Ilustrata ejpertel : VASILE OLAC

COLECŢIA AVENTURA Vlad Muşatescu EA BlZA Jocurile detectivului Conan) — roman — EDITURA ALBATROS» 1977 1) FILIERA „FRANCEZU" I (casa de bani cu cifrul uitat) După miezul nopţii m-aşteaptă marea acţiune. Şi totuşi sînt nevoit să-mi amîn somnul de pregătire. Deoarece lîngă mine, alături de caloriferul ce sforăie mînios, pe la toate etanşeizările (recent revizuite) s-a stîrnit o forfotă bizară, inexplicabilă. Atmosfera dormitorului scufundat în beznă devine brusc încărcată. Ca înaintea unei furtuni. — Ce face buflea, le doarme ? — se interesează cineva şuşotind. — Fornăie ca bivolu-n tău ! Recunosc glasul de scopit al lui Durică Berechet, ole-fistul din Gemeni (legume, fructe, varză acră şi murături) care mă confundă cu caloriferul. Jorj Arvanitache, închis aici din pricini necunoscute, dar de profesie măcelar, căci el era curiosul, avea poftă de conversaţie, motiv pentru care se mutase în patul legumistului. Privind de sub pătură, reuşesc să-i disting vagamente pe cei doi şi să-mi dau seama de cauza bufniturilor. In tăcere, luptîndu-se cu inconfortul sporit, cei doi reprezentanţi ai comerţului ilicit încearcă, fără şanse vizibile, să-ncapă în dispozitivul de dormit, necalculat pentru gabaritul lor. Măcelarul, de dimensiunile unui dulap cu două uşi, se află cînd deasupra lui Durică Berechet, cînd sub el. Şi nici legumistul nu se lasă mai prejos, fiind mai tînăr şi tot cît o butie. Deoarece bănuiesc că va avea loc o trecere în revistă a unor evenimente infracţionale, de interes comun şi reciproc, profit de învălmăşeală şi mă caţăr, cu chiu cu vai, pe dulăpiorul instalat chiar lîngă culcuşul lor. Deşi mobila geme îngrijorător, voi obţine, în orice caz, o audiţie din cele mai clare. Chiar „HI-FI". — Mai astîmpără-te, măi Durică, şi aşează-te odată ! — îl somează măcelarul. — N-auzi cum trosneşte patul ? Vrei să-i scoli pe bernebeci ? — Cum să trosnească, nea Jorjică, că patu-i de fier ! Se usca lemnul dulăpiorului, din pricina caloriferului... Lasă-te de-astea... mai bine spune-mi cum a fost chestia cu moartea lui Şmiţ ?... — îţi spun, dar dacă-ţi baţi fleanca, te omor şi pe tine, de te las surdo-mut ! Şi-atunci geaba te mai iau cu mine la Tatanaşu Francezu... — Ba să mă iei, nea Jorjică ! Fiindcă la aprozar a cam înţărcat bălaia. Nici găini vii nu ne mai aduc, să le îndopăm cu mălai şi nisip şi să le umflam cu apă, ca să ne scoatem bănuţii pentru munca noastră, nici merele nu mai vin la grămadă, să le sortăm noi ; pînă şi cartofii ni-i aduc la plase, fără pămînt şi goaze. Se-arată timpuri grele, nea Jorjică, nu ştiu ce-o să facem... Voi, cu măcelăriile, vă mai descurcaţi... — Tronc Mariţo, c-o ziseşi ! .^ăi tu n-ai văzut vaca la pachet, fără oase şi zgîrciuri ? Cu carnea tocată, ce ne mai scoatem şi noi pîrleala... Dar plecăm la Tatanaşu, măi Durică... Că nu mai ţine ! , Cînd îl anunţă pe olefist de intenţiile sale, măcelarul dă să se ridice, dar se izbeşte suficient de zdravăn cu capul de consola (fier cornier, de 8) care susţine dulăpiorul. îngrozit de perspectiva unei aterizări în patul conspiratorilor, mă întorc într-o rînă, de-a lungul dulăpiorului. Acesta începe să pîrîie, să trosnească, chiar să capete o lejeră poziţie de plan înclinat. însă rezistă. — Tare eşti de cap, măi nea Jorjică ! — se extaziază Durică. — Dacă-i mai tragi una, praf îl faci !... — Beton armat, Durică, nu altceva ! — confirmă în-cîntat Jorj. — Şi nu-mi spui cum a fost ? — se milogeşte legu-mistul. — Ba da... Prin cin'şapte, în toamnă, săltasem cî-teva vagoane cu porumb, din gara Piteştilor.... Tatar.aşu venise special de la Ploieşti, cu maşina, aducîndu-i pe Rică „inginerul", pe Digai, de la grădini şi spaţii verzi, pe

Ciocrac şi pe cei doi Şmiţi... C-ăl bătrîn avea casă la barieră, lîngă gîrla Doamnei... Muncă grea, bre... două nopţii am tot cărat. După ce-am luat paraua, ne-am dus la Şmiţ acasă, şi-am ascuns hîrtiile în casa de bani a ho-dorogului, c-avusese crîşmă în tinereţile lui... Doar nu era să le depunem la CEC... Noroc c-am îngropat-o în fundul grădinii. Pentru că, a doua zi, încă în zori, i-au priponit ăia de la miliţie... — I-a turnat careva ? — se interesează imediat Berechet. — Dumnezeu h Că dintre noi n-aş zice... doar ştii că sîntem sfinţi !... — Şi ?... Ce-aţi făcut atunci ?... — Nimic ! Pe Şmiţi i-au băgat la păstru, iar noi ne-am dat la fund, care pe unde, ducîndu-ne în cîmpul... — Cîmpu-Lung ? — îi ia vorba din gură Durică. — ...cîmpul muncii^ tolomacule ! — se enervează niţel Arvanitache. — Şi cînd l-aţi omorît pe bătrînul Şmiţ ? — S-a omorît singur, cînd* a ieşit de la pîrnaie ! De inimă amară ! Cînd am îngropat casa de bani, cheile le luase Tatanaşu, iar bătrînul rămăsese s-o păzească.. Dar, după cum ţi-am zis, n-a mai fost nevoie... Şmiţ ăl tînăr nea chemat luna trecută, anunţîndu-ne c-am intrat în prescripţie, şi că putem umbla la bani... Francezu a-ncercat s-o deschidă, însă cheile n-au fost de ajuns... — Ruginiseră ? — îşi dă cu părerea Durică. — Mâ, tu eşti prost ca noaptea ! Era casă de bani cu cifru ! Pricepi ? —• Dar bineînţeles ! Atunci aţi scos cifrul din ascunzătoare, l-aţi vîrît în broască şi... — ...şi 1-a bătut Tatanaşu pe Şmiţ ăl tînăr, de-a rămas şi pînă astăzi cam bleg... Că cifrul nu-i cheie, ci-un cu-vînt secret... S-a jurat că nu cunoaşte cifrul, că 1-a luat ăl bătrîn cu el în groapă... Că-1 ştiuse şi el, dar îl uitase... — Şi n-aţi încercat cu toporul, cu tîrnăcopul ?... — Mă, Durică, casa era din fier, nu din ghipsos ca scăfîrlia ta ! Tatanaşu a luat-o în maşina lui, s-o ducă la munte, unde are el un atelier cu sudură... Ciocrac se mai pricepe, şi-om încerca s-o desfacem la vară, cînd ne-ora aduna cu toţii... în orice caz, Tatanaşu e tare... Lucrează pretutindeni, şi are filială şi la Bucureşti... Dar centrala-i la Craiu... — Care Craiu ? — devine brusc interesat Berechet. — Craiul Munţilor ! — îl lămureşte Jorj. — Cine-i ăsta ? — Ai să-1 vezi, cînd om ajunge acolo ! Oameni ne facem, dacă-1 ajutăm pe Tatanaşu... Trebuie să-1 strmgem cu uşa pe Şmiţ, musai să-şi aducă aminte cifrul, pentru că sudura-i cu flacără, şi s-ar putea aprinde hirtiile... Şi-s numai de-o sută, măi tontule !... Catastrofa tot trebuia să aibă loc. Simt cum alunec, încet dar sigur, de pe dulăpior. Decît să mă prăbuşesc odată cu mobila prinsă în consolele slăbite, prefer să cobor în picioare şi să fac pe somnambulul. Închid ochii şi... fie ce-o fi ! Figura-mi reuşeşte. Pomeni ndu-se cu mine lîngă pat, bîjbîind în căutarea culcuşului personal, cei doi încep să chicotească bovin : — Nea Jorjică, de unde mai răsări şi buflea ? — se miră Durică. 8 — Vai de mama lui, cine-ar fi zis că-i şi lunatec ţ __ mă compătimeşte măcelarul. — Ăştia umblă ca moroii, naud, nu văd... — Dar dacă o fi auzit ceva ? — insinuează Berechet.' — Atunci îl toc la maşina electrică, de nici nu ştie cînd se trezeşte trandafir, cabanos sau cirnat proaspăt de casă ! — declară Arvanitache. Peste o secundă mă pomenesc luat de mină şi dus într-o direcţie necunoscută. Sper că nu la destinaţia mai sus citată. Măcelarul se poartă însă uman, căci îmi şopteşte duios : —. Hai, tăticule, la culcare, hai cu tata... Bineînţeles, primii care purced să sforăie în minutele următoare sînt tot cei • doi agenţi ai comerţului de deservire. Eu unul, nici gînd să pot închide un ochi, darmite amîndoi. îngrozit de cele ascultate, realizez că mă aflu în compania unor infractori de anvergură. Craiul Munţilor ! Ciudată denumire. Pînă la eliberare mai e timp. Şi pot afirma de pe acum că Şmiţ n-a uitat nici un cifru, ci-a golit de mult casa de bani... N-aş vrea să fiu în pielea lui, mai ales cînd va fi silit să mărturisească adevărul... *2) ATAC IN PLINA NOAPTE Urma să mai aşteptăm aproximativ,şase minute, pînă la ora H, oră secretă, pe care o stabilisem de comun acord, eu şi cu Macavei. La început fusesem numai noi doi, cei care iniţiasem „marea lovitură'"', dar ulterior ni se mai alăturaseră şi alţi amatori. Şi nu nişte anonimi oareşicare, găinari de tipul lui Jorj sau Durică Berechet, ci oameni serioşi, cu activitate remarcabilă în domeniile lor de activitate. Deci eram acuma cinci inşi, dîrdîind de emoţie, dar şi de foame,

terorizaţi de regimul restrictiv, sever, la care fusesem supuşi în ultimele zile. Mă uit continuu la „Omega" mea veterană, trecută prin atîtea aventuri de pomină. Niciodată n-a arătat o oră prea exactă, indicînd totdeauna cîteva minute în plus sau în minus, dar s-a dovedit mereu utilă şi prezentă la datorie. Mai ales cînd n-o uitam pe undeva. — Mai e mult, bădie ? — se enervează lejer nea Macavei, colegul meu de detenţie. — Ce tot pritoceşti la morişca aia de mînă, şi nu ne spui nimic ? — încă şase minute, şi trecem la atac ! — îl temperez eu. Apoi, privind la Drişcă, inginerul, la Iacob, directorul, şi la Panaitescu, ofiţerul pensionar, îi încurajez şi pe ei, însă vizual. Ajunşi într-un hal de mizerie (morală şi fizică) repugnantă, nemîncaţi de-atîtea zile, de cînd fusesem închişi aici, ne e milă tuturor de condiţia în care ne aflăm, dar, în acelaşi timp, şi de sufletele noastre. Pentru că nu mai putem răbda... Drişcă, în culmea disperării, îmi înşfacă mîna, mi-o răsuceşte brutal, priveşte la cadranul ornicului şi-mi suflă drept în timpanul stîng, de mi se umflă capul : — Nenorocitule ! Nu vezi că ţi-a stat ceasul ? Mă uit cu reproş la „Omega", deoarece sînt nevoit să constat şi eu groaznica ei defecţiune, şi conchid tranchilizant : — Nu vă alarmaţi şi nu vă agitaţi ! N-a stat de mult... sînt ceasurile 2.32, după miezul nopţii. — Asta s-o crezi matale, bibicule, — obiectează nea Macavei, cam ceferist de felul său, — n-âuzi că se crapă de ziuă ? 10 Nea Macavei, cel mai demolat dintre noi, începe .să aiureze. Precis este pradă unor halucinaţii auditive aberante. pentru îmbărbătarea grupului, dedd că-i cazul să trecem la desfăşurarea acţiunii. — Fraţilor, acum ori niciodată... Treceţi la atac ! Dormitorul în care sîntem deţinuţi, cuprinzînd peste cincisprezece paturi, oferă un cîmp de bătaie din cele mai complexe. Iacob, cel mai dezvoltat dintre noi, depăşind parametrii comuni, dă să se strecoare pe sub patul lui Pi-ţigoi. Insă ratează, deoarece rămîne înţepenit, între podea şi somieră. După eforturi susţinute, reuşim să-1 extragem de sub pat, dar fără pijamaua vărgată, rămasă agăţată într-un arc defect. Preferăm altă rută, şi pornim toţi cinci, de-a buşilea, pe sub patul învecinat, dar în care nu doarme nimeni, fostul ocupant odihnindu-se acum acasă, întrucît fusese eliberat încă din ajun. Spaţiul se dovedeşte totuşi insuficient, deoarece abia încăpem sub agregatul de dormit. Mai ales nea Macavei, Oare. din pricina inaniţiei, s-a umflat într-un chip total îngrijorător. Impingîndu-ne unul pe altul, reuşim performanţa de-a răzbate pină la dulapurile detaşamentului cu destinaţie specială. Bineînţeles, odată cu noi răzbate şi patul celui eliberat ieri, întrucît se agăţase de pijamalele noastre vărgate, cu miile de gheare ale somierei uzate în exces. — Ce-i facem, bădie ? — mă chestionează terifiat nea Macavei. — Abandonăm atacul ? •— Să-ţi fie ruşine, dezertorule şi defetistule, — îl admonestează şuierînd, dar şi gîfîind din greu, Panai-tescu, ofiţerul pensionar, — se vede cît de colo că n-ai făcut armata' !... 11 '— Ba am făcut-o, colonelule, şi chiar îa marină, nu ca matale la aprovizionare, de-ai ajuns să te închidă ăştia aicia !... — se supără nea Macavei. — Atunci porneşte motoarele, matroz de baltă ! Nu te lăsa demoralizat... îmi place bătrînul. Are stofă de militar. Şi încă de calitate ; lină sută la sută... plus P.N.A. şi terylen. Ne ridicăm deodată, cu toţii, purtînd în spinare patul de campanie, şi ne apropiem pîş-pîş de dulapurile detaşamentului cu destinaţie specială. Gîfîim sever, abia tra-gîndu-ne sufletul. — Iacobe, nu mai trage de timp, — îl prelucrează nea Macavei pe anemicul atlet, — dă-i bătaie şi deschide dulapul lui Piţigoi ! Aliniaţi, unul lîngă altul, în faţa dulapului, asistăm la încercările neîncununate de succes ale expertului Iacob. O fi el director, dar se pricepe la munca de jos. Ştie să mînuiască o sculă, să scoată din funcţiune o broască de uşă. Meştereşte cîteva bune minute, mai rupe şi-o lamă de ras, apoi şi lama briceagului meu de tăiat hîrtie, adus din import, transpiră copios, icneşte, boscorodeşte pe înfundate, plin de optimism. Totuşi, la un moment dat, e nevoit să mărturisească : — Imposibil ! Nu se poate descuia ! Broasca-i din-tr-un oţel special... . Vibrăm toţi de emoţie, epuizaţi de foame şi oboseală, nedormiţi şi chinuiţi de grave probleme de conştiinţă. Iar pe mine mă mai frămîntă, în plus, şi strania, similitudine dintre operaţiunea „casa de bani cu cifrul uitat", întreprinsă de agenţii filierei „craiul munţilor", şi cea de acum, pe care noi sîntem în curs s-o executăm. — Nu ne rămîne decît s-o spargem ! — suflă Drişcă disperat. / Şi, tîrîndu-ne lîngă uşiţa dulapului, cu pat cu tot, se apucă vîrtos de mîneraşul acesteia. Care, fără pic de împotrivire, se deschide numaidecît.

totul se datorează încercărilor mele disperate de a-mi găsi o oază de linişte. — Deoarece ai fost instigatorul loviturii. şalău cu maioneză. bădie. Pînă dimineaţă. pînă la ceasul deşteptării. puşi la îngrăşat. . acum cînd lichidăm şi rezervele contabilului şef de la Centrala vinului. cu ochii mei.. cu pronunţat gust de burete de baie.__ Ce zici. salam de Sibiu. cu mîinile pline de grosime. deşi tot contabil. şunci afumate.. ouă răscoapte. — merita oboseala ? { N-am timp să-i răspund. vîrîndu-ne degetele cit mai âdînc în recipientul depistat în dulapul lui Piţigoi. Activitatea grupului se desfăşoară în deplină concordanţă cu planul stabilit. — Ce-am făcut. alte posibilităţi profesionale. nu altceva !. din plante şi buruieni binefăcătoare. Al nostru. sînt cazate două grupuri de glandulari. Au mai rămas doar cîteva ore de somn. fiind ocupat cu studierea materialului din dotarea suspectului Piţigoi. dar cine ţi-a suflat chestia ? — Maestrul Conan Doi. că dacă nu ei-a dînsul. halal să-ţi fie. 15 La revista unde activez de peste două decenii. fantastice. bădie. Colonelul Panaitescu. şi care ne aproviziona de la cel mai proxim restaurant. constatînd că grupul „grăsuţilor" nu dă jos nici un gram din supraponderalitatea pentru care fusese internat. matroz nenorocit. domnule colonel. pentru terminarea romanului atît de mult visat. C-altminteri ne prinde cu fofîrlica sora şefă.. şi făgăduieşte solemn : — Cum scap din» infernul ăsta. ditamai profesorul universitar. C-au adus de-acasâ. — dădurăm gata proviziile bieţilor oameni ? 14 Pe nea Macavei îl malaxează conştiinţa.. acţionăm cu foţii din ce în ce mai rapid. fără deosebire de rang sau profesie. cînd o să ne urce mîine pe cîntar. bineînţeles că va trebui s-o mîncăm plini de entuziasm.. aflat într-un stadiu avansat de subnutriţie. masticînd cu-o frecvenţă din ce în ce mai sporită. imaginîndu-şi că-i piept. fiind de meserie. Drişcă se lingea pe degete şi pe buze. felicitîndu-1 pe nea Macavei : — Măi. cuprinzînd cinci grăsuţi condamnaţi la slăbire. Mereu îl bănuisem că abuzează de apartenenţa sa la detaşamentul cu destinaţie specială. se ia cu mîinile de păr (deşi nu mai posedă articolul respectiv în cantitatea necesară) pradă unei crize de astenie depresivă. Qmul. — mă prelucrează Drişcă. cutii de sardele. apreciază elogios descoperirea grupului nostru. în fiecare dimineaţă. deoarece lucrase la manutanţă. se bate fericit pe burtică. îşi puseseră de gînd să ne omoare. Dar nu numai pe el.— aproape că răcneşte ctar în surdină. am văzut eu. ■— mă chestionează nea Macavei. în loc de 4 kilograme (cît se planificase) datorită bunelor relaţii pe care le întreţineam cu portarul de noapte al Institutului. descoperă în el resurse nebănuite. felicitîndu-se singur. spre deosebire de Piţigoi. jimble duble. mai bine zis sechestrat. Pentru că şeful contabil. însă invers. le-aduc numaidecît o pulpă întreagă de porc ! De Ignat. Dacă în primele patru zile slăbisem doar 24 de grame. fiind doar un slăbănog moderat. că trebuie să ne mai fi rămas vreo două ceasuri. cîrnaţi de casă. peste cîteva minute. — Şi mie ce-mi rămîne de făcut ? — întreb eu. După ce dăm gata sarmalele din oala (minimum 10 litri) a suscitatului Piţigoi. de la clinica Institutului de Endocrinologie. mi se aprobaseră două concedii de creaţie. cu prilejul vorbitorului de duminică.__ Nu era încuiată ! . nu mai apucam să scăpăm cu viaţă de-aici. Chiar stau şi mă-ntreb. le venim şi lor de hac. şi că-şi ascunde în dulâpior rezervele aduse de membrii familiei. Pe care le irosisem în . costiţă cu boia. A ajuns la peste 200 de kile. detectivul nostru. Şi cîntăreşte peste suta de ocale ! 3) „INUTILE CUM DULCI" RECAPITULĂRI Dac-am ajuns să fiu internat. şi detaşamentul cu destinaţie specială^ cel al subdezvoltaţilor. în salonul nr. — va trebui să te' ocupi şi de cîntarul din cabinetul profesorului. la ananghie. salată de boeuf. Iar dacă ni se va servi şi brînza aceea de „veci". Batog afumat. o excelentă poţiune infamă. Pentru că. la dulăpioarele celorlalţi membri ai detaşamentului cu destinaţie specială. — mă întreabă nea Macavei. Cînd vom fi nevoiţi să bem încîntaţi ceaiul de dimineaţă. 13 în salonul nr. 2. Altă calificare. socru-meu trebuie săşi omoare neapărat monstrul. rumenite şi aromate. Iacob. contabilul era mult mai zdravăn aprovizionat. 2 de la clinica Institutului de Endocrinologie. adică în plus..12 . în dimineaţa asta vom înregistra precis cele patru kilograme prevăzute.. ce-o să mai facă bietul profesor. în continuare. şeful clinicii.. dar mai bogat în cadre de nădejde. Mare lucru e şi vinul ! Slăbănogul moderat Piţigoi. trecem. care se afla în posesia numai a unei biete oale cu sarmale. activează însă în sectorul colectărilor de fasole şi mazăre furajeră.

insuflaţii cu helium. că tot nu vă foloseşte. — Dragii mei.. ambele speriate de succesele mele în acest domeniu. — de ce mîine.căutări deznădăjduite. — Şi-o să slăbim atunci ? — întreb eu neîncrezător.. am simţit o permanentă stare de leşin. şef al clinicii în care mă aflu internat... a doua zi aş fi fost mai mult decît mort. din Drumul Taberii. — La locurile noastre de muncă ! — conchid eu. am refăcut priză cu viaţa normală. să vă transfer chiar la instituţia respectivă. plus cîteva cafele ţepene. — Nu cred ! — declară placid profesorul.. şi care se soldaseră cu dezastre. Astăzi vă externez. în afară de gros-ciorul dosar cu analize. 4 Ajurea. Observ. că. dacă nu reuşisem să scriu mai nimic. Bulgăroaica de Penke. generate de o alimentaţie neraţională. spre surprinderea mea. din păcate necunoscute nouă ! — Şi la psihiatrie au să le depisteze ? — se interesează curios Iacob.. îmi exercitasem totuşi din plin înclinaţiile mele detectivistice. cea mai şuie reprezentantă a familiei. ar fi trebuit să reduceţi din greutate cel puţin vreo opt kilograme. care mi-aţi transformat clinica în balamuc. cu legume neidentificabile şi fructe (5% glucide) nu mai eram capabil să gîndesc normal. Oare Balzac fusese un slăbănog ? Sau Alexandre Dumas-tatăl ? Nici gînd. vaţi îngrăşat ! E clar că sînteţi supuşi unor stres-suri pe cortex. Pesemne că vor să-1 înduioşeze pe eminentul profesor. poate-1 conving că nu-s zdravăn.. şi-mi semnează externarea.voi. Iar . şi-aname că-s un caz cu totul ieşit din comun. Examinaţi-le fotografiile. oferindu-i cîte-o nevinovată atenţie. de data asta. . Pînă acum. bunii mei prieteni. 17 — Tovarăşe profesor. darmite să mai şi scriu vreun rînd la romanul mult visat. apt să creez pagini de geniu. spre bucuria nevesti-mii.. A treia serie. atît cît să devină crocantă.. poate şi unele intervenţii chirurgicale pe hipofiză. Eliberat de toxinele din organism. — Dar au să vă administreze şocuri cu insulina. Chiar am şi slăbit vreo jumătate de kilogram. iar profesorul se trezeşte pe birou cu cinci exemplare din „Tratatul de dietetică".. Hrănit numai cu gramul şi biberonul. coalizată cu tanti Raliţa. Ce poate fi rău într-o bucăţică de costiţă j*ăjită. — Nu ! — conchide. şi-i solicit un autograf. şi eu să-mi văd de bolnavii mei. altminteri da ! — se răzbună maliţios eminentul medic. Cerută insistent de bietul profesor. iarăşi grăbit. Doru-doctoru şi Sandu-babandu mă asiguraseră c-am să devin un soi de superman scriitoricesc. şi mîine.. unde aşteptăm cam speriaţi verdictul marelui om de ştiinţă. Mîine vor sosi investigaţiile de laborator... Exceptînd demolarea şi dezintegrarea aproape totală a „Bombiţei" (. directorul atletic.ordine. pot afirma cu mina pe cord că sînt alt om. vreo carte sau vreun . să accept a fi luat în explorare ştiinţifică de eminenţii medici de la „Parhon". Cînd sîntem poftiţi în cabinet. Din prima zi..bine rumenită. hai să fim serioşi !. — îl întrerup eu nepoliticos. după ce examinează fugitiv dosarele cu analize. la atelierele „Ciclop". sîntem cu toţii în anticamera profesorului.. sub supravegherea nepotului meu inginerul. Ca intratabil ! Deocamdată mi-am procurat tratatul profesorului.. Pentru că. mai de voie mai de nevoie. Dacă şi de data aceasta i se confirmă ipoteza. din partea lui taică-meu. fiecare din colegii mei de detenţie mai poartă sub braţ şi-un colet de dimensiuni impresionante. însoţiţi de recomandarea Institutului nostru. profesorul. — Pentru că sînteţi nişte grăsuni mincinoşi şi prefăcuţi. — Dacă scăpaţi cu viaţă. — lucrurile sînt aşa cum le aşteptam. Or. urma să lucrez cu randament de cosmonaut.. sau alte proceduri sofisticate. Adică în cea mai perfectă . pe care nicicum nu le pot considera nocive. plecăm chiar acum ! Dar profesorul îşi continuă cursul : — Rămîne aşa cum v-am spus. — ni se adresează emoţionat şeful cli-xiicii. în schimb.album de artă. urmează să fiu pus în libertate.Fiat"-ul meu 600 D) aflată acum la recondiţionare. doar cu ceaiuri diuretice şi laxative. ceea ce sper să se împlinească. mă convinseseră. Pentru că reprezentaţi nişte cazuri absolut speciale. Avînd teancurile de analize sub braţ. astăzi vă externez şi mîine vă prezentaţi. restul se terminase cu bine. dar şi cu un plus de greutate. abia atunci îmi dau seama că ne orientaserăm cu toţii în acelaşi mod. Adică fără să fi scris romanul. astfel. cu nişte 16 ochiuri deasupra. nevastă-mea. dar absolut inexplicabil. în răstimpul de mai sus. „Tratatul" vi-1 • confisc. 4) MINI-HALTÂ DE AJUSTARE Reîntors în sînul familiei. Dacă nu m-aş fi simpatizat cu portarul de noapte al Institutului. şi vă veţi convinge de contrariu. Dar şi cu merindele mele preferate. Datorită lui însă. Dacă mă duc la dinsul cu exemplarul (peste 1000 de pagini). bine afumate cu nişte ţigări de calitate ? în definitiv. — La Spitalul de psihiatrie. Prefer.. nu. mi-1 lăsaţi mie.

Şt cînd te gîndfssti că. să pregătim nişte fasole bătută în zilele următoare. sîntem cu toţii sănătoşi şi valabili ! După ce-am sărbătorit cum se cuvine revederea celor două detaşamente cu destinaţie specială. chiar de două ori opusă. crescut în baia din locuinţa ei personală. Şi nu erau singuri. ne prezentăm imediat la clinică. Ca totdeauna cînd mi se-ntîmplă să scriu la domiciliu.. priveşte satisfăcută la amenajarea interiorului. iată-ne. — îi tranchilizez eu. probabil de acelaşi sex. ca şi pe noi. — mă scuz eu... de ne-am întremat în halul ăsta ! Precis că ne va osîndi la chinurile pe care le-aţi îndurat voi. fraţilor ! — exclama încîntat şi neîncrezător nea Macavei. date fiind noile condiţii.. foştii noştri colegi de detenţie. în vreme eeşi aranjează zulufii coafurii oxigenate în exces. Şi. ca şi companioana ei. mă reped spre intrare.. Cealaltă făptură. eram nebuni ? Dimpotrivă. Macavei la Constanţa. — 19 Vi se pare că ne-am îngrăşat prea mult ? Păi de-aia am venit la Bucureşti ! Cum terminăm cu Anul Nou.. In consecinţă. de-a dreptul la spitalul de psihiatrie ! Stupefiaţi. şi-mi oferă şi mie o „Snagoavă". dragule ! De ce să nu fim ? — susţineau sus şi tare ambii contabili. In afara neamurilor. Acum am depăşit. Contabilii s-au înapoiat în localităţile lor de baştină. cu bine şi fără reparaţii generale. deoarece aveau să ospeţească la noi. mai ales de cînd l-am reparat cu mîinile mele personale. scobitori sterilizate şi sare fără sodiu. dar opusă. însoţit de Piţigoi. folosind această alimentaţie. de astă dată. cartaboş.18 dacă ţinem seama şi de bairamurile pricinuite de desfăşurarea sărbătorilor de iarnă şi-a Revelionului. privesc atent la cele două matroane aşezate în faţă-mi. jumătatea lui ianuarie. ne-am despărţit prieteni pe viaţă. Metalică. staţiunea experimentală) şi-un săculeţe cu boabe. oarecum mai tînără. să vadă profesorul unde-a greşit. Mă urc în fiecare dimineaţă pe cîntarul medicinal de-acasă. Dar sună incontinent. în beciul locuinţei. nea Macavei (sosit din Dobro-gea lui cu nişte carburant de la Niculiţel). la slăbit. „Blonda" îşi aprinde o ţigară luată din pachetul meu. 20 5) FILIERA „FRANCEZU" II (cele două orfeline) Iarăşi îmi sună cineva la uşă.. pînă am descifrat mesajele de la Babadag şi Galiciuica. indiferent de faptul că activau în sectoare deosebite. indiferentă. — Cu ce vă pot servi ? — Noi o să vă servim. — Da. nemai-fiind locuri la hotelurile bucureştene. Becul nu. am mai avut şi invitaţi oficiali. dar şi încărcat cu o puti-nică de telemea de Babadag (însă mititică. mai cu seamă.. mîngîindu-şi ostentativ pletele. de parcă ar fi ingurgitat două tuburi de somnifer. vinul şi păstăioasele. Apoi. iar Drişcă şi Iacob au mai rămas la mine în gazdă vreo două zile. pe care-i vizitase la sfîrşi-tul lui decembrie. ne-am pomenit că sună la uşă şeful contabil de la Centrala vinului. ambii contabili ne privesc îngroziţi : — Şj-aţi fost acolo ? — Ce. — Nu se poate ! Nu sînteţi voi. o îmbie la fumat şi pe asistenta ei. pecie. însă purtător al unor mesaje absolut deosebite. deoarece diabolicul instrument nu mai funcţionează corespunzător. dintre care n-au putut absenta Panaitescu. mă examinează placidă. a fost ceva de pomină. brînză de . ca şi cum ar anunţa în cartier c-a venit ziua de apoi. — Matale eşti Coman ? — se interesează una din femei. rămas acelaşi" ceferist de treabă. în Calea Moşilor. din partea cumetrilor săi de la Galiciuica. cînd tanti Raliţa se-apucase să pritocească moarea din butoieşul cu varză. deşi nu s-ar zice. __ Pe cine căutaţi ? — le-ntreb pe cele două arătări proţăpite în prag. muşchi afumat şi jumări prăjite). tobă. însă-i şapte dimineaţa şi se va face lumină. de marcă. — Dar poftiţi !.. Revelionul. Instalat la birou. tot agresiv de felul său. şi care constau în rarităţi olteneşti (cîr-naţi proaspeţi de casă. dacă n-o să ne ţineţi întruna la uşă ! — se exprimă lejer enervată ţaţa cu vocea deteriorată. directorul Iacob.' Apoi mi se oferă senzaţionalul breakfast de întreţinere : ceai de „sonerie*'. numai de vreo 15 ocale) precum şi Drişcă. pentru reînvigorarea stomacurilor noastre lenevite. — poate vă expediază. printre care s-a numărat şi eterna tanti Raliţa. şi declar greutatea aproximativă. punîndu-ne. . — Depinde. din bariera Vergului.. mai atletic ca niciodată. ci aduseseră cu ei o ladă cu fiole (Lechinţa. utilizând un glas gros. Poartă. am plecat urgent pe la căşile noastre.. „detectivul de şoc" !. cu prilejul întoarcerii de la Mila 41. mi se mai spune la redacţie : Al Conan Doi. Panaitescu la pensia lui. sau că se-nchide apa. eu sînt! — le răspund intrigat. — Ba noi sîntem. feliuţa de piine prăjită. prezentîndu-se cu curcanul obişnuit. bine tabagizat. tîrînd după mine numai lampa de birou.veci" (50 grame). Iar pe la orele unu din noapte.

... — Cit mă costă ? Gheri Cupăr ridică un deget în aer. „Cumătră" începe să mi se pară sărită de pe şine. — O fi. Gheri Cupăr se ridică violent de pe scaun. precum şi-un pardesiu strimt.. şi facem de toate. şi mai zici că n-o să ne-nţelegem ?.. pulover din polistiren. cu relaţii pe-acolo. — Nu prea.... N-aş prea-ş crede ! Drept cine ne iei ? Te bucuri la sărăcia a două biete orfane. telemea.. şi-atunci le declar orfelinelor : — Stai blînd. c-ăl negru ne arde pe gît.. să vă frecăm.. şi nici la loz în plic. nu te agita. şi începe să strige la mine : — îţi baţi joc de noi. — Da. că intrăm la zdup ! Nu-i mult.. nu de vacă... aruncă ţigara în vaza cu flori.. Dar mai întîi ne dai o gustare... nu face nimeni. de se varsă şi apa din recipient. iar eu nemaifăcînd faţă atîtor sarcini gospodăreşti. — Pesemne c-aţi avut un tată la fel. nea Gogule. ca prietenii mei. — Noi sîntem aia. — Ăla-i pentru o zi ! — Două sute pe zi. să ne pierdem ziulica de muncă. Rufele-s în debara. în fiece dimineaţă ! — Glumezi matale ? — se enervează iarăşi Gherigogu.. — Păi atunci iacă. panteră sau tigru) lăsînd la vedere un pulover identic cu-al bătrînei. din alea „superlong". dacă-i mîncarea grasă... nici mamă.... cu smîn-tînă.pantaloni evazaţi. — Lu-prăm numai în colectiv. — am impresia că n-o să nenţelegem. care a şi aţipit.. acolo. Mor după aşa ceva. Iar în timp ce noi o sa lucrăm... pentru vreo cîteva zile. Seara mai merge. şi-mi precizează : — Două sutare ! — Păi mi-ai arătat doar un deget !.. Flory.... Daţi-i drumu' ! . însă de oaie. Sparg totul din casă. domle Coman ? Ne ţii aici de vorbă. poţi să-mi zici chiar Gherigogu.. maestre.. pe nea Jorj Arvanitache. Ne dă adresele.. Deşi n-am apucat să le comunic toate impresiile mele despre sectorul particular al prestărilor la domiciliu. Fă şi matale ca Flory. Lei ? — aproape că răcnesc eu.. ceai. neînţelegînd cum poate semăna o femeie cu Gary Cooper. — Despre ce servicii vorbeaţi... — Scuzaţi-mă ! — Nu prea ţii matale cu moda nouă ! — mă dojeneşte Gherigogu.. pentru că-i din mamă necunoscută.. — Normal. chiar lingă bucătărie. după cum văd. că n-avem nici. că-s făcut din muşchi de fier-beton.. decît alb.. eu mi-s Gogii. Priveşte la mine. Avea dreptate nea Jorjică. încă n-am cîştigat la loto. O ciorbiţă.. cafea. atunci cînd zicea că munca nu-i de noi... coane ! Ce facem noi. şi care ne vinde pontul. — Valută nu primim. Poate cădem la-nvoială.. — de ce-i cooperativă ? 22 . — declar eu.. matale ne găteşti de prînz.. însă am cerut doar o singură femeie de serviciu.. Am botezat-o aşa. cu nasturi metalici. de i-a trăsnit prin cap să vă împodobească c-un nume bărbătesc. — p iau eu pe dedeparte.. un soi de roţi dinţate. Iar dînsa-i fiicămea. nebăuţi şi ne23 mîncaţi. mă gîndesc că mi se oferă excepţionalul prilej să aflu cîte ceva despre activităţile actuale ale ex-măcela-rului..: — Fac asta şi singur. — mă adresez eu celor două „femei de serviciu". — De ce-aţi telefonat atunci la Coooperativa de prestări la domiciliu ? Nu pentru spălat de rufe şi frecat parchetul ?. o juma de bătrînă şi-un pachet de ţigări. Noi însă avem ! Un cumătru. Nevastă-mea fiind plecată.. iar de mîncare vă gătiţi singuri. să-mi dau seama dacă „ne-nţelegem". niscaiva friptură la cuptor şi nişte plăcintă cu mere. dar şi muncim de le rupem.. Dacă ne-nţelegem. însă mult mai slinos. — mă asigură Gheri CiSpăr. mă văd silit să trec la tratative.. — Nu ne-am recomandat ? — tresare bătrîna. fiindcă semăn nemaipomenit cu Gheri Cupăr. şi cu cine am plăcerea ? — le invit la o discuţie mai clară. care tot dă s-adoarmă.. — îngăim eu stupefiat. c-aici în birou am treabă. ■— Dragii mei.. să prindem forţe.. Vin nu bem.... însă n-are oameni destui. o tigaie de ochiuri cu slănină prăjită. — Posibil.. strîns 21 pe gît... bate cu pumnul în masă. Şi ce doriţi ? -— Să vă spălăm. oameni cinstiţi şi curaţi la suflet. tată. şi dacă o să-mi placi.. am să mă port cu matale ca un vagabont. de porc. bineînţeles.. Acuşica ne-apu-căm. şi-a desfăcut larg'' haina de blană sintetică (leopard.. ăla din filme. Dacă ne umileşti şi ne-alungi de la munca cinstită. Cînd înregistrez pentru a doua oară numele fostului coleg.. Cămara-i pe coridor. — Vă legaţi de tata ? Nu se vede că-s bărbat ? — se indignă ţaţa. Consumăm. şi nu-1 facem astăzi. E bine ?. fetiţa matale. Cealaltă. sau dragele mele". parchetul în dormitor...

nu se întîmplă însă nimic grav. _ ■. . de lîngă bucătărie. — Gata. Şi. încercînd să descâlcească un cearceaf din ghearele învîrtitorului... în costum de lucru. Chestia cu filiera „francezu" se complică.. 24 o fi murit Bucifal. Mă năpustesc urgent spre cele două orfeline... Si cînd te gîndeşti că jinduiseră la ouă cu slănină. Că n-om fi dilii. înoep să cred că-i vorba de sticla de „Suntory Gold". Treci să te-mbraci. după care se opreşte şi motorul maşinii 25 de spălat.. Dă drumu la duş. rămîne de văzut. răzbate un răcnet de fiară : 26 — Tăticule. mă consult cu detectivul din mine. adică în costumul de baie al nevesti-mii. unde urmau să-1 „condiţioneze" pe^Şmiţ. cu sînge rece. poate mai pic pe niscaiva confidenţe. în cele din urmă izbuteşte să desprindă cearceaful. şi că viitorul răposat Bucifal va lăsa o moştenire de excepţie. Aşa.. ca nu pricepi o iota din bălmăjelile cumătrului. doar n-o să frecăm parchetul despuiaţi. Nea Jorjică şi Durică au şi întins-o. zgomot de tacîmuri şi farfurii sparte. Gherigogu^ în halatul meu de casă. sau măcar a lui Tatanaşu. primită cadou de la nepotu-meu. o asemenea desfăşurare de forţe ? în vreme ce depun eforturi notabile să ajung la o concluzie. ce-i drept. ăla... başca afacerile.. şi nici pe Tatanaşu.. In schimb atmosfera se îmbibă de-un miros ciudat. printre clăbucii de săpun ee-i ajung pînă la buric.. c-o să vedem. nu mai înainte de-a o auzi pe Flory : — Tăticule. Maşina de spălat uruie. îngrijorat de desfăşurarea actuală a evenimentelor. — Flory taică. mă <furişez în. trecem la limpezit. că parcă mă ia cu frig.. dinspre coridorul locuinţei. — îl aud pe Gheri Cupăr. iar noi cu munca de jos.. gazele ard în cuptorul cazanului... Din baie se-aude o gălăgie de infern. Cam negru. plus Bucifal şi Tatanaşu... pe care-1 păstram în cămară. Luase foc numai lichidul antigel.. apoi o mobilizează pa fie-sa : — Hai.. iar Gherigogu nu se lasă. Cine sînt moştenitorii ? Şi de ce se-nghesuie la moştenire. Spuma ţîşneşte de pretutindeni._.. Deocamdată se confirmă numai declaraţiile măcelarului. Doar o bufnitură şi-un val de trîmbe de fum. nu mai trage de timp ! Treci la interes. Normal. mîine plecăm la Tatanaşu. să i le şi scrobim... deoarece ştiam că nu posed în casă picătură de neofalină. încă de alaltăieri... că sărim în aer ! Nu vezi c-ani turnat toată neofalina în ligheanul de vase ?. Prefer atunci să supraveghez activitatea celor două orfeline. L-au chemat şi pe Digai. La Craiul Munţilor ac vancinge balul cel mare. numai o jumătate. dînd să iasă şi din camera de baie. aruncă ligheanul în flăcări peste spuma din cada cu rufe. întrebîndu-mă dacă-i oportun să fac scandal. stinge-ţi ţigara. date la maximum." Peste cîteva secunde au dispărut amîndoi. Pentru că labirintul ipotezelor se complică. pînă s-o duce dracului spuma asta nenorocită. fată. dacă aş obţine un fir.. dacă ţine la lux !. aşa l-am înţeles eu pe nea Jorj. Spre fericirea generală. Dacă Durică discutase cu Arvanitache despre enigma casei de bani cu cifrul uitat. __ Dracu să-1 pieptene.. să mai şi răcim. Trebuie să mă găsesc permanent pe recepţie. şi care fusese confundat cu benzina uşoară. precum şi sfîrîitul rimaţilor prăjiţi.. Lasă-1 să curgă. ca şi cum mi-ar fi cunoscut casa pe de rost. Jenat. că mă ustură la ochi... de care pomenea malacul ? . că noi ne^apucăm acum de parchet. care să mă ducă la adresa Craiului. Nu-1 ştiu pe Bucifal.. .Gherigogu mă priveşte sticlos.. Să le ducă la „Nufărul". pe care Tatanaşu o transportase la Craiul Munţilor. să tragem un rasol rufelor barosanului. de aflat. fac cale-ntoarsă. mai e ceva în sticla aia de vizichi ? Să-i trag o duşcă. sau să las lucrurile a-şi urma cursul. Flory taica. cu prilejul zilei mele de naştere. şi izbuteşte astfel să înăbuşe posibilul incendiu. cum ar fi casa de bani a lui Şmiţ... nu la cîrnaţii pe care-i ascunsesem în maşina de spălat ! în vreme ce orfelinele se ospătează.'Din bucătărie încep să răzbată arome apetisante. Ce se petrece înăuntru e de groază.. Deci mi-e imposibil să lucrez. coridor. Flory. Gata. Cînd întredeschid uşa camerei de baie. aburul îmi răbufneşte în nas cu violenţă... Ei cu moştenirea.. mai ales.... pe care l-am mai simţit cîndva. Atunci cînd am prăjit electromotorul aspiratorului.. acum aflu că are loc un soi de mobilizare generală.... Chestia-i că au nevoie de braţe de muncă. Şi astfel se creează încă o enigmă suplimentară.. Ideal ar fi. — dacă-1 încasăm pe barosanul ăsta. Deoarece nu-mi închipui să fi venit cu alcoolul personal. să-mi transcriu ultimele două pagini. Deocamdată trec la maşina de scris. acum hai la treabă.. Gherigogu. zoreşte lîngă maşina „Alba lux 3.. s-a vîrît în cadă şi calcă-n picioare. De la sine. Cine-i Craiul Munţilor.. cică trebuie să pice moştenirea. surprinse la endocrinologie.. ce-i drept.. Mai dă-mi un cîrnat. Mă retrag discret. rufele dispuse pe fundul băii. Las'. cît de cît. taman de la Cîmpina. Cearceaful se încăpăţînează.. fie şi doi..

şi care mă mai şi desconspiră. Alexandre. cu costumul de baie arzind.. . iei la întrebări pe bătrîn ! — Care bătrîn ? — Tatăl dumitale. Cînd se deschide uşa şi-n prag îşi face apariţia „frate-meu". — N-am tată ! — declar eu. se vede cit de colo. abia atunci îmi explic propensiunea sa pentru blănurile de tot felul. — Nea Gogule.. ce mai face mămica ?. pentru a se arunca într-un splendid plon-jeon de-a dreptul în cadă.. dragule.. De unde-or mai fi apărut. Bagă-1 aici pe impostor.. simt că-mi vine să cad de pe scaun. craniul său nu mai posedă nici un alt fir de păr. după ce sînt deranjat de un intrus. iar noul sosit umblă costumat ca un explorator antarctic.. Dumnezeule ! în clipa cînd personajul îşi scoate căciula. •— Imposibil ! — îngăim eu. şi-s vîriţi în carîmbii ghetelor-cisme. şi-abia astăzi mi-a fost dat să te găsesc. M-a făcut înainte de-a răposa... şi matale treci la treabă. Secundele următoare le petrec la pieptul balonzaidului îmblănit. legate cu şireturi. şi te linişteşte. şi să mă examineze extrem de curios. nea Gogule. ' — Alexandre. confecţionată probabil din patru cîini polari năpîrliţi. nu-ţi fă probleme. cum purtau căutătorii de atir din Alaska. ştiind prea bine ce afirm. poartă plete ca bulevardiştii. decît înalt.. iubitule !. nu desluşesc mai nimic. Andi.. Pentru că. De-o viaţă întreagă te caut. om în vîrstă. Dar de ce ?.. Apropo. pînă la genunchi. la uşă se-apucă iarăşi să sune cineva. mai avînd pe deasupra şi-un guler dintr-o oaie... jiu detectiv ! Te-apuci odată de tragedia din baie ? Parchetul cînd o să-1 mai frecaţi ?.. — N-am auzit în viaţa mea de-aşa ceva !... de-mi intră în vibraţie timpanele... — Fratele matale ! Fratele romancierului Conan. incontinent-: — Alică. după cum zice musafirul de-afară ?. că eşti una şi-aceeaşi persoană cu ziaristul Coman.. . suficient de estompat. Pantalonii... — în halul ăsta am ajuns ? Nici între fraţi.. că nici nu ştii cine-a venit ? Iţi dă prin cap ?. dar şi fără un frate. cu căciula în mînă. Scoate un'răcnet infernal şi se repede spre mine. cînd îţi zici Conan Doi. Intrucît nu mă pot deplasa.. — Nu ! — mormăi eu indispus.... Nu-i frumos !. fac toţi banii. care în clipele libere face pe scriitorul şi pe detec29 tivul. Dacă n-auzeam. Asta-i bună... nea Gogu e inuman de serviabil !.. iar pe cap o căciulă de spaimă. ^ Gheri Cupăr îmi interoghează vizitatorii ? 27 Oricît îmi încordez auzul. E chel. Diferenţa dintre blana căciulii şi favoriţii excesiv de bogaţi e-aproape insesizabilă.. în schimb îmi vorbeşte el. Totuşi.. Deoarece Flory a dispărut pe sub rufe.. 28 Privesc la el paralizat. izbutesc totuşi să-i răspund coerent : — Bine. — Nu se poate !_ E fratele matale. va trebtii să-1.. Sînt singurul copil la părinţi. — Păi cum te-ai născut ? — se-ntreabă bănuitor Gheri Cupăr.. trăgînd uşa după el (cam smucit) şi-mi comunică bîntuit de-un entuziasm inexplicabil : — Maestre. gîdilat de favoriţii individului.. încotoşmănat într-un balonzaid Îmblănit. „fratele" e cam grăsuţ. Iar în privinţa lui taică-meu. din vestibul răzbate.. Stranii făpturi îmi mai vizitează astăzi casa.... După ce-ai să-1 vezi. purtînd-o ca pe-o pavăză : .. din pricina lui Flory care ţîşneşte din bucătărie. te-am angajat femeie de serviciu. mai ales că trebuie să fac şi cinste. care mă îmbrăţişează furibund. Noroc că.. Aranjez eu toate problemele..In momentul cînd asist. după cum se recomandă el !. individul are în picioare nişte ghete înalte.. deoarece individul mă depăşeşte. coane.. Gherigogu mă priveşte lejer dispreţuitor. în afară de favoriţi. la colorarea albiturilor în gri. 4 — Uite ce-i. nu mai consider necesară prezenţa mea.. nu te mai deranja ! Du-te-n birou. scumpule !. oarecum tranchilizat.. într-un tîrziu. fără tată.... în dungi alb-albastre.. Acum ai să faci cinste. Adică. frate dragă. să nu ne avem ca fraţii ?. •) FILIERA „FRANCEZU" UI (fratele din flori) în vreme ce creierul îmi este preocupat de-această gravă problemă.. scumpul meu. scufundat în părul (urît mirositor) al gulerului de oaie. Ceea ce nu-1 împiedică să se proţăpească ţanţoş. Mai mult lat. rămmeam singur pe lume. fără mumă. Gherigogu îmi strigă : — Las' că deschid eu. Aproximativ sufocat de-atîtea blănuri şi păr. murmurul unei conversaţii prelungite excesiv.. la miliţia din Comarnic. răpindu-mi orice posibilitate de replică. Gherigogu năvăleşte în birou.:' Precis bate la suta de ocale. ce mai face tăticu. deoarece sînt dintpînză de saltea. însă. pe ici pe colo. joci tare ! De ce nu ne-ai spus că eşti scriitor. mititelule. Gherigogu.. ca o minge de fotbal ! Zadarnic mă pregătesc să-1 iau la întrebări. mai slăbeşte-mă.

. care-şi pune căciula pe biroul meu. S-o scoatem însă pe Flory de sub el. îţi dai seama ? Atîtea emoţii. nici nu-1 observ cînd se repede iarăşi la mine... A lunecat pe fundul căzii..... din păcate nespus de tristă ! Mai tare ca-n „Vagabondul".. de parcă ar fi plecat de-acasă în pijama. 3e astă dată. Păi cum să mă cheme.. că nici ea nu ştia prea bine ce fel de mamă îmi era. făr' de nimeni. apoi am trezit-o pe Flory. îl întreb : — Dacă era atît de sigură că taică-meu era autorul tău. Numai aşa îmi explic cum de alunecase.. am ridicat cazanul. Pînă să iau vreo iniţiativă. frate dragă. Că de-aia am venit la tine. a fost nevoie de mîna neagră a sorţii.. confecţionată din acelaşi material ca şi blugii. şi încă Alexandru ?. şi nu se mai scoală. Noroc că-şi face apariţia Gheri Cupăr care mă linişteşte : ■— Stai blînd.. chiar îmbrîncindu-mă lejer. din baie se-au3e un bubuit prelung.. fără să ezite.. A căzut cazanul. privesc înduioşat. Mîngîiat de seria de diminutive. pentru că plec şi pe urmele ei.. înainte de-a-şi lua tălpăşiţa de-acasă. trăs-căul.. m-aţi lăsat pe lumea asta. însă pe nedrept. pentru a mă îmbrăţişa disperat şi a-mi declara patetic : — Andi. Şi ceva tare de băut. — ca să aflu de tine... atunci cînd mi-a dat ca exemplu cazul de la Colţiilupchii. De ce ne cheamă pe-amîndoi Coman. mă somează : — Unde-i bătrîna ? Nu mama noastră. dar îl ridicăm numaidecît. să vedem dacă mai trăieşte. iar cazanul n-a fost bine priponit. sau.... imaginîndu-mi o altă catastrofă. dat la tocilă. unde-am aiizit . deoarece butelia i-o luasem cetăţeanului ca s-o repar. dar de unde şi pînă unde reiese că sîntem fraţi ? Mai ales că porţi acelaşi nume mic.. dar circumspect. Dar se poate spune şi-aşa. acordat pesemne. Căpitanul de-acolo. îl ascult răbdător pe neaşteptatul şi originalul meu vizitator. N-ai să laşi în suferinţă un biet copil neprihănit.. Număr inima duioasă a unui scriitor... aşa cum eşti tu. atunci să ştii că mă supăr praştie !. şi mai rău. fiind.... mai pe scurt!. s-a agăţat de duş.. Toate astea mi le-a spus maică-mea vitregă. create spontan de orfanul necunoscut.. care m-a împins în mîinile miliţiei din Comarnic. taman la Craiul Munţilor.. se serveşte singur din pachetul de „Snagov". Apoi.. se mai întîmplă ! Dar dacă-mi face figura. ce. şi te-a dus îndărăt.. Ce să-i faci.. te simpatizează la nebunie. biata femeie avea minţile cam vraişte.. — Tu-mi zici pe nume.— Sănătoşi.. înseamnă că mi-a slăbit ţinerea de minte. ci ţuica.. — Formidabil !. sînge din sîngele meu.. cum sînt eu.. dar pînă-n clipa asta nici nu mi-ai spus cum te cheamă ! — îl întrerup eu pe inocentul depanator de butelii de aragaz. cînd se termină cu bine ! Cu forţe reunite. Oarecum emoţionat de versurile dureroase. luîndu-şi înapoi copilul personal. pentru ca apoi să-mi ceară cu glas aspru. pe care nimeni nu mi le mar adresase vreodată. numai ea l-ar putea ierta pe bătrîn şi răscumpăra păcatul. înţelegi ? Nu 1-a lăsat conştiinţa. un altul ? Sedusă şi abandonată... Alexandre ! Hu-s singur pe lume ! Te mai am pe tine.. pentru că-s la odihnă ! — La munte ? La mare ? — La Bellu. — Iartă-mă că-ţi iau vorba din gură... precum un dulău suferind de jigodie : — Mamă..... Totu-i bine. Ai buletin ? — Nu ! Asta-i altă poveste. şi mi-e greu !. Tulburat şi îngrozit de aberaţiile „fratelui" meu... — Depinde.. schimbat din leagăn de-un tată care-a călcat strîmb cu-o femeie din alt sector.. 31 ■' «dragule.. de milioane !. Instalaţi în cabinetul meu de lucru. filmul ăla indian. lîngă sticla de „vizichi".. sau bună... mamă. carne din carnea mea !. Pentru că şi tatăl nostru a savîrşit o greşeală cumplită. dar eu cum să-ţi spun ?. Mama n-a fost însă de-acord. Alicule. să ştii. baroane. Să-mi mai revin în puteri şi să cinstim regăsirea ! 30 în vreme ce necunoscutul îşi scoate balonzaidul. Dar dacă ne-o fi încurcat ? îţi dai seama ? Aşa că n-aş mai putea jura că-s eu sau tu.... sănătoşi ? — insistă „fratele". drag tăticule al meu.. El mi-a povestit despre tine.. ca să rămînă doar într-o haină bizară. — declamă pleşuvul blănos.. la exploratorul polar. — Bun. Au cam murit niţel ! Flocănosul mă sloboade violent din îmbrăţişare. unde se cîntă celebrul şlagăr mondial „awaramu".. scumpul meu Alică.. că mă simt cam rău. Nu s-a-ntîmplat nimic. pe care o golise total.. Dar după ce-o găsesc. la timbrul* său natural : — Dâ-mi iute o ţigară. Dar în bucătărie. de fapt. e-un singur Coman pe lumea asta ? Dacă se dăduse drept Coman.adormise". Tresar nervos. dacă ţi-s frate ? Coman. Ma pus pe mine în locul tău... Dragă Alexandre. şi care înţelege ce-i slăbiciunea omenească.. şi Alexandru pe deasupra ! Al Coman. şi-am pus-o şi pe ea la loc.. mă lămureşte pe loc : — Din mîndrie ! Şi-apoi. prăştina. dulce mamă. de ce n-a pretins să te recunoască în fa^ţa legii ? Al Coman al doilea. l-am pus la loc. — Şi-aşa.. privind iscoditor în jur. chiar invers.. pentru a porni să scheaune şi să scîncească. cu găinăriile nu ştiu cărui popă. care cam . fratele meu drag.

. Cizme din piele de crocodil sintetic.. iar matale o sfătuieşti sa-1 caute.. Gheri Cupăr. Nici soţ n-am... pentru a nu ştiu cîta oară.... la ora actuală. deoarece se-mbracă numai din pachet. Fii cu ochii pe ei ! înainte de-a ajunge la uşa. Insă pare un om echilibrat. însufleţită de mişcătorul dumitale articol.. In definitiv.. cască ochii cît cepele şi exclamă : — Lică ! Ce-mi faci aici. De ce nu-i place figura lui Gheri Cupăr ? Mă rog... şi să-ţi precizăm arborele genealogic. In timp ce Gherigogu strigă întrajtitor. 33 3 — De-a bîza 7) FILIERA „FRANCEZU" IV (femeia fatală) Panicat de zbîrnîitul soneriei care nu se mai opreşte. înseamnă că eu sînt ! — îi răspund eu lejer enervat..: — Care? . de orice vrei şi nu vrei. Scundă şi -bondoacă. gîndesc intrigat la afirmaţiile neliniştitoare ale „fratelui" Iacă. de la Consignaţia.. jintră în birou. în cel mai rău caz.. sau tatăl dînsului ?. purtând pe braţe un lighean înspumat.frate"-meu asigurîndu-mă : — N-avea nici o grijă ! Pentru Flory pun şi mîna-n foc.. sinistru.. Eu-s femeia din reportajul matale. care activează acum în dormitor. situaţia din casa mea. soneria izbucneşte violent. am să-ţi dau o mină de ajutor. Nu mai apuc să aflu detalii. mai mult decît suspectă.. . şi dă să treacă spre dormitor. Pornind spre uşă. tăticule ?... am pornit să-mi caut un bărbat. mai ales financiar.... din cele mai pasionate şi fidele. Deşi nu-mi poţi fi frate. Era vecinul nostru de la Cîmpina. zărindu-1 pe Coman al doilea. pentru a obţine amănunte : — îl cunoşti pe Tatanaşu ? ■— Dar bineînţeles. deoarece Gherigogu.. deoarece se produc două evenimente esenţiale. pînă ce-a plecat la Băicoi. surprins de intimitatea relaţiilor dintre Flory şi musafirul meu... geantă din acelaşi crocodil care fusese utilizat pentru cizmuliţe. pe care ţi-1 citesc rînd cu rînd. — Deoarece n-am copii. sau.. deşi n-aş cam zice. — Nu se poate ! Nu-i primul matale articol de genul ăsta. aparate de radio. vrînd să mă cucerească. poate fi apreciată ca mulţumitoare...— Reparator de butelii. şi clarificăm şi problemele de familie. care mă îmbrânceşte niţel. Acum să te vedem ! Ori minţi cînd scrii. dar nu chiar disperată. căciulită dintr-un animal greu identificabil. înaintează spre dormitor cu capul întors spre fie-sa. — Aşa arată ziaristul Coman ? — mă întreabă aschimodia. îi transmit lui Coman al doilea : -— Ai grijă de orfelinele astea. Putem sta de vorbă ? — Dar acum ce facem ? — Atunci să mergem în casă.. Trosc ! Aşa mi-a sunat în creier declicul produs de auzul numelui. o făptură de groază îmi zîmbeşte galeş. ori eşti cinstit şinatunci n-ai să mă laşi singură pe lume. Dar nu mi-e dat s-aud răspunsul. un soţ. intenţionez să lichidez de urgenţă cu treimea. ţîrîind prelung. televizoare.. — O cititoare de-a dumitale... de sub voaleta care-i ascunde plafonul. întrucît nu prea încape în spaţiul eliberat. ca şi cum ar fi le ea acasă. fiind suficient de corpolentă. Păşind buimac pe urmele ei. chiar pînă la sfîrşit. mă abandonez sorţii.*. El m-a învăţat meseria... atunci trebuie să fie om de treabă. am s-o iatt la întrebări mai precise.. Hai în casă ! Deoarece mi-au paralizat nu numai corzile vocale.. ei şi anumite relee neuronice... cu nasul în detergentul din recipientul scăpat din mîini. Cînd deschid uşa de la intrare. Este ?. N-am să te las nelămurit. că am mai multe de spus.. După ce rezolv cu personajul.32 că s-a încurcat cu Franeezu. însoţit de Flory. 34 nici urîtă nu-s. s-o găsim pe maică-ta. — Dumneata eşti.. nu-şi cam arată vîrsta.. Flory.. nu să-1 aştepte. zis şi Tatanaşu. care se încăpăţînează să-mi prăjească transformatorul soneriei. Iar dacă pletosu-i chiar taică-su. mînuşi de . blană din astrahan artificial. îl mai aud pe .. pasionata cititoare. Profit imediat de ocazie. — Pentru ce mă căutaţi ? Şi cinesînteţi ?. cum îi zicea ? — cu femeia care aşteaptă un bărbat. ceea ce-1 obligă să aferizeze dincolo de uşă. — Nu-mi amintesc s"ă fi scris asemenea tîmpenie !... îi înregistrez fugitiv parametrii. mai ales după ce-am citit reportajul ăla. nici mie nu-mi prea zîmbeşte aberanta poveste a lui Coman al doilea. de Craiul Munţilor. dreptul lui. Mor după dumneata. se îndreaptă spre birou. De fapt. că-mi fac casa praf şi pulbere ! Pe urmă sfăm de vorbă.. fiind bine camuflată de voaleta cu picăţele negre.

. apoi îşi îndreaptă privirea spre dormitor. Dacă ne-nvoim Şi-o să-ţi surîdă propunerea mea. sau.. să mă iei de nevastă. Dau sa mă ridic de pe scaun. Matale eşti însă de alt soi. te divorţez imediat ! Iţi "fac un proces de viol. ce mai. m-am obişnuit cu „Kent"-ul ! 35 3* Apoi. Ochii îi sînt pitiţi în dosul unor gene cît peria mea de dinţi.. are cea mai tulburătoare culoare văzută vreodată : un portocaliu re-flectogen. Scrii la gazete. ţi-au dat drumu' ? — îl întreabă Mitzi. îşi permite să atenteze la pudoarea unei femei respectabile.. se aşează iarăşi în fotoliul meu. -— Miţi.. îşi eliberează capul de sub voaletă. .. n-are chip. Că prea eşti risipitor ! In vreme ce dau cafeaua în foc. neMiţi... Posed ceva avere. deşi manifestă vizibile îndoieli în privinţa respectabilităţii matroanei. Toată viaţa am aşteptat un soţ de talia matale. îmi convine figura şi situaţia pe care o ai. privesc întrebători la Coman al doilea... cu ţdin tz !. Eu însă n-am ! Adică n-am buletin de Bucureşti. Mare blestem şi cu admiratoarea asta... Rănim. adică şi-un supraveghetor. meştere dragă ! Dacă eşti căsătorit. ai să vezi numaidecît ! în secunda următoare Mitzi purcede să urle. şi nici de valeţi.. frecîndu-şi favoriţii. slobozind un vaier de nedescris : — Mamă. întrucît observă c-o privesc uimit.7 — Stai bine. unde or~ "îelinele frecau parchetul asistate de fratele meu din flori. mamă! Ce ţi-a făcut nemernicul ? — Lică ! Unde-mi umbli. după care explică auditoriului : — L-aţi văzut ce-mi făcea ? Ai văzut. Dar mi-e imposibil. de ce te-apuci să scrii tot soiul de năzbîtii la revistă ? Chestia cu nevastă-ta o aranjăm noi. Totul este numai tencuială.. fumez dintr-ale mele.. Se repede apoi asupra mea. eu n-am nevastă de lăsat ! Vampa mă examinează atent. mă întreabă curioasă :' — Cine-i acolo ? — Femeile de serviciu. Insă părul. şi-i spunea lumea Tatanaşu.. hai să discutăm cu cărţile pe faţă..piele. domle. sînt pe masă ţ — o invit eu. îşi aprinde un „Kent". încurcat oarecum de evoluţia .. groasă şi stridentă. — Meştere Coman. Dar nu ştiam ce mă aşteaptă. cucoană. mă rog.... iar gura ascunsă sub nişte buze grăsimoase şi roşii. mă gîndesc că va trebui să-mi înscriu ziua de azi printre cele mai nefaste din calendarul meu. Lică ? Zice că nu mă poate lua de nevastă. du-te şi fă-mi o cartea ! Ai ţigări ? — Poftiţi. maestre ! Iţi permiţi. Cînd ia loc în fotoliul meu de la birou. slobozit din căciulită. şi nu mi-a reuşit pasienţa. care zicea că-i francez.. care ar putea n să-mi fie şi mamă.. dar. te fac om ! N-o să mai ai nevoie nici de femei de serviciu.... mă încurajează : — Pînă-mi mai revin din emoţia întîlnirii. şi să mă-n-zestrezi c-un buletin ? Aş vrea să-i răspund. numai dacă vreau eu. Acesta. Brusc temperată. Mă rog. Gherigogu şi Flory.. Martori avem. Pe sub uşă se strecoară o băltoacă de spumă albăstruie. şi-atunci eşti obligat să mă iei de nevastă. şi-atunci asist la cea mai formidabilă mască din arta cosmeticii. ca ultimele Dacii 1300. indictndu-i „Snagoavele". impostorul. de tentativă de viol.. Oare toată lumea care mă inconjoară se află în zona de influenţă a Francezului ? 36 Recuperez însă rapid : — Uite ce-i. neutri. Aflu abia cînd aschimodia îşi termina cafeaua. căci creierul mi se află sub bombardamentul unor impulsuri insuportabile... Ascultă la mine. iar în curînd voi pune rnîna pe-o moştenire fantastică ! Vrei să fii soţul meu. pentru a dispare cit mai rapid din cîmpul meu vizual.— Zi-mi Miţi. Scapi de pîrnaie.... — Lasă-te. ai inimă largă. Şi ea'. stingîndu-şi al treilea „Kenf" în fundul ceştii. şi să-i spun să-şi îmbrace urgent astrahanul ţrîntit pe marginea biroului... eEberîndu-mă din strînsoare.. că nici nu ştiu cum te cheamă. auzind zgomot în încăperea alăturată. oameni buni ! Nu mă lăsaţi în numite satiricului !. bineînţeles tablou. Supramaturata femeie fatală 1-a pomenit pe Tatanaşu. Eşti omul meu. aproape strigînd la mine : — Stai locului ! De-aia-s femei de serviciu. în schimb. dar era cîmpinean de-al nostru. plus Coman al doilea. mă încătuşează cu nişte braţe de-o putere nebănuită. ce-i cu tine. Am încercat să-mi fac viaţa c-un tip dubios. Că nu-mi ajungeau cele două orfeline. Din dormitor năvălesc orfelinele şi Lică impostorul.. o cititoare înlesnită.. ca doi cremvurşti. ca să spele. Insă neconsolata mă priponeşte locului.. însă „fratele" se trezeşte la realitate. Paţachina n-are ten.. şi-ncepe să cheme în ajutor : -— Săriţi.

— Tot ! — decide coana Mitzi. lăsîndu-mi toate bunurile. din pricina şifonierului pe care trebuie să-1 susţin cu un şold. Singurul care rărhîne vertical. începe să tremure şi se apropie ameninţător de mine : — Mă faci neBun ? Pe mine.. dacă-ţi sînt au ba frate. Alunecă şi dînsul. că-i greu de cărat.. ne procopsim cu buletine de Bucureşti. sîrit ca noi. deplasîndu-se rapid în direcţia grupului nostru. Ori sînt nebuni.. mă reped la el. Aparatul îi cade deasupra.. să-şi spele păcatele. încep să mă enervez. punîndu-ne să-ţi lucrăm ca. în primul rînd. mă aşez pe pat. Eliberat. dacă nu vă cărăbăniţi cît mai urgent din casa mea. nu te cunosc. Gherigogu.. dar îl ştie nea Jorj. Şi noi. Flory şi Gherigogu să se ridice din balta de . — Nu. şi nu mai ai nevoie să-ţi frămînţi mintea. Lică şi Gherigogu. şi—1 apuc cu amîndouă mîinile de favoriţii săi atîţ de bogaţi. fraţilor-cumnaţilor. favoarea mea.. Coman al doilea urlă ca din gură de şarpe. de fiecare dată.. tîrîndu-mă după el.. să-mi transform casa în balamuc. Dacă o iei pe mama. la mobilă nu ne băgăm. aţi înnebunit ? Să-mi abandonez nevasta. mamă.. îţi devin fiu vitreg. Pe ce lume trăiţi ?... mă pofteşte să iau loc pe-un scaun. din spatele meu. stingîndu-şi „Kent"-ul tot în ceaşca de cafea. nu mă cunoşti. coană mare. nu-ţi cer decît să-mi explici un singur lucru. dar jignirea-i pe bani ! Eu iau televizorul şi aparatul de radio. şi. leşinat... mult mai valoros' decît incertul ginere.. Ce. şi tu. Mă înfiezi.. în clipa cînd Lică impostorul se îndreaptă spre dormitor. desfăşurarea evenimentelor. virind cu capul drept într-un sertar al scrinului pe care se află televizorul.. din momentul cînd păşim pe parchetul inundat de clăbucii de „Alba-lux". eforturile lor sînt aproximativ inutile.... lucrurile se 39 întorc în. deoarece dă iarăşi să aţipească. pe care orfelinele îl utilizaseră pe post de neofalină. în orice caz. Dar nu suficient. dîndu-mi un brînci uşor. — Şi noi ce să luăm ? — se interesează Gherigogu. bineînţeles. şi-o iau de nevastă. sînt eu. izbindu-şi şi mai avan fundurile de parchet.. şi dă să se refugieze spre uşa deschisă a dormitorului. care-i acum la Craiul Munţilor.. pentru a-mi trage sufletul. înseamnă că'sîntem de-ai noştri. privind dulce la pretendentul de cea mai recentă dată. Numai nişte întîrziaţi mintali ar putea imagina bazaconiile debitate de Mitzi. nu mă rabdă inima. tocmai la timp.. după ce ne-ai exploatat.. Din lipsă de spaţiu. se bagă numaidecît în vorbă : — Barosane. însă. şi poate vă cunună pe-amîndouă perechile. îl ştii ?. Eu am să mă mulţumesc cu ce-am să găsesc prin birou şi buzunare. fratele tău ?. şi-1 întreb pe Gheri Cupăr : — Mai înainte de-a vă arunca afară. om te-ai făcut ! Va fi nuntă mare.. hainele. faci un testament în favoarea mea. Nea Jorj. Gheri Cupăr. De data asta consider c-am atins gradul de enervare necesar. îmi sare în cîrcă. Atunci să-1 învăţăm minte pe gazetarul ăsta desfrînat. Drept care mă adresez bizarei asistenţe : <• — Uitaţi ce^i. Mitzi.. sare să salveze preţiosul mijloc de informare culturală. * Oricît ar încerca Mitzi. 38 — Ne dai afară din casă. prezintă evidente simptome de oligofrenie. rufăria. am terminat cu necazurile. ori au evadat recent dintr-un spital de specialitate.. Flory şi cu Mitzi. cînd aude de norocul ce-a dat peste fie-sa. — Maşina de spălat....nişte robi ? — începe să răcnească şi Gherigogu. Să-1 punem să ne plătească ! E bine ? — Să ne despăgubească. între timp reuşesc să proptesc şifonierul. vin şi ele în ajutor.. — intervine şi impostorul.. — Priveşte în ce hal ai adus-o pe biata Flory ! Abia se mai ţine pe picioare de-atîta muncă... Lică alunecă spectaculos... deoarece pornise. Ne mutăm aici. ca un socru ce se respectă. — Frate ca frate.... c-am stat adineauri de vorbă cu ea. în al doilea rînd.Alba-lux". Hai.. m-am uitat la ele. Lică se aprinde la faţă.. care aterizează cu fundul în băltoaca de pe duşumea. cunoscutul detergent. aliindu-se viitorului ginere. iar Gherigogu.. voi fi nevoit să iau oarece măsuri. pune o vorbă la Tatanaşu. Totuşi.neaşteptată a evenimentelor. daţi-i drumu' !. y Am senzaţia că trăiesc cu toţii în plin delir general. şi-atunci o aduc şi pe Flory.. pentru a le recepţiona pe cele două amazoane... dar ai pomenit de Tatanaşu. şi mă prelucrează : — La urma urmei.. îl întorc cu faţa la mine.. din motive de cutremur să se încline îngrijorător. Ce v-a căşunat oare să vâ . te^ar deranja să intrăm în legalitate ?.. se adresează de astă dată numai lui nea Gogu : -— Domnule. unde am televizorul. aducîndu-vă aici ?.. Tremur tot. Singură Flory pare mai aproape de normal.. — Perfect ! Am auzit de el.. otînjindu-1 corespunzător. se-apropie de mine. Numai Lică aşteaptă. Cad îndărăt. şi gata.

de invenţie proprie. cu care prilej reparasem ţurloiul de la chiuvetă (oprind apa în tot cartierul). Unii pomeniseră de Cîmpina.. totuşi. barosane ! — mărturiseşte Gherigogu. Birourile redacţiei îmi defilează prin faţă. pentru a nu mă lăsa surprins în timpul lucrului de vreun intrus. C-aveam la adrese. o întreagă serie de bazaconii ce-ar fi indus în eroare cititorii. Fericit. parcurg urgent coridoarele. să estompez urmările cataclismului produs de orfeline.. se impune o aprofundată şi urgentă anchetă.A1 doilea mut din mină" (în loc de şut). Dispozitive „anti-vol".. împrumutîndu-le pe Cele ale „Sfîntului" (vecinul de la etaj) că tot nu-i lucra tubul catodic. agăţat cu-o pioneză provizorie. cînd a apărut „Concert-pentru booi şi orchestră" de Wolfgang Amadeus Mozart. Mă rog. pe care s-ar putea să nu-1 aud. datorită senzorilor mei detectivistici. ţionată pe bază de clorură de potasiu. asupra casei mele. Sau la rubrica „Disc". iar în general nici nu mă-ncumet să le utilizez. cu toţi. care-i 'însă drumul acela ? Unde să-1 localizez ? Filiera „Francezu" există. — Ceasul rău. încercînd. inginerul. revista în forma finală.năpustiţi deodată.. să apelez iarăşi la cooperativa de prestaţii la domiciliu. Cîţi ani mă leagă de odaia asta ! Cîte ceasuri n-am petrecut aici. Dificultăţile par însă insurmontabile. Un mic panou. — şi-aşa destul de redus ab maşinii. o extrem de utilă minipocnitoare. o decapo-tare glisantă (pentru care-mi tăiase acoperişul. asta-i clar. demn de luat în consideraţie. să-i dau şi eu o mînă de ajutor nevesti-mii. pentru a evita orice greşeală de tipar. „Albă ca zăpada şi cei 7 cipici". perfect odihnit. în loc de-un miligram. neapărat. chiar catastrofică. că şi ea mă susţine la spălatul rufelor. net superioară celei livrate cîndva de fabrică. purced la inventarierea pagubelor. . redactată chiar de personalitatea mea. domeniu în. în direcţia unei moşteniri fantastice ! Ca şi cum o moştenire de acest calibru s-ar găsi Aa drumul mare. acasă. un capac din pefele. care însă nu funcţiona corespunzător nici acum.. aprindere electronică. In concluzie. Nepotu-meu. deoarece mi se pare suficient de aproximativă. ca toţi găinarii aceştia să se afle în relaţii cu Tatanaşu şi Craiul Munţilor ? Indiferent dacă erau directe sau tangenţiale. După ce realizez o pornire excepţională. chiar şi-n aceste condiţii. cu duiumul. specifică „Birou CAP LIMPEDE — rugăm linişte !". Mîine va trebui. cînd s-a-n-tîmplat să se recomande un kilogram de arsenic. în marea lor majoritate. pica altul la rînd. şi schimbasem siguranţele arse de la televizor. Sau. Mai ales la rubrica medicală. şi anume faptul că indivizii se grăbeau. şi-un scurt program tehnico-administrativ. a căror manipulare n-o cunosc nici acum în detaliu. nu ştiu dacă n-ar fi mai bine să-i telefonez lui tanti Raliţa. ceea ce-i lipseşte e începutul. şi anume astăzi ?. ^ . LA ORE TULBURI Lucrasem toată ziua la redacţie. analizînd cele păţite ieri. a putea verifica dacă nu-şi însuşiseră cumva vreo mică despăgubire. iar unii ş#copiii.. — introducîndu-mi.. Situaţia-i dezastruoasă. şi punînd la punct reportajul cu unităţile de alimentaţie publică. sau ceva în genul acesta.. prins dfl frigurile creaţiei. alţii de Curtea-de-Argeş. unul cite unul. instalez la clanţa uşii dispozitivul inventat "de tanti Raliţa. la prînz şi seara. iar Lică (alias Coman al doilea) de Comarnic. Apoi efectuasem. dimineaţa. desfundasem diuzele maşinii de gătit. 42 Odată ajuns. aproape des-cărcînd bateria rulez încîntat şi satisfăcut spre sediul redacţiei. Pentru că-n Calea Moşilor „nu-i pace sub măslini". Minimalele coordonate geografice sînt cam anemice. în loc de oboi ! Dar să lăsăm sentimentalismele ! La treabă ! Totuşi. reve-nindumi sarcina de-a citi. tratat împotriva apei) şi-o mulţime de alte „gadget"-uri. Na-mi rămîne decît să-mi iau „Bombiţa" şi să plec la redacţie. şi mă opresc în dreptul unei uşi mai dosnice.. revizuit şi adăugit. De ce anume s-a întîmplat.. ^ Dar şi-aşa de-ar fi. Se-mplineşte săptămîna de cînd mi-am luat „Fiat"-ul în primire de la „Ciclop". Şi.. un gînd continuă să mă tulbure.. capătul de la care să pornesc ! 8) „CAP LIMPEDE". privind curios la ora indicată de ornicul electric.. fratele din flori şi Mitzi. După ce-mi evacuez invadatorii. confec-.. Şi cîte catastrofe n-am înlăturat ! „Noi borşuri la Editura Enciclopedică" (în loc de broşuri). automatizări. Un singur indiciu mi se pare mai serios. ce mai calea-valea. pentru. şi să mă ajut cu dînsa. Chiar introdusese o serie de „perfecţionări". deoarece nu posed nici un reper mai de doamne-ajută.. cu oamenii din filiera „Francezu". — De nu erai matale. Mai ales că-s la distanţe apreciabile. . De unde să ştim noi c-o să se vîre şi toanta asta. înainte de-a intra la rotativă. cînd eram de rînd să fiu „cap limpede". cu podoaba de fi-su ?. cu atît mai mult cu cît vecinii îşi bat covoarele. lustruisem parchetul. acolo unde se vor aduna cu toţii . şi-i precis că posedă un punct final. 41 care sînt considerat mai mult decît specialist. mă asigurase că posed o nouă maşină. în schimb. simt o sete nespusă de muncă literară.

nu ştiu de ce... pentru a mă şterge de surplusul de apă care nuncăpuse în buzunar. • •— Inutil ! Conan Doi nu moare niciodată serios ! — decide redactorul-şef. — Indoi-m-aş. însă emanînd un nor de fum catastrofic. $eful îşi ia un călduros rămas bun de la mine : — Dacă nu dispari de-aici într-o secundă. 43 — Deschide odată. Ieşea un fum din buzunarul vindiacului. grăbit ca totdeauna. Sîntem convocaţi în biroul redactorului-şef.. In timp ce-mi sorb tacticos cafeaua. Tocmai acum cînd sînt în „mînă". Mă retrag spre poliţele fostei arhive. le simt lejer enervate împotriva mea.. Mă caţăr pe rafturi. Acţiunea mi se pare şi mie interesantă. Bate cineva la uşă. Cved c-ai terminat. gonesc pe coridoarele redacţiei. In momentul cînd uşa e buşită de perete. şi următorul recital : — Uite ce-i. omule. în biroul „Cap limpede" ? — Lucram ! — îi răspund eu timid. bat dactilogramă după dactilogramă. de unde-mi iau ser-vieta-diplomat cu manuscrisul. apoi cobor în trombă scările. pentru a nu-1 auzi pe redactorul-şef. — Să chemăm urgenţa ? — întreabă Stoica. în peşteri. îşi oferă batista. Şi.. Smogul înaintează spre mine. suficient de brutal. deoarece norul mi-a ajuns la nivelul gurii. cmform dispoziţiilor primite. cu tavă cu tot. — De cînd te-a apucat dragostea asta nebună de redacţie ? — oftează sîcîit şeful. trepidantă. mai înainte de-a răspunde : — Eu nu-s niciodată liber ! Nu ştiţi că lucrez la roman ? Acasă n-am pic de linişte ! Deşi.. Sînt atît de emoţionat.. — Formidabil ! — îl aud pe şeful secţiei „Diverse". îmi frig degetele cu mucul ţigării.uşa cabinetului . nici aici n-aş zice că-i în exces ! Grupul colegilor. — Astăzi nu erai de serviciu. Ar fi şi păcat. dar şi vaza psimită în dar de la colectivul de redacţit. N-aş vrea să mor asfixiat. dintr-un inexplicabil avînt sufletesc. unul şi unul.. — Dar e Conan Doi. . şi care-i unul din cititorii mei cei mai fideli. măi băiete. rafturile se prăbuşesc odată cu mine. în plină noapte. Ajunge. în afară de batistă. şefule ! CmemăSdlta ? 9) SUPER — „BOMBIŢA" Ţîşnrnd ca o rachetă sol-sol. sînt pe punctul de a-mi pierde cunoştinţa. te-arunc pe fereastră ! In vreme ce dispar.. odată cu personalitatea mea. îmi oferă. îi răspund din mersul meu rapid spn. Bun material şi teromul. Aproape impermeabil. sub pămînt sau în văzduh. Ne-ai scos sufletul cu romanul tău poliţist ! Iţi dăm un ultim concediu de creaţie ! Du-te şi lucrează unde vrei. şi cercetaţi cadavrul de jos. aprindeţi luminile de sus.In plină transă creativă. pentru ca divina licoare nu mai există decît în imaginaţia mea înfier-bîntată. Ce căutai. dau o fugă pînă la biroul (acum cvasidemolat) „CAP LIMPEDE — rugăm linişte !". Puţin fîstîcit. întors pe spate şi cum cineva îmi răsuceşte capul. pe care. că de-aia te-am botezat noi Conan Doi. în frunte cu redactorul-şef. atunci îmi dau seama că eram pe cale să dau foc şi cabinetului redactorului-şef. c-au venit ozalidele ! Recunosc glasul redactorului-şef. cu cărbuni. unul după altul. Şi încă din ale mele.. deteetivule ! E-a doua cafea şi-a treia ţigară. Din spatele fotoliului unde se refugiase.. Dar.. de sub rafturi ! Simt că sînt scuturat de praf. Nedumerit.. dar mai ales de praf. Destul de insistent. inclusiv personalitatea mea.. zburau spre dînsul şi cafelele de pe 45 birou... de parc-aş fi avut înăuntru o locomotivă'tradiţională. înăbuşit de fum. beau cafea după cafea. la mare. deschideţi ferestrele. Sînt în mînă ! Curg rîndurile rîu. reporterul Coman de la „Sociale". îi privesc şi eu. îl vîr în buzunarul vindiacului. La munte. marele nostru detectiv de şoc.. trebuie să constat că n-ai pic de astîmpăr. Slavă Domnului că are pre. Redactorul-şef. Pentru că. bătrîne Sherlock Holmes. să dezamorsez dispozitivul de zgomot. Absolut insignifiantă. Nu îndeajuns însă. zenţa de spirit să fugă din cale-mi. Abia cînd îl observ pe şeful de la „Diverse" că înşfacă un pahar cu apă şi—1 toarnă pe mine.' — Băieţi. Plus apa şi florile dinăuntru. sub forma de excadavru. cu prilejul ultimei sale aniversări Pe puţin zece kilograme de cristal greu şi preţios. Insă. îl aud pe redactorul-şef luînd cuvîntul 1 'iii — Gata. priveşte la mine interzis. Şase bărbaţi. Insă-i tardiv. numai la redacţie nu ! Că ne arunci pe toţi în aerj şi ne mai dai şi foc ! E bine ?. în aceeaşi clipă se produce groaznica deflagraţie. aşteptînd calmarea spiritelor. pe-un ton lejer excedat. Mă reped urgent la uşă. care le ştie pe toate. încît mă reped să-1 îmbrăţişez pe scumpul meu redactor-şef. Numai el era în stare să desprindă rafturile metalice din perete !. adică zaţ după zaţ.

.. în ciuda glasului meu care sună mai mult decît strident. pe scaunul şoferului. închizîndu-se la loc. după expirarea concediului. se dezumflă brusc toate cele patru anvelope. şi cea din drepata. dormi aici. aici de faţă. secre46 tara redactorului-şef. Fiţo ? De ce nu m-ai aşteptat ? — o interoghez pe biata secretară. Precis sînt pe urmele mele ! Mă ascund urgent în dosul unei coloane. 48 Motorul porneşte la sfert. fără să ştiu din ce pricină.temîndu-mă ca nu cumva redactorul-şef să-şi revină în fire. dar uşa tot nu se deschide. — La parking ! Unde altundeva. Este Fiţa. încetinesc pasul. Trebuie să fie.. că uitasem unde o parcasem.. — Ce vrei de la sufletul meu. ne-fiind scoasă din viteză... „Bombiţa" întreprinde un salt de şase metri. îmi face semn să-i dau geanta (cît un geamantan) şi să-mi ridic cheile care zăceau pe dale.. Unde să .. Sînt nevoit să alerg eu pe urmele ei.. dacă . Dar Fiţa strigă în continuare : — Arată-te la faţă ! Tot n-ai să poţi pleca.. şi pe înalt. atîta timp cît ştiai că n-am cum porni maşina. Portarii încep să iasă de la adăpostul unde-şi efectuau siesta de noapte.. — Nu-mi spui. te expediază la vară.. corespondent special în străinătate. Vîr minerul în buzunarul de la pantaloni. Ţi-ai uitat cheile maşinii în biroul şefului. angajîndu-mă într-un cross demenţial. Fiţo.. Ies de sub camion. prin tăietura practicată pentru capota glisantă. şi-o invit pe Fiţa : -— Sui în maşină. Cînd aterizez. Habar n-ai cu cine ai de-a face. dar dă-te mai la o parte.. — Excelent ! Dar unde ? — declar eu fericit de intenţiile şefului. Duc mîna la buzunar. Mă răstesc la Fiţa : — Ce te uiţi la mine cîş ? Dacă mi-ai adus alte chei ? Mai bine ajută-mă. de zici că-i Rolls-Royce automatic.. Şi pe lat. — Ce vrei să insinuezi. unde ar vrea să organizeze o subredacţie ! — Se pronunţă Paris. Fiţa se ridică... şi cea din stingă. — Măi. Apoi mă introduc în maşină. Iese din lăcaş... îi strig liniştitor : — Deblochez dispozitivul de pornire. că nu te iau în maşină.. — Dar o să ne ţină pe-amîndoi ?. o persoană agreabilă. n-aş mai fi crezut. ca să-i răspund. decît pe dinafară.. zis şi „Bombiţa". Dalele galeriei răsună înspăimîn-tător. Pentru orice eventualitate. Deşi nu-i înţeleg raţiunea. apoi declară. Deodată. la prima oră. după ce-o găsesc aşezată pe treptele scării de la intrare. Mi-a aranjat-o nepotu-meu. Nu minte. dar să fii şi invizibil. 47 :— La Periş. oarecum liniştită : — La care din ele ? Nu ştii că-s cinci ? Mă duci şi pe mine pînă acasă ? C-a zis şeful să fiu mîine dimineaţă la redacţie. şi să-mi contramandeze concediul de creaţie... căci s-ar putea să mai folosească.. şi asta. dar destul de dificultuos. Conane. că plecăm ! In clipa în care Fiţa se instalează lîngă mine. dar pornesc să fredonez (groaznic de fals) melodia aia cu „portocala". Aşteaptă o clipă şi-ai să te convingi. portbagaj şi capota motorului). — Spun ! Zicea că dacă nu vii nici de data asta cu romanul. trecînd direct prin geamul care cam lipsea. una din inovaţiile de automatizare ale lui nepotu-meu. coană Fiţo ? „Fiat"-ul 600 D. privind speriaţi la exerciţiile mele. Trebuie să fiu naiv. hidramatic şi şpilomatic. aproape deplasîndu-mă din loc cu masa de aer pe care o antrenează. — Şi despre mine n-a glăsuit nimic ? — Ba da ! Dar nu pot să-ţi spun. pentru ca imediat să bubuie.. O umbră gigantică trece pe lîngă mine. yăzînd-o pe Fiţa cam demolată. Dar atît de violent.. că eşti nebun şi detectiv. — Conane ! Aşteaptă-mă ! Unde eşti. destul de dezvoltată. La primele încercări. care-mi place nespus. portiera refuză să se deschidă.. ce-i drept cam brusc. amîndouă portierele. se deschid automat. — Slavă Domnului ! — oftează Fiţa relaxată. că nu-i în Anglia ! r— Sigur că nu. Deşi am încercat cu toate cheile (de la contact.. Cheile nu-s nicăieri. un mamut de zece tone.. Apucăm amîndoi de minerul portierei. Şi tragem deodată.. de parcă ar năvăli după mine o turmă de bivoli sălbatici. e mult mai mare pe dinăuntru. disting un zdupăit de paşi. pe „locul mortului*'. în marş-arier. încît. asta o ştiu de mult. E-n Ilfov 1 După vreo zece minute găsim şi „Bonibiţa". inginerul. afurisitule ? —• răcneşte fantoma. Odată ieşit pe uşa monumentală de la parter.te aştept ? — glăsuieşte ea abia trăgîndu-şi suflarea. drept sub „Roman-Diesel"-ul cel mai apropiat.

dar. Devin şi eu curios : — Unde. şi urcăm în maşină. ca idee !. cîştigat la „loz în plic". INSA PASAGERE. chiar la optime.. Restul decurge perfect. că murim asfixiaţi ! — o implor pe năstruşnica-mi mătuşă. cu locuri de veci pentru patru ani !. Mă duc să-ţi deschid poarta.. 10) DIFICULTĂŢI AUTO. bănuind că-i prevăzut pentru blocarea dispozitivului de dezumflare automată a anvelopelor. văzîndu-mă sedus şi abandonat. total demolat din pricina perfecţionărilor aduse „Bombiţei". pentru demontarea multiplelor inovaţii introduse de inginerul de nepotu-meu. Dar şi cincizeci de lei. chiar la perfectul compus. îmi face-o plăcere nebună. iarăşi e plecată la Tîncăbeşti. mai ales că.1 Ne ştergem fericiţi pe mîini. — Alooo ! Cum ? Cine-i ? Vorbeşte mai tare. motorul porneşte la mai puţin de sfert. Că nu se mai termină odată şi cumetrii ăştia. coană Fiţo ? — Dacă nu la „Urgenţă". prin uşă. privind în gol. sau. tanti Raliţo. din ce în ce mai corespunzător. intră în stare de funcţionare. şofer de excepţie.. nu te grăbi ! Dacă vrei să slăbeşti efec-tuînd muncă fizică. între timp nu stătusem degeaba. de cînd a bătut-o norocul şi s-a pomenit cu „Trabant"-ul ăla. nu face mai mult de cinci minute. e noul teren rezervat pentru cazare.. nevastă-mea. la urma urmei.. pentru exces de viteză.. şi se îndreaptă direct spre garaj. cînd în birou. tanti Raliţa. de-a porni imediat cu turismul deturnat. Eu ştiu unde mergem ! Fii liniştit şi nu te enerva. Conane. Lucrasem la roman ca un damnat. mai bine plec acasă pe jos ! Şj-aşa mi-a recomandat doctorul tău. Fiţa se dezumflă şi ea.. Penke. iar claxonul sloboade nişte mugete de groază. Sună telefonul. în acelaşi timp.. ca un uragan. în apropiere.. Or. Care-i. Altă invenţie de-a inginerului de nepot ! Pentru a interzice orice posibilitate. Iar noi rulăm spre eternitate. precis la cimitir ! — S-ar putea să ai dreptate. Şi. izvorăsc de parc-ar ieşi prin maşina de tras cîrnaţi. identificîndu-ne drumul doar în scurtele răstimpuri cînd capota portbagajului îmi eliberează parbrizul şi vizibilitatea. Uşile se deschid şi se închid la loc de la sine.. cel de la Dămăroaia. Bineînţeles. pe frunţi şi pe obraji. farurile se sting şi se 49 aprind. Tanti Raliţa mă aşteaptă la volan. sînt cel puţin zece kilometri ! Disperat. simpaticul ăla de la „Parhon".. Bineînţeles. destul de demoralizaţi. că nu ştiu precis încotro mergem ! — Conane. Maşina înaintează oarbă.. Din bariera Vergului şi pînă-n Calea Moşilor. plîngîndu-mi singur de milă. că tanti Raliţa bufneşte în curte. totul e-n zadar. mai ales că-i aprinsă la capătul cu filtru. de-atunci eram sigură că n-am s-ajung acasă. — N-ai de gînd să cobori din maşină ?. în loc să declanşez ancheta filiera „Francezu".... Claxonul capătă amplitudinea unei sirene de alarmă. Amendă. dar nici eu nu mai văd nimic. — Opreşte motorul. cucoană ! Tanti Raliţa ? Matale eşti ? Cit e ceasul ? De unde să ştiu. Barem de-ar aduce şi nişte cîrnaţi de casă. Nu-i rea. pînă acasă. degeaba mă avertizezi ! Din clipa cînd am greşit. din placaj subţire. şi trag zadarnic dintr-o „Snagoavă" fără tiraj. spre regretul meu. de pe la Mîndruţa lui Mihai.nu cumva şi cea de la roata de rezervă. unde pătrunde. — Nu ! . o implor : — Coană Fiţo. în vreme ce-ncearcă să-şi astîmpere nervii aprinzînd o „mărăşească". Apăs un buton. Abia apuc să mă feresc. zac de două săptămîni în casă. 50 Acum bat la maşină. — Fiţo. Al. ci la atelierele „Ciclop". cu maşină cu tot. băieţelule ! — porneşte dînsa să glăsuiască. ba în-.. v— Cît să mai stăm. urgent şi intrigat.. ţine-te bine. însă. să fac plimbări prelungite.. Iar maşina zace şi ea. hai să slăbim împreună. de ce te-interesează ? Avem lecţii ? Nu s-au terminat ? Vii acum ? Pofteşte. pornind cu tine la drum.. toate dispozitivele inventate de inginerul meu de nepot. dar nu în casă. deoarece o aud : — Uite ce-i. cu intermitenţe. vreunui hoţ de maşini. învîrt cheia de contact. s-ar putea. anunţînd sfîrşitul lumii. dar pompînd la caucioace ! Peste vreun ceas putem susţine că ne-a reuşit operaţia. mai mult ca perfect. — Ba da ! Insă nu ştiu ce-i cu motorul. de nu vrea să steie ! — Ai scos cheia din contact ? — mă interesez eu. ne felicităm reciproc. cînd în pod. nu te contrazic... cercasem şi-n pivniţă. cu capota din faţă fîlfîind în faţa parbrizului.

pînă la costiţa afumată şi brînza dietetică („pentru copii"). lingă „Craiul Munţilor". Eu cu convocarea prietenilor şi-a neamurilor. de fiece dată. după ce m-am spălat şi mi-am recăpătat (parţial) culoarea naturală a pielii. Motorul se opreşte. prin 1948.. fără nici un efort deosebit. mă priveşte satisfăcută şi-mi declară : -— Zilele următoare pleci de aici să te-apuci de scris ! Dacă nu termini nici acum romanul. aşa că nu-ţi mai rămîne decît să te urci în maşină şi săţi iei valea. şi nici nu prea vedea. Odată cu mutarea noastră în Capitală.. ocupat cu punerea la punct a „Bombiţei".. sora mătuşă-mii Raliţa. La dineul de gală. ■— Păi nu ţi-am spus ? — se miră tanti Raliţa. şi mă-ntreba : — Ce mai face taică-tău ? Insă taică-meu murise de mult. Te ia în primire ! Ce zici ? Nu mai pot zice nimic. am reuşit. uride-1 aştepta pe nea Culiţă. — Şi Raliţa ? Nu-mi spui nimic despre ea ? Mai trăieşte ? Spune-i că mă gîndesc mereu la dînsa.. şi sper să dea rezultate. gume şi panglici de rezervă. Îmi smulg batista şi mă reped la ţeava de eşapament. nu-i uman ce se-ntîmplă ! Iar am uitat !. a primit sarcina să-1 supravegheze pe nepotu-meu.. şi nea Culiţă ştia asta prea bine... ~ — Toii ? Băiatul taţii Mariţa ? Mai trăieşte ? 52 — Exact. care s-au scurs de la paralizanta veste transmisă de tanti Raliţa. să nu care cumva să-mi mai introducă vreo automatizare. să-ntorc toată casa pe dos. Anatolie. La Anatolie Jimbla. într-o regiune dumnezeiască. în timp ce-o ajut pe tanti Raliţa să coboare. — Valea cu Urşi.. cînd treceam prin Tîrgu de Vale. deoarece îl părăsise încă dinainte de război.. pe care abia o puteai purta în braţe. încă de cînd am răzbit în garaj.. nu te mai recunosc de nepot... după ce strănută de vreo cîteva ori.. sau porecla transformată în nume ? Problema-i şi-acum suficient de 53 obscură.. care însă nu se prea grăbea. Şi-acuma-s gata s-o iau de nevastă. Insă.... din care eu nu prea apucasem să gust. dealtfel unicul din casă. s-o astup cît mai etanş. Tanti Raliţa. Intoarce-o şi se va opri şi motorul ! — Mă-ndoiesc. văru-tău de-al doilea. plus nervii vecinilor şi-ai martirei de nevastă-mea. Trăieşte.... specializat în peisaj forestier. nefiind în stare să-mi spună ce reprezintă „Craiul Munţilor".. pierdusem orice legătură cu familia Jimbla.. iar maică-mea îl interesa vagamente.51 — Păi asta-i cauza. Şi-acuma stau şi mă-ntreb : Jimbla era numele său de familie. Apoi. — Sigur că nu ! — Omule. Nea Culiţă Jimbla. zvîrlind batista afară din ţeava. Şi dă. motorul execută un rateu de toată frumuseţea.. cu cafeaua în faţă. să-1 văd dacă mai trăieşte şi să-mi cumpăr o jimblă cu cartofi. Că mi-a mîncat sufletul... deoarece cheile mi-au sărit din lăcaşul lor. dar şi umplîndu-mă total de-o funingine neagră şi grasă. care-o ţinuse de nevasta pe ţaţa Mariţa. Tanti Raliţa.. Şi mi-a răspuns imediat. I-am scris. Pe ţaţa Mariţa n-avea cum s-o lase. Cînd aud de plecat. Auzi ? Bineînţeles că auzeam.. însă. Mereu mă-săruta pe frunte. să-i „mănînce şi-acolo sufletul". de la birou. concediu de creaţie ţi-au dat.. plecîndu-se peste taraba chioşcului. Şi de trei zile mă tot întreb de ce nu-ţi faci pregătirile. lucrase toată viaţa la un centru de pîine din Tîrgu de Vale. prin 1938. Toate' întrebările îşi aveau însă alt rost. mă abăteam şi pe la nea Culiţă. rămîn interzis. i-am povestit de necazurile tale. Insă. de la hîrtia de scris. iar cu tanti Raliţa în fotoliul meu. nici nu mai auzea bine. La 14 ani fugise de-a-casă . avusese grijă să le „mănînce" sufletul ambilor părinţi. emigrînd pe alte meleaguri celeste.. oferit cu prilejul plecării mele la Valea cu Urşi. forţîndu-mi memoria. Maşinai gata. Reîmprospătat.. din cele duble. nea Culiţă avea vreo 79 de ani. taică-său.. ÎPenke se îndeletnicea cu aprovizionarea. mai în sus de Curtea-de-Argeş. Am văzut chestia asta într-un film. — Unde să mă duc ? — mă interesez neîncrezător... cînd l-am întîl-nit ultima oară. şi încă bine ! E inginer silvic. Locuieşte la Valea cu Urşi. timpul se anunţă frumos. încerc să recapitulez tot ce ştiam despre văru-meu Anatolie... De emoţie ! „Craiul Munţilor" ! înţelegeţi ? 11) CINA (DIETETICA) DE RĂMAS BUN In cele 24 de ore.. După care. lichidînd ultima îmbucătură de şuncă presată. O las pe Mariţa numaidecît. în doi timpi (şi trei valize) am îndesat totul. aştept cutremurat desfăşurarea în continuare a evenimentelor. cam de-o vîrstă cu mine. — Care vale ?. prin februarie.

Maşina a rămas însă într-o singură aripă. Pe seară. După care. Singurul care nu beneficiază de mobilizările. Despre desert nu mai pomenesc. îndemnaţi de tanti Raliţa. mie mi se aduc legumele fierte fără sare. că era 54 pîinea statului.ţooo ! De unde ai adresa lui Anatolie ? Sînt peste zece ani de cînd n-a mai dat pe la mine şi nu mi-ai mai pomenit de el. fără frişca şi fără zahăr. Toate acestea le ştiam de la Anatolie. pînă la sfanţ. iar nepotu-meu m-a asigurat că „Bombiţa"-i în cea mai perfectă stare.. Aşa că du-te în drumul tău.. o spată de porc tînăr şi bine dezvoltat. trecuse pe la mine. Nicolae Gherdan. găsindu-şi adăpost la un unchi de-al treilea. Mai are vreo cinci în garajul nostru ! După cum mă şi aşteptam. în timp ce mulţimea se dă în vînt după sardele.. — E-n regulă ! Şi-a luat-o tot pe lîngă poartă ? — Bineînţeles ! — A păţit ceva ? ■— Ea nu !. Nimic ! în. Mergi cu bine. deşi sînt convins că la ora asta nu mai circulă nici unul. în semn de despărţire. de cîtă lume a fost cazată într-insa. pentru a-i transmite ultimele 56 dispoziţii. parizer. deoarece Penke e vestită pentru reţeta ei. şi iar îl sărutase pe frunte. alţi colegi din presă şi literatură. sub un reportaj de senzaţie.. şuncă. Mi se urează succes. dacă nu mă-nşel. se prezentase la nea Culiţă cu titlul de inginer silvic în mînă. plecîndu-se şi-a-tunci peste taraba chioşcului. abia reuşind s-o înghit. — Ei şi ? — Cum ei şi ? Corespondezi cu el prin spiritism ? — Păi nu-1 ştii pe Culiţă ? I-a lăsat lui Anatolie treizeci de scrisori. decorat şi nevătămat. tot peste tarabă. nu ţi-e bine ? Păi nea Culiţă a murit prin 1956. soţia lui nepotu-meu.. dar cam verde. Cînd apare şi friptura. cînd se-ntorsese din Tatra. care se prezintă ....mînă bună". din pricini de vîrstă. sînt tot eu. Alecu Tilea. dar cu zaharină (1 tabletă). Iar nevastă-mea. mă linişteşte numaidecît : — Te-ai speriat la auzul bufniturii ? Nu s-a-ntîmplat nimic ! A plecat tanti Raliţa cu „Trabant"-ul. în care-mi făcea urările de rigoare şi-mi propunea iarăşi să mă mărit cu el. în vederea plecării din zori. Gata ! încep coşmarurile ! Insă Penke. — Mi-a scris-o Culiţă. să-nvîrţi cheia în broască de două ori... încep să se prezinte şi musafirii. adăugind : — Măi Toii. aud. Sufletul ! N-a mai rămas o fărîmă. La cafele. Cînd se-aduc la masă sarmalele. îi ceruse banii pe ea. ai grijă să tragi uşa după tine. pentru a porni în marea aventură. care. întrucît trebuie să mă scol în zori. sau numai de-o asemănare de nume. vreme ce mă chinui să nu m-apuce somnul.. de-arată acum ca o mină de antracit. — Tanti Raliţo. acum sîntem orfani.. călătorie plăcută. cu un conţinut excesiv de năut (98%). ca şi tanti Raliţa. nea Culiţă îi dăduse o jimblă caldă. Zîmbesc şi eu. mă rog. eu mă dau în vînt după infima porţie de iaurt.. eminentul istoric literar. am dormit prost. Prin 1945. 55 Mesenii mastichează de zor. ca speriaţii. cu mărcile lipite.. care-1 utiliza în casă ca „femeie la toate". intrînd în casă... în felicitarea expediată cu prilejul Anului Nou. lumea zîmbeşte încîntată.... îi conduc cît mai repede pînă la poarta curţii.şi se refugiase la Bucureşti. o societate din cele mai alese şi scumpe. •■■■* De unde i-o fi aflat mătuşă-mea adresa ? Scot capul pe fereastră şi strigă în direcţia curţii : — Tanti Raliţo ? Tanti Rali. cu frişca. ca prin vist un bubuit de groază. Mişcat de sentimentele stabile şi-atît de calde ale musafirilor. pentru a-şi continua studiile.. spumă de mere (acre). deşi cu stomacul gol.. deoarece scumpa de nevastă-mea s-a ostenit şi mi-a gătit separat. şi multe altele. aştep-tînd întoarcerea nevesti-mii. chiar pînă la troleibuz. dar nici de exponatele culinare de pe masă. mie. rugîndu-1 cu limbă de moarte să mi le trimită de fiecare An Nou. s. după ce mătuşă-mea mi-a înnegrit total baia. că nu se mai astîmpără odată. mai înainte de întoarcerea reprezentanţilor familiei. barem nişte resturi. după care mio atîrni în cuiul din pervaz.. Nea Culiţă îl sărutase pe frunte. citindu-mi numele la revistă.. chiar lîngă mîner !. dacă treci pe^-acasă. mai ales cînd depistez în ceaşcă o licoare bizară. lăudînd'mereu preparatele nevesti-mii. cu plicuri cu tot. mătuşă-mii. Lor. care mi-i şi fină. N-are cine se-ngriji de noi. şi-i spusese : — Măi Toii. în faţa mea se iveşte bucăţica de rasol (60 grame) dar de vacă decedată la adînci bătrîneţi. Dar şi-o montează mîine dimineaţă. să se convingă dacă-i vorba de văru-său. sclerozată şi coriacă.. Mogii de la Tîncăbeşti.' îndemnîndu-le pe tanti Raliţa şi pe nevastă-mea să-i petreacă şi mai departe.. Insă mai trag nădejde să găsesc ceva pe la bucătărie. cînd vine să te conducă. cremă de zahăr ars.. crenvurşti şi muşchi ţigănesc. Cumnatu-meu şi cumnată-mea. Sufrageria dă să plesnească. şi să mai treci pe-aici !.

. însoţit de vreo trei dulăi de spaimă. De beat. — D-apăi cum ! N-ai auzit de bărbatu-meu Tilică. Abia am luat-o de pe pirostrii. — ţi-am adus traseul pe care îl ai de parcurs.. cunoscute de cei chestionaţi. nene Tilică ! De romane.... are cine să-i dea o mînă de ajutor. la ieşirea din oraş. demaram în trombă. pe şosea.. — Mai aveţi boieri. la cantonul forestier.. Valea cu Urşi e cunoscută de toată lumea... înalt de peste 1. mă liniştesc brusc.ciobanul. unde. — Cunoaştem. — Dar nu trebuie să te deranjezi. — Ia stai matale. Nici gînd ! Pe la zece mi se serveşte. ultima ediţie ! — Atunci poţi să fii liniştit. Pe tălică ? — Conan Doi. nu se uită nimeni la tine. dolofanule. în direcţia barajului. gitate aseară. se află un celebru han. După oe se înnoptează zdravăn. gîdi-lîndu-mă cu gîndul că poate-1 voi mai găsi pe cofetarul Cimpoca. că mă descurc eu ! Peste o jumătate de ceas. pentru că Valea cu Urşi nu se găseşte nici în cel de anul trecut ! — îmi declară satisfăcută mătuşă-mea. sau scriitor de poveşti ? Că mai avem şi noi pe-aici un mîzgălitor de snoave. nişte prieteni sosiţi cu-o maşină de la Bucureşti. Mai rămîne omul în pană. tovarăşe de la oraş î Pe mine mă cheamă Tilică Boieru al lui Sfetea Iu' Pop. de la care intenţionez să cumpăr nişte brînză de burduf. Pentru renovare capitală.. măcar o băşică de vreo cinci ocale. apare şi. dragă tanti Raliţo ! Am ghidul auto.. Pe cel cu plete îl strigau Gheri Cupăr. — mă întrerupe de la degustarea jumătăţii de ou tanti Raliţa. drept primă pentru cuminţenia de-aseară. iar dînsul. pe locul său aflîn-du-se un bloc imens. pe la bariera Căii Bucureştiului. dar pe care l-au cărat la aer. la inspiraţie. spre satisfacţia mea. Scriitor din Bucureşti ! — mă recomand eu modest. au dormit splendid. în vreme ce-mi strînge mîna.. de-i gata să-mi zdrobească falangele. pe-aici ? — mă mir eu. băieţelule. Că scrie şi dînsul. arată precum îi mersese vestea. dar îmi imaginez că-i şi cel mai reprezentativ. dar nici Rolls-Royce. de spaimă. *— Scriitor la primărie. Cînd intru în Piteşti.. Te depăşesc toţi cu viteza unor rachete spaţiale.. mă şi născusem^ la numărul 43. iar mătuşă-mii pentru informaţii : — Lăsaţi pe mine. o jumătate de ou răscopt. deoarece mă simt complet leşinat la lingurică. rabd demn de foame. . Total edificat. Prin 1948 mai trăia.pe la vreo nouă dimineaţa.. îmi urează : — Fiţi bine venit în averea noastră. Că-i zărim pe tovarăşii romancieri la televizor. nu mai mult. Nu mai trăieşte. Vreme de-un ceas. acolo unde domiciliază văru-tău. care acuma nu mai există. Noroc că. Nu numai că-i cel mai „ţapăn" păstor din munţii aceştia. pentru reanimare. de motor sau de cauciuc. iar ultima se pare în Moldova. — Al. nu vă mai frămîntaţi. — Valea cu Urşi se cheamă cantonul forestier. care-i şi dînsul mort. Valea Mieilor şi Valea Perjei.. —■ avînd avantajul de-a străbate o mulţime de sate şi cătune extrem de pitoreşti. ieşind pe poartă. cu nume haioase.. Băiatul rămas în locul 58 lui îmi relatează că erau nişte ţipi extrem de simpatici. După ce intru în cetatea de scaun. însă-i închis. cind ii vizităm pe bâdia Anafolie. îmi recunosc lungul nasului şi mă angajez pe vechiul drum al Piteştilor. întocmai ca şi gestionarul de la staţia de benzină.90. Dar aflate în alte judeţe... termin şi cu ultimele pere-jambon cumpărate la Glîmbocata.. la vreo zece kilometri. ci basme adunate de la ciobanii noştri.. în căutarea unui cetăţean apt de a-mi furniza informaţii valabile în privinţa Văii cu Urşi. Pînă la Curtea-de-Argeş. Cel puţin aşa mă lămureşte o ciobănită. să guşti brîfiza c-un boţ de mămăligă. ci numai un modest „Fiat" 600 D. Pornesc în necunoscut. deşi eram sigur că se vor căina amarnic pentru cele îngur-. Dacă ţi se întîmplă acelaşi lucru pe autostradă. Iar dumnealui ştie precis cum să te-n-drume. Anatolie Jimbla. 57 12) ENIGMATICA VALE CU URŞI Deoarece autoturismul meu (proprietate personală) nu-i nici Masseratti.. renunţ la ceai şi-i mulţumesc nevesti-miî pentru breakfast.. alertat de apariţia în sector a găinarilor lui Tatanaşu. dar nu romane. Unde. — care-i şi mai frumos.. 59 ■— De romane. Acuma. Pînă atunci vine şi boierul. dealtfel. îl privesc admirativ. investighez de zor.. unul Ciocrac.. inventatorul unor plăcinte cu mere. unde mă desfăt estetic cu amintirea unei ciorbe de burtă de excepţie. sînt Valea Urdei. Singurele văi.. Excelente ! însă generatoare de foame. iar mamuţii de la TIR numai că nu vor să te ejecteze de pe partea carosabilă. lat corespunzător. cel mai ţapăn cioban din munţii noştri ? — se miră dezamăgită băciţa... fosta stradă a Libertăţii. care-s şi ele tot un soi de poveşti.

abia se luminase de ziuă. — Drum bun.. că mîine plecăm în zori la cumătrul Anafolie. Dar pe care nu l-am mai văzut de mult. boieroaico ! — mi-am luat eu rămas bun de la băciţă Gherghina.. printre văi şi stînci colţuroase. adu pilavul ăla rămas de la prînz. — cum facem cotul. Gherghino. Geaba încerc să-i 'explic c-abia mă ospătasem cu mămăligă şi brînză de burduf. — mă atenţionează ciobanul. jintiţă fierbinte. ciobanul povestea plin de farmec. — E vărul meu. dacă nu chiar o „combi". cu frigider şi radio integrate. — Rămîi cu bine. — se minunează şi ciobanul. maf ia ceva în gură. pentru că pe vremurile alea.. — Aia-i doar un mizilic. Pune-1. Şi dă o ţîră de prună... privindu-ne cu coada Ochiului. Noaptea asta mîi la noi.. — înseamnă că-i pe-aproape de dumneavoastră ? — mă interesez eu. Cîştigă bine. şi să nu plece după cai verzi pe pereţi.. să-mi zîmbească larg.. deoarece trece direct la persoana a doua : — Mîine dimineaţă te duc eu într-acolo. c-avem unde te culca. cu linguroaiele de lemn. şerpuind printre brădişuri şi făgeturi. şi cîte-o cană de lapte de capră. însă băciţa Gherghina apucase să pună ceaunul cu lapte la fiert... la un moment dat. — D-apăi cum ? Peste munte. lătraţi de dulăii ciobanului. deoarece aşteaptă să se pună în vînzare tipul cel nou. să nu ni se-a-plece ! Foloseşti şi matale ? . să te predau întreg şi nevătămat. la tîrlă. îl întreb pe ciobanul culcat lingă dreapta mea : — Mai umblă urşii pe-aici ? — Umblă. — Mînă mai încet. dar că nu şi-a cumpărat încă mult aşteptata „Dacie" 1300.. aflu că posedă. vreo trei cepe sfărîmate fii în pumni. ca şi mine. să vadă şi scriitorii cum trăim noi. acoperită cu şiţă. Am sporovăit cu nea Tilică pînă noaptea tîrziu. tolănit pe-un ţol flocănos şi mîngîietor. c-alt-minteri te mănîncă ursul ! „Peste munte".. nădăjduiesc c-o să vă obişnuiţi. că nea Tilică insistă. supravegheat de privirile atente ale ciobanului. Hai să-i tragem nişte soamne. urdă proaspătă. înseamnă c-am ajuns. ni se înfăţişează ochilor un colţ de rai. Mai întîi îşi mestecă îndelung bucătura. Ajutat substanţial de prună. să nu vă mai deranjez cu prezenţa mea ? — mă arăt eu nedumerit.. mărunţică şi frumuşică. Într-adevăr. — E frumos la canton. Nea Tilică a lui Sfetea Iu' Pop dă gata şi ultima picătură din clondir. fa... şi nu-i cheltuitor. Şi tot după muieri. Hai.. Ne clătim chipul la izvorul din dosul tîrlei.. de-acuma înainte ne-aşternein la masă. rămasă de-aseară.. La Valea cu Urşi.. Tilică nu-mi răspunde pe dată.. fa ?. Insă drumu-i atît de frumos. In vreme ce încerc să aţipesc. în accepţia ciobanului. şi-aşa am aflat şi de unde se trage numele cantonului Valea cu Urşi. dar şi oarecum supărat. mai 60 repede pe pirostrii. şi ne aşezăm la masa întinsă de femeia lui Tilică. — Mda ! — mormăie ciobanul. încadrîndu-mă printre apropiaţii săi afectivi... urşi hălăduiau pretutindeni. cînd munţii erau mai golaşi de oameni.. — D-apăi ! îl ştiţi ?.. deja carnet de conducere.. pe puţin şapte kilometri. . Nea Tilică al lui Sfetea Iu' Pop mă ghidează competent. c-am tăiat ieri un ber-becuţ.. încît nu mi se mai satură sufletul privi ndu-le.. în realitate. cască de-i trosnesc fălcile... fapt care nu i-a împiedicat să calce prin ograda cantonului.. Co mănîncă ursul.. după primul viraj.. uij picior de munte împădurit. deşi mi se închideau pleoapele de la sine. înseamnă. în ograda cantonului îşi face apariţia o femeie durdulie. de-aia-i bine să steie muierea acasă. Mîncăm tăcuţi. şi mai treci pe la noi. apoi mă priveşte atent. să închege brînza şi să adune jintiţa. Spre surprinderea mea.. Mai ales din cei cu două picioare. — De cînd l-au făcut. In clipa cînd îl ajut pe nea Tilică să se extragă din „Fiat".:.. grăsuţ şi rănit olecuţă la picior.— Nu-1 cheamă cumva şi Jimbla ? — mă minunez eu de norocul ce dăduse peste mine. — Şi băciţa dumitale n-ar fi putut să mă călăuzească într-acolo. Acuma sînt poftit la dînsul. probabil şi ei flămînzi. ce să mai vorbim. Dormi... Fa.. pentru ca... Ghergnino ? Dormi. — dar cată să vii numai cînd e boierul acasă. mămăligă rece. să-mi scriu în liniştea cantonului romanul la care lucrez. are contracte cu statul prin intermediul cooperaţiei. Iar cu liniştea de-acolo. de-atunci s-a pomenit botezat Valea cu Urşi. c-oi fi flămînd... Cînd ne-am trezit în zori. căci se găseau pe vatra lor. la stînga. şi mă îmbie şi pe mine la culcare : — Vezi matale. acoperit c-un cojoc de uriaş. — grăieşte ciobănită. iar la poalele sale o cabană măricică... scriitorule de la oraş.

taică-său. Şi-apoi.. Deşi nu simt mai niciodată nevoia "de apetit. îmi devine şi mai drag. Insă ciobanul preia oficiul de prezentator : — Ia te uită ce mai văr are inginerul matale ! îţi place ? 62 Imediat îmi bubuie mintea. — Păi e săptămîna de cînd te tot aşteptăm. Mă apropii şi-i dau mîna peste palan. dar şi scriitor aflat la mare ananghie. deoarece văru-meu Anatolie. Nu exagerează deloc. Al. iar eu îmi fac speranţe că. fagi şi alte foioase. vine şi Toii acuşica.. Apoi mă pupă pe ambii obraji... Bucuroasă de oaspeţi ?.... O privesc şi eu. nu poate decît să-ţi priiască. Primise în grijă peisajul forestier din toată regiunea. în aer liber şi soare. căci el era. Bine bătut şi muşchiulos. renunţînd să-i mai sărut dreapta. cum mai arăţi ! Nu mai e nevoie să-mi întorc capul. fără posibilitate de contestaţie. — Ia să te văd. Nu mă pot abţine să exclam : — Tu eşti Toii ?.da-mpârate r — răspunde el hîhotind. deoarece vară-mea nu-mi îngăduie să purced la descărcarea bagajelor. îl ajuta în muncă. posedînd capitolul respectiv de la maica natură.. Anatolie îmi povesteşte zece ani de autobiografie pasionantă. din pricina înălţimii gardului.. — şi mă priveşte intens.... 64 __ .. prin alianţă. căreia i se preconiza un strălucit viitor turistic. Cantonul meu îţi aparţine. neştiind cu cine am de-a face. 63 saturat de ozon. Se socoteau fericiţi. apoi îi declar : — Conan Doi. N-apuc să-mi duc ca lumea păhărelul la buze. Alexandre. — moştenindu-1 în această privinţă pe nea Culiţă. iar pădurea înconjurătoare. Proptit în poala muntelui ce se înaltă la spatele nostru. încît pare o claie de paie. să lucrezi linişut. n-o pot refuza pe drăguţa de vară-mea.. alergînd în interiorul cantonului.. mă bucur c-ăi să rămîi la noi în ospeţie. despre traiul la munte. — Hai noroc. dar numai două săptămîni ! * Privesc la el stupefiat. dar i s-a mai şi rărit. şi mă priveşte încîntat. Mîme scăpăm de ele. drept o reclamă turistică. iar eu cu Toii rămînem să conversăm. în aşteptarea lui Toii. tehnician silvicultor. pe-atît e-acum de-nalt şi ciolănos. — mă tot îmbie vara Felicia la degustarea rachiului de afine. şi Felicia. Şi eu. Ne-au uscat. — . băiatule ! — răbufneşte în spatele meu îndurerat o voce de bas profund. n-arăţi deloc rău ■ — certifică Anatolie. după ce-şi consumă cu brio trataţia oferită de Felicia (sub forma unei jumătăţi de rachiu de afine. atît de captivant. pe frunte şi pe bărbie.. _că ne-a scris tanti Raliţa despre romanul dumitale. — e preparat de mînuţa mea. N-are pic de grăsime. fiindcă tot se apropie ceasul prînzului. — fiu p*r-ial în ciolane şi oase !. de parcă ar vrea să-mi execute o radiografie completă. Ochii de perlan albastru îi sclipesc vioi şi rîzăreţi. şi mă lămuresc cine-i zîm-băreaţa. trebuie să-i asigure un microclimat formidabil. Noroc că-1 poartă vîlvoi. Săptămîna trecută sărbătoriseră opt ani de cînd locuiau la canton. Pe cît era de pricăjit şi pirpiriu. vere Alexandre.Mă bucură nespus vederea ta. plus aerosolii de rigoare. dacă nu chiar peda-list. deoarece-i un colagog renumit. Dar nici nu poate afirma că-i un slăbănog.Mă priveşte zîmbitoare. roşu ca sîn-gele de porumbel. după care îi comunică nevesti-sii : __ Măi fată. surprinsă de trupeşia personalităţii mele.. ploi şi ninsori. maşina îşi va găsi un adăpost în grajdul acesteia.. Felicia. iscoditori. dar la alt nivel.. parcă aşa te cheamă.. esenţe de brad şi arome binefăcătoare..... Şl TOŢI TREI Nea Tilică Boieru al lui Sfetea Iu' Pop pleacă spre tîrlă.. „Bombiţa" se bronzează sub razele soarelui montan. un amestec sublim de brazi. pentru că noi plecăm. — Domnule. nu ? Poftiţi în casă. luîndu-şi totodată şi-un călduros rămas bun. Iar tu ai să rămîi singur. cît mănîncă.. Sîiftem în tinda cabanei. Părul i s-a deschis la culoare. Toii mă admiră şi el. şi incă în cantităţi apreciabile. cum prea bine se exprimă cel mai „ţapăn" cioban din munţii Argeşului). încît nu mai apuc să-1 întreb ce-i cu plecarea familiei Jimbla la reciclare... şi căpătase drept bază cantonul Valea cu Urşi. că mă pomenesc bătut pe spate de-o mînă ceva mai „ţapănă" decît a ciobanului. eu şi Felicia. mai are de muls vaca şi de împrăştiat uruiala la găini. dar noi nu mai mîncăm astăzi ? Cînd îl aud grăind astfel. trezind un apetit colosal. în timp ce-mi fricţionez mîna strivită de fierbinţile sentimente ale ciobanului. dacă mîine scăpăm de vacă. toate servi. privesc încîntat la mediul ambiant. — Serveşte-te. Dar poftiţi ! 13) TREI. Felicia se topeşte la orizont.. cantonul pare ferit de vînturi. plăcîndu-le munca pe care o . vărul dumitale. prăjit de soare şi ars de vînturi. Mergem la reciclare. DOAMNE. conform afirmaţiilor gazdei. mă suceşte cu scaun cu tot.

dulce ca mierea. — Şi ai de gînd să-ţi trăieşti aici toată viaţa ? —' mă mir eu de intenţiile familiei Jimbla. farfurii. într-un tîrziu. că ţi-au mîncat sufletul.. consider că-i momentul să joc cu cărţile pe faţă : —. pe care le sorbim alene.Măi oameni buni. în clipa cînd aduce şi cafelele. — Măi Al. — De unde lumină.. în deplină linişte. înseamnă că mă abandonează la canton. — Dar despre nişte ochiuri înăbuşite în unt de casă. cînd am auzit-o. în sălbăticia de-aici ? —• mă minunez iarăşi." ce părere ai ? : — Excelentă ! •— Plăcinta cu brînză îţi place ? 66 . asta vroiam să spun prin verbul . pe rînd... de vreme ce vă simţiţi bine aici. radio. „Craiul munţilor". Ăsta era !. restaurant. cu glas timid şi tremurat : — Numai să mă-ngăduie vaca la muls. dacă ar exista un tunel.. fără voia mea.... — Cîtuşi de puţin. conţinutul recipientelor : — Supă de lapte bătut.a scăpa" ! E clar ? Era cit pe ce să-nghit „Snagovul" pe care-1 mestecam între buze. îmi prezintă. pe drumul nostru forestier. motel. Unde-i motelul.. cu toate problemele pe cap. cu filtru cu tot. mîndru de performanţa nevesti-sii. unde-i cantonul. Abia îndrăznesc să rostesc. pe care se aflau etalate platouri. Dar ne desparte un munte. Toii se pregătea de doctorat. Şi nici nu-i chiar atît de nou... băiete. mai prielnice unei dezvoltări normale şi armonioase ? — Dar iernile ? ■— Sînt cele mai frumoase ierni de pe faţa pămîntului. — Şi nu deranjează vecinătatea lui ? Nu-i zgomot ? Hărmălaie ? — îl întreb eu cît mai indiferent. Spuneai că eşti fericită. tacîmuri.: în cinci minute am putea fi acolo.. începe să aibă alt gust.: Camping. — De ce nu ? Cunoşti locuri mai sănătoase.. cu usturoi şi castraveţi muraţi ! i'Ai mai mîncat aşa ceva ? — Nu ! — răspund eu îngrozit de posibilele dezagra-mente digestive.. şi păsări. parc distractiv. Că mai trebuie să şi urcăm niţeluş. deşi la o vîrstă cam tîrzie.: — Rupţi de civilizaţie ? •— Avem televizor. aşa cum mi-o recomandă Anatolie. — De la motel ! — lămureşte Toii situaţia. — Brînză de vacă. şi toate angaralele domestice ? C-aşa am înţeles-o pe.... dar cu vaca şi orătăniile pe cap.. Acum îmi vine mie rîndul să izbucnesc într-un hohot de rîs homeric : 67 5* ■ — Aveţi copii ? Voi ? Şi-mi mai spuneţi c-aici e-o adevărată oază de linişte ? Cîţi sînt ? Anatolie pare puţin înnegurat: . Felicia apare trăgînd după dînsa un original cărucior-Tnăsuţă. dar chicotind : — Măi băiete.. barem două săptă-mîni. afirmînd că scapă de toate cele pomenite mai sus ! Vară-mea sare ca arsă : — Am zis eu aşa ceva ? — Da. la sosirea mea. Anatolie. Celebrul motel „Craiul munţilor". deoarece scapi de grija orătăniilor. atît de mult visat. cu smîntîrîS culeasă acum de pe oale.. fii liniştit ! Că nu era să te părăsim de unul singur. însă. că la păsări mă mai pricep ! Toii şi Felicia izbucnesc amîndoi într-un hohot de rîs fantastic. A fost construit prin 1968. un soi de servantă sui-generis.. entuziasmul ce-a început să mă bîntuie. deşi n-am suferit niciodată brînza de vaci.. încremenesc. clondire şi diverse castroane. pentru a nu-mi desconspira emoţia. cit sîntem la reciclare. dacă nu mă-nşel. şi uităm de treburile gospodăriei..— Enorm ! Felicia primeşte îmbujorată felicitările mele cele mai fierbinţi.....65 ■— Sigur că da. Aşa. lumină electrică. de ce vreţi să lichidaţi totul. şi vacă.. m-ai priceput greşit ! Faptul că plecăm. ajungem la motel în cel puţin un ceas şi ceva. — Ai Vceva împotrivă ? — Nu ! — replică. să ne mai laşi şi săraci ! Au să se-ngrijească de ele copiii. Cînd aud numele rostit de văru-meu. că-s mari şi vrednici. Anatolie ia cuvîntul. S-a zis cu romanul meu. Felicia. — continuă Toii. trăgînd vîrtos din „Snagoavele" oferite de mine.efectuau. — Aveţi pe-aproape aşa ceva ? 5 — De-a bîza . acţionînd direct pe cortex.

. murdarei şi îngălaţi. se pieptănaseră. pînă la dispariţia culorii naturale. a-nvăţat să citească. în acte-i trecut Basil-Barbu-Culaie. E-atît de durduliu şi dolofan.. încît îi prevăd un viitor de aur. campion şcolar la înot. străluceau de fericire. se intercalează între cel mai înalt şi fetiţă. deşi aşa-i. unchiul vostru de la Bucureşti. acuma se spălaseră. Anatolie şi Felicia. se încălţaseră cu pantofii de duminică. ca să nu-şi ia nasul la purtare.. s-au dus mai întîi în casă. peste cinci minute. mirîndu-se că i-a pricopsit Dumnezeu c-un unchi atît de reprezentativ. în cele din urmă.^ * Bălaie ca un puf de păpădie. Sorescu şi Arghezi.. să-şi facă apariţia în tinda unde îi aşteptam.. deşi are mîna lui Anatolie pe cap. Cu-atît mai mult. a-mplinit chiar alaltăieri nouă anişori. posedă o carcasă muşchiuloasă splendidă. încît stau şi mă-ntreb dacă nu cumva-i posibil să mă fi moştenit. lăsîndu-i lui Toii plăcerea de a-şi recomanda progeniturile. Privesc nerăbdători la mine. cei trei îngeri se aliniază tăcuţi. îi zicem Babacu. văru-meu se ridică de la masă. că le-o fi ajungînd atîta scaldă la piscina motelului. într-o încercare de reverenţă destul de reuşită. iar Felicia ne serveşte cafele după cafele. atribuindu-le evidente calităţi inexistente. Beatrice-Ifigenia-Bazilissa.. de fapt. disting din ce în ce mai clar întruchiparea-terestră a îngerilor Jimbla. dar nu cel din urmă. li spunem Babane.. satisfăcuţi de prima repriză a spectacolului oferit de odrasle. cu blugi flenduriţi şi hărtăniţi. băiete. ştie pe de rost poezii de Alecsandri. înclină capul demn. meşter la treburile gospodăreşti ca un bunic şi înţelept ca taică-su. Văru-meu. vlăstarele zămislite de vărul Anatolie şi soţia sa Felicia mi se par chiar nişte îngeri pe pămînt. Biba! Babacu ! Haideţi fuguţa. udîndu-şi chiar părul cu apă. întrucît 1-a înzestrat natura c-o statură miniaturală. — Băiatul nostru dinţii. dar de-un blond decolorat de soarele montan. manul meu. bine lustruiţi şi legaţi la toate şireturile. Dacă la sosire arătau ca nişte „plajişti".. are şase ani. Şerban-Andronic-Mihai-Neagu-Eftimie. cu priviri albastre de heruvimi. mi se pare extrem de înalt. pentru ca. se interesează de ro-.. nevinovate şi limpezi. ci faptul că-ţi închipui munca literară ca pe-o activitate . şi-î întreb pe verişorii mei scumpi. aşteptînd (şi ei) desfăşurarea evenimentelor. luîndu-şi mîna de pe capul lui Babane.. nu cunoşti puişorii de om pe care i-am adus. le pune mîinile pe cap. fără să-mi răspundă. ca două corpuri de iluminat moderne. pre-luînd. Biba.— Trei! Te supără c-am confecţionat trei copii de basm. De astă dată erau îmbrăcaţi cuviincios. dacă luăm primele litere de la fiecare nume. Copie fidelă a lui taică-su. din oţel cromat şi nichel. dar şi îndesată. ziceţi ? Şi-s mari ? Băieţii barem ? Anatolie. cuminţi cum nu-s alţii pe lume ? Spune. cum se cuvine vîrstei lui.. Dar mă enervez şi eu. ca să le stea mai ordonat. fără să mai aştepte vreun îndemn din partea bătrînilor. urmînd ca-n anii ce vin să-1 depăşească sensibil pe Florin Piersic. dar pe care o cheamă. cu părul zbîrlit... Pe măsură ce se apropie în goană de noi. Mă liniştesc admirînd priveliştea locurilor înconjurătoare. Singurătatea i-a alterat funcţiile cerebrale. cum îi spunem noi. cu haine anume confecţionate (probabil) pentru prezentarea odraslelor unor musafiri de marcă. . Soarele înclină serios spre un apus de poveste. are 13 ani. Pe linia orizontului se profilează trei mogîldeţe. ca să ştiu cu cine stau de vorbă ! E ceva în neregulă cu văru-meu. Insă-i atît de bine construit. pe fondul sonor al cotcodăcitului galinaceelor şi-al mugetelor vacii ! Felicia intervine. Un bob zăbavă şi-ai să te convingi personal. şi continuă . bătuţi pe muche. Pînă la sosirea juniorilor. ceea ce nu se poate pronunţa rapid şi corect. şi-i pune degetul arătător pe năsucul cîrn şi borcănat : — El e ultimul nostru băiat. Imediat ce-au pătruns în curticica din faţă.. însă oarecum ceva mai greu. se pleacă spre băieţelul de la extrema alinierii. pe lume. ce-i drept cam în fugă. ceea ce-i totuna cu Babacu.. se duce lîngă copii... aşa cum îmi închipui că-s considerat eu. pentru a nu se deteriora situaţia : — Al. interpretîndu-le alandala. Bondocelul se-nclină şi el. Babane. vrînd să fiu amabil cu dînşii : * — Trei.ce se poate desfăşura în hărmălaie zglobioasă de copii. deoarece-i filozof ca un bătrîn. ne aşezăm la taclale. şi mi-i prezintă : — Fetiţa lui tăticu. Biba se înclină în faţa mea. Anatolie şi-a recăpătat buna dispoziţie. se ridică de pe scaun şi porneşte să răcnească în direcţia drumului : — Babane.. fără cămăşi pe ei. c-a venit nenea Conan. 68 14) ÎNGERI CU FEŢE CURATE Deşi nu-nclin niciodată să dau crezare părinţilor care-şi supralicitează copiii. sper. Sînt nişte îngeri! După-masă trebuie să vină şi ei. Altminteri. cu cît e şi el blond. însă lejer : — Nu asta mă doare. desculţi. Anatolie dă satisfăcut din cap. 69 scris în actul de botez. Pentru cei treisprezece ani ai lui.. în timp ce-i examinez de la distanţă. vere dragă. e premiant. participant la mai toate olimpiadele de matematică şi fizică.

* *• x---. — Uite-aşa.. aşa cum anunţase Ânatolie (lipsit total. şi-o să vă duceţi zilele următoare la motel. nu exagera ! — zîmbeşte satisfăcut totuşi văru Anatolie.. se-ntoarce spre mine şi-mi zîmbeşte îneîntat : — E foc de deştept. Dau drumu' la gaze în baie. Aşa m-a-nvăţat mămica 1. — Fac baie şi mă duc la culcare '. — răspunde curat ca lacrima înţeleptul familiei. — sare ca arsă Felicia..... urmaşii familiei Jimbla. iar văru Toii apelează discret. nu v-a adus nici un cadou. — Dar să mă sculaţi la film.. pun laptele la fiert.. Babacule ? — se interesează... din părinţi înzestraţi... Babacule ! — e nevoit să aprobe Anatolie. — Şi eu strîng masa.. sau pentru că vom călători împreună la motel. mult mai dotaţi decît creatorii lor aşa cum se poate aprecia şi-n cazul vostru ! Cel puţin Babacu... Cine te-a-nvăţat prostia asta ? — Tălică. toată gospodăria rămîne pe mîinile voastre. — Şi tu...: iar planul era de cincisprezece. — nu-s şi-ai mei ? 72 pentru restabilirea unui echilibru ce începea să pendu-consider necesară o intervenţie cit mai benefică : _[__ splendizi copii ! Minunaţi ! Rareori mi s-a-ntîmplat să-ntîlnesc nişte prunci atît de cuminţi şi inteligenţi ! __ gj iasă.. de unde o să vă cumpere tot felul de daruri.. tăticule ! Azi n-au făcut decît şapte ouă. dar repetat. tăticule.. bondocul mi se pare o dulceaţă ! Parcă-mi seamănă. privind nevinovat la tăticuţul lui drag şi deştept. deretic'prin bucătărie. parametrii mei fizici (iar dacă i-ar fi preluat şi pe cei cerebrali. la clondirul cu rachiu de afine. s-ar mai cere şi nişte consideraţii pseudoştiinţifice.. după cadouri. atunci mai întîi aprind focul. ca nişte beşniţe !. 4 Temîndu-se probabil că discuţia nu mai are sfîrşit.. spăl vasele. tăticule ! — răspunde vlăjganul de Babane.. după dispariţia moştenitorilor. apoi treceţi la bucătărie. — Bine..K. nu altceva ! Nu mă aprobă nici ufful din factorii de faţă. — Daaa ! Daa ! — se bucură.. fac baie şi mă duc la culcare.. . Anatolie dă liber odraslelor să-şi vadă de sarcinile primite. Noi. dar e mic şi ia lucrurile cam mecanic ! Mînca-1-ar mama de Babacu Iu' tăticu ! Ce zici de copiii mei ? — De ce numai ai tăi.. Apoi.— aprobă îneîntat vărul Toii. Ai ?.. — Ferească sfîntul ! întîi aprinzi focul. probabil responsabilă cu educaţia gospodărească a clanului.. trece lîngă mine şi mă arată cu degetul (ceea ce nu mi se pare deloc educativ) şi le anunţă odraslelor : — Iar nenea Al Conan Doi e văru-meu şi unchiul vostru. ouă mai mult.. tot demonstrativ.: -*. — Fac baie şi mă duc la culcare. cerînd un eonsimţămînt optic din partea Feliciei. Sînt prea grase. şi-apoi dau drumu' la gaze. 70 Ânatolie execută o nouă figură de balet. Rînesc în grajd. domnule ! Dar găinile ? — pare indignat văru-meu. Pentru că n-a ştiut de existenţa voastră. iar o parte la prins. tăticuţule ! — smiorcăie bondocul. plecăm mîine în zori. Pesemne n-am fost suficient de explicit.. — Te-am văzut totdeauna cum aprinzi baia. aprind focul şi-aştept pînă se-ncălzeşte apa. fără să-mi dau prea bine seama dacă din pricina faptului că li-s unchi.. Felicia pare adîncită în nişte probleme extrem de abstracte. Dacă nu-i bine cum faci matale.. judecind după privirea ei pierdută în neant.prin cine ştie ce gene îndepărtate. — întreabă stupefit Anatolie. —• Şi-atunci n-ai nici o treabă în după-masa asta ?. şi de astă dată." 71 — Fac baie şi se duc la culcare. — repetă povestea Babacu. iar după aceea la treabă ! Ştie fiecare ce are de făcut ? Pentru că. rezultă urmaşi de excepţie.. drept care adaug : s — Dealtfel e fapt constatat.. fac baie şi mă duc la culcare. uitîn-du-se urît la bărbatu-său. Ânatolie. în oalele pe care le va opări Biba. pe mai multe voci. din după-amiaza asta. să prînziţi. să nu mă uitaţi !.dînsul ?. Văru-meu. privind îngrozit la nevastă-sa. adică rătăcitor. de cele mai elementare propensiuni pedagogice). Pentru a-mi demonstra atirmaţiile..Ce vorbeşti.. dar are şi dînsul maşină.. E bine ? — Perfect I . înseamnă că am în faţă-mi un viitor scriitor de excepţie).... — Ba da.. eu şi cu mămica. Nemîncate. — Spre seară mulg vaca. ziarist la Bucureşti şi romancier itinerant. — Cum aşa ? Nemîncate ?... E bine ? — O... O să-1 iubiţi şi-o să aveţi grijă de .. Şi nu mai avem timp să ne ocupăm de gospodărie. şi pe urmă dai drumul la gaze ! Vrei să sărim în aer ?. — îşi declamă lecţia învăţată bălaia de Biba. — Şi după aia ?... îşi deapănă mai departe circul demonstrativ : — Acuma vă duceţi şi vă schimbaţi.

cu „Dacia" noastră... Noi plecăm în zori. de fapt.. nu-i aşa ? Nu cumva te paşte gîndul că eşti şi tu detectiv ? — Ai avea ceva împotrivă ? Din fragedă tinereţe dovedeam aptitudini neobişnuite în acest domeniu. oalele detună. De-acord ? — Absolut ! — îi răspund satisfăcut de amabilitatea cu care-mi pune la dispoziţie garajul din beci. Unu din noapte.. Pe la miezul-nopţii nu mai căscăm. Şi totuşi. nedescărcată.. mai o „Snagoavă". de vreme ce nimeni nu mă felicită pentru originalitatea observaţiei mele psihosociale. La . cu prelungiri. Mai o cafea.Actualităţi". — 1300 ? — 1100 ! Din primele serii. totul decurge astfel. cu forţe reunite. La opt intrăm în sufrageria cantonului. Al. ci unul detectiv. şi pe la două ne decidem să părăsim livingroom-ul. dragă vere ! — mă anunţă Felicia.. baia.. e mai pe gabaritul tău. aici e şi televizorul. Mi se prezintă toate încăperile cantonului.... — Cum s-o bagi In curte ? Păi* avem garaj. — ce roman scrii ? — Toii dragă.selor ? — Se poate.. însă la privirile rugătoare ale lui Toii. Pesemne că deaia ţi-ai ales ca pseudonim Conan Doi. fratele meu.. care-i. rm-amintesc că „Bombiţa" zace la soare. căscăm şi noi. bucătăria. Copiii au adormit de mult. (plictisindu-se la vizionarea unor vechituri în a treia reluare. abia anul trecut.Teleeneiclopedie". copiii sînt la distanţă apreciabilă. în zori. avînd în 75 vedere că locuieşti în aceeaşi urbe cu tanti Raliţa. Mîine-i duminică. deoarece vaca muge groaznic. băiatule ? — exclamă surprins Anal oî ie. dar şi de creaţie. măi băiete. şi se face unu. un soi de living-room. împreună cu copiii.. aproximativ aceleaşi merinde de la prînz. îndelung prelucrate în ajunul ^osirii mele. nu ne mai vedem. . era normal să devii scriitor de romane detective. dormitorul soţilor. îi cărăm pe rînd. — Şi pînă mîine ? — îţi laşi maşina unde se găseşte.. Te-ai gîndit la tatăl lui Sherlock Holmeş. neîndrăznind să-i trezim. o vilă în toată regula. apar şi copiii. în consecinţă. parfumîndu-mă lejer cuo boare de afinată : — Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap să scrii romane de aventuri.. La un moment dat. declanşînd o hărmălaie nemaipomenită în „garajul" personal. se astîmpără şi rabdă ca o martiră...întîlnirea de la ora zece".. După . Cu-atît mai mult cu cît divanul-pat e cumpărat recent. vizităm odăile moştenitorilor Jimbla. încît părinţii să fie convinşi de asimilarea cunoştinţelor predate. între camerele lor şi sufragerie fiind coridorul. beciul rămîne liber. poliţist ! Anatolie Jimbla. unde-i instalat şi televizorul. cratiţele bubuie. "^ — Beci sau garaj ? — Am transformat unul din beciuri în garaj ! E clar ? '„Dacia"' mea se simte foarte bine şi-n boci. iei doar pijamaua pentru la noapte. fiecare în fotoliul său. r.Bună gafă trebuie să mai ţi comis. pentru a ne instala în agregatele de dormit. la scoaterea catrafu. Anatolie are poftă de vorbă.. pe cînd îmi aprind o nouă ţigară. II chestionez pe văru-meu : — Pot să bag maşina-n curte şi să procedez. dacă stau şi mă gîndesc mai bine. care-i o bucătăreasă înnăscută.. o descarci în doi timpi şi trei mişcări. ci bem cafele şi ne luăm un rămas bun. mai o afinată. Felicia tresare neliniştită la fiecare zgomot mai insolit. iar în al doilea rînd. Cînd or să audă copiii. dar nu te-am întrebat. Micul dejun îţi va fi servit de Biba. copiii cască spectacular... Activitatea gospodărească a copiilor se desfăşoară conform indicaţiilor părinteşti... nedesminţit fecior al Jui nea Culiţă. după ce plecăm la Tîrgovişte. Felicia se duce să-1 trezească pe Babacu.. — Ai unde să lucrezi. în primul rînd. sînt în plină vacanţă. precis devii Dumnezeul lor. mă ia de după gît şi mă pupă pe frunte. La şapte şi jumătate masticăm de zor. radioul. la cursurile de reciclare... în nici un caz un roman oarecare. aşa că nu ne rămîne decît să-ţi dorim noapte bună. — Ţi-am repartizat living-room-ul. mult mai dispusă la taclale. bondocul arată ca un mini-cosmonaut. mai mult pentru a face cunoştinţă cu viitoarea mea oază de linişte. Chiar că arătau ca nişte 74 îngeri ! Numai că Babane era un înger de categorie grea? cîntărind peste 40 de kilograme. Mîine. — Dar nu se duce la şcoală ? — Sigur că nu. iar mîine.. vasele din bucătărie zdrăngănesc din ce în ce mai sonor. La .. Felicia îl susţine. ■— Adică ? — mă mir de ieşirea lui văru-meu. — Măi vere Al. Prindem chiar şi timpul improbabil prognosti-cat de buletinul meteo. Deşi anunţaseră că se duc la culcare. După ce se încheie şi „Breviar"-ul.îşi aminteşte văru-meu. în pijama.

— Lăsaţi vorbele goale.. dragă nene.îi dojenesc eu... fiindcă eşti bun şi lupţi pentru dreptate.— Dar de unde. pentru a ne ruga să ne mutăm la bloc. Ce-nseamnă muntele !. — Bolintineanu — îl corijez eu. Biba te-a botezat El Fugitivo. — Hello. Acuma înţeleg de ce nu-ţi merg romanele. 1 — Salut. se repede la maşina de gătit şi se-ntoarce de-acolo cu-o tingire imensă. aşa că te poţi dezlănţui. pe rînd : — Bună. curios să aflu cît fusesem în stare să dorm. deşi vân sînt unchi şi-mi sînteţi nepoţi. — Dacă vrei să te ai bine cu noi. deschişi la suflet şi la inimi. din filmul cu acelaşi nume. Nici în rai nu se poate găti mai bine ! — Ce fel de ochiuri sînt astea. Cînd aud de ochiuri. în care sclipeşte un morman de aur lucios. Şi asta mă determină să-ntreb. încep să rîdă voioşi. — recunoaşte posesorul vocii. Nici nu-mi dau prea bine seama unde mă aflu. — Cit e ceasul ? — mai întreb eu. de vreme ce-s fărî-mate ? — mă mir cu gura plină. Remarcîndu-mi gura rămasă căscată. unchiule ! Cine se scoală de dimineaţă. Noi plecăm în zori.. — Şase.. zîmbind cui mărgelele ei. vrînd. mi-i o foame de zile mari. Servim imediat. El Fugitivo ! — salută cu gingăşie Biba. sar imediat din pat. 76 Mai întîi crezusem că visez.. nu-i aşa ? — se interesează vădit încîntat Babane. cu una din vocile mele cele mai autoritare : •— „Cine ba. dar acum.... cînd mă trezesc bubuiturile de la uşa living-room-ului. şi încă de oaie ! — mă lămureşte Biba.te.. — Şi ce-ţi veni să mă scoli cu noaptea-n cap ? — Lasă bancurile. încît.. că l-am citit şi eu pe Delavrancea.. pentru a sta la o cafea de vorbă.. scumpii mei nepoţi ! --. mai bine scoală-te şi vino în bucătărie. — ştiam că nu-i ceva în regulă cu maestrul Delavrancea. deoarece ne-a scris tanti Raliţa 77 că mereu fugi după o oază de linişte. noaptea.. CEALALTĂ FAŢA Eram atît de obosit astă-noapte. I Nu-mi rămîne altceva decît să accept propunerea! vlăjganului de treisprezece ani. îmi arată un scaun fără spetează. totuşi. Babacu-ţi zice „Hombre". 1 — S-a făcut ! — îşi exprimă acordul Babane. la fereastra mea ?" ■— „Eu sînt. Dar nu contează... la cantonul Valea cu Urşi. după cum ne scria tanti Raliţa. — Cu brînză telemea. mă convinge că-s. Observînd scăderea accelerată a cotelor mormanului de talmeş-balmeş. cu cele mai educative ţeluri. dar să şi apelez la lecturii<M mele pedagogice. forînd cu furculiţele în talmeş-balme-şul din tingire. pe post de unchi modern^ la curent cu ultimele cuceriri ale celei mai tinere generaţii. Hai mai repede. pe moştenitorii Jimbla adunaţi în jurul mesei. nepotul tău iubit !" — îmi răspunde glasul fraged al unuia din copiii vărului Ariatolie.. ■15. să le . Biba. să-ţi bei ceiaul. că se răcesc ochiurile !. ajunge departe. El Fugitivo ! — grăieşte Biba. abia abţinîndu-se. şi ţii să-ţi fie viaţa dulce. copii ! Să ne avem ca fraţii. Şi mereu îmi imaginez c-au sosit echipele de demolare. nene Al ! — îmi dă certificat de bună purtare Babacu. unchiule Al. în special la Makarento. E-n regulă ? I Entuziasmul îngerilor nu mai cunoaşte margini. năpîrstoaca aia de nouă anişori. Hombre ! — rosteşte zîmbind bondocul de Babacu.. lasă-ne să fim neprefăcuţi.. şi pornesc. întocmai ca indianul ăla. sau ne batem limba în gură ? Unde-s ochiurile alea de spaimă ? Şi despre ce fel de ochiuri e vorba ? Biba se ridică urgent de la masă. c-altminteri rămîi fără.. la bine şi la rău. ezitînd însă. care la cei şase ani ai lui încă nu posedă o dantură completă. dacă-ţi spur» „măi frate". invitîndu-mă să iau loc. unchiule Al ?. curios să aflu reţeta. Peste douăzeci de secunde pătrund intempestiv în bucătărie.. îmi dau seama că trăiesc cea mai crudă realitate. După ce tinerii mă privesc cîteva momente cu evidentă simpatie. dar rîde fericit cu toţi dinţii pe care-i poate demonstra. f>rept care îl întind palma : ' 1 — Bate-ţi mîna.. — Eram precis..... — Sîntem tari.. — Noroc bun? măi frate ! — îşi mestecă vorbele Babane. De îmbrăcat nu mai e nevoie. cu-acest prilej. Pentru că. De-acord. constat că m-am culcat îmbrăcat. auzindu-1 pe Babane ameninţind cu pierderea breakfast-ului. le propun imediat. alături ddB noi. pentru ca apoi să continue : — Dar poezia sună altfel. — Eşti un adevărat Hombre. iar eu. — Bună dimineaţa nu se spune pe-aici ? — îi iau eu la rost. Numai tanti Raliţa obişnuieşte să mă trezească astfel. — Mîncăm ceva. Numai faptul că-mi identific ţoalele de călătorie. se uită apoi unul la altul surprinşi. Şi ceva.. înseamnă că te socotesc tînăr..

Am enorm de lucru. împingem cu toţii „Bombiţa". servit în nişte cam de lut uriaşe. Mai sînt ouă ? 78 — Sînt ! — se bucură în colectiv generaţia. mă sui la volan. — Dar nu mă supăr deloc. Nu ţi se spune Conan Doi ? Doi şi cu unu nu fac trei ? Din cinci felii de telemea de oaie naturală. — De care ? — insistă Babane. gîndindu-mă cu drag la inginerul de nepot.. mă adresez tribului : — Mergem să descărcăm „Bombiţa" şi să cărăm lucrurile în casă ? Mă ajutaţi ? . Dar ochiuri autentice.. Panta care coboară mi se pare atît de dulce. poate nouă şi-un sfert. — De mîine ai să ne pregăteşti numai tălică gustarea de dimineaţă.ofer şi-o lecţie de artă culinară : — Haideţi să mai turnăm o şarjă de ochiuri. . . de fapt. Cobor enervat din „Bombiţă" şi prospectez aşezarea boeiului-garaj.. putem considera c-am terminat cu micul' dejun care. — Perfect ! Ia să vedem de cîte ouă avem nevoie .. cu pune şi uni ue casă. Sesizînd oarecari posibilităţi de-a mă transforma în bucătarul tribului Jimbla.K. — Xă nici la televiziune nu se dă totul deodată. ! — mă felicită Babane.. — mă tranchilizează Babane. dar neastisfăcător. este imposibil să nu pornească şi motorul. care-i o maestră culinară de excepţie !. iar matale trei. Peste zece minute toate lucrurile se află împrăştiate prin living-room-ul cantonului. sărutîndu-mă pe frunte. apăs pe ambreiaj şi pun contactul. — Noi trei. proptindu-mă cu bara de protecţie de zidul final. de-aproape o jumătate de litru. dar nu se poate. ne-vrînd să par mai mare decît sînt în realitate ! — El Fugitivo. deoarece motorul tot nu vrea să pornească. El Fugitivo ! Chiar mă bucur ! — strigă încîntată Biba. iar „Bombiţa" se-ndreaptă vertiginos spre străfundurile beciului... pe care generaţia cea mai tînără le hăpăleşte instantaneu... Maşina rulează încet. apelez iarăşi la clanul Jimbla. ne-am înţeles... .U-meu şi ia Lanu rvtuna. zîmbindu-mi ştrengăreşte... de mă lasă aproximativ flămînd. episod cu episod. Copiii mă împing. Unde ajung cu bine. cart. ma asiguraseră ea „oom-biţa"' merge ca ceasul. — Imposibil ! De ce vrei s-o jignim pe Biba.. încît dacă pornesc lejer la vale. __ Nu face nimic ! Ai să ni-1 povesteşti în fiecare seară... Nu-mi mai rămîne dedît să garez maşina în beciul lui Anatolie. bag în viteza a doua. confecţionez nişte ochiuri de pomină.... — îmi comunică responsabila cu nutriţia noastră. n-am nici un motiv serios să mă consider prea fericit. Babane mă trage de limbă : — Şi la ce lucrezi atît de enorm.. Pe la nouă. Dacă merge ca şi „Omega" mea... — De unde şi pînă unde ? — mă prefac eu mirat.. pînă o aducem în dreptul beciului. care mi-a stat încă de ieri. — Pentru copii ? __ Nu Un roman detectiv ! _ Cu Mannix ? — îl aud pe Babacu.... — îmi comunică vădit eronat Babane. peste care sparg zece ouă proaspete. prăjite lejer pe fundul tingirii. Gata. — încerc eu să abat discuţia pe meleaguri mai pragmatice. de-mi vor trebui cîtevâ zile pînă să le dau de rost.. originalul garaj ad-hoc.. Mă mai linişteşte însă dispoziţia garajului-beci. eşti grozav ! Acuma te iubesc la nebunie ! — îmi declară pe faţă Biba. — Au fost Jaune ? — Dublu O. unchiule Al ? — Scriu un roman ! — îi răspund eu foarte grav. Apreciind forţele sporite ale generaţiei. în aceeaşi clipă porneşte şi motorul. niţel cam afumat. Generaţia îmi dă brînci la vale.... Şi sînt mulţumit şi cu gradul actual de dragoste din partea voastră. cîţi sîntem la număr ? — Şase.. Iar în cămară vreo trei kile ! — mă asigură Babacu. j i* în vreme ce bem laptele. — Minunat ! Ni-1 povesteşti şi nouă ? • — Dar încă nu-i terminat. întocmai după obiceiul lui bunică-su Culiţă. fusese un mare dejun de dimineaţă. după felul întîi ? 79 — Lapte fiert. Şi eu care mă jenasem să prepar şase porţii. Ce urmează acum. aduse urgent de Babacu din parkingul găinilor. bălaia de Biba. — Dar brînză ? — O putinică plină ! în beci. — Şi-am să te iubesc şi mai mult !.pun urgent lucrurile la punct : — Regret. — Dar bineînţeles ! — îşi oferă imediat serviciile Babane. Deoarece motorul nu prea vrea să facă aprinderea. după o reţetă de-a mea.

Găinile. numai în blugi. „Viţica" se dovedeşte a fi o făptură gingaşă. dar care nu mă încape. cu vadra într-o mînă. Mă refer la : iaurt. cu maşina aia de scris litere ! Dumnezeule ! Dacă ăştia ţi-s îngerii. cu mîna pe cord. stăm prost cu =Eadrele tale J . ca s-o adăp pe „Viţica" (acesta fiind numele sub care mi-a fost prezentată. trec la munca de jos. îl depozitez într-un colţ al grădinii de legume. zgomot la care am o contribuţie majoră. Şi totuşi. reuşeşte să-mi deschidă. Supus permanent binefăcătoarelor lor influenţe. în fiecare dimineaţă. după aceea. durduliu şi îndesat. reuşind chiar să mulg la două ţîţe deodată. blinda. i Relaţiile rnele cu „Viţica" pot fi considerate ca bune.. şi cu ştergarul în cealaltă. deoarece bănuiesc că pentru fabricarea kefirului ar fi nevoie de-un baccilus lacticus special. sau cunoscute numai de eminenţii mei tanti Raliţa şi inginerul de nepot. Fumul emanat de toba de eşapament. au slăbit vizibil. Hombre.. car cîteva tîrne de fîn. mirîndu-se nespus de supărarea mea ajunsă la paroxism. Deşi le-am fabricat conform reţetelor din manualul „Produse derivate lactate". convinşi că-şi fac astfel datoria pînă la capăt. Abia acum se poate trece la operaţia cea mai fină. în materie de întreţinere a garajului vacii am ajuns un autentic specialist. reuşind să sporesc producţia de lapte cu-aproape 12%. Sînt posibile unele confuzii. Se joacă de-a mecanicii. spălînd-o cu furtunul şi frotînd-o.. ■■82 Fiindcă tot sîntem la sectorul producţiei de lactate. îi administrez un masaj calificat al ugerului. cît e el de bondoc şi dolofan. la sapă şi lopată. rînesc. — Unde-s Biba şi Babane ? — în casă. nu-s totuşi prea convins că reprezintă chiar produsele cu denumirile de mai sus. Hombre ! Tălică eşti ? De ce baţi ? S-a-ntîm-plat ceva ? Babacu. Cu excepţia momentului esenţial. în ciuda faptului că motorul iarăşi se oprise. dar lucrare agricolă se poate chema oricînd. pe care l-am studiat cu toată atenţia în manualul de zootehnie pus la dispoziţie de Babane. sau chiar erori de concepţie. ca o ţesătoare la două războaie. Deocamdată mă asistă Babacu. ___ '. necunoscute pînă acum la cantonul cu Urşi. cînd trebuie să mă îmbrac în halatul lui AnatoLie. Cu mîinile la spate. importat din Asia. ţin să apreciez ca remarcabilă contribuţia mea personală în ce priveşte noile preparate. excelenta băutură pe care o furnizez sub denumirea de kefir se bea cu delicii. mukoarea. se prăjeşte la soare. pot spune. dar şi dificultuoasă.unde mă întîmpină poarta pe care tocmai o-nchideau copiii.:. de astă dată din motive necunoscute. plimbîn-duse de colo pînă colo. kefir. Nu ştiu dacă ceea ce execut eu e chiar prăşit. Adică mă-ngrijesc de pră-şitul straturilor de morcovi.Beciul se umple de fum.:_____^ 16) DSAGOSTE ÎN EXCES în cele şase zile care s-au scurs. dînd însă mult mai multe ouă decît înainte de sosirea mea la Valea cu Urşi. înainte de-a purcede la mulsoare. desculţ şi cu părul neţesălat. atrăgîndu-mi atenţia de fiecare dată : — Ei. iar ai tăiat un morcov ! Ala-i păstîr-nac. depistat în biblioteca vărului Anatolie. babeurre şi frişca bătută. le dispun în iesle. — Nimic ! — îl liniştesc eu.. am ajuns să mulg vaca de trei ori pe zi. Şi anume. ■ ______. îmi supraveghează operaţiunile. că mi-am format o nouă concepţie despre univers. deoarece tuşesc în disperare. gaze şi zgomot. se-aglomerează la ieşirea din beci. ţelină şi sfeclă. de cînd vieţuiesc în colectiv cu minorii Jimbla.* şi să mă apropii pe furiş de sensibila patrupedă. datorită îngrijirilor mele atente. Din sclipirea şugubeaţă a ochilor săi de . strîng bălegarul.. Suportă cu demnitate şi plăcere trasul ţîţelor. doar doar m-or auzi. cu cearceaful meu de baie. Bat cu amîndoi pumnii. După ce lichidez problemele aferente „Viţicii". total nesatisfăcut de calitatea lucrărilor mele agrare. Fug spre ieşirea din garaj. dar preţuite nespus de noua generaţie. aduc vreo cinci găleţi de apă._. deşi arată ca o vacă-monument-al-naturii). cerîndu-mi-se cantităţi din ce în ce mai sporite. . nu cartof ! înţeleptul bondocei. — Eli." după care îi fac toaleta de dimineaţă. lapte covăsit. dar şi competente. lumea care ne înconjoară şi condiţia umană.

la foc încet. Iei rafie din cămară. — Păi vezi. N-aş zice c-au 84 mai rămas prea multe frunze. cu vrejuri încîlcite. dar n-aş dori să mai fiu admonestat. După ce dăm gata „prînzişorul". să nu se tufească. mă mobilizează : — Fiindcă tot ne-ai lăsat anul ăsta fără roşii. — Ochiuri nu ne dai ? Aşa cum le faci tălică.. răsucite pe lîngă araci.. creierii îmi fierb mocnit.. am uitat să vă-ntreb : voi nu sînteţi pionieri ? — Dar bineînţeles. după ce o înmoi în apă. şi-am şi tobiţă ! — mă anunţă fetiţa. să se ocupe de nutrirea personalităţii mele. brînza de vaci (preparată de mine. Babacule scump ! Că n-am apucat să strîng ouăle. care ar fi trebuit. Acolo-i rodul. reprezintă gustarea de la orele 11. dînd fuga spre televizorul din living-room. o mică reînvigorare a forţelor. — Ei.. — Ce-i cu ei ?. însă abia urmează să crească.. — Dar bineînţeles ! Şi după aia legi toate vrejurile căzute. E clar ? — Extra clar ! — o asigur eu. apoi îmi transmite indicaţiile de rigoare.. agramat absolut în materie de legumicultura. — întreb eu.. Soarele frige din ce în ce mai caustic. scuturîndu-şi părul bălai. se bucură de cele mai largi sufragii. cave apreciază cu priviri îngrozite rezultatele. — Astăzi vă servesc brînză de vaci şi smîntînă. şi după aia te-apuci de paddock-ul păsărilor. Hombre ! — mă cheamă Babacu. mestecind de zor la mămăliga din ceaunel.. Vrejurile se leagă de araci.. în vreme ce-o să gustăm cîte ceva.. ne pregăteşti prinzişoru]. El Fugitivo. alertată de informaţiile lui Babacu.. privind sa. cel mai în vîrstă membru al tribului Jimbla : — Ascultă.. vezi lăstarii ăia de sub braţul frunzelor. cu mămăliguţă pripită. — îi anunţ eu. cu mîinile sprijinite în brăcinarul blugilor ferfeniţiţi : — El Fugitivo. Prînzişorul..* tisfăcut la firele de roşii. zdrăngănind cu tacîmurile şi farfuriile. dar cu multă îngăduinţă. Şi nu uita de găini ! Diavoliţa îşi zvîrle părul bălai pe spate. — Trebuie să-i rupi. adunate ouăle... — Ei şi ?. — Pe mine m-au primit chiar anul acesta. cine te-a-nvăţat să scrii romane. prilej de a-mi mai trage şi eu sufletul. îl chestionez pe Babane. Babane. dar şi perfid. — Vrei să-ţi cînt ceva ? — La tobă ? Ferească Dumnezeu ! Aş prefera să-mi povesteşti ce acţiuni pioniereşti aveţi planificate pentru ■timpul vacanţei! Dar. Stai pe fază. îneîntat de primul meu contact cu misterele culturii tomatelor.. de la subsuoara lor ? Perfect. — Dă-i bătaie.. că eu mă duc la „Dak-tari". Sînt unii care chiar o preferă aşa. în concepţia celor mai tineri membri ai tribului Jimbla. privind la cele cîte va sute de fire de tomate.. pîn' o chem pe-Biba să-ţi arate care-s copilii. deduc că se amuză cumplit.. Babacu. supus unei critici a maselor de consumatox-i.. îmi zlr&beşte plină de dragoste nepotină.. 85 Deşi observ pe chipurile comesenilor semne de surpriză mascată abil. La măsuţa din bucătărie... şefule. rase. nu alandala.. zîmbindu-mi atrăgător. — iar după aceea luăm şi cîte-o cană de kef ir ! E bine ? — Minunat. uruit porumbul. după ce le descurci mai întîi. nu se tund ca via. Biba şi Babane mă aşteaptă nerăbdători. Trebuie curăţat.. — De ce ? Ca să nu curgă seva din ele ? — Unchiule Al. ditamai scriitorul.. unchiule Al ! — strigă încîntată Biba. de cîţi copiii am rupt şi cîte vrejuri am legat.. de parcă ar fi ieşit de la frizer. — Nu. Mămăliga pornise să se prindă. la ce şcoală învăţaţi ? La Curtea-de-Argeş ? . — se fuduleşte Babane..perlan albastru. de tocat nişte graşiţă pentru bobocii de raţă. ceea ce presupune depistarea unor defecte de fabricaţie a mămăligii. dacă nu te îngrijeşti la vreme de gospodărie ! Rămînem flămînzi ! Bine că apuc să mă uit la fiertura din ceaun. De ce le retezi vîrfurile ? Vrei să murim de foame la toamnă ?. iar mîinile mi s-au înverzit pînă la umăr. Şi-atunci am să le aplic un nou copilit. văzîndu-1 pe unchiu-său.. Examinează rapid dimensiunile dezastrului. sprijinin-du-mi mîinile de şalele ce mă dor chinuitor. Pionieri şi premianţi. şi dispare numaidecît. sperînd să aflu unele detalii suplimentare.. cu minutele mele) precum şi smîntîna în care se scaldă din belşug. emanînd un lejer parfum de afumat. tunse şi frezate. nu ţi-a dat şi lecţii de botanică ? Cum poţi să spui aşa bazaconii. deoarece mănîncă din hrana rodului viitor ! — Pe toţi ? — mă mir eu.. ca să crească în sus. 83 Biba se iveşte alergînd. pe brînză prăjită. După vreo două ceasuri mă odihnesc niţel. ţi-o agăţi la brîu.. o faci mănunchi. lasă c-o să-ţi explic eu la masă. —r Hombre ! Fii atent ! Roşiile se copilesc. mai întîi. . şi-i dai drumu'. Ăia-s copilii. o tai pe măsura mîinii. Acum arată splendid. abia culeasă de pe cele şapte oale cu lapte pus la prins. fac puţină conversaţie cu generaţia. conform asigurărilor date de vărul Anatolie.

mă primeşti ? — Dar bineînţeles ! — mă bucur eu. aşa scria pe tub. • — Şi peştii ? — exclam oarecum dezamăgit. — Hombre ! — mă strigă din urmă Babacu... cămin cultural..— De ce la oraş.. căci Biba fusese dejurnă cu dereticatul.":— Dumnezeule ! Şi cu ce-aţi spălat-o ? 88 \r — Stai liniştit.. iar apoi am şi şamponat-o. iar în mînă cu buretele meu de baie. cu hainele şiroind de apă. lucrăm rapid şi eficient. cu ce se nimereşte. cu un săpun formidabil. că s-au adunat cam multe. Primul care a dispărut din cîmpul meu vizual s-a dovedit a fi Babacu. După căutări disperate. Numai Babane a • mai zăbovit cîteva clipe.. pesemne pentru strîns ouăle. Babacu to-case graşiţa pentru bobocii de raţă. — Nu ştiam la ce-1 foloseşti. — îmi explică Babane. şi maşina de scris (abia reparată de mine.. Că era într-un hal de murdărie. — Pentru ce ? — Garajul n-are scurgere pentru apă. şi cu peria de scînduri. termi-nînd totul în mai puţin de-c jumătate de oră. iluziile... « — Lîngă sat... Babane şi cu Biba ne ajung din urmă.— Ce-ai păţit ? Unde-s Babacu şi Babane ? — Ce te sperii aşa. Nici lucrurile pe care abia reuşisem să le aranjez după descărcarea lor din „Bombiţă". mani-mani". iar Babane un ditamai tîrnul.. încît aş prefera să-i trag un puişor de somn. — Ce-i ? — Vin să te-ajut şi eu. ca să măture paddock-ul. şi trebuie să scoatem zoaiele din beci. plec şi eu. într-o dezordine cumplită.. înţeleptul familiei. Totul fusese înghesuit şi îngrămădit în rafturile inferioare ale bufetului. mai încerc o întrebare : — Şi ce căutai aici ? — Nu aici. dar pentru maşină e minunat. pentru a mai citi cîteva rînduri din ultimul capitol al romanului. care durează mai mult de-o oră. că bălţi sînt destule ! Acestea fiind zise. — Dar te pricepi să dai la peşte ? Ce să le mai spun acestor fragede vlăstare că-s unttl din cei mai dotaţi pescari din sectorul 3. dacă-i Vadul cu Peşti lîngă noi. Mai ales de pe scaune. El Fugitivo. Le zîmbesc din mers. din latex natural. L-am găsit la baie. cu priponul. încît ne-ar fi fost ruşine să ieşim cu tălică la plimbare.. s-o întreb unde-mi cazase papucii de casă. cu lanseta. Peşte să fie. privindu-mă cum verific uşiţele coteţelor. şi oboseala. uitate de mine prin cuibare.. face un clăbuc de nici acuma n-au reuşit băieţii să-1 spele. Biba adunase ouăle.. Cu furtunul de la grădină.. Dar îmi piere şi somnul. încă din zilele precedente. înmărmurit de dimensiunile tragediei.. ridic şedinţa şi pornesc resemnat spre parkingul găinilor. în speranţa că voi reuşi să-mi dau jos stratul de verde obţinut la copilitul şi legatul roşiilor.. şi lecturile. Au încercat şi cu furtunul.. ci în baie ! îmi trebuie un lighean. şi-i alergase prin toată curtea păsărilor. Stai liniştit. unchiu Al ! Că ne pricepem. — Am fost cu toţii în beci. Mulţumit de rezultatele subsemnatului în muncă. doar avem şi noi maşină. la doi kilometri ? — se miră Biba... Manuscrisul nicăieri. El Fugitivo ? — întreabă zîmbi-toare Biba. stîrnind un colb de spaimă. domnişoară ? — exclam eu îngrozit. Urmat peste cîteva minute de Biba.. Deşi sînt atît de vlăguit de puteri. Şi chiar în clipa cînd vroiam să plec după ea. — Şi tot în beci o spălaţi ? .. Şi manuscrisul. se topeşte şi el. magazin universal.. că rezolvăm singuri problema. membru onorific al conducerii filialei ! 86 — Da ! Cu undiţa. Mă aşteaptă treburile. Zîmbindu-ne reciproc. . Dar.. în picioare cu papucii mei personali. dau să intru în living-room. strigînd la ei : „Mani-mani.. încetul cu încetul. C-avem şi noi maşină. şi cu măturică.. Cu şcoală generală. simţind unele mutaţii în conştiinţa tribului. să-ţi spălăm „Bombiţa". cu forţe proprii) şi pijamaua. ■ — Săpunul meu de bărbierit ! — grăiesc cu glas stins. Udă leoarcă.. Spălat. Babane trăgea cu tîrnul. neobservînd pesemne nimic notabil în activitatea mea de „găinar". găsind şi cîteva mai vechi. Multe feţe mai au şi heruvimii ! 17) TRIBULAŢII DIVERSE. Pe cînd ne deplasăm împreună în direcţia respectivă. intrigat de apariţia acestei denumiri ademenitoare. Nu-i mai întreb ce vor.. în lac ! — se bagă în vorbă şi Babacu.. le găsesc în bufet.... — Satul cel mai apropiat.. bălăiţa îşi face apariţia. cu intenţia fermă de-a face un duş. Se simte mîna unei gospodine. ecarisat total. . Nu se ia deloc !. deoarece intenţiile lor îmi sînt clare. — Ce Vad ? — intervin eu. „Barbone". B\ba poartă pe după braţ un coşuleţ.. Pe la pfînz încep să-mi pierd. — Ce-i cu tine.

golind aproape jumătate de platou. îmi zîmbeşte cald.. care mi-nţelegea de ce şed în continuare pe scaun. cu plan şi-n detaliu. pentru mul-soarea a doua. Reuşisem cu brio să dau de mîncare la găini. la figurat. iar Biba. şi pe mine mă încîntă priveliştea bucatelor dispuse pe platouri şi-n castroanele uriaşe. Babacu a şi râs fasolea bătută. pentru a îndepărta orice pericol de atac al mucegaiului. în curte. cu boia de ardei. Dacă ţii neapărat. — încearcă să mă „flatuleze" Babane.. Mă răsucesc lejer. deoarece îngerii pornesc în deplasare pe teren. ţinînd cu orice preţ să lămuresc responsabilităţile. E bine ? — Tu ce părere ai. liniştiţi. Că-i mai^ mare. care însă nu se ia. că doar unchi vă sînt! — le declar cu glasul îmbibat de cele mai educative impulsuri. fasole bătută. unchiule Al. adunat dintr-o cutie de rahat. dar au rămas o mulţime de lăstari lacomi netunşi. întind mina şi trag de căruciorul-servantă.. Entuziasmaţi de succesele dobîndite în colectiv. să se zbicească.. Nu mă las sedus. cu ochii rîzîndu-i albaştri în cap. în schimb. inteligenţi. .35 reuşim să ne aşezăm la masă.. . copiii mă mobilizează să pun mai repede de mîncare. tu.. din care-şi serveşte o porţie impresionantă. Mi se îngăduie să trag un puişor de somn. chiar într-un viitor mai apropiat. în vreme ce mă ocupam de probleme educative. 91 Abia pe la şase mi-amintesc de sarcina pe care mi-o trasase vlăjganul. Merii abia au legat. — ai nişte idei de te doare mintea ! Dacă nu-ţi trecea prin cap să scoţi apa din capacul Delco-ului. Explozia de bucurie a năpîrstocilor îmi mîngîie inima. Babane mă prelucrase fin şi dulce. fiind astăzi de jurnă şi pe bucătărie. 89 — Hombre! — gîngure Babacu. cu multă ceapă prăjită deasupra. — Nici nu şti cît te iubim. pentru c-o merităm.' dacă nu mi-aţi umbla prin manuscrise. frişca nu altceva . iar ca desert.. îţi rămînea „bombiţa" la murat ! Acuma ce-i facem. — eşti formidabil. acoperit cu-o feţişoară de masă. Cuminţi. la piscina motelului „Craiul Munţilor". rătăcindu-mi paginile. măndrept către garajul „Viţicii". vaş iubi şi eu. manevrează serios şi intens ducînd la guriţă bucată după bucată. şi ştiu ce-nseamnă să fii slab. După-amiezele sînt mult mai liniştite.j Bălăiţa de Biba. rătăcită prin bufetul Feliciei. de unul singur. Salată de varză acră. de ce să nu fiu sincer. usturoi tăiat mărunţel (iar nu pisat) ulei şi frunză de ţelină . încă din zori. — Măi fratele meu. să-ţi admiri îngeraşii de la Valea cu Urşi ? educaţi ! în jur de orele 15. cu gura toată numai zîmbet : — Unchiule... săpunul de bărbierit „Barbone" se dovedeşte inadecvat pentru degresarea caroseriei. şi demontasem întreaga tapiserie. iar eu.. specifice familiei Jimbla. Biba ? — îi întind eu o cursă pedagogică. scuturîndu-şi ştrengăreşte părul ca paiul. Babane a redus sensibil salata de varză acră. mai mătur.odaia dumitale de lucru. Dealtfel. ne dai odată prînzul ? Nu vezi că sîntem în întîr-ziere ? Tragi de timp ?. Unde eşti. nu la propriu. ce e rău şi ce e bine !. N-o să ne mai amestecăm în. Dacă mai stau mult la palavre. întrucît vopseaua a căpătat un luciu straniu. deoarece mai fusesem abandonat. nici nu-ţi. pe care-1 aveam lîngă mine. Pentru că. le demonstrez ce-nseamnă un lucru pregătit din timp. Mai înainte de-a o zbughi pe poarta cantonului.— Nu. cu ochii cîrpiţi de neodihnă. Spre surprinderea generaţiei. — Sînt mică. manifestînd o lăcomie ce mă determină să nu-i prevăd o siluetă corespunzătoare. şi n-avem loc în garajul lui tăticu. renunţ să mai discut pe-aceeaşi temă şi-mi văd mai departe de masă. deoarece' refuzau mereu să sentindă) pudrat cu zahăr fin. intreprizi. risc să rămîn flămînd.. gras şi slinos... dar foarte redus ca durată. unchiule Al ! — îmi declară un amor nebun şmecherul de Babane.. 90 — Dacă nu mi-aţi mai ascunde lucrurile prin bufet. Jimbla Toii. ştrudel cu mere (la ale cărui foi trudisem ca un cîine. şi nu mă pricep ! Te las pe matale să judeci.. după ce evacuasem apa din beci. scosesem maşina la soare. — Ce ne dai astăzi ? — Ne-ai făcut ştrudelul promis ! — se interesează Biba. mă apucasem de pregătirea prînzului de-acum. care în timpul explicaţiilor provocate de mine îşi şi vîrîse mîna în tava cu ştrudel. îţi dăm voie să ne cerţi cit doreşti. îşi duce mîna la inimioară şi-mi dă cele mai liniştitoare asigurări : — Nene Fugitivo. dînd primul iama prin fasolea bătută. ai să te îndeletniceşti singur cu dereti-catul. pe cînd copiii dormeau. Pus într-o oarecare încurcătură. ar mai trebui să treci şi prin livadă. fii atent.

deoarece intrăm într-un western de excepţie. să strîng ouăle de peste zi din cuibare. pentru zelul de care dădusem dovadă. — obţin ciubărul plin. chiar şi Spre surprinderea mea. Cînd îi văd dezamăgiţi. îngerii uită de mîncare. Babane mă bate pe umeri protector. iar îngerii mănîneă de zor. scărpinîndu-se încurcat la ceafă. deoarece mai văzusem de vreo două ori filmul. ex-ceptîndu-i pe eroii pozitivi. pe-un ton din . că de-aia tai în bieţii noştri meri. Iar matale ăi să-ţi vezi de treburile celelalte. timpul improbabil neinteresînd pe nimeni. care-s totdeauna nemuritori. ci mă reped la garajul vacii. — E clar. :— Fratele meu. Peste cîteva minute umblu disperat prin livadă.. ştergarele puse la uscat şi cafeaua mea. şi să pregătesc cîte ceva de-ale gurii. aşa că toată lumea merge la culcare — îi" atenţionez eu. lăstarii sacrificaţi. mă abătusem de la una din regulele de bază ale mulgătorului de calitate. unchiule ? Că doar eşti scriitor !. îmi pare rău. maşina curăţată cu „Tix". strîng masa. iaurt şi lapte covăsit. cu toţii. uitasem sămbrac halatul lui Anatolie. bine pregătit profesional. Vaca.măcinînd la rîşniţa de mină vreo zece ocale de porumb. privind stupefiaţi la lăstarii lacomi plini de merişoarele cît o ghindă. fratele meu. Adunăm. cînd apar îngerii sosiţi de la scaldă. Cînd se termină filmul şi decedează toată lumea. într-un sfert de oră sînt . Dean Martin cîntă din mers. nu-mi mai rămăseseră decît nişte cartofi subdimensionaţi. dar de romane. pentru a-1 transforma în brinză de vacă dulce. spărgînd numai vreo patru (din şaptesprezece). mai corect spus. — inovaţie spontană şi nevoită. îi identific numaidecît.gata. bandiţii fug şi mor pe rînd. Vasele-s spălate. Văzînd că nimeni n-are de gînd să-mi mulţumească pentru alesele bucate pregătite. găinile. să-şi vadă de sarcinile trasate de tătitraţul lor drag. se uscau merii ! — mă. să mai fabric o şarjă de kefir. fără copita de rigoare. ca-n carne vie ! — Barem îi omori pe toţi. linişteşte Babane. Biba şi cu Babacu mă sărută pe ambii obraji. pentru a stabili ce-i aia un „lăstar lacom". intrigat pesemne de tendinţele mele asasine. Văzîndu-mă distrus de-un vîrtos sentiment al culpabilităţii. unchiu Al se consideră obosit. E drept însă. nu de sfaturi agricole.. stai. aplic metoda deductivă. unul cîte unul. nu numai a „Viţicii". pe care o şi pusesem să se scurgă la tăgîrcioi. Adică. produsele lactate ! — Aoleu ! A treia mulsoare ! Am 'uitat s-o mulg pe „Viţica" J — Hombre. dragii mei ! — îmi exprim şi eu dezolarea. eu servesc.. Ştrudelul fusese lichidat total şi definitiv. încă din curtea cantonului : — El Fugitivo. în faţa televizorului. opreşte ! Apoi îi aud tropotind în livadă. dar numai Jonathani. Ei cu westernul. în cea mai tînără variantă a ei. Pentru a nu slăbi din rezistenţa pomului. — N-am putut mai mult. — Lăstarii lacomi sînt ăia care n-au rod deloc ! înţelegi. eu cu resturile cinei. care aştept timp urît şi noroS. termin şi eu cu treburile gospodăreşti. Administrîndu-i o mulsoare rapidă. La fiecare măr. eşti în pom ! — mă avertizează înţeleptul Babacu. şi ne îndreptăm spre canton. Dar rămasă în suficientă. cantitate. — Ni-e foame şi matale nu eşti gata ? Dar ce-ai făcut pîn'-acum ? Nu le mai răspund nimic. Biba strigă la mine. îmi dau jîeama c-am lucrat prea încet. există unele ramuri excesiv de încărcate cu rod. gata dată în foc. Bineînţeles. — Romane cu crime şi detectivi. copii. pînă la urmă. căci îngerii nu folosesc băuturi excitante. dar şi împăciuitor : — Nu te necăji.. El Fugitivo ! — declară şi Biba. înciudat de omisiunea sarcinii cu livada. să fierb lejer laptele prins. dar care nu posedă nici un pk de noţiuni pomicole. • Servim cina în living-room. Ca orice detectiv care se respectă. După ce se vizionează „Buletinul meteo". John Wayne călăreşte vertiginos. Totul spre încîntarea şi satisfacţia majoră a ' generaţiei Jimbla. E clar ! Din păcate. în vreme ce împuşcăturile roiesc de pretutindeni. urgent.. grăbindu-se probabil să mă îmbrăţişeze. Din păcate. pentru a umple două căni respectabile. — Nu "pricep o iotă ! Cum să fie lacomi. corespunzător indicaţiilor regizorale. dacă n-au nimic pe ei ? Mi-s eu scriitor.. De data asta lucrurile se petrec invers. nu izbutisem să tund lăstarii lacomi deeît la vreo zece meri. pentru cina de la orele opt. mă reped în magazie să iau un fierăstrău şi-o foarfecă. e foarte bine aşa ! Dacă-i tăiai pe toţi. în romanele matale ? — se interesează curios Babane. căruia pesemne îi vine greu să hrănească o cantitate prea mare de fructe. rămîneam fără livadă. cu John Wayne şi Dean Martin. că-ţi cauzează la mimă ! De mîine ne ocupăm noi de' livadă. cu excepţia mea. e de-a suprima orice tendinţă spre lăcomie. să mai stea pe-aeasă generaţia. îneercînd să depistez lăstarii lacomi. spunîndu-mi calm. aşijderea şi clătitele cu urdă şi mărar. sarcina unui pomicultor conştiincios. ' 92 . —■ Ei. la care lucrasem intens şi cu pasiune. şi-n livadă sînt peste cincizeci. îi îngropăm în fundul livezii. transformîndu-le într-o uruială de excepţie.

am luat cinci hotărîri decisive... unchiule.. să stăm de vorbă cu el. nu mai spune. să-i spunem tot ce-am văzut pe la „Craiul Munţilor". Dar nici n-am dormit liniştit. ce bandiţi. sau de orătăniile din curtea păsărilor ? — N-ai dreptate. — Ba nu mă pripesc deloc. — Fratele meu. crease o întreagă comedie umană. în plină transă detectivistică.... Babane. • Pînă la miezul nopţii. mult mai comprehensivă. fraţilor. nevrînd să-i introduc în misterele romanelor de ficţiune. Ai să ne povesteşti din romanele tale cu detectivi. de-a sta cu voi de vorbă mai pe îndeletele.'— intervine. dragă Biba. global şi complet !. „abuzul de cafea.. Succesul obţinut depăşeşte orice aşteptări.. Cresc cadre noi.. ■— Chiar atît de groasă să fie situaţia. mă bate drăgăstos pe umeri şi-mi comunică : — Unchiule Al. dimpotrivă. — încerc eu să pritocesc un răspuns cît mai nenociv. cam să vă povestesc în fiecare seară rezultatele anchetei pe care am s-o declanşez la „Craiul Munţilor". ce mai.cele mai pedagogice. — îl mai temperez eu pe Babane.. . — renunţăm astăzi la declanşarea anchetei de la motel ? Aş avea nevoie de informaţii mai ample. să mă edific pe deplin. în spiritul anticului principiu „mens sana in corpore sano". eşti mare ! Ne-ai rupt gura ! 'Auzi. cărora le-aş spune eu altfel^ daca ar fi proprietatea mea personală. reuşesc să le povestesc aventurile de la Posada şi Colţiilupchii.. mă privesc uimiţi. în timp ce-şi întinde untul de casă pe felia de pîine. dacă şmecherii or fi aflat că detectivul Conan se află prin regiune. evident.. Sînt extrem de mulţumit. deoarece copiii pornesc să gîndească analitic. că ziua vînd '„Ci-co" la tonete. Biba. — Ei. DAR SCUMPI Toată noaptea am fost frămîntat de cele mai îmbietoare gînduri detectivistice.. trec la a şasea variantă. toate contradictorii. Biba insă. bineînţeles. singurul care mai consumase (probabil pe ascuns) ceva romane detective. domle. — îi întreb eu pe urmaşii familiei Jimbla. miroase a durere !. trăgînd din „Kent"-urf lungi. n-ai pic de minte.. şi mă supune unui mic interogatoriu : — Matale.. 18) VADUL CU PEŞTI — INEXISTENŢI. Abia la trezire. ce mi se pare mult mai acceptabilă. care trebuie educat cu grijă şi răbdare. iar eu vă promit solemn. abuzînd de sentimentele mele.. Pînă dimineaţa. ci. — Hombre ! Te rog şi eu. la mini-dejunul preparat şi servit de Biba. Acuma sînt precis că şi ăştia-s nişte criminali ! Nu-i lucru curat. instalîndu-se direct în braţele mele. aşa cum are unchiul'. aşa cum v-au fost trasate de către părinţi. obişnuieşti să.~direct 96 în. Neapărat trebuie să mergem undeva. ce găinari ! Şi cînd te gîndeşti că şi pe la noi mai sînt huidume dintr^astea. pe mine mă eliberaţi de sarcinile pe care mi le-aţi pus în cîrcă. El Fugitivo ? Fetiţa. nu-i băga în aceeaşi oală pe toţi cei care nu-ţi plac ţie ! Nu te pripi. ca să-mi pot forma o opinie. Dar e lucru cert că prezenţa mea începe să-şi arate roadele. adică... Că sînt mic şi necăjit ! — intervine bondocelul Babacu.bei cai'ea şi cînd dormi ? — Sigur că nu ! — Şi cînd atunci ? — înainte de-a mă culca. unchiule Al ! — mă îndeamnă curios Babane. noi scriitorii ne culcăm foarte tîrziu.. nu la vezeală.. şi. precis c-au pus oameni la pîndă. măi frate ! — mă întrerupe Babane.. cu mîna pe cord. — Ce-i facem. sau fabrică gogoşi înfuriate din făină cumpărată de la particulari. Pentru că simt ceva intrigatoriu în spusele lui Babane.. încît să ne temem şi de „Viţica". Şi imediat îmi trece prin cap o idee de excepţie. papuci. eşti omul nostru ! — îl aud exclamînd entuziast pe îngerul Babane.. Una din diodele sistemului meu neuronic începe să se-nfierbînte. — Şi nu-ţi face rău ? Mai poţi dormi ? Balzac consumase zeci de mii de cafele. intrat. — Scumpii mei nepoţi ! Dragilor ! Vă propun ceva excepţional ! • — Spune. — Iar de culcat. şi mult mai multe decît. în sticle destupate. — Rău nu-mi fac. nu poate duce la o minte sănătoasă". şi simt nevoia stringentă. Nici aşa să n-o luăm. pur intelectuală.. pus în priză de Informaţiile de „branşă" furnizate de noua generaţie a tribului Jimbla. Mult de tot.! La „Craiul Munţilor". dacă-i chiar aşa cum susţine el. în traducere liberă. — De mîine vă reluaţi activităţile voastre obişnuite.. normală la un detectiv de talia mea. — Găinăriile se fac pe ascuns. Dar ar trebui să conversăm la adăpost de urechi streine.. Nu-i aşa. să-şi filtreze observaţiile. şi începînd să mă sărute pe obraji. iar pe-nserate îi 95 vezi cum se fîţîie ca nişte lorzi. ascultă la mine. cînd cobor din pat... îmbrăcaţi mai elegant ca morţii. El Fugitivo. — Măi nepoate. exagerează. Babane. Copiii... măi fratele meu. Dar ce să-i răspund unui tînăr cadru.au primit de la magazie. înseamnă că-i ceva în neregulă la „Craiul Munţilor" ! după cum era şi de aşteptat. şi nu murise din pricina lor. recuperează urgent.

în mai puţin de-o jumătate de ceas organizăm expe-^ diţia. devenind brusc vechiul pescar sportiv de excepţie.. Babacu de orătănii. ca mai totdeauna.. dezvăluindu-ne privelişti de neasemuit. dar nu vrea să pornească. de-ai fi ais că sîntem în plină explozie atomică. —* n-o să ne umflam cu peşte ? Am luat numai chibrituri. sus pe acoperiş.. şi lanseta. pentru a nu-i produce vreun complex de culpabilitate. temîndu-se să nu fi detectat vreo muscă-n cana cu preţiosul şi întremătorul lichid.: cărora le aruncă vreo zece ocale de uruială.. şi pe urmele „Bombiţei".. însă. sîntem cu toţii pe scaunele din faţă.. îi expediez la baie. Aprindem un foc de tabără pe malul lacului. prietenul şi dieteticianul meu de excepţie. prima fetiţă amatoare de pescuit pe care o-ntîlnesc în viaţa mea. Dăm cîteva ocoluri prin curtea cantonului. să-mi povestiţi tot ce-aţi observat la motel ! Ştiţi unde ? — Eu ştiu... Cu trestiile ancorate pe portbagajul „Bombiţei". storcîndu-i ultima picătură de lapte. pro-cedînd imediat la un sărut pe frunte. deoarece au toţi o nuanţă gri^deschis. — N-ai ghicit. ciolănos ca şi taică-său. hai să luăm cu noi şi undiţele lui tăticu. stîrnind un nor de praf colosal. Bîrîie strănutînd şi zvîrlind nori de fum negru. Deplasîndu-se cotidian. de cînd se lăsaseră căldurile. străduindu-se să escaladeze pînă la frunte. 99 7* 2 sare şi pîine. Abia ne mai vedem unul cu altul. din pricina frânei prea bruşte. dar şi p"e chipurile noastre de entuziaşti incurabili. — Păi are balta ceva peşte ? — mă interesez. Biba se ocupă de spălatul veselei. la piscina în aer liber a motelului. .. eşti mare ! — exclamă Babane. al generaţiei tinere îmi mai distrage atenţia de la denivelările drumului. — Unchiule Al. unchiule. par să se fi întremat cu toţii. să le-iajungă: pe toată ziua. adică mutrele. Iar de cînd mănîncă la aceeaşi masă cu mine. ar fi fost o altă viaţă. ce să ne mai ascundem după degete. — mă tranchilizează Babane. juveînicul şi minciocul ? — în dormitorul bătrânilor ' — mă infprmează Biba. Drumul spre Vadul cu Peşti se dovedeşte de-o rară frumuseţe. — Nu mă-ntrerupe. — Unde-s undiţele. — Am găsit ! — Ce ? în lapte ? — mă chestionează bălăiţa de Biba. dar trec peste asta. dar nu excesiv. lanseta. iar eu cu Babane aplicăm o mulsoare dublă „Viţicii". şi frigem peştele la proţap. exact ca musea-n lapte. se aşterne încetul cu încetul peste tot. Noroc că-s uşori.. — Mişcă ? • Muşcă ceva ?. Motorul. lasă-mă să-mi continui expunerea ! — o dojenesc eu suficient de blajin. Dacă-1 cazam în spate pe Babane. Biba. întreb într-o doară : — Ceva de-ale mîncării aţi luat ? — Fii serios. deoarece laptele prins miamintdşte totdeauna de păstrăvii afumaţi cu care mă ospăta Doru-doctoru. După cele păţite. Şi să mai zicem că nu se transmit ereditar anumite ticuri ! După ce mă sărută şi Biba. fiind vorba de Biba şi Babacu. şi în cele din urmă se-ndură. vlăjganul avansează şi-o propunere : — Unchiule. Plecăm cu „Bombiţa". — Ce s-a-ntîmplat. care dau să plesnească pe ei... dacă tot mergem la Vadul cu Peşti. ieşind vraişte pe poarta curţii. în clipa cînd demarăm în trombă.. dispare. sesizez un lejer gust de afumat. Maşina derapează pe colbul drumului forestier. trecând peste corpul lui frate-său. Noroc că debitul verbal. Unde să putem discuta pe larg. — Am găsit locul.. „Bombiţa" nu mai prezintă probleme. păstrăvul e şi el peşte. pare să tragă greu la cîntar. Hombre ! — se bagă în vorbă şi Babacu. juvelnicul şi minciocul. Babane şi cu Biba. — La Vadul cu Peşti. 97 V — De-a biza -■.— Biba ! Babane ! Babacu ! — strig eu perforat de-o idee fantastică. acolo ne ducem. deoarece nu-i prea mai încap blugii şi cămăşile... iar peste cîteva minute se^ntoarce cu toate sculele de pescuit după ea. mă pun la curent cu ciudăţeniile observate la motelul „Craiul Munţilor". "~ «• — Nebunia lumii ! — mă asigură Biba.... cu mine la volan. avînd de acum oareşicare experienţă. se îneacă lejer. iar copiii la împins. tirându-le. măi fratele meu ? — devine curios Babane.îmi sorb concentrat cana cu lapte fiert. Deşi. Rămîn. ticurile şi tertipurile unor turişti cazaţi la motel şi în bungalowurile stabilimentului. Norul de praf pe care-1 declanşăm.. peste cîteva minute de mers în şoc. cam tuciurii feţele tinerei generaţii. avuseseră prilejul să examineze fauna înconjurătoare. pasagerii din spate aflîndu-se în -circa noastră. de unde se întorc ceva mai curaţi. Or. Care. Peşte !. simt că nu-i ceva m regulă şi pun o frînă de excepţie. demarăm din nou. văru Anatolie. Căci vlăjganul. iar Babacu mi se aruncă de gît. — în beci!.. demn de-un sirocco saharian. Fetiţa coboară urgent din „Bombiţă". iar uneori şi Babacu. Babacule ! — îl dezamăgesc eu. incontinent şi extrem de bogat.

Navarrelli cum îi zice Bibuţa. Sîntem în plină poiană montană. aeroportul. Din ce în ce mai interesant. îşi confecţionase o ascunzătoare ideală. ci la trompetă.. e ceva de groază ce fac indivizii la ştrand! — mă incită cu insistenţă Babane. de cînd începe vara şi pînă se-nehide. Se distrează şi cu noi. care-i deştept foc. dacă-s tot timpul la motel. Florin ? — îi sar eu în ajutor.. maşina-i mică şi dărăpănată.. Nu fac nimic toată ziua. Care zice c-a făcut hotelul . tot ce pofteşti. Arhitectul e mare. oacheş ca Dichiseanu.. cum stătea ascuns după o maşină. nimic că se mai leagă de fete. Lică. dar şi cu trompeta la gură ! 102 Neapărat. — Şi ce cînta ? — Nu ştiu.. De cfcid a venit la motel. — Hombre ! Stai.. L-am văzut eu. cel mai mare arhitect de la Bucureşti ?. Ce-o fi avînd Jimmy Navarrelli cu automobilul arhitectului ? — Ce maşină are ? — mă interesez eu d6 turismul arhitectului. că nici ele nu se lasă duse. şi nu-i ieşea nici un sunet !. fiindc-am ajuns. ci de bişniţarii sosiţi special pentru vacanţă. dar de ce se lipeşte numai lîngă maşina arhitectului ? — Care arhitect. Interesant. se dau pe lîngă maşinile străinilor... îi ofer o versiune suficient de plauzibilă : 101 — Nu ştie să cînte.. cîntă şi el.. dar greu.Superb".... Chiar stau şi mă-ntreb ce fel de oameni îs ăştia ? Cînd mai muncesc.... — N-ar fi.. şi-alte gări din ţară. zis să opreşti ! Ţi-am spus să stai. tineretul... nu de asta-i vorba. pe creştetul capului.aşu ?. Decis să opresc aici problema studiilor muzicale ale bişniţarului. să jucăm volley. îmbrăcat numai din pachet. cînd a vrut so-mbrîncească în apă. — . şi de unde ştii că-i arhitect ? — Păi cine nu-1 cunoaşte pe domnul Maximilian.pomeneşti că bişniţarul i-o fi pus gînd rău. Mitzl şi Flory. . Hombre ? — Dar bineînţeles ! — îi răspund eu. într-o trompetă poţi piti şi ceasuri „Atlantic". Nu-i aşa că-i ceva necurat cu ei.. Mai ales că s-au ivit şi „bucureştenii" din filiera „Francezu".. şi sufla în trompetă. măi frate ? 100 N-apuc să-i răspund.. Nu văd nimic.. pentru că bălăiţa de Biba se avîntă în discuţie. Nu. — Da' nu ţi-am. şi inele de. Cum arată ? — N-am auzit aşa ceva. ... chiar am văzut-o pe una cum 1-a făcut k... — Mult. cu aceeaşi formulă folosită de tinerii Jimbla. iar bişniţarul stă la pîndă lîngă ea.. să-ţi spun ceva ! — intervine înţeleptul familiei. Suflet neprihănit de copil ! De unde să-i dea lui prin cap că Jimmy Navarrelli. — Iar vrei să-mi spui ceva ? — Nu ! Stai şi te opreşte. cînd ai greşit cu ceva ? Mai bine spui adevărul pe faţă ! Nu-i aşa. Enigma care-i frămînta mintea fetiţei nu-i din cele mai simple. Jorj Arvanitache.. pare să fie cel mai simpatic turist.o. Biba pare preocupată de-o problemă.. Babacu Jimbla. pe-un nespălat. aflîndu-se chiar în spatele meu. aur. deoarece bate şi ea în craniul personalităţii mele : — Unchiule Fugitivo... Dar. unchiule ! Precis că-i un italian evadat. bătîndu-mă cu pumnişorul lui scump. furnizîndu-mi un-supliment de informaţii : — Mai ales e unul.. E frumos ca Piersic. dar nu la pian... Dădea din buze.... să fii atent.. mult mai tînăr. — Hombre ' Stai ! — mă atenţionează iarăşi Babacu. chiar de mîine.. — De ce să opresc ? Spune-mi din mers ! — mă zburlesc eu la Babacu. Şmiţ. de la care observ că mă molipsesc urgent şi-n proporţie de masă.. Durică. — Nea ! — îşi bosumflă buzele Biba.. înconjuraţi numai de stînci şi fineţuri de curînd cosite. pe care-1 cheamă Jimmy Navar-relli. tînăr ca. trebuie să anchetez discret în sectorial motelului „Craiul Munţilor".. Şopo-căiesc între ei tot timpul. ca să nu-i dau idei năpîrstocului.. Nici satul" Vadul cu Peşti..... cine ştie ce bişniţar bucureştean. Devin brusc interesat: — Nu-i cumva francez ? Şi nu i se zice şi Tatan. acum" vreo două săptămîni.. Nenea ăsta. —: Te..Craiul Munţilor" ? Iar de curînd a sosit o nouă garnitură.. Mi se umflă capul de-atîtea enigme.— Măi frate.. că nu se auzea nimic. cu nume de groază : Gherigogu. Abia acum învaţă ! Înţelegi ? — Sigur că nu ! De ce trebuie să-nveţe ascuns ? — ripostează Babacu. de-asta nu se-aude nimic. ne-nvaţă să-notăm. îl lămuresc definitiv pe bondocelul nostru : — Pentru că nu şi-a învăţat bine lecţia ! Şi-i era pesemne ruşine ! — Dar nu-i frumos să te piteşti. E clar oă se pune ceva la cale. îmbrăcat ca Aurelian. Hombre. — O hodoroagă nenorocită ! Un „Fiat"-850 ! — îmi răspunde dispreţuitor Babane. nici lacul (cu sau fără peşte).. Cred că i se stricase goarna.

în mai puţin de-un sfert de oră.se interesează evident neconvins Babacu. încît s-ar putea prăji oehiurf pe el. ne felicităm reciproc. se zvîrlise în lac să se scalde. trebuie. încît aş renunţa bucuros la toţi peştii pe care urmează să-i prindem. Disperaţi. şi prevăzut cu-o mulinetă „DAM".pe jos ? — mă dojeneşte pumnişorul de fetiţă. Dar nici înapoi nu-i posibil. ia cuţitul de spintecat peştii. vîrîndu-mă cu „Bombiţa" pe nişte drumuri forestiere calculate pentru trotinete. trag de el să-1 rup. Realitatea-i că nici eu nu cred să rezist. Mi se înfăşoară pe picioare. — îţi place ? — Enorm ! — sînt eu nevoit să răspund. — Cu ce ţi-am greşit. Fabricate la Tulcea. aruncate de turişti în lac. Sînt anumite treceri atît de înguste. pe puţin. Deoarece explicaţia lui Babane mi şe pare echivocă. rece.. La Vadul cu Peşti se merge ori pe jos. Acuma-s în pantaloni scurţi. iar eu îmi reglementez situaţia pantalonilor. a înotat. Tot în sos tomat. ţin-te bine. Cînd ajungem însă la o costişă abruptă. nici un minut mai mult. nu pot să-ţi spun ! Aoleu ! 104 Şi eu care-mi imaginasem că prinsesem un crap de cel puţin şase ocale. mai albastră decît bolta cerului. — Hombre ! Nu trage ! Mi s-a-nfipt cîrligul undeva. pentru crapi depăşind cinci kilograme. nul. Mai întîi extrag cîrligul din căr-niţa lui Babacu. care se uita la mine. se decid în cele din urmă să ne sară în ajutor. Nu cred să fie trecut de zece şi jumătate. ori pe scurtătură... că vin acuş-acuş ! — îl încurajez pe tînărul reprezentant al generaţiei. bondocelul înoată ca o lostriţă. pentru a evita un contact mai intim cu cîrligul. — Dar bineînţeles. în schimbul unui dărăbel de mămăligă. lucrurile decurg ceva mai greu. patru cutii de peşte. care asistau curioşi. înoată ca nişte campioni.. se-aleseseră cu nişte morun şi nisetru. să-î dau jos pe toţi pasagerii.— Fratele meu. mi-e imposibil să-naintez. nu ştiu de ce. Abia cînd mă angajez pe scurtătură. încît mă tem serios pentru vopseaua şi tabla (şi-aşa suficient mîncată de rugină) a turismului meu. o ogliadă de 3 03 apă albastră. mă ţin. la numai cinci metri distanţă de mal.. Biba iese la mal. De la sine. mă-ncurc imediat în cei 30 de metri de nailon ce zăceau pe fundul apei. Ce-i drept însă. îmi dau seama că nu miroase a bine. dar fiind ceva mai gros. — Mă ţin. apoi se-ndreaptă spre mine. Bine că apa nu depăşeşte înălţimea mea. şi-ntr-o jumătate de oră sîntem acolo !.. mai corect spus. arătînd la o autentică minune a naturii. pe bietul Babacu. Pentru că şi motorul se opreşte. Copiii. vlăguiţi de supraefort. ajungîndu-mi doar pînă la gură. deoarece la vale „Bombiţa" va merge de la sine.. Copiii îşi adună grijulii trestiile. Ajunşi pe malul lacului. Adică. 1. ne luăm undiţele şi ne repezim în direcţia malurilor lacului. deoarece-*nu există vreo speranţă de-a prinzi altceva.. şi-o porneşte spre Hidrocentrală. Hombre. şi care se-ntinde pe vreo cîţiva kilometri pătraţi. Aşa îmbrăcat. l — Atunci de ce n-ai vrut să venim. am prins. inclusiv un crac al pantalonilor.. cer lămuriri suplimentare : — Nu ziceaţi. dăm la peşte încontinuu. refuză. într-un tîrziu reuşesc să1 prind în cîrlig. mai norocoşi.05 . — Cînd ne ducem la şcoală. Şi se opresc şi bieţii mei îngeri. In cele din urmă. un „Michel Prezon" de excepţie. marinată de crap în sos tomat. conform etichetelor. Copiii şi-au şi montat undiţqje. aproximativ în bună stare. — Babacule. — Asta-i lacul de la Vadul cu Peşti ? — îi întreb eu. şi care conţinuseră. Şi nici nu-i chiar atît de rea la gust.. numai să fie însoţită de-o fărîmă de brînză de burduf.. Infierbîntat de soare. că pînă la Vadul cu Peşti sînt doi kilometri ? — Pe jos. dar mă bîntuie o pîrdalnică de foame. Ca şi cum m-aş fi aflat în Deltă. dar şi gu ajutorul copiilor. inclusiv Babacu. Mă doare mîna de cîte lansări am executat. Aici opresc. revine şi-mi taie firul din jurul picioarelor. minciocul şi juvelni-cul. tăiem drumul peste munte. Arunc cit colo lanseta şi mă avînt în undele strălimpezi ale lacului. încetul cu încetul. dar în cutii mai impozante. Chiar şi. nemaiavînd firul de nailon. Nu cu maşina ! — mă dumireşte vlăjga-. unchiule Al ! — mai reuşeşte să-n-gaime bălăiţa de Biba. Cu personalitatea mea. pînă aici. Bineînţeles. lăsîndu-mi mie lanseta vărului Anatolie. la cinci metri de mal. Mulineta se-nfăşoară acum extrem de uşor. atît de severă. răzbesc pînă la cuşma munoelului. dar tu te ţii ? —. Şi majoritatea la mare artă. tăind şi celălalt crac. Mă rog. dar şi impasibili la tragedia ce se desfăşura în largul lacului. deoarece acuma se străduieşte să facă pluta. de ne-ai pedepsit în halul ăsta ? După ce le făgăduiesc membrilor cei mai tineri ai tribului Jimbla că nu voi mai apela la serviciile lor. apă de munte ! Babane şi Biba. Atît de încins. aici coteste drumul. la Mila 41. cînd observasem bîţîindu-se vîrful lansetei. din fibră de sticlă. de parc-aş fi în clasa a doua elementară. oarecum amuzat. Cu picioarele anulate de firul de nailon.

se mînca. 106 19) ZOO-DEMONSTRAŢn La întoarcerea acasă. Ce mai contează cîteva zgîrieturi pe caroserie. operete şi oratorii.. plecăm acasă cît mai urgent! — îi 'mobilizez eu pe cei trei îngeri ai clanului Jimbla. c-aici e lac.. fasole cu cîrnaţi !" Şi-o ţinem tot aşa.S. — Care or să fie aduşi săptămîna viitoare. să scriu.. trecînd rapid în revistă opere." Refrenul este reluat în cor de grupul vocal al tribului Jimbla : — „Fasole cu cîrnaţi. „Bombiţa" se comportă admirabil. după ea. ci crescătorie de■ peşti ! — Care peşti. la Bacău. nu autostradă ! — mă lămureşte blajin simpaticul paznic. dar ceva "mai zdravăn ? — mă solicită cu glas timid. lumea iar cerea. pînă-1 curăţăm de gunoaiele aruncate de turişti ! -— Şi-atunci pentru ce-ţi trebuie permisul de pescuit ? — Ca să ştiu cu cît vă amendez. tovarăşe ! — mă dojeneşte zîmbitor paznicul. — El Fugitivo. îndur şi mai demn decît bieţii copii.P. Nu-mi rămîne decît să improvizez. — „O portocală. un cetăţean paşnic. Dar costă ! — conchid eu spăsit.. dela canton ! — Dar sînt unchiul lor." 107 "Amintindu-mi de tuslamalele de excepţie de pe Calea Moşilor. închipuindu-mi că-s în plină voce. pînă ne apropiem de cantonul Valea cu Urşi. Ne orientăm la faţa locului !. Bazîndu-mă serios pe puterea exemplului personal. răcnind din ce în ce mai emoţionat : —„La Bacău. tovarăşele ! Mai întîi prezentaţi-mi carnetul! Lîngă noi. Nu găsesc nimic.. Zii mai departe.. plăteşte 260. precum şi de comanda primită. Totuşi îi răspund. . La vederea căminului părintesc. permisul îl am acasă.... de pui de om înfometat. bălăiţa de Biba. tuslama. numai tuslama ! După ea. dar noi ce ne facem. — Carnetul de pescuit. în Calea Moşilor.~ Fraţilor. care.. ooborînd din ce în ce mai vertiginos. fără să crîcnesc. gîndindu-se probabil că se va mulţumi acasă cu-o cană de lapte prins şi-un posmag de pîine. la Valea cu Urşi. neştiutori. emoţionat de jalea din vocea vlăjganului. — Şi nu lac.. fasole cu cîrnaţi'.. — Hombre ! Nu te opri ! — se smiorcăie Babacu. nene Al. Motorul nu se mai încinge. tovarăşele. ii comunic că posed carnet de conducere. dar nici nu funcţionează ireproşabil. renunţînd cu abnegaţie la peştii la proţap. şi-altă portocală. nu să pescuiesc ! Aşa că îi îranînez paznicului banii.." — vociferez eu.V. Babane ! Sau cum spune marele detectiv Mannix : „No problems !". şi mîncau. Generaţia tînără suferă demn de foame. tot n-avem cîrnaţi ? Accelerez. vizat la zi. —. pentru a-1 mai încuraja : — Nici o grijă.. Am venit aici. erau patru fraţi. se mînca. tfcslama. mai mult pentru a camufla excesiv de sonorele ghiorţăituri ce se aud din direcţia martirizatelor mele măruntaie. ba chiar şi zîmbitor mă somează să-i prezint carnetul. Şi-ncep să cînt. Deşi nu pare să fie de la circulaţie. la maximum şapte metri. Trecem cu bine printre strîmtorile stîncoase. la vestitul „Odobeşti".-ului. Ce-a fost după tuslama ?. de lei. ci tuşeşte din cînd în cînd gutural. Inspirat de succesul obţinut. numai tuslama '. Pe cînd matale eşti ditamai omul ! Se poate ? — Just ! Nu se poate. eventual. Care-1 are.. încercînd chiar să cînt melodia aia cu „portocala" (care îi şi place dealtfel lui Biba). fără vătămări spectaculare. simt că-s pe cale să mă podidească lacrimile. fără să-mpie-dice totuşi mersul maşinii. Cine nu-1 are. — Nu plecaţi nicăieri. continui să improvizez. numai 100 ! Fiindcă nici membrii Asociaţiei n-au voie să dea aici la peşte ! Deşi sînt membru al A. ba şi mai mult.. un mîner ejectat şi vopseaua julită pe aripi şi portiere ? Principalul e că „Bombiţa" se mai ţine pe roţi. întrucît coboară la vale.. Ei sînt cruzi la minte. într-o mahala. s-ar şi putea lipsi de serviciile lui. Zadarnic răscolesc prin memoria mea muzicală. Babane se opreşte din cîntare şi mă-ntreabă suspicios : — Aia erau patru fraţi. că deşi sîntem numai trei. în portofel. pe cai. de la bazinul Nucet ! Deocamdată lacul se află gol. chiar îl întreb : — Trebuie să dau ceva şi pentru copii ? 4 — Nimic ! îi cunosc ! Sînt ai tovarăşului inginer Jimbla. dar fără să cunosc prea bine textul cîntecului. la Bacău. şi mîncati. dar că l-am lăsat în maşină. vărul lui Anatolie Jimbla ! — Fără familiarisme. ca toate lacurile. nu ştii vreun cîntec cu de-ale mîncării.. omule ? — încep eu să mă enervez. pe-aceeaşi melodie : — La Bacău.

încereînd să mă escaladeze. ■— Dacă ne dai şi ceva de-ale mîncării. de măcănitul apocaliptic al raţelor şialbobocilor. Din cînd în cînd îşi înmoaie botul în adăpătoarea secată a 108 păsărilor. Umblă înnebunită în toate direcţiile. mă străbate o idee de geniu. jalea-i şi mai mare. atîta cît mai avem. cu hrean ras şi oţet. din pricina spaimei.reo duzină de ouă. n-am cunoscut limba de vacă decît sub formă de rasol. dar fără pîine.. că auzul ne este sfîr-tecat de mugetele disperate ale „Viţicii". nu vă speriaţi. Cînd pătrundem în parkingul orătăniilor. — Hombre ! Stai. — prînzul ca prînzul. care şi ea se terminase. dar din cele mai abrazive. ca nişte mini-elicoptere. speriate de manifestările neobişnuite ale patrupedei. — „Viţica" a turbat ! — îl lămuresc eu. Eu şi cu Babane. Pentru a nu produce panică. aplicîndu-i un tratament „in forcing". Ca-ntotdeauna în momentele limită. pentru a-mi depune pe frunte meritatul sărut. Nici n-apucăm să coborîm ca lumea din maşină. cu ciubărul de apă în nună. dacă nu iau ceva în gură. rezervele cu care plecasem de-acasă. o mulseserăm pe „Viţica". stăm rău. — Unchiule Al ! — chicoteşte Biba. Degeaba adunase Babacu din cuibare V. zburătăcesc printre coteţe. dar de excepţie. din cauza hohotelor de rîs. Babane nu rîde. ţinîndu-se cu amîn-ctauă mîinile de acea parte a corpului în care se înfipsese cîrligullansetei. după care sloboade un muget infernal.. — Nici nu ştii cît te* iubesc. Zadarnic alerg de la frigider la 110 cămară. Deoarece. Deoarece simt că leşin. dacă nu i s-ar da nimic de băut toată ziua ? Nu vezi cum aleargă „Viţica" după un strop de apă ? 109 Dacă stau şi judec mai profund. deşi mi-s numai detectiv... Nimic. mă adresez prefăcut calm copiilor Jimbla : — Dragii mei.. de la Bucureşti ? . şi începe sâ mă lingă plină de recunoştinţă. poate concura cu o foaie de şmirghel. pentru verificare. asis-tînd la tragica scenă. După ce dă gata întreg conţinutul ciubărului. la fel de brusc. am prilejul să constat acum că. Ne costase scump expediţia la Vadul cu Peşti. pîş-pîş. decolînd brusc. — Şi eu ! — se gudură pe lîngă mine năpîrstocul tribului. Sufletul ! Peste cîteva minute bem lapte covăsit.. . spre bucuria îngerilor care se ghemuiseră lîngă fereastră. pentru că eu fug cu „Bombiţa". de co. dar uitasem să-i dăm şi cuvenita porţie dublă de apă. Unde-s proviziile mele. nu-i exclus ca Biba să aibă dreptate. „Viţica'' se repede cu botul de-a dreptul în recipient. de-a dreptul pe spinarea vacii ieşite din minţi. sînt totuşi în stare să deduc ce are biata „Viţica". se apropie blajină de mine.. — Unchiule Al. — mă interpelează vlăjganul de Babane. — Fratele meu. pînă la această dovadă de recunoştinţă emoţionată. „Viţica" a evadat din garajul personal. — Cine n-ar turba. Orătăniile. comportă normal. Drept care mă pomenesc la pămînt. specific înaintaşilor familiei Jimbla. eşti mare. văzîndu-mă c-o iau la fugă în direcţia „Fiat"-ului. insă. Dacă se contaminează şi Babane. la urma urmelor. nemaipomenit ! — strigă îneîntată bălăiţa de Biba.. Spre surprinderea mea.La faţa locului. Totuşi. căci nu se pot consuma în absenţa plinii de toate zilele. pentru ca apoi să aterizeze. blugii căpătaseră o evidentă tendinţă de lunecare în jos. Porneşte să rîdă şi Babacu. — mă atenţionează Babane. trecem prin momente grele. Precis face o criză isteriformă. Căci. Mi se rupe inima cînd îi aud jelindu-se. Bâiăiţa de Biba începe să rîdă în hohote.toodăcitul intens al galinaceelor. mai ales că. să se zvîrcolească. Şi chiar aşa se şi întîmplă. iar uneori şi cu mujdei de usturoi. După unele simptome. de la bucătărie la beciul II. ci porneşte să chiţăie. fără să mai respecte cele mai elementare reguli de circulaţie rutieră. adăpîndu-se corespunzător îndrumărilor din manualul de zootehnie.. nu pleca ! — mă opreşte Babacu. la cină ? — Hombre ! Mi-e foame. din ce să fabrice biata „Viţica"' preţiosul lichid. şi poate deveni un autentic pericol public 1 — Ce tot vorbeşti matale acolo ? — nu reuşeşte să mă-nţeleagă Babane. Deşi nu văd la ce-ar mai folosi ? „Viţica" a contractat o maladie groaznică. care pe unde puteţi. dar ce ne facem diseară. ascundeţi-vă cit mai urgent. De asta mă şi temean\. curioşi să vedem ce se întîmplă. să aduc un veterinar. Ne repezim cu toţii îngroziţi. dînd impresia că vrea să găsească ceva. scărpi-nîndu-se la ceafă. conside-rîndu-1 mai mare şi mai apt să-şi dea seama ce-nseamnă teribila maladie.. ocupînd paddockul păsăretului. :— îngînă mititelul de Babacu. ii închid pe copii în casă. rămî-nem încremeniţi. — te pup şi eu ! Nu mai zăbovesc o clipită. de obţinere a unei cantităţi duble de lapte. „Viţica" se. şi mă îndrept spre vacă. unde speram să mai găsesc niscaiva brînză de burduf. în stare crudă. de sirenă de alarmă generală.

. din ce în ce mai mult. explieîndu-le copiilor măsurile reorganiza-torice pentru ziua de mîine : •—■ Dragii mei. nici livada. deloc formală. cîntînd o arie melancolică. unchiule ! — Unde-6r fi oare pachetele cu alimente. numai unchiul Al.. fără noi. Chiar puse deasupra ! •— Şi unde-s toate astea ? — Au fost în cămară ! Dar le-am mîncat noi. dacă nu-ţi povesteam despre bandiţii de-acolo ? Nu-i drept. şi-apoi începem investigaţia.. fiind demult golite de conţinut. E bine ? Generaţia'tace spăsită. mane dis-de-dimineaţă. şi mă alintă : — Unchiule Al..'De. unchiule Al ! — mă aprobă îngînat. se mulţumeşte cu dineul de gală oferit de „Contesa Maritza".. Va trebui să las pentru mai tîrziu problemele frazeologiei curente.. la micul dejun ? N-ar fi . nu-i prinzi nici la pastele cailor. dar mă consolez urgent. un pachet de unt şi nişte brînză rîcîită de pe burdufele care începuseră să se scorojească. ci mă indignă expresiile îmbibate de improprietăţi de stil. la văzul îmbelşugatelor mese din uriaşa sală de recepţii... fratele meu ! Dar mai termină odată cu limba asta agramată .. avînd un conţinut excesiv de celuloză.. fratele meu. deşi bazată exclusiv pe mămăligă. — Eram precis c-ai să mă-ntrerupi.eram precis"' ? Nu vezi că m-aţi molipsit şi pe mine ? — izbucnesc eu ambalîndu-mi nervii. amarnic. are perfectă dreptate.. E clar ? Sînt întrebări ? — Hombre ! — ridică glaSul înţeleptul familiei.... ■— Da.. 111 20) PREPARATIVE PENTRU MAREA ANCHETA Modesta noastră cină. Moare' şi „ViţAca". stilistică. — se pisiceşte Babane. — Ce-o să mîncăm mîine dimineaţă. Şi-aşa ceva nu trebuie să se mai întîmple ! — Să nu se mai întîmple.. aţi văzut ee-am păţit astăzi.. — Să nu mai lungim vorba ! Vă ocupaţi de vacă. mor şi găinile. Să nu neglijaţi nici grădina. că de-aia eşti scriitor de romane detective şi poliţiste. Biba îşi dă pe spate părul ei ca paiul de grîu. dealtfel sever interzisă de toţi diete tieienii. fiindcă pe cutii scria „pentru copii''. descărcate din maşină ? Că tu le-ai orînduit ? — Care pachete ? Alea cu biscuiţi. azi înainte să nu te mai aud cu astfel de vorbe. îmi fac un soi de autocritică. filmul-operetă ce se proiectează acuma pe micul ecran. — Erau. mieii şi toate celelalte sînt confecţionate din mucava. ci derbedei ! N-am nimic împotriva limbajului popular.. temperat totuşi. — Te-nşeli.. costiţă afumată şi-alte chestii ? — Exact ! Şi erau şi cinci cutii cu brînză topită. va fi nevoie să asigurăm supravieţuirea orătăniilor şi-a „Viţici'r'. populare şi argotice. la cină am tras o mămăliguţă.' Ce vrei să spui cu . şi-o ştii prea bine şi matale. „Eram precis" conţine o aberaţie gramaticală.. — nu eşti matale omul care să ţină cu hoţii. iar noi care ţi-am vîndut pontul să rînim la 112 grajd ! Mai făceai pe detectivul la motel. de te doare Ia suflet. de toate treburile gospodăreşti. Pen113 tru că sînt probleme arzătoare la ordinea zilei.■— Biba ! — strig eu entuziasmat. — Atunci procedăm altfel ! — anunţ eu. supunîndu-se probabil unei autocritici mentale. oră-tănii şi toate celelalte.. — Dumneata sâ anchetezi. urmmd ca voi să vâ-ngrijiţi de hrana şi adăparea lor. iar mie mi se ridică aici probleme de mare fineţe psihologică.:. — Atunci am pus-o de mămăligă ! — le comunic aprigilor mei consumatori. Pentru că Babane. — de mîine îmi încep ancheta la motelul „Craiul Munţilor"! Dar.. Ne aprovizionăm cu pîine. Fraţii Jimbla mănîncă pe sparte. iar în jur de orele zece plecăm la motel cu „Bombiţa".. adică personalitatea mea. — ăia nu-s oameni. —■ Gă se duce totul pe apa-sîmbetii. Strîng din dinţi. mai înainte de toate.. în vorbirea oamenilor. curcanii. măi fratele meu ! — intervine neinvitat vlăjganul de Babane. gîndin-du-mă că purceii de lapte. totuşi excelentă. mult mai urgente. cu mult instinct pedagogic. dar murim şi noi ! De foame şi de sete !. — dar există. — obiectez eu. pe undeva.. Contesa Maritza se văietă pe micul ecran... fazanii. — Unchiule. mai bine nu trage de timp şi spune-ne cum ne organizăm pentru mîine.. o limbă populară. Pe fondul valsurilor. îmi făcusem iluzii.. Fiindcă..— mă întrerupe iarăşi vlăjganul. învălmăşită cu vreo zece ouă.. — Te rog frumos să nu mâ-ntrerupi ! — o dojenesc eu.. iartă-mă şi nu te supăra. Drept care. se desfăşoară în faţa televizorului. care-ş-i face loc.. s-ajungem nişte detectivi mai tain ca Sherlock Holmes ! Ia zi !... alimente la bufetul de-acolo. în disperare de cauză. Biba. unchiule Al ! Zău aşa ! Puteam să pun rămăşag c-ai să ne ţii pe tuşă. surioara lor nu se lasă nici aa mai prejos. — Eram precis. — Frumos din partea matale.. să te-ajutăm. Că mergem şi noi la motel.

toarce din motor frumos. El Fugitivo ? N-ar fi cazul ca noi.. închid televizorul. cu multiple terase şi balcoane de tip loggia. zi şi noapte. pentru ancheta de la motel. m ciuda temerilor mele. ce-i cu tălică ? Nu te simţi bine*? Ori ţi-o fi şi matale foame ? Cum să fie închis ? Din 'anul ăsta. lîngă mine. nu ne povesteşti nimic în seara asta ? — Nimic. După vreo zece minute de aşteptare nerăsplătită. odată cu proprietarii. păstrfnd o viteză de croazieră constantă. blugii şi blu-zoanele. Iar peste cîteva minute. • adăposteşte clădirea principală a motelului. începe să mă bîntuie . înconjurată de munţi teşiţi. o construcţie de patru etaje.. cu o piscină impresionantă. în direcţia motelului „Craiul Munţilor". Babacule ! Mi-e somn ! îi retez eu entuziasmul. şi să ne omenim acolo ?. sînlem foarte cunoscut.frumos să mergem mai devreme la motel. părăsit de nevastă. să 116 umble mereu numai în haine de lucru. Babane se uită la mine cam cîş. păs-trîndu-mi calmul. în schimb. cu două căzănele sub presiune. —. unchiule ! ' " Cînd pătrund în braseria motelului. poate chiar mai spectaculoasa decît cea din jurul Vadului cu. Deoarece. ne reflecta pe noi. . şi^ nu-mi arde de dormit. — Sînt precis că lumea-i la micul-dejun. o* sală de-o eleganţă puţin obişnuită. ca un ceainic pe foc mic. toarce şi el. şoseaua (asfaltată conştiincios) e netedă ca untul bine întins pe-o felie de pîine. de ocazii festive. însoţit de trei arătări hippies. Biba şi Babacu. după vreo jumătate de oră. O căldare imensă. copii ! Mîine ne-aşteaptă sarcini de mare importanţă ! — Cum aşa.. Pe măsură ce „Bombiţa" ruiează nerăbdătoare în direcţia clădirii centrale. îneît un necunoscător ar putea deduce c-a fost dată la spălat. maximum zece. observ înaintînd spre noi un individ cam trupeş. pe bancheta din spate. — Atunci înseamnă c-ai depăşit răscrucea. A doua zi la opt şi jumătate. oarecum buimac. fagi.Abia ■ cînd se apropie şi mai mult de noi. începe să mă lucreze o nelinişte răuprevestitoare : ^^ — Ce zi e astăzi ? N-o fi cumva motelul închis ? — îl întreb pe cel mai în vîrstă membru al tinerei generaţii Jimbla. 315 8* De la distanţa la care ne aflăm. Dă-i bătaie.!. şi filmul se termină. Mă aşteptam ca.. motelul tot nu se arată privirilor mele. cit tot peretele. bronzate excesiv. Mai ales că Biba-şi exprimase dorinţa să se deghizeze. extenuat de îndeplinirea prea matinală a tuturor sarcinilor gospodăreşti. — îneît foamea a operat mutaţii esenţiale în înfăţişarea şi comportamentul nostru. Nefericit obicei şi la tinerii Jimbla. N-ar fi deloc educativ Tinerele cadre să-nveţe ce-i aia voinţa şi răbdarea. mă lămureşte cu amabilitatea ce-1 caracterizează : — Unchiule dragă. parking. nene Al. acoperiţi de păduri de brazi. Imensa oglindă.. ne ştie toată lumea ! Refuz să răspund unor asemenea copilării detectivistice. flancată din trei părţi de-o plaje cu nisip auriu. parc distractiv. examinez mai atent aspectul tribului.. în schimb. Fac cale întoarsă. sînt nevoit să-1 trezesc pe Babane : — Măi frate. arată atît de prăpădită şi ferfeniţită. „Craiul Munţilor" a fost declarat permanent. în care foamea ne chinuie ca pe hoţii de cai. — Vezi ce scrie acolo ? — Dar bineînţeles ! . mai autentică) demarăm în trombă pe poarta cantonului. nenumărate bungalowuri şi căsuţe. nemîncaţi si plini de voie bună (mai prefăcută. — Dar bineînţeles ! — mă asigură Biba. depunînd eforturi vizibile de înţelegere a frământărilor mele.. mă îndrituiesc să conchid c-au omis baia de dimineaţă. apoi mă lămureşte : — Sigur că nu. Ce să-i spun copilului ? Că mi-i îoame. frasini şi alte foioase. ăsta-i drumul cel bun ? Vlăjganul cată în jur. Apoi îşi continuă vorbele : —• Ştii ce m-am gândit. pentru toate gusturile. odată cu înaintarea noastră. Iar îmbrăcămintea. Arată ca un tată rămas cu copiii pe cap. îl recunosc. Peşti. sforăind încetişor. Contesa Maritza dănţuieşte în -braţele cavalerului. după manevrele de rigoare. 114 ' „Bombiţa". Numai aşa vor ajunge să ne ia locul. tineretul. apare la orizont şi motelul „Craiul Munţilor": Locurile sînt de basm. Hombre. nu observăm nici o mişcare. depăşind sensibil zgomotul produs de turaţia motorului. Chipurile copiilor. lingă fereastra-vitrină. Vreau astfel să dau de-n-ţeles că ridic şedinţa. la motel. să ne deghizăm ? Acolo.. apoi. fără să fii atent la drumul ce-o lua spre motel. Babane. ordinară frumuseţe. ca bobul de măzăriche. în vreme ce ocupăm o masă laterală. — şi chiar sîntem. dar totuşi pustie. numai sticlă şi nichel. pot fi confundaţi. — La culcare. să-şi ia şi dînşii hainele de „ţinere". vreme de patru anotimpuri ! — Păi nu se vede ţipenie de om ! — ripostez eu. cu demnitate şi folos.Deschid bufetul atît de dimineaţă? — mă-ndoiesc eu. Pesemne că sîntem atît de nemîncaţi.Rîmnicu-Vîlcea !". Drumul pînă la motel străbate o regiune de-o extra. cu alei aşternute cu pietriş alb. unchiule Al ! — apoi îmi arată chiar un indicator.

Mor. care mi-1 amintesc acum $ mai pregnant. Da. lovindu-le între ele.. vreţi să-mj distrugeţi reputaţia motelului ? Vagabonzii n-au ce căuta la noi !. Pentru că amabilul ex-ospătar lucrează numai cu maeştri.. — Cum să nu ! Cel cu „Fiat"-ul 850. în totală contradicţie cu răcnetele pe care ]e emite : — Cine v-a dat drumul înăuntru ? Nenorociţilor. coana Raliţa. Anul trecut spuneaţi că n-ayeţi urmaşi ! Nu mă mai cunoaşteţi ?. Era şeful ospătarilor. Nu-i aşa ? Dacă nu iau măsuri imediat. mă-ntreabă : — Unchiule Al. mai cu seamă cînd începe iarăşi să răcnească : — Mii de scuze. dar şi de vacanţă. Babacu şi Babane se uită la mine ca la a zecea minune a lumii. ca-n filmele cu Winnettou : • — Flămînzi ? La „Craiul Munţilor" ?. pe şoseaua Ploieşti-Braşov. mai puţin sensibili la formele protocolare.. Or noi n-am vrea deocamdată decît un breakfast corespunzător înfometării noastre. Fiind costumat ca pentru munte. un individ supradimensionat î. ne-aduce un breakfast care. pe. Se poate ?.. a lucrat tot la un motel ca ăsta ? — Da ! Dar ceva mai mic ! La „Paralela 45". scoate un strigăt de groază. ' ' 118 21) „CRAIUL MUNŢiLOR" LA CEL MAI ÎNALT NIVEL <CA ALTITUDINE)! Biba.şi face în cele din urmă simţită prezenţa. sau ceva în genul ăsta.. ajuns acum responsabil al motelului „Craiul Munţilor" e prieten la toartă cu Maximilian Prior. roşu ca un parizer proaspăt lejer afumat. ruşinat întrucâtva de recitalul cu farfuriile. de Vreme ce şi eu am fost şi sînt în graţiile lui Grebencea.. evidentă chiar şi sub vestimentaţia intenţionat nefestivă ? Probabil că da. simpaticul apoplectic mă priveşte" paralizat... întrucît îl văd în pragul unei certe crize de congestie cerebrală.. — Felicitări ! — Mulţumesc ! Din inimă ! Dar dumneavoastră ce mai faceţi ? .. dar şi lâ unele norme de bună creştere... risc ca individul să continue astfel pînă la vremea prînzului... c-altminteri vă dau pe mîna miliţiei î încetaţi ! Individul. ■— Nu se poate l Chiar la mine-n motel ? . ca pe două tipsii sau talgere. dar şi mai panicat. mi se pare cunoscut.: .. — Tovarăşe Grebencea ! îmi face o deosebită plăcere să te reîntUnesc. După care se angajează într-un cross demenţial. da. prieten adevărat al clienţilor. — Mor de foame ! Sînt cu nepoţii mei.. Pe-o servantă cu rotile... Un om minunat.. Vezi că n-am uitat ? Dacă Grebencea.. Inspăimîntat de larma dezlănţuită. în pofida . Babacu.! Iertaţi-mă ! Ce bucurie ! Maestrul Conan ! Cum de nu v-am recunoscut ? Parcă aţi mai 117 slăbit. totuşi. nenea. în spatele căruia cînta1 la trompetă Jimmy Navarrelli... adică în pantaloni de doc necălcaţi şi cămaşă cadrilată. numai două din fericire. Cred că din pricina asta v-ara confundat. marrifestînd cele mai amabile intenţii. doar ştiu ce vă place ! .. despre care ţi-am povestit ! Nu-ţi aminteşti ?. De citb ori nu v-am servit. vagamenîe spălată.. Şi încă majoră ! Grebencea.. îşi face o apariţie triumfală. ce timpuri ! Dar ce f aei aici ? — Am fost promovat în muncă. Babane nu se mai poate abţine şi-mi declară : — Fratele meu.. au încetat concertul cu tacîmurile. aşa cum procedează solistul de la grupul de percuţie al unei orchestre simfonice. de la motelul „Paralelei" !. care-a urlat la noi. utilizează exclusiv farfuriile.. eşti mare ! N-aş fi crezut că te cunoaşte o lume întreagă ! Ai auzit cum ţi-a spus ? . dar acoperite. dar şi de-o evidentă hiperteasiune arterială. — Aha ! De-aia-i prieten la toartă şi cu nenea Max. Grebencea! Grebencea de la ^Paralela 45". maestre Conan ! Sînt conducătorul motelului !. Mai ţineţi minte ? Eraţi cu sora dumneavoastră. Maestre Conan ! " Formidabil ! Babacu. — Rău ! Foarte rău. mai mic. Sînteţi cu copiii ? Să vă trăiască! Ce repede au mai crescut. Maximilian Prior. încep să bată cu cuţitele în farfurii.. Anatolie ! Şi ei sînt f lămînzi ! < Grebencea. nu mai înainte de-a ne comunica din mers : — Mă-ntorc imediat! Nu mai e nevoie să-mi daţi comanda. copiii vărului. Ieşiţi afară imediat.. înseamnă că arhitectul trebuie să fie un personaj de marcă. cel mai mare arhitect.. speriaţi.. şi nu mai ştiu ce să-nţeleagă... Copiii.. alcătuit dintr-un ospătar şi-o picoliţă.. Să-1 fi impresionat puternica mea personalitate. însoţit de-un grup de operaţii. Copiii însă.. plină cu tot soiul de recipiente metalice... o personalitate autentică. — Repede le mai uiţi ! — mă admonestează Babane... al motelului. avînd o bizară propensiune faţă de artă... de recepţii. dacă-mi amintesc eu bine. Or şi arhitectura trebuie considerată artă..teama c-am nimerit greşit. Plesnind de sănătate. cu ciorbă de burtă.. cînd vă ospătaţi la noi. în cine ştie ce salon special.. Par impresionaţi de entuziasmul lui Gre-bencea. cetăţeanul se repede spre noi... — Care Max ? — întreb eu intrigat. dis-părînd în direcţia uşilor ce dau spre fundul salonului. Cum să nu-mi amintesc de dumneata ? De dumneata şi de excelentele tuslamale ! Ehei. — Arhitectul care se joacă şi cu noi..

săritură cu prăjina. se pleacă la urechea lui Max. şmecheriilor ! Ce-i cu voi aici ?. încît ai zice c-abia a ieşit de la frizerie. interzis.. — Mereu o să mîncăm aici ? Pînă ce-ţi isprăveşti. Noroc că-1 prinde cetăţeanul la timp. marele arhitect.. Conan dragă ! Grebencea. însoţite de cele-mai bune gînduri ! Dacă şi tanti Raliţa făcea invizibile trei porţii deodată ! Ceaiul. încîntat de ceea ce mi se servise. gîfîind lejer. Ridicînd brusc mîna.. dar care-i extrem de fericit să-1 cunoască pe scriitorul Conan Doi.. cetăţeanul căruia copiii îi spuseseră „nenea Max". Şi chiar aşa se şi.. încît aş putea să jur că-s copiii dumneavoastră ! Dar nici ca nepoţi n-au de ce să se ruşineze !. îi obţine încuviinţarea. Nici n-ar fi posibil. Ori sîntem.. fără să mă mai consulte. cu părul cărunt. * Rămîn. — Dar bineînţeles ! — răspund eu. Privind îrr direcţia mea. pătrunsă de importanţa momentului : 121 — Maximilian Prior. neaudă ăia !. — îl asigur pe simpaticul şi-atît de' obositul arhitect de acordul meu deplin. — Ce paznic ? E şi mai rău ! Unchiul nostru de la Bucureşti. .. Acum aştept cafeaua promisă de Grebencea. 120 I In vreme ce Grebencea îmi serveşte cafeaua. de la ocol ? — Aiurea ! — îl aud pe Babane. — Ura ! Ziua bună. de parcă l-ar fi electrocutat ceva. probabil din trestie de zahăr.. Să nu. sub nici un motiv. baston subţire. păşeşte parcă dansînd în direcţia noastră. de-o vîrstă şi din aceeaşi generaţie. Grebencea se aferează în jurul nostru. — „Eggs and bacon". convenienţele.. pălărie panama.... ba din contra. cu privirea aprinsă de bucuria revederii copiilor. şi dă fuga spre fundul braseriei. — şi nici n-ar avea posibilitatea. îi şopocăieşte ceva. generaţia îşi părăseşte scaunele. plină de nerăbdare. fără să mă ridic de pe scaun. şi n-avem ce ne vorbi. De-acord ? — N-am nimic împotrivă. cu cravată. iar generaţia aşteaptă. El Fugitivo ! — mă mobilizează Biba. şi-1 poftesc să ia loc la masa noastră.. încît comandă.. ostenin-du-se personal. — Hombre ! M^uzi — întreabă. din pai de orez. care asistase la scenă nespus de fericit. să vă cunosc.. ca şi cum ar fi executat o .. •— Gîndeşte-te. La insistenţele tribului.. Babacu i se avîntă de-a dreptul în braţe. Nimeni nu mai scoate o vorbuliţă. abia ieşit de la secţia cofetărie a motelului. în salonul elegantei braserii îşi face apariţia un cetăţean cu totul ieşit din comun. maestre Conan. Ştii matale ce. într-un costum de lustrin. arhitect! Un arhitect total demolat din pricina muncii în exces. că doar ţi-am povestit. plin ca un ţîfoi. căruntul îi întreabă. şi care trebuie să fie marele arhitect Maximilian Prior.. încă două „seturi". marmeladă de căpşuni.... pe care1 ţine la cotul braţului sţîng. pentru a-i înlesni tradiţionala pupătură pe frunte. înalt.. Ca şi cînd n-aş mai fi existat în raion. — Sînt la fel de bucuros. feliritîndu-mă ! — Mănîncă cu-atîta poftă.. tuns extrem de pedant. însă suficient de tare ca să-1 aud şi eu : * — Cu cine sînteţi ? Nu cumva-i paznicul forestier. mai ţineţi minte ? Cum să nu le pomenesc. Atîta mi-au povestit copiii despre dumneavoastră. cele trei porţii de „profiterol". bondocul de Babacu. Grebencea exultă de bucurie. trebuie să fie de excepţie. '. Am să mă mai gîndesc !. nene Max ! De trei ori ura ! Ce bine c-iai venit !. se-nclină lejer.. probabil. — şi rosteşte cu-o voce solemnă.. arhitectul îmi taie efectul frazei pe care o construisem cu trudă în-gind : — Nu-s de acord ! întrerupem orice relaţii aici !. în carne şi oase ! Ii zîmbesc corespunzător. — Nu cred. ştii care. venit aici la refacere. scriitorul.....faptului că-i invizibil. nepotul lui tanti Raliţa. cămaşă albă.. Babacule. se aşează. slobozindu-1 pe Babacu din braţe. căci aşa şi arată. cu tartine cu unt... de parc-ar iradia din el efluvii electrice. — Atunci e-n regulă ! Dar să sărbătorim înţelegerea.. indicînd ospătarului cum să ne servească ochiurile cu costiţă prăjită. Nu suport. de parc-ar fi fost martor la cine ştie ce eveniment solemn. remorcîndu-i după el pe Biba şi Babane. ori ne considerăm plasaţi pe-o orbită eronată.. dovedeşte. domnule Prior. din rezerva sa personală. elegant. în sfîrşit. ascuns sub capacele mai sus pomenite. îi entuziasmează pe tinerii membri ai noii generaţii. cum spune nepotu-meu Babane. deoarece şi mie îmi lasă gura apă. repezindu-se spre superbul individ şi ţipînd încîntaţi : — Ura.. fără să-mi întindă mîna. Mă-nţelegi ? Că nu pot să spun. Al Conan Doi.. Tribul Jimbla a amuţit complet. se-apropie de mine zîmbindu-mi strălucitor. radem totul de pe masă. şi ne spunem „Max" şi „Conan". văru Iu' tăticu ! Cu Babacu în braţe.

. probabil vreun coleg de-al lui Maximilian Prior.. Maxule ? — Ai să rîzi. dar mai mult pentru a-i face plăcere :• ■— Formidabilă cafeaua ! Vă convine s-o vindeţi la trei lei. îl întreb pe Grebencea.' Că nu ne-au dat de la magazia centrală ! Atunci mă adresez arhitectului. ghişeul CEC-ului. Şi. la Sinaia-Cumpătu. maestre Conan ? Să vă tratez eu cu-aşa ceva ? Nici nu ştiu ce-i aia . Jos. ce mică-i lumea ta ! La Colţiilupchii... Am întîlnire cu soarta ! După ce dispare. să se-nhăiteze cu tot soiul de vagabonzi. din afară. Totuşi. dar din cireşe amare. îl cheamă la poker !. şi-avea altă aromă.Peste cinci minute. aici la motel.. dar de excepţie. îmi pompează mîna viguros. Ancheta e mai mult decît necesară. ci-a trăsnitului ăla de Navar-relli. fără luminile mele. Pentru că. Sper să existe. — Sper că nu-i acid cianhidrie !.. din respect pentru mine. amintindu-mi de mugetele „Viţicii". totu-i cu 70°/0 mai ieftin ! Cafeaua mi se răceşte brusc în ceaşcă. dar ce legătură are soarta cu trompeta zilei de apoi ? — Nu-i a zilei de apoi.. însă natural. ci de cauciug ars. am mai băut whisky. dar ce-o să se facă atunci cînd îl vor acroşa Gherigogu şi Flory. sărăcuţii !. la bufet. Conane ! — se bucură evident Prior. poate. Probabil că.. se-aude un răget infernal dar care mă face să tresar nervos. îl întreb. aşa cum şi prevăzusem dealtfel. sperînd să obţin mai multă înţelegere umană : — Ce-i asta. vă apropiaţi de preţul trecut în „Menu". atestă că arhitectul Maxi-milian Prior s-a născut c-un dram de noroc. cînd e-atît de tare şi bună ? Grebencea se uită la mine surprins. vreo unitate de-a CEC-ului. mă pomenesc interpelat de J3abacu : — Hombre ! Auzi ? — Ce s-aud ? . nichel şi cristal. Deşi nici pînă acum nu stătuseră degeaba. Dacă nu cumva chiar triple. face omul ce vrea cu banii lui. Şi numai faptul că eminentul detectiv amator. tras de două ori la cazan ! E bine ? In aceeaşi clipă. Ce bine că umblu cu carnetul la mine ! Generaţia mai tînără a tribului Jimbla nu-nţelege nimic din problemele mele. gîndesc timid în sinea mea. Maximilian Prior se ridică spontan de la masă. — Şi-1 joacă numai în doi ? — Da de unde ! în unul ! Fiecare la rîndul lui... cult şi fin. dar şi urgent. Cît mai degrabă. Al Conan Doi se află în regiune. Dar 123 nu-i admisibil ca un om atît de reprezentativ. Lică şi maică-sa. Navarrelli ca Navarrelli. de undeva. permiţînd aromelor stranii să-mi invadeze nările. cît mai discret : — E mistic ? Crede în soartă şi destin ? — Nu v-ani spus. 122 — Ce-am băut.. Cerul gurii îmi explodează. cum se spune. întors să-mi iau generaţia. puţin cam peste umăr.. şi să nu-nşi dea seama că Jimmy Navarrelli e-un nenorocit de bişniţar care urmăreşte să-1 scuture de banii agonisiţi din proiectarea şi construirea atîtor obiective arhitectonice. că-i arhitect ? N-aţi fost atent ? — Ba da. le servise porţii duble. se poate. Dacă nu-i spirt curat. mai ales. E clar că va trebui să intervin.. chiar ceilalţi membri ai fUierii „Francezu" ? Pînă ce-mi elaborează Grebencea nota de plată. nădăjduind ca pînă mîine să nu mai fie nevoie de vreo aîtă alimentare. de 90 de grade (şi nu Celsius !). sau. Trag la şaibă ! Dumnezeule. Conane dragă ! Mă cheamă trompeta zilei de apoi. fer ceaşca o ţineam în mînă. în definitiv. ciocnesc cu Max şi sorbim din conţinutul păhărelelor furnizate de Grebencea. încă mai au de 124 lucru serios. Se mai distrează şi ei. sub privirile încîntate ale copiilor. Mai ales cînd e mare arhitect. şi se scuză lejer încurcat : — Iartă-mă. dar dîndu-şi pesemne seama că glumesc. La braserie avem preţuri de „Intercontinental'*.. — Rachiu casnic. nu de insecte strivite. extrem de obosit. Minunat proiectat de arhitectul motelului. Nu mai are rost să mă interesez de costul breakfastului. îşi permite şi dînsul să-mi răspundă la acelaşi nivel : — Dacă mai puneţi doişpe leuţi. vizitez. la care-1 văd că se agită serios. nene Grebencea ? — îl întreb eu nedumerit. maestre.. zîmbindu-ne afabil din mers. După ce-i las pe copii în compania profiterolelor.. ci se distrează cu enormele profiterole aduse mai adineauri de amabilul Grebencea. tot „la şaibă" i se spune pokerului mecanic. ghişeul e construit numai din marmură de Ruşchiţa. are toate şansele să se trezească în pom. precis că-i whisky.. — Vai de mine.

sperînd să-şi scoată cheltuielile de benzină din „trei aşi". şi există şi-o bază ! — rîde fin şi aristocratic Maximilian Prior. deoarece cîştigă numai maşina ! — încearcă să mă lămurească Babane. aşa cum mai ascultasem la „Teleenciclopedie". atunci cînd pierde nenea Max. N-aş zice că-i chiar melodie ceea ce-aud. Deoarece nu pricep.. cu-o eleganţă şi dezinvoltură demne de-o cauză mai nobilă.. Eliberînd maşina de tocat lei.. din filiera „Francezu". la o emisiune cu vînătorile din Kenia. 127 — Studentul cu restanţe. studiile : fără. iar locul de muncă : cel la care sîntem acum. — Măi fratele meu. Şi nici nu ştie că iubiţii mei nepoţi. că nu se văd.. Jimmy Navarreli. deoarece-i de-ajuns să-1 auzi vorbind. totuşi..125 22) SUPLIMENT LA „CRAIUL MUNŢILOR" — MOTEL. îi dăm înainte ! <■ 126 — Şi pe-urmă ? Ce-i facem pe-urmă ? — insistă cu impertinenţă Jimmy Navarrelli. eminentul arhitect. scriitor bucureştean ! — grăieşte Prior. . precum şi după trompetuţa care-i atîrnă de gît. ar fi în stare să scrie într-o fişă signa-letică : părinţi. cineva se-amuză spărgînd timpanele concetăţenilor săi. atunci cînd „pică". — mă interpelează Maximilian Prior. doar.. aşteptînd cu ochi exoftalmici cîştiguri spectaculare. nu numai coada ochiului.. apăsînd butoane şi vîrînd monede. însoţit de Jimmy Navarrelli. — Deaia suflă Jimmy în trompetă. trăgînd de felurite manivele. scărpinîndu-se semnificativ la ceafă. — Cît timp mai avem ceva bani. semnificaţia gestului. f ăcînd prezentările. judecind după aspectul general. Pesemne îşi imaginează că sînt plin de bani. . care bănuiesc că-i Jimmy Navarrelli. depă-şindu-mă o mulţime din bizareriile tinerilor. Privesc cu coada ochiului la Jimmy Navarrelli şi. Care cîştiguri. Ghidîndu-ne după orăcăielile goarnei ne-ndreptâm în. dar în nici un caz pentru poker. observ că întreprinde aceeaşi operaţie. Nici n-aş avea nevoie să-i cunosc părinţii şi colateralii. în preajma fraierilor. pierde însă. — Mergem. nu ca mine de excepţie.. ci mai curînd un răget de elefant. Pînă şi-un detectiv de mîna a treia. la jocuri de noroc ? — îmi vine mie să strig.. Babacu. ci pentru jocuri ceva mai umane. poate prezentam şi eu aceleaşi simptome. — pare cuprins de-o frenezie cu totul ieşită din comun. atracţia exercitată de jocurile mecanice. unde poate duce astenia de surmenaj !" — îmi zjc eu în sinea mea. numai din înregistrările de rigoare. „trei rigi" şi-aşa mai departe.— Te faci. deoarece le deduc pe loc. insist să aflu despre ce-i vorba : — Ce mai vrea ? — Să mergem şi noi la pokerul mecanic ! — Voi. Şi ne place să-1 vedem cum î se umflă obrajii. cel puţin în faza în care-1 asistăm şi noi. întrucît au îngăduit dezvoltarea unui atare element. măi şmecherie ! — se lasă tîrît pe călea pierzaniei distinsul arhitect. nu e banul". /■■ Din fericire. aidoma tălăngii pe care-o posedă „Viţica". — Şi ce-i cu trompeta lui Jimmy ? Lasă-1 s-o strice ! Poate scăpăm de ea. doar i-or plesni ! De cînd aşteptăm clipa asta.. La cele şase maşini infernale. tipic pentru un bişniţar capitalist. „roata norocului" sau „uite banul. „lucrează" de zor tot soiul de turişti. maestrul Conan Doi. studiile şi locul de muncă. referitoare numai la aspect şi comportament. m-au uscat cu „gustarea"'' din braseria motelului. cum întîlneam pe-atunci la bîlciurile din oraşul meu natal. CAMPING ETC. nu-riţelegi ce-ar vrea Babacu ? —• mă solicită Babane. viitoarele victime. bişniţarul îşi întoarce privirile în altă parte.. acum cîteva decenii. „Uite. baroane ? — îl incită individul cu trompeta. Dar habar n-are că nu mi-a apărut nici unul din cele şase romane. arhitecttil se îndreaptă spre mine. adică din capitală. profesionişti ai „biş-niţului". — deocamdată mecanice. depăşesc rareori opt lei. dînd de pe acum semne neliniştitoare în ce priveşte anumite propensiuni pentru jocurile de noroc. O fi aflat de la arhitect că-s scriitor. însă niciodată mai devreme de pierderea anticipată a unor sume de zeci de ori superioare celor citate mai sus. Deoarece unul din noi trebuie să cedeze. spre surprinderea mea. toate de „poker mecanic". iresponsabili. pentru a îngădui altui amator să-şi piardă bănuţii. cel puţin aşa pretinde dînsuî. aici de faţă.. Hait ! Şi-a pus şi ochii pe mine.. ca să-i mai dea curaj. colateralii. de norpc sau fără noroc asupra tinerilor mei însoţitori se limitează numai la privirea zbănţuiţilor ce-şi pierd timpul şi banii. — mi se< pare că nu ţi l-am prezentat pe tînărul meu amic. — Mergem înainte. Zadarnic îi caut pe scumpii mei amici de la Bucureşti. a cărui goarnă îmi anunţă semnele destinului. direcţia parcului-distractiv aparţinînd motelului. — Conan dragă. unchiule Al. sau chiar n-auzi ? Goarna lui Jimmy. — împrumutăm ! C-avem de unde. abia abţinîndu-mă.. — Asta nu-i de noroc. zece sau douăzeci. într-adevăr. Maximilian Prior. La vîrsta sa. tUndu-mi posibilitatea să-i completez o fişă de cadre exclusiv fotometrică.

trombonistul e simpatic foc. în schimbul unui profiterol. s-a străduit anume să-şi compună un portret robot de bişniţar contemporan. nu-i uşor de uitat. pînă ce i-a ieşit portofelul din buzunarul de la pantaloni. Maximilian Prior lansează o invitaţie bizară. Dar nu există nimic sigur pe lumea asta. — Bună. „Mîine. Deoarece. Sau..Trombonistul îmi strînge mîna.. însă atît de strimtă. •— Hombre ! -— Ce vrei. deoarece. încep să-mi repugne paraziţii cu pretenţii. mustaţă Tiriac. — Dacă-ţi spun ceva. Voi toţi căscaţi ochii la maşina cu bani.. şi i 1-a pus la loc ! Ce fel de hoţ e Jimmy. Apoi prînzim împreună la brasserie... la piscină. ştii ce-a făcut ? I-a furat portofelul lui nenea Max.. după ce mîncăm !" — mă asigurase înţeleptul şi miniaturalul detectiv. Asta-i figura.. Jimmy se dădea mereu pe lingă nenea Max. mă rog. despre ce-i vorba ? Bondocelul se fîţîie cîteva clipe. La urma urmei. manieraţi. Babacule ! — îl întreb pe înţeleptul familiei. deştepţi. dar cu ceas. Pricepi atît de... — Mira-m-aş î — îi răspund tot eu. în bloc. ochelari de soare. peste 50 centimetri. apoi la flippere. — Mă bucură. Şi totuşi. Şj mai zici că eşti detectiv. — Puradeii-s ai dumitale ? Parcă i-am mai zărit jucîndu-se peaici. deşi n-ai să crezi.: „Cunoşti pe dracu" — îi răspund eu. la 128 stînga. mi se pare uman să dăruieşti unui copil o prăjitură. greu. Poate cinăm tot la brasserie... încît dă impresia că. îmi dai un profiterol ? în vreme ce examinez pe toate feţele aspectul peda-gogico-educativ al problemei.. mai curînd. însă oferit do mine. — Nu-i cazul. Pentru această formulă de salut. A scos ceva din el. după-masă avem un concert de muzică pop. —• îl asigur şi eu. iar seara vedem noi ce mai facem. eleganţi. curea la mîna dreaptă.. cămaşă deschisă la piept. an-iropoidali. / După ce rezolv toate problemele ce-1 frămîntau pe dulcele meu nepot.. dar mental. că nu-i pot spune curea. de astă dată audio. perciuni flocănoşi. mi-o scutură.. incoruptibilule ! — răspunde în numele grupului Babane. membrilor familiei Jimbla. obţinînd mai înainte de toate. dar şi cu-o oarecare doză de răceală. Jimmy. a scos 129 9 — De-a bîza doar o hîrtiuţă. ai să vezi. plus lanţul cu trompeta. cisme de cowboy pe sub fuste. apoi demarează : — Nenea ăla. totuşi. după care începe să zîmbească. strigă pe trei voci: . — Dar dacă nu-ţi dau. tinereţe ! . Cu pantaloni evazaţi. abia reintegraţi grupului. mică de tot. astăzi ne distrăm ! Mergem la bowling.. care tocmai acum s-a apucat să mă tulbure din exercitarea meseriei mele de detectiv.. Jimmy se poartă ca un modern tînăr dintr-un oraş capitală. Ultimele cuvinte sînt adresate.. încît dacă ar avea nasturii încheiaţi i-ar sări unul după altul.. tip salcie plîngătoare. !. lanţ de fier forjat pe gît.... dacă fură numai hîrtii ? — De unde ştii că era vorba de-aşa ceva ? — îl întreb pe Babacu. — Zii. gata să-mi disloce umeralul. îşi trage oleacă blugii mai sus.. ne-ntoarcem la grupul ce se plictisise să ne tot aştepte. promisiunea solemnă c-o să-şi ţină guriţa Bineînţeles. Şi. simţindu-mă oarecum lejer flatat. ca a matale.. adunase atâtea detalii caracteristice. din partea Babacului. rînjind din ce în ce mai agresiv : — Maestre Conan. să mai stăm şi noi la palavre ! E bine ? Tînăra generaţie Jimbla exultă. mă fac şi eu odată mare.. cunoscători la perfecţie ai păcatelor tuturor. — Păi eram cu ochii pe el.. unde-ţi tipăriseră şi mutra ! Şi una.. Babacu priveşte în direcţia grupului care ne aşteaptă. Lasă. cu trompeta. păr pletos. fiindcă ţi-am citit un reportaj în „Actualitatea". să se distreze şi şmecheriile astea de nepoţei. în aer liber. să fie victima găinarilor drăguţi.. „Dar nu mai pupi tu masă la brasserie". da. • Dacă nu-mi întorc faţa.. L-am văzut bine. alta. Da. dar agăţaţi de chimirul de la pantaloni. — Cred şi eu ! — afirmă insolent pseudostudentul. cînd dînsul trăgea la şaibă. extrem de intrigat. eu te cunosc !. de la o vreme.. tinere ! — accept eu. simt că-mi vine să-1 pup pe vlăjganul de nepotu-meu. atît e de lat. bineînţeles mental.. unchiule» Acuma mergem ? | — Să-ţi dau profiterolul ? ' — Nuuu ! Să fac ceva. ce-o să se-ntîmple ? — Tot am să-ţi spui ! Dar o să-ţi paie rău. risc să-mi depisteze Babacu lacrima din geana dreaptă. Are cui să semene. şi tu ai să fii bătrîn. şi-o să-ţi lase gura apă după un profiterol. maestre. de-o amplitudine demenţială : — Fraţilor. 4sta~i soarta lumii. la piscină ! Hello.

Au totuşi mari şanse. că era trecut în plan să cumpărăm o serie de alimente. continuă să exagereze.. nevoia de prieteni. considerîn-du-se probabil invitat. mînjit de lapte peste tot ■— Mai dă-mi o cană. în plină destrăbălare culinară pe meridianele motelului. de păsări. Nu ştiu ce şi-o fi imaginînd Maximilian Prior despre scriitorii încă needitaţi. dar bineînţeles că sîntem în clar ! — mă aprobă Babane. făcînd un apel fierbinte la comprehensiunea lor. vă-mbrăcaţi ca lumea. dar dacă se mai avfntă în asemenea aventuri aberante. Pînă atunci. mai ales. a scumpului meu nepot. cerînd cîte două porţii din fiecare fel. ba chiar să şi cinăm.. Aveţi grijă de „Viţica". în calitate de invitaţi oficiali ai arhitectului Maxi-milian Prior.. nu se ştie din ce motive anume. obosiţi şi cu „Bombiţa" numai în trei cilindri.— Ypiiy ! Uraaa ! Trăiască nenea Maxu !. iar găinile. o urmaseră inconştient. — mă întrerupe Biba... proaspăt bărbierit. N-aş zice că-s de nerecunoscut. după cum intenţionasem iniţial.. iar paddockul păsăretului total gol. Dar cu ce preţ ! 23) PRÎNZ DE GALĂ — ÎN STARE DE ALERTĂ Bineînţeles. precis ne va acorda o primă personală. Puterea exemplului !. rămîn precis fără carnetul de CEC. cu ochii scăpărîndu-le în găvane. care-i tare drăguţ.. şi carnetul de CEC. are o părere excelentă. — nemaisimţind nevoia vreunei cine deoarece o servisem la brasserie. iar eu mă rezumasem la nişte „Dero". e-n stare să mă facă de ruşine la brasseria motelului. să-i dau au ba. nu ne-a invitat la masă ca să-i distrugem întreg echilibrul său financiar. dînd iama prin toate blidele.. Interzis de alocuţiunea. întrucît îmi dispăruse şi săpunul de toaletă. ci doar pentru a-şi răscumpăra greşeala comisă ieri. — dar ce ne facem.— Fiţi atenţi. Tînăra generaţie Jimbla.. _ deoarece se bucurase cineva la unica mea bujie nouă Bosch" pe care mi-o împrumutase inginerul de nepotu-ineu. cînd ne întoarcem acasă complet demolaţi.. dar suficient de iritat la pielea obrajilor. bea la lapte de parcă ar avea în burticile lor nişte micromotopompe submersibile. dacă nenea Max o să ne roage frumos să nu lăsăm nimic în farfurie din bucatele servite.. Abia după miezul-nopţii reintrăm în normal. aşa cum erau îmbrăcaţi. direct în .. Biba şi Babacu mă aşteaptă aliniaţi. vedeţi ce mai e prin grădină. anunţîndu-i : — într-un ceas şi jumătate trebuie să terminăm sarcinile gospodăreşti.. 130 Pe la zece seara. însă copiii. Copiii mă pupă pe rînd. „Viţica" emigrase la cîţiva kilometri distanţă. prin livadă. că nu-i frumos. îl poate apuca pîntecariţa tocmai la prînzul de gală. Ezit o clipă. dar aspiratoare. deoarece „Barbone"-ul fusese utilizat pentru spălarea „Bombiţei" de scumpii mei nepoţel. Dacă nu-i umplu burtica. renunţînd la povestirea rezultatelor anchetei. Deaia-i obosit în halul ăsta. Mai alt.— Unchiule Al... plus una de lapte covăsit e tot ce mai avem la îndemînă. am să mă bărbieresc şi eu. în pofida condiţiilor vitrege. — găsim garajul „Viţicii" pustiu. Nu mai era cazul. înfometată. Cînd ies în curtea cantonului. arătau ca şi mai înainte : şleampăţi. lichidîndu-mi. deşi ştiu prea bine că vom prinzi. cine mai execută diversele treburi gospodăreşti carej ne stau înainte ? Asta-i una la mînă.. neştiind cum e mai bine. neaşteptat de dezvoltată. dar şi trec urgent la o reconsiderare severă a relaţiilor dintre literatură şi arta construcţiei de gări... şi mă rezum doar la cîteva indicaţii elementare. deşi îmbrăcaţi de sărbătoare. pîinea cea de toate zilele. Ne culcăm imediat. şi simte.. să-ncalece armăsarul ca Winnettou. copii. cu această ocazie... de unde te-ai \ procopsit cu-atîţia rnangoţi ?". . — după ce recuperăm vaca şi orătăniile. Babacu mă priveşte nevinovat. Prefer să le prezint o expunere cît mai exhaustivă asupra situaţiei.. Că-i zicea : „Baroane. aşteptînd sentinţa. Pentru că-i plin de bani ! L-arrf auzit eu pa Jimmy trombonistul. Ce ştie bişniţarul. deoarece o cană de lapte fiert. la micul-dejun mai mult facem zîmbre. nemulsă. — Măi fratele meu. să păţească şiun oarece pocinog. Cu pîinea stăm şi mai prost. sau să intre. despre arhitecţi.. pieptănaţi şi spălaţi. deoarece acceptă ideea entuziast.. şi să nu mîncaţi ca sparţii. ca şi cum ar fi fost gata să se arunce în lupte cu indienii. la nişte preţuri de lux. Nenea Max al vostru. — Dragii mei. de bună comportare : 132 .■* pe timp de vară. — Hombre ! — mă solicită Babacu... Că şi mămica ne-a-nvăţat să mîncăm tot ce ni se pune la masă ! Ridic şedinţa. ţinînd seama că-1 consumă fără pîine. — Insă nenea Max. plin de înţelegere. însă Jimmy Navarrelli. întrucît nimeni nu-şi mai adusese aminte. deoarece fuseseră participanţi direcţi. ajunge ! Dacă o să vă umflaţi ca nişte| ţîfoaie. poate chiar şi de la moarte. precum şi.. Reuşiseră o performanţă incredibilă. aeroporturi şi moteluri. după cum îi stă în obicei. renunţ să mai adîncesc problema.. ştiut fiind că laptele are prostul 131 obicei să fermenteze cînd ţi-e lumea mai dragă. . că nenea arhitectul a proiectat zeci de moteluri şi gări !. Dacă-i satisfac dorinţa. cînd o să afle din ce belea l-am scăpat. cînd ne-a propus să prînzim împreună.. deoarece. Babane..

care ne întîmpină într-un avansat stadiu rlr euforie alcoolică. maestre ! Mai aduc una. Secundo : bogăţia neaşteptată şi profund nocivă a bucatelor consumate.. suindu-se într-un „Mercedes" alb şi superb. iiiiidcă-1 aud strigînd lui Jimmy Navarrelli : — Tună din pipetă. — Ce vorbeşti. c-un înalt procent de substanţe emulsionabile. — apreciază îneîntată Biba. împăcat cu sine. în evidentă ascensiune.. — Frate Conan ! — rage arhitectul. Dacă stau şi mă gîndesc la ospăţul sardanapalic. are ţinută ! Maximilian Prior. eram obligaţi să bem tot noi. —aici e vorba de pei\ sonalitatea mea. O fi bănuit că~j săpun vegetal.. mă fac să cuget întristat la evoluţia asteniei de surmenaj a eminentului Maximilian prior. are o clipă de rătăcire. .piscina motelului „Craiul Munţilor". Dar nu-i nimic. Iar nepoţii.. îţi seamănă ca două picături de whisky ! Grebencea ! Să mai vină o sticlă"de „Dimple" ! Se-adude ? Pardon. uitînd recomandările de-acasă. Pînă şi tînăra generaţie Jimbla. decît numai în sens invers. deoarece mă animă aceleaşi sentimente. probabil bucureşteni. — Unde ? — Am spălat-o pe „Viţica" niţel. se-aude ?. morun. avea să se transforme în sondă petrolieră ? Altă dată să-mi spui. Puţintel. oarecum sînt nevoit să-i înţeleg. Să ştii atunci că ţi-a mîncat şi tubul de lanolină. am gustat «i eu ceva whisky. şi pe care sînt lipite etichetele firmei „Dimple". dar care se topiseră ceva mai tîrziu. mai ales. Pe care. Icre.. jjjn pricina abuzurilor şi vieţii pe care şi-o trăieşte cam vraişte. ca tărîţele. Drept care. Răspunsurile şi. 135 în afara invitatului de onoare.. Jimmy Navarrelli. cu „Dimple" şi abuzuri alimentare. din asociaţia arhitecţilor. nu reuşesc să disting mai mult de două. de la om la sticlă.. nu poate duce la rezultate spectaculare. oricît mă străduiesc să număr sticlele de lîngă masă. mai puţin înclinat spre abuzuri alimentare. — întreţine un permanent dialog de la distanţă cu arhitectul. atunci cînd lăudam şi consumam felurile mai sus citate. Jimmy Navarrelli neparticipînd. Pesemne că omul arată „pus la punct". la ora actuală. plasat la celălalt capăt al mesei. să fie patru ! — răspunde din fundul salonului responsabilul motelului. din cel medicinal. dar e de soi. invitaţii. şi care în tot timpul prânzului de gală n-a băut decît „Pepsi134 Cola"> — fiind probabil suferind de'ficat.. întrebările.. A dracului băutură mai fabrică şi scoţienii ăştia ! Jimmy Navarrelli. — Am să-ţi spun. în plină tinereţe.. Şi încă o groază dublă. toate acestea defilaseră prin faţa noastră. — şi-a însoţitorilor săi. C-am vrut să-i ung ugerul ! — Perfect ! Mă bucur. fazani. simţeam parcă un imbold bizar. salamuri. Pentru că. sardele. Mîine vom avea deci lapte spumos şi gras.. încep să cred că tratamentul la care recurge.... îmi zic eu. salate de boeuf. potîrnichi. dar stai în faţă ! Să ne-aducă Şi nişte „Şegarcea 1965" ? Max se lăsa antrenat. Totuşi. precum şi doi turişti necunoscuţi mie. deoarece curgea rugina din el. O fi maşina făcută praf şi pulbere.. şmecheriile astea. scuturîndu-şi părul bălai : — Măi şmecherie. după o conversaţie susţinută şi directă. comanda imediat din licoarea respectivă. şi fuseserăm obligaţi s| le lichidăm total. care abia aşteaptă să ne instalăm la masa prînzului de gală oferit de Maximilian Prior în cinstea mea. din preaplinul dragostei lor faţă de „nenea Maxu". Mai înainte de-a ne urca în „Bombiţă". — aici e vorba de binecunoscuţii şi lacomii mei nepoţi. din păcate cam vechi. simt că mă apucă groaza. distinsul Maxi-milian Prior. decît forţat şi-n situaţii limită. nisetru. — Te iubesc nespus. numai atunci cînd e liniştit. simptom caracteristic astenicilor. de cele (nai multe ori incomprehensibile. Primo : costul acestui prînz de gală. — Cum să nu. căpătînd conştiinţa că-n modul acesta contribuim la mai grabnica sa însănătoşire... să vină Breghencea ! . sosuri remou-lade şi bechamel. contribuise totuşi enorm la buna dispoziţie a arhitectului. eşti mare. nepreţuilule. Văzînd bucuria ce i se întipărea pe chip. unchiule Al ! — răspunde din-. — In „Viţica" ! Nu-mi vine să cred c-aud bine. Deşi nu-s băutor. Nu trăiesc rău arhitecţii. care-şi netezeşte fustiţa înflorată. şi mi-a înghiţit bucata de „Palmier". însă suficient pentru a acuza unele tulburări de vedere. decît aş fi crezut. talentat !.. la care fusesem osîndiţi de maladia marelui arhitect. nu mă rabdă inima şi-o întreb pe Biba.. se sacrificase pe altarul prieteniei. nu ştii nimic despre săpunul meu de toaletă ? Unde-i ? — Cum să nu. prezentau unele dificultăţi de respiraţie. deoarece se tutuiau vîrtos cu Maxi-milian. — mai puteam număra printre comeseni pe Jimmy Navarrelli. calmă. mîine o să ne dea lapte spumos !. — Crezi că dacă înghiţea un săpun „Gudron". Or nu se poate afirma acelaşi lucru despre mînjii mei.. că era cam jegoasă. domle ! — îi mai retez eu din entuziasm. instigîndu-1 permanent : — Baroane ! Dai un ban. cînd mai ai de gînd să-mi foloseşti obiectele de toaletă personale !. cu suspomenitul „Dimple". mai mult pentru a nu-1 jigni pe marele bolnav de excepţie..

Jimmy. în ciuda maladiei care-i macină nervii şi bruma de cortex. şi nu-i frumos :... deşi numai la aşa ceva nu ne era gîndul. prea ghiftuit.. să mă abţin de la orice represalii. dar fără să apeleze la groaznicul instrument de tortură muzicală. bileţel. — Ba-i frumos. mă pricepi ce vreau să spun. parcă dus pe altă lume. cu Minciu. pentru că-1 consider om şi-aşa cum este. Altă explicaţie ştiinţifică nu-i posibilă. Mi se trece la nota generală a motelului ! Sună-1.. zace cu capul culcat pe trompetă. maestre ? — Ce se-aude.. — Ce s-a-ntîmplat. Să se-ndoape în halul ăsta. în afar. îl poftesc pe Grebencea la masă. — Ne-aude lumea. Babane şi Biba s-au topit de mult de la masă.. repezindu-se în salonul brasseriei. a rămas în continuare lîngă mine. Mult mai binevoitori decît insensibilul Navarrelli.. pardon băieţel... neştiind cît lapte băuse azi-dimineaţă Babacu.. Că nimeni nu s-a* ameţit de pe urma consumului. maestre ! Aşteptăm ! Dacă-i cu taxă inversă. 137 Maximilian Prior. ajutat de cîţiva ospătari binevoitori. Pritocind într-una prin frişca profiterolului. dă să se ridice de pe scaun şi să-1 preia în braţe. iubitule. Max. mă rog. şi nu abandonezi profiterolul lui nenea Max. Spune-le că eşti prito.. — e frumos să te ţii de cuvînt.— Vrei să facem plata... — Care paletă. — Formidabil! Unde-i maestrul ? S-a făcut om ! Om. dar transpirînd copios. Acum se pisiceşte pe lîngă mine. sîntem nevoiţi şi noi să consumăm profiterole. pardon plotă ? Arhitectul Maximilian Prior nu plăteşte niciodată în faţa invitaţilor săi de marcă. Muhchenul ? Te-ai interesant. şi meşterind la profiterolul absentului. mă-nţelegeţi ? 138 Deşi nu-nţeleg. trecem la notă. care stă cu urechea sprijinită de goarnă. pasîndu-i bondocelului o1 porţie de reclamă. Grebencea. pardon curent ! Bizarele devieri ale lui Maximilian. făcîndu-mă de ruşine... după ce-1 instalasem pe arhitect în pat.. — Ce mai doriţi. dacă nu te-astîmperi imediat. pardon Munciu.. ce-i în guşă şi capişon. — Babacule. baroane ? — se interesează Navarrelli. incalificabil. îl roagă pe responsabil : — Spune-le să-ţi transmită dumitale rezultatul ! Nu mă simt prea bine. deoarece apare Grebencea într-un hal de emoţie cumplită. pardon neprihănit ! Ce-i în şubă şi căpu. pardon... la o vîrstă atît de fragedă ! Nu-i prevăd un viitor strălucit. păcătuieşte amarnic. ■. . şi-1 transport pe arhitect în apartamentul său.. deoarece în vreme ce Grebencea fuge să preia mesajul.... le 136 pun pe socoteala asteniei. Vreau profiterol. deoarece se suie cu picioarele pe scaun şi-mi suflă la ureche : — Hombre ! Vreau ceva !. Dar nu mai apuc să iau nici o măsură. surprinzînd din voleu legitima dorinţă a nepoţelului meu. să vină Grebencea ! Din pricina incontenenţei famelicului Babacu. — Taci ! — mă răstesc la el. Conane ! Copil nepricăjit. schimbă tacîmurile. şi încă fără să fie beat.. să privească la maşinile de tocat banii şi nervii. îl găsesc pe Babacu lîngă Jimmy Navarrelli. îl las pe Babacu singur. nu. şi n-aveţi de gînd să cereţi prăjituri. Cînd mă întorc la masă. excesiv de Pepsi-Cola. prietenul meu. Nu-mi place deloc comportamentul bondocelului. — Maestre ! Sună Miinchenul ! Poftiţi la telefon ! — urlă ca un apucat Grebencea. aşteptîndu-se probabil la continuarea festinului. vrînd pesemne să-mi spună ceva. pentru a-1 săruta în văzul lumii. Jimmy ! Sună cu trompa. — Prefect ! Pardon. Babacu îmi face un semn. unor puţine cuvinte. iar picoliţele. pronunţă totul normal şi fluent. — E dulce. — orăcăie Babacii. conştient de stadiul avansat al unei proxime crize de astenie. perfect ! La ora asta s-a terminat procesul ! Precis ! Să mă ţii la curea.. pardon. nu-i bine. Numai Ba-bacu. trompeta. care. suit pe scaunul lui Max Prior. Prior se prăbuşeşte cu capul în frişca profiterolului din faţă-i. meştere ? — îl iau eu pe de departe. că Gre-bencea se şi-nfiinţează gudurîndu-se pe lîngă arhitect.. fără să-i acorde vreo atenţie. Caici văd numai băutură... adică interesat ? — insistă Prior. plecăm acasă numai-decît ! S-a-nţeles ? — Sst ! — îmi răspunde cu-o insolenţă nemaipomenită năpîrstocul. Te rog ! Acestea sînt ultimele cuvinte pe care le mai rosteşte bietul arhitect. — Cuuum ? — îmi scapă de pe buze. Ospătarii adună farfuriile folosite.. pardon. să-i mai scadă niţel tensiunea arterială. să ia un păhărel de „Dimple". întreprind o operaţiune de curăţire a deşeurilor. imensă... — Ne-am interesat la Curtea de Argeş. plecînd probabil să se plimbe prin parcul cu distracţii populare. să-i văd chipul ! Zadarnic îşi duce bişniţarul goarna la buze.

Cei de la PTTR au tradus. Dacă nu poimîine. din partea verişoarei lui maică-sa.. dacă mi se umblă la maşină de către toţi vagabonzii ? —■ Cu plată. E ceva neclar în treaba asta ! Responsabilul motelului. de la atîtea profiteroluri... ţi-am mîncat-o şi pe-a matale. domle Jimmy ! Şi încă invers ! Grebencea se resimte de pe urma whiskyului. o mulţime de taxe. să-şi revină din oboseală. nu mă mai fierbe ! — îl reped eu.. — Cum ai întors-o. pe care puterea exemplului personal nu-1 lasă indiferent. dar suficient de tare ca să-1 audă toată lumea : — Hombre ! Vreau ceva !. că 1-a lăsat în farfurie... acte... dar şi preocupat. deoarece pentru la noapte prevăd oarece necazuri. care începe să mă enerveze cu argoul său extravillan. motelul. şi nu vrea deloc. — O jumătate de milion de mărci ! Germane.. soarbe un pahar de „Pepsi" şi ne priveşte superior. 140 Privesc îngrozit la farfuria abandonată de arhitect. în vreme ce Babacu îşi devorează victima. Iar maşina mea-i în pană. şi 1-a înzestrat ca pe-un Dumnezeu ! Auzi. 141 . are totuşi dreptate.. pe care n-o mai putuse mînca. Deşi nu cred ca bişniţarul să fi depăşit frontierele judeţelor Ilfov şi Argeş. Cred şi eu. După cîteva momente recuperează şi ne explică ipoteza sa personală : — Acuma-i totul limpede ! Miinchenul a telefonat la Curtea de Argeş. Se aşează la masă. deplasări la filiala Băncii Naţionale din Curtea de Argeş. tuturor : — Dragii mei. am intenţionat s-o pornesc. „Mercedes" ! Plus bani de motorină. care trebuiesc plătite anticipat. — Un munte de bani. — Lasă-1 deocamdată în pace ! — îl anunţ eu pe Gre-bencea. Şi i-au trimis şi-un „Mercedes" 220 D.' Ascultă la mine. cu motorină şi nou. în stare rece... dar şi de intervenţia trombo139 nistului. — Doarme puţin... Bineînţeles nu-i vorba de piciorul său personal. domnule Grebencea. odată. domle.. de parcă ar mai avea la CEC vreo zece milioane. Parcă-i moartă ! Ce fel de parking e ăsta. — Da. incapabil să inventeze şi-un alt text. se prăbuşeşte pe gînduri.. Adineauri.. — Dar se include în nota generală.. că m-am săturat. Are de ce. cînd am ieşit puţin la aer. Contează faptul c-a murit la timp.. maestre l — îl lămureşte responsabilul. mai proaspăt şi mai distins ca niciodată. O juma de milion ! Jimmy Navarrelli zîmbeşte bizar. — Domnule Jimmy. Apoi ni se adresează în bloc.. Dar de la cine-a moştenit ? — Din cîte-am înţeles eu. — Maestre ! Maestre ! Am vorbit cu Miinchenul ! Gata ! V-aţi făcut om ! — începe să delireze responsabilul motelului. iubite ? Cu taxa inversă ? — Exact ! — mă asigură Grebencea. Cu motorină. domle. nu-i aşa ? — încep eu să mă supăr. după ce mă pupă corespunzător.' Nu-i nici o fericire să te pomeneşti cu-o moştenire pe cap... cel mai tîrziu săptămînile viitoare... Dar ce importanţă are ?. Poimîine îl are la vamă. nu poştale ! O avere.. — Ceva care începe cu p. necazurile de-abia acum încep . şi cere să i se mai desfacă o sticlă de „Pepsi". meştere ? — se interesează gornistul.. Precis. că-s om umblat ! Nu există convorbiri internaţionale cu plata Ia primitor ! — obiectează Navarrelli. domnule ! Ce-nseamnă să ai neamuri..... ieşind oarecum din mahmureala provocată de „Pepsi". în salonul braseriei îşi face o apariţie senzaţională arhitectul Maximilian Prior. mă roagă încet. plin de frişca pe botişor.. dacă nu chiar a frişca. — Şi cît de mare-i bafta ? — îl aud întrebînd pe trombonistul de Jimmy Navarrelli.— I s-a atribuit lui moştenirea ! Banii au şi fost expediaţi la Banca noastră Naţională. — Imposibil. Simt nevoia să-1 scot din impas : — în ce sens invers. — Atunci ? — Piciorul lui nenea Maxu'... / Babacu. de te-ai înţeles cu ăia de-acolo r — Păi vorbeau româneasca noastră. nu se poate-aşa ceva . Dar nu-i prăjitură. ci de pulpa de fazan fript şi rumenit la cuptor. trezit brusc din euforia stîr-nită de neobişnuita veste.. Apoi mă apropii de urechiuşa lui fragedă şi mirosindă a lapte.. şi-1 întreb în şoaptă : — Vrei afară ? — Nu. să-1 fac fericit ?. complet refăcut. e mare ! — suspină Grebencea. Precis că-i aşa ! Unde-i maestrul. ne-au transmis convorbirea şi ne-au taxat pe noi. circa 10% din valoarea succesiunii. de la un unchi. 4 — Spune.. şi încă proaspăt moarte ! — Şi de unde ştii matale nemţeşte... dar şi-un „Mercedes" ! Arhitectul primeşte vestea cu-o mină placidă. îţi dai seama. Urmează formalităţi.

Din fericire. Grebencea. Dar ai nevoie de maşină şi tu. Avem vreun auto-service pe-aici ? — La Piteşti........ auzind mereu vor-bindu-se de bani şi prieteni. — Aş fi preferat să fie şi cu pază. vag dispreţuitor.. îţi trebuie pentru naveta motel-canton. prietenul la nevoie se cunoaşte ! îmi dau seama de sentimentele tale. atît de evidente. Pentru că eu mă deplasez cu dubita motelului ! După expresia arhitectului. prilej pentru o călătorie prin toată ţara. Maximilian Prior nu-şi termină fraza începută. chiar frigorific Max Prior... deoarece în salonul braseriei da*u. probabil pînă la o jumătate de milion. împreună cu familia. îl îmbrăţişează şi-1 sărută pe amîndoi obrajii... — Max dragă. în loc să fluiere a mirare. — Baroane. Arhitectul. îmi dau seama că se simte oarecum stînjenit. care ascultase totul atent. 142 prietate personală.. bineînţeles.... tovarăşe ! — îl ia Max Prior pe responsabil mai din scurt. Navarrelli.. pînă la cimitirul proxim.. maximum. transmiţînd convorbirea de la Miinchen. diţie.. — Merci ! — îi mulţumeşte rece... dacă-mi permiteţi să vă zic aşa. pînă să capeţi mangoţii răposatului. emis de Jimmy Navarrelli. să sărbătorim evenimentul acesta cu moştenirea.. ne mărturiseşte : — Dacă fac rost de-o sumă acceptabilă. are toate şansele să nu se mai plimbe cu „Mercedes"-ul. Trebuie să mă interesez. vrea să exprime opinia bişniţarului despre bietul meu „Fiat"-600 D. După ce-mi scot „Mercedesul" din vamă. îşi umflă corespunzător plă-mînii şi declară fălos : — Maestre Maximilian. om superior..24) NASTURELE FArA GĂURI Faptul eă parkingul motelului e cu plată. domnule Grebencea ? — „Opel". care să-mi avanseze nişte parale.... pentru că nu banii ne-au făcut oameni ! Găsesc eu un mijloc de locomoţie pînă la Curtea-de-Argeş./ Barem să facem şi noi haz de necaz... „Bombiţa" mea îţi stă la dispoziţie ! Un sunet de trompetă.. Jimmy Navarrelli. încît dacă nu primeşte imediat oferta arhitectului.. pesemne prieten apropiat cu arhitectul. dar şi pentru familia pe care. 000 de mii. O lună de zile. şi-i oferă pe loc o lecţie de etică aplicată : — Pentru aşa ceva s-au inventat prietenii. felicitările noastre ! Eram la oficiul poştal din Curtea-de-Argeş. N-ar vrea să-i îngăduie lui Grebencea excese de familiaritate. măi băiete. Decît. — dacă ai nevoie urgentă de-o maşină. însă arhitectul. După care.. Să dau de nişte prieteni sau cunoştinţe. apoi cade pe gînduri. care plecaseră cu „Mercedes"-ul ruginit şi hodorogit. şi să vedem dacă n-ai cumva nevoie de bani. trece lejer peste impoliteţea bişniţarului. dragul meu student cu restanţe. vorbindu-i cu un osebit respect. se repede la el. Aflînd că-i vorba de bunul nostru amic Maxi. cere încă un pahar de „Pepsi".. nu numai vestimentar... Să te sărbătorim rapid. probabil. încît ne-au spus şi nouă despre ce-i vorba. nu-1 încălzeşte deloc pe eminentul arhitect.. baroane. — intru şi eu pe fază. o întreţine. pierzîndu-se în mii de mulţumiri. jenat. Şi-o săptămînă dacă e nevoie.. pentru că mîine sînteţi iarăşi invitaţii mei. scumpe amic ! Dar cu-o singură con-. mă refuză politicos : — Scumpul meu Conan. Cine-o să-ţi împrumute atîta bănet ?. valoarea arhitectului crescînd apreciabil în ultimele minute. năvală cei doi turişti bucureşteni. poate că banca se va învoi să-mi acorde un avans din moştenire.. maestre! Automobil de om sărac ! Nevoiaşul n-are voie să-şi cumpere lucruri ieftine. ne-am întors imediat.. maestre ! — îl informează servil Gre-bencea.. Totuşi îşi calcă pe cord şi-1 chestionează : — Ce maşină ai. Nu-s nici trei ceasuri de cînd se topiseră. e posibil să mi se elibereze un avans pro143 centual corespunzător. care transpiră copios. pînă încasez moştenirea !. — Acum mi-e imposibil să întreprind deplasarea la Curtea-de-Argeş. Maximi]ian Prior. şi cît de acceptabilă să fie suma cu pricina ? — Ştiu eu ? Taxele se urcă uneori pînă la zece la sută din valoarea succesiunii ! Dar dacă depun deocamdată 50. trîmbiţează subţire... scîrţîit şi răguşit. cînd au dat legătura cu motelul. ţi-1 dau matale să-i faci rodajul. distins şi elegant. declarînd în gura mare : — Maxi. Aşa se spune pe la noi. dar ai nevoie de-o adevărată avere. emite un sunet bizar la goarna lui de tinichea şi-1 întreabă pe arhitect : — Ia ascultă. fîsîind un sunet cu totul insolit. — Se acceptă.. pentru eventualele formalităţi de taxare. pentru el personal. acceptă. m-aş simţi onorat să-mi folosiţi turismul meu pro-. abandonînd prea învechitul „domnule". Surpriza telefonistelor era atît de mare.. să mă interesez de taxe şi formalităţi. îi strînge mîna recunoscător. Cel mai înţolit dintre ei. - . Pesemne pentru a şi le limpezi. în poporul de rînd. Grebencea manifestă unele simptome de creştere a tensiunii arteriale.

am d:> gînd să pornesc în căutarea restului generaţiei. omo-rînd cu-acest prilej şi o muscă ce-ncerca să aterizeze. pînă ce Grebencea îi scrie adresa pe-un şerveţel de hîrtie. din metal şi cu grătar ! Poftim.. măi fratele meu. Pesemne că auzise întrebarea. şi imediat pre. iertaţi-mă că-ndrăznesc. 000 ? De fapt. nu ştiu prea bine. Prior ia teancul de bancnote. Pe cînd mă urc la volan şi pornesc motorul. aproape adormit. preluînd cheile de la „Opelul" responsabilului. dar întrucîtva neserios. Se poate ? Arhitectul. Nu mai e nevoie să mă deplasez într-acolo. îşi plesneşte fruntea cu-o scatoalcă zdravănă. Sîntem nepoţi de detectiv. că-i orfană şi necăjită. pe care sper so găsesc la piscină. fratele meu. deoarece Biba şi Babane au adormit de mult. îl cunosc de la distanţă. renunţ la cuvenita lecţie de morală.Emoţionat la culme. îmi dau seama numaidecît de importanţa descoperirii dotaţilor mei nepoţi. Jimmy Navarrelli.. şi-am vrut să-ţi dăm o mînă de ajutor. ştergîndu-se somnoroasă la ochişori. unchiule Al ? Păs foarte simplu ! Cu cheile de la „Yale"-le de-acasă ! Mer^ la toate „Fiat"-urile. apoi dispare şi el. deoarece se uită la ei prin gura trompetei. cînd am vrut să vedem ce-i vîrîse înăuntru trombonistul " Opresc imediat motorul. Grebencea. — ar trebui să mai reglezi tacheţii. maestre Conan. însă-i tare drăguţă şi-ar vrea şi dînsa să se destindă cîteva zile la „Craiul Munţilor" ! Un unchi are şi biata fată. dar am o mare rugăminte ! Fiţi atît de amabil. şi—1 roagă pe Maximilian Prior : — Maestre. Peste un minut se-aude demarând o maşină. E suficient s-aud un motor.. care căzuse pe gînduri.. Responsabilul. Noi nu sîntem hoţi ca Jimmy. proptind muştiucul trompetei în cureaua de la pantaloni. — mă adresez eu responsabilului.. şi aduceţi-mi-o şi pe nepoată-mea de la oraş. După ce-1 cazez pe somnorosul meu nepoţel. de parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cată. tolăniţi pe bancheta din spate a „Bombiţei".. pe care-1 întorc pe toate feţele. Acesta. L-am deschis şi pe-al arhitectului. — Meştere Grebencea. Deocamdată nu văd nimic.— Ceva tare ciudat ! Un nasture fără găuri.. Va*dau imediat adresa. E clar ! îl chestionez imediat pe Babane : — N-a mai lăsat cumva şi-alţi nasturi din ăştia ? Biba se trezeşte şi ea. şi pleacă şi el.. că n-am făcut nimic rău.. fără să-1 numere. Cu ce aţi deschis portiera ? — Pentru-aşa ceva mă trezeşti. ghiftuit ca un cimpoi.. — Grebencea. Bişniţarul lucrează cu mijloace tehnice moderne. şi privesc la mîna lui Babane. placid. îmi treci • prin gînd o întrebare cu totul firească. ci „Volkswagen"-ui lui Navarrelli. Poftim nişte bani. să ciocnesc cu fraţii ! — se adresează Maximilian Prior responsabilului care căsca gura la noii sosiţi.. să-i pună în cîrcă un furt.. Trăgîndu-1 după mine pe Babacu. Arhitectul. mai mult nici n-avem la noi. sau contabilă.. ieşind unul după altul pe uşa braseriei care dă spre parking. fără să-1 fi văzut 145 io vreodată. — Ce-ai găsit ? 146 . se ridică de la masă. să văd care-i situaţia !. Maxi scumpule ! Plecăm imediat la Bucureşti ! Şi sîntem la volan !. Ţi-ajung 10. Privesc sever Ia vlăjgan. Indivizii cu „Mercedesul" dispar din cîmpul nostru vizual. E directoare de liceu acolo. pentru'•■ 144 primele cheltuieli. dă să plece şi dînsul.. La prima examinare a „nasturelui" fără găuri. însă păşind lent. anun-ţîndu-ne : — Dau o fugă pînă la Curtea-de-Argeş.. deoarece mă lămureşte în .. chiar flegmatic aş putea spune. uită-te şi mata ! Precis că bişniţarul vrea să-1 facă de ruşine pe arhitect. cum aţi intrat în „Fiat" • Cheile le aveam la mine.eize.. mă-ndrept spre parkingul motelului. Auzi motorul ? — îl aud. Ia uite ce i-a lăsat în maşină trompetistul ! Din pricina curiozităţii. distins.. dacă nu vă e peste mînă. Domn ! Grebencea şi Jimmy Navarrelli privesc cîş la banii ce se îndeasă în portofelul arhitectului. ne face un semn de rămas bun cu mîna. Dar nu-i „Opelul" meu. priveşte şi el la nepreţuiţii prieteni ai eminentului arhitect. — Nu bem nimic. mai zăboveşte cîteva clipe.. pe bietul nenea Maxu.. 4 — Inchide-ţi ochii dulci. fii amabil şi mai desfă o sticlă de „Dim-ple". arhitectul priveşte triumfător la Jimmy Navarrelli. tipul şi anul de fabricaţie al automobilulu respectiv.' îeptic. marca.. deoarece ţine pumnul închis.. Precis că-i „Opel"-ul responsabilului... la cîteva clipe distanţă. mistuit de-o evidentă invidie. Este un microfon miniatural. cu fruntea perlată de emoţie. dar bişniţarul dispreţuitor. în-cereînd să-1 fac să simtă numai din priviri gravitatea faptei comise. Drept care-1 scol imediat pe Babane : — Ascultă.

ci şi-o tortă întreagă ! E bine ? — S-a făcut. că n-am reuşit ! De-aia nu-i pornea „Fiat"-ul arhitectului. Jumate-jumate. mai am maximum pentru zece porţii normale. 148 în folosul unei cauze nobile. gîndesc concentrat la metodele neobişnuite utilizate de Jimmy Navarrelli. Dar n-am mai găsit nimic. că merită. că fără bujii tot nu se urnea din loc ! în vreme ce rulăm grăhiţi spre canton. Babacule ? Vrei ceva ? — Da... domle. fără să zăbovească prea mult asupra propunerii mele.. din pricina atîtor abuzuri alimentare. cînd cinam amărîţi în faţa televizorului. constatăm că poarta curţii nu se mai deschide atît de lesne.. ba chiar şi voci de oameni ! Stăteam lîngă el. Să fie oare Jimmy din schimbul al doilea. Vaca. din goarnă' se aud tot felul de muzici. Iar boie-reasa Gherghina. cum ar fi demascarea unui mare bandit. Iar de Tatanaşu „Francezu" n-a auzit nimeni pe-aici. paddoekul păsărilor. Ieşită din balamale. din pricina unei crize de melancolie neagră. Dar nu la motor. Ezit cîteva clipe. — Tot profiterol ! — nu glumeşte Babacu. De-aia am demontat bujiile lui nenea Max.. încît după ce suflăymult în ea. ■— Zii ! Dă-i drumul ! Vei avea profiterolul ! — Bine ! Matale credeai că Jimmy nu ştie să cînte la trompetă ? Nu-i aşa ? — Ba da. în afara problemelor referente la trombonist. Ajunşi la canton. o hrănise. pus pe-nvîrteli comune. Către orele opt şi jumătate. şi-i declar solemn lui Babacu : —.locul vlăjganului : — El Fugitivo. Dar curiozitatea mea.. Nici pînă acum nu i-am zărit.. Mă priveşte duios. femeie pricepută. şi că „Viţica" a emigrat iarăşi. se înţepenise. specifică unui detectiv de excepţie. de data asta n-au mai dispărut. plin de dragoste. mă îndeamnă să-i promit profiterolul dorit. şi trăgeam cu urechea ! — Babacule ! Să nu mai tragi cu urechea! Nu-i frumos ! — Dar merit profiterolul ? — Bineînţeles ! — confirm eu.. la preţurile practicate la „Craiul Munţilor". pe oamenii 147 io* Francezului !. curioşi să vedem ce ne mai fac „Viţica" şi orătăniile. Adică lapte de la o . ci şi-un bandit de anvergură. conchidem că totu-i bine şi frumos. Dacă socotesc bine. cu nişte hoţi de vite. eşti mare ! Aşa i-am spus şi eu lui Babane. probabil... capabil să organizeze lovituri în stil mare. mă mai intrigă un lucru... ci s-au adăpostit toate. Parcă au intrat în pămînt. în marele vest sălbatic. în felul acesta află precis tot ce intenţionează arhitectul... chiar în living-room-ul meu. Putea să fie şi „Rolls-Royce".'Şi ştie ? — Ştie ! Atît de bine. pînă la noi dispoziţii. mîine la masă. Găinile însă. confecţionată din laptele „Viţicii". ci lucrez. să vedem ce-i sub ele. ca să intrăm în canton. ne pomenim strigaţi din şosea : — Bădie Conane ! Bădie Conane ! Era nea Tilică Boieru al lui Sfetea Iu' Pop. După o examinare sumară a întregului canton. urmărind un film de mare psihologie. Cu-o singură condiţie însă. Am căutat peste tot. la „Craiul Munţilor". se refugiase la stîna ciobanului.. Deocamdată trebuie să aflăm care-i situaţia şeptelului şi-a gospodăriei în general. Dă-1. Eu nu cerşesc. spre a-şi exercita funcţiile oiiă-toare. inclusiv garajul „Viţicii". chiar ultimul tip. în afară de prăjitura pe care o să ne-o dea nenea Maxu. — Dar din banii matale. Ne-o adusese pe „Viţica". „Bombiţa" rămîne lîngă gard.. — Şi ce-aţi făcut cu bujiile ? — Le-am pus la loc. cugetînd la urmările pe care le va avea de suportat organismul celui mai tînăr membru al tribului Jimbla.. căruia îi uitasem ferestrele deschise. trec peste unele deficienţe ale sistemului jtieu educativ. cu inima-ndoită. Sîntem nevoiţi s-o sărim. să ştii că-ţi dau nu numai profiterole.. lucrînd tot pentru Tatanaşu ? — Hombre ! Bondocelul s-a trezit. — Dacă nu-i frumos să trag cu urechea.. Acum înclin să cred că nu-i un simplu bişniţar. o mulsese. Chiar şi la motor. unchiule Al ! Dar îmi dai o primă ? Că-ţi spun ceva ! — Iar profiterol ? — glumesc eu. Mai ales c-a apărut „moştenirea".. să utilizeze microfon miniatural ! Cred şi eu. unchiule ! — acceptă Babacu. în maşină. Auzi. Dacă izbuteşti să afli ce vorbesc oamenii ăia din trompetă. Trebuie să mai fie şi alţii. şi anume ca Prior să stea cu cineva de vorbă. la masă. r — Ce-i cu tine. grădina şi livada. o adăpase şi ne trimisese şi nişte brînză de oi. de ce mi-1 dai atunci ? — se pronunţă Babacu extrem de sentenţios.

dar începe să ragă el : . a plecat încărcat de mulţumirile şi recunoştinţa noastră. aşa cum mă aşteptasem. care conduce de la distanţă operaţia. ■* Din clipa aceasta pornesc să gîndesc profund. Banda. o las deocamdată deoparte. lapte de la o vacă. „Francezu" sau altul. par cu cine ţine legătura ? Pentru că nu poate dialoga cu sine însuşi. simt că-mi pică pleoapele de somn. care îmi umflă capul cu răgetele ei disperate. Totu-i posibil ! Mai ales că măcelarul. mai întîi se procedează la investiţii apreciabile. sînt trezit de-o hărmălaie de dimensiuni cosmice. putea avea cunoştinţă de faptul că arhitectul Maxi-milian Prior. cum se află şi-n plin proces de astenizare. susţinea că Tatanaşu are filiale pretutindeni. după cîte ai mîncat la prînzui dat de nenea Maxu. chiar şi de a treia (la necesitate) îşi poate confecţiona un instrument muzical complex. Discutăm mîine ! — îl informez eu. neprezentînd o ex150 r {r urgenţă. unul din eminenţii proiectanţi ai aeroporturilor. care-o acompaniază cu eotcodăcitul lor. Deci. Zadarnic încerc sadorm. Acelaşi rezultat. Şi singura metodă detectivistică. aprobîndu-mă : — Păi cum să nu fii. ar fi capabil să-mi dea planurile peste cap. costă enorm. şi-mi aprind o „Snagoavă". eventual 5634. deoarece n-a comis încă nimic. intr-un fotoliu. ci să dau chiar 151 de urma celui care conduce banda. „Viţica" îmi rage la fereastră.. Şi anume. Buimac. Nu-mi rămîne. < La volan nu-i Grebencea. Plus că ştiau de moştenire î Iar dacă aş încerca să-i atrag atenţia lui Maximilian. din pricina sticlei de afinată pe care-o consumase integral. — E tîrziu ! Trecut de miezul-nopţii. Rezultă că posedă unul sau mai mulţi complici ! N-or fi Tatanaşu „Francezu" şi acoliţii săi ? însă microfonul miniatural. deşi pare suficient de intri-gatorie. In clipa cînd mă zăreşte. însă total necunoscut. cobor din pat. sub nevinovata formă a unui nasture fără găuri. neacordînd grija cuvenită unui complot de-o asemenea anvergură. pentru că precis avem de-a face cu-o bandă. Pentru că asemenea utilaje ultramoderne. îşi întrerupe operaţia de perforare a timpanelor mele. în al doilea rînd. să văd ce-i cu vaca suplimentară. îmi răsună în urechi un alt muge de vacă. mă instalez la gura sobii. ies prin faţă. dar şi-un post de radio emisie-recepţie. Continui numărătoarea pînă la 1143. de fapt. Chiar mă gîndesc. In vreme ce sar direct în papuci. Dar precis va comite ! Niciodată nu m-a înşelat intuiţia mea de detectiv de excepţie. cel puţin deocamdată. posedă nu numai mijloace tehnice. Arunc ţigara care se stinsese de mult în mina mea obosită şi mă duc la culcare. Chestia cu trompeta. dar şi oarecum euforic. — Muuu ! Muuu ! —■ muge „Opelul" responsabilului de la motel. la început nu pot distinge dezideratele lor dar trezindu-mă de-a binelea. căci nu-mi reuşeşte pasienţa Număr pînă la 189. la un moment dat. pe la nămiaza. Principalul ar fi nu numai să-1 blo-chez pe trombonist şi să-i dejoc planurile.oaie... acesta mă nelinişteşte cel mai mult. Negativ ' La 5633. modernă şi eficientă. pentru a se apuca rapid d< treburile gospodăreşti." ci unul din prietenii bucureşteni ai arhitectului. dar şi fondurile necesare. acesta. să-1 determin pe Navarrelli să se autodemaşte !. datorită acestei magistrale analize a faptelor şi evenimentelor. analizînd mai toate faptele ce se referă la bişniţar. decît să procedez la demascarea şi anihilarea lui Jimmy Navarrelli. Nimic ! Nici gînd să aţipesc... fiindcă-i posibil să fi greşit la numărătoare. Orice borfaş de mîna a doua. intenţionînd să decretez mobilizarea generală a generaţiei. ai rezolvat ceva cu ancheta matale 7 — mă întreabă evident obosit Babane. Nevrînd să iau contact cu manifestanţii de afară. urma să primească peste puţin timp o mare sumă de bani3 ca urmare a unei moşteniri. Bun. aplicînd una din cele mai reputate metode psihice aceea propusă de Coue. şi încă miniaturizate. Recăpătîndu-şi liniştea. dacă n-am nimerit cumva peste o bandă de dimensiuni internaţionale. A doua zi.. şi nu faptele. acţionând de unul singur. alcătuind un cor mai mult decît dodecafonic.. în cinstea dumitale ? 25) INSOMNII DE BRANŞA Pe cît sînt de obosit. 149 După ce nea Tilică Boieru al lui Sfetea Iu' Pop a ospătat alături de noi. mi se pare aceea aplicată de „Colombo".. gărilor şi motelurilor noastre. se lucrează extrem de organizat. înconjurată şi asistată de majoritatea galinaceelor.. pe-atît sînt de preocupat de manevrele indescifrabilului Jimmy Navarrelli. atît sînt de spetit ! Babacu mă priveşte admirativ. şi-o ascun-zătoare ideală. precum şi de complicii antrenaţi în această operaţie. — Adorm pe mine. care să reprezinte. Numai un „creier". îmi dau urgent seama că-i nehrănite şi neadăpate. dii curtea cantonului. Mai bine zi? enigmele. Jorj Arvanitache. — Măi frate. iar „Viţica" nemulsă.

Sandy pentru prieteni. şi ne punem pe lapte cu mămăliguţă ? — Dar mai avem mălai extra ? —devin eu brusc interesat de ideea tînărului Jimbla. M-a trimis pe mine... — Prieteni dragi. De ce nu venise inginerul Cezar Schiledi cu „Mercedesul" lui alb.. să nu cumva să procedeze ca ieri. Ne leagă ani grei. domle ! Dinspre grădina piscinii se apropie de noi celălalt prieten al arhitectului. dobrogean din Medgidia. măi fratele meu ? — mă chestionează sumbru vlăjganul de Babane. Dar carnetul de CEC l-am lăsat acasă... Dinspre piscină se-aud chiote năprasnice. iar laptele n-o să se acrească pînă di-seară ! Ne-am înţeles ?. în plină noapte. Cînd ajungem la motelul „Craiul Munţilor". deoarece şi noi trebuie să plecăm la masă. student. unul cîte unul. Şi asta numai din pricina Babacului. în vreme ce executăm operaţiile de mai sus. Pentru că-n cazul acesta. ai tribului Jimbla. dacă-i vine pe cap o inspecţie financiară şi-1 descoperă cu contul arhitectului neachitat ? E drept. — Dar ce să fac dacă mi-e foame ? Nu ne-ai dat nimic de mîncare la micul-dejun... şi se deplasase cu „Opelul" împrumutat de responsabil lui Maximilian'Prior ? Una la mînă ! Şi de ce se-napoiase.. — Poftiţi mai repede. în momentul cînd mă pregătesc să dispun urcarea în „Bombiţă".. ără voi. Oamenii -petrec. . şi-am rămas şi nemîncaţi. Cum se descurcă Grebencea. unii dintre ei fiind aici pentru prima oară. — Sigur că nu ! — răspunde el şi mai sumbru. Privim cu toţii interzişi la mesele goale. le explic membrilor cei mai tineri. N-aţi scăpat ! 26) MAX — GARDEN PARTY Pînă reuşim să reintroducem ordinea printre galinacee şi s-o convingem pe „Viţica" să se lase mai întîi "mulsă. Şi mai am o problemă. nu se mai alege nimic din moştenirea căpătată de distinsul meu amic. — Babacule.. după care sînt prezentat mesenilor. vechi amic de-al lui Mac ! Extrem de bine dispus. cu duhul blîndeţii însă.. tot amic de-al arhitectului. îl felicit pentru fericitul eveniment. că iar te-apucă burtica ! Ouă nu mai avem. unchiule Al ! S-a-ntîmplat să nu te-ascult eu pe matale ? — se pisiceşte bondocul. cerînd profiterol. individul ne informează că sărbătorirea eminentului şi norocosului arhitect se desfăşoară în grădina-restaurant de lîngă piscină. şi-mi comunică : — Begibeg Mehmet Aii.. Maximilian Prior trebuie să aibă şi el ceva bănuţi. Maximilian mi-i aduce înainte. să nu te mai pomanageşti. castroane şi farfuriile altora. — Ce-i facem. Dar putem urui nişte porumb la rîşniţa de mînă. * Aici are şi el dreptate ! Pentru că şi mie mi-e foame. Mesele pe care le oferă trebuie să coste o groază de parale.. plus cei 10. pe care Prior o rezervase special pentru acest eveniment. — Poftiţi şi ă ospătaţi. Dar mă frămîntă totuşi un gînd tulbure. perechea lui Cezar Schiledi. ce le pasă de noi. şi nici obişnuit.. în frunte cu Babacu. de vreme ce proiectase atîtea gări şi moteluri. 154 ^rn^Fă — Nu mă mai cunoaşteţi ? Sînt Alexandru Gai..000 pe care-i primise de la bunii săi prieteni bucureşteni.. cu-atît mai mult cu cît nici n-aveam cine ştie ce sumă pe el. din moment ce-abia plecase cu-o 153 li i1 Iii fi zi în urmă ? Culmea ar fi să fi venit însoţit şi de celălalt turist. tocmai de la Bucureşti.. de factură pur administrativă. petrecuţi împreună ! Vă aşteptăm ? — Dar bineînţeles ! Speraţi să nu venim ?. 152 — Cezar Schiledi} Inginer constructor. maestre ! Poate sînteţi flămînd ! ! Sosirea grupului nostru. să gustăm ceva acolo. dar pe care îl ajunseserăm din urmă în timp util. coleg din tinereţe cu Max. domnule... — Ne-ntoarcem acasă ? La munca de jos.. prietenul cel mai apropiat al celuilalt student al nostru. simţind cum ni se crispează stomacurile. Deci am ajuns prea tîrziu. e-ntîmpinată cu salve de urale.. trăsnitul de Jimmy Navarrelli. să anunţ că vă roagă neapărat să fiţi la masă. mă aud strigat de la distanţă : — Maestre Conan ! Unde umbli. şi să mănînce totul de pe platouri. pentru a-1 împiedica să se avînte în braţele lui Maximilian Prior şi să-i ceară de mîncare. de-aş mînca şi o vacă la cuptor. de parcă s-ar fi înecat cineva. nici nu ştiţi ce mult ne-aţi lipsit. r — Maestre Conan ! Ce-i cu matale ? Sînteţi aşteptat la sărbătorirea lui Maximilian. pe care-1 apucase dorul de şodou.. -— Mulţumesc. mai trece vreun ceas bun. ne-am duce la bufet. sărbătoarea noastră n-avea nici un farmec ! declamă oarecum pretenţios arhitectul. salonul braseriei e pustiu.. Dacă aş avea bani. — Dar cum să nu. Dar de-o iahnie tot se mai găsea. — Nici extra. ca să preparăm şodou. şiapoi să-şi vadă de mîncare.

— Servus. — Dragă Conan. au început să activeze de mult pe vastele teritorii ale meselor reunite într-una . dar ia loc la masă ! — mă pofteşte in sfîrşit arhitectul.. parcă vrînd să găsească pe cineva anume. care de astă dată văd că-i printre meseni. Din cînd în cînd îmi mai arunc privirile spre partenerii de festin. ingăduindu-şi prea mult. am toate şansele să leşin de foame. extrem de astenizat din pricina muncii asidue pe care am prestat-o în ultimii ani. dacă o mai ţine mult aşa. îl întreabă din ochi. Arhitectul priveşte la adunarea mesenilor. — Sincere felicitări. pînă să apucăm a întoarce capetele. măi Grebenceo ? 155 — Vin acuşica. că sosesc ! Prior se repede în spatele nostru şi. — pentru un brabant. în formă de potcoavă. Grebencea. în afara persoanelor mai sus pomenite. pe bruneta din dreapta : — Dragodana Tatu. domnişoară. Sper ca amicul Max să fi terminat cu manifestările . inginer horticol. aduse special pentru -avanpremiera logodnei. decît să facă pe cascadorii. domnişoară ! — rostesc eu. dacă-s numai figuraţie de decor. după care rosteşte indispus : r. dragă Mac ! — îl informează turistul. dar bucuroşi de petreceri. mi se pare o şuncă. că nu se ştie unde ajunge şi • la ce poate folosi ! Apoi. peste ' capul căruia se abat toate noroacele . probabil roşcovană naturală. emiţînd din trompetă un „onor la general !". arhitectul rămîne domn. încercînd să-mi dau seama de unde reuşise arhitectul s-adune atîţia meseni. — Dragă Lili. pardon bărbat la vîrsta mea. recrutaţi dintre turiştii ocazionali. Ori sînt neamurile lui Grebenceâ. mai sînt vreo şase persoane ce nici nu-mi fuseseră prezentate. de parcă ar fi fost puse la îngrăşat. Dar tac şi-nghit corespunzător. — Iar domnişoara-i surpriza sărbătoririi noastre. Deoarece. pentru că. bătrîne şef apaş ! — mă salută exoticul personaj. proiectând atîtea aeroporturi. adusă cu mari sacrificii de la Curtea-de-Argeş. N-aş zice că mă confundă cu nepoţelul meu personal. şansă . Arhitectul le ia pe după umeri şi le împinge spre mine : — Dînsu-i marele scriitor Al Conan Doi.: şi nevastă tînără şi frumoasă. — Lili Mamulea. şi să atac formidabilele icre de ştiucă. Scumpii mei nepoţi. Max dă nedumerit din cap. Aşezat între Maximilian Prior şi Lili Mamulea. deoarece. înţeleg să profit de neatenţia lor. în orice caz. după ţigări ! Uite-le. ori sînt nişte simplu figuranţi. în pofida gradului de saturaţie alcoolică. probabil în calitate de invitat personal al lui Maximilian Prior. îndurîndu-se de chinurile mele. sânt bucuros de vestea auzită ! — mă adresez eu splendidei făpturi. dar se ospătează ţeapăn. pentru a conferi mai multă solemnitate sărbătoririi lui Maximilian Prior. şi bani cu duiumul.Dar unde ni-s fetele. sînt destul de paşnici.— Noroc bun. mare specialist la spaţii verzi ! — Ne cunoaştem. — îşi continuă Maximilian Prior circul... plus Navarrelli care mă salutase trăsnit. pardon. „prietena" amicului nostru Jimmy Navarrelli.. viitoarea mea logodnică. nefiind trecuţi pe lista persoanelor oficiale. babacule ! — îmi răspunde ea suficient de insolentă. gări şi moteluri. nu. — Mulţumesc. maestre ! S-au dus la garderobă. Distinsul Maximilian. dialogînd de la distanţă. 156 singură. Totuşi. logodnica adusă cu mari sacrificii de la Curtea-de-Argeş. şi nepoata prietenului Grebencea. în carne şi oase ! Iubiţi-1 şi apreciaţi-1. preferă să acorde atenţia cuvenită îmbelşugatei mese oferite de fericitul arhitect. — îl aud eu pe Max. sînt silit să deduc că are toate şansele să devină imponderabil. gest absolut lipsit de -distincţie. o" arată cu degetul. dar şi extraterestru. construind o curte frenetică viitoarei doamne Prior. mi se pare c-a-nceput să se cherchelească. în vreme ce dînşii schimbă amabilităţi cu mesenii. Nu găsesc decît o singură explicaţie plauzibilă. întrucîtva fîstîcit de frumuseţea extravagantă a persoanei. scumpe maestre ! Abia aşteptam să vă cunosc ! — se declară extrem de Jncîntată viitoarea tovarăşă de viaţă a marelui arhitect Maximilian Prior. trăgînd bineînţeles cu urechea (dreaptă). cu totul accidental. Cînd observ că s-au adunat înaintea sa două sticle de „Dimple". protocolare. ne pomenim în faţă cu două superbe întruchipări ale sexului complet opus. în splendida grădină-restaurant al motelului. dar uriaşă. Max continuă : — Sandy Gai. faptul că te-am găsit pe tine. — Sărut mîimle. din cară apucasem să mă servesc copios.

e să nu te plictiseşti c-un flăcău tomnatec. dar mai întîi trebuie să-i depunem. vreo 500.. iubitule.000. nu. Deşi sînt modesta administratoare a unui liceu internat de provincie. distins şi elegant. neînţelegînd atîta altruism şi devotament din partea unei tinere ce i-ar fi putut fi chiar şi copil. la prima vedere. în pontul.000.. cu 50. Individa care-şi permisese să mi se adreseze cu „babacule !".. cu blugi ferfeniţiţi şi peticiţi.. opun ! Singura temere care mă macină. legată într-un nod deasupra buricului.. într-adevăr. prietenul ei personal. bătuţi pe muchie !. dinadins. Dar Lili Mamulea nu-i de acord cu defetismul arhitectului. şi-a montat o perucă cu lînă albă. Chiar stau şi mă-ntreb. E clar că orizontul său cultural se limitează numai la terminologia de branşă. şi-ăla cu transistori. Lili Mamu^ea numai că nu-1 soarbe din ochi.. cînd e vorba de-o dragoste atît de fulgerătoare.. iar eu mă simt obosit. capabilă să-1 nenorocească nu numai pe Jimmy Navarrelli. trecut de vîrsta primelor iubiri. mai mult ca sigur sînt colegi de bandă cu trombonistul.. pe care abia acum aflu că-1 cheamă astfel). Din moment ce te-am găsit pe tine. Eşti tînără. cu bluză fără mîneci. nu mă. şi încă de la prima vedere.. Ei mi-au şi adus încă 9.. ci chiar toată banda. Se-mbracă „hippy". cînd îmi spusese „bă-trîne şef apaş"). cum a făcut maestra de lenjerie. că nu 158 pot lua copiilor rufele de la gură. dar mai mult n-au la îndemînă. Lili scumpă ! Dar nu-ţi dai seama că nu-i de-ajuns"? Mă rog. — Ce faci acolo. e totuşi destul de pîrguită.. cap. cu „creier" cu tot. adică viaţă. Maxule ? Arhitectul. — Nici să nu te gîndeşti. probabil din piele. sau chiar şi apache (iar nu „apaş". iradiază impulsuri. mă mulţumesc şi cu nenorocitul ăla de „Fiat"-850. In schimb. < . Mai dă şi i unchiu Iorgu (ăsta trebuie să fie Grebencea. o priveşte cu ochi înlăcrimaţi.. sau. de numai 980 de elevi. privîndu-mă de la multe. în ciuda fr.. cu apaşii din tavernele pariziene. confundînd bietele victime ale vestului sălbatic. petrecută peste frunte. dobrogeanul. Să-mi anunţe iminenta sosire în bamă. Lili Mamulea exagerează. cum greşit se pronunţase dînsul. nu ciocneşti şi cu noi.umuseţii angelice.. 1-a zărit pe arhitect. plus două etichete pe muşchii fesieri. totuşi.. extenuat. Şi nu mai sînt chiar atît de tânără ! în curînd voi împlini 25 de ani. în definitiv... ■ — Eşti tare dulce. ca şi cum ar fi aşteptat să-i iasă pe-acolo suflarea transformată în sunet... cu cele mai insolite bucăţi de material textil sau piele. Suflă în ea de formă. coborînd dintr-un „Opel" ! Deocamdată mă intrigă manevrele lui Jimmy Navar-relli. nedată la dărac.. nu te " lăsa.. ce-ş copil ? Bate-ţi capul.. e posibil să existe şi-o oarecare doză de „Dimple". şi-apoi s-aşteptăm cel puţin o săptămînă ! Şi ce mă fac cu „Mercedes" ui ? Că de-asta au venit de la Bucureşti Cezărică Schiledi şi Sandi Gai. fie aşa cum doreşti ! Nu mă contra. pardon contul moştenirii primite de la Miinchen. Iar pe cap. bluzon din bucăţele de skai. trag banii îndărăt de la CEC.. Am depus banii pentru o „Skodă".. vreau să spun că n-am iubit pe nimeni de-adevărat pînă acum. atunci cînd îl tranchilizează : — Nici eu nu mai sînt la vîrsta primelor iubiri. dacă te merit ! Pentru mine preţuieşti infinit mai mult decît nefericita asta de moştenire. în orice caz electro-mag-netice. vamă a maşinii ! De unde să fac rost de 67. ducă-se pe apa sîmbetii „Mercede3"-ul. Begibeg Mehmet Aii arată întocmai ca pieile-roşii din stampele străvechilor manuale de geografie.. şi cu frianjuri pe umeri. Lili.. Pentru că persoana emană. tineretul ? 160 . Maşină nu mi-am cumpărat. Dar ce contează vîrsta. e de excepţie. divers colorate.000 de lei. n-are pic de jenă.. în loc de păr..000 de lei ? îţi dai seama ?. trebuie să bată serios spre 35. Dar dacă vom avea „Mercedes". — pledează în continuare Lili Mamulea. deşi numele îi sună extrem de turcesc. maestre ! — mă aud deodată interpelat. După mine... Adică. am strîns şi eu ceva bânuţi. Dragodana Tatu. — stau eu şi mă-ntreb.... "Facem noi rost de cei 50. plină de viţă. mai bine zis. Begibeg. şi plătim vama ! E bine. — ce-o fi fost atunci cînd. . dar şi fără spate. exemplar de lux din specia bulevardistelor. Personalitate explozivă... — cu ce-o să plecăm în călătoria de nuntă ? Lasă că aranjez eu. Mai ales. şi-a legat părul (înfiorător de negru) cu-o panglică lată. atît Dragodana cît şi enigmaticul Begibeg Mehmet Aii... dacă nu radioactive.. iar bişniţarul îi plezneşte lejer mînuşiţa. însă efectul obţinut. pentru ca apoi să-şi ducă urechea la pîlnia goarnei. deoarece obiectează : — Maxule. comanche. — Bine.000 obţinem un avans de la Bancă.. emoţionat la culme. că-i mai mititică. care-mi dă atîta bătaie de capac. purtând nădragi din piele de antilopă.. studentul cu mutră de tătar de operetă. se complace într-un deghizament de indian navaja. pardon. pe care le execută cu trompeta.unică. mai pun şi eu din micile mele economii.. In care.. spre mirarea generală. în ce priveşte chestia cu muchia... dă mereu să-i înhaţe trompeta. 159 Dar cînd şi-a mobilizat Jimmy complicii ? Pentru că. în loc să-mi iau televizor „Cosmos" m-am mulţumit doar c-un „Grundig" mititel. — Noroc..

DAR ŞI RĂPOSATUL BUCIFAL. abandonînd joaca. genereze stări euforice. c-am început să-i încurc şi numele. pînă acum neglijate. că pare talentat. cuplîndu-i la o reţea de înaltă frecvenţă. iubite maestre Conane ! — mi se adresează Navarrelli. rînjindu-mi simpatic foc. Fiecare cu-o butelie din aceeaşi poţiune. Durică. declar : — Literatura se comite şi-n miezul vieţii. să ne vedem de treburi ! E clar ?. ar trebui calculată ştiinţific cantitatea utilă pentru provocarea stărilor respective. îşi trece gura trompetei în chimir. se îndreaptă spre mine. însă. unde te aşteaptă romanul ? — Din păcate. Habar n-au că „detectivul de şoc şi excepţie" (cu-acelaşi nume) nu se lasă atît de uşor intimidat. nu numai competent. declarîndu-i cu jumătate voce. După ce treimea bişniţarilor se îndepărtează în direcţia garderobei. bătrîne şef apaş. adică la scris. manifestînd o milă DRspusă la adresa mea. lucrez intens la romanele mele.. Dragodana. amicii personali ai arhitectului. că tanti nu foloseşte jocurile populare ! — Ascultă la mine. în momentul în care Jimmy Navarrelli mă străfulgera cu laserele ochilor săi extrem de vioi şi duri. în plin sezon. trombonistul mă priveşte zîmbind subţire. iar turiştii şi clienţii.. care ciocneşte intensiv cu Cezar Schiledi şi Sandy Gai. de culoarea tablei de la cutiile de conserve „Valea Roşie". Dacă-s necesare cîteva vagoane. Poate intra la idee. de consumator al produselor unităţii pe care ar trebui s-o conducă. nu numai în biroul de lucru ! în timp ce par antrenat de nevinovatele petreceri ale amicilor mei. dar şi de efectul straniu al pupăturii. tinde probabil are de gînd să ţină o şedinţă. depunînd pe ea un sărut maternei.' mă sfătuieşte. Iar dacă nu utilizează „Smith and Wesson"-uri sau „Colt 45 — Special Police"-uri. înseamnă că ne pierdem vremea cu el. Flory. care-mi pune nervii la grea încercare. intru brusc într-o stare de intensă reflecţie.. este imposibil să nu. grădina-restaurant şi piscina motelului să fie rezervate exclusiv sărbătoririi arhitectului. — Atunci e preferabil să te menţii la literatura dumi-tstle.. Năucit de sensurile multiple ale avertismentului meu. Dragodana Tatu şi Begibeg Mehmet Aii păşesc pe urmele lui.. ciocnindu-mă-n cap cu sticla ei de „Pepsi". în care să analizeze posibilităţile de conversie ale transparentelor lor aluzii. 162 27) NEMURITORII: GAULEA. Primo : unde-s Gherigogu. Fapt pentru care îl deranjez din exercitarea funcţiei sale actuale.insă. asta se datorează faptului că posedă o armă mult mai eficientă. detectiv sau anchetator înseamnă să-ţi nimereşti ţinta cu gloanţe de-un calibru absolut inuzitat.Jimmy. dar şi necunoscută. sau invers. A fi investigator. cutremurat de insolenţa persoanei. fii atent! — mă solicită şi indianul Mehmet Begibeg Aii. în vreme ce-i arată capul subsemnatului : — Dacă babacului nu-i funcţionează plămînul. conţine totuşi un oarecare procent de cofeină. Dragodana îl trage de mînă pe ultimul mohican de pe meleagurile argeşene. La a treia. Ce-i drept .. şi-atunci ne lasă în pace. îmi fare plăcere să te văr* sporind încrederea noastră în calitatea băuturilor pe car • le . marca „Flair'" ! Drept care. te fac un rock ? Sau pleci acasă.. DUBLAU.. Săracul de el ! Nu-şi dă seama de dimensiunile erorii săvîrşite. îmi va lămuri situaţia Iorgu Grebencea.. şi anume extraordinara sa putere de deducţie. babacule. în loc să te pui pe scris romane. Băută în cantitate mare. să fie eliminaţi din teritoriile destinate plăcerilor estivale. cărora fusesem supus recent... E ceva în neregulă cu aceşti aşa-zişi tineri ! De ce se adapă numai cu „elan şi energie" ? Nu cumva se droghează ? Celebra băutură. cu „fratele" Lică ? Secundo : de ce Jimmy Navarrelli şi complicii săi ţin să mă îndepărteze cît mai rapid din sectorul lor de activitate ? Terţio : cum este posibil. Prima problemă e simplă : Tatanaşu. avertizat de Jorj Arvanitache că-s în sector. ca detectivii din „Enigma".. Jorj şi Mitzi. zîmbindu-mi bizar : . depun eforturi notabile pentru a detecta subtextul invitaţiei de-a mă reîntoarce la uneltele mele. Şmiţ. cu-o sticlă de „Pepsi" în mînă. înseamnă că sînt în eroare. răcoritoare sau ne. al evenimentelor. nu dansez decît „ca la Breaza". Dar dacă sînt suficiente doar zece sau cincisprezece sticle. Păcat. interzisă de cunoştinţele mele dansante. Trei aspecte. într-o oarecare măsură.. din pricina stressului stîrnit 161 II — De-a bîza de intervenţia ciudatei Dragodana Tatu.. mă pupă pe frunte. — De ce nu-ţi vezi tălică de treburile matale ? Dragodana. dar care-s trase c-un revolver rar. îmi triturează celulele cenuşii. dragă domnişoară ! — îi răspund eu. te ţii numai de zaiafeturi. şi mă îmbie : • — Ce zici. în funcţie de prezenţa gheţei. dar şi cît mai rentabil : — Meştere Grebencea. atunci am pus punctul pe „I" ! — Văd că. dar suficient de tare ca să disting. Bieţi subdezvoltaţi ! Nici nu ştiu ce zace în spatele paşnicei figuri a scriitorului Al Conan Doi. permanenţi sau pasageri. — Gagiii au dreptate ! Scîrbit de lexicul individului. îi înlocuise cu-o echipă de schimb ! La a doua chestiune. am aptitudinea să-mi răspund şi singur : banda s-a decis să intre mai accelerat în faza de finalizare a operaţiunii propuse (recte pauperizarea imediată a recentului semimilionar). aşteptînd evident un răspuns din partea mea.

i o 31« j 1 o 1 { ft i ' ' i. ! . n i 0 i 1 i ! a. c ii l| ■ li î. ei alături de noi. i i C : rl( i i 1 . '■ 1 !: : ■ | > O | :: 0 Ci : L' ci t ci . 8 i 1c i SI 1 !i i 1 <. ! îî! . T . să b.. 163 li* uf u .serveşte „Craiul Munţilor". . > C I" ! • 'll 1 o ci | 3 " î: ii 1 !i !| » l „ . >< : i : i l 5[ . pentru îndeplinirea planului. . dar crezi că-i suficient doar atît.s i ! o i ] ci i : 1 ] 3 j ( : n 1 U : i Fi t.. i 1 .

ii (1.1 3-i.'1 Ei S i . :::: ti i.i. ! ! .. . îi . .i rj „ ! .I. 1 fi " K i l " i ) ii 1 i .■ ' C i.iil 1: ff! I u: h tjlS:!r) iir! ■Si:. s X "1 i ^ : (' ■ f T1 1 : : i .. £.i : i.. i ' s '3 < '! ■ :: ! J ::! k'l îs >:..8! •.i ■ ' :i '-l 1 : >i < :.. ■1 iii • o: Xi ■ ib ! i ri .I . : « mS :i « 1 ! i " i «" E i i i 3: c « Î : ^ < : » : .

care ne aduc platourile cu fripturi. de origine inidentificabilă. I «Iii' lc {i:l . — Adu-1 aici. iar în cealaltă cu-o pulpă întreagă de miel.. 1' ij il3 ni] il. cu floare ! — Cotlete ! * Deoarece nimerisem doar peste o infamă tîrtiţă. dar total necunoscută străinaşilor pripăşiţi la „Craiul Munţilor". i — Nu ! Doar o ciosvîrtă. Să-1 auzi : „Cînd eram pe Ialomiţa. să apreciem elogios apariţia celor patru ospătari. într-o mînă cu bucata lui. din voleu. cuţitele şi mîinile. Ceea ce nu ne împiedică totuşi. — Ficat de purcel ! — îi dă replica Babane. îngrijorat de eventuala tragedie a unei intoxicaţii alimentare.J i:: !.. vlăjganul de Babane. strig la ei. — Miel ! Spinare.. Scumpii mei nepoţei. — Pulpă de gîscă ! — chiţăie încîntată bălăiţa de Biba. Din Găvana. . Cu taraful lui Tăchiţă Dublau ! în vreme ce întreaga asistenţă aşteaptă sosirea celebrei formaţii folclorice. de la rinichi. Hombre ! — declară Babacu. discu-tînd probabil aspectul economie al viitorului cămin. I i i i i i în direcţia braseriei. prin uriaşele recipiente de porţelan. — Pipotei şi inimioare de pui ! — Rotocoale de berbec ! — Antricoate. 166 Ii — Tot ? — se interesează înţeleptul bondocei. dar de la spate ! Bondocul de Babacu se ridică evident deranjat. Maximilian Prior.ii D ni 1'j h J a.. din care sfîrtecă în duşmănie.. să văd dacă-i proaspăt! — îi cer eu.j:i ki. întreţine o conversaţie animată cu domnişoara Mamulea. — Piept de curcan ! — reia. mă iubeam cu ţaţa Miţa !". cu rinichi ! — triumfă bondocul familiei. strigînd cuprins de-un entuziasm infantil : — Sol ? Avem şi solist! Pe maestrul Găulea. pornesc să-şi • anunţe reciproc rezultatul investigaţiei întreprinse cu furculiţele.. pentru a reintroduce decenţa : — Linişte ! Ce-i hărmălaia asta ? Cine-a găsit miel ? ■— Eu.X"! 3 > 1 !?' «4» V c « ■■ci „ I tu si. pe care-o agită în chip de bumerang. din echipa specială a braseriei.I 1. pentru ei) la celălalt capăt al mesei. băieţi zdraveni şi extrem de muncitori. aflaţi (din fericire.

fudulindu^se cu dibla ţinută sub braţ. apoi mă întreabă : — Unchiule Al ! Să-ţi aduc şi curcanul ? Ezit cîteva secunde. la sunetele unei sîrbe argeşene deosebit de hurducănate. pardon Nela ! Cîntaţi-ne ceva de dănţuit.. Ai auzit de Zavaidoc ?. Nemaiputînd suporta tristeţea lacrimogenei melodii. şi care duce precis la colorarea în albastruintens a inimilor duioase. plasîndu-se pe-o orbită cu totul neaşteptată. depunînd eforturi remarcabile. oprindu-se din seria de piruete într-un picior. extraordinar de emotiv." ! Ţambalagiul.— cel puţin aşa îmi imaginez eu reacţia eminentului arhitect.. — Uite că se poa' ! Dacă nu-mi zice ceva de toc.. te expediez la neamurile tale pe loc ! li dai prunu. ţopăind frenetic.'. clătinîndu-se abia vizibil. Joacă de unul singur. — Bate frate-n fierăstrău.. nerezis-tînd impactului. Cînd masticam şi eu. boierule ! — se miră solistul Găulea. dragă Nelâ". — Clientul nostru. îl expediez la locul său. neştiind prea bine dacă Babacu iă ia peste picior. cu ochii săi neprihăniţi.. conversase îndelung nu numai cu Lili Mamulea. Celebrul taraf al lui Tăchiţă Dublau. cel puţin deocamdată. Apoplecticul Grebencea. boierule ! Peste cîteva minute. declanşează imediat acompaniamentul necesar. care. pe fostul său scaun. grăbindu-se să lichideze jenantele fripturi de pe masă. In ciuda nesiguranţei picioarelor. se ridică de la masă. sistînd imediat sinistra romanţă. păşeşte în direcţia „tarafului" şi comandă autoritar : — Ajunge ! M-am săturat de Aluna. zdrăngănind cumplit din dezafectatul instrument. durduliu şi bătrîior. pomenindu-se cu fundul înşurubat în rama dispozitivului de şedere. întărîtat de lamentările partenerului. ci şi cu flaconul de „Dimple".După. repetînd la infinit „Adio. „Ţigăneasca" pe care ne-o demonstrează. mă cufund în adîncurile sufletului meu. că ne cîntă nea Dublau ! Hai. între timp. iha-ha ! Joacă frate. orătania fiind 168 ceva mai voluminoasă decît dolofana făptură a nepoţelului meu personal. pradă unui evident puseu de hipertensiune arterială. începe să vocifereze catastrofic : — „Inel. să se prăvălească istovit de puteri. cine-i Găulea ? Nepotul de vară de-a doua al lui Zavaidoc . Grebencea plînge ca un bivol. se-aude ? Bondocul mă priveşte neîncrezător. — Şi matale eşti roman. total inadecvate unui asemenea recital de răscolitoare rezonanţe. inel de aur. guristule ! — se fuduleşte Max.. pardon joc. pesemne din acelaşi trib. nu mai sta ! — rage responsabilul. guristule. sau 1-a apucat într-adevăr o nespusă iragoste faţă de unchiul de la Bucureşti. cuprins de panică. de parcă ar fi fost prevăzut cu arcuri sub tălpi. — Bine ! Fie cum zici tu ! Dar nu tot! — îi accept propunerea. dă să scape din încleştarea acestuia. împăcat cu mine însumi şi cu natura ambiantă. Maximilian Prior se dovedeşte un excelent animator de jocuri folclorice extravilane. porneşte să zbiere : — „Adio. — Păi nu se vede. dar una de-alea de-ale noastre. — Nu ! — afirmă nesigur Maximilian Prior. 167 păşind grijuliu pe urmele şefului. dă-i drumul ! — strigă la el Gre-bencea. — Se poa' ? — exclamă îndurerat solistul de culoare.' Să fii atent cît mănînci.. însă cu preţul unor inumane străduinţe. după aceea.. Din toate punctele de vedere. — Hai. este compus numai din două personalităţi artistice : un cetăţean brunet. dinspre salonul braseriei îşi face apariţia Iorgu Grebencea. " Asistenţa. emoţionată.. Cînd realizează că nu ^xistă salvare." „Guristul" (renumitul solist Găulea) se înalţă pe vîrful picioarelor. dragă Nelă. Efectul mi se pare memorabil. neamule. considerînd textul lui Grebencea drept o indicaţie. pardon dramu' ? — se oţăreşte la el arhitectul. boierule ! — exultă vocalistul. . îşi duce dibla sub bărbie şi. cu figuri variate. dar şi-n carcasa curcanului pe care mi-l transportase Babacu. stăpînu' nost ! Ţin-te bine. — Maximilian Prior.ce gust din ea. solistul încearcă să-1 depăşească prin stînga. conform regulamentului de circulaţie rutieră. lăcrimează discret şi mănîncă în continuare. — Ştii tălică. exe-cutînd figuri din cele mai bizare. ne aflăm în plin infern dansant.. Ştiţi „ţigăneasca în călcîie" ?. dîhdu-i recomandaţiile de rigoare : — Lasă pulpa aici ! Mă ocup eu de dînsa. îşi sporeşte sensibil manevrele de demolare a ţambalului. pentru ca. ila. ■— Să-ţi trăiască franţuzoaica. izbuteşte să aprindă inimile . cît o prăjină. se desfundă instantaneu. c-un ţambal legat de grumaz şi proptit în pîntecele voluminos (dar care trebuie să fie însuşi şeful „formaţiei instrumentale") şi-un slăbănog. Din respect faţă de atmosfera generală. iar maestrul Tăchiţă Dublau. atît de călduros publicitat. multe din ele inedite. dar şi acela nesigur.. adio. judecind după culoarea sa vînăt-stacojie.. draga mea !. e prea mare pentru tine . care.

rf«t-<T ~.ru a fi astfel transformaţi inlr-un simulacru de sandale. se proţăpeşte înaintea viitorului soţ.i j _ _»_. Hanc PpsIp rîtpva clme.-----™ nj„w<KrHo Ho r»prfr>rmantp. K^^. aanţuieşie pe^uţ.. iun. aesi ain cimeiii. „_ _ _ _A__ „V„'~ +U„„s . . întocmai ca ia ospa^ui taţii Catariţa.Dublău supralicitează.r-i riAPimatp npnt. explodează brusc.i.le vocale. ne strunele dezacordate ale ţambalului.— nist înnăscut. uitind că susţine şi partitura cea mai dilicua. Lili Mamulea. neuitata bătrînică de la Colţuiupcnu.-puuiumui ut dans este cutremurat ae paşii pasuii<unojii "^^.put . Nu ştiu dacă Zavaidoc cinta şi ia cuoia.. tîn^ imnnknri pipntronice de excepţie. Maestrul. 169 nţmmsacaaaiai Diiiev.*-"-— nninono^ inr>înrl pn învprsunare.i.'acceleiînd ritmul jocului.^ Gaulea noaga. Iar celebrul uamea.Kr>.«-t"^«> -« mîna pe cord.. < •< • __________V__ii :«4-nr«v. _ _ _ m-_. . nepovuij./-irr fi ait CiQTQni^Tl — in.. se avînta în centrul podiumului rezervat dansului. ^.. iar nu solist „gurist" prefabricat._uiiv&ţutu.întregii asistenţe. ca nepoxui sau îşi tuuuoţw: ^^o^^-. ninr»3npip]p lui... Strunele llllLl.. considerîndu-se depăşiţi de . şi-i demonstrează nebănuitele ei posibilităţi. şind unul după altul din joc.

Şi. ce diferenţă era între un cal şi-un automobil aflat la începuturile existenţei sale ? Numai faptul că. într-un discurs coerent. <'upi iir.. vădit uimit de perseverenţa moşului Bucifal în tehnica auto. 172 — La Viena..tot de automobil! — îl întrerupse Sandy Gai. ■""* "" ' ~" "* *"»-•• "' a. dar şi la nişte profiterole de unchiul Bucifal Prior. fiind cel mai bun potcovar al satului ardelenesc în care se născuse..automobilă ! — îl completează acelaşi Sandy Gai.il. de-o rezonanţă aparte. De nemţi. Şi.^. sfîrşiţi de puteri şi complet deconcertaţi.-ii).U. Astfel şi-a pierdut toată averea. şi şi-a făcut o firmă de taxiuri.. — Nu ! — obiectează lejer supărat Maximilian Prior.. . Ca să fie cît mai aproape de ţară. Maximilian Prior* cu ochii înneguraţi. Maximilian Prior îl roagă pe responsabilul M — Nene Grebencea. pe care nu-1 cunoscuse personal. uite-aşa. | Emoţionat.. dricuri cu tracţiune.. mă £>»f/iuiu. Şi unde credeţi că s-a instalat ?. Se pare c-a luptat la Verdun. lăsîndu-şi braţul să-i atîrne pe unul din umerii domnişoarei Mamulea. ictuiui.. uuciaui Hst . Şi-a înfiinţat o firmă de pompe...»^^. nrohahii rfintr-nn spntimont rto onliriaTn+o+o ţi compasiune profesională.'.. :. se clatină lejer pe picioare. încît şi nepoţii să-i pomenească la anumite prilejuri. ■ .. pardon Ap.. pentru a-şi recăpăta prestigiul cam mototolit. Iar moştenirea lăsată.. pornise de la munca de jos. mai soarbe din super-cafeaua recent servită de ospătari. Cezar Schiledi.i. ! > . azi un automobil.*^ uuouw uuigdi.. unde îşi încropise un atelier de reparaţii auto.B. mîine altul. şl-l face un semn disperat lui Găulea. bineînţeles. s-a apucat iarăşi de munca. în tinereţile lui. dă-i un miar damblagiului.■> xa xxiaoa. E-ţ. zimbesc recunoscător aolau-seior muiţimn. ■■■. •i. mi se pare demnă de omagiul postum pe care-1 oficiază eminentul creator al atîtor aeroporturi.. mă gîndesc la puternica personalitate a unor asemenea strămoşi..i. meserie învăţată din tată-n fiu.... — ... într-o bună zi s-a pomenit cu vreo zece maşini.. Dar nu se putea întoarce în satul natal cm mîinile goale. după terminarea războiului. f Un zgomot cu totul insolit... ™^„ «. — Unde.' . "O8«l ia ultimul leu. revenit oarecum de pe orbitele alcoolului. . unde-a fost decorat şi făcut prizonier.i^. din pricini necunoscute.. să emigreze în Brazilia. numai din relatările antecesorilor direcţi. gări şi moteluri. — Funebre ! Dar la care utiliza.:. cum îi spuneau neamurile mai tinere. Şi-a vîndut maşinile. j-Kjoarca de naduşeaiâ. — Moşu Bucifal. Pînă cînd a izbucnit primul război mondial. Maxule ? — se arată vag interesat.. dar care era figura legendară a familiei. şi să devină mare specialist în „Ford"-urile de pe timpul acela. nuga paportâ ţambalul. atît de pregnant. In vreme ce-1 ascultăm pierduţi.Vocal". T-----------------^^„. în loc de potcoaves era prevăzut cu anvelope. — .ci a utiuyo x^uuiau-vjouica.n> i 'ouam >>r. ■ie-i ţărîna uşoară ! Bietul nenea Bucifal.... bineînţeles.. Că tare-i alăcea muzica noastră J>opulară ! La un şpriţuc de vorbă.( .vv^i^-i vum ii-iav Jiilio V..i !"!("—rîlVl! ! (i'.. capabili să dăinuie peste decenii. şi porneşte să-şi depene istorisirile despre unchiul Bucifal.-. şi s-a înrolat voluntar în armata franceză. pentru ca apoi. La urma urmei. .

moşiT Bucifal înfiinţa cea de-a douăzeci şi şaptea agenţie de pariuri hippice. cu glas tremurat. 28. traducînd liber : „Morţii cu morţii. — Twlst. — Bun ! De la cai i s-a tras şi averea ! Pentru că s-a' apucat să joace la curse.. nu doamnei).. — Ţin-te bine. constat că alcodlurile ingurgitate de arhitect au operat serioase mutaţii în cunoştinţele sale tehnico-umanistice. Pe măsură ce sunetul devine mai intens. nebunatico ! — declară Mehmet Aii.. Mamulico. Aşa au fost neamurile noastre toate. textul melodiei fără cuvinte. baroane ! Atunci ţi-o dau pe Dragodana. cu care ne perforează timpanele trambonistul de Navarrelli)... după cum aţi aflat. După cum spune vechiul adagio latin : „Sic transistor gloria Mende !". Şi să nu mai crezi în bizarul coincident ţelor! 174 . probabil. îmi dau seama că-i vorba de-un magnetofon cu transistori. dă drumu' rîşniţei !.. babacule ! — chiuie frenetica Drago-dana. în loc de „adagiu". care se apropie de întristata adunare. să te-nveţe băiatu' ce-i aia „Gipsy-twist" ! Arde-o. nemaidîndu-i timp să-ţi dea seama ce se 175 petrece cu el. Era şi riscant.. şi lui. isprăvindu-şi semnalul sonor. Begibeg Meh-met Aii. Jimmy. Sau cum. :—Trecem la figuri !.. încurcă borcanele ! Spune „adagio". cînd eu terminam al cincilea motel. pe urmele zglobioasei Lili. Că-mi pari cam dărîmat după „ţigăneasca" de-adineauri. muncitori pînă la adinei bătrîneţi ! Abandonase pariurile.. să te fac un twist ? Deoarece „gagiul" (după cum se exprimă periferic şi abject Begibeg) se teme ca nu cumva tînăra Mamulea să se dispenseze de aprobarea sa. Haide. rostind : — Fraţilor. să bem spre pomenirea lui ! C-aşa-i cursul lumii. dar în sens invers..— Termină odată cu tîmpeniile ! — se răţoieşte la el arhitectul.. — Lasă-mă să povestesc liniştit. Cînd s-a prăpădit. rock and roii.. ajutat de Dragodana Tatu. a lăsat o avere frumuşică. După ce-i deschide capacul. dar şi nepermis de îngăduitor (necunoscînd... dînd altora posibilitatea să cîştige la curse. Ceea ce mi se *pare o insolentă blasfemie la adresa răposatului Bucifal. observînd o oarece ezitare din partea arhitectului. — Că n-o să meargă pe panglici ! Ţi-a picat fisa ?. încît i se mişcă şi peruca. conform canoanelor twistului.strigă deodată Jimmy. declarînd urgent : — Dansez şi eu twist. dar şi iubitor de cai !. N-aş fi crezut că o cutie metalică. paharele pornesc să zbîrnîie. deoarece. cha-cha-cha ? — se interesează din ce în ce mai interesată viitoarea doamnă Prior. marca „Mende". tinere Begibeg ! — Perfect. îşi încheie emoţionantele amintiri. Nimeni nu-i răspunde. un guiţat infernal răsună din direcţia garderobei. care priveşte năuc la evoluţiile perechii lili Mamulea — Begibeg Mehmet Aii. Max dînd semne de enervare. acţionează în consecinţă. — Tot ce-ţi doreşte sufleţelul matale. dobândită prin trudă cinstită. dragii mei. şi se avîntă cu dînsul. e-n stare să declanşeze urgia care-a urmat. In zece ani devenise unul din cei mai bogaţi pariori. Dar ce nu păţeşte omul la un pahar de „Dimple" ? Tocmai cînd repetam pomenirea unchiului Bucifal Prior. Aşa c-a folosit tracţiunea hippo ! E bine ? Cai mascaţi. dar şi linia melodică a cunoscutului cîntec „Ecaterino.. — Ajunge^atîta jale ! Vrem muzică adevărată...Aveţi şi benzi ? — Dar bineînţeles.. „transistor gloria Mende" (care-i un aparat de radio suficient de reputat) în loc de „transit gloria mundi". să dansăm şi noi. Iar anul trecut.. Muzica lui Chubby Checker strecoară un straniu venin în sîngele asistenţei.. după cîteva „figuri" de- . şi cailor pe care i-a iubit nespus ! Maximilian Prior. — Iţi dă voie gagiul. iar cor-durile noastre palpită mult mai accelerat decît normal. îl ridică de pe scaun într-o clipită.. acum trei luni şi ceva...... mi-a revenit mie ! Fie-le ţarina uşoară. cu draperii şi franjuri. al treilea aeroport şi cea de-a noua gară. exclamă entuziasmată : —.. căruia nu-i prevăd un viitor prea liniştit (domnului. fără să mai aştepte aprobarea logodnicului. baroane ! «~.. Lemnul meselor începe să între în rezonanţă. dacă te ţin balamalele. dînsul mulţu-mindu-se numai cu organizarea lor. Care avere. atmosfera vibrează. destul de modestă ca dimensiuni. instalează pe masa sărbătorească o cutie metalică. cu dric la poartă şi cai mascaţi". PROSPECTĂRI SUBACVATICE Pe cînd Maximilian Prior priveşte amuzat la grupul bişniţarilor.. — Ce-i cu mutrele astea de înmormîntare. trepidând în ritmul muzicii pe care-o urlă agregatul firmei „Mende". zglobioaso ! — o asigură inHianul cu nume tătăresc. bîţîindu-se. şi viii cu viile !" Veşnica lui pomenire !.. tineretul ! Se-nghite ?. mă-nţelegi ? De unde să ia dricuri auto ? Pe vremurile acelea morţii ţineau la fast. fost antreprenor de pompe funebre. Lili Mamulea. zic bătrînii 173 noştri. şi duceam la gură al doilea pahar de „Şegarcea-1963". Dragodana Tatu. vedea-te-aş moartă. hîţănîndu-se atît de sacadat. recunosc trompeta lui Jimmy Navarrelli. autentică încărcătură de dinamită.. în timp ce închinăm cu toţii un pahar de vin..

dezarticulate. Remar-cînd că nu-i cazul. ca şi cînd n-ar fi fost suficientă gălăgia confecţionată de magnetofon. la rece. nu şomează. pe rînd. prelumd partea solistică a partiturii. lui Jimmy în pîntec. cavaler. vrînd să se convingă dacă poartă sau nu perucă. se reped cu toţii. nepoţii mei sînt de mult antrenaţi în zbăn-ţuiala generală. dacă-s executate la umed. iar în clipa cînd se-aude detunînd rockul solicitat de domnişoara Mamulea. ce tocmai se pregătea s-o arunce peste cap. nu-i nici dînsa prea încîntată. pur şi simplu. şi-o răpeşte. trimiţîndu-1 urgent pe-o orbită eronat calculată. într-o cunoscută figură a rockului. rage de parcă s-ar zbate în chinurile morţii. dar capabil să ducă la dezintegrarea suavei făpturi. agitîndu-se independent. Transformată în logodnică zburătoare neidentificabilă (LZN). Cînd se termină bucata. Maxule !. şi pornesc să-şi dejghineze picioarele. schimbă rapid banda magnetofonului. Acesta. Lili Mamulea. inclusiv Babacu. se repede la logodnica arhitectului. Dragodana Dinamită. fără efort. însă Dragodana Tatu. dar care se lupta. arată ca şi cum ar fi fost introduşi. cum indicase Lili Mamulea. şi. dar şi de înotătorii îmbrăcaţi. persoana dragă inimii arhitectului planează cîtva timp. administrîndu-i un pumn de excepţie. — Mamuloaico ! Fii atentă ! Rock ai vrut. — se-aude zbierînd extaziată. încîntată de performanţele noului tovarăş de dans. Ca o culme. Deşi cîntă cu totul altceva decît banda. norock să ai! — răcneşte trombonistul. se pleacă s-o ridice la verticală. lăsîndu-1 pe arhitect complet debusolat. o smulge din braţele lui Jimmy. luat prin surprindere de Dragodana. cu Begibeg Mehmet Aii. indignat de comportamentul inamical al lui Begibeg Mehmet Aii. Jimmy. renunţînd să zbîmîie la trompeta care se dogise într-un grad îngrijorător. Tentativa indianului reuşeşte doar parţial. Braţele. există şi unele momente cînd izbuteşte să obţină efecte de excepţie. frenezia creşte în intensitate. a cărei gelozie escaladează trepte4 nevăzute. nu mai aşteaptă răspunsul solicitat. Se ocupă de Lili Mamulea. pentru produse de franzelărie. cu haine cu tot. în frunte cu hipertensivul Iorgu Grebencea. dar care nu-i cîtuşi de puţin mai calm. din măruntaiele magnetofonului. Lili Mamulea. pe care-o trage ţeapăn de păr. e plină. care nu admite „familia-risme". din încleştarea partenerului. — Mă omoară bestia ! — urlă logodnica zburătoare. de fapt. Piscina. Ce generaţie ! — Rock ! Rock î Rock '. Şi de apă. Ondulaţiile părului devin mai rezistente. unde-1 aruncase fantastica lovitură pe care i-o administrase „prietena" trombonistului. ce-şi sporesc mereu efectivul. participanţii la festinul oferit de Maximilian dansînd în continuare twist. care accelerează şi mai dihai palpitul mulţimii ce viermuieşte pe cimentul podiumului. după care se avîntă spre Lili Mamulea. Jimmy Navarrelli. dar pş alt ritm. drept care-o aruncă tot în piscina care începe să fie din ce în ce mai populată. al cărei păr stacojiu îi flutură deasupra creştetului ca o elice de elicopter. îşi abandonează „babacu". 176 Pf Din momentul acesta se deteriorează întreg sistemul de relaţii umane. Pentru că şi Jimmy. cînd dreptul. care apelează la un limbaj atît de ordinar. minunaţii bărbaţi lucrează de unul singur.monstrate de superba Dragodana. care. atît de faimoasă pe vremuri. răsucindu-i părul pe degete.:. după care se duce să aterizeze la picioarele răpitorului. exploziva făptură. îl susţine corespunzător. între timp. întreprind mişcări independente de voinţa „dansatorului". cu-atît mai mult cu cît îi fusese confiscată partenera. o ondulaţie permanentă. privind urît la evoluţiile celor doi. care în secunda următoare se înscria pe-o orbită apropiată lui. îi aplică pe loc. ci trece imediat la acţiune. deoarece toţi. într-un dans demenţial. care asistase la exerciţiile celor trei. pe podiumul de dans. Begibeg Mehmet Aii. răstindu-se la amîndoi: — Ia ascultaţi. nici Dragodana. consideră permanentul Mamuloaicei nesatisfăcător. Neposedînd perechi. banda ne oferă un „cha-cha-cha". 177 12 r şi se interpune între Lili Mamulea şi Jimmy Navarrelli. din piese detaşate. cu perucă cu tot. înţelegînd să profite de situaţie. Dimpotrivă. dintr-un pumn magistr'al îşi expediază fostul prieten pe urmele arhitectului. stabilit cu-atîta căldură şi fervoare. cu peruca de-a-ndoaselea. fiecare mădular acţionînd separat. procedează la mutarea fălcilor bunului său prieten. ca*e-mi sorb liniştit cafeaua şi „Snagov"-ul. Muzică să fie ! Spre surprinderea mea. Bill Halley. . Arhitectul sare. Dar nu într-ajutor. mai puţin încîntat. îi trage un cap. zvîrlindu-le în toate direcţiile posibile. măi nefericiţilor ! Vi s-a făcut de poceală ? Vreţi să deveniţi extraterestri ? „Prietena" trombonistului. îmbrîncind-o lejer. Navarrelli se plasează în braţele lui Begibeg Mehmet Aii. se pomeneşte şi dînsul în undele piscinei. Jimmy Navarrelli intră şi dînsul pe fir. destul de contrariată. pare o fragilă alcătuire. ci direct în piscina aflată la trei metri de masa sărbătorească. — Săriţi ! Unde eşti. într-un malaxor de cocă. încingînd atmosfera pînă la gradul de topire a blacheurilor de la pantofi. cînd stîngul. însă în plin twist. mai bîţîie de unul singur vreo cîteva secunde. Orchestra sa.

măi focă ! Nu-i de matale.. ca detectiv de excepţie. dacă vrei să-1 admiri !. apoi la Sandy Gai. şi dumneata îţi permiţi glume cu mine ? — Leagă clanţa. pe-un scaun abandonat. sînt totuşi curios să aflu cum a procedat pungaşul de buzunare. mai mult ca sigur !.. ş Dragodana mă priveşte zîmbind. căutîndu-mi un loc. cercetează înfrigurat. suplimentară. dînd ochii cu Jimmy. lasă-te de bancuri ! Trezeşte-te! — îl mobilizează Jimmy Navarrelli. i Maximilian îşi. ca un submarin. — Baroane ! Baroane. de vreme ce mă strigă. care zbiară că nu ştie să-noate. după care izbucneşte într-un chelălăit impresionant : — Am fost furat ! M-au prădat hoţii ! Sîntem toţi victimele unui bandit. dacă nu eram eu ! — îl repune la curent cu realitatea trombonistul. deoarece se încăpăţînează să facă pe mortul. Cu capul în jos. Deşi nu-nţeleg de ee s-o fi înverşunat respectivul numai asupra arhitectului şi amicilor săi intimi. Extrem de jenat. deschide ochii şi-şi recapătă uzul raţiunii treptat. simt că paralizez. bătrîne. — Dumneata mi-ai zis focă ? — mă zbîrlesc eu la dînsa. îl întreabă perfect lucid : — Tu m-ai salvat ? — Eu-mpărate! — Ai o mie de lei de la mine ! — Să trăieşti. ciţ. învălmăşeala din piscină-i cumplită. Maximilian primeşte. Maximilian nu-nţelege nimic. însă rămîne cu ea acolo. accepţi să-ţi avansez ■ eu miarul ? După cum era de aşteptat. apoi ne comunică impresiile sale : — Cred că mi-am uitat portofelul în cameră ! Sandy Gai. din care se scurgea tm fir de apă . unde l-ai văzut ! Şi rămîneai şi tălică. zîmbind încurcat. bucuros de insuccesul bunului său prieten. Cu apa pe care-o elimină Maximilian Prior. Apoi. se oferă plin de-o amabilitate fudulă : 180 — Maxule dragă. mă scuteşte de noul efort intelectual. fără doar şi poate. continuînd să zacă pe mozaicul de lîngă bordura piscinei. deoarece le arată victimelor. de parcă-/ar fi paralizat brusc.178 Cezar Schiledi şi Sandy Gai. fără să-mi mai aleg locul. Nici urmă de Babacu. — Hombre ! Unchitile Al !■ Uită-te la mine !... că nu ţi se-neacă nici un Babac ! Uite-1 acolo. — Aici-s ! mă aud iarăşi strigat.. Privind năuc la asistenţă. acolo unde acum cîtva timp se aflau scumpii mei nepoţi. Gai şi Maximilian Prior care preferă alt stil. mă aud interpelat : — Stai liniştit. Unii înoată bras. Dar trombonistul. Arhitectul strănută. alţii crowl. Pentru că Babacu se află acum pe cea mai înaltă treaptă a trambulinei. Babacu. zîmbind subţire şi enigmatic. nu-1 mai întreabă pe Maximilian. privesc în direcţia podiumului de dans. Sandy Gai. execută o săritură de concurs... Dar nu-1 zăresc decît o secundă. trei portofele barosane. amintindu-şi că^nu el izbutise să-1 readucă la viaţă pe arhitect. în spatele lor.. Voi fi obligat. îi sar într-ajutor. Cînd îl văd tocmai pe trambulina de sărituri. satisfăcut că-1 zărisem. înspăimîntat. cînd se termină cu bine 1 Răcoriţi apreciabil. şi la mai mare ! Ieşi cu marafe^ii. datorita scandalului şi băii provocate de bişniţarii-huligani. linişteşte-te ! A rămas acolo. deoarece.. ajutat de Begibeg Mehmet Aii şi Dragodaua. însă necunoscut mie. aşteptînd ca amicul să-i înmîneze suma cu care-1 premiase pe Jimmy. între timp. îl înhaţă da. Se uită la noi. pentru că-n clipele următoare navighez la mare adîncime. ne salvăm de la înec cu mijloace proprii. oricît ar fi el de calificat. deoarece nu-i văd deloc. tuşeşte. pornind să-1 caute pe la fund. — Să-ţi fie ruşine. Cînd examinam bazinul. penitent. Se uită neliniştit la arhitect. 179 12* Totu-i frumos. Precis că-i în piscină. duce mîna la buzunar. Cînd privesc în direcţia degetului explozivei. deoarece Maximilian.. mă prăbuşesc în bazinul piscinei. dar fără portofel. se restabileşte şi nivelul relativ scăzut al piscinei. ci-şi vîră adînc mina în buzunarul de la spate. Observînd că arhitectul nu-1 prea aude. spre deosebire de Schiledi. fiindcă mi se îneacă bondo-celul meu drag. în explorările sale subacvatice. Dar fără periscop. de tremură carnea pe noi. domnişoară ! Mi se'îneacă Babacu.. înspăimîntaţi de şansele arhitectului. picioare. Acelaşi. Suficient pentru a ne comunica : ■— Unde s-a dus nenea Bucifal ? Că era parcă pe-aici ! — Baroane. — Preferai elefant-de-mare ? . care reluase (probabil) relaţiile. şi-1 repune pe verticală! Dar invers. După care dispare la fund. preferase unele explorări subacvatice.. nu-mi este permis să scap din vedere manevrele nici unui „pic-pocket".. care cum putem. să organizez o nouă anchetă. Numai Maximilian a suferit pesemne unele vătămări.. Fug în direcţia catastrofei. se scuză : — Tare mi-e teamă că mi-am rătăcit portofelul î Schiledi. dar nu reuşeşte decît să-şi mai pompeze ceva lichid din splendidul său costum de terylen albastru. mai extrage şi el nişte apă din buzunarele personale.

Şi-aici e ceva neclar. Pînă atunci.. băiatule. pentru a proceda la mulsoarea de rigoare. să se cureţe de jegul piscinei şi să ne reunim peste o jumătate de ceas. hainele noastre mustesc intens şi incontinent. capeţi şi-o primă de trei sutici I Ca să-i dai la călcat. glumezi ? — se miră de interogatoriul meu vlăjganul de Babane. scuturîndu-şi apa din fundul blugilor.gălbuie : — Nu-s cumva alea. aşa vă purtaţi cu obiectele personale. ştiind cu cine am de-a face. măi nepoate ! Ce mînă de ajutor ? — Ca să-i urmăreşti mai îndeaproape. baroane ! Maximilian Prior. să-i mai înmîneze trei bancnote. rezolv totul în mai puţin de 25 de minute.. aşa cum s-a întîmplat cu Babacu. Mai ales că.. de la motel la locuinţa vărului Anatolie. cine ţi-a ♦dat o mînă de ajutor la continuarea anchetei tale de detectiv ? Asta nu te-ntrebi ?. fără să ne spui ce-ai observat în bătălia din fundul bazinului. sînt ai tăi ! Pentru găsirea portofelelor. şi iar mi se complică misiunea pe care mi-am asumat-o. care intenţiona vizibil să pornească spre apartamentul său. se felicită reciproc^ mai mult din priviri. dar suficient de murdară. precis că s-ar fi acumulat o cantitate de apă. — Inghiţeam apă î Aproximativ rece. — Fii mai explicit. căruia nu degeaba îi zicea Navarrelli „baroane". Babacu. Ceea ce-1 determină să se adreseze arhitectului. demni urmaşi ai marelui Conan Doi. deoarece şi-acum. unchiule Al ! Se merita ! Pentru c-a băgat de seamă Babacu. Bineînţeles. De-aia mă suisem pe trambulina cea mai înaltă. la un pahar de lapte acru de vorbă. fără să le numere. pentru că la propriu-i imposibil) mă deplasez în direcţia parkingului păsăretului. comunicîndu-mi: — Nu fi supărat. Cînd ajungem la canton. un şuvoi de apă se năpusteşte în ograda de la Valea cu Urşi. şi că bandiţii se bat de sanchi. pe la spate ! Biba... secret şi eficient. şi cei trei păgubaşi n-ar fi alergat mai urgent în direcţia banilor consideraţi pierduţi. după o oarecare ezitare. Amicii săi intimi... eşti o perlă de fată l Ten chiu ! Aproximativa englezească utilizată de trombonist mă oripilează în aceeaşi măsură ca şi limbajul lor de „mişto-cari"... Maximilian îşi recunoaşte imediat portofelul. sînt nevoit să mărturisesc : — N-am observat nimic. peste vreo jumătate de ceas. îi iau rapid la întrebări : — Dar voi pe unde v-aţi bălăcit. uitîndu-se la mine ca la Dumnezeul detectivilor internaţionali. pentru a ne transmite reciproc informaţiile culese. mai ales după îmbucurătoarea constatare că nu li se furase un sfanţ. Că. ar fi durat mai mult călătoria. — Măi fratele meu. Procedează din nou la extragerea portofelului.. Şi . Cred şi eu. dragă Biba. în locul tău. cînd coborîm din „Fiat". îi mobilizez să meargă cît mai urgent la baie. vorba lui Babane. n-ai să ne laşi să murim proşti. unde sper s-o găsesc pe °a în persoană. le vîră* la loc. : : Privind suspicios la Babane şi la bălăiţa de Biba. i le îndeasă în mină. portofelele uitate în cameră ? Bernebecilor ! Pare-aţi fi milionari. îl ia. de curge atîta apă din îmbrăcămintea voastră ? Că nu v-am văzut... la îndemîna oricărui găinar. mă chestionează şmechereşte : — El Fugitivo.. De ce le împrăştiaţi alandala. baia fiind pjă mîinile lor curate (la figurat. nu-s încă apt să pricep de ce i-a returnat banii. şi dăm să deschidem portierele „Bombiţei". fiind suficient de abilitat în branşă. acum cît sînt încă umezi !. Dacă. şi-n sectorul „Viţicii". — Baroane. Aveam alte ocupaţii la ora aceea ! — Ce făceai ? insistă bălăiţa. îl mai stoarce niţel. atîta vreme cît portofelele zăceau pe scaun. se comportă conform titlului. cu-atît mai mult cu cît ar fi fost neplăcut să fim consideraţi nişte posibili hoţi de buzunare ! Numai trombonistul de Jimmy nu pare prea încîntat.. pentru a-1 feri pe bietul arhitect astenizat de manevrele bandei Navarrelli-Begibeg Mehmet Ali-Dra-godana Tatu. scoate din el un maldăr de bancnote fleşcăite şi. întreprind aceeaşi operaţie.. Ca să văd cît mai bine ! Entuziasmat de iniţiativele scumpilor mei nepoţi. se dă pe lîngă mine şi mă mîngîie blajin. anume de-a investiga discuet. totul fusese numai o înscenare de-a bişniţarilor ! Spre ruşinea mea. spre surprinderea mea. unde sper să mai găsesc niscaiva ouă proaspete. declarîndu-i : — Jimmy. te-am ajutat să faci bîldîbîc în piscină ! — Cum ? " — Ţi-am dat brînci. să fi înotat prin piscină ?.. pentru a se schimba de haine : — Hello ! Ce-i facem cu mangoţii. — Cînd am văzut că se-ngroaşă problema. fiecare pe unde apucaţi ? Nici să fi tras cu puşca după ei. detectiv de excepţie şi de 183 şoc. după care-i numără trombonistului zece hîrtii de-o sută. 181 Extrem de satisfăcuţi. 182 impresionantă. pentru ca.

mulsoarea, şi recoltarea ouălelor. După ce mă duşez urgent, dînd jos nu numai subprodusele bazinului de înot, ci şi pe cele ale sectorului zootehnic, mă prezint în living-room, proaspăt la minte şi curat la trup. Şi cu haine uscate ! Laptele acru se dovedeşte la mare înălţime, fiind de-a dreptul acid. Dar îl sorb curajos, deoarece e obligat să ne uşureze digestia. Copiii, numai în pijamale, stau nv jurul meu, mirîndu-se că pot ingurgita infama poţiune. Cu atît mai mult cu cît dînşii şi-au turnat în cănile lor personale, de peste o jumătate de litru, lapte proaspăt muls, fără să-1 mai fiarbă. — Babacule, mi-eşti dator ! Spune-mi ce-ai observat de pe trambulină ? — îl solicit pe minibondocelul/amiliei. —Unchiule Al, dar tălică n-ai văzut nimic, te juri ? Că doar te aflai lîngâ gangsteri... —: Cum să observ, dacă eram cu ochii închişi şi gura deschisă ? — îl informez pe Babacu. — O.K. Te cred, nu mai e nevoie să te.juri ! Atunci să-ţi spun eu, că eram sus, şi4 urmăream pe Jimmy, Aii şi Draga... Ştii ce făceau ? îl ţineau la fund pe nenea Maxu, apoi i-au luat la rîndjşi pe prietenii lui, şi le scoteau portofelurile... Asta o făceau Jimmy şi cu indiaaul de AU,„'_ 18Aî Draga stătea afară, pe marginea bazinului, i-au dat porto-felurile, apoi s-au dus iar după nenea Maxu, să nu bea prea multa apă, şi să scadă bazinul... înlemnit de cele auzite, îl întrerup : — Bun... Dar ce opera în timpul ăsta Dragodana ? — Scotocea prin portofeluri, citea hîrtiile de-acolo, număra banii... — Şi... Şi-apoi ? ■— După aia le-a pus la vedere, pe scaunul părăsit... Că toţi se bălăceau în piscină... Adică nu chiar toţi. pentru «că mai era „ ■«— Cine ? — întreb eu ars de nerăbdare. — Nenea Grebencea ! — Singur ? — Singur ! Numai el cu el ! — Şi ce făcea ? — insist eu, cuprins de disperare că Babacu nu-i mai concis şi explicit. — Nimic ! Nici nu putea ! Zăcea la pămînt, ca mort! -— îl lovise cineva, se lovise singur ? Babacu stă o clipă pe gînduri, apoi demarează : — Nu cred să-1 fi otînjit careva... Că toţi erau ocupaţi cu fraierii de voi, de-alde nenea Maxu şi-ăilalţi... Singur, nici aşa n-ar fi putut, pentru că era atît de beat, încît dacă mişca un deget, ameţea şi cădea din nou la podea... îmi vine să-mi trag palme. — Bine, domle Babacule, pentru asta mă fierbi în suc propriu o jumătate de ceas ? Nu puteai să-mi spui de la început ? — Ba eu puteam, dar nu m-ai lăsat, c-ai vrut să mă interoghezi ca locotenentul Colombo... Parcă eu aş fi fost criminalul, şi nu bişniţarii ăia ! Vezi, aşa se-ntîmplă, dacă eşti mic şi necăjit! îşi bat joc de tine ăi mari... Babacu începe să plîngă cu lacrimi cît bobul de fasole. Sughiţe şi mormăie cuvinte de neînţeles. Privirile dezaprobative ale fratelui Babane, dar şi mai crîncen condamnatoare ale surioarei Biba, mă obligă să-1 185 iau în braţe pe bondocei, să-1 mîngîi şi să-1 îmbrăţişez, alintîndu-1. — Babacule mic şi scump, n-am vrut să te necăjesc... Dar aşa se procedează într-o anchetă serioasă... Crede-mă, zău aşa ! De mîine am să mă ocup foarte intens de rostul operaţiei întreprinse de găinari, şi pe care ai surprins-o atît de inteligent... Mîine, la motel, am să le întind o cursă de pomină, să mă ţină minte cît or trăi... Pentru că trebuie neapărat să aflăm ce căutau în portofelul lui Max ! Dacă n-au furat banii care erau acolo, înseamnă că urmăreau altceva... Enigma se află la motel... Cînd pomenesc a doua oară de motel, Babacu se mişcă lejer în braţele mele, încetează să mai suspine, îşi ridică ochii neprihăniţi spre chipul meu şi mă întreabă dulce : — Hombre ! Nu-i aşa că te-am ajutat ? — Dar bineînţeles, Babacule ! Şi tu, şi Babane cu Biba. Meritaţi toate felicitările... — Unchiule ! — susură nepoţelul. — Numai felicitări ?... — Ce-ai mai vrea ? — încep eu să devin circumspect. — Felicitări, cu profiterol ! Pînă s-apuc a-i răspunde lui Babacu, vlăjganul de Babane trage singur concluziile, adresîndu-se însă Bibuţei : — Eram precis, că iese cu profiterol ! Apoi, privindu-mă nevinovat, îmi completează şi mie necesarul de informaţii: — Măi fratele meu, dar tanti Lili Mamulea nu merită şi ea un profiterol ? Nu te grăbi, că-ţi spun eu ! Merită ! Fii atent, cînd a căzut în apă, ce crezi c-a făcut ? Tot eu îţi spun! S-a pupat cu turcul... Bot în bot... In apa aia murdară !

Ce zici ? Merită ? Că nu-i frumos din partea ei ! Ori cu arhitectul, ori cu turcul ! Cum scrie la carte ? Unde-i turcul şi pistolul!... Aia e ! E bine ? 386 29) ZI DE „RELAX" * Deşi mă scol destul de tîrziu, — judecind după înălţimea soarelui, dar care nu se prea vede, fiind pitit după nişte, nori de lină merinos, — mă simt golit de vlagă, obosit în exces. E şi normal, dacă ţinem seamă de exerciţiile la care fusesem supus ieri, cu care prilej atinsesem performanţe demne de-o cauză mai bună. Bunii mei prieteni, Doru-doctoru şi Sandu-Babandu, mă preveniseră de-atîtea ori să nu mă „dau în bărci", înţelegînd prin asta evitarea oricăror eforturi. Or, ce să ne mai ascundem după deget, personalitatea subsemnatului îşi permisese prea mult : „ţigăneasca", nataţie, plus un festin pantagruelic. Decid, în disperare de cauză, să amin pentru mîine ancheta anunţată aseară scumpilor mei nepoţi. Cu atît mai mult, cu cît trebuiesc neapărat analizate (profund, grav şi serios) o serie de enigme, din care cea mai încîlcită mi se pare misterioasa persoană a lui Tatanaşu „Francezu". Este sau nu este el „creierul" ?... Pentru o analiză corespunzătoare, orice detectiv care se respectă apelează la două lucruri : primo — un break-fast ţeapăn şi vîrtos, şi secundo — un răgaz de linişte, pentru relaxarea organului de gîndire. Deocamdată ar fi cazul să mă ocup de „primo". Motiv ce mă determină să cobor urgent din pat, direct în papuci şi să sprintez spre baie. Mai înainte de-a declanşa ecarisajul personal, strig din mers către odaia copiilor : — Deşteptarea, fraţi români ! E tîrziu şi ni-e foame !... Pentru obţinerea unor rezultate apreciabile, întrucît mă-ndoiesc să mă audă nepoţii mei dulci, glasul fiindu-mi slăbit şi tremurător (poate şi din pricina nemîncării) zdu-paiesc pe coridor ca un buldozer, parcurgîndu-1 de două ori, în ambele direcţii. Cînd constat unele fisurări în ten187 cuiala pereţilor, capăt convingerea că mi-am atins scopul. Drept care mă reped în baie. Din păcate, datorită exerciţiilor mele de cross în circuit închis, pierdusem o infimă parte din remarcabilul meu simţ de orientare în spaţiu. Drept care nimeresc de-a dreptul în bucătărie. Care-i ocupată de hoardele Jimbla. — Bună dimineaţa, unchiule Al ! — mă întîmpină glăsciorul bălăiţei. — Poftim la masă... — Noroc, măi frate ! — mă salută bine dispus Babane, zdrăngănind semnificativ cu furculiţa. — Hombre. cîte ochiuri să-ţi fac ? Babacu, numai în pijămuţă, avînd la stingă un castron cu vreo duzină de ouă, iar în dreapta tigaia cea mai superdimensionată din dotaţia bucătăriei, aşteaptă nerăbdător răspunsul meu. Renunţ rapid la duşul propus, amînîndu-1 pentru mai tîrziu, eventual după gustarea de dimineaţă, şi-i comunic nepoţelului rezultatul maturei mele chibzuinţe : — Dacă-s cu brînză, trei, iar dacă ai cumva nişte costiţă afumată, atunci patru ! — S-a făcut!... Costiţa-i gata rumenită... — Sparge cinci, Babacule, să fie cifra rotundă ! Babane, pus pe glume, mă completează : — Rotundul la rotund trage ! Peste o jumătate de ceas, răstimp în care am „servit" un breakfast de zile mari, îmi aştept cafeaua, jzaxe fierbe pe aragaz, păzită de îndemînaticul meu nepoţel. După ce-mi aprind o „Snagoavă" cam dură, gîndesc c-ar fi momentul optim să comunic membrilor tribului ultima mea hotărîre. Ou stomacul plin, orice veste neplăcută e suportată mai bine. — Şmecheriilor, astăzi ne odihnim!... Avem o zi de /Jrelax" ! Trebuie să reflectez la problemele despre care am aflat abia aseară, şi-abia apoi trecem la acţiune ! E-n regulă? 188 — Sigur că nu ! — ohiectează vlăjganul de Babane. — Ne-ai promis profiterol, şi nu-i frumos să-ţi calci cu vin tu] ! Află, dragă unchiule, c-am muncit ţeapăn, rum zici matale, n-am stat pe tuşă.._ Dacă nu ne viram în apa împuţită a bazinului, nu-i observam pe bişniţari !... Există şi-o oarecare doză de adevăr în afirmaţiile nepotului. Dacă nu mă-mbrînceau în piscină, altfel ar fi evoluat evenimentele ! — Bine ! Ajunge cu demagogia ! — le declar eu. • — Eram precis c-ai să zici aşa şi-ai să recunoşti ! — aprobă Babane. — Mă refeream la demagogia profesată de tine... — Iartă-mă, unchiule Al, eu crezusem invers ! — Uite ce-i, dragule, eu ştiu de la bunică-meu : „omul se leagă de euvînt, şi boul de coarne !". La prînz, veţi avea profiterol, ca desert... Preparat de mînurile mele ! Dar pînă atunci să mă lăsaţi în pace, să nu mă bateţi la cap, deoarece am să reflectez la gravitatea situaţiei, la rnine-n living-room... In vreme ce Babacu îmi serveşte cafeaua, fără caimac, deoarece dăduse în foc pe cînd discutam cu Babane, Biba îşi

face semne (nu prea discrete) cu fraţii ei personali. în-trucît nu-mi place să fiu eliminat din cercurile tineretului, şi nici să fiu considerat naiv, o interoghez pe loc : — Ce nu-ţi convine, dragă surioară ? * Biba, stînjenită, face feţe-feţe, apoi mărturiseşte : — Unchiule Al ! Aş avea o contrapropunere... înainte de-a te-nchide în odaia de gîndire, hai să punem la punct întreaga gospodărie... împreună.... Că noi sîntem mici şi necăjiţi ! Dacă lucrăm în colectiv, terminăm totul într-o oră... Apoi mergem fiecare la treburile noastre. Eu am să mă îndeletnicesc cu prînzul, matale cu analiza situaţiei, iar Babane şi Babacu, dacă mai au timp, cu atelierul lor de electronică.,. — Zău, fratele meu, s^alege praful de canton, dacă nu ne ocupăm de el... Puţină muncă fizică, n-are cum să-ţi 189 facă rău... Iar în vreme ce lucrăm cu toţii, o să tăcem mîlc, şi-ai să te poţi gîndi, muncind, la enigmele tale ! — în-, cearcă să mă prelucreze Babane. — De-acord, fraţilor ! —• le comunic- asentimentul meu. — Dar nu mai mult de-o oră ! Dar, ia staţi niţel ! Ce-i cu atelierul de electronică ? Nu mi-aţi pomenit o iotă despre el... — Pe ce lume trăieşti, Hombre ? — exclamă Ba-bacu. — Există astăzi tineri care să nu se intereseze de tehnică şi electrică ? Păi Babane este abonat la revista „Ştiinţă şi tehnică", ba chiar şi la „Minitehnicus"... Babane, flatat de faptul că frăţiorul îl citează, completează : — Ne-a dat tăticu nişte scule, avem şi sîrmă de cupru, letcon electric, cu bec, patent... Vino să ne vezi atelierul, că-i în odaia noastră... N-o să-ţi pară rău... Mai ales că bateria „Bombiţei" nu mai face doi bani !... Presimţind oarece veşti înspăimîntătoare, devin brusc interesat : — De unde ştiţi ? — Păi am dat-o jos de pe „Bombiţă" dis-de-dimineaţă, că ne plictiseam... Acuma-i la noi, în atelier ! Şi n-arată deloc bine... — Imediat s-o puneţi la loc ! Vreţi să mă lăsaţi fără maşină ? De ce n-arată bine ?... Babane, luîndu-şi o mutră electro-tehnică, mă informează competent, de parcă ar fi specialistul meu de la „Ciclop" : — Pentru că era plină cu apă! Nu ştiu pe unde-o fi intrat, dar cînd i-am scos buşoanele, am descoperit c-ajun-sese apa pînă sub ele... Bine c-am vărsat-o... — M-aţi nenorocit! Era electrolitul, un amestec de apă şi acid sulfuric. Unde l-aţi vărsat ? Babane mă priveşte evident contrariat, apoi îşi trage o palmă pe. frunte, scoţînd în acelaşi timp şi-un strigăt de bucurie : 190 — Acum înţeleg ! E formidabil ! Mă miram eu de ce ni s-a găurit faţa de masă... E clar ! Fii liniştit, unchiule Al, că lichidul, atîta cît a rămas, aproape 70%, este-n afară de orice pericol ! L-a turnat Babacu în olica de noapte... îl punem la loc imediat! Bine că m-am lăsat mobilizat de copii, la operaţia de revizuire a gospodăriei cantonului. Dacă n-ar fi demonstrat atîta iniţiativă, ne-am fi aflat jnaintea unei situaţii irezol-vabile. „Viţiea", neglijată zile de-a rîndul, neadăpată şi fără furajele necesare, recursese la măsuri disperate, păs-cînd aproape global gazonul din faţa living-room-ului, dar şi florile din grădinuţa Feliciei. Bine că le-a avut la-nde-mînă, pentru că, altminteri, ar fi fost obligată să utilizeze iedera de pe canton, operaţie oarecum dificultuoasă, avînd în vedere că, pe alocuri, altitudinea de creştere şi căţărare a iederii atingea şi cote de trei, pînă la patru metri. Găinile se descurcaseră mai greu. Dar nici nu mai ouaseră cantităţile cu care ne obişnuiseră. De-aia poseda Babacu, în bucătărie, numai un singur castron cu ouă. Pesemne, neavînd alte posibilităţi, îşi devoraseră propriile produse. Iar cele care lipseau, găinile, că despre ele e vorba, probabil că emigraseră pe toloacele înconjurătoare. Deducţiile mele se dovedesc realiste, deoarece, după indescriptibile marathoane, reunim să colectăm vreo şase galinacee, din cele unsprezece dispărute. Dealtfel, fie vorba între noi, nici acum nu-s prea convins să aparţină speciei respective, pentru că mi se par excesiv de dezvoltate. Dacă nu-s găini, precis ne-am ales cu nişte dropii. Iar, întrucît, după cîte ştiu de la şcoală, dropiile nu domiciliază la munte, înseamnă că-s găinile altora. După ce-am pus totul la punct, parkingul păsăretului, garajul „Viţicii", grădina de legume şi livada, apreciem că binemerităm cîteva momente de odihnă. Cu-atît mai mult, cu cît ziua de astăzi fusese decretată zi de „relax" ! 191 Sîntem la adăpost de ochii străinilor, dar în plin soare, pe gazonul fraged, recent tuns de „Viţica", şi facem, ceea ce se cheamă în limbajul tinerilor mei nepoţi, — plajă ! Mai precis, ne expunem razelor incendiare ale măreţului astru, pentru a ne alege cu creierii rasol (sau pane, la alegere), cu pielea arsă, plină de băşici, tocmai bună pentru utilizat iaurtul pus la prins, dar şi cu mintea vraişte, din pricina accelerărilor neuronice determinate de razele inf ra. • Nepoţii îmi stau tolăniţi pe iarbă, ca nişte pureeluşi, iar eu într-un fotoliu de paie, — suspect din toate punctele de vedere, mai ales cel al rezistenţei, — sub o umbrelă de ploaie, proţăpită în spătarul fotoliului.

ca de la om la om ?. prin vertijul pe care-1 produce. de foarte multe ori.. în stilul său caracteristic : — Dar bineînţeles ! Aşa cum stăteau amîndoi. emit un strigăt de alarmă : — Copii.. Data la care se va efectua încasarea banilor. al sumei pe care urmează s-o încaseze victima moştenirii neaşteptate . de vreme ce ne laşi flămînzi ! înmărmurit de bizara amnezie manifestată de bălăiţă. aptă să-i determine pe bişniţari la o autodemascare epocală.Asta-i problema". muzica bine ritmată (dar şi uşoară) asupra persoanelor trecute de prima tinereţe.. De aceea.Spre deosebire de alţi detectivi internaţionali. 2). nu-mi rămîne decît să trec la punerea în funcţiune a magistralei capcane imaginate de 193 13 •— Dc-a bîza mintea mea în permanentă stare de veghe şi ebuliţie. încît ar putea fi lesne confundat c-un purcel de lapte la tavă.. cel mult ar fi putut doar să se muşte !. n-am citit nici în „Ştiinţă şi tehnică" despre aşa ceva.. şi-mi restituie. — Ni-e foame. în casă. şi de faptul că ridic problema preferinţelor. Avem doar Un singur aragaz ! Este ? Şi. apoi mă lămureşte pe loc. culcat pe burticică. hai să lămurim o chestiune ! — mă adresez vlăjganului. două lucruri. — Posibil. însă păstrez totul în circuitele mele de memorare electronică. Memoria mea. creîndu-mi. Dealtfel. Biba şi Babacu. aşteptîn-du-mi răspunsul. — Mda ! — îl aprob eu 50%.1 1). documentaţia necesară. exact şi precis. gîndisem tot timpul. cînd sînt obligat de conjunctură să consum în exces alco-oluri. nici nu posed articolul respectiv. O cursă magnifică. De la bun început nu^-i fusese simpatică Iili Mamulea. nu obişnuiesc să-mi notez nimic în blocnotes. Pe cînd mă îndeletnicisem cu prestaţiile gospodăreşti. se săruta cu complicele lui Jimmy. dar la mare precizie. fără să-mi precizeze proporţia. tătarul ăla de Begibeg Mehmet Aii ? Nepotul mă priveşte surprins. bot în bot. — De ce ? Pentru că se aflau în bazinul piscinei ? 192 :— Exact şi întocmai ! Insă sub apă ! Şi dacă-şi deschideau gura să spună ceva. mă prefac convins şi-o întreb : — Ce v-ar place pentru prînz ? Cînd aude de prînz. deşi mi se pare cam greu. — Sigur că nu ne e bine. înregistrează totul. după mine cea mai inexplicabilă. Babane îşi abandonează tarlaua unde se cop-sese la . deoarece simt că-i pornit. Hamlet de Elsinore. presupusul sărut cu indianul mascat. mai ales cînd contactează subiecţi în plină vigoare şi splendoare biologică. cumpănisem mereu diverse variante. de trezea interesul bandei ? Şi încă un interes nesatisfăcut la prima percheziţionare ! Aici e-aici ! . — Eram precis c-ai s-o scoţi basma curată pe Mamuloaica ! Renunţ la colaborarea cu nepotu-meu. astfel. Rareori. pentru a-mi pune la punct multiplele aspecte ale enigmelor stîrnite de subiecţii de la motelul „Craiul Munţilor". la momentul potrivit. — Insă nu-i exclus să-şi fi făcut semne cu ochiul. — Babane dragă. cărămizie ca o ceramică arsă insuficient. Acum eram fixat definitiv. vorba nefericitului prinţ danez. pentru a evita orice „scurgere" de informaţii utile bandei.. pentru ce mai simţise nevoia unei cercetări suplimentare ? Ce putea să aibă Maximilian Prior în portofel. — Mda ! — mă aprobă şi Babane. li se umplea imediat cu zeama aia clocită. autentic computer. pentru că tot eşti acolo. — Eşti convins că Lili Mamulea. la umbră ! Ce-aţi înnebunit ? Vreţi să vă procopsiţi cu-o insolaţie ? Ce-i cu voi. nu vă e bine ?.. Se mai întîmpla ! Pentru moment. — Hombre ! Se-apropie ora prînzului ! Ce-i facem cu profiterolul ? Babacu. Cînd remarc gradul de prăjeală al fragedului său trupşor. Şi încă nu s-a descoperit un sistem de vorbire în mediu lichid. Cuantumul. încerc să-i reîmprospătez memoria : — Tu trebuia să te ocupi de masă ! Nu ne-am înţeles aşa ? — Dar bineînţeles ! însă dacă matale ai să lucrezi în bucătărie. şi-a ridicat capul spre mine.. De vreme ce Jimmy Navarrelli mai examinase o dată conţinutul celui aparţinînd arhitectului. Oarecum edificat. se autoşterge. unchiule Al! — miorlăie Biba. îmi explic bizarul comportament al tinerei fe/nei. abandonez tema Lili Mamulea.. Pe de altă parte. logodnica prietenului nostru Max. cea a portofelelor furate în timpul evoluţiilor subacvatice. apelez.. . Nu pot să avansez decît o unică ipoteză valoroasă : bişniţarii vor să afle. reţine orice informaţie.. oarece dificultăţi. dar dacă îşi vorbeau.. îţi dai seama că nu mai am loc unde să mă ocup de mîncare. — Măi băiete. stacojiu ca un rac scos din ceaun. la benzile din capetele lui Babane. preparînd profiterolele făgăduite.. pentru sectoarele şterse. mai îndeaproape. aşa. măi fratele meu. adică de unchi pe post de mamă.. gol goluţ. cum îl proiectase maica-natură. şi mă apropii de problema.. ce te costă să ne faci şi ceva de-ale mîncării ? 4 Inimă de mamă.

soare, şi-mi comunică sugestiile generaţiei : — Mămăliguţă cu brînză şi smîntînă, pui la ceaun, cu mujdei de usturoi, cartofi franţuzeşti la cuptor, cu unt, 194 ouă şi brînză frămîntată, mere coapte, cu miere şi scorţişoară, după care ne dai şi profiterol... După vreun ceas, răstimp în care membrii cei mai tineri ai tribului Jimbla se răcoresc la baie şi se retrag apoi în living-room-ul meu, unde joacă septic, notîndu-şi probabil rezultatele pe manuscrisele mele, eu îmi blestem zilele. In bucătărie ! « Cine mă îmboldise să le promit prof iterole ? Bineînţeles, nici vorbă să le prepar bucatele solicitate. Pentru că există posibilităţi care se poate, şi posibilităţi care nu se poate ! Aşadar, mă rezum numai să pun de mămăligă, dar care sper să fie de excepţie, întrucît mălaiul ne fusese dăruit de boierul Tilică a lui Sf etea Iu' Pop. In schimb, îmi concentrez toate forţele la prepararea profiterolului. E pentru prima oară cînd mă încumet să purced la o asemenea aventură. Pînă acum mă limitasem doar la consumarea celebrei prăjituri, însă suficient de atent, pentru ai determina componenţii. Care, dacă observaţiile mele corespund realităţii, ar trebui să fie : cremă de vanilie, aluat franţuzesc, lămîie rasă, rom, bineînţeles zahăr, iar deasupra un morman de frişca. In vreme ce mămăliga fierbe pe foc mic, colcăind în cel mai dezvoltat ceaun din bucătăria Jimbla, caut disperat componentele ce-ar trebui să intre în prepararea profiterolului. Nu există de nici unele. Nici în cămară, nici în bufet, şi nici în beciul II. Abia într-un tîrziu mă gîndesc că n-ar fi exclus ca aluatul franţuzesc şi crema de vanilie să nu existe în comerţ sub forma în care le consumasem eu, ci să trebuiască a fi fabricate la domiciliu. Numai ingeniozitatea mă poate salva dintr-o asemenea situaţie. Drept care procedez prin eliminare şi substituire. Iar peste un sfert de oră profiterolul e gata, apetisant şi frumos. 195 13* 17

De gustat, încă n-am mdrăzm • aluat f-nţuzesc folosisem biscu^

de cremă de vamhe mş« 3 o cană de smmtina. Restu insa obţinute de nune prin ^Jf loc conform reJetei din bel eticheta respec.a tului lokum. tînă, deoarece oj^s^^^^^; -ba-şi Babacu ^.^f^^Sii d^sp^ecelelalte f eLuro^ de^ mu.care sugerate. La felul al ^^%™Tr^&. Brînza rZ:;„,co ţnată. Peste doua KUOgrame ' , „ „ Xi_„„ - Bucătăria în care ne ^^J^J^Z^' KX^ui ^io.10™^^ Totus, 1,...! !:i imanul cie ruif. la..^. ■-•■•• - . K ;.,',, ,vi„.i;,.i 1..1 mu - . ^ 1,. .„.vi ,1 n ca. tiunu . .^"-1 1.......'. „\;.i..rt A, pp-o nivnaia uninv. luntrii /aw-i. — i.i.i:ifi:i viUMiu. . l i..u..«.. - - ! dopi..iunc.ciarvci-1-..i.. j..........^ „ k, i 1 1 , •, ML1 f. Din păcate, cînd le servesc profiterolul (în viziunea mea artistică) situaţia începe să se deterioreze. — Măi, fratele meu, — mă interpelează Babane, — de unde-ai luat magiunul ăsta ? Nu cumva din cămara mămichii ? — Exact ! — Atunci sîntem în pom, unchiule Al ! Mămica îl pusese deoparte, pentru că se acrise, şi vroia* să-1 folosească drept maia, la fermentarea prunelor de ţuică... — De-aia s-a umflat oare în halul ăsta ? — mă mir eu în gura mare. — Dar i-am pus o groază de zahăr, şi încă din cel pudră... — El Fugitivo, ai să rîzi, dar ăla nu-i zahăr-pudră, mai îăină de cartofi ! — mă lămureşte blajină Biba. J-JIL^I '•JZ.lly jJIIiii ici Lil XJ-Iî* clilLî. dlXl ţ^lÂl'ti COpIliGI* Cel II ICI T0~ mul nu era chiar rom, ci soirt denaturat. Opresc disperat consumarea profiterolului, deşi nimeni nu se atinsese de el. riăm ..Vitioii" ? — Ce vorbeşti, Hombre ! După ce era să ne omori, familiei. ciaîistul zootehnician. adică Rahanp — V)»că mnarp zînt — II încfrnnăm f — Vezi-ţi de treabă, unchiule ! Nici aşa nu-i bine! Şi rămînem şi fără oiîă.

Abia într-un tîrziu găsLm ideea salvatoare. Băgăm profiterolul în cuptorul aragazului, şi-1 incinerăm pînă se transformă în scrum. Bineînţeles, ideea îmi aparţine. Peste cîteva minute, nu mai mult, sîntem cu toţii refugiaţi în curtea cantonului Valea cu Urşi, de unde privim îngrijoraţi la trîmbele de fum negru şi urît mirositor care năvăleşte pe ferestrele şi uşile locuinţei familiei Jimbla. Tuciurii la feţe, cu îmbrăcămintea plină de funingine, aşteptăm să ardă complet profiterolul din cuptor. Deşi, după mine, ar fi excelent dacă ar arde, totodată, şi aragazul. Pentru că am dubii serioase că va mai putea fi cîndva utilizat. Decît, cel mult, pe post de crematoriu pentru gunoaiele gospodăriei. Un claxonat strident, îndelung repetat, ne distrage atenţia de la tragedia care se consumă în aragazul din bucătărie. Ne repezim cu toţii la gard, să vedem cine ne deranjează. — Alooou ! — strigă cineva din „Opelul" pe care Iorgu Grebencea îl împrumutase arhitectului. Privim mai atenţi la personajul ascuns de reflectarea parbrizului şi, spre surprinderea noastră, îl recunoaştem pe

Jimmy Navarrelli. îi facem semn cu mîna, pentru a ne recunoaşte şi bişniţarul, deoarece, în halul în care sîntem, e posibil să ne confunde cu vreo echipă de dansuri folclorice papuaşe. 4 — Ce s-a-ntîmplat, meştere Conan ? Am zărit incendiui de la canton, şi-am oprit să vedem ce-i cu voi, dacă mai sînteţi în viaţă ! — mă informează trombonistul, coborînd de la volan. — Totu-i în regulă, tinere !'— îl liniştesc eu. — Afumă aragazul ! Dar cu ce prilej prin teritoriile noastre ? — Am ieşit şi noi, la plimbare, să ne mai limpezim creierii ! 198 __ Care noi ? — îl interoghez eu intrigat, deoarece e singur. — Noi, tineretul intelectual ! Dragodana doarme pe bancheta din spate, iar Begibeg în portbagaj... — L-aţi culcat în portbagaj ? — îmi exprim eu uimirea. — Dar bineînţeles ! Că nu era să-1 plasez în braţele Dragodanei! Ei, ce-i facem, nu ne inviţj să-ţi vizităm hogeagul ? Nu dai şi matale un pepsi ? Dumnezeule ! De ce-am incinerat profiterolul ? Mergea perfect cu nişte pepsi de la gheaţă. Scăpăm şi de infama prăjitură, dar şi de bandiţii lui Jimmy. Cu el în frunte. Totuşi, să nu mîniem destinul. Mi i-a adus la timp. Taman la tanc, pentru a-mi verifica magistrala capcană. — Dar poftiţi înăuntru ! Sînteţi invitaţii noştri ! Găsesc eu ceva pentru voi, în lipsă de pepsi ! Am nişte lapte prins, la Jrigider, nebunia lumii ! Bineînţeles, am în vedere laptele uitat acolo, de săp-tămîna trecută. 30} CAPCANA MAGNIFICA

Pentru perioada cît durează spălarea tinerei generaţii familiei Jimbla, precum şi-a rudei lor apropiate, care li i-a alăturat, îl rog pe trombonist să procedeze în cense-nţă, şi să-şi trezească însoţitorii, după care să viziteze vadă, grădina de legume şi celelalte atenanse ale cantului. Pitiţi în living-room, stăm cu toţii lîngă fereastră, pentru a supraveghea manevrele bişniţarilor. Spre stupefacţia noastră, care nu crezusem o iotă din aberaţiile lui Jimmy Navarrelli, exploziva Dragodana Tatu, de astă 199 j somnolentă şi blegită parţial, descinde din „Opel"-*ul responsabilului de la motel, coborînd prin portiera din spatele şoferului. După cîteva schimburi de cuvinte cu bişniţarul, trec amîndoi la portbagajul elegantei maşini, de unde, cu evidente eforturi, îl extrag pe Begibeg Mehmet Aii. Dacă Dragodana ni se păruse doar pe jumătate adormită, indianul comanche, cu nume tătar, doarme de-a-npi-cioarelea 100% ! — Măi fratele meu, — îmi şopteşte Babane, deşi nu-1 putea auzi nimeni din afară, — turcul ăsta-i beat cui ! — Nu te grăbi cu concluziile, că ajungi la confuzii ! — îi atrag atenţia nepotului meu. — E foarte posibil să fie obosit la extrema limită... Nu uita ce viaţă duc bandiţii ! Plină de excese ! Nopţi nedormite, jocuri de noroc, şi multe altele... — Lasă-te, unchiule ! Ce crezi matale, n-avem şi noi televizor ? Am vizionat toate serialele ! Presupunerile mele se confirmă pe loc, deoarece Begibeg Mehmet Aii, la un ghiont lejer, dar ceva mai ţeapăn al Dragodanei, se trezeşte imediat. Fără să mai stea mult la palavre, porneşte urgent pe urmele complicilor, păşind în deplinătatea funcţiilor sale locomotrice. — Formidabil, Hombre ! — exclamă Babacu, fluierînd admirativ. — Merge ca pe arcuri ! Nici gînd să fie beat... Dar l-au pitit în portbagaj, asta-i precis, ca să nu-1 vadă fraierii de la motel, cînd l-au cărat de-acolo !... 4 In mai puţin de 15 minute, rezolvăm situaţia din bucătăria familiei Jimbla, procedînd la o curăţenie sumară, dar eficientă. Totul arată ca nou ! In locul precedentei culori a faianţei de pe pereţi, care era albă, am obţinut acum o delicata şi gingaşă nuanţă de gri-antracit. După ce izbutim să ne spălăm, cu rîndul, zvîrlim vechea îmbrăcăminte la coşul destinat rufelor murdare ale tribului, şi ne-nţolin^ cu hanţe curate. Arătăm şi noi ca oamenii ! 200 Grupul nostru, suficient intrigat de incredibila apariţie a bandiţilor la canton, porneşte imediat pe urmele bişniţarilor, curios să-i surprindă în plină activitate nocivă. — Ei, gorobeţilor, unde-aţi plecat ? Sîntem aici, nu ne mai cătaţi !

Max. atât de pătimaş. ar trebui să mai umbli pe la proverbele poporului român ! N-ai auzit de : „dar din dar se face rai" ?.. unchiule Al ! Şîntem în clar ! — mă asigură bălăiţa de Biba. prin sector ? Făptura hippy îmi mîngîie deocamdată nepoţii pe cap.. bătrîne şef apaş ? — mi se adresează. iar găinarii. deoarece îl aud şi pe Begibeg Mehmet Aii. pentru taxele de succesiune. în schimb. fără nici o vătămare vizibilă. care să le anihileze reflexele.. Ar fi fost ideal. după ţigări. îl mint cu dezinvoltură : — Dar bineînţeles ! Trombonistul dă neîncrezător din cap. le întind antenele... exact lingă noi. Mă rezum s-o întreb pe explozivă... ne oferi prilejul să-ţi vizităm şi hogeagul. nu-ţi scotocesc prin cuibare l S-au dus pînă la maşină... dar trece peste . ca să aterizeze la punct fix. \ Dragodana tresare. Dacă-i las pe criminali singuri. devin extrem de serviabil : — Dar bineînţeles. îşi pierd. maestre ! Ţi-am spus eu că. Pricepeţi? — O. de astă dată. Colectează marafeţi... s-a căţărat tocmai în vîrfui nucului din livadă. Cum spun englezii : „fiveo-clock tee" ! Şi-avem un ceai. ce-i drept nu tocmai nou. Mi se oferă cea mai neaşteptată opazie de-a declanşa operaţia „capcana". mă scuz pentru cîteva secunde şi-i conduc pe copii la bucătărie... cu cît e foarte ocupat. Adus de mine. care se-ntorcea de la „Opel". nu altceva. străbătînd vertiginos printre crengi şi frunziş. iar „Opel"-ul în pană. Nu chiar pentru „Opel". Probabil că bişniţarii au o propensiune deosebită pentru cuvinte poluante şi proverbe referitoare la avantaje materiale. babacule. indianul îmi mulţumeşte în stilul său caracteristic : — Nu face nici un canei.Unde-s colegii dumitale. să vedem şi noi unde lucrează scriitorul Conan ! Insistenţa şi insolenţa bişniţarilor mă bucură nespus. se vîră singuri în gura lupului. oricînd ai să găseşti la mine piese de schimb:. Cu-atît mai mult. sînt în stare să cotrobăiască peste tot şi să ne fure ! E neapărat necesar să le servim ceva. Pînă s-apuce să-mi răspundă. fără să-şi dea seama. Deşi am prefera un ceai ! Că laptele balonează.. — Poftiţi înăuntru... cel puţin pînă acum. Din dorinţa de-a-i seduce pe găinari. dragule ! Numai noaptea... — Pe-aici... — Tot e ora ceaiului. tanti. pentru că-n timpul zilei te văd mereu pe la motel !. care se scutură sub alintarea ei manuală ca un mînz buiac : — Hei. Şi-a recăpătat virtuţile explozive. direct mie. însoţit de Jimmy : — Calul de dar nu se caută la dinţi. de unde examinează orizontul. Astfel... Eşti pupat de întreg colectivul nostru ! Do-lofanule !. de la Bucureşti ! După ce-mi instalez oaspeţii de marcă (certamente falsă) în living-room. eşti valoros.. neplăcut surprinsă..1 mă documentez pe teren ! — Să ne trăieşti.. nu mă căuta de purici.. ni 1-a împru201 mutat imediat. reflexele.. N-ai vreo bujie de rezervă. Pot să-ţi dăruiesc un „Bosch". să ştii că eşti valoros ! De mult n-am mai văzut o grădină şi livadă excelent îrfgrijite! Numai un mare scriitor se poate dedica. domnişoară ? — o-ntreb eu vădit interesat.. In numele cauzei. se pomeneşte apostrofată de Babane. chiar şi temporar. numai cu „Bosch" !... care-a sistat orice operaţie de captare a benevolenţiei tineretului : — De unde şi pînă unde aţi ajuns să vă plimbaţi cu „Opel"-ul lui Grebencea ? Parcă-1 împrumutase arhitectului... dar dai ceva ? Pomeneai de nişte lapte.. — Ca scriitor.. Jimmy Navarrelli şi Mehmet.. nebunia lumii... Grav.. 202 — Ai ghicit.. babacule. dar n-are de-unde cunoaşte trista realitate : — Probabil că lucrezi noaptea. Deşi îmi pusesem mari speranţe în „Boschu-ul străvechi şi uzat 90%. la cererea noastră. cu-aceeaşi insistenţă. sînt daţi dispăruţi... poftiţi ! — îi invit eu. în ciuda blugilor ce stau să plesnească pe dînsa. „Opel"-ui arhitectului merge numai în trei cilindri ! Ceea ce nu-i frumos din partea lui Max. ascultă la mine. Ai mai scris ceva la'roman ?. şi ne comprimă la minte. nu manifestaseră preferinţe decît pentru „Pepsi-cola". ca Balzac. ziua. —.. La un ceai de vorbă. că n-am avut niciodată !. insolenţa vlăjganului. cu cheltuială se ţine. cuprinsă subit de-un inexplicabil val de căldură maternelă. şi preferă să-mi furnizeze informaţia solicitată în limbajul ei de periferie : — Fii calm. . le transmit rapid indicaţiile de rigoare : — Fraţilor ! N-am nici o clipă liberă.K.. Pentru că. dacă sfînta treime Jimmy Dragodana-Begibeg ar fi consumat alcool ! Dar indivizii. Pentru că. încîntaţi de primirea oferită.. naturii înconjurătoare. dragul meu.. le fac un pic de conversaţie... deoarece ne demonstrează o coborîre fantastică.Dragodana. bătrîne ! Obrazul subţire. scontînd astfel pe sporirea şanselor de „intoxicare". Să-şi dea drumul la gură.. Jimmy Navarrelli devine brusc elocvent: — Maestre. dar automobilul de-mprumut trebuie neapărat căutat la bujii !.

chiar mai bizar.. n-aş fi crezut că eşti şi violent ! Şi baţi tare ? . — Ce s-a-ntîmplat ? Ce-i cu voi ? — îi . dacă „Erika"-i bine unsă şi docilă. In voi mi-a nădejdea ! 203 Bine că m-am întors rapid în odaia mea. privindu-mă agresiv. tolănit pe canapeaua ce-mi serveşte de pat. sînt în stare să trezesc şi morţii din mormînt.. zvîrlind cît colo transistorul. — se exprimă entuziasmat Jimmy Navarreîli. nesatisfăcută de recitalul oferit de Fărîmiţă Lambru... unchiule Al ! Am vrut să punem tăvile cu paharele de ceai pe cărucior. întrucît tanti Raliţa se lepădase de orice răspundere. Navarreîli îmi răsfoia prin manuscrisul romanului început. Trombonistul. cercetînd living-roomul rapid. Insă îmi reduc din elan. pahare sparte şi alte utilaje gospodăreşti mă îndrituiesc să-i răspund : — Cred c-a venit ! Deşi nu mai sînt atît de sigur ! Mă deplasez în direcţia uşii. Un zăngănit de linguriţe. fără să ştie că aparatul meu nu . meştere. dar Babacu s-a-mpiedicat şi s-a sprijinit în el. dorm în living-room. dacă n-am să-i mai pot scoate capacul ! De data asta se uită toţi trei la mine. Sesizînd incapacitatea mea de-^a traduce textul transmis. tăvile pe masă. pătrunde în spaţiu ca o rachetă solsol. prînz sau cină. Normal ar fi să mă bîlbli. atunci face mai puţină» gălăgie.. In vreme ce-i satisfac dorinţa. lovindu-mă corespunzător în frunte. mă întreabă bizar : — Şi pe Erika asta unde-o ţii ? — Pe canapea. în realitate. 205 Surprins de faptul că servanta-rachetă e absolut goală.. Dar găsesc imediat răspunsul necesar : — în dormitor. — Dar o să-ţi vizităm şi dormitorul. că totul va fi bine. — Maestre Conan. Insă. care în casa familiei Jimbla e folosit drept servantă mobilă.. Ceaiul în ceainic. pentru a-1 adapta la „Bombiţă".. după ce ne dai ceaiul ăla ! Dragodana. după ce-şi consultă optic complicii. sînt nevoit să-i cer un supliment de informaţii : — Şi unde-i ceaiul ? Unde-s tăvile ? Unde-s paharele ? — Nu te enerva. cu picioarele pe maşina mea de scris. — Vă plictisiţi. —.'' ' — Depinde. — eşti deranjat la plămîn.chestionez speriat. ca să-i fie mai comod. . vă plictisiţi ? — încerc eu să mă manifest detaşat. după ce-1 demontase total. iar paharele. cu cit unele piese de la „Fiat"-ui meu (600 D) refuzau să se integreze transistorului. Pentru că.. mă reped urgent spre coridorul de unde-şi făcuse apariţia. în afară de rîşniţa asta. avem altele. Necunoscînd însă codul respectiv.şi-şi duce de-getulla cap. că astea s-au cam spart niţel ! Peste două minute vă servim ceaiul ! Numai dă-ne înapoi căruciorul. căutînd plină de febrilitate muzică pop.. Căruciorul-măsuţă. în living-room ! Nu vezi c-a. parcă şi plăcut surprinsă : 204 —"Mă cucereşti. deoarece măsuţa a luat-o la goană ! Babane. dar şi lejer ironic. Pentru că eu. — sau îţi baţi joc de noi. luîndu-ne de cretini ? Dragodana. celelalte fiind „reparate" de inginerul de nepotu-meu. cînd scriu. — îmi vorbeşte suspect de blajin trombonistul. n-ai pe-aici vreun aparat de radio ? Eventual un casetofon ? Cum de poţi să • scrii. deoarece. Biba îmi demonstrează fi ea acelaşi joc de ochi. la asta nu m-am gîndit ! — mărturiseşte trombonistul. fără pic de jenă.. preia continuarea conversaţiei : — Uite ce-i. şi nu mai fusese capabilă să-1 reconstituie. să ştii că sîntem mult mai deştepţi decît facem impresia ! Punct şi virgulă ! Pentru că murim de dorul unui ceai. fii atent. deoarece se năpusteşte peste mine. mă priveşte urît şi mă dojeneşte : — Babacule. dacă-ţi termini romanul. de parcă aş fi debarcat dintr-un OZN. fi .. Insă nu i-a folosit. bat !. deoarece în pragul uşii mă aşteaptă scumpii mei nepoţi.. chiar aici. — Uite. Nu ştiu cum am să mai bat. Jimmy şi Begibeg Mehmet AH se ridică în capul oaselor.. Cu-atît mai mult. ca şi Babane.. vrea să-mi comunice ceva.. lipsit de muzică pop ? — Domnişoară dragă. Nu v-am spus că lucrez numai noaptea ? — îi dezinformez eu deliberat. şi negăsind ceea ce căutase. stat indianul cu picioarele pe ea. continuîndu-şi traiectoria pînă spre canapeaua de pe care se ridicase adineauri Begibeg Mehmet Aii. Dar nu mai e nevoie s-o deschid. Dragodana îmi „aranja" transistorul. — Maestre. printr-un joc al ochilor extrem de bizar. de i-a turtit cutia ?. Unde-i „five-o-clock"-ul dumitale ?.. mi-e imposibil s-ascult ceva în timpul lucrului..unchiule Al! Totu-i în bucătărie.— Perfect ! Am plecat la bişniţari. dar necontinuat. ca o lamă de buldozer. mă priveşte uimită.transmite decît pe unde lungi. Dacă-s după breakfast.. bălăiţa îmi face un semn cu mîna. Pe noptieră. — Nimic. Exploziva făptură. babacule.. ajungi mare ! Paginile astea sînt formidabile ! Unde-s celelalte ?. Numai Begibeg Mehmet Aii stă relaxat.

mai precis în gură. pîinea prăjită şi rumenită la fix. dar şi mie. pateul de ficat de pasăre arăta extrem de proaspăt (deşi făcea parte din rezerva cutiilor de conserve cea mai secretă a familiei Jimbla. — Poate-ţi împrumut şi dumitale nişte „Bosch"-uri. şi-o să-ţi facă bine la ficat. Exact în clipa aceasta îmi cade fisa (după cum se exprimă tanti Raliţa) şi rămîn . Fapt pentru care demarez imediat la organizarea „minutului de adevăr". — Ceai să fie. Ceaiul pe care-1 servisem musafirilor. după ce le torn bişniţarilor. Peste cîteva momente. apreciez eu.. îmi servesc un pahar. judecind după exoticul parfum pe care-1 degajă. prefer să-nghit totul. Droguri n-avem în casă. <• Deocamdată nu «imt nimic concret. la cel mai înalt nivel. mai sorb o dată din ceaiul „englezesc". — Făceţi-vă comozi. — îl iau eu pe de departe. unchiule Al ! Sorbim cu toţii din paharele cu ceai auriu. — Dragii mei. Circuitele mele neuronicş. iar Biba şi Babacu. copiii ne serveau un ceai de excepţie.. iar pentru musafiri ceai englezesc. că restul nu ne interesează ! — Perţiact ! Daţi-mi paharele.. — Sper să n-aveţi nimic împotrivă. treimea nepoţilor mei îşi face reapariţia pe teritoriul încăperii. Bălăiţa geme uşor. — Păi tocmai de-aia ţi l-am preparat. untul extras recent de la frigider. perla mea de fată. Excelentă licoare ! Probabil că-i provenit din Ceylon. să vă torn ! — Unchiule Al. dacă scumpii mei nepoţi au să-şi bea ceaiul cu noi ? — Voie ca la banul Ghika. crezi că pe la căşile noastre Bîntem atacaţi cu platforme de lansare a farfuriilor zburătoare ? Te-nşeli ! — mă informează oarecum insolent Begibeg Mehmet Aii. intră în funcţiune. în timp ce-şi declamă textul. acea brumă de conversaţie din care ar trebui să trag maximum de profit şi informaţii. aparent dezavantajoase lui. aţi asistat şi singuri la defecţiunea tehnică intervenită pe parcurs. iar minţile lor fragede vor fi apelat la cine ştie ce drăcovenie. — Dragul meu. Ori fac toţi o conjunctivită. iar furculicioarele şi cuţitele de curînd spălate. înaintea acestuia. tocmai din Ceylon ! Ha ! Ha ! în vreme ce-mi preumblu prin cavitatea bucală lichidul „aranjat". Paharele erau prevăzute cu suporturi. bătrîne şef apaş ! — aprobă Begibeg Mehmet Aii. după care îi zîmbesc încîntat. slăbeşte-mă cu ceaiul de sunătoare !. — parcă aveai maşină. şi mă mai servesc o dată.. Din care. în formaţie de apărare. mă întreb îngrozit cu ce anume 1-or^ fi aditivat scumpii mei nepoţei. apoi mă atenţionează : "* — O să-ţi paie rău. 206 I ■La văzul celor expuse şi transportate pe servantă. îl păzesc să n-o ia la goană.. Dar totul se va remedia în cel mai scurt timp. — Dragă surioară. ferită de ochii urmaşilor pentru a evita orice pericol de intoxicare alimentară). aproape podidind-o lacrimile de necaz. Parfum exotic. întrucît Jimmy Navarrelli se uită la mine contrariat. mă felicit singur pentru descendenţii colaterali cu care m-a înzestrat vărul Anatolie. Pentru a-i zdruncina eventualele bănuieli. — Cunosc mai bine rosturile ! Pentru noi şi matale am făcut ceai de pojarniţă. Pînă-i timp ! Că nu se ştie cum acţionează „drogul" copiilor. de excepţie. în schimb. semn de apreciere şi manifestare a extazului de care mă simt cuprins. bătrîne şef apaş. adresîn-du-mă trombonistului. furnizînd. . mă enervez lejer : — Care-i ceaiul pentru musafiri ? Fetiţa mi-arată ceainicul corespunzător. Biba îmi face cu ochiul. E ceva în neregulă cu copiii ăştia. rotindu-jmi mina dreaptă ca un ventilator. de ce-ai mai împrumutat „Opel"-ul arhitectului ? — Maestre. dar opărindu-mi niţel beregata. ca să-i demonstrez Bibei cine comandă în casă. şi realizez ce vroiau să-mi transmită Babane şi Biba. o serie de amănunte false. miroase de la o poştă a drog. Dînd dovadă de-un remarcabil simţ al orientării în societate. — le adresez eu distinşilor oaspeţi o explicaţie. pe care-1 beau 207 imediat. că se mai găseşte. am impresia că eşti bine informat ! Posed un turism : dar nu „porneşte" ! Cineva şi-a permis sămprumute două bujii. ori vor să-mi transmită ceva. referitoare la bunul şi distinsul Maximilian Prior. zău aşa ! Cînd mi-amintesc ce-am prînzit. deoarece Babacu e cu blugii leoarcă de apă în clipa cînd le scoate din buzunarul unde le păstrase.cu ceaiul în gît. ca să mai slăbeşti ! Astăzi ai mîncat prea gras. nu duc lipsă ! — îl incit eu. puternic aromat. numai pentru a salva operaţiunea „Capcana". . dar apte să-i determine pe bişniţari la dezvăluirea planului pe care-1 208 eu în cap. Babane împinge căruciorul-măsuţă. simţiţi-vă ca la voi acasă ! — Ascultă. lasă-mă pe mine ! — mă roagă bălăiţa de Biba..dispare spre bucătărie.

Jimmy Navarrelli arată splendid. cum ne uşuram.. Care.. un nou val de sudori mă scaldă. declară scîneind : — Nici eu nu mai ştiu precis. Pentru că. Biba se uită la mine disperată. Plecăm amîndoi din living-room. iar eu pentru că-mi reuşise operaţia de intoxicare. întins comod pe canapea.". dar să şi fac semne ( tot cu ochii) nepoţilor rămaşi acolo . mă linişteşte. şi nici matale. nişte picături pentru burtă.. mă ridic de pe fotoliu şi-i cer bălăiţei de Biba : — Draga mea. moştenirea lăsată de răposatul Bucif al ? Deşi mă trec toate sudorile.. pe care ni le dădea nouă. mult mai rapid decît aş fi bănuit. va avea nevoie de serviete. dar la „Volkswagen"-ul meu nu ţin ! — Bravo ! Student cu „Volkswagen" ! Cînd ai să-ţi termini studiile. . mi-e teamă c-am turnat în ceai chiar vopsea pentru păr. şi-acum aşteptau cuminţi declanşarea cataclismului. avînd în maşină milioane de lei ?. ai muri de foame.. Dacă ai fi detectiv. încă din coridor. astfel. cu gărgăunii pe care-i ai în dotare !. hai pînă la bucătărie. ce zici de bafta lui Max ? Pe lîngă nu ştiu cîte sute de mii de marafeţi. dolofanule. cu picioarele pe „Erika". şi dădeam fuga la baie ! Dar. nu mai există pe lumea asta şi prieteni ? Pină-şi încasează Max moştenirea.. şi nicidecum datorită „preparatului".. Cum le luam. pentru că nimeni n-a alergat afară. fumîndu-mi cu patimă ţigările. însă. — Pleacă în străinătate ? — Nu.. apoi. ce-i drept. alarmată de neliniştea pe care o manifest. ca să-şi ridice banii de Ia Bancă ! 209 — Aha ! Mai întîi. auzind de „Mercedes". mă cam trec sudorile. abia ţinîndu-şi lacrimile. să prindă un program de muzică uşoară. pînă nu depune avansul asupra impozitelor speciale ! — Ce contează vreo sută-două de mii de lei. iar nu ro-mancierdetectiv. dragule.' Pentru că nu capătă un ]euţ. corespunzător. eu avînd grijă să mă scuz faţă de bişniţari. mă-ntreabă în dialectul său infam : — Maestre Conan. cît mai e timp. precum şi mijlocul de transport. să mai primească şi-un „Mercedes" ! La cît s-o fi ridirind. aşa după cum calculase creierul meu electronic. ceea ce-i o mare diferenţă. blocîndu-mi însă butonul potenţiometrului de la transistor. unchiule. autentic computer personal.. va trebui să-şi cumpere douătrei geamantane ! — De ce ? — tresare trombonistul. Begibeg Mehmet Aii. — Spune-mi urgent. cînd mîncam ceva greu. maximum o săptămînă. întrucît nu observ nici un efect de-al preparatului administrat de Biba. îndemnîndu-i. pînă la Bucureşti. Aici se-nşală trombonistul ! Şi încă amarnic ! Pentru că. copiilor. de-ai noştri. Dragodana a reuşit. Peste cîteva zile. nevenindu-i să creadă că vorbesc serios. dar bănuiesc că din pricina imensului succes obţinut cu „autodenfasca-rea" bandiţilor.. întîrzie. Apoi. Impulsionat de iminenţa catastrofei. Bandiţii că aflaseră suma aproximativă a moştenirii. pe lîngă milioanele lui Bucifal ? Mai greu o să-i fie cu transportul. în lei. îţi dai seama ce-nseamnă să călătoreşti de la Curtea-de-Argeş la Bucureşti. zîmbind extrem de subţire : — Maestre Conan. de rămîn cîteva secunde saşiu. grăbindu-mă să-i furnizez cît mai ample informaţii (dar false !) lui Jimmy : — N-ai aflat încă ? Peste două milioane şi ceva ! Bineînţeles. Nici criminalii. te pomeneşti că-ţi cumperi „Mercedes" î — încerc eu să-1 „flatulez". pe care nu ştiu* cum am să-1 mai opresc. unchiule Al ! Ştiam că mămica ţine.. care mai reprezintă şi ele o adevărată avere !. din fericire. De obicei le păstra într-o sticluţă de „Tonal 3". să fie atenţi la eventualele manevre ale celor trei bandiţi încă neidentificaţi ca atare. să vedem dacă n-avem de nişte cafele ! Semnalizarea optică pe care o întreprind cu ambii ochi. bişniţarii căzuseră în capcanăr Copiii îşi băuseră relaxaţi ceaiul lor de planle medicinale. din motive inexplicabile. ce-ai pus în ceaiul pe care l-am băut ? —'■* o-ntreb pe bălăiţa. Jimmy Navarrelli mă examinează atent. urmîndu-1 de la distanţă cu „Wolkswagen"-ul meu !. dar sigur.— Eşti drăguţ. o să fac rost de nişte bujii. trag tare. 210 Judecind după atmosfera care domneşte în living-room. fără să mai punem la socoteală taxele. bea în continuare ceai. de-ţi pui asemenea probleme complicate ! Dar ce. în sfîrşit. Pe mine.. în dulăpiorul ei. Trombonistul cade în capcană.... acuma. este interceptată.. Cînd mă gîndesc la „intoxicare". Şi-atunci îl însoţesc. că-şi merită alintarea mea de El Fugitivo !".. supralicitînd asupra viitorului său incert.. s-ar părea că toată lumea-i mulţumită. aruncînd o privire semnificativă celor doi complici. Că-i suflam lui Babane : „Să-1 vezi pe unchiul Al. în schimb.. cred că matale s€rii romane poliţiste.

leoarcă de năduşeală. ajutîndu-mă cu-o jumătate de litru de lapte acru. şi că eu mai întîrzii puţin ! — De ce. ţipînd. reflectez urgent şi din mers la şansele capcanei imaginate de personalitatea mea. pre limba noastră actuală : „Zarurile au fost aruncate. la întoarcere. Vorba lui Cezar (Iulius. Tentativele mele se dovedesc inutile.. de mîna feliciei. încît să depăşească larma detunăturilor din uşă. bişniţarii vor avea parte de-o noapte neobişnuită. pe eticheta lipită de-a-ndoaselea : . probabil. deoarece o golisem toată ! — mă linişteşte Biba. reuşesc să ies la suprafaţă. într-o pendulatorie stare de imponderabilitate. respectiv canapeaua din living-room. ■— Slavă Domnului... s-ar putea s-aveţi noroc. împroşcîndu-mă cu valuri de vopsele pentru păr. 31) „BLITZKRIEG" — IN RALANTIU După un somn odihnitor. pe raftul de sus al bufetului. în plus de binecunoscutele aditive. Le-iam găsit pe-^amîndouă ! Unde eşti-? în hărmălaia dezlănţuită de declaraţiile Bibei şi-ale lui Babane. Abia atunci descifrez inscripţia relativ ştearsă. la ora 'actuală. fugi în camera de zi. Alka — detergent concentrat". îşi dăduse roadele pe deplin. ce-aţi turnat în ceainic ? — Asta nu mai ştim ! — declară Biba liniştită. mai întîi. ai pierdut partida !" Ce mai contează nişte detergent concentrat. pe lîngă un laxativ violent. strigînd bucuroşi : — Unchiule. într-un borcan din cele mari ! — mă asigură Biba. pentru a nu da impresia că am anumite preferinţe. Dinspre uşa încăperii răsună o salvă de bubuituri cumplite. cît şi. Obţinusem informaţii de valoare inestimabilă. Există bicarbonat în casă ? — Dar bineînţeles. Dar. Pesemne că nu-şi fac efectul imediat.. iar stomacul mi se umflase impresionant. Prins. Spre surprinderea oaspeţilor în cure de plecare. — Biba.. nu Schi-ledi) : „Alea jacta est !".. eşti salvat» picăturile din ceai nu erau nici laxativ.211 14* — Dumnezeule ! Unde-i sticluţa ? —" exclam eu terifiat. dar total deconectat. în vreme ce depun străduinţe notabile să mă extrag de sub canapea. — Dar o să ne spună mămica. scrisă cu creion chimic. dar şi de baloafiele din ce în ce mai supradimensionate : „Am lucrat mai tare ca detectivii ăia din „Cei 7 magnifici"' !. dar şi spre încîntarea scumpilor mei nepoţi..în propria-mi capcană. măi frate ? — Enorm ! — le răspund tuturor. — Perfect! — îmi manifest eu entuziasmul. Deşi nu prezintă nici un simptom mai aparte. pesemne alterat. După ce-nghit două linguri zdravene de bicarbonat. şi care mă propulsau stîmind un zgomot infernal. pe sub agregatul de dormit.. ^ Hohotesc sinistru. personalitatea subsemnatului se zbate pe undeva. ca şi cum o formaţie de tancuri ar vrea să pătrundă în cameră.. la gîndul multiplelor neplăceri ce-i aşteaptă pe bişniţari. — Şi-atund. încercînd să cobor din pat. de excepţie. căpătînd dimensiunile unui zeppelin. şi matale şi bandiţii. — Am aruncat-o. nimic deocamdată ! Dar vreau să prepar un antidot.-. Vorba lui Babacu. Deoarece nu se mai poate face nimic. — Barem o fi fost proaspătă vopseaua ? — Unchiule. scăpăm de vizitatori. elimin clăbuci sub formă de baloane multicolore... se asigură printr-un bombardament de acoperire. tustrei nepoţii dau năvală în cabinetul meu de creaţie. şi o vopsea de păr. deoarece s-or fi trezit.. în clipa cînd mă culc înconjurat de atenţiile lor. după ce. dar care se spărgeau explodînd multicolor... vopsea . Mămica nu se mai dă cu „Tonal" de vreo cîţiva ani. Laxativ n-am băut. deocamdată. Pe la miezul-nopţii. la fiecare vorbă de rămas bun pe care o rostesc. n-ai dat şase-şase. "** — Hombre ! Unchiule Al ! Ce-i cu tine ? Mai trăieşti ? Răspunde ! Nicicînd n^aş fi crezut că ţîvloiul lui Babacu poate deveni atît de penetrant. Adică.deasupra unui ocean de baloane de săpun. acuma foloseşte şamponul. în ciuda litrilor de lapte acru consumaţi. şi să fie tot picăturile noastre. răsuflu uşurat şi pun borcanul la loc. — Pot aştepta relaxat rezultatul. dar cam mototol din pricina dormitului sub canapea. şi nici vopsea de păr. cine mai poate şti ! Mşi aveţi niţică răbdare.. atît împotriva laxativului violent. E-n bucătărie. Pentru că subsemnatul. străbătut de cele mai terifiante coşmaruri. nici asta nu ştim precis. suficient de învechită ! ' 212 Pe cînd mă înapoiez în camera âe primire. suport eroic consecinţele. Babane mă interpelează : — Nu-ţi pare bine de vestea adusă. contra „Tonal"-ului. Mă amuz chiar lejer. Văzîndu-mă teafăr. spune-le tuturor că n-avem cafea. Peste cîteva secunde. demarînd în direcţia pe care i-o indicasem. unchiule Al ? Simţi ceva ? — se interesează vădit curioasă bălăiţa. 213 mă trezesc speriat. cu-atît mai mult. în care mă visam plutind. cu cit constat că... însă prevăzut cu vreo şase turboreactoare.

. Dă-i drumul şi te-mbracă. Pe drum.... marii detectivi. Bibă ia cu-vintul.. Babacu îmi şi preparase o porţie dublă de ochiuri pe costiţă prăjită. detergentul concentrat. — Alergăm imediat la motel. C-am ingurgitat o doză apreciabilă de deter214 gent concentrat... Cu excepţia ceaiului pe care-1 îndepărtez la cît mai mare distanţă. — Corect. Hombre. Maximilian Prior. Apoi. Nu-i aşa ? Expozeul nepoţicăi. scoşi aburinzi din cuptor. deoarece degajez clăbuci la orice atingere cu apa. stimujat deasemenea minunăţie ? Drept care. cu minutele mele. că-i vremea prînzultii !__ obiectează Babacu. iar nu cartofi.. Că murim de f oarne ! — Iar după ce mîncăm.. dacă v-aţi sculat înaintea mea.încă ! — adaugă circumspect Babane. mă trezeşte imediat la realitate. dar şi scăzut îndelung în dogoarea cuptorului. El Fugitivo. în plină euforie. — Nu sîntem nepoţii matale ? 216 Cartofii franţuzeşti. Babacule ! în cazuri speciale. sper c-aţi avut grijă şi de „Viţica". ne umplu sufletul şi bucătăria de-o aromă paradisiacă. să organizăm ceva în legătură cu alimentaţia noastră.. se cer luate măsuri jje urgenţă. deplin satisfăcuţi de rezultatele obţinute în activitatea noastră agrozootehnică. Nu ? — Sigur că nu ! Ori muncim în colectiv. — intervine şi Biba fluturîndu-şi pletele aurii. după ce se consultă rapid din ochi. o cană de . Să nu ne simtă bişniţarii că-1 punem la curent pe bietul Maximilian ! Dacă miros ceva. e capabil să le acorde şi „onoarea" de a-1 petrece pînă la Bucureşti. — îl aud pe vlăjgan. plin de dragoste. apoi sus în „Bombiţă". Este imposibil să nu li se fi întîmplat ceva. Babacule ! Să fiţi cu ochii în patru.. cu cît eu n-am păţit nimic. din pricina averii căpătate peste noapte..ceai de-o juma' de litru. — Care cartofi ? — îmi manifest eu curiozitatea. Şi dacă li s-a întîmplat. demonstrează că n-au fost atinse centre vitale !. r>e-aia te-am sculat. Nu-mi rămîne decît să corespund aşteptărilor.. trebuie să ne ocu_ pâm de continuarea anchetei.. se-apropie ora prânzului. întrerupîndu-1 pe-al personalităţii mele : — Unchiule Al. Babane. cum ar fi. Neapărat. de exempju CUI mularea breakfastului cu prînzul. Un lucru se ştie precis.. fiind şi astenic depresiv.. — Biba. mă-ndrept cu toată viteza spre bucătărie. de-azi înainte. cu care prilej observ că nu voi mai avea nevoie de săpun multă vreme. Cum să nu termini într-o jumătate de ceas întreaga muncă a gospodăriei de la cantonul Valea cu Urşi. plus o substanţă necunoscută ţ Bravo şmecheriilor ! Dar de ce mă treziţi cu noaptea-n cap ? ' — Măi frate. Totu-i în ordine. dar voi ? — D-apăi cum ? — se miră Babane.. — . Cu-atît mai mult. pe care-i hrăneşte şi acjapă a şi devenit victima bandei Navarrelli-Dragodana Tatu-Begibeg Mehmet Aii. sîntem în pom !. N-ai zis că putem cumula ? — Eu aş putea. — Care dimineaţă. care înoată laolaltă cu discurile ouălelor răscoapte prin sosul dens al smîntînii bătute cu gălbenuş. să dăm fuga la „Craiul Munţilor" !... cînd ajungem la „Craiul Munţilor".. El Fugitivo ! I-am preparat încă de azi-dimineaţă. printre care am onoarea de-a mă număra apelează la măsuri speciale. ni se topesc în gură. Le-a împrumutat „Opel"-ul responsabilului.. de parcă ar fi unt.... j^^ mai simt în mine unele elanuri generate de „Alka". ori ne ţinem de demagogie ! După ce dăm gata cartofii franţuzeşti. numai să-1 jefuiască de banii moştenirii.. n-ar fi mai bine să-ţi continui expunerea în bucătărie ? Dacă o ţii tot aşa. ne îmbarcăm în „Bombiţă". conştient-de acţiunile sale. Nu-i uşor. de excepţie.„Tonal" n-am consumat. pîine prăjită aşijderea. pe deplin justificat dealtfel. ■— Pentru că mai e timp ! . încrezător în fauna paraziţilor de la motel. au să dea precis vina pe noi. — să ţii minte. dar prinde bine. exact peste treizeci de minute. indiferent de cauza reală a neplăcerilor pe care le-au avut... Că nu ştim ce ne aşteaptă şi pe ziua de azi . însă faptul că mi-e o foame cumplită.. — Copii ! Urgent la gustarea de dimineaţă.. pentru a-i „asigura" securitatea. cu untul şi smîntîna încă sfîrîind. orătănii şi toate celelalte probleme ale gospodăriei. să-1 anunţăm pe nenea Maxu de lovitura pe care-0 nun la cale bişniţarii ! N-ai auzit că paraziţii vor să-J însoţească pînă la Bucureşti ?. — Prînzul. Şi corespund. dacă n-or fi cumva primele simptome 215 ale preparatului vostru necunoscut. Şi să nu pomeniţi o vorbuliţă despre ceaiul de ieri. sînt în stare să-l şi omoare. Plenul nepoţilor mă priveşte uimit.... rezolvăm rapid şi chestiile din ogradă ! — îmi răspunde Babane în numele celor mai tineri membri ai tribului Jimbla. Tăiaţi în rondelete perfecte. rie-apucă şi cina aici. Am şi căpătat unele reflexe condiţionate ! — Fraţilor. unt la discreţie. riu maj poate fi lucid. că noi te aşteptăm cu masa ! După o toaletă sumară. înseamnă că detergentu-i şi somnifer ! Acum e trecut de unsprezece. logic şi argumentat.

. maximum o jumătate de ceas. dar îşi revine rapid. şi-i comunică instantaneu răspunsul la care mă şi aşteptam : — Matale eşti drăguţ. extrem de fericit. prezentînd cele mai incredibile ipoteze despre modul în care bandiţii vor ataca „Opel"-ul arhitectului. amuzat de intimităţile transmise de bondocul de nepotu-meu. mai atent la sosirea ospătarului chemat de responsabil. după ce mă examinează rapid şi incredul.. adresîndu-se direct lui babacu. şi-i comandă lui Pişlică. de fiară dezlănţuită. înconjurat de-o liotă în evidentă stare de ebrietate incipientă.. accept invitaţia adresată întregului nostru grup. precum şi cele mai demenţiale propuneri de atenţionare discretă. Maestre. vînăt la faţă. Luînd loc lîngă responsabilul motelului. — Sigur că nu ! — obiectez eu.. uită de numele acestuia.. micuţule ?'". îşi ridică paharul cît îl ţin puterile. Iorgu Grebencea. a petrecăreţilor din braserie. Bondocelul familiei. motiv de-a apela din nou la asistenţa alcoolului vasodilatant.. plină de fineţe. pentru că te sfătuieşti cu tineretul. a sărmanului depresiv. ce plecare sărbătoriţi aici ? Grebencea. mai la fereală de urechile duzinei de convivi puşi pe fapte mari : "". în cel mai bun caz. autentici sau de pripas. îl consultă : „Iţi place-profiterolul. Nu-i momentul să creăm greutăţi organelor de specialitate f Mai mult le-am încurca. Aţi fi sărbătorit cu noi plecarea !..."se-apropie surprins de veselia.. în vreme ce-abia gust din păhărelul de whisky oferit de Grebencea. care te-mprietenisei la toartă cu dînsul ? Maestrul a dat o masă de pomină. ne întîmpină de la primul pas : — Maestre Conan ! Ce plăcere ! Eşti omul nostru ! Congestionat. îi comunică •urgent: — Şase ! — Aşa te cheamă ? — sughiţe iarăşi Grebencea.treBuit să v-aducem cu forţa. de ce nu fuseşi aici ?.. că unchiul Al n-are voie de la doctor. iar matale eşti şi mai dulce ! De-aia te iubim atît de mult. mînca-1-ar nenea de deşteptuţ ! Se vede cît de colo că eşti neam cu maestru' ! Cum te cheamă. Responsabilul.. să nu se mai îngraşe ! — răspunde Babacu aiurea.. virează urgent spre cel mai închis stacojiu văzut de mine vreodată. întrucât e lung cît o prăjină. Nici n-apucăm să trecem pragul salonului atât de bine cunoscut. un ospătar total opus numelui pe care-1 poartă.. nene Grebencea ! Sigur că ne place. că-s pentru prietenii mei ! Roiu' !. Apoi explodează : -— Formidabil ! Se poate să nu ştii nimic ? Tocmai matale. mă-ntreb. încă dinainte de prînz. mă grăbesc să-1 interoghez. în frunte cu Babacu.. Dacă-s mai multe. — probabil în onoarea mea.. — Avem vreo dovadă ? Ceva palpabil. din ce în ce mai aprinsă. atac de apoplexie.219 :— Coane Iorgule.. de astăzi. şi mai sărbătoresc încă.. Deoarece există mari şanse ca-n curînd.. dar n-ar fi mai nimerit să anunţăm miliţia ? — se trezeşte din senin Babacu. nene 218 Grebencea. — Şase bucăţi. consimte la grava eroare comisă de responsabil. are un moment de geniu. 217 încă din clipa cîiid coborîm din „Boneta"! vacarmul ce răzbate pînă la noi din direcţia braseriei ne vesteşte gradul de euforie incontinentă la care-a ajuns arhitectul. ne plac şi mai tare. ce anume or fi sărbătorit. nene Grebencea. de mi-au umflat capul. fraţii de la masa prezidată de apoplecticul meu cunoscut. — Măi unchiule. Grupul nostru. Grebencea îşi pierde lejer cumpătul. ocazionali sau prefăcuţi. concret ? N-avem !. prietenul Grebencea sa nu mai posede uzul raţiunii. că un răcnet inuman.Călătoria pînă la „Craiul Munţilor" decurge în cele mai optime condiţiuni.. dar fără să bănuiască preferinţele scumpilor mei nepoţi. puişor ? Babacu. Maximilian Prior. Iarăşi s-a pus pe petreceri cu prietenii. luaţi loc cu toţii. începe să sughiţă penibil. şi-i mai ceri şi părerea ! Matale faci cinstea ?. — şi-şi continuă recitalul : — Poftiţi şi vă veseliţi cu noi ! Păcat ! Mare păcat ! Ar fi . Nepoţii sporovăiesc tot timpul. că se mai găseşte cîte ceva. Înghiontit discret de bondocul de Babacu. Sînt nevoit să-1 întrerup pe Grebencea : . în asentimentul lui Biba şi Babane. decît la întrebarea acestuia.. dar gros ca un dulap cu două uşi (fără oglindă) : — Fă-te-ncoa cu opt profiterole ! Dar din cele proaspete. în aşteptarea unui iminent infarct sau. clătindu-şi guriţa cu nişte „Dimple" (dacă disting eu bine eticheta flaconului de lîngă dînsul) şi-i răspunde fericit : — Dar bineînţeles. Iorgu-Grebencea. Haideţi. deoarece îl aud strigînd : — Pişlică ! Adu nişte profiterole pentru copiii ăştia dulci şi drăguţi ! — apoi. deoarece mă tem de vreo reacţie chimică neaşteptată (din pricina detergentului pe care-1 conţin în mine). în cinstea.

. punînd mînă de la mină.. Privesc 220 la ei în zadar. apelînd numai la fondurile noilor amici. de-asemenea.. Diseară se-ntoarce şi ne comunică data cînd va-ncasa prima jumătate de milion. vezi ! Cu-o sută şi zece mii ! Păi nu şi-a luat şi banii pentru vama maşinii ? Ca s-o scoată cît mai repede de-acolo... cu prilejul logodnei oficiale. şi să plece în călătorie de nuntă cu Linişor. Aşa prieteni mai zic şi eu ! Şi cînd te gîndeşti... adică în mînă. care se plasează precis pe-o nouă orbită. ne-putînd să-i descifrez eticheta. tocmai ăla pe care-şi depusese banii pentru maşină ! Noroc c-au scos traţii teancurile de sutici.. Diseară. de parc~ar fi cuprinşi de-o sete cumplită. Mai fuseseră şi zilele trecute. I-am trecut o groază de bani în nota de plată. eventual şi la unele contraservicii.. Cînd arhitectul îşi va încasa prima jumătate de milion. Grebencea îşi întrerupse discursul. Notorietatea mondială a lui Maximilian Prior. despre un avans al taxelor asupra moştenirii. plîngeau şi fraţii. Plîngea arhitectul. 221 — Mare. zău aşa !. Maestrul Maximilian. Grebencea. dar total necunoscută turiştilor de rînd. avînd probabil oarece remuşcări.. fiecare după puteri. bîlbîindu-se lejer.. Restul. Plîngeau şi mîncau. Oameni valoroşi.... şi' iarăşi mîncau şi beau.... cu ajutorul lor. Ceilalţi cetăţeni. de-alea de-ale noastre !. laureatul !. mişcaţi de lacrimile lor. beau în con-tinuare.. Ba da. deoarece nu recunosc pe nimeni. aşteptîndu-i să se->n-toarcă. Cînd o să-i pună arhitectul inelul. arhitectul nostru de vază. de bucurie. neatenţi la conversaţia noastră. tinzînd spre maximum de congestie. Parcă-i văd cum se înghesuiau să-4 împrumute pe arhitect. se simt pesemne deosebit de onoraţi a fi prezenţi la masa oferită de-o personalitate avînd talia arhitectului... deşi auzisem.. cu Lili. în afară de matale ? Adică a fost.... — Curat prieteni. că ru-arn săturat de „aruncătoare de flăcări"... deşi abia acum l-au cunoscut. la Curtea-de-Argeş.. maestre ! Aur !. — Cinci şi jumătate^! Ar cam trebui să sosească !... frumos gest. la alte sărbătoriri ale preafericitului Maximilian Prior...— Care maestru ? — Cum care ? Păi mai e altul. Treizeci de grame. dacă nu mă laşi să vorbesc ! In cinstea prietenilor săi cei mai buni.. — Păi cum aşa.. nene Grebencea ! — întreb eu curios.. Şi nu numai pentru Banca Naţională de la Curtea-de-Argeş... nu văd cum s-ar fi descurcat Maximilian. aşijderi precedenţilor participanţi la festinuri. coane Iorgule ! — îi cînt şi eu lui Grebencea pe-aceeaşi coardă. nene Conane. Dar. cînd sentorc. Plîngea şi Lili. Văzîndu-mă că privesc insistent la flacon. că-1 încurcase.. dar hodoroagă bine ! Trec de-acum înainte la băuturile noastre naţionale. apelează şi dînsul.. să-şi rătăcească livretul de CEC. în care fălăşenia şi fudulia jucau un rol din cele mai importante. pentru a-şi privi ceasul de la mînă. „te conduc cu şapca-n mînă" sau „şterge-mă din cartea de imobil" ! Ţuică bă~ trînă.... ci şi pentru vama „Mereedes"-ului. tot fraţii i l-au adunat ! Pînă am dat gata prînzul cu care ne-a cinstit maestrul Maximilian.. tot aşa. nu-d nici „Johnnie Walker".. al meu şi-al nepoată-mii Lili. încercînd să identific „fraţii".. — Cu cîţi bani a plecat la Cur te a-deArgeş ? — Dacă nu mă laşi să vorbesc... Diseară ne dăm în bărci ! Biata Lili. am strîns o sută şi zece mii în cap. pentru a recurge la băuturi autohtone. — Ce necaz a păţit domnişoara Mamulea ? — îmi amintesc să-1 întreb pe responsabil. antrenîndu-se într-o întrecere prestigioasă. Nici' maestrului n-am putut să-i dau suma făgăduită.. într-adevăr. Oficial ! Eu le sînt naşul ! Mesenii. Sînt vreo două sau trei figuri oarecum cunoscute.. să-şi dea verighetele !. pînă ce-a plecat arhitectul. vor avea tot dreptul să spere la recunoştinţa acestuia. c-abia l-au cunoscut pe maestru. — Păi vezi cum eşti. îmi satisface imediat curiozitatea care mă caracterizează : — Nu-i nici „Dimple"... arhitectul. pe care o depune tot acolo. chiar de la arhitect.. Abia de-am putut face rost de cîteva mii !. mai plîngeau o ţîrişică.. mă informează în completare : — Trei purceluşi de lapte se coc la cuptor ! Auzi. despre care au auzit doar din afirmaţiile permanenţilor de la motel. deoarece abandonează whiskyul.. a izbutit de-a strîns banii pentru Bancă. A dat o masă de s-a cutremurat motelul. Chiar nişte contra-împrumuturi ! Plus ospăţul din seara asta... că i-au dat fraţii de-aici nişte verighete. precis îi trece.. la văzul atîtor bani. Şi uite.... maestre ! S-o fi văzut ce-a pHns ! Auzi întâmplare. din care avea să primească. maestre ? Trei. săşi facă la urgenţă două mai mari.. nene Conane... tot un avans.. Acuma iară bem.. 222 I .. — Dar dacă nu erai matale. Dar îi trece. din ce în ce mai frecvent la sticla aflată la îndemînă. facem şi logodna. Mare noroc pe capul lui. Privesc atent la asistenţă. dînsa-i „coana mare"..... Grebencea.. fraţii ăştia ! Auzi vorbă. că nu mă mai ţin baierile pungii. să păţească aşa un necaz !. a declanşat însă în sufletul lor dornic de contacte „înalte" impulsuri nebănuite. Acuma pricepi ? — Mda ! Şi iar a dat o masă ? In fiecare zi ? In cinstea cui de data asta ?.

— Cine. în muşchii responsabilului.. — răsună în continuare recitarea bondocului meu drag. încercînd să depistez sursa generatoare... trezit la realitatea cea mai imediată de perspicacitatea neobişnuită a nepoţelului meu personal. pînă la urmă îi înţeleg. simt că ceva nu-i în regulă. Cînd pleacă omul în vacanţă de odihnă. se-aude dar nu se vede. sub influenţa tardivă a drogului necunoscut administrat de Biba. domle ! Ce s-a mai întâmplat ? — întreb eu. — Păi vezi ? — declară vădit emoţionat responsabilul. e normal să aibă la îndemînă cîteva mii de leî. Babacu. Biba şi Babane. oarecum grăbit. altul 5. se cere să trec urgent la verificare.. — De unde deduci. avînd şi-o maşină în subzistenţă. 224 Dar acum. dacă erai aici. întrucîţ stabilisem sursa vocii sale înăbuşite. Un soi de anxietate detectivistică. cum vrei sa ne-audă ? Care bandiţi ? Bandiţii noştri ?. nu-i dădeai toţi banii de pe CEC ?. din pricina mutrelor machiate cu creme şi pudre de zahăr. unchiule.. deşi sînt aproape de nerecunoscut. apreciind asta după violenţa cu care continuam să-1 trepidez pe conu Iorgu. absenţa bondocului îmi sare imediat în ochi. Nu-i observ decît pe nepoţii mei. şi nu constat existenţa misteriosului microfon miniatural. la început. pesemne. şi încă într-un periplu „motelier". de ici de colo. schimbă lungimea de uncia şi răcneşte mult mai uman : — Ucigaşii ! Au tras în mine ! Manevrînd furculiţa pe care o extrăsese cu.000. Cei pe care-i avusese mai la mdemînă.. Deşi. La ei te referi ? — Da. şi porneşte să ragă : — Săriţi ! Hoţii i Cînd nimereşte peste insignifianta furculiţă. s-au strîns. mă tulbură şi mă apasă pe scoarţa cerebrală. dar un glas ciudat. după o secundă.. specifică marilor spirite investigatorice. rămasă înfiptă la locul mai sus citat. cucăie cu capul în farfuria din faţă-i. că ne-aud !. pentru ca. să se instaleze lîngă urechea mea stingă. nu observasem absenţa bişniţarilor de la masa comună. dată fiind înălţimea bondocului. deoarece pe CEC nu mai am decît 25 de lei.. în timp ce-mi împărtăşeşte importanta sa descoperire : — Unchiule. — Cum de unde ? De la noi. adînc cufundaţi în frişca profiterole-lor oferite atît de graţios de Grebencea. solicitîndu-mi circuitele neuronice. — Nu ! Dar dacă ni l-au cusut la pantaloni ? — îmi sugerează bondocelul. îşi duce mîna în dreptul buzunarului de la spate al pantalonilor. îl zgudui cît mai eficient. şi să mi-o umple de cremă şi zahăr. şi.— Totuşi. uite-aşa. — Sînt aici ! Vorbeşte mai încet.. ştergîndu-mi organul auditiv cu şerveţelul de hîrtie. e de rău ! Trebuie neapărat să-ţi spun ceva ! Babacu. pare-se un inginer mare de la Bucureşti. odată cu ceaiul. ia cea mai apropiată furculiţă şi-o înfige. mă obligă să-mi reocup locul în spaţiu : — Hombre. însă poate că ne-ascultă cu microfonul ăla cît nasturele ! — Ai văzut vreun microfon ? — continui să dialoghez cu invizibilul Babacu.. Numai aşa îmi explic de ce stă ascuns. Iorgu Grebencea dansează ca un aborigen dintr-o junglă încă neidentificată. cu pălărie de pai. îl somez pe Babacu să iasă la suprafaţă. dau să mă ridic de pe scaun. insistînd excesiv.. aşteptîndu-mă la noi probleme.întrucît mi se pare anormală prezenţa unei sume astronomice şi încă la faţa locului. i-a numărat vreo 17. bîzdîganie neastîmpărată ? — îl chestionez. Nenea ăla. Aflat. 223 — Unde eşti.. de parcă ar fi fost catapultat în spaţiul cosmic. care mă moşteneşte integral. Intru imediat în alertă.. Iorgu Grebencea sare de pe scaun. Grebencea. După ce verific urgent. arătînd-o asistenţei. Totuşi. Privesc concentrat în jurul meu. Babacu se tîrăşte de sub masă.. de unde-atîţia bani ? — îl interoghez pe Grebencea. pentru c-a lui era vocea.. — Dar bineînţeles ! — îl asigur eu. şi-mi vorbeşte atît de „subteran". . Dragodana şi Mehmet au fugit. mă cam intrigase imprudenţa amicilor de ultimă oră ai arhitectului. Iar a păţit vreun necaz cu stomacul.. preţul unor mugete de vită insuficient furajată.000. aproape şoptit. dar din cele mai complexe. Efectul este impresionant. dar totuşi dusă la abator. de-a purta asupra lor atari sume. Parcă matale. fără jenă. măi şmecherie ? Cine să ne-audă ? — Bandiţii ! Nu vezi c-au dispărut ? — Şi dacă au dispărut. e de rău ! Jimmy. în vreme ce executam cuvenitele constatări de mai sus.. dindu-şi seama că-i cazul să recurgem la măsuri extreme. care pare intrat într-o comă alcoolică. — „Volkswagen"-ul trombonistului nu mai e Ia parking ! Bondocul e formidabil. trece pe sub scaunul meu. Plin pe mutrişoară de frişca.

actualmente „perdanţi" siguri.. şi-au reocupat scaunele şi aşteaptă desfăşurarea anchetei. prăbuşindu-se iarăşi în starea sa anterioară.. înseamnă elan şi energie. mai rainas VioUiiic iiicie I zdrentuit si transformat într-un taior „dix-pieces". vrînd s-o aduc pe făgaşul normal 228 al unei anchete. Drept 225 15 — De-a toîza T salonului braseriei. *■» *J X -J — «"î A va «. i*r f^M .. rvrv r>€±r>*\ f\ îrţ' furate ce dădea evidente semne cfâ seterKsare cu airerarea ceuueior <xeieruixu. — Ascultă-mă. vai nouă.. coane Iorgule ! Credeam că nu te mai trezeşti ! Noi te-am adus la viaţă. evoluată în melancolie neagră". rămîn mai departe calm şi-1 rog cu duhul blîndeţii : . dîn-du-mi seama de faptul că Lili Mamulea a făcut iarăşi priză cu pămîntul. se impune. Reprezint singura lor speranţă. ca şi cuţitele de pe masă. conformîndu-se cererii mele. domnişoară Mamulea. mă nenoroceşti. în continuare.'. vai (w-î TiphiiTifi 1 pat. uium* iieuuiiu i uiui»-k oanii '.. Lili Mamulea îşi revine surprinzător.. u-siiiiiiiiicii ie-aruiic Deoarece mă priveşte năuc...! Mi le impută la de trei ori valoarea ! Ce te-a apucat ?. unde-s banii ! Deşi responsabilul mă scoate lejer din balamale. i-au luai şi masuia.ctşci iiisj uic»sa. |n «tare<ie soc. uitrarga i»pre masa uni igu. deoarece se vedeau rămaşi fără banii împrumutaţi arhitectului. Petrecăreţii de-adineauri. deoarece am acţionat conform unui principiu ştiinţific : şocul pe şoc se scoate ! Nu-mi răniîne decît să procedez aşijderea şi cu Lili Ma-mulea. de euforie alcoolică. vjicucuvcu mira si ei in emisie. care ne avem ca fraţii ? Nu face nimic. : — «->e-i uu. care eşti şi detectiv.V-Wk Cie SlifŞil ue iuiiie. iau trei farfurii de pe masă şi le trîntesc de duşumea.3Ti8r. unchiule \ Val de capul nostru.. L. bune de expus într-un panopticum. im-a..îndemînă. Eu sînt de vină ! Responsabilul rămîne îhtr-un picior.. — ia povesteşte cum s-a întîmplat cu asasinarea lui ? Cu ce armă l-au omorît ?. cu fata tease. cele dinspre bucătărie.— Bată-te norocul.. siiiieia ifeCe ue-ă tLrepuUi priu ş. de vreme ce dînsa plecase eu maşina arhitectului.. Se vede că eşti bun de carne. — pornesc eu s-o chestionez.. să trec pe „canalul unu". Cînd îl buşescde parchet.uu«. Dar banii sînt sub pat.. maestre ? Dac-am ascuţi cuţitele şi furculiţele. Apoi. ţipînd la personalitatea mea. Linişteşte-te. «■. Examinînd atent cioburile. am pomenit maşină cu pat !.. Operaţia mi-a reuşit perfect. E clar că socul suferit cu iurai. nepricepîndu-mi comunicarea. «£■»£ cum spunea n»A-4-. Nemaiavînd la îndemînă nişte farfurii. — Ba nu ! — răcneşte Grebencea.. Cu nişte mutre disperate. d?.r fi*» trehilie nR.. ca orice femeie într-o asemenea situaţie : — Mi-ai pătat rochia ! Am să te spun lui Max. la picioarele sale.. 32) DETECTIVUL CONAN DOI hani si nat. în concepţia mea detectivistică. coiuie iuiţiuiu. zvîr-lind furculiţa. Dacă pînă la evenimentele de-acum acţionasem fin şi discret. Grebencea mi se adresează (50%) lucid : — Maestre Conan.MamiJlea. rnai de ia eireuiaţie : — Vai. lasă chestia cu patul ! — o consiliez eu. ruprndu-şi hainele de pe ea.. cronologic^ vedem noi apoi şi ce-i cu patul. anchetînd numai psihologic. demarează : — Nu ştiu precis dacă l-au omorît. leata. îmi zîmbeşte bovin : — Se poate. ceea ce.. coane Iorgule ._.. recurg la un imens castron de salată. V— ■*-■»» « -. amina ca amical. unde-am ajunge ! Să ne omorîm unii pe alţiij tomite noi. ţ vaif>to înţ*TTVzifoarH.at că-sî Tvfisitrf 7P /ţalrmiT a Lwaaia..ttmiH. Lili Mamulea. abia înţelegind declaraţiile personalităţii mele..-. nu te mai scuza atîta.. — Să spună unde-i patul. — Porneşte de la început. asistă blegiţi şi fleşcăiţi moral la manevria mea. înţepîndu-te lejer cu ceam găsit la. — Apropo de Max. dinamism şi acţiune explozivă. atîtea cît mai rămăseseră. doar ne cunoaştem de-o viaţă.. apelînd la cele mai intime fibre ale făpturilor antrenate în „operaţia Prior". mă priveşte năxic. deoarece furculiţa-i boantă.

. în speranţa să afle enigma CEC-ului pierdut.. deoarece ar însemna să bruiez o mulţime de piste esenţiale pentru descoperirea criminalilor. iar arhitectul dispăruse răpit de kidnaperi. de la prima întîmplare neobiş-s nuită din timpul călătoriei voastre spre Cetatea-de-Argeş ! Nepoata lui Grebencea face impresia că nu-i de pe lumea asta. care se luase după ei.. ridicase uşor un colţ al acesteia. dacă au plecat încă de ieri la pescuit ? — Cine ? — Prietenii maestrului ! S-au dus cu „Mercedes"-ul lor cel alb. care bătea în verde-argintiu. Cei doi viitori miri plecaseră în grabă de la motel. dispun să fii închis în frigiderul motelului.. Cum de-mi scăpase atenţiei. Pe drum. — Domnişoară Lili. întocmai ca un interceptor de OZN-uri. După ce-1 văd brusc tempei~at. Mamuloaica îl auzise strigînd cu glas de moarte : „Banii nu-s la mine.. După ce bietul Maxu a spus unde-s banii. La acest punct al terifiantei. — o iau eu pe de departe. ăia cînd au plecat ?. 230 — Maestre Conan. că mereu le zdrăngănea. pot să-ţi spun precis culoarea. 231 . care trepidează şi mai abitir. enervat de amnezia logodnicei. ca şi cum ar fi sperat de la această neaşteptată operaţie cine ştie ce rezultat aparte. far dacă l-au luat cu ei. şi se mulţumiseră numai cu taxele şi vama maşinei. neînţelegînd de ce nu-o omorîseră şi pe ea. Mai mult din curiozitate. îşi încruntă ochii de peşte oceanic congelat. concentrează-te ! Lili Mamulea înţepeneşte pe scaun. mă aştept să-1 văd decolînd de pe scaun. — Şi tinerii ? — Trompetistul şi zarghita aia de Dragodana ? — Exact ! Plus turcul. mare detectiv mai eşti matale ! Toate le pricepi. de bine de rău îl obţine. îşi prinde capul în mîini şi-ncepe să-1 clatine. la vreo cinci kilometri distanţă. ţinînd seamă' că-i puseseră o pătură pe cap. nişte indivizi mascaţi. în ce priveşte marca maşinei. dar aproximativ incomprehensibilei relatări a logodnicei nerăpite. Mamuloaica mai apucase să distingă şi-o altă maşină. că dacă nu te astîmperi.. Cu atît mai mult. Dacă începe să şi zbîrnîie.... simt cum îmi intră în funcţiune transistorii.. la un moment dat. Ce te face să crezi că bietul Max era mort. — A ! Păi. simt necesitatea unui supliment de informaţii. şi observ la Gret>encea o stranie trepidaţie a tuturor mădularelor. pentru că o aud grăind . na mai fost nevoie 3e el.— Taci. sau de ce n-o răpiseră... — îl iau repede la întrebări pe responsabilul motelultfi. dă-te jos şi hai să stăm de vorbă. în clipa cînd aceştia fugeau cu prada lor. Poate-ţi aduci aminte unde-ai rătăcit carnetul de CEC !•'.. răsăriţi nu se ştie de unde. cred că-i din pricina cheilor.. Bişniţarii nu mai avuseseră răbdare săncaseze arhitectul jumătatea de milion. dar datorită stilului meu personal de interogare. deoarece nu mai scosese o vorbă. la Vadul cu Peşti. i-am uitat în odaie la motel. ceea ce nu-i exclus. inclusiv capul.. Renunţ. Cînd aud de „Volkswagen". — năvăliseră asupra lor. arhitectul îşi manifestase dorinţa unei conversaţii mai intime cu Lili Mamulea. — şi-al căror număr Mamuloaica nu ni-1 poate preciza.. Nu mă prea pricep la mărci. Dragodana şi turcul. îmi răspunde pe loc : — Cum să mănînce cu noi. pînă la urmă pricepe despre ce-i vorba şi povesteşte fluent şi clar : — Prima întîmplare neobişnuită ? Păi a fost atunci cînd a tras maşina pe dreapta şi mi-a spus : „Lili scumpă. Le ţinea în buzunarul de la pantaloni. mă întorc spre Lili Mamulea şi-i dau liber : •— Ia-o de la început. absenţa amicilor bucureşteni ai arhitectului ? Tocmai ei să lipsească de ia sărbătorire ? — Coane Iorgule.... Sub pat !" Apoi murise. cel puţin aşa îşi imaginează logodnica sa... — fă-mi plăcerea şi răspunde-mi la două întrebări. eventual chiar la grupul congelatoarelor ! Află că şi alcoolul din matale are o temperatură de îngheţare.. însă nu-nţeleg un singur lucru.. Iorgu Grebencea. dar şi cu „Volkswa-gen"-ul trompetistului. cu „Opel"-ul lui Grebencea.. s-o şi strîngă lejer de 229 gît. Şi totuşi. Era un soi de alb-murdar. probabil pentru a-i accelera celulele care activează memoria. Ldli se alesese cu cîteva cucuie... să mai redau întocmai monologul demenţial pe care ni-1 recită Lili Mamulea. de parcă ar avea un vibrator sub scaun..' ajungînd chiar. Doamne ! Să ştii că bandiţii ăştia au dat lovitura.. coane Iorgule. depunînd vizibile eforturi de scormonire prin amintirile recentei aventuri. dar. în învălmăşeala cumplită. Deşi avea capul sub pătură.. şi-atunci înseamnă că l-au omorî t ! Dumneata n-ai fi făcut la fel ?. La un timp... şi ce marcă avea Hiaşina care-i urmărea pe asasini ? Nu te grăbi. semăna tare mult cu „Mercedes"-ui prietenilor lui Maxu. în vreme ce Maximilian Prior se aprindea din ce în ce mai mult. cu cît susne^e^ apariţia în scenă a lui Gherigogu şi Lică. — de ce n-au participat la masa festivă şi Cezar Schiledi cu Sandy Gai ? Iar tinerii ăia trăsniţi. întrucît nu-i văzuse. Dar pe cînd „Opel"-ul demara în trombă.. chiar în „Opel"-ul arhitectului. aşa cum procedaseră cu Maximilian Prior. Jimmy. Cînd Dumnezeu or fi întins-o de-aici ? Cred că-nainte de prînz..

însoţiţi de Pişlică. aşa într-o doară : — Dacă ai constatat absenţa firelor.. In faţa solicitărilor emise de public. ospătarul cel mai dezvoltat fizic. dacă-i tot mort. îmi pot permite să fiu nu numai convins. Insă eu. 232 ... al dinamicii şi acţiunii imediate. ca.. — Vine echipa ? 233 — Poate numai din proprie iniţiativă... de colo răzbat unele voci : — Am dat cinci miare !.. pentru a ne anunţa sosirea maşinilor cu care circulă asasinii. Cine s-a ocupat de deranjarea legăturilor telefonice ale motelului ? Totuşj.. tovarăşe ? — îl întreb eu excedat. Spune-le despre crima comisă asupra marelui nostru arhitect. maestre Conan. întrebîndu-1... unde sînt camerele şi apartamentele pentru cazarea turiştilor. — Nu ' — afirmă cu toată convingerea Babacu. Gîndise întocmai ca mine ! Dacă am trecut pe canalul unu. Aşa nepot mai zic şi eu ! Logică de oţel cromat. care-s ai noştri. precis c-or să vină aici.. care îi urmărisem încă de la apariţia lor pe teritoriul motelului. — Maestre Conan ! Maestre Conan ! Cetăţeanul însărcinat cu anunţarea miliţiei. şi-apoi anunţăm miliţia ! Maestrul Max. Toate intrările sînt blocate de scaune şi mese. De ici.. — N-are.. repartizaţi în două grupe. Cineva să telefoneze la miliţie. de apărare.. asigură bufetul şi braseria... Deci îi dispun lui Grebencea : — Coane Iorgule. vrei să ne laşi săraci ? în loc să alergăm în apartamentul arhitectului şi să căutăm ■«banii.. la cel mai înalt punct de observaţie. la el în odaie.. pentru că telefonul nu funcţionează ! — Ai verificat dacă nu-i cumva scos din priză ? — caut să mă asigur de eventualitatea unei defecţiuni datorate vreunui gură-cască. de parcă aş intenţiona să decretez o mobilizare generală. se cere să procedez în consecinţă. începe să se agite incredibil de vioi. că tot nu merge !.. Responsabilul se uită la mine. că ei sînt atacanţii.. — Ce s-a mai întîmplat ? Nu ţi-au ajuns profiterolele oferite de nenea Grebencea ?. în imediata apropiere a frigiderului uriaş. ai poporului. Mă uit la persoana respectivă şi mă aud interpelat : — Hombre ! Vreau să-ţi spun ceva.. care aştepta placidă rezultatul anchetei. fugi la telefon şi anynţă miliţia ! Să vină de urgenţă o echipă de intervenţii !. — Despre alteeva-i vorba.. în caz de primejdie să aibă unde se-ascunde. dar prevăzuţi cu cuţite şi furculiţe..— Unde-s verighetele noastre ? După ce-am rămas fără ele.. Dacă bandiţii n-au găsit banii la nenea Maxu. în mai puţin de-o jumătate de oră. maestre ! Nici ton. sîntem în plop !. Babane şi Biba se află repartizaţi la bucătărie. de ce ai mai considerat utilă introducerea ştecherului în priză. La fel ca $i firul de la priză la branşament. ar trebui să aibă ton !. depunînd o activitate febrilă. mai poate 6-aştepte !. îşi vor face apariţia peste puţină vreme. — Tovarăşul responsabil are dreptate. Masa creditorilor. Incredul... Îmi vine să urlu. Dar degeaba l-am băgat la loc.. pitiţi pe sub mese.. aleargă disperat pe urmele noastre. îl mai chestionez pe cetăţean : — Ce te face să crezi că nu funcţionează ? De vreme ce l-ai băgat în priză. Babacu a fost instalat pe acoperiş. Iar eu şi Grebencea.Grebencea nu prea pare convins de afirmaţia avansată. Grebencea. dragule ? — Pentru verificare ! — mă asigură eminentul meu colaborator. nici curent ! Pentru că firul dintre ştecher şi aparatul telefonic e tăiat. apoi se răţoieşte la mine : — Dar. Creditorii. Nu-i lucru curat.. mă măsoară din cap pînă-n picioare şi invers. Mai ales că au şi cheile... ne îndreptăm în direcţia apartamentului pe care-1 ocupase recentul decedat. şi-1 bat uşor pe umăr pe individ.. ' maestre Conan !. deoarece bandiţii. dator să ne asigure o protecţie cît mai valabilă. Dar n-o fac. să rămînem şi fără sumele împrumutate răposatului ?. ca să caute şi ei banii uitaţi sub pat de Maximilian Prior. gîfîind corespunzător.. mai mult ca sigur. mă smulge de lîngă agentul nostru de transmisiuni.. — Ce-i.. iar restul să ocupe poziţii cheie. urlîndu-mi în timpanul stîng : . — îmi comunică lejer speriat creditorul transformat în agent de transmisiuni. — Dacă află şi neA'estele... care în timpul acesta pornise să fiarbă în suc propriu. matale vrei să ne pierdem timpul cu telefoanele ? întîi să găsim banii. — Dar bineînţeles ! Era scos din priză. Cineva mă trage de mină. înarmaţi cu linguroaiele bucătarului-şef apără uşile ce duc spre etajele motelului. ospătarii. cînd aude propunerea lui Grebencea. sînt nevoit să mă-înclin : — Perfect ? Dar să procedăm organizat. reuşesc să organizez un dispozitiv de apărare magistral. să-i caute.. ci şi sigur 100%.

împingîndu-i (cam forţat^ la loc. Pe agregatul de dormit din mijlocul dormitorului. Probabil că pe-acoperiş nu se petrecea nimic. Procedez urgent la liniştirea spiritelor. Numai grija pentru banii unor prieteni îl poate anima în halul ăsta ! Peste cîteva minute ajungem în faţa apartamentului 13. — E-o greşeală. din pricina fragilităţii mintale dobândite cu prilejul şocului. dar în ace. responsabil al motelului. uti-lizînd unul din picioarele ei personale. dar fereastra dinspre piscină. Lili Mamulea nu mai mişcă deloc. şi ne-aşteaptă şi pe noi !. lui Lili Mamulea şi Grebencea. ameţesc. unchiule Al! — mă domoleşte nepo-tu-meu.. Apo-plecticul meu prieten nici nu-şi dă seama la ce riscuri se expune. Pe Grebencea îl plasez. Insă Lili Mamulea. — Ei.. fără mine ? — îi admonestez eu din mers.piat. pe fotoliul cel mai apro. Cu cravata lui nea Pişlică.. că vin după tine !. Poate asasinii-s pe-aproape. cu îmbrăcămintea ei de apariţie dintr-un film de groază. singura care nu primise sarcini precise. Nu mai zăboviţi. ofe-rindu-ne deplina măsură a posibilităţilor sale vocale. încît se distanţează detaşat de noi. s-aştepte puţin. Cînd privesc afară... dacă ne pierdem vremea cu toţi tîmpiţii. e numai datorită faptului că are cunoştinţă de amplasarea domiciliului turistic al eminentului răposat. Culoarul e pustiu. Mi-ef 236 i frică. Fiţi liniştiţi. Sîntem la etajul al III-lea. — Linişteşte-te. Pentru un individ care-a consumat cantităţi industriale de alcool. Deocamdată nu zăresc nici o maşină de-a bandiţilor. că ne prind tîlharii din urmă. demarez în direcţia apartamentului lui Maximilian Prior... pornesc să privesc în sus. mort de tot! Şi valiza cu bani nu-i nicăiurea ! Luaţi-1.. înmărmurită de groază. Posedînd o ureche muzicală de excepţie. Priveliştea mâ obligă să renunţ la explicaţiile iresponsabilului. înlemnesc. — Aţi găsit banii ? — Babacule ! Ai înnebunit ? Vrei să fac un infarct ? Fugi de-acolo cît mai curînd.. de-aici. extrem de grăbit. se angajează într-un cross demenţial. ascunsă sub pat.. se deplasează suficient de alegru. Ca să-mi revin. In timp ce responsabilul luptă să scape din îmbrăţi. chiar absolută. Pişlică. şi care se ţinea de noi ca scaiul. şi pe-urmă vedem noi ce-o mai fi !. cu picioarele bălăbănindu-i-se deasupra hăului. maestre Conan ! — mă îmbie Grebencea. Grebencea. — E mort ! L-au ucis şi pe-ăsta ! Săriţi ! Prefer să alerg imediat la locul crimei. Decît cel mult pe fereastră. la o altitudine de minimum 12 metri deasupra nivelului apei din piscină.. de la capătul etajului. Ne priveşte urît. disting urgent proprietara vocii respective. iar eu mă reped pînă la geamul respectiv. deşi nu ştiu unde se află . c-altminteri ne-omoară şi pe noi ucigaşii ! Să punem mîna pe bani mai întîi.. Pişlică. maestre.laşi fotoliu. Căutaţi valiza în dulap.. dar aşezat pe 235 streaşină.. chiar lîngă bietul bandit. Responsabilul... în odaia lui Prior. spre stupefacţia generală.— Maestre Conan. — Aici stătea bietul Max ? — întreb eu interzis de strania coincidenţă. Le fac semn. Au scris numărul de-a-ndoase-lea.. Privesc atent mediul ambiant.. In schimb. că nu ies de sub pat. Lili Mamulea. dar nici numărul. iar în al doilea rînd eu sînt ancorat de coş. precis pierdem şi banii ! Haidem la apartamentul răposatului.. zace cadavrul lui Begibeg Mehmet Aii. dar la etajul nostru. şi-şi accelerează atît de impresionant alura mersului. Iar Lili Mamulea. — Nu te enerva. apoi ■I . regulamentar. deoarece n-am cum sări. Lili Mamulea urlă în continuare. e deschisă total.. ne depăşeşte prin stingă. — La numărul 13 ?. nemaiaşteptînd vreo invitaţie.. 234 Mirat oarecum de curajul neaşteptat al logodnicei. îl urmează. bineînţeles. eliberează imediat spaţiul.. Incercînd să se ridice în capul oaselor Begibeg Mehmet Aii îşi fricţionează insistent ceafa. aşezîndu-se singur lingă şeful său.. nici etajul. tolănit de-a curmezişul. o trag pe Lili Mamulea de sub pat. reuşind ca pînă la urmă s-o cazez pe agregatul de dormit. eu trag vîrtos... cu nişte ochi cît gogoşarii ţîşneşte pe uşa apartamentului.'. întărîtat de inexplicabila manevră a nepoată-sii.. dar nici „Volkswagen" . c-aici nu se petrece nimic. urlă în continuare : — Mort. porneşte să mişte mortul. Dacă-1 las să-mi ia înainte. din apartamentul arhitectului răsună un urlet de groază înspăimîntător. De fapt îi 31.. Pişlică.. nici ^Mercedes". Hombre ! Care-i situaţia în interior ? — mă solicită Babacu de pe acoperişul motelului.. — De ce-aţi pătruns în apartament. — N-ai să te poţi sui pe acoperiş. dar nici nu-şi reduce din amplitudinea glasului.. începe şi ea să ragă : — Valiza cu bani e sub pat ! Aşa striga bietul Maxu !.... din servilism. Mamuloaica se zbate. dintr-un brînci oportun. Grebencea păşeşte în frunte.sarea ospătarului. după şef. Numai Mamuloaica nu abandonează terenul..

— Maestre Conan. de ce-a dat âsta-n mine ? Că n-am vrut să-i fac nimic rău.. unde au vrut să se intereseze de anumite chestiuni. c-un cric în mînă.. 237 33) PRECIPITAREA EVENIMENTFXOR Grebencea. deoarece se-apucă să facă mărturisiri : — Bătrîne. pocnindu-1 corespunzător în ţeasta craniului. atît de falsă. Pînă să-1 împiedic de la evidentul linşaj pe care avea intenţia să-1 comită. deoarece. atît de dur.. — Invenţii ! Vrei să arunci vina asupra prietenilor cei mai buni ai arhitectului. De-aceea venise la el în cameră. Totuşi aştept curios spusele sale. aşa cum anunţase. Gura căscată a indianului nu mă impresionează defel. 239 Turcul. acţionase eficient. şi încă bine. procedeze invers. Cînd aude declaraţia lui Mehmet. eu fug după arhitect. în vreme ce Mehmet depune armele. — noi l-am răpit pe Maximilian Prior ? L-am asasinat ? Păi n-a fost adineauri aici. peste o clipită.... nu mai înainte de-a-şi anunţa intenţiile : — Maestre Conan. entuziasmat de comunicatul transmis de personalitatea mea. îi adresez lui Begibeg Mehmet Aii aceeaşi întrebare : — Tinere şef apaş.. — Nu ţine. Şi ce s-a-ntîmplat după aceea. indianul îl îmbrînceşte spectaculos. uitînd de spaima pe care i-o declanşase cadavrul viu de lîngă ea. deoarece Begibeg Mehmet Aii nimereşte de-a dreptul la poalele uşii.. să se pomenească atins la scăfîrlie de cricul manevrat. Uşa se deschide brusc. mai ales. apaşule ! Conan Doi ştie tot!. 238 — Slăbeşte-mă cu limbajul dumitale golănesc. dar în dosul uşii. — mi se adresează de astă dată convenabil turcul. şi că... îşi uitase banii. îl abandonase urgent pe Begibeg Mehmet Aii.. într-o evidentă „tentativă de evadare". de nu mă crezi. Iar arhitectul îi comunicase că abia acum pleacă spre Curtea-de-Argeş... Observînd că responsabilul recuperează rapid. Nu-i frumos !. — Dragă maestre Conan. Cum c-au fost plecaţi la Ourtea-de-Argeş. se lasă uşor la pâmînt.. să nu-1 omoare bandiţii ăilalţi. leagă-1 pe turc. Şi-a luat-o adineauri de-aici ! După ce-a ieşit din odaie.. în apartamentul arhitectului. Intrigaţi de faptul că arhitectul mînă spre motel. revenit la sentimente mai bune. fără să mai aştepte nimic. ci doar să-1 întreb ce căuta aici. din moment ce-a sosit şi şi-a luat valiza cu banii pentru taxele moştenirii şi vama „Mercedes"-ului. Pînă să apuc a mai zice ceva. Gata ! Am terminat cu glumele. Apoi. în loc să.. să-i furi bănuţii împrumutaţi de prieteni. Grebencea porneşte urgent spre uşă.. îl găsise. treimea motelieră a şi dispărut de pe teritoriul apartamentului 31. dar robuşti totuşi : .. matale care le ştii pe toate. pentru ca acesta.. se repede în direcţia uşii. şi m-a otînjit după cap ! Dar nu ştiu ce s-a mai întîmplat după aceea !... de Cezar Schiledi. şi ce s-a petrecut înainte !. şi să-1 mai şHasasinaţi pe deasupra.. la întoarcere. Bineînţeles... tencuiala de pe peretele respectiv începe să curgă pe duşumea. intervine şi destinul. în camera lui. Numai responsabilul. vrînd să profite de momentul meu de adîncă reflexie. Lilişor ! Pişlică ! Veniţi după mine !.. cu dexteritate.. încît bietul Iorgu se năpusteşte direct în peretele opus.. nu ţine ! — l-am întrerupt eu pe slabul de minte Mehmet. încît nici el nu crede ce spune. îi răspunde automat : — O valijoară ! N-ai văzut valiza lui Maxu ? — Ba da !. deoarece se ridică de jos clătinîndu-se niţel şi-şi scutură hainele de moloz... Joacă teatru. au zărit „Opel"-ul arhitectului gonind spre motelul „Craiul Munţilor". a intrat Schiledi. întrebînd cu glas stins : — Maestre. mai ales pentru un bătrîn şef apaş.luîndu-şi valiza de sub pat. ai avut insolenţa şi imprudenţa să mai vii aici. Piedica pe care i-o pusesem. din grabă. răcnind cît îl ţineau plă-mînii săi mititei. Cînd turcul dă să se ridice. Se extrage (cam dificultuos) din fotoliul pe care-1 împărţea cu Pişlică şi se repede la Begibeg Mehmet Aii. tinere.. anunţă miliţia ! — bravează Begibeg Mehmet Aii. de pe altă lume..— Ce căutaţi aici ? Lili Mamulea. Sînt vechi şi uzate. Odaia se cutremură. Drept care îl încurc pe turcul deghizat în indian : — Ai să rîzi. îşi revine din buimăceala care 1-a cuprins la aflarea veştii că răposatul Maximilian Prior trăieşte. am şi reflexe de excepţie. Babacu dă buzna în odaie. de şi-a luat valiza ? Begibeg Mehmet Aii ne recită o întreagă poveste. cred c-ai depăşit măsura ! După ce-aţi încercat să-1 kidnapaţi pe arhitect.. — îl pun imediat la punct pe tînărul bişniţar. Nu ţin la mine figurile astea. dar. proptindu-se-n el cu osebită căldură. fusese delegat de | prietenii săi să afle ce se petrece cu Maximilian.

. se lasă legaţi şi ei. cu şnururile de la perdele. în toată formaţia. Nu prea ştiu cum am să fac faţă găliganilor. De două ori. mi se întâmplă să am intuiţii de geniu. După aceea trec 240 ]a acţiune ! — răcnesc la bişniţarii care mai sînt încă în stare de funcţiune.. Cei trei nepoţi personali. neînţelegînd de ce mă agit în fotoliul precis neîncăpător. urmată de Jimmy xşi Begibeg Mehmet Aii. după ce ne rezolvăm problemele. Babacule ? — mă întreabă uimită Dragodana. Begibeg Mehmet Aii. — Jimmy trompetistul' şi cu Dragodana ! — mă lămureşte Biba. o aud : — Te pup.. făptura cea mai explozivă pe care-am întîlnit-o vreodată.. fără arme nepermise. pentru ca. Străbătut de curenţi electrici imposibil de măsurat cu aparatura contemporană. Dau să privesc în direcţia unde ar fi trebuit să zacă neînsufleţit Begibeg Mehmet Aii. Bluful. nu ţi-am mai spus o dată că sîn-tem mai deştepţi decît părem ? Haide. turcul zăcînd pe duşumea. de dincolo de uşă. măi nebunaticule. odaia este invadată de Babane şi Biba. în cap cu vreun baros. Ridică mîinile. ". pentru că. e-o pisică moartă !. mă priveşte din prag. Pînă să-mi dau seama ce se petrece.. — Care bandiţi ? Fiţi mai expliciţi. — Şi unde-s acuma ? — solicit eu un supliment de informaţii. c-altminteri trag ! Dragodana Tatu se supune. în timp ce părăseşte încăperea... de faţă. apoi. tanti ! — îi răspunde obraznic bondocul de nepotu-meu.. adeseori. — Măi fratele meu. sperînd că banda lui Arvanitache. — cît or fi criminalii ăştia de şmecheri. cu noi nu le merge. mititelule ! Ci dolofanului de unchiu-tău ! — precizează dinamitarda făptură. pătrunde şi Jimmy Navarrelli.. şi după aceea îţi putem 242 Ispune şi noi unde-i găsim pe bandiţi... gîfîind şi leoarcă de sudoare. Am briceagul la mine. Bieţii mei nepoţi. că-i simpatic ! Vedem noi ce facem. cu trompeta atîrnîndu-i de gît — Ce-ai făcut cu bietul Mehmet. la poartă. 241 In vreme ce mă zbat. mă instalează în fotoliul pe care-1 utilizaseră Grebencea şi Pişlicăj îndesîndumă bine în adîncurile droturilor sale. Babacule ! — aud eu o voce care mi se pare extrem de cunoscută. găsind cele mai neaşteptate soluţii. dar mă descurc eu. — îmi comunică bălăiţa. dar ceva mai dezvoltat. anume „La popa. maestre ? — mă întreabă nedumerit. Jimmy Navarrelli suflă din trompetă. dar pe care-o şi trînteşte. babacule ! — Pa. — Criminalilor ! Predaţi-vă ! Sînteţi demascaţi ! E ultimul avertisment pe care vi-1 mai dau. vine lîngă mine şi mă priveşte adine în ochi. mă pomenesc legat ca un burduf. legaţi ca nişte parizere. Ca să fie mai sigură. probabil. tăiem legăturile şi pornim în urmărirea lor.. care asistaseră uimiţi Ia capturarea celui mai mare detectiv din sector. Iar pe urmele ei. dar şi prefăcut trombonistul. Privesc la mine uimiţi. poate şi mai puţin.. după aceea. — în două trei zile. mai mult demonstrativ. Noi ? La noi te refereai matale ? Fii serios. stau în capul oaselor pe marginea patului... însă pe-o melodie foarte populară cîndva. ajutat de Jimmy.. — Aici. — îmi adresează cuvîntul Babane.. Mehmet. dînd un evident semnal de alarmă. Aş vrea să te văd luptîndu-te cu el. mi le petrece pe după grumaz şi mă sărută pe frunte. Mai întîi să ne dezlegăm.. Cacial-maua. Dar cu şnururile de la perdele. scoală-te şi leagăi ! Pe toţi ! Şi pe năpîrstocul ăla mic. — Care criminali. de cade tencuiala din jurul ramei. ca la dînsa acasă. Păşeşte în odaie.. cu ei. Pa şi pussy. s-o auzim răsucind cheia în broască. şi-^abia apoi vom putea stabili direcţia în care-au plecat! E clar ? — Eram precis c-ai să ne pomeneşti de analiza matale !. babacule ? Să-ţi dau trompeta lui Jimmy ? Păi bine.. ne-ntoar-cem şi vă dăm drumul. —• Aici se cere o analiză profundă a situaţiei. fără să se grăbească.. — Unchiule Al.. cu cearceafurde pe patul arhitectului. — Nu ţie ţi-am spus pa. care şi-aşa-i destul de deteriorată.— Hombre ! Vin bandiţii !. măi copii ! — insist eu. Apoi. spre stupefacţia mea. — Vorbeşti copilării. că nu ţine ! Nu-mi rămîne decît să recurg la cea mai apreciată armă a detectivului aflat în dificultate. In clipa următoare. se va îndura să apară. nepoate ! — îl domolesc eu.. între braţele fotoliului. dar indiano-turcul nu mai se află la locul respectiv. au sosit !.. Pentru că-s proşti ca noaptea ! Nici nil ne-au căutat în buzunare. Dragodana Tatu. Drept care îi somez : — Mîinile sus. Că de-aia sîntem Iurmaşii marelui detectiv Conan Doi ! . ai ? Că l-ai lovit. că eşti un dulce copil ! Cu ce-o să ne-m-puşti. — Ai reuşit să-1 pui la pă-mînt ? Bravos 7 Te ţii măreţ. — Staţi aici şi nu mişcaţi ! — ne recomandă Drago-dana. Dacă reuşim să-1 scoatem.

. şi. — Hombre ! — intervine şi Babacu. pe pielea mea.— Nu te grăbi. dacă nu Conan.dat numaidecît seama de toată combinaţia. cînd ne^au găsit aici.. Dar cînd îl văd zîm-[bindu-mi. rezultatul I tuturor cercetărilor tale. Iar bandiţii. mă mişc din ce în ce mai anchilozat.. dar şi c-un fermoar defect.. Scăpat din mîna bandiţilor. care nu cîntăreşte mai mult de 50—60 kilograme.. inteligenţi la cel mai înalt nivel (avînd în vedere apropiatul grad de rudenie ce no leagă). procedează în consecinţă. Deşi mă bucur intens. Tustrei copiii m-au răsturnat cu fotoliu cu tot. dă drumul la duş. Scumpii mei nepoţi. sărind. nepoţii mă răstoarnă de-a dreptul cu pieptul peste plita reşoului. unchiule Al ! De unde oi jfi avînd matale atîta minte?. fără să mai aştepte continuarea dispoziţiilor. şi nu-mi mai era atît de necesar.. Cine altcineva i-ar putea scăpa de la ananghie. deoarece a plecat după arhitect.. Ajungînd lîngă fotoliu. Dacă dai trei. neştiind că bandiţii îl caută la „Valea cu Urşi".. unde mă arunc direct în cadă. dez-voltînd un . (nu mai rezist şi-1 invit să-mi vorbească : — Dă-i drumul cu şantajul ! Ştiu ce vrei să-mi spui. la Curtea-de-Argeş. inclusiv (probabil) cămaşa mea din nailon. pentru realizarea unui contact cît mai intim cu mai sus pomenitele noduri. Ai să vezi ! N-a fost chiar atît de simplu. două profiterole. privindu-mă cu ochii lui de perlan albastru. dar în cele din urmă am văzut.. | Acuma precis că-s în drum spre canton !.... o mare parte din reputatele analize întreprinse anterior de mine. Operaţia eliberării mele se desfăşoară excelent... Babacule. am toate şansele să mor asfixiat. Iar ceva mai tîrziu. era bineînţeles goală. deoarece peste cîteva clipe cearceaful porneşte să ardă. ci de-a dreptul clocotindă. trebuie neapărat să fugim de-aici. probabil pentru prepararea cafelelor. doar e la [mintea cocoşului că Prior... şi fără să-mi dai vreun profi-Iterol. — Exact! Eşti formidabil. cam un minut.. — Unchiule Al. care era însă plombat mai demult.. — Acolo unde-i şi arhitectul. constat că-i aproape imposibil să scot briceagul cu dinţii. nu-i acord I premiul solicitat. ca-ntr-o cămaşă de forţă. de-a buşilea. Te dezlegăm pe matale mai întîi. Sînt cu toţii la canton! Singurul loc unde nu s-ar igîndi nimeni să-1 caute. încît abia mai pot răsufla suficient. Numai că. Care cadă. unde se găsea un reşou electric.. chit că sînteţi legaţi. Iar eu am săncerc a scoate briceagul lui Babane.. şi veniţi pînă lîngă mine cum puteţi.. cămaşa de forţă e toată în flăcări. şiau .. Babacu şi Biba mi-1 împing ge Babane în braţe.... — Am găsit soluţia ! Nu mai avem nvoie de briceag. Recurg deci urgent la utilizarea metodelor preconizate de acelaşi canal unu. şi-apoi s-au refugiat tustrei la Valea. tîrin-du-vă.... Babane introduce ştecherul în priză cu dinţii. Nu era chiar caldă. Demn. dar comod. iar buzunarul de la spate e prins nu numai în ţinte de alamă.. Fotoliul mă îmbrăţişează atît de strîns. însă. că încă n-am murit cores-jpunzător ! Şi unde credeţi c-ar fi bandiţii ?.. 1-a rugat pe Schiledi să-1 otînjească pe turc cu [cricul. fiind urmărit de tîlhari. Peste cîteva secunde nichelina acestuia se-nroşeşte corespunzător. sprintez înnebunit în direcţia băii. nu am la dispoziţie decît dinţii. jUn profiterol.. se [găseşte în apropierea lor. In clipele astea. cu toată modestia. cu Urşi. 244 — Unchiule ! — strigă entuziasmat Babacu. dar văzînd c-au sosit pe ur-jmele lui. realizate însă sub îndrumarea Imea. Cobp-rîţi de pe marginea patului. După ce-1 răstorn pe Babane cu capul în jos. nenea Maxu al nostru I |— mă nelămureşte Babane...fum cumplit. 243 34J EVADAREA Recunosc în sistemul meu de gindire. îţi spun | unde-i arhitectul !! Satisfăcut de cel mai demn urmaş al meu. nenea Grebencea nu ne poate ajuta cu nimic. fără să se curenteze.. Noroc că Babane îmi strigă din dormitor .. unchiul nostru. Prefer să-i administrez o lecţie de I modestie. şi transmit celor mai tineri membri ai tribului Jimbla : — Copii. — Cum ? — întreb neîncrezător. a I venit la motel să-şi ia valiza. Fiind legat cu cearceaful. — Şi asta o ştiţi ? Hai să fim serioşi !. — Foarte simplu. cum mă asigurase bon-docelul. suport bărbăteşte arsurile. Dacă mai stau mult pe gînduri. în ce constă formidabila idee a celui mai tînăr din membrii tribului Jimbla. al acţiunii dinamice. Iar în spate am fotoliul.. m-au rostogolit pînă lingă noptiera patului.. Bondocelul mă omoară cu zile... generînd suficientă căldura pentru arderea nodurilor de îa cearceaful cu care fusesem legat.. Opăritj reuşesc să înăbuş incendiul ce-mi pîrjolea cămaşa de . unchiule Al... tot aşa. că la ora asta precis trebuie să fie apă caldă !. Reuşesc totuşi să-mi rup lejer im dinte. Babane. — îţi spun eu. Dar cînd simt cedînd legăturile. — Vreau să-ţi (spun ceva. deoarece blugiPnepotului sînt excesiv de strimţi. facilitîndu-mi astfel extragerea briceagului. o informaţie.

din transformarea unei motorete. După cîteva peripeţii insignifiante. numai cu vînătăi simple. Mă delectez acum cu-o binefăcătoare baie de aburi. de la început. şi ştiu şi ei. ajungem cu bine în braserie. ce le-am spus colaboratorilor noştri. Babane... îndreptîndu-mă spre canton. şj sînt nevoit să constat că instalaţiile motelului funcţionează ireproşabil.. — Fiţi liniştiţi ! Arhitectul mai trăieşte. fiind construită din ciocan. dacă păţeşte ceva. — Fiţi liniştiţi. pornim cu toţii în trombă spre parter. după care. dacă mă aban-onează şi cel mai dotat sector al creierului meu ! Fără să-mi dau seama. respir şi eu uşurat ! îmi dezleg nepoţii în cîteva secunde.. Deşi legile în vigoare nu permit mai mult de cinci persoane în turismele mai sus citate.. cînd am plecat de la motel ? Voi mai ţineţi minte ? Aş vrea să vă supun astfel unei verificări.. bătîndu-mă cu mînuţa ei gingaşă. dacă nu cumva şi mai puţin. — Unchiule Al ! Ţi-e cumva rău ? — mă chestionează îngrijorată bălăiţa de Biba. totdeauna transpir cînd gîndesc în exces. Pe puţin vreo douăzeci. şi-o tărăboanţă de ori£ine necunoscută.. care mă-ncape doar pe jumătate. Cu excepţia tărăboanţei. generate în special de duduitul paşilor pe coridoarele etajelor şi care determinaseră atacarea noastră de ospătarii care apărau intrările. cursese de la robinetul de apă rece. iar unii chiar din bufetele destinate păstrării veselei. dar suficient de zdravănă pentru a-roi disloca articulaţia umerală. Cine se oferă voluntar ? Aş prefera din cei cu maşini proprietate personală. şi creditorii arhitectului. înviorat de perspectiva unor evenimente de excepţie. care fuseseră plasaţi pe Ia ferestre şi uşi.. pentru a proceda la mobilizarea generală. de sub mese. fiind obţinută. va fi înlocuit colectiv de conducere. să precizez anumite lucruri din planul de bătaie. Va trebui. aşa că pornim imediat spre cantonul Valea cu Urşi. dar şi pielea de pe piept. Deşi depun un efort de concentrare susţinut. Braseria continua să fie în stare de alertă.. date fiind condiţiile speciale. la sosire. Fruntea mi se îmbrobonează de licături de sudoare.. Schimb urgent robinetul. cu ochii arzîndu-i în cap. toţi îl urmează. In sf îrşit. care nu suportă decît o singură persoană.. cinci turisme demarează în trombă din parkingul motelului. dragii mei... fiecare face la fel ca şi dînsui 247 şi. In vreme ce rulez cu 75 pe oră. Peste un sfert de ceas. Bineînţeles. am autorizat suirea tuturor voluntarilor. de-un excelent tehnician auto. 35) ASALTUL CANTONULUI . Colaboratorii noştri. năvălesc de pretutindeni. Uite unde poate duce astenia de surmenaj !.. încărcată la maximum (Conan Doi.. de după perdelele de la ferestre. şi aceea sub şaizeci de kile. — Mie ? De ce să-mi fie rău ? — Eşti tot numai o apă. Bandiţii au plecat după el.. o „Dacie" 1100.. reduc simţitor din viteza de croazieră. înarmaţi cu furculiţe şi cuţite. — Ne-aţi recuperat banii ? — mă întreabă unii din ei. nu reuşesc [ecît să transpir copios.. iar dispoziţiile refuză să-mi revină în emorie.. Vlăjganul de Babane. trebuie să-i venim într-ajutor. şi vă va returna sumele împrumutate. deoarece mi se pare cam vag. iar majoritatea sub mese.245 forţă. ales prin vot deschis. Deocamdată însă. apelînd la o cămaşă de-a arhitectului. în frunte-i „Bombiţa" mea. Cît trebuie să fiu de extenuat. nimeni nu-1 contrazice. probabil creditori mai creduli şi generoşi. încerc să-mi reamintesc dispoziţiile trasate grupului pe care-1 conduc re victorie. de fapt. costeliv şi anemic. cel puţin aşa sper. în fruntea coloanei de atac automoto. al cincilea punct. Biba şi Babacu) urmată de 246 două „Dacii" 1300. Ştiu unde-i refugiat Maximilian Prior. Pentru că apa fierbinte. răspunde în numele tinerilor Jimbla : — Cum să nu ! Cele cinci puncte ale planului de bătaie sună aşa : detectivul Conan comandă.

însă prin parbriz. într-un nor de colb infernal. prieteni de-o viaţă cu Max. Cînd . de ne răpeşte orice vizibilitate. Palanul fiind deosebit de înalt.. cînd se refugiase la canton împreună cu prietenii săi de la Bucureşti. Uitasem de el. unde Dumnezeu se ascunsese ? „That is the question !" — cum zicea bietul prinţ al Danemarcei. ne proptim cu barele de protecţie în gard. ci totala sa dispariţie. Iar arhitectul nu era. cele cinci maşini s-au aliniat în formaţie de luptă. nu-i văd. pentru a intra i noi cu maşinile. cu intenţia de-a o deschide. Nu numai a bandiţilor. mai înaintăm cîţiva centimetri. ce mai tura-vura. Ciudat ! S-au baricadat. în clipa cînd ajungem la o sută de metri de cantonul Valea cu Urşi. motoarele nu merg. Unde-i victima (sau victimele). Puţin uluiţi de rezultatele acţiunii în colectiv. nici uşiţa nu se deschide. urmîndu-mă. Maşinile sînt goale. ci le deduc prezenţa. opresc motorul şi aştept ca însoţitorii I mei să procedeze la fel. Probabil c-am declanşat un soi de reacţie în lanţ. — Ce urmează. Cînd praful se lasă liniştit peste maşini". însă mult mai uşor decît ceea ce urmează ! Cetăţeanul cu tărăboanţa şifonată. ogradă şi canton. era clar că nu greşise.. în ograda lui văru-meu Anatolie. din panou în panou. cu cit nu sînt sigur de rezistenţa sa. dealtfel. or nbt to be !". că rămîne de lemn-Tănase. punctele trei şi patru din planul de bătaie comunicat de mine. portieră lingă portieră.. constat nu numai prăbuşirea palanului din dreptul drumului. care si-asa era destul de şubredă. Pentru că. Nu mult. — le adresez eu un „speech" membrilor echipei. fusese să găsească un sprijin eficient şi calificat la scriitorul şi detectivul de excepţie Conan Doi. Dar cine anume ? Maximilian. dealtfel inutil. aşacum prevedeau.. sau bandiţii ? După cum mă aşteptam. Trag pe dreapta. unde-s atacanţii ? 1 Deoarece sînt la mine acasă. . pentru ca apoi să urc la volan. dar care îi împrumutase arhitectului suma cea mâi impresionantă. nu mă-ncumet să sar gardul.Din păcate. — Hombre ! îi vezi ? — mă atenţionează. „Opel"-ul lui Grebencea. aşa cum se obişnuieşte la munte. Fără să cobor din maşină. Care şi-aşa trebuia aruncat. care-a dus. ceva nu-i *n regulă. „Să fii. In zadar trag de batantele porţii. coborîm cu toţii din maşini.. conform planului de bătaie. Liniştea din ograda cantonului mi se pare suspectă. cu ce maşină o fi plecat responsabilul motelului). Babacu. dar împrumutat arhitectului (şi chiar stau şi mă-ntreb. Semnalizez situaţia grupului care mă aştepta în maşini. Să nu mă contraziceţi ! * . Mai corect spus. Numai proprietarul tărăboanţei construite din ciocan trebuie ajutat. fără rezerve : — Maestre Conan.. Totuşi îl extragem destul de lesne. întrucît se spărsese la contactul cu aripa „Mercedes"-ului. sau să nu fi !". Negăsindu-mă însă acasă. căruia i s-au alăturat bunii săi prieteni Cezar Schiledi (performerul cu cricul) şi Sandy Gai. eşti mare ! Şi ce urmează ? Dacă planul arhitectului Maximilian Prior. cobor 'l şi fac semn tuturor s-aştepte. iar împrejmuirea se prăbuşeşte la pămînt. mă îndrept tacticos în direcţia porţii. — Ce s^a întîmplat acum a fost mai greu decît am păţit la motel. în chestia aia cu „to be. precum şi „Volkswagen"-ul lui Jîmmy Navarrelli. sînt bulu-îH'l' cite. —• Dar bineînţeles ! — îl calmez eu pe bondocei. vă mulţumesc pentru ajutor. prin exemplul meu personal. — Punctul doi din planul de bătaie. şi să intru lejer în „Opel"-ul arhitectului'. maestre Conan ? — insistă proprietarul tărăboanţei. îmi dau seama că va fi nevoie să renunţ la precizările suplimentare ale planului de bătaie. dar şi-a arhitectului Maximilian Prior. şi mă aprobă. unul într-altul. cugetă profund la afirmaţia mea. şi să le propun. Deci. aştept limpezirea atmosferei înconjurătoare. Ceilalţi parteneri. dărîmarea gardului cu maşinile. îşi rezervă „Mercedes"-ul şi „Volkswagen"-ul. avansăm cu viteza a-ntîia. cu-atît mai mult. „Mercedes"-ul alb şi mîncat de rugină al turiştilor bucureşteni. iar tobele de 248 eşapament nu emană gaze. Numai aşa îmi explic cum de reuşesc să trec peste palanul doborît. cleşi e din brad. la prăvălirea împrejmuirii. — Fraţilor. Bot lîngă bot. deoarece a rămas înţe249 penit în carcasa fragilei sale improvizaţii. ci-atît cît să-i scot portiera stingă din balamale.

acestea fiind executate în condiţii de perfectă invizibilitate. pînă nu-ţi dăm cu ciubărul de lapte în cap. înotînd prin paie. — Uite ce-i. 118 kile. Cu duhul blîndeţii îi comunic : — Meştere. dinspre curtea păsăretului dau buzna cei trei bişniţari. abia mai tîrziu. nimerim în plină beznă. Deocamdată să-1 prindem pe şeful bandiţilor !. în ceafă. mi-au dat porecla pe care v-am spus-o !. Nişte scînduri gem amarnic.. bandiţii erau de mult înlăuntru. dacă lucrezi la „Dacia". Degeaba încerc să stăvilesc potopul năvălitorilor. cît e dînsul de slăbănog.... Exact în momentul cînd transmiteam dispoziţiile de rigoare. deoarece cred că bandiţii au părăsit locuinţa ! — mă < adresez. — Trageţi uşa după voi ! Nu-i lăsaţi să scape din grajd ! — transmit ordinele de luptă corespunzătoare. din auzite. Vă cunosc... unde mă aşteaptă restul companionilor. Bufniturile şi oftaturile continuă. Aşa că nici nu-mi mai pasă de cavalcada grupului care mă calcă-n picioai'e... pentru a-şi făuri arme corespunzătoare. care muge încîntat : — Rămîi unde eşti. E glasul. maestre. deasupra matale ! în aceeaşi clipă. — . la ora aceasta. al trombonistului... pe Dudeşti. nemîncat ! 250 I — Meştere Trabant. Niţel cam umede şi lejer urît mirositoare. — Atunci strig. însă moi şi mîngîioase. Mâi mult ca sigur că-i ieslea pe care-o demontează grupul meu. de la colegul meu Costel Buzdugan. Un şir de zgomote neobişnuite ajunge la urechile noastre. cînd vroiam să trec la măsurile de rigoare. însă. — Eu. „Viţica" pătrunde placidă . Nemîncată şi neadăpată.. mă calcă vîrtos pe nervi. criminalii urmăreau o ţintă precisă. aici. mă-mpiedie în prima furcă ieşită în cale. — E poveste lungă. şi Babane şi Biba. Precis că-1 zăriseră şi ei pe Max ! Antrenînd după mine întreg grupul. Drept care fug. şi încă pe burtă. partenerilor. tovarăşe. maistru şef de echipă la auto-servîce „Dacia". Pe şoseaua Pantelimon... Vă daţi seama. deoarece sprintau spre grajdul „Viţicii". care pe unde puteţi. plus treimea nepoţilor mei personali.. mă deplasez niţel în direcţia celorlalte maşini. noi trebuie să ne grăbim ! Rămîi la „Dacia" şi mai vedem după aceea. Lîngă ieşire l f 252 '• ■ Un urlet de victorie mă face să amuţesc. gonesc demenţial în direcţia locului unde avea să se comită cea mai terifiantă ciocnire din cariera mea. ! Mecanic auto. „Viţica" să mai fie pe teritoriul cantonului. — Copii.. scîrţîind şi trosnind infernal. Dar am de gînd să mă transfer la „Ciclop".— Adică să nu-] bateţi la cap. vi-1 aduc aici. Dacă dau de dînsul. Bineînţeles.. cînd am trecut la Hîrtopeanu. O prezenţă străină îmi suflă fierbinte.. Eroare ! Gînsacii nu-i urmăreau pe găinari. trecînd peste personalitatea mea. maestre ! Să v-o spun acum ? Mai întîi am lucrat la Floreasca. Deşi mă-ndoiesc serios ca. o fi fugit de mult de^acasă !.Benone Crosnea-Trabant. eu mă duc să-1 caut pe arhitectul Maximilian Prior. bondocul de Babacu mă avertizează : — Hombre ! Stai ! ! ! L-am văzut pe nenea Maxu. de ce nu-ţi zice „Colibaşi" sau „Piteşti" ? — mă arăt eu nedumirit.. Şi nici n-am posibilitatea să observ desfăşurarea luptelor. şi le anunţ decizia mea : — Staţi ascunşi... Cînd invadăm grajdul. Şi-a scos o secundă capul pe uşa grajdului. întrucît buşiturile urmează într-un ritm din cele mai accelerate... deoarece mă prăbuşesc ca o plăcintă pe paiele utilizate de „viţica" drept aşternut pentru noapte. Dar scap nevătămat. fugăriţi de cei mai reprezentativi gînsaci din dotaţia cantonului.. Bietul Maximilian ! Trebuie să fie mort de foame. tu eşti ? Spune repede. căci sînt mulţi şi aţîţaţi de spectaculosul evenimentelor.. în schimb. şi-mi săriţi într-ajutor ! Tocmai în clipa cînd mă deplasam spre locuinţa familiei Jimbla. în direcţia uşii. şi-o fi vrut să bea nişte lapte proaspăt.. nene ! — completează bălăiţa de Biba. ci nişte biete bibilici speriate de prezenţa bandiţilor. Pentru a evita o eventuală nouă intervenţie a mecanicului. sărindu-mi în ajutor şi zîmbindu-mi băieţeşte.. Simpaticul Benone. Cînd ajungem la uşa grajdului.. Recurg deci la orientarea în spaţiu prin semnalizări sonore : — Max ! Maximilian ! Sînt aici.. cu bani cu tot! — Şi dacă daţi peste bandiţi ? — mă întrerupe cineva din asistenţă. nu sună mai frumos Benone Crosnea-Cielop ? Nu ?.. Babacule 1 Dar unde te afli ? — Sîntem toţi. de astă dată. însă din poziţia culcat. unde mă botezaseră CrosneaWartburg. haideţi după mine ! Să-i dăm ceva de mîn-care lui nenea Max ! Dumneavoastră puteţi să v-arătaţi 251 T la îaţă. unde mă ocupam de „Trabant"-uri.. — Unchiule. uşa grajdului e dată de perete. E timpul să intervin. Nimeni nu m-aseultă. dacă vrei să scapi neo-tînjit ! Că-1 găsim noi pe Maxu dumitale !.

şi. mă informează imediat : — Aplică punctul cinci) — Ce face ? — Şedinţă. <Maximilian Prior. aşezat direct pe pieptul personalităţii mele. Benone Crosnea-Trabant. dacă am socotit bine. Sandy Gai. care încearcă să-1 tragă tie pulpanele pantalonilor. Deşi nu-1 disting pe distinsul arhitect. iar Sandy Gai mai spre coadă.. — Unde-i Babane ? — mă interesez eu. şi s-au baricadat în clădirea cantonului. — Otînjeşte-i cu ciubărul ! „Viţica".. demarează urgent în ogradă. însă noi sîn-tem douăzeci şi patru. — Să taci în timpul asaltului pe care-1 vom dezlănţui peste cîteva minute. Cezar Schiledi îi cade în spate. Jimmy şi Dragodana. Bineînţeles. în ciuda atenţionării lansate (de mine. nu acum ! — îl lămuresc pe slăbănogul de Benone. după o siluetă binecunoscută. ca un cowboy la un rodeo. tre-. rămaşi orfani de victimă. Aşa cum prevede planul dumitale de bătaie. adorm instantaneu. căci el era toreadorul. dar şi de zoaiele colectate în ciubărul cu care mă pocniseră scumpii mei nepoţi. se fereşte de braţele cuiva. — Mi-am revenit complet. Schiledi decolează spectaculos. — Aţi înnebunit ? Cine-a murit ? Nu vedeţi că-s viu şi oarecum sănătos ? Ce-i dacă am dormit şi eu cîteva clipe !.. se repede la acesta să-1 ia în coarne. executînd un triplu „looping". Spre surprinderea mea. îmi ascultă ultimele decizii : — După cum am dedus din informaţiile voastre. ca o statuie a răzbunării publice.. — Babane ! — dau eu semnalul de atac. zbîrnîitor şi dogit. încercând zadarnic să mă ridic în capul oaselor. care-1 anunţasem că sînt la faţa' locului. Begibeg Mehmet Aii. maestre ! Dar n-ai zis matale să tac ?. îmi vine destul de greu. constat c-am fost cazat în „Opel"~ul arhitectului. E Maximilian. nişte chiloţi de baie superbi. „Viţica" se sperie de pantalonii pe care-i flutură înaintea ei necunoscutul. purtînd o valiză în mînă. îl remarc însă pe Cezar Schiledi căţărat pe scara ce duce la fînar. aruncă pantalonii cît colo şi-o zbugheşte pe uşă afară. cu cîteva trepte sub el... bandiţii i-au capturat pe arhitect şi prietenii săi. peste cîteva clipe. discursul întrerupt de zurbagiu : — Cine se oferă voluntar.. 36} ASALTUL CANTONULUI. datorită aberaţiilor debitate cu prilejul refacerii mele. 254 — El Fugitivo 1 Unchiul nostru drag Şi bun. Adunaţi în jurul meu. nerăbdătoare să-i înhaţe pe bandiţi şi să-şi recupereze banii.. mi-1 plasează în spaţiu pe Jimmy. aleargă^ 253 T împreună cu Dragodana.. iar victimele deţinute ca ostateci tot trei. Acum e momentul să-i opresc de la rele. după care aterizează în praful bătăturii. 255 — Domle. Pentru alegerea unui colectiv de conducere a operaţiilor. nepopulat de vise. şi nu cîntăreşte mai mult de patru-cinci kile. să pătrundă Vertiginos în clădirea cantonului. dau să se repeadă pe urmele lui. care-mi masa gleznele. spre satisfacţia asistenţei. plini de vînătăi şi îngrăşăminte organice... con-fundîndu-le probabil cu nişte amortizoare de „Dacia" 1301. oftînd obosit. ai auzit ce ţi-am spus ? De ce taci ? Te resimţi de pe urma şocului ?. dîndu-ne totuşi posibilitatea să vedem la lumina zilei situaţia de pe cîmpul de bătălie. — Cu-o singură condiţie.. în caz de deces al comandantului. pentru ca apoi să-şi însoţească tovarăşul. pe care-1 consideram ieşit din dispozitiv.. pentru ca. după evaluarea pierderilor insignifiante din incinta grajdului. porneşte în trap spre ograda cantonului. care poseda scaune rabatabile. Un sunet de trooapetă. „Viţica" dărîmă scara. Biba plînge încetişor..înăuntru. altoin-du-se reciproc cu scîndurile smulse din ieslea „Viţicii". zeşte-te odată f — Hombre ? De ce nu vrei să te scoli ? — se smior-căie şi Babacu... ÎN FINALA ! Cînd mă trezesc din somnul odihnitor. Capul meu îl suportă cu demnitate. însă cu Babacu pe mine. Gai se menţine cîteva clipe.. meştere Crosnea ! Nu scoţi o vorbă ! Mecanicul nu-mi răspunde. recte bălegar. Apar în faţa lor. Bun ! Bişniţarii-s trei la număr. storcîn-du-mi o cîrpă (suficient de insalubră) deasupra obrajilor scăldaţi de lacrămile ei.. enervată de prezenţele din cîrcă. — Şi cu mine douăzeci şi cinci ! — mă atenţionează Benone Crosnea-Trabant. Apoi îmi continui. Iar începe să mă enerveze. după care. membrii grupului se băteau între ei. Peste un sfert de ceas reuşesc să reorganizez totul. strigând nepoţilor : — Ciubărul! Gata ! în clipa următoare rămîn fără vizibilitate.. pentru a fi utilizat ca berbec la spargerea uşii de la intrare ? Avem nevoie de-un tovarăş .. Dar ciubărul e din lemn de tei. membrii grupului. crezîndu-se la o corrida. plus nepoţii mei personali. în momentul cînd Sandy Gai rămîne în chiloţi.

cînd cu victimele. se avîntă spre uşa de la intrare. — Tovarăşe Pitpalac. după care îmi răspunde : — Felicitaţi-i pe-ăi care m-au îmbrîncit. ne priveşte speriat. în clipa cînd reuşim să-1 extragem. ce se spulberă în ţăndări. ne"' mai confundăm. că mi-aţi rupt picioarele !. cine se oferă ?. Că-i şi greu bolintineanul ! Arătîndu-le uşa ce trebuie doborîtă. fără nici o exagerare. e posibil ca berbecul să rămînă temporar în afara operaţiunii... ci va fi purtat pe braţe. Babacu. pentru a-şi crea astfel un punct de observaţie mai eficient. şi-a dispărut spre bucătărie. care însă se codeşte vizibil. pe care l-am avansat ca adjunct al meu. iar Benone Trabant un al treilea. mă determină să bănuiesc că uşa dintre vestibul şi living-room era deschisă. Noroc că Babacu. — se compune din nouă inşi. deoarece vacarmul care urmează semnifică prăbuşirea mobilelor din încăpere... • — Pe cine.. nefericiţilor.. mi se pare berbecul ideal. cu ambele picioare pe maşina mea de scris. purtîndu-1 pe braţe pe Vasilică Pitpalac. ne întîlnim adeseori. Bufnitura pe care-o emite impactul dintre „berbec" şi lemnul uşii. îmi răpeau orice vizibilitate.. — Vasilică Pitpalac ! E cel mai bun dintre noi ! — aud cîteva glasuri avansînd o propunere. Deşi. pră-buşindu-se la podea. — Şi-ăilalţii ? — Nu-s pe-aici ! Poate îi aleargă pe Schiledi şi Sandy Gai prin casă.. ci îl şi împing mai în faţă pe respectivul. mese sfărîmate. dar soldate cu răniţi şi pierderi materiale de bunuri casnice : paturi desfundate. totul se transformă în. Iar ultimii bani. Numai Pitpalac rămîne în living-room. cântăreşte peste suta de kile. Eu sînt din Bolmtinul de Vale. dar nici cealaltă treime. Ne avîntăm pe traiectoria echipei „berbec". a victimelor. care îi îngăduie să ■se . încît ne oprim o clipă pe loc. voluntarul nu va lucra de unul singur. Şi. O autentică buturugă de . eu un al doilea grup... iar bişniţarul după el !. fără nici o rezistenţă. după spargerea uşii.. Dar dacă asta-i dorinţa grupului. suit pe birou. Probabil cel dinspre coridor. de cîţiva tovarăşi. fără pic de grăsime.... domle ! — devin eu imediat curios şi interesat. în ciuda numelui." Buturuga se fîţîie intimidată. luînd maximum de precauţii. demolînd lejer zidul în jurul său. drept care rezultă unele ciocniri neînsemnate. Cînd îl sco-teaţi pe tovarăşul din zid. ferestre chiorîte şi uşi scoase din balamale.. dar şi demolarea precisă a unui perete.. din clipa aceasta nefericită. Babane şi Biba conduc un grup ceva mai dez-■voltat numeric.. porneşte să strige la mine : — Hombre ! Unchiule ! I-am văzut.. nu izbutesc să dis--ting treimea bandiţilor. iar mobilele răsturnate. fie ! Numai să-mi păziţi hainele.. Intrucît observ mai multe priviri admirative îndreptate spre personalitatea mea. în calitatea lor de cunoscători ai casei. care-mi transformaseră cabinetul de lucru în decor de film 257 17 — De-a bîza de război. meşter zidar. restul grupului ne angajăm într-o goană nebună. pornim şi noi să alergăm prin odăile cantonului. transformat într-un autentic basorelief. care.mai corpolent şi ţeapăn. construit numai din muşchi noduroşi.. răsună atît de asurzitor. dar şi adoarme pe loc.. Pe cît e de scurt. Echipa. organizaţi pe echipe. Paralizaţi total ! Echipa de şpc pătrunde în vestibul ca-ntr-un calup de brînză. — Pe nenea Maxu şi pe trombonist !. Echipa de şoc.: Peste cîteva secunde. Ne conformăm dorinţei basoreliefului. mă explicitez : — De mine nu poate fi vorba. şi gîndeam că poate m-o trimite arhitectul pe vreun şantier din străinătate. pe-atît-e de lat.| tr-un infern. dar care nu se limitează numai la atît. dar de şoc. Jumătate din trup e de cealaltă parte a peretelui desfundat. dau dispoziţia de asaltare a cantonului. groşi cît rădăcinile unui plop centenar.gorun. cînd cu bandiţii. datorită staturii sale miniaturale. grup cu grup. — berbecul plus purtătorii. bietul Visilică Pitpalac. Vasilică Pitpalac răsuflă uşurat. Jimmy încerca să-1 pocnească în cap cu trompeta pe nenea Maxu. pînă-n centrul living-room-ului.. Care-1 vor izbi de uşă. că-s băiat strîmtorat. deoarece. „Berbecul". Cum de nu-1 observasem pînă acum ? Pentru că. Intrucît în living-room era cam multă lume.. că eu nu eram diliu să mă transform în berbecul nebunilor.. pe urmele lor. oglinzi sparte. con-tinuîndu-şi somnul binemeritat.. peste douăzeci şi ceva de persoane. i-am împrumutat B56 arhitectului. iar partea cu capul orăcăie pătrunzător : — Scoateţi-mă de-aici... eşti omul necesar ! Te felicit. în goana noastră nebună prin încăperile locuinţei familiei Jimbla. scaune devenite schiloade. cucerindu-le una după alta. Iar noi. Ei. fiţi atenţi. Zgomotele ce se aud în continuare. Dar dînsul fugea cît îl ţineau picioarele. cu partea opusă capului. pătrunzînd.

a strigat după Cezar şi Sandy. ameţit.. dar nespus de îndîrjite.'. probabil din pricina responsabilităţii ce atîrnă pe umerii lor. cu ochii umflaţi cît nişte gogoşari puşi la murat.. La un moment dat ne întîlnim cu toţii în living-room.. 259 17* însă şi masele îşi au avantajele lor. îi împingem spre centrul podului şi. — Unchiule. dar în sus. priveliştea ce mi se înfăţişează ochilor e demnă de infernul lui Dante.. se lasă încercuiţi. Cînd îl ridic şi pe Babacu. iar eu mă angajez pe gura podului. murdari ca nişte purceluşi. însoţit de mici bucăţele de tencuială. Au căzut în capcană ! Nu ne rămîne decît să-i luăm ca din oală. simt că-s total imponderabil. Pe toţi ? Bandiţi şi victime laolaltă ? — Maestre Conan. încît abia mai încăpem în el. darmite nişte fiare ca astea . ce mă crezi ? Au fugit în pod J Babane mă asigură de seriozitatea afirmaţiilor lui Benone. pur-tîndu-i între ei pe Max.. se simt însă mobilizaţi de apropiata recuperare a sumelor împrumutate într-un moment de jalnică naivitate. sînt săltat pînă la nivelul chepengului de la gura podului. Cînd îmi revin din şocul căderii atît de imprevizibile. Mult mai scăzut şi mai jos.. bandiţii (inclusiv ostatecii) se lasă capturaţi. — Felicitări. iar acoperişul porneşte să se turtească vertiginos peste capetele asistenţei. gîfîie încîntat.' Sînt în mîinile noastre ! Depanaţi . Iar chepengul l-au trîntit de s-a scuturat tencuiala în capul nostru. Au luat-o spre bucătărie. Căci grinzile cedează surprinzător (probabil din pricina impulsului administrat de picioarele noastre. răzbesc în podul cantonului. iar ei numai şase. Nefiind calculat pentru asemenea manevre. Dar sîntem atîţia. gonim toţi spre coridorul cu pricina.. cu vocea corespunzătoare evenimentului.. Noroc că mă sprijin în braţele depărtate corespunzător. Sprijiniţi de grinzile oable 260 ale susţinerii acoperişului.... Trombonistul s-a luat după ei. — pe care-1 lăsasem la urmă. matale glumezi ? N-am omorît în viaţa mea o muscă.. Insă şi podul se prăbuşeşte sub noi. Schiledi şi Gay. In aceste condiţii.. anunţîndu-mă : — Acum i-am prins . mă atenţionează permanent : 258 •* — Unchiule! Uite-o pe Dragodana. dar îngăduindu-ne să aterizăm direct în livingroom. — I-aţi omorît ? — urlu eu îngrozit. însă mult mai puţin spectacular decît oasele craniului meu. trosnind şi pocnind îngrozitor. Acum au fugit în dormitorul nostru. Nici n-aveau altă alternativă la dispoziţie.. nene Benone ! Unde-s ?. Babane şi Biba au rămas numai în zdrenţe. năpustindu-se asupra bişniţarilor. Fără să mai tragem de timp. un zdupăit de paşi ne alertează pe toţi. Privesc îngroziţi la figurile noastre ferme. Tustrele grupurile.. — Ii înconjurăm. dar arată splendid. Şi cu asta neam încheiat misiunea pentru ziua de azi. Nenea Maxu a văzut-o... Ce-şi face omul cu mîinile lui !. sărim asupra lor. Bandiţii. •plini de entuziasmul generat de sentimentul datoriei îm--plinite. dar cu picioarele înainte. Lemnul acestuia trosneşte înfiorător. — Hop ! — răcnesc eu. Noi eram peste douăzeci. Benone Crosnea-Trabant. Aproape năucit.. în ceruri ?.strecoare pretutindeni. Molozul continuă să ne plouă în cap. decît cel aşteptat. Plafonul nu mai există. după care mă angajez într-o muncă „de sus" infernală. Dar au tras şi scara. După ce forţele reunite ale asistenţei mă readuc la suprafaţa duşumelei podului. alergau după Maximilian Prior şi prietenii săi. Feţele şi ... echipa celor cinci mă catapultează de vreo cîteva ori.. întreg grupul execută un salt magnific. Bandiţii. în coridor. Meşterul mecanic auto îmi arată cu degetul spre plafon. întrucît le utilizasem ca un fel de rampe de lansare).. Previziunile mele ştiinţifice se adeveresc... — I-aţi expediat pe lumea cealaltă. pentru a-i prinde şi folosi ca mijloace de intimidare.. dar cu braţele fleşcăite şi tremurînd din toate mădularele. Timp de-un sfert de ceas îi trag în pod pe membrii grupului. Sau. îl sugrumă pe Sandy Gai. de capacul chepengului. chiar aşa-i ! Lăsasem scara la gura podului. radarul îmi anunţă : — Hombre . văzîndu-se încolţiţi. Deşi suporterii mei se clatină îngrijorător... — în plin avînt. şi-au urcat-o în doi timpi şi trei mişcări.. într-un vacarm satanic. Bişniţarii şi ostatecii sînt acum în centrul podului. Că de-aia arătăm aşa cum ne vezi. ne pregătim de asaltul final. Dar la alt nivel. mai în putere. cînd am să dau comanda „hop !".atît din pricina extenuării. urmat de ţicnită aia de fată şi de turc. pînă reuşesc să deblochez chepengul înţepenit de bandiţi.. Peste cîteva clipe. 4 — Fraţilor ! — şoptesc cu glas stins..'. Ajutat de vreo cinci creditori. Mă sprijin. cedează în sens invers. Sub greutatea colectivului. cît şi pentru a nu fi auzit de urmăriţii noştri. fiind ceva mai uşor.' Begibeg îl fugăreşte pe Schiledi....

din pricina spectacolului ce i se înfăţişează privirii. depistez la marginea acesteia trei mutriţe speriate : Ba-bacu. firele de moloz fin continuă să ne curgă în creştet. care abia se mai ţinea într-o ba-. coane Iorgule ! — îl înştiinţez pe Grebencea. de parcă acum am fi ieşit de la moară. — îi propun eu. Numai canapeaua-pat a scăpat cu bine. 262 ■-— Unde-i maestrul ? — insistă responsabilul. ne oferă un adăpost relaxant. stînd nemişcaţi. Acoperiţi de moloz. că-i şi el lejer năuc. de-a valma cu bişniţarii şi victimele lor. nu-mi funcţionează satisfăcător.'\ persat prin toate ungherele living-room-ului. strînge la piept valiza cu bani.. Nu se mai poate recunoaşte nimic din amenajarea interioară. 37) HAPPYEND (pentru unii). maestre. care nu mă încălzeşte deloc. în clipa cînd Grebencea se repede la dînsul să-1 readucă la viaţă. evident aflat sub influenţa cataclismului de-aici. Deşi vorba populară afirmă că „între două nu te plouă". Uşa living-room-ului. — Ce-i cu voi acolo. nu te speria ! Cînd ara văzut că săriţi asupra bandiţilor. de se interesează de valiza cu bani. . ţîşnind pe ici pe colo din skaiul tapiţeriei. Biba şi Babane. ca să ştiu dacă mai e loc !. dar nam mai avut loc ! Eraţi atît de mulţi. sînt nevoit să-1 iau la palme pe fiecare în parte. Lili Mamulea. după cum prea bine afirmase şi dînsul acum cîteva secunde. căci el era. Iar Maximilian. Mai întîi cu organul vederii. 261 1 Cînd mă scutur. însă arcurile excelente. Pentru a-1 putea recunoaşte pe Maximilian Prior. coane lorgule. tot ca un copil. o priză eficientă cu realitatea. Pe urmă a fost prea tîrziu. proţăpită în . linişteşte-te şi ia loc ! — îl îmbii eu. lama. mai curînd. Benone Crosnea-Trabant îl ţine "în braţe. ţăndări de lemnărie (şi alte materiale de construcţie) nu mai pot fi identificabili. cît mai urgent. deşi nu mai există nici un scaun liber. se vor pomeni demontaţi în piese detaşate. şi mai vrea să ştie dacă-şi găseşte un loc. lănteţi făcuţi ţăndări. mă strigă din pod : — Hombre ! Dă-ne jos de-aici ! Cînd privesc în direcţia găurii ce ţine loc de tavan. Cred. care pe unde poate şi pe unde-a nimerit. ia să te văd la faţă ! — Aici. THE END (pentru filiera „Francezu") dar în „circuit închis" * Enigmatica declaraţie a responsabilului de la motel nu reuşeşte să mă trezească din naturala stare de buimăceală. — Să-1 întreb ce-a' făcut cu valiza. Bietul Iorgu Grebencea ! Trebuie să fie şocat vîrtos. îl descoperim pe arhitect. El vorbeşte de faţadă. Deoarece. de la altitudinea podului. nu pot interpreta corespunzător cuvintele lui Grebencea. — căci trebuie să fie prin sector ! Eliberîndu-mă din îmbrăţişarea fatală a celor două ti-nere femei. o siluetă cunoscută. dînsele aflîndu-se într-o stare de totală apatie. Abia în ultimul morman de trupuri.. deşi aş fi preferat invers. dar şi nepoatei responsabilului de la motel. sub forţa impactului.îmbrăcămintea ni s-au albit complet.. se produc douăTevenimente remarcabile. rămas în dosul ei încă înainte de declanşarea atacului. uimit de apariţia Mamuloaicei. cel puţin deocamdată. încît am rămas de prisos. dar bine cunoscută. în loc să-1 preocupe sănătatea marelui arhitect. Mie. diavolilor ? — îi interoghez eu speriat. In timp ce individul se pregăteş să vorbească. cînd vede şi singur ce înghesuială e-n ruinele fostei camere de zi.. praful se-alege de toate ! Unde-mi eşti. Cu atît mai mult cu cît confundă noţiunile. Cînd praful se jdepune lent şi definitiv. mai curajos. la prima încercare... toate fiind făcute praf. cu ochii lor de peşte congelat şi fiert. deoarece mobilele sînt acoperite de scînduri frîhte. deoarece braţele şi picioarele. — Prietene Grebencea. şi-aşa suficient de fragilă din pricina asteniei sale. ca pe-un copil. ' pornesc să-1 caut pe Maximilian Prior. grupul | meu. cu care prilej se şi prăbuşeşte peste Vasilică Pitpalac.. care acum sînt vizibile. Oarecum. am vrut să dăm şi noi o mînă de ajutor. halci de tencuială şi mormane de moloz. deoarece clipesc nedumeriţi. — Hai să-1 căutăm împreună. N-^aş zice că-s chiar morţi. parcă temîndu-se că. un nor idens de colb ne ascunde mediul ambiant. atît de distinsă şi elegantă a living-room-ului. întocmai ca şi Dragodana Tatu şi Lili Mamulea. — Nu de matale-i vorba.. vreo şapte laolaltă. Iar în prag se proţăpeşte o siluetă necunoscută. Babane. zace dis. şi-n condiţii absolut speciale. dar şi ajutat de Grebencea. trăgîndu-i nişte palme mai ţepene. prag. în vreme ce plafonul e cel vătămat. nu numai că-i scutur de praf şi moloz. Descins atît de rapid. după ce amuţise la priveliştea găsită. comentează evenimentul : — Cînd e să se-aleagă praful. Astfel. vOce piţigăiată. e dată la perete brutal. a rămas fără picioare. Dragodanei Tatu. mă lămureşte în stilul său caracteristic : — Unchiule. dar îi şi mobilizez să realizeze. ci de marele arhitect ! Să-1 văz la faţadă.

.. Biba ^i Babacu m-au ajutat enorm la demascarea bişniţarilor. la Colţii-lupchii turburarea ordinii publice. Sandy Gai şi Vasilică Pitpalac.. familiei de tînărul infractor. Babane. dar asistat de personalitatea mea. îndrumată de căpitanul de la Comarnic.. Cei mai iubitori de muncă se dovedesc. maestre ! Că-i cunoscut pe tot cuprinsul ţării ! — Dar bineînţeles ! De vreme ce-a construit atîtea moteluri. băieţaş ! De cînd ţi-ai schimbat numele ? De-aia te-a trimis taică-tău la facultatea de ştiinţe juridice. Grebencea îl sprijină pe Maximilian. şi-apoi la Colţiilupchii. Jimmy. rămîneam fără nepoţi !.. fără să fie invitat : — Maestre Conan. 264 Focalizînd mai corect imaginea necunoscutului. cînd l-am demascat pe vraciul Gulliver Naiba?. îl cheamă spre noi. după cum văd. pe scaunele în trei şi două picioare.. Hai să-ţi dăm jos nepoţii din pod... activează împreună cu Dragodana şi Begibeg Mehmet Aii.. pe unde putem... maestre Conan ! Deşi mi se par cam molipsiţi de pasiunea dumitale pentru detecti-vismul amator. invitîndu-mă şi pe mine să servesc din pachetul său de 265 jg — Dc-a biza d< : c „Snagov". spre surprinderea generală. — probabil vreunul din turiştii mai tineri antrenaţi în acţiunea de salvare a arhitectului Maximilian Prior. datorită unei munci colective şi susţinute.. am şi eu unul.. — Mă cunoşti ? — îl întreb eu. Strîng lucrurile deteriorate. Apoi declară. fiindcă pomenişi de nepoţi. maestre Conan. făcîndu-* semn cu degetul : — Ia vino-ncoa. ha ! Vrei să zici c-a jefuit numai pe la . Â „construit" ? Ha. rănit grav în suflet de dezonoarea adusă. voios nevoie mare. — In misiune. tovarăşe căpitan ? — mă interesez imediat. pe marginea biroului. Apoi.. Dar nici nepotu-meu nu-i mai breaz ! Cu toate că ard de nerăbdare să aflu cine-i nepotu-său. — îl corectez eu pe căpitan. Omul care vroia să-I jefuiască pe marele arhitect Maximilian Prior. Dacă vă punea sfîntul să vă-ngrămădiţi laolaltă cu noi. care ascultase calm dialogul nostru de la distanţă. — răspunde căpitanul. căpitanul binevoieşte să se expliciteze : — Ţi-am mai spus eu. demolarea unui*bun al ministerului economiei forestiere. de la bun început am fost convins de neşansele treimii conduse de trompetistul Jimmy Navarrelli !. dar ca să-1 găsesc aici.. Peste vreun ceas. Cînd sîntem cu toţii cazaţi. iar aici. ca să-ţi fie ruşine de numele lui ? Nu-ţi mai plăcea Ieremia Năvîrlie ?. tocmai bandiţii..— Mai bine că s-a-ntîmplat aşa. La toate m-aş fi aşteptat.. — Molipsiţi. care trebuie să fie pe-aici.. in-stalîndu-1 apoi pe canapeaua fără picioare. lîngă Cezar Schiledi. mirat de faptul că-mi spusese pe nume.. Deoarece începe să-mi fîlfîie o diodă.. căpitanul mă priveşte zîmbind (probabil amuzat de mutra mea expresivă) şi-şi aprinde o ţigară... însă nu chiar atît de brusc... — Păi ăsta-i nepotu-meu. Oarecum ezitînd. Văzînd chipul meu împietrit de uluire. şi-apoi îţi povestesc mai departe !. la asta nu ! — Cu ce prilej pe la noi.. — Cine-i nepotul dumitale ?. oarecum !. deşi ştie ce-1 aşteaptă. la cantonul Valea cu Urşi. nemolipsiţi. reintroducem o oarecare ordine în living-r^om. — îmi place figura matale de stil. — exclamă uluit căpitanul... Căpitanul devine brusc extrem de atent la dezvăluirile mele senzaţionale.. cam inconfortabil. la pensiunea Mariţa Nachtigal.bineînţeles.. — Prior !. Chiar mă-ntrerupe : — Mai e şi alt trompetist pe-aici ? De data aceasta devin eu atent. — Dar cum să nu vă cunosc ? Nu ne-am mai întîlnit noi la Posada. maestre Conan ! Unde te-nfiinţezi dumneata... adr~e-sîndu-mi-se mai mult mie : — Drăguţi nepoţi mai ai. îi ajută pe membrii grupului meu să-şi scuture hainele şi să-şi oblojească vătămăturile. îmi vine imediat în minte chipul simpaticului căpitan de miliţie de la Comarnic. se bagă şi el în vorbă.. dar şi catastrofic. — Maximilian Prior ! 266 — Prior cea. — ţin totuşi să-i demonstrez căpitanului că „detectivismul amator" profesat de personalitatea subsemnatului nu-i chiar de ici de colo. Şi ce-i cu jaful asupra lui Priorcea ?. totdeauna se produce ceva neobişnuit. i-1 arăt pe trombonistul care ne asculta spăsit: — Ne-ajunge şi unul singur ! El e trompetistul! Jimmy Navarrelli ! „Creierul" organizaţiei. le repun într-o aleatorie stare de funcţionare. maestre Conan. dragii mei. — Imposibil. La Posada un deces. ameliorat prin superlungire.. Necunoscutul.. vădit intrigat.

Aflat într-o scurtă vacanţă. — trompeta cu radio-receptor şi lunetă. însă pe tonul cel mai blajin cu putinţă : — N-am de ce să te felicit. — Grebencea. deşi ai un oarecare aport în reuşita acţiunii noastre. Dar nu de unul singur.. fără magistrala mea anchetă. De-aici se declanşaseră toate evenimentele care urmaseră. Iar „creierul" e Iorgu Grebencea. Tatanaşu ? — Incredibil. pe care-1 suspectam de mai multă vreme.. Dacă nu-1 înhăţam. Insă căpitanul. Şi eu şi căpitanul rămînem lejer surprinşi de-atîta insolenţă. — Va să zică am nimerit la tanc. car fi cazul să-şi extindă volumul găinăriilor. Priorcea. costumaţi corespunzător. mă interesez eu. îi invită pe Jimmy la confidenţe : ■— Ia spune tu. fiind implicat în „lovitură". Biba. dar prea des interesate întru obţinerea unor beneficii nesperate. cum se exprimă maestrul Conan. de concepţie proprie fiind şiun excelent electronist amator. e marele detectiv de excepţie Conan Doi. unchiule ? — se arată mulţumit de sine' tînărul Năvîrlie.moteluri. Numai că. dragă maestre Conan. avea ca scop tragerea pe sfoară a creditorilor naivi. Păi asta-i specialitatea lui.. ce-i cu toată povestea asta ? în mai puţin de-am sfert de ceas.. 267 l-ar fi lăsat sărac pe bietul Grebencea. Escrocii sînt mai mulţi. dar în vacanţă. strania aventură în care se lăsase angrenat. dacă stau şi mă gîndesc mai bine. „ingineri" proaspăt ieşiţi din detenţie. „arhitectul" îşi recrutează doi prieteni. cu cit Grebencea. Şi i-a trecut prin minte ideea sinistră de-a organiza „marea lovitură" a vieţii sale. se gîndise că n-ar fi rău să pună în aplicare o parte din cunoştinţele dobîndite la facultate. fostul Jimmy Navar-relli ne relatează. — Ţi-am prins un vechi client de-al matale. cred c-aţi dedus şi singuri.. Pentru realizarea în cele mai optime condiţii a planului s§u. 7 magnifici ! Babane. gări şi moteluri. Sub masca unui nevinovat mecanic auto.. Iorgu Grebencea să fie „Francezu". fără pic de ruşine... neîmpăcîndu-se cu rolul de subaltern şi unealtă oarbă.. —. Din fericire însă. Iar al şaptelea magnific. deplîngînd sincer existenţa atîtor suflete bune şi generoase. dar totuşi adevărat. nu avea cum să se plîngă de faptul c-a fost înşelat. Dragodana Tatu şi Begibeg Mehmet Aii. şi acoliţii săi dispăreau în necunoscut. nu-i nici Jimmy Navarrelli. nici Maximilian Prior. unchiule ? — se interesează trombonistul. dar şi-a lui Iorgu Grebencea. deoarece . — . n-ai reuşit decît să pui beţe în roate activităţii organelor de specialitate. dar de profesie „găinari". zis şi Tatanaşu ! Demolaţi interior.. nu s-ar fi ajuns la capturarea „creierului" bandei. în detaliu. — începuseră să-1 „fileze" pe marele arhitect Maximilian Prior. s-a gîndit. Căpitanul. aşa cum credea dînsul. Deşi. ci. — Grebencea însă îşi rezervase un rol din cele mai importante. Deghizaţi în „bişniţari" bulevardişti. pentru a-i dovedi că nu-s chiar atît de „naiv".Benone Crosnea-Trabant ! — completez eu dezvăluirile căpitanului. tot n-ar fi izbutit nimic. — Cu-aceeaşi figură. intrigaţi de fantastica şi incredibila poveste a moştenirii acestuia. Ieremia. — Tot cu figura moştenirii fabuloase şi-a „Mer-cedes"-ului aflat în vamă ? —.. Priorcea consideră necesară fentarea responsabilului. din acelaşi an : Dragodana Tatu şi Begibeg Mehmet Aii. pentru că imaginaţia „arhitectului" se dovedea extrem de redusă ! — mă lămureşte căpitanul.. dar vrînd să utilizeze unele „invenţii" personale ale lui Năvîrlie.. contribuind astfel la sporirea creditului ce urma să-i fie acordat. expert în escrocarea credulilor aflaţi în vacanţă la diversele moteluri din ţară. De" ce-ţi închipui că mă aflu aici ? Ca să-mi dau seama cum te distrezi în vacanţă ? Nu. alias Priorcea.. Mai ales după „lecţia" pe care ne-o oferă simpaticul căpitan. Cu atît mai mult. iubiţii mei ! „Creierul". eminentul arhitect şi-a uitat valiza cu bănuţii sub pat. adică ale escrocului Priorcea. care să-1 căpătuiască definitiv şi pentru totdeauna. în loc să se bucure de isprava nepotului.. şi care sînt binecunoscute cititorilor. de pe urma relaţiilor de conjunctură. — Nu crezi c-am merita să fim felicitaţi. ar fi nenorocit-o pe ^ili Mamulea.. mai ales atunci cînd s-a pomenit promovat în muncă şi numit responsabil la „Craiul Munţilor". mai în profesie. Ieremie Năvîrlie. încă din timpul activităţii sale la „Paralela 45".. ci ajutat de doi colegi. iar responsabilul şi generoşii turişti de la motel rămîneau fără bani. sîntem şapte detectivi amatori care-1 ascultăm amărîţi şi spăsiţi pe căpitanul de la Comarnic. precum şi-un microfon miniaturizat.. cu participarea acestora din urmă. şi-anume fă declanşeze o subtilă şi zgomotoasă reclamă în jurul eminentului constructor şi proiectant de aeroporturi.. 1-a cooptat în „afacere" pe marele specialist Priorcea. Şi chiar dacă n-ar fi uitat-o.. Babacu. fără finele mele investigaţii psihologice. întrucît vroia să rămînă cu manile curate. îl dojeneşte faţă<de toată lumea. conducea din umbră operaţiile escrocilor. deşi nu ştiam că-i chiar un înrăit escroc de moteluri. zis „Francezu". 268 la un moment dat. — îmi pare rău că te dezamăgesc. nepoate Ieremie ! întocmai ca şi maestrul Conan. Atacul înscenat asupra „Qpel"-ului...

Coman al doilea. Şi cinci zile de-a rîndul. antrenaţi de Tatanaşu „Francezu". Gherigogu. după felul colorat în care mi-aţi descris ocupaţiile lor. Maxi-milian Priorcea. urmăream de la distanţă evoluţia „afacerii".. — Logică. cetăţeanca Lili Mamulea va avea de reflectat mai serios asupra rostului vieţii. trebuie să recunoaştem. sonală a „Francezului". Şi chiar pe Ioc... dubita e-n curte ! — Nu plecăm cu „Bombiţa" ? — mă arăt eu lejer dezamăgit — Poftiţi la dubită. cît a durat lenta deplasare a trenului... cifrul n-avea nici o utilitate ! •— mă asigură căpitanul. cum i-aş spune eu. apreciind că „nepoată. — Aştept.. deci. lîngă ceilalţi colegi. .. măcelar specializat în carne tocată. temporar angajaţi. — După cum am presupus eu. -— După ce-i pierduseră şi cifrul !.. maestre ! — mă încurajează extrem de curios colegul meu de branşă.. visa să-şi fructifice „economiile" printr-o căsătorie c-un individ de talia arhitectului Maxi-milian „Prior". Durieă.. — Bun ! Totul e clar.. — El era momeala. deşi nepoată bună. — Da. probabil Şmiţ junior.. după ce Grebencea. Nedumerit. aveau toate şansele să devină nocivi. mă îndrept în direcţia indicată.. dar banii ei mai bine ar fi ai mei". eficientă. depistez prezenţa unei Dacii 1300. femei de serviciu cu ziua. nepoată. Iar unchiul Iorgu. Iar în dubită se află. Cred c-ar fi cazul. e-n perfectă stare de funcţiune. E vorba de Jorj Arvanitache.. fusese o muncă destul de grea şi migăloasă ! In jur de miezul nopţii. pasăre cu pasăre. Mitzi şi Flory. Parcul auto din curtea cantonului „Valea cu Urşi" a sporit simţitor. era propusă tot pentru rolul de victimă..269 eram şi eu prin sector ! De pest-e o săptămînâ.... — înseamnă c-am terminat ancheta noastră comună f — îi declar eu extrem de satisfăcut. pe baza documentaţiei mele. dragul meu căpitan ! — îl felicit eu pe simpaticul comărnicean... peste 75... ce-i drept. am fost contactat acum cîtva timp. dar şi-al căpătuielii din mai ştii ce. — Ăştia-s indivizii despre care v-am vorbit. pe care zadarnic i-am căutat aici. pentru tonetele din parcul de distracţii al motelului. O mînă de elemente descompuse. dar pe care o foloseau pentru recrutarea de noi naivi. Căpitanul mă aprobă entuziasmat : — Sînteţi invitatul meu ! Poftiţi la maşină. Ceea ce.. Lacomă de bani. ironizatul dumitale detectiv amator.000 de cocoşi.. lux şi trai pe picior mare... care transporta păsări de la Periş la Baia Mare. întreg grupul din dubită. deoarece îşi împărţiseră între ei banii. pe care scrie „Miliţie" şi-a unei dubite de tip minibus. cu cltva timp înainte de-a o îngropa 271 în grădina bătrînului. acum. de gogoşi.. — Pierdut.. reprez'entînd cîţiva găinari de mică anvergură... Dar mai există un aspect al cazului „Gre-bencea"..000 de bucăţi. de-un alt detaşament al lui Gre-bencea. ci după cum ştiau cu toţii.... tovarăşe căpitan ! — îl aprob eu. operativă. au căutat de ouă.. bizar daf şi nefericit pentru mine. — Printr-un inexplicabil concurs de împrejurări. — Formidabil ! — mă mir eu. Lică. maestre Conan ! Găinarii şi escrocii n-au senti|p mentul familiei. Interesantă galerie. Căpitanul zîmbeşte ca un motan. la Bucureşti. de orfelinele Gherigogu şi Flory. în permanentă căutare de soţ cu buletin de Bucureşti. pe care cetăţeanul Şmiţ o golise de mult. cu cifrul necunoscut.... casa de bani nici nu mai exista. era şi dînsa complicele unchiului său ? |d< — Nu... de Mitzi.. dana. îşi pusese de gînd s-o uşureze de complicatele probleme ale unui turism în proprietate personală. vor putea fi valorificate în gările de tranzit. I-am recunoscut imediat. nepierdut. ne luăm un călduros rămas bun. însă care. — Magistrală analiză. Lingă bietele noastre maşinuţe.. începători într-ale infracţiunii.. precum şi de Drago-. şi anume aspectul filiera „Francezu". — Dar LiTi Mamulea.. să continuăm împreună operaţia de neutralizare a suspome-niţilor. Durică. Lili Mamulea. Un singur lucru nu ştiau proaspeţii paznici. fiindcă fusese abandonată pe şoseaua ce duce la Curtea-de-Argeş. cam înghesuiţi.... Cezar Schiledi şi Sandy Gai sînt încărcaţi în spaţiosul autoturism al căpitanului. după cum. — insistă căpitanul. şi la desluşirea căruia aş putea contribui masiv. nu ? Sînt mai mult decît convins că v-ar surîde o aventură în comun !.. la „Craiul Munţilor".. Că trenul căra numai cocoşi şi claponi !.. posesorul unei case de bani cu cifrul uitat. aproximativ 150. Begibeg Mehmet Aii şi Ieremia Năvîrlie. fusese îmbarcat pe-un tren mărfar de cursă lungă. legumi-fructist. 270 zis şi Lică. pitoreştii mei cunoscuţi Jorj. încă de cînd am auzit povestea ei. după ce fusese folosit la fabricarea de „Ci-co"j după reţeta per. în speranţa că ouăle recoltate pe traseu. Acum... dar şi-un individ total necunoscut. — Nu. urmat însă de treimea nepoţilor mei personali. precum şi de Şmiţ cel tînăr.. de profesie „frate din flori". Casa de bani. maică-sa.. Numai aşa se explică faptul că.

. brînză de vacă. încărcaţi cu două desagi. studentul dobrogean.. nu mai puţin explozivă decît pe vremea cînd era făptură „hippy". nu eşti nici bătrîn şi nici apaş. că murim de foame. a clădirii ce fusese supusă asaltului. — începe Begibeg Mehmet Aii. mă sărută pe ambii obraji. meştere.. piine de casă. 272 pentru răscumpărarea greşelilor. Priorcea şi acoliţii săi ne-au îndrăgit.. Păcat că n-am nimerit-o chiar de la început ! 273 — Aşa-i meseria de detectiv. că pe matale nu te-a găsit. Nu vedeţi ce-i la noi în casă ? . după ce-şi recuperează banii.. o să gustăm şi noi cîte ceva. civilizat şi frumos. — Măi fratele meu.. Ai o telegramă. =— A venit poştaşul la noi. a acoperişului desfundat. pînă ce." aud un glas bărbătesc.. — Bătrîne. găinarilor de tot felul.. nevenindu-ne să credem ochilor. Aşa cum s-a şi întîmplat ! — Dar dacă nu venea căpitanul ? — Nu există ! — o asigur eu. — Iscodeşti pretutindeni. a plafonului ce zace pe duşumea. Aşa unchi. iar eu şi cu Babane ne aşezăm pe două lădiţe scoase din cămară. înghesuiţi în odaia cea mai puţin vătămată.. că te-am făcut de-atîtea ori „babac" ! — mă roagă Dragodana Tatu. în viaţa de toate zilele. M-ai uimit cu energia dumitale ! Mi-a făcut plăcere să cunosc un detectiv de talie europeană ! De excepţie. Vă pupăm...Credulii de la motel pleacă şi ei... Stop. sesizînd bucuria ce ne. răcnindu-mi numele: — Bădie Conane. dai de adevăr !. Stop.— De ce-a fost nevoie să folosiţi tot timpul limbajul acela mîrlănesc şi miştocăresc ? — Vai de mine. în vreme ce-şi scutură din păru-i bălai unele fire de moloz.. cumătră Gherghino ! Pînă vine văru Anatolie. Peste cîteva minute îi introduc în bucătărie pe neâ Tilică Boieru al lui Sfetea Iu' Pop. valoros ! Biba.. ne-au îngăduit să-i frecventăm cît mai îndeaproape.. cumătră Gherghina. că nu posed ! . unde să-şi odihnească oasele. — Mi-e o foame de-aş mînca şi găină friptăj' cu smîntînă şi lipie caldă !. Miel fript. a living-room-ului devenit impracticabil.. — Mulţam frumos. brînză de burduf. că-s în materie. cuprinde : — Nu vă supăraţi c-am adus doar atît. Felicia şi Ana toi ie. — îţi aşteptăm cu nerăbdare romanul. eşti acasă ? Că de ieri te tot căutăm !. — Babacule. din care începe să scoată tot soiul de merinde. să nu-mi pomeneşti de profiterol. o despăturesc şi citesc în gura mare .. cauţi neîncetat.' pîine uscată. dragă maestre ! — îmi declară fostul Navarrelli. mai ales că soseşte vecinul Ana-folie. nişte cineva. încît ni se par bunătăţile pămîntului. maestre ? Nu-ţi dai seama c-a fost numai în interesul cauzei ? Escrocilor. — Să nu mai fi supărat.. Ne priveşte încîntată.. Deşi nu simt aceleaşi reacţii ca la sărutul Dragodanei. ne transmite un sentiment absolut contradictoriu. încărcaţi în maşinile proprii. boierule ? — îl iau la întrebări pe ne?. simpaticul nostru vecin. dar 73% demolat. Rămaşi singuri. — Ce telegramă.. sîntem totuşi atît de lihniţi de foame.1 îşi caută un loc. . iar „bişniţarii" se scuză pentru toate necazurile create personalităţii mele. de optimism exacerbat.. — îl aud vorbind pe Babane... domnule !. Dar am zis c-or să vă prinză bine. mai zic şi eu ! Eşti mare. — Hombre ! — se bagă în vorbă şi bondocelul familiei. în bucătărie. în cantonul luminat feeric. vorbim ca toată lumea. urdă proaspătă. Priveliştea ogrăzii. 274 r * . „Sosim mîine. vital şi lejer demenţial. Le cedez imediat două taburete. Tanti Raliţa. acordîndu-ne posibilitatea de-a-i ţine permanent sub supraveghere !.. cel mai ţeapăn cioban din regiune.. Penke. — Unde mă aflu euj vine neapărat şi miliţia !. Tocmai cînd sorbeam din laptele acrit corespunzător. Poftim ! Iau telegrama. Biba dragă ! — o liniştesc eu pe scumpa mea nepoţică. Deşi nimeni nu pare entuziasmat. le plac enorm tipii cu evidente şanse de-a li se alătura. dar şi pe boieroaica sa. îl întreb pe indian : . In ciuda aşteptărilor mele.. — Aş vrea să-ţi spun ceva !. '■— De profiterol îmi arde mie ? — se răţoieşte miniatura Jimbla. vine şi se cuibăreşte la pieptul meu : — El Fugitivo ! Nici nu ştii ce bine-mi pare că i-am nenorocit pe oamenii ăia răi !.. ne privim unii pe alţii. Stop... —>■ am fost tari. — să ştii de la mine. Lapte prins. puternic.. Tilică. ca matale. Comportîndu-ne aidoma unor viitoare speranţe ale mediului infracţional. Mă pupă şi el. E bine ?. la urma urmei. Benone Trabant mă iartă de suspiciunile pe care le manifestasem la adrtesa sa. mîncăm ce găsim şi noi la îndemînă.." Boieroaica Gherghina desface gospodăreşte desagile. rezistă.

Babane. . bădie Conane ! — declară ciobanul. camping.. -. cînd ne vom lupta cu ei... * ..t>iiii*cii 150 277 25 Max — Garden Party t t t « * 5 » » i i 27 Nemuritorii : Găulea. 112 21 „Craiul Munţilor" — la cel mai înalt nivel (ca altitudine) !.. la ore tulburi ... > . aveam toate şansele să mă aleg numai cu urdă... După care. t . i i i i . . Dacă se-alege praful de casă. iar dumneata ai să scrii la roman! E bine ?.. t .... cînd or vedea ce s-a ales de cantonul lor ? Unde-o să mai stăm ?. i .»..... Cu „Viţica" te-ai împrietenit.. Mă opresc şi privesc îngrozit la Biba...» 15 4 Mihi-haltă de ajustare.. . Pe cînd mastichez de zor. t . . Dublau.. 32 Detectivul Conan Doi trece pe canalul unu ! . * . » * 96 19 Zoo — demonstraţii. 76 16 Dragoste în exces „ t. . ... 142 25 Insomnii de branşă . 53 12 Enigmatica Vale cu Urşi ■ •»»*•• i i 58 13 Trei. 63 14 îngeri cu feţe curate . 30 Capcana magnifică.. le comunic ce anume mă fră-mîntă : — Fraţilor — nepoţilor. observînd că nu-i preocupă starea mea sufletească. t . să pună lucrurile la punct.. Daţi-i drumul. ... Dacă nu intram şi eu.. 34 Evadarea . . Atacaseră de mult friptura de miel. 34 8 „Cap limpede".. însă pasagere. 41 9 Super-„Bombiţa" . . t t 82 17 Tribulaţii diverse. 69 15 Cealaltă faţă ........ .... 29 Zi de „relax". 131 24 Nasturele fără găuri ....... 46 10 Dificultăţi auto. .. . în competiţie. şi iar ne apucăm de lucru. ne întoarcem la Valea cu Urşi. i < ..... mă linişteşte imediat : 275 — Unchiule Conan. . ... Cine ştie.. t . j 9 3 „Inutile cum dulci" recapitulări ... t . .. t . s . ....... 27 7 Filiera „Francezu" IV (femeia fatală) . Dar nu mai era nevoie. . 31 „Blitzkrieg" — în ralantiu.. grădina o să fie plină de roade. ¥ k ... 33 Precipitarea evenimentelor .. .. noi ne-am făcut datoria. t .i i • 18 5 Filiera „Francezu" II (cele două orfeline) -. . .... şi toţi trei!. la casa matale... poate găsim şi pe-acolo nişte bandiţi. .. cu găinile te-ai obişnuit.>•>.. că pînă atunci or s-o repare. Babane şi Babacu......... .. V-aţi bătut cu ei ?... Mai ales că vin cu musafiri. — Mai întîi să mîncăm. să şi-o facă şi ei ! Ii lăsăm aici. . — Ce s-a-ntîmplat ? V-au prădat tîlharii. nu altceva... -... 87 18 Vadul cu Peşti — inexistenţi. 119 22 Supliment la „Craiul Munţilor" —«• motel. 28 Prospectări subacvatice. nebunia lumii. copii ! — mă adresez de data asta scumpilor mei nepoţi.... . iar serile ne faci matale nişte profiterole de spaimă. 126 23 Prînz de gală — în stare de alertă .... dar şi răposatul Bucifal.. ....»»». . suficient de calm... nene Tilică ! Lasă că-ţi povestesc eu mai tîrziu..<.. . iar noi plecăm la Bucureşti. . „ .. .. 21 6 Filiera „Francezu" III (fratele din flori) .. deodată îmi dau seama că nu-i ceva în regulă.. şi cît mai degrabă....... SJîrşit (foarte aproximativ) TABEL DE MATERIALE FOLOSITE : 1 Filiera „Francezii" I (casa de bani cu cifrul uitat) . 5 2 Atac în plină noapte . .....*»..... Noi o să îngrijim de gospodărie.. dar scumpi ........ Doamne. 8 ..— Ba am văzut..■.. »•■««•» 50 11 Cina (dietetică) de rămas bun .... Acuma. ..... 107 20 Preparative pentru marea anchetă ........ dar ce-or să spună Anatolie şi Felicia. etc. ..

.>. în finală ! ... Republica Socialistă România .73.. 153 163 174 ie--' 199 213 227 238 244 248 Lector : LILIANA TRĂSNEA Tehnoredactor : CORNEL CRISTESOT Bun de tipar 21.. Apărut 1977..>. Comanda nr..1977... Comand» nr. Tiraj : 10 000 broşate..» 37 Happyend (pentru unii). 138... Bucureşti — Piaţa Scînteii nr.»». Coli de tipar 13..V. 1...35 Asaltul cantonului . The End (pentru filiera „Fran-cezu") dar în „circuit închis" . 36 Asaltul cantonului.... 70 226 Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii".

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful