You are on page 1of 96

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ 

BOLŞEVICĂ DIN ROMÂNIA 

Raport final: ARMAGEDONUL MASONIC 
2007
ORDINUL MASONIC ROMÂN
MAREA LOJĂ  NAŢIONALĂ  DIN ROMÂNIA
Str. Ion Câmpeanu nr.28, sector
1, cod poştal 010039, Bucureşti,
România.
E‐mail:grand.secretary@mlnr.ro;
site: www.mlnr.ro

Comitetul National  de
Instructie Masonica

Or. Bucuresti – 07.05.2007

APEL MASONIC PENTRU ROMÂNIA


Marea Lojă  Naţională  din România, condusă  de Marele
Maestru Eugen Ovidiu Chirovici este o creaţie a
serviciilor secrete ruse realizată  cu sprijinul direct a
criptocomuniştilor români Ion Iliescu, Iosif Constantin
Drăgan, Ioan Talpeş, Costel Iancu, Adrian Năstase, Mihai
Pelin, Dan Voiculescu  şi mulţi alţii pe care îi veţi regăsi
în acest raport.
M.L.N.R.‐ul, această  matrioşckă  K.G.B.‐istă, nu are
nimic de a face cu adevărata masonerie occidentală, care a
contestat de numărate ori legalitatea funcţionării acestei
pseudo‐masonerii române, acesta fiind de altfel  şi motivul
pentru care structurile masonice din România nu au primit
încă  recunoaşterea oficială  a Marii Loji Unite a Angliei.
Cândva deosebit de respectată  în România, masoneria a
devenit doar un titlu scos la mezat, asemenea locurilor
din listele parlamentare. Tot felul de agramaţi, oameni
de afaceri controversaţi sau chiar urmăriţi de lege  şi‐au 
„tras” pe cărţile de vizită  blazonul unei loji masonice  şi
etalează  pe birouri, alături de poza preşedintelui de
partid, fotografii in care, sub simbolurile templului,
zâmbesc larg, ca‐n afişele electorale.
Masoneria română,  „fiică  zvăpăiată” a Kremlinului este o
organizaţie secretă  para‐politică, bine ancorată  în toate
zonele societăţii româneşti, de la administraţie  şi
servicii secrete până  la diplomaţie  şi biserică.
Prin aderarea la grupurile înfracţionale organizate sub 
„Cupola” M.L.N.R., nenumăraţi fraţi masoni au adus atingere
siguranţei naţionale, făcându‐se vinovaţi de conspirare
împotriva statului român  şi a interesului naţional.
Pe firul înformaţiilor de acest fel este inevitabilă 
lărgirea cadrului de cercetare până  la dimensiuni
planetare. Astfel, constatăm cu stupoare că  ne aflăm
(încă!) pe terenul unor dispute între Vest  şi Est, între
serviciile secrete occidentale  şi cele ruseşti.
Agenţii Kremlinului care au acţionat pe teritoriul
României au vizat, în principal, influenţarea prin
intermediul masoneriei a zonelor decizionale politice  şi a
celor economice, pentru a afla informaţii despre
privatizări sau a participa la adjudecarea unor contracte,
de pe poziţii avantajoase.
Acest tip de activităţi de spionaj s‐au realizat prin
consolidarea sistemelor de relaţii create în medii de
interes, îndeosebi în zone decizionale, prin culegerea de
informaţii sub patronajul M.L.N.R.
Deşi aceste constatări apar în rapoartele de
investigaţii ale serviciilor secrete româneşti,
autorităţile statului nu au luat măsurile impuse de lege.
În acest sens, societatea civilă  ar putea face mai
mult decât statul, pentru demascarea masonilor bolşevici
din România, care cu complicitatea politicienilor au
creat un sistem ticăloşit.
În acest moment, România are nevoi de toţi oamenii
cinstiţi care să  atace virulent, sub toate formele, clica
politicienilor legaţi prin interese de reţelele mafiote.
Justiţia trebuie să  funcţioneze cu adevărat, iar românii
să  fie informaţi corect pentru a înţelege de ce  ţara lor se
află  în această  situaţie disperată.
Marionetele politice trimise de masoni în parlament au
făcut legi pentru mafioţi; garda financiară  şi serviciile
secrete sunt pline de securişti filoruşi; iar băncile,
telefoniile mobile  şi audio‐vizualul sunt ale lor.
Doar o nouă  revoluţie, sau poate o molimă  trimisă  de la
Dumnezeu, ar putea să‐i stârpească  pe aceşti lupi îmbrăcaţi
în blană  de oaie, astfel încât poporul român, atât de
încercat, să‐şi poată  reveni din lunga agonie.
Foarte mulţi români au fost racolaţi de masoneria roşie,
acceptând să  facă  pact cu oculta rusă  în speranţa de a
dobândi ulterior privilegii sau avantaje materiale, cum
ar fi : puterea sau măcar o fărâmă  din ea, includerea în
sistemul relaţional intern  şi apoi internaţional ( aşa zisa
,,aflare în cărţi,,) , un bun cîştigat uşor, o promovare,
favoruri politice , s.a.m.d.
Cu toate acestea există  şi multe victime colaterale
care se află  mai jos, la baza piramidei masonice, adică 
marea masă  de cotizanţi, care alcătuiesc scena masonică 
românească  şi pe care Kremlinul îi consideră  „carne de
tun” demni de sacrificiu pentru o cauză  nedeclarată.
Filele acestui raport conturează  în linii precise
adevăratul profil al entităţii masonice create de Costel
Iancu  şi condusă  din umbră  de către forţe ostile României 
şi potrivnice valorilor occidentale.

Încălcarea în mod repetat a landmark‐urilor masonice 


şi a legilor  ţării de către persoane care nu au nimic în
comun cu masoneria, dar spre regretul nostru o conduc,
ne‐a mobilizat pe noi cei rămaşi loiali principiilor  şi
valorilor masoneriei universale să  ne grupăm într‐un
comitet naţional de instrucţie masonică  cu rolul de a
pregăti opinia pentru transformările necesare.
Iar ca acest lucru să  poată  fi realizabil este
necesar de a ridica vălurile întunericului care ne
înconjoară  pentru a putea răspândi adevărul în rândul
fraţilor animaţi de acelaşi ideal.
Este necesar mai mult ca oricând, ca noi cei rămaşi
captivi în M.L.N.R.‐ul condus de E.O.Chirovici, să  ne
unim eforturile cu celelalte entităţi masonice
respectabile din România, pentru a face front comun
împotriva trădătorilor de Neam  şi  Ţară.
Facem apel la toţi fraţii masoni din România cu
rugămintea de a părăsii  „Turnul de Fildeş” în care s‐au
baricadat  şi să  treacă  la acţiune imediată  pentru a salva 
Ţara  şi pe sine însuşi.
Este urgentă  o propagandă  activă  în toate Orientele,
cu scopul ca Masoneria română  să  reia tradiţia istorică  a
înaintaşilor noştri  şi să  înlăturăm definitiv  „putregaiul”
bolşevic care ne‐a cotropit  ţara.
Este evident că  noi nu putem asista la aceste
manevre fără  a reacţiona. Într‐un termen mai lung sau mai
scurt, influenţa bolşevică  va sfârşi prin a se implanta în
toată  România  şi aceasta va fi pentru masoneria noastră 
începutul decadenţei.
Cei care refuză  să  vadă  acest lucru sunt fie
complici, fie se înşeală  sau se lasă  păcăliţi prea uşor.
Feriţi‐vă  de cei ale căror sentimente nu sunt
îmbinate cu ale voastre  şi de cei ce servesc alte cauze 
şi alte scopuri sub oblăduirea de împrumut ale
Masoneriei, făcând jocul perfid al duşmanilor Tării. Ei
ne sunt cunoscuţi  şi nu vom întârzia să  îi demascăm.
Colaborarea tuturor lojilor  şi fraţilor este necesară 
în aceste momente de mari prefaceri mai mult ca oricând.
Masonii bolşevici, aserviţi Kremlinului, neavând un
principiu de susţinut, ci oameni de apărat, s‐au
constituit în grupuri de interese care în prezent luptă 
din toate puterile  şi pe toate fronturile, în vederea
reîntoarcerii la putere a forţelor comuniste  şi pentru
dispariţia ultimelor  „reziduri” ale dreptei autentice.
Suspendarea lui Traian Băsescu în data de 19.04.2007 din
funcţia de Preşedinte al României, s‐a realizat cu concursul
masoneriei bolşevice patronate de E.O.Chirovici  şi Dan
Voiculescu, organizaţie ocultă  infiltrată  în toate partidele
din  ţară.
Acţiunea acestor oligarhi contra intereselor statului
român  şi a naţiunii acestuia este considerată  de mediile
politice ca fiind o adevărată  lovitură  de stat prin care se
încearcă  aservirea Administraţiei Prezidenţiale intereselor
ruseşti, într‐un moment în care trupele americane urmau să 
înceapă  instalarea în noile baze ale Armatei SUA din România.
De actuala situaţie de instabilitate politică  va profita
în primul rând Rusia,  ţinând cont de faptul că  Statele Unite
sunt obligate să‐şi reconsidere prezenţa în România în
contextul unei Administraţii invadate de PSD, ex‐FSN,
organizaţii conduse de Ion Iliescu, suspectat de serviciile
secrete occidentale de a fi agent de influenţă  al Kremlinului.
Toate declaraţiile alianţei anti‐Băsescu s‐au concentrat
pe pretenţia bolşevicilor de a apăra Constituţia  şi Parlamentul
de autoritarismul preşedintelui.
Explicaţia oficială  nu poate convinge poporul. Nimeni nu
ar fi bănuit acum 17 ani, că  principala autoritate
constituţională, Parlamentul, va ajunge să  fie stat în stat. De
câteva săptămâni încoace, însă, asistăm la o confiscare
democratică  a democraţiei în România.
Deşi contravine normelor Comisiei de la Veneţia,
Parlamentul României a adoptat în data de 24.04.2007 o
hotărâre ce permite prelungirea suspendării preşedintelui
Traian Băsescu, cleptocraţii parlamentari schimbând condiţiile
referendumului cu câteva zile înainte de susţinerea acestuia.
Astfel, Parlamentul  şi‐a acordat dreptul exclusiv de a decide
asupra procedurii de urmat în cazul invalidării, printr‐o
hotărâre  şi nu prin lege, ce nu poate fi supusă  controlului
constituţional.
După  puciul de la Bucureşti, politicienii europeni
Joseph Daul si Wilfried Martens au apreciat intr‐o
declaratie de presa comuna, drept regretabil faptul ca o
tara ca Romania a ajuns intr‐o situatie de criza
institutionala si ca procedura de suspendare a presedintelui
intr‐o tara UE, contrar deciziei Curtii Constitutionale, mai
degraba creeaza probleme, decat le rezolva.
România a devenit bolnavul Europei. Parlamentarismul
exacerbat nu este o formă  de protecţie a libertăţilor
cetăţeanului, ca într‐o democraţie autentică, ci duce la
practici care încalcă  libertăţile cetăţeanului.
Nu  „de ce” a avut loc suspendarea lui Băsescu trebuie sa
ne întrebăm, ci  „pentru ce”? Acum nu are loc o luptă  între
autoritarism  şi parlamentarism, ci una dintre democraţia euro‐
atlantică  şi oligarhia bolşevică  protejată  de Kremlin.
Aşa‐zisa perioadă  de tranziţie a României a dus la
consolidarea unei noi  „clase comuniste suprapuse” care a pus
stăpânire pe întreaga economie a  ţării.
Preşedintele Băsescu  şi Alianţa pentru Dreptate  şi Adevăr
au venit la putere în 2004 pe valul unei nemulţumiri populare
care a spus  „DA!” exact promisiunii de a curăţi clasa suprapusă 
de cei certaţi cu legea. Prin Monica Macovei  şi Băsescu,
Justiţia  şi‐a recâştigat independenţa  şi imparţialitatea, punând
lupa pe toţi infractorii, inclusiv pe prietenii politici.
Deranjând mai toate reţelele de interese, ea a fost
percepută  ca un factor antisistem. La fel, condamnarea
comunismului de către Băsescu  şi desecretizarea  „băieţilor
deştepţi” au lovit largi părţi din clasa politică, indiferent
dacă  ea era pesedistă, peremistă, liberală  sau conservatoare.
Noua coaliţie politică  organizată  sub cupola M.L.N.R., s‐
a născut nu pentru că  parlamentarismul era în pericol, ci în
scopul de a apăra interesele transpartinice ale masoneriei
bolşevice.
Noua alianţă  bolşevică  i‐a îndepărtat pe Băsescu  şi Macovei
pentru a stopa acţiunile lor antisistem. Se pregătesc Daniel
Morar, Kovesi, Maior, Coldea  şi mulţi alţii. Oponenţii regimului
bolşevic instaurat de Ion Iliescu trebuie aduşi la tăcere. O
tăcere de mormânt care să  le asigure bolşevicilor liniştea atât
de mult dorită.
În data de 19.04.2007, în timp ce la Bucureşti cei 322
parlamentari votau în Parlament suspendarea Preşedintelui
Traian Băsescu, la Belgrad ministrul român de externe Adrian
Cioroianu dădea mâna cu omologul său rus, Serghei Lavrov.
Evenimentul a trecut neobservat. Cu ocazia acestei întâlniri,
Cioroianu a promis ruşilor  „normalizarea” relaţiilor dintre
cele două  ţări, insistând ca în viitorul tandem Rusia‐România,
trebuie să  domine un pragmatism bilateral acceptat.
Deşi, teoretic, bolşevicii lui Geoană  nu sunt la
guvernare, cu sprijinul liberalilor de stânga intenţionează  să 
retraseze politica externă  a României.
Potrivit declaraţiilor din 24.04.2007 făcute de
vicepreşedintele PSD Cristian Diaconescu, social democraţii îşi
propun să  reactualizeze partenieratul strategic dintre România
şi SUA, redefinind în acelaşi timp interesele României în
raporturile cu Federaţia Rusă.
Reîncălzirea relaţiilor cu Rusia, coroborată  cu intenţia
de retragere a trupelor româneşti din Irak, oferă  o imagine
despre noua orientare a politicii externe româneşti. Vladimir
Putin se declară  nemulţumit de bazele americane din România  şi
Bulgaria.
Rusia se instalează  într‐o poziţie de forţă  faţă  de Europa,
folosindu‐se alternativ de  „arma” energetică  şi de ameninţările
comerciale, Moscova reuşind încetul cu încetul să  obţină  ceea
ce doreşte, fără  a face însă  mari concesii în schimb.
Astfel, profitând de instabilitatea politică  de la
Bucureşti, în data de 23.04.2007, la Luxemburg, ministrul rus
de externe Serghei Lavrov, va forţa mâna europenilor,
obligându‐i să  semneze un protocol separat prin care Consiliul
European ia act de o serie de nevoi particulare ale Rusiei în
legătură  cu România, luând în considerare investiţiile ruseşti
în cele două  uzine siderurgice din zonă.
Datorită  anunţării retragerii trupelor române din Irak,
Secretarul de Stat american Condoleezza Rice a refuzat
solicitarea M.A.E. român de a avea o întrevedere cu Adrian
Cioroianu la reuniunea miniştrilor de externe N.A.T.O. de la
Oslo, din 26‐27 aprilie 2007, deşi anterior puciului din
România, Secretarul de Stat american avusese întâlniri
frecvente cu fostul Ministru de Externe Mihai Răzvan
Ungureanu, la mai toate ocaziile importante.
Totodată, Ministerul de Externe nu a dorit să  comenteze
nici motivele pentru care România nu a fost inclusă  în turneul
est‐european al preşedintelui Bush, care va trece prin Cehia,
Polonia, Bulgaria  şi Albania.
La această  reuniune ministerială  a NATO de la Oslo,
decizia organizării summit‐ului Pactului Nord‐Atlantic din
anul 2008 la Bucureşti a fost făcută  cu întârziere din pricina
situaţiei politice incerte din România în acest moment.
BBC a amintit că  „lipsa contactelor directe dintre
Bucureşti  şi Washington survine pe fondul îngrijorărilor
exprimate de ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman,
faţă  de actuala situaţie politică  din România”.
Intr‐un interviu acordat "Revistei 22", Nicholas
Taubman, ambasadorul SUA la Bucuresti, se arata ingrijorat
de jocurile de culise ale politicienilor romani, le cere sa
dea dovada de fairplay si sa respecte in continuare
angajamentele fata de NATO si UE. "Statutul de membru NATO
si UE implica numeroase alte lucruri, inclusiv angajamentul
de a respecta standarde inalte de guvernare democratica...
Sunt ingrijorat cu privire la unele lucruri pe care le‐am
auzit in ultimele saptamani, despre jocuri si tactici
politice care nu mi se par fairplay. In orice competitie
electorala corecta, trebuie sa existe sanse egale pentru
toti. Cartile nu ar trebui aranjate impotriva vreunui
candidat", a declarat Taubman. 
La începutul lunii aprilie, preşedintele PSD Mircea
Geoană  declara că  va avea întâlniri, la Washington  şi Londra,
cu oficialii guvernamentali  şi parlamentari ai SUA  şi Marii
Britanii. De asemenea, Geoană  urma să  se întâlnească  în cursul
acestei luni  şi cu liderii republicani  şi democraţi din
Congresul American. Datorită  puciului organizat la Bucureşti
de către bolşevicii aserviţi Kremlinului, cele două  mari puteri
occidentale SUA  şi Marea Britanie îi vor închide uşa în nas
comunistului Geoană, acesta din urmă  fiind nevoit astfel să 
renunţe la aceste vizite de lucru.
În acelaşi timp, o scrisoare năucitoare a ambasadorului
Olandei în România a pus pe jar oficialii din Ministerul de
Interne. Nemulţumirea ambasadorului Jaap Werner este legată  de
proiectele anticorupţie în care Ambasada Olandei  şi alte patru
ambasade sunt parteneri iar beneficiar este Direcţia Generală 
Anticorupţie (DGA).
Diplomatul olandez s‐a arătat îngrijorat de faptul că 
proiectele anticorupţie bat pasul pe loc  şi că  oficialii
ministerului, în frunte cu ministrul, îl ocolesc în mod
intenţionat.
Prima actiune de politica externa a interimarului
Nicolae Vacaroiu este un esec. Omologul muntenegrean si‐a
anulat vizita in Romania.
Presedintele Republicii Muntenegru, Filip Vuianovic,
si‐a anulat vizita pe care trebuia sa o inceapa la data de
25.04.2007, in Romania, la invitatia lui Traian Basescu, pe
vremea cind nu se punea problema suspendarii din functia de
sef al statului.
Vizita muntenegreanului Vuianovic reprezenta, practic,
prima ocazie in care Nicolae Vacaroiu ar fi urmat sa isi
exercite atributiile de sef de stat interimar. Anularea
vizitei presedintelui Republicii Muntenegru s‐a facut in
extremis, avind in vedere ca liderii acestei tari se bazau
puternic pe Romania pentru sustinerea in fata forurilor
internationale a noii republici infiintate prin dezlipirea
de Serbia.
Nicolae Vacaroiu a anuntat ca nu va reprezenta Romania
pe perioada celor 30 de zile de interimat ca presedinte. In
acest sens, seful statului i‐a cedat premierului Tariceanu
participarea la reuniunea la nivel inalt a statelor
participante la Procesul de Cooperare in Europa de Sud‐Est
(SEECP) ce va avea loc pe 11 mai, informeaza Administratia
Prezidentiala.
Criza suspendarii presedintelui Basescu a fost urmarita
cu maxima atentie de presa americana. O monitorizare a presei
de peste Ocean pe luna aprilie ne dezvaluie faptul ca intre 29
martie si 24 aprilie in presa americana au aparut 40 de stiri
despre Romania in care se face referire la suspendarea
presedintelui Basescu si criza politica de la Bucuresti .
Stiri despre Romania au aparut in ziare ca Washington
Times, Washington Post, New‐York Times Chicago Tribune,
Orlando Sentinel, Seattle Post‐Intelligencer, Wall Street
Journal, Investor's Business Daily, Los Angeles Times, ca
si pe agentii de presa intre care Dow Jones International
News, Reuters, Associated Press Financial Wire, United
Press International. In calitate de aliat al SUA, Romania a
avut parte de o monitorizare atenta in ultima luna,
principalele teme abordate fiind influenta negativa crizei
politice de la Bucuresti asupra economiei si opinia proasta
a Uniunii Europene fata de stagnarea reformelor din Romania.
Pe 20 aprilie Associated Press afirma ca "Uniunea
Europeana a privit cu neliniste (criza politica de la
Bucuresti, n. red.) deoarece se asteapta ca Romania, care i
s‐a alaturat la 1 ianuarie, sa continue cu reformele de
eradicare a coruptiei si de imbunatatire a economiei pana la
standardele membrilor mai bogati din occident".
Pe 22 aprilie Reuters nota ca presedintele Basescu a
fost apreciat pentru pozitia sa anti‐coruptie "iar
suspendarea sa a declansat ingrijorare in Uniunea Europeana
privind viitorul reformelor din justitie si combaterea
coruptiei rampante (...) Romania se lupta sa limiteze
coruptia raspandita la toate nivelurile societatii si sa
cladeasca o incredere publica in institutiile de stat dupa
decenii de regim comunist represiv".
Cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) a
publicat în ediţia din 23.04.2007 sub titlul  „Puciul
Cleptocraţiei” o amplă  analiză  a crizei politice de la
Bucureşti, a cărei sinteză  v‐o prezentăm în rândurile
următoare.
"Romanii apreciaza la presedintele lor, pe care
Parlamentul l‐a suspendat acum, faptul ca spune lucrurilor pe
nume si rupe legea tacerii. Este un om venit din interiorul
sistemului, dar se pune contra acestuia. Basescu vrea un stat
de drept in Romania, in care legile sunt aceleasi pentru toti.
Un verdict al Curtii Constitutionale a decis ca modul
presedintelui de a‐si exercita functia a fost conform cu
Constitutia si nu a reprezentat nici un fel de motiv pentru
suspendarea sa din functie.
Romania este de la 1 ianuarie 2007 stat membru al UE.
Cei care au avertizat asupra faptului ca aceasta tara nu este
gata pentru aderarea la UE isi vad in acest fel confirmat
avertismentul. Deja de saptamani este in curs un puci cu sange
rece, in sanul Parlamentului, cu scopul de a expune justitia
din nou influentei Guvernului si a sforariilor de natura
criminala, ale caror interese pe sfera largita includ
insusirea de mijloace publice in mod necontrolat si ilegal
precum si escrocherii financiare si spalarea de bani. In
Romania, comunistii <<s‐au privatizat>> in oarecare masura ei
insisi. Fosti agenti deSecuritate se afla la nivele de
conducere din cadrul companiilor, au in proprietate ziare,
posturi de radio si televiziune si isi permit chiar si un
partid, precum Dan Voiculescu, presedintele comisiei
parlamentare de ancheta care ii reproseaza lui Basescu ca a
incalcat Constitutia" apreciaza FAZ.
"Suspendarea presedintelui este deja cea de‐a doua faza
a loviturii de stat cu sange rece, care a inceput in martie.
Atunci, o lege cu privire la tinerea de alegeri pentru
Parlamentul UE, prevazute pentru 13 mai, a fost scoasa din
vigoare prin ordonanta de urgenta, pentru ca Partidul National
Liberal al premierului se temea de o infrangere zdrobitoare.
Refuzul ministrului Justitiei si al celui de Interne, motivat
constitutional, de a semna aceasta ordonanta a fost considerat
de premierul Tariceanu drept o ocazie pentru a se descotorosi
printr‐o remaniere guvernamentala de acesti membri
neascultatori ai Guvernului.
In acest moment, <<Alianta Dreptate si Adevar>>, pe care
national liberalii si democratii au format‐o inainte de
alegerile din 2004 si pe ale carei liste unitare ei au fost
alesi in Parlament, s‐a rupt. Fostul partid comunist PSD,
contra caruia s‐a format alianta, a onorat tradarea lui
Tariceanu fata de alegatori printr‐o sustinere parlamentara a
Guvernului minoritar al acestuia.
Sa ne amintim ca ministrul Justitiei, Monica Macovei, si
cel de Interne, Vasile Blaga, au avut de rezolvat cele mai
dificile sarcini care le stateau in fata inainte de intrarea
in UE, si anume reforma justitiei, crearea unor instrumente
adecvate pentru combaterea coruptiei si securizarea granitelor
externe.
In mod paradoxal, starea de spirit plina de aversiune
din cadrul unei Europe satule de largiri, cu care s‐a
confruntat Romania chiar in faza finala a aderarii sale, a
fost cel mai bun sprijin pentru reforme. Comisia Europeana a
trebuit sa arate duritate si l‐a sprijinit pe ministrul
Justitiei, care a putut in acest fel impune legi pentru
restrangerea coruptiei, mai dure decat in orice alta tara a
UE" continua analiza cotidianului german.
"Dupa aderare, UE nu mai are insa nici un mijloc
eficient de presiune. Parlamentarii romani s‐au si pus pe
treaba pentru oprirea sau transformarea in apa chioara a
reformelor. Dupa inlaturarea lui Macovei si suspendarea lui
Basescu, drumul este acum liber si pentru descotorosirea de
procurorii si judecatorii care se afla in primele randuri in
lupta contra coruptiei. Romania a fost si in perioada
comunista un caz aparte si este si acum.”
Sub titlul "Practicile dubioase est‐europene pun
stapanire pe UE", analistul Tom Gallagher, afirma, intr‐un
articol publicat la data de 26.04.2007 in Financial Times, ca
majoritatea partidelor parlamentare implicate in criza
politica romana sunt doar un paravan al cartelurilor conduse
de oameni de afaceri, ale caror interese si averi sunt
amenintate de reformele promovate de presedintele Basescu, in
special cele care vizeaza sectorul justitiei. Gallagher
contrazice astfel teoria expusa de Guy Burrow, care a descris,
recent, tot in FT, criza politica din Romania drept o "disputa
stupida intre presedinte si premier".
Traian Basescu este un populist, dar el este cel care a
atacat aceasta oligarhie asumandu‐si un imens risc, crede
Gallagher, avertizand ca, "daca justitia din Romania ajunge
sub influenta acestor carteluri, investitiile straine vor fi
periclitate intrucat ar afecta interesele acestei oligarhii".
Si ziarul elvetian Le Temps reflecta situatia de la
Bucuresti apreciind ca actuala criza din Romania este
consecinta unor factori care erodeaza clasa politica de mai
mult timp. Primul si poate cel mai important dintre acesti
factori este "puciul" orchestrat de fostul presedinte Ion
Iliescu impotriva actualului sef de stat, noteaza publicatia,
reamintind ca prima lovitura de stat organizata de fostul
presedinte a avut loc in 1989, cand acesta a reusit sa il
inlature de la putere pe Nicolae Ceausescu.
Folosindu‐se de arhivele sovietice, el a reusit sa
"camufleze un puci vulgar in revolutie democratica". In
noiembrie anul trecut, amenintat de posibilitatea de a fi
chemat sa dea socoteala pentru rolul sau in faimoasele
"mineriade" din anii '90, Iliescu ar fi decis sa riposteze si
i‐a convins pe succesorii sai la conducerea PSD sa joace
cartea destituirii actualului presedinte, scrie "Le Temps"
citand un cotidian central. Ziarul elvetian sustine ca actuala
criza este cauzata si de prerogativele "exorbitante" ale
parlamentarilor.
Pe cerul sumbru al politicii ex‐comuniste,
presedintele roman Traian Basescu era ceva asemanator unei
stele. El a identificat proasta guvernare si coruptia cu
cele mai mari obstacole in calea aderarii tarii sale la
Uniunea Europeana /UE/, si a facut presiuni puternice ‐
adversarii sai spun nemiloase ‐ pentru reforma in justitie
si serviciile publice, noteaza revista britanica The
Economist, intr‐un articol publicat in editia on‐line din
26 aprilie, avand subtitlul: “Poate o tara fosta comunista
sa se reformeze, dupa aderarea la Uniunea Europeana?”
Luna trecuta, coalitia care a condus tara in UE, la 1
ianuarie 2007, s‐a destramat. Aproape prima actiune a noului
guvern a fost de a face presiuni pentru un vot de suspendare
a presedintelui din functie.
Votul parlamentar pentru suspendarea sa a fost de 322
pentru, 108 impotriva. Totusi, in ciuda imperfectiunilor lui
Basescu, adversarii sai par sa stea mult mai rau.

Presedintele interimar, Nicolae Vacaroiu, este si


presedintele Senatului. El a condus fostul guvern
postcomunist autoritar, ce a guvernat tara rau, din 1992
pana in 1996. Noul guvern minoritar, format din liberali si
partidul etnicilor maghiari UDMR, este saturat de “manji’’
tineri de partid. Insumeaza tot ceea ce a tinut Romania
retrograda. Potrivit Societatii Academice Romane,
principala campanie pentru un guvern curat, sapte ministri
au incalcat prevederile “Coalitiei pentru un Parlament
Curat’’, un pact anticoruptie convenit cu principalele
partide in 2004. Unii dintre ei au relatii riscante cu
cercurile de afaceri puternice.

Un altul, a primit un avans colosal la o carte, dintr‐


o sursa misterioasa. Cei din afara dau semne de nervozitate
privind al doilea mare si cel mai nou membru al UE. UE face
presiuni pentru stabilirea unei noi monitorizari etice.
Stimulata de calitatea de membru al UE, economia Romaniei
inregistreaza un boom. Dar “Bursa’’ sa politica, cade rapid.

"Liberalii sunt acum ostaticii lui Nastase si ai lui


Iliescu", declara Wilfried Martens, presedintele Partidului
Popular European (PPE). "In ciuda tuturor remarcelor in
legatura cu trecutul lui, Basescu a fost totusi un campion
al luptei impotriva coruptiei. In schimb, Guvernul,
chipurile compus din liberali, a ramas controlat de nasii
mafiei PSD. Cat despre Parlament, modificand legea pentru a‐
l inlatura cu orice pret pe Basescu, el se situeaza in acest
moment in afara legii. Intrand in Uniune, Romania se
angajase sa respecte statul de drept si… iata unde a
ajuns!…"

Inalti prelati din Ardeal acuza  „imoralitatea politica


a Parlamentului“, motiv pentru care în data de 2 mai 2007,
Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crisanei si
Maramuresului a facut un apel catre Curtea Constitutionala
pentru solutionarea crizei politice declansate de
suspendarea lui Traian Basescu.
Inaltele fete bisericesti sustin intr‐un comunicat ca
actioneaza la indemnul credinciosilor:  „Pastoritii nostri ne
trimit tot mai numeroase semnale ca e timpul sa intervenim
din nou. O facem, dar fara sa le si promitem ca vom parasi
echidistanta politica, asa cum sintem indemnati in disperare
de cauza“.

Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, arhiepiscopul


Andrei al Alba‐Iulia episcopii Sofroniu al Oradiei si
Justininan al Maramuresului, episcopii vicari Irineu,
Vasile, Petroniu si Iustin califica suspendarea
presedintelui drept  „o criza fara precedent“.  „Nu e caderea
noastra sa ne pronuntam asupra constitutionalitatii si
legalitatii acestor demersuri.

Putem intelege ca Parlamentul a fost desemnat de popor


prin alegeri libere si ca avea autoritatea sa‐l suspende pe
presedinte (chiar cu ignorarea avizului negativ al Curtii
Constitutionale), ca hotarirea lui trebuie sa fie validata
sau invalidata de un referendum si ca, in aceasta problema,
optiunea electoratului reprezinta instanta suprema“,
precizeaza comunicatul.

Insa  „Parlamentul a adoptat o lege prin care isi


confera dreptul de a decide aposteriori, adica dupa ce
poporul se va pronunta prin referendum, care va fi soarta
presedintelui suspendat. Or, aceasta inseamna abandonarea
principiilor democratice ale statului de drept si revenirea
la practica bunului plac, specifica regimurilor totalitare.
Aici nu mai poate fi vorba de legalitate sau ilegalitate, ci
de imoralitate politica“, sustin inaltii ierarhi.

Ei considera ca este datoria lor morala  „de a lua


atitudine“ si cer Curtii Constitutionale sa isi asume  „ferm
si fara echivoc competenta suprema de a identifica pirghiile
constitutionale“ pentru solutionarea crizei politice.
Presedintele Traian Basescu afirma, intr‐un interviu
acordat cotidianului  „Romania libera”, ca exista  „structuri
externe interesate in destabilizarea Romaniei si mentinerea
ei intr‐o zona gri”.

Totodata, Basescu relatează  ca exista o legatura intre


aceste  „structuri externe” si votul din parlament pentru
suspendarea sa.  „Nu pot spune decat un singur lucru: priviti
cu multa atentie afirmatiile facute de fostul sef al SIE,
Ioan Talpes.

Este interesant, de asemenea, daca a fost vreo vizita


a unui domn foarte important, Kondyakov, cu vreo doua‐trei
zile inainte de votul de suspendare dat de parlament. Poate
politicienii cu care s‐a intalnit pot spune mai multe”, a
afirmat, misterios, Basescu. Ioan Talpes declarase ca  „Rusia
nu a intrerupt niciodata o politica de presiune si control a
Romaniei”.

Alexandr Kondyakov este un consultant politic si este


membru al miscarii ruse  „Liderii viitori ai noului mileniu”
si al Marii Loji Masonice Ruse. Prin intermediul firmei pe
care o conduce, NOVOCOM, Kondyacov ofera Kremlinului
servicii de consultanta politica. Pe langa Putin, Kondyakov
este si consilierul lui Vladimir Voronin, presedintele
Moldovei.

Fostul sef al SIE Ioan Talpes a declarat BBC despre


Kondyakov ca are relatii cu importanti oameni de afaceri,
dar si cu politicieni romani aflati in pozitii‐cheie ale
statului, fara sa faca vreo nominalizare. Ieri, Cozmin Gusa
a declarat ca s‐a intalnit cu Kondyakov, numindu‐l 
„prietenul meu de mai multi ani”.

Suntem prinşi în acţiunea noastră  de valurile


conflictelor politice care macină  şi separă  Ţara.

Acţiunea noastră  este luată  de aceste valuri  şi de viată 


sau denaturată  de la misiunea ei curată.
Suntem un Ordin  şi ca atare nu ar trebui să  ne confundăm
cu nici un partid. În prezent masoneria condusă  de
E.O.Chirovici este un instrument de guvernare utilizat de
P.S.D.  şi P.C., lucru de neacceptat în lumea liberă, unde
masoneria reprezintă  o pătură  civilizată  şi evoluată.

În faţa acestui pericol din ce în ce mai presant care este


Rusia bolşevică, semne încurajante indică  faptul că  naţiunile
libere din Europa se apropie unele de altele pentru a‐şi
asigura prosperitatea economică  şi a‐şi apăra în comun
libertăţile.

În schimb România, deşi membră  a Uniunii Europene, este


împinsă  pe zi ce trece, din ce în ce mai mult, în braţele
Rusiei, iar vinovată  de acest lucru se face masoneria
bolşevică  şi forţele politice care o sprijină.

Adevărul, oricât de puţin favorabil ne‐ar fi, trebuie


spus cu toată  sinceritatea, îndată  ce este întemeiat, iar el
este.

Şi prin redactarea acestui raport noi asta facem, facem


public adevărul, pentru a ne elibera sufletele de ciuma
bolşevică.

Ca atare, Noi, Comitetul Naţional de Instrucţie Masonică, în


calitate de masoni liberi  şi de bune moravuri ai ORDINULUI
MASONIC ROMÂN, în spiritul democraţiei  şi în virtutea
drepturilor cetăţeneşti izvorâte din Constituţia României, am
formulat următoarele capete de acuzare împotriva tuturor
masonilor bolşevici menţionaţi în raportul anexat prezentei
scrisori:

1.trădarea  şi ajutarea inamicului;


2.procurarea  şi deţinerea de documente  şi date secrete de
stat în scopuri neautorizate de lege;
3.transmiterea secretelor de stat unor organizaţii străine;
4.subminarea economiei naţionale;
5.spionaj economic  şi militar;
6.asociere la grupuri infractionale  şi de crimă  organizată;
7.trafic de influenţă  şi abuz în serviciu;
8.instigare  şi complicitate la fals intelectual;
9.bancrută  frauduloasă  şi spălare de bani;
10. contrabandă  cu  ţigări, armament, petrol, alcool  şi
stupefiante;
11. evaziune fiscală, delapidare  şi deturnare de fonduri;
12. manipularea opiniei publice prin mass‐media  şi alte
instrumente;
13. acte de corupţie, complot  şi  şantaj politic;
14. conspiraţie împotriva statului  şi a poporului român;
15. tăinuirea bunurilor  şi favorizarea infractorilor.

Cuantumul prejudiciului cauzat de grupurile de interese


bolşevice prin comiterea tuturor acestor infracţiuni pentru
care‐i acuzăm, depăşeşte echivalentul în lei a sumei de
4.000.000.000 euro (patru miliarde euro).

Dovada săvârşirii infracţiunilor o facem cu următoarele


mijloace de probă:  „Raport final‐Armagedonul masonic +anexe”,
prezentate în format electronic (pe CD), ca anexă  a prezentului
denunţ.

Toate datele furnizate de noi vor fi cu adevărat considerate


utile  şi concludente dacă  organele de anchetă  le vor corobora  şi
compara cu informaţiile deja acumulate în dosarele de urmârire
informaţională  sau penală  aflate în arhivele instituţiilor
statului român.

În concluzie, prin prezenta, solicităm Preşedinţiei României,


Parlamentului României, Guvernului României  şi tuturor
instituţiilor abilitate statului român prin lege, ca în temeiul
art.222(respectiv art.223) din Codul de procedură  penală, să  se
autosesizeze de existenţa celei mai mari conspiraţii din istoria
României  şi să  dispună  deschiderea unei anchete oficiale penale
care să  ajute la finalizarea tuturor probelor necesare pentru
aflarea adevărului  şi pentru lămurirea cauzei sub toate
aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia (conform
art.3  şi art.202 din Codul de procedură  penală).
Solicităm in mod expres instituţiilor statului român ca în
baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de
interes public, să  organizeze în 30 de zile de la primirea
prezentului denunţ  o conferinţă  de presă  prin intermediul căreia
să  aducă  la cunoştinţă  cetăţenilor româniei despre măsurile
întreprinse.

Pentru a nu împărtăşi soarta Procuroarei Luminiţa Şega,


care a fost asasinată la comandă politică, după îndelungi
dezbateri, Noi, semnatarii acestui „Apel către România”, am
ales în unanimitate prezenta cale acoperită de denunţ.

Datorită specificului activităţii noastre depuse în slujba


României, nu vom putea reuşi să ieşim la lumină prea curând, şi
asta nu datorită fricii de moarte ci pentru reuşită  în ducerea
la bun sfârşit a acţiunii noastre.

Nu vom avea odihnă până când nu vom duce adevârul şi în


ultimul cătun din ţară, chiar dacă de‐ar fi să ne grupăm în cea
mai puternică rezistenţă anti‐comunistă din istoria României.

Momentul ales de deconspirare a pseudonimelor va coincide cu


data includerii noastre, a semnatarilor, într‐un program de
protecţie a martorilor autorizat de UE, într‐o ţară gazdă, cu
vechi state în alianţa euro‐atlantică.

Câte un exemplar din această scrisoare‐denunţ este trimis


spre conformitate următoarelor instituţii:

Preşedenţia României, Parlamentul României‐Senat,


Parlamentul României‐Camera Deputaţilor, Serviciul Român de
Informaţii, Serviciul de informaţii Externe, Curtea
Constituţională a României, Consiliul Superior al
Magistraturii, Ministerul Public‐Direcţia Naţională Anti‐
Corupţie, Ministerul Justiţiei, Ministerul Internelor şi
Reformei Administrative, Ministerul Afacerilor Externe,
Ministerul Apărării, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere
a Spălării Banilor, Institutul de Investigare a Crimelor
Comunismului în România, Consiliul Europei‐Biroul de Informare
Bucureşti.
Cu deplină  consideraţiune  şi îmbrăţişări fraterne, membrii
COMITETULUI NATIONAL DE INSTRUCTIE MASONICĂ  AL ORDINULUI MASONIC
ROMÂN.

Drept pentru care semnăm.


Aşa să  ne ajute Dumnezeu !

Preşedinte : C.A.Rosetti
Mare Secretar : Eugeniu Carada
Mare Trezorier : Eugen Cristescu
Mare Inspector: Constantin Argentoianu

Mare Gardian:  Emil Pepiniu 

Mare Intendent: Aurel Persu


Mare Orator: Jean Pangal
Membrii:
CUPRINS 

1. REVOLUŢIA ROMÂNĂ –PROIECT AL MASONERIEI BOLŞEVICE ...............................1 


2. CEAUŞESCU ŞI LOJA MASONICĂ „PROPAGANDA DUE (P.2)”.....................................3 
3. NOUA STRATEGIE A KREMLINULUI ..................................................................................7 
4. „NAŞII” M.L.N.R. PROVIN DIN CELEBRA LOJĂ MASONICĂ PROPAGANDA 
DUE(P.2)CONDUSĂ DE LICIO GELLI........................................................................................9 
5. GRUPUL PINTO ŞI RECONSTRUCŢIA MASONERIEI ROMÂNE ..................................11 
6. DE LA SECURITATEA COMUNISTĂ LA MASONERIA BOLŞEVICĂ..........................14 
7. CONSPIRAŢIA „PUTERII“ ŞI REVOLUŢIA JUDECĂTORILOR .....................................16 
8. CONTABILII COSA NOSTRA, TEMUTA ORGANIZAŢIE MAFIOTĂ CARE DOMINĂ 
SICILIA, CONTROLEAZĂ BANII UNEI PUTERNICE GRUPĂRI DE INTERESE DIN 
ROMÂNIA, CONDUSĂ DE MASONII CRISTIAN BURCI ŞI DUMITRU CREŞTIN. ........19 
9. CAZUL ROMANO PRODI –REZULTAT AL MARIAJULUI ÎNTRE LOJA MASONICĂ 
P2 (PROPAGANDA DUE) ŞI K.G.B. ..........................................................................................22 
10. MOARTEA PROCURORULUI LUMINIŢA ŞEGA, OPERĂ A MASONERIEI 
KOMINTERNISTE.........................................................................................................................24 
11. BĂTĂLIA PENTRU SOCIETATEA CIVILĂ.......................................................................25 
12. MASONERIA BOLŞEVICĂ ŞI IMIXTIUNEA POLITICĂ ................................................28 
13. IMPLICAREA MASONERIEI BOLŞEVICE IN SCANDALUL BĂNCILOR DACIA 
FELIX ŞI CREDIT BANK.............................................................................................................33 
14. INTERNAŢIONALA ORTODOXĂ –ULTIMA CREAŢIE A MASONERIEI 
BOLŞEVICE ...................................................................................................................................37 
15. MASONUL VICTOR BABIUC ŞI TRANSPORTURILE DE ARMAMENT....................40 
16. M.L.N.R.­UL ŞI RITURILE SALE BOLŞEVICE DE PERFECŢIONARE........................41 
17. VERESTOY ATTILA –MASONUL DE AUR AL U.D.M.R...............................................45 
18. „REŢEAUA FELIX”, DE LA SECURITATE LA MASONERIE .......................................48 
19. ACAPARAREA INDUSTRIEI STRATEGIGE A ROMÂNIEI CU AJUTORUL 
MASONERIEI BOLŞEVICE.........................................................................................................56 
20. POLITICĂ, ENERGIE ŞI MASONERIE ...............................................................................58 
21. ION BASGAN, UNUL DINTRE LIDERII MASONERIEI, ACUZAT CA A FOST 
INFORMATOR AL SECURITĂŢII .............................................................................................61 
22. IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN, PROTECTORUL DIN UMBRĂ AL MASONERIEI 
REVOLUŢIONARE .......................................................................................................................63 
23.  ELITELE DE PRADĂ ALE M.L.N.R. .............................................................................65


1. REVOLUŢIA ROMÂNĂ –PROIECT AL MASONERIEI 
BOLŞEVICE 
După anul 1953, când Stalin moare în condiţii suspecte, urmează o destabilizare prudentă, sub 
conducerea lui Hruşciov. Evenimentele budapestane din 1956 au făcut parte din acest joc de culise, care 
urmărea să­i atragă pe stalinişti într­o cursă după care să fie sacrificaţi. 
Totodată, această farsă rusească, a masonilor de stânga, a avut şi menirea de a le crea 
americanilor iluzia unei deschideri: acel „dezgheţ” hruşciovan urmată de „destinderea” lui Brejnev şi de 
„perestroika” lui Gorbaciov. 
Planul de destindere declanşat de Stalin şi continuat de Hruşciov avea ca scop penetrarea 
masoneriei de stânga occidentale şi manipularea acesteia cu scopul spargerii izolării internaţionale a 
URSS şi al acaparării de tehnologie vestică. Tot planul viza tragerea pe sfoară a Occidentului cu ajutorul 
masoneriei de stânga. Germania era importantă pentru URSS din cauza potenţialului ei masonic. Încă 
din anul 1949, 11 obedienţe se reuniseră în Marea Lojă Unită, în biserica Sfântul Paul din Frankfurt. 
Chiar şi în RDG masoneria de stânga era bine reprezentată: Otto Gotewohl, primul conducător al RDG 
era mason de stânga, iar Germania de Est a fost singurul stat pe a cărei stemă figura un simbol masonic 
explicit: compasul. Masoneria de stânga era reprezentată la vârf şi în alte state est­europene, precum 
Ungaria (Imre Nagy) sau România (Pauker, Ralea, Maurer). 
În arhivele secrete ale KGB există un document compromiţător privind spiritul masonic al 
înţelegerii de la Geneva, vizând Revoluţia din Ungaria anului 1956. 
În România acelor ani, îndată după ce a preluat toată puterea în stat, Partidul Comunist a purces 
sistematic şi cu brutalitate la aplicarea întregului plan de transformare a ţării după modelul sovietic. 
Astfel, pizma, setea de răzbunare, analfabetismul, prostia şi laşitatea au devenit în comunism 
criteriile de selecţie ale noii „elite” a ţării. 
Ulterior, KGB­ul va construi în România o disidenţă culturală intitulată „Gruparea Comana”, 
care va începe să devină ofensivă odată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov. 
După 16 ani de la căderea regimului comunist şi preluarea efectivelor şi arhivelor Securităţii de 
către M.Ap.N şi S.R.I., fostul director al S.R.I., profesorul Virgil Măgureanu, începe să facă lumină 
asupra confruntării pentru „obiectivul” România: K.G.B. contra lumii. Invitat în cadrul emisiunii 
televizate „Puterea în umbră”, difuzată în luna noiembrie 2006 la Antena 3, Măgureanu a spart tăcerea. 
Dom`profesor, supranumit şi „şarpele cu ochelari”, a admis că a făcut parte dintr­un grup care şi­ 
a propus înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu în care la angrenat şi pe Ion Iliescu. 
Dezvăluirea cea mai importantă din cadrul interviului se referă la înfiltrarea KGB la cel mai înalt 
nivel în România, înainte de 1989, chiar până în interiorul Comitetului Politic Executiv al P.C.R. 
Personajul vizat, Gheorghe Rădulescu, alintat Gogu, era eminenţa cenuşie din spatele Elenei 
Ceauşescu şi susţinătorul din umbră al aşa­zisei „disidenţe culturale” prin care se urmărea schimbarea 
regimului Ceauşescu cu unul de tip Gorbaciov, susţinut de KGB. 
Astfel, în interiorul Partidului se crease un "partid secret" reprezentat până la vîrful conducerii, în 
Comitetul Politic Executiv ­ CPeX ­ unde se aflau doi vectori: Constantin Dăscălescu şi Gheorghe 
Rădulescu, zis Gogu, nume de cod "Marcel". Acesta din urmă, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, 
considerat "eminenţa cenusie" din spatele Elenei Ceausescu, avea sarcina să creeze şi să canalizeze 
inclusiv mişcările de disidenţă din rîndul intelectualităţii pentru a crea eşalonul următor al conducerii


perestroikiste. Împreună cu soţia sa, Dorina Rudich Rădulescu, Gogu avea misiunea să atragă 
reprezentanţi ai lumii artistice si intelectualităţii inclusiv prin intermediul unor ofiţeri de Securitate, cum 
ar fi cunoscutul Vasile Malureanu de la Direcţia I. La vila sa de la Comana, gard în gard cu Ana 
Blandiana, s­a consumat un moment epocal consemnat de scriitorul Mircea Zaciu în jurnalul său pe anul 
1983 (Editura Dacia, Cluj, 1995) şi care a lăsat audienţa selectă cu gura căscată: "Staţi linistiţi, că 
mai sunt cinci ani si scăpam de Ceauşescu!". Nu a greşit prea mult. 
Pe lângă grupul de intelectuali de la curtea lui Gogu Rădulescu, printre care se număra Augustin 
Buzura (în alternativă cu Ion Iliescu), Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Dan Hăulică, Ion 
Caramitru, Mircea Dinescu, care­i ţinea la curent şi pe Andrei Pleşu si Gabriel Liiceanu ş.a., au fost 
constituite grupările conspirative menite să submineze partidul şi armata: generalul Nicolae Militaru, 
agent GRU documentat, responsabil de Armată, Silviu Brucan, responsabil de ilegalişti si Ion Iliescu, 
speranţa gorbacioviştilor. Toate mişcările acestora au fost atent monitorizate de Unitatea specială de 
contraspionaj 0110 creată pentru contracararea serviciilor de informaţii din Organizaţia Tratatului de la 
Varşovia şi, evident, în mod special a KGB, rezidenţa sovietică fiind cea care coordona oficial în 
România reţelele de spionaj din blocul comunist. Toate acestea sunt cunoscute de ofiteri ai Serviciului 
Secret Român, iar dovezile se află depozitate în mai multe arhive secrete dispuse in lume. 
Conspiraţia presupune racolări şi aşa numitele <<influenţări pozitive>> din partea <<ilegalilor>> 
KGB desfăşurate într­o perioadă lungă de timp. După un prim contact avut de Virgil Măgureanu cu Ion 
Iliescu ­ încă din 1973, pe vremea când acesta era prim secretar PCR la Iaşi, primul şef al Serviciului 
Romăn de Informaţii, personaj controversat aflat şi în completul de judecată care a decis eliminarea 
familiei Ceauşescu ­ l­a recrutat oficial pe primul preşedinte al României postdecembriste in 1981, in 
1983 completând impreună primul manifest anticeauşist. 
Discuţia cu Iliescu <<alias Alecu>>, după cum afirmă <<şarpele cu ochelari>> a avut loc pe­o 
bancă în parcul de la <<Lupoaica>>, din Dorobanţi. Securitatea superviza. <<Ulterior am aflat că 
puseseră aia microfoane şi la acele banci>>, afirmă Măgureanu. 
Un amănunt interesant: Ion Iliescu îi făcea în 1989 vizite la Tescani lui Andrei Pleşu, viitorul său 
ministru al Culturii în primul guvern FSN. 
Lovitura de stat a fost realizată de KGB si GRU cu sprijinul tacit al unei părţi a Securităţii 
române, antrenând însă mase de revoluţionari autentici doar pentru a se masca activităţile grupurilor 
conspirative cât şi pentru motivul că Moscova se temea de rezistenţa forţelor loiale lui Ceauşescu. 
Această grupare ocultă a găsit în Ion Iliescu omul potrivit pentru a prelua comanda puterii 
izvorâte din Revoluţie, reuşind astfel să pună mâna pe toată averea ţării şi pe toate pârghiile puterii, 
comandând şi astăzi din umbră cu ajutorul masoneriei bolşevice. 
Structurile –sistemul –aparatul, reţeaua sunt constituite din membri de vârf ai oligarhiei 
bolşevice, cei care şi­au însuşit privilegii şi favoruri ca slujitori ai sistemului comunist. 
Oameni cu nume de cod, împreună cu ofiţerii lor de legătură, cu foşti nomenklaturişti şi activişti, 
au făcut ca „privatizarea” şi „tranziţia” să devină semne odioase. 
Cârdăşia de reţea, cu melanj post­modernist între informatori şi foştii ofiţeri, aflaţi cu toţii în 
căutarea propriei bunăstări, a fost în toţi aceşti ani transpartinică, transversală în structura societăţii, iar 
cu ajutorul masoneriei chiar transfrontalieră. 
Securitatea a fost o poliţie politică de tip rusesc, fiind instrumentul cu care Moscova a 
transformat una din cele mai bogate şi frumoase ţări din Europa într­o epavă economică, socială şi 
morală. 
Cu ajutorul Securităţii, Kremlinul a înlocuit  iluminismul românesc cu feudalism rusesc. După 
1989, sarcina de bază a neocomuniştilor români a continuat să fie menţinerea la putere a unui sistem 
feudal de tip rusesc. 
Guvernul şi Parlamentul României a continuat timp de mai mulţi ani să protejeze identitatea 
securiştilor permitându­le astfel să manipuleze ţara din umbră, aducându­i pe români în pragul sărăciei.


2. CEAUŞESCU ŞI LOJA MASONICĂ „PROPAGANDA DUE 
(P.2)” 

Perioada anilor 1961­1986, deşi relativ scurtă este deosebit de frământată în plan internaţional. 
Este epoca crizelor cubaneze, a asasinatelor politice (JFK, Martin Luther King, Robert Kennedy), a 
războiului din Vietnam. Nikita Hrusciov, liderul comunist de la Moscova, îşi cunoaşte momentul de glorie 
pentru a fi, apoi, mazilit. În China, Mao (mason revoluţionar) promovează un comunism mai feroce decât 
cel sovietic. 
Terorismul internaţional se naşte odată cu celebra Conferinţă Tricontinentală de la Havana (1966). 
Masoneria universală nu a fost străină de nici unul dintre aceste evenimente. Masoneria nu a fost niciodată 
o organizaţie monolitică. Au existat „curente”, scindări şi chiar infiltrări. Relevant în acest sens este 
scandalul Lojii „Propaganda Due (P.2)” din Italia, în fapt o complexă operaţiune a K.G.B.­ului sovietic, 
operaţiune de care nici fostul dictator român nu a fost străin. De altfel, spectaculoasele succese 
internaţionale înregistrate de Nicolae Ceauşescu în anii 1960­1970 se explică prin apartenenţa acestuia la 
masoneria revoluţionară. Liderul de la Bucureşti fusee cooptat în Loja P2 (ca membru simpatizant şi nu 
„iniţiat” cum deseori s­a vehiculat) în fapt, o uriaşă operaţiune K.G.B.­istă la care şi­a dat concursul toate 
serviciile secrete aparţinând ţărilor satelite Moscovei. 
K.G.B.­ul şi loja masonică P2 i­au oferit lui Ceauşescu cheia spre deschiderea uşilor marilor 
cancelarii europene. Practic, începând cu 1966, liderul României comuniste a fost unul dintre favoriţii 
statelor occidentale atunci când venea vorba de relaţiile cu ţările din „Blocul sovietic”. Constanta oferită 
de P2, de care KGB nu era străină, i­a permis lui Nicolaie Ceauşescu să joace cu succes rolul de răzvrătit 
al Tratatului de la Varşovia, în momentul „Primăverii de la Praga”, şi să aibe acces ulterior, la 
Washington, Paris, Londra sau Bonn, şi implicit la un ajutor financiar şi tehnologic necesar proiectelor 
sale de industrializare. Situaţia era convenabilă inclusiv pentru KGB, care avea astfel prilejul ca, prin 
spionajul românesc, să penetreze structurile N.A.T.O. 
Totul părea să meargă perfect pentru liderul comunist de la Bucureşti. Avea recunoaştere 
internaţională, avea acces la finanţare, nu supăra Moscova, şi Bucureştiul devenea un punct important pe 
harta diplomatică a lumii. 
Pe banii României, Ceauşescu avea să sprijine revenirea masonului Juan Peron la conducerea 
Argentinei, de altfel un important membru al P2, prieten apropiat al lui Licio Gelli. 
Începând cu anii `70, Gelli, cu sprijinul securităţii, va realiza afaceri comerciale avantajoase cu 
România, primele dintr­o lungă serie, Gelli câştigând astfel numeroase comisioane din comenzi ale 
statului român. 

„Ceauşescu a fost îmbrobodit de masonerie prin Propaganda Due” 

Cuvintele de mai sus aparţin generalului de securitate Nicolae Pleşiţă şi au fost declarate în 
cadrul unui interviu publicat în nr.4 al revistei „Lumea Magazin” din anul 2000, cu titlul „Politică şi 
servicii secrete” 
Din acest amplu interviu vă prezentăm spre analiză numai părţile de text care fac referire directă 
la masonerie: 

Reporter: Ceauşescu a fost mason?


N. Pleşiţă: Eu nu l­am cunoscut pe Licio Gelli. Ştiu însă lucrarea...Indirect, masoneria l­a 
îmbrobodit      mult pe Ceauşescu prin Propaganda Due. 
................................................................................................................................................. 

Reporter: Aţi prins vreun mason? 

N. Pleşiţă : Numai unul? Inclusiv pe Gelli. Se băgase pe sub pielea celor de la Comerţ Exterior. 
Mergea pe comerţul cu arme. L­am depistat cu reţeaua noastră din masonerie, pe care 
o vom menţine chiar de vor crăpa cei care nu­s de acord. Am jucat cartea în interesul 
României. Gelli a fost băgat la noi de masonerie, dar era şi mafiot. Idioţii noştri au 
fost îmbrobodiţi de Gelli, care a pătruns la Ceauşescu şi noir nu l­am prevenit. Mai 
mult, i l­am băgat pe gât lui Ceauşescu! Cu Gelli s­au făcut de toate. Masca nu putea 
ţine prea mult. Doicaru şi Pacepa au colaborat cu el. Eu nu eram acolo. A ieşit un 
scandal teribil, legat de Serviciul de Informaţii Externe şi mai ales de noi. Am pus 
căpăstru la Romtehnică pentru exportul de armament. De când erau şi consilieri 
prezidenţiali Pacepa şi Doicaru se spurcaseră la acţiuni de anvergură şi­i serveau pe 
tavă lui Ceauşescu tot felul de personalităţi. Pacepa a avut rolul principal în aducerea 
lui Gelli. Primirea la şeful statului este o chestiune diplomatică. Aşa a ajuns şi Iosif 
Constantin Drăgan la Ceauşescu. El avea nişte posibilităţi în Italia, venea prin ţară. A 
făcut promisiuni şi Ceauşescu l­a primit de câteva ori. Drăgan a avut contribuţia lui la 
dezvoltarea marketingului nostru, dar pe Ceauşescu nu l­a mulţumit şi s­a supărat­ 
.......................................................................................................................................................... 

În 1990, Gelli a declarat presei că „românii nu sunt pregătiţi să recupereze conturile lui 
Ceauşescu”. Altfel spus, Gelli a confirmat existenţa acestor conturi, dând a se înţelege că datorită 
legăturii pe care o avea cu agenţii Securităţii înfiltraţi în Italia, cunoştea locaţia acestor sume uriaşe de 
bani, 
Cu cinci ani mai târziu, în 1995, Licio Gelli a fost de zece ori la Timişoara, Oradea şi Bucureşti. 
El a fost surprins de un reporter al săptămânalului „Verona Sette” pe aeroportul Catullo, în momentul în 
care se întorcea din România. „Domnule Gelli, este primul voiaj în România?”, a întrebat reporterul. 
„Nu, cred că este al zecelea” a răspuns sec Gelli. 
Chiar dacă începând cu anul 1976, Loja P.2 a fost oficial închisă, iar membrii acesteia dispersaţi 
în cadrul altor loji aparţinând Marelui Orient al Italiei, Licio Gelli îşi va continua activitatea conspirativă 
fiind sprijinit în continuare de K.G.B. 
În timp, locul Lojii P.2 va fi luat de o nouă creaţie a Kremlinului, mult mai complexă, denumită 
Societatea Pinto, care este un adevărat cuib ocult unde „roiesc” mai multe grupări autonome: oameni 
policiti de primă importanţă, loje masonice, sevicii secrete şi mafie. 
Fostul demnitar PCR povesteste ce oferte de afaceri a primit, dupa 1990, de la Licio Gelli, fostul sef al 
masoneriei italiene si apropiat al lui Ceausescu. 
Ghana, anii ‘90. Foarte bogata in aur, fosta colonie britanica din Africa isi deschide larg portile catre 
capitalul strain. O noua legislatie miniera atrage fluxuri de bani din toata lumea, de la corporatii occidentale 
pana la guvernul chinez. 
Vietnam. In aceeasi perioada, comunistii de la Hanoi aplica "Doi Moi", o politica de reforma 
economica asemanatoare cu Perestroika. "Rosiii" nu renunta la putere, dar incurajeaza investitiile straine.


Arezzo, Italia, 1994. In vila sa din Toscana, o regiune cu traditie in prelucrarea metalelor pretioase, 
fostul mare maestru al lojii masonice Propaganda Due (P2) il primeste cu bratele deschise pe un fost demnitar 
comunist din Romania. 
Licio Gelli era un vechi prieten al nomenclaturistilor de la Bucuresti, iar legaturile lojii sale cu Nicolae 
Ceausescu fusesera atat de stranse, incat multi se intrebau daca nu cumva dictatorul insusi facuse parte din 

Intalnirea din "fortareata" 

"Ce reduta avea! Cate usi automate, am ramas uimit!" Cornel Burtica, fost ministru al comertului 
exterior in regimul Ceausescu, a fost demnitarul care a intrat, in 1994, pe poarta "fortaretei" lui Gelli din 
Arezzo. Intalnirea dintre cei doi urma sa deseneze un triunghi al banilor Ghana­Vietnam­Italia. 
In premiera, Burtica relateaza, pentru "Evenimentul zilei", detaliile acestei discutii de taina. "M­am 
trezit contactat de niste persoane interesate de la Florenza, sa intru in afaceri cu ei. Profitand ca am fost intr­o 
vizita de afaceri la Elektra SPA ­ firma cu care m­am asociat ­ m­au contactat si invitat la Florenza, la Hotel 
Castel. In acest loc, am constatat ca mai erau doar cateva persoane, foarte putine." 
Intrunirea restransa la care ajunsese Burtica era o reuniune a masonilor. "Intentia lor era sa ma bage in 
francmasonerie. Era o loja inrudita cu Propaganda Due". 

Fondul din Vietnam 

De la reuniune, Burtica este condus la Arrezo, la Licio Gelli, afacerist cu conexiuni variate, de la 
guverne pana la Mafia. Pretextul: "Voia sa atraga Romania sa­l sustina la Premiul Nobel pentru Literatura". 
Burtica a mers mai departe: "Eu am facut pe prostul, sa vad ce e, sa aflu mai multe. Cand m­am convins, am 
scapat de ei". 
Fost ambasador in Maroc, el pastrase legaturi in tarile africane, avantaj vizat si de Gelli. "Voiau o 
aventura cu comert de aur, asta fiindca eu aveam relatii foarte bune in Ghana. Doreau ca eu sa aduc aur din 
Ghana in Italia, iar ei il prelucrau in Peninsula. Am zis: "Nu ma bag in chestii ilegale"". P2 fusese declarata 
chiar de justitie organizatie mafiota. 
In mod normal, aurul se comercializa prin banci, cu garantii, certificate de provenienta. "El voia sa 
treaca muntii cu catarul. "Sirul propunerilor lui Gelli a continuat, intr­o nota asemanatoare. Astfel, el dorea sa­l 
atraga pe Burtica in loja, pentru a obtine influenta politica si bani din Romania. Marele maestru al Propaganda 
Due avea si alte intentii: afaceri in Romania, printr­un mare lant de magazine. 
Cel care­l introdusese pe Burtica la Gelli era Francesco Pazienza, un locotenent al Marelui Maestru. Si 
el i­a facut o propunere tentanta. "Planul era de a lansa in Vietnam un fond de investitii, cu implicarea 
guvernului american. 
"E pacat sa nu profitam", imi spunea Pazienza. Imi cereau, la schimb, servicii pentru cauza, dar eu 
doream sa dorm linistit." Pazienza era un fost agent al serviciilor secrete italiene. Unul dintre apropiatii lui, 
Michael Ledeen (acum teoretician al neoconservatorismului american), a fost, in anii ‘80, consultant al SISMI ­ 
serviciile de informatii militare italiene. Ulterior, Ledeen a lucrat si pentru Casa Alba. 

ANI '90 ­Masonii Nastase, Roman, Stanculescu" 

"In Italia, masonii mi­au spus si cine sunt masonii romani: mi­au spus de Adrian Nastase, de Victor 
Athanasie Stanculescu, de Petre Roman", afirma  Cornel Burtica. El adanceste misterul din jurul interlocutorilor 
lui din Peninsula: "Masonii din Italia erau legati de Vatican si de Opus Dei".


Pasionat de masonerie si de istoriile cu cavaleri templieri, Burtica nu era la prima intalnire de acest fel. 
"In 1990, un reprezentant al masoneriei din Olanda mi­a propus sa preiau loja din Romania, si mi­a tinut o 
prelegere o noapte intreaga. L­am intrebat: "Nu ma casapiti daca incalc juramantul?". "Nu, domnule!", mi­a 
raspuns." 

Personajele 

LICIO GELLI. Mare Maestru al Propaganda Due (P 2), factiunea clandestina a Lojei Orientale a 
Italiei. P2 a fost interzisa dupa ce a fost descoperita, in 1981. Gelli a fost implicat in numeroase scandaluri, de la 
fraudarea bancii Vaticanului (Banca Ambrosiano) pana la planuri de instalare a unei guvernari paralele a Italiei. 
Conectat la personaje si organizatii influente, de la Silvio Berlusconi (care a facut parte din P2) pana la 
mafiile italiene, serviciile secrete si importanti oameni de afaceri. A fost arestat in Franta, unde se refugiase in 
1998. Era impreuna cu amanta lui, o romanca. In gradina vilei din Arezzo au fost gasite ingropate 170 de 
kilograme de lingouri de aur. Gelli a fost eliberat ulterior. Are 87 de ani. 
FRANCESCO PAZIENZA. Fost ofiter al SISMI ­ serviciile militare de informatii ale Italiei ­, 
membru al P2. A fost gasit vinovat de protejarea membrilor organizatiei de dreapta Ordine Nuovo care au pus la 
cale atentatul de la Bologna (din 1980), soldat cu 85 de morti. 
EDUARDO EMILIO MASSERA. Militar argentinian, membru al gruparii de ofiteri care a indepartat­ 
o de la putere, in 1976, pe Isabel Martinez de Peron. Massera a condus apoi junta militara din fruntea 
Argentinei. Apartenenta lui la Propaganda Due a fost dezvaluita la inceputul anilor ‘80. Inchis pe viata pentru 
tortura si alte violari ale drepturilor omului, a fost gratiat in 1990. 

STEFAN ANDREI 

"Ceausescu a facut afaceri cu ei" 
Stefan Andrei, un alt fost apropiat al lui Ceausescu, a relatat pentru EVZ cateva dintre culisele relatiei 
dintre regimul comunist din Romania si Licio Gelli. 

EVZ: Ce afaceri facea Licio Gelli in Romania? 

Stefan Andrei: Nu, nu, atunci nu raspundeam eu. Noi vindeam foarte multe confectii in Italia, unde 
puneau ei marca, daca nu cumva si haina asta.... 

A dumneavoastra e de la Licio Gelli? 
Da, bun, aia cu P 2, radem de astia care spun, a, ca Ceausescu a fost in P 2. 

Avea relatii, se cunostea. 

Mai, da, mai. S­a cunoscut cu unul dintre oamenii lui, Eduardo Massera, care a fost unul dintre 
complotistii aia care au omorat in Argentina, care a fost in trioul ala militar, cand au luat ei puterea. Massera a 
fost la Bucuresti. 

"Organizatia avea bani negri in Austria" 

Si cu Gelli cum s­a cunoscut? 

Nu stiu. 

Dar stiti, cand a fost arestat, era impreuna cu o romanca.


Nu, dar nu, nu ne bagam in chestii din astea. Ceausescu era asa de incapatanat de independenta lui, 
incat singura sa dependenta a fost cea de insulina, cand a trebuit sa i se faca o injectie si a intrat in categoria 
insulino­dependent. Dar, sa intre intr­o organizatie cu  P 2, cu.... 

Mai depindea si de cultul personalitatii. 

Nu accepta asa ceva, sa fie dependent de cineva. Aceasta organizatie, se stia, avea si bani negri, prin 
Austria. Si el zicea, mai, nu se poate, nu ne bagam, ca se afla. Ei mai lupta si intre ei, sunt agenti mascati, ne 
compromitem aici. 

LEGATURI 

Afaceri cu romanii inainte si dupa ‘89 

Licio Gelli si P 2 au avut legaturi trainice cu regimul comunist din Romania, Ceausescu fiind 
suspectat, fara a se putea confirma vreodata, ca ar fi facut parte din aceasta loja masonica. 
Nicolae Plesita, fost sef in Securitate, a declarat ca Gelli ar fi fost implicat si in comertul cu arme 
produse in Romania. Potrivit unor ofiteri SRI intervievati de EVZ in 1998, apropiati ai lui Gelli ar fi fost 
implicati si in operatiunea de contrabanda de combustibili in Iugoslavia, cunoscuta sub numele de "Jimbolia". 
Ulterior, tot EVZ a dezvaluit ca avocatul lui Gelli, Giangiorgio Spiess, care a finantat, in anii ‘70, si 
prima afacere a lui Silvio Berlusconi, a fost si partenerul lui Cristian Burci si Dumitru Crestin. 
Spre sfarsitul secolului XX, francezul Pierre Carpit lansa o informatie senzationala: Nicolae 
Ceausescu, tiranul din Romania, ar fi fost francmason! Afirmatia se baza pe declaratiile si insemnarile lui 
Licio Gelli, faimosul Venerabil al Lojii "Propaganda Due". Dupa ce "odiosul" a fost impuscat in capitala 
Basarabilor (locul si momentul executiei fiind foarte simbolice), informatia lui Carpit este preluata de 
rusul Lolii Zamoiski si face valva prin Estul Europei. Unii masoni au dezmintit­o, altii nu; si sunt cazuri 
de autori, precum Yves Stavrides, care declara ca Nicolae Ceausescu a dorit sa faca parte din Masonerie, 
caci era ahtiat dupa uniforme, medalii si ceremonial. Lucrurile sunt, insa, mai complicate si mai grave: 
Nicolae Ceausescu a fost, probabil, initiat in anul 1966 si se va dovedi unul dintre principalii actanti ai 
Comunismului in penetrarea Francmasoneriei Universale. L­a oprit doar tradarea lui Pacepa si scandalulu 
Lojii P2. 
Participarea conducatorului roman la structurile Lojii P2 nu este deloc intamplatoare. Acest Atelier 
mamut al masonilor italieni se transformase intr­o formidabila forta de influenta si coruptie politica. 
Reunea (pe langa Masonerie) Mafia, Vaticanul si Terorismul. Fusese finantat si ajutat din umbra de KGB. 
Avea mai multe scopuri: a). distrugerea societatii civile italiene; b). compromiterea ideii masonice; c). 
dezbinarea Occidentului si dezbinarea NATO; d). construirea unei retele supereficiente a spionajului 
sovietic. Cu alte cuvinte, Loja P2 a fost o grandioasa actiune subversiva, una dintre cele mai spectaculoase 
ale secolului al XX­lea. Din punct de vedere profesional, specialistii KGB merita toate felicitarile. 

3. NOUA STRATEGIE A KREMLINULUI 

Ţările Europei de Est au fost eliberate, după 50 de ani de ocupaţie, rând pe rând, cu viteze 
diferite, care au depins, în mare parte, de puterea şi prezenţa bastioanelor secrete ale K.G.B.


Căderea comunismului în Europa a adus sau continuă să aducă multe surprize în statele fostului 
Pact de la Varşovia, în funcţie de modul în care noile regimuri au ales să deschidă sau să păstreze în 
continuare secrete arhivele statului comunist şi ale serviciilor secrete. 
În România, scoaterea la iveală a dosarelor Securităţii şi Partidului va dezvălui un secret cumplit 
cu adevărat, şi anume reţeaua K.G.B. camuflată în interiorul Securităţii. Mai pe scurt Matrioska. 
In anul acesta, 2006, o forţă externă­euroatlantică­ a aplicat o presiune enormă pentru a 
demantela acest aparat. 
Structurile acestui aparat colosal creat de K.G.B. în România, bântuie şi astăzi pe coridoarele 
puterii, influenţând factorii de decizie politică în favoarea Kremlinului. 
Pentru a înţelege mai bine mecanismul rusesc de conspirare gen Matrioska, trebuie sa avem mai 
înainte de toate o percepţie clară asupra noii gândiri politice emanate la Kremlin încă din anii `80. 
În ceea ce priveşte „noua gândire politică” sovietică în planul relaţiilor internaţionale, Anatoli 
Golitin, un defector sovietic şi un specialist în materie de dezinformare strategică a K.G.B., avertiza, 
încă din 1984, că mai întâi va avea loc o „liberalizare” în Europa Centrală şi de Est, apoi retragerea 
unuia sau mai multor state din Pactul de la Varşovia pentru a mima structurile actuale ale NATO şi 
pentru a le înlocui cu un sistem european de securitate colectivă. Principalul ţel va fi acela de a răsturna 
în mod ireversibil echilibrul mondial al puterilor. 
Programul politic lansat de Mihail Gorbaciov a dus înfinal, vis­a­vis de NATO şi Occident, la 
ceea ce avea să­i declare politologul rus Gheorghi Arbatov, în 1989, unui general american, în timpul 
unei vizite la Bonn: „O să facem un lucru nemaipomenit, o să vă lipsim de duşmanul vostru!”. 
Afirmaţiile lui Gheorghi Arbatov devin cu atât mai interesante în condiţiile în care politologul rus, care 
este şi directorul Institutului din Moscova pentru Statele Unite şi Canada, a fost identificat ca fiind ofiţer 
acoperit al Direcţiei Principale I a K.G.B., cu nume de cod VASILI. 
„În partida sa de şah pentru dobândirea dominaţiei mondiale, Kremlinul şi­a sacrificat stăpânirea 
asupra Europei de Est a efectuat un schimb de piese pentru a­şi asigura o mai bună penetrare a 
economiei şi tehnologiei Europei occidentale”, scrie Lev Nevrozov în lucrarea „The Kremlin and the 
Western Politico­Cultural Establishment”. 
Noua linie de politică externă inaugurată la Kremlin este aplicarea la politica internaţională a 
strategiei ideologului comunist italian Antonio Gramsci, respectiv renunţarea la cucerire prin 
intermediul luptei de clasa şi recurgerea la strategia şantajului nu prin forţă ci prin slăbiciune, în parte 
reală, în parte simulată, pentru a­şi asigura ajutorul şi simpatiile occidentale. Jean­Francois Deniau, om 
politic şi diplomat francez afrima că Uniunea Sovietică işi propusese drept scop acela de „a pleca pentru 
a rămâne”. 
Ei, bine, un sistem trebuia să îl înlocuiască pe celălalt. Ăsta era planul în anii `80, ca structurile 
să se salveze între ele. Problema era cum să salveze socialismul, deoarece atât partidul, cât şi Moscova, 
înţeleseră că intrase în criză. Comuniştii italieni au fost cei care au înţeles cel mai bine situaţia şi au spus 
„putem să facem aceasta numai dacă introducem socialismul în acelaşi timp în toate statele europene. 
Aşadar, ar trebui să preluăm controlul asupra proiectului european”. Au vrut să ia proiectul european şi 
să­l întoarcă cu susul în jos, în loc de piaţă deschisă, să existe state federale. Şi au reuşit. Şi sunt foarte 
buni. 

K.G.B. se întoarce! Acum K.G.B, rebotezat F.S.B., şi­a mutat cartierul general în Kremlin şi 
conduce Rusia din umbră. 
Noile servicii secrete ruse renasc din „cenuşa imperiului”, devenind din ce în ce mai active şi 
mai agresive, extinzându­se rapid peste hotare, mai ales în ţările membre N.A.T.O. 
Începând cu anii 1990 aceste forţe au început să fie reclădite cu mult calm şi meticulozitate, 
Rusia încercând pe această cale să­şi recâştige influenţa în afara graniţelor.


Agenţii ruşi şi colaboratorii acestora sunt bine „implantaţi” în statele membre N.A.T.O., unde au 
reuşit chiar să „penetreze” procesul decizional. Aceştia sunt din ce în ce mai activi şi în domeniul 
economic, acolo unde au dobândit succese remarcabile. 
Toţi aceşti agenţi care lucrează mână în mână, au reuşit ca prin penetrarea reţelelor de fundaţii şi 
O.N.G.­uri din occident, să alcătuiască un lobby puternic, autonom şi potenţial periculos. 
La ora actuală, în Rusia la conducere se află eşalonul al doilea al K.G.B. care încearcă să refacă 
Uniunea Sovietică prin şantaj economic şi politic. 
Astfel, ruşii au reuşit să­şi creeze o puternică reţea transfrontalieră, cu rădăcini extrem de bine 
înfipte în spaţiul Europei Centrale şi de Est, în Balcani. 
În România, coloana a cincea a serviciilor secrete Ruse o reprezintă M.L.N.R.­ul condus de 
Eugen Ovidiu Chirovici şi organizaţiile non­guvernamentale care­l sprijină. 
Cu ajutorul acestei masonerii de stânga din România, organizaţiile mafiote de tip Kaghebisto­ 
securiste sau de partid, au reuşit să acapareze resursele energetice ale României. 
Principalul artizan al încheierii unor contracte frauduloase făcute în deserviciul statului român nu 
este nimeni altul decât Dan Voiculescu, alias agentul de securitate „Felix”, cunoscut în lumea serviciilor 
secrete ca fiind obedient Kremlinului. 
Lukoil­ul, ca şi multe alte domenii industriale din România, cum ar fi industria energetică, 
petrolieră şi siderurgică, aparţin structurilor K.G.B. 
Acest lucru a fost posibil cu sprijinul direct al masonilor de carton înregimentaţi politici în 
partidele P.S.D. şi P.C., care au busculat de ordinele venite de la Kremlin prin interpuşi ca Dinu Patriciu, 
Ovidiu Tender, Dan Voiculescu, E.O. Chirovici, Attila Verestoy, Codruţ Sereş şi mulţi alţii. 
Aceşti criptocomunişti, loiali Kremlinului, prin înfiinţarea M.L.N.R.­ului au găsit o modalitate 
ingenioasă de a se salva pe sine şi nu umanitatea aşa cum le place să declare, care, oricum, nu este 
obiectivul lor. 
Aceşti masoni de carton s­au salvat întru­un final în acest club secret al mafiei, care este 
M.L.N.R.­ul, ce a devenit astfel dupa mai bine de 10 ani de funcţionare un club al oamenilor de afaceri 
şi politică, extrem de prosper şi prolific în cadrul societăţii româneşti. 
Crearea M.L.N.R. a fost posibilă datorită fuzionării a trei elemente: al serviciilor secrete, al 
crime organizate şi al afacerilor. Combinaţia perfectă! Toate la un loc, cu autoritate şi care deţin totul. 
Dar încă nu controlează totul! 

4. „NAŞII” M.L.N.R. PROVIN DIN CELEBRA LOJĂ 
MASONICĂ PROPAGANDA DUE(P.2)CONDUSĂ DE LICIO 
GELLI. 

Licio Gelli s­a născut la Pistonia, în Toscana, în aprilie 1919, dintr­o familie de morari. În ceea 
ce priveşte studiile, nu trece de prima clasă a şcolii medii. 
După 8 septembrie 1943, prin intermediul surorii sale, care militează în Partidul Comunist 
Italian, ia contact cz Comitetul Naţional de Eliberare, în special cu comuniştii, reuşind să se facă util 
acestora în diferite moduri. 
Când Pistoia este eliberată în septembrie 1944, Gelli va primi din partea comuniştilor un 
certificat pentru merite deosebite faţă de partizani. 
O notă infromativă a SIFAR(poliţia secretă italiană) din 1950 susţine că Gelli, având legături cu 
Partidul Comunist încă din 1944, devine, începând cu anul 1947, un agent al serviciilor secrete din Est


(KOMINFORM). Şi­a ascuns această activitate în spatele activităţii sale de comerciant mai întâi, de 
librar apoi. Pentru că avea nevoie să obţină cu orice preţ un paşaport, s­a înscris în Democraţia Creştina, 
apoi în Partidul Monarhist şi în sfârşit în Mişcarea Socială Italiană. 
În noiembrie 1963, Gelli cere să se înscrie în masonerie. Anul 1965 îl prinde încă ucenic în loja 
Romagnosi, unde fusese primit de altfel cu destul neîncredere. 
În anul 1966, Gelli este cooptat în loja specială Hod, unde îşi va aduce o cintribuţie importantă 
prin atragerea unor persoane importante. Din acest moment, cariera masonică a lui Gelli este 
fulgerătoare. 
Constituţia(statutul) Marelui Orient din Italia prevede şi posibilitatea unei iniţieri făcute direct de 
către Marele Maestru(„pe tăişul spadei) fără vot şi fără a informa pe cineva în prealabil. Aceşti noi 
membri erau numiţi „secreţi” şi integraţi într­o lojă şi ea „secretă”, numită loja Propaganda Due (P.2). 
În anul 1971, noul Mare Maestru, Lino Salvini, îl numeşte pe Gelli secretar cu organizarea 
acestei loje. 
Imediat după ce a preluat conducerea lojii P.2, Gelli îi măreşte efectivul, recrutând persoane care 
ocupă poziţii importante în stat. 
Istoria lojii P.2 este marcată de relaţia, mereu oscilând între complicitate şi conflicte uneori 
teribile, între Marele Maestru Lino Salvini, şi Licio Gelli. În 1971, în timpul şedinţei de Mare Consiliu 
(Comitetul executiv) al Marelui Orient din Italia, Salvini se declară ingrijorat din cauza numărului de 
militari recrutaţi în P.2, exprimându­şi astfel bănuiala că Gelli pregăteşte o lovitură de stat. 
Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea „arhivei SIFAR”, adică a celor 
157000 de dosare compromiţătoare privind lumea politică, fianciară şi militară a Italiei –dosare alcătuite 
de poliţia secretă şi care, potrivit unei decizii a Parlamentului italian ar fi trebuit să fie distrusă. Prin 
generalul De Lorenzo, apoi prin generalul Alavena (şeful serviciilor secrete militare), copia dosarelor 
compromiţătoare au intrat în posesia lui Gelli şi prin el, a KGB­ului, permiţându­i lui Gelli să 
influenţeze decisiv viaţa politică italiană timp de vreo 15 ani, până când acesta va fi eliminat de pe scena 
politică. 
Formulată de Gelli, sprijinit discret de KGB, loja P.2 va grupa numai în Italia 49 bancheri, 83 
mari industriaşi, 5 miniştri, 39 de deputaţi, 52 de ofiţeri superiori din Forţele armate (Armată şi Marină), 
37 din Garda Financiară, 11 chestori, 5 prefecţi, 7 directori de ziare, 16 magistraţi, şefi ai serviciilor 
secrete, oamenii din finanţe, avocaţi, notari şi înalţi funcţionari ai administraţiei publice. 
La 17 martie 1981, când autorităţile statului au intrat în posesia întregii liste, loja P.2 număra 962 
de membri. 
Potrivit unor studii întreprinse de serviciile secrete americane şi engleze, s­a ajuns la concluzia 
terifiantă că Gelli –susţinut din umbră de KGB­ urmărise prin înfiinţarea lojii masonice P.2 câteva ţeluri 
globale, cum ar fi: 

• pentetrarea de către KGB a structurilor francmasonice veritabile, clasice (acreditate de Londra), 
în scop de manipulare politică; 
• dezbinarea Occidentului şi dezmembrarea NATO; 
• orchestrarea acţiunilor teroriste internaţionale; 
• control asupra vânzărilor internaţionale de armament. 

Datorită acţiunii sale atât în plan politic, economic cât şi militar, loja P.2 este considerată de 
analişti, drept cea mai spectaculoasă operaţiune subversivă din întreg secolul XX, iniţială şi coordonată 
de K:G:B: 
La începutul anilor `70 Gelli scria tuturor ofiţerilor de grad superior, membri ai lojii P.2, 
invitându­i să examineze posibilitatea constituirii unui guvern de militari.

10 
Generalul Siro Rosseti şi alţi masoni, în depoziţiile făcute în faţa comisiei parlamentare de 
anchetă, au vorbit despre participarea lojii P.2 la un plan de destabilizare a Italiei, despre implicarea lui 
Gelli în lovituri de stat, referindu­se şi la complicităţi internaţionale organizate cu sprijinul Kremlinului. 
Prin planul de renaştere democratică propus de Gelli, se asigura de fapt o continuitate 
substanţială a strategiilor şi instrumentelor utilizate de KGB, prin care se urmărea schimbarea 
echilibrelor politice din Italia. 
În acest sens, prin punerea în scenă de către Gelli şi echipa sa a proiectelor subversive sau de 
perturbare a ordinii publice create în laboratoarele Kremlinului, Italia avea să se confrunte în scurt timp 
cu o lovitură de stat permanentă. 
Astfel, cu ocazia alegerilor generale din 1976, Partidul Comunist Italian câştigă efectiv din voturi 
34,4%, un rezultat istoric. 
În aceeaşi perioadă de timp vom asista la o creştere a terorismului de stânga, gen Brigăzile Roşii, 
care va favoriza jocul iniţiatorilor strategiei tensiunii. 
Datorită oportunităţii apărute în urma colaborării cu K.G.B.­ul şi sateliţilor acestuia, Gelli îşi va 
constitui de­a lungul anilor o solidă experienţă în lumea afacerilor. 

5. GRUPUL PINTO ŞI RECONSTRUCŢIA MASONERIEI 
ROMÂNE 
Din 1990, România a fost vizitată în repetate rânduri de emisarii Societăţii Pinto. De fiecare data, 
aceştia au fost primiţi cu toate onorurile de guvernanţii români. 
În strategia de infiltrare a grupului Pinto în România, masoneria a jucat un rol foarte important. 
În acest sens, s­au făcut demersuri pentru renaşterea masoneriei române, sub tutela celei italiene. 
Personajul principal desemnat în această operaţiune a fost Costel Iancu, care se prezenta în Italia 
drept violonist virtuoz „alungat” de regimul Ceauşescu şi care peste noapte s­a transformat în traficant 
de arme. Mai pe înţelesul tuturor, intermedia vânzarea de arme, luate din „curtea” societăţii Romtehnica 
şi livrate contra unui comision oneros în depozitele firmelor administrate de către mafia napolitană. 
Costel Iancu are o viaţă misterioasă. Fiind iniţiat în masonerie în 1982 în cadrul lojei „Giullio 
Abruzo” (Pescaro), v­a beneficia de o avansare rapidă în masonerie, obţinând gradul 33. 
În anul 1990, pe când era maestru al lojei „Aquila”, violonistul Costel Iancu (component al 
Orchestrei Simfonice din oraşul Aquilla –Italia) vizitează România, unde cu ajutorul serviciilor secrete 
române va stabili contacte cu Ion Iliescu, generalul Vitor Stănculescu (ministrul M.Ap.N –la acea data) 
li Adrian Năstase (pe atunci ministru de externe). 
Ambasadorul Ghe. Pancreaţiu Iuliu Gheorghiu, însărcinat cu afaceri la Ambasada României din 
Italia, în iunie 1990, îşi aduce aminte că a fost contactat pentru raectivarea masoneriei în România, de 
către fostul Mare Suveran al masoneriei italiene, Elvio Schubba. Intrigat că nu se acţionează prin Paris, 
unde se coagulase cea mai intensă activitate a masonilor români din exil, Schubba i­a răspuns evaziv că 
la nivel înalt s­a hotărât să se actioneze prin Roma. 
După primirea acceptului de la Bucureşti, Costel Iancu i se va substitui primului emisar, Eivio 
Scubba, care stătea oricum în calea planurilor sale. 
În noiembrie 1990 are loc vizita oficială în Italia a ministrului de externe, Adrian Năstase, prilej 
cu care demnitarul român i­a înmânat Marelui Suveran al masoneriei italiene Giuliano Di Bernardo 
invitaţia de a vizita România. Această vizită a avut loc în decembrie 1990.

11 
Abia în acest moment, şeful masonilor români din exil, Marcel Shapira, a început să se agite, 
declarând de la Paris că România este teritoriul sau jurisdicţional. 
Deşi începând cu anul 1990 masoneriile din Franţa şi S.U.A. îşi trimiseseră emisarii pentru a 
primi aprobare de funcţionare în România, guvernanţii români preferau să aibă relaţii cu Marele Orient 
al Italiei, din cauza afinităţilor „culturale” bine gestionate de un alt personaj misterios şi anume românul 
Iosif Constantin Drăgan, care în spatele colosalei sale averi stau serviciile secrete de la Bucureşti. 
Iosif Constantin Drăgan, denumit de un grup de masoni români „Baronul”, a fost dintotdeauna 
un apropiat şi sfetnic de taină al preşedintelui Ion Iliescu. 
Este greu de crezut că puterea de la Bucureşti a fost, pur şi simplu cucerită de mesajul esoteric al 
italienilor. 
Opţiunea puterii de la Bucureşti este cel puţin ciudată, având în vedere  ca la acea dată 
preşedintele Iliescu făcea mare caz de francofonia României. Mai mult, tradiţia masonică din ţara 
noastră fiind clar de orientare franceză, nu tradiţiile culturale au fost cele care i­au determinat pe 
guvernanţii români să favorizeze masoneria italiană, ci alte interese, de ordin politic şi financiar. 
Masoneria română aflată în exil la Paris şi care a reunit vârfurile intelectualităţii naţionale, nu a 
prezentat niciodatp interes pentru mai marii ţării, Preşedintele Ion Iliescu preferându­l pe Costel Iancu în 
defavoarea lui Alexandru Paleologu sau Dan Amedeo Lăzărescu. De ce? Întrucât aceştia nu făceau parte 
din marele plan de expansiune neocomunistă dirijat de la Moscova. 
Ioan Talpeş, gen.div. şi secretar al Serviciului de Informaţii Externe în perioada 1992­1997, la 
ordinul expres al Preşedintelui Ion Iliescu, va „netezi” drumul agentului secret Costel Iancu, în vederea 
implementării de urgenţă în România a proiectului masonic de sorginte bolşevică, cu sprijin italian, în 
defavoarea masoneriei franceze. 
Pentru finalizarea operaţiunilor speciale de introducrere în România a masoneriei roşii de tip 
revoluţionar, Ioan Talpeş va pune la dispoziţie „marelui Comandor” Costel Iancu şi a colaboratorului 
său, americanul Larrz Watts vila conspirativă S.I.E. din str. Turgheniev nr.18 Bucureşti. Consecinţele 
acestor acţiuni se vor face cunoscute imediat. 
Astfel, prin şedinţa civilă nr.54 din 17 septembrie 1993 a dosarului nr.57/pj/93, Judecătoarea 
Sectorului 3 a Municipiului Bucureşti a acordat personalitate juridică „Marii Loje Naţionale din 
România”, cu sediu in st. Theodor Speranţa nr 104, bl. S26, ap2, sector 3. 
Printre actele depuse la dosar, instanţa a găsit şi avizul Ministerului Afacerilor Externe, care a 
fost dat prin implicarea directorului S.I.E. Ioan Talpeş. 
Din acest moment se declanşează pe faţă conflicte între masoneria franceză şi Marele Orient al 
Italiei, tradiţional socialist, care cu sprijinul logistic al Kremlinului, urmăreşte să­şi subordoneze ţările 
Europei de Est. 
S­a desfăşurat o luptă oarbă între masoneria roşie(comunistă) şi albastră(democratică), între 
obedienţele de stânga( socialiste) şi liberale. 
În timp ce masoneria occidentală, albastră, susţine o serie de principii ca: dezvoltarea, 
democraţia, pacea, toleranţa şi alianţa pentru progres, masoneria orientală roşie propăvăduieşte 
dezarmarea, decolonizarea, internaţionalismul, problemele păcii şi socialismul. 
Această luptă este vizibilă şi în România, unde mai multe „entităţi” masonice încearcă  încă să 
dobândească recunoaşterea Marii Loji Unite a Angliei. 
La mai bine de un deceniu de la momentul înfiinţării M.L.N.R., Costel Iancu care devenise între 
timp Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de gred 33 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat 
din România, referitor la relaţia cu Talpeş va declara nonşalant presei: „Mă simt mai mult decât onorat 
să mă bucur de prietenia lui Ioan Talpeş, pe care îl consider unul dintre cei mai buni oameni de stat din 
România. Încă din 1990, generalul Talpeş a avut viziunea de a înţelege că existenţa masoneriei intr­un 
stat democratic este o dovadă de normalitate.” 
Într­o analiză retrospectivă, observăm cu destulă uşurinţă, că activităţile de bază a masonului de 
carton Costel Iancu este plasată în zona militară, unde a reuşit să intermedieze vânzarea la suprapreţ  de

12 
echipamente militare către M.Ap.N prin intermediul firmelor administrate de Costel Iancu, nu a fost 
nimeni altul decât gen. Sergiu Ghe. Medar, la acea vreme şef al Direcţiei de Informaşţii şi Reprezentare 
Militară. 
Acest personaj de culise, Sergiu Ghe. Medar, este ginerele generalului filorus Vasile Ionel, un 
comunist notoriu, care odată ajuns la Cotroceni consilier prezidenţial sub obedienţa lui Ion Iliescu îl va 
propulsa pe ginerele său, de pe poziţia pe care o avea ca inginer specializat în proteze, direct către 
vârfurile puterii. 
La scurt timp de la numirea sa în funcţie, Medar îl va întâlni pe Costel Iancu cu sprijinul direct al 
lui Ioan Talpeş. Aceştia vor dezbate problema importurilor de tehnică militară, implicându­i în această 
afacere necurată şi pe generalii Alexandru Grumaz şi Florin Mihalache (fost ofiţer acoperit D.I.A. care a 
lucrat la Bonn (în 1990). 
Odată formată echipa care să coordoneze întreaga operaţiune, se vor obţine aprobările de import 
şi finanţarea aferentă. Astfel, cu sprijinul politic al P.S.D:, oficiali ai armatei au reuşit să prejudicieze 
bugetul statului cu sume uriaşe de bani, urmare a achiziţionării : 
­unor echipamente analogice, astăzi piese de muzeu, în valoare de 20 mil. dolari; 
­unor echipamente de radiocomunicaţii „Phoenix” în valoare de 120 mil. dolari, astăzi inutile şi 
neoperaţionale; 
­a 8 avioane de recunoaştere fără pilot, tip Shadow, în valoare de 80 mil. dolari, prăbuşite toate 
din motive tehnice. 
La fel stau lucrurile în cazul SRI şi SPP, unde „intrarea” a fost făcută de generalul Dumitru 
Iliescu şi Naghiu, coordonaţi direct de Ioan Talpeş. 
În cazul S.T.S., principalii parteneri de afaceri al „investitorului strategic” Costel Iancu, sunt 
generalii Tudor Tănase şi Dorel Ţărmureanu. 
Prin trafic de influenţă, se va obţine de către aceştia activarea unui credit de 55 mil dolari, cu 
garanţie guvernamentală, pentru modernizarea reţelelor de telecomunicaţii speciale. Contractul de 
intermediere, cum era de aşteptat, va fi semnat prin firma Felix Telecom România. 
Comisionul de 15% (procente) va fi impărţit „frăţeşte” între camarila „bolşevică”, masonul 
Costel Iancu şi mafalda serviciilor secrete Ioan Talpeş. 
Cum bogăţia adunată peste noapte nu­l satisfăcea pe deplin, Costel Iancu în calitatea sa de şef al 
Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România, va goli fără neruşinare şi trezoreria masoneriei române, 
unde a lăsat un gol de circa 15­20 milioane de euro. Aceste sume mari de bani proveneau din donaţii ale 
fraţilor, cotizaţii ale celor aproximativ 4000 de membri şi binecunoscutele taxe perceptute de rit pentru 
primirea diverselor grade masonice (de la 200 la 2400 euro/pers., în funcţie de gradul obţinut) 
Ca şi în cazul maestrului său din umbră, italianul Ligio Gelli, masonul Costel Iancu va promova 
în România afaceri necurate, de tip mafiot, sub apanajul masoneriei. 
Acesta este motivul pentru care la 11 octombrie 2006, fostul Mare Maestru (Ad Vitan) Gheorghe 
Comănescu a solicitat trimiterea în judecata masonică a lui Costel Iancu, Suveran Mare Comandor al 
Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România, pentru încălcări grave atât ale regulamentelor masonice, 
cât li ale legilor profane. Cel care conduce acest „tribunal” intern(Curtea Supremă de Justiţie Masonică) 
este Ioan Bazgan, senator PNL. 
Alături de el mai sunt acuzaţi masoni ca Manole Iosiper (un aghiotant al mârşăviilor lui Costel 
Iancu), Stelian Nistor, Alexandru Hociotă şi Giuseppe Rossi, „ca unii dintre cei implicaţi direct şi public 
în aceste încălcări de gravitate fără precedent” a Landmark­urilor, Constituţiei şi Regulamentului 
General al M.L.N.R.

13 
6. DE LA SECURITATEA COMUNISTĂ LA MASONERIA 
BOLŞEVICĂ 

În perioada guvernării comuniste, Directia de Informaţii Externe (DIE) număra 2780 de ofiţeri 
conspiraţi şi 500 deplin conspiraţi. Văzută prin perspectiva istoriei, DIE a fost un fel de mafie externă a 
dictatorului comunist. Ca în orice mafie, cadrele DIE au fost învăluite în deplin secret. Această armată de 
ofiţeri deplin conspiraţi era remunerată de DIE cu valută cash, cu salarii suplimentare în lei depuse pe CEC­ 
uri secrete, cu posturi în ţări vestice şi cu promovări în funcţii.Erau destui români care abia aşteptau să aibe 
privilegiul de a lucra în occident sau de a face măcar călătorii periodice în străinătate. 
Democraţia şi economia de piaţă se bazează pe proprietate privată. Comunismul şi economia 
centralizată se bazează pe proprietate furată. Constituţia României comuniste a stipulat că bogăţiile ţării – 
naturale, industriale, agricole, financiare­ aparţin guvernului şi Partidului. 
Cu alte cuvinte, comunismul a transformat furtul într­o politică naţională înscrisă în legea 
fundamentală a ţării. Partidul şi guvernul comunist au naţionalizat apoi moşiile, industria şi băncile, iar 
poliţia lor politică a trimis în închisori şi lagăre de muncă o bună parte a proprietarilor acestora. În 1950 
comuniştii şi­au îndreptat furtul către pătura cea mai săracă a ţării. Forţând ţăranii să intre în colhozuri, ei le­ 
au furat pământul, animalele şi uneltele de producţie. 
În mai puţin de 10 ani de la „eliberarea” României de către Armata Roşie, economia ţării se baza 
aproape integral pe proprietate furată. Şi cum pofta vine mâncând, furtul s­a îndreptat apoi împotriva 
instituţiilor care l­au constituţionalizat: partidul şi statul comunist. 
După o scurtă perioadă de conducere colectivă exercitată de Comitetul Central şi mai târziu de elita 
sa, Biroul Politic Gheorghe Gheorghiu­Dej a furat puterea politică, ideologică şi organizatorică a partidului. 
Apoi Ceauşescu şi­a însuşit şi funcţiile supreme ale statului, transformând România într­o sinistră orânduire 
feudală la mijlocul secolului XX. 
Când nu a mai fost nimic de furat în interiorul ţării, Ceauşescu a însărcinat serviciul său de spionaj 
să mute furtul în afara hotarelor României, transformând astfel DIE într­un mecanism menit să soluţioneze 
problemele de nerezolvat ale comunismului­ de la salvarea economiei falimentare până la obţinerea de bani 
reali, convertibili, pe care sistemul lor nu i­a putut produce. 
Toţi furau pentru DIE, deoarece numai aşa îşi puteau menţine posturile privilegiate şi salariile 
suplimentare. 
În ultimii 17 ani, România a demolat majoritatea barierelor ridicate de comunişti între ea şi restul 
lumii, precum şi între români, iar o nouă generaţie se străduie din răsputeri să dea ţării o nouă identitate 
naţională.
Din păcate însă, armata invizibilă a lui Ceauşescu a rămas aproape intactă şi a început să­şi 
îmbogăţească proprii membri. O bună parte a celor 3280 de ofiţeri conspiraţi ai DIE au devenit „nouveaux 
riches” şi au reuşit să­şi ascundă apartenenţa la spionajul lui Ceauşescu deoarece acesta i­a dotat cu cărţi de 
muncă, livrete militare, buletine de identitate şi alte acte fictive ce atestă că ar fi lucrat în instituţii civile. 
Şi cum după 1990, aceşti agenţi fantomă aveau nevoie de un nou comandament, fireşte deplin 
conspirat, s­a ajuns la concluzia înfiinţării unei Mari Loji Naţionale, după model occidental, dar cu sprijin 
bolşevic. Iar pentru realizarea unui asemenea deziderat agenţii comunişti nu aveau de plătit decât tributul de 
a trece de la calitatea de membru de partid la cea de membru de lojă.

14 
Astfel, sub aripa protectoare a masoneriei bolşevice, în ultimii 15 ani, nomenclaturiştii sau urmaşii 
lor, au „adunat” averi de sute de milioane de dolari, sfidând o naţiune întreagă, pe care după ce au jecmănit­ 
o au mai şi îndatorat­o la propriile lor bănci, aducând astfel un popor întreg la pragul disperării. 
Masonii bolşevici cu chip de ciocoi noi, în cârdăşie cu foşti activişti comunişti şi utecişti, securişti 
dar şi arivişti post­decembrişti s­au constituit în corpul „aleşilor naţiunii”. 
Astfel de oameni politici au fabricat „industria politică” a tării. 
Marea Lojă Naţională din România, patronată de E.O.Chirovici, adună în acelaşi edificiu toate 
personalităţile corupte ale vieţii politice din ţară dar şi slujbaşii publici aserviţi ocultei bolşevice, care cu 
toţii formează marele corp al cavalerilor de industrie intelectuală, cărora le trebuie onoruri din cele mai 
înalte şi sofisticate pentru a le putea satisface pe deplin orgoliile deja rănite. 
Şi astfel iese şi se primeneşte şi creşte, în oarba luptă de concurenţă pentru repurtarea rangurilor, 
distincţiilor şi profiturilor, oligarhia masonică de aventură. Este o oligarhie mutabilă, de perpetuă 
primeneală, accesibilă oricui prin marea aventură masonică. 
Îndrăzneală multă, lipsă de orice scrupul, renunţare la demnitate personală, la onoarea familiei, 
infamie chiar, dacă trebuie, şi puţintel noroc şi cariera strălucită este gata. 
Aşa se face concurenţa; aşa se parvine; aşa se intră în rangurile nobiliare ale masoneriei bolşevice 
române. 
În sfârşit, această oligarhie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le­a făcut ieri, 
preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate şi toate 
acestea numai pentru perpetuarea sacrei organizaţii numite M.L.N.R. 

Masonii din M.L.N.R. condusă de Chirovici sunt adevăraţi ostaşi ai criptocomuniştilor care deţin 
şi azi funcţii importante în Parlamet, aparatul de stat, partidele politice şi viaţa economică. 
Jocurile de culise din România le fac diversele „grupuri de interese” coagulate în sânul M.L.N.R. 
şi direcţionate de la centru de către mai marele Dan Voiculescu prin subordonatul acestuia, respectiv 
Eugen Ovidiu Chirovici. 
Aceşti „securişti” filoruşi şi camarila lor urmăresc ca prin acţiunile întrepătrunse să 
desăvârşească procesul de preluare a pârghiilor de putere, în special a celor economice. 
Cei care au avut succes în afaceri au fost interfaţa Securităţii cu diferite întreprinderi de comerţ 
exterior care alimentau cu valută conturile sistemului comunist din România, aşa cum a fost şi cazul 
firmei Crescent administrată de Dan Voiculescu. 
Începând cu anul 1990, aceste persoane specializate în operaţiuni financiare şi comerciale cu 
caracter internaţional, au transferat sume mari de bani din fondurile speciale aparţinând în fond statului 
român, în conturile personale deschise în zonele off­shore din Europa şi America. Oficial, traseul acestor 
bani nu l­a mai verificat nimeni, iar motivul abandonului este lesne de înţeles. 
Au făcut un transfer extrem de ingenios al avuţiei întregului popor în buzunarele lor. Mulţi din 
cei care au ocupat, sau ocupă, funcţii decizionale în Marele Consiliu al M.L.N.R. provin din servicii 
secrete. Sunt persoane compromise şi şantajabile, care fac parte din eşalonul doi de comandă masonică. 
M.L.N.R. a fost construit pe baze morale putrede ceea ce a făcut posibilă afirmarea în plan 
politic şi economic a unei „faune” cu mult mai perversă şi periculoasă decât aceea născută de 
totalitarismul comunist. 
Din această „faună” fac parte miliţienii, securiştii, carieriştii din armată. Judecătorii şi procurorii 
corupţi, activişti, metodişti şi trepăduşii politici. 
Şi ştiţi pe cine au înscăunat aceştia în fruntea M.L.N.R. ? Un Mare Maestru beat de putere, cu 
vocaţie certă de mafiot de clasă şi gata în orice clipă să pună de­o dictatură în România, după un 
scenariu prestabilit la Kremlin. 
Nu este nimeni altcineva decât Eugen Ovidiu Chirovici, băiat  de casă al lui Adrian Năstase şi 
supus loial al securistului Dan Voiculescu.

15 
Iar protectorul din umbră a acestei nomenclaturi masonice nu este nimeni altcineva decât Iosif 
Constantin Drăgan, supranumit de masoni „Baronul” şi care este secondat de aproape de către 
comandorul Mihai Pelin şi şeful R.S.A.A. Costel Iancu, toţi agenţi acoperiţi a Serviciului de Informaţii 
al Armatei (fostă DIA). Alegerea lui Chirovici ca Mare Maestru al M.L.N.R. a fost rezultatul unei 
strategii îndelung pregătite şi minuţios gândite de către reprezentaţii Marii Loji din Rusia, în colaborre 
directă cu serviciile secrete ruse. 
Ziarist şi formator de opinie, EOC (aşa cum este alintat de apropiaţi) are o istorie îndelungată a 
relaţiei cu Rusia, începând cu premiul pentru pictură obţinut în copilărie la Moscova şi terminând cu 
relaţiile de suflet pe care le are cu reprezentanţii de seama ai oligarhiei financiar­economice din 
Federaţia Rusă pe care îi reprezintă în spaţiul românesc. 
Doar pentru a exemplifica sprijinul rusesc pe care Chirovici îl are, putem să ne amintim de faptul 
că, din 2003, Marele Secretar al Marii Loji din Rusia, cunoscut ca ofiţer al Serviciilor de Informaţii ruse, 
se deplasează la Bucureşti pentru a­l medalia  pe viitorul Mare Maestru. 
Cu ocazia acestei întâlniri, care a avut loc la Vila nr.1 de Protocol de la Floreasca în cursul lunii 
septembrie 2003, Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei, pe numele său Alexandr Kondzakov, după ce a 
vorbit despre excelentele relaţii româno­ruse, a afirmat tranşant că „Fratele Chirovici este condamnat să 
câştige.” 
Ajuns în funcţia de Mare Maestru, Chirovici va numi în funcţii de conducere oameni apropiaţi 
lui şi Moscovei: 
Astfel, în componenţa Marelui Consiliu al M.L.N.R. vom regăsii persoane compromise a fostului 
regim comunist, cum ar fi: 

1.  Ioan Basgan –Preşedintele Curţii Supreme Masonice (ofiţer de securitate DIE/SIE) 
2.  Ghe. Homotescu –Pro Mare Maestru (ofiţier de securitate DSS/SRI) 
3.  Dan Tanasie –Mare Secretar (ofiţer de securitate DIE/SIE) 
4.  Cristian Dumitrescu –Pro Mare Maestru (ofiţer de securitate DIE/SIE) 

După cum se vede, masoneria din România a fost înfiltrată de securişti, de politicieni şi de foşti 
comunişti care în scurt timp au format structuri operative, cu centru director clar definit. În acest fel, 
aceşti masoni de carton au sufocat în faşă orice ambiţie masonică de tip occidental. 

7. CONSPIRAŢIA „PUTERII“ ŞI REVOLUŢIA 
JUDECĂTORILOR 

La 17 februarie 1992, Mario Chiesa, consilier local din partea Partidului Socialist şi preşedinte al 
Institutului „Pio Alberto Trivulzio“ din Milano, a fost arestat în clipa în care lua un comision de 14 
milioane de lire de la o firmă care lua parte la licitaţia pentru serviciul de curăţenie al institutului. Era 
începutul unei adevărate „revoluţii“ în cadrul sistemului puterii politice şi judecătoreşti din Italia. 
„Tangentopoli“ sau operaţiunea „Mâini curate“, desfăşurată prin curajul unui grup de şapte magistraţi 
italieni, avea să reprezinte începutul sfârşitului pentru sistemul politic care a făcut posibile o serie de 
ilegalităţi majore (corupţie, abuz de putere, finanţări ilicite ale partidelor politice etc.). A existat oare vreo 
legătură între ce s­a întâmplat pe scena politică italiană, după 1993, şi descoperirea, în 1981, pe aeroportul

16 
Fiumicino din Roma, în fundul dublu al valizei fiicei lui Licio Gelli, şeful lojei masonice Propaganda Due 
(P2), a unui document intitulat „Planul de renaştere democratică“? 

Datorită curajului judecătorului Antonio Di Pietro, precum şi al celorlalţi şapte magistraţi implicaţ i 
în anchetele din „Tangentopoli“, avea să se nască una dintre cele mai vaste şi complexe operaţiuni anti­ 
corupţie din istoria politică a Italiei şi nu numai. În anii î'80, „fabrica de comisioane“ construită de către 
politicienii italieni producea o cifră de afaceri de câteva mii de miliarde de lire pe an (15.000 de miliarde 
pe an), cu efecte negative asupra dezvoltării economiei naţionale, respectiv reducerea pieţei şi încetinirea 
dezvoltării. 

Cotidianul „Il Corriere della Sera“ publica, la 10 februarie 1994, un apel al episcopilor din 
Lombardia, care condamnau „sustragerea de resurse de la investiţiile productive în scopul obţinerii de 
beneficii financiare, evaziunea fiscală, corupţia puterilor publice“ şi denunţau renunţ area la etică, ceea ce 
„uneşte într­o complicitate a corupţiei industria şi politica“. Faxul anonim primit la sediul democraţiei­ 
creştine („Democrat­creştini, chiar dacă vă sinucideţi câte unul pe rând, dar sinucideţi­vă toţi. Avem timp 
şi răbdare şi chef să ne bucurăm“), după sinuciderea socialistului Gabriele Cagliari, preşedintele ENI, aflat 
în arest pentru acte de corupţie, reprezintă un exemplu extrem de concludent al atitudinii opiniei publice 
împotriva democraţiei creştine, ca sistem politic de guvernare ce a instaurat corupţia în viaţa politică şi 
publică a Italiei. Înainte de sinucidere, Gabriele Cagliari avea să scrie o scrisoare adresată avocatului său, 
în care afirma că această anchetă s­a definit încă de la început ca un avertisment de luptă împotriva vechii 
puteri care a fost învinsă iremediabil şi că este clar obiectivul politic urmărit de magistraţi, respectiv 
punerea corpului magistraturii într­o perspectivă de putere dominantă. 

„Tangentopoli“ este mai mult decât o anchetă, este o „revoluţie a judecătorilor“? Vechea conducere 
politică a fost iremediabil înfrântă? Fără această acţiune a judecătorilor, Italia nu s­ar fi putut reînnoi şi 
progresa? A modificat, astfel, magistratura raporturile de forţă dintre instituţii şi şi­a confirmat o poziţie 
dominantă? Sunt întrebări esenţiale, care necesită un răspuns pentru a putea lămuri misterul care planează 
asupra evenimentelor petrecute în Italia anilor î'90. Francesco Saverio Borrelli, procurorul Republicii din 
Milano, mărturisea: „Într­un fel oarecare, am sprijinit, am orientat şi am tradus în acţiuni judecă toreşti 
ceva ce se întâmpla. Ceva ce depăşea însă, în mod evident, limitele noastre de intervenţie . Ceva se 
întâmpla. Oare ce?! 

Licio Gelli (n. 1919) este un vechi membru al mişcării fasciste, luptător în brigăzile franchiste din 
Războiul Civil spaniol şi unul dintre adepţii Republicii fasciste de la SalÚ, nominalizat în dosarele 
serviciilor secrete italiene, din 1950, ca un agent al Kominformului, având, totodată, şi legături cu Corpul 
de Contrainformaţ ii al Armatei a 5­a americane. După revenirea din Argentina, Licio Gelli intră, în 1963, 
în masonerie iar în 1971 este numit de către Marele Maestru, Lino Salvini, în funcţia de secretar cu 
organizarea al lojei P2. 

Loja P2 avea să reprezinte structura secretă în care vor fi integraţi acei masoni iniţiaţi direct de către 
Marele Maestru („pe tăişul spadei“) fără vot şi fără a informa pe cineva în prealabil. Numărul mare de 
militari recrutaţi în P2 (peste 400 de ofiţeri superiori) avea să creeze sentimentul că Gelli pregăteşte o 
lovitură de stat cu ajutorul acestor militari. Conflictele izbucnite între Gelli şi conducerea masoneriei 
italiene, care acuza P2 de implicare în atentatele şi încercările de lovitură de stat din acei ani, aşa­numita 
„strategie a tensiunii“, s­au sfârşit cu refacerea P2, în mai 1975, ceea ce a însemnat, în fapt, o restructurare 
care a făcut­o şi mai secretă, precum şi cu numirea lui Licio Gelli ca Maestru Venerabil. Toate acestea se 
petreceau într­un context politic intern în care abundau în presă informaţiile despre legătura dintre P2 şi

17 
cercurile extremiste. Francesco Siniscalchi, „mason democrat“, aprecia într­o expunere prezentată 
magistraturii că P2 este o lojă „secretă şi contaminată de elemente subversive“. 

Intrat în conflict cu membrii Comitetului Executiv al Marelui Orient de Italia, Licio Gelli cere, în 
iulie 1976, suspendarea pe timp nedeterminat a activităţii lojei P2. Loja lui Gelli devenise o asociaţie 
secretă nu numai faţă de societatea civilă, dar şi faţă de organizaţia care i­a dat viaţă. Raportul Comisiei 
Anselmi concluziona: „Pare rezonabil să considerăm că suspendarea din 1976 a reprezentat cea mai 
alambicată formă de ascundere la care a trebuit să se recurgă pentru că Gelli şi loja sa constituiau un 
obstacol ce nu mai putea fi tolerat de către instituţie. Se ajunge astfel la dublul rezultat de a salva poziţia 
Marelui Orient, permiţându­i în acelaşi timp lui Gelli să continue să acţioneze de pe o poziţie secretă care­ 
l punea în afara oricărui control provenind nu numai din afara organizaţiei dar, mai ales ­ şi poate acesta 
este lucrul cel mai important ­ din interiorul ei“. 

În 1979, Masoneria americană intervine în evenimentele care se desfăşurau în lumea masonică 
italiană şi pune capăt mandatului Marelui Maestru Lino Salvini, permiţând, totodată, difuzarea unor 
informaţ ii, cu ajutorul CIA şi al SISMI (Serviciul de Informaţii Externe al Italiei), privind legăturile lui 
Gelli cu ţările Europei de Est. Interviul acordat pentru „Il Corriere della Sera“, la 5 octombrie 1980, de 
către Licio Gelli, în mod cu totul neobişnuit pentru un astfel de personaj, relevă faptul că venerabilul 
mason se simţea în dificultate. Cu ocazia acestui interviu, Gelli îşi face public manifestul său politic şi 
ridică vălul asupra organizaţiei sale. 

La 17 martie 1981, Garda Financiară efectuează, din dispoziţia magistraţilor din Milano, o 
percheziţie la locuinţa particulară a lui Gelli şi la biroul acestuia din fabrica de ţesături Giole, din 
localitatea Castiglioni Fibocchi. Percheziţia este ordonată în contextul anchetării bancherului Michel 
Sindona şi­a crahului Băncii Ambrosiano. În ciuda faptului că generalul Orazio Giannini, comandantul 
general al Gărzii Financiare, a încercat să oprească percheziţ ia, aceasta s­a desfăşurat şi s­a soldat cu un 
success nesperat: capturarea listei cu cei 962 de membri ai lojei P2. 

Este, practic, de necrezut că o mână de şapte magistraţi au putut să declanşeze în ţară acest 
cutremur“

Pe listă figurau 3 miniştri actuali, 2 foşti miniştri, secretarul unui partid de guvernământ, 38 de 
deputaţi, 52 de ofiţeri superiori din Armată şi Marină, 37 din Garda Financiară, 11 chestori, 5 prefecţi, 
10 preşedinţi de bancă, 7 directori de ziare, 16 magistraţi, precum şi mulţi oameni din lumea financiară, 
avocaţi şi înalţi funcţionari ai administraţ iei publice. La 22 martie 1981, magistraţ ii din Milano emit un 
mandat de arestare pe numele lui Gelli, pe care îl acuză de tăinuire de informaţii privind siguranţa 
statului. Părea să fie începutul sfârşitului pentru unul dintre cei mai puternici oameni ai „puterii din 
umbră“ a Italiei.

18 
8. CONTABILII COSA NOSTRA, TEMUTA ORGANIZAŢIE MAFIOTĂ 
CARE DOMINĂ SICILIA, CONTROLEAZĂ BANII UNEI PUTERNICE 
GRUPĂRI DE INTERESE DIN ROMÂNIA, CONDUSĂ DE MASONII 
CRISTIAN BURCI ŞI DUMITRU CREŞTIN. 

Finanţiştii Mafiei siciliene, apropiaţi de Silvio Berlusconi, s­au intersectat cu "sateliţii" guvernului Adrian 
Năstase în afaceri clientelare cu statul român. 
In ecuaţie apar însă şi alte gulere albe autohtone. Toţi aceştia au construit reţele de afaceri transfrontaliere 
şi acţionează prin interpuşi, firme off­shore, ofiţeri de informaţii sau politicieni apropiaţi lor. 
Interesele personajelor vizate de ancheta noastră sunt ascunse in patru societăţi anonime, infiinţate în 
Elveţia. Respectivele off­shore­uri au derulat, de­a lungul timpului, afaceri dubioase cu statul român în 
domeniul feroviar, alimentar, media şi duty­free. 
In prezent, căsuţele poştale au ajuns stăpâne peste foste societăţi ale statului român, privatizate fraudulos 
de guvernul Năstase. 
Conexiunile dintre mafia italiană şi „rechinii” din Carpaţi s­au sudat in Elveţia, la adăpostul unui paradis 
fiscal cu tradiţie. Mai exact, in oraşul Lugano din cantonul Ticino, partea „italiană” a Elvetiei. 
Deloc întâmplător, în Lugano activează şi personajele centrale ale anchetei noastre: elveţienii Tito 
Tettamanti şi Giangiorgio Spiess. Foarte controversaţi, cei doi sunt avocaţi financiari şi au fost cercetaţi în 
diferite cazuri de procurorii antimafia italieni pentru spălare de bani şi alte operaţiuni prestate în beneficiul Cosa 
Nostra. 
Specializaţi în consultanţa financiară, Tettamanti şi Spiess au fondat în anii ‘60 societăţile Fidire­visa şi 
Fidinam, profilate pe administrare statică de acţiuni, obligaţiuni şi finanţarea firmelor sau grupurilor comerciale. 
Fidirevisa gestionează banii societăţilor anonime (cu acţiuni la purtător) infiinţate în „raiul” fiscal elveţian, 
îşi are sediul central în Lugano şi mai multe subsidiare în Elveţia, Luxemburg şi Italia. 
Numele Fidirevisa ­ Fidinam este des pronunţat de procurorii din Palermo în cazuri legate de Mafie şi 
corupţie. Din investigaţiile lor rezultă că la serviciile Fidirevisa au apelat Salvatore Aragona („Capo Crimini” ­ 
şef de clan Cosa Nostra ­ arestat în 2003), medicul Giuseppe Guttadauro (care a făcut închisoare pentru că a 
oferit un alibi fals mafiotului sicilian Enzo Brusca) şi alti membri ai „Onorata Societate” (conducerea Mafiei) 
activi în zona Bagheria. 
Ziarele din Italia au dezvăluit că Fidirevisa a prestat servicii şi pentru Bernardo Provenzano, „Il Capo di 
Tutti Capi”, arestat de carabinieri în primăvara anului 2006. 
Avocat de tranzactii, Giangiorgio Spiess, actualul presedinte Fidinam ­ Fidirevisa, a avut pe mana multe 
afaceri internationale suspecte. Numele lui apare si in scandalul Parmalat. 
Compania de lactate a fost devalizată până la faliment de propriile filiale off­shore din diferite paradisuri 
fiscale. O parte din sume ajungeau la politicieni. In filiala Parmalat International din Elveţia, Spiess a fost unul 
dintre administratori. 
Acesta s­a remarcat în ‘81 când l­a apărat pe Licio Gelli, finul lui Silvio Berlusconi, într­un proces 
răsunător. Gelli fusese deconspirat ca fiind seful Lojei masonice P2 (Propaganda Due), care îşi propusese să 
instaureze o guvernare paralelă. 
Alţi membri P2 erau parlamentari italieni, magistraţi, poliţişti, capii gărzii financiare etc. Apărat de Spiess, 
Gelli a fost cercetat din nou in 1993, în cadrul operaţiunii „Mani Pulito” (Mâini curate), când zece magistraţi 
antimafia au pus sub acuzare întregul sistem politico­economic din Italia. 

Lucio Gelli, clientul lui Spiess, a fost implicat şi în falimentul Băncii Ambrosio, o filiala a băncii 
Vaticanului, prin care se spălau banii Mafiei. Frauda, de 1,3 miliarde de dolari, s­a realizat printr­o reţea off­ 
shore şi conturi elveţiene. Cazul a inspirat un film din celebra serie „Nasul”.

19 
Pippo Calo, „trezorierul Cosa Nostra”, a fost închis, iar Gelli a fost arestat in ţara cantoanelor. Alţii au 
sfârşit mai prost. Roberto Calvi, preşedintele Bancii Ambrosio, a fost asasinat la Londra. Secretara lui s­a 
sinucis, aruncându­se pe geam. Lucio Gelli a finanţat publicarea „operelor” lui Nicolae Ceauşescu în Italia. 
Fostul patron al postului Prima TV, Cristian Burci, şi misteriosul afacerist Dumitru Cres’ştin sunt clienţi 
constanţi ai cuplului Tettamanti& Spiess. Patru firme off­shore din Lugano, pe care Burci si Creştin şi le asuma, 
sunt auditate de Fidirevisa. 
Numele lor: Eurorailway Holding, Elga Suisse Alimentari, RH Reg Holding si MG Media Group 
International Holding. În diferite etape şi tranzacţii, aceste societăţi anonime şi­au tras zeci de milioane de euro 
de la statul român. 
Dumitru Creştin a derulat afaceri bănoase şi în comerţul duty­free, combătut de ministrul justiţiei, Monica 
Macovei. El şi­a mascat interesele printr­un alt off­shore elveţian, administrat de Fidirevisa: RH Reg Holding 
SA. 
Societatea anonimă şi­a împărţit cu alţi membri ai clanului Creştin firma bucureşteană Distribution 
General Value SRL (DGV). Operator duty­free, DGV a deţinut magazine pe graniţele terestre ale ţării. Şi 
Cristian Burci s­a „descurcat” adjudecând, fără licitaţie, de la ministerul lui Mitrea, panourile publicitare din 
Aeroportul „Henri Coandă”. 
Cristian Burci este fondatorul televiziunii Prima TV, post obedient fostei puteri. Cultivând relatii strânse 
cu Miron Mitrea şi Adrian Năstase, afaceristul Burci s­a impus printre clienţii PSD. A fost asociat cu alte nume 
controversate: Alexandru Bittner, Costel Bobic şi Adrian Petrache, cu toţii, masoni notorii. 
De notorietate este cazul televiziunii de stat, MTC­TV, subordonata ministerului lui Mitrea. În 2001, 
MTC­TV a vărsat 5,6 milioane de dolari în contul firmei Romanian Investment&Development (RID), 
controlată de Burci, pentru publicitate şi consultanţă. 
Ingineria a fost dezvăluită de Traian Băsescu, care a considerat­o „deturnare a banilor publici”. După 
scandal, RID şi­a schimbat numele în Spot Investement, fiind deţinută acum de off­shore­ul elveţian MG Media 
Group, administrat de contabilii Mafiei siciliene. 
Cel mai important off­shore al lui Cristian Burci este Eurorailway Holding ­ Lugano, care a dezvoltat în 
România o reţea de firme crescute pe spatele CFR, în perioada în care PSD­istul Miron Mitrea era ministrul 
transporturilor. 
Prietenia lui Burci cu Mitrea este notorie.Suveica internaţională a lui Cristian Burci este relativ simplă. 
Din documentele Consiliului Concurenţei român reiese că, prin Eurorailway Holding ­ Lugano, afaceristul 
controlează o altă societate anonimă din Luxemburg, axată pe investiţii financiare. 
Se numeşte International Railway System SA (IRS) şi, potrivit registrului luxemburghez al companiilor, îi 
are ca manageri pe Cristian Burci şi pe Dumitru Creştin. 
La rândul său, IRS deţine în România cinci firme importante care au avut în 2004 o cifra de afaceri 
cumulată de 86 milioane de euro. Două dintre societăţi, preluate de la statul român, produc şi intreţin vagoanele 
CFR Marfă. 
Întreprinderea Romvag Caracal este ultima achiziţie de la stat marca Burci­Creştin, parafată prin reţeaua 
Eurorailway Holding Lugano ­ IRS. Specializată în construcţia şi repararea vagoanelor de transport marfă, 
Romvag deţine peste 90a din aceasta piaţă. 
Tranzacţia a avut loc în ultimul an al guvernării Năstase (aprilie 2004) şi are o istorie ceţoasă. IRS a 
cumpărat Romvag de la KEG, o firmă germană. În noiembrie 2002, nemţii au fost aleşi de APAPS­ul condus de 
Ovidiu Muşetescu, atunci ministrul privatizării, să preia Romvag de la stat. 
Ba chiar, in ziua semnării contractului, Muşetescu declara triumfalist: „Grupul KEG Gmbh din Germania 
este o firmă cu forţă, cu experienţă, care intră curajos pe piaţa românească”. 
Un an mai târziu, „curajoşii” de la KEG dădeau faliment. Moment prielnic pentru Burci si Creştin care, 
imediat, au cumpărat Romvag printr­un act adiţional la contractul de privatizare. Tot în 2004, au vândut 100 de 
vagoane cu peste cinci milioane de euro. Cumpărătorul: CFR Marfa. 
Cu Romvag, suveica Burci­Creştin şi­a mărit grupul feroviar. Anterior, cei doi au pus mâna pe Meva SA 
prin Eurorailway Holding Lugano ­ IRS.

20 
Eurorailway Holding Lugano ­ IRS mai deţine în România firmele Servtrans Invest SA şi Severnav SA. 
„Servtrans este companie de transport feroviar şi avem contracte cu diverşi terţi privaţi. 
Severnav SA este şantierul naval de stat de la Drobeta­Turnu­Severin, privatizat cu cântec de guvernul 
PSD. „Ofertanţi puternici şi cu experienţă”, doriţi la nivel declarativ de oficialii anului 2003, s­au dovedit a fi 
tot Burci şi Creştin, cu reţeaua lor off­shore. 
Cu acestea, imperiul Burci­Creştin va obţine în 2006 o cifră de afaceri de aproape 400 de milioane de 
euro. 
Afacerile din mass­media ale lui Cristian Burci au fost construite dupa reţeta celor din domeniul feroviar. 
Elementul comun: off­shore­ul din Lugano, spre care se scurg profiturile. 
Este vorba despre MG Media Group International Holding, controlată 95% de Burci. Administratorul 
acestuia este tot Fidirevisa lui Tito Tettamanti şi Giangiorgio Spiess. 
Anul trecut, în contul MG Media Group au intrat 22,5 milioane de euro, bani platiţi de trustul suedez SBS 
Broadcasting pentru achiziţionarea posturilor Kiss FM şi Radio Star. Până de curand, acestea au fost deţinute de 
Burci printr­o altă suveică transfrontalieră. 
MG Media Group din Elveţia detine participaţii în European Radio Investments Limited (ERI) din 
Londra. Aici, acţionar minoritar a fost şi senatorul UDMR Verestoy Attila, prieten cu Burci. 
La rândul său, ERI controla Prima Broadcasting Group SA România, prin care funcţionau cele două 
posturi radio. Off­shore­ul elveţian MG Media Group păstorea indirect şi un procent semnificativ din 
televiziunea Prima TV, vândută de Burci tot către SBS. Pentru încă opt milioane de euro. 
„Căsuţa poştală” MG Media Group înghite şi profitul Protan SA, fosta societate naţională de stat care 
deţine monopol pe ecologizare animalieră. Protan incinerează cadavrele de animale, de la puii morţi de gripa 
aviară până la maidanezii ucişi de hingheri. 
Având monopol, compania derulează contracte cu mai multe primării din ţară. Reţeaua Protan număra opt 
fabrici şi a fost privatizată de APAPS­ul lui Ovidiu Muşetescu în 2002. 
Pachetul majoritar de acţiuni a fost preluat de o altă suveică, specifică lui Burci şi Creştin, a cărei „firmă 
mamă” este off­shore­ul din Lugano, MG Media Group. 
Metoda de privatizare: un contract de novaţie ce a presupus o vânzare condiţionată. Adică, cei doi n­au 
plătit niciun leu pentru unica societate de neutralizare a deşeurilor animaliere. 
În schimb, s­au angajat să achite datoriile acesteia şi să investească în retehnologizare. Dar, din cauza că 
n­au fost realizate aceste investiţii, Protan­Cluj s­a ales cu autorizaţia suspendată, iar România cu un steguleţ 
roşu pe integrare de la Comisia Europeană. În 2004, Protan a avut o cifră de afaceri de trei milioane de euro. 
Directorul întreprinderii este fostul plutonier de securitate Dumitru Saitoc. Până în august 2005, acesta a 
fost consilierul ministrului economiei şi comerţului, Codruţ Sereş, care l­a propulsat în CA­urile mai multor 
societăţi strategice de stat. Saitoc mai este cunoscut ca un apropiat al lui Dan Ioan Popescu, ex­ministrul PSD al 
industriilor. 
Societăţile anonime elveţiene cu interese în România sunt reprezentate juridic de avocatul Giorgio Barba 
din Lugano, considerat de Burci „un bun profesionist”. 
Acesta joacă rolul „administratorului delegat” de proprietar, semnând contracte şi monitorizând 
tranzacţiile din punct de vedere fiscal. „Barba este consultantul Fidirevisa. Lucrează pentru noi”, ne­au 
comunicat angajaţii lui Tettamanti şi Spiess. 
Giorgio Barba nuanţează: „Colaborez cu Fidirevisa şi Fidinam în domeniul consultaţei fiscale. (Q) Îi 
cunosc personal pe domnii Dumitru Creştin şi Cristian Burci, cu care am relaţii de afaceri, dar şi de prietenie şi 
respect reciproc, vechi de opt ani”. 
Cunoscuta marcă de pate de ficat „Scandia” din Sibiu îi are în spate tot pe Burci şi pe Dumitru Creştin. Şi 
în acest caz, toate drumurile duc la Lugano. Off­shore­ul care absoarbe profitul se numeşte Elga Suisse 
Alimentari şi este administrat de aceeaşi Fidirevisa. 
Conservele „Scandia” au tradiţie pe piaţa românească şi la export din vremea în care erau produse de 
compania de stat cu acelaşi nume.

21 
Printr­o vânzare scandaloasă, organizată de regimul Năstase în 2001, Burci şi Creştin au pus mâna şi pe 
această fabrică. Scandia Romana nu a fost privatizată, ci executată silit. 
Manevra este clasică: un management dezastruos a dus la acumularea unei mari datorii la bugetul de stat. 
Spre deosebire de privatizare, procedura de executare lasă loc unui pret mai mic la vânzare. În acest caz, preţul 
de pornire a fost de doar 4,5 milioane de euro. 
Pentru Scandia Romana s­au depus trei oferte: una din Sibiu, alta din Germania şi a treia din Bucureşti. 
Cea din urmă, depusă de Burci şi Creştin, a fost preferată de lichidatorul judecătoresc. 
În momentul preluării Scandia de „duetul” Burci­Creştin, acţionar minoritar în fabrica era fiica lui Şerban 
Mihăilescu, atunci secretarul guvernului Năstase, poreclit „Miky Şpagă”. În prezent, printre administratorii 
Scandia Romana apar Dumitru Creştin şi Adrian Gaspar. Ultimul a fost consilierul lui Şerban Mihăilescu. 
Scandia Romana are o cotă de piaţă de 57% şi, potrivit bilanţului contabil pe 2004, o cifră de afaceri de 
aproape 28 de milioane de euro. 
Este controlată (76%) de un sereleu românesc: Elga Comerţ din Bucureşti. Stăpânul 100% al acesteia este 
societatea anonimă Elga Suisse Alimentari din Lugano, spre care se scurg banii Scandia. Sub supravegherea 
directă a trupei lui Tettamanti şi Spiess, finanţiştii Cosa Nostra. 
Observaţie: Administratorul firmei intermediare, Elga Comerţ SRL, este o anume Ana Ştefan. Aceasta 
locuieşte în Bucureşti, pe strada Johanes Kepler, exact acolo unde stau şi fraţii Dumitru şi Vasile Creştin, în 
vilele lor de lux. 
La aceeaşi adresă cu ei locuieşte şi Sânziana, soţia lui Mihai Necolaiciuc, fostul director pesedist al CFR, 
anchetat de DNA. Sânziana Necolaiciuc este asociată în afaceri cu Ioan Timofte, fratele ex­directorului SRI 
Radu Timofte. 

9. CAZUL ROMANO PRODI –REZULTAT AL MARIAJULUI 
ÎNTRE LOJA MASONICĂ P2 (PROPAGANDA DUE) ŞI K.G.B. 
"Sunday Herald", editia de duminica a cotidianului scotian "The Herald", sustine chiar ca 
profesorul Christopher Andrew l­a identificat pe Romano Prodi ca fiind "cel mai important agent (KGB) 
de la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80", cu numele de cod "profesorul Ucitel", "care preda la o 
universitate renumita si a fost controlat de Anatoli Kuznetov". "Profesorul Ucitel" a furnizat KGB 
informatii importante despre avioanele militare occidentale, inclusiv despre avioanele Tornado ale 
fortelor NATO, despre elicoptere si sisteme de ghidare aeropurtate, scrie Andrew. 
Romano Prodi este profesor universitar, iar in cercurile politice a fost supranumit "Profesorul". 
"Sunday Herald" si "The Mail on Sunday" au emis ipoteza ca fostul spion rus Aleksandr Litvinenko ar fi 
fost ucis de KGB si pentru a se proteja identitatea "profesorului Ucitel". 
Aleksandr Litvinenko, otravit cu poloniu 210 provenit din Rusia, a fost cel care a dezvaluit faptul 
ca actualul premier italian Romano Prodi a fost "omul KGB" in Italia inca din anii '70. Litvinenko a fost 
refuzat cand a incercat sa obtina azil politic in Italia, fiind apoi primit in Marea Britanie. In luna mai a 
acestui an europarlamentarul britanic Gerard Batten a solicitat initierea unei investigatii in legatura cu 
informatiile lui Litvinenko, aflat in circumscriptia sa electorala, conform carora Prodi ar fi facut parte, la 
un moment dat, din reteaua KGB. In contextul in care "KGB, acum FSB, se afla in centrul retelei 
institutionalizate a crimei organizate si coruptiei care domina Rusia", Batten semnala ca "este imposibil 
sa demisionezi din KGB, asa cum este imposibil sa demisionezi din La Cosa Nostra". Europarlamentarul 
a declarat ca membri vechi ai KGB ar fi dispusi sa depuna marturie intr­o astfel de investigatie, "in 
conditii potrivite". Anterior, Batten a relatat in plenul Legislativului comunitar ca fostul locotenent­ 
colonel in FSB, respectiv Aleksandr Litvinenko, detine date potrivit carora Romano Prodi ar fi "omul" 
informatiilor rusesti la Roma. Un fost general KGB si adjunct al lui Vladimir Putin in FSB, Anatoli

22 
Trofimov, de la care Litvinenko aflase despre apartenenta lui Prodi la KGB, a fost impuscat mortal pe 
strada, la Moscova, in aprilie 2005, impreuna cu sotia sa. Un alt ex­agent KGB, aflat acum la Londra, a 
confirmat aceasta relatare. Prodi a fost cel care a indicat cu precizie casa in care a fost tinut premierul 
italian Aldo Moro, rapit de Brigazile Rosii ­ aflate sub coordonarea KGB. Romano Prodi a sustinut ca a 
aflat aceasta informatie in cadrul "unei sedinte de spiritism". Disidentul anticomunist rus Vladimir 
Bukovski a declarat pentru ZIUA in luna mai ca exista date privind colaborarea lui Romano Prodi cu 
KGB. 
Considerat un personaj din ce in ce mai controversat, contaminatul cu poloniu radioactiv Mario 
Scaramella ­ care a fost consultant al Comisiei Mitrohin, de investigare a activitatilor KGB in Italia, in 
timpul Razboiului Rece ­ se afla acum in epicentrul acestui caz, dupa ce presa a publicat, saptamana 
trecuta, transcrieri ale convorbirilor sale telefonice cu Paolo Guzzanti, presedintele comisiei Mitrohin, 
senator in partidul Forza Italia condus de ex­premierul Silvio Berlusconi. Conversatia dovedeste ca 
Scaramella isi inregistra sursele, fosti agenti KGB sau FSB, pentru a obtine dovezi privind legaturile lui 
Prodi cu serviciile sovietice. "Nu exista informatii ca Prodi ar fi activat ca agent KGB, dar vorbim 
despre relatii stranse, contacte", i­a spus Scaramella lui Guzzanti. Se pare ca senatorul i­a transmis 
informatia lui Berlusconi, la acea vreme premier, dar l­a avertizat ca vor fi necesare dovezi pentru a 
sustine in fata tribunalului asemenea acuzatii. "Sa le dezvaluim italienilor o parte din adevarul care le­a 
fost ascuns. Daca Prodi va comparea in fata tribunalului vom fi capabili sa discutam multe aspecte 
obscure ale carierei sale", declara Guzzanti recent, apreciind ca unul dintre aspecte implica marturisirea 
pe care Litvinenko insusi ar fi facut­o in fata lui Scaramella. Astfel, interesandu­se despre un posibil loc 
de refugiu in Occident, inainte de a fugi din Rusia, Litvinenko ar fi fost avertizat sa nu mearga in Italia, 
tara plina de agenti KGB, printre care si Romano Prodi. 

Corierre della Sera a informat, de asemenea, ca Scaramella, i­ar fi spus intr­un e­mail trimis 
avocatului sau, ca detine inregistrari in care Litvinenko vorbeste despre legaturile unor politicieni si 
ziaristi italieni cu KGB. "Am primit in mod pasiv informatiile (de la Litvinenko) referitoare la 
politicienii si ziaristii care au legaturi cu spionajul sovietic, ca si la relatiile dintre Moscova si Brigazile 
Rosii si traficul cu substante nucleare", a mentionat Scaramella. Italianul spune ca toate documentele 
redactate de Litvinenko, precum si declaratiile rusului, audio sau video, se afla in arhivele Parlamentului 
italian, initiatorul anchetei desfasurate de comisia Mitrohin. 
Ancheta în cazul morţii lui Aleksandr Litvinenko s­a extins în Germania. Autorităţile federale au 
anunţat descoperirea unor urme de radioactivitate în două locaţii ce au legatură cu unul dintre cei cu care 
fostul spion s­a intâlnit pe 1 noiembrie la Londra. 
Una dintre locuinţele unde s­au găsit urme de poloniu 210 este situată in orasul Hamburg şi îi 
aparţine fostei soţii a omului de afaceri rus Dmitri Kovtun. De asemenea, prezenţa radioactivităţii a fost 
semnalată şi la domiciliul fostei soacre a lui Kovtun, din localitatea Haselsau, în apropiere de Hamburg. 
Kovtun este internat intr­un spital din Moscova, iar agenţiile de presă ruse afirmă că ar fi fost 
contaminat cu poloniu, organele sale interne fiind serios afectate. 
Fost agent al serviciilor secrete ruse, Kovtun a locuit timp de 12 ani in Germania, fiind căsătorit, 
până nu demult, cu o nemţoaică. In mod surprinzător, la actuală locuinţa deţinută de el in Germania nu 
s­au descoperit urme de radioactivitate. Nici avionul cu care acesta s­a deplasat de la Hamburg la 
Londra, pentru a se întâlni cu Litvinenko, nu a fost contaminat. 
Presa rusă a anunţat ca şi celălalt rus cu care s­a intâlnit Litvinenko la Hotelul Millennium din 
Londra, Andrei Lugovoi, a fost contaminat, însă starea sa este mai bună decât cea a lui Kovtun 
Un alt personaj implicat în această poveste, italianul Mario Scaramella, a primit îngrijiri 
medicale la Londra dupa ce s­a constatat că a fost expus la radiaţii. 
De asemenea, doi dintre poliţiştii care au anchetat cazul Litvinenko prezintă şi ei urme de 
radioactivitate in organism, dar starea lor nu este gravă.

23 
Într­un interviu acordat cu puţin timp înainte de a muri, ca urmare a otrăvirii sale cu poloniu 210, 
Litvinenko a dezvăluit faptul că a fost persecutat de FSB, declarând că "atunci când serviciile secrete ale 
Rusiei vor să îşi aducă propriii oameni la putere, pot folosi metode teroriste". "De fapt, principala 
metodă pe care o utilizează este terorismul", a spus fostul spion rus, referindu­se atât la aruncarea în aer 
a unor apartamente din Moscova, cât şi la otrăvirea candidatului Victor Iuscenko la alegerile 
prezidenţiale din Ucraina, din 2004. 
În acelaşi interviu, ex­spionul rus a reluat acuzaţiile potrivit cărora premierul italian Romano 
Prodi a avut legături cu KGB. "Fostul agent rus Tromifov a declarat că Prodi este <<omul nostru>> ... al 
KGB­ului şi că KGB­ul, împreună cu Prodi, derulau o serie de operaţiuni secrete şi ilegale în Italia. Am 
înţeles atunci că Prodi lucra pentru KGB", a afirmat Litvinenko. 
Fostul spion rus nu este primul care lansează aceasta ipoteza, negată vehement de şeful 
guvernului de la Roma. Anul trecut, europarlamentarul britanic Gerard Batten a solicitat Parlamentului 
European să declanşeze o investigaţie în legatură cu informaţiile conform cărora Prodi ar fi făcut parte 
din KGB. 

10. MOARTEA PROCURORULUI LUMINIŢA ŞEGA, OPERĂ A 
MASONERIEI KOMINTERNISTE 

Procurorul Luminita Sega a platit cu viata pentru profesionalismul cu care a instrumentat cele mai 
grele dosare de criminalitate organizata in perioada 1997­2004. „Bancorex”, „Bankcoop”, „Jimbolia”, 
„Ţigareta”, „Măgureanu­Giurtelecul Hododului”, „ Iliescu­Costea”, „Eterna şi fascinanta Românie”, „Ştefan 
Riza”, în care figurau nume sonore precum, Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Ioan Talpeş, D.I. Tărăcilă, Dan 
Voiculescu, George C. Păunescu, Ghe. Pascu, Virgil Măgureanu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, 
Mircea Coşea, Iosif Boda, Virgil Ardelean, Teodor Meleşcanu, Florin Georgescu, Adrian Costea, Mugur 
Isărescu, Constantin Iancu, Ştefan Riza, Dan Pescariu, Răzvan Temeşan, şi mulţi alţi securişti şi masoni 
bolşevici aflaţi la putere. 
Decesul acesteia a ramas un mister si in ziua de azi. In pofida falselor diagnostice si tratamente din 
tara, analizele biochimice, efectuate in laboratoare din Austria si Italia, releva cauza reala a mortii Luminitei 
Sega: otravirea cu metaloizi, in special cu aluminiu. 
De altfel, multi dintre colegii procurorului Luminita Sega considera ca magistratul a platit cu viata 
faptul ca a anchetat asemenea dosare. 
Luminita Sega, in varsta de 42 de ani, procuror la Directia Nationala Anticoruptie (DNA) a murit in 
data de 31 iulie 2006, la un an dupa ce a fost internata in spital. La 16 martie 2005, in timp ce se afla in 
biroul sau de la DNA, Sega a acuzat dureri groaznice de cap. In fata colegilor de birou, care credeau ca are o 
migrena puternica, procurorul Luminita Sega a cazut la podea, zvarcolindu­se de durere, tinandu­si capul in 
maini si strigand dupa ajutor. Cum durereile nu incetau, a fost chemata ambulanta. Procuroarea a fost 
internata in Clinica de neurochirurgie a Spitalului Bagdasar. 
Pacientul Sega a devenit insa un caz dificil din cauza faptului ca un diagnostic precis al bolii parea 
imposibil de pus, chiar si de mari specialisti chemati la patul bolnavului. 
Cuprinsi de o oarecare panica profesionala, zeci de medici cu diverse specializari s­au perindat in 
jurul pacientului cu afectiune cerebrală necunoscută. 
Disperat, soţul Marius Sega apeleaza la un medic de laborator clinic, specializat in medicina 
cuantica. Cu ajutorul aparatului american SCIO­QX de biorezonanţă (inventat, utilizat si omologat, initial, 
de medicii de la NASA), medicul roman descopera ­ citam din fisa investigatiei de medicina cuantica ­ 
"intoxicatie cu metaloizi". Aparatul a indicat alarma maxima prin culoarea specifica pericolelor letale, in

24 
urma unei intoxicatii lente, cu metale posibil a fi fost ingerate sau injecate in organism, intr­o perioada mai 
lunga de timp. 
Tot mai disperat si alarmat de investigatia prin medicina cuantica, sotul Luminitei Sega a facut 
demersurile necesare pentru ca Spitalul Universitar sa trimita anumite probe biologice la Paris, pentru 
analize de laborator performante. 
Specialistii Spitalului Salpetriere au confirmat imediat toate variantele de diagnostic vehiculate in 
spitalele din Romania si au recomandat deplasarea pacientului de urgenta la o mare clinica occidentala de 
neurochirurgie din Franta, Germania, Italia sau Austria. 
Familia Sega, dupa mari eforturi financiare (imprumuturi disperate de la banci, rude, prieteni) a 
decis internarea pacientului in renumita clinica AKH din Viena. 
Specialistii Clinicii AKH­Viena au constatat o autodistrugere progresiva a creierului. 
Medicii austrieci, in scurt timp, s­au apropiat rapid de diagnosticul adevarat, care avea sa fie aflat in 
urma unor analize speciale. Cazul Sega a starnit interesul profesional al celebrului profesor neurolog K. 
Wesely, care numai dupa cateva minute de investigare ale dosarului medical si a pacientului a confirmat o 
stare de hipoxie cerebrala. 
Procuroarea Luminita Sega a parasit Austria in data de 26 aprilie 2006. Ajunsa la Bucuresti, Sega a 
stat numai in stare de coma profunda, la terapie intensiva si reanimare, pana in ziua de 31 iulie, cand a 
decedat. 
Insa, la scurt timp dupa deces si inmormantare, familia Sega a primit rezultatul analizelor de 
toxicologie, efectuate asupra firului de par, in Italia, la Clinica de Toxicologie din Bergamo. Reputatul 
toxicolog dr. M. Leitha a consemnat in buletinul de analiza ca "se poate evoca o coada (urma biochimica ­ 
n.r.) a unei intoxicatii aluminice". Specialistii Clinicii din Bergamo i­au recomandat Luminitei Sega si 
administrarea unui "antidot pentru o posibila intoxicare cu aluminiu". Procuroarea murise insa intre timp. 
Conform limbajului stiintific din tratatele de toxicologie, sintagma "coada unei intoxicatii" ascunde 
faptul ca substanta chimica agresoare mai persista in organismul­gazda (contaminat prin inghitire sau 
otravire) doar in cantitati infime. Acestea sunt imposibil de reperat prin analizele clasice de laborator, dar 
relativ usor de depistat prin investigatii specifice criminalisticii. Altfel spus, toxicologii de la Bergamo­Italia 
au descoperit "urmele biochimice" lasate in organismul procurorului Sega de substanta "aluminiu", intr­o 
perioada lunga de timp. 
"Intoxicatia aluminica" a creierului si intoxicatia cu metaloizi a corpului, confirmate de investigatiile 
medicinei toxicologica si medicinei cuantice, in cazul Sega, seamana cu procesul de otravire lenta cu 
arsenic, administrat in doze zilnice. Potrivit tratatelor de toxicologie si criminalistica, aluminiul nu poate 
produce o intoxicatie mortala decat daca este administrat in doze mici, timp indelungat, printr­o procedura 
zilnica. 
Cazul Sega a fost in atentia Asociatiei Magistratilor Europeni la Conferinta tinuta la Bucuresti 
toamna trecuta. 

11. BĂTĂLIA PENTRU SOCIETATEA CIVILĂ 
K.G.B.­ul a intuit încă din anul 1980 că organizaţiile societăţii civile vor urma să joace în 
occident un rol din ce în ce mai important, care contrabalansa şi uneori, chiar va devansa puterea 
partidelor politice. 
În timp ce partidele politice, din motive legate de interesul naţional sau de concurenţă 
economică, se organizează slab sau aproape deloc la nivel internaţional, O.N.G.­urile lucrează lejer pe 
canale transnaţionale.

25 
Acesta este motivul pentru care bătălia pentru societatea civilă a fost vitală la sfârşitul sec. XX şi 
poate deveni  esenţială acum la începutul sec XXI. De ce? Întrucât destinul statelor nu este trasat în 
prezent numai de către partidele politice, cuvântul organizaţiilor civice fiind din ce în ce mai cu greutate. 
Sub pretextul creării unor societăţi de tip deschis, dar discrete, Kremlinul vizează o 
contrabalansare a forţei partidelor politice şi până la urmă, a forţei statelor naţionale, prin intermediul 
unei societăţi civile ale cărei pârghii, în plan transnaţional, să poată fi plasate în urma serviciilor secrete 
ruse. 
După anul 1990, cui îi revenea, însă, sarcina construirii noului sistem ocult masonic de stânga în 
spaţiul românesc? 
Evident, elitei politice emergente filoruse, cu sprijinul direct al agenţilor secreţi „adânc” înfiltraţi 
în România de către K.G.B. cu mulţi ani în urmă. 
De­a lungul timpului, această elită masonică a fost preocupată, în însăşi îndeplinirea funcţiei ei 
istorice de transformare a capitalului social (relaţii şi informaţii) acumulat pe timpul vechiului regim în 
capital financiar, prin transferul ocult şi oneros al banului public în buzunar privat. 
Sub actiunea din umbră a masonilor de carton, România se dezagregă în oligarhii  locale cărora 
aparatul de stat le oferă atât impunitate cât şi spaţiu pentru negocierea acordurilor tainice privind 
împărţirea sferelor de influenţă şi acţiune. 
Generaţia de care avem nevoie nu este ceea ce are în acest moment România. Deşi aceşti masoni 
de carton au învăţat să se deghizeze în costume de marcă, să fumeze havane şi să comande specialităţi 
de bucătărie şi şampanii binecunoscute, reflexele lor sunt aceleaşi. 
Apoi, precum Făt­Frumos, aceşti masoni criptocomunişti nu au trebuit decât să se dea de trei ori 
peste cap, ca să devină „corifei ai societăţii civile”, angrenând în jurul lor o altă generaţie. 
Mai tinerii pe care i­au cucerit şi instruit în numele Masoneriei Universale, au devenit în scurt 
timp de la racolare victime colaterale aflate sub atenta supraveghere a Centrului Director. 
Societatea civilă este unul dintre factorii ce lipsesc din jocurile de putere de astăzi ce se 
derulează pe scena politică a României. 
Acum 15 ani, Corneliu Coposu le­a dat un rol crucial grupărilor care luptând împotriva viitorului 
neocomunist al României. Dar, la scurtă vreme după moartea sa, grupările au fost marginalizate de către 
succesorii lui din P.N.Ţ.C.D. Poate că ar fi urmat un deznodământ mai fericit, dacă Seniorul şi­ar fi 
folosit energia pentru a crea o echipă de tineri credibili care să­i succeadă în P.N.Ţ.C.D, şi nu să 
promoveze în funcţii parlamentare persoane precum Gheorghe Comănescu, care odată devenit Mare 
Maestru al M.L.N.R. a trădat idealul creştin­democrat, transferându­se cu bagaje cu tot în tabăra 
bolşevică. Mai mult de atât, Gheorghe Comănescu a contaminat ulterior partidul care l­a scos din 
anonimat, cu numeroşi fraţi masoni, bine conspiraţi, care au dus la compromiterea acestei formaţiuni 
politice istorice. 
Acelaşi lucru l­a făcut Dinu Patriciu, copiat la indigo putem spune, cu celălalt partid istoric al 
României şi anume P.N.L. 
Kremlinul ura de moarte ideologiile celor două partide istorice, P.N.Ţ.C.D. şi respectiv PNL, 
motiv pentru care au insărcinat centrele de putere rămase fidele Rusiei, să compromită sub orice formă 
posibilă, organizaţiile politice care ar fi îndreptat România spre occident. 
Există o schemă clasică de discreditare, o ştim din anii `90, de când a apărut, în contrapondere la 
PNL, o uniune liberală, şi de când P.N.Ţ.C.D. a fost dublat de Partidul Agrarian. 
După confiscarea valorilor în plan politic, criptocomuniştii români şi­au întreptat atenţia spre 
masonerie unde a avut loc o „tulburare” masivă a luminilor. Aşa au apărut tot felul de personaje corupte 
care şi­au adjudecat cu neruşinare şi fără niciun fel de merit ramuri masonice cu titulaturi din cele mai 
pompoase. 
„M.L.N.R.”­ul lui Chirovici este o caracatiţă masonică construită de ruşi în România, care îşi exercită 
puterea atât în plan social, militar, economic cât şi politic, prin intermediul unei reţele complexe de organizaţii, 
asociaţii şi fundaţii, pe care fraţii masoni le administrează cu autoritate.

26 
Dintre acestea le publicăm pe cele mai importante care funcţionează pe principiul obedienţei faţă de 
„insituţia mamă” (centrul director) şi principalii pioni ai masoneriei care le orchestrează: 

1.  Gruparea Comana (nucleul P.S.D.), prin Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Gelu Voican Voiculescu; 
2.  Fundaţia Culturală Română, prin Augustin Buzura; 
3.  Fundaţia Europeană „Nicolae Titulescu”, prin George Potra; 
4.  Centrul pentru Resurse Juridice, prin Renate Weber; 
5.  Asociaţia Pro Democraţia, prin Cristian Pârvulescu; 
6.  Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, prin Ioan Rus, Ovidiu Tender şi Negru Adrian; 
7.  APADOR­CH, prin Haller Istvan; 
8.  Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma, prin Mugur Isărescu şi Călin Georgescu; 
9.  Centrul pentru Jurnalism Independent, prin Ioana Avădani; 
10. Societatea Română de Radiodifuziune, prin Dan Şanta; 
11. Agenţia de Monitorizare a Presei, prin Mircea Toma; 
12. Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.), prin Dan Grigore; 
13. Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, prin Smaranda Enache, Emil Moise şi Gabriel 
Andreescu; 
14. Asociaţia Română de Luptă Antiterorism, prin Nasti Vlădoiu; 
15. Liga Pro Europa, prin Smaranda Enache şi Haller Istvan; 
16. Uniunea Juriştilor din România, prin Gavril Iosif Chiuzbaian; 
17. Centrul Român de Studii Globale, prin Doina Năstase; 
18. Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, prin Iosif Naghiu; 
19. Asociaţia Accept, prin Florin Buhuceanu; 
20. Comisariatul pentru Societatea Civilă, prin Gheorghe Florea zis şi „Fulgerică Bragadel”; 
21. Asociaţia Rusia­România, prin Mircea Popa; 
22. ONG Hyde Park, prin Oleg şi Ghenadie Brega; 
23. Fundaţia Tezaurul Sacru al Religiilor, prin Marcela Ghiulbenghian; 
24. Patronatul Român, prin Gheorghe Naghiu; 
25. Ordinul Ziariştilor, prin Radu Gheorghe Serafim; 
26. Fundaţia Europeană pentru Cultură şi Educaţie Ecologică, prin Toma George Maiorescu; 
27. Opera Română, prin Cătălin I. Arbore; 
28. Teatrul „L.S. Bulandra”, prin Ducu Darie; 
29. TVR 1 (Emisiunea „Cartea Europeană”), prin Gabriel Giurgiu; 
30. Naţional TV (Emisiunea „Echipa de Investigaţii”), prin Sorin Ovidiu Bălan; 
31. Fundaţia „România 2000”, prin Ion Marin; 
32. Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), prin Florin Scaleţschi şi gen.Gabriel 
Homotescu; 
33. Gardianul, prin L. Popeanga, Al. Racoviceanu şi Gabriel G. Stănescu; 
34. „Ziua”, prin Miruna Munteanu, Cristian Unteanu, Dan Mircea Cipariu, D.Coste, Camelia Cioanu şi 
Adrian Artene; 
35. „Evenimentul Zilei”, prin Cătălin Antohe, Mihaela Bărbuş, Christian Levant şi Emilia Manea; 
36. „Naţional”, prin Arina Avram; 
37. „Historia”, prin Cătălin Fudulu; 
38. „Independent”, prin Lucia Ivănescu; 
39. „Monitorul de Bucureşti”, prin Bogdan Păpădie; 
40. „Jurnalul Naţional”, prin Marios Tucă, Victor Bratu, Anca Aldea, Vasile Surcel şi Victor Cintacu;

27 
41. „Agenţia Naţională de Meteorologie”, prin Dumitru Baltă; 
42. Fundaţia Europeană „Iosif Constantin Drăgan”, prin I.C.Drăgan, Ioan Talpeş, Victor Babiuc, 
Costel Iancu, Mihai Pelin şi mulţi alţii; 
43. Posturile TV „Antena 1” şi „Antena 3” prin Dan Voiculescu, Gabriela­Vrânceanu Firea, Octavian 
Paler, Ion Cristoiu, Mihaela Rădulescu. 
44. Asociaţia Spitalelor din România, prin Copcă Narcis. 
45. Fundaţia Ioan Bâzgan, prin I. Bâzgan 
46.  Fundaţia Culturală Delta prin Corneliu Vişoianu 
47.  Asociaţia Retromobil Club România (R.C.R) prin Giusseppe Rossi 
48.  Asociaţia Religioasă O.S.M.T.H. –Secţiunea Română, prin Vişu Corneliu, Silviu Dopan, Gabriel 
Homotescu, Alexandru Homotescu 

În realitate, adevărata putere care animă întreaga societate nu se găseşte în văzul publicului, ci în 
culise. Asemenea oameni preferă, în general, să acţioneze în cel mai desăvârşit  secret, deşi unii au o anume 
imagine publică. Invariabil, aceste forţe bolşevice din România controlează o avuţie atât de mare, încât glasul 
lor colectiv poate duce cu uşurinţă la prăbuşirea întregii economii naţionale. 
Prin urmare, masoneria bolşevică din România este compusă dintr­o suprapunere de societăţi, 
dirijate de un grup de oameni ce reprezintă centrul director al M.L.N.R. 
Acest consiliu superior este format din şefi necunoscuţi, chiar de către masonii având cele mai înalte 
grade, ce acţionează sub masca masoneriei în vederea promovării propriilor interese. 

Acestea sunt organizaţii de masă cu pretenţii de a reprezenta largi fracţiuni ale opiniei publice 
naţionale sau mondiale. Girarea respectabilităţii, credibilităţii şi independenţei le este asigurată de participarea 
unor naivi autentici, incapabili să vadă ceva rău în faptul că participă la discuţii. 
Aceasta este eterna credulitate a celor care consideră că pot, încetul cu încetul, să se facă ascultaţi şi 
să difuzeze, prin intermediul organizaţiei respective, opinii rezonabile. În realitate, organizaţiile sunt 
îndeaproape dirijate de câţiva membri permanenţi, devotaţi, discreţi şi foarte eficienţi. 
Organizaţiile de acest fel prezintă întotdeauna  programe ambiţioase şi generoase la care spiritele 
oneste, ameţite de vorbărie, nu pot decât să adere. 

12. MASONERIA BOLŞEVICĂ ŞI IMIXTIUNEA POLITICĂ 

Conform Constituţiei României, asociaţiile şi societăţile secrete sunt interzise prin lege. Chiar 
dacă Marele Maestru a declarat în repetate rânduri că M.L.N.R. este o organizaţie discretă şi nu secretă, 
lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere. 
Conform Legii privind siguranţa naţională a României, constituie ameninţări la adresa siguranţei 
următoarele: 
­planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, entităţii, independenţei 
sau indivizibilităţii statului român; 
­ trădarea sau ajutarea inamicului; 
­ spionajul şi şantajul; 
­ transmiterea secretelor de stat unei puteri străine sau organizaţii străine, ori agenţilor acestora; 
­ procurarea pri deţinerea de documente sau date secrete de stat în scopuri neautorizate de lege;

28 
­ divulgarea secretelor de stat sau neglijenţă în păstrarea acestora. 

Problema loialităţii faţă de stat a masonilor din subordinea lui Chirovici, se pune vizavi de 
jurământul depus de aceştia faţă de M.L.N.R. 
Cărui jurământ i se dă întâietate? Conflictul apărut în M.L.N.R. cu ocazia pierderilor alegerilor 
de către P.S.D. în anul 2004, s­a datorat tocmai dublei subordonări a masonilor care deţineau funcţii în 
stat. 
Acelaşi lucru se observă şi în prezent, în sânul Partidului Conservator condus de Dan 
Voiculescu, unde Chirovici şi oamenii apropiaţi lui, s­au refugiat, uneltind în continuare împotriva noi 
autorităţi prooccidentale instalate la „cârma” României. 
În ciuda secretomaniei care însoţeşte activitatea masonilor bolşevici, există informaţii că aceştia 
sunt puternic reprezentaţi şi la vârful sistemului sanitar. Numai în Senatul Universităţii de Medicină, 
sunt cel puţin 12 masoni, ca să nu mai vorbim despre şefii de spitale. 
Printre aceştia, putem să­i enumerăm pe: Eugen Pascal Cifu, Ovidiu Băjenaru, Petru Calistru, 
Leon Zăgreanu, Eugen Brătucu, Sorin Simion, Mihai Coculescu, Laurenţiu Mircea Popescu (zis „don 
Lorenzo”), Alexandru Ciocâlteu, Irinel Popescu şi mult discutabilul director­consilier Dan Georgescu, 
fost secretar de stat în „guvernul Dăscălescu” şi fost membru a C.C. al P.C.R. 
În diplomaţie, cel mai renumit mason filorus este astronautul Dumitru Prunariu, numit de către 
tătucul Iliescu, ambasador al României la Moscova. 
Printre „arhitecţii” din M.A.I. şi M.Ap.N. se numără: gen. Virgil Ardelean, col. Olimpian 
Ungherea, gen. Gheorghe Carp, gen. Mihail Popescu, col. Florentin Calapod, gen. Mihai Iliescu, Victor 
Babiuc, gen. Vasilescu Gheorghe Teodor­Mircea, gen. Chelaru, etc. 
La servicii secrete îi întâlnim ca masoni pe următorii generali: Ovidiu Soare, Victor Marcu, 
Aurel Rogojan, Vasile Iancu, Ioan Rus, Florin Mihalache, Lucian Pahonţu, Şerban Mihăilescu, Gabriel 
Homotescu, Dan Tănăsie, Cristian Dumitrescu. 
Cei mai mulţi adepţi ai „Masoneriei Kaki” sunt ofiţeri din armată, poliţie şi servicii secrete, unii 
provenind din fosta Securitate. 
În "Evenimentul zilei" nr. 1466 din 22 aprilie 1997 senatorul Radu Timofte avertizează: 
"masoneria are tendinţa să ocupe toate funcţiile importante în Stat din România." Vicepreşedintele 
Comisiei de apărare a Senatului Radu Timofte ne­a declarat ieri că tendinţa masoneriei din ce în ce mai 
vizibilă de a acapara toate funcţiile mai importante în Stat reprezintă un mare pericol pentru România. 
"Este de remarcat că atât presedintele Comisiei Senatoriale de Apărare cât si ministrul apărării 
Victor Babiuc sunt masoni şi probabil ca sunt mulţi alţii nu doar în ministerul respectiv ci şi în celelalte. 
Mi­e teamă însă că aceşti asa­zis "fraţi" nu urmăresc altceva decât de a pune mâna pe tot ceea ce 
înseamnă putere în Stat aşa cum au reuşit în alte ţări. Mi­e teamă că vom ajunge într­o zi să fim conduşi 
numai de către cei care fac parte din organizaţii şi atunci s­a dus naibii şi identitatea noastră naţională şi 
tot ce înseamnă cultura şi tradiţie românească." ­ a afirmat senatorul Radu Timofte. 
Deputatul Vasile Matei spune de asemenea că miniştrii Victor Babiuc şi Adrian Severin sunt 
masoni. 
"Din punctul meu de vedere cred că nu este firesc şi normal ca dintr­o comisie ce controlează 
activitatea SRI care este prin excelentă un serviciu secret să facă parte un om care în acelaşi timp 
aparţine unei organizaţii masonice internaţionale cu scopuri oculte care intră în contradicţie cu interesele 
României. Şi dacă ne gândim bine conform legii Mârzescu, partidul comunist din acea vreme a fost scos 
în afara legii exact din cauza apartenenţei la o organizaţie internaţională, Internaţionala comunistă, care 
era de esenţă masonică. Deci voi cere sa dea explicatii în legatura cu prezenta lui Corneliu Ruse în 
comisia SRI si într­o loja masonica ca si examinarea aspectului referitor la o asemenea posibilitate 
conform legii siguranţei naţionale si Constituţiei. Dacă facem paralelă între ceea ce a însemnat 
masoneria pentru Italia loja masonică "Propaganda due" şi ce complicaţii politice a avut activitatea lui

29 
Ligio Geli putem sa ne gândim ca apartenenţa la masonerie şi implicarea în activitatea politică executivă 
în România poate fi extrem de periculoasă." ­ a declarat deputatul PUNR Vasile Matei. 

­ în Adevărul din 22 aprilie 1997 liderul Alternativei României Varujan Vosganian declara că 
acest partid recomandă oamenilor politici să se abţină să facă parte din lojile masonice. Vosganian 
susţine că lojile masonice se orientează spre "zonele strategice" precum Guvernul sau Banca Naţională 
şi a relatat că el personal a refuzat să facă parte dintr­o lojă masonică atunci când i s­a propus acest 
lucru. Senatorul PD Alexandru Nicolae şi deputatul PD Corneliu Ruse au fost înaintaţi în grad de loja 
masonică de Rit Scoţian Antic şi Acceptat. 

­ Radu Chesaru, fondatorul "Vulturului Brâncovenesc afirma: "m­am retras din Partidul 
Alianţa Civică datorită orientării sale masonice." 

­Alexandru Paleologu, francmason de dinainte de război, om politic a declarat în presă: "De 
când m­am apropiat mai mult de Dumnezeu nu mă mai consider francmason." 

­ În ziarul "Libertatea" din 22.04.1997 se spune "Paul Ghitiu, secretarul general al partidului 
Alternativa României a criticat implicarea anumitor parlamentari în masonerie. La sfârsitul săptămânii 
trecute, trei parlamentari din comisii strategice ­ de externe, de aparare şi de control a S.R.I. au urcat în 
ierarhia lojii masonice Ritul Scotian Antic şi Acceptat. Liderii A.R. au remarcat o apetenţă a 
organizatiilor masonice spre sectoare strategice. Se constată si un asalt asupra membrilor din guvern şi 
mai ales asupra angajaţilor B.N.R., indiferent de nivel." 
Secretele nu sunt numai persoanele care activează în cardul M.L.N.R. ci şi locaţiile unde aceştia 
se întălnesc. 
Deşi legea îi obligă, masonii lui Chirovici nu au făcut publice niciodată „punctele de lucru” ale 
M.L.N.R., cum ar fi cele situate în Orientul Bucureşti la: Complexul comercial din Spatele magazinului 
Unirea; Blocul Gemenii Sitraco de la Unirea; Calea Victoriei 118; Semicerului nr.10; Calea Victoriei 
nr.2; Strada Lipscani nr. 31­33; Strada C.A. Rosetti nr.7, sector 1; Bdul. Ion Ionescu de la Brad nr.4; 
Calea Victoriei nr.101; Strada Plumbuita nr.58 sector 2; Teatrul Majestic; Teatrul Bulandra; Teatrul 
Naţional; Clădirea IRIDEX GRUP din cadrul Centrului de Afaceri Băneasa aflată sub patronajul lui Dan 
Voiculescu şi multe altele aflate în curtea R.A.P.P.S.­Bucureşti. 
In aceste case conspirative (temple) se întâlnesc în secret masoni pentru a pune ţara la cale şi a 
trage sforile în plan politic. O astfel de întâlnire a avut loc la începutul lunii februarie într­o locaţie pusă 
la dispoziţie de către Dan Voiculescu şi unde, sub auspiciile centrului de putere din M.L.N.R., masonii 
au hotărât boicotarea votării Ordonanţei de Urgenţă 134/2005 privind transformarea PNA în DNA. 
Dintre cei prezenţi la acea „întâlnire de seară” enumerăm pe cei mai cunoscuţi: Şerban 
Mihăilescu, Dan Mircea Popescu, Mihail Popescu, Verestoy Attila, Ioan Basgan, Dan Voiculescu, 
Eugen Ovidiu Chirovici, Ioan Codruţ Sereş, Irinel Popescu. Urmarea o cunoaştem cu toţii. 
Prin imixtiuni ale masoneriei în sfera politicului, în ziua de 09.02.2006, aleşii neamului din 
cadrul Coaliţiei guvernamentale au lipsit de la vot, s­au abţinut ori au refuzat să­şi exprime opţiunea, 
deşi au participat la lucrări. Votul negativ al senatorilor la ordonanţa în cauză venea în momentul în care 
DNA ancheta vârfuri ale clasei politice, suspectate de implicare în acţiuni de corupţie. 
Rechinii şi crocodilii din marea corupţie –caracterizaţi în acest fel de ambasadorul Marii Britanii 
la Bucureşti, Quinton Quayle şi baroneasa Emma Nicholson­ au jubilat împreună cu întreaga frăţie 
bolşevică.
A fost ziua lor, motiv pentru care votul Senatului a fost catalogat de Ambasada S.U.A. la 
Bucureşti drept îngrijorător. 
Încă o victorie a masoneriei roşii, de tip bolşevic împotriva masoneriei occidentale. Şi cazurile de 
imixtiune de acest gen pot continua.

30 
Masonii filoruşi prezentaţi în filele acestui raport reprezintă numai două pagini (cu adrese şi alte 
date de identificare) dintr­un opis de 123 de pagini înregistrat în arhivele serviciilor secrete româneşti. 
Toate aceste persoane sunt suspectate de trafic de influenţă şi trădare naţională. Apropierea de 
Rusia nu reprezintă nimic altceva decât o capcană anti­UE născută în laboratoarele secrete ale 
Kremlinului. 
Şi acum, la început de an 2007, să coborâm la rădăcina lucrurilor din masoneria bolşevică: România 
de azi conţine o societate nesimţitoare. Dacă nu furi tu, o să fure celălalt; trebuie profitat de ziua de azi; 
suferinţa şi moartea nu contează, decât dacă ne ating direct; după noi poate să vină şi potopul. Iată „principii 
sănătoase” care sunt răspândite de masoni pretutindeni în România, nu numai printre oamenii noştri politici. 
Din larga minoritate nesimţitoare aparţinând M.L.N.R. se recrutează mulţi politicieni şi se vor 
recruta în continuare, cu orice lege electorală îi vom alege. 
Nu clasa politică trebuie , în primul rând reformată, ci societatea bolşevică masonică din care răsar 
politicienii români. 
Marile instituţii civile şi ale statului care ar putea să participe la această reformă, prin educaţie, 
nu­şi fac datoria. Cuvântul dat şi onoarea sunt noţiuni desuete, iar pronunţarea lor provoacă surâsuri. 
Sfidând un popor întreg, frăţiile bolşevice se lăfăie pe ecranele televizoarelor. Bogdan Olteanu şi 
Victor Ponta mai au puţin şi se ţin de mână ca două adolscente. Răzvan Dumitrescu, ca mason care se 
respectă, nu apare niciodată fără un parlamentar conservator distribuit din oficiu. 
Serban Nicolae, căruia i s­a distribuit rolul de a duce gunoiul P.S.D. de când Eugen Nicolicea, 
cel care a făcut praf Agenţia de Integritate, a ajuns vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, circulă neîngrădit 
pe la talk­show­uri cu Theodor Meleşcanu, acest curier al diplomaţiei socialiste căruia spionul Liviu Turcu 
afirma că îi semna ordinele de deplasare(misiune) în străinătate. 
Dorin Marian, responsabil cu securitatea în timpul fostului preşedinte al României, Emil 
Constantinescu, e arătat în ziar făcând cumpărături la un bazar în compania lui Omar Hayssam şi a 
masonului Dinu Patriciu, al cărui angajat a şi fost. 
Mugur Ciuvică, din acelaşi cabinet Constantinescu recunoaşte public la televiziune că fundaţia 
lui a primit donaţii de la Dan Voiculescu, alias agentul „Felix”. 
Cât despre Dan Voiculescu, şef al unicului partid masonic din România şi autorul memorabilelor 
volume albastre pe care secretara lui Olli Rehn îşi ţine scrumiera şi care nu a reuşit încă să ia Premiul Nobel 
pentru cea mai spectaculoasă transformare economică de la socialism la capitalism în beneficiul propriu, el 
este pe culmile gloriei în aceste zile tumultoase ale începutului de an 2007. 
Renate Weber devine dintr­o dată succesoarea favorită a Monicăi Macovei pentru nimeni altul 
decât Sergiu Andon, fost ziarist la Scânteia, îndepărtat de la conducerea Societăţii Ziariştilor din România 
pentru o afacere de corupţie şi autor principal al moţiunii anti­Macovei, dar şi pentru unii masoni bolşevici 
sensibili la drepturile petrolului. 
Iar P.S.D.­ul s­a reinventat ca forţă oligarhică, dispusă să bată palma cu celelalte formaţiuni 
rapace şi mânate de animozităţi P.C. şi P.R.M. întru constituirea unui bloc reacţionar solid, care luptă pe 
toate fronturile să salveze comunismul din România, de la certa sa prăbuşire. 
Recenta criză politică (ian.­aprilie 2007) iniţiată de forţele masonice bolşevice ostile României şi 
cetăţenilor săi, a polarizat – dezvăluind astfel întreaga reţea de conexiuni precum şi miza acesteia – banii şi 
puterea, patronată transpartinic şi extinsă, aparent până în depărtatele colţuri ale societăţii civile aflate sub 
„protecţia” M.L.N.R.­ului condus cu dibăcie de Eugen Ovidiu Chirovici. 
Şi că tot veni vorba despre Chirovici, vom aduce în discuţie un alt caz interesant legat de „arhivarul 
de taină” al Marelui Maestru, şi anume masonul de grad 33° Cătălin Arbore, membru al Marelui Consiliu al 
M.L.N.R. unde deţine funcţia de Mare Maestru de Ceremonii. 
Născut pe 21 august 1958 la Cluj, Cătălin Arbore va deveni angajat al Operei Naţionale începând cu 
anul 1990, ocupând funcţia de scenograf. 
După demiterea conducerii Operei Române de către Mona Muscă ministrul culturii din acea vreme, 
în funcţia de director interimar va fi instalat cu mare pompă nimeni altul decât Cătălin Arbore.

31 
Bineînţeles că de toate aceste maşinaţiuni s­a ocupat protectorul său din umbră şi şef pe linie 
masonică, Supremul Mare Comandor Costel Iancu, şi el un fost angajat al Operei Române în timpul 
guvernării comuniste. 
Şi acum începe spectacolul. 
Opera Română deţine o arhivă secretă, care nu a fost deschisă niciodată în ultimii 17 ani, iar 
masoneria bolşevică este extrem de interesată de conţinutul ei. 
Separate de restul arhivei "oficiale", documentele se află în trei fişete care păstrează încă sigiliul pus, 
se pare, chiar în 1990, de către securistul însărcinat cu supravegherea Operei. Existenţa arhivei a fost 
descoperită întâmplător, în noiembrie, şi se bănuieşte că ar conţine dosarele de securitate ale foştilor angajaţi 
ai Operei. 
Mircea Popovici, regizor şi cercetător acreditat la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor 
Securităţii (CNSAS), a cerut pe 12 noiembrie accesul la arhiva Operei pentru a recupera dosarul de angajare 
al tatălui său, angajat al instituţiei între 1946 şi 1956. 
Mircea Popovici senior a stat, între 1957 şi 1961, în temniţele comuniste de la Gherla şi Salcia pe 
motiv de "agitaţie publică". În arhiva "oficială" nu se afla însă niciun act din dosarul de angajare. 
"În discuţia cu şefa arhivei de la Operă, acesteia i­a scăpat faptul că ar mai exista o arhivă secretă, 
sigilată în anii ‘90 de securistul instituţiei. Au urmat aproape trei ore de tergiversări, în care nu mi s­a permis 
accesul la arhivă. În cele din urmă, am chemat poliţia şi am intrat. Era o încăpere undeva la capătul unui hol, 
închisă cu o uşă metalică. Am văzut trei fişete metalice, sigilate cu bandă. Nu cred ca au fost deschise din ‘90 
şi până acum", a declarat Mircea Popovici. 
Existenţa dosarelor este confirmată de Petre Codreanu, fost director al Operei între 1975­1982 şi 
1990­1991. "Dosarele conţineau diverse acte, caracterizări ale şefilor şi "referinţe" ale colegilor şi vecinilor. 
Multe dintre ele erau turnătorii din invidie, altele erau delaţiuni de joasă speţă, care spuneau "cutare 
se îmbăta, cutare joacă poker", a declarat Codreanu, în prezent consultant artistic al Filarmonicii "George 
Enescu". 
În urma cererilor repetate ale lui Mircea Popovici, conducerea Operei a decis, să anunţe CNSAS de 
existenţa arhivei. "Cred că e vorba de documente secrete cu care Opera nu a ştiut ce să facă după ‘90, s­a mai 
întâmplat şi la alte instituţii. Vom desemna pe cineva care să le cerceteze şi să le ridice, dacă e vorba de 
dosare care privesc CNSAS­ul. Nu ştiu cine a avut până acum acces la ele, însă ar fi interesant de aflat", a 
spus Ladislau Csendes, vicepreşedintele Colegiului CNSAS. 
Întrebat de ce dosarele au fost ţinute ascunse 17 ani, directorul Operei Române, Cătălin Arbore, a 
refuzat cu obstinaţie să comenteze. "Eu nu agreez secretomania asta.” 
Domnul Arbore avea obligaţia să anunţe fie CNSAS, dacă dosarele sunt de securitate, fie alte 
instituţii, dacă sunt alte documente, care ţin de partea artistică", a explicat ministrul culturii şi cultelor, Adrian 
Iorgulescu. 
Acesta este un caz tipic de imixtiune a masoneriei în problemele statului român. După cum s­a 
observat în acest material, masonii bolşevici cu influenţă sunt aceiaşi oameni de afaceri pe care îi găsim la 
putere continuu prin influenţa pe care au dobândit­o asupra ignoranţilor politici aflaţi la vârful puterii. 
În mod frecvent, masoneria a influenţat apariţia unor legi sau ordonanţe prin care anumite grupuri de 
interese bolşevice să fie scutite sau amânate de la plata obligaţiunilor către stat. 
Conducerea M.L.N.R. se face vinovată şi de transmiterea unor informaţii vitale de interes public în 
mod preferenţial, respectiv către protejaţii din imediata apropiere a oamenilor lui E.O.Chirovici, care în 
calitate de şef absolut la I.M.M.­uri a profitat din plinde funcţia deţinută. 
Dan Voiculescu a coordonat cu sprijinul masoneriei înfiinţarea unor coaliţii transpartinice care prin 
intermediul mass­mediei să poată obţină controlul asupra serviciilor secrete şi justiţiei române, pentru a reuşi 
o lovitură de palat cu scopul de „îngropa” definitiv dosarele care­i încriminează şi a asigura astfel protecţia 
tuturor grupurilor de interese care­i sprijină în acţiunea lor mârşavă.

32 
În situaţia dată, cetăţenii descumpăniţi ai României nu sunt altceva decât spectatori involuntari ai 
unui jaf naţional petrecut chiar sub ochii lor, în numele unei democraţii Kominterniste şi al unui ideal 
masonic de tip revoluţionar. 

13. IMPLICAREA MASONERIEI BOLŞEVICE IN SCANDALUL 
BĂNCILOR DACIA FELIX ŞI CREDIT BANK 

Un document exploziv dezvăluie implicarea unor vârfuri ale masonilor în destabilizarea 
sistemului bancar. Directorul SRI şi procurorul general au investigat efectele acţiunii lojilor masonice în 
bănci. Dacia Felix şi Credit Bank au fost aduse deliberat în prag de faliment prin plasamente dubioase. 
Vinovaţii au rămas nepedepsiţi. 

Subsemnatul Gileru Mircea, născut la data de 3 ianuarie 1959 în loc. Valea Drăganului, jud. Cluj, cu 
domiciliul natal în loc. Cluj­Napoca, Str. Oltului nr. 32, apt. de profesie economist, membru al 
Atelierului nr. 6 "Simion Bărnutiu", as dori să aduc la cunoştinţă următoarele: 

­ în perioada 1993­1995 am avut funcţia de vicepreşedinte al BDF. În această calitate, în decembrie 
1994 m­am opus în cadrul Comitetului de plasament cu Diskont und Effecten Zurich sucursala Bucureşti 
­ reprezentată prin Dragoş Stănescu şi Nicu Pop (frate în cadrul unui atelier din Bucureşti). În aprilie 
1995, am fost contactat de Dragoş Stănescu, care mi­a trimis dorinţa d­lui Costel Iancu de a ne întâlni. 
După ce am obţinut acordul d­lui Birt pentru această întâlnire, am acceptat întâlnindu­mă cu Costel 
Iancu în Bucureşti ­ m­am întâlnit cu dl Dragoş Stănescu la magazinul Muzica de pe Calea Victoriei, 
care m­a dus la dl Costel Iancu. La această întâlnire s­a discutat, printre altele, şi necesitatea ajutorului 
pe care noi trebuie să ni­l acordăm reciproc, aşa cum prevede jurământul, şi că să­l ajut pe dl Dragoş 
Stănescu în semnarea unui contract dintre BDF şi Diskont. La câteva zile după această întâlnire (la 
18.04.’95) dl Dragoş Stănescu a venit la Cluj cu un contract 18.05.1995 între părţile menţionate mai sus, 
contract prin care BDF face un plasament financiar de 12 miliarde lei la Diskont und Effecten Zurich 
Bucureşti, contract semnat de mine (Gileru Mircea) din partea BDF şi de Dragoş Stănescu ­ din partea 
Diskont. Durata contractului era de 30 de zile. În data de 12 mai 1995 eu am plecat prin transfer din 
BDF, nemaiavând posibilitatea să urmăresc finalizarea contractului. La semnarea acestui contract dl 
Stănescu m­a asigurat că: 

­ se încadrează în contractul de plasament de 476 miliarde de lei dintre BDF si Diskont în care la 
capitolul 2 se prevede (mi­a arătat contractul) că "contractul se poate reînnoi fie pentru aceeaşi sumă, fie 
parţial, fie pe întreaga perioadă, fie pe fracţiuni de perioadă"; 

­ nu va fi nici un fel de problemă cu rambursarea lui. 

În luna iunie 1998, am fost chemat la IGP Sectia Cercetări Penale Bucuresti, fiind acuzat de "abuz în

33 
serviciu contra intereselor personale" ­ art. 246 CP pentru semnarea acestui contract. 

Eu nu am semnat acest contract de 12 miliarde, deşi mă opusesem semnării contractului de 476 miliarde, 
bazându­mă atât pe discuţia avută cu dl Costel Iancu referitoare la necesitatea unui sprijin reciproc între 
noi, cât şi pe asigurările date de Dragoş Stănescu că acest contract de plasament financiar va fi un 
contract fără probleme, care are menirea să acopere doar un gol parţial de mijloace circulante ale 
Diskontului pentru 30 de zile. 

Nerestituind suma, dl Dragoş Stănescu ne­a pus în situaţia neplăcută de a fi judecat (acuzat) de 
incorectitudine (abuz în serviciu), cu atât mai mult cu cât suma plasată de BDF la Diskont a fost virată 
(plasată) mai departe de dl Dragoş Stănescu unei firme a dlui Sever Muresan (East European Trading), 
lucru despre care eu nu am fost informat. 

Gileru Mircea ­ 28 iulie 1998 ­ Cluj­Napoca 

Scrisoarea lui Mircea Gileru, fost vicepresedinte la Dacia Felix, pe care o publicăm integral, arată fără 
putinţă de tăgadă un întreg sistem relaţional între masoni, care îşi folosesc funcţiile pentru a manevra 
sume uriaşe de bani. Creşterea sau falimentul unor bănci româneşti poate fi pus în strânsă legătură cu 
interesele oculte ale lojilor. 

Un plasament de 476 de miliarde de lei ­ la nivelul anului 1995 ­ este o operaţie financiară de mari 


proporţii. Personajele implicate în adaosul de 12 miliarde la acest plasament ­ Gileru, Stănescu, Iancu ­ 
sunt, potrivit semnatarului scrisorii, unite prin jurământul masonic. 

Surpriza nu vine de la Costel Iancu ­ şef recunoscut în cadrul masoneriei ­ şi nici de la Gileru. Ea vine de 


la Dragoş Stănescu. 

Dragoş Stănescu a apărut în primii ani ai deceniului ‘90 în apropierea lui Mugur Isărescu. 
Apariţiile publice tot mai dese alături de guvernatorul Băncii Naţionale i­au conferit lui Dragoş Stănescu 
un statut special în cadrul sistemului bancar. Urcat până la funcţia de economist­şef al BNR, Dragoş 
Stănescu, legat se pare şi printr­o prietenie strânsă de familie cu Mugur Isărescu, devenise un veritabil 
guru. Nu era o problemă de dezbătut fără să i se ceară părerea lui Dragoş Stănescu. Devenit Cavaler de 
Malta, într­o fastuoasă ceremonie, Stănescu a avut astfel deschise uşile şi în străinătate pe baza acestui 
titlu despre care se spune că se acordă ca un certificat de garanţie din partea lojilor masonice. 

Naşul de căsătorie a lui Dragoş Stănescu este Vlad Soare, cel care a ocupat funcţia de viceguvernator al 
BNR şi presedinte al BANCOREX. 

Dragoş Stănescu apărea des în public alături de Dan Pascariu, fost preşedinte la BANCOREX, actual 
conducător al Credit Anstalt, şi Daniel Dăianu ­ pe atunci în echipa lui Mugur Isărescu de la BNR. 

După alegerile din 1996, Dragoş Stănescu este numit în funcţia de consilier al presedintelui Emil 
Constantinescu. Prezenţa la Cotroceni a fost de scurtă durată, el fiind demis după doar câteva zile de la 
numire. Implicarea lui în dosarul Dacia Felix ­ cercetat în acea perioadă de Poliţie (şi atestată de 
scrisoare lui Gileru) a fost, se pare, cauza demiterii. 
O altă informaţie neoficială care a circulat în acea vreme ar explica demiterea lui Dragoş 
Stănescu de la Cotroceni şi din alte motive. 

Virgil Măgureanu l­ar fi informat pe proaspătul preşedinte Constantinescu despre apartenenţa

34 
proaspătului consilier la loja masonică din sistemul lui Costel Iancu. De asemenea, directorul Serviciului 
Român de Informaţii i­ar fi prezentat şefului statului o situaţie a penetrării masonilor în structurile de 
putere ale României. De aceea Emil Constantinescu s­a debarasat rapid de Dragoş Stănescu. Întrebările 
ziariştilor legate de motivul demiterii la scurt timp după numire a ţărănistului consilier au rămas fără 
răspuns. 

După episodul Cotroceni, Dragoş Stănescu a dispărut practic din zona publică. Există multe voci care 
spun că între Dragoş Constantinescu şi Dragoş Stănescu ar fi o strânsă prietenie, bancherul fiind foarte 
util pentru sfaturile care le putea da fiului presedintelui în privinţa afacerilor. 

Sever Mureşan, unul dintre marii perdanţi ai prăbuşirii Băncii Dacia Felix, a scris o carte 
autobiografică, în care prezintă versiunea proprie a crahului care a dus BDF până în apropierea 
lichidării. "Adevărul şi numai Adevărul despre Sever Mureşan" trebuie citită pentru a întelege ceea ce s­ 
a petrecut în banca socotită de mare succes. Mureşan este de părere că o lojă masonică a fost implicată 
în acest caz. Iată fragmente din capitolul "Implicarea lojii masonice italiene Propaganda 2 în cazul 
Băncii Dacia Felix". 

"Încurajarea şi exploatarea erorilor Băncii Dacia Felix a fost un proces concertat şi condus profesionist. 
El a fost accelerat o dată cu apariţia în Banca Dacia Felix a italianului de origine română Ion Ilie Mania, 
condamnat în 1979 la un an de închisoare pentru fals şi uz de fals, urmărit de Guardia di Finanza 
Italiana, suspectat de legături cu Securitatea anilor ‘80, aflat în contact cu masoneria italiană ­ ale cărei 
legături cu fosta Securitate românească sunt cunoscute şi confirmate. 

Confirmarea legăturilor lui Mania cu masoneria italiană este însăşi alegerea, la Geneva, a avocatului 
Charles Poncet pentru aşa­zisa «apărare a intereselor» Băncii Dacia Felix contra (!) lui Sever Mureşan. 
Charles Poncet este el însuşi condamnat pentru complicitate la fals în afacerea Băncii italiene 
Ambrosiano (cunoscută pentru finanţarea masoneriei). 

Conexiunile lui Poncet cu Licio Gelli, şeful lojii masonice Propaganda Due «P2», au fost deja 
confirmate: Charles Poncet, actualul avocat al BDF, a fost condamnat la doi ani închisoare pentru 
infracţiunile de a fi comandat şi ajutat unui expert­contabil din Jersey (paradis fiscal) întocmirea unor 
documente false necesare pentru acoperirea unei tranzacţii inexistente de 10 milioane USD, primiţi de 
colaboratorul lui Poncet de la Licio GELLI pe un cont elveţian. 

Pe de altă parte, Charles Poncet are legături strânse cu Laurent Kasper­Ansermet, judecătorul de 
instrucţie care se ocupă, la Geneva, de cazul Dacia Felix: de exemplu, el a fost consilierul acestuia într­o 
afacere legată de alt faliment celebru ­ Noga Hilton. În această afacere, împotriva lui Laurent Kasper­ 
Ansermet este începută o procedură de ridicare a imunităţii de magistrat, întrucât a avalizat o tentativă 
de extorcare de fonduri (2 milioane franci elveţieni) de la partea acuzată, prin intermediul expertului 
contabil însărcinat cu expertiza cazului. 

Apoi, aceeaşi Bancă Ambrosiano a fost cea care pare să fi susţinut financiar mişcarea, vizând crearea 
unei loji transilvănene separate de miscarea masonică românească (Cluj, martie 1997 ­ Andre Szekvary). 

În al treilea rând, elemente ale mişcării masonice P2 par să fie infiltrate şi în activitatea Băncii Agricole. 
Recent, însusi Procurorul General al României, Sorin Moisescu, a identificat penetrarea unor sectoare 
importante ale economiei româneşti cu elemente ale lojii P2 conduse de Licio Gelli"... 

..."Implicarea masoneriei în traiectoria BDF nu este întâmplătoare, având în vedere confluenţa

35 
intereselor acesteia cu mişcarea monopolară. Apetitul acestei grupări pentru bănci se manifestă, după 
indiciile pe care le deţinem până acum, după acelaşi mecanism: falimentarea băncii, aparent prin 
instaurarea unui conflict intern, apoi recuperarea acesteia. Mecanismul a fost aplicat cu succes în cazul 
Băncii Ambrosiano (1991), al unor bănci din Bulgaria şi, actualmente, actionează asupra BDF." 
CREDIT BANK a provocat primul scandal de proporţii în lumea bancară din România. La 
înfiinţare, toată lumea a sperat că noua instituţie bancară apărută pe firmament va fi una respectabilă. În 
scurt timp de la apariţie, CREDIT BANK a atras o serie întreagă de deponenţi. Banii au început să se 
mişte sub „comanda” preşedintelui Marcel Ivan. 
Persoane cu nume de rezonanţă în afacerile autohtone şi­au pus gajuri pentru credite. În tot atât 
de scurt timp, au început marile manevre. Debitorii s­au înmulţit în numele „frăţiilor” de tot soiul, parte 
din ei făcându­şi în scurt timp adevărate imperii. 
La începutul anului 1994, preşedintele Credit Bank este contactat la sediul băncii de un grup de 
oameni de afaceri, care a propus o deplasare în Elveţia. Din grup făcea parte şi un expert pe nume 
Cocheci, ca reprezentant personal al lui Florin Gerogescu, ministrul finanţelor şi un anume nobil 
Francisc Von Dokolan (de familie din Reşiţa), cu pasaport de serviciu emis de autorităţile române. 
Acest „grup de interese” era condus din umbră de către Guvernatorul B.N.R., Mugur Isărescu şi 
amicul acestuia, Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoţian Antic 
şi Acceptat din România, respectiv fratele mason Costel Iancu. 
Interesul major al acestor „masoni de carton” era ca Credit Bank să fie transformată într­o 
„bancă de casă”. La scurt timp după epuizarea episodului cu Elveţia, Preşedintele Credit Bank va pleca 
în luna octombrie 1994 într­o deplasare în Portugalia. Acolo au fost dezbătute diverse aspecte, dar 
principalele probleme constau în atragerea băncii Credit Bank cu contribuţii pentru menţinerea puterii 
PDSR şi pentru finanţările unor societăţi aparţinând unor grupuri masonice. 
Preşedintele Credit Bank nu a fost de acord cu asemenea practici şi a refuzat oferta. Peste puţin 
timp, Mugur Isărescu îl va folosi emisar pe Costel Iancu, care se va prezenta la Preşedintele băncii, 
propunând următoarele: 
1)  Emiterea de către Credit Bank a două bilete la ordin în valoare de 100milioane USD. 
2)  Scontarea acestora urma să se facă la o bancă în Italia de către Costel Iancu, la nivel de 50%. 

Pentru acest sistem propus de Costel Iancu, Credit Bank încasa 50milioane USD, iar la scadenţă 
–după un an de la emitere şi scontare, datoria urma să fie de 100milioane USD. Astfel, pierderea la 
bancă era de 50milioane USD, iar căştigurile personale erau de 15milioane USD. 
În urma întrevederii, Costel Iancu a ţinut să precizeze că Mugur Isărescu va fi cel care va ocupa 
funcţia de prim­ministru al ţării în perioada imediat următoare şi că este nevoie de fonduri în acest sens. 
Preşedintele băncii va refuza oferta lui Costel Iancu, ceea ce va duce inevitabil la izbucnirea unui 
conflict de proporţii. 
Banca s­a „scindat” moral şi sentimental în două grupuri de influenţă. De­o parte se afla Marcel 
Ivan şi susţinătorii lui, de partea cealaltă, vicepreşedintele Steriu Popescu şi admiratorii săi. 
Scandalul a izbucnit în presă, a fost preluat de televiziuni şi au urmat, fireşte, unele arestări. 
După un an de cercetări, Marcel Ivan a fost trimis după gratii. Au mai urmat şi alţii, iar guvernatorul 
B.N.R., Mugur Isărescu, va deveni, conform „profeţiei” lui Costel Iancu, prim­ministru al României. 
Timpul a trecut, însă, şi pare a şterge urmele unui asemenea seism. Chiar şi cele ale primei morţi, 
la fel de suspectă ca cea a lui Emil Cioflan. În plină stare de „convulsii”, fratele unuia dintre acţionarii 
de „beton” ai Credit Bank decedează. Este vorba de israelianul Iosef Blunn, care este găsit mort într­un 
apartament  vizavi de Hotelul Intercontinental. Avea doar 40 de ani. S­a spus că acesta ar fi trecut pe 
lumea cealaltă în urma unei crize  de astm. Este un capitol interesant, pentru că Iosef Blun avea procură 
de la fratele său Peter Blunn care era acţionar şi membru în Consiliul de Administraţie  al băncii, pentru 
a­l reprezenta la Adunarea Generală a Acţionarilor Credit Bank.

36 
Partea israeliană, reprezentată de Peter Blunn, a fost implicată în scandal prin dubiosul capital 
vărsat la Credit Bank în valoare de 11milioane USD. 
Al doilea mort suspect în acest caz a fost vicepreşedintele băncii Steriu Popescu, care deşi avea 
interdicţie de a trece graniţele României, va părăsi totuşi ţara cu complicitatea autorităţilor tocmai în 
momentul când poliţiştii de la IGP lucrau de mama focului la dosarul lui. Ulterior se va „îmbolnăvi” de 
deces. 
Ajungem la a treia moarte cu caracter „neconvenţional”: Emil Cioflan. Un profesionist a cărui 
apartenenţă la masonerie este deja notorie în cercul prietenilor lui şi a apropiaţilor din bancă. Era un 
veritabil cunoscător al speculaţiilor financiare şi un expert de primă talie. Mulţi dintre discipolii săi 
lucrează încă la B.N.R. şi Ministerul Finanţelor. Făcând investigaţii mai adânci, în ape tulburi, se 
constată că prăbuşirea băncii Credit Bank a fost rezultatul în timp a unui scenariu dirijat din umbră de 
către Mugur Isărescu şi apropiatul său din masonerie, Costel Iancu. 
Interesante sunt similitudinile acestui caz românesc cu un alt dosar, italian de această dată, care a 
fost deschis odată cu constatarea asasinării fostului preşedinte al Băncii Ambrosiano, pe nume Roberto 
Calvi şi masonul Licio Gelli, cel care conducea renumita lojă masonică Propaganda Due(P­2). 
După mai bine de 20 de ani de la moartea sa, în iulie 2003, justiţia italiană a ajuns la concluzia că 
Roberto Calvi nu s­a sinucis, ci a fost victima unui asasinat. 
Bancherul a fost găsit spânzurat sub un pod londonez pe 18 iunie 1982 conform unui ritual 
masonic, având buzunarele pline de pietricele şi bucăţi de cărămidă, un paşaport fals şi aproximativ 
15000USD în diferite valute. 
Cu o zi înainte ca trupul bancherului să fie găsit, secretara acestuia, Teresa Corrocher s­a sinucis 
la Milano, „aruncandu­se” de la etajul al patrulea al sediul băncii, din biroul pe care îl ocupase până de 
curând şeful său. 
În ambele cazuri observam acelaşi lucru. Actorii principali nu părăsesc scena, ci numai 
secundarii şi dublurile, care de cele mai multe ori se transformă în victime colaterale. 

14. INTERNAŢIONALA ORTODOXĂ –ULTIMA CREAŢIE A 
MASONERIEI BOLŞEVICE 

Există o tradiţie politică şi intelectuală care a încercat să suprapună până la identităţile 
panslavismului şi ortodoxia cu interesele imperiale ale Rusiei. 
Între 21 şi 22 septembrie 2006, la Moscova a avut loc o întâlnire a unui grup de partide politice 
din ţări ortodoxe, pe tema „Popoarele ortodoxe în sistemul ordinii mondiale”. 
Acţiunea prefigurează şi o posibilă creaţie  a laboratoarelor specializate ruseşti, cu implicaţii 
provocatoare majore: o „internaţională” a ortodoxiei. Lovitura politică ar putea conferii Rusiei o 
revigorare a spaţiului de influenţă slav ex­sovietic şi totodată, o contralovitură la mişcările conservatoare 
pro­catolice din Europa occidentală, cum ar fi Partidul Popular European. 
Nu este exclus ca, începând cu anul 2008, dacă masoneria bolşevică obedientă Kremlinului va 
implementa şi dezvolta acest proiect, „Internaţionala Ortodoxă” să fie reprezentată în Parlamentul 
European prin intermedul Greciei, Bulgariei şi României, ţări majoritar ortodoxe. 
Dezvoltarea lansată la Moscova cu privire la necesitatea creării unei „Internaţionale” pentru 
apărarea civilizaţiei ortodoxe, merită analizată profund. 
De­a lungul istoriei, pentru noi, românii, priviţi ca o simplă haltă pentru că suntem aşezaţi în 
drumul spre Constantinopol, apropierea de Moscova nu  afost benefică. Rezultatul? Cele 13 invazii

37 
ruseşti în urma cărora Rusia a devenit „duşmanul nostru natural”, după cum a denumit­o celebrul om 
politic Tache Ionescu. 
Apropierea de Rusia în actualele premise geo­politice nu reprezintă nimic altceva decât o 
capcană anti­UE născută în laboratoarele secrete ale Kremlinului, 
„Internaţionala Ortodoxă” nu este doar o replică la Axa Bucureşti­Londra­Washington. În afară 
de o încercare de renaştere a relaţiilor bilaterale cu gigantul urs rusesc, ea este şi o provocare religioasă, 
bine orchestrată de masoneria bolşevică, care a reuşit în ultimii 10 ani să penetreze factorii de decizie 
din sânul Bisericii Ortodoxe Române. 
În ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viaţa politico­spirituală românească: o apropiere 
invidioasă, dar tenace, deşi aparent fără demers programatic, a unor personalităţi din clerul înalt din 
Biserica Ortodoxă Română, de segmente declarate masonice, în speţă, de Marea Lojă Naţională din 
România, condusă de Eugen Ovidiu Chirovici. 
Este vorba de Episcopi  şi Mitropoliţi, membri ai Sfântului Sinod, dar şi de reprezentanţi ai 
clericului mijlociu. Ca personalităţi clericale invocate insistent în ultimii ani şi din a căror agendă, 
relaţiile cu masoneria roşie au devenit un loc comun, îi cităm pe: IPS Teofan –fost Sinaitul, azi 
Mitropolit al Olteniei (Loja Armonia, Craiova); IPS Ambrozie Sinaitul vicar patriarhal (Loja Armonia, 
Craiova); IPS Teodorie Tomitanul (fost Snagoveanul), în trecut Episcop vicar la Mitropolia Bucureştilor 
(Loja Ovidiusn, Constanţa), IPS Sofronie, Drincec, Episcop de Gyula (în relaţie cu Loji maghiare). 
IPS Teofan Tomitanul (fost Snagoveanul) a ajuns strategic în Dobrogea cu sprijin clar PSD, în 
contextul în care, inluenţa Marelui Maestru al M.L.N.R., Eugen Ovidiu Chirovici, a fost folosită ca 
Arhiescopia Tomisului să fie ridicată la rang de Mitropolie. 
Manevra avea un dublu scop: trebuia să aducă masiv voturi pentru PSD şi, pe de altă parte, să 
creeze şansa unei contra­candidaturi la funcţia de Patriarh, celei tradiţionale, a Moldovei. Cu alte 
cuvinte, să schimbe cutuma alegerii şefului Autocefaliei române. Rezultatul alegerilor din toamna lui 
2004 a dat peste cap aceste planuri. 
Arhiepiscopia Tomisului ne va rezerva şi alte surprize publicistice cu dezvăluiri financiare 
şi...amoroase. 
Dacă despre cele financiare publicul cititor are cunoştiinţă, mai puţini sunt cei care au habar de 
moravurile homosexuale ale IPS Teofan Tomitanul, fost Snagoveanul, acesta făcând parte dintr­un club 
select al homosexualilor cu bani, organizat sub formă de castă, şi condus din umbră către Adrian Năstase 
şi Miron Mitrea. Acest adevăr a ieşit la iveală odată cu scandalul izbucnit la vârful PSD în urma 
declaraţiilor făcute de către Senatorul Antonie Iorgovan în cursul lunii martie 2006, prin care acesta îi 
atacă virulent pe cei care fac parte din „gaşca lui Adrian Năstase”, gaşcă al cărei „criteriu de apartenenţă 
este homosexualitatea, masoneria şi infracţionalitatea”. 
În cazul în care Adrian Năstase ajungea la Preşedintele României, se trăgeau toate sforile politice 
pentru ca membrul clubului lor de gay, IPS Teofan Tomitanul, să devină următorul Patriarh al României. 
Singurul care i­ar fi stat în calea accederii la putere al lui IPS Teofan Tomitanul, era IPS Daniel, 
Mitropolit al Moldovei, care conform tradiţiei ar urma să fie Patriarh. S­a conspirat până acolo, încât 
dacă presiunile politice exercitate de către Adrian Năstase, B.O.R. nu ar fi schimbat cutuma alegerii 
şefului Antocefaliei române, atunci s­ar fi trecut la Planul B. Acest Plan B pregătea asasinarea prin 
otrăvire lentă (în mâncare) a IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei de către o grupare masonică din Iaşi 
aflată mai tot timpul în apropierea acestuia şi care poza în creştini elavioşi(vezi cazul procurorului 
Luminiţa Şega). 
IPS Vicenţiu Ploieşteanul, cunoscut fiind prin manifestările sale antimasonice, a intrat în posesia 
înformaţiilor legate de această conspiraţie dîn sânul B.O.R. şi a adus­o imediat la cunoştiinţa 
Patriarhului Teoctist, iniţiind procedurile ecleziastice de rigoare, pentru a bloca astfel planurile 
masoneriei de a­şi instala propriul Patriarh.

38 
Chiar dacă iniţial planurile au fost stopate, IPS Tomiţeanul, şi­a continuat nestingherit activităţile 
oculte, construindu­şi propriul sistem relaţional în jurul a două centre de putere, unul masonic şi celălalt 
bisericesc. 
Primul centru de putere este situat în interiorul M.L.N.R. şi a fost construit de către IPS 
Tomiteanul cu sprijinul direct al fraţilor masoni înregimentaţi în lojile Phoenix, Poarta Stelelor, 
I.H.Rădulescu, România Modernă şi SF. Andrei. 
Dintre aceşti fraţi masoni manipulatori îi enumerăm pe cei mai „evlavioşi” şi anume: Preot 
Viorel Stelian Popa; Preot Emil Nedelea Cărămizan; Arhim. Visarion Marinescu; Preot Ionel Marcu; 
Preot Varsenufie(nepotul lui I.Talpeş) –Vicar la Episcopia Bucureştilor  şi Preot Nicodim de la Crasna 
(Mănăstirea din Prahova). 
Contactele cu „vârfurile” masoneriei ale excelenţei  sale I.P.S. Tomiteanul, sunt mijlocite de 
către venerabilul lojii masonice Sf.Andrei din Bucureşti, respectiv notarul public Vişu Corneliu, fost 
ofiţer de securitate în cadrul Direcţiei I –Serviciul Culte religioase. 
Vişu Corneliu primise ordinul de recrutare în calitate de informator al cetăţeanului Teodosie 
Petrescu (actual IPS Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului) în anul 1987 de la şeful său direct, ofiţerul 
superior de securitate, Vasile Căciulă, care după anul 1989 a ales să­şi schimbe numele şi profesia, din 
securist devenind avocat. În ceea ce priveşte profesia, Vişu Corneliu a urmat acelaşi plan, devenind 
peste noapte notar public. 
Acest personaj controversat în lumea maonică, care în timpul regimului comunist avea în „lucru” 
dosarul de informator al IPS Tomiteanul, a reuşit cu ajutorul preoţilor ortodocşi din sânul masoneriei să 
pună bazele unei noi biserici simbolice  templiere, interdominaţionale, care fabrică preoţi pe bandă 
rulantă. 
Locaţia acestui nou cult religios intitulat „Biserica Interdenominaţională Templieră” se află în 
incinta Mănăstirii Plumbuita din Bucureşti, unde fraţii masoni se întâlnesc în secret pentru a­şi săvârşi 
ritualurile păgâne. 
Având în vedere planurile de expansiune ale acestei noi secte,  masonii au numit în fruntea 
acestei pseudo­biserici un episcop de România, în persoana lui Silviu Dopan, de profesie inginer 
constructor şi fost venerabil al lojii masonice „Poarta Stelelor” din Bucureşti. 
Celălalt centru de putere la care făceau referire este coordonat direct de la Kremlin, prin 
intermediul Mitropoliei Moldovei, obedientă Patriarhiei Rusiei. Această organizaţie ocultă ortodoxă rusă 
este condusă de către mitropolitul (colonel KGB) al Moldovei, Vladimir; episcopul(colonel KGB) 
Victor Ovcinicov şi episcopul Petru Mustaţă. 
Organizaţia naţională a reuşit să construiască pe teritoriul României o reţea vastă de colaboratori 
în sânul B.O.R., o frăţie neo­bolşevică în adevăratul sens al cuvântului, care are ca principal scop 
distrugerea punţilor de legătură construite între Vatican şi Patriarhia Română. 
Aceşti preoţi­masoni, sunt liber­cugetătorii care dezbat pe la colţuri apologia „umanismului” şi 
„secularismului”, tropăind încă în pas de marş forţat  în Biserica noastră naţională şi militând impotriva 
ridicării Catedralei Mântuirii Neamului. 
Decadenţa actuală din România, încurajată prin utilizarea la extrem a agenţilor de influenţă neo­ 
bolşevici, a permis în toţi aceşti ultimi15 ani atacarea pilonilor principali necesari formării tinerei naţiuni 
democratice române şi ai instituţiei divine care ne garantează mântuirea neamului, Şcoala şi respectiv 
Biserica. 
Mai mult, masonii bolşevici înfiltraţi în sânul autorităţilor statului român, au declanşat o 
agresiune fără limite la adresa Bisericii. În ceea ce priveşte Fundaţia Gojdu, Biserica Ortodoxă Română 
şi­a exprimat public nemulţumirea faţă de acest proiect şi a precizat cât se poate de clar că în cazul în 
care va fi votat de parlamentari, va ajunge chiar şi la CEDO. 
În acelaşi timp, dintr­un colţ de ţară Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen, îşi arată 
nemulţumirea faţă de refuzul autorităţilor de a restitui Bisericii ceea ce i­a aparţinut. De ani de zile, 
Înaltul prelat face acest lucru, însă el nu este băgat în seamă.

39 
Exact acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul Catedralei Sf.Iosif din Bucureşti. De luni întregi, mii 
de credincioşi, fie ei catolici sau ortodocşi, protestează faţă de ridicarea unui imobil înalt de 19 etaje 
lângă acest locaş. Vocea lor nu este însă auzită de nimeni. 
Toate aceste lucruri arată că în anul 2006, la 16 ani de la căderea regimului comunist, România 
este condusă în continuare de forţe oculte care nu au nici cel mai mic respect faţă de Biserică. 

15. MASONUL VICTOR BABIUC ŞI TRANSPORTURILE DE 
ARMAMENT 
Despre unul dintre masonii care au ocupat, după Revoluţia din Decembrie 1989, în România, 
mai multe fotolii de ministru, vom scrie în continuare. Este cazul lui Victor Babiuc, un om de un orgoliu 
deosebit, fost consilier la fabrica de tractoare din Braşov, deşi în perioada comunistă nu a fost membru 
P.C.R. 
Victor Babiuc şi­a creat o aureolă de eminenţă cenuşie în anumite cercuri, mai ales după 1997, 
când deputatul P.U.N.R. Vasile Matei l­a acuzat că este mason şi că acest lucru ar fi în contradicţie cu 
calitatea sa de ministru. „Nici nu ştiu cine este acest Matei. N­am făcut un secret din faptul că sunt 
mason, dar le­am adus aminte celor de la Comisia de apărare că au fost masoni şi prim­miniştrii şi 
miniştrii ai apărării şi culturii. M­am retras în 1997, sau mai bine zis am intrat în adormire cum spun 
masonii, pentru a nu mai exista astfel de acuzaţii, spune Babiuc, căruia Dan Amedeo Lăzărescu i­a 
propus chiar, la un moment dat, să preia conducerea M.L.N.R.­ului. 
Ministru de patru ori, Victor Babiuc a fost unul dintre personajele de prim­plan ale schemelor 
guvernamentale între anii 1990­2000. 
Începând cu luna februarie a anului 2005, Victor Babiuc devine preşedintele Camerei de Comerţ 
şi Industrie a României, funcţie pe care a preluat­o de la George Cojocaru, care a deţinut­o timp de 15 
ani. 
Prin plecarea sa din P.D. în februarie 2000, prin demisie, Victor Babiuc va produce o criză 
politică, fiindcă partidul care­l susţinuse politic i­a retras public sprijinul, iar el nu a demisionat din 
funcţia de ministru al Apărării, cum ar fi trebuit să o facă: la timp! Presa a mediatizat pe larg acest 
scandal politic, în care lui i­au fost aduse numeroase acuze publice, una dintre ele fiind alături de „fraţii” 
săi, masonii Corneliu Ruse, Nicolae Alexandru şi Costel Iancu. Supervizarea întregii operaţiuni a fost 
făcută de către protectorul din umbră a celor de mai sus, şi anume senatorul Ioan Talpeş, care în anul 
1995 deţinea funcţia de director al S.I.E. şi membru al C.S.A.T. 
Victor Babiuc a fost ministru al apărării în perioada noiembrie 1996­februarie 1998. Din datele 
existente la S.R.I. reiese că factori de răspundere din M.Ap.N., precum generalii Zaharia, Dohotaru, 
Florentin Popa precum şi ministrul de la acea vreme, Victor Babiuc, erau foarte preocupaţi de buna 
derulare în secret a unui contract realizat de Romtehnica, pentru vânzarea de armament Iranului. 
Prin semnarea şi derularea acelui contract, statul român încălca flagrant embargoul impus de 
comunitatea internaţională Iranului. 
Povestea contractului realizat de Romtehnica, pentru vânzarea de rachete aer­sol, cu Iranul, era 
destul de complicată. Ea face parte din marile afaceri ascunse sub eticheta „transporturi speciale” ale 
statului român care s­au derulat şi după decembrie 1989 pe aceleaşi scheme stabilite în timpul lui 
Nicolae Ceauşescu. Practic, această afacere a fost pusă la cale de către masoneria bolşevică, sub umbrela 
M.Ap.N., prin Romtehnica, lucrându­se la nivel înalt. Conform datelor pe care le deţineau, vizita 
delegaţiei iraniene a avut un caracter ultrasecret.

40 
Delegaţia română a fost condusă de colonelul Ion Nicolae, actualmente director de import la 
Romtehnica. Contractul a fost bătut în cuie după ce argumentul Florentin Popa a dat OK­ul. Se ştie că 
acesta, în calitate de şef al Înzestrării Armatei era aceste tranzacţii cu armament şi că atunci când era 
vorba de comisioane, la „întaintare” era băgat căpitanul Norocel, despre care SRI are informaţii că 
ajunsese să joace la ruleta de la cazinoul hotelului „Sofitel” chiar şi 3000 de dolari într­o noapte. 
Contractul Romtehnica­Ministerul Apărării din Iran a fost semnat în luna noiembrie a anului 
1995. Acest document poartă nr.29273R/95 şi are 25 de articole. 
Suma exacă este de 8,904,034 USD. Banii pe acest contract au intrat într­un cont al Romtehnica 
de la B.R.C.E. (defuncta Bancă de Comerţ Exterior). Plăţile au fost realizate de iranieni prin conturi din 
Bank Markazi şi Bank Sepah. În contract, produsul vândut de România, mai precis rachetele aer­sol 
poartă următorul cod: System 2k12 M3. 
La S.R.I. există înregistrări din perioada 1996­1998, ale unor convorbiri telefonice între 
personaje importante din structura M.Ap.N., în care aceştia discutau inclusiv probleme legate de 
tranzacţiile de armament, dar şi despre o „xerocopie” a contractului cu Iranul. 
Transporturile speciale de armament erau realizate cu un avion tip „charter” bulgăresc, pe ruta 
Pakistan, cu sprijinul direct al serviciilor secrete ruse, care erau de fapt şi iniţiatorii unor proiecte de 
asemenea anvergură. 
În documentele de expediţie, rachetele erau trecute sub marca „piese de schimb pentru instalaţiile 
de lansare rachete şi accesorii”. 
Sistemul S­75 M3 „Volhov” este destinat apărării aeriene cu baza la sol împotriva atacurilor cu 
avioane, rachete cu aripi, aerostatelor automate în derivă şi a altor tipuri de ţinte aeriene, în orice condiţii 
meteo, de timp şi anotimp. 
România semnase un parteneriat pentru pace cu NATO, ceea ce înseamnă că prin vânzarea 
acestor tipuri de rachete Iranului, oficialii statului român au încălcat înţelegerea şi au pus în pericol 
stabilitatea internaţională. 
Alte persoane, decât cele menţionate, care ar putea oferi detalii despre această operaţiune sunt 
Ghe. Tinca, fost ministru al Apărării Naţionale, generalul Dumitru Cioflină, fostul şef al Statului Major 
General, colonelul Toma Anton, fost director al Romtehnica, şi colonelul Costică Lapteş, fostul şef al 
Grupului Industrial al Armatei­Regie Autonomă (GIARA). 

16. M.L.N.R.­UL ŞI RITURILE SALE BOLŞEVICE DE 
PERFECŢIONARE 

Marea Lojă de pe un teritoriu (de regula teritoriu naţional) este o structură reprezentativă şi 
administrativă pentru toţi masonii care au rezidenţă pe acest spaţiu bine determinat. 
Pe un teritoriu al unei Mari Loji pot funcţiona unul sau mai multe „Rituri de perfecţionare”. 
Acestea pot exista atâta timp cât sunt acceptate de Marea Lojă, iar între cele două corpuri masonice 
distincte există un concordat. 
Riturile au o structură specifică şi un regulament propriu, fiind înregistrate în lumea 
civilă(profană) independent de Marea Lojă. 
În România, activează la ora actuală trei corpuri masonice de perfecţionare care au primit patenta 
(autorizaţia) de funcţionare, după cum urmează:

41 
1.  Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, condus de Constatin (Costel) Iancu în calitate de 
Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 şi Ultim; 
2.  Ritul de York, condus de Ştefan Mişu în calitate de Mare Guvernator General al 
Marelui Colegiu Suveran al Ritului de York din România. 
3.  Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misrain, condus de Gheorghe Florea în 
calitate de Mare Suveran şi Mare Comandor. 

Întrucât în paginile prezentului raport am prezentat în mod detaliat activităţile derulate atât în 
plan masonic cât şi profan de câtre controversatul personaj Costel Iancu, nu vom mai reveni asupra 
prezentării corpului masonic pe care­l conduce. 
În consecinţă, vă vom prezenta informaţii legate de existenţa celorlalte rituri de perfecţionare, 
introduse în România pe aceeaşi filieră  rusă ca şi în cazul R.S.A.A. 
Deci, să începem cu Ritul de York. 
Ritul de York  este autorizat să funcţioneze în România începând din 11 ian. 1999, an în care 
masoneria română a primit patentă de înfiinţare, din partea Greciei, pentru lojile de perfecţiune 
aparţinând acestui corp masonic. 
Lucrările masonice ale acestui rit se ţin la Marele Templu Masonic situat în com Periş, jud. Ilfov, 
sub atenta supraveghere a Marelui Guvernator General al Colegiului Sveran al Rituluide York, în 
persoana mult controversatului Ştefan Mişu. 
Interesant de remarcat este faptul că S.U.A. şi Anglia nu au autorizat niciodată funcţionarea 
Ritului de York în România, Masoneria din Grecia, în urma presiunilor venite pe căi oculte direct de la 
Kremlin, a acţionat în consecinţă şi a eliberat patenta de înfinţare a acestui rit în România, fără avizul 
marilor puteri masonice. 
Dar cine este Ştefan Mişu? 
Este un fost ofiţer de securitate care după evenimentele din dec.1989 a devenit pentru scurtă 
vreme adjunct al şefului secţiei S.R.I. din jud. Prahova, ulterior lansându­se în afaceri dubioase pe 
„spinarea” statului român. 
Abuzând de prerogativele funcţiei de prim­adjunct al directorului S.R.I., gen Victor Marcu îşi va 
înfiinţa propria firmă, denumită S.C. Macons et CO. S.A., pe care o va înregistra oficial pe numele fiicei 
sale şi a colonelului de securitate Ştefan Mişu. La scurtă vreme, firma îşi extinde activităţile în Belgia 
cooptând o serie de clienţi, proveniţi, în majoritate din structurile spionajului ceauşist. 
Un client al fostei reţele DIE condusă în Belgia de câtre col. Mâşu este Vasile Palade, parohul 
bisericii Ortodoxe române din Bruxelles, implementat în Belgia în 1978. 
După revoluţie, Palade s­a implicat împreună cu şeful său de reţea, col. Mâşu, în aşa­zisa acţiune 
de ajutorare a României, sub acoperirea fundaţiei „Speranţa şi Fiii”. 
Din vechea reţea D.I.E. pe spaţiul  belgian, recuperată de generalul Marcu, prin Mâşu, face parte 
şi Liviu Hagiu, bun amic cu un alt mason controversat şi anume generalul de securitate Gabriel 
Homotescu, cu care s­a cunoscut la sfârşitul anului 1978 când Liviu Hagiu a fost „repatriat” şi repartizat 
la Întreprinderea Confex din Bucureşti. 
Poate cea mai importantă piesă a colonelului Mâşu este Letiţia F. Lzbaert, care conduce aşa­zisa 
Casă Românească din Anttwerpen, împreună cu Marian Luchian, pictor de icoane. Letiţia se ocupă şi cu 
afaceri cu diamante. Omul ei de legătură este Ion Tranco, fost subinginer până la revoluţie, şi după aceea 
jurnalist la Craiova. 
Afacerile „în interes de serviciu” derulate în perioada cât a fost „la post” în Belgia, i­au mărit 
considerabil averea nedeclarată a col. Mâşu cu două reşedinţe: una în Avenue Chateau de Wahlzin 16, şi 
cealaltă în Boulevard E. Bockstael 63, ambele în Bruxelles. 
Acesta este personajul care a fost desemnat de către serviciile secrete ruse să conducă noul corp 
masonic înfiinţat în România, sub titulatura de Ritul York.

42 
Dacă la prima vedere, acest rit masonic din România se prezintă ca o organizaţie elitistă, cu 
vechi tradiţii, după o cercetare în profunzime, lucrurile se schimbă radical. 
Masoneria elenă nu a fost aleasă întâmplător în procesul de „năşire” a acestui corp masonic pe 
plaiurile mioritice. 
Grecii au o oarecare tradiţie în cultivarea masoneriei revoluţionare, roşii, de tip bolşevic, iar 
această tradiţie masonică elenă işi trage rădăcinile din „Partidul Socialist (Pasok)” şi „Gruparea de 
extremă stângă 17 noiembrie”, organizaţii susţinute logistic de KGB. 
La suprafaţă se află Organizaţia, o grupare care are rol politic, respinge violenţa şi practica 
discursul ideologizat. La celălalt pol, la subsol, există infernul, grupul militar secret al Organizaţiei, 
însărcinat cu asasinate, răpiri, jefuirea băncilor, trafic de arme, droguri, prostituţie şi altele. 
Toate partidele comuniste din întreaga lume susţinute de Moscova au avut dubla structură în 
lupta clandestină pentru acapararea puterii, precum grupările teroriste: 17 Noiembrie, Brigăzile Roşii, 
Potere Operaio, Septembire Negru, etc. 
Gruparea teroristă „17 Noiembrie” este o organizaţie radicală grecească de extremă stânga, cu o 
ideologie anti­imperialistă şi anti­capitalistă. Principalii săi „duşmani”: S.U.A. şi N.A.T.O. 
Numele organizaţiei face referire la revolta studenţilor cu orientări de stânga la 17 noiembrie 
1973, de junta militară aflată atunci la conducerea Greciei. 
Această revoltă, sprijinită logistic de câtre K.G.B:, urmărea să aprindă scânteia unei mari 
revoluţii care trebuia să aducă la putere forţe politice comuniste obediente Kremlinului. 
S.U.A. a sprijinit intens „dictatura militară a coloneilor” care a controlat Grecia între anii 1967 şi 
1974, făcând front comun împotriva expansiunii sovietice. 
Se ştie că aproape toţi comuniştii şi socialiştii greci refugiaţi şi găzduiţi la Bucureşti în timpul şi 
mult după „regimul coloneilor” au fost controlaţi sau atraşi la colaborare de către ofiţerii de informaţii ai 
antenei K.G.B. de la Ambasada sovietică din România. Întrucât nota de plată a cheltuielilor necesare 
adăpostirii, hrănirii şi şcolarizării copiilor familiilor comuniştilor greci era achitată de Moscova, 
securiştii români au închis ochii. Şi s­au făcut că nu văd imixtiunile sovieticilor în rândurile „coloniei 
atenienilor roşii” instalaţi pe malul Dâmboviţei, ei fiind interesaţi doar de impactul valului de refugiaţi 
politici revărsat din Marea Egee în sânul comunităţii dunărene. 
Şi acum vine surpriza. 
Cine credeţi că răspunde, din partea C.C. al P.C.R., de comuniştii greci refugiaţi în România? 
Nimeni alta decât şefa secţiei de relaţii externe, Gizella Vass, bunicuţa actualului preşedinte al Camerei 
Deputaţilor, masonul Bogdan Olteanu. 
Actualii lideri politici eleni de stânga au fost în tinereţe colegi şi prieteni cu mulţi români, care în 
prezent fac parte din structurile de putere din România. 
Căile oculte de comunicare ale fostului preşedinte Ion Iliescu cu Kremlinul au fost construite şi 
asigurate de Ioan Talpeş, via Atena, prin agenţii de antenă aflaţi la post în Grecia. De aici şi vizitele dese 
„de lucru” ale ex­preşedintelui Ion Iliescu în Grecia, în perioada 1996­2000, când forţele de stânga din 
România se aflau în opoziţie. 
Pentru revenirea la putere a oligarhiei comuniste, era nevoie urgentă de proiecte ambiţioase care 
să prindă viaţă. 
Aceste proiecte aveau menirea de a crea P.S.D.­ului si liderului acestuia Ion Iliescu, o imagine 
nouă care să influenţeze electoratul în favoarea stângii bolşevice. Ceea ce ulterior au şi reuşit. Cum? Prin 
intermediul organizaţiilor non­guvernamentale construite de aceştia cu scopul dezvoltării sistemului 
relaţional şi informaţional. Iar masoneria română nu a fost exclusă din această ecuaţie. Şi uite aşa a 
apărut în anul de graţie 1999 „Ritul de York din România” înfiinţat cu sprijinul fraţilor masoni de stânga 
din Grecia sub atenta supravegherea a securiştilor comunişti. 
În prezent, Ştefan Mâşu este înregistrat, ca mulţi alţi masoni, în partidul lui Dan Voiculescu 
(P.C.) unde răspunde de Departamentul pentru Integrare Europeană.

43 
A încercat într­o perioadă de timp, prin firmele sale, să­l concureze pe „fratele” său mason 
Costel Iancu, în ceea ce priveşte intermedierea vânzărilor de armament la export. Evident, nu a 
înregistrat decât eşecuri, ceea ce i­a afectat într­un final psihicul, şi aşa destul de labil. 
Continuăm prezentarea cu cel de­al treilea rit de perfecţionare care funcţionează în România. 
Este vorba despre Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misrain, condus de Gheorghe Florea. Acest 
corp masonic a fost înfiinţat în România în anul 2004, ca urmare a presiunilor masoneriei ruse. Ca şi în 
cazul lui Costel Iancu, s­a folosit aceeaşi filieră italiană, cu adânci rădăcini în Loja P2 (Propaganda 
Due). 
În scurt timp de la înfiinţare, acest rit masonic s­a structurat în jurul organizaţiei de criminalitate 
economico­financiară a interlopilor din jud. Ilfov, unde „şeful” acestui corp masonic, Gheorghe Florea, 
a primit tot concursul pentru noua construcţie de la un alt mason de notorietate, şi anume „baronul” local 
Bebe Ivanovici. 
Gheorghe Florea, zis şi Fulgerică Bragadel, a fost ajutat de masoni, în perioada exercitării 
ultimului mandat al fostului Mare Maestru Gheorghe Comănescu (2000­2003), să acapareze mai pe 
nimic Fabrica de Bere şi Lichioruri Bragadiru, devenind şi patronul echipei de fotbal (Divizia B) 
Fulgerul Bragadiru. 
Ocrotit de fostul ministru de Finanţe Mihai Tănăsescu (PSD), Gheorghe Florea a dus o activitate 
infracţională dirijată (trafic de produse alcoolice, de alcool şi evaziune fiscală), activitate care a făcut o 
pagubă pentru bugetul de stat de circa 1000 miliarde vechi (35 milioane de euro), dar şi de 280 miliarde 
lei vechi pentru Fabrica din Bragadiru. În prezent, întreprinderea se află în lichidare, fiind în portofoliul 
A.V.A.S. 
Din acest corp masonic fac parte circa 400 de membri, având în componenţă cunoscuţi oameni 
de afaceri, gen Ovidiu Tender, Alexandru Petre, Matei Vintilă (fost senator PSD), Constatin Niţă 
(deputat PSD de Braşov şi vicepreşedinte al Comisiei Parlamentare de Control S.I.E.), dar şi ofiţeri de 
comandă de rang înalt din M.Ap.N., S.I.E., S.R.I. şi M.A.I. 
Există informaţii certe că această structură masonică este controlată în totalitate de Kremlin. Din 
acest rit face parte şi Andrei Anastasescu, soţul avocatei lui Adrian Năstase, Marieta Anastasescu (vezi 
blocul din str. Zambaccian). 
Anastasescu, patronul firmei româno­ruse METAL EURO EST, a preluat, pe baza unor creanţe 
fictive, Combinatul de Electrozi Siderurgici ELSID TITU din jud, Dâmboviţa, în anul 2002, la ordinul 
direct al lui A. Năstase. 
„Omul din casă” al lui Gheorghe Florea (cel care i­a asigurat legătura cu Adrian Năstase) este 
nimeni altul decât deputatul PSD Ion Stan, preşedinte PSD Dâmboviţa şi fost preşedinte al Comisiei 
Parlamentare de Control SRI. 
Ca organizaţie de suprafaţă, masonul Gheorghe Florea a creat aşa numitul Comisariat pentru 
Societatea Civilă, care este organizat pe o structură de model militar, condusă în fiecare judeţ de un 
comisar­şef, cu uniforme, insigne şi legitimaţii cu Tricolor. 
Locul de baştină a masonului Gheorghe Florea, unde acesta a prins putere, este loja România 
Modernă, pe care a şi condus­o o bună perioadă de timp în calitate de maestru venerabil. 
A înfiinţat şi o fundaţie cu acelaşi nume purtat de lojă, pentru a facilita încasarea sumelor de bani 
reprezentând cotizaţii, donaţii şi taxe pentru admiterea în masonerie. 
Locurile preferate de „şpriţ şi voie bună” pe care Gheorghe Florea le frecventează în Bucureşti 
cu camarila sa masonică sunt Hotelul Marriot, Clubul Diplomaţilor (din Herăstrău) şi Restaurantul Perla 
din Dorobanţi. 
Protectorii din umbra  a şefului de rit sunt generalii Gheorghe Carp şi Mircea Mureşan, doi 
filoruşi notorii. 
Ce mai face, la ora actuală, Fulgerică Bragadel? Sursele din imediata apropiere ne spun că încă 
mai plânge după cei 15.000 USD cu care a plătit cheltuielile de deplasare în străinătate (în special în 
Rusia) a fostului Mare Maestru Gheorghe Comănescu.

44 
În schimbul acestor bani a dorit cu insistenţă la un moment dat fotoliul de Mare Maestru al 
M.L.N.R. Numai că Eugen Ovidiu Chirovici a fost mai rapid de mână şi i­a suflat postul încă înainte de 
a intra în cursa electorală, cu circa un an. 
Şi uita aşa, se împacă şi capra şi varza, masoneria rusă i­a găsit lui Bragadel o jucărie nouă, 
numită sugestiv: „Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraim”, şi bineînţeles şi un titlu pompos, pe 
măsura funcţiei „Mare Maestru Suveran şi Mare Comandor”. 
Şi cu asta, încheiem povestea celebră deja, în care ţiganul s­a văzut împărat, dar nu înainte de a 
nutrii speranţa că membrii marcanţi ai adevăratului Ordin Masonic Român, vor lămuri rapid aceste 
probleme, care aduc prejudicii masoneriei române, angajată ferm în direcţia apărării interesului naţional. 

17. VERESTOY ATTILA –MASONUL DE AUR AL U.D.M.R. 
U.D.M.R. este controlată de un grup de potentaţi, dintre care se detaşează simţitor senatorul 
Verestoy Attila, ale cărui afaceri au prosperat în epoca guvernării Năstase, şi, intâmplător sau nu, 
asociaţii baronului udemerist sunt personaje notorii ale clientelei financiare crescute la sânul P.S.D., cei 
mai mulţi dintre ei fiind masoni bolşevici cu vechi ştate. 
În anul 2003, odată cu instalarea lui E.O.Chirovici la cârma M.L.N.R., masonul Verestoy Attila 
va fi numit „Asistent al Marelui Maestru” pentru Transilvania. 
Astfel, cu ajutorul masoneriei, senatorul Verestoy Attila va reuşi în scurt timp să controleze în 
totalitate nu numai presa din secuime, ci şi insituţiile de stat din Harghita­Covasna, prin care va derula 
afaceri de milioane de euro. 
Masonul Attila Verestoy este un adevărat magnat local, cu o avere estimată la circa 40 milioane 
euro. Datorită afacerilor cu lemn pe care le­a desfăşurat în Transilvania prin intermediul firmei Nivo, 
Verestoy s­a ales chiar cu porecle cum ar fi: Kerestoy sau Drujba lui Dumnezeu. Societatea cu pricina 
era asistată juridic de fostul ministru al Sănătăţii din perioada 1996­2000, Hajdu Gabor. 
Profiturile obţinute din lemn au fost reinvestite de Verestoy în afaceri cu alcool, industrie, 
agricultură şi mass­media. Zonele de interes şi influenţă ale masonului U.D.M.R. sunt Ciucul, 
Odorheiul, Tulgheş, Borsec, Reghin şi Gheorghieni. 
Această situaţie a profiturilor reinvestite, se reflectă fidel în afacerile lui Verestoy Attila din 
străinătate, pe care acesta le derulează în asociere cu alţi masoni celebri, cum ar fi: Cristian Burci, 
Dumitru Creştin, Dinu Patriciu, Alexandru Bittner, Costel Bobic şi Emil Nell­Cobar. 
Toate aceste personaje fac parte din staff­ul executiv al unei adevărate suveici de societăţi off­ 
shore care se ramifică pe bătrânul continent. Printre acestea figurează: M.G. Media Group International 
Holding SA, European Radio Instruments Limited, International Railway Systems SA (IRS), IRS 
Leasing Limited, Rompetrol, etc. 
Prin sistemul său relaţional, masoneria bolşevică s­a implicat şi în derularea unei alte afaceri 
controversate marca Verestoy Attila, cea cu tichete de masă, administrată de firma Hungastro SA. 
Interesele economice din secuime ale masonului Verestoy s­au intersectat la un moment dat cu cele ale 
controversatului om de afaceri harghitean Csibi Istvan, care în scurt timp a reuşit să devină o persoană 
incomodă pentru grupurile de interese care activau în Transilvania, datorită faptului că acesta domina în 
zonă afacerile cu alcool, piatră, construcţia de drumuri, imobiliare, ca să nu mai vorbim de cele 
douăsprezece întreprinderi specializate în prelucrarea lemnului. 
Faptul că Csibi Istvan avea multe afaceri solide nu deranja atât de mult. Ce deranja cu adevărat 
era faptul că acesta nu acceptase să intre necondiţionat în cercul relaţional construit de baronii locali.

45 
Dând dovadă de nesupunere, Csibi Istvan îşi va atrage ura acestor potentaţi economici, masoni şi 
membri marcanţi ai U.D.M.R. 
Aceştia se vor alia împotriva rebelului maghiar, considerat trădător, şi vor strânge o „chetă” 
consistentă, de circa două milioane de euro, pe care o vor folosi în atingerea scopurilor propuse. Refuzul 
categoric a lui Csibi Istvan de a se asocia grupurilor de interese conduse de Verestoy Attila, îi va forţa 
mâna acestuia din urmă pentru a trece la acţiuni de intimidare şi sancţionare a rebelului ungur, care să se 
finalizeze cu îndepărtarea acestuia din mediul de afaceri, grăbind falimentarea firmelor lui Csibi cu 
ajutorul fraţilor din masonerie. 
Acesta este momentul în care Verestoy Attila îşi mută teatrul de operaţiuni atât din curtea P.N.A. 
Cât şi în cea aparţinând Ministerului de Finanţe. La sugestia Marelui Secretar al Marii Loji Naţionale 
din România, în persoana masonului­securist Dan Tanasie, lui Verestoy i­au fost îndreptaţi paşii către 
persoana potrivită scopului urmărit. Este vorba despre masonul Uzunov Ştefan un „mogul” al finanţelor 
publice, în sânul cărora a activat mai bine de 30 de ani, câştigând notorietate în plan profesional şi 
respect în plan masonic. În prezent este pensionar. 
Astfel, prin implicarea directă a masoneriei bolşevice, factori de răspundere din cadrul 
Ministerului de Finanţe vor elabora o strategie de luptă fiscală, care va prinde viaţă în teritoriu cu 
ajutorul unei echipe de inspectori aparţinând Direcţiei Generale de Control Fiscal, formată din masonii 
Robu Sorin­Adrian, poreclit „Creţu” şi Bârcă Emanuel zis „Dom’ Ministru”. 
Echipa de „torţionari fiscali” va fi trimisă în teritoriu, mai precis la Miercurea Ciuc şi Reghin, 
unde va superviza activitatea de control a organelor fiscale locale desfăşurată la sediile firmelor lui Csibi 
Istvan. Operaţiunea în sine, repurtează un succes major. Verestoy Attila a reuşit astfel să transmită 
tuturor oponenţilor săi un mesaj clar. Dacă instituţii ale statului precum P.N.A. şi Poliţia puteau fi 
ignorate, nu acelaşi lucru se putea întâmpla şi cu organele fiscale, care prin metode tradiţionale puteau 
întrerupe sursele de venituri ale „incomozilor”. Concomitent cu aceste acţiuni de intimidare, ziarul 
„Adevărul” va lansa (la comandă politică şi masonică) o campanie de presă furibundă împotriva lui 
Csibi Istvan, urmată la scurt timp de o interpelare în parlament făcută de grupul Verestoy Attila şi 
Robert Raduly (Primarul municipiului Miercurea Ciuc, fost deputat U.D.M.R.). 
În luna ianuarie 2004, la 2 luni dupa interpelarea în parlament, Verestoy Attila, care se afla în 
„vizită” de lucru la P.N.A., striga în gura mare: „Ce faceţi? De ce nu­l arestaţi pe Csibi? Ce faceţi, de ce 
tot o tărăgănaţi? Vă termin dacă nu­l arestaţi pe Csibi!” 
Trei luni mai târziu, în aprilie 2004, Csibi Istvan, fiind suspectat de comandarea unor atacuri 
asupra unui jurnalist din Miercurea Ciuc şi a unor afacerişti din Harghita, va fi arestat alături de şapte 
persoane, şi trimis la închisoare unde va sta timp de 2 ani, până în luna martie a anului 2006, când va fi 
eliberat. 
După îndeplinirea cu succes a misiunii celor doi masoni­finanţişti, Emanuel Bîrcă şi Sorin Robu, 
masoneria bolşevică îi va recompensa din plin. 
Pentru a­şi pierde urma, cei doi vor pleca din Ministerul Finanţelor prin demisie în cursul anului 2004, 
şi cu sprijinul masoneriei vor înfiinţa o firmă specializată în servicii de înregistrare a operaţiunilor 
comerciale pentru firme rezidente sau nerezidente în România şi de reprezentare a acestora în faţa 
organelor financiar­fiscale. 
Societatea comercială în discuţie a fost înregistrată sub denumirea de Omega Consulting & 
Management având CUI RO16735394 şi ORC J40/14255/2004. 
În scurt timp de la înfiinţarea acestei societăţi, masoneria le va asigura celor doi contracte bănoase, 
introducându­i în cadrul unor reţele de afaceri transfrontaliere ce acţionează în România prin interpuşi 
loiali fostei securităţi comuniste şi obedienţi ocultei italiene. 
Contactul a fost stabilit prin reprezentanţi ai firmei Omnitoys, condusă din umbră de generali D.I.E., 
care la rândul ei face parte indirect, dintr­un păienjeniş de societăţi, cu un centru director stabilit în Elveţia 
şi care sunt înregistrate în România sub următoarele denumiri:

46 
OMNITECH, OMNISOFT, OMNILOGIC, OMNIMEDIA, OMNIDATA, 
OMNICOMPUTERS, OMNIFONE, OMNIFOREIGN TRADE, OMNILEXIS, OMNIPROTECT, 
OMNIPAY, OMNICOM, OMNIASIG, OMNITRANSLATOR, OMNISERV şi OMNIBUS. 

Omnitoys este portiţa de intrare a celor de la Omega în acest vast sistem relaţional şi informaţional, ce 
poartă numele de cod OMNI. 
Ca să le fie succesul pe deplin garantat, masoneria bolşevică le va aproba celor doi finanţişti înfiinţarea 
unei loji, denumită sugestiv „ Luca Pacioli”, cu scopul de a oferi fraţilor masoni loiali, servicii de protecţie 
în domeniul contabil şi fiscal, dar şi de a aplica la comandă masonică sancţiuni severe eventualilor 
oponenţi. 
În prezent, această lojă dispune de o echipă unitară, formată din masoni profesionişti de înaltă 
calificare în domeniul economic, contabil, juridic şi fiscal, recrutaţi în totalitate din rândul funcţionarilor 
de stat aparţinând Ministerului de Finanţe, Garda Financiară, Direcţia Naţională Anticorupţie şi ANAF. 
În cursul anului 2007, cei doi masoni Bîrcă Emanuel şi Robu Sorin şi­au manifestat intenţia de a se 
deplasa în interes profesional la loji masonice similare din Austria şi Germania, pentru a­şi lărgi cercul 
relaţional cu firme profilate pe administrarea statică de acţiuni, obligaţiuni, gestionare a fondurilor 
societăţilor anonime (cu acţiuni la purtător) şi finanţare a grupurilor comerciale administrate de masoni 
occidentali. 
Deplasarea celor doi în străinătate este supervizată de către masonul Cristian Burci, membru de vază 
în Marele Consiliu al M.L.N.R. condus de E.O.Chirovici. 
Numele lui Cristian Burci a fost legat în repetate rânduri de operaţiunile financiare secrete orchestrate 
de contabilii temutei familii mafiote COSA NOSTRA. 
Am făcut această scurtă trecere în revistă a ascensiunii celor doi finanţişti Bîrcă Emanuel şi Robu 
Sorin, pentru a familiariza cititorul cu conexiunile şi  mecanismului de funcţionare a ocultei bolşevice. 

Un alt personaj local, ungur şi acesta, care stă în „coastele” masonului Verestoy Attila 
zădărnicindu­i acestuia planurile de înaintare pe cale ocultă, nu este nimeni altcineva decât politicianul 
U.D.M.R. Gyorg Frunda. 
Scandalul a izbucnit în urma privatizării S.C. Balneoclimaterica S.A. Sovata, cuprinzând 5 
complexuri hoteliere, 150 de vile, 4 baze de tratament, 250 ha de pământ şi 2 lacuri balneare (Ursul şi 
Aluniş). Privatizarea s­a efectuat prin negociere directă, pe bază de ofertă finală, cumpărătorul fiind 
firma Salina Invest, unde Gyorg Frunda este acţionar principal. 
În spatele acestei tranzacţionări au stat alte două firme, Danubius Hotels şi Corvinul International 
Investments, care aveau sprijin logistic şi financiar direct de la Budapesta. Şi cum Verestoy Attila nu a 
primit din acest frumos tort nici măcar o felie, acesta s­a mobilizat rapid şi a trecut la atac mediatic, 
având sprijin din partea frăţiei masonice. Şi de această data, Marele Secretar al M.L.N.R. Dan Tanasie, îi 
sare în ajutor masonului udemerist, propunându­l ca fiind potrivit pentru mediatizarea acestei privatizări 
dubioase, pe nimeni altul decât fratele Kominternist, Sorin Ovidiu Bălan. Dar cine este acest personaj? 
Născut la 10.11.1958, la Brăila, după aprofundarea învăţăturilor comuniste, va deveni redactor la 
„Scânteia Tineretului”. În anul 2003, S.O. Bălan, că despre el este vorba, înfiinţează ziarul „Gardianul” 
unde va ocupa funcţia de Redactor­şef. 
Mason fiind până­n măduva oaselor, va recruta pentru masoneria bolşevică o serie întreagă de 
jurnalişti pe care­i va supune iniţierii în tainele frăţiei Kominterniste condusă de Eugen Ovidiu 
Chirovici. Dintre „noii” fraţi masoni, cel mai mult s­au remarcat jurnaliştii George Gabriel Stănescu, L. 
Popeanga şi Al. Racoviceanu. 
Poziţia pe care Sorin Ovidiu Bălan o ocupă în prezent la postul Naţional TV, i­a oferit acestuia 
posibilitatea de a­l ataca pe vicepreşedintele UDMR Gyorg Frunda în emisiunea „Echipa de Investigaţii” 
prezentată de masonul Bălan în data de 24 iulie 2006 şi intitulată sugestiv „Jaful de la Sovata”. Ca să fie

47 
mai veridic în acuzele de tot felul pe care realizatorul emisiunii le aducea grupului de interese aflat sub 
patronajul lui Gyorg Frunda, masonul Sorin Ovidiu Bălan va intervieva doi fraţi masoni din Mureş, pe 
avocatul Vlad Tomescu şi reclamantul Marton Carol, care vor confirma dimensiunile acestui jaf 
naţional. 
Cu toate acestea, denunţurile făcute pe un post public de televiziune, nu vor avea efectul scontat, 
senatorul Verestoy Attila rămânând de această dată cu orgoliul rănit. 
Un alt caz interesant de menţionat se referă la sprijinul pe care masonul Verestoy Attila l­a 
acordat clientelei P.S.D., acesta jucând în planul politic la două capete. 
Încă de actualitate rămâne percheziţia „căsoaielor” fostului premier P.S.D. Adrian Năstase, care 
pe 7 martie 2006, în plenul Camerei Deputaţilor, cu un scor care a bulversat alianţele  politice ale 
momentului, 163 împotrivă ­131 pentru, va duce la blocarea acţiunii de intrare în imobilele vizate. 
Printre cele 151 de mâini parlamentare care au votat pentru opacitate (124 –vot deschis) s­au 
numărat şi cele ale deputaţilor U.D.M.R., formaţiune care, aficial, face parte din coaliţia de la putere. 
Drept urmare, cei 17 deputaţi maghiari sunt suspectaţi de partenerii de guvernare că au blocat 
justiţia, punând umărul la liniştea lui Năstase şi a P.S.D. Ce a determinat U.D.M.R. să­l avantajeze pe 
fostul premier? Nimic mai simplu. Puternicele interese masonice, cultivate de Verestoy Attila în sânul 
partidului care l­a ridicat, interese care sunt transpartinice şi nu ţin cont de U.D.M.R: sau de alianţele 
acestei formaţiuni. 
Totodată, sosise momentul ca senatorul Verestoy Attila şi acoliţii săi să întoarcă cu aceeaşi 
monedă de schimb (traficul de influenţă) serviciile oferite de masoneria Komnternistă. 
Cu 7 luni mai târziu, într­o zi de luni seara, a lunii octombrie 2006, la Hotelul Athenee Palace 
din Bucureşti, va avea loc o întâlnire secretă între masonii Verestoy Attila, Viorel Hrebenciuc şi Costel 
Iancu. Subiectul discuţiei? Votul referitor la şefia S.R.I. şi respectiv şefia S.I.E., aceştia fiind îngrijoraţi 
de cursul evenimentelor şi de faptul că nu cunoşteau încă pe mâinile cui vor intra dosarele ce ascundeau 
secrete cumplite din trecutul lor. 

18. „REŢEAUA FELIX”, DE LA SECURITATE LA MASONERIE 

Dan Voiculescu, alias "Felix", si­a inceput colaborarea cu Securitatea in anii ‘70, conform surselor 
care au avut acces la date din dosarele de la CNSAS. Am reconstituit tabloul personajelor care au aparut in 
jurul lui Voiculescu din acel moment, precum si traseul acestora dupa 1989. 
Ieri, erau fie securistii oficiali ai intreprinderii, fie negociatorii unor afaceri de sute de milioane de 
dolari derulate de regimul comunist. Azi, utilizeaza si parghiile de ieri, dar si pe cele mai noi. 
După pierderea alegerilor generale din 2004 de către P.S.D. , atenţia masoneriei bolşevice din 
România s­a îndreptat către Dan Voiculescu şi partidul său. Astfel, sute de masoni din toată ţara vor da 
buzna în Partidul Conservator, la ordinul discret al Marelui Maestru Eugen Ovidiu Chirovici.  Masoni 
precum Gelu Voican Voiculescu, Veretoy Attila, Mugur Isărescu, Iosif Constantin Drăgan, Petre Roman 
şi Victor Babiuc au contribuit în mod direct la blocarea anchetelor deschise de statul român în vederea 
depistării conturilor lui Ceauşescu pentru a acoperi deturnările uriaşe de bani (84 milioane USD) efectuate 
de către agentul Felix în conturile personale. 
Ulerior, pentru a­şi achita poliţele faţă de frăţia bolşevică, va pune la dispoziţia masoneriei întreaga 
sa logistică. În continuare, vom detalia pe larg întreaga activitate a agentului Felix. 
De intreprinderea de comert exterior Vitrocim, acolo unde si­a inceput ascensiunea tanarul 
Voiculescu, s­au ocupat, oficial, mai multi ofiteri de Securitate. Obiectiv strategic, dat fiind ca ICE

48 
intermedia exporturi si importuri de milioane de dolari. Un singur exemplu: prin aceasta entitate se 
derulau exporturi de ciment de 3 milioane de tone anual. 
Unul dintre securistii oficiali se numea Vasile Căciulă. Dupa 1989, a ales sa­si schimbe numele. 
Conform surselor noastre, el este in acest moment avocat. 

In urma cu cativa ani, numele lui Căciulă a aparut in dosarul de la CNSAS al IPS Teodosie, 
Arhiepiscop al Tomisului, protector recunoscut al masoneriei lui Chirovici. Era cel care l­a recrutat pe 
Teodosie Petrescu in 1987. 

Caciula a raspuns de Vitrocim de la inceputul anilor ‘70, atunci cand s­a nascut numele de cod 
"Felix". 

Un alt ofiter de Securitate care a avut in supraveghere intreprinderea a fost Silviu­Alexandru 
Mohora (53 de ani, acum). 
O cercetare ulterioara in arhivele internet si de la Registrul Comertului a scos la iveala ca fostul 
responsabil al Securitatii se ocupa astazi de afaceri. Pe internet se prezinta drept lichidator. 

Are si conexiuni apropiate de un personaj care a facut parte din administratia actuala: este asociat 
intr­o firma cu Cristina Maria Manda, fost secretar de stat pentru afaceri europene in Ministerul Justitiei. 

Manda a demisionat la sfarsitul anului trecut, din motive personale.Cei doi detin impreuna Sam 
Meus Consulting si M&M Europe Consulting (activitati de consultanta pentru afaceri si management). 
Mohora mai detine, impreuna cu familia, firma Alpha Soft Consulting SRL. 

Un al treilea ofiter care s­a ocupat de Vitrocim a fost "maiorul Faghi". Despre el nu au fost gasite 
date disponibile, pana in acest moment. 

Sfera din jurul informatorului "Felix" era insa mai larga. Potrivit unor surse convergente, capitanul 
Mihai Lazar a lucrat sub acoperire mult timp la ICE Vitrocim. Apartenenta sa la Securitate ar fi fost insa 
cunoscuta in lumea comertului exterior, sustin aceleasi surse.A fost transferat la ICE Dunarea. L­a 
supravegheat pe Voiculescu la Crescent. 

Astazi, Lazar (53 de ani) este presedinte al Grupului Industrial Voiculescu si Compania 
(GRIVCO), societatea­umbrela a firmelor familiei Voiculescu. 

Lazar apare asociat in TV Antena 1 SA, Rombell Securities (intermedieri financiare) si Sanagra 
SA (agricultura).Aceasta din urma se regaseste printre beneficiarele programului european SAPARD. 
Obiectul: Modernizarea si extinderea capacitatii fermei zootehnice Seuca, localitatea Ganesti (Mures). 
Valoarea proiectului: 500.000 de euro. 
Lazar ocupa pozitia de administrator la Sangold (Omi) Distributie, Sixties Restaurants SA, Centrul 
Pilot de Calificare si Consultanta Profesionala SRL si Logicons SA. 
Aceasta din urma este firma unde a fost manager general actualul ministru al economiei, Codrut 
Seres. Are ca obiect de activitate consultanta de afaceri, iar ca actionari, firmele din imperiul Voiculescu: 
GRIVCO SA, Rombell Securities, Sangold, Benefica, Ominvest, Mutual Invest. 
Ultima aparitie publica a lui Lazar a fost anuntul ca grupul Voiculescu il da in judecata pe Radu 
Berceanu, care a acuzat mai multe firme, inclusiv Grivco, de o schema prin care cumpara energie ieftina 
de la stat, pentru a o revinde mai scump, dar tot la stat. 
Un alt personaj aflat in jurul lui "Felix" in urma cu cateva decenii a fost Teodor Dumitru, si el 
candva consilier la Vitrocim, ulterior transferat la Crescent ­ unde ajunsese si Voiculescu.

49 
Desi au existat informatii despre implicarea actuala a lui Dumitru in afacerile familiei Voiculescu, 
acest lucru nu apare in documente privind companiile. A fost facuta publica doar informatia ca a ocupat 
functia de director general Mutual Invest, firma apartinand tot lui Voiculescu. 
Reconversia foarte profitabila traita de oamenii din jurul lui Voiculescu dupa 1989 a avut si mici 
exceptii: nu toti au ajuns atat de sus. Este si cazul lui Constantin Ciubotaru (77 de ani), fost director 
general al ICE Vitrocim, 10 la suta din firma Cavcom International SRL (intermedieri in comert). 
Alaturi de el regasim un alt "pensionar" de la Vitrocim ­ Gheorghe Voinoiu (60 de ani), 
administrator. Si despre el se spune ca a fost un colaborator apropiat al lui Voiculescu. In Cavcom se 
regaseste si fiica lui, Irina Elena (10 la suta), dar si o "casuta postala" din Lichtenstein ­ R.U.M Cavo 
International Anstalt, cu 60 la suta. 
Gheorghe Voinoiu si aceeasi entitate din Lichtenstein sunt asociati si in firma Palas Proiect MV 
SRL din Constanta, cu 20 la suta, respectiv 30 la suta. Firma se ocupa de comertul cu cosmetice si 
coloranti pentru industria textila. 
In firma Sanagra, beneficiara ­ asa cum am scris ­ a unui proiect SAPARD a fost actionar, la un 
moment dat, si Marian Cornaciu ­liderul PC Mures. Unul dintre multele Armaghedoane il plaseaza ca 
provenind din ICE Dunarea, fost ofiter al Directiei de Informatii Externe (DIE) a Securitatii. 
La ora actuala, Cornaciu apare si in alte firme ­ in unele alaturi de oameni din cercul Voiculescu. 
De asemenea, apare ca imputernicit pentru Antena 1 pe zona Mures. 
In plin scandal "Felix", Cornaciu i­a luat apararea lui Voiculescu, declarand ca si el a dat informatii 
Securitatii. Ar fi spus despre studentii straini ca "sunt linistiti". De asemenea, a recunoscut ca a colaborat 
tot timpul cu DIE si Contraspionajul, intrucat asa se lucra in comertul exterior. 
Dintre oamenii lui Voiculescu, cel mai sus in ierarhia de stat dupa 1989 a ajuns Constantin Rotaru. 
Prim­adjunct al Serviciului de Informatii Externe (SIE), dupa ce ­ colonel de Securitate ­ a urmat traseul 
ICE Dunarea (inainte de 1989) ­ Intact (apartinand lui Voiculescu). A fost trecut in rezerva in noiembrie 
2005, printr­un decret semnat de noul presedinte Traian Basescu. 
A fost sef tocmai la SIE, adica institutia unde se afla arhiva ICE Dunarea. Aceasta contine 
informatii si despre Crescent, firma aflata pe numele lui Voiculescu in anii ‘80, cu care acesta ­ potrivit 
acuzatiilor care i s­au adus de catre diverse personaje ­ ar fi pagubit ICE Dunarea prin neplata unor 
marfuri. 

Ancheta blocata 

O ancheta in cazul Dunarea a fost inceputa de procurorul Ovidiu Budusan, de la Parchetul General, 
in jurul anului 2000, insa, potrivit fostului sef SIE Catalin Harnagea, aceasta investigatie a fost blocata de 
mai multi factori, dar in primul rand de refuzul CSAT din acei ani de a declasifica arhivele. 
Voiculescu a ajuns la Vitrocim in 1972, ca economist intr­o societate de import­export ale carei 
tranzactii se ridicau anual la sute de milioane de dolari, strabatand, pana la Revolutie, Europa, Africa si 
America. In CV­ul sau, Dan Voiculescu spune insa ca a lucrat la intreprinderea respectiva in perioada 
1970­1982, ca sef al Departamentului de Comert Exterior. 
Sediul societatii era deseori vizitat de personaje­cheie ale comertului international derulat de 
Romania. Iosif Constantin Dragan, proprietarul ButanGas si presedinte, in anii ‘70, al Camerei de comert 
italo­romane, era unul dintre acestia. Dragan este, acum, clasificat intre primii trei cei mai bogati romani. 
Printre vizitatori se numara si Constantin Rotaru, pe atunci director adjunct al ICE Dunarea, iar 
dupa Revolutie adjunct al Serviciului de Informatii Externe. Nu in ultimul rand, Marin Ceausescu, fratele 
fostului dictator. In calitate de sef al Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria, acesta trecea pe la 
Vitrocim ori de cate ori ajungea in tara.

50 
Revenind la Dan Voiculescu, poreclit de colegi "Croco", cariera acestuia la Vitrocim a cunoscut o 
traiectorie ascendenta, fiind numit dupa o vreme la Departamentul de Aport Valutar Special. 
"Cumpara marfa dintr­o tara, o vindea in alta si profitul era inregistrat in Romania", sustine acelasi 
Calinescu. In Romania acelor ani insa tot ce intra si iesea din tara era atent supravegheat de serviciile 
secrete. La randul lor, romanii aflati in contact cu cetateni straini nu scapau defel de monitorizarea 
organelor statului. 
Tocmai de aceea, este greu de crezut ca negociatorii sa fi fost exclusi din randul celor cu statut 
"sensibil". Spre exemplu, directorii din comertul exterior erau convocati regulat de Ceausescu la intalniri 
de lucru, fie la Snagov, fie la Comitetul Central. 
In 1982, Dan Voiculescu devine directorul general al firmei Crescent, reprezentanta unei societati 
cipriote patronate de Faoud Sanbar. Transferul de la Vitrocim la Crescent s­a derulat rapid, de pe o zi pe 
alta, gratie implicarii oficiului Argus, controlat de Securitate, care ii avea in grija pe romanii din firmele 
straine. 
Calinescu face trimitere si la soferul lui Dan Voiculescu de la Crescent. "Il chema Nicola si era 
plutonier­major de Securitate". Prosperitatea Crescentului, dar si averea personala a sefului PC si­ar gasi 
explicatie si in tranzactiile derulate de Voiculescu. 
"Prin Crescent, a facut compensari cu cocs, bumbac, azbest, ciment, minereu. Profitul obtinut varia 
intre 25a si 50a. Erau afaceri formidabile, in care se rulau sute de milioane de dolari." In ecuatie intra insa 
si capitanul de Securitate Mihai Lazar, astazi director general la Grivco. 
Prin el, Voiculescu a beneficiat de un anumit tip de protectie. "In anii ‘80, il supraveghea pe Dan 
Voiculescu in afacerile cu Dunarea. Dimineata, Lazar semna condica la Dunarea, apoi isi petrecea ziua la 
Crescent. 
Ca sa nu se mai chinuie cu mijloacele de transport, Voiculescu i­a dat masina, transformandu­l in 
apropiatul lui. A fost un cal troian prin care a controlat Dunarea, intrucat Lazar scria in rapoartele sale ce­i 
dicta Voiculescu. 
Un alt personaj prezent in jurul lui Dan Voiculescu in perioada de glorie "Felix" a fost austriacul 
Leo Gottfried. Daca luam in considerare spusele lui Voiculescu, securistul intreprinderii l­ar fi intrebat 
daca austriacul vinde tigari pe Lipscani. 
Potrivit unor surse, Gottfried era comisionar, postura din care nu scotea mai mult de cateva mii de 
dolari pe contract.Era totusi pretios, fiind prieten cu primarul Vienei, asa ca a negociat cumpararea de 
catre municipalitatea capitalei austriece a unei cantitati de carton asfaltat de la Vitrocim, afacere 
nefinalizata. 
Acest material tinea de departamentul condus de Voiculescu.In al doilea rand, austriacul, care stia 
limba romana, era cel care insotea delegatiile oficiale romanesti la Viena. 
Din cei cativa dolari oferiti de statul comunist drept diurna, Dan Voiculescu a reusit performanta sa puna 
pe picioare un controversat imperiu financiar, la temelia caruia se banuieste ca ar sta fondurile fostei Securitati. 
Cel despre care am aflat abia acum ca ii placea sa raspunda, ca informator, la numele de "Felix" prezinta un 
adevarat sce 
Scenariu de telenovela atunci cand e cazul sa­si justifice averea imensa. A reusit pana in '90 sa adune din 
diurna vreo 30.000 de dolari, pe care apoi i­a investit. Restul banilor, adica grosul de milioane de dolari, i­au 
venit pentru ca a mostenit conturile burdusite ale firmei off­shore Crescent Commercial & Maritime din Cipru 
gratie bunavointei fara margini a proprietarului acesteia, libanezul Fouad M. Sanbar. Caci, lucru nemaiintalnit, 
inainte de a muri libanezul Sanbar nu si­a lasat firma Crescent sotiei si copiilor sai, ci a preferat sa­l numeasca 
pe Voiculescu al nostru protector testamentar. Doar functia doboara gradul. Iar Felix a inceput a lasat deoparte 
notele informative si cu banii libanezului s­a apucat de afaceri pe picior mare. Acum, deranjat de eticheta 
"solutie imorala", incerca sa­si "spele" trecutul. Usor­usor, firma Crescent este scoasa din afaceri, ceea ce ne da 
de gandit. Daca Crescent a fost, intr­adevar, firma libanezului Sanbar, ar putea insemna ca Voiculescu le 
pregateste mostenitorilor acestuia o teapa romaneasca de toata frumusetea, caci a inceput sa inlocuiasca off­ 
shore­ul cu firmele sale pe care le controleaza direct.

51 
In varianta in care Crescent nu a fost decat firma fostei Securitati, inseamna ca ceea ce face de fapt 
Voiculescu din '90 incoace este de fapt o mare operatiune de "albire" a dolarilor Ceausestilor. 
"Perla" imperiului, TV Antena 1 SA, curatata de "Crescent" 

SC Editura si Tipografia Crescent SRL este una din primele firme infiintate de Voiculescu dupa '90. De la 
inregistrarea sa, in 28.05.1991, si pana astazi societatea a cunoscut modificari succesive ale denumirii: in 1995 a 
fost inregistrata sub titulatura de SC Corporatia pentru Cultura si Arta Intact, iar din iunie 2005 a primit numele 
de SC TV Antena 1 SA. Insa acest aspect este mai putin important. Conteaza mai mult evolutia actionariatului, 
dar si a capitalului social, date care indica faptul ca domnul Grivco incepe de ochii lumii sa­si curete afacerile 
prin eliminarea controversatului off­shore Crescent si trecerea actiunilor detinute de acesta pe numele sau sau al 
societatilor pe care le detine direct, "la vedere". Daca in 1991 Crescent Commercial & Maritime Cipru detinea 
90% din actiunile SC Editura si Tipografia Crescent SRL ­ actuala TV Antena 1 SA, investind atunci 900.000 
de dolari ­, acum participatia firmei cipriote s­a redus la zero. Voiculescu si­a vandut siesi toate actiunile 
apartinand Crescent. Mutarea decisiva a fost efectuata in preajma alegerilor electorale din 2004, mai precis pe 
data de 12.12.2004, cand Voiculescu se pregatea, dupa bunul obicei, sa intre din nou la guvernare, indiferent cu 
cine si cum. 

Cum s­a “romanizat” Antena 1 

Inainte de a­si atribui direct actiunile de la actuala societate TV Antena 1 SA, "Felix" s­a "jucat" insa timp 
de 13 ani cum a vrut cu milioanele Crescent. Din 1993 a inceput sa "rupa" cate un pic din cota de participare a 
Crescent, procentele luate fiind oferite firmelor Grivco SRL, Grivco International SA sau Fundatiei Crescent, 
care a suferit si ea procesul de cosmetizare, denumindu­se acum Fundatia Umanista Dan Voiculescu. 
Prima mutare importanta in cadrul actualei SC TV Antena 1 SA a avut loc in 4.12 1997. Din cele 95% 
actiuni detinute la SC TV Antena 1 SA (ce se numea atunci Corporatia pentru Cultura si Arta Intact ­ n.r.), 
Crescent Commercial & Maritime Cipru a ramas doar cu 47%. Diferenta a fost luata de SC Grivco SRL, unde 
Voiculescu detinea controlul direct ca persoana fizica. Nu a fost de ajuns si dupa alti ani, in care firmele din 
imperiul Voiculescu au venit si au plecat, in decembrie 2004 s­a produs, dupa cum am mentionat, tranzactia 
finala: orice urma a Crescent a fost stearsa, TV Antena 1 SA devenind, oficial, proprietatea directa a lui 
Voiculescu si a vechilor colaboratori de pe vremea Securitatii. 
Intentia lui Voiculescu de cosmetizare a afacerilor sale prin indepartarea Crescent din cadrul firmelor 
deschise in Romania este vizibila in cazul mai multor firme. De exemplu, la infiintarea SC Intact Production 
SA, in 1994, firma din Cipru detinea aici 88% din actiuni. Doi ani mai tarziu, in 1996, participatia i se reducea 
la jumatate, un pachet de 44% din actiuni fiind cedat catre Grivco. Scoaterea definitiva a Crescent din cadrul 
Intact Production SA a avut loc in 2003. Coincidenta, dupa ce au intrat pentru scurt timp in posesia Grivco, 
pana la urma toate actiunile Crescent au ajuns in portofoliul personal al lui Dan Voiculescu, care detine astazi 
71% din Intact Production SA. 

Fenomenul este general 

Un scenariu tras la indigo a fost aplicat si in cazul SC Tipografia Intact SA (fosta SC Radio Romantic 
SA). In 1994, Crescent era proprietara a 88% din societate, dupa un an, in 1995, mai detinea doar 10% din 
capitalul social, iar in 2001 si­a pierdut calitatea de actionar. Brusc, in acelasi an, in firma a aparut Dan 
Voiculescu. Initial, acesta si­a revendicat 61% din firma, pentru ca apoi sa­si majoreze participatia la 71%. 
Si la SC Sangold (IMI) Distributie SA, inmatriculata in 1991 ca GIVCO International, off­shore­ul 
Crescent si­a redus de­a lungul timpului participatia. Firma care a preluat actiunile a fost Grivco, unde 
Voiculescu a avut grija intotdeauna sa nu amestece Crescent. La 10 ani distanta de momentul in care sustine ca 
l­a "mostenit" pe libanezul Sanbar, Voiculescu a inceput sa scoata Crescent si din cadrul SC Benefica SA si

52 
Mutual Invest SA. Probabil perioada de dupa '90 in care domnului "Felix" ii trebuia o acoperire pentru 
milioanele de dolari bagate in tara s­a incheiat. 

ICA, victimă a sublocotenentului Felix 

Aceeasi poveste, impletita insa si cu oarece afaceri dubioase facute cu proprietatile statului roman, o 
intalnim si in cazul SC Bioprod SA. Istoricul acestei firme, care initial a avut statut de SRL, incepe in octombrie 
1991. Voiculescu s­a miscat repede si s­a asociat atunci cu Institutul de Chimie Alimentara din Bucuresti (ICA 
Bucuresti). Bineinteles, "Felix" a intrat in afacere prin intermediul aceluiasi off­shore Crescent Commercial & 
Maritime Cipru. In asocierea din cadrul Bioprod, Institutul detinea 49% din actiuni, iar Crescentul lui 
Voiculescu majoritatea de 51%. Imediat s­a recurs la varianta majorarilor succesive ale capitalului social, 
scopul fiind acela de a determina Institutul sa aduca in cadrul asocierii miza adevarata a afacerii: terenurile 
detinute in Baneasa. O prima majorare a avut loc in august '92, cand Institutul a ramas cu o participare de 39%. 
Tot atunci si­a facut loc in cadrul asocierii o alta firma de­a lui Voiculescu: Grivco SRL. Doi ani mai tarziu, pe 
data de 15.08.1994, Voiculescu mai aduce niste bani din Cipru si efectueaza o alta majorare de capital la 
Bioprod. Institutul nu poate tine insa pasul cu infuzia de capital si este pus in situatia de a i se reduce cota de 
participare in cadrul Bioprod la numai 10%. 

Chimie alimentară, artă şi spectacole 

Pachetul mare de actiuni revine Crescent Commercial & Maritime Cipru, care ajunge astfel sa detina 75% 
din afacere. Cum totusi Institutul ramanea in continuare proprietar al celor 3,6 hectare de teren situate in 
Baneasa pe strada Garlei, Voiculescu a continuat sa forteze nota. Ca semn ca nu exista interes un prea mare fata 
de activitatea Institutului de Chimie Alimentara, se inscrie la Registrul Comertului dreptul societatii Bioprod, 
transformata intre timp in SA, de a organiza activitati de arta si spectacole, dar si activitati specifice bazelor 
sportive. In ce mod puteau sustine chimistii de la Institut aceste obiecte de activitate, este greu de inteles. 
Oricum, nu trece prea mult timp si in septembrie 1995 Voiculescu umbla iar la "pusculita" Crescent si mai 
aduce niste bani pentru inca o majorare a capitalului Bioprod SA. Evident, Institutul de Chimie Alimentara 
iarasi nu poate tine pasul si, drept urmare, se alege cu inca o diminuare a cotei sale de participatie: doar 5%. O 
luna mai tarziu, o alta majorare de capital social lasa Institutul cu 3% din Bioprod, dar ofera off­shore­ului 
Crescent 91 de procente. Cum intotdeauna e loc de mai rau, in iulie 1996 se produce iarasi majorarea si 
Institutul ramane la 2%. 

Crescent “iese” şi din Bioprod 

Situatia se continua pana in 1997, cand Voiculescu opereaza cateva modificari menite a elimina 
suspiciunile legate de provenienta banilor adusi din Cipru: ia de la Crescent si baga in buzunarul SC Grivco 
SRL actiuni in valoare de 761.000 de dolari. Anul urmator, in 1998, mai face alte doua tranzactii asemanatoare, 
Crescent cedand in favoarea Grivco un pachet de actiuni de 1.638.570 de dolari, adica peste 95% din Bioprod 
SA. Se mai joaca Voiculescu ce se mai joaca de­a majorarea de capital pana in noiembrie 1999, cand Institutul 
nu mai rezista si vine in asociere cu o parte din terenuri si cladiri. Ca atare, reprimeste, dupa opt ani, cota de 
40% din Bioprod SA. Nemultumitor insa pentru Voiculescu, care isi pune in cap sa cumpere Institutul cu totul. 
Si reuseste in 2004 datorita sprijinului neconditionat oferit de PSD, fostul sau partener de guvernare de atunci. 

PSD+Voiculescu= 40.000.000 euro 

Initial, Guvernul Nastase emite HG 451/2002 prin care transforma Institutul de Chimie Alimentara in 
societate pe actiuni, proprietar integral fiind Agentia Domeniilor Statului. Totodata, se umbla si la denumire, 
care este inlocuita cu cea de Institut de Cercetari Alimentare. Un an mai tarziu, in 2003, fara a publica in

53 
Monitorul Oficial decizia de privatizare, asa cum prevede legislatia, ADS face cunoscut ca vinde Institutul de 
Cercetari Alimentare. Licitatia este disputata doar de doi "investitori": Grivco si fostul director al Institutului, 
Gheorghe Mencincopschi, care de altfel il ajutase pe Voiculescu in problema aportului cu terenurile din 
Baneasa in cadrul asocierii Bioprod. 
Corpul de Control din Ministerul Agriculturii se sesizeaza in legatura cu nerespectarea obligatiei de 
publicare in Monitorul Oficial a deciziei de privatizare, dar ministrul de atunci, Ilie Sarbu, recurge la o 
smecherie: publica retroactiv respectivul anunt. In aceste conditii Grivco revine in licitatie si cu 100.000 de euro 
devine proprietar peste terenurile Institutului, a caror valoare de piata se cifreaza la aproximativ 40 de milioane 
de euro. Lucrurile nu se opresc aici. Pentru o mai mare siguranta, Voiculescu schimba imediat si structura 
actionariatului SC Institutul de Cercetari Alimentare. Dupa alte manevre, isi trece 92% din actiuni pe numele 
sau, iar diferenta pe numele fiicelor sau ale amicilor de afaceri. Schimba apoi si denumirea Institutului in SC 
Compania de Cercetari Aplicative si Investitii SA si il angajeaza ca director pe Mencincopschi, adica fostul 
director. Cercul fiind inchis, Voiculescu si­a rezolvat doua probleme dintr­un foc: cumparand Institutul nu mai 
are cine sa ceara lamuriri in legatura cu asocierea din Bioprod, dar s­a ales si cu un castig de circa 40 de 
milioane de euro. In fine, pentru toate aceste fapte Voiculescu a fost spalat, apretat si declarat curat moral de 
Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care i­a oferit un NUP de toata frumusetea. 

Tehnicile de ascundere a fondurilor financiare în străinătate, utilizate de „reţeaua Felix” 

O parte din fondurile securităţii au fost depuse la ordinul lui Dan Voiculescu, nominal sau cifrat, pe 
numele unor firme, fundaţii, asociaţii şi procurişti, care de regulă sunt avocaţi. 
Aceste fonduri ceauşiste nu au fost transferate direct printr­o simplă operaţiune, ci ele au ajuns 
în contul final după ce în prealabil aceste fonduri au fost utilizate de către securitate într­un mod fictiv 
pentru realizarea de diverse operaţii de vânzare cumpărare, prestări servicii, etc. 
Fondurile în cauză, mai puteau fi obţinute în urma unei operaţiuni efectuată într­o anume zonă 
geografică şi transferate apoi succesiv, prin intermediul unor bănci, aflate în ţări diferite, care nu trebuiau 
să aibe cunoştinţă de caracterul fictiv al operaţiilor comerciale. 
Principala sursă de obţinere a fondurilor, a constituit­o operaţiunile de vânzare­cumpărare de 
mari valori, atât cele directe, cât şi cele mai ales speculative, de obţinere a aşa­numitului „aport valutar”, 
sau cele de intermediere. 
Sub acest aspect, Dan Voiculescu a acordat o atenţie deosebită operaţiunilor efectuate, asistate, 
negociate, intermediate, etc. De aşa­numitele „unităţi exceptate” sau cu un statut special. 
Prima casă de experţi elveţieni cu recunoaştere internaţională în cercetarea deturnărilor de 
fonduri, firmă cu care s­au purtat tratative de către partea română, a fost cea reprezentată de avocatul Guy 
Fontanet. Echipa condusă de acesta avea experienţa căutării şi descoperirii fondurilor deturnate de 
dictatorul Marcos. 
Cu toate că pe 1 Mai 1990, Guy Fontanet a fost vizitat la Geneva de însuşi vicepremierul Gelu 
Voican Voiculescu, cu care a discutat, evident, despre recuperarea fondurilor securităţii din străinătate, în 
final Casa Fontanet nu va fi oficial angajată de guvernul român, din cauză că erau mult prea profesionişti. 
O altă echipă de experţi, canadieni de această dată (Peat Marwick Thorne)angajaţi de guvernul 
român la presiuni interne, au prezentat la sfârşitul lunii iunie 1990, într­un raport adresat ministrului 
justiţiei de atunci, dl. Victor Babiuc, rezultatul provizoriu al investigaţiilor referitoare la Crescent, 
solicitând sprijinul concret al Guvernului României în clarificarea procedurii juridice pentru ca acest caz 
să poată fi rezolvat în instanţă.

54 
Una dintre pistele fundamentale impuse de experţii canadieni în descoperirea fondurilor 
deturnate de comunişti cu sprijinul securităţii a fost firma multinaţională CRESCENT, al cărei proprietar 
fusese în realitate Nicolae Ceuşescu. 
În afară de Gelu Voican Voiculescu şi Victor Babiuc, în această anchetă s­au mai implicat 
Verestoy Attila, membru al Comisiei speciale a Senatului şi respectiv Mugur Isărescu, şef al Comisiei 
Guvernamentale. În prezent cele 4 personaje sunt membri marcanţi ai masoneriei. 
Rezultatul a fost blocarea investigaţiilor experţilor străini prin neprelungirea contractului de 
angajare a acestora şi refuzul constant al regimului Iliescu de a lămuri problema. 
Toate cercetările privind fondurile deturnate au ajuns la Crescent, iar apoi s­au blocat. 
Aşa­zisa sinucidere a lui Marin Ceauşescu, prin spânzurare, în subsolul clădirii Agenţiei 
economice române la data de 28.Dec.1989, a rămas la fel de suspectă ca şi aşa­zisa „bună credinţă” a 
guvernului român în a se afla adevărul despre fondurile deturnate. 
Cel care „l­a ajutat” să se sinucidă pe Marin Ceauşescu, a fost ofiţerul însărcinat din partea UM 
0544 aparţinând Directiei de informaţii Externe (DIE), să sustragă din biroul decedatului dublura agendei 
ce cuprindea conturile secrete ale familiei Ceauşescu, o agendă de culoare neagră, având dimensiuni de 25 
cm lungime, 35 cm. lăţime şi 5 cm. grosime, şi în care erau înscrise rubricile BĂNCI, CODURI, 
PAROLE, FILIERE. 
Analiza documentelor rezultate din investigaţiile efectuate, duce la concluzia că orice încercare 
de clarificare a rolului lui Marin Ceauşescu trebuie să aibă în vedere şi informaţiile privind implicarea lui 
în tranzacţiile comerciale şi financiare derulate cu firma Crescent Austria şi cu agenţia mixtă de subscrieri 
„European American Underwsisters Agency GmbH Viena”. 
Martorii cheie ai acelor evenimente petrecute în Viena sunt agenţii­fantomă ai securităţii 
române cunoscuţi sub numele de dl. Loe Gottfried, dl.Seceleanu, dna Pavilli şi respectiv dl. Turkferld, 
ultimele persoane fiind trecute în agenda de birou aparţinând lui Marin Ceauşescu, inclusiv în zilele de 19 
şi 21 decembrie 1989. 
După ce lucrurile s­au mai liniştit în România şi Ion Iliescu s­a instalat la cârma ţării, în data de 
15.04.1991 Banca Naţională a Austriei trimitea la BRCE telexul nr. 1051331 prin care se solicita în mod 
expres confirmarea primirii de către Banca Natională a Republicii Socialiste România a sumei de 
55.752.042 dolari americani (USD), valută care, ATENŢIE, după afirmaţiile direcţiei de specialitate din 
Banca Naţională nu a intrat de fapt în conturile acesteia. 
Interesant de semnalat este faptul că societatea Crescent din Austria a fost înstrăinată în ultima 
parte a lunii decembrie 1989 (moment care are o semnificaţie deosebită) fără plata vreunui preţ, întrucât 
imobilul a fost grevat de o ipotecă în favoarea cumpărătorului (o altă împrejurare de luat în seamă). 
În afară de România şi Austria, firma Crescent a mai avut birouri deschise în Grecia, Cipru, 
Malta, SUA, Anglia şi Egipt, care operau sub formă de filiale sau reprezentanţe. Începând cu anul 1990 
conturile din străinătate aparţinând firmei Crescent au fost folosite pentru deturnarea unor fonduri uriaşe 
în valută din patrimoniul statului român direct în buzunarele parveniţilor comunişti precum Dan 
Voiculescu. 
Băncile din România implicate în aceste deturnări financiare de proporţii sunt: BRCE 
(BANCOREX), MISR Romanian Bank, Manufacturer’s Hanover Trust Company, Frankfurt Bukarest 
Bank, Societe Generale, Banca Columna şi Banca Anglo­Română. 
Întrucât cazul dosarulufirmei de securitate „Dunărea” putea face lumină vis­a­vis de firma 
Crescent, procurorul Ovidiu Budusan de la Parchetul General va deschide o anchetă în jurul anului 2000, 
care însă potrivit fostului şef SIE Cătălin Harnagea va fi blocată de refuzul C.S.A.T. din acei ani de  a 
clarifica arhivele. Să nu uităm că în perioada 2000­2004 P.S.D.­ul lui Ion Iliescu va guverna ţara, motiv 
pentru care comuniştii nou veniţi în gaşca puterii aveau nevoie de linişte pentru a fura în continuare din 
averea ţării, neinteresându­i câtuşi de puţin mizeria socială în care se scăldau conaţionalii lor, care vor fi 
astfel nevoiţi să­şi părăsească casele şi familiile, emigrând în masă în ţări precum Spania şi Italia. Şi nu 
sunt deloc puţini, doar vreo 2 milioane de români.

55 
19. ACAPARAREA INDUSTRIEI STRATEGIGE A ROMÂNIEI 
CU AJUTORUL MASONERIEI BOLŞEVICE 
Aşa cum toate sectoarele strategice, primordiale în economia Rusiei, industria petroliferă, 
Gazprom, industria nucleară, minele de uraniu, industria spaţială, sunt controlate de către grupul de la 
Dresda al ofiţerului KGB Vladimir Putin, tot astfel şi în România ofiţerii ruşi conduc şi controlează 
ramuri industriale strategice pentru industria de război. Istoria preluării aluminiului românesc de către 
ruşi începe imediat după Revoluţie. 
ALRO şi, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupări ­ cum 
o spune foarte clar Bucovski ­ a serviciilor ruseşti. În mediul de afaceri din metalurgie se ştia că 
tranzacţia face parte dintr­o strategie mai amplă de concentrare a întregii producţii de aluminiu din 
România într­o singură mână, astfel încåt să se poata dicta şi preţurile în funcţie de un anumit monopol 
care s­ar putea instaura pe piaţa românească de profil. Totul pleacă de la un singur nume: Marco. Marco 
de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros. Interfaţă, Marco Internaţional este condusă de rusul 
Vitali Matsitski, la rândul său apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului preşedinte ucrainean 
Leonid Kucima. Vitali Matsitski este şi proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat în producţia 
petrolieră, şi are o avere estimată la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au înhăţat 
cam tot ce mişcă în zona strategică din Romånia. 
În 2004, la invitaţia ginerelui preşedintelui Leonid Kucima, Viktor Pinciuk, la Kiev a sosit într­o 
vizită de două zile George Bush senior, care s­a întâlnit cu şeful statului şi cu membri ai guvernului. 
Deplasarea a avut menirea de a lustrui imaginea familiei Kucima. Ginerele acestuia, până nu demult un 
mediocru om de afaceri din Dnepropetrovsk, în prezent un prosper miliardar, intenţiona să­şi creeze o 
imagine internaţională în ajunul plecării socrului din fotoliul prezidenţial. Pinciuk a fost iniţiatorul şi 
altor vizite americane ­ miliardarul George Soros şi politologul Zbigniew Brzezinski. Pinciuk a intrat în 
consiliul de susţinători al Internaţional Crisis Group introdus de Brzezinski, unde va fi coleg cu fostul 
secretar general al NATO, George Robertson, şi cu ex­şeful Fondului Monetar Internaţional, Stanley 
Fischer. Mark Rich, adevăratul boss din spatele lui Frank Timiş şi Tender, partenerul lui Timiş, au fost 
parteneri şi cu Dick Cheney, vicepreş edintele american, proprietar şi la Halliburton, care se asociase la 
un moment dat cu cei de mai sus, încercând să preia Petrom. Petre Roman, a fost primul implicat în 
povestea aurului din Apuseni, a urmat fostul său prieten, Berceanu, cel care a avizat şi împins proiectul 
pe masa Guvernului, Alecsandru Sassu, alt suporter politic al afacerii aurului ­ toţi aceştia sunt oameni 
politici, sau care au de­a face cu politica şi/sau servicii secrete. Servicii din Romånia, Rusia, Israel 
ş.a.m.d. 
La începutul anilor ‘80, Mark Rich printr­una din firmele sale, Philip Brader’s, care a deţinut 
monopolul exporturilor de neferoase din România, a cumpărat toată producţia anuală de aluminiu şi 
cupru a României pentru a da un „tun“ în SUA. „Tunul“ i­a reuşit şi s­a umplut de mulţi bani. 
Rich a revenit în anii ‘90 la Bucureşti încercând să preia Hotelul Athene Palace. Atât Rich, cât şi 
Timiş sunt adânc implicaţi şi în industria petrolului şi gazelor din România. Dar şi în spaţiul rusesc. 
Timiş şi­a început în 1996 afacerile petroliere din Ucraina, iar Rich era la un moment dat cel mai mare 
dealer de aluminiu şi petrol din Rusia. La noi, acum, Timiş, prin Regal Petroleum, deţine cel mai 
important rezervor de gaze din România, după cel deţinut de Compania Romgaz. Regal are două licenţe 
de exploatare pe o arie care totalizează 10,388 km pătraţi. Rich a jucat un rol important în operaţiunile

56 
ce au facilitat nomenclaturii Partidului Comunist menţinerea controlului asupra Rusiei şi a restului 
Uniunii Sovietice, după aşa zisa prăbuşire a conducerii comuniste. 
Nimic nu a forţat Partidul Comunist al Uniunii Sovietice să abandoneze monopolul său asupra 
puterii. De fapt, Partidul Comunist mai degrabă şi­a diversificat proprietăţile, decât să abandoneze 
monopolul“. 
Datorită suprastructurilor pe care Rich şi colegii săi din KGB le­au creat, membri ai 
nomenclaturii comuniste au acaparat noua economie „privatizată“. Mark Rich a fost o componentă 
importantă în crearea economiei de partid invizibile a URSS“. 
„Pe 23 august 1990, Nikolai Kruchin, directorul administrativ al Partidului Comunist Sovietic, a 
dat publicităţii un material intitulat «Măsuri de Urgenţă pentru organizarea activităţii economice 
comerciale şi exterioare a partidului» care presupuneau folosirea unor companii mixte cu Vestul pentru 
«a crea sistematic structuri ale unei economii de partid invizibile». Un an mai târziu, şeful KGB, 
Vladimir Kryuchkov, a emis un ordin prin care definea noua misiune a agenţiei ca fiind aceea de a apăra 
«reformele economice » împotriva noilor elemente criminale, în fapt apărarea economiei de partid 
invizibile. Până în 1992, conform lui Yasmann, cel puţin 80% din companiile mixte din Federaţia Rusă 
erau ori controlate, ori infiltrate de KGB“. Hammer a fost primul om de afaceri occidental care a 
participat în companiile mixte controlate de KGB din Uniunea Sovietică. Supranumit „prinţul capitalist“ 
de către KGB, Hammer a servit loial interesele sovietice peste 70 de ani şi a devenit primul şi singurul 
capitalist american căruia a fost acordat Ordinul Lenin. 
Vedem cum pornind de la istoria ALRO am decopertat învelişul unor combinaţii mult mai mari, 
desfăşurate la scară mondială. Oameni şi companii din Statele Unite şi din Rusia au în comun interese şi 
participaţii la diferite nivele. La noi, la o scară mai mică, „oamenii lui Ilici“ s­au întâlnit cu „oamenii lui 
Kucima“, care s­au întâlnit cu „băieţii lui Putin“, iar din toate aceste întâlniri a rezultat o Rusie mai 
trainică, mai puternică, mai înfiptă în România ca niciodată. 
Serviciile de informatii au monitorizat, in ultimii doi ani, implicarea oligarhului Mihail Cernoi, ai 
carui oameni controleaza si RAFO Onesti in industria aluminiului din Romania. Astfel, ofiterii de 
informatii au identificat legaturile de afaceri ale lui Cernoi cu alti magnati din spatiul ex­sovietic, Vitali 
Machitski si Oleg Deripaska. 
Potrivit unei note SRI din 2006 referitoare la fraţii Mihail şi Lev Cernoi, a existat o tentativă de 
preluare a întregii industrii a aluminiului de către grupul Ruskii Aluminii (Rusal), controlat de 
Deripaska. Acesta este rudă cu Boris Eltan, fostul preşedinte al Federatiei Ruse, şi a făcut afaceri cu 
Mihail Cernoi, ambii fiind veterani ai "războaielor aluminiului" din anii ‘90, soldate cu fraude şi 
asasinate de tip mafiot. 
"Pe teritoriul României, (...) exista reprezentanti ai grupurilor economice ce aparţin sau au 
legături cu fraţii Cernoi, care au dezvoltat sau încearcă să dezvolte afaceri în România", se arată în notă. 
E nominalizat grupul RINKO, proprietarul casei de comerţ Marco din Statele Unite, care, la 
rândul ei, controlează "perlele" industriei româneşti de aluminiu: ALRO Slatina, ALPROM Slatina şi 
ALUM Tulcea. Grupul RINKO este patronat de un alt oligarh, Vitali Machitski (52 de ani). 
Practic, Cernoi are interese într­o amplă operaţiune de preluare a întreprinderilor româneşti din 
industria de profil. Ofiţerii SRI semnalau, anul trecut, intenţia Rusal de a prelua firmele din Slatina şi 
Tulcea. "Personaj important al crimei organizate ruso­israeliene", Cernoi a profitat de situaţia politico­ 
economică din Rusia anilor ‘90. 
Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat în Ministerul 
Economiei şi Comerţului (MEC) până în august 2005. Alesandru fusese numit în funcţie din partea 
Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu, din care face parte şi fostul ministru Codruţ Sereş. 
Implicat în mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum 
administratorul firmei Conef Gaz, controlată în proporţie de 70% de compania­mamă, Conef SA. 
De la preluarea mandatului de preşedinte, Traian Băsescu a avertizat de mai multe ori asupra 
expansiunii ruseşti în România. Ţinta sa favorită din ultimul timp a fost colosul energetic Gazprom.

57 
"Gazprom este mai eficient decât Armata Roşie în a demonstra dependenţa Europei de resursele 
ruseşti", spunea, anul trecut, preşedintele. O altă afirmaţie a sa care a stârnit rumoare a fost aceea că 
Gazprom cumpăra acţiuni OMV în secret, ceea ce ar crea pericolul ca Petrom sa ajungă sub control 
rusesc. "Nu dorim să fim controlaţi de Rusia", mai declara, recent, Băsescu, într­un interviu. 

20. POLITICĂ, ENERGIE ŞI MASONERIE 

Potrivit investigatiilor EVZ, campania electorala a PNL pentru alegerile locale din 2000 a fost 
organizata de firma B&C Consulting a lui Bogdan Buzaianu, omul din spatele Energy Holding, si a lui Corneliu 
Visoianu, mare­maestru mason in Marea Loja a Romaniei. 
Cel care a introdus firma B&C Consulting in sanul liberalilor a fost vicepresedintele partidului de la 
acea vreme si presedintele de astazi al PNL, Calin Popescu­Tariceanu. 
Buzaianu si Visoianu au fost strategii campaniei electorale la alegerile locale in judetul Prahova, fieful 
lui Dinu Patriciu, bunul prieten al actualului premier. Tariceanu si Patriciu au incercat sa  impuna firma pentru 
campania electorala la nivel national. Pentru ca nu au reusit, firma lui Buzaianu si Visoianu a ticluit strategiile 
politice ale liberalilor din cateva judete, printre care si Neamt. 

„Prin noi insine!” 

Cum a reusit B&C Consulting, o obscura companie, sa prinda un contract atat de important? Calin 
Popescu­Tariceanu ar fi propus sefilor partidului implicarea firmei lui Buzaianu&Visoianu in campania 
electorala la nivel national din 2000. 
Dupa mai multe discutii in interiorul partidului, nu s­a luat decizia asteptata de B&C Consulting. Astfel, 
firma lui Buzaianu si a lui Visoianu a fost nevoita sa se multumeasca cu alegerile locale din cateva judete. 
Fostul presedinte al Partidului National Liberal in anul 2000, Valeriu Stoica, si­a amintit de Buzaianu, 
Visoianu si firma B&C Consulting. „Da, B&C Consulting a facut campania electorala pentru filiala Prahova a 
Partidului National Liberal”, ne­a declarat Stoica. 
Surse apropiate conducerii liberale de la acea vreme ne­au declarat ca Visoianu s­a bucurat si de 
sustinerea lui Dinu Patriciu, seful liberalilor din Prahova. Potrivit acelorasi surse, Visoianu este un apropiat al 
lui Dinu Patriciu, cu care a colaborat o buna bucata de vreme la Institutul de Studii Liberale, infiintat si finantat 
de patronul Rompetrol. 
Teodor Stolojan il cunoaste si el pe Visoianu, membru PNL de altfel, chiar daca nu stie despre 
implicarea acestuia in campania electorala din 2000. 
„Nu stiu amanunte despre campania facuta de B&C Consulting pentru ca eu abia venisem in partid in 
2000. Imi amintesc ca acest domn Visoianu a venit la mine si mi­a propus sa intru intr­o loja masonica. I­am zis 
sa ma lase in pace cu prostiile!”, ne­a mai spus Stolojan. 

Legaturi sudate 

Mai multi tineri liberali, acum ajunsi in posturi caldute in administratia centrala, ne­au declarat sub 
protectia anonimatului ca au lucrat in 2000 pentru B&C Consulting la organizarea campaniei electorale a PNL. 
Pe cand erau studenti, acestia au lucrat pentru firma lui Buzaianu&Visoianu la recomandarea unui profesor de 
la Facultatea de Stiinte Politice.

58 
Corneliu Visoianu a fost numit in 2006 general manager la Energy Consult Romania, o alta firma marca 
Buzaianu. Visoianu ne­a spus in scris ca „intelege” preocuparea EVZ pentru subiect, dar a refuzat sa ne dea 
raspunsuri, invocand faptul ca este plecat din tara: „Putem sa reluam aceasta tatonare, peste aproximativ doua 
saptamani”. Punctul de vedere al lui Bogdan Buzaianu nu poate fi prezentat deoarece acesta refuza sa discute cu 
EVZ. 

Atacul lui Stoica 

Calin Popescu­Tariceanu a raspuns intrebarilor EVZ, precizand fara echivoc prin purtatorul de cuvant ca 
„nu, nu a recomandat firma B&C Consulting pentru organizarea campaniei electorale a PNL pentru alegerile 
locale si parlamentare din 2000. Deciziile privind campania electorala au apartinut domnului Valeriu Stoica, 
seful campaniei electorale”. 
Despre Corneliu Visoianu, Tariceanu stie ca „nu mai este de mult membru al PNL, si, din informatiile 
noastre, este posibil ca domnul Visoianu sa se fi inscris in PSD”. 
Data fiind apartenenta mai multor membri PNL la loja masonica a lui Buzaianu, premierul Tariceanu a 
raspuns EVZ ca „nu este membru al Marii Loje a Romaniei”. 
Valeriu Stoica a raspuns extrem de dur afirmatiilor facute de fostul sau coleg de partid: „O nerusinare! 
Domnul Tariceanu minte cum respira!”. 
Stoica sustine si alte lucruri, de­a dreptul surprinzatoare: „Firma B&C Consulting, adica domnul 
Visoianu, a lucrat pentru PNL Prahova, iar domnul Tariceanu mi­a sugerat sa lucram cu ei la nivel national. 
Asadar, eu nu am semnat niciun contract cu B&C Consulting. Pe domnul Visoianu mi l­a recomandat domnul 
Tariceanu. In 2000, la alegeri, am vorbit de aceasta firma. Sa ne spuna domnul Tariceanu daca nu domnul 
Visoianu a facut si PR­ul la Petrom in 1997, cand el era ministru”. 
Stoica a continaut tirul de acuzatii: „Tariceanu minte din nou, asa cum m­a mintit in particular de 
nenumarate ori. Au fost cazuri in care azi vorbeam cu dumnealui ceva, iar a doua zi, in public, spunea altceva 
decat ce ne­am inteles”. 

Politica, energie si masonerie 

Buzaianu si Visoianu sunt masoni si si­au infiintat propria lor loja in 2003, in care si­au distribuit cele 
mai importante pozitii de conducere. Bogdan Buzaianu este pro­mare mason in Marea Loja a Romaniei, 
condusa de marele­maestru Corneliu Visoianu. 
Marea Loja Nationala a Romaniei este o loja masonica disidenta, constituita in 2003, cu multi dintre 
„fratii” migrati la alte organizatii masonice, conduse de Eugen Ovidiu Chirovici si de Costel Iancu. 
Sediul Marii Loje a Romaniei este in strada Edgar Quinet, numarul 7. La aceeasi adresa s­a aflat vechiul 
sediu al firmei Energy Holding, pana cand aceasta s­a extins foarte mult si s­a mutat intr­un adevarat palat, pe 
strada Paris, la numarul 24. Tot pe strada Edgar Quinet, numarul 7,  figureaza si Fundatia Culturala Delta, al 
carei presedinte este tot Visoianu. 
Marele­maestru Corneliu Visoianu a semnat un pact de concordat, ceea ce inseamna o prietenie 
masonica, cu Loja Alpina din Elvetia, tara de adoptie a lui Buzaianu. 

In Marea Loja a Romaniei mai este membru si Radu Boroianu, nasul de cununie al lui Calin Popescu­ 
Tariceanu. Buzaianu si Boroianu au fost parteneri de afaceri in compania elvetiana B&C Consulting. Boroianu 
a facut lobby, potrivit fostului sef al Renel, Aurelian Leca, ca lui VA Tech, compania reprezentata de Bogdan 
Buzaianu, sa i se atribuie contractul de retehnologizare al Portilor de Fier 1. 
Avocatul Doru Bostina, un apropiat al lui Buzaianu, alaturi de care a infiintat in 2000 Energy Holding, 
este si el membru al Marii Loje a Romaniei.

59 
Cunostinte si relatii 

Portile de Fier ­ ca intre frati 

Calin Popescu­Tariceanu se cunoaste cu Bogdan Buzaianu inca din 1997. Atunci, Tariceanu a avizat 
hotararea de guvern prin care VA Tech, compania reprezentata de Buzaianu, a primit fara licitatie 
retehnologizarea Portilor de Fier 1. 

Atribuirea contractului este anchetata acum de procurori pentru ca Hidroelectrica a platit peste 200 de 
milioane de euro, dar turbinele functioneaza la fel ca inainte de modernizare. 
Intr­un interviu acordat EVZ, fostul director al Renel, Aureliu Leca, a declarat ca Radu Boroianu, fost 
amabasador al Romaniei in Elvetia, a facut lobby pe langa Tariceanu pentru Buzaianu. 
„Mana moarta” 

Privatizare intre prieteni 

In 2005, Rompetrol, compania lui Dinu Patriciu, si Energy Holding, firma fondata de Bogdan Buzaianu, 
s­au intalnit la o privatizare cu miza mare: Termocentrala Midia, punct strategic in functionarea la parametri 
optimi a rafinariei lui Patriciu. 
Licitatia pentru vanzarea CET Midia s­a tinut in 2005, sub bagheta magica a sefilor Oficiului Privatizarii 
din Ministerul Economiei, Dorinel Mucea, zis „Mana lui DIP”, si Mihai Catuneanu. 
Licitatia se anunta stransa: Rompetrol se batea cu Energy Holding, altfel spus, compania lui Patriciu „se 
batea” cu firma fondata de bunul sau prieten Buzaianu. 
Oficiului Privatizarii a cerut pentru CET Midia 384 de miliarde de lei vechi (11 milioane de euro). Insa 
ambele firme inscrise la licitatie au considerat ca pretul cerut de stat este mult prea mare. Energy Holding si 
Rompetrol au refuzat sa oferteze, pana cand pretul a scazut la valoarea minima legala: 76,8 miliarde lei vechi 
(2,2 milioane euro). Si Rompetrol a castigat! 
Conform legii, ultima etapa a procesului de vanzare consta in emiterea unei hotarari de guvern prin care 
sa se aprobe contractul de privatizare dintre statul roman si grupul de firme condus de Patriciu. 
In sedinta de guvern din 27 octombrie 2005, Ministerul Economiei si Comertului, reprezentat de Codrut 
Seres, a introdus pe ordinea de zi documentul prin care se consfintea vanzarea CET Midia. 

Macovei a refuzat sa semneze 

Calin Popescu­Tariceanu a aprobat imediat, printr­o hotarare de guvern, cumpararea CET Midia de catre 
firma prietenului sau Dinu Patriciu, desi Ministerul Justitiei, condus de Monica Macovei, refuzase sa dea aviz 
de legalitate acestei tranzactii. Macovei a solicitat „clarificarea aspectelor cu privire la modul in care a fost 
stabilit pretul de vanzare al actiunilor”. Ministerul Justitiei a suspectat si rolul de mana moarta al Energy 
Holding la licitatie. 
Grupul Rompetrol a dat in judecata statul roman cerand daune de jumatate de miliard de lei vechi pentru 
fiecare zi intarziere pana la punerea in posesie.

60 
Rompetrol a comunicat EVZ ca „din motive total straine Grupului Rompetrol, nici pana in prezent nu a 
fost semnat contractul de vanzare­cumparare a actiunilor, ca urmare a nepublicarii, in Monitorul Oficial, a 
hotararii adoptate in octombrie 2005”. 
Compania lui Dinu Patriciu considera ca publicarea hotararii in Monitorul Oficial ar pune capat 
procesului in care Rompetrol cere daune de 500 de milioane de lei vechi pe zi. 

Cine este consultantul? 

B&C Consulting a fost infiintata in iunie 1997 de Bogdan Nicolae Buzaianu si de Corneliu Silviu 
Zugravu Zamfirescu. Acesta din urma avea sa­si schimbe numele in 1999 in Corneliu Visoianu. Firma are 
sediul pe strada Edgar Quinet, la numarul 7, acolo unde se afla sediul Marii Loje a Romaniei, condusa de 
acelasi cuplu de afaceri Buzaianu&Visoianu. La aceeasi adresa a figurat vechiul sediu al Energy Holding. 
Partile sociale ale firmei erau impartite echitabil, 50a fiind detinute de Buzaianu, 50a de Visoianu. Anul 
campaniei electorale nu a fost deloc profitabil pentru B&C Consulting. Firma a avut 20 de angajati si un profit 
de circa 40.000 lei vechi. Buzaianu s­a retras din companie in aprilie 2002, potrivit Registrului Comertului, 
Visoianu ramanand asociat unic. Firma este si acum in functiune. 

21. ION BASGAN, UNUL DINTRE LIDERII MASONERIEI, 
ACUZAT CA A FOST INFORMATOR AL SECURITĂŢII 

Ion Basgan este fiul inventatorului cu acelaşi nume. Face parte din Marea Lojă Naţională din România, 
condusă de Eugen Ovidiu Chirovici, fiind membru în Marele Consiliu. A fost unul dintre contracandidaţii lui 
Chirovici pentru funcţia de Mare Maestru, beneficiind de cea mai mare susţinere financiară. In legislatura 1992­ 
1996 a fost deputat din partea PNL Câmpeanu, iar după fuziunea dintre acest partid şi PNL a devenit membru în 
Biroul Executiv Central. Basgan afirmă ca a fost verificat de CNSAS la alegerile din 2000 şi a fost găsit curat. 
Intrebând însă la CNSAS, am aflat cu surprindere că lucrurile nu stau deloc aşa, iar Basgan nu a fost verificat 
din simplul motiv că PNL­ Câmpeanu nu a trimis în timp util listele de candidaţi. Prosper om de afaceri, Ion 
Basgan este acţionar majoritar la firma Double T Turism Transport din Bucureşti, la care deţine 45% din 
acţiuni. 
Pentru că avea certitudinea asupra identităţii informatorului, Calotă a cerut CNSAS deconspirarea 
acestuia. Prima oară, pe 12 iunie 2001. Aşteptarea a durat peste un an, iar în răspunsul primit de la CNSAS se 
precizează că nu s­a putut ajunge la nici o concluzie din cauza faptului că datele sunt incomplete,” iar arhiva nu 
este în posesia noastra”. Asta înseamnă, de fapt, că SRI nu trimisese eventualul dosar de reţea al informatorului 
“Teodorescu Ion”. Mai trece un an. Ajuns la exasperare, în decembrie 2003, Calotă face o nouă cerere prin care 
solicită CNSAS să verifice dacă Basgan a făcut sau nu poliţie politică. 
Colegiul l­a audiat pe Basgan în data de 12 februarie 2004. Nu s­a ajuns la vreo concluzie. Nici nu ar fi 
avut cum, pentru că SRI nu a trimis CNSAS nici un fel de documente suplimentare. Adică în continuare nu a 
furnizat dosarul de reţea al infomatorului cu nume de cod “Teodorescu Ion”. Care, aşa cum arată documentele 
din dosarul Calotă, trebuie să existe pe undeva, prin sertarele şi arhivele SRI. Dar ce motiv ar avea SRI să faca 
lumină în acest caz? Basgan nu­i fitecine, este unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri, este în conducerea 
PNL. Se află în fruntea Masoneriei române, care mai nou a devenit atât de dragă puterii politice, Marea Lojă 
Naţională fiind declarată obiectiv de interes public. Deci şi Basgan. Iar răspunsul aşteptat de Calotă intra, 
probabil, la categoriile secrete de stat şi interes naţional. Există altă explicaţie? Dacă da, ing. Calotă arde de 
nerăbdare s­o audă.

61 
În 2001, Sebastian Calotă a fost chemat la CNSAS să­şi vadă dosarul întocmit de fosta Securitate. Când 
a deschis dosarul de obiectiv “Calatorul”, s­a albit la faţă. “Tânăra care stătea cu mine în sala de lectură a crezut 
că mi s­a făcut rău. Nu puteam sa spun decit “apă, apă”. Mă uitam şi nu­mi venea să cred. Basgan ăsta a turnat 
toate minciunile de pe lume despre mine”. Calotă nu are nici cea mai mică îndoială că ing. Basgan Ion, luat în 
studiu pentru recrutare în iulie 1974, este unul şi acelaşi cu informatorul “Teodorescu Ion”. Mai ales că unele 
din lucrurile relatate în rapoartele ofiţerului de securitate nu le putea cunoaşte decât Basgan, pe care l­a apucat 
cam în acea perioadă o dragoste subită faţă de Calotă. “Mă trezeam cu el la mine în birou, uneori asteptându­mă 
acolo toată ziua. Când am primit invitaţia din partea firmei Almex de a merge în Suedia, pentru a vedea nişte 
aparate de taxare, el a fost singurul care a văzut­o, fiind la mine în birou. Nimeni altcineva nu a ştiut de ea 
pentru că eu, cunoscând încurcăturile pe care le aveam cu Securitatea, am rupt imediat invitaţia”. Sebastian 
Calotă afirma că delaţiunile lui Basgan i­au ruinat viaţa. Luat la ochi de Securitate, în 1984 i se inscenează un 
dosar penal. 
“Intr­o dimineaţă au venit la mine nişte ofiţeri de la Miliţia Economică şi m­au ridicat. Timp de trei zile, 
în anchetă nu eram întrebat decât ce am vorbit cu Dragotescu în Germania, de unde îl cunosc şi dacă voiam şi 
eu să fug din ţară. După care, vâzând ca nu am ce să spun, mi­au facut dosar penal pentru “luare de mită pe baza 
de martori denunţători”. Adică au fost aduşi cinci martori, toţi şefi de compartiment din Autobaza de Călători, 
care au fost puşi să scrie că mi­au dat mită produse alimentare, carne, ouă, vin. Nu a existat nicio altă probă în 
afara acestor declaraţii. Nu au fost confruntări şi nici vreun flagrant”. Calotă a fost condamnat la şase ani de 
închisoare, din care a facut trei.” “Între timp, soţia m­a părăsit, securiştii spunându­i despre mine tot felul 
minciuni, ca sunt încurcat cu altele, că am un copil din flori. Viaţa mi­a fost distrusă”. 
După ce şi­a văzut dosarul de urmărire, Calotă nu a avut decât un singur gând: să afle de la Basgan de ce 
l­a turnat. “Nu voiam decât să­l intreb, băi nenorocitule, de ce mi­ai stricat viaţa”?. A avut două întâlniri cu 
Basgan, în care acesta nu numai ca nu a recunoscut nimic, dar l­a acuzat ca “umblă cu făcături”. 
Sebastian Calotă şi Ion Basgan, ambii ingineri la Întreprinderea de Transport Auto, au fost ani de zile 
colegi de serviciu. Când şi­a cerut dosarul de la CNSAS, Sebastian Calotă a descoperit cu oroare ca fostul coleg 
îl turnase la Securitate. Deşi a cerut CNSAS să­i precizeze dacă Ion Basgan a fost informator al Securităţii dacă 
a facut sau nu poliţie politică, Sebastian Calotă încă mai aşteaptă un răspuns. Acum Ion Basgan este unul dintre 
şefii Masoneriei Române, mare om de afaceri şi liberal de frunte. Să fie acesta motivul pentru care nu se face 
lumină in acest caz? 
Totul a pornit de la nişte fotografii făcute în Germania, în care inginerul Sebastian Calotă a fost surprins 
ţinându­se cu mâinile de cap. Scena se petrecea în 1973 pe aeroportul din Koln, iar fotografia a fost făcută de 
“transfugul Dragotescu”. Iar când te ţii cu mâinile de cap inainte de a te sui în avionul care trebuie să te ducă în 
ţară, evident, nu poti exclama decât “ah, iar trebuie să mă întorc în raiul comunist”. Aşa a fost informată 
Securitatea, pentru că pozele, împreună cu o turnătorie, aici au ajuns. Pe masa unui ofiţer care a dat dispoziţie să 
se deschidă un dosar de urmărire informativă. Care, cum altfel, a fost botezat “Călătorul”. 
Securitatea a trecut la treabă şi în jurul lui Sebastian Calotă a început cu migală să se ţeasă reţeaua 
informativă. S­a trecut la racolarea ing. Basgan Ion, expert tehnic în cadrul Întreprinderii de Transport Auto 
Bucureşti. Iată ce se spune în Raportul din 3.08.1974, întocmit de mr. Pop Octavian: “La data de 25 iulie 1974, 
am contactat pe ing. Basgan Ion, luat în studiu în vederea recrutării ca informator. Aducând vorba despre ing. 
Calota Sebastian, director tehnic la ITA Bucureşti, acesta mi­a spus că a aflat de la ing. Costache, şeful 
Autobazei nr. 3 Călători, faptul că în luna iulie 1973, când ambii erau plecaţi în RFG, ing. Calotă Sebastian a 
părăsit hotelul unde erau cazaţi şi a plecat singur în oras. Ing. Costache bănuieşte că ing. Calotă ar fi mers în 
vizită la transfugul Dragotescu, de profesie medic...”. Informaţii interesante, dar insuficiente. Aşa că are loc o 
altă întâlnire, menţionată într­un “Raport privind discuţiile purtate cu ing. B.I. la întâlnirea din data de 
8.08.1974”, care a avut loc “la domiciliul candidatului”. Deşi Securitatea era interesată de tot ce mişca în 
respectiva întreprindere şi cerea date şi despre alţii, candidatul este tras de limbă în principal despre Calotă, 
căruia între timp i se retrasese dreptul a mai pleca în străinatate şi se punea chiar problema de a fi înlăturat din 
funcţie.

62 
Cerându­i­se amănunte în legătură cu modul de viaţă al ing. Calotă Ion, la relaţiile dintre acesta şi soţie, 
candidatul a spus ca nu a fost decit o singură dată la ing. Calotă în casă, anul trecut, dar are impresia că acestuia 
îi e oarecum teamă de soţie, după care urmează o serie de amănunte despre cei doi, pe care din decenţă le 
trecem sub tăcere. Următoarea întâlnire cu candidatul este fixată pe 15 august. Ea are loc la data stabilită, dar 
acum candidatul are numele conspirativ “Teodorescu Ion”, discuţia axându­se pe chestiuni legate de serviciu. 
Aşa cum reiese din următorul raport, din 31 august, “informatorul Teodorescu Ion” a primit instrucţiuni despre 
ce trebuie să discute cu Calotă, mai exact dacă s­a întâlnit cu Dragotescu, care între timp venise în vizită în ţară. 
Ing. Calota i­a spus că este necăjit că i s­a făcut din nou reclamaţie că s­a întâlnit cu Dragotescu. Întrebându­l 
cum s­au petrecut lucrurile, sus­numitul i­a spus informatorului că dr. Dragotescu a fost de două ori cu maşina 
la reparat la SIRA... 
Într­un ultim raport datat ianuarie 1975, informatorul este întrebat dacă a rezolvat sarcinile date anterior 
în legătura cu Calota. Le­a rezolvat şi nu prea, pentru că inginerul fusese ocupat cu reorganizarea întreprinderii 
şi cu o cercetare începută de procuratură. Cel puţin aşa susţine “Teodorescu Ion“:“Calotă Sebastian a fost invitat 
la Procuratura Generală şi cercetat sub învinuirea de a fi intenţionat să ramână şi el în străinătate ori pentru 
omisiune de denunt“. Ceva mai precaută în cazul lui Calotă, care era membru de partid şi deţinea o funcţie de 
conducere la ITA, Securitatea verifica spusele lui “Teodorescu Ion“ şi constata că era o dezinformare crasă. 
Basgan susţine că asupra lui au existat trei tentative de racolare, în 1961, 1970 şi 1986, toate refuzate. 
“Cea din 1986 a fost mai groasă, au simulat o anchetă penală de trafic de înfluenţă şi m­au dus la Poliţia 
Capitalei, la etajul doi, unde m­au ţinut de dimineaţa până seara legat de calorifer, mi­au spus să vorbesc acasă, 
să­mi aduca hainele, că mă arestează. Imi cereau să devin informatorul lor, acesta era singurul lor mobil. Am 
refuzat categoric“. Basgan insistă asupra celei de­a treia tentative de racolare pentru a demonstra că cea din 
1974 nu există. Mai exact, spune Basgan, dacă ar fi fost deja racolat ca informator în 1974, cum par să ateste 
documentele din dosarul lui Calotă, ce rost ar mai fi avut racolarea din 1986? Logic nu ar mai fi avut, deşi 
practica Securităţii sfida de multe ori logica. Cu condiţia ca racolarea din 1986 chiar să fi avut loc. Cum nu 
ştim, iar de verificat numai SRI poate şti unde, nu rămâne decât cuvântul lui Basgan. Citind documentele, 
Basgan spune că habar n­are despre cele relatate acolo. “Bazaconii, maiorul Pop nu a fost niciodată la mine 
acasă, totul e ireal, nu stiu nimic despre deplasarea lui Costăchescu în RFG, nu­mi spunea el mie treburile astea, 
că ala a facut, a dres“. Pe de o parte, nu ştie nimic, iar pe de alta, Basgan neagă însăşi autenticitatea 
documentelor din dosarul lui Calotă, deşi acestea provin din arhiva CNSAS. “Nişte făcături, ce, parcă eu nu pot 
sa fac niste chestii din astea, să arunc în gura cuiva tot felul de... doar ştitţi că asta era metoda“. In plus, 
“făcăturile“ nu au nicio legătură cu persoana lui. Deci rapoartele ofiţerilor sunt mincinoase cap­coadă. Indoielile 
sau chiar întrebările sunt interzise, iar când ele totuşi apar, Basgan devine nervos. 

22. IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN, PROTECTORUL DIN 
UMBRĂ AL MASONERIEI REVOLUŢIONARE 

Prof. univ. dr. Josif Constantin Dragan s­a născut în localitatea Lugoj. După absolvirea 
Universităţii de Drept din Bucureşti, în anul 1938 obţine o bursă de studii din partea statului italian, 
continuându­şi pregătirea postuniversitară la Roma, devenind unul din discipolii preferaţi ai eminentului 
profesor Giorgio Del Vecchio, ale cărei celebre “Lecţii de Filozofie Juridică” vor fi traduse şi în limba 
româna de Prof. univ. dr. Josif Constantin Dragan. 
Tot în această perioadă: 1941 – intră în afaceri, orientându­se spre "lumea petrolului" creează un 
puternic spaţiu comercial sub emblema ButanGas, ce devine una dintre cele mai prestigioase 
intreprinderi în domeniu. Concomitent Prof. univ. dr. Josif Constantin Drăgan desfaşoară o 
semnificativă activitate culturală.Se număra printre primii promotori ai Uniunii Europene, editând de la

63 
începutul anilor 1950 şi până în prezent "Buletinul European", publicaţie prin intermediul căreia se 
pronunţa constant pentru construirea unei Federaţii Europene, în care fiecare stat să­şi prezinte 
identitatea, dar care să reprezinte, în acelaşi timp, o piaţă de desfacere caracteristică unui consum de 
masă. 
De peste patru decenii Prof. univ. dr. Josif Constantin Drăgan conduce activitatea Fundaţiei 
Europene care îi poartă numele, având sedii în România, Italia, Spania, Franţa, Grecia. 
După 1990, Prof. univ. dr. Josif Constantin Dragan s­a implicat activ în economia româneasca şi 
in domeniu publicistic, punând bazele ButanGas România, infiinţând tipografia FED Print, fondând 
editura “Europa Nova”, Radioteleviziunea “Europa Nova” şi gazeta “Naţiunea”, săptămânalul 
“Redeşteptarea” din Lugoj şi cotidianul “Renaşterea Bănăţeană” din Timişoara. 
În prezent, pe meridianele lumii, societăţile create de Prof. univ. dr. Josif Constantin Drăgan 
asigură peste 40.000 de persoane. Sumele pe care le alocă anual pentru sponsorizări, acte de caritate, 
monumente şi contribuţii culturale se cifrează la sume impresionante. 
European convins, Prof. Drăgan a contribuit semnificativ, în acest sector, la dezvoltarea şi la 
realizarea idealului de Europă Unită nu doar economic ci mai ales cultural, luptând în cele mai 
importante Tribunale pentru afirmarea şi recunoaşterea “Europei adevărate”, care se întinde de la 
Oceanul Atlantic până la al 30° meridian, unde începe Eurasia. Este un precursor al extinderii Uniunii 
Europene, angajându­se, încă de la începutul aventurii comunitare în anii 50, pentru recompunerea 
Europei, în unitatea sa, între partea occidentală şi cea orientală. 
Covins că unitatea culturală a vechiului continent trebuie să se realizeze chiar şi prin unitatea 
bisericilor, Prof. I.C. Drăgan a acţionat în direcţia răspândirii caracterului ecumenic organizând 
conferinţe şi tratând cu cele mai înalte personalităţi ale Bisericii Catolice şi Ortodoxe. Printre prieteniile 
sale din acest domeniu, le amintim pe acelea cu Cardinalul Casaroli, Secretarul de Stat Vatican, Eugène 
Tisserant, Decanul Colegiului de Cardinali, cu Patriarhul Ecumenic Athenagoras, cu Mitropolitul 
Meliton din Calcedonia şi astăzi cu Patriarhul Bartolomeu. Un rol asemănător a avut nu doar pentru 
dialogul dintre religiile creştine, ci şi între marile religii monoteiste. 

În 1967 în Italia şi în 1968 în Spania, în fermecătoarea Palma di Mallorca, Prof. Constantin 
Drăgan a dat viaţă Fundaţiei Europene Drăgan, dezvoltându­se prin crearea de filiale în diverse capitale 
şi oraşe europene. Sarcina Fundaţiei Europene Drăgan este aceea de a favoriza răspândirea culturii, în 
diverse forme şi manifestaţii, ca un factor important pentru unificarea Europei. 
Printre numeroasele recunoaşteri la nivel internaţional primite de Prof. I. Constantin Drăgan 
amintim titlurile de ”Cavaler di Gran Croce” în meritul Republicii Italiene (cea mai mare distincţie 
italiană), Cavaler al Ordinului ”Regelui Constantin din Grecia”, ”Gran Croce” al Ordinului Cavaleresc 
din S. Giorgio di Borgogna, Cavaler al Ordinului Costantiniano, Mare Arhonte Prelat al Bisericii 
Ecumenice Ortodoxe din Constantinopol în afară de Eutynos de aur de Relaţii Publice din Atena, 
Diploma de merit de 1ª clasă cu Medalia de Aur a Ministerului Învăţământului Italian, Medalia de Aur 
de Merit European (Luxemburg) şi Premiul European ”Lorenzo il Magnifico” (AIM Florenţa). 
Iosif Constantin Drăgan este cel mai bogat român, iar averea sa colosală a fost facută în afara 
României. La cei 90 de ani ai sai, Dragan are o avere estimata de revista "Capital" la aproximativ 800 de 
milioane de dolari. De altfel, Iosif Constantin Drăgan figurează şi în prestigiosul top Forbes. Se pare 
însă că averea lui ar depăşi această sumă. Miliardarul nu a beneficiat de acea mediatizare excesivă pe 
care au avut­o colegii săi de clasament. Pentru multă lume, Iosif Constantin Drăgan a fost până la 
momentul publicării topului un istoric, cu numeroase opere de succes, iar pentru altii, un ilustru 
necunoscut. 
Sunt puţine lucruri care se cunosc despre el. Există însă altele care sunt inaccesibile multora. 
Lucruri legate de viaţa sa, de afacerile sale, care sunt cunoscute de un grup restrâns de persoane şi care 
vor să ţină aceste aspecte cât mai ascunse, atât opiniei publice cât şi presei.

64 
Una din marile societăţi ale lui Drăgan este Butan Gas şi, se pare că scopul celor care­l dirijează 
şi influenţează pe miliardar este să pună "gheara" pe această afacere. Dar nu numai. De asemenea, 
potrivit anumitor surse, nu este exclus ca oamenii care controlează existenţa lui Drăgan să fi impus 
anumite persoane şi în staff­ul conducerii trustului Butan Gas şi să încerce să acapareze sută la sută 
afacerea. 
Istoria recentă a lui Iosif Constantin Drăgan este legată de Daniela Veronica, fata generalului 
Guşe, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei. În urma cu câţiva ani, în anturajul miliardarului, care 
se apropia atunci de 90 de ani, cineva a introdus­o pe fiica generalului Guse. La scurt timp, Drăgan s­a 
căsătorit cu fiica fostului şef al Marelui Stat Major cu care a avut doi copii gemeni. Mariajul cu fiica 
generalului Guse a coincis în mod straniu cu momentul în care majoritatea prietenilor şi colegilor săi se 
stingeau din viaţă. 
Grav este însă faptul că dispariţia vechilor prieteni şi colegi a însemnat şi apariţia în jurul lui 
Drăgan a unor noi personaje. Care au fost plasate in preajma celui mai bogat roman chiar de catre sotia 
sa. Fiica fostului şef al Marelui Stat Major al Armatei a fost cea care a făcut posibilă înlocuirea 
oamenilor vechi, care au stat mereu lângă Drăgan, cu unii noi despre care nimeni nu ştie aproape nimic. 
Se ştie însă că noul şef de cabinet al lui Iosif Constantin Drăgan este nimeni altul decât fostul şef de 
cabinet al generalului Guşe. 
Schimbările, ordonate din câte se pare de anumite grupuri de interese de la Bucureşti, nu au vizat 
numai personalul care se afla în jurul istoricului. Acelaşi lucru s­a întâmplat şi la fundaţia Europeană 
Drăgan de la Milano. Vechiul personal a fost destituit şi înlocuit cu oameni necunoscuţi care nu au nici o 
legătură cu studiile de istorie promovate de respectiva fundaţie. 
Cine a propulsat­o pe fiica generalului Guse în anturajul lui nu se cunoaşte, însă se 
bănuieşte.Cert este că femeia nu reprezintă decât vârful de lance al unei "echipe" care ştie foarte bine ce 
vrea. De peste doi ani, aceasta "echipa" îl ţine pe Drăgan într­o izolare totală. 
În timpul guvernării comuniste, Iosif Constantin Drăgan a avut acces nelimitat la cabinetele de 
lucru 1 şi 2 ale soţilor Ceauşescu, unde prezenta cuplului dictatorial diverse strategii de marketing cu 
aplicabilitate în domeniul militar. 
România socialistă avea nevoie urgentă de o piaţă sigură de desfacere a produselor sale militare, 
iar acest lucru nu putea fi realizat decât prin iniţierea unor contacte înalte în cercurile occidentale. 
Pentru Italia, de aceste contacte s­a ocupat I.C.Drăgan, care în scurt timp de la solicitarea 
serviciilor secrete româneşti, a dezvoltat un adevărat sistem relaţional cu ajutorul masoneriei italiene, 
mai precis al renumitei loji P.2 (Propaganda Duo) condusă de controversatul Liccio Gelli, omul ruşilor. 
Prin „fraţii” săi masoni, Liccio Gelli va intermedia vânzarea armamentului produs în România 
către ţări din Africa şi Orientul Mijlociu. 
După 1990, aceste operaţiuni acoperite au fost preluate de către Societatea Pinto şi dezvoltate în 
România prin intermediul masoneriei române, cu sprijiul lui I.C. Drăgan, Ion Iliescu, Costel Iancu, 
Adrian Năstase, Ioan Talpeş, Mihai Pelin, Victor Babiuc, Dan Voiculescu şi Constantin Rotaru. 

23. ELITELE DE PRADĂ ALE M.L.N.R. 

Orice instituţie respectabilă, publică sau privată, care funcţionează într­o societate civilizată, 
trebuie să se evalueze periodic şi să clarifice tuturor celor care sunt martori ai acţiunilor ei, câteva lucruri: 
care îi este rolul, care îi sunt scopurile, pârghiile pe care le foloseşte, utilitatea demersurilor ei şi cât este 
de adaptată cu realitatea timpului parcurs. 
Pentru atingerea acestui deziderat, un rol extrem de important va trebui asumat de elitele 
româneşti. De a transfera, prin intermediul unei clase mijlocii aflată în vizibilă creştere, restului poporului, 
parte din forţa şi prestigiul ei. Al elitei. Al elitelor. Avem nevoie imperioasă de modele.

65 
Care, cine, cum ? Nu putem să ne lăsăm păsăliţi la infinit de notorietatea unor vedete masonice, 
cum ar fi Eugen Ovidiu Chirovici şi compania. Generaţia masonică de care avem nevoie, nu este ceea ce 
are în acest moment România. 
În acest balon de săpun purtând marca M.L.N.R. şi­au găsit sensul existenţei tot felul de 
„specialişti”, „analişti”, sociologi, făcători de sondaje, jurnalişti imberbi, directori de programe ale unor 
ONG­uri cu nume bombastico­academice, plini de aere şi de discursuri savante, care nu au un alt rost, 
decât acela de a „părea” că spun ceva important. Încercând să semene cu mai „vârstnicele” lor modele, dar 
fără a beneficia de talentul acestora, tânăra societate masonică din România se chinuie să vorbească 
alambicat, să dea citate care nu­i fac neapărat suspecţi de cultură, într­un cuvânt „să pară” serioşi. Să fie 
luaţi în serios de „patronii” lor intelectuali de vecini, de colegi, de prieteni şi eventual chiar şi de „gagici”. 
Spre deosebire de veteranii civismului masonic românesc, care au condamnat public, din exil, 
comunismul, idolul lor actual, masonul Eugen Ovidiu Chirovici se codeşte să facă acest gest de mare 
încărcătură simbolică, poziţionându­se, imparţial ca tot masonul român, de partea stângă a eşicherului 
politic. 
Nu se poate ca să strâmbăm din nas la teme şi subiecte grave şi să acordăm în schimb un credit 
exagerat la tot felul de nimicuri care ne copleşesc imaginarul realităţii cotidiene. 
Statul „lăturiş” şi boicotarea istoriei, strecuratul pe sub istorie, descurcăreala, neîncrederea 
endemică în lege şi autorităţi, inteligenţa pusă să pistoneze în folosul şmecheriei lucrative au creat un fel 
de a fi şi un mod de a funcţiona, greu de schimbat peste noapte. Iar masoneria română, tributară trecutului 
comunist, a contribuit din plin la eradicarea elitismului real, occidental, care începea să prindă rădăcini, 
firave, după anii 90, pe plaiurile mioritice. Şi uite aşa, elitismul comunist a dat naştere unei întregi 
generaţii  de elite masonice, de tip revoluţionar, care se recunoşteau reciproc prin acordarea de diplome 
care de care mai „fiţoase” şi pline de încărcătură masonică, simbolică evident. 
Ca şi înaintaşii lor comunişti care­şi licenţiau la ordin activiştii de partid, masonii români din 
tânăra generaţie şi­au trimis ucenicii la şcolile şi facultăţile de ei înfiinţate, pentru a le completa acestora 
studiile şi lor conturile bancare. După care urma un masterat şi apoi un doctorat şi gata elita ! Deşi în viaţa 
lor nu au citit mai mult de trei cărţi serioase, au reuşit totuşi să se „împăuneze” cu titluri şi onoruri 
„simandicoase”. Şi­au dat medalii între ei, pe care ulterior unii le vindeau la consignaţie pentru a­şi achita 
cotizaţia în lojă sau şpriţul la agapele fraterne. 
Distrugerea elitelor intelectuale de către nazism şi comunism a dus la dezastre inimaginabile. 
Elitele sunt absolut necesare într­o societate democratică şi depinde de noi toţi cum vom şti să le 
utilizăm şi să le valorificăm. Dispreţul masoneriei bolşevice faţă de adevăratele elite este un drum 
periculos şi plin de capcane. Cu riscuri mari şi note de plată adunate în timp, extrem de ridicate. 
Indiferenţa masoneriei, mai puţin vizibilă, în mersul unei societăţi, este la fel de periculoasă ca şi 
„revolta maselor”. Discrepanţa dintre elita românească şi „masele de masoni ai muncii” este încă suficient 
de mare ca un dialog fertil şi o diseminare biunivocă a „interesului naţional” să fie corect percepute. 
Exemplu în acest sens o dau „masele de fraţi” care s­au înregimentat şi şcolit în masoneria lui 
Chirovici, trudind din greu să încalce legea ţării, pentru a le spori averile şi mării puterea călcând peste 
cadavre pentru atingerea interesului personal care niciodată nu a coincis cu cel naţional . 
Particularitatea este că lojile masonice româneşti, de tip clan, sunt alcătuite din oligarhi, adică din 
potenţaţi apţi a proteja şi astfel a controla şi utiliza o clientelă de proletari ai tranziţiei. 
Dimensiunile clientelei dau dimensiunile puterii oligarhului. 
Oligarhii masoni au în comun doar prezentul coagulat în jurul luptei pentru obţinerea, împărţirea şi 
păstrarea puterii. Trecutul (de uitat) şi viitorul (incert) sunt diferite. Unii s­au îmbogăţit mediind vânzarea 
de bunuri voluptorii pe o piaţă brusc deregularizată şi invadată de producători străini. Alţii, din speculaţii 
imobiliare. Alţii din privatizări frauduloase operate în domenii rentabile. Alţii din operaţiuni bancare 
dubioase. Alţii din afaceri cu armament realizate pe „spatele” statului român.Alţii din afaceri cu petrol şi 
mass­media. Alţii şi­au alimentat pur şi simplu conturile din banii publici, eliberând la schimb facturi 
fiscale pentru nişte prestări servicii neefectuate. Alţii şi­au însuşit cei 4 miliarde de dolari aflaţi în

66 
conturile externe bancare deschise pe numele dictatorului Ceauşescu sau a firmelor de comerţ exterior 
patronate de partidul comunist. 
Ce „mama măsii” că doar era avuţia ţării şi era păcat să se piardă prin „străinătăţuri”o asemenea 
pleaşcă de bani. Dar de ce nu au revenit aceşti bani poporului şi s­au oprit în buzunarele oligarhilor 
comunişti, în frunte cu Ion Iliescu??!! 
Simplu ca bună ziua, poporul român este mult prea ignorant pentru a merita să aibă parte de 
bunăstare. Poporul român este bun de folosit doar ca masă de manevră la alegeri şi ca forţă de muncă 
ieftină pe plantaţiile oligarhilor comunişti. Aţi vrut elită? 
Luaţi masonerie pe pâine prăjită ! Eliberarea lojelor din prizonieratul acestor „elite de pradă” este 
cheia normalizării sistemului masonic românesc. 
Şi cum masonilor români le place să se laude, în presă sau în emisiuni televizate, cu trecutul istoric 
al înaintaşilor lor din perioada paşoptistă sau cea interbelică, pe buzele lor „umblând” nume precum 
Nicolae Bălcescu, Ion Brătianu, Alexandru Ioan Cuza sau Mihail Sadoveanu, ne întrebăm cu sfială cine or 
fi urmaşii acestora, în plan masonic evident. 
Şi în felul acesta am ajuns la întocmirea unei liste cu numele reprezentative ale M.L.N.R. care au 
făcut „istorie” în această scurtă perioadă de timp şi care se consideră, spun ei, urmaşi de drept ai 
masoneriei interbelice care au pus umărul la construcţia României Mari. Citiţi şi vă minunaţi popor român, 
de câtă onoare aveţi parte, de câtă speranţă vă puteţi umple fiinţa şi de cât de liniştiţi veţi fi atunci când 
sunteţi reprezentaţi în plan naţional şi internaţional de către aceste „elite de pradă” din curtea M.L.N.R. 

1.Eugen Ovidiu Chirovici, primul Mare Maestru din istoria masoneriei universale care a reuşit 
performanţa de a subordona în totalitate masoneria română oligarhilor politici obedienţi 
Kremlinului; 
2.  Constantin(Costel) Iancu, mason evazionist, delapidator şi traficant de armament; 
3.  Şerban Mihăilescu zis şi „Niki Şpagă”, mason penalist, specializat în operaţiuni de corupţie 
şi trafic de influenţă; 
4.  Dinu Patriciu, mason penalist, ce a primit accesul la câmpurile petroliere ale Libiei cu 
sprijinul direct al serviciilor secrete ruse; 
5.  Bebe Ivanovici zis şi Baronul de Ilfov , fost sculer­matriţer, devenit între timp membru 
marcant al P.S.D. şi mason penalist; 
6.  Florentin Scaleţchi, bişniţar de legitimaţii comisar O.A.D.O. specializat în acte de corupţie şi 
trafic de influenţă, mason penalist; 
7.  Victor Babiuc, mason traficant de armament; 
8.  Doru Ioan Tărăcilă, mason contrabandist implicat în operaţiunea „Jimbolia”; 
9.  Gheorghe Florea zis şi Fulgerică, mason penalist specializat în operaţiuni de contrabandă cu 
băuturi alcoolice, evaziune fiscală şi trafic de influenţă; 
10. Dan Voiculescu alias agentul Felix, delapidator specializat de securitatea română în 
operaţiuni de ascundere a fondurilor financiare guvernamentale în străinătate şi şef politic al 
masonilor bolşevici din România; 
11. Genică Boierică zis şi baronul alcoolului din Craiova, mason penalist specializat în 
operaţiuni de evaziune fiscală şi trafic de influenţă; 
12. Ioan Potoroc,  finul lui Bebe­certificat, mason penalist specializat în trafic de cocaină; 
13. Cristian Popescu zis şi Piedone, masonul justiţiar spaima pieţarilor sectorului 6; 
14. Nicolae Mischie zis şi baronul de Gorj, mason penalist; 
15. Ovidiu Tender, mason penalist specializat în operaţiuni de evaziune fiscală, trafic de influenţă 
şi contrabandă cu produse petroliere; 
16. Triţă Făniţă, mason penalist, specializat în operaţiuni de contrabandă cu produse agricole şi 
trafic de influenţă;

67 
17. Sorin Simion, doctor mason penalist, însărcinat în timpul guvernării P.S.D. cu colectarea 
„şpăgilor”de la medici şi acuzat în prezent de plagiat a lucrării sale de doctorat; 
18. Copcă Narcis,un doctor mason pupincurist, alcoolic, afemeiat şi şpăgar, corupt până­n măduva 
oaselor, s­a folosit de poziţia pe care a deţinut­o în Asociaţia Naţională de Sănătate şi respectiv 
Asociaţia Spitalelor din România, pentru a obţine prin trafic de influenţă, fraţilor din M.L.N.R. şi 
P.S.D. care deţineau firme de prestări servicii, contracte frauduloase cu spitalele din Bucuresti. 
19. Alexandru Bittner, oficial om de afaceri şi finanţator al familiei Năstase, iar neoficial agent 
israelian cu penetrare la toate nivelurile statului român. 
20. Sorin Beraru, inculpat în mai multe dosare penale, este cel mai celebru infractor mason din 
România, prin fraudă acaparând şi devalizând multe întreprinderi româneşti, pe care le­a stors de 
fonduri uriaşe ce au părăsit România, ca şi el. 
21. Ristea Priboi, în prezent mason venerabil penalist, iar în trecut ofiţer securist la „externe” 
(D.I.E.) însărcinat de către regimul comunist cu organizarea unor atacuri la adresa diasporei 
române (vezi înjunghierea directorului de la „Europa Liberă” sau bătăile de stradă administrate 
Monicăi Lovinescu). 
22. Horia Constantin Bejan, fost director de relaţii internaţionale în Ministerul Industriilor. 
Partener tradiţional al lui Boris Golovin şi, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzăianu, mogulul 
energiei. Cât timp a fost în funcţie a făcut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul 
angajat al lui Roman Abramovici. 
23. Vasile Stângă, colonel SRI în rezervă, fost asistent al lui Virgil Măgureanu şi, ulterior, şeful 
Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI. Fiind ofiţer activ, i­a 
ajutat în afaceri cu energie pe Boris Golovin şi Horia Bejan. După ce a trecut în rezervă, s­a 
asociat cu ei. 
24. Vladimir Soare, a fost, pe rând, viceguvernator BNR, preşedinte al Bancorex şi preşedinte al 
grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vântu. A făcut studiul de fezabilitate pentru o afacere 
de anvergură iniţiată la UCM Reşiţa, de Boris Golovin şi Nicolae Bogdan Buzăianu. În acest 
„business” are interese şi Oleg Deripaska. 
25. Nicolaie Bogdan Buzăianu, bun prieten al fostului ofiţer GRU Boris Golovin, cu care are 
legături personale şi interese comune de afaceri.Buzăianu îi e dator lui Golovin, care i­a rezolvat 
o problemă dificilă în cursul contractului pentru Porţile de Fier. Mai mult, interesele de afaceri 
ale celor doi se întâlnesc la Reşiţa, în umbra lui Deripaska. 
26. Corneliu Păltânea, fost şef al unităţii prahovene a SRI. A fost arestat în dosarul furtului de 
combustibil de la rafinăria ploieşteană Astra Română. Este asociat cu grupul de la Centrul de 
Afaceri Româno­Rus (CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei 
Roşii) monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea Nova Bank. Păltânea a lucrat şi 
pentru fraţii Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia. 
27. Iuri Ustinov, fost ofiţer GRU, a fost primul preşedinte al CARR, implicat în inginerii 
financiare (cazul „Nova Bank”), spălare de bani şi cartelizarea licitaţiilor de furnizare a 
cărbunelui. Ustinov se laudă în mediul de afaceri că a fost consilierul lui Evgheni Primakov ­ 
fost şef al KGB şi actualul preşedinte al Camerei de Comerţ a Rusiei. 
28. Anatoli Patron, fost ofiţer GRU şi partener cu Boris Golovin. Preşedinte al Nova Bank şi 
considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR, 
controlat prin suveici off­shore şi „firme­mamă”, înfiinţate în Zug (Elveţia), la aceeaşi adresa cu 
multe dintre companiile lui Marc Rich. 
29. Constantin Samson, l­a urmat pe Iuri Ustinov la şefia CARR. A fost naşul de cununie al 
cuplului Ioana Băsescu­Ioan Marin (Bodo) şi partener de afaceri cu soţia lui Nicolae Văcăroiu, 
preşedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt 
tergiversate. A devalizat întreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile căreia înălţa un 
complex turistic de lux. În afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit în America.

68 
30. Mircea Popa, în vremea lui Ceauşescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este agent 
KGB. Acum, Popa conduce Agenţia de Presă Rusia La Zi, controlată de un off­shore din Insulele 
Virgine Britanice, reprezentat la noi de un  cetăţean moldovean conectat la afacerile lui Sorin 
Ovidiu Vântu. 
31.  Bogdan Buzoianu, proprietar al Energy Holding, mason la Marea Lojă a României, finul lui 
Dan Ioan Popescu şi partenerul de afaceri al Marelui Maestru mason Corneliu Vişoianu, a fost 
strategul campaniei electorale din 2000 a PNL. 
32. Radu Boroianu, naşul de cununie al lui Călin Popescu­Tăriceanu, este masonul care a făcut 
lobby să i se atribuie firmei Va­Tech contractul de retehnologizare al Porţilor de Fier 1. 
33. Codruţ Şereş, botezat „Hakkinen” de membrii reţelei,, a reuşit „performanţa” de a fi primul 
ministru acuzat că ar fi comis unele dintre cele mai grave infracţiuni cuprinse în Codul Penal 
pentru care pedeapsa maximă este detenţia pe viaţă: trădare, prin transmitere de secrete, 
subminarea economiei naţionale şi complot. A fost acuzat că a făcut parte din reţeaua bolşevică 
de spionaj condusă de cetăţeanul bulgar Stamen Stantchev. 
34. Dan Fischer, masonul cu cetăţenie dublă, română şi israeliană, este implicat în recuperarea 
creanţelor României de la diverse state şi apoi vânzarea acestor datorii pentru numai 40% din 
valoarea reală. În trecut s­a numit şi Frâncu, nume sub care a fost cunoscut ca sportiv al clubului 
Dinamo Bucureşti. Coproprietar al postului de televiziune Prima TV, şi apropiat în afaceri de 
ex­secretarul Ministerului de Finanţe, Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, actualul 
preşedinte al PSD. 
35. Vladimi(Vova) Cohn, mason bolşevic din România, transfug, se pretinde investitor repatriat 
din Franţa, în 1990. Taică­său a fost comisar sovietic kominternist, venit în România pe tancurile 
ruseşti după 1944, fiind participant direct al instalării cumunismului în România. Vladimir Cohn 
va primi după 1990 în „locaţie de gestiune”, cu concursul direct al unui alt mason bolşevic al 
vremii, şi anume ex­premierul Petre Roman, clubul Nastz din Bucureşti. Foarte gălăgios şi 
obraznic pe posturile de televiziune, în timpul fostelor guvernări, Cohn a participat la mai multe 
privatizări cu cântec ale întreprinderilor româneşti, cea mai celebră fiind privatizarea unicului 
producător de carton presat din România, fabrica Romcarton S.A. 
36. Viorel Hrebenciuc, biografia romanţată a acestui mason bolşevic îl arată ca pe un fost contabil 
mediocru din Bacău, care, prin căsătoria cu fiica unui ministru din guvernul regimului 
Ceauşescu, a reuşit să pătrundă în cercul restrâns al puterii comuniste (nomenclaturiste). După 
anii 1990, se va face cunoscut ca mare învârtitor de relaţii eminenţă cenuşie şi puşculiţă a PSD. 
Va abuza de funcţiile politice deţinute, cum ar fi cea de secretar general al Guvernului şi cea de 
vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, pentru a trafica în deplina linişte vapoare, benzină, 
droguri, arme şi maşini de lux. 
37. Ion Busuioc – mason penalist cercetat pentru trafic de armament, fiind un membru notoriu al 
crimei organizate transfrontaliere specializate în trafic de armament şi patronată de foşti ofiţeri 
KGB. Are legături strânse de afaceri cu celebrul mason Costel Iancu şi cu membrii fondatori ai 
defunctei firme Prodigo S.A., printre care se numără: Gheorghe Nemţeanu­fost director al 
regiilor Romarm şi Asenalul Armatei, colonelul Samoilă Stoica –fost funcţionar în Direcţia 
Specială a guvernului, Dan Mocănescu, Eugen Nicolăescu, colonelul Costică Lapteş şi soţul 
Noricăi Nicolai, Cornel Nicolai. 
38. George Teleman –fost ataşat comercial al României la Singapore, e partener al fondului de 
investiţii Equest Partners Ltd., unde îl întâlnim şi pe Ionuţ Costea, cumnatul bolşevicului 
Mircea Geoană. În România, fondul reprezentant de Teleman a cumpărat sediul Delegaţiei 
Comisiei Europene (iar UE plăteşte acum chirie) de la consorşiul israelian Avivin­Gomen, 
controlat din umbră de fostul guvernator militar al Cisiordaniei, Shlomo Elia. Generalul 
israelian era unul dintre şefii românului arestat anul trecut pentru spionaj, în Nigeria, iar mai 
înainte, lucrase pentru partenerii urmăritului internaţional Shimon Naor –suspectaţi de trafic cu

69 
arme în Africa. Teleman a mai lucrat şi pentru controversatul Frank Timiş, cel implicat în 
proiectul „Roşia Montană”. Teleman mai este asociat în Euro Trading 2000 cu soţia lui Marius 
Eduard –Ţârlea­fostul ginere al lui Ion Ceauşescu (fratele dictatorului) şi partener de afaceri al 
ex­directorului SRI Virgil Măgureanu. 
39. Gheorghe Matache­ fost şef al Departamentului pentru Armamente din M.Ap.N, a semnat 
mai multe documente legate de programul de achiziţie a mult discutatelor fregate engleze. 
Matache a părăsit ministerul în anul 2005, iar acum deţine funcţia de administrator al firmei de 
imobiliare Metav SA, unde a lucrat şi înainte de a fi numit secretar de stat. Prin două off­shore­ 
uri cipriote, WellKept Properties Ltd. Şi Weybridge Holdings Ltd. compania este legată de 
grupul ginerilor comunistului Ion Dincă, fosta mână de fier a regimului Ceauşescu. 
40. Rus Ioan –ofiţer superior acoperit al securităţii comuniste şi mason începând cu anul 1997, 
va contribui la înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare, prin „băncile” căreia timp de 10 ani 
vor trece toţi masonii loiali Kremlinului. Selecţia candidaţilor propuşi a urma cursurile acestei 
instituţii militare agreate de structurile NATO a fost atent monitorizată de masoneria 
Kominternistă prin maşinaţiunile următorilor supuşi loiali: Rus Ioan, gen, Uzunav, Ovidiu 
Tender, Negru Ioan, Ioan Munteanu. În acest mod, cica 60­70% din efectivul participant la 
cursuri a fost format din masoni bolşevici sau simpatizanţi ai acestora. Astfel, structurile KGB 
active în România au reuşit să­şi pregătească din timp eşalonul 3, pe care intenţionează să­l 
aducă la putere în scurt timp în România, transformând această ţară într­in adevărat „cal troian” 
care să penetreze sistemul de apărare euro­atlantic. 

Din cei aproximativ 7000 de masoni cât numără în prezent (2007) „MLNR­ul” patronat de 
E.O.Chirovici, doar 10% din efective au contribuit în mod direct la sabotarea întregii economii naţionale, 
trădând interesele României atât în plan intern cât şi internaţional. 
În continuare vă prezentăm lista cu masonii bolşevici care orchestrează masoneria română: 

1.  ADAMESCU CONSTANTIN  24. ALEXANDRU POLEUCĂ 


2.  ADRIAN BĂICUŞI  25. ALEXANDRU PETRE 
3.  ADRIAN ANDRONE  26. AUREL STOICA 
4.  ADRIAN DRAGOMIRESCU  27. AUREL CIUMBERICĂ 
5.  ADRIAN MIHAI  28. AUREL BÂRZAN 
6.  ADRIAN RĂDESCU  29. AUREL CARAIMAN 
7.  ADRIAN PASCU  30. AUREL ROGOJAN 
8.  ADRIAN DAMINESCU  31. AURELIAN MIHALACHE 
9.  ADRIAN CHIŢU  32. AL. RACOVICEANU 
10. ADRIAN MIHĂILESCU  33. ANDREI VERNESCU 
11. ADRIAN SEVERIN  34. ALBERTO MATEI 
12. ADRIAN NĂSTASE  35. ARISTIDE BUTUNOIU 
13. ADNAGI SLAVOLIUB  36. AMMAR AOUN 
14. ALEXANDRU HOMOTESCU (Gr.33)  37. ATTILA VERESTOY 
15. ALEXANDRU DIACONU  38. BARCAN MIŞU 
16. ALEXANDRU LĂPUŞAN  39. B.I. DUCU 
17. ALEXANDRU BOGDAN  40. BARBU CIOCULESCU (Gr.33) 
18. ALEXANDRU VALENTIN TOMESCU  41. BOGDAN DIMITRIE NICULAE 
19. ALEXANDRU DARIE  42. BOGDAN POPESCU (Gr.33) 
20. ALEXANDRU TIBERIU DEKANY  43. BOGDAN MIRODOTESCU 
21. ALEXANDRU PASCU  44. BOGDAN MIHAI MANOLACHE (Gr.33) 
22.  ALECSANDRU HOCIOTĂ (Gr.33)  45. BOGDAN DUMITRACHE (Gr.33) 
23. ALEXANDRU TOCILESCU  46. BOCIOC GABRIEL (Gr.33)

70 
47. BUJOR PRELIPCEANU  97. DAN STUPARU 
48. CĂTĂLIN GRIGORESCU  98. DAN NEAGU 
49. CĂTĂLIN HANU  99. DAN MORAR 
50. CĂTĂLIN M.FLUTUR  100.  DAN CIOCHINĂ 
51. CĂTĂLIN NEAGU  101.  DAN POPESCU 
52. CĂTĂLIN TURLIUC  102.  DAN POENARU 
53. CĂTĂLIN IONESCU ARBORE (Gr.33)  103.  DAN GRIGORE 
54. CĂTĂLIN GARGANCIUC (Gr.33)  104.  DAN ŞANTA 
55. CONSTANTIN ROCO  105.  DAN GEORGESCU 
56. CONSTANTIN FLORIN  106.  DAN DELEGEANU 
57. CONSTANTIN VLĂDUŢU  107.  DAN MIRCEA POPESCU 
58. CONSTANTIN NICOLAESCU  108.  DORIN STANCIU 
59. CONSTANTIN IANCU (Gr.33)  109.  DORIN BĂLEANU 
60. CONSTANTIN ROMAN TĂMĂDUIANU  110.  DORIN VOINEA 
61. CONSTANTIN POPECI  111.  DORIN ŢIGĂNUŞ 
62. CONSTANTIN LIVIU PANAITE (Gr.33)  112.  DRAGOŞ CÎRNICI 
63. CONSTANTIN NIŢĂ  113.  DRAGOŞ BÂLTEANU 
64. CORNELIU SIMION  114.  DRAGOŞ DRAGOMIRESCU 
65. CORNELIU BRISTAN  115.  DRAGOŞ STĂNESCU 
66. CORNELIU ZEANĂ  116.  DEDU NICUŞOR VERONEL 
67. CORNELIU TĂBÂRCĂ  117.  DAFIN MUREŞAN 
68. CORNELIU RUSE  118.  DENIS DIACONESCU 
69. CORNEL LĂCEANU  119.  DANIEL HOTĂRANU 
70. CORNEL KAMENINSZKI  120.  DINU SĂRARU (Gr.33) 
71. CORNEL VIŞU (Gr.33)  121.  DACIAN PALLADY 
72. CRISTIAN BURCI  122.  DĂNUŢ CACIANOV 
73. CRISTIAN DUMITRESCU  123.  DANIEL CRISTIAN GHERASIM 
74. CRISTIAN UNTEANU  124.  DOREL ŢĂRMUREANU 
75. CRISTIAN CRIŞAN  125.  DORU TĂRĂCILĂ 
76. CRISTIAN PANCIU (Gr.33)  126.  DORU SURDUCAN 
77. CRISTIAN BECHEANU (Gr.33)  127.  DĂNUŢ PRISECARIU 
78. CRISTIAN DUDULEANU  128.  DOREL GHEORGHIU 
79. CRISTIAN BERILĂ  129.  DĂNUŢ BOGHIU 
80. CRISTIAN BOUREANU  130.  DANIEL MOLDOVEANU 
81. CRISTIAN GHIBY  131.  DUDU ŞTEFAN 
82. CRISTIAN RĂDAN  132.  DUMITRU RADU 
83. COSTIN CUNEŞTEANU  133.  DUMITRU DORIN PRUNARIU 
84. CLAUDIU IONESCU (Gr.33)  (Gr.33) 
85. COSTICĂ LAPTEŞ  134.  DUMITRU ILIESCU 
86. COLT NICOLAE  135.  DUMITRU CREŞTIN 
87. CEZAR CALUSCHI  136.  DUMITRU BALTĂ 
88. COSMIN ALEXANDRESCU  137.  DUMITRU CIOFLINĂ 
89. CODRIN STOICESCU  138.  EUGEN GHEORGHE 
90. DAN ANGHELESCU (Gr.33)  139.  EUGEN FLORESCU 
91. DAN TANASIE (Gr.33)  140.  EUGEN OVIDIU CHIROVICI 
92. DAN CRISTESCU(Gr.33)  141.  EUGEN NEGRUŞ 
93. DAN FĂGĂRĂŞEANU  142.  EUGEN MIHĂIESCU 
94. DAN BERINDEI  143.  EUGEN COIFAN 
95. DAN VARDIE  144.  EUGEN PASCAL 
96. DAN DOBREANU  145.  EUGEN BRĂTUCU
71 
146.  EMANUEL FLOREA  196.  GAVRIL IOSIF CHIUZBAIAN 
147.  EMILIAN M. DOBRESCU  197.  GEORGE PREDA 
148.  EMANUEL BÂRCĂ  198.  GEORGE POPA 
149.  EMANOIL SĂVOIU  199.  HORIA GLIGOR 
150.  EMANUEL BĂDESCU  200.  HORIA FURTUNĂ 
151.  EMIL NEDELEA CĂRĂMIZARU  201.  HORIA PINTEA 
152.  EDUARD ŢOGOREANU  202.  HELIOS MELENCU 
153.  FLORIN C.VASILE  203.  ION BIRIŞ 
154.  FLORIN M. GHIULBENCHIAN  204.  ION BAZGAN (Gr.33) 
155.  FLORIAN PITTIŞ (Gr.33)  205.  ION SANDRU 
156.  FLOREA CHIRIAC  206.  ION TURLACU 
157.  FLORIN STOENESCU  207.  ION VULPE 
158.  FLORIN SIMION  208.  ION BORDEIANU 
159.  FLORIAN DIMA  209.  ION DEACONESCU 
160.  FLORICĂ DRĂJNEANU  210.  ION STAN 
161.  FLORENTIN CALAPOD  211.  ION ILIESCU 
162.  FLORIN SANDU  212.  IOAN GÎLCĂ 
163.  FLORIN MIHALACHE  213.  IOAN TALPEŞ 
164.  FILIP POPA  214.  IOAN RUS 
165.  FRANCISC AARON  215.  IOAN CODRUŢ SEREŞ 
166.  FRANCISC TOBĂ  216.  IOAN G.PUIU IORDĂCHESCU 
167.  GABRIEL HOMOTESCU (Gr.33)  217.  IOAN GRIGORE POPA 
168.  GABRIEL ŢOCU  218.  IOAN GIURESCU 
169.  GABRIEL GIURGIU  219.  IOAN OPRIŞAN 
170.  GABRIEL OLTEAN  220.  IOAN MÂNZATU IOAN SBÂRCIU 
171.  GABRIEL CORIN  221.  IOAN DAVID 
172.  GABRIEL COJOCARU  222.  IONICĂ MARIN 
173.  GABRIEL NAGHI  223.  IULIAN BIANU 
174.  GABRIEL OPREA  224.  IONEL MARCU (Gr.33) 
175.  GABRIEL G. STĂNESCU  225.  IONUŢ DOGARU 
176.  GHEORGHE FLOREA (Gr.33)  226.  IONEL DUMITRU (Gr.33) 
177.  GHEORGHE DUDESCU (Gr.33)  227.  IONEL UDRESCU 
178.  GHEORGHE NEAGU  228.  IONEL BARA 
179.  GHEORGHE NAGHIU  229.  IONEL CRĂCIUN 
180.  GHEORGHE RUSU  230.  IULIAN MOISESCU 
181.  GHEORGHE STANCIU  231.  IULIAN CORBU 
182.  GHEORGHE NICULESCU  232.  IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN 
183.  GHEORGHE GRIGORAŞ  233.  IRINEL POPESCU (Gr.33) 
184.  GHEORGHE TURDA  234.  ILIE SÂRBU 
185.  GHEORGHE CARP  235.  LAURENŢIU GANEA 
186.  GHEORGHE TINCA  236.  LAURENŢIU C. BOHÎLŢEA 
187.  GRIGORE MÂNTESCU (Gr.33)  237.  LAURENŢIU MIRCEA POPESCU 
188.  GRIGORE IOAN POPA  238.  LIVIU ADRIAN MANTA(Gr.33) 
189.  GIUSEPPE ROSSI  239.  LIVIU PREJA 
190.  GHERASE SABIN  240.  LIVIU TOADER 
191.  GELU KELMER  241.  LIVIU PĂTRU 
192.  GELU VOICAN VOICULESCU  242.  LAZĂR POPESCU 
193.  GEORGE CRISTIAN MAIOR  243.  LEON ZĂGREANU 
194.  GEORGE MIRCEA BOTESCU  244.  LUCIAN PAHONŢU 
195.  GILERU MIRCEA  245.  MANOLE IOSIPER (Gr.33)
72 
246.  MANOLE FLORIN GABRIEL  296.  NICOLAE GLIGOR 
247.  MARIAN ŞTEFAN (Gr.33)  297.  NICOLAE BĂTĂNOIU 
248.  MARIAN MIHĂILĂ  298.  NICOLAE ANGHEL 
249.  MARIAN NASTY VLĂDOIU  299.  NICOLAE SPIROIU 
250.  MARIAN DRĂGUŞIN  300.  NICOLAE ALEXANDRU 
251.  MARIAN COVLEA  301.  OCTAVIAN PALER 
252.  MARIAN SLAV  302.  OCTAVIAN CREŢU 
253.  MARCEL H.ŞERBAN  303.  OCTAVIAN POP 
254.  MARCEL MIHOC  304.  OCTAVIAN ŢOCU 
255.  MARCEL IVAN  305.  OCTAVIAN APAHIDEANU 
256.  MATEI GAŞPAR  306.  OLIMPIAN UNGHEREA (Gr.33) 
257.  MARIUS VELICU  307.  OVIDIU GABRIEL GALEŞ 
258.  MATEI VINTILĂ  308.  OVIDIU MARIAN 
259.  MARIUS MACOVEI  309.  OVIDIU PETRU POPESCU 
260.  MIRON DORIN  310.  OVIDIU DĂIANU 
261.  MORA AKOS  311.  OVIDIU TENDER 
262.  MUGUR CARACAŞ  312.  OVIDIU BĂJENARU 
263.  MUGUR ISĂRESCU  313.  OVIDIU SOARE 
264.  MIHAI DRAGOŞ MARINCIU  314.  PAVEL ANGHELESCU 
265.  MIHAI PRISECARIU  315.  PAVEL ABRAHAM (Gr.33) 
266.  MIHAI SÂRBU  316.  PAUL POP 
267.  MIHAI STOENESCU  317.  PAUL ADRIAN ILIEŞ 
268.  MIHAI PELIN  318.  PETRU CALISTRU 
269.  MIHAI COCULESCU  319.  PETRE MIHUŢ 
270.  MIHAI DOGARU  320.  PETRE ROMAN 
271.  MIHAI NANE  321.  PALLADI DACIAN SALVATOR 
272.  MIHAI ILIESCU  322.  PIERRE JOSEPH DE HILLERIN 
273.  MIHAI J. BUGARU  (Gr.33) 
274.  MIHAI STAN  323.  RADU G.SERAFIM 
275.  MIHAI NICOLAICIUC  324.  RADU BĂLĂNESCU 
276.  MIHAI TĂNĂSESCU  325.  RADU BĂLĂNEAN 
277.  MIHAIL POPESCU  326.  RADU COMĂNESCU 
278.  MIRCEA CIOCIAN  327.  RADU MIHAILOV 
279.  MIHAIL MONTANU  328.  RADU BOROIANU (Gr.33) 
280.  MIRCEA CHELARU  329.  RADU ILIESCU 
281.  MIRCEA PAŞCU  330.  RADU GEORGESCU 
282.  MIRCEA MOCANU (Gr.33)  331.  RĂZVAN PURDILĂ 
283.  MIRCEA A.BIRT (Gr.33)  332.  RAZVAN SOCOLOV 
284.  MIRCEA BOBORA  333.  RĂZVAN TEODORESCU 
285.  MIRCEA VAIDA­VOIEVOD (Gr.33)  334.  ROMEO VÎLCU 
286.  MIRCEA PERPELEA  335.  ROMEO AVRAM 
287.  MIRCEA O.CONSTANTINESCU  336.  ROMEO MARINOF 
288.  NARCIS ZĂRNESCU (Gr.33)  337.  REMUS OPRIŞ 
289.  NEGRU ADRIAN  338.  REMUS CAPOTĂ 
290.  NICU POP  339.  ROBERTO CONSTANTINESCUU 
291.  NICU VĂLEANU  340.  SORIN MOISESCU 
292.  NICOLAE CRISTESCU  341.  SORIN IONESCU 
293.  NICOLAE BOTICĂ – RĂDULESCU  342.  SORIN TEŞU 
294.  NICOLAE JIDOVU  343.  SORIN OVIDIU BĂLAN 
295.  NICOLAE CERNĂIANU (Gr.33)  344.  SORIN UNGUREANU
73 
345.  SORIN SÎRBU  377.  TEODOR ROBU 
346.  SORIN CALAFUS  378.  TOMA ZAHARIA 
347.  SORIN NAGHIU  379.  VASILE SĂVOIU (Gr.33) 
348.  SORIN A.ROBU  380.  VASILE TALOŞ 
349.  SORIN SIMION  381.  VASILE TOADER 
350.  SORIN GRIGORESCU (Gr.33)  382.  VASILE IANCU 
351.  SORIN CRIVĂŢ  383.  VASILE MIHALCEA 
352.  SORIN NICULA  384.  VASILESCU GHE. TEODOR 
353.  SANDU MARIAN  385.  VALENTIN CREAŢA 
354.  SANDU POPESCU  386.  VALENTIN NĂSTASE 
355.  SANDU GABRIEL  387.  VALENTIN TĂLĂPĂNESCU 
356.  SERGIU IONESCU  388.  VLADIMIR BOTNARIUC 
357.  SERGIU PROTOPOPESCU  389.  VASILE BUTULESCU 
358.  SERGIU CONSTANTIN  390.  VLAD SAVCIUC 
359.  SILVIU MANGHIUREA  391.  VRÎNCEANU DECEBAL 
360.  SILVIU DOPAN (Gr.33)  392.  VOLOŞCIUC DUMITRU 
361.  SILVIU MARIUS ŞTEFAN (Gr.33)  393.  VALERIU ARBORE (Gr.33) 
362.  ŞTEFAN IONESCU  394.  VIRGIL MUREŞAN 
363.  ŞTEFAN S.SOBOTKA  395.  VIRGIL STOENESCU (Gr.33) 
364.  ŞTEFAN MÎŞU  396.  VIRGIL Ş. NIŢULESCU (Gr.33) 
365.  ŞTEFAN UZUNOV  397.  VIRGIL OPREA 
366.  ŞTEFAN MUREŞAN  398.  VIRGILIU NICOLESCU 
367.  STEFAN ENE  399.  VIRGIL ARDELEAN 
368.  ŞTEFAN TOPOR  400.  VICTOR MARCU 
369.  ŞTEFAN MITROI  401.  VICTOR RĂDESCU 
370.  ŞERBAN MIHĂILESCU  402.  VICTOR RĂCHIŢĂ (Gr.33) 
371.  ŞERBAN STĂNESCU  403.  VIOREL STELIAN POPA 
372.  ŞERBAN GAVRILESCU  404.  VIOREL COSMA 
373.  TRAIAN CARAMANIAN  405.  VIOREL RUS 
374.  TRAIAN PETRESCU  406.  VIOREL HREBENCIUC 
375.  TIBERIU POPESCU  407.  VISARION MARINESCU 
376.  TIBERIU BOITAN  408.  ZMEU VECESLAV 

Restul de 90% dintre masoni reprezintă victme colaterale care nu ştiu nimic concret, neparticipând la actul 
decizional. Este vorba despre masoni care plătesc cotizaţie la atelierul din care fac parte şi­şi satisfac vanităţile că 
au intrat şi ei într­o organizaţie secretă care conduce lumea şi de care au auzit de la a şaptea mână. În realitate, nu 
au nici un acces la operaţiunile de împărţire a profitului. 

Dacă ştiam până acum cum se poate schimba un regim capitalist, democratic, într­o dictatură 
comunistă, este mult mai greu să învăţăm cum este posibil să inversezi acest coşmar, din care România 
abia   s­a trezit, deşi au trecut 16 ani de la răsturnarea regimului comunist. 
Avem o clasă politică parazitată de tot felul de astfel de indivizi care se erijează în democraţi şi 
adepţi fervenţi ai capitalismului, care s­au îmbogăţit pe tot felul de căi ilegale ori aflate la limita legii şi 
au format o olgarhie ce încearcă să­şi impună punctele de vedere şi interesele economice în politică, în 
defavoarea statului şi a naţiunii, a valorilor şi intereselor noastre naţionale. Iar această oligarhie o găsim 
şi în cadrul M.L.N.R. 
Masonii tineri din România fiind preocupaţi, acum mai mult ca niciodată, de sănătatea sistemului 
de instruire (şlefuire) masonică, aceştia doresc în acest sens să ştie cu adevărat cine sunt cei care­i 
conduc şi care le sunt intenţiile.
74 
Unii dintre cei care ajunseseră în vârf, în urma unor mustrări de conştiinţă probabil, au avut 
intenţia să schimbe ceva. Este vorba despre masonii Dan Amedeo Lăzărescu, Alexandru Paleologu, 
Marcel Shapira, Constantin Bărbulescu, Sever Frenţiu, Nicu Filip, Vladimir Boanţă, Panait Stănescu­ 
Bellu şi nu în ultimul rând Adrian Dohotaru, care pentru îndrăzneala sa a plătit cu viaţa în urma unei 
deplasări în Ucraina. 
Evident aceşti masoni de frunte n­au reuşit pentru că şi căile alese au fost timide. Şi de atunci 
sistemul masonic românesc s­a perpetuat după ureche. 
Nimeni n­a fost suficient de puternic să propună o nouă arhitectură a tinerii masonerii româneşti, 
aşa încât sistemul improvizat în anul 1993 şi riturile de perfecţionare încropite ulterior pe baza unui 
model aproximativ s­au perpetuat cu tot cu greşeli, cu tot cu slăbiciuni, cu tot cu înclinaje spre excese şi 
dorinţă de putere. 
M.L.N.R.­ul fiind o moştenire a comunismului, nu poate contribui prin profilul moral al 
masonilor criptocomunişti la dezvoltarea masoneriei române pe baze calitative. 
Până şi semnarea angajamentelor masonice este o metodă de parvenire, de inspiraţie sovietică. 
Chiar şi la 16 ani de la căderea comunismului în România, agenţii Securităţii şi acoliţii acestora mişună 
prin lojile masonice netulburaţi, influenţând opinia publică. 
Aceşti trădători de neam s­au refugiat şi regrupat sub cupola M.L.N.R., construind un sistem 
masonic care funcţionează şi în prezent prin corupţie şi şantaj. 
Arhivele serviciilor secrete conţin foarte multe delaţiuni privitoare la viaţa acestor masoni de 
carton. Deconspirarea masonilor cu trecut pătat nu poate decât să mărească credibilitatea masoneriei 
româneşti. 
Trebuie să fie prezentaţi alături de faptele acestora, care să arate dimensiunile reale ale delaţiunii 
lor, astfel încât să nu mai avem îndoieli în ceea ce­i priveşte, iar justificările lor ulterioare să nu mai 
conteze. 
Marea diferenţă dintre organizaţiile masonice ale democraţiei liberale şi masoneria română bine 
ancorată în structurile regimului criptocomunist, provine din deosebirea radicală între regimurile 
democratice de tip occidental şi cele totalitare de tip comunist. 
Marile Loji occidentale au ca funcţie principală protejarea statului democratic şi a cetăţenilor 
indiferent de alternanţele la putere, în urma alegerilor libere, în vreme ce organizaţiile masonice 
româneşti au fost concepute cu sprijin rusesc pentru a asigura dominaţia represivă a unei forţe 
minoritare, ilegitime asupra majorităţii cetăţenilor României care sunt în permanenţă supravegheaţi şi 
manipulaţi de către instituţii ale statului pe care masonii criptocomunişti le controlează. 
Marea Lojă Unită a Angliei consideră masoneria românească, care se erijează în principalul 
purtător al valorilor de înnoire a societăţii româneşti, că nu poate intra în Marea Familie Masonică 
(Masoneria Universală) cu reminiscenţe ale poliţei politice secrete comuniste. 
Şi asta nu este totul. 
Una dintre circumstanţele aduse în discuţie îşi are plauzibilitatea ei: e vorba despre preocuparea 
cancelariilor şi a organismelor de securitate occidentale de a nu prelua în sistemul european şi euro 
atlantic agenţi români cu angajamente faţă de vechile structuri ale KGB, active încă în Rusia. 
În acest caz sens, în prezent nu există decât preocuparea faţă de riscul ca, odată cu admiterea 
României în NATO şi Uniunea Europeană, să pătrundă în interior posibili furnizori de informaţii către 
forţe în mod tradiţional ostile. 
Masoneria roşie, neocomunistă, reprezintă o adevărată coloană a cincea în interiorul reţelei de 
fundaţii şi ONG­uri finanţate şi controlată de Kremlin. 
Îar M.L.N.R. este un O.N.G. construit după acest tipar, în care vasele comunicante funcţionează 
din plin, contribuind astfel la menţinerea dominaţiei absolute a centrelor de putere criptocomuniste, 
coordonate de serviciile secrete ruseşti. 
Riscul contaminării masoneriei engleze cu elemente aparţinând masoneriei roşii, revoluţionare, 
este principalul obstacol care stă în calea recunoaşterii M.L.N.R. de către Marea Lojă Unită a Angliei.

75