You are on page 1of 11

1 Notiuni generale despre acidul azotic

1.1 Proprietati Fizice si Chimice

Acidul azotic mai este cunoscut si sub numele de acid nitric sau nitrat de hidrogen sau popular
apa tare.Este unul dintre cei mai tari acizi anorganici, este un oxidant puternic , avand formula
chimica HNO3.

Acidul azotic in stare pura este un lichid incolor cu miros intepator, usor solubil in apa .Acidul
azotic diluat care se obtine in fabricile de acid azotic este de culoare galbui, limpede de
asemenea cu miros iritant.Culoarea galbui este maiputin sau mai mult pronuntata, functie de
purificarea lui de bioxidul de azot dizolvat.

Acidul azotic este foarte coroziv, .Metalele , cu exceptia aurului , platinei , rhodiului , iridiului ,
titanului si tantalului se dizolva in acid.Ca acid monobasic formeaza cu metalele azotaticare
sunt saruri stabile , incolore si usor solubile in apa. In aceste reactii acidul azotic este redus la
monoxide si bioxid de azot.Datorita caracterului puternic oxidant are propietati pasivizante,
acest character permite folosirea otelurilor inoxidabile ( aliaje feroase de crom , nichel ,
titan)Acest character insa , scade cu cresterea temperaturii, astfel ca cele mai bune oteluri
inoxidabilenu rezista la actiunea coroziva a acidului azotic la temperature mai mari de 80-
90oC.De asemenea acest caracter oxidant il face foarte periculos pentru substantele organice
.Toate tesuturile animale si vegetale sint distruse de acidul azotic (pielea este arsa si are o
culoare galbuie).In cazul contactului cu substante inflamabile duce la carbonizarea acestora sau
chiar aprinderea lor

1.2 Intrebuintari ale acidului azotic

Acidul azotic are diverse intrebuintari, datorita chiar corozivitatii sale, de exemplu este folosit in:

• industria metalurgica la decaparea metalelor adica curatirea metalelor de impuritati de


suprafata.

• obtinerea apei regale, una din putinele solutii care ataca aurul., transformindu-l in saruri
solubile

• folosit in laborator in analiza chimica, ca agent reactive

• in industria colorantilor in urma reactiei de nitrare se obtin diferiti coloranti sau precursori
ai in sinteza colorantilor

• tot in urma reactiei de nitrare se obtin nitroglicerina, nitroceluloza, acidul picric

• in industria obtinerii de ingrasaminte chimice:azotat de amoniu , ingrasaminte NPK


obtinute prin atacul rocii fosfatice.

• ca dizolvant in baile de prefilare in obtinerea fibrelor sintetice.


2 Fabricarea Acidului Azotic

2.1 Istoric

Acidul azotic este cunoscut inca din secolul al XVII lea, cand s-a obtinut prin incalzirea unui
amestec de azotat de sodiu si sulfat de fier.Procedeul care a fost intrebuintat in secolul XIX lea
este reactia acidului sulfuric cu azotatul de sodiu.

Acidul azotic diluat de concentratie 45-68% este unul din intermediarii obtinerii ingrasamintelor
pe baza de azot.Aceasta industrie a ingrasamintelor chimice este cea care foloseste in proportia
cea mai mare acidul azotic.Ingrasamintele chimice sint un factor important in obtinerea de
recolte bogate , s-a demonstrate ca 80% din cresterea recoltei pe aceeasi suprafata este
atribuita efectului utilizarii ingrasamintelor.In urma cercetarilor s-a scos in evidenta rolul
determinant al azotului (N) in dezvoltarea vegetatiei .Astfel ca pe terenuri insuficient tratate cu
azot N recolta scade cu 50%, in cazul lipsei de fosfor P , scade cu 16% iar in cazul lipsei
potasiu K, scade cu 12%.

Desi se cunostea inca din 1839 ca un amestec de amoniac NH3 si aer trecut printr-o masa de
platina spongioasa duce in mediu apos la formarea acidului azotic acidului azotos, folosirea pe
scara larga a acestui procedeu s-a facut dupa 1900.Dezvoltarea fabricarii acidului azotic, in tara
noastra s-a facut dupa 1960 desi existau instalatii in combinatele de la Fagaras si Victoria.

De exemplu:

• La combinatul de la Targu Mures in 1970 se fabricau 850-900 mii tone acid azotic pe an

• La nivel global in 1980 productia era de 60 de milioane tone acid azotic pe an.

• La Doljchim Craiova in 2007 se produceau 240 mii tone pe an

Produsul finit al fabricilor de acid azotic diluat este un acid de concetratie intre 47-62%.Acidul
azotic cu concentratie mai mica decit 58% este folosit la fabricarea azotatului de amoniu si
nitrocalcarului , iar cel cu concetratie mai mare de 58% este folosit la fabricarea ingrasamintelor
complexe NPK.

2.2 Materiile prime folosite la fabricarea acidului azotic

a. Amoniac NH3 - In majoritatea cazurilor se prefera ca fabricile de amoniac si acid


azotic sa fie amplasate pe aceeasi platforma.Amoniacul se liveaza fie sub forma
gazoasa, fie sub forma lichida.Odata cunstuirea unor instalatii de capacitatea mai
mare si la presiune , alimentarea se face cu amoniac in stare lichida.

b. Aer –Alimentarea cu aer se realizeaza chiar din zona instalatiei .Important este
ca aerul sa ajunga in instalatie cit mai curat si usor supraincalzit(aerul la aspiratia
compresorului sa aiba umiditatea de 65-70%)
c. Apa- Se utilizeasa apa demineralizata si apa industriala reciclata.Apa
demineralizata este folosita in procesul de absobtie a gazelor nitroase si in
sistemul de recuperare a caldurii de reactive.Apa industriala recirculatase
foloseste ca agent de racire- incalzire in sistemul de oxidare-absorbtie a gazelor
nitroase si respective in sistemul de evaporare a amoniacului lichid.

2.3 Procedee de fabricare a acidului azotic

2.3.1 Reactiile

Procedeele de fabricare a acidului azotic sunt bazate pe prelucrarea azotului din atmosfera
.Procesele caracteristice procedeelor de prelucrarea a azotului atmosferic pot fi impartite in
doua faze:

• Legarea azotului atmosferic sub forma de amoniac urmat de oxidarea catalitica


a acestuia la oxizi de azot.Catalizatorul este o sita de platina , iar pentru
cresterea rezistentei sitei se fac aliaje de platina cu iridium sau rhodium.

Reactiile etapei:

4NH3 + 5O2 -- 4NO2 + 6H2O + Q

4NH3 + 3O2 -- 2N2 + 6H2O +Q

• Transformarea in oxizi de azot adica obtinerea gazelor nitroase si absorbtia


acestor oxizi de azot adica obtinerea acidului azotic.

Absorbtia oxizior de azot in apa decurge in paralel cu oxidarea monoxidului de


azot format continuu.

Reactiile etapei:

NO + 1/2O2 -- NO2 + Q

2NO2 -- N2O4 +Q

3NO2 + H2O = 2HNO3 +NO +Q

3N2O4 +2H2O = 4HNO3 + 2NO +Q

2.3.2 Oxizii azotului

Azotul face parte din grupa V a sistemului periodic si se cunosc oxizi care corespund formal
tuturor valentelor dela 1 la 5:

N2O protoxidul de azot – gaz incolor cu miros placut dulceag, intretine arderea
datorita punerii in libertate a O2.la temperaturi inalte.La inhalarea lui apar
simptome caracteristice betiei, dureri ale cailor respiratorii, se mai numsete si
gaz ilariant.

NH4NO3 ---170-2000C----N2O +2H2O

2N2O—2N2 +O2

NO oxidul de azot – gaz incolor, instabil in prezenta aerului , putin solubil in apa ,
toxic, intretine arderea.Datorita caracterului oxidant , amestecul cu H2
explodeaza la temperature inalte cu prezenta unei flacari.NO este produdul
principal al reactiei de oxidare a amoniacului .

NO2 bioxidul de azot – gaz de culoare brun –rosiatica, apare in toate reactiile de
reducere a Acidului azotic cu metale .la racire polimerizeaza in tetraoxid de azot
incolor.In conditii obisnuite de temperatura si presiune intre oxid si bioxid,
tertraoxis , trioxide si pentaoxid exista un echilibru predominate fiind N2O.

2NO + O2 = 2NO2 +Q Echilibrul reactiei in timp la temperature si presiune normal este


deplasat complet spre dreapta.Acesta reactie este una dintre cele mai importante
in procesul de obtinere a acidului azotic HNO3.

Este oxidulcel mai stabl al azotului , solubil in apa si reactioneaza cu apa

3NO2 +H2O-- 2HNO3+NO+Q

NO2=N2O4 +Q acesta reactie de polimerizare la temperaruri si presiuni normale


este deplasata spre dreapta , acest lucru este important dinpunct de vedere
industrial deoarece conducerea procesului spre marirea concentratiei de
tetraoxid de azot este una din conditiile de obtinere a unui acid azotic
concentrat.

N2O3 trioxidul de azot poate fi obtinut ca un lichid albastru prin racirea unui
amestec

la 3,50C de oxid de azot si bioxid de azot .Acesta este anhidrida acidului azotos
produs prin dizolvarea in apa a oxidului.

NO + NO2=N2O3 +Q

N2O3 +H2O= 2HNO2 +Q

N2O5 pentoxidul de axot este substanta solida, in conditii normale de temperatura,


incolor, transparent si se poate pastra numai la rece.El nu joaca nici un rol in
procesul de fabricare al acidului azotic.Se obtine prin deshidratarea acidului
azotic concentrate cu pentoxid de fosfor sau prin oxidarea cu ozon a tetraoxidului
de azot:

2HNO3 +P2O5—2HPO3 +N2O5


N2O4+ O3—N2O5+O2

Este un compus instabil la temperature camerei se se descompune :

N2O5-2NO2+ 1/2O2

2.3.3 Tipuri de procedee industriale de fabricare a acidului azotic

Caracteristica principala prin care se deosebeste produsul finit este concetratia,


concentratia de pina la 49%,pina la 56% si concentratie peste 58%.Dupa acest
criteriu se deosebesc 3 mari grupe de instalatii de obtinere acidului
azotic.Marimea fizica care deosebeste procedeele este presiunea.

1 Procedeul la presiune atmosferica- in care oxidarea amoniacului si oxidarea si


absorptia oxizilor de azot are loc la o presiune apropiata de presiune
atmosferica.Exemplu in tara noastra instalatia de acid azotic din orasul Victoria.

2 Procedeul combinat tip GHIAP de licenta sovietica la care oxidarea amoniacului are
loc la resiune atmosferica, iar oxidarea si absoprtia oxizilor de azot are loc la
presiune de 3,3-3,5 atm.In tara noastra aveam aceste procedee in instalatiile din
orasele Fagaras, Piatra Neamt, Craiova, Turnu Magurele, Targu Mures

3 Procedeul combinat Grande-Paroisee de licenta franceza, la care oxidarea catalitica a


amoniacului are loc la presiune de 3,5-4 ata, iar oxidarea oxizilor de azot are loc
la presiune inalta de 9-11 ata.In tara noastra instalatii se gaseau in orasele
Craiova, Turnu Magurele,Slobozia, Targu Mures si Arad

Procesul tehnologic de fabricare a acidului azotic in acest procedeu cuprinde


urmatoarele faze principale la fabrica Doljchim Craiova:

• Pregatirea amestecului amoniac –aer- consta in purificarea(spalarea),


filtrarea si comprimarea aerului, evaporarea amoniacului,
amestecarea dozata a amoniacului cu aerul pentru a obtine o
concentratie de 10,5-10,7 % volum amoniac in aer si filtrarea
amestecului amoniac –aer

• Oxidarea catalitica a amoniacului cu oxigenul din aer-se realizeaza in


prezenta catalizatorului din Pt rezultind oxizi de azot si se degaja o
cantitatea insemnata de caldura, temperature gazelor ajunge la 820-
840C

• Recuperarea caldurii- serealizeaza prin trecerea gazului print-run


system de recuperare a energiei termice obtinundu-se in final abur
supraincalzit de 37 ata si 400C

• Oxidarea la joasa presiune a gazelor nitroase- in urma racirii gazelor


si in prezenta acidului azoti, cea mai mare parte din NO se oxideaza
la NO2, gazele fiind in continuare comprimate la 7,8bar si apoi racite
• Oxidarea la inalta presiune a gazelor nitroase- in urma racirii o mica
cantitatea de apa demineralizata din gazelle nitroase condenseaza
sub forma de acid azotic

• Absobtia oxizilor de azot – gazele nitroase bogate in NO2 trec prin


coloana de absobtie in contracurent cu acid azotic diluat si apa
demineralizata.Acidul azotic de 56% obtinut este trimis intr-o coloana
de denitrare unde circula in contracurent aer secundar, asigurindu-se
degazarea acestuia de CO2 continut.In final acidul azotic este
depozitat in rezervoare speciale., cuve betonate protejate antiacid.

4 Procedeul de presiune medie Stamicarbon in care oxidarea catalitica aamoniacului si


oxidarea oxizilor de azot se face la presiune de 5 ata.In tara noastra era o
singura lini e de fabricatie la Targu Mures.

3 Poluarea in industria acidului azotic

3.1 Poluarea aerului generalitati

Ce intelegem prin poluarea aerului ?- Prezenta in atmosfera a unor substante straine de


compozitia normala a aerului, care in functie de concentratie si /sau timpul de actiune provoaca
tulburari ale sanatatii omului, afecteaza flora si fauna.Deci pentru a putea fi poluanti trebuie sa
exercite un efect nociv asupra omului sau a mediului de viata .

Fabricile de acid azotic sunt surse artificiale sau antropice de poluare a atmosferei cu agenti
poluanti Acestea polueaza atmosfera cu oxizii ai azotului NO, NO2 si cu HNO3 sub forma de
aerosoli si particule .Acestea odata evacuate in atmosfera dau o culoare roscata gazelor,
numita “coada de vulpe” specifica fabricilor de acid azotic.Poluanti rezultati pot fi retinuti prin
epurari cu apa , solutii alcaline de bicarbonate de amoniu, amoniac, nitrit si nitrat de calciu ,
hidroxid de sodium.

Aerul din atmosfera actioneaza asupra poluantilor prin actiunea oxidanta datorata oxigenului pe
care il contine.Unii poluanti isi pastreaza identitatea la patrunderea in atmosfera, altii au
tendinta de a trece in compusi mai stabili rpin reactii chimice facilitate si de prezenta radiatiilor
solare, temperaturii, vaporilor si picaturilor de apa.

Rolul atmosferei in existenta vietii

Atmosfera reprezinta invelisul gazos , fara o limita superioara bine definita, care inconjoara
planeta si care detine un rol esential in cadrul ecosferei .In mod normal schimburile de
substante care se produc intre atmosfera si celelate elemente ale ecosferei se echilibreza pe
parcursul unor cicluri biogeochimice.Astfel O2 este indispensabil respiratiei tuturor organismelor
aerobe, fenomenul de oxidare constituind principal sursa de energie in realizarea proceselor
vitale.CO2 din aer intervine in asimilatia clorofiliana, in timp ce N desi reprezinta un element
essential vietii in biosfera, fiind inclus in structura tuturor proteinelor si a acizilor nucleici, este
prezent in atmosfera in cantitati foarte mari, insa in forme inaccesibile plantelor si
animalelor.Doar o mica parte din N atmosferic poate fi fixat de catre anumite specii de bacterii,
contribuind in mica parte la imbogatirea solului cu N pe cale naturala.

In afara acestor procese naturale , prezenta omului si activitatile sale a contribuit la eliberarea in
atmosfera a unor cantitati mari de substante poluante sub forma gazoasa, care alaturi de alte
substante in forma lichida sau solida pot sa modifice conditiile normale de existenta.

Oxizii de azot determina declansarea in atmosfera a unor reactii fotochimice derulate in


prezenta unor hidrocarburi si a radiatiilor solare, conducind la formarea de substante care
elibereaza oxigen atomic—fenomenul de poluare fotochimica oxidanta, cu efect iritant pronuntat
asupra omului si animalelor.

Poluantii iritanti (sint inclusi si oxizi de azot) produc efecte iritante asupra mucoasei oculare si
asupra aparatului respirator.Aici.

Ozonul este forma alotropica a oxigenului, avand molecula formata din trei atomi.
Acesta este un puternic oxidant cu miros caracteristic, de culoare albastruie si foarte toxic.
In atmosfera, se poate forma pe cale naturala in urma descarcarilor electrice si sub
actiunea razelor solare, iar artificial ca urmare a reactiilor unor substante nocive, provenite din
sursele de poluare terestra.Ozonul format in partea inferioara a troposferei este principalul
poluant in orasele industrializate. Ozonul troposferic se formează din oxizii de azot (in special
dioxidul de azot ), compusii organici volatili – COV, monoxidul de carbon in prezenta razele
solare, ca sursa de energie a reactiilor chimice.
Ozonul sta la baza formarii smogului (pe cale fotochimică) si are implicaţii grave
asupra starii de sanatate a oamenilor, fiind apreciat ca unul din cei mai agresivi poluanti,
afecteaza aparatul respirator (dificultate respiratorie, reducerea functiilor plamanilor si astm),
irita ochii, provoaca congestii nazale, reduce rezistenta la infectii etc; a sanatatii si productivitatii
plantelor, prin afectarea mecanismului de fotosinteza, de formare a frunzelor si de dezvoltare a
plantelor.Ozonul este principalul component al smogului fotochimic In timpul orelor de varf in
zonele urbane concentraţia atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura
ce aceste substante sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea
de dioxid de azot din atmosfera scade datorită faptului ca lumina solara determină
descompunerea sa in oxid de azot şi atomi de oxigen. Atomii de oxigen reactioneaza cu
oxigenul molecular şi formeaza ozonul. Pe masura ce se apropie mijlocul zilei, concentraţia de
ozon devine maxima, iar cea de oxid de azot minima. Aceasta combinaţie produce un nor toxic
de culoare galbuie cunoscut drept smog fotochimic.

3.2 Poluanti in instalatia de fabricare a acidului azotic Doljchim Craiova

Aer.Emisii

Caracteristicile O.M. nr. 462/1993


sursei C.M.A.* C.M.A.*
Sursa
Instalaţie Debit pana la 31 dupa 31
de Indicator
tehnologica masic decembrie decembrie
emisie
(g/h) 2011 2011
H=80 m
Duza
3L0001 Øv = 0,9 m
Acid azotic NOx* ≥ 5000 500 mg/m3 350 mg/m3

* - în conformitate cu prevederile OM nr. 462/1993, OM nr. 756/1997 pentru aprobarea


Reglementarii privind evaluarea poluarii mediului şi cu Planul de acţiuni anexat prezentei
autorizatii, în urma modernizarii şi retehnologizarii instalaţiei de Acid azotic, titularul va asigura
reducerea continutului de oxizi de azot în gazele reziduale, astfel încât concentratia de NOx nu
va depasi valoarea de 350 mg/mc după 31 decembrie 2011.

Aer. Imisii

Doljchim are obligatia de a respecta valorile C.M.A, impuse prin standardul de calitate a aerului
în zone protejate – STAS 12574/87, pentru indicatorii: NH3 şi pulberi sedimentabile

Concentraţie maxim admisă


Perioada
Indicator * (CMA),
de mediere
conform STAS 12574/87
30 min. 0,3 mg/m3 ,
NH3
24 h 0,1 mg/m3 ,
pulberi sedimentabile 1 lună 17 mg/m2/lună,

Doljchim are obligaţia de a respecta valorile limită impuse prin Normativul de calitate pentru
aerul înconjurător, aprobat prin Ordinul M.A.P.M. nr. 592/2002, pentru indicatorii: NOx, pulberi
în suspensie (PM10), SO2 şi CO. Nivelul de NOx, pulberi în suspensie, SO2 şi CO va fi
monitorizat cu frecvenţă lunară de către titularul activităţii, prin punctele de prelevare: priză
aerÎn cazul depăşirii limitelor prevăzute de Normativul de calitate pentru aerul înconjurător,
aprobat prin Ordinul M.A.P.M. nr. 592/2002, Combinatul Doljchim va fi obligat să reducă
emisiile de substanţe poluante în cele mai importante surse

Apa

Ape chimic impure, ape menajere, ape tehnologice ce nu necesită epurare conform Autorizaţiei
de Gospodărire a Apelor nr. 69/18.08.2006

CMA,
conform Autorizaţiei
Instalaţia Receptori Indicator de
Categoria apei de Gospodărire a
tehnologică autorizaţi calitate
Apelor nr.
69/18.08.2006
Instalaţia de
Epurare Ape
uzate, prin
Ape uzate
intermediul
Instalaţia de chimic impure
Acid azotic, Staţiei
Neutralizare
- -
Instalaţia de Sybetra
Azotat de
amoniu

Instalaţia de
Instalaţia de Epurare Ape
neutralizare uzate, direct prin
Ape menajere
intermediul
Sybetra
canalizării
menajere
NO3- 37 mg/l
Râul Amaradia,
Ape cu
prin gura de
impurificare NH4+ 3 mg/l
vărsare nr. 3
redusă
pH 6,5-8,5

Apa

Ape Subterane

Zone şi indicatori pentru care s-a constatat o poluare istorică de tip semnificativă a apei
subterane sunt următoarele, în conformitate cu Bilanţul de mediu:
- perimetrul uzinal - zona batalurilor de ape fosfoamoniacale (F1 şi F3): pH, NH 4+, NO3-,
CCO-Cr, F-;
- perimetrul periuzinal (P2, P4, P5, P6, P7, P8, P9, P10, P11 şi P13): pH, NH4+, NO3-,
CCO-Cr, SO42-, F-.

Se vor respecta CMA impuse prin Legea nr. 458/2002 completată şi modificată cu Legea nr.
311/2004 privind calitatea apei potabile, iar pentru zonele în care se înregistrează o poluare
istorică de tip semnificativă, limitele maxime admise pentru indicatorii de calitate se vor stabili
în urma evaluării rezultatelor monitorizării pe o perioada de 6 luni de la data emiterii autorizaţiei.
Doljchim are obligaţia de a introduce un program de monitorizare a nivelului şi calităţii apei
subterane prin puţurile din zona batalurilor fosfoamoniacale ( FM1, FM2, FM3, FM 4, P6, F1 şi
F3) precum şi din perimetrul periuzinal (P2, P4, P5, P6, P7, P8, P9, P10, P11 ŞI P13):
urmărindu-se indicatorii: pH, NH+4, NO-3, PO3-4, SO2-4, Cl-, CCO – Cr, Ca2+, Mg2+, suspensii,
reziduu fix.
Sol

Conţinutul de azot amoniacal şi azot nitric prezintă depăşiri ale valorilor clasei de
aprovizionare normală cu azot, încadrând solul în clasa de aprovizionare cu azot foarte
ridicată

Doljchim are obligaţia de respecta valorile concentraţiilor impuse prin O.M. nr. 756/1997, iar
pentru zonele pentru care se înregistrează o poluare istorică de tip semnificativă, limitele
maxim admise pentru indicatorii de calitate a solului, se vor stabili în urma evaluării rezultatelor
monitorizării timp de 6 luni

4 Legislatie

Plafoanele nationale de emisii pentru dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), amoniac (NH3)
si compusi organici volatili (COV)

o Protocolul Conventiei din 1979 asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante


lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizarii si nivelului de ozon troposferic, adoptat
la Gothenburg la 1 decembrie 1999, ratificat prin Legea
nr. 271/2003 (Protocolul Gothenburg)
Obiectivul Protocolului Gothenburg este:
 de a controla si a reduce emisiile dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac si
compusi organici volatili, care pot produce efecte daunatoare asupra sanatatii
umane si asupra ecosistemelor naturale (terestre si acvatice), materialelor si
culturilor agricole datorita efectului de acidifiere si eutrofizare sau formarii
ozonului troposferic;
 sa asigure, pe termen lung ca depunerile si concentratiile în aer a poluantilor cu
efect de acidifiere, eutrofizare si de precursori ai ozonului troposferic nu
depasesc încarcarile si nivelurile critice stabilite pentru elementele sensibile de
mediu.

Protocolul de la Gothenburg se completeaza si cu prevederile Directivei nr. 2001/81/CE


privind plafoanele nationale de emisie pentru anumiti poluanti atmosferici.

o Directiva nr. 2001/81/CE privind plafoanele nationale de emisie pentru anumiti poluanti
atmosferici (Directiva NEC)
Pentru România, plafoanele nationale de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot,
compusi organici volatili si amoniac, stabilite pentru anul 2010, sunt cele prevazute în
Protocolul Conventiei din 1979 asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante
lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizarii si nivelului de ozon troposferic, adoptat
la Gothenburg la 1 decembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 271/2003.

Plafoanele nationale de emisie stabilite pentru anul 2010


Dioxid de sulf Ozixi de azot Amoniac Compusi organici o
(mii tone/an) (mii tone/an) (mii tone/an) volatili (mii tone/an)
918 437 210 523

Legea nr. 271/2003 pentru ratificarea protocoalelor Conventiei asupra poluarii


atmosferice transfrontiere pe distante lungi, încheiata la Geneva la
13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 si la Gothenburg la
1 decembrie 1999

Legislatia nationala privind transpunerea si implementarea Directivei


nr. 2001/81/CE privind plafoanele nationale de emisie pentru anumiti poluanti atmosferici
(Directiva NEC)
* HG nr. 1856/2005 privind plafoanele nationale pentru anumiti poluanti atmosferici,
MOf. nr. 3/11.01.2006
* HG nr. 1879/2006 pentru aprobarea Programului national de reducere progresiva a
emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac, MOf. nr.
27/16.01.2007

Respectarea plafoanelor nationale de emisie stabilite pentru anul 2010 contribuie la


îndeplinirea obiectivelor prevazute la nivel comunitar, pe termen mediu (pentru anul
2010) si lung (pentru anul 2020), de limitare a emisiilor de poluanti cu efect de acidifiere,
eutrofizare si de precursori ai ozonului de la nivelul solului, de respectare a încarcarilor
si nivelurilor critice si de asigurare a protectiei efective a populatiei împotriva riscurilor
cunoscute pentru sanatate, provocate de poluarea atmosferica.