Anul I, nr.

12 ianuarie 2008

Preþ: 50 de bani

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

De hramul catedralei
Din cuprins
„Prea ni se pare cã noi suntem stãpânii lumii“
Un interviu cu pãrintele Iosif Ciolan, paroh în ªinca Veche ºi autorul rubricii „O poveste pentru tine“. (pag. 5)

Tradiþia cetelor de feciori continuã

Credinþa, între declaraþie ºi trãire
Ce înseamnã a fi creºtin? A face act de prezenþã la slujbele Bisericii? (pag.6)

Internetul, prieten ºi duºman deopotrivã
Întrucât suntem martorii unei explozii informaþionale ºi tehnologice, internetul a devenit o realitate din ce în ce mai mult prezentã în toate domeniile existenþei umane. (pag.10)

Editorial de Natalia Corlean ºi mai copleºitoare. Entuziasmul pãrinþilor redactori însã m-a cuprins ºi pe mine, ca ºi Un an de Apostolat nãdejdea cã dacã te cheamã Domnul la o Acum un an aveam prima lucrare, îþi dã cu siguranþã ºi puterea de a o "ºedinþã de ziar". Pãrintele pro- împlini, cu toate greutãþile care pot apãrea. topop avea de o vreme ideea ªi a fost într-adevãr greu. În primul rând editãrii unei "foi" a protopopia- pentru cã agenda unui preot este destul de tului ºi a apelat atunci la câþiva preoþi tineri, încãrcatã, iar a gãsi motivaþia ºi timpul de la care s-a gândit cã le-ar plãcea ºi ar putea a asuma ºi sarcina de a scrie ºi preda articosã îºi asume realizarea unei publicaþii. Cum lele la timp nu e uºor. Apoi, ca în orice lucru ne cunoºteam de mai demult, m-a rugat ºi bun, existã ºi ispite, piedici sau descurape mine sã îmi pun experienþa (nesemni- jãri… Dumnezeu este însã mai mare decât ficativã, desigur) în slujba acestei iniþiative. toate ºi reacþiile bune pe care le-am avut din Am acceptat, ºtiind cã a te pune în slujba partea dumneavoastrã ne-au dat curaj sã merlui Dumnezeu, fiecare cu ce putem noi, gem mai departe. Uitându-ne înapoi acum, este o datorie a noastrã, dar împlinirea ei la un an de la început, bucuria copleºeºte oriaduce ºi o bucurie pe care numai Domnul o ce amintire a vreunei greutãþi. Ne bucurãm poate da. Aveam însã ºi rezerve, pentru cã cã ne-a ajutat Dumnezeu sã vã putem adumunca în echipã pe care o cere editarea unui ce în fiecare lunã vestea bucuriei de a fi creºziar este foarte greu de împlinit. Iar când tin, de a trãi în Hristos, de a-L pune pe Dumm-am dus la întâlnire ca un simplu ajutor ºi nezeu pe primul loc în viaþa noastrã pentru sfãtuitor, ºi am plecat fãrã drept de apel ca cã, vorba pãrintelui Teofil, dacã El nu e pe redactor ºef, responsabilitatea mi s-a pãrut primul loc, atunci nu e pe nici un loc.

Cãutând de curând ceva într-un dicþionar teologic, am dat ºi de cuvântul "apostolat". Am fost curioasã sã vãd cum sunã definiþia "oficialã" a cuvântului ºi, pe lângã „activitatea de propovãduire a Evangheliei", am gãsit scris aici ºi "convingere ºi dãruire în desfãºurarea unei activitãþi". Într-adevãr, nu cred cã putea un cuvânt sã exprime mai bine intenþiile noastre. Sperãm ca dãruirea ºi convingerea noastrã sã se transmitã ºi la dumneavoastrã, pentru cã mãrturisirea credinþei ºi a Evangheliei, Vestea cea Bunã cã Hristos este aici, împreunã cu noi, ºi ne spune mereu ce sã facem ca sã primim bucuria Lui, este o misiune pe care o avem fiecare dintre noi, nu numai preoþii. Sã urmãm deci îndemnul Sf. Ap. Petru: „vestiþi în lume bunãtãþile Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunatã" (IPt.2,9) ºi sã ne dãruim viaþa lui Dumnezeu, pentru cã doar în El gãsim bucuria adevãratã, care nu piere la prima adiere a vântului.

CMYK 

2

Actual

Pãrintele Teofil Pãrãian

Cu faþa spre veºnicia fericitã
Rugãciunea arhiereascã "Aceasta este viaþa veºnicã, sã te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat ºi pe Iisus Hristos pe care l-am trimis" (Ioan 17,3) este motto-ul care a guvernat lansarea de carte a Pãrintelui Arhimandrit Teofil Pãrãian, ce a avut loc la Muzeul Tãrii Fãgãraºului "Valer Literat", în data de 18 decembrie. "Cu toþii ºtim cã un om pentru a fi Preþuim ºi aceastã carte a Pãrintelui mare, trebuie sã fie smerit". Nu toþi eroii Teofil, ca orice carte bunã, pentru cã aºa sunt decoraþi, nici toþi cei decoraþi nu sunt cum zicea Sienkiewicz: "oriunde omul a eroi. Pãrintele Teofil a trãit ºi a lucrat dupã muncit, lasã ºi ceva din inima lui", ºi recocrezul lui Brâncuºi: "Creeazã ca manda celor ce scriu cãrþi: "Scriitori, nu Dumnezeu, comandã ca un rege, trebuie sã scrieþi cu cernealã, ci cu sânge. munceºte ca un sclav". Toate acestea Dar nu cu sângele altora!". eclateazã din cãrþile dânsului. Sã le citim! Pãrintele Teofil este înconjurat cu Cartea care e închisã nu e decât un butuc! iubire ºi simpatie. Dar nici nu se putea altSe zice cã existã trei categorii de oameni: fel, când iubirea ºi simpatia pornesc de la care-ºi povestesc "viaþa", care nu-ºi dânsul înspre alþii. De câte ori îl citesc ºi-l povestesc "viaþa" ºi care nu au ce povesti. vãd, îmi spun cã de la dânsul am învãþat cã Pãrintele Teofil Pãrãian face parte din viaþa nu se explicã, ci se trãieºte! Credeþi "Trimit aceastã carte la propovãduire". prima categorie. cã e uºor sã scrii o carte? Dânsul spune: Cine scrie, se expune. Scriind o carte, te spovedeºti cititorilor tãi. De ce ºi aceastã carte? Încerc un rãspuns într-o singurã frazã: "Dragostea începe acolo unde începe eternitatea". Ce recomand celor ce vor citi-o? Sã nu uite cã e mai uºor sã cumperi o carte decât s-o Tocmai ne-am întors de la un concert biserica "Sf. Treime" din Fãgãraº, dar ºi în citeºti ºi mai uºor s-o citeºti, decât s-o de colinde, susþinut la Biserica "Sf. câteva sate din preajmã, ca ªercaia, Pãrãu înþelegi. O carte bunã este sau ar trebui sã Arhangheli Mihail ºi Gavriil" de la ºi ªinca Veche, bucurând ºi bucurându-se fie întotdeauna o trãsãturã de unire între Unitatea Militarã. Am ascultat cu emoþie ºi de o aleasã apreciere. cel care a scris-o ºi cel care o citeºte. bucurie acordurile Corului AXIOS - Corala La concertul de acum, cel de la Biserica Cine este Pãrintele Teofil? Un cãlugãr. Protopopiatului Fãgãraº - un cor "tânãr", Unitãþii Militare, s-au bucurat de prezenþa Iar cãlugãrul este "ostenealã ºi silinþã". înfiinþat anul acesta de Crãciun. Axios s-a PS Visarion Rãºinãreanu, care a slujit Curând va împlini 79 de ani. Din cele format prin strãdania ºi sub îndrumarea înaintea concertului, alãturi de mai mulþi învãþate de la Prea Cuvioºia Sa, între alprofesorului Gheorghe Malene, ºi reuneºte preoþi, un frumos Te Deum. Inimile tele, este cã dacã vei pricepe cã bãtrâneþea preoþi alãturi de câþiva studenþi teologi. încãlzite de acum de rugãciune, au primit se hrãneºte din înþelepciune, te vei strãdui Au cântat, în preajma sãrbãtorilor, ºi la cu emoþie vestea Naºterii Domnului, în în anii tinereþii ca anii bãtrâneþii sã nu versuri colindate, multe din- ducã lipsã de hranã. Pãrintele iubeºte mult tre ele în primã audiþie, noi- poezia bunã, "podoabe de gând ºi de nouþe, cântate cu suflet ºi simþire ale sufletului românesc". Nu ne aleasã dãruire de colindã- mirã, cãci poezia este "nostalgia lui tori. Dumnezeu, dorul de Dumnezeu, o Publicul, în atmosfera liturghie a umilinþei ajunsã metaforã. apropiatelor sãrbãtori, pãrea Poezia este respiraþia lui Dumnezeu pe oprit în timp, dornic sã se pãmânt. Poezia purã e rugãciune". adape din armoniile inedite, Adunãm în zâmbete pline de candar ºi din mesajul colinde- doare ºi seninãtate nenumãratele bucurii, lor. S-a aplaudat cu entuziasm, trãite prin lecturarea cãrþilor dumneavoasapoi am plecat fiecare luând trã. Aþi rãspândit din lumina ce vã binecucu noi ºi ducând mai de- vânteazã sufletul ºi chipul, raze binefãcãparte ecouri din: "Flori de toare peste fiinþele noastre, încãlzindu-le mãr cad la fereastrã", "Lea- ºi ajutându-le sã se înalþe înspre Soarelegãn verde luminos", sau Hristos, precum florile mângâiate de "Sara-i bunã lui Crãciunu". razele soarelui. Prof. Laura Ciolan Pr. Cornel Urs

Un nou grup coral în Þara Fãgãraºului

„Cântaþi Domnului tot Pãmântul“ 

Eveniment

3

De hramul catedralei

Tradiþia cetelor de feciori continuã
La invitaþia pãrintelui protopop Ioan Ciocan , Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, a venit din nou în mijlocul credincioºilor fãgãrãºeni pentru oficierea Sfintei Liturghii arhiereºti, prilejuitã de sãrbãtoarea Sfântului Ioan Botezãtorul, hramul catedralei ortodoxe. Ca ºi anul trecut, tinerii îmbrãcaþi în costume populare, care duc mai departe obiceiul din bãtrâni, au încântat mulþimea impresionantã de credincioºi din toatã Þara Fãgãraºului. religia Crucii, a Colindele vestesc Jertfei ºi a Învierii. iubirea lui Dumnezeu Colindul este Omul "recent", aºa cum îl numeºte unul dintre cele Patapievici pe omul zilelor noastre, este mai vechi genuri cel care doreºte satisfacþie imediatã, uitând de cântec la rocã orice bucurie pentru a fi durabilã tre- mâni. Etimologia buie sã împleteascã în ea "cerul ºi pãmân- cuvântului ne trimite la terminologia latinã tul". Doar atunci ne vom întâlni cu bucu- "colo-colare", ceea ce se traduce prin ria în veºnicie. Dincolo de vacarmul lumii expresia "ceea ce trebuie respectat, cindin ce în ce mai asaltate de lipsa timpului, stit". Asta fac ºi tinerii noºtri prin obiceiul veºnicia se coboarã încã la noi. Deºi e cetei de feciori, iar continuarea ideii de a vorba de veºnicie, veºnicia dumnezeiascã sãrbãtori hramul catedralei din Fãgãraº, nu este una plictisitoare, monotonã, ci una "Sf. Ioan Botezãtorul", ºi printr-o paradã a mereu înnoitoare aºa dupã cum colindele, cetelor din Þara Fãgãraºului nu poate deºi le cântãm în fiecare an, ne decât sã ne bucure. emoþioneazã de fiecare datã altfel. Peºtera Liturghie ºi strãinã ºi rece a inimilor noastre este luminatã de cãldura credinþei cã Mesia cel colinde din bãtrâni vestit de prooroci se naºte din Fecioara Sãrbãtoarea a început prin oficierea Maria în Betleem. Religia întemeiatã de El Sfintei Liturghii de cãtre Înalt Prea este religia iubirii dintre Dumnezeu ºi om, Sfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, împreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi. În cadrul acesteia, cetele de feciori ºi fete din Þara Fãgãraºului au interpretat pe rând colindul specific satului Ziua Sfântului ªtefan a marcat o mare din care vin, împãrtãºind celor prezenþi sãrbãtoare pentru credincioºii din tezaurul colindelor româneºti din acest Copãcel, Sf. Liturghie din 27 decembrie colþ de þarã. Vãdit impresionat, legat de fiind oficiatã în biserica lor chiar de locurile sale natale, Înalt Prea Sfinþitul Mitropolitul Ardealului, împreunã cu un Pãrinte Mitropolit i-a felicitat pe toþi tinesobor de preoþi. La sfârºitul slujbei, Înalt rii cetaºi din cele peste 20 de cete din satePrea Sfinþitul Laurenþiu a fost colindat de le ºi comunele din Þara Fãgãraºului, împreuo ceatã impresionantã a Copãcelului, care nã cu preoþii ºi primarii care i-au sprijinit. Domnul Corneliu Bucur, directorul au prezentat un repertoriu de colinde. Dupã cuvântul de învãþãturã al Pãrin- Muzeului ASTRA din Sibiu, la îndemnul telui Mitropolit ºi mulþumirile adresate de Înalt Prea Sfinþiei Sale, a vorbit despre cât pãrintele protopop Ioan Ciocan ºi pãrin- de important este ca în contextul european tele paroh Ioan Ciungara, spectacolul sã ne identificãm prin permanenta oferit de fiii satului îmbrãcaþi în costume relaþionare cu tradiþia, datinile ºi obipopulare a continuat ºi în faþa bisericii cu ceiurile româneºti. Alãturi de credincioºii fãgãrãºeni, la un adevãrat program artistic, animat de eveniment au participat ºi multe oficialitãþi muzicã ºi joc popular românesc. Pr. Rãzvan Timofte ºi oameni politici din Fãgãraº ºi Braºov.

Pãrintele protopop Ioan Ciocan a mulþumit Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu cã a fost din nou în mijlocul fãgãrãºenilor în aceastã zi de sãrbãtoare a întregii zone, apoi a acordat un act de ctitorie domnului deputat Constantin Faina.

Paradã, joc ºi Hora Unirii
Dupã sfârºitul Sfintei Liturghii a început ºi sãrbãtoarea cetelor, prin prezentarea jocului tradiþional de cãtre ceata de feciori din ªinca Veche, pe scena din faþa catedralei. A urmat parada cetelor, care au defilat pe strada Mihai Viteazu, de la Casa de Culturã la catedralã. Cetele de feciori ºi fete, îmbrãcaþi în costume româneºti specifice zonei lor, în frunte cu primarii comunelor ºi preoþii din satele lor, au bucurat privirile sutelor de oameni care au venit la eveniment. S-au aºezat apoi într-un mare cerc în jurul scenei, pe care s-au adunat muzicanþii tuturor cetelor ºi au dat drumul jocului. Tinerii au fost mândri sã arate ce au primit de la bunicii ºi strãmoºii lor prin jocul popular românesc. Ceata din Lisa, parohie dragã sufletului Pãrintelui Mitropolit, care a pãstorit acolo 6 ani, a prezentat un obicei specific, aruncarea cu straiul a feciorilor din ceatã. A fost un moment hazliu, dar ºi de suspans pentru toatã lumea, mai ales cã printre cei dornici fie aruncaþi cu straiul s-a aflat ºi primarul Fãgãraºului. Sãrbãtoarea s-a încheiat cu Hora Unirii, în care cetaºii s-au unit pentru a continua tradiþia ºi a marca finalul sãrbãtorilor de iarnã. Pr. Cãtãlin Teulea

Pãrintele Mitropolit la Copãcel 

4

Sãrbãtorile lunii

Sfinþii trei Ierarhi Vasile, Grigorie ºi Ioan
Sfinþii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul ºi Ioan Gurã de Aur au fost contemporani, colegi de studii ºi prieteni. S-au nãscut, toþi trei, în Asia Micã, în secolul al patrulea - adicã într-o perioadã de luptã între pãgânismul agresiv ºi creºtinismul abia ieºit din primele trei secole de prigoanã. Ocupã un loc aparte între teologii, ierarhii ºi sfinþii Bisericii, fiind consideraþi dupã trecerea lor la Domnul la fel ca ºi acum "Mari dascãli ai lumii ºi ierarhi". De ce sunt prãznuiþi împreunã mãnãstirii, el ºi prietenul sãu În Biserica Greciei din secolul al XI-lea Grigorie alcãtuiesc o culegere au existat opinii diferite în ceea ce priveºte de texte despre frumuseþea valoarea celor trei ierarhi. Au fost teologi vieþii spirituale cu titltul "Filocare considerau cã Sfântul Vasile e cel mai calia" (iubirea de frumos). Numele Sfântului Vasile mare pentru cã viaþa acestuia se asemãna cel Mare este legat de activitatea socialã a cu a îngerilor ºi lupta cu asprime împotriva pãcatului. Alþii înãlþau pe Ioan Gurã de Bisericii. A înfiinþat, pe lângã biserici ºi Aur, pentru adâncimea ºi desãvãrºirea cuvân- mãnãstiri, primele aºezãminte sociale în tãrilor, care pe mulþi întorceau la pocãinþã. care erau îngrijiþi trupeºte ºi sufleteºte cei În fine, mai presus iubit de alþii, Sfântul care aveau nevoie de ajutor. Spitalele, Grigorie din Nazianz era cinstit aparte ºcolile ºi cantinele funcþionau sub numele pentru blândeþea ºi sensibilitatea profundã generic de Vasiliada. a scrierilor sale. Existând aceastã împãrþire Sfântul Ioan Gurã de Aur a creºtinilor, cei trei sfinþi s-au arãtat Sfântul Ioan s-a nãscut în Antiohia împreunã unui arhiereu din acea vreme, spundându-i într-un glas: "la Dumnezeu Siriei. Era un bãrbat mic de staturã, cu una suntem ºi nici o împotrivire sau vrajbã fruntea înaltã, barbã micã ºi rarã, ochi largi nu este între noi. Ci fiecare la timpul sãu, ºi strãlucitori. A studiat ºtiinþele vremii, îndemnaþi fiind de Duhul Sfânt, am scris întrecându-ºi dascãlii, apoi s-a lepãdat de învãþãturi pentru mântuirea oamenilor. Nu toate ºi s-a botezat în Biserica lui Hristos. este între noi, unul întâi ºi altul al doilea, ºi Un mare filosof al vremii ºi-ar fi exprimat de vei chema pe unul, vin ºi ceilalþi doi. regretul cã l-a pierdut spunând "Ioan mi-ar Drept aceea, împreuneazã-ne prãznuirea fi putut fi urmaº, dacã nu mi-l rãpeau într-o singurã zi." Iar arãtarea lor fiind în creºtinii". Era un suflet fin, blând cu alþii, ianuarie - lunã în care era ºi mai este câte aspru cu sine, îndemna la pocãinþã. o zi închinatã fiecãruia dintre ei - arhiereul Desãvârºit orator, îi lãmurea pe mulþi sã Ioan Evhaitul a stabilit ziua de 30 ianuarie lepede credinþele pãgâneºti ºi sã urmeze pentru prãznuirea celor Trei Ierarhi. ªi aºa lui Hristos. În timpul unei predici, o femeie din mulþime i-ar fi spus "Învãþãa rãmas pânã astãzi. torule cu gurã de aur, ai adâncit fântâna sfintelor tale învãþãturi, iar funia minþii Sfântul Vasile cel Mare Sfântul Vasile s-a nãscut în jurul anu- noastre e scurtã". De atunci, creºtinii au lui 330 în Cezareea Capadociei (unde mai început sã-i spunã Ioan Gurã de Aur. Iar târziu va sluji ca arhiepiscop) dintr-o sfântul a cugetat cã predica trebuie sã fie veche familie creºtinã. Se spune cã era un împodibitã cu învãþãturi simple, nu cu bãrbat înalt ºi uscãþiv, slãbit de ajunare ºi podoabele oratoriei, pentru ca ºi cei simpli priveghere, cu o expresie meditativã. A sã înþeleagã ºi sã aibã folos. Faima lui de predicator a contribuit la întrecut în înþelepciune pe cei din timpul sãu ºi pe cei din vechime, cãci învãþase alegerea sa ca Patriarh al Constantinopotoatã filozofia ºi toate ºtiinþele din vremea lului, în 397. Ca patriarh, Sfântul Ioan conaceea. în Atena, se întâlneºte la studii cu damna pãcatul fãrã menajamente ºi conceSfântul Grigorie de Nazianz cu care leagã siuni, astfel cã nu este pe placul înaltei socieo strânsã prietenie care va dura toatã viaþa. tãþi frivole. Astfel, din uneltirea împãrãtesei Sfântul Vasile este autorul Sfintei Eudoxia va fi exilat de câteva ori ºi va muLiturghii care îi poartã numele, al "Re- ri pe drumul spre Caucaz rostind ultimile gulilor monahale mari ºi mici" normative cuvinte : "Slavã lui Dumnezeu pentru toate". Sfântul Ioan Gurã de Aur este autorul ºi astãzi, dar ºi al cunoscutelor rugãciuni de alungare a demonilor - Molitfele Sfintei Liturghii care îi poartã numele, care Sfântului Vasile cel Mare. În singurãtatea se slujeºte de 1600 de ani în bisericile orto-

doxe de pretutindeni.

Sfântul Grigorie Teologul
Sfântul Grigorie de Nazianz, numit Teologul, s-a nãscut dintr-o veche familie de creºtini din Capadocia. Era un bãrbat de staturã mijlocie ºi avea o privire blândã ºi veselã. A primit o educaþie aleasã, desãvârºitã în Atena, unde l-a cunoscut pe bunul sãu prieten, Sfântul Vasile. Despre ei se spune cã erau nedespãrþiþi ºi cunoºteau numai douã cãi "spre ºcoalã ºi spre bisericã". A fost, nu pentru multã vreme însã, patriarh al Constantinopolului. S-a retras din scaun din cauza uneltirilor împotriva sa ºi ºi-a petrecut ultimii ani de viaþã în studiu ºi meditaþie. Rodul este bogat: pe lângã renumitele "Cinci cuvântãri teologice", a scris ºi strãlucite poeme (peste 408 cântãri în 1800 de versuri). Sfântul Grigorie Teologul este considerat între primii autori de poezie creºtinã.

Modelul Sfinþilor Trei Ierarhi
Într-o lume care adesea geme, orbecãind dupã un punct de reper, Sfinþii Trei Ierarhi oferã modele mereu actuale. Deºi diferiþi în fire ºi daruri duhovniceºti, Sfinþii Vasile, Grigorie ºi Ioan, sunt fiecare model al ierarhului desãvârºit, al adevãratului preot, episcop ºi patriarh. Sunt apoi, model de cãlugãri care au împlinit deplin rostul monahal, adicã sfinþenia. Celor care încã se tem cã credinþa ar fi contrarã ºtiinþei, le stã înainte modelul sfinþilor care ºi-au întrecut în înþelepciune dascãlii, care la rândul lor au scris atât adânci explicaþii la învãþãtura Bisericii, cât ºi poeme creºtine de rarã delicateþe. Tot ei ne învaþã modelul adevãratei prietenii, dovedind cã cei uniþi în Hristos pe pãmânt, împreunã rãmân în veºnicie. Când lumea ridicã la rang de virtute nefirescul ºi uitã virtuþile autentice, Sfinþii Ierarhi ne învaþã cum sã trãim, sã ne rugãm, sã iubim - sã viem în Hristos, mereu ºi-n fiecare clipã. Ioana Haºu

CMYK 

Dialoguri

5

„Prea ni se pare cã noi suntem stãpânii lumii"
Pãrintele Iosif pãstoreºte cu bucurie ºi dragoste comunitatea ortodoxã din ªinca Veche. Un preot cu multe realizãri deosebite, ca mãrturie atrãgându-ne atenþia frumoasa bisericã unde slujeºte, dar ºi implicarea lui în viaþa comunitaþii, care îl face sã fie apreciat ºi iubit atât de cei de vârsta a doua ºi a treia, dar ºi de tinerii pe care cu drag pãrintele îi ia sub ocrotirea sa, unii dintre ei cântând în cor, alþii ajutându-l în Sfântul Altar. Mereu zâmbitor ºi iubitor de oameni, pãrintele ne-a rãspuns cu drag la întrebãrile ridicate de câteva temeri contemporane. Pãrinte, parcã sunt tot fac tinerii când se cãsãtoresc egoistã: sã nu le fure timpul mai mulþi tineri care amânã este cã nu întreabã ºi nu ascultã pe care preferã sã îl dedice momentul cãsãtoriei, fiindu- pe nimeni. Ei considerã cã une- realizãrilor profesionale sau le teamã sã facã acest pas. De ori iubirea este totul ºi cã aceas- destinderii decât creºterii ta poate sã rezolve toate proble- copiilor. unde vine aceastã teamã? Am întâlnit de curând Cred cã este vorba de mele. Cel mai adesea ei nu au un impactul societãþii asupra duhovnic comun, cu care sã vor- pe cineva care avea o naturii umane. Tinerilor le e beascã înainte de a se cãsãtori. teamã filosoficã, ca sã zic teamã cã nu va exista un suport Doi tineri care-ºi aleg bine duhov- aºa… Se întreba de ce sã Numele: Pr. Iosif Florin Ciolan material suficient, care sã le nicul, aceia nu pot sã greºeascã dea viaþã unei fiinþe penData ºi locul naºterii: 12 febsusþinã viaþa, care sã-i ajute sã în cãsãtorie. Duhovnicul este tru a se chinui în aceastã ruarie 1975, Dumbrãviþa cel care poate sã le rãspundã ºi lume plinã de suferinþe. înceapã aceastã nouã viaþã. Studii: 1988-1990 Liceul de ChiEste justificatã aceastã sã-i ajute la finalizarea cu respon- Are dreptate? mie Codlea, profil electrotehnicã; Nu. Din punctul meu de sabilitate a acestui pas. În Taiteamã? Cu siguranþã cã nu. În momen- na Spovedaniei duhovnicul este vedere, existã mult mai 1990-1995 Seminarul Teologic Ortul în care omul are alte valori în efectiv glasul lui Dumnezeu. El multã fericire decât neferi- todox Cluj-Napoca; 1995-1999 Faculviaþa lui, în momentul în care poate sã îi arate tânãrului dacã cire, mult mai multe lucruri tatea de Teologie Ortodoxã Cluj-Nase bazeazã pe viaþa spiritualã, au- persoana pe care a ales-o este frumoase. Nu ne putem nu- poca 2006-2008 - master la Facultatomat materialul va fi lãsat pe pla- potrivitã pentru a primi împre- mai crampona de ceea ce tea de Teologie "Andrei ªaguna" din nul al doilea ºi atunci ºi teama unã binecuvântarea Tainei cãsã- este urât în jurul nostru. Mân- Sibiu, secþia teologie-sistematice Familia: cãsãtorit cu Laura, au va dispãrea. Din pãcate însã so- toriei. Sunt multe cazuri de ti- tuitorul Hristos spune foarte o fetiþã, Bianca cietatea noastrã este din ce în ce neri care datoritã duhovnicilor clar: dacã ochiul tãu este Parohia în care slujeºte: mai secularizatã ºi chiar ea le pe care i-au avut, ºi datoritã bine- curat, totul în jurul tãu îl alimenteazã tinerilor aceastã cuvântãrii, au trãit vremuri fru- vezi curat. Dacã trupul ºi ªinca Veche teamã, neoferindu-le însã alter- moase ºi o cãsnicie fericitã. sufletul sunt curate, toate în veºtii pentru copii din fiecare nativã la astfel de probleme. Pentru cã au avut de la început jurul tãu sunt curate. Avem un numãr al revistei, care-l are Existã însã o oazã spiritualã ca- binecuvântarea lui Dumnezeu exemplu foarte bun pentru noi: protagonist pe Matei. De unde re le poate oferi efectiv o stare care a lucrat în cãsnicia lor, bi- pãrintele Teofil. Suferinþa cu dragostea de a vã adresa de liniºte, o stare de împãcare neînþeles cu lucrarea ºi cu strã- care s-a nãscut, de a nu vedea, copiilor ºi puterea de a crea? cu realitãþile lumii actuale ºi rãs- duinþa amândurora. Deci pri- ar fi trebuit sã-l facã sã fie În primul rând fiecare copil punsurile la aceste frãmântãri mul lucru este ca ei sã-ºi caute încruntat, supãrat, însã el, din îºi iubeºte copilãria. ªi aici vorale lor. Aceasta este Biserica. Da- duhovnic, ºi un duhovnic bun. contrã, este luminos ºi opti- beºte copilul din mine. Mi-a plãPãrinte, în afarã de mist. A fost întrebat odatã de cut sã ascult poveºti ºi în genecã ne uitãm în Bisericã vedem cã existã exemple de urmat sau teama de cãsãtorie am mai mitropolitul Antonie dacã este ral ascultam poveºtile pe care cel puþin de luat în seamã. Acolo întâlnit, nu de puþine ori, la fericit ºi mulþumit aºa cum este bunica mea mi le spunea, în caîi gãsesc pe cei care trãiesc oamenii cãsãtoriþi, o teamã el. Pãrintele a rãspuns cã dacã re personajele principale eram experienþa unei cãsnicii fru- de a avea copii. De cele mai ar zice cã e mulþumit ºi fericit eu ºi sora mea. Aºa am ajuns la moase. În Bisericã, nu în afarã. multe ori tot din consider- ar minþi. Însã i-a ajutat Dumne- un moment dat sã încerc sã zeu sã descopere acea bucurie retrãiesc acele clipe de atunci ºi Dacã te uiþi în afara ei o sã-þi dai ente materiale… Perspectiva acesta este greºi- în plus faþã de ce au primit alþii: ori de câte ori scriu poveºtile, seama cã în familii existã multã dezbinare, sau o trãire artifi- tã, pentru cã de fapt nu noi îi creº- liniºtea izvorâtã din prezenþa mã revãd pe mine. Puterea de tem pe copii. Noi le oferim un lui Dumnezeu în viaþa lui. cialã, de dragul aparenþelor. a crea... probabil cã aºa vrea Sã nu ne mai cramponãm Dumnezeu. Poveºtile însã nu Însã cum pot ei sã dis- mediu de socializare. În rest cel cearnã aceste lucruri, pentru care îi creºte este Dumnezeu. atât de diverse neajunsuri. Prea sunt numai pentru copiii mici, cã pe de altã parte avem o ªi cel mai bun exemplu este cel ni se pare cã noi suntem stãpâ- ci sunt ºi pentru copiii din noi, situaþie deloc plãcutã: foarte al familiilor cu mulþi copii. Am nii lumii, cã noi suntem cei ca- pentru copii mai mari, care au multe cupluri, dupã destul de un vecin care are 13, ºi toþi sunt re facem sã creascã copiii. Nu, nevoie de explicarea învãþãturii puþin timp de la cãsãtorie, realizaþi din punct de vedere Dumnezeu este cel care le creºtine printr-o pildã. plineºte pe toate. material, deºi le-a fost greu. divorþeazã. Interviu realizat de Pãrinte, sunteþi autorul poExistã însã ºi o altã teamã, O greºealã mare pe care o Pr. Marius Corlean

CMYK 

6

Viaþa în Hristos

Este cel prin care Dumnezeu cãlãuzeºte paºii omului. Fãrã Observãm de cele mai multe ori în vieþile creºtinilor noºtri cã nu existã o acesta, omul este realmente în derivã. acoperire practicã a credinþei. Adicã, deºi se numesc creºtini, în comportamentul, Spovedania adevãratã se face cu rãgaz, viaþa, atitudinea ºi modul lor de gândire existã o rupturã faþã de modul în care ar la un duhovnic care te cunoaºte, îþi trebui sã se comporte, sã trãiascã, sã gândeascã un adevãrat creºtin. De ce? Uneori cunoaºte viaþa ºi durerile, se roagã pentru tine, iar în timpul spovedaniei are ºi lipseºte informaþia, alteori nu este interesat pur ºi simplu din varii motive… vremea de a cere lui Dumnezeu sã îi numai cã nu ne trãim credinþa, dar nu-i "Tradiþiile" - credinþa dea cuvântul de folos pentru tine. lãsãm nici pe alþii sã o trãiascã. Cum se

Credinþa, între declaraþie ºi trãire

noastrã

A fi creºtin nu înseamnã numai a face act de prezenþã la slujbele care se þin la bisericã (care de cele mai multe ori sunt neînþelese, tot din cauza dezinteresului), ci înseamnã ca TOATà viaþa noastrã "lui Hristos Dumnezeu sã o dãm", cum mãrturisim la Sfânta Liturghie. S-ar putea întreba cineva: cum adicã nu trãiesc cu adevãrat creºtineºte? Uite, eu merg la bisericã, mã rog cât de cât… Ce-mi lipseºte? Am sã iau cu un exemplu: la o înmormântare, dupã ce s-a ieºit afarã pentru a continua slujba, una dintre femei, (pe care o ºtiam cã merge la bisericã), a fugit repede ºi a luat o canã spãrgând-o în camerã dupã ce a fost scos afarã mortul iar oamenii au ieºit în curte. Am întrebat-o de ce a fãcut gestul acesta, pentru a vedea ce explicaþie dã. Rãspunsul a fost acesta: "Aºa-i tradiþia." Nu de puþine ori mi-a fost dat sã aud acest rãspuns în multe alte contexte, indiciu al faptului cã mulþi dintre ai noºtri creºtini fac ceea ce fac nu fac conºtient ºi convinºi de ceea ce fac, ci multe lucruri le împlinesc în virtutea unei aºa zise "tradiþii". Mai cunoaºtem ºi alte multe "tradiþii": spoveditul la repezealã în ultima sãptamânã înainte de Paºti, parastasele "udate" din belºug cu bãuturã, pe la sate intratul la crâºmã "la una micã" dupã slujbã, bârfele ºi uitatul prin biserica pentru a vedea cine cu ce e îmbrãcat ºi multe altele..., care în nici un caz nu aparþin unei vieþi creºtine. Faptul cã existã un numãr statistic majoritar de creºtini ortodocºi (90%) nu înseamnã cã toþi aceºtia sunt ºi creºtini în adevãratul sens al cuvântului. Ba chiar mulþi nici nu au habar ce înseamnã creºtinism. ªi aceasta reprezintã un semnal de alarmã, pentru cã atâta timp cât nu este înþeles creºtinismul în profunzime ºi corect, atât timp cât nu este aplicat în viaþa de zi cu zi, nu putem spune cã avem o relaþie autenticã cu Dumnezeu ºi, deci, cã suntem creºtini. Toate aceste "tradiþii", superstiþii ºi erori de înþelegere trebuie înlãturate ºi corectate, deoarece prin ele nu

întâmplã asta? Pentru cã cei care ar vrea sã se apropie de Bisericã ºi dau de tot felul de oameni care sunt preocupaþi mai degrabã cu respectarea a tot felul de "tradiþii", care nu au nimic de a face cu o credinþã sincerã, dau bir cu fugiþii.

Preþuiþi-vã sufletul!
Apoi mai este o problemã gravã. De duhovnic se leagã automat o altã stare pe care creºtinul ar trebui obligatoriu sã o deþinã: ascultarea. Adicã sã asculþi de ceea ce spune pãrintele duhovnicesc, duhovnicul. Aici însã e o altã problemã majorã: "Cum, zice creºtinul nostru, sã ascult eu de popa? Pãi el îmi zice sã postesc, sã mã înfrânez, sã nu mai înjur etc. Fugi, dom'le de aici..." Da, dragul meu creºtin, sã asculþi de el, de duhovnic, pentru cã degeaba ai duhovnic dacã nu-l asculþi. ªi preþuiþi-vã sufletele, dragii mei, cãutaþi duhovnici care sã vã creascã sufleteºte, sã simþiþi cã prin ei grãieºte Dumnezeu. Aºa cum atunci când sunteþi bolnavi cãutaþi sã mergeþi la un doctor bun ºi nu vã lãsaþi pe mâna oricui, acordaþi cel puþin aceeaºi atenþie ºi sufletului. Iatã douã realitãþi fundamentale, la care trebuie sã luãm aminte. Duhovnicul ºi ascultarea de duhovnic. Cu aceasta facem primii paºi adevãraþi în viaþa duhovniceascã, primii paºi cu Dumnezeu. Ascultându-l putem apoi împlini ºi celelalte lipsuri ale noastre, iar diferenþele dintre ceea ce declarãm cã ne este credinþa ºi ceea ce facem în realitate se vor diminua simþitor. Pr. Marius Corlean

Cum aflãm voia lui Dumnezeu?
Ce este însã de fãcut? Primul lucru care trebuie înþeles fundamental de cãtre credincioºi este cã Biserica lui Hristos o formãm cu toþii, laici ºi clerici. Numai împreunã putem vorbi despre o adevãratã Bisericã a lui Hristos, iar despre noi ca despre niºte mãdulare active, nu moarte, ale acestui corp al Bisericii. Pentru cã fiind fiecare mãdular al Bisericii lui Hristos, fiecare avem funcþia noastrã REALÃ, nu închipuitã, nu înþeleasã metaforic, ci pur ºi simplu noi suntem o pãrticicã activã a trupului lui Hristos, adicã al Bisericii, ºi fiecare avem un loc ºi un plan binecunoscut lui Dumnezeu. Cum îl putem cunoaºte ºi noi? Cu ajutorul DUHOVNICULUI. Este primul lucru din abecedarul credinþei pe care trebuie sã-l înþelegem ºi de fapt cel mai important. Cu aceasta ar trebuie nepãrat sã începem. Dar iatã cã noi astãzi nu mai prea vorbim de duhovnic, ci vorbim impersonal de preotul cutare la care m-am spovedit. ªi dacã nu era el, e bun ºi altul. Apoi, în Postul Paºtilor, buluc la bisericã în mod deosebit în ultima sãptãmânã, ºi... pe unde om nimeri. Dragii mei, vã întreb aºa, dupã mintea ºi sufletul dumneavoastrã, credeþi ca asta se numeºte duhovnic? Cã aºa superficial putem noi cunoaºte voia lui Dumnezeu cu noi? Cã aºteptãm miracole de la o spovedanie care dureazã uneori la fel de scurt ca ºi un blitz al aparatului de fotografiat? Aceastã noþiune - DUHOVNIC - creºtinii zilelor noastre trebuie sã o înþeleagã ºi sã o asume. Duhovnicul este tatãl nostru duhovnicesc, el este unul singur ºi pe acela trebuie sã-l pãstrãm necontenit. 

Sãrbãtorile lunii

7

Meditaþie
Momentele semnificative din viaþa pãmânteascã a Mântuitorului Hristos sunt sãrbãtorite de Bisericã ºi au rol îndoit. Ele ne amintesc în primul rând de evenimentele reale ºi punctuale împlinite de Dumnezeu în timp ºi istorie "pentru noi ºi pentru a noastrã mântuire". Dar, de asemenea, ne provoacã la meditarea ºi descifrarea semnificaþiilor adânci ale faptelor din istoria mântuirii, invitându-ne de fiecare datã sã confruntãm propria noastrã viaþã cu ele, aici ºi acum, înnoindu-ne.

Întâmpinarea Domnului

Cine întâmpinã pe Domnul
Ne aflãm la patruzeci de zile de la Naºterea Mântuitorului. Conform Legii Vechi, femeia care nãºtea un prunc de parte bãrbãteascã, la patruzeci de zile trebuia sã-l ducã la templu, pentru a-l închina Domnului. Tot atunci, femeia trebuia sã aducã o jertfã de curãþire, care pentru cei mai avuþi era un miel de un an, fãrã prihanã, ºi un porumbel, iar pentru cei sãraci, doi pui de turturea sau de porumbel. Smerenia însoþeºte în toate pe aleºii lui Dumnezeu. Sfânta Fecioarã împlineºte cu deplinã ascultare cele poruncite prin Moise, venind la templul din Ierusalim pentru a închina Domnului pe Pruncul Iisus ºi pentru a aduce jertfa de curãþire rânduitã, ea, care de curãþire nevoie nu avea, Fecioarã ºi curatã fiind. La aceeaºi deplinã smerenie fusesem martori ºi la Crãciun, când Fecioara Maria a nãscut într-o iesle sãracã, departe de tumultul lumii, încât s-ar fi zis cã nimeni nu va afla nimic de acest eveniment. Dar pe cât e de mare smerenia robilor lui Dumnezeu, pe atât de mult Dumnezeu îi slãveºte. La Naºtere, în ieslea cea neºtiutã, pe Pruncul nou nãscut l-au vestit îngerii, ºi l-au întâmpinat pãstorii, ºi I s-au închinat Magii, daruri de preþ aducându-i, cu toþii mãrturisind naºterea Împãratului ºi Mântuitorului lumii. Astãzi, la patruzeci de zile de la Naºtere, regãsim aceeaºi smerenie, cãci Maica Domnului, însoþitã de dreptul Iosif, vine la Templu pentru a împlini totul conform Legii, ºi încã aduce jertfa celor sãraci. Nimic nu pare aici ieºit din comun, nimic care sã atragã atenþia. Dar ºi aici, Pruncul este întâmpinat ºi mãrturisit ca Mesia. De aceastã datã, cei care-l întâmpinã pe Fiul lui Dumnezeu nu sunt pãstorii sau magii, ci doi bãtrâni venerabili, iubitori de Dumnezeu: dreptul Simeon ºi proorociþa Ana. În smerenia lor, aceºti doi martori ai prezentãrii lui Iisus la templu strãlucesc prin darul lui Dumnezeu, ºi a reaminti pe scurt puþinele date cunoscute despre ei este deosebit de edificator.

lui îi aduce vãduvia. Din acel moment, ea se dedicã trup ºi suflet slujirii lui Dumnezeu, pentru tot restul vieþii. În momentul prezentãrii lui Iisus la templu, aceastã femeie plinã de evlavie se afla în al optzeci ºi patrulea an de viaþã ºi, ne spune Evanghelia dupã Luca, "nu se depãrta de templu, slujind noaptea ºi ziua în post ºi rugãciuni" (2,37). Astfel, se învredniceºte ºi ea sã-l întâmpine pe Domnul ºi, umplându-se de darul proorociei, a început sã vesteascã tuturor, la templu ºi în Ierusalim, cã Pruncul Iisus este Mântuitorul promis ºi aºteptat.

Cum sã întâmpinãm ºi noi pe Domnul
De frumuseþea duhovniceascã ºi de mãrturisirea acestor doi martori care au întâmpinat pe Domnul la templul din Ierusalim la patruzeci de zile de la Naºtere, nu ne putem minuna îndeajuns. Viaþa ºi mãrturia lor reprezintã izvoare vii, nesecate de har ºi pentru noi, cei de astãzi. Icoane. La înfãþiºare, ei ne apar smeriþi sub greutatea numeroºilor ani, plini de credinþã, pãtrunºi ºi transformaþi temeinic în trupul ºi sufletul lor de necontenitã ºi asprã ascezã. Din lãuntrul lor însã darul Duhului Sfânt izbucneºte strãlucitor în afarã. Cãci duhovniceºte, ei rãspândesc blândeþe ºi sensibilitate, precum Simeon cel drept care ia în braþele sale minunatul Prunc ºi-ºi împleteºte mãrturisirea buzelor cu lacrima inimii înfiorate, sau bucurie ºi speranþã molipsitoare, precum Ana proorociþa, copleºitã de Duhul care o împinge sã mãrturiseascã tuturor pe Hristos Mântuitorul. În faþa acestor douã exemple, noi rãmânem copleºiþi de frumuseþe. ªi parcã ne simþim contagiaþi de acest zel duhovnicesc curat. Îi contemplãm pe mãrturisitorii de Dumnezeu, ºi ne întoarcem ºi noi privirile minþii ºi ale inimii spre Cel pe care ei îl vestesc: spre Pruncul Iisus. Înþelegem cã Întâmpinarea Domnului înseamnã întâlnirea cu El, recunoaºterea Lui prin Duhul Sfânt ºi mãrturisirea cã Acesta este Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mântuitorul lumii. Aºa au fãcut toþi cei care L-au întâmpinat: dreptul Simeon ºi proorociþa Ana, dar ºi pãstorii sau magii, dar ºi toþi ceilalþi care într-un fel sau altul l-au cunoscut pe Dumnezeu ºi l-au primit în casa sufletului lor. Toþi adevãraþii creºtini. Aceºtia mãrturisesc necontenit în cugetul lor pe Domnul Iisus Hristos ca Mântuitor, ºi, de asemenea, îl vestesc pe El lumii întregi! Amalia Rãibuleþ

Dreptul Simeon
Tradiþia ne spune cã dreptul Simeon, la un moment dat din viaþa lui, a citit pasajul scripturistic care cuprindea proorocia profetului Isaia despre naºterea Fiului lui Dumnezeu dintr-o fecioarã: "Iatã, Fecioara va lua în pântece ºi va naºte fiu ºi vor chema numele lui Emanuel" (Is.7,14), ºi s-a îndoit de adevãrul acestor cuvinte, neputând omeneºte sã înþeleagã cum poate fi posibil ca o fecioarã sã nascã. Pentru îndoiala sa, el a fost înºtiinþat cã nu va muri pânã ce nu va vedea cu ochii sãi împlinindu-se aceastã profeþie. ªi, într-adevãr, la adânci bãtrâneþe dreptul Simeon are fericirea de a-L vedea cu ochii trupeºti pe Cel despre care vestea profeþia, pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, pe Pruncul Iisus. Pe Acesta, dreptul Simeon îl întâmpinã la templul din Ierusalim, îl ia în braþe ºi, luminat de Duhul Sfânt, mãrturiseºte despre El cã este Mântuitorul trimis de Dumnezeu lumii. Cuvintele sale rostite cu acest prilej, de rarã frumuseþe ºi adâncime duhovniceascã, sunt cunoscute de toþi ºi se cântã la fiecare slujbã a Vecerniei: "Acum slobozeºte pe robul Tãu, Stãpâne, dupã cuvântul Tãu, în pace, cãci vãzurã ochii mei mântuirea Ta...".

Proorociþa Ana
La întâmpinarea Domnului apare ºi o figurã femininã. Ana fusese în tinereþe mãritatã, iar dupã ºapte ani, moartea soþu- 

8

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

Mãnãstirea "Naºterea Maicii
Mãnãstirea Fãget se gãseºte la 4 km de Fãgãraº, pe drumul spre Boholþ, ºi este situatã pe dealul Galaþiului, în vârful numit "Dealul Crucii" (sau Mãtãhuiul). Ea inspirã, încã de la intrare, liniºte, pace ºi simplitate. Tronând ºi veghind deasupra Þãrii Fãgãraºului, poate fi vãzutã din depãrtare, chiar din Perºani, Victoria, Cetatea Rupei sau Cincu.
Ciungi, Gauri sau La Crepe. În total, domeniile mãnãstirii însuEste construitã pe locul unei vechi mau 400 ha de pãmânt. mãnãstiri, care a fost ridicatã pe acest deal, Documente istoriîntr-o pãdure de fagi, de unde provine ºi ce de la anul 1600 atesnumele mãnãstirii: Fãget. Saºii care popu- tã faptul cã Mãnãslau aceastã zonã au denumit-o în limba lor tirea Fãget a fost reºedinþã a lui Mihai Bucholt, de unde ºi a doua denumire, Viteazul. Aici acesta poposea uneori, românizatã: Boholþ. atunci când venea în Cetatea Fãgãraºului. La început a fost mãnãstire de maici, Datina era ca un conducãtor de þarã sã fie iar mai târziu a devenit mãnãstire de primit la intrarea în cetate de cãtre episcãlugãri. Se numãra printre mãnãstirile de copul locului. De aceea, într-o vreme, seamã ale Þãrii Fãgãraºului, având episcopul locului îºi avea reºedinþa în numeroºi vieþuitori ºi întinse terenuri de Galaþi, la aceastã mãnãstire. Se pare cã pãduri ºi pãºuni care existã ºi astãzi: Fãget, mãnãstirea a fost construitã înainte de Cetatea Fãgãraºului. Existã ºi o legenCorpul nou de chilii dã, care spune cã printr-un tunel mãnãstirea comunica cu fortãreaþa. Ultimul drum pe aici a lui Mihai Viteazul a fost înainte de victoria pe care a obþinut-o la ªelimbãr.

Reºedinþã a lui Mihai Viteazul

Biserica de lemn

De la strãlucire la ruine…
Existenþa unei mãnãstiri ortodoxe pe teritoriul satului Boholþ este atestatã documentar ºi de înscrisurile ce consemneazã distrugerea mãnãstirilor ortodoxe din Transilvania de cãtre generalul austriac Buccow, în anul 1761, din ordinul împãrãtesei Maria Tereza. Au fost doborâte cu tunul sau incendiate atunci ºi mãnãstirile de la Bucium, Berivoi, Dejani, Sâmbãta de Sus, Fãget ºi multe altele…

Felul în care se spune cã a fost distrusã Mãnãstirea de la Fãget impresioneazã pe oricine: în zorii unei zile de duminicã, atunci când obºtea era adunatã pentru a sãvârºi Sfânta Liturghie, mãnãstirea a fost incendiatã. Nu se ºtie câþi cãlugãri erau în bisericã la acel moment, dar documentele atestã faptul cã aceastã mãnãstire a avut o obºte numeroasã. Într-o vreme mãnãstirea avea 188 de vieþuitori, din care 38 erau preoþi. Acestui incendiu au supravieþuit doar 8 cãlugãri, care s-au retras în satul Boholþ.

CMYK 

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

9

Domnului" de la Fãget-Boholþ
Cãlãuzã pentru pelerini
Mãnãstirea Fãget-Boholþ stã de veghe deasupra Fãgãraºului în vârful dealului Galaþiului ºi se vede de oriunde din oraº. Ca sã ajungi acolo, trebuie sã treci Oltul ºi sã te îndrepþi spre ieºirea din oraº din cartierul Galaþi. La 4 kilometri de Fãgãraº, dupã ce urci dealul cu serpentine, ajungi la destinaþie iar efortul pelerinului este rãsplãtit cu belºug de priveliºtea minunatã ºi liniºtea desãvârºitã a locului. 6 vieþuitoare, care duc viaþã de obºte cu rugãciune, muncã, ascultare, agriculturã, construcþie. Încã de la intrare creºtinul este întâmpinat cu multã cãldurã ºi dragoste, mãicuþele însoþind, explicând ºi ascultând cu rãbdare, creând o atmosferã de apropiere ºi deschidere faþã de pelerini. La plecare orice credincios se îndreaptã spre casã mai apropiat de Dumnezeu ºi, sigur, mai smerit, mai bun. Pr. Ovidiu Bostan

Paraclisul de varã Astfel, în locul unei înfloritoare mãnãstiri au rãmas doar ruine. ªi acestea au fost mãcinate de vreme, existenþa acestei mãnãstiri rãmânând vie doar în memoria credincioºilor localnici.

Renãscutã dupã 300 de ani
Renaºterea acestei mãnãstiri a fost posibilã prin strãdaniile unui fiu al satului Boholþ, Înalt Prea Sfinþitul Serafim Joantã, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale ºi de Nord. Acesta, pe vremea când era episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a dat curs cererii credincioºilor ºi a obþinut aprobarea reconstruirii mãnãstirii. Terenul actual al mãnãstirii, în suprafaþã de 6,49 ha, a fost donat de cãtre 6 familii din Boholþ. Astfel, în anul 1993, dupã aproximativ 300 de ani de la incendierea acestei mãnãstiri, se începe reconstrucþia ei. Mai întâi se construieºte un Altar de varã, care acum e folosit de pãrintele Dositei, duhovnicul mãnãstirii, pentru sãvârºirea Tainei Spovedaniei, ca aghiasmatar ºi pentru pregãtirea Sfintelor Paºti, sfinþit de Î.P.S. Serafim. În anul 2000 s-a ridicat o bisericã din lemn, cu hramul Sfinþii Împãraþi Constan-

tin ºi Elena, care a fost sfinþitã de cãtre P.S. episcop-vicar Visarion Rãºinãreanul, însoþit de un sobor de preoþi, în ziua de 21 mai 2000. În anul 2004 s-a început construirea unei biserici de piatrã, mai mare, cu hramul Naºterea Maicii Domnului ºi a cãrei piatrã de temelie a fost pusã încã din 1993 de cãtre Î.P.S. Serafim. Hramul mãnãstirii actuale respectã hramul vechii mãnãstiri: NaºActualul duhovnic al mãnãstirii terea Maicii Domnului (8 septembrie) ºi Sfinþii Împãraþi este pãrintele Dositei. Tânãr, cu o Constantin ºi Elena (21 mai). râvnã caracteristicã, dar foarte tãcut, aºa cum se cuvine unui cãlugãr, pãrintele Dositei slujeºte aceastã "Frumoasã mãnãstire din 2006. S-a nãscut în ca o mireasã" Brãila, în anul 1973. A îmbrãþiºat Un merit deosebit pentru viaþa cãlugãreascã la mãnãstirea Putna, ceea ce gãsim astãzi în dealul ca frate de mãnãstire, în 1996 ºi a intrat în Galaþi îl au maica stareþã cinul monahal în anul 1998. Slujitor al Sfântului Teodora Hulpan ºi maica Altarului este din 2003. Urmând cursurile Facultãþii de economã Pantelimona Bica, Teologie de la Sibiu a ajuns pe meleaguri fãgãrãºene ºi care au muncit la tot ce se aflã pentru cã a fost impresionat de frumuseþea acestor astãzi la mãnãstire, cu multã locuri a acceptat propunerea maicilor de a sluji ca pricepere ºi dãruire. Încã mai duhovnic la mãnãstirea Fãget. În prezent slujeºte cu au de lucru ºi cer bunului dãruire în aceastã frumoasã mãnãstire ºi îºi continuã Dumnezeu sã le ajute ºi sã le studiile fiind student în anul III. Pentru a obþine un cuvânt de învãþãturã de la pãrinîntãreascã pentru a duce la tele Dositei mai întâi trebuie sã îi câºtigi încrederea. bun sfârºit ceea ce au început. Au fost ani mulþi ºi grei de Totuºi atunci când este întrebat cu interes, pãrintele muncã ºi jertfã, dar acum bi- pune mai întâi în evidenþã rolul pocãinþei în viaþa omuserica, dupã spusele lor, e fru- lui. Pocãinþa, dupã spusele sfinþiei sale, este o trãire moasã ca o mireasã, iar greu- duhovniceascã care izvorãºte o putere schimbãtoare în tatea muncii depuse o bine a sufletului omenesc. Adâncirea în acest sentiment curãþitor ºi dãtãtor de nãdejde îl cere în primul rând de socotesc ca pe un vis. În prezent mãnãstirea are la el însuºi ºi apoi de la ceilalþi.

Duhovnicul

CMYK 

10

Fii tânãr cu Hristos

Întrucât suntem martorii unei explozii informaþionale ºi tehnologice, internetul a devenit o realitate din ce în ce mai mult prezentã în toate domeniile existenþei umane. ªi acesta este doar începutul. Preocuparea care se naºte este legatã de raportarea internetului la modul de viaþã creºtin. Ce este sau ce poate fi internetul.

INTERNETUL - prieten ºi duºman, deopotrivã
Utilizatorul
plãceri comerciale i-a creat prieteni falºi care l-au pãrãsit odatã cu banii lui ºi a rãmas singur într-o lume rece unde nimic nu mai este ceea ce pãrea a fi. Pentru tânãrul acesta nu a fost totul pierdut deoa-rece ºi-a adus aminte de tatãl sãu, "ºi-a venit în sine" ºi s-a întors ACASÃ. Atâta timp cât acasã nu înseamnã "pe net", ci în lumea realã printre cei pe care îi iubeºti ºi te iubesc, pe care îi poþi îmbrãþiºa, poþi lua internetul ca o plimbare pe stradã sau ca o vizitã de prietenie. Dar când netul te prinde ºi devine casa ta nr.1, ºi atunci când priveºti în oglindã (unul din singurele momente reale) ºi te întâlneºti cu tine cel adevãrat, cu ochii umflaþi ºi negri de cearcãne, poþi scrie singur definiþia patimii. Nu mai este necesar sã-þi zicã nimeni cã ai patima internetului, sau ca ai devenit dependent.

Ce presupune a fi utilizator de internet? Cine poate deveni surfer în lumea cu adevãrat a tuturor posibilitãþilor? De la început trebuie spus cã internetul este o mare provocare. De altfel, internetul este mai mult decât o posibilitate de accesare a datelor, informaþiilor, etc. INTERNETUL ESTE O LUME, o altã lume, virtualã. O lume în care pentru a intra ºi a trãi trebuie sã te naºti din nou. Cel care acceseazã internetul trebuie sã-ºi asume o identitate, este pus în faþa provocãrii de a deveni altul sau de a se ascunde sub o identitate falsã. Cu toþii ºtim cã numele te reprezintã, te defineºte ca persoanã. Sfânta Scripturã ne învaþã cã numele fiecãruia este scris în Cartea Vieþii, deci are valoare veºnicã, rãmâne chiar ºi dupã moartea noastrã. De cei morþi ne aducem aminte prin rostirea numelor lor, o datã cu invocarea cãrora rememorãm toate cele fãcute de ei. Pomelnicul de la bisericã foloseºte numele fiecãruia pentru a-l pune în legãturã cu Dumnezeu. Internetul îþi oferã posibilitatea de a-þi pãstra identitatea sau de a te ascunde sub o altã identitate. Asta înseamnã cã poþi face lucruri pe care nu le-ai putea realiza în lumea realã, îþi oferã posibilitatea dedublãrii, ceea ce poate deveni dãunãtor, întrucât oricine poate face orice fãrã a-ºi asuma responsabilitatea a ceea ce face ºi fãrã a putea fi tras la rãspundere pentru asta. Poþi afla ultimele noutãþi, poþi citi materiale informative, folositoare, poþi gãsi schema televizorului pe lãmpi al bunicului, DAR poþi ºi agresa, minþi, fura, batjocori, sminti pe alþii. De aceea trebuie spus din capul locului cã existã o vârstã a internetului, în sensul cã nu oricine poate fi utilizator responsabil. Vârsta utilizatorului de internet, însã, nu se mãsoarã în ani, ci în maturitatea de gândire ºi acþiune, capacitatea de a discerne modul în care sã se foloseascã de aceastã lume virtualã, fãrã a se lãsa prins în mrejele ademenitoare ale ei.

Internetul ca pãcat ºi patimã.
Biserica defineºte pãcatul ca fiind fapta potrivnicã voinþei lui Dumnezeu, iar patima ca o activitate continuã ºi statornicã prin care sãvârºim rãul. Sau, mai simplu, pãcatul este cãlcarea voii lui Dumnezeu, iar stãruinþa în pãcat devine patimã, viciu. Sfinþii Pãrinþi spun cã orice lucru care ne dominã (stãpâneºte, conduce) constituie patimã ºi este pãgubitor pentru om. Ni se pare un pãcat de neiertat atunci când aflãm cã prietenul nostru nu se trezeºte bine din beþie ºi iar se îmbatã, dar ne este greu sã acceptãm cã existã o beþie a internetului. Pentru cã INTERNETUL TE PRINDE, te captiveazã pânã într-atât încât uiþi de tine, de prietenii care s-ar bucura sã te simtã lângã ei fizic, nu virtual, dar ºi pentru cã îþi oferã posibilitatea dedublãrii. Pe internet poti fi oricine ºi poþi face orice, îþi poþi asuma identitãþi false, deoarece îþi deschide drumul "ieºirii din tine". În Noul Testament gãsim cazul tânãrului care din dorinþa de a naviga singur în lume, de a-ºi conduce viaþa autonom, fãrã a þine cont de talãl sãu, ºi-a ieºit din sine, din condiþia de fiu al tatãlui sãu, a cãutat procurarea de plãceri ieftine departe de casa tatãlui sãu unde i se pãrea cã este þinut captiv. Dar, când ºi-a dat seama cã plãcerile lui au þinut cât banii pe care i-a cheltuit, a conºtientizat cã superficialitatea unui trai dependent de

Un punct de vedere creºtin
S-ar putea interpreta cã biserica se ridicã împotriva internetului sau cã-i considerã pe utilizatorii lui pãcãtoºi. Pentru a evita o astfel de interpretare, vom spune urmãtorul lucru: biserica se foloseºte de vin în cadrul cultului, dar condamnã patima beþiei. Nu vinul este vinovat pentru cã utilizatorul lui i-a devenit rob. De asemenea, veninul, periculos sau chiar letal în cazul muºcãturii sau ingerãrii, este utilizat în prepararea multor medicamente. Mai mult, Biserica vine în întâmpinarea utilizatorilor de internet. Din îndemnurile Sf. Vasile cel Mare reþinem cã trebuie sã fim asemenea albinelor care deºi zboarã prin multe flori, culeg numai nectarul. Biserica însãºi deþine site-uri ortodoxe cu conþinut ziditor, mulþi utilizatori cu convingeri sãnãtoase au pus pe net informaþii folositoare, rugãciuni, acatiste, paraclise, vieþi ale sfinþilor, sfaturi ale duhovnicilor, ºtiri, etc., iar pentru cei care folosesc chatul sau fac upload sau download informaþional existã huburi ortodoxe. Aºadar, internetul poate fi un mod util de te informa sau poate deveni blestem dacã te prinde. Prieten ºi duºman, deopotrivã. Pr. Adrian Magda 

Pas în doi

11

Comunicarea, piatra de temelie
Una dintre cele mai serioase probleme într-o cãsnicie, care ocupã ºi primul loc în "topul" motivelor de divorþ, constã în faptul cã cei doi soþi sunt incapabili sau refuzã sã comunice. Pentru cã o bunã comunicare este fundamentul oricãrei cãsnicii fericite, lipsa acesteia sau înlocuirea ei cu una formalã, superficialã, aduce multã durere ºi neînþelegeri. motto-ul ei este: "Dragostea - ceea La ce nivel comunicaþi? Comunicarea între douã persoane nu ce-ºi doreºte EA cel mai mult. este doar existentã sau inexistentã, ci ea Respectul - ceea de ce EL are cunoaºte diverse grade de profunzime. Un nevoie cu disperare". Dacã ceea ce psiholog american, John Powell, vorbeºte spune sau face soþul este sau pare lipsit de dragoste, soþia suferã profund. depre 5 niveluri de comunicare: "Vorbire superficialã" - bazatã pe Dacã ceea ce face sau spune ea este lipsit întrebãri de genul "Ce mai faci, ce-ai mai de respect, el se închide tot mai mult ºi fãcut?" "Cum merge treaba?", este canalul de comunicare se îngusteazã pânã aproape lipsitã de conþinut, dar este mai se blocheazã. Cu toate acestea, de foarte multe ori cei doi tind sã facã exact ceea ce bunã decât o tãcere stânjenitoare. "Conversaþie bazatã pe fapte" - dãuneazã mai mult celuilalt: soþul este de existã un schimb de informaþii, dar fãrã multe ori insensibil, închis ºi rece, iar soþia comentarii personale, nivelul rãmânând la reproºeazã mereu câte ceva, neºtiind cã simpla relatare a faptelor. Sunt conversaþii reproºul repetat este fatal pentru un bãrbat banale, zgârcite în cuvinte, de genul: ºi are exact rezultatele opuse celor dorite; iar el, în loc sã se conformeze celor "Unde te duci?" - "Pe-afarã.". "Idei ºi opinii" - la acest nivel comu- reproºate, va simþi aceasta ca pe o agrenicarea este mai bunã, pentru cã intrã în siune lipsitã de respect ºi fie se va închide ºi mai tare ºi va deveni mai ursuz, fie va intimitatea sufletului. "Trãiri ºi sentimente" - este nivelul cãuta respectul în altã parte… O comunicare bunã þine de o anumitã unei comunicãri foarte bune, cu descrierea propriilor trãiri ºi sentimente, de la bucurie atmosferã pe care cei doi o lasã sã se pânã la mânie ºi frustrare. Acest tip de instaleze în familie ºi de care fiecare este comunicare duce la formarea a doi responsabil. V-aþi întrebat vreodatã cum parteneri care se simt preþuiþi, iubiþi, vã raportaþi la celãlalt? Îi vorbiþi cu grijã ºi afectuos sau mai apelaþi ºi la ironie ºi sarînþeleºi de celãlalt. "În profunzime" - este un nivel care nu casm? Sinceritatea ºi explicaþiile sunt poate fi atins permanent, ci doar din când foarte importante. În cazul apariþiei diverîn când, dar are o valoare deosebitã. Aces- genþelor, mai ales în cazul în care ne te momente apar atunci când cei doi soþi simþim deranjaþi de un lucru pe care îl face sunt într-o armonie deplinã de înþelegere a partenerul, psihologii ne recomandã aºa celuilalt, de profunzime, ºi sunt de obicei numitele "mesaje de tip Eu". Sã luãm un exemplu: soþul îºi refuzã relatãri ale unei experienþe profunde, sau a soþia care ar vrea sã iasã împreunã sã se ceva foarte personal ºi intim. plimbe sau sã ia masa în oraº. La aceastã Ea: dragoste / El: respect atitudine, iatã douã reacþii diferite: 1. "Eºti atât de insensibil! Parcã sunt Prin vorbire ne putem exprima trãirile, sentimentele, ne putem clarifica propriile sclava ta, iar tu nu te gândeºti niciodatã idei sau dorinþe, putem lua legãtura cu decât la tine! Nu vrei decât sã te uiþi la teleceilalþi, de aceea o bunã comunicare în- vizor! M-am sãturat de tine!" 2. "Chiar am nevoie de ieºirea asta… seamnã stabilirea unei relaþii cu celãlalt ºi este absolut necesarã într-o cãsnicie. Ea Am avut o sãptãmânã aºa de grea ºi chiar însã nu se poate face oricum, pentru cã simt nevoia sã ieºim puþin." Al doilea mesaj este un "mesaj de tip existã condiþii care o favorizeazã, aºa cum existã ºi bariere în calea ei, cum sunt de Eu". Soþia spune doar ce simte ea, ceea ce exemplu discursul cicãlitor, critic sau mo- soþul nu poate nega. Însã în primul caz soþia îl învinovãþeºte, îl judecã ºi îl pune la ralizator, ironia sau ridiculizarea. Dr. Emerson Eggerichs a scris o carte punct, ceea ce nu face decât sã îi ofere care se numeºte "Dragoste ºi respect", iar acestuia muniþie pentru a gãsi un argument

sã fie ºi mai încãpãþânat ºi defensiv decât înainte. Mesajele de tip Eu, care nu acuzã, eliminã atacul din partea celuilalt ºi acuzele reciproce. Iar rezultatele sunt de multe ori surprinzãtoare, pentru cã adesea suntem surprinºi sã aflãm cum recepteazã celãlalt lucrurile. Deseori reacþiile sunt de genul: "Nu credeam cã te afecteazã în vreun fel…" sau "De ce nu mi-ai spus mai demult?". Noi de multe ori aºteptãm ca celãlalt sã intuiascã, sã simtã, sã "viseze" ce vrem noi sau ce ne afecteazã. Ori acest lucru este aproape imposibil, este o prejudecatã preluatã din comediile romantice pe care le vedem la televizor, unde totul este perfect, plin de coincidenþe ºi intuiþii magice. Pentru ca celãlalt sã ºtie ce simþim, ce ne dorim, ce ne supãrã, trebuie în primul rând sã comunicãm.

Câteva "reguli"
Pentru a comunica mai uºor ºi eficient, iatã câteva "reguli" propuse de Nancy Van Pelt: Alege momentul potrivit. Dacã ai de împãrtãºit ceva personal, de suflet, nu îþi da drumul imediat ce bãrbatul intrã pe uºã, dupã ce a avut o zi extrem de agitatã ºi grea. Iar dacã vrei sã discuþi cu soþia despre reducerea cheltuielilor pentru mâncare, nu începe chiar atunci când serviþi o masã pentru pregãtirea cãreia s-a ostenit mult. Adoptã un ton plãcut al vocii. De multe ori conteazã mai mult nu ceea ce vrei sã spui, ci felul în care spui. Fii clar ºi direct. Multe înþelegeri greºite apar datoritã vorbirii încurcate… Fii pozitiv. În multe familii 80% din comunicare este negativã. Devine atât de obiºnuitã cãutarea greºelilor, acuzele, judecata ºi alte elemente negative, încât acestea devin un mod de viaþã.

Fii sensibil la nevoile ºi simþãmintele partenerului. Trãieºte împreunã cu el greutãþile lui, dar ºi bucuria atunci când el reuºeºte ceva. Dezvoltã-þi arta conversaþiei. Studiile aratã cã pe mãsurã ce soþii vorbesc mai mult unul cu altul, cu atât este mai probabil ca ei sã atingã un grad mai înalt de satisfacþie în cãsnicie. Natalia Corlean 

12

O poveste pentru tine
Deodatã atenþia sa îi fu atrasã de strigãtele lui Andrei care se lupta afarã cu nãmeþii de zãpadã, trãgând dupã el o sãniuþã cât toate zilele. Matei îi fãcu de la geam semn cu mâna, poftindu-l sã intre în casã pânã ce se va îmbrãca ºi el pentru a ieºi împreunã la sãniuº. În timp ce se îmbrãca, Matei îi puse lui Andrei aceleaºi întrebãri care-l mãcinaserã în dimineaþa aceea. Andrei, cu un aer plin de superioritate îi rãspunse: "Matei, tu nu ºtii cã acestea sunt fenomene naturale..., normale? Ele se întâmplã pentru cã este firesc sã se întâmple. E vorba de legile fizicii...", rãspunse Andrei plin de sine, mulþumit cã reuºea sã dea rãspuns la o întrebare atât de grea. Deºi nici el nu înþelegea mare lucru din ceea ce spunea. Auzise ºi el aceste lucruri de la fraþii lui mai mari. "Nu pot sã înþeleg, rãspunse Matei, dacã nu se îngrijeºte cineva de lucrurile acestea, cum îºi poartã ele singure de grijã? Dar mai ales cum au apãrut ele?" Bunica trãgea cu urechea la discuþia filosoficã a þâncilor. Cînd nici unul dintre ei nu a mai dat nici un rãspuns, a socotit cã este vremea sã le explice pe înþelesul lor cine stã de fapt în spatele acestui mare spectacol al lumii. "Dragii mei, începu bunica, în spatele tuturor acestor lucruri stã Dumnezeu. Existã astãzi unii oameni care spun cã Dumnezeu nici nu existã ºi cã lumea a apãrut dintr-o datã singurã, fãrã nici un ajutor din partea lui Dumnezeu, cã se conduce dupã legile pe care ea singurã ºi le-a creat. Dar nu este aºa. Ca sã înþelegeþi mai bine vreau sã vã spun o întâmplare: <<Un om oarecare nu credea în Dumnezeu. El spunea tuturor cã pãmântul, universul ºi lumea au apãrut de la sine singure. Era în disputã în legãturã cu aceasta cu un bun prieten al sãu care susþinea cã Universul a fost creat de Dumnezeu ºi tot ceea ce se întîmplã în lumea aceasta se întâmplã datoritã purtãrii de grijã a lui Dumnezeu. Într-una din zile, cel care nu credea în Dumnezeu a venit la prietenul sãu credincios. Când a intrat în casã a gãsit în hol pe mobilier un foarte frumos glob pãmântesc din sticlã, lucrat artistic, de mãrimea unei mingi. Vãzându-l, l-a întrebat pe prietenul sãu: „Cine þi-a lucrat globul acesta pãmântesc.? E foarte frumos!" „Nimeni, i-a rãspuns acesta. A apãrut aºa din senin pe mobilierul meu". „Cum nimeni? E o lucrare de artist. Se vede cã e lucrat de cineva. Nu putea sã aparã aºa de la sine. A trebuit sã-l facã cineva" a rãspuns revoltat prietenul sãu, vãdit supãrat de atitudinea gazdei. „A apãrut singur. Crede-mã. A apãrut aºa ca ºi universul despre care tu crezi cã a apãrut de la sine!" „ªi mai vreau sã-þi arãt ceva!" Prietenul sãu îl urmã uimit în sufragerie. „Uite, vezi cartea aceasta de poezii? ªtii cum au fost scrise? Am introdus foarte multe litere din carton într-un sãculeþ, le-am amestecat ºi apoi le-am aruncat pe masã la întâmplare. ªi iatã au ieºit aceste frumoase opere poetice", spuse ironic gazda. „Nici acum nu pot sã te cred, rãspunse vizitatorul supãrat de-a binelea de atitudinea gazdei. Doar nu sunt copil sã cred toate prostiile pe care mi le spui. Cum sã se aranjeze singure literele ºi sã creeze cuvinte ºi apoi poezii de o asemenea frumuseþe?" „E simplu, rãspunse gazda. La fel cum tu crezi cã s-au ordonat singure stelele pe cer, pãmântul, apele ºi aerul, oamenii ºi animalele ºi toatã ordinea din univers". Abia acum prietenul sãu înþelegea ce vrea sã-i spunã prin aceste exemple. Cã nu poate apãrea ceva din nimic ºi cã ordinea ºi armonia nu pot apãrea de la sine dacã nu le creazã cineva. Iar acel cineva este Dumnezeu.>> Matei exclamã atunci plin de entuziasm: - Înseamnã cã Dumnezeu a pictat pe geamul meu florile de gheaþã ºi cerne din cer milioane de fulgi de zãpadã peste noi. ªi El a îmbrãcat pãmîntul cu mantia de zãpadã, nu e aºa, bunico? - Aºa este, Matei! Dacã Dumnezeu nar fi creat lumea aceasta ºi nu ar fi pus aceste legi ale naturii în ea, lumea n-ar fi putut exista de la sine. Matei ieºi în curtea casei urmat de Andrei. Se îndreptarã spre grãdinã, acolo unde nu era nici o urmã pe zãpadã. Apoi unul în spatele celuilalt începurã sã bãtãtoreascã zãpada cu picioruºele lor micuþe lãsînd în urma lor imaginea unei inimi. O inimã mare. Mare cât douã suflete de copii nevinovaþi. Era felul lor de a-i mulþumi lui Dumnezeu pentru spectacolul oferit. - Oare Dumnezeu vede ce i-am desenat pe zãpadã? se întrebã Andrei. ªi în clipa aceea un mic vârtej de fulgi se iscã tocmai în centrul inimii sub privirile uimite ale celor doi copii, învãluindu-i într-o mantie de fulgi pufoºi. Dumnezeu îºi începuse numãrul de magie în faþa lor. În frenezia jocului, printre râsetele cristaline de copii, bunica sesizã de la geam glasul vesel al nepoþelului ei : "...Îþi mulþumesc Doamne pentru spectacol, ºi pentru flori, ºi pentru ..." Pr. Iosif Ciolan

n dimineaþa aceea Matei se desprinse cu greu de lumea viselor. Când pleoapele sale se ridicaserã asemenea cortinei unei scene, un val de luminã invadã sufletul sãu. Privirea i se oprise aproape hipnotizatã îndreptatã spre fereastrã. Rãmase mut cu privirea þintuitã spre aceastã poartã a viselor. Cineva se jucase în acea noapte cu fereastra lui. Desenase flori albe, inimaginabil de frumoase, care parcã rãspândeau în jur o mireasmã de sãrbãtoare. Uimit de aceastã priveliºte, Matei se apropie de fereastrã. Florile pãreau atât de reale încât instantaneu simþi nevoia sã le miroasã. Se apropie timid, se ridicã pe vârful picioarelor ºi îºi atinse nãsucul cald de petalele celei mai frumoase flori ºi rãmase aºa câteva clipe. Ca prin minune floarea începu sã se topeascã sub cãldura rãsuflãrii sale. În locul florii rãmase un ochi de geam limpede ºi clar care îi conduse privirea afarã dincolo de fereastrã. Cineva pregãtise un spectacol de vis. Îmbrãcase cu o mantie de un alb imaculat tot ceea ce era era afarã: curtea, grãdina, livada cu pomi, dealul din spatele casei ºi chiar munþii din depãrtare. Matei îºi ridicã privirea spre cer ºi avu sentimentul cã cerul se uneºte cu pãmântul. Din înaltul cerului milioane ºi milioane de fulgi de zãpadã coborau în jos într-un dans frenetic, haotic la prima vedere dar atât de armonios! În mintea lui Matei începurã sã-ºi facã apariþia întrebãrile. Cine este autorul acestor minunãþii care-l înconjurau? Cinei pictase noaptea fereastra? Cine îmbrãcase pãmântul cu haina aceasta de un alb imaculat? Cine cernea fulgi din cer? Cine? Auzise el de la unii copii mai mari care mergeu la ºcoalã cã acestea sunt niºte fenomene naturale care se întãmplã firesc. Da, sunt fenomene naturale, dar nu înþelegea ce înseamnã acest lucru. ªi mai ales cine este autorul lor. Nu înþelegea de ce trebuie sã ningã de sus în jos ºi de ce copacii trebuie sa creascã de jos în sus. Nu înþelegea de ce trebuie sã fie zi ºi noapte, varã ºi iarnã. Nu înþelegea cum sãmânþa pãstreazã în ea forma, culoarea ºi mirosul florii care va ieºi din ea. Nu înþelegea cum poate încãpea un stejar atât de mare într-o ghindã atât de micã. Nu înþelegea multe lucruri...

CMYK 

Mai întâi copiii mici: Doamne, Þie-þi mulþumim, Copiii mai mici rostesc Cã ne-ai dat sã ne hrãnim ªi cu daruri sufleteºti Iatã ºi o întrebare pentru voi : aceastã rugãciune: Doamne, Þie-þi mulþumim, ªi cu roade pãmânteºti. Amin. Cine este femeia care stã în spateApoi fraþii mai mari sau pãrinþii: le lui Simeon, în icoana "Întâmpinãrii Cãci Pãrinte bun fiind, Domnului", pe care o aveþi de colorat? Bunãtãþi ne dãruieºti Îþi mulþumim Þie, Hristoase, Ca sã aflaþi, citiþi din Biblie Evan- ªi din cele sufleteºti Dumnezeul nostru, cã ne-ai sãturat pe noi ghelia acestei sãrbãtori - Luca, capitolul ªi din cele pãmânteºti. de bunãtãþile Tale cele pãmânteºti. Nu ne 2, versetele de la 22 la 40, sau rugaþi pe Amin. lipsi pe noi nici de cereasca Ta Împãrãþie, pãrinþi, ori pe unul din frãþiorii mai mari Apoi fraþii mai mari sau ci precum în mijlocul învãþãceilor Tãi ai sã vã citeascã, ºi rãspundeþi împreunã la venit, pace dându-le lor, aºa vino ºi la noi pãrinþii spun Tatãl nostru. întrebare. ºi ne mântuieºte. Amin. Irina Constantinescu

Dragi copii, pe 2 februarie Biserica noastrã prãznuieºte unul din evenimentele importante din viaþa pãmânteascã a Mântuitorului, ºi anume "Întâmpinarea Domnului". Despre acesta ne povesteºte Sfântul Evanghelist Luca. Trecuserã 40 de zile de la naºterea lui Iisus ºi, aºa cum cerea obiceiul evreiesc, Maica Lui, împreunã cu Sfântul Iosif, au mers la Ierusalim, sã aducã o jertfã pentru naºterea copilaºului. În Ierusalim trãia un om pe nume Simeon, cãruia Dumnezeu i-a promis cã nu va muri pânã nu va vedea pe Mântuitorul. Sfânta Tradiþie ne spune cã Simeon avea deja 150 de ani. Când Maica Sfântã, împreunã cu Pruncul Iisus ºi cu Sfântul Iosif, au ajuns la Templu, Simeon a venit ºi el acolo, îndemnat de Duhul Sfânt. Vãzând Copilaºul, el l-a luat în braþe ºi a recitat aceastã frumoasã rugãciune, pe care o auzim la fiecare vecernie: "Acum slobozeºte pe robul Tãu, Stãpâne, dupã cuvântul Tãu, în pace, cã ochii mei vãzurã mântuirea Ta, pe care ai gãtit-o înaintea feþei tuturor popoarelor, luminã spre descoperirea neamurilor ºi slavã poporului Tãu Israel." (Luca 2:29-32) Aceastã tradiþie a aducerii copiilor la Templu dupã naºtere a fost pãstratã de cãtre Biserica noastrã. ªi voi, la 40 de zile dupã ce v-aþi nãscut, aþi fost aduºi la bisericã pentru a fi închinaþi înaintea icoanelor - adicã îmbisericiþi.

Întâmpinarea Domnului

Rugãciune înainte de masã

Rugãciune dupã masã

CMYK 

14

Trup ºi suflet
îºi asumã sã nascã pe cel ce s-a zãmislit în urma unei iubiri permise sau nepermise ar putea sã se mântuiascã de pãcatul sãu. Oamenii avorteazã ºi dupã aceea vin la bisericã sã-ºi ia canon de ispãºire, neînþelegând cã nu este un alt canon mai bun pentru pãcatul trupesc decât acela pe care Însuºi Dumnezeu l-a rânduit, adicã naºterea de fii, cu tot ce presupune ea. Izvorul vieþii este Hristos. Nimic din ceea ce este nu s-a fãcut fãrã El. Sfântul Macarie Egipteanul vorbea în omiliile sale despre nemãsurata iubire a lui Dumnezeu faþã de fãptura Sa. Anume cã Dumnezeu, în puritatea ºi atotputernicia Sa plinã de luminã, nu se îngreþoºeazã niciodatã de om, cã El trimite pe Duhul Sãu cel Sfânt chiar ºi acolo unde doi desfrânaþi sãvârºesc pãcatul ºi se atinge de trupurile lor pentru a da naºtere unei noi vieþi. Nimeni nu poate zãmisli fãrã Duhul Sfânt. De ce unii oameni drepþi nu pot avea copii ºi de ce pãcãtoºii zãmislesc ºi avorteazã? Nu ºtim. ªtim numai cã oricine se naºte pe lume se naºte de la Dumnezeu ºi pentru Dumnezeu. Oricine s-a opus lui Dumnezeu ºi ºi-a omorât copiii pentru a-ºi face o viaþã mai lipsitã de griji a ajuns mai devreme sau mai târziu sã-ºi ruineze viaþa. Acestea sunt familiile care divorþeazã, în care mor copiii în accidente sau înecaþi, aceºtia sunt bãtrânii pe care nu-i mai cerceteazã propriii copii. Lumea este fiecare om care trãieºte ºi ea capãtã sens doar în faþa omului care o contemplã ºi o împlineºte prin sine însuºi. Privit în adâncime, privit cu dragoste, nu este nici un om care n-ar fi trebuit sã se nascã. ªi când zic asta mã gândesc în primul rând la mine ºi la tine. ªi cine oare a hotãrât pentru noi dacã a trebuit sã fim sau sã nu fim în aceastã lume? Încã de când eram copil mã surprindeam de multe ori cã cercetez oameni necunoscuþi, încercând sã-i ghicesc cine sunt ºi mai ales ce simt ei în inimile lor. Mã gândeam cum ar fi fost dacã ei nu ar fi fost pe lume, ce ar fi putut fi în locul acelei clipe în care eu i-am privit ºi m-am gândit la ei? Pânã acum rãmân la convingerea cã fiecare om simte ceva profund în inima sa ºi ceea ce simte este, pentru el, cel mai important lucru, este ceea ce dã sens vieþii lui. Oricine iubeºte trebuie sã iubeascã pânã la capãt ºi sã-ºi asume tot ceea ce îi scoate înainte dragostea. Pãrintele Savatie Baºtovoi

A fi sau a nu fi
Odatã cineva m-a invitat sã vãd un film despre avort. Filmul urma sã fie arãtat într-o ºcoalã oarecare. Scopul acestui film era acela de a trezi repulsia faþã de avort, cu alte cuvinte de a opri pe cei care ar fi tentaþi vreodatã sã facã un avort. Eu nu m-am dus la acest film. Pentru cã eu nu aº putea privi un astfel de film. Mulþi ani în urmã stãteam la o bere cu cineva care tocmai îºi dusese iubita sã facã un avort. Eram bãieþi de liceu ºi lucrul acesta fãcea parte din viaþa liceenilor. Mãrturisirea acestui om nu avea nimic din teribilitatea ºi monstruozitatea unei operaþii chirurgicale filmate. Ceea ce îi rãmãsese lui în minte era mâna asudatã a iubitei sale de 40 de kilograme pe care el o ducea adormitã ºi palidã pe strãduþa întortocheatã din spatele spitalului. Mâna aceea subþire ºi neputincioasã semãna pentru el cu o funie legatã de gâtul unui animal dus la tãiere. ªi asta n-ar fi fost atât de dureros ºi atât de marcant, dacã aceastã mânã nu ar fi fost mâna celei pe care el o iubea mai mult decât orice pe lume. Vremea a trecut ºi astãzi nu mai ºtiu unde este tânãrul acela, iar fata poate cã nu ºi mai aminteºte decât arareori de aceastã întâmplare din adolescenþã. Astãzi în oriºice oraº te izbeºti de panourile care îþi oferã servicii de obstretricã. În spatele acestor panouri, în hol, sunt întotdeauna câteva femei singure, altele însoþite de partenerul lor, aºteptându-ºi rândul la operaþie sau amorþite ºi palide, aºteptând sã-ºi revinã dupã anestezic. Fiecare dintre ele are povestea ei, poveste despre care toatã lumea încearcã sã uite, pentru a nu-ºi mai aminti de ea niciodatã. Este curios cum într-o societate în care cultul dragostei ºi al tinereþii dezlãnþuite se impune cu atâta putere, s-a creat, pe de altã parte, o adevãratã fobie în faþa naºterii, care este o urmare fireascã ºi inevitabilã a dragostei. Atunci când o tânãrã aflã cã a rãmas însãrcinatã ea începe sã aibã comportamentul unui om cuprins de cancer. Oameni care sacrificã câte 25-30 de ani din viaþã pentru a bate coridoarele ºcolilor, cu toatã amãrãciunea ºi sãrãcia pe care o presupune viaþa cãminelor studenþeºti, aceeaºi oameni se îngrozesc dintr-odatã în faþa gândului de a "sacrifica" doi ani pentru copilul lor care se naºte. Aceasta nu

vorbeºte decât despre infantilitatea în care se adânceºte omenitatea de azi, când oameni de 30, 35 de ani, umblã cu cursurile xeroxate sub braþ ºi tremurã de emoþie la gândul dacã vor reuºi sau nu sã copieze la examen. Am spus la început cã nu am vrut sã vãd un film care îmi prezintã un avort pe viu. De multe decenii, Biserica, precum ºi unele societãþi filantropice ºi medicale încearcã sã convingã lumea de faptul cã avortul este un omor. Totuºi oamenii sunt prea puþin sensibili la acest lucru. Ei zic cã vor sã-ºi trãiascã tinereþea, sã-ºi trãiascã dragostea. Am auzit de nenumãrate ori tineri care spun cã apariþia unui copil ar duce la încetarea dragostei dintre ei, cã grijile le-ar rutina viaþa. Tânãrul care îºi dusese iubita la chiuretaj nici nu realizase cã tocmai comisese un omor, pentru cã nici nu ºtia ce înseamnã un avort, dar înþelesese cã fãcuse un pãcat împotriva dragostei, cã o umilise ºi o sacrificase ca pe un animal de carne pe cea pe care o iubea. El îºi dãduse seama cã cea pe care el o atingea cu atâta sfialã fusese dusã sã fie desfãcutã ºi însângeratã de mâinile unui chirurg impersonal ºi rece. Sfântul Ioan Gurã de Aur spunea cã la Judecatã oamenii nu vor fi întrebaþi de pãcatele pe care le au fãcut fiind biruiþi de fire: nici de beþie, nici de curvie, dar vor fi întrebaþi de ce nu au arãtat dragoste. ªi prorocii au avut cãderi - cum a fost David, care a violat, neputând rezista în faþa frumuseþii Virsaviei -, dar ºi le-au asumat. Nu a naºte un copil este pãcat, ci a te folosi de o femeie pentru pofta ta. Dar poate cã ºi aceastã plãcere devine pãcat de moarte abia de atunci de când apare gândul de a opri zãmislirea care o urmeazã. Apostolul Pavel spunea cã femeia se mântuieºte prin naºterea de fii, dar astãzi credem cã oricine 

Educaþie creºtinã

15

Copiii noºtri - între educaþie intelectualã ºi formare spiritualã
Copiii îºi petrec o mare parte din copilãrie pe bãncile ºcolii, de aceea pãrinþii creºtini trebuie sã fie la curent cu ce se petrece în afara familiei. Pentru aceasta, un rol important îl au întâlnirile pãrinþilor cu profesorii ºi acceptarea unei implicãri în acþiunile ºcolii. Este vitalã crearea unor legãturi între viaþa familialã ºi cea ºcolarã a copiilor.
multe griji nu poate învãþa cu folos, dar cel care se simte ocrotit ºi fericit va Cel mai adesea, pãrinþii se întreabã spori în toate activitãþile pe cum sã-i ajute pe copii sã asimileze tot ce care le întreprinde. se învaþã la ºcoalã ºi cum sã devinã folodificultãþile cu privire la ideea unui Copilul, între natural sitoare educaþia academicã primitã. De Dumnezeu Creator al lumii. aceea, este ºtiut cã unii copii, crescuþi în ºi artificial Modelele copiilor duhul smereniei creºtine, pot dobândi Sfântul Ioan Gurã de Aur îi sfãtuieºte cunoºtinþe fãrã a se mândri cu ele, ci pe pãrinþi sã vegheze asupra simþurilor Nu în ultimul rând, pãrinþilor le revine punându-le în slujba altora. Pe de altã copiilor lor: ce anume vãd, ce aud, ce-i misiunea grea de a le forma copiilor un parte, una dintre problemele sistemului impresioneazã. Din pãcate, civilizaþia se- profil spiritual solid. Pentru aceasta, treeducaþional actual este aceea a concurenþei colului al XXI-lea nu le oferã doar pilde buie sã existe o concordanþã între educaþia dintre copii. Notele obþinute în urma frumoase de culturã ºi de comportament, religioasã primitã în familie ºi ceea ce li se lucrãrilor de control sunt considerate ca ci îi bombardeazã cu ºtiri ºocante, imagini oferã la ºcoalã. Pãrinþii pot contribui direct fiind mai puþin importante decât poziþia de la bunãstarea spiritualã a copiilor lor, care se bucurã copilul în raport cu ceilalþi deºãnþate ºi dispute politice. Sf. Ioan Gurã înconjurându-i cu dragoste, rugãciune ºi de Aur ne sfãtuieºte sã oferim copiilor elevi din clasã ºi acest lucru cultivã mânexplicându-le învãþãturile moral-creºtine dria. Aici intervine pãrintele, care trebuie ocazia de a-ºi impregna simþurile de fru- cu ajutorul pildelor. La rândul ei, ºcoala museþile naturii prin contemplarea sã se arate mulþumit de nota obþinutã ºi are o misiune nobilã, aceea de a le oferi sã-l laude pe copil pentru osteneala peisajelor, prin excursiile ºi vacanþele copiilor modele demne de urmat prin proorganizate în mijlocul naturii. De asemedepusã, iar nu pentru cã i-a întrecut pe fesorii ei. Beneficiile ºi concretizarea acesceilalþi copii, obþinând note mai mari ca ei. nea, este important ca mediul familial ºi tei comuniuni familie-ºcoalã se observã în chiar toate celelalte locuri unde îºi Iar un copil care, în ciuda eforturilor sale, comportamentul zilnic al copiilor, în nu reuºeºte sã aibã rezultate bune la desfãºoarã o bunã parte din activitãþile lor zilnice sã nu fie constituit doar din lucruri relaþiile dintre ei, în creºterea lor învãþãturã, nu trebuie fãcut sã se simtã cã artificiale, fãcute de mâna omului, ci ar fi duhovniceascã ºi în înþelegerea ºi nu valoreazã nimic. de preferat sã se foloseascã pe cât este respectarea adevãrurilor dumnezeieºti. Prof. Laura Ciolan Capacitatea intelectualã posibil materiale naturale, care înlãturã Capacitatea intelectualã nu este Dicþionarul creºtinului ortodox este obscurã. Deºi interesante prin pânã la urmã decât unul dintre darurile conþinutul lor, cãrþile apocrife cuprind de Apocalipsa - este ultimul capitol din multe ori idei eretice sau lucruri ascunse, naturale date de Dumnezeu. În general, societatea noastrã îi încurajeazã pe Noul Testament, scris de Sf. Apostol ºi obscure. Dupã modelul acestora, în literatura cei care au calitãþi intelectuale sã se Evanghelist Ioan, ºi cuprinde descoperirea religioasã au apãrut ºi cãrþile apocrife popumândreascã cu ele ºi sã-i considere pe fãcutã acestuia de cãtre Mântuitorul. În ea ne lare, bazate pe legende religioase. ceilalþi inferiori. Însã, se ºtie cã nu toþi este prezentatã o viziune profeticã privitoare Catapeteasmã/iconostas - denumirea copiii au aceleaºi capacitãþi de asimi- la situaþia Bisericii de la întemeiere ºi pânã la peretelui acoperit de icoane care desparte lare a informaþiilor ºi a diferitelor sfârºitul lumii, când va ieºi biruitoare din altarul de restul bisericii. Este fãcut din lemn, deprinderi. De aceea, este foarte toate piedicile ºi duºmãniile ce-i vor sta în important sprijinul acordat de familie. cale de-a lungul vremurilor. Fiind o carte piatrã, marmurã, cãrãmidã sau metal. Are Pãrinþii trebuie sã le asigure copiilor profeticã, Apocalipsa foloseºte mult sim- trei uºi, douã laterale (numite diaconeºti sau timp ºi un loc liniºtit pentru pregãtirea bolul ºi alegoria. Acest lucru îi conferã un îngereºti) ºi la mijloc o uºã centralã, formatã lecþiilor, sã-ºi arate interesul pentru caracter "obscur", mai greu de înþeles, care a din douã pãrþi care se deschid lateral, numite programul lor ºi sã-i încurajeze sã dat naºtere la numeroase interpretãri, con- uºile împãrãteºti. Se numesc aºa pentru cã la ieºirea cu Sfintele Daruri ºi aducerea lor de la prindã gustul ºcolii, sã facã din fuzii ºi speculaþii nefundamentate. Apocrif - vine din gr. apokrifos = proscomidiar la Sf. Altar, preotul intrã pe pregãtirea lecþiilor un moment atractiv ºi sã asigure desfãºurarea lor într-un ascuns, nesigur, secret. Cãrþile apocrife sunt aceste uºi simbolizând Intrarea Domnului climat familial optim. Ultima cerinþã e cãrþi pretins sfinte, pe care Biserica nu le Iisus, Împãratul cerului ºi al pãmântului. Pe un motiv în plus pentru a evita tensiu- recunoaºte ca inspirate ºi autentice ºi nu le aceste uºi nu pot intra decât persoanele nile din familie: copilul care are prea admite în Sf. Scripturã, pentru cã originea lor sfinþite prin hirotonie.

Notele ºi performanþele copilului 

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Nicolae“ din Berivoii Mici
Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai iubiþi sfinþi, este mult îndrãgit ºi în Þara Fãgãraºului, unde peste 20 de biserici îi poartã hramul. Una dintre ele este ºi biserica din Berivoii Mici. Berivoiul, sat "de sub munte" cu vederi pitoreºti, este împãrþit în Berivoii Mari ºi Mici. Cu toate cã se numesc "Mici", Berivoii Mici este un sat cu mai mulþi locuitori decât Berivoii Mari, dar ºi mai tânãr.

Bisericã de lemn arsã
Biserica actualã din Berivoii Mici, cu hramul "Sfântul Nicolae", s-a ridicat pe fundaþia alteia mai vechi, construitã din lemn. Vechiul lãcaº de cult, în ciuda tuturor încercãrilor stãpânirii de atunci, a rãmas în folosinþa ortodocºilor deºi presiunile de a-l ceda greco-catolicilor erau foarte mari. În anul 1789 biserica de lemn a fost pictatã de zugravul Ioan din Turcheº, însã, dupã cum ne spune o mai veche monografie a satului, a fost arsã într-un incendiu dezastruos, care a distrus ºi aproape 40 de gospodãrii.

Biserica actualã ºi slujitorii ei
Biserica actualã a fost construitã în anul 1877, sub pãstorirea preotului Matei Chiujdea. Este construitã din cãrãmidã ºi piatrã, în formã de corabie, cu un turn ridicat pe trei nivele. În 1928, din contribuþia credincioºilor ºi cu osârdia preotului Vasile Rãduleþ, s-au procurat cele douã clopote mari care împreunã au 1100 kilograme. În 1958 biserica a fost dotatã cu un policandru de fier forjat de dimensiuni mari, proiectat de preotul paroh din acea vreme, Constantin Prescure, ºi mai târziu alte douã policandre de dimensiuni mai mici. În perioada de îndelungatã pãstorire a pãrintelui Constantin Prescure (1956-1999), biserica ºi-a îmbogãþit patrimoniul ºi ºi-a înfrumuseþat înfãþiºarea prin veºminte noi icoane, vase de cult, sau covoare. Chiar ºi structura interiorului s-a schimbat, pentru cã în 1978, pãrintele împreunã cu credin-

cioºii au desfiinþat zidul despãrþitor dintre altar ºi naos, pentru a-l înlocui cu un iconostas sculptat în lemn de stejar, care a fost comandat la Neamþ. Icoanele catapetesmei au fost pictate pe lemn de cãtre pictorul Tãnase Mocãnescu, din Sinaia. Dintr-o cronicã sumarã a parohiei aflãm cã în biserica "Sfântul Nicolae" au slujit începând din anul 1821 urmãtorii preoþi: Pavel Chiujdea, Ioan Chiujdea, Nãftãnãilã Rãduleþ din Berivoii Mari, Matei Chiujdea - sub care s-a ridicat actuala bisericã, Vasile Rãduleþ, Andrei Aldea, Constantin Prescure, iar din 1999 actualul preot paroh, Ioan Puia.

Aproape de final…
În anul 2003 pãrintele Ioan împreunã cu credincioºii parohiei au început lucrãrile ºi la locaºul de cult, dupã ce au renovat casa parohialã. În acel an biserica s-a înnoit cu un acoperiº refãcut complet

din tablã de aluminiu, iar în anul urmãtor s-a trecut la tencuirea pereþilor pentru înzestrarea bisericii cu cea mai frumoasã podoabã, pictura. În acelaºi an s-a înlocuit duºumeaua din lemn, deterioratã, cu o pardosealã de gresie, iar ferestrele cu geam de tip termopan. În cursul anului 2005 au început lucrãrile efective la picturã, executate de pictorul Oprea Pioarã ºi a fost finalizat altarul ºi prima boltã din naos, iar în cursul anului 2006 s-a acoperit ºi cea de-a treia boltã. În 2007 s-a pictat ºi ultima boltã reprezentând-o pe Maica Domnului rugându-se, acum fiind realizate aproape trei sferturi din minunata picturã bizantinã care aduce cerul pe pãmânt, iar pe noi ne îndeamnã sã ne ridicãm la cer. Pr. Rãzvan Timofte
(Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni) Colaboratori: Amalia Rãibuleþ, Irina Constantinescu Tehnoredactor: Natalia Corlean Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com

Str. Ion Codru Drãguºanu nr. 6 Tel. 211790 Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Redactor ºef: Natalia Corlean Corecturã: Pr. Alexandru Stanciu, Pr.Iosif Ciolan Tiparul: SC GRAMM SRL

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea

CMYK