EUGENEIONESCO

Bucureşti, 1996 EDITURA UNIVERS

EUGENEIONESC
Volumul III Rinocerii Delir în doi Pietonul aerului Regele moare
BIBLIOTECA Jl/DFfEA

-CLUJFILIALA MĂNĂSTUii

*727814T

J 72781
Traducere şi notă asupra ediţiei de DAN C. MIHĂILESCU
Coperta de VASILE SOCOLIUC Redactor: DI AN A ALEXANDRU Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurii UNIVERS 79739. Bucureşti, Piaţa Presei Libere 1

Volum apărut cu sprijinul Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă.
Eugene Ionesco Theâtre complet © Editions Gallimard. 1954, 1963, 1966, 1970, 1972, 1974, 1975, 1981, pour rensemble du theâtre publie. Editions Gallimard, 1991, pour Ies textes inedits. ISBN 973-34-0386-5

NOTA
Ca şi în precedentele volume, cîteva detalii privind piesele incluse aici: Ionesco a redactat Rinocerii la cererea secretarului de redacţie de la Les Lettres nouvelles, Genevieve Serreau, soţia regizorului Jean-Marie Serreau. Povestirea a apărut în Les Lettres nouvelles, nr. 52/1957, a fost reluată în Les Cahiers Renaud-Barrault (nr. 20, dedicat operei dramatice ionesciene) şi L'Avani-Scene nr. 215, martie 1960), după care avea să fie inclusă în volumul La Photo du colonel, 1962. încă un text în proză devenit piesă de teatru (v. şi Oriflamme, La Photo du colonel, Une victime du devoir). La 28 noiembrie, autorul oferea spre lectură teatrului Vieux-Colombier actul al treilea al piesei. La 20 august 1959, BBC a difuzat Rinocerii în traducerea lui Derek Prouse. însă premiera mondială a avut loc în limba germană, la SchauspielhaUS din Diisseldorf, la 6 noiembrie în acelaşi an, în regia lui Karl-Heinz Stroux şi cu Karl Măria Schey în rolul principal. în Franţa, cea dintîi montare i-a aparţinut lui Jean-Louis Barrault, la 22 ianuarie 1960, la Odeon-Theâtre de France. Succes indiscutabil. în luna mai a aceluiaşi an, e montată de Orson Welles la Royal Court Theâtre, cu Laurence Olivier în rolul lui Berenger -strălucită revanşă a spiritului ionescian asupra rezervelor formulate de Kenneth Tynan la adresa autorului Scaunelor. De fapt, cum toată lumea a fost de acord, Rinocerii a fost unul

dintre marile succese de după război, alături de En attendant Godot a lui Beckett şi de The Mousetrap a Agathei Christie. Numele lui Ionesco avea, de atunci, să fie absolut firesc inserat în constelaţii de tipul: Brecht, Beckett, Genet, iar textul a „suportat" cele mai variate, stufoase, incitante şi contradictorii interpretări - scenice, dar şi hermeneutice - devenind de mult o adevărată „emblemă" a spiritului european şi a umanităţii din secolul XX. încheiată în martie 1962, Delir în doi a fost montată în aprilio la Studio des Champs-FJysees, fiind unul dintre scheciurile reunite de regizorul Antoine Bourseiller în spectacolul colectiv intitulat Chemises de nuit. S-a reluat în februarie şi martie 1966, la Odeon-Theâtre de France, în regia lui Jean-Louis Barrault (care juca şi rolul masculin, făcînd pereche cu Tsilla Chelton), apoi în ianuarie 1979, la teatrul Aire libre (regia Pierrette David), în 1975. la iniţiativa lui Nicolas Bataille etc, montată în Germania (1963-l964), Olanda, 1905, Anglia ş.a.m.d. (Am renunţat la menţionarea montărilor în afara Franţei, în cazul tuturor pieselor ionesciene, numărul acestora fiind copleşitor de-a dreptul.) Delir în doi a fost definitivată la patru luni după scheciul La Colere, inclus apoi în filmul Les sept pe'ches capitaux - 1962 -alături de alte şase texte semnate Felicien Marceau, Claude Mauriac, Roger Peyrefitte, Daniel Boulanger şi regizate de Claude Chabrol, Edouard Molinaro, Jean-Luc Godard, Jacques Demy, Roger Vădim, Philippe de Broca, Sylvain Dhomme (unii dintre ei alcătuindu-şi singuri scenariile). între cele două texte există analogii indiscutabile. De fapt, aşa cum notează Emmanuel Jacquart, editorul teatrului ionescian din colecţia Pleiade, la Ionesco „nimic nu se pierde, totul se transformă. Un scenariu sau o nuvelă slujeşte de schiţă pentru o piesă". Pietonul aerului (încheiată în vara lui 1962) a fost pusă în scenă mai întîi la Schauspielhaus din Dusseldorf. în regia aceluiaşi Karl-Heinz Stroux care montase Rinocerii în iarr.a Iui 1959, fiind jucată între 15 decembrie 1962 şi 12 februarie 1963. La 8 februarie 1963, Jean-Louis Barrault îi semnează regia la Odeon-Theâtre de France împreună cu Jacques Noel (costume şi decoruri), Georges Delerue (muzica) şi Guy Bert (efecte speciale). Este o transpunere după o proză publicată mai întîi în La Nouvelle Revue Frangaise (februarie 1961), apoi în volumul La Photo du colonel (1962). Nu prea a fost înţeleasă, nu prea a fost gustată. Regele moare: premiera. 15 decembrie 1962 la Theâtre de l'Alliance Francaise din Paris, regia Jacques Mauclair, decoruri şi costume de Jacques Noel, muzica de Georges Delerue. „Am scris această piesă ca să mă-nvăţ să mor", declara autorul, pentru a patra oară prezent „direct" în text (Berenger fusese eroul naiv din Ucigaş fără simbrie, micul funcţionar din Rinocerii, revoltat împotriva epidemiei ideologice, şi suav-infantil-evazionistul tată de familie din Pietonul aerului), de data aceasta la modul cel mai profund subiectiv. în următorul (penultimul) volum al Teatrului ionescian: Setea şi foamea, Lacuna, Exerciţii de conversaţie şi pronunţie franceză pentru studenţii americani, Jocul de-a masacrul. D. C. M.

RINOCERII
Lui Jean-Louis Barrault, Genevievei Serreau şi doctorului T. Fraenkel
PERSONAJE Gospodina Băcăneasa Jean Bcrenger Chelneriţa Băcanul Domnul Bătrîn Logicianul Patronul cafenelei Daisy Domnul Papillon Dudard Botard Doamna Boeuf Uu pompier Domnul Jean Soţia domnului Jean ACTUL ÎNTÎI Decorul
O piaţă într-un orăşel de provincie. în fundal, o casă cu etaj, la parterul căreia se află o băcănie; se intră printr-o uşă cu geam, după ce se urcă două, trei trepte. Deasupra intrării e scris cu litere foarte vizibile: BĂCĂNIE. La etaj, două ferestre: locuinţa băcanului. Băcănia se află, deci, in fundul scenei, dar spre stînga, nu departe de culise. Deasupra casei cu băcănia se zăreşte clopotniţa unei biserici. între băcănie şi dreapta scenei: o străduţă In perspectivă. Pe dreapta, puţin pieziş, faţada unei cafenele; deasupra cafenelei, un etaj cu o fereastră. în faţa terasei de la cafenea se află mai multe scaune ce avansează chiar către centrul scenei. Lingă scaunele de pe terasă, un copac uscat, prăfuit. Cer albastru, lumină crudă, ziduri foarte albe. E vară, duminică, aproape de amiază. Jean şi Be'renger se vor aşeza la o masă.

înainte de ridicarea cortinei se aude clopotul de la biserică; sunetul lui nu va înceta decît la cîteva secunde după ridicarea cortinei. La ridicarea cortinei, scena va fi traversată în tăcere de o femeie care ţine sub un braţ un coş de piaţă gol, iar sub celălalt - o pisică. La trecerea ei, băcăneasa deschide uşa prăvăliei şi se uită după femeie.

BĂCĂNEASA: Ia uite-o şi pe-asta! (Către bărbatu-său, care e în prăvălie:) Ia uită-te la ea ce face pe grozava. Nu mai vrea să cumpere de la noi. (Băcăneasa dispare, scena e goală cîteva secunde.) Din dreapta apare Jean: în acelaşi timp, din stînga apare Be'renger. Jean e îmbrăcat foarte îngrijit: costum maro, cravată roşie, guler detaşabil scrobit, pălărie maro. Are obrajii cam roşii; poartă pantofi galbeni, bine lustruiţi. Be'renger e neras, cu capul descoperit, părul nepieptănat, hainele şifonate: e însăşi imaginea neglijenţei, are aerul foarte obosit, somnolent; din timp în timp cască de oboseală. JEAN {venind din dreapta): Iată-te. în sfîrşit, Bcrenger. BERENGER (venind din stînga): Bună. Jean. JEAN: Ca de obicei, în întîrziere! (Se uită la ceas:) Trebuia să ne întîlnim la 11.30. Acum e-aproape douăsprezece. BfiRENGER: Iartă-mă. Mă aştepţi de mult? JEAN: Nu, abia acum am sosit, după cum vezi. Se îndreaptă amîndoi către o masă de pe terasa cafenelei. BIiRENGER: Păi, dacă-i aşa, nu mă simt chiar vinovat... de vreme ce şi dumneata... JEAN: Nu-i deloc acelaşi lucru: mie nu-mi place să aştept. Eu n-am timp de pierdut, şi cum ştiu că niciodată nu vii la vreme, atunci vin înadins mai tîrziu, exact în momentul în care presupun c-ai să apari. BERENGER: Da, aşa e... aşa e... Totuşi... JEAN: Nu poţi să-mi spui că ai venit chiar la ora stabilită! BERENGER: Bineînţeles... nu.
Se aşaztt amîndoi la masă.

BfsRENGER: Ce vrei să bei? JEAN: Ţi-e deja sete, aşa de dimineaţă? BERENGER: E foarte cald, e un zăduf!... JEAN: Cu cît bei mai mult, cu atîta ţi-e mai sete, zice înţelepciunea populară... BfiRENGER: N-ar mai fi aşa de cald şi nici nouă nu ne-ar mai fi aşa de sete dacă înţelepciunea populară ar putea să aducă nişte nori de ploaie pe cer. JEAN (uitîndu-se cu atenţie la Be'renger): Nu cred că te-ar ajuta prea mult Nu de apă ţi-e sete dumitale, dragă Berenger... BERENGER: Adică, ce vrei să spui, dragă Jean? JEAN: Ai înţeles foarte bine. Vorbeam de cît îţi e de uscat gîtlejul: e un pămînt care soarbe mult BERENGER: Comparaţia asta mi se pare... JEAN: Arăţi tare jalnic, prietene! BERENGER: Jalnic'! Ţi se pare? JEAN: Nu-s orb, dragul meu. Cazi din picioare, căşti mereu, eşti mort de oboseală, iar ai făcut o noapte albă... BERENGER: Am capul cam greu... JEAN: Duhneşti a băutură! BERENGER: Sînt cam mahmur, ce-i drept! JEAN: Aşa eşti în fiecare duminică dimineaţa, fără să mai punem la socoteală zilele săptămînii. BIiRENGER: Ah. nu, în zilele de lucru e mai rar, din cauză că-s la birou... JEAN: Şi unde ţi-e cravata? Ai pierdut-o prin cîrciumi! 10 BERENGER: Cravata? Ce-i cu ea? (Duce mîna la gît.) Ca să vezi, aşa e! Ce chestie! Unde s-o fi rătăcit? JEAN (scoate o cravată din buzunarul hainei): Poftim, pune-o pe-astâ! BERENGER: îţi mulţumesc, eşti foarte amabil. (îşi înnoadă cravata.) JEAN (în timp ce Be'renger îşi pune la nimereală cravata): Şi eşfi absolut nepieptănat! Be'renger îşi trece degetele prin păr) Uite un pieptene! Piaptănă-te! (Scoate un pieptene din celălalt buzunar al hainei.) BERENGER (ia pieptenele şi se piaptănă foarte vag): Mulţumesc. JEAN: Şi eşti complet neras! Uită-te ce figură poţi să ai! (Scoate dintr-un buzunar o oglinjoară şi i-o întinde lui Be'renger, care se priveşte şi scoate limba.) BERENGER: Mi-e limba foarte încărcată. JEAN (punînd oglinda înapoi în buzunar): Nu-i deloc de mirare!... (Pune şi pieptenele în buzunar.) Te paşte ciroza, prietene. BERENGER (neliniştit): Chiar crezi?... JEAN (în timp ce Be'renger îi întinde înapoi şi cravata): Nu, pe-asta poţi s-o păstrezi, mai am şi altele. BERENGER (cu admiraţie): Tu arăţi, ce-i drept, foarte îngrijit JEAN (continuînd să-l examineze pe Be'renger): Iar hainele ţi-s foarte şifonate, cămaşa-i îngrozitor de murdară, totul arată jalnic... Iar pantofii... (Be'renger încearcă să-şi ascundă pantofii sub masă)... n-au mai văzut crema de luni de zile... Cîtă dezordine ! ce jale!... Iar pe umeri... BERENGER: Ce e? Ce-i cu umerii? JEAN: întoarce-te. Haide. întoarce-te. Uite: te-ai sprijinit de-un zid... (Be'renger întinde obosit o mînă către Jean.) Nu, n-am peria la mine - prea mi-ar umfla buzunarul. (Cu un gest moale, Be'renger se scutură pe umeri, de unde se ridică un nor de praf; Jean se fereşte cu groază.) Uf, zău aşa... Unde te-ai umplut aşa de praf? BERENGER: Nu-mi aduc aminte. JEAN: E groaznic, groaznic! Mi-c ruşine că-ţi sînt prieten. BERENGER: Eşti prea sever cu mine... JEAN: Sînt prea îngăduitor! BERENGER: Ascultă-mă, Jean. N-am nici o distracţie, mă plictisesc de moarte în oraşul ăsta. Nu-s făcut pentru munca pe care-o am... eu ar trebui... adică nu toate zilele la birou, opt ore pe zi şi numai vara, trei săptămîni de concediu pe an! Iar 11

BERENGER: N-am putut să refuz. Logicianul stă lipit de perete: poartă mustăcioară căruntă. n-ar fi fost amabil. Puţină voinţă. îmbrîncindu-i pe cei doi băcani la intrarea în prăvălie.. JEAN: Dragul meu.. da. In această clipă se aude . Eu unul nu pot.. un rinocer! BĂCĂNEASA (scoate capul prin uşa prăvăliei): Vai de mine... eu n-am fost chemat la aniversarea lui Auguste. mai ştii? BERENGER: Nu pretind aşa ceva. voinţă. iar pe cap o canotieră de pai. BERENGER: Care datorie? JEAN: Datoria. în vreme ce. Ba.sîmbăta sînt sfîrşit de oboseală. JEAN: Eu cum nu m-am dus? BERENGER: Poate tocmai din cauză că n-ai fost invitat !.răsuflarea precipitată a unei fiare.) Deodată. astfel îneît deja cuvintele ce urmează se pot auzi foarte clar.. BĂCĂNEASA (împinsă de Domnul Bătrîn): Fiţi atent. un rinocer! (Către bărbatu-său. Praful iscat pe drum de copitele fiarei se răspîndeşte deasupra scenei. Omul superior e cel care-şi îndeplineşte datoria. 13 GOSPODINA: Ah! Ohh! în urma ei se precipită în scenă Domnul Bătrîn şi elegant. în orice caz. Be'renger rămîne pe scaun... BERENGER: Oh..Datoria de funcţionar. se aud tot felul de „ah"-uri şi „oh"-uri ale unor oameni care fug înspăimîntaţi. mă rog. însă apropiindu-se foarte repede . la drept vorbind. Preţuiesc şi eu ceva..din depărtare.poate .. pe trotuarul din faţă! Replicile acestea. o sticlă se sparge. aproape sthgînd ca să se facă auzit. apatic.. (Zgomotele au devenit uriaşe.. Şi eu stau opt ore pe zi la birou. Jean se ridică brusc în picioare şi arată cu degetul către culisele din stînga. nici eu n-am mai mult de douăzeci şi una de zile de concediu pe an. ea lasă coşul să-i cadă din mină. lornion. (îşi mişcă buzele. fiindcă. eu preţuiesc mai mult de-cît dumneata. pot să te asigur că n-aş fi venit chiar dacă aş fi fost invitat. toată lumea munceşte. N-am fost invitat.) Ce naiba-i asta?!? CHELNERIŢA: Ce-o fi asta? Nepăsător la tot. Nu toată lumea are voinţa ta. ca să mă destind şi eu. prin ce cîrciumi ţi-ai efectuat libaţiile azi-noapte? Asta numai dacă-ţi mai poţi aduce aminte ceva! BERENGER: L-am sărbătorit pe Auguste. Sau ... prietenul nostru Auguste. pe deasupra zgomotului a cărui natură încă n-o percepe): Adevăratv asta aşa e. dărîmă tejghelele! BĂCANUL (din prăvălie): Unde asta? Ce tejghele? CHELNERIŢA (cu mîinile-n şolduri): Maamăă! BĂCĂNEASA (către soţul ei aflat tot în prăvălie): Vino să vezi! Apare capul Băcanului BĂCANUL: Ce chestie! un rinocer! LOGICIANUL (vine repede în scenă. JEAN: Şi.„Un rinocer!" -trebuie rostite aproape simultan. JEAN: Se năpusteşte drept înainte... şi fără falsă modestie. poartă ghetre albe. Dinspre stînga. rămas în prăvălie:) Vino repede să vezi un rinocer! Toată lumea urmăreşte cursa animalului.) 12 Dar ce naiba se-ntîmplă? (Zgomotele de animal în galop s-au apropiat .... dar nu se aude nimic din ce spune. JEAN (către Be'renger. JEAN (îl întrerupe): Las' că ştiu eu. Proviziile se răspîndesc pe jos. în culise. drept care. dar femeia ţine strîns sub celălalt braţ pisica pe care o avea şi adineauri.. Un alt grup este format de Jean şi Chelneriţă .. PATRONUL (scoate capul pe fereastra de la etajul de deasupra cafenelei): Ce se-ntîmplă acolo? DOMNUL BĂTRÎN (dispărînd îndărătul băcanilor): Vă rog să mă iertaţi! Domnul Bătrîn e foarte elegant. ce doresc să bea domnii ? Zgomotele se aud tot mai tare. CHELNERIŢA (ieşind din cafenea): Bună ziua. care continuă să stea aşezat. fiţi atent cu bastonul ăla! .acum se aude clar gîfîitul fiarei. la fel de indiferent. alături de Berenger. venind dinspre stînga.. începînd cu exclamaţia lui Jean .oi fi tu vreo fiinţă superioară. Berenger continuă calm să-i răspundă lui Jean în ce priveşte invitaţia la petrecere. JEAN: Fiecare trebuie să se obişnuiască. nu mă pot obişnui cu aşa o viaţă.. care în sfîrşit apare: e Gospodina cu coşul de piaţă sub braţ: o dată ajunsă în mijlocul scenei..uită-te la mine cum arăt. datoria de funcţionar. JEAN: Un rinocer! (Zgomotele animalului se vor îndepărta la fel de repede. da... de exemplu. Nu mi s-a făcut această onoare. Toată scena trebuie jucată foarte repede... dinspre stînga): Un rinocer! Pur şi simplu un rinocer în mărime naturală.în picioare. în timp ce Logicianul se lipeşte de zidul din stînga al băcăniei.. şi totuşi . ce naiba! BERENGER: Da. înţelegi. JEAN: Prietenul nostru? Pe mine nu m-a invitat. o pălărie moale şi baston cu măciulie de fildeş. i se aude tropotul copitelor. precum şi un muget prelung. în acest moment se aude un „vai de mine" spus de o femeie. repetîndu-se:) Un rinocer! CHELNERIŢA: Aoleu.

da.. ocupă-tc de domnii! (Arata înspre Jean şi Berenger. pe care Domnul Bătrîn o închisese în urma lui): Ca să vezi! JEAN: Ca să vezi! (Lui Berenger:) Ai văzut? Zgomotele rinocerului s-au îndepărtat.răsuflarea. pentru puţin! Băcăneasa intră-n băcănie.. nu asta ne lipseşte! JEAN (lui Berenger): Hai spune. JEAN (lui Berenger): Ce ziceai? CHELNERIŢA: Da' fug repede animalele-astea! GOSPODINA (către Logician): îneîntată de cunoştinţă. Adică. stimată doamnă. DOMNUL BĂTRÎN (către Gospodină. CHELNERIŢA: îţi stă mintea-n loc! DOMNUL BĂTRÎN (către Gospodină): Doamnă. ce spaimă am tras. LOGICIANUL: Spaima e iraţională. în timp ce Domnul Bătrîn strînge lucrurile de pe jos): Vreţi să fiţi amabil şi să ţineţi dumneavoastră pisica un pic ? 15 CHELNERIŢA (lui Jean): Aşa ceva nu mi-a mai fost dat să văd! LOGICIANUL (Gospodinei): Sper că nu zgîrie! PATRONUL (lui Jean): E ca o cometă ! GOSPODINA (Logicianului): E foarte cuminte. după care dispare în casă.. Chelneriţei): Visezi? ce vorbă-i asta? (Vede şi el rinocerul.. Gospodina continuă să-şi fină strîns pisica. ce ziceai? BĂCANUL (Gospodinei): Şi-ncă din cel bun! PATRONUL (Chelneriţei): Gata. redes-chizînd uşa prăvăliei.) GOSPODINA (în mijlocul scenei. Doamne. nu i-am dat drumul pisicii! PATRONUL (la fereastră.. ca să vezi drăcie! GOSPODINA: Ah! („Ah"-urile şi „oh"-urile din culise se aud ca un fundal sonor pentru ah-ul ei. Cu un gest lent. Berenger îşi fereşte faţa din norul de praf şi rosteşte moale: BERENGER: Ca să vezi! JEAN (îşi fereşte şi el faţa. domnule.BĂCANUL: Da' ce dracu'.se aud tot mai slab.. toţi în afară de Berenger. copitele etc. ce s-a speriat! Patronul continuă să urmărească din ochi fuga animalului. care tot adună alimentele): Aşezaţi-le metodic în coş. sunetele acestuia . arătînd spre Logician): Prietenul meu e logician. da. Raţiunea trebuie sănvingă spaima. BIiRENGER (neştiind ce să zică): Păi. cumpărăturile. oamenii încă mai privesc în direcţia lui. vă rog să-mi faceţi onoarea de a-mi permite să vă ajut să adunaţi lucrurile de pe jos! FEMEIA (către Domnul Bătrîn): Vă mulţumesc..) Biata miţi.. Domnul Bătrîn se apropie de femeie şi se apleacă să adune proviziile răsfirate de jur împrejur. priveşte înspre stînga): Ca să vezi! (Strănută. JEAN (lui Berenger): Ei! ce spui? . despre rinoceri! BĂCANUL (Gospodinei): Am eu vin bun. nimic.) DOMNUL BĂTRÎN (Gospodinei): Pentru puţin. ce naiba. nu mai căsca gura. Cu cumpărăturile vărsate pe jos şi sticla spartă. TOŢI (în afară de Berenger): Ca să vezi! BERENGER (lui Jean): Cred că.. O salută galant. mi se pare că era un rinocer! Dar ştiu c-a făcut la praf! GOSPODINA: Ca să vezi! Ce frică mi-a fost! BĂCANUL (către Gospodină): Coşul dumneavoastră. .. .) 14 DOMNUL BĂTRÎN. face mult praf. scoţîndu-şi pălăria. CHELNERIŢA: Nu se mai vede. BĂCĂNEASA (Băcanului): Aşa-i trebuie. BĂCĂNEASA. domnule.. fiţi puţin atent! (Capul Domnului Bătrîn se vede acum dindărătul cuplului de băcani. formidabil..) LOGICIANUL (mîngîind pisica): Pisi-pisi-pisi-pisi! CHELNERIŢA (către Jean şi Berenger): Ce doriţi de băut? BERENGER: Două pastis! CHELNERIŢA: Prea bine.. (Se îndreaptă spre intrarea în cafenea. dar rosteşte puternic): Ca să vezi! (Strănută. (Către ceilalţi:) Vinul meu! La cîţi bani am dat pe el! BĂCANUL (Gospodinei): Avem noi vin destul. cu proviziile răspîndite pe jos. LOGICIANUL (către Domnul Bătrîn şi Gospodină. BĂCANUL (în fundal. vă rog. da.. care rămîne tot apatic pe scaun.. ridicînd din umeri): Nu vezi în fiece zi chestii de-astea! GOSPODINA (către Logician.) CHELNERIŢA (către Patron): Un rinocer! PATRONUL (de la fereastră. în sticle care nu se sparg! (Dispare în prăvălie. în orice caz.) Tiii. PATRONUL: Orişicît..) BERENGER (lui Jean): Despre ce vorbeai? BĂCĂNEASA (Băcanului): Du-te şi adu-i o sticlă de vin! JEAN (lui Berenger): Cum despre ce! Despre rinoceri. Puteţi să vă puneţi pălăria... Na cumpărat de la noi! JEAN (către Patron şi Chelnerilă): Ce ziceaţi? GOSPODINA: Eu.

. Domnul Bătrîn şi Logicianul se-ndreaptă către dreapta şi ies. nu crezi? LOGICIANUL: Tocmai vă explicam ce este silogismul... JEAN (continuînd): . la autorităţile municipale ! La ce sînt ele bune? BERENGER (cască iar. DOMNUL BĂTRÎN: Aşa... Vorbesc în linişte: DOMNUL BĂTRÎN (după ce-a mai trimis o ultimă privire în direcţia Gospodinei): E îneîntătoare. care a terminat de aranjat lucrurile în coş): Sînteţi foarte amabil. Atunci cînd visezi e totuna dacă visezi aşezat sau în picioare!. Gata.. dar duce repede mîna la gură): Pardon... Poate altă dată! DOMNUL BĂTRÎN (Gospodinei): Sper din tot sufletul. ce chestie nemaipomenită! DOMNUL BĂTRÎN (îşi ridică pălăria. e departe acum. S-a înşelat. de cînd toate animalele au murit de ciumă..Visezi cînd spui că rinocerul o fi scăpat de la grădina zoologică. nu pot să-mi vin în fire. ce dracu"! E nemaipomenit! Un rinocer alergînd liber prin oraş: asta nu te surprinde deloc? Ar trebui interzis! (Be'renger cască. apoi către Domnul Bătrîn.. politeţea franceză! Tinerii de azi nu mai sînt deloc aşa! 16 BĂCANUL (luînd banii de la Gospodină): Trebuia să veniţi să cumpăraţi de la noi.) GOSPODINA (Domnului Bătrîn): M-aşteaptă soţul.. BERENGER: Am zis: „poate că. BERENGER: Păi tu ai spus că-i totuna de-i jos sau în picioare. fiindcă nu mai avem grădină zoologică în oraş. e departe de-acuma. E ceva inadmisibil! (Berenger cască.. .. nu. vreun circ ambulant 18 JEAN: Ştii bine că primăria a interzis nomazilor accesul pe teritoriul comunal. încet.. mdeah. apoi ea iese prin stînga... ne-a adus altceva. visez. domnule." JEAN (continuînd): . Vă mulţumesc. da... Viaţa e vis. că aţi ţinut pisica! Logicianul îi înapoiază pisica. (îşi fac ochi dulci. JEAN: De la care circ? BERENGER: Păi. domnilor! JEAN (lui Berenger): Eşti incorigibil! DOMNUL BĂTRÎN (Gospodinei): Pot să vă însoţesc cîţiva paşi. JEAN: Nu m-ai înţeles.. Ei bine... domnule.. de foarte mult timp. stimată doamnă! GOSPODINA: Şi eu asemenea. hotărît lucru. la asta nu m-am gîndit. da. stimată doamnă? BERENGER (lui Jean.BĂCANUL (iese din prăvălie cu o sticlă de vin.) DOMNUL BĂTRÎN {Către Logician. Chelneriţa reapare cu paharele.. JEAN (lui Berenger): Un rinocer! Nu-mi vine să cred! Nu-mi revin. JEAN: Dar spune şi tu. LOGICIANUL (mîngîind în continuare pisica): Pusi-pusi-pusi. Către Gospodină): Avem şi praz. GOSPODINA (dîndu-i Băcanului banii.. (Jean ridică din nou din umeri. una secundară şi concluzia.. Poate că o fi scăpat de la grădina zoologică! JEAN: Visezi de-a-mpicioarelea! BERENGER: Dar stau jos..) 17 LOGICIANUL: Silogismul cuprinde o propoziţie principală. Aşa ceva nu s-a mai întîmplat din copilăria noastră. BERENGER (aceeaşi indiferentă): Atunci poate c-a scăpat de la circ... încet.. totuşi e-o diferenţă! JEAN: Nu-i vorba de asta.. Ah. BERENGER: Se vede foarte bine că nu poţi să-ţi revii.) BERENGER: S-a dus prăfăria... sărută mina doamnei): Fericit de cunoştinţă.. BĂCANUL (Gospodinei): O sută de franci litrul. BERENGER: Ei bine. ştiu şi eu. JEAN: Jos sau în picioare-i tot aia! BERENGER: Eh. arătînd înspre Chelneriţa care intră înapoi în cafenea): îi cerusem apă minerală..) Pune mîna la gură cînd căşti! BERENGER: Mdeah. domnule.. era un rinocer. JEAN: Nu. Nu v-aţi fi expus la riscurile unor astfel de întîlniri! (Se întoarce în prăvălie... s-a dus. n-are ce să ne mai facă! JEAN: Ar trebui să protestăm la primărie. silogismul! JEAN (Iui Berenger): Nu-mi revin.. domnule. Ar trebui interzis. DOMNUL BĂTRÎN: Ce concluzie? Logicianul şi Domnul Bătrîn ies din scenă. N-ar mai fi trebuit să traversaţi strada. dar cu gîndul tot la rinocer): Domnule. neîncrezător şi cu dispreţ. stimată doamnă! GOSPODINA (către Logician): Mulţumesc. (Jean dă din umeri. E periculos.) JEAN (care s-a aşezai acum. privind în urma femeii): E delicioasă !. Un rinocer şi gata.... CHELNERIŢA: Iată pastis-unle. da. Nu-ţi fie teamă..

... numai astăzi. tocmai ţi-ai permis ! BERENGER: Dar cum îţi poţi închipui că eu. ca şi de adulţi.. mlaştinile dimprejurul oraşului. dragă Jcan.... poftim: explică-mi de ce e imposibil. nici să-l aşeze la loc pe masă. aşa ceva nu-mi permit eu.. Să vorbim despre altceva.. JEAN: Atunci de ce te porţi de parcă aşa ar sta lucrurile? Şi.aşa ceva nu-i bine deloc. Doar n-o să ne preocupăm de-un animal care nu mai există. BERENGER: Dar n-am pretins niciodată c-aş putea să explic totul. îmi urcă beţia din stomac. (Cască ţi apucă paharul. merge spre una dintre mesele cafenelei. BERENGER: Aşa ceva nu e cu putinţă. JEAN: Spiritele tale n-au nici o valoare. BERENGER: Ba nu. n-o să i-l las patronului! (Dă să bea. unul feroce. aşa este. Dimpotrivă. Pur şi simplu am spus că nu m-am gîndit niciodată la asta. mă rog? BERENGER: Fiindcă-i imposibil. Şi asta fiindcă. cu un gest vag. nu. de altminteri. Sau şi-o fi făcut cuib pe-o cracă uscată.. Mă asiguri că-ţi baţi joc de mine! BERENGER: Ei.. JEAN (îl întrerupe): Nu-mi place să se rîdă de mine! BERENGER (îşi duce mîna la inimă): Dar eu. nu subiectele de conversaţie ne lipsesc nouă. Ba chiar e ceva nemaipomenit Bun... Ştii bine cît de mult te stimez.. JEAN: Dacă mă stimezi.. şi încă la ora cînd lumea face piaţa... (Duce mîna la frunte.. atunci cînd străzile sînt pHne de copii. ce tocmai a trecut prin faţa noastră? Un patruped stupid. poate c-a stat încă de pe vremea aceea ascuns în mlaştinile din jurul oraşului! JEAN (ridică braţele a exasperare): Mlaştinile dimprejur. dar te asigur că. Berenger rămîne cu paharul în mină: nu îndrăzneşte nici să bea..BERENGER (încearcă să-şi reţină căscatul. adică din cauză de.. pentru ei nu-i nici un risc.... tot vorbind. care nici măcar nu mai există.. aşa să ştii! Eşti cum nu se poate mai plictisitor cu. BERENGER: Mulţi sînt la slujbă. JEAN: Te înşeli dacă te crezi spiritual. BERENGER: Dar n-am pretins niciodată. la biserică. JEAN: De ce... Totuşi.. cu toate paradoxurile astea! Mi se pare că eşti incapabil să vorbeşti serios! BERENGER: Astăzi.) JEAN: Lasă-l jos cînd îţi spun.) JEAN: Numai astăzi. Jean trage un gît zdravăn din pastis-u/ său şi pune paharul pe jumătate golit pe masă. BERENGER: Bine. de care nici nu merită să mai vorbim! în plus.. ce să mai zic? Poate c-o fi stat ascuns sub o piatră. JEAN (îl întrerupe): Dă-mi voie.. BERENGER: Bine. spre fundal şi în dreapta acestora.. JEAN: De vreme ce sifsţii că poţi să explici totul. JEAN: Mă faci şi catîr pe deasupra. eşti beat de-a binelea! BERENGER (naiv): Da. dragă Jcan. BERENGER: N-am afirmat niciodată că n-ar fi ceva primejdios să laşi un rinocer liber prin oraş ziua-n amiaza mare.. nu-ţi permit... Oraşul nostru e poreclit Castilia Mică tocmai din pricina deşertului! 3ERENGER (excedat şi destul de obosit):^ Atunci.. nu chiar ca-n fiecare zi. Ce mare tămbălău pentru un perisodactil oarecare. eu nu mi-am permis niciodată să.) în sănătatea ta! în acest moment. BERENGER: Bineînţeles: aşa ceva n-ar trebui să existe. 19 JEAN: Sînt lucruri < are le trec prin minte chiar şi celor lipsiţi de minte. mai ales într-o dimineaţă de duminică.. Un rinocer în libertate .. fiara asta nu-i nicidecum un motiv pentru care să ne certăm. aşa ca-n fiecare zi! BERENGER: Ba nu.. dar nu reuşeşte): în cazul ăsta.. Nu' mi-am pus întrebarea. de ce mă contrazici pretinzînd că nu-i primejdios să laşi ziua-n amiaza mare un rinocer să alerge-n plin oraş.... JEAN: Aburii beţiei ţi-au năpădit creierii.. JEAN: Ba da. JEAN (îl întrerupe): îmi închipui exact ce văd şi aud! BERENGER: Bine. că eşti încăpăţînat. Şi care a şi dispărut. Nu bea nimic. (Vrea să pună paharul pe masă tocmai cînd .. destul de departe de Jean şi Berenger. JEAN: Tu nu te gîndeşti niciodată la nimic.. asta aşa-i. Logicianul şi Domnul Bătrîn reintră din dreapta.... JEAN: Lasă paharul pe masă. JEAN: Dumneata n-ai minte! BERENGER: Iată un motiv în plus ca să te conving că nici nu mi-a trecut prin minte... JEAN (îl întrerupe): Dragă Berenger. BERENGER: Totuşi. JEAN (îl întrerupe): ... JEAN: Aşa ceva n-ar trebui să existe. repet: de ce mă insulţi? BERENGER: Dar nu te-am insultat. Nu vezi că m-ai insultat? BERENGER: Dar aşa ceva nici nu mi-a trecut prin minte. Unde-ai văzut dumneata mlaştini împrejurul oraşului?. Omule.

. la dreapta celuilalt cuplu de prieteni. printre oameni. Dovada: toată lumea trăieşte. „Pisica are patru labe.totuşi. logic. LOGICIANUL {Domnului Bătrîn): Nu-i nimic. JEAN: Frică de ce? BERENGER: Nu prea ştiu bine de ce. Dar am forţă pentru că nu-s alcoolic. am forţă pentru mai multe raţiuni. taci. JEAN: Dar biata fată n-are nicidecum un aer înspăimântător! BERENGER (revine la Jean o dată ce Daisy a dispărut):"încă o dată te rog să mă ierţi pentru. sau mă simt ca şi cum aş căra mereu pe cineva în spate. Ca şi societatea. nu exişti fiindcă nu gîndeşti. Uită-te la mine: sînt mai gras ca tine şi cu toate astea mă simt uşor. BERENGER {lui Jean): E anormal să trăieşti. Nimic nu e mai natural. Mai întîi.. Şi totuşi. JEAN: Pardon. JEAN: Da.. da. uşor.. să vezi cum exişti. Domnul Bătrîn e lovit de braţul fluturînd al lui Jean. deci. fiţi atent.. DOMNUL BĂTRÎN {Logicianului): E foarte frumoasă logica. eşti un farsor. nu merge.. uşor! Dă din mîini ca şi cînd şi-ar lua zborul.) Oh. e cazul s-o spunem!. Asta mă calmează. Logicianul şi Domnul Bătrîn fac cîţiva paşi şi dau cu ochii de.. LOGICIANUL {continuîndu-şi peroraţia): Iată un exemplu de silogism.. iartă-mă. Nu vreau să te jignesc. Nu mă simt în largul meu în viaţă. iar apoi am forţă pentru că dispun de forţă morală. pe motanul meu îl cheamă Socrate. greutatea dispare şi mă recunosc: devin eu însumi. Mi-e greu să-mi trag trupul pe propriile-mi picioare.. neîndemînatic mai eşti! BERENGER: E Daisy. mă face să uit. eşti ameţit. JEAN: Elucubraţii. chiar în acest moment.. JEAN: Asta-i neurastenie alcoolică. te rog. OGICIANUL {Domnului Bătrîn): Alt silogism: „Toate pisicile sînt muritoare.o dactilografă blondă şi tînără . BERENGER: Sînt foarte obosit.aşa că beau ca să-mi dispară frica. însă şi contrariul e la fel de adevărat. Berenger se ridică brusc şi. JEAN: Uiţi de tine. Melancolia băutorului de vin... BERENGER: Mă întreb şi eu dacă exist sau nu! JEAN: Dragul meu. BERENGER {lui Jean): Eu de-abia mai am putere să trăiesc. La vederea ei.Daisy . JEAN: Dimpotrivă. BERENGER {lui Jean): Mă apasă singurătatea. BERENGER {lui Jean): Dar ştiu că ai forţă. năuc. JEAN: Morţii nu există.) Oh!. JEAN: Ai văzut ce va să zică băutura: nu mai eşti stăpîn pe mişcările tale. {Logicianului:) Iartă-mă.) Nu vreau să mă vadă. un silogism exemplar. DOMNUL BĂTRÎN {către Logician. Asta aşa-i. tabloul descris. după ce a reflectat îndelung): Care va să zică. Daisy! JEAN: Fii atent ce faci! Doamne... LOGICIANUL: Atunci c pisică. . Ia gîndeşte-te un tpic.. JEAN: Eşti absolut de neiertat. Nu ştiu dacă eu sînt eu. de neiertat! (Priveşte înspre Daisy. am forţă fiindcă am forţă. LOGICIANUL: Cu condiţia să nu abuzezi de ea. se dezechilibrează şi cade în braţele Logicianului. Iţi sapi singur groapa.) Şi morţii te îngreunează? Cum poţi să simţi pe umeri greutatea a ceva care nu există?. Cred că nici n-am chef de viaţa. LOGICIANUL {către Domnul Bătrîn): Iată. aşa e. numai că . (Dă să se ascundă ca să nu-l vadă Daisy. Socrate e muritor. te rog. DOMNUL BĂTRÎN {către Jean): Domnule. cîinele meu e o pisică. Deci Isidore şi Fricot sînt pisici. prietene. Nu mă obişnuiesc cu mine însumi. BERENGER: Nu-mi place alcoolul cine ştie ce. dar trebuie să-ţi spun că greutatea care te apasă nu-i altceva decît alcoolul. dar n-ai nici o logică. Deci Socrate e pisică". şi-atunci trag cîte-un pahar. Viii sînt rari." DOMNUL BĂTRÎN: Dar şi cîinele meu tot patru labe are. Isidore şi Fricot au fiecare cîte patru labe.. LOGICIANUL: Păi vezi.. varsă paharul pe pantalonii lui Jean. Cine te apasă: solitudinea sau multitudinea? Zici că eşti un gînditor.. Iar numărul morţilor creşte. JEAN {lui Berenger): în fond.. neîndemînatic. Dar imediat ce beau ceva. dacă nu beau. nu mai ai forţă-n mîini. Berenger..cineva te interesează. BERENGER: Dar morţii sînt mai numeroşi decît viii...... întorşi de curînd pe scenă. Spui că viaţa nu te interesează.) Tînăra asta te sperie aşa? BERENGER: Taci din gură. E ca şi cînd mi-ar fi frică . trecînd pe lîngă cei doi. LOGICIANUL: Logic. 20 21 BERENGER {continutnd): îmi simt în fiecare secundă corpul ca şi cînd ar fi de plumb. {Este izbit. Sînt obosit de ani şi ani de zile. Un mincinos. JEAN: Te contrazici.traversează scena de la dreapta la stînga. Domnul Bătrîn şi Logicianul se aşază la o masă din fundal. Ah! ah! {Rîde-n hohote. DOMNUL BĂTRÎN {lui Jean): Nu-i nimic. în halu-n care sînt. dragul meu. DOMNUL BĂTRÎN: Şi are patru labe. te pierzi complet..

DOMNUL BĂTRÎN: Ah! prin ipoteză! JEAN (lui Be'renger): Să te dai bătut chiar aşa. concentraţi-vă! JEAN (lui Berenger): Fă un efort de voinţă. chiar nu văd cum. BERENGER: Costă scump spălatul cămăşilor. armele inteligenţei. Cîte lăbuţe au mai rămas? DOMNUL BĂTRÎN: E complicat. înarmează-te! DOMNUL BĂTRÎN (Logicianului. BERENGER (lui Jean): Oricum. Eşti îndrăgostit de ea! DOMNUL BĂTRÎN {Logicianului): Care va să zică Socrate a fost pisică. Opt lăbuţe... Jean arată spre propria-i pălărie. (Berenger cască. LOGICIANUL: Ba nu. BERENGER: Ce arme? LOGICIANUL (Domnului Bâtrîn): Vei vedea. Prin voinţa proprie. DOMNUL BĂTRÎN: De unde ştii? LOGICIANUL: E o ipoteză. Asta pentru aspectul exterior: pălărie.) JEAN: Iată ce trebuie să faci: te îmbraci cumsecade. BERENGER (lui Jean): Nu văd. Dacă scazi şase lăbuţe de la două pisici. jurist. din contră. . LOGICIANUL {Domnului Bâtrîn): Pisica Isidore are patru lăbuţe.) DOMNUL BĂTRÎN (Logicianului): Există mai multe soluţii posibile.e totuna! BERENGER (lui Jean): Ce pot face? sînt dezarmat. LOGICIANUL: împreună sau fiecare . JEAN: Dar înarmează-te. DOMNUL BĂTRÎN: O fi simplu pentru dumneata. un costum elegant şi pantofii daţi bine cu cremă. pune-te la punct. Dar cum ai vrea să se lase Daisy sedusă de-un beţiv? LOGICIANUL (Domnului Bătrîn): Să-ne-ntoarcem la pisicile noastre.) Trebuie să devii un spirit vioi şi strălucitor. LOGICIANUL: Trebuie să vi se spună totul. DOMNUL BĂTRÎN: Are multe faţete! BERENGER (lui Jean): Şi unde să găsesc armele? LOGICIANUL: Logica nu cunoaşte limite! JEAN: în tine însuţi. dar nu şi pentru mine. . ale culturii. după ce s-a chinuit reflectînd): Opt. BERENGER: E complicat. e laş cine refuză lupta. Cîte lăbuţe au Isidore şi Fricot? DOMNUL BĂTRÎN: împreună sau fiecare? JEAN (lui Be'renger): Viaţa-i o luptă.) Asta dovedeşte că nu ţi-e deloc indiferentă. pantofi.. concen-trează-te! DOMNUL BĂTRÎN (Logicianului): Nu văd. (Gest al lui Berenger. LOGICIANUL: Logica tocmai ne-a revelat acest fapt.. LOGICIANUL:Vă ascult. JEAN (lui Be'renger): Armele răbdării. zău aşa. mari perspective la firmă. BERENGER: Ce-aş putea să fac? LOGICIANUL (Domnului Bâtrîn): Şi pisicul Fricot are patru lăbuţe.. JEAN: Trebuie să ţi se spună totul.. cămaşă. BERENGER (lui Jean): E şi bine văzut de şef. DOMNUL BĂTRÎN: Vă ascult. (Scoate o hîrtie din buzunar şi-ncepe să calculeze. e simplu. cu cîte lăbuţe rămîne fiecare pisică? DOMNUL BĂTRÎN: Aşteptaţi un moment. JEAN: Economiseşti de la băutură. JEAN (lui Berenger): Nu ţi-ar fi făcut plăcere să te vadă în halul în care-ai ajuns.. BERENGER (lui Jean): O fi uşor pentru tine. JEAN: Pe cine? 22 23 BERENGER: Pe Dudard. dar nu şi pentru mine. dragul meu. cravată. zău aşa. cred că ea are deja pe cineva în vedere. BERENGER: Cum să mă pun la punct? LOGICIANUL (Domnului Bătrîn): Acum iau două lăbuţe de la aceste pisici. pe cînd eu n-am nici un viitor. Mai întîi. ca şi la afecţiunea lui Daisy. 24 LOGICIANUL (Domnului Bătrîn): Dar faceţi un efort de gîndire. LOGICIANUL (Domnului Bătrîn): Luaţi o foaie de hîrtie şi calculaţi. LOGICIANUL: Logica duce la calculul mental.. LOGICIANUL: Spuneţi! BERENGER: Şi după aceea? Spune. Nu pot să rivalizez cu el. o cravată ca asta pe care ţi-am dat-o. n-am studii. n-am nici o şansă. Un coleg de birou: licenţă în drept. Hai. te bărbiereşti zilnic şi-ţi pui cămaşă curată.3ERENGER: Cine? JEAN: Coleguţa de birou care a trecut pe-aici adineauri. Haide. (Enumerînd elementele vestimentare.

Mă voi ţine de cuvîntul dat mie însumi. aşa cum are toată lumea Dar duminicile? Dar serile? Dar cele trei săptămîni de concediu pe an? Dacă ai metodă. JEAN: Am promis să mă duc. nu. LOGICIANUL: N-ar fi drept. Trebuie să fii la curent cu totul. face parte din programul meu. LOGICIANUL {Domnului Bătrîn): Niciodată nu-i prea tîrziu. din nou. vii? JEAN: După-amiază-mi fac siesta.două. Nu lăsa să-ţi scape prilejul. BERENGER: în loc să beau. nu-i aşa? JEAN: Nu. du-te la conferinţe. Bunele intenţii trebuie să dureze. o pisică fără nici o lăbuţă. îndeajuns. BERENGER: La braserie? DOMNUL BĂTRÎN: De altminteri. Asta te va scoate din angoase şi-ţi va întări spiritul. aşa că nu e logic. BERENGER: Eu? Calităţi? JEAN: Pune-le-n valoare. BERENGER: Mi-o promit solemn. DOMNUL BĂTRÎN: Justiţia nu-i decît altă faţetă a logicii. Iar eu îmi ţin . JEAN: Vezi că eşti de acord? DOMNUL BĂTRÎN: Iar cealaltă să aibă doar una Dar. Justiţia.. nu-i mai bine să fii mereu proaspăt şi bine dispus. JEAN (lui Be'renger): Ai opt ore de muncă pe zi. de la două pisici. nu mai bine cumperi bilete la cîte-un spectacol interesant? Ştii ceva despre noul teatru de avangardă. BERENGER: îţi promit şi îmi promit. timp este.. nu-l lăsa să se piardă fără folos. m-am deGis să-mi cultiv spiritul. DOMNUL BĂTRÎN: Nu-i logic? BERENGER: Chiar astăzi după-amiză mă duc la muzeul municipal. atunci. DOMNUL BĂTRÎN: Pricep... Fii la curent cu evenimentele literare şi culturale ale epocii. Dar la muzeu. BERENGER: Cum adică? JEAN: Vizitează muzee. alienată de toate lăbuţele. JEAN (lui Be'renger): Aş vrea să perseverezi în bunele intenţii.. (Domnul Bătrîn începe să calculeze. LOGICIANUL: în cazul acesta va fi vorba de-o pisică privilegiată. însă nu lipsit de calităţi. ar fi de-ajuns să ţi le pui în valoare. Deja am capul mai limpede. BERENGER: Dar diseară mergi cu mine la teatru. BERENGER: îţi promit. Dar diseară am întîlnire cu nişte prieteni la braserie. Mă voi pune la punct cum ai spus. Toată viaţa mea am fost funcţionar. JEAN (lui Be'renger): Timp se găseşte. BERENGER: Ai dreptate. BERENGER {lui Jean): Am atît de puţin timp liber. DOMNUL BĂTRÎN: N-am avut vreme să mi le fructific. DOMNUL BĂTRÎN: Am putea avea o pisică cu şase lăbuţe. JEAN (lui Be'renger): Eşti un timid. chiar şi la birou? Iar ceasurile libere ţi le poţi petrece într-o manieră inteligentă. Doar am auzit vorbindu-se de ele. DOMNUL BĂTRÎN: . DOMNUL BĂTRÎN: Dacă iei două lăbuţe din opt. deci. JEAN: Profită de atît de puţinul timp liber. LOGICIANUL: Spiritul vi se luminează. Deja mă simt mai bine.. JEAN: Ar fi o excelentă iniţiere în viaţa artistică a vremii noastre. LOGICIANUL: Deci. 25 BERENGER: Acuma-i prea tîrziu. JEAN (lui Be'renger): Niciodată nu-i prea tîrziu.. JEAN: Chiar în momentul ăsta se joacă una. aşa cum am şi eu..şi o alta fără nici o lăbuţă.. ai dreptate. 26 JEAN: întîi de toate promite-ţi ţie însuţi._____. JEAN: Observi şi tu. cel despre care se vorbeşte atîta? Ai fost la piesele lui Ionesco? BERENGER: Ei bine. diseară nu.. LOGICIANUL: Ai calităţi. LOGICIANUL: întotdeauna se poate găsi timp pentru educaţie. mai sînt ele pisici ? LOGICIANUL: De ce nu? JEAN: în loc să-ţi cheltuieşti toţi banii pe spirtoase..) JEAN (lui Be'renger): Poftim: în loc să fii tot timpul mahmur de la băutură şi bolnav.. în patru săptămîni vei fi un om cult. DOMNUL BĂTRÎN (Logicianului): O primă posibilitate: o pisică poate să aibă patru labe.BERENGER: Te ascult. după-amiază. DOMNUL BĂTRÎN: Şi o altă pisică declasată. iar cealaltă . citeşte reviste literare. DOMNUL BĂTRÎN: E şi cam tîrziu pentru mine. Iar diseară-mi iau două biletele la teatru. care sînt celelalte soluţii? Cu metodă. Mergi cu mine? LOGICIANUL (Domnului Bălrîn): Fiindcă justiţia e logica. BERENGER: Ai dreptate! DOMNUL BĂTRÎN (Logicianului): S-ar putea ca o pisică să aibă cinci lăbuţe. cu metodă. JEAN: Va trebui să perseverezi.

BERENGER {strigînd foarte tare): Nu vreau să spun că eşti un beţiv. ' DOMNUL BĂTRÎN: . din stînga. şi priveşte înspre culise.. păi atunci înseamnă că-i rîndul tău să dai un prost exemplu. ca şi zgomotul copitelor rinocerului.. BERENGER: Aşa. la fereastră. DOMNUL BĂTRÎN (urlînd): Ziceam că. vai de mine! Se aud paşi de oameni fugind. sărmana pisicuţă! . Logicianul...la fel de cumplit . DAISY (intrînd dinspre stînga): Vai de mine. a te duce o dată nu înseamnă a-ţi face un obicei. dărîină scaunul): Oh! un rinocer! DOMNUL BĂTRÎN (acelaşi joc): Oh! un rinocer! BERENGER (stînd pe scaun. ah-uri şi oh-uri. şi tot din culise.. un rinocer! BERENGER (la vederea ei): Daisy. prietene. către femeia cu pisica): Vai de ea. Dar eu de ce-aş fi. JEAN (îşi dă dintr-o dată seama de zgomote): Dar ce se-ntîmplă aici ? LOGICIANUL: Ce-i asta? JEAN (se ridică. mă rog. JEAN (furios. Băcăneasa .la fereastră. ţinînd sub braţ cadavrul pisicii însingerate. pe trotuarul din faţă! BĂCANUL (ieşind din prăvălie): Oh ! un rinocer! JEAN: Oh! un rinocer! BĂCĂNEASA (scoate capul pe fereastra de la etajul băcăniei): Oh! un rinocer! PATRONUL (Chelneriţei): Ăsta nu-i un motiv ca să spargi paharele! 28 JEAN: Merge drept înainte.promisiunile. 29 CHELNERIŢA (se îndreaptă spre terasă ca să strîngă cioburile ţi scaunele. DOMNUL BĂTRÎN şi LOGICIANUL: Biata de ea! PATRONUL (către Chelneriţă.. TOŢI: Oh! Aproape simultan. eu ce? Ce-ai spus? JEAN (uiiînd): Ziceam că. GOSPODINA (plîngînd): Mi-a strivit pisica. Domnul Bătrtn. n-ar fi deloc acelaşi lucru? 27 JEAN (aproape strigînd ca să acopere zgomotul rinocerului): Fiindcă eu nu-s beţiv! LOGICIANUL: Chiar şi fără lăbuţe. Spre deosebire de tine.. BERENGER (cu palmele căuş la urechea* lui Jean): Spre deosebire de tine. dinspre fundul scenei către rampă. BĂCĂNEASA. LOGICIANUL (cu palmele făcute căuş la urechea Bătrînului): Ce ziceţi ? Zgomotele devin asurzitoare de jur-împrejurul celor patru personaje. Asta face parte din însăşi natura ei. scaunul i se răstoarnă. în circumstanţe asemănătoare? DOMNUL BĂTRÎN (strigînd şi el): Ce ziceaţi că este-n firea pisicii ? JEAN (acelaşi joc): Fiindcă totul e-n funcţie de măsură. ■ în direcţia rinocerului care vine): Oh! un rinocer! LOGICIANUL (se ridică. paharele se sparg. către Be'renger): Dragul meu. ca mai devreme. arătînd spre cioburile de pahare şi spre scaunele răsturnate): Ce faci? Adună chestiile-astea de-atci! Jean şi Be'renger vin şi ei lîngă Gospodina care plînge cu pisica în braţe. apoi strigătul . Bâcăneasa şi Băcanul avansează către mijlocul scenei şi spun: ÎMPREUNĂ: Casă vezi! JEAN ŞI BERENGER: Ca să vezi! Se aude un miorlăit cumplit. dar ceva mai viu de data asta): Rinocer! Dar în direcţia inversă! CHELNERIŢĂ (apare cu un platou cu pahare): Ce este? Ce s-a-ntîmplat? Oh! un rinocer! (Scapă platoul. fiindcă tu. o să fărîme tejghelele.. eu sînt un om al măsurii. CHELNERIŢĂ: Ca să vezi! PATRONUL: O să-ţi reţin din leafă toate paharele sparte! Be'renger dă să se ascundă ca să nu-l vadă Daisy. privind îndărăt. Asta n-are nici o legătură cu tine. biata pisicuţă! DOMNUL BĂTRÎN: Biata pisicuţă! DAISY şi CHELNERIŢĂ: Biata pisicuţă! BĂCANUL..al unei femei. mi-a omorît pisica! CHELNERIŢĂ: I-a strivit pisica! Băcanul. apare Gospodina de adineauri. o pisică trebuie să prindă şoareci. Domnul Bătrîn.. n-ar mai fi în stare să alerge destul de repede după şoareci. Fiindcă te duci să te-mbeţi! LOGICIANUL : Aţi progresat deja în logică! Galopul furibund şi mugetul încep să se audă iarăşi. nu-i deloc acelaşi lucru.) PATRONUL (ieşind din cafenea): Ce se-ntîmplă? CHELNERIŢĂ (Patronului): Un rinocer! LOGICIANUL: Un rinocer vine-n goana mare. pe măsură ce zgomotele se îndepărtează. Daisy şi Logicianul o înconjoară pe Gospodină şi spun cu toţii: ÎMPREUNĂ: Ce grozăvie.. BERENGER: Şi de ce. dar de data asta în sens invers..

în vreme ce Gospodina. PATRONUL (către Gospodină): Gustaţi! E bun! BERENGER (lui Jean): Nici măcar n-ai fi avut timp să-i numeri coarnele. asta-i prea de tot! GOSPODINA (plîngînd şi legănînd cadavrul pisicii): Bietul meu Miţu. cum să nu-ţi pară rău. o să vă facă bine! DOMNUL BĂTRÎN (lui Be'renger): Asta aşa e. JEAN: Nu.. sărăcuţul de Miţu! DOMNUL BĂTRÎN (către femeie): Mi-ar fi plăcut să ne revedem în alte circumstanţe.. n-am avut timp să mă rad. un coniac. de la fereastră): Ce spuneţi de asta? PATRONUL (către Chelneriţă.. către Patron): Numai la bani vă gîndiţi! BĂCĂNEASA (către Gospodină.) Mi-eşti datoare o mie de franci! CHELNERIŢA (inlrînd în cafenea. încît abia am apucat să-l vedem. doamnă. doamnă. doamnă! BĂCĂNEASA: Orişicît.. 30 31 BERENGER (lui Jean): Şi-n plus. prin faţa prăvăliei... staţi aici. de la fereastră): Fă-o să deschidă gura şi dă-i să bea. PATRONUL (către Chelneriţă cu făraşul plin de cioburi): Haide. de la fereastră): Liniştiţi-vă. doamnă.) Domnul plăteşte! Chelneriţă intră-n cafenea spunînd: CHELNERIŢA: Am înţeles. JEAN (Băcanului): Nu era acelaşi! BĂCANUL (lui Jean): Ba parcă. nu era acelaşi rinocer.. du-te şi aruncă-le la gunoi. curaj. DOMNUL BĂTRÎN: Iată şi coniacul.. vă rog să mă iertaţi că arăt aşa. aceasta dă să refuze. GOSPODINA (in lacrimi): Nuuu. adineauri. DOMNUL BĂTRÎN (către doamnă): Luaţi loc. BERENGER (Chelneriţei): Mai degrabă daţi-i un coniac! PATRONUL (Chelneriţei): Un coniac la doamna. pisicuful meu. fugea repede. o să vă întărească. (Ridică scaunele răsturnate. toate aceste replici trebuie spuse rapid.... acolo! DOMNUL BĂTRÎN (către Băcan): Ce ziceţi de asta? BERENGER (către femeie): Nu plîngeţi. scumpă doamnă. BĂCĂNEASA: Ba da.. legănînd cadavrul pisicii): Adu un pahar de apă pentru doamna. PATRONUL (după ce verifică locul curăţat de Chelneriţă.. DAISY (femeii): Ba da.. privind la Gospodină): Biata pisicuţă! CHELNERIŢA (cu cioburile pe făraş şi cu spatele la femeie): Biata pisicuţă! Fireşte. Ăsta din urmă n-avea decît un corn.. domnişoară Daisy.. CHELNERIŢA: Aaaşa! . era acelaşi. BĂCĂNEASA (lafereastră): Asta-i prea de tot! JEAN: Da. pisicuţa mea! DAISY: Da. Eraţi aici? Aţi văzut şi dumneavoastră? BERENGER (lui Daisy): Bună ziua. dar bea pînă la urmă. toate pisicile sînt muritoare! Trebuie să ne resemnăm cu gîndul ăsta. se aşază la o masă. doamnă! DOMNUL BĂTRÎN (către Gospodină): Liniştiţi-vă. mai era şi-nvăluit de norul de praf. scumpă doamnă! JEAN: Biata femeie! BĂCĂNEASA (de la fereastră): Săraca pisicuţă. (Arată spre Be'renger. Chelneri fa îi duce femeii paharul la buze. n-am nevoie! BĂCANUL: Şi-a mai trecut o dată. ne Mngeţi inima! DAISY (lui Be'renger): Domnul Berenger. aproape concomitent. Cel dintîi avea două cparne pe nas. DOMNUL BĂTRÎN: O mică-nghiţitură.PATRONUL {arată imperativ către cioburi): Acolo.. DAISY: E a doua oară că trece pe-aici? PATRONUL: Eu cred că era tot ăla.. GOSPODINA: Pisicuţă mea. LOGICIANUL (către femeie): Ce să-i faci. în lacrimi. îi pare rău după pisică. GOSPODINA (printre lacrimi): Nu vreau. orişicît! DOMNUL BĂTRÎN (sprijinind femeia şi îndreptîndu-se către una dintre mese. DAISY (către femeie): Beţi. către Jean): Spui prostii! Cum ai fi putut să-i distingi coarnele! Fiara a trecut cu aşa o viteză.. doamnă. urmat fiind de toţi ceilalţi): Luaţi loc. era un rinocer de Africa! Chelneriţă vine cu paharul de coniac. nu vreeeauuu! BERENGER (dintr-o dată nervos. era un rinocer din Asia. GOSPODINA (plîngînd): Pisicuţul meu.. BĂCĂNEASA (Chelneriţei. (JEAN (Domnului Bătrîn): Ce spuneţi de asta? BĂCANUL (Logicianului): Ce spuneţi de asta? BĂCĂNEASA (lui Daisy.

Logicianul ascultă atent ce se spune. foarte furios. c dimpotrivă. n-ai să mă mai vezi niciodată. 33 CHELNERIŢĂ {Băcânesei): Eu am un prieten asiatic. către Jean): Un pedant nesigur pe cunoştinţele pe care le are. am mintea limpede! DOMNUL BĂTRÎN (către femeie): Vă e mai bine? BERENGER (lui Jean): Haida-de..) Pe dumneata nu te salut! GOSPODINA (acelaşi joc): Şi ne iubea aşa de tare! (Plînge. rinocerul de Asia are un corn. domnule Jean.. zău. în tot acest timp Gospodina continuă să plîngă. păi mergea cu capul în jos ! PATRONUL (femeii): Nu-i aşa că-i bun? JEAN (lui Be'renger): Păi chiar de-asta se vedea mai bine. E vorba de-un pariu! PATRONUL (lui Jean şi Be'renger): Fără scandal aici! DOMNUL BĂTRÎN: Ei. DOMNUL BĂTRÎN: Eu am avut prieteni din Asia. dumneata tre' să ştii. JEAN (ieşit din fire): Dar sTnt galbeni! Situat între Gospodină şi grupul format împrejurul lui Jean şi Berenger. .. CHELNERIŢA: Da. zău.. PATRONUL (Gospodinei): Veniţi-vă în fire. GOSPODINA (după ce-a băut): Pisica mea! BfiRENGER (iritat. BERENGER (lui Jean): Eu n-am nici un corn şi nici n-aş purta vreodată! BĂCANUL (către Domnul Bătrîn): Da' nici comercianţii nu pot să le ştie pe toate! JEAN (lui Berenger): Ba da. o dată cu Daisy): Aaaşa! JEAN (lui Be'renger): Eu n-am capul încîlţoşat. Ceilalţi o părăsesc pe Gospodină şi îi înconjoară pe cei doi. GOSPODINA (singură): Era aşa de drăguţă! BERENGER: Facem pariu? 32 CHELNERIŢA: Vor să pună pariu. asiaticii sînt oameni ca mine. dumneata eşti roşu de tot. Eu calculez iute. înainte de a ieşi definitiv. Care specie de rinocer n-are decît un corn? (Către Băcan:) Dumneata eşti comerciant.. zău aşa. GOSPODINA: Era aşa de drăguţ şi bun. JEAN: Domnilor. chiar aşa: prostii. iar cel de Africa . lui Jean): Prostii I Prostii! BĂCĂNEASA (către femeie. dacă vrei să ştii. fiindcă. legănîndu-şi pisica... fără să rostească nimic..BĂCĂNEASA (de la fereastră. Asta e! JEAN (lui Be'renger): Să ştii că eu nu spun niciodată prostii! DOMNUL BĂTRÎN (Gospodinei): Fiţi un pic filosoafă! BERENGER (lui Jean): Nu eşti decît un ins plin de pretenţii! (Ridică vocea:) Un pedant. Domnule Berenger. haide. la revedere! (Lui Be'renger. PATRONUL: Eu am cunoscut asiatici adevăraţi. către Băcan): Ăştia or să se bată. că se termină cu bătaie! GOSPODINA (acelaşi joc): Şi era aşa de curat Nu făcea decît la lădiţă.) DAISY: Ei. nu vă enervaţi! JEAN (lui Be'renger): Nu pariez cu dumneata. DAISY (lui Be'renger): Domnule Berenger. asiaticii sînt şi ei oameni ca toţi oamenii. BĂCĂNEASA (de la fereastră) şi CHELNERIŢĂ: Oh! PATRONUL: Hai. Pe de altă parte. BERENGER (lui Jean): Şi nici asiatic nu sînt. parcă vorbea cu noi! Jean iese prin dreapta. domnilor! BERENGER (continuînd. a căror discuţie devine foarte dură. DAISY (către Patron): Are dreptate fata... JEAN (lui Be'renger): Ba te înşeli. Dumneata ai cele două coarne. ca dumneata. Era ca noi toţi. JEAN (lui Be'renger): Dacă e aşa. de la fereastră): Am eu o altă pisică pentru dumneavoastră! JEAN (lui Be'renger): Eu? Prostii? îndrăzneşti să-mi spui mie că spun prostii? GOSPODINA (Băcănesei): N-am nevoie de alta! (Plînge din nou. Se mai întoarce totuşi o dată. PATRONUL (către Jean si Be'renger): Domnilor. La ce-mi pierd eu timpul c-un imbecil? GOSPODINA (acelaşi joc): Şi ştia să se facă înţeles.) BERENGER (lui Jean): Da. trebuie să ştii! BĂCĂNEASA (de la fereastră): Aşa e. Asiaticule! CHELNERIŢA: Oh! BĂCĂNEASA (de la fereastră. lăsaţi. PATRONUL (Chelneriţei): N-are nimeni nevoie de părerea dumitale. BĂCANUL (către Băcăneasă): S-o crezi tu. GOSPODINA {acelaşi joc): L-am avut încă de cînd era mic de tot! JEAN (la fel de furios): Sînt galbeni! galbeni! foarte galbeni! BERENGER (lui Jean): în orice caz.. Dar poate că nu erau adevăraţi asiatici. Şi ei sînt oameni ca noi..două. DOMNUL BĂTRÎN (Patronului): Asta aşa e.

eu cred că domnul Jean avea dreptate. BERENGER (aparte): Nu suportă să fie contrazis. PATRONUL (către Băcăneasă): Soţul dumneavoastră are dreptate: rinocerul de Asia are două coarne.DOMNUL BĂTRÎN (Băcanului): Există şi asiatici albi. iar celălalt doar unul? Şi care anume dintre ei e acela? BĂCĂNEASA: Nici el habar n-are. veniţi. o să-l băgăm într-o cutie. Ba. nu ştie nici el. DOMNUL BĂTRÎN: Dar poate că unul are doar unul. negri.Logician profesionist: iată . fiţi rezonabilă ! 34 isy şi Chelneriţă o conduc pe Gospodină către intrarea în cafenea. DAISY (lui Be'renger): Nici dumneavoastră n-ar fi trebuit să-l înfuriaţi aşa! BERENGER (lui Daisy): Nu-i aşa din cauza mea PATRONUL (Chelnerifei): Du-te şi caută un coşciugel pentru animalul ăsta nenorocit! DOMNUL BĂTRÎN (lui Be'renger): Cred că aveţi dreptate: rinocerii din Asia au două coarne. BĂCĂNEASA: Nu-i deloc uşor să ne punem de acord. GOSPODINA (în lacrimi): E un logician! PATRONUL: Oh. Şi nu admite-n ruptul capului că s-ar putea înşela vreodată. eu cred că nu există decît rinoceri cu un corn.■ DOMNUL BĂTRÎN (prezentîndu-l pe Logician lui Berenger): Prietenul meu. şi tu acum! Ţie nu-ţi place niciodată să ai idei ca toată lumea! BERENGER (aparte. Eu aşa cred. Aşa cum nu ştim noi.. Şi invers. Africanul e bicorn. iar cei din Africa doar unul.. DOMNUL BĂTRÎN (Patronului): îmi pare rău. scumpe domn. un logician! "* ■_■-•■---■'. PATRONUL (Domnului Bătrîn): Vă rog să mă scuzaţi! BERENGER (aparte): E coleric. în vreme ce celălalt are două. BERENGER (aparte): La urma urmei. CHELNERIŢĂ (către Gospodină): Doamnă. Problema nu e aceasta Daţi-mi voie să mă prezint. Cea mai mică obiecţie la spusele lui îl scoate din sărite. DAISY (lui Be'renger): V-aţi înşelat amîndoi! DOMNUL BĂTRÎN (lui Be'renger): Amîndoi aveţi dreptate. în rest înţelegea tot. Logicianul. dar greşiţi. JEAN (lui Be'renger): Beţivule! (Toţi îl privesc consternaţi. iertaţi-mă că intervin. BĂCANUL (lui Berenger): Chiar aşa: aveţi dovezi? DOMNUL BĂTRÎN {lui Berenger): De unde ştiaţi dumneavoastră că un rinocer are două coarne. la drept vorbind. Patron şi Băcan): Dar poate că-s amîndoi la fel. bleu şi alţii ca noi. vă rog. problema se cuvine elucidată. LOGICIANUL (continuînd): . DAISY (se întoarce către Gospodină): Doamnă. iar cei din Africa. asiaticul? DOMNUL BĂTRÎN: Nu. Daisy şi Chelneriţă intră în local.. (Celorlalţi:) Totdeauna susţine enormităţi! Vrea mereu să-i epateze pe toţi prin cît de multe ştie. BĂCANUL: Domnul susţinea contrariul. DAISY (Domnului Bâtrîn): Nu e nevoie. BĂCĂNEASA (de la fereastră. de ce s-a încăpăţînat aşa? N-am vrut să se-ntîmple aşa. Daisy are dreptate: nar fi trebuit să-l contrazic.. conducînd-o pe Gospodina la fel de neconsolată. LOGICIANUL (iese din expectativă): Domnilor. BERENGER (aparte): îmi pare rău că n-am fost mai conciliant Dar şi el. către Băcan): Uf. DOMNUL BĂTRÎN (către Daisy şi Chelneriţă): Doriţi să vă însoţesc? BĂCANUL: Rinocerii din Asia au un corn. BERENGER: încîntat. două. BĂCĂNEASA (de la fereastră către Domnul Bătrîn. atunci celălalt nu poate avea decît unul. zău. PATRONUL (către Băcăneasă): Dacă unul are două. iar cel african trebuie să aibă două.) BERENGER (către Jean): Nu-ţi permit! TOŢI (către Jean): Oh! GOSPODINA (acelaşi joc): Numai că nu putea să vorbească. DOMNUL BĂTRÎN (lui Be'renger): Aveţi dovezi? BERENGER: Ca să dovedesc ce? 35 DOMNUL BĂTRÎN: Afirmaţia făcută adineauri şi care a provocat o atît de supărătoare controversă cu prietenul dumneavoastră. PATRONUL: Dar hai să admitem că ar exista şi cu două: care-i unicorn. BERENGER: Mai întîi că nici nu ştim dacă există din cei cu două coarne. ăsta-i defectul lui. are o inimă de aur şi mi-a făcut nenumărate servicii. în vreme ce toţi ceilalţi discută despre numărul coarnelor): De fapt. PATRONUL: Cine-i bicorn? BĂCANUL: Nu cel din Africa. GOSPODINA (plîngînd în hohote): Asta niciodată! niciodată! BĂCANUL: îmi pare rău. Şi viceversa. DOMNUL BĂTRÎN: în orice caz.

36 37 LOGICIANUL: La urma urmei. LOGICIANUL: Acuma. DOMNUL BĂTRÎN (repetînd): Unul şi acelaşi rinocer. DOMNUL BĂTRÎN: Da.. DOMNUL BĂTRÎN: E posibil.. dacă am fi văzut.. polemica s-a desfăşurat în jurul unei probleme de care.... BĂCANUL: Şi nouă ni se adresează.. LOGICIANUL: Problema nu se află aici.nici asta n-ar fi fost concludent... BĂCANUL: Bine. domnule... ha. PATRONUL: Da..şi a doua oară un rinocer cu două coarne. mda LOGICIANUL: . PATRONUL: Exact... BĂCANUL: Sîntem cu toţii foarte onoraţi... DOMNUL BĂTRÎN {întrerupîndu-I): Nu mai întrerupeţi... lăsaţi-mă să vorbesc... vă întrebaţi dacă a fost sau nu vorba de acelaşi rinocer care a trecut pe-aici. dar avînd două coarne.. fiindcă e prea puţin probabil ca un al doilea corn să-i fi putut creşte în cîteva minute. PATRONUL: Cu două coarne. LOGICIANUL: Domnilor..şi unul african într-unui asiatic.... DOMNUL BĂTRÎN: African sau asiatic.. LOGICIANUL: .. LOGICIANUL: Dacă aţi fi văzut prima dată un rinocer cu două coarne. PATRONUL: Aşadar...abia din acest moment am putea să concluzionăm că avem de-a face cu doi rinoceri diferiţi. de două ori.indiferent că acesta ar fi fost asiatic sau african... unul cît de cît vizibil. pentru a înţelege mai bine): De două ori acelaşi rinocer. Aşa ceva ar transforma un rinocer asiatic într-unui african. indiferent dacă e african sau asiatic.) BERENGER: Sînt foarte onorat. BĂCĂNEASA (de la fereastră): Ha... PATRONUL (acelaşi joc): Cu un singur corn.. BĂCANUL: Cu un singur corn... LOGICIANUL: . LOGICIANUL (continuînd): . PATRONUL: Vă ascultăm. (îşiprezintă actul..... Dar şi tuturor celor prezenţi aici. BERENGER: înţeleg. LOGICIANUL: Asta este.. La început.Or... LOGICIANUL (continuîndu-şi demonstraţia): . aşa ceva nu e cu putinţă în logica adevărată. Domnule Logician. mdeah! Băcăneasa dă din umeri şi pleacă de la fereastră. LOGICIANUL: . LOGICIANUL (înctntat de propriul raţionament): .. cu două coarne. dar.După cum puteaţi vedea de două ori acelaşi rinocer. DOMNUL BĂTRÎN: Da. tot cu un corn. DOMNUL BĂTRÎN: . DOMNUL BĂTRÎN {întrerupîndu-l pe Be'renger): Nu-l întrerupeţi.. numai că. Aceasta a fost întrebarea....permisul meu... DOMNUL BĂTRÎN: Să-l lăsăm să vorbească.. este posibil ca rinocerul care-a trecut pe-aici prima dată să-şi fi pierdut un corn între timp... LOGICIANUL (lui Berenger): Dumneavoastră mă adresez în primul rînd.. PATRONUL: De ce? BĂCĂNEASA: Aoleu.. v-aţi îndepărtat. LOGICIANUL: Dacă puteţi dovedi că prima oară aţi văzut un rinocer cu un corn. fără voia dumneavoastră. BĂCANUL: Sau unicorn. BĂCANUL (repetînd. Şi la ea trebuie răspuns.. iar cel care-