You are on page 1of 6

11.

VIBRAŢIILE ÎN
FUNCŢIONAREA
AGREGATELOR CTE
11.1. Conceptul de vibraţie
Centrala termoelectrică este compusă din echipamente prin care circulă fluide
cu diferite viteze sau care execută o mişcare de rotaţie unul faţă de celălalt.
Datorită încălzirilor neuniforme care conduc la dilatarea suprafeţelor schimbătoare
de căldură sau a carcaselor turbinelor, generatorului electric, condensatorului,
acestea au posibilitatea de mişcare relativă, ceea ce, până la urmă, conduc la
posibilitatea de a vibra.
Un sistem mecanic efectuează o vibraţie sau o oscilaţie dacă parametrii care
îi determină configuraţia la un moment dat variază alternativ în timp faţă de
valorile avute în starea de referinţă.
Vibraţia este periodică dacă toate elementele mişcării se repetă identic, după
un acelaşi interval de timp T, numit perioadă. Astfel, după o perioadă, poziţia,
viteza v şi acceleraţia a ale tuturor punctelor sunt aceleaşi.
Cea mai simplă mişcare periodică este mişcarea a cărei ecuaţie se exprimă cu
ajutorul funcţiilor trigonometrice sinus sau cosinus şi se numeşte vibraţie
(oscilaţie) armonică:
x = x0 ⋅ sinωt , sau x = x0 ⋅ sin (ωt + ϕ) (11. 1)
x = x0 ⋅ cosωt , sau x = x0 ⋅ cos(ωt + ϕ)
Mărimile caracteristice ale unei vibraţii armonice sunt:
• elongaţia x – distanţa dintre centrul vibrator şi oscilator, la un moment dat;
• amplitudinea x0 – elongaţia maximă;
• perioada T – timpul cel mai scurt după care mişcarea se repetă identic;
• frecvenţa f – inversul perioadei şi reprezintă numărul de vibraţii complete
efectuate în unitatea de timp (secunda), măsurată în Hertz, 1 Hz=1/s;
• pulsaţia ω – numărul de vibraţii complete care au loc în intervalul de timp
de 2π secunde;
• faza (ωt+φ) – argumentul funcţiei cu care se exprimă vibraţia armonică;
• diferenta de fază sau faza iniţială φ – diferenţa dintre fazele mişcării
vibratorii armonice.
După numărul gradelor de libertate, vibraţiile pot fi cu unul sau mai multe
grade de libertate.
După forţele care intervin în mişcarea vibratorie, vibraţiile se pot clasifica în:
Vibraţiile în funcţionarea agregatelor CTE 201

 vibraţii libere – când forţele pertubatoare sunt nule ;


 vibraţii forţate sau întreţinute – când intervin forţe perturbatoare ;
 vibraţii neamortizate – când forţa rezistentă este nulă ;
 vibraţii amortizate – când intervine şi forţa rezistentă.
Multe echipamente întâlnite în centralele termoelectrice, supuse la vibraţii,
pot fi considerate ca sisteme oscilante cu un singur grad de libertate, acestea
constituind o aproximaţie suficientă pentru sisteme oscilante mai complexe.
Uneori, vibraţiile sistemelor cu mai multe grade de libertate pot fi descompuse în
vibraţii independente, fiecare cu un singur grad de libertate.
Studiul analitic al vibraţiei unui sistem liniar cu un singur grad de libertate se
bazează pe rezolvarea ecuaţiei diferenţiale liniare
d2 x dx (11. 2)
m⋅ + h ⋅ + k ⋅ x = P( t )
dt 2 dt
în care m - masa corpului care oscilează, h – factor de proporţionalitate al amortizării,
k – constanta elastică a elementului elastic din sistem, P(t) – forţa ce întreţine vibraţia.
Toate vibraţiile din echipamentele CTE sunt vibraţii amortizate. Forţa
rezistentă care produce amortizarea poate fi: constantă, proporţională cu viteza
(rezistenţă vâscoasă), variabilă după alte legi.
Dacă forţa ce întreţine vibraţia este armonică, [1]
P( t ) = F ⋅ sinωt (11. 3)
ecuaţia devine,
d2 x dx F (11. 4)
2
+ 2 ⋅ n ⋅ + p 2 ⋅ x = sinωt
dt dt m
şi atunci amplitudinea mişcării este:
F 1 (11. 5)
A= ⋅
k 2 2
 ω2   2 n  ω2
1 − 2  +   ⋅ 2
 p   p  p

Pentru ω = p , are loc fenomenul de rezonanţă la care amplitudinea ia valori
foarte mari şi, prin urmare, acest fapt trebuie, pe cât posibil, evitat.
2n
Cu cât factorul de amortizare este mai mare, cu atât amplitudinea este
p
mai mică.
Rezonanţa joasă reprezintă un pas semnificativ spre construcţii uşoare, avînd
ca scop descărcarea lagărelor, fapt care adesea s-a manifestat la fundaţiile de oţel,
întâi numai prin faptul că rotorul generatorului trebuia să fie echilibrat după
202 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

montare. Cadrul cu stîlpi subţiri reprezintă pentru rotor numai o fracţiune din masa
de amortizare care era asigurată de fundaţiile grele de beton.
În stadiul actual al tehnicii echilibrării este posibil să se echilibreze şi
cele mai mari rotoare, aşa încât axa care trece prin centrul de greutate şi axa
lagărelor să fie practic identice. Excentricităţile care mai rămân sunt
cuprinse în limite admisibile.

11.2. Influenţa fundaţiilor asupra vibraţiilor agregatelor


Fundaţiile moderne sunt realizate din beton precomprimat. Complexitatea
circuitului termic al turbinelor moderne a impus găsirea unor noi soluţii
constructive pentru fundaţii.
Fundaţiile rigide, masive, consumă mult beton şi asigură condiţii statice
numai în direcţie longitudinală. Un alt dezavantaj este lipsa de măsuri de redresare,
după ce s-a produs o deformare a terenului.
Fundaţia de beton precomprimat are proprietăţi dinamice care corespund,
facând abstracţie de masa platformei care este de circa 6÷7 ori mai mare, acelora
ale unei fundaţii de oţel, [2]. Dimensiunile reduse care se pot obţine prin folosirea
betonului precomprimat se datorează faptului că, prin introducerea artificială de
forţe de compresiune în diferitele bare ale armăturii, proprietăţile iniţiate
neomogene ale betonului sunt ameliorate în aşa măsură, încît se comportă ca un
material omogen.
Fundaţia trebuie să susţină echipamentul în aşa fel, încît eforturile care iau
naştere din lipsa de echilibrare perfectă a maşinilor şi din momentele de
scurtcircuit, inclusiv eforturile care rezultă de aici şi în fundatie, să se păstreze în
anumite limite, iar pe de altă parte, energia de oscilaţie disipată în terenul de
construcţie să fie cît mai mică.
Legătura rigidă dintre maşină şi suportul ei este adesea cauza transmiterii
trepidaţiilor (vibraţiilor). Dacă se reuşeste să se instaleze un agregat în aşa fel încât
să se opună un minimum de rezistenţă mişcării sale în orice direcţie, s-a realizat
cazul ideal al instalării fără perturbaţii.
Condiţiile grele pe care trebuie să le îndeplinească agregatele în ceea ce
priveşte lipsa oscilaţiilor, impun ca, nu numai în interiorul maşinilor să nu ia
naştere oscilaţii dăunătoare, ci să nu se transmită nici din exterior la agregate sau
personalul de exploatare vreo trepidaţie şi invers, să nu se răspîndească oscilaţii
prin suportul acestora. Dacă maşina este instalată pe un planşeu, există totdeauna
pericolul de transmitere a oscilaţiilor maşinii la acesta.
Problema evitării radiaţiei oscilaţiilor şi a realizării unui suport compatibil cu
buna funcţionare a agregatului se poate rezolva în sensul că se aşează agregatul,
inclusiv cadrul de fundaţie, pe un suport elastic, a cărui rezonanţă este astfel aleasă,
încât frecvenţa proprie a sistemului este mult inferioară frecvenţelor oscilaţiilor
Vibraţiile în funcţionarea agregatelor CTE 203

perturbatoare. Este necesar, de aceea, să se cunoască aceste frecvenţe.


La maşinile rotative, cum sunt exclusiv cele care se întâlnesc în construcţia
centralelor, este vorba de turaţiile de regim.

11.3. Amortizarea vibraţiilor în CTE


Amortizarea vibraţiilor este necesar a fi luată în consideraţie încă de la
instalarea echipamentelor pe fundaţii. Instalarea pe fundaţii se poate face cu, [2]:
• amortizare activă - în acest caz, maşina trebuie să fie instalată astfel încât
să nu se transmită oscilaţii dăunătoare mediului înconjurător;
• amortizare plastică - în acest caz, trebuie să se protojeze maşina contra
perturbaţiilor care se transmit prin terenul de construcţie (de la maşinile
vecine, trafic etc.).
Perturbaţiile de care trebuie să se ţină seama în cazul amortizării active
provin din cauza oscilaţiilor care se produc în timpul mişcărilor rectilinii sau de
rotaţie ale maşinilor. La orice acceleraţie a maselor, apar forţe care se manifestă
sub formă de oscilaţii.
Perturbaţia periodică se caracterizează prin efectul de lungă durată al unei
forţe variabile ca mărime şi direcţie.
În cazul perturbaţiei periodice, se poate ajunge la rezonanţă sau
cvasirezonanţă între frecvenţa perturbatoare şi frecvenţa proprie a fundaţiei. Acest
domeniu trebuie să fie neapărat evitat, deoarece aici, în funcţie de amortizare, pot
apare forţe dinamice egale cu un multiplu al forţelor statice.
Morile de cărbune necesare pentru focarele în care se arde praf de cărbune
trebuie să fie întotdeauna instalate imediat dedesubtul sau în apropierea cazanului.
De aici rezultă necesitatea de a se instala morile pe fundaţiile cazanului sau ale
clădirii, uneori chiar pe planşee. În funcţie de tipul de moară, fundaţia trebuie să fie
dimensionată pentru a prelua forţe centrifuge considerabile. În aceste cazuri se
recomandă să se dimensioneze greutatea fundaţiei în aşa fel, încît să corespundă la
de zece ori greutatea pieselor în rotaţie ale morii.
Turbinele şi generatoarele mici (turbine pentru serviciile interne ale
centralei) se instalează adesea direct pe unul din planşeele clădirii.
Oscilaţiile care se produc în acest caz au frecvenţa turaţiei maşinii, adică sunt
întotdeauna de peste 25 Hz.
La alegerea amortizorului de oscilaţii, se dispune de diferite posibilităţi.
Turbogeneratoarele mari au fundaţie proprie diferită de cea a clădirii şi
dimensionată astfel încât să conducă la amortizarea vibraţiilor ansamblului
turbogenerator.
Fundaţiile pompelor de alimentare. Pompele de alimentare ale cazanului sunt
în general agregate cu turaţie mare, care, însă, au adesea turaţia progresiv reglabilă.
De aceea, elementele amortizoare ale oscilaţiilor trebuie sa fie proiectate în
baza turaţiei minime posibile.
204 IMPACTUL CTE ASUPRA MEDIULUI

11.4. Turaţia critică


Modul de funcţionare al centralelor termoelectrice face ca turbogeneratorul să
funcţioneze, în afară de turaţia de sincronism, şi la toate valorile de turaţii de la
zero la turaţia de sincronism, în regimurile de pornire şi oprire.
Arborele maşinilor rotative poate vibra cu frecvenţă proprie. Întrucât perfecta
echilibrare a rotorului nu este posibilă, rămâne întotdeauna o forţă centrifugă
rezultantă, care se roteşte o dată cu rotorul; deci, rotorul este supus unor forţe
n
perturbatoare cu frecvenţa f i = , [3]. Dacă această frecvenţă este egală cu
60
frecvenţa proprie a arborelui, acesta intră în rezonanţă, vibraţiile crescând puternic
şi putând duce în final la ruperea arborelui.
Turaţia pentru care arborele intră în rezonanţă se numeşte turaţie critică a
rotorului.
Turaţia critică poate fi de diferite ordine; la turaţia critică primară arborele
face săgeată.
La turbinele cu abur se pune condiţia ca turaţia nominală să difere cu
15÷40 % de turaţia critică primară.
Arborii tubinelor pot fi:
• rigizi – la care turaţia critică este mai mare decât turaţia de funcţionare;
• elastici – la care turaţia critică este mai mică decât turaţia de funţionare.
La arborii elastici, la pornire şi la oprire, se trece prin turaţia critică; trecerea
trebuie făcută cât mai repede.

11.5. Urmărirea vibraţiilor


Vibraţiile conduc la oboseală, atât a materialului agregatelor, cât şi a
personalului de exploatare. Creşterea vibraţiilor devine periculoasă pentru
funcţionarea în siguranţă a turboagregatelor, crescând solitările asupra fundaţiilor.
O funcţionare cu vibraţii crescute conduce la amplificarea zgomotului. Fără a
fi pe deplin cunoscute efectele asupra sănătăţii, se apreciază că anumite vibraţii se
suprapun peste vibraţiile proprii ale corpului, dând o stare de disconfort general şi,
mai grav, poate duce la mutaţii celulare.
Din această cauză este absolut necesară urmărirea nivelului de vibraţii, pentru
asigurarea, în primul rând, a siguranţei în funcţionare a agregatelor.
Pentru măsurarea vibraţiilor sunt utilizate :
• traductoare de acceleraţie pentru măsurarea vibraţiilor lagărelor, bazate pe
sistem de măsură piezoelectric, fiabil şi stabil în timp, cu care se măsoară
vibraţiile absolute ale carcaselor şi lagărelor cu rulmenţi, în gama de
frecvenţe de la 1 la 15 000 Hz;
Vibraţiile în funcţionarea agregatelor CTE 205

• velocimetre - traductoare de viteză de vibraţie pentru măsurarea vibraţiilor


absolute ale lagărelor în gama 1÷2000 Hz, cu compensarea nelinearităţilor,
fiind neinfluenţate de câmpul magnetic exterior;
• proximitoare - traductoare de deplasare non contact pentru măsurarea
deplasărilor relative ale arborilor cu condiţioner de semnal încorporat;
• sisteme off-line 3 în 1 pentru mantenanţa preventivă a utilajelor -
analizor de vibraţii cu două canale independente şi achiziţie de date
simultană pentru vibraţii absolute lagăre, viteză de rotaţie;
• sisteme on-line pentru monitorizare şi diagnoză – monitorizarea
permanentă a nivelului de vibraţii, alarmarea la depăşirea valorilor
prestabilite, diagnoză şi predicţie cu software-uri dedicate, monitorizare
parametrii de proces, dignostichează defecte referitoare la dezechilibrări,
dezaliniere şi săgeată la arbori, excentricitate, schimbări în rigiditatea
fundaţiilor etc.
În centralele termoelectrice există anumite zone în care nivelul de vibraţii
este ridicat.
Măsurătorile de vibraţii efectuate pe sala turbinelor la o CET, [4], arată că
valorile obţinute pentru acceleraţie pentru frecvenţele de la 20 la 100 Hz se află sub
limita maximă admisă pentru vibraţii longitudinale cu acţiune generală şi continuă.
Pentru turbine de 50÷125 MW acceleraţiile sunt:
 0.034÷0.044 la frecvenţa de 20 Hz ;
 0.04÷0.041 la frecvenţa de 40 Hz ;
 0.05÷0.054 la frecvenţa de 50 Hz ;
 0.045÷0.06 la frecvenţa de 80 Hz ;
 0.055÷0.06 la frecvenţa de 100 Hz .

You might also like