P. 1
Revista Teatrul, nr. 10, anul IX ,octombrie 1964

Revista Teatrul, nr. 10, anul IX ,octombrie 1964

|Views: 160|Likes:
Revista Teatrul, nr. 10, anul IX ,octombrie 1964
Revista Teatrul, nr. 10, anul IX ,octombrie 1964

More info:

Published by: cIMec - Institutul de Memorie Culturala on Jun 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/08/2013

pdf

text

original

Sections

«*L5 1

0ÊÊÊÊL,

fir f

7m

^hàmm

\

www.cimec.ro

teatrul

Nr. 10 (anul IX)

octombrie 1964

REVISTÀ LUNARÀ EDITATA DE
COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURÀ SI ARTÀ
SI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.P.R.

S U M A R

Pa*.

DRAMATURGIA ORIGINALA

IN DISCUŢIA CREATORILOR

23 DE RASPUNSURI LA ÎNTREBARILE :
• Ce aşteaptă teatrele de la dramaturgi
• Ce aşteaptă dramaturgii de la teatre

(Răspund : Sică Alexandrescu, Horia Lovinescu, Moni Ghe-
lerter, Radu Penciulescu, Miron Niculescu, Lucia Deme
trius, Paul Everac, Lueian Giurchescu, Horea Popescu, Lu-
cian Pintilie, David Esrdg, Valeriu Moisescu, Vlad Mugur,
Călin Florian, Crin Teodorescu, Sergiu Fărcăşan, Ion Ol-
teanu, Ion Cojar, Ion Taub, Dorel Dorian, Gheorghe Vlad,
Béate Fredanov, Zoe Anghel-Stanca)

1

Victor Ejtimiu

UN SECOL DE ŞCOALA TEATRALA ROMÏNEASCA . 44

OEICÎT AE PĂREA DE CIUDAT

piesă în 3 acte (4 tablouri)
de Dorel Dorian ...

47

Lucia Demetrius

LA CQMEMORAREA LUI GEORGE MIHAIL ZAMFI-

RESCU

AMINTIRI DE LA „13 + 1"

76

Dumitru Furdui

DACA ARTA ACTORULUI NU S-AR ÎNNOI ....

81

Dana Crivăţ

ÎNTÏLNIRE CU ARNOLD WESKER

• „Tinerii furioşi"
• Dale dintr-o biografie de dramaturg
• Centrul 42 . . .

87

D-ALE TEATRULUI

Dumitru Solomon

CÎND VIN SUNETELE

94

Coperta I : Margareta Pislaru In rolul Polly din „Opera
de trei parole" de Bertolt Brecht — Teatrul
„Lucia Sturdza Bulandra"
Coperta IV : Gilda Marinescu în rolul titular şi Corul
din „Ifigenia în Taurida" de Euripide — Teatrul
de Stat din Timişoara

Foto: AL. SATMARI fi I. NAUMESCU

RE0ACŢIA SI ADMINISTRAS
Str. Constantin Mille nr. 5-7-9 - Bucureşti - Tel. 14.35.58
Abonamentele se fac prln factorii postalI si oficiile postale dln intreaga ţară
PRETUL UNUI ABONAMENT :
15 tel pe trei lunl, 30 lel pe 6 lunl, 60 lel pe un an

www.cimec.ro

23 DE RĂSPUNSURI
LA ÎNTREBĂRILE:

• CE AŞTEAPTA TEATRELE
DE LA DRAMATURGI
• CE AŞTEAPTĂ DRAMATURGII
DE LA TEATRE

P^HliiiSjia

3

www.cimec.ro

La începutul acestei stagiuni prima din al treilea
deceniu al teatrului romînesc socialist
—, preocupările
creatorïlor se îndreaptă eătre perspectiva \şi tendinţele
dramaturgiei noastre. Care va fi configuraţia

viitorului
repertoriu ? Ce terne, ce conflicte, ce eroi, ce modalităţi
de expresie îşi vor face loc pe scenă ? Problemele spé
cifiée laboratorului de creaţie teatral se cer discutate
prin prisma scrisului dramatic-profesie, eu legi riguroase
şi,
totodatà, receptive la \dinamica noului.
înscriind pe ordinea de zi textul dramatic, în multi-
plele şi complexele sale relaţii eu scriitorii, teatrele şi
publicul, am organizat în cadrul redacţiei noastre dez-
bateri, dialoguri, interviuri, eonsemnînd pe viu, în ex
presie directa şi adesea spontané, o parte din experien'
ţele, opiniile, dezideratele şi exigenţele celor care creează
azi teatrul romînesc contemporan.

SICA ALEXANDRESCU :

„să realizăm acele scrieri care să
intereseze spectatorii ps planul lumii"

J\ ştept de la dramaturgii noştri piese care să ogliindeasca societatea romî-
nească contemporană. îmi dau seama că dezideratul suferă de impreoizie.
Termenul „contemporaneitate" poate tot atît de bine să cuprindă şi anul 1946, de
pildă, sau perioada 1959—61. Deşi sînt epoci apropiate, transformările fundamentale
peftrecute în tara noastră le fac să dateze şi, oricît ar părea de curios, să capete
aura istoriei. Deci, mă rectifie : aştept piese care să reflecte societatea romînească
de astăzi. Pretenţia este evident maximală, dar îndrituită. Şi capabilă să dea
dramaturgilor satisfacţii majore : relaţiile de astăzi dintre oameni — deci si con-
flictele antistice — sînt mult mai complexe chiar dedùt se prezentau ele acum
cinci ani. Viaţa oferă aspecte infinit mai diverse, eîmpuri de investigate mai
spectaculoase, cioeniri între caractère mai puternioe. Am sentimentul că nu se mai
poate scrie o piesă despre socialism în génère, ci e nevoie de piese care să vorbească
despre socialism în perioada desăvîrsirii lui, în mod concret, precis, înfăţişînd
particularităţi ale momentului actual. De al'tminteri, această necesitate de concret
a fost întotdeauna o lege a teatrului. Piesele plutind într-un soi de vag (dînd
autorilor respectivi iluzia vană a ancorării în eternitate) sînt roase de vreme şi
devin foarte repede caduce. Pot să dau doua exemple contrare : celé mai reuşite
piese scrise în perioada ultimelor doua decenii, la noi, sînt, după părerea mea.

2

www.cimec.ro

Citadela sfărimată, ca drannă, şi Mielul turbat, la capitolul comédie. Marele lor
merit este că amiîndouă sînit profund şi, aş spune, exact ancorate în timp, definin-
du-1. Iar aceasta ancorare în epocă, départe de a le limita, le asigură perenitatea.
Deci, încă o data, piese de astăzi, piese aie anului 1964, acest fapt realizîndu-se nu
prin scrierea cifrei pe prima pagina a manuscrisului, ci prin redarea actualităţii
fierbinţi a clipei noastre de faţă, eu tensiunea ei.
Incă un deziderat : tara noastră şi-a dobîndit aotualmente un binemeritat
prestigiu pe plan international. Nu ne mai putem mulţumi eu piese „bune pentru
uz intern". E momentul sa realizăm acele scrieri care să intereseze spectatorii pe
planul lumii. Nu e la mijloc o ambiţie desartă. Cred, dimpotrivă, că e o năzuinţă
légitima. Cînd Caragiale sau Sebastian au audienţa pe care o vedem c-o au — şi
pătrunderea lor în teatrul mondial e în crestere —, nu ne mai putem déclara
împăcaţi eu piese actuale de o circulaţie restrînsă. Circulaţia restrinsă nu e o
consacinţă fatală a unor subiecte prea particulare, cum se teoretiza nu de mult, ci o
urmare a unei măiestrii limitate. Acelasi subieot poate fi tratat astfel jncît sa
satisfacă nişte exigenţe locale, şi poate fi ridicat, prin măiestria exemplară, prin
adincirea caracterelor şi prin profunzimea gîndirii, la universalitate. Nu mă voi
împăca niciodată eu teoria că subiectul x sau y nu ne imteresează decît pe noi.
Daca nu ne interesează decît pe noi, înseamnă că nu ne interesează nici pe noi,
adică nu interesează pe nimeni. Subiectele care ne interesează pe noi trebuie să
fie astfel tratate încît să intereseze pe toată lumea. Mai e nevoie sa dau exemple ?
Mă rog. Scrisoarea pierdută tratează, dacă vreţi, un subieot strict local : revizuirea
Constituiţei, la noi, în jurul anilor 1880. Dar Caragiale a tratat astfel subiectul înoît
piesa e savurată la Tokio, în 1962, sau în America Latină, în 1963. Deci ?
Şi un ultim deziderat : astept de la dramaturgii noştri piese... care să fie
piese. Să mă explic. Exista în literature şi nuvele, şi schiţe, şi romane, şi epigrame,
rondeluri, şi epopei, şi piese. De vreme ce s-a simţit nevoia unei asemenea diver-
sităţi, a atîtor modalităţi felurite de expresie, înseamnă că necesitatea a răspuns
unei stări de fapt, obiective. Asistăm astăzi, şi nu rareori, la o babilonică învăl-
măşire a genurilor : romane versificate, epigrame dramatizate, piese romanţate,
nuvele înscenate etc. etc. Teatrul — mă îndărătnicesc să cred — are legile lui, şi
nu orice text de nouăzeci de pagini dialogate e teatru.
Nu cred că e locul să arăt acum, aici, ce e teatrul. De altminteri, secretul
e cunoscut de toţi. Ce e teatrul ştie toala lumea. Dar de ce e dat drept teatru ceea
ce de multe ori e altceva — iaită întrebarea de care s-ar cuveni să ne ocupăm.
în orice caz, astept de la dramaturgii noştri piese-piese, scrise duipă regulile
genului. Şi am sentimentul că, scrise la tensiunea epocii pe care o trăim, vor fi
bune, frumoase, interesante, captivante, adicâ aşa cum aşteaptă şi spectatorii —
deci itoată lumea.

HORIA LOVINESCU:

„răspunsul să aibă ecou pe scenă
si în cultura universală"

J\

¥

I n mod firesc şi fără să ne fi înţeles dinainte, mulţi din cei care am participât
la discuiţiile revistei „Teatrul" despre dramaturgie am vorbit despre senti
mentul de maturizare pe care ni-1 dă tuturor anul XX. Această comuniune de păreri
mă bucură. Cred, în adevăr, că anul pe care-1 trăim ne-a obligat la un bilanţ şi
la o considerare a perspectivelor care ni se deschid.
Observa m eu toţii un fenomen deosebit de interesanl Timpul n-a tocit ine-
ditul transformărilor revoluţionare, ci le-a accentuât. Noul societâţii noastre este
mult mai pregnant astăzi decît în urmă eu zeee ani.
Dar, devenind pentru noi o condiţie de existenţă, noul şi-a pierdut caracterul
lui speotaculos, a devenit un climat în care viaţa noastră se îmbăiază firesc, fără
convulsii şi eforturi. Străinul înregistrează în primul rînd mişcarea noastră, în
vreme ce eu — căruia această miscare i-a devenit necesară şi consubstanţială —
sînt mai sensibil la echilibrul care s-a stabilit în interiorul ei. Atingerea acestei
stări superioare de echilibru în mişcare, de arrnonie în sînul unei permanente revo-
luţii, constituie toemai aspectul calitativ nou al realităţii noastre de azi. începe să

3

www.cimec.ro

IMAGINI DIN REPETIŢII

Adela Mărculescu (Sorinal, Florin Piersic (Făt
Frumos), împreuna eu regizorul Miron Niculescu

Teatrul National „I. L. Caragiale"

ÎNŞIR-TE MĂRGĂRITE de Victor Eftimiu

www.cimec.ro

Scfaiţe de costume de Jnles Perahim pentru „lnsir-te mir-
gărite"

www.cimec.ro

apară eu evidenţă că o anumită viziune, familiară dramaturgilor, oamenilor de
teatru şi mai ales criticilor dramatici — nouă la vremea ei —, a fost depăşită şi că
optica, problematica şi mijloacele noastre de expresie trebuie să se modifice sub
presiunea realităţii, sau să se sclerozeze. Să nu uităm că o societate structural noua
consuma vertigines nou'l şi că niciunde acesta nu se înveoheste mai reţpede.
Teatrul nostru ne furnizează în acest sens cîteva exemple. O să amintesc doar
unul. E vorba de evoluţia simptomatică a „eroului pozitiv", evoluţie ce se înscrie
perfect pe parabola descrisă de societatea noastră. De la luipta partidului împotriva
exploatatorilor şi pînă la lupta solidară a întregului popor pentru desăvîrşirea
construirii socialismului s-a produs o schimbare valorică de masă în întreaga
comunitate, ceea ce lărgeste şi nuanţează infinit noţiunea de erou pozitiv. El nu
mai este o apariţie singulară, şi împărţirea mecanică în erou pozitiv, de o parte, şi
nastul oamenilor, de partea cealaltă, e falsa, nu mai corespunde adevărului. Autorul
sau cniticul dramatic care gîndesc după aCeastă schema — justă la vremea ei,
dar depăşită de viaţă — sînt fabricanţi, eu ştirea sau fără ştirea lor, de clişee.
Cînd o societate e, în ansamblul ei, pozitivă şi noua, membrii ei, chiar dacă
nu exprima în întregime trăsăturile celé mai înaintate aie acestei societăti, nu pot
fi consideraţi ca nepozitivi şi nereprezentativi, căci ei alcătuiesc însăşi substanţa
umană a societăţii respective. O asemenea viziune ar cuprinde o contradicţie în
termeni. A urmări frămîntările, căutările, întrebările şi chiar prăbuşirile acestor
oameni (între paranteze, subliniez că ele se deosebesc aproape esenţial de căutăriler
frămîntările şi prăbuşirile omului de acum 15—20 de ani) nu e numai legitim, ci
obligatoriu.

Nici măcar opoziţia extremă : pozitiv-negativ nu se mai prezintă azi ca odi-
nioară. Dispariţia antagonismelor de clasă face ca jocul determinismului social să
se împletească din ce în ce mai complex eu jocul afirmarii individuale.
Pozitivul şi negativul, care constituiau odinioară categorii riguros şi apixwpe
implacabil determinate de condiţia de clasă, ţin azi, într-o măsură copleşitoare, de
voinţa şi alegerea eroului. Trăsăturile pozitive şi negative coexista foarte deseori
chiar în conştiinţa aceluiaşi om, şi faptul acesta, împreună eu libertatea de a
alege fac din omul obişnuit al zilelor noastre un personaj de teatru infinit mai
nuanţat şi dramatic. Bineînţeles că personajul care întruchipează în modul eel
mai exemplar virtuţile „omului nou" rămîne dezideratul principal al dramaturgiei.
Toate culturile au tins spre crearea eroului prototipic. El reprezintă sinteza aspira-
ţiilor morale ale unei epoci şi exprima liniile de forţă ale dezvoltării ei. în socie
tatea noastră, acest erou este comunistul, adică omul care îşi asumă maximum
de răspunderi şi are, în consecinţă, dreptul şi calitatea sa dea maximum de răs-
punsuri contemiporanilor săi. Eu nu 1-aş mai numi însă „eroul" pozitiv, punîndu-1
astfel într-o falsă opoziţie cu restul tovarăşilor săi de viaţă, ci, pur şi simplu —
restituind noţiunii semnificaţia ei plenară — eroul.
Realizarea acestui personaj, grandios şi reprezentativ pentru epocă, la dimen-
siunile lui reale — adică ale unui Faust, Hamlet sau Oedip — nu e o chestiune de
bune intenţii şi de înţelegere justă a datoriilor soriitorului.
Inregistrînd cu satisfacţie strădaniile dramaturgiei noastre de a înfăţişa
„eroul epocii", socotind că realizarea lui înseamnă cea mai înaltă ambiţie a scrii-
torului, să nu facem însă din el un canon : mimarea mitului produce infailibil
rezultate jalnice.

Dacă privim retrospectiv soarta unor piese scrise în acesti ani, fără să ne
legăm la ochi şi să ne îmbătăm cu apă rece, trebuie să recunoaştem că păcatul eel
mai mare al multora dintre ele este caducitatea lor. Mi-am anaiizat astfel retro
spectiv şi piesele mêle. Unele sînt mai caduce, altele mai rezastente, dar chiar în
celé mai rezistente se întâlnesc destule elemente de caducitate. Fenomenul se
datoreşte unei înţelegeri superficiale a noţiunii de aetualitate şi încercărilor de a
rezolva imediat şi brutal toate confliotele. în dramaturgia noastră, raportul actua-
litate-durată artistică este cam neglijent discutât. Uităm că exista problème aie
omului modem care depăşesc cadrul actualităţii imediate şi care cer să fie tratate
într-o perspectiva mai largă. Ne calchiem nu o data scrisul pe o aetualitate gaze-
tărească. Atft timp cît ne vom opri la o asemenea literature de reporter, din
dorinţa de a anexa dramaturgiei încă un fenomen nou, fără să-1 pătrundem în
adîneime, vom fi ameninţaţi să devenim superficiali. Aşa se nasc rezolvările in
happy-end, flecuşteţele cu pretentii de filozofie, preferinţele pentru o literature de
afbrisme. Cred că de multe ori am fost mai puţin interesaţi de om în fiinţa lui
reală, decît de omul aşa cum îl dorim.

6

www.cimec.ro

E timpul, trebuie să atacăm eu toată forţa personalităţii noastre mature,
eu înţelepciunea unei ideologii asimilate organic şi nu învăţate buchereşte, marile
terne ale secolului, drama de o intensiitate fără precedent — şi în cădere şi în
înălţare — a omului modern. Acest om modern nu e o abstracţiune, ci o realitate
creată de condiţiile spécifiée aie epocii noastre : două războaie catastrofale, o
mare revoluţie socială, progresul uluitor al ştiinţei şi al tehnicii, interdependenţa
fenomenelor célor mai îndepărtate, primejdia atomică etc. etc.
Omul modern are o problematică, dacă nu absolut proprie, in orice caz
împinsa la extrem şi dramatizată de condiţiMe sale de existenţă. La întrebările şi
solicitările care4 frămîntă, socialismul nu se mulţumeşte să dea un răspuns teoretic.
El modifică în substanţă însăşi fdinţa omului miodern, fâcînd din constructorul
socialismului un răspuns vin, ca rezolvare în sensul cel mai propriu al cuvîntului.
Dar pentru ca acest răspuns să aibă ecou pe scenă şi în eultura umiversală, drama
trebuie expriimată în toată amploarea ei, termenii ei puşi în lumină, şi nu escamotaţi.
A scrie piese care învaţă pe cetăţeanul din stal să nu bea şi să nu-şi
bată nevasta — nu ştiu, poate sa fie şi asta o literature, dar mi se pare că timpul
şi contextu'l social al vieţii noastire pretind eu totul altceva.
Ce pot să facă regizorii, oamenii de teatru, pentru a stimula dramaturgia
pe acest drum ? Să fie exigenţi. Să ereadă în piesele pe care le pun în scenă şi
să nu monteze piese în care nu cred. Consider foarte importante influenţa specta-
colului asupra autorului dramatic. Este cert că a existât un moment în care regia
a luat-o înaintea scrisului dramatic. Cei care au rupt ceroul oarecum vicios ai
naturalismului au fost regizorii tineri, şi asta s^a întîmplat în timp ce literatura
dramatică bătea încă pasul pe loc. Atunci s-a produs o oarecare ruptură, deoarece
literatura nu furniza material de ca'litate regiei. Convingerea mea este ca la noi,
şi nu numai la noi, creaţia regizorală a tras înainte dramaturgia. Elogiul regiei
are însă şi reversul lui. Căutarea diiscutabi'lă a noutăţii, goana după mijloace
violente de impresionare a publicului, după extravagant şi spectaculos, a déter
minât la unii autori dramatici interesul pentru élementele de forma, considerate
prin ele însele caracteristici aie noului — comentatorul, retrospectivele, introspec-
ţiile forţate, intrările prin sală etc.
Am uitat cîteodată şi necesitatea reală a publicului de a-si consuma la teatru
capacităţile de afecţiune, entuziasm, emoţie. Este necesar să-i dăm această posi-
bilitate. E mult mai bine ca speetatorul să vadă Moartea unui comis-voiajor decît
să vadă o melodrama de duzină. în literatura noastră dramatică exista o orientare
pe care o putem numi „de idei" şi multe alunecări spre teatrul uşor. spre melo
drama şi comedia facillă. Astfel rămîne neacoperit tocmai sectorul central, situât
între aceste extreme, sectorul sintezelor îmbibate de viaţă, care mulţumesc ten-
dinţa publicului de a trăi intens un apectacol.
Vorbim adeseori despre nou şi despre curaj şi continuăm să credem ca a
sesiza un fenomen negativ din realitate înseamnă o dovadă de îndrăzneală. Eu
cred că nu acesta este curajul de care are nevoie în primul rînd scriitorul, şi ca
asemenea fapte de vitejie nu au prea mult legâturà eu curajul artistic autentic.
Au existât şi în piesele mêle mai vechi îndrăzneli de felul acesta şi multe din
ele s-au périmât primele. Sînt lueruri pe care viaţa le-a depăşit, şi ele fac cadu-
citatea pieselor care le cuprind. Cred că trebuie să facem o deosebire netă între
valoarea artistică şi „valoarea" de scandai.

MONI GHELERTER:

„un erou sensibil deosebit de cel de
acum 20 de ani"

Il bişnuim să spunem prea des că orice nouă piesă de teatru este o pro-
vocare a neeunoseutului şi că nu putam şti dinainte acordurile pe care ea
le va stabili şi dezacordurile pe care le va forţa. Realitatea este că, deşi pronosticu-
rile nu sînt absolut sigure, iar prevederile pot fi infirmate, exista totdeauna date

7

www.cimec.ro

care fac posibilă o judecată critică şi de care, în orice caz, trebuie să ţinem seama.
Avea dreptate Louis Jouvet să spună că „pe scenă poţi £ace totul, numai un singur
lucru nu : să omiţi întrebările, sa dezminţi aşteptările, să dezamăgeşti siperanţele
spectatorului. Trebuie să mizăm pe severitatea publicului, şi nu pe îngăduinţa lui."
Astăzi a devenit, de pildă, evident că s^a produs 5n -rindurile spectatorilor
noştri un procès de maturizare şi de rafinare a gustului lor artistic. Dacă o piesà
sau un speotacol vrea să grupeze în jurul sau marea familie de inteligenţe si
sensibilităţi pe care o slujim, atunci nu putem ignora acest fapt de istorie şi de
cultură. Sîntem datori să ţinem seama de evoluţia unui public în contact eu care
noi înşine ne-am format ca oameni de teatru şi pe care nu avem dreptul să-1 decep-
ţionăm în momentul în care trece pragul unei aile vîrste artistice. A confecţiona,
de pildă, în acest moment piese după reţete bulevardiere sau după canoane de
melodrama — de care n-am fost izbăviţi eu totul nici in ultimii ani —, ori a încerca
sa servim ideile timpului nostru în formule schematice, proletcultiste, înseamnă
nu numai a dezamăgi aşteptări, dar şi a sfida năzuinte.
Cred că viitoarele piese sînt chemate sa răspundă într-un mod mai direct
şi în acelaşi timp mai complex problemelor care ne preocupă, apropiindu-se de un
om pe care-1 cunoaştem desigur în general, dar în care au rămas multe zone
neexplorate, iar altele sondate destul de superficial. Să nu uităm, de asemenea, că
în piesele ce se vor scrie si reprezenta trebuie să prindă contur uin erou care
este sensibil deosebit de cel de acum douăzeci de ani şi chiar de acum zece ani,
a cărui psihologie devine, clipă eu clipà, incomparabil mai bogată şi mai subtilă,
şi care are astăzi de răspuns altor problème. Asadar, consider că noile piese si
spectacole trebuie să dobîndească nu numai un spor de profunzime în analiza umor
fenomene cunoscute, dar că ele trebuie să se apropie de ceea ce e încă necunoscut,
de ceea ce n-a intrat încă în substanţa artei noastre.
Aceeaşi exigenţă este valabilă — după părerea mea — şi în planul expresiei
dramatice. Trebuie să folosim, neapărat, mai bine tehnica tradiţională a teatrulul,
dar şi, mai aies, sa dovedim mai multă îndrăzneală înnoitoare. Că publicul nostru
este dornic de formule artistice originale au dovedit-o spectacolele eu piesele lui
Brecht, lonescu, Durrenmatt, Frisch. Dar mai e nevoie să spun că a scrie după
Brecht, ca Brecht, nu mai înseamnă origmalitate ? Tehnica dramatică se cuvine,
fără îndoială, sa ţină seama de cuceririle teatrului modern, dar pentru a fi ineditâ
nu va trebui sa fie inedită ca a lui lonescu. Nu trebuie să subestimăm, în aceastâ
ordine de idei, initiative pline de interes şi care s-au manifestât mai eu seamă în
sfera comediei. Ara în vedere aici piesele lui Mirodan şi Mazilu. Formula lor
dramatică este, incontesta-bil, originale şi demnă de toată atenţia.
Că noile piese nu vor satisface severitatea publicului de astăzi decît dacă la
rîndul nostru noi, care muncim la erearea spectacolului, vom găsi un limbaj scenic
mai profund şi mai nuanţat, vom renunţa la poncife şi vom descoperi mijloace
noi de expresie, mi se pare un adevăr sigur.
Spun toate aceste lucruri eu gravitatea pe care mi-o impune prezenţa în sală
a unui spectator eu care am stabilit nu un pact de complezenţe mutuale, ci de
stimă şi exigenţă reciprocă.

RADU PENCIULESCU :

„conflictele se concentrează în con-
ştiinţa omului"

^ imt nevoia sa mă mise pe un teren mai bpgat. în fieoare an apar côteva piese
*^ bune, dar pentru ca fiecare teatru să poată oferi publicului săoi două-trei
premiere originale, ar trebui să apară anual cel puţin 'treizeci de piese, din care să
putem alege potrivit eu exigenţele şi, bineînţeles, eu afinităţile noastre. în clipa de
faţă, din cite cunosc, mi-air fi greu să fac o listă eu 20 de piese bune, eu teme
autentice. Discutăm de mult — şi uneori am impresia că prea niult — despi*e
dezideratele teatrelor faţă de dramaturgi. Nu arareori, după o profundă reflecţie,
cerem : piese bune. Dar ce înseamnă „piese bune" ? Fiecare dtramaturg îşi foloseste.

8

www.cimec.ro

IMAGINI DIN REPETIŢII

TeatruI National „I. L. Caragiale"

SA NU TE JOCI CU DRAGOSTEA
oe Alfred de Musset

Trei absolvenţi ai ln-
stitutului de teatru :
Ilinca

Tomoroveanu,
Ion Caramitru şi Vale
ria Scciu repetînd sub
îndrumarea lui Mony
Ghelerter

PATIMA DB";SUB ULMI

de Eugene O'Neiil

Matei Alcxandru. Con
stantin Rauţchi şi E-
manoil Petrut

www.cimec.ro

sper, Lntreaga sa măiestrie, în momentul în care scrie o piesă. Problema calităţii şi
desăvîrşirii literare trebuie deci discutată nu Ja modul absolut, ci de la caz la
caz — de la dramaturg la dramaturg. Exista însă, cred eu, un domeniu în care
exigenţa noastră trebuie să fie maxima, absolute, şi să funcţioneze în égala măsurâ
faţă de toţi dramaturgii. Şi acest domeniu, în care nu incap rabaturile, este dome-
niul tematicii. De aici si marea problemă : despre ce scriem. Nu-i destul să scrii în
general despre omul nou, ci să descoperi confliotul autan tic şi real care-1 détermina.
In momentul de faţă, nu descoperim eu uşurinţâ aceste teme, pentru ca în socie-
tatea noastră conflictele, înfruntările nu se mai desfăşoară spectaculos. Ele se
concentrează din ce în ce mai mult în canştii'nţa omului, sînt mai puţin évidente,
mai puţin palpabile. Ne entuziasmăm, cred, foar.te des în faţa unor terne false, sau
„temuliţe", care au doar aparenţa autenticităţii. De aceea, foarte multe din piesele
care vin la teatre mi se par a fi doar ilustrative şi chiar — de ce să n-o spunem ?
— copilăroase.

Cu celé mai bune intenţii din lume, toţi dramaturgii noştri s-au angajat sa
demonstreze în fiecare piesă că în socialism e bine. Dar acest adevăr evident şi
absolut nu mai interesează cînd e expus sub aspectul său cel mai general, pentru
simplul motiv că e de-acum demonstrat şi cunoscut. Spectatorul nostru vine la
teatru convins de superioritatea socialismului, pe care o simte în toate comparti-
mentele vieţii sale, şi deci are dreptul legitim sa se întrebe : „Pentru cine şi pentru
ce se agita dramaturgul si teatrul timp de trei ore ? Ce lucruri pe care nu le-am
ştiut încă, sau pe care nu le-am descoperit înca eu, ne dezvăluie ei ? Ce asociaţii.
ce relaţii noi între evenimente, între fapte cunoscute de mine, îmi luminează ?
Care este cîştigul meu, pe litnia cunoaşterii vieţii, după acest spectacol ?"
Noi n-o să avem piesele pe care le aşteptăm decît atunci cînd vom renunţa
la teatrul de proclamare declarative a adeziunii. Oare nu exista problème şi drame
umane în socialism ? Nu sînt ele posibile ? Oare adevărul e întotdeauna atît de
simplu de descoperit încît nu e nevoie să scriem despre bătălia care se dă pentru
cucerirea lui ? (Ziariştii lui Mirodan sînt, cred, un bun exemplu.) Nu exista drama
pierderii demnităţii umane, sau drama ratării ? Şi lupta pentru recîştigarea dem-
nităţii nu e pasionantă, interesantă ? Eu socot că exista drame autentice, proiectate
pe fundalul socialismului. Dramaturgia trebuie să le descopere. Despre societate
în general nu se scriu piese. Societatea e un cadru în care se desfăşoară un
neîntrerupt lanţ de lupte, de victorii şi ânfrîngeri, toate tinzînd către o victorie
mare, esenţială, a omului, a noului.

MIRON NICULESCU:

„o literatură de anticipate preccu-
pată de configuraţia etică"

Z\ ceşti douăzeci de ani pe care i-am sărbătorit de curînid ne dau senzaţia certà
că pornim întro etapa noua. înnoitoare pe multiple planuri. Mi se pare că.
daea am făcut o literature dramatică de evocare pe tema : „Ce a însemnat 23 Au
gust ?", dacă ne-am inventaa-iat prin teatru o istorie imediată, dramaturgii ar trebui
să facă acum o literature de anticipaţie, să arunce punţi spre viitor. Publicul năseut
în acesti ani învaţă, desigur, istoria şi de pe scenă, dar şi mai importantă mi se
pare crearea istoriei în prezentul ce impune o necontenită persipectivă. La o recentă
conferinţă ţinută la Geneva s-a discutât problema „cum vom trăi în viitor". Discuţia
aceasta a fost dusă pe coordonate tehnice, economice, ştiinţilfice. E necesar
ca această întrebare să solicite şi să primească răispunsuri pasionante şi în teatrul
nostru. Cum va arâta omul viitorului, cum va évolua omenirea ? Mi-ar plăcea o
asemenea literatură de anticipate, preocupată de configuraţia etică şi şpirdtuală a
omului. OmuL cu cît e mai complex, abordează, atacă mai acut marile problème
aie umanităţii — viaţa, dragastea, moartea. Cred că o seamă din piesele pe care
le-am jucat fie că ocoleau aceste mari problème, fie că le abordau cu prea
multă sfială.

10

www.cimec.ro

LUCIA DEMETRIUS:

„ieatrele să cunoască realităţile noa-
stre actuale, ca şi scriitorul care se
documentează"

I mi cer, şi cred că fiecare dintre i

noi şi-o cere, să pot fi m pas cu vremea. Să
-*-nu-mi îmbătrînească ochiul, giîndu'l, sufletul. Să nu mă repet pe mine însă.mi.
Ştiind bine că fiecare artist are limitele lui, să fac cat mai elastice aceste limite, pe
care mi le cunosc. Dacă nu le pot sparge, să le lărgesc eel puţin cercul.
Nu ivreau să scriu ca nimeni, vreau să scriu ca mine, dar şi azi, ci aşa cum năzaai în fiecare clipă, mai liberate de propriile mêle şabloane, de
acele „şabloane" pe care, în timp, şi le creează, fără vrere, oriœ scriitor, şi care sînt
într-un fel, dar numai pe jumătate, personalitatea lui.
Să trimit mesajul meu publicului, pe înţelesul lui, fără concesii, dar şi fără
acele inovaţii, uneori atît de căznite, încât din adevăratul, curatul mesaj nu mai
rămîne nimic.

Să mă pot juisrtifica în propriii mei ochi, ou ceea ce am scris, că n-am uzurpat
locul de scriitor în rîndurile contemporanilor mei.
Ce aşteptăm din partea teatrelor ?
O mai mare dragoste sau interes pentru piesele romînesti, un interes dovedit
prin fapte, nu prin declaraţii în ziare şi la şedinţe.
O cunoaştere a realităţilor noastre actuale, égala cu a scriitorului care se docu-
mentează, umblă, cercetează, se apropie de fanomene şi de oameni, pentru ca,
atunci cînd citesc o piesă romînească, să n-o judece după nişte formule preconcepute,
livresti, ci în raport cu această realitate, de aie cărei fenamene esenţiale vor să se
apropie.

Să nu se ceară sau sa nu se tindă ca scriitorul romîn să sorie ca X sau ca Y
din nu ştiu ce a'ltă ţară, autor care pare ideal directorului, regizorului sau acto-
rului. Dacă vorbiim despre originalitate, condiţia ei e să nu fie nici copiată, nici
furată, nici căutată eu lumînarea. Ea se naşte sau nu se naşte într-un scriitor. Evi
dent, strădania lui rămîne şi trebuie să rămînă aceeaşi, dacă o atinge sau ba.
O mai limpede înţelegere a cuvîntului „imodern", care îmi pare că azi tine
loc de orice, acoperă orice, maschează orice pretext sau îmbracă strîmb chiar o
intenţie bună. Modern nu înseamnă nici truc, nici neapărat simboL, nici stilizare
extremă. Modernul porneşte de la conţinutul actual, care îşi cere singur forma,
trupul.

O mai limitată imixtiune în textul autorului dramatic. Colaborarea eu un
teatru nu înseamnă colaborare în scrierea unei piese. Teatrul poate avea exigenţe,
atît. DramaturguJ nu aduce teatrului o bucată de stofă la croit. El aduce un lucru
gîndit, construit, finit. Acest lucru poate fi bun sau rău. Teatrul are libertatea sa
judece. Să refuze. Să mai ceară ceva. Nici cel mai extraordinar regizor din lume
n-are însă dreptul să^şi suflece mînecile şi să pritocească textui ca o gospodină.
Regizorul e cel mai însemnat interpret al unui text. Primul interpret Dar al textului.
Nu e un colaborator la text. E autorul spectacolului şi, în această calitate, colaborator
al scriitorului. Un mai mare interes pentru piesele care atacă temele majore aie
actualităţii, nu o fugă de răspuoidere, alegîndu-le pe celé care se refugiază în
terne minore.

O fă ri mă de consecvenţă. Nu entuziasm p rip it, urmat de renunţări tot atît de
pripite, un scepticism din capul locului, amînări, eschivări etc. Putin respect pentru cuvîntul dat, mai mult respect pentru omul care a muncit cu bunà
cradinţă, chiar dacă hotărîrea teatrului e sa nu joace piesa. Dar lucrurile pot fi
c&ntărite din capul locului şi un răspuns sincer şi dur face de o mie de ori mai
mu'ltă cinste şi celui care îl rosteşte şi celui căruia îi e adresat.

Il

www.cimec.ro

PAUL EVERAC:

„să rişti ineditul soluţiei pe o pro
blema care exista"

|\ H prea am teorii personale în materie de teatru. în ceea ce ma priveste,
exista cîteva lucrurd pe care le receptez şi pe caire siimt nevoia să le exprim
în forma de piese — şi cam asta este tot.
Aş sipune totuşi cîteva cuvinte despre modul în care creaţia noastră de azi
se plasează într-o relaţie de evoluţie istorică. Nici unul dintre dramaturgi nu are,
cred, voie sa uite că literatura dramatică romînească nu începe de la noi, că exista
un trecut în care trebuie căutat firul de legătură al marii tradiţii réaliste, întemeiată
pe critica socială, pe abordarea stringentă şi veridică a problemelor timpului. Pe
de altă parte, însă, nu trebuie uitat că nici unul dintre dramaturgii trecutului n-a
avut perapectiva pe care o avem noi azi, ca nici unul nu şi-ar fi putut îngăduî
încercările pe care ni le îngăduim noi — ca modalitate, de pildă, fructificînd
bogăţia deosebită a dinamicii sociale.
Mă întrebaţi ce se cere, la ora aotualà, dramaturgilor ? Aş răspunde, ca
toată lumea : piese de calitate, care să nu plictisească. Dacă ai scris trei piese
plicticoase, la a patra nu mai vine nimeni... Şi este eu atât mai girav să trimiţi
acasă, dezamăgit, un spectator de un tip nou, pe care abia 1-ai deprins să vină la
teatru. E ca şi cum ar cădea bruma, primăvara, peste imuguri.
De foarte multe ori se vorbeşte în numele acestui spectator ; se absolvă d^
lipsă la cîntar piese pe care publicul e presupus că „le agreează", se fac rabaturi
pentru a ïnfrunta concurenţa cinematografului şi a televiziunii... (Am auzLt direc-
tori de teatru spunînd, în acest context, că nu se pot apăra altfel decît coborînd
ştacheta calităţii şi chemând publicul să se omoare de rîs la diverse comedii şi
oomedioare.) Dar problema nu se pune, după părerea mea, aşa, grosso modo. Trebuie
să renunţăm la a gîndi publicul ca pe o entitate nediferenţiată ; publicul e compus
din mai multe pături de înţelegere, şi fiecare pătură trebuie să găsească în teatru
„alimentul" său potrivit. Acest „aliment" spiritual trebuie să-1 satisfacă, dar, în
acelaşi timp, să nu-J. lase senin şi apatic, ci, fiindu-i accesibil, să stârneaseă un
grăunte de preocupare, să provoace o anumită excitare intelectuală, încercînd să-J
ridice la un prag mai înalt de înţelegere, să-1 tragă spre niveLul următor. Cu alte
cuvinte, teatrul trebuie isă mulţumească, să distreze, să ofere satisfacţii, plus încă
ceva.
Dar acest „încă ceva" nu are voie să se numească didacticism. E nefast
pe idei. Nici o dramaturgie care se respecta nu-şi refuză pasionalitatea, nepre-
văzuitul, efectul, culoarea. E vorba numai ca aceste mijloace să nu fie uzate în slujba
unor concluzii care să-1 lase pe spectator indiferent, ci a unor semnificaţii. Publi
cul, de ce sa o ascundem ?, nu umblă neapărat şi totdeauna după semnificaţii. Dar
semnificaţiile trebuie neapărat să ajungă la public. Şi nu e indiferent cum. Aici,
fiecare îşi alege mijloacele sale.

Sînt autori care, de la început, pornesc eonştienti cà vor avea un public mai
limitât, pentru că factura pieselor lor nu permite divertismentul larg. Totuşi, faptul
ca scriu asa şi nu altfel nu exprima dezinteresul lor pentru restul publicului, ci
toemai speranţa că, atrăgîndu-1 din treaptă în treaptă, vor obţine un soi diferit
de interes pentru ceea ce au de spus, neutralizînd mijloacele aşa-zise „sigure".
Piesa de teatru e un organism viu şi complex, care încorporează viaţă şi
creşte după legile vieţii. Unde aceste legi sânrt tălmăcite firesc, dialectic, ele opei-eazâ
cu uşurinţă. Unde întîlnesc scheme statice, ele îşi pierd vitalitatea şi eficienţa.
CSnd, de pildă, determinarea socială a eroului e cuprinsă în limitele ei reale, eroul
se naşte viu, e interesant de urmărit. Dar oînd o determinare socială sohematică
înlocuieşte, din lipsă de măiestrie creatoare, particularitatea eroului, el e mort şi
nu suscita interesu! scontat. Chiar dacă triumfă, triumful lui e superficial, pare
mai mult un rezultat al unei dialectici sociale obiective, nu un act dramatic.
Societatea noastră este în ascensiune, clasa muncitoare imprima vremurilor opti-
mismul cuceririlor de fiecare zi. Dar, pe acest fundal, nu este imposibil ca omul.
ca individ, să aibă o diagramă proprie, să ajungă, de pildă, la un eşec. Sînt destui
oameni de teatru care se dau înapoi cu neplăcere în faţa unor cazuri de neîmpli-
nire sau esec al cutărui personaj dintr-o piesă, deoarece înţeleg şi aplică în mod

12

www.cimec.ro

impropriu ideea de tipie. A existât tendinţa — şi mă bucur că e în regrea — ca
fiecare personaj dintr-o piesă să fie asimilat categoriei sociale di parte, angajînd întreagă această catégorie. Astfel pusă problema, îţi venea greu
sa ataci un doctor rapace, de exemplu, fără să ţi se dea impresia că, într-un fel,
loveşti în corpul medical al întregii ţări. O asemenea înţelegere ne pune, evident,
in inferioritate, prin limitare, faţă de alte dramaturgii, care-şi individualizeazâ
eroii fără grija de a tipiza la excès, detenminarea socială fiind condiţia şi rezul-
latul acţiunilor, fiind înscrisă în perspectiva de ansamblu a piesei, şi nu, matematic
şi univoc, în destinul fiecărui personaj.
Exista multe faţete ale problème! comstrucţiei eroului dramatic. El trebuie
să fie, fără îndoială, cît mai reprezentativ socialmente, dar şi cît mai erou de
teatru.
Nu cred că e bine să ne sărăcim universul tipologic renunţînd uneori la
personajele de un pitoresc marcat, mai izbitoare prin accentele lor, în favoarea
omului foarte cumsecade, foarte pondérât, foarte activ şi destul de înţelept, care
constituie un element solid al societăţii noastre, dar care, prin chiar ponderea
lui, suportă cîteodată mai greu angrenarea în conflicte speataculoase.
Crescînd în complexitate, eroul pozitiv a căpătat eu timpul note mai va-
riate, în aşa fel încît echilibrul între trăsăturile iniţial „bune" şi celé initial
„rele" a devenLt mai dinamic şi mai dialectic. Viaţa nu suportă simplificări exces
sive, categordi metafizice. Ea concepe posibilitatea ca unele trăsături bune sau
aparent bune sa nu-si produce întotdeauna efectul scontat teoretic, sau unele
trăsături aparent lipsite de ordine să fie expresia unei ordini interioare ferme.
Pentru un erou de teatru al zilëlor noastre, mi se pare pozitiv în primul rînd sa
exprime în perspectiva acele tendinţe care împing societatea înainte ; sa fie
purtătorul unor sentimente de solidaritate socială, de răspundere faţă de semeni,
să ia hotarîrï care sa promoveze, prin incidenţa lor ultimă, o morală nouă.
Bipolaritatea pozitiv-negativ a devenit şi devine, prin însăşi evoluţia noas-
tră, mai nuanţată, nu numai în sensul că trăsături complementare negative se pot
acorda eu un erou funciarmente pozitiv, dar şi prin faptul că accepţiunile noţiu-
nilor de bine şi rău au suferit o anumită gradaţie în nuanţă. Eroii pieselor de
acum 10—12 ani, de pildă, erau în luptă eu un dusman de clasă violent, care
reprezenta principiul răului ; ei aveau calităţi càvice şi eroice manifeste şi urmă-
reau răul pînă la a4 răpune. Eroii zilelor noastre pot suporta aparenţa că sînt
negativi, şi aparenţa sa se dezmintă pe parcursul piesei, pot intra în conflict eu
cei de aceeaşi parère eu ei pe chestiuni de nuanţă, sau chiar eu ei înşişi. A devenit
incredibil eroul pozitiv care, în chestiunile de detaliu, într-o drama a individului,
ştie totul sau face totul. Credem însă în eroul care încearcă totul — fără îndoială,
aşezat pe o convingere morală ferma. Viaţa fiind foarte complexă, nimeni — şi
nici chiar autorul — nu are soluţiile în buzunar. Dar el propune nişte soluţii.
Soluţii au propus şi Mirodan, şi Dorian, şi Vlad, chiar dacă izbesc uneori pri»
inédit. Totul e să nu inventezi o problemă ca să-i poţi aplica soluţia ta, ci să rişti
ineditul soluţiei pe o problema care exista
(subi, red.) Ar fi încă multe de spus
aici, dar unui dramaturg toţi îi cer să fie scurt.
Şi iată încă o dogmă eu care simt nevoia să mă războiesc : a replicilor
scurte şi succesive. O pagina de monolog sperie aproape pe fiecare regizor.
Rigorile acţiunii într-o piesă interzic dramaturgului să plaseze discuţii
acolo unde lucruirile trebuie să meargă rapede înainte. Această frenezie — care
are un punct de plecare just — tinde să ajungă la fetişizare, devenind reprobabilă,
ca orice fetiş. Aproape că nu mal ai voie, în teatru, să stai de vorbă pe îndelete,
pentru că cutare regizor e grăbit — chiar dacă în locul discuţiei pe care o taie
plasează o pantomimă sau ait trouvail regizoral. S-ar zice că pe scenă n-o să
mai poată aipărea nici un personaj limbut — chiar dacă caracteristica lui este
sfătoşenia —, regizorul voipd, eu orice preţ, să vehiculeze acţiuni şi iarăşi acţiuni.
Cine înceareă dezvăluirea, parcimonies gradată, a unor idei sau sentimente care
prind consistenţă treptat, din nuanţe şi inflexiuni, riscă să se vadă trunchiat şi
adus pe scenă în forma cea mai vectorială a desfăşurării dramatice, în schema
dinamică. Teatrul nu e muzică, dar are ceva din fluenţa şi modulaţia ei. Regizorul
amuzical umblă însă călare numai pe sensul activ, şi îneă în trap.
Acest crez intolerant al acţiunii eu il înţeleg ca pe o reacţie la unele
excese de vorbărie şi de descriptivism diu dramaturgie, care trebuie amendate.
Dar nici excesul acţiunii nu promite nimic bun. în teatru nu interesează numai
schema propriu-zisă a acţiunii, ci particularitâţile, nuanţele, argumentele, chiar
tăcerile. O piesă, e drept, nu se poate în nici un caz priva de acţiune, dar cine

13

www.cimec.ro

"-*«* A*S

4-

j^ww*

mnit*H-âBm~iii*ţţŢn*3

www.cimec.ro

IMAGINI DIN RE PET IŢII

Teatrul de Comédie

SOMNOROASA AVENTURA

de Teodor Mazilu

^ Amza Pellea (Manole) şi Agnia
Bogoslava (Clee) în scena răpirii

Gh. Dinică rtpetînd rolul lai Gher-
man

Niki Atanasiu (Ogam) ;i Iarina De-
mian (Gabriela)

-^""Wi

www.cimec.ro

vrea eu tot dinadimsul numai acţiune are posibilitatea să meargă la fotbal, să
danseze, să vizioneze la cinematograf „Cei şapte magnifici" sau chiar, la teatru,
un gen de piese cu deznodăminte tari şi eu mari lovituri. Trebuie să ne obişnuim
eu gîndul că în teatru se vor rosti şi vorbe care nu se pot rosti în altă parte decît
acolo şi care, nuanţînd un sentiment sau o relaţie, nu pot fi înlocuite prin nimic,
chiar dacă n-aiu un aport silogistic la grăbirea concluziei ; cu condiţia sa intereseze,
să mişte, ele au dreptul legitim de a chema şi reţ'ine spectatorul. Ideea că publicul
nu suportă decît doua ore de teatru, pentru că aşa e la Paris, nu poate fi un
postulat de care să tremure dramaturgia. Am văzut cu toţii speotacole care durau
patru ore, fără ca pe scenă să moară cinci oameni, si totuşi nimeni >nu fugea la
garderobă înainte de a fi aplaudat actorii. De aceea, cînd regizorul îţi taie textul
asigurindu-te că-ţi face cel mai mare serviciu, lucrul vine şi dintr-o prejudecată şi
dintr-o inegală evaluare a dispoziţiei publicului, pe care el presupune că autorul
o ignorează. Dar eu nu cred că autorii pieselor care n-au totdeauna mare audianţă
ignorează ce place publicului ; cred numai că decalajul între idealul lor estetic
şi civic şi între dispoziţia réceptive a publicului de teatru este deocamdată cam
mare şi că el se va mioşora printr-o adaptare reciprocă, atunci cînd piesele vor
sonda mai adîne şi vor colora cu mai multă fantezie creatoare, vor decurge mai
neprevăzut şi vor exprima mai firesc şi mai atrăgător marile adevaruri aie vieţii.
Intr-o zi, televizorul va rămîne cu speotatorii lui, cinematograful îşi va lua
cota lui de fervenţi, iar la teatru vor merge pasionaţii acelui amestec între vorba
fostită, acţiune, concretul vocii, spaţialitatea gestului şi încordarea diafană a
sălii, pe care nu-1 poate înlocui nimic.
Imprumutînd, îmbogăţindu-se cu elemente de la toate celelalte ante, inclusiv
cinematograful, omul de teatru scrie pentru această condiţie sui-generis, pentru
un gen pe care eu îl consider nepieritor.

LUCIAN GIURCHESCU:

„a-ţi asuma astăzi un rise înseamnă
a-ţi asigura mîine spectatori"

\~ rimul lucru pe care 1-aş dori uinui dramaturg este ca o piesă jucată anul
acesta să fie cerută de teatre şi anul viitor, dacă nu şi peste trei ani. Montarea
unei piese originale nu depinde numai de dorinţa teatrului de a o expérimenta, ci
şi de aLte considerente : de plan, de trupă, de public. Gusturile oamenilor de
teatru sînt diverse, cum diverse sânt posibilităţile fiecărui iteatru. Un criteriu în
stabilirea repertoriului, dincolo de caractenul obiectiv şi subiectiv al gustului fie-
cărui om de teatru, îl constituie publicul. Publicul, pe care îl cităm adesea fără
convingere, publicul, mai inteligent decît ne place de fapt să-1 considerăm
publicul, mai puţin interesat de cum se face un spectacol cît de ceea ce se petrece
in piesă. Nu trebuie să credem neapărat că speotatorii se impart în doua mari
categorii, că unii sînt numai partizanii „dramei de idei" şi alţii se îndreaptă
neapărat spre comedia uşoară. Şi aici funcţionează un criteriu subiectiv ; de
altfel, la un moment dat, o comédie uşoară poate fi la fel de importantă, în con-
textul unei dramaturgii, ca o piesă grava, „de idei".
Cred că aced scriitori care nu se bucură de mare audienţă la public trebuie
să reflecteze puţin asupra cauzelor acestei stări de fapt. De obicei, ei imputa
insuccesul de public teatrelor. Oare vina aparţine exclusiv acestora? întîlnim piese
apreciate de critică, excelent puse în scenă, totuşi ocolite de public. S-ar putea
ca ideile piesei să depăşească nivelul de înţelegere al publicului de azi, s-ar putea
ca autorul să fie înţeles mai itîrziu... Sînt cazuri freevente în istoria teatrului şi a
literaturii. Ce e de făcut ? Perseverînd în afirmarea idealului său artistic, scriitorul
trebuie să astepte înţelegerea publicului şi a timpului. Exista şi reţete care duc
sigur la succès. Poate n-ar fi rău ca, din cînd în cînd, să învăţăm din ele, în loc
să le aruncăm cu dispreţ la o parte, dar să nu le fetişizăm ; cu alte cuvinte, să
învăţăm „maseria", fără să rămînem însă la stadiul de meseriaşi. Căci meseria de

16

www.cimec.ro

scriiitor de teatru — şi e o meserïe — trebuie învăţată. Socot, pe de altă parte,'
că, atunoi cînd un teatru coni&ideră că a găsit o piesă conţinînd sîmburele unui
mod nou, original şi profund de gîndire teatrală, trebuie să o pună în scenă eu
toate riscurile. A-ţi asuma un rise astăzi înseamnă a-ţi asigura spectatori mîine.
Atenţie, însă, la falsul nou, la falsa originalitate, la falsa inovaţie !

HOREA POPESCU:

„nimic nou ca cerinţe"

| entru a putea scruta eu folos viitorul, ca întotdeauna, trebuie interogat
trecutul sau, în orice caz, iprezentul. Lucruil acesta este valabil şi în privinţa
dramaturgiei. Pentru a stabili ce piese să cerem autorilor noştri în viitor, trebuie
să ştim ce anume cuceriri pot fi socotite definitive, ce trăsături caracterizează
producţia de piese de pînă aoum. Cu alte cuvinte, avem datoria să creàm un
pumct de reper, un termen de comparaţie, care nu poate fi altul decît punctul cel
mai înalt atins de literatura dramatică existentă. Montînd Moartea unui artist a
lui Horia Lovinescu am avut, cred, şansa de a ma întîlni cu unui din textele celé
mai reprezentative aie teatruLui nostru contemporan, cu o piesă semnificativă atît
pentru calităţile générale aie dramaturgiei, cît şi, în mai mică măsură, pentru
defectele ei. Asta, chiar dacă unii vor susţine că Citadela sfărîmată e mai bună :
într-adevăr, poate că Citadela e mai solid construite şi problematica mai bine
centirată, dar aceste calităţi, şi altele încă, nu sînt absente nici în Moartea
unui artist.

în Moartea unui artist zvîcneşte un puis modern, contemporan : mişcă o
série de idei ce aparţin din plin climatului nostru spiritual.
Limitată la atît, piesa poate fi socotită pe drept aparţinînd aşa-zisului
„teatru de idei". Dar ea mişcă şi o série de personaje trainic desenate, adevărate
dramatis personae, toemai datorită folosirii în piesă a modalităţilor de expresie
proprii „teatrului de traire". Autorul, urmărind atent viaţa — cea dinăuntru şi
cea dinafară a personajelor —, ideile şi generalizările decurg indirect. în aceasta
văd adevăratul drum al teatrului nostru de azi, care nu poate fi numai „de
idei" — în sensul délimitât al expresiei —, ci mai întîi un „teatru de traire".
Totul e girat apoi, în Moartea unui artist, de amprenta autenticităţii şi,
ceea ce e tot atît de important, de o deosebită calitate literară a dialogului. Şi
cu asta socotesc că am atins o problemă esenţială. Piesa şi, în general, piesele lui
Horia Lovinescu răspund afirmativ exigenţei literare, sînt literatura autentică.
Ele confirma un adevăr, uoieori poate neglijat : că piesa de teatru aparţine lite-
raturii, şi anume genului dramatic.
Nu mai puţin adevărat, Moartea unui artist — toemai pentru că e o lucrare
reuşită — pune în évidente şi unele defecte, aş zice fundamentale, aie drama
turgiei noastre actuale. Se vădeşte şi aici tendinţa de a se angaja simultan mai
multe conflicte, mai multe problematici. Este vechea ambiţie a autorilor nostri
de a spune totul într-o singură piesă. Nicicînd şi nimeni n-a putut epuiza proble
matica omenirii într-o singură dramă ; ci, de fiecare data, numai cîte o „dramă",
şi observaţia îi cuprinde, începînd ou tragicii greoi, pe to^i marii mînuitori de
dialog scenic din lume. Cuvlntele lui Beniuc, referitoare la poeţi, se pot aplica
şi în seotorul nostru de activitate :

Dar Eminescu nu cuprinse "tôt
în stihurile lui dumnezeieşti.

Iată că, aproape fără să-mi dau seama, mi^am formulât — desigur, cît se
poate de sumar — aşteptările în privinţa viitoarei noastre dramaturgii : constnucţie
solidă, caractère puternice, autentioitate, suflu contemporan în mişcarea ideilor şi
a sentimentelor, calitate literară a dialogului. După cum vedeţi, nimic nou ca
cerinţe : noul trebuie să aparţină realizării poetice, noutatea ar consta în cuprin-
derea tuturor acestor exigenţe în actul de creaţie dramaturgică !...

t — Tcatrul nr. 10

17

www.cimec.ro

LUCIANPINTILIE:

„punctul de vedere al scriitorului
asupra vieţii — de neconfundat"

li înd vorbim despre universul artistic al unui seriltcw* — de piïdâ, despre
universul înfcreg şi organic pe care îl cuprinde romanul Moromeţii de Marin
Preda —, nu avem în vedere numai întinderea şi sfera tematică a acestui univers.
Nu se pune problema numai ca universul unei piese să oglindească o lume mai
mare, şi prin asta să capete forţă de generalizare. Prima problemă este aceea
a punctului de vedere al scriitorului asupra vieţii, a uniciităţii acestui punct de
vedere, de neconfundat eu altul. Dacă citesc Velea, îmi dau seama că Velea se
deoşebeşte fundamental de Fănuş Neagu. Se deosebeşte şi Dorian de Everac. Dar,
cum sa spun ?, nu prin inatura foarte puterndcă a viziunii sale despre am, ci prin
stiL, ceea ce e eu totul altceva. Stilul este în dependenţă de culture, poate de
talent (deşi noţiunea de talent nu are ce să caute într-o asemenea discuţie, fiind
o noţiune prea confuză).

Este frumos şi interesant că sfera problematică s-a lărgit atît de mult şi
tinde să devină cuprinzătoare în dramaturgie, dar cred că sfera de problème nu
are nici un fel de valoare dacă problemele nu sînt demonstrate dinăuntrul ade-
vârului uman şi al vieţii. Or, toemai pentru că de multe ori ele nu sînt demon
strate dinăuntrul adevărului uman şi al vieţii, se naşte organic, la scriitori diferiţi,
nevoia de retorism. Se înlocuieşte adevărul omenesc prin declaraţii. Acest decla-
rativism care, după părerea mea, nu exista în alte sectoare aie literaturii. continua
să acţioneze din plin în dramaturgia noastră.
în dramaturgie a acţionat mult mai mult decît în proză şi teoria personajelor
model. Teoria nu este falsă în ea însăşi, dar prin absohitizare, ea ameninţă
perspectivele de a ataca viaţa obiectiv. Şi americanii, în stupidele lor western-uri,
au simţit nevoia să-si umanizeze personajele-schemă eu greşeli, eu nostalgii, eu
complexe, ca în Cet şapte magnijici. Or, western-ul este treapta cea mai de jos
a literaturii — salvată însă printr-o anumită frumuseţe cinematografică a anilor
de debut. Ce se întâmplă în teatru, la noi ? în orice parte azvîrlim o rază puter-
nică de lumină, asupra oricărei zone a vieţii, descoperim confr>untarea dintre
non şi vechi detasîndu-se evident. în acest confliot, în viaţă nu intervin decît
foarte rar personaje sublime sau personaje mon9truoase. în mod obişnuit se
înfruntâ personaje aproape égale între ele. Exista un fel de echilibru, în viatà,
al greselilor şi al faptelor bune, frumoase, drepte, al faptelor negative şi pozitive.
Dramaturgului nu-i rămîne decît să aruaice luimina comentariului sau asupra acestor
încleştări, care nu trebuie, după părerea mea, să se desfăşoare supravegheate de
personaje sublime sau monstruoase. ïntîmplarile trebuie să aibă un curs mai
liber, să nu fie dirijate după inecesităţile conflictului abstract între personaje
negative şi pozitive. Altfel, ajungem la o siluire a vieţii, a întâmplărilor ei obiec-
tiive, după necesităţile de demonstrare a ideii mêle de Bcriitor.
Cred că se poate face dramaturgie din orice. Problema nu este cît sens are
întimplarea descrisà, ci cît sens izbutesc eu sa extrag din ea. Scriitorul care trece
pe lîngă lucruri pe care nimeni nu le observa şi descifrează peste tot semnifica-
ţiile lor, scriitorul pentru care tot universul e radiografiat, este un scriitor mare.
El vede adevărul şi în tramvaie, şi în omul care poartă ochelari negri, şi în
copaci, şi în omul care bea bere — vede adevăr, adevăr, adevăr. Nu este nevoie
sa compui o realitate din mici mimări ale realităţii şi această realitate să o
deformezi şi să o chinui ca să-ţi demonstrezi ideea. E drept că o anumită modali-
tate dramaturgică modernă îşi permite să siluiască aparent realitatea în numele
tezei. Dar este un caz special. La asemenea dramaturgi, de pildă la Brecht, reali
tatea este un punct de plecare, un pretext estetic, şi se ajiunge din nou la altă
realitate, care este realitatea ideilor ; ea are, în literatura lui Brecht, rigoarea unui
aspru şi decis balet.

Ar trebui sa disoutăm despre nevoia noastră de a ataça deschis conflictele.
insuficienţele din viaţă, şi despre ceea ce ne oferâ dramaturgii. De pildă, piesa
Oricît ar părea de ciudat de Dorel Dorian.
Valeriu Moisescu mi-a vorbit eu multă emoţie, pe străzile Ploieştiului
înainte de première, despre această piesă, care dezbate un caz de suspiciune. Pro-

18

www.cimec.ro

blema mi se (pare extrem ide interesanta. Dar cum a făcut Dorian ? O problème atât de
grava a tratat-o nedecis. A ataca nedecis nişte mici problème de morală, ca în
Zizi şi formula ex de viaţă, nu naşte nici un fel de contrast ; însă a ataca timid şi
eu şovăială o problème atît de importante !... Valeriu Moisescu a reuşit, în general,
un spectacod frumos ou piesa asta. El a plecat în montare de la ideea atacării ade-
vărului, şi toată regia lui este construite pe această idee a atacării adevărului şi
a dezvăluirii lui treptate şi bărbăteşti, dar, datorită contrastului dintre ideea regi-
zorală şi substaniţa dramatică a piesei, în spectacol s-au strecurat rezonanţe nedorite.
Pe măsură ce tensiunea oreşte, bărbaţii îneep să-şi scoată încet hainele, după aceea
cravatele, şi tot jocul merge mai départe, sugerînd că asemenea adevăr va fi dez-
văluit, încît o sa ne cutremurăm. în sfîrşit, junele îşi scoate şi cămaşa. Rămîne
eu bustuil gol, statuie vie. Zioi : „Gâta, au ajuns la adevăr." Dar nu se ajunge decît
la aforisme cunoscute.

Noi, generaţia noastră de regizori, avem în jurul a treizeci de ani. Este o
cifră tradiţională pentru bilanţuri, meditaţie. Mă gîndesc foarte serios la ce am
făcut pînă acum, la ce trebuie sa mai fac de aici înainte. Un lucru ştiu clar :
că nu voi mai face nimic care sa nu aibă legâtură eu piese sau scenarii care sa
trateze problème absolut esenţiale. De pildă, o temă, la întîmplare : dacă oamenii
pot să min'tă sau nu pot sa minta — problema minciunii, care se poate dezvolta
atât de ticălos mărunt, sau at&t de sublim. Sau altă problema : noi putem fi victi-
male înlesnirilor aduse de socialism. Este tema din schiţa în treacăt a Lui Velea,
unde personajele sînt superficiale, pentru că socialismuil a adus asemenea înlesniri
în viaţa noastră încît unii oameni cred că pot să-şi îngăduie să amîne rezolvarea
marilor problème. Asta, bineînţeles, nu este o „vină" a socialismului, ci a celui
care gîndeste aşa. Dar noi trebuie să fdm foarte atenţi faţă de asemenea atitudini,
care pot să se transforme în eeva duşmănos evoluţiei noastre, socialismului. Este
o problema esenţială pe care Velea o rezolvă ou sînge şi eu foc, pentru că îşi
ucide lia urmă personajele.

Asa cum sîntem noi, mai cabotini, mai neserioşi, mai glumeţi, mai sobri, cum
ne e fîrea la fiecare, vine un ceas în care răspunderile noastre sporesc mult şi
ajung, dimăuntru, la nivelul frazelor noastre despre aceeaşi răspundere. La 27 de
ani vorbeam, într-un fel, cam ca acuma — „,răspunderea noastră este să sprijinim
dramaturgia originale..." —, dar de-abia acum simţim nevoia ca gesturile noastre
să corespundă vorbelor. Am fost adeseori aplaudaţi cînd am făcut un lucru pro-
fund defavorabil drama'turgiei moastre : acela de a salva piese şi a face dan spec-
tacolele noastre realizări mai izbutite deeît textele. Asa am făcut şi eu eu unele
speetaco'le montate eu piese romînesti. Nu consider că acesta este un serviciu
făcut dramaturgiei, pentru că spectacolele, indiferent dacă au fost bune, au mûrit
repede, şi moartea lor a fost cerută de pdesă. Şi, decît sa fac asta, mai bine nu
pun piesa în scenă, mai bine mă 'lupt eu autorul, exercit asupra lui o asemenea
tiranie, încît îşi desâvîrşeşte piesa sau o aruaică ; dar în forma nedecisă, nehotă-
rîtă, nefinisată, nu o montez. A începe, în'tr-o piesă în care nu este vorba decît
în treacăt şi lateral despre un adevăr important, a începe, într-o asemenea piesâ,
o întreagă regie a adevărului, mi se pare, într-un fel, a minţi. Dacă piesa nu are
valori adevărate, nu am voie, moral, să dau senzaţia adevârului ; nu am voie să
împrumuit senzaţia vieţii unui lucru care nu are viaţă.
Noi aşa am fost învăţaţi la şcoa'lă şi aşa şi este (uneori nu eredem în lucru-
rile foarte adevărate învăţate la şcoa'lă, toemai fiindcă le-am învăţat la şcoală) :
eă regizorii mari au mers mînă în mînă eu autorii. Este aproape un truism,
dar asa e. Mi se pare de o mie de ori mai frumos si mai util ca un regizor să
pună în scenă piese care răspunid nevoii lui de esenţial, deoît piese oare nu-1 atrag
decît printro scenă, un act sau un fragment de act. Dacă toţi regizorii ar acţiona
aşa, viaţa teatrului nostru ar fi mult mai diversă şi mai bogată.
Cum âmi imaginez viitorul ? Astăzi au apărut conducători de teatre eu
reală personalitate artistică ; cred cà iniţiativa lor trebuie să joace un roi mult
mai mare în ce priveşte dramaturgia nouă romînească. Să se joace mad multe
piese şi mai felurite. Aşa oum am spus, conducîndu-ne după afinităţi, după legă-
turile de adevărat interes între regizori şi dramaturgi şi lăsînd în afară eeea ce
nu ne pasionează, ceea ce JÎU ne este aproape. Cuvîntul hotărîtor în alegerea sau
refuzul pieselor ar trebui să-1 spună, de celé mai multe ori, regizorul. Este impo-
sibil ca o asemenea lărgire de orizont să nu provoace apariţia unor piese bune.
Dacă se joacă mai multe piese şi de mai multe genuri, vom avea de unde sa
alegem, Cred că este puţin folositor teatrului nostru că o sumă de texte despre

19

www.cimec.ro

Teatrul de Comédie

TROILUS SI CRESSIDA de Shakespeare

Schiţe de costume de Ion Popescu-Udriste

www.cimec.ro

care ştim câ au fast findsate nu sînt achiziţionate de teatre sau se montează
mulţi ani după ce au fost scrise. E comic ca o piesă actuală în 1953 să se repre-
zinte pentnu prima data în 1964. Să fim atenţi la cîteva evoluţii : cea mai bunâ
piesâ a lui Lovinescu a fost Citadela sjărîmată, cea mai bună piesă a lui Mirodan,
Ziariştii, cea mai bună piesâ a lui Dorian, Secundo, 58, cea mai bună piesă a lui
Everac, Poarta — toate, pdese de început, peste nivelul cărora, cred eu, autorii
nu s-au ridicat. Asta trebuie să ne dea de gîndit. înseamnâ că angrenajul rela-
ţii'lor dintre teatru si scriitori inu este totdeauna favorabil dezvoltârii acestora.
Şi cred că si absenta unor prozatori foarte ta'lentaţi din frontul teatrului este o
dovadă în acest sens. De aceea, iniţiativa directorilor de teatru şi a regizorilor
trebuie să devina muit mai activa şi mai fertilă, să acţioneze mai notant, în sensu!
mnei armonioase dezvoltări a scriitorilor de teatru.

DAVID ESRIG:

„omogenitatea universului artistic al
piesei"

Intr-o discuţie mai veche, eu iLucian Pintilie şi alţi cîţiva prieteni din teatru,
ne-am exprimât următoarea întrebare şi nelinişte : de ce — după părerea
noastrâ — dramatungiia se situează adeseori sub nivelul prozei şi al poeziei, şi în ce
constă acest decalaj ?

Să discutâm concret. Moromeţii este un roman définitiv — o lume, un uni
vers .perfect inscris. A discuta mici defeeţiuni în legătură eu Moromeţii este
absurd. Creaţia lui Marin Preda este un roman defdnitiv, nu pentru că are multe
personaje si euprdnde multe întâmplâri, ci pentru că umanitatea eroilor este în
întregime cuprinsă. în dramaturgie sîntem încă în faţa unor discutii de detaliu :
„Personajul cutare nu este définit, actiunea a rămas abia schitată..." în proză
scriu aoum o mulţime de nuvelişti de prima mînă — citez la întâmplare : Velea,
Fănuş Neagu, D. R. Popescu —, de multe ori inegali în raport eu ei înşişi, dar
care, toti împreună, constitude o mişcare serioasă, bogată, sustinută de personalităţi
tot mai distincte, de încercări pline de tenacitate şi încăjpăţînare, care tind să
cristalizeze artistic puncte de vedere proprii.
Dramaturgia noastră, în ciuda succeselor obtinute, suferă încă de eterogen.
Se mai simte încă, în structura multor pdese, tehnica balantei farmaceutice : atîta
pozitiv, atîta negativ, atîta sentiment, atîta ratiune, atîta despre cutare, deci mai
putin despre cutare... Urmărind diversitatea tematică şi problematică, autorii dis-
trug uneori omogenitatea universulud artistic al piesei. Cred că trebuie mai mu.lt
„fanatism". De multe ori, premisele sînit interesante. De pildă, Ştafeta nevă-
zută
poate să fie pasionantă, şi m-a pasionat chiar, prin idee, dar prin
actiune, personaje, atmosferă nu m-a cîştigat, nu m-a îmbogăţit. Problema unui
director de întreprindere care descoperă dintr-o data că toate recompensele
primite — decoraţii, laude, mulţumiri — sînt într-un fel gresit atribuite lui, nu
pentru că nu mérita să fie preţuit, ci fiindcă împrejurările îl fac beneficiarul
muracii grêle, depuse înadntea lui de altcineva, care a cules toate neplăcerile unui
început îndrăzneţ şi inovator, este eu siguranţă interesantă. Dar autorul se preocupâ
mai aies de întrebarea, secundară din punct de vedere artistic, dacă fostul director
va fi reabilitat sau nu. Problema asta mă interesează mai aies în viaţă. In artâ.
important este să cunosc lumea interioară în care e posibilă o asemenea disputa —
ce fel de oameni se află în conflict, cum gîndesc, cum vorbesc, cum simt, cum
trăiesc, cum se conditionează reciproc toate datele lor umane etc. etc. Or, în piesâ,
oamenii vorbesc la fel, totul este organizat riguros — pînà şi micile surprize,
micile lovituri de teatru, eu micile lor necunoscute, care se rezolvă pe drum pentru
a deschide altele noi, etc. etc. Oonflictul este dezvoltat eu o abilitate retorică în
argumentatie, o abilitate exterioară temei.
Problematic, dramaturgia s-a apropdat de nişte zone dificile, interesante aie
vietii noastre. Dar se întîmplă ca pasiunea artistului, vibraţia umană, fantezia
dezvoltată de temă să fie înlocuite ou abilităţi de pledoarie, amintind sala tribu-
nalului sau sala de şedinţe, şi atunci acţiunea se deduce după legile cazuisticii,

21

www.cimec.ro

nu ale vieţii, astfel încît uneori, la capătul piesei, obţinem sentinţe bine argumen-
tate, dar nu valori convingătoare.
Funcţionează încă, în dramaturgie, unele criterii uzate. Un fenomen foarte
neplăcut este teoria personaj ului-modal. Noul în dramaturgia socialismului, in
dramaturgia lumii socialiste, ca ideal, ca realitate istorică, trebuie să fiinţeze în
însăşi atitudinea autorului. A socoti că el trebuie sa apară neapărat pe scenă sub
forma unui personaj desăvîrşit înseamnă a trata problema într-un mod dăumător.
Noul ca personaj este doar unul din cazuri, una din modalităţile scrisului dra
matic, posibilă. dar nu obligatoire. Dezbaterea noului în teatru este mult mai
difioilă, mult mai complexé, şi a o limita la personaje-model înseamnă a pune
dinamită într-un material foarte fragil, cum este dramaturgia, care reprezintă în
toată lumea un fenomen eu o dezvoltare capricioasă, plină de greutăţi. Se ştie,
dramaturgia este ce] mai dificil dintre genuri. A introduce, peste greutăţile
spedfice lui, cerinţe unilatérale, care limitează, e profund dăunător. Oare într-o

piesà în care nu apare nici un erou pozitiv, atitudinea autorului nu se poate ex
prima ca profund şi evident socialiste ? Cum adică, Douăsprezece scaune şi Viţeluî
de aur
nu sînt nişte creaţii socialiste, pentru că eroul principal — Ostap Bender —
este un escroc şi pentru că, într-un univers fabulos de vast, eu sute, eu mii de
personaje. nu apare nici un personaj pozitiv ? Ei sînt noul — citiitorii romanului,
autorii, poziţia lor. punctul lor de vedere, punctele de reper, criteriile de judecare
a problemelor. modul în care sînt tratate, finalitatea întregii povestiri, destinul
personajelor ! Şi succesul mondial al celor Douăsprezece scaune şi al Viţelului de
aur
n-a confirmât toemai noutatea structurale a acestor cărţi, apartenenţa lor la
o lume noua ? Trebuie sa mai precizez ceva : nu vorbesc despre personaje pozitive
în general, ci despre personajele-model, nu mă refer la prezenţa unor personaje
constructive şi tonice pe scenà, ci la eroul-ideal, după care trebuie să ne modelàm,
la personajul-matriţă.

Nu putem imputa dramaturgilor noştri faptul că ei încearcă să-si con-
struiască de multe ord piesele pe o demonstrate de idei. Brecht, de pildă, siluieşte
realitatea pentru a-şi construi demonstraţiiie. El transforma acţiunea în dezvol
tare a ideii. dar aceasta este atât de grava din punet de vedere uman, atît de
esenţială, încâit, să zicem. caracterul uscat al diseuţiilor ştiinţiface din Galileo
Galilei
nu mai contează. E un drum personal, dar consecvent. Dramaturgia noas-
tră s-a format însă, în principal, pe o altă structura, ca dramaturgie de oglindire
directă a realităţii. O asemenea dramaturgie, de tip diferit de eel brechtian, tre
buie să-si respecte legile ed, sa descopere adevăruL, nu să-1 construiască.
Lucian Pintilie susţine că nu trebuie să montâm spectacolele în aşa fe!
încît textele să apară pe scenă mai bune decât sînt la lecture. Nu ştiu dacă este
asa. Deserviciul care se face dramaturgiei romîncşti nu este cel numit de Pintilie.
Dacă după fiecare spectacol ar avea loc discuţii critice violent pritncipiale, reale,
deschise, profunde, atunci faptele ar căpăta o finalitate normală şi eforturile
noastre de a stoarce un text de ultimele lui potenţe expresive şi semnificative
s-ar valorifica deplin şi ar deveni eforturi firesti, de conlucrare. Dacă Pintilie
poate să-si facă acum o vină dintr-un succès, asta se explicâ toemai prin faptul
câ premierele lui — ca şi aie mêle şi aie altora — nu au prilejult discuţiile sincere
şi lucide asupra piesei şi a raportului diintre text şi spectacol, pe care le aşteptam.
Pintilie susţine : este o minciună dacă dintr-o schiţă, dintr-o vagă sugestie a
textului, dezvolt o întreagă scenă. supralicitînd valoarea care abia se întrevede la
lecture. Eu cred că raportul minciună-adevăr nu se défi nés te în relaţia dintre
regizor şi text, ci mai aies în aceea dintre regizor şi spectacol. în acest raport.
faptul că ai extras din text sensuri noi, că 1-ai îmbogăţit, este perfect just. Asta
înseamnă numai să-ţi faoi datoria faţă de ceea ce cred eu că este arta spectaco-
lului. Am pus în scenă Mi se pare romantic. In toată pdesa era o singurâ scenà
care mă interesa eu adevărat — scena dintre seeretarul de partid şi erou —*.
pentru că viza demistificarea unui întreg şir de scheme, dezumfla un limbaj care
a făeut rău mult timp şi, deşi era o replică destul de timidă, modestă, de impor
tante medie în direcţia polemică pe care şi-o propunea, era totuşi o replică reală.
Cred că în asemenea condiţii am dreptul şi datoria să pun un efort maxim în
montarea textului.

Unde are Pintilie deplină dreptate este în pledoaria pentru apropieri între
regizori şi dramaturgi, întemeiate pe adînci şi sincere simpatii creatoare, bazace
pe convingerea regizorului că e foarte important să monteze această piesă şi nu
alta. Numai că nu întotdeauna oamenii de teatru au posibilitatea să monteze

22

www.cimec.ro

piesele noi care îi interesează, dar care n-au fost încă achiziţionate de vreun
teatru. Iată, de pi Ida, ultima piesă a lui Gelu Naum despre Robinson Crusoe, o
piesă scrisă pentru păpuşi, dar pe care o văd perfect montată şi pe o scenă mare.
Gelu Naum ia mitul lui Robinson, mitul omului ajuns, printr-uin accident, într-o
mica lume pustie, şi care reconstituie aici toată ambianţa Angliei în plină ascen-
siune burgheză ; sub aparenţa glumei, el construieşte o analiză critică foante pro-
fundă a mentalităţii burgheze. In fond, dramaturgul porneşte de la o idee a lui
Marx care arată cum, în Robinson Crusoe, un om singur, absolut singur, reconsti
tuie toate canoanele vieţii burgheze. Această pledoarie pentru burghezie, scrisa de
pe poziţiile burghezului, devine, în lumina istoriei, o demascare violenta, tocmai
din pricina situaţiei paradoxale în care se desfăşoară. Piesa lui Naum mi se pare
eu adevărat actuală. Ea discuta semnificaţiile unor gesturi umane, sensul criteriilor
de judecată, întăreşte, cerne înţelesul lor real şi distinge cu maxima claritate ce
este de fapt mercantil în modul burghez de a trăi, a crede, a gîndi, înarmează
foarte exact împotriva mercantilismului — totul pe un ton comic, buf, fantastic,
poetic...

Teatrul rominesc trăieşte acum o epocă foarte bună. Repertoriul se îmbogâ-
ţeşte rapid, într-un timp relativ scurt prin faţa publicului se vor perinda autori
şi opère de valoare din imulte tari, şi e sigur că un asemenea climat va da un nou
impuis dramaturgiei originale, care se va putea confrunta, la scenă deschisă, cu
celé mai semnificative manifestâri dramatice aie lumii contemporane. Fireşte,
în aceastâ competiţie, teatrele au dàtoria să-şi mobilizeze toate resurséle pentru
a susţine şi a valorifica efortul autorilor noştri.

VALERIU MOISESCU:

„piese multe, variaie — diversitate,
bogăţie de inspiraţie, de siil, de gen"

Il discuţie despre dramaturgia originale se anunţă acum foarte interesantă.
Ea vine să consemneze un moment de crestere, moment în care ne putem
îngădui bilanţuri şi sondaje de perspective, întemeindu-ne pe ceea ce s-a realizat.
în lipsa unor succese temeinice, o asemenea discuţie nu ar putea avea loc.
Dezbaterea nu trebuie să înceapă însă de la preferinţele noastre regizorale
de gust. Asta ar limita mult sfera problemei. Fiecare avem înclinări, fiecare iubim
mai mult un gen sau altul, o modalitabe sau alta. Dar dramaturgia nu se naşte
„la comanda regizorilor", ci ca necesitate spirituală fireascâ a celor care o scriu.
Că exista cupluri de dramaturgi şi regizori care se înţeleg foarte bine şi se pun
în valoare recLproc este un fapt pozitiv, pentru câ asemenea cupluri, dacă durează.
nu sînt niciodată mecanic constituite. Dar, de la un timp, asociaţiile acestea pot
deveni mai puţin folositoare. La fel se întâmplă şi cu distribuţiile : de multe ori,
un actor care a lucrat cu un singur regizor cîştigă sohimbînd directorul de
scenă, se redescoperă în raporturi noi de muncâ. Şi pentru un autor contactul cu
regizori noi poate să însemne un îndemn la înnoire şi varietate, şi pentru un
regizor întîlnirea cu autori aie căror piese nu le^a montât poate sa reprezinte un
stimulent, un nou început. De aceea, cred că discuţia noastră trebuie să pomeascâ
de la o mare dorinţă de varietate şi amploare.
Din punct de vedere al intereselor générale aie teatrului, ideaiul mi se
pare a fi o dramaturgie cît mai cuprinzătoare — ca tematică, gen, expresivitate —,
şi nu am pretenţia să spun prin asta un lucru nou. O série de piese apărute în
ultimele stagiuni sînt mai bune decît celé pe care le jucam înainte. Mă refer la

Şejul sectorului suflete, Moartea unui artist, Ninge la ecuator, Oricit ar părea de
ciudat, Somnoroasa aventura.
Nu exista, după părerea mea, motive de alarmare
în raport cu creaţia dramaturgilor ; dimpotrivă. Dacă e vorba să tragem un
semnal de alarma, atunci trebuie s-o facem în legătură cu unele piese slabe, care
sînt totuşi jucate, ajung în faţa publicului. De ce apar pe scenă asemenea texte,
départe de tendinţa mare, principală, a dramaturgiei noastre ? în primul rînd,
pentru că teatrele şi oamenii de teatru doresc eiectiv să joace multă dramaturgie
romînească nouă ; ofertele fiind mai reduse decît solicitarea, se înscriu în reper-

23

www.cimec.ro

tordu fel de fel de producţii. Printre acestea găsim şi piese care nu interesează
sub nici un raport, din punct de vedere artistic, dar şi piese care ar fi putut
deveni realmente bune, dacă autorilor li s-ar fi dat timp să mai luereze, dacâ
teatrele nu s-ar fi grâbit să le reprezinte şi ar fi avut mai multă exigenţă. Apoi,
pentru că multe din textele de vailoare reprezentate sînt, sau tind să fie, aşa-numite
piese „de idei", piese-dezbatere, ait capital dramaturgie important rămîne desco-
perit — aceila al pieselor valonoase, bogate, care sa se adreseze direct emoţiei,
necesităţii spectatorului de a visa şi de a se înduioşa, de a trăi puternic. Prin
această fisură pătrund melodramele, comedioarele lacrimogene, dramoletele
sentimentale.

Mă întorc astfe'l la ce spuneam înainte : idealul mi se pare a fi o drama
turgie cît mai cuprinzătoare. Sînt necesare peisajului nostru teatral texte de orice
factura, bineînţeles eu o condiţie : sa fie de calitate. Să nu ui'tăm că se pot série
şi piese usoare foarte bune — amuzante, vii, foarte utile în feflul lor —, farse,
vodevimri (în treacăt fie zis, piesele uşoare pe care le tot criticăm nu ne displac
prin gen, ci prin ineonsistenţă, sînt usurele, nu usoare). De ce nu se scriu, să
zioem, povestiri alegorice eu sens actual ? De ce teatrul de hiperbolă — în stiluî
lui Maiakovski — este puţin prezent în preocupările dramaturgilor ? Deci, mai
multe piese, mai variate, poate chiar mai mulţi dramaturgi — iată ce cred că
impune solicitarea firească a teatrelor noastre faţă de dramaturgie. Toate teatrele
vor să aibă în repertoriu o piesă romînească pe care să o poată programa marţi
sau în altă zi proasta din punct de vedere al afluenţei publicului, având siguranţa
că spectacolul va umple sala.
Pasionant mi se pare mai aies sa discutăm despre piesele bune. Ce obiectăm
noi, regizorii, acestor piese, care ne plac şi pe care Je punem în scenă eu interes ?
Se întîmplă nu o data ca, în asemenea scrieri, deşi punctul de plecare este
interesant, sfîrsitul să devina curînd previzibil pentru cititorul sau spectatorul
avizat. Sînt piese care încep inédit, anunţă problème efectiv desprinse din viaţa
de fiecare zi, preoeupări importante, dar sfîrşesc în circuitul unor soluţii uzate,
tocite — piese care încep nou şi sfîrsesc vechi. Autorii deschid acţiunea printr-o
spargere de schema, dar o încheie întorcîndu-se la schema. în viaţă ■— ştim eu
toţii — se ivesc mereu fapte noi, relaţii noi, atitudini noi, şi din acestea apar
soluţiile noi ; în viaţă exista mullt imprevizibil.
Cred, de asemenea, că pe scenă ar trebui sa apară mai des şi mai bine
concretizat omul foarte obişnuit, foarte cotidian, eu problemeJe lui mărunte, dar
atât de mari, eu ritmul lui de existenţă, eu atmosfera, tonul faptelor lui obişnuite,
eu pulsul muncii şi preocupărilor de fiecare zi. Cum spuneam, multe din piesele
noastre bune se ammţă din capul locului „piese de idei", pornesc de la premisa
demonstraţiei făţişe, declarate. Mi se pare că ar fi interesante şi constructiile dra-
matice inverse, care dezvăluie ideea treptat şi firesc, urmărind desfăşurarea con-
flictelor aparent banale, dramatismul neordonat al trăirilor curente.
Intîlnim în piesele noastre mai interesante, caractère ferai construite, clare,
eu semnificaţii imiportante. Nu întotdeauna ele au destulă particularitate. Oamenii
reali sînt construiţi din mult neprevăzut. Paradoxal, în dramaturgia noastră mai
acţionează încă rigori clasieizanrte ; accentul cade mai mult pe unitatea unui
caracter decît pe dialectica lui fluentă, mobilă. Asta face ca eroii care exista
sa se contureze net şi rapid ca inidividualităţi, să se lase prea uşor cunoscuţi.
De la un punct al subiectului ştim cum vor reacţiona ei mai départe, deşi, în
realitate, oamenii se dezvăluie de mul'te ori prin reacţii-surpriză. în piesele care
plătesc tribut unei asemenea viziuni clasieizante, caracterele dramatiee arată
spectatorului prea puţine faţete. De obicei sînt doua : personajul pare închistat,
retrograd, dar se dovedeşte pînă la urmă viu, receptiv, hotărît adept al noului,
sau invers. Caracterele umane sînt eompuse, de fapt, din mii de faţete. Ceea ce
face în general interesantă o dramaturgie sînt oamenii pe care îi aduce în scenă ;
de aceea, diversitatea şi mobilitatea caracterelor constituie un obiectiv important
pentru orice literatură teatrală contemporană. Literatura dramatică actuală se
bizuie foarte mult pe sesizarea neasteptatului şi neprevăzutului din viaţă, carac-
terul contemporan ail unei piese este déterminât, de asemenea, de pătrunzătoare des-
ooperiri aie eontras>telor şi contradicţiilor esenţiale din viaţă, nu de formule.
Mai mulţi dramaturgi par atraşi de sfera teatrului poetic. Este foarte nece-
sară în arta noastră, cred, poezia prezentului. Dar se mai întâmpla ca poeticul sa
se obţină mai mult prin limbaj, prin anumite moduri de constructie, prin figuri
de stiL şi în asemenea cazuri piesele alunecă spre livresc, poeticul este înlocuit
eu formula lui. Pentru că poezia dramatică autentică trăieşte în primuU rînd în

24

www.cimec.ro

1MAGINI

DIN

REPETIŢll

Teatrul

„Lucia Sturdza'Bulandra

CLIPE DE VIATÀ
de William Saroyan

Livin Ciulei (Toe), Gina
Patrichi (Kitty Dn-
val), Dorin Dron (Har-
ry)

OPERA DETREI^PARALE de Bertolt Brecht

Clody Bertola (Jeny) şi Toma Caragio (Mackie-Şiş) ; in planul doi : Aurelia Sorescu. Flavia Bnrei.
Coca Biano, Zot Anghel-Stanca, Mihaela Jovara, Isabela Gabor, Ina Otilia Ghiulea

www.cimec.ro

oameni, în muzicalitatea relaţiilor dintre ei, în bogăţia prezenţei lor, în factura
acţiunii.

O piesă nu este o ecuaţie, teatrul nu urmăreşte să rezolve matematie o
problème data. Viaţa eroilor nu începe de la zero la ridicarea cortinei şi nu se
încheie, la căderea ei, eu rezultate definitive. Ceea ce vedem pe scenă este numai
un fragment din existenţa mult mai vastă a eroilor, pe care o bănuim sau trebuie
să o bănuim dincolo de ramele acţiunii descrise. Multe problème nu se rezolvâ
în viaţa de fiecare zi tranşant, dintr-o data, şi soluţionarea lor abia se întrevede
în perspective. Tocmai datorită unei asemenea stări de fapt, drama şi chiar tra-
gedia sînt posibile în literatura socialistă. De aceea, cred că finalurile pieselor
noastre n-ar trebui să caute întotdeauna rezolvările absolute, totale. Dacă a
asistat la o piesă care deserie autentic un fragment din viaţa eroilor, spectatoml
poate să-şi închipuie destinul lor de mai tîrziu. Obişnuinţa soluţiilor definitive
este cam scolastică ; ea ţine mai puţin de domeniul teatrului şi mai mu'lt de
acela al fabulei, singurul gen în care morala finală este obligatorie.
Citim destul de frecvent piese care sînt grave sau vesele prin ton. într-o
asemenea comédie nu moare niciodată nimeni, tocmai pentru că e vorba de o
comédie. într-o asemenea dramă, în momentéle foarte dramatice, nonsensurile
ridicole — atît de emoţionante în viaţă — sînt evitate. Sînt tot rigidităţi care
dériva din nişte obişnuinţe clasieizante. O mai dialectică înţelegere a realităţii,
o mai sensibilă observare a contradicţiilor reale ar spori direct teatralitatea
textelor.

Deşi disparate, observaţiile pe care le-am înşirat ai ci se adună în jurul unei
preocupăiri centrale : aceea pentru diversitate, pentru bogăţia de inspiraţie, de
stil, de gen, pentru o percepţie mobilă şi dialectică a reali'tăţilor, eu toate faţetele
lor nenumărate şi nuanţale lor contrastante. Socotesc eă adesea este una din
direcţiile pe linia căreia eforturile dramaturgilor noştri pot continua şi consolida
succesele de pînă acum. Şi cred ca astfel vom obţine acea dramaturgie foarte
cuprinzătoare pe care ne-o doriin astăzi.

VLAD MUGUR:

„o dramaturgie străbătută de un mare
fior poetic"

II ramaturgia noastră ? O văd dezvoltându-se în perspectiva optimiste a marilor
realizări ce se săvîrsesc şi se desăvîrşesc în tara noastră. reflectînd mutaţiile
etice ce au loc pe terenul transforma ri lor economice şi în sincron eu progresul
universului spiritual al contemporanului nostru. O văd plină de elan şi sinceritate.
redînd celé mai intime reflecţii ale scriitorului, necontenita luptă dintre nou şi
vechi, în această etapă. Socotesc că, în cei 20 de ani care au trecut, comedia
satirieă şi comeidia lirică au luat-o înaintea dramei psihologiee şi a poemului
dramatic. (Iar tragedia lipseşte din peisajul dramatuirgiei noastre.)
In afară de oîteva exemple fericite, dintre care citez Citodela sjărîmată,
Oameni care tac, Căruţa eu. pavaţe, Arcul de triumj
sau Surorile Boga, drama nu
a putut ajunge din urmă comedia. Asta se datorează şi faptului că în comédie
avem o tradiţie mai puternică, eu rădăeini adînei. Elementul poetic s-a „strecurat"
şi él, mai adesea, în comediile scrise în ultimul timp. Sper ca dramaturgia noastră
să prindă aripi în toate dinecţiile genului, bogăţia de idei şi de imagini sa conso-
lideze conţinutul operei dramatice şi construcţia ei. Elementul poetic ar trebui
să capete un roi mai pregnant în dramaturgie. Nu mă refer la nuanţele delicate
de lirism apărute în comediile lui Baranga şi Mirodan, ci la aeele piese care
pot avea o structura poetică. Marile epoci de prefacere s-au reflectat într-o
dramaturgie străbătută de un mare fior poetic, rămînînd nemuritoare şi eloc-
ventă pentru fiecare timp. Să amintim tragedia greacă, Renaşterea. tea'trul lui
Shakespeare si dramaturgia Revoluţiei din Octombrie. Gît priveşte satira şi come
dia poetică, aici avem. după părerea mea. reunite veritabile. Ar fi bine însă ca
în viitor să se évite facilul şi vulgarul (care, de altfel, nu aparţin genului). încă o
remareă : am impresia că, în unele piese originale, dialogul explică prea mult.
replica e prea lămuritoare. Metafora. subînţelesul, replica scurtă, laoonică, aptă

26

www.cimec.ro

să creeze şi să difuzeze imaginea, contrastele, afinităţile, ne dau, la un lac, senti-
mientul frumuseţii. Publicul înţelege mai mult decît credem noi şi poate surprinde
uneori idei la care noi niei nu ne-am gîndit. în apectacol, imaginea devine mai
pregnantă oînid pe scenă se creează o metaforă în locul difuzării unei teorii. în
ceea ce priveşte construcţia dramatică, cred că fiecare dramaturg trebuie să-şi
găsească forma şi soluţia teatrală menite să-i exprime ideea, tema. Construcţia
dramatică face parte din inspiraţia lui. Personal, sînt pentru o constracţie clasică
şi un univers tematic nou, dar asta nu înseamnă că am dreptate.
Cum pot ajuta teatrele mai eficient dezvoltarea dramaturgiei ? Chestiunea
este mai complicate şi suportă dezbateri ample. Desigur, o forma este încurajarea
dramaturgilor prin contacte directe şi contracte. Dar eu cred că, dincolo de sti-
mulare, creaţia este o problème personală a dramaturgului, teatrului revenindu-i
doar răspunlderea artei spectaeolului. In privinţa muncii eu scriitorul, vreau sa
ma refer la experienţa mea proprie. De pildă, punînd în scenă Portretul de-
Al. Voitin la Teatrul „Lucia S.turdza Bulandra", am vrut şi am izbutit să dăm
textului initial — o dramă psihologică — o uşoară tenta de satiră chiar la adresa
dramei personajelor, marcînd o atitudine nouă, contemporană faţă de o situaţie
teatrală clasică. De fapt, marele ajutor pe care îl dăm dramaturgiei este că sesizăm5
exact cea mai bună soluţie de spectacol a piesei respective. De trei ori am pus în'
scenă Arcul de triumf de Aurel Baranga, şi abia la a treia montare pe scena
Teatrului maghiar din Tg. Mures am „rezolvat" piesa. Prima oară am dorit un:
spectacol monumental, modalitate ce nu pria textului. Furat de imaginea specia-
culară, am trecut peste text, între piesă şi spectacol ivindunse un hiàt, care a
dat naştere multor momente formale. A doua oară, la Bacău, întelegînd greşeala,
m-am izbit de nepotriviri în distrdbuţie. ïmplinirea pe care consider că am dat-o
piesei a fost, cum am spus, la Tg. Mures.
Aceste păreri, expuse aici în rezumat, într-o discuţie amplă, ruecesită reveniri,
reflecţii profunde asupra fiecărei laturd a problemei, văzute séparât şi în inter-
dependenţă. Dramaturgia Şi teatrul nostru mérita o asemenea dezbatere de
profunzime.

CĂLIN FLORIAN:

„o autentică literatură de teatru"

i^ e pare că o forma de stimulare a dramaturgiei originale sînt concursurile.
Am lucra't în doua teatre — la Cluj şi la Oraiova — unde s-a organizat
oîte un concure de dramaturgie originală. Peste o sutà de piese se prezentaseră la
lecture, dar nici una dintre ele nu a oferit vreo surprizâ sau descoperire. Dupa
aîte-mi amintesc, ulterior s-au jucat unele din piesele prezentate în concurs, după
ce s-a mai lucrat eu autorii. Dar e normal să se premieze o lucrare care mai
necesită finisare, şlefuire ? O prima concluzie reiese de aici : nu lipsa unui sti
mulent détermina piesele sa fie bune sau slabe, multe sau puţine. Problema debu-
tullui în dramaturgie este mult mai complexă. Mulţi debutanţi, considerind teatrul
o artă colectivă, ored că e suficient să „stîrnească" un subiect, pentru ca totul
să meargă bine, de la sine, in colaborare eu teatrul. Celor care-şi pun nădejdi
miraculoase în acest specific al teatrului — artă colectivă — trebuie să le spunem
că într-adevăr spectacoi

lul este o oreaţie de sinteză, dar incluzînd o operă literară
finite, actori profesionişti, un regizor calificat. Faptul că unii dramaturgi au înţeles
prin colaborarea eu teatrul posibilitatea de a realiza o lucrare dramatică eu un
concurs prea multilateral a adus multe prejudicii dramaturgiei însăşi. Am întîlnit
unii autori care spuneau că-şi dau adeziunea oricărui regizor care se angajează
să realizeze o variante soeniică proprie pe textul lor dramatic. Neîndoios, totdeauna.
regizorul a colaborat, colaborează şi va colabora eu scriitorul — repet. eu scrii-
torul, dar avînd în faţă o operă literară finită. Scriitorul însă trebuie să intre mai
mult în drepturile lui, chiar dacă e debutant, şi să demonstreze mai multă consec-
venţă în apărarea punctelor sale de vedere, în pofida observaţiilor pe care le
primeşte pe iparcursul colaborării eu teatrul. Receptivitate la observaţii nu înseamnă
abandonarea propriilor păreri. Spun asta fiindcă am observât. în discuţii eu diverşi
autori, că unii vor să ajungă pe scenă oricum eu prima sau a doua piesă — repet.
oricum —, în loC să se bată ca pe scenă sa apară în primul rînd ce au vrut ei sa

27

www.cimec.ro

sţpună. Nu cred că scriitorul care e dispus să mulţumeasca pe toată lumea numai
ca să se vadă jucat este un real autor dramatic, că el are ceva important de spus.
Faptul că pe baza unui text oarecare s-a realizat un spectacol nu înseamnă
neapăirat că X autor este neapărat dramaturg şi a scris o piesă. Dincolo de ce
joacă săptămînal teatrele, dramaturgia originale trebuie să existe ca literatură
dramatică.
Indiferent dacă noi ne-am pune problema că anumite texte sînt sau
nu soenice, ele trebuie să existe, în primul rînd, ca opère literare de sine stătă-
toare. Vreau să amintesc tuturor că dramaturgul Camil Petrescu a existât prin
piesele sale, prin literatura dramatică, în pofida imputărilor de neteatralitate care
i s-au ad us. Noi nu putem educa un adevărat public de teatru dacă nu-i oferim
suficientă şi autentica literatură de teatru. în afara revistei „Teatrul", literatura
dramatică originală se difuzează insuficient. Simţim şi lipsa cronicii dramatice.
Nu mă refer la cronica spectacolului — care, de celé mai muilte ori, nemulţumeşte
atôt pe autor cît şi pe realizatorii spectacolului —, ci la analiza oritica a textului
dramatic. De obicei, oamenii de specialitate, în teatre, se plîng că autorii cronicii
tree uşor peste munca lor, analizînd în primul rînd textul. Eu, dimpotrivă, con
sider că aceastà analiză a textului este extrem de săracă şi unilaterală, căci ope-
rează în funcţie de spectacol. Ca regizor — de pildă — simt de multe ori
nevoia, oînd lucrez o piesă origioială, să studiez un material docuimentar compe
tent, sa găsesc analize critice profunde, revelatoare, aie textului dramatic. De
prldă, piesele publicate de revista „Teatrul" — indiferent dacă au fost reprezentate
sau nu — mérita atenţia cronicari'lor dramatici si, în orice caz, comporta o analiză
crdtică la obiect. De ce sa nu reeunoastem că, în presa cotidiană înideosebi, umi
cronicari se întîlnesc eu textul dramatic doar la spectacol ? Dacă, dimpotrivă
cronica dramatică s-ar ocupa de literatura dramatică tipărită, avînld în vedere
probleméle de construcţie şi meşteşug dramaturgic, colaborarea teatrelor eu dra-
maturgii s-ar reduce la esenţial, fiindcă piesa, la valoarea ei, ar primi din partea
teatrelor exact ce poate comporta un asemenea sprijin, eu mijloacele lui spécifiée.
Altfel nu e de mirare câ teatrului îi scapă problème care nu sînt de natură să
fie rezolvate numai prin arta spectacolului. De pildă, limbajul dramatic. Nu toate
teatrele au posibilitatea să îmbunătăţească, la un anumit soi de literatura, limbajuî
erorlor, din care pricină, şi din păcate, de pe scenele teatrelor, care ar trebui sa
fie „academii orale de limbă", se difuzează expresii de jargon, o vorbire sărăcă-
cioasă şi străină de frumuseţea şi bogăţia lionbii literare. Qperele dramaturgiei
noastre intră în contextul repertoriului clasic şi contemporan, stîrnind întotdeauna
comparaţii. Şi e nedrept ca astăzi, cînd dramaturgia noastră originală numără
succese de seamă, creaţii reprezentative pentru scrisul literar romînesc, să se
strecoare sub acest titlu şi scrieri sărace în conţinut şi forma, lucrări ocazionale,
lipsite de fiorul propriu autentioei creaţii artistice.

CRIN TEODORESCU:

„comunicare scenă-sală, în scopul
unei descoperiri"

I onsiderînid că asemenea dezbateri îşi extrag seva din analiza matériel prime vii
eu care lucrăm, as vrea să pornesc de la una din ultimele mêle experienţe de
regizor. De ce m-a interesat dramaturgia lui Sergiu Fărcăşan — şi în special
Steaua polară ? In primul rînd, pentru caracterele pe care le aduice în scenă.
Proca şi Athanasescu ne dau posibilitatea să cunoaştem oameni interesanţi, concret
individualizaţi — şi asta într-o epocă în care personajele de teatru încep să-şi
dizolve individualitatea, sa-si piardă calitatea de oameni vii, eu date partieulare,
în folosul unor simboluri générale, al unor personaje abstracte, de parabola, de
persona j e-metaf oră.

Ceea ce face însă calitatea specifică a dramaturgiei lui Sergiu Fărcăşan
nu este numai faptul că el urmează calea clasica de observaţie asupra vieţii, de
individualizare a personajelor ; ceea ce dă farmec particular literaturii sale este
faptul că în spatele fiecărei replici simţi pulsaţia caldă, pasionată, a unei inteli-
genţe active, simţi respiraţia sensibilă, adesea înfrigurată, a unui spirit anagajat
în procesul de transformare a vieţii, care trăieşte patetic, autentic, această angajare.

28

www.cimec.ro

Aceste continue trimiteri, pe care le cu/prind replicdle sale, către altceva
decît strietul material faptic observât, o anumită candoare, păstrarea unei purităţi,
a unei naivităţi curate în faţa vi'eţii, creează un climat moral propriu autorului.
Am insistât asupra acestor aspecte, pe care unii le-ar putea considéra secundare,
pentru că, duipă părerea mea, ele izbutesc să exprime o tendinţă importantâ
pentru momentul pe care-1 pareurge dramaturgia noastră. Socotesc că succesul
dramaturgiei originale în abordarea temelor contemporaneităţii este légat de învin-
gerea naturalismului, care, în forme directe sau deghizate, se instalase aici. Urma-
rind reacţiile sălii, observăm că publicul de azi nu mai răspunde la reproducerea
seacă a unor lucruiri dinainte ştiute. Uneori chiar terne nobile, încă neexplorate
nu-şi găsesc succesul méritât, din cauza modului de relatare, de imitaţie servilă a
realităţii curente, impus de puternice prejudecăţi naturaliste. Cred că teatrul tre
buie să descopere spectatorului ceea ce exista nob il, mare, frumos, în realitatea
noastră, dar pe care el singur, spectatorul, încă nu 1-a descoperit.
Actul teatral presupune obligatoriu un moment de comunicare scenă-sală,
în scqpul unei descoperiri. Actorii realizează o comunicare eu spectatorii pentru
a le descoperi ceva ce ei nu cunoşteau, sau cunoşteau în mod vag, partial,
neprecis, pentru a-i îmbogăţi spirituaMceşte. în afară de asta, nu sînt decît bani
prăpădiţi degeaba şi muncă irosită. Repetarea unor imagini ştiute, imitaţia con-
venţională, după cum au presupus alţii că trebuie reflectată viaţa, lasă rece sala.
Am pornit de la exemplul piesei lui S. Fărcăşan pentru că solida construcţie
clasică şi atenta caracterizare realistă i-au făcut pe unii să creadă că sub faldurile
acestei forme s-ar mai găsi uin locşor ferit, unde conformismul şi rutina să se
poată adăposti pe vreme rea. Ndmic mai fais : succesul Stelei polare provine toemai
din măsura în care autorul ei e un inovator autentic, care a ştiut să surprindă,
sobru şi direct, un sunet nou şi grav al vieţii.

SERGIUFĂRCĂŞAN:

„drumul colaborării are nevoie de
lumina teoriei"

I acă ar fi să schematizăm părerile expriimate de participanţii unei discuţii
interesante de acum vreun an, am ajunge la următorii poli :

— Oameni de teatru — care sînt de parère ca autorii (în majoritate) nu

studiază legile construcţiei dramatice, aie compoziţei, nu citesc reţetarele, cărţile
de bucate care cuprind „know how"-ul, cheia, meşteşugul scrierià de piese.
— Autori — care sînt de parère că nici o opera de mare valoare nu s-a
ivh fără îneălcarea reţetelor sau regulilor existente la un moment dat şi că reali
tatea noua ar revoluţiona în asemenea măsură dramaturgia încît legile sau regulile
ei şi-ar găsi o prea mică aplïcare.
Fireşte, e vorba de poli „ideali", pentru că, în fapt, mai nimeni nu e chiar
atît de unilateral. Ar fi prea comod ca orice autor — oriunde scrisul său încalcă
vreo cerdnţă a artei scenice — să declare că acolo se află, de fapt, nu un minus, ci o
inovaţie. Ar fi prea comod ca orice director de teatru sau regizor, oriunde întîl-
neşte un lucru ce se abate de la şablon, să-1 declare fie lipsit de măiestrie, fie
„de prestigiu", cuvînt de ocară prin care un director sau altul desemnează piesele
fără priză la public. Nimeni, cred, nu poate fi atît de unilateral, încît sa se
declare pentru sau contra reţetelor. Un lucru, însă, e sigur :
Cînd au pledat pentru continuarea experienţelor atomiee, unii savanţi au
invocat dezvoltarea excepţională a unor plante iradiate : de unde ştim, întrebau
ei, că mîine ştiinţa nu va descoperi influente binefăcătoare şi asupra omului ?
Majoritatea savantilor au replicat însă imediat : iradiaţiile au priit, întîmplător,
oîtorva organisme inferioare. Cu cît un organism e mai complex, eu atit şansele
de a-1 perfectiona pe cale întîmplătoare sînt mai mici. în organismul extrem de
complex pe care-1 reprezintă dramaturgia secolului XX, şansele de a face paşi
înainte pe cale întîirxplătoare sînt infinitésimale. Mai simplu spus, cine vrea să
înlcalce retetele, trebuie mai întîi să le cunoască ; încălcarea în cunoştinţă de
cauză nu garantează au'tomat succesul, dar măreşte numărul de şanse pentru
talentul autentic.

29

www.cimec.ro

IM AGIS I DIS

REPETITII

Teatrul „Luc'a Sturdza Rulandra"

Regizornl Dan Nasta discutînd en Anca Vereşti. Gh.
relian, Vasile Floresca, Ileana Predescu

INTRIGĂ SI IUBIRE de Friedrich Schiller

FM CUMINTE, CRISTOFOR ! de Aurel Baranga

Regixoml Valeria Moiscsca, împreună ca Marcela Rasa si
Octavian Gotescu, interprcţii principal!, la o lecturà la masă

jaffÊttÊ' ^S?'

www.cimec.ro

Am ajuns la problema pe care o consider esenţială pentru dezvoltarea dra-
maturgiei şi a colaborării dintre autor şi teatre. Care este această problemă ?
Drumul colaborării : neted sau nu, are nevoie, neapărat, de lumina teoriei. Estetica
este şi trebuie sa fie générale : drama însă, are nevoie de teoria spécifiai lui ei,
de criterii réaliste şi suple pentru conlucrarea fertilă dintre literat şi omul
de teatru.

In dramatuirgia complexé a secolului XX, numele dramaturgilor de cel mai
mare ràsunet — să zicem Shaw, Brecht, Miller —, ca şi numele mai recent urcaie
pe firmamentul mondial, sînt totodată nume aie unor teoreticieni ai teatrului. Tot
mai des, apariţia unui autor care détermina o orientare este legată de un mani
fest, expus sistematic sau nu, dar tot mai des existent. Doar eu principii estetice
générale, fără o teorie proprie, specifică, a dramaturgiei, exista piese, exista teatre,
dar e mai gneu să existe o mişcare teatrală. Nu sînt sigur că, la gradul actual de
diviziune a muncii, fiecare autor trebuie dublat de un teoretician sau „explicator*4
al propriei sale creaţii, dar existenţa unei teorii dramatice vii, în dezvoltare,
existenţa unor principii, réaliste şi suple, care să se opună rudimentelor de jude-
căţi, este tot atît de necesară ca şi dramaturgia însăşi ; fără teorde se pot ivi cîteva
piese bune, dar e greu să se ivească opère care să reprezinte un echivalent artistic
al revoluţiei artistice traite în tara noastră, al nivelului atins de ea, o înnoire
prin care conţinuitul revoluţionar sa fie ferit de forme vétusté şi ridicat la expresia
pe care o mérita.

Ca să nu vorbesc în abstract, iată un exemplu mărunt, meschin, de rudiment
care ţine loc unui principiu. Ce înseamnă, pentru un casier (ca să nu desemnez
altă funcţie din teatru), o piesă de succès ? El va aminti imediat necesitatea unei
inrtrigi sentimentale, combinate fie eu avenituri de epoeà, fie eu micile încurcături
ale unei comadii „drăguţe". Insă multe din numele de afiş ale ultimelor doua
decenii — inclusiv în ţări unde latura comercială este hotărîtoare — nu au, în
piesele pe care le semnează, nici unui din aceste ingrediente. As dori să fiu bine
înţeles. Nimeni nu e doctor. Cîţiva „doctori" de pe Broadway i-au oferit soţiei
lui Kurt Weil să pună în scenă Opera de trei parole, eu condiţia unei moder-
nizări. Oredincioasă memoriei compoziitorului, Lotte Lenya a refuzat. După ani, a
acceptât oferta unui producator mai mie, fârà bani, din off, care se angajase la o
transpunere fidelă, necomercială. Rezultatul a fost cel mai mare succès comercial.
un spectacol care s-a jucat — zilnic — mai bine de şapte ani ! Acolo unde nu
exista teorie, principiu, discuţie, exista rudimente de teorie, adevărurile celé mai
joase, plate, jalmice, comune, adevăruri de şuşanea şi aschii aie teoriilor de
şuşanea.

E neeesară o precizare. Vorbim atît de des de condiţiile favorabile create
artei noastre, încît uneori uităm de un anuinit spécifie. Socot, de pildă, că un mare
avantaj şi mij loc de autocontrol al dramaturgiei este legătura eu publicul.
Cred cà în colaborarea dintre autor şi teatru, înainte de a ajunge la etajele
superioare, trebuie vorbit de un prag, o usa, un minim. Dinspre autor, acest
minim trebuie să cuprindă şi o condiţie — uneori uitată, în vălmăşagul altor
considerente : a da actorilor de jucat.
Problema ar mérita un articol séparât. Cred că multe din piesele noastre,
sub influenţa unor rudimente de teorie care confundă realismul eu mica asemă-
nare, vrînd sa arate lucrurile „ca în viaţă", micşorează amplitudinea stărilor
sufleteşti ale persona j el or şi a exteriorizării lor : participanţii la şedinţa de grupâ
sindicală nu beneficiază de avantajul personajelor lui Shakespeare, care se tăiau,
plîngeau, se spintecau, cădeau, ţipau, horcăiau şi efectuau multe alte operaţiuni
cum nu se poate mai plăcute pentru un actor (domic de a juca, a trăi şi a mûri,
nu numai de a îua cuvîntnl pe scenă). Ce trăiiri le oferim noi actorilor ? Oare o
medie ternă, cuviincioasă (sau o comedioară pigmentată eu defecte de vorbire şi
glume pentru care spectatorul a fost pregătit de alte zece comedii) poate exprima
trăirile puternice aie spectatorilor contemporani şi valenţele fortissime aie acto
rilor noştri ?

Dinspre teatru spre autori, principala cerinţă pe care aş îndrăzni s-o exprim
ar fi la regizori. în acţiunea de întruchiipare scenică a unei piese, mi se pare că
regizorui e figura centrale. Teatrul, replică după replică şi seară după seară, este
un teritoriu al surprizelor, şi pentru autori şi pentru actori. Regizorului, între
nenumărate alte lucrua-i, îi cer ca, în această luptă eu surpriza, sa nu se dea
bătut dinainte : dacă un luoru n-a mai fost făeut, dacă nu flatează obişnuinţele
aatorilor sau spectatorilor, asta nu înseamnă că trebuie renunţat de la început.

31

www.cimec.ro

înainte de a fi epuizat mijloacele de a-1 rea'liza. Oricîte economii ar fi necesare
şi de înţeles an viaţa unui teatru — la numărul de decoruri, de iperaonaje etc. —
ima singură rămîne greu de explicat : economia de muncă, de efort, de încercare.
De la fiecare dintre regizorii eu care am conlucrat am avut de învăţat. De
la Radu Penciuleseu, în primul rînd, ce înseamnă realismul. Nu în artă, ci în
munca artistică. Ştie exaict ce şi cît sa ceară de la fiecare. El évita supramunca.
găseşte problemele şi momentele-eheie, perso najele-cheie, şi imprima colectivului
degajare, plăcere în muncă şi siguranţă de sine. El nu se socoteşte obligat să
plombeze, prdn artificii regizorale, slăbiciunile unui text, nici să-1 răstoarne
eu viziunea lui regizorală, ci să găsească cheia şi stilul unei piese, aşa cum e
scrisă ea. Am socotit că el, ca regizor, trebuie să aibă ultimul cuvînt în distribuée,
aşa cum şi el a socotit că, la text, ultimul cuvînt aparţine autorului. Spectacolul
ieşean, realizat de Crin Teodorescu, a scos la iveală un ansamhlu de caractère, fie
care în parte trăind o viaţă proprie, care-1 interesează pe spectator şi pentru ea
însăşi, independent de soarta, intrările şi ieşirile lui Proca. Nu cred în „erou!
pozitiv", fie el vreun Pavel Proca, ci numai în eroi la plural, al căror caracter
pozitiv reprezintă suma geometrică (şi nu aritmetică) a calităţilor lor.
Spre deosebire de Steaun poîară, care cere regizorului o anumită „trans
parente", un stil destul de precizat, am vrut ca Sonet pentru o păpuşă să fie,
între altele, o piesă, cum o numeam în mintea mea, „demontabilă şi portative",
permiţînd regizorilor sa-i exprime mesajul pe căi foarte diferite.
Subiectivismul de autor nu e însă un luoru care să poată fi lepădat printr-un
efort de autocorectare. E adevărat, în rolùl „comicului pozitiv" Pirticescu (la Timi-
şoara, Gheorghe Leahu, în regia lui Dan Nasta ; la Petroşeni, Dimitrie Bitang.
în regia lui Jean Stapler ; la Institutul de teatru, Virgil Ogăşanu) şi în cîteva
alte roluri, eu diferenţe de la un teatru la altu'l, actorii mi-au confirmât nădejdile :
dar dacă autorul ar fi avut regia vreunui şpectacol, e foarte probabil că l^ar fi dus
la dezastru. în inontarea realizată de absolvenţii clasei Béate Fredanov, în regia
asistentei Zoe Anghel, am avut senzaţia că asist la o descoperire. A descoperi un
stil pentru o piesă, pentru un colectiv, pentru un public, înseamnă creaţie, ca în-
săşi scrierea piesei. (Nu e vorba de cerintele pe care le are faţă de text un regizor
sau altul. în această privinţă, realizatorii de la I.A.T.C., printr-o série de scurtări.
au fâcut spectacolul să piandă la replici, dar să fie adecvat pentru dinamica de
ansamblu adoptată.) Dintre regizorii eu care am colaborat, Lucian Giurchescu, care
lucrează în prezent la Sonet, mi s-a parut eel care ridică celé mai multe cerinţe
faţă de un text ; dar, exprimate făiţiş şi motivât, ele îţi provoacă plăcere, cei'
muncă, dar o muncă plăcută, „liber oonsimţită", inspiratoare. Ceea ce a realizat
tînăra echipă a I.A.T.C. a fost o îmbinare ciudată şi neverasimilă în scris — pentru
cinc n-a văzut-o eu ochii — a commediei dell'arte eu ritmurile muzicii moderne,
o traire a rep'liicilor din tot eonpul, o joaeă şi o intensă satiisfacţie.
Se spune ca spectacolele I.A.T.C. reusesc adesea pentru că studenţii „pun

suflet".

Am însă o întrebare, şi as fi fericit dacă ea ar strica somnul pe o noapte al

cîtorva amici infaillbi'li :

— Nu oumva şi ipentru că studenţii studiază ? Nu cumva pentru că încă n-au

aflat tot ?

ION OLTEANU:
„sa crezi în idee"

I j înd în opera clramaturguiui sî'nt cuprinse adevăruri de viaţâ, munca de
ipunere în scenă este o bucurie. Dimpotriva, piesa scrisă „ca din carte" dezar-
mează oamenii de teatru şi pe spectatori, care ştiu că exista nenumărate întrebări
emoţionante ale epocii noastre ce-^şi aşteaiptă răspunsul. Aş desprinde din ele,
pentru a da exemple, pe cele ale tineretului : m-ar interesa enorm să montez o
piesă care să pună ou profunzime — şi în acelaşi timip eu fiorul unie al creaţiei
artistice — problema datoriiior tinerei generaţii faţă de societate (căci despre drep-
turile acordate ştim multe) ; sau care să vorbească despre lipsa de răspundere în
căsătorie, despre vestejirea timpurie a dragostei, despre copilu'l căruia unui sau
altul dintre pârinti i-a furat copilăria. Pe ait plan, teatrele asteaptă piesa în care

32

www.cimec.ro

să trăiască întreaga măreţie a Eliberării ; de aceea, piesei Pe o gură de rai de
Vasile Rebreanu şi Mircea Zaciu ar trebui să i se acorde atenţia exigentă care s-o
ajute să rămînă în 'literatura dramatică. Satul nou, colectivizat, eu multiplele lui
problème, lipseşte din literatura dramatică, şi nu sînt sigur că ceea ce s-a scris
în acest domeniu se situează la nivelul primelor piese inspirate din mediul munci-
toresc (Minerii, Cetatea de foc). Patosul luptei şi al înfăptuirilor acestei literaturi
de început avea un ait sunet, mai viu şi mai imipresionant decît al celor mai multe
piese despre sat. Aştept o piesă de o cadenţă interioară aspră scrisă de Eugen
Barbu, astept una subtilă şi poetică din partea unui poet ca Alexandra Căprariu
şi mă preocupă ideea ca, împreună cu autorul, să recitesc opera dramatică a lui
Miron Radu Paraschivescu.

Poate că unele teatre vor capta entuziasmul autorilor unor piese sense special
pentru teatrul în aer liber. ïntr-un mare spectacol popular, piesa lui Mihai Beniuc,
Horea, ar putea fi montată, într-o vară, ipe muntele Găina.
Pireocuparea pentru teatrul de idei şi modalităţile 'sale de expresie scenică
m-au făcurt să-mi concentrez interesul, în momentul de faţă, asupra scrisului
lui Dorel Dorian. Patosul vieţii cotidiene, eroii care trăiesc firesc şi eu modestie,
dăruindu-se în acelaşi timp total şi cu ardoare, năzuind să facă tot ceea ce pot
pentru a-şi împlini răspunderile umane, îl definesc pe Dorel Dorian ca pe scriitorul
apropiat de un gen de teatru nou. Dacă Vasile Rebreanu, Mircea Zaciu sau Mihai!
Davidoglu mi se par mai aproape de spectacolele populare de masă, Dorian sau
Everac se arată aproape de spectacolul „teatrului rotund".
Cred că bătă'lia ipentru aicest teatru rotund ar putea fi încheiată cu un
dublu cîştig : pentru cîţiva autori şi pentru mulţi, nemăsurat de mulţi actori. A
scrie pentru teatrul rotund înseamnă să nu reţii din ceea ce ai scris decît esenţialul,
surplusul căzînd de la sine (Dorian, de exemplu, are încă stufoşenie, balast teoreti-
zant, argumentare prea detaliată), iar a juca şi a monta în teatrul rotund înseamnă
să crezi in idee, nu numai pe jumătate — urmînd ca pentru cealaltă jumătate să
ceri ajutorul accesorialor.

ION COJAR:

„principiul acţiunii în teatru este
sacru"

ii red că discuţia aceasta nu este utilă deoî't în măsura în care ar viza nu ce se
scrie, ci cum se scrie. Aceasta este o preocupare mai apropiată de profesia de
scriitor, de profesia de dramaturg, de faptul că exista totuşi o ştiinţă de a face
ca piesa să intereseze, ca publicul să nu piece de la teatru — aşa cum se mai întîm-
plă — la primul sau la al doilea antract.
Urmăresc de multă vreme cu mare interes şi plăcere piesele lui Dorel Dorian,
şi mi-am dorit să colaborez cu el. încă de la debutul cu Dacă vex ji întrebat, Dorian

stàpînea un conflict foarte dramatic, foarte bine surprins şi personaje bine angre-
nate în acest conflict. Exista în fiecare piesă a lui Dorian o atentă observaţie a
vieţii, o atentă caracterizare, un intens conflict dramatic. în ciuda unor opinii
contrare, piesele lui Dorian mie mi se par nu atît piese aşa-zis „intelectualiste",
cît piese de cioenire, piese de mare combustie interioară.
Totuşi, unii oameni de teatru — şi unii speetatorï — nu agreează piesele lui
Dorian. Ddn ce pricmă ? Din pricina unui limbaj foarte întortocheat, din pricina
rapetatelor explieaţii asupra unor gesturi ale personajelor, care scad puterea de şoc
a piesei, în sfîrşit, din pricina unei anumite „înnobilări" a personajelor, aş spune,
poate mai mult decît este necesar pentru caracterul şi provenienţa lor socială, mai
mult decît este posibil în mediul în care trăiesc. Odată 1-am întrebat pe autor :
nu ţi se pare că personajele taie seamănă între ele, prin felul în care ştiu să aibă
„un răspuns la fiecare întrebare şi o întrebare la fiecare răspuns" ? El mi-a explicat
că-şi priveşte personajele din punotul de vedere al evoluţiei lor, considerînd că va
veni o vreme cînd toţi se vor afla la acelaşi nivel, vor fi la fel de pregătiţi pentru
viaţă. Dar un asemenea procedeu alterează toemai ceea ce este valoros în teatrul
lui Dorian, observaţia lui asupra vieţii şi asupra conflictelor din viaţă. Dorian anti-
cipează însă asupra unor date — privind evoluţia conştiinţei personajelor — şi

S — Teatrul nr. 10

33

www.cimec.ro

ajunge la formuler! artistice pentru care publicul nu este pregătit în raport cu
aceasta am urmărit, montînd Ninge la ecuator, să subliniez acele situaţii în care
personajele din piesă se confundă cu spectatorul, mizînd deci nu pe momentele lor
de maxima inspiraţie şi de maxima pregătire pentru a răspunde întrebărilor ce li
se pun, ci tocmai pe momentele „de involuţie".
Eu cred în verificarea spectacolului prin public : chiar la prima reprezentaţie
cu Ninge la ecuator, am văzut spectatori foarte emoţionaţi, care regăsiseră în piesà
siruaţii şi dileme de care se loviseră în viaţă. Mi s-a confirmât părerea că în
Ninge la ecuator, exista un mare bulgare de aur ; dar acesta este ascuns într-o
abundenta şi foarte dura coajă de minereu nenobil, care explică, în parte, rezervele
cu care unii primesc piesa. Chiar eu — trebuie s-o recunosc — m-ara apropiat greu
de text, la prima lectură, din pricina demarajului greoi al acţiunii, şi abia în
tabloul 3 am descoperit un clement care să-mi stîrnească interesul. Am rëluat
atunci lectura de la început, convins că nu se poate ajunge la o asemenea tensiune
dramatică fără ca aceasta sa se simtă din primele pagini, şi am recitit comcentrîn-
du-mă asupra conflictului Şaru-Livia-Hurduc şi asupra dramei Didei, pe care le con
sider de maxim dmteres. Apoi, am încercat o experienţă ; nu am dat piesa spre a f*
citită unor prieteni, sau colegi, oi am povestit ceea ce se poate povesti — adieă acţiu-
nea. Mulţi ascultători, dintre care unii nu aveau nimic comun cu teatrul, se arătau
captivaţi şi declarau că o astfel de piesă trebuie să fie extraordinară. Acelaşi lucru
s-a întîmplat şi la rapetiţii, cînd autorul şi cu mine am încercat, urmărind elucî-
darea tuturor sensurilor, să traducem în cuvinte mai directe intenţiile intime aie
textului. După ce au ascultat cu atenţie, actorii au întrebat : de ce nu este scrisă
piesa osa ? De ce este scrisă astfël încît valorile ei sînt înecate în atîtea justificări
întortocheate ?

Circula o prejudecată, şi anume că toate conflictele grave, angajante, sînt
predestinate unei tratări care trebuie sa epuizeze toate explicaţiile şi argumentele,
şi că este deci fatală o anumită neaderenţă a publicului, care simte, la un moment
dat, nevoia spectacolului mai usor, de destindere. Prejudecata se sprijină şi pe
viaţa scurtă a unor spectaicole de excepţională valoare. Şi iată că, nedorind să în-
frunte acest rise, dramaturgi de frunte părăsesc conflictele importante şi se îndreaptà
spre comedda uşoară. Dar are oare comedia o viaţă mai lungă şi mai... speeta-
culoasa ? Cred că aici se ascunde altceva, caci nu sînt de parère că drumul spre
comédie este singurul care se desichide dramaturgi lor. Şi am să ma sprijin din nou
pe un exemplu : de ce Moartea unui artist — despre care nu se poate spune câ
nu are un conflict foarte gray — atrage spectatori ? Pentru că, de la un capăt
la altul, piesa merge pe linia conflictului, prezentmdu-1 în toată amploarea, fără
a discuta pe mangi.nea lui şi fără a împăna totul cu comentarii lucide, prin care să
se expliciteze în detaliu poziţia autorului. Aceasta modalitate de a „proteja" con-
flictul din toate direcţiile nu-şi află, după părerea mea, rostul. Şi dacă asta se
întîmplă cu nişte terne relatav comune, aile vieţii curente — problème aie dragostei,
aie prieteniei, aie realizării profesionale etc. —, care ar fi soarta conflictelor de
tragédie contemporană ? N-ar fi ele ameninţate de un înec total, sub avalanşa unor
explicaţii didactice, neartistice ?
Am pus toate aceste deziderate — care privesc mai larg dramaturgia noastrâ
— în legătură cu scrisul lui Dorel Dorian, tocmai pentru că, în decursul perioadei
de cînd colaborăm, mi-am dat seama că are foarte multe lucruri de spus. Pasiunea
lui este de o rară incandescenţă, ea descoperă conflicte, terne, subiecte, creaţia lui
se arată foarte fecundă, şi pentru ca rezultatul să fie la nivelul acestei incandes
cente e nevoie doar de un ton mai simplu şi mai direct
Mai exista un lucru care nu trebuie uitat : principiul acţiunii, în teatru, este
sacru. Bineînţeles că nu mă refer la acţiunea exterioară, pur fizică, ci la ideea-
acţiune. Teatrul cere ca atit analiza psihologică, cît şi caracterizările, să intervină
pe acţiune, să reiasă din ea, nu să fie servite în lungi pasaje discursive. Publicu!
vine la teatru să vadă ceva, nu să asculte ceva. Şi-am sa exemplific din nou cu
materialul cel mai proaspăt : reacţia publicului la una din scenele piesei Ninge
la ecuator
— reacţie care se répéta la fiecare spectacol, într-un moment camàa
noi nu i-am acordat, la repetiţii, nici o importanţă deosebită : cînd Şaru, după ce-i
angajează pe Dida şi pe Iveseu, se întoarce spre prietenul său, cu replica : „Vino şl
tu, Hurduc !" Noi scăpasem aici o cheie esentială, omisesem să ne punem în situa-

34

www.cimec.ro

m

Liliana Tomescu si Cristea Avram

IMAGINI DIN REPETITII

Teatrul „C I. Nottara"

SINGURI SUB LUMINA LUNII de Eugene O'Neill

www.cimec.ro

ţia publicului, care a siimţit, eu excepţională receptivitate, că aici era surpriza, re
plica de teatru structurată pe acţiune, concentrînd în patru cuvinte ceea ce s-ar
fi putut spune, eu mult mai puţin succès, într-un lung monolog despre toate fa-
ţetele prieteniei. Dratmaturgia este o profesie care se învaţă — şi se învaţă greu.
Poate că una din sursele celé mai bogate de învăţăminte o constituée toemai aceste
reacţii spontané aie publicului, pe care trebuie să le urmărim şi să le studiem eu
toţii — dramaturgi, regizori, actori.

ION TAUB:

„situaţiile scenice neobservate acţio-
nează din întuneric"

li e asteaptà regizorul de la autorul dramatic ? Răspunsul la această întrebare
e de la sine înţeiles : piese bune. Mai precis, nu numai „bune", ci si „regiza-
bile", „jucabile" şi de succès la marele public. Ara ţinut să fac această precizare
pentru că noua noastră dramaturgie a ajuns la un stadiu de dezvoltare în care
trebuie să răspundă deplin şi cerinţelor sus-amintite. Să răspundă nu numai din
punctual de vedere al ddeilor pe care le transmite, al tematicii actuale şi majore sau
al abundenţei de aspecte aie vieţii noi : ci toate acestea să aparţină unor autori
dramatici care posedă ştiinţa, abiJitatea şi fantezia de a le aplica specifieului genului.
Aş putea să afirm că majoritatea pieseior originale jucate — şi chiar ne-
jucate — pe care le-a publicat revista „Teatrul", pe care le-àm ci tit şi le-am mon
tât, ridică problème noi, interesante. Ideile, gîndurile, sentimentele autorului şi
ale eroilor erau inédite, valoroase. Dar necunoasterea sau neaplicarea riguroasă a
unor legi spécifiée şi obligatorii ale genului a lipsit multe din ele de posibiltatea
de a fi transmise eu acea irezistibilă sugestivitate care este specifică numai tea-
trului. Ca sa-si valorifice talentul, dramaturgul trebuie nu numai să fie un filozof
şi un poet, plin de profunzime şi de o fantezie sclipitoare, dar şi să cunoască şi
să aplice, eu luciditate, legïle obiective aie meseriei de dramaturg. Importanţa aces-
tora se poate demonstra si inversînd problema : cîte piese — sărace în conţinut,
în idei, eu o tematică de mult depăşită, cunoaştem şi am jucat eu mare succès,
numai datorită faptului că autorul a fost sau este un virtuos al meşteşugului ?
Asemenea piese trăiesc — foarte multe au supravieţuit veacuri — numai datoritâ
autorului, care a ştiut să exploateze posibilităţile spécifiée teatrului. Ele sînt şi
astăzi căutate eu pasiune de directori (teatru! are şi un plan financiar), de
regizori (sînt foarte regizabile), actorii se bat pentru roluri (sînt foarte spectacu-
loase) şi publicul este captivât.
Teatrul are anumite legi obiective şi obligatorii, valabile la orice modalitate
de expresie, fie ea clasică sau romantică, naturalistă sau realistă, expresionistă
etc. De pildă, împletirea conflictului principal, a acţiunii principale, eu conflictele
şi acţiunile secundare ; sau „loviturile" neaşteptate, care zguduie scena şi pricinu-
iesc întorsături gpectaculoaSe ; sau laconismul şi farmecul dialogului... — într-un
cuvînt tot ce ţine de tehnica construira unei piese de teatru.
Despre conflict, acţiune, dialog s-a vorbit mult. Observăm de altfel o preo-
cupare tot mai mare a dramaturgilor pentru perfection area acestor unelte. Con-
flictul din piesele lui Lovinescu, dialogul şi replica lui Mirodan sau Mazilu se
impun pe drept cuvînt şi publieuliii. Repet : şi publicului. Aş vrea să vorbesc
despre o a'ltă unealtă specifică genului, pe care o consider, în compoziţia unei
piese, la fel de importantă ca dialogul, şi anume situaţia scenică. Vorbesc despre
un element tehnic, necesar transpunerii în mod sugestiv, pe scenă, a unui text
literar. Dramaturgul trebuie să creeze baza, terenul fertil pe care să se desfăşoare
acţiunea. Numai situatii şi împrejurări teatrale bine găsite exprima puternic şi
sugestiv conflictul şi structura caracterelor. Aş vrea să dau un exemplu : „Bună
ziua, tovarăşe Popescu" este un salut conventional şi banal. Dar acest „bună ziua,
tovarăşe Popescu", într-o anumită situatie scenică, poate să fie de un dramatism
sfîşietor, sau, dimipotrivă, de un comic drezistibil. De multe ori se întîmplă, la premie-
réle pieseior noastre, ca toti creatorii spectacolului, inclusiv autorul, să se mire în fata
reacţiei publicului. S-a rîs la unele replici considerate de noi neinteresante (fidndcă
nu au valoare intrinsecă de „poantă"). S-a plîns „unde nu trebuia", nu s-a rîs unde

36

www.cimec.ro

eram convinşi că se va ride — dimpotrivă, pagini întregi de replici sipdrituale (eu ade-
vărat) au fost ascultate de public eu indiferenţă. Ce se întîmplă ? Acţionează din
intuneric situaţiile scenice neobservate, neexp'loatate, sau, dimpotrivă, absenta lor.
De vină e autorul, şi pe undeva regizorul, care nu a descoperit aceste lipsuri în
timpul montării speetacolului. Desigur că reacţiile-surpriză din spectacolele amin-
tite mai sus pot să aibă şi alte cauze : şi celé mai bune situaţii scenice create de
autor pot fi stricate de regizor, sau celé mai strălucite replici pot fi spuse prost.
Dar eu mă refer la regizori şi actori care nu pot fi învinovăţiţi de lipsurile piesei.
Nu pledez pentru primordialitatea formei faţă de conţinut. Susţin că defi-
cienţele şi stîngăciile în modul de exprimare teatral sufocă orice idei şi orice
conţinut, oricît de génial.

DOREL DORIAN:

„discernămînt, exigenţă, competiţie
şi imprevizibil"

I itlul nu trebuie să inducă în eroare. Sînt patru însemnări — poate cinci,
nici într-un caz un articol.
1. Se vorbeşte, ca de obicei, despre descoperirea temelor noi. despre abor-
darea unei tematici stringente (ca actualitate şi acuitate), pasionante pentru teatru
(proprie dezbaterii scenice). Nu pot să nu mă alătur acestui punct de vedere, aceasta
fiimd sarcina permanente, aş spune condiţia — poate chiar prima — a drama-
turgiei noi, socialiste. Nu cred însă că dramaturgii ar duce lipsă de terne ; în
fond, ele exista, nu trebuie inventate, şi cine nu le cunoaste (nu le bănuie, nu
le intuieşte) mă întreb dacă are, în general, vreo contingenta eu scrisul dramatic.
Problema aş formula-o invers : să nu abordezi tema numai pentru că ea exista.
Tema trebuie să fie pasionantă pentru tine (necesară ca moment de creaţie), să
o simţi (ca dezbatere), să fie a ta (ca posibilităiţi), s-o consumi atît de intens... încît
să nu-ţi rămînă decît s-o sorii. Limitări pe exiperienţă de viaţă, gen, medii şi surse de
inspiraţie ? Mai simplu : discernâmînt, maturitate, autodefiniri. Eşecurile — nu
mă refer la preferinţe şi ierarhizări arbitrare — nu sînt nici în cazul acesta
exoluse, dar vor fi trepte. Neplăoute, poate, eu atît mai mult necesare.
2. Se vorbeste despre nivelul actuai al dramatiirgiei — momentul calitativ
— şi, metaforic, despre ridicarea ştachetei exigenţei şi autoexigenţei. într-un anume
sens, un moment competiţional, termenului competiţie, poate puţin impropriu, re-
venindu-i aioi un roi stimulator. Competiţia însă, de régula, solicita participanţi
(mai mulţi decît numărul premiilor) şi piese — să nu ne alarmeze solicitarea in
sistent cantitativă — din care să putem alege, eu exigenţă sporită, pe celé mai
bune. Antrenarea participanţilor, mi se va replica, nu e treabă administrative,
iar productivitatea autorilor nu ţine de consiiierea „scrieţi orice, avem nevoie de
piese". Dar lipsa de produetivitate, pentru care se pot găsi oricînd justificări épa
tante (mu toti dramaturgii lucrează la potentialu'l lor maxim — e cert), are un
efect direct asupra selectiei şi, implicit, a competitiei. întorcîndu-ne la justificări :
plusul de calitate care se poate obtine prin lucrul îndelungat la o piesa este nein-
doios important. A nu-1 realiza ar fi în detrimentul lucrării şi, uneori, sufocanl.
Dar exista o experientă, o măiestrie, un plus de calitate care se obţin numai în
timp, prin lucrul la piese. Ceea ce n^ai fi reuşit la prima lucrare, eu oricite
stăruinte, se rezolvă adesea prin exiperienta oîştigată la a doua, sau la a zecea,
atunci cînd nu o cîştigi, cum se întîmplă adesea, la prima confruntare eu publicul.
Şi mai exista o experientă, la fel de importantă, a competitiei, a confruntării ne-
mijlocite diaitre piese şi autori, o selectare a temelor, o perfectionare (confirmare
sau infirmare) a mijloacelor. Munca dramaturgului, mai aies cînd dramaturgia
solicita o înnoire tematică, se înscrie într-un procès de dramaturgie colectivă. Expe-
rimentul devine obligatoriu, pericolul fiind repetarea banală şi nu înnoirea. Miile
de cercetători care nu vor găsi, poate, leacul cancerului, vor decide, în ultima in
stante, descoperirea lui.

3. Se vorbeşte adesea despre un anumit „previzibil" şi neinteresant în desfăşu-
rarea pieselor noastre. Pe la sfîrşitul actului I, bănuieşti actul III, iar urmărirea piesei
9e transforma într-un joc : cît de exact ai anticipât rezolvarea. Spectatorul, fie şi

37

www.cimec.ro

profesionist, nu are menajamente : el nu vine la teatru — şi nu va veni niciodată
— să afle două-trei adevăruri, mai mult decît acceptate, confirmate istoriceşte
deplin. în comédie, deşi se prevede în égala măsură deznodăimântul, situaţia comică
sau cel puţin replica, atunci cind are haz, îl mai pot détermina la unele coneasii.
Dar în drama ? In drama în care actul III va restabili, în orice caz, adevărui,
dreptatea ? Soluţia, veche de cînd e teatrul, râmîne întoarcerea la neprevăzutul
uman, la drama reală a eroului, la evitarea simplificărilor şi a happy-end-urilor,
mai mult decît arbitrare. Fruntaşul de ieri, stimat pentru meritéle sale reale, poate
aluneca pe panta ratării, mediocritatea, conştientă sau nu, poate détermina şi ea
drame, iar micul proprietar de pămînt, inscris în igospodărie, poate păstra încă
multă vreme îm conştiinţă orgoliul rănit al micului proprietar, regretul vechiului
şef de familie, stăpîn al unor destine — ohiar atunci cînd avantajele materiale
imediate, în gospodărie, sînt în favoarea lui. Greşeala noastră porneşte de acolo
de unde „finalizăm" optimist toate aceste drame, pentru a-i da speetatorului „un
exemplu frumos" şi a-1 convinge de ceea ce, în siinea lui — pe planul marîlor
transformări sociale —, este de mult convins. Dar concesia în tratarea dramei se
intoarce împotriva dramei, minimalizînd eficienţa, efectul ei emotional. Şi poate
câ aici, în neprevăzutul uman, ar trebui căutat cel puţin unul dim criteriile reale
aie piesei de succès. Dar aie piesei inspirate din realităţile noi, socialiste, pledînd
implicit pentru etic şi demn, refuzînd mijloacele facile si tehnica bulevardieră.
4. Cum trebuie să fde eroii unei piese ? De unde reproşul, nu o data auzit.

al piïcticoaselor asemănări ?

Personal, subscriu integral te acest reproş, atumci cînd asemănări'le înseamnà,
de fapt, repetări de argumente, idei, ohiar şi particulardtăţi de vorbire, desi încerc
totodată convingerea că personajelor unei piese trebuie să le fie comună o anumită
zonă de spiritualitate, în stare să confère unitate dezbaterii scenice. Eroii lui
Camil Petrescu mi se par a fi mai curînd faţete multiple — diversificate —
aie aceleiaşi personalităţi. a autorului, formula dapLin satisfăcătoare într-o dezbatere
lucidă, care-şi propune, déclarât sau nu, eseul dramatic. Si poate ar mérita cîndva
discutât dacă Hamlet şi Groparu'l din Hamlet, profund diferiţi, nu păstrează o im-
pecabilă unitate chiar şi în argumente, idei, particularităţi de vorbire. Deci, nu
asemănare. ci unitate. Dar eu aceasta, intrăm, poate, întrnD problème depăşind
tema discuţiei noastre.

5. Exista piese care-si propun o acumulare lentă, o investigare spiiralat con-
centrică şi o apropiere, voit întîrzdată, de drama propriu-zisă a eroului. Exista
piese care refuză intriga, altele care o denunţă de la bun încaput. Exista piese care
creează de la primele replia o puternică tensiune, altele. după ultimul act. Exista
în ultimă instanţă, modalităţi care ne pot fi, într-o măsură sau alta. apropiate,
faţă de care ne putem manifesta acordul sau dezacordul, putem fi vehemenţi sau
ironici, estetizanţi sau patetici. Ar fi însă grav să nu vedem noul — tema profund
socialiste — şi să infirmăm acest nou în numele unor irmperfecţiuni inerente
oricârei creşteri. De aici şi meritul uned întregi pléiade de regizori care au apărat
noul acestei dramaturgii. Ştafeta nevăzută a conlucrării, a efortului însumat, a
perseverenţei trebuie dusă şi aici pînă la capăt. Şi dacă exista imperfecţiuini în
dramaturgia acestei étape de abordare a temelor noi. în această dramaturgie,
eu sau fără inerentele imperfecţiuni. trebuie persévérât.

GHEORGHE VLAD:

„pasărea măiastră care se cheamă
meşteşug"

Il e ani de zile, fie în paginile revistei „Teatrul", fie în alte pubiicaţii de
literature care binevoiesc să-şi aducă uneori aminte că exista şi o drama
turgie în frontul nostru literar, se poartă discuţii despre felul cum trebuie să fie.
sa arate, să se comporte eroul dramatic, despre construcţia piesei, limpezimea şi
profunzimea replicii etc. etc. Fireşte, asemenea discuţii îşi au şi latura lor bună.
Schiimbul de idei înseamnà schimb de experienţă, folositor îndeosebi noua, celor
tineri, în această spinoasă meserie.
Pe de altă parte, nu ştiu de ce toate aceste schimburi de păreri, făcute in
jurul unor mese mai mult sau mai puţin rotunde, sau sub forma unor declaraţii

38

www.cimec.ro

scrise, îţi dau o senzaţie de vinovâţie. S-ar putea să ni se reproşeze : „Tot discutaţi,
tot despicaţi firul ân patru, dar rezultatul concret de ce nu se vede ?" De fapt, acest
reproş exista. Ni-1 aidresează tacit, de multe ori, scaunele goale din sălrle de spectacol,
ni-1 adresează, pe un ton savant şi doct, regizorii ; vehement şi revendicativ, actorii,
şi mai aies actriţele. Cum s-o scoţi la capăt ? Evident, seriind bine. Şi de ai'ci
începe „drama". Atacd o temă interesantă, cu un conflict puternic, original, dar se
constata că n-ai fost la înălţime în privinţa meşteşugului ; în piesa următoare, do-
vedeşti sau ţi se dovedeşte că ai făcut un pas spre ascunzişul acelei păsări măiestre
care se cheamă meşteşuig, însă, din păcate conţinutul de idei laisă de dorit. Fără
înjdodală, sînt şi excepţii : mă refer la cîteva din piesele care au văzut lumina ramper
anul trecut şi anul acesta : Moartea unui artist, Ştafeta nevăzută, Şejul sectorului
suflete
— unde găseşti şi bogăţie de idei şi demonistraţii de meşteşug. Dar aici
este vorba de nişte autori (départe de mine gîndul de a limita numărul acestora
la Horia Lovinescu, Paul Everac şi Alexandra Mirodan) care au prins de coadă
pasărea amintită... Constructorii însă, de pildă (fiindcă din discuţiile noastre omul
muncii nu lipseşte), cînd ridică vreo cîteva blocuri la margine de oraş, nu spun că
au ridicat un carrier întreg decît după ce 1-au ridicat într-adevăr. Tot aşa şi noi :
avem datoria să clădim o întreagă dramaturgie de valoare, în măsură să satisfacâ
exigenţa spectatorului de astăzi, care, oricît 1-am acuza nod că mai aleargă după
„piesuţe ieftine" şi „comedioare uşurele", are nevoie de piese buine, tot aşa cum are
nevoie de locuinţe confortabile sau de locomotive electrice. Desigur, o piesă bună
nu se scrie cu usurinţa cu care se ridică, în prezent, un bloc, prin metoda cofra-
jelor glisante. Dar muneitorul care aplică această metodă trăieste cu totul altfel,
gîndeşte cu totul a'ltfel decât eel care ducea cărămizi cu spinarea pînă la etajele
opt sau zece. Este, cu alte cuvinte, un om modern, şi deci se cuvine să-1 zugrăvim
cu mij'loace moderne, nu cu celé folosite acum cîteva decenii. După mine, greutatea
stă în faptul că modélele eroilor noştri evo'luează cu atîta repeziciune, îneît, mai
de fiecare data, ne trezim în urma lor. De aceea, cred eu, o bună parte din crea-
ţiile noastre dramatice nu ţin afişul prea multe stagiuni, ba cîteodată nici una în
întregime. S-ar putea să fie la mijloc şi insuficienta meşteşugului cu care sînt
scrise aceste piese, dar cred că mai degrabă „de vdnă" este societatea noastră socia-
listă, care merge înainte cu o asemenea impetuozitate şi care, vai, nu are timp sau
nu vrea sa ne aştepte. Oare dramaturgii occidentali (regizorii şi actorii nostri ne
reproşează adesea cum că n-ara ânvăţa de lia ei) să fie în aceeaşi situaţie ? Mă în-
doiesc. Cred că este mult mai uşor să dărimi decît să construieşti. Or, aceşti
dramaturgi — mă refer la cei mai înaintaţi — dîndu-şi seama de racilele societăţii
în care trăiesc, de voie sau de nevoie, scot la iveală putrezi'ciunea, lipsa de orizont,
spaima concretizată în indivizi aparţinînd unui sistem social în descompunere. în
fond, care sînt celé mai valoroase opère aie dramaturgiei occidentale contemporane ?
Nu acelea in care accentul critic, demascarea sînt deosebit de puternice ? Moartea
unui comis-voiajor, Menajeria de sticlă, Rinocerii, Vizita bătrînei doamne...
Oricine
este de acord că aceste piese sîjit foarte valoroase, dar sa nu ignorăm faptul că la
această valoare contribute şi temele respective, care de mult nu mai au nimic
comun cu realitatea din tara noastră. Ni se imputa sau ne autormiputăm o anumită
poleială, o anumită maniera reportericească şi, în sfîrşit, finalurile cu „happy-end"
din piesele noastre. Dar, la urma urmei, de ce să văd numai în negru o culoare
care este galbenă, roşie sau albastră ? De ce să mă sperie cuvintul reportaj, cînd
acesta se identifică cu o parte din creatia lui Hemingway, fără a-i scădea cu nimic
din valoare ? De ce nj

as da o rezolvare fericită unui conflict, oricît ar fi de pu
ternic, cînd însăşi viaţa noastră, societatea noastră, îl rezolvă într-un asemenea mod?
Pareă aud : „Asta se cheamă schematism, simplism". Se poate, dar dacă este ade-
vărat că teatrul, prin forta sa educative (şi se pare, nu ştiu de ce, că în ultima
vreme se pomeneste mai putin de acest lucru), ajută la modelarea oamenilor şi
deci a realităţii, nu-i mai putin adevărat că această realitate, aceşti oameni ne
modelează la rîndu-le pe noi, ne diriguie inima şi mîna atunci cînd ne aşternem
la scris.

Mă întreb dacă nu ne preocuipă prea mult grija ca piesele noastre, uneori
chiar înainte de a fi scrise. să rămînă cu orice prêt în istoria literaturii. Or, nicio-
dată sau rareori prezentul a putut să décida asupra acestui lucru. Principala noas-
tră grijă să rămînă aceea de a scrie, bineînteles avînd mereu în faţa ochilor
barometrul exigentei.

ïntr-o discutie recentă, cîţiva amici îmi reproşau că i-aş fi părăsit pe tărani.
Reproşul se baza pe faptul că în ultima mea comédie, Fumatul interzis, nu am pe

39

www.cimec.ro

Anca

Neculce-M

aximilian

(Ioana)

fi

M

ircea

Constantincicn - Govora

(Alec

Gorăicu)

Teatrul din Galaţi

SURORILE BOGA de Horia Lovinescu

Teatrul Maghiar din CluJ

ŞTAFETA NEVĂZUTÂ de Paul Everac

Szabo

Lajos

(Sturzu), Laszlo Gero (Dobrian),

Bereczky

Iulia

(Eta)

www.cimec.ro

lista personajelor nici un purtător de căciulă eu vîrf ascuţit sau de iţari. Adevărul
este că nici o clipă nu m-am gindit să renunţ la un izvor atît de bogat de cunoaş-
tere cum este viaţa ţăranilor. Dar, din păcate, atenţia pe care teatrele din Capitală
o acordă pieselor „cu ţărani" nu-i deloc stimulatoare. Poale şi aici o sâ mi se spunâ
(ce bine-ar fi !) : „Daţi-ne piese bune, şi vi le jucăm". Recunosc, e probabil ca deocam-
dată eu sau alţii, la fel de tineri în meserie ca mine, să nu fim în măsură a oferi
asemenea pdese. Asta nu scuză însă lipsa totală de interes faţă de această problemă.
Sînt convins că, dacă un teatru din Capitală ar solicita unor dramaturgi de prestigiu
— ca Lovinesou, ca Baranga sau ca Mirodan, Dorian, Everac — o asemenea piesă,
nu zie toţi, dar unul sau doi ar scrie.
Ce să mai zic de distribuţiile de a doua mînă, de acea înfiorătoare concep-
ţie a unor directori de teatre şi regizorï : „neapărat să facem un spectacol, cum
o fi, pentru turneu la sate" ?

Ştiu că dramaturgia noastră mai are lacune, că experienţa unora dintre noi
lasă încă de dorit, dar mai multă încredere în noi din partea acelora care sînt
chemaţi să dea viaţă pieselor noastre n-ar strica, ba dimpotrivă, ar mări şi propria
noastră încredere.

BEATE FREDANOV:

„climat de încredere şi respect re-
ciproc"

Il iscutînd despre ceea ce aşteptăm noi, oamenii de teatru, de la dramaturgia
actuală, nu putem sa nu subliniem că dezvoltarea teatrului iromînesc, în ultimii
douăzeci de ani, se datorează în mare parte — şi este strîns legată — de însăşi
apariţia noii noastre dramaturgii, de succesele ei.
Aşteptările noastre se refera atît la conţinut, cît şi la măiestria formei
dramatice. Plecànd de la premisa că în centrui artei teatrale stă omul, în relaţiile
lui multiple cu mediul, apare limpede că trebuie surprinse conflictele semnificative
aie zilelor noastre.

Privind Expoziţia Realizărilor Economiei Nationale în cei douàzeci de ani de
la ELiberare, mi s-a parut că îndărătul minunatelor masini şi produse, care im-
presionează prin priceperea şi mâiestria cu care au fost concepute şi executate,
zâresc chipurile miilor şi miilor de oameni care le-au realizat. Aceasta nu s-a
produs fără ceea ce noi numim în teatru „conflicte", cioeniri de coneepţii, de men-
talităţi, înfrunitări de opinii şi comportări diferite, în cursul cărora s-au ivit
situaţii dramatice, s-au format şi călit noi caractère, au apărut noi trăsături morale
aie oamenilor. M-am gindit cite subiecte de piese ascund în ele miile de exponate
aie Expoziţiei...

Forma dramatică e o problème care se pune multor tiineri dramaturgi talentaţi.
ïmi amintesc că Mihail Sebastian ne împărtăşea odată că meşteşugul scrisului
dramatic — mai dificil decît al nuvelei sau romanului — se poate învăţa şi tre
buie învăţat. Am şi eu convingerea că, printr-un studiu persévèrent al marilor au-
tord din dramaturgia universală şi nationale, se poate ajunge, eu o exigenţă con
tinua, la ridicarea măiestriei.
Sînt convins că oamenii de teatru competenţi, cu o mare experienţă a sce
ne!, pot contribui în mod efectiv la perfecţionarea unui text dramatic. Nu poate
fi vorba, desigur, de vreo imixtiune în opera de creaţie a dramaturgului. ci de
desăvîi"şirea formei ei. Pentru aceasta e necesară, în primul rînd, crearea unui cli
mat de încredere şi respect reciiproc. ïmi permit să oitez ca un rezultat al unei
bune colaborări apectacolul de la Institutul de teatru „I. L. Caragiale" cu comedia
lui Sergiu Fărcăşan Sonet pentru o păpuşă, realizat de către studenţii clasei mêle,
înidrumaţi de tovarăşa lector Zoe Anghel.
Cum am găsit noi cheia spectacolului ? Cum am ajuns să tratăm textul lui
Fărcăşan în modul în care a apărut în spectacolul Institutului ?
în analiza textului am stabilit de la început că în piesă nu este vorba numai
despre „păpuşi", că „păpuşa" este o metaforă prin care autorul lasă să se înfrunte
pe scenă o atitudine creatoare, curajoasă, inspirată, şi una stearpă în legătură cu
calitatea şi jrumosul, în producţia noastră socialistă. Deci, noi am socotit că din

41

www.cimec.ro

spectacol trebuie să aipară că este vorba despire problema muncii creatoare. De
aceea, păpuşa n-a ocupat propriu-zis centrul spectacolu'lui, ci a constituit, aşa
cum a fost folosită, un mijloc, o metaforă dramatică pentru o dezbatere
în jurul acestei problème. Această tematică serioasă autorul a tratat-o într-o
forma alerta, eu umor sprinten, eu caractère sintetiice, de factura satirică. Astfel am
ajuns la ideea că ar fi bine ca stilul speetacolului sa se inspire din eel al commediei
dell'arte, stimulînd imagdna<ţia interpreţilor, în scopu'l de a împrumuta viaţă, carne
acestor caractère sintetice. Bineînteles că n-a fost vorba despre o imitaţie a com
mediei dell'arte. Nu a apărut nici un Pantalone, dar modul cum a fost construit
spectacolul a oferit tinerilor interpret! maximum de libertate creatoare, favorizînd
contribuţii individuale în slujba ideii centrale a textului.
Ne-a ispitit sa traducem în acest limbaj scenic o piesă modernă : plecînd de
la comedia dell'arte şi depăşind-o în acelasi timp, conform eu necesităţile spec
tacolului, şi nevăzând în aceasta nici o trădare a spiritului eontemporan al pieseï,
ci, dimpotrivă, valorificarea ei cea mai expresiva !

ZOE ANQHEL-STANCA:

„ideea nu trebuie epuizată prin cu-
vinte"

l\ u pot sa nu leg răispunsul la întrebarea „Ce cerem astăzi dramaturgiei"
de ritmul general al vieţii noastre. Oamenii trăiesc într-un tempo accélérât,
sînt tot timpul într-o dispoziţie receptivă şi au mereu ceva de primat : epoca este
puternic marcată de avîntul tehnicii, al descoperirilor ştiinţifiee. Bvoluţia lentă
şi maiestuoasă a comorilor spirituale aie generaţiilor trecute a părăsit ritmul sigur
şi cuminte al progresiei aritmetice, explodînd în infinitatea de posibilităţi a pro-
gresiei geometriee. Amprenta acestei „reacţii în lanţ" se simte în toate domeniile.
Să privim ziarele, revistele noastre : informaţii multe şi concise, nenumăratele
evenimente, titluri sintetice, o paginaţie care selectează, oferind lectorului criterii
de importanţă. Sau să comparant muzica de jazz — am luat exemplul unuia din
celé mai populare genuri muzicale — eu cea dinainte de război : ritmul e foarte
puternic, melodia foarte simplă, esenţială. Eu ored că această nevoie de laconism,
de sintetizare se sinite şi în dramaturgie — şi aceasta eu atît mai mult eu cît tea-
trul este o artă foarte populară şi accesibilă, care trebuie sa ise înnoiască odatâ
eu publicul.

Marele public care vine la teatru este format din oameni care muncesc, care
participa intens la transformările de care vorbeam, şi care a crescut în mod vizibil
— ca nivel de cunoştinţe, ca gust şi disoernămînt — în ultimii ani. Lucrînd la
Institutul de teatru, eu oameni foarte tineri, mi-am dat seama, pe de altă parte,
că puterea de înţelegere a tineretului s-a schimbat mult, că acesta intră în
viaţă devreme şi vede realitatea eu alţi ochi decît au văzut-o, la vremea lor, gene-
raţiile mai vîrstnice. Toţi aceşti sipectatori cer teatrului precizie şi concentrare, un
răspuns „la obiect".

Viaţa plină de solicitări pe care o trăieşte a mai créât publicului o obiş-
nuinţă nouă : nevoia de a fi activ, de anşi utiliza capacitatea de asociere şi deduicţie,
colaborînd la spectacol eu toate facultăţile intelectuale. De aceea, spectatorul mo
dem gustă metafora şi simbolul — evident, celé de bună calitate —, dar évita
spectacolele încărcate de exjplicaiţii, care-i răpesc bucuria descifrarii.
Preferinţa pentru spectacolele scurte — doua ore, maximum doua ore şi
jumâtate — nu este o modă, nici o concesie făcută uşurinţei, ci tot rezultatul
studiului psihologiei publicului, al diagramei atenţiei, emoţiei, nevoii de reflecţie
a acestuia. Este foarte important ca reprezentaţia să se termine eînd spectatorul
a ajuns în momentul de culme a disponibilităţii intelectuale şi afective, cînd ar mai
vrea să vadă şi regretă că s-a sfîrşit, şi nu eu un sfert de oră după ce a trecut
intr-o stare de relaxare.

Ţinînd seama de toate acestea, cred că dramaturgia noastră trebuie să facă
un sait, nu atît în ce priveste tematica — unde se reflectă, în mare măsură, bo-
găţia vieţii —, cît în ce priveste mijloacele de exipresie. Acestea sînt înca uneori

42

www.cimec.ro

banale, moştenite din perioada „de grădinAţă", in care totul trebuia explicat, deta-
liat, comentat

Aş vrea să mă opresc asupra uitilizării cuvîntului şi asuipra forţei pe care
o are fiecare cuvînt în parte. De multe ori se vorbeşte despre concurenţa crinema-
tografului, în legătură cu marea putere de influenţare a acestuia. Mă întreb dacă
aici nu are un roi şi folosirea atît de parcimonioasa a replicii, care este aleasă în
aşa fel încît să încununeze tot ce a elădit imagines, care ne-a spus aproape totul,
dar a lăsat ceva, esenţial poate, asupra căruia ne concentram, pentru că nu poate
fi spus decît prin cuvinte. Or, dramaturgi ai noştri cu o personalitate artistică re-
marcabilă îşi scriu încă replica după o formula literară şi nu de teatru, amintind
dialogul de roman. Pe scenă, însă, curvîntul capătă forţă numai dacă în jurul lui
se oreează un spaţiu care să-i permită 'să răsune, să^şi epuizeze ecoul şi să se stingă.
Ca să mă exprim plastic, eu văd ouvintéle replicii de teatru ca fundamentul unei
clădiri ; cărămizile trebuie alèse eu grijă şi aistfel asezate, încît pe eîe să se poată
inălţa expresia scenică a ideii. In nici un caz, ideea nu trebuie epuizată prin
cuvinte,
câci teatrul e făcut şi din pauză, şi din gest, şi din mimică, din decor sau
din lumină.

Am făcut, la Institutul de teatru, experiente interesante pe texte contempo-
rane. Anul acesta, pregătind producţia de absolvenţă a anului IV, eu Sonet pentru
o păpuşă
de Sergiu Fărcăşan, am tins spre descărcarea textului de pasajele foarte
literaturizate, spre eliminarea a tot ce mi se părea „vorbărie", evidenţiind ceea ce
împiingea înainte acţiunea, relatţiile dintre personaje. în acest iel au ieşit mai bine
în relief limbajul modem al Sonetului, construoţia frazei adecvată caracterului per-
sonajului, „logicul nelogic" al acelei lumi haotice de birocraţi. Cred că asemenea
experiente „de laborator" ar trebui făcute sistematic, fie la Institut, fie la A.T.M.,
pe linia unor studii aplicate, pe text. Ar trebui jucat textul întreg, aşa cum a fost
saris, apoi propusă varianta regizorului, care ştie, ca om de teatru, ce şi unde
trebuie tăiat, unde trebuie créât „spaţiu", „aer" în interiorul textului. Bineîntéles
că asemenea sistem de lucru presupune încrederea deplină a dramaturgului în
comipetenţa şi buna-credinfţă a regizorului — înlcredere de care noi ne-am bu-curat
din partea lui Sergiu Fărcăşan, an folosul atît al spectacolului, cît şi al piesei.
Regizorul nu este, la urma urmei, dusmanul de oare autorul trebuie sa-si apere
fieoe cuvînt scris, ci principalul colaborator întru realizarea deplină a operei sale,
în drumul ei spre spectator.

Aş mai avea de adăugat ceva din experienţa mea personală. La Facultatea
de regie am urmat un curs de dramaturgie, în cadrul căruia făceam dramatizări
după texte literare cunoscute. Teoria şi exerciţiile mi-au folosit cu prisosinţă în
muncă, mai aies la catedra de actorie, unde lucram pe texte dramatice diverse.
Scrisoil este o profesie —^mai gréa, desdgur, decît multe altele, totuşi o profe-
sie — care se şi învaţă, în cazul dramaturgiei, prin di'secarea, replică cu replică,
a tot ce s-a scris mai important în istoria acestei arte. Cred că ar fi interesant de
discutât, prin intermediul revislei, modul cum rezolvă dramaturgii asemenea pro

blème de meşteşug, cum duc, în intimitatea camerei lor de lucru, dialogul cu bi-
blioteca de teatru. Mie md s-a parut că observ, în opera lui Horia Lovinescu,
plusul de teatralitate cîştigat la fiecare piesă ; odată cu fiecare etapă parcursă şi
depăşită, am sirraţit parcă triumful ştiinţei de a scrie teatru, adunate de la marii
dramaturgi ai lumii, care lasă ideilor lac să se exprime cu mereu mai multă cla-
ritate şi supleţe. Cred că ar fi interesant şi util sa punem astfel problema şi s-o
ducem chiar, eventual, pînă la înfiintarea unui curs de dramaturgie.

www.cimec.ro

un secDl
de scoalË
teatirală
ramîneaBCâ

D

1*^^ ăspunzînd aspiraţiilor mulţimilor, cărturarii, animatorii, marii patrioţi de
IJ^k la 1848 şi de la Unirea Principatelor (1859) au preconizat şi au înfăptuit

■^^

multe reforme democratioe, în toate domeniile.
Culturalizarea maselor, ridicarea poporului prin învăţămînt, ştiinţă şi artă a
fost una din principalele preocuipări ale acestei admirabile generaţii de intelectuali.
S-au gîndit şi la oficializarea şcolii teatrale, eveniment care s-a realizat pe vremea
domniei lui Alexandru Ion Cuza, ministru al instrucţiunii publiée fiind prozatorul
de frunte Al. Odobescu, iar consilier C. A. Rosetti, ziarist, orator şi om de stat.
Rosetti şi Odobescu au fost, mai tîrziu, membri în comitetul Teatrului National din
Bucureşti, dacă nu şi directori ai acestei importante instituţii.
Se jucase teatru în Muntenia şi Moldova şi eu cîteva decenii înainte de 1864.
La Bucuresti, Ion Heliade Rădulescu, şi la Iasi, Gh. Asachi însufleţiseră, eu entu-
ziasmul şi priceperea lor, primele reprezentaţii în limiba ţării.
Cînd se vorbeşte de începuturile teatrului romînesc, e drept a se pomeni eu
recunoştinţă de Ralu Caragea, fiica domnitorului de atunci. Ea a clădit primul
edificiu de teatru din Bucuresti, pe locul numit Cişmeaua Roşie, pe podul Mogoşoaiei,
la colţ eu strada botezată azd a Nuferilor.
Ralu Caragea a trimis şi pe tînărul Cos'tache Aristia să înveţe teatru la
Paris. La rîndul lui, Aristia urrna să dea lumină şi altora în eapitala Valahiei.
Aristia a luat lecţii eu cel mai mare tragedian al Framţei, Talma, protectorul lui
Napoléon şi apoi protejat al acestuia. Reîntors la Bucuresti, Aristia îşi începe
cursurile în 1834, predă lecţii de dramaturgie, recomandă o selecţie a repertoriu-
lui, o îndrumare spre realism a artei actoriceşti, căutînd să ridice pe viitorul
intenpret la un îna'lt nivel de culture. Dar, lipsit de sprijinul statului, Aristia e
nevoit, după o activitate de numai doi ani, să închidă porţile tinerei „universităţP.
Abia după cîteva decenii, în 1864, guvernull fţării se gîndeşte să ia în mînă

şi învăţămîntul teatral.

S-a făcut apel la toate forţele teatrale de atunci, în frunte eu actorul
Mated Millo, căruia i se încredinţează o oatedră la Conservatorul de artă drama-
tică din Bucuresti, înfiinţat în 1864, odată eu cel de la Iasi.
Asemenea lui Aristia, Millo învăţase şi el la Paris. Campion al realismului
în artă, el întemeiază o tradiţie care a fost continuată eu fidélitate de urmaşii
săi, C. I. Nottara, Aristizza Romanescu, şi de cei mai tîrziu veniţi, profesorii
N. Soreanu, I. Livescu, Petre Liciu, Lucia Sturdza, Maria Filotti, V. Maximilian,
Ion Manolescu, Victor Ion Popa, actori eu toţii.

44

www.cimec.ro

Cine, mai bine ca un actor, poate învăţa pe cei mai tineri actoricescu]
meşteşug ? Dascăl în clasa de şcoală, dascăl pe scîndurile scenei, el va trece urma-
şilor făclia artei biruitoare.

Marii profesori, regizori de frunte, se recrutau din rîndul oamenilor de
meserie : la noi, un Matei Millo, Stefan Velescu, Paul Gusty, şi cei mai sus citaţi,
în frunte eu C. I. Nottara. Directarii de scenă eu reputaţie mondiale au fost
actori ou toţii : un Stanislavski, un Max Reinhardt, un Antoine, un Gémier, un
Copeau, un Dullin, un Jouvet.
în ultima vreme, s-au ridicat, în Bucureşti şi în alte capitale de regiuni,
o seamă de tineri regizori care nu provin din breasla actori cească. Ei s-au remarcat
în realizări interesante, care dénota o bogată cultură dramatică, un gust tot mai
pronunţat al decorului, al costumelor, al repartiţiei lumin/ii, al manevrării figu-
raţiei şi o lăudabilă preocupare de a adînci textu'l, de a-i extrage filozofia.
învăţămîntul nostru artistic a părăsit metodele empirice, trecînd la metode
de studiu ştiinţifice, analitice, complexe, formînd cadre de actori-cetăteni dedicaţi
ridicării şi înfloririi culturale a patriei.
Dincolo de acestea, profesorii trebuie să-i mai înveţe pe debutanţi cum să
înfrunte publicul, ca să nu le mai fie teamă de el, să le insufle curaj, să-i vindece
de timiditatea, de emoţia eu care fac primii paşi pe scenă. Marele tragedian-
cîntăreţ Şaliapin spunea :

„Actorului nu trebuie să-i fie frică de spectator, ci spectatorului de el.
Cînd vine în faţa rampei, el trebuie să domine sala, să para a spune celor din stal :
— Acum am intrat eu, trebuie să mă urmăriţi eu grijă, eu respect, fiindcă
îmi pun toţi nervii, toată sensibilitatea, intreaga mea fiinţă în slujba persona-
jului pe care-1 înfăţişez şi la a cărui traire trebuie să partieipaţi şi dumneavoastră,
eu atenţie şi interes, să colaborati, docili, eu mine, ca sa-'l ducem eu izbîndă pînă
la capăt ! la să văd cum o să vă purtati".
'E bine că elevii institutului sînt inistruiţi a nu se multumi eu ceea ce dau
in clasă, ci şi répéta, joacă în permanente, se produc necontenit. Asemenea violo-
nistului care exersează întreaga ziulică, actorul să nu spuie niciodată „nu sînt pre-
gătit". Permanentul exerciţiu îl duce la familiarizarea eu publicul, la dominarea lui.
As doni să se dea, la institutele de artă dramatică, o şi mai mare importantă
dictiunii. Articulatia, sonorizarea consonantelor înşile. Ultima silabă să nu mai
fie sacrificată, sa nu cadă în néant. Aotorul să^şi fortifiée plămînii, să^şi întărească
vocea. Să nu se legene în iluzia că, fiind un comedian realist, îi ajunge sa
vorbească din vînf.ul buzelor, ca să fie „natural". Mai mult temperament, mai
multă vibraţie, mai mult curaj, mai multă încordare §pre sublim.

* * *

în regimul puterii ipopulare, teatrul ca şi învăţămîntul teatral au dobîndit o
amploare şi un dinamism care întrec orice năzuinţe ale pasionaţilor antei scenico,
ale tuturor visătorilor care au militât pentru progresul dramaturgiei noastre
înainte de 23 August 1944.

La porţile templului marilor tragedii şi comedii se îmbulzeşte o tinerete
fi^emătătoare, care dă asalt prestigioasei citadele : teatrul înseamnă glorie, iar
gloria aduce şi îndestularea nevoilor materiale. Dar, în teatru, selecţia e severă.
Se cer foarte multe calităti celor ce înfruntă lumina reflectoarelor : un fizic
plăcut, o voce armonioasă, temperament, inteligenţă, muncă, disciplina, credintă
şi, înainte de toate, talent.

Sînt acestea observatiile unui om al condeiului, aie unui om care, în lunga
lui viată şi activitate obştească de autor, critic teatral şi director general al tea-
trelor, a încurajat cît a putut pe începători.
N. Băltăteanu, G. Vraca, Al. Critico, V. Valentineanu, Gh. Calboreanu,
A Pop-Marţian, N. Brancomir şi-atîţia alţii au débutât în piesele sau sub direc
torate^ mêle. Am întîlnit şi în provincie actori care cîndva mi-au fost elevi.
Acum, ou prilejul repetiţiilor, la Teatrul National, aie primei mêle piese,
poemul féerie Inşir-te mărgărite, am avut bucuria să remarc printre interpreţi
o série de actriţe şi de actori. proaspăt ieşiţi din clasele Institutului de artă dra-
matică, şi cărora regizorul Miron Niculescu le-a încredinţat roluri importante.
•E vorba de Florin Piersic, distribuit în Făt-Frumos, roi pe care 1-a créât
Aristide Demetriad, magician al versului, actor cald, emoţionant prin lirismul şi
poezia în care îşi învăluia personajele interpretate. Florin Piersic a cucerit

45

www.cimec.ro

sufragiile publicului de la debutul sâu in cinamatografie şi teatru. Adela Mărcu-
lescu va avea de luptat ou amintirea neuitated Sorina, pe care Agepsina Macri a>
jucat-o de cîteva sute de ori, eu o poezie, o graţie şi un dramaiti&m de înaltâ
calitate.

Rolul greu al Vrăjitoarei, créât de N. Grigorescu, reluat de Calboreanu şi
Baldovin, a fost încredinţat din nou unui bărbat, excelentul C. Rauţchi, absolvent
al lnstitutului de teatru.

Aceştia trei, impreunâ eu C. Stănescu (Păoală) şi ceilalţi interpret din
lnşir-te mărgărite, au o sarcină destul de gréa : ei urmează unor înaantasi prestigiosi,
a căror amintire nu s-a şters încă.
Sînt încredinţat, date fiind reusitéle lor de pînă acum, că şi de rîndul
acesta vor izbîndi, spre fala lor, spre fala lnstitutului de pe băncile căruia,
datorită unor profesori emeriţi, au ajuns la lumina rampei şi a reflectoarelor,.
cucerind adeziunea unui public din ce în ce mai évoluât, deci mai pretenţios.
învâţarnîntul nostru teatral, de la a cărui oficializare s-a împlinit un veac,
îşi face din p'lin datoria, înzestrînd eu elemente valoroase teatrele din metropolă,
preoum şi pe celé din capitalele de regiune. Urăm instituţiei, profesorilor şi ele-
vilor rnuncă spornică şi succese din ce în ce mai ample, în slujba poeziei dramatice
romîneşti şi a întregului nostru popor, atît de dornic sa se înalţe prin învăţătură
şi prin frumuseţile artei, inspirate de muzele Thalia şi Melpomena.

Victor Eftimiu

Teatrul .Jăndărfcă"

„KATIA SI CROCODILUL"
prelucrare de
Margareta Niculescu.
după Nina Ghernet

Pupusile protagonislfe

46

www.cimec.ro

SiuDat

PIESĂ
ÎN
TREI
ACTE
(P A T R U
T A BJ_ O U R I)

DE

DOREL
DORIAN

\

www.cimec.ro

Letiţia Dinu

26—27 ani ;

Horia Drăgan

3235 ani ;

NLcolae Roşca

4143 ani ;

Aurelia Viespe

18—20 ani ;

Mihai Albu

3035 ani ;

Alexe Munteanu

spre 40 ani ;

Maria Roşca

32—33 ani ;

Tudose Catrina

peste 50 ani.

Acţiunea în zilele noastre.

Fotografia de pc pagina anterioară : Vera Moisescu (Letiţia) fi Eugenia Ba-
lanre (Aurelia) în speclacolul Teatrului de Stat din Ploieşti

A

C

T

U

L

I

T

A B

L

O

U

L

1

In scenă — locuinţa Letiţiei Dinu.
O camera mobilată eu gust, un vestibul — cît să marcheze intrarea în apartament, o
usa dublă sau, poate, un glasvand spre o a doua încăpere şi o comunicare, în sfîrşit, spre o

terasà, de preferintà spre rampa. Prin perdeaua descoperind în fundal singura feieastrà a
încàperii — luminile oraşului. E searà tîrziu; zgomotul stràzii, eu intermitenţe — atenuat; atmo-
sfera, intima. O masà ornatà — cinci tacîmuri îşi aşteaptă invitaţii. In rest : fotolii, un
aparat de radio, telefon — nimic neobişnuit, în afara unui colţ, mie birou-atelier, eu o plan-
seta pliantă fixată direct în perete, un taburet înalt, un lampadar modern-proiector şi nenu-
mărate schiţe, fotografii etc., într-o neglijenţă deloc supărătoare.
La ridicarea cortinei, în scenà — Aurelia Viespe, 19 ani (pentru ai casei — Reli), şi ingi-
nera Letiţia Dinu, 27 de ani, cuceritoare prin simplitate, degajare şi simpatia la care obligă
spontan.

LETIŢIA (la telejon) : în seara acea-
sta, nici într-un caz... Nu înţeleg
urgenţa, e trecut de orele 9... (Ezită.)
Şi-i o seară foarte importantă pen
tru mine. (Subit amuzată.)

Nu !
N-aştept nici un logodnic... Mă pre-
gătesc să-1 ucid ! (Revenind la to-
nul anterior, sobru.)
Mîine neapă-
rat ! Tot materialul. Inclusiv cal-
eulul economic... (Din nou amuzată.)
Faptul că-i luaţi apărarea nu mă
convinge. Sînt rea. Nu-1 graţiez !
(Iar alternanţa.) Schiţele, sigur. Plus
anexa doi. Totul !... Nici onomastică...
Nu ! Sînt născută în august... (Apoi,
conjidenţă.)
Am reuşit să conving
patru nebuni să se adune în jurul
aceleiaşi mese... Pentru proiect, aţi
ghicit. Şi-n numele lor... Mulţumiri !...
Nu ! Tot îl ucid. Pentru că întîrzie
şi nu s-a ţinut de cuvînt... La fel.
Noapte bună ! (Inchide

telejonul.)

AURELIA (descoperire imensă) : Le-
tiţia, tu eşti logodită !
LETIŢIA : Ei, cum să fiu ?! Aş fi
ştiut...
AURELIA : Leta, te rog ! Viaţa mea
sînt secretele. Jura-mi pe salata de
boeuf !
LETIŢIA : întreabă mai bine eu cine
am vorbit... Nici n-o să-ţi vină să
crezi.
AURELIA : Cred tot ce vrei... Numai
eu cine eşti logodită... Te rog ! Ultima
mea dorinţă ! Sau eel puţin un indi-
ciu : dacă va fi astă-seară aici, prin-
tre noi.
LETIŢIA : Va fi... (Impresionată

şi
acum.)
Dar înţelege şi tu, am vorbit
eu Nicolae Roşca, din minister...
Unul mare de tot. Un inspector !
AURELIA (eu aie ei) : Dacă e printre
oaspeţi, îl descopăr urgent. (Şi adu-
nind cartonaşele eu numele

invita-

48

www.cimec.ro

ţilor.) Drăgan, nu ! Se exclude, ca
fiind violent, soheletic şi rece...
Munteanu— la fel, aflîndu-se. la sute
de kilometri...
LETIŢIA : Or, tocmai acest Roşca,
înţelegi, a primit sarcina să facă
pînă luni dimineaţă o expertize a
proiectului nostru. Nu ţi se pare
ciudat ? !
AURELIA : Ar mai rămîne Albu...
JSi, nu... Un romanţios !
LETIŢIA : Asta in timp ce stimabilul
nostru Horia Drăgan — exclude-1
neapărat ! — a promis că va lăsa
un exemplar al proiectului la direc-
ţie şi, evident... a uitat ! Nu, trebuie
neapărat să-1 ucid...
AURELIA : Cred că ajunge exclude-
rea, Leta. Două sancţiuni sînt prea
mult.
LETIŢIA : Vorbesc de Roşca, Reli !
Voia să mă întîlnesc cu el în oras
şi să-i aduc eu celé 17 planşe, schi-
ţele, totul... Asta la noua seara, pe
ploaie, şi cînd aştept musafiri.
AURELIA : Sau poate 'tot Munteanu ?...
O sută de kilometri în plus, una
în minus... în fond, fetele de azi...
LETIŢIA : Pentru că Roşca, înţelegi,
ar fi vrut să studieze proiectul încă
în oursul nopţii... Nu-i ajunge o du-
minică...
AURELIA (disperată) : Leta, înnebu-
nesc ! Eu te logodesc cu toţi trei !

(Sună din nou telejonul.)
LETIŢIA (la telefon) : Alo... da... V-am
recunosout după voce... Cum ? Să tre-
ceţi dv. să-1 luaţi ?... Nu... Nici un
deranj. Dar mă gîndeam... Am ezitat,
cred, din cauza surprizei... De altfel.
dacă veniţi după nouă, o să ne cu-
■noaşteţi pe toţi. Vreau să spun, pe
toţi care am lucrat la proiect. (Enu-
merînd).
Pe Albu... Da, chiar Albu
Mihai. E un băiat foarte bun... Scrie
şi versuri... Nu, n-are alte vicii...
AURELIA (aparté, îşi continua calcu-
lul) :
„O bucură şi n-are alte vicii..."
Să-i punem lui Albu un plus.
LETIŢIA : Şi pe Munteanu... Cum ? îl
ştiţi şi pe Munteanu ? Noi îl numim
„marele retras în ităeere"..., „marele
„eschi'mos*'...
AURELIA : „Retras"..., deci fără plus.
Si „esehimos", pe deasupra...
LETIŢIA : Pe Drăgan, da... Nu vi-1 mai
recomand.
AURELIA : Minus mare — e clar ! Se
anulează direct !
LETIŢIA : Şi să n-o uit pe Reli, adică
Aurélia Viespe, desenatoarea noastră.
Nu. Are numai 19 ani... Cum 93 ? O

confundaţi. Trebuie să fie o altà
Viespe, bătrînă... Vă aştept !
AURELIA (imitînd-o) : „Aurélia Vies
pe, 19 ani, desenatoarea noastră..."
(Apoi, cu reproş.) Bine că nu i-ai
spus că sînt şi într-o bluză vernil...
LETIŢIA : De unde pînă unde ver
nil ? (într-adevăr, e de altà culoare.)

Zi, cu cine m-ai logodit ?
AURELIA : Cu nici unul ! Nu trebuia
să mă amesteci ! Te las fată bătrînă!

LETIŢIA : Lasă-mă cum vrei tu... Dar
adevărul e că, de cite ori vorbesc
cu Roşca, încerc nevoia de a cîş-
tiga timp, de a-i da cît mai multe
detalii, de a fi spirituală...
AURELIA : Ei, ce să zic... dintr-un
spirit în altul.
LETIŢIA : Penitru că imi-e teamă de el.
Mă inhiba !
AURELIA

(deconcertată) : Inhiba ?
Adică te urmăreşte, cum ar fi cra-
iul de verde...
LETIŢIA : E un termen medical. O
paralizie a unui cenitru nervos.
AURELIA : Termina, Leto ! Ca tip...
Ce, eu sînt medic ? !
LETIŢIA : E circumspect. Cu o ironie
discrete...
AURELIA : Nu cînd vorbeste, dragâ.
Cînd tace ! Vreau sa zic, ca bar
bât...
LETIŢIA : Patruzeci de ani... Patru-
zeci şi doi... Cu o privire rece, a-
tentă...
AURELIA : Şi îţi évita privirea, cu-
nosc. Cei mai periculoşi !
LETIŢIA : Dimpotrivă ! Căutîndu-ţi
achii mereu, de parce te-ar sfredeli...
AURELIA : Ei nu, că eşti demodată
cu totul. Cum să te sfredelească cu
ochii ? Asta-i eel mult o impresie...
Şi ochii nici nu sînt un criteriu.
Vivacitatea, da ! Febrilii, bunăoară,
divorţează... Treizeci si unu la sută...
De asta 1-am şi scos pe Drăgan.
Bonomii, dimpotrivă, rezistă... Nu
ezi»ta ! Albu rămîne o şansă, serios !
LETIŢIA : Eşti o nebună, Reli...
AURELIA : Nebună, eu ? ! Păi să-i
fi dus eu proiectul lui Roşca ! Şi
«nu la noua — la douăsprezece noap-
tea. Pe ploaie torenţială ! Taifun !...
Nici nu i-1 desfăceam ! Nu ! N-apuca
el să-1 vadă... Uite asa îl luam :
„Acest proiect, aceste saptesprezece
planşe, dintre care douăsprezece în
tuş, sînt desenate de mine... Şi eu
nu desenez mecanic, tovarăşe Roşca !
Gîndesc... Plus intuiţia mea de dese-
natoare, şefă de promoţie, neîn-
curcată serios pînă la 19 ani cu nici
un bărbat... Ei bine, în numele în-

4 — Teatrul nr. 10

49

www.cimec.ro

crederii dumneavoastră necondiţio-
nate în anonima Aurelia Viespe, în
vîrstă de nouăsprezece ani — ştiţi
ce înseamnă nouăsprezece ani ? —
semnaţi, vă rog, vizaţi-1, că-i su-
blim... Şi dacă da, încredere pentru
înoredere, vă şi iubesc."
LETIŢIA : Cum să-1 iubeşti ? !
AURELIA : Ca pe un bun psiholog.
omule, pe un om adevărat ! Şi nu
iubire-iubire... Eu ziceam aşa, să-1
respect, să-1 admir.
LETIŢIA : Nu, Reli ! Roşca e un alt-
fel de om. N-are nimic din bărbaţii
care ţi-au făcut ţie curte.
AURELIA : Mie ? (Dramă imensă.) Nu
mi-a făcut nici unul. Şi cum mă
văd cu negul ăsta pe obraz... Uită
de suflet, tu ! Uită de rest !
LETIŢIA : Roşca e foarte

serios.

foarte grav... E bătrîn !
AURELIA : Spuneai că are patruzeci-
patruzeci şi doi de ani. Or, tatăl meu
la ipatruzeci şi doi, dacă ite intere-
sează...
LETIŢIA : Sau poate nu-i bătrîn... Dar
am auzit de el încă din timpul prac-
ticilor mêle de vară, ca studentă, la
Bicaz, la Borzeşti... Şi cei de acolo
auziseră şi ei de Roşca, încă de pe
alte şantiere, mai vechi. înţelegi ?
De omul acesta se aude de aproape
douăzeci de ani. A fost peste tot, e
peste tot...
AURELIA : „... pe pămînt ca şi-n ce-
ruri." Devii mistică, tu, şi facem
şi cultul ăla, cum se numeşte, al
personalităţii lui Roşca !
LETIŢIA : Iar acum, imaginează-ţi, ca
şi cum ar fi aflat că noi trebuie să
prezentăm un proiect — primul nos-
tru proiect —, a ajuns si-n minis
ter, inspector cu tehnica nouă. Ei,
ce mai zici ?
AURELIA : Ba !
LETIŢIA : Ce ba ?
AURELIA : Pot să jur că e însurat
de la şaisprezece ani, din principia-
litate acerbă, şi are o nevastă urîtă.
LETIŢIA : Frumoasă, Reli ! Şi nu nu-
mai frumoasă, dar, cum să-ţi spun ?
inversul tău.
AURELIA : Inversul, da ? Află atunci,
le rog, că am dat şi probe la film.
Şi toţi regizorii, dacă ar fi fost des-
iepţi...
LETIŢIA : Nu fizic, Reli. Invers ca fel
de a fi. Nu strigă, nu pretinde
nimic, nu bate din picior.
AURELIA : Atunci îl înşeală... Ceva
tot trebuie să facă !
L.ETIŢIA : E muziciană, Reli ! Drăgan
spunea că ar fi ascultat-o odată la

un concert. Un recital de lieduri.
(Pauză.) Spune-mi de ce 1-ai exclus
pe Drăgan ?
AURELIA : Ca să se înveţe minte, de
aia ! Şi să nu mai fie rece, distant.
Că-1 auzi vorbind şi parcă ar vorbi
din centrii ăia ai tăi, cum le spu
neai că-ţi fac... te inhiba ! Şi mai dă-1
încolo ! (Nerealizînd reacţia Letiţiei.)
Zi-mi de ăia doi, el cu ea... Mor să
ştiu !
LETIŢIA : Se stimează. Şi stima între
oameni... Tu eşti foarte tînără, Reli...
AURELIA : Pe mine să mă stimeze
mai puţin ! Sa mă adore, să mă
îmbrăţişeze ! Numai să pun eu mîna
pe unul din ăsta, şi-i fac un plan
de muncă... îl distrug !
LETIŢIA : Nu, Reli, nu-i de-ajuns. Şi
asta am înţeles-o mai ales la prima
noastră întîlnire în trei : eu, Roşca
şi Drăgan.
AURELIA : Adică 1-ai luat şi pe Ho-
ria. Dumnezeule ! Păi ăsta mă scoate
din sărite, pe mine, care am nervi
de oţel... Desenez, acolo, o secţiune,
un fleac, şi el vine cu o riglă să mă
vérifiée, dacă totu-i la scară. îi spun
că e. Nimic ! El verifică mai départe...
Şi pe urmă, chiar şi întîlnirile în
trei, hai să vorbim cinstit... Asta
e un cinism, Leto dragă !
LETIŢIA : Nici un cinism... Lasă... Şi,
la prima vedere, a fost întîlnirea cea
mai banală. Nu s-au spus lucruri
neobişnuite, nu s-a întâmplat nimic
deosebit, şi totuşi am simţit între
el şi Horia o tensiune ciudată.
AURELIA : Ei, ce-ţi spuneam eu ? Nu
trebuia să-1 iei !
LETIŢIA : O evitare continua şi o su
pra veghere, ca şi cum ar fi avut
între ei lucruri comune despre care
nu voiau să discute. Şi Roşca mi
s-a parut pentru prima oară bătrîn,
hărţuit, obosit parcă de toată a-
ceastă tensiune interioară.
AURELIA : Şi Horia ?
LETIŢIA : Vorbea de o antipatie spon
tané. Dar o antipatie care treptat
mi s-a transmis şi mie. Şi, de fapt,
nu o antipatie... O lipsă de obiectivi-
tate, o teamă...
AURELIA : Spune-mi, Roşca nu-i cum-
va un tip asa, foarte înalt, solid,
cu un mers greoi ? N-a fost vineri
dimineaţa la institut ?
LETIŢIA : Mi se pare că da...
AURELIA : Atunci îl ştiu, el era ! Mi-a
recomandat să nu mai desenez în
picioare, pentru că provoacâ o soli-
citare a nu ştiu căror muşchi, care
se transmite la rîndul ei spre bazin.
apoi spre braţe, spre încheieturi, spre

50

www.cimec.ro

falange... Şi m-a întrebat cîţi ani
am.
LETIŢIA : Nu era el !
AURELIA : Ba da. Şi i-am spus : nouă-
zeci şi trei împliniţi. Merg pe nouă-
zeci şi patru. Ce, nu se vede ? Că
se apropiase Drăgan şi voia să stàe
neapărat ce discutăm. (Apoi, subit
aferată.)
Dar ne mai trebuie un ta-
câm, pentru Roşca... Măcar de for
ma ! Să vadă că am fi vrut să-1
oprim.
LETIŢIA : E liber al lui Munteanu.
AURELIA : Cum liber ?
LETIŢIA : Cum auzi. N-am vrut să
vă spun dinainte ca va lipsi. Dar
de acum e totuna. Citeste !
AURELIA : O telegramă ! (Parcurgînd
formularul ojerit de Letiţia.)
„Cioc-
niţi şi pentru mine. Stop. Un tră-
dător forţat de împrejurări. Stop. Vă
iubeşte, Munteanu !" (Apoi, dispera-
tă.)
Letiţia ! Stop ! Asta înseamnă că
Munteanu nici într^un caz nu-ţi mai
este logodnic... Pot să-1 şterg de pe
lista. Au rămas numai doi !
LETIŢIA : Ai să răstorni farfuriile.
AURELIA : Ei bine, atunci pot să-ţi
declar sus şi tare : dacă venea astă-
seară aici, eram hotărîtă să mă în-
drăgostesc de Munteanu. Pentru că
exista un al şaselea simţ care mi-a
spus-o, Letiţia. Şi m-as fi luptat şi
eu tine, eu kilometrii, eu toţi. Deşi
nu 1-am văzut niciodată, dar e al
meu, îmi place ! Adică îmi plac
ideile lui, cînd i le desenez... Au
forţă, au neprevăzut... Şi laconismul
acesta, simplitatea : „Vă iubeşte,
Munteanu !"... Fără să mă fi văzut !
Şi fără să te întreb nici eu cum
arată, dacă e însurat...
LETIŢIA : De la un şamtier la altul...
Un fel de Roşca mai tînăr. Cine să-1
ia?

AURELIA : Şi fără să ştiu dacă m-ar
iubi el. (Voîuntară.) L-aş constrînge !
L-aş obliga, 1-aş omorî... Numai
zi-mi că-i frumos !
LETITIA : L-am văzut acum cincd ani
prima oară. De fapt, n-am apucat
bine să-1 văd. Avea o hîrtie în faţă,
un creion şi o mie de idei, care de
care mai năstruşnice, toate foarte
cuminţi, după el... Şi mîna nu avea
cînd să schiţeze, ideile veneau une!?
peste alitele, se îngrămădeau...
AURELIA : Ah, e frumos !
LETIŢIA : Iar pe urmă a început să-mi
scrie la institut şi acasă... Tot eu
idei...
AURELIA : Letiţia, te rog. Munteanu
e şters de pe listă !

LETIŢIA : E şters !... Pînă oînd una
dintre idei, spre surpriza mea şi a
lui Horia, am descoperit că-i toemai
cea căutată de noi. Şi Horia a spus...
AURELIA : Nu-1 amesteca pe Drăgan !
Mă enervezi ! L-am exclus !
LETIŢIA : ... să plecăm la el pe şan-
tier, să-1 convingem să lucrăm îm-
preună proiectul.
AURELIA : Şi el, generos... Marele re-
tras în tăcere ! As fi putut să jur !

(Sugerează acceptarea.)

LETIŢIA : A refuzat ! Spunea că ideile
sînt bunul poporului de cite ori sînt
bune... aie autorului de cite ori sînt
proaste. Şi timp de doua ore, cît
am stat lîngă el, nena demonstrat
din nou că ideii noastre — desi
făcusem unele calcule — îi mai lip-
sea ceva... (Pe ultimele cuvinte, ne-
observat de ele, a intrat

inginerul
Albu, treizeci-treizeci şi cinci de ani,
bine dispus, volubil, o sută de cu
vinte pe minut, si uneori

peste.)

ALBU : Şi-i mai lipsea — fii cinstită,
Letiţia — un fel de nebunie con
crete, care s-o coboare pe pămînt şi
s-o înaripeze... Asa cum poeţii îsi
transfigurează marile lor sentimen-
te în haina metaforelor incendiare.
Şi ideea aceasta a avut-o, din nefe-
•ricire, Albu Mihai Leonard, inginer
din greşeală, eu două nume mi ci,
în urma unui obişnuit dezacord în-
tre părinţii subsemnatului, marna vi-
9Îndu-şi descendentul — poet, iar
tata — tenor... (Şi, în sfîrşit, înclinîn-
du-se, într-o

respiraţie mai largă.)

îngăduiţi-mi să salut în persoana
dumneavoastră celé două generaţii
de femei între care am oscilat fără
speranţă şi fără să mă pot decide,
în scurta mea existenţâ...
LAETITIA : Albule !
AURELIA : Esti plioticos !
LETIŢIA : Vorbeşti ca o morişcă !
AURELIA : Te uiţi nu ştiu unde, în
tavan... Femeile trebuie privite în
faţă!
LETIŢIA : Şi vorbeste-i, te rog, Aure-
liei, de Alexe Munteanu. I se în-
chină. S-a îndrăgostit de el !
ALBU : Urale, atunci, şi petarde ! Pen
tru că acest om, stimată desenatoare
Aurélia Viespe, are într-însul virusul
geniului... Desi l-am văzut rar, a-
pix>ape nu i-am vorbit, dar îi citesc
comunicările ştiinţifice şi scrisorile...
Omul acesta — ultralaconic — face
adevărată poezie modernă pe înţe-
lesul marilor mase. E un generos.

51

www.cimec.ro

S-ar putea créa trei institute care
să-i dezvolte ideile. Şi, ascultaţi la
mine, dacă se va înfiinţa într-o zi
un minister al ideilor publiée...
AURELIA : Ah, simţeam că trebuie
să-1 iubesc...
ALBU : ... devii soţie de ministru !
AURELIA : Iar eu am să-1 informez
cum vorbeai despre el. Te va lua
secretar.
LETIŢIA : Aurelia, jigneşti un mare
poet !
ALBU : Mare — nu ! N-am susţinut
niciodată. Aprecierile acestea o să
le aducă timpul... Dar dacă nu mă
înscriam la politehnică şi nu-mi dis-
ciplinam fantezia prin toate teore-
mele lui iBuler şi legile lui Kirchoff
— asta a fost drama mea ! — aş
fi intrat în manualele şcolare, la
scriitorii contemporani în viaţă, iar
viitorii dumneavoastră copii, aflînd
despre mine, ar fi spus...
LETIŢIA : încetează odată eu vorbă-
ria ! Mă obosesti, Albule !
AURELIA : Şi eu plimbatul !
ALBU : Dostoïevski mesura kilometri,
Hemingway scria în picioare... Dar
să nu uit...
AURELIA : Scoate-ţi măcar pardesiul,
că Ti-or fi scris îmbrăcaţi !
ALBU : Ara zis să ascul'taţi ! Astă-
seară, an jurul orelcr 8,30, aflîndu-
mă în institut şi în prapriul meu
birou...
LETIŢIA : La institut ? Tu eşti nebun...
La 8.30 ?
ALBU : Prins fiind în frigurile crea-
ţiei şi ajungînd la momentul maxim
de concentrare — ah ! ce poveste de
dragoste ! sublima ! diafană ! —, cine
credeţi că intră pe uşă ?
AURELIA : Femeia de serviciu.
LETIŢIA : Un hoţ.
AURELIA : Un pompier.
LETIŢIA : O verişoară din provincie...
ALBU : Nicolae Rosca,

domnilor !

Roşca în persoană !
LETIŢIA (surprinsă) : Acum o jumà-
tate de oră ?
ALBU : Exact ! Şi ce mai încolo şi-ii-
coace îmi cere proiectul. „N-am !"
„lEşti coautor !" „Tot n-am..." Si-i
spun că singurele copii sînt la tine,
îi idau numărul de telefon şi, smuls
definitiv de sub iimperiul muzelor,
îmi iau pardesiul şi plec.
LETIŢIA : Lăsîndu-1 singur în birou ?
Dar politeţea ta, Albule?
AURELIA : Şi mai voiai să ajungi sori-
itor...

ALBU : Răbdare ! Simţeam că mă
cheamă ceva... Şi, într-adevăr, în ho-
lul institutului, în semiîntuneric, în
faţa unui portar incapabil să apre-
cieze frumosul — ma aştepta chiar
ea.
LETIŢIA : Care „ea" ?
AURELIA : O „ea"... Inventează ! Toţi
soriitorii inventează o „ea"...
LETIŢIA : I-ai vorbit ? Spune drept !
ALBU : „Domnişoară — sau poate nu
i-am spus domnişoară, nu-mi amin-
tesc — chiar dacă n-aş avea memorie
vizuală şi chiar dacă n-aş fi urcat
şi coborît aceste scări de 1564 de
ori, exact anul naşterii lui Galileu
şi al lui Shakespeare, tot aş fi în-
teles că prezenta dumneavoastră aici
nu poate fi decît un mare mira col
şi simbolul renaşterii mêle literare..."
AURELIA : Şi ea ?
ALBU : Nu mă întrerupe ! „Fetele ce-
lor de aici — continuu eu — poartă
însemnul efortului creator, al cău-
tării înverşunate, şi le stimez... Pe
cînd dumneavoastră, dimpotrivă, a-
veti însemnul inspiraţiei muzelor —
şi vă stimez înzecit ! Instrumente,
în prezenta dumneavoastră, ar oînta
singure, iar eu — pentru prima oară
inginer şi poet eu viziunea anului
10 000 — aş fi în stare să pun bazele
unui nou sistem de comunicare în-
tre oameni, pe prezumtii şi antici-
pări afective ! Iar asteptarea care se
citeşte în această clipă pe fata dum-
neavoastră..."

AURELIA : Eu chemam militianul !
ALBU : Ea, nu... Mi-a spus că am in
tuit cît se poate de bine, şi că
într-adevăr astepta. „Pe mine !" —
am strigat eu. Ea : „Nu..." Şi vrea
sa-mi spună pe cine. Dar n-am lă-
sat-o, am păirăsit în fugă clădirea,
am cumpărat un buchet de garoafe,
i 1-am adus şi am asigurat-o că nu-i
cer niei o favoare, nici o întîlnire, şi
nici măcar nu vreau să stiu cine e...
Important pentru mine, şi decisiv,
e că asemenea oameni exista !
LETIŢIA (nu fără admiraţie) : Esti un
nebun, Albule !
ALBU (scoţînd un buchet de garoaje
şi oferindu-i-l) :
Ca să iubiţi nebunii,
vă rog ! (Apoi, Aureliei.) Iar drama
mea, ca să nu mai rîdeti de mine, e
că-mi consum singur literatura, adică
mi-o trăiesc... Nerămînîndu-mi, în
rest, decît să mă complac în a fi
un obişnuit şi foarte cuminte inginer.
LETIŢIA : Femeia din holul institutu
lui, dacă te interesează, deşteptule,
îl aştepta pe Roşca, şi e într-adevăr

www.cimec.ro

muzieiană. Ce splendide garoafe !...
Era soţia lui.
ALBU (alarmât) : Pe Roşca ? (Conce-
siv.)
Lui îi tree eu vederea...
LETIŢIA (hotărîtă să-l sperie) : Şi da-
că-i povesteşte cum te-ai purtat eu
ea — mă îngrozesc ! (Conwnsă de
contrariul, amuzîndu-se.)
Ne va res-
pinge proiectul !
ALBU : Mă va inţelege. Soţul unei
asemenea femei trebuie să înţeleagă
orice... Chiar şi poezia ! Iar pen
tru cinstea lui Roşca, pentru exacti-
tatea aprecierilor lui — ca şi pen
tru farmecul unei astfel de femei
din anul 10 000 — garantez !
LETIŢIA : Tu ai fi în stare să garan-
tezi pînă şi pentru tine. Tu nu vezi
decît oameni cinstiţi !
ALBU : Şi mă mîndresc. Ar trebui sa
mi se acorde un premiu !
LETIŢIA : Ai să stai lîngă Reli.
ALBU : Oricît ar fi de dureros... asta
nu !
LETIŢIA : Cum, nu ?
ALBU : Nu rămîn... Pentru că n-am
venit, vă rog să mă credeţi, decît
pentru a vă explica de ce nu pot
să rărnîn.
LETIŢIA : Prea tîrziu. Ai promis !
ALBU : Fără să mă gîndesc... Dar pe-
trecerea de astă-seară n-ar însemna
pentru mine decît un eşec. Nu ma
priviţi aşa... Nu glumesc ! Totdeauna
am visât că prima

petrecere de
acest fel mi-o va prilejui apariţia
unui volum. Inginerul a avut însă
mai multă perseverenţă... scriitorul,
cred, prea puţină. Mă bucur deci
pentru voi, pentru proieot — ştiu
că mă veţi menţine coautor chiar
şi împotriva voinţei mêle. Dar nu-
mi cereţi să-mi sărbătoresc alături
de voi, toastînd, amărăciunea... Dar
asta-i de-acum literature proastă...
Iar pe dumneavoastră

(lui ReTî),

pentru că n-aş dori să vă închipuiţi
că nu mi-ar fi plăcut să vă ţin
companie... îngăduiţi-mi să vă propun
să-i părăsiţi pe aceşti bătrîni. în-
drăgostiţi de străluciirea primului
lor proiect, în care nu întrevăd decît
sîmburele altor o mie, la fel de
strălucitoare — şi să vă rog să mă
însoţiţi...
LETIŢIA : Reli, nu-1 asculta ! Te va
duce pe drumuri greşite.
ALBU : ... Dispus fiind să vă vorbesc
toată noaptea, pe străzi, despre ma-
rele erou dostoievskian, Mîşkin ; să
vă demonstrez teorema lui Taylor
în restaurantul gării, deschis pînâ
în zori, să vă urc în aoceleratul
214, la 23.52, pentru a fi mîine di-

mineaţă în munţi ; sa vă încredinţez
toa'te tainele iubitului dumneavoastrâ
Alexe Munteanu — eroul unuia din
viitoarele mêle romane... Sau să re-
nunţăm la toate aceste extravagante

désuète, pentru o friptură în sînge,
la miraculoasa bodegă din colţul aces-
tei străzi, denumită, prin nu ştiu care
caipriciu, „Paring" — bodega, nu stra-
da ! — unde sînt hotărît, de altfel,
să vă aştept pînă la orele 22.00...

(Aceleaşi, fără Albu.)

AURÈLIA : Ei nu, că ăsta mă in-
trece !

LETIŢIA : Zi că te-a fermecat şi eşti
gata să fugi după el chiar şi în
pantofi Louis XV.
AURELIA : Eu, după el ? (învingînd
un regret.)
Noi sîntem construiţi pe
baza aceloraşi motoare eu explozie
interna : ţipăm, glumim, aruncăm lu-
mea în aer, susţinem că dragostea
a mûrit... şi iubim. Pentru că Albu
al tau — şi tu s-ar fi cuvenit să o
ştii — e un îndrăgostit.
LETIŢIA : Albu, şi îndrăgostit ! (E
gata să rîdă.)
Un inginer excelent,
recunosc, un matematician de prim
rang — o confirm ; un uriaş cal de
tracţiune trăgînd douăzeci şi patru
de ore din douăzeci şi patru... şi fărâ
de care n-am fi dus niciodată la ca-
păt proiectul... Dar îndrăgostit, Albu...
Asta nu !
AURELIA : Ca un prost... Şi un ro
mantic ! Un romantic puţin démodât,
cum o zicea chiar el, sau un scriitor
de pe timpuri...
LETIŢIA : Un scriitor din care nu vei
citi niciodată nimic ! Pentru că e
un scriitor oral ! îşi povesteşte subi-
eetele de atîtea ori încît, în faţa
foii albe de hîrtie, efortul îi va
părea inutil şi va fi secătuit...
AURELIA : ... Şi care te iubeşte !
LETIŢIA : Tu vezi numai iubire.
AURELIA : Aşa cum Albu vede nu-
mai oameni cinstiţi. Şi ml s-ar cu-
veni si mie un premiu... Dar te iu-
beşte, Letiţia ! Iar mai înainte...
LETIŢIA : Eşti demodată şi tu !
AURELIA : ... Te vedea numai pe tinp,
îţi vorbea numai tie, a fost in stare
să inventeze o întreagă poveste ab-
surdă ca să-ti poată oferi un buchet
de garoafe...
LETIŢIA (necrezlnd nici acum) : Al
bu — îndrăgostit !
AURELIA : ... Şi va trebui să-1 şterg,
oricît îmi pare de rău, de pe lista
logodnicilor tâi.
LETIŢIA : Chiar te şi rog să-1 ştergi.
AURELIA : Nemairămînînd decît unul

53

www.cimec.ro

— şi acela, spre disperarea mea, Ho
ria Drăgan. (începe să se îmbrace
ca pentru plecare.)

LETIŢIA : Ce faci ?
AURELIA : Nimic. Am fost invitatâ
să asaltez „Parîngul" şi mă pregâ-
tesc să accept.
LETIŢIA : Reli, încui uşa j
AURELIA : Rugîndu-te doar să nu te
superi pentru tot ce ţi-am spus des-
pre Horia... Pentru că ţi-am spus
lucruri urîte. (Subit, camera a ra
mas în întuneric.)
Ce s-a întîmplat ?
LETIŢIA : Nu ştiu... Cred că o sigu-
ranţă, ceva... (Speriată şi ea.) Dar
nu vreau să pleci, înţelege ! (La lu-
mina unui chibrit şi apoi a unei lan
terne se îndreaptă amîndouă

spre

tabîoul de siguranţă din

vestiar.)

Exact ce-mi lipsea... Să mor curen-
tată.
AURELIA : Las' c-o repar eu... Rezist
la orice tensiune ! (Urcîndu-se pe un
scaun.)
Parcă ar fi ştrut că sînt foarte
grăbită... S-a stins ca sa nu pot ple-
ca. (5e amuză.) Doi douăzeci... Des
tin ul !
LETIŢIA (în timp ce Aurélia va de-,
şuruba siguranţa) :
Să fii foarte a-
•tentă !
AURELIA (jucind degajarea) : Mun-
teanu nu mai vine... (Agitîndu-se ex-
cesiv.)
Aici trebuie forţă, nu glumă !
... Albu se va încurca şi el în „Pa
rîngul" lui pînă la ora închiderii...
— dă-mi liţa ! — iar desenatoarea
proiectului, în lipsa a doi titulari...
totu-i să nu te enervezi ! — va
oferi celor doi îndrăgostiţi o seară în
doi... (Se aud bătăi în uşă.) A şi
venit ! (Gest spre siguranţă.) Poate să
n-o mai repar ? (Letiţia deschide usa
vestiarului ; în prag, un om de 40

42 de ani.)
LETIŢIA (surprinsă) : Tovarăşul Roşca!

T

A

B

L

O

U

L

2

Acţiunea în continuare, la interval de
minute. In scena, din nou în lumină
(siguranţele au fost reparate) : Nico-
lae Roşca, Horia Drăgan, iar peste pu-
tin
Letiţia Dinu.

HORIA : Te apropii de o usa, nu apuci
nici măcar să apeşi pe butonul so-
neriei şi uşa ţi se deschide...
ROŞCA : Ca la o comandă secretă...
(Nu fără ironie.) Ciudat !

AURELIA : Aţi şi venit... Ce bine !
Mă şi ântrebam cui să solicit un
sfat.

ROŞCA (intrînd) : Probabil, cum se
schimbă o siguranţă... Calm şi atent I
AURELIA : Un sfat vital. (E gâta să
se răstoarne eu scaunul.)

ROŞCA : ... Cum să-ţi păstrezi echi-
libruL
AURELIA (şi-a revenit) : De perspec
tive !
ROŞCA : Agitîndu-te cît mai puţin.
AURELIA : Mai grav : între a continua
să desenezi în picioare şi a esca
lada noaptea un munte — pun două
fire, mai bine ! — ce vi se pare cel
mai puţin indicat ?
ROŞCA : Amestecul unui om dinafară.
(îşi scoate haina de ploaie.) Cred
că ajunge şi un fir.
AURELIA : Şi dacă aţi fi avut, să zi-
cem, o fată de vîrsta mea ?
ROŞCA : As fi fo9t un >tatà démodât
şi conservator.
AURELIA : Visul meu !
ROŞCA : Şi ţi-as fi recomandat... (ur-
măreşte mişcările Aureliei, atent în-
sa la usa de la intrare)
să nu te
mai urci pe scaun... să porţi fusrte
mai lungi...
AURELIA (indignată) : Ce-aţi spus ?
ROŞCA : ... Şi să pui mai puţine în-
trebări. (5e apropie de aceeaşi uşă de
la intrare, pe care o va redeschide
larg, ca în aşteptarea cuiva.)
îndrăz-
neşte ! (In prag, la lumina

lanternei,
un bărbat de 32
35 de ani, foarte
surprins de a-i fi fost anticipată pre-
zenţa.)
Intră, tovarăşe Horia Dră-
gan !
AURELIA : Ca-n filme ! (Şi pentru că
în acelaşi moment se va stinge eu
totul lumina.)
Cred că le-am ars pe

toate!

CORTINA

HORIA (iritare evidenta) : Iar cel care
îţi deschide e omul pe care te-ai fi
asteptat cel mai puţin să-1 -revezi...
ROŞCA : ... la lumina unei lanterne.
HORIA : Arderea siguranţei e un loto,
... ţine de întîmplare... aş putea să
admit. Dar în situaţia mea...
ROŞCA : Cred că as ta ar fi fost idea-
lul... Să nu ceri explicaţii. Jucă-
torii la loto nu cer.
HORIA : Aş fi préférât să înţeleg...

54

www.cimec.ro

ROŞCA : Te-am zărit intrînd în holul
clădirii, în timp ce ascensorul în
care mă aflam începuse să urce, am
aproximat timpul de coborîre, timpul
următoarei urcări...
HORIA : Cam poliţist... îmi displace
lovitura de teatru.
ROŞCA : Şi mie... (Tonul discuţiei.) Nu
•mai puţin.
HORIA : Mai ales cînd eel care îmi
deschide usa...
ROŞCA (preluînd) : Sînt eu, Nicolae
Roşca. Mă aşteptam !
HORIA : ... întîlnirea neavînd loc în-
tr-o locuinţă oarecare, ci a Leti-
ţiei !
ROŞCA : Nici într-o seară oarecare.
HORIA : Eşti deci la curent. Ai aflat
si de terminarea proiectului.
ROSCA : Am fost însărcinat să-1 véri

fie.

HORIA : Dumneata ? (Pauză lungă.) Ai
fi putut să refuzi...
ROSCA : Am încercat. A insistât însà
prea mult direotorul uzinei, iCa-
trina.
HORIA : Deci, dumneata ? (Suprave-
gherea continua.)

ROŞCA : Chiar eu. Nu s-ar spune câ
pari îneîntat.
HORIA : Ba da... Mă bucur...


buouir chiar foairte mult ! (Intră Le-
tiţia.)
Ai ui-tat, Letiţia, să-mi spui
lucrul cel mai de seamă... Nu eşti
o gazdă atentă \
LETIŢIA : Reli are un milion de se
crete. M-a obligat s-o conduc.
HORIA : Şi n-ai umplut nici paharele...
(Le umple el ; toastînd.) Pentru sea-
ra de azi... pentru oaspetele nostru...
şi pentru stabilirea exacte a timpului
de urcare şi coborîre !
LETIŢIA : Pentru ca să nu mai în-
cepeţi eu obişnuitele voastre tăceri şi
ironii.
ROŞCA : Iar eu — dacă dumneavoas-
tră aţi uitat — pentru proiect !
LETIŢIA : Nu, n-am uitat. Aş fi fo-
losit însă cuvinte mari : pentru acest
prim pas, pentru această bucurie
imensă... Nu. n-aş fi ştiut să sipun
atît de simplu ca dumneata : pen
tru proiect !
HORIA : Iar eu n-am îndrăznit. dintr-
o superstiţie : am făcut imprudenţa
să mai beau o data, şi tot pentru
proiect, eu acest insuportabil Ca-
trina... care m-a informat, printre
al tele, că a încredinţat verificarea
proiectului unui bun specialist —
nu mi-a spus numele...
LETIŢIA : Zi c-ai băut prea mult !

HORIA : Şi am mai băut, e adevărat,
şi eu Albu, tot pentru proiect, în
urmă eu un sfert de oră, cînd por-
nea de aici spre „Paring". (Se amu-
ză singur, bine dispus.)
Şi a treia
oară, chiar dacă n-aş fi superstiţios,
pentru acelaşi proiect, e prea mult...
LETIŢIA : Mai bine 1-ai fi convins pe
Albu să se întoarca.
HORIA : Sà-1 fi întors ? Dar eu, daţi-
mi voie, sînt toemai eel care a con
tribua în mod hotărîtor la această
întîlnire restrînsă, în trei. Şi m-am
bucurat, deşi...
LETIŢIA : Poate ai dori să te cred ?!
HORIA : O visasem în doi...
LETIŢIA : Petrecerea a fost stabilité
de mine. Cum să contribui ? La ce ?
HORIA : Aş fi putut să încerc s-o
amîn pentru mîine... Şi n-am încer
cat, deşi eram informat (ridică te-
legrama lui Munteanu)
de intrarea
în probe...
LETIŢIA : Abia acum ai aflat.
HORIA : Şi n-am încercat nici sa-1 în-
torc pe Albu din drum, dezminţim-
du-i teoria eşecului...
LETIŢIA : Asta-i urît !
HORIA : Am contât chiar şi pe aver-
siunea Aureliei Viespe, acest puştiu-
lache grozav de amuzant, pe care
1-am iritat cît am putut în ultimele
zile, de cînd m-am întors în insti
tut... Şi singurul lucru, în sfîrşit, pe
care nu-1 puteam prevedea, a fost
arderea siguranţei, soneria defectă...
şi atenţia lui Nicolae Roşca în a-mi
deschide usa. De unde, poate, pri-
mul moment de surpriză şi iritare.
LETIŢIA : Inventezi !
HORIA : Deloc ! (Apoi, spre Roşca.)
Numai că, în locul dumitale, nu
m-aş fi străduit chiar atît de mult
să obţin verificarea proiectului.
ROŞCA : Asta cred.
HORIA : N-as

fi exagérât nici în
efortul de a-1 obţine încă în astă
seară...
ROŞCA : Catrina a insistât să termin
verificarea pînă luni dimineaţa.
HORIA : ... Preferînd, în ultima instan
te, cred, şi un surplus de sinceri-
tate.
ROSCA : Cu care am să fiu de acord.
(Pauză lungă.) Şi-am să fac primul
pas : nu am venit aici pentru pro
iect... cît pentru proiectanţi !
HORIA : Şi mai aies pentru a stabili
care-i contribuţia exacte a lui Ho-
ria Drăgan !
DETIŢIA : Deci, o nouă discuţie... Vă
interzic !

55

www.cimec.ro

HORIA : Ultima, Letiţia. Mâ angaje/
solemn !
LETIŢIA (privire spre Roşca) : Vreau
un angajament reciproc.
ROŞCA : In orice caz, ultdma pe acest

ton.

HORIA : S-ar părea că unul din noi
îşi asumă un rise.
ROŞCA : Am să te ajut să pierzi cît
mai puţin.
HORIA : Ei bine, atunci să ne întoar-
cem la contribuţia exactă a lui Ho-
ria Drăgan la proiect ... (Derulează
o planşă.)
Ceea ce, la prima vedere.
ar însuma sectoral B, linia de ali-
mentare automata

a agregatelor.
(Rulează din nou planşa.) Dar, pre-
cizez, numai la prima vedere. Şi
asta pentru că, lucrînd la proiect,
Horia Drăgan a realizat un lucru
eu mult mai important.
ROŞCA : îl aşteptam.
HORIA (persiflant) : A reusit să se în-
vingă pe sine... (Apoi, regretînd persi-
flarea şi autoaprecierea.)
Adică nu,
exagérez ! A încercat ! Dar e o po-
veste prea lungă ! Şi s-ar putea (Le-
tiţiei)
să-ţi strie puţin seara de azi.
LETIŢIA : Numai să încerci !
HORIA : Nu-i după voia noastră, Le-
tiţia... I-am făcut o promisiune lui
Roşca : să-i demonstrez exact con-
tribuţia mea...
LETIŢIA : O să-ţi ridicăm o statuie !
HORIA : Nu-ţi cer... Şi nu ride, pen
tru câ nu toţi am avut norocul
Letiţiei Dinu, care în '44 mai era o
puştancă... Nici pe cel al lui Catri-
na, activist de partid. trecut prin
focul unor mari încercări. Nici al
entuziastului Alexe Munteanu, con
struit dintr-o fibră spéciale, ultra-
rezistent la efort... Nici norocul lui
Albu Mihai, care, sacrificîndu-şi pa-
siunea şi răspunzînd unei sarcdni
imediate, pornea să studieze motoa-
rele eu explozie interna. Aceeaşi ge
nerate a mai cuprins şi oameni ca
Nicolae Roşca...
ROŞCA : De el nu te îngriji.
HORIA : ... Ori ca Horia Drăgan.
LETIŢIA : Care pe atunci era foarte
„bătrîn"...
HORIA : Nu era, n-avea nici el mai
mult de 12 ani, şi ar fi putut sa
aibă viaţa liniştită şi lipsită de fră-
mîntări a Letiţiei. Mai ales că Axinte
Drăgan, tatăl meu, s-a numărat şi
el printre cei care, asemeni lui Ca-
trina, au trecut prin focul unor mari
încercări.
LETIŢIA : Dar nu înţeleg legătura eu
seara de azi, eu proiectul ?!

HORIA : ïncerc să-1 apăr, Letiţia.
LETIŢIA : Faţă de cine ?
ROŞCA : Rămăsesem la Axmte Drâ-
gan...
HORIA : Da, la Axinte, un muncitor
oarecare — oricît vi s-ar părea de
ciudată această biografie nocturnâ
—, care a căzut în '44 ... Şi a căzut
— relatare cu totul nepotrivită în
seara unei petreceri — pentru că a
făcut imprudenţa să aducă în casă
un om rănit, urmărit de poliţie, de
a cărui cinste, în marea lui nai-
vitate, nu se îndoia... dar care, în
mod ciudat — foarte ciudat, nu-i asa
tovarăşe Roşca ? —, a rămas liber
tocmai atunci cînd Axinte Drăgan.
denunţat nu se ştie de cine — din
nou foarte ciudat ! — a căzut. Dar
asta, nu-i asa ? — nu mai e légat de
proiect.
LETIŢIA : Nu mi-ai spus niciodată !
HORIA : Pentru că n-am vrat să ştii
că ani de zile am cunoscut drama
unei penibile infirmităţi sufleteşti. A-
ceea de a fi fost crescut de nişte
ruJde lîndepărtate şi obtuze, care
mi^au répétât zi şi moapte, eu înver-
şunare, că oamenii sînt răi, în stare
sa se mănînce de vii... Că încrederea
în cel de alături de tine echivalează
cu sinuciderea şi că aşa i s-a cuvenit
* de drept lui Axinte Drăgan — să
moară ! Pentru că nu s-a mulţumit
să-şi ducă crucea lui omenească.
dar s-a încumetat să mai poarte şi
o a doua, a nu ştiu cărui ideal...
(Amuzat.) Dar astea nu mai sînt cu-
vintele mele, vă daţi seama, ci ale
lui Albu, singurul om căruia m-am
hotărît cîndva să-i destăinui... Şi el,
fireşte, tinde a fi scriitor. (Lui Roş-
ca.)
Nu pari prea bine dispus. S-ar
părea că nu-ţi place...
ROŞCA : Prea multă biografie... şi pu-
tin prea patetic. (Pauzà.) Ai fi pu
tut sa te smulgi.
HORIA : Asta am şi încercat. Şi în
1947, cînd abia aveam şaisprezece
ani, am sosit pe şantierul de la Sal-
va... Iar comandantul brigăzii, ţi-1
aminteşti, tovarăşe Roşca ?
ROŞCA (se privesc lung) : Mi-1 amin-
tesc.

HORIA : Dar asta nu mai are impor
tante. Au trecut ani... Şi am fost
şi eu pe şantiere, ca Munteanu, ca
Albu, ca Rosca. Dar pentru mine
anii aoestia au însemnat nu numai
ani de constracţie...
LETIŢIA : Eşti prea grav, Horia !
HORIA : ... ci şi de reconstruct in
terna, subiectivă, a mea !

56

www.cimec.ro

LETIŢIA : Pe 'tine, băutura te face
grav... Nu-mi placi !
HORIA : Şi a trebuit să mai anihilez
şi otrava neîncrederii vechi, reani-
mată la fiecare lovitură nedreaptă,
la fiecare eşec... Pentru că încrede-
rea în cei din jur ţi-o recapeţi re-
căpătînd încrederea in tine. Iar pro
iectul acesta, cei aproape doi ani in-
vestiţi în aceste desene şi calcule ne-
sfîrsite — lasă-mă să fiu grav...
LETIŢIA : Ei, hai, mai bea puţin.
HORIA : ... au însemnat pentru mine
mai mult decît un proiect !
LETIŢIA : Atunci, seara de azi ar tre-
bui sărbătorită înzecit. (Ridică paha-
rul.)
Pentru proiect !
HORIA : Nu încă. Proiectul mai tre-
buie verificat de Nicolae Roşca.
ROŞCA : Mă pot dezice.
HORIA : Tardiv... Iar cît îl priveşte
pe omul acela, pe care Axinte Dră-
gan 1-a adăpostit în ianuarie '44 şi
care, în mod ciudat, a rămas liber
cînd Axinte Drăgan a fost ridicat,
şi pe care 1-am urmărit îndelung,
ca un Hamlet modem, în dorinţa
unei cumplite răzbunări, nu numai
pentru trădarea în sine, ci şi pen
tru urmările ei...
ROŞCA : Omul acela... am fost eu !
LETIŢIA : Cum, dumneata ?
ROŞCA : Eu, Nicolae Roşca. Si acesta
este secretul mereu ascuns al rela-
ţiilor dintre noi. Al vesnicei tensiuni.
Al acestei rememorări, poate puţin
prea patetice... Şi al obositoarei în-
trebări, niciodată formulate : a tră-
dat oare Nicolae Rosca, sau nu ? Şi
te întreb, Horia Drăgan : eşti con
vins c-am trădat ?
HORIA : Nu mă asteptam la o în-
trebare directe. Ca un bun jucător
însă, ai hotărît să anticipezi creîn-
du-ţi atuul celui care joacă eu car-
tea pe faţă şi al celui nedreptăţit
Dar ai greşit. Pentru Letiţia ai arun-
cat atuul puţin cam prea devreme,
nici nu şi-a revenit din surpriză, iar
pentru mine eu atît mai mult : pen
tru că eu te-am bănuit, e drept, dar
n-am avut niciodată siguranţa de-
pli nă că dumneata ai fost cei adă-
postit de tatăl meu. Şi mă pregăteam
să închid definitiv acest capitol... Au
şi trecut prea mulţi ani. Dar pre-
zenţa dumitale aici.

dorinţa mai
mult decît surprinzătoare de a ve-
rifica proiectul şi recunoaşterea de
acum cîteva clipe au schimbat ceva
esenţial. Sună a provocare. Şi seara
de astăzi, a proiectului — seara care

trebuia să fie a steaguiui alb —, va
fi a disputei, a marii confruntări.
ROŞCA : O aştept. Pentru asta — sau
poate şi pentru asta — mă aflu
aici.
HORIA : Atunci am să-ţi propun, ca
început, sa ne amintim de prima
noastră întîinire, din '47, la Salva...
Dumneata erai comandantul briga-
zii a Ill-a...
ROŞCA : Da, eu.
LETIŢIA : Şi v-aţi recunoscut ? V-aţi
vorbit ?
ROŞCA : Eu, nu. îl văzusem pe Horia
o singură data, pe cînd avea 12 sau
13 ani. Crescuse între timp.
HORIA : Eu însă, da. încă din primul
moment.
LETIŢIA : De ce nu 1-ai întrebat ?
HORIA : Ce să-1 întreb ? Ce să aflu ?
Nu eram decît un puşti oarecare.
nimerit cine ştie cum pe şantier...
Sancţionat mereu pentru indiscipli
na... Zgomotos în afară şi timorat
în sine...
ROŞCA : Să trecem la urmatoarea în
tîinire, din '53, cînd aveai douâzeci
si unu de ani.
HORIA : Exact. Şi devenisem — viaţa
nu-i lipsită de haz — colegi de
facultate.
LETIŢIA : Dar nu se poate ! Dife-
renţa de vîrstă dintre voi...
ROŞCA : Eu am început mai tîrziu
facultatea. La 29 de ani.
HORIA : Iar vîrsta, seriozitatea, pres-
tigiul anilor de şantier i-au conferit
tovarăşului Roşca autoritatea de a-1
judeca din nou pe Horia Drăgan.
Atunci, în '53, ai înţeles, în sfîrşit,
cine sînt.
ROŞCA : Am înţeles că ai vrut să-ţi
acoperi comportamentul, indisciplina
şi spiritul, hai să-i spunem meschin,
prin numele lui Axinte Drăgan.
HORIA : Mai simplu : am vrut să ma
fac înţeles : că am fost înrăit... Cà
am trecut printr-o drama...
ROŞCA : Ai fi putut să ma acuzi.
HORIA : N-aveam nici un fel de date
precise. Sau nu le aveam eu. Şi
nu le voi avea niciodatà.. Dar în-
yăţasem un lucru : că aruncîndu-ţi
în faţă numele, arunc şi bănuiala...
Bănuiala care poate plana asupra
cuiva ... bănuiala — cea mai cum-
plită armă.
LETIŢIA (lui Roşca) : De ce nu i-ai
spus dumneata : „Omul acela sînt
eu !" ?
ROŞCA : Ar fi trebuit să-mi treacă
prin minte că m-a putut bănui... Ş;
nevinovat, neacuzat de nimeni. ne-

57

www.cimec.ro

bănuind acuzaţia — cum aş fi pu-
tut să mă apăr ? Ce-^aş fi putut sa-i
spun ?
HORIA : De data asta ai jucat exce-
lent Şi ai echilibrat dezavantajul
de la începutul partidei.
ROSCA : Eu nu fac nici un joo. N-aai
făcut niciodată. Şi nu m-am apărat,
nu m-am dezvinovăţit. Peitru câ
simplul fapt că am fast în casă
eu Axinte Drăgan, el fiind arestat
şi eu — nu, nu înseamnă nimie !
HORIA : Te-ai interesat totuşi de mine,
îndeaproape !
ROSCA : Era o datorie firească. Aveam
şi o răspundere.
HORIA : Sau poate remuşcărî, singu-
rul sentiment real, cum spune unul
dintre prietenii mei... Deşi, fireste,
chiar dacă ai avut remuşcări, vei
évita s-o spui.
ROSCA : Ba da, recunosc : remuşcă-
rile. Pentru că aş fi avut datoria
sa mă intaresez încă atunci, în '44,
oe s-a întîmplat eu fiul lui Axinte
Drăgan. Dar asta am înţeies-o de-
abia în '53. Şi de atunci te-am ur-
mărit, e adevărat, pas eu pas. La
facultate, pe şantiere, la institutul
acesta de proiectări. Şi cînd n-ara
putut s-o fac eu, pnn Munteanu,
singurul care ştia toată această dra
ma.

HORIA : Deci recunoşti o dramă ?!
ROŞCA : Da, drama de a fi bănuit
Drama de a şti că exista un om,
chiar şi un singur om. care te con
sidéra un trădător, un laş, un duş-
man. Şi pentru asta mă aflu a?

ci...
Ca să te fac să înţelegi. Să mă cu-
noşti. Pentru că azi, prima oară, te
cred în stare sa judeci şi prima parte
a acelei întîmplări : cum 1-am cu-
noscut pe Axinte Drăgan.
HORIA : Nu văd ce-ar mai schimba.
ROŞCA : M-ai înţelege mai bine... (A-
prinzîndu-şi o ţigară.)
într-un mie
oras de provincie, în urmă eu aproa-
pe douăzeci de ani, o razie militară
a ridicat de pe stradă trei oameni
suspecţi : un necunoscut, strain de
oraş, un om ca la vreo treizeci şi
şase de ani ; un al doilea, un comer-
ciant, care scotea mereu la iveală
un bilet de mobilizare pe loc ; şi
un al treilea, un tînăr de vreo două-
zeci şi doi-douăzeci şi trei de ani,
eu o infirmitate puţin vizibilâ, dar
reformat militar, şi care, aşa cum
presupuneţi probabil...
HORIA : Era chiar Nicolae Rosca. în
ceputul îmi place.

