Anul I, nr.

12
ianuarie 2008 Preþ: 50 de bani
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul
De hramul catedralei
Din cuprins
„Prea ni se pare cã
Tradiþia cetelor de feciori continuã
noi suntem stãpânii
lumii“
Un interviu cu pãrintele Iosif
Ciolan, paroh în ªinca Veche ºi
autorul rubricii „O poveste pen-
tru tine“. (pag. 5)
Credinþa, între
declaraþie ºi trãire
Ce înseamnã a fi creºtin? A
face act de prezenþã la slujbele
Bisericii? (pag.6)
Internetul, prieten ºi
duºman deopotrivã
Întrucât suntem martorii
unei explozii informaþionale ºi
tehnologice, internetul a deve-
nit o realitate din ce în ce mai
mult prezentã în toate domeni-
ile existenþei umane. (pag.10)
Editorial de Natalia Corlean ºi mai copleºitoare. Entuziasmul pãrinþilor Cãutând de curând ceva într-un dicþio-
redactori însã m-a cuprins ºi pe mine, ca ºi nar teologic, am dat ºi de cuvântul "apos-
Un an de Apostolat nãdejdea cã dacã te cheamã Domnul la o tolat". Am fost curioasã sã vãd cum sunã
Acum un an aveam prima lucrare, îþi dã cu siguranþã ºi puterea de a o definiþia "oficialã" a cuvântului ºi, pe lângã
"ºedinþã de ziar". Pãrintele pro- împlini, cu toate greutãþile care pot apãrea. „activitatea de propovãduire a Evanghe-
topop avea de o vreme ideea ªi a fost într-adevãr greu. În primul rând liei", am gãsit scris aici ºi "convingere ºi
editãrii unei "foi" a protopopia- pentru cã agenda unui preot este destul de dãruire în desfãºurarea unei activitãþi".
tului ºi a apelat atunci la câþiva preoþi tineri, încãrcatã, iar a gãsi motivaþia ºi timpul de Într-adevãr, nu cred cã putea un cuvânt sã
la care s-a gândit cã le-ar plãcea ºi ar putea a asuma ºi sarcina de a scrie ºi preda artico- exprime mai bine intenþiile noastre.
sã îºi asume realizarea unei publicaþii. Cum lele la timp nu e uºor. Apoi, ca în orice lucru Sperãm ca dãruirea ºi convingerea noastrã
ne cunoºteam de mai demult, m-a rugat ºi bun, existã ºi ispite, piedici sau descura- sã se transmitã ºi la dumneavoastrã, pentru
pe mine sã îmi pun experienþa (nesemni- jãri… Dumnezeu este însã mai mare decât cã mãrturisirea credinþei ºi a Evangheliei,
ficativã, desigur) în slujba acestei iniþiative. toate ºi reacþiile bune pe care le-am avut din Vestea cea Bunã cã Hristos este aici,
Am acceptat, ºtiind cã a te pune în slujba partea dumneavoastrã ne-au dat curaj sã mer- împreunã cu noi, ºi ne spune mereu ce sã
lui Dumnezeu, fiecare cu ce putem noi, gem mai departe. Uitându-ne înapoi acum, facem ca sã primim bucuria Lui, este o
este o datorie a noastrã, dar împlinirea ei la un an de la început, bucuria copleºeºte ori- misiune pe care o avem fiecare dintre noi,
aduce ºi o bucurie pe care numai Domnul o ce amintire a vreunei greutãþi. Ne bucurãm nu numai preoþii. Sã urmãm deci îndemnul
poate da. Aveam însã ºi rezerve, pentru cã cã ne-a ajutat Dumnezeu sã vã putem adu- Sf. Ap. Petru: „vestiþi în lume bunãtãþile
munca în echipã pe care o cere editarea unui ce în fiecare lunã vestea bucuriei de a fi creº- Celui ce v-a chemat din întuneric la lumi-
ziar este foarte greu de împlinit. Iar când tin, de a trãi în Hristos, de a-L pune pe Dum- na Sa cea minunatã" (IPt.2,9) ºi sã ne
m-am dus la întâlnire ca un simplu ajutor ºi nezeu pe primul loc în viaþa noastrã pentru dãruim viaþa lui Dumnezeu, pentru cã doar
sfãtuitor, ºi am plecat fãrã drept de apel ca cã, vorba pãrintelui Teofil, dacã El nu e pe în El gãsim bucuria adevãratã, care nu
redactor ºef, responsabilitatea mi s-a pãrut primul loc, atunci nu e pe nici un loc. piere la prima adiere a vântului.

CMYK
 2 Actual
Pãrintele Teofil Pãrãian
Cu faþa spre veºnicia fericitã
Rugãciunea arhiereascã "Aceasta este viaþa veºnicã, sã te cunoascã pe
Tine, singurul Dumnezeu adevãrat ºi pe Iisus Hristos pe care l-am trimis"
(Ioan 17,3) este motto-ul care a guvernat lansarea de carte a Pãrintelui
Arhimandrit Teofil Pãrãian, ce a avut loc la Muzeul Tãrii Fãgãraºului "Valer
Literat", în data de 18 decembrie.
"Cu toþii ºtim cã un om pentru a fi Preþuim ºi aceastã carte a Pãrintelui
mare, trebuie sã fie smerit". Nu toþi eroii Teofil, ca orice carte bunã, pentru cã aºa
sunt decoraþi, nici toþi cei decoraþi nu sunt cum zicea Sienkiewicz: "oriunde omul a
eroi. Pãrintele Teofil a trãit ºi a lucrat dupã muncit, lasã ºi ceva din inima lui", ºi reco-
crezul lui Brâncuºi: "Creeazã ca manda celor ce scriu cãrþi: "Scriitori, nu
Dumnezeu, comandã ca un rege, trebuie sã scrieþi cu cernealã, ci cu sânge.
munceºte ca un sclav". Toate acestea Dar nu cu sângele altora!".
eclateazã din cãrþile dânsului. Sã le citim! Pãrintele Teofil este înconjurat cu
Cartea care e închisã nu e decât un butuc! iubire ºi simpatie. Dar nici nu se putea alt-
Se zice cã existã trei categorii de oameni: fel, când iubirea ºi simpatia pornesc de la
care-ºi povestesc "viaþa", care nu-ºi dânsul înspre alþii. De câte ori îl citesc ºi-l
povestesc "viaþa" ºi care nu au ce povesti. vãd, îmi spun cã de la dânsul am învãþat cã
Pãrintele Teofil Pãrãian face parte din viaþa nu se explicã, ci se trãieºte! Credeþi "Trimit aceastã carte la propovãduire".
prima categorie. cã e uºor sã scrii o carte? Dânsul spune: Cine scrie, se expune. Scriind o carte, te
spovedeºti cititorilor tãi.
De ce ºi aceastã carte? Încerc un
Un nou grup coral în Þara Fãgãraºului rãspuns într-o singurã frazã: "Dragostea
începe acolo unde începe eternitatea". Ce
„Cântaþi Domnului tot Pãmântul“ recomand celor ce vor citi-o? Sã nu uite
cã e mai uºor sã cumperi o carte decât s-o
Tocmai ne-am întors de la un concert biserica "Sf. Treime" din Fãgãraº, dar ºi în citeºti ºi mai uºor s-o citeºti, decât s-o
de colinde, susþinut la Biserica "Sf. câteva sate din preajmã, ca ªercaia, Pãrãu înþelegi. O carte bunã este sau ar trebui sã
Arhangheli Mihail ºi Gavriil" de la ºi ªinca Veche, bucurând ºi bucurându-se fie întotdeauna o trãsãturã de unire între
Unitatea Militarã. Am ascultat cu emoþie ºi de o aleasã apreciere. cel care a scris-o ºi cel care o citeºte.
bucurie acordurile Corului AXIOS - Corala La concertul de acum, cel de la Biserica Cine este Pãrintele Teofil? Un cãlugãr.
Protopopiatului Fãgãraº - un cor "tânãr", Unitãþii Militare, s-au bucurat de prezenþa Iar cãlugãrul este "ostenealã ºi silinþã".
înfiinþat anul acesta de Crãciun. Axios s-a PS Visarion Rãºinãreanu, care a slujit Curând va împlini 79 de ani. Din cele
format prin strãdania ºi sub îndrumarea înaintea concertului, alãturi de mai mulþi învãþate de la Prea Cuvioºia Sa, între al-
profesorului Gheorghe Malene, ºi reuneºte preoþi, un frumos Te Deum. Inimile tele, este cã dacã vei pricepe cã bãtrâneþea
preoþi alãturi de câþiva studenþi teologi. încãlzite de acum de rugãciune, au primit se hrãneºte din înþelepciune, te vei strãdui
Au cântat, în preajma sãrbãtorilor, ºi la cu emoþie vestea Naºterii Domnului, în în anii tinereþii ca anii bãtrâneþii sã nu
versuri colindate, multe din- ducã lipsã de hranã. Pãrintele iubeºte mult
tre ele în primã audiþie, noi- poezia bunã, "podoabe de gând ºi de
nouþe, cântate cu suflet ºi simþire ale sufletului românesc". Nu ne
aleasã dãruire de colindã- mirã, cãci poezia este "nostalgia lui
tori. Dumnezeu, dorul de Dumnezeu, o
Publicul, în atmosfera liturghie a umilinþei ajunsã metaforã.
apropiatelor sãrbãtori, pãrea Poezia este respiraþia lui Dumnezeu pe
oprit în timp, dornic sã se pãmânt. Poezia purã e rugãciune".
adape din armoniile inedite, Adunãm în zâmbete pline de can-
dar ºi din mesajul colinde- doare ºi seninãtate nenumãratele bucurii,
lor. S-a aplaudat cu entuziasm, trãite prin lecturarea cãrþilor dumneavoas-
apoi am plecat fiecare luând trã. Aþi rãspândit din lumina ce vã binecu-
cu noi ºi ducând mai de- vânteazã sufletul ºi chipul, raze binefãcã-
parte ecouri din: "Flori de toare peste fiinþele noastre, încãlzindu-le
mãr cad la fereastrã", "Lea- ºi ajutându-le sã se înalþe înspre Soarele-
gãn verde luminos", sau Hristos, precum florile mângâiate de
"Sara-i bunã lui Crãciunu". razele soarelui.
Prof. Laura Ciolan Pr. Cornel Urs
 Eveniment 3
De hramul catedralei
Tradiþia cetelor de feciori continuã
La invitaþia pãrintelui protopop Ioan Ciocan , Înalt
Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului,
a venit din nou în mijlocul credincioºilor fãgãrãºeni pen-
tru oficierea Sfintei Liturghii arhiereºti, prilejuitã de sãr-
bãtoarea Sfântului Ioan Botezãtorul, hramul catedralei
ortodoxe. Ca ºi anul trecut, tinerii îmbrãcaþi în costume
populare, care duc mai departe obiceiul din bãtrâni, au
încântat mulþimea impresionantã de credincioºi din
toatã Þara Fãgãraºului.
Colindele vestesc religia Crucii, a
Jertfei ºi a Învierii.
iubirea lui Dumnezeu Colindul este
Omul "recent", aºa cum îl numeºte unul dintre cele
Patapievici pe omul zilelor noastre, este mai vechi genuri
cel care doreºte satisfacþie imediatã, uitând de cântec la ro-
cã orice bucurie pentru a fi durabilã tre- mâni. Etimologia
buie sã împleteascã în ea "cerul ºi pãmân- cuvântului ne trimite la terminologia latinã Pãrintele protopop Ioan Ciocan a mulþu-
tul". Doar atunci ne vom întâlni cu bucu- "colo-colare", ceea ce se traduce prin mit Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu cã a
ria în veºnicie. Dincolo de vacarmul lumii expresia "ceea ce trebuie respectat, cin- fost din nou în mijlocul fãgãrãºenilor în
din ce în ce mai asaltate de lipsa timpului, stit". Asta fac ºi tinerii noºtri prin obiceiul aceastã zi de sãrbãtoare a întregii zone,
veºnicia se coboarã încã la noi. Deºi e cetei de feciori, iar continuarea ideii de a apoi a acordat un act de ctitorie domnului
vorba de veºnicie, veºnicia dumnezeiascã sãrbãtori hramul catedralei din Fãgãraº, deputat Constantin Faina.
nu este una plictisitoare, monotonã, ci una "Sf. Ioan Botezãtorul", ºi printr-o paradã a
mereu înnoitoare aºa dupã cum colindele, cetelor din Þara Fãgãraºului nu poate Paradã, joc ºi Hora Unirii
deºi le cântãm în fiecare an, ne decât sã ne bucure. Dupã sfârºitul Sfintei Liturghii a
emoþioneazã de fiecare datã altfel. Peºtera început ºi sãrbãtoarea cetelor, prin
strãinã ºi rece a inimilor noastre este lumi- Liturghie ºi prezentarea jocului tradiþional de cãtre
natã de cãldura credinþei cã Mesia cel colinde din bãtrâni ceata de feciori din ªinca Veche, pe scena
vestit de prooroci se naºte din Fecioara din faþa catedralei. A urmat parada cetelor,
Sãrbãtoarea a început prin oficierea
Maria în Betleem. Religia întemeiatã de El care au defilat pe strada Mihai Viteazu, de
Sfintei Liturghii de cãtre Înalt Prea
este religia iubirii dintre Dumnezeu ºi om, la Casa de Culturã la catedralã. Cetele de
Sfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul
Ardealului, împreunã cu un sobor de pre- feciori ºi fete, îmbrãcaþi în costume
Pãrintele Mitropolit oþi ºi diaconi. În cadrul acesteia, cetele de româneºti specifice zonei lor, în frunte cu
feciori ºi fete din Þara Fãgãraºului au primarii comunelor ºi preoþii din satele lor,
la Copãcel interpretat pe rând colindul specific satului au bucurat privirile sutelor de oameni care
Ziua Sfântului ªtefan a marcat o mare din care vin, împãrtãºind celor prezenþi au venit la eveniment. S-au aºezat apoi
sãrbãtoare pentru credincioºii din tezaurul colindelor româneºti din acest într-un mare cerc în jurul scenei, pe care
Copãcel, Sf. Liturghie din 27 decembrie colþ de þarã. Vãdit impresionat, legat de s-au adunat muzicanþii tuturor cetelor ºi au
fiind oficiatã în biserica lor chiar de locurile sale natale, Înalt Prea Sfinþitul dat drumul jocului. Tinerii au fost mândri
Mitropolitul Ardealului, împreunã cu un Pãrinte Mitropolit i-a felicitat pe toþi tine- sã arate ce au primit de la bunicii ºi strã-
sobor de preoþi. La sfârºitul slujbei, Înalt rii cetaºi din cele peste 20 de cete din sate- moºii lor prin jocul popular românesc.
Prea Sfinþitul Laurenþiu a fost colindat de le ºi comunele din Þara Fãgãraºului, împreu- Ceata din Lisa, parohie dragã sufletu-
o ceatã impresionantã a Copãcelului, care nã cu preoþii ºi primarii care i-au sprijinit. lui Pãrintelui Mitropolit, care a pãstorit
au prezentat un repertoriu de colinde. Domnul Corneliu Bucur, directorul acolo 6 ani, a prezentat un obicei specific,
Dupã cuvântul de învãþãturã al Pãrin- Muzeului ASTRA din Sibiu, la îndemnul aruncarea cu straiul a feciorilor din ceatã.
telui Mitropolit ºi mulþumirile adresate de Înalt Prea Sfinþiei Sale, a vorbit despre cât A fost un moment hazliu, dar ºi de suspans
pãrintele protopop Ioan Ciocan ºi pãrin- de important este ca în contextul european pentru toatã lumea, mai ales cã printre cei
tele paroh Ioan Ciungara, spectacolul sã ne identificãm prin permanenta dornici fie aruncaþi cu straiul s-a aflat ºi
oferit de fiii satului îmbrãcaþi în costume relaþionare cu tradiþia, datinile ºi obi- primarul Fãgãraºului. Sãrbãtoarea s-a
populare a continuat ºi în faþa bisericii cu ceiurile româneºti. încheiat cu Hora Unirii, în care cetaºii s-au
un adevãrat program artistic, animat de Alãturi de credincioºii fãgãrãºeni, la unit pentru a continua tradiþia ºi a marca
muzicã ºi joc popular românesc. eveniment au participat ºi multe oficialitãþi finalul sãrbãtorilor de iarnã.
Pr. Rãzvan Timofte ºi oameni politici din Fãgãraº ºi Braºov. Pr. Cãtãlin Teulea
 4 Sãrbãtorile lunii
Sfinþii trei Ierarhi Vasile, Grigorie ºi Ioan
Sfinþii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul ºi Ioan Gurã de Aur
au fost contemporani, colegi de studii ºi prieteni. S-au nãscut, toþi
trei, în Asia Micã, în secolul al patrulea - adicã într-o perioadã de
luptã între pãgânismul agresiv ºi creºtinismul abia ieºit din primele
trei secole de prigoanã. Ocupã un loc aparte între teologii, ierarhii
ºi sfinþii Bisericii, fiind consideraþi dupã trecerea lor la Domnul la
fel ca ºi acum "Mari dascãli ai lumii ºi ierarhi".
De ce sunt prãznuiþi împreunã mãnãstirii, el ºi prietenul sãu
În Biserica Greciei din secolul al XI-lea Grigorie alcãtuiesc o culegere
au existat opinii diferite în ceea ce priveºte de texte despre frumuseþea
valoarea celor trei ierarhi. Au fost teologi vieþii spirituale cu titltul "Filo-
care considerau cã Sfântul Vasile e cel mai calia" (iubirea de frumos).
mare pentru cã viaþa acestuia se asemãna Numele Sfântului Vasile
cel Mare este legat de activitatea socialã a doxe de pretutindeni.
cu a îngerilor ºi lupta cu asprime împotri-
va pãcatului. Alþii înãlþau pe Ioan Gurã de Bisericii. A înfiinþat, pe lângã biserici ºi Sfântul Grigorie Teologul
Aur, pentru adâncimea ºi desãvãrºirea cuvân- mãnãstiri, primele aºezãminte sociale în Sfântul Grigorie de Nazianz, numit Teo-
tãrilor, care pe mulþi întorceau la pocãinþã. care erau îngrijiþi trupeºte ºi sufleteºte cei logul, s-a nãscut dintr-o veche familie de creº-
În fine, mai presus iubit de alþii, Sfântul care aveau nevoie de ajutor. Spitalele, tini din Capadocia. Era un bãrbat de statu-
Grigorie din Nazianz era cinstit aparte ºcolile ºi cantinele funcþionau sub numele rã mijlocie ºi avea o privire blândã ºi veselã.
pentru blândeþea ºi sensibilitatea profundã generic de Vasiliada. A primit o educaþie aleasã, desãvârºitã
a scrierilor sale. Existând aceastã împãrþire Sfântul Ioan Gurã de Aur în Atena, unde l-a cunoscut pe bunul sãu
a creºtinilor, cei trei sfinþi s-au arãtat prieten, Sfântul Vasile. Despre ei se spune
împreunã unui arhiereu din acea vreme, Sfântul Ioan s-a nãscut în Antiohia
Siriei. Era un bãrbat mic de staturã, cu cã erau nedespãrþiþi ºi cunoºteau numai
spundându-i într-un glas: "la Dumnezeu douã cãi "spre ºcoalã ºi spre bisericã". A fost,
una suntem ºi nici o împotrivire sau vrajbã fruntea înaltã, barbã micã ºi rarã, ochi largi nu pentru multã vreme însã, patriarh al Con-
nu este între noi. Ci fiecare la timpul sãu, ºi strãlucitori. A studiat ºtiinþele vremii, stantinopolului. S-a retras din scaun din
îndemnaþi fiind de Duhul Sfânt, am scris întrecându-ºi dascãlii, apoi s-a lepãdat de cauza uneltirilor împotriva sa ºi ºi-a petre-
învãþãturi pentru mântuirea oamenilor. Nu toate ºi s-a botezat în Biserica lui Hristos. cut ultimii ani de viaþã în studiu ºi medi-
este între noi, unul întâi ºi altul al doilea, ºi Un mare filosof al vremii ºi-ar fi exprimat taþie. Rodul este bogat: pe lângã renumite-
de vei chema pe unul, vin ºi ceilalþi doi. regretul cã l-a pierdut spunând "Ioan mi-ar le "Cinci cuvântãri teologice", a scris ºi strã-
Drept aceea, împreuneazã-ne prãznuirea fi putut fi urmaº, dacã nu mi-l rãpeau lucite poeme (peste 408 cântãri în 1800 de
într-o singurã zi." Iar arãtarea lor fiind în creºtinii". Era un suflet fin, blând cu alþii, versuri). Sfântul Grigorie Teologul este con-
ianuarie - lunã în care era ºi mai este câte aspru cu sine, îndemna la pocãinþã. siderat între primii autori de poezie creºtinã.
o zi închinatã fiecãruia dintre ei - arhiereul Desãvârºit orator, îi lãmurea pe mulþi sã
Ioan Evhaitul a stabilit ziua de 30 ianuarie lepede credinþele pãgâneºti ºi sã urmeze Modelul Sfinþilor Trei Ierarhi
pentru prãznuirea celor Trei Ierarhi. ªi aºa lui Hristos. În timpul unei predici, o Într-o lume care adesea geme, orbecãind
a rãmas pânã astãzi. femeie din mulþime i-ar fi spus "Învãþã- dupã un punct de reper, Sfinþii Trei Ierarhi
torule cu gurã de aur, ai adâncit fântâna oferã modele mereu actuale. Deºi diferiþi
Sfântul Vasile cel Mare sfintelor tale învãþãturi, iar funia minþii în fire ºi daruri duhovniceºti, Sfinþii Vasile,
Sfântul Vasile s-a nãscut în jurul anu- noastre e scurtã". De atunci, creºtinii au Grigorie ºi Ioan, sunt fiecare model al ierar-
lui 330 în Cezareea Capadociei (unde mai început sã-i spunã Ioan Gurã de Aur. Iar hului desãvârºit, al adevãratului preot, epis-
târziu va sluji ca arhiepiscop) dintr-o sfântul a cugetat cã predica trebuie sã fie cop ºi patriarh. Sunt apoi, model de cãlugãri
veche familie creºtinã. Se spune cã era un împodibitã cu învãþãturi simple, nu cu care au împlinit deplin rostul monahal, adi-
bãrbat înalt ºi uscãþiv, slãbit de ajunare ºi podoabele oratoriei, pentru ca ºi cei simpli cã sfinþenia. Celor care încã se tem cã credin-
priveghere, cu o expresie meditativã. A sã înþeleagã ºi sã aibã folos. þa ar fi contrarã ºtiinþei, le stã înainte mode-
întrecut în înþelepciune pe cei din timpul Faima lui de predicator a contribuit la lul sfinþilor care ºi-au întrecut în înþelepciu-
sãu ºi pe cei din vechime, cãci învãþase alegerea sa ca Patriarh al Constantinopo- ne dascãlii, care la rândul lor au scris atât
toatã filozofia ºi toate ºtiinþele din vremea lului, în 397. Ca patriarh, Sfântul Ioan con- adânci explicaþii la învãþãtura Bisericii, cât
aceea. în Atena, se întâlneºte la studii cu damna pãcatul fãrã menajamente ºi conce- ºi poeme creºtine de rarã delicateþe. Tot ei
Sfântul Grigorie de Nazianz cu care leagã siuni, astfel cã nu este pe placul înaltei socie- ne învaþã modelul adevãratei prietenii,
o strânsã prietenie care va dura toatã viaþa. tãþi frivole. Astfel, din uneltirea împãrãtesei dovedind cã cei uniþi în Hristos pe pãmânt,
Sfântul Vasile este autorul Sfintei Eudoxia va fi exilat de câteva ori ºi va mu- împreunã rãmân în veºnicie. Când lumea
Liturghii care îi poartã numele, al "Re- ri pe drumul spre Caucaz rostind ultimile ridicã la rang de virtute nefirescul ºi uitã
gulilor monahale mari ºi mici" normative cuvinte : "Slavã lui Dumnezeu pentru toate". virtuþile autentice, Sfinþii Ierarhi ne învaþã
ºi astãzi, dar ºi al cunoscutelor rugãciuni Sfântul Ioan Gurã de Aur este autorul cum sã trãim, sã ne rugãm, sã iubim - sã
de alungare a demonilor - Molitfele Sfintei Liturghii care îi poartã numele, care viem în Hristos, mereu ºi-n fiecare clipã.
Sfântului Vasile cel Mare. În singurãtatea se slujeºte de 1600 de ani în bisericile orto- Ioana Haºu
CMYK
 Dialoguri 5
„Prea ni se pare cã noi suntem stãpânii lumii"
Pãrintele Iosif pãstoreºte cu bucurie ºi dragoste comunitatea ortodoxã din ªinca Veche.
Un preot cu multe realizãri deosebite, ca mãrturie atrãgându-ne atenþia frumoasa bisericã
unde slujeºte, dar ºi implicarea lui în viaþa comunitaþii, care îl face sã fie apreciat ºi iubit atât
de cei de vârsta a doua ºi a treia, dar ºi de tinerii pe care cu drag pãrintele îi ia sub ocrotirea sa,
unii dintre ei cântând în cor, alþii ajutându-l în Sfântul Altar. Mereu zâmbitor ºi iubitor de oa-
meni, pãrintele ne-a rãspuns cu drag la întrebãrile ridicate de câteva temeri contemporane.
Pãrinte, parcã sunt tot fac tinerii când se cãsãtoresc egoistã: sã nu le fure timpul
mai mulþi tineri care amânã este cã nu întreabã ºi nu ascultã pe care preferã sã îl dedice
momentul cãsãtoriei, fiindu- pe nimeni. Ei considerã cã une- realizãrilor profesionale sau
le teamã sã facã acest pas. De ori iubirea este totul ºi cã aceas- destinderii decât creºterii
unde vine aceastã teamã? ta poate sã rezolve toate proble- copiilor.
Cred cã este vorba de mele. Cel mai adesea ei nu au un Am întâlnit de curând
impactul societãþii asupra duhovnic comun, cu care sã vor- pe cineva care avea o
naturii umane. Tinerilor le e beascã înainte de a se cãsãtori. teamã filosoficã, ca sã zic
teamã cã nu va exista un suport Doi tineri care-ºi aleg bine duhov- aºa… Se întreba de ce sã
material suficient, care sã le nicul, aceia nu pot sã greºeascã dea viaþã unei fiinþe pen- Numele: Pr. Iosif Florin Ciolan
susþinã viaþa, care sã-i ajute sã în cãsãtorie. Duhovnicul este tru a se chinui în aceastã Data ºi locul naºterii: 12 feb-
înceapã aceastã nouã viaþã. cel care poate sã le rãspundã ºi lume plinã de suferinþe. ruarie 1975, Dumbrãviþa
Este justificatã aceastã sã-i ajute la finalizarea cu respon- Are dreptate? Studii: 1988-1990 Liceul de Chi-
teamã? sabilitate a acestui pas. În Tai- Nu. Din punctul meu de mie Codlea, profil electrotehnicã;
Cu siguranþã cã nu. În momen- na Spovedaniei duhovnicul este vedere, existã mult mai 1990-1995 Seminarul Teologic Or-
tul în care omul are alte valori în efectiv glasul lui Dumnezeu. El multã fericire decât neferi- todox Cluj-Napoca; 1995-1999 Facul-
viaþa lui, în momentul în care poate sã îi arate tânãrului dacã cire, mult mai multe lucruri tatea de Teologie Ortodoxã Cluj-Na-
se bazeazã pe viaþa spiritualã, au- persoana pe care a ales-o este frumoase. Nu ne putem nu- poca 2006-2008 - master la Faculta-
tomat materialul va fi lãsat pe pla- potrivitã pentru a primi împre- mai crampona de ceea ce tea de Teologie "Andrei ªaguna" din
nul al doilea ºi atunci ºi teama unã binecuvântarea Tainei cãsã- este urât în jurul nostru. Mân- Sibiu, secþia teologie-sistematice
va dispãrea. Din pãcate însã so- toriei. Sunt multe cazuri de ti- tuitorul Hristos spune foarte Familia: cãsãtorit cu Laura, au
cietatea noastrã este din ce în ce neri care datoritã duhovnicilor clar: dacã ochiul tãu este o fetiþã, Bianca
mai secularizatã ºi chiar ea le pe care i-au avut, ºi datoritã bine- curat, totul în jurul tãu îl Parohia în care slujeºte:
alimenteazã tinerilor aceastã cuvântãrii, au trãit vremuri fru- vezi curat. Dacã trupul ºi ªinca Veche
teamã, neoferindu-le însã alter- moase ºi o cãsnicie fericitã. sufletul sunt curate, toate în veºtii pentru copii din fiecare
nativã la astfel de probleme. Pentru cã au avut de la început jurul tãu sunt curate. Avem un numãr al revistei, care-l are
Existã însã o oazã spiritualã ca- binecuvântarea lui Dumnezeu exemplu foarte bun pentru noi: protagonist pe Matei. De unde
re le poate oferi efectiv o stare care a lucrat în cãsnicia lor, bi- pãrintele Teofil. Suferinþa cu dragostea de a vã adresa
de liniºte, o stare de împãcare neînþeles cu lucrarea ºi cu strã- care s-a nãscut, de a nu vedea, copiilor ºi puterea de a crea?
cu realitãþile lumii actuale ºi rãs- duinþa amândurora. Deci pri- ar fi trebuit sã-l facã sã fie În primul rând fiecare copil
punsurile la aceste frãmântãri mul lucru este ca ei sã-ºi caute încruntat, supãrat, însã el, din îºi iubeºte copilãria. ªi aici vor-
ale lor. Aceasta este Biserica. Da- duhovnic, ºi un duhovnic bun. contrã, este luminos ºi opti- beºte copilul din mine. Mi-a plã-
cã ne uitãm în Bisericã vedem Pãrinte, în afarã de mist. A fost întrebat odatã de cut sã ascult poveºti ºi în gene-
cã existã exemple de urmat sau teama de cãsãtorie am mai mitropolitul Antonie dacã este ral ascultam poveºtile pe care
cel puþin de luat în seamã. Acolo întâlnit, nu de puþine ori, la fericit ºi mulþumit aºa cum este bunica mea mi le spunea, în ca-
îi gãsesc pe cei care trãiesc oamenii cãsãtoriþi, o teamã el. Pãrintele a rãspuns cã dacã re personajele principale eram
experienþa unei cãsnicii fru- de a avea copii. De cele mai ar zice cã e mulþumit ºi fericit eu ºi sora mea. Aºa am ajuns la
moase. În Bisericã, nu în afarã. multe ori tot din consider- ar minþi. Însã i-a ajutat Dumne- un moment dat sã încerc sã
Dacã te uiþi în afara ei o sã-þi dai ente materiale… zeu sã descopere acea bucurie retrãiesc acele clipe de atunci ºi
seama cã în familii existã multã Perspectiva acesta este greºi- în plus faþã de ce au primit alþii: ori de câte ori scriu poveºtile,
dezbinare, sau o trãire artifi- tã, pentru cã de fapt nu noi îi creº- liniºtea izvorâtã din prezenþa mã revãd pe mine. Puterea de
cialã, de dragul aparenþelor. tem pe copii. Noi le oferim un lui Dumnezeu în viaþa lui. a crea... probabil cã aºa vrea
Însã cum pot ei sã dis- mediu de socializare. În rest cel Sã nu ne mai cramponãm Dumnezeu. Poveºtile însã nu
cearnã aceste lucruri, pentru care îi creºte este Dumnezeu. atât de diverse neajunsuri. Prea sunt numai pentru copiii mici,
cã pe de altã parte avem o ªi cel mai bun exemplu este cel ni se pare cã noi suntem stãpâ- ci sunt ºi pentru copiii din noi,
situaþie deloc plãcutã: foarte al familiilor cu mulþi copii. Am nii lumii, cã noi suntem cei ca- pentru copii mai mari, care au
multe cupluri, dupã destul de un vecin care are 13, ºi toþi sunt re facem sã creascã copiii. Nu, nevoie de explicarea învãþãturii
puþin timp de la cãsãtorie, realizaþi din punct de vedere Dumnezeu este cel care le creºtine printr-o pildã.
divorþeazã. material, deºi le-a fost greu. plineºte pe toate. Interviu realizat de
O greºealã mare pe care o Existã însã ºi o altã teamã, Pãrinte, sunteþi autorul po- Pr. Marius Corlean
CMYK
 6 Viaþa în Hristos
Credinþa, între declaraþie ºi trãire
Observãm de cele mai multe ori în vieþile creºtinilor noºtri cã nu existã o acesta, omul este realmente în derivã.
acoperire practicã a credinþei. Adicã, deºi se numesc creºtini, în comportamentul, Spovedania adevãratã se face cu rãgaz,
viaþa, atitudinea ºi modul lor de gândire existã o rupturã faþã de modul în care ar la un duhovnic care te cunoaºte, îþi
trebui sã se comporte, sã trãiascã, sã gândeascã un adevãrat creºtin. De ce? Uneori cunoaºte viaþa ºi durerile, se roagã pen-
lipseºte informaþia, alteori nu este interesat pur ºi simplu din varii motive…
"Tradiþiile" - credinþa numai cã nu ne trãim credinþa, dar nu-i
lãsãm nici pe alþii sã o trãiascã. Cum se
noastrã
A fi creºtin nu înseamnã numai a face
act de prezenþã la slujbele care se þin la bi-
sericã (care de cele mai multe ori sunt
neînþelese, tot din cauza dezinteresului), ci
înseamnã ca TOATÃ viaþa noastrã "lui
Hristos Dumnezeu sã o dãm", cum mãr-
turisim la Sfânta Liturghie.
S-ar putea întreba cineva: cum adicã
nu trãiesc cu adevãrat creºtineºte? Uite, eu
merg la bisericã, mã rog cât de cât…
Ce-mi lipseºte? Am sã iau cu un exemplu:
la o înmormântare, dupã ce s-a ieºit afarã
pentru a continua slujba, una dintre femei,
(pe care o ºtiam cã merge la bisericã), a
fugit repede ºi a luat o canã spãrgând-o în
camerã dupã ce a fost scos afarã mortul iar
oamenii au ieºit în curte. Am întrebat-o de
ce a fãcut gestul acesta, pentru a vedea ce
explicaþie dã. Rãspunsul a fost acesta:
"Aºa-i tradiþia."
Nu de puþine ori mi-a fost dat sã aud
acest rãspuns în multe alte contexte, indi-
ciu al faptului cã mulþi dintre ai noºtri creº-
tini fac ceea ce fac nu fac conºtient ºi con-
vinºi de ceea ce fac, ci multe lucruri le îm-
plinesc în virtutea unei aºa zise "tradiþii".
Mai cunoaºtem ºi alte multe "tradiþii": spo-
veditul la repezealã în ultima sãptamânã
înainte de Paºti, parastasele "udate" din
belºug cu bãuturã, pe la sate intratul la
crâºmã "la una micã" dupã slujbã, bârfele
ºi uitatul prin biserica pentru a vedea cine
cu ce e îmbrãcat ºi multe altele..., care în
nici un caz nu aparþin unei vieþi creºtine.
Faptul cã existã un numãr statistic
majoritar de creºtini ortodocºi (90%) nu
înseamnã cã toþi aceºtia sunt ºi creºtini în
adevãratul sens al cuvântului. Ba chiar
mulþi nici nu au habar ce înseamnã creºti-
nism. ªi aceasta reprezintã un semnal de
alarmã, pentru cã atâta timp cât nu este
înþeles creºtinismul în profunzime ºi
corect, atât timp cât nu este aplicat în viaþa
de zi cu zi, nu putem spune cã avem o
relaþie autenticã cu Dumnezeu ºi, deci, cã
suntem creºtini. Toate aceste "tradiþii",
superstiþii ºi erori de înþelegere trebuie
înlãturate ºi corectate, deoarece prin ele nu
Este cel prin care
Dumnezeu cãlãuzeºte
paºii omului. Fãrã
tru tine, iar în timpul spovedaniei are ºi
vremea de a cere lui Dumnezeu sã îi
dea cuvântul de folos pentru tine.
întâmplã asta? Pentru cã cei care ar vrea sã Preþuiþi-vã sufletul!
se apropie de Bisericã ºi dau de tot felul de
Apoi mai este o problemã gravã. De
oameni care sunt preocupaþi mai degrabã duhovnic se leagã automat o altã stare pe
cu respectarea a tot felul de "tradiþii", care
care creºtinul ar trebui obligatoriu sã o
nu au nimic de a face cu o credinþã sincerã, deþinã: ascultarea. Adicã sã asculþi de ceea
dau bir cu fugiþii.
ce spune pãrintele duhovnicesc, duhov-
Cum aflãm voia lui nicul. Aici însã e o altã problemã majorã:
Dumnezeu? "Cum, zice creºtinul nostru, sã ascult eu de
popa? Pãi el îmi zice sã postesc, sã mã
Ce este însã de fãcut? Primul lucru înfrânez, sã nu mai înjur etc. Fugi, dom'le
care trebuie înþeles fundamental de cãtre
de aici..."
credincioºi este cã Biserica lui Hristos o Da, dragul meu creºtin, sã asculþi de el,
formãm cu toþii, laici ºi clerici. Numai
de duhovnic, pentru cã degeaba ai
împreunã putem vorbi despre o adevãratã duhovnic dacã nu-l asculþi. ªi preþuiþi-vã
Bisericã a lui Hristos, iar despre noi ca
sufletele, dragii mei, cãutaþi duhovnici
despre niºte mãdulare active, nu moarte, care sã vã creascã sufleteºte, sã simþiþi cã
ale acestui corp al Bisericii. Pentru cã fiind
prin ei grãieºte Dumnezeu. Aºa cum a-
fiecare mãdular al Bisericii lui Hristos, tunci când sunteþi bolnavi cãutaþi sã
fiecare avem funcþia noastrã REALÃ, nu
mergeþi la un doctor bun ºi nu vã lãsaþi pe
închipuitã, nu înþeleasã metaforic, ci pur ºi mâna oricui, acordaþi cel puþin aceeaºi
simplu noi suntem o pãrticicã activã a
atenþie ºi sufletului.
trupului lui Hristos, adicã al Bisericii, ºi Iatã douã realitãþi fundamentale, la
fiecare avem un loc ºi un plan binecunos-
care trebuie sã luãm aminte. Duhovnicul ºi
cut lui Dumnezeu. Cum îl putem cunoaºte ascultarea de duhovnic. Cu aceasta facem
ºi noi? Cu ajutorul DUHOVNICULUI.
primii paºi adevãraþi în viaþa duhovni-
Este primul lucru din abecedarul credinþei ceascã, primii paºi cu Dumnezeu. Ascul-
pe care trebuie sã-l înþelegem ºi de fapt cel
tându-l putem apoi împlini ºi celelalte lip-
mai important. Cu aceasta ar trebuie suri ale noastre, iar diferenþele dintre ceea
nepãrat sã începem.
ce declarãm cã ne este credinþa ºi ceea ce
Dar iatã cã noi astãzi nu mai prea vor- facem în realitate se vor diminua simþitor.
bim de duhovnic, ci vorbim impersonal de
Pr. Marius Corlean
preotul cutare la care m-am spovedit. ªi
dacã nu era el, e bun ºi altul. Apoi, în
Postul Paºtilor, buluc la bisericã în mod
deosebit în ultima sãptãmânã, ºi... pe
unde om nimeri.
Dragii mei, vã întreb aºa, dupã
mintea ºi sufletul dumneavoastrã, cre-
deþi ca asta se numeºte duhovnic? Cã aºa
superficial putem noi cunoaºte voia lui
Dumnezeu cu noi? Cã aºteptãm mira-
cole de la o spovedanie care dureazã
uneori la fel de scurt ca ºi un blitz al
aparatului de fotografiat? Aceastã noþi-
une - DUHOVNIC - creºtinii zilelor
noastre trebuie sã o înþeleagã ºi sã o
asume. Duhovnicul este tatãl nostru
duhovnicesc, el este unul singur ºi pe
acela trebuie sã-l pãstrãm necontenit.

Meditaþie
Întâmpinarea Domnului
Momentele semnificative din viaþa pãmânteascã a Mântuitorului Hristos
sunt sãrbãtorite de Bisericã ºi au rol îndoit. Ele ne amintesc în primul rând
de evenimentele reale ºi punctuale împlinite de Dumnezeu în timp ºi istorie
"pentru noi ºi pentru a noastrã mântuire". Dar, de asemenea, ne provoacã la
meditarea ºi descifrarea semnificaþiilor adânci ale faptelor din istoria mân-
tuirii, invitându-ne de fiecare datã sã
confruntãm propria noastrã viaþã cu
ele, aici ºi acum, înnoindu-ne.
Cine întâmpinã pe Domnul
Ne aflãm la patruzeci de zile de la
Naºterea Mântuitorului. Conform Legii
Vechi, femeia care nãºtea un prunc de
parte bãrbãteascã, la patruzeci de zile tre-
buia sã-l ducã la templu, pentru a-l închi-
na Domnului. Tot atunci, femeia trebuia
sã aducã o jertfã de curãþire, care pentru
cei mai avuþi era un miel de un an, fãrã pri-
hanã, ºi un porumbel, iar pentru cei sãraci,
doi pui de turturea sau de porumbel.
Smerenia însoþeºte în toate pe aleºii lui
Dumnezeu. Sfânta Fecioarã împlineºte cu
deplinã ascultare cele poruncite prin Moise,
venind la templul din Ierusalim pentru a în-
china Domnului pe Pruncul Iisus ºi pentru a
aduce jertfa de curãþire rânduitã, ea, care de cu-
rãþire nevoie nu avea, Fecioarã ºi curatã fiind.
La aceeaºi deplinã smerenie fusesem
martori ºi la Crãciun, când Fecioara Maria
a nãscut într-o iesle sãracã, departe de tumul-
tul lumii, încât s-ar fi zis cã nimeni nu va afla
nimic de acest eveniment. Dar pe cât e de
mare smerenia robilor lui Dumnezeu, pe atât
de mult Dumnezeu îi slãveºte. La Naºtere,
în ieslea cea neºtiutã, pe Pruncul nou nãscut
l-au vestit îngerii, ºi l-au întâmpinat pãs-
torii, ºi I s-au închinat Magii, daruri de preþ
aducându-i, cu toþii mãrturisind naºterea
Împãratului ºi Mântuitorului lumii.
Astãzi, la patruzeci de zile de la
Naºtere, regãsim aceeaºi smerenie, cãci
Maica Domnului, însoþitã de dreptul Iosif,
vine la Templu pentru a împlini totul con-
form Legii, ºi încã aduce jertfa celor
sãraci. Nimic nu pare aici ieºit din comun,
nimic care sã atragã atenþia. Dar ºi aici,
Pruncul este întâmpinat ºi mãrturisit ca
Mesia. De aceastã datã, cei care-l întâm-
pinã pe Fiul lui Dumnezeu nu sunt pãstorii
sau magii, ci doi bãtrâni venerabili,
iubitori de Dumnezeu: dreptul Simeon ºi
proorociþa Ana. În smerenia lor, aceºti doi
martori ai prezentãrii lui Iisus la templu
strãlucesc prin darul lui Dumnezeu, ºi a
reaminti pe scurt puþinele date cunoscute
despre ei este deosebit de edificator.
Sãrbãtorile lunii
Dreptul Simeon
Tradiþia ne spune cã dreptul Simeon,
la un moment dat din viaþa lui, a citit
pasajul scripturistic care cuprindea
proorocia profetului Isaia despre naºterea
Fiului lui Dumnezeu dintr-o fecioarã:
"Iatã, Fecioara va lua în pântece ºi va naºte
fiu ºi vor chema numele lui Emanuel"
(Is.7,14), ºi s-a îndoit de adevãrul acestor
cuvinte, neputând omeneºte sã înþeleagã
cum poate fi posibil ca o fecioarã sã nascã.
Pentru îndoiala sa, el a fost înºtiinþat cã nu
va muri pânã ce nu va vedea cu ochii sãi
împlinindu-se aceastã profeþie.
ªi, într-adevãr, la adânci bãtrâneþe
dreptul Simeon are fericirea de a-L vedea
cu ochii trupeºti pe Cel despre care vestea
profeþia, pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, pe
Pruncul Iisus. Pe Acesta, dreptul Simeon îl
întâmpinã la templul din Ierusalim, îl ia în
braþe ºi, luminat de Duhul Sfânt, mãr-
turiseºte despre El cã este Mântuitorul
trimis de Dumnezeu lumii. Cuvintele sale
rostite cu acest prilej, de rarã frumuseþe ºi
adâncime duhovniceascã, sunt cunoscute
de toþi ºi se cântã la fiecare slujbã a
Vecerniei: "Acum slobozeºte pe robul
Tãu, Stãpâne, dupã cuvântul Tãu, în pace,
cãci vãzurã ochii mei mântuirea Ta...".
Proorociþa Ana
La întâmpinarea Domnului apare ºi o
figurã femininã. Ana fusese în tinereþe
mãritatã, iar dupã ºapte ani, moartea soþu-
7
lui îi aduce vãduvia. Din acel
moment, ea se dedicã trup ºi suflet
slujirii lui Dumnezeu, pentru tot restul
vieþii. În momentul prezentãrii lui Iisus la
templu, aceastã femeie plinã de evlavie
se afla în al optzeci ºi patrulea an de viaþã
ºi, ne spune Evanghelia dupã Luca, "nu se
depãrta de templu, slujind noaptea ºi ziua
în post ºi rugãciuni" (2,37). Astfel, se
învredniceºte ºi ea sã-l întâmpine pe
Domnul ºi, umplându-se de darul
proorociei, a început sã vesteascã tuturor,
la templu ºi în Ierusalim, cã Pruncul Iisus
este Mântuitorul promis ºi aºteptat.
Cum sã întâmpinãm ºi noi
pe Domnul
De frumuseþea duhovniceascã ºi de
mãrturisirea acestor doi martori care au
întâmpinat pe Domnul la templul din
Ierusalim la patruzeci de zile de la
Naºtere, nu ne putem minuna îndeajuns.
Viaþa ºi mãrturia lor reprezintã izvoare
vii, nesecate de har ºi pentru noi, cei de
astãzi. Icoane. La înfãþiºare, ei ne apar
smeriþi sub greutatea numeroºilor ani,
plini de credinþã, pãtrunºi ºi transformaþi
temeinic în trupul ºi sufletul lor de necon-
tenitã ºi asprã ascezã. Din lãuntrul lor însã
darul Duhului Sfânt izbucneºte strãlucitor
în afarã. Cãci duhovniceºte, ei rãspândesc
blândeþe ºi sensibilitate, precum Simeon
cel drept care ia în braþele sale minunatul
Prunc ºi-ºi împleteºte mãrturisirea buzelor
cu lacrima inimii înfiorate, sau bucurie ºi
speranþã molipsitoare, precum Ana
proorociþa, copleºitã de Duhul care o
împinge sã mãrturiseascã tuturor pe
Hristos Mântuitorul.
În faþa acestor douã exemple, noi
rãmânem copleºiþi de frumuseþe. ªi parcã
ne simþim contagiaþi de acest zel
duhovnicesc curat. Îi contemplãm pe mãr-
turisitorii de Dumnezeu, ºi ne întoarcem ºi
noi privirile minþii ºi ale inimii spre Cel pe
care ei îl vestesc: spre Pruncul Iisus.
Înþelegem cã Întâmpinarea Domnului
înseamnã întâlnirea cu El, recunoaºterea
Lui prin Duhul Sfânt ºi mãrturisirea cã
Acesta este Fiul lui Dumnezeu întrupat,
Mântuitorul lumii. Aºa au fãcut toþi cei
care L-au întâmpinat: dreptul Simeon ºi
proorociþa Ana, dar ºi pãstorii sau magii,
dar ºi toþi ceilalþi care într-un fel sau altul
l-au cunoscut pe Dumnezeu ºi l-au primit
în casa sufletului lor. Toþi adevãraþii
creºtini. Aceºtia mãrturisesc necontenit în
cugetul lor pe Domnul Iisus Hristos ca
Mântuitor, ºi, de asemenea, îl vestesc pe
El lumii întregi!
Amalia Rãibuleþ
 8 Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

Mãnãstirea "Naºterea Maicii

Mãnãstirea Fãget se gãseºte la 4 km de Fãgãraº, pe drumul
spre Boholþ, ºi este situatã pe dealul Galaþiului, în vârful
numit "Dealul Crucii" (sau Mãtãhuiul). Ea inspirã, încã de la
intrare, liniºte, pace ºi simplitate. Tronând ºi veghind dea-
supra Þãrii Fãgãraºului, poate fi vãzutã din depãrtare, chiar
din Perºani, Victoria, Cetatea Rupei sau Cincu.
Reºedinþã a lui Ciungi, Gauri sau La
Crepe. În total, dome-
Mihai Viteazul niile mãnãstirii însu-
Este construitã pe locul unei vechi mau 400 ha de pãmânt.
mãnãstiri, care a fost ridicatã pe acest deal, Documente istori-
într-o pãdure de fagi, de unde provine ºi ce de la anul 1600 ates- Biserica de lemn
numele mãnãstirii: Fãget. Saºii care popu- tã faptul cã Mãnãs-
lau aceastã zonã au denumit-o în limba lor tirea Fãget a fost reºedinþã a lui Mihai De la strãlucire la ruine…
Bucholt, de unde ºi a doua denumire, Viteazul. Aici acesta poposea uneori, Existenþa unei mãnãstiri ortodoxe pe
românizatã: Boholþ. atunci când venea în Cetatea Fãgãraºului. teritoriul satului Boholþ este atestatã docu-
La început a fost mãnãstire de maici, Datina era ca un conducãtor de þarã sã fie mentar ºi de înscrisurile ce consemneazã
iar mai târziu a devenit mãnãstire de primit la intrarea în cetate de cãtre epis- distrugerea mãnãstirilor ortodoxe din
cãlugãri. Se numãra printre mãnãstirile de copul locului. De aceea, într-o vreme, Transilvania de cãtre generalul austriac
seamã ale Þãrii Fãgãraºului, având episcopul locului îºi avea reºedinþa în Buccow, în anul 1761, din ordinul
numeroºi vieþuitori ºi întinse terenuri de Galaþi, la aceastã mãnãstire. Se pare cã împãrãtesei Maria Tereza. Au fost
pãduri ºi pãºuni care existã ºi astãzi: Fãget, mãnãstirea a fost construitã înainte de doborâte cu tunul sau incendiate atunci ºi
Cetatea Fãgãraºului. Existã ºi o legen- mãnãstirile de la Bucium, Berivoi, Dejani,
Corpul nou de chilii dã, care spune cã printr-un tunel Sâmbãta de Sus, Fãget ºi multe altele…
mãnãstirea comuni-
ca cu fortãreaþa.
Ultimul drum pe aici
a lui Mihai Viteazul
a fost înainte de vic-
toria pe care a obþi-
nut-o la ªelimbãr.

Felul în care se spune cã a fost distrusã

Mãnãstirea de la Fãget impresioneazã pe
oricine: în zorii unei zile de duminicã,
atunci când obºtea era adunatã pentru a
sãvârºi Sfânta Liturghie, mãnãstirea a fost
incendiatã. Nu se ºtie câþi cãlugãri erau în
bisericã la acel moment, dar documentele
atestã faptul cã aceastã mãnãstire a avut o
obºte numeroasã. Într-o vreme mãnãstirea
avea 188 de vieþuitori, din care 38 erau pre-
oþi. Acestui incendiu au supravieþuit doar 8
cãlugãri, care s-au retras în satul Boholþ.
CMYK

Domnului" de la Fãget-Boholþ
Paraclisul de varã
Astfel, în locul unei înfloritoare mã-
nãstiri au rãmas doar ruine. ªi acestea au
fost mãcinate de vreme, existenþa acestei
mãnãstiri rãmânând vie doar în memoria
credincioºilor localnici.
Renãscutã dupã 300 de ani
Renaºterea acestei mãnãstiri a fost
posibilã prin strãdaniile unui fiu al satului
Boholþ, Înalt Prea Sfinþitul Serafim Joantã,
Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale
ºi de Nord. Acesta, pe vremea când era
episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a
dat curs cererii credincioºilor ºi a obþinut
aprobarea reconstruirii mãnãstirii. Terenul
actual al mãnãstirii, în suprafaþã de 6,49 ha,
a fost donat de cãtre 6 familii din Boholþ.
Astfel, în anul 1993, dupã aproximativ
300 de ani de la incendierea acestei mã-
nãstiri, se începe reconstrucþia ei. Mai întâi
se construieºte un Altar de varã, care acum
e folosit de pãrintele Dositei, duhovnicul
mãnãstirii, pentru sãvârºirea Tainei Spo-
vedaniei, ca aghiasmatar ºi pentru pregã-
tirea Sfintelor Paºti, sfinþit de Î.P.S. Serafim.
În anul 2000 s-a ridicat o bisericã din
lemn, cu hramul Sfinþii Împãraþi Constan-
Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului 9
Cãlãuzã
pentru pelerini
Mãnãstirea Fãget-Boholþ stã de
veghe deasupra Fãgãraºului în vârful
dealului Galaþiului ºi se vede de ori-
unde din oraº. Ca sã ajungi acolo, tre-
buie sã treci Oltul ºi sã te îndrepþi spre
ieºirea din oraº din cartierul Galaþi. La
4 kilometri de Fãgãraº, dupã ce urci
dealul cu serpentine, ajungi la desti-
naþie iar efortul pelerinului este rãsplãtit
cu belºug de priveliºtea minunatã ºi
liniºtea desãvârºitã a locului.
6 vieþuitoare, care duc viaþã de obºte cu
tin ºi Elena, care a fost sfinþitã derugãciune, muncã, ascultare, agriculturã,
cãtre P.S. episcop-vicar Visarion construcþie. Încã de la intrare creºtinul este
Rãºinãreanul, însoþit de un sobor întâmpinat cu multã cãldurã ºi dragoste,
de preoþi, în ziua de 21 mai 2000. mãicuþele însoþind, explicând ºi ascultând
În anul 2004 s-a început con- cu rãbdare, creând o atmosferã de
struirea unei biserici de piatrã, apropiere ºi deschidere faþã de pelerini. La
mai mare, cu hramul Naºterea plecare orice credincios se îndreaptã spre
Maicii Domnului ºi a cãrei piatrã casã mai apropiat de Dumnezeu ºi, sigur,
de temelie a fost pusã încã din mai smerit, mai bun.
1993 de cãtre Î.P.S. Serafim. Pr. Ovidiu Bostan
Hramul mãnãstirii
actuale respectã hra-
mul vechii mãnãstiri: Naº-
Duhovnicul
terea Maicii Domnului (8 sep- Actualul duhovnic al mãnãstirii
tembrie) ºi Sfinþii Împãraþi este pãrintele Dositei. Tânãr, cu o
Constantin ºi Elena (21 mai). râvnã caracteristicã, dar foarte tãcut,
aºa cum se cuvine unui cãlugãr,
"Frumoasã pãrintele Dositei slujeºte aceastã
mãnãstire din 2006. S-a nãscut în
ca o mireasã" Brãila, în anul 1973. A îmbrãþiºat
Un merit deosebit pentru viaþa cãlugãreascã la mãnãstirea Putna,
ceea ce gãsim astãzi în dealul ca frate de mãnãstire, în 1996 ºi a intrat în
Galaþi îl au maica stareþã cinul monahal în anul 1998. Slujitor al Sfântului
Teodora Hulpan ºi maica Altarului este din 2003. Urmând cursurile Facultãþii de
economã Pantelimona Bica, Teologie de la Sibiu a ajuns pe meleaguri fãgãrãºene ºi
care au muncit la tot ce se aflã pentru cã a fost impresionat de frumuseþea acestor
astãzi la mãnãstire, cu multã locuri a acceptat propunerea maicilor de a sluji ca
pricepere ºi dãruire. Încã mai duhovnic la mãnãstirea Fãget. În prezent slujeºte cu
au de lucru ºi cer bunului dãruire în aceastã frumoasã mãnãstire ºi îºi continuã
Dumnezeu sã le ajute ºi sã le studiile fiind student în anul III.
întãreascã pentru a duce la Pentru a obþine un cuvânt de învãþãturã de la pãrin-
bun sfârºit ceea ce au început. tele Dositei mai întâi trebuie sã îi câºtigi încrederea.
Au fost ani mulþi ºi grei de Totuºi atunci când este întrebat cu interes, pãrintele
muncã ºi jertfã, dar acum bi- pune mai întâi în evidenþã rolul pocãinþei în viaþa omu-
serica, dupã spusele lor, e fru- lui. Pocãinþa, dupã spusele sfinþiei sale, este o trãire
moasã ca o mireasã, iar greu- duhovniceascã care izvorãºte o putere schimbãtoare în
tatea muncii depuse o bine a sufletului omenesc. Adâncirea în acest sentiment
socotesc ca pe un vis. curãþitor ºi dãtãtor de nãdejde îl cere în primul rând de
În prezent mãnãstirea are la el însuºi ºi apoi de la ceilalþi.
CMYK
 10 Fii tânãr cu Hristos
INTERNETUL - prieten ºi duºman,
deopotrivã
Întrucât suntem martorii unei explozii informaþionale ºi tehnologice,
internetul a devenit o realitate din ce în ce mai mult prezentã în toate
domeniile existenþei umane. ªi acesta este doar începutul. Preocuparea care
se naºte este legatã de raportarea internetului la modul de viaþã creºtin. Ce
este sau ce poate fi internetul.
Utilizatorul
Ce presupune a fi utilizator de
internet? Cine poate deveni surfer
în lumea cu adevãrat a tuturor
posibilitãþilor? De la început tre-
buie spus cã internetul este o mare
provocare. De altfel, internetul este
mai mult decât o posibilitate de
accesare a datelor, informaþiilor,
etc. INTERNETUL ESTE O
LUME, o altã lume, virtualã. O
lume în care pentru a intra ºi a trãi
trebuie sã te naºti din nou. Cel care
acceseazã internetul trebuie sã-ºi
asume o identitate, este pus în faþa
provocãrii de a deveni altul sau de
a se ascunde sub o identitate falsã. Cu toþii
ºtim cã numele te reprezintã, te defineºte
ca persoanã. Sfânta Scripturã ne învaþã cã
numele fiecãruia este scris în Cartea Vie-
þii, deci are valoare veºnicã, rãmâne chiar
ºi dupã moartea noastrã. De cei morþi ne
aducem aminte prin rostirea numelor lor, o
datã cu invocarea cãrora rememorãm toate
cele fãcute de ei. Pomelnicul de la bisericã
foloseºte numele fiecãruia pentru a-l pune
în legãturã cu Dumnezeu. Internetul îþi
oferã posibilitatea de a-þi pãstra identitatea
sau de a te ascunde sub o altã identitate.
Asta înseamnã cã poþi face lucruri pe care
nu le-ai putea realiza în lumea realã, îþi
oferã posibilitatea dedublãrii, ceea ce
poate deveni dãunãtor, întrucât oricine
poate face orice fãrã a-ºi asuma respon-
sabilitatea a ceea ce face ºi fãrã a putea fi
tras la rãspundere pentru asta. Poþi afla
ultimele noutãþi, poþi citi materiale infor-
mative, folositoare, poþi gãsi schema tele-
vizorului pe lãmpi al bunicului, DAR poþi
ºi agresa, minþi, fura, batjocori, sminti pe
alþii. De aceea trebuie spus din capul locu-
lui cã existã o vârstã a internetului, în sen-
sul cã nu oricine poate fi utilizator respon-
sabil. Vârsta utilizatorului de internet, însã,
nu se mãsoarã în ani, ci în maturitatea de
gândire ºi acþiune, capacitatea de a dis-
cerne modul în care sã se foloseascã de
aceastã lume virtualã, fãrã a se lãsa prins în
mrejele ademenitoare ale ei.
Internetul ca pãcat
ºi patimã.
Biserica defineºte pãcatul ca fiind
fapta potrivnicã voinþei lui Dumnezeu, iar
patima ca o activitate continuã ºi statornicã
prin care sãvârºim rãul. Sau, mai simplu,
pãcatul este cãlcarea voii lui Dumnezeu,
iar stãruinþa în pãcat devine patimã, viciu.
Sfinþii Pãrinþi spun cã orice lucru care ne
dominã (stãpâneºte, conduce) constituie
patimã ºi este pãgubitor pentru om. Ni se
pare un pãcat de neiertat atunci când aflãm
cã prietenul nostru nu se trezeºte bine din
beþie ºi iar se îmbatã, dar ne este greu sã
acceptãm cã existã o beþie a internetului.
Pentru cã INTERNETUL TE PRINDE, te
captiveazã pânã într-atât încât uiþi de tine,
de prietenii care s-ar bucura sã te simtã
lângã ei fizic, nu virtual, dar ºi pentru cã îþi
oferã posibilitatea dedublãrii. Pe internet
poti fi oricine ºi poþi face orice, îþi poþi
asuma identitãþi false, deoarece îþi
deschide drumul "ieºirii din tine". În Noul
Testament gãsim cazul tânãrului care din
dorinþa de a naviga singur în lume, de a-ºi
conduce viaþa autonom, fãrã a þine cont de
talãl sãu, ºi-a ieºit din sine, din condiþia de
fiu al tatãlui sãu, a cãutat procurarea de
plãceri ieftine departe de casa tatãlui sãu
unde i se pãrea cã este þinut captiv. Dar,
când ºi-a dat seama cã plãcerile lui au þinut
cât banii pe care i-a cheltuit, a conºtientizat
cã superficialitatea unui trai dependent de
plãceri comerciale i-a creat prieteni falºi
care l-au pãrãsit odatã cu banii lui ºi
a rãmas singur într-o lume rece unde
nimic nu mai este ceea ce pãrea a fi.
Pentru tânãrul acesta nu a fost totul
pierdut deoa-rece ºi-a adus aminte de
tatãl sãu, "ºi-a venit în sine" ºi s-a
întors ACASÃ. Atâta timp cât acasã
nu înseamnã "pe net", ci în lumea
realã printre cei pe care îi iubeºti ºi te
iubesc, pe care îi poþi îmbrãþiºa, poþi
lua internetul ca o plimbare pe stradã
sau ca o vizitã de prietenie. Dar când
netul te prinde ºi devine casa ta nr.1,
ºi atunci când priveºti în oglindã
(unul din singurele momente reale)
ºi te întâlneºti cu tine cel adevãrat, cu
ochii umflaþi ºi negri de cearcãne,
poþi scrie singur definiþia patimii. Nu
mai este necesar sã-þi zicã nimeni cã ai
patima internetului, sau ca ai devenit
dependent.
Un punct de vedere creºtin
S-ar putea interpreta cã biserica se
ridicã împotriva internetului sau cã-i con-
siderã pe utilizatorii lui pãcãtoºi. Pentru a
evita o astfel de interpretare, vom spune
urmãtorul lucru: biserica se foloseºte de
vin în cadrul cultului, dar condamnã pati-
ma beþiei. Nu vinul este vinovat pentru cã
utilizatorul lui i-a devenit rob. De aseme-
nea, veninul, periculos sau chiar letal în
cazul muºcãturii sau ingerãrii, este utilizat
în prepararea multor medicamente.
Mai mult, Biserica vine în întâm-
pinarea utilizatorilor de internet. Din
îndemnurile Sf. Vasile cel Mare reþinem
cã trebuie sã fim asemenea albinelor care
deºi zboarã prin multe flori, culeg numai
nectarul. Biserica însãºi deþine site-uri
ortodoxe cu conþinut ziditor, mulþi utiliza-
tori cu convingeri sãnãtoase au pus pe net
informaþii folositoare, rugãciuni, acatiste,
paraclise, vieþi ale sfinþilor, sfaturi ale
duhovnicilor, ºtiri, etc., iar pentru cei care
folosesc chatul sau fac upload sau down-
load informaþional existã huburi ortodoxe.
Aºadar, internetul poate fi un mod util
de te informa sau poate deveni blestem
dacã te prinde. Prieten ºi duºman, deopo-
trivã. Pr. Adrian Magda
 Pas în doi 11
Comunicarea, piatra de temelie sã fie ºi mai
încãpãþânat ºi de-
fensiv decât înainte.
Mesajele de tip Eu,
Una dintre cele mai serioase probleme într-o cãsnicie, care ocupã ºi
primul loc în "topul" motivelor de divorþ, constã în faptul cã cei doi soþi care nu acuzã, elimi-
nã atacul din partea
sunt incapabili sau refuzã sã comunice. Pentru cã o bunã comunicare celuilalt ºi acuzele re-
este fundamentul oricãrei cãsnicii fericite, lipsa acesteia sau înlocuirea ciproce. Iar rezultate-
ei cu una formalã, superficialã, aduce multã durere ºi neînþelegeri. le sunt de multe ori
La ce nivel comunicaþi? motto-ul ei este: "Dragostea - ceea surprinzãtoare, pentru
Comunicarea între douã persoane nu ce-ºi doreºte EA cel mai mult. cã adesea suntem sur-
este doar existentã sau inexistentã, ci ea Respectul - ceea de ce EL are prinºi sã aflãm cum
cunoaºte diverse grade de profunzime. Un nevoie cu disperare". Dacã ceea ce recepteazã celãlalt lu-
psiholog american, John Powell, vorbeºte spune sau face soþul este sau pare crurile. Deseori reac-
depre 5 niveluri de comunicare: lipsit de dragoste, soþia suferã profund. þiile sunt de genul: "Nu credeam cã te
"Vorbire superficialã" - bazatã pe Dacã ceea ce face sau spune ea este lipsit afecteazã în vreun fel…" sau "De ce nu
întrebãri de genul "Ce mai faci, ce-ai mai de respect, el se închide tot mai mult ºi mi-ai spus mai demult?". Noi de multe ori
fãcut?" "Cum merge treaba?", este canalul de comunicare se îngusteazã pânã aºteptãm ca celãlalt sã intuiascã, sã simtã,
aproape lipsitã de conþinut, dar este mai se blocheazã. Cu toate acestea, de foarte sã "viseze" ce vrem noi sau ce ne afec-
bunã decât o tãcere stânjenitoare. multe ori cei doi tind sã facã exact ceea ce teazã. Ori acest lucru este aproape imposi-
"Conversaþie bazatã pe fapte" - dãuneazã mai mult celuilalt: soþul este de bil, este o prejudecatã preluatã din come-
existã un schimb de informaþii, dar fãrã multe ori insensibil, închis ºi rece, iar soþia diile romantice pe care le vedem la televi-
comentarii personale, nivelul rãmânând la reproºeazã mereu câte ceva, neºtiind cã zor, unde totul este perfect, plin de coinci-
simpla relatare a faptelor. Sunt conversaþii reproºul repetat este fatal pentru un bãrbat denþe ºi intuiþii magice. Pentru ca celãlalt
banale, zgârcite în cuvinte, de genul: ºi are exact rezultatele opuse celor dorite; sã ºtie ce simþim, ce ne dorim, ce ne supã-
"Unde te duci?" - "Pe-afarã.". iar el, în loc sã se conformeze celor rã, trebuie în primul rând sã comunicãm.
"Idei ºi opinii" - la acest nivel comu- reproºate, va simþi aceasta ca pe o agre-
nicarea este mai bunã, pentru cã intrã în siune lipsitã de respect ºi fie se va închide Câteva "reguli"
intimitatea sufletului. ºi mai tare ºi va deveni mai ursuz, fie va Pentru a comunica mai uºor ºi eficient,
"Trãiri ºi sentimente" - este nivelul cãuta respectul în altã parte… iatã câteva "reguli" propuse de Nancy Van Pelt:
unei comunicãri foarte bune, cu descrierea O comunicare bunã þine de o anumitã B Alege momentul potrivit. Dacã ai de
propriilor trãiri ºi sentimente, de la bucurie atmosferã pe care cei doi o lasã sã se împãrtãºit ceva personal, de suflet, nu îþi
pânã la mânie ºi frustrare. Acest tip de instaleze în familie ºi de care fiecare este da drumul imediat ce bãrbatul intrã pe uºã,
comunicare duce la formarea a doi responsabil. V-aþi întrebat vreodatã cum dupã ce a avut o zi extrem de agitatã ºi
parteneri care se simt preþuiþi, iubiþi, vã raportaþi la celãlalt? Îi vorbiþi cu grijã ºi grea. Iar dacã vrei sã discuþi cu soþia despre
înþeleºi de celãlalt. afectuos sau mai apelaþi ºi la ironie ºi sar- reducerea cheltuielilor pentru mâncare, nu
"În profunzime" - este un nivel care nu casm? Sinceritatea ºi explicaþiile sunt începe chiar atunci când serviþi o masã
poate fi atins permanent, ci doar din când foarte importante. În cazul apariþiei diver- pentru pregãtirea cãreia s-a ostenit mult.
în când, dar are o valoare deosebitã. Aces- genþelor, mai ales în cazul în care ne
te momente apar atunci când cei doi soþi simþim deranjaþi de un lucru pe care îl face
B Adoptã un ton plãcut al vocii. De
multe ori conteazã mai mult nu ceea ce
sunt într-o armonie deplinã de înþelegere a partenerul, psihologii ne recomandã aºa vrei sã spui, ci felul în care spui.
celuilalt, de profunzime, ºi sunt de obicei numitele "mesaje de tip Eu".
relatãri ale unei experienþe profunde, sau a Sã luãm un exemplu: soþul îºi refuzã B Fii clar ºi direct. Multe înþelegeri
soþia care ar vrea sã iasã împreunã sã se greºite apar datoritã vorbirii încurcate…
ceva foarte personal ºi intim.
plimbe sau sã ia masa în oraº. La aceastã B Fii pozitiv. În multe familii 80% din
Ea: dragoste / El: respect atitudine, iatã douã reacþii diferite: comunicare este negativã. Devine atât de
1. "Eºti atât de insensibil! Parcã sunt obiºnuitã cãutarea greºelilor, acuzele,
Prin vorbire ne putem exprima trãirile,
sentimentele, ne putem clarifica propriile sclava ta, iar tu nu te gândeºti niciodatã judecata ºi alte elemente negative, încât
idei sau dorinþe, putem lua legãtura cu decât la tine! Nu vrei decât sã te uiþi la tele- acestea devin un mod de viaþã.
ceilalþi, de aceea o bunã comunicare în- vizor! M-am sãturat de tine!" B Fii sensibil la nevoile ºi
seamnã stabilirea unei relaþii cu celãlalt ºi 2. "Chiar am nevoie de ieºirea asta… simþãmintele partenerului. Trãieºte
este absolut necesarã într-o cãsnicie. Ea Am avut o sãptãmânã aºa de grea ºi chiar împreunã cu el greutãþile lui, dar ºi bucu-
însã nu se poate face oricum, pentru cã simt nevoia sã ieºim puþin." ria atunci când el reuºeºte ceva.
existã condiþii care o favorizeazã, aºa cum Al doilea mesaj este un "mesaj de tip B Dezvoltã-þi arta conversaþiei.
existã ºi bariere în calea ei, cum sunt de Eu". Soþia spune doar ce simte ea, ceea ce Studiile aratã cã pe mãsurã ce soþii vorbesc
exemplu discursul cicãlitor, critic sau mo- soþul nu poate nega. Însã în primul caz mai mult unul cu altul, cu atât este mai
ralizator, ironia sau ridiculizarea. soþia îl învinovãþeºte, îl judecã ºi îl pune la probabil ca ei sã atingã un grad mai înalt
Dr. Emerson Eggerichs a scris o carte punct, ceea ce nu face decât sã îi ofere de satisfacþie în cãsnicie.
care se numeºte "Dragoste ºi respect", iar acestuia muniþie pentru a gãsi un argument Natalia Corlean
 12 O poveste pentru tine
n dimi-
neaþa ace-
ea Matei
se desprinse
cu greu de lu-
mea viselor.
Când pleoape-
le sale se ridi-
caserã aseme-
nea cortinei
unei scene, un val de luminã invadã sufle-
tul sãu. Privirea i se oprise aproape hipno-
tizatã îndreptatã spre fereastrã. Rãmase
mut cu privirea þintuitã spre aceastã poartã
a viselor. Cineva se jucase în acea noapte
cu fereastra lui. Desenase flori albe,
inimaginabil de frumoase, care parcã
rãspândeau în jur o mireasmã de sãrbã-
toare. Uimit de aceastã priveliºte, Matei
se apropie de fereastrã. Florile pãreau atât
de reale încât instantaneu simþi nevoia sã
le miroasã. Se apropie timid, se ridicã pe
vârful picioarelor ºi îºi atinse nãsucul cald
de petalele celei mai frumoase flori ºi
rãmase aºa câteva clipe. Ca prin minune
floarea începu sã se topeascã sub cãldura
rãsuflãrii sale. În locul florii rãmase un
ochi de geam limpede ºi clar care îi con-
duse privirea afarã dincolo de fereastrã.
Cineva pregãtise un spectacol de vis.
Îmbrãcase cu o mantie de un alb imaculat
tot ceea ce era era afarã: curtea, grãdina,
livada cu pomi, dealul din spatele casei ºi
chiar munþii din depãrtare. Matei îºi ridicã
privirea spre cer ºi avu sentimentul cã ce-
rul se uneºte cu pãmântul. Din înaltul ce-
rului milioane ºi milioane de fulgi de zã-
padã coborau în jos într-un dans frenetic,
haotic la prima vedere dar atât de armo-
nios! În mintea lui Matei începurã sã-ºi
facã apariþia întrebãrile. Cine este autorul
acestor minunãþii care-l înconjurau? Cine-
i pictase noaptea fereastra? Cine îmbrã-
case pãmântul cu haina aceasta de un alb
imaculat? Cine cernea fulgi din cer? Cine?
Auzise el de la unii copii mai mari care mer-
geu la ºcoalã cã acestea sunt niºte feno-
mene naturale care se întãmplã firesc. Da,
sunt fenomene naturale, dar nu înþelegea
ce înseamnã acest lucru. ªi mai ales cine
este autorul lor. Nu înþelegea de ce trebuie
sã ningã de sus în jos ºi de ce copacii tre-
buie sa creascã de jos în sus. Nu înþelegea
de ce trebuie sã fie zi ºi noapte, varã ºi
iarnã. Nu înþelegea cum sãmânþa pãstreazã
în ea forma, culoarea ºi mirosul florii care
va ieºi din ea. Nu înþelegea cum poate în-
cãpea un stejar atât de mare într-o ghindã
atât de micã. Nu înþelegea multe lucruri...
CMYK
Deodatã atenþia sa îi fu atrasã de
strigãtele lui Andrei care se lupta afarã cu
nãmeþii de zãpadã, trãgând dupã el o sãni-
uþã cât toate zilele. Matei îi fãcu de la
geam semn cu mâna, poftindu-l sã intre în
casã pânã ce se va îmbrãca ºi el pentru a
ieºi împreunã la sãniuº. În timp ce se
îmbrãca, Matei îi puse lui Andrei aceleaºi
întrebãri care-l mãcinaserã în dimineaþa
aceea. Andrei, cu un aer plin de superiori-
tate îi rãspunse: "Matei, tu nu ºtii cã aces-
tea sunt fenomene naturale..., normale?
Ele se întâmplã pentru cã este firesc sã se
întâmple. E vorba de legile fizicii...",
rãspunse Andrei plin de sine, mulþumit cã
reuºea sã dea rãspuns la o întrebare atât de
grea. Deºi nici el nu înþelegea mare lucru
din ceea ce spunea. Auzise ºi el aceste
lucruri de la fraþii lui mai mari.
"Nu pot sã înþeleg, rãspunse Matei,
dacã nu se îngrijeºte cineva de lucrurile
acestea, cum îºi poartã ele singure de
grijã? Dar mai ales cum au apãrut ele?"
Bunica trãgea cu urechea la discuþia
filosoficã a þâncilor. Cînd nici unul dintre
ei nu a mai dat nici un rãspuns, a socotit cã
este vremea sã le explice pe înþelesul lor
cine stã de fapt în spatele acestui mare
spectacol al lumii.
"Dragii mei, începu bunica, în spatele
tuturor acestor lucruri stã Dumnezeu.
Existã astãzi unii oameni care spun cã
Dumnezeu nici nu existã ºi cã lumea a
apãrut dintr-o datã singurã, fãrã nici un
ajutor din partea lui Dumnezeu, cã se con-
duce dupã legile pe care ea singurã ºi le-a
creat. Dar nu este aºa. Ca sã înþelegeþi mai
bine vreau sã vã spun o întâmplare:
<<Un om oarecare nu credea în
Dumnezeu. El spunea tuturor cã pãmântul,
universul ºi lumea au apãrut de la sine sin-
gure. Era în disputã în legãturã cu aceasta
cu un bun prieten al sãu care susþinea cã
Universul a fost creat de Dumnezeu ºi tot
ceea ce se întîmplã în lumea aceasta se
întâmplã datoritã purtãrii de grijã a lui
Dumnezeu. Într-una din zile, cel care nu
credea în Dumnezeu a venit la prietenul
sãu credincios. Când a intrat în casã a gãsit
în hol pe mobilier un foarte frumos glob
pãmântesc din sticlã, lucrat artistic, de mã-
rimea unei mingi. Vãzându-l, l-a întrebat
pe prietenul sãu: „Cine þi-a lucrat globul
acesta pãmântesc.? E foarte frumos!"
„Nimeni, i-a rãspuns acesta. A apãrut aºa
din senin pe mobilierul meu". „Cum
nimeni? E o lucrare de artist. Se vede cã e
lucrat de cineva. Nu putea sã aparã aºa de
la sine. A trebuit sã-l facã cineva" a
rãspuns revoltat prietenul sãu,
vãdit supãrat de atitudinea
gazdei. „A apãrut singur.
Crede-mã. A apãrut aºa ca ºi universul
despre care tu crezi cã a apãrut de la
sine!" „ªi mai vreau sã-þi arãt ceva!"
Prietenul sãu îl urmã uimit în sufragerie.
„Uite, vezi cartea aceasta de poezii? ªtii
cum au fost scrise? Am introdus foarte
multe litere din carton într-un sãculeþ,
le-am amestecat ºi apoi le-am aruncat pe
masã la întâmplare. ªi iatã au ieºit aceste
frumoase opere poetice", spuse ironic
gazda. „Nici acum nu pot sã te cred,
rãspunse vizitatorul supãrat de-a binelea
de atitudinea gazdei. Doar nu sunt copil sã
cred toate prostiile pe care mi le spui.
Cum sã se aranjeze singure literele ºi sã
creeze cuvinte ºi apoi poezii de o aseme-
nea frumuseþe?" „E simplu, rãspunse
gazda. La fel cum tu crezi cã s-au ordonat
singure stelele pe cer, pãmântul, apele ºi
aerul, oamenii ºi animalele ºi toatã
ordinea din univers". Abia acum prietenul
sãu înþelegea ce vrea sã-i spunã prin aces-
te exemple. Cã nu poate apãrea ceva din
nimic ºi cã ordinea ºi armonia nu pot
apãrea de la sine dacã nu le creazã cineva.
Iar acel cineva este Dumnezeu.>>
Matei exclamã atunci plin de entuziasm:
- Înseamnã cã Dumnezeu a pictat pe
geamul meu florile de gheaþã ºi cerne din
cer milioane de fulgi de zãpadã peste noi.
ªi El a îmbrãcat pãmîntul cu mantia de
zãpadã, nu e aºa, bunico?
- Aºa este, Matei! Dacã Dumnezeu n-
ar fi creat lumea aceasta ºi nu ar fi pus
aceste legi ale naturii în ea, lumea n-ar fi
putut exista de la sine.
Matei ieºi în curtea casei urmat de
Andrei. Se îndreptarã spre grãdinã, acolo
unde nu era nici o urmã pe zãpadã. Apoi
unul în spatele celuilalt începurã sã bãtã-
toreascã zãpada cu picioruºele lor micuþe
lãsînd în urma lor imaginea unei inimi. O
inimã mare. Mare cât douã suflete de copii
nevinovaþi. Era felul lor de a-i mulþumi lui
Dumnezeu pentru spectacolul oferit.
- Oare Dumnezeu vede ce i-am dese-
nat pe zãpadã? se întrebã Andrei.
ªi în clipa aceea un mic vârtej de fulgi
se iscã tocmai în centrul inimii sub privi-
rile uimite ale celor doi copii, învãluindu-i
într-o mantie de fulgi pufoºi. Dumnezeu
îºi începuse numãrul de magie în faþa lor.
În frenezia jocului, printre râsetele
cristaline de copii, bunica sesizã de la
geam glasul vesel al nepoþelului ei : "...Îþi
mulþumesc Doamne pentru spectacol, ºi
pentru flori, ºi pentru ..."
Pr. Iosif Ciolan
 Întâmpinarea
Domnului
Dragi copii, pe 2 februarie Biserica
noastrã prãznuieºte unul din eveni-
mentele importante din viaþa pãmân-
teascã a Mântuitorului, ºi anume
"Întâmpinarea Domnului". Despre acesta
ne povesteºte Sfântul Evanghelist Luca.
Trecuserã 40 de zile de la naºterea lui
Iisus ºi, aºa cum cerea obiceiul evreiesc,
Maica Lui, împreunã cu Sfântul Iosif, au
mers la Ierusalim, sã aducã o jertfã pen-
tru naºterea copilaºului.
În Ierusalim trãia un om pe nume
Simeon, cãruia Dumnezeu i-a promis cã
nu va muri pânã nu va vedea pe
Mântuitorul. Sfânta Tradiþie ne spune cã
Simeon avea deja 150 de ani. Când
Maica Sfântã, împreunã cu Pruncul Iisus
ºi cu Sfântul Iosif, au ajuns la Templu,
Simeon a venit ºi el acolo, îndemnat de
Duhul Sfânt. Vãzând Copilaºul, el l-a
luat în braþe ºi a recitat aceastã frumoasã
rugãciune, pe care o auzim la fiecare
vecernie:
"Acum slobozeºte pe robul Tãu,
Stãpâne, dupã cuvântul Tãu, în pace, cã
ochii mei vãzurã mântuirea Ta, pe care
ai gãtit-o înaintea feþei tuturor
popoarelor, luminã spre descoperirea
neamurilor ºi slavã poporului Tãu
Israel." (Luca 2:29-32)
Aceastã tradiþie a aducerii copiilor la
Templu dupã naºtere a fost pãstratã de
cãtre Biserica noastrã. ªi voi, la 40 de zile
Rugãciune Rugãciune dupã masã
dupã ce v-aþi nãscut, aþi fost aduºi la bise- înainte de masã Mai întâi copiii mici:
ricã pentru a fi închinaþi înaintea Doamne, Þie-þi mulþumim,
icoanelor - adicã îmbisericiþi. Copiii mai mici rostesc Cã ne-ai dat sã ne hrãnim
Iatã ºi o întrebare pentru voi : aceastã rugãciune: ªi cu daruri sufleteºti
Doamne, Þie-þi mulþumim, ªi cu roade pãmânteºti. Amin.
Cine este femeia care stã în spate-
le lui Simeon, în icoana "Întâmpinãrii Cãci Pãrinte bun fiind, Apoi fraþii mai mari sau pãrinþii:
Domnului", pe care o aveþi de colorat? Bunãtãþi ne dãruieºti Îþi mulþumim Þie, Hristoase,
Ca sã aflaþi, citiþi din Biblie Evan- ªi din cele sufleteºti Dumnezeul nostru, cã ne-ai sãturat pe noi
ghelia acestei sãrbãtori - Luca, capitolul ªi din cele pãmânteºti. de bunãtãþile Tale cele pãmânteºti. Nu ne
2, versetele de la 22 la 40, sau rugaþi pe Amin. lipsi pe noi nici de cereasca Ta Împãrãþie,
pãrinþi, ori pe unul din frãþiorii mai mari
sã vã citeascã, ºi rãspundeþi împreunã la Apoi fraþii mai mari sau ci precum în mijlocul învãþãceilor Tãi ai
întrebare. pãrinþii spun Tatãl nostru. venit, pace dându-le lor, aºa vino ºi la noi
Irina Constantinescu ºi ne mântuieºte. Amin.

CMYK
 14 Trup ºi suflet
A fi sau a nu fi
Odatã cineva m-a invitat sã vãd un
film despre avort. Filmul urma sã fie
arãtat într-o ºcoalã oarecare. Scopul
acestui film era acela de a trezi repul-
sia faþã de avort, cu alte cuvinte de a
opri pe cei care ar fi tentaþi vreodatã sã
facã un avort. Eu nu m-am dus la acest
film. Pentru cã eu nu aº putea privi un
astfel de film.
Mulþi ani în urmã stãteam la o bere
cu cineva care tocmai îºi dusese iubita
sã facã un avort. Eram bãieþi de liceu
ºi lucrul acesta fãcea parte din viaþa licee-
nilor. Mãrturisirea acestui om nu avea
nimic din teribilitatea ºi monstruozitatea
unei operaþii chirurgicale filmate. Ceea ce
îi rãmãsese lui în minte era mâna asudatã a
iubitei sale de 40 de kilograme pe care el o
ducea adormitã ºi palidã pe strãduþa întor-
tocheatã din spatele spitalului. Mâna aceea
subþire ºi neputincioasã semãna pentru el
cu o funie legatã de gâtul unui animal dus
la tãiere. ªi asta n-ar fi fost atât de dureros
ºi atât de marcant, dacã aceastã mânã nu ar
fi fost mâna celei pe care el o iubea mai
mult decât orice pe lume.
Vremea a trecut ºi astãzi nu mai ºtiu
unde este tânãrul acela, iar fata poate cã nu
ºi mai aminteºte decât arareori de aceastã
întâmplare din adolescenþã.
Astãzi în oriºice oraº te izbeºti de pa-
nourile care îþi oferã servicii de obstretricã.
În spatele acestor panouri, în hol, sunt
întotdeauna câteva femei singure, altele
însoþite de partenerul lor, aºteptându-ºi
rândul la operaþie sau amorþite ºi palide,
aºteptând sã-ºi revinã dupã anestezic.
Fiecare dintre ele are povestea ei, poveste
despre care toatã lumea încearcã sã uite,
pentru a nu-ºi mai aminti de ea niciodatã.
Este curios cum într-o societate în care
cultul dragostei ºi al tinereþii dezlãnþuite se
impune cu atâta putere, s-a creat, pe de altã
parte, o adevãratã fobie în faþa naºterii,
care este o urmare fireascã ºi inevitabilã a
dragostei. Atunci când o tânãrã aflã cã a
rãmas însãrcinatã ea începe sã aibã com-
portamentul unui om cuprins de cancer.
Oameni care sacrificã câte 25-30 de ani
din viaþã pentru a bate coridoarele ºcolilor,
cu toatã amãrãciunea ºi sãrãcia pe care o
presupune viaþa cãminelor studenþeºti,
aceeaºi oameni se îngrozesc dintr-odatã în
faþa gândului de a "sacrifica" doi ani pen-
tru copilul lor care se naºte. Aceasta nu
vorbeºte decât despre infantilitatea în care
se adânceºte omenitatea de azi, când
oameni de 30, 35 de ani, umblã cu cur-
surile xeroxate sub braþ ºi tremurã de
emoþie la gândul dacã vor reuºi sau nu sã
copieze la examen.
Am spus la început cã nu am vrut sã
vãd un film care îmi prezintã un avort pe
viu. De multe decenii, Biserica, precum ºi
unele societãþi filantropice ºi medicale
încearcã sã convingã lumea de faptul cã
avortul este un omor. Totuºi oamenii sunt
prea puþin sensibili la acest lucru. Ei zic cã
vor sã-ºi trãiascã tinereþea, sã-ºi trãiascã
dragostea. Am auzit de nenumãrate ori
tineri care spun cã apariþia unui copil ar
duce la încetarea dragostei dintre ei, cã gri-
jile le-ar rutina viaþa. Tânãrul care îºi dus-
ese iubita la chiuretaj nici nu realizase cã
tocmai comisese un omor, pentru cã nici
nu ºtia ce înseamnã un avort, dar înþelesese
cã fãcuse un pãcat împotriva dragostei, cã
o umilise ºi o sacrificase ca pe un animal
de carne pe cea pe care o iubea. El îºi
dãduse seama cã cea pe care el o atingea
cu atâta sfialã fusese dusã sã fie desfãcutã
ºi însângeratã de mâinile unui chirurg
impersonal ºi rece.
Sfântul Ioan Gurã de Aur spunea cã la
Judecatã oamenii nu vor fi întrebaþi de
pãcatele pe care le au fãcut fiind biruiþi de
fire: nici de beþie, nici de curvie, dar vor fi
întrebaþi de ce nu au arãtat dragoste. ªi
prorocii au avut cãderi - cum a fost David,
care a violat, neputând rezista în faþa fru-
museþii Virsaviei -, dar ºi le-au asumat. Nu
a naºte un copil este pãcat, ci a te folosi de
o femeie pentru pofta ta. Dar poate cã ºi
aceastã plãcere devine pãcat de moarte
abia de atunci de când apare gândul de a
opri zãmislirea care o urmeazã. Apostolul
Pavel spunea cã femeia se mântuieºte prin
naºterea de fii, dar astãzi credem cã oricine
îºi asumã sã nascã pe cel ce s-a zãmis-
lit în urma unei iubiri permise sau
nepermise ar putea sã se mântuiascã de
pãcatul sãu. Oamenii avorteazã ºi
dupã aceea vin la bisericã sã-ºi ia
canon de ispãºire, neînþelegând cã nu
este un alt canon mai bun pentru
pãcatul trupesc decât acela pe care
Însuºi Dumnezeu l-a rânduit, adicã
naºterea de fii, cu tot ce presupune ea.
Izvorul vieþii este Hristos. Nimic
din ceea ce este nu s-a fãcut fãrã El.
Sfântul Macarie Egipteanul vorbea în
omiliile sale despre nemãsurata
iubire a lui Dumnezeu faþã de fãptura
Sa. Anume cã Dumnezeu, în puri-
tatea ºi atotputernicia Sa plinã de
luminã, nu se îngreþoºeazã niciodatã de
om, cã El trimite pe Duhul Sãu cel Sfânt
chiar ºi acolo unde doi desfrânaþi
sãvârºesc pãcatul ºi se atinge de trupurile
lor pentru a da naºtere unei noi vieþi.
Nimeni nu poate zãmisli fãrã Duhul Sfânt.
De ce unii oameni drepþi nu pot avea copii
ºi de ce pãcãtoºii zãmislesc ºi avorteazã?
Nu ºtim. ªtim numai cã oricine se naºte pe
lume se naºte de la Dumnezeu ºi pentru
Dumnezeu. Oricine s-a opus lui
Dumnezeu ºi ºi-a omorât copiii pentru a-ºi
face o viaþã mai lipsitã de griji a ajuns mai
devreme sau mai târziu sã-ºi ruineze viaþa.
Acestea sunt familiile care divorþeazã, în
care mor copiii în accidente sau înecaþi,
aceºtia sunt bãtrânii pe care nu-i mai
cerceteazã propriii copii.
Lumea este fiecare om care trãieºte ºi
ea capãtã sens doar în faþa omului care o
contemplã ºi o împlineºte prin sine însuºi.
Privit în adâncime, privit cu dragoste, nu
este nici un om care n-ar fi trebuit sã se
nascã. ªi când zic asta mã gândesc în
primul rând la mine ºi la tine. ªi cine oare
a hotãrât pentru noi dacã a trebuit sã fim
sau sã nu fim în aceastã lume? Încã de
când eram copil mã surprindeam de multe
ori cã cercetez oameni necunoscuþi, încer-
când sã-i ghicesc cine sunt ºi mai ales ce
simt ei în inimile lor. Mã gândeam cum ar
fi fost dacã ei nu ar fi fost pe lume, ce ar fi
putut fi în locul acelei clipe în care eu i-am
privit ºi m-am gândit la ei? Pânã acum
rãmân la convingerea cã fiecare om simte
ceva profund în inima sa ºi ceea ce simte
este, pentru el, cel mai important lucru,
este ceea ce dã sens vieþii lui.
Oricine iubeºte trebuie sã iubeascã
pânã la capãt ºi sã-ºi asume tot ceea ce îi
scoate înainte dragostea.
Pãrintele Savatie Baºtovoi
 Educaþie creºtinã 15
Copiii noºtri - între educaþie intelectualã
ºi formare spiritualã
Copiii îºi petrec o mare parte din copilãrie pe bãncile
ºcolii, de aceea pãrinþii creºtini trebuie sã fie la curent cu
ce se petrece în afara familiei. Pentru aceasta, un rol im-
portant îl au întâlnirile pãrinþilor cu profesorii ºi accepta-
rea unei implicãri în acþiunile ºcolii. Este vitalã crearea
unor legãturi între viaþa familialã ºi cea ºcolarã a copiilor.
Notele ºi performanþele multe griji nu poate învãþa
cu folos, dar cel care se
copilului simte ocrotit ºi fericit va
Cel mai adesea, pãrinþii se întreabã spori în toate activitãþile pe
cum sã-i ajute pe copii sã asimileze tot ce care le întreprinde.
se învaþã la ºcoalã ºi cum sã devinã folo- dificultãþile cu privire la ideea unui
sitoare educaþia academicã primitã. De Copilul, între natural Dumnezeu Creator al lumii.
aceea, este ºtiut cã unii copii, crescuþi în ºi artificial
duhul smereniei creºtine, pot dobândi Sfântul Ioan Gurã de Aur îi sfãtuieºte Modelele copiilor
cunoºtinþe fãrã a se mândri cu ele, ci pe pãrinþi sã vegheze asupra simþurilor Nu în ultimul rând, pãrinþilor le revine
punându-le în slujba altora. Pe de altã copiilor lor: ce anume vãd, ce aud, ce-i misiunea grea de a le forma copiilor un
parte, una dintre problemele sistemului impresioneazã. Din pãcate, civilizaþia se- profil spiritual solid. Pentru aceasta, tre-
educaþional actual este aceea a concurenþei colului al XXI-lea nu le oferã doar pilde buie sã existe o concordanþã între educaþia
dintre copii. Notele obþinute în urma frumoase de culturã ºi de comportament, religioasã primitã în familie ºi ceea ce li se
lucrãrilor de control sunt considerate ca
ci îi bombardeazã cu ºtiri ºocante, imagini oferã la ºcoalã. Pãrinþii pot contribui direct
fiind mai puþin importante decât poziþia de la bunãstarea spiritualã a copiilor lor,
care se bucurã copilul în raport cu ceilalþi deºãnþate ºi dispute politice. Sf. Ioan Gurã înconjurându-i cu dragoste, rugãciune ºi
elevi din clasã ºi acest lucru cultivã mân- de Aur ne sfãtuieºte sã oferim copiilor
explicându-le învãþãturile moral-creºtine
dria. Aici intervine pãrintele, care trebuie ocazia de a-ºi impregna simþurile de fru- cu ajutorul pildelor. La rândul ei, ºcoala
sã se arate mulþumit de nota obþinutã ºi museþile naturii prin contemplarea
are o misiune nobilã, aceea de a le oferi
sã-l laude pe copil pentru osteneala peisajelor, prin excursiile ºi vacanþele copiilor modele demne de urmat prin pro-
depusã, iar nu pentru cã i-a întrecut pe organizate în mijlocul naturii. De aseme-
fesorii ei. Beneficiile ºi concretizarea aces-
ceilalþi copii, obþinând note mai mari ca ei. nea, este important ca mediul familial ºi tei comuniuni familie-ºcoalã se observã în
Iar un copil care, în ciuda eforturilor sale, chiar toate celelalte locuri unde îºi
comportamentul zilnic al copiilor, în
nu reuºeºte sã aibã rezultate bune la desfãºoarã o bunã parte din activitãþile lor
zilnice sã nu fie constituit doar din lucruri relaþiile dintre ei, în creºterea lor
învãþãturã, nu trebuie fãcut sã se simtã cã
nu valoreazã nimic. artificiale, fãcute de mâna omului, ci ar fi duhovniceascã ºi în înþelegerea ºi
de preferat sã se foloseascã pe cât este respectarea adevãrurilor dumnezeieºti.
Capacitatea intelectualã posibil materiale naturale, care înlãturã Prof. Laura Ciolan
Capacitatea intelectualã nu este Dicþionarul creºtinului ortodox este obscurã. Deºi interesante prin
pânã la urmã decât unul dintre darurile conþinutul lor, cãrþile apocrife cuprind de
naturale date de Dumnezeu. În gene- Apocalipsa - este ultimul capitol din multe ori idei eretice sau lucruri ascunse,
ral, societatea noastrã îi încurajeazã pe Noul Testament, scris de Sf. Apostol ºi obscure. Dupã modelul acestora, în literatura
cei care au calitãþi intelectuale sã se Evanghelist Ioan, ºi cuprinde descoperirea religioasã au apãrut ºi cãrþile apocrife popu-
mândreascã cu ele ºi sã-i considere pe fãcutã acestuia de cãtre Mântuitorul. În ea ne lare, bazate pe legende religioase.
ceilalþi inferiori. Însã, se ºtie cã nu toþi este prezentatã o viziune profeticã privitoare Catapeteasmã/iconostas - denumirea
copiii au aceleaºi capacitãþi de asimi- la situaþia Bisericii de la întemeiere ºi pânã la peretelui acoperit de icoane care desparte
lare a informaþiilor ºi a diferitelor sfârºitul lumii, când va ieºi biruitoare din
altarul de restul bisericii. Este fãcut din lemn,
deprinderi. De aceea, este foarte toate piedicile ºi duºmãniile ce-i vor sta în
important sprijinul acordat de familie. cale de-a lungul vremurilor. Fiind o carte piatrã, marmurã, cãrãmidã sau metal. Are
Pãrinþii trebuie sã le asigure copiilor profeticã, Apocalipsa foloseºte mult sim- trei uºi, douã laterale (numite diaconeºti sau
timp ºi un loc liniºtit pentru pregãtirea bolul ºi alegoria. Acest lucru îi conferã un îngereºti) ºi la mijloc o uºã centralã, formatã
lecþiilor, sã-ºi arate interesul pentru caracter "obscur", mai greu de înþeles, care a din douã pãrþi care se deschid lateral, numite
programul lor ºi sã-i încurajeze sã dat naºtere la numeroase interpretãri, con- uºile împãrãteºti. Se numesc aºa pentru cã la
prindã gustul ºcolii, sã facã din fuzii ºi speculaþii nefundamentate. ieºirea cu Sfintele Daruri ºi aducerea lor de la
pregãtirea lecþiilor un moment atractiv Apocrif - vine din gr. apokrifos = proscomidiar la Sf. Altar, preotul intrã pe
ºi sã asigure desfãºurarea lor într-un ascuns, nesigur, secret. Cãrþile apocrife sunt aceste uºi simbolizând Intrarea Domnului
climat familial optim. Ultima cerinþã e cãrþi pretins sfinte, pe care Biserica nu le Iisus, Împãratul cerului ºi al pãmântului. Pe
un motiv în plus pentru a evita tensiu- recunoaºte ca inspirate ºi autentice ºi nu le aceste uºi nu pot intra decât persoanele
nile din familie: copilul care are prea admite în Sf. Scripturã, pentru cã originea lor sfinþite prin hirotonie.
 16 Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Nicolae“ din Berivoii Mici

Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai iubiþi sfinþi,
este mult îndrãgit ºi în Þara Fãgãraºului, unde
peste 20 de biserici îi poartã hramul. Una dintre ele
este ºi biserica din Berivoii Mici. Berivoiul, sat "de
sub munte" cu vederi pitoreºti, este împãrþit în
Berivoii Mari ºi Mici. Cu toate cã se numesc
"Mici", Berivoii Mici este un sat cu mai mulþi
locuitori decât Berivoii Mari, dar ºi mai tânãr.
Bisericã de lemn arsã
Biserica actualã din Berivoii Mici, cu
hramul "Sfântul Nicolae", s-a ridicat pe
fundaþia alteia mai vechi, construitã din
lemn. Vechiul lãcaº de cult, în ciuda tutu-
ror încercãrilor stãpânirii de atunci, a
rãmas în folosinþa ortodocºilor deºi presiu-
nile de a-l ceda greco-catolicilor erau
foarte mari. În anul 1789 biserica de lemn
a fost pictatã de zugravul Ioan din cioºii au desfiinþat
Turcheº, însã, dupã cum ne spune o mai zidul despãrþitor
veche monografie a satului, a fost arsã dintre altar ºi naos,
într-un incendiu dezastruos, care a distrus pentru a-l înlocui
ºi aproape 40 de gospodãrii. cu un iconostas
sculptat în lemn de din
Biserica actualã ºi stejar, care a fost tablã
slujitorii ei comandat la de aluminiu, iar
Neamþ. Icoanele în anul urmãtor
Biserica actualã a fost construitã în
catapetesmei au s-a trecut la ten-
anul 1877, sub pãstorirea preotului Matei
Chiujdea. Este construitã din cãrãmidã ºi fost pictate pe cuirea pereþilor
piatrã, în formã de corabie, cu un turn ridi- lemn de cãtre pic- pentru înzestra-
cat pe trei nivele. torul Tãnase Mocãnescu, din Sinaia. rea bisericii cu cea mai frumoasã podoabã,
În 1928, din contribuþia credincioºilor Dintr-o cronicã sumarã a parohiei pictura. În acelaºi an s-a înlocuit
ºi cu osârdia preotului Vasile Rãduleþ, s-au aflãm cã în biserica "Sfântul Nicolae" au duºumeaua din lemn, deterioratã, cu o par-
procurat cele douã clopote mari care slujit începând din anul 1821 urmãtorii dosealã de gresie, iar ferestrele cu geam de
împreunã au 1100 kilograme. În 1958 bi- preoþi: Pavel Chiujdea, Ioan Chiujdea, tip termopan.
serica a fost dotatã cu un policandru de fier Nãftãnãilã Rãduleþ din Berivoii Mari, În cursul anului 2005 au început
forjat de dimensiuni mari, proiectat de Matei Chiujdea - sub care s-a ridicat actu- lucrãrile efective la picturã, executate de
preotul paroh din acea vreme, Constantin ala bisericã, Vasile Rãduleþ, Andrei Aldea, pictorul Oprea Pioarã ºi a fost finalizat
Prescure, ºi mai târziu alte douã polican- Constantin Prescure, iar din 1999 actualul altarul ºi prima boltã din naos, iar în cursul
dre de dimensiuni mai mici. În perioada de preot paroh, Ioan Puia. anului 2006 s-a acoperit ºi cea de-a treia
îndelungatã pãstorire a pãrintelui boltã. În 2007 s-a pictat ºi ultima boltã
Constantin Prescure (1956-1999), biserica Aproape de final… reprezentând-o pe Maica Domnului
ºi-a îmbogãþit patrimoniul ºi ºi-a înfru- În anul 2003 pãrintele Ioan împreunã rugându-se, acum fiind realizate aproape
museþat înfãþiºarea prin veºminte noi cu credincioºii parohiei au început trei sferturi din minunata picturã bizantinã
icoane, vase de cult, sau covoare. Chiar ºi lucrãrile ºi la locaºul de cult, dupã ce au care aduce cerul pe pãmânt, iar pe noi ne
structura interiorului s-a schimbat, pentru renovat casa parohialã. În acel an biserica îndeamnã sã ne ridicãm la cer.
cã în 1978, pãrintele împreunã cu credin- s-a înnoit cu un acoperiº refãcut complet Pr. Rãzvan Timofte
Str. Ion Codru Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni)
Drãguºanu nr. 6 Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan Colaboratori: Amalia Rãibuleþ,
Tel. 211790 (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Ve- Irina Constantinescu
neþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Tehnoredactor: Natalia Corlean
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium),
Redactor ºef: Natalia Corlean Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexan- Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. la
Corecturã: Pr. Alexandru Stanciu, Pr.Iosif Ciolan dru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãr- adresa redacþiei sau pe e-mail la
Tiparul: SC GRAMM SRL cuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea apostolatfagaras@yahoo.com
CMYK