P mântul (numit i "Terra" sau i "planeta albastr ") este în sistemul solar a treia planet ca distan fa de Soare i a cincea ca m rime

. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar adica este o planeteã aflatã în interiorul centurii de asteroizi. Este cea mai mare planet teluric din sistemul solar, i singura din Univers cunoscut ca ad postind via (controversele legate de existen a vie ii extraterestre continu s existe).

Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde de ani, iar singurul ei satelit natural este Luna, numit i Selena dup zei a lunii Selene, a început s o orbiteze pu in timp dup aceea, cu circa 4,533 miliarde de ani în urm . Pentru compara ie, vârsta calculat a Universului este de circa 13,7 miliarde de ani. Suprafa a P mântului este acoperit în propor ie de 70,8% de ap , restul de 29,2% fiind solid i "uscat". Zona acoperit de ap este împ r it în oceane, iar uscatul se subîmparte în continente.

De la formarea sa P mântul a trecut prin numeroase procese geologice i biologice majore, astfel încât toate urmele condi iilor sale ini iale au fost terse. Suprafa a exterioar a Planetei Terra este împ r it în mai multe pl ci tectonice, care de-a lungul timpului se deplaseaz unele fa de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte i lichid), fiind format din mantaua topit i miezul metalic, generator al câmpului magnetic. Condi iile atmosferice i de la suprafa , care au permis apari ia vie ii pe Terra, au fost la rândul lor influen ate în mod decisiv de c tre diversele forme de via . Acestea se afl într-o balan ecologic fragil , în permanent schimbare.

Între Terra i restul Universului exist o permanent interac iune. Astfel, Luna este cauza mareelor. În afar de asta, ea a infuen at continuu viteza mi c rii de rota ie a Terrei. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase spre Terra; for a de atrac ie se nume te gravita ie, iar accelera ia cu care aceste corpuri cad în câmpul gravita ional se nume te accelera ie gravita ional . Se crede c motivul apari iei oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a P mântului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat i ele mediul înconjur tor într-o manier decisiv . Schimb rile de orbit ale planetei pot fi considerate r spunz toare pentru glacia iunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafa terestr cu un strat de ghea . Terra nu are al i sateli i naturali în afar de Lun ; corpul ceresc Cruithne a fost calificat în mod gre it drept satelit al lui Terra, fiind în realitate un asteroid. Cruithne a fost descoperit în 1986; el urmeaz o orbit eliptic in jurul Soarelui, asem n toare cu orbita lui Terra, i care nu se apropie prea mult de ea. De pe P mânt orbita lui se vede în form de potcoav .

Cuvintele ce se refer la Terra pot fi formate în mai multe moduri. Primul este folosirea r dacinii terra-, ca de exemplu cuvântul "terestru". Mai exist i r d cina telur-, cum se poate vedea în cuvintele teluric, telurian. Ambii termeni provin de la zei a roman Terra Mater, ce se pare c i-a primit numele, la rândul ei, de la vechea denumire de Tellus Mater. Denumirea de P mânt este singura care nu provine din vechea mitologie greac sau roman , spre deosebire de majoritatea corpurilor cere ti cunoscute la acea dat (de exemplu Marte, Venus, Neptun, .a.m.d.). Cuvântul Äp mânt´ provine din latinescul Äpavimentum´, care înseamn Äpavaj´, Ädrum pietruit´.

Simbolul astrologic i astronomic al Planetei Terra este o cruce încadrat de un cerc ce reprezint un meridian i Ecuatorul ( ). O alt varianta a eaz crucea deasupra cercului ( ).

Pe baza descoperirilor geologice oamenii de tiin au reu it s reconstituie o serie de date referitoare la trecutul planetei. Ei au aflat astfel c P mântul s-a format din materia norului gazos al Nebuloasei Solare, al turi de Soare i de celelalte planete ale sistemului solar, acum aproximativ 4,55 miliarde de ani, Luna formându-se ceva mai târziu. Ini ial sub form lichid , stratul exterior al planetei avea s se r ceasc , dând na tere scoar ei terestre. Emana iile de gaze i erup iile vulcanice au format atmosfera primar . Condensarea vaporilor de ap , al turi de ghea a din comete, aveau s formeze apoi i oceanele. Aceast puternic activitate chimic a fost sursa apari iei, acum circa 4 miliarde de ani, a unei molecule cu capacitatea de a se înmul i spontan. Dup alte 500 de milioane de ani, ultimul predecesor comun al fiin elor disp rea3. Dezvoltarea procesului de fotosintez a permis ca energia Soarelui s fie utilizat direct i eficient; oxigenul rezultant s-a acumulat în atmosfer i a dat na tere stratului protector de ozon (O3).

Celulele eucariote

Înglobarea celulelor mai mici în unele mai mari a avut ca rezultat na terea celulelor complexe, numite eucariote. Celulele din cadrul coloniilor s-au profilat pe anumite tipuri de esuturi, din acestea rezultând din nou via , în form unor adev rate organisme multicelulare; apoi, cu ajutorul stratului de ozon ce absorbea radia iile ultraviolete uciga e, via a avea s se împr tie pe toat suprafa a Terrei. Dea lungul sutelor de milioane de ani continentele s-au tot reunit i desp r it, pe m sur ce se modela i suprafa a planetei Terra. În cursul acestor model ri, continentele s-au unit i au format de câteva ori supercontinente.

Cel mai vechi supercontinent cunoscut, Rodinia, s-a destr mat îns din nou - acum aproximativ 750 de milioane de ani. Continentele s-au reunit mai târziu din nou pentru a forma Pannotia - acum 600-540 milioane de ani, i mai apoi Pangeea, care s-a destr mat acum 180 milioane de ani.

Rodinia

Pangeea Pannotia

În anii 1960 s-a lansat o ipotez conform c reia, în urma unui puternic proces glacial ce a avut loc acum 750-580 milioane de ani, în timpul Neoproterozoicului, o mare parte din planet a fost acoperit cu un strat de ghea . Aceast ipotez a fost denumit ÄBulg rele de Z pad ´ (Snowball Earth) i este de un real interes, întrucât conduce la explozia de organisme din perioada Cambrianului, când au început s prospere formele de via multicelulare 6. De la aceast explozie, acum aproximativ 535 milioane de ani, au avut loc 5 extinc ii ale vie ii în mas 7, ultima dintre ele petrecându-se acum 65 de milioane de ani, când o probabil coliziune a unui asteroid cu Terra a declan at dispari ia dinozaurilor i a altor reptile de talie mare, dar a cru at via a animalelor de talie mic precum mamiferele planetei.
De-a lungul ultimilor 65 de milioane de ani clasa mamiferelor s-a diversificat. Acum câteva milioane de ani o mic primat african i-a dezvoltat capacitatea de a sta în pozi ie vertical . Acest lucru i-a dat posibilitatea s foloseasc unelte i a încurajat comunicarea, fapt ce a stimulat i dezvoltarea i m rirea în volum a creierului. Evolu ia agriculturii i apoi a civiliza iei a permis oamenilor s transforme fa a P mântul într-o perioad scurt de timp, a a cum nici o alt fiin nu o mai f cuse, modificând atât existen a i cantitatea altor forme de via , cât i clima planetei.

V zut din spa iul extraterestru, o mare parte din P mânt prezint culorile albastru închis i alb datorit oceanelor i a norilor din atmosfer . Albedo-ul s u este de 36,7%, fiind dep it, dintre planetele din interiorul centurii de asteroizi a Sistemului Solar, doar de cel al lui Venus. Este de asemenea i cea mai mare i dens dintre aceste planete.

Zona cuprins de câmpul magnetic al P mântului se nume te magnetosfer . Ea absoarbe particulele înc rcate cu energie provenite din Soare i le fixeaz în 2 centuri numite dup descoperitorul lor, James van Allen. Centurile Allen înconjoar P mântul deasupra ecuatorului. Magnetosfera este comprimat în partea dinspre Soare datorit for ei particulelor ce vin dinspre acesta, i este mai extins în partea opus Soarelui. Câmpul magnetic terestru e format dintr-o for magnetic care se afl în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic ies din P mânt la polul sud magnetic, localizat lâng strâmtoarea McMurdo din Antarctica, i reintr la polul nord magnetic de lâng insula Prince of Wales din Arctica canadian . Polii magnetici sunt situa i în apropierea celor geografici (f r s se suprapun cu ace tia), iar pozi ia lor se modific în timp. În prezent, polul nord magnetic se deplaseaz spre vest cu o vitez de 0,2 ° pe an. La fiecare aproximativ jum tate de milion de ani câmpul magnetic al P mântului se inverseaz . Procesul de inversare propriu-zis poate dura 1.000-1.500 ani, timp în care câmpul magnetic sl be te, iar polii se deplaseaz spre pozi iile inversate, revenind i la intensitatea lor magnetic anterioar .

Stabilirea vârstei unui specimen de material este dificil . Se folose te un spectrometru de mas , care analizeaz cu ajutorul calculatorului prezen a elementului chimic Neodim (Nd) în probele de material. Descoperiri importante de pân acum: 2008 în Canada, o roc de peste 4 miliarde de ani vechime 2009 în estul Indiei, o roc tot de peste 4 miliarde de ani vechime. Geologi: Klaus Metzger (Germania), Erik Scherer (SUA) i Dewashish Upadhyay (India)