Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Crestinismul pana la inceputul persecutiilor si dupa

INTRODUCERE Din epoca persecuţiilor Bisericii de către Împăraţii romani în secolele I-IV, Biserica a moştenit cultul martirilor, care s-a născut ca o manifestare firească a credinţei creştine, pe care martini creştini au mărturisit-o cu statornicie şi curaj, şi s-au încoronat pentru chinurile înăurate şi pentru moartea lor martirică cu cununa nemuririi şi a vieţii veşnice. Martirii creştini au suferit cu un curaj neînfricat, care a uimit lumea greco-romană, toate torturile şi pedepsele inventate de fanatismul şi brutalitatea lumii păgâne, care ura pe creştini, dispreţuia credinţa lor într-un Dumnezeu spiritual şi invizibil, lua în deridere credinţa lor în învierea morţilor şi în viaţa viitoare şi nu aveau nici o preţuire pentru viaţa lor morală, curată şi sfântă. La îngrozitoarele suferinţe fizice, se adăugau suferinţele morale ale martirilor creştini provocate de grija pentru părinţii, fiii, fiicele, rudeniile şi prietenii lor. Martirii le-au suportat pe toate cu un eroism fizic şi moral unic, care a forţat chiar admiraţia păgânilor. Curajul martirilor a făcut pe mulţi păgâni să treacă la creştinism : “Semen est sanguis christianorum» «Sângele creştinilor este o sămânţă», scria Tertulian .1 Atitudinea morală a martirilor creştini în faţa morţii este vrednică de toată lauda, căci ei au renunţat la toate ale lumii acesteia, la părinţi, la fii şi fiice, la fraţi şi la surori, la rude şi prieteni, din ăragoste nemărginită pentru Dumnezeu Cel nevăzut şi pentru Domnul Iisus Hristos şi învăţătura Sa mântuitoare. Prin aceasta, ei au împlinit cu prisosinţă cuvintele Mântuitorului, Care a spus : «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Eu Voi mărturisi pentru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri», şi «Cel ce iubeşte pe tată şi pe mamă mai mult decât pe mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine» (Mt. 10, 32,37-38). Martirii creştini au murit cu bucurie, senini şi răbdători în chinuri şi moarte, fără
1

Tertulian, Apologeticum, 50, 13, ed. J.P. Waltzing apud Pr. Prof. Ioan Ramureanu, Actele martirice, Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1982, p. 5.

Pagina 1 din 78

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

revoltă şi orgoliu, modeşti, fără să se laude cu sacrificiul vieţii lor în faţa păgânilor, rugânduse pentru prigonitorii lor, iertânău-i, aşa cum Domnul Hristos a iertat pe cei ce L-au răstignit (Lc. 23, 34), încrezători în dreptatea cauzei sfinte pentru care mureau. Ei aveau credinţa puternică, care i-a întărit în mijlocul celor mai grozave chinuri şi suferinţe, ca însuşi Domnul Hristos va fi împreună cu ei şi va suferi împreună cu ei, bucurânău-se că în modul acesta ei devin părtaşi la suferinţele şi moartea Domnului Hristos pe cruce. «Scriu tuturor Bisericilor şi le spun tuturor», se adresează Sfântul Ignatie Teoforul creştinilor din Roma, martirizat în 107, în circul Colossaeum, în timpul jocurilor publice oferite de împăratul Traian (98-117) populaţiei Romei, în urma victoriei sale contra dacilor din 105-106, «că mor de bună voie pentru Dumnezeu, numai dacă voi nu mă veţi împiedica. Vă rog să nu-mi arătaţi o bunăvoinţă nepotrivită. Lasaţi-mă să fiu mâncarea fiarelor, prin care pot ajunge la Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi voi fi măcinat de dinţii fiarelor ca să fie gata pâine curată a lui Hristos...».2 Tăria credinţei sale, dragostea sa fierbinte pentru Hristos, Care a pătimit pentru mântuirea neamului omenesc, rugăminţile şi mărturisirea sa înainte de a fi măcinat de dinţii fiarelor, la Roma, a impresionat totdeauna pe creştini. «O, de-aş avea parte de fiarele ce-mi sunt pregătite, scrie el în continuare romanilor, să mă rog să le găsesc gata! Le voi şi momi ca să mă mănânce îndată, nu ca pe unii, de care, temându-se, nu s-au atins, şi chiar dacă ele nu vor vrea, le voi sili». «Iertaţi-mă ! Eu ştiu ce-mi foloseşte ! Acum încep să fiu ucenic. Nu mai râvnesc nimic din cele văzute şi nevăzute, ca să ajung la Hristos. Focul, crucea, mulţimea fiarelor, tăierile, împărţirile, risipirile oaselor, strivirea membrelor, sfărâmările întregului trup, pedepsele rele ale diavolului să vie asupra mea, numai să ajung la Hristos». «Mai bine îmi este să mor pentru Hristos-Iisus, decât să împărăţesc până la marginile pamântului. Caut pe Acela care a murit pentru noi; Îl vreau pe Acela care a înviat pentru noi; iar vremea naşterii îmi este aproape. » «Iertaţi-mă, fraţilor, nu mă împiedicaţi să trăiesc în Hristos, nevoind voi ca să mor ; nu daţi lumii pe cel ce vrea să fie al lui Dumnezeu şi nu-l amagiţi prin materie. Lăsaţi-mă să primesc lumina cea curată; ajuns acolo voi fi om. Îngăduiţi-mi să fiu imitator al suferinţei Dumnezeului meu...»3. Sfânta Felicitas, care a suferit mucenicia pentru Domnul Hristos la 7 martie 203, la
2

Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola către Romani, în volumul: Scrierile Părinţilor apostolici, colecţia PSB, traducere, note şi indice de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, p. 57. 3 Ibidem, p. 68.

Pagina 2 din 78

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Cartagina, în Africa, împreună cu stăpâna ei, Sfânta Perpetua, şi un grup de creştini, pe cână se afla în închisoare, plângânău-se de greutatea firească a unei naşteri în luna a opta, a fost tansferata astfel de unul dîntre solăaţii care păzeau închisoarea: «Dacă acum tu suferi afât de mult, ce vei face atunci cână vei fi aruncată fiarelor, pe care le-ai dispreţuit, fiinăcă n-ai voit să jertfeşti zeilor?». Iar ea i-a răspuns: «Acum eu sufăr ceea ce sufăr. Acolo, însă, un, altul (Hristos) va fi în mine, care va pătimi pentru mine, fiinăcă şi eu voi pătimi pentru El ».4 Astfel, martirii luptă şi suferă pentru Iisus Hristos, deoarece şi Hristos a suferit, moartea pe cruce pentru mântuirea noastră. Cât priveşte atitudinea martirilor faţă de păgânii care-i duşmăneau şi îi dispreţuiau, iată ce se spune în Martiriul Sfintelor Perpetua şi Felicitas, († 7 martie 203) : “pe când Sfintele Perpetua şi Felicitas, şi martirii cei dimpreună cu ele se aflau în ajunul pătimirii şi luau ultima cină, numită agapă - masa dragostei, s-a adunat o mare mulţime, care-i privea cu dispreţ şi curiozitate. Iar ei, cu aceeaşi statornicie (în credinţă) au adresat mulţimii cuvinte, ameninţând (pe cei de faţă) cu judecata lui Dumnezeu, mărtsurisind fericirea peniru pătimirea lor şi luând în râs curiozitatea celor ce alergau să-i privească. Saturus (unul dîntre mucenici) le-a zis : «Nu vă este de ajuns ziua de mâine ca să priviţi în voie ceea ce urâţi astăzi ? Azi prieteni, mâine duşmani. Întipăriţi-vă bine în minte, însă, feţele noastre, ca să ne recunoaşteţi în ziua aceea »(ziua judecăşii). Astfel toţi au plecat de acolo înspăimântaţi. Mulţi dîntre ei au crezut (în Hristos) ». Judecarea martirilor creştini de către autorităţile romane, istorisirea chinurilor lor îngrozitoare, mai presus de fire, “au fost transmise şi în scris urmaşilor”5, cum exprimă istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea(† 370). Ele au, după Eusebiu, nu numai o valoare istorică ci şi una doctrinară şi morală, căci cunoaşterea şi istorisirea pătimirii martirilor este ziditoare de suflet. Martirii ne arată modul de a ne conduce în viaţă după poruncile Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. De aceea el ne informează că va expune “luptele foarte pacifice pentru pacea sufletului şi va arăta numele bărbaţilor şi femeilor creştine care au avut curajul să înăure lupta pentru adevărurile credinţei creştine”.6
4

5

6

Pr. Prof. Ioan Ramureanu, Actele martirice, Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1982, p. 113. Eusebiu de Cezareea, Scrieri partea I: Istoria bisericească, traducere, studiu, note şi comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, în col. PSB, vol. 13, Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. 31. Ibidem, p. 33.

Pagina 3 din 78

Vizitati www. Acestea se numesc propriu-zis Acta = “Acte” şi sunt de mare valoare istorică. El este foarte important pentru că. Istorisirea chinurilor îndurate de martiri şi de mărturisitori şi felurile diferite ale morţii lor în diferitele provincii şi oraşe ale vastului Imperiu Roman. prîntre altele. Având în vedere importanţa lor deosebită pentru vechimea creştinismului. pentru o parte din ei în Actele martirice. cursuri si referate postate de utilizatori. obţinute de creştini cu greutate de la tribunalele romane. se păstrează până astăzi. el va descrie luptele atleţilor credinţei. Actele matirice originale. episcopul Smirnei. Aceste istorisiri ale arestării. E de la sine înţeles că valoarea lor istorică este mare pentru că. au fost martori oculari se numesc în genere «martirii» . martori oculari ai chinurilor martirior. care au orăonat distrugerea arhivelor creştine între anii 303 – 305. victoriile pe care le-au obţinut asupra vrăjmaţilor nevăzuţi şi coroanele pe care le-au dobânăit în aceste lupte. pedepsele inumane. din auzite. chinuirii şi morţii martirilor. au fost numeroase dar multe din ele au fost distruse în timpul persecuţiei împăraţilor Diocleţian (284 – 305. spre o amintire eternă. fie că le-au scris alţi creştini. Martiriul Sfântului Policarp. De asemenea. care sunt autentice. eroismul lor victorios în atâtea încercări. Ele sunt de mai multe feluri: Copii de pe procesele verbale de judecată. care au povestit suferinţele acestora. închisoarea şi tot felul de chinuri născocite de furia unei milţimi fanatizate de ura împotriva creţtinilor. este cel mai vechi «Martiriu» care ni s-a păstrat în întregime în limba greacă. adică opiile făcute de clerici sau de creştini după procesele verbale de judecată ale autorităţilor romane.tocilar. judecării. sau după cele văzute sau auzite de ei de la creştinii care. fie că le-au scris martirii înşişi. † 316) şi Galeriu ( 293 – 311). Altele sunt istorisiri scrise de clericii sau de creştinii contemponani. ne arată modul în care a început cultul sfinţilor şi cinstirea moaştelor lor. biruinţele pe care le-au avut împotriva demonilor.ro ! Arhiva online cu diplome. secolele I-IV. după procesele verbale luate de la tribunalele romane. ne arată credinţa şi viaţa morală exemplară a creştinilor din epoca persecuţiilor împăraţilor romani. mai ales Pagina 4 din 78 . făcute la diferite tribunale din oraşele Imperiului roman. Dîntre Actele martirice scrise de autori contemporani ai martirilor. care a suferit martiriul la 23 februarie 155 în timpul Împăratulul Antonin Pius (138 – 161). adică torturile . sau pe baza mărturiilor unor contemporani. pentru îmbărbătarea şi edificarea credincioşilor şi se citesc până azi. Ele se citeau la cultul creştin.

2.Vizitati www. spre a fi mărturie necredincioşilor şi spre folos credincioşilor”7. din ianuarie 313. Tatăl iubitului şi binecuvântatului Tău Fiu. Care s-a răstignit pentru mântuirea lumii.ro ! Arhiva online cu diplome. credinţa în nemurirea sufletului şi speranţa în viaţa viitoare fericită. căreia i sa transmis acelasi Duh. când au mărturisit cu curaj înaintea persecutorilor credinţa lor în Hristos.tocilar. 112. după cum a dat Domnul fiecăruia (Rom.. Fiul lui Dumnezeu. “Dacă vechile pilde de credinţă. Epitaful lui Arbecius de Hierapolis (Frigia). I Cor. pentru pătrunderea lui în lumea greco-romană. Epitaful lui Pectorius de Autum ( Augustodunum). cit. Ele au în acelaşi timp şi o valoare doctrinară.. ca printr-o reprezentare a faptelor. Sfinţii martiri arată scopul creării universului şi al omului. Aceste Acte martirice autentice. se spune în introducerea Martiriului Sfintelor Perpetua şi Felicitas. care mărturisesc harul lui Dumnezeu şi lucrează la zidirea sufletească a omului . unde creştinii vor trăi împreună cu Domnul Hristos în împărăţia cerurilor. să le socotim.. în Galia. Iată cu câtă căldură şi credinţă s-a rugat Sfântul Policarp (†23 februarie 155).. pentru creştini. spre a împărţi tuturor toate darurile. am socotit că este bine să amintesc două dîntre cele mai vechi epitafe creştine şi anume: 1. 17). 7 Pr. cursuri si referate postate de utilizatori. fiind totdeauna ziditoare de suflet pentru creştini. Pagina 5 din 78 . ca şi pe celelalte. pe lângă valoarea lor istorică. lucrări ale Duhului Sfânt. p. În mărturisirile lor. fiindcă Dumnezeu împlineşte totdeauna ceea ce a făgăduit. în care vedem elementele principale ale învăţăturii creştine: “Doamne Dumnezeule. atotputernice. şi Dumnezeu să fie cinstit şi omul întărit”. dezlănţuind de la jumătatea secolului I până la publicarea edictului de la Milan. 12. precum şi pentru istoricitatea persoanei lui Iisus Hristos.. alături de Scriptura Bisericii . scopul întrupării lui Hristos. unde bucuria. care au întrecut prin cruzime orice închipuire omenească. op. deoarece ele ne arată ce gândea societatea păgână greco – romană despre creştini şi măsurile de pedepsire pe care le-au luat autoritaţile Imperiului roman contra lor. Prof. care a trăit între anii 140 – 216. la sfârşitul secolului al II – lea sau începutul secolului al III – lea. Ioan Ramureanu. 3 . deoarece ne arată ce credeau creştinii în ultimele momente ale vieţii lor. iar prin citirea lor.“tot aşa şi mărturisirile şi faptele cele noi (ale martirilor). deopotrivă făgăduite. au fost păstrate în scris. cele mai crude şi sălbatice persecuţii în Imperiul roman. înainte de a fi ars pe rugul ridicat de păgâni în piaţa publică din Smirna.instrumentum Ecclesiae -. au şi o mare valoare morală şi educativă. 7. desfătarea şi fericirea celor ce cred în Dumnezeu şi împlinesc pe pământ poruncile Sale sfinte nu se va termina niciodată. însemnătatea învierii lui Hristos.

iubitul Tău Fiu. Sfântul Apostol Iacob spune că «mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului» (Iacob 5. iar Sfântul evanghelist şi apostol Ioan ne spune că «cei patruzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului (Domnului Hristos). prin care trebuie să înţelegem. prîntre oameni». pe Domnul nostru Iisus Hristos. Amin». 5. care sunt rugăciunile Sfinţilor» (Apoc.tocilar. Iisus Hristos. «Noi adorăm pe Dumnezeul creştinilor. Dumnezeul îngerilor. Te binecuvântez că m-ai învrednicit de ziua şi ceasul acesta. al puterilor. Cel ce a fost proorocit de profeţi. că va veni pentru mântuirea neamului omenesc. despre credinţa şi învăţătura creştină. prin Care. p. înainte de a fi condamnat la moarte şi executat imediat. El s-a practicat chiar de la începutul creştinismului. precum m-ai pregătit şi mi-ai descoperit şi împlinit. în nestricăciunea Duhului Sfânt. care trăiesc înaintea feţei Tale. între care fă să fiu primit înaintea Ta astăzi. prin Care am primit cunoştinţa despre Tine. deci.ro ! Arhiva online cu diplome. om fiind socotesc cuvintele mele neînsemnate faţă de nemărginirea lui Dumnezeu. mărturisind că este nevoie de acea putere profetică prin care a fost proorocit Cel despre care am spus acum că este Fiul lui Dumnezeu. 16). de asemenea. Ţi se cuvine slava acum şi în veacurile ce vor să fie. despre care credem că este unul singur. «Şi eu. dar substanţială. rostită cu câeva clipe înainte de moartea sa martirică de un episcop ortodox. împreună. înaintea prefectului Romei. mai ales «rugăciunea sfântului».9 Actele martirice ne arată. Dumnezeule Cel nemincinos şi adevărat. cum a luat naştere cultul Sfinţilor şi al sfintelor moaşte. spre Învierea vieţii de veci a sufletului şi a trupului.8 Aceasta este cea mai veche rugăciune. făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută.Vizitati www. Te binecuvântez şi Te preamăresc prin veşnicul şi cerescul arhiereu Iisus Hristos. 8). cursuri si referate postate de utilizatori. Rugăciunile Sfinţilor s-au ridicat totdeauna în Biserică ca o tămâie bineplăcută şi plină de mireasmă înaintea lui Dumnezeu şi a Domnului Hristos. 49. având fiecare alăută şi cupe de aur. Pentru aceasta şi pentru toate Te laud. Să ştii. Rusticus. pe care a consemnat-o istoria şi ni s-a păstrat întocmai până astăzi. propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune”. a toată zidirea şi al întregului neam al celor drepţi. ca jertfă grasă şi bineplacută. Ibidem. Pagina 6 din 78 . că primind putere de sus au prezis profeţii venirea viitoare a Acestuia (a lui Hristos). p. Fiul lui Dumnezeu. 32. ca să i-au parte cu ceata mucenicilor Tăi la paharul Hristosului Tău. pline cu tămâie. Iată acum mărturisirea scurtă. 8 9 Ibidem. cu El şi cu Duhul Sfânt. făcută de Sfântul Iustin martirul şi filosoful în anul 165. de Sfântul Policarp. în timpul domniei Împăratului Marcu Aureliu (161-180).

În Apocalipsă. “Ne închinăm lui Hristos. martir fericit şi adevărat este într-adevăr cel ce mărturiseşte desăvârşit poruncile (divine). 9). în altarele bisericilor. Trupurile. ele făcând legătura între jertfa lui Iisus Hristos pe Cruce. spune Clement Alexandrinul. iar pe martiri îi cinstim după vrednicie ca pe ucenicii şi imitatorii Domnului. Martirii au fost îngropaţi cu deosebită cinste.11 «Apostolii. sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului (Hristos)”(Apocalipsă 7. p. pentru neîntrecuta lor iubire faţă de împăratul şi învăţătorul lor. 6. cursuri si referate postate de utilizatori. resturile sau osemintele lor au fost îngropate de creştini cu mare grijă. către Dumnezeu. 23. se spune în Martiriul Sfântului Policarp (†23 februarie 155). pe care se săvârşeşte până azi jertfa euharistică. care. şi «curăţirea de păcate în slavă»12. se spune în Apocalipsă. Martiriul mai înseamnă. investit cu cinstea şi nimbul sfinţeniei. căci rugăciunea lor se îndrepta. s-au ridicat primele locaşuri creştine de cult.Vizitati www. Creştinii au făcut totdeauna deosebire între cultul Sfinţilor şi cultul păgân al morţilor şi eroilor. Fie ca şi noi să devenim părtaşi şi împreună ucenici cu ei”. Ei nu cinsteau pe Sfinţi ca păgânii pe zei. 1982. pe Care iubindu-L L-a recunoscut ca frate şi s-a dăruit Lui cu totul. p. jertfa martirilor şi jertfa nesângeroasă euharistică. se roagă pentru creştini. imitând pe Domnul. De aceea moaştele Sfinţilor au fost depuse chiar din secolul al II-lea pe Sfânta masă. «Am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o» (Apoc. şi fiind cu adevărat gnostici şi desăvârşiţi au murit (ca martiri) pentru Bisericile pe care le-au înfiinţat»..”. Scrieri. p. prin mijlocirea Sfinţilor.4. Ibidem. Cuvânt înainte. Bucureşti. care a ajuns la cunoaşterea perfectă a lui Dumnezeu şi s-a unit cu El. “Şi dacă trecem la iubire. Pe mormintele martirilor sau în apropierea acestora. După Clement Alexandrinul († 216). după Clement Alexandrinul. note şi indici de Pr. un mijlocitor bine plăcut lui Dumnezeu. “Aceştia. Fecioru. numele de “gnostic” ce caracterizează pe creştinul desăvârşit. Sfântul este un intercesor. care sunt îmbrăcaţi în haine albe. pe Dumnezeu şi pe Hristos. pentru că El este Fiul lui Dumnezeu. 26.tocilar. La 10 11 12 Clement Alexandrinul. Apocalipsa Sfântului Ioan este plină la fiecare pagină de amintirea celor ce şi-au vărsat sângele pentru Hristos. Pagina 7 din 78 . Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. martiriul apare ca o formă strălucită a sfinţeniei creştine. dragoste şi pietate. PSB. 13 – 14). Martirul creştin reprezintă în esenţă perfecţiunea sau plenitudinea iubirii faţă de atotputernicul Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. numite «martyria». 24. D. se recapitulează în numele de martir10. vol.ro ! Arhiva online cu diplome. Ibidem. în col.

care formează Biserica triumfătoare din ceruri. cât şi pentru deprinderea şi pregătirea celor ce vor lupta în urmă». Dacă în cultul sfinţilor şi al moaştelor lor. trebuie să cunoaştem stareă generală a lumii antice la naşterea lui Iisus Hristos.Vizitati www. Din aceste însemnări.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. cu ocazia aniversării naşterii lor spirituale. mormântul martirilor. s-au putut strecura uneori unele abuzuri. după putinţă. se spune în Martiriul Sfântului Policarp. care formează Biserica luptătoare de pe pământ. ai cărei membri sunt deopotrivă creştini din viaţă. am dobândit. «Facem pomeniri pentru cei morţi în ziua anuală a naşterii lor (spirituale)». îndeosebi Sfânta Euharistie.Palestina . creştinii se adunau şi savârşeau cultul. faptul acesta nu infirmă legitimitatea şi folosul cultului martirilor şi Sfinţilor în una. Mântuitorul s-a născut la „plinirea vremii" (Galateni 4. Dea Domnul să ne adunăm şi noi acolo. Ţara Sfântă . CREŞTINISMUL PÂNĂ LA ÎNCEPEREA PERSECUŢIILOR 1.ro ! Arhiva online cu diplome. în ziua aniversării morţii lor. Pentru a înţelege condiţiile în care s-a întemeiat Biserica creştină şi s-a răspândit Evanghelia lui Hristos. pe care o numeau «ziua naşterii» căci au trecut din moarte la viaţă. face parte din Imperiul roman. universală şi apostolică Biserică a Domnului hristos. Acest Pagina 8 din 78 .4). osemintele lui. Tertulian aminteşte că creştinii făceau rugăciuni în fiecare an pentru cei morţi. cel ce o călăuzeşte până la sfârşitul veacurilor. iar numele lor a început să se dea şi se dă până azi ca nume de botez. când lumea era pregătită pentru venirea Lui. Sfânta. «Noi. mai cinstite decât pietrele preţioase şi mai scumpe decât aurul şi le-am aşezat la un loc cuviincios. atât pentru amintirea celor ce au săvârşit lupta. Starea lumii la apariţia creştinismului a) Starea lumii greco-romane la apariţia Creştinismului Potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel. cu bucurie şi veselie. În marea familie care este Biserica. martirii şi sfinţii se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor creştinilor. mai în urmă. În cinstea martirilor şi Sfinţilor s-au ridicat locaşuri de cult. ca să sărbătorim ziua martiriului lui ca zi a naşterii. s-au format martirologiile şi calendarul creştin.leagănul creştinismului. I. şi creştinii adormiţi întru Domnul.

putere. magia. afară de unele socotite periculoase (intre care se număra şi creştinismul). dar mai ales în Răsărit. Dr. de la oceanul Atlantic şi Marea Nordului până la graniţa Armeniei. desfiinţarea graniţelor inlăuntrul lui. Lugdunum (Lyon). Limba greacă era vorbită sau înţeleasă în aproape întreg Imperiul roman. puterea romană s-a extins şi mai mutt. stăpânind Dacia şi ajungând la Marea Caspică şi Golful Persic. Căile de comunicare în Imperiu pe uscat şi pe mare era relativ uşor accesibile şi intens folosite. organizaţie şi cultură. împăraţii romani şi-au luat şi titlul de „pontifex maximus". Cultele erau numeroase. Statul era condus de împărat. Starea religioasă . Antiohia. Populaţiile barbare cuprinse între graniţele Imperiului sau cele care trăiau în contact cu acestea. Datorită cultelor orientale. Prof. în general. În Imperiul roman s-a produs un amestec de popoare şi culte.Hr. Statul roman tolera toate cultele. Deci statul roman era la apogeu ca întindere.Popoarele vechi erau politeiste şi idolatre. Împăratul August era socotit salvatorul lumii şi divinizat după moarte. fiind împărţit pe provincii13. Necredinţa clasei culte era cunoscută. iar împăraţii Caligula. mai ales prin intermediul armatei. p.tocilar. în Imperiul roman. fiecare popor avându-şi religia sa proprie. se adaptau cu greu la cultura greco-romană. Alexandria. 48. Corint. Mai importante erau misterele. Cel mai însemnat dintre acestea era cultul zeului soarelui -Mithra. se înrădăcinase adânc. au primit o cinstire divină încă fiind 13 Pr. Începând cu August. care s-a răspândit în toate provinciile. adică şef religios suprem al statului. uşurinţa legăturilor facilitau amestecul populaţiei de diferite neamuri. Religia era discreditată. se afla în decadenţă. Arabiei şi Marea Roşie. numit theocrasie. mai ales cele de la Eleusis. nr.Vizitati www. Excepţie făcea poporul evreu. 3-4. Limba de circulaţie în Imperiu era cea greacă în dialectul propriu-zis comun în care s-au scris şi cărţile Noului Testament. începeau să pătrundă în Imperiul roman misterele. din Bretania de la Rin şi Dunăre până la marginea Saharei şi a Etiopiei. Religia greacă era şi ea în decadenţă. în secolele III-IV d. Unificarea culturală era totuşi greu de realizat. Cartagina. De la oraşe se răspândeau elenizarea şi romanizarea şi în provincii. Tesalonic. Unele provincii păstrau încă specificul culturii lor. Mircea Păcurariu. cursuri si referate postate de utilizatori. astrologia şi unele practici religioase noi. Diocleţian.ro ! Arhiva online cu diplome. Singura unitate religioasă o asigura în Imperiu cultul împăratului. Efes. Superstiţia în popor. Intinderea stăpânirii romane. de Senat. etc. CVIII(1990). adică amestec de zei. Începuturile vieţii creştine pe teritoriul României. Oraşele cele mai însemnate din Imperiul roman erau: Roma. Domiţian. Sub împăratul Traian (98-117). ceea ce a dus la un adevărat sincretism religios.. Religia romană care era cultul de stat sau oficial. Imperiu era un stat universal cuprinzând: toată lumea din jurul Mării Mediterane şi se întindea pe trei continente.. Pagina 9 din 78 . în „Biserica Ortodoxă Română”.

Pagina 10 din 78 . care adesea erau inumane şi sângeroase.).Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar.14 b) Starea lumii iudaice la apariţia creştinismului Reîntorşi din captivitatea babilonică. a favorizat pe iudei. Sub conducerea fraţilor Macabei. Hr. unificare culturală şi o limbă înţeleasă mai peste tot. Munca era urâtă de cei liberi. iar cei care le adunau săvârşeau multe abuzuri. amestec şi apropiere de popoare şi idei. scepticismul şi stoicismul. cursuri si referate postate de utilizatori. adică culegea idei din mai multe sisteme. 66. în viaţă. Situaţia socială era şi ea dezastruoasă. Criza socială era acută. ordine. situaţia era favorabilă propovaduirii Evangheliei lui Hristos. iudeii s-au apărat eroic. maltrataţi. Bogaţii formau clasa privilegiată. fiind socotiţi asemenea animalelor şi uneltelor. în lux şi risipă. Familia era slab întemeiată. iudeii şi-au rezidit templul din Ierusalim sub conducerea lui Zorobabel şi au început să se reorganizeze. majoritatea trăind în lux şi plăceri. 1922. Impozitele erau grele. Ierusalimul a fost readus în stăpânirea iudeilor. p. Ea începea să devină religios-morală. pace. cultic. Viaţa imorală se oglindea în spectacole. Filosofia timpului era reprezentată de trei mare curente sau sisteme: epicureismul. Legile date nu erau respectate. ceea ce a atras asupra lor aspre şi grele persecuţii. Răspândirea creştinismului era facilitată şi de insuficienţa morală şi religioasă a politeismului din lumea greco-romană. Filosofia pregătea într-o mare masură calea pentru propovăduirea ideilor creştine. folosindu-i la colonizarea oraşelor întemeiate de el. În felul în care se prezenta lumea antică. după ce regele Cyrus al perşilor le-a acordat libertatea (536 î. Popescu. Cauzele persecuţiilor din punct de vedere istoric şi psihologic. Hr. Supuşi elenizării. căi şi mijloace de comunicaţie. După ce Alexandru cel Mare (323 î. Sclavii erau lipsiţi de orice drepturi şi de demnitate umană. în viaţă uşuratică a multora. Teodor M. Atena. stăpânind domenii intense şi având sute şi mii de sclavi. 14 Prof.) a desfiinţat regatul perşilor. la apariţia creştinismului. vânduţi şi chiar ucişi. Adeseori zeii erau exemple de imoralitate iar în unele culte orientate desfrâul au un caracter religios. Creştinii au refuzat să adopte cultul împăratului. Moralitatea lumii vechi era strâns legată de viaţa religioasă şi socială. mai ales în neopitagorism şi apoi în neoplatonism (în secolul al III-lea). în desfrâu şi în raporturile soclale. păstrându-şi asttel fiinţa naţională şi religia. După cum religia era sincretistă şi filosofia era eclectică. întrucât există un stat universal. Ei puteau fi bătuţi.

Apăsarea stăpânirii romane creşte. Între samarineni şi iudei era mare ură şi duşmănie. Sub împăratul Nero (54-68) izbucneşte războiul iudaic.care se deosebeau între ele prin atitudinea lor politică şi religioasă. Alexandria. influenţată de idei religioase straine. liberali. Ei trăiau mai ales pe lângă Marea Moartă şi duceau o viaţă ascetică. Bucureşti..Hr. iudeii s-au răspândit mult în afara Palestinei.d. admiţând totodată şi existenţa unui singur Dumnezeu. acomodaţi cu stăpânirea romană şi cu ideile contemporane care vehiculau. Atât fariseii cât şi saducheii erau duşmani de moarte ai Mântuitorului şi ai creştinismului. Esenienii sau esenii(eseii) formau o sectă iudaică. Pagina 11 din 78 . După o mare revoltă. 58. Ei respectau din Lege. nepotul lui Irod cel Mare. Roma.N. Antiohia.oameni bogaţi. romanii numesc ca rege al Iudeii pe idumeul Irod cel Mare.Hr.). lăsând colonii importante în Babilon.). Aveau preoţii lor. Esenienii practicau comunitatea bunurilor. La moartea lui Irod cel Mare (750 a. Datorită captivităţilor. Samarinenii formau o populaţie rezultată din amestecarea iudeilor cu neiudeii în provincia Samaria. Perrtateuhul lui Moise şi erau monoteişti. Simon Magul.tocilar. Duceau o viaţă contemplativă. deportărilor.15 Diaspora iudaică. Dintre samarineni au apărut şi unii eretici ca: Dositei. Irod Agripa devine rege al întregii Palestine (41-44 d. Urmaşii regelui Ioan Hircan (135-105 î. 1929.d. condus de sinedriu. Menandru etc. Terapeuţii erau o sectă iudaică din jurul Alexandriei Egiptului. În anul 63 î. Damasc şi Corint. Fariseii erau apărătorii Legii mozaice şi păstrători ai tradiţiilorreligioase. Împăratul Alexandru cel Mare le-a acordat înlesniri în oraşele înfiinţate de el. Partidele. Clasa conducătoare a poporului iudeu era reprezentată de două partide fariseii şi saducheii . Mai târziu. generalul Pompei intervene în Palestina şi cucereşte Ierusalimul iar în anul 30 d. Cauzele conflictului politic între Biserica creştină şi statul roman sub împăraţii Severi. Centrul lor cultic era pe Muntele Garizim şi păstrau ideea mesianică.Hr.) ajung la dezbinare şi fac apel la romani pentru ocuparea tronului. iar templul distrus. Irod Antipa şi Filip. Se produc revolte. cursuri si referate postate de utilizatori. iudeii au format un stat teocratic independent.ro ! Arhiva online cu diplome. indiferenţi. p.c. colonismului şi emigrării sau datorită unor interese comerciale şi privilegii de care se bucurau.Hr. iar 15 V. Dar în anul 70 Ierusalimul a fost cucerit. romanii împart Palestina intre cei trei fii ai săi: Arhelau. citind Vechiul Testament şi interpretându-l în mod alegoric.Vizitati www. Popescu. Saducheii formau grupul preoţiei aristocratăe . Templul a fost reconstruit iar cultul mozaic a fost restabilit. Ţara este condusă apoi numai de procurori romani. alcătuit din 70 de membri şi un preşedinte. un cult al soarelui şi îngerilor.U.

Mântuitorul lumii – Iisus Hristos Opera de mântuire a lumii realizată de Iisus Hristos a fost precedată de apariţia lui Ioan Botezătorul la pustia Iordanului. de război. El boteza în Iordan. care au urmat apoi pe Mântuitorul. un mare rol în răspândirea creştinismului. Printre ei se numărau. 2. de serviciul militar. mai târziu. alţii respectau doar cele 10 porunci. Datorită stăpânirilor străine.). Predica sa a făcut o puternică impresie. Ioan Botezătorul a fost arestat de Irod Antipa (4 î.Vizitati www. păstrarea ideii mesianice. şi făceau deosebire între mâncărurile curate şi necurate. care îndemna pe iudei la virtute. se mai cunosc şi alte menţiuni referitoare la el în Antichităţile iudaice.-39 d.Hr. Iudeii erau scutiţi. cursuri si referate postate de utilizatori. în sufletul lor se cristaliza tot mai mutt ideea mesianică. numindu-se prozeliţii dreptăţii. ţineau ca zi de odihnă sabatul. pregătind calea pentru venirea Mântuitorului. În general. fiul lui Irod cel Mare. în Imperiul roman. 5. să caute osândirea Lui ca blasfemiator. Ucenicii lui Ioan Botezătorul s-au numit. Ioan Botezătorul era ultimul profet al Legii vechi şi ducea o viaţă de ascet. Deci. au pregătit calea pentru răspândirea Creştinismului. Diaspora şi prozelitismul iudaic au avut. II. preceptele Vechiului Testament. de cultul oficial şi imperial sau de obligaţiile nepotrivite cu prescripţiile Legii lor. Cel Pagina 12 din 78 . Istoria bisericeasca. ci ca un erou naţional care urma să elibereze poporul iudeu din robia străină. unii primeau tăierea împrejur şi luau parte la sacrificii. ci dimpotrivă. De pildă. Pe lângă ştirile neotestamentare despre Sfântul Ioan. necazurilor şi umilirilor îndurate de iudei. unde istoricul iudeu Iosif Flaviu îl numea: „om bun. Ioan se considera vestitorul timpului mesianic care era iminent. statornicia poporului iudeu în monoteism. el anunţa şi judecata divină. Dar ei aşteptau pe Mesia nu ca un Mântuitor al lumii. I. precum şi acţiunile iudaismului în lume. închis apoi la Macherus şi decapitat.ro ! Arhiva online cu diplome. pentru a predica pocăinţa şi apropiata „împărăţie a cerurilor". curăţirile rituale. în aşteptarea Celui „mai mare" decât el. la început şi apostolii Andrei şi Ioan.Hr. stăpânirea romană adesea i-a favorizat.tocilar.). la început. atrăgând pe mulţi păgâni la mozaism. Datorită predicii lui împotriva viciilor. „creştinii lui Ioan". Prozeliţii erau de mai multe feluri. dreptate şi pietate" (Eusebiu al Cezareei. Aceste favoruri au încurajat propaganda religioasă şi iudeii au făcut un puternic prozelitism. Acest fapt a făcut ca iudeii să nu-L înţeleagă pe Iisus Hristos şi să nu-L cinstească ca pe adevăratul Mesia. misiunea acestui Mesia devenea politică în loc sa fie religios-morală. numindu-se temători de Dumnezeu. Odată cu vestirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Văzându-L pe Iisus venind spre el.). Luca şi Ioan. epistolele pauline. cu câţiva ani înainte de era creştină stabilită de Dionisie Exiguus (540) în anul 753 a. Nu numai creştinii. cursuri si referate postate de utilizatori. Ioan Botezatorul a exclamat: „Iată mielul lul Dumnezeu Cel ce ridici păcatul lumii!” (Ioan 1.ro ! Arhiva online cu diplome. Mântuitorul se retrage apoi în pustie. ci se ocupă numai cu prezentarea vieţii Sale omenesti. Mulţi dintre cei care au scris despre viaţa şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos. Primii săi discipoli au fost ucenicii Sfântului Ioan Botezatorul (Andrei şi Ioan).16 Mântuitorul şi-a început misiunea la Iordan. El este Fiul lui Dumnezeu întrupat. din Fecioara Maria. Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Iisus Hristos este mai mult decât un om deosebit de înzestrat sufleteşte. Ele sintetizează o adevărată mărturisire de credinţă a Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini.Hr. la varsta de 30 de ani. fără a scrie ceva. Din viaţa şi învăţătura Mântuitorului vom înfăţişa aici numai datele şi faptele mai însemnate pentru istoria creştinismului. Istoria bisericească nu înfăţişează viaţa Sa dumnezeiască în sânul Sfintei Treimi. vol. Cu toate ca naşterea lui Iisus Hristos este cel mai mare eveniment al istoriei omenirii şi al mântuirii noastre. epistolele soborniceşti şi Faptele Apostolilor. Enrico Norelli. La reîntoarcere află de arestarea şi moartea 16 Claudio Moreschini. Marcu. Hr. anul morţii lui Irod. în vremea stăpânirii împăratului August. 2001. L-au prezentat fie ca gânditor sau filosof.U. Iaşi. idealist sau ca reformator religios. activitatea şi învăţăturile Sale au fost consemnate de toate patru Evanghelii.c. mai mare merit al Sfântului Ioan este însă acela de a fi înaintemergătorul şi botezătorul Mântuitorului Iisus. Făcând o scurtă prezentare cronologică a vieţii Mântuitorului.. fie ca moralist. Tradiţia creştină a fixat naşterea lui Iisus Hristos la 25 decembrie al fiecărui an. Pentru creştinii de pretutindeni. 224 Pagina 13 din 78 . la Roma.5). I: de la apostolul Pavel la Constantin Cel Mare.-14. În Evanghelii se găsesc date şi indicaţii de timp referitoare la anul naşterii şi vârstei lui Iisus.c.tocilar. nu cunoaştem cu precizie data ei. dar şi necreştinii sau chiar unii dintre adversarii Creştinismului recunosc în Iisus Hristos o personalitate unică şi fără egal în istoria omenirii. Istoricii apreciază că Iisus Hristos s-a născut cu un an sau doi înainte de 750 a. Singurele documente despre viaţa şi activitatea Sa sunt Evangheliile lăsate de sfinţii apostoli Matei. pp. Iisus Hristos s-a adresat iudeilor prin cuvânt (oral).Hr. traducere de Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc. Polirom.î.U. Născându-se ca persoană divinoumană în chip supranatural. 29).Vizitati www. vom arăta că Iisus Hristos s-a născut în zilele procurorului roman Ponţiu Pilat (Luca 1. Istoria evanghelică nu face altceva decât să transmită o învăţătură dogmatică şi morală. Iisus Hristos a vieţuit ca persoană istorică pe vremea marilor împăraţi romani August (31.) şi Tiberiu (14-37 d.d. O parte din viaţa.

propovăduirea Sa însoţită de minuni în Galileea. În Împărăţia cerurilor vor intra toţi cei care cred în El şi în misiunea Lui dumnezeiască. Pagina 14 din 78 . după care se retrage în Galileea. condamnarea. prinderea. judacarea. unii socotindu-I a fi anul 28. intrarea triumfală în Ierusalim. De asemenea. Moartea. Totodată El şi-a ales doisprezece Apostoli. . Evenimentele mai însemnate din viaţa pământească a Mântuitorului sunt următoarele: În afară de faptul istoric al naşterii Sale în Bethleem.4251). când iese la propovăduire. adâncime. Iisus Hristos a vorbit şi a lucrat în numele. cu prilejul unui recensământ. anul morţ1i lui Iisus Hristos este stabilit diferit de istorici. cei care ascultă şi împlinesc învăţăturile Sale şi se renasc. Evanghelia sau vestea cea bună.). cei care se trasformă sufleteşte şi trăiesc o viaţă religios-morală nouă şi curată. Cert este însă că El a trăit pe pământ mai mult de 33 de ani. propovăduită de Mesia Hristos a fost un mesaj religios şi moral iar nu unul social sau politic. până la vârsta de 30 de ani. sau Împărăţia cerurilor". Misiunea Sa mântuitoare o începe cu îndemnul: . Altă ştiri despre tinereţea lui Iisus nu sunt cunoscute.5). chemarea Apostolilor.Pocăiţi-vă că s-a apropiat Impărăţia cerurilor". Din activitatea mesianică a lui Iisus Hristos Sfintele Evanghelii consemnează: botezul Lui de către Ioan Botezătorul. cursuri si referate postate de utilizatori. întrucât sunt de origine divină.după unii istorici şi cercetători . parabole şi imagini de o simplitate.39 d. Activitatea publică a Mântuitorului variază . sinceritate. 29. nu mai cunoaştem alte evenimente din copildria lui Iisus.Vizitati www.Hr. Sfântului Ioan Botezatorul din porunca regelui Irod Agripa (4. cu autoritatea şi puterea lui Dumnezeu. în timput proconsulului Quirinius şi în afară de fuga Lui în Egipt şi întoarcerea în Galileea. ordonat de impăratul August. dar a „plinit Legea" (Matei 5. Învăţătura lui Iisus Hristos era adresată nu numai iudeiior. până la vârsta de 12 ani. frumuseţe şi inţelepciune supraomenească.. Răstignirea.din apă şi din Duh" (Ioan 3. unde învaţă în oraşele din jurul Marii Tiberiade şi în ţinutul Decapolis. ci lumii întregi. Învierea şi Înălţarea Lui la cer. ludeea şi Ierusalim.între 1 şi 3 ani. Mântuitorul a pornit în propovăduirea Sa de la ideile religios-morale ale Vechiului Testament. adresându-se mai ales oamenilor simpli şi nevoiaşi. lnvăţăturile Sale sunt sublime.tocilar.17). prin înnoirea ei. iar alţii chiar anul 32 al erei creştine. Ideea centrală a propovăduirii Mântuitorului este „Împărăţiă lul Dumnezeu". 30.ro ! Arhiva online cu diplome..Hr. mărturisind astfel dumnezeirea Sa.î. când El s-a rătăcit de părinţii săi în templul din Ierusalim (Luca 2. Ele nu pot fi depăşite de nici una dintre religiile naturale ale lumii sau de vreun alt sistem de gândire filosofiic sau religios. exprimate în scurte sentiţe. În cursul activităţii Sale pământeşti.

Prin Fiul Său întrupat. prin care acest monarh îl chema pe Iisus Hristos ca să-I vindece de o boală grea dar Iisus îi răspunde că nu poate să meargă Ia Edesa.38). în frunte cu scrierile Noului Testament. ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3.7 d. prin Domnul nostru Iisus Hristos.) către Iisus Hristos şi Răspunsul Mântuitorului către Abgar17. El devine nu numai înv ăţătorul dar şi modelul unei vieţi morale noi. În noua religie. Prin preceptele Evangheliei se schimbă radical raportul dintre Dumnezeu şi oameni precum şi raportul dintre oameni întreolaltă. sfântă. Pagina 15 din 78 . Ukama (cel Negru 4 i. născut din Tatăl rmai înainte de toţi vecii (Ioan 10. a dus mântuirea lor. în înţeles real metafizic.. 13-50 d. cursuri si referate postate de utilizatori. Epistolele sunt păstrate de 17 Pr. către fiul său Serapion. Sfânta Treime. . Iisus Hristos şi-a afirmat dumnezeirea Sa nu numai prin învăţătura Sa. Astfel. inefabil şi infinit.. p. Există un singur Dumnezeu adevărat în trei ipostasuri (persoane): Tatăl. Faţă de Dumnezeu-Tatăl.ro ! Arhiva online cu diplome.Hr. Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru.Chipul lui Dumnezeu din fiinţa omului îl orientează pe om spre îndumnezeire. 49. superioare. ca oricine crede în El să nu piară. S-a păstrat o Epistolă a sirianului Mara. Evanghelia lui Iisus Hristos educe moralei o înnoire şi un progres mare. încât pe Fiul Său cel UnulNăscut L-a dat. după pilda iubirii divine. necunoscută pană atunci de nici o religie sau filosofie şi de nici o cultură. care formează una. Principiul şi temelia raporturilor dintre oameni este iubirea. în limba siriană. cit.Hr. el continuă să trăiască prin Legea pe care a dat-o. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea. Doctrina creştină învaţă că omul a fost creat după chipul şi asemănarea" lui Dumnezeu (Facerea 1. Univ. în care vorbeşte despre „înţeleptul rege" al iudeilor. Iisus Hristos se află într-un raport deosebit şi unic de filiaţie directă: El este Fiul lui Dumnezeu. nevăzut. iar prin jertfa Sa.care a îmbrăcat chip de om.27). Ea ne descoperă pe semenul nostru ca frate al nostru. ci mai ales prin faptele Sale minunate şi prin proorocii. Izvoarele istorice privitoare la viaţa lui Iisus Hristos sunt în primul rând scrierile vechi creştine. idea esenţială este existenţa unui singur Dumnezeu spiritual. Ştirile din curse necreştine despre Iisus Hristos sunt puţine. deofiinţă şi nedespărţită Treime. Fiul şi Duhul Sfânt. Nechita Runcan. Dumnezeu-Tatăl s-a făcut cunoscut oamenilor.este o singură Dumnezeire în trei ipostasuri. Apoi amintim Scrisoarea regelul Edesei Abgar V. op. îns ă îi va trimite un ucenic spre a-l vindeca. bunătate şi curăţenie sufletească.tocilar. a a dat şi pilda dumnezeiască a unei vieţi de iubire.d.Vizitati www.Hr. care deşi a murit. pe cruse.16). Teologia creştină include implicit între alte învăţături şi antropologia. Lect.

epistola lul Lentulus face o frumoasă descriere a chipului lui Iisus Hristos. Convertirea Neamurilor (popoarelor păgâne din Imperiul Roman) este opera 18 Eusebiu de Cezareea.1). Încă pe timpul împăratului Nero (54-68). iar în Iisus Hristos vedeau un amăgitor. Documentul numit Acta Pilati şi Epistola lui Lentulus. şi care vorbşte despre Iisus. Hr. 23. un pretins medic egiptean.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. câmpiile”..6-10. Istoria Bisericeasca II.) şi Suetoniu (69-1411 d. d. Răspândirea creştinismului în Imperiul Roman Creştinismul s-a răspândit repede în tot Imperiul Roman. istoricii Tacit (55-120 d. Menţiuni despre creştini se mai găsesc la medicul Gallenus şi la retorul Fronton. Scriitorii romani. a fost o “uriaşă mulţime” care a suferit pentru credinţa creştină. a murit şi înviat. în Istoria bisericească I. care a fost condamnat.tocilar. 97).).ro ! Arhiva online cu diplome. a pătimit. sunt: Pliniu cel Tânăr. condamnat la moarte pe cruce de stăpânirea romană. Filon şi Justus deTiberiada (secolul I) n-au scris despre Iisus Hristos. vorbesc în chip diferit despre Iisus Hristos. istoricul Eusebiu. dar rabinul Eliezer ben Hyrcan (secolul II) spunea că a cunoscut pe discipolul Iacob al Nazarineanului Iisus. în reproducerea chipului Lui. cit. apoi la Lucian de Samosta si Cels (secolul II). op. Pagina 16 din 78 . scriitorul iudeu Iosif Flaviu (37/38100/105) aminteşte despre uciderea lui Iacob „frate al lui Iisus Hristos"18. este o psălmuire a pretinsului ei descoperitor. Dacă scriitorii păgâni sau cei iudei nu vorbesc mai mutt sau mai bine despre Iisus. La începutul secolului al ll-lea (112). . pe la anul 83.Antichităţile iudaice" (XX. Epistola lui Benan. iar în alt loc (XVIII. 13. ne spune istoricul Tacitus.Hr. socotit a fi cel real. care amintesc despre Iisus Hristos sau despre începuturile creştinismului. aceasta se datoreaze faptului că ei socoteau Creştinismul o sectă iudaică dispreţuită sau o superstiţie orientală. proconsulul Bitiniei (într-o scrisoare către împăratul Traian: ep. X. pe care ar fi scris-o. descriere după care s-au orientat. pictorii. 3) vorbeşte despre Iisus ca învăţător al adevărului şi făcator de minuni. 21-24. Plinius cel Tânăr scrie împăratului Traian (98-117) că mulţimea creştinilor a cuprins “oraşele şi satele. Mărturii iudaice despre Iisus Hristos În lucrarea sa . 3.Hr. la toate popoarele creştine. La începutul secolului al Ill-lea se aflau nenumărate biserici creştine înfloritoare în toate provinciile imperiului. 75. p. cunoscute din secolul al II I-lea. 9. ambele adresate Senatului roman. 3.

din soldaţii “Cohortei italica civium romanorum voluntariorum” rezidentă în Cezarea Palestinei. Iconium. de unde trece în Samaria şi-şi pune mâinile peste noii convertiţi. Sfântul Petru.ro ! Arhiva online cu diplome. în care. al doilea tăindu-i-se capul pe via Ostia. Pagina 17 din 78 . unde mergea să-i persecute pe creştinii de acolo. susţine că cei convertiţi dintre păgâni nu trebuie să ţină ritualurile iudaice. reîntorşi la Roma19. Face trei călătorii apostolice între anii 45-60 şi prevede aceste comunităţi cu preoţi şi episcopi. p. creştinii fiind consideraţi o sectă mozaică.96. rugăciune şi studiu. căreia Sfântul Pavel îi trimise în anul 58 “Epistola către Romani”. din prigonitor al creştinilor. Galilea. încă în ziua Rusaliilor înfiinţează prima comunitate creştină în Ierusalim. în drum de la Ierusalim spre Damasc. la cererea sa. Pergea în Pamfilia. vizitează creştinii din Iudeea. când un edict imperial expulză evreii din Roma. Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice. ce-şi luară numele de “creştin” spre a se deosebi de ceilalţi locuitori. trei ani îi petrece în Arabia. însoţitorul Sfântului apostol Paul. unde ajunse între anii 41 şi 44 sub împăratul Claudiu. privilegiat la această pedeapsă ca cetăţean roman. în anul 67. căpetenia Colegiului Apostolilor. adică partea meridională a Asiei Mici cunoscută atunci sub numele de Galatia romană. Ibidem. se converteşte şi se botează. însă din lipsă de documente nu este uşor a determina partea care revine fiecăruia. cursuri si referate postate de utilizatori. Atât Sfântul Petru cât şi Sfântul Pavel muriră ca martiri în Roma în timpul incendierii oraşului de către împăratul Nero. şi rămâne aici în mijlocul comunităţii creştine închegată din convertiţii romani din prima predicare a Sfântului Petru din ziua Rusaliilor în Ierusalim. Revine şi participă la Ierusalim. Era elevul învăţatului Gamaliel. Pomponia Gracecina. Sfântul Petru activă în comunitatea creştină din Roma până în anul 51. afirmă Tacit în anul 64. Antiochia Pisidei. ândeosebi circumciziunea. formată din păgâni şi evrei. El mai rămâne puţin timp în Ierusalim. Vizitează Ciprul. unde se întâlneşte cu Petru şi devine “vas ales” al neamurilor. În anul 63 Sfântul Petru reveni la Roma propovăduind Evanghelia comunităţii formată dintr-o mare mulţime de creştini. 19 20 *** Vieţile Sfinţilor. Comunitatea creştină din Roma primi în rândurile ei o persoană ilustră. împreună cu Sfântul Petru şi ceilalţi apostoli. 84. Apostolilor. De aici plecă la Roma. după răspândirea Apostolilor în urma uciderii Sfântului diacon Ştefan. botează pe centurionul roman Corneliu şi apoi pleacă în Antiochia. 2003. Samaria. primul răstignit pe cruce cu capul în jos. p. Revine la Ierusalim. unde era deja o comunitate creştină fondată de Barnaba. După încreştinare. din care făcea parte şi sutaşul Corneliu botezat de Sfântul Petru. preşedintele Sine-driului. la Conciliul apostolic din anul 51. Prima călătorie o face însoţit de Barnaba şi Ioan Marcu (anii 44-49).tocilar.Vizitati www. Bucureşti. 20 Un rol important în răspândirea creştinismului l-a jucat Sfântul Apostol Pavel care. în post.

A. Încurajat de o viziune. lăsând apoi o comunitate creştină înfloritoare. fu a doua oară arestat şi condamnat la moarte cu Sfântul Petru în anul 67 d. A doua călătorie o săvârşi în anii 51-55 plecând din Antiochia. locuind la evreii Aquila şi Priscila sosiţi din Roma. după plecarea Sfântului Petru. cu Barnaba. după o legendă spaniolă. o parte din Europa (Macedonia şi Grecia) fură evanghelizate în călătoria a doua. XVII. luându-şi apoi ca însoţitor şi pe Timotei din Lystra. cursuri si referate postate de utilizatori. Ştim de Sfântul Iacob cel Mare. unde lăsă o comunitate creştină înfloritoare. 276 22 Pagina 18 din 78 . predicând şi acolo Evanghelia. fusese. apoi la Tesalonic şi Bereea în care fondă comunităţi creştine. Reîntors la Roma. în Antiochia Pisidei.ro ! Arhiva online cu diplome. Deci întreaga Asie Mică. Galaţi. Sfântul Iacob cel Mic. şeful bisericii din Ierusalim!22 El fu apostolul ideo-creştinilor care-l 21 Pr. în „Mitropolia Ardealului” (M. lăsând în ele pe însoţitorii săi. VIII (1963). îşi luă însoţitor pe Silas cu care vizită comunităţile înfiinţate în prima călătorie. Grecia. însoţit de Timotei şi Tit.).tocilar. dar nu avem date multe despre activitatea lor. Corint trei luni. pentru a reveni în Asia Mică la Efes şi de aici iar la Ierusalim. condusă mai târziu de Sfântul Ioan Evanghelistul. Trupul său a fost ascuns profanării şi s-ar afla acum. păzit de un soldat roman care-i permitea să predice Evanghelia. imoralitate şi le predică acestora. p. de care se despărţi. apoi trecu prin Iconium. şi plecă singur la Atena plină de filosofi. Grigorie Marcu. cu Iisus Răscumpărătorul lumii şi Judecătorul la a doua venire a întregii omeniri”. În a treia călătorie. p. 22). Prof. 67 Pr. îl ironizară şi îl părăsiră. rămânându-i ataşaţi doar Dionisie Areopagitul. o femeie Damaris şi încă câţiva (Fapte. apoi invitat în Areopag (locul unde judecau magistraţii). De aici trecu în Corint unde rezidă un an şi jumătate. Din Efes trecu în Macedonia. Fu lăsat liber şi plecă în Spania. verişoara lui Iisus. Ceilalţi apostoli au participat toţi la evanghelizarea neamurilor. căci acesta plecă în Cipru unde muri martirizat 21. Mircea Păcurariu. în biserica principală din Compostela-Spania.Vizitati www. Cr. 1996. Dr. propovădui Evanghelia cu “Dumnezeul Creatorul cerului şi pământului. trecu în Europa la Macedonia şi Filipi. viitorul evanghelist. păgânism. pentru a se boteza şi a deveni creştini. se reîntoarce la Ierusalim la Rusaliile anului 58. Misia şi ajunse la Troia unde i se asocie Luca. Ascultătorii considerară doctrina învierii absurdă. plecă din Antiochia la Efes doi ani. Istoria Bisericii Ortodoxe Române (manual pentru Seminariile teologice). Prof. mai întâi în Agora (piaţa publică). Galaţia. anii 55-58. 1-3. fiul lui Cleopa şi al Mariei. Sfântul Barnaba Cipriotul – apostol al eleniştilor. vestită încă din Evul Mediu pentru pelerinajele la locul Sfântului Iacob. că a evanghelizat Iudeea şi a fost ucis cu sabia din ordinul lui Irod Agripa în anul 42. În anul 61 Sfântul Pavel sosi arestat pentru credinţă la Roma. păgâni încreştinaţi. fratele Sfântul Ioan. Frigia.

5. „Ecclesia” are un îndoit sens: acela de comunitate locală precum şi cel de totalul comunităţilor. Despre ceilalţi Apostoli avem date numai din tradiţiile Bisericilor: Matei a evanghelizat în Persia.. Avea 96 de ani. Când Sfinţii Apostoli au trecut la organizarea şi dezvoltarea vieţii Bisericii creştine. numai după ce fu lovit cu un ciomag de piuar. a hotărât că nu este necesară tăierea împrejur a păgânilor care se încreştinează.ro ! Arhiva online cu diplome. sau mai exact Έκκλήσιά τοΰ Θεοΰ. Subliniem că toţi Apostolii au avut moarte de martiri. supranumiră cel Drept şi aveau pentru el o mare veneraţie.11. locui la început cu Sfânta Fecioară Maria în Ierusalim. l-a silit să se urce pe aripa templului din Ierusalim ca glasul lui să-l audă tot poporul. din porunca arhiereului Ananas II Fiul care. Sfântul Simon în Mesopotamia şi Idumeea. dar în esenţa şi spiritul ei. între care Policarp şi Papias. sau nu. în care îi ândruma să îmbine credinţa cu faptele bune. apoi trecu la Efes unde conduse biserica fondată de Sfântul Pavel şi avu străluciţi ucenici. În anul 62 a fost ucis Sfântul Iacob cel Mic. op. Biserica creşină are unele asemănări cu alte comunităţi religioase.19). 23 În anul 51 d. Sfântul Ioan Evanghelistul. Mesopotamia şi Persia. Sub aspectul exterior. Sfântul Iuda Tadeul a evanghelizat în Siria. Andrei în Scythia din nordul Mării Negre şi probabil Dobrogea de azi. ea este un fenomen şi un organism cu totul nou. ândeosebi.3). dacă trebuie. şi a fost răstignit la Patras în AhaiaGrecia. Prin misiunea ce le-a fost încredinţată şi prin făgăduinţa că Hristos va fi permanent cu ei. care este „capul” acesteia. El le scrise o Epistolă. Istoria .. Organizarea bisericii primare Biserica. 302. 23 Prof. Sfântul Bartolomeu în Arabia meridională. Pagina 19 din 78 . Sfântul Filip în Asia de Sus şi Frigia. în Tracia. cit.Biserica lui Dumnezeu.tocilar. cei mai cunoscuţi. dar nu muri. să fie tăiaţi împrejur şi alte obiceiuri iudaice. Prima adunare plenară a Bisericii învăţătoare. sub conducerea Sfântului Petru. Ioan Rămureanu. De acolo fu aruncat. Sfântul Toma în Indiile orientale (Kerala). Cr. 8. (Matei 28. p. cursuri si referate postate de utilizatori. înca de la început -Έκκλήσιά. 4. acum carte canonică în Noul Testament. fratele lui Iacob cel Mare. ei cunoşteau fără îndoială bine gândul Mântuitorului..Vizitati www. Sfântul Matias în Etiopia. τοΰ Χριστοΰ . Biserica lui Hristos (Fapte 2. 47. Comunitatea creştină întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos şi organizată de Sfinţii Apostoli.. după ce l-a adus în faţa Sinedriului şi l-a învinuit că a călcat Legea. se ţinu la Ierusalim primul Conciliu Apostolic în care s-au dezbătut unele probleme privitoare la primirea păgânilor în sânul Bisericii creştine şi. s-a numit.Biserica.

Presbiterii formau. Apostolii înfăptuiau ideea şi porunca Învăţătorului lor. urmând a se dezvolta odată cu însăşi dezvoltarea vieţii sale în istorie. Este de neconceput ca ei să pună bazele organizării Bisericii fără ca acest fapt să fie voit de Iisus Hristos. care la rândul lor duceau cuvântul creştin în altă parte. Comunitatea creştină din Ierusalim era grupată în jurul Apostolilor care o conduceau. dintru început.tocilar. Uneori se asculta predica unui apostol de către mai multe grupuri de creştini. înainte de a fi mers vreun apostol acolo24. conducere. norme şi viaţă proprie.Vizitati www. la mesele agapice şi la propovăduire. care spune că pe diaconi „i-au pus înaintea Apostolilor şi rugându-se şi-au pus 24 Andrew Louth. Roma şi altele. Editura Deisis. care aveau un rol însemnat în viaţa comunităţii creştine primare. predicând şi botezând. diaconii şi alţi misionari. numiţi şi ei apostoli sau evanghelişti. Pe lângă Apostoli. 77. o categorie de creştini respectaţi pentru vârsta. predicau şi colaboratorii lor preoţii. în Faptele Apostolilor sunt amintiţi şi „presbiterii". Diaconii ajutau la slujbele religioase. comunitatea creştină sau Biserica din Roma era destul de mare. creştine din Ierusalim a fost Iacob „fratele Domnului". Sibiu. După modelul comunităţii creştine din Ierusalim erau organizate şi celelalte comunităţi creştine. Damasc. Pe lângă Apostoli şi Iacob cel Mic. De pildă. diaconii aveau de îndeplinit slujba cuvântului. Conducătorii lor erau Apostolii fondatori. Faptele Apostolilor şi epistolele pauline ne arată cum lua naştere o comunitate creştină sau o Biserică. În calitatea sa de comunitate creştină şi de aşezământ al mântuirii. Presbiterii-episcopi şi diaconii asigurau şi axercitau conducerea locală a comunităţii creştine respective. înţelepciunea şi credinţa lor. Pe acestea le-a primit Biserica de la Sfinţii Apostoli. Ea avea forma şi norma ei de viaţă nouă. După plecarea Apostolilor din Ierusalim. să aibă membrii. atunci când Sfântul Apostol Pavel îi scrie. Ei nu aveau reşedinţa într-o comunitate. întemeietorul Bisericii. conducătorul Bisericii. care se bucura de o mare autoritate spirituală. 2002. ci vizitau toate comunităţile şi le supravegheau prin ucenici destoinici şi devotaţi misiunii lor. Caracterul sacerdotal al diaconiei este confirmat de textul din Fapte 6. Organizarea Bisericii.ro ! Arhiva online cu diplome. Pe lângă slujirea la mese. Originile tradiţiei mistice creştine. Biserica trebuia să fiinţeze. prin analogie cu „bătrânii" poporului iudeu. De la Platon la Dionisie Areopagitul.6. cursuri si referate postate de utilizatori. conform învăţaturilor lăsate de Mântuitorul Iisus Hristos şi puse în aplicare de Apostoli şi ucenicii acestora. Pe această cale s-au format comunităţile creştine din Antiohia. p. Pagina 20 din 78 .

ca atribuţii şi ca cinste.harismaticii .tocilar. numit anume aşa. Harismaticii (pnevmaticii) erau creştini înzestraţi de Dumnezeu cu diferite daruri şi puteri numite harisme (χαρισματα). apoi proorocii. Sabin Verzan.25 Prin noţiunea de presbiteri erau desemnaţi ceilalţi slujitori ai comunităţilor creştine primare. p. Sfântul Ignatie Teoforul. harismaticii aveau o mare cinste pentru harul lor.1-3). harismele au început să se stingă treptat. făcându-se pildă pentru ea (I Petru 5. nr. Odată cu trecerea timpului.. şi anume: preoţii şi episcopii. iar după Apostoli de episcopi. Pe presbiterii-preoţi îi învăţa Sfântul Apostol Petru să păstorească turma. aflăm că episcopii. preoţii şi diaconii aveau grijă de săvârşirea cultului. numele de preot şi de episcop primesc sensul cunoscut mai tărziu. precum şi din cele imediat următoare (cum este Invăţătura celor 12 Apostoli (Διδαχη). Prof. 28-30). Episcopul era presbiterul cel mai de seamă din fruntea comunităţii. 3 Sfântul Ignatie Teoforul. (scrisă către anii 96-98).. aflăm că episcopatul. preot şi diacon. cit. Ele făceau o puternică impresie asupra credincioşilor şi chiar a necredincioşilor. şi ucenic apostolic. După exemplul comunităţii din Ierusalim. fiecare Biserică (comunitate) creştină a avut diaconi pentru trebuinţele slujirii. este o demnitate mai mare decât cea preoţească. preoţi şi diaconi. Dintre aceştia mai însemnaţi erau Apostolii. Din epistolele „pastorale" scrise de Sfântul Apostol Pavel. 94. Din scrierile Noului Testament. p. aplicarea moralei şi impunerea disciplinei creştine. Deşi nu erau aleşi de comunitate şi nici rânduiţi prin hirotonie. Epistola. aminteşte cele trei trepte ale Ierarhiei creştine: episcopi. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. având dreptul la daruri din partea creştinilor. numeşte o parte din numărul acestor harismatici (I Corinteni 12. Presbiterii erau şi ei slujitori hirotoniţi de Apostoli.op. administrarea bunurilor comunităţii. 4. Pagina 21 din 78 .în Biserica primară exista şi o altă categorie de slujitori ai cuvântului.. spre sfârşitul secolului I că.. predicarea cuvântului. .26 De asemenea Sfântul Clement Romanul (91-100) în prima sa Epistolă către Corinteni.. Preoţia ierarhică sacramentală în epoca postapostolică. cele trei categorii de slujitori erau bine diferenţiate ca nume.care aveau un însemnat rol în viaţa Bisericii apostolice. Timotei şi Tit erau numiţi episcopi în acest sens. preoţii şi leviţii Vechiului Testament. Didascălii au devenit mai târziu profesori creştini care învăţau pe alţii în 25 26 Pr.episcop.Vizitati www. . Sfântul Apostol Pavel. opera caritativă. după perioada apostolică. în „Studii teologice”. episcop de Antiohia. XLIII(1991). după care urmau învăţătorii (didascălii). arată. Harismele erau un dar supranatural special dat Bisericii creştine primare pentru creşterea şi consolidarea ei. pe care îi compară cu arhiereii. mâinile peste el". Pe lângă cele trei trepte ierarhice . Putem spune că încă înainte de sfârşitul perioadei apostolice.

Raporturile Bisericii Primare cu iudaismul reprezintă una dintre problemele fundamentale ale acesteia. întrucât din acest moment creşinismul se separă definitiv de iudaism.ro ! Arhiva online cu diplome. înfiinţată de Sfinţii Apostoli în ziua Cincizecimii (Rusaliilor). este considerat un eveniment religios şi istoric important. în succesiunea lor au lămurit situaţia.tocilar. Distrugerea templului iudaic de la Ierusalim. ci au părăsit Ierusalimul.: Pentru câteva secole. Cezareea devine metropola creştină a Palestinei. cursuri si referate postate de utilizatori. Iudeo-creştinii se asimilează cu ceilalţi creştini. primii creştini mergeau şi se rugau la templu şi respectau totodată şi Legea mozaică. întrucât majoritatea credincioşilor erau convertiţi dintre “neamuri".) marchează încheierea perioadei apostolice.Vizitati www. creştinii evrei nu s-au solidarizat cu conaţionalii lor. în timpul războiului iudaic (66-70) au murit aproape un milion de evrei. separându-se astfel tot mai mult creştinismul de iudaism. 1. În comunitatea creştină din Ierusalim. iar prizonieri au fost luaţi vreo sută de mii. Conducerea spirituală a iudaismului a fost preluată de şcolile rabinice din Babilon şi Tiberias.Hr. Evenimentele istorice. interzicânduse stabilirea iudeilor acolo. Cultul şi viaţa creştină în perioada apostolică a) Cultul creştin. După căderea Ierusalimului şi dărâmarea templului (la anul 70). dar Sfântul Apostol Pavel a apărat cu hotărâre „libertatea" Evangheliei împotriva „fraţilor mincinoşi" care puneau Legea mozaică mai presus de Evanghelie. liberă şi universală a fost pregătit de Vechiul Testament. În oraşul recontruit s-a format o comunitate creştină din păgânii convertiţi. la Ierusalim au început să se ridice temple păgâne. 5. Căderea Ierusalimului (în august 70 d. ca religie spiritual. a continuat să trăiască în sânul poporului iudeu. El a apărut în Iudeea şi era predicat mai întâi iudeilor. Odată cu distrugerea cetăţii Ierusalimului a fost distrus şi templul iudaic. Odată cu distrugerea templului din Ierusalim au incetat şi jertfele sângeroase. Sinodul apostolic din anul 50 a adus lumină şi mângâiere în conflictul dintre creştinii proveniţi dintre iudei şi cei proveniţi dintre greco-romani. Creştinismul. Întrucât războiul iudaic a avut un caracter mesianic. la Ierusalim se infiripă o nouă comunitate creştină în care elementul iudaizant nu mai avea putere. comunitatea creştină. Iudaizanţii cereau ca şi creştinii recrutaţi dintre păgâni să respecte Legea mozaică. şcoli sau în particular învăţătura de credinţă creştină. După războiul iudaic. La Ierusalim. stabilindu-şi de la Pagina 22 din 78 .

care la început se reducea la ascultarea unei predici. creştinii nu mai îndeplineau şi practicile cultului iudaic.42) sau „Cina domnească" (I Cor. care se rostea de cel puţin trei ori pe zi. întrucât erau alungaţi din sinagogi şi nevoid să se organizeze în comunităţi aparte. 3. care aduce iertarea păcatebr şi transmitea harul dumnezeiesc. Pagina 23 din 78 . care avea caracter de taină sau de jertfă curată. Botezul este poarta de intrare în creştinism. Viaţa cea nouă creştină avea ca punct central „frângerea pâinii" (Fapte 2. Rugăciunea dădea Bisericii creştine un caracter cretin şi social.7).tocilar. după o pregătire. când credincioşii erau mai liberi şi când erau mai feriţi. Ea era caldă. care erau episcopi. spre exemplu. numită „agapă". 114 Ibidem. în general. p. mama lui Ioan Marcu). Duminica. Comunităţile creştine din afara Ierusalimului erau prezidate de către un apostol. rugăciunea prezenta o mare importanţă pentru viaţa şi cultul creştinilor. Prof. Prin separarea de sinagogă se părăsea şi sabatul iudaic. 20). prin întunericul nopţii. întrucât el este mai mutt decât un rit sau un simbol şi are caracterul de Taină. Cu frângerea pâinii (Euharistia) era unită şi masa comună. care este ziua Domnului. stăruitoare. dacă era prezent. Frângerea pâinii era însoţită de învăţătura Apostolilor şi de rugăciuni. 11. din adâncul sufletului şi cu o profundă dragoste creştină. început un cult şi o viaţă proprie. Problema organizării cultului creştin ortodox şi a ierarhiei bisericeşti pe teritoriul României până în secolele IX-X. prin care se deosebea de restul poporului. p. cuvântul sau predica se prelungea până noaptea târziu (Fapte 20. în „Studii teologice”.28 Cea mai obişnuită rugăciune comună era „Tatăl nostru" (Rugaciunea Domnească). În afara Ierusalimului. 115. seara. Botezul creştin este baia naşterii din nou prin Înnoirea Duhului 27 28 Pr. La început creştinii se adunau pentru săvârşirea cultului în case particulare (cum era. casa Mariei. În general. rostirea unor rugăciuni şi cuvântări. Adunarea credincioşilor şi savârşirea cultului aveau loc „în ziua întâi a săptămânii` (fapte 20.ro ! Arhiva online cu diplome. Botezul creştin se deosebea de cel iudaic. sau de către întâistătătorii comunităţii. Cultul se săvârşea. de iscoadele prigonitorilor. După „frângerea pâinii" şi „agapa frăţească. care nu mai aveau nici o legătură cu sinagogile. Rugăciunile rostite de primii creştini erau de regulă improvizate şi potrivite cu momentul şi cu scopul lor. Pentru o mai rodnică activitate misionară.7-12). nr. Cultul creştin primar a păstrat şi unele forme din cultul sinagogii: citiri din Vechiul Testament. cântarea unor psalmi.27 2. XLIII(1991). cursuri si referate postate de utilizatori. cultul creştin era însoţit uneori şi de manifestări cu caracter hariamatic. Ion Ionescu. care întreţinea sentimentul dragostei creştine.Vizitati www.

dar cu semnificaţia lor creştină: Învierea Domnului şi Pogorârea Sfântulul Duh.Vizitati www.7) era serbată de primii creştini prin săvârşirea Sfintei Euharistii. 13. 118. Postul era legat de actele de cult încă din vremea Sfinţilor Apostoli. înainte de Botez. Botezul se putea săvârşi şi de diaconi. Botezul se făcea. precedate de post. El era scurt. De pildă. 14. probabil creştinii se adunau şi pentru cult. Se pare că începând din secolul al III-lea se serba în Răsărit. Ziua întâi a săptămânii iudaice. Cartagina). ei prăznuiau Paştile şi Cincizecimea iudaică. hirotoniile au fost făcute de episcopii aşezaţi de apostoli în fruntea unor comunităţi nou intemeiate. numită şi "ziua Domnului" (Fapte 20. de regulă în apă curgătoare.ro ! Arhiva online cu diplome. Pagina 24 din 78 . cu post şi cu rugăciune se săvârşea şi pentru alte acţiuni de consacrare. El este „naşterea din apă şi Duh". Nu avem o formulă de mărturisire a credinţei din vremea Apostolilor. Punerea mâinilor. la 6 ianuarie Epifania. Sărbători. cursuri si referate postate de utilizatori.29 Hirotonia slujitorilor Bisericii primare se făcea prin rugăciuni şi punerea mâinilor de către Sfinţii Apostoli (Fapte 6. După botezare urma „punerea mâinilor".5). ca zi de adunare şi de cult creştin. Învăţătura celor 12 Apostoli este socotită în prima ei parte un catehism. înainte de a pleca în prima călătorie misionară (Fapte. Sfânt (Tit 3. p. ce trebuie predicate de creştini. deosebite de zilele de post ale iudeilor (luni şi joi). Simbolul numit apostolic. „profeţii şi dascălii" şi-au pus mâinile pe Barnaba şi pe Saul. De asemenea. În zilele de post. la Antiohia. După perioada apostolică.5). Astfel. Botezul începe să fie precedat de o pregătire mai îndelungată a celor ce aveau să-I primească. Din cuprinsul ei aflăm că. cunoscut în secolul al II-lea are la bază o mărturisire de credinţă obişnuită din perioada apostolică.23). Înainte de sfâşitul secolului I. obicei întâlnit mai târziu (in secolul III) în unele Biserici (ex. care cuprinde învăţături morale. adică a înviat Hristos. postea şi cel care săvârşea Taina Botezului. catehumenul postea o zi sau două. botezarea se făcea şi prin turnare. 2-3). dar el se putea săvârşi în orice apă. Iudeo-creştinii serbau la început şi sărbătorile iudaice. nu numai pentru hirotonia clericilor. Ea se săvârşeaea la început numai de Apostoli. numită şi Theofania pentru pomenirea naşterii şi botezului Mântuitorului şi a descoperirii 29 Ibidem.tocilar. Încă înainte de sfârşitul secolului I se postea în zilele de miercuri şi vineri.5. Botezul se făcea în numele Sfintei Treimi. cerută de Mântuitorul ca esenţială condiţie pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu. Sfântul Ignatie al Antiohiei numea Duminica ziua în care a răsărit viaţa noastră. (Ioan 3. Dacă nu era suficientă apă pentru cufundare. asigurându-se astfel succesiunea apostolică până astăzi.

despărţirea lor de iudeii angajaţi în războiul iudaic. în pace. Biserica primară evea la îndemână mărturisirea păcatelor. Creştinismul era o vrednicie şi o cinste. Separarea sărbătoririi Naşterii Domnului de cea a Botezului s-a produs pentru prima dată la Antiohia (în jurul anului 377). Pentru dobândirea celor sufleteşti dar şi a celor necesare pentru întreţinerea vieţii. care este strâns legată de credinţa şi cultul primilor creştini. Ţinuta. care ţineau de firea omenească. apoi la Constantinopol (în anul 379).23-27). a adus lumii „răsăritul cel de sus". Cauzele principale ale prigonirii creştinilor de către iudei au fost: îndepărtarea creştinilor de sinagogă. închisoare şi bătăi din partea Sinedriului. 3. sărbătorit la 25 decembrie în fiecare an. Prin pocăinţă şi îndreptare. când Sfântul Grigorie de Nazians a ţinut celebra sa predică festivă: “Hristos se naşte. În afara Palestinei.45-50. Ei sunt pentru lume ceea ce este sufletut pentru trup. Creştinismul aprecia şi recomanda tuturor cinstea. măriţi-L!" Naşterea Domnului sau Crăciunul. a înlocuit sărbătoarea păgâne a solstiţiului de iarnă. Sale dumnezeieşti în apele Iordanului. fiind de câteva ori în primejdie de moarte (II Corinteni 11. De pildă. păcătoşii se reabilitau şi puteau se rămână în sânul Bisericii. Uneori existau şi anumite umbre în noua comunitate creştină. în diaspora. Creştinii realizau o viaţă nomală de o frumuseţe necunoscută pâne atunci. Unii alunecau uneori în păcate şi slăbiciuni. cursuri si referate postate de utilizatori. care le-a interzis să mai vorbească despre Iisus Hristos. în cumpătare şi se ajutau la cele bune. Biserica intervenea pentru cercetarea şi îndreptarea păcătoşilor.13). care trebuia păstrată şi meritată. Pentru marea majoritate a credincioşilor.Vizitati www. b) Viaţa creştină. corectitudinea şi o continuă activitate. Hristos. II. Ei trăiau în dragoste. Biserica creştină era „trupul lui Hristos" iar creştinii erau "mădularele" Lui. 14.16). la Ierusalim. ameninţări.tocilar. morală şi duhovnicească a primilor creştini erau excepţionale. „Soarele dreptăţii". Pentru supravegherea şi îndreptarea vieţii morale.5-8.19. creştinismul a fost combătut de iudeii care porneau cu prigoane asupra creştinilor (Fapte 13.ro ! Arhiva online cu diplome. sărbătoare care a trecut apoi şi în Biserica Romei. învingând păgânismul greco-roman. era centrul de manifestare al creştinismului. PERSECUŢIILE ÎMPOTRIVA CREŞTINILOR Răspândirea creştinismului a întâmpinat de la început unele piedici şi greutăţi. Pagina 25 din 78 . Apostolii au suferit arestări.17. Chiar Sfântul Apostol Pavel a avut mult de suterit din partea lor. O disciplină bisericească s-a impus dintru început şi ea a servit la menţinerea nivelului moral al comunităţilor. (I Cor.

Gallienus. în creştini nişte duşmani ai statului. Persecuţiile îndurate de creştini din partea mulţimii păgâne şi a autorităţilor romane au fost mult mai grele şi de lungă durată. Pagina 26 din 78 . ferirea lor de agitaţia iudaizanţilor. Creştinismul a fost socotit religio illicita. pentru societate şi cultură. Nu numai poporul de rând. Au fost şi unii împăraţi care au tolerat creştinismul (ex. Coman. 22. Cauze politice. Justin Moisescu.Vizitati www. 11. 2. care prin modul lor de viaţă “mâniau pe zei" (Tertulian. 1984. Dr. Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. mai ales pentru funcţionari şi militari. Cauzele generale ale persecuţiilor au fost de mai multe feluri: 1. Apologeticum. dar şi conducătorii politici şi religioşi ai timpului. 2-3). vol. când împăratul Constantin cel Mare (306-337) le-a pus capăt prin edictul de la Mediolan (Milano) din ianuarie 313. etc. Cauze religioase. Păgânii nu înţelegeau noua religie (creştină) fără temple. neparticiparea creştinilor la cultul mozaic.31 Necunoaşterea şi neînţelegerea învăţăturii. cursuri si referate postate de utilizatori. Obligaţiile religioase deveneau adevărate datorii civice. învierea morţilor şi a cultului. Ierarhia bisericească în epoca apostolică. p. stat şi viaţă publică scotea mult în evidenţă contrastul dintre creştinism şi păgânism. Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. I. În tot timpul celor două secole şi jumătate de persecuţii. Strânsa legătură. 1955. Ioan G.tocilar. vedeau în general. Între creştinism (care era o religie nouă. au determinat unele răstălmăciri şi acuzaţii la adresa creştinilor. Cele mai grele persecuţii şi cele mai sângeroase au început sub împăratul Nero (54-68) şi au durs până la începutul secolului al IV lea. dar mai ales de catre autoritatea romană. dar cu respectarea publică a cultului păgân. Orice calamitate ce se abătea asupra Imperiului roman. în Creştinism o religie funestă pentru stat. dintre religie. Bucureşti. Romanii vedeau în creştinism o „superstiţie nouă şi răufăcătoare". fie prin calomnii la adresa lui Iisus Hristos sau prin acuzaţii împotriva creştinilor. Se admitea ca noua religie (creştină) să fie practicată doar în particular. Bucureşti. 260-268). p. Păgânii vedeau. F. (ea) era atribuită creştinilor. politeistă. punând în primejdie chiar Biserica creştină. morală şi absolută) şi păgânism (care era o religie veche. Patrologia. pentru ca aceştia jigneau pe zei şi atrăgeau astfel asupra statului tot felul de nenorociri. P. monoteistă. Răspândirea creştinismului în lumea greco-latină îi neliniştea pe împăraţii 30 31 Pr. adesea.ro ! Arhiva online cu diplome. fără idoli sau zei şi fără jertfe sângeroase. idolatră şi decăzută) era un contrast evident şi esenţial. Prof. Persecuţiile s-au numit după numele împăraţilor persecutori. XL.30 Creştinii au fost persecutaţi şi de către păgâni (Fapte 16. 19-40). Ura iudeilor faţă de creştini s-a concretizat fie prin persecuţii sângeroase (ca uciderea lui Iacob cel Mic "fratele Domnului"). Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

creştinii erau judecaţi de prefectul cetăţii. a drepturilor civile sau chiar moartea. Cultul împăratului a fost una dintre cele mai de seamă cauze ale persecuţiilor împotriva creştinilor. deci. aplicate conform stării sociale a creştinilor. creştinismul a fost ţinut în afara legii. Clasele dominante vedeau în creştini nişte indivizi vulgari pe care-i dispreţuiau. cit.Vizitati www. Pedepsele erau diferite. Unii împăraţi sau guvernatori cedau în faţa presiunilor mulţimii păgâne şi îi persecutau pe creştini. li se confiscau şi averile. când Constantin cel Mare le-a acordat deplina libertate prin Edictul de la Mediolan32. Pentru a fi acceptate în Imperiul roman. Enrico Norelli. în care putea fi încadrat delictul de a fi creştin. socotit o religie a sclavilor. creştinii fiind socotiţi un pericol public. înşelăciune a demonilor. . Supliciu Sever). romani. calomnii absurde. de către guvernatori. 32 Claudio Moreschini. La Roma. Prin urmare ei erau socotiţi duşmani publici foarte periculoşi. conspiratori şi chiar trădători. s-au dat şi legi speciale privitoare la persecutarea creştinilor. până în anul 313. Legislaţia şi procedura de judecată. însă. (socotind-o rătăcire. p. Prejudecăţile şi ura manifestate de păgâni în relaţiile lor cu creştinii au luat forme curioase şi periculoase şi anume: zvonuri necontrolate. Legea celor 12 table) şi pedepseau magia. mai ales cele referitoare la tulburarea ordinei publice. raporturile dintre creştini şi păgâni s-au schimbat datorită unor nemulţumiri. Potrivit mărturiilor unor apologeţi şi istorici (Tertulian. imputări sau discuţii jignitoare. Refuzul creştinilor de a participa la cultul împăratului era socotit o mare ofensă la adresa majestăţii imperiale. 3. în ambele cazuri. creştinii au fost puşi în afara legii. Nu numai în societate. cu pedepse capitale. corupţie). pentru că se recrutau mai mult din clasele modeste.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. critica aspră pe care creştinismul o făcea păgânismului. Creştinii de viţă nobilă erau deportaţi. 5. dar şi în familie. nebuni. care căutau să compromită pe creştini şi să-i facă odioşi în faţa societăţii. fie procedura reprimării delictelor. ignoranţilor şi a oamenilor inferiori. De asemenea. Pedepsele capitale erau: pierderea libertăţii. Cauze moral-sociale. se crede ca încă din timpul lui Nero (anul 64). cursuri si referate postate de utilizatori. 76. În judecarea creştinilor putea fi urmată procedura procesului de crimă. Până la Constantin cel Mare (306-337). iar cei de jos erau decapitaţi. cultele straine trebuiau să fie îngăduite prin lege. 4. Creştinii erau urâţi de păgâni şi erau socotiţi periculoşi. Pagina 27 din 78 . El putea fi urmărit pe baza unor legi care interziceau cultele straine (ex. iar în provincii. În afară de legile existente. Creştinismul era. întărâtă şi mai mutt pe păgâni. op.

episcopul Smirnei. 33 Pr. în timpul împăratului Antonin Pius (138-161). Prof. Înainte de judecată. fie prin arderea cu fierul roşu sau cu torţe sau prin turnarea de plumb topit pe spate. creştinii erau închişi. Moartea creştinilor putea surveni fie prin decapitare. a fost oaspetele său. 23 februarie 155. episcopul Lugdunului (202). Uneori creştinii erau aruncaţi la fiare sau erau ucişi în luptele cu gladiatorii. Actul său martiric. în Galia din 177. "De la Dunăre la mare". Galaţi. a nasului. SF. creştinii erau torturaţi în timpul judecării. cursuri si referate postate de utilizatori. episcopul Antiohiei. situat la frontiera cu provincia Licaonia. Sub împăratul Diocleţian (284/285-305) şi urmaşii lui. EPISCOPUL SMIRNEI( † 23 februarie 155) Sfântul Policarp. i-a trimis o scrisoare din oraşul Troia. deoarece este primul act martiric care ni s-a păstrat în limba greacă. 1979. Adeseori. Coman. iar uneori erau legaţi în lanţuri. care în drum spre Roma. cum aflăm din Epistola către Efeseni a Sfântului Ignatie.33 III. în forma lui originală. Editura Arhiepiscopiei Tomisului si a Dunării de Jos. prin sugrumare. POLICARP.ro ! Arhiva online cu diplome. fie prin flagelare sau bătăi cu vergi. prezintă un interes istoric excepţional. MARTIRI CREŞTINI ÎN SECOLUL AL II . creştinii mureau în închisori fie de asfixiere. Unii creştini erau prinşi în butuci de lemn. Ioan G. erau şi mai grele.Vizitati www. iar după plecare. p.tocilar. Policarp era episcop la Smirna din anul 106. fie prin ardere sau răstignire. înnecarea. Philomaelium era un orăşel din provincia Frigia. arderea pe cruce şi multe altele. născut la Smirna în 115.LEA 1. scoaterea ochilor. fie de foame sau de sete. torturile la care erau supuşi creştinii. 63 Pagina 28 din 78 . Pentru a fi siliţi să se lepede de credinţă. tăierea limbii. sfărâmarea picioarelor spânzurarea cu capul în jos. a urechilor. Sfântul Irineu. care a creat genul literar creştin al Actelor martirice. a suferit martiriul pentru Hristos într-o sâmbătă. unde a suferit martiriul în 107. păstrat sub formă de Scrisoare a Bisericii din Smirna către Biserica lui Dumnezeu care se afla în Philomaelium şi către toate comunităţile din tot locul ale Bisericii universale.

a cunoscut pe episcopul Policarp din copilarie şi ne-a lăsat în Scrisoarea către Florinus. din care aflăm că Sfântul Policarp a cunoscut şi s-a întreţinut cu Sfântul Ioan Evanghelistul la Efes şi cu alţii care vazuseră pe Domnul Hristos. Înţelegerea nu s-a putut realiza. Bucureşti. tradiţie pe care o păstra şi Sfântul Policarp. în Biserica din Smirna. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. iar Biserica din Philomaelium. în Sâmbăta cea mare. Pagina 29 din 78 . odată cu iudeii. despre minunile Sale şi învăţătura Sa. Contra Haereses. informaţii dîntre cele mai preţioase. 43. În anul 154. 12. Sfântul Irineu de Lugdunum. . Bucureşti. 23 februarie 155. cu ocazia sărbătorilor organizate de asiarhul Filip. dar cei doi conducători ai Bisericii s-au despărţit în pace. ci a fost pus de Apostoli episcop în Asia. introducere şi note de prof. Dr. «Am auzit pe Policarp. cursuri si referate postate de utilizatori. urmând tradiţia Sfântului Ioan. Sfântul Policarp a suferit martiriul. Mesopotamia. cum istorisea el despre relaţiile sale cu Ioan (Evanghelistul) şi cu ceilalţi care văzuseră pe Domnul. guvernatorul Asiei proconsulare. 34 35 Tertulian.»34. din Alexandria şi din provinciile apusene ale Imperiului roman sărbătoreau Paştile în duminica imediată după Vinerea Patimilor. traducere. a cerut informaţii. iar cei de la Roma. sărbătoreau «Paştele Crucii» . el a propovăduit totdeauna acele învăţături pe care le predă Biserica de la Apostoli şi numai acestea sunt adevărate»35. Remus Rus.la 14 nisan (aprilie).tocilar. 2001. 1982. numit «Paştile învierii». pentru a ajunge cu papa Anicet (154-166) la o înţelegere cu privire la data serbării Paştelui. Scrisoarea către Florinus. în care se exprimă astfel : «Policarp nu numai că a fost instruit de Apostoli şi s-a întreţinut cu mulţi din cei ce văzuseră pe Domnul. dupa ce a primit toate acestea de la martorii oculari ai vieţii Cuvântului (I In. Această relatare este confirmată de Sfântul Irineu al Lugdunului şi în lucrarea sa Contra Haereses.ro ! Arhiva online cu diplome.. Sfântul Policarp a făcut o vizită la Roma. din Frigia. fiind ars pe rug în circul din Smirna. trimisă acestuia în 186. cum îşi amintea e1 cuvintele lor şi unele fapte pe care le auzise de la ei despre Domnul.. Creştinii din Palestina. Cilicia şi din provinciile Asiei Mici. 1. La câtva timp după sosirea sa de la Roma. îi scrie Sfântul Irineu lui Florinus.. p. fapt pentru care erau numiţi «quartodecimani».. Creştinii din Philomaelium doreau o istorisire a martiriului Sfântului Policarp pe care s-o citească în Biserica lor şi s-o facă cunoscută apoi şi altor Biserici din lume. cum Policarp. 1-2) a învîţat acestea toate potrivit Scripturilor. p. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. sau cel mai târziu la începutul anului 155. Ecoul evenimentelor tragice din Filadelfia şi Smirna a început să se răspândească în provinciile şi oraşele din jur. noi înşine l-am văzut în copilaria noastra. Siria.Vizitati www.

Cum pot să blestem pe Împăratul meu. Sfântul Policarp s-a retras într-o căsuţă de ţară din apropierea oraşului Smirna. Sentimentele mulţimii faţă de creştini erau împărţite. a rezistat cu tărie. dar. păgânii au intervenit pe lângă Nichita. Actele martirice. cei mai mulţi. Cel ce m-a mântuit ?». dar alţii. adică de şeful poliţiei. Un altul. în care cei de rând credeau că locuieşte puterea lor. Sfântul Policarp a mărturisit că este creştin.Ei nu înţeleg ca noi nici pe Hristos nu-L vom putea părăsi vreodată . socotindu-i oameni nevinovaţi. în oraşele Filadelfia şi Smirna. aflăm unele informaţii istorice interesante.op. iar pe martiri îi iubim după vrednicie ca pe ucenicii şi imitatorii Domnului»37. un frigian numit Quintus. Prof. în piaţa din Smirna. 26.. 24. Mulţimea păgânilor şi iudeilor a pregătit îndată rugul din vreascuri.. creştinii părăsind pe cel răstignit (pe Hristos). aduse din prăvălii şi de la băi. strigau : “La moarte cu ateii (nelegiuiţii)! Să fie căutat Policarp!” Creştinii erau numiţi de păgâni “căţei”. Ibidem. . cit. şi de Nichita. Sfântul Policarp a refuzat să fie legat sau pironit pe lemn şi. Unii spectatori simţeau compătimire pentru creştini. Din martiriul Sfântului Policarp. Germanicus. lemne şi scânduri. denunţându-se proconsulului de bună voie. Pagina 30 din 78 . care a încercat să-l convingă să renege pe Hristos în faţa mulţimii.. Statius Quadratus. cursuri si referate postate de utilizatori. care nu făcuseră nimic rău contra legilor romane. Căci lui Hristos ne închinăm pentru că este Fiul lui Dumnezeu.. tatăl irinarhului Irod. s-a adus « jertfă de ardere bine plăcută lui Dumnezeu». înfuriaţi de curajul creştinilor. una dintre cele mai frumoase şi vechi rugăciuni care ni s-a păstrat. Iar Sfântul Policarp a răspuns : «De optzeci şi şase de ani Îi servesc şi nici un rău nu mi-a făcut.ro ! Arhiva online cu diplome. Un confector (lăncier) i-a străpuns trupul cu pumnalul. Sfătuit de creştinii din jurul său.tocilar. unde a fost arestat de soldaţi şi adus de irinarhul Irod.şi nici să ne închinăm altuia. Au suferit martiriul în acest timp. Creştinii au voit să scoată trupul lui din foc. în faţa proconsulului L. a avut slăbiciunea să apostasieze de la credinţă. spectatorii înfuriaţi au început să strige ca Policarp să fie ars îndată de viu. să înceapă să se închine acestuia . dar unul singur. p. p. tatăl acestuia. Proconsulul a voit să-l condamne la fiare. după o rugăciune fierbinte către atotputernicul Dumnezeu. din Asia proconsulară 12 martiri. dar. să roage pe proconsulul Statius Quadratus ca să nu-l dea «ca nu cumva. Ioan Ramureanu.36 În faţa mulţimii adunate în stadionul din Smirna. cum jocurile cu fiarele se terminaseră.Vizitati www. pentru că ei adorau un Dumnezeu nevăzut şi spiritual şi nu se închinau ca păgânii statuilor văzute ale zeilor. la instigaţia iudeilor. din care putem cunoaşte cum 36 37 Pr. Este cel mai vechi text.. fiind dat fiarelor sălbatice.

a îndemnat pe creştinul Marcianus. răspândită peste tot pamântul locuit. asemenea Domnului (Hristos). după putinţă.Vizitati www.tocilar. Pagina 31 din 78 . ca să sărbătorim ziua martiriului lui ca ziua naşterii». singura care păstrează adevărata credinţă a Domnului Hristos. Delehaye afirmă ca Biserica din Smirna. un ucenic al lui Policarp. în Epistola către Smirneni VIII. care a suferit martiriul pentru Hristos cu un grup de creştini. în timpul împărătului Deciu (249-251). în Biserica creştină. 11 apud . deoarece. Actele martirice . am scris din nou cele de mai înainte. Ca şi Sfântul Ignatie. Delehaye. 22. cit. H. opusă grupărilor eretice. după ce creştinii au adunat din foc osemintele Sfântului Policarp şi le-au aşezat la locul cuvenit. Tot din acest document. 1921. cu rugămintea de a trimite şi altor Biserici. care a copiat. autorul textului Martiriului Sfântului Policarp. Iar eu. înţelege prin Biserică universală. la Pergam.ro ! Arhiva online cu diplome. Eu.. cel ce a petrecut împreună cu Irineu.. Bruxelles. 38 H. autorul textului se exprimă astfel: «Dea Domnul să ne adunăm şi noi acolo. la 12 martie 250. Autorul şi timpul compunerii Martiriului Sfântului Policarp Referitor la autor. cursuri si referate postate de utilizatori. Socrate din Corint. ci şi cele ale aproapelui». cu preotul Pioniu. Pioniu. pe care a trimis-o Bisericii din Philomaelium. op. nu căutând numai cele ale noastre. p. le-am scris după copia lui Gaius. în Asia Mica. Prof. aflăm că «acestea le-a copiat Gaius. a aşteptat ca să fie dat morţii. 1. scrisoare copiată apoi de Evarestos38. a luat naştere şi ce semnificaţie are cultul martirilor şi Sfinţilor. Scrisoarea creştinilor din Smirna către creştinii din Philomaelium aminteşte tuturor Bisericilor şi creştinilor din lume că «Policarp. Les passions des martyrs et les genres litteraires. martirizat în 250. S-a presupus ca acest Pioniu ar fi preotul Pioniu. aflăm cum a luat naştere şi cultul moaştelor. după Irineu († 202). Din capitolul XXII al Scrisorii. . Martiriul Sfântului Policarp este important şi pentru faptul că textul foloseşte termenul de Biserică universală de trei ori. Martiriul Sfântului Policarp. să compună istorisirea sub forma unei Scrisori. la sfârşitul secolului II. Ioan Ramureanu. Biserica cea adevărată. pentru a răspunde dorinţei Bisericii din Philomaelium de a cunoaşte mai amănunţit cele întâmplate cu Sfântul Policarp. pentru ca şi noi să devenim imitatorii lui. dar distanţa prea mare de timp ne impune să avem rezervă faţă de identificarea lui Pioniu. după ce pentru prima oară l-a folosit Sfântul Ignatie al Antiohiei († 107). Ideea centrală a Martiriului Sfântului Policarp este o paralelă între martiriul său şi suferinţele lui Hristos pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc. cu bucurie şi veselie.». care răstălmăcesc şi falsifică învăţătura Sa. p.

* * * MARTIRIUL SFÂNTULUI POLICARP. deşi s-a încercat de către unii să se arate părţile interpolate şi adăugate. ar putea fi puse pe aceeaşi treaptă cu Martirii lui Chateaubriand. în Sâmbăta cea mare. I. din cea mai adâncă antichitate creştină. data martiriului său. în Istoria sa. La veritable date du martyre de S. Pagina 32 din 78 . fiind arhiereu Filip Tralianul şi proconsul Statius Quadratus». întemeindu-se pe ştirea dată de Eusebiu de Cezareea. p. A fost prins de Irod. Prof. Gregoire. cursuri si referate postate de utilizatori. IV. 48 de martiri. 40 Extras din Pr. 1-38 apud ibidem. am rămas împreună cu majoritatea istoricilor.. unde se spune : «A primit mucenicia preafericitul Policarp a doua zi a lunii Xantic (februarie). 1982. dar opinia sa n-a fost acceptata. fiind alcătuită de un martor ocular. Hippolyte Delehaye. 177. este reală şi autentică.ro ! Arhiva online cu diplome. Ioan Ramureanu.. care este calculată după cele afirmate în capitolul XXI al Martiriului Sfântului Policarp. are şi o valoare literară deosebită. Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. în „Analecta Bollandiana”. Actele martirice. cu şapte zile înainte de calendele lui Martie. 15. ci. H. a încercat să demonstreze că Sfântul Policarp a fost martirizat în 23 februarie 177. şi patrologilor la data de 23 februarie 155. între 161-16939. fapt care a făcut pe eruditul cunoscător şi editor al Vieţilor Sfinţilor. Data de 23 februarie 155 este atestată şi în Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae. în ceea ce priveşte valoarea literară. nu inventată.. Acest Act martiric prezintă nu numai o mare valoare istorică şi dogmatică. 23.». pe la ceasul opt. p. 27 – 34. EPISCOPUL SMIRNEI40 39 H.tocilar. Polycarpe. Bibliotheca Hagiographica Graeca şi Bibliotheca hagiographica Latina. datorită frumuseţii stilului colorat şi viu. Mrtirologiul Hieronimian. jumătatea secolului II. să se exprime despre el în modul următor: «Martiriul Sfântului Policarp şi Actele Sfintelor Perpetua şi Felicitas. în care scrie că Sfântul Policarp a suferit martiriul în timpul lui Marcu Aureliu (161180). p.Vizitati www. în anul în care au suferit martiriul la Lugdunum (Lyon) în Galia. În ceea ce priveşte ziua şi anul martiriului Sfântului Policarp. Marrou pune data martiriului Sfântului Policarp în primii ani ai domniei împăratului Marcu Aureliu. Istorisirea Martiriului Sfântului Policarp. Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfântul Policarp la 23 februarie. fiind primul şi cel mai vechi Act martiric care ni s-a păstrat în forma lui originală. 69(1951).. 23 fevrier. iar Biserica Romano-Catolică îl sărbătoreşte la 26 ianuarie. Istoricul şi bizantinologul belgian Henri Gregoire. Bucuresti.

care nu se stinge niciodată. Într-adevăr. I. 2. sau. Lor. ochiul nu le-a văzut şi nici la inima omului nu s-au suit. Fericite şi vrednice de laudă sunt toate muceniciile care s-au făcut după voia lui Dumnezeu . II. ca să spunem astfel. să-i facă să tăgăduiască pe Hristos.ro ! Arhiva online cu diplome. Pagina 33 din 78 . printr-o indelungată chinuire. trebuie să atiribuim lui Dumnezeu puterea Sa peste toate. III. cine nu va admira curajul. au dispreţuit chinurile lumii. Căci. căci. că Domnul însuşi este de faţă şi vorbeşte cu ei. Iar focul sălbaticilor lor chinuitori era pentru ei răcoritor. luând aminte la harul lui Hristos. pecetluind-o. el a aşteptat să fie dat (morţii). de-i era cu putinţă. ci pe toţi fraţii. Şi. încât nici unul din ei n-a gemut şi n-a suspinat. câştigând printr-o singură oră (de suferinţe) viaţa de veci. căci toate cele petrecute s-au făcut ca Domnul sa ne arate din cer ce înseamnă mucenicia cea după Evanghelie. pentru că vrăjmaşul. iar ei au arătat atâta tărie sufletească. cei chinuiţi dovedindu-ne tuturor că în ceasul muceniciei. ci îngeri. V-am scris. care se afla în Smirna. devenind noi mai evlavioşi. însă. 3. încât şi pe cei ce stăteau în jurul lor i-au făcut să plângă şi să se vaiete . pacea şi dragostea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Iisus Hristos să se inmulţească. -ei au răbăat atât de mult. asemenea Domnului. şi cei aruncaţi fiarelor sălbatice au îndurat chinuri îngrozitoare. prea vitejii martiri ai lui Hristos sunt ca şi dezbrăcaţi de trup. despre care urechea n-a auzit. prin mucenicia sa. cele privitoare la martiri şi despre Fericitul Policarp. cursuri si referate postate de utilizatori. mai bine. şi priveau cu ochii inimii bunătăţile păstrate celor ce indelung rabăă. 2.tocilar. le-au fost arătate de Domnul. De asemenea. 1. († 23 februarie 155) Biserica lui Dumnezeu. care a făcut să înceteze persecuţia. 1. pentru ca şi noi să devenim imitatorii lui. nu cautând numai cele ale noastre. Căci dragostea adevarată şi statornică urmăreşte ca cineva să se mântuiască nu numai pe sine. având înaintea ochilor să scape de focul cel veşnic. către Biserica lui Dumnezeu care se afla în Filomelium şi tuturor comunitatilor din tot locul ale Bisericii universale : mila. deoarece nu mai erau oameni. fraţilor. iar alţii au fost pironiţi prin cuie şi pedepsiţi şi cu alte felurite chinruri. 4. de li se vedea alcătuirea trupului lor până la vinele şi arterele dinlăuntru.Vizitati www. răbdarea şi iubirea lor de Dumnezeu ? Sfâşiaţi prin biciuiri. ci şi cele ale aproapelui .

Iar şeful poliţiei (irinarhul = făcătorul de pace) care îndeplinea această funcţie. deoarece chiar casnicii lui erau trădătorii.Vizitati www. devenind părtaş cu Hristos. Căci prea viteazul Germanicus a învins teama lor prin răbăarea lui. Având. nu departe de cetate. numit Irod. căci a văzut perna lui cuprinsă de flăcări . a avut o vedenie. şi sosind seara târziu. dar n-a voit. Şi rugându-se. voind a scapa mai repede de nedreapta şi nelegiuita viaţă (ce-i oferea). şi petrecea cu câţiva. fraţilor. la etaj. Dar prea minunatul Policarp. pentru că nu aşa ne învaţă Evanghelia. deci. Şi s-a adăpostit într-o casă de ţară. Iar cei ce-l căutau. nefăcând nimic altceva. zicând : «FacăPagina 34 din 78 . el s-a mutat într-o altă casă şi îndată s-au înfăţişat urmăritorii. Totuşi unul. Era şi cu neputinţă să rămână el ascuns. într-adevar. VII. precum era obiceiul său. dîntre care unul. cei mai mulţi.tocilar. a arătat locul unde se afla. s-a înfricoşat. văzind fiarele. auzind el mai întâi (mulţimea). pe la ceasul prânzului. venit de curind din Frigia. urmăritorii şi călăreţii cu armele lor obişnuite. De aceea. l-au înduplecat să plece. Dar. cu numele de Quintus. fiind chinuit. il aflară stând într-o căsuţă. toată mulţimea. ci voia să rămână în cetate . negăsindu-l. 2. ca unul care s-a luptat cu cel mai mare curaj cu fiarele. el a întărâtat singur fiara împotriva sa. cursuri si referate postate de utilizatori. să-şi primească moştenirea sa. Proconsulul. pentru ca el. frigian. proconsulul să-l convingă să se lepede de Hristos. au arestat doi tineri sclavi. deci.întorcându-se. uimită de marele curaj al iubitorului şi temătorului de Dumnezeu neam al creştinilor. 1. într-o vineri. Policarp. sa nu lăudăm pe cei ce se predau ei înşişi. însă. noaptea şi ziua. V.ro ! Arhiva online cu diplome. iar trădătorii lui să-şi ia pedeapsa lui Iuda. VI. stăruind (să-l găsească). mergând ca la un tâlhar. a uneltit diavolul împotriva mucenicilor. dar. n-a reuşit nimic contra nici unuia. şi. prin harul lui Dumnezeu. Voind. a strigat : «Piară nelegiuiţii ! Să fie căutat Policarp !» IV. s-a grăbit să-l ducă în stadion. a spus către cei ce se aflau împreună cu el : «Trebuie să fiu ars de viu». decât rugându-se pentru toţi şi pentru toate Bisericile din lume. cu trei zile mai înainte de a fi prins. zicându-i că-i pare rău de tinereţea lui. Pentru aceasta. Iar el ar fi putut fugi de acolo într-un alt loc. l-a convins să jure pe zei şi să le jertfească. Iar acesta s-a prezentat de la sine şi a indemnat şi pe alţii să vind de bună voie (în faţa proconsulului). rugându-1 şi făgăduindu-i multe. Multe. nu s-a tulburat. cu ei un sclav. 1. lovind-o.

se voia lui Dumnezeu». Pagina 35 din 78 . coborind. zicându-i : «Ce rău este să zici «Domnul Împărat». 2. urcându-l într-o căruţă. rugându-i doar să-l lase să se roage netulburat o ora. dar cei de faţă dîntre ai noştri (creştinii) au auzit glasul. îngăduindu-i. 1-au suit pe un asin şi 1-au adus în cetate. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. să jertfeşti zeilor şi să faci şi cele asemenea acestora.Vizitati www. Era aşa de mare zgomot în stadion. Auzind. la început. încercând să-l convingă (să se lepede de Hristos). VIII. 3. s-a făcut mare zgomot. străluciţi şi smeriţi. pomenind pe toţi care s-au întâlnit vreodată cu el. el le-a zis : « Nu voi face ceea ce mă sfătuiţi». Iar el. încât cei ce priveau vârsta şi înfăţişarea lui liniştită se mirau de ce a trebuit o aşa de mare grabă pentru a prinde un bătrân atât de venerabil. mici şi mari. 3. Policarp i-a răspuns: «De optzeci şi şase de ani îl servesc şi nici un rău nu mi-a făcut. Aceştia. însă. proconsulul căuta să-l convingă să se lepede (de Hristos). încât. Şi l-a întâmpinat conducătorul poliţiei (irinarhul) Irod şi tatăl lui. staruind. ridicând mâna către ei. dîntre care multora le părea rău că au pornit împotriva unui bătrân aşa de evlavios. un glas din cer i-a zis : «Fii tare şi îndrăzneşte. plin de harul lui Dumnezeu.ro ! Arhiva online cu diplome. cu faţa serioasă. «Căieşte-te». zi : «Piară nelegiuiţii ! ». Dar el. proconsulul stăruia şi-i zicea : «Jură (pe zei) şi te voi elilbera. şi întreagă Biserica universală din lume. 2. sosind ora plecării. blesteamă pe Hristos !». Iar aceştia. şi-a scrântit piciorul. ca :«Jură pe soarta împăratului». i-au spus cuvinte ameninţătoare şi-l împinseră cu sila. cum este obiceiul să li se spună (creştinilor). mergea cu voioşie. Apoi el a poruncit îndată să le dea să mănânce şi să bea. că aproape două ore n-a putut să se oprească. s-a întreţinut cu ei. fiind adus în stadion. căzind din caruţă. ca şi cum n-ar fi suferit nimic. Când a fost adus el. cât vor vrea. neîntorcându-se. nereusind să-l convingă. care. zicând : «Fie-ţi milă de vârsta ta !» şi altele asemenea acestora. 3. marturisind. auzind ei că Polilcarp a fost prins. Nichita. l-a întrebat proconsulul dacă el este Policarp. Iar în timp ce Policarp intra în stadion. nu le-a răspuns . Fiind deci adus. Iar Policarp. privind la toată mulţimea nelegiuiţilor de păgâni din stadion. în acel ceas. ca aceştia au sosit. 1. Iar după ce şi-a terminat rugăciunea. ca să-ţi scapi viaţa ?» Iar el. suspinând şi privind spre cer a zis : «Piară nelegiuiţii». s-a rugat în picioare. IX. deci. 1. 2. dar ei. fiind Sâmbăta cea mare. încât nimeni nu putea fi auzit. încât a umplut de mirare pe ascultători. Cum pot să blestem pe Împăratul meu. Policarp !» Pe cel ce vorbea nimeni nu l-a văzut. Cum. Cel ce m-a mântuit ? » X. s-au aşezat şi ei lângă el.

cum zici tu. care nu ne aduce nici un rău . Iar acela îi zise din nou: «Dacă dispreţuieşti fiarele.tocilar. care a trimis crainicul sau sa strige de trei on în mijlocul stadionului «Policarp a mărturisit ca este creştin». dimpotrivă. Dar. Iar când rapid a fost gata.ro ! Arhiva online cu diplome. ci dimpotrivă a scos din fire pe proconsul. căci pentru noi rămâne neschimbată întoarcerea de la mai bine la mai rău . căci am învăţat să dăm autorităţilor şi stăpânirilor rânduite de Dumnezeu cinstea cuvenită. Iar el a zis : «Porunceşte . de ce întârzii ? Fă ceea ce voieşti». că nu-i îngăduie aceasta. mai repede decât se poate spune. A zis proconsulul : «Am fiare . Stăruind iarăşi acesta şi zicându-i : «Jură pe soarta împăratului». s-au întâmplat cu o aşa de mare grabă. mai ales iudeii. voi face să fii mistuit prin foc. încerca să se descalţe. cu nestaăpânită furie şi cu glas mare striga : «Acesta este dascălul Asiei (Proconsulare). care slujiră la acestea cu bucurie. întorcându-se. având îndrăzneală. de nu te îndrepţi». a spus credincioşilor din jurul său în chip 36rophetic : «Trebuie să fiu ars de viu». cursuri si referate postate de utilizatori.u-se de toate hainele şi desfăcându-şi cureaua. Acesta a spus. Acestea. 2. de nu te căieşti». Acestea zicind. Acestea şi mai multe altele zicind. Aceasta vestindu-se de crainic. A zis proconsulul : «Convinge poporul». Iar dacă vrei să cunoşti învăţătura creştinismului. iar faţa lui strălucea de har. Policarp. încât nu numai ca nu s-a prăbuşit. mai înainte Pagina 36 din 78 . este bine să te întorci de la rele spre cele bune». Iar Policarp a răspuns : «Pe tine te-am socotit vrednic de cunoaştere. XII. pe aceia. mulţimile aducând îndată din prăvălii şi din băi lemne şi vreascuri.Vizitati www. 1. în timp ce se ruga. căci trebuia să se împlineasca vedenia cu perna care se arătase lui. 2. Policarp a răspuns : «De socoteşti în zadar că voi jura pe soarta împăratului. da-mi o zi şi ascultă-mă». ascultă : sunt creştin. fiind tulburat de cele spuse lui. te voi da acestora. 1. Atunci li s-a părut să strige într-un glas. strigau şi cereau asiarhului (prefectului) Filip. surpătorul zeilor noştri. tatăl creştinilor. însă. când. văzând-o arzând. deci. Iar Policarp a zis : «Tu mă ameninţi cu un foc care arde un ceas şi după puţin se stinge. cum este obiceiul lor. 1. nu-i socotesc vrednici. pentru că luptele cu fiarele se terminasera. să dea drumul unui leu (asupra lui Policarp). să mă apăr înaintea lor». care a învăţat pe mulţi să nu jertfească şi să nu se închine (zeilor)». toată mulţimea păgânilor şi a iudeilor care locuiau în Smirna. 2. păstrat pentru cei nelegiuiţi. 3. s-a umplut de curaj şi de bucurie. însă. 1. 2. XIII. dezbracând. ca Policarp sa fie ars de viu . şi te prefaci ca nu ştii cine sunt. pentru că nu curnoşti focul judecăţii viitoare şi al pedepsei veşnice. XI.

în timpurile noastre. ci ca o pâine ce se coace. chiar şi ars siguranţa cuielor voastre». Unul dintre ei a fost şi acest prea minunat mucenic Policarp. episcopul Bisericii Pagina 37 din 78 . Te binecuvântez că m-ai învrednicit de ziua şi ceasul acesta. nefăcând aceasta. luând forma unei cămăşi. După ce el zise amin şi-şi sfârşi rugăciunea. cursuri si referate postate de utilizatori. 3. prin Care am primit cunoştinţa despre Tine. ci l-au legat. am văzut o minune. 2. spre a-l străpunge cu pumnalul. privind spre cer. Ţi se cuvine slavă acum şi în veacurile ce vor să fie. oamenii însărcinaţi cu focul. Îndată au fost puse în jar uneltele pregătite pentru rug. Dumnezeule cel nemincinos şi adevărat. că-ci era împodobit şi înainte de a avea perii albi cu toată frumuseţea (sufletului).tocilar. Pentru aceasta şi pentru toate. Dumnezeul îngerilor. 2. Astfel.Vizitati www. Vazind în sfârşit nelegiuiţii că trupul lui nu poate fi nimicit prin foc. ca un miros de tămâie sau de alte miresme preţioase. ca o pânză de corabie umflată de vânt. Dumnezeule. XVI. Amin». încât a stins focul. precum m-ai pregătit şi mi-ai descoperit şi împlinit. ca un berbec ales din turma cea mare. nu ca un trup care arde. împreună cu El şi cu Duhul Sfânt. pentru că fiecare din credincioşi se grăbea să se stingă repede de trupul lui . XV. Am simţit chiar şi o mireasmă plăcută. 2. al puterilor. 1. Căci focul. el le zise : «Lăsaţi-mă aşa. nu l-au mai pironit. Şi făcând aceasta. căci Cel ce-mi dă tăria să îndur focul îmi va da putere sa îndur nemişcat pe rug. au poruncit să se apropie de el un comiector (lăncier. Iar ei voind să-l şi pironească. ca să iau parte cu ceata mucenicilor la paharul Hristosului Tău. sau ca aurul şi argirntul care se încearcă în cuptor. învăţător apostolic şi cu duh proorocesc. zise: «Doamne. Te laud. Te binecuvintez şi Te preamăresc prin veşnicul şi cerescul arhiereu Iisus Hristos. ca jertfă grasă şi bineplăcută. în nestricăciunea Duhului Sfânt.ro ! Arhiva online cu diplome. care trăiesc înaintea feţei Tale. datorită vieţuirii sale. Iisus Hristos. Iar cind s-a făcut o flacără mare. 3. încomjura ca un cort trupul mucenicului. cu mâinile legate la spate. atotputernice. pregătit spre a fi adus jertfă de ardere bine plăcută lui Dumnezeu. cei cărora ni s-a dat s-o vedem. spre învierea vieţii de veci a sufletului şi a trupului. a ieşit din împunsătură sânge mult. Între care fă să fiu primit înaintea Ta astăzi. servitorul care ucidea în circ fiarele periculoase pentru spectatori). l-au aprins. care pentru aceea am fost păstraţi (în viaţă) ca să vestim şi altora cele întâmplate. 1. prin Care. Tatăl iubitului şi binecuvântatului Tău Fiu. 1. iubitul Tău Fiu. a toată zidirea şi al întregului neam al celor drepţi. XIV. iar toată mulţimea se mira ca este aşa de mare deosebire între necredincioşi şi cei slabi (creştini). Iar el stătea în mijloc. Iar el.

2. după putinţă. care a ieşit din gura lui. iar pe martiri îi iubim după vrednicie ca pe ucenicii şi imitatorii Domnului. Fie că şi noi să devenim părtaşi şi împreună ucenici cu el. viclean şi rău. împreună cu cei din Filadelfia. creştinii. să înceapă să se închine acestuia». care. l-a ars. se bucura cu Apostolii şi cu toţi drepţii. ca să nu dea trupul lui Policarp. parasind pe cel răstignit (pe Hristos). a căui mucenicie toţ doresc s-o urmeze.Vizitati www. ci şi marir rnumit. pentru că fost după Evanghelia lui Hristos. tatăl lui Irod şi fratele Alcei. Au şoptit. zicea el. 1. În acest chip. punând trupul Sfântului Policarp în mijloc. Astfel sunt cele cu priviire la Sfântul Policarp. 2. Căci lui Hristos ne încfiindm pentru că este Fiul lui Dumnezeu. mai cinstite decât pietrele preţioase şi mai scumpe decât aurul. Vazând deci centurionul supărarea iudeilor. fiind nu numai un dascăl alles. să ne ducem şi noi acolo. vazând măreţia muceniciei lui şi vieţuirea lui curată dintru început. că şi păgânii de pretutindeni vorbesc despse el. să roage pe proconsul. deşi mulţi dîntre noi doreau să facă aceasta şi să aibă Sfântul lui trup. deci. 3.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. fiind îndemnaţi şi instigaţi şi de iudei. s-a străduit ca nici măcar rămăşiţele trupului său să fie luate de noi. 1. când am voit noi să-l luăm din foc. cât şi pentru deprinderea şi pregătirea celor ce vor lupta în urmă. care păzeau trupul. lui Nichita. atât pentru amintirea celor ce au săvârşit lupta. Căci prin răbăarea sa. Iar ei au zis acestea. Iar cel invidios. proslăvesc. ca unul care s-a încununat cu cununa nestricăciunii şi a dobândit premiul netăgăduit al biruinţei. protivnicul neamului celor drepţi. XVII. şi nici să ne încfiindm altuia. «ca nu cumva. 1. pentru neîntrecuta lor iubire faţă de împăratul şi învăţătorul lor. XVIII. El singur dîntre toţi este mai mult pomenit. Dea Domnul. s-a împlinit şi se va împlini. cu bucurie şi veselie ca să sărbătorim ziua martiriului lui ca zi a naşterii. este al doisprezecelea care a primit mucenicia în Smirna. universale din Smirna. cum e obiceiul lor. 2. Cel care fără de vind a pătimit pentru cei păcătoşi şi pentru mântuirea întregii lumi.tocilar. şi le-am aşezat la un loc cuviincios. noi am dobândit mai în urma osemintele lui. Căci orice cuvânt. biruind pe nedreptul dregător şi primind astfel cununa nestricăciunii. XIX. Ei nu înţeleg că noi nici pe Hristos nu-L vom putea părăsi vreodată. fie pe Dumnezeu şi pe Pagina 38 din 78 .

Căruia se cuvine slava. XXII. cinste.tocilar. pe la ceasul opt. cinste. Ne-ati rugat. Piomiu. Acestea le-a copiat Gaius. ca şi ei să preamărească pe Domnul. deci. Aşadar. Amin. Mântuitorul sufletelor şi călăuzitorul trupurilor noastre. 1. cel ce a petrecut împreună cu Irineu. trimiteţi epistola şi fraţilor din afară. precum voi lămuri în cele ce urmează. Socrate din Corint. în împărăţia Sa cea veşnică. iar noi. A primit mucenicia prea fericitul Policarp a doua zi a lunii Xantic (februarie). Amin.ro ! Arhiva online cu diplome. cel ce a scris acestea. O altă încheiere după un codice din Moscova: 1. aproape nemişcate de timp. Tatăl atotţiitorul şi binecuvintează pe Domnul nostru Iisus Hristos. le-am scris după copia lui Gaius. tron veşnic din neam în neam. pe ale cărui urme să fim şi noi aflaţi în împărăţia lui Iisus Hristos. să vă lămurim mai pe larg cele întâmplate. prin harul şi darul Său. 2. spre mântuirea tuturor celor aleşi. Am adunat acestea. dimpreună cu toată casa lui. Cel ce face. Căruia se cuvine slavă. să fiţi sănătoşi. putere şi mărire în veci. Eu. şi păstorul Bisericii universale din lume. un ucenic al lui Policarp. Căruia se cuvine slava dimpreună cu Dumnezeu şi Tatăl şi Sfântul Duh. cursuri si referate postate de utilizatori. umblând după cuvântul Evangheliei lui Iisus Hristos. Iar Celui ce poate să nu primească pe toţi. Iar eu. cu şapte zile înainte de calendele lui martie. după Irineu.Vizitati www. cel care a petrecut Pagina 39 din 78 . vi le-am amintit pe scurt prin fratele nostru Marcion. XX. pentru prezent. Salutaţi pe toţi sfinţii (creştinii). 2. 3. în Sâmbăta cea mare. Iisus Hristos. proconsul Statius Quadratus (Codrah). fraţilor. pentru ca şi pe mine să mă adune Domnul Hristos Împreună cu aleşii Săi în împărăţia Lui cea veşnică. prim Unul Născut. aflând acestea. Împreună cu noi. XXI. vă saluta şi Evharest. Fiul Său. am scris din nouc cele de mai înaimte. Harul să fie cu toţi. iar împărat al veacurilor Iisus Hristos. A fost prins de Irod. aflându-se prin descoperirea făcută mie de fericitul Policarp. se cuvine slavă. alegere dîntre slujitorii Săi. împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. fiind arhiereu Filip Trolianul. Vă dorim. Acestea s-au copiat de către Gaius dupa cele scrise de Irineu. 1. precum a mărturisit fericitul Policarp. mărire.

el aminteşte de Policarp. că în ziua şi ora în care a pătimit mucenicia la Smirna Policarp. PEON ŞI LIBERIAN († iunie 165) Biografia Sfântului Iustin Pagina 40 din 78 . 4. îpreuna cu Irineu. am scris din nou după copiile lui Socrate. unde a învăţat pe mulţi. un glas ca de trâmbiţă. Irineu a combătut cu tărie orice erezie şi a întocmit canonul bisericesc şi drept-credincios. cunosc pe întâiul născut al Satanei». cu Sfântul Policarp. căruia i-a zis : « Mă cunoşti. după acestea. se afla la Roma. cursuri si referate postate de utilizatori. HIERAX. acesta i-a răspuns lui Marcion : «Cunosc. Acest Irineu. cum s-a spus. iar după Gaius a copiat Socrate din Corint . EVELPIST. Amin. 2. ucenicul lui Policarp. Se mai spune şi aceasta în scrierile lui Irineu. Policarpe». de la care-şi trag numele cei ce se cheamă marcioniţi. adică după scrierile lui Irineu. 2. iar eu. zicând : «Policarp a murit ca mucenic». căci a învăţat de la el. a scris Gaius. după descoperirea făcută mie de Policarp.tocilar. Scrierile sale sunt multe. pe vremea muceniciei episcopului Policarp.Vizitati www. 3. împreună cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Sfântul Duh în vecii vecilor. fiind de faţă Irineu. foarte bune şi corecte. Căruia se cuvine slava. Pioniu. aşa precum l-a primit de la Policarp. HARIT. adunându-le. pentru ca şi pe mine să mă adune Domnul Iisus Hristos împreună cu aleşii Săi în împărăţia Sa cea cerească.ro ! Arhiva online cu diplome. s-a auzit în cetatea Romei. Aşadar. fiind aproape stricate de vreme. SFINŢII MUCENICI IUSTIN. Se spune şi acest lucru : întâlnindu-se odată Marcion. 5. iar în acestea. HARITON.

l-au făcut pe Iustin să creadă în scurt timp că a dat peste înţelepciune şi să aştepte viziunea lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică îl prăznuiesc la 1 iunie. După o odisee pe la mai mulţi filosofi. care însă îi amâna căutarea mântuirii cu teorii matematice ale armoniei. Bucureşti.Vizitati www. în frunte cu "Dialogul cu iudeul Trifon".htm http://ro. simţind că mântuirea este înaintea acestora şi nu condiţionată de ele. în care Iustin relatează felul în care s-a convertit la creştinism.42 „Dialogul cu iudeul Trifon” Cea mai cunoscută lucrare a sa este Dialogul cu iudeul Trifon.43 Înţelegând că a găsit filosofia adevărată. unde dezvoltă o intensă activitate. Sufletul pre41 42 http://www. Căutându-l pe Dumnezeu şi mai ales simţind nevoia de a se salva.org/wiki/Iustin_Martirul_%C5%9Fi_Filozoful 43 Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful. p.wikipedia. Înfrânt. şi celelalte lucrări ale sale. în: Apologeţi de limbă greacă. care sunt pe nedrept urâţi şi persecutaţi şi tot aici trimite şi a doua Apologie.tocilar. fiind creştin şi căzând de acord. a încercat să se apropie întâi de un stoic. ignorant şi fanfaron. care i-ar fi solicitat onorariu. De aici el trimite împăraţilor. ceea ce lui Iustin i s-a părut o nebunie.ro/luna/iunie/iunie01. s-a retras la malul mării spre a medita.ro ! Arhiva online cu diplome. însuşi ţelul filosofiei platonice. până la un punct. 46. "singura filosofie sigură şi folositoare". un dialog imaginar între un evreu şi un creştin. Iustin l-a zdrobit pe acest ignorant. Pagina 41 din 78 . adică un urmaş al lui Aristotel. îi acuza pe creştini de ateism şi de imoralitate fără să-i cunoască. Crescens îl denunţă pe Iustin. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. cursuri si referate postate de utilizatori. motiv pentru care. Acesta însă nu credea el însuşi în existenţa unui Dumnezeu. întâlnind un platonician. în favoarea oamenilor de toate nemurile. vechiul Sichem azi Nablus. Acesta a fost în sfârşit pe potriva căutărilor sale: încuviinţarea că există lucrurile incorporale. L-a părăsit pentru un pitagorician. Biserica Catolică. Aici a întâlnit un bătrân care. cu filosofia platonică în termenii căreia Iustin îi vorbise. l-a întrebat ce crede despre suflet. apologetică. ceea ce îi aduce şi convertirea la creştinism. La Roma intră în conflict cu filosoful cinic Crescens imoral. literară şi misionară. Familia sa locuia la Flavia . a mers mai departe.Neapolis. A fost crescut în cultura şi tradiţia păgână. Sfântul Iustin. Creştinismul este pentru Iustin. care. este îndemnat de un bătrân să citească Profeţii. aspiraţia spre contemplarea Ideilor.calendar-ortodox. care este condamnat la moarte şi executat în anul 165.41 Iustin merge la Roma. primind o formaţie spirituală aleasă. 1997. cu astronomie şi geometrie. A mers apoi la un Peripatetic. Tot la Roma se pare că sunt scrise foarte probabil. cu încă alţi şase creştini sub prefectul Iunius Rusticus. Dialog cu iudeul Tryfon. senatului şi poporului roman prima sa Apologie.

aş putea spune chiar că nici măcar nu sunt pedepsite. Ba. de facto. Eternitatea sufletului este deci rezultatul voinţei lui Dumnezeu. cursuri si referate postate de utilizatori. în deplin acord cu Platon. p. de vreme ce ele nu pricep această pedeapsă” . dacă nu-şi aduce aminte nici măcar de faptul că l-a văzut?”44 Bătrânul îi spune că sufletul nu este nemuritor prin natura sa. unde sufletele proveneau din lumea ideilor şi deci erau de aceeaşi natură cu Ideile). îmi plăceau învăţăturile lui 44 Ibidem. chiar dacă prin natură ele sunt muritoare. Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca sufletele să trăiască etern şi deci. deci chiar dacă au trăit înainte de Hristos. bătrânul a răspuns că de la profeţii evrei. de exemplu o fiară. de facto ele sunt eterne. unde uită tot ce a văzut? „Ce folos au sufletele care Îl văd. cum se mai poate sufletul salva? – l-ar fi întrebat bătrânul.tocilar. au trăit creştineşte. de acela care nu-L vede. considerând că cei care au trăit o viaţă raţională. filosofia greacă este înţeleasă ca o revelaţie prin raţiune.ro ! Arhiva online cu diplome. neavând deci ştiinţă că a fost pedepsit. Astfel se vădeşte şi bunătatea divină. bun fiind. Iustin va ajunge să considere că sufletele nu sunt eterne prin natura lor (spre deosebire de doctrina lui Platon. fiind etern şi trecând dintr-un corp într-altul. Întrebat de unde îşi trage înţelepciunea. l-au impresionat mult. „Atunci nici ele nu folosesc nimic de pe urma pedepsei. în acord cu logos-ul. dându-i-se ca recompensă vederea Formelor. Din acest punct de vedere. de ce mai este apoi aruncat din nou în trup. ale căror profeţii au fost împlinite de Creştinism. trăind atâta timp cât vrea Creatorul. având aceeaşi valoare pe care a avut-o revelaţia profeţilor evrei. 52. Acesta este momentul în care lui Iustin „i se aprinde o flacără în suflet” şi. Şi iarăşi. pe care îl au prin participare. sau cu ce se deosebeşte sufletul care-L vede. mai degrabă decât în scenariul platonician. chiar dacă nu au fost conştienţi de aceasta. Ele pot supravieţui doar atât cât Dumnezeu le îngăduie. ar fi spus Iustin. «Mie însumi. Între filosofie şi creştinism există deci o continuitate. fiară fiind. Dacă greşeşte. Eternitatea sufletelor nu este deci principială ci este un privilegiu pentru ele. Pagina 42 din 78 . mărturiseşte el. ci pentru că primeşte nemurirea conform voinţei lui Dumnezeu. adică muritoare. Iustin va rămâne încredinţat şi va scrie în Prima apologie că ceea ce este adevărat în filosofia greacă provine de la Moise şi de la profeţi. ci coruptibile şi decompozabile. Dar. se simte cuprins de iubire pentru Profeţi şi pentru prietenii lui Hristos. Încercând să evite dificultăţile întâmpinate de teoria platonică despre suflet (problema transmigraţiei). după câte se pare. Dar. după propria mărturisire. este pedepsit şi se încarnează într-o fiinţă inferioară. există trupului şi transmigrează.Vizitati www. Viaţa morală a creştinilor şi suferinţele îndurate pentru credinţa în Hristos.

Prof. el este foarte neonest şi cu mult mai rău decăt cei simpli. Pr. Vorbind despre activitatea Sfântului Iustin la Roma. după ce a prezentat împăraţilor despre care am vorbit a doua carte (Apologia) în apărarea învăţăturilor noastre. introducere. şi lupta în cărţile sale pentru credinţă». dar. 62. ci iubitor de slavă. dacă ne atacă pe noi. Pr. se stabileşte până la moartea sa martirică din iunie 165. după 150. p.Vizitati www. sau de către Crescens. Pagina 43 din 78 . Platon. 77. Căci nu se cuvine să numim filozof pe un bărbat. Căci. unde. adică îl învăţa principiile religiei creştine. istoricul Eusebiu de Cezareea se exprimă în aceşti termeni: «În acest timp a ajuns în culmea gloriei Iustin .tocilar. aflăm că Sfântul Iustin a locuit la Roma în casa unuia numit Martin. şi de teamă. Prof. el face aceasta pentru a nu fi bănuit (de a fi creştin). cit. în costum de filozof.. Iar dacă le-a citit. . cursuri si referate postate de utilizatori. care se exprimă astfel: «În acel timp. uneltirilor şi calomniilor filozofului civic Crescens este confirmată şi de istoricul Eusebiu.ro ! Arhiva online cu diplome. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. neînţelegându-le. el n-a înţeles măreţia lor. 1980. Ştirea că Sfântul Iustin a fost victima urii. Iar dacă cunoaşte (învăţătura noastră). lângă băile lui Timotei. sau dacă. care adesea se păzesc să discute şi să mărturisească fals despre cele pe care nu le cunosc. traducere. D. note si indice de Pr. Olimp Caciula. Aci a deschis o şcoală de cateheză creştină. cel iubitor de laudă şi de paradă.. nu indrăzneşte să declare. 46 Eusebiu de Cezareea. cit. de teama ascultătorilor. atunci el este cu mult mai laş şi mai rău. Fecioru. 105. p. fiind aceasta pentru bucuria şi plăcerea celor mulţi. Prof. (iubitor de înţelepciune). care. s-a împodobit cu 45 Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful. op. invidiei. 47 Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful. Bucureşti. ne spune el.46 Sfântul Iustin însuşi ne spune următoarele despre conflictul lui cu Crescens : «Eu însumi mă aştept să sufăr din pricina uneltirilor şi să fiu pus în butuci din partea celor pe care i-am numit.. Din Actul său martiric. fiind stăpânit de opinia ignorantă şi deşartă. el predica cuvântul divin. încă se arată nu filozof. Iustin despre care am vorbit mai înainte. Unul dîntre străluciţii săi elevi a fost Taţian Asirianul. Bodogae. Apologia întâi în favoarea crestinilor. p. op. «Şi dacă cineva voia să vină la mine. în „Apologeţi de limbă greacă”. acuză în public pe creştini ca sunt atei şi necredincioşi. A venit la Roma în două rânduri. T. am înţeles că e cu neputinţă ca ei să trăiască în răutate şi în iubire de plăceri»45. auzind calomniile despre creştini şi văzând că ei sunt neînfricaţi în faţa morţii şi faţă de toate cele ce sunt socotite de temut. cum am spus mai înainte. şi nu respectă frumoasa maximă a lui Socrate : «Omul nu trebuie cinstit înaintea adevărului»47. îi împărtăşeam cuvintele adevărului». fără să cunoască învăţăturile lui Hristos. vorbind despre noi lucruri pe care nu le cunoaşte. care sunt în rătăcire.

urmaşul Sfântului Iustin la şcoala creştind din Roma. p. Peon şi Liberian. după ce l-a combatut de mai multe ori în discuţii. împreună cu alţi şase creştini şi anume : Hariton. Marcu Aureliu. ca şi profesorul său Iunius Rusticus. în faţa auditorilor. ni s-a păstrat în trei versiuni : versiunea scurta A. pentru faptul că creştinismul avea mari succese în masele de jos ale poporului. op. 48 Taţian Asirianul. Tatian Asirianul. căci filozoful Crescens. bazată pe Codex Parisinu Graecus 1470. Discurs către greci. însă am rămas la anul 165. Prof. VI. Lucius Venus (161-169). I. se temea în mare măsură de moarte şi a uneltit Împotriva lui Iustin. Evelpist. însă. şi Iustin. deci. fiind judecat şi condamnat la moarte de prefectul Romei Iunius Rusticus (162-167). a dobândit în sfârşit răsplata victoriei adevărului prin martiriul pe care l-a îndurat» .tocilar. în Discurs contra grecilor. deşi ne-a lăsat pagini de mare frumuseţe filozofică în lucrarea sa “Către sine însuşi”. p. Textul Actului martiric al Sfântului Iustin şi al celor şase martiri care au suferit împreună cu el. Harit. Hirax. dispreţuind moartea. t. cit. luat de creştini de la tribunalul din Roma. 84 apud Pr. şi versiunea lungă C. cursuri si referate postate de utilizatori. în iunie 165. ed. C. Iunius Rusticus . 19. 1861. şi-a făcut cuibul în marele oraş (Roma). puse la cale uneltiri contra lui. Ioan Ramureanu. din 890. în „Corpus Apologetarum christianorum saeculi secundi”.. în timpul domniei împăratului Marcu Aureliu (161-180) şi a coregentului său. Th. Pagina 44 din 78 . printre care filozofia stoică nu putea pătrunde şi nu avea nici o înrâurire. De asemenea.Vizitati www. El. să ne provoace moartea ca ceva rău. care este cea mai cunoscută şi folosită.ro ! Arhiva online cu diplome. fiindcă Iustin predica adevărul şi numea pe filozofi lacomi şi înşelători». Adă. din secolul al XII-lea. Ienae. care reproduce de fapt forma originală a procesului-verbal de judecată a martirilor. data acceptată de cei mai mulţi istorici. se exprimă despre filozoful Crescens astfel: «Crescens. păstrată de un manuscris al Bibliotecii Sfântului Mormânt (S. ura pe creştini. versiunea mijlocie B. alcătuită pentru zidirea moral-spirituală a credincioşilor. Data exactă a martiriului lor a fost deseori contestată. Otto.48 Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful a suferit martiriul pentru Hristos la Roma. întemeiata pe cel mai vechi manuscris din secolul al VIII-lea (Cambridge. dumnezeiescul martiriu.consul ordonarius în 162 şi prefectul Romei din 162 până în 168 . în care sunt expuse principiile stoicismului. precum şi a mea. ce prezintă cea mai mare valoare istorică. Cant. mai prelucrată şi literară.a fost profesorul de filozofie stoic al împăratului Marcu Aureliu şi a avut asupra tânărului împărat filozof o mare influenţă. 4489). 43. numit în versiunea C a actului martiric Valerian. Sepulchri 17).. care se ambiţionă să ducă viaţa şi traiul celor ce poartă numele de cinici.

din punct de vedere istoric. «Şi eu. sclavul împăratului. făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută. deci. Sfântul Iustin martirul şi filozoful. fiind eliberat de Hristos. Cel ce a fost proorocit de profeţi că va veni pentru mântuirea neamului omenesc. Unii dintre credincioşi au luat în ascuns trupurile lor şi le-au pus într-un loc potrivit. fiind aproape în întregime procesul lor verbal de judecată. Astfel. scris în timpul interogatoriului lor la Roma. Fiul lui Dumnezeu. adorăm pe Dumnezeul creştinilor. * * * MARTIRIUL HARIT.Vizitati www. iar sentinţa s-a executat imediat. SFINŢILOR MUCENICI PEON IUSTIN. socotesc cuvintele mete neînsemnate faţă de nemărginirea lui Dumnezeu. ŞI HARITON. Atât Evelpist cât şi martirul Peon au mărturisit că au primit această invăţătură creştină de la «părinţii noştri». Tot la 1 iunie pune sărbătoarea Sfântului Iustin şi Bibliotheca hagiographica Graeca. şi împărtăşesc aceeaşi speranţă prin harul lui Hristos». Actul martiric al Sfântului Iustin şi al celor dimpreună cu el este autentic. «Noi. în fiecare an. despre care credem că este unul singur.ro ! Arhiva online cu diplome. Sfântul Iustin şi cei şase martiri au mărturisit în faţa prefectului Romei. Synaxarium Ecclesiae Constant nopolitanae pune pomenirea Sfântului Iustin la 1 iunie. că nu adoră zeii. Iunius Rusticus. om fiind. mărturisind că este nevoie de acea putere profetică prin care a fost proorocit Cel despre care am spus acum că este Fiul lui Dumnezeu. LIBERIAN EVELPIST. că primind putere de sus au prezis profeţii venirea viitoare a Acestuia printre oameni (a lui Hristos)». şi pe Domnul nostru Iisus Hristos. pentru că ei sunt creştini. că creştinismul pătrunsese chiar printre sclavii casei imperiale. HIERAX. a marturisit Sfântul Iustin. pentru că autenticitatea lui n-a putut şi nu poate fi contestată. Mărturisirea Sfântului Iustin a fost mai lungă şi substanţială. În timpul judecării. au fost condamnaţi de prefectul Iunius Rusticus la moarte prin decapitare. propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune». împreună cu cei şase creştini. cursuri si referate postate de utilizatori. fără să fie cunoscut autorităţilor romane. De aceea el are o mare valoare istorică. el exprimând pe start învăţăturile fundamentale ale doctrinei creştine. Să ştii. Evelpist.tocilar. ceea ce arată că creştinismul pătrunsese în masele populare la Roma în secolul al II-lea. Interesant este faptul. a răspuns în aceşti termeni prefectului Rusticus : «şi eu sunt creştin. Pagina 45 din 78 .

cursuri si referate postate de utilizatori. crede în zei şi supune-te evlavioşilor împăraţi. Să ştii. nefericitule ? Iustin a zis : Da. Şi eu. care. 47 – 49. unde vă adunaţi sau în ce loc aduni pe ucenicii 49 Extras din Pr. au fost aduşi la prefectul Romei cu numele de Rusticus (162-168). îi urmez pe creştini. ci. nevăzut fiind. Rusticus prefectul întreba : Unde vă adunaţi ? Iustin a răspuns Acolo unde vrea fiecare şi unde poate. om fiind. 2. Cel ce a fost proorocit de profeţi că va veni pentru mântuirea neamului omenesc. socotesc cuvintele mele neînsemnate faţă de nemărginirea lui Dumnezeu. fiindcă Dumnezeul creştinilor nu este mărginit de un loc. Iustin a zis : Este un lucru curat şi nevinovat să credem în cele poruncite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. arestaţi împreună amintiţii sfinţi.Vizitati www. umple cerul şi pamântul şi este pretutindeni adorat şi slăvit de credincioşi. Rusticus prefectul a zis : Cu ce învăţături te ocupi ? Iustin a răspuns : Am încercat să învăţ toate ştiinţele. 2. propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune. Pagina 46 din 78 . p. 4. 1. Ioan Ramureanu. 1982. Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. deci. Fiind. II. În timpul nelegiuiţăilor apărători ai idolatriei. 6. dar m-am oprit la învăţăturile cele adevărate ale creştinilor. deşi ele nu plac celor atraşi de înşelăciune. că primind putere de sus au prezis profeţii venirea viitoare a Acestuia (a lui Hristos) printre oameni». 1. mărturisind că este nevoie de acea putere profetică prin care a fost proorocit Cel despre care am spus acum că este Fiul lui Dumnezeu. Prof. Rusticus prefectul a zis lui Iustin : Mai întâi.ro ! Arhiva online cu diplome. 3. Rusticus prefectul a zis : Spune-mi. ca noi toţi ne adunăm în acelaşi loc ? Nu aşa. pentru învăţătura cea adevărată. Bucuresti. III. Actele martirice. Socoteşti. 2. s-au publicat nepioasele porunci împotriva evlavioşilor creştini în oraşe şi la sate. Rusticus prefectul a întrebat : Care este aceasta învăţătura ? 5. despre care credem ca este unul singur. 1.tocilar. încât îi sileau să jertfească idolilor celor zadarnici. Iustin a zis : «Noi adorăm pe Dumnezeul creştinilor. Iar după ce au fost aduşi la scaunul de judecată. deci. Rusticus prefectul a zis : Aşadar îţi plac aceste învăţături. Fiul lui Dumnezeu. († iunie 165)49 I. făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută. şi pe Domnul nostru Iisus Hristos. fiindcă.

V. 1. Şi dacă cineva voia să vină la mine. Rusticus prefectul a întrebat : Unde sunt părinţii tăi ? Evelpist a răspuns : în Capadocia.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. fiind luat cu de-a sila din Iconium. 3. tu cel numit învăţat. tăi ? 3. dar eu am învăţat să fiu creştin de la părinţi. deci. 2. Rusticus prefectul a zis lui Evelpist : iar tu. 9. tot timpul de când am venit pentru a doua oară la Roma şi nu cunosc alt loc de întâlnire decât acolo. Rusticus prefectul a zis lui Harit : Tu ce spui. iar eu. ridicându-se a spus : şi eu sunt creştin. în Frigia. Rusticus prefectul a zis : Iustin v-a făcut pe voi creştini ? Hierax a spus : De mutt timp am fost creştin şi voi fi. fiind eliberat de Hristos şi împărtăşesc aceeaşi speranţă prin harul lui Hristos. care socoteşti că ştii cvartele adevărului. a răspuns : şi eu sunt creştin. Iar Peon. sunt creştin. îi împărtăşeam cuvintele adevărului. 6. Rusticus prefectul a zis lui Liberian : Tu ce spui ? Eşti creştin ? Nici tu nu crezi (în zei) ? Liberian a spus : şi eu sunt creştin. căci ador şi mă închin Aceluiaşi Dumnezeu. 7.ro ! Arhiva online cu diplome. sclavul împăratului. Evelpist a spus : Într-adevăr. am ascultat cu plăcere învăţăturile lui Iustin. 4. 4. crezi tu că te vei sui la cer ? Pagina 47 din 78 . cine eşti Evelpist ? Evelpist. sunt creştin. Iustin a răspuns : Eu locuiesc aproape de casa unuia numit Martin.tocilar. 1. Prefectul zice lui Iustin : Ascultă. Rusticus prefectul a zis : Nu cumva. am font adues aici. Rusticus prefectul a zis lui Hierax : şi tu eşti creştin ? Hierax a spus : Da. 5. De vei fi biciuit şi ţi se ve tăia capul. lângă băile lui Timotei. eşti creştin ? Iustin a zis : Da. Rusticus prefectul a întrebat : Cine v-a învăţat ? Peon a spus : De la parinţii noştri am primit această frumoasă învăţătură. Părinţii mei pământeşti au murit. Harit ? Harit a răspuns : Sunt creştin prin harul lui Dumnezeu. credinţa în El. Cinstesc şi ador pe singurul adevăratul Dumnezeu. Rusticus prefectul a zis lui Hariton : şi tu eşti creştin ? Hariton a răspuns : Sunt creştin din porunca lui Dumnezeu. IV. şi mama. Rusticus a zis 1ui Hierax : Parinţii tăi unde sunt ? Iar el a răspuns : Tatăl nostru cel adevărat este Hristos. 8.

Unii dintre credincioşi. mergând la locul obişnuit. luând în ascuns trupurile lor. pe valea Ronului. spunând : Cei ce n-au voit să jertfească zeilor şi să se supună poruncii împăratului să fie duşi spre a fi biciuţi şi să li se taie capul. Aflăm cu ocazia persecuţiei pornite contra creştinilor că existau în Galia două comunităţi creştine înfloritoare. a cărei capitală era orasul Efes. Rusticus prefectul a zis : Să venim. Rusticus prefectul a zis : Iţi închipui. Rusticus prefectul a zis : Dacă nu vă supuneţi. 1. cursuri si referate postate de utilizatori. dacă rabd acestea. De asemenea. că te vei sui la ceruri pentru a primi o bună răsplata .ro ! Arhiva online cu diplome. 4. vom fi mântuiţi. veţi fi chinuiţi fără milă. potrivit dreptei rânduieli a legilor. 3. Iustin a spus : Avem făgăduinţa că fiind chinuiţi pentru Domnul nostru Iisus Hristos. şi ceilalţi martiri au zis : Fă ceea ce voieşti. Sfinţii mucenici. unde a Trăit şi a predicat până la sfârşitul vieţii Sfântul Apostol Ioan. 5. la Vienna (Vienne) şi Lugdunum (Lyon). la subiectul de faţă. fiind ei ajutaţi de harul Domnului nostru Iisus Hristos. Iustin a spus : Sper că voi avea lăcaşurile Lui. în timpul împăratului Marcu Aureliu (161-180). 8.tocilar. Căci ştiu că şi celor ce au vieţuit drept. Apropiaţi-vă împreună şi jertfiţi zeilor. în Galia. le-au pus într-un loc potrivit. MARTIRII DE LA LYON († august 177) Un grup numeros de patruzeci şi opt de creştini au suferit martiriul pentru Hristos la Lugdunum (Lyon). 2. li se dăruieşte harul dumnezeiesc -până la sfârşitul acestei lumi. Căci această suferinţă va fi pentru noi mântuire şi îndrăzneală la înfricoşatul scaun de judecată universală a Domnului şi Mântuitorului nostru. preamărind pe Dumnezeu. Amin. 6. deci. Iustin a răspuns : Nu-mi închipui. 3. ci ştiu sigur şi sunt încredinţat. Rusticus prefectul a hotărât. li s-au tăiat capetele şi au săvârşit mucenicia lor prin mărturisirea Domnului nostru. precum Pagina 48 din 78 . la începutul lui august 177.Vizitati www. Iustin a răspuns : Oricine gândeşte cu înţelepciune nu cade de la credinţa în nelegiuire. 7. 2. care este necesar şi se cere (să-l îndepliniţi). întemeiate de creştinii care veniseră sau aveau strânse legături cu cei din Asia proconsulară. VI. Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Căci noi suntem creştini şi nu jertfim idolilor. deci.

Junta. unii sclavi pagâni. a maltratat şi batjocorit un număr de creştini. cum era obiceiul neuman al romanilor. Martirii.51 Au murit în inchisoare : Arascius. Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Alumna. Vettius Epagathus.Vizitati www. medicul Alexandru din Frigia. Comaninius.tocilar. printre ei tineri copilandri. Primus. p. Pompeia. pentru a scăpa de torturi. Gram. Creştinii veniţi pe valea Ronului din cele două provincii ale Asiei Mici au făcut numeroase convertiri printre locuitorii galo-romani din Lugdunum (Lyon) şi Vienna. Pagina 49 din 78 . a ordonat sau a permis arestarea creştinilor. Elpenipsa. Biblis. bărbati şi femei. Zatimus. Ea a pornit mai întâi din partea populaţiei păgâne. originarr din Frigia. Julia. 1984. cu puţin mai înainte. 50 51 Eusebiu de Cezareea. un neofit. într-adevăr. I. a prins. Alcibiades. Cornelius. Titus. 64. Unii creştini. Ulpius (aliter . Aemilia.Concilium trium Galliarum. Pontfeus şi sora lui Blandina (Blandiana). Maturus. Creştinii. Macarius. de origine nobilă. cursuri si referate postate de utilizatori.50 Persecuţia a izbucnit la 1 august 177. op. Silvinas. Zoticus. Ioan G. Prof. Numele unora ni s-a păstrat în Scrisoarea inserată de Euseblu în Istoria sa ca : diaconul Sanctus din Vienna. galo-roman. ca cei doi fraţi. Rodanse. Persecuţia şi suferinţele de tot felul indurate de creştinii de pe valea Ronului din Galia ne sunt cunoscute dintr-o lungă Scrisoare a Bisericilor din Lugdunum (Lyon) şi Vienna către Bisericile din Asia şi Frigia. Maturus. Attalus din Pergam. Au fost daţi la fiare : Sancfius diaconius. Fotinus. October. Autorităţile romane urmăreau mai ales reîntoarcerea creştinilor la religia romană decât să facă din ei martiri. Patrologia. proverreau din clase sociale diferite. care. tineri şi bătrâni. Attalus din Pergam.Alpius). Mamilia. Geminus. medicul Alexandru. cit. Au fost puşi la torturi. care. Aemilia. Sfiamias. tineri de 15-16 ani. Iulius. Dr. Posthumiana. Masterma. sclava creştină Blandiana şi fratele ei.ro ! Arhiva online cu diplome. în calitatea sa de guvernator al celor trei Galii. care este singurul nostru izvor. Quariia. Vettius Epagathus. păstrată de Sfântul Grigorie de Tours : Zacharias presbiter. 56. fericitul episcop Potimus şi alţi doi necunoscuţi. p. au suferit chinuri ingrozitoare. Trifime. Vivliiada. Albina. Iată lista martirilor de la Lugdunum (Lyon).. şi cu creştinii din Frigia. dar apoi şi-au revenit şi au suferit martiriul împreună cu ceilalţi. Pr. vol. Bucureşti. Pontiseus. Vitalis. Coman. păstrată aproape în întregime de istoricul Eusebiu de Cezareea. pentru a fi siliţi să apostazieze de la credinţă. Philominus. cei mai mulţi de origine orientală. la început s-au lepădat de credinţă. din Asia proconsulară şi Frigia. au dat mărturii false contra creştinilor. Pompeia. Proprietarul Galiei. Antonia. cu prilejul unor sărbători păgâne date la Lugdunum (Lyon) unde se întruneau în conferinţa administrativă anuală delegaţii celor trei Gaul . Gamniie.

de peste 80 de ani. şi în zilele următoare.ro ! Arhiva online cu diplome.52 Se găsea printre credincioşii din Lyon. Editura Polirom. Dar creştinii din Lyon şi Vienna au răbdat cu bărbăţie. «strigăte. Bucureşti. ca faţă de duşmani şi războinici». răni. Tot latineşte a vorbit şi Attalus din Pergam. de asemenea. ci ni s-a interzis să ne arătăm chiar şi în vreun oarecare loc». reprezentantul Bisericii din Vienna. târâri pe jos. cetăţean roman.tocilar. A suferit. cetăţean roman. apărută cel mai devreme în 172. care l-a început a renegat. Martirii din Lyon îşi istorisesc ei înşişi suferinţele şi chinurile îndurate. Pagina 50 din 78 . de la care creştinii se sustrăgeau şi nu manifestau nici un respect pentru cultul zeitei Roma şi al împăratului. din băi şi din pieţe. cum se exprimă ei. baătrinul episcop de Lugdunum.Vizitati www. la sfârşitul domniei împăratului Marcu Aureliu. ci era un val de neoprofetism în Biserică. 2001. 83. Patristica mirabila: pagini din literatura primelor veacuri ceştine. Persecuţia creştinilor din Lyon şi Vienna a început din partea populaţiei locale galoromane. S-a pus problema dacă el nu avea legături cu mişcarea montanistă din Frigia. 2003. *** Vieţile Sfinţilor. copilandri încă. aruncări cu pietre. care nu punea probleme de doctrină. p. Iaşi. nu numai din case. Attalus a înconjurat amfiteatrul din Lyon. jafuri. Pontnous. apoi a mărturisit cu curaj pe Hristos. după grele torturi. pentru care merită toată aprecierea şi admiraţia tuturor creştinilor. Blandina şi fratele ei. Foarte slăbit cu trupul şi abia mai respirând. care erau calomniaţi şi acuzaţi de tot felul de crime şi orori. ceea ce arată că creştinii de origine romană se exprimau în latineşte'. în faţa magistratului roman. creştinul». cu ocazia sărbătorilor date în cinstea zeiţei Roma şi a împăratului. care a răspuns la interogatoriu în latîneşte. cursuri si referate postate de utilizatori. a fost dus la închisoare şi după două zile şi-a dad sufletul. Potin. Nu se cunoaşte cine este autorul Scrisorii Bisericilor din Lungdunum (Lyon) şi Vienna către creştinii din Asia proconsulară şi Frigia şi către Biserica Romei. Arestările şi chinurile creştinilor au crescut la 1 august 177. care erau sclavi. scriu creştinii din Lyon şi Vienna. închisori şi toate câte şi place să săvârşească unei mulţimi înfuriate. păgânii au început să se arate foarte agresivi şi feroci faţă de creştini. căci. 31. purtând o tăbliţă pe care era scris în latineşte :«Acesta este Attalus. Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice. care constituiau de fapf o manifestare anuală de lealism politic faţă de puterea Romei şi a Imperiului roman. moarte martirică.53 52 53 Nicolae Corneanu. pe care Scrisoarea amintită îl prezintă ca «având multă râvnă faţă de Dumnezeu şi fierbând cu Duhul». p. Înainte de a fi dus la închisoare. «Am fost alungaţi. diaconul Sanctus. de 15 şi 16 ani. Populaţia locală era reprezentată de câţiva creştini galo-romani ca Vettius Epagathus.

duumviri iure dicundo şi tribunul celei de a XIII-a cohorte urbane. cursuri si referate postate de utilizatori. introduce sistemul căutării lor din oficiu. şi nimic rău nu se săvârşeşte 1a noi». În timpul torturilor şi condamnărilor la fiare. ceea ce faceţi voi. care aveau sclavi. fiind absent din Lyon. Dar Mcucu Aureliu a înăsprit legislaţia romană contra creştinilor. nici nu facem ceva rău». însă.legatos propraetore Augusti. s-a adresat împăratului Marco Aureliu. la început. noii arestaţi au completat numărul celor căzuţi de la credinţă . se acceptau mărturiile sclavilor contra stăpânilor. care. intervin magistraţii oraşului . a negat credinţa. În timpul torturilor. Cei ce mărturisesc credinţa creştină să fie condamnaţi la moarte. «Sunt creştină. care au continuat câteva zile. În urmă. În timpul torturilor. staţionaţi la Lyon. Pagina 51 din 78 . al cărui name nu-l cunoaştem. creştinii s-au apărat cu demnitate şi curaj de acuzaţiile nedrepte ale păgânilor. suferind martiriul cu cei care au rezistat de la început. Legatul imperial . nici a le gândi. Noi nici nu mâncăm oameni. precum şi de numărul mare al condamnărilor la moarte care trebuiau să urmeze. urmează în parte prevederile rescriptului lui Traian din 111-112. s-a adresat astfel în limba latină persecutorilor : «Iată ce înseamnă să mănânci oameni . iar cei ce reneagă să fie puşi în libertate. aflând guvernatorul Galiei ca Attalus din Pergam este cetăţean roman. cei carora nu le este îngăduit să mănânce nici sânge de animal necuvântător?». erau de rang social mare şi posedau cetăţenia romană.Vizitati www. se luau de bune denunţurile anonime şi se dădeau denunţătorilor o parte din averea creştinilor condamnaţi. care ştia de existenţa creştinilor. Răspunsul împaratului. când creştinul Attalus din Pergam a fost pus pe un scaun de fier înroşit şi a început să se răspândească miros de carne friptă. În timpul interogatoriului.. După sosirea legatului imperial. a început interogatoriul crestinilor. Iar Vivliada.». şi-a revenit şi a spus astlel persecutorilor : «Cum ar mânca astfel de oameni copii. şi cei căzuţi de la credinţă şi-au revenit şi s-au întors în sânul Bisericii. lăsând frâu liber urii poporului. Rescriptul lui Traian din 111-112 prevedea că creştinii nu trebuie căutaţi» din oficiu. Se constată totodată ca anticreştinii. faptul cel mat grav a fost că sclavii păgâni din serviciul creştinilor «au mărturisit în mod mincinos că creştinii săvârşesc ospeţe thiestice (manâncă copii ca Thiest) şi împreunări oedipodeice (ca Oedip) şi câte nu ne sunt îngăduite nici a le vorbi. speriat de faptul că trebuie să-l condamne. Un număr de zece creştini au apostaziat de la credinţă. dar..tocilar. care-i supuseră la chinuri şi-i puse la închisoare până la sosirea legatului imperial. cum arestările continuau. a răspuns sclava Blandina.ro ! Arhiva online cu diplome.

arătă pagânilor cât de nobil este sacrificiul unei dispreţuite sclave. care ar fi suferit martiriul în Pont. Executarea condamnaţilor a avut loc în amfiteatrul roman din Lugdunum (Lyon).. Blandina. op.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. Prin eroismul şi curajul ei. de numeroşi istorici. păstra un fond de cruzime. dar părerea sa a fost temeinic combătută şi respinsă. care au fost martori oculari ai suferinţelor şi chinurilor îngrozitoare suferite la începutul lunii august 177 de fraţii lor. au fost un copilandru de 15 ani. apoi au fost arse. ca să nu mai aibă speranţa învierii». cit. Aurelian (270-275) sau chiar Diocleţian (284305). U. sub Marcu Aureliu. în „Antiquite Classique”. însă. i-a reprimit ca vii». «încât s-a făcut multă bucurie mamei fecioare». la Sebastopol . iar ceilalţi au fost aruncaţi la fiare. ziceau ei. Celor ce posedau cetăţenia romană li s-au tăiat capetele.Herakleapolis. p. p. cum se exprimă isforicul francez J. însă. punând martiri de la Lyon sub Valerian (253-268). o sclavă de 16 ani. a fost combătută şi respinsă de toţi istoricii. Colin face din martirii de la Lyon nişte crestini din Galatia. 2004. numit Ponticus. că civilizaţia greco-romană. XXXIII(1964). iar cenuşa lor a fost aruncată în fluviul Ron. Trebuie să avem în vedere. ale cărui nume sunt situate pe stânca abruptă care domină cartierul Fourvivre de azi . «unul dintre cele 54 55 Cristian Bădiliţă. smulgând admiraţia lor. Zeiller.55 Dincolo de orice ipoteze şi opinii. o «narratio». Istoricul american J. 58. o istorisire autentică. p. sub ilustrul lor umanist. creştinii care la început apostaziaseră. care.tocilar. Martyrs grecs de Lyon ou martyrs galates. exclamară : «Niciodată la noi n-a suferit o femeie atâtea şi aşa de crude chinuri». Ioan Ramureanu. Opinia lui. Prof. de asemenea. J. Ea constituie. După primirea răspunsului împăratului. Colin. Ne mirăm că sub un împărat liberal şi filozof. de la care păgânii aşteptau apostazia. « fiindcă pe cei ce i-a lepădat ca morţi. făcută de creştinii din Lyon. Blandina. Bucureşti. Pagina 52 din 78 . păgânii socotind ca ar putea învinge pe Dumnezeu şi că «martirii vor fi lipsiţi de o nouă naştere. această tânără fecioară. Pe viu despre Părinţii Bisericii. uimiţi. Thompson a negat autenticitatea Scrisorii Bisericilor din Lugdunum şi Vienna şi realitatea persecuţiei creştinilor de la Lyon în anul 177. care «se bucura şi se veselea de sfirşitul ei. şi sora lui. Actele martirice. s-au întors la credinţă. adică Bisericii. au putut fi atât de mulţi martiri. Trupurile sfârtecate de fiare ale martirilor şi ale celor decapitaţi au fost expuse în aer liber şase zile spre batjocura trecătorilor. ca şi cum era chemată la ospăţul de nuntă şi nu spre a fi aruncată fiarelor». ca Marcu Aureliu. 101. Editura Humanitas. spre uimirea păgânilor. cursuri si referate postate de utilizatori. J.54 Au urmat apoi executările. Ultimii care au fost torturaţi şi aruncaţi la fiare. apud Pr. pentru că. Scrisoarea Bisericilor din Lugdunum şi Vienna este un document veridic. 108 – 115.

p. cit. Extras din Pr.56 Bibliotheca hagiographica Greaca aminteste de martirii de la Lugdunum la 2 iunie 177. la 23 august 177 . la 22 aprilie 177. Episcopul Potiny şi Blandina sunt amintiţi în Bibliotheoa hagiographica Latina la 2 iunie.tocilar. dar în care respiră înca toată ardoarea luptei duse din dragostea faţă de Hristos». atunci preot al Bisericii din Lyon. în limba greacă de istoricul Eusebiu de Cezareea (†340). care udă toată ţara. Ioan Ramureanu. deoarece în 177. Galia era. harul şi mărirea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Iisus Hristos. în care povestirea celor mai crude suferinţe este făcută pe tonul cel mai simplu. numite Lugdunum (Lyon) şi Vienna. Cu privire la martirii de aici. în Istoria sa Bisericească. iar printre amândouă curge fluviul Ron cu apă multă. cursuri si referate postate de utilizatori. Bucuresti. Synaxarium Eclesiae Constantinapolitanae menţionează uciderea episcopului Potin la Lugdunum.ro ! Arhiva online cu diplome. care au aceeaşi credinţă şi speranţă în mântuire : pacea. La începutul acestei scrisori el face o scurtă introducere. 3. cartea a V-a. 56 57 H. 1982. mai frumoase monumente ale antichităţii creştine. Ioan Ramureanu. op. deci. a fost trimis ca delegat la Roma.. Servii lui Hristos care locuiesc în Lugdunum (Lyon) şi Vienna din Galia (azi Franţa) către fraţii din Asia şi Frigia. foarte renumitele Biserici din aceste oraşe trimit o scrisoare Bisericilor din Asia şi Frigia. în problema ereziei montaniste.. Prof. 61 – 72. Actele martirice. Prof. care întrec pe cele din jur. 59. Voi reproduce chiar cuvintele lor. Scrisoarea ni s-a pastrat în întregime. Actele martirice. Sfântul Irineu. Deşi unii istorici şi patrologi înclină să creadă că Sfântul Irineu este autorul Scrisorii Bisericii din Lyon şi Vienna.Vizitati www. p. aceasta nu se poate susţine temeinic. Martirologium Hieronymianum pun amintirea Sfinţilor martiri de la Lugdunum (Lyon) la 2 iunie 177. 917 apud Pr. * * * MARTIRII DE LA LYON57 Scrisoarea Bisericilor din Lugdunum (Lyon) şi Vienna (în Galia) către Bisericile din Asia şi Frigia (martirizaţi la începutul lunii august 177). iar Sfântul Alexandru din Lugdunum. col. cApostol 1. Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. istorisindu-le cele suferite de ele în modul acesta. 2. sub împăratul Marcu Aureliu... Pagina 53 din 78 . Ea are două metropole monumente. Delehaye. Domnul nostru. ţara în care s-a stabilit câmpul de luptă al celor arătate. după cum urmează: 1.

după acestea. fără deosebire. 9. acesta purtându-se faţă de noi cu toată cruzimea. ci s-a mâniat şi a cerut să fie şi el ascultat. pregătind şi exercitând pe ai săi îmipotriva servilor lui Dumnezeu. spunând în continuare altele. au fost închişi în temniţă până la venirea legatului imperial (guvernatorul Galiei). mai mult decât Zaharia. s-a ridicat Vettius Epagathus.Vizitati www. ca introducere. fiind curat şi grabnic la orice slujire faţă de aproapele. În sfârşit. ci ni s-a interzis s ne arătăm chiar în vreun loc anume. căci urma intru toate poruncile şi învăţăturile Domnului. plin de iubire faţă de Dumnezeu şi de aproapele. arătând cu adevărat că suferinţele vremii de acum nu sunt vrednice de slava viitoare care va fi descoperită nouă. ei s-au grăbit spre Hristos. luptând el avu Pagina 54 din 78 . întrebându-l numai dacă şi el este creştin . Deci. apărând pe fraţi. ei fac îmceputu1 istorisirii astfel: Nu suntem în stare să mărturisim cu precizie şi nici nu poate fi descrisă mărimea persecuţiei de aici. din băi şi din pieţe. Într-adevăr.ro ! Arhiva online cu diplome. (spunând) că la ei nu se afla nici necredinţa în Dumnezeu şi nici vreo nedegiuire. răniri. cât de violentă a fost mânia păgânilor contra sfinţilor (creştinilor) şi câte au suferit fericiţii martiri. unul dintre fraţi. având multă râvnă faţă de Dumnezeu şi fierbând cu duhul. dar el avea ca Mângâietor în sine Duhul. astfel fiind el. închisori şi toate câte îi place să săvârşească unei mulţimi înfuriate. socotit fiind apărătorul . nu a suportat judecata cea nedreaptă contra noastră. sunt adunaţi în for de către străbuni şi de magisitraţii oraşului care aveau puterea. 4. care s-a arătat prin plinătatea iubirii. 6. care prin rabdare să poată atrage asupra lor toată pornirea celui rău şi aceştia au mers la martiriu. Insă harul lui Dumnezeu a luptat şi a apărat pe cei slabi. după ce au fost interogaţi în faţa întregului popor şi ei au mărturisit (ca sunt creştini). mărturisind el cu voce foarte tare (că este creştin).«paracletul» creştinilor. şi. deşi era dreaptă. încât am fost alumgaţi nu numai din case. aruncări cu pietre. a cărui vieţuire ajunsese la aşa desăvârşire că încă din tinereţe se învrednicise de lauda adusă preotului Zaharia. iar guvernatorul a respins cererea 1ui. 10. mai întâi ei au răbdat cu bărbăţie cele născocite de întreaga mulţime. jafuri. fură chinuiţi în faţa prapretorului. După aceea. a fost şi el arestat în numărul martirilor. Şi aceste multe chinuri socotindu-le puţine. târâri pe jos. 5. 8. Căci protivnicul (diavolul) s-a repezit (contra noastră) cu toată puterea.tocilar. ca faţă de duşmani şi războinici. 7. Apoi. făcând începutul venirii lui viitoare. strigăte. a ridicat stâlpi puternici (creştini curajoşi). Dar cei din jurul tribunalului au început să strige contra lui (căci el era de neam mare). cursuri si referate postate de utilizatori. îndurând tot felul de chinuri şi pedepse .

sfinţii martiri au îndurat chinuri mai presus de orice istorisire. deci. aceştia deşi sufereau toate grozăviile. când tot cel ce vă va ucide pe voi să i se pară că aduce închinare lui Dumnezeu». Căci şi el era ucenic adevarat al Mielului (Iisus Hristos). şi au slăbit râvna celor rămaşi nearestaţi . au devenit cei dintâi martiri. nu temându-ne de pedepsele care ni se dădeau. dacă mai înainte unii. 16. prin care Hristos a arătat că cele ce par oamenilor neînsemnate. stâlpul şi temelia creştinilor de aici. asupra lui Afitalus. 15. care se arată prin luptă şi nu se laudă în zadar. încât. s-au arătat slabi în credinţă aproape zece la număr. Toată furia mulţimii. datorită rudeniei cu noi. Au fost arestaţi. dar alţii s-au arătat nepregătiţi şi neobişnuiţi. au mărturisit în chip mincinos că noi săvârşim ospeţe thiestice (ne mâncăm copii ca Thyest) şi împreunări oedipodeice (incestuoase. atunci s-au aprins tare de mânie şi scrâşneau contra noastră. Răspândindu-se aceste zvonuri. Atunci noi toţi am fost cuprinşi de o mare teamă pentru nesiguranţa mărturisirii lor de credinţă. cei arestaţi s-au împărţit : unii mărturisind lămurit (ca sunt creşini) şi fiind pregătiţi. 12. nici a le gândi. de curând botezat. Au fost arestaţi. şi asupra Blandinei. a guvernatorului şi a soldaţilor s-a năpustit peste măsură asupra diaconului Sanctus din Vienna. asupra lui Matures. ci având teama ca cineva să nu cadă (să apostazieze). urmându-L ori unde mergea. satana mult dorind ca ei să rostească blasfemii. fiindcă guvernatorul poruncise în public ca noi toţi să fim cercertaţi.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. au urmat totuşi pe martiri şi nu i-au părăsit. După aceasta. servitorii noştri. Dintre aceştia. 14. neputând să îndure tăria unei mari lupte. se purtau cu măsura. s-au înfuriat toţi împotriva noastră. însă. iar aceştia şi-au împlinit cu toată bucuria mărturisirea pentru mucenicie.Vizitati www. 11. din viclenia diavolului. 17. încât au fost adunaţi laolaltă creştinii zeloşi din cele două Biserici prin care au luat fiinţă cele de aici. deci. la Dumnezeu se învrednicesc de mare slavă. 13. bunăvoinţa pentru apărarea fraţilor şi punându-şi sufletul (pentru ei). fără frumuseţe şi dispreţuite. şi nici măcar să credem că oamenii au putut face vreodată asemenea fapte. ca Oedip) şi câte nu ne sunt îngăduite nici a le vorbi. ei completând numărul acelora (celor căzuţi). care a fost toată axa. Din acest moment. Pagina 55 din 78 . şi unii păgâni. temânduse de chinurile pe care le-au văzut ca le-au suferit sfinţii (creştinii) şi îndemnaţi la aceasta de soldaţi. cei vrednici. S-a împlinit astfel cuvântul spus de Domnul ca «va veni timpul. Ei ne-au pricinuit o mare întristare şi nemăsurată durere. în fiecare zi. ba chiar slabi. dar luptător viteaz. cursuri si referate postate de utilizatori. prin dragostea faţă de El. Iar aceştia.

nici dacă e sclav sau liber. sau că. din cauza slăbiciunii trupului ei.Vizitati www. i-au pus plăci înroşite de aramă pe părţile cele mai plăpânde ale trupului. ci. ca şi stăpâna ei după trup. încât nu şi-a spus nici numele. Iar trupul său era mărturia celor suferite. 21. având el părţile trupului mutilate şi arse. unde se află slava lui Hristos. arătând celorlalţi pildă că nimic nu e de temut. şi socotind ei că. şi a primit înfăţişarea de mai înainte şi putinţa folosirii membrelor. încât cei ce o chinuiau s-au descurajat şi schimbându-se unii pe alţii o chinnuau în tot chipul. zăvorând pe protivnicul (diavolul). fiind în întregime rani şi vânătaie. întreg trupul ei fiind de jur împrejur sfâşiat şi deschis de lovituri. Căci noi toţi temându-ne. Aceasta a marturisit el de fiecare dată în loc de nume. toate caznele oamenilor nelegiuiţi. Blandina a împlinit aceasta cu atâta tărie. 23. sperând că prin durata şi mărimea chinurilor să audă de la el ceva ce nu se cuvine (pentru un creştin). 19. Pagina 56 din 78 . l-ar învinge. sunt numai că nu s-a întâmplat nimic din acestea cu el. s-a produs marea pornire a guvernatorului şi a chinuitorilor contra lui. După câteva zile. prin harul lui Hristos. în loc de neam. încât pierduse înfătişarea omenească exterioară. nici neamul. iar reluarea acesteia era pentru ea repaus şi alinare pentru cele suferite. începând nelegiuiţii să-l chinuie iarăşi pe martir. că. Din cauza aceasta. iar alt cuvânt n-au auzit de la el păgânii. în loc de orice. şi nu era nevoie de asemenea şi de atât de multe chinuri. nemai având ce să-i mai facă. cursuri si referate postate de utilizatori. 24. căci el nu mai putea suferi nici macar atingerea mâinilor. nici oraşul de unde era. dar în el pătimind Hristos. mărturisind ei că un singur chin de felul acesta era de ajuns pentru ca ea să-şi dea sufletul. Dar fericita (Blandiana) ca un viteaz atlet îşi reînvia puterile prin mărturisire. spunând : «Sunt creştină şi nimic rău nu se săvârşeşte de noi». care era şi ea o luptătoare între martiri. de dimineaţa până seara. 20. fiind chinuită. Şi acestea ardeau. 22. nu pedeapsă. neînfrânt şi statornic în mărturisirea lui. iar el a rămas neclintit. ar intra frica în ceilalţi. şi nimic dureros. davă aceste pedepse s-ar mări. şi sfâşiat atât de mult. nemai-avînd ce să-i mai facă. unde este dragostea Tatălui. s-a refăcut şi s-a îndreptat prin chinurile de pe urrmă. char ei inşişi s-au declarat învinşi. încât a doua lui chinuire a fost pentru el. rabdând şi el vitejeşte mai presus de fire şi de orice om. dacă ar muri el de chinuri.ro ! Arhiva online cu diplome. contrar oricărei aşteptări omeneşti. care tâşnea din coasta lui Hristos. în cele din urmă. 18.tocilar. şi se mirau ca mai poate să respire. ci vindecare. ci la toate întrebările a răspuns în limba latină : Sunt creştin. încât. e1 a rezistat cu atâta tărie. el săvârşea mari minuni. iar Sanctus. fiind răcorit şi întărit de izvorul cel ceresc al apei vieţii. ea nu va putea avea curajul să mărturisească (pe Hristos).

nu vor mai putea trăi. iar cei de mai departe aruncând asupra lui ce aveau fiecare în mâini. 26. în timpul chinuirii. întărindu-se cu trupul şi sufletul. cine este Dumnezeul creştinilor. fiindcă era slabă şi fără curaj. şi. anume închiderile în temniţă. 30. vei cunoaşte». Şi din acest moment ea a mărturisit că este creştină şi a fost trecută în grupul martirilor. şi punerea picioarelor în butuci. După ce acesta a fost adus de catre. 31.Vizitati www. Atunci a fost ţinut fără milă şi a suferit multe răni. Chiar fericitul Fotin. una din cele ce au tăgăduit (ca sunt creştine). încât se putea ca nici dându-li-se toată îngrijirea. însoţit de magistraţii care deţineau puterea şi de toată mulţimea. ei cărora nu le este îngăduit să mănânce nici sânge de animal necuvântător ?». ca prin mucenicia lui să biruie Hristos. abia mai respirând. dar. diavolul a pus la cale multe uneltiri. 29. încurajau şi mângâiau pe cei alţii. Dar. inspiraţi de diavolul. ca şi cum el ar fi fost Hristos. l-au aruncat în închisoare. soldaţi la tribunal. datorită răbdării fericiţilor (martiri). crezând ei că ar răzbuna astfel pe zeii lor. ele fiind strânse până la a cincea gaură. din cauza slăbiciunii trupeşti pe care o avea. ca să spunem astfel. 28. voind să fie judecată şi pentru blasfemie. deşi au fost lipsiţi de ajutorul oamenilor. a adus-o spre a fi chinuită. a fost ţinut şi el la tribunal. socotind toţi că ar fi o greşală şi o nelegiuire. Chinurile tiranilor fuseseră zădărnicite de Hristos. şi a răspuns de-a dreptul blasfemiatorilor. Iar pe oarecare femeie (numită) Vivliada. spre a le aplica celor închişi. iar după două zile şi-a dat sufletul. 27. deşi era slăbit cu trupul de vârsta şi de boală. Dar cînd a fost întrebat de guvernator. Astfel. şi-a revenit şi. Pagina 57 din 78 . 25. în întuneric şi în locul cel mai îngrozitor. fără respect pentru vârsta lui. el a răspuns : «De vei fi vrednic. Unii ditre cei ce au fost chinuiţi cu cruzime. diavolul părând ca a şi înghiţit-o. arătând slavaLui. pentru a o sili să spună despre noi.ro ! Arhiva online cu diplome. fiind în viaţă de mai mult de şaptzeci de ani şi foarte slăbit cu trupul şi abia mai respirând. ea s-a trezit ca dintrun somn adânc. care i s-a încmedinţat păstorirea episcopiei Lugdunumului(Lyon). au rămas în închisoare. şi câte grozăvii.tocilar. câte obişnuiau slujitorii înfuriaţi. spunând : «Cum ar mânca astfel de oameni copii. a făcut mărturisirea cea bună. cursuri si referate postate de utilizatori. minciuni nelegiuite. amintindu-şi prin pedeapsa cea vrednică de pedeapsa cea veşnică din (focul) Gheenei. mulţi au murit sufocaţi în inchisoare. Şi. abia mai rămânând sufletul în el. cei din apropiere lovindu-l tot timpul cu pumnii şi cu picioarele. întărinduli-se prin râvna duhului de dorinţa lui pentru mucenicie. toţi au strigat. atâţia cât a voit Dumnezeu să-şi dea sufletul. s-au făcut sănătoşi de Domnul. dacă cineva s-ar abţine să-l necinstească.

ca atleţii cei viteji. aleasă din cauza noastră. (Spunind ei pe lângă acestea şi altele. bucuria muceniciei. schimbaţi la înfăţişare şi plini de toată ruşinea . nici să li se mai aducă nici o altă învinuire . obişnuite acolo. încât unora li se părea că ei sunt unşi cu parfum frumos mirositor. au adus-o Tatălui. spenanţa celor făgăduite. iar lanţurile îi înconjurau ca o podoabă frumoasă. într-adevăr. cei ce au negat. Dar . în urmă. pe lângă aceasta erau batjocoriţi de păgâni ca înşelăori şi lipsiţi de curaj şi acuzaţi de crime omeneşti. umiliţi.ro ! Arhiva online cu diplome. dar pe aceştia (care s-au lepădat de credinţă) conştiinţa îi mustră puternic. sfâşierile fiarelor sălbatice şi toate câte un popor înfuriat le Pagina 58 din 78 . răspândind tatodată mireasma lui Hristos. 37. care au suferit tot felul de lupte şi au biruit cu strălucire să primească cununa cea mare a nemuririi. Sanctus. nemaiavând gândul diavolului. slăvit şi dătător de viaţă. 34. văzînd aceasta. însă. au suferit din nou loviturile de bice. Ceilalţi. 38. dragostea de Hristos şi Duhul Tatălui îi uşurau pe aceia de chinuri. încât. aşa precum sunt marginile brodate cu aur ale rochiei unei mirese gătit de nuntă.tocilar. Căci. astfel tăgăduirea (crdinţei) nu le-a fost lor în acel timp de nici un folos. mai ales. Căci aceia care la prima arestare au negat (că sunt creştini) au fost şi ei întăriţi.ei erau recunoscuţi de toţi ceilalţi după mersul şi înfăţişarea lor. feţele lor fiind pline de slavă şi multă bucurie. fiind deci acuzati ca ucigaşi şi făcători de rele. spre a fi distracţia comună a păgânilor fără milă. cursuri si referate postate de utilizatori. Se cuvenea deci. dar. Întrtr-adevăr. cei ce au mărturisit mergeau veseli. în mai multe chipuri. pierzând numele lor cel cinstit. cei ce au negat (ca sunt creştini) mergeau cu ochii plecaţi. fiindcă biruiseră deja pe protivnic. 36. şi. Căci. Blandina şi Attalus au fost daţi fiarelor în amfiteatru. au fost îndoit pedepsiţi decât ceilalţi (cei rămaşi creştini). adaugă îndată): Aşadar. 33.Vizitati www. Atunci s-a împlinit marea rânduială a lui Dumnezeu şi s-a arătat nemărginita milositivire a lui Iisus. Maturus. sfârşitul muceniciei lor s-a împărţit în tot felul. Matures şi Sanctus au fost supuşi din nou în amfiteatru la tot felul de chinuri. 32. având parte de chinuri. 35. care n-a fost părăsită de ajutorul lui Hristos. având să dea lupta pentru cununa însăşi. împletind fiecare o coroană din diferite culori şi cu tot felul de flori. s-au întărit. cu prilejul zilei de lupte cu fiarele. Iar cei ce au mărturisit ceea ce erau au fost închişi ca creştini. încât cei care au mai fost arestaţi au mărturisit fără şovăire. fapt întâmplat rar în comunitatea noastră. ca şi cum n-ar fi suferit chiar nimic mai înainte. după aceste suferinţe.

Căci prin aceia (prin cei vii). Dar fiindcă nici una dintre fiare nu s-a atins atunci de ea. biruind prin multe lupte să aducă şarpelui celui amăgitor (diavolului) osândirea veşnică. ca şi la început. 41. sau. Iar timpul de aşteptare n-a fost pentru ei nici spre lenevire. să se încurajeze.tocilar. ca să fie Pagina 59 din 78 . a fost dusă din nou la închisoare şi amânată pentru o nouă luptă. iar la urma tuturora punerea pe scaunul de fier înroşit. că cel ce pătimeşte pentru slava lui Hristos are părtăşie cu Dumnezeu Cel viu. ca să convingă pe cei credincioşi în El. prin răbdarea lor. în locul diferitelor lupte. 39. cursuri si referate postate de utilizatori. striga şi le poruncea. înviind din nou şi întărindu-se. ci încă şi mai mult s-au înfuriat. purtând o tabliţă pe care era scris latineşte : Acesta este Attalus. văzând ei în luptă. cei morţi au înviat. Attalus. ei n-au auzit de la Sanctus nimic altceva decât cuvântul mărturisirii (că e creştin). pe care s-a obişnuit să-l spună. 40. iar martirii au iertat pe cei ce nu au mărturisit (credinţa) încât s-a făcut multă bucurie mamei fecioare (Bisericii). s-au renăscut. iar poporul. însă. nici neroditor. a poruncit să fie dus la închisoare. 45. fiindcă după o atât de mare şi îndelungată luptă. făcându-se ei în ziua aceea privelişte (mulţimii). pentru că era într-adevăr instruit în învăţătura creştină şi a fost totdeauna la noi mărturisitorul adevărului. Iar Blandina. să încurajeze pe fraţi. pentru ca luptătorii. mai aveau încă sufletul în ei. încoronându-se prin luptă cu cununa nemuririi. a fost oferită ca hrană fiarelor. i-a reprimit ca vii. care nu vrea moartea păcătosului. s-a arătat mila cea nemăsurată a lui Hristos . Şi fiind adus. îndreptaţi fiind de Dumnezeu Cel iertător. încât. cu ochii trupeşti. Iar ea. fiind dezlegată de pe stâlp. aflând guvernatorul că este roman. Deci acestora. fiind spânzurată pe un stâlp. voind să învingă răbdarea lor . pentru ca. 44. având conştiinta curată. ci. atletul cel mare şi neînvins. s-au înflăcărat şi au învăţat să mărturisească. privind-o răstignită în forma crucii şi auzindu-o făcând neîncetată rugăciune cu voce mare. s-au prezentat la scaunul de judecată. cea mică. Dar nici aşa nu s-au liniştit aceştia (păgânii). fiind şi el cerut cu stăruinţă de mulţime (căci era cunoscut) a intrat ca un luptător pregătit. 42. fiindcă. cei mai mulţi din cei ce negaseră (că sunt creştini) şiau revenit. învingând în multe chipuri pe protivnic (diavol). cea slabă şi dispreţuită. ci (întoarcerea lui) spre pocăinţă. unde se aflau ceilalţi. li s-a tăiat capul. 46. creştinul.ro ! Arhiva online cu diplome. aprinzându-se tare contra lui.Vizitati www. pe Cel ce s-a răstignit pentru ei (pe Hristos). a scris despre ei împăratului şi aştepta hotărârea acestuia. în sora lor. căci prim cei vii. 43. care a îmbrăcat pe Hristos. de pe care trupurile lor arse răspândeau un miros de carne friptă. a înconjurat amfiteatrul. pe cei ce i-a lepădat ca morţi.

De aceea (guvernatorul) i-a judecat din nou. ca la o reprezentaţie teatrală. interogaţi din nou. Alexandru nici n-a gemut. nici înţelesul hainei de nuntă. După toate acestea.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. 49. adică fiii pierzării. ca omul». în limba latină :«Iată ce înseamnă să mănânci oameni. întrebându-l cine este. cunoscut aproape de toţi pentru dragostea lui faţă de Dumnezeu şi pentru îndrăzneala cuvântului (căci nu era lipsit de har apostolic). frigian de ream. Iar începând să se celebreze sărbătoarea ţării de aici (deoarece la aceasta venea mulţime mare de oameni. el a răspuns : «Dumnezeu nu are nume. blesteamă calea (vieţii). împotriva aşteptării păgânilor. ca şi cum i-ar naşte din nou în dureri . însa. find de faţă la scaunul de judecată şi îndemnându-i pe aceştia prin semme de aprobare la mărturisire. ci vorbea în inima sa cu Dumnezeu. Aceştia au fost judecaţi aparte. iar cei ce vor nega să fie eliberaţi. 53. Şi fiind ei interogaţi.Vizitati www. împăratul (Marcu Aureliu) (161-180). căci atunci ei au mărturisit (că sunt creştini). trecând în amfiteatru prin toate instrumentele născocite pentru chinuri. pentru a plăcea mulţimii. aceia care şi prin împotrivirea lor.tocilar. Au rămas. au îndurat lupta cea mare şi. a fost văzut de cei din jurul scaunului de judecată. Iar guvernatorul i-a poruncit să se infăţişeze. Blandina a fost adusă din nou împreună cu Ponticus (fratele ei). Dela ei au fost duşi în Pagina 60 din 78 . Iar ei. Înfuriindu-se mulţimile pentru faptul că cei ce negaseră mai înainte. 47. deci. dar. un copil de cincisptrezece ani. li s-au tăiat capetele. a zis către mulţime. ca şi cum ei vor putea fi eliberaţi. un oarecare Alexandru. guvernatorul l-a condamnat din nou la fiare. medic prin ştiinţă. ca cei ce au mărturisit (ca sunt creştini) să fie chinuiţi. Iar Hristos a fost preamărit cu putere de cei ce au tăgăduit la început. Iar Attalus. în ultima zi a luptei cu fiare1e. dintre toate neamurile). s-a înfuriat şi l-a condamnat la fiare. iar pe ceilalţi i-a trimis la fiare. 48. 50. ceea ce faceţi voi. 51. mărturisind. au fost adăugaţi la grupul martirilor. au strigat împotriva lui Alexandru că el a făcut aceasta. în afară (necercetaţi). În tot acest timp. spre a face plăcere mulţimilor. Noi nici nu mâncăm oameni şi nici nu facem ceva rău». şi. şi fericiţii (martiri). au fost aduşi la scaunul de judecată. îndată ce s-a răspândit miros de carne friptă din trupul lui. 52. nici n-a murmurat. care a petrecut mulţi ani în Galia. Căci şi pe Attalus. la sfârşit.Iar toţi ceilalţi au rămas în Biserică. nici cunoaştera fricii de Dumnemeu. A răspuns. iar a doua zi a intrat împreună cu Attalus (în amfiteatru). cei care n-au avut niciodata vreo urmă de credinţă. Fiind întrebat. li s-au taiat capetele. acum au mănturisit (că sunt creştini). când a fost pus pe scaunul de fier înroşit. ce nume are Dumnezeu. spunând ca el este «creştin». şi celor care au arătat că au cetăţenia romană.

zicând : «Unde este Dumnezeul lor şi la ce le-a servit religia pe care au preferat-o în locul vieţii lor ?». păzindu-i cu grijă noaptea şi ziua ca să nu fie cineva înmormântat de noi . de asememea. fiecare zi să vadă chinurile celorlalţi. Dar nici aşa nu s-a săturat furia şi cruzimea lor faţă de sfinţi (creştini). apoi i s-a tăiat şi ei capul. i-au aruncat la câini. Păgînii înşişi au mărturisit că niciodată la ei n-a suferit o femeie atâtea şi aşa de crude chinuri. ocărau. Căci aceste triburi sălbatice şi barbare. fie bucăţile sfâşiate. 58. 60. ca să se plinească Scriptura : «Cel nelegiuit să mai facă nelegiuiri. 11). Ei nu s-au ruşinat. I-au supus pe ei la toate grozăviile şi i-au trecut prin tot felul de chinuri. Caci Ponticus era într-adevăr încurajat şi întărit de sora sa încât şi păgânii au văzut că ea este aceea care-l îndeamnă şi-l întăreşte . întocmai ca o mamă vitează care-şi îndeamnă copiii (la luptă) şi i-a dus victorioşi în faţa împăratului. 56. cea din urmă dîntre toţi. mărind totodată pe idolii lor. leau pazit cu gardă de soldaţi zile de-a rândul. s-a înfuriat mulţimea contra lor. 54. fiind asvârlită în sus de mai multe ori de animal. 12. iar el. 10 . împreună cu trupurile lor sfârtecate. bucurându-se şi veselindu-se de sfârşitul ei. Şi unii murmurau şi scrâşneau din dinţi contra acestor resturi. fie resturile arse . care au adus martirilor această pedeapăa . fără să-i fie milă de vârsta copilului şi nici să se ruşineze de tânăra fecioară. trecând şi ea prin toate luptele copiilor. erau neîncetat tulburate de fiara cea îngrozitoare (diavolul). lăsate. iar guvernatorul şi poporul arătau faţă de noi aceeaşi nedreaptă ură. ci mai mult s-a aprins mânia lor. iar cel drept să fie şi mai drept» (Dan. Apoc.Vizitati www. 59.tocilar. ea n-a simţit nimic din cele întâmplate. 57. părând întrucâtva că suferă împreună cu ei. a fost aruncată unui taur şi. încât mânia lor a pus din nou o stăpânire deosebită asupra trupurilor (martirilor). Iar fericita Blandina. cursuri si referate postate de utilizatori. 22. alţii mai măsuraţi. pentru că ei s-au împotrivit cu statornicie şi i-au luat în râs pe cei ce stăruiau ca ei să se lepede de credinţa (creştină). ca şi cum era chemată la ospăţul de nuntă nu spre a fi aruncată fiarelor. pentru că nu au o judecată omemească. fiind pusă într-o plasă. iar capetele celorlalţi. văzând ca au fost învinşi. au expus atunci la vedere şi resturile rămase de la flare şi de la foc. s-a grăbit spre aceştia. neîngropate. ca să-i silească să jure pe idolii lor. dar n-au reuşit să facă aceasta. râdeau şi-şi băteau joc. rabdând cu vitejie toate chinurile. pe cei ce au murit sufocaţi în închisoare. însă. căutând să primească de la ei vreo pedeapsă şi mai mare. alţii. şi-a dat sufletul.ro ! Arhiva online cu diplome. ca la o fiara . la urmă. având speranţa şi aşteptarea celor crezute şi vorbirea cu Hristos . după fiare şi grătar. Pagina 61 din 78 . 55. silindu-i pe rând să jure pe zei. După biciuiri. Într-adevăr.

cursuri si referate postate de utilizatori. «să nu mai aibă speranţa învierii. trupurile martirilor au fost batjocorite în tot chipul şi lăsate în aer liber zile şi. cu propriile lor cuvinte. după care trebuie să judecăm cu mintea şi cele săvârşite în celelalte provincii (ale Imperiului). 2. lăsându-i fără mormânt. nici banii nu-i ispiteau (pe soldaţi). Căci nici noaptea nu ne servea la aceasta. ci de multe ori. păzindu-i în tot chipul. datorită căreia erau convinşi că introduc la noi o credinţă străină şi nouă. ci. după aceea.Vizitati www. pentru că nu puteam să îngropăm în pământ trupurile martirilor. 63. nici de două ori. s-au întâmplat Bisericii lui Hristos. pentru că. socotind că ar putea învinge pe Dumnezeu şi că martirii vor fi lipsiţi de o nouă naştere. dispreţuiesc chinurile şi sunt gata să meargă la moarte cu bucurie . credinciosului şi adevăratului mărturisitor. ei spun următoarele): Aşadar. pe care Hristos i-a învrednicit să-i ia la Sine prin mărturisire. Acestea şi cele arătate către împăratul despre care am vorbit (Marcu Aureliu). Eusebiu continuă astfel: 1. ci nu ne-au îngăduit nici nouă să ne adresăm lor cu acest nume. dacă vreodată cineva dintre noi îi numea astfel prin scris sau prin cuvînt. deşi se aflau în aşa de mare slavă. fură sfâşiaţi de fiare şi având în jurul trupului arsuri. La ei se afla această deosebire de păreri. amintind de martirii care şi-au dat sufletul prin chinuri. nu răpire a socotit a fi întocmai cu El» (Filip. nu numai că nu s-au numit pe ei înşişi martiri. pecetluind cu moartea mucenicia lor. 3. Şi. fiind arse şi prefăcute în cenuşă. iar noi suntem mărturisitori mici şi smeriţi».ro ! Arhiva online cu diplome. cel care «fiind în chipul lui Dumnezeu. Pagina 62 din 78 .tocilar. mărturisind (că sunt creştini) nu o dată. semne şi răni. 61. dar. într-adevăr. ei ne mustrau cu asprime. Cu lacrimi rugau ei pe fraţi. ziceau : «Aceia sunt. Căci ei dădeau cu bucurie numele de martir lui Hristos. martiri. care curge prin apropiere. Dintre acestea. aceasta a fost aruncată de nelegiuiţi în fluviul Ron. nici rugăminţile noastre nu-i înduioşau. se cuvine să arătăm din aceeaşi scrisoare şi câteva părţi prin care se dăruie bunătatea şi iubirea de oameni a martirilor arătaţi. 62. II. Aceşti martiri au devenit în cea mai mare măsură următorii şi imitatorii lui Hristos. având nevoie ca aceştia să facă rugăciuni necontenite pentru sfârşitul lor. ca să nu mai rămână nici un rest din ele pe pământ. ziceau ei. 6). 2. Cel dintâi născut din morţi şi începătorul vieţii în Dumnezeu. dar noi ne aflam într-o mare durere. dupii altele. să vedem acum dacă vor învia şi dacă Dumnezeul lor poate să-i ajute să scape din mâinile noastre». ca şi cum ar dobândi un mare câştig. Ei au făcut aceasta.(Pe lângă acestea.

ajutau pe cei săraci. Ei arătau prin fapte puterea mărturisirii lor. Iubind totdeauna pacea şi dăruind totdeauna pacea. din Numidia proconsulară. fără să lase mamei (Bisericii) suferinţă. având multă îndrăzneală faţă de păgâni. în timpul celui de al doilea consulat al lui Claudianus. plini de frica de Dumnezeu. Pagina 63 din 78 . Vigellius Saturninus. cei doisprezece creştini din Scillium au fost primiţi martiri în Africa. pace.Este folositor sa se arate acestea şi cele privitoare la dragostea fericiţilor martiri faţă de cei căzuţi dintre fraţi. prin care sunt înălţaţi acum cu putere. ci.Vizitati www. ca pe cea ce fuseseră înghiţiţi. au suferit mucenicia pentru Hristos la Cartagina. făceau cunoscută buna lor purtare prin rabdare. din cauza purtării neomeneşti şi nemiloase a celor ce s-au arătat după acestea făra îndurare faţă de membrii lui Hristos. care s-au întors spre Dumnezeu intre toate biruitori. de unde erau originari. SFINŢII SCILITANI (17 iulie 180) La 17 iulie 180. numiţi aşa după cetatea Scilli sau Scillium. au dezlegat pe toţi şi n-au legat pe nimeni . ei spun: Se smereau pe ei înşişi sub mâna cea puternică a lui Dumnezeu. ci bucurie. 6. curaj şi statornicie şi se lipseau să primească de la fraţi numele de martiri. 4. Ei au cerut viaţa şi li s-a dat şi au împărtăşit-o şi celor de aproape. Citttinus. 8. ei spun : Aceasta a fost şi lupta lor cea mare împotriva diavolului . Saturninus: «Acesta a fost primul care a folosit sabia contra noastră». care sunt următoarele : Speratus. dar n-au condamnat pe nimeni . Şi îndată după câteva fapte arătate pe scurt. atunci ei au apărat pe toţi.ro ! Arhiva online cu diplome. prin dragoste adevărată de fraţi. ei au plecat în pace la Dumnnezeu. Nartzalus. după altele. din cele ce aveau din belşug. 7. Ei nu se lăudau împotriva celor căzuţi. în Africa.tocilar. care-şi avea reşedinţa la Cartagina. s-au rugat ca Ştefan martirul de desăvârşit : « Doamne. Într-adevăr. cu atât mai mult s-a rugat pentru fraţi. 4. Actul martiric ne-a păstrat numele lor. având faţă de ei iubire de mamă. fiind judecaţi şi condamnaţi la moarte prin decapitare de proconsulul P. nu le socoti lor păcatul acela». pe care fiara îi socotea mai înainte căzuţi. Şi îndată. Tertulian se exprimă astfel despre proconsulul Africei. iar pentru cei ce i-au făcut să sufere chinuri grozave. nici dezbinare şi război între fraţi. 5. sub împăratul Comod (180-192). cei doisprezece martiri scilitani. să-i dea afară vii. înţelegere şi iubire. cursuri si referate postate de utilizatori. Căci dacă el se ruga pentru cei ce-l ucideau cu pietre. vărsând multe lacrimi pentru ei către Tatăl.

Sentinţa a fost executată în aceeaşi zi. Unii istorici sunt de părere că Actul martiric al Sfinţilor scilitani a constituit o introducere la Acta Cypriani († 14 septembrie 258). Nu s-a reuşit până în prezent să se precizeze localizarea cetăţii Scillium din Numidia.tocilar. Din actul lor martiric mai aflăm că ei aveau cu ei. sau poate Itala.Afra. cursuri si referate postate de utilizatori. p. Laetantius. Karpp crede. spre a fi audiaţi şi judecaţi. Lactantius.58 H. Corsaro a emis ipoteza că textul original al martirilor din Scillium.226..in secretario. Donata. Aquilinus. a răspuns cu îndrăzneală lui Saturninus : «Într-o chestiune atât de dreaptă. Januaria şi Generosa. au fost introduşi în secretariat . deoarece cei doisprezece martiri sunt menţionaţi în sentinţa finală a proconsulului P. un bărbat drept». care se folosea în bisericile din provincia romană Africa. VII(1955). nr. Speratus a răspuns : «Carţile Sfinte şi Scrisorile lui Pavel. la 17 iulie 180. de asemenea. F. Veturius. Vigellius Saturninus. au fost condamnaţi la moarte prin decapitare. Cei doisprezece martiri. Astfel. Veturius. în ziua de 17 iulie 180. creştinii de limbă latină din provinciile Imperiului roman se aflau în posesia primei versiuni a traducerii Sfintei Scripturi în latineşte . Cei doisprezece martiri scilitani. Donata. Judecata şi condamnarea Sfinţilor scilitani s-a făcut în aceeaşi zi. cărţile Vechiului şi Noului Testament. Viaţa creştină după bărbaţii apostolici. Vigellius Saturninus i-a întrebat : «Ce lucruri se află în lădiţa voastră?».ro ! Arhiva online cu diplome. Actul martirilor scilitani este cel mai vechi document de limbă latină creştină. şapte dintre martiri erau tineri sau bărbaţi mai în vârstă. Apoi. din care aflăm că din a doua jumătate a secolului al II-lea. Vestia. iar ceilalţi şase au fost adăugaţi din martirologiul de la Cartagina. cuprindea numai şase martiri. Martirii au zis : «Mulţumim lui Dumnezeu. când proconsulul R. Precum se vede. că au fost două grupe de martiri. Nartzalus. sentinţa fiind citită de pe o tăbliţă de proconsulul P. Vestia. fiind cetăţeni romani.. într-o lădiţă. Vigellius Saturninus. Cittinus. nu este nevoie de gândire». în „Studii teologice”. purtătorul lor de cuvânt. proconsulul Saturninus a poruncit şi crainicilor să citească sentinţa de condamnare la moarte a martirilor.Vizitati www. Pagina 64 din 78 . Aquilinus. Dar Speratus. care este aceasta : «Am poruncit să fie duşi la moarte Speratus. al doilea grup fiind adăugat în Acta Sanctorum Scillitanorum ca făcând parte din aceeaşi arie şi perioadă de timp. Este cea dintâi menţiune. Januaria. Vigellius Saturninus le-a propus un răgaz de treizeci de zile spre a se răzgândi. Secunda». păstrată în Actul lor martiric. adică în sala de şedinţe a tribunalului din Scillium. Astăzi suntem martiri în ceruri». Asemenea ipoteze nu sunt necesare. deşi proconsulul P. şi cinci erau 58 Drd. 3-4. Ştefan Alexe. Felix. Secunda. Felix. Generosa.

jurăm pe soarta stăpânului nostru. în Africa.tocilar. Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Saturninus proconsulul a zis : şi noi suntem credincioşi. Actele martirice. De aceea autenticitatea lor n-a fost contestată până azi de nici un istoric. Speratus. iar religia noastră este simplă. proconsulul Saturninus a zis : Puteţi dobândi iertarea stăpâmului nostru împăratul (Comod 180-192). Cittinus. cu 16 zile înaintea calendelor lui august (17 iulie). 1982. Bibliotheca hagiographica Graeca. pentru că respectam pe împăratul nostru. 3. Speratus a zis : De vei îngădui ca urechile tale să mă asculte în linişte. copiate de creştini de la tribunalul din Cartagina. la 14 iulie. * * * MARTIRIUL SFINŢILOR SCILITANI59 (17 iulie 180) PRIMUL DOCUMENT CREŞTIN DE LIMBĂ LATINĂ 1. dată care este greşită. Ioan Ramureanu. Donata. 84 – 85. care s-au încoronat cu martiriul şi s-au învrednicit de cununa cea neveştejită a nemuririi şi vieţii veşnice. Ele păstrează în întregime forma primară a procesului-verbal de judecată. oricât de exigent ar fi fost. Bucuresti. Martyrologium Hieronymianum pune pomenirea Sfinţilor mucenici scilitani la 17 iulie. Nartzalus. spun taina (credinţei) celei simple. Speratus a zis : N-am făcut rău niciodată. împăratul. la 17 iulie. Prof. 59 Extras din Pr. am mulţumit. tinere fecioare sau femei. 2. Secunda şi Vestia. fiind cel dintâi monument de limbă latină creştină. iar Bibliotheca hagiographica Latina. dacă vă întoarceţi la gândirea cea bună. nici n-am săvârşit vreo nedreptate . ceea ce trebuie să faceţi şi voi. p. ci. n-am blestemat niciodată. cursuri si referate postate de utilizatori. ele au şi o mare valoare filologică şi literară.Vizitati www. La Cartagina. Acta Sanctorum Scillitanorum este cel mai vechi act martiric autentic în limba latină. 4.ro ! Arhiva online cu diplome. rău primiţi. şi ne rugăm pentru sănătatea lui. fiind introduşi în sala de şedinţe (în secretariat). Pagina 65 din 78 . în timpul celui de al doilea consulat al lui Claudianus. În acelaşi timp.

Saturninus proconsulul a citit hotărârea de pe tăbliţă : «Speratus. 15. cu toate că li s-a oferit putinţa de a se iînitoarce la tradiţia romani1or. Speratus a zis : Eu nu cunosc împărăţia acestei lumi . Şi astfel toţi împreună s-au încoronat cu martiriul şi domnesc cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Sfântul Duh în toţi vecii vecilor. Care este în ceruri. şi. mulţumesc lui Dumnezeu. fiindcă au stăruit cu încăpăţânare (să rămână creştini). 17. Saturninus proconsulul a zis : Vreţi. Saturninus a zis : Nu voi lăsa urechile noastre (să audă) de la tine că începi să spui lucruri rele despre cele sfinte ale noastre . nu e nevoie de gândire. 11. Cittinus. şi împreună cu el au mărturisit toţi. Nartzalus a zis : Astăzi suntem martiri în ceruri.ro ! Arhiva online cu diplome. Vestia. mă tem însă de Dumnezeu. 10. Furt n-am făcut . oare. iar dacă câştig ceva. Saturninus proconsulul a poruncit să se citească de către crainic : «Am poruncit să fie duşi la moarte Speratus.Vizitati www. Speratus a spus iarăşi : Sunt creştin . 6. Saturninus procousulul a zis lui Speratus : Stăruieşti să fii creştin ? Speratus a zis : Sunt creştin . Amin. cursuri si referate postate de utilizatori. regele regilor şi împăratul tuturor neamurilor. 14. pentru a vă gândi ? Speratus a zis : Într-o chestiune atât de dreaptă. Vestia. un bărbat drept. Speratus a zis : Rătăcirea cea rea este a ucide şi a spune mărturie mincinoasă. Donata. şi împreună cu el au mărturisit toţi. Veturius. Saturninus proconsulul a zis : Aveţi un răgaz de treizeci de zile ca să vă răzgândiţi. 5. Speratus a zis : Mulţumim lui Dumnezeu. Secunda şi ceilalţi au mărturisit că trăiesc după practica creştinilor. 16. Laetantius. Donata a zis : Dau cinste împăratului. Secunda a zis : Ceea ce sunt. aceea vreau să fiu. Generosa.tocilar. Cittinus. 12. 7. Donates. Toţi au zis : Mulţumim lui Dumnezeu. Pagina 66 din 78 . Vestia a zis : Sunt creştină. Nartzalus. Januaria. nici nu poate să-L vadă cu aceşti ochi. Cittinus a zis : Noi nu avem pe altul de care să ne temem. Saturninus proconsulul a zis : Lăsaţi-vă de această rătăcire. Aquilinus. ci servesc mai ales acelui Dumnezeu. 13. Saturninus proconsulul a zis : Ce lucruri se află în lădiţa voastră ? Speratus a zis : Cărţile sfinte şi scrisorile lui Pavel. Secunda». dau dajdie : Fiindcă cunosc pe Domnul meu. Saturninus proconsulul a zis : Nu mai fiţi părtaşi la această nebunie. Nartzalus. ca împăratului . 8. decât pe Domnul Dumnezeul nostru. ci mai degrabă jură pe divinitatea stăpânului nostru împăratul. un timp. 9. Felix. pe Care nimeni dintre oameni nu L-a văzut. s-a hotănt să fie ucişi cu sabia».

cit. în Roma. Eusebiu de Cezareea îl numeşte doar «bărbat renumit». multe familii nobile romane profesau creştinismul.ro ! Arhiva online cu diplome. fiind denunţat senatului roman de sclavul său Severus că este creştin. i s-a poruncit de către senat să dea socoteală despre credinţa lui. «În timpul lui Comod. că Apollonius a fost «senator al cetăţii Roma» iar informaţia lui. 55. SFÂNTUL APOLLONIUS (†21 aprilie 184?) La 21 aprilie 184. pentru a fi citit în biserici la ziua aniversării 60 61 Eusebiu de Cezareea.tocilar. nu era un persecutor al creştinilor. în timpul domniei împăratului Comod (180-192). p. a fost martirizat la Roma. Severus. relatează istoricul Eusebiu de Cezareea. scriind despre el în aceşti termeni : «Deci în oraşul romanilor (la Roma). cum au crezut unii istorici. întrucât cunoştea mai bine evenimentele istorice din Roma. care apoi s-a pierdut. împăratul Comod.61 Fericitul Ieronim afirma. prefectului Pretoriului. Actul martiric al Sfântului Apollonius în versiunea greacă a fost cunoscut de Eusebiu şi a pus în colecţia lui de Acte martirice.60 Nu se ştie cu precizie dacă Apollonius era senator roman. Tigidius Perennis. cursuri si referate postate de utilizatori. 53. care era creştină şi a intervenit în favoarea creştinilor. în timpul său. p. cum ne lasă să înţelegem începutul şi sfârşitul lui în forma lui actuală.Vizitati www. care a ocupat această funcţie la Roma între 180-185. Eusebiu afirma că Sfântul Apollonius a fost dus în faţa tribunalului din Roma şi a fost condamnat de judecătorul Perennis. op. Datorită influenţei binefăcătoare a soţiei sale Marcia. 5. Sfântul Apollonius. încât. adaptat. . iar el a compus o lucrare mare insigne volumen composuit . Se află deosebiri la cei doi istorici citaţi şi cu privire la autoritatea romană care a judecat pe Apollonius. denunţat ca este creştin de sclavul său. mulţi dintre bărbaţii cei mai distinşi prin bogăţia şi naşterea lor mergeau în acelaşi timp la mântuirea lor cu toată casa şi familia lor». El era o traducere a actului martiric original al Sfântului Apollonius din limba latină. au dus înaintea tribunalului pe Apollonius. bărbat de familie nobilă. Ibidem. bărbat renumit atunci prin educaţia şi filozofia sa». cu toate defectele şi marile lui scăderi personale. poate fi considerată ca adevărată.o apologie pe care a citit-o în senatul roman. Pagina 67 din 78 . însă. în timp ce Ieronim afirmă că Apollonius.

cApostol 2 – 9.tocilar. din secolul al V-lea. într-o culegere armeană de Acte martirice publicată la Veneţia de către Părinţii mechitanişii. în care el face apologia creştinismului. el rămâne deci um act martiric arutentic. Textul grec al ed. În versiunea armeană Apollonius nu apare ca roman. Totuşi. a făcut în 1894 o traducere engleză. 62 J. Versiunea armeană datează din secolul al Vlea. Textul actului martiric ne indică două interogatorii ale Sfântului Apollonius. Pagina 68 din 78 . 1012 apud Prof. cum se exprima J. Cum bine a observat istoricul Teodor M. Abia la sfârşitul secolului al XIX-lea.ro ! Arhiva online cu diplome. p. Textul grec. În ciuda omisiunilor din versiunea armeană şi a adaosurilor din cea greacă. după Codex Parisinus Graecus 1219 (olim Collbertinus 4137). Puech. J. în versiunea greacă. apare ca proconsul în Asia Proconsulară.G. În textul grec. Popescu. în timp ce. . aşa cum il avem azi. Conybeare.62 Dar acestea nu strică forma originala a actului martiric pentru a fi socotit. în „Dictionanaire d´histoire et geographie ecclesiastique”. care era praefectus praetorio la Roma între 180185. În ciuda unor adaosuri sau a unor omisiuni. Kirsch. actul martiric al Sfântului Apollonius rămâne în fond un act autentic. cu numele corect de Apollonius. cum se exprima A. deci. în versiunea armeană. o adevărată «compoziţie literară». ci alexandrin. 1924. judecătorul Sfântului Apollonius. numele de Apollos. mai dezvoltat decât cel armean. Actul martiric al Sfântului Apollonius a rămas necunoscut. nu redau actul martiric în forma lui originală din limba latină. Paris. Tigidius Perennis. C. primul mai scurt. Ioan Ramureanu. religie revelată de Dumnezeul Cel atotputernic. cel numit şi Sakkeas». ceea ce se poate discuta cu privire la Actul martiric al Sfântului Apollonius «nu este autenticitatea. cit. sau un fals tendenţios. care prezintă unele omisiuni. cunoscut din Faptele Apostolilor. În traducerea românească. contemporanul Sfântului Apostol Pavel.89. Apollonius. Geiicken. el a fost descoperit şi editat în 1874. ediţie după care F. ci-l avem. mai veche. fapt care nu corespunde adevărului istoric. Sfântul Apollonius este numit «Apollos. Kriiger şi de H. XI/XII. cum crede J. a fost publicat ca ediţio princeps în 1895 de către bollandistul Josephus van Gheyn. van Gheyn a fost reprodus apoi de R. Sfântului. III. am înlocuit. ceea ce este o confuzie cu Apollos. unul mai lung. Knopf . Secole de-a rândul. nici versiunea greacă. cApostol 14-44. op. cursuri si referate postate de utilizatori. unele dificultăţi rămân. el este numit corect: Apollonius. Kirsch «cu unele retuşări». sec. în care au fost introduse unele adaosuri. iar după un interval de trei zile. t. P. Musurillo.Vizitati www. col. ci integritatea lui». Este sigur că nici versiunea armeană. Astfel. P.

Editura Institututlui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. p. 1982. p. s-a făcut om în Iudeea. care va fi dată de Dumnezeu celor ce au vieţuit cu evlavie». Prof. Ioan Ramureanu.. cretanilor. religie absurdă şi inutilă. să sperăm în răsplătirea ostenelilor virtuţii după înviere. în timpul împăratului Comod. Actele martirice. dintr-o lucrare a satiricului Lucian de Samosata şi din Republica lui Platon. «Hristos. dumnezeiască. era proconsul al Asiei un oarecare Perennis. Bucuresti. să credem că sufletul este nemuritor. După cum se constată.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. Prof. barbat evlavios.ro ! Arhiva online cu diplome. El ne înfăţişează sub forma unui proces-verbal luat la interogatoriul său la Roma. spune Sfântul Appolonius.63 * * * MARTIRIUL SFÂNTULUI ŞI PREA LĂUDATULUI APOSTOL APOLLOS (CORECT APOLLONIUS) CEL NUMIT ŞI SAKKEAS64 (Martirizat la Roma la 21 aprille 184 (?) Fiind mare persecuţie contra creştinilor sub împăratul Comod (180-192). să fim prietenoşi. să facem să sporească iubirea. a fost adus (în faţa prefectului). să ne stăpânim plăcerile. în faţa unui public select de senatori şi barbaţi culţi. eşti creştin ? 63 64 Pr. să adorăm numai pe Dumnezeul Cel nemuritor. După ce a fost adus. . Bibliotheca hagiographica Graeca pune amintirea Sfântului Apollonius la 21 aprilie. scoase din Istoria lui Herodot. de neam alexandrin. cit. Cel ce ne-a învăţat cu iubire de oameni cine este Dumnezeul tuturor şi care este scopul virtuţii. temător de Dumnezeu. demonstrând aceasta cu mărturii din viaţa şi istoria atenienilor.. «El ne-a învăţat să ne reţinem mânia. şi plin de înţelepciune. Iar Apollos apastolul. Actul martiric al Sfântului Apollonius are o mare valoare istorică. să fim convinşi că există o judecată după moarte. drept întru toate. să îndepărtăm lauda deşartă. incomparabil superioară păginismului. să alungăm tristeţea. condamnându-l la moarte prin decapitare. op.tocilar. Pagina 69 din 78 . de către prefectul pretoriului Tigidius Perennis. care personal nu se interesa de aproape de creştinism.». Ioan Ramureanu. romanilor şi sirienilor. 93 – 99. 1. sa ne înfrânăm pofta. fiind arestat. modul în care a fost judecat un creştin aristocrat şi instruit.. proconsulul Perennis i-a zis: Apollonius. să nu căutăm răzbunarea faţă de cei ce ne fac nedreptăţi.. 92 Extras din Pr. care i-a arătat mult respect în timpul audierii şi s-a declarat adânc mâhnit că trebuie totuşi să aplice porunca senatului şi a împăratului.

Şi crede nouă. ţi-am făcut apărarea. 10. a zis : Cu privire la schimbarea gândului şi la jurământ. marea şi toate cele dintr-însele. 9. că poruncile cele bune şi strălucite leam învăţat de la Cuvântul lui Dumnezeu (Iisus Hristos). iese necredinţa. cu privire la apărarea cuvenită şi legală. 7. cum am spus. Perennis. 11. bune şi minunate ale lui Dumnezeu este nelegiuit. Apollonius. Cel ce există mai înainte de veci. iar din necredinţă naşte iarăşi jurământul. însă. Care stăpâneşte cerul şi pământul şi toată suflarea. După trei zile a poruncit să fie adus . Cei ce nu respetctă poruncile cele drepte. fugind de stăpânia păcatelor. mai ales prin rugăciunile (făcute) pentru chipurile oamenilor inteligenţi şi raţionali. Proconsulul Perennis a zis : Fă ceea ce-ţi spun şi căieşte-te. să jur că noi cinstim pe împărat şi ne rugăm pentru împărăţia lui ? Cu plăcere aş jura.ro ! Arhiva online cu diplome. nelegiuirea şi idolatria. Apollonius. era (de faţă) mulţime mare de senatori. bine ştiind că nu de la vreun oarecare altul domneşte pe pământ. cursuri si referate postate de utilizatori. despre care voi vorbi. ci. 6.Vizitati www. dar cel ce se căieşte de toată nedreptatea. Pagina 70 din 78 . Perennis. Apollonius a zis : Da. Cel ce a făcut cerul şi pământul. 2. zâmbind. şi jertfeşte zeilor şi chipului împăratului Comod. cel numit şi Sakkeas. Proconsulul Perennis a zis : Căieşte-te şi ascultă-mă. căci adevărul (spus) prin «da» este un mare jurământ şi de aceea pentru un creştin este ruşine să jure. El ne-a poruncit să nu jurăm nicidecum. şi nu se mai întoarce nicidecnrm la ele. Vrei. ca să chibzuieşti în sine însăţi despre viaţa ta. Perennis.tocilar. Şi de aceea cinstesc şi mă tem de Dumnezeu. Iar Apollonius. împăratul Comod. cel ce împărăţeşte în lumea aceasta. pentru Comod. 8. în fiecare zi. Apollonius. Proconsulul Perennis a zis : Iţi dau o zi. care cuprinde toate. ne rugăm lui Dumnezeu care locuieşte în ceruri după porunca cea dreaptă. pe Care nu mâini omeneşti L-au făcut. numai din voinţa nebiruitului Dumnezeu. un astfel de om este drept. i-ar despre jertfă ascultă: Aduc şi eu şi noi creştinii jertfa nesîngeroasă şi curata Atotputernicului Dumnezeu. 4. zise : Acultă-mă cu înţelepciune. sunt creştin. ci să spunem în toate adevărul . din această apărare. şi de gândurile cele rele. Cel ce cunoaşte toate gândurile oamenilor. De aceea. orânduiţi de pronia lui Dumnezeu să împărăţească pe pământ. Fiindcă din minciună. 5. şi jură pe soarta domnului nostru. 3. Pe lângă aceasta. Iar Apollonius. necucernic şi cu adevărat fără Dumnezeu. adeverind chiar pe Dumnezeu. ci dimpotrivă El a rânduit un om care să împărăţească pe pământ peste oameni.

15. să cinsteşti şi să te închini zeilor. Păcătuiesc însă oamenii foarte uşuratici. Pe lângă acestea. nici fier sau zei mincinoşi de lemn şi de piatră. 14. pe care toţi oamenii îi cinstim şi-i adorăm. Se crede că Socrate al Atenienilor. Am devenit însă evlavios. Ce înseamnă prostia acestei simplităţi? 18. într-un fel. nici nu mă voi arunca sub cele mai urâte . toate lucruri care intră în pântece şi se aruncă afară. care nu aud. proconsulul Perennis a întrebat: Ce ai chibzuit în sine însuţi. propriilor lor zei. Cel ce a suflat tuturor oamenilor suflet viu şi dăruieşte viaţă în fiecare zi tuturora. când se închină la Pagina 71 din 78 . mâimi au şi nu le întind. Perennis. Apollonius a zis : Eu cunosc porunca senatului. pentru că sunt făcuţi de lucrători. se jură pe un platan. întradevăr. care ţin prin starea lor de cioplitură rece în piatră. Nu mă voi înjosi. cursuri si referate postate de utilizatori. nici argint. de metal lucitor şi de oase moarte. consilieri şi mari înţelepti (filozofi). sculpturi făcute de mâini omeneşti. nu cer. ca să nu cinstesc idolii făcuţi de mâini omeneşti. şi să trăieşti împreună cu noi. când se închină la cele ce aparţin firii materiale : ceapa şi usturoiul erau zeul Pelusienilor. pentru porunca senatului. 21. Apollonius ? 12. între alte multe murdării. Perennis. 20. De asemenea. numindu-l Destinul Atenienilor. să te schimbi. socotind după acte. numit de multi spălător de picioare. Şi poruncind să fie chemat. de lemn uscat. Perennis proconsulul a zis : Te sfătuiesc. de aceea. nici aramă. picioare au şi nu merg. Atenienii. încât ei nu se mai roagă. De aceea nu voi adora nici aur. pentru a treia oară păcătuiesc oamenii la cer. când adoră aceste lucruri.Vizitati www. care nici nu văd. chiar şi acum. nici nu aud. căci este un lucru ruşinos să te închini unuia. Ador însă pe Dumnezenl din ceruri şi numai Lui mă închin. E limpede că mai ales acestea aduc vătămare sufletului celor ce se încred în ele. pentru a doua oară păcătuiesc oamenii contra cerului. egiptenii se închină. Iar Apollonius a zis : Să rămân cucernic. nu dau. la un lighean. sau chiar mai mic decât demonii. Înfătişarea lor este. Căci au urechi şi nu aud. caci forma nu înlocuieşte fiinţa.tocilar. 16. în bătaie de joc.ro ! Arhiva online cu diplome. zise : Să se citească actele lui Apollonius. cum auzim noi. mincinoasă. ochi au şi nu văd. pe un lemn salbatic. adoră un cap de bou de aramă. Cc înseamnă prostia acestei înşelăciuni? 17. 13. de bijutieri şi de turnători. Iar după citirea lor. precum ai hotărât. 19. egal cu oamenii. Căci prin ce se deosebesc acestea de argila arsă şi de un ciob spart ? Se roagă însă statuilor demonilor. şi nu se mişcă de la sine. De asemenea.

mori cu plăcere? 30. Căci nimic nu e mai prejos ca viaţa. cu atât mai mult Dumnezeu înmulţerşte numărul lor. pentru ca inima noastră să rămână curată. Căci fie de trăim. 24. cum este nemurirea sufletului ce s-a purtat bine în viaţa de aici. Iar Apollonius. că nu este nici o părticică de plăcere care să nu fie înfrânată de noi. potrivit acestei reguli. penrtru înţelepţi şi simpli. deci. voi socoti. dar mai ales alungăm orice vedere ruşinoasă de la ochii noştri şi de la urechile noastre. Adesea pot ucide şi dizenteria şi frigurile . deci. de moarte din dragoste de viaţă. Vreau să ştii. care prin lucrarea lor rea sunt demoni . că Dumnezeu a rânduit o moarte pentru împăraţi şi senatori. pentru cei cu multă putere. dacă te deplâng pe tine. 31. oamenii. deci. 23. Perennis. dar.tocilar. Apollonius a zis : Trăiesc înrtr-adevăr cu plăcere. sunt ucişi pe nedrept şi fără judecată. ai Domnului suntem. aşa cum au dovedit miturile lor. socotim ca nu este greu a muri pentru Dumnezeul Cel adevărat. Căci ei spun că Dionysos a fost sfâşiat şi Hercule pus de viu pe foc. Perennis proconsulul a zis : Nu înţeleg ce spui şi nici nu cunosc după lege ce-mi declari. ucenicii Cuvântului nostru (Iisus Hristos) mor în fiecare zi plăcerilor. cursuri si referate postate de utilizatori. 20. iar despre Zeus că a fost îngropat în Creta . fie de murim. sau ca egiptenii la câine şi chinocefal (maimuţă africană). voind să trăiască după poruncile dumnezeieşti. Mai mult. li se cunoaşte numele . care nu săvârşesc nici o nedreptate. cel numit şi Sakkeas. pentru Dumnezeu suntem. orice cuvânt al ispititorilor. a spus : Dar nu poate fi biruită porunca lui Dumnezeu de porunca omului. va fi judecata pentru toţi oamenii. iar după moarte. cel ce nu înţelegi cele cu privire Pagina 72 din 78 . renunţ la aceasta. Apollonius zise : Ce ai tu. Apollonius. pentru mari şi mici. cele înzestrate cu simţire: peşte şi porumbel. 22. astfel ei numesc zei pe cei ce mai înainte au fost oameni. Perennis proconsulul zise : Apollonius. la crocodil şi bou. la aspidă şi lup. 25. proconsule. Perennis proconsnllul a zis : Judecând aceasta. pentru a patra oară păcătuiesc oamenii la ceruri. porunca senatului este să nu fie creştini. datorită miturilor. Dar este deosebire de moarte : pentru aceasta.Vizitati www. potrivit cu acestea. Şi crede nouă. pentru liberi şi sclavi. Perennis. li se cercetează numele . netemându-mă. îşi înfrânează poftele prin cumpătare. De ueea îndurăm toate ca să nu murim cum nu se cuvine. Perennis. 29. Folosindu-ne de viaţă. Cu cât cei ce au crezut în El. dar viaţa veşnică. 32. (care sunt) o închipuire a felului lor de viaţă. pentru bogaţi şi săraci. când se închină fiinţelor care au raţiune. 27. că am pierit de una din ele. Căci ceea ce suntem. 28.ro ! Arhiva online cu diplome. mai ales pentru nelegiuirea lor.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

la foloasele harului? Căci cuvântul Domnului, Perennis, este pentru inima care vede, după cum este lumina pentru ochii care văd, fiindcă nimic nu foloseşte omul care grăieşe celor ce nu-nţeleg, după cum nici lumina care răsare (nu foloseşte) orbilor. 33. Iar un oarecare filozof cinic a zis : Apollonius, bate-ţi joc de tine însuţi, căci mult ai rătăcit, deşi ţi se pare că eşti adânc. 34. Apollonius a zis : Eu am învăţat să mă rog, nu să iau în râs ; dar ipocrizia din tine mărturiseşte orbirea inimii tale, deşi ea apare ca o mare aparare. Căci celor ce nu înţeleg, adevărul li se pare într-adevăr, batjocură. 35. Perennis proconsulul a zis : Ştim şi noi că cuvântul lui Dumnezeu este creatorul şi al sufletului şi al trupului celor drepţi, şi că el a vorbit şi a învăţat ceea ce este plăcut lui Dumnezeu. 36. Apollonius zise : Acesta este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care s-a făcut om în Iudeea, drept întru toate şi plin de înţelepciune dumnezeiască, Cel ce ne-a învăţat cu iubire de oameni cine este Dumnezeul tuturor şi care este scopul virtuţii, scop care în vieţuirea cucernică se potriveşte cu sufletele oamenilor. Acesta (Iisus Hristos), prin patimile Sale, a făcut să înceteze stăpânia păcatelor. 37. El ne-a învăţat să ne reţinem mânia, să ne înfrânăm pofta, să ne stăpânim plăcerile, să alungăm tristeţea, sa fim prietenoşi, să facem să sporească iubirea, să îndepărtăm lauda deşartă, să nu căutăm răzbunarea faţă de cei ce ne fac nedreptăţi; să dispreţuim osândirea la moarte dată prin judecată, nu pentru nedreptatea morţii, ci pentru a suferi fiind nedretăţiţi; pe lângă aceasta, (ne-a învăţat) să ne supunem legii date de El, să cinstim pe împărat; să adorăm numai pe Dumnezeul Cel nemuritor, să credem că sufletul este nemuritor, să fim convinşi ca există o judecată după moarte, să sperăm în răsplătirea ostenelilor virtuţii după înviere, care va fi dată de Dumnezeu celor ce au vieţuit cu evlavie. 38. Învăţându-ne acestea lămurit şi încredinţându-ne cu multe dovezi, El şi-a câştigat într-adevăr marea slavă a virtuţii, dar a fost pizmuit de cei ce nu L-au înţeles, cum au fost şi drepţii şi filozofii dinaintea Lui. Căci pentru cei nedrepti, drepţii sunt nefolositori. 39. Cu privire la aceasta, este un cuvânt spus pe nedrept de cei neînţelepţi : « Să legăm pe cel drept, căci este supărător pentru noi». 40. Chiar şi la greci (a zis) unul, cum auzim : «Cel drept, zice, va fi biciuit, chinuit, legat, şi se vor arde ochii şi, sfârşind să sufere toate relele, va fi răstignit». 41. Deci, precum atenienii defăimători au condamnat pe Socrate, dopă ce au convins şi poporul, tot aşa unii dintre nelegiuiţi au condamnat şi pe Învăţătorul şi Mântuitorul nostru, după ce L-au arestat.
Pagina 73 din 78

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Tot aşa (au condamnat ei) înaintea Lui pe profeţi, care au proorocit despre acest om, zicând că va veni Unul asemenea lor drept şi virtuos întru toate, Care, făcând bine tuturor oamenilor, îi va convinge să adore în virtute pe Dumnezeul tuturor, pe Care noi, ajungând cei dintâi, îi cinstim, pentru că am învăţat poruncile Sale sfinte, pe care nu le ştiam, încât nu mai rătăcim. 42. Iar dacă aceasta ar fi, cum spuneţi voi rătăcire, anume că sufletul este nemuritor, că va fi o judecată după moarte, că la înviere va fi răsplătirea virtuţii, că Dumnezeu va fi judecător, am îmbrăţişa cu plăcere această rătăcire, prin care am invăţat să vieţuim cum se cuvine, aşteptând nădejdea cea viitoare, deşi (acum) suferim cele potrivnice. 43. Perennis proconsulul a zis: Eu gândeam, Apollonius, că de acum înainte ţi-ai schimbat această părere şi vei cinsti împreună cu noi zeii. 44. Apollonius zise : Eu speram, proconsule, că ai (acum) gânduri bune şi că ţi s-au luminat ochii sufletului prin apărarea mea, încât inima ta a devenit roditoare pentru a adora pe Dumnezeu, creatorul tuturor, şi spre a-i aduce în fiecare zi numai Lui singur rugăciuni prin milostenii şi purtare iubitoare de oameni, ca jertfă nesângeroasă şi curată lui Dumnezeu. 45. Perennis proconsulul a zis : Vreau să te eliberez, Apollonius, dar sunt împiedicat de porunca împăratului Comod. Mă voi purta însă faţă de tine cu iubire de oameni. Şi a făcut semn din partea lui să se sfărâme fluierele picioarelor martorului. 46. Iar Apollonius, cel numit şi Sakkeas, zise : Mulţumesc Dumnezeului meu, proconsule Perennis, împreună cu toţi cei ce au mărturisit pe Dumnezeu atotţiitorul şi pe Unul Născut Fiul Său, Iisus Hristos, şi pe Sfântul Duh, şi pentru această hotărâre a ta, mântuitoare pentru mine. 47. Un astfel de sfârşit slăvit, de martir, cu sufletul smerit şi cu inima voioasă, a primit acest prea sfânt biruitor, cel numit şi Sakkeas. Iar ziua cea mare, în care el, învingând pe cel rău, a dobândit răsplata biruinţei, s-a rânduit astăzi. Întărindu-ne, deci, fraţilor, sufletul nostru în credinţă prin frumoasele lui lupte, să ne arătăm iubitori ai aceluiaşi har, prin mila şi harul lui Iisus Hristos, Căruia se cuvine, împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Sfântul Duh, mărirea şi puterea în vecii vecilor, amin. Cel de trei ori fericitul Apollonius, numit şi Sakkeas, a murit ca martir cu 11 zile înainte de calendele lui mai (21 aprilie), după romani, iar dupa cei din Asia în luna a opta (21), iar după noi, împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărire în veci.

CONCLUZII
Pagina 74 din 78

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

În Biserica Ortodoxă sfinţii martiri, care au pecetluit cu sângele lor mărturia pentru Iisus Hristos, se bucură de o deosebită cinste şi închinare; cinstirea sfinţilor îşi are de altfel rădăcinile în cinstirea acordată martirilor.65 Biserica a caracterizat martiriul drept „botez al sângelui” şi l-a pus în legătură atât cu cuvintele Domnului, Care a numit botez moartea Sa pe cruce, cât şi cu învăţătura Sfântul Apostol Pavel, care considera cufundarea credincioşilor în timpul slujbei botezului drept un simbol al împreună răstignirii şi îngropării cu Hristos. Prin urmare botezul „prin sânge şi martiriu“ a ajuns să fie cinstit în mod deosebit în conştiinţa credincioşilor, care l-au considerat drept perfecţiune a credinţei. Cei care au suferit moartea martirică pentru credinţa în Hristos se bucură de cununile biruinţei; bucuriile cereşti le sunt asigurate şi în ziua judecăţii nu vor fi judecaţi, ci vor şedea de-a dreapta dreptului Judecător. În cultul Bisericii noastre există două cazuri în care este subliniată importanţa centrală a martiriului şi a martirilor. Primul îl constituie sărbătoarea „triumfului Ortodoxiei”, în prima Duminică din Postul Mare, când se pomeneşte încheierea definitivă a disputei iconoclaste, în anul 843. Sfintele icoane sunt purtate în procesiune şi se cântă „veşnica pomenire” în cinstea celor ce au apărat dreapta credinţă. Se face referire specială la pătimirile şi luptele pe care leau avut sfinţii, la prigonirile, la chinurile şi exilurile pe care le-au suferit pentru Hristos. Astfel biruinţa Ortodoxiei se transformă într-o sărbătoare de cinstire a martirilor şi a mărturisitorilor. Al doilea caz îl constituie Duminica Tuturor Sfinţilor, pe care o prăznuim la o săptămână după Rusalii, arătând în acest mod că sfinţenia Tuturor Sfinţilor este rezultatul pogorârii Sfântului Duh în viaţa Bisericii. Trebuie menţionat aici că imnele speciale, care au fost rânduite pentru sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, troparul şi condacul „Cu sângiurile mucenicilor Tăi, celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi vison împodobită fiind Biserica Ta...”, „Ca nişte pârgă a firii, Ţie, Săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici...”66, ca şi multe alte cântări, se referă la martiri şi la martiriu. Astfel sărbătoarea Tuturor Sfinţilor se dovedeşte a fi sărbătoarea tuturor martirilor; martirul este sfânt prin excelenţă. În Biserica primelor veacuri, aflată în stare de prigoană, martirul oglindea culmea credinţei în Dumnezeu şi a dragostei pentru El şi constituia idealul fiecărui creştin iubitor de Dumnezeu. Martirul era chipul creştinului care, prin excelenţă, trăieşte speranţa veşnicei comuniuni de dragoste cu Dumnezeu. Martiriul sângelui nu este altceva decât expresia
65 66

http://www.cbrom.de/Master_RO/introducere_mro.htm#_ftn2#_ftn2 ***Penticostarul, Slujba Vecerniei şi a Utreniei Tuturor Sfinţilor.

Pagina 75 din 78

se permit şi chiar se propun spre urmare lucrurile cele mai imposibile şi mai ruşinoase. moartea martirică. ca o mişcare de protest. lumea păgână a fost biruită în confruntarea deschisă cu Biserica primelor veacuri. locul martirilor îl iau monahii. se consacră ascezei şi luptelor duhovniceşti. singura cale de ieşire a acestuia este întoarcerea lui spre Pagina 76 din 78 . în care se manifesta puterea lui Dumnezeu. ci doresc să împlinească în chip desăvârşit imitarea lui Hristos şi asemănarea cu Dumnezeu. care în secolul al IV-lea a dobândit o formă organizată. În viaţa omului domină materia şi toate puterile umane sunt cheltuite pentru crearea de maşini şi de bunuri materiale. de dragul lui Hristos. lumea a încercat în continuare să erodeze Biserica dinlăuntru. Omul este tot mai dezorientat şi de multe ori ne mai înţelegându-L sau chiar negându-L pe Dumnezeu. Demnitatea omenească şi toate valorile umane sunt subminate de către psihoza câştigului şi a plăcerii. Monahii devin luptătorii Ortodoxiei. cursuri si referate postate de utilizatori. mărturisind prin intenţie dragostea lor pentru El şi urmărind prin acest mod de viaţă deplina unire cu El. În noua epocă. în continuare. inaugurată de Constantin cel Mare. nu mai reuşeşte să găsească sensul existenţei sale. Omul nu se mai interesează de desăvârşirea lui. În timpuri de prigoană este natural ca mărturia pe care el o dă cu viaţa să provoace arestarea şi mărturisirea lui în faţa instanţelor păgâne şi. atât din partea păgânilor cât şi din partea ereticilor –. doresc să trăiască consacraţi total lui Dumnezeu se retrag din cetăţi în locuri nelocuite din apropiere sau în pustiuri îndepărtate.ro ! Arhiva online cu diplome. dăruirii totale. Într-o astfel de epocă.tocilar. oferă sinele său lui Dumnezeu încă din momentul în care crede nezdruncinat în Dumnezeu şi doreşte comuniunea veşnică cu El. ci de perfecţionarea maşinii şi de dobândirea de cât mai mult confort material şi de tot mai multă plăcere. Ca urmare a mărturisirii şi a exemplului martirilor. după pacea constantiniană. în dragoste. aceia care nu acceptă compromisurile pe care le fac cei care trăiesc în lume. Astăzi trăim o vreme în care s-a ajuns la cea mai mare decădere a moravurilor. fapt care-l conduce la un anumit mod de viaţă şi de manifestare. Învinsă însă în luptă frontală. în care arzătoarele probleme sociale absorb şi ultimele resurse ale intereselor şi grijilor omului. Ca reacţie la slăbirea calităţii vieţii duhovniceşti şi la tendinţa predominantă de adaptare a credinţei creştine la idealurile elenistice. Astfel după recunoaşterea creştinismului şi încetarea persecuţiilor a urmat o slăbire a etosului creştinilor deoarece în sânul Bisericii au intrat persoane insuficient pregătite. dar şi din cauza slăbirii duhului combatant al creştinilor. Creştinii care. Martirul nu mărturiseşte doar în momentul morţii sângeroase. În numele libertăţii şi al drepturilor omului este relativizată credinţa. când nu mai există pericolul morţii din cauza credinţei în Hristos – cel puţin în linii generale. deoarece persecuţii vor mai exista încă pe alocuri. a apărut monahismul. a martirului lui Dumnezeu. unde. ci dă mărturia conştiinţei şi a intenţiei.Vizitati www.

Întreaga sa viaţă a fost o mărturie a crezului său. le întăreşte credinţa în adevărul propovăduirii evanghelice şi în principal în învierea lui Hristos. face trecerea de la martiriul sângelui la mărturia tuturor creştinilor. martirii. credinţa. Episcopul ascet al Cezareei Capadociei i-a cunoscut îndeaproape pe martiri şi a trăit el însuşi ca monah. îi încurajează pe credincioşi. pentru a atrage pe oameni. să cerceteze cât mai multe laturi ale martiriului sângelui. în special a monahilor. misionară. aşa cum ele se prezintă în scrierile sfântului Vasile. au făcut totul pentru a ajunge la ea. Sfântul Vasile cel Mare a trăit exact în epoca în care caracterul martiric al creştinismului se împletea cu lupta ascetică. Dumnezeu. sursa vieţii sale şi destinaţia lui finală.Vizitati www. Lucrarea începe cu o clarificare a terminologiei martirice şi continuă cu prezentarea cadrului istoric în care a trăit şi activat Sfântul Vasile cel Mare. căreia i-a şi predat locul. Sfinţii Bisericii noastre. cuvioşii. asceţii sunt modele de oameni care. În această întoarcere deosebit de necesare îi sunt modelele sfinţilor. care constituie indicatoare ale căii care trebuie urmată pentru a se ajunge la Dumnezeu. duhul său martiric şi ascetic.tocilar. În ultima parte a lucrării se împlineşte şi al doilea scop al ei. având permanent înaintea lor ţinta finală. Desigur că în legătură cu martirii şi cu monahismul s-au scris foarte multe cărţi. Această lucrare însă are ca prim scop să prezinte concepţia Sfântul Vasile cel Mare despre martirii credinţei creştine. ca să continue mărturia lui Hristos în lume. Cei mai autentici continuatori ai mărturiei creştine prin martiriul Pagina 77 din 78 . cursuri si referate postate de utilizatori. care mai înainte împingeau la martiriul prin sânge. În continuare. aşa cum acesta se reflectă în special în omiliile care ni s-au păstrat de la acest mare părinte al Bisericii. propunându-i pe martiri spre imitare. Viaţa lor rămâne pentru noi ca o icoană în care vedem adevăratele valori. În timpuri în care nu mai există persecuţii exterioare. iar scrierile şi omiliile sale constituie un permanent îndemn către credincioşi la a imita cugetul martiric şi la a trăi în vederea veşnicei comuniuni cu Dumnezeu. în martiriul conştiinţei sau al intenţiei. dragostea şi nădejdea creştinilor. pe care îi şi propune credincioşilor drept modele de urmat. Mărturia lor în lume are mereu o dimensiune actuală. Acestui caracter martiric şi ascetismului său datorează creştinismul o mare parte a atracţiei pe care a exercitat-o asupra lumii păgâne ca şi uimitoarea sa răspândire şi pe acestea trebuie să le regăsească astăzi. se manifestă în modul creştin de viaţă. după ce se prezintă fundamentul teologic al martiriului. se trece la prezentarea martiriului sângelui. prezentânduse modul în care Sfântul Vasile. trebuie să găsească din nou originalitatea şi dinamismul său. Creştinismul.ro ! Arhiva online cu diplome.

Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. martiriu si marturie dupa Sfantul Vasile cel Mare. Martiri.ro ! Arhiva online cu diplome. 67 Episcopul Sofian Braşoveanul.tocilar. Pagina 78 din 78 . după cum una este şi Evanghelia. după marele părinte mărturia creştină este una. dorinţei sunt monahii. 78. p.67 Cu toate acestea. cărora Sfântul Vasile cel Mare le-a fost organizator şi stâlp. Editura Teognost. Martiriul sângeros ca şi martiriul dorinţei al cuvioşilor asceţi şi al tuturor creştinilor constituie expresii ale aceleiaşi mărturii a dragostei. Braşov. a credinţei şi a nădejdii lor. 2005.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful