You are on page 1of 6

Calirea organismului creste rezistenta acestuia in fata actiunii nefavorabile

a unor factori din mediul inconjurator (temperatura prea ridicata sau prea scazuta
a aerului, a apei, etc.) prin intermediul actionarii dozate a acestor factori.
Este evident faptul ca multi factori externi pot provoca boli denumite “raceli”.
Cele mai dese cauze invocate in cazul “racelilor” sunt de regula racirea organismului
(imbracaminte sumara, temperatura scazuta, scaldatul in apa rece, picioarele ude). Pe de
o parte legatura intre frig-boala este evidenta, pe de alta parte este total neclara.
Sa privim in jur, urmarind animalele – cainii care umbla prin balti in noiembrie,
ciorile care stau pe crengile copacilor acoperiti de zapada in ianuarie, involuntar incepi sa
simti un oarecare complex de inferioritate, un fel de excludere din sanul naturii. Oare
pentru un creier mai dezvoltat a trebuit sa platim pretul incapacitatii de a trai dupa legile
Naturii? De ce ne putem imbolnavi doar din cauza curentului venit de la un geam
deschis, zapezii ajunse in bocanci, nepurtarii caciulii?
Raspunsul la aceste intrebari trebuie sa-l cautam inca in frageda pruncie. Un
copil nou-nascut poseda o capacitate innascuta de a se adapta la conditiile mediului
inconjurator. Stabilitatea acestor conditii, de exemplu temperatura ridicata in permanenta
a aerului, apa calda, mancarea sterila, evitarea permanenta a contactului cu vantul,
curentul duce la “dezactivarea” mecanismelor innascute de adaptare din cauza inutilitatii
lor in astfel de conditii. Care sunt consecintele? Factorii externi care n-ar trebui sa fie
considerati extremi – curentul, temperatura de 17-18 grade in casa, devin surse de pericol
ridicat. Acestea fiind spuse, ajungem la concluzia ca un nou-nascut nu are nevoie de
calire. El este calit de insasi Natura, in decursul miilor de ani de selectie naturala.
Ceea ce trebuie facut e doar o ingrijire a sugarului in asa fel, incat sa nu piara
mecanismele naturale de adaptare. Sa nu evitam, dimpotriva, chiar sa cream intentionat
contrast a temperaturii aerului, cat si a apei, sa utilizam toate posibilitatile de a intra in
contact cu factorii naturali, adica plimbari multe si in orice conditii meteo. Totusi nu e
nevoie de extreme!!! Nu trebuie bagati copiii in copca, nu trebuie tinuti ore in sir in soare
si este absolut lipsit de necesitate mersul descult prin zapada.
Totusi, ingrijirea naturala a sugarului, bazata pe mentinerea capacitatii naturale
de adaptare, este in totala contradictie cu pediatria traditionala, precum si cu mentalitatea
traditionala. Plus ca majoritatea adultilor racesc din cauza curentului sau a picioarelor
ude. Este evident de ce acesti factori sunt considerati ca fiind periculosi, iar copii vor fi
feriti de astfel de “pericole”.
Insasi problema calirii apare, de regula, in acele familii, in care copiii sunt doriti
si iubiti, in care parintii sunt gata sa faca sacrificii si sa-si impuna restrictii, doar sa fie
bine pentru copil. Calirea trebuie privita doar ca o incercare de a intoarce cele pierdute, o
incercare de a ajunge din urma trenul pierdut, o incercare de a revizui atitudinea
tratitionalista referitoare la ce este bine si ce nu este bine pentru copil. Toate cele
prezentate mai sus trebuie vazute ca o baza teoretica, care ne permite sa intelegem ca
principala sarcina a parintilor nu este cea de a-l cali. Important este sa ai grija ca acel
copil sa nu aiba nevoie de calire. Dar, asta e teorie. Sa luam faptele: avem un copil care
raceste des. Recunoastem: n-am avut dreptate. Suntem pregatiti sa corectam.
Cu ce incepem?

Asupra oricarei persoane, fie adult, fie copil actioneaza in permanenta o serie de
factori externi. Acestia pot fi impartiti in doua grupe: factori naturali – soare, aer, apa, si
factorii civilizatiei – locul de trai, substantele chimice folosite in casa, scoala, televizorul,
imbracamintea, modul de transport, etc.
Diminuarea rezistentei innascute fata de factorii absolut normali, naturali, ca
urmare a ingrijirii neadecvate poate fi pe deplin recuperate. Pentru a efectua acest lucru
nu e nevoie de multe, doar de o schimbare de principiu a modului de viata, facandu-l cat
mai natural. Modul natural de viata presupune un contact prioritar cu factorii naturali
enumerati mai sus, precum si limitarea la maxim a contactului cu “nocivitatea
civilizatiei”. Acesta este modul de trai care trezeste la viata mecanismele de adaptare.
Consecinta logica a unui astfel de mod de viata – cresterea rezistentei organismului si
reducerea atat a frecventei, cat si a gravitatii bolilor.
Modul de viata a copiilor nostril, mai ales pentru cei care locuiesc in orase, in
cele mai multe cazuri este departe de a fi unul natural. Activitatea fizica redusa.
Majoritatea timpului este petrecut in interior – scoala, teme, televizor, camera copilului
dotata cu multe jucarii. Alimentatia de cele mai multe ori nu corespunde pierderilor
energetice, folosirea in exces a chimicalelor de menaj.
Desigur ati putea sa ma contraziceti si sa-mi spuneti ca nu orice copil are
camera lui cu multe jucarii, nu toti parintii isi pot permite mancare in exces si nu toti
copiii fac teme ore in sir. Asa este. Dar paradoxal este faptul ca elevii corigenti, care nu
au tendinta spre obezitate si care provin din familii nevoiase de regula nici nu au
nevoie de calire!
Sa analizam principalele componente ale modului natural de viata, de preferat in
cazul adultilor si obligatorii in cazul copiilor, mai ales in cazul in care consiliul familiei a
hotarat ca trebuie inceputa calirea copilului.
1. Miscarea. Mersul la scoala pe jos sau cu autobusul? (n.t. se are in vedere pe
distante mici, cand copilul merge la scoala in acelasi cartier in care
locuieste) Film sau fotbal? Sah sau tennis? Sambata sau duminica toata
lumea face curatenie generala sau iese in afara orasului, la padure, iar
curatenia generala va fi facuta in decursul a doua seri din cursul saptamanii?
Cred ca nu mai trebuie spus ca activitatea fizica e mai bine sa fie facuta in
aer liber decat in interior.
2. Imbracamintea. Nu trebuie sa duca la dificultati de miscare. Cantitatea –
moderata, pentru ca transpirarea provoaca raceli mai des decat frigul.
3. Alimentatia. Pofta de mancare ar trebui sa fie principalul criteriu in
alimentatie si echivalentul pierderilor energetice in particular. Daca nu vrea
sa manance inseamna ca nu a consumat energia necesara.
Sa luam un caz classic: fetita Oana, o fetita exemplara, invata bine,, citeste mult
si-i plac desenele animate, o ajuta pe mamica ei in bucatarie, face si engleza suplimentar
dupa ore, iar duminicile si le petrece studiind pianul. Oana are multe jucarii, carti,
amigdalita cronica, anemie, e alergica la portocale si ciocolata. A avut 5 viroze
respiratorii iarna trecuta si o bronsita. Tatal Oanei a fost primul care a tras concluzia ca
fetita trebuie calita si a avut sustinerea celorlalti membri de familie. Au hotarat sa
inceapa cu dusurile. Primele sedinte de dus le-au facut la temperatura de 34 ° С si in
fiecae saptamana au tot scazut temperatura cu 1°, ajungand la 30°. Insa, in acea perioada
toti copiii din clasa Oanei au facut gripa, iar in cartea pe care o aveau parintii despre
calire scria ca in cazul imbolnavirii temperatura va fi crescuta. Asa ca s-au intors la
dusurile la 34°…
Varianta descrisa mai sus este tipica si pe de o parte absolut nedaunatoare
pentru copil, iar pe de alta parte foarte comoda pentru parinti. Nu sunt nevoiti sa schimbe
absolute nimic si petrecand doar 15-20 de minute suplimentare la dus adultii, la prima
vedere niste persoane rationale, raman convinsi ca aceasta reprezinta calirea copilului
lor.
Sa ne intoarcem la baza teoretica a calirii. Un oarecare factor natural, de
exemplu curentul, provoaca raceli. Daca insa acest factor va fi permanent, la inceput cu
actiune de scurta durata (dozat) iar dupa aia tot mai prelungita, organismul se va obisnui
cu acesta si nu va mai reactiona imbolnavindu-se. In practica – astazi vom sta 20 de
secunde langa geamul deschis, maine un minut, poimaine 2 minute, in cazul ideal peste 3
luni ar trebui sa dormim cu geamul deschis. Picioarele ude (din cauza ploii, zapezii) –
imbolnavirre. Punem in cada apa putin calduta si stam acolo vreo 2-3 minute inainte de
culcare. Ziua urmatoare punem apa putin mai rece si stam cu picioarele in cada un pic
mai mult decat in ziua precedenta. Rezultatul ideal – peste o jumatate de an o sa putem
fugi prin balti in papuci de panza.
Alt caz – copilul nu iese la plimbare saptamani intregi, nu-si scoate caciulita si
ciorapii grosi, mananca doar dupa multe rugaminti ale parintilor, sta ore in sir la
televizor, dar inainte de somn parintii acestuia ii fac dusuri putin mai reci si cu o mare
satisfactie morala il trimit la culcare. Din pacate multi practica calirea in acest mod. Iar
in majoritatea cazurilor “procedeele de calire” nu aduc nici o dauna, dar nici un
folos copilului, dar au un mare folos pentru sistemul nervos al parintilor. In
sensul ca pot si ei spune ca au facut tot ce au putut.
Si ce sa facem? Sa nu calim copilul? Ba, sa-l calim, dar sa-l calim corect si sa intelegem
ca prin calire nu se intelege doar dozarea de scurta durata a soarelui, aerului si apei,
ci o corectare de principiu a modului de viata! Sa nu incepem cu dusurile reci si
deschiderea geamului pentru 20 de secunde. Sa incepem cu solutionarea problemelor
principale: agenda zilnica, intensitatea studiilor, somn, mancare, camera copilului,
imbracaminte, sport.
Sa stabilim o data si pentru totdeauna anumite reguli obligatorii – plimbarile
zilnice pe orice vreme si stimularea activitatii fizice in aer liber, nu vom obliga copilul sa
manance atunci cand acesta nu vrea, contactele cu solutiile chimice casnice vor fi reduse
pana la minim, oferim posibilitatea copilului de a-si alege singur ce si cata imbracaminte
sa poarte. Daca copilul este permanent bolnav sa luam o hotarare privind activitatile
extra-scolare (muzica, cursuri de limbi straine). Cunostintele in plus, in contextul unui
deficit de sanatate, nu vor face copilul fericit. Aranjarea camerei copilului – aruncam
acumulatorii de praf (covoare, carti, jucarii de plus in exces, mobilier in exces), curatare
umeda zilnica. Nu dozam iesirile la aer liber, ci dozam televizorul, temele, calculatorul.
Facem cadou nu jucarii si ciocolata ci aerul curat, si nu aerul venit prin geamul deschis,
ci aerul de padure, flori nu in vaza ci in camp, apa in rau, nu cea din robinet. Un astfel de
mod de viata va poate face copilul fericit. Din pacate pentru realizarea practica a acestor
lucruri e nevoie nu doar de dorinta parintilor, ci si de timpul liber. Pentru ca e nevoie de
mai mult timp decat pentru dusurile mai reci de cate 10-15 minute.
Este evident raportul intre sanatatea copilului si posibilitatea parintilor de a gasi
timpul necesar fortifierii sanatatii. E usor sa spui “plimbari in timpul liber”, dar trebuie
gasit acest timp liber…Usor de spus “aer curat” dar trebuie gasit acel aer curat…Sunt o
groaza de cauze care fac dificila calirea, dar dorinta de a face macar ceva creste pe zi ce
trece. Cel mai important argument pentru a actiona – imbolnavirea copilului necesita atat
timp, cat si mijloace financiare (medicamente dieta, pierderi financiare din cauza
absentelor de la servici). Asadar, urmeaza recomandarile concrete. Ce-i de facut? In
primul rand sa intelegem ca exista 2 moduri de actionare. Primul mod e relativ pasiv –
corectarea modului de viata. Cum sa fie corectat am vorbit mai sus. Trebuie mentionat ca
schimbarile acestea ar trebui sa fie suficiente pentru recuperarea sanatatii pierdute. Cel
de-al doilea mod – modul activ. Acesta, pe langa schimbarea modului de viata,
presupune si anumite masuri suplimentare, acele procedee de calire, care vor permite
recuperarea sanatatii pierdute mai repede. Schema recomandata pentru modul activ de
actionare arata aproximativ in felul urmator:
Se va incepe cu activitatea fizica. Trezirea cu o ora mai devreme pentru
alergare, pe orice vreme. Nu mersul pe loc in camera, ci alergare in aer liber. Alergam 5-
10 minute (fara graba, nu vom incerca sa doboram recordul la alergari), ne mai si oprim
pentru 5-10 minute timp in care facem niste exercitii elementare (ridicari de brate,
sarituri, asezari, etc). Ajungem acasa – dus cu apa calduta, mancam, mergem la scoala
(gradinita). Treptat crestem distanta si durata alergarii, introducem exercitii mai
complexe, reducem cantitatea imbracamintii. Singurul lucru care poate opri cele de mai
sus este lenea. Nici un alt motiv nu poate exista. Putem sa admitem ca parintii nu-si pot
permite un weekend in natura si plimbarile cu copilul dupa servici. Dar dimineata se
poate/trebuie oricand lua o ora pentru a face cele de mai sus. In decursul acestei ore
copilul va primi o serie de activitati excelente – activitatea fizica +aer + apa +
comunicarea cu parintele iubit. Autorul va garanteaza ca odata ce veti gasi vointa
necesara pentru a va trezi zilnic cu o ora mai devreme, nu va trece mai mult de o luna
pana veti simti schimbarea in bine, nu doar in ceea ce priveste sanatatea copilului, ci si
sanatatea voastra proprie!
In timpul calirii trebuie sa respectati trei principii importante!:
1. Constanta – odata inceput, nu renuntati si nu cautati motive sa “trageti
chiulul” macar o data.
2. Dozarea treptata – cresterea intensitatii si duratei treptat si cu moderatie.
3. Tineti cont de particularitatile individuale – varsta, dorinta copilului,
bolile ce intervin, alti factori de mediu.
Procedeele de calire trebuie sa aduca satisfactie copilului. Pentru aceasta e
necesar sa va concentrati pe acele activitati care ii fac placere copilului. De
exemplu, ii place sa umble descult. Este si asta o modalitate buna de calire.
Parintilor le ramane doar sa nu uite despre constanta si dozarea treptata.
Va atrag totusi atentia: calirea ajuta la prevenirea acelor boli, care apar ca
urmare a actionarii factorilor naturali nefavorabili. Calirea nu va reduce nici intr-un caz
frecventa bolilor infectioase – daca la gradi e epidemie de varicela sau gripa, copilul
calita se vaimbolnavi deopotriva cu cel “ne-calit”, dar calirea va permite o reducere
semnificativa a gravitatii si duratei bolii, frecventa si posibilitatea aparitiei
complicatiilor.
. Tin sa subliniez inca o data un lucru important!
COPILUL NU ARE NEVOIE DE CALIRE.
COPILUL ARE NEVOIE DE UN MOD DE VIATA NATURAL,
ECHILIBRAT.
Activitate fizica cat mai multa, in aer liber cat de mult posibil, un minim
necesar de imbracaminte, o camera de copil curata, racoroasa – cu mult mai
importanta decat orice gimnastica, dusuri reci. Acest adevar din pacate este
recunoscut de parinti prea tarziu, cand acea asa-numita dragoste, asa-numita
ingrijire, asa-numita grija duc la un mix de boli de tot felul.