52. Barbu Fundoianu, Herţa 1. Cuvinte care aparţin câmpului semantic al naturii: ploaie, fân, vântul 2.

Virgula din primul vers (în târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân) are rolul de a separa termenii unei enumeraţii. 3. Locuţiunea verbală folosită cu efecte expresive se întâlneşte în versul Îţi mai aduci aminte? îţi mai aduci aminte?, având funcţia de a susţine interogaţia retorică şi de a plasa imaginile evocate pe tărâmul amintirii. 4. Teme: târgul de provincie, trecerea timpului; motive literare: ploaia, toamna, vântul, frunza 5. Poezia valorifică descrierea ca mod de expunere, deoarece se prezintă un peisaj rustic, prin selectarea unor elemente specifice (fânul, nisipul, căruţele, uliţa murdară), emoţia lirică se exprimă prin intermediul imaginilor artistice: vizuale, auditive, olfactive: „În târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân.” 6. În ultimele două versuri, comparaţia „E-aşa de lungă vremea de când nu mai e azi / şi stearpă şi molâie ca o convalescenţă.” marchează o stare sufletească apăsătoare, pusă în relaţie cu elemente ale cadrului exterior. 7. Textul citat este o sinteză între tradiţionalism şi modernism. Aparţin esteticii tradiţionaliste aspecte legate de temă – târgul de provincie, trecerea timpului - , valorificarea trecutului ca sursă de inspiraţie ( paseismul ) - , sentimentul neputinţei în faţa trecerii timpului. Aspectele moderniste apar la nivel formal, prin folosirea ingambamentului – „Bătrânii de la casa cea veche ne-au ieşit / în poartă, la grilajul de iederă coclit…” - , elemente de estetica urâtului – „uliţa murdară”, „factorul, cu gluga pe cap, greoi şi surd”. 8. Ultimele cinci versuri marchează o modificare a perspectivei asupra trecerii timpului, de la nota evocator – descriptivă la nota meditativă, cu evidenţierea prezenţei eului liric. „Albumul” devine un simbol mort al tinereţii apuse, o urmă din ce a fost cândva, iar „oglinda” devine un simbol al prezentului care reflectă necruţător chipul îmbătrânit al prezentului: „şi plină e oglinda cu cute în obraz”. Eul liric îşi exprimă regretul pentru imposibilitatea fiinţei umane de a recupera trecutul, prin exclamaţii retorice care accentuează sentimentul de tristeţe apăsătoare: „ne-ascund atât de bine albumele cu clampă / dealamă, tinereţe!” Versurile finale subliniază, prin epitete şi comparaţie, urâţenia şi lipsa de sens a prezentului, dominat de sentimentul pustietăţii şi al neputinţei: „E-aşa de lungă vremea de când nu mai e azi / şi stearpă şi molâie ca o convalescenţă”. 9. Expresivitatea ca manifestare a conţinutului afectiv (emoţional) al discursului, se obţine prin imaginile artistice, care poartă încărcătura emoţională şi ideatică a operei, având o mare capacitate de sensibilizare (vizuale: grilajul de iederă coclit; auditive: auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz; olfactive: In târg miroase a ploaie, a toamnă şi a fân etc), cu ajutorul figurilor de stil (enumeraţii: miroase a ploaie, a toamnă şi a fân; epitete: nisip... fierbinte; factorul... greoi şi surd; metafore: liniştea în lucruri de mult mucegăieşte).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful