ŞI TOTUŞI...

DE

MARK RUTHLAND

TRADUCEREA

MIHAI DAMIAN

1

CUPRINS
Introducere: DINCOLO DE PRAG............................................................... 3 Cap. 1. ŞI TOTUŞI... DESPRE HRISTOS.................................................. 6 Cap. 2. ŞI TOTUŞI... DESPRE TEMELIA NEZGUDUITĂ......................10 Cap. 3. ŞI TOTUŞI... DESPRE LUCRURILE GRELE...............................13 Cap. 4. ŞI TOTUŞI... DESPRE BIRUINŢĂ................................................18 Cap. 5. ŞI TOTUŞI... DESPRE ASCULTARE...........................................23 Cap. 6. ŞI TOTUŞI... DESPRE LUCRARE................................................27 Cap. 7. ŞI TOTUŞI... DESPRE SPERANŢA CELOR PIERDUŢI.............31 Cap. 8. ŞI TOTUŞI... DESPRE PĂCAT ŞI HAR........................................35 Cap. 9. ŞI TOTUŞI... DESPRE DUHUL.....................................................41 Cap.10. ŞI TOTUŞI... DESPRE MÂNGÂIERE ŞI COMUNIUNE.............45 Cap.11. ŞI TOTUŞI... DESPRE PĂMÂNTUL CEL NOU...........................48

2

INTRODUCERE

DINCOLO DE PRAG
Pentru un perioadă frenetică, teribilă, minunată şi pur şi simplu de neuitat, am antrenat o echipă de fotbal din oraş. În acel timp exaltat mi-am imaginat că ei învaţă ceva de la mine. Mi-am imaginat că ei primesc, prin antrenorul lor extrem de tânăr, lecţii de neuitat – lecţii folositoare şi importante care vor constitui fundamentul lor pe parcursul întregii vieţii. Acum, mult, mult mai în vârstă şi puţin mai educat de viaţă, ştiu că acel episod are două faţete. Sunt azi aproape sigur că puţini din acei jucători, în prezent oameni la mijlocul vieţii, îşi mai aduc aminte de mine, şi niciunul nu-mi mai ştie numele. Mă îndoiesc şi de faptul că am exercitat vreo influenţă asupra vieţii sau destinului vreunuia din ei în particular. A fost patosul trecerii noastre scurte prin vieţile altora. Cealaltă faţetă este însă un profit – dacă nu pentru ei, cel puţin pentru mine. Ei mi-au influenţat existenţa. Pentru tot restul vieţii mele ei vor rămâne cu mine, încă îmi dau lecţii! Numele lor—DeWayne, Jamal, Roman, Keeshawn—şi le aminteşte încă antrenorul lor de care ei aproape sigur că au uitat. Ce ironie sublimă! Chiar când cred că am uitat definitiv anumite lucruri, ca nişte jucării de demult, ele reapar brusc în memorie, reamintindu-mi lecţii valoroase care revin cu o prospeţime care face pe acei tineri reali din nou, ca odinioară. Într-o după-amiază înăbuşitor de fierbinte, în timp ce-şi legau şi-şi închideau posaci şireturile, fermoarele şi luau tot echipamentul, vestiarul răsuna de schimburile de cuvinte şi replici obişnuite între gladiatorii din ghetouri. Brusc tonul unei discuţii s-a ridicat peste celelate. Marcus, fundaşul, şi Romeo, un stoper masiv şi blând, erau proţăpiţi unul în faţa altuia în mijlocul încăperii întunecoase. Am ţâşnit imediat afară din siguranţa relativă a “biroului” meu, şi m-am apropiat, sperând să pot salva viaţa fundaşului meu. Marcus era talentat, rapid şi cu siguranţă cel mai bun din echipă. Era renumit şi ca cel mai distractiv tip din oraş, cu vocabularul lui “de stradă.” Cuvintele cădeau în aversă asupra săracului Romeo, asemenea unui torent nestăpânit de umor abil, obscenităţi şi sarcasm. Fără o vorbă, mut, grosolan, Romeo, ca un rinocer pe un hipodrom, lăsa fluviul vorbelor de duh al lui Marcus să toarne asupra lui, până când în cele din urmă a oferit un răspuns memorabil pentru mine, chiar şi acum, pentru economia dar şi pentru efectul lui. Lăsând din mână cozorocul de plastic al masivei şepci roşii pe care o purta, a dat drumul fără avertizare satelitului său fatal, pe orbita definită de masivul său braţ întins la maxim, care a aterizat cu un pocnet ciudat direct în tâmpla lui Marcus. Fundaşul s-a strâns ca o lebădă de hârtie pliată în palma unui uriaş. Privind în jos la trupul inert al fundaşului de la picioarele sale, Romeo a rostit, “O, da?!” Pentru un om cu capacităţi intelectuale îndoielnice şi cu un vocabular limitat, Romeo a scos-o bine la capăt! Antrenamentul din ziua aceea a avut un pic de suferit. 3

Marcus a aţipit în vestiar, şi nimeni, nici măcar antrenorul, nu s-a simţit dispus să încerce să-i explice lui Romeo proverbul care spune, “Bâtele şi pietrele pot să-ţi rupă oasele, dar cuvintele niciodată.” Din acea zi, totuşi, am dorit să găsesc o versiune biblică a lui “O, da?!” Satana şi favoriţii lui, atât cei în trup cât şi duhurile, sunt de multe ori mai abili, mai inspiraţi şi mai rapizi decât mine. În faţa asalturilor demonice, a acuzaţiilor şi potopului de întrebări fără răspuns venind de la oameni şi duhuri care mă lasă lipsit de argumente şi perplex, am dorit să găsesc un cuvânt, un “O,da?!” final, de neoprit, ca să închid gura iadului. Cuvântul acela, replica aceea mare este “şi totuşi.” Există momente când acest cuvânt, “totuşi”este răspunsul deplin, perfect şi suficient. Poate dărâma filozofii deşarte, poate birui demonii şi-i poate încuraja pe cei înfânţi. De multe ori noi risipim timp, energie şi emoţii încercând să ticluim explicaţii intelectuale, când am avea de fapt nevoie doar de un cuvânt potrivit. Alteori ne chinuim sub povara vinovăţiei, muncim sub sentimentul condamnării şi şovăim deznădăjduiţi în mlaştina disperării, când un cuvânt, cuvântul potrivit, folosit cum trebuie şi cu autoritate, ne-ar putea scoate din necaz şi ne-ar putea împinge înainte. Acel cuvânt este “şi totuşi.” Un cuvânt modest, respins uşor ca fiind de prisos, el dă de fapt înţeles frazelor în care se află şi har buzelor care-l învaţă. Şi totuşi este un cuvânt-pod între două idei, din care prima nu are puterea, chiar dacă este reală, să diminueze adevărul mai mare al celei de-a doua. “Ieri în clasă,” s-a plâns un băiat învăţătorului său, “aţi spus că Tallahassee este capitala statului Florida, dar tatăl meu zice că este Jacksonville.” “Sunt sigur că aşa a zis,” răspunde profesorul obosit. “Îl cunosc pe tatăl tău, şi nimic nu mă face să cred că nu spui adevărul. Sunt convins că aşa a zis—şi totuşi, Tallahassee rămâne capitala statului Florida.” Stăpânind folosirea strategică a acestui cuvânt puternic, putem construi un zid de foc între un adevăr şi un simplu fapt sau între opinie şi eroare. Şi totuşi spune, “În regulă, poate că e aşa, exact cum spui, dar nu poţi eroda adevărul de necontestat pe care încerci că-l diminuezi.” “Am o cabană în Elveţia,” se laudă un om de afaceri către colegul lui. “Cred că nu-i adevărat,” i-o întoarce acesta. “Şi totuşi, nu mint. Cabana este acolo şi este proprietatea mea.” Şi totuşi, cel mai economic şi eficient combativ, este unealta de care se foloseşte doar cel deplin sigur pe sine, cel care posedă un adevăr ce nu poate fi vreodată diminuat de vreo opinie sau obiectiv sau filozofie sau experienţă a cuiva. Folosirea strategică a lui “şi totuşi” aşa cum este arătată în Scriptură, când este studiată şi stăpânită de credincioşi, poate duce la o reînviere a vieţii de credinţă, şi la o trăire încrezătoare şi biruitoare. Învaţă unde, când şi cum să foloseşti în mod biblic acest cuvânt mare, şi în cele mai înşelătoare împrejurări ale vieţii nu vei fi lipsit de apărare. Cineva mi-a spus cum a învăţat să aibă întotdeauna ultimul cuvânt în faţa soţiei. Indiferent ce spune ea, el răspunde, “Da, dragă.” Hmm. Nu sunt sigur că asta merge cu orice nevastă. Sunt totuşi convins că există un mod de a avea ultimul cuvânt în faţa vieţii şi a diavolului. Putem fi noi acei care rămân în picioare în lupta cu diavolul, ca Romeo deasupra celui care-l chinuia în vestiar, şi cu credinţă triumfătoare să rostim cuvântul. Doar să spunem cuvântul— 4

Ş I T O T U Ş I 5 .

DESPRE HRISTOS Luca 22:39-45 Demoni înspăimântători dansează în jurul Său în agonia Lui. În curând va urma lovitura de ciocan care va zdrobi ultima fracţiune a istoriei Sale peste care El a fost suveran. oare stelele pline de înţelegere plouă sânge pe piatra rece? În urmă înţelege că sângele e al Său. urmărirea exclusivă a propriilor mele interese. Picăturile care curgeau dulce-regulat din porii Săi deschişi marchează trecerea timpului. Se roagă din nou. “Eşti gata Tu. “Tată.” urlă demonii cerând un răspuns de la sărmanul Său suflet. să nu trebuiască să-l beau. acum Îi arată cel mai oribil lucru dintre toate. Mai sunt minute. Următoarele câteva ore.” Priveşte între mâinile Sale încleştate stânca lângă care se ruga. tic. după ce au făcut totul pentru a-I tortura imaginaţia. în Locuinţa morţilor. înspăimântătoare mai presus de orice imaginaţie. trebuie să fac asta? Trebuie să beau până la fund acest pahar oribil? Te rog. ia-l de la Mine. în întunericul singurătăţii. Pacea Îi este fărâmiţată de apropiatul coşmar care Îl pândeşte în apropiere.. tic. Sânge? Plouă sânge? La execuţia Sa iminentă. Prieten? Unde sunt prietenii? Toţi prietenii săi dorm mai la vale. cu excepţia celui ce se apropie trăgând moartea după el. doar minute. Iuda a fost totdeauna cel mai silitor dintre ei. şi-L va preda iadului.. ca un torent dezlănţuit. limba mea mincinoasă şi arogantă. Păcatele mele. o prefigurare emoţional-hemoragică a morţii care plana asupră-I. Se roagă. Tic. Plouă? Nu. Faptul că ştie tot ce va urma Îl scormoneşte cu gheare de oţel peste nervii dezgoliţi. pic. Secunde. gol şi suspendat în faţa tuturor. Imagini care înfricoşează mintea Îi sfâşie marginile sufletului. ci la pragul momentului care vine. Doar Iuda este treaz şi silitor. pic. I se aştern de neocolit în cale. nu într-un viitor depărtat. toate acestea afişate în faţa sufletului Său rugător. după ce au zugrăvit voioşi în faţa minţii Lui fertile imaginea umilitoare a Lui Însuşi zdrobit.” Atunci demonii ajung la culme. Te rog. fuge năpraznic. cele mai negre fapte. trebuie să fi fost cea mai grea tortură pentru El. Momentul teribil se apropie—odată cu torţele ridicate la vedere care urcă dinspre valea Chedronului. După ce I-au arătat toată durerea care-L aştepta. Aceeaşi rugăciune: “Să se îndeparte acest pahar de buzele Mele. este sânge. Tic. Trăgându-L ca înspre o cascadă clocotită care Îl va afunda întrun abis demonic.1 ŞI TOTUŞI. vin conduşi de un prieten. timpul. Acei ce-L vor trimite jos în Sheol. roşu şi vâscos pe spatele nesimţitor al bolovanului. pic. tic. 6 . “eşti gata Tu să mori pentru ăsta?” Indiferenţa mea depravată.

” “Tu ai văzut crucea şi Tu. unde aparţine de drept.” Scâncetul comun al omenirii de dincolo de vălul spaţiului şi timpului cu greu se poate auzi acolo în groapa de tăcere din Ghetsimani. “Totuşi. neafectată nici de cea mai mică ofensă. să mori în braţele groazei pentru un om degenerat. Vedeţi.. Tu ai strigat să treacă de la Tine acest pahar. nu cere să fii scutit de destinul înspăimântător. Să-ţi arunci viaţa la canal pentru cineva pervertit. nu vor fi niciodată altfel decât sunt. şi nu vor crede altceva decât propriile auto-înşelări.” Măcar odată. râsul său este hohot de iad. se roagă şi degetele i se încleştează pe piatră. În acel unic cuvânt. “Să treacă de la Mine paharul acesta.27:46).. Cei mai mulţi oameni.. El nu vopseşte. şi spune acel cuvânt unic care va mântui o rasă nevrednică: Ş I T O T U Ş I Isus se roagă. 7 . deasupra pietrei stropite cu sânge lângă care se ruga. Să se facă păcat! Ce poate să însemne asta? Îngenunchează. dar întrebarea este aceeaşi. nici măcar pentru o secundă.. “Este acesta ultimul Tău cuvânt? De ce să cheltui tot ce ai pentru unul ca el? De ce o astfel de nebunie? Uită-te la el. El n-a negat că am păcătuit.Să mori. distorsionat în mod monstruos şi dispus pentru păcat peste închipuire. Crezi că le place să se pocăiască.”—şi spărtura dintre adevărul dragostei răscumpărătoare a lui Dumnezeu şi mine este astupată. Durerea fizică pe care avea s-o îndure pe cruce poate că n-a fost cel mai mare lucru pentru Domnul Isus. Niciodată. şi cerul şi pământul se bucură. “Uită-te la toţi oamenii. păcatul nu L-a despărţit de Dumnezeu. plată care era a mea—acesta trebuie să fi fost cu adevărat cel mai groaznic lucru pentru El. să te sacrifici. Dumnezeul Meu. Dar acum.“Nu. că sunt un păcătos. şi rugăciunea mea patetică se pierde cu siguranţă.. Dumnezeul Meu. ai atârnat de cadrul ei neîndurător. Într-o unitate perfectă şi supusă cu Tatăl. să-ţi dai viaţa pentru cel mare şi bun este ceva. Doamne Isuse. Nu mai ai nimic de spus pentru mine? “Să treacă de la Mine paharul. El ştie că pe cruce va purta tot păcatul înfăptuit de mine şi de întreaga rasă umană. pentru ce M-ai părăsit?” (Mat. lama sabactani. pentru un nemernic înclinat spre iad. adică cei mai mulţi din noi.”—şi argumentele iadului se năruiesc. în timp ce aude în interior vocea Sa rostind: “Eli. În sfârşit. Isus îşi ridică ochii. A şti şi a înţelege că El trebuia să se facă păcat şi să primească în El Însuşi plata abandonării din partea lui Dumnezeu. Isus a afirmat atât de mult despre dragostea Sa şi despre păcatul meu. conţinutul de pedeapsă va trece automat la noi. este într-adevăr un lucru de prisos. Eli.” râde Satan de stricăciunea mea. El se roagă. Doamne! Te rog. văzând toate acestea şi cunoscând tot ce-i stătea în faţă. Tu ai văzut rasa păcătoasă pentru care vei muri. “Îţi vei arunca viaţa pentru un gunoi ca acesta? Tu doreşti ca paharul să treacă de la Tine. El n-a cunoscut nici un păcat. să creadă şi să asculte? Cei mai mulţi nu o vor face.” acestea sunt ultimele Tale cuvinte?” Satana ţipă. şi Te-ai plecat şi spre sufletul meu nevrednic. şi noi. “Totuşi. şi-i ridică deasupra murdăriei pământului. Isuse. Satana a anticipat adevărul.. Nu doar să poarte păcatul. El a umblat în unire fără păcat. eu în particular va trebui să beau veşnic drojdiile amare.” şopteşte Satana la urechea Domnului. Dacă paharul trece de la Tine.

Vă amintiţi definiţia? Şi totuşi este un cuvânt-pod între două idei sau două seturi de adevăruri. pivotul verbal care dă aproape toate argumentele peste cap. atârnă în balanţă. tot ce era înaintea Lui. “Totuşi. Isus nu ne-a scăpat. o vede toată. necredincioşi şi nepăsători. “Văd agonia crucii şi mormântul. din care primul nu are puterea de a invalida sau chiar diminua pe ultimul. un singur adevăr contrabansează toate argumentele umane. o mulţime de argumente care nu pot fi neglijate denunţă crucea ca fiind o nebunie. “Ştiu cine este şi ce a făcut. de Dumnezeu. şi simt impulsul de a le evita. peste rugina ticăloşiei mele de necontestat. Niciodată. A fost chiar dragostea Lui cea care a înfrânt un batalion de demoni în sărbătoare şi firea mea în totalitate. diavolului şi trupului Său de carne. Pentru mine L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său. Totuşi…” De ce? Ce urmează după acel cuvânt mare? Ce adevăr care transcende toată greutatea dinainte făcând să amuţească vocile stridente printr-un singur cuvânt? “Facă-se voia Ta. Omenirea păcătoasă. ştiind şi faptul că prietenii Săi se vor lepăda de El şi-L vor părăsi. s-a supus ei. Isus alege crucea printr-un singur cuvânt. condamnată. Isus alege crucea. El o vede. toată vanitatea şi disperarea—voia lui Dumnezeu Tatăl. care a fost junghiat… de la întemeierea lumii” (vezi Apoc. deloc. toate acestea adăugându-se instinctului uman de auto-conservare al Domnului. cel Atotputernic. spune El. de cealaltă parte nimic altceva decât voinţa Tatălui Său. Dar pe de altă parte. Tu împlineşte misiunea 8 . a acceptat-o şi a îmbrăţişat crucea ca eu să pot fi liber. Ş I T O T U Ş I În ciuda tuturor argumentelor raţionale pentru viaţă. oricât de tare duhneşte păcatul acesta. Ş I T O T U Ş I Cu acest singur cuvânt Isus ne-a eliberat de condamnare şi ne-a revelat dragostea lui Dumnezeu.doar. Isus a văzut-o. tot păcatul meu. Negativele preponderente includ oroarea crucii şi amărăciunea morţii pentru oameni nevrednici. ca răzvrătire de neiertat.” ca răspuns la dragostea lui Dumnezeu Tatăl.” Pe de o parte. Cunoscând totul. de o parte adunătura de argumente ale lumii. Dumnezeu era în Hristos. De aceea Isus este numit “Mielul.13:8). balanţa pare să se încline spre respingerea crucii de către Hristos. Nu am de desluşit voia lui Dumnezeu pentru viitorul meu etern. Toată frica mea este înghiţită de cunoştinţa unei aşa de mari iubiri a Tatălui. Domnul Isus a spus. Dar. cu Mine.” i-a spus Tatăl Fiului. Isus face punte desupra prăpastiei cosmice. care dorea împăcarea. nici nu-l poate face mai puţin adevărat. dragostea Lui Dumnezeu nu va fi mai mică. niciodată. Cu toată greutatea aparentă de o parte. Apoi El rosteşte cuvântul cel mare. scăpându-ne pe noi de noi înşine. Nu trebuie să mă întreb dacă Dumnezeu mă iubeşte. “dar este copilul Meu şi-l vreau aici. cum ar vrea unii să se înţeleagă. toată stricăciunea omenirii. Isus a spus. aşa cum este. Crucea este chiar la inima Tatălui.

Ş I T O T U Ş I Totuşi. Cu acest unic cuvânt. Liberi în sfârşit. doar atât? Ba da. acel coşmar care după dreptate ar trebui să fie al lui—pentru ca el să se poată apropia de Mine. Te rog. Fiul ne-a eliberat.” a răspuns Hristos în Ghetsimani. Spune doar un cuvânt. priveşte dincolo de greşelile mele şi vezi voia Tatălui Tău. 9 . Privesc. Spune. Eu sunt de carne acum. Cuvântul cuvintelor.—crucea. şi voi trăi. Te rog.” “Prin voia Ta şi urmând scopul Tău tainic dinainte stabilit. Nu mai spui nimic. Doamne. nu dori ca paharul să treacă de la Tine. Doamne Isuse. şi această carne strigă că nu vrea paharul. Nu doresc să-l beau.

Neobosiţi. se infiltrează în campusurile universităţilor liberale şi în comunităţi de creaţie pentru care pluralismul este sfânt şi al căror dumnezeu este toleranţa. Ţinţa lor sunt iconoclaştii evanghelici. chintesenţă a făţărniciei intolerante de care-i acuză pe creştini şi pe care ei pretind că o dispreţuiesc. Acolo aşteaptă să apară inocenţii şi cei fără experienţă. neîndurători şi feroce. deşi aceşti aşanumiţi liberali îndrugă o mantră interminabilă despre inclusivism şi libertate de gândire. Le folosesc pentru a-i intimida pe tinerii impresionabili şi a sufoca exprimările creative ale credinţei. credincioşii. Evident. lipsit de apărare împotriva acelora care-şi ascut fin argumentele până la limită. sunt mai buni la demolări decât tine la apărare. capacităţi intelectuale şi apetit nesăţios de a distruge credinţa mieilor lipsiţi de apărare. Nu fii peste măsură de descurajat când fiii lui.. trebuie să ai la îndemână ceva incontestabil. Cei mai mulţi dintre ei fiind laşi. Acel răspuns final care de multe ori îi înfurie pe necredincioşi. au nevoie de un as în mânecă. elasticitatea pluralistă a liberalismului se întinde doar spre stânga. Îi atacă folosind filozofia ca pe o foarfecă şi batjocura ca pe nişte cleşti. Într-o aşa atmosferă antagonistă. Începând din Grădina Edenului el a fost Apolion. în mod deosebit cei tineri. Nimicitorul şi cel ce tulbură. copiii întunericului. un lucru care să-i demobilizeze pe adversari şi să susţină credinţa. Acolo unde argumentele ontologice cad şi apologetica se arată fără putere. însă. îşi camuflează ferocitatea de lupi anti-creştini îndărătul unei măşti exterioare de sofism urban. poate fi găsit în silabele clare şi calme ale cuvântului Ş I T O T U Ş I Poate te găseşti la capătul zdrenţuit al abilităţilor tale intelectuale. care şi-au făcut un dumnezeu din intelect şi educaţie. ieşiţi din cotloanele lor ferite.. lupii umanismului aleargă în haită. agerimea şi manierele—toate de primă importanţă pentru ei—devin armele lor. Creştinii tineri. Aminteşte-ţi că ei sunt copiii tatălui lor. Prin asta nu vreau să dau 10 .2 ŞI TOTUŞI. oaspeţii ocazionali şi autorii de cărţi fără principii morale şi adepţi ai perversiunii sexuale sunt celebraţi ca voci alternative vrednice de protecţia civilă oferită de dreptul la exprimare atât de preţuit în Apus. Farmecul. De asemenea. nu trebuie să simţi nevoia de a fi mai deştept şi mai bun decât umaniştii. sunt sfâşiaţi fără milă. Studenţii. DESPRE TEMELIA NEZGUDUITĂ 2 Timotei 2:19 Înarmaţi cu educaţie.

cu toate acestea. temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită. atunci? Cum putem răspunde când Satana râde de noi şi ne batjocoreşte în sala de aşteptare din faţa salonului de terapie intensivă? Când el şi cei ai săi se veselesc de durerea noastră. Până atunci. temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită. evenimente teribile ameninţă să te copleşească şi să-ţi rupă chiar temelia sufletească. Mă vor vedea.. şi indiferent cât de bine pregătite sunt argumentele tale. oricât de isteţ la minte eşti. În acelaşi fel. de inima noastră zdrobită şi îndurerată. Voi n-o puteţi clătina. ce părere ai despre asta?” “Doar un cuvânt. Asta-i foarte bine. ce să le spun? Nu mai am argumente. temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită. Ce putem spune.. aminteşte-ţi că încă ai un răspuns. Aşteaptă până vor croncăni. Da.” Vedeţi. fără dureri. când evenimente. până-şi vor fi terminat toată muniţia intelectuală. Ploaia cade şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. a celor mai răi. dar ce să le spun? Spune-le ce spun şi Eu. aceşti oameni sunt mai isteţi la minte decât mine. Ş I T O T U Ş I “Ce?” vine întrebarea. Cel ce voia să te pună în încurcătură este el confuz cu adevărat. fără vreo sugestie sau tremur în voce. Da. temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită. dacă te bazezi pe răspunsul tău final. ne place să ne gândim că lucrurile rele vin asupra altora. dar realitatea este cu totul alta. La sfârşitul a tot ce aţi spus sau poate cineva să spună. Aşteaptă până ei îşi vor cheltui toate energiile. şi n-are nevoie s-o apăr eu. Spun doar că. Aşteaptă doar să termine ei. “Ei. în Biblie nu ni se promite nicăieri o viaţă de binecuântare desăvârşită. avînd pecetea aceasta: ‘Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui’” 11 . Totuşi. Este adevărat. Vor crede. dărâma. până la urmă tot poţi întâlni un ateu care este mai strălucit şi mai bine pregătit decât tine. şi înveţi când şi cum să-l foloseşti. şi apoi stai drept şi triumfător deasupra a ceea ce ei aşteaptă să fii tu văicărindu-te înfrânt. Evident. “Am spus. ‘Şi totuşi. Asta nu dovedeşte decât vechea axiomă din Texas: “Nu există nici un cal care să nu poată fi călărit şi nici vreun cowboy care să nu poată fi trântit. De fapt. Nu vor crede în Tine. “Ce ai spus?” Nu este un răspuns.” Oricum. eroda. “Totuşi.” vei spune tu. În ciuda capacităţii voastre intelectuale de invidiat. nu vei fi înfrânt niciodată de filozofiile deşarte.apă la moară ignoranţei şi lipsei oricărei capacităţi apologetice. După toate argumentele voastre. sau că doar cei răi vor suferi.’” “Şi totuşi?” “Da. Şi totuşi. dar nu şi decât Mine. ci o întrebare.” Doamne. şi ne cer un răspuns? Ce răspuns să le dăm când nu este nici un răspuns? “Totuşi. dar ei nu Te pot vedea. eu nici nu sunt în stare să fac asta.

care nu se sfia să spună lucrurilor pe nume. —1 TIMOTEI 2:19 12 . Întotdeauna vor exista între noi astfel de caractere gangrenoase ca Imeneu şi Filet. acest răspuns. Pavel reaminteşte de învăţăturile stricate ale lui Imeneu şi Filet. În modul său specific şi subtil. Satana va sta cu bucurie de partea cealaltă a patului. ca fiind fără consecinţe. Astfel de vorbării goale “răstoarnă credinţa unora. În înfrângere. Răspunsul lui Pavel adresat hulitorilor era de fapt o salvă direct la linia de plutire a corăbiei celui rău. puternic şi perfect. temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită. ici şi colo ei vor răsturna credinţa unora. pentru visele neîmplinite şi dezamăgirile care fac să ţi se strângă inima. pentru cei elocvenţi şi pierduţi. în foamete. pune întreaga responsabilitate şi vină în spatele lui Imeneu şi Filet. pentru ateii isteţi. o necinstire a lui Dumnezeu. având întipărită deja pe chip masca morţii. şi nimic altceva. folosit în întreaga viaţă şi rostit la momente prielnice. A fost un răspuns succint. încă ai răspunsul de care ai nevoie. Totuşi. el vizitează şi spitalele. pentru sufletul tău disperat. Când stai la căpătâiul celor iubiţi şi priveşti fără folos cum caută horcăind o gură de aer. “Ce mai ai de zis acum?” îţi va şopti.” şi Pavel. sumar învăţătura lor greşită. care erau o blasfemie. chiar şi într-un asemenea moment. totuşi. Da. nici o circumstanţă. înseamnă biruinţă. Pentru toţi împotrivitorii. rănit dar nu înfrânt: Ş I T O T U Ş I În versetul care precede 2 Timotei 2:19. Din păcate. “Ce mai răspunzi acum?” Prinde-te cu amândouă mâinile de Dumnezeu. în apăsare sau moarte. Pavel îi denunţă ca fiind o “gangrenă” pentru biserică şi caracterizează doctrina lor ca “vorbării goale şi lumeşti.Nici un argument. Dar nici gangrena învăţăturii lor false nici pierderea tragică a celor care vor cădea din acest motiv nu vor schimba adevărul etern. pentru inima ta îndurerată. pentru toate nădejdile sfărâmate. nici o pierdere sau chin sufletesc nu pot schimba acest adevăr. şi rosteşte cu încredere.” Pavel nu tratează.

La Betel un grup de profeţi îngrijoraţi se apropie de Elisei.” Ilie se uită serios la el dar nu spune nimic.” încep proorocii să trăncănească ca fetele bătrâne când prind un subiect siropos de bîrfă din care ciugulesc câte puţin. Stăpânul său pleca la Dumnezeu. cum vremea îşi trădează cursul ei şi informează pe omul care o observă despre ce va fi. a mirosit ploaia care se apropia.. poate ocazional. Toţi fac destul de des astfel de raţionamente despre evenimente naturale. Încuviinţează cu capul.. Doi prooroci care-şi evită unul altuia privirea. Marele om. Nu vreau să te scap din privire. I-a simţit? Nu este cu mult mai bine. briza udă şi rece. I-a văzut este un termen incorect..” 13 . Ştiu cum merg lucrurile. Ilie.. “că nu voi rămâne aici. aşteptând. Elisei ştia asta. ce? Să-l ia? Cum adică? Elisei ştia doar că Ilie va fi curând cu Dumnezeu. şi-a sfârşit lucrarea. şi-l trag la o parte. DESPRE LUCRURILE GRELE 2 Împăraţi 2:10 Se adună nori. Ilie încă nu zice nimic. “Domnul mă cheamă la Betel. dar nu schimbă nici un cuvânt. Aşteaptă aici. Nori ameninţători şi negri. viitorul părând să atârne în văzduh undeva între ei. întocmai ca doi copii care şiau furat unul altuia pepenii nu ştiu cum să deschidă discuţia. doar se uită la cer ca şi când.” “Viu este Domnul. Se apropie ploaia. Şi dacă el ştia asta. mulţi prooroci au devenit în curând conştienţi de climatul spiritual care se pregătea pentru o schimbare importantă. Ştiau că se va întâmpla ceva—dar ce? Elisei a fost din nou primul care a auzit.” spune Elisei.” zice până la urmă Ilie.. Elisei a văzut primul şi cel mai clar norii. Oare doar nasul lui putea mirosi ploaia? Ilie nu spunea nimic.. ridică din umeri. Norii care se adunau erau cu siguranţă prezenţi. “Domnul va lua astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău. mai real ca prezentul. însă tot la fiecare kilometru Elisei întoarce capul doar atât cât să zărească profilul pietros al stăpânului său... Ceva urma să se întâmple. independent unul de altul. Oricum. Ierihon şi alte locuri. Ilie va. şi proorocul cel bătrân se scoală şi-şi îndreaptă faţa spre Betel. Mă duc singur.. în curând şi fiii proorocilor din tot Israelul vor şti. Cum se întâmplă asta pe plan spiritual este mai puţin clar. ascultând în şcolile de prooroci din Ghilgal. nimic altceva. “Tu rămâi aici. toţi ciuleau urechile să prindă şoaptele purtate de vânt.. ce? Ce? “Ştii tu.3 ŞI TOTUŞI. Merg amândoi. Dumnezeu urma să. Dar ce însemna aceasta? Rugându-se. Mulţi oameni i-au simţit.

?” Proorocii în roiuri devin curând ca văduvele şi fetele bătrâne. mai sus. nici măcar odată în toate călătoriile lor nu l-a auzit vreodată pe Ilie să vorbească de “un lucru greu.“Sssst. “Eu trebuie să cobor până la Iordan. nici când a încuiat cerul—acelea nu au fost “lucruri grele. "Părinte!" Nici un vânt nici o voce nu l-au mângâiat pe Elisei. Urmăreşte-ţi stăpânul. ca un pepene lovit de un topor.” “Vom vedea..” “Staţi liniştiţi. “dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine. Să îndrăznească? El ceruse un lucru greu. ci erau ei de foc.” îi ceartă Elisei. Lui Elisei i s-a ridicat părul şi simţea furnicături pe spate. Ce pot face pentru tine înainte ca să fiu luat?” “Să vină peste mine o măsură dublă din duhul tău!” “Greu lucru ceri. dar aruncau priviri lungi şi şopteau între ei.” zice Ilie. Niciodată. Să mai vorbim pentru ultima oară. Înţelegi? Nimic nu mă va abate de la acest plan.” “Răspunsul meu a rămas acelaşi.?” Îl credeau oare surd la vânt. Domnul mă trimite până la râu. vei avea ce ai cerut. Apoi a văzut: o haină aruncată grămadă. la Vocea divină? “Astăzi. Ilie şi-a luat mantaua şi a lovit cu ea. "Ilie!" s-a auzit o tânguire. Nava a trecut printre ei ca un fulger. o măsură dublă era “un lucru greu. Un ciclon învolburat l-a cuprins pe Ilie şi el urca.” îi mustră Elisei. Mantaua lui Ilie. direct către ei. ca din întâmplare. “astăzi Ilie va fi luat de la tine.” “Totuşi.. mai departe. “Staţi liniştiti. “Cere ce doreşti. O bucată de ţesătură roasă. Curând. apele.” Nici când a orbit o oştire. totul numai foc.” Elisei era uimit. Nu erau o substanţă naturală în flăcări. Nu privi în altă parte! Nu privi alături! Lasă carul de foc.. dar tu rămâi aici.” zice Ilie. este că se transformă în stupi de bârfă spirituală forfotind de şoapte de felul “Ai auzit că. Oare Dumnezeul care vorbeşte la Betel tace la Ghilgal?” Problema cu proorocii din şcolile astea de prooroci. “Trebuie să mă cobor la Ierihon. se gândeşte Elisei. Sămânţa unei viitoare măreţii profetice. s-a repezit un car cu patru cai. Bineînţeles că ştiu. mai sus.” Dintr-o dată. rămânând în urmă la înmormântări şi plecând ultimii de lângă mormintele femeilor. nu vei avea.?” sau “Ştii că.” a răspuns Elisei destul de răspicat încât stăpânului său să i se ridice o sprânceană.. Mai stai de vorbă cu ei. înfricoşător şi irezistibil. Dacă nu.” Acum însă. “Rămâi aici. “Ştii că. “Ştim amândoi ce se va întâmpla. “Ierihon.” Nici nimicirea casei împăratului Ahab n-a fost “lucru greu. “Viu este Domnul că nu te voi părăsi. se gândeşte el. Ploaia înlocuieşte briza.” La Ierihon proorocii erau în fierbere.” La râu. Tăcere asurzitoare. Briza a devenit un Vânt iar Vocea un bubuit.” zice Ilie când Elisei se apropie din nou. lăsându-i pe proorocii din Betel nedumeriţi. Trebuie că te-ai săturat deja de compania unui bătrân. tot ce mai rămas în urma uriaşului suit într-un vârtej de vânt. dar ochii lui Elisei erau ţintiţi la Ilie.. Ce anume i-a spus Ilie? Ş I T O T U Ş I 14 . care s-au despărţit în două la moment. Vocea se aude mai tare. Hai să mergem un pic mai departe. ascuns apoi de furia furtunii.” “Voi merge cu tine. Tăcere. Şi ei s-au tras înapoi.” îi spune Ilie. nici când a coborât foc din cer. Foarte curând.” adaugă unul.

Din adâncul fiinţei.Recuperând mantaua. Aceasta.” îl va face pe Ioas să simtă în mod clar că Domnul vrea să-i dea mult. este o săgeată de izbăvire din partea Domnului. trebuia să ştie. Elisei s-a întors să înfrunte Iordanul şi grupul proorocilor care îl scrutau cu privirea de dincolo de apă.. dintr-un instinct al proorocului. din duhul lui Ilie? Un lucru foarte greu..” Chiar şi pe patul de moarte. o combinaţie supranaturală de cuvinte. “ia săgeţi şi loveşte în pământ. Trebuia să continui să loveşti mai mult. din sufletul lui Elisei a zvâcnit către ceruri un strigăt. Elisei a înţeles valoarea faptului de a cere “lucruri grele. Când Dumnezeu îţi spune să loveşti—LOVEŞTE—şi continuă să loveşti. 15 . “Trebuia să loveşti de mai multe ori. se întorcea exact aşa cum era la plecarea cu Ilie. când a fost vizitat de împăratul Ioas care a venit să-l plângă (2 Împ. Dovezile biblice ne arată că Dumnezeu este supărat mai tare pe cei timizi decât pe cei agresivi! Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului. —EVREI 4:16 Nu doar aici. De ce te-ai oprit la trei? De ce n-ai dat de cinci? Sau de şase? Acum îi vei bate pe Sirieni de trei ori. ci în tot cursul lucrării sale. fapte şi credinţă. în întâmplarea cu mantaua. Elisei a presupus că Ioas îşi va da seamă că acesta era un moment profetic. că afirmaţia sa profetică. dintr-un acces al credinţei furibunde. îi exlică Elisei după ce a tras. Elisei a crezut. şi ajung să ceară prea puţin. în mod evident.” au strigat proorocii.” Ioas a făcut aşa. în lipsa proorocului Elisei. lucru care l-a înfuriat şi l-a scandalizat pe Elisei. Ş I T O T U Ş I “Nu ţi se pare că vrea cam prea mult?” De câte ori am auzit asta! Însă teama de a nu cere prea mult îi face pe mulţi credincioşi să ceară prea puţin. Elisei a mers apoi spre proorocii Ierihonului care-l aşteptau. Ţi se pare că rugăciunea din adâncul inimii tale este în mare parte imposibil de a fi împlinită? Aşa a fost şi rugămintea de a primi o porţie dublă din duhul celui mai mare prooroc al vremii de atunci..Realizând că lacrimile împăratului erau pe de o parte durere şi pe de altă parte frică de Sirieni.” Mulţi dintre noi nu lovesc destul. În acea mişcare şi-a însuşit mantaua. Rugăciune grea sau nu. “Duhul lui Ilie! Duhul lui Ilie este peste Elisei. a făcut aşa de trei ori. “Acum. nu plâng. nu caută. a plesnit cu mantaua lui Ilie apele care aşteptau.” îi zice el. Elisei ceruse în adevăr un lucru greu. al comodităţii sau neatenţiei.. o săgeată împotriva Sirienilor. O măsură dublă. “Unde este Dumnezeul lui Ilie?” Spontan. De multe ori credincioşii pierd momentul profetic din cauza insensibilităţii.13:14-21). omul lui Dumnezeu îi spune împăratului să tragă cu arcul pe fereastră. iar râul s-a despicat în două. nu se roagă şi nu cer destul. îndoită. “Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului împotriva Sirienilor. Asta era. până ai fi avut victoria deplină.

1 Cronici 4:10.. Aminteşte-ţi că termenul de lucru greu este omenesc. nu vrea cineva să fie îndrăzneţ în rugăciune? Nu vrem.. n-aş vrea să fiu prea îndrăzneţ. Fii îndrăzneţ. Dorinţa din rugăciunea lui Elisei a fost să fie uns cu puterea lui Ilie. Întreabă-i pe cei mai mulţi din cei ce citesc Biblia. decât o plângere în legătură cu cererea lui. este mare. 4. Ce poate fi “mai greu” sau “mai uşor” pentru Dumnezeu? A fost “mai greu” pentru El să facă un elefant decât un şoarece? Este pentru El “mai greu” să vindece o anumită boală decât alta? Cere “lucruri grele” de la Dumnezeu gândindu-te că Lui îi place credinţa. Fii atent la momentul potrivit al lui Dumnezeu. şi tu vei ştii: Acesta este momentul să cer un “lucru greu. el ar fi pierdut din ochi pe Ilie care s-a ridicat într-un vârtej de vânt. 16 .Ş I T O T U Ş I Iată câteva lucruri de bază în legătură cu a cere lucruri grele: 1.” a fost părerea lui Ilie. Iaebeţ binecuvântare.. Dacă privirea lui Elisei ar fi urmărit imaginea glorioasă a carului de foc şi a bidiviilor de flăcări. Da. Aminteşte-ţi. Ş I T O T U Ş I Cere-Mi. cuvântul lui Dumnezeu prin Ilie a fost cu siguranţă clar. prinde momentul prin credinţă. Nu te lăsa distras. Acel “dacă” este de importanţă uriaşă când este vorba de un “lucru greu. Solomon a cerut înţelepciune. să Te stresăm. Hei. “Cere ce vrei să-ţi fac!” Cere! Fără ezitare. Carul de foc era altceva. “Greu lucru ceri.” Deci fii atent la ţintă. Dar există şi unul mai mare ca el.. nu gândindu-te că El ar fi intimidat când I se cer lucruri mari.” a spus Ilie. (Vezi 1 Împăraţi 3. Iosua 14. Cere doar. Doamne. iar Elisei a cerut ungere de sus. Caleb a cerut un munte întreg. poţi pierde vârtejul de vânt care urmează. Lasă-L pe Dumnezeu să pună în inima ta dorinţa după “lucruri grele” şi pregăteşte-te să le ceri. Fii sensibil la “lucruri grele” care sunt importante. Indiferent cum ar fi. dacă-ţi laşi ochii. Doamne.. 2.” se poate să fi fost mai degrabă un compliment la credinţa lui Elisei. mintea şi credinţa să se abată de la ţinta rugăciunii tale. spui să cer. Cuvântul imposibil este un cuvânt mare.” Ilie a spus. “Greu lucru ceri. Îmi pare rău că Te deranjez.. Carul de foc a avut rolul de a-i separa pe cei doi şi de a testa concentrarea lui Elisei. 2 Împăraţi 2). Doamne. şi îţi vor spune că Ilie s-a ridicat la cer într-un car de foc. Nu e aşa. Ce-aţi spus? Scuze. “Dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine. Ilie era ţinta. Va fi un moment când uşa divină către încăperea tronului se va deschide. oricât de grozav ar fi carul de foc. 3.

Doamne? Ş I T O T U Ş I 17 .Care.

seminţia lui. şi-a stabilit o guvernare “temporară” la Hebron şi în aşteptarea răspunsului lui Dumnezeu. el a ştiut că Hebronul trebuie să rămână lui Iuda. Aşa a fost Împăratul David. îl sfida pe David. A fost poet comparabil lui Shakespeare. multilateral. Hebronul fusese capitala perfectă. Pentru aşa ceva nu era potrivită orice cetate. Toţi se aşteptau ca David să-şi stabilească reşedinţa la Hebron în Iuda. în sfârşit.. toate celelalte seminţii nu vor putea prinde viziunea sa despre un stat evreiesc înnoit.” Când emisarii lui David au cerut armatei principale din Iebus să se predea. geniu militar de nivelul lui Patton. doar atât. 18 . un politician desăvârşit. doar fortăreaţa de necucerit a Iebusului a reuşit să scape de ascuţişul săbiei lui David. compozitor. Un astfel de centru urma să fie un centru naţional al religiei şi guvernării ebraice. Fortăreaţa a rezistat cu o uşurinţă evidentă toturor atacurilor. nu în ultimul rând. inaccesibilă şi uşor de apărat. în diverse discipline fără legătură între ele. nu pentru Israelul unit. care ar putea excela—nu doar participa— ci spulbera totul în competiţii la care ar participa. Saul. unit. Masivă. Când la sfârşitul unui război civil lung şi sângeros a fost uns.” se lăudau Iebusiţii. dar nu pentru noua naţiune. DESPRE BIRUINŢĂ 2 Samuel 5:1-7. de a stabili o capitală nouă. “că chiar şi cel mai slab dintre noi o poate apăra. David voia să fie perceput ca împărat al tuturor. doar Iebusul. neutră. împărat peste o naţiune unită. “Cetatea noastră este aşa de tare. Nu să existe douăsprezece capitale ale celor douăsprezece seminţii. Pentru perioada sângeroasă care a trecut. trebuia să transmită un mesaj politic care să nu fie ambiguu. O capitală regională. a condus ţara de la Ghibea lui Beniamin. din toate cetăţile Iebusiţilor.. Dar unde să fie? David a acceptat uleiul ungerii. Un geniu complex. Şi totuşi. fiindcă era din seminţia lui Beniamin. care din celelalte centre ale diverselor seminţii ar fi mai bun să fie capitală? Politicianul din David ştia că o nouă naţiune are nevoie de o nouă capitală. ci o capitală naţională pentru o naţiune unificată. muzician. 1 Cronici 11:4-9 David. Filistenilor şi altor popoare străine de pe teritoriul naţiunii care înmugurea. mistic şi. răspunsul lor a fost iritant. David ştia că dacă rămâne la Hebron. cel dintâi împărat.4 ŞI TOTUŞI. a început acţiunea dificilă şi sângeroasă de izgonire a Iebusiţilor. După şapte ani. Un împărat ales de Însuşi Dumnezeu trebuia să conducă dintr-un loc ales de Însuşi Dumnezeu. O astfel de acţiune măreaţă. apare poate odată într-o generaţie. Evreii împărţiţi în seminţii trebuia să înveţe să se considere cetăţeni ai naţiunii lui Israel.

Acceptă cu drag inevitabilul schimbării ca un pas necesar avansării. dar nu dacă stai confortabil şi la căldurică la Hebron. Mărşăluieşte numai către Iebus. A treia lecţie şi cea mai mare: nu există şansa producerii unui miracol până nu este nevoie de el. “Adevărat? Atunci poate că acesta-i locul. Este de remarcat că atât în relatarea despre căderea Iebusului din Cronici cât şi în înregistrarea lui Samuel.11:5 – Dar David a pus mâna pe cetate. Maiestate?” Ş I T O T U Ş I Iebusul era o cetate de necucerit.” a şoptit David. Poţi să stai la Hebron în siguranţă. “Se poate. teren înalt. Pur şi simplu nu va cădea.” a strigat trimisul lui David spre zidul cetăţii. timpul era de partea lor. Cei slabi şi fricoşi privesc la zidurile semeţe ale Iebusului şi văd o 19 .” s-a tânguit un căpitan tânăr. n-ai treabă cu Iebusiţii. Ţine minte. domnule.” “Mi-e teamă că au dreptate.” (2 Sam. nici n-a urât schimbarea. Graba sau repulsia te pot costa amândouă. Dacă nu eşti împărat. dar el a prevăzut că vine ziua schimbărilor.” “Orbii şi ologii noştri pot să apere această cetate. dar s-ar putea să nu le ai pe amândouă pentru mult timp. Hebronul a fost acceptabil pentru o perioadă. nu va intra David aici.. David a ştiut asta.” cugeta David.“Sunteţi încercuiţi. Nu-i nici o nădejde de biruinţă grandioasă decât atunci când şansele de reuşită sunt minime. Prima este pentru toţi credincioşii. A doua lecţie este că noile “oportunităţi” pot să-ţi rezerve mari provocări şi lucruri descurajatoare.” “Am auzit un cuvânt de la Domnul. fortificaţii. Auzind aceasta David a părut că se luminează binişor. dar aşteaptă călăuzirea lui Dumnezeu. “Până nu trece mai întâi de orbi şi de ologi. Poţi avea o mare biruinţă la Iebus.” “Priveşte zidurile. David va intra în cetate mai devreme sau mai târziu. Supuneţi-vă şi veţi trăi. şi întâlneşti lupta. “De ce să suferiţi un asediu? Oricum veţi fi înfrânţi. există acest cuvânt semnificativ: “şi totuşi. poţi să fii împărat sau poţi sta comod la Hebron.5:7.” “Ar trebui să se întâmple o minune să putem cuceri Iebusul..” au râs Iebusiţii. “Această cetate nu va cădea. Pune-ţi numai coroana. Aveau sursă de apă.” a şoptit discret un ofiţer la urechea împăratului David.. Cu fiecare nouă oportunitate vin şi schimbările şi provocările. Înălţimea voastră.” a mormăit un altul cu pesimism. David a aşteptat momentul hotărât de Dumnezeu şi a fost pregătit pentru schimbare. nu de partea Israeliţilor care erau în afara zidurilor..” “Ce loc?” “Locul pe care-l caut de şapte ani. dar fără şansa unei victorii glorioase. şi imediat capul tău îngreuiat va trebui să găsească soluţii. “Se poate. în corturi. garnizoana întărită a unei naţiuni războinice. Toţi s-au aplecat către el. La Hebron nu există opoziţie notabilă. dar şi dacă ar fi fost tot l-ar fi putut ţine pe David afară. 1 Cron. Nici nu s-a pripit.) Există câteva lecţii minunate referitoare la viaţă şi la conducere în cucerirea Iebusului de către David. “Ce cuvânt. Soldaţii dinlăuntru nu erau orbi sau ologi.

îngropate sub mormane de praf şi arse. Haide. Iebusul n-ar fi dus lipsă de apă. orice vrei să faci.. Oricine va ajunge la canal şi va bate pe Iebusiţi.înfrângere sigură. aminteşte-i de înfrângerea lui la Iebus. Poate că este sau nu vorba de preocupare sinceră cu privire la binele tău. David a văzut toată slăbiciunea de care avea nevoie. pe şchiopi şi pe orbi.” După tot ce-ţi spune Satana pentru a te convinge de înfrângerea ta. există un răspuns dincolo de cuvântul “totuşi. Gelozia. dar în faţa unei provocări la care raţiunea dă înapoi. invidia şi interesele ascunse pot schimba asociaţi plini de preocupare în obstrucţionişti mânioşi. “Şi totuşi. Iebusul era acolo. “totuşi.” Satana vrea să te convingă că credinţa ta este pur şi simplu inutilă. În patru moduri diferite au atacat verbal visul lui Neemia: 1. Toate acestea sunt doar variaţii ale aceleiaşi idei. vei sfârşi rău. era în mod evident de necucerit. Laşii mormăie vorbe îndoielnice şi disperate. 1 CRONICI 11:6 În orice proiect mare vor exista întotdeauna prietenii lui Iov să-ţi spună ce este imposibil. Dar acolo unde alţii au văzut un punct tare al Iebusului. că “orbii şi ologii ar putea ei singuri apăra Iebusul. De pe Muntele Sionului. Cuceritorii spun. —2 SAMUEL 5:8. rezistenţa porţilor şi tăria armatei împotrivitoare. Satana este dornic să-ţi explice situaţia ta deznădăjduită: Dependenţa de droguri nu poate fi niciodată biruită. Observă punctele tari ale cetăţii Iebusului şi enumeră motivele pentru care nu poate fi înfrântă. şi el l-a văzut. uşor de apărat chiar şi de orbi sau ologi. Apoi. a puterii superioare şi a opoziţiei peste seamă. Indiferent cât ar fi durat asediul. 3. Reţelele de bandiţi din jur nu pot fi oprite. Cei plini de credinţă văd momentul lui Dumnezeu. ineficace. foloseşte vorba lui David.” În faţa dificultăţilor de netrecut.” Îndărătul unui punct tare al Iebusului era răspunsul către biruinţa lui David. aşa cum gândesc unii. Materialele din zidul anterior erau inutilizabile. vizibilă doar ochilor credinţei.. Nu erau în stare să se întărească ei. la fel ca planurile tale. 2. 20 . În final. Negarea realităţii nu este. Situaţia financiară este ireversbilă.. dar să mai întărească şi zidurile. Nici o biserică nu s-a dezvoltat în oraşul ăsta. rosteşte cuvântul care biruieşte ceea ce este de nebiruit. acelaşi lucru cu credinţa. „Şi totuşi. Locuitorii din Iebus se simţeau în siguranţă chiar şi într-un asediu prelungit pentru că aveau o sursă de apă. Când Neemia s-a întors la Ierusalim şi a anunţat intenţia sa inspirată de Dumnezeu de a reconstrui zidurile Ierusalimului. David nu va intra aici cu nici un chip.. aşa cum a căzut Iebusul. va fi căpetenie şi domn. Sanbalat şi Tobia şi-au bătut joc de el cu înverşunare (Neemia 4:2).” David n-a fost inconştient de realitatea din faţa lui. unde era zidită fortăreaţa era un canal de apă secret până la izvorul Ghihon. şi că. Nu aveau resurse. El îţi va scoate în evidenţă cu mare bucurie toate punctele tari ale Iebusului pe care le-ai remarcat şi tu—înălţimea zidurilor. Frica îi orbeşte pe mulţi să nu vadă răspunsurile. fii realist. după ce ai făcut asta. aminteşte-ţi că secretul căderii Iebusului poate fi o abordare creativă. Iudeii erau prea neputincioşi pentru o astfel de lucrare. aşa va fi şi cu obstacolele care stau în faţa mea.

Tu vorbeşti aşa? Doar eu dau visele. Iebusul era imbatabil. şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor” (Neemia 4:9). “Şi dacă veţi zidi la început. Nu observi un vis în acel nume? Trebuie să recunoşti că este un pic prea grandios. Doamne. Când bătălia pentru Iebus s-a terminat şi David a stat biruitor pe Muntele Sionului. David a privit un canal de apă şi a văzut o biruinţă sigură. 21 .4. Totuşi pe tabla din faţă poţi citi. Astfel de voci descurajatoare sunt cu sutele. dorit de Diaspora şi rezidit mereu şi mereu de poporul lui Dumnezeu. “ noi ne-am rugat Dumnezeului nostru. Şi atunci mi-a venit gândul: Stai aşa. Satana nu are vise şi nu poate naşte vise. Există undeva o mică biserică într-o clădire din metal cocoţată într-o poziţie mai degrabă precară pe umărul unui munte. “ scrie el.” La început am chicotit neştiutor la neruşinarea numelui. Nici măcar nu este situată în intravilanul vreunei localităţi. depozite de mărfuri şi un oficiu poştal antic. “tot nu se va alege nimic până la urmă. văzându-şi propriile lor vise murind.” ziceau ei. ca şi David. Ei au privit fortificaţiile invulnerabile ale Iebusului şi au văzut o înfrângere sigură. Eşti agasat de critici supăraţi care. Îndreaptă-ţi rugăciunea către Dumnezeu şi ţine-i pe Tobia şi Sanbalat departe. cu un drum şepuitor în partea de miazăzi. Doamne.” Întotdeauna va fi cineva lângă tine care să-ţi spună cât de imposibil de realizat este visul tău. dacă poţi numi aşa ciorchinele de case nearanjate. “Totuşi. “World Outreach Centre” sau “Centrul de Evanghelizare a Lumii. Ce atitudine de paradă! Cu adevărat un Centru Mondial de Evanghelizare. a devenit Oraşul Sfânt pomenit astfel în rugăciuni. Neemia. cineva acolo vede ce eu nu pot vedea. amintit astfel în cântări. riscul şi potenţialul profit sunt valoroase. Da. Aşa da. Îţi plac? Chiar? Chiar Îmi plac. Îmi aminteşte de ceea ce am spus că trebuie să facă poporul Meu. însă oamenii slabi şi geloşi ale căror vise proprii au murit nu doresc altceva decât să ţi-l distrugă şi pe al tău. în timp ce David vedea deja o cetate nouă pentru o naţiune nouă. Ce nume! Îmi plac astea. visează dincolo de realitatea imediată şi refuză să fie descurajat de unii ca mine. Ceea ce a fost odată fortăreaţa de necucerit a Iebusului. îl dispreţuiesc pe al tău? Drumul tău spre victorie este calea credinţei şi a perseverenţei. Oamenii şi ofiţerii armatei lui David au considerat cucerirea Iebusului imposibilă. a cunoscut cuvântul potrivit unei astfel de lucrări şi unei astfel de armate de împotrivitori. Să fie binecuvântaţi ei şi visul lor în Numele Tău. Şi totuşi. Era zadarnic să şi încerce. De ce să le dai credibilitate? Sfaturile înţelepte care te ajută să evaluezi costurile. el a făcut anunţul uimitor că Iebusul va fi redenumit Ierusalim şi că va deveni noua capitală a ţării.

Ş I T O T U Ş I Ierusalimul este dar Iebusul nu mai este. 22 .

puţin. A lăsat el cumva bunăvoinţa să-i pătrundă în inimă? Spera că nu. Petru s-a străduit toată noaptea—la timpul potrivit—cu plasele ude şi grele." Da. dar nu înainte de a-şi spune părerea despre tâmpenia asta. ca orice pescar obosit. Chinuindu-se să prindă peşte când era posibil să prindă peşte. a spus-o deja. fără să-i ţină profeţii din satele de pe uscat lecţii despre cum se pescuieşte? Bine. goale în lumina soarelui. Până la urmă. Acum trebuia să o facă. Oricum. la cuvântul Tău. "Toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic. De multe ori a avut impresia că plasele goale sunt mai grele decât pline. lăsând pe suprafaţa apei diamante de lumină. Bine. N-a spus nimic nici când plasa s-a scufundat. puţin părea să-i pese de muşchii lui Petru. spatele lui şi timpul lui? Oare acest Nazarinean deranjant avea să pună mâna să-l ajute? Mai mult ca sigur nu. Era lumină deplină. Să pescuieşti ziua! Asta arată cât de mult ştiu tâmplarii şi rabinii despre meseria asta. O îndoială tristă. Vizitatorului care tot învârtea de cârmă. DESPRE ASCULTARE Luca 5:5 Porunca lui Isus suna ca o luare în râs o pescarului transpirat şi obosit. Şi nu-i plăcea să fie luat în râs. Îi şi auzea râzând. zeflemisindu-l pe deasupra unduielilor zâmbitoare şi a peştilor.. ca şi când ar fi ştiut totul despre pescuit. peste măsură de obosit. Dacă asta vrea.. Chiar şi acest tâmplar trebuia să ştie că în Marea Tiberiadei nu se prinde peşte ziua.. asta va avea. se mai cuvenea să întindă plasele când era în mod evident fără rost să o facă? Apoi. Tâmplarul vrea mreje—va primi mreje. nu era prea lat şi de pe ţărm se putea vedea barca cu pescarii şi cu pasagerul misterios. voi arunca mrejile. epuizată. era trudit. să mănânce şi să doarmă după noaptea fără peşte. până când spatele-i urlase de durere. Azvârlind mreaja şi întinzând-o fără nădejde ca o reţea deasupra suprafeţei de azur a lacului. Petru zâmbea răbdător către învăţătorul care privea fix la faţa lată şi decolorată a pescarului.. nu era oare barca lui. şi cuvântul a ieşit. Şi totuşi.5 ŞI TOTUŞI. în plină lumină. Ceva s-a strecurat într-un colţ al inimii lui. bine. Petru ştia că arăta ca un prost să arunce mrejele deasupra apelor strălucitoare. stăpânindu-şi cu greu inima răzvrătită. pe lumină." i-a explicat Petru. 23 . grele. "Totuşi. bine! O va face. ca să nu ridice tonul. Marea. ude. foarte trudit şi descurajat şi nu-i venea deloc să urmeze capriciile lipsite de sens ale rabinilor itineranţi. de fapt lacul. şi mort de foame? N-avea dreptul? N-ar fi trebuit să se ducă acasă. destul de tare ca să ştie toţi de pe mal că n-a fost idea lui. o repulsie? Poate că da. mai erau şi oamenii de pe ţărm. Şi ce dacă? Ce dacă era obosit. oare acum... Cum să fie de acord? Avea nevoie de un cuvânt care să-l treacă din împotrivirea nerostită la ascultare.

Petru a strâns coarda ca să închidă mreaja şi a început să o tragă. Nici un bord de misiune englez nu s-ar fi gândit măcar să-l trimită în misiune. cu tulburări în multe locuri. cu bucurie. Cum să nu. că am picioarele strâmbe şi nu le pot folosi?” Dumnezeu e mare. iar soarele. Ne este permis. Totuşi. Niciodată. Spune-I Lui totul. Africa Centrală din secolul al nouăsprezecelea era considereată un “cimitir al 24 . “Să fiu răstignit cu susul în jos? Oh. poate fi ceva mai fain?” Să nu cădem în absurd.” “ Doamne. Da. Tu i-ai spus motivele pentru care n-are rost. că Lui îi scapă nuanţele subtile ale problemei. asemeni unui râs zglobiu. dar nu uşor cum se aştepta ci cu un efort care-i îndoia spatele. El este suveran. “Doamne. ştiu că Tu mi-ai spus să-mi chem colegul la adunare. poveri pe care ne cere să le ridicăm şi obligaţii aşa de obositoare încât nu au mai mult sens ca pescuitul în miezul zilei pentru Petru. El ţi-a spus deja ce să faci. şi încă în cea mai periculoasă regiune a Africii.. Îţi mulţumesc. biserica asta nu este potrivită pentru mine. El doar aşteaptă muindu-şi degetul în apă în timp ce îţi studiază fizionomia. Şi tu poţi face asta. Doamne. Nu se poate.. Nu văzuse sensul pescuirii în mijlocul zilei. bolnav şi cu o nevastă invalidă. Sigur.” “Doamne. se juca şi dansa deasupra trupurilor argintii care încercau nebuneşte să sară afară. şi Petru s-a dat peste cap să-I explice. Sunt sigur că va aprecia ajutorul tău!!! Totuşi. dar nu se va certa cu tine. dar Tu încă n-ai întâlnit-o pe soacră-mea. în ciuda a ceea ce zic unii. Necunoscută. El nu este afectat sau descurajat de obiecţiunile. departe unul de altul şi de mreajă. Doamne.. iar de cealaltă parte ne aşteaptă plase bombate pline cu binecuvântările Sale. C. nici în cea mai grozavă noapte de pescuit n-a făcut o captură ca asta. Dar Studd a auzit chemarea Domnului să plece în Africa Centrală. Petru era încremenit. Dumnezeu te ascultă. om de nimic. Mreaja se apropia de suprafaţă. fără hărţi. Pe deasupra umărului L-a privit pe Rabi. cât a prins acum era muncă de o săptămână.. chiar aşa. T. Eu am nevoie de o biserică care creşte. Ha.. violentă şi plină de boli tropicale.” “Ridică-te şi umblă? Nu vezi. după ce termini de spus totul şi El stă doar la celălalt capăt al bărcii şi te priveşte. ce vei face? Ş I T O T U Ş I Şi totuşi al ascultării necondiţionate aduce mai multe minuni decât ne putem imagina. comentariile sau explicaţiile noastre. Nu era ceva normal. El nu se supără. dar el este ateu. Se părea că Isus n-a înţeles situaţia. Studd şi soţia sa Priscilla lucraseră pentru Domnul în India şi după orice logică aveau acum nevoie de odihnă în Anglia. Studd avea peste cincizeci de ani. din punctul Lui de vedere atât de limitat nu poate vedea ramificaţiile atât de evidente ţie. deci spune-I-le. Ş I T O T U Ş I Lucrăm uneori cu iluzia întrucâtva apăsătoare că ascultarea este întotdeauna bucurie. Există locuri în care El ne duce sau ne cheamă. a hotărât Petru.. în centrul oraşului. trebuie să iei o decizie. ha. şi încă unul foarte morocănos. Podul de legătură dintre descurajarea noastră şi voia lui Dumnezeu este şi totuşi. Zâmbea oare? Avea o sclipire în ochi sau era doar soarele? Peştele e peşte. să ne explicăm lui Dumnezeu. ştiu că Tu vrei s-o iert pe soacră-mea. Dumnezeu te va lăsa să-I vorbeşti. Acum. era ceva supra. nu rudimentar.

ci şi prin credinţa din picioarele lui şi ale armatei sale. Există o altă realitate care aşteaptă după şi totuşi al ascultării. supranaturale. au primit un cuvânt de la Dumnezeu şi apoi. pe ţărmul mării. Aminteşte-ti. Te voi asculta. Doar apoi vine minunea. Când. să lucrăm sau să sacrificăm în ciuda tuturor raţionamentelor fireşti. vom privi fix în ochii nemişcaţi ai Domnului Hristos şezând calm la celălalt capăt şi cerându-ne să acţionăm. şi trezirea spirituală a venit în Africa Centrală. asemeni lui C. când noi. Eşti într-o companie excelentă. după ce I-au prezentat toate argumentele posibile şi obiecţiunile lor. Dumnezeu nu-l va chema pe un astfel de om să-şi lase nevasta ţintuită la pat în Anglia să se roage. Petru a recunoscut imediat că este vorba de o pescuire miraculoasă şi a fost mai deschis ca niciodată să audă un cuvânt care să-i schimbe destinul. când Dumnezeu i-a spus să se ducă să trăiască între leproşi. şi aruncă odată mreaja. nu i-a făcut plăcere să îngrijească 25 . Ai auzit vocea lui Dumnezeu să faci un lucru greu şi aparent nerealist? Nu-ţi face probleme. un bilet în care să afirme că Dumnezeu i-a cerut să umble pe ape. fără sprijin din partea vreunui bord de misiune. A fost frecvent criticat. Uită-te dincolo de suprafaţă. În mod frecvent se întâmplă astfel: cu cât porunca este mai imposibilă cu atât minunea este mai mare. Nu trebuie s-o facem tema centrală. după ce I-au spus lui Dumnezeu tot ce simţeau. Priveşte cu ochii credinţei. David Wilkerson era păstorul unei adunări de sat. căliţi. trebuie să spunem că ascultarea eliberează puteri miraculoase. abundente. fără experienţă în mediul urban. Şi nimănui. fără obligaţii bisericeşti. aşteaptă să umple mrejele celui trudit din cale-afară care. dar este şi ea o componentă a întregului. după ce s-au luptat. un moment cumplit de dureros. când Dumnezeu l-a chemat să lucreze între găştile din New York. Moise era un octogenar bâlbâit când Dumnezeu l-a chemat să se întoarcă în Egipt. să scrie scrisori şi să adune sprijin financiar pentru soţul ei. indiferent ce simţi. Binecuvântările. Zidurile Ierihonului n-au căzut doar prin credinţa din inima lui Iosua. noi ascultăm—punct. mai este un singur cuvânt care să-i treacă de la rezistenţă la acţiune. bine. Răspunsul lui Studd? Şi totuşi. Cu toate acestea. sfinţii maturi. infirm. în ciuda tuturor lucrurilor.misionarilor. în Egiptul unde pe capul lui era pus un preţ.” Dacă Dumnezeu chema pe cineva acolo. dar fă bine şi umple-mi plasele!” Nonsens! El vorbeşte. Un om religios dar cu gândirea rătăcită se poate duce câteodată spre moarte lăsând în urmă. Acela nu este “şi totuşi” al credinţei. Când Petru şi-a tras mrejele afară. subiect de controversă. şi Dumnezeu i-a asigurat nevoile. unde în cele din urmă a contractat boala şi a murit. ci doar o presupunere. T. Mai întâi este şi totuşi. cu siguranţă nu pe un englez în vârstă. fără să ştie măcar încotro se va duce. dar folosit cu tărie de Dumnezeu. mai aruncă odată mreaja. Studd s-a dus acolo. să fii încântat sau măcar să-ţi placă. exact cum i se cere. nu vor fi impulsuri nebuneşti ale unui om dezechilibrat din punct de vedere emoţional. de la un capăt al bărcii. Nu ne uita la soarele care străluceşte luminând apele şi la improbabilitatea de a prinde ceva. Nu. El a rămas în continuare neschimbat în cerinţa Lui. Asta nu înseamnă că trebuie să facem cu Dumnezeu un târg de felul: “Bine. să ascultăm. tu nu trebuie să înţelegi ce ţi se cere. erau în mod miraculos pline. Studd. Avraam era însurat cu obligaţii când Dumnezeu l-a chemat să iese şi să plece. Tu doar trebuie să arunci mreaja. nici chiar la maica Teresa. Va veni un punct. Nu şi-a văzut soţia timp de doisprezece ani. Binecuvântări miraculoase. Părintele Damien a fost un preot tânăr şi sănătos.

De ce a pus-o Dumnezeu să-şi irosească energiile între muribunzi când cei vii au atâtea nevoi? Doamne. Doamne? Ş I T O T U Ş I Când eşti prea obosit. aşa e? Nu. Spune-i că te doare spatele şi braţele şi că. spune-i Lui despre acestea toate. prea tânăr. în lacul unde te găseşti peştii nu muşcă ziua şi că eşti suprins că El nu ştie asta. Apoi priveşte în ochii Lui minunaţi. Nu.. Spune-i Lui toate acestea.de nenorociţii murdari şi bolnavi în stadiu terminal din India. oricum. Ei bine. cum de au făcut atunci atâtea minuni? Pentru că atunci când Eu am poruncit. nu era. sărac sau prins cu obligaţii pentru lucrarea Domnului. Pavel. Spune-i Lui despre nopţile lungi şi negre de pescuit fără rezultat. Nu era? Dar Iosua? El cu siguranţă era diferit.. ei au răspuns. liniştiţi. la cuvântul Tău. Ce Ţi-au răspuns. prea bătrân. Petru a fost diferit de noi. şi spune: “Totuşi. Greşit.” 26 . Ilie? Ca şi voi. atunci. senini.

venea spre mine încet.” “Va muri?” “Sigur că da. ea singură.” “Da.6 ŞI TOTUŞI. Nu putea şti că eu o aşteptam împreună cu doi africani care o priveau purtându-şi încet paşii de-a lungul gazonului ars şi deteriorat al casei de oaspeţi. în acel mare cuvânt. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea. Va muri acolo. Am rămas acolo cufundându-mă încet într-o mlaştină fără fund a nedreptăţii. “Cine este?” am întrebat. cărări ale siguranţei în lumea plină de suferinţă.. ca şi cum i-aş fi putut auzi gândurile—sau poate erau gândurile lui Dumnezeu?—am găsit uşurare. Ş I T O T U Ş I “Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri. În adevăr.” Biblia nu promite niciodată ambasadorilor lui Hristos cărări presărate cu petale de trandafiri. DESPRE LUCRARE 2 Timotei 1:12 Orbă şi şubredă. fără să fie vizitată. cu părul ei sârmos şi albit bătut uşor de briza slabă şi fierbinte.” “Ea singură?” “Da. Se întoarce în Germania. Atunci. “A tradus Biblia în două limbi. Această convingere directă. există texte din Scriptură care spun exact contrariul.” Nu e drept. “Traducătoarea Bibliei. par să fie un sfârşit greşit pentru o viaţă sfântă plină de împliniri mari pe tărâmul Împărăţiei lui Dumnezeu. oarbă şi dureroasă m-a copleşit. Ar fi trebuit să fie pe o platformă la masa de onoare.. misionara în vârstă. dar[totuşi] nu mi-e ruşine. primind aprecieri şi aplauze şi recunoştinţa nesfârşită a multora. singură. Un zbor neobservat al companiei Lufthansa şi încă câteva luni petrecute.” “Acum se întoarce acasă să moară în Germania. o femeie de origine germană. într-un salon unde sfârşesc doamnele îmbătrânite şi sărăcite. Acum are orbire de râu. chiar bucurie. căci ştiu în cine am crezut. de exemplu Psalmul 34:19: “De multe ori vine 27 ...” “Ce a făcut aici?” am întrebat.

să predici până cazi.” “Suferi sau nu suferi?” “Sufăr. Doar un singur cuvânt poate să le dea sens tuturor. măsurândul cu liniarul.” În mijlocul încercării focului. În 2 Timotei 1:12. şi 28 . şi nu pierde niciodată ocazia de a-şi înfinge pumnalul adânc în ţesutul moale. ce este oare de cealaltă parte? Noi stăm neclintiţi lângă cuvântul “totuşi. sfidând explicaţiile noastre confortabile şi formulele noastre îngrijite dar mărunte despre credinţă.. Dacă are doar unul. Mama a trei copii trebuie să aibă trei batoane identice de ciocolată sau deloc. să te rogi fără încetare.” “Şi ce ai de zis în faţa acestor încurcături fără capăt?” te ia el în râs. ”ce este Dumnezeul tău.. Nu ne-o putem imagina pe mama aceea punând pe cel mic înaintea celorlalţi doi şi dându-i lui batonul întreg.nenorocirea peste cel fără prihană.” Chiar şi cei mai buni dintre noi mai spun uneori. Pavel ne prezintă un imn format din două părţi. Ş I T O T U Ş I Dacă pe o parte a acestui mare cuvânt se află confuzia şi rana noastră. faptul că ştii cine este Dumnezeu rămâne adevărul mare. Oricum am încerca să-i impunem lui Dumnezeu doctrinele noastre limitate despre ce e corect sau nu. prin sine însuşi. Forţele Aeriene Peruviene îi doboară avionul omorându-i nevasta şi copiii. Altul. Pavel spune. minuni şi o agonie de nedescris sunt talmeş-balmeş în coşul lui zilnic. cu bătrâni mânioşi şi oi turbate care sunt în stare să te rupă în bucăţi. “Uitaţi-vă cum savurează fratele vostru ciocolata aia gustoasă. îşi cheltuie viaţa în junglă. care urmează lui "dar [totuşi] nu mi-e ruşine. suferinţă. însă. exact asta face Dumnezeu.” aşa ca şi Pavel. al durerii noastre.” zice el. în timp ce cei trei o privesc cu nerăbdare. miracole. Bucuraţi-vă împreună cu el şi fiţi fericiţi. îi pune picioarele la loc larg şi-i binecuvântează lucrarea în faţa lumii. Pune-ţi credinţa în minunile lui Dumnezeu.” De o parte a cuvântului este greutatea străduinţelor noastre aparent nerăsplătite. minunată. “Vezi. El nu se supune nouă. binecuvântare.. trebuie să-l împartă egal. “sufăr aceste lucruri. să-şi deşarţi inima. semne. dacă nu are vreun merit de necontestat. şi-a memorat bine lecţia. De alta este un adevăr biblic neschimbat şi care nu poate fi schimbat..” Şi totuşi. Împreună sunt magnifice: 1.” să-i avertizeze mama pe cei doi mai mari fără batoane de ciocolată. Ş I T O T U Ş I Satana şi-a repetat argumentele. întrucât acest cuvânt împrăştie miezul de noapte al confuziei temporale şi-l schimbă cu zorii unei semnificaţii eterne. atât de copleşitoare în densitatea lor. “Ştiu în cine am crezut. Poţi să zici că nu-i aşa?” “Nu pot. greutăţi. infinit mai mare decât ceea ce se întâmplă." Fiecare din cele două părţi este. “Priviţi. Îl ridică pe unul la mare vază înaintea celorlalţi. şi apoi te răsplăteşte cu o ruptură în biserică. să le dea un înţeles de biruinţă şi bucurie. Se poate vedea plăcerea în ochii lui şi în felul cum îşi linge buzele. Vezi cum e. Te lasă să munceşti ca un rob. fără apărare. Lucrare.

Pentru tipul de soţ şi tată obişnuit.”Ştiu în cine am crezut.?” Totuşi.” Viaţa ta.. în mâinile Lui. nu trebuie să-l lăsăm să-şi sfârşească propoziţia. al auto-compătimirii în jurul umerilor noştri căzuţi în jos şi începe să ne şoptească în ureche. Cel în care ai crezut s-ar putea să-ţi fie într-o zi singurul sprijin. Acest lucru nu este valabil doar pentru misionarii care mor în lucrare. cu grijă şi dragoste. În vacarmul batjocoritor al acuzaţiilor demonice de pierdere de timp. şi sunt pentru veci convins că El nu va lăsa nimic să rămână nevăzut şi nerăsplătit.. intenţionat.şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea. Responsabilitatea ultimă a rezultatului nu este a mea—ci a Lui. Dumnezeu. care sapă grădina din spatele casei şi se duce la şedinţele cu părinţii. În acea zi. ci pentru toţi cei care se simt fără apreciere în viaţă. responsabilitate sau lucrare pe care să le lase din mâna Sa. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce mi-a încredinţat până în ziua aceea.?” Şi totuşi. Pentru învăţătoarea plină de dedicare creativă. Dar îţi va fi de ajuns.vei fi pregătit în faţa atacului celui rău. “Cine-ţi va plăti toate. “Ce zici de toate. Ş I T O T U Ş I Eu ştiu cine este Dumnezeul meu. păstrează tot ce I-ai dat în mâini. dintr-o şcoală săracă. Pentru mama ale cărei sacrificii zilnice sunt nebăgate în seamă de cei pentru care trudeşte... Indiferent de ce gândeşti chiar acum. noi putem şopti acel cuvânt măreţ care pune vrăjmaşul pe fugă şi transformă în sărbătoare vieţile celor lipsiţi de apreciere. Când Satana înfăşoară încet vălul mohorât.” Ş I T O T U Ş I 29 ... Pentru fostul şef care se întreabă dacă foştii săi subalterni îşi mai amintesc sau apreciază eforturile sale de a-i ţine pe stalele de plată prin trei perioade de recesiune. fără strălucire şi creativitate deosebite. credinţa ta şi faptele făcute pentru Hristos din dragoste nu sunt pierdute în faţa lui Dumnezeu. sau ceţi ţipă Satana în ureche. Responsabilitatea mea este de a aşeza din nou..” Citit astfel acest cuvânt aduce o asigurare dulce că Dumnezeu nu va pune peste noi nici o povară. Nimic nu este nici măcar rătăcit pentru un timp. Ancorează-ţi sufletul în Dumnezeul minunilor şi împrejurările nu-ţi vor putea clinti nădejdea. chemare. în mâinile Sale ceea ce El mi-a dat. care plăteşte ratele. Această parte a pasajului poate fi foarte bine citită exact invers. totul va fi chiar acolo. au uitat toată. care-şi risipeşte energia cu nişte barbari ticăloşi cărora nici în cot nu le pasă de eforturile ei eroice de a aprinde o scânteie de viaţă în ei. 2. “. Nimic nu este pierdut.. dar aşa de molatic. în zorii minunaţi ai revelării depline a adevărului. ca sub un morman de hârtii pe o masă dezordonată. “Uită-te.

de violenţă tiranică sau de mândrie intelectuală aparent de nepătruns (mai ales ultimul. Totuşi. aici în faţa acestei renumite galerii intelectuale chiar pe Cîmpul lui Marte.. Pavel rosteşte cuvântul-santinelă al nădejdii: “Totuşi. bătăile şi închisoarea nu l-au durut atât de amarnic cât atitudinea acestor oameni străluciţi. Tăcut. Iată. A avut de a face şi cu cei din Corint. şi n-a reuşit nici măcar să stârnească o revoltă de calibru! Niciunde în Noul Testament nu găsim Prima sau A Doua Epistolă către Atenieni. în faţa inutilităţii descurajante a efortului său evanghelistic atât de pronunţat pentru Atena.7 ŞI TOTUŞI. ei râd. populaţii întregi a căror scăpare pare nu doar puţin probabilă. În spatele zidurilor de înşelare demonică. ci practic imposibilă. în haznaua ticăloşiei. Cât a aşteptat acest moment şi s-a pregătit pentru el. cum numai unii membri de excepţie ai Areopagului erau în stare. El n-a lăsat în urma lui o biserică la Atena. au crezut” (Fapte 17:34).. imorali notorii. în orice circumstanţă de groază. s-a aşteptat să găsească o identificare cu cultura lor şi să-i poată întoarce la Mesia. convertiri în masă. Doar un oftat de dezamăgire şi hotărârea fermă de a-L predica doar pe Hristos şi pe El răstignit la Corint.. şi acei ce se roagă să fie izbăviţi doresc cu înfrigurare un cuvânt de nădejde. următoarea haltă şi una din cele mai stricate cetăţi ale vremii de atunci sau a oricăror timpuri. În loc de asta. sufletele se ofilesc în gheara iadului. N-a văzut treziri. şi făcuse şi pe unii scumpi la vedere să fie prezenţi. unii . departe de orice eforturi de câştigare pentru Împărăţia lui Dumnezeu. la care să fie imposibil să ajungă Duhul lui Dumnezeu şi Cuvântul Său. În comparaţie cu ce s-a întâmplat în Filipi. batjocura obraznică pe care şi-a atras-o inteligenţa lui Pavel la Atena a fost o înfrângere ironică şi un eşec. Efes şi Tesalonic. minuni.. la ei acasă. unii au crezut. Satana revendică pentru sine. Râd! Lovirea cu pietre. Pavel a nădăjduit să ajungă la sufletul lor prin intermediul intelectului. ci întreaga lui viaţă. Însă aici. şi chiar mai târziu în Corint. care este cel mai teribil dintre toate). DESPRE SPERANŢA CELOR PIERDUŢI Fapte 17:34 Râsul acid al intelectualilor cădea asupra lui ca o cenuşă vulcanică—fierbinţeală. Un preot hindus L-a întâlnit pe 30 . există unul. ca robi ai lui. În spatele său avea o viaţă de credinţă radicală şi suferinţă. În stare să citeze din marii poeţi-filozofi clasici ai grecilor. Nimic. Nu există nimeni undeva în lume. stătea acum faţă în faţă cu elita. nu doar de la convertirea sa în Siria. uscăciune şi moarte. aici în Atena. Puţini din generaţia lui erau aşa de pregătiţi ca el.

ea nu este o candidată mai puţin probabilă decât cei ce au crezut mesajul lui Pavel pe Câmpul lui Marte. În ciuda tuturor acestor condiţii. Era o supravieţuitoare a Holocaustului. Dionisie şi Damaris au oameni reali. ei au crezut. “fiica ta este lesbiană. Dar acele ziduri nu-l pot ţine afară pe Duhul Sfânt. a cărei întreagă viaţă şi istorie şi toate relaţiile pe care le avea făceau categoric imposibilă convertirea ei la creştinism. Singura Biblie la care a avut acces era cea păstrată în secţiunea pornografică a bibliotecii de stat locale! Acolo în mijlocul murdăriei. Dionisie şi Damaris au crezut. a găsit curăţire şi mântuire. Şi dacă ei au crezut. Cu toate acestea. şi disperarea îţi loveşte ca un pumn credinţa. Fiul unui lider al partidului comunist chinez. Astăzi. Observi mulţimea în care se învârt. Ei sunt îndărătul unor ziduri groase de îndoială. care lasă drogurile şi prostituţia şi se întoarce acasă la tine şi acasă la Dumnezeu? Unii vor crede. unii au crezut. demenţă zdrobitoare sau a unui sistem juridic dezumanizant. şi de lipsa de moralitate stoică. În New York am întâlnit o evreică în vârstă care L-a întâlnit pe Domnul Hristos pe când stătea singură în faţa televizorului ascultând o predică rostită de cineva. Cum va ajunge să audă. aşteaptă. Cei mai mulţi. 31 . Ai pe cineva drag la închisoare? De ce nu ar fi el Dionisie din penitenciarul acela? De ce n-ar fi fiica ta fugită de acasă Damaris de pe străzi. Cum putea ea să audă Cuvântul? Cum putea să creadă? Ş I T O T U Ş I Aceasta constituie o mare nădejde pentru toţi creştinii care se roagă. înconjurată de un zid cultural impenetrabil. îţi va pune în faţă tabloul oribil al robiei de compătimit a copilului sau fiicei tale. Chiar căderea morală ulterioară a acelui om n-a putut să zguduie siguranţa mântuirii ei. Un milion de americani se ofilesc în închisoare în timp ce tu citeşti această frază. Cei mai mulţi de pe Câmpul lui Marte au râs. unii au crezut.” spune tatăl minciunilor. Nu este nici un motiv pentru care ai tăi să nu fie printre acei “unii. întoarce-i-l în faţă. suferă pentru cei iubiţi care-şi urmăresc himerele prin străinătăţi. indivizi cu nume adevărate. vezi cum trăiesc ei? Eu sunt Dumnezeu. au întors spatele Evangheliei şi lui Pavel. “Uite. a consultat nişte referinţe biblice care pentru el n-aveau nici un sens.” Când cel rău. Totuşi. aproape toţi. Cei mai mulţi nu vor scăpa poate de întunecimea şi sclavia care i-a făcut să ajungă aşa de jos. înconjuraţi de eterul înăbuşitor al intelectualităţii care îngustează mintea. De ce nu şi fiica ta? Aminteşte-ţi că fiica ta are ceva ce Dionisie şi Damaris n-au avut—pe tine în rugăciune şi rostind cuvântul credinţei. din Filipine. rău demonic. sau când mintea ta foarte activă. zi de zi. frică. atunci oricine poate crede. Da. atmosfera şi timpurile.Domnul Isus într-un vis. lucrând la lucrarea de doctorat. cei mai mulţi din Atena L-au respins pe Hristos. Totuşi. Mulţi din spatele acelor ziduri vor trăi întreaga viaţă în crimă şi corupţie. el transmite Evanghelia în limba chineză pentru milioane de oameni care aşteaptă în întuneric. cu atât mai mult să se pocăiască şi să se întoarcă acasă?” Aminteşte-ţi. înconjurată de lesbiene şi ascultă doar de lesbiene. a primit o minune de vindecare a soţiei sale şi a devenit evanghelist creştin uns cu putere. Doamne. violenţă.

. Satana nu mai putea de bucurie că stăpâneşte un întreg continent în întunecime spirituală. Am citit pentru o vreme Biblia. dar păcatele lor şi necredinţa lor mă şochează. Doamne. Doamne. şi totuşi. de acei “unii. Oh.” ca mai târziu şi cei mulţi să Te poată vedea şi să poată crede în Tine. În zilele vechi şi triste. Şi totuşi. ce zici? Exact la fel. Cel rău a orbit pe mulţi. fără să realizez că una din ele mă observa. şi-a pus mâna pe inimă şi a repetat singurul cuvânt englezesc pe care-l rostisem şi eu: "Creştin. încearcă o bombă. unii—mulţi. Te rogi pentru un grup de oameni neevanghelizaţi? Încearcă rugăciunea lui “totuşi. Când a căzut Cortina de Fier i-am găsit acolo. Fiind sigură că nu poate fi observată. Când am închis-o. şi totuşi.. Va fi foarte greu să fie aceştia câştigaţi. Da. După care prima fată a păstrat tăcerea şi mi-a evitat privirea tot timpul până la Londra. prima din ele căuta de zor în poşetă în timp ce viespea ei de însoţitoare s-a repezit pe culoar cu un avânt slavic. Şi totuşi.Evident că eşti.” În acel moment s-a apropiat şi colega ei. eu. mii şi mii—au crezut. apoi am arătat cu mâna către inimă şi am spus un cuvânt în engleză: “Creştin. Doamne." Sovieticii se lăudau că au stârpit creştinismul îndărătul cortinei de fier. de cealaltă parte a lui “totuşi. Aşa m-a şocat şi pe Mine viaţa ta.” Dacă fiul tău din închisoare a rămas împotrivitor Evangheliei. aşteptând întâlnirea cu fraţii lor din Apus. iar îndoielnicii au tras concluzia că întunericul întins în bloc pe întreaga Europă de Răsărit era impenetrabil. Te rogi tu pentru o persoană. În aeroportul din Londra.” Concentrează-ţi rugăciunile credinţei spre acei “unii. Dumnezeu ştie pe acel care aşteaptă mântuirea. Doamne. Totuşi.” “Unii au crezut. În loc de o perdea de bombe la întâmplare. când Cortina de Fier atârna încă deasupra Europei. înţeleg. a întins mâna şi cu vârful degetului a urmărit crucea aurită de pe copertă. un duşman al lui sau chiar una din gărzi—ca aceştia să fie atinşi de Cuvânt. Da! Îmi pare rău. Uşor a şoptit un singur cuvânt care am presupus că însemna “cruce. cea dintâi s-a întors către mine.” L-am repetat în limba ei cât am putut de bine. Asta vrei să spun şi eu. Îmi pare rău. am călătorit odată lângă două fete de liceu din Cehia în avionul de la Amsterdam la Londra. unii vor crede. şi apucând-o de braţ a început s-o certe ca o vânzătoare de tarabă. Tu cunoşti cine din această ţară sau din acest grup este gata să creadă în Tine. Aşa? Exact aşa. una. 32 . dar eu n-am fost niciodată ca ei. înţeleg. Şi totuşi. pentru o naţiune sau pentru un grup de oameni? Încearcă să faci asta.” O. pe când ne adunam lucrurile ca să coborâm din avion. dar una de precizie. încearcă să te rogi pentru cineva din apropierea lui—colegul lui de celulă. Doamne. ocupă-Te prin puterea Duhului Sfânt.

În Atena Pavel a lăsat doar câţiva credincioşi.” O. Condu-mă la ei şi pe ei la mine. Foloseşte-l. Şi totuşi.Eşti descurajat de aparenta nerodnicie a lucrării tale? Au crezut doar foarte puţini? Eşti într-o companie excelentă. Cel rău pare să fie mai tare. dacă nu pe toţi Atenienii. Roagă-te această rugăciune a lui “totuşi. efortul meu este aparent fără rezultat. însă tu ai chiar cuvântul de care e nevoie ca să-i închizi gura. Doamne. Satana râde de o astfel de rugăciune. Ş I T O T U Ş I 33 . Mărturisesc că mă simt descurajat. unii au crezut în Atena şi unii vor crede şi aici. Doamne. ci în numele lor. Fie ca bucuria mea să nu fie în numărul lor. ajută-mă să-i câştig pentru Tine măcar pe Dionisie şi pe Damaris.

din pricina Numelui Lui.. Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri. Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale. şi au fost neascultători la mare.. El i-a scăpat. la marea Roşie. —PSALMUL 106:6 Apoi urmează o listă oribilă la vedere de nelegiuiri punctate de arătarea îndurării lui Dumnezeu.. psalmistul îmbrăţişează o atitudine sinceră de racordare la istoria comună a naţiunii. 34 . Niciunul nu este însă mai direct şi mai izbitor decât acea mărturisire a necredincioşiei numită Psalmul 106. o atitudine care nu face distincţie între păcatele din trecut şi cele din prezent. ca să-şi arate puterea.. Departe de atitudinea de neasumare a vinovăţiei adoptată cu atâta hotărâre de generaţia în care trăim.8 ŞI TOTUŞI. I-a scăpat .. Dar au uitat curând lucrările Lui.. şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui. —PSALMUL 106:8-10 Şi trista poveste reîncepe.... şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu. am făcut rău. A mustrat marea Roşie.. —PSALMUL 106:7 Ş I T O T U Ş I . am săvîrşit nelegiuire. DESPRE PĂCAT ŞI HAR Psalmul 106 Cataloagele răzvrătirilor vinovate ale lui Israel împotriva lui Dumnezeu sunt înşirate pe paginile Bibliei. nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale. şi ea s-a uscat.

” Dar [Totuşi] El i-a scăpat. urmează un cuvânt. Ei n-au nimicit popoarele..... Ar fi un psalm insuportabil. Au făcut un viţel în Horeb şi s-au închinat.. Dumnezeu încă are un cuvânt de spus..... s-au arătat neascultători. în ciuda necredincioşiei noastre.. S-au amestecat cu neamurile. S-au spurcat prin faptele lor. Au uitat pe Dumnezeu..... când le-a auzit strigătele. Au slujit idolilor lor. în versetele 8 şi 44.... “După tot ce am făcut. El le-a văzut strâmtorarea.. şi ţara a fost spurcată.. —PSALMUL 106:13-44. Ş I T O T U Ş I .. şi au mâncat vite jertfite morţilor. dacă n-ar exista cele două puncte din care se poate observa harul răscumpărător..... au schimbat slava lor pe chipul unui bou.... S-au alipit de Baal-Peor.. —PSALMUL 106:8 35 .I-a apucat pofta în pustie. După toate păcatele evreilor din timpul exodului.. Mântuitorul lor Ei au nesocotit ţara desfătărilor. din pricina Numelui Lui. urâciunea şi degradarea mustesc la suprafaţa psalmului... “în ciuda mizeriei scârboase cu care neam mânjit. a nestatorniciei..... au desfrânat prin faptele lor. au vărsat sânge nevinovat. trădării şi alunecării. şi n-au ascultat de glasul Lui. Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli....... Mocirla păcatelor.. pe care le poruncise Domnul.” zice psalmistul. şi au învăţat faptele lor... În tabără au fost geloşi pe Moise.. sângele fiilor şi fiicelor lor.. şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. n-au crezut în Cuvântul Domnului.. Au mâniat astfel pe Domnul Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba S-au răzvrătit împotriva Duhului Lui.. PARAFRAZAT De două ori în primele patruzeci şi patru de versete ale Psalmului 106 “şi totuşi” al îndurării divine iese la suprafaţă în mod glorios în marea de murdărie şi păcat. Au cârtit în corturile lor.

Duhoare cumplită.era iubit de Dumnezeul lui. răzvrătire şi sacrificii de copii se rotesc cu repeziciune în malaxorul istoriei umane până când din el se ridică miasmele vătămătoare ale lipsei de nădejde şi disperării.“ Dumnezeu spune. idolatrie. fiind urmate în schimb de..... poftă carnală.. au ucis pe proorocii Tăi. ei s-au răsculat şi s-au răzvrătit împotriva Ta. —1 ÎMPĂRAŢI 22:43 Dar [Şi totuşi] nu s-au abătut de la păcatele casei lui Ieroboam.. sau în ciuda tuturor acestor lucruri. nu-i scapă nimic. Şi-a adus aminte de legământul Său şi a avut milă de ei. —2 ÎMPĂRAŢI 13:6 [Şi totuşi] Poporul jertfea tot pe înălţimi. Din păcate există în Scriptură şi un “şi totuşi” invers. —IOSUA 13:13 [Şi totuşi] Poporul n-a vrut să asculte. Apoi ascultaţi cuvântul. şi-L minţeau cu limba... Dar [Şi totuşi] copiii lui Israel n-au izgonit pe Gheşuriţi şi pe Maacatiţi [cum li se poruncise]. —NEEMIA 9:26 .. —1 SAMUEL 8:19 Numai că [şi totuşi] înălţimile n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine. şi cu toate acestea.” Într-o mare varietate de texte. după bunătatea Lui cea mare: a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce-i ţineau prinşi de război. Prostituţie. bunătatea lui Dumnezeu este celebrată în liste detaliate şi glorioase. Au aruncat Legea Ta la spatele lor. disponibilitatea Lui de a ne ierta şi a ne răscumpăra n-ar fi nici pe departe atât de minunată. femeile străine l-au târât şi pe el în păcat.. urăşte păcatul pe care-l înfăptuim. “În ciuda păcatului lor. împăratul lui Israel. Dar [Totuşi] El le-a văzut strâmtorarea.Solomon. când le-a auzit strigătele. Dar Dumnezeu ne spune că vede totul..Să ne facem acum curaj să analizăm supa toxică şi oribilă a societăţii noastre şi a celor care o compun. Totuşi.. —PSALMUL 106:44-46 Poate că cel mai plin de nădejde şi încurajator totuşi din întreaga Biblie este acela al harului lui Dumnezeu în ciuda păcatului nostru. —2 CRONICI 33:17 Totuşi.. 36 . Eu îi iert. —NEEMIA 13:26 Dar [Şi totuşi] Îl înşelau cu gura. şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine. El găseşte în caracterul Său divin un “şi totuşi” care ajunge la noi în gunoiul şi mocirla omenească. Dacă Dumnezeu ar fi orb sau senil.. ştie totul...

9). bla. factorul raţionalizare a combinat jurământul făcut cu mândria lui împărătească şi cu frica de ceilalţi.” Poate că un episod monstruos şi criminal este cel mai edificator exemplu.” Excelente scenarii de continuare! Încercări strălucite de raţionalizare. cu a cărei mamă. Prea multe. şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el. Pe care să-l las deoparte? Ultimul.—PSALMUL 78:36 ***** Notă: În traducerea în limba română.. a poruncit să i-l dea” (v. Simţea că aşa ceva ar fi fost aberant.” Sau.. Doamne.. Credeam că-Ţi place cuvântul ăsta. bla. totuşi. Fraza în care-l foloseşti nu e bună. “Ştiu că nu e bine să fac (greşeala) (păcatul) (tâmpenia) (pune cuvântul tău propriu aici)—NU trebuie să mai punem nici un totuşi. toţi ceilalţi fac aşa. Ce scenă. Personal nu sprijinea o astfel de politică.” „Ştiu că nu este chiar etic sau legal şi asta-mi displace... Nu voia să nu-şi onoreze pariul—cel puţin nu în faţa unei săli pline cu oaspeţi. găsim că împăratul Irod. dar. “Cred că ştii că nu-mi face plăcere să te refuz. Şi totuşi al păcatului este precedat totdeauna de justificări cu jumătate de gură şi urmat de raţionalizare.” Pentru Irod...9): “Împăratul s-a întristat. Totuşi. această listă este ca o palmă usturătoare peste faţă.” Îi plăcea Ioan Botezătorul. în capitolul 14. totuşi este şi foarte distractiv... capacitatea acestei femei pentru desfrâu capricios era fără limite. Nu voia să-l ucidă. Da. totuşi. “Îmi displace să fiu nevoit să-ţi spun asta. extrem.. totuşi. aceştia sunt prietenii mei. Bla. i-a făgăduit fetei “cu jurămînt” că îi va da orice va cere (Mat.. Sau. “Împăratul s-a întristat.14:7). Vorbeşti prea multe. Etc. Evident... Irodiada pur şi simplu şi-a împins fata în braţele cumnatului ei cu care ea însăşi era în raporturi scandaloase. Doamne. Părea rău? Sunt convins că Ioan Botezătorul s-a simţit mai bine auzind asta!!! Ş I T O T U Ş I Cât de asemănător este şi totuşi al lui Irod şi cele din Psalmul 106 cu ale noastre. Irodiada. el avea deja aventuri amoroase. “totuşi” sau “cu toate acestea” este tradus uneori cu “dar” sau “însă...” ar fi fost continuarea. dar.” „Cu siguranţă. şi dacă nu mă adaptez s-ar putea să-mi pierd afacerea. 37 . acelaşi cuvânt.. Dureroasă şi alarmantă.. În Evanghelia după Matei. ştim că ai spus să ne iertăm unii pe alţii. „Personal nu sunt de acord cu cei frecventează barurile. Îi părea rău. mistuit de pofta lui incestuoasă pentru propria nepoată. nu? “Să nu mi-o iei în nume de rău.. A îndemnat-o pe fiică-sa să ceară capul lui Ioan Botezătorul pe o tavă. Doamne? Foloseşti prea multe cuvinte. Cuvântul e bun. dar. Apoi vine cuiul: “Totuşi din pricina jurămintelor sale. etc.” Până aici e foarte bine. Următoarea frază este fantastică (v. ca un cui în coastă pentru a ne aminti că după fraza. lucrul ăsta e foarte periculos.

Vestea bună este că după ce am terfelit orice cuvânt.. după ce păcatul este înfăptuit şi înregistrat. Noi îl folosim pe totuşi pentru a ne scuza păcatul. Ş I T O T U Ş I nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei.8) este rostit aşa de simplu şi înfăptuit aşa de grandios! Doamne. şi nu i-am stârpit în pustie. atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua. —EZECHIEL 20:16-17 Psalmul 106 nu lasă dubii în problema păcatului. După toată ticăloşia noastră. Domnul îl poate răscumpăra şi recupera. totuşi „El i-a scăpat. şi nu vor umbla după poruncile Mele. şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună. —PSALMUL 89:30-33 Dar [Şi totuşi] Îmi voi aduce aminte de legământul Meu făcut cu tine în vremea tinereţii tale. Ce. Sunteţi murdari. Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea. Doamne? Ş I T O T U Ş I 38 . Nu ai să ne spui ceva mai bun? Am. Dar [Şi totuşi] m-am uitat cu milă la ei. Ne simţim aşa murdari. şi voi face cu tine un legământ veşnic. şi nelegiuirile cu lovituri. din pricina Numelui Lui” (v. Dumnezeu îl foloseşte pentru a-şi arăta îndurarea şi harul. am păcătuit. nu i-am nimicit. —EZECHIEL 16:60 Au lepădat poruncile Mele şi n-au urmat legile Mele.Ce-ai spus? Scuze. dacă vor călca orânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele. căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor. Am văzut totul.. Dar după expunerea păcatelor. psalmistul ne aminteşte că există o speranţă. au pângărit Sabatele Mele.

vestea bună.. însă de data aceasta n-ai nimerit-o prea grozav. dar nu dacă pleci Tu. Oh. Ş I T O T U Ş I Oh. iar acel cuvânt. Ne place. Totuşi este oportun. este minunat felul în care Tu îl foloseşti. OK. “Dar care este vestea bună?” “Oh. nu vreau să spun aşa ceva. Dar vestea bună este că pacientul din patul de alături vă dă banii pe şoşoni. nu veţi suferi. Ne-ai înşirat o listă de lucruri teribile care vor veni asupra noastră. OK—suntem pregătiţi. “Totuşi.” Suntem încă pe aceeaşi pagină. vom răbda oricât de mult câtă vreme Te 39 . Ba da. Vestea bună este că Eu plec de la voi..” Cum? Asta este vestea bună? Nu poate fi asta o veste bună. vă este de folos să Mă duc. Cum să ne fie de folos să pleci. Nu. Vom îndura suferinţe. Nu asta. vom trece prin foc şi vom răbda să fim măcelăriţi ca oile. DESPRE DUHUL Ioan 16:7. Asta vrei să ne spui? Nu. 13 Capitolul 16 din Ioan începe mai degrabă ca glumele cu veste bună / veste proastă. Totuşi. mai ales când ne-ai avertizat că va trebui să trecem prin atâtea? Suntem în stare de orice. Suntem gata să trecem prin orice alături de Tine. veţi ieşi din încercare mai bogaţi decât înainte. chiar ucişi. "Ştiţi—îi spune doctorul pacientului—vestea proastă este că trebuie să vă amputez picioarele.9 ŞI TOTUŞI. Doamne? Cred că nu vrei să spui ce am auzit noi. Asta pur şi simplu nu poate fi o veste bună.. totuşi. “Aproape că am uitat de asta. Doamne. Atunci ce." Isus spune: Vestea proastă este că vă vor da afară din sinagogi. totdeauna Eu spun exact ce se aude. la fel ca Iov. şi acei care vă vor face aceste lucruri vor crede că aduc o slujbă lui Dumnezeu. veţi fi urâţi. Asta n-ar fi chiar rău.” răspunde Domnul. Şi apoi ne spui. Aproape că îi auzim pe apostoli întrebând.. dar cu siguranţă parcă ai vrea să ne spui că.

răstignit. care era din Betsaida Galileii. de Trupul Său. Drept răspuns. am vrea să vedem pe Isus." Filip s-a dus şi a spus lui Andrei. este Isus. nu extra-personal. Mă veţi trăda. Bine de ei. Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic. nu moare. Pe când era în trup nu putea fi decât într-un loc odată. să vă dea putere şi autoritate. să fie semănat în pământ ca o sămânţă. Ai mai spus odată acest cuvânt. Doamne. aici. că plecarea lui Hristos dintre ucenici era necesară Bisericii. Să continuaţi a Mă vedea nu vă va face mai tari. nimic. Oriunde este biserica umplută de Duhul. Totuşi. Nu suntem de acord.. Mă veţi vedea arestat. persoana istorică. Nu vă va fi de folos să Mă vedeţi. Isus ştia că lumea—întreaga lume. nu doar Ierusalimul sau Betleemul sau Samaria sau un alt loc în care putea El fi la un moment dat—întreaga lume avea nevoie de prezenţa Sa.. A fost şi este de folos pentru întreaga lume pierdută să se ducă Isus şi să trimită Duhul Său cel Sfânt. ci să fie înlăuntrul vostru. nu exterior. că dacă grăuntele de grâu. Vă voi arăta astfel cât de slabi şi fireşti sunteţi. După o astfel de auto-dezamăgire veţi dori să primiţi Duhul Meu cel Sfânt. mort şi îngropat. nelimitat în putere. l-au rugat. de Harul lui Hristos. de atingerea Sa. era cu apostolii în Ierusalim. să Mă duc de la voi. dar ce putem spune despre Britani. după cum a prevestit Isus în Ioan 16:1-2. Slăbiciunea şi laşitatea voastră vor fi şi mai mari. Aveţi atâta nevoie de acest Duh. şi au zis: "Domnule. niciodată. niciodată nu Te vom trăda! Credeţi-Mă. Mai întâi lumea avea nevoie de un Mântuitor. Vă este deci de folos. nu-i nimic. De fapt. vă spun. înviat. Adevărat. Nimic nu e mai bine decât Tu cu noi. care a căzut pe pământ. Asta însemna că el trebuia să moară. Dar odată sfârşită această lucrare. nu descoperă mai bine importanţa pe care a dat-o Isus primirii de către noi şi umplerii noastre cu Duhul Său cel Sfânt decât cuvântul. nici un alt cuvânt în tot Noul Testament. s-au apropiat de Filip. rămâne singur. Totuşi. ci chiar din cauza asta. şi nouă. Soarele nu apune niciodată deasupra trupului lui Hristos. sculat ca un trup cu multe mădulare. adevărat. de Cuvânt. Dar dacă pleci şi vin asupra noastră toate acele rele. fizică. a fost profund limitat în spaţiu şi timp. apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. Ş I T O T U Ş I Isus. Isus le-a zis: "A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. apoi să fie ridicat.putem vedea şi suntem cu Tine. de Kerygma. ca suflarea. Da. omul. tuturor celor credincioşi care trebuie să trecem prin respingeri şi moarte. Nu este în ciuda a ceea ce trebuie să suferim. chiar dacă înţelegeţi asta sau nu. sau de poporul Maya care practicau sacrificiile umane? Un Isus fizic în Ierusalim însemna că nu putea fi nici un Isus în Mazatlan sau în altă parte în lume. aduce multă roadă. nu vom fi în stare să le purtăm. care pe acele vremuri se vopseau cu albastru şi se închinau la copaci. —IOAN 12:20-24 40 . dar dacă moare. moarte de diferite feluri.

Nu doar pentru cei păcătoşi.Evident. Am vrea mai bine să ni le spui Tu acum. ci şi pentru cei mântuiţi. care să slujească aşa cum El. despre păcat. Răspunsul scurt este. în trup. atât de generoase darurile Sale. Asta înseamnă că pentru toţi cei care întreabă. Primul este că. dar El vă va învăţa. Mai am multe lucruri despre care am vrut să vă învăţ. de oriunde de pe pământ. chiar dacă astfel nu mai putem vorbi cu El gură către gură. Acum. se află în cuvintele care urmează imediat după “Totuşi. El vă va vorbi în voi. vă va călăuzi în tot adevărul. n-ar fi putut face tot ce poate face duhul în noi. dar nu sunteţi pregătiţi acum. Şi despre judecata care vine. Însă aici nu este vorba doar de geografie. Lucruri aşa de mari încât nu le puteţi purta. Nu veţi fi singuri. Cum poţi pleca şi să rămâi în acelaşi timp cu noi? Nu este asta grozav? Doamne. la fel ca şi în cazul celor pierduţi. nu ne părăsi. şi încă mai important. în acest pasaj “roadă” înseamnă Trupul Său plin de Duh Sfânt. Vei fi cu noi? Aşa ca acum? Da. Atât este de mare lucrarea interioară a Duhului Sfânt. Te implorăm. mai profundă. şi despre neprihănire. prezent fizic cu noi. din pricina Duhului Sfânt. să-i înveţe. “De ce să mă rog să fiu umplut cu Duhul Sfânt?” răspunsul este mai mult decât evident. Despre asta? Da. să-i mângâie sau să-i încurajeze? Cât de mare ar fi trebuit să fie încăperea sau cât de mare ar fi trebuit să fie templul care să-i cuprindă pe toţi care ar fi avut nevoie de învăţătura sau atingerea Sa la un moment dat? Mai mult. atât de extraordinară puterea Sa. Pentru două motive. ne va învăţa Duhul Sfânt la fel ca Tine? Da. din nou acest cuvânt. chiar vizibil. Implicaţia mai importantă. va veni la voi. Înlăuntru. atât de sfinţitor focul Său încât era de folos pentru noi ca Hristosul fizic să se reîntoarcă în cer. la comunitatea credincioşilor de la momentul răstignirii şi la toţi credincioşii din decursul veacurilor. nici unul dintre Neamuri. nu-L mai putem vedea şi nu-L mai putem atinge. Doamne.” “Vă este de folos. pentru că Isus a privit acest lucru ca fiind aşa de important încât a socotit de folos ca El Însuşi să plece. Ş I T O T U Ş I Ah. era de folos să se ducă Hristos şi să trimită Duhul Sfânt. Nu putem fără Tine. Biserica Sa. nu trebuie să stea afară dorind să-L vadă pe Isus. Hristos cu noi. Totuşi. pe câţi credincioşi ar fi putut el să-i mustre zilnic. când El. Duhul Adevărului.” “Vă este” se referă la apostoli. Promiţi? V-am promis deja. nu le puteţi înţelege. n-ar fi putut sluji în toată lumea în acelaşi timp. Despre ce ne va vorbi? Mai întâi. 41 . Dar spuneai că pleci.

cel puţin am avut parte de o călătorie liniştită. Totuşi. Nu vreau o dezbatere teologică chiar acum. Duhul Sfânt n-a plecat nicăieri şi n-a amuţit.” l-am rugat.. După cum Tatăl Mi-a spus ce să vorbesc.” “Nu. Mângâietorul va veni la voi. Doamne. El nu va spune niciodată ceva care să nu fie de la Mine. sau v-aţi luat singur această slujbă?” “Am fost chemat.” am oftat eu. “răspunde-mi doar la o întrebare. putem să avem încredere în Duhul Sfânt? El este într-adevăr Duhul Adevărului. Doamne. dar nu le puteţi purta acum.. “Dacă-mi răspundeţi şi dumneavoastră la o întrebare vă voi răspunde şi eu. Dar. ar zice spaniolul. nu invalidează promisiunea Domnului Isus că Duhul Sfânt va fi învăţătorul nostru. pasagerul de lângă mine a fost încântat să afle că amândoi suntem lucrători.” a insistat el. Nimic. dar să nu-i lăsăm să ne intimideze astfel încât să devenim surzi din punct de vedere spiritual. Nada. Ne-ar place mai degrabă să stăm la masă cu Tine şi să-Ţi punem întrebări. Credeţi că oamenii încă pot să audă astăzi glasul lui Dumnezeu?” “În regulă. Ei bine.O frică excesivă a credincioşilor că „vor auzi un cuvânt” contrar Bibliei. să vină. sau care vine din firea lor pământească sau chiar de la cel rău. şi că vor urma acest cuvânt. Aţi fost chemat să predicaţi. “Te rog. îi face pe mulţi din ziua de azi să nu mai asculte deloc şoapta Duhului Sfânt. noi. În cursul unui zbor recent din Los Angeles. El Mă va proslăvi.. Într-un moment a fost în ofensivă şi a început o serie de interogări. Dar. Doamne. nici un cuvânt.. 42 . “Cine v-a chemat?” l-am întrebat. Ş I T O T U Ş I Da. Totdeauna vor exista şarlatani şi excroci. Bună idee.” mi-a răspuns el. Răspunsul lui a fost memorabil. tot aşa Eu îi voi spune Lui. Doar şi-a întors privirea către geam şi nu mi-a mai adresat nici un cuvânt. va repeta ce v-am spus Eu şi vă va arăta ce am vrut Eu să vă învăţ. Cazurile de filfizoni super-spirituali care cred că au acces la telefonul roşu direct cu cerul. Sunteţi slujitor al Evangheliei. Crezi sau nu crezi că de la încheierea canonului (completarea Bibliei) Duhul Sfânt încă vorbeşte? Noi credem că Scripturile sunt întregul echipament pentru călăuzire şi instruire. Mai am multe lucruri să vă spun. Vrem să-L primim şi să-L ascultăm. “să nu ne certăm. S-a întunecat însă când a auzit că eu fusesem ordinat într-o adunare penticostală. Totuşi.

lacrimi.. în care mângâierea este de neimaginat. Un prieten care şi-a trimis fetiţa la culcare a auzit-o scâncind şi s-a dus să vadă ce este. Dar [Totuşi] Dumnezeu. Ele izbesc auzul cititorului şi-l şochează prin ferocitatea lor. iubiţica mea?” “Tati. dinlăuntru temeri. “Dar vreau aici lângă mine pe cineva la care să-i pot atinge faţa. prigoană. nuiele.” Toţi dorim asta. şi nu numai prin venirea lui. ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.. totuşi. luptă. trupul nostru n-a avut nici o odihnă. există cuvântul. dar persoanele umplute de Duhul întro comunitate aduc mângâiere celorlalţi. sugerând un chin evident şi imposibil de consolat. El este de asemenea mângâierea poporului Său.” “Ştiu. slab şi slăbiciuni. osteneli. necaz. posturi. —2 CORINTENI 7:6-7 Cu siguranţă Duhul Sfânt este Mângâietorul..” “Dar nu eşti deloc singură. ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. suferinţe. primejdie. DESPRE MÂNGÂIERE ŞI COMUNIUNE 2 Corinteni 7:6 În a doua epistolă a lui Pavel către adunarea din Corint există o multitudine de cuvinte care exprimă dureri de diferite feluri—cuvinte ca mâhnire. răscoală. despre lacrimile voastre. care mângâie pe cei smeriţi. bătăi. —2 CORINTENI 7:5 Chiar şi în mijlocul epistolei cele mai pline de durere din tot Noul Testament. Căci şi după venirea noastră în Macedonia. despre râvna voastră pentru mine. chin. Scriptura spune că Dumnezeu locuieşte în mijlocul laudelor poporului Său (vezi Psalmul 22:3).10 ŞI TOTUŞI. “Care-i necazul.” i-a explicat el.” s-a plâns ea mai departe. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare.. mi-e frică aici singură. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte. “Domnul Isus este chiar aici lângă tine. aşa că bucuria mea a fost şi mai mare. întristare. 43 .

noi suntem aici. a făcut un lucru dureros: a decojit pieliţa superficială de religiozitate şi spiritualitate pentru a da la iveală realităţile interioare adânci ale sfinţeniei relaţionale sau lipsa acesteia. sau în mod deosebit. atunci i-ar dojeni. ci despre felul cum ar trebui să acţionăm. pentru o altă persoană aflată în necazul cel mai adânc. Limbajul spiritual. nu poate schimba această realitate. Dacă-i vorbeşti unui om despre cum să se poarte cu soacră-sa vei sfârşi ţintuit cu faţa la perete. şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău. nu i-ar mângâia. nici n-o alungă repede. comunitatea credincioşilor. dărnicia pentru Dumnezeu—trebuie văzută în lumina relaţiilor umane. o mână întinsă. trebuie să-i mângâiem ce cei care sunt jos. Unii credincioşi tind să supra-spiritualizeze aşa de mult credinţa lor încât aspectul relaţional începe să se piardă în aureola lor strălucitoare. noi suntem aici. prigonit. Isus a învăţat pe oameni că totul—chiar şi. în legătură cu alţii.Bătut. 44 . două aspecte. Partea luminoasă este că chiar în momentul când eşti gata-gata să te prăbuşeşti sub povara durerii şi întristării. şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta. noi putem fi de cealaltă parte a lui “totuşi. ci doar în comuniune . Această comuniune are. În 2 Corinteni 7:6 Pavel scrie că Dumnezeu “mângâie pe cei smeriţi. însă.” Comunitatea celor credincioşi n-o ia peste picior pe o văduvă mâhnită în durerea ei. Dumnezeu este în noi. să trăim şi să iertăm. Partea neplăcută este că nimeni nu-ţi poate testa sfinţenia aşa de bine ca “antihristul” de alături. Biblia nu ne vede niciodată împăcaţi cu Dumnezeu dacă nu suntem împăcaţi cu semenii.” adică pe cei aruncaţi la pământ. îndurerat. La fel ca Tit. în suferinţă şi slăbiciune. aşa cum cred unii.” A vrut să spună prin aceste cuvinte că nu ne putem trăi pietatea în relaţie cu Dumnezeu singuri. şi la fel ca El noi suntem cu voi. Totuşi. Domnul Isus. o atingere caldă. oricât de mult şi frumos. vei fi decorat. În acelaşi fel. Avem un cuvânt de spus. Oamenii lui Dumnezeu nu spun celorlalţi dintre ei care suferă: “Nu vă doare. Cu adevărat. la fel ca Dumnezeul nostru. n-aveţi dreptul să vă doară. noi nu suntem muţi în faţa durerii lor.” John Wesley a spus odată. scopul Domnului Isus n-a fost teologia (teoria spirituală). să iubim. El nu ne-a învăţat despre ceea ce ar trebui să credem. apoi vino de adu-ţi darul” (Matei 5:23-24). dacă îţi aduci darul la altar. spre deosebire de toţi ceilalţi învăţători ai vremii. Pavel apostolul a găsit mângâierea lui Dumnezeu—prin venirea lui Tit şi prin raportul adus de el despre dragostea şi purtarea de grijă a creştinilor din Corint. “Nu cunosc o altă sfinţenie decât sfinţenia socială. lasă-ţi darul acolo înaintea altarului. există un alt şi totuşi relaţional în epistola către Efeseni care face legătura minunată între lucrurile spirituale şi cele pragmatice.” Cu toate acestea. care aşteaptă un cuvânt. Tema de aur din întreaga ţesătură a Predicii de pe Munte este sfinţenia relaţională. “Aşa că. Dumnezeu ar fi înfuriat pe cei căzuţi şi dacă ar fi iritat de lipsa lor de credinţă. Dincolo de “totuşi” al lui Pavel a fost un Tit foarte uman. Scopul Său a fost aplicarea umană (faptele spirituale). relaţională. vine la tine Tit şi-ţi aduce veşti bune şi scrisori de dragoste din Corint. Dacă. În toată această învăţătură măreaţă. şi vă mângâiem la fel cum Dumnezeu l-a mângâiat pe Pavel prin venirea lui Tit. Dacă vrei să-i superi într-atât pe oameni încât să caute să te omoare. Noi. Se poate ca acesta să fi fost motivul principal care I-a atras moartea. Dacă predici despre dragoste. Dumnezeu l-a mângâiat pe Pavel? Sau Tit? La amândouă întrebările răspunsul este “Da. lasă la o parte tărâmul teoretic şi ocupă-te de realitatea orizontală.

Sunt aşa de nespirituali. Practicaţi dragostea şi lauda. Încolo [cu toate acestea]. şi nevasta să se teamă de bărbat. Doamne. Ei au nevoie de asta. şi soţii şi soţiile răspund: Da. Iar soţiile răspund înapoi în cor: Doamne. atât de fireşti şi. la fel cum şi legământul nostru cu Hristos nu poate fi separat complet de legămintele noastre relaţionale de pe pământ. Acum vezi cum sunt ele? Ştiu cum sunt ele. Tu vezi. Iubiţi-vă şi aduceţi-vă laude şi unii altora... ca un ecou. atât de omeneşti. fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine. Doamne. Doresc asta. Ştii că nu-i prea uşor să le iubeşti câteodată. Dar soţiile răspund în cor: Doamne. bine. fă-ne mai spirituali. Trebuie să învăţaţi să vă placă să-i lăudaţi şi pe ei.. apoi adaugă repede—“Totuşi. Noi Te iubim şi Te lăudăm pe Tine. Ei nu înţeleg că nouă ne place să-Ţi aducem Ţie laudă. Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). Credeţi-Mă pe Mine: este. această realitate trebuie să fie ‘întrupată’ în căsătorii trupeşti întemeiate. Iar soţii se aud şi ei spunând: Noi nu ştim cum să le iubim şi să le lăudăm. Doamne. Evident că ştii. Şi soţii.” Pavel a înţeles că nici o relaţie umană nu poate fi separată de relaţia noastră cu Dumnezeu. —EFESENI 5:32-33 Bărbaţii răspund în cor: Doamne. Dar voi? Voi sunteţi întotdeauna uşor de iubit? Acum. Tu vezi cum sunt soţii noştri. şi bărbaţi şi femei strigă la unison: Doamne.. Ş I T O T U Ş I La urmă. răspund înapoi: Acum. e atât de greu să-i iubim şi să-i lăudăm. Şi soţiile răspund: Nu ni se pare prea spiritual să facem asta. Iubiţi-vă şi soţiile. Asta-i tot ce dorim..Pavel ne aduce o expresie drăguţă a relaţiei cu adevărat spirituale şi tainice dintre Hristos şi Biserica Sa. ei. Noi suntem Biserica Ta. Doamne. 45 . Te iubim..

o explozie de o magnitudine fără precedent. descriindu-şi emoţiile. Probabil că nici alţii nu şi-au putut imagina. care deşi trebuia să fie acceptate prin credinţă erau totuşi de necrezut.11 ŞI TOTUŞI. —2 PETRU 3:10 Asta nu înseamnă că în 2 Petru este descrisă bomba atomică sau bomba cu hidrogen sau cine ştie ce dispozitiv infernal va mai descoperi omul. cu tot ce este pe el. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. Ce reacţii în lanţ am putea declanşa. nu trebuie să ne mai forţăm credulitatea pentru a ne închipui ce poate face Dumnezeu. Muţi. Poate că până în acel moment anumite pasaje biblice. Sosise bomba atomică. blocaţi de mirare. Şi ne cutremurăm.3:12). au scrutat oraşul întreg devastat de o singură explozie. DESPRE PĂMÂNTUL CEL NOU 2 Petru 3:13 Când echipajul de pe Enola Gay a dat drumul acelei bombe unice la Hiroshima. Înainte de Enola Gay nu ne puteam imagina cum ar fi asta. În ziua aceea. nu puteau şti care va fi cu adevărat amploarea nimicirii provocate de noul tip de bombă aruncată din Enola Gay. şi pământul.. începeau să-şi facă loc în sfârşit în imaginaţia omului. dacă mintea mostruoasă a omului căzut a putut inventa un instrument de o aşa putere înfiorătoare de distrugere precum bomba atomică. ei n-au putut să-şi imagineze distrugerea pe care o dezlănţuie. membrii acelui echipaj istoric al bombardierului au povestit de tăcerea stranie care a cuprins avionul pe când făceau nişte rotaţii în aer pentru a evalua distrugerea. Acum ştiam că avem puterea de a distruge întreaga lume. Ci înseamnă doar că. 46 . Acum putem. la White Sands. care să topească structurile moleculare a tot ce vedem? Poate chiar o invenţie umană ar putea declanşa o energie care să treacă de la neutron la neutron dezvoltându-se într-o conflagraţie globală în care apa să ardă ca oxigenul şi metalul ca lemnul.. Nici măcar geniile ştiinţifice şi militare de departe. trupurile cereşti se vor topi de mare căldură. şi trupurile cereşti [elementele] se vor topi de căldura focului” (2 Pet. cerurile vor trece cu troznet. Mai târziu. va arde. Apostolul Petru a scris despre “ziua Domnului în care cerurile aprinse vor pieri. Poate că acum chiar oamenii muritori ar putea face să se aprindă cerul şi să se dizolve elementele.

De la ridicarea şi destrămarea Imperiului Roman lumea n-a mai avut parte de un seism social şi geopolitic asemănător colapsului Uniunii Sovietice. am otrăvit râurile şi noi înşine ne-am stricat. Doamne? Ce? Mai există vreo nădejde? Există. Pornografia infantilă. dar ştim ce trebuie să spunem. Ş I T O T U Ş I Doamne. corupţie şi tulburare. Mărturisim acest lucru. mânia a dus la turbare şi furie pe străzi. războiul mondial. comparat chiar şi cu criminali în masă mai măruni.. Mao şi Hitler sunt cu siguranţă evenimentele centrale ale măcelului acestui secol. şi tot felul de alte furii. sinuciderile în rândul adolescenţilor şi dezintegrarea familiilor au cauzat sau au venit din alienarea în masă (cine ştie care din care). turbare şi furie rasială. ca un gaz periculos.. Când. Şi nu există pace în Ierusalim. barbariile au spintecat Indonezia şi oprimarea s-a cuibărit în Sudan. epurări etnice şi un continent în derivă. ce. ca Idi Amin sau Pol Pot. lăsând în urmă războaie civile. în Mine. Spune-ne un cuvânt de nădejde. Alienarea a cauzat mânie. În acest secol dureros Statele Unite s-au zbătut în Vietnam.” dar crima stradală. Te rugăm. Da. Cu toate acestea. Cu toate acestea. Am transformat pământul acesta într-o groapă de gunoi toxică. Neam pus două întrebări.Secolul trecut a fost un secol al vărsării de sânge. Ca şi cum secolul XX n-ar fi fost destul de înfricoşător. L-aţi uitat. dar ele nu au fost în nici un fel sfârşitul măcelului. Lumea este sătulă de crime. Doamne. Caligula a fost un amator. Două războaie mondiale şi uciderile în masă făcute de Stalin.. uciderile în şcoli şi potopul uriaş al drogurilor au fost ororile din spatele erei computerelor. Ce se va mai întâmpla? Ce mai putem spune? La prima întrebare nu este nimeni care să răspundă. am distrus totul. confortul şi “standardul înalt de viaţă. al XXI-lea a răsărit cu teroare pe aripi. Timp de şaptezeci de ani Ursul Rusesc a ţinut captivă în ghearele lui Europa. Alexandru cel Mare sau Gingis Han sau Nebucadneţar nu s-au comparat măcar cu râul de sânge eliberat în secolul al douăzecilea. Chiar şi astăzi persecutarea Bisericii în China continuă să fie o rană deschisă care are nevoie de balsam. Am murdărit cerul. s-a prelins peste tot din canalele de scurgere şi a otrăvit comunităţi întregi. Totul. În tot decursul acestui secol Africa. foametea şi SIDA au fost produse reale ale secolului al douăzecilea. America Centrală sau de Sud şi Asia de SudEst au fost şi sunt încă sfâşiate de războaiele dintr-o ţară sau alta. Totul e murdar. Cu fiecare titlu nou apărut în ziare în cursul acestui secol am tremurat. V-am spus. Întreg globul a urmărit şocat cel mai groaznic act de terorism din istorie când clădirile World Trade Center s-au prăbuşit în ruine şi mii de oameni au murit. ca până la urmă să se prăbuşească pe podeaua istoriei omenirii în dureri de moarte cumplite. Nesiguranţa economică. este adevărat. 47 . Statele Unite şi Apusul s-au mândrit cu tehnologia. Doamne? N-am băgat de seamă. Mânia..

ce? Şi totuşi. lumea noastră şi pe noi înşine. că lumea este atât de bună. ci din rău în mai rău. şi apoi vor deveni perfecte şi aşa vor rămâne. Există însă multe motivaţii logice să credem că va fi mai rău.. un cuvânt mare. Privim cu disperare la coşmarul pe care noi înşişi l-am provocat. Lucrul care ne sperie de moarte este că am trecut în noul secol şi n-avem nici un motiv să credem că va fi mai bun... Ş I T O T U Ş I El străpunge prin iarna nemulţumirilor prezente şi ne promite că. “Voi n-aveţi nimic de spus la toate astea?” Noi trebuie să răspundem cu marele cuvânt prin care am primit şi noi un răspuns glorios. Păcatul şi stricăciunea sunt prea mari. lumea poate îşi îndreaptă ochii infectaţi spre biserică şi întreabă. Dumnezeu rămâne tare şi neschimbat. Aceasta este promisiunea Scripturii. spune-l din nou. în care va locui neprihănirea.. Mai rău şi mai rău şi mai rău. Orfanii nemângâiaţi nu se pot mângâia unii pe alţii. Când l-am uitat? Când am decis noi. şi. tot ce v-am promis Eu. nu spre mai bine—aşa este istoria reală a lumii. aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou. Scripturile sunt clare. Spre mai rău. Vor merge spre mai rău. Doamne. În ciuda a tot ce suntem noi în stare să facem pentru a murdări şi a corupe pe alţii. —2 PETRU 3:13 48 . Lucrurile nu vor merge spre bine. În ciuda murdăriei şi păcatului febril care ne înconjoară există un cuvânt măreţ. Pământul acesta nu va merge din bine în mai bine. putem conduce totul atât de bine pe acest pământ încât nu mai avem nevoie de promisiunea unui nou pământ? Când am hotărât asta? Indiferent ce cred sau propovăduiesc unii. Ş I T O T U Ş I Şi totuşi. că noi suntem atât de buni încât putem pune totul la punct. putem repara totul. în ciuda a ceea ce vedem. după făgăduinţa Lui. ne spunem unii altora că nimic nu se mai poate îndrepta. ne face cu ochiul să privim dincolo de veacul prezent cu toate coşmarurile sale şi să vedem ce există dincolo. un cuvânt. asemeni unor copii înfricoşaţi în faţa unei case bombardate. înspăimântător. După ce am privit până ce ochii ni s-au săturat de privit. În acest moment de uimire. nebunia conflictelor prea violentă şi drogurile prea peste tot ca să mai putem spera că lucrurile se vor îndrepta.Te rugăm. lucruri mai bune ne stau în faţă. în biserică. Ş I T O T U Ş I Dar noi.

Va mai putea exista vreodată dreptate.Ne amintim distrugerea de la World Trade Center şi rămânem ca şi echipajul de pe Enola Gay. pace şi frumuseţe? Nu ne putem imagina cum s-ar putea aşa ceva. muţi de uimire şi oroare. Ş I T O T U Ş I 49 .