Coperta colec iei de Micu Veniamin SAMUEL BECKETT

EN ATTENDANT GODOT

\ \

Les Editions de Minuit, 1952 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS

SAMUEL BECKETT

A TEPTÎNDU-L
PE

GODOT

TRADUCERE DE GELLU NAUM
EDITURA

UNIVERS
i
TEATRUL NA IONAL

I. L. CARAGIALE
BUCURE TI ² 1970

Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky B iatul
ACTUL 1
Drum de ar , cu copac. Seara. ESTRAGON, a ezat pe jos, încearc s - i scoat gheata. Se opinte te îndârjit, cu amlndou mâinile, icnind. Se opre te, istovit, se odihne te gîfîind, reîncepe. Acela i joc Intr VLADIMIR. ' ESTRAGON (renun lnd din nou): Nimic de f cut. VLADIMIR (apropiindu-se cu pa i m run i i epeni, cu picioarele dep rtate): i eu încep s cred la fel. (R mîne nemi cat.) M-am împotrivit mult vreme gîndului stuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, înc n-ai încercat tot. i reluam lupta. (Se reculege, cu gîndul la lupt . C tre Estragon.) A adar, iat -ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sînt mul umit c te rev d. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: i eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca s s rb torim întîlnirea? (Se

gânde te.) Ridic -te s te pup. îi întinde mîna. ESTRAGON (nervos): Imediat, imediat. T cere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot s tiu unde i-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un an . VLADIMIR (uimit): Un an ! Unde asta? ESTRAGON (f r gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au b tut?
(7)

ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceia i? ESTRAGON: Aceia i? Nu tiu. T cere. VLADIMIR: Cînd m gîndesc... de pe-atunci... m întreb... ce-ai fi devenit tu... f r mine... (Cu glas hot rit.) La ora asta n-ai fi fost decît o gr m joar de oase, f r doar i poate. ESTRAGON (în epat): Ei i? VLADIMIR (cople it): E prea mult pentru un singur om. (Pauz . Apoi, cu vioiciune.) Pe de alt parte, la ce bun s te descurajezi acum, iat ce-mi zic. Trebuia s m gîndesc la asta acum o ve nicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajut -m s -mi scot scîrba asta. VLADIMIR: Mîn în mîn , ne-am fi aruncat amîndoi din vîrful Turnului Eiffel, printre primii. Ar tam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai l sa nici s ne Urc m m car. (Estragon se c zne te cu gheata.) Ce faci acolo? ESTRAGON: M descal . ie nu i s-a întîmplat niciodat ? VLADIMIR: De cînd î i tot spun c trebuie s le sco i în fiecare zi? Ai face mai bine s m ascul i. ESTRAGON (slab): Ajut -m . VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dac m doare! M întreab dac m doare! VLADIMIR (cu mlnie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare a vrea s te v d în locul meu. Atunci s te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dac m-a durut! M întreab dac m-a durut! ESTRAGON (ar tînd cu degetul): Asta nu-i un motiv s nu te închei. VLADIMIR (aplecindu-se): Adev rat. (î i încheie nasturele.) S nu fim neglijen i în lucrurile m runte. ESTRAGON: Ce s - i spun, tu a tep i totdeauna ultimu moment. VLADIMIR (vis tor): Ultimul moment... (Mediteaz .) E lung, dar o s fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei s m aju i? VLADIMIR: Cîteodat îmi spun c vine, totu i. Atunci m simt tare ciudat. (î i scoate p l ria, se uit la ea, î i plimb mina pe din untru, o scutur , i o pune pe cap.) Cum s spun? U urat i în acela i timp... (Caut )... insp imîntat. (Cu emfaz .) ÎN-SP I-MÎNTAT. (î i scoate din nou p l ria i se uit la ea.) Nemaipomenit! (Bate u urel deasupra p l riei, ca i cum ar vrea s cad ceva din ea, se uit din nou în untru, i-o pune pe cap.) în fine... Estragon, cu pre ul unui efort suprem, reu e te

s - i scoat gheata. Se uit la ea, î i plimb mina în untru, o întoarce, o scutur , caut pe jos dac n-a c zut ceva, nu g se te nimic, î i trece din nou mina prin gheat , cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: D s v d. ESTRAGON: Nu-i nimic de v zut. VLADIMIR: încearc s-o pui din nou. ESTRAGON (care i-a examinat piciorul): Am s -l las s mai respire un pic. VLADIMIR: Iat omul, în întregime, sup rat pe gheat cînd e de vin piciorul lui. (î i scoate, înc o dat , p l ria, se uit în ea, î i trece mina în untru, o scutur , bate u urel în ea, sufl în untru i o pune pe cap.) începe s m îngrijoreze. (T cere. Estragon î i mi c piciorul, jucînd din degete ca s circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat. (Pauz .) E un procent cinstit. (Pauz .) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dac ne-am c i? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: P i... (Caut .) N-ar fi nevoie s intr m în am nunte. ESTRAGON: C ne-am n scut? Vladimir se porne te pe rîs, dar î i în bu hohotele imediat, ducîndu- i mîna la pubis, cu fa a crispat .
(8)

(9) VLADIMIR: Nici nu mai îndr znim s rîdem. ESTRAGON: Grozav opreli te. VLADIMIR: Numai s zîmbim. (Fa a i se despic într-un zîmbet maxim care încremene te, dureaz un timp, apoi se terge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauz .) Gogo... ESTRAGON (agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gînde te.) Probabil c mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR (mirat): La coala f r Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dac era cu sau f r . VLADIMIR: Pesemne c o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc h r ile rii Sfinte în culori. Foarte frumoase. Marea Moart era bleu pal. Mi se f cea sete numai cînd m uitam la ea. i -mi spuneam: acolo o s mergem s ne petrecem luna de miere. O s înot m. O s fim ferici i. VLADIMIR: Ar fi trebuit s te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdren ele lui.) Nu se vede? T cere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum î i merge cu piciorul? ESTRAGON: Se umfl . VLADIMIR: A, da, tiu, povestea cu tî lharii. i-aduci aminte? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Vrei s i -o povestesc? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Ca s ne treac timpul. (Pauz .) Erau doi ho i, r stigni i o dat cu Mîntuitorul. i... ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi ho i. Se zice c unul a fost mîntuit, iar cel lalt... (Caut contrariul lui mîntuit.)...afurisit.

ESTRAGON: Mîntuit, de ce? VLADIMIR: De iad. ESTRAGON: M duc. Nu se mi c din loc. (10) VLADIMIR: i totu i... (Pauz .) Cum se face c ... Sper c nu te plictisesc. ESTRAGON: N-ascult. VLADIMIR: Cum se face c dintre cei patru evangheli ti, unul singur prezint faptele a a? Erau, totu i, to i patru acolo ² în fine ² erau pe-aproape. i numai unul singur vorbe te despre un tîlhar salvat. (Pauz .) Z u, Gogo... trebuie s mai arunci i tu cîte-o vorbuli din cînd în cînd. ESTRAGON: Eu ascult. VLADIMIR: Unul din patru. Dintre ceilal i trei, doi nu pomenesc un cuvînt, iar al treilea spune c i -au f cut gur am îndoi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu în eleg nimic. (Pauz .) Cui i-au f cut gur ? VLADIMIR: Mîntuitorului. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindc n-a vrut s -i scape. ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. ESTRAGON: i pe urm ? VLADIMIR: Pe urm au trebuit s fie afurisi i amîndoi. ESTRAGON: i pe urm ? VLADIMIR: Dar cel lalt zice c a fost unul salvat. ESTRAGON: Ei i? Nu sînt de acord între ei i -atîta tot. VLADIMIR: Erau acolo to i patru. i unul singur pome ne te de-un tîlhar salvat. De ce s -l crezi pe el, i nu pe ceilal i? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toat lumea. Nu se cunoa te decît versiunea asta. ESTRAGON: Oamenii sînt ni te tîmpi i. Se ridic anevoie, merge chiop tînd spre culisa stîng , se opre te, prive te î n zare, cu palma deasupra ochilor, se întoarce, merge spre culisa dreapt , prive t e (11)

în zare. Vladimir îl urm re te cu privirea, apoi se duce s ia gheata, se uit în ea, îi d drumul jos, repede. VLADIMIR: Phui! Scuip jos. Estragon revine în centrul scenei, prive te spre fundal. ESTRAGON: încînt tor loc. (Se întoarce, "înainteaz pîn la ramp , prive te spre public.) Pl cut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) S ne c r m. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl a tept m pe Godot... ESTRAGON: Adev rat. (Scurt pauz .) E ti sigur c aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: C aici trebuie s a tept m? VLADIMIR: A zis în fa a copacului. (Prive te copacul.) Mai vezi al ii? ESTRAGON: sta ce e? VLADIMIR: Pare salcie. ESTRAGON: Unde-i sînt frunzele? VLADIMIR: Pesemne c e moart . ESTRAGON: A terminat cu plînsul.

VLADIMIR: Doai dac n-o fi anotimpul. ESTRAGON: Nu crezi mai curînd c e un cop cel? VLADIMIR: Un arbust. ESTRAGON: Un cop cel. VLADIMIR: Un... {Se opre te.) ...adic ce vrei s insinuezi? C am gre it locul? ESTRAGON: Trebuia s fie aici. VLADIMIR: N-a spus c vine sigur. ESTRAGON: i dac nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mîine? ESTRAGON: i pe urm poimîine? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: i a a mai departe. VLADIMIR: Adic ... ESTRAGON: Pîn cînd vine... VLADIMIR E ti f r mil . ESTRAGON: Am mai venit i ieri. VLADIMIR: A, nu, aici te-n eli... ESTRAGON: Dar ce-am f cut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am f cut ieri? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: P i... (Sup rîndu-se.) Cînd e vorba s arunci îndoiala în sufletul omului, nu te-ntrece nimeni. ESTRAGON: Eu cred c am fost aici. VLADIMIR (privire circular ): Locul i se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedic ... VLADIMIR: Totu i... copacul sta... (întorcîndu-se spre public.) ...turb ria asta. ESTRAGON: E ti sigur c ast -sear ? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: C ast -sear trebuia s -l a tept m? VLADIMIR: El a zis c sîmb t . (Scurt pauz .) A a mi se pare. ESTRAGON: Dup munc . VLADIMIR: Cred c am notat tot. Î i scotoce te buzunarele, arhipline cu tot felul de gunoaie. ESTRAGON: Dar în care sîmb t ? i-apoi, e azi sîmb t ? Nu e mai degrab duminic ? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (prive te înnebunit în jurul lui, ca i cum data ar fi scris pe peisaj): Nu se poate. ESTRAGON: Sau joi. VLADIMIR: Cu m s facem? ESTRAGON: Dac s-a deranjat de poman asear , fii sigur c azi n-o s mai vin de loc. VLADIMIR: Dar zici c noi am venit asear . ESTRAGON: S-ar putea s m în el. (Scurt pauz .) Ia s t cem un pic, vrei? VLADIMIR (slab): Sigur c vreau. (Estragon se a az iar pe p mînt. Vladimir umbl de colo-colo, agitat, se opre te din cînd în cînd s scruteze zarea. Estragon adoarme.
(13)
1

Vladimir se opre te în fa a lui.) Gogo... (T cere.) Gogo... (T cere.) GOGO! Estragon se treze te speriat. ESTRAGON (realizînd toat oroarea situa iei lui): Dormeam. (Dojenitor.) De ce nu m la i niciodat s

dorm? VLADIMIR: M sim eam singur. ESTRAGON: Am avut un vis. VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam c ... VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON (gest spre univers): Asta i-ajunge? (T cere.) Nu e ti dr gu , Didi. Cui vrei s -i povestesc co marurile mele personale, dac nu ie? VLADIMIR: S r mîn personale. tii bine c nu suport. ESTRAGON (rece): Exist momente cînd m întreb dac n-am face mai bine s ne desp r im. VLADIMIR: N-ai merge departe. ESTRAGON: Ar fi, într -adev r, un mare neajuns. (Scurt pauz .) Nu-i a a, Didi, c-ar fi un mare neajuns? (Scurt pauz .) Avînd în vedere frumuse ea drumului. (Scurt pauz .) i bun tatea c l torilor. (Scurt pauz . Calm.) Nu-i a a, Didi? VLADIMIR: Fii calm. ESTRAGON: Calm... calm... (Pe gînduri.) Englezii spun caaarn. Sînt oameni caaami. (Scurt pauz .) tii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Poveste te-mi-o. VLADIMIR: Ajunge. ESTRAGON: Un englez, dup ce s-a îmb tat, se duce la bordel. Patroana îl întreab dac vrea o blond , o brun sau o ro cat . Continu tu. VLADIMIR: Destul!
Vladimir iese. Estragon se ridic i-l urmeaz pîn la limita scenei. Mimica lui Estragon e ana loag celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugi (14)

.

list. Vladimir revine, trece prin fa a lui Estragon, tra verseaz scena, cu ochii pleca i. Estragon face cî iva pa i spre el, se opre te. ESTRAGON (cu blînde e): Vroiai s -mi vorbe ti? (Vladimir nu r spunde. Estragon face un pas înainte.) Aveai s -mi spui ceva? (T cere. Alt pas înainte.) Spune, Didi... VLADIMIR (f r s se întoarc ): N-am nimic s - i spun. ESTRAGON (pas înainte): E ti sup rat? (T cere. Pas înainte.) Iart -m ... (T cere. Pas înainte. îi atinge um rul.) Z u, Didi! (T cere.) D -mi mîna! (Vladimir se întoarce.) S rut -m . (Vladimir devine eap n.) Las -m pe mine! (Vladimir se înduplec . Se îmbr ieaz . Estragon se d brusc înapoi.) Pu i a usturoi. VLADIMIR: Pentru rinichi... (T cere. Estragon prive te cu aten ie copacul.) Ce facem acum? ESTRAGON: A tept m. VLADIMIR: Da, dar pîn atunci... ESTRAGON: Dac ne-am spînzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc s se scoale. ESTRAGON (interesat): Se scoal ? VLADIMIR: Da, cu tot ce urmeaz . i acolo unde pic , cresc m tr gune. De-asta ip ele cînd le smulgi. Nu tiai? ESTRAGON: S ne spînzur m imediat. VLADIMIR: De-o creang ? (Se apropie amîndoi de copac i-l privesc.) N-a avea încredere. ESTRAGON: Dar tot am putea s încerc m.

VLADIMIR: încearc . ESTRAGON: Dup tine. VLADIMIR: Nu, nu, întii tu. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu e ti mai u or decît mine. ESTRAGON: P i tocmai. VLADIMIR: Nu în eleg. ESTRAGON: Gînde te-te ni el, z u a a. Vladimir se gînde te. VLADIMIR (în cele din urm ): Nu în eleg. (15] ESTRAGON: Am s - i explic. (Se gînde te.) Creanga... creanga... (Furios.) Dar încearc s în elegi! VLADIMIR: M bizui pe tine. ESTRAGON (cu efort); Gogo u or-creanga nu rupe-Gogo mort. Didi greu-creanga rupe-Didi singur. (Pauz .) Pe cînd dac ... Caut expresia just . VLADIMIR: La asta nu m gîndisem. ESTRAGON (care a g sit): Cine poate mult poate i pu in. VLADIMIR: Dar cînt resc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui. Eu nu tiu. Una din dou . Sau aproximativ. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: S nu facem nimic. E mai prudent. VLADIMIR: S a tept m întîi ce-o s ne spun el. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. ESTRAGON: Asta e. VLADIMIR: E mai bine s tim sigur mai întîi. ESTRAGON: Pe de alt parte, am face poate mai bine dac am bate fierul pîn nu înghea . VLADIMIR: Sînt curios s tiu ce-o s ne spun el. Asta nu ne angajeaz cu nimic. ESTRAGON: De fapt, ce i-am cerut? "VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. VLADIMIR: Ei bine... Nimic precis. ESTRAGON: Un fel de rug minte. VLADIMIR: Chiar a a. ESTRAGON: O cerere vag . VLADIMIR: Dac vrei tu. ESTRAGON: i el ce i-a r spuns? VLADIMIR: C o s vad . ESTRAGON: C nu poate s promit nimic. VLADIMIR: C trebuie s se mai gîndeasca. ESTRAGON: Cu mintea odihnit . VLADIMIR: S - i consulte familia. ESTRAGON: Prietenii. (16) VLADIMIR: Agen ii. ESTRAGON: Coresponden ii. VLADIMIR: Registrele. ESTRAGON: Contul la banc . VLADIMIR: înainte de-a se pronun a. ESTRAGON: E i normal. VLADIMIR: Nu-i a a? ESTRAGON: A a mi se pare. VLADIMIR: i mie la fel. Pauz .

ESTRAGON (nelini tit): i noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis, i noi? VLADIMIR: Nu în eleg. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere. ESTRAGON: Pîn acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclama ie de f cut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Rîsul lui Vladimir, pe care i-l întrerupe brusc? ca mai înainte. Acela i joc, minus zîmbetul. VLADIMIR.: M-ai face s rîd, dac a avea nevoie. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR (r spicat): Le-am dat pe nimic. T cere. R mîn neclinti i, cu bra ele atîrnate, cu capul în piept, cu genunchii frîn i. ESTRAGON (slab): Nu sîntem lega i? (Scurt pauz .) Ai? VLADIMIR (ridicînd mîna): Ascult ! Ascult amîndoi în epeni i grotesc. ESTRAGON: Nu aud nimic. VLADIMIR: Ssst! (Ascult amândoi. Estragon î i pierde echilibrul, e cît pe-aci s cad . Se aga de bra ul lui
(17)

Vladimir, care se clatin . Ascult amîndoi, înghesui i unul în altul, ochi în ochi.) Nici eu. Oftat de u urare. Destindere. Se dep rteaz unul de altul. ESTRAGON: Mi-ai f cut fric . VLADIMIR: Am crezut c e el. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. ESTRAGON: Ph! Vîntul prin trestii. VLADIMIR: A fi jurat c sînt s trig te. ESTRAGON: i de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: Dup cal. T cere. ESTRAGON: S ne c r m. VLADIMIR: Unde? (Scurt pauz .) Poate c în seara asta o s ne culc m la el, la c lduric , la loc uscat, cu burta plin , pe paie. Merit s a tept m. Nu? ESTRAGON: Nu toat noaptea. VLADIMIR: E înc ziu . T cere. ESTRAGON: Mi-e foame. VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred c mai am ni te napi. ESTRAGON: D -mi un morcov. (Vladimir se scotoce te prin buzunare, scoate un nap i i-l d lui Estragon.) Mersi. (Mu c din nap. Jalnic.) E un nap! VLADIMIR: Oh, pardon! A fi jurat c -i morcov. (Se scotoce te din nou prin buzunare i nu g se te decît un nap.) Numai napi, (Caut mereu.) Pesemne c pe ultimul l-ai mîncat tu. (Caut .) Stai, am g sit. (Scoate, în sfîr it, un morcov i i -l d lui Estragon.) Iat , dragul meu. (Estragon îl terge pe mînec i începe s -l m nînce.) D -mi înapoi napul. (Estragon îi d napul.} F -l s in mult, c nu mai e altul. ESTRAGON (mestecînd): i-am pus o întrebare. (18) VLADIMIR: A!

ESTRAGON: Ce mi-ai r spuns? VLADIMIR: E bun morcovul t u? ESTRAGON: E dulce. VLADIMIR: Cu atît mai bine, cu atît mai bine. (Scurt pauz .) Ce voiai s tii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. (Mestec .) Asta m plictise te. (Prive te morcovul, cu apreciere, îl r suce te în aer cu vîrfurile degetelor.) Grozav morcovul t u. (îi suge cap tul, meditativ.) Stai c -mi aduc aminte. Rupe o îmbuc tur . VLADIMIR: Ei? ESTRAGON (cu gura plin , distrat): Nu sîntem lega i? VLADIMIR: Nu aud nimic. ESTRAGON (mestec , înghite): Întreb dac sîntem lega i. VLADIMIR: Lega i? ESTRAGON: Lega i. VLADIMIR: Cum lega i? ESTRAGON: De mîini i de picioare. VLADIMIR: Lega i de ce? De cine? ESTRAGON: De omul t u. VLADIMIR: De Godot? Lega i de Godot? Ce idee! Nici gînd! (Scurt pauz .) Nu înc . Vladimir nu face leg tura. ESTRAGON: îl cheam Godot? VLADIMIR: Cred c da. ESTRAGON: Ia te uit ! (Ridic restul morcovului, de cap tul cu frunze, i-l r suce te prin fa a ochilor.) Curios, cu cît înaintez, cu atît e mai pu in bun. VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. ESTRAGON: Adic ? VLADIMIR: Eu m deprind cu gustul pe m sur ce m nînc. ESTRAGON (dup ces-a gîndit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament. ESTRAGON: De caracter. VLADIMIR: N-ai ce-i face. ESTRAGON: Oricît te -ai zbate. (19)
2*

VLADIMIR: R mîi cum e ti. ESTRAGON: Oricît te-ai suci. VLADIMIR: Fondul nu se schimb . ESTRAGON: Nimic de f cut, (îi întinde lui Vladimir restul morcovului.) Vrei s -l termini tu? Un ip t cumplit r sun în imediata apropiere. Estragon scap morcovul. i el, i Vladimir încremenesc,, apoi se precipit spre culise. Estragon se opre te la jum tatea drumului, se întoarce de unde a plecat, ridic morcovul, îl vira în buzunar, d fuga spre Vladimir care îl a teapt , se opre te din nou, se întoarce, î i ia gheata,, apoi d fuga la Vladimir. înl n ui i, cu capetele vîrîte în umeri, întorcînd spatele primejdiei, amindoi a teapt ,. Intr Pozzo i Lucky. Primul ii min pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe dup gît, în a a fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lung ca el s poat ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo s ias din culise. Lucky poart o valiz grea, un scaun pliant, un co cu provizii i un pardesiu pe bra . Pozzo are un bici în min . POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. Pozzo apare,. Ei traverseaz scena. Lucky trece prin fa a lui Vladimir i Estragon i iese. Pozzo, v zîndu-i pe Estragon i pe Vladimir, se opre te. Funia se întinde. Pozzo trage cu: putere de ea.) înapoi! Zgomot de c dere. A c zut Lucky, cu toat

povara lui. Vladimir i Estragon îl privesc sim ind tot odat i dorin a de-a da fuga s -l ajute i teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala. Vladimir face un pas spre Lucky, Estragon îl opre te apucîndu-l de mînec ., VLADIMIR: D -mi drumu'! ESTRAGON: Stai lini tit! POZZO: Aten ie! E r u! (Estragon i Vladimir îl privesc.)? Cu str inii. ESTRAGON (încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!...
(20)

VLADIMIR: Godot? POZZO: M numesc Pozzo. VLADIMIR: Ba nu. ESTRAGON (c tre Pozzo): Nu sînte i domnul Godot, domnule? POZZO (cu voce cumplit ): Eu sînt Pozzo! (T cere.) Numele sta nu v spune nimic? (T cere.) V întreb dac numele sta nu v spune nimic? Vladimir i Estragon se întreab din ochi. ESTRAGON (f cindu-se c ar c uta): Bozzo... Bozzo... VLADIMIR (la fel): Pozzo... POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A, Pozzo... Da, da... Pozzo... VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo... Nu, nu v d. VLADIMIR (conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo... Mama broda la gherghef. Pozzo înainteaz amenin tor. ESTRAGON (repede): Nu sîntem de pe-aici, domnule. POZZO (oprindu-se): i totu i, sînte i fiin e umane. (î i pune ochelarii.) Din aceea i specie cu mine. (Izbucne te într-un hohot de rîs enorm.) Din aceea i specie cu Pozzo! De origine divin ! VLADIMIR: Adic ? POZZO (t ios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-a i luat drept Godot. VLADIMIR: A, nu, domnule, nici o clip , domnule. POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei, bine, eun... e o cuno tin . ESTRAGON: Da' de unde, abia dac -l cunoa tem. VLADIMIR: Fire te... Nu-l cunoa tem prea bine... dar totu i... ESTRAGON: Eu, unu, nici nu l-a recunoa te m car. POZZO: M-a i luat drept el. ESTRAGON: Adic ... întunericul... oboseala... sl biciu nea... a teptarea... m rturisesc... am crezut... o clip ... (21) VLADIMIR: Nu-l asculta i, domnule, nu-l asculta i! POZZO: A teptarea? Va s zic îl a tepta i? VLADIMIR: Adic ... POZZO: Aici? Pe mo ia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gînd r u. ESTRAGON: O f ceam cu inten ii bune. POZZO: Drumul e al tuturor. VLADIMIR: A a socoteam i noi. POZZO: E o ru ine, dar a a e.

ESTRAGON: N-ai ce s -i faci. POZZO (cu un gest larg): S nu mai vorbim despre asta. (Trage de funie.) Scoal -te! (Scurt pauz .) De cîte ori cade, adoarme. (Trage de funie.) Scoal , scîrn vie ! (Zgomotul lui Lucky care se ridic i- i adun lucrurile. Pozzo trage de funie.) înapoi! (Lucky intr de-a-nd ratelea.) Stai! (Lucky se opre te.) întoarce-te! (Lucky se întoarce. C tre Vladimir i Estragon, amabil.) Dragii mei, m bucur din toat inima c v-am întîlnit. (In fa a expresiei lor neîncrez toare.) Da, da, m bucur sincer. (Trage de funie.) Mai încoace! (Lucky înainteaz .) Stai! (Lucky se opre te. C tre Vladimir i Estragon.) Vede i, drumul e lung cînd c l tore ti singur timp de... (se uit la ceas) ...timp de (calculeaz ) ... ase ore, da, chiar atîta, ase ore la rînd, f r s -ntîlne ti ipenie de om. (C tre Lucky.) Haina! (Lucky pune va,liza jos, înainteaz , d pardesiul, se trage înapoi, reia valiza.) ine! (Pozzo îi întinde biciul, Lucky se apropie i, nemaiavînd mîini libere, se pleac i ia biciul în din i, apoi se d înapoi. Pozzo începe s - i pun pardesiul, se opre te.) Haina! (Lucky las totul jos, se apropie, îl ajut pe Pozzo s se îmbrace, se d înapoi, reia totul.) E r coare aici. (Termin de încheiat pardesiul, se apleac , se inspecteaz , se ridic .) Biciul! (Lucky înainteaz , se apleac . Pozzo îi smulge biciul din gur , Lucky se trage înapoi.) Vede i, dragii mei, nu pot s m lipsesc mult timp de societatea semenilor mei. (îi prive te pe cei doi semeni.) Chiar cînd ei nu-mi seam n decît într-o mic m sur . (C tre
(22)

Lucky.) Scaun! (Lucky las valiza i co ul, înainteaz , mut scaunul, se d înapoi, reia valiza i co ul. Pozzo prive te scaunul.) Mai încoace! (Lucky las jos valiza i co ul, înainteaz , mut scaunul, se d înapoi, reia valiza i co ul. Pozzo se a az , propte te vîrful biciului în pieptul lui Lucky i împinge.) înapoi! (Luckyse d înapoi.) Stai! (Lucky se opre te. C tre Vladimir i Estragon.) De asta, dac n-ave i nimic împotriv , am s r mîn o clip lîng voi, înainte de-a m aventura mai departe. (C tre Lucky.) Co ul! (Lucky înainteaz , d co ul, se d înapoi.) Aerul face foame. (Deschide co ul, scoate o bucat de pui, o bucat de pîine i o sticl de vin. C tre Lucky.) Co ul! (Lucky înainteaz , ia co ul; se d înapoi, r mîne nemi cat.) Mai încolo! (Lucky se d înapoi.) Acolo! Pute... (Bea o du c direct din sticl .) în s n tatea noastr . Las sticla i începe s m nînce. T cere. Estragon i Vladimir prind curaj, încetul cu încetul, se învîrtesc în jurul lui Lucky, îl cerce teaz pe toate p r ile. Pozzo mu c din pui cu l comie, arunc oasele dup ce le-a supt. Lucky se îndoaie încet, pîn ce valiza atinge p mîntul, se îndreapt brusc, reîncepe s se îndoaie. Ritmul unuia care doarme de-a-npicioarele. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. ESTRAGON: De ce nu- i las bagajele jos? VLADIMIR: tiu eu? (Se apropie amîndoi i mai mult de Lucky.) Aten ie! ESTRAGON: Dac i-am vorbi?

VLADIMIR: Ia uit -te-aiciI ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR (nelini tit): Gîtul. ESTRAGON (privind gîtul): Nu v d nimic. VLADIMIR: Treci aici. Estragon trece pe locul lui Vladimir.
(23)

ESTRAGON: într-adev r. VLADIMIR: Carne vie. ESTRAGON: Funia. VLADIMIR: Tot frecînd... ESTRAGON: Ce vrei... VLADIMIR: Nodul... ESTRAGON: E fatal. î i reîncep examinarea, oprindu-se la fa . VLADIMIR: Nu-i r u. 'ESTRAGON (ridicînd din umeri, strîmbîndu-se): G se ti? VLADIMIR: Cam feminizat. ESTRAGON: Ii curg balele. VLADIMIR: N-are încotro. ESTRAGON: Face spume. VLADIMIR: Poate e un idiot. ESTRAGON: Un cretin. VLADIMIR (Intinzlnd capul): Parc are gu . ESTRAGON ('acela i joc): Nu-i sigur. VLADIMIR: Gîfîie. ESTRAGON: E normal. VLADIMIR: i ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies. ESTRAGON: Dup mine, e gata s crape. VLADIMIR: Nu-i sigur. (Scurt pauz .) întreab -l ceva. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ce risc m? ESTRAGON (uimit): Domnule... VLADIMIR: Mai tare. ESTRAGON (mai tare): Domnule... POZZO: L sa i-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo, care, sfîr ind de mîncat, î i terge gura cu dosul mînecii.) Nu vede i c vrea s se odihneasc ? (Î i scoate pipa i începe s-o îndese cu tutun. Estragon observ oasele de pui pe jos, le prive te fix, cu l comie. Pozzo scap r un chibrit i începe s - i aprind pipa.) Co ul! (Cum Lucky nu se mi c , Pozzo arunc chibritul i trage de funie
(24)

cu furie.) Co ul! (Lucky e cît p-aci s cad , î i revine, înainteaz , pune sticla în co , se întoarce la loc, î i reia pozi ia. Estragon prive te int oasele. Pozzo scap r un al doilea chibrit i- i aprinde pipa.) Ce vre i, nu-i de meserie. (Trage un fum, întinde picioarele.) Ah, acum e mai bine. ESTRAGON (timid): Domnule... POZZO: Ce-i, fl c ule? ESTRAGON: Hm... nu mînca i... n -ave i nevoie... de oase... domnule? VLADIMIR (indignat): Nu puteai s mai a tep i? POZZO: Ba nu, ba nu, e normal. Dac am nevoie de oase? (Le mi c cu vîrful biciului.) Nu, personal nu mai am nevoie de ele. (Estragon face un pas spre oase.) Dar... (Estragon se opre te.) Dar, în principiu, oasele-i revin hamalului. Lui trebuie deci s i le cere i. (Estragon se

întoarce spre Lucky, ov ie.) Cere-i, cere-i, n-avea team , o s - i spun el. Estragon merge spre Lucky i se opre te în fa a lui. ESTRAGON: Domnule... pardon, domnule... Lucky nu se clinte te. Pozzo pocne te din bici, Lucky salt capul. POZZO: i se vorbe te, porcule! R spunde! (C tre Estragon.) Hail ESTRAGON: Pardon, domnule, oasele astea... le vrei dumneata? Lucky îl prive te lung pe Estragon. POZZO (încîntat): Domnule! (Lucky î i pleac fruntea.) R spunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace. C tre Estragon.) Sînt ale dumitale. (Estragon se repede la oase, le adun i începe s \le road .) Totu i, mi se pare ciudat. E pentru prima oar cînd refuz un os. (îl prive te pe Lucky cu nelini te.) Sper c n-are de gînd s -mi trag clapa îmboln vindu-se. Trage din pip .
(25)

VLADIMIR (izbucnind): E o ru ine! T cere, Estragon, stupefiat, se opre te din ronit, îi prive te, rînd pe rînd, pe Vladimir i pe Pozzo. Pozzo e foarte calm. Vladimir e din ce în ce mai jenat. POZZO (c tre Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR (hot rît i bolborosind): S trateze un om... (Gest spre Lucky.) ...în felul sta... g sesc c ... o fiin uman ... nu... e o ru ine. ESTRAGON (nevrînd nici el s se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe s road . POZZO: Sînte i severi. (C tre Vladimir.) cî i ani ai, dac nu sînt indiscret? (T cere.) aizeci? aptezeci? (C tre Estragon.) Cî i ani poate s aib ? ESTRAGON: întreba i-l pe el. POZZO: Sînt indiscret. (î i gole te pipa lovind-o de bici, se ridic .) V las. Mul umesc c mi-a i inut de urît. (Se gînde te.) Dac mai fumez o pip cu voi? Ce zice i? (Ei nu zic nimic.) Eu nu sînt decît un fum tor m runt, un fum tor mic de tot, i n-am obiceiul s fumez dou pipe una dup alta, fiindc (î i duce mîna la inim ) face s -mi bat inima. (Scurt pauz .) Din cauza nicotinei, o absorbi, în ciuda precau iilor. (Ofteaz .) Ce s -i faci? (T cere.) Dar poate c voi nu sînte i fum tori. Da? Nu? în sfîr it, nu-i prea important. (T cere. ) Dar cum s m a ez acum, firesc, dup ce m-am ridicat în picioare? F r s par ² cum s spun ² c m plec? (C tre Vladimir.) Ce zici? (T cere.) N-ai zis nimic? (T cere.) N-are importan . S vedem... Se gînde te. ESTRAGON: Ah! Parc e mai bine. Arunc oasele. VLADIMIR: S plec m. ESTRAGON: De pe-acum? POZZO: O clip ! (Trage de funie.) Scaunul! (îl arat cu
(26)

biciul, Lucky îl mut din loc.) Mai a a! Aici! (Se a az . Lucky se d înapoi, reia valiza i co ul.) Iat -m . din nou, instalat. începe s - i umple pipa. VLADIMIR: S plec m. ,

POZZO: Sper c nu pleca i din cauza mea. Mai sta i un pic, n-o s v par r u. ESTRAGON (sim ind c e rost de poman ): Avem timp. POZZO (care i-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puin bun . (Scoate pipa din gur i o prive te.) Decît prima, vreau s zic. (î i pune iar pipa în gur .) Dar e bun , totu i. VLADIMIR: M duc. POZZO: Nu mai poate s -mi sufere prezen a. Probabil c nu sînt prea uman, dar e sta un motiv? (C tre Vladimir.) Gînde te-te, înainte de a face o impruden . S zicem c pleci acum, cînd e înc lumin , c ci, oricît, mai e înc lumin . (To i trei privesc cerul.) Bun. Ce se întîmpl în cazul sta cu... (î i scoate pipa din gur , o prive te.) ...m-am stins... (î i aprinde iar pipa.) ...în cazul sta... în cazul sta... ce se întîmpl cu întîlnirea voastr cu... Godet... Godot... Godin... (T cere.) în fine, în elege i cu cine vreau s spun, de care depinde viitorul vostru (T cere.)...în fine, viitorul vostru imediat. ESTRAGON: Are dreptate. VLADIMIR: De unde ti i? POZZO: Iat -l c -mi vorbe te iar! Pîn la urm , o s ne simpatiz m. ESTRAGON: De ce nu- i las el bagajele jos? POZZO: i eu a fi fericit s -l întîlnesc. Cu cît întîlnesc mai mul i oameni, cu atît sînt mai fericit. De la cea mai neînsemnat creatur înve i cîteceva, te îmbog e ti, î i gu ti mai bine fericirea. Chiar voi (îiprive te atent unul dup altul, ca s se tie c e vorba de amîndoi), chiar voi, cine tie, poate c mi -a i adus ceva. ESTRAGON: De ce nu- i las el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira...
(27)

VLADIMIR: Vi se pune o întrebare. POZZO (înclntat): O întrebare? Cine? Care? (T cere.) Adineauri îmi spuneai domnule, tremurînd. Acum îmi pui întreb ri. O s se termine r u. VLADIMIR (c tre Estragon): Cred c te-ascult . ESTRAGON (care a început iar s -i dea tîrcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum po i s -l întrebi. E treaz. ESTRAGON: Ce s -l întreb? VLADIMIR: De ce nu- i las bagajele jos. ESTRAGON: M întreb i eu. VLADIMIR: Dar întreab -l pe el, hai. POZZO (care a urm rit discu ia cu o aten ie îngrijorat , de team s nu piard întrebarea): M întrebi de ce nu- i las bagajele jos, dup cum spui. VLADIMIR: Chiar a a. POZZO (c tre Estragon): Sînte i de acord, nu? ESTRAGON (continuînd s dea roat în jurul lui Lucky): Sufl ca o foc . POZZO: Am s v r spund! (C tre Estragon.) Dar stai la un loc, te rog. îmi calci pe nervi. VLADIMIR: Vino încoace. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O s vorbeasc . Nemi ca i, unul lîng altul, a teapt . POZZO: Perfect. E toat lumea aici? M prive te toat lu mea? (Prive te spre Lucky, trage de funie, Lucky salt

capul.) Uit -te la mine, porcule! (Lucky îl prive te.) Perfect. (î i pune pipa în buzunar, scoate un mic vaporizator i î i vaporizeaz gîtlejul, repune vaporizatorul în buzunar, horc ie ca s - i cure e beregata, scuip , scoate iar vaporizatorul, î i vaporizeaz gîtlejul, repune vaporizatorul în buzunar.) Gata. M ascult toat lumea? (Se uit la Lucky, trage de funie.) Mai încoace! (Lucky înainteaz .) Acolo! [(Lucky se opre te.) E toat lumea gata? (îi prive te pe to i trei, ultimul pe
(28)

Lucky, trage de funie.) Atunci ce? (Lucky salt capul.) Nu-mi place s vorbesc în gol. Bun. S vedem.
Se gînde te.

ESTRAGON: Eu plec. POZZO: De fapt, ce m-a i întrebat? VLADIMIR: De ce el... POZZO (furios): Nu m întrerupe! (Scurt pauz . Mai calm.) Dac vorbim to i odat , n-o mai scoatem la cap t. (Scurt pauz .) Ce spuneam? (Scurt pauz . Mai tare.) Ce spuneam? Vladimir mimeaz un om care duce o povar grea. Pozzo îl prive te f r s în eleag . ESTRAGON (cu t rie): Bagajele! (Arat cu degetul spre Lucky.) De ce? Mereu s in . (Mimeaz un om încovoiat de povar , gîfîind.) Niciodat s lase. (Desface palmele, se ridic u urat.) De ce? POZZO: în eleg. Trebuia s -mi spune i mai demult. De ce nu se face comod. S încerc m s vedem clar. Nu are drept»!? Are. înseamn deci c nu vrea? Iat ceva bine gîndit. i de ce nu vrea? (Scurt pauz .) Domnilor, am s v spun. VLADIMIR: Aten ie! POZZO: Ca s m impresioneze, ca s -l p strez. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate c m-am exprimat prost. Caut s -mi fac mil ca. s renun s m despart de el. Nu, nu-i tocmai asta.., VLADIMIR: Vre i s v sc pa i de el? POZZO: Vrea s m duc , dar n-o s -i mearg . VLADIMIR: Vre i s v sc pa i de el? POZZO: î i închipuie c , dac -l v d hamal bun, am s ; fiu ispitit s -l folosesc i pe viitor în func ia asta. ESTRAGON: Nu-l mai vre i? POZZO: în realitate, duce bagajele ca un porc. Nu-i de meserie. VLADIMIR: Vre i s v sc pa i de el? POZZO: î i închipuie c dac -l v d neobosit am s -mi regret hot rîrea. sta e calculul lui nenorocit. Ca i (29) cum ar fi lips de oameni de povar ! (To i trei îl privesc pe Lucky.) Atlas, fiul lui Jupiter! (T cere.) Gata. Cred c v-am r spuns la întrebare. Mai ave i altele? Jocul cu vaporizatorul. VLADIMIR: Vre i s v sc pa i de el? POZZO: ine seama c s-ar fi putut s fiu eu în locul lui i el într-al meu. Dac soarta n-ar fi fost împotriv . Fiec ruia ce i se cuvine. VLADIMIR: Vre i s v sc pa i de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vre i s v sc pa i de el? POZZO: A a e. Dar în loc s -l alung, dup cum a fi putut,

vreau s zic c în loc s -l dau pur i simplu afar pe poart , cu cîteva picioare în cur, îl duc, într -atît de mare mi-e bun tatea, la tîrgul Mîntuitorului, unde sper s scot ceva pe el. La drept vorbind, nu e posibil s alungi asemenea fiin e. Ca s faci bine, ar trebui s -l omori. Lucky plinge. ESTRAGON: Plînge. POZZO: Dul ii b trîni au mai mult demnitate, (îi întinde . lui Estragon o batist .) Consoleaz -l, dac i-e mil . (Estragon ov ie.) Ia-o. (Estragon ia batista.) terge-i ochii. A a, o s se simt mai pu in p r sit. Estragon ov ie înc . VLADIMIR: D -mi-o, îi terg eu ochii. Estragon nu vrea s -i dea batista. Gesturi de copil. POZZO: Gr bi i-v ! Curînd n-o s mai plîng . (Estragon se apropie de Lucky i se preg te te s -i tearg ochii. Lucky ii arde o lovitur de picior în tibias. Estragon scap batista, se arunc înapoi, face turul platoului chiop tind i urlînd de durere.) Batista! Lucky las valiza i co ul, ridic batista, înainteaz , o d lui Pozzo, se d înapoi, reia valiza i co ul.
(30)

ESTRAGON: Tic losule! Bestie! (Î i ridic pantalonul.)1 M-a schilodit! POZZO: i-am spus c nu-i plac str inii. VLADIMIR (c tre Estragon): Arat . (Estragon îi arata piciorul. C tre Pozzo, mînios.) îi curge sînge! POZZO: E semn bun. ESTRAGON ( inînd în aer piciorul r nit): N-am s mai pot umbla! VLADIMIR (tandru): Am s te duc eu. (Scurt pauz .} La nevoie. POZZO: Uite-l c nu mai plînge. (C tre Estragon.) L-ai înlocuit, oarecum. (Vis tor.) Lacrimile lumii sînt imuabile. Pentru fiecare om care începe s plîng , un altul, undeva, se opre te din plîns. La fel e i cu rîsul. (Rîde.) Deci s nu ne vorbim de r u epoca. Ea nu e de loc mai nenorocit decît cele dinaintea ei. (T cere.) i nici de bine s n-o vorbim. (T cere.) S nu mai vorbim de loc. (T cere.) E adev rat c popula ia a sporit. VLADIMIR: încearc s umbli. Estragon porne te chiop tind, se opre te în fa a lui Lucky i îl scuip , apoi se duce s se a eze acolounde se afla la ridicarea cortinei. POZZO: ti i cine m-a înv at toate lucrurile astea frumoase?' (Scurt pauz . A intindu- i degetul spre Lucky.) El! VLADIMIR (privind cerul): Nu mai vine noaptea odat ?' POZZO: F r el, niciodat n-a fi gîndit, niciodat n-a fi sim it decît lucruri josnice, legate de meseria mea de ² n-are importan . M tiam incapabil pentru frumuse e, pentru gra ie, pentru marile adev ruri. i-atunci, mi-am luat un knuk. VLADIMIR (încetînd, f r voia lui, s mai cerceteze cerul): Un knuk? POZZO: Curînd au s se-mplineasc 60 de ani de cînd dureaz toate astea... (Socote te în gînd.)..A&, curînd au s fie 60. (Ridicîndu-se mîndru.) Nu se cunoa te, nu-i a a? (Vladimir îl prive te pe Lucky.) Pe lîng el,. par tinerel, nu? (Scurt pauz . C tre Lucky.) P l ria

(31)

(Lucky las co ul, î i scoate p l ria. P rul alb i abundent îi cade în jurul fe ei. Lucky î i pune p l ria sub bra i reia co ul.) Acum privi i. (Pozzo î i scoate p l ria1. E complet chel. î i pune p l ria pe cap.) A i v zut? VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu e ti de pe-aici. Dar e ti m car din secolul nostru? Pe vremuri, oamenii aveau bufoni. Acum au knuki. Cei care pot s - i permit . VLADIMIR: i acum îl alunga i? O slug atît de b trîn i de credincioas ? ESTRAGON: Scîrn vie! Pozzo e din ce în ce mai agitat. VLADIMIR: Dup ce i-ai supt m duva, s -l arunci ca peun... (caut ) ca pe-o coaj de banan . Trebuie s recunoa te i c ... POZZO (gemînd, apucîndu-se cu mîinile de cap): Nu mai pot... s suport... ce face... nu pute i s ti i... e î nsp imînt tor... trebuie s plece... (ridic bra ele) ...înnebunesc... (Se pr bu e te cu capul în mîini.) Nu
mai pot... nu mai pot...

T cere. To i îl privesc pe Pozzo, Lucky tresare. VLADIMIR: Nu mai poate. ESTRAGON: E groaznic. VLADIMIR: înnebune te. ESTRAGON: E dezgust tor. VLADIMIR (c tre Lucky): Cum îndr zne ti? E ru inos! Un st pîn atît de bun! S -l faci s sufere în halul sta! Dup atî ia ani. într-adev r! POZZO (plîngînd în hohote): Pe vremuri... era dr gu cu mine... m ajuta... m distra... m f cea mai bun... acum... m ucide... ESTRAGON (c tre Vladimir): Vrea s -l înlocuiasc ? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am în eles dac vrea s -l înlocuiasc sau dac nu mai vrea altul dup el.
1

ToaTe aceste personaje poart p l rii-melon.

(32) VLADIMIR: Nu cred. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu tiu. ESTRAGON: Trebuie s -l întreb m. POZZO (calmat): Domnilor, nu tiu ce m-a apucat. V cer iertare. Uita i totul. (Din ce în ce mai st pîn pe sine.) Nu prea tiu ce-am spus, dar pute i fi siguri c nici un cuvînt nu era adev rat. (Se îndreapt , se bate în piept.) Par eu omul pe care-l face cineva s sufere? Nu, z u ! (Se scotoce te prin buzunare.) Ce mi-am f cut pipa? VLADIMIR: Frumoas sear . ESTRAGON: De neuitat. VLADIMIR: i înc nu s-a sfîr it. ESTRAGON: S-ar zice c nu. VLADIMIR: Abia începe. ESTRAGON: E teribil. VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol. ESTRAGON: La circ. VLADIMIR: La music-hall. ESTRAGON: La circ. POZZO: Dar ce mi-am f cut pipa?

ESTRAGON: Are haz! i-a pierdut ciubucul! Rîde zgomotos. VLADIMIR: M întorc. Se îndreapt spre culise. ESTRAGON: în fundul culoarului, pe stînga. VLADIMIR: P streaz -mi locul. Iese. POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! ESTRAGON (strîmbîndu-se de rîs): S mori de rîs, nu alta! POZZO (ridicînd capul): N-ai v zut cumva... (Observ lipsa lui Vladimir, dezolat.) Oh! A plecat!... F r s - i ia r mas bun ! Nu e elegant! Ar fi trebuit s -l ii. ESTRAGON: S-a inut el, cît a putut. POZZO: Oh! (Scurt pauz .) Atunci e-n regul ! ESTRAGON: Veni i încoace.
3(33) A teptîndu-l pe Godot

POZZO: De ce?, ESTRAGON: O s vede i. POZZO: Vre i s m scol? ESTRAGON: Veni i, veni i... repede... Pozzo se ridic i merge spre Estragon. ESTRAGON: Privi i. POZZO: ! ! ! ! ESTRAGON: 8-a terminat. Vladimir revine posomorit, ii imbrînce te pe Lucky, r stoarn scaunul cu o lovitur de picior, umbl de colocolo, agitat. POZZO: Nu-i mul umit? ESTRAGON: A i pierdut o chestie formidabil . P cat. Vladimir se opre te, ridic scaunul, î i reia umbletul, mai calm. POZZO: Se potole te. (Privire circular .) De altfel, totul se potole te, simt asta. Din sl vi coboar o lini te adînc . Asculta i. (Ridic mina.) Pan doarme. VLADIMIR (oprinduse): Nu mai vine noaptea odat ? To i trei privesc cerul. POZZO: Nu ine i s pleca i pîn nu vine? ESTRAGON: Vede i c ... în elege i... POZZO: Sigur, e firesc, e cît se poate de firesc. i eu, în locul vostru, dac a avea întîlnire cu un Godin... Godet... Godot... în sfîr it, în elege i cu cine vreau s zic, a a tepta s se fac întuneric bezn , înainte de-a renun a. (Prive te scaunul.) Mi-ar place s m a ez iar, dar nu tiu cum s fac. ESTRAGON: Pot s v ajut? POZZO: Dac mi-ai cere, poate. ESTRAGON: Ce? POZZO: Dac mi-ai cere s m a ez. ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: A a mi se pare. ESTRAGON: Hai, a eza i-v , domnule, v rog.
(34)

POZZO: Nu, nu, nu-i nevoie. (Scurt pauz . Încet.) Insist un pic. ESTRAGON: Z u, nu mai sta i a a, în picioare, o s r ci i. POZZO: Crezi? ESTRAGON: E absolut sigur. POZZO: F r îndoial c ai dreptate. (Se a az .) Mersi, dragul meu. Iat -m reinstalat. (Se uit la ceas.) Dar

e timpul s v p r sesc, dac in s nu întîrzii. VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc. POZZO (punîndu- i ceasul la ureche): S nu crezi asta, domnule. S nu crezi asta. (Î ipune ceasul în buzunar.) Tot ce vrei, numai asta nu. ESTRAGON (c tre Pozzo): Azi vede totul în negru. POZZO: în afar de firmament. (Rîde, mul umit de ce a spus.) R bdare, o s vin i asta. Dar în eleg, nu sînte i de pe-aici, nu ti i înc ce înseamn un amurg, la noi. Vre i s v spun eu? (T cere, Estragon i Vladimir au reînceput s - i examineze unul gheata, cel lalt p l ria. P l ria lui Lucky cade, f r ca el s - i dea seama.) Doresc s v satisfac. (Joc cu vaporizatorul.) Pu in aten ie, v rog. (Estragon i Vladimir î i continu manejul, Lucky doarme pe jum tate, Pozzo pocne te din bici, neizbutind s scoat decît un sunet foarte slab.) Ce are biciul sta? (Se ridic i pocne te mai cu putere, pîn la urm cu succes. Lucky tresare. Gheata lui Estragon i p l ria lui Vladimir le scap din mîini. Pozzo arunc biciul.) Nu mai face doi bani biciul sta. (Î i prive te auditoriul.) Ce spuneam? VLADIMIR: S plec m. ESTRAGON: Dar nu mai sta i a a, în picioare, o s cr pa i. POZZO: Adev rat. (Se a az . C tre Estragon.) Cum te cheam ? ESTRAGON (prompt): Catulle. POZZO (care n-a ascultat): A, da, noaptea. (Salt capul.) Dar fi i un pic mai aten i, altfel n -o s mai ajungem niciodat la vreun rezultat. (Prive te cerul.) Privi i. (To i privesc cerul, în afar de Lucky, care a reînceput s mo ie. Pozzo, observînd, trage de funie.) Prive te cerul, porcule! (Lucky d capul pe spate.) Bun. E de
(35)
3*

ajuns. (Ei coboar capetele.) Ce-i oare atît de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal i luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei. (Scurt pauz .) La aceast latitudine. (Scurt pauz .) Cînd e,vremea frumoas . (Vocea îi devine cînt toare.) Acum un ceas (prive te cerul, ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric), dup ce ne-a turnat de la (ezit , coboar tonul), s zicem de la zece diminea a (ridic tonul), f r r gaz, torente de lumin ro ie i alb , a început s - i piard din str lucire, s p leasc (gestul cu ambele mîini, care coboar treptat) cîte pu in, cîte pu in, pîn cînd (pauz dramatic , gest larg, orizontal, cu ambele mîini care se despart) pac! gata! nu se mai mi c . (T cere.) Dar (ridic o mîn dojenitoare) ² dar, în dosul v lului acestuia de blînde e i de calm (ridic ochii spre cer, ceilal i îl imit , î n afar de Lucky) noaptea galopeaz (vocea îi devine mai vibrant ) i va veni s se n pusteasc peste noi (pocne te din degete) pfff! a a (inspira ia îl p r se te) în clipa cînd ne a teptam cel mai puin. (T cere. Voce posomorît .) A a se petrec lucrurile pe tic losul sta de p mînt. Lung t cere. ESTRAGON: Din moment ce sîntem preveni i. VLADIMIR: Putem s avem r bdare. ESTRAGON: tim la ce ne putem a tepta. VLADIMIR: N-avem de ce s ne îngrijor m. ESTRAGON: N-avem decît s a tept m.

VLADIMIR: Sîntem obi nui i. Î i ridic p l ria, se uit în ea, o scutur , o pune pe cap. POZZO: Cum m-a i g sit? (Estragon i Vladimir îl privesc f r s în eleag .) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? R u cu adev rat? VLADIMIR (în elegînd primul): O, foarte bine, grozav de bine. POZZO (c tre Estragon): i dumneata, domnule? ESTRAGON (accent englezesc): O, foarte bun, foarte, foarte bun.
(36)

POZZO (cu elan): Mul umesc, domnilor! (Scurt pauz .) Am atîta nevoie de încurajare. (Cuget .) Am fost pu in mai slab spre sfîr it. N-a i observat? VLADIMIR: O, poate, un pic de tot. ESTRAGON: Am crezut c face i dinadins. POZZO: Fiindc memoria mi-e defectuoas . ESTRAGON: Deocamdat , nu se întîmpl nimic. POZZO (dezolat): Te plictise ti? ESTRAGON: Cam. POZZO (c tre Vladimir): i dumneata, domnule? VLADIMIR: Nu ne omoar distrac ia. T cere. Pozzo e în pragul unei lupte l untrice. POZZO: Domnilor, a i fost... (caut )...cumsecade cu mine. ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da, ba da, a i fost corec i. A a c m întreb... Ce-a putea s fac la rîndul meu pentru oamenii ace tia de treab care se plictisesc. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit. VLADIMIR: Nu sîntem cer etori. POZZO: Ce-a putea face ca timpul s li se par mai pu in lung, iat ce-mi spun. Le-am dat oase, le-am vorbit despre una i despre alta, le-am explicat amurgul, se în elege. i înc nu spun tot ce am de f cut. Dar e de-ajuns oare? Iat ce m chinuie. E de-ajuns? ESTRAGON: M car cinci franci. VLADIMIR: Taci din gur . ESTRAGON: Sînt pe cale. POZZO: E oare de-ajuns? F r îndoial . Dar sînt generos. A a mi-e felul. Ast zi. Cu-atît mai r u pentru mine. (Trage de funie. Lucky ii prive te.) C ci am s suf r, e sigur. (F r s seridice, se pleac i ia biciul.) Ce prefera i? S joace, s cînte, s recite, s gîndeasc , s ... ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parc voi ti i s gîndi i! VLADIMIR: El gînde te? POZZO: Perfect. Cu glas tare. Pe vremuri, gîndea chiar foarte dr gu , puteam s -l ascult ore i ore. Acum...
(37)

(Se cutremur .) în sfîr it, n-am ce face. A adar, vre i s ne gîndeasc ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult s joace, ar fi mai vesel. POZZO: Nu neap rat. ESTRAGON: Nu-i a a, Didi, c ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place s -l aud gîndind. ESTRAGON: N-ar putea mai întîi s joace i pe urm s gîndeasc ? Dac nu-i cer prea mult... VLADIMIR (lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur, nimic mai u or. E, de altfel, i ordinea fi -

reasc . Rîs scurt. VLADIMIR: Atunci s joace. T cere. POZZO (lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuz niciodat ? POZZO: V explic imediat. (Lui Lucky.) Joac , scîrb ! Lucky las valiza i co ul, înainteaz pu in spre ramp ; se întoarce spre Pozzo. Estragonse scoal ca s priveasc mai bine. Lucky joac pu in i se opre te. ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: înc ! Lucky repet acelea i mi c ri, se opre te. ESTRAGON: Uite dr cie! (Imit mi c rile lui Lucky.) A putea s fac i eu ca el. (Imit mi c rile lui Lucky, e cît pe-aci s cad .) Cu un pic de antrenament. VLADIMIR: E obosit. POZZO: Pe vremuri dansa farandola, dansa din buric, dansa frecat , dansa jiga, fandangoul i hornpipe-ul. op ia. Acum nu mai joac decît ce-a i v zut. i ti i cum nume te el dansul sta? ESTRAGON: Moartea lampagiului. VLADIMIR: Cancerul b trînilor. POZZO: Dansul plasei. Se crede încurcat într-o plas .
(38)

VLADIMIR (cu tertipuri de estet): E ceva... Lucky se preg te te s se întoarc spre povar . POZZO (ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremene te. ESTRAGON: Nu refuz niciodat ? POZZO: Am s v explic eu. (Se caut prin buzunare.) A tepta i. (Caut .) Ce-am f cut para? (Caut .) Asta-i bun ! (Face un cap n ucit.) Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON (cu voce stins ): Pl mînul meu stîng e foarte slab. (Tu e te u or, cu glas tun tor.) Dar pl mînul meu drept e în stare perfect ! POZZO (cu voce normal ): Nu-i nimic, am s m lipsesc de el. Ce v spuneam? (Se gînde te.) Sta i! (Se gînde te.) Nemaipomenit! (Ridic fruntea.) Ajuta i-m ! ESTRAGON: Caut. VLADIMIR: i eu. POZZO: Sta i! To i trei î i scot simultan p l riil e, î i duc mina la frunte, se concentreaz , crispa i. Lung t cere. ESTRAGON (triumf tor): Aaaa ! VLADIMIR: A g sit. POZZO (ner bd tor): Ei? ESTRAGON: De ce nu- i las el bagajele jos? VLADIMIR: Nu, nu! POZZO: E ti sigur? VLADIMIR: P i asta ne-a i mai spus. POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? VLADIMIR: De altfel, le-a l sat jos. ESTRAGON (prive te spre Lucky): E-adev rat. Ei i? VLADIMIR: Dac a l sat bagajele jos, e imposibil ca noi s fi întrebat de ce nu le las . POZZO: Bine gîndit! ESTRAGON: i de ce le-a l sat? POZZO: Asta e.

(39)

VLADIMIR: Ca s joace. ESTRAGON: 1 B-adev rat. POZZO (ridicînd mîna): Sta i! (Scurt pauz .) Nici o vorb ! (Scurt pauz .) Gata! (î i pune p l ria pe cap.) Am g sit. Estragon i Vladimir î i pun i ei p l riile. VLADIMIR: A g sit. POZZO: Iat cum se petrec lucrurile. ESTRAGON: Despre ce e vorba? ^ POZZO: Ai s vezi. Dar e greu de spus. VLADIMIR: Nu spune i. POZZO: O, n-avea team , am s reu esc. Dar vreau s fiu scurt, c ci se face tîrziu. i v întreb, cum s fiu scurt i totodat clar? L sa i-m s m gîndesc. ESTRAGON: Fi i lung, ca s dureze mai pu in. POZZO (dup ce s-a gîndit): O s mearg . Vede i, una din dou ... ESTRAGON: Delireaz . POZZO: Sau îi cer ceva, fie s joace, fie s cînte, fie s gîndeasc ... VLADIMIR: Bine, bine, am în eles. POZZO: Dar nu-i cer nimic. Bun. Nu m -ntrerupe i. S zicem c -i cer s joace, de pild . Ce se întîmpl atunci? ESTRAGON: El începe s fluiere. POZZO (sup rat): Nu v mai spun nimic. M întrerupe i mereu. VLADIMIR: V rog, continua i. Continua i, continua i, e pasionant. POZZO: Insista i un pic. ESTRAGON (Impreunînd mîinile): V implor, domnule, continua i-v expunerea. POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cere i s joace. ESTRAGON: S cînte. POZZO: A a e, îi cer s cînte. i ce se întîmpl atunci? Sau cînt , dup cum i-am cerut, sau, în loc s cînte, dup cum i-am cerut, începe s joace, de pild , sau s gîndeasc , sau s ...
(40

.

VLADIMIR: E clar, e clar, continua i. ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totu i ast -sear face tot ce-i cere i. POZZO: Ca s m înduio eze, ca s -l p strez. ESTRAGON: Astea-s gogo i. VLADIMIR: Nu e sigur. ESTRAGON: O s ne spun acum c nu-i pic de adev r în _ce spune. . VLADIMIR (lui Pozzo): Dumneavoastr nu protesta i?. POZZO: Sînt obosit. ESTRAGON: Nu se întîmpl nimic, nu vine nimeni, nu pleac nimeni, e cumplit. VLADIMIR (lui Pozzo): SpUne i-i s gîndeasc . POZZO: D -i p l ria. VLADIMIR: P l ria lui? POZZO: F r p l rie nu poate s gîndeasc . VLADIMIR (lui Estragon): D -i p l ria. ESTRAGON: Eu! Dup lovitura pe care mi-a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am s i-o dau eu. Nu se mi c .

ESTRAGON: S i-o ia singur. POZZO: E mai bine s i se dea.

VLADIMIR: I-o dau eu. Ridic p l ria i i-o întinde lui Lucky de la distan . Lucky nu se clinte te. POZZO: Trebuie s i-o pui. ESTRAGON (lui Pozzo): Spune i-i s i-o ia. POZZO: E mai bine s i-o pui. VLADIMIR: Am s i-o pun.

Îi d ocol lui Lucky, cu pruden , se apropie înceti or, pe la spate, îi pune p l ria pe cap i se trage .repede înapoi. Lucky nu se clinte te. T cere.

ESTRAGON: Ce mai a teapt ? (41) POZZO: Da i-v la o parte. (Estragon i Vladimir se dep rteaz de Lucky, Pozzo trage de funie. Lucky îi prive te.) Gînde te porcule (Pauz scurt , Lucky începe s joace.) Opre te-te! (Lucky se opre te.) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo.) Acolo! (Lucky ze opre te.) Gînde te! Scurt pauz . LUCKY: Pe de alt parte, în ceea ce prive te... POZZO: Opre te-te! (Lucky tace.) înapoi! (Lucky se d înapoi.) Acolo! (Lucky se opre te.) H is! (Lucky se întoarce spre public.) Gînde te! LUCKY (glas monoton): Dat fiind existen a a a cum î ne te din recentele lucr ri publice ale lui Poingon i Wattmann ale unui Dumnezeu, personal cua cua cua cua cu barb alb cuacua în afara timpului întinderii care din în limea divinei sale apatii, a divinei sale atambii a divinei sale afazii, ne iube te cu cîteva excep ii, nu se tie de ce dar asta va ^veni i sufer dup exemplul divinei Miranda eu cei care sînt nu se" tie de ce dar 'avem timp în zbucium în focuri ale c ror focuri fl c rile m car s dureze un pic i cine se poate îndoi vor pune la sfîr itfocul la grinzi adic vor duce' infernul în v zduhul atît de albastru_uneori i ast zi \_ calm atît de calm de un calm care dac Aten ie este intermitent este totu i binevenit dar s nu sus inut anticip m i dat fiind pe de alt parte c în din partea urma unor cercet ri neterminate s nu anticiîui Estra p m cercet ri neterminate dar totu i premiate gon i Vla- de Acacacacademia de Antropopopopometrie dimir. din Berne en Bresse de Testu i Conard a D£S£u_r_a^ stabilit f r alt posibilitate de eroare decît iare i sil cea aferent calculelor umane c în ciuda cerla Pozzo. cet rilor neterminate i terminate ale lui Testu i Conard fiind stabilit bilit bilit ceea c meaz ce urmeaz ce urmeaz adic da s nu anticip m nu se tie de ce în urm '"'
(42)

Primele murmure ale lui Estragon i Vladimir Suferin rilor lui Poincon i Wattmann pare tot atît de clar atît de clar încît Inoît în vederea muncilor grele ale lui Fartov i Belcher neterminate neterminate nu se tie de ce de Testu i Conard neterminate neterminate reiese" c omul contrar p rerii contrare c omul în Bresse de Testu i Conard c omul în sfîr it pe scurt c omul pe scurt în sfîr it în ciuda progresuluXaJimenta iei

crescIn da la Pozzo. Estragon i Vladimir se calmeaz , reîncep s asculte. Pozzo se agit ^din ce în ce i geme tot mai tare.

i al elimina iei de eurilor este pe cale s sl - . beasc i în acela i timp paralel nu se tie de ce în ciuda culturii fizice a practic rii sporturilor* precum precum precum tenisul fotbalul cursele pe jos i pe biciclet nata ia c l ria avia ia cona ia tenisul como ia patinajul i pe ghea i pe asfalt tenisul avia ia sporturile sporturile de iarn de var de toamn i toamn tenisul pe iarb pe brad i pe p mînt b t torit avia ia tenisul hockeyul pe p mînt pe mare i în aer.penicilina_ _L_succedaneele pe scurt reiau în acela i timp paralel de a mic ora, nu se tie de ce în ciuda tenisului reiau avia ia golful atît cu nou cît i cu optsprezece g uri tenisul pe ghea pe scurt nu se tie de ce în Seine et Oise Seine-et-Marne Marne et Oise adic în acela i timp paralel nu se tie de ce a sl bit a se mic ora reiau Oise Marne pe~"scurt "paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic£_fiind circa de dou degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cînt rite dezbr cat în Normandie nu se tie de ce pe scurt în sfîr it pu in import faptele vorbesc i considerînd pe de alt parte ceea ce este i mai grav c reiese ceea ce este înc i mai grav c la lumina lumina experien elor în curs ale lui Steinweg i Petermann reiese ceea ce este i mai grav mai grav la lumina experien elor p r site de Steinweg i Petermann c la ar la munte i la malul m rii i al cursurilor de ap i de foc aerul este acela i i p mîntul adic
(43)

Exclama iile lui Vladimir i Estragon. Pozzo se ridic dintr-un salt, trage de Iunie.To i strig , Lucky, tras de fu- nie, se cla- tin , url . To i se arunc peLucky, care se zbate i î i url textul.

aerul i p mîntul prin gerurile mari ale aerului i p mîntul face pentru pietre prin marile geruri vai în a aptea er a lor eterul p mîntul marea geruri pentru pietre în marile str funduri ale marilor geruri pe mare pe p mînt i în aere reiau nu se tie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se tie de ce reiau urm torul pe scurt în fine vai urm torul pentru pietrele cine poate s se îndoiasc reiau dar s nu anticip m reiau capul totodat paralel nu se tie de ce în ciuda tenisului urm torul barba fl c rile plînsetele pietrele atît de albastre i calme vai capul capulcapul capul înNormandie înciuda tenisului muncilor grele p r site neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai p r site neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard Conard (To ise arunc gr mad peste el.) (Lucky mai vocifereaz un timp.) Tenis!..: Pietrele!... atît de calme!... Conard!... Neterminate!... POZZO: Lua i-i p l ria!
Vladimir smulge p l ria lui Lucky i cade 1_Mare t cere. înving torii gîfîie din greu.

ESTRAGON: Sînt r zbunat. Vladimir prive te îndelung p l ria lui Lucky, se uit în ea.

POZZO: D -o încoace\Smulge p l ria din mîinile lui Vladimir, o arunc pe p mînt, sare pe ea-A a nu o s mai gîndeasc ] VLADIMIR: Dar o s se poat orienta? POZZO: Am s -l orientez eu. (îi trage cîteva lovituri de picior lui Lucky.) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate c e mort. VLADIMIR: O s -l omorî i. POZZO: Drep i! Lep d tur ! (Trage de funie. Lucky alu^ nec pu in. C tre Estragon i Vladimir.) Ajuta i-m .
(44)

VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridica i-l! Estragon i Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare i îl sprijin o clip , apoi îi dau drumul. Lucky cade iar. ESTRAGON: Face dinadins. POZZO: Trebuie sprijinit. (Scurt pauz .) Hai, hai, ridica i-l! ESTRAGON: M-am plictisit. VLADIMIR: Hai, s mai încerc m o dat . ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai. îl ridic , amîndoi pe Lucky, îl sus in. POZZO: S nu-l sc pa i! (Estragon i Vladimir se clatin .) Nu v mi ca i! (Pozzo se duce s ia valiza i co ul i le aduce spre Lucky). ine i-l bine! (Pune valiza în mîna lui Lucky, care îi d imediat drumul.) Nu-i da i drumul! (Reîncepe. încet,-încet, la atingerea valizei, Lucky î i revine i degetele i se strîng pîn la urm pe mîner.) Mai ine i-l! (Acela i joc cu co ul.) Gata. Pute i s -i da i drumul. (Estragon i Vladimir se dep rteaz de Lucky, care se poticne te, se clatin , [se încovoaie, dar r mîne în picioare, cu valiza i co ul în mîn . Pozzo se d înapoi, pocne te din bici.) înainte! (Lucky înainteaz .) înapoi! (Lucky se d înapoi.) Stînga-mprejur! (Lucky face întoarcerea.) Gata. Poate s umble. (întorcîndu-se spre Estragon i Vladimir.) Mul umesc,, domnilor, i da i-mi voie s v ... (Se scotoce te prin buzunare... s v urez... (Se scotoce te.) Asta-i bun ! (Fa a îi e r v it .) Era un ceas cu capac, ar ta i secundele. Mi-l d duse1 bunicul(Se scotoce te.) Te pomene ti c a c zut. (Caut pe jos, ca i Vladimir i Estragon. Pozzo întoarce cu piciorul resturile p l riei lui Lucky.) Asta-i bun ! VLADIMIR: S nu fie în buzunarul de la vest . POZZO: A tepta i! (Se frînge în dou , î i apropie capul de pîntece. Ascult .) N-aud nimic! (Le face semn s se
(45)

apropie.) Veni i s vede i. (Estragon i Vladimir vin spre el, se apleac pe pîntecul lui. T cere.) Mi se pare \ c ar trebui s i se aud tic-tac-ul. VLADIMIR: Lini te! ....... ~~ To i ascult , apleca i. ESTRAGON: Eu aud ceva. POZZO: Unde? VLADIMIR: E ini,ma. POZZO (drSam glT): Pe dracu ! VLADIMIR: Lini te! To i ascult . ESTRAGON:

Se ridic to i. POZZO iCare din voi pute în halul sta? ^ ESTRAGON‡(Lui îi pute gura^ mie picioarele POZZO: Am s v p r sesc ESTRAGON: i ceasul cu capac? POZZO: Probabil c l-am l sat la castel. ESTRAGON: Atunci adio. POZZO: Adio. VLADIMIR: Adio. ESTRAGON: Adio. T cere. Nu se mi c nimeni. VLADIMIR: Adio. POZZO: Adio. ESTRAGON: Adio. T cere. POZZO: i v mul umesc. VLADIMIR: Noi v mul umim. POZZO: N-ave i pentru ce. ESTRAGON: Ba da. POZZO: Ba nu. VLADIMIR: Ba da. POZZO: Ba nu. T cere.
(46)

POZZO: Dar nu reu esc... ( ov ie.)... S plec. ESTRAGON: A a-i via a. Pozzo se întoarce, se dep rteaz de Lucky, spre culise, dînd drumul funiei treptat-treptat. VLADIMIR: A i pornit în sens invers. [POZZO: Trebuie s -mi fac vînt. (Ajuns la cap tul funiei, adic la culise, se opre te, se întoarce, strig .) La O parte! (Estragon i Vladimir se aranjeaz spre fundal, privesc spre Pozzo.) Înainte! Lucky nu se mi c . ESTRAGON: înainte! VLADIMIR: înainte! Pocnet de bici. Lucky se pune în mi care. POZZO: Mai repede! (Iese din culise, traverseaz scena în urma lui Lucky. Estragon i Vladimir î i scot p l riile, î i fac semne cu mina. Lucky iese. Pozzo pocne te din funie i din bici.) Mai repede! Mai repedeI (în clipa cînd s dispar la rîndul s u, Pozzo se opre te, se întoarce. Funia se întinde. Zgomotul lui Lucky care cade.) Scaunul! (Vladimir se duce de ia scaunul i i-l d lui Pozzo, care-l arunc spre Lucky.) Adio! TRAGON i VLADIMIR (f cînd semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridic .} înainte! (Pozzo iese. Pocnete de bici.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! T cere. LADIMIR: A a, a trecut timpul. ESTRAGON: Ar fi trecut el i altfel. Da, dar mai pu in repede. Pauz . TRAGON: Ce facem acum? LADIMIR: Habar n-am. TRAGON: S plec m.
(47)

VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce?

VLADIMIR: îl a tept m pe Godot. ESTRAGON: Adev rat. Pauz . VLADIMIR: S-au schimbat mult. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: tia doi. ESTRAGON: A a, a a, s mai st m ni elu de vorb . VLADIMIR: Nu-i a a c s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil. Numai noi nu izbutim s ne schim b m. VLADIMIR: Probabil? E sigur. I-ai v zut bine? ESTRAGON: Dac vrei. Dar eu nu-i cunosc. VLADIMIR: Ba da, îi cuno ti. ESTRAGON: Ba nu. VLADIMIR: î i spun eu c -i cunoa tem. Tu ui i tot. (Scurt pauz .) Doar dac n-or fi aceia i. ESTRAGON: Ca dovad , nici ei nu ne-au recunoscut. VLADIMIR: Asta nu înseamn nimic. i-apoi, pe noi m ne recunoa te niciodat nimeni. ESTRAGON: Destul. Ceea ce... Au ! (Vladimir nu se mi c . Au! VLADIMIR: Doar dac n-or fi aceia i. ‡ ESTRAGON: Didi! Cel lalt picior! Se îndreapt ehiop tlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opre te. Amlndoi privesc în direc ii vocii. ESTRAGON: începe din nou. VLADIMIR: Vino încoace, b iete. Intr un b iat sfios. Se opre te. B IATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sînt. ESTRAGON: Ce dore ti?
(48)

VLADIMIR: Apropie-te! B iatul nu se mi c . ESTRAGON (cu putere): Apropie-te, n-auzi? B iatul se apropie sfios, se opre te. VLADIMIR: Ce e? B IATUL: Domnul Godot... Tace. VLADIMIR: Fire te. (Scurt pauz .) Apropie-te. B iatul nu se mi c . ESTRAGON (cu putere): Apropie-te, n-auzi? (B iatul se apropie cu team , se opre te.) De ce vii a a de tîrziu? VLADIMIR: Ai s ne spui ceva din partea domnului Godot? B IATUL: Da, domnule. VLADIMIR: D -i drumu'! ESTRAGON: De ce vii a a de tîrziu? B iatul se uit clnd la unul, cind la altul, netiind cui s r spund . VLADIMIR (lui Estragon) Las -l în pace. ESTRAGON (lui Vladimir): Las -m tu dracului în pace. (Apropiindu-se de b iat.) tii cît e ceasul? B IATUL (dndu-se înapoi): Nu-i vina mea, domnule. ESTRAGON: Te pomene ti c-o fi a mea. B IATUL: Mi-era fric , domnule. ESTRAGON: Fric , de ce? De noi? (Scurt pauz .) R spunde ! VLADIMIR: în eleg. L-au speriat ceilal i.

ESTRAGON: De cît timp e ti aici? B IATUL: De adineauri, domnule. VLADIMIR: i-a fost fric de bici? B IATUL: Da, domnule. VLADIMIR: De strig te? B IATUL: Da, domnule. VLADIMIR: De cei doi domni? B IATUL: Da, domnule.
(49)

VLADIMIR: îi cuno ti? B IATUL: Nu, domnule. VLADIMIR: E ti de pe-aici? B IATUL: Da, domnule. ESTRAGON: Toate astea sînt minciuni! (îl apuc pe b iat de mîini i îl zgîl î ie.) Spune adev rul! B IATUL (tremurînd): P i, am spus adev rul, domnule VLADIMIR: Las -l în pace odat ! Ce ai? (Estragon las b iatul, se d înapoi, î i acoper fa a cu palmele. Vladi mir i b iatul ii privesc. Es tragon î i descoper fa a, descompus.) Ce ai? ESTRAGON: Sînt nenorocit. VLADIMIR: Nu z u! De cînd? ESTRAGON: Uitasem. VLADIMIR: Memoria ne joac asemenea feste. Estragon vrea s vorbeasc , dar renun i se duce chiop tînd,se a az i începe s se descal e. C tre b iat. ESTRAGON: Ei? B IATUL: Domnul Godot... VLADIMIR (întrerupîndu-l): Te-am mai v zut eu, nu-i a a? B IATUL: Nu tiu, domnule. VLADIMIR: Tu nu m cuno ti? B IATUL: Nu, domnule. VLADIMIR: Tu nu m cuno ti? B IATUL: Nu, domnule. VLADIMIR: N-ai venit i ieri? B IATUL: Nu, domnule. VLADIMIR: E prima dat cînd vii? B IATUL: Da, domnule. T cere. VLADIMIR: A a zici tu. (Scurt pauz .) Hai, continu . B IATUL (pe ner suflate): Domnul Godot mi-a spus s v spun c n-o s vin ast -sear , dar c mîine vine sigur. VLADIMIR: Atît? B IATUL: Da, domnule. (50) VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? B IATUL: Da, domnule. VLADIMIR: i ce faci? B IATUL: Sînt cu caprele, domnule. VLADIMIR: E cumsecade cu tine? B IATUL: Da, domnule. VLADIMIR: Nu te bate? B IATUL: Nu, domnule, pe mine nu. VLADIMIR: Dar pe cine bate? B IATUL: Pe frate-meu, domnule. VLADIMIR: A! Ai un frate? B IATUL: Da, domnule. VLADIMIR: i ce face? B IATUL: E cu oile, domnule. VLADIMIR: i de ce nu te bate pe tine? B IATUL: Nu tiu, domnule. VLADIMIR: I-oi fi drag. B IATUL: Nu tiu, domnule. VLADIMIR: î i d s m nînci destul? (B iatul ezit .) î i

d s m nînci bine? B IATUL: Destul de bine, domnule. VLADIMIR: Nu e ti nenorocit? (B iatul ezit .) Auzi? B IATUL: Da, domnule. VLADIMIR: i? B IATUL: Nu tiu, domnule. VLADIMIR: Nu tii dac e ti nenorocit sau nu? B IATUL: Nu, domnule. VLADIMIR: Ca i mine. (Scurt pauz .) Unde dormi? B IATUL: în pod, domnule. VLADIMIR: Cu frate-t u? B IATUL: Da, domnule. VLADIMIR: în fîn? B IATUL: Da, domnule. Pauz . VLADIMIR: Bine, du -te. B IATUL: Ce s -i spun domnului Godot? (51)
4*

VLADIMIR: Spune-i c ... (ezit ) spune-i c ne-ai v zut. (Scurt pauz .) Ne-ai v zut bine, nu-i a a? B IATUL: Da, domnule. Se d înapoi, ov ie, se întoarce i iese în goan . Lumina începe s scad brusc. într-o clip se înnopteaz . Luna se înal pe cer, r mîne nemi cat , sc ldînd scena într-o lumin argintie. VLADIMIR: în sfîr it! (Estragon se ridic i merge spre Vla dimir, cu amîndou ghetele în mîn . Le pune lî ng ramp , se ridic i prive te luna.) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca i tine, m uit la g lbejita asta. VLADIMIR: Voiam s te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici. (Scurt pauz .) O s vin un altul, tot a a... tot a a... ca mine, dar cu picior mai mic, i-au s -l fac fericit. VLADIMIR: Dar nu po i s umbli descul . ESTRAGON: i Isus a umblat descul . VLADIMIR: Isus! Ce- i veni cu Isus? Doar n -oi fi avînd de gînd s te compari cu el! ESTRAGON: De cînd m tiu m compar cu el. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era pl cut! ESTRAGON: Da. i se r stignea la iu eal . VLADIMIR: Nu mai avem ce c uta aici. ESTRAGON: Nici în alt parte. VLADIMIR: Z u, Gogo, nu fi i tu a a. Mîine totul o s fie bine. ESTRAGON: Cum adic ? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus b iatul? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: A spus c Godot o s vin sigur mîine. ( Scurt pauz .) Asta nu- i spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decît s a tept m aici. VLADIMIR: E ti nebun! Trebuie s ne ad postim undeva. (îl ia_ pe Estragon de bra .) Hai! Îl trage. Estragon cedeaz la început, apoi se împotrive te. Se opresc amîndoi.
(52)

ESTRAGON (privind copacul): P cat c n-avem un cap t de funie. VLADIMIR: Hai! Se las frig. îl trage. Acela i joc. ESTRAGON: Adu-mi aminte s aduc o funie, mîine. VLADIMIR: Bine. Hai! îl trage. Acela i joc. ESTRAGON: De cît timp sîntem noi mereu împreun ? VLADIMIR: Habar n-am. S tot fie vreo cincizeci de ani. ESTRAGON: i-aduci aminte ziua cînd m-am aruncat în Durance? . »

VLADIMIR: Era pe vremea culesului. ESTRAGON: Tu m-ai scos din ap . VLADIMIR: Toate astea sînt moarte i -ngropate. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. VLADIMIR: Las , nu te mai gîndi, Hai! Acela i joc. ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig. ESTRAGON: M -ntreb dac n-am fi f cut mai bine s r mînem singuri, fiecare de partea lui. (Scurt pauz .) Nu eram f cu i pentru acela i drum. VLADIMIR (f r s se supere): Asta nu-i sigur. ESTRAGON: Nu, nimic nu -i sigur. VLADIMIR: Dac tu crezi c a a e mai bine, pute m s ne desp r im. ESTRAGON: Acum nu mai face. T cere. VLADIMIR: Adev rat, acum nu mai face. ESTRAGON: Atunci, mergem? VLADIMIR: S mergem. Nu se clintesc.
(53)

ACTUL II
A doua zi. Aceea i or . Acela i loc. Ghetele lui Estragon, lîng ramp , cu tocurile lipite, cu vîrfurile dep rtate, p l ria lui Lucky pe locul ei. Copacul e plin de frunze. Intr Vladimir, vioi. Se opre te i prive te îndelung arborele. Apoi, brusc, începe s str bat scena în toate sensurile. R mlne din nou nemi cat în fa a ghetelor, se apleac , ia una, o examineaz , o miroase de parc ar adulmeca o urm , o repune cu grij la locul ei. î i reia plimbarea precipitat . Se opre te lîng culisa dreapt , prive te îndelung în zare, cu palma pus deasupra ochilor. Umblet. Se opre te lîng culisa stîng . Acela i joc. Umblet. Se opre te brusc, î i pune palmele lipite pe piept, î i d capul pe spate i începe s cînte cît îl ine gura. VLADIMIR: Un cîine vrea s fure (Fiindc a luat un ton prea jos, se opre te, tu e te l reîncepe ceva mai sus.) Un cîine vrea s fure Cîrnatul din dulap Dar efu' îl croie te Cu polonicu-n cap. Iar ceilal i cîini la groap îl car în sicriu... (Se opre te, se gînde te un pic, reia:) (54) Iar ceilal i cîini la groap îl car în sicriu i-i pun la cap o cruce i peste cruce scriu: Un cîine vrea s fure Cîrnatul din dulap Dar efu' îl croie te Cu polonicu-n cap. Iar ceilal i cîini la groap îl car în sicriu... (Se opre te. Acela i joc.) îl car în sicriu...

T cere. R mîne un moment nemi cat, apoi începe s str bat febril scena în toate sensurile. Se opre te din nou în fa a copacului, umbl de colo-colo prin fa a ghetelor, alearg la culisa sting , prive te în zare, alearg la culisa dreapt , prive te în zare. în momentul acesta, Estragon intr prin culisa stîng , descul , cu capul plecat, i 'traverseaz lent scena. Vladimir se întoarce i îl vede. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opre te, dar nu ridic capul. Vladimir vine spre el.) Vino s te pup ! ESTRAGON: Nu m atinge! Vladimir se opre te din mers, ab tut. T cere. VLADIMIR: Vrei s plec? (Scurt pauz .) Gogo! (Scurt pauz . Vladimir îl prive te cu aten ie.) Te-au b tut? (Scurt pauz .) Gogo! ESTRAGON tace mai departe cu capul plecat. VLADIMIR: Unde i-ai petrecut noaptea! T cere. Vladimir înainteaz . ESTRAGON: Nu m atinge! Nu m -ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! R mîi cu mine! VLADIMIR: Te-am p r sit eu vreodat ? ESTRAGON: Tu m-ai l sat s plec. VLADIMIR: Uit -te la mine. (Estragon nu se mi c . Cu glas tun tor.) Uit -te la mine cînd î i spun! Estragon ridic ochii. Se privesc amîndoi îndelung, dîndu-se înapoi, apropiindu-se iar i plecînd capul
(55)

ca în fa a unui obiect de art . Se apropie un ul de altul, tremurlnd din ce în ce mai mult, apoi deodat se îmbr i eaz , b tîndu-se cu palma pe spate. Sfîr itul îmbr i rii. Estragon nemaifiind sprijinit, e cî t p-aci s cad . ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul sta? Poveste te -mi. ESTRAGON: S-a mai dus o zi... VLADIMIR: înc una. ESTRAGON: Pentru mine e sfîr it , orice s -ar mai întîmpla. (T cere.) Adineaori cîntai, te-am auzit. VLADIMIR: E-adev rat, mi-aduc aminte. ESTRAGON: Asta m-a mîhnit. E singur, îmi ziceam, m crede plecat pentru totdeauna, i cînt . VLADIMIR: Nu po i s fii vesel sau trist la comand . M -am sim it toat ziua într-o form grozav . (Scurt pauz .) Nu m-am trezit azi-noapte nici m car o dat . ESTRAGON (trist): Vezi, te pi i mai bine cînd nu sînt lîng tine. VLADIMIR: î i sim eam lipsa ² i în acela i timp eram mul umit. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mul umit? VLADIMIR (dup ce s-a gîndit): Poate c nu-i chiar sta cuvîntul. ESTRAGON: i acum? VLADIMIR (dup ce a reflectat): Acum... (vesel) iat -te... (neutru) iat -ne... (trist) iat -m . ( ESTRAGON: Vezi, te sim i mai pu in bine cînd sînt eu aici. i eu m simt mai bine singur. VLADIMIR (în epat): Atunci de ce te-ai mai întors? ESTRAGON: Nu tiu. VLADIMIR: Eu tiu. Fiindc nu tii s te aperi. Eu nu i -a fi l sat s te bat . ESTRAGON: N-ai fi putut s -i împiedici. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece. VLADIMIR: Nu, vreau s zic c te -a fi împiedicat sa le dai motiv s te bat . ESTRAGON: Nu f ceam nimic.

VLADIMIR: Atunci de ce te -au b tut? ESTRAGON: Nu tiu. VLADIMIR: Nu, Gogo, vezi, sînt lucruri care ie î i scap , dar care mie nu-mi scap . Trebuie s le sim i. ESTRAGON: î i spun c nu f ceam nimic. VLADIMIR: Tot ce se poate. Dar exist i maniera, felul în care nu faci nimic, dac ii la pielea ta. în fine, s nu mai vorbim de asta. Te-ai întors i m simt foarte mul umit. ESTRAGON: Erau zece. VLADIMIR: în fond, i tu trebuie s fii mul umit. M rtu rise te. ESTRAGON: Mul umit, de ce? VLADIMIR: C m-ai reg sit. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune a a, chiar dac nu e adev rat. ESTRAGON: Ce trebuie s spun? VLADIMIR: Spune: sînt mul umit. ESTRAGON: Sînt mul umit. VLADIMIR: i eu. ESTRAGON: i eu. VLADIMIR: Sîntem mul umi i. ESTRAGON: Sîntem mul umi i. (T cere.) i acum, cînd sîntem mul umi i, ce facem? VLADIMIR: îl a tept m pe Godot. ESTRAGON: Adev rat. T cere. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. ESTRAGON: i dac nu vine? VLADIMIR (dup o clip de neîn elegere): O s vedem. (Scurt pauz .) î i spun c de ieri e ceva nou aici. ESTRAGON: Totul picur . VLADIMIR: Uit -te la copac. ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorb ... VLADIMIR: Copacul. î i spun s te ui i la el. Estragon prive te copacul. ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da. Tu nu- i aminte ti. Era cît p«-aci s (56) (57)

ne spînzur m de el. (Se glnde te.) Da, a a e. (Desp rind silabele.) S ne spîn-zu-r m. Dar tu n-ai vrut. Nu- i aminte ti? ESTRAGON: Ai visat. VLADIMIR: Se poate s fi uitat de ieri pîn azi? ESTRAGON: A a sînt eu. Sau uit imediat, sau nu uit nici odat . VLADIMIR: i Pozzo, i Lucky? I-ai uitat i pe ei? ESTRAGON: Pozzo i Lucky? VLADIMIR: A uitat tot. ESTRAGON: îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars cîteva uturi. Pe urm a f cut pe tîmpitu'. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc. Dar cînd s-a întîmplat? VLADIMIR: i de cel lalt, care îl mîna, nu - i aduci aminte? ESTRAGON: Mi-a dat oase. VLADIMIR: Era Pozzo. ESTRAGON: i zici c astea s-au întîmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: i aici? VLADIMIR: P i sigur! Nu recuno ti? ESTRAGON (subit furios): S recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am tr it porc ria asta de via în mijlocul nisipurilor. i tu mai vrei s v d nuan e! (Privire

circular .) Uit -te la gunoiul sta! Nu m-am clintit niciodat din el. VLADIMIR: Calm, calm! ESTRAGON: Atunci las -m dracului în pace cu peisajele tale cu tot. Vorbe te-mi de subsol. VLADIMIR: Oricum, n-o s -mi spui tu mie c locul sta (gest) seam n cu Vaucluse. E, totu i, o mare deosebire. ESTRAGON: Vaucluse! i-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: P i n-ai fost i tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am c lcat în via a mea prii Vaucluse. î i spun c mi-am tîrît toat scursoare; asta de via aici! Aici! în Cacacluse!
(58)

VLADIMIR: Totu i, mi-a pune mîna-n foc c-am fost împreun în Vaucluse. Am lucrat la culesul viilor, da v la unu' Bonnelly, în Roussillon. ESTRAGON (mai calm): Tot ce se poate. Eu n-am observat. VLADIMIR: Dar acolo totul e ro u! ESTRAGON (s tul): î i spun c n-am observat nimic!
T cere. Vladimir ofteaz adînc.

VLADIMIR: Greu e de tr it cu tine, Gogo. ESTRAGON : Ar fi mai bine s ne desp r im. VLADIMIR: Mereu spui a a. i de fiecare dat te reîntorci .
T cere.

ESTRAGON: De fapt, ar trebui s m ucizi, ca pe cel lalt. VLADIMIR: Care cel lalt? (Scurt pauz .) Care cel lalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilal i. VLADIMIR (senten ios): Fiecare cu cruciuli a lui. (Ofteaz .) în timpul micimii de-acum i-a scurtului de-apoi. ESTRAGON: Deocamdat , s -ncerc m s discut m, f r s ne exalt m, fiindc nu sîntem în stare s t cem. VLADIMIR: E-adev rat, sîntem nesec tui i. ESTRAGON: Asta ca s nu gîndim. VLADIMIR: Avem scuze. ESTRAGON: Ca s nu auzim. VLADIMIR: Avem motive. ESTRAGON: Toate vocile moarte. VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: De nisip. ESTRAGON: De frunze.
T cere.

VLADIMIR: i vorbesc toate în acela i timp. ESTRAGON: Fiecare pentru sine.
T cere. VLADIMIR: Mai degrab optesc. ESTRAGON: Murmur . (59) VLADIMIR: Vîjîie. ESTRAGON: Murmur . T cere. VLADIMIR: Ce-or fi spunînd? ESTRAGON: Vorbesc de via a lor. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au tr it. ESTRAGON: Trebuie s mai i vorbe asc despre asta. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c sînt moarte. ESTRAGON: Atîta nu-i de-ajuns. T cere. VLADIMIR: Parc-ar fi un fo net de pene: ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: De cenu .

ESTRAGON: De frunze. Lung t cere. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut. Lung t cere. VLADIMIR (adînc nelini tit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: îl a tept m pe Godot. ESTRAGON: Adev rat? T cere. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dac ai cînta? VLADIMIR: Nu, nu! (Caut .) N-avem decît s-o lu m de la început. ESTRAGON: Adev rat, nu cred c-ar fi prea greu. VLADIMIR: E greu pîn porne ti. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. VLADIMIR: Da, dar trebuie s te hot r ti. ESTRAGON: Adev rat. T cere. (60) VLADIMIR: Ajut -m ! ESTRAGON: Caut. T cere. VLADIMIR: Cînd cau i, auzi. ESTRAGON: Adev rat. VLADIMIR: i fiindc auzi, nu po i s g se ti. ESTRAGON: A a e. VLADIMIR: Nu po i s gînde ti. ESTRAGON: Gînde ti, totu i. VLADIMIR: Da > de unde! E imposibil! ESTRAGON: A a! S ne contrazicem. VLADIMIR: Imposibil. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o prim ejdie s gîndim. ESTRAGON: Atunci de ce ne v iet m? VLADIMIR: S gînde ti, nu e cel mai r u lucru. ESTRAGON: Sigur, sigur, dar e ceva. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: A a, a a, s ne punem întreb ri. VLADIMIR: Ce vrei s zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai pu in. VLADIMIR; Fire te. ESTRAGON: Atunci? Dac ne-am socoti ferici i? VLADIMIR: Grozav e c am gîndit. ESTRAGON: Nu ni s-a mai întîmplat niciodat s gîndim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iat . ESTRAGON: Sigur. VLADIMIR: Trebuie c am gîndit un pic. ESTRAGON: La început de tot. VLADIMIR: O groap comun , cu oseminte. ESTRAGON: N-ai decît s nu te ui i în ea. VLADIMIR: Atrage ochiul. ESTRAGON: E-adev rat. VLADIMIR: Oricum ai face. ESTRAGON: CUm? VLADIMIR: Oricum ai face. (61)

ESTRAGON: Ar trebui s ne-ntoarcem hot rît spre natur . VLADIMIR: Am încercat. ESTRAGON: A a e. VLADIMIR: Sigur, nu'-i cel mai r u lucru. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: C am gîndit.

ESTRAGON: Fire te. VLADIMIR: Dar am fi putu.t s ne lipsim. ESTRAGON: N-ai ce-i face. VLADIMIR: tiu, tiu.
T cere.

ESTRAGON: Ca mic antrenament, n-a fost r u. VLADIMIR: Da, dar acum o s trebuiasc s g sim altceva ESTRAGON: S vedem. VLADIMIR: S vedem. ESTRAGON: S vedem.
Se gîndesc.

VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea s pornim de-acolo ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi. Spuneam... spu neam c ... ESTRAGON: D -o dracului, prea-mi ceri mult. VLADIMIR: Stai ni el... ne-am pupat... eram mul umi i., mul umi i... ce facem acum cînd sîntem mul umi i., a tept m... stai s vedem... încep s -mi aduc aminte., a tept m... acum, cînd sîntem mul umi i... a tep t m... Stai ni el... A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu- i aminte ti? ESTRAGON: Sînt obosit. VLADIMIR: Prive te-l.
Estragon prive te copacul.

ESTRAGON: Nu v d nimic. VLADIMIR: P i asear era negru de tot i scheletic! Iar ast zi e-acoperit de frunze.
(62)

ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: lntr-o singur noapte. ESTRAGON: Pesemne c e prim var . VLADIMIR: Dar într-o singur noapte! ESTRAGON: î i spun c nu eram aici asear . Ai avut u» co mar. VLADIMIR: i, dup tine, unde eram asear ? ESTRAGON: Habar n-am. în alt parte. în alt compar timent. Doar nu de lipsa vidului ne putem plînge. VLADIMIR (sigur de sine): Bun. Asear eram aici. Acum. ce-am f cut noi asear ? ESTRAGON: Ce-am f cut? VLADIMIR: Caut s - i aminte ti. ESTRAGON: P i... cred c am p l vr git. VLADIMIR (st pînindu-se): în leg tur cu ce? ESTRAGON: O... f r nici o leg tur , despre ni te fleacuri. (Cu siguran .) Aha, îmi aduc aminte, asear am p l vr git despre ni te fleacuri. Asta facem de vreo cincizeci de ani. VLADIMIR: Nu- i aminte ti nici un fapt, nici o întîmplare? ESTRAGON (s tul): Nu m mai chinui, Didi. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu- i aminte ti? ESTRAGON: Pesemne c erau aici, ca de obicei. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobi nuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: i Pozzo? i Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele. ESTRAGON: Parc erau oase de pe te.

VLADIMIR: Pozzo i le-a dat. ESTRAGON: Nu tiu. VLADIMIR: i lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adev rat, am fost lovit cu piciorul. VLADIMIR: Lucky te-a lovit. ESTRAGON: i toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arat piciorul. ESTRAGON: Care? VLADIMIR: Amîndou . Ridic - i pantalonul. (Estragon într-un picior, întinde piciorul spre Vladimir i e cî t
(63)

pe-aci s cad ... Vladimir ii prinde piciorul. Estragon

se clatin .) Ridic - i pantalonul.
ESTRAGON (cl tinîndu-se): Nu pot. Vladimir îi ridic pantalonul, îi prive te piciorul îi d drumul. Estragon e cît pe-aci s cad VLADIMIR: Cel lalt. (Estragon d acela i picior.) Cel lalt am spus! (Acela i joc cu cel lalt picior.) Uitei rana, face puroi. ESTRAGON: Ei i? VLADIMIR: Unde- i sînt ghetele? ESTRAGON: Se vede c le-am aruncat. VLADIMIR: Cînd? ESTRAGON: Nu tiu. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. VLADIMIR: Nu, vreau s zic de ce le -ai aruncat? ESTRAGON: M b teau la degete. VLADIMIR (ar tînd ghetele): Iat -le. (Estragon prive t ghetele.) Chiar pe locul unde le-ai pus tu asear . Estragon se duce la ghete, se apleac , le exami. neaz de aproape. ESTRAGON: Nu sînt ale mele. VLADIMIR: Nu sînt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre. Astea sînt galbene. VLADIMIR: E ti sigu r c ale tale erau negre? ESTRAGON: Adic erau gri. VLADIMIR: i astea sînt galbene? Ia arat -le. ESTRAGON (ridicînd o gheat ): în fine, sînt verzui. VLADIMIR (apropiindu-se): Arat ! (Estragon îi d gheata.l Vladimir o prive te i-o arunc mînios.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi, totul e... VLADIMIR: V d eu ce e. Da, da, v d ce s -a-ntîmplat. ESTRAGON: Totul e... VLADIMIR: E simplu ca bun ziua. A venit un tip, le -a| luat pe-ale tale i le-a l sat pe-ale lui... ESTRAGON: De ce? (64) VLADIMIR: Ale lui nu -i veneau bine. i le-a luat pe-ale tale. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici. VLADIMIR: Pentru tine. Nu pentru el. ESTRAGON: Sînt obosit. (Scurt pauz .) S plec m. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl a tept m pe Godot. ESTRAGON: Adev rat. (Scurt pauz .) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de f cut. ESTRAGON: Dar eu nu mai pot. VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atîta e? VLADIMIR: Sînt ridichi i napi. ESTRAGON: Morcovi nu mai sînt? VLADIMIR: Nu. De altfel, cam exagerezi cu morcovii.

ESTRAGON: Atunci, d -mi o ridiche. (Vladimir se scotoce te prin buzunare, nu g se te decît napi, scoate în sfîrit o ridiche, pe care i -o d lui Estragon, care o exami neaz , o miroase.) E neagr ! VLADIMIR: E ridiche. ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lun , doar tii bine. VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lun ! VLADIMIR: Atunci d -o înapoi. Estragon i-o d . ESTRAGON: M duc s caut un morcov. . Nu se mi c . VLADIMIR: Asta devine într -adev r lucru de nimic. ESTRAGON: Nu destul înc . T cere. VLADIMIR: Dac le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot. VLADIMIR: Vreau s zic ghetele. ESTRAGON: Crezi? (65)

VLADIMIR: Ca s mai treac timpul. (Estragon ezit .) Te asigur c o s fie o varia ie. ESTRAGON: O mic pl cere' VLADIMIR: O distrac ie. ESTRAGON: O mic pl cere. VLADIMIR: încearc . ESTRAGON: M aju i? VLADIMIR: Sigur. ESTRAGON: Ne descurc m destul de bine împreun , nu-i a a, Didi? VLADIMIR: Sigur, sigur. Hai, încearc pe stîngul mai întîi. ESTRAGON: G sim totdeauna cîte ceva care s ne dea impresia c tr im, nu-i a a, Didi? VLADIMIR (ner bd tor): Sigur, sigur. Sîntem vr jitori. Dar s nu ne abatem de la ce-am hot rît. (Ridic gheata.) Hai, d piciorul. (Estragon se apropie de el, ridic piciorul.) Cel lalt, porcule! (Estragon ridic cel lalt picior.) Mai sus! (înghesui i unul în altul, se clatin de-a lungul scenei. Vladimir reu e te pîn la urm s -i pun gheata.) încearc s mergi. (Estragon încearc .) Ei? ESTRAGON: îmi vine bin e. VLADIMIR (sco lnd o sfoar din buzunar): Acum s-o leg m. ESTRAGON (cu vehemen ): Nu, nu, f r iret, f r iret. VLADIMIR: Gre e ti. S-o încerc m i pe cealalt . (Acela i joc.) Ei? ESTRAGON: îmi vine i asta. VLADIMIR: Nu te strîng? ESTRAGON (f cînd cî iva pa i ap sa i): Nu înc . VLADIMIR: Atunci po i s le p strezi. ESTRAGON: îmi sînt prea mari. VLADIMIR: Poate c într-o bun zi ai s ai i ciorapi. ESTRAGON: A a e. VLADIMIR: Atunci, le p strezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete. VLADIMIR: Da, dar... ESTRAGON: Ajunge! (T cere.) M ;duc totu i s m a ez. Caut , din ochi, un loc, apoi se duce s se a eze unde st tea la începutul primului act. (66) VLADIMIR: Acolo st teai asear .

T cere. ESTRAGON: Dac a putea s dorm. VLADIMIR: Asear ai dormit. ESTRAGON: Am s încerc. Ia o pozi ie uterin , cu capul intre picioare. VLADIMIR: Stai pu in. Se apropie de Estragon i cînt cu glas puternic: Nani-nani. ESTRAGON (ridic capul): Nu a a tare. VLADIMIR (ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni... Estragon adoarme. Vladimir î i scoate haina i-i acoper umerii, apoi începe s umble în lung i in lat, dînd din mîini ca s se înc lzeasc . Estragon se treze te brusc, s rind în sus, face cî iva pa i, înnebunit. Vladimir alearg spre el, îl cuprinde cu bra ele. VLADIMIR: Stai... stai... sînt aici, n -avea team . ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai... stai... gata. ESTRAGON: C deam. VLADIMIR: S-a terminat... Nu te mai gîndi. ESTRAGON: Eram pe un... VLADIMIR: Nu, nu, nu spune nimic. Hai s umbl m pu i n. îl ia pe Estragon de bra i-l face s umble în lung i-n lat, pîn cînd Estragon refuz s mearg mai departe, ESTRAGON: Destul! Sînt obosit! VLADIMIR: î i place mai mult s stai f r s faci nimic? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Cum vrei tu. îi d drumul lui Estragon, se duce s - i ia haina i o pune pe el.
(67) 5

ESTRAGON: S plec m. VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl a tept m pe Godot. ESTRAGON: Adev rat. (Vladimir î i reia plimbarea.) Nu po i s stai lini tit locului? VLADIMIR: Mi-e frig. ESTRAGON: Am venit prea devreme. VLADIMIR: Am venit totdeauna la c derea nop ii. ESTRAGON: Dar noaptea nu cade. VLADIMIR: O s cad ea, dintr-odat , ca ieri. ESTRAGON: i-apoi o s fie întuneric. VLADIMIR: i-o s putem pleca. ESTRAGON: i-apoi o s fie iar ziu . (Scurt pauz .) Ce-i de f cut? Ce-i de f cut? VLADIMIR (oprindu-se din mers, cu violen ): Nu mai termini odat cu bocitul? începi s -mi calci pe nervi cu ‡ gemetele tale. ESTRAGON: Plec. VLADIMIR (z rindp l ria lui Luky): Ia te uit ! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: P l ria lui Lucky! (Se apropie de ea.) De-un

ceas sint aici i n-am v zut-o! (Foarte mul umit.) Perfect! ESTRAGON: N-ai s m mai vezi. VLADIMIR: Va s zic n-am gre it locul. Acum sîntem lini ti i. (Ridic p l ria lui Lucky, o prive te cu admira ie.) Frumoas trebuie c-a mai fost! (Opune în locul p l riei lui, pe care i-o întinde lui Estragon.) ine. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: ine asta. Estragon ia p l ria lui Vladimir. Vladimir î i aranjeaz cu amîndou mîinile p l ria lui Lucky. Estragon î i pune p l ria lui Vladimir în locul p l riei lui, pe care i-o întinde lui Vladimir. Vladimir ia p l ria lui Estragon. Estragon î i aranjeaz cu amîndou mîinile p l ria lui Vladimir. Vladimir î i pune p l ria lui Estragon în locul p l riei lui Lucky, pe care i-o
(68)

întinde lui Estragon. Estragon ia p l ria lui Lucky. Vladimir î i aranjeaz cu amîndou mîinile p l ria lui Estragon. Estragon î i pune p l ria lui Lucky în locul p l riei lui Vladimir, pe care i-o întinde lui Vladimir. Vladimir î i ia p l ria. Estragon î i aranjeaz cu amîn dou mîinile p l ria lui Lucky. Vladimir î i pune p l ria în locul p l riei lui Estragon, pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon î i ia p l ria, Vladimir î i aranjeaz cu amîndou mîinile p l ria sa. Estragon î i pune p l ria sa în locul p l riei lui Lucky, pe care i-o întinde lui Vladimir, Vladimir ia p l ria lui Lucky. Estra gon î i aranjeaz p l ria cu amîndou mîinile. Vladimir î i pune p l ria lui Lucky în locul p l riei sale, pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon ia p l ria lui Vladimir. Vladimir î i. aranjeaz cu amîndou mîinile p l ria lui Luky. Estragon îi întinde p l ria lui Vladimir, care o ia i o întinde lui Estragon, care o ia i i -o întinde lui Vladimir, care o ia i o arunc . Tat aceast scen într-un ritm viu. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu tiu. VLADIMIR: Nu, dar cum m g se ti tu? întoarce capul cochet, la dreapta i la stînga, ia atitudini de manechin. . ‡ESTRAGON: îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel. VLADIMIR: Atunci pot s-o p strez. A mea m sup r . (Scurt pauz .) Cum s spun? (Scurt pauz .) M zgîrie. ESTRAGON: Plec. VLADIMIR: Nu vrei s ne juc m? ESTRAGON: S ne juc m, de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo i Lucky. ESTRAGON: Nu cunosc. VLADIMIR: Eu a fi Lucky, tu ai fi Pozzo. (Ia atitudinea lui Lucky, încovoindu-se sub povara bagajelor. Estragon îl prive te uluit.) D -i drumu'l
(69)

ESTRAGON: Ce trebuie s fac? VLADIMIR: Zbiar la mine. ESTRAGON: Tic losule! VLADIMIR: Mai tare. ESTRAGON: C z tur ! Javr !

Vladimir înainteaz , se d înapoi, mereu încovoiat. VLADIMIR: Zi-mi s gîndesc. ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi, gînde te, porcule! ESTRAGON: Gînde te, porcule! T cere. VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi s joc. ESTRAGON: Plec. VLADIMIR: Joac , joac , porcule! (Se zvîrcole te pe loc. Estragon iese gr bit.) Nu pot! (Ridic ochii, vede c Estragon nu mai este acolo, scoate un ip t sfi ietor.) Gogo! (T cere. începe s str bat scena aproape în goan . Estragon reintr gr bit, gîfîind, alearg spre Vladimir. Se opresc la cî iva pa i unul de altul.) Iat -te, în sfîrit! ESTRAGON (gîfîind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Pîn la marginea pantei. Vine. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu tiu. VLADIMIR: Cî i sînt? ESTRAGON: Nu tiu. VLADIMIR (triumfînd).‡ E Godot! însfîr itl (îl îmbr i. eaz pe Estragon cu însufle ire.) Gogo! E Godot! Sîntem salva i! S -i ie im înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise. Estragon se împotrive te, scap , iese fugind pe cealalt parte.) Gogo! Vino-napoi! (T cere. Vladimir alearg la culisa prin care Estragon se
(70)

întorsese, prive te în zare, Estragon reintr gr bii, alearg spre Vladimir care se întoarce.) Iat -te iar! ESTRAGON: Sînt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Pîn la marginea pantei. VLADIMIR: Adev rat, sîntem pe-un platou. Sigur, sîntem servi i pe platou. ESTRAGON: i pe-acolo vin. VLADIMIR: Sîntem încercui i! (înnebunit, Estragon se repede spre pînza fundalului, se încurc în ea, cade.) Dobitocule! pe-acolo nu-i ie irea! (Vladimir se duce s -l ridice, îl aduce spre ramp . Gest c tre spectatori.) Acolo nu-i nimeni. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fos , Estragon se d înapoi însp imîntat.) Nu vrei? Z u, te în eleg. Ias vedem. (Se gînde te.) Nu- i r mîne decît s dispari. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: Dup copac. (Estragon ezit .) Repede. Dup copac! (Estragon d fuga dup copacul care nu-l acoper decît pe jum tate.) Nu mi ca. (Estragon iese de dup copac.) Sigur, copacul sta nu ne-ar fi servit la nimic. (C tre Estragon.) Nu cumva e ti nebun? ESTRAGON (mai calm): Mi-am pierdut capul. (î i las în jos capul, ru inat.) Iart -m ! (Ridic mîndru capul.) Gata! Acum ai s vezi! Spune-mi ce trebuie s fac. VLADIMIR: Nu-i nimic de f cut. ESTRAGON: Tu o s te postezi acolo. (îl duce pe Vladimir spre culisa stîng , îl pune în axul drumului, cu spatele

la scen .) Hai, nu te mi ca i casc ochii. (Alearg spre cealalt culis . Vladimir îl prive te peste um r, Estragon se opre te, prive te în zare, se întoarce. Amîndoi se privesc peste um r.) Spate în_ spate, ca pe vremuri! (Continu s se priveasc un timp, apoi fiecare î i reia pînda. Lung t cere.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcîndu-se): Cum? ESTRAGON (mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Nici eu. (71) VLADIMIR: Cred c te-ai în elat. ESTRAGON (întorcîndu-se); Cum? VLADIMIR (mai tare): Cred c te-ai în elat. ESTRAGON: Nu ipa. î i reiau pînda. Lung t cere. ' VLADIMIR iESTRAGON (se întorc simultan).Nucumva. VLADIMIR: O, pardon! ESTRAGON: Te ascult. VLADIMIR: Nu, nu... ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotriv . Se privesc mînio i. VLADIMIR: Hai, las polite ea. ESTRAGON: Hai, nu fi înc p înat. VLADIMIR (cu putere): Termin - i fraza. ESTRAGON (la fel): Termin-o tu pe-a ta. T cere. Vin unul spre altul, se opresc. VLADIMIR: Tic losule! ESTRAGON: A a! S ne înjur m! (Schimb de insulte. T cere.) Acum s ne împ c m. VLADIM-IR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: D mîna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în bra ele mele! ESTRAGON: în bra ele tale? VLADIMIR (deschizînd bra ele): Aici, în untru! ESTRAGON: Haide! Se îmbr i eaz . T cere. VLADIMIR: Ce u or trece timpul cînd ne distr m! T cere. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: A teptînd. ESTRAGON: A teptînd. T cere.
(72)

VLADIMIR: Dac ne-am face exerci iile? ESTRAGON: Mi c rile. VLADIMIR: De suple e. ESTRAGON: De relaxare. VLADIMIR: De circumduc iune. ESTRAGON: De relaxare. VLADIMIR: Ca s ne înc lzim. ESTRAGON: Ca s ne lini tim. VLADIMIR: Hai. începe s sar . Estragon îl imit . ESTRAGON (oprindu-se): Destul. Sînt obosit. VLADIMIR (oprindu-se): Nu sîntem în form . S facem, ;totu i, cîteva respira ii.

ESTRAGON: Nu mai vreau s respir. VLADIMIR: Ai dreptate. (Pauz .) S facem* totu i, arborele, pentru echilibru. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele, cl tinîndu-se. VLADIMIR, (oprindu-se): E rîndul t u. Estragon face arborele, cl tinîndu-se. ESTRAGON: Crezi c Dumnezeu m vede? VLADIMIR: Trebuie s închizi ochii. Estragon închide ochii, se clatin i mai tare. ESTRAGON (oprindu-se, ridicînd pumnii, strigînd cît îl ine gura): Doamne, ai mil de mine! VLADIMIR (vexat): i eu? ESTRAGON (acela i joc): De mine! Fie- i mil ! De mine! Intr Pozzo i Lucky. Pozzo a devenit orb. Lucky ‡ e împov rat ca în primul act. Funia, ca în primul act, dar mult mai scurt , ca s -i permit lui Pozzo s-o urmeze mai comod. Lucky are o p l rie nou . La vederea lui Estragon i a lui Vladimir, el se opre te. Pozzo, continuîndu- i drumul, se ciocne te de el. Vladimir i Estragon se dau înapoi.
(73)

POZZO (ag îndu-se de Lucky, care, sub aceast nou povara^ se clatin ): Ce s-a întîmplat? Cine a strigat? Lucky cade, l sind s -i scape tot, i trîntindu-l pe Pozzo în c dere. R mîn amîndoi lungi i, f r mi c ri în mijlocul bagajelor, ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pic la fix! (Se îndreapt spre gr mad , un de Estragon.) în sfîr it, înt riri! POZZO (speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: începusem s ne pierdem curajul. Sfîr itul serii ne e asigurat. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strig ajutor. VLADIMIR: Nu mai sîntem singuri, s a tept m noaptea, s -l a tept m pe Godot, s a tept m ² s a tept m. Ne-am luptat toat seara numai cu mijloacele noastre. Acum s-a terminat. A i început ziua de mîine. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. Soarele o s apun , luna o s r sar , i noi o s plec m de-aici. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. VLADIMIR: O s ne fie de-ajuns. POZZO: Fie-v mil ! VLADIMIR: Bietul Pozzo! ESTRAGON: tiam c e el. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. ESTRAGON: Nu-i Godot? VLADIMIR: Nu-i Godot. ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. POZZO: Eu sînt! Eu sînt! Ridica i -m ! VLADIMIR: Nu poate s se ridice. ESTRAGON: S plec m.
(74)

VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl a tept m pe Godot. ESTRAGON: Adev rat. VLADIMIR: Poate c mai are oase pentru tine. ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. Nu- i aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da. ESTRAGON: întreab -l. VLADIMIR: Dac l-a ajuta, mai întîi? ESTRAGON: Ce s fac ? VLADIMIR: S se ridice. ESTRAGON: Nu poate s se ridice. VLADIMIR: Vrea s se ridice. ESTRAGON: Atunci s se ridice. VLADIMIR: Nu poate. ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu tiu. Pozzo se zvîrcole te, geme, love te p mîntul cu pumnii. ESTRAGON: Dac i-am cere mai întîi oasele? Apoi, dac nu le d , îl l s m acolo. VLADIMIR: Vrei s zici c -l avem la mîn ? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: i c trebuie s -i punem condi ii ca s -l ajut m? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Pare de tept ce spui. Dar m tem de-un lucru. ESTRAGON: De care? VLADIMIR: S nu se mi te Lucky, pe nea teptate. Am fi ra i! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri. ESTRAGON : î i spun c erau zece. VLADIMIR: Nu, înainte, cel care i-a tras uturile. ESTRAGON: E aici? (75) 1 VLADIMIR: Uite-l. (Gest.) Deocamdat pare mort. Dar poate s se dezl n uie dintr-o clip în alta . ESTRAGON: Dac i-am trage amîndoi o mam de b taie? VLADIMIR: Vrei s zici, dac am t b rî pe el cît doarme? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Bun idee. Dar sîntem în stare? i el, doarme oare cu adev rat? (Scurt pauz .) Nu, mai bine am profita c Pozzo cere ajutor, ca s -l ajut m, bizuindu-ne pe recuno tin a lui. ESTRAGON: P i nu mai cere nimic. VLADIMIR: Fiindc i-a pierdut speran a. ESTRAGON: Tot ce se poate. Dar... VLADIMIR: S nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale..' (Scurt pauz . Cu vehemen .) S facem ceva, cît avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. La drept vorbind nici nu e neap rat nevoie de noi. i al ii ar putea s fac treaba la fel de bine, dac nu i mai bine chiar. Strig tul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrab întregii omeniri. Dar aici, în clipa de fa , noi sîntem omenirea, chit c ne place

. asta sau nu. S -profit m, pîn nu-ipreatîrziu.S reprezent m cu demnitate, m car o dat , specia în care ne-a vîrît nenorocirea. Ce p rere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. VLADIMIR: E drept c dac stai s cînt re ti cu bra ele încruci ate argumentele pro i contra, facem i a a cinste condi iei umane. Tigrul sare s - i ajute semenii ‡ f r s stea pe gînduri. Sau fuge în adîncul desi urilor. Dar nu asta e problema. Ce facem noi aici, iat ce tre buie s ne întreb m. i avem norocul s tim. Da, în aceast imens confuzie, un singur lucru e clar: a tept m s vin Godot. ESTRAGON: Adev rat. VLADIMIR: Sau s cad noaptea. (Scurt pauz .) Sîntem la întîlnire i-atît. Nu sîntem "sfin i, dar sîntem la întîlnire. Cî i oameni pot s spun asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenum ra i. VLADIMIR: Crezi?
(76)

ESTRAGON: Nu tiu. VLADIMIR: Se prea poate. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur, e c timpul trece greu în asemenea condi ii i c ne sile te s -l umplem cu fapte care, cum s spun, care la prima vedere pot ap rea ra ionale, dar cu care sîntem obi nui i. O s zici c toate astea n -au alt rost decît s ne împiedice pr bu irea ra iunii. Se * în elege c -i a a. Dar oare nu r t ce te ea de-pe-acum în bezna permanent a marilor adîncimi? iat ce m întreb uneori. Îmi urm re ti ra ionamentul? ESTRAGON: To i ne na tem nebuni. Iar cîte unii r mîn. POZZO: Ajutor, v dau bani! ESTRAGON: Cît? POZZO: O sut de franci. ESTRAGON: Nu-i destul. VLADIMIR: N-a merge pîn acolo. ESTRAGON: G se ti c e destul? VLADIMIR: Nu, vreau s spun c n-a merge pîn la a zice ca n-avem mintea întreag înc de pe cînd venim pe lume. Dar nu asta e problema. POZZO: Dou sute. VLADIMIR: A tept m. Ne plictisim. (Ridic mîna.) Nu, nu protestez, ne plictisim de moarte, asta e incontestabil. Bun. Ni se ive te o diversiune, i noi ce facem? O l s m s se duc de rîp . Hai, la munc . (înainteaz , spre Pozzo, se opre te.) într-o secund , totul o s se risipeasc , o s fim iar singuri, în mijlocul singur t ilor.
Viseaz .

POZZO: Dou sute! VLADIMIR: Imediat!
încearc s -l ridice pe Pozzo, nu izbute te, î i reînnoie te eforturile, se împiedic de bagaje, cade, în cearc s se ridice, nu poate.

ESTRAGON: Ce v-a apucat pe to i? VLADIMIR: Ajutor!
(77)

ESTRAGON: Eu plec. VLADIMIR: Nu m l sa! Au s m ucid ! POZZO: Unde m aflu? VLADIMIR: Gogo!

POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajut -m ! ESTRAGON: Eu plec. " VLADIMIR: întîi ajut -m , apoi o s plec m împreun . "ESTRAGON: îmi promi i? VLADIMIR: î i jur. ESTRAGON: i n-o s ne mai întoarcem niciodat ? VLADIMIR: Niciodat . ESTRAGON: i-o s mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. POZZO: Trei sute. Patru sute! ESTRAGON: De cînd m tiu, am visat s m plimb prin Ariege. - VLADIMIR: Ai s te plimbi. ESTRAGON: Care te-ai împu it? VLADIMIR: Pozzo. POZZO: Eu sint! Eu sînt! Fie-v mil de mine. ESTRAGON: Te-apuc scîrba! VLADIMIR: Repede! Repede! D -mi mîna! ESTRAGON: Eu plec. (Scurt pauz . Apoi tare.) Eu plec. VLADIMIR: La urma urmei, am s m ridic i singur. (Încearc s se ridice. Recade.) Mai curînd sau mai tîrziu. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Car -te. ESTRAGON: Tu r mîi aici? VLADIMIR: Deocamdat . ESTRAGON: Hai, ridic -te, o s r ce ti. VLADIMIR: Las -m în pace. ESTRAGON: Hai, Didi, nu fi înc p înat. (Întinde mina
spre Vladimir, care se gr be te s-o apuce.) Hai, hop !

VLADIMIR: Trage!
Estragon trage, se poticne te, cade. Lung t cere.

(78) POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici sîntem. POZZO: Cine sînte i voi? VLADIMIR: Ni te oameni.
T cere.

ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Po i s te ridici? ESTRAGON: Nu tiu. VLADIMIR: încearc . ESTRAGON: îndat , îndat .
T cere.

POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR (cu putere): Nu mai taci odat ? Holera dracului! Nu se gînde te decît la el. ESTRAGON: Dac am încerca s dormim? VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea s tie ce s-a întîmplat 1 ESTRAGON: Las -l. Dormi.
T cere.

POZZO: Fie-v mil ! Mil ! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: A a cred. VLADIMIR: Tot tic losul sta de Pozzo. ESTRAGON: Spune-i s lase gura. Arde-i vreo cîteva! VLADIMIR (c rîndu-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei s la i gura? Vierme! (Pozzo se desprinde, iplnd de durere, i se dep rteaz , de-a bu ilea. Din cînd.

în cînd se opre te, spintec cerul cu gesturi de orb, che mlndu-l pe Lucky. Vladimir, rezemat în cot, îl urm re te cu privirea.) A sc pat! (Pozzo se pr bu e te. T -

cere.) A c zut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: P i zici c a c zut. VLADIMIR: Se a ezase în genunchi. (T cere.) Poate c am fost cam prea duri. (79) ESTRAGON: Asta nu ni se întîmpl des. VLADIMIR: Ne-a implorat s -l ajut m. i am r mas surzi. A st ruit. i l-am b tut. ESTRAGON: Adev rat. VLADIMIR: Nu se mai mi c . Poate c e mort. ESTRAGON: Am dat de bucluc, fiindc am vrut s -l ajut m. VLADIMIR: Adev rat. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras cî iva pumni zdraveni. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. VLADIMIR: Tu ai vrut. "ESTRAGON: E-adev rat. (Scurt pauza.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dac m-a putea tîrî pîn la el... ESTRAGON: Nu m p r si! VLADIMIR: Dac l-a chema? ESTRAGON: A a e, cheam -l. VLADIMIR: Pozzo! (Scurt pauz .) Pozzo! (Scurt pauz .) Nu r spunde. ESTRAGON: Hai am îndoi odat . VLADIMIR i ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mi cat. ESTRAGON: E ti sigur c -l cheam Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veni i înapoi! N-o s v facem nici un r u.
T cere.

ESTRAGON: Dac am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e team s nu fie atins serios. ESTRAGON: Ar fi nostim. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: S încerc m alte nume, unul dup altul. Ca s treac timpul. i-l nimerim noi pîn la urm pe cel bun. VLADIMIR: î i spun c -l cheam Pozzo. ESTRAGON: Asta o s vedem noi. S încerc m. (Se gînde te o clip .) Abel! Abel! POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Vezi!
(80)

VLADIMIR: încep s m satur de cîntecul sta. ESTRAGON: Poate c pe- l lalt îl cheam Cain, (Strig .) Cain! Cain! ‡ m POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toat omenirea aici. (T cere.) Ia te uit la norule ul la. VLADIMIR (ridicînd ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo, la zenit. VLADIMIR: Ei i? Ce-i cu el? (Scurt pauz .) Ce i se pare atît de extraordinar?
T cere.

ESTRAGON: Acum s trecem la altceva. Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam s - i propun, ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e!
T cere.

ESTRAGON: Pentru început, dac ne-am ridica? VLADIMIR: S încerc m. Se ridic amindoi. ESTRAGON: N-a fost cine tie ce greu. VLADIMIR: Totul e s vrei. ESTRAGON: i acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: S ne c r m. VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl a tept m pe Godot. ESTRAGON: Adev rat. (Scurt pauz .) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dac l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie f cut? VLADIMIR: Vrea s se ridice. ESTRAGON: Ei i? VLADIMIR: Vrea s -l ajut m s se ridice. ESTRAGON: Atunci s -l ajut m. Ce mai a tept m?
îl ajut pe Pozzo s se ridice, se dep rteaz de el. Pozzo recade.
(81)

VLADIMIR: Trebuie sprijinit. (Acela i joc. Pozzo r mîne . în picioare, între amîndoi, atîrnat de gîtul lor.) Trebuie s se obi nuiasc iar cu statul în picioare. (C tre Pozzo.) V e mai bine? POZZO: Cine sînte i? VLADIMIR: Nu ne recunoa te i? POZZO: Sînt orb. T cere. ESTRAGON: Poate c vede clar în viitor. VLADIMIR (c tre Pozzo): De cînd? POZZO: Aveam o vedere foarte bun ² dar sînte i prieteni; ESTRAGON (rlde zgomotos): întreab dac sîntem prieteni ! VLADIMIR: Nu, vrea s zic prieteni de-ai lui. ESTRAGON: Ei i? VLADIMIR: Dovad c l-am ajutat. ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dac nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Evident. VLADIMIR: S nu mai discut m despre asta. POZZO: Nu sînte i tîlhari? ESTRAGON: Tîlhari? Sem n m noi a tîlhari? VLADIMIR: Ei, i tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! A a e. (Scurt pauz .) Dup cît spune el. POZZO: Nu m l sa i! VLADIMIR: Nici vorb s v l s m. ESTRAGON: Deocamdat . POZZO: Cît e ceasul? ESTRAGON (cercetînd cerul): S vedem... VLADIMIR: apte?... Opt?... ESTRAGON: Depinde de anotimp. POZZO: E sear ? *

T cere. Estragon i Vladimir privesc amurgul. ESTRAGON: Parc s-ar în l a...
(82)

VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: Dac ar fi zorile... VLADIMIR: Nu vorbi prostii. Acolo e apusul. ESTRAGON: Ce tii tu?... POZZO (cu spaim ): E sear ? VLADIMIR: De altfel, nici nu s-a clintit. ESTRAGON: î i spun c se înal . POZZO: De ce nu-mi r spunde i? ESTRAGON: Fiindc nu vrem s v spunem o tîmpenie. VLADIMIR (lini titor): E sear , domnule, am ajuns la saar . Prietenul meu încearc s m fac s m îndoiesc c -i sear , i trebuie s m rturisesc c m-a f cut s ov i o clip . Dar n-am tr it degeaba toat ziua asta lung i pot s v asigur c e aproape la cap tul repertoriului. (Scurt pauz .) Altminteri, cum v mai sim i i? ESTRAGON: Cît timp o s trebuiasc s -l maic r m dup noi? (îl las pe jum tate, îl reia v zînd c -i gata s cad .) Doar nu sîntem cariatide. VLADIMIR: Dac am auzit bine, spunea i c pe vremuri a i avut o vedere foarte bun . POZZO: Da, foarte bun . T cere. ESTRAGON (enervat): Mai pe larg. Mai pe larg! VLADIMIR: Las -l în pace. Nu vezi c a început s - iaminteasc de fericire? (Scurt pauz .) Memoria praeteritorum bonorum ² trebuie s fie groaznic. POZZO: Da, foarte bun . VLADIMIR: i v-*a apucat a a, dintr-o dat ? POZZO: Foarte bun . VLADIMIR: V întreb dac v-a apucat dintr-o dat ? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul. (Scurt pauz .) Cîteodat m mai întreb dac nu dorm înc . VLADIMIR: Cînd asta? POZZO: Nu tiu. VLADIMIR: Dar de-abia ieri... POZZO: Nu m întreba i. Orbii n-au no iunea timpului. (Scurt pauz .) i nici lucrurile timpului nu le v d.
(83)

6*

VLADIMIR: Ia te uit ! A fi jurat contrariul. ESTRAGON: Eu plec. POZZO: Unde sîntem? VLADIMIR: Nu tiu. POZZO: Nu tumva la locul numit Scîndura? VLADIMIR: Nu cunosc. POZZO : A ce seam n peisajul? VLADIMIR (privire circular ): nu se poate descrie.Nu Seam n a nimic. Nu e nimic pe el."E un copac. POZZO: Atunci nu e Scîndura. ESTRAGON (Incovoindu-se): Dac i asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo. POZZO: De ce nu r spunde cînd îl chem? VLADIMIR: Nu tiu. Pare c doarme. Poate c e mort. POZZO: Ce s-a întîmplat, de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: A i c zut amîndoi.

POZZO: Duce i-v s vede i dac e r nit. VLADIMIR: Dar nu v putem l sa. POZZO: Nu e nevoie s merge i amîndoi. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu. POZZO: A a, s se duc prietenul dumitale. Pute cumplit. VLADIMIR: Du-te de-l treze te. ESTRAGON: Dup ce mi-a f cut? Niciodat . VLADIMIR: Ah, în sfîr it, î i aminte ti c i -a f cut ceva. ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. Tu mi-ai spus. VLADIMIR: Adev rat. (C tre Pozzo.)Prietenul meu se teme. POZZO: N-are de ce s se team . VLADIMIR (lui Estragon): Ia spune, încotro s-au dus oa menii pe care i-ai v zut? ESTRAGON: Habar n-am. VLADIMIR: Poate c s-au pitit pe undeva, ca s ne pîn deasc . ESTRAGON: A a e. VLADIMIR: Poate»c s-au oprit, pur i simplu. ESTRAGON: A a e. VLADIMIR: Ca s se odihneasc .
(84)

ESTRAGON* S se refac . VLADIMIR: Poate c au f cut stînga împrejur. ESTRAGON: A a e. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. ESTRAGON: O iluzie. VLADIMIR; O halucina ie. ESTRAGON: O iluzie. POZZO: Ce mai a teapt ? VLADIMIR (c tre Estragon): Ce mai a tep i? ESTRAGON: îl a tept pe Godot. VLADIMIR (lui Pozzo): V-am spus c prietenul meu se teme. Ieri sluga dumneavoastr l-a atacat,pe cînd el nu voia decît s -i tearg lacrimile. POZZO: Da, nu trebuie s fii niciodat dr gu cu oamenii tia. Nu suport . VLADIMIR: De fapt, ce trebuie s fac ? POZZO: S trag mai întîi de funie, cu grij , fire te, s nu-l sugrume. De obicei, asta-l face s se mi te. Dac nu, s -i trag cîteva picioare, mai jos depîntece i în obraz, pe cît se poate. VLADIMIR: Vezi, n-ai de ce s te temi. E chiar o ocazie s te r zbuni. ESTRAGON: i dac se ap r ? POZZO: Nu, nu, nu se ap r niciodat . VLADIMIR: Am s zbor în ajutorul t u. ESTRAGON: Nu m sl bi din ochi.
Se îndreapt spre Lucky.

VLADIMIR: Vezi mai întîi dac e viu. N-are nici un rost s -l pocne ti dac e mort. ESTRAGON. (aplecîndu-se peste Lucky): Respir . VLADIMIR: Atunci, arde-l!
Dezl n uit subit, Estragon îl burdu e te pe Lucky cu picioarele, urllnd. Dar se love te la picior i se dep r teaz chiop tînd i gemînd. Lucky se treze te. ESTRAGON (oprindu-se într-un picior): Oh, porcu! Estragon se a az , încearc s - i scoat ghetele, dar curînd va renun a, se va a eza ghemuit, ca un prunc, cu capul între picioare, cu bra ele în fa a capului. (85)

POZZO: Ce s-a mai întîmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. POZZO: i Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu în eleg. VLADIMIR: i dumneavoastr , dumneavoastr sînte i Pozzo? POZZO : Sigur c sînt Pozzo. VLADIMIR: Aceia i de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am v zut ieri. (T cere.) Nu v aduce i aminte? POZZO: Nu-mi amintesc s fi întîlnit pe cineva ieri. Dar mîine n-o s -mi amintesc c am întîlnit pe cineva ast zi. Nu te baza deci pe mine, dac vrei s te informezi. i-acum, ajunge. Drep i! VLADIMIR: îl ducea i la tîrgul Mîntuitorului, ca s -l vinde i. A i vorbit cu noi. El a jucat. A gîndit. Ve dea i bine. POZZO: Dac ii neap rat. Las -m , te rog. (Vladimir se d la o parte.) Drep i! VLADIMIR: Se ridic . Lucky se ridic , adun bagajele. POZZO: Bine face. VLADIMIR: i unde merge i acum? POZZO: Nu m ocup cu asta. VLADIMIR: Cum v-a i schimbat! Lucky, înc rcat cu bagajele, vine s se a eze în fa a lui Pozzo. POZZO: Biciul! (Lucky las bagajele, caut biciul, îl g se te, i-ll d lui Pozzo, reia bagajele.) Funia! Lucky las bagajele, pune cap tul funiei în mîna lui Pozzo, reia bagajele. VLADIMIR: Ce e în valiz ?
(86)

POZZO: Nisip. (Trage de funie.) înainte! Lucky se pune în mi care, Pozzo îl urmeaz . VLADIMIR: O clip . Pozzo se opre te. Funia se întinde. Lucky cade, sc pînd bagajele. Pozzo se poticne te, las funia la timp, se clatin pe loc. Vladimir îl sprijin . POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR: A c zut, POZZO: Repede, f -l s se ridice pîn nu adoarme. VLADIMIR: Dar n-o s c de i dac v dau drumul? POZZO: Nu cred. Vladimir îi trage cîteva picioare lui Lucky. VLADIMIR: Sus, porcule! Porcule. (Lucky se ridic , adun bagajele.) S-a ridicat. POZZO (întinde mîna); Funia! Lucky las bagajele, pune cap tul funiei în mîna lui Pozzo, reia bagajele. VLADIMIR: Nu pleca i înc . POZZO: Plec. VLADIMIR: Ce face i cînd c de i departe de orice ajutor? POZZO: A tept m s ne putem ridica. Peurm plec m iar. VLADIMIR: Înainte de-a pleca, spune i-i s cînte. POZZO: Cui? -VLADIMIR: Lui Lucky.

POZZO: S cînte? VLADIMIR: Da. Sau s gîndeasc . Sau s recite. POZZO: P i e mut, VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur. Nu e în stare nici s geam . VLADIMIR: Mut. De cînd? POZZO (subit furios): Tot n-ai terminat s m otr ve ti cu pove tile dumitale de timp? E o nebunie! Cînd! Cînd! într-o bun zi, nu- i ajunge? într-o bun zi, ca toate zilele, el a amu it, într -o bun zi eu am orbit, într-o bun zi o s surzim, într-o bun zi ne-am
(87)

n scut, intr-o bun zi o s murim, în aceea i bun zi, în aceea i clip , nu- i ajunge? (Mai cump nit.) Ele nasc c lare pe-un mormînt, ziua str luce te o clip , apoi se face iar noapte. (Trage de funie.) înainte! Ies. Vladimir îi urmeaz la limita scenei, î i prive te dep rtîndu-se. Zgomot de c dere, sprijinit de mimica lui Vladimir, anun c cei doi au c zut din nou. T cere. Vladimir merge spre Estragon care doarme, îl prive te o clip , apoi îl treze te. ESTRAGON (gesturi înnebunite, cuvinte incoherente, apoi): De ce nu m la i niciodat s dorm? VLADIMIR: M sim eam singur. ESTRAGON: Visam c eram fericit. VLADIMIR: A a, a trecut timpul... ESTRAGON: Visam c ... VLADIMIR: Taci! (T cere.) M întreb dac e într-adev r orb. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spune un orb adev rat c n-are no iunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo. ESTRAGON: E orb? VLADIMIR: A a ne-a spus. ESTRAGON: Ei i? VLADIMIR: Mi s-a p rut c ne vede. ESTRAGON: Ai visat tu... (Scurt pauz .) S plec m. Nu se poate. Adev rat. (Scurt pauz .) E ti sigur c nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo. VLADIMIR: Nu! Nu ESTRAGON Au! VLADIMIR: Nu tiu ce s mai cred. (Scurt pauz .) Nu. Am s m ridic, totu i. (Se ridic anevoie.)
(88)

Spune, e ti sigur c m-ai v zut? N-o s -mi spui mîine c nu i-ai v zut niciodat ? T cere. Vladimir face deodat un salt înainte, b iatul fuge ca o s geat . T cere. Soarele apune, luna se înal . Vladimir r mîne nemi cat. Estragon se treze te, se ridic , se descal , apoi, cu ghetele în mîn , pune ghetele în fa a rampei, vine spre Vladimir, îlprive te. ESTRAGON: Ce ai?

VLADIMIR: N-am nimic. ESTRAGON: Eu o-ntind. VLADIMIR: i eu. T cere. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu tiu. T cere. ESTRAGON: Unde plec m? VLADIMIR: Nu departe. ESTRAGON: Ba nu, s plec m departe! VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mîine trebuie s ne întoarcem iar. ESTRAGON: Ce s facem? VLADIMIR: S -l a tept m pe Godot. ESTRAGON: Adev rat. (Scurt pauz .) N-a venit? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: i acum e prea tîrziu. VLADIMIR: Da, e noapte. ESTRAGON: i dac i-am trage chiulul? (Scurt pauz .) Dac i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi. (T cere. Prive te copacul.) Num r copacul tr ie te. ESTRAGON (privind copacul): Ce-i sta? VLADIMIR: Copacul. ESTRAGON: Nu, ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu tiu, o salcie. (91) ESTRAGON: Vino s vezi. (îl trage pe Vladimir spre copac. R mln amîndoi nemi ca i în fa a lui. T cere.) i dac ne-am spînzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un cap t de funiie? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Atunci nu putem. VLADIMIR: S ne c r m. ESTRAGON: Stai, mai e cureaua mea. VLADIMIR: E prea scurt . ESTRAGON: O s m tragi de picioare. VLADIMIR: i de-ale mele cine-o s trag ? ESTRAGON: A a e. VLADIMIR: S-o vedem, totu i. (Estragon deznoad cap tul funiei care-i ine pantalonii. Ace tia, mult prea largi, îi cad pe c lcîie. Amîndoi.privesc funia.) Ar putea s mearg , la nevoie. Dar e solid ? ESTRAGON: O s vedem. Na! Apuc fiecare de cîte-un cap t al funiei i trag. Funia se rupe. Ei sînt cît pe-aci s cad . VLADIMIR: Nu face nici cît o ceap degerat . T cere. ESTRAGON: i zici c mîine trebuie s ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Atunci o s aducem o funie ca lumea. VLADIMIR: Asta e. T cere. ESTRAGON: Didi. VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Nu mai pot s continui a a. VLADIMIR: A a se spune. ESTRAGON: Dac ne-am desp r i? Poate ne-ar merge mai

bine. VLADIMIR: Ne spînzur m mîine. Dac nu vine Godot.ESTRAGON: i dac vine? VLADIMIR: O s fim salva i. Vladimir î i scoate p l ria ² a lui Lucky ² se uit în ea, î i vîr mîna în untru, o scutur i o pune pe cap. ESTRAGON: Atunci, o-ntindem? VLADIMIR: Salt - i pantalonii. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Salt - i pantalonii. ESTRAGON: S -mi scot pantalonii? VLADIMIR: Salt - i pantalonii. ESTRAGON: Adev rat. î i ridic pantalonii. T cere. VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai. Nu se , mi c
(92)

din loc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful