Publicat` cu binecuvântarea

Prea Fericitului P`rinte Teoctist,

Arhiepiscop al Bucure[tilor,
Mitropolit al Munteniei [i Dobrogei,
Loc]iitor al Cezareei Capadociei [i
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
 M`n`stirea
Snagov
CREDIN¥å, LEGENDå ßI LITERATURå

LE MONASTERE DE SNAGOV
SNAGOV MONASTERY
DAS KLOSTER SNAGOV

Editura ZIUA
2007

Editor: Ionel Nicu Sava
Concep]ie grafic`: Mihaela ßchiopu
Redactor: Aurelia N`stase
Foto: Stelu]a Danciu
Prelucrare imagine: Iuliana Constantinescu
Tehnoredactare: Laura Zaharia
Culegere text: Renatta C`p`]ân`, Teodora St`nciulescu
Traducere text: Aurelia N`stase, Dana Ionescu, Petronela
Popa
CD-ul anexat con]ine: „M`n`stirea Snagov“, documentar TV,
ob]inut prin amabilitatea B1TV (© B1TV Romania, 2006),
„Snagovul \n imagini“, documentar fotografic realizat de
Stelu]a Danciu, [i prezenta lucrare \n format digital.
© M`n`stirea Snagov 2007.
Toate drepturile asupra acestei lucr`ri apar]in M`n`stirii
Snagov. Reproducerea integral` sau par]ial` este posibil`
numai cu acordul de]in`torului drepturilor de autor.
Cuprins
Not` despre edi]ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7
Precuvântare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9
Snagovul istoric
AperÇu historique . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10
A Brief History . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12
Die geschichte des Klosters Snagov . . . . . . . . . .14
Cronologia M`n`stirii Snagov . . . . . . . . . . . . . . . .16
Chronologie du Monastère de Snagov . . . . . . . . .20
The Chronology of Snagov Monastery . . . . . . . . .24
Chronologie des Klosters Snagov . . . . . . . . . . . .28
Câteva indica]ii asupra M`n`stirii Snagov,
de N. Iorga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34
Inscrip]iile din M`n`stirea Snagov, de N. Iorga . . .40
Începuturile M`n`stirii Snagov,
de N. I. ßerb`nescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45
Ctitorii M`n`stirii Snagov . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56
Egumenii M`n`stirii Snagov . . . . . . . . . . . . . . . .56

Snagovul literar - C.D. Aricescu

C. D. Aricescu - Exil literar la Snagov,
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României de E. Simion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88
Procesul [i exilul meu la Snagov. . . . . . . . . . . . .90
M`n`stirea Snagov / ed.: Ionel Sava; cuv. \nainte: Iluzii de recuno[tin]`. Imnul „Dreptatea“ . . . . . . . .96
Eugen Simion; foto: Stelu]a Danciu - Bucure[ti: Blestemul României contra ap`s`torilor ei . . . . .108
Ziua, 2007 Dou` luni la agie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .127
ISBN (13) 978-973-7712-34-9 O vizit` la generalul Daniilevski . . . . . . . . . . . . .139
Tribunalul secret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .143
Zece luni la Snagov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .162
I. Sava, Ionel Nicu (ed.) Arestul meu la Snagov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .176
II. Simion, Eugen (pref.)
Adio la Snagov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .184
III. Danciu, Stelu]a (foto)

726.7 (498 Snagov)

Printed in Romania

5
 Not` despre edi]ie

P
rintr-o fericit` împrejurare,
dorin]a unor persoane private
de a readuce în aten]ie
unul dintre cele mai vechi
l`ca[uri ortodoxe din zona
de sud a Munteniei - M`-
n`stirea Snagov - s-a ma-
terializat sub forma acestei
lucr`ri, dedicat` locului [i
oamenilor ce au trecut sau
urmeaz` s` treac`, de-a
lungul anilor, malul fru-
moasei insule de lâng`
Sili[tea Snagovului [i pragul
vechii m`n`stirii de pe
lacul cu acest nume,
Snagov.
O prim` parte a lucr`rii prezint` date istorice [i memorialistice
privind M`n`stirea Snagov. O cronologie a m`n`stirii, realizat`
de editorul lucr`rii [i tradus` \n francez`, englez` [i german`,
este inclus` \n capitolul dedicat istoriei Snagovului. Urmeaz`
o descriere [i un istoric al m`n`stirii, scrise de profesorul
Nicolae Iorga în 1926. În maniera monografic` caracteristic`,
Iorga prezint` istoria Snagovului dup` ce, în prealabil,
procedeaz` la o încadrare în mediul geografic a zonei [i la
o reproducere, cu mijloacele istoricului, a spiritului fiec`rei
epoci la care face referire. Marele istoric sesizeaz` astfel
c` istoria Snagovului este legat` de istoria politic` a Bucure[tiului.
Aflat la o distan]` mic` de Bucure[ti, dar suficient de bine
izolat pentru a oferi protec]ie oaspe]ilor s`i, Snagovul a servit
ca loc de refugiu [i de reculegere atât pentru domnitorii [i
boierii munteni, cât [i pentru ierarhii ortodoc[i. Relevant`
pentru cunosc`tori [i nu numai este transcrierea inscrip]iilor
de peste ani de la M`n`stirea Snagov, publicat` de N.
Iorga \n Inscrip]ii din bisericile României (1905), inclus`, de
asemenea, în aceast` lucrare.
O istorie mult mai detaliat` a \nceputurilor m`n`stirii este
prezentat` în al doilea material istoric publicat aici, preluat
dup` Niculae I. ßerb`nescu, Istoria M`n`stirii Snagov, Bucure[ti,
1944. Este o monografie a acestei m`n`stiri, premiat` de
Academia Român`, singura tip`rit` pân` acum.

7
 Într-o cronic` anonim` a ¥`rii Române[ti se consemneaz` Precuvântare
c` „Vlad-Vod` ¥epe[, acesta a f`cut cetatea de la Poenari

V
[i a f`cut sfânta m`n`stire de la Snagov“. echi centru de spiritualitate [i
N. I. ßerb`nescu arat` îns` c` m`n`stirea fusese deja cultur` ortodox`, M`n`stirea
men]ionat` cu o jum`tate de veac înainte de vremea lui Snagov d`inuie pe temeliile
¥epe[. Dup` N. I. ßerb`nescu, de[i tradi]ia [i cronicile afirm` unei vechi a[ez`ri dacice. Po-
c` m`n`stirea a fost fundat` de Vlad ¥epe[, „este mult mai trivit tradi]iei [i în urma cerce-
veche decât acest voievod, c`ci ea exist` probabil înc` t`rilor arheologice din 1933,
din secolul al XIV-lea [i sigur din vremea lui Mircea cel B`trân o prim` a[ezare monahal` a
c`, pe baza m`rturiilor documentare cunoscute pân` acum, existat în secolul XI-lea, dar,
nu se poate spune precis cine a fost primul s`u ctitor“. fiind din lemn, a ars.
A doua parte a acestei lucr`ri aduce la lumin` câteva texte Prima atestare documentar`
literare ale unui poet romantic [i revolu]ionar de la 1848, scris` referitoare la aceast`
Constantin Dimitrie Aricescu, exilat la Snagov în 1849-1850. m`n`stire dateaz` din a doua
Cuvântul-înainte \i apar]ine academicianului E. Simion, sub jum`tate a secolului al XIV-lea,
\ndrumarea c`ruia s-a f`cut transcrierea textelor. Pentru din timpul domniilor lui Dan
autenticitate, textele scrise în limba român`, dar cu o parte I (1383-1386) [i Mircea cel
din caractere chirilice, au fost reproduse în oglind`, fiind B`trân (1386-1418).
preluate dup` lucrarea original` din 1859. În anul 1453, Vladislav al
În componen]a acestei lucr`ri am inclus un CD ce con]ine II-lea zide[te un paraclis cu
filmul documentar „M`n`stirea Snagov“, realizat de B1TV, hramul Buna Vestire, dup` tradi]ie scufundat în anul 1600,
oferit prin amabilitatea doamnei Simona Ciot, o prezentare ale c`rui u[i împ`r`te[ti se p`streaz` la Muzeul Na]ional de
\n imagini a M`n`stirii pe baza fotografiilor realizate de Stelu]a Art` al Rom~niei.
Danciu [i, pentru cei care prefer` formatul electronic, am Biserica actual` a fost rezidit` de Neagoe Basarab la 1521,
ad`ugat prezenta lucrare \n format digital. iar pictura a fost executat` de Dobromir cel Tânar la 1563.
Ast`zi, dup` cum ne \ncredin]eaz` stare]ul m`n`strii \n M`n`stirea s-a afirmat ca un centru panortodox în tim-
precuvântarea sa, M`n`stirea Snagov este un loc de pelerinaj pul stare]ului Antim Ivireanul (1694-1705), când aici s-au tip`rit
pentru to]i cei interesa]i de istoria locului, pentru turi[tii str`ini c`r]i biserice[ti în limbile român`, greac` [i arab`.
veni]i s` vad` piatra funerar` a domnitorului Vlad ¥epe[ Biserica a fost folosit` ca necropol` domneasc`; astfel,
(supranumit [i Dracula) [i, nu în ultimul rând, pentru credincio[ii se mai p`streaz` pietrele de mormânt ale unor dreg`tori
ortodoc[i care reg`sesc la Snagov ceea ce Nicolae Iorga a decapita]i pentru tr`dare sau c`lug`ri]i cu for]a pentru acela[i
denumit cu atâta inspira]ie „Bizan] dup` Bizan]“. motiv. În naos, în fa]a u[ilor împ`r`te[ti, se afl` piatra de mor-
Snagovul este, \ntr-adev`r, un loc de credin]`, istorie [i mânt a voievodului Vlad ¥epe[. Biserica a suferit mult de pe
legend`. urma cutremurului din 1977 [i a fost reparat` numai
par]ial, iar dup` cutremurul din 1986 a necesitat alte consolid`ri.
M`n`stirea Snagov este un a[ez`mânt de c`lug`ri cu
31 martie 2007
personal auxiliar redus, dar care prime[te oricând cu bucurie
Bucure[ti
vizitatori români [i str`ini.
Ionel Nicu Sava
Mul]umesc conducerii Grupului de pres` ZIUA pentru grija
Editor
cre[tineasc` [i pentru dragostea de frumos cu care a purces
la editarea acestei minunate c`r]i a Sfintei M`n`stiri Snagov.

Ieromonah Varahiil B`n`]eanu

Stare]

8 9
 APERÇU HISTORIQUE
L
’église est située sur une petite
île se trouvant au nord-ouest
du lac de Snagov, au nord de
l’ensemble touristique de Snagov
et au sud du village de Silistea.
Le Monastère de Snagov
(surnommé „le monastère de Vlad
l’Empaleur”) est attesté dans la
seconde moitié du XIVe siècle.
Dan Ier (1388-1386) l’a doté avec
le village de Ciulinitza, situé dans
la vallée de la rivière de Buzau.
Le monastère a été également
doté par les princes Mircea le
Vieux (1386-1418), Dan II (1420-
1431), Vlad Dracul (1436-1446),
etc. En 1453, dans l’enceinte du
monastère, Vladislav II a construit
une chapelle dont les portes
principales (de l’iconostase) sont conservées aujourd’hui
dans le Musée national d’Art de Roumanie.
Après 1456, Vlad l’Empaleur a continué l’oeuvre de
ses précurseurs, en faisant entourer le monastère d’un
rempart de défense, construire un pont, un tunnel de
refuge, une prison (pour les brigands et pour les
traîtres) et une clocher, qui est conservée jusqu’à nos
jours.
Conformément à la tradition, Vlad l’Empaleur a également
bâti l’église du monastère. C’est la raison pour laquelle
les habitants des villages voisins l’ont considéré
comme le fondateur du monastère.
L’église actuelle a été reconstruite sur les anciens
fondements par Neagoe Basarab entre 1517-1521.
L’église a trois parties: le pronaos (au début un «pridvor»,
c’est-à-dire un genre de galerie extérieure), le naos et l’autel.
La galerie extérieure était soutenue par des piliers
ornés de différents motifs géométriques très beaux, en
brique de parement, matériel employé également pour
l’extérieur de l’église et conservé jusqu’à présent. Les
piliers soutenaient des chapiteaux de briques superposées
en demi-cercles représentant l’une des caractéristiques
10
artistiques de l’église. À cause des changements du climat,
le prince Mircea le Berger a fait transformer la galerie
extérieure en pronaos à la moitié du XVIe siècle.
L’église a été peinte sous Pierre le Boiteux, en 1563,
par le peintre Dobromir le Jeune. La peinture originale
est conservée seulement dans le naos – le pronaos et
l’autel étant couverts d’une seconde couche de peinture
par George le Peintre en 1815.
Dans le pronaos de l’église il y a des tombeaux où sont
enterrés des dignitaires comme les fils du Dragomir
Postelnicul (maréchal de la cour), Stoica le Chancelier,
Parvu Vornicul (boyard chargé de l’administration suprême
des Principautés roumaines), Ioan le Moine, Serafim le
Métropolite (fondateur d’une chapelle ayant comme fête
patronale l’Annonciation). On considère que le tombeau
situé devant l’autel est le tombeau de Vlad l’Empaleur.
De 1696 à 1704 le métropolite Antim Ivireanul, né dans
l’ancienne Géorgie, a fondé ici une imprimerie où ont
été imprimés des livres pour le service religieux en roumain,
grec, slavon, arabe et géorgienne. Dans le naos on
peut voir quelques photocopies de ces ouvrages et le
portrait du „grand métropolite érudit ”.
L’église a été bâtie en style byzantin, ayant également
des éléments décoratifs roumains. L’extérieur en brique
de parement, encore conservé, témoigne de la maîtrise
artistique de ce monument.
L’église a quatre tours: l’une au-dessus du pronaos,
la deuxième au- dessus du naos et les autres deux au-
dessus de l’autel, placées symétriquement. La tour
d’au-dessus du pronaos est originale, mais les autres trois
ont été restaurées après le tremblement de terre de 1940.
L’église est destinée au service religieux, en étant
ouverte pour les touristes comme le plus précieux monument
historique et architectonique du sud de la Roumanie.
C’est la raison pour laquelle le monastère se trouve au
centre des préoccupations des autorités de l’Etat et de
l’Eglise pour être entièrement restauré.
11
 A BRIEF HISTORY
T
he church is situated on
a small island in the
northeastern part of Snagov
Lake, the northern part of
the Snagov tourism com-
plex, and in the southern
part of Sili[tea village.
Snagov Monastery (the so-
called Vlad the Impaler’s
Monastery) dates back to
the second half of the 14th
century, when Dan the
First (1383-1386) endowed
it with Chiulnitza Village
in the valley of the Buz`u
River. The monastery was
also the beneficiary of
donations from the following
Princes: Mircea the Old (1386-1418), Dan II (1420-1431),
Vlad the Devil (1436-1446) and others. In 1453 Vladislav
II built a chapel in the precincts of the monastery. The
main doors of the chapel still exist and they are now
preserved in the Art Museum of Romania.
After 1456 Vlad the Impaler continued the work on the
foundations laid by his ancestors. A defense wall was
erected around the monastery. A bridge across the water,
a retreat tunnel, a prison (for thieves and especially for
highwaymen and traitors) and a belfry were also built and
they have survived the centuries. Tradition has it that Vlad
the Impaler established both the church and the monastery.
This is why the inhabitants of the neighbouring villages
think he is the founder of the monastery.
The present church was rebuilt on the former foundation
dating back to the era of Prince Neagoe Basarab (1517-1521).
The church was structured in three parts: porch, nave
and altar. The porch is made up of a number of pillars
adorned with various geometrical motives that can still
be seen. Beautiful face brick decoration embellishes the
outer walls. The upper side of the pillars supports the
archway capitals of superposed bricks.
12
This is one of the church’s artistic features. Because
of the changes in the western side, the porch was turned
into a narthex by Prince Mircea the Shepherd by mid 16th
century. In 1563, during the reign of Prince Petru the Lame,
painter Dobromir the Young painted the church. Only the
original painting in the narthex has been preserved. In
1815 the nave and the altar were covered with subsequent
layers of fresh painting by Gheorghe the Painter.
The narthex houses the tombs of the following dignitaries:
seneschal Dobromir’s sons, Stoica the Chancellor, Parvu
the Village Chief, Ioan the Monk, Seraphim the Metropolitan
Bishop (founder of The Annunciation chapel). The tomb
of late Prince Vlad the Impaler is supposed to be in
front of the altar.
In 1696 -1704 Metropolitan Bishop Antim of Iviria
established a printing press and religious service books
in Romanian, Greek, Slavonic, Arabian and Georgian were
printed. In the narthex there are exhibited some photocopies
and the portrait of the „Great Metropolitan Scholar“.
The Church was built in the Byzantine style, but
there are also elements of Romanian style. The outer part
has remained in face bricks. One can thus distinguish
both the shape of the bricks and the craftsmanship of the
time. The church has got four tours: one above the narthex,
one above the nave and two above the symmetrically
arranged altar. The nave tower is the original one, whereas
the other three were rebuilt after the earthquake in
1940.
The church is used for religious service and it is also
open to visitors. It is the most important historical and
architectural monument in southern Romania.
This is why the government and Church officials
considered the idea of restoration.
13
 DIE GESCHICHTE DES KLOSTERS SNAGOV Kapitellen aus übereinandergesetzten Ziegeln. Das ist eine
der besonderen künstlerischen Merkmale dieser Kirche.
Wegen Wetterbedingungen, wurde das Vorschiff der Kirche

D
ie Kirche befindet von Mircea Wojewod Ciobanul (dem Hirten) mitten des
sich auf der Insel 16. Jahrhunderts umgebaut. Die Kirche wurde unter der
im Snagov-See, im Herrschaft von Petru ßchiopul (dem Lahmen), im Jahre
nordöstlichen Teil 1563, gemalt. Der Maler war Dobromir der Junge, aber das
der Insel, nördlich Mittelschiff und der Altar wurden mit einer zweiten Schichte
vom touristischen Wandmalerei von Gheorghe Zugravul (dem Maler) im Jahre
Komplex Snagov 1815 zugedeckt.
und südlich vom Im Vorschiff der Kirche befinden sich mehrere Gräber
Dorf Sili[tea (Snagov). verschiedener Würdenträger: die Söhne von Dragomir
Das Kloster Sna- Postelnicul, Stoica Logof`tul, Pârvu Vornicul, Ion Monahul,
gov (Vlad Tepe[) Erzbischof Serafim (Stifter einer Kapelle mit der Kirchweih
wurde in der zweiten Mariä Verkündigung). Man sagt, das Grab vor dem Altar sei
Hälfte des 14. Jahr- dasjenige von Vlad ¥epe[.
hunderts attestiert, Zwischen 1696-1704 hat der Erzbischof Antim Ivireanul
als Dan I (1383-1386) hier eine Druckerei gegründet, in der religiöse Bücher in
ihm das Ciulni]a Dorf rumänischer, griechischer, slawonischer, arabischer
am Fluss Buz`u und grusinischer Sprache gedruckt wurden. Im Vorschiff
schenkte. Das Kloster sind einige Fotokopien und das Bildnis dieses grossen
bekam noch Schenkungen auch von den Wojewoden: Mircea Gelehrten und Erzbischofs dargelegt.
dem Alten (1386-1418), Dan II. (1420-1431), Vlad Dracul (1436- Die Kirche wurde im byzantinischen Stil gebaut, aber
1446), u.a. sie hat auch einige dekorative Elemente des rumänischen
1453 baut Wladislaw II eine Kapelle im Innenraum des Stils. Das Äusseren der Kirche blieb ungestrichen, um die
Klosters, deren Altartüren behalten sich auch heute im Form der Ziegel und die künstlerische Meisterschaft dieses
Nationalen Kunstmuseum. Monuments noch bewundern zu können.
Nach 1456 ausweitet Vlad Tepe[ die Stiftung seiner Die Kirche hat vier Kirchentürme: einer auf dem Vorschiff,
Vorgänger. Er baut die Verteidigungsmauer, eine Brücke einer auf dem Mittelschiff und zwei symmetrisch auf dem
über das Wasser, einen Zufluchtstunnel, einen Kerker heiligen Altar. Der Kirchenturm auf dem Mittelschiff ist originell,
(für Räuber und Landesverräter) und den Glockenturm, der aber die anderen drei sind nach dem Erdbeben im Jahr 1940
sich auch noch heute behält. Die Tradition behauptet, dass wiedergebaut worden.
Vlad Tepe[ auch die Kirche des Klosters gebaut hat; aus Die Kirche dient noch dem Kultuszweck, aber ist auch
diesem Grunde betrachten ihn - irrtümlicherweise - die für Besucher geöffnet; sie ist das wertvollste historische
Bewohner der benachbarten Dörfer als den Gründer des und architektonische Baudenkmal im Süden des Landes.
Klosters. Deswegen beabsichtigen die staatlichen und kirchlichen
Die gegenwärtige Kirche wurde auf dem alten Fundament Behörden die Restaurierung der Kirche.
von Neagoe Basarab zwischen 1517-1523 wiederaufgebaut.
Die Kirche besteht aus: Vorschiff, Mittelschiff und Altar. Das
Vorschiff hatte sechzehn Pfeiler verschiedener geometrischen
Formen, sehr schön mit Scheinziegeln beschmückt, die
noch heute auf dem Äusseren der Kirche zu sehen sind.
Am oberen Ende der Pfeiler, gibt es halbkreisförmige

14 15
 Cronologia M`n`stirii Snagov ● 28 octombrie 1464 - „A[ez`mânt“ (document) al lui Vlad
¥epe[, prin care se face o \nt`rire de proprietate d`ruit`
de Radu cel Frumos pentru m`n`stirea Snagov.
● S`p`turile arheologice efectuate de Dinu V. Rosetti \n ● Circa 1475 - Vlad ¥epe[ dispune construirea unui zid
1932-1933 pe insula de pe lacul Snagov, \n apropierea de ap`rare, a unui pod, a unei \nchisori pentru tr`d`tori
localit`]ii Sili[tea Snagovului, au scos la lumina zilei unelte [i tâlhari [i a unui tunel sub lacul Snagov.
[i vase din epoca bronzului [i din cea a fierului (sec. ● 1476 - În urma unei lupte cu turcii \n apropierea Bucure[tilor,
VIII-V \.Hr.), o necropol` dacic` (sec. I. \.Hr.), monede Vlad ¥epe[ este ucis.
romane [i bizantine (sec. II-VII d.Hr.). ● 1486 - În Povestirea a XVIII-a despre Dracula, redactat`
● Secolul XIV - Un paraclis cu hramul „Buna Vestire“ se \n slava veche, apoi tradus` \n ruse[te, se spune c`, atunci
consider` c` a fost ridicat \nc` din vremea lui Vladislav când oastea lui ¥epe[ i-a gonit pe turci, „Dracula de bucurie
I (Vlaicu 1364-1379) sau \ndat` dup` acesta. s-a suit pe un deal s` vad` cum taie pe turci [i s-a dep`rt`t
● Sfâr[itul secolului XIV - Construirea m`n`stirii; temeliile de oaste“, astfel putând fi ucis de c`tre du[manii s`i. Capul
primei biserici arat` c` era chiar ceva mai mare decât cea voievodului este trimis la Istanbul, iar trupul se consider`
construit` peste circa 100 de ani, \n acela[i loc, de Neagoe a fi \nmormântat la Snagov.
Basarab. ● 1512 - Prima biseric` a fost d`râmat` [i rezidit` „din
● 1408 - Prima atestare documentar` a M`n`stirii Snagov, temelii“ de Neagoe Basarab (1512-1521) pe locul primei
\ntr-un hrisov al domnitorului Mircea cel B`tran (1355- construc]ii, foarte probabil, \ntr-o prima faz`, \nc` din
1418). primele patru luni de domnie, dup` care \n aceast` a doua
● Începutul secolului XV - Biserica veche a fost ref`cut` biseric` l-a \nmormântat pe cel care trecea drept tat`l s`u,
marele vornic Pârvu Craiovescu, decedat la 3 iunie 1512.
(sau \n jurul ei s-au construit chilii [i zid de incint`) de c`tre
Mircea cel Batrân (1386-1418), care \ntr-un hrisov original,
\ns` nedatat, vorbe[te de „m`n`stirea domniei mele de
la Snagov“ (nu \nseamn` c` el a fost \ntâiul ctitor),
c`reia \i \nt`re[te dania unui sat acordat de c`tre fratele
s`u jupan Staico; \n preajma actualei biserici s-a g`sit
un mormânt cu un ducat emis de Mircea cel B`trân.
● 1 4 2 8 - 1 4 2 9 - M`n`stirea a primit danii [i \nt`riri de
danii de la Dan II, v`rul lui Vlad Dracul, tat`l lui Vlad ¥epe[.
● 1 4 4 1 - Danii de la Vlad Dracul [i la 1464 de la cel
de-al treilea fiu al acestuia, Radu cel Frumos.
● 1 4 5 3 - Vladislav II ridic` bisericu]a cu hramul
Adormirii Maicii Domnului, lâng` cea mare, fiind paraclis.
Biserica va fi d`râmat`, ca [i bisericu]a cu hramul Buna
Vestire, \nainte de 1844.
● C i r c a 1 4 6 0 - În timpul lui Vlad ¥epe[ (1448, 1456-
1462 [i 1476) este considerat` cea mai bogat` [i important`
m`n`stire din ¥ara Româneasc`; este probabil unul dintre
motivele pentru care, la sfâr[itul sec. XVII, Letopise]ul
cantacuzinesc \l consemneaz` pe Vlad ¥epe[ ca \ntemeietor
al M`n`stirii Snagov astfel: „Vlad-Vod` ¥epe[, Acesta a
f`cut m`n`stirea de la Poenari [i a f`cut sfânta m`n`stire
de la Snagov“.

16 17
 ● Biserica cu hramul „Intrarea \n biseric` a Maicii Domnului“
este construit` din c`r`mid`, \n stil bizantin, atonit [i este
biserica ce se vede ast`zi \n mijlocul lacului Snagov.
● Ulterior, la biserica lui Neagoe s-a mai lucrat din porunca
lui Mircea Ciobanul (1545-1552; 1553-1554; 1558-
1559), pictura interioar`, care \i prezint` pe ace[ti ultimi
ctitori [i familiile lor datând din 1563.
● 3 aprilie 1534 - Act domnesc al lui Vlad Vintil` de la
Slatina acordat m`n`stirii, \n care afirma c` „am aflat
domnia mea, \n sfânta m`n`stire care este mai sus scris`,
cartea marelui voievod Vlad cel B`trân, pe care l-a
ajuns moartea \n satul B`lteni [i iar`[i de asemeni [i cartea
lui Basarab voievod cel B`trân, pe care le-au adus \naintea
domniei mele“; acest text a stat la originea ipotezei
(\mbr`]i[ate, printre al]ii, de Nicolae Iorga [i Alexandru
Odobescu) c` Vlad ¥epe[ ar fi fost ucis \n apropiere de
Snagov, la B`lteni de Ilfov, \n decembrie 1476, dup`
decapitare corpul s`u fiind \nmormântat la Snagov de
c`lug`rii m`n`stirii.
● 1552-1569 - Sunt condamna]i la moarte patru fii ai
postelnicului Dragomir [i executa]i la Snagov (Udrea, la
1552, din porunca lui Mircea Ciobanul, Barbusa,
Cracea [i Radu stolnic din cea a lui Alexandru II Mircea
(1568-1574 si 1574-1577).
● 1563 - Dobromir cel Tân`r picteaz` biserica prin grija
domnitorului Petru cel Tân`r (1559-1568), fiul lui Mircea
Ciobanul [i al doamnei Chiajna; \n interiorul bisericii se
disting portretele lui Neagoe Basarab, cu fiul s`u Teodosie,
[i ale lui Mircea Ciobanul cu familia.
● 1569 - Jupâni]a Marga, so]ia postelnicului Dragomir,
mama celor patru sacrifica]i la Snagov, se retrage la
M`n`stire [i devine monahaia E(u)frosina; este \nmormantat`
\n biseric`.
● 1588 - Este ridicat` bisericu]a cu hramul „Buna Vestire“
de mitropolitul Serafim.
● 1594 - Stolnicul Dima este executat din ordinul lui Mihai
Viteazul (1593-1601).
● 1643 - Matei Basarab (1632-1654) instaleaz` o tipografie
la Snagov.
● 1663, 20/30 dec. - Postelnicul Constantin Cantacuzino
\[i g`se[te sfâr[itul aici, ucis din porunca lui Grigore Ghica.
● 1669 - M`n`stirea devine \nchisoare politic` pentru
boieri; primul \ntemni]at este Stroe Leurdeanu, acuzatorul
18
postelnicului Cantacuzino.
● 1675 - ßerban Cantacuzino este exilat la Snagov; ajuns
domn \n 1678, ßerban Cantacuzino \i trimite la Snagov
pe cei care l-au exilat.
● 1690 - Constantin Brâncoveanu, dup` respingerea
trupelor imperiale austriece, a \nchis aici o serie de boieri
munteni, \n frunte cu Vlaicu Arma[ul, care sus]inuser`
gruparea imperial` a generalului austriac Donat Heissler.
● 1696-1704 - Antim Ivireanul, de origine georgian`, este
stare] al m`n`stirii, mai târziu mitropolit al ¥`rii Române[ti.
● Circa 1700 - Este tip`rit` \ntâia carte cu litere latine, \n
limba român`, numit` „Orânduiala slujbei lui Constantin
[i Elena“; se tip`resc c`r]i biserice[ti \n limbile greac`,
slavon`, georgian` [i arab`, care au circulat pân` \n Grecia,
Asia Mic` [i Egipt.
● Circa 1704 - M`n`stirea trece, la \nceputul epocii fanariote,
\n mâna grecilor; fiind \nchinat` a[ez`mintelor de la muntele
Athos, veniturile sale au fost trimise \n Grecia.
● 1707 - O pisanie men]ioneaz` m`n`stirea ca aflâdu-se
\n stare de degradare.
● 1835 - Se \nfiin]eaz` o [coal` de reeducare pentru
tineret.
● 1840 - M`n`stirea este transformat` oficial \n \nchisoare;
sunt \nchi[i aici Miti]` Filipescu [i ceilal]i membri ai Societ`]ii
secrete ce promova ideile Revolu]iei franceze.
● 1848 - 54 de revolu]ionari sunt \nchi[i la Snagov.
● 1849 - Este exilat la Snagov, pentru 10 luni, Constantin
Dimitrie Aricescu, tân`r revolu]ionar, autor al unui contra-
imn la adresa puterii imperiale ruse, instaurat` la Bucure[ti
dup` Revolu]ia de la 1848.
● 1853 - Podul plutitor, supra\nc`rcat cu de]inu]i \n lan]uri,
s-a pr`bu[it \n ap`, prizonierii [i g`rzile lor g`sindu-[i astfel
sfâr[itul, ceea ce a alimentat faima malefic` a locului.
● 1864 - Dup` secularizarea averilor m`n`stire[ti, c`lug`rii
p`r`sesc m`n`stirea, o parte din chilii sunt d`râmate,
iar biserica ajunge \n paragin`.
● 1904 - Restaurarea m`n`stirii.
● 1941 - Restaurare dup` cutremurul din 1940.
● 1966-1986 - Restaurare din ini]iativa patriarhului Justinian.
● 1995 - Sunt demarate noi lucr`ri de restaurare.
19
 Chronologie du Monastère de Snagov
● Les fouilles archéologiques faites par Dinu V. Rosetti
en 1932-1933 dans l’île du lac de Snagov, près de la
localité de Silistea Snagovului, ont relevé des outils et des
vases de l’époque du bronze et du fer (VIII-V av. J.C.), une
nécropole dace (Ier siècle av. J. C.), des monnaies romanes
et byzantines (II-VII siècles après J. C.).
● Le XIVe siècle - Pendant le règne de Vladislav Ier (Vlaicu
1364-1379) ou immédiatement après on a construit un
oratoire ayant comme fête patronale l’Annonciation.
● A la fin du XIVe siècle - On construit le monastère; les
fondements de la première église montrent qu’elle était
un peu plus grande que celle bâtie après environ cent
ans sur le même site par Neagoe Basarab.
● 1408 - La première attestation documentaire du Monastère
de Snagov dans un document du prince Mircea le
Vieux (1355-1418).
● Début du XVe siècle - L’église ancienne a été refaite (ou
autour d’elle ont été construites des cellules et un rempart
d’enceinte) par Mircea le Vieux (1386-1418), qui, dans
un document original mais non daté, parle de „notre
monastère de Snagov“ (ce que ne signifie pas qu’il a été
son fondateur), auquel il confirme la donation d’un village
donné par son frère, messire Staico; près de l’église actuelle
on a trouvé, dans un tombeau, une monnaie d’or battue
par Mircea le Vieux.
● 1428-1429 - Le monastère a reÇu des donations de Dan
II, cousin de Vlad Dracul, père de Vlad l’Empaleur.
●1 1441 - Des donations de Vlad Dracul et, en 1464, de
son troisième fils, Radu le Beau.
●1 1453 - Vladislav II construit une petite église, ayant
comme fête patronale l’Assomption, près de la grande
église, comme oratoire. L’église sera détruite, comme
celle ayant comme patron l’Annonciation, avant 1844.
● E n v i r o n 1 4 6 0 - Sous le règne de Vlad l’Empaleur
(1448, 1456-1462 et 1476), le Monastère de Snagov est
considéré comme le plus riche et le plus important de
Valachie; c’est probablement l’une des raisons pour
20
lesquelles, à la fin du XVIIe siècle, Letopisetul cantacuzinesc
(la Chronique de Cantacuzino) cite Vlad l’Empaleur comme
fondateur du Monastère de Sangov.
● Le 28 octobre 1464 - Un document de Vlad l’Empaleur
confirme la propriété attribuée par Radu le Beau au
Monastère de Snagov.
● Environ 1475 - Vlad l’Empaleur ordonne la construction
d’un rempart de défense, d’un pont, d’une prison pour les
traîtres et les brigands et d’un tunnel sous le lac de Snagov.
● 1476 - Pendant un combat mené contre les Turcs, près
de Bucarest, Vlad l’Empaleur est tué.
● 1486 - Dans le XVIIIe Conte sur Dracula, rédigé en slavon
et traduit en russe, on dit que, le moment où l’armée a
chassé les Turcs, „Dracula, n’en pouvant plus de joie, est
monté sur une colline pour voir comment les Turcs
sont égorgés et s’est éloigné de son armée et a été tué
par ses ennemis. La tête du prince a été envoyée à
Istanbul, et on dit que son corps a été enterré à
Snagov.
● 1512 - La première église a été refaite par Neagoe
Basarab (1512-1521) sur le site de la construction
initiale très probablement, au début, dès les premiers
quatre mois de son règne; dans cette seconde église il
a fait enterrer celui qui passe pour son père, Parvu
Craiovescu, décédé le 3 juin 1512.
L’église en briques, en style byzantin athonite, se
trouve aujourd’hui au milieu du lac de Snagov.
Ultérieurement, à l’église de Neagoe on a travaillé par
ordre de Mircea le Berger (1545-1552; 1553-1554;
1558-1559); la peinture intérieure, représentant ces derniers
fondateurs et leurs familles, date de 1563.
● Le 3 avril 1534 - Dans un document de Vlad Vintila
de Slatina concernant le monastère, on dit que le
prince Vlad le Vieux a été tué dans le village de Balteni;
ce texte se trouve à l’origine de l’hypothèse, partagée
parmi d’autres par les historiens Nicolae Iorga et Alexandru
Odobescu, que Vlad l’Empaleur aurait été tué près de
Snagov, à Balteni, en Ilfov, en décembre 1476, après le
décapitation son corps étant enterré à Snagov par les
moines du monastère.
● 1552-1569 - Sont condamnés à mort et exécutés à
Snagov quatre fils de Dragomir Postelnicul (Udrea, en
21
 1552, par ordre de Mircea le Berger, Barbusa, Cracea
et Radu Stolnicul par ordre d’Alexandru II Mircea (1568-
1574 si 1574-1577).
● 1563 - Dobromir le Jeune peinte l’église grâce au prince
Petru le Jeune (1559-1568), fils de Mircea le Berger et
de la princesse Chiajna; à l’intérieur de l’église on voit
les portraits de Neagoe Basarab, avec son fils Teodosie,
et de Mircea le Berger avec sa famille.
● 1569 - Marga, l’épouse de Dragomir Postelnicu, la mère
des quatre jeunes sacrifiés à Snagov, se retire au monastère
et devient la religieuse E(u)frosina; elle est enterrée
dans l’église.
● 1588 - Le Métropolite Serafim fait bâtir la petite église
ayant comme fête patronale l’Annonciation.
● 1594 - Dima Stolnicul est exécuté par ordre de Mihai
Viteazul (Michel le Brave) (1593-1601).
● 1643 - Matei Basarab (1632-1654) installe une imprimerie
à Snagov.
● Le 20/30 décembre 1663 - Constantin Cantacuzino
Postelnicul est tué ici par ordre de Grigore Ghica.
● 1669 - Le monastère devient prison politique pour les
boyards; le premier emprisonné est Stroe Leurdeanu,
l’accusateur de Cantacuzino Postelnicul.
● 1675 - Serban Cantacuzino est exilé à Snagov; de-
venu prince régnant en 1678, Serban Cantacuzino fait
emprisonner à Snagov à ceux qui l’ont exilé.
● 1690 - Constantin Brancoveanu, après avoir repoussées
les troupes impériales autrichiennes, y emprisonne plusieurs
boyards de Valachie, en tête avec Vlaicu Armasul, qui
avait soutenu le groupe impérial du général autrichien
Donat Heissler.
● 1696-1704 - Antim Ivireanul, d’origine géorgienne, devient
le supérieur du monastère et plus tard le métropolite de
Valachie.
● Environ 1700 - On imprime le premier livre à lettres
latines, en roumain, nommé „Oranduiala slujbei lui Constantin
si Elena“ (Développement du service religieux de Constantin
et Hélène); on imprime des livres religieux en grec, slavon
et arabe, qui ont été diffusés en Grèce, Asie et Egypte.
● E n v i r o n 1 7 0 4 - Le monastère passe, au début de
l’époque phanariote, aux mains des Grecs; étant
22
soumis aux établissements du Mont Athos, ses revenues
ont été envoyées en Grèce.
● 1707 - Une inscription votive mentionne le monastère
comme étant en dégradation.
● 1835 - On fonde une école pour la rééducation des
jeunes.
● 1840 - Le monastère est transformé officiellement en
prison; y sont emprisonnés Mitita Filipescu et les autres
membres de la Société secrète promouvant les idées de
la Révolution franÇaise.
● 1848 - révolutionnaires sont emprisonnés à Snagov.
● 1849 - Est exilé à Snagov, pour 10 mois, Constantin
Dimitrie Aricescu, jeune révolutionnaire, auteur d’un contre-
hymne à l’adresse de la puissance impériale russe, instaurée
à Bucarest après la Révolution de 1848.
● 1853 - Le pont flotteur, surchargé des prisonniers en
chaines, s’est effondré dans l’eau; les prisonniers et leurs
gardes se sont noyés, un fait qui a renforcé le renom
maléfique du lieu.
● 1864 - Après la sécularisation des richesses du monastère,
les moines le quittent, une partie des cellules sont détruites
et l’église commence à se délabrer.
● 1904 - Restauration du monastère.
● 1941 - Restauration après le tremblement de terre de
1940.
● 1966-1986 - Restauration à l’initiative du patriarche
Justinian.
● 1995 - Début des nouveaux travaux de restauration.
23
 The Chronology of Snagov Monastery at the end of the 17th century, described Vlad the Impaler
as founder of Snagov Monastery: „ King Vlad the Impaler,
who built the monastery in Poenari and erected the
holy monastery of Snagov“.
● Dinu Rosetti’s archeological digs in 1932-1933 on the
● The 28th of October, 1464 - Vlad the Impaler issued a
island sheltered by Snagov Lake, close to the locality
document reinforcing the property that Radu the Handsome
called Silistea Snagovului, uncovered tools and vases
had bequested on Snagov Monastery.
dating back to the Bronze Age and the Iron Age (between
● Aprox. 1475 - Vlad the Impaler ordered that a defence
the 8th and 5th century BC), a Dacian cemetery (1st century
wall, a bridge, a prison for traitors and thieves and a tunnel
BC) and Roman and Byzantine coins (dated back between
under Snagov Lake should be built.
the 2nd and the 7th century AC).
● 1476 - Vlad the Impaler was killed in a battle against
● T h e 1 4 t h c e n t u r y - The Annunciation chapel is
the Turks, fought in the neighborhood of Bucharest.
thought to have been built during the reign of Vladislav I
● 1486 - The 18th telling on Dracula, written in old Slavonic
(1364-1379) or right afterwards.
and later on translated in Russian, recounted about the
● The end of the 14th century - The monastery was built;
moment when the army of Vlad the Impaler had driven the
the foundations of the first church show it was even bigger
Turks away: „Dracula was so merry that he climbed a hill
than the one erected about 100 years later on the same
to see the soldiers chop the Turks and he thus took distance
location by Neagoe Basarab.
from his soldiers“, which is why his foes managed to kill
● 1408 - The first attestation of Snagov Monastery in a
him. The voivode’s head was sent to Istanbul and his body
muniment of ruler Mircea the Old (1355-1418).
is said to have been interred in Snagov.
● The beginning of the 15th century - The old church was
● 1512 - Neagoe Basarab (1512-1521) ordered that the
rebuilt (or they built cells and a wall around it) at the request
first church should be demolished and rebuilt from the
of Mircea the Old (1386-1418). In an authentic, but undated
very foundations. It probably took place in the first months
muniment, the latter ruler mentioned „my reign’s monastery
of his reign. Later on in this second church there was
in Snagov“ (it doesn’t mean he was the founder). He
buried the man who was thought to be his father, the High
increased the donation from the peasants living in a village
Steward Parvu Craiovescu, deceased on the 3rd of June,
he had got as a gift from his brother, Boyar Staico; a tomb
1512.
with a ducat issued by Mircea the Old was found right
● The church „The Blessed Virgin Entering the Church“
by the present church.
was made up of brick in the Byzantine Athonite style. It
● 1428-1429 - The Monastery was the beneficiary of
is the church that can be seen in the middle of Snagov
donations from Dan II, cousin of Vlad the Devil, father
island nowadays.
of Vlad the Impaler.
● More works were presently done on Neagoe’s church
● 1 4 4 1 - Donations from Vlad the Devil and in 1464
at the request of Mircea the Shepherd (1545-1552;
also from his third son, Radu the Handsome.
1553-1554; 1558-1559); the paintings depicting the latter
● 1453 - Vladislav II ordered the erection of the small
two founders and their families date back to 1563.
church under the symbol of the Assumption of the Virgin,
● T h e 3 r d o f A p r i l , 1 5 3 4 - Vlad Vintil` of Slatina
to serve as chapel next to the big church. But the latter
provided the monastery with a kingly document stating:
was demolished, just like the small church of The
„In the holy monastery written above My Greatness
Annunciation, in 1844.
hath found the book of the great voivode Vlad the Old,
● Aprox. 1460 - Under the reign of Vlad the Impaler (1448,
whom death fetched to the village of Baltieni and also the
1456-1462 and1476) it was thought to be the richest
book of Basarab Voievode the Old, both brought to My
and most important monastery in Wallachia; it was probably
Greatness“; this text is the origin of the hypothesis (shared,
one of the reasons why the Cantacuzino Chronicle, written

24 25
 among others, by historians Nicolae Iorga and Alexandru
Odobescu) that Vlad the Impaler had been killed in Balteni
de Ilfov, a village close to Snagov, in December 1476 and
that after the beheading the monks in the monastery
interred his corpse in Snagov.
● 1552-1569 - Four sons of seneschal Dragomir were
sentenced to death and executed in Snagov (Udrea
was put to death in 1552 as Mircea the Shepherd ordered
and the other three sons, Barbusa, Cracea and Radu
the Village Chief, were executed to obey the wish of
Alexander II Mircea (1568-1574 and 1574-1577).
● 1563 - Dobromir the Young painted the church due to
the desire of Petru the Young (1559-1568), son of
Mircea the Shepherd and Lady Chiajna; on the inner walls
of the church there can be seen the portraits of Neagoe
Basarab and his son Teodosie, as well as of Mircea the
Shepherd and his family.
● 1569 - Titled lady Marga, wife of seneschal Dragomir
and mother of the four sons put to death in Snagov,
secluded herself in monastery and became nun E(u)phrosina;
she was buried in the church later on.
● 1588 - Metropolitan Bishop Seraphim ordered the building
of The Annunciation small church.
● 1594 - Mihai the Brave (1593-1601) ordered that Dima
the High Steward should be killed.
● 1643 - Matei Basarab (1632-1654) arranged a printing
establishment in Snagov.
● December 20-30, 1663 - Seneschal Constantin Cantacuzino
was put to death at the request of Grigore Ghica.
● 1669 - The monastery turned into a political prison for
boyars; Stroe Leurdeanu, the accuser of seneschal
Cantacuziono, was the first to be imprisoned.
● 1675 - ßerban Cantacuzino was exiled in Snagov; in
1678, he became a ruler and sent those who had
exiled him to Snagov.
● 1690 - After dismissing the imperial Austrian troops,
Constantin Brâncoveanu, imprisoned some boyars from
Muntenia, Vlaicu Armasu the most important of them,
who had supported the imperial group of Austrian general
Donat Heissler.
● 1696-1704 - Georgian-origin Antim Ivireanul became
26
abbot of the monastery and later on the Metropolitan
Bishop of Wallachia.
● Aprox. 1700 - There was printed the first book in Romanian
in Latin letters, called „The Assessment of the Constantine
and Helena Service“; there were printed Church books in
Greek, Slavonic and Arabian and they traveled to Greece,
Minor Asia and Egypt.
● Aprox. 1704 - The Greeks started to reign over the
monastery at the beginning of the Phanariot Era; as it
became a subject of the establishments on Mount Athos,
the monastery’s income would be sent to Greece.
● 1707 - One inscription mentioned that the monastery
was degrading.
● 1835 - A youth rehabilitation school was established
● 1840 - The monastery was turned into a prison officially;
Miti]` Filipescu together with the other members of the
secret society promoting the French Revolution ideas
were imprisoned here.
● 1848 - 54 - revolutionaries were imprisoned in Snagov
● 1849 - The young revolutionary Constantin Dimitrie
Aricescu was exiled to Snagov. He was the author of a
counter hymn dedicated to the Russian imperial
officials in Bucharest, who had got power after the
1848 Revolution.
● 1853 - The floating bridge overloaded with detainees
in chains sank and this is how both prisoners and guardians
died; the episode is one source of the malefic fear of
the location.
● 1 8 6 4 - After the secularization of the monastery’s
properties, the monks left, some of the cells were demolished
and the church went to ruin.
● 1941 - Restoration followed after the earthquake in
1940.
● 1966-1986 - Restoration occurred while Patriarch Justinian
was in power.
● 1995 - More restoration operations started.
27
 Chronologie des Klosters Snagov
● Die archeologischen Ausgrabungen unter der Führung
von Dinu V. Rosetti, in Jahren 1932-1933 auf der Insel inmitten
des Snagov-Sees, in der Nähe der Ortschaft Sili[tea Snagovului,
haben mehrere Werkzeuge und Gefäfle aus der Bronze- und
Eisenzeit (8.-5. Jh. v. Chr.), eine dakische Nekropole (1. Jh.
v. Chr.), römische und byzantinische Münzen (2.-7. Jh. n.
Chr.) ans Licht gebracht.
● 14. Jahrhundert - es wurde eine Kapelle mit der Kirchweih
„Mariä Verkündigung“ eingerichtet angeblich unter der Herrschaft
von Vladislav I. (Vlaicu 1364-1379) oder gleich danach.
● Ende des 14. Jahrhunderts - Errichtung des Klosters; der
Untergrund der ersten Kirche beweist dass sie noch grösser
als diejenige war, die nach ungefähr 100 Jahren, am
selben Ort, von Neagoe Basarab errichtet wurde.
● 1408 - erster Urkundenbeweis des Klosters Snagov, in
einer Urkunde des Fürsten Mircea des Alten (1355-1418).
● Anfang des 15. Jahrhunderts - Die alte Kirche wurde durch
Mircea den Alten (1386-1418) umgebaut (um die Kirche herum
wurden Mönchzellen und eine umgebende Mauer gebaut),
der, in einer echten undatierten Urkunde, vom „Kloster meiner
Herrschaft aus Snagov“ redete (das bedeutet aber nicht dass
er der erste Stifter war); gleichzeitig erhöht er die Schenkung
eines von seinem Bruder, Bojar Staico, geschenkten Dorfes;
in der Nähe der gegenwärtigen Kirche wurde ein Grab mit
einem vom Mircea dem Alten in Umlauf gesetzten Dukaten.
● 1428-1429 - Das Kloster erhält Schenkungen und Erhöhungen
der Schenkungen von Dan II., dem Vetter von Vlad Dracul
(Vater von Vlad ¥epe[).
● 1 4 4 1 - Schenkungen von Vlad Dracul und, im 1464,
vom dritten Sohn dessen, Radu dem Schönen.
● 1453 - Vladislav II. errichtet neben der grossen Kirche eine
kleinere Kirche mit der Einweihung „Mariä Himmelfahrt“,
die als Kapelle diente. Vor 1844, sowohl diese Kapelle, als
auch die grosse Kirche mit der Kirchweih „Mariä Verkündigung“
wurden niedergerissen.
● U m 1 4 6 0 - Unter den Herrschaften von Vlad ¥epe[
(1448, 1456-1462 und 1476), wird das Kloster Snagov zu
dem reichsten und wichtigsten Kloster der Walachei; das ist
wahrscheinlich einer der Gründe wofür, am Ende des 17.
28
Jahrhunderts, erwähnt die Cantacuzino-Chronik Vlad ¥epe[
als Gründer des Klosters Snagov: „Vlad-Wojewod ¥epe[ -
dieser hat das Kloster aus Poenari und das heilige Kloster
aus Snagov errichtet“.
● 2 8 . O k t o b e r 1 4 6 4 - „Gründung“ (Urkunde) von Vlad
¥epe[ zur Erweiterung des von Radu dem Schönen geschenkten
Besitztums des Klosters Snagov.
● Ungefähr 1475 - Vlad ¥epe[ verfügt die Errichtung einer
Verteidigungsmauer, einer Brücke, eines Kerkers für
Landesverräter und Räuber und eines Zufluchtstunnels unter
dem Wasser des Snagov-Sees.
● 1476 - Vlad ¥epe[ ist getötet während eines Kampfes
mit den Türken, in der Nähe von Bukarest.
● 1486 - In der 18. Erzählung über Dracula, in slawonischer
Sprache verfasst und danach ins Russische übersetzt, wird
erzählt dass, als das Heer von ¥epe[ die Türken vertrieb,
-bestieg Dracula vor Freude einen Hügel damit er sehen
könne wie die Türken geschlachtet sind und zu viel von
seinem Heer entfernteì und so konnte er von seinen Feinden
getötet werden. Der Kopf des Fürsten wurde nach Istanbul
geschickt und die Leiche glaubt man in Snagov begraben
zu sein.
● 1512 - Die erste Kirche ist niedergerissen und von Grund
auf von Neagoe Basarab (1512-1521) wiederaufgebaut auf
dem Ort der ersten Errichtung, in einer ersten Phase
wahrscheinlich sogar in den ersten vier Monaten seiner
Herrschaft; danach hat er in dieser zweiten Kirche denjenigen
begraben, der als sein Vater galt, den groflen Statthalter Pârvu
Craiovescu, gestorben am 3. Juni 1512.
● Die Kirche mir der Kirchweih - „Eintritt Mariä in den
Tempel“ wird aus Ziegel, im byzantinischen athonitischen
Stil errichtet und dies ist die Kirche die auch heute inmitten
des Snagov-Sees zu sehen ist.
Später, an der Kirche von Neagoe Basarab wurde am Befehl
von Mircea Ciobanul (dem Hirten) noch gearbeitet (1545-
1552; 1553-1554; 1558-1559); die Innenmalerei, die aus 1563
stammt, stellt diese letzten Stifter und ihre Familien dar.
● 3. April 1534 - Fürstliche Urkunde des Fürsten Vlad Vintil`
aus Slatina für das Kloster, wo es angegeben ist: „üin dem
oben genannten heiligen Kloster hat Meine Hoheit das Buch
des grossen Wojewoden Vlad des Alten, der im Dorfe B`lteni
seinen Tod gefunden hat, erfahren, sowie das Buch des
29
 Wojewoden Basarab des Alten, die vor meiner Herrschaft
gebracht wurden“; dieser Text begründet die Hypothese (die,
unter anderen, auch von Nicolae Iorga und Alexandru Odobescu
geteilt wurde) dass Vlad ¥epe[ in der Nähe von Snagov, bei
B`lteni - Ilfov, im Dezember 1476 getötet wurde und dass,
nach der Enthauptung, seine Leiche von den Mönchen
des Klosters am Snagov begraben wurde.
● 1552-1569 - Vier Söhne des Seneschals Dragomir sind
zum Tode verurteilt und am Snagov hingerichtet: Udrea,
im 1552, am Befehl von Mircea Ciobanul, Barbusa, Cracea
und Radu, am Befehl von Alexandru II Mircea (1568-1574
und 1574-1577).
● 1563 - Dobromir der Junge malt die Kirche auf Antrage des
Fürsten Petru des Jungen (1559-1568), Sohn von Mircea
Ciobanul und Frau Chiajna; im Innen der Kirche zeichnen
sich die Portraits von Neagoe Basarab, mit seinem Sohn
Teodosie, und diejenigen von Mircea Ciobanul mit seiner
Familie, aus.
● 1569 - Frau Marga, Gattin von Seneschal Dragomir und
Mutter der vier am Snagov hingerichteten Jungen, zieht
sich am Kloster zurück und nimmt den Namen Nonne E(u)frosina;
sie ist in der Kirche begraben.
● 1588 - Der Erzbischof Serafim lässt die kleine Kirche mit
der Kirchweih „Mariä Verkündigung“ errichten.
● 1594 - Der Fürst Mihai der Brave (1593-1601) verfügt die
Hinrichtung des Hofmeisters Dima.
● 1643 - Matei Basarab (1632-1654) gründet eine Druckerei
am Snagov.
● 1 6 6 3 , 2 0 . / 3 0 . D e z e m b e r - Der Seneschal Constantin
Cantacuzino stirbt hier, getötet am Befehl des Fürsten
Grigore Ghica.
● 1669 - Das Kloster wird zu einem politischen Kerker für
Bojaren; als erster wird Stroe Leurdeanu eingesperrt, der
Ankläger des Seneschals Cantacuzino.
● 1675 - ßerban Cantacuzino wird am Snagov verbannt;
als er 1678 zu Fürst wird, schickt er nach Snagov diejenigen,
die ihn verbannt haben.
● 1690 - Nach dem Abwehren der österreichischen kaiserlichen
Armeen, sperrt Constantin Brâncoveanu hier mehrere Bojaren
aus Muntenien, unter Führung von Vlaicu Arma[ul, der die
kaiserliche Gruppe des österreichischen Generals Donat
30
Heissler unterstützt hatten.
● 1696-1704 - Antim Ivireanul, georgischer Herkunft, wird
zum Abt des Klosters und später zum Erzbischof von Muntenia;
● Um 1700 - Das erste Buch mit lateinischen Buchstaben,
in rumänischer Sprache, unter dem Titel „Die Ordnung des
Gottesdienstes von Konstantin und Helena“ wird hier gedruckt;
es werden auch viele andere Kirchenbücher in griechischer,
slawonischer und arabischer Sprache gedruckt, die bis zu
Griechenland, Kleinasien und Ägypten ankommen.
● U n g e f ä h r 1 7 0 4 - Am Anfang der phanariotischen
Periode geriet das Kloster in die Hände der Griechen; da das
Kloster an die Stätten aus Athos gewidmet ist, wurden alle
ihre Einkünfte nach Griechenland gesendet.
● 1707 - Laut einer Inschrift befindet sich das Kloster in einem
Degradierungszustand.
● 1835 - Gründung einer Umerziehungsschule für Jugendliche.
● 1840 - Das Kloster wird offiziell im Gefängnis umgesetzt;
Miti]` Filipescu und die anderen Mitglieder der Geheim-
gesellschaft, die die Ideen der Französischen Revolution
beförderte, wurden hier eingekerkert.
● 1848 - 54 Revolutionäre sind im Snagov gefangen.
● 1849 - Der junge Revolutionär Constantin Dimitrie Aricescu
wird im Snagov für 10 Monate verbannt; er war der Verfasser
einer Hymne gegen die russische kaiserliche Herrschaft, die
nach der Revolution von 1848 die Macht in Bukarest zugepackt
hatten.
● 1853 - Wegen des Übergewichts der Häftlinge in Ketten,
versank das Schwimmdock, und die Häftlinge und ihre
Wächter haben ihren Tod im See gefunden, was zum bösartigen
Ruf des Ortes beitrug.
● 1864 - Nach der Säkularisation des Eigentums der Klöster,
verlassen die Mönche das Kloster, Teil der Mönchzellen
werden niedergerissen und die Kirche gerät in Verlassenheit.
● 1904 - Restaurierung des Klosters.
● 1941 - Restaurierung nach dem Erdbeben aus 1940.
● 1 9 6 6 - 1 9 8 6 - Restaurierung während des Patriarchen
Justinian.
● 1995 - Anfang neuer Restaurierungsarbeiten.
31
 COMISIA
MONUMENTELOR
ISTORICE

CÂTEVA INDICA¥II
ASUPRA MåNåSTIRII
SNAGOVUL
de
N. IORGA
***
VåLENII-DE-MUNTE
A[ez`mântul tipografic
„Datina Româneasc`“
1926

32 33
 , de N Iorga
Câteva indica]ii asupra M`n`stirii Snagovul,
de N. Iorga
V
ederea se deschide asupra
unui lac, pe care p`duri
vechi îl m`rginesc de o
parte. Apele de o]el alb`striu
se înfioar` de vânt, prelungind
malul buruienos al unui
ostrov rotund. Din el se
ridic`, printre c`r`mizi [i
pietre risipite de mâna vremii
ce se joac` în voie cu cl`dirile
trec`toare ale oamenilor,
un turn puternic, pe care
anii l-au scrijelat adânc
cu dungi de ruin`. Dintre
acelea[i d`râm`turi se
ive[te armonioas` [i clar`
o biseric`. E mic`, precum sunt mici toate cl`dirile
sfinte ale vechimii noastre, menit` s` strâng` la un loc pe
credincio[ii unui sat sau ai unei singure mahalale pu]in
locuite. Aceasta a fost biseric` de m`n`stire, [i
c`lug`rii vor fi înc`put numai bine în cuprinsul ei întunecat,
care miroase acum a muced [i mort, a ]`rân` [i a mormânt.
La început forma era o cruce al c`rui mâner îl alc`tuia
un pridvor cu stâlpi rotunzi; un turn str`juia de-asupra
pridvorului, altul se ridica înaintea punctului unde se umfl`
în dreapta [i în stânga absidele c`ptu[ite cu strane; dou`
mai m`runte, care se v`d în fresca închin`rii, se sprijineau
pe absida altarului. Podoaba o f`ceau dou` rânduri de
ocni]e: cele de jos, lunguie]e, întregi, cele de sus în
arce; în turn, ele mergeau de sus pân` jos, coprinzând în
boltirea lor ferestruicele înguste, ca ni[te mari sprincene
încondeiate deasupra unor ochi m`run]ei.
Cine a fost ctitorul nu se poate spune, dar desigur c`
el a fost un om din veacul al XV-lea, care în ¥ara Româ-
neasc`, de altfel ca [i în Moldova, a dat operele de arhitectur`
religioase cele mai frumoase în spa]iul cel mai mic, [i f`r`
34
îndoial` [i lucrurile cele mai originale ale me[te[ugului
cl`dirii la Români. Piatra de pomenire a întemeietorului
a c`zut, s-a distrus, dac` nu va fi zidit` undeva în înc`rc`turile
repara]iilor de mai târziu1. Cronica ]`rii scrie îns` a[a :
„Vlad-Vod` ¥epe[, acesta a f`cut cetatea dela Poenari
[i a f`cut sfânta m`n`stire dela Snagov.“ ¥epe[ a putut
fi ctitor aici ca [i Matei Basarab la C`ld`ru[ani, ducând
mai departe ceea ce altul începuse; c`ci m`n`stirea cap`t`
daruri înc` dela înainta[ul s`u Dan, fiul lui Mircea. Ziditorul
cel vechiu pare a fi un boier Vintil`, înc` supt Mircea. Locul
era bun [i pentru ap`rare, când se ridicau podurile [i
n`v`litorii f`r` luntri, dup` fuga pescarilor m`n`stirii, se
g`seau înaintea zidurilor înalte [i groase pe piatra
c`rora se linciuriau apele line cu funduri adânci [i mâloase.
Poate c` aici s-au ad`postit boieroaicele [i copiii când
Sultanul Mohammed al II-lea însu[i a venit s` vad` ce
viteji cresc pe acest p`mânt s`lbatec. Dac` ¥epe[ a
stat aici, [i sângele a trebuit s` curg`, sângele care era
pentru sufletul acesta tiran ca un vechiu vin ce înc`lze[te
inima [i iute[te mersul gândurilor. Blândul Neagoe a
pref`cut-o apoi, [i de aceea nu numai chipul s`u cu copilul
Teodosie al`turi, dar [i marile scene care pe zidul
vechii intr`ri înf`ti[eaz` pe Maica Domnului în dou`
ipostase, oper` de toat` frumuse]a, cu figuri mari, gesturi
nobile [i m`iastr` grupare; probabil [i chipurile sfin]ilor
osta[i din strane [i, sus în bol]i, cele dou` scene sacre;
ceva din pictura catapitesmei de zid e poate tot de atunci.
A[ezat` lâng` Bucure[ti, m`n`stirea a primit îns`, din
când în când, trupuri de boieri mari, fiind socotit` ca un
loc de îngropare al decapita]ilor politici. În zilele cumplitului
Mircea-Vod` Ciobanul se umplu spa]iul dintre sprintenele
coloane rotunde ale pridvorului, ad`ugându-se icoana
Domnului, a Doamnei Chiajna, a copiilor lor, precum la
locul obi[nuit al ctitorilor ]`ranul se substituise, dup`
cât se pare, Doamnei lui Neagoe. ßi acum, pe lâng` boierii
mor]i de moarte bun` supt cucernicul Voevod, se a[ternur`
p`mântului jertfele nemiloaselor r`zbun`ri domne[ti. Astfel
se odihnir` aici pe rând, cu ajutorul c`l`ilor lui Mircea
1
Piatra cuprins` în lespezi, în fa]a altarului, de la Mitropolitul Serafim,
din ultimii ani ai secolului al XVl-lea, vine de la una din celelalte dou`
biserici.
35
 Ciobanul [i lui Alexandru, urma[ul acestuia, to]i fiii lui
Dragomir Postelnicul [i ai so]iei lui, Marga. Dup` uciderea
celui d’intâi mama, cuprins` de durere, p`r`si pl`cerile
zadarnice ale lumii [i îmbr`c` ve[nicul doliu al c`lug`riei,
numindu-se de-acum înainte monahia Eufrosina. Ea se
îngriji ca fiecare dintre copiii ei iubi]i s` fie acoperit,
dup` datin`, cu o piatr` frumos s`pat` în care i se pomenea
f`r` niciun fel de plângere chipul mor]ii. Apoi cândva -
c`ci pe groapa ei n-a l`sat s` i se însemne clipa plec`rii
c`tre ai s`i pe cari-i doria de mult -, b`trâna c`lug`ri]` muri
zâmbind, c`ci i se va fi p`rut c` z`re[te prin negurile
sfâr[itului omenesc str`lucirea întâlnirii voioase cu fiii
cosi]i în tinere]ea lor plin` de îndr`zneal`. Ea se culc`
la picioarele celor patru mor]i tineri ca o slug` care e gata
s` se de[tepte [i s` ajute pe acel ce sufere, [i lespedea
ei sub]ire, îngust`, pomene[te numai c` acolo se odihne[te
în sfâr[it o „mam` plin` de durere pân` la moarte“, o mam`
ai c`rei patru fii au fost t`ia]i, [i o c`lug`ri]`1. Câteva zile
dup` uciderea turcilor din Bucure[ti, Mihai Viteazul îmbog`]i
[i el cu un trup desc`p`]ânat gropni]a Snagovului. Oamenii
domne[ti aduser` la m`n`stire r`m`[i]ele sângerate
ale lui Dima, fost Stolnic supt ßtefan-Vod` Surdul [i tr`d`tor
fa]` de Domnul cel nou.
Apoi lini[te se f`cu în ]ar`, [i m`n`stirea nu mai
primi astfel de daruri domne[ti. Ea îmb`trânise pu]in, din
timpurile Iui Mircea pân` în acelea ale lui Matei Basarab,
care-i d`du o rival` în C`ld`ru[ani, ce fusese pân` atunci
numai un schit în mijlocul [esului. Cl`direa tragic` a lui
¥epe[ [i a lui Mircea Ciobanul, mândra m`n`stire domneasc`,
pentru care se culesese dijma pe atâtea mo[ii [i se
puseser` de o parte banii v`mii de la Prahova [i v`mii
din Br`ila, v`zu trecând aiurea norocul ocrotirii [i al daniilor.
Veni îns` o zi când Snagovul, care primise pe mor]ii
ce c`zuser` aiurea de urgia domneasc` [i ad`postise pe
întemni]atul episcop Cozma supt Matei Basarab, fu însu[i
l`ca[ul unui omor din porunca st`pânitorului. Grigore-
Vod` Ghica b`nuia pe Postelnicul Constantin Cantacuzino,
om b`trân de vreo [aptezeci de ani, vestit de bogat, de
1
C`r`mida a fost furat` sau spart` la o repara]ie grosolan`, când
s’a pus în locul vechii pardoseli urâtul mozaic de ciment.
36
înv`]at [i de bun, c`-i sap` Domnia. Doroban]ii venir`
noaptea de-l ridicar` din a[ternut, într-o Sâmb`t` spre
Duminec`. Un r`dvan duse pe prins între arme la Snagov,
unde luntrea m`n`stirii îl primi pentru a-l trece spre moarte.
Mo[neagul ascult` a doua zi liturghia c`zut în genunchi
ca unul ce [tia pe ce drum se afl` [i ce aproape îi este
sosirea. El î[i m`rturisi p`catele [i primi împ`rt`[ania
înaintea altarului care e p`tat ast`zi de praful d`râm`turilor.
Acolo unde ast`zi florile galbene bogate în raze se bucur`
de fericirea prim`verii calde, se ridicau zidurile în care
c`lug`rii î[i aveau chiliile, iar oaspe]ii, od`i de primire
de care-[i aduceau aminte cu recuno[tin]`. Ele închideau
o curte pietruit` în care se aflau cele dou` bisericu]e ale
Bunei-Vestiri [i Adormirii Maicii Domnului, precum [i
trapez`ria. Când se f`cu sear`, în apropierea cinei, la care
el nu mai era s` ia parte, Marele Postelnic fu sugrumat de
un „stâlp, la 20 Decembrie 1662; [treangul se strânse [i
albul cap c`zu pe piept, pe când clopotele din turnuri
sunau rug`ciunile mor]ilor“.
Sicriul fu a[ezat în biseric` supt lespezile c`reia se
odihniau jertfele Domnilor celor vechi, tr`d`torii din alte
timpuri [i cei ce muriser` de jalea mor]ii lor. O fat` de
Domn, Ilinca, so]ia b`trân` a b`trânului Postelnic, [i to]i
fiii ei, [ase la num`r, c`p`tar` voia s`-[i ia mortul. În acest
loc au stat ei câte[i [ase, lâng` tat`l culcat pe perna
somnului f`r` tulburare [i lâng` maica plecat` în genunche.
Îi vezi, pare-c`, stând pe lespezi, de-asupra oaselor f`r`
capete: Dr`ghici, menit mor]ii de cium`, ßerban, care era
s` fie Domn [i s` moar` tân`r, cu b`nuieli de otr`vire,
Constantin, care era s` fie [i el sugrumat la cele [apte
Turnuri din Constantinopol, Mihai, al c`rui cap u[uratec
va c`dea în Adrianopol de aceia[i urgie turceasc`,
Matei [i Iordachi, cari fur` cule[i, înc` în floare, de o moarte
bun`, care zâmbe[te tinerilor ca o iubit`. ßi luntri se
strecoar` acum pe lac, ducând spre malul de sus, c`tre
Ploie[ti, c`tre m`n`stirea M`rgineni, sicriul acoperit cu
stofe scumpe [i alaiul de îngropare. Câte nu se schimb`
înaintea zidurilor neîn]eleg`toare! Înc` treizeci de ani [i
Snagovul cernit de atâtea amintiri e acum un roiu de
harnice albine. Un str`in a venit de departe, de foarte
departe, unde stânci spintec` p`mântul [i se azvârl izvoare
despletite, cu ]`nd`ri de piatr` în apa lor nebun`, unde
37
 nu sunt z`ri întinse, de verde dulce [i aur curat supt cerul din ei, pe care lan]urile-l traser` în fund: Crucea de lemn
albastru, unde lacul nu se zbate de mul]`mire între trestiile de pe malul din fa]` arat` unde stau, ierta]i acum, cei pe
înalte. Antim din Ivir era un me[ter de predic`, un me[ter cari oamenii, cari nu pot ierta, îi pedepsiser`. Biserica mai
de scrisoare, un me[ter de tipar, un me[ter de zugr`veal`, cuprindea odoarele vechi: ele au fost luate îns` când ruina
un suflet curat [i o voin]` neobosit`. Constantin Brâncoveanu, amenin]a s` se surpe asupra preotului [i credincio[ilor.
acel Domn str`lucit prin binefacerile sale, 1-a primit ca pe Zidurile din prejur avur` o soart` [i mai rea, închisoarea
un trimes ceresc, [i i-a dat în mân` Snagovul. Totul se se str`mut` aiurea, [i cl`direa pe care ea o pâng`rise se
schimb` în cuprinsul [i între hotarele m`n`stirii; p`mântul d`du la p`mânt. Repara]ia Snagovului s-a f`cut d`un`zi
d`du mai mult, oamenii î[i f`cur` mai deplin datoria, iar de a[ez`mântul nou al Casei Bisericii: înl`untru [i pe l`turi,
mai bine decât to]i Antim însu[i; în chiliile lui, buchile îns` pustietatea, care mo[tene[te pe fo[ti, n-a fost înc`
frumoase, zugr`vite [i turnate de dânsul, se a[ezar` în scoas` din drepturile ei.
tipare [i însemnar` pe hârtie c`r]i pentru slujb`, c`r]i pentru M`n`stirea Snagovul „se lipsi“ - spune pisania dela 1707
îndreptarea vie]ii. Uite, acolo unde se sore[te [opârla - „din podoaba ei cea d-intâi, pentru mul]imea anilor“, [i
verde, peste c`r`mizile calde, va fi stat adeseori într-un ajunse cu totul d`r`p`nat`.
jilt, c`ruia tot el îi va fi adus s`p`turi alese, p`rintele, privind
apusul r`sfrânt în apa lini[tit`. Cina s-a mântuit,
c`lug`rii închi[i în chilii se preg`tesc de odihna care va
fi prea r`pede întrerupt` de slujba tainic` a miezului noptii,
arga]ii mân` pe malul din fa]` vitele ce se întorc la ad`post
cu un prelung r`get de chemare, chiuiturile lor î[i r`spund
dela o c`rare la alta. Printre s`lcii se ridic` fumul
albastru al m`m`ligii de sear` [i un caval r`sun` dela
stân`. Soarele a trecut de pragul care pentru noi e noaptea,
[i razele lui din urm`, ro[ii în cer, se îndulcesc trandafirii
în apa lacului pa[nic. Antim prive[te cu ochi umezi aceast`
frumuse]` care-i prinde sufletul întreg, sufletul lui de poet,
cu multe r`sunete; el se ridic` [i face semnul crucii
spre mul]`mire [i binecuvântare.
Antim ajunse Mitropolit [i lu` cu dânsul zilele cele bune
ale Snagovului. ßi aceast` str`veche m`n`stire ajunse
pe mâna c`lug`rilor greci. Locuitorii ei se împu]ineaz`,
fiindc` hrana lor nu trebuia s` împu]ineze veniturile locurilor
Sfinte; chiliile se ruinar`, biserica tot a[a, pân` ce se repar`
într-un chip care e o batjocur`, [i coco]ându-se un turn
nepotrivit în locul celui care a trebuit s` fie, dup` canonul
neschimbat al frumuse]ii.
Acea fiic` bun` a stoarcerii prin c`lug`rii greci, care a
fost secularisarea, duse lucrul mai departe. În locul ho]ului
în mantie de arhiereu, venit ca s` simt` pl`cerile pântecelui
[i mul]`mirea gr`mezilor de aur, veni acum ho]ul în uniform`
de pu[c`ria[, închis ca s`-[i isp`[easc` p`catele printr-un
traiu de pedeaps`. Un pod mi[c`tor uni malurile pentru
nevoile închisorii: odat` el l`s` în adâncuri un convoi întreg

38 39
 Inscrip]iile din M`n`stirea Snagovul, voia Lui Dumnezeu fiind pus în Scaun, mai ales prin grija
de N. Iorga Fecioarei, Prea-cucernicul Caragea Ioan, Domnul,
dumnezeiescul al Daciei toate, a pus arhiereu pe un om
vrednic [i prea bun la fapte, a c`rui chemare cu totul

V
1) Vechea pisanie pe o vrednic` a fost orânduial`, care [i ‘mpodobind, a ‘n`l]at-o,
piatr` a[ezat` acum f`când acest frumos templu, iar cei ce vede]i pe acesta’n
înaintea altarului, lâng` minune, pomeni]i-l în veci .... 1815, 5 Iulie.
aceia care, dup` tradi]ie, Ctitorii: de o parte, Neagoe, Doamna Despina [i Teodosie;
acoperea r`m`[i]ele lui
Vlad ¥epe[.
Traducere din slavon`:
„În numele tuturor celor
l`uda]i ai lui Dumnezeu
[i întru lauda cuvioasei
Maice de Dumnezeu
N`sc`toare, cinstita [i
sl`vita ei Bun`-Vestire,
care e în]eleapt` [i povestit`
bucurie a toat` lumea,
s-a ridicat [i zidit acest
cinstit [i milostiv sfânt hram din temelie, cu celelalte case
de locuin]` [i mici chilii de cel de pe urm` între arhierei
Sfântul Mitropolit Serafim, când a fost alungat din
Scaun, cu osteneala de bun` voie [i cu cea care e dela
Dumnezeu dat` a lui avere, în zilele blagocestivului Io
Mihnea Voevod [i mamei lui, Doamna Ecaterina, fiind
Domn în ¥ara Moldovei, Io Petru Voevod, anul curg`tor
7096, iar dela na[terea lui Hristos 1588.“
Aceast` pisanie nu prive[te m`n`stirea cea mare,
singura p`strat` ast`zi, [i al c`reia hram e Vovedenia,
ci una din cele dou` bisericu]e ce erau odinioar` pe lâng`
dânsa [i din care una era închinat` Adormirii Maicii Domnului
[i alta Bunei Vestiri. Serafim fu Mitropolit în tot cursul celor
dou` Domnii ale lui Mihnea Turcul.
3) Pe p`retele de c`tre altar al zidului ce desparte
pronaosul de naos:
Traducere din grece[te:
„Aceast` biseric`, de mult` vreme fiind stricat`, ajunsese
a fi, s` zicem, tic`lo[it` cu totul. ßi ctitorii cei de mult
nu se îngrijiau de loc, nu pot s` [tiu pentru ce, ci, cu

40 41
 de alta, Mircea Ciobanul, Chiajna [i copiii lor: Petru, Radu
[i Mircea.
4) Grafite (s`pate în zid).
a) Costea Duca; 7247 (1738-9).
În altar:
Traducere din slavone[te:
„Am scris eu Badea Gr`m`tic din Dobro[`[ti, în
zilele lui Io Antonie Voevod, Iunie 29 de zile, în anul 7178
(1670).“
c) Eu zugrav Neagul Calfa.
5) Pe o piatr` de mormânt:
Traducere din slavone[te: În pridvor:
„A r`posat robul lui Dumnezeu Pârvul Marele Vornic
a toat` ¥ara Româneasc` [i a p`r]ilor dela Dun`re, în anul
7020 (1512), luna Iunie 3 (?) zile, Sâmb`t`, la ceasul al
4-lea din zi; ve[nica lui pomenire.“
De sigur c` acest Pârvu e Craiovescul, fiul lui Neagu
[i fratele Banului Barbu. Supt Vlad C`lug`rul, el e, în
adev`r, Mare-Vornic dela 1487 la 1496, adec` pân` la
sfâr[itul Domniei. Tot Vornic Mare îl g`sim supt Radu
cel Mare, urma[ul C`lug`rului. Supt acela[i Domn în 1505
el nu mai avea dreg`torie, ci era numai „Pârvul dela Craiova“,
Craiovescul. ßi supt Mihnea, Pârvu se întâmpin` apoi
tot ca Vel Vornic ca [i supt Vl`du]`, [i chiar supt Neagoe,
dar numai la început. Pârvu îngropat la Bistri]a e deci al
doilea Pârvu, precum Barbu Banul mort la Vii[oara era al
doilea, iar cel din 1542 era al treilea Barbu.
6) Pe alta:
„A r`posat robul lui Dumnezeu monahul Ioan Marele
Logof`t, în zilele blagocestivului [i de Hristos iubitorul
Io Basarab Voevod, în anul 7022 (1514), luna lui
Fevruar 4.“
Vlad C`lug`rul avuse ca Logof`t pe Stoica, ginerele
s`u, care r`mase [i supt cumnat, Radu-cel-Mare.
Acesta începe cu el (1500), dar în 1501 are pe Barbul
Craiovescul. Peste pu]in el m`rit` pe sora sa Caplea cu
Bogdan, [i acesta e Mare Logof`t în 1505 [i în tot restul
Domniei. Mihnea cel R`u pune în locul lui Bogdan pe
Tudor, Bogdan e Mare Vornic supt Vlahu]`, iar Logofe]ia
o are Oncea. Neagoe începu cu Ioan, care se c`lug`ri
îndat` [i muri. Îl g`sim ca Stolnic supt Mihnea [i
42
Vl`du]` [i ca Logof`t la 29 Septembre 1512.
7) Pe alta:
„A fost t`iat dumnealui Udrea de c`tre Mircea Voevod
în satul Once[ti; a fost fiul lui Dragomir Postelnic [i al jup`ni]ei
lui Marga, în anul 7061 (1552), luna lui Noiemvre 14.
Once[tii ace[tia trebuie s` fie cei din Vla[ca. Motivul
t`ierii lui Udrea a fost tr`darea.
8) Pe alta:
„A fost t`iat dumnealui Barbu[a de c`tre Alexandru
Voevod în ora[ul Bucure[ti, [i a fost fiul lui Dragomir
Postelnicul [i al mamei lui, monahia Eufrosina, luna
Septemvrie 4 zile, în anul 7078 (1569).
E frate cu cel dela nr. 5. Marga se c`lug`rise ca Eufrosina.
Motivul uciderii lui a fost leg`tura cu Radu Dr`goiescul,
du[man al Domniei.
9) Pe alta :
„A fost t`iat dumnealui Cr`cea de c`tre Alexandru
Voevod în ora[ la Bucure[ti, [i a fost fiul lui Dragomir
Postelnic [i al mamei lui, monahia Eufrosina...“
10) Pe alta:
„A fost t`iat dumnealui Radul Stolnic de c`tre Alexandru
Voevod, [i a fost fiul lui Dragomir Postelnicul [i al
mamei lui, monahia Eufrosina, în anul 7078 (1569), luna
Septemvrie 4 zile.“
11) Pe alta:
„A r`posat roaba lui Dumnezeu monahia Eufrosina,
dup` moartea a 4 fii, cari au fost t`ia]i; ve[nica ei pomenire!
Prea-întristat` mam` pân` la moarte!“
Piatra se afla înc` la locul ei în toamna anului 1903.
În Octombre 1904 n-am mai aflat-o.
12) Pe alta:
„(A r`posat) preasfin]itul.... Mitropolit Serafim.... în zilele
lui Io Mihnea Voevod....“
Odobescu mai cetia [i anul 7098. În anul 7096 în adev`r
Serafim era în via]`. În 1591 (7099) Mihnea nu mai era
Domn.
13) Pe alta:
„A fost t`iat dumnealui (Dima Stolnicul) de Mihail Voevod,
în anul 7103, luna lui Noiemvre ziua 23.“
Ast`zi nu se mai cunosc literele de la început pe
43
 care Odobescu le-a cetit. Mihai ucisese cu câteva zile Începuturile m`n`stirii Snagov
înnainte pe Turcii din Bucure[ti. Dima fusese Stolnicul lui de N. I. ßerb`nescu
ßtefan Surdul.
14) Odobescu mai are piatra de mormânt a Logof`tului

P
Stoica din Cr`ciani, mort supt Alexandru Ilia[ la 7 Iunie `reri asupra înte -
7136 (1628). Ea nu se mai afl` acum, de[i am v`zut-o m e i e r i i . Cronica
înc` în 1903. anonim` a ¥`rii
15) Pe un potir: Române[ti, ajun-
Dram. 229. Ghioca zl`tarul, Anthim tipograful, 1694 gând cu povestirea
(cifre). faptelor la domnia
16) Icoane dela Nicolae din Enos, 1798-1806, a[ezat lui Vlad ¥epe[, scrie
în Bucure[ti. a[a: „Vlad ¥epe[i,
17) Pe dvere: acesta au f`cut
„Aceste dvere f`cutu-s-au cu os`rdiia [i toat` cheltuiala
cetatea dela Poie-
smeritului Nicodim ierodiiac [i (fiul lui) ßtefan Grecean Biv
nari [i au f`cut sfânta
Vel Sluger, h`r`zindu-le la Sfânta m`n`stirea Snagov,
mân`stire dela
pentru a sa pomenire la leat 1790, April 23.“
Sangov...“1.
S`pat:
Într-o variant` a
Nicd. ierod. 1790.
Letopise]ului canta-
E un traduc`tor de c`r]i religioase care st`tu apoi (pân`
prin 1811) la m`n`stirea C`ld`ru[ani. cuzinesc2, publicat`
de St. Nicolaescu în Revista pentru istorie, arheologie [i
filologie, vol. XI (1910), p. 97-186, se spun acestea despre
Vlad ¥epe[: „Io Vlad Voevod ¥epe[ul au venit domn la
leat 6921 (=1413). Acesta au f`cut cetatea dela Poenari
[i au f`cut [i sfânta mân`stire din Snagov...“3.
ßi într-un fragment de cronic`, publicat de M. Gaster în
Revista istoric` român`, vol. VII (1937), p. 156-163, se
spun cam acelea[i lucruri despre acest voevod: „Dup`
moartea Mircii Vod` s-au ridicat domn Vlad Voevod ¥epelu[
[i au f`cut cetate la Poinari [i au început de au f`cut sfânta
mân`stire Znagovul. ßi au domnit Vlad Vod` în domniea
lui 15 ani...“4

1
. Istoria ¥zerei Române[ti, ed. G. Ioanid, vol. II, Bucure[ti, 1859,
p. 3; Mag. ist., IV, p. 233; reeditat` de N. Simache [i Tr. Cristescu,
Letopise]ul Cantacuzinesc 1290-1688, Buz`u, 1942, p. 69; cf. [i
G. ßincai, Chronica Românilor, I, ed. II, Bucure[ti, 1886, p. 591.
2
. Cf. N. Simache [i Tr. Cristescu, Variante ale Letopise]ului Cantacuzinesc,
Buz`u, 1942.
3
. p. 111; reeditat` de N. Simache [i Tr. Cristescu, op. cit., p. 20.
4
. p. 158; reeditat de N. Simache [i Tr. Cristescu, op. cit., p. 53.

44 45
 Mai apoi Radu Popescu, însemnând cele petrecute
în ]ar` la anul 6920 (=1412), spune urm`toarele: „Dup`
moartea Mircii Vod`, au luat domniea Vlad Vod`, carele
s-au poroclit ¥epe[. Acesta au f`cut mân`stirea Sneagovul
[i cetatea dela Poenari“1.
Într-un manuscris de cronic`, afl`tor în biblioteca
Academiei Române, se citesc aceste rânduri privitoare
la problema ce ne preocup`: „Vlad Vod[`], ¥epelu[.
Acesta au f`cut cetatea dela Poenari [i au f`cut sfân-
ta mân`stire Snagovul2“.
Acela[i lucru se spune [i într-un letopise] al ¥`rii
Române[ti, scris de ßtefan Logof`tul la 1782 [i p`strat
în aceia[i bibliotec`: „...Dup` Mircea Vod` B`trânul au
st`tut la domnie Radul Vod[`] ¥eape[, iar la alt letopisea]
al ¥`rii Române[ti am aflat numindu-l pe acest domn Vlad
Vod` ¥epe[. Acest domn au f`cut cetatea dela Poenari
din ]inutul Jiiului de jos, a[ijderea au f`cut [i sfânta mân`stire
Sneagovul din ]inutul Elhovului...“3.
Tot la Vlad ¥epe[ poate c` se gânde[te [i Vasile
C`m`ra[ul, care, în anul 7241 (=1733), compilând o istorie
a ¥`rii Române[ti [i a Moldovei, scrie când ajunge la
anul 6918 (=1410): „Radu Voivod ¥epelu[ul al doilea, carele
au f`cut cetatea la Poenari [i sfânta mân`stire Snagovul...
domni-au ani 15“.4
Urm`tor cronicilor, banul Mihail Cantacuzino, în a sa
Istorie a Valahiei, pune pe Vlad ¥epe[ domn în anul
1400 [i arat` c` el „în acest an a zidit mân`stirea Snagovul
din ]inutul Ilfovului, precum se arat` - zice el - într-un hrisov
al m`n`stirii“.
De aceia[i socotin]` este [i Dionisie Fotino, c`ci [i el,
vorbind despre Vlad ¥epe[, scrie între altele: „Acest domn
[Vlad ¥epe[] a zidit m`n`stirea Znagovul în ]inutul Ilfovului,
precum se constat` dintr-un hrisov al îns`[i m`n`stirii.“1
1
. Radu Popescu, Istoriile Domnilor ¥`rii Române[ti în Mag. ist., I,
p. 97-98; Cf. [i ed. N. Iorga, publicat` sub numele lui Const. C`pitanul
Filipescu, Bucure[ti, 1902, p. 15; precum [i ed. N. I. Simache [i Tr.
Cristescu, Viea]a [i opera lui Radu Popescu, Ploe[ti, 1943, p. 69-60.
2 la Români ..., Bucure[ti, 1906, p. 43: „Crudul Vlad ¥epe[ a zidit
. Ac. Rom., Ms. rom., Nr. 196 (Istoria ¥`rii Române[ti de când s-au
desc`lecat pravoslavnicii cre[tini), f. 2v.
3
. Ac. Rom., Ms. rom., Nr. 340 (Letopise]ul ¥`rii Române[ti [i Moldovei...),
f. 19v-20.
4
. Vasile C`m`ra[ul, Istoriile ¥`rii Române[ti [i ale ]`rii Moldovei...,
f. 1., 1733, p. 8.
46
Toate acestea cred c` au f`cut, în secolul trecut, pe
arhimandritul Ghermano Br`tianu, egumenul m`n`stirii
Snagov s` scrie deasupra capului evlaviosului Neagoe
Basarab, pictat în biseric`, c` acel chip reprezint` pe: «Iw
Mnxaia koekod Cepew Basarab a 4 koekod»1.
B`nuesc c` cele spus de cronici precum [i aceast`
însemnare de deasupra capului lui Neagoe, v`zut` de
vizitatori, au f`cut s` se întind` [tirea c` Vlad ¥epe[ este
întemeietorul mân`stirii Snagov, c`ci mul]i din cei ce au
avut ocazie s` vorbeasc` despre începuturile acestui sfânt
l`ca[ au afirmat acest lucru2.
1
. Al. I. Odobescu, Câteva ore la Snagov în Rev. Rom., II (1862), p.
361. De aci a luat G. Ghib`nescu, Vlad Vod` (C`lug`rul) în Arhiva,
VII (1896), Nr. 3-4, p. 142 [i A. Savela, Croquiuri..., Bucure[ti 1918,
p. 115 (not`).
Poate c` însemnarea arhim. Ghemano Br`tianu a avut-o în minte
scriitorul catagrafiei din anul 1855, care, vorbind despre începutul
mân`stirii Sagov, scria c`: „este zidit` din temelie de Mihail Vlad ¥epe[
Basarab Voevod în anul 1400“ (Ac. Rom., Ms. rom. 727, f 379 r.).
2
. La 15 Aprilie 1864 Ierom. Irinarh Gredianu, curatorul mân`stirii
Snagov, cerând ministerului s` repare acest sfânt l`ca[, spunea între
altele c`: „... acest antic monument... este r`dicat înc` din anul 1400
de renumitul domn Vlad ¥epe[„ (Arhiv. Stat., Min Instruc]. Dos.
1013/1862, f. 80).
Aceia[i afirma]ie face [i Ierom. Agatanghel G`nescu, urma[ul lui
Irinarh la conducerea mân`stirii (cf. ibidem, f. 215, 230, 249 [.a.).
C` ¥epe[ ar fi întemeietorul mân`stirii Snagov se arat` [i în Dic]ionarul
topografic [i statistic al României, alc`tuit de D. Frunzescu (Bucure[ti,
1872): „Snagovu monastire în jud. Ilfov, plasa cu acela[i nume, zidit`
de Vlad ¥epe[ la anul 1470“ (p. 449). Pentru aceasta s` se vad` [i:
Pr. Gr. Mu[celeanu, Monumentele str`bunilor din România, Bucure[ti
1873, p. 41. „Mân`stirea Snagovul e edificat` de Vlad Vod` al
V-lea ¥epe[ în întâia domnie“; Monumente na]ionali..., I, Bucure[ti,
1882, p. 145 „Mân`stirea Snagov fundat` de Vlad ¥epe[ la anul 1457“;
C. St. Bilciurescu, Mân`stirele [i bisericile din România, Bucure[ti,
1890, p. 158. „Mân`stirea Snagovul este edificat` de Vlad al V-lea
¥epe[ în întâia domnie pe la anul 1457“; D. St`nescu, Via]a religioas`
mân`stirea Snagovului“; N. Iorga, Istoria Românilor în chipuri [i icoane,
Craiova, 1921, p. 103. „Dintre domnii sec. XV pân` la Radu-cel-
Mare (1496), Vlad ¥epe[ a f`cut Snagovul unde i se arat` mormântul“;
Enciclopedia României, II, Bucure[ti 1938, p. 248, „Mân`stirea Snagov
pe insula din mijlocul lacului, ctitoria lui Vlad ¥epe[.“
47
 Dar afirma]iunile lor nu se pot sus]inea, c`ci, din
cele ce [tim acum despre Vlad ¥epe[ [i despre vechimea
mân`stirii Snagov, reiese clar c` acest voevod nu
poate fi întemeietorul acestui sfânt l`ca[. Mân`stirea
Snagov se constat` documentar cu aproape o jum`tate
de veac înaintea urc`rii lui ¥epe[ pe tronul ¥`rii Române[ti.
Prin urmare el, în niciun caz, nu poate fi întemeietorul
ei, ci poate [fi], precum se va vedea, numai un înoitor
al vechilor cl`diri.
De altfel, chiar din secolul trecut, unii din cercet`torii
istoriei noastre începuser` s` se îndoiasc` de acest lucru.
Ei au ar`tat c` ¥epe[ nu poate fi prim ctitor al mân`stirii
Snagov [i au pus în locu-i pe un boier Vintil`.
Acest nou ctitor al Snagovului, pe cât [tiu, este creat
de Alexandru Odobescu, care, pe la 1862, vizitând
mân`stirea a g`sit aci un frumos panaghiar, azi aflat la
Moscova, a c`rui inscrip]ie slavon` a citit-o astfel:
+ S[tkorí s[i penagíar] jupan DrÊgyç vintileskomu
v[ xraiwbithlpr çtyÊ k[ veiíe, monastyr. wt snhgwk. klt.
xqcl\ . iny 3., adic`:
+ A f`cut acest panaghiar (seau icoan` a Maicii Domnului)
Jupan Dr`ghici, pentru loca[u de p`strare Vintilesc,
spre a se coprinde în zestrea monastirei de la Sneagov.
În anul 6939, Iunie 7 (dela Christos 1438)1. Aceast` lectur`
a inscrip]iei de pe panaghiar a f`cut pe Odobescu,
dup` ce mai întâi î[i exprimase îndoiala în ceea ce prive[te
întemeierea mân`stirii de c`tre Vlad ¥epe[, s` afirme
c` m`n`stirea Snagov este ridicat` de un oarecare
boier Vintil`, deoarece inscrip]ia panaghiarului el o tradusese
în sensul c` m`n`stirea Snagov este „un l`ca[ de p`strare
vintilesc“.
Printr-o logic` proprie el arat` c` numele de Vintil` este
tot una cu numele Vlad2, afirmând c`: „... mân`stirea
vintileasc` a Sneagovului a fost cl`dit`, înainte de
1421, de un Vlad Voevod oarecare“. Când îns` trebuie
01
. Al. I. Odobescu, Câteva ore la Snagov în Rev. Rom., II (1962),
p. 363. S` se observe c` el a calculat gre[it anul dela Hristos:
1438 în loc de 1431, c`ci 6939-5508 = 1431.
2
. Odobescu ra]ioneaz` în felul urm`tor: „... Românii, la sat, pe cel
dintre dân[ii care [tie s` fure oul de sub co]ofan` f`r` s`-i bage de
seam` [i carele aude, mile, [i iarba crescând, îl numesc
n`sdr`van [i-i zic c` e chiar Vintil`. Dar apoi, cine e, biet, tot la dân[ii,
48
s` identifice pe acest „oarecare Voevod Vlad“, Odobescu
în[ir` patru, ba chiar cinci voevozi cu numele Vlad [i
Vladislav1, dar nici el nu [tie pe care s`-l fac` întemeietor
al mân`strii Snagov, m`rturisind c` „din isvoarele care
i-au fost a-mân` nu se poate descurca“.
De[i ipoteza lui Odobescu con]inea mult` nesiguran]`,
totu[i ea a fost adoptat` de mul]i din cei ce au avut ocazie
s` vorbeasc` despre începuturile acestei sfinte m`n`stiri.
Mul]i dintre ace[tia reproduc inscrip]ia panaghiarului dup`
el, de[i unii puteau s-o îndrepte, c`ci aveau la îndemân`
pre]iosul odor2.
Deabia dup` trecere de aproape o jum`tate de veac,
Nicolae Iorga, publicând Inscrip]ii din bisericile României,
acela care d`, zioa la meaza mare, în gropi [i nu [tie s` împart` paie
la duoi m`gari? - Ia, al de nea Vlad, al de nea Vl`du]` p`c`tosul,
care de spune [i el la soroace câte un cuvânt nepotrivit la sfat, to]i
îl iau în resp`r [i-i strig` r`zând:
„Vorbi [i nenea Vlad
„C`-i [i el din sat!
ßi cu toate acestea, Vintil` priceputul [i nevoia[ul de Vl`du]`
port amândoi tot acela[i nume. De nu m` crede]i pe mine,
întreba]i s` v` spuie Petra[cu Vod`-cel-Bun, care în chryssov
domnesc, scris pe slovenie [i înt`rit cu pecetea gospod, zice
curat c` lui Vintil` Vod` de la Slatina, pe nume bun îi zicea Vlad
Voevod...“ (Rev. Rom., II, (1862), p. 364).
Prin urmare, reiese de aci c` pentru Odobescu numele de Vintil`
este tot una cu numele de Vlad [i de aceea afirm` c` mân`stirea
Snagovului a fost fundat` de un oarecre Vlad (recte Vintil`) Voevod.
1. Dup` Odobescu acest Vlad sau Vladislav Voevod, întemeietorul
mân`stirii Snagov, ar pute fi: fie acel Vlad voevod. „care a dat mân`stirii
patru mori în Dridih...“ precum se arat` într-un „chryssov al lui Basarab
Voevod, dat în Gherghi]a la 13 Martie 1442“; fie acel „Vlad marele
Voevod cel b`trân, care a l`sat la mân`stire c`r]ile v`zute de
Vintil`-Vod` la 1543 (Aprilie 3) [i pe care l-au ajuns moartea în satul
B`lteni“; fie „un Vladislav sau Vlaicu, fiu al lu Alexandru Vod` Basarab
[i socru al regelui sârbesc Uro[, care sub titlul de Vaivoda Transalpinus,
Banus de Zeurino et Dux novae plantationis Terrae Fogaras, a domnit
dela 1360 înainte?“, fie „fiul lui Mircea, Vlad Voivoda Bassarabiae et
Comes Severini, care, la anul 1369, sub domnia tat`lui s`u, a încheiat,
din Arge[, un tractat de închinare cu Laislas Jagellon, regele Poloniei
[i cu so]ia sa Edwiga?“, fie în sfâr[it „un alt Vlad [i mai pu]in cunoscut...“
Nici el nu se mai poate descurca!... (ibidem, p. 364-365).
2
. S` se vad` pentru aceasta: Pr. Gr. Mu[celeanu, Monumentele
str`bunilor din România, Bucure[ti 1873, p. 41; C. St. Bilciurescu,
M`n`stirile [i bisericile din România, Bucure[ti 1980, p. 158;
G. Ionescu-Gion, Istoria Bucure[tilor, Bucure[ti, 1899, p. 22;
Pr. M. Dumitrescu, Istoricul a 40 de biserici din România , II,
49
 într-o not`, a c`utat s` dea o alt` lectur` inscrip]iei
panaghiarului, a[a de mult r`spândit` în versiunea Odobescu.
Acolo unde Odobescu cetise bintileskomu - loca[ de
p`strare vintilesc - N. Iorga propune a se citi bel sotlink -
mare stolnic1, acest cuvânt ar`tând - dup` el - rangul
boieresc al lui jupan Dr`ghici, donatorul panaghiarului.
Prin urmare, lectura propus` de N. Iorga face s` dispar`
din cuprinsul inscrip]iei orice cuvânt din care ar reie[i
c` este vorba de un Vintil` prim cititor la Snagov.
Comparând îns` aceste dou` lecturi ale inscrip]iei
panaghiarului, se pare c` cea dat` de Odobescu este mai
aproape de adev`r. ßi aceasta cu atât mai mult cu cât
versiunea Iorga întâmpin` urm`toarea greutate 2: în
documentele primei jum`t`]i a veacului al XV-lea, cunoscute
pân` acum, nu se întâlne[te niciun Dr`ghici „vel
Bucure[ti 1902, p. 49. (Pentru ace[ti doi din urm`, ctitorul prim de
la Snagov este un Dr`ghici Vintilescul). N. Dobrescu, Întemeirea
Mitropoliilor..., Bucure[ti, 1906, p. 63; idem, Din istoria bisericii
române. Secolul XV, Bucure[ti, 1910, p. 49. (În ambele lucr`ri N.
Dobrescu afirm` c` m`n`stirea Snagov „este ridicat` de un boier
Vintil`, în timpul lui Mircea Voevod“). ßi pentru N. Iorga întemeietorul
Snagovului este uneori acest boier Vintil`, (cf. N. Iorga, Istoria literaturii
religioase a Românilor pân` la 1688, f.1., p. X). Sp. Ceg`neanu,
Obiecte biserice[ti, Bucure[ti 1911, p. 38. (Pentru d-sa literile „iny“
nu arat` luna - Iunie - ci indic]ionul, care ar fi 7, ceea ce îns` este
inexact, c`ci pentru anul 6939 indic]ionul este 9, nu 7). Gh. Ghib`nescu,
op. cit., p. 142. (Pentru el panaghiarul a fost donat mân`stirii de
„familia Vintil`“). G. D. Florescu, Divane domne[ti, I, p. 68 (not`);
Dr. I. Lupa[, Istoria bisericii ortodoxe române, Bucure[ti 1930, p.
33 (Pentru d-sa mân`stirea Snagovul s’a ridicat cu ajutorul
boierilor Vintile[ti). Eufem Mih`ileanu, Snagovul în Rev. Boabe de
grâu, an. II (1931), nr. 6-7, p. 321; V. Br`tulescu [i Remus Ilie, Mân`stiri
[i biserici din jude]ul Ilfov, Bucure[ti 1935, p. 25.
1
. Iat` textul inscrip]iei panaghiarului în versiune Iorga: [...] A f`cut
acest panaghiar dumnealui Dr`ghici Vel Stolnic, la hramul de locuin]`
Voevedenia Precistei, mân`stirea Snagovului, în anul 6939
(1431), Iunie 7. (Inscrip]ii, I, p. 156 (not`); cf. N. Iorga et G. Bal[,
Histoire de l’art roumaine ancien, Paris, 1922, p. 41. Tot vel stolnic
a citit [i Gr. Tocilescu, Catalogul muzeului na]ional de antichit`]i din
Bucure[ti, Bucure[ti, 1906, p. 126. La fel dau inscrip]ia: St. Nicolaescu,
Vechimea mân`stirii Snagov în Rev. Bucure[ti, I (1935), Nr. 1, p. 110
[i G. D. Florescu, Divane domne[ti, I, p. 68 (not`).
2
. B`nuesc c` N. Iorga nici n-a v`zut panaghiarul. Prob` pentru
aceasta este faptul c` inscrip]ia lui, nu o trece în rând cu celelalte
inscrip]ii, cum face, de obiceiu, cu cele adunate de el, ci o aminte[te
numai într-o not`, ar`tând c` ea se afl` „la Odobescu“ (Inscrip]ii, I.
p. 156-157 (not`). De altfel, sunt informat c` rela]iile dintre el [i
50
stolnic“, f`când parte din divanele domne[ti1. Socotim c`
este imposibil ca un boier ocupând o a[a de însemnat`
dreg`torie s` nu fac` parte din aceste divane. Contrar
acestora îns` el nu apare printre boierii divani]i. Urmeaz`
de aici c` acolo unde N. Iorga propune a se citi: „vel sotlink“,
în textul inscrip]iei trebue s` fi fost altceva. De altfel,
între bintileskom u, cum a citit Odobescu, [i vel sotlink,
cum propune a se citi N. Iorga, este mare deosebire. Sunt
cuvinte compuse din litere ce nu pot fi confundate a[a
u[or.
Fa]` de cele de sus, înclin`m a crede c` acolo unde
Odobescu a citit bintileskomu - loca[ de p`strare vintilesc
- [i unde N. Iorga propune a se citi vel sotlink - mare stolnic
- în inscrip]ie trebue s` fi fost bintileskomul Vintilescul -
numele de familie al lui Jupan Dr`ghici, donatorul panaghiarului.
În afar` de numele de familie al donatorului, b`nuiesc
c` atât Odobescu cât [i Iorga dau gre[it anul în care jupan
Dr`ghici a miluit mân`stirea Snagov cu acest pre]ios odor.
ßi unul, [i altul indic` anul xqclf (6939-5508=1431). Întru
cât îns` în acest an nu se întâlne[te în acte niciun boier
cu numele Dr`ghici, înclin a crede c` niciunul dintre ei nu
d` data adev`rat`. Fa]` de acestea socotesc c` anul
don`rii panaghiarului trebuie s` fi fost xqcpf (6989-5508=1481),
îns` amândoi au confundat pe p=80 cu l=30, citind xqclf
(6939) în loc de xqcpf (6989) [i f`când astfel panaghiarul
mai vechi cu 50 de ani. Cred c` data propus` de noi este
mai aproape de adev`r, c`ci la 31 Iulie 14872, deci numai
cu 6 ani mai târziu, apare în documente un Dr`ghici
Vintilescul, boier f`r` dreg`torie, a[a cum este [i cel
din inscrip]ia panaghiarului în urma îndrept`rii ce am f`cut.
¥inând seam` de toate acestea cred c` inscrip]ia de
pe panaghiar a putut avea urm`torul cuprins:
conducerea Muzeului na]ional de antichit`]i, din vremea când î[i
strângea materialul, nu erau tocmai bune. ßi de aceea, poate, nu
a putut avea panaghiarul la îndemân`.
1
. Doar în anul 1421, la 17 Mai [i 1 Iunie, apare în divanul lui Radu
Praznaglava un boier f`r` dreg`toire cu numele Dr`ghici, (G. D.
Florescu, op. cit., p. 12 Nr. XIII, XIV. Pentru hrisovul din 1 Iunie 1421
v. [i P. P. Panaitescu, Documentele ¥`rii Române[ti, I, Bucure[ti,
1938, p. 127 [i 128). Dup` 1421, îns`, nu se mai întâlne[te în divanele
vremii nici un boier cu numele Dr`ghici, fie el chiar [i în alt` func]iune
nu numai în cea de „Vel Stolnic“, (cf. G. D. Florescu, op. cit., p. 69
(not`).
2
. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 356.
51
 [...]
+ A f`cut acest panaghiar jupan Dr`ghici Vintilescul
pentru biserica l`ca[ului Preacuratei [cu hramul] Intrarea
în biseric`, în mân`stirea de la Snagov, în anul 6989 (=1481),
Iunie 7.
Citind în acest fel însemnarea panaghiarului, dispare
din cuprinsul s`u acel bintileskom u - loca[ de p`strare
vintilesc - care a fr`mântat atât de mult pe cercet`tori.
Îndreptându-se astfel lectura acestui cuvânt, nu mai r`mâne
în inscrip]ia panaghiarului nicio vorb` din care ar reie[i
c` mân`stirea Snagov este, cum credea Odobescu, un
loca[ vintilesc. Cu aceasta dispare [i acel boier Vintil`,
întemeietorul mân`stirii Snagov, crea]ia aceluia[i Odobescu.
Având în vedere toate acestea, putem conchide c` un
boier Vintil` nu este prim ctitor al mân`stirii Snagov.
În al doilea rând, îndreptând data inscrip]iei de pe
panaghiar, cred c` putem identifica [i pe donatorul
pre]iosului odor. Înclin a crede c` el este jupan Dr`ghici
Vintilescul1, care cu acest nume apare pentru prima dat`
în actele cunoscute pân` acum, într-un hrisov, dat mân`stirii
Snagov de Vlad Vod` C`lug`rul la 31 Iulie 1487. Deci
numai la [ase ani dup` ce h`r`zea mân`stirii panaghiarul.
Aici el este trecut între boierii divani]i nepurtând niciun
rang dreg`toricesc. Acela[i lucru reiese [i din inscrip]ia
panaghiarului, unde jupan Dr`ghici Vintilescul donatorul
nu poart` niciun rang boieresc. Credem c` nu gre[im
afirmând c` Dr`ghici Vintilescul, donatorul panaghiarului
dela Snagov, este una [i aceea[i persoan` cu Dr`ghici
Vintilescul din hrisovul lui Vlad C`lug`rul din 31 Iulie 1487.
Rezumând toate acestea, putem spune c` panaghiarul
a fost d`ruit mân`stirii Snagov de jupan Dr`ghici Vintilescul
1
. Dup` d-l G. D. Florescu, Dr`ghici Vintilescul face parte din familia
boierilor M`rgineni [i este una [i aceea[i persoan` cu Dr`ghici Stoicev.
Era fiul lui Staico Vintilov (+ 1465). Dr`ghici Stoicev (Vintilescul) ocup`
func]iunea de stratornic la 1471, de sp`tar la 1475 [i de vornic
între anii 1482-1497. În actele, cunoscute pân` acum, apare, pentru
prima dat` sub numele de Dr`ghici Vintilescul, la 31 Iulie 1487.
Reapare, sub acela[i nume, la 2 Septemvrie 1491 [i 14 Aprilie 1496.
Ocup` în divan locul al treilea, ca [i Dr`ghici Stoicev, [i de aceea
d-l G. D. Florescu crede c` ei sunt una [i aceea[i persoan`. Moare
prin 1497-1498, (cf. G. D. Florescu, Divane domne[ti, I, p. 67-69
(not`); acela[i, Boierii M`rgineni din secolele XV-XVI, V`lenii de Munte,
1930, p. 19).
52
în anul 1481 [i c` inscrip]ia de pe el cu nimic nu ne
îndrept`]e[te a mai socoti pe un boier Vintil` ctitor prim
la Snagov.
.......................................................................................
*
* *
.......................................................................................
Dar, dac` întemeietorul mân`stirii Snagov este greu
de aflat din cauza lipsei de izvoare, atunci se na[te
întrebarea: Care sunt primele [tiri ce avem azi despre
existen]a acestui sfânt l`ca[?
Cu ocaziunea s`p`turilor din anul 1933, într-un mormânt
din partea dreapt` a pronaosului, apar]in`tor vechei biserici
[i distrus, în parte, când s-a pus temelia bisericii de acum,
s-au g`sit monete din vremea lui Vladislav I (Vlaicu) Basarab
(1364-13771). Pe baza acestui material monetar deci s-ar
putea afirma c` mân`stirea Snagovului exist` înc` din
veacul al XIV, din vremea lui Vlaicu Voevod2. Prin urmare,
ea [i-ar avea începutul, dac` nu contemporan, cel pu]in
la scurt` vreme de timpul când c`lug`rul sfânt Nicodim
punea temelie primelor mân`stiri de peste Olt. ßi n-ar fi
exclus ca [i la Snagov s` fi contribuit la ridicarea unei
mân`stiri ucenici de ai acestui cuvios3, pe care tradi]ia îi
duce pân` la Neam]ul Moldovei [i Prislopul Ha]egului.
ßi apoi mai este un fapt care ne face a crede c` mân`stirea
Snagov ar fi existat în secolul al XIV-lea. Este hrisovul f`r`
dat` al lui Mircea cel B`trân, de care va fi vorba mai jos.
Prin acest hrisov, care dup` d-l P. P. Panaitescu ar
putea fi [i din anul 1408, Mircea înt`re[te mân`stirii o
danie f`cut` mai dinainte vreme de un frate al s`u. S-ar
1
. Cf. Dinu V. Rosetti, S`p`turile arheologice de la Snagov, I, Bucure[ti
1935, p. 28.
2
. S-ar putea obiecta c` monete cu efigia lui Vladislav I Basarab s-au
putut arunca în co[ciugul mortului [i dup` ce acest voevod nu
mai era în via]`. Aceasta se constat` [i azi la unele familii nevoia[e,
ai c`ror membri pun pe pieptul mortului bani cu circula]ie încetat`
de mult. Credem c` a[a ceva nu se va fi întâmplat cu mortul de la
Snagov. R`posatul de aci nu va fi f`cut parte dintr-o asemenea
familie nevoia[e, c`ci astfel nu ar fi putut s`-[i aleag` loc de odihn`
înl`untrul unei biserici de mân`stire a[a de însemnat` ca a Snagovului.
3
. Cf. Dr. I. Lupa[, op. cit., p. 33.
53
 putea ca dania s` fi avut loc în secolul al XIV-lea, confirmând expresiuni, întâlnit` deseori în acte. Orice în]eles i s-ar da,
astfel existen]a acestui sfânt l`ca[ în acel timp. îns`, trebue men]ionat faptul c` numai pe baza acestui
....................................................................................... hrisov [i a tradi]iunilor de mai sus nu se poate sus]inea,
în mod sigur, c` Snagovul este ctitoria lui Mircea cel B`trân.
Mircea cel B`trân [i mân`stirea Snagov. Am v`zut mai Prin urmare, nici acest str`vechi document al mân`stirii
sus c` unele tradi]ii fac din Mircea cel B`trân întemeietorul Snagov nu desleag` problema începuturilor ei. Totu[i
mân`stirii Snagov. Am ar`tat acolo c` nu putem primi cuprinsul s`u ne îndrept`]e[te a socoti pe Mircea
spusele lor deoarece nu s-au g`sit înc` izvoare suficiente, printre cei dintâi purt`tori de grij` de bun` starea
din care s` se vad` c` Mircea într-adev`r a întemeiat acestei sfinte mân`stiri.
Snagovul. În sprijinul acestei p`reri vine [i faptul c` Mircea în afar`
Dar, dac` lipsa de izvoare nu ne las` s` afirm`m c` de înt`rirea satului Ciulini]a, închinat mân`stirii de
acest voevod a ridicat mân`stirea Snagov, nimic nu ne fratele s`u Staico, i-a mai h`r`zit [i alte mo[ii. Pentru
mai împiedec`, îns`, a crede c` acest sfânt a[ez`mânt acestea nu ni s-a p`strat dela el niciun act, dar un
exista în vremea lui. Aceasta este confirmat`, mai întâi, hrisov al lui Dan II, din 7 Octomvrie 1428, ne încredin]eaz`
de monete purtând efigia lui Mircea Vod`, g`site în morminte de aceasta când zice: „...mi-am adus aminte domnia mea
cu ocazia s`p`turilor f`cute pe insul` în anul 1933. Acestea de d`ruirea ce au d`ruit p`rintele domnii mele Mircea-
sunt monete b`tute la sfâr[itul veacului al XIV-lea, deci în
Voevod, drept aceia dup` d`ruitea p`rintelui domnii mele
vremea când el obl`duia ¥ara Româneasc`1.
[i domnia mea am d`ruit cu toat` cinstea [i buna chibzuial`
Dar pe lâng` acest pre]ios material monetar, s-a p`strat
hrisovul domnii meale“.
din timpul b`trânului Mircea [i cel mai vechi hrisov, cunoscut
Aceste hrisoave ne arat` l`murit c` Mircea cel
pân` acum, privind mân`stirea Snagov. El nu poart` îns`
B`trân se îngrijea în deaproape de bun` starea acestei
data2 emiterii sale [i prin el voevodul Mircea „...cu a sa
mân`stiri [i poate c` din aceast` cauz` el o numea:
bun`voin]` cu inima curat` [i luminat`“, înt`re[te „rug`torului
„mân`stirea domnii mele dela Sneagov“.
domniei mele, popii chir Laz`r dela Sneagov, un sat numit
.......................................................................................
Ciulini]a, care este pe Buz`u, pe care l-a d`ruit fratele
domniei mele, jupan Staico, mân`stirii domnii mele
dela Sneagov“.
În ceea ce ne prive[te, hrisovul de fa]` ne d`, în primul
rând, [tire sigur` despre existen]a mân`stirii Snagov în
vremea lui Mircea cel B`trân, iar în al doilea rând arat` c`
acest voevod obi[nuia s` numeasc` acest sfânt l`ca[
„...mân`stirea domnii mele dela Sneagov“ [...].
Dac` ultimele cuvinte ne arat` pe Mircea ca întemeietor
al acestei mân`stiri, nu putem spune cu siguran]`, deoarece
nu se [tie înc` precis care este în]elesul exact al acestei

1. Cf. Dinu V. Rosetti, op. cit, p. 13-14.

2. Cei ce l-au publicat îi dau date diferite, astfel: St. Nicolaescu îl
dateaz`: c. 1414-1415 (cf. Vechimea mân`stirii Snagov în Rev.
Bucure[ti, I (1935), nr. 1, p. 108-12), iar d-l P. P. Panaitescu crede
c` Mircea a putut da acest hrisov între anii 1408-1418, din cauza
men]iunii fiului s`u, Mihail, (cf. Documente..., p. 93).

54 55

CTITORII M åNåSTIRII SNAGOV
● Vladislav I Vlaicu (1364-1377)
● Mircea B`trânul (1388-1418)
● Dan II (1420-1431)
● Vladislav II (1447-1456)
● Vlad ¥epe[ (1456-1462; 1476)
● Neagoe Basarab (1512-1521)
● Mircea Ciobanul (1545-1554)
● Chiajna Doamna 1558
● Petcu Voevod (1558-1568)
● Serafim Mitropolit 1588
● Matei Basarab (1632-1654)
● Antim Ivireanul (1694-1704)
● Ioan Vod` Caragea (1812-1818)
EGUMENII M åNåSTIRII SNAGOV
SECOLUL AL XV-LEA
● Laz`r, c. 1408-1418.
● Dometian, 30 Iunie 1441.
● Chesarie, c. 1456-1462.
● Veniamin, 28 Octombrie 1464.
● Eftimie, 9 Ianuarie 1478, 23 Martie 1482.
● Dometian, 31 Iulie 1487.
● Nicodim, înainte de 1495.
SECOLUL AL XVI-LEA
● Eustatie, 1507.
● ßtefan, 26 Mai 1512, Martie 1513.
● Eftimie, 20 August 1519.
● Vasile, 6 August 1520.
● Sava, c. 1522, 3 aprilie 1534.
● Mitrofan, 4 Iulie 1558.
56
● Galaction, 6 Octombrie 1563.
● Eustatie, 9 August 1564.
● Moise, citat ca martor la 9 August 1565.
● Rafail, c. 1577-1580.
● Ioachim, c. 1581.
● Onofrei, 20 Iunie 1582, 2 Decembrie 1583.
● Serafim Mitropolitul, c. 1590-1591 (?).
SECOLUL AL XVII-LEA
● Chiril Episcopul, 23 Martie 1619, 25 Ianuarie 1621.
● Haralambie Episcopul, 24 iunie 1624, 12 Ianuarie 1625.
● Partenie Episcopul, 16 Octombrie 1625, 6 Martie 1628,
6 Februarie 1630.
● Ignatie, 28 Aprilie 1632, 5 August, 8 Ianuarie 1637, 7
Iunie 1637, 25 Iunie 1639, 10 Aprilie 1643, 12 Mai
1643, 8 Ianuarie 1644, 13 Octombrie 1644, 15 Martie
1645, 7 August 1645.
● Luca, 10 Noiembrie 1646, 20 Ianuarie 1652.
● Daniil, 15 Mai 1654, 30 Mai 1654.
● Teodosie, 6 Decembrie 1657, 21 Aprilie 1661, 22 Aprilie
1661, 1 Iunie 1661, 30 Octombrie 1661, 16.............1662.
● Gher(mano?), 14 Aprilie 1666.
● Teodosie, a doua oar`, 24 Mai 1669, 4 Ianuarie 1671,
20 Aprilie 1671, 20 Mai 1671, 15 Iunie 1671, 4 Ianuarie
1672, 21 Aprilie 1674.
● Atanasie Moldoveanul, c. 1674-1678.
● Teodosie, a treia oar`, 20 Martie 1679, 12 Decembrie
1679, 1 Ianuarie 1681, 22 Noiembrie 1683, 21 Iunie 1684,
24 Februarie 1686, 13 Ianuarie 1687, 17 Ianuarie 1689.
● Arion, 1690.
● Efrem, 4 Septembrie 1691, 18 Iulie 1692.
● Damaschin, 20 Iunie 1693.
● Antim Ivireanul, 1696, 2 Mai 1696, 14 Mai 1696, 24
Mai 1696, 15 Iunie 1696, 2 Iulie 1696, 11 Ianuarie 1698,
6 Decembrie 1698, 23 Iunie 1699, 7 Mai 1702, 20
Aprilie 1703, 26 Mai 1703, 21 Mai 1704.
● Ilarion Episcopul, 10 Aprilie 1707, 22 august 1712.
● Ghenadie, 4 Septembrie 1714, 10 Ianuarie 1715, 16
57
 Iunie 1715, 10 Aprilie 1716. 1848 - 10 Martie 1855.
● Teofil, 24 Iunie 1716. ● Vl`dica Calist Stratonichias, 10 Martie 1855 - Ianuarie
● Grigorie, 20 Ianuarie 1722, 8 Ianuarie 1724. 1864.
● Rafail arhimandritul, 30 Aprilie 1734, 29 Aprilie 1739, ● Irinarh Gredianu « curator » al m`n`stirii Snagov, 28

24 Aprilie 1742, 29 Mai 1743, 18 Iunie 1743, 22 Aprilie
1745, 27 Mai 1748, 12 Iulie 1748, —— 1750, 6 Decembrie
1751, 10 Mai 1752, 20 Noiembrie 1758, 1 Iunie 1759,
12 Iunie 1759, 1 Iunie 1760, 19 Mai 1764, 1 Iunie 1766,
1 Februarie 1768.
● Terapont, 25 Februarie 1773.
● Partenie, Septembrie (?) 1775 - Martie (?) 1778.
● Neofit, Martie (?) 1778 - Ianuarie (?) 1779.
● Partenie, a doua oar`, Ianuarie (?) 1779 - 1781.
● C`pitanul Grigora[cu M`inescu, 1781 - 16 Aprilie 1782.
● Partenie, a treia oar`, 16 Aprilie 1782 - 12 Aprilie 1784.
● Ieremia, 12 Aprilie 1784, 21 Septembrie 1784.
● Filaret Mitropolitul Ungaro-Vlahiei « epitrop al Sfintei
Februarie 1864 - 17 Septembrie 1870.
● Agatanghel G`nescu, 21 Octombrie 1870 - 1 Septembrie
1872.
● Biserica închis`, 1 Septembrie 1872 - 1 Aprilie 1873.
● Agatanghel G`nescu, a doua oar`, 3 Aprilie 1873 - 16
Ianuarie 1874 (?).
● Biserica închis` pentru a doua oar`, Ianuarie (?) - 9
Septembrie 1874.
● Costache Duhovnicul, 22 Septembrie 1874 - 15 Februarie
1875.
● Agatanghel G`nescu a treia oar`, 15 Februarie 1875 -
1 Octombrie 1875.
● Costache Duhovnicul, 1 Octombrie 1875; 21 Februarie

mân`stiri Snagovul », 1785, 1 Ianuarie 1786, 9 Februarie 1883.

1786, 5 Ianuarie 1787, 7 Decembrie 1787, 22 August ...................................................................................................
● Ierom. Corion Popescu, 1 Iunie 1937.
1788, 23 Decembrie 1791.
● Gheorghe, 5 Februarie 1794.
● Matei Mireon, 19 Mai 1799.
SECOLUL AL XX-LEA

SECOLUL AL XIX-LEA
● Corion Popescu
● Dosoftei Popa
● Grigorie de Dristra, 17 Iunie 1806; 5 august 1807; 3 Iulie
● Sarapavon Pascu
1809; 25 Iulie 1809.
● Macarie Ioni]`
● Neofit de Cerveno, 2 Octombrie 1811.
● Veniamin Gavrilovici
● Vasile, 21 Noiembrie 1812.
● Isidor Neagu
● Neofit Mireon, 25 Ianuarie 1813; 25 Iunie 1814; Octombrie
● Emilian Poenaru (+ 2003)
1814; 1 Septembrie 1815; 3 Martie 1816; 26 August 1816; ● Teofil An`st`soaie (2003 - )
1 Iunie 1817. ● Varahiil B`n`]eanu (2003 - )
● Vasile arhimandritul, 7 Iunie 1818; 16 Martie 1819; 13
August 1819; 5 Septembrie 1820.
● David, 1823 (?) - 7 Ianuarie 1824.
● Daniil, 7 Ianuarie 1824 - 27 Februarie 1828.
● Gavriil, 27 Februarie 1828 - 20 Aprilie 1844.
● Ioasaf, 20 Aprilie 1844 - 23 Noiembrie 1848.
● Arhimandritul Ghermano Br`tianu, 23 Noiembrie

58 59
 ¥ara Româneasc` \n vremea Biserica M`n`stirii Snagov, la 1903, \nainte de restaurare
lui Vlad ¥epe[ - secolul XV (este cea mai veche imagine a Bisericii M`n`stirii Snagov)

Wallachia under the reign of Vlad the Impaler The Church of Snagov Monastery in 1903,
- the 15th century before restoration (the oldest image)

60 61
 U[ile paraclisului Buna Vestire - secolul XV - U[ile mari de la intrarea \n Sf. Biseric` a M`n`stirii
scufundat \n timpul lui Vladislav I (1364-1379). Snagov, montate la 1903
Legenda spune c` u[ile au plutit pe apa lacu -
lui pân` au fost recuperate. Este cea mai The great entrance doors of the Holy Church of Snagov
veche pies` istoric` a M`n`stirii Snagov. Monastery, since 1903
Se p`streaz` la Muzeul Na]ional
de Art` al României
The doors of The Annunciation Chapel, the
15th century, sunken during the reign of
Vladislav I (1364-1379). Legend has it that the
doors floated on the lake until being
recuperated. It is the oldest historical piece of
Snagov Monastery, now to be seen in the Art
Museum of Romania

62 63
 Sigiliul ¥`rii Române[ti \n timpului domnitorului Vlad
¥epe[ (secolul XV). Sigiliul a fost descoperit cu ocazia
s`p`turilor arheologice din 1933,
\n mormântul din naosul bisericii
The seal of Wallachia during the reign of Vlad the
Impaler (the 15th century). It was discovered during the
archeological digs undertaken in 1933, in the tomb
sheltered by the church’s nave

Ieromonahul Varahiil B`n`]eanu, stare]ul M`n`strii Snagov (2003- )

Minster Varahiil B`n`]eanu, abbot of Snagov Monastery (2003- )

64 65
 Antim Ivireanul, stare] al M`n`stirii Snagov (1696-1704),
Mitropolit al ¥`rii Române[ti (1708-1716)
Evanghelie din timpul Sfântului Ierarh Antim Ivireanul
Antim Ivireanul, abbot of Snagov Monastery (1696-1704), - \nceputul secolului XVIII
Metropolitan Bishop of Wallachia (1708-1716)
A gospel dating back to the time of Metropolitan Bishop
Antim Ivireanul - the beginning of the 18th century

66 67
 Accesul la insula M`n`stirii dinspre localitatea Sili[tea Access to the island housing the Monastery from
Snagovului, jude]ul Ilfov the locality of Sili[tea Snagovului, the district of Snagov

68 69
 Fântâna de piatr` din timpul domnitorului Vlad ¥epe[ - secolul XV.
Legenda spune c` a fost s`p`t` cu mâinile de primii \ntemni]a]i adu[i
la Snagov de Vlad ¥epe[

Fântâna de piatr` din timpul domnitorului Vlad ¥epe[ - secolul XV Stone fountain during the reign of Vlad the Impaler - the 15th century.
Legend has it that the first prisoners fetched to Snagov by Vlad the
Stone fountain during the reign of Vlad the Impaler - the 15th century Impaler dug it with their own hands

70 71
 Fântâna lui ¥epe[ [i vedere c`tre platoul unde sunt Vlad the Impaler’s fountain and view to the plateau where
conservate ruinele temeliei fostei \nchisori the ruins of the former prison’s foundations are preserved

72 73
 Ansamblu de gospod`rit al sfintei M`n`stiri (2006) Mormântul fostului stare] Emilian Poenaru, protosingher
Husbandry Ensemble of the Holy Monastery (2006) Tomb of former abbot Emilian Poenaru

74 75
 Clopotni]a turn - secolul XIV
Church steeple - the 14th century
76
Paraclisul din lemn, construit \n 1996. Marcheaz` locul de unde
s-a surpat \n ap` paraclisul zidit de Vladislav I,
cu hramul „Buna Vestire“
Wooden chapel built in 1996, marking the place where Vladislav I
had had the Annunciation Chapel built sunk in water
77
Biserica M`n`stirii Snagov-Lac, reconstruit` la 1517 [i restaurat`
\n 1904, 1966-1986, prin str`duin]a Patriarhului Iustinian [i,
\ncepând din 1991,
cu sprijinul Ministerului Culturii [i Cultelor
Church of Snagov Lake Monastery, rebuilt in 1517 and restored
in 1904, 1966-1986, due to the benevolence of Patriarch
Iustinian and, starting with 1991, due to support from the
Ministry of Culture and Cults
78
Troi]` ridicat` peste groapa comun` a 54 de revolu]ionari de la 1848,
care s-au \necat \n lac, \n 1853, \mpreun` cu 20 de gardieni, de care
erau \nl`n]ui]i, ca urmare a pr`bu[irii podului de lemn
Wayside Crucifix erected above the common tomb sheltering
t h e r e m a i n s o f 5 4 r e v o l u t i o n a r i e s p a r t i c ip a t i n g a t t h e 1 8 4 8
Revolution. In 1853, they drowned in the lake together with 20
guardians they were chained to when the wooden bridge collapsed
79
 Locul unde a fost ridicat` \n vremea lui Vlad ¥epe[ [i a The place where the Snagov Prison House was built
func]ionat \nchisoarea de la Snagov. Se observ` ruinele while Vlad the Impaler was reigning. The ruins of the
funda]iilor conservate \n p`mânt. preserved foundations can still be seen

80 81
 Biserica M`n`stirii Snagov, arhitectur` atonit` Vedere lateral` a M`n`stirii Snagov
Church of Snagov Monastery, Athonite architecture Side view of Snagov Monastery

82 83
 Detaliu de arhitectur` exterioar` Scara de acces la clopotni]`

Outer architecture detail Flight of stairs to the steeple

84 85
 Clopot din anul 2004 Clopotul mare din anul 1910
Bell set in 2004 Great Bell in 1910

86 87
 C. C. Aricescu - Exil literar la Snagov, „Unde este Roma, unde e Atena?
de Eugen Simion Unde e Palmira, unde Cartagene?
Unde este Tirul, unde e Sidonul?
Unde Ecbatana, unde Babilonul?“

A
par \n continuare un
C. D. Aricescu (18 martie 1823 - 18 februarie 1886) a
poem [i un num`r de
scris un pamflet în versuri, Blestemul României, ca r`spuns
pagini memorialistice
la un imn lingu[itor adresat de un autor din epoc` generalului
scrise de un personaj rus Duhamel. Pamfletul i-a adus un proces de calomnie
ciudat, admirator al lui [i zece luni de deten]ie la Snagov. Inspirat de muze, poetul
Heliade R`dulescu [i Aricescu n-a pierdut timpul, a reconstituit scenariul procesului
discipol al lui B`lcescu (de care este foarte mândru) [i, închis la Snagov, a
în istoriografie, dar mai narat în versuri via]a lui de prizonier ( Zece luni la
ales poet romantic, C. Snagov) sub forma unei epistole adresate unui amic,
D. Aricescu. Versurile Iorgu[or. Poemul începe cu arestarea în ianuarie 1850
lui, construite în stilul [i se încheie, apoteotic, la 7 decembrie 1850, când
când vizionar, când este eliberat. Chinurile, ne spune el, au fost n`praznice;
lamentos al epocii, s-au totu[i, atunci când p`r`se[te cruda deten]ie, C. D. Aricescu
datat, ca [i teatrul s`u. nu pare atât de doborât. Scrie un Adio din care deducem
Mai interesante sunt c` poetul urgisit a petrecut aici, între zidurile ridicate de
memoriile, scrise târziu, Vlad ¥epe[, zile lini[tite [i bucurii erotice de neuitat în
spre 60 de ani, când furtunile romantismului se stinseser` cadru rustic:
„Adio pl`tic`,
[i poetul, retras la Câmpulung, î[i contempla trecutul cu
Dulce pe[ti[or,
destul` senin`tate [i chiar cu oarecare ironie. Avea o bun`
Cu guri]` mic`,
p`rere despre sine [i, într-un rând, meditând la cele zece
Cu carne d-amor“
luni petrecute în închisoarea de la Snagov, se compara
„[i tu, dulce copili]`
pe sine cu Napoleon [i pe paznicul s`u, Enache Chiliacescu, De la ¥ig`ne[ti,
cu Hudson Lowe de pe insula Sfânta Elena. Cu dulce guri]`
Memoriile sunt, altminteri, pline de interes [i cel ce [i cu ochi [erpe[ti...“
vrea s` afle am`nunte despre via]a politic` [i literar`
din anii 1845-1860 poate citi cu folos [i cu pl`cere însemn`rile A mai povestit experien]a lui la Snagov în Memorii, în
acestui poet, care îi cite[te cu nesa] pe Rousseau, Lamartine pagini care alterneaz` descrierea chinurilor apocaliptice
[i Hugo [i, în via]a de toate zilele, las` impresia c` tr`ie[te cu exalt`rile mesianice. Pentru a completa acest dosar
dup` model byronian. de deten]ie politic` la mijlocul secolului al XIX-lea, reproducem
G. C`linescu îl ia, oricum, în seam` [i, în Istoria literaturii în volumul de fa]` [i aceste pagini memorialistice. Preciz`m
române, îi acord` trei pagini [i jum`tate, citându-i, între c` edi]ia princeps din acest pitoresc dosar a ap`rut în
altele, versurile despre pr`bu[irea gloriilor lume[ti. Versurile 1859 [i, de atunci, nu a mai fost retip`rit. În orice caz,
sunt, într-adev`r, notabile: edi]ia de Scrieri alese, alc`tuit` de Dan Simonescu [i Petre
Costinescu în 1982, nu îl reproduce.

88 89
 PROCESUL
[i
EXILUL MEU
LA SNAGOV
de
C. D. Aricescu

Adev`rul [i numai adev`rul

BUCUREßTI

Tipografia jurnalului Na]ional

1859

90 91
 DEDICATå
la
PRECUVÂNTARE
Capii mi[c`rii române de la ‘48
Câ]iva din amicii mei intimi m-au îndemnat a
publica azi acest episod din via]a mea de cet`]ean,
Spre semn de stim` [i
contra modestiei [i rezolu]iunii ce luasem de a
recuno[tin]` din partea
publica dup` moarte, sau c`tre cap`tul vie]ii,
Memorialul meu, crezând c` poate fi de folos
Autorului. într-o zi urma[ilor mei.
M` supui st`ruin]ei [i argumentelor amicilor mei,
rugând publicul a fi indulgent [i a profita de
înv`]`turele ce coprinde acest fragment din via]a
unui june român, care nu aspir` decât la amorul
[i stima concet`]enilor s`i, singura glorie ce
ambi]ioneaz`.
C. D. A.

92 93
 INTRODUCERE

La 30 august 1849, ducându-m` s` cercetez,

dup` datorie, pe amicii mei politici1, aresta]i
de boieri [i de ru[i la Col]ea, îmi deter` s`
citesc urm`torul Imn, dedicat generalului
„O, Românie! Nu ]i-a lipsit nici proconsolii Duhamel [i tip`rit la tipografia Cur]ii.
]arului, nici protectori ca Tiberiu, nici c`rturarii,
fariseii [i arhiereii, nici închisorile [i
fiarele Snagovului [i V`c`re[tilor; toate
le-ai avut [i suferit, de la Irod [i pân` la
1
Iuda, de la iesle [i pân` la Golgota; toate . ßi anume: Scarlat Voinescu, C. Manega, C. Rotescu,
C. Zaman, P. Voicea, Scarlat Turnavitu, Bunescu, Gr.
le-ai avut, afar` de popolul judan. Mih`escu, Al. Petrescu, L`z`rescu.
Fac` cerul dar, o, Românie, ca s` nu ai
soarta Iudeii!“

(Crucea de argint, pag. 108)

Noti]` de Heliade

94 95
 ILUZII DE RECUNOßTIN¥å

IMN

Dedicat Excel. Sale din suita Împ`r.

Sale M`riri

Domnului general leitenant

ALESSANDRU IOSIF
DUHAMEL
Comisar împ`r`tesc în Principaturile
Danubiene

DREPTATEA
De[teapt`-te, o, maic`,
Din lunga-]i aromire,
ßi las` stânci spinoase:
Un înger plin de pace
Un Soare dulce vine1;
De[teapt`-te, de[teapt`-te;

1. Punctua]ia, ortografia [i chiar cadin]a versurilor sunt corectate

într-acesta, spre a se putea în]elege. Vezi originalul

96 97
 D`-mi bra]ul, mâna-]i adu:
Te cheam` viitorul
Epoca fericirii,
Pe [esuri mult mai line,
Via]a unde cre[te
[i totul se rena[te.
Acum o zi nu-i veac,
Un ceas coprinde tot.
Nu mai dormi, te scoal`:
¥i-e trist`-ast` [edin]` (?);
Încrede-te [i-n mine (!)
Cumplirea ta a pierit;
Acele asprite zile
Deloc nu domineaz` ...(?)
Ce glas, ce eho dulce!
Voi, stânce, îmi vorbi]i?
Sau îngeru nev`zut
Din cer îmi e menit
La soarta mea cea grea,
La relele-mi p`]ite,
La chinurile-mi amare?
O, ce Zi [i ce Soare!
Ce dulce senin v`zu!
Nu e uimire oare?
Îmi [terg a mele lacr`mi
S` v`z ce m`-nconjoar`?

E[ti tu, o DUHAMELE!

Veni[i iar` s`-mi dai
Acel puternic bra],
Acea vârtoas` mân`
Pe care al t`u MONARH
O-ntinde f`r` preget
P-ast orizont trudit;

98 99
 ßi balsamul ceresc
Din inima-i revars`
P-a noastre triste frunte.

Ce bun e `st Protector!

Cum el ne îngrije[te!
Cum soarta noastr` cat`!
Din fii[i]mei nici unul
Restri[tea-mi n-a privit.
Ei prea îmi fu streini
De dreptele-ngrijiri;
Viu dar` dup` voi
S` spui pruncilor mei
S` [tearg` [-a lor lacr`mi:
Durere-a contenit,
Când totul se formeaz`
[i viitorul salt`.

Menit ne-ai fost, o înger,

S` ne-ocrote[ti de r`ul,
De viciul ap`s`rii,
De jugul ne-nfrân`rii.
D-acea ne-ncredin]are (?),
De spulberata goan`,
De chipul dezn`dejdei,
Ce-amar ne sugruma!

Veni[i, veni[i, ce Zi!

Ce Zi de fericire!
O! Zi de dulci n`dejdi,
R`mâi, nu te mai duce!

100 101
 Formeaz` ]ara noastr`,
D`-i veacuri aurite;
C`ci ea fu tot sârman`
De rodurile-nfloririi!
Stârpe[te abuzirea,
Gone[te fatalismul,
De-nrâuriri private
Ce-apas` so]ietatea;
ßi bra]u-]i de dreptate
Umbreasc` ]ara toat`.
Ori lacrima-mi ce-ai [ters-o
Nu e de recuno[tin]`?
E lacrim` curat`

Unui popor ce simte

Atâta-]i îngrijire,
Pe care nici un tat`
N-o d` la fii[i] s`i;
D-o fi s` fii tu iar`
L-ace[ti ce cârmuie[ti,
Modelul de dreptate,
Modelul de virtute,
Atuncea alte lacr`mi
De suferin]i amare
În zilele de lapte (?)
De roua ta nutrite,
N-o na[te viitorul
Pe frun]ile acelor
Ce simte bucuria,
Ce-n guvernarea Ta
Tot omu-a dobândit!...
Sau nu e România
Prin tine, o DUHAMELE,
Pe culmea fericirii?

102 103
 ß-aceste absurde (?) pietre
D-or fi s` se întrebe,
Bazate pe victimele
Ilustrele-]i Principuri,
Vor scoate-n armonie
Un glas r`sun`tor,
Ce eho lor str`bate,
Cu ton de nemurire,

Pe veacuri viitoare
L-ai na]iei str`nepo]i;
ßi suvenirea-atuncea
Cu lunga-i memorie,
Va spune cu pl`cere
Ce timp de fericire
A fost odinioar`
În ¥ara Româneasc`,
Azilul de dreptate
Urnit de mâna Ta!

- ßi cine e autorul acestui imn? întrebai pe amicii mei.

- I-a fost ru[ine s`-[i însemne numele, observ` unul, fiind
sigur încredin]at c` acest imn e o laud` nemeritat`, o
lingu[ire demn` de un ciocoi, de un zbir; iar nu de un
român adev`rat.
- Trebuie s` fie tot autorul Odei la Nicolae , f`cut` la
1847 [i pe care a refuzat-o Iorgu Cre]eanu, cu atâta
spirit [i fine]e.
ßi mi-am adus atunci aminte de aceste versuri
dintr-o epigram` a lui Eliade, adresat` poetului V...
„Mo[ul ]i-a deschis o poart`
Care n-o s-o vezi nici mort.“

- Trebuie s`-i r`spundem, zise Turnavitu.

- Negre[it, negre[it, repetar` to]i în cor.

104 105
 - ßi tot pe tonul acesta, ridiculând sau parodiind imnul
infam.
- Pu]in ne pas` pe ce coard`, destul c` imnul acesta merit`
un anti-imn.
- ßi cu atât mai mult, c` vor s` sperie lupul cu pielea oii,
pedepsind în noi mi[carea na]ional` de la 9 iunie ‘48.
- Trebuie s` se ridice o voce din sânul României, r`stignit`
de ru[i cu mâna boierilor, ca s` protesteze contra
Protectoratului ipocrit [i perfid.
- Prea bine! Prea bine! strigar` to]i.
- ßi cu atât mai mult c` Duhamel negre[it va publica acest
imn în jurnalele streine, ca s` arate Europei oficiale [i
democratice c` ru[ii sunt privi]i ca fra]i, ca angeli ai poporului
român, care-i ador`; [i Europa, care nu ne cunoa[te bine,
[i care, mul]umit` propagandei moscovite, ne consider`
ca o ramur` din arburul slav, va pune crez`mânt pe aceste
manifesta]ii false, ie[ite din fabrica rusolatrilor, [i va aproba
aceste cuvinte din nota lui Nesselrode de la iulie 1848,
c` adic`: „Mi[carea românilor este rezultatul unei minorit`]i
tulbur`toare [i comunistice; [i c` origina noastr` s` perde
în întunerecul veacurilor.“
Este dar de datoria noastr`, ca români [i juni progresi[ti,
s` demasc`m protectoratul perfid al ]arului [i s` combatem
asemenea lingu[iri, cari fac atâta ru[ine [i r`u demnit`]ii
[i drepturilor noastre na]ionale. S` afle Europa c` poporul
român, afar` de un mic num`r de boeri vându]i streinului
[i instrumente vile ale inamicului na]ionalit`]ii noastre, c`
poporul român cuget`, simte, lucreaz`, nu ca boerii care
vorbesc prin imnul acesta infam, ci ca capii mi[c`rii de
la 9 iunie.
- Poetule, îmi zise Rotescu, ia tu sarcina aceasta frumoas`
de a r`spunde [i boerilor [i ru[ilor printr-un anti-imn sau
o impreca]ie fulger`toare, care se va trimite a se
publica în jurnalele Fran]ei, spre r`spuns la acest imn [i
la proclama]iile patriotice [i ortodoxe ale ru[ilor, cu
care am`gesc Europa oficial`.
- ßi f`r` îndemnul vostru, e de datoria mea, ca român [i
ca june, a face aceasta, r`spunsei amicilor mei.
A doua zi citii acestora urm`toarea poezie, ca r`spuns
la Imnul lui Duhamel.

106 107
 BLESTEMUL ROMÂNIEI

CONTRA APåSåTORILOR EI
I.
Te scoal`, Românie,
Din greaua letargie
În care te afund`
Invidia profund`,
Spurcatul interes.

Despo]ilor, ce sap`
Prea timpuria-]i groap`
C-o mân` sacrilege,
C-un suflet f`r’de lege
Ce iadul l-a ales.

Te scoal` din morminte,

Apostole fierbinte
Al cauzei divine,
Al c`rii scop în sine
E via]a tuturor:

Mihai, Mihai Viteze,

Mai f` s` învieze
Acele legioane
Cu suflete romane,
Al lui Brutus popor.

108 109
 Ce! Voce de durere
ßi f`r` mângâere,
ßi gemete profunde,
Nimica nu p`trunde
La tine în mormânt?
E vocea României
În gheara Tiraniei.

„Vezi pieptu-mi plin de sânge

Cum fiarele îl strânge,
ßi cât de grele sânt!

De secoli al meu nume

A esistat în lume;

ßi gloria-mi str`bun`
Sub mândra Semilun`
Tr`i sute de ani!

ßi nu fu atacat`,
Nu fu amenin]at`
A mea independin]`,
ßi sacra mea fiin]`
D-eroii musulmani.

Ci vai! Amar` soarte!

Izbirea cea de moarte
Mi-o d` chiar moscovitul,
Cre[tinul, ipocritul
Cu masca lui de sânt!

110 111
 Cu crucea, sânta cruce,
Pe piepturi ce str`luce,
Pe piepturi tr`d`toare,
Ce calc` sub picioare
Tot ce este mai sânt;

Cu crucea Moscovismul
Omoar` Patriotismul,
Sugrum` Libertatea,
[i na]ionalitatea
În inimi de Brutus!

Cu crucea Moscovismul
Sugrum` Cre[tinismul,
Stingând orice virtute,
Orice sim]iri pl`cute
În geniuri ce-au apus!

Vai! Crucea azi se-nal]`

Pe corpuri f`r` via]`,
Pe Na]iile gemânde,
De sânge fumegânde,
Ce în ruine cad!

ßi regii, be]i de sânge,

De gât popolul strânge,
Jucând în giur cu imne
P-a na]iilor ruine,
Ca demonii în Iad.

112 113
 II.
Te scoal` din morminte,
Mihai, martir fierbinte!
Nu vezi p-a mea ruin`
Cum geme, cum suspin`
O buh`, cobe rea?

E el!... E Moscovitul,
Cre[tinul, ipocritul!

A c`rui fericire
E-a mea nenorocire;
ßi via]a-i, moartea mea!

E el, fiul pierz`rii,

Unealt` a tr`d`rii,
Ce, f`r` a se teme,
Cuteaz` s` blasfeme
Tot ce este mai sânt!

Bolnavul în durere,
Femeea în c`dere,
Streiunu-n s`r`cie,
ßi popolul-n sclavie,
A lui glorie sunt!

Sperjure [i ingrate,
O zbire renegate,
O sclavule-al sclaviei,
Unealta Tiraniei,
O urs ne]es`lat,

114 115
 P`gân f`r` sim]in]`,
ßi f`r` con[tiin]`,
Ce vii de gât a strânge,
Ce vii a suge sânge
Dintr-un popor bogat;

Prin tine azi Kosakul

Sugrum` pe s`racul,
ßi-i ia din b`t`tur`
G`in`, ar`tur`,
ßi chiar copila sa;

Prin tine Ciocoimea

Apas` azi Junimea,
ßi mizer` o face;
Prin sute de mijloace
Storcând via]a sa;

Prin tine ¥ara toat`

E ast`zi împilat`,
ßi geme în orbire,
ßi vede în peire
Frumosu-i viitor!

Polonia st` fa]`.

Ea îns`[i ne înva]`
Sistema cea fatal`,
Politica infernal`
Lui Petru urm`tor.

116 117
 Corump]ia, tr`darea,
Protec]ia, amenin]area:

Aceasta v-e solia;

De scop ave]i sclavia,
Despo]i, fii de Tartar.

Veni]i cu crucea-n mân`;

Dar inima p`gân`
E plin` de tr`dare,
De ur`, r`zbunare,
ßi de venin amar.

III.

În veci dar s-ave]i parte,

Aici [i dup` moarte,
De soarta celor state
Ce ]ine]i împilate
Sub sceptruri de Neroni.

În veci s` ave]i parte

De cea mai crud` moarte,
Voi, sbiri [i tr`d`tori,
Ai lumii ap`s`tori,
Ai Na]iilor demoni.

Ajung`-v` blesteme
Martirilor ce geme

118 119
 La umbra închisorii,
Abandona]i uit`rii
Aproape de un an!

Ajung`-v` blesteme
Martirilor ce geme,
Goni]i peste câmpie
Cu biciul de urgie
Al marelui Satan!

Ajung`-v` blesteme
României ce geme
Sub cnutu-v` de sânge,
Sub lan]ul ce o strânge
De gât, s-o sugruma]i!

Ajung`-v` blesteme
Poloniei ce geme
Sub jugul de sclavie,
Sub cnutul de urgie
Cu care o-nf`[ura]i.

A! blestemat s` fie
Cel sbir de tiranie
Ce pâinea de tr`dare
M`nânc`-n nep`sare,
Cu lacr`mi de orfan!

Trei ori blestemat fie

P`rintele sclaviei,
C`l`ul Libert`]ii
[i al Umanit`]ii,
Popoarelor tiran.

120 121
 ßi foc din cer s` caz`,
S` mistuie, s` arz`
Pe to]i despo]ii lumii
S` sting` al lor nume,
ßi neamul lor p`gân!

Curând luci-va un Soare

Peste armata care
V-e singura putere;
ß-atunci, atunci, ... durere!
Tablou îngrozitor!

Dispre]ul v` e partea;
ßi plata voastr`, moartea.
Aceasta e urarea,
Sau ultim` strigarea
A oric`rui popor.

Iar voi, martiri, r`bdare!

Fi]i tari în încercare:

C`ci dulce, dulce e moartea

Ce-o cere Libertatea
Pentru al ei drept sânt!

ßi voi, o capii ]`rei,

BOERI, nu da]i uit`rii:
Polonia cea mare
Fu sclav` prin tr`dare;
ßi azi... zace-n mormânt!

122 123
 Amicii mei de la Col]ea, dup` citirea acestei poezii, m`
îmbr`]i[ar` [i m` rugar` a le l`sa o copie dup` acest
blestem; m-am supus dorin]ei lor, cu condi]iunea de a
nu-l comunica decât la amicii lor intimi [i discre]i, [i a-l citi
câteodat` în esilul lor de la M`rgineni, spre aducere-aminte
a amicului lor; iar eu m` îns`rcinai din parte-mi a-l
trimite la românii din Paris spre a-l publica în jurnalele
Fran]ei.
O a doua copie o încredin]ai c`pitanului Z`g`nescu;
iar a treea o trimisei amicului meu G. Cre]eanu, ce se afla
la Paris, prin fratele s`u, D. Victor Cre]eanu.
Cum a ajuns aceast` poesie în mâna ru[ilor? Nu
[tiu. Nu incriminez pe nimeni. Ceea ce crez este c` vreunul
din aceia c`rora am încredin]at-o au comunicat-o amicilor
intimi, [i ace[tia altora; [i astfel, din mân` în mân`, a
înc`put [i în mâna ru[ilor, f`r` a [ti îns` nici ei pe
autorul adev`rat al poesiei: prob` c` ru[ii închiser` pe
mai mul]i juni, prepu[i ca autori ai acestei poesii.
Eu nu [tiam nimic despre aceasta: petreceam o
via]` retras`, consacrat` studiului.
Sâmb`t`, la 27 noiembrie 1849, dupe trei luni aproape
de la facerea blestemului, întâlnesc pe amicul meu Andrei
Dertman, în fa]a Departamentului Finan]elor.
- Ce mai veste? îl întrebai.
- Apropos, îmi zise Dertman. Prin Vornicie circul` o
poezie contra ru[ilor, pe care ]i-o atribuie ]ie.
- Ce titlu poart` acea poesie? întrebai curios.
- Blestemul României contra ru[ilor.
- De mine e f`cut`.
- Ei! Apoi?
- Or s` m` închiz`, [i iat` tot.
Îi spusei atunci ceea ce citir`]i pân` aci. De la Dertman
aflai arestarea mai multor juni de c`tre muscali, cari nu
erau înc` siguri de autorul poesiei.
În seara aceea strânsei toate hârtiile cele mai importante
[i le încredin]ai c`pitanului Z`g`nescu, care le puse într-o
cutie de lemn [i le îngrop` sub ni[te c`r`mizi nuoi, în
dosul casei unde [edea maic`-sa; apoi m` dusei de dormii
în noaptea aceea la o m`tu[` a mea, c`lug`ri]`, la Cimitiriul
Icoanei.
124
A doua zi, aflai de la proprietarul caselor unde locuiam
c` am fost c`utat în zioa trecut` de ipocomisarul din acea
desp`r]ire, care a l`sat vorb` s` m` duc a doua zi la Poli]ie,
fiind chemat de d. Aga.
Aveam ambi]ia a m` duce singur, f`r` scort` de onoare;
prin urmare, toat` zioa aceea m-am primblat la B`neasa,
luându-mi adio de la natur`, [i respirând aerul curat [i
liber al câmpiei.
C`tre sear`, m` duc la amicul meu C. Roat`.
- Tot pe aci? m` întreb` amicul meu.
- Am fost ocupat cu ni[te traduc]iuni; [i am venit s`-mi
iau ziua bun`, c`ci mâine plec...
- Unde? La Câmpulung?
- Ba la Agie.
Amicul meu Roat` se uit` la mine cu mirare [i cu
spaim`.
- O s` te aresteze [i pe tine?... m` întreab` cu o curiozitate
amestecat` cu fric`.
- Ce? Eu sunt privilegiat? Cum credeai tu c` o s`
scap nearestat?
Apoi îi narai toat` istoria, cerându-i ospitalitate
pentru acea noapte.
- M` iart`, frate, îmi zise; mi-e team` s` nu te afle la
mine Poli]ia; vin mul]i pe la mine, din cari jum`tate sunt
spioni; de ce vrei s` m` compromi]i?
- Fereasc` Dumnezeu! Nu voi s`-]i vie r`ul acesta tocmai
de la mine. A[adar, adio!
- Adio! [i m` iart`, frate Aricescule.
Ne îmbr`]i[ar`m [i plecai la amicul meu Vasile Boerescu,
redactorul Na]ionalului, care m` primi cu bra]e deschise,
[i-mi oferi patul s`u pentru acea noapte.
A doua zi îmbr`]i[ai cu recuno[tin]` pe ilustrul jurnalist
[i pe elocventul deputat al Capitalei, care m` încuragie
a suferi cu b`rb`]ie arestul, fiind pentru o cauz` just` [i
na]ional`.
Nobilul meu amic îmi oferi chiar modesta sa burs`, pe
care o refuzai, strângându-i mâna cu recuno[tin]`: n-aveam
nevoie de bani în arest.
125
 I. DOUå LUNI LA AGIE

A
doua zi, luni, 30 noembrie,
la 9 ore diminea]a, m` înf`-
]i[ai la localul d-lui Plaiano,
atunci prefect al Poli]iei.
Un lacheu îmi spuse c`
d. Plaiano nu era înc` gata,
[i-mi zise s` viu peste o
or`.
În timpul acesta, m`
dusei la gr`dina public`
din capul Podului Mogo-
[oai[i], unde respirai o
or` acel aer liber [i s`n`tos
al câmpiei, care-mi rechema
aerul locului meu natal.
La 10 ore eram la d. Pla-
iano. Un lacheu m` anun-
]`; peste câteva minute fui introdus în camera de
lucru a prefectului Poli]iei.
- Dumneata e[ti domnul Aricescu? m` întreab`
d. Plaiano, m`surându-m` cu un ochi cercet`tor, din
cre[tet pân` în t`lpi.
- Eu, domnule aga.
- Din ce loc e[ti d-ta?
- De la Câmpulung.
- Te c`ut`m de câteva zile, [i nu putem s`-]i d`m în
urm`.
- M` mir; fiindc` ipocomisarul respectiv [tie locuin]a
mea. Ieri am aflat c` m` chema]i D.V., [i azi am venit
singur eu.
- Dumneata e[ti Aricescu care face versuri?
- Fac câte o poesioar`, dup` dispozi]ie; dar pentru
aceasta nu merit titlul de poet.
- Îmi place modestia dumitale; dar esalta]ia dumneavoastr`
nu o aprobez; mai ales când aceast` esalta]ie se esalteaz`
prea mult, încât v` împinge la acte negândite [i nebune[ti.
Dumneata ai f`cut o poesie contra ru[ilor?

126 127
 De[i venisem ot`rât a m`rturisi adev`rul, îmi luai
îns` seama, [i v`zui c` era o nebunie a face pe
virtuosul cu despo]ii patriei mele; [-apoi eram curios a
cunoa[te ce probe are Agia ca s` m` incrimineze.
Ot`râi dar a nega.
- Nu, domnule aga.
Dar cugetul îmi împut` îndat` aceast` la[itate; era îns`
târziu! C`tai s` persist în negarea mea.
- N-ai f`cut nici o poesie?
- Nu.
D. Plaiano trase o cutie de la o mas`, [i scoase din
întru o gr`mad` de hârtii, cari erau toate copii dup` poesia
mea.
- Cuno[ti aceasta? m` întreab` d. aga, întinzându-mi
o copie din acelea, [i a]intindu-m` cu un ochi care citia
pân` în fundul inimei.
Îmi aruncai ochii pe acea hârtie: era chiar Blestemul
României.
- N-o cunosc, domnule, repetai cu un ton ot`râtor.
- ßi cu toate acestea e de dumneata, domnule, aceast`
poesie; dumneata e[ti autorul. Avem probe...
- Doresc s` le v`z [i eu, domnule Aga.
- Le vei vedea. Pân` atunci spune-mi, te rog, ce te-a
silit a face aceast` miserabil` poesie? Nebun ai fost când
ai f`cut-o? Cine te-a îndemnat s-o faci? Chiar draci s` fi
fost muscalii, tot nu merita asemenea înjur`turi; cu cât
mai vârtos c` sunt protectorii no[tri, cari ne-au f`cut atâta
bine! Aceasta trebuie s` fie recuno[tin]a românilor pentru
binefacerile ce au priimit ei de la ru[i? R`spunde: ce
te-a îndemnat s`-i înjuri astfel?
- M` iart`, domnule Aga. Dumneata îmi vorbe[ti ca
cum a[i fi eu însumi autorul acestei poesii.
- Dumneata însu]i e[ti autorul.
- ßi cine v-au spus aceasta?
- Dumneata însu]i mi-ai spus.
- Eu?!!
- Dumneata. Uit`-te în oglind`: e[ti galben...
- Chipul omului în[al` adesea, domnule Aga.
- St`rue[ti în t`g`duire?
- Nu [tiu nimic.
128
- Prea bine!
D. Plaiano sun` un clopo]el. Un lacheu intr`.
- Cheam` pe Popescu, ordon` d. Aga.
Îngrijitorul Poli]iei intr`.
- Ai aici o sanie? îl întreab` d. Aga.
- Dar, Escelen]`.
- Ia pe dumnealui, [i du-l la Agie.
- Prea bine, Escelen]`.
- ßi s`-l ]ii în odaea ta pân` oi veni eu.
- Prea bine, Escelen]`.
Înso]ii pe d-nul Popescu la Agie, unde mi se destin`
spre locuin]` o camer` sus, spre vest, [i un pompier ca
s` m` custodie.
Zioa de 30 noembrie [i noaptea jum`tate spre 1 dekem-
brie le petrecui într-o remu[care neesplicabil`: cugetul
îmi amputa conduita mea cu d. Aga.
„Ce fel! îmi zicea con[tiin]a, declari la to]i amicii t`i c`
tu e[ti autorul; le spui c` te duci a m`rturisi singur adev`rul
la [eful poli]iei, ca s` scapi pe fra]ii t`i aresta]i pe nedrept
[i din cauza ta; te constitui tu singur presonier; [i toc-
mai când s` încununezi o asemenea purtare frumoas`,
tu t`g`due[ti!... Aceasta se cheam` la[itate în vocabularul
omului onest; aceasta e o fapt` contrar` caracterului [i
principiilor tale. Ce vor zice amicii t`i, ce va zice lumea
d-o asemenea conduit`?“
A doa zi chemai pe îngrijitorul Poli]iei.
- A venit d-nu Aga? îl întrebai.
- N-a venit înc`, îmi r`spunse.
- Cum o veni, spune-i c` doresc s`-i vorbesc.
- Prea bine.
- Dar s` nu ui]i, te rog.
- Fii pe pace.
M` lini[tii pu]in. Peste o or` fui condus înaintea capului
Poli]iei.
- Ce ai s`-mi spui? m` întreab` d. Plaiano.
- Am auzit c` mai mul]i juni români sunt aresta]i din
cauza poesiei pentru care m-a]i arestat [i pe mine.
- A[a este.
- Apoi, domnule Aga, te rog s` liberezi pe to]i ace[ti juni
b`nui]i ca autori ai poesiei, fiindc` adev`ratul autor sunt ... Eu.
- Dumneata?!!
129
 - Eu însumi, domnule Aga.
- ßi pentru ce ai t`g`duit eri?
- Fiindc` cugetul îmi zicea c` poci min]i c`tre
muscali, cari sunt...
- Nu uita, d-le, îmi zise d. Aga, întrerupându-m`, c`
vorbe[ti cu [eful Poli]iei, care nu-]i îng`due a vorbi r`u de
protectorii ]`rei. Românii trebuie a fi recunosc`tori ru[ilor
ce [i-au v`rsat sângele pentru asigurarea drepturilor
noastre, [i sc`parea ]`rei de anarhia celor de la ‘48.“
ßtiam ce s`-i r`spunz asupra protectoratului ortodox
[i asupra anarhi[tilor de la ‘48; îns` nu era locul [i
timpul a face politic`; prin urmare, i-am r`spuns cu o
privire pe care fisionomistul ar fi tradus-o astfel: „Ferice
]ara care are stâlpi [i ap`r`tori ca d-alde Dumneavoastr`!
Cu asemenea nobili a[u] c`zut Polonia [i Crimeea!“
Dup` un moment de t`cere, d-nu Plaiano zise îngrijitorului
care sta fa]`:
- S` intre cel`lalt...
O u[` se deschise... Scosei un ]ip`t de bucurie [i de
durere: era... fratele meu, pe care-l [tiam la Câmpulung!...
- S` ridici santinela de la dumnealui, zise d. Aga
îngrijitorului, ar`tând la mine; [i dumnealui - ar`tând la
frate-meu - are slobod` intrare la frate-s`u.
- Mersi, domnule Plaiano, r`spunser` fra]ii Arice[ti, cu
lacrimi de recuno[tin]`.
- În locul sentinelei am parola dumitale de onoare,
domnule poetule?
- Parol` de onoare, domnule, c` nu voi abuza de
încrederea dumitale. Ie[ir`m plini de bucurie; [i tot de
odat`, cu inima strâns` de durere!
- Când ai venit? întrebai pe frate-meu.
- Azi-diminea]`.
- Ce face biata mam`?
- Am l`sat-o lini[tit`.
- Adev`rat?
- I-am ascuns cauza adev`rat` a plec`rii mele.
- Ia spune-mi pe larg de ce ai venit?
- N-am venit; m-au adus în c`rucior de po[tie: am f`cut
opt po[ti în mai pu]in de patrusprezece ore.
- ßi pentru ce graba asta?
- Eri diminea]`, cârmuitorul de Mu[cel priime[te o [tafet`
130
de la Vornicie, foarte grabnic`. Îndat` dup` priimirea ei,
m` cheam` [i-mi arat` scrisoarea d-lui Ioanid, directorul
Vorniciei, prin care-i ordona a m` porni îndat` la Bucure[ti,
sub bun` paz`, în socoteala statului. A pleca nu era nimic,
dar a lini[ti pe biata mam`, asta era greu! Cu toate
astea f`cui o scrisoare ca din partea dumitale, o didei
unui surugiu [i-i zisei ca s` mi-o aduc` acas`.
Aceasta în în]elegere cu tata. [edeam de vorb` cu
mama [i îi spuneam c`-mi scrii c` o s` te faci avocat
m`n`stiresc; biata mama s`lta de bucurie; când iat` c`
intr` surugiul cu scrisoarea dumitale cea închipuit`.
- O scrisoare de la Bucure[ti, zise surugiul, care-[i
înv`]ase rolul foarte bine.
- De la nenea!!! strigai, jucându-mi [i eu rolul cât se
poate de bine.
ßi didei un sfan]ih surugiului.
- Ia vezi, ce scrie Costu[? întreb` mama, în prada
bucuriei [i a neodihnei.
Scrisoarea coprindea: ca eu s` m` scol s` viu negre[it
la Bucure[ti, c` dore[te Vod` s` m` vaz`, ca s`-mi dea
o slujb` bun`; c` pe dumneata te face avocat m`n`stiresc;
c` ai v`zut pe Vod` [i ]i-a f`g`duit lucruri mari; c` acum
a venit [i vremea noastr`; c` în fine ai fi venit cel mult
peste o s`pt`mân`, dar c`, mai având oarecare trebuin]e,
te vezi nevoit a mai întârzia în Bucure[ti.
Biata mam`, cu ochii îneca]i în lacr`mi, f`cu o rug`ciune
mintal` de mul]umire c`tre bunul Dumnezeu, care în sfâr[it
se milostivise asupra familiei Aricescului [i o iertase de
toate p`catele sele.
Rugai pe d. cârmuitor a p`zi t`cerea; [i eu plecai peste
dou` ore, înso]it de doroban]ul ce mi se da spre paz`.
- Dar doroban]ul `la ce caut` acolo? m` întreb` mama,
curioas` [i îngrijat`.
- M` duc cu banii Vistieriei, pentru economie, r`spunsei
surizând.
- S` umbli s`n`tos, dragu mamei! [i s`-mi scrii cum
vei ajunge, ca s` m` lini[tesc.
- Negre[it. Adio!
Azi-diminea]`, când se f`cea zio`, eram în curtea d-lui
Ioanid, directorul Vorniciei. Un lacheu m` anun]` dup`
o anticamer` de o or`.
131
 - Dumneata e[ti d. Aricescu? m` întreb`.
- Eu, domnule Ioanid.
- Dumneata faci versuri?
- Nu eu, frate-meu.
- Cuno[ti rimadele astea?
Dintr-o gr`mad` de hârtii, scoase una [i mi-o prezent`:
era poesia întitulat` Blestemul României.
- Acum v`z pentru prima oar` aceast` poesie.
- Nu [tii de cine este f`cut`?
- Nu, domnule.
- Pe cinste?
- Pe onoare.
- Într-adev`r, m` întreb` frate-meu, de dumneata e
f`cut` acea poesie?
- De mine.
- ßi pentru ce ai ]inut-o secret de frate-t`u?
- Sunt culpabil; dar urmeaz`.
- Domnul Ioanid îmi spuse în fine c` dumneata te-ai
dat singur prisonier [i c` dumneata e[ti autorul poesiei,
de[i n-ai m`rturisit înc`; apoi ad`og`: „Dumneata e[ti liber;
îns` mai întâi s` te duci la d-lui Marele Vornic, coconul
Costache Cantacuzino, care dore[te s` te vaz`.“
Domnul Cantacuzino s-a ar`tat foarte mi[cat de arestarea
dumitale [i de durerea mamei, care trebue s` fi aflat tot
pân` acum.
„Cunosc pe p`rin]ii dumitale, îmi zise d. Cantacuzino.
La 1831, când cu holera, am fost în Câmpulung cu familia
[i am [ezut în casele D.V. Am r`mas mul]umit de acea
ospitalitate. Sunt dator [i pentru aceasta [i ca cre[tin,
ca s` ajut pe frate-t`u; îns` vina lui e cam mare. Mus-
calii sânt b`nuitori; dar ... vom încerca. Du-te de-l mângâie
la Agie. De n-oi putea face nimic pentru liberarea lui, voi
face totul pentru u[urarea închisorii sale.“
Frate-meu plec` s`-mi cumpere tutun [i s`-mi aduc`
ceva c`r]i de citit; [i dup` o or` se înturn`, aducându-mi
o scrisoare de la tata.
- Scrisoarea aceasta, zise frate-meu, a adus-o un
doroban], care a fost pornit eri noapte din curte de la noi.
El îmi spuse c` a adus d-lui Ioanid, directorul, un
pachet cu hârtii, cu trei pece]i mari, [i cu ordin de a-l da
chiar în mâna d-lui director al Vorniciei.
132
- Hârtiile mele!!! strigai desperat.
- Aveai hârtii comprometabile?
- Nu-mi pas` de alea compremetabile; îmi pas` numai
de poesiile mele. Ah! mi-au furat portofoliul cu poesiile!
- Lini[tete-te, nene, e mai scump` s`n`tatea decât
poeziile alea, fir-ar ale naibei! C`ci ele te-au adus aci.
- Cu asemenea vorbe, mai mult m` înt`râ]i [i m` desperi;
[i f` bine de m` las` singur cu durerea mea. Numai o
mum` poate pre]ui durerea altei mume la perderea
fiului ei.
- Vezi în sfâr[it ce zice scrisoarea tatii: poate or fi sc`pat
poesiile ce le jele[ti.
- Nu citesc, zisei sup`rat.
Frate-meu lu` scrisoarea [i o citi încet, pe când eu m`
plimbam prin camer` foarte sup`rat.
- A sc`pat portofoliul! strig` frate-meu, întinzându-mi
scrisoarea.
M` uitai la dânsul cu un aer de neîncredere [i de ironie.
- Cite[te [i vezi, ad`og` frate-meu.
ßi-mi ar`t` cu degetul pasagiul unde tat`-meu
vorbea despre portofoliul cu poesii. Îmi aruncai ochii
machinalmente [i citi aceste rânduri:
„În sfâr[it, ghiosdanul cu stihurile tale a sc`pat, cu
ajutorul lui Dumnezeu.“
Scosei un ]ip`t de bucurie, îmbr`]i[ai pe frate-meu [i
citi îndat` toat` scrisoarea, pe care cer voie lectorului a
o reproduce aci, crezând c` poate îl va interesa din multe
puncturi de vedere.
„Câmpulung, 30 noiembrie 1849
P`rinteasc` dragoste,
Costache,
Mai întâi cercetez starea s`n`t`]ii tale, care ne e mai
scump` decât toate, ca aflându-se pe deplin s` ne bucur`m
[i s` în`l]`m laud` [i mul]umit` Cerescului Împ`rat, dintr-
a c`ruia bogat` mil` ne afl`m [i noi cu to]ii umbri]i cu
ale s`n`t`]ii.
C`tre acestea vei [ti c` în noaptea aceasta, pe la 9
ceasuri evropiene[ti, în zioa plec`rii frate-t`u, ne-am
pomenit cu d. Cârmuitor, înso]it de un c`prar cu mai mul]i
133
 doroban]i [i un arn`ut [i de ajutorul poli]aiului, domnul
B..., c` vine [i-mi zice c` are porunc` de la cinstita Vornicie
ca s` caute hârtii de ale tale, [i s` le porniasc` la Bucure[ti
tot în noaptea asta.
Am început s` c`ut`m cu to]ii, f`r` s` [tiu c`
c`prarul era pus de straj` la poart` s` nu lase s` intre [i
s` ias` nimeni; arn`utul sta la u[a din afar` a salei, tot
cu acea porunc`, iar doroban]ii pe la ferestre.
Deci, pe când c`utam în dulapurile din sal`, auz un
]ip`t: biata maic`-ta le[inase de fric` [i arn`utul nu l`sa
pe slujnic` s` intre în odaie cu ap` de b`ut pentru maic`-ta.
Cu chiu cu vai, am de[teptat-o din le[in, [i am început
s` o parigorisim, eu [i cu d. Cârmuitor; dar de surda! C`ci
maic`-ta e neparigorisit`!
Lipon, am l`sat pe maic`-ta [i am început a c`uta iar
hârtii d-ale tale; când v`z pe d-nu B... c`utând hârtii [i prin
dulapul cu rochiile maic`-tii.
- Acolo nu sânt c`r]i, domnule; nu vezi? îi zisei.
El îns`, f`r` a-mi r`spunde, c`uta prin rufele maic`-tii.
Aceasta m-a mâhnit foarte mult c`ci nu m` a[teptam la
asemenea m`g`rie din partea unui p`mântean [i prieten
de copil`rie al vostru!
Telos panton, ca s-o scurtez, fiindc` pleac` doroboan]ul,
vei [ti c` ]i-a luat toate hâtiile [i hârtioarele tale, afar` de
ghiosdanul t`u cu stihuri, care a sc`pat ca printr-o minune
dumnezeeasc`: c`ci l-am pus d’oparte [i Dumnezeu a
orbit pe B... de nu l-a v`zut; c`ci de-l z`rea acesta, nu sc`-
pa; din norocire, l-a v`zut numai d. Cârmuitor, care m-a
întrebat ce e în el [i am r`spuns c` sânt ni[te socoteli
ale casei; [i a crezut, ca un om bun [i l-am ascuns în
loc sigur încât nu-l mai g`se[te nici poli]ia Vienei.
În sfâr[it, ghiosdanul cu stihurile tale a sc`pat, cu
ajutorul lui Dumnezeu: fii pe pace; iar toate celelalte hârtii
le-a pus d. Cârmuitor într-un pachet, [i le porne[te
acum la Bucure[ti tot cu aduc`torul ace[tia.
Ce boa]` ai mai f`cut iar? Te-i fi apucat s` mai faci
vro sec`tur` de poesie ca cea de la leat 1846, prin care
împungeai pe Doamna lui Vod` Bibescu 1, care te-a
1
. Vezi „Triumful virtu]ii“ în Câteva ore de Colegiu.
134
gonit cât a stat ea pe scaun. Toat` pas`rea piere pe limba
ei. De te-o fi mu[cat [arpele de inim` s` mai fi f`cut
vreo rimad` ca aceea, apoi din asta i se trage moartea
maic`-tii!
Asta e bucuria noastr` la vreme de b`trâne]e? Pentru
asta m-am stinahorisit [i eu [i mam`-ta ca s` v` d`m
înv`]`tur`? De aceea am vândut mo[ioara Arice[tii (din
Prahova) r`mas` de la P`rin]i, ca s` ne face]i asemenea
neajunsuri? Bine zicea biata soacr`-mea, Dumnezeu s-o
ierte! „Mai bine s`-l faci pe Costache cojocar, decât c`rturar.“
Bine zicea [i Elenca (mama) ca s` te fac mai bine arenda[,
c` sc`pam [i mo[ioara [i te sc`pam [i pe tine de la
s`r`cie [i de la pu[c`rie; [i noi, bie]ii b`trâni, nu suferiam
ceea ce suferim acum dup` urma voastr`, la vreme de
b`trâne]e! Bune sânt astea, f`tul meu? Asta e rodul
procopselei tale? Asta bucuria p`rin]ilor t`i? Asta n`dejdea
b`trâne]elor mele? F` copii, ca s` te bucuri de ei!...
Abia sc`p` frate-t`u eri de la arestul de la Col]ea, [i azi
ai intrat tu în loc! Cu el am cheltuit pe la Bra[ov vro
dou` sute de galbeni; [i cu tine p-a[ijderea. Apoi, s`-mi
vânz [i biata vii[oar` [i cele ce mi-au mai r`mas; [i s`
ajung la b`trâne]e în stenahorie, [i voi s` b`te]i podurile!
Frumos e?... Dar s`n`tatea ta? Dar via]a mame-tii? Tu o
s` te pr`p`de[ti la închisoare, fiind slab [i pipernicit, ca
o curc` ploat`; [i biata mam`-ta se tope[te, fiind p`tima[`,
dornic` [i fricoas`!
Iac` rodul procopselei voastre!... Numai Dumnezeu s`
nu se îndure de biata mam`-ta [i s` nu caute la p`catele
noastre!
Gr`be[te-te de scrie maic`-tii, îndat` dup` priimirea
ace[tia, ca s` se lini[teasc`; c` [tii cât v` iube[te!
ßi de vei fi la închisoare, cum nu m` îndoiesc, nu
te-apuca s`-i scrii aceasta; ci alc`tuie[te îndat` o scrisoare,
potrivind vro minciun` de crezut, zicând [i fratelui t`u
s` fac` tot a[a; [i, ca s` fi]i crezu]i, roag` din parte-mi [i
pe d-lui Paharnicul, Munsiu Ghi]` Ioanid, vechiul meu
prieten [i al vostru dasc`l pov`]uitor, ca s` scrie [i Dumnealui
o scrisoare c`tre mine, ar`tând tot acelea[i lucruri, ca
s` lini[tim pe maic`-ta.
ßi Dumnezeu s` te scape [i din asta [i s`-]i dea minte;
c` de[i e[ti de 27 de ani la prim`var`, dar minte n-ai
nici cât un copil de 7 ani; [i nici c` tr`iesc s` te v`z procopsit
135
 [i cu minte! Of! Uneori îmi vine s` blestem pe aceia
care v-au b`gat în cap ideile astea dup` urma c`rora
suferim azi cu to]ii!
Ci p`ze[te-te cel pu]in de r`ceal` [i de mâncare, c`
e[ti [ubred; [i rabd` în piele, c` singur ]i-ai f`cut-o,
dup` capul t`u cel sec: c` a[a cap a[a chiulaf.
Al dumitale doritor p`rinte
Dimitrie Aricescu“
Iat` [i r`spunsul meu la aceast` epistol`.
„Tat`,
Am primit scrisoarea Dumitale de la 30 ale trecutei,
care m-a întristat foarte mult, pentru mâhnirea ce v-a cauzat
arestarea mea.
Ca p`rin]i ave]i cuvânt a fi mâhni]i; dar ca români [i ca
cre[tini, ar urma s` v` bucura]i, iar nu s` v` întrista]i [i
s`-mi imputa]i purtarea mea. Într-adev`r, dac` suf`r azi
arestul, [i poate mâine [i esilul, cauza este amorul de
patrie [i de adev`r; iar nu vreo fapt` ru[inoas` [i imoral`.
Dac` ai consim]it a ne lumina sufletul [i inima cu f`clia
înv`]`turei [i a religiei, sacrificând pentru aceasta averea
p`rinteasc`, urmeaz` a consim]i ca s` ne purt`m ca
cet`]eni [i ca cre[tini; iar nu ca mi[ei, ca vânz`tori. Nu
e[ti dumneata acela care la ‘48 ai aprobat mi[carea
românilor, ce avea ca scop libertatea patriei noastre?
Nu ne-ai îndemnat a fi solda]i bravi [i credincio[i cauzei
na]ionale?
Dac` sufer azi, este numai pentru aceast` cauz` dreapt`
[i sânt`. Muscalii ortodoc[i, dac` erau adev`ra]i protectori
ai României, dac` erau ni[te cre[tini cu frica lui Dumnezeu,
nu f`ceau câte fac; nu se purtau ca ni[te c`l`i ai na]ionalit`]ii
noastre, silindu-se cu luxul [i cu fapta a ne aduce în starea
Bassarabiei. Dumneata [tii, din istorie [i din câte ]i-am
spus [i eu verbal, care a fost cugetul Rusiei de la Petru
cel Mare [i pân` azi. Ai citit [i testamentul lui Petru I al
Rusiei, [i ai v`zut într-însul planul Rusiei Ortodoxe. Oare
suferin]ele noastre sub domnii greci [i sub domnii
regulamentari nu sunt fapta Ru[ilor? Boerii din Bassarabia
nu sânt azi salahori ai Ru[ilor? Oare m`cel`ria din
Dealul Spirii nu este tot fapt` ruseasc`?
136
Eu n-am f`cut alt decât am comb`tut într-o poesiei
purtarea lor anti-cre[tineasc` sau iezuitic`: c`ci ru[ii vin
cu crucea în mân` ca s` sugrume o na]ie cre[tin` de cinci
milioane; [i din oameni liberi s` ne fac` robi! Nu era
oare de datoria noastr`, juni lumina]i, a demasca [i a biciui
acest protectorat am`gitor? Ce alt am f`cut decât am imitat
pe aceia cari au murit pentru cruce [i pentru na]ionalitate?
La alte neamuri, oamenii revolu]ionari sunt spânzura]i,
împu[ca]i, t`ia]i; pedeapsa noastr` este un arest de câ]iva
ani sau de câteva luni; nici atâta s` nu sufere românii
pentru o biat` patrie nenorocit`?
Ce deosebire ar mai fi între un Român luminat [i
liber, [i între un Român întunecat [i crescut în slug`ria
ciocoiasc` [i musc`leasc`?
Ca p`rinte luminat, ca român adev`rat, ca cre[tin bun,
ar urma s` te bucure fapta mea; iar nu s` te mâhne[ti [i
s` m` ]ii de r`u.
Zici c`-]i pare r`u de ce ne-ai dat înv`]`tura; dac` ne
l`sai boi, eram s` fim [i noi ca atâ]ia nenoroci]i, cari tr`iesc
[i sufer` ca dobitoacele; eram s` fim ni[te arenda[i boga]i,
dar întuneca]i; [i, prin urmare, robi ai ciocoilor [i juc`ria
streinilor.
Daca azi nu se pre]uie[te înv`]`tura [i virtutea, va veni
o zi, care e aproape, când se va cunoa[te [i se va r`spl`ti
meritele [i purtarea bun`. ßi chiar când am fi goni]i [i
huidui]i în toat` via]a pentru principurile noastre, tot ne
r`mâne lini[tea cugetului, [i amorul, [i stima celor ce [tiu
a pre]ui Meritul [i Virtutea.
Îmi pare foarte bine c` au sc`pat poesiile mele, singura
mea comoar`, Dumnezeu te-a luminat ca s` le dai d’opoarte,
s` nu le g`seasc` instrumentele guvernului musc`lesc.
Aceasta m` face a suferi arestul cu mul]umire.
Singura mea mâhnire [i durere este ideea suferin]ei
mamii! Ca femeie [i ca mum`, ea are drept s` sufere; dar
Dumneata, ca om cu judecat` b`rb`teasc` [i ca p`rinte
luminat, mângâie-o cu înv`]`tura sintei Evanghelii, ar`tându-i
c` suf`r pentru ]ar` [i dreptate, ca [i Hristos pentru înfr`]irea
oamenilor; acesta este singurul limbagiu care o poate
consola, [i îl poate în]elege inima ei de mum` [i de cre[tin`.
Dumneata ascunde arestul meu; [i f`-o s` creaz` ceea
ce-i scriu în al`turata cu adresa sa.
137
 Fii lini[tit, îmi voi p`stra s`n`tatea ca ochii din cap; II. O VIZITå LA GENERALUL DANIILEVSKI
nu atât pentru mine, cât pentru Dumenavoastr`, iubi]ii
[i scumpii mei p`rin]i!
Dumnezeu s` v` înt`reasc` a suferi b`rb`te[te [i

J
aceast` izbire a soartei, care crez c` va fi cea din urm`. oi, la 3 decembrie,
Nu purta]i nici o grij` de mine: toat` pedeapsa va fi, d-nu Plaiano îmi
crez, un arest de un an sau doi la vreo m`n`stire din ]ar`. anun]` c` generalul
V` voi scrie pe toat` s`pt`mâna; [i de var` crez a Daniilevski, coman-
ne vedea la locul esilului meu. dantul Capitalei,
V` s`rut mâna cu cel mai adânc respect, [i v` rog s` dore[te s` m` vaz`.
m` binecuvânta]i: c`ci merit binecuvântarea unor D-nu aga m` prece-
p`rin]i ca D.V. duse cu câteva
ßtiu c` oamenii pe acolo, ca [i pe aici, oamenii vându]i minute. Dup` un
streinului [i ciocoiului, m` vor critica [i m` vor socoti bun cart de or` de anti-
de spânzurat; dar nu uita]i c` [i Hristos a fost spânzurat camer`, fui întrodus
între doi tâlhari, [i batjocorit de sbirii lui Irod [i ai în camera de lucru
Caiafei. a generalului.
Peste pu]in îmi vor da dreptate chiar aceia cari azi - Dumneata ai f`cut
m` trateaz` de copil sau de nebun; [i atunci, sunt filipica aceasta? m`
sigur, îmi ve]i da binecuvântarea din toat` inima, bucurându-v` întreb` muscalul
c` ne-a]i dat înv`]`tur`, spre a ne cunoa[te datoriile în în limba francez`, ce o vorbea foarte urât, [i cu un ton
so]ietate ca oameni [i ca cet`]eni. s`lbatic ca clima Siberiei, ar`tându-mi poesia mea tradus`
Al D-le plecat fiu musc`le[te.
C. D. Aricescu - Eu, Escelen]`, îi r`spunsei tot în limba în care-mi
1849, dec. 2 adresa parola.
Din arestul Poli]iei din Bucure[ti.“ - ßi ce te-a silit s-o faci?
- Crez c` v-a spus d-nu Aga.
- Repet` [i în auzul meu.
- Mi s-a p`rut nedrept esilul junilor de la M`rgineni; [i
conduita D.V. în ]ar`, în nearmonie cu proclama]iile
generalului Liuders.
- Dumneata e[ti avocatul celor de la M`rgineni? Cine
]i-a dat dreptul a controla [i a critica actele Guvernului
meu?
- Sunt român, escelen]`.
- E[ti esaltat, revolu]ionar, comunist, ca to]i cei de la ‘48.
Am surâs [i am t`cut.
- Ingra]ilor! strig` Generalul, primblându-se cu pa[i largi
prin camer`. Asta trebuie s` fie recuno[tin]a românilor
pentru cari Rusia [i-a v`rsat sângele [i [i-a sleit
finan]ele, pentru ca s`-i scape de barbaria turcilor?

138 139
 Rusia v-a asigurat de ho]iile sistematice din întru; ea v-a
sc`pat de greci [i de turci; ea v-a organizat ]ara, v-a
scos la lumin` drepturile antice, v-a ilustrat în ochii Europei,
v-a înapoiat porturile [i domenurile de pe marginea Dun`rii,
v-a asigurat în fine libertatea individual`, lini[tea din întru,
autonomia atacat` de Turci, cu cari simbatiza]i; [i înflorirea
agriculturei [i a comer]ului, aceste dou` vine de aur ale
avu]iei unei Na]ii; [i pentru toate acestea, ingratitudinea,
neagra ingratitudine.
„Negre[it, cugetai în sine-mi, toate acestea pentru contul
ortodoxei Rusii: m`celarul a îngr`[at boul ca s`-l taie la
m`cel`rie.“
Generalul t`cu un minut, a[teptând r`spunsul meu.
Eu t`ceam.
- Pentru ce nu întrebuin]ezi talentul poesiei a cânta ziua
onomastic` a prin]ului ßtirbei, care a f`cut atâta bine
Românilor? Peste câteva zile e întronarea prin]ului, e zioa
onomastic` a monarhului meu august, care v` voie[te
fericirea. Iaca ocaziune frumoas` spre a te ilustra, spre
a-]i u[ura osânda. ßi ... poate, a fi iertat de m`rinimosul
meu autocrat, [i r`spl`tit dup` capacitatea dumitale.
T`cere profund` din parte-mi.
- V-a]i rezemat pe Fran]a în mi[carea de la ‘48.
Poftim, vede]i cum v` r`spunde Fran]a? Ca Poloniei, ca
Italiei, ca Turciei. Ea revolt` popolii cu fraze grase [i
incendiare, [i apoi [î]i abandon` cu la[itate.
- Escelen]`, îmi da]i voie a v` r`spunde la aceasta?
- Vorbe[te. S` vedem ce ai a r`spunde?
- Fran]a oficial`, silit` poate de diferite cauze, ne
abandon` azi, f`r` îns` a ne perde din vedere; iar
Fran]a democratic` este cu România, e cu Italia, e cu
Polonia.
ßi ap`sai asupra acestui cuvânt. Daniilevski era polonez.
Generalul rus îmi r`spunse cu un hohot de râs sardonic.
- Tot ideile de la ‘48! Creduli [i ton]i ce sunte]i! Ve]i
vedea curând cine e Fran]a [i cine e Rusia! Mi se pare
c` f`r` Rusia, Grecia ar fi gemut [i azi sub jugul barbar
al Turcilor, cu cari simbatiza]i.
- Simbatiz`m cu Turcia, Escelen]`, ca politici; nu ca
români.
- ßi ca români simbatiza]i cu Fran]a? Nu e a[a?
140
- Sângele ap` nu se face, Escelen]`.
- Fran]a, domnilor, [i cu Englitera, ele erau s` sacrifice
[i pe greci la 1830, cum au sacrificat pe Polonia; îns`
Rusia coreligionar` salv` pe greci de cursele diploma]iei
perfide ale Albionului; [i tot Rusia va libera pe to]i
populii coreligionari. Decât ai face filipice contra
Ru[ilor, ai studia mai bine istoria Dumitale [i a na]iilor
vecine, ca s` vezi cine e Rusia.
- ßi cu toate acestea, istoria zice, Bassarabia [i Bucovina
f`ceau odat` parte din Dacia antic`; [i Rusia a îng`duit
Austriei a dezm`dula vechea Dacia, [i Bassarabia azi...
- Bassarabia e fericit`, domnule, sub guvernul p`rintesc
[i uman al augustului meu monarh: prob` c` ]`ranii acolo
sunt proprietari.
- O [tiu, ca [i ]`ranii din Gali]ia, împropriet`ri]i de
Metternich, cu indemnizarea nobililor...
[i ap`sai asupra acestor vorbe.
Ochii generalului [i ai d-lui Plaiano, ce sta fa]`, se
întâlnir`; ochii generalului ziceau:
„Vorbele mele se pierd în vânt: omul acesta ne cunoa[te.“
Ochii d-lui Plaiano ziceau:
„Ce insolen]`! a vorbi astfel unui reprezentant al
monarhului tuturor Rusiilor, de care tremur` Europa [i
Asia!“
- Istoria, domnule, zise Daniilevski, istoria care o cite[ti
Dumneata, este f`cut` de oameni ca Dumneata, care
v`d, cuget` [i simt prin prismul urei c`tre Rusia, [i al
simbatiei c`tre Fran]a. A! Fran]a D.V. Fran]a este un avocat
flecar, Rusia e un soldat brav [i franc. Fran]a latr`,
Rusia lucreaz`. Fran]a sbear`, Rusia tace [i face.
Fran]a v` va pierde, Rusia v` va mântui. Î]i vei aduce
aminte de vorbele mele; pân` atunci îns` s` [ezi la umbra
închisorii, ca s` te potole[ti.
ßi adresându-se c`tre domnul Plaiano, [\]i f`cu semn
s` m` duc` înapoi la arest.
- M` sim] ferice, Escelen]`, zisei, f`când o reverin]`,
c` am avut onoarea a convorbi cu un nobil polonez...
- S`-l duc`! repet` generalul rus, cu ton barbar.
D-nu Plaiano ie[i dup` mine spre a da ordinele
pentru aceasta; [i se înturn` iar în camera comandantului.
Îngrijitorul Poli]iei m` condusese la Agie într-o sanie,
141
 dup` cum m` [i adusese, întrebându-m` ce mi-a zis III. TRIBUNALUL SECRET
generalul.
- Mi-a zis, i r`spunsei, ca s` m` turcesc.

ß
- S` te turce[ti?!! cum se poate? edin]a `nt`ea.
- A[a; cu ast` condi]ie m` iart` [i m` libereaz`; ba înc` Vineri, 10 ianuarie
m` pune [i în slujb`. La 10 ianuarie,
- Nu te-n]eleg. la 9 ore din noap-
- Mai bine c` nu m`-n]elegi. te, îngrijitorul Po-
Îngrijitorul dete din cap, [i oft`! li]iei m` invit`
În zioa aceea îmi puser` iar sentinel` la u[`, [i-mi aduse s`-l urmez.
[i un pui de grec s` [az` cu mine într-aceea[i camer`, La scara Agiei
sub pretest c` toate camerile sunt ocupate, [i neavând ne a[tepta o
unde s`-l puie (fiind arestat pentru datorii), l-a adus în sanie; îngrijitorul
camera mea, crezând c` cu aceasta m` îndatoreaz`, se urc` într-însa
dându-mi un om care s` m` distreze(!). Adev`rul este [i, poftindu-m`
c` acest grec era un spion, pus într-adins ca s` m` spioneze. lâng` sine, zise
F`cui dar o propagand` serioas` grecului contra muscalului cociului:
[i ciocoiului, încât, sunt sigur, credin]a [i venera]ia lui - La Vornicie!
pentru ace[tia s-au împu]inat mult. Dup` o anti-
M` plânsei la d. Aga pentru sentinel`; [i domnul Plaiano camer` de un
m` consol` cu aceste vorbe, în limba fran]es`: cart d-or` în sala
- Sentinela nu se poate ridica, fiindc` ai abuzat de Vorniciei ce d`
încrederea mea. spre strada Mo-
- În ce chip? îl întrebai curios. go[oaiei, fui întro-
- ]iind corespondin]` cu amicii d-le din afar`. dus în camera de lucrare a directorului Departamentului
- Prin cine? de interioare.
- Prin fratele d-le. O mas` verde era în mijlocul camerei, pe care ardea[u]
- Atunci s` asiste îngrijitorul la convorbirea mea cu dou` candelabre, [i pe care figurau toate cele trebuincioase
frate-meu, de câte ori vine s` m` viziteze. pentru scris [i toate hârtiile ridicate din casa mea în noaptea
- Îngrijitorul are ocupa]iile sale. de 19 noembrie. Împregiurul mesei erau cinci fotoliuri,
- ßi ai crezut aceast` calomnie? din cari patru erau ocupate de domnu Argiropol (ministru
- Trebuie s` crez totul, ca [ef al Poli]iei; [-apoi, ce-]i Justi]iei sub Guvernul lui ßtirbei), care juc` rolul de prejidinte
face sentinela? O distrac]ie mai mult pentru dumneata. la Tribunalul acesta secret; de domnul Ioanide, directorul
- Cel pu]in, ridica]i-mi, v` rog, cealalt` distrac]ie... Departamentului din Întru, care f`cea pe procuroru; [i de
- Care? doi ru[i, unul civil [i altul militar (acesta mi se pare c`
- Pe grecul acesta, care-mi st` în gât. era Daragan); iar d-nu Plaiano [edea în picioare,
– Este un nenorocit ca d-ta; [i nenorocirea trebuie a resemat de al cincilea fotoliu, destinat pentru Domnia Sa.
înfr`]i inimele oamenilor. Prezidentul - Cum te cheam`?
Aricescu - Constantin Dimitrie Aricescu.
P. - Unde e[ti n`scut?
A. - În Câmpulung.

142 143
 P. - De câ]i ani e[ti?
A. - La martie viitor împlinesc 27 de ani: sunt n`scut la 18
martie 1823.
P. - Unde ]i-ai f`cut studiile?
A. - În colegiul de la „Sf. Sava“.
P. - Ai trecut toate clasele?
A. - Toate.
Ioanid (cu ironie) - Trebuie s` ai [i diplom`?
Aric. (cu dispre]) - Negre[it.
Prez. - Când ai ie[it din Colegiu?
Aric. - La 1845.
P. - Cu ce te-ai ocupat dup` ie[irea D-le din [coal`?
A. - M-au rânduit conductor de [osele între Ploie[ti [i
Buz`u.
P. - Mult` vreme ai fost conductor?
A. - O var` numai; fiindc` ni[te friguri contractate din
osteneal` m-au nevoit a m` duce s`-mi caut s`n`tatea în
sânul familiei.
P. - Dup` aceea?
A. - Dup` aceea am intrat ca copist la Departamentul
Finan]elor, dup` recomanda]ia d-lui Petrache Poenaru,
fostul director al [coalelor, c`tre d-nu Constantin Herescu,
ministru de Finan]e la 1847.
P. - Ce rol ai jucat în Revolu]ia de la ‘48?
A. - Copist m-a g`sit revolu]ia, copist m-a l`sat, [i tot la
Departamentul Finan]elor; cu toate acestea, ca chip de
poet, am cântat [i eu Dreptatea [i Fr`]ia în versuri rimate,
[i publicate în jurnalul Pruncul român.
Musc. civil (în limba francez`) - Ave]i la îndemân` jurnalul
acesta?
Ioanid - Nu, Escelen]`.
Muscalu - S` ave]i grij` s`-l g`si]i: doresc s`-l v`z.
Ioanid - Foarte bine, Escelen]`.
ßi la fiecare vorb` adresat` muscalilor, d. Ioanid, ca un
om bine-crescut, [i ca func]ionar supus [i recunosc`tor,
f`cea câte o reverin]` profund` [i respectuoas`. Mi se
pare c` muscalul civil (care avea o figur` de calmuc)
în]elegea limba român`: c`ci esplica mereu colegului s`u
militar întreb`rile [i r`spunsurile noastre.
Prez. - Dup` aceea?
Aric. - De atunci [i pân` azi petrec cu far niente, plimblându-m`
144
pe la Câmpulung [i prin Bucure[ti, [i ocupându-m` cu
studiul istoriei [i al literaturii.
P. - Mai ai fra]i?
A. - Numai unul.
P. - Cu ce se ocup`?
A. - A fost înainte de ‘48 inginer de poduri... ßi [osele.
P. - N-ai fost arestat la 24 octombrie 1848?
A. - Nu, domnule.
P. - Nici dup` aceea?
A. - Pe la aprilie, anul corent, am fost chemat de [eful
Poli]iei, care m-a întrebat cu ce rost [ez în Bucure[ti?
Am r`spuns ca c`l`tor; [i d-nu Aga de atunci mi-a ordonat
a pleca îndat` din Bucure[ti, sub pedeaps` de închisoare
la V`c`re[ti.
P. - ßi dumneata ce-ai f`cut dup` aceea?
A . - M-am supus, ca un bun cet`]ean, ordinelor d-lui
Aga; [i am [ezut la Câmpulung pân` la începutul lui august,
când am venit iar în Bucure[ti, pentru trebuin]e ale familiei.
P. - Pe cine cuno[ti D-ta în Bucure[ti?
A. - Mai pe to]i cei de vârsta [i de principurile mele.
P. - ßi anume?
A. - Îmi trebuie o zi ca s` vi-i spui anume.
P. - Cei mai însemna]i din cunoscu]ii dumitale?
A. - Însemna]i în ce?
P. - În revolu]ia de la ‘48.
A. - Cât pentru aceia, se afl` to]i peste frontier`.
P. - ßi al]ii, mai mici, nu cuno[ti?
A. - Domnilor, m` ierta]i, ce vre]i a afla printr-aceasta?
P. - Pe to]i amicii dumitale politici.
A. - Sunt prea pu]ini.
P. - ßi anume?
A. - „Celà m’embête“, zisei într-un minut de aprindere.
Ioanid - Domnule, e[ti obrasnic.
Aric. - Pentru c` sunt prisonierul D.Vs?
Ioanid - E[ti obraznic, î]i zic; fiindc` ui]i cu cine vorbe[ti,
[i nu-]i iei seama la vorb`.
Prez. - R`spunde, domnule, cu lini[te [i cu respect: fiindc`
e[ti înaintea unui tribunal.“
Eram s`-i r`spunz c` nu recunosc asemenea tribunaluri
ca ale Vene]iei: ci numai pe cele legale [i în vigoare,
cari func]ioneaz` în numele legii [i în public; îns` lupta
145
 era inegal`; am p`strat acest r`spuns, ca [i altele, ca s` A. - Cuvintele sunt coprinse în aceast` poesie.
le ar`t înaintea tribunalului Opiniei publice, care e chemat P. - S` le auzim [i noi.
azi a judeca între C. Aricescu [i tribunalul secret de A . - Bucuros. ßi, aruncându-mi ochii pe o copie din
care e vorba. acea poesie ce se afla pe mas`, recitai dintr-însa urm`toarele
Aric. - Domnule, ce trebuin]` este a [ti cari sunt amicii strofe:
mei politici? Sunt to]i aceia cu cari am înv`]at în [coli [i „De seculi al meu nume
cari cuget`, simt, [i lucreaz` cu mine... ß-apoi, f`când o A esistat în lume.“
list` de câ]i mi-a[ putea aduce aminte, pot fi ei, [i România vorbe[te c`tre fiii s`i.
trebue a fi responsabili de actul care a provocat arestul
[i cercetarea aceasta? Prez. - Urmeaz`.
Prez. - În sfâr[it, ce te sup`r` a numi câ]iva dintr-în[ii, Aric. (citind)
din cei mai intimi?
Aric. - Bucuros, cu pl`cere: ace[tia sunt mai to]i aceia cari „ßi gloria-mi str`bun`
Sub mândra Semilun`
se afl` azi peste frontier`, ca espatria]i sau ca studen]i
Luci sute de ani;
în universit`]ile Europei.
P. - Dar din boierii cei mari cuno[ti vreunul?
[i nu fu atacat`,
A. - Numai pe d. C. Herescu, la care am fost recomandat
Nu fu amenin]at`
de d-nu P. Poenaru, [i pe domnii Gole[ti, cari sunt
A mea independin]`,
peste frontier`.
[i sacra mea fiin]`
P. - Pe altcineva nu mai cuno[ti?
D-eroii musulmani.
A. - Pe nimeni.
P. - Pe cinste?
Ci, vai! Amar` soarte!
A. - Pe onoare, care e mai sacr` decât cinstea.
Isbirea cea de moarte
Musc. (fran]oze[te) - S` venim la chestia principal`. Mi-o d` chiar moscovitul,
Prez. (luând o hârtie dupe mas`) - Cuno[ti d-ta aceasta? Cre[tinul, ipocritul,
Aric. (citind tare) - Blestemul României contra ap`s`torilor. Cu masca lui de sânt!...
O cunosc, domnilor; este f`cut` de mine, [i comunicat`
celor de la M`rgineni. Cu crucea Moscovismul
Prez. - Unde e originalul ace[tia? Omoar` Patriotismul,
Aric. - Trebuie s` fie între hârtiile luate de la Câmpulung. Sugrum` Libertatea,
Ioanid - Nu este: am cercetat toate hârtiile eu singur. [i na]ionalitatea
Aric. - Se vede dar c` s-a r`pus sau se afl` între hârtiile În inimi de Brutus!
r`mase la Câmpulung.
P r e z . - Ce te-a silit s` faci aceast` provoca]ie contra Prin voi ast`zi Kosakul
muscalilor? Sugrum` pe s`racul,
Aric. - O putem numi cu drept Ieremiad`: fiindc` este o ßi-i ia din b`t`tur`
plângere a patriei contra ap`s`torilor ei. G`in`, ar`tur`,
P. - Titlul [i materia poesiei dovedesc c` este o curat` [i chiar copila sa;
provoca]ie; fiindc` de[teapt` ura contra ru[ilor, aruncând
blestemele românilor asupra ap`s`torilor ]`rei. Ce te-a Prin voi azi ciocoimea
silit a face aceasta? Apas`, vai! Junimea,

146 147
 ßi mizer` o face;
Prin sute de mijloace
Storcând via]a sa;
Polonia st` fa]`.
Ea îns`[i ne înva]`
Sistema cea fatal`,
Politica infernal`
Lui Petru urm`tor.
Corump]ia, tr`darea,
Protec]ia, amenin]area:
Aceasta v-e solia;
De scop ave]i sclavia...“
Prez. - Dumneata e[ti român, nu e a[a?
Aric. - Da, domnule.
P. - Pentru ce te-ai f`cut avocatul Poloniei?
A. - În locul Poloniei putem zice Bassarabia.
P. - Aceasta te-a silit s` faci aceast` mizerabil` poesie?
A. - Pe lâng` cuvintele de sus, m-au silit [i nedreptatea
esilului celor de la M`rgineni [i suferin]a României, cum
[i conduita ru[ilor în Principate.
P. - Esplic`-te.
A. - Bucuros. Stindardul revolu]iei de la 9 iunie 1848
l-au ridicat capii mi[c`rii, cari sunt azi espatria]i, în numele
a 5 mil[ioane] români [i a 18 ani de suferin]e [i umiliri
ale românilor sub regimul regulamentar; cei ca mine [i
cei de la M`rgineni, având în vedere deviza mi[c`rii,
Dreptate [i Fr`]ie...
P. - Stai pu]in. Dreptate era ca s` lua]i mo[iile boerilor [i
s` le d`rui]i s`tenilor? Fr`]ie era s` de[tepta]i ura acestora
contra acelora, armând frate contra fratelui?
A. - ¥inta Art. 13 din Programul mi[c`rii de la ‘48 este a
asigura s`teanului p`rticica lui de p`mânt, ce a posedat-o
din vechime pân` la Regulament. Regulamentul, de[i se
pare c` i-o asigur`, îndatorând pe proprietar a da s`teanului
pogoanele legiuite [i trebuincioase pentru esistin]a lui,
îl las` îns`, pe s`tean, în dispozi]ia proprietarului
abuziv, care ia nou` piei dup` o oaie; prin urmare, în
interesul amândurora, [i al patriei mai cu seam`, art. 13
148
propune cedarea acelor pogoane s`teanului, prin indemnisare:
când ]`ranul proprietar va fi sigur pe p`rticica sa de p`mânt,
îl va trage inima a ap`ra ]ara, nel`sând s-o calce care cum
vrea [i când vrea; astfel a fost ]`ranul pân` la Mihai Viteazul;
[i de aceea ]ara a fost odat` liber` [i fericita în întru, [i
respectat` în afar`. C`tre acestea, dup` Art. 22 din
Programul nostru, acest program era s` fie desb`tut de
o Adunare general`, compus` de reprezentan]i din toate
clasele so]iet`]ii. Vina este a boerilor, cari nu au vrut s`
se puie în capul mi[c`rii, spre a o conduce [i lumina cu
[tiin]a [i cu esperiin]a Dumnealor.“
Membrii tribunalului secret îmi r`spunser` cu un hohot
de râs sardonic.
Muscalul militar - Ce zice? Ce zice?
Colegii s`i îi esplic` sensul vorbelor mele.
Muscalu - Asta e curat comunism.
Prez. - Negre[it; asta e comunism curat.
Aric. - Dumneavoastr` zice]i. Dar s` continu`m:
Cât pentru fr`]ie, v` r`spunz cu chiar faptele Românilor,
cari, în curs de trei luni, n-au clintit un fir de p`r din
capul nim`nui; pe când la alte na]iuni, oriunde a fost
revolu]ie, [i la ‘48 [i la ‘21 [i totdeauna, a fost v`rsare
de sânge mare..
Ei bine! Domnilor, ce stric` esila]ii de la M`rgineni,
ca s` sufere ei pedeapsa care ar merita-o poate capii
mi[c`rii ce au ridicat steagul [i au doborât pe Bibescu,
cu ajutorul chiar al multora din boeri, dup` cum am
auzit [i eu vorbind pe capii no[tri? Ori trebuia s` pune]i
mâna pe ace[ti capi, [i judecându-i la lumina soarelui, s`-
i pedepsi]i pe calea legal`; ori, dac` ace[tia au sc`pat,
drept este s` sufere oameni ca cei de la M`rgineni, cari
au fost ni[te func]ionari fideli principiului de dreptate, [i
cari au p`zit via]a, averea [i onoarea boierilor, mari [i
mici?...
Aceast` nedreptate, unit` cu onoarea României, atacat`
prin Imnuri c`tre Ru[i f`cute de anonimi la 30 august
trecut, cum [i suferin]ele ]erei din partea Ru[ilor, cum [i
conduita lor în ]ar`, contrar` proclama]iilor lor: acestea
toate m-au silit a face Blestemul, dictat de amorul de
Dreptate [i de Patrie. Iat`, domnilor, adev`rul în toat`
sinceritatea lui.
149
 D. prezident esplic` sensul cuvintelor mele la colegii
s`i muscali.
Prez. (grece[te c`tre ace[tia) - Se vede curat, din r`spunsurile
[i insolen]a lui, c` este un copil fanatic de ideile lui Rousseau,
Robespierre [i a(le) tuturor revolu]ionarilor, p`mânteni
[i streini.
Plaiano (grece[te) - E copil [i poet,1 f`r` minte [i f`r`
speriin]`; un esaltat, c`ruia i-au întors creierii demagogii
de la ‘48, [i care vede, simte, cuget` [i vorbe[te ca dân[ii.
Muscalii vorbesc musc`le[te.
Muscalul civil (lim. fran]) - Destul pentru azi. Vom urma
cercetarea în alt` zi.
Prez. (consultânt ora) - Prea bine. (Sun` clopo]elul. Îngrijitorul
Poli]iei intr`.) Ia pe Dumnealui [i du-l la arestul s`u.
Ioanid - ßi s` fie sub paz` bun`.
Îngrijitorul - Prea bine, Escelen]`.
Salutai [i e[ii.
ßedin]a a doa
Vineri 17 ianuarie
Cercetarea se face tot noaptea [i tot la Vornicie; membrii
tribunalului secret sunt tot cei [tiu]i.
Prez . - Între hârtiile ce s-au putut g`si la Câmpulung,
este [i aceast` traducere dintr-o prefa]` a scrierii lui Marat,
Lan]urile robiei (Les chaînes de l’esclavage), retip`rit` la
1830; [i care prefa]` propag` ura contra ru[ilor [i dispre]ul
contra augustei persoane a împ`ratului Nicoale I al tuturor
Rusiilor. Cu ce scop ai tradus d-ta aceast` prefa]`?
Aric. - Pentru mul]umirea mea, fiinc` mi-a pl`cut.
Prez. - Ai tradus toat` cartea, ori numai prefa]a aceasta?
Aric. - Numai aceast` prefa]`.
Prez. - Ce era trebuin]` de traduc]ie, dac` odat` aveai
originalul?
Aric. - Tocmai pentru c` originalul nu era al meu, de aceea
am tradus prefa]a din acea carte.
1
. În vocabularul oamenilor de stat, de felul acesta, poet e sinonim
cu nebun. Vezi Protectoratul ]arului, pag. 22. Vezi Crucea de argint,
p. 164/165.
150
Prez. - ßi cine era proprietarul acelei c`r]i?
M` gândii un moment cum s` lipesc minciuna, f`r` a
compromite pe amicul meu de colegiu, d-nu[l] Scarlat
F`lcoianu, care îmi împrumutase spre citire scrierea lui
Marat de care e vorba.
Prez. - Te gânde[ti la vr’o minciun`, negre[it?
Aric. - Îmi rechem suvenirile... A! mi-am adus aminte.
Originalul se afl` în biblioteca Colegiului de la „Sf. Sava“.
Dup` originalul acela am tradus prefa]a aceasta.
Prez. - Adev`rul spui?
Aric. - Cerceta]i [i ve]i vedea.
Prez. - Acas` la dumneata ai tradus aceasta, ori la bibliotec`?
Aric. - La bibliotec`.
Ioanid (grece[te) - Vom cerceta mâine despre aceasta.
S` ai grij`, te rog, domnule Plaiano.
Plaiano (idem) - Chiar în noaptea aceasta voi cerceta.
Un muscal (fran]uze[te) - Ce fel! Nu s-au ridicat înc` din
biblioteca [coalei asemenea c`r]i? Parc` s-au dat
ordine pentru aceasta?...
P l a i a n o ( i d e m ) - Dar, generalul meu, îns` s-au ridicat
deocamdat` numai de la libreriile publice; mâine vom
visita [i biblioteca Colegiului.
Muscalul (fran]uz.) - Continua]i, domnilor.
Prez. - Slova aceasta a Dumitale este?
Traducerea ce era pe masa tribunaluluie era o
copie, scoas` de amicul meu de colegiu, G. Mavrodolu,
dup` traducerea scris` de mine. Eu schimbasem traducerea
mea cu a fratelui Mavrodolu, spre suvenire amical`.
Domnul Ioanid, directorul, avea un frate care ]inea
atunci în c`s`torie o sor` a d. Mavrodol; prin urmare,
cuno[tea scriptura acestuia, ca cumnat. Ca s` nu compromi]
dar pe amicul meu, [i ca denun]area s` nu vie din
parte-mi, a trebuit s` t`g`duiesc; îns` f`r` a putea
sc`pa pe fratele Mavrodolu, cum se va vedea.
Aric. - Este scriptura mea, domnule.
Prez. - Nu seam`n` îns` cu slova din celelalte hârtii ale
dumitale.
Aric. - Este scris` cu condei de fier.
Ioanid - Nu spui adev`rul, domnule; [i un copil chiar vede
c` aceasta nu e slova dumitale. Spune, a cui este?
151
 Aric. - Este a mea, domnule. a vorbi musc`le[te.
Ioanid - Min]i, domnule. Cercetar` apoi mai multe hârtii de felul acesta, nu
Aric. - Domnule, nu m` insulta... mai pu]in comprometabile, cari s-au trecut toate în procesul-
Prez. - Am f`cut apel la onoarea D-le. Pân` aici ai fost mai verbal, scris de mine [i formând 21 de coli.
mult decât franc... Ce te sile[te a t`g`dui aceasta?
Muscalii confruntar` traduc]ia aceasta cu celelalte hârtii ßedin]a a treia
ale mele. Luni 22 ian(uarie)
Un muscal (fran]uze[te) - Este o alt` scriptur`, cu totul
strein`. De cine e scris`? Îngrijitorul Poli]iei îmi zise s` a[tept pu]in în sala Vorniciei;
Prez. (fran]uze[te) - Zice c` e de dânsul. [i el intr` în întru, unde a întârziat ca vr’o zece minute. În
Ioanid (grece[te) - Eu cunosc slova; [i mâine ve]i vedea timpul acesta, primblându-m` prin sal`, z`resc pe cineva
[i pe cel ce a scris aceasta. [ezând pe un scaun, dup` un paravan. M` apropiu...
- Mavrodol?!!!
„A! bietu[l] Mavrodol! cugetai în sine-mi. Are s` fie tr`dat
- Silfule!!!1
de însu[i cumnatu-s`u! Eu m` sp`l pe mâini, ca Pilat.“
ßi ne îmbr`]i[ar`m cordialmente.
Prez. - Dar versurile acestea de cine sunt?
- Ce cau]i tu aici la ora asta? m` întreb` amicul meu.
Era o poesie întitulat` Acum e vremea s` ne scul`m,
- Î]i voi spune tot alt` dat`. Acum, ascult`: De te vor
pe care mi-o didese d-nu[l] Nicolae Ip`tescu la 1847
întreba cei din întru dup` care carte ai tradus prefa]a din
martie, ca s-o prelucrez, fiind f`cut` într-o limb` à la Anton
Lan]urile robiei a lui Marat, tu s` zici c` ai copiat-o dup`
Pann. Câteva versuri erau [terse [i corectate de îns`[i
o traduc]ie a mea; [i c` cartea dup` care am tradus eu
mâna d-lui Ipatescu.
prefa]a se afl` în biblioteca [coalei: ca s` ne potrivim la
Aric. - Este dat` de d-nu[l] N. Ip`tescu înaintea revolu]iei,
minciuni, spre a nu compromite pe Scarlat F`lcoianu,
ca s-o prelucrez: prob`, corec]ia f`cut` de chiar mâna
amicul nostru de colegiu. Apropos. S` zici c` am schimbat
numitului Ip`tescu pântre rândurile versurilor.
traduc]iile, luând tu p-a mea [i eu p-a ta... În]eles-ai?
Ioanid - A[a este; cunosc slova Ip`tescului.
- Ce mister e `sta? Pe mine m-au adus din Târgovi[te
Prez. - ßi ce întrebuin]are ai f`cut cu aceast` poesie?
în c`rucior de po[tie, [i [ez de trei s`pt`mâni la arest.
Aric. - A venit revolu]ia, [i n-am mai avut trebuin]` de
Îngrijitorul m` invit` s` intru în sala tribunalului
dânsa; am aruncat-o între hârtiile mele, ca s` se afle acolo.
secret.
P. - Dar articolul acesta Nu e cu lopata, ci cu judecata,
P. - Te-am l`sat trei zile ca s` te gânde[ti. St`ruie[ti
de unde îl ai?
înc` a zice c` slova asta nu e a dumitale?
A. - E o copie dup` altele o mie de felul acesta, care au
A. - Repet, domnule, ceea ce am zis în [edin]a precedent`:
circulat manuscrise înaintea revolu]iei, [i cari au preparat
c` aceasta este scris` de mine.
mi[carea român` de la ‘48.
P. (trage clopo]elul, îngrijitorul intr`) - S` intre cel`lalt.
P. - De la cine ai copiat-o?
Peste un minut intr` Mavrodol; eu m` pref`cui c` m`
A. - Mi-am [i uitat.
surprinde vederea-i nea[teptat`.
P. - Ia recheam`-]i suvenirile, te rog.
P. (c`tre Mavrodol) - Cum te cheam` pe dumneata?
A. - De la vreunul din românii espatria]i: c`ci ei împ`r]eau
M. - George Mavrodol.
[i lucrau asemenea hârtii.
P. - Dar pe autor nu-l cuno[ti?
A. - Se zice c` autorul ar fi Eliade. 1
. Epitetul ce-mi da fratele Mavrodol în colegiu, vrând a face aluziune
La acest nume, muscalii încre]ir` sprâncenele [i începur` la talentul poetic al amicului s`u. Silfii erau, dup` mitologie, zeit`]ile
aerului.

152 153
 P. - Cuno[ti pe domnu[l] Aricescu? P. - Dac` n-a]i avut vreun scop ascuns, pentru ce n-a]i
M. - Este amicul meu de colegiu. copiat textul fran]ez din prefa]a operei lui Marat, ci a]i
P. - Dar slova asta o cuno[ti? tradus prefa]a în române[te?
M. (aruncând ochii pe traduc]ia sa) - Este scriptura mea. A. - Aceast` întrebare m` prive[te numai pe mine: c`ci
P. - Auzi, domnule Aricescu? Ce te-a silit s` spui acest fratele Mavrodol nu este decât un simplu copist al traducerii
neadev`r? mele, [i a dorit s-o aib` pentru mul]umirea sa proprie, [i
A. - Ca s` nu fiu eu tr`d`torul amicului meu; am l`sat ca o suvenire mai mult de la amicul s`u intim. Adev`rul,
domnilor, este c` a[ fi dorit, pentru folosul Românilor,
altora sarcina asta...
s` imprim într-o zi toat` cartea, nu numai prefa]a; dar
ßi ap`sai asupra cuvântului altora, uitându-m` la d-nu[l]
gândindu-m` mai matur la consecin]ele publicit`]ii [i la
Ioanid, ce se uita la mine cu acea c`ut`tur` arogant` [i
greut`]ile tip`ririi, am amânat traducerea c`r]ii pentru
musc`leasc` care-l caracteris`.
al]i timpi; [i fiindc` apucasem s` traduc prefa]a, am p`strat-o
P. - Dup` care carte ai tradus D-ta aceast` prefa]`?
aruncând-o între celelalte hârtii intime, cari azi se afl` în
M. - Am copiat-o dup` o traduc]ie a d-lui Aricescu.
posesia Dumneavoastr`, r`mâind uitat` pân` ast`zi, când
P. - E mult d’atunci?
poesia mea a provocat violarea domiciliului meu.
M. - Sunt câteva luni; nu-mi aduc bine aminte luna [i ziua.
P . - Acesta e adev`rul, îns` pe jum`tate: ai ascuns
P . - Dar cartea, dup` care a tradus d-nu Aricescu
ceva. Precum ai avut curagiul a publica azi poesia, ai fi
prefa]a aceasta, a cui era?
avut curagiul a publica tot azi [i cartea incendiar` a lui
M . - Era din biblioteca colegiului, unde am [i citit
Marat; [i mijloacele pecuniare le-ai fi g`sit la cei cu stare
aceast` scriere pentru întâia oar`.
de trampa dumitale. Fii franc pân` la cap`t. Cartea tradus`
P. - ßi ce trebuin]` era s` sco]i copie dup` traduc]ia
este? Este pus` sub tipar? Spune adev`rul.
d-lui Aricescu?
A. - Cartea nu e tradus`, domnilor: prob` c` s-ar fi aflat
M. - În lipsa c`r]ii, am vrut s` am [i eu o copie dup` prefa]`,
[i traduc]ia c`r]ii al`turi cu traduc]ia prefa]ei între hârtiile
care mi s-a p`rut frumoas`.
ce sunt înaintea D.V. Nu puteam traduce cartea f`r` prefa]`,
P. - Vas`zic` î]i plac [i aprobezi ideile [i m`surele1 propuse
aceasta fiind mai important` decât materia c`r]ii. Dar s`
de traduc`torul polonez în aceast` prefa]`?
presupunem c` traduc]ia esist`, c` a[ fi aflat [i bani pentru
M. - Dac` m` crede]i, am [i uitat ce coprinde prefa]a. Atâta
tip`rirea ei; crede]i Dumneavoastr` c` s-ar fi g`sit azi vreun
[tiu c`, mergând într-o zi la domnu[l] Aricescu, am v`zut
tipograf care s` ia asupra-[i o a[a de mare r`spundere?
traduc]ia sa pe mas`; [i citind-o, am dorit s` citesc [i
În fine, ave]i mijloace; v` pute]i încredin]a de adev`r în[iv`.
cartea; citind cartea, am dorit s` posed m`car prefa]a
P . - A propos (c`tre d. Palaiano). A]i cercetat dac`
ei; îns` f`r` vreun scop r`u, ci numai o simpl` mul]umire,
cartea lui Marat se afl` la biblioteca [coalei?
numai pentru uzul meu, f`r` a m` gândi de a face abuz
P a l a i a n o - S-a [i ridicat cu alte c`r]i de felul acesta.
dintr-însa, cum nici n-am f`cut.
Bibliotecarul a m`rturisit c` d. Aricescu a fost la bibliotec`
P. - ßi ce încredin]are ne po]i da c` n-ai f`cut abuz cu
mai multe zile d’a rândul, sunt câteva luni d’atunci; [i c’a
aceast` prefa]`?
f`cut ni[te noti]e dup` ni[te c`r]i; nu ]ine îns` minte ce
M. - Cum c` n-am f`cut abuz, prob` învederat` e c` pân`
c`r]i au fost acelea.
azi nu s-a aflat nimic despre aceasta, c`ci de o comunicam
Prez. (c`tre Mavrodol ) - Ce caut` traduc]ia dumitale la
numai la un amic, fie cel mai intim, secretul ar fi ajuns
d. Aricescu?
la urechile Guvernului: pentru cuvântul c` secretul nu mai
Mavr. - Dup` ce am scos copie dup` traduc]ia domnului
e secret când îl [tie numai trei in[i.
Aricescu, am schimbat traduc]iile, oprind eu pe a d-lui,
[i l`sându-i pe a mea dumnealui, spre semn de amici]ie
[i aducere-aminte.
1
. Vezi Les chaînes de l’esclavage.

154 155
 Prez. - V` cunoa[te]i de mult amândoi?
Mavr. - De la 1838.
Prez. - Sânte]i prieteni vechi?
Mavr. - Dar, domnule, amici de colegiu.
Prez. - Prin urmare, trebuie s` cuno[ti toate secretele
domnului Aricescu?
Mavr. - Ca ce fel de secrete?
Prez. - Tot felul de secrete.
Mavr. - Sunt secrete cari nu se pot spune nici chiar la amicii
intimi. Nu [tiu ce fel de secrete în]elege]i D.V.
Prez. - Bun`oar`, cuno[ti dumneata poesia aceasta?
Prezidentul îi întinde o copie dup` Blestemul României.
Mavr. - N-o cunosc, domnule.
Prez. - Cum se poate? O cunoa[te toat` lumea!
Mavr. - Poate s-o cunoasc` toat` lumea [i eu s` nu o
cunosc. Sunt vro cinci luni de când nu m-am întâlnit cu
amicul meu, precum v` pute]i încredin]a de la d. administrator
de Dâmbovi]a. N-am ie[it nic`iri din Târgovi[te în timpul
acesta.
Prez. - A]i putut s` v` coresponda]i cu toate astea.
Mavr. - N-am schimbat nicio vorb` prin scris, în timpul
acesta, cu amicul meu; [i cu nimeni, în sfâr[it, fiind timpii
foarte critici!
Prezidentul sun` clopo]elul [i îngrijitorul intr`.
Prez. (c`tre Mavrodol) - Urmeaz` pe Dumnealui.
Mavrodol iese, înso]it de îngrijitorul Poli]iei.
Dup` plecarea amicului meu, tribunalul continu`
cercetarea tuturor hârtiilor luate din Câmpulung; apoi
m` conduser` iar`[i la arest.
Despre amicul meu, nu [tiam nimic; când aflai de la
frate-meu c` este arestat mai d-o lun` la Agie, al`turi cu
arestul meu: un singur p`rete desp`r]ia închisorilor noastre.
A[a de aproape [i a nu ne puteam vorbi! Inventar`m un
mijloc de convorbire: la un semnal dat în p`retele ce
desp`r]ea arestul nostru, ie[eam amândoi sub diferite
pretesturi, înso]i]i de sentinele noastre; [i ne întâlneam în
podul caselor, la piciorul foi[orului de foc, unde, fa]` cu
sentinelele ne comunicam suferin]ele [i ideile în limba
francez`.
Aceast` fericire nu ]inu mult: îngrijitorul Poli]iei dete
ordin sentinelelor ca s` nu ne mai lase a ne întâlni;
astfel fur`m lipsi]i de singura consola]iune ce aveam!
Lipsit [i de aceast` dulce distrac]ie, luai un c`rbune din
156
sob` [i începui s` umplu pere]ii închisorii cu figuri ca cele
urm`toare: capete puse în ]epi; boeri, în vestminte de
s`tean, ducând boii de funie, cari boi târau care cu proviziuni
d-ale armatei musc`le[ti; boeri b`tu]i cu cnutul; boieri
b`tu]i la falang`; boeri sub form` de lupi [i de boi, în
genuche înaintea Muscalului sub form` de urs; [i o mul]ime
de felul acesta, f`când aluziune la patriotismul boerilor [i
la ortodoxia muscalilor.
D-nu[l] îngrijitor m` amenin]a cu d-nu[l] Aga, dac`
voi mai repeta aceste mânz`lituri pe p`re]i; [i îndat` [ter-
gea toate caricaturele; a doua zi îns` p`re]ii erau plini
de alte caricaturi mai pozna[e, mai satirice. Aceasta se
urm` mai multe zile; pân` când îngrijitorul, obosit a tot
[terge p`re]ii, m` l`s` a-mi face gustul nesup`rat.
Dar cea mai dulce distrac]ie era convorbirea cu sentinelele,
cari erau pompieri: în timpul [ederii mele la Agie, f`cui
acestora o propagand` na]ional` care-[i va da fructul crez,
la timpul cuviincios. Aceasta se urma noaptea, dup` ce
se culcau to]i; sentinela atunci intra în camera mea, se
rezima în pu[c`, [i eu m` a[ezam înaintea c`minului unde
ardea un foc mare, [i îi dam lec]ii de istorie [i de politi-
c`; iar el îmi dezv`lea abuzurile [i nelegiuirile zapciilor
[i arenda[ilor, oftând ca [i mine dup` guvernul Drept`]ii
[i al Fr`]iei! Aceste nop]i fur` cele mai dulci din arestul
meu la Agie.
ßedin]a a patra
24 ianuarie, miercuri
Prez. - E[ti chemat, domnule, ca tot ce ai m`rturisit verbal,
în cele trei [edin]e precedente, s` le a[terni pe hârtie
singur Dumneata.
Aric. - Bucuros, domnilor. Dar, v` rog, între hârtiile luate
de la Câmpulung, sunt [i ni[te traduc]ii literare, care ar
trebui s` mi se înapoieze.
Ioanid - Nu-]i face trebuin]` acele hârtii.
Aric. - Sunt proprietatea mea, care nu sup`r` guvernul;
[i proprietatea e sacr`.
Prez. - Pe acelea ]i le vom înapoia.
Aric. - Mul]umim, domnule.
Cu toate acestea, nici pân` azi nu mi s-au înapoiat.
M` a[ezai dup` aceea pe un scaun, [i redigeai procesul-
verbal compus de 21 de articoli. Pe când scriam, d-nu[l]
157
 Arghiropol zise c`tre cei de fa]`:
- Quelle rage d’écrire! Ce turbare are de a scrie!
Dup` terminarea procesului, îl recitii [i-l subscrisei.
Dup` aceea d. Arghiropol m` trase lâng` o fereastr`, [i-mi
zise:
- Mi-au vorbit mul]i de Dumneata, rugându-m` a-]i u[ura
pedeapsa. Aceasta atârn` numai de la D-ta. Din cercetare,
m-am încredin]at c` e[ti copil f`r` speriin]`, care merit`
indulgen]a acelor pe care i-ai atacat, cu atâta înver[unare
[i negândire, în sec`tura aceea de rimad`. Generalul
Duhamel este milostiv [i iert`tor; te sf`tuiesc dar a-i
cere iertare, declarând în scris c` ai f`cut rimada într-un
minut de esalta]ie, [i îndemnat de al]i esalta]i ca dumneata.
Aceasta î]i va mic[ora osânda; [i, ... poate, te vor erta.
Voi ruga [i eu pe generalul Duhamel pentru D-ta.
Dar de ce n-ai spus c` e[ti de do`zeci de ani, ca
s`-]i u[ur`m osânda?
- Dac` e s` suf`r osânda, de ce s` mai spui minciuni?
ß-apoi, o asemenea minciun` mi se pare copil`reasc`.
- Oricum, Dumneata s` faci ceea ce zic eu: c`ci altfel
vei suferi greu; vina D[umita]le este mare, [i merit` o
pedeaps` esemplar`: nu poate ataca cineva nepedepsit
persoana sacr` a augustului împ`rat al Rusiei1. Gânde[te-te
matur: po]i fi transportat în Rusia, de unde poate nu vei
mai vedea ]ara. Ai mum`?
- Dar, domnule.
- Gânde[te-te la biata mam`-ta, cel pu]in.
- S` v` spui, domnul meu. Ceea ce am f`cut, am f`cut
din convinc]ie [i cu con[tiin]`; îmi vine foarte greu a m`
retracta. ßtii, domnule, ce-am suferit 24 de ore din partea
cugetului meu, fiindc` am t`g`duit c`tre domnul Aga,
în ziua arest`rii, c` nu sunt eu autorul Blestemului?
Crez c`-]i va fi spus poate d. Aga c` la început am t`g`duit,
numai gândindu-m` la biata mam`; îns` am pl`tit scump
aceast` la[itate. Am pl`tit-o cu 24 de ore de o agonie
teribil`! Mai bine voi s` mor spânzurat [i împu[cat
decât sugrumat de cuget, [i târând o via]` de paria! Iart`-m`;
nu poci face ceea ce m` pov`]uie[ti. Iubesc pe mama
1
. Nu taie cineva nepedepsit în carnea vie a unei crime contimpurane,
[i mai ales când e acea crim` [i puternic`! Victor Hugo.
158
mai mult decât via]a mea; dar iubesc Onoarea [i ¥ara mai
mult decât pe mama chiar; c`ci ce folose[te a fi bine
eu, mama [i to]i ai mei, iar dou` milioane de români s`
sufere robia, umilirea, peirea?
- ßi Dumneata o s` îndreptezi lumea cu um`rul?
- Nu, într-adev`r; dar când fiecare Român va lucra ca
Apostolii lui Hristos, peste 10 sau 20 de ani s`mân]a de
la ‘48 î[i va da rodul ei.
- Nu ]i-a mai e[it g`rg`unele din cap?
- Aceasta e credin]a mea, convic]ia mea; [i trebuie
respectat`, crez. Dac` te interesezi de soarta mea, [i mai
ales de biata mama, te rog, nu ca pe un judec`tor, ci ca
pe un tat` de familie, te rog, mijloce[te a m` esila la
vreo m`n`stire în jude]ul Mu[cel, spre a putea vedea mai
des pe biata mam`: fiindc` e p`tima[` de dou`zeci de
ani trecu]i! Atunci voi crede c` te interesezi într-adev`r de
soarta mea; recuno[tin]a mea va fi etern`! Iar dac` aceasta
nu se va putea, cel pu]in mijloce[te a fi arestat la un loc
cu amicii mei de la M`rgineni, ca s` sim] mai pu]in suferin]a
restului, [i s` m` distrez de suvenirea durerii mamei.
- Vom vedea. Te las s` te mai gânde[ti.
Când e[eam pe u[`, d. Arghiropol zicea c`tre cei de fa]`:
„Incorrigible!“
Care se traduce pe limba mo[ilor mei: Nu-l sco]i din
ideile lui!
A doa zi, mar]i 23 ianuarie, frate-meu veni s`-mi
spuie c` [i dânsului i-a zis d-nu[l] Ioanid ca s` m` îndemne
a cere iertare la generalul Duhamel printr-o peti]ie, în care
s` ar`t c` acea poesie s-a f`cut într-un moment de esalta]ie.
R`spunsei frate-meu:
- La sfâr[itul procesului-verbal, scris de mine în [edin]a
din urm`, am f`cut apel la clemen]a domnitorului ]`rei,
ca s`-mi u[ureze pedeapsa, având în vedere suferin]a
mami [ i ] ; mai mult nu poci face. 1 E destul, sau prea
mult [i aceasta, de care m` c`iesc azi; îns` amorul
c`tre mama, ideea suferin]ei sale m-au nevoit a face [i
1
. Sunt ni[te p`r]i intime [i obscure în inima omului care-l fac s` se
moaie un minut, în durerile cele mari, fie curagiul cel mai mândru.
Un copil, o consoart`, un tat` b`trân, o mum` sunt pu]in lucru pentru
om? Oratorul Romei (Ciceron) pleac` grumazul f`r` a îng`lbeni
sub cu]itul centurionului Lenas; plânse îns` când se gândi la casa
sa d`râmat` de Clodius. Victor Hugo
159
 aceasta, contra inimei [i principiilor mele. Ce! Voiesc
Dumnealor a m` arunca în abisul în care a c`zut bietul
Catina? Chiar când n-a[ avea de esemplu pe infortunatul
meu amic, am destul curagiu moral a suferi orice din
partea carneficilor patriei mele.
- Eu n-am venit s` te îndemn la o fapt` ru[inoas`;
m` cuno[ti îndestul, îmi zise frate-meu; î]i raportez numai
ceea ce mi s-a zis, st`ruind [i eu, ca [i dumneata, a nu
face nimic contra onoarei, cugetului [i datoriei dumitale
de Român [i de om; mai ales c` pedeapsa tot ]i-o prime[ti;
apoi, ori la M`rgineni, ori la Kiev, ori la Snagov, tot arest
este, tot esil; [i eu a[ fi mai trist s` te ierte, decât s` te
esileze. Ce ar zice oare junimea de la ‘48, când ar auzi c`
ru[ii te-au liberat? Ar crede c` te-ai retractat. Nu m` gândesc
decât la biata mam`! Îns` va suferi [i isbirea aceasta a
soartei, ca atâtea altele!
Miercuri, 24 ianuarie, Mavrodol fu liberat; el veni s` m`
vaz` în arestul meu, înso]it de maic`-sa.
- Ce! ai sc`pat?! îl întrebai cu bucurie.
- Dar ce crim` a f`cut, ca s`-l ]ie închis? observ` muma
amicului meu.
- Tocmai de aceea m` bucur, Doamna mea, c`ci a
sc`pat amicul meu, ce fu arestat din cauza mea [i pe
nedreptate.
- Nu e nimic, zise fratele Mavrodol; îmi pare bine c` am
suferit [i eu pentru o cauz` just`; îmi pare r`u de tine,
Silfule, c` te trimite la Snagov!
- La Snagov?!! ßtii bine?
- A[a am auzit! observ` muma amicului meu, oftând.
Într-aceastea veni [i frate-meu.
- A ie[it ofisul lui ßtirbei, îmi zise acesta, prin care te
trimite la Snagov, pe un termen nehot`rât.
- E[ti sigur? întrebai curios.
- Viu de la secretariat, unde am citit însumi ofisul1.
Îmbr`]i[ai pe Mavrodol, care îmi promise a veni s` m`
vaz` la Snagov; [i vineri, la 26 ianuarie, frate-meu m`
înso]i la locul esilului.

1
. Pe cât ne aducem aminte, sensul ofisului era acesta: „Cu destul`
p`rere de r`u m` v`z silit a trimite pe Costache Aricescu la
m`n`stirea Snagovului, pân` la des`vâr[ita l`murire a împrejur`rilor
ivite asupr`-i.“

160 161
 IV
PARTEA II

ZECE LUNI LA SNAGOV

EPISTOLå FAMILIARå,

dedicat`

amicului [i fratelui meu de

poesie

D-nu[ll] G. Z. C...

„Numai când suntem în esiliu sim]im

mai mult patria în inima noastr`.“
Victor Hugo

I.
În epistola din urm`, amicul meu Iorgu[or,
Cea cu data de la zece ale lunii lui cuptor,
Dac`-]i mai aduci aminte, [tii c`-]i promisesem eu
S`-]i descriu în poesie esilul de-un an al meu.
Cu ocazia aceasta î]i trimit din Câmpulung
Poesia cea promis`, ce-o s` fac` un drum lung.1

1
. La 1851, amicul meu C... se afla la Paris în studiul dreptului.

162 163
 Cauza-arest`rii mele o cuno[ti destul de bine:
De esilul meu vorbir` chiar jurnalele streine1
Vrând a r`zbuna martirii esila]i [i-espatria]i,
Victime ale Rusiei [i ale celor scelera]i,
Anatema României aruncai asupra lor,
Demascând în fa]a ]`rei pe muscalul protector.

Ast` impreca]iune, nu [tiu cum s-a întâmplat,

Într-o zi c`zu în mâna unui spion blestemat,
Care - s` se recomande Maiest`]ii cei calmuce -
Alearg` cu ea îndat` [i lui Duhamel o duce.
Mai mul]i juni se arestar` în închisoarea Agiei,
Vrând cu ast mijloc s` afle p-autorul poeziei.
Eu m` declarai atuncea al poeziei autor,
ßi, liberând pe to]i prin[ii, ocupai eu locul lor.

II.

Dup` dou` luni aproape de-nchisoare spionat`,

Judecat fiind cu form` (noaptea c-u[a încuiat`)
Fui destinat la carcer`, p-un termen nehot`rât.

Am pornit din Capital` pe un timp foarte urât:

Sus ninsoare, jos mocirl`. Biata s`nioara mea,
Cu opt bidivii de po[te, [i cu doi jandarmi în ea,
Se târa, uite, prin tin`, tocmai ca un muscal beat.
Abea sosii la opt ore la locul cel destinat.

III.

Iar la poarta m`n`stirii un custod ne-ntâmpin`

ßi de doroban]i o ceat` sania încungiur`:
Ei crezuser` c` vine vornicul de închisori;
De aceea alergar` vreo zece slujitori
Cu alai [i pomp` mare din tr`sur`-a ne lua;
Aflând îns` cine este, începur` a-njura.

1
. Vezi La Roumanie renaissante, par Sébastian Rhéal.

164 165
 Deodat` auzir`m o voce ca de stentor:
Era vocea lui Enache, marele îngrijitor:
„Trage]i, bre, sania la scar`! strejile la postul lor!
S` aprinz` felinarul! cheile de la-nchisori!“
La un gest al lui Enache, - bestie încornorat` -,
De zece gendarmi îndat` sania ne fu blocat`.
Coborâr`m eu [i Apostol1 în camer` la pitar2,
Ce m` priimi întocmai ca [i pe-un mare tâlhar.
Dup` ce citi Enache ordinul de arestare,
Între frate-meu [i dânsul începu disput` mare.

- Aicea nu deslu[a[te unde s` pui pe arestant,

Observ` îngrijitorul, cu un ton prea arogant.
Iar Apostol îi r`spunse: - Frate-meu, arhon pitar,
Nu este haiduc de codru, nu este vreun tâlhar,
Ca s`-l tratezi [i pe dânsul ca pe ace[ti criminali;
Vina frate-meu e numai ura cea c`tre muscali.
- A! E d-`i cu baiaracul! care vrea acum doi ani
Ca s` ne ia cu de-a sila ranguri, mo[ii [i ]igani.
În temni]` dar s` [az`, cu fiarele de picioare.
- Ai mo[ii, arhon pitare? - De ce ast` întrebare?
Eu mo[ii nu am, dar are arhon ]ilibi Arsache:
Eu sunt omul dumisale: - Nu-l cunosc, arhon Enache;

Îns`-]i aduc o scrisoare de la ginerele s`u,

De la vornicul M`nescu3, ce este amicul meu.
- S` vedem, zise boerul, cu un ton mai omenos;
ßi citi încet scrisoarea, l`sându-[i ciubucul jos.
„Nu este destul aceasta, observ` arhon pitar,
Asta e o scrisoric`, e ceva particular.
Voi trimite chair acuma [tafet` la Vornicie,
S`-mi dea hârtie formal` [i deslu[itoare mie
Unde s` pui p-Aricescu, în temni]` ca tâlhar?

1
. Frate-meu.
2
. Îngrijitorul temni]ei.
3
. Vornic de temni]e la 1850.

166 167
 Sau aici în vro chilie? Cum se poate, arhon pitar?
Nenea e fecior de oameni, nu este cum socote[ti;
Eu î]i spui ca s`-]i iei seama, c` în urm` te c`ie[ti.
- Dar tu ce zici fa, nevast`? - S` se puie-ntr-o chilie
Pân’ ]i-o trimite r`spunsul prea cinstita Vornicie;
ßi poruncindu-]i st`pânul în temni]` a-l b`ga,
Te vei supune poruncei. - Bine zice Safta mea1...
ßi boerul dete ordin s` ne duc`-ntr-o chilie,
Pornind îndat` [tafeta la cinstita Vornicie.

IV.
Prima noapte în exil n-am închis ochii deloc,
A]ipii vrun cart de or`, îns` somn a fost ori foc?
Ni[te gimpoase insecte în aer m` leg`na,
De un an nem`turat` acea chilie era...
Ad`og` la aceasta [i un ger de Boboteaz`,
Câ]iva chi]orani cât mâna ce de viu vrea s` m` roaz`,
Urletul de lupi afar`, buha ce se v`ieta,
ßi de câini vreo duzin` ce-n satul vecin l`tra.
Muzic` armonioas`, demn` de un poet liric,
Mai ales când e poetul [i prisonier politic.
Aprinsei din nou lumina, [i-ncepui a m` primbla
Prin modesta chilioar`, ce de zece pa[i era.
M` plimbai vro dou` ore, alte dou` am citit;
ßi abia cam despre zio` prea pu]in am adormit.

A doa zi al meu frate la Bucure[ti s-a întors

S` scoa]` de la M`nescu un ordin mai omenos.
Ziua sâmbetei, amice, o petrecui foarte r`u:
Idei triste, idei negre m` balotar` mereu;
M` înarmai îns` îndat` cu Speran]a [i Credin]a,2
[i mi se p`ru u[oar` [i pl`cut` suferin]a:
Sufeream pentru dreptate, pentru-al patriei amor,
Ca atâ]i martiri ilu[tri, [i ca însu[i Salvator.

1
. So]ia îngrijitorului.
2
. Vezi Speran]a [i Credin]a în Lyra.

168 169
 Zioa a treia în fine r`s`ri cu bucurie:
Vornicia dete ordin ca s` [ez tot în chilie,
Certând pe pitar Enache în modul cel urm`tor
Cum de n-a-n]eles el oare duhul cel deslu[itor,
Duhul poruncei înalte care astfel gl`suia:
„S` tratezi pe Aricescu dup` haractira sa?“

Camera mea da spre balt`, un pat numai de culcat,

O mescioar` [i un scaun, [i lingura de mâncat.
(C`ci cu]it [i furculi]` nu scrie la arestan]i:
Se înjunghie cu cu]itul, fiind ni[te spânzura]i.)
Un doroban] ferestruia, [i altul u[a p`zea;
Lectura [i poesia fur` distrac]ia mea.

Asta ]inu pân’ la ziua d-unsprezece februare:

Zi scump` ce pentru mine fu o mare s`rb`toare.
C`ci atunci domnul M`nescu (un b`rbat prea delicat,
Care se purt` cu mine ca cre[tin adev`rat)
Viind la Snagov ca vornic, sentinela-mi ridic`,
ßi pe parola-mi d-onoare, liber prin schit m` l`s`
Ba înc` îmi dete voie, înso]it de oarecine,
S` m` plimb [i chiar pe balt` [i prin satele vecine.
De aceast` libertate am profitat pe deplin
Cât am [ezut în esil, când era cerul senin.

V.

Cum se topi ghea]a b`l]ii, prima pl`cere a mea

Fu ca s` m` plimb cu barca, îns` cine va putea
S` descrie bucuria ce amicul t`u sim]ea
Când pe ap` toat` ziua ca o leb`d` plutea?
Când începu dup-aceea Natura a înflori
Inima mea întristat` cu Natura însufle]i.
Salutai dar prim`vara în limbagiul cel divin,
D`ruit de provedin]` s` aline-al nostru chin.

Toat` ziuli]a, frate, pe balt` o petreceam;

ßi pe regele luminii întâi eu îl salutam;

170 171
 Apoi în codru[l] Vl`sia m-a[ezam la umbra deas`,
Cugetând la m`iculi]a [i la ]ara-mi dureroas`.
P-o crac` privighetorul, pe alta cucul cânta:
Unul îmi inspira musa, altul dorul mi-alina.
R`nit atunci al meu suflet pe aripe îngere[ti
Ca un [oim î[i lua sborul pân’la regiile cere[ti.
Comparam via]a noastr` cu acel lac adormit,
De suflarea cea u[oar` zefirului încre]it;
ßi pe care lac adesea criv`]ul îl pref`cea
Într-o mare-nfuriat`, ce ca taurul mugea.
Cugetam atunci, amice, la soarta umanit`]ii,
ßi vedeam triumful p`cii [i triumful libert`]ii.

Umpleam apoi atmosfera de cântece haiduce[ti,

Ce îmi rechemau bravura eroilor române[ti;
ßi ziceam: „Dac` Românul pân` ast`zi n-a pierit,
Nu mai piere niciodat`: c`ci cerul l-a preursit
A fi liber [i ferice [i a gusta o via]` dulce;
ßi din sânu-i mari luceferi el odat` va produce!“

În fine sosi [i toamna; [i atunci fui fericit

Ca s` v`z [i pe m`icu]a în esilul meu iubit.1
Nici o limb` omeneasc`, nici proz`, nici poesie,
Bucuria mea d-atuncea nu e-n stare s-o descrie!
Sunt ni[te momente sacre în a omului via]`,
Ni[te sublime momente, de amar sau de dulcea]`,
Ce se simt, nu se descrie, [i nici nu se pot uita;
Momente ce fac adesea epoc`-n via]a sa!

VI.
Zece luni [i zece zile la Snagov am petrecut;
ßi afar` de Enache (acest infam arn`ut,
Care am`ra adesea via]a mea încânt`toare)
Gustai aci ni[te zile foarte dulci [-aromatoare!
Pân` în esil, amice, înc` nu eram poet.

1
. R`posata mam` veni înso]it` de frate-meu, care a [ezut o lun`
[i jum`tate; iar tat`-meu, vro dou` s`pt`mâni, mai-nainte de venirea
mamei.

172 173
 Flama sacr`-a poesiei înc` n-o sim]eam în piept.
Suferin]a este focul ce pe oameni cur`]esc
De patimi [i prejudi]ii, cari-i îndobitocesc,
F`cându-i demni de modelul cel sacru de Salvator,
ßi de a lor misiune, [i de destinata lor.

În fine, iubite Iorgu, cu voia lui Dumnezeu,

Care voi s` încerce prin esil pe bardul s`u,
La decembrie în [ase sau la Sântul Nicolae,
Se milostivi asupr`-mi Maestatea Sa b`laie
Prin agentu-i Alecsandru, generalul Duhamel,
ßi îmi dete libertatea...
Iat`-m` iar în Mu[cel,
La locul na[terii mele, în acest loc romantic
Unde-mi fac via]a dulce Mama, Musa [i un amic.

Adio, amice Iorgu! ßi te rog a nu uita

P-un amic care te am` ca însu[i pe Musa sa.

C. D. A.

174 175
 ARESTUL MEU LA SNAGOV1 era un pitar, Enache Chiliachescu, de origin` arn`ut, [i
care ]inea de casa d-rului Arsache. Avea o fisionomie
de tigru, care-mi prevesti orele triste ce aveam a
petrece cu acest miserabil.

V
ineri, 26 ianuarie, p-un De[i frate-meu avea o scrisoare de recomanda]iune
timp foarte urât, fui pornit c`tre îngrijtorul temni]ei de la d. M`nescu, ginerele d-rului
la Snagov, într-o sanie, Arsache [i vornicul închisorilor din Principat, în care i se
escortat de doi jandarmi ordona a m` trata bine, dar fiindc` nu deslu[ea în scrisoare
d-ai poli]iei, ce [edeau în ce fel de locuin]` s`-mi ofere, în noaptea aceea dormii
fa]a mea, iar lâng` mine, într-o camer` disponibil` din curtea mân`stirii, al`turi cu
frate-meu, pe care-l îng`duir` camera pe care o locuise Filipescu, arestat de Vod` Ghica
a m` înso]i pân` la locul la ‘41 ca complice în tulburarea de la Br`ila, preparat`
azilului. pe sub ascuns de Rusia; iar a doua zi sâmb`t`, zi de
Sosir`m la Snagov pe espedi]iune pentru func]ionarii civili [i militari de la aceast`
la aprinsul lumân`rilor. închisoare, îngrijitorul ceru de la [eful s`u toate deslu[irile
Aceast` închisoare era în privin]a mea.
într-o insul`, încojurat` de Îngrijitorul, care, pe lâng` caracterul s`u violent [i
ap`, care pe la unele locuri deprinderea sa cu arestan]ii, avea [i patima be]iei, era
are o adâncime mai mult în seara aceea ame]it de b`utur`; abia se sculase de la
de doi stânjeni. Un pod mas`. Împ`rt`[ind ideile everghetului s`u Arsache, avea
mi[c`tor, pus pe trei mari luntre [i mânat de arestan]i, o mare ur` contra revolu]ionarilor, astfel c` era dispus a
sub paza doroban]ilor sau a solda]ilor, serv` de comunica]ie m` închide, pân` la un nou ordin, în înc`perile arestan]ilor
criminali; frate-meu [i so]ia lui, care-l dominau când era
între cei din insul` [i cei d-afar`.
treaz, îl f`cur` a în]elege c` o asemenea urmare îl va
Sania se opri în marginea apei, [-un jandarm din cei
costa, fiindc`, dac` ar fi fost dorin]a guvernului s` fiu tratat
doi strig` din toat` puterea a trage podul; jandarmul, ce
ca arestan]ii ordinari, n-ar fi primit ordin de la [eful s`u ca
era de paz` la poarta mân`stirii, r`spunse c` putem trece
s` fiu tratat dup` cuviin]`.
pe ghea]`; ghea]a b`l]ii era într-adev`r groas` [i trecur`m
Camera destinat` pentru repaos nefiind locuit`, nu se
ca pe uscat. Un vânt sub]ire, cu spic de z`pad`, ne lovea
putea înc`lzi cu pu]inele lemne ce se adusese; c`tre
în fa]`; o cea]` groas` n`v`lea toate obiectele; [i printre
acestea, era [i plin` de purici, astfel c` frigul [i aceste
acei nori transparen]i se vedeau licurind luminele de la
sup`r`toare insecte m`rir` suferin]a mea moral`. Toat`
ferestrele înc`perilor, de la felinarele de la poarta mân`stirii.
noaptea n-am închis ochii; am f`cut dou` poesii, una
L`tratul câinilor [i vocea sentinelelor m`reau sinistra
intitulat` Prima noapte în esil, ce figureaz` între poesiile
impresiune ce-mi cauza acest tablou, demn de Infernul
mele manuscripte; cealalt`, Speran]a, publicat` la 1858
lui Dante.
în colec]iunea mea de poesii sub titlul Lyra . Abia
Pe când sania intra cu zgomot în curtea mân`stirii,
despre zio`, obosit de osteneal` [i de medita]iuni,
auzii o voce tare dând ordine s` s-aprind` felinarele din
putui dormi ca vreo dou` ore.
coridor [i s` trag` sania la d. îngrijitor. Coborâr`m în
A doua zi, frate-me plec` [i a treia zi sosi [i de la d. M`-
camera acestuia. Îngrijitorul carcerii (temni]ei) de la Snagov
nescu ordin hot`râtor a mi se da spre locuin]` o
camer` din curtea mân`stirii!
1
. Acest capitol s-a publicat la 1859, pe lâng` procesul meu de
mai sus, în form` de epistol` [i în versuri. Insula Snagovului era desp`r]it` în dou`; în partea

176 177
 despre r`s`rit era arestul criminalilor, desp`r]it de
curtea mân`stirii c-un zid gros; aci erau camerile împiega]ilor
civili [i militari ai temni]ei, cum [i camerile c`lug`rilor [-ale
superiorului mân`stirii, zidit` de Vlad ¥epe[, în a doua
sa domnie.
Mi se puse doi doroban]i spre paz`, unul la u[` [i altul
la fereastra camerei, în care petrecusem prima noapte
[i pe care am locuit-o tot timpul cât am stat la Snagov.
Camera mea da spre balta ce încongiura insula; bal-
ta era înghe]at` [i ghea]a acoperit` cu neau`, precum
[i p`durea Vl`sia, ce încungiur` balta spre r`s`rit [i miaz`zi.
Lectura [i poesia fur` singura mea consola]iune pân`
la 9 februre. Atunci, venind d. M`nescu la Snagov, îmi
u[ur` suferin]ele.
Între epistolele trimise fratelui meu de la Snagov am
p`strat epistola de la 11 februarie 1850, în care-i anun]am
îndulcirea soartei mele.
Copiez din acea epistol` convorbirea mea cu d. M`nescu:
„- Îmi pare destul de r`u, zise nobilul b`rbat, c`-]i fac
cuno[tin]` personal` într-un loc ca acesta [i în asemenea
pozi]ie. V` cunoa[team din poesii (urmeaz` laude despre
talentul meu poetic). Am venit într-adis pentru dumneata,
ca s` m` informez dac` se esecut` ordinele date la venirea
Dv. aci, aducându-v` însumi oarecare consola]ie, pe
cât atârn` de mine, [i pe cât nu ne-ar compromite pe
amândoi, dar mai mult pe mine; c`ci crez (ad`ug` c-un
surâs plin de fine]`), nu voie[ti a locui [i eu o camer` la
Snagov, lâng` a dumitale.
- Fereasc` Dumnezeu, domnule M`nescu!
- A[adar, domnule Aricescu, m` bucur v`zând c`
camera este destul de bun` [i s`n`toas`, dac` v` convine.
- Sunt prea mul]umit, domnule M`nescu, mul]umit`
domniei-voastre.
- Adec`, vorba prea bine nu poate avea adev`rata ei
semnifica]ie pentru unul ca dumneata [i într-un loc ca
acesta.
- Aib` orice semnifica]ie; îndestul c` comodit`]ile
camerei [-a celorlalte îmi fac suferit` l`cuin]a mea la
Snagov; Prin urmare, sunt prea bine pentru un prisonier
politic, sub guvernul musc`lesc.
178
- Mai întâi dumneata, domnule, nu e[ti prisonier; 1. c`
nu figurezi ca arestat în hârtiile ministerale; 2. c` l`cuin]a
arestantului nu este în curtea mân`stirii. (Întorcându-se
c`tre îngrijitor care sta fa]`.)
- Domnul Aricescu nu figureaz` aici ca arestant. Ai
auzit?
- Da, s` tr`i]i, m`ria-voastr`! Am auzit, r`spunse îngrijitorul,
ploconindu-se pân` la p`mânt [i ie[ind din camer`
d-a-ndaratelea.
- Acum doresc a-mi spune adev`rul, domnule Aricescu,
dac` e[ti mul]umit de îngrijitor. N-ai de ce te sfii.
- Sunt, domnule M`nescu.
- V-am adus c`r]i [i scrisori de la p`rin]i.
- Aceasta este pentru mine, domnule, o favoare ce m`
mul]ume[te mai mult decât toate, c`ci lectura pentru mine
aici este cea mai dulce distrac]iune.
- Nu sunt amuzante, ca s`-]i omoare urâtul în acest loc.
- Sunt instructive; [i aceasta face mult pentru mine; am
toat` trebuin]a de consola]ia filosofiei.“
Dup` ce am prânzit împreun`, seara am f`cut pasien]`,
vorbind de multe, iar mai cu seam` de sistemul peniten]iar.
A doua zi, l-am înso]it cu to]ii pân` în marginea cealalt`
a lacului, repetând îngrijitorului ordinele date în zioa trecut`,
fa]` cu mine.
La desp`r]ire, i-am f`cut un compliment cam lingu[itor,
îns` dictat de inima mea recunosc`toare:
- Crede, domnule, i-am zis, c` vizita dumitale m-a mul]u-
mit mai mult decât libertatea din partea celor ce m-au
condamnat.
Rezultatul vizitei domnului M`nescu a fost luarea
sentinelelor de la u[` [i de la fereastr`, primbarea liber,
prin curtea [i împrejurul mân`stirii, [i chiar pe lac [i prin
sat, înso]it de subtîngrijitorul s`u, d-un jandarm; corespondin]a
liber` cu p`rin]ii mei [i cu familia Gugiului, ce era în strâns`
leg`tur` cu dl. M`nescu.1
Mi se hot`râse de c`tre Ministerul de Interne câte 3 lei,
parale 5 pe zi pentru nutrimentul meu, dup` îns`[i
m`rturisirea d. M`nescu. 2 Dac` îngrijitorul, deprins a
1
. Vezi în actul nr. 39 epistola mea de la 11 februarie 1880.
2
. Vezi epistola sa de la 9 noiembrie 1850, sub nr. 40.
179
 specula nutrimentul arestan]ilor ordinari, n-ar fi speculat
[i acei trei lei, parale cinci, n-a[ fi suferit adesea de mâncare.
O sup` [-o friptur`, bine f`cute, ar fi fost destul.
D-aceea am fost silit în multe rânduri a m` plânge la dl.
M`nescu contra acestui mizerabil, atât în privin]a nutrimentului,
cum [i a conduitei sale nesuferite. Am r`bdat mult, trecând
toate cu vederea, ba chiar ar`tând adesea mul]umire
pentru dânsul, în temerea de a nu inoportuna pe dl.
M`nescu [i d-a nu înt`râta mai mult acea bestie crud`,
care, [i f`r` aceasta, m` [icana. În fine, am pierdut r`bdarea
[i am început a m` plânge serios d-lui M`nescu contra
acestui ciocoi miserabil, care m` revoltase într-atât
încât în multe rânduri am fost amalat numai din cauza
sup`r`rii.
E destul a spune c` m` [icana într-un mod grosolan, ca
Hudson Lowe la Sf. Elena pe ilustrul captiv Napoleon I.1
Mul]umit` dojenelor aspre, f`cute verbal [i în scris
de d. M`nescu, bestia aceasta de îngrijitor se mai domoli
c`tre finitul arest`rii mele.
Timpul îl împ`r]eam între studii [i primblare. Dup`
gustare, care era pe la opt ore, [i care era cafea cu
lapte, când timpul era urât, citeam sau scriam. Între c`r]ile
aduse de d. M`nescu era [i Istoria romanilor de Polybe,
Ruinele lui Volney, Operile lui La Fontaine etc.
În cele zece luni de arest la Snagov, am tradus din
Polybe Diferitele forme de guvern, am compus o bro[ur`
despre Daci [i romani [i am scris ceva despre Origina
[i dezvoltarea religiunilor, imita]ie dup` Ruinele lui Volney.
Aceste traduc]iuni se afl` între operile mele manuscripte.
Poesii îns` am f`cut multe; toate care poart` data 1850
[i cele mai multe din Lyra [i ßoimul Carpa]ilor sunt f`cute
la Snagov.
Îmi aduc aminte c` pe la finitul lui marte, primblându-m`
pe lac cu mai mul]i l`cuitori liberi ai insulei, se rupse ghea]a
cu câ]iva din noi tocmai aproape de marginea despre
nord. Norocire c` am sc`pat cu frica [i cu o baie de ap`
rece care n-a avut rezultate triste.
Când m` v`zui în ap` pân` la gât, prima strigare fu
numele mamei; mama e provedin]a omului aici jos!
1 2
. Vezi epistola mea de la 12 noiembrie 1850, sub nr. 40
180
Aceast` manoper` îmi sc`p` via]a; altfel, ne[tiind s`
înot, [i fiind cu palton [i c-o scurteic` pe deasupra [i balta
fiind plin` de n`mol, m-a[ fi înecat desigur.
Timpul cel frumos îl petreceam pe lac ca o leb`d`.
Atunci uitam totul!
Comparam via]a noastr` cu acel lac adormit
De suflarea cea u[oar`-a Zefirului încre]it,
ßi pe care lac adesea Criv`]ul îl pref`cea
Într-o mare înfuriat`, ce ca taurul mugea.
Cugetam atunci în mine la soarta umanit`]ii
ßi vedeam triumful p`cii [i triumful libert`]ii.
Cea mai dulce distrac]iune dup` topirea ghe]ii era
vân`toarea de pe[te cu undi]a; lungit în luntre, pe care
o împingea Zefirul, eu m` amuzam a privi jocul pe[tilor
pe suprafa]a apei [-a prinde pe[ti[ori cu undi]a.
Uneori, în nop]ile frumoase, pluteam singur pe lac pân`
despre zio`.
Aceste momente nu le poate uita omul chiar în sânul
celei mai dulci fericiri.
Adesea mergeam în codru[l] Vl`sia [-aici:
„...m-a[ezam la umbra deas`,
Cugetând la m`culi]a [i la ]ara mea frumoas`
P-o crac` privighetorul, pe alta cucul cânta;
Unul îmi inspira musa, altul doru-mi alina
R`pit atunci al meu suflet pe aripe îngere[ti,
Ca un [oim î[i lua zborul pân’ la regiile cere[ti.“
Adesea, în zilele de s`rb`toare, înso]it de îngrijitorul
meu, de subtîngrijitor, cumnat cu r`posatul Antonie Gugiu,
mergeam în satul dup` vatra mân`stirii [i aci asistam la
hora s`tenilor.
Serile jucam cu p`rintele econom, fratele maiorului
Z`g`nescu, [i cu superiorul m`n`stirii, de fel din Câmpulung,
frate cu r`posatul N. Br`tianu.
Dintre ofi]erii cari se schimbar` în timpul arestului meu,
mi-a l`sat o suvenire pl`cut` d. Dinulescu.
Asemenea [i so]ia domnului subtîngrijitor, doamna
Ani]a B`dulescu, m-a îngrijit la boal` tocmai ca o sor`.
Epistolele amicilor mei1, ale frate-meu, ale mamei [-ale
tatei erau un balsam pentru sufletul meu; p`strez
câteva din ele, ca o dulce suvenire a acelui timp dureros.2
1
. Vezi nr. 41.
. Vezi nr. 42 [i 43.
181
 Tat`-meu veni în Bucure[ti, pe la februare, ca s` încerce
liberarea mea; îns` nu reu[i.
Pe la iunie iar`[i veni în capital` pentru acela[i scop;
îns` iar`[i f`r` folos. La înturnare, se ab`tu pe la Sna-
gov ca s` m` vaz` [i [ezu cu mine câteva zile.
- N-am izbutit! zise tata; generalul Duhamel, unde am
fost introdus de d. Gugiu, mi-a zis:
- „Mul]ume[te-te, b`trânule, c` fiul dumitale este la
Snagov. Dac` un supus muscal ar fi cutezat s` atace
persoana sacr` a Împ`ratului, ar fi putrezit de viu în Siberia.“
Consolai pe bietul meu p`rinte pe cât putui.
Mama m` [tia arestat la Col]ea. Secretul s-a p`strat
pân` la înturnarea tatii în Câmpulung. Servitorul care-l
înso]ise la Bucure[ti [i la Snagov spuse servitoarei,
confiden]ial (fiind ordonat a p`zi secretul), c` eu eram
arestat la Snagov. Servitoarea comunic` mamii trista [tire;
din minutul acela, biata mam` nu mai avu lini[te pân` nu
veni [i ea ca s` m` vaz` la Snagov. Pe la finitul lui iulie,
fui fericit a vedea pe iubita mea mam`, [i pe frate-meu;
ei [ezur` cu mine tot postul Sintei M`rii.

Nici o limb` d-atuncea, nici proz`, nici poesie

bucuria mea d-atuncea nu e în stare s-o descrie!
Sunt ni[te momente sacre în a omului via]`
Ni[te sublime momente, de amor sau de dulcea]`,
Ce se simt, nu se descrie [i nici nu se pot uita;
Momente ce fac adesea epoc` în via]a sa!

Dup` plecarea mamei [-a frate-meu, c`zui la a[ternut.

V`rul meu Alecu Gugiu, într-o epistol` de la 14 septembre,
m` îndemn` a face o peti]iune, ca din partea tat`-meu,
c`tre prin]ul domnitor, reclamând liberarea fiului s`u, a
c`rui s`n`tate o ruinase în arest de zece luni, din care opt
luni într-un loc foarte umed. Împlini dorin]a rudelor.
ßtirbei îns` nu f`cu nimic, fiindc` nu putea.
În fine, la 6 decembre 1850, cu ocaziunea zilei onomastice
a Împ`ratului Nicolae, fui eliberat.
Viind în Bucure[ti, prima vizit` fu la dl. M`nescu, c`ruia
esprimai, în termeni c`lduro[i, recuno[tin]a cea mai vie
pentru solicitudinea sa fratern` d-a-mi îndulci amarul
esilului.
Zburai apoi în bra]ele p`rin]ilor.
Mama plânse de bucurie! I se p`rea c` iubitul ei fiu a
înviat din mor]i.

182 183
 ADIO LA SNAGOV
Insul` iubit`,
Unde a r`mas
Inima-mi sdrobit`,
Adio! te las!...

Drag` dumbr`vioar`,
Tu la umbra ta
M` f`cu[i o var`
Totul a uita!

ßi tu, p`durice,
ßi tu, pletos nuc,
Unde-am fost ferice!...
Adio! m` duc!

Ah! câte dorin]e

V-am dest`inuit,
Ce altor fiin]e
Le-a[ fi t`inuit!

Ce de suvenire,
Ce visuri d-amor,
Pline de sim]ire,
V` las ca odor!

Adio, barcele,
Care a]i f`cut
Chinurile mele
Toate s` le uit!

ßi tu, sentinel`,
Ce m` înso]eai;

184 185
 ßi tu, filomel`,
Ce m` consolai!

ßi tu, lebejoar`,
Care m` distrai
În fiece sear`
În luna lui mai!

Adio, pl`tic`,
Dulce pe[ti[or,
cu guri]` mic`,
Cu carne d’amor!...

ßi tu, copili]`
De la ¥ig`ne[ti,

Cu dulce guri]`,
ßi cu ochi [erpe[ti!...

R`mâne]i cu bine,
S`rmani arestan]i;
V` urez, ca mine,
S` fi]i libera]i!

Adio [i vou`,
S`teni, fra]ii mei,
Care-mi didea]i ou`,
G`ini [i purcei!

Locuri mult dorite,

Unde am gustat
Zile lini[tite,
Adio! am plecat!

7 Decembrie 1850

186 187
Catapeteasma M`n`stirii Snagov. În fa]a altarului se observ` piatra Mormântul domnitorului Vlad ¥epe[
funerar` a domnitorului Vlad ¥epe[
The tomb of ruler Vlad the Impaler
The shirne of Snagov Monastery. In front of the altar you can see
the tomb stone of Vlad the Impaler

188 189
 Tetrapod cu icoane pentru \nchinare, secolul XIX Ansamblu de pictur` mural` \n curs de restaurare
Lectern of icons for prayers, the 19th century Mural painting ensemble under restoration

190 191
 Sfântul Onufrie Pustnicul, pronaosul bisericii, Sfântul Macarie Pustnicul, pronaosul bisericii, pictur`,
pictur`, secolul XVI secolul XVI
Saint Onufrie the Hermit, Saint Macarie the Hermit, narthex painting,
narthex painting, the 16th century the 16th century

192 193
 Na[terea Mântuitorului Iisus, pronaosul bisericii, pictur`, Sfântul Împ`rat Constantin cel Mare, Sinodul I Ecumenic,
secolul XVI pronaosul bisericii, pictur`, secolul XVI
Birth of Jesus Christ the Redeemer, narthex painting, Holy Emperor Constantine the Great, Ecumenical Synod I,
the 16th century narthex painting, the 16th century

194 195
 Ctitorii sfintei M`n`stiri: domnitorul Neagoe Basarab
cu fiul Teodosie [i domnitorul Mircea Ciobanul
(pictur` de Gheorghe Zugravul,
naosul bisericii, secolul XIX)
Holy Monastery founders: Prince Neagoe Basarab and
his son Teodosie, Prince Mircea the Shepherd (nave
painting by Gheorghe the Painter, the 19th century)
196
Maica Domnului Mijlocitoare fiului Iisus Hristos pentru to]i
rug`torii. În genunchi, cerând mijlocire, se presupune c`
ar fi monahul Dobromir cel Tân`r, care a pictat biserica
\n 1563
Holy Virgin interposed between Jesus Christ and all the
praying humans. Monk Drobomir the Young, who painted
the church in 1563, is said to be depicted on his knees,
praying to Virgin Mary for interposition
197
 Tablou votiv al ctitorilor bisericii mari, pronaos, pictur`, Votive picture showing the founders of the big church,
secolul XVI (Neagoe Basarab cu fiul Teodosie, narthex painting, the 16th century (prince Neagoe
Mircea Ciobanul cu fiii Petru, Radu [i Mircea Basarab and his son Teodosie, Mircea the Painter and his
[i so]ia Doamna Cheajna) sons Petru, Radu and Mircea and Titled Lady Chiajna)

198 199
Icoane \mp`r`te[ti, secolul XVIII Maica Domnului Împ`r`teas` Iisus Arhiereu
Imperial icons, the 18th century Virgin Mary the Empress Jesus Christ

200 201
 Intrarea \n biseric` a Maicii Domnului
Icoana Hramului Sfintei M`n`stiri, pictur`,
pronaosul bisericii, secolul XVI
Virgin Mary Entering the Church, narthex painting
depicting the patron of the Holy Monastery,
the 16th century
202
DEISIS
Absida din dreapta naosului bisericii, pictur`
de Gheorghe Zugravul, secolul XIX
DEISIS, apse on the right side of the nave,
painting by Gheorghe the Painter,
the 19th century
203
 Sfântul Obraz al Mântuitorului Iisus Hristos (Mahrama lui Iisus),
icoan` din pronaosul bisericii,
pictur` de Dobromir cel Tân`r, secolul XVI
Holy Veil of Jesus Christ the Redeemer,
narthex icon painted by Dobromir the Young,
the 16th century
204
Sfântul Mare Mucenic Eusta]ie cu cei doi fii, Agapie [i Teopist.
Icoan` din naosul bisericii, pictur` de Gheorghe Zugravul,
\nceputul secolului XIX
Holy Martyr Eusta]ie together with his two sons, Agapie and
Teopist. Nave icon painted by Gheorghe the Painter, early 19th
century
205
 Cuvioas` maic`, pictur`, secolul XVI Sfânt mucenic, pictur`, secolul XVI
Pious nun, painting, the 16th century Holy Martyr, painting, the 16th century

206 207
 Sfânt cuvios, icoan`, secolul XVI Ana Zosima
Pious saint, icon, the 16th century Ana Zosima

208 209
Registrul cu acatistul Maicii Domnului \n imagini, pictur`, Sfânta z`mislire a lui Iisus \n pântecele Fecioarei Maria,
pronaosul bisericii, secolul XVI icoan`, pronaosul bisericii, secolul XVI
Record of Virgin Mary’s service in pictures, Immaculate Conception of Jesus in the Holy Womb,
narthex painting, the 16th century narthex icon, the 16th century

210 211
 Icoan`, naosul bisericii, secolul XVI Sfântul Zosima (dreapta), icoan`, secolul XVI
Nave icon, the 16th century Saint Zosima (on the right), icon, the 16th century

212 213
 Pictur` pe unul din stâlpii interiori, naosul bisericii, secolul XIX Mântuitorul Iisus Hristos ]inut de \ngeri,
Painting on a chapel pillars, the 19th century icoan`, secolul XVI
Angels Hold Jesus Christ the Redeemer, icon,
the 16th century

214 215
 Sfântul Cuvios Mucenic Eftimie, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, Încep`torul de ob[te,
icoan`, secolul XVI secolul XVI
Saint Eftimie the Martyr, icon, the 16th century Saint Antonie the Great, a missionary, the 16th century

216 217
 Icoan`, pronaosul bisericii, secolul XVI Icoan`, pronaosul bisericii, secolul XVI
Narthex icon, the 16th century Narthex icon, the 16th century

218 219
 Cei trei tineri \n pântecele chitului salva]i de \nger. Icoan`, T`ierea \mprejur, cea dup` trup, a Domnului.
pronaosul bisericii, secolul XVI Icoan`, secolul XVI
Angel Saves the Three Youngsters from the Whale’s Belly, Circumcision of Christ, icon, the 16th century
narthex icon, the 16th century

220 221
 Absida dinspre r`s`rit al Sfântului Altar, reprezentând Eastern Apse of the Holy Shrine depicting the Great
Sfin]ii Mari Ierarhi, secolele XVI [i XIX Martyrs, the 16th-19th centuries

222 223
224