ROŞCA : După aproape o oră de aştep-
tare în incinta comisariatului, am
fost chemaţi, unul cîte unul, în bi-
roul unui ofiţer, plictisit, se pare, de
timipul pe care avea să-1 piardă eu
noi. Primul am intrat eu. Aveam
actele în ordine şi mi-a dat un bi
let de libéra trecere. Următorul a
fost chemat comerciantul. în momen-
>tul acela, însă, necunoscutul, rămas
singur eu mine, mi s-a adresat. Pen
tru el, biletul meu ar fi însemnat
rămînerea în libertate, salvaiea. re-
vederea familiei. Discuţia eu ofiţe-
rul, dimpotrivă, arestarea, trimiterea
pe front Riscul, pentru mme, exis
ta... Dar era un rise relativ. Aş fi
putut să afirm că mi-a luat biletul
eu forţa... Că 1-am pierdut... Că mi-1
ceruse să-1 vadă.. Eram, în fond, re
format. Nu putea să mi se întîmple
nimie.
HORIA : Şi dumneata 1-ai crezut !
ROŞCA : I 1-am dat... Neştiind pe
atunci că-1 am în faţa mea pe
Axinte Drăgan şi neştiind că, peste
cîteva minute, aceiaşi ofiţer, scos
din sărite de justificările mele nai
ve, avea să mă ameninţe eu Cur tea
marţială, eu lagărul şi, în sfîrşit, di
plomat, sănmi acorde sfermi de oră
în care ori mă decid râ-l informez
cine era suspectul şi unde se află,
ori mă arestează în locul lui, ris-
cînd celé mai grave sancţiuni.
HORIA : Şi te-ai speriat...
ROSCA : Din curtea comisariatului
toc mai se pregătea să piece spre
Bueureşti un camion eu efecte mili-
tare. Un sergent major — un fel de
furier al comisariatului — mi-a şop-
tit să mă strecor m camion, să plec
spre Bucureşti, sa dispar.
HORIA : De neprevăzut...
ROŞCA : Neprevăzutul de-abia de ai ci
începe. în camion 1-am regăsit pe
Axinte Drăgan. O ştampilă oare-
care lipsind de pe bilet...
HORIA : Să trecem peste toate aceste
obositoare detalii. Vreau sfîrşitul is-
toriei.
ROŞCA : în noaptea aceea 1-am cunos-
cut... Sărind din camion in dreptul
unei bariere, făcînd kilometri pe jos,
urcînd într-un mărfar, ajungînd în
sfîrşit în Bucureşti şi ascunzîndu-ne
în locuinţa unui cunoscut de-al lui.
Acolo, venit să ne aducă alimente,
ori haine de schimb, 1-am văzut pen
tru prima oară pe Horia Drâgan. pe
atunci în vîrstă de numai doispre-
zece ani. Şi tot acolo, într-o seară,
'mă întorceam de la un magazin unde

58

www.cimec.ro

făcusem cumpărături — am avut
surpriza să-1 văd pe Axinte Drăgan
încadrât de agenţi.
HORIA : O nouă greşeală, tovarăşe
Roşca ! Ai pregătit mult prea mult
această ciudată istorie, demnă de
pana lui Albu, şi ai pierdut din
vedere că, în afara emoţiei pe care
o poate transmite, o asemenea rela-
tare îngăduie şi obligă la cîteva
întrebări : cine şi ce ar putea s-o
confirme ? Şi cine ar putea dezminţi
faptul, mai mult decît evident, că
dumneata, un om oarecare, pe atunci
fără nici un fel de convingeri, în
cel mai bun caz un neutru, speriat
de întîlnirea eu un comunist, ai fi
putut foarte bine, de teama urmări-
lor, să anunţi Siguranţa ?
ROŞCA : Mă _ aşteptam la toate aceste
întrebări. In ordine, deci : contez
pe existenţa unui document în arhi-
va comisariatului, privind cazul în
sine.
HORIA : Să zieem că ar fi. N-am să-1

cer.

ROŞCA : Furierul trăieşte şi azi. Mi-a
confirmat-o colegul dumneavoastrâ
Munteanu, aflat cîtva timp în ace-
laşi oraş.
HORIA : Coincidenţa, însă ? întîlni
rea în camion ?
ROŞCA : E de presupus că Axinte a
povestit-o la timpul respectiv legătu-
•rii sale superioare. Ca şi adăpostirea
mea.
HORIA : Ultimul fapt atunci, evident
necontrolabil, şi anume : dacă în sea-
ra în care ai coborît după cumpă-
rături, ai dat sau nu un telefon Si-
guranţei locale.
ROŞCA : Da, incertitudinea aceasta ră-
mîne. Ca şi bănuiala. Am simţit-o
îndeajuns. Dar, juridic vorbind, nu
eu trebuie să dovedesc că n-am dat
acest telefon, ci dumneata contrariul!
Pentru că oamenii — aceasta e pre-
misa existenţei lor în comun — sînt
cinstiţi.
HORIA : Totusi, i-ai povestit lui Mun
teanu...
ROŞCA : Mă obosea suspiciunea... Ne-
sfîrşitele aluzii şi insinuări răută-
cioase... Deşi n-am fost bănuit de alţi
oameni — nimeni nu m-a întrebat
niciodată nimic —, deşi am simţit
încrederea celor din jur...
HORIA : Poate neinformaţi...
ROŞCA : Nu o data m-a bătut gîn-
dul să caut eu însumi un om, acel
om care sa-1 fi cunoscut pe Axinte

Drăgan. Fără să ştiu că toemai Ca-
trina, de care vorbeai astă-seară...
HORIA : Ştiai că nu-1 vei găsi !
ROŞCA : N-am încercat sa-1 găsesc.
Am avut în jurul meu zeci de oa
meni care m-au preţuit. încrederea
lor mi-a întărit demnitatea. Demni-
tatea care ne ridică deasupra defăi-
mării, bănuielii ordinare şi suspiciu-
nii !

HORIA : S-ar putea să-i plaça Letiţiei...
Sună frumos. E aproape emoţionată !
LETIŢIA : Sînt adevăruri, Horia ! Cri-
teriul încrederii, cel mai sigur cri-
teriu, e însăşi munca noastră. Tot
ce am făout In aceşti douăzeci de
ani. Ce am devenit fiecare dintre
noi... (Părăseşte

încăperea.)
HORIA (ca pentru sine, preocupat, sus-
tras) :
Ce-am devenit ? (Primre a-
tentă spre Roşca şi, într-un

tîrziu,
hohot de ris, prelungit.)
Femeile ră-
mîn incurabil naive. Şi le încînta
frazele ! Iar dumneata ştii să încînţi...
(Pauză.) Dar ai mai făcut o greşeală !
ROŞCA (nu mai suportă) : Aceea de a
nu te fi pălmuit !
HORIA (calm) ; De a fi cer ut proiec-
tul, verificarea lui... Ca să mă ai,
pentru orice eventualitate, la mînâ.
Şi în cazul în care nu te cred şi
aş vrea sa acţionez...
ROŞCA (ameninţător) : Répéta, te rog !
HORIA : Mai calm. Voiam să-ţi acord
o ultimă şansă. (Se studiază reci-
proc.)
Vei verifica astă-noapte sau
mîine proieotul. E un proiect bun,
muncit. Şi în afara aplicării ime-
diate în producţie — de care vor-
bea Catrina —, ar urma să fie pre-
zentat, după oîte ştiu, şi pentru o
eventuală premiere... O distincţie spe-
cială...
ROŞCA : Eu îmi aştept încă şansa.
HORIA : La sectoral B, anexa II, li-
nia de alimentare automata a agre-
gatelor — sector proiectat integral
de Drăgan —, în afara oricăror rele
intenţii, exista o anumită limitare...
o strangulare... care nu prejudiciazâ
ansamblul. Linia e utilă şi în această
forma. Evident... e départe de stră-
lucirea întregului. Sînt realist. Dar
dumneata, ca un vechi si expéri
mentât inginer, vei înţelege mai uşor
decît oricine că minusurile recunos-
cute de mine nu sînt decît deficien-
ţele inerente unei étape de creştere...
şi nu mérita a mai fi consemnate.
Ar fi o dovadă de înţelegere şi de
prietenie...

59

www.cimec.ro

ROŞCA (depăşit) : N-am înţeles...
HORIA : ... care m-ar obliga, la rîndul
meu, să nu precupeţesc nici un efort
în a căuta şi a descoperi, printre
hîrtiile rămase de la tată'l meu, un
document din care să reiasă defini-
tiva dumitale nevinovăţie. Iar dacă,
dimpotrivă, lipsurile ţi se vor părea
deosebit de grave (reintră încet, neob-
servată, Letiţia),
repet, cercetînd ace-

A

C

T

U

L

T

A

B

L

O

U

L

3

ROŞCA : Oricît ar părea de ciudat —
şi nu ciudat ! dezarmant pentru un
om care îşi formase despre dumneata
o cu totul altă parère —, ai ales
drumul celei mai mici rezistenţe. Ai
invocat un pretext oarecare, un comi-
sion banal — un pachet de ţigări,
dumneata care fumezi două ţigări
pe seară —, pentru a-1 obliga pe
Drăgan să coboare, şi să lipsească
astfel patru sau cinci minute, în care
să poţi afla ceea ce în prezenţa
lui te-ai fi jenat să întrebi.
LETIŢIA : E puţin trist, recunosc.
ROŞCA : Iar acum, cînd ai aflat, în
sfîrşit, de ce 1-am lovit — şi nu-
mi regret duritatea —, în loc să în-
cerci să descoperi substratul aces-
tui şantaj şi să-1 dezavuezi, te strâ-
duieşti să-1 explici... Să-i acorzi cir-
cumstanţe ! Să-1 consideri, cu serio-
zitate... o glumă !
LETIŢIA : N-ar fi trebuit să-1 loveşti.
ROŞCA : Asta cred... (Pe ultimele cu-
vinte va pătrunde în vestibul, ascuns
vederii lor, Horia Drăgan.)
Şi mai
cred că ar fi trebuit să-i mărturi-
sesc tot adevărul. (Evitînd

privirea
Letiţiei.)
Pentru că eu am o vinovă-
ţie reală... O vinovăţie pe care aş
fi putut s-o ascund. Nebănuită de
nimeni. De nedescoperit.
LETIŢIA : Vinovăţie ?
ROŞCA : Da. în noaptea aceea, la co-
misariat, cînd un nebun de ofiţer
mă ameninţase cu lagăruL, frontul
şi moartea, în noaptea aceea, o cli-
pă. cea mai chinuitoare din cîte trăi-
sem, mi-am regretat gestul... Primul
meu gest omenesc. Şi dacă aş fi fost

leaşi hîrtii, voi găsi o dovadă din
care va reieşi cu certitudine că ai
trădat. (Fără nici un cuvînt, Roşca
il pălmuieşte. Horia ezită citeva clipe,
apoi, suride, poate a observât şi re-
intrarea Letiţiei.)
Cred că-i prea mult
pentru o simplă glumă... Sper că nu
te îndoiesti c-am glumit...

CORTINA

I I

în stare să-1 predau pe Axinte Dră-
gan...
LETIŢIA : Nu pot să cred !
ROŞCA : Mă speriasem de moarte...
Dar am avut curajul, mai tîrziu.
să-i mănturisesc lui Drăgan vinovă-
ţia mea de o clipă.
LETIŢIA : Şi el ?
ROŞCA : „Nu-i cu adevărat curajos de-
cît eel care şi-a învins laşitatea..."
(Pauză.) Pentru mine o zicea. „Iar
eroismul adevărat nu-i eroismul de
o clipă, cît eroismul luptei de fie-
care zi, o perseverenţă uriaşă şi o dă-
ruire". Cărui ideal ? — îl întreb ;
„Ai să afli !" — şi 1-am aflat.
LETIŢIA : Ai fi putut să nu-mi spui.
ROŞCA : Trebuia. Ca să înţelegi că
şantajul nu mă va abate din drum !
Iar dacă linia de alimentare proiec-
tată de Horia e într-adevăr depăşită...
LETIŢIA : Horia n-a putut s-o spunà
serios !
ROŞCA : ... chiar dacă n-as şti că li-
niştea cumpărată ou preţul minciu-
nii nu-i linişte — tot aş refuza ?

(Respira greu, obosit.)

LETIŢIA : Eşti aprins la faţă, tova-
răşe Roşca. Nu mai strïga !
ROŞCA : N-ar trebui... (Ca o scuză.)

Dar mă aprind încă foarte uşor...
Sînt un pasionat al acestor proiecte...
al santierelor, pasionat pentru tot.
Şi cînd am intrat a ici (confidenţă),
şi am văzut colţişorul acesta al du
mitale, în care ai îngrămădit o plan-
şetă, cinci vederi de la mare şi
trei volume de versuri, m-am bucu-
rat. Iar dacă am trădat sau nu, cum
credeţi voi...

Decorul din actul precedent — acelaşi mobilier, aceeaşi dispoziţie a recuzitei —, acţiu-
nea reluîndu-se după o scurtă întrerupere în timp, în raport cu finalul actului I. In scenă :
Letiţia Dinu şi Nicolae Roşca.

60

www.cimec.ro

LETIŢIA : Bu, nu !
ROŞCA : Vă priveşte, repet ! Proiec-
tul, însă, va trebui să trăiască. Să
fie bun. Cel mai bun. Şi răspunzi
dumneata, răspund Munteanu şi Al-
bu. Iar pe Munteanu ar fi bine să-I
chemi. El e lucid. E dinamic. E 10.30...
Dacă-1 chemi la telefon şi—i explici
ce şi cum, la 12 noaptea e în tren.
la 3 îţi bate în uşă, şi verificaţi tot
proiectul !
LETIŢIA : Nu-1 chem !
ROŞCA : Atunci îl voi chema eu. (5e

îndreaptă spre telefon.)

LETIŢIA : Nu de aioi... Eu continuu să
cred în proiect ; am fost responsa-
bila lui. Cred şi în anexa B, pro-
iectată de Horia Drăgan. Iar dacă
totuşi proiectul e slab, ceea ce în-
seamnă că nicd eu n-am văzut şi
am greşit, atunci o chemare urgente
şi o verificare de o noapte nu mai
rezolvă ni mie.
ROŞCA : Pentru că-1 iubesti pe Drâ-
gan...
LETIŢIA : Refuz să-1 acuz şi să-1 de-
clar vinovat înainte de a fi cercetat
eu însumi şi a avea cel puţin o do-
vadă.
ROŞCA : Refuzi să-1 judeci. Trebuia
să-mi închipui ! Nu-i vei spune ni-
mic !
LETIŢIA : Cum să nu-i spun ? Să mă
prefac ? Să s:

. muiez ? Să mă ascund
de el ? Să-1 suspectez şi eu. cum a
făcut-o el faţă de dumneata, ani
de-a rîndul ?
ROŞCA : Va inventa ce va. Se va jus-
tifica.
LETIŢIA : Dar poate inventezi dumnea-
>ta ? Poate că naivitatea şantajului
său te-a salvat ? De ce ar fi el mai
rău ?
ROŞCA : Dumneata uu mă :poţi aouza.
LETIŢIA : Dar pe el de ce sa4 acuz ?
Să pun sub semnul întrebării sen-
timentele mêle ? Oare nu 1-am iu-
bit ? Nu-1 iubesc ? Să suspectăm ori-
ce ? Şi iubirea ?
ROŞCA : Bine. (S-a ridicat ca pentru
a pleca, în timp ce Horia va des-
chide şi va reînchide usa, ca şi cum
toemai a reirvtrat.)
Rămîne să vérifie
proiectul.
HORIA : Cine şi ce ne garantează cà
ai să-1 veriflci cinstit ?

ROŞCA : Cum cine ? (Depăşit.) O ga
rantie a cimstei ?! Nu, la asta încă
nu m-am gîndit. Dar îl voi chema
pe coautorul dumneavoastră, Alexe
Munteanu ; îl voi chema pe Catrina,
care cunoaşte proiectul şi el...
LETIŢIA : Eu am încredere în Nicolae
Roşca. E suficient !

HORIA : Pentru că te-a flatat eu col-
ţişorul tău, eu pasiunea...
LETIŢIA (surprinsă) : Ai fost deci ai ci !
Te-ai ascuns !
HORIA : Am fost ! Nu mi-e pic de ru-
şine. Şi am fost de cînd şi-a recu-
noscut lasitatea.
LETIŢIA : Lasitatea de o clipă. Nu
aceea de a-1 fi trădat pe Axinte
Drăgan.
HORIA : Dar între una şi alta, în
timp, trecuseră doar cîteva zile. Doua
sau trei. Ce a intervenit, în aceste
cîteva zile, încît eu sa-1 pot crede ?
ROŞCA : Mai întîi mi-am învins frica
— frica de a mă înfrunta chiar pe
mine —, pe urmă singurătatea, che-
mat pentru prima oară să fiu ală-
turi de un om ; am căpătat şi înţe-
legerea a ce se întîmplă în jur ; şi,
în sfîrşit, conştiinţa că exist, că pot
să fac ceva, că pot rămîne sau de-
veni eu însumi, şi în ultània zi,
cînd Axinte a fost ridicat — dorinţa
de a-i lua locul. Dar toate aceste
lucruri le-ai fi putut afla mai de
mult, prin Catrina. (Citindu-l.) „Acest
insuportabil Catrina", pe care s-ar
fi cuvenit să-'l cunoşti ! Să-1 res-
pecţi !

HORIA : Puţiin prea lucid pentru un-
sprezeee noaptea şi puţin prea ironie
pentru a putea convinge un om.
ROŞCA : Asta, da ! Niciodată n-am
ştiut să conving, să mă apăr şi sa
par mai prost decît sînit. Am scris
aceste déficiente în toate biografiile

mêle. Iar dacă ar fi să mai adaug
una aş sorie că-s vinovat şi de şanta-
jul tău. Cunoscîndu-mă, n-ai fi îndrăz-
nit ! (Se îndreaptă spre usa.)

LETITÏA : în orice caz, după termi-
narea verificării.

ROŞCA : Neapărat ! (la planşele, pro
iectul.)
Vă informez imediat
HORIA : Cheia de la intrare, Letitia.
Adineaori n-am putut să cobor, era
închisă usa de jos, de la bloc. (Ră-
masă singură, Letiţia pare nelinişti-
tă ; chemarea prelungă a telefonu-
lui reuşeşte greu s-o anime.)
LETIŢIA (la telefon):

Cine? Maria
Roşca ?... Da, sotul dumneavoastră a
pleeat chiar acum... Nici un deranj...
întîlnirea ? Ştiu eu ? E primul meu
moment de răgaz... Dar într-un fel
s-a desfăşurat foarte bine... Foarte
cinstit... O să vă spună chiar el.
(Pauză lungă.) Dacă vă menajez ?
M-ar jigni mai întîi pe mine. Cum
aş putea ?... Timbrul schimbat ? Ah !
Timbrul vocii... Emotia, cred... Pentru
că m-aţi sunat, vă simt agitată... şi

61

www.cimec.ro

I-aţi asteptat până la ora asta, ca
o soţie ideală... Eu, nu... Cred că nu
se învaţă decît din practică, iar în
scurta mea experienţă anterioară...
Da, am mai fast, şase luni. N-am
învăţat nimic. Nu ştiu să aştept, mă
agit... Iar Drăgan... A, nu ! De ce 1-as
apăra ? Nici nu-i aici. A plecat sa-1
conduce pe tovarăşul Roşca... Da, de
vreo cinci minute. A luat şi proiec-
■tul. Mi-a promis că-1 va verifica încă
în noaptea asta... Suferind ? Nu ştiam.
Catrina mi-a spus ceva... Nu, Ca-
trina nu era invitât. N-am îndrăznit...
Nici un deranj ! Sigur, sunaţi ori-
cînd... La noi nu sînt copii... Copiii
ar schimba foarte mult... Ştiu că nu
aveţi... A, nu-i tîrziu. O colegă, de-a
mea... Dar nu aveţi pentru ce... Chiar
mi-ar face plăcere. Oricînd !

(Pe ultimele cuvinte, reintră Drăgan.)

LETIŢIA (închizind telefonul) : Soţia
lui Roşca. Era îngrijorată că încă
nu s-a întors.
HORIA (sec) : Un nebun !
LETIŢIA : Puţin cam monosilabic.
HORIA : A tăcut vreo zece minute,
parcă eram străini, şi pe urmă —
diseurs !
LETIŢIA : Din senin... Tu fără nici un
amestec. Parcă te-aş cunoaşte de ieri !
HORIA : L-am întrebat dacă a cerut
intenţionat să i se încredinţeze ve-
rificarea proiectului. De aici, o sce
ne. Indignare în crescendo, un taxi
care să-1 ducă la Oficiul central...
LETIŢIA : Un telefon lui Munteanu...
HORIA : Marele dumnezeu !
LETIŢIA : ... şi o furie neputincioasâ a
lui Horia Drăgan împotriva mea, a
lui Roşca, a lui Munteanu !
HORIA : Intentează-mi procès !
DETIŢIA : Ar mérita să încerc. Dar
un procès aparté. Al femeii care ţine
la tine.
HORIA : Ce vrei ? Am şi eu nervi !
LETIŢIA : Nici într-un caz pe tanul
acesta. Ci liniştit şi sincer. Ca-n faţa
'unui procuror dinafară. (De parcă
ar căuta un procuror potrivit.) A

unui ait Horia Drăgan.
HORIA : Exista unul singur.
LETIŢIA : Unul înţelept şi cuminte.
Al meu. Şi care se aşază alàturi
de mine, spunîndu-mi : nu te neli-
nişti !
HORIA : Ce te nelinişteste ?

LETIŢIA : Seara de azi. Acuzaţia îm
potriva lui Roşca. Dacă ai date certe...
(Horia tace.) Sau poate s-au adunat
doar jigniri, jigniri vechi, repetate...
de acolo, de la Salva, de pe alte şan-

tiere, din institut... Vrei să te răz-
buni, acuzîndu-1 ? Spune cinstit !
HORIA : Şi-ai să mă crezi ?!
LETIŢIA : Te-am mai crezut o data.
Acum cinci ani. în trenul acela eu
vagoane învechite, dintre Petroşeni şi
Lupeni... Un compartiment întreg se
întrecea să-mi intre în graţii. Şi tu
mi-ai trimis un bilet : „Superiori-
tatea mea faţă de toţi cei prezenţi
constă în timiditate, iar ca dovadă
suipremă : dacă nu ieşi imediat pe
ooridor să vorbim... trag semnalul
de alarma !" Şi te-am crezut. (Pauză.)
Chiar 1-ai fi tras ?
HORIA : N-ar fi fost prima oară. în
toate visele mêle (refuză patetismul)
trag mereu un semnal de alarma. Şi
trag... şi trag... (japt jără importan
te)
şi trenul nu se opreşte...
UETIŢIA (revenire deconcertantă) :
Deci, n-a fost o jignire ? Nu vrei
să te razbuni ?! Poţi jura ?!
HORIA (accentuînd ironia) : Pe toate
semnalele de alarma, pe trenuri şi
pe prima zi a primei noastre iubiri...
LETIŢIA : Asta ai spus-o şi atunci. Tre
nul toemai se oprise în Iscroni... Şi
mi-ai dat treizeci de secunde să co-
bor... în schiimbul unei plăci memo-
riale pe care urma s-o fixezi pe pe-
ron : „Aici s-a născut, pentru a doua
oară în viaţă, un oarecare Horia Dră-
gan, şi a început prima zi a primei
sale iubiri..."
HORIA : Am fost s-o pun, serios ! S-a
opus şeful gării. A spus că-s antiis-
cronist... Şi că Iscroni va întrece în
felul acesta Mizilul. Că-1 părăseşte
nevasta... (Pauză.) Abia 1-ar fi iubit.
LETIŢIA : Şi am făcut şase kilometri
pe jos, spre Livezeni, pe un drum
mizerabil...
HORIA : A, nu, s-a asfaltat între timp.
LETIŢIA : Poate ite supără, însă, ascen-
siunea lui Rosca, ,poate eşti orgo-
lios, poate vrei să parvii ? Să-i iei
locul ? Să te dovedesti vigilent ? Poate
■ţinteşti mai sus ?!
HORIA : Letiţia, eu mă culc...
LETIŢIA : Ce date ai împotriva lui
Roşca ? Eşti sigur că a trădat ?
HORIA : Rămăsesem la drumul dintre
Iscroni-JLivezeni... N-am date. Presu-
pun.
LETIŢIA : Şi nu făcusem nici jumătate
din drum oînd te-ai îngrozit aflînd
că mu mai sînt o fetiţă, ci o femeie,
şi încă în plin divorţ... Şi regretai
aventura, sau poate jocul acela eu co-
borârea din tren, eu plaça memorială.
pe care prezentîndu-1 mereu, ca un
actoraş oarecare, eu un singur roi în

62

www.cimec.ro

întreaga sa viaţă, căpătase pentru
tine aparenţa trăirii. Poate nici nu
m-ai iubit... Ştiai că sînt soţia unui
ilustru profesor şi voiai să parvii.
Ori aflaseşi că am început o lucrare,
şi voiai să devii coautor, apreciat de
.profesor... în timp ce complicaţia
mea, divorţul de acel om de care
nu mă legase decît naivitatea şi o
recunostinţă absurdă, îţi încurca so-
cotelile...
HORIA : Să mă fi pălmuit, cum a
făcut-o Roşca. El a fost mai cinstit
Si la palme rezist !
LETIŢIA : Esti vanitos.
HORIA : în numele vanităţii am ramas,
inu-i aşa, pe şantiere ? Ingineraş oa-
recare... Gîndindu-mă zi şi noapte
la tine, prostuţo, ca în romanele alea
naive de care ne amuzam „noi oa-
menii complecşi, eu problème...", deşi
naivitatea, Albu are dreptate, va tre-
bui şi ea reabilitată într-o zi... Şi
tot din vanitate am lucrat la pro-
iectul tău, nu coautor, ci anonim
oarecare...
LETIŢIA : Poate ai simţit că lui Roş-
ca nu-i plac ideile taie, feliïl tău de
a fi, comportarea ciudată ?
HORIA : Spune, ce vrei ?

DETIŢIA : Să înţeleg. Ce ai eu el ?
Ce urmăreşti ? Unde vrei să-1 aduci ?
HORIA : Să-şi recunoască vina !
LETIŢIA : ïnainte spuneai bănuiala.
Dar ai uitat...
HORIA : Numai 30 000 de celule ner-
voase... Sîntem obligaţi să uităim.
LETIŢIA : Dar nu cea de-a doua zi
a iubirii... Venisem la tine din nou,
pe şantier. Şi am constatât că bei.
Sute de grame de alcool, şi totul
motivât, ca să rezişti la lucrul de
noapte.
HORIA : Optsprezece ore pe zi. Din
proprie initiative !
LETIŢIA : Şi m-ai gonit. Pentru că
aim îndrăanit să-ţi spun că tot lu
crul tău din acele citeva luni nu
valora nimic. Artizanat de duzină.
Alcoolizat Sufocat de invidie. Fără
o idee serioasa. Alunecînd spre ru-
tină. Zbătiîndu-te să redescoperi ceea
ce se ştia...
HORIA : Te-a instruit bine Roşca.
L.ETIŢIA : Iar pe peron mai îneeneai
să-mi explici că plec din vina mea.
HORIA : Bătea ianna la usa, godi-
inul, la reforma, proprietăreasa, ge-
loasă...
LETIŢIA : Bine... Să presupunem atunci
că singurul argument ar fi simţul
tău de dreptate şi că vrei să-1 răz-

buni pe Axinte Drăgan. Asta îţi
convine, cred ?
HORIA : Letiţia, fug... încă un cuvînt
şi dispar o lună de zile ! (Deschide
usa, ca la o ameninţare

reală.)

LETIŢIA : Dar de ce simţul tău de
dreptate n-a acţionat mai de mult ?
De ce abia acum ? Sau toemai dé
terminât de proiect ? Ţi se pare
într-adevăr că e slab, greşit, limitât?!
HORIA (închide usa, resemnat) : Şi
atunci am încercat un şantaj... (In-
cearcă să se amxize.)
Ca sa salvez
aparenţele... Să fiu premiat şi eu..
Sa am bani !
LETIŢIA : Ar părea plauzibil.
HORIA : Şi să-mi cumpăr un revol
ver : ca să te împuşc. Cu şase gloan-
ţe oarbe, sa nu devin criminal. (Ri-
dicînd mina „solemn".)
Pe toate sem-
nalele de alarma — n-a fost nici
un şantaj !
LETIŢIA : Deci, proiectul e bun. Nu-j
nici o limitare. Şi esti mîndru de
el...
HORIA : Să presupunem că da.
LETIŢIA : Atunci de ce te-a afectat

întàlnirea ou Rosca ? De ce tot pro-
cesul acesta ? Şi cazuistica judiciară,
avalanşa de acuzări ? Pentru o sim
ple glumă ? Să fim serioşi, Horia !
HORIA : Voiam sa aflu adevărul... Să
mă răzbun ! Poţi presupune orice !
LETIŢIA : Ce-mi ascunzi ? Deşi abia
acum realizez. Tu spuneai că ai con
tribua la această întîlnire în trei.
Dar esti modest. Ai premeditat-o în
celé mai mici amănunte !
HORIA : Inventează ! Poftim !
DETITIA : ... Aflînd de la Catrina
înca de ieri că Roşca va face ve-
rificarea proiectului ; „uitând"... să-i
mai duci eel de-al doilea exemplar,
ca Roşca sa fie obligat sa-1 solici
te... să ne caute...
HORIA : E absurd !
LETIŢIA : Ştiind, în sfîrşit, că Mun-
teanu va lipsi ; felicitându-1 pe Albu
că s-a îndreptat spre „Paring" ; fe-
ricit că ai scăpat şi de Aurélia
Viespe... Da, tu aşteptai această în
tîlnire cu Rosca. Iar în mine nu bâ-
nuiad un obstacol... Pe toate sem-
nalele de alarma — a fost un veri-
tabil şantaj !
HORIA : Ce ai cu mine, fato ?
LETIŢIA : Nimic. Te iubesc foarte
mult.
HORIA : Letiţia, fac crimă pasională !
LETIŢIA : Şi ştii de cînd te iubesc ?
HORIA : De-acum zece secunde...
DETITIA : Din vara lui '62. Cînd ne-am
revăzut la Mangalia... Cum

de-ai

venit ?

63

www.cimec.ro

HORIA : Vară, cald...
LETIŢIA : Dar puteam să nu fiu aco-

lo!

HORIA : Primisem semn ceresc. Se
apropia ziua a treia... Şi mai afla-
sem că ilustrul tău soţ urmărea să
se împace eu tine.
LETIŢIA : Şi-ai fost la el...
HORIA : N-am fost !
LETIŢIA : Vorbindu-i doua ore în sir
de primatul dragostei sincere... De
etica noua a convieţuirii năsoute din
iubire...
HORIA : Avea Albu o broşură. Ceva
eu codul familiei... Mi se pare, un
statut.
LiETIŢIA : Asta îr> seana cînd —
mi-ami ntesc foarte bine — se anun-
ţase recitalul de lieduri al soţiei lui
Roşca. Iar a doua zi, după ce Maria
plecase. am fost prima oară toţi trei
şi am sesizat tensiunea, tăcerea, sus-
piciunea. Dar nu mi-ai spus nimic.
Te-ai asouns şi atunci. Chiar şi în
a treia zi a iubirii.
HORIA (pentru prima oară de o duri-
tate extremă) :
M-am saturât de a-
cest joc ! De urmărire... Nu mai su-
port ! Unde vrçi să ajungi ?
LETIŢIA : Aşa ai făcut şi tu eu Ni
colas Roşca. Rechizitoriul chiar de-
aici încope : de ce-1 acuzd dacă n-ai
date certe, o dovadă, un fapt ?!
HORIA : Să zicem că le am...
LETIŢIA : De ce nu le-ai folosit ? Şi
ce-ai aştaptat ,pînă azi ?
HORIA : Pentru că nu le am eu... Dar
exista ! Dacă-1 întrebi pe Catrina.
sînt sigur că ţi le-ar putea furniza...
LETIŢIA (formînd un număr la tele-
Jon şi aşteptînd) :
Alo... Casa Catri-
«*na ?... Chiar dumneavoastră ?... Ier-
taţi-mă câ sun atît de tîrziu. Le-
tiţia Dinu... Da, e 10.44. Dar am
vorbit mai înainte eu soţia tovară-
şului Roşca, şi îmi spunea... Ştiu, fărâ
introduceri... Pentru proiect, exact.
Dacă 1-aţi consultât... Şi tot în legă-
tură cu tovarăşul Roşca... Măgari ?
N-am înţeles... A ! Pentru seara de
azi... N-am îndrăznit, pur şi simp lu,
să vă invit... Şi n-a veni.t nici omul.
S-a amînat... Nu i-a călcat nici un
tren... Atunci, probabil de asta, fi-
indcă v-aţi rugat lui dumnezeu sa
nu-d calce. Aveţi relaţii, ştiu... Da.
fără introduceri ! Voiam să vă rog
doar, cînd aveţi timp disponibil...
Cum ? Aţi mai auzit plaça asta ?...
Şi aveţi timp destul... N-am ştiut...
înţeleşi ? Noi ? Cu cine?... Probabil
că în alte problème... De ce să în-
chid ? A, ca să vă puteţi îmbrăca.

Adresa mea : bloc B, cvartalul I,
apartamentul V... Adică veniţi acum,
noaptea ?... Nu ! nu mă mai mira
nimic... Şi să-1 bat pe Drăgan ? S-a
înţeles... Nu, nu sînt o fată deşteaptă...
îl bat !
HORIA : Cînd vine el, plec eu.
LETIŢIA : Vine pentru proiect. Vor-
bise ou Roşca puţin mai înainte.
HORIA : Cu atît mai mult.
LETIŢIA : Ce ai urmărit cu şantajul ?
HORIA : N-a fost şantaj !
LiETIŢIA : Numeşte-1 cum îţi place.
HORIA : O dublă încercare, asta e
tot ce a fost. Mai întîi a lui Roşca,
dacă într-adevăr e cinstit, dacă va
respinge şantajul... Dar o încercare
ratată, pentru că fiind necinstit ar
fi putut să procedeze la fel ; şi a
doua încercare — în privinţa pro-
iectului, dacă e bun, dacă înseamnâ
ceva...
DETIŢIA (îngrozită) : încercări... Nou r
joc de societate ! Din care să aflăm
ce şi cît valorem. Fără să ne mai
acordăm creditul relaţiilor de fiece
zi. Să nu ne mai apreciem după fap-
te, realizări, competenţă, ci duipă a-
cest joc al nervilor, mai mult sau
mai puţin rezistenţi... într-o suspi-
ciune continua : nu te cred, nu ma
crezi ! Dar se poate trăi aşa, Horia ?
Fără să crezi în cel de alături de
tine, în om ?
HORIA : Roşca e un caz...
LETIŢIA : Mîine pot fi şi eu. Voi în- '
tîrzia într-o noapte la institut. Voi
vorbi mai cald cu Munteanu. îţi voi
spune că florile acestea le am de
la Albu... Mă vei suspecta şi pe
mine ? Mă vei pune la încercări ?
Vei pleca şi te vei reîntoarce peste
15 minute ca să ştii dacă tè înşel ?
Nu poţi înţelege că jocul acestor în-
cercări distruge totul în noi ? Şi-i
jignitor... Jigneşte tot ce-i demn !

(Sună din nou telejonul.)

HORIA : Alo... Da... Drăgan la tele- 1
fon... E vina mea, tovarăşă Roşca.
S-ar fi cuvenit să vă sun... Soţul
dumneavoastră s-a răzgîndit în ul-
timul moment şi s-a îndreptat spre
Oficiul telefonic... Da, cel central.
Noaptea e unul singur. Urma 6à
vorbească de aco'lo cu Munteanu.
Pesemne, o fi aşteptînd convorbirea...
Da, se obţin uneori foarte greu... Nu
face nimic... Şi dacă revine curînd,
spuneţi-i că tovarăşul Catrina ur-
mează să sosească şi el... Letiţia va
. transmite şi ea să nu fiţi neliniştită...
Şi pentru noi la fél, e o lungă noap
te albă. Dar să nu uit... Poate vă

64

www.cimec.ro

amintiiţi ziua cînd aţi cîntat pe lite
ral, în 1962 ? Nu, din simplă curio-
zitate... De cîţi and sînteţi împreună
cu tovarăşul Roşca ?... De şaispre-
zeee ?... E o performanţă, desigur !...
Vă urez şi eu... Noapte bună !
LETIŢIA : Ce importanţă are ziua ?
HORIA : Am văzut odată un film...
LETIŢIA : Eu o sută de filme. Ce
importanţă are ?
HORIA : Un film pasional... Un bărbat
şi o femeie, spioni, singuri într-o
cabană, noaptea, iubindu-se şi cău-
tînd totodată să afle unul despre ce-
lălalt aidevărul. Iar dimineaţa, ea se
conviinge că el a minţit-o.... Şi trage !
Cred că am povestit foarte prost.
LETIŢIA : Bine, noi putem inversa.
Cumperi 'tu revolverul.
HORIA : Sau inversăm totul : noaptea
a doi oameni cinstiţi, care nu se
bănudesc, care îşi spun numai llu-
cruri frumoase : cum s^au găsit... Ce
i-a légat... Ce a fost în prima zi...
UETIŢ-IA : Voiai să ştii cine sînt şi
cît sînt de serioasă. Şi-ai făeut o
încercare : mi-ai trimis un bilet...
HORIA : în prima zi am observât câ
ai o faţă destinsă. Şi o linişte mare.
Că ştii să rîzi. Să te miri. Şi te-ai
fi mirât ohiar dacă ţi-aş fi propus
să fim soţ şi soţie...-
LETIŢIA : Sîntem din prima zi.
HORIA : Ai fi putut sa imi-o spui...
LETIŢIA : Cu treburi, una-alta... Cred
că am uitat. Iar în a doua zi ai
vrut sa ştii ce şi cît am să-ţi tree
ou vederea. Şi o noua încercare :
mi-ai spus să plec, m-ai gonit !
HORIA : în a doua zi m-ai oprit să
mai beau. Fără cuvinte mari si ame-
ninţări inutile. Mi-ai spus că ai în-
credere în mine... Că sînt suficieat
de stăpîn şi de tare. Şi dacă vreau,
pot înceta cu beţia. în a doua zi,
pentru prima oară în viaţă, cineva
a avut încredere în mine. Si acel
cineva ai fost tu :
IJETITIA : în a treia zi ai venit pt>
ilitonal, să-mi prqpui să colaborăm
la proiect. încarcare şi atunci...
HORIA : în a treia zi. erai acolo pe
plajă, într-un costum albastru. Şi
n-am vrut sa mă apropii de tine...
Ci doar să te privese de départe, de
sus... Semnînd o convenţie cu femeile
aflate pe plajă, să nu poarte ni ci
una un costum ca al tău. Să te pot
recunoaşte. Şi cu toti bărbaţii, să nu
se uite la tine, să nu te întrebe ni-
imic. Dar n- venţia, contractul. Şi am fugit sa
te caut. pentru că mi^a fost teamă,

tot pentru prima oară, că aş putea sa
te pierd...
DETIŢIA : In a patra zi 1-ai acuzat
pe Roşca... Fără nici un temei ! Pe
o suspiciune a ta ! Surprins poate de
reîntîlnire... şi intrigat de faptul câ
toemai el a fost aies sa ne aprecieze
proiectul.
HORIA : Da, am riscat. Trebuia sa
capăt răspunsul. Să învingă suspi-
ciunea sau să mă las învins. Sa
cred în proiect şi în proiectele mêle,
sau să nu mai cred în nimic. Să
aflu în cine ai mai multă încrede
re : în mine sau într-un om oarecare.

Şi ce pui mai presus.
L-ETIŢIA : Poţi pleca ! Nu fac oom-
promisuri cu mine !
HORIA : îţi cer pentru ultima oară...
LiETiIŢIA : ïncercînd şantajul, ai spe-
rat ca Roşca săJ

l accepte, fii sin-
cer ! îl credeai vinovat... N-ai încre
dere în nimeni... Nici măcar în mine !
HORIA : Deci, nu mai e nimic...
LETIŢIA : Ba da, te iubesc foarte .
mult. Dar nu pe cel oprit undeva
lîngă usa, gâta acum de îugà. Ci pe
Horia eel bun, care are încredere
în mine, si în care am şi eu. întoar-
ce-te ! Rămîi !

(Aceiaşi, plus Albu şi Aurélia Viespe,
foarte bine dispuşi.)

AURELIA : Toată lumea în picioare.
Şi drepţi ! Compania de onoare ali-
niată... Aşa ! Marele strateg, Aurélia
Viespe, strecuirată în lagărul trupe-
lor refractare normelor de convieţui-
re între ştiinţă şi artâ, readuce cu
sine, viu şi nevătămat, pe inginerul-
poet Albu Mihai Leonard... (Amuzîn-
du-se copios.)
Leonard, auziţi ?!
ALBU : Fii serioasă. Aurélia !
AURELIA : Dar Leonard numai cîteva
ore, pentru că, în urma unei cereri
adresate încă în cursul zilei de mîine
Notariatului public, va deveni, pur
si simplu, Albu Mihai. (Sesizînd at-
mosţera ciudată.)
Hei, dar ce-i cu
voi ? Numai respira nimeni ? V-aţi
transformat în locuinţă-muzeu ? Ori
poate v-a sugrumat fericirea ? (Lui
Albu.)
Sînt morţi !
LETIŢIA (primul suris) : Bine te-ai
întors, viespe...
AURELIA : A mai rămas mortul nu-
mârul 2...
HORIA : Cred că ai băut cam mult.
puştiulache !
AURELIA : Pe teorema lui Taylor.
pariu ! Cine o demonstrează mai re-
pede... Şi pe marele Mîşkin... Dar

t — Teatrul nr. 10

65

www.cimec.ro

tu (lut Horia) nici nu ştii cine a fost
acest splendid idiot... Tu eşti un sim-
plu Raskolnikov din „Crimă şi pe-
deapsă". (Lui Albuj I-am spus-o !
LETIŢIA : Odihneşte-te, Reli...
AURELIA : Mă odihnesc în acţiune...
Albule, ai cuvîntul ! Şi nu répéta
ce s-a spus. Cu angajamentele con
crete !
ALBU (vede garoafele) : Aţi uitat să
puneţi apă la flori.
AURELIA (indignată si ea) : Ca şi
cum s-ar da gratis, şi n-ar costa şi
florile bani !
ALBU : Nu banii, Aurélia, mă doare
doar simbohil. Flori fără apă, fă şi
tu un efort...
AURELIA : Simboluri se mai găsesc.
Cu banii e mai greu... Vezi că se ride
de tine !
ALBU : De mine rîdeţi ? De voi ! Care
vedeţi în amestecul nostru aici o
simplă întîmplare hazlie. Şi vă înşe-
laţi amarnic ! Eu ştiam încă înainte
de a pleca de aici că florile aces-
tea sînt supuse pieirii. Dar vă în-
treb : ce aveţi cu florile mêle, sti-
mate Horia Drăgan ? Şi de ce ne pri-
viţi cu atîta neînţelegere pe noi, care,
în aceastâ noapte, unind eforturile
a două generaţii — prima trăin-
du-şi viaţa din plin...
AURELIA : Asta sînt eu !
ALBU : ... şi a doua meditînd...
AURELIA : Asta sînteţi voi, care ui-
taţi şi de apă... Să vi se usuce ga
roafele.
ALBU : ... am ajuns la doua impor
tante concluzdi.
HORIA : Pentru conicluziile voastre !

(Şi bea.)

AURELIA : Prima o voi expune eu...
că lui Albu Si trebuie o oră. Şi-ar
exista în viaţă, zice el, doar doua
bucurii : a cunoaşte — pe care am
să v-o explic altă data — şi a créa.
Cum ar veni, n-a fost nimic înainte
şi aţi făcut un proiect. Iar iubirea,
îmbinînd una şi alta. Dar cum ? (5e
miră şi ea.) Ti-am spus eu că uit,
Albule ! Eu numai la practice-s tare !
LETIŢIA : Vreau să te sărut, Aurélia.
Şi pe tine, Minai. Că aţi petrecut
frumos. (Apoi, gest spre Horia.) Şi
noi am petrecut foarte bine... Ne-am
amintit o mulţime de lucruri. Tot
felul de prostii... Ne-am şi certat !
A fost foarte frumos.
ALBU : Şi a doua concluzie (Horia con
tinua să bea),
care va deveni su-
biectul unei extraordinare nuvele !
LETIŢIA : Va veni şi Munteanu. L-a
chemat tovarăşul Roşca.

ALBU : Cu un om care bea... Fiţi atenţi
la subiect.
HORIA : Interesant, într-^un fel...
ALBU : Şi bea peste măsură !
LETIŢIA': Va veni şi Catrina.
ALBU : Pînă cînd omul meu, înţelegL.
îşi pierde cu totul raţionea.
HORIA : Frumos !
ALBU : Şi aici retrospectiva : cine era
acest om ?
HORIA : Un om oarecare, cinstit...
ALBU : Foarte cinstit ! Douăzeci de
ani fusese omul eel mai integru, mai
respectabil, mai devotat. învingîn-
du-şi chiar vechiu'l fél de a fi. Jus-
tificînd încrederea celor din jur...
UETIŢIA : Ai să povesteşti restul mîi-

ne !
HORIA : Azi ! Mîme, omul e treaz.
ALBU : Iar acest om, dintrnD data,
fiind beat, începe sa afirme lucruri
ce contrazic tot ce a făeut pînă
atunci.
HORIA : Acuză chiar o veche trădare.
ALBU : Putem presupune orice.
LETIŢIA : Ori încearcă un şantaj...
ALBU : Se poate foarte bine şi asta...
Dar nu planul acţiunii ne intere-
sează aici, ci al unor idei învinse
în viaţă, dar rămînînd vài şi moc-
nind în subconştient.
HORIA : Şi celălalt reeunoaşte, să zi-
cem, că a trădat.
ALBU : Ar fi cam poliţist. Creează
doar tensiune !
LETIŢIA : Ori că a şantajat ordinar...
ALBU : E prea tare. Să spunem că
a şantajat... inspirât.
HORIA : Mie mi-ajunge, Albu... Eu
vreau deznodămîntu1

! f
ALBU : Asta e... că nu-1 am ! Dar vin I
eu, scriitorul, şi afinm : pe om îl
reprezintă raţiunea, luciditatea, con-
ştiinţa. Şi omul nu se defineste într-
un moment de slăbiciune, de contra-
ziCeri interne, nici măcar de beţie,
cînd veohiul din noi izbucneste... Slă-
biciunea — e semn că lupta continua.
Adevăratul om e eel care învinge,
eel lucid, conştient, şi eel care două-
zeci de ani s-a dovedit a fi om. Pro-
cesul deci — drumul parours —, nu
accidentul, abaterea de o elipă !
LETIŢIA : Am să vă rog să vă ase-
zaţi... Şi să aflaţi şi voi ce s-a ântîm-
plat astă-seară.
HORIA : Să aşteptăm verificarea lui
Rosea !
LETIŢIA : Nu mi-ai răspuns ce-ai spe-
rat de la acea încercare.

66

www.cimec.ro

HORIA : Să se gîndeaseâ o clipâ...
Să mă privească amuzat... Şi să su-
nîdă, poate ! Glumeşti, Horia Dra
gan !
LETIŢIA : Şi-apoi să spună : da !
HORIA : Ca tu să-mi ceri iar

sa
plec?!... Să mă gonesti din casa?!
LETIŢIA : Adevăratul om e eel lucid,
eonştient. Unde am ajunge dacă pe
toţi care greşesc i-am goni ?
HORIA : Adică tot mă iubeşti ?!

AURELIA : Uitaţi un vas eu apă. L-am
adus pentru flori.
LETIŢIA : Profiţi şi azi că am coborît
la Iscrond...
HORIA : Iar eu, fiind puţin ameţit, vă
întreb din nou : de ce abia azi,
după douăzeci de ani, marele Ni-
colae Roşca a recunoscut : „Omul
acela... sînt eu !" ?

CORTINA

u

I I I

B

U

In scenă, ca şi în primele doua acte, locuinţa Letiţiei Dinu. Glasvandul spre cea de-a
doua încăpere, deschis, îngăduie o mişcare mai largă şi spath" distincte de joc. Masa a fost
strïnsâ ; tacîmurile au cedat locul unor complicate desene şi schiţe ; planşeta pliantă din mi-
cul birou-atelier a fost şi ea ridicată, florile inginerului Albu — rechemate la viaţă.
La ridicarea cortinei, Mihai Albu şi Aurelia tocmai tree spre terasă, reamintim, ampla-
sată spre rampă ; Letiţia — ultimele aranjamente în interior ; Horia Drăgan — în faţa plan-
şetei, în micul birou-atelier.

Faţă de finalul actului II, n-au trecut decît 15—20 de minute. Inginerul Albu şi Aurelia
Viespe par să fi fost puşi la curent eu celé întîmplate ; semnele uşoarei grizări din finalul
actului II abia se mai fac simţite ; singur, poate, Drăgan, va manifesta, în continuare, o iri-
tare aparté fată de complicatele judecăţi poliţiste ale lui Mihai Albu.

ALBU (didactic şi evident ilar) : Ca
inginer, obişnuit să ordonez datele
orieărei problème, sînt obligat să ob-
serv, eu spiritul meu analitic şi treaz,
următoarele raporturi ciudate : Ni-
colae Rosca, în mod sunprinzător
se deplasează la locuinţa Letiţiei.
pentru a ridica un proiect. Urgenţa
şi interesul, chiar şi pentru coautori,
rămîn de neînţeles... Trebuie căuta-
te amprente !
DETIŢIA : Dar terminaţi odată ! Nu
fiţi copii !
AURELIA (pasionată) : Ca-n filme, Le-
to dragă ! Eu nu pot trăi fără film.
HORIA : Ieşiţi eel puţin pe terasă...
Vreau să mă pot gîndi !
ALBU : ... în timp ce întîlnirea eu Ho
ria Drăgan nu pare deloc să-1 sur-
prindă. (Aceeaşi ironie.) Mister !
AURELIA : Ba d^a deschis şi usa... Eu
văd aici o greşeală !
ALBU : Un simbol !
HORIA : Iar eu vă dau afară ! Vă ba-
teţi joc !
ALBU : Exact ! Şi reţin următoarele trei
elemente, care ar putea, sper, să te
scoată din fire : primul — ştia că-1
suspectezi.
HORIA (venind spre el) : Spune odată
ce vrei !
ALBU : Să recunoşti că a acceptât să
discute eu tine. (Pauză.) Eu refuzam !

Doi : că nu te-a pălmuit decît abia
în final — prea tîrziu ! Şi trei : cà
totusi, la această oră, stă şi-ţi citeşte
proiectul.
HORIA : Şi îmipotriva lui ? Fii la fel de
cinstit. Nu descoperi nimic ?
ALBU : Ba da. A recunoscut : „Omul
acela sînt eu", eu o întîrziere de
douăzeci de ani. A mărturisit, dacă
am înţeles bine, Letiţiei, o clipă de
laşitate. în defavoarea lui, dar nu-
mai la prima vedere, şi în favoarea
lui prin cinstea mărturisirii. Apoi
a refuzat să se apere... A acceptât
suspiciunea... L-a chemat pe Mun-
teanu... A cerut ajutor... Deci, se spe-
riase şi el...
HORIA : Fii inginer, adună !
ALBU : Nu-i simplă adunare, Drăgan.
Iar scriitorul din mine, care l-a cu-
noscut şi el pe Nicolae Rosea, se ri
dica nu împotriva, ci în apărarea
lui. Şi aduc ca martor, dovadă pen
tru mine supremă, toţi aceşti ani.
HORIA : Putea să simuleze...
ALBU : Niciodată pasiunea, competenţa
şi cinstea !
HORIA : Replici de teatru...

Vreau

fapte !
ALBU : Faptele sînt acolo, départe...
Sînt proiectele şi construcţiile lui.
Zilele nesfîrşite de muncă, tonele de
ciment, milioanele de kilowat-ore.

67

www.cimec.ro

pul'sul lui, tahicardic, în dipa fie-
cărei porniri... Şi regretul cînd pă-
răsea un şantier, bucuria cînd ajun-
gea la altul. Ne-ar trebui pentru asta
o mie de filme documentare, înţe-
legi, unde Roşca ar fi şi el, poate,
unul din zecile şi sutele de mii de
, eroi. Şi n-ad putea să ştii nieiodată.
urmărindu-i, care a fost el, ci doar
că a fost şi el !
HORIA : Şi-atunei ?
i ALBU : Lumea lui de afară n-o poţi
aduce aici ! Doar lumea lui inte-
rioară, şi ce a dobîndit el, ce a de-
venit, în aceşti douăzeci de ani.
AURELIA : Şi toţi oamenii au o 'lume
a lor interioară ? Credeţi că am
şi eu ?
HORIA (necontrolat) : Tu n-ai să ai ni-
ciodată ! (Văzind reocţia ei, spaima.)
Ori dovedeşte^mi că ai ! Poftim !
ALBU : Aşa ai făout şi cu Roşca : „Ai
trădat ! Ori, dacă nu, dovedeşte-mi !"
Numai că reacţiile lor au fost dife-
rite. Lui Reli i-au venit lacrimi în
ochi. Roşca a încercat dorinţa să te
calce în picioare. Reli s-a réfugiât
spre Letiţia : iubeşte-mă tu, Leta ;
Roşca 1-a chemat în ajutor pe Mun-
teanu. în timp ce Letiţia te acuză
acum în tăcere, şi mie îmi vine sâ
unlu : nu ne putem jigni numai pen
tru că nu ne cunoaştem !
HORIA : Deci, Roşca e nevinovat...
ALBU : Hai să-1 lăsăm pe Roşca şi
să vorbim despre Horia Drăgan. Da-
că îl cunoşti... Un tip înalt, schele-
tic...
HORIA : Ce te surprinde la el ?
ALBU : Ca inginer ?
HORIA : Cum vrei !
ALBU : De ce nu 1-a aeuzat pînă as-
tăzi pe Roşca ? De ce, suspectîndu-1.
n-a căutat dovezi ? Nu ştia că Tu-
dose Catrina 1-a cunoscut pe Axinte
Drăgan ? Şi de unde subita neîn-
credere în proiect ? L-am lucrat îm-
preună ! De ce şantajul, apoi ? De
ce singurului om pe care îl iubeşti
şi te iubeşte nu i-ai spus niciodată
nimic ?
HORIA : Deci, singurul vinovat e Dră-

gan.

ALBU : Dacà aş judeca după sistemul
lui Horia Drăgan. Dar inginerul din
mine refuză ! Şi afirmă că Horia
Drăgan e prietenu'l lui. Prieten, chiar
atunci cînd greseşte. Şi are încredere
în el. Pentru că prietenia nu4 arit-
metică simplă : atîtea dovezi — pen
tru, atîtea — contra, scad şi adun...
Prietenia, demnitatea şi cinstea se
verifică în timp ! Şi nu exista uni-
tăţi de măsură.

HORIA : Asta, în romanele tale I
ALBU : Exista doar încercări prin care
trecem în viaţă şi depinde cum tre-
oem. Unii tree — alţii nu.

(Horia se retrace din nou spre „colţul"
plansetei, în timp ce Aurélia
ua veni
intr-un suflet lingă

Albu,

sprijinit

acum de balcon.)

AURELIA : Mîine demisionezi !

Te

rog ! Nu mai fi inginer...
ALBU : S-a înţeles. Te-ai îndrăgostit
şi de mine !
AURELIA : Şi începi să scrii o carte...
Un roman sau o piesă... Tot, cum a
fost ! (Pauză lungă.) Nu te iubesc
déloc.
ALBU : Scriu că nu mă iubeai...
AURELIA : Ceva cu gelozie şi crime...
Să fie de neprevăzut !
ALBU : Atunci să arăt în romanuJ
acela cum Horia Drăgan i-a făcut
cîndva curte celei de-a cincea surori
a Aureliei Viespe. Ar fi o lovitură !
AURELIA : N-ar fi adevărat : sîntem
numai patru surori !
ALBU : Inventez : îl aduc în scenà
şi pe primul soţ al Letiţiei Dinu,
care va apărea pentru prima oară.
de-a dreptul în actul III. Şi care nu-i
profesor, ci anchetator de miliţie.
AURELIA : Să nu-1 aduci. Se încurcà
toată piesa !
ALBU : Iar eu, precum Trigorin din

Pescăruşul lui Cehov, o voi seduce
pe Nina Zarecinaia...
AURELIA : Cine mai e şi Nina ?
ALBU : Poţi fi şi tu... Un pescărus
oarecare.
AURELIA : Şi ce va face Nina ?
ALBU : Va renunţa, ştiu eu, la ceva...
La un ideal, la o pasiune mare... Pe
urmă va regreta... Va voi să revină...
dar va fi prea tîrziu. Şi în ziua în
care singurul om care a iubit-o se
va împuşca...
AURELIA : Cine o iubea ?
ALBU : Ait pescarus, să zîcem. Va dis-
părea şi ea !
AURELIA (simte că totuşi e o dramă,
deşi n-o înţelege) :
Minai ! Să nu
cuimva...
ALBU : Ei, cum ? Albu Mihai e un
inginer realist, care se va întoarce
cuminte la proiectele lui şi va primi
Medalia Muncii — oricît ar părea
de ciudat.
AURELIA (izbucnire ca la 19 ani) :
Ascunzîndu-ţi o dramă, ştiu eu ! Că
ai iubit-o pe Nina. Nina asta — Leti-
ţia ! Şi ai ramas inginer numai de
dragul ei. Dar tu poţi mai mult...
mult mai mult ! Hai, scrie, Mihai !
ALBU : Nu poţi să scrii cînd n-ai cui
să citeşti. îţi ^mai trebuie şi^un om

68

www.cimec.ro

care sâ creadă in .tine l'ără să-ţi ierte
ndmic... Deşi se zice că se lucreazâ
la esta. S-ar proiecta undeva...
AURELIA : Eu cred. Numai că nu în-
ţeleg ce vorbeşti... Amesteci pescă-
ruşi... Trebuie să ghieesc eine-i Nina...
ALBU : Groparul din Hamlet făcea
fi'lozofie în urmă eu patru sute de
ani. Iar tu ai să-mi spui, transcriin-
du-1 şi neadăugînd nimic de la mi
ne : Să fim seriosi, Mimai ! Unde ai
mai pomenit un gropar ? De ce-mi
arăţi un craniu ? Nu înţeleg ce vrei...
De ce-1 aduci în scenă ?
AURELIA : Să nu vorbim de gropar...
Nu e bine ! Chiar dacă ad o drama.
Minai.
ALBU : Avem eu toţii, Reli ! în viaţă,
ca si în teatru, trăiesti zadarnic şi
n-^ai ce spune pe scenă, dacă n-ai
avut şi tu bucuria ta, drama ta. Bu-
năoară, sa aflu că 1-ai iubit pe Dră-
gan...
AURELIA : Iar inventezi !
ALBU : Pe Munteanu... ori pe prostuJ
de Albu. Dar tu ai să spud din non
că inventez. Să nu spui...
AURELIA : Suferim amîndoi... Ca-n
Pescăruşul acela !
ALBU : Numai că tu ai nouâsprezece
ani. Şi la mouăsprezece ani e suffi
cient 6ă strigi tare : caut un om !
AURELIA (ca o chemare reală) : Hei.
omule ! Te caut ! (Lui Albu.) Nu mi-a
răspuns...
ALBU : Te-a auzit şi vine. Dar vine
de départe. Va veni mai tîrziu.
AU/RELIA : Strigă şi tu !
ALBU : N-ajută ! Numai la nouâspre
zece ani. (Apoi, pentru că ea pără-
seşte terasa.)
Şi caută la radio un
post. Unul eu muzică multă. Să nu
se discute nimic. S-a discutât prea
mult !

(Letiţia s-a apropiat de Horia, rămas
singur în faţa planşetei, în colţul mi-
cului birou-atelier.)

LETIŢIA : Ce-ai mai descoperit ? Ce
nouă strangulare ?
HORIA : Fiecare proiect — ca un ve-
hicul în plină viteză, ca un tren
ducînd undeva şi ducînd foarte dé
parte — ar trebui să aibă, pentru
un caz extrem, o deraiere, să zi-
cem...
LETIŢIA (anticipînd) : Un mic semmal
de alarma.
HORIA (cfl. şi atunci) : Dacâ nu cobori
la Iscronî, în următoarele zece se-
cunde...
LETITIA : Aş refuza ! Prefer să tragi
semnalul ? să fim întrebaţi de con

ductor, de ziiarişti, de miliţie : ce
s-a întîmplat ? ce accident ? Şi eu să
le răspund : eel mai grav ! Am stat
alături de un om, am trăit împreună.
ne-am sculat dimineţile şi am pdecat
la serviciu, apoi am stat la masă în
grabă şi am plecat din nou... Am ci-
tit cîte o carte, ara fost la filme şi,
o data pe lună, la teatru... Fără '
să ne dăm seama că noi doar ne
vedem, stăm uneori alături, şi câ
nu me vorbim.
HORIA : Plătim amenda, Letiţia. Pen
tru atîta lucru nu se opreşte un
tren.
LETIŢIA : Trenul cel mare — nu ! Dar
trenul acela, al nostru, din care am
coborât la Iscroni ; trenul eu care
am venit într-o iarnă la tine, şi
trenul din vara care a urmat, cînd
ne-am întîlnit iar, ţi-aminteşti ?
HORIA : Şi eu făcusem contract eu
•toate sezoni stele... Nici un costum
la fel.
LETIŢIA : Nici un contract ! Nici un
joc ! Nu mai vreau să clădim pe ni-
sip. Vreau adevâr !
HORIA : Au fost palate frumoase.
LETIŢIA : Palatele din vis nu sînt pa
late, sînt vise. Şi nu vreau nici un
palat ! Vreau această planşetă, acest
fotoliu, aceste fotografii, şi această
camera mare, în care Aurélia să
vină cînd vrea şi să se certe eu tine.
Albu să stea pe terasă şi să-mi aducă
flori. Sau. dimpotrivă, tu să le strigi :
plecaţi ! Vreau sa rămîn singur eu
Leta şi vreau mult de tot să vor
bim.
HORIA (văzind-o

alarmată.) Ce s-a

întîmplat ? Ce-i eu tine ?
LETIŢIA : Nimic. (li vine să şi ridă.)
Am învăţat să muncim, să constru- '
im, să facem minunile celé mai mari,
dar am uitat să vorbim. Nu mai ţin
minte nimic. Nici cum să aleg mo-
mentul... Nici eu ce să încep... Sau
poate sa te las pe tine, mai bine —
şi eu sa am răbdare... Să te privesc
şi să asoiilt... Să te întreb direct, fără
menajamente... Şi dacă nu sîntem de
acord, să ţi-o spun ! Pentru că, în
fond, putem avea pâreri diferite. Tu-i
bănuieşti pe Roşca. Eu afirm că-i
cinstit. Tu te superi pe Albu. Eu îl
rog să mai vină. Iar dacà e nevoie,
ne putem şi certa. Mie grozav îmi
place. Dar cum ? Nu mai ţin minte
nici asta... Pentru că, înţelegi, trebuie *
să ne şi certăm omeneşte ! Fără in
sulte şi fără uşi trîntite. Şi să găsim
un drum... cuvîntul acela, apoi, care
ar trebui să ne împace... Cum să fim

69

www.cimec.ro

de acord, la sfîrşit, fără sa fim pe-
nibili. Si toate aceste problème mă-
runte — dar teribil de mari ! — nu
pot fi discutate la sfatul popular al
raionului, şi nici la tribunal, în ni ci
un fe'l de instanţă. Ci în forul nos-
tru intim.
HORIA : Va fi a patra zi.
LETIŢIA : A patra a fost ieri. Am in-
trat într-a cincea...
HORIA : Şi-n ziua a şasea, Letiţia...

(Ar vrea s-o cucerească din nou.)
Am o idee grozavă ! (H şopteşte ceva.)
LETIŢIA : Ei, nu... Nu avem unde. Şi
va ţipa... Copiii fac totdeauna scan
dai !
HORIA (uitînd de toate şi sincer) : Al-
bule, se intră în ziua a şasea ! Se
face lumea din nou... Cu oamenii.
şi vieţuitoarele toate...
ALBU : O refacem, ei da... E prevăzut
în planul de stat. Am fost si eu în
comisie.
(5e sunà lung. Se répéta.)
LETIŢIA : Să ştii că a venit marele
nostru Munteanu !
HORIA : E Catrina ! El sună aşa ! E
nervos!
ALBU : Se întoarce Rosca ! Psihic de
scriitor, anticipez momentuil !
(In prag uşa e deschisă de Reli
Maria Roşca, o femeie la 3032 de
ani, de o demnitate

aparté.)

MARIA : Mă iertaţi pentru vizdta a-
oeasta tîrzie...
LETIŢIA : Dar vă nugăm. (Incurajare,
să intre.)

MARIA : ... şi pentru cei care nu mă
cunosc...
LETIŢIA : Luaţi loc !
MARIA : ... eu sînt Maria Roşca. (în-
cercînd să se scuze.)
Nu puteam sa
nu vin...
LETIŢIA : Poate doriţi o cafea ?
MARIA : A, nu... Am urcat pentru cî-
teva olipe. Vin de la telefoane. So-
ţul meu....
HORIA : Cum ? încă n-a primit legă-
tura ?
MARIA : Ba da. Dar începuse să con-
troleze proiectul, şi a rămas acolo.
Umpluse tot ofioiul cu planşe. Noroc
că am venit eu. Télefonista era foar-
te speriată. Ar fi vrut să ceară aju-
tor... (Ton brusc schimbat.) Dar nu
v-am spus încă pentru ce am venit.
LETIŢIA : Tovarăşul Rosca ne promi-
sese că se va reîntoarce aici.
MARIA : Da, tocmai pentru asta. Nu-mi
place cum arată... Foarte obosit...
şi ahsent. Nu i-aim văzut uiciodată
aşa. Ce-a fost eu el ? Ce i-aţi spus ?
Şi .pentru ce să revină ?

AURELIA : Dacă sînt eu aici — nici
o gràja !
LETIŢIA : Noi avem foarte multă In-
credere în el.
MARIA : Mi-a povestit ceva... (Pauză,
cît să se simtă că ar fi la curent.)

Increderea dumneavoastră are doua
tăişuri.
HORIA : Şi v-aţi speriat de urmări...
LETIŢIA :' Horia, te dau afară pe
usa !
HORIA : Ara cea mai deplină admi-
raţie faţă de o femeie care vine să^şi
apere soţul. dar nu sînt dispus... (Nu
indrăzneşte.)

MARIA : îndrăzniţi !
HORIA : Nu sînt dispus să tac !
MARIA (nu jără ironie) : Ce ştiţi des-
pre el, dumneavoastră ?
HORIA : Dumneavoastră ce ştiţi ?
MARIA : Că^l iubesc de saisprezece
ani. Cînd mai eram infirmieră, şi el
un simplu bolnav, un rănit. Şi-1 cu
nosc.
HORIA : Eu de-acum douăzeci. Atunci
1-am văzut prima data... Şi îndrăz-
•nesc sa-1 judec mai aspru !
MARIA : Mai răuvoitor. Ca să vă ju
dec la fel.
HORIA : Nu aveţi încă dreptul !
MARIA : îl am. Pentru că vă cunosc
mai bine decît toţi cei de-aici. Vă
cunosc şi puterea. Şi în toţi aceşti
douăzeci de ani. sau cei puţin în
saisprezece, dacă Roşca a fost li-
niştit, a lucrat...
HORIA (preluînd) : ... si a putut de-
veni „marele Rosca !"...
MARIA : ... a devenit pentru un sim
plu motiv...
HORIA : Nu i-a smuls nimeni masca !
MARIA (negare discretă, dar ferma) :
Pentru că suspiciunid dumneavoastrà
i s-a opus încrederea mea.
HORIA : Sentimentalisme naive !
MARIA : Convingeri ! Şi convingerea
cea mai profundă, o veţi simţi într-o
zi, că în afara încrederii celor mulţi,
dinafară, a lui Catrina, Munteanu,
a Letiţiei, trebuie să ai şi o a doua,
în casă : încrederea celui de alături
de tine.
HORIA (accentuînd persijlarea) : Su-
portul cei mai intim, femeia care
iubeşte, soţia apropiată...
MARIA : Aţi formulât foarte bine.
M-am străduit isă fiu.
HORIA : Explicîndu-i clipă de clipă şi
argumentînd... (Plictisit.) îmi ajunge ï

MARIA : Incapabilă să explic ori să
aduc argumente ; nu sînt juristă,
nici ingineră, în stare să demonstrez...

70

www.cimec.ro

Dar dormi nd lîngă el, respirînd li-
niştită...
HORIA : V-aţi pregătit, observ, pentru
această discuţie...
MARIA : ... mirîndu-mă sincer cît de
mult reuşea să lucreze într-o sin-
gură noapte.
HORIA : Cu o detaşare ciudată. Aproa-
pe incredibil !
MARIA : Nefiind niciodată îngrijorată
decît pentru oboseala lui.
HORIA : Sînt obligat să vă admir.
Pentru ldrism.
MARIA : Pentru forţă !
HORIA : Şi pentru această „etică nouă",
cum s-o numim ?
MARIA : A increderii !
HORIA :Vă admir din nou.
MARIA : Pentru cei şaisprezece ani in
■care, înfruntîndu-vă zilnic, am fost
mai tare eu.
HORIA : Vă iubiţi soţul. E un merit.
MARIA : Bine. Vom continua să lup-
.tăm.
ALBU (de pe terasă) : Vine tovarăşul
.Roşca.
HORIA : Planificînd deci totul exact !
Chiar şi acest ultim demers. Stabi-
lind decalajul : cine vine întîi, cine
vine pe urmă.
LETIŢLA : Horia, pentru ultima oară !
HORIA : Au mai rămas cîteva clipe.
Aud urcînd ascensorul. Va intra.
(Deschide singur uşa.) Şi vom avea
dovada. (In clipa în care apare Roş-
ca.)
Dacă respinge proiectul sau nu.
ROŞCA : Respins ? De ce ? (Vàzînd-o
pe Maria.) Ce-i cu tine ai ci ?
MARIA : Te aşteptam. Spuneai ceva
de proiect...
ROŞCA (depune proiectul pe masă) :

Nu 1-am respins. Ë bun ! E foarte
bun !
HORIA (vehement) : Poftim ! Şi ulti
ma dovadă ! S-a confirmât. O avem.
ALBU : Nu dovedeste nimic.
HORIA : Ba da. M-a pălmuit pentru
ansi dovedi fermitatea şi cinstea...
ROŞCA : Pentru că méritai !
HORIA : ... şi a ajuns la coneluzia câ
proiectul e bun — recunoaştere fal
sa, formală. pentru ca in felu'l a-
cesta să mă oblige la recunoştinţă.
Să mă oblige să tac !
ROŞCA : Totuşi, e bun. Chiar şi în
anexa B, sectorul dumitale, exista
ceva nou. (Apoi, Mariei.) Au făcut
un lucru frumos. (Din nou lui Dră-
gan.)
Recunoştinţă, pentru că am
spus adevârul ? Ar fi naiv !
HORIA : Şi dacă eu nu cred ?

(In prag, neobsertxit de nimeni, bătrî-
nul Catrina. 50
55 de ani.)

CATRINA : Crede batônul Catrina !
Directorul uzinei unde acest proiect
va fi aplicat. Dublu lauréat. Ordinul
Muncii I-a, şi închideţi usa, ori în-
chideţi terasa ! Discuţiile sînt utile
sau nu — curentul niciodată. (Pau-
ză.)
Şi dacă mai faceţi adunări sin-
dicale nocturne (coûta loc sa se aşe-
ze), faceţi rost şi de bănci. De la
statul în picioare îndelung se pot
face artrite şi în orice caz varice.
(5e aşază.) Lui Drăgan, daţi-i haina.
vă rog ! (In timp ce Horia se îmbra-
că.)
Să fie demn şi frumos. Cal pu-
tin cînd vorbes'te cu mine. Iar tu.
Rosca (gest amical,

bătrînesc)

ce
aud ? Ţi'pă la tine Hamlet, şi tu,
nimic?! Viespe, citeşte procesul-ver-
bal!
AURELIA (în aer) : N-am scris nimic.
CATRINA : Se ştie. Spune ce-ai tras
eu urechea.
AURELIA (viespe) : Horia — mai de
toate, nervos...
CATRINA : Zi de Letiţia, întîi. Ea e
stăpîna casei ! Şi inginer-şef de pro
iect. Ea răspunde de tot.
AURELIA : Cănl dă afară pe usa...
CATRINA (amuzat) : Ei, nu vorbi ?!
Şi tu ?
AURELIA : Pe usa poate oricine. Eu
îl dădeam pe geam !
CATRINA : Şi Albu, între şi între...
Cum ar fi, a scăldat-o ?
AURELIA : El era cu raţiunea. Stu-

dia.

CATRINA : Dar raţiunea se bate, sti-
mate tovarăşe Albu ; raţiunea con-
vinge, se luptă, nu stă !
ALBU (convins) : Am să modifie fina-

lul.

AURELIA : Iar Maria Roşca, păcat cà
n^aţi fost ai ci...
MARIA (scuzà) : Eu abia am venit...
Aurélia !
CATRINA : Am aseultat-o. O ştiu. Cîn-

tă foarte frumos.
AURELIA : Pentru mine e o sfîntă...
CATRINA : Ce-nseamnă sfîntă. vie
spe ? Că de emoţie, uite-o, dumneaei
a rosit...
AURELIA : Sfînt e cineva pe care da-
că altcineva îl jigneşte, eu sar la bâ-
taie... şi-1 bat !
CATRINA : Noroc deci c-am venit, câ
ieşea şi confilict religios. Eu despre
sfinţi am cu totul altă parère. (Pau-
ză lungă.)
Horia şi Roşca, vă rog !

(Semn să se aşeze toţi trei în jurul
aceleiaşi mese.)
Şi voi care — ce
vreţi ? De ce treziţi lumea din somn ?
Ce-aveţi cu telefonul ? De ce vă ru-
peţi de fapte ? De adevăr ? De ceea

71

www.cimec.ro

ce a fost read ? (Revenind la japte.)
Axinte Drăgan a fost ridicat într-o
seară de iarnă, aoum douăzeci de
ani. Şi de ce a fost ridicat, cine e vi
novat de arestare, e mai greu de
aflat. Să amînăm. Dar Axinte Dră-
gan a nrurit abia in august, a două-
zeci şi şasea zi, lîngă pădurea Bâ-
neasa, şi vinovat de moartea lui —
desi n-iam putut s-o dovedesc nicio-
dată —, sînt eu. (Pe momentul ge
neral de surpriză.)
Axinte evadase
din lagăr la începutul lui august. Eu
am fost tot timpu'l legătura lui supe-
nioară şi, evadînd, m-a căutat, cum
era şi firesc, tot pe mine. în 26 au
gust, transportam un camion eu mu-
ndţii. Noi doi, Axinte şi Catrina, răs-
punzînd de transport si constatînd eu
surpriză că în urma noastră, de la
un moment dat, se afla o maşină
nemţească. Ne urmărea. Viteză mai
mare oa a noastră, ddstanţa scădea...
Şi atunci a fost nevoie ca unul din
noi, eu ori Axinte Drăgan, să sarà
din camion, şi eu o grenadă în mînă.
eu pieptul nostru, eu viaţa, dar ori-
cum, să-i oprim. (Incearcă să-şi refu-
ze emoţia.)
Am vrut să sar eu. Dar
Axinte, mai iute, a tras la sorţi !
Şi-a coborît apoi tfără să-mi arate mo-
neda şi fără să mai aflu vreodatà
dacă a fost într-adevăr „capul", cum
se jurase el... Că trăgînd eu, asta-i
sigur, oriee ar fi fost, „cap" ori „eo-
roană", săream eu acolo şi ar fi fost
el aici. Şi aşa, în ziua de douăzeci
şi şase. ca un om oarecare, eroic şi
sfînt — asta înseamnă sfînt, Auré
lia —. Axinte Drăgan a mûrit. (Ho-
ria s-a îndreptat spre fereastră. A-

ţară, treptat, a început să se lumi-
neze de ziuă ; Catrina il urmează.)

Dar tu ai căutat totdeauna doar un
vinovat de arestare, şi mai puţin sa
afli pentru cine şi pentru ce a lup-
tat.
HORIA : întrebarea rămîne...
OATRINA : O aşteptam. Dacă Nico-
lae Roşca e vinovat, voit sau nu.
de arestarea de-atunci...
HORIA : Dacă astă-seară a minţit.
afirmînd că proiectul e bun...

( CATRINA : ... şi dacă hrana ta sufie-
tească şi otrava ta — suspiciunea.
din care 'vrei să-ţi faci un ideal şi
un scop ad existenţei, se mai justifi-
că şi acum, cînd se luminează de
zi.

HORIA : Eu pot dovedi că proiectul...

(Pe schimbul de replici, ascendent ca
tensiune
un ciocănit discret : in pra-

gul uşii, o jigură ciudată, de timid, ni-
merit din greşeală.)

MUNTEANU : Vecindi m-au rugat să
vă spun că-i deranjează scandalul...
LETIŢIA : Munteanu !
MUNTEANU (ca şi cînd n-ar fi fost
vorba de el) :
... fiind ora

trei.
(Exact.) Trei şi unsprezeoe minute...
CATRINA : Alexandre ! Tu, tot ne-
bun !...
MUNTEANU : M-a însărcinat comite-
tul de bloc.
ALBU (exploziv) : O mie de petarde
pentru M.A. ! Bine-ai venit, om de
gheaţă ! Bine-ai venit, omule !
MUNTEANU (lui tot ii ninge şi-i
plouă) :
Am venit prost... Sînt ne-
om... Şi topit ! Care gheaţă ?
AURELIA : Să-i pregătim ceva... Poa-
te i-e f oame.
MUNTEANU (modest) : As dori

un

prosop...
AURELIA : Cum, un prosop ?
MUNTEANU : Sînt murdair. Nespălat
de trei zdle.
LETIŢIA : Să te conduc la baie.
MUNTEANU : Şi nedormit. Aş préféra
un pat ! (Alintînd.) Un pătuleţ... Un

pàtuc...
CATRINA : Adică voi aţi intrat în
funcţiune?! Cu cît ? Zi odată, Mun-
tene !
MUNTEANU : La nominal. După gra-
fdc. (Refuzînd ejuziunea.) Şi patul...
vă rog... Că n-am cerut decoraţii...
Uin pat. (Sugerind, poate, că ar şti
ceva mai multe.)
Aşezaţi-1, vă rog,
lîngă Rosca. Vreau să mor lîngă el.
ROŞCA : Fă tu mult pe nebunul !
MUNTEANU (s-a întins pe pat, voce
stinsă) :
Generatorul toemai imtra în
funcţiune. Sincrondzam. Eram în mo
mentul decisiv ai cuplării... Şi intră
o secretară (citează) : „V-a telefonat
cineva. Nu şi-a spus numele... V-a
rugat să plecaţi imediat"... „Unde ?"
— întreb eu. „A uitat să transmita."
MARIA : Şd-ai plecat... (Gest cald, de
mulţumire.)

MUNTEANU : Nu, am sincronizat. La
22.40.
MARIA : Ne temeam că pienzd trenul...
MUNTEANU : Da ' nu vă ştiu ? (Din
nou la curent.)
Aveam bilet de ieri...
(A închis ochii.) Să vă fie ruşine !
AURELIA : A aţipit... (Deziluzie.) Ge-
nerosuil Munteanu !
MUNTEANU (de départe): Eu — gê
neras ? Sînt antigeneros din prin-
cipiu.
AURELIA : Şi se spunea : „cu idei"...
MUNTEANU (jignit) : Cum „ou idei" ?

Mă jigniţi ! Eu trăiesc din salariu.

72

www.cimec.ro

AURELIA : Mai bine nu veneai !
MUNTEANU (brusc animât, dar tragic) :
Deci, să nu vin. Frumos ! Să evit şi
întîlnirea?! (Pentru prima oară, un
Munteanu avind

„foarte

curioase
idei".)
Sa nu-i mai spun lui Catrina,
de la obraz, că la trei noaptea se
doarme ? (Indignât.) Că nu mai e
flăcău ! Ce, face doua norme pe zi ?
Nu avem Codul Muncii ?
AURELIA (admirativ) : Uite la eschi-
mos !
CATRINA : Tu vezi de tine, adormi-
tule!
MUNTEANU (jignit şi acum) : Sau s-o
iert pe Letiţia ? Că mă uit la ea —
şi poftim ! Merge pe treizeci de ani
şi parc-ar fi trecut prin războaie...
Cine e agresorul ?
AURELIA : Retras — retras, dar vede...
MUNTEANU : Ei bine, nu ! (Tragic şi
acum.)
E udtima oară în viaţă cind
am fost pus pe drumuri fără să mi
se spună de ce. E impotriva raţiu-
nii, tovarăşe Roşca ! Nu-i tehnic !
Tehnica ne omoară... Secolul două-
zeci !
AURELIA : Strecoară şi idei...
MUNTEANU : Şi-ţi voi critica şi con-
soarta... Superbă, dom'Je, recunosc...
Ar cuceri şi Italia... De Franţa nu
mai vorbesc... Dar nu ne mai da
decît lieduri... Unde-i

repertoriul
mondial ? Şi tu, Albu — la fel ! Ni ci
un roman ? îţi liipseşte conflictul ?
Să-ţi aduc eu din Antarctica mea !

(Constata că-i urmărit de Aurélia.)

Tu, ce te uiţi ?
AURELIA : îţi urmăresc laconismul.
MUNTEANU : Mărită-te, e timpul...
AURELIA : Cu cine ?
MUNTEANU : Faci zece bileţele şi
tragi. (Foarte simplu !)
AURELIA : Cu un bileţel ?
MUNTEANU : Si scrii pe toate Mun
teanu. (Confidenţă.) As avea un post
liber pe schema, de soţie-şefă, fără
adjunct şi adjunote... Dar încadra-
re mică...
HORIA (nu mai rezistă) : Terminaţi
cu prostiile ! (Venind

spre Mun
teanu.)
N-ai venit aici ca să dormi!
Nici să glumeşti cu Viespe...
MUNTEANU : Deci n-ai răbdat pîn' la
urmă (ca despre o victorie a lui),
şi-ai vorbit ! Ma întrebam cît re-
zişti.
HORIA : Mă interesează proiectul.
MUNTEANU : Cred şi eu. (Il „acuzà".)
Fiiradcă ai nimerit-o. Ai scos şi tu
un lucru frumos... Mai aies alimen-
tarea... E o idee nouă. Chiar mă şi
mir... („Regretind".) Cum ţi-a venit,

ma ? De unde ? Câ tu erai fraier
de tot...
HORIA (nu poate inţelege) : Şi limita-
rea pe fluxul tehnologic ? Strangu-
larea din B ?
MUNTEANU : Pentru moment nu-i ni-
mic. Am văzut o licenţă străină. Sînt
limitaţi şi nemţii !
CATRINA : Deci, s-o aplic ?
MUNTEANU : Aplic-o. dom'Je, rapid.
Gîstigi optzeci la sută. Şi nu te po-
trivi la strangulările lui Horia Dră-
gan. Deşi, sitaţi ! (Pentru prima oară,
volubil şi pasionat.)
Aş mai avea o
idee... dar ne costă trei ani. Sau
poate nu ne costă ? Mai, Rosea ! (Il
trage spre el.)
O putem combina cu
propunerea ta. Mecanizarea din mers,
fără scădetre de plan... (Incîntat.) Fra-
ţilor ! Uniţi ideea lui Horia cu pro
punerea mea, băgaţi-1 aici şi pe
Rosca, plus o femeie^cerber — fe
rn ei le saint o forţă, se revine la ma-
triarhat —, şi-n trei săptămâni.. Ce
zic trei ?! Chiar în doua... (Constata
lipsa de efuziune şi comunicare la
cei din jur.)
Dar ce-i cu voi ?
AURELIA (şoptit) : Monumente de pia-
tră...
MUNTEANU : Ce monumente ?
AURELIA : Mamuţi...
MUNTEANU : Tu încetează

odatâ !
(Din nou, grav.) Ce-i cu tine, Leti-
ţia ? Pentru cine am vorbit ? Tre-
buie să mă întorc cu 4.40... Mai am
doar patruzeci şi cinci de minute.
Pierd trenul.
AURELIA (sugestie

radicală) : Scoţi

pumnalul...
MUNTEANU : îl scot !
AURELIA : Comiţi o crimâ...
MUNTEANU : Comit !
AURELIA : Şi te însori...
MUNTEANU (a devenit aient) : Cer
procuratura de stat ! Ce e cu voi ?
CATRINA : Vechea poveste, Muntene.
dar într-o haină nouă ! Drăgan e
convins şi azi că Roşca ar fi vino-
vat de căderea lui Axinte Drăgan.
Ei bine, Drăgane (s-a apropiat de el),
înainte de a-ţi oferi suficiente fapte
la care să poţi reflecta toată viaţa
— şi pe care nu întîmplâtor nu ţi
le-am spus pînă acum —, îţi mai
dau cinci minute. Să ştiu dacă-ţi men-
ţii acuzaţia. (Letiţiei.) Şi ţie, tot cinci!
Să reflectaţi împreună !
L'ETIŢIA : Cred că e prea tîrziu. (De
parcă ar fi numai ei doi.)
Mi-ai
ascuns cîndva tinereţea, cum ai cres-
cut, neîncrederile taie. Mi-ai ascuns
indoiala în privinţa lui Roşca şi sus-

73

www.cimec.ro

piciunea orescîndà. Mi-ai ascuns, pînâ
şi astă-seară, neîncrederea în pro-
iect, şi conştiinţa unei limitări, pe
care tu o credeai.
HORIA : Vodam de muilt să-ţi fi spus...
LETIŢIA : Regretul unor erori ? O
(recunoaştere mai mult decît tardi
ve ? Ce-ai fi putut să-mi spui ?
HORIA : De ce-am fugdt după linistea
ta, atunci în prima zi... Cum n-am
îndrăznit să-ţi vorbesc despre mine,
ca nu cumva să te pierd, într-a do
ua... Cum am iubit în tine eeea ce
eu nu eram şi nu eram în stare :
să fiu liniştit, să rîd, sa cred
în cei din jur... Şi te-am iubit ciudat.
iubind, aş spune, în tine, pe eel care
as fi putut deveni. M-am străduit
să devin, eu convingerea intima —
repet, că aceşti douăzeci de ani nu
trebuie să fie numai ani de con-
strucţie, ci şi de reeonstrucţie in
terna, a mea. Iar proiectul, o treaptà,
o victorie. în proiect, însă, nu cre-
deam. Atunci a apărut îndoiala. Iz-
buonirea de astă-seară... Şi toemai
asta voiam să te rog : să mă ştergi
dintre coautori... Să nu-1 semnez ! Nici
tu să nu te considéra legată. Adică să
te gîndeşti... şi cum crezi — even
tual, să nu rămîi lingă mine... Nu
mai sînt eel din urmă eu ani, e ade~
vărat... dar răbufniri meschine, sau
nu — numeste-le cum îţi place ! —,
vor mai fi. Suspiciunea are şi ea
rădăeini, care refuză sa moară. Apoi.
aş fi fost şi gelos. M-aş fi îndoit de
tine. N-aş fi cunoscut bucurii. Mereu
singur. întrebSndu-mă, la nesfîrşit.
dacă Roşca e vinovat de căderea lui
Axinte Drăgan... Pentru că am cre-
zut-o, o cred şi acum... (Disperat.)
-Si nu mai vreau să cred !
CATRINA : Nu, Rosca nu a trădat !
Rudele taie ! — şi nu rude, duşmani
— faţă de care ai făeut imprudenţa
să aminteşti de casa unde-1 vâ-
zuseşi oîndva pe Axinte intrînd. Te-
au trimis la el eu alimente, urmărind
doar confirmarea adresei şi neîntir-
ziind să-1 trădeze. Avem aceste do-
vezi. Ca apoi, tot ei să te îndepăr-
teze de amintirea lui si de noi,
transmiţânidu^ţi şi ura şi neîncrede-
rea în om şi felu'l lor de a gîndi,
trimiţînidu-te să strigi pe străzi.
cînd nu aveai nici cinciisprezeee ani.
ceea ce gîndeau despre noi. Si cind
te-am prins de guler, în Piaţa Pala-
tului — ţi-aminteşti ? — şi am aflat
că te cheamă Horia Drăgan, am în-
ţeles că răspund şi te-am smuls din
mîinile lor !

HORIA (nereuşind să înţeleagă) : Cum?
Rudele mêle ? Prin mine ?
CATRINA : Nu ţi-am spus-o pînă azi
ipentru că purtai şi tu, e drept, o vi-
novăţie a vîrstei şi a naivităţii de a-
tunci. Ca să-i afli măsura şi s-o poţi
înfrunta, aveai navoie de tăria de
azi. O tăcie pe care ai căpătat-o pen
tru că nu ai fost singur. La Salva —
în brigada lui Roşca ; în institut —
a'lături de ALbu ; pe şantiere — lu-
crînd lîngă Alexe Munteanu ; şi aici
chiar, alături de Letiţia Dinu. Da, nod
am fost peste tot ! Dar tu ai răspuns
încrederii noastre eu suspiciunea ta şi
as ta a fost tot o trădare. L-ai suspec
tât pe Catrina că vrea să se arate
grozav ; pe Rosca, la fel — învinu-
indu-1 mereu. Pe Letiţia chiar, că nu
te-ar înţelege... Dar noi, cîţi ne ştii,
controlăm tot, pas eu pas, verificăm
de zece ori fiecare hotărîre a noastră,
pentru a ne convinge că-i bună, ale-
gem fiece om la locul lui, potrivit
Nu pornim niciodată de la neîncrede-
rea în om şi nu-i suspectăm demni-
tatea, nici cinstea, nied forţa de a se
înldrepta, după ce a gresit. Credem şi
în tine, azi ! (Refuzînd emoţia clipei.)
Numai tu, Roşca, vezi, de ce i-ai spus
asa de târziu : „Omul acela sînt eu!"?
(Pe glumă.) Nu te-a lăsat Maria ?
MARIA : Da, aţi ghicit. L-am oprit de
fiece data cînd ar fi vrut s-o facă,
şi chiar eu cuvintele lui.
CATRINA : Care cuvinte, Rosca ?
MARIA : „Oamenii cinstiţi nu se sicuzâ.
Ei sînt pur şi simplu cinstiţi".
CATRINA : Ei, nu vorbi ! Si filozof pe
deasupra !
ROSCA : Mult mai simplu, Catrina !
CATRINA : Nu-mi spune mie. Lui !

(Gest spre Horia Drăgan.)

ROŞCA : Mult mai simplu, Drăgane. La
Salva — nu ştiam cine eşti ; la fa-
cultate — ce vrei ; pe şantiere — ce
cauţi. Cum să-ţi vi'ndec eu neîncrede-
rea în mine, cînd tu nu credeai nici
în Horia Drăgan ? Pentru că nu cre
deai. Şi-am aşteptat. Că tu ai spus
astă-seară, aici, multe lucruri urîte.
O să le uit. Dar ai spus şi un lucru
frumos...
HORIA : N-am spus nici unul, Rosca !
ROŞCA : Ba da. Despre proiect. despre
anii aceştia, şi ce-au însemnat pentru
tine...
HORIA : Ani de muncă utilà.
ROSCA : Primii ani !
HORIA : Şi un proiect util.
ROŞCA : Primul proiect, Drăgane !
HORIA : Ce-nseamnă „primul", Rosca ?

74

www.cimec.ro

ROŞGA (se privesc lung) : E prima oarâ
cànd vrei eu adevărat să-ţi răsipund.
CATRINA : Şi nu se putea mai dewe-
me, ci azi — n-o mai lungi, măi Roş-
ca —, pentru că suspiciunea trebuia să
moară într-însul, asta voiai să spui,
şi a mûrit ! Fie-i ţărîna uşoară ! Şi
treci la alte coneluzii, că mai aveai
tu ceva pentru ziua de azi.
ROŞQA : Aş fi avut un mesaj din
partea lui Axinte Drăgan.
AURELIA : Ca în romanu'l lui Albu !
Mă jur !
CATRINA : Lasă acum romanele, Vies-

ipe !

AURELIA : Se făcea că-i un mare con
gres, unde vin toţi constructor^ ţă-
rii, în anul 2 000.
ALBU : Termina, Reli. Nu-i scris încă
nimic !
AURELIA : Ba era scris, ştiu eu, ca
fiecare constructor să prezinte, ca
pe-un carnet, la intrare — un vis.
Dar vouă vă e teamă ! Ruşine ! Voi
nu visaţi nimic !
MUNTEANU (ca in primul moment al
venirii) :
Cum să visez ? Sînt în
criză de timp. Si-s nedormit. Plec
peste, optsprezeee minute... Am să
visez în tren...

c

o

MARIA : Sa ne amintim de noaptea
aceasta. A foot o noapte frumoasă...
AURELIA : Zi, Albu, şi tu ! No sa
te critice nimeni !
ALBU : Să fiu chemat la tribună —
în acel an 2000 — şi întrebat : V-a
fost greu, nu-i aşa ? Aţi înfrînt la-
şităţi şi duşmani ? Aţi înains suspi-
ciuni ? Iar eu să răspund : Da, cam
aşa a fost... Oricît ar părea de eiu-
dat!
CATRINA : Dar nu i-ai spus niesa-
jul. Nu-i încă „2000", Roşca !
ROSCA (lui Horia) : Fii demn. Şi sa
visezi ceea ce n-am cutezat noi a-
tunci. Din partea lui Axinte Drăgan.
AURELIA : Eu am două visuri : să fac
un fais în acte, să nu se afle că
atunci, în '44, încă nu mă născusem.
Şi visul doi : să vină odată un Mun-
teanu, un Drăgan, un Albu, sau
poate altul, mult mai grozav ca ei,
şi să-mi spună : Reli, tu eşti foarte
frumoasă... Te iubesc nebuneşte !
LETIŢIA : Şi va veni !
AURELIA : Ei, as ! Că eu sînt proas-
tă să-1 cred... (Pauză.) Şi-am să-1
cred, cum zice tovarăşul Roşca,
oricît ar părea de ciudat !

R

T

I

N

A

www.cimec.ro

LA COMEMOBABEA
LUI GEOBGE MIHAIL

ZAMFIBESCU

ammfjri

delà

„13+r

înd 1-am cunoscut, Domnişoara Nastasia se juca de cîţiva ani -la Teatrul

^L

j Bulandra-Manolescu-Maximilian^Storin, şi Madona eu trandajiri îi cîştigase
^™^ un număr de cititori tulburaţi de zbuciumull, de febra, de întrebările şi
râspunsurifle tînărului scriitor, care irupsese, în amîndouă genurile, eu îndrăzneală,
patetic. Dacă, în proză, o anuimită lume de cartier, îmbrăcată în ridicolul neştiinţei
preitenţioase, molipsdtă de fUisttnismul micii burghezii, mai fusese şi de către alţi
scriitori privită eu umanitatea pe care o dau apropierea, adevărata cunoaşitere,
simpatia care înlătură ridicolul şi măsoară adîncimile dramelor autentice şi umile,
în teatru, „mahadaua" apărea, cred, pentru prima oară eu dimensiunile ei omeneşti
în Domnişoara Nastasia, în acede raporturi tot atît de dramatice între indivizi şi eu
acea năzudnţă de ieşire din condiţia lor strîmtă pe cît o pot avea celé mai „intere-
sante" făpturi — interesarxte prin naştere sau situaţie — care populau alte piese. Auto-
rul, fireşte, îl citise pe Gorki, dar nu4 citise numai el în ţara noastră. Şi în afară de
asta, Zamifirescu aducea o lume auitohtonă, nişte problème desprinse din viaţa vie
şi o crîhcenă, aprinsă dragoste pentru lumea despre care séria.
în -toamna anului 1932 ne afla'm cam fără întrebuinţare nicăieri un grup de
absolvenţi ai Conservatorului de artă dramatică. Teatrele serioase, subvenţionate,
nu aveau nevoie de noi, deşi bătuserăm la uşa lor, eu insistenţa sau eu timiditatea
eu care eram înzestraţi fiecare. Am găsit o piesă — Krankheit der Jugend (Molima
tlnereţii),
o piesă gréa, sumbră. în care era vorba de deruta morală, tragicà

76'

www.cimec.ro

aproape, a tineretului german din acei ani premergâtori ascensiunii hitlerismului.
Autorul ei, Ferdinand Bruckner, pipăia atunci cu antene sensibile acel început de
descompunere care a dus curînd la situaţia zugrăvită eu o atSt de lucidă disperare
în următoarea lui piesă. Rasele. Am găsit şi o sală ! Lîngă Piaţa Rosetti, la Sindi-
catul Ziariştilor din acel moment, la etaj, în afară de cîteva birouri, exista o săliţă
pentru şedinţe, cu o minuisculă scenă-estradă, fără culise — fără îndoială —, fără
rampă, fără rivaltă, fără cortină, fără nianic. Aranjasem să plătim chiria sălii
din viitoarele încasări, de care nu ne îndoiam nici o clipă, să jucăm în serile în
care sala nu era înohiriată pentru baluri, să repetăm către seară, cînd se încheiau
zilnicele cursuri de dans aie şcolii „Achim si Simion", care aveau loc acolo.
Mi-ajdue aminte că ne-am adunat într-un birou mie, la sfirsitul uhei după-
mese. Erau acolo Tanţi Cocea, subţire ca o nuia, încordată ca un arc, de o sălbatică
frumuseţe, Emil Botta, caborît parcă din lună, ca o rază străvezie de lumină, tor
turât de propia lui sensibilitate ca de un blestem, Ion Gheorgniu, Ion Damian,
Dida Predescu, un talent robust şi fierbinte care s-a pierdut pe drum, s-a înstrăinat
de teatru, eu, şi poate şi alţi tineri de care nu-mi mai aduc aminte. Stăteam faţâ
în faţă, cu textul dinainte, şi înţelegeam că ne trebuie un regizor. Toarte erau atît
de bine aranjate după capul nostru, toate puteau să meargă înaripat, dar uite,
n-aveam regizor ! Ne-am gîndit atunci la George Mihail Zamfirescu, care mai
făcuse regie la compania „Masca", care scria articole fierbinti despre o nouă formula
de teatru, mai aproape de adevăr, de actualitate. Nu-i vorbisem încă, TIU-1 găsisem.
Colegul nostru Damian ne-a lăsat acolo, în biroul cel mie, şi a plecat în oraş, să-1
caute la Capsa. Ştia că uneori îşi bea cafeaua la Capşa, la masa pe care, în colţ,
o ocupau soriitorii. L-am asteptat. Nu ne era greu atunci, la MÎrsta noastră, să ne
înehipuim că un om matur va fi tôt atît. de nebun ca noi ca să pornească într-o
aventura absurdă.

Şi, itotuşi, omul matur, scriitorul care îşi croise un drum, care era destul de
sărac ca să nu-şi mai piardă vremea cu încercări ce n-aveau să ducă nicăieri, a
foot tot atît de smintit ca tinerii înfriguraţi de curajul lor, de ideea lor năstruşnică.
A venit. Voia să ne vadă, să ne audă, să ne cîntărească.
A intrat pe uşă. Era un om subţarefl, brun, din care vedeai de la început
numai ochii, nişte ochi infiniţi, negri, şi parcă tot timpul oît am luorat împreunâ
tot ochii ăştia arzători ne-au îndrumat şi ne-au stăpînit.
I-au plăcut încrederea noastră. prospeţimea noastră, entuziasmul nostru. A
rămas, şi am început să repetăm.
A mers greu. Uneori, cursurile şcolii de dans durau mult, dansatorii nu se
mai îndurau să părăsească sala. Alteori nu se făcea focul. Repetam pînă foarte
tîrziu. Vorbeaim mult. Vesnic, din text şi alături de textul propriu-zis, se iveau zeci
de problème de artă, de teatru, de literature. Oamenii tineri pot vorbi la nesfîrsit.
Plecam acasă după ce se retrăgeau tramvaiele. Fiecare dintre noi pleca pe jos.
Nimeni din acest coleotiv plin de ardoare nu cred că a avut vreodată bani penitru'
o trăsură, pentru un taxi. Zamfirescu locuia în Ferentari. Noapte de noapte pleca
acasă pe jos şi începuse frigul. Cred că drumurile asitea în ger au pregătit într-un
fel boala lui de mai tîrziu. Alteori sfîrşeam repetiţiile când porneau tramvaiele de
dimineaţă. Nu pentru că le aşteptam, dar pentru că n-am mai fi plecat niciodată
de acolo.

Pentru că Gémi, cum i se spunea în lumea literară şi în teatru, avea mult
mai multă experienţă decât noi, şi-a dat seama că, orioîte talente ar fi avut la
îndemînă, eram toţi prea cruzi ca să ţinem în piicioare un speetacol greu. Rolul
principal féminin, mai aies, avea nevoie de o actriţă care să şi ştie ce face, nu
numai sa se dăruiască absolut, cum eram toţi porniţi s-o facem. A adus atunci
între noi pe Mania Antonova, care absolvise numai cu cîţiva ani înaintea noastrâ.
dar care jucase roluri importante la Teatrul Bulandra. care deci, la năvalnicul ei
talent, avusese vreme să adauge tehnică, ştiinţă.
Compania avea să se numească „13 -f- 1". Nu ştiu de ce nici azi. Nu eram
treisprezeee, dar numele trebuia să sune nou, deosebit, ciudat. Eram doar un
teatru de avangardă !

Gémi Zamfirescu cunoştea, fără îndoială, curentele atunci noi în lume :
expresionism, inipresionism, suprarealism etc. Ceea ce făcea el în regie, sau ceea
ce se numeşte azi, cu puţină emifază, „concepţie regizorală", era o treabă foarte
cuminte, foarte serioasă. Fără să adauge, fără să placheze nimic deasupra textului,
ca o marcă personală a „concepţiei lui regizorale", mergea pe toate sensurile lui, în
adîne, pe firesc. dar nu pînă la „cotidianul" care mi se pare că e azi modem

77

www.cimec.ro

Primul interpret al lui Vnlpaşin.

Prima interpréta a Nastasiei, Sorana

Gh. Storin

Topa

(pentru bunul motiv că într-o opera de artă se notează esenţialul şi nu eotidianul),
pe sineeritate, dar nu sineeritatea actorului, aceea de acasă de la el, ci a persona-
jului, pe uşoare contraste de umbră şi lumină, care puneau în valoare ceea ce
trebuia subliniat. Autor dramatic el însuşi, nu se suprapunea autorului, se socotea
numai cel dintâi şi cel mai însemnat interpret al ideilor lui, de la celé principale
pînă la nuanţele celé mai subtile.
Era cald, prietenos, apropiat. Mi-aduc aminte că uneori îi lipseau parcă
cuvintele eu care voia să explice o situaţie, un moment dramatic. Sărea pe scenă
eu iuţeala lui de căpriţă şi nu spunea replica în locul actorului, aiu. Dar făcea un
gest, privea spre partener, şi înţelegeam. Trăia atât de intens textul în fiecare
moment, încât gestul sau privirea aceea, extrem de expresive, lămureau tot.
„13 -f- 1" adunase on jurul lui o seamă de >tineri. Veneau uneori să asisrte la
repetiţiile noastre, dacă îmi aduc bine amante, Cicerone Theodorescu, Eugen Ionescu,
Eugen Jebeleanu, Traian Selmaru, Radu Popescu. Premiera a avut loc în seara de
31 decembrie 1932, şi a venit lume 1 Nu m-am mirât atunci, în clipa aceea, pentru
noi itotul era natural — dacă a doua zi ne-ar fi chemat Teatrul National să ne
angajeze pe toţi, eu spectacol eu tot, nu ne-ar fi parut ciudat. Mă mir aizi. Cînd
eşti tînăr, iminunea e lucrul cel mai firesc, pe ea o aştepţi doar !
Cortina am făcut-o noi din pînză de sac. Am cusut-o noi, în timpul repeti-
ţiilor. Decor n-am avut. Ne-a împrumutat Mimi Enăceanu o canapea si doua scaune
de acasă de la ea. în aotul II puntam o roehie împrumutată tot de la Mimi Enă-
ceanu, şi în actul IHI, Tanţi Cocea încălţa pantofii mei din actul II. Am avut o
singură série de afişe în ajunul premierei, şi — vai ! — cît au fost de puţine ! în
ziare, prieteni ai tinerei companii, Felix Aderca, Eugen Ionescu o vestiseră cititorilor.
Spectacolul a avut succès. Presa s-a ocupat de el, mai aies tinerii cronicari,
care se mai puteau încă molipsi de enituziasmul altora. Cred şi azi că era un
spectacol bun. Sobru, simplu, dramatic. Nimic din tremoloul melodramelor juCate

78

www.cimec.ro

Chiril Economu (Ion Sorcovâ)

IMAGINI DIN REPETITIl

Teatrul National „I. L. Caragiale"

DOMNIŞOARA NASTASIA

de G. M. Zamfirescu

Raluca Zamfirescn (Nastasia) şi Bo
ris Ciornci (Vulpaşin)

www.cimec.ro

pe celelalte scene, nimic din tonul revuistic al pieselor bulevardiere la miodă atuncl
nu rasuna în el.

Fireşte, imediat a răsărit din pămînt un domn bine îmbrăcat, care s-a oferit
să facă administraţia companiei. Şi, tat atît de firesc, nici unui dintre noi n-a
văzut vreodată de la el nici preţul unui bilet de tramvai. Ba chiar, tocmai oînd
începuse lumea, publicul mai larg să vină la spectacolul din mica sală de pe
bulevard, Sindicatul, la sfîrşitul lui ianuarie, ne-a dat afară, pentru că nu primise
nici un bain, conform convenţiei dinitru început, de la administratorul cel nou.
Gémi Zamfirescu s-a îmbolnăvit. Păstrând nuariele 'teatrului şi pe unii din
actori, Sandu Eliad şi a'poi Iosiff Ligetti au mai jucat acolo doua spectacole. Dar
pe Gémi 1-au doborît frigul şi oboseala. Ziua scria la „Maidanul eu dragoste",
seara répéta, noaptea alerga prin ger din Bulevard în Ferentari. Pentru un om
firav, a cărui singură forţă e arderea interioară, fusese prea mult.
„Maidanul eu dragoste" i-a adus satisfacţii mari, fără îndoială. Ion Anapoda,
jucată la Teatrul National, trebuie să-1 fi bucurat, dar alte piese care n-au văzut
lumina rampei, i-au măcinat liniştea. Asa cum i-au imăcinat-o şi cei doi ani
petrecuţi la Iaşi, in calitate de regizor al Teatrului National de acolo, cu toate
satisfacţiile artistice pe care i le-au adus, dar ia care s-au adăugat intrigi, sabotare.
micile şi marile mizerii care colcăiau in teatrele noastre in acea epocă.
în 1939, vestea morţii scriitorului, pe care îl ştiam bolnav, dar pe care afecţiunea
noastră se încăpăţîna să-1 creadă vindecabil, ne-a fulgerat eu o mare durere. Avea
patruzeci de ani. Omul generos, fierbinte, permanent chinuit de întrebări, perma
nent în căutarea unei formule de artă care să oglindească marea căutare de adevăr,
de depăşire de sine, de dreptate socială, pe care o descifra în umanitate, închisese
imensii lui oohi plini de căutare. înainte de a-i fi bucurat destul cu toate imaginile
minunate aie lumii. îşi încrucişase pe piept mîinile harnice, care ar mai fi putut
scrie încă mult, din ce în ce mai aproape de năzuinţa lui către desăvîrşire. Tuber-
culoza n-a fost nicicînd pentru scriitorii tineri din generaţiile trecute un accident
romantic. A avut temeiuri prea adevărate, crîncene.
iLiteratura lui stă mărtsurie a acestui mare zbucium si a unui mare talent

Lucia Demetrius

www.cimec.ro

Dacă aria actorului
nu s-ar înnoi...

eatrull reprezinta viaţa in ima-
giiuHe celé mai apropiate de
aiparenţeile ei. Aşa cum în na
ture luerul cei mai mărunt şi mai neîn-
semnat constituie o forţă indispensabilă
în imentinerea unui itmems echiilibru, pe
scenă nimie din celé ce se văd sau
se spun nu se trece eu vederea, nu e
neutru. De aceea, pe actor îl preocupă
atît de mult amănuntul. Atunci cînd
îşi construieşte personajul, el se gîn-
deşte la problemele majore aie pie-
sei, aie rolu'lui său, dar tot timpul il
frămîntă detalii aparent neînsemnate
aie realităţii scenice imediate : cum
mă aşez aicd, cum tree prin scenă ca
să ajung acolo ? Asta fiind scena şi
acestea fiinid tese, care trebuie să fie poziţia mea
faţă de partener, ca relaţia să se în-
firipe ? Din ce am văzut în diferite
îmiprejurări diai viaţă, pînă acum, mi
s-a fixât în memorie vreo scenă ase-
mănătoare ? Dacă reţin vreuna expre-
sivă, colorată într-un fel, dar nu cfoiar
cea care mi-ar trebui, atunci cum să
fac s-o aduc pe acolo ? Aşa cum, for-
ţat de rigiditatea ritmului şi a rimei.
poetul stă să introduce în versul său
cuvinte potrivite ca sunet, dar a că-
ror semnificaţie nu se apropie de
ideea pe care vrea s-o redea. decît
după multe chinuri, tot asttfel, aotorul,
construis de litera textului pe care tre
buie să-1 rostea&că, îşi cheltuieşte fan-
tezia înceroînid să găsească şi să com
bine împrejurările de viaţă în care
asemenea vorbe s-ar putea rosti.
Aruncînd o privire în carnetul său
de note, MaiakoN'ski descoperă mici
însemnări rimate, sumedenie de expre-
sii stranii. notaţii cifrate, fără mici
o legătură între ele, dar pe care, în
tr-un mod sau altul, le va transforma
eu timpul în versuri.

„M-am sculat — mărturiseste el —
dintro singură săritură, treaz doar pe
jumătate. în întuneric, eu un chibrit
ars am scris ;pe pachetul de ţigări
„singurul picior", şi am adormit la
loc. Dimineaţa m-am chinuit vreo doua
ceasuri să descopâm cunx ajunseseră
aiceste cuvinte aici."' Mai tîrziu, reamin-
tinidu-si imaginea în timp ce lucra
„Noru'l în pantaloni", căutând cuvin-
tele de dragoste pe care un însingurat
le-ar putea rosti singurei lui iubite,
a scris că va veghea asupra ei. o va
iubi

precum soldatul mutilât de război
el, omul nimănui, gonit de toţi,
îşi apăTă
singurul picior.

Ca şi scriitorul, actorul creator se
află aproape tot timpul într-o activi-
tate de creaţie. 'El merge adeseori pe
stradă vorbind de unul singur, imagi-
nîndunşi cît de grozav va fi într-o
scenă dintr-o piesă data sau improvi-
zată pe moment. Dacă e adevărat că,
printr-un capriciu al naturii, în împre-
jurări în care nemdi îi sînt solicitaţi
în mod deosebit — fie că e vorba de
durere, mînie sau extaz —, sub atitu-
dinea reclamată de circumstanţa data
îi tree totusi prin cap o sumedenie
de gînduri fără ndci o legătură eu
starea la care este supus, apoi să ştiţi
că, în asemenea situaţii, pe actor îl
bate gînldul cum şi în ce ocazie ar
putea valorifica pe scenă starea eufle-
tească din acel moment. Multe dm a-
eeste crîmpeie de viaţă. imposibil de
transcris şi care nu pot fi fixate de

çà t în memorie, se vor pierde, dar
multe vor fi folosite eu rod bogat unde
ndci nu gîndesti. Cu cît într-un roi
momentele de viaţă sînt mai nume-
roase şi mai bine îmbinate. cu atît
•'•^aţia se impune mai mult. Adunate

« — Teatrul nr. 10

81

www.cimec.ro

din locuri diferite, la date diferite, pri-
tocite şi stilcite, ele curg unui din
celălalt, compunind o altă viaţă ; şi
aşa cum, citinid o pagina a unui scri-
itor, urmăreşti firul faptelor fără a te
intreba care din cuvintele citite i-au
venit autorului in minte de la îneeput
şi care au fost adăugate ulterior, prin-
tre rindurile manuscrisului, tot ast-
fel pentru spectator un spectacol tre
buie să fie rezultatul simplu, împlinit.
al unei munci complexe şi grêle.
Gîndind astfel fiecare moment a]
rolului, compunind milimetric

viaţa
personajelor, actorii pricepuţi ajung sa
ţină publicul aient, chiar atunci cînd
joacă într-o piesă proastă. La fiecare
frază rostită, spectatorul speră că acu-
acu se va înfdripa o umbră de con
flict şi chiar dacă, pînă la urmă, plea-
că dezamăgit din acest punct de ve-
dere, păstrează actorilor o amintire
plăcută. Ei îi apar ca nişte oameni
autentici. vii, simpatici, care pareă s-au
pregătit tot timţpul să spună ceva im
portant, dar n-au izbutit s-o facă, iar
piesa — ştiu şi eu ?! — ca un înce
put promiţător al dramaturgului. în
treacăt fie spus, exista autori drama-
tici care sînt mai mult decît datori
unor actori ca Beligan, Ciubotăraşu,
George Constantin, Bănică şi mulţi
alţii.

Prin apariţia în ultimul timp a atî-
tor modaldtăţi de a scrie şi a juca,
prin strădania de a convinge marele
public să caute în fiecare spectacol
noul — rolul regizorului a crescut.
Asta nu înseamnă însă că rolul acto
rului şi-a pierdut ceva din importanţă.
Dimpotrivă, daeă recunoaştem în crea-
ţia actoricească un act făcînd parte
din concepţia asupra

spectacolului,
trebuie să recunoaştem că pe drumul
de a descoperi noul, nu se va face
nici un pas atâta timp cât şi tehnica
actorioească nu se va înnoi, atîta timp
cât relaţia actorului eu personajul va
rămîne aceeaşi ca acum cineizeci de
ani. Aiei e punctul în care trebuie să
se facă salturi, altminteri, degeaba vor
apărea în spectacole decoruri fistichii.
degeaba se va desfiinţa cortina şi scena
se va prelungi în sală. înţelegînd bine
piesa şi făcîndu-şi elar înţelese inten-
ţiile in transpunerea lor pe scenă, re-
gizorul va asigura succesul numai dacă
va ajuta pe actori să-şi realizeze ro-
lurile aşa cum ei le văd prinzînd via-
ţă. Oricît haz ar avea anumite soluţii
regizorale, cînd sînt povestite, actorul
le supune unui examen sever, con-
fruntîndu-le eu legile fireşti ale dezvol-
tării vieţii, examen la care ele pot

reusi sau nu. De aceea. un regizor
inteligent, inspirât, care vorbeşte fru-
mos despre unele momente aie viito-
rului ispectacol şi despre metodele prin
care ar putea fi realizate, provoaca
în rindul actorilor şi o anumită suspi-
ciune. Oare nu cumva tot entuziasmul
său s-a cheltuit într-am procès de în-
chegare literară ? Teatru'l are arta lui.
Descrierea vieţii este o activitate
prea complieată ca s-o poţi prinde în
cîteva reguli ; ea cere o neîntreruptă
îmbunătăţire a

mijloacelor de joc,
prin permanenta în'loeuire a proce-
deelor vechi eu al tele.
Iată de pi Ida, oîteva din procedeele
care socotim că şi-au trait traiul.
în economia unei piese de teatru,
fiecare personaj, fiecare caracter, e
adus eu anumit rost. Dar adeseori.
dramaturgul plasează mai întii perso
najul eu prioina în acţiund ce nu sînt
menite nici pe départe să-i dezvâluie
rostul. Asa cum autorul unui roman
poliţist îl ascunde pe criminal, pe toată
întinderea romanului său, în grămada
de personaj e, aparent cinstite, dioăcia
dramaturgului alege situaţii in care
personajul se comporta ca un carac
ter comun, incert, si altele in care el
nu mai poate acţiona decît conform
eu sine insuşi. „Noi semănăm f oar te
rar eu noi înşine — spune Dostoïev
ski —, numai în anumite momente,
foarte rare, figura omului scoate la
iveală trăsăturile lui ceie mai esen-

ţiale, preocuparea lui cea mai carac-
teristieă."

Ce se întîmplă de obicei ? La lectura
piesei, nimănui nu-^i scapă amănuntui
sau întorsătura serioasă de lucruri în
care eroul nu mai poate aoţiona decit
potrivit eu firea sa lăuntrieă. Şi aşa
cum in viaţă treci eu buretele peste
dovezile clare de prietenie pe care
ţi le^a dat un prieten care, ulterior,
te-a decepţionat, socotindu-le simpis
jocuri ale perfidiiei, eroui nostru pri-
meşte parcă o pecete şi ajunge la în-
demîna tuturor comentariilor, numa;
în lumina unui singur fapt.
Actorului i se reeomandă de multe
ori : „personajul dumitale trebuie să
fie «o lumină» sau *un vulcan»- sau
* gîndit însă că, de fapt, sarcina inter-
pretului e să chibzuiască bine unde şi
prin ce acţiune fondul caraeterului
trebuie să se dezvăluie, şi unde e mai
bine ea el să nu se definească. Un
om nu poate să fie tot timipul „o
lumină", „un vulcan" sau „culmea per-
fidiei".

82

www.cimec.ro

Spun asta pentru că, interpretànd in
majoritatea oazurilor roluri de tineri

iuţi, inimoşi, am fost adeseori obligat
să sar şi să ţopăi, şi cînd trebuia şi
cînd nu. De cite ori auzeam asemenea
sfaturi, mă gîndeam la colegul mea
mai în vîrstă, Ion Dueian. Acest ac
tor nu numai că joacă la cîteva teatre
deodată, unde cîntă şi danseazà, după
cum se cere, dar colaborează perma
nent la radio si televiziune, apare des
în filmele romîneşti, scrie, commune,
desenează, predă lecţii la Instituîul
de teatru, e automobilist si saporter
sportiv pasionat şi, de curind, director
de teatru. Un om care ştie să-şi im
parte timpul între atitea activităţi, şi
le rezolvă onorabil, se chearnă fără în-
doială un om iute, un dinamic. Ei
bine, cine îl cunoaşte pe Ion Luc.an
ştie că el apare care vorbeşte ipuţin şi rar, spunînd în-
totdeauna numai ce trebuie, merge

alêne — pe scurt, nu se repede, nu sa-
lută din fugă, nu deschide uşile eu
spatele, nu-şi propteşte mîinile in şol-
duri, nu întoarce repede din cap, aşa
cum fac pe scenă toţi interpreţii ro-
lurilor de oameni „dinamită", după
nişte procedee arhicunoscute. E mult
de cînd acest fel de a juca nu ma'
spune nimic nou. însuşi Napoleon i-a
spus într-o zi actorului său préférât,
Talma, tragedian prin vocaţie : „Tal
ma, dumneata vii cîteodată dimineaţa
la mine, la curte. Aici vezi prinţese
care şi-au pierdut iubiţii, suverani care
şi-au pierdut ţările, foşti régi cărora
războiul le^a luat înaltele lor titluri.
generali vestiţi care nădăjduiesc să
pună mîna pe ooroană sau oare cer-
şesc onoruri. în jurul meu vezi ambi-
ţii dezamăgite, rivalităţi îndîrjite, vezî
catastrofe, întristări ascunse, dureri
care irump. Desigur, toate acestea sint
tragedii, curtea mea e plină de astfel
de tragedii, şi eu însumi sînt figura
cea mai tragïca a vremii noastre. Cu
toate astea, ne vezi ridicînd mîinile ?
Ne studiem gesturile ? Afectăm poze ?
Imităm grandoarea ? Nu-i aşa că nu ?
Noi vorbim natural, vorbim ca ori ce
om însufleţit de un interes sau de o pa-
siune. Tot aşa au făcut şi alţii care au
ocupat înaintea mea scena lumii şi au
jucat itragedii pe tron. Iată exemple asu-
pra cărora mérita să refleotăm."

Geniul găseşte întotdeauna esenţa
faptului de viaţâ în afara stereotipu-
lui. Eminescu spune : „Mă cunoşteau
vecindi toţi, tu nu m-ai cunoscut", nu
„Te văd mereu în faţa mea" sau „Nu
pot trăi fără tine". Unii îndrăgostiţi se
demască în fata unei lumi întregi prin

mii de gesturi mărunte, mi ci porniri
de neînvins care nu scapă nici unui
ochi ; în schdmb, clipa declaratiei şi
a dării cărţilor pe faţă, pe care se
contează atît de mult în teatru, in
viaţă e de multe ori amînată cu tea-
mă, tăinuită. în evul mediu se spunea
că limba îi e data omului pentru a-şi
ascunde gîndurile.
N-ar strica, cred, ca teatrul să ţină
mai mult seama de acest vechi afo-
rism. Greşeala care se face deseori e
că, hotărîndu-se cam care este de fapt
adevarata faţă a personajului, vorbele
pe care urmează să le rostească sînt
împărţite în doua categoiïi : celé, ca
să zicem aşa, sincere, conform firii
lui, şi celé false, de circumstanţă, iar
prin joc se previne spectatorul asupra
semnificaţiilor, neţinîndunse seamă că
replicile — fie sincere sau nu — apar-
ţin aceledaşi persoane şi că ele tre
buie, într-un caz sau altul, să fie ros-
tite cu aceeaşi sinceritate. Oare am
mai fi în viaţă, cum se întîmplă ade
seori, victime ale unor false infor-
maţii, am mai lua drept bune inten-
ţiile deghizate ale cuiva, dacă atunci
cînd ni le-ar mărturisi, interlocutorul
s-ar feri să ne privească în ochi, ar
face pauze penibile, care să maroheze,
chipunile, că inventează pe loc ceea
ce spune, şi-ar muşca buzele cu sub-
textul „na, c-am încurcat-o", cum fac
actorii pe scenă în asemenea situaţii ?
în viaţă, un om care minte crede şi
él, într-o măsură, în celé ce spune.
Toate atituidinile unui om în viaţă,
în diverse împrejurări, se adună cum-
va şi se scad, alcătuind, de fapt, per-
sonalitatea acelui om, iar actorul tre
buie să-i reconstituie pe rînd toţi ter-
menii ecuaţiei, nu numai rezultatul ei.
Ar fi uşor dacă elevului i s-ar cere
doar rezultatul problemei. El 1-ar afla
pur şi simplu de la alţii şi 1-ar répéta
papagaliceşte. Profesorul vrea de obi-
cei sa ştie cum a procédât elevul ca să
ajungă la dezlegare, şi e mai bucuros
să constate că învăţăcelul a făcut nu
mai cîţiva paşi în drumul spre rezul-
tat, decît să ştie că acesta a învăţat
demonstraţia cea bună pe dinafară.
Spectatorid sînt un fel de examina
tion. Fiecare din ei, măcar şi cel mai
simplu, se simte şi chiar e, într-una
sau alta din problemele ridicate de
piesă, mai tare decît cel de pe scenă.
Stăpînind acel rezultat ca pe o con-
cluzie la care a ajuns prin propriile
sale eforturi si descoperind că perso-
najul e adus în piesă în numele aces-
tui rezultat, actorul se poate lansa în
tr-un sens sau altul, pe parcursul di-

83

www.cimec.ro

verselor scene, poate da atenţie multor
situaţii care, luate în parte, n-ar putea
nici una sa para drept esenţială pen-
tru personaj. E deajuns dacă, în spec-
tacol, a'titudinea cea mai caracterdsticà
eroului — cea pe care pictorul tre
buie neapărat să o intuiască şi să i-o
atribuie în portretul sau — pîApîie de
doua sau trei ori pe faţa interpretu-
lui. Ba şi acest lucru înseamnă prea
mult, dacă actorul ne dă, prin joc, po-
sibilitatea să dedueem sensul rolului
oa o „rezultantă a tuturor apariiţiilor
sale". A créa această premise ! Iată
un mod de joc care trebuie să-1 ispi-
tească pe actorul contemporan, mai
mult decît găsirea atitudinii celei mai
caracteristice a personajuiui sau.
Astfel procedînd, Mihai Popescu 1-a
créât pe Iago — unul din celé mai
sinistre personaje aie lui Shakespeare
— înfăţişîndu-1 ca pe un tip aparent
luminos, seducător. (Ar fi greu de cre-
zut că Othello, bărbat inteligent, prin
mîinile căruia a trecut conducerea atî-
tor oameni, se înorede pînă în pînzele
albe într-o fiinţă care se arată de la
prima vedere acră, vicleană, dubioasà.)
Liviu Ciulei 1-a conceput pe Jac
ques Melancolicul ca pe unul ce-şi
ascunde adeseori (poate prea ades)

tristeţea sufletească sub zîmbet, con-
siderînd că e deajuns ca natura sa
melaneolică să se dezvăluie în mono-
logul vîrstelor şi în cuvîntul de bun-
rămas.

Cea mai frumoasă lecţie de teatru
din ultimele stagiuni ne-au dat-o ac-
torii englezi eu prilejul turneului făcut
eu Regele Lear la Bucureşti. Uimin-
du-i pe unid eu îndrăzneala lor crea-
toare, aeeşti actori n-au făcut decît sa
confirme

ceea ce alţii gîndeau de
mult, şi anume că o asemenea inter-
pretare complexé este necesară tea-
trului modem — fie el englez, eu tra-
diţie de sute de ani, fie lapon, înfi-
inţat, după cum anunţă ziarele, în
anul acesta.

iDacă se vorbeşte de atac asupra per-

onajului, apoi azi fiara trebuie lovită
lortal, eu mi ni mum de efort şi eu
maxima pricepere, într-un loc neştiut.
Am să dau un singur exemplu :
Lear o alungă pe Cordelia şi lo-
cuieşte, împreună eu suita sa de o sută
de oameni, la una din mult preaîn-
datoratele saie fiiee, Goneril. Aici, de-
venind curînd o povarà, se jîune la
cale aîungarea lui. S-ar fi putut destul
de uşor ca, accentuindu-se

mobilul
ciocnirii — averea, rangul, puterea —,
sa se sublinieze generozitatea şi li-
niştea celui care le stăpîneşte, şi cupi-

ditatea, perfidia celui ce le rîvneşte eu
orice prêt ca pe un bun ce i s^ar cu-
veni. Se poate şi aşa. Dar acea ură
ucigaşă eu care se năşteau odinioară
feoiorii feudalului se poate explica şi
pornindu-se de la motive psihologice
de data mai recentă. Oare nu asta
înseamnă, în primul rînd, a juca o
piesă clasică într-un sti.1 modern ? Tre
buie căutate şi aflate acele taine su-
fleteşti, acele ciudate complexe psihice
care-1 détermina la un moment dal
pe eel bun să se facă rău, pe eel
rău să facă bine — în aparenţă, chiar
fără motiv, iăsînd să se înţeleagă ce
covîrşitoare importanţă prezintă,

în
cultivarea uneia sau a alteia dintre
aceste porniri, mediul în care trăieşte
personajul.

Asa începe pregătirea momentului

dramatic.

In teatrul cilasic, trecerile se produc
aideseori brusc, fără explicaţii sau re-
plici ajutătoare. Goneril face tatălui
ei următoarea deelaraţie :

Iubirea mea nu-i vorbă s-o cuprîndă
Şi-mi taie răsuflarea cînd o spun
Cad te tube se nemăsurat, o, doamne !

Iar în scena următoare ea spune :

Ah, zi şi noapte-n jiecare ceas
Nici un prilej nu pierde să nu fie
Nesuferit şi să mă păgubească
Făcînd scandal şi casa

răsturnindu-mi.

Eu nu mai pot răbda. Suita lui
Din cale-afară s-a obrazniçit
Iar el la harţă sare din orice.
Bătrin neputincios, se tot agaţă
De-un sceptru ce nu-i mai aparţine !

Cîte nu presuipun aceste vorbe ! Cîte
acţiuni prealabile nu pot duce la ase
menea condluzili ! Din ale, prin ur-
mare, trebuie deduse inidicaţiile după
care trebuie să se conduce fiecare din
părţi în momentul ideclanşănii conflic-
tului.

Goneril aipare în scenă neliniştită.
eu convingerea faptului că trebuie sa
se întîmple curînd ceva neplăcut. în
celé spuse de ea slugarnicului Oswald,
vedem mai curînd încercarea de a
găsi în oohii interlocutorului o apro-
bare decît declaraţia unor convingeri
deplin întemeiate. Figura ei pare a
spune la fiecare vorbă : „asta e, şi nu
mai am nici o vină în celé ce vor
urma".

Apare regele eu suita. Comportarea
lor are sarcina de a o détermina pe
Goneril să pună piciorul în prag. Cei
despre care s-a spus că „s-au obraz
niçit" trebuie sa se comporte ca nişte
adevărati derbedei. Unul, toropit de

84

www.cimec.ro

băutură, moţăde într-un colţ ; altul o
fixează pe noua sa stăpînă cutezător,
obraznic ; din ironic, bufonul devine
insolent, iar regele însuşi se comporta
ca un bătrîn smintit care-şi face de
cap.

Incidental vine de la sine. Con-
diţiile pe care Goneril le pune ta-
tălui nu trebuie expuse fostului rege
intr-un mod categoric, neînduplecat,
pentru ca acesta sa se înfurie. Cel ce
se agaţă de un sceptru ce nu-i mai
aiparţine, cel ce, într-un moment de
vanitate oarbă, îşi reneagă pe cea mai
dragă dintre fiice, se va a'prinde în
faţa oricărei condiţii şi-si va répudia
si pe cea de-a doua fiică, fără să stea
mult pe gînduri. E, poate, singurul
moment din ipiesâ cînd spectatorul e
inclinât să o înţeleagă pe Goneril.
Aşa a hotărît regia. Drama trebuie să
înceapă încet, ipe neobservate, iar spa-
ţiul de-a lungul căruia se consuma tre
buie măsurat eu multă precauţie.
Hotărîrea odată luată, Lear ordonà
împachetarea. Plecarea nu se face în-
să mai înainte de a lăsa cîteva amin-
tiri : Lear aruncă foc prin vorbele
sale şi, ca să-şi potolească furia, răs-
toarnă D masă uriaşă pe care se mai
află cîteva vase. Ceata îl imdtă, răz-
bunîndu-se fiecare pe ce aipucă, iar
cruda şi înveninata Goneril, cea oare
fusese blestemată să-i sece pîntecul,
rărmne după plecarea lor în scenă sa
verse lacrimi adevărate.
Ndeăieri, Shakespeare nu pomeneste
de lacrimi, nici de devastarea caste-
lului. Sînt acţiuni deduse din interpre-
tarea unuia sau altuia din cuvintele
destinate sa fie rostite pe scenă.

* * *

După părerea mea, Ştei'an Ciubotà-
i-aşu este un bun exemplu pentru ac-
torul care caută în permanente să-şi
înnoiască mijloacele de expresde ; fie
că joacă rolul principal într-o piesă
sau un film, fie că coiaborează oca-
zional la interpretarea unui scenariu
radiofonic, fie că récita nişte versuri
pe o scenă oarecare, această preocu-
pare a sa este vizibilă.
Regizorii îl diistribuie des, deoarece
simpla sa prezenţă màreste şansele de
suoees. E ştiut că în ceea ce priveşte
reconstituirea adevărului vieţii — ade-
văr de care o piesă are tot atîta nevoie
oît are nevoie o fdinţă de suflet —
are întregi de analiză tearetică, săp-
tămîni de efort regizoi-al nu fac cît o
clipă de luciditate a puternicului său
instinct actoricesc.

Ciubotăraşu e un actor fără calităţi
fizice sau vocale deosebite. Nu se cu-
noaşte sursa précisa nioi a căldurii
umane ipe care o degajă în fiecare rol,
nioi a farmecului său scenic. Probabil
că ele se compun dintr-o série în-
treagă de însuşiri sufleteşti ce se fac
remarcate numai atunci cînd sînt a-
daptate personajelor sale. Poate că de
aceea îi urmăreşti jocul cu atîta aten-
ţie. Doar din cînd în cînd, rupând uita-
rea de sine în care ai căzut, priveşti
în jur şi nu vezi nici un spectator
clipind. Cuvintele le auzi în continu-
are ; deodată, îţi dai seama că toate
astea se petrec într-un teatru, şi o
bucurie fizică îţi străbate trupul, ca
în faţa unei mari sărbători. Dacă joacă
într-o piesă con tempo rană, inspirată
din biografia unei persoane în viaţă —
de pildă, un miner vestit, Erou al
Muncii Socialiste —, şi a doua zi după
spectacol ai ocazia să-1 cunoşti pe ade-
văratul erou în carne şi oase, n-ai
putea spune despre el decît că faţă
de creaţia actoruilui aratâ ca un sub
altern, ca un ortac din echipă.
Aşa cum se întîmplă, Ştefan Ciubo-
tăraşu nu e întotdeauna strălucit în
roi.

Ba, aş putea spune că, din zecile
de creaţii pe care le-am văzut, doai'
două sau trei erau fără cusur. Celé
mai multe din rolurile sale sînt rea-
lizate doar în parte. Atunci, îl vezi
mizînd cu atîta convingere pe acele
laturi aie personajului de care dis-
pune în mod cert, încît şi cel mai
pretenţios spectator sau critic şterge
din memorie imaginea (

pe care şi-a
forma t-o la lectură şi o accepta pe
cea înfăţişată pe scenă. Alteori, con
stata că proporţia datelor de caracter e
nesatisfăcătoare. Se întâmplă şi aşa. Ur-
mărind de data aceasta mai putin ac-
ţiunea şi observînd mai de-aproape
mijloacele de expresie, mai găseşti în
arsenalul de trouvailles-uri aie acto-
rului, un anumit fel de a pufni pe
nas, care să însemne că partenerul
1-a „înculat", un anumit fel de a
rosti, printre clipiri dese şi scurte, cu
vocea scăzuta, loingind putin cuvin
tele, menit să arate că în clipa aceea
e stapînit de o emoţie pu terni că, şi
al tele...

Toate aceste procedee însă, el le fo-
loseste tara sa apese pe ele, cum fac
actorii netalentati care cred că în tea
tru secretul cel mare este a poseda cît
mai multe cîrlige din astea.
în asemenea momente, se arată culti
va conştient de faptul că nu face un

85

www.cimec.ro

lucru grozav. Sînt sigur că dacă i-ai
atrage atenţia că ceea ce face se chea-
mă teatru vechi, ar răspunde eu can-
doare : „parcă eu nu ştiu ?"
în repetiţii, e încordat, receptiv şi
un pic surescitat. Mulţi nu înţeleg a-
desea de ce o fi ţinînd atît de mult
la o întoarcere a capului, la o pauză.
Printre altele, trebuie spus că in tea
tru trebuie să fii „cineva" ca să-^ţi poţi
permite o pauză, fiindcă, in general,
se cere „ritm, ritm". Dar pnintr-o bună
cunoastere a vieţii — calitate care eşti
dispus să crezi, la un moment dat,
că reprezintă aproape in exclusivitate
marele său talent dramatic —, ştie ce
înseamnă o pauză cînd e vorba de
ritm.

Doi oameni discuta aprins. Fiecare
urmăreste mai mult firul propriilor
gînduri decît ce aude. Deodată,. unul
încetează. Cum se zice, cade pe gîn
duri. Celălalt continua eu glas mai
moale, făcînd pauze mai mari, apoi
tace şi el. Se aude un scîrţîit de uşă,
cineva constata „e fără douăzeci" şi
se mai petrec cîteva lucruri de mică
importanţă. Acum se consuma momen-
tul de cea mai mare încordare. Gîndu-
rile care pină acum le dădeau ghes
au ajuns să-i stăpînească pe cei doi
în aşa fel încilt i-au lăsat fără glas.
De cite ori nu te-au impresionat cu-
vintele cuiva, şi atunci cînd încerci să
ţi le reaminteşti, îţi apare în minte,
ca lucrul cel mai bine reţinut, expre-
sia celui eu care vorbeai. Atunci, prd-
vindu-1, ai căutat şi poate ai înţales
ce 1-a déterminât să-ţi vorbească. Iată
deci că, într-un dialog scenic, accentul
nu trebuie să cadă neapărat pe cuvînt.
Actorii care nu ştiu să facă o pauză
in joc aliniază vorbele pe care le ros-
tesc la egală distanţă una de cealaltă,
întoemai ca arborii

dintr-o pădure
plantată, apoi sînt nevoiţi să pună ac
centul în mod mecanic pe unele din
ele. De aceea li se spune că-şi cîntă
rolul, adică supun cuvintele din re-
plici unui ritm strain lor, întoemai
ca vorbele unui cîntec.
Ce se întâmplă însă ? Ciubotăraşu
lucrează la rolul lui enorm de mult

acasă. După mărturisirile vecinilor de
apartament, rosteşte uneori o frază de
o sută de ori, pînă i se pare că sună
cum trebuie. Chiar cînd stă de vorbă
eu tine, întoarce citeodată capul într-o
parte şi, fără stinghereală, începe să
bolborosească. La el n-ai să întâlneşti
niciodată respectarea întrutotul a ace-
lor indicaţii de interpretare pe care
au'torul le scrie în paranteză. După
asemenea studii, Ciubotăraşu găseşte
nuanţe de ton şi intenţii de mişcare
mai subtile, mai interesante decît aie
autorului însuşi.
La repetiţie, el vine eu o imagine
clară a modului cum va procéda, şi
începe lucrul ou partenerul, ca fie-
rarul care bate eu calfa, la doua cio-
cane, acelaşi fier roşu. Vrea să dea
acestui fier o anuimită forma, dar calfa
nu ştie întotdeauna care. De multe ori
renunţă de la început a-i explica şi
încearcă sa repare, prin lovituri pro-
prii, eît poate din ceea ce calfa a
stricat. Alteori, încearcă să-şi dea pe
faţă intenţiile, dar, cum se ştie, în artă
aceasta e o chestiune tare complicată.
Pentru un creator nu exista întreba-
re mai plicticoasă decît : „de ce aşa ?"
Fiind o artă colectivă, teatrul obligă
pe actori, regizori şi pictori să se în-
ţeleagă prin grai de la început. Dar
neputinţa de a te exprima întotdeauna
la nivélul celor ce-ai gîndi't sau in
tuit îngreunează această îniţelegere si
de multe ori e mai bine cînd oamenii
de teatru se înţeleg pe un teren în
care sensibilitatea şi imaginaţia bîj-
bîie, decît pe altul în care raţiunea pă-
şeşte la sigur. In asemenea momente,
Ciubotăraşu devine nervos, şi gîndul
că s-ar putea ca negăsirea terenului
comun de înţelegere să împiedice naş-
terea unui lucru frumos îl face să tre-
mure. Işi acuză colegii de pasivitate
şi lipsă de interes.
Toate astea se uită însă atunoi când
munca se termina eu bine.
El rămîne pentru unii din colegii
săi un actor mare, dar un partener
buclucaş, iar pentru public, un actor
mare pur şi simplu.

Bumitru Furdui

www.cimec.ro

întîlnire cu

/iRNOLD
H/ESKER

• „TINERII FURIOŞI"

• DATE DINTR-0 BIOGRAFIE DE DRAMATURG

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->