MINISTERUL CONSTRUCŢIILOR INDUSTRIALE  DECIZIA    nr.   49  din 8 decembrie 1975  In  temeiul  Decretului  nr.

  650/1969  privind  înfiinţarea,  organizarea  şi  funcţionarea  Ministerului  Construcţiilor Industriale — republicat,  Avînd în vedere documentaţia existentă la Direcţia tehnică şi de prescripţii în construcţii industriale,  Biroul Executiv al Ministerului Construcţiilor Industriale emite următoarea :  DECIZIE  1.  Se aprobă aplicarea  în cadrul unităţilor din  subordinea  Ministerului  Construcţiilor Industriale a  „Îndrumătorului privind executarea trasării de detaliu în construcţii", indicativ C. 83—75.  2.  Îndrumătorul intră în vigoare la data publicării în Buletinul Construcţiilor.  3.  Pe data intrării în vigoare a îndrumătorului menţionat, încetează valabilitatea pentru aplicarea în  cadrul  unităţilor  din  subordinea  Ministerului  Construcţiilor  Industriale  a  „Normativului  pentru  trasarea necesară amplasării construcţiilor",  indicativ C. 83—68, aprobat cu ordinul C.S.C.A.S. nr.  334/8 septembrie 1968.  PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV  MINISTRU,  Ing. VASILE BUMBĂCEA 

ÎNDRUMATOR PRIVIND EXECUTAREA  TRASĂRII DE DETALIU ÎN CONSTRUCŢII  1. GENERALITĂŢI 

Indicativ  C.83­ 75  Înlocuieşte C.83­68 

1.1. Prezentul  îndrumător  are  drept  scop  precizarea  metodelor  şi  indicarea  instrumentaţiei  necesare trasării lucrărilor de detaliu ale construcţiilor (terasamente, fundaţii, ziduri, stîlpi etc), care  se  execută  ulterior  fixării  poziţiei  construcţiilor  pe  teren.  În  acest  sens,  îndrumătorul  completează  STAS 9824/1, 2, 3—75 destinat trasării necesare amplasării construcţiilor.  1.2. Indrumătorul se aplică la clădirile de locuit şi social­culturale, la construcţii industriale şi  agrozootehnice, precum şi la lucrările exterioare aferente (drumuri, căi ferate, reţele de alimentări  cu apă, canalizări şi alte lucrări speciale).  Îndrumătorul  nu  se  referă  la  trasarea  lucrărilor  de  montaj  a  utilajelor,  ce  urmează  a  fi  reglementată prin prescripţii tehnice speciale.  1.3. Trasarea  lucrărilor de detaliu a construcţiilor se execută pe baza proiectelor de execuţie a  acestora, în raport cu punctele şi reperele de nivel materializate pentru amplasarea construcţiilor.  Determinarea acestor puncte si repere se execută pe baza prevederilor STAS 9824/1, 2, 3­75.  1.4. Ca urmare a efectuării lucrărilor de trasare pentru amplasarea construcţiilor, pe teren sînt  materializate repere planimetrice şi altimetrice care determină conturul şi (sau) axele principale ale  construcţiei.

Materializarea  acestor  repere  se  realizează  cu  ajutorul  bornelor.  Acestea  trebuie  să  fie  astfel  concepute  şi  executate,  atît  în  ce  priveşte  locul  de  poziţionare,  cît  şi  modul  de  alcătuire,  încît  să  constituie puncte de referinţă pe întreaga durată  Aprobat de M.C.Ind.   cu  decizia nr.  49din 8.XI1.1975 

ELABORAT DE INCERC 

a execuţiei construcţiei şi să servească la transmiterea în plan şi pe verticală la toate nivelele  acesteia.  1.5. Bornele trebuie să fie amplasate la o distanţă de construcţie de cel puţin 2/3 din  înălţimea acesteia, pentru ca  ele să servească — în condiţii de precizie corespunzătoare — atît la  ridicarea pe verticală a cotelor plane, cît şi la verificarea verticalităţii componentelor şi chiar a  construcţiei. De regulă şi în măsura posibilităţilor bornele se vor amplasa pe construcţii existente.  1.6. În ce priveşte principiul alcătuirii bornelor­reper se recomandă, după caz, una din  soluţiile prezentate în fig. 1, luîndu­se măsurile necesare pentru protecţia acestora pe toată  durata execuţiei construcţiei. 

1.7.  Înainte  de  a  se  începe  efectuarea  trasării  lucrărilor  de  detaliu  este  necesar  să  se  recepţioneze,  prin verificare :  —  reţelele de sprijin ce au servit la realizarea bazelor de trasare şi a reţelelor de trasare ;  — reperele topografice de trasare sau reţelele speciale de trasare, înainte de a fi folosite la aplicarea  pe  teren  a  punctelor  şi  nivelurilor  caracteristice  prin  care  se  fixează  poziţia  construcţiilor  pe  amplasamentele proiectate ;  —  reperele topografice care fixează conturul şi (sau) axele principale ale construcţiei.

2. INSTRUMENTE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE LA  TRASARE  Instrumente şi dispozitive pentru trasarea unghiurilor  2.1.  Pentru trasarea unghiurilor, atît în plan orizontal cît şi în plan vertical, se vor utiliza teodolite­  tachimetre. Alegerea tipului se face în funcţie de precizia aparatului şi de cea avută în vedere la  efectuarea măsurătorii.  Dintre diferitele tipuri existente, pentru trasarea lucrărilor de detaliu în construcţii, se recomandă :  CC(±3  )  —  teodolitul­tachimetru „Theo 020" Zeiss Jena", care are eroarea medie patratică de ±10  "  pentru o direcţie observată în cîte două poziţii ale lunetei ;  CC(+1,5  ”)  —  teodolitul  „Theo  010  „Zeiss  Jena",  care  are  eroarea  medie  patratică  de  ±  4  pentru  o  direcţie observată în cîte două poziţii ale lunetei;  CC  pr—  teodolitul „Wild T 2", care are o eroare medie patratică de + 3...6  pentru o direcţie observată  în cele două poziţii ale lunetei.  Teodolitele­tachimetre pot servi  în  cadrul  lucrărilor  de   trasare şi la  trasarea   aliniamentelor   în  plan   orizontal  şi vertical.  2.2.  Pentru centrarea teodolitelor­tachimetre în staţie se pot utiliza :  —  firul cu plumb ce se prinde de şurubul de strîngere al aparatului de trepied ; utilizarea acestuia  conferă o precizare de centrare de circa 3—5 mm ;  —  bastonul  de  centraj,  dotat  cu  o  nivelă  sferică  destinată  verticalizării  acestuia,  ce  se  prinde  de  capătul superior al trepiedului ; utilizarea acestuia conferă o precizie de circa 1 mm ;  —  firul  cu  plumb  optic,  compus  dintr­o  mică  lunetă  frîntă  a  cărei  axă  de  vizare  coincide  cu  axul  vertical de rotaţie al teodolitului;  luneta se  montează  în  alidada teodolitului de tip  „Theo" sau  sub  ambaza teodolitului de tip „Wild" şi utilizarea ei conferă o precizie de centrare de circa 0,5 mm ;  —  firul cu plumb optic cu centraj forţat, compus dintr­o lunetă frîntă şi o prismă cu reflexie totală ;  dispozitivul  se  montează  în  ambaza  aparatului  numai  la  teodolitele  de  tip  „Theo"  şi  utilizarea  lui  conferă o precizie de centrare de 1 mm la 100 m (înălţimea trepiedului).  2.3.  Pentru  vizarea  cu  ajutorul  teodolitelor,  a  extremităţilor  direcţiilor  unghiulare  se  recomandă  folosirea  mărcilor  de  vizare.  Marca  conţine,  desenate  foarte  clar,  repere  pentru  vizarea  azimutală  (în  plan  orizontal)  şi  pentru  măsurarea  unghiului  vertical.  Cu  ajutorul  mărcilor  se  realizează o centrare forţată (păstrarea unei centrări efectuate anterior), atît în plan orizontal, cît  şi vertical, deoarece înălţimea mărcii (pînă la punctul central) este egală cu înălţimea aparatului  de  la  ambaza  pînă  la  centrul  de  vizare.  In  unele  cazuri  mărcile  sînt  dotate  cu  un  sistem  de  iluminare pro iu, ceea ce permite efectuarea măsurătorilor în întuneric.  Instrumente şi dispozitive pentru trasarea lungimilor  2.4.  Pentru trasarea directă a lungimilor se pot utiliza :  —  panglica  de  oţel  cu  secţiunea  de  0,4/12...20 mm  şi  cu  lungimea  de  10,  20,  25,  50  şi  100  m  ;  diviziunile  panglicei  sînt  decimetrice,  în  interiorul  cărora  centimetrii  şi  milimetrii  sînt  citiţi  cu  ajutorul  unei  rigle  ;  panglicile  sînt  etalonate  la  temperatura  de  +  20°C  (necesitînd  aplicarea  corecţiilor corespunzătoare în cazul utilizării în alte condiţii de temperatură) şi la o forţă de întindere  de 150 N (15 kgf) ;

—  ruleta de oţel — sub formă de bandă cu secţiunea de 0,2/13 mm şi cu lungime de 10, 20, 25  şi 50 m ; diviziunile ruletei sînt centimetrice ; ruletele sînt etalonate  la o temperatură de +  20°C şi la o forţă de întindere de 50 N (5 kgf) ;  —  panglica  şi  firul  de  invar  utilizabile  la  măsurarea  foarte  precisă  a  lungimilor,  fără  a  necesita  aplicarea  corecţiilor  din  temperatură  ;  benzile  au  secţiunea  de  6/0,5  mm  şi  lungimi  de  24,  25  şi  50 m, fiind prevăzute la capete cu riglete de 60 mm ; firele au diametrul de 1,65 mm şi lungime de  24 şi 50 m, fiind prevăzute la capete cu riglete de 80 mm. La utilizarea practică a instrumentelor de  măsurare directă a lungimilor rezultatele măsurătorilor vor trebui să fie corectate după caz, cu toate  sau numai cu unele din următoarele corecţii de :  —  etalonare;  —  temperatură ;  —  înclinare a liniei de pantă.  2.5. Pentru trasarea indirectă a lungimilor se pot utiliza :  a.  Instrumente de tip tachimetru sau teodolit şi mire orizontale, ca de exemplu :  —  tachimetru  cu  refracţie  „Redta  002"  —  Zeiss  Jena,  care  permite  măsurarea  unei  distanţe  orizontale  de  100  m  cu  o  precizie  de  ±  2  cm  şi  a  unei  direcţii  cu  o  eroare  medie  de  ±15  CC ,  cu  ajutorul mirei „Redta" ;  —  tachimetru autoreductor BRT — 006 Zeiss Jena, care permite măsurarea fără miră a distanţelor  pînă la 60 m cu o precizie de  ± 3 cm, iar cu ajutorul unei mire de tip „Redta" sau „Bala" — distanţe  mai mari cu o precizie de ±  6 cm la 100 m ;  —  teodolitul de tip „Theo 010" sau „Wild" asociate cu mire de tip „Bala", care permit măsurarea  de distanţe cu precizia de ± 1 cm.  b.  Instrumente de tip electrooptice, care permit măsurări de mare precizie (± 0,25 cm la 100 m)  şi care se bazează pe principiul determinării timpului dus­întors în care microunde modulate  (în general unde electromagnetice ultrascurte) parcurg distanţa de la staţia emisie­recepţie la  reflector  şi  înapoi.  Aceste  metode  sînt  utilizate  la  trasarea  lucrărilor  de  detaliu  a  construc­  ţiilor numai în cazuri speciale.  Dintre instrumentele utilizabile, bazate pe metoda electrooptică se menţionează :  —  geodimetrul AGA, model FT ;  —  geodimetrul   AGA,   model   6  B ;   tachimetrul­teodolit electronic Zeiss­Jena SM­11 ;  —  distomatul Wild DI­10, care se asociază unui teodolit Wild T 2. 

Instrumente şi dispozitive pentru trasarea cotelor  2.6. Pentru  transmiterea  cotelor,  atunci  cînd  între  cele două  puncte există vizibilitate perfectă, se  recomandă :  —  nivelul Ni 030 — „Zeiss­Jena", care are o eroare medie patratică de ± 2 ... ±3 mm pe kilometrul  dublu de nivelment;  —  nivelul Ni 004 — „Zeiss­Jena", care are o eroare medie patratică de ± 0,4 mm pe kilometrul  dublu de nivelment ;  —  nivelul Ni 025 — „Zeiss Jena", care are o eroare medie patratică de ± 2,5 mm pe kilometrul  dublu de nivelment ;  —  mire verticale de 1,5 m şi 3 m şi mirete ;  —  furtun de nivel.

  pentru trasări de aliniamente şi.  ruleta  metalică  (pîna  la  2  m). de unghiuri ;  —  ruleta  de  pînză  (pînă  la  20  m).  Pentru transmiterea concomitentă pe înălţime. prin metoda coordonatelor rectangulare.  3.  dintre  care  se  menţionează :  — echerul cu prismă sau oglinzi. Pentru transmiterea cotelor.8.D. în sus sau în jos a unui punct se recomandă :  —  instrumentul  Zenit­Nadir  tip  Wild  ZNL.  Alte instrumente utilizate la trasare  2. care permite vizarea pe verticală în ambele sensuri cu  ajutorul a două lunete independente ; abaterea ce se obţine pe verticală este  ±2 mm/100 m.denumite  axe  principale. procesul  de  execuţie  reclamă  trasarea  suplimentară  a  unor  axe  longitudinale  şi  transversale.5 mm sau furtunul hidrostatic obişnuit pentru precizia de  ordinul ±1. cu trama modulară pe cele două direcţii mai  mare de 6.  2. se  recomandă  utilizarea  instrumentului  P. în condiţiile posibilităţii  de vizibilitate totală  între cele două puncte. atunci cînd între cele două puncte nu există vizibilitate şi cînd  distanţa dintre acestea nu este mai mare de 50—60 m.2. bare de 2—3 m).11.  se  pot  utiliza  şi  alte  instrumente  şi  dispozitive.10.0 cm.00 m şi în special în cazul construcţiilor cu structura din elemente prefabricate.7.  care  au  cel  puţin  una  din  dimensiuni  egală  cu  o  dimensiune  cu  repetabilitate mare în procesul de trasare şi execuţie (de ex.) pentru precizii de ± 0.  în cadrul lucrărilor de trasare se utilizează o serie de dispozitive accesorii. Pentru transmiterea la înălţime a unui punct marcat  la un nivel inferior sau în jos a unui punct  marcat la un nivel superior.  care  permite  vizarea  pe  verticală  în  ambele  sensuri.  3. pentru ridicarea pe verticală a punctelor ;  —  calibre  de  tip  limitativ.2. în cazuri foarte rare.L. cum ar fi :  —  jaloane în formă lineară sau T ;  —  jaloane metalice pentru întinderea benzilor şi panglicilor de oţel etc.  În afara instrumentelor de precizie menţionate.  În cazul construcţiilor cu formă regulată în plan.  Utilizarea instrumentului permite obţinerea unei precizii de verticalizare de pînă la 2 mm/50 m.Z.  precizia ce se obţine fiind de ±  1 mm/30 m ;  —  instrumentul Zenit­Nadir tip Kern OL.  2.G.  pentru  măsurări de lungimi ;  —  firul cu plumb.9.1.  (  Zeiss  Jena)  asociat  cu  dispozitivul  de  centrare optică  Zeiss. în cazul în care anumite lucrări de trasare nu  reclamă  o  precizie  deosebită.  funcţie de poziţia pe care o  ia prisma  manevrabilă de  la exterior. cu care este dotat instrumentul  ;  acesta poate fi întrebuinţat independent sau poate fi ataşat­detaşat la ambaza unui teodolit tip Wild. TRASAREA AXELOR PRINCIPALE ALE  CONSTRUCŢIILOR  3.  Trasarea axelor principale se efectuează în raport cu reperii de trasare a poziţiei de amplasare a  construcţiei. . se recomandă nivelul hidrostatic Freiberger  Meisner (R.  Instrumente şi dispozitive pentru transmiterea pe verticală a punctelor  2.  metrul  dulgheresc  etc.

 discontinuă sau continuă. acestea trebuie să fie astfel concepute şi executate. TRASAREA LUCRĂRILOR DE TERASAMENTE  Trasarea lucrărilor de suprafaţă  4. utilizîndu­  se profile de colţ amplasate la intersecţiile laturilor perimetrului şi profile auxiliare ampla­  sate de­a lungul laturilor între profilele de colţ (fig. 3).  3.  În cazul materializării prin borne.  pentru a nu fi în zona lucrărilor de terasamente. In  caz contrar. în lipsa acestora din lemn (conform schemelor din fig. (2).4.  3. acestea se vor realiza) şi vor fi protejate printr­o îngrădire din  elemente de inventar tip IPC sau.  Pentru trasarea perimetrului lucrărilor de suprafaţă se poate utiliza împrejmuirea  folosită la trasarea axelor principale ale construcţiei.mod special o împrejmuire. orizontală sau în trepte.3.6.  În cazul materializării pe împrejmuiri.  Marcarea axelor pe  împrejmuire se  face prin cuişoare sau crestături. se execută în.5.  Este recomandat ca împrejmuirea să se facă paralel cu laturile construcţiei.  Pentru trasarea axelor principale se recomandă utilizarea teodolitelor — pentru trasarea  direcţiilor şi a ruletelor sau panglicilor de oţel — pentru măsurarea lungimilor.  Împrejmuirea poate fi continuă sau discontinuă. încît  ulterior să poată asigura realizarea trasării restului de puncte.  în  jurul cărora se trasează un  cerc cu vopsea şi în care se scrie numărul axei.  4. dacă aceasta a fost deja executată.  De la caz la caz. la o distanţă suficientă. marcarea axelor se poate face prin :  —  implantarea  de  borne  a  căror  poziţie  şi  alcătuire  să  permită  utilizarea  acestora  pe  toată  durata  execuţiei construcţiei ;  —  materializarea punctelor ce aparţin axelor pe împrejmuiri proiectate şi executate în acest scop.  3.3.1. .

  se va urmări ca poziţionarea profilelor auxiliare să se facă astfel. 3).7.  4. Transmiterea pe verticală a liniilor de bază ale perimetrului real al construcţiilor. încît distanţa între profile să fie mai  mică decît lungimea maximă a instrumentului utilizat pentru măsurători (de obicei ruleta). Dat fiind nivelul de precizie cerut pentru astfel de transmiteri.  Nivelul superior al oricărui profil va trebui să fie acelaşi şi să fie notat pe fiecare în  parte. se execută în raport cu sîrmele întinse.  4. Pentru  facilitarea  operaţiilor  de  măsurări  de­a  lungul .  laturilor  perimetrului  suprafeţei.  precum şi a colţurilor acestuia. Liniile de bază ale perimetrului real al suprafeţei precum şi alte linii care trebuie să  fie trasate în interiorul suprafeţei.6. forma unor capre. prin sîrme de oţel întinse între reperii corespunzători marcaţi pe elementele  profilelor. se materializează. Marcarea poziţiilor reperilor de referinţă ale perimetrului real al suprafeţei pe profile  se execută în raport cu bornele de referinţă ale bazei construcţiei şi se realizează pentru  elementele de inventar conform instrucţiunilor acestora.8.  4.2.  4.  4.  4. la nivelul superior al profilelor (de colţ  sau auxiliare).  Se recomandă ca profilele să fie realizate din elemente de inventar tip IPC sau în  lipsa acestora din lemn sub  .3.  Profilele de colţ şi auxiliare se vor poziţiona la 2—3 m în exteriorul perimetrului  real al suprafeţei ce urmează a fi excavată. cu stîlpi.4. cu ajutorul firului cu  plumb. utilizarea unor instrumente  optice nu este necesară. . elemente orizontale între aceştia  şi elemente de contravintuire.5. fie prin crestături pe elementele  profilelor sau prin cuie bătute pe elementele din lemn (fig.4.

 în raport cu cota de  nivel a profilelor(de colţ sau auxiliare).  Trasarea lucrărilor lineare  4. se recomandă ca.  Jaloanele de referinţă se amplasează de obicei de­a lungul perimetrului real al suprafeţei  de excavare. auxiliare.11.  Pentru facilitarea operaţiei.9.10.  Cotele de nivel ale suprafeţei finite de excavare se transmit. Această cotă  reprezintă cota de reperare şi transmiterea acesteia de la cota de nivel a profilelor se execută  cu ajutorul furtunului de nivel sau al instrumentelor optice. 4.4.  4. profile de colţ.  în general.  Jaloanele de referinţă se amplasează de obicei de­a lungul anume diferenţa dintre cota  de reperare şi cota nivelului finit al suprafeţei de excavare.  dar  aceste  profile  sînt  folosite  în    principal  pentru  transmiterea  cotei  nivelului finit al excavării.  intermediare. ce este. .  4. jaloanele de referinţă şi cele mobile să fie  vopsite în culori contrastante. conform figurii 5.  utilizîndu­se  pentru  materializarea  punctelor de schimbare a direcţiei. poziţionate  între  profilele  de  colţ.12.cu ajutorul jaloanelor de referinţă şi a jaloanelor  mobile în formă de T. în exteriorul acestuia şi pe ele se materializează o cotă de nivel unică. Modul de transmitere şi verificare a cotei nivelului finit al suprafeţei de excavare  este vizual şi este arătat în fig. Trasarea  lucrărilor  de  săpătură  lineară  (pentru  conducte)  se  va  executa  după  aceleaşi  principii  arătate  la  trasarea  lucrărilor  de  suprafaţă. cu 1 m mai mare decît cota nivelului final al suprafeţei de excavare. La trasarea  lucrărilor  lineare  se  vor utiliza  şi profile .

  Trasarea poziţiei cofrajelor pentru turnarea fundaţiilor din beton se realizează de­a  lungul sârmelor întinse între reperii materializaţi în acest scop pe profilele de colţ sau  intermediare ce au servit la trasarea lucrărilor de săpături.5.1.  5.  Intrucît în timpul definitivării lucrărilor de cofrare elementele cofrajului pot căpăta  deplasări de la poziţionarea iniţială. să se verifice  corectitudinea poziţiei finale a acestora.este necesar ca înaintea turnării betonului. Verificarea se execută cu ajutorul unui instrument  optic (se recomandă teodolitul). TRASAREA LUCRĂRILOR DE FUNDAŢII  Trasarea poziţiei cofrajelor pentru fundaţii continue din beton  5.2. .

  Ele se raportează la reperii bazei construcţiei şi se materializează într­o primă fază. . în raport cu care urmează să se poziţioneze în plan  diferitele elemente de construcţie.  TRASAREA ŞI POZIŢIONAREA ELEMENTELOR IN PLAN ORIZONTAL  6. Pentru trasarea nivelului de aşezare a stîlpilor.3.Acesta va fi calat pe linia de bază a cofrajului sau pe o linie paralelă cu aceasta. verificarea  executîndu­se de­a lungul acestei linii prin măsurarea distanţei dintre linia de viză şi diferitele  puncte ale cofrajului conform figurii 6.  Prin acest sistem de intersecţie reperată. se face  în raport cu axele trasate pe împrejmuirea din jurul gropii de fundaţie. a elementelor. fie pe  soclul clădirii. folosindu­se niveluri şi mire corespunzătoare. se execută cu instrumente optice de precizie (teodolite).2 Trasarea şi materializarea poziţiei se execută în raport cu reperii bazei construcţiei  (materializaţi prin borne sau semne pe împrejmuirea perimetrului clădirii) şi comportă :  — trasări şi materializări de linii de referinţă şi intersecţii de linii;  — măsurători în raport cu linii materializate  6. 7). în cazul fundaţiilor tip pahar. întrucât precizia cerută în general în astfel de situaţii nu necesită  utilizarea instrumentelor optice.1 Lucrările au ca scop final poziţionarea în plan.  5.  5.  6 . se utilizează  nivelmentul geometric. Trasarea liniilor principale de referinţă. fixate pe împrejmuire. Trasarea poziţiei cofrajelor pentru turnarea fundaţiilor izolate (inclusiv tip pahar). cel interior — în cazul fundaţiilor pahar etc). se trasează toate detaliile de plan ale fundaţiei  (cofrajul exterior. fie pe planşeul de la cota ± 0. de­alungul unor sîrme întinse  în cele două direcţii.  6. Transmiterea pe verticală a punctelor rezultate din intersectarea sîrmelor se va face cu  ajutorul firului cu plumb.00 al acesteia (Fig. conform proiectului.5.  Trasarea  poziţiei  fundaţiilor  izolate   (pentru  stîlpi)   din beton şi metal  5. Pentru  trasarea liniilor de măre lungime (> 100 m) se vor utiliza numai instrumente optice de mare  precizie.4. Poziţionarea comporta :  ­ trasarea poziţiei şi materializarea acesteia ;  — poziţionarea elementelor în raport cu reperii materializati.3. de  realizare a componenţilor construcţiei (cofraje) sau direct a acestora (în cazul clădirilor realizate  din elemente prefabricate).

  Pentru  materializarea  poziţiei  elementelor  de  execuţie  a  componenţilor  construcţiei  sau  direct  a  acestora  (în  cazul  clădirilor  realizate  din  elemente  prefabricate)  se  pot  utiliza  linii  de  poziţionare ajutătoare. 9).5. deplasate. 8  6.  6. . 7  Fig. Atât  la  nivelul  plăcii  de  la  cota  ±  0.00  cît  şi  la  alte  nivele. în ­paralel faţă de liniile principale ce reprezintă axele de poziţie  ale componenţilor (fig.6. 8).Fig.  6. 8).  materializarea  intersecţiilor  liniilor  priinid­pale  se  execută  ipriin  eherne­ruirea  unor  plăci  metalice  înglobate  în  betonul  plăcii  (fig.4.  Pe faţa superioară a fundaţiei se trasează ex tremităţile liniilor principale  de referinţă care sa marchează cu vopsea pentru a fi uşor reperate (Fig.

 9  6.10.  în  cazul  elementelor  poziţionate  cu  ajutorul  penelor  (caz  din  care  face  parte  şi  poziţionarea bazei stîlpilor prefabricaţi în fundaţii tip pahar).  12.  6. Poziţionarea  elementelor  cu  dezvoltarea  liniară  se  poate  realiza  în  conformitate  cu  sistemul rezultat din fig.  13. Materializarea axelor de poziţionare se realizează prin marcare (Fig. 11.  6.  6.9. Poziţionarea elementelor de realizare a componenţilor sau a acestora se diferenţiază  în  raport cu modul de dezvoltare în plan a acestora şi anume pentru :  — elemente cu dezvoltare liniară (cofraje de pereţi. Poziţionarea  elementelor  cu  dezvoltarea  punctuală  sepoate  realiza  în  conformitate  cu  principiile rezultate din :  — fig.Fig. .) ;  — elemente cu dezvoltare punctuală (stîlpi).7. panouri mari etc.8.  în  cazul  elementelor  poziţionate  cu  ajutorul  butoanelor  (în  general  elementele  metalice) ;  — fig. 10).

.

 în ceea ce priveşte cota de nivel a  construcţiei în raport cu cota de nivel a reperilor de referinţă exteriori. în dreptul  semnelor se înscrie cota nivelului respectiv.7.  Trasarea cotei de nivel la cofraje şi verificarea verticalităţii acestora  7. în funcţie de  necesităţi. Acest reper trebuie să fie accesibil  spre exteriorul construcţiei.    . constituind punctul de ver ifi care.1.  In raport cu aceste semne. . Trasarea cotei la cofrajele de la primul nivel se execută cu instrumente optice (niveluri) şi  se materializează prin însemnare cu vopsea în cîteva puncte ale cofrajului (fig.00 sau o altă cotă convenţională şi care trebuie să fie astfel executat şi  protejat încît să se conserve pe toată durata execuţiei construcţiei. se trasează prin măsurarea directă şi se materializează. nivelul superior   al   cofrajului   sau   nivelul   de   turnare   a   betonului. Trasarea cotei de nivel a oricărui component de construcţie se execută în raport cu un reper  care materializează cota ± 0.  7. 14). TRASAREA COTELOR DE NIVEL ŞI VERTICALIZAREA COMPONENŢILOR  CONSTRUCŢIILOR  .2.

.

.

conform  celor arătate în fig.  ce  se  execută  din  beton  monolit.  prin  măsurare  pe  înălţime.  asigurarea  verticalităţii  trebuie  să  se  verifice  continuu.  — indirect cu ajutorul nivelei şi a mirei.  Verificarea  verticalităţii  cofrajelor.  atunci  cînd  accesibilitatea directă există pe toată înălţimea (Fig.  se  asigură  de  preferinţă.7.4.  cu  înălţime  mare.  cu  ajutorul  ruletei  sau  panglicii  de  oţel.  7. 16).  în  cazul  componentelor  de  construcţie.3. 15). prin transmiterea succesivă a cotelor diferitelor nivele  atunci cînd există accesibilitate directă numai între nivele (Fig. In cazul unei verticalităţi mai puţin precisă se poate utiliza firul cu plumb. .  În  cazul  execuţiei  componenţilor  prin  glisare.  cu  ajutorul  teodolitului. 17.  Transmiterea cotelor pe cofraje la etajele superioare(în cazul construcţiilor multi­etajate)  se poate executa :  — direct.

5. Trasarea cotei de nivel a bazei de rezemare a elementelor prefabricate se realizează cu  instrumente optice (niveluri).Trasarea cotei de nivel la elemente prefabricate de pereţi (panouri mari) şi verificarea  verticalităţii acestora  7. .

 fie teodolitul aşezat pe o linie paralelă cu linia de rezemare a panourilor. Trasarea cotei de poziţionare a bazei stâlpilor prefabricaţi constă în determinarea. Această cotă se adaugă la dimensiunea efectivă dintre baza stîlpului şi faţa  superioară a primei console. se va utiliza cala reglabilă a cărei cotă va fi  definitivată cu ajutorul nivelei (Fig.  Diferenţa dintre cota obţinută şi cota de proiect a feţei superioare a primei console reprezintă  jocul de ajustare dintre stilp şi fundaţie. a cotei de rezemare a fundaţiei în raport cu care se reglează poziţia bazei  stîlpilor. poziţia corectă se asigură  prin  deplasarea în  sus  sau  în  jos  a  piuliţelor.  Dacă baza stîlpilor este fixată prin buloane metalice.  Dacă stîlpii se montează în fundaţii tip pahar. care să  asigure.Pentru poziţionarea la cota de nivel corectă.  prin  nivelment geometric.  Asigurarea spaţiului de reglare.  Cota de nivel a părţii superioare poate fi verificată cu ajutorul unei mire. în limita valorii jocului de ajustare.se poate realiza:  . în prealabil se determină cota fundului  paharului fundaţiei.7.  Fig. 18). 18 Trasarea cotei de nivel a bazei stîlpilor prefabricaţi şi  verificarea verticalităţii acestora  7.6. cu ajutorul unei rigle. se măsoară distanţele  pînă la suprafaţa elementului. prin vizare. Verticalizarea se poate asigura fie folosind o nivelă cu bulă de aer cu lungime mare de  referinţă (2—3 m). un plan vertical în raport cu care. special concepută în  acest sens.  7.

 19 .Fig.

 cu inăllime pînă la 3 m se va realiza cu firul  cu plumb sau cu ajutorul unei nivele cu bulă de aer.  7.  7. adăugat peste faţa superioară a fundaţiei. în dreptul muchiei stîlpului. cu lungime de referinţă de cel puţin 1. teodolitul va fi poziţionat succesiv pe cele două  linii ce se intersectează în unghi drept.5. Nivela va fi etalonată şi supusă periodic verificărilor metrologice. la baza acestuia (Fig. cînd  spaţiul are dimensiuni mai mari de circa 30 mm.  b) În cazul controlului verticalităţii axelor Mediane a două feţe adiacente. cu care  se va controla fie verticalitatea unei muchii. stîlpul va fi adus astfel încît imaginea superioară a muchiei să  coincidă cu firele reticulare...  în  dreptul centrului . 20).  Viza teodolitului va fi astfel reglată încît imaginea părţii inferioare a muchiei să coincidă cu  firele reticulare. Verificarea verticalităti stilpilor prefabricaţi. teodolitul va fi  poziţionat succesiv pe cele două linii ce se intersectează în unghi  drept. Verificarea verticalităţii stilpilor prefabricaţi. 22). cu inălţime peste 3 m.— printr­un strat de mortar şi pene (fig. se va realiza cu  ajutorul teodolitului. Se roteşte apoi instrumentul în plan vertical pînă se poate viza partea superioară a  muchiei stîlpului.8. fie verticalitatea  axelor mediane a două feţe adiacente.9.2 m  (fig. 21). Prin reglare.  a) În cazul controlului verticalităţii unei muchii.

 23).  Viza teodolitului va fi astfel reglată încît imaginea axei mediane a laturei inferioare să coincidă  cu  firele reticulare.  Apoi prin rotirea  instrumentului  în plan vertical.bazei stîlpului (fig. 23 c) Reglarea poziţiei stîlpului. stîlpul va fi adus astfel încît imaginea axei mediane a laturei superioare  să coincidă cu firele reticulare. Pe laturile inferioare şi superioare ale celor două feţe ale stîlpului vor fi  marcate în prealabil axele mediane ale acestora. Prin reglare.  . în cazul stîlpilor ce sînt proiectaţi să aibă baza prinsă prin bulonare ;  — utilizarea penelor. se  va  viza  latura superioară a  feţei stîlpului. se poate realiza prin :  — acţionarea piuliţelor. astfel încît verticalitatea să fie asigurată.  Fig. în cazul stîlpilor ce sînt proiectaţi să aibă baza prinsă în elemente tip  „pahar".

) şi deci mărimea umpluturilor de reglare.  astfel încît în final să se obţină cota de nivel dorită .00 a acesteia.  se  determină  cota  de  nivel  unică  pentru  rezemarea  elementelor  orizontale (grinzi. fie pe placa  de la cota ± 0. TRANSMITEREA LA TRASARE A PUNCTELOR ŞI LINIILOR  8. în  fiecare zonă. fie pe soclul  construcţiei.Trasarea cotei de nivel a grinzilor şi elementelor de planşeu prefabricate  7. 24)  În  funcţie  de  cotele  rezultate. elemente  de planşeu etc.  8.  necesare  poziţionării  elementelor  de  execuţie  a  componenţilor  acesteia  sau. .  direct  a  componenţilor  (în  cazul  clădirilor  prefabricate).1. se efectuează în raport cu reperii materializaţi.  cu ajutorul nivelei optice  se  determină cotele de nivel reale ale zonelor de rezemare  ale  elementelor  verticale  de  construcţie  ce  urmează  să  constituie  reazemele  elementelor  orizontale  (fig. Lucrările de trasare a nivelului de poziţionare a grinzilor  elementelor   de   planşeu  etc.    Trasarea  diferitelor  puncte  şi  linii  la  diversele  nivele  ale  construcţiei.  Pentru aceasta.10.  urmăreşte   materializarea  unei cote de rezemare unice pentru elementele ce intră în alcătuirea aceluiaşi nivel al construcţiei.

8) în cazul construcţiilor înalte sau  situate  îr  zone  „închise".  de la marcaje la planseul dorit.  Transmiteri cu ajutorul teodolitului  8. Transmiterea  directă  a  unei  linii  se  poate  realiza  atunci  cind  pe  soclul  fundaţiei  sînt  marcate  extremităţile  liniei  respective.  în  acest  caz. pe suprafaţa unei componente de construcţie. . Utilizarea teodolitului la transmiterea pe verticală a punctelor şi liniilor de trasare se  bazează pe următoarele principii :  —rotirea lunetei în plan vertical. 25) ;  — intersecţia planurilor de viză verticale a două teodolite este o verticală (fig. cu ajutorul unui singur  teodolit.  Pentru evitarea erorilor proprii ale teodolitului.  la  distanţe  corespunzătoare  :  utilizarea  firului  cu  plumb  optic  impune  prevederea  la  componentele  orizontale  ale construcţiei. în cazul calării corecte a   teodolitului.   27).    Pentru  transmiterea  punctelor  şi  liniilor  de  la  nivelul  de  bază. care să permită transmiteri de vize pe verticală.4. se poate face numai prin poziţionarea teodolitului pe perpendiculara la baza  suprafeţei  componentei  (fig.  urmînd ca operaţia de transmitere să se repete. 26) ;  — trasarea unei verticale. acesta va putea fi deplasat într­o altă poziţie.  8.  Fig.  care  nu  permit  vize  de  reperare  pentn  utilizarea  teodolitului. a unor detali. (pct. 2.3. 2.  —  firul cu plumb optic (instrumente de tipul celor de la pct.8.1) în cazul construcţiilor cu puţine niveluri sau situate în zone „deschise".  operaţia  constă  în  transmiterea  pe  verticală  a  acestor extremităţi. 25  .  se  recomandă utilizarea următoarelor instrumente :  —  teodolitul. de goluri.  la  un  nivel  superior. asigură un plan de viză  vertical (fig.2. care  permit vize de reperare la distanţe corespunzătoare.

.

29).  Se roteşte luneta în plan vertical pînă ce linia de vizare | atinge placa planşeului dorit.  Operaţia se repetă pentru fiecare extremitate a liniilor ce trebuie să fie transmise (fig. Punctul corect se va găsi la semidistanţa dintre cele două puncte.Fig.  Marcarea liniilor între extremităţi se poate face în două moduri :  — în cazul în. Pentru eliminarea.care marcajele extremităţilor s­au efectuat la distanţe suficiente de marginea  planşeului. dar tot pe  prelungirea liniei marcate pe soclul fundaţiei şi prin repetarea operaţiei se marchează pe planşeul  superior un al doilea punct. între cele două marcaje. mai întîi pe bază de apreciere. acesta va fi aşezat. pe unul  din marcaje. iar în final  prin reglare. exact deasupra liniei ce uneşte cele două marcaje (fig. se utilizează un teodolit oare se poziţionează pe un marcaj şi se vizează celălalt marcaj ;  intersecţia planului vertical cu planşeul constituie linia transmisă ;  — în cazul în care poziţia de marcare a extremităţilor nu permite poziţionarea teodolitului. 28  Teodolitul se poziţionează pe prelungirea liniei ce urmează a se transmite şi se vizează marcajul  extremităţii liniei.   30) ;  această  poziţie   asigură  vizarea  celor   două . erorilor. marcîndu­  se acest punct. 28).  Pentru verificare se pot măsura distanţele dintre extremităţile liniilor astfel transmise(fig. teodolitul se deplasează într­un alt punct.

6. punctul corect fiind la semidistanţa dintre punctele rezultate după fiecare operaţie.  Transmiterea unei linii prin deplasarea paralelă se poate realiza prin poziţionarea teodolitului  în afara construcţiei. 31). sînt precizate.pe un planşeu superior se poate  adopta.   folosind   punctele   de   orientare   drept  puncte  de  referinţă.   se  poate  trasa  prin  metoda  intersecţiei punctului dorit a fi transmis. Metoda este  foarte rapidă dacă liniile de viză sînt perpendiculare. .  Pentru eliminarea erorilor operaţia poate fi executată de două ori.Fig. ce pot fi vizate (de ex. Distanţa de marcare în raport cu  planul de vizare este aceeaşi distanţă determinată dintre linia pe care a fost poziţionat teodolitul şi  linia ce s­a dorit să fie transmisă.  În   ultima   etapă.  Într­o primă etapă se vor determina azimuturile direcţionale ale reperilor de referinţă (în raport cu  care sînt precizate coordonatele punctului) faţă de puncte fixe de orientare situate pe construcţii  învecinate. Prin rotirea lunetei în plan vertical se vizează la nivelul  planşeului la care se doreşte transmiterea liniei. la oricare nivel al construcţiei. 30  marcaje în cadrul aceluiaşi plan vertical.  In etapa următoare  se  determină  coordonatele  punctelor I de orientare în funcţie de reperii de  referinţă şi implicit coordonatele punctului ce se doreşte a fi transmis.  8. a cărui intersecţie cu  planşeul materializează  linia  transmisă.  8. pe o linie paralelă cu aceea ce urmează a fi transmisă şi a cărei distanţă faţă de  aceasta a fost determinată prin măsurare. în raport cu reperii exteriori construcţiei.5. construcţii turn. folosind două grupe de puncte de  orientare diferite. în raport cu planul de vizare al teodolitului. Cu ajutorul unei rigle gradate se marchează pe  planşeu.  Transmiterea unui punct prin metoda intersecţiei direct. turle de biserică­etc).  în raport cu punctele de  orientare (fig.  Rezultatele utilizării metodei vor fi mai ­ exacte dacă se vor folosi mai multe puncte de orientare. linia căutată. dacă coordonatele acestui punct.

.

  33). Transmiterea unui punct prin vizare directă spre  partea . prisma poate fi diri­  jată în sus sau în jos (de exemplu : instrumentele PZL sau  Wild ZNL). Coordonatele punctului de pe  placă.9.Transmiterea cu ajutorul firului cu plumb optic  8. cu  ajutorul unei plăci transparente pe care se trasează o reţea şi  un sistem de coordonate.superioară se realizează prin calarea instrumentului  pe planşeul pe care este marcat punctul ce urmează a fi  transmis.7.poate fi uşor reperat.  8. 34). 32).  Ca fir cu plumb optic poate fi utilizat teodolitul dacă  acesta este prevăzut cu un ocular prismatic care refractă  linia de vizare în unghi drept. Firele cu plumb optic sînt instrumente la care linia  de viză este reflectată în unghi drept printr­o prismă. la etajele superioare. astfel  încît aceasta este orizontală prin ocular şi verticală prin  obiectiv (fig.8.  ceea ce permite vizarea concomitenta în  sus şi  in  jos  (fig. deasupra acestuia şi vizarea prin ocular în direcţia  ascensională (fig.  Punctul poate fi marcat.  La unele instrumente de acest tip. care coincide cu centrul firelor reticulare ale  instrumentului.  Alte tipuri (Korn OL) sînt prevăzute eu două lune t e. . Firele cu plumb se utilizează la transmiterea pe  verticală a punctelor  prin  orificii prevăzute special în acest  scop  în  elementele    orizontale   ale construcţiei.  8.

Transmiterea unui punct prin vizare directă spre partea inferioară se realizeaza prin  calarea instrumentului pe planşeul pe care se doreşte transmiterea punctului şi centrarea prin vizarea  în jos a marcajului acestuia (fig. Transmiterea unui punct prin vizare excentrică spre partea inferioară este similară cu  metoda indicată la punctul 8. în acest mod să fie transmise intersecţii de linii de bază sau de poziţionare. se va aşeza o riglă.  Se recomandă ca.ll.  8. centrarea instrumentului pe marcajul punctului ce  urmează a fi transmis. în  raport cu care se poate realiza cu uşurinţă la fiecare nivel.10. nu mai este o condiţie obligatorie. transmiterea acestora.  8. .; dispozitiv de centrare fixat in  golul practicat în planşeu (fig 35).10 dar în acest caz. în unghi drept faţă de linia de  bază şi se va citi distanţa dintre linia de bază şi linia de viză.Poziţia punctului transmis poate fi marcata şi cu ajutorul uni. 37  În cîmpul de viză al firului cu plumb optic. 36).  Metoda este ilustrată in fig.  Poziţia punctului transmis poate fi marcată ca şi în cazul transmiterii prin vizare ascesională.

  Cînd punctele sînt transmise pe distanţe verticale mari. transmiţîndu­se punctul corespunzător. pe care  gradaţiile sînt semiconcentrice. O astfel de riglă se plasează cu mai multă uşurinţă în cîmpul de viză  al instrumentului.  Se procedează similar cu cea de a doua linie de bază. .  Se trasează cele două linii şi la intersecţia acestora se va regăsi poziţia corect transmisă a  punctului de bază.  prin măsurare cu rigla (fig. se recomandă ca măsurarea distanţelor  dintre linia de viză şi liniile de bază să se facă cu rigla în formă de sector circular (fig. 38).Pe planşeul pe care urmează să fie transmis punctul se marchează poziţia punctului transmis. 39).

.

 b). 40 a. ;  — în  plan  vertical.  Trasarea  poziţiei  de  montare  (asamblare)  a  grinzilor  finalizate  prin  marcarea  acestora  pe  consolele stîlpilor şi anume :  —  în  plan  orizontal.  —  trasarea şi marcarea axelor  grinzilor  la  extremităţile  acestora.  prin  însemnarea  cotei  feţei  superioare  a  grinzilor  —  pe  feţele  adiacente  ale  stîlpilor sau pe consolele acestora (în acest caz se va ţine seama de înălţimea grinzii de rulare).1. .  Trasarea şi poziţionarea stîlpilor ce susţin grinzi pentru poduri de rulare constau în :  9. 41.  Trasarea şi poziţionarea grinzilor pentru poduri de rulare se efectuează după finalizarea poziţiei  stîlpilor de susţinere şi constau în :  9.  prin  înscrierea  pe  console  şi  pe  una  din  feţele  longitudinale  —  în  acest  din  urmă caz se poate utiliza schema din fig.  40)  şi  —eventual  a  feţelor  superioare ale consolelor ;  —  verticalizarea stîlpilor — de preferinţă cu instrumente optice (teodolite) — sau prin excepţie prin  utilizarea firului cu plumb.1.2.  la  partea  superioară  a  fundaţiilor. — la partea superioară  —  pentru  verticalizare  —  precum  şi  a  unui  semn  orizontal  la  bază.9 .2.  pentru  determinarea  cotei  în  raport  cu  care  urmează  să  fie  poziţionate  restul  elemntelor  structurale  —  inclusiv      grinzile      de  susţinere   a   podului   rulant ;  —  plantarea.1.TRASAREA  ŞI POZIŢIONAREA GRINZILOR DE POD RULANT  9.  cu  instrumente  optice  (de  preferinţă  teodolite).2.  — lucrări pregătitoare ce se referă la :  — numerotarea stîlpilor conform axelor de montaj ;  —  trasarea pe stîlpi a unor repere axiale la bază pentru poziţionarea în plan.2.1.  a  unor  semne  topografice  pe  care  se  transpun.  axele  transversale  şi    longitudinale    ale    secţiunii  stîlpului  (fig.  9.  9.  — lucrări de poziţionare a stîlpilor ce se referă la :  —  determinarea  prin  nivelment  geometric  a  cotelor  reperelor  9  (fig.

  40 a.  Fig.  40  a.  8' —  rizuri  axiale  verticale;  9  —  rizuri  orizontale;  10  —  buloane  de  ancorare;  8"  —  transpunerea axelor pe semnele topo; 11 — placă de sprijin a stîlpului. . Notaţiile sînt cele de la fig. Stîlpul de beton armat (cu aplicaţie la stîlpul port­macara).Fig. 40 b.  Stîlpul  metalic  (cu  aplicaţie  la  stîlpul  port­macara):  1  —  fundaţia;  2  —  suprafeţe  finisate pentru trasarea semnelor topografice; 3 — papucul (sabotul) stîlpului metalic;  4 stîlpul  metalic  profilat;    5  —  consolă;    6  —  grinda  căii  de  rulare  a  podului  macara;  7  —  şina  căii  de  rulare;  8. cu excepţia: 3 — stîlpul  de beton armat; 4 — paharul stîlpului; 1 0 —  strat de egalizare.

 riglă nivel) pentru montajul în înălţime a grinzilor (şinelor) ;6 ­  sîrmă (fir) întinsă între  consolele de pe stîlpii de capăt (margine) .Fig. 41.;  sau  de  la  faţa  interioară  a  stîlpului  (1)  pînă  la  nivelă  (5);  5  ­nivelă  (dreptar. Schema montaj grindă de rulare şi şină de ghidaj: 1 ­ rizuri la aceeaşi cota pe toţi stîlpii (la  max. 20 cm de cota capului şinei ); 2 ­ consolă pentru întinderea sîrmei (firului) (6); 3 ­ fire cu  plumb; 4 ­ riglă milimetrică  pentru măsurarea distanţelor de la marginea grinzii (sau tălpii şinei)  pîna  la    axul  grinzii  etc.

  după cum urmează :  —  în plan orizontal ; folosind instrumente optice (teodolite) şi instrumente de măsurare a  distanţelor de precizie corespunzătoare (rulete metalice ; rigle metalice etc.  9.5. se va efectua.2.  Trasarea poziţiei grinzilor de rulare se poate efectua prin diferite procedee (caracterizate  prin  diferite  niveluri  de  precizie)  în  funcţie  de  lungimea  căii  de  rulare  precum  şi  de  condiţiile  tehnico­naturale existente pe şantier în momentul executării lucrărilor.    In  vederea  compensării  diferitelor  abateri  aferente  caracteristicilor  geometrice  ale  elementelor precum şi a celor de montaj a fundaţiilor şi stîlpilor de susţinere. (mai ales în cazul stîlpilor  din  beton  armat).  Observaţie :  La executarea releveului (în plan orizontal şi vertical).  2.4.    Trasarea  în  plan  orizontal  şi  materializarea  poziţiei  se  poate  face  (de  preferinţă)  prin  chertări directe pe feţele adiacente ale stîlpului sau pe consolele acestora.  9.2. b).4.2.) prin :  —  verificarea directă a echidistanţei în plan orizontal la fiecare pereche de stîlpi (cu ajutorul  ruletei metalice şi a riglelor metalice conform fig. — după  efectuarea releveului — va trebui să asigure următoarele toleranţe de trasare a poziţiei grinzilor (pe  toată lungimea de referinţă a acestora) :  —  în plan orizontal : 16 mm (±  8 mm)  —  în plan vertical : 10 mm (±  5 mm)  9.  9.  Trasarea poziţiei definitive de montare — în plan orizontal şi vertical. 42  a.  pe  piese  plane  metalice  coplanare  cu  feţele  respective  (înglobate  în  beton  la  confecţionarea acestora).3.  3.  un releveu al tuturor punctelor de poziţionare — atît în plan orizontal cît şi vertical în raport cu care  se vor definitiva axele şi cotele de nivel reale ale grinzilor de rulare ce urmează a fi trasate.  Inainte de montare se vor efectua verificări ale poziţiei toleranţelor conform pct. precum şi printr­un strat de mortar de grosimi corespunzătoare cotei avută în  vedere. înaintea lucrărilor de  trasare şi materializare a poziţiei de montaj a grinzilor de rulare.    Trasarea  în  plan  vertical  şi  materializarea  cotei  de  nivel  se  poate  face  utilizînd  caloţi  metalici sau de lemn.2. se vor utiliza în mod obligatoriu  instrumentele optice care să permită furnizarea de valori cantitative ce urmează să fie prelucrate  ulterior în vederea precizării poziţiei optime de trasare a axelor şi cotelor de nivel. .Observaţii:  1. în mod obligatoriu.

 instalînd la sol teodolitul şi  măsurînd unghiul cuprins între vizele făcute către mărcile de vizare  φ  (L = 2 S tg ­­­­) :  2  — în plan vertical folosind instrumente optice (nivele) amplasate la capătul fiecărui fir  de  stîlpi  longitudinali  pe  eşafodaje  cu  stabilitate  şi  rigiditate  corespunzătoare  cu  ajutorul cărora se va trasa planul de nivel convenit prin proiect ;  — paralelismul poziţiei grinzilor de rulare se execută fie prin :  • măsurarea distanţei (cu ajutorul ruletei) dintre axele acestora. la unul din extremităţile  similar de stîlpi. 43. aliniamentul axelor fiecărui şir de grinzi urmînd a se face prin aliniament  longitudinal  utilizînd  instrumente  optice  amplasate  pe  eşafodaje  corespunzătoare  la  îmbinarea fiecărui şir de grinzi ; în acest caz abaterea limită la paralelismul axelor grinzilor  poate fi de 3 mm pentru lungimea mai mică de 100 m şi de 5 mm pentru lungimi mai mari  de 100 m ; .Observatii:  La  măsurarea  distanţelor  cu  ajutorul  ruletei  se  va  ţine seama de corecţiile de săgeată  şi  întindere corespunzătoare :  — verificarea prin măsurare paralactică conform fig.

  Pentru verificarea şi definitivarea poziţiei de fixare în plan orizontal a şinei se va  utiliza procedeul din fig.. 44.2.. prin măsurare cu ruleta în stare suspendata (la  aceeaşi înălţime a consolei stîlpilor) ; .•  măsurarea distanţei (cu ajutorul ruletei) între axele grinzilor pentru fiecare pereche de  stîlpi transversali ; în acest caz abaterea luată la paralelisimul axelor grinzilor poate fi de 5 mm  pentru lungimi mai mici de 100 m şi de 8 mm pentru lungimi mai mari de 100 m. se chernează punctele  A 1.  Poziţia definitivă a şinei se corectează definitiv cu rigla milimetrică. ţinînd seama de distanţa de la marginea tălpii pînă la axa şinei.  Trasarea şi poziţionarea şinei de pe axul opus (adiacent — în secţiune transversală —)  se poate efectua după una din modelele ce urmează :  —  separat pentru fiecare şină ;  —  prin aplicarea distanţei de proiect (ecartament).A 4 pe toate celelalte plăcuţe ale şinei.  10. 9 — dacă şina nu sprijină  direct pe grindă (cazul general) ci pe o placă metalică fixată printr­o garnitură elastică.  10. se  marchează la început. punctul B' vizînd pe o ţintă (de ex. se instalează un instrument optic de măsurare( de  preferinţă teodolitul). cui) ţinut în punctul B'. la nivelul tălpii şinei. A 3. A 2. încît axa de vizare a lunetei să nu  treacă dincolo de marginea plăcii metalice.  La una din extremităţile deschiderii. se chernează pe  placă. faţă de care urmează să se monteze şi  fixeze traversele şinei. prin chemarea mijlocului plăcii. la o asemenea distanţă faţă de axa şinei.  La cealaltă extremitate a deschiderii.3. în  raport cu punctele cherneruite.  In plan orizontal trasarea şi poziţionarea şinelor de rulare se va face în raport cu axele  grinzilor de rulare (trasate şi poziţionate conform prevederilor cap. la aceeaşi distanţă faţă de axa sinii.1. TRASAREA ŞI POZIŢIONAREA ŞINEI DE RULARE  A PODURILOR RULANTE  10.  10.

. 43) ;  — electronic. fie cu firul cu plumb) ;  — prin măsurători paralâctice (fig.— prin  aplicarea  distanţei  de  proiect.  prin  măsurare  cu  ruleta  la  nivelul  solului  (coborîrea  punctelor de măsurare făcîndu­se fie cu mijloace optice.

4.  nu  conduc  la  diminuarea    sau    eliminarea    erorilor  sistematice    constatate  la  instrumentele  ce  se  utilizează.  valoarea  rezultată  (1).  Corecturile ce pot apare necesare în special în zonele de joncţiune dintre grinzi.  11. instrumentele utilizate să fie supuse verificării metrologice.  11. în raport cu dereglările  inerente survenite în timpul exploatării instrumentelor ;  — corecţiile ce trebuie să fie aduse citirilor în funcţie de diferenţa condiţiilor reale de efectuare a  măsurătorilor. în raport cu cele de etalonare a instrumentelor şi aparaturii.va  trebui  corectată  cu  mărimea  dorită  săgeţii  ruletei(c) pentru a obţine valoarea reală a corzii 1 0  (conform fig.4.ectuează  de  echipe  alcătuite  din  specialişti  capabili  să  utilizeze  corespunzător  diferitele  instrumente  pe  care  le  folosesc  şi  să  interpreteze. .  rezultatele activităţii lor.  pentru poziţionarea faţă de reazemul iniţial. periodic.3.  11.  Este necesar ca.  2. DISPOZIŢII FINALE  11.5.  1 0  = 1 — c  unde :  2  8f  c = ­­­­­  3l  f = (a — b)  Valorile a şi b reprezintă citiri pe nivelele din punctul B şi de la mijloc.  în  corespondenţă  cu  condiţiile  reale  de  efectuare  a  măsurătorilor.  permise  de  prospectele  instrumentelor. 45).Observaţii:  1.  conform prescripţiilor în vigoare.  11. Verificarea şi poziţionarea definitivă a şinei în plan vertical se execută în mod similar  cu verificarea şi poziţionarea definitivă' a grinzii de rulare în raport cu aceleaşi rizuri de pe feţele  stîlpilor.Dacă soluţia de fixare a şinelor pe traverse împiedicăchemarea punctelor pe plăcuţele  metalice sau dacă şina esteîn prealabil sudată de plăcuţe şi se poate deplasa odată cu ele. se va întocmi înprealabil un tabel cu schema  distanţelor şi cotelor care va servila alegerea şi fixarea poziţiei punctelor celor mai convenabile.  acestea  nu  vor  mai  fi  folosite  pînă  la  punerea  lor  în  stare  de  funcţionare de către ateliere competente şi atestarea posibilităţii de folosire în continuare de către  organele metrologice de stat.1. La executarea lucrărilor de trasare se vor respecta  normele de protecţie a muncii în vigoare.  10.  Lucrătorii din activitatea de trasare trebuie să cunoască :  —  principiile de alcătuire şi funcţionare a instrumentelor ce le utilizează ;  —  cerinţele privind corecţiile ce trebuie să fie aduse rezultatelor citirilor.2.  11.  In  cazul  măsurătorilor  de  distanţe  cu  ruleta  în  stare  suspendată.    Ori  de  cîte  ori  se  constată  că  rectificările  directe.    Executarea  trasării  lucrărilor  de  detaliu  în  construcţie  se  ef. — se vor  efectua cu bailagăre calibrate.

   Trasarea cotelor de nivel şi verticalizarea componenţilor construcţiilor  Trasarea cotei  de nivel  la cofraje şi  verificarea verticalităţii acestora  Trasarea cotei de nivel la elemente prefabricate de pereţi (panourimari) şi verificarea  verticalităţii acestora  Trasarea cotei de nivel a bazei stîlpilor prefabricaţi şi verificarea verticalităţii acestora  Trasarea cotei de nivel a grinzilor şi elementelor de planşeu prefabricate  8. Trasarea şi poziţionarea şinei de rulare a podurilor rulante  11.   Instrumente şi dispozitive utilizate la trasare  Instrumente şi dispozitive pentru trasarea unghiurilor  Instrumente şi dispozitive pentru trasarea lungimilor  Instrumente şi dispozitive pentru trasarea cotelor  Instrumente şi  dispozitive pentru  transmiterea  pe verticală  a punctelor  Alte instrumente utilizate la trasare  3.   Generalităţi  2.   Trasarea lucrărilor de fundaţii  Trasarea poziţiei cofrajelor pentru fundaţii continue din beton  Trasarea poziţiei fundaţiilor izolate (pentru stîlpi) din beton şi metal  6. Dispoziţiuni finale .  Transmiterea la trasare a punctelor şi liniilor  Transmiteri cu ajutorul teodolitului  Transmiterea cu ajutorul firului cu plumb optic  9.   Trasarea axelor principale ale construcţiilor  4.   Trasarea şi poziţionarea grinzilor de pod rulant  10.   Trasarea lucrărilor de terasamente  Trasarea lucrărilor de suprafaţă  Trasarea lucrărilor lineare  5.  Trasarea şi poziţionarea elementelor în plan orizontal  7.CUPRINS  1.