuni
in legatura cu costurile, problemele de calitate, economicitate. Salariatii sunt
interesati de preocuparile conducerii pentru dezvoltarea si modenizarea
firmei, consecintele umane ale procesului respectiv. In acelasi timp,
conducerea trebuie sa faca schimb de informatii in legatura cu problemele
tehnice, economice si sociale ivite, creand un cadru de colaboarare
reciproca.

            Conducerea stabileste un contact permanent cu subordonatii,

comunicand tot ceea ce este necesar pentru ca acstia s aactioneze corect in
activitatea pe acre o desfasoara. In egala masura, managerii cunosc foarte
exact ceea ce executantii stiu efectiv depre problema respectiva, ce trebuie
sa faca, ce pot si ce nu pot sa realizeze.
            Se pune problema cunoasterii reciproce, a confruntarii, a realizarii
unui proces in unele probleme care pot fi abordate din diferite puncte de
veder.

            Principii ale organizarii si conducerii intreprnderii de turism in

conditii de eficienta:

PRINCIPII CARACTERISTICI OBSERVATII

ECUATIA Intelegerea de catre consumator a calitatii Deciziile referitoare la eficienta
PROFITULUI serviciului genereaza profit. exeterna (satisfactia
consumatorului) si eficienta
interna (productivitatea muncii) sa
fie perfect corelate.
AUTORITATEA Deciziile sa fie descentralizate catre zonaDeciziile de importanta strategica
DECIZIONALA de interactiune la consumator - prestator pentru firma se iau la nivelul
superior.
STRUCTURA Firma sa fie organizata si astfel structurata Presupune eliminarea verigilor
ORGANIZATORICA incat sa asigure mobilizarea resurselor organizatorice inutile.
pentru realizarea activitatilor personalului
din linia de contact cu consumatorii.
CONTROLUL Conducerea sa-si concentreze atentia spreSe apreciaza ca fiind necesara
incurajarea si sustinerea personalului. existenta unor reglementari in
privinta activitatii personalului.
ACTIVITATII

FIRMEI
EVALUAREA Satisfacerea consumatorului fata deIn masura in care este posibil, este
serviciile firmei sa fie in centrul atentieiindicat a se evalua productivitatea
evaluarii activitatii. muncii si eficienta interna.
ACTIVITATII

PERSONALULUI
SISTEMUL DE Sa aiba la baza prestarea unui serviciu deSa fie luate in considerare toate
RECOMPENSARE calitate superioara. componentele calitatii unui
serviciu.

            Receptive la noile principii al econducerii firmei de servicii,

conducerea Hotelului Kristal are in vedere urmatoarele aspecte importante:

-         organizarea firmei prin consituirea unei structuri organizatorice

adecvate care sa ia in considerare atat consecintele mediului intern,
cat si cele ale mediului extern;

-         proiectarea unor sisteme informationale de marketing, in concordanta

cu structura;

-         modificarea sistemului decizional;

 -         accepatrea si punerea in aplicare a unui sistem de marketing.

            De asemenea, in desfasurarea activitatii sale, conducerea porneste de

la premisa ca firma este un sistem dinamic aflat intr-un mediu dinamic.
Deoarece dorintele consumatorului se schimba in timp, serviciile oferite
trebuie sa se modifice corespunzator.

            In aceste conditii, atentia firmei este indreptata catre beneficiul total
pe care il ofera serviciul consumatorului si transformarea consumatorului in
client, adica anticiparea unor relatii pe termen lung, precum si catre
perceperea calitatii totale a relatiei clientului cu personalul firmei si in ultima
instanta, cu insasi firma.

CAPITOLUL 3

ANALIZA OFERTEI SI CERERII TURISTICE

            Prestarea serviciilor necesita in primul rand utilizarea de catre
intreprindere a unor bunuri (de echipament, materii prime si materiale) care
in combinatie cu resursele umane si financiare asigura satisfacerea nevoilor
societatii. Totalitatea acestor bunuri formeaza resursele materiale (capitalul
real) componenta esentiala a capitalului social.

3.1   Baza tehnico-materiala

            Cladirea firmei intra in „consum” prin utilizarea de catre turisti si

ocupa un loc prioritar in cadrul bazei tehnico-materiale, reprezentand
elemente constitutive ale ofertei. Aceasta ocupa suprafata de 14000mp.

            Hotelul are in componenta urmatoarele dotari:

-         centrala telefonica;

-         retea de televiziune prin cablu;

-         camere frigorifice

-         garderopa de schi

-         sala de conferinta dotata cu retroproiector

 -         flipchart

-         video

-         loc de joaca pentru copii

-         magazin cu materiale sportive

-         telefon international

-         televizor color

-         posibilitatea de conectare la internet in fiecare camera

-         cabine de dus cu hidromasaj

-         minibar

-         sauna, masaj, sala de fitness

-         cafe internet

-         bar de zi

-         room service

            Cladirea propriu-zisa are capacitatea de cazare de 80 de locuri.

            Bunurile de echpament sutn alcatuite in cazul hotelului din:

-         mobilier

-         utilaje, instalatii, masini

-         echipamente complexe pentru camere

-         instrumente necesare desfasurarii in conditii bune a prestatiilor

-         3 scari de acces

-         calculatoare pentru gestiumuea hotelului si pentru clientii hotelului.

            In cadrul bazei tehnico-materiale un loc deosebit ocupa si activitatea
de alimentatie public, asigurata de urmatoarele spatii:

Suprafata mp Numar de locuri

1 restaurant 300 50
1 terasa 175 34
1 bar de zi 350 125
TOTAL 825 209

            Mijloacele fixe au fost evaluate in 2005 cu valoarea de 1.514,624,

finantandu-se:

-         in baza profitului obtinut

-         prin amortizarea mijloacelor fixe.

Indicatori 2004 2005

Mijloace fixe 1.059,686 1.514,624
Indici cu baza fixa 100 143
Indici cu baza in lant 100 143

Valoarea mijloacelor a inregistrat o crstere in anul 2005 de 43% fata de anul

2004.

3.2   Analiza cererii turistice

            Cererea turistica este pusa in valoare printr-o serie de indicatori

sintetici prin care se caracterizeaza evolutia in dinamica si structura a
acesteia cum sunt:
 -         numarul de turisti sositi si cazati;

-         numarul de inoptari turisti;

-         durata medie a sejurului.

            Situatia inregistrata de acesti indicatori la Hotel Kristal din cadrul

S.C. PRESCOM S.R.L. este analizata in tabelele urmatoare.

            Evolutia numarului de turisti pe total si in structura la Hotel Kristal

in perioada 2004-2005

Nr.crt. Indiactori 2004 % 2005 % 2004/2005

1 Total turisti22.490 100 27.340 100 121.78
din care:
2 Romani 14.300 64 16.423 60 114.84
3 Straini 8.150 46 10.917 40 133.95

            Evolutia numarului de innoptari pe total si structura la Hotel Kristal

in perioada 2004-2005:

Nr.cr Indicatori 2004 % 2005 % 2004/2005

t
1 Total inoptari31.043 100 42.124 100 135,69
din care:
2 Romani 12.917 42 14.602 34 113,04
3 Straini 18.126 58 27.523 66 151,84

            In perioada 2004 – 2005 s-a inregistrat o crestere in anul 2005 fata de
anul 2004 de 11.082 din care straini 9.397.

            Evolutia duratei medii a sejurului in perioada 2004-2005:

Indicatori 2004 2005 2004/2005

Nr total de turisti 22.450 27.340 121,78
Nr total de inoptari 31.043 42.125 135,69
Durata medie a sejurului 1.38 1,58 1,11

CAPITOLUL 4
 ANALIZA RESURSELOR FINANCIARE ALE
INTREPRINDERII
            Resursa financiara reprezinta veriga primara. De baza, a intregului
sistem financiar. Viata economico-financiara a unei intreprinderi nu poate fi
concepute in afara mediului in care functioneaza si evolueaza.

            In plan supra structural, finantele intreprinderii s eprezinta ca o

ramura a stiintei financiare, care analizeaza mecanismele si metodele de
procurare si gestionare a resurselor financiare, izvoarele si destinatiile
acestor resurse, in vederea satisfacerii diferitelor nevoi si obtinerea unor
profituri cat mai mari.

            Analiza economico-financiara a intreprinderii de turism are la baza

studierea veniturilor si a cheltuielilor sale care apar ca elemente
fundamentale ale determinarii eficientei economice a activitatii.

4.1   Veniturile si cheltuielile unitatii de turism

            Pentru desfasurarea activitatii, intreprinderea face o serie de

cheltuieli, obtinand anumite produse, a caror comercializare genereaza
incasari sau venituri. Majoritatea acestor venituri provin din activitatea de
baza, dupa cum cele mai importante cheltuieli se refera la aceasta activitate.

            Orice firma, pentru a supravietui si a se dezvolta in conditii de

concurenta, trebuie sa desfasoare o activitate care sa se soldeze cu rezultate
financiare favorabile cat mai mari, aceasta constituind diferenta dintre
venituri (mai mari) si cheltuieli (mai mici).

            Veniturile si cheltuielile firmei sunt reflectate prin situatia

veniturilor, cheltuielilor si a rezultatelor. Pe langa aceasta situatie, l abaza
determinarii principalilor indicatori financiari de analiza, mai sta si bilantul
contabil.

            Indicatorii financiari constituie elemente de analiza ce asigura o mai

buna intelegere a rezultatelor pozitiei financiare a firmei, precum si modul in
care patrimoniul a fost folosit.

            Indicatorii financiari sunt importanti deoarece:

1.     permit managerilor sa evalueze:

 -         pozitia financiara a firmei si rezultatele activitatii sale;

-         viitoarele oportunitati sau probleme;

-         modul de utilizare a activelor.

2.     permit managerilor sa analizeze activitatea firmei si sa o compare

cu cea a concurentei.

3.     permit actionarilor, investitorilor, creditorilor, bancilor si altor

investitii finantatoare sa verifice modul in care firma isi
gestioneaza resursele de care dispune.

            4.1.1 Analiza veniturilor intreprinderii de turism

            Veniturile firmei, dupa sursele de formare, pot fi grupate in:

1.     dupa cerintele inregistrarii contabile, veniturile pot fi:

-         pe clase

-         pe grupe.

            Clasificarea pe clase se face in functie de domeniul de activitate din

care provin veniturile: venituri din alimentatia publica, financiare si
exceptionale.

            Clasificarea pe grupe se face dupa natura veniturilor pe acelasi

domeniu de activitate si dupa elementele de venituri din cadrul fiecarei
grupe.

2.     dupa modul de concretizare avem urmatoarele tipuri:

-         concretizarea in mod direct in corespondenta cu elementele

patrimoniale banesti;

-         concretizate indirect, pe baza decontarilor.

3.     dupa perioada de timp in care sunt obtinute:

-         venituri obtinute in avans;

 -         venituri curente;

-         venituri de realizat.

            Din punct de vedere al obtinerii si folosirii veniturilor, aceasta in

mod ideal trebuie sa acopere toate tipurile de cheltuieli al agentului
economic si sa asigure obtinerea unui profit de ep urma carui asa se asigure
finantarea investitiilor

            Insa in realitate veniturile nu pot acoperi permanent cheltuielile

agentilor economici, astfel incat acestia sunt nevoiti sa apeleze la diverse
credite mai mult sau mai putin favorabile, in functie de conjunctura pietei
financiare.

            Evolutia veniturilor in dinamica si structura in perioada 2004-2005

Nr.cr Indicatori 2004 % 2005 % 2004/2005

t
1 Venit total 10.668,926 100 16.442,392 100 154,11
2 Venit din4.569,872 42,83 4.987,561 30,33 109,14
al.ob/cazare
3 Venit 5.089,572 47,70 7.589,245 46,16 149,11
financiar
4 Venit 1.009,493 9,47 3.865,584 23,51 382,92
exceptional

4.1.2 Analiza cheltuielilor intreprinderii de turism

            Cheltuielile unitatiide turism au un caracter complex, determinat de

structura eterogena a activitatilor componente, care difera in ceea ce priveste
efectul dorit. Diversitatea cheltuielilor pe care le reflecta activitatea de
turism impune gruparea lor dupa anumite criterii, fiecare asigurand o
investigare subordonata unui anumit obiectiv practic.

            Criteriile cunoscute in teorie si in practica economica privind

gruparea cheltuielilor opereaza si in turism, evident, completate cu elemente
specifice.

            Cheltuielile reprezinta consumurile de elemente participative

necesare pentru care s-au efectuat sau urmeaza a se efectua plati.
            Cheltuielile sunt clasificate dupa mai multe criterii:

1.     Dupa cerintele contabilitatii clasificarea se face pe clase si grupe de

cheltuieli:

a.      clase de cheltuieli pe domenii de activitate

-         cheltuieli de alimentatie publica;

-         cheltuieli financiare;

-         cheltuieli exceptionale;

-         cheltuieli cu impozit pe profit.

b.     grupele de cheltuieli apar in cadrul claselor enumerate mai sus. Ele
sunt grupe de cheltuieli care corespund cu clasa de cheltuieli,
realizand in acest mod o combinare intre activitati si consumurile de
elemente patrimoniale.

c.     O a treia categorie de cheltuieli o constituie elementele de cheltuieli

care pot fi:

-         cheltuieli simple;

-         cheltuieli complexe.

2.     Dupa perioada de calculatie, cheltuielile se impart in:

-         cheltuieli curente;

-         cheltuieli efectuate in avans.

3.     Dupa modul de concretizare a cheltuielilor avem:

a.      cheltuieli concrtizate in mod direct, situatie care apare in cazul

veniturilor materiale consumabile si al disponibilitatilor banesti
utilizate.

b.     cheltuieli care concretizeaza in mod direct, prin intermediere, ca in

cazul serviciilor, lucrarilor, salariilor, impozitelor, amortizarilor si
provizioanele.
 4.     Dupa natura activitatii generatoare de cheltuieli, impartirea lor se face
in:

a.      cheltuieli aferente prestatiilor de cazare;

b.     cheltuieli aferente alimentatiei publice;

c.     cheltuieli cu salariile;

d.     cheltuieli cu amortizarea mijloacelo rfixe;

e.      cheltuieli cu servicii suplimentare.

            Costurile activitatii desfasurate conditioneaza marimea beneficiului

realizat intr-o perioada indelungata data. Ele reflecta marimea consumurilor
de munca vie si materializata, nivelul productivitatii muncii, gradul de
utilizare a bazei tehnico-materiale, eficienta activitatii de conducere.

            Reducerea acestora reprezinta una din caile esentiale ale cresterii
eficientei economice. Aplicarea acesteia necesiata gruparea costurilor in
functie de modificarea lor in raport cu volumul incasarilor. Potrivit acestui
criteriu, costurile sunt clasate in doua grupe:

-         constante;

-         variabile.

            Costurile constante sunt generate de necesitatea mentinerii ofertei in

stare de functionare, indiferent de manifestarea cererii si de volumul acesteia
(cheltuieli cu apa, gunoiul, canal, energia electrica).

            Costurile variabile isi modifica volumul in concordanta cu evolutia

activitatii, nivelul incasarilor, iar in turism si de cheltuiala medie pe zi-turist.

            Costurile intreprinderii s egrupeaza si dupa continutul lor economic.

Potrivit acestui criteriu, cheltuielile sunt grupate astfel:

-         salarii si contributii ale salariatilor platite catre stat;

-         amortizarea mijloacelor fixe;

-         cheltuieli cu transportul;

 -         depozitarea;

-         cheltuieli cu publicitatea.

           

            Evolutia cheltuielilor unitatii de turismin perioada 2004/2005

Indicatori 2004 % 2005 % 2004/2005

Cheltuieli 10.317,671 100 16,400,156 100 158
Totale
Ch. alim. 4.093,352 34,67 7.528,954 45,90 183,93
pub/cazare
Cheltuieli 2.458,795 23,84 4.286,423 26,13 174,33
exceptionale
Cheltuieli 3.765,524 36,49 4.584,779 27,75 121,75
frinanciare

            4.1.3 Analiza profitului

            Profitul, la nivelul unei societati comerciale, se determina ca

diferenta intre suma veniturilor si suma cheltuielilor facute in activitatetea
economica. Cele doua elemente, veniturile si cheltuielile definesc starea de
profitabilitate ca fiind expresia comportamentului rational, de maximizare a
rezultatelor in conditiile folosirii unor resurse economice limitate.

            Prin scaderea din venituri a cheltuielilor se obtine profitul brut sau
impozabil.

            Asupra acestuia se aplica impozitul pe profit sub forma unei cote
procentuale reglementata prin lege, obtinandu-se astfel profitul net. Profitul
net defineste destinatiile prevazute in statutul de functionare al societatii.

            Profitul comercial este in mare parte forma proprie de valorificare a

factorilor de productie din societate.

            Anumite conditii conjuncturale de piata favorizeaza ca o societate

comerciala sa detina o cota parte in actiuni din capitalul social al unei
societati comerciale si sa obtina profit in urma acordarii de dividente. Este
important de retinut ca diverse masuri de politica economica ale statului pot
influenta marimea profitului. Acest fapt da nastere la aparitia unei categorii a
profitului in mai multe tipuri de profit:

1.     profit castigat prin initiativa fiecarui intreprinzator;

2.     profit primit in urma cunei conjuncturi favorabile;

3.     profit admis, potrivit unor reglementari economice.

            Profitul are in general urmatoarea destinatie:

-         asigurarea autofinantarii dezvoltarii econoimice;

-         cointeresarea salariatilor in rezultatele lor;

-         trezirea interesului public pentru cumpararea de actiuni, ceea ce duce

la cresterea capitalului social.

            Veniueilw totael au inregistrat in anul 2004 valoarea de 10.668,926

mii lei iar in anul 2005 valoarea de 16.442,392 mii, ceea ce insemana ca a
avut o crestere in anul 2005 de 54,11 %.

4.2   Rentabilitatea

            Obiectivul principal al gestiunii financiare consta in obtinerea unor

rentabilitati indestulatoare.

            In cadrul fiecarei firme se stabileste masa profitului, cu mentiunea,

insa, ca aceasta nu este suficienta pentru aprecierea gradului de eficienta,
probabilitatea sau rentabilitatea activitatii.

            In asemenea conditii, este necesara determinarea ratei profitului sau

rentabilitatii, deoarece aceasta ofera informatii firmelor cu privire l amersul
activitatii, afacerilor. Rata rentabilitatii permite firmelor sa faca analize si sa
stabileasca strategii prin care sa se urmareasca maximizarea profitului.

            Rentabilitatea poate fi definita ca o capacitate a intreprinderii de a

produce un surlus peste nivelul cheltuielilor.

            Rentabilitatea se masoara cu ajutorul beneficiului in suma absoluta si

a ratei acesteia. Rata rentabilitatii este o marime relativa, ce se exprima de
obicei in procente.
            La temelia ueni firme sta eprformanta industriala (rentabilitatea),
care trebuie asigurata prin toate mijloacele.

            Rentabilitatea este o notiune destul de generala, care masoara

raportul dintre rezultate si mijloace. Optimizarea mijloacelor este pusa in
relatie directa cu obiectivu intreprinderii. Un anumit nivel de rentabilitate
este necesar pentru mentinerea si cresterea potentialului economic al firmei,
cointeresarea actionarilor sau asociatilor, angajatilor.

            O activitate este rentabila dadca raportul venituri/cheltuieli este mai

mare dcat 1; acest raport este egal cu 1, sau ceea ce este tot una, daca
diferenta dintre numarator si numitor este 0, activitatea nu va produce
beneficii dar nici pierderi. O activitate va da nastere l apierderi daca
cheltuielile sunt mai mari decat veniturile.

            Rentabilitate intampina numeroase obstacole tehnice, economice si

organizatorice. Orientabilitatea insuficienta pun ein pericol existenta
capitalului si a sovabilitatii firmei. Calcularea ratelor de rentabilitate scoate
in evidenta caracteristicile economice si financiare ale firmelor, pemitand
compararea performantelor industriale si comerciale.

            Calcularea rentabilitatii s eface sub doua forme principale de

constrageri si anume:

-         intreprinderea trebuie sa gaseasca resurse de finantare a investitiilor

in active fixe si circulante si sa urmeze o politica de finantare si o
structura financiara corespunzatoare;

-         intreprinderea trebuie sa limiteze riscul de lichidiatte spre a nu fi pusa

in situatia de incetare a platilor.

            Retntabilitaomerciala (Rc) este legata de politica de preturi si vanzari

si de marja bruta ce se adauga la pretul de cost al marfurilor vandute,
putandu-se calcula astfel: Rc = Ebe/Ca x 100

            In care: Ebe – excedentul brut al exploatarii si Ca – cifra de afaceri.

            Aceasta rata este independenta de structura financiara, amortizare si

de incidenta impozitului pe profit.
            Rentabilitatea se poate stabili si prin raportul dintre rezultatul net pe
de o parte, si cifra de afaceri, pe de alta parte

Rc2004 =3512554/99768941 x 100 = 3,52%

Rc2005 =422355/153635780 x 100 = 0,27

            Rentabilitatea economica este o problema fundamentala, masurand

eficienta activitatii economice. Pentru obtinerea cifrei de afaceri,
intreprinderea mobilizeaza un anumit activ economic, din care se degaja un
excedent de exploatare, cu mentiunea ca din aceasta confruntare rezulta
rentabilitatea economica. Astfel, raportul general care reflecta rentabilitatea
economica (Re) poate fi redat astfel:

Re - excedent de exploatare/active economice x 100

Re2004brut = 3512554/35322898 x 100 = 9,94%

Re2004net = 2104570/35322898 x 100 = 5,95%

Re2005brut = 422355/50487493 x 100 = 0,83%

Re2005net = 182668/50487493 x 100 = 0,36%

            Rata financiara (Rf) oglineste scopul final al actionarilor de a fi

renumerati cu o parte cat mai subtantiala din profit. Evaluarea acesteia se
face in functie de beneficiul sau rezultatul net (Rn) si capitalurile proprii
(Cp), astfel:

Rf=Rn/Cp x 100

Rf2004 = 2104570/5968194 x 100 = 35,26%

Rf2005 = 18668/4046292 x 100 = 4,51%

            4.2.1 Evaluarea eficientei activitatii pe baza indicatorului – rata

rentabilitatii

            Rata rentabilitatii calculata ca raport intre profitul net si incasarile

totale exprima partea din incasarile totale acre reprezinta profitul net sau
profitul la 1000 lei incasari:
            Rp = (profitnet/incasari totale) x 100, si acracterizeaza eficienta
intregii rentabilitati.

            Evolutia indicatorului „rata rentabilitatii comerciale” in periada

2994-2005:

Indicatori 2004 2005

Profit brut 3512,554 422,355
Incasari totale 10.668,926 16.442,392
Rata rentabilitatii com. 3,29 0,25

            Se constata ca rata renatbilitatii a scazut de-a lungul perioadei

analizate de la 3,29 la 0,25.

4.3   Evaluarea principalilor indiactori economico-financiari

            Indicatorii financiari constituie instrumente de analiza ce asigura o

mai buna intelegere a rezultatelor financiare ale unei firme, precum si a
modului in care patrimoniul acestuia a fost folosit.

            Ei sunt calculati ca raport intre diferite posturi cuprinse in bilantul

contabil si in situatia veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor.

            Cei mai importanti indicatori financiari sunt:

-         cheltuieli la 100 lei venituri;

-         indicatori de profitabiliatte.

            Indiactorul cheltuieli la 100 lei venituri se calculeaza ca raport intre

cheltuieli si venituri si expima cheltuielile care se fac pentru a obtine 1000
lei venituri: Ca = 1000 x (cheltuieli totale/venituri totale) = 1000 (ch/v)

            Este indicator de tipul efort/efect si se urmareste minimizarea lui,

adica obtinerea unor venituri cu minim de efort (cheltuieli fara a afecta
calitatea serviciilor oferite).

Indicatori 2004 2005 2004/2005

Cheltuieli totale 10.317,671 16.400,156 159
Venituri totale 10.668,926 16.442,392 154,2
Ch. la 1 leu venit 96,708 99,743 103,2
            Indicatorii de profitabilitate sunt calculati cu scopul de a stii care sunt
posibilitatile de edsfasurare a activitatii de turism.

            Gradul de utilizare a fastorilor de productie este un alt indicator

important ce se identifica in general cu productivitatea factorilor de
productie si exprima nivelul incasarilor pe unitatea de factor (I) de productie
constanta.

            Considerand munca cel mai important factor de productie vom avea:

                   W = venitul net/nr. de salariati

Indicatori 2004 2005

Venit net 10.605,789 16.436,912
Numar personal 40 40
W 265,144 410,922

           

CAPITOLUL V

MASURI SI DIRECTII DE SPORIRE A EFICIENTEI

ACTIVITATII ECONOMICE LA HOTEL KRISTAL
            Ca orice componenta a sistemului socio-economic global, turismului,
pentru a functiona si a-si indeplini misiunea, este consumator de resurse si
producator de efecte, de rezultate. Ca atare, eficienta sda prezinta trasaturi
definitorii comune tuturor ramurilor si activitatilor din economie.

            Intrucat este vorba de compararea unor valori, eficienta depinde, fara
indoiala, de efecte si eforturi, dar si de modul de evaluare al lor, de faprul ca
exprimarea valorica, realizata prin preturi, inglobeaza inflatia si alte
influente denaturand rezultatul real al activitatii desfasurate.

            Din punct de vedere al eficientei activitatii hotelului Kristal, data

fiind activitatea de cazare pe care aceasta societate o presteaza, apare
problema determinarii eficientei activitatii economice urmarind simultan
cele doua aspecte ale eficientei: eficienta economica si eficienta sociala.
            Obtinerea de profit reprezinta elementul esential, definitoriu al
oricarei activitati, dar, avand in vedere functiile turismului, respectiv
contributia sa la mentinera si imbunatatirea staii de sanatate a populatiei si,
implicit a formei de munca, largirea orizontului de cunoastere de cultura al
individului, la promovare unui climat de pace, intelegere si colaboarre pe
plan international. Latura sociala a eficientei nu poate fi ignorata sau
presupusa sa se ralizeze o data cu cea economica, drept efect al
interconditionarilor reciproce.

            Pornind de la premiza ca „un sistem social viabil trebuie sa produca

cat mai mult, cat mai bine (eficient) si sa asigure cea mai echitabila
distributie a avutiei produse, pe baza legilor sociale”, sa impuna gasirea
echilibrului intre eficienta economica si cea sociala sau, cu alte cuvinte
acceptarea unor performante economice mai modeste, paralel cu realizarea
conditiilor necesare satisfacerii trebuintelor de odihna, sanatate, recreere,
distractie ale oamenilor.

            Date fiind interactiunile din economie, dintre turism si celelalte

ramuri componente ale acesteia, desfasurarea eficienta a activitatii se
concretizeaza in obtinerea unor efecte diorecte, deduse din utilizarea fiecarui
factor de productie sau asociate fiecarui proces constitutiv al domeniului in
ansamblu sau si efecte indirecte, impuse de turism asupra altor ramuri
economice sau secoare ale economiei.

            Carcteristicile eficientei turismului, pornesc de la necesitatea

raportarii acestora la cerintele reale ale societatii, la satisfacerea nevoilor
individuale si colective de crestere a standardului de viata ai are in vedere
diversitatea trebuitelor carora se adreseaza – trebuinte de ordin material si
spiritual – evolutia lor deosebit de dinamica si impactul asupra conditiilor
existentei.

            In corelatie cu cerinta raportarii nevoilor pietei, eficienta reprezinta si

unul din principalele mijloace de evaluare a activitatii desfasurate de
apreciere a utilitatii unui domeniu, de fundamentare a deciziiloreconomico-
financiare.

            Eficienta consituie, nu in ultimul rand, o conditi efundamentala a

dezvoltarii.

            Avan in vedere relatia dintre dinamica turismului si volutia PIB si

VA, sau aportul la echilibrul balantei de plati desfasurarea unei activitati
eficiente sporste, prin profitul realizat, prin investitii, prin incasarile valutare
etc., contributia acestuia la cresterea economica, stimuland dezvoltarea atat a
lui cat si a ramurilor conexe sau a economiei in totalitatea sa.

            Relatia dintre eficienta si calitate are continut complex si poate fi

abordata atat din punct de vedere al producatorului, (latura economica),
definite, in opinia specialistilor, prin costul resurselor modalitatea de
utilizare a acestora (consumuri, tehnologii) si rezultatele cheltuirii rsurselor,
cat si din punct de vedere al utilizatorului (latura sociala), evaluate prin
gradul de satisfactie al urilizatorului, evaluarea pin gradul de satisfacere al
individului, masura in care ceea ce ofera clientilor raspunde asteptarilor
acestora. Optimizarea relatii calitate-eficienta ofera garantia desfasuraii unei
activitati in concordanta cu exigentele consumatorilor si cerintele pietei..

            In perspectiva masurilor si directiilor de sporire a eficientei

economice care se cer adoptate de catre Hotelul Kistal, pentru a asigura o
viziune cat mai detaliata, este necesara adoptarea acestor masuri avand in
vedere trei domenii distincte:

1.     masuri car se cer adoptate in domeniul resurselor umane;

2.     masuri care trebuie adoptate in domeniul resurselor materile;

3.     masuri care trebuie adoptate in domeniul resurselor financiare.

            Eficienta economica este o catgorie deosebit de complexa si ste

influentata de o multime de factori care se pot claisfica dupa mai multe
criterii:

a)       Dupa modul cum actioneaza in vederea cresterii eficientei

economice, se disting factori cu actiune directa si factori cu
actiune indirecta.

            In categoria factorilor cu actiune directa se pot include:

-         Ridicarea nivelului de pregatire profesionala a fortei de munca;

-         Imbunatatirea profesionala in sensul cresterii calitatii capitalului fix

utilizat in procesul de productie;

-         Perfectionarea metodelor de conducere, organizare;

 -         Promovarea preogrsului tehnic prim modernizarea si oferirea unor
servicii de calitate.

            Factorii cu actiune indirecta conduc la perfectionarea activitatii

unitatilor economice situate in aval de unitatea analizata si au efect implicit
asupra cresterii activitatii economice a societatii comerciale.

            In categoria factorilor cu actiune indirecta se diting:

-         Modernizara activitatii unitatilor situate in ramurile conexe;

-         Cresterea gradului de confort;

-         Modificarea structurii cererii si reorganizarea exigentelor hotelului;

b)      Dupa caracterul lor, factorii cresterii eficientei economie se pot

imparti in factori tehnici, economici, naturali, sociali si politici.

            In catgoria factorilor tehnici se includ in special masurile care

vizeaza promovarea progresului tehnic in directia cresterii randamentului
utilajelor, a productivitatii muncii.

            Factorii economici constituie, in conditiile unei economii de piata,

cel mai important element de stimulare a cresterii eficientei economice. Aici
se includ principalele parghii economice si modul de repartizare al acestora
(pretul, creditul, dobanda).

           

            Factorii naturali – conditii de clima, monumente, atractii turistice.

            Factorii sociali – cointersarea materiala, imbunatatirea conditiilor de

munca, crearea unor conditii corspunzatoare de munca si viata.

c)      Dupa sfera de cuprindere, factorii de crestere a eficientei

economice se mai pot grupa in factorii generali care aplicati
oricarui domeniu d activitate (promovarea progrsului tehnic) si
factorii specifici unor anumite activitati.

            Indiferent de grupa de care apartin, trebuie retinut ca acestia

actioneaza nu atat pe cai cantitative, cat mai cu seama prin forme calitative,
deci a acelora care tin de calitatea saalriatilor, calitatea capitalului fix si a
celui circulant.

            5.1 Masuri de sporire a eficientei activitatii economice in domeniul

resurselor umane

            Resursele umane reprezinta domeniul cel mai ajustabil la nivelul

unui agent economic, deoarece reactiile individuale sau grupa fata de de o
anumita masura sunt dificil de previzionat.

            Cel mai important indicator al eficientei utilizarii fortei de munca

este productivitatea muncii. Pentru a schimba aceasta tendinta in una
crescatoare s eimoune in primul rand motivarea personalului. Motivarea
personalului este n instrument foarte sensibil si deci trebuie utilizat doar de
specialisti. Daca motivatiile sunt prea mari, nu-si indeplinesc scopul
(„suprarecunoasterea” unui merit nu determina o daruire mai accentuata a
salariatului in munca depusa), iar daca sunt pea mici deasemenea nu-si ating
scopul (:subrecunoasterea” unui merit nu impulsioneaza salariatul la un efort
fizic si/sau intelctual accentuat).

            In alt aordine de idei, motivarea poate fi negativa sau pozitiva (cat
are in vedere cresterea eforutilor si contributiei personalului la realizarea
obiectivelor firmei pe baza amplificarii sarcinilor din participarea la procesul
muncii, ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite; nagative vizeaza sporirea
eforturilor si contributiei personalului firmei la indeplinirea obiectivelor sale
pe baza diminuarii satisfactiilor in procesul muncii sau a amenintarii cu
rducerea lor, daca sarcinile si obiectivele de realizat nu sunt realizate).

            Motivarea mai poate fi economica sau moral spirituala (cea

economica reprezinta motivarea realizata prin mijloace clasice ce vizeaza
satisfacerea aspiratiilor si astepatrilor de natura moral spirituala, ce vizeaza
in primul rand sistemul lor de valori, atitudinile si comportamentele
salariatilor, acestea sunt acordate de catre manageri increderii in salariati,
exprimarea de multumiri si laude, lansarea de avertismente, acordarea de
titluri onorifice si medalii, organizarea de ceremonii pentru anumite
persoane sau evenimente din cadrul organizatiei.

            5.2 Modalitati de sporire a eficientei activitatii economice in domniul

resurselor materiale
            Dimensiunile si calitatea activitatii turistice sunt, in bun amasura,
conditionate de gradul de echipare a teritoriului cu miijloace specifice, dar si
de dotare tehnica a sectoarelor adiacente acelor care concura, intr-o proportie
nai mare sau mai mica, la productia, comercializarea si consumul produselor
(vacantelor).

            Cu alte cuvinte, baza tehnico-materiala deopotriva cea specifica si

infrastructura joaca un rol major in dezvoltarea turismului, cresterile in
domeniu neputand fi concepute in afara unor sporuri cantitative si calitative
ale capitalului tehnic.

            Pe de alta parte baza tehnico-materiala, prin natura proprie, este

supusa unui proces de uzura, fizica si morala, ceea ce impune, pentru
continuarea activitatii inlocuirea permanenta a componentelor sale.

            In raport cu modul particular in care se consuma si se inlocuiesc

rsursele materiale se impart in capital fix si capital circulant.

            O zona turistica de mare activitate nu se poate constitui in oferta

inainte de a beneficia de dotarile necesare primirii si intretinerii calatorilor.
Amploarea fluxurilor turistice este determinata deopotriva de cerere si de
factorii acesteia, dar si de gradul de dotare tehnica a teritoriilor. Pe masura
ce cresc exigentele turistilor fata de calitatea serviciilor si nivelul de confort,
apar mutatii in criteriile de selectie a destinatiilor de vacanta, are loc o
sporire a importantei bazei tehnico-materiale.

            Resursele materiale in turism sutn o componenta a ofertei turistice,

deoarece prin intermediul echipamentelor, utilajelor, mobilierului se
satisface cererea turistica.

            Pentru cresterea eficientei resurselor materiale se au in vedere

urmatoarele aspecte:

-         Reinvestirea unei parti din profit pentru modernizarea

echipamentelor, utilajelor, mobilierului, pentru adaptarea ofertei la
cererea clientilor;

-         Dotarea unitatii cu echipamente noi care sa asigure oferira unor

servicii suplimentare catre clienti;

-         Imbunatatirea echipamnetelor de bucatarie;

 -         Mentinerea echipamentelor, utilajelor si a mobilierului deja existent
in stare de functionare pe o perioada cat mai ndelungata.

            5.3 Modalitati de sporire a eficientei activitatii economice in

domeniul resurselor financiare

            Comparabile cu sistemul circulator din oprice organism viu, resursele

financiare, asigura viata oricarui agent economic. Din acest motiv resursele
fata de care exigenta unei intreprinderi este de neconceput – prezinta o
importanta deosebita, iar utilizarea eficienta a acestora est eun obiectiv
primordial al oricarei firme.

            Evaluarea reurselor financiare porneste de la studierea veniturilor si

cheltuielilor, a contului de profit si pierdere.

            Pentru cresterea activitatii hotelului este necesar ca gradul de ocupare

al capacitatii de cazare sa depaseasca pragul de rentabilitate.

            Pentru cresterea activitatii gradului de ocupare trebuie:

-         Sa creasca numarul de turisti anuali;

-         Sa creasca durata medie a sejurului;

            Aceste obiective s evor realiza prin:

-         Oferirea unei game variate de servicii;

-         Atragerea populatiei locale in unitatea de alimentatie publica;

-         Mentinerea unei clientle de tranzit si de afaceri.

            Cresterea gradului de ocupare a capacitatii de cazare va determina si

cresterea ratei rentabilitatii, prin cresterea incasarilor si deci a profitului.

            Indicatorul cheltuielilor la 100 lei venituri exprima efortul care se

face de catre unitatea respectiva pentru a obtine 1000 lei venituri. Obiectivul
este de a minimaliza acest indicator, adica de a cheltui mai putin pentru a
obtine 1000 lei venituri, dar aceasta scadere nu trebuie sa afecteze calitatea
serviciilor.

            Se poate atinge acest obiectiv prin:

 -         Cresterea productivitatii muncii;

-         Cointersarea personalului pentru atingerea obiectivelor de catre hotel;

-         Modernizarea echipamnetelor;

-         Introducerea tehnicii de calcul moderne.

            Veniturile totale ale Hotelului Kristal au inregistrat in anul 2005 o

crestere de 54,11% fata de anul 2004, veniturile din alimentatia publica au
crescut in anul 2005cu 9,14% fata de anul 2004; veniturile financiare au
inregistrat si ele o crestere de 49,11% iar veniturile exceptionale au
inregistrat cea mai mare crestere 282,92%.

            In scopul mentinerii acestei evolutii se impune mentinerea cotei de

piata existenta si pe cat posibil, acapararea de noi segmente de consumatori.

            Cheltuielile totale in anul 2005 cu 58,95% fata de anul 2004.

            Profitul brut al hotelului a cunoscut o descrestere de 4,84% in anul

2005.

            Pentru a schimba aceasta situatie este necesara cersterea veniturilor

totale din diminuarea cheltuielilor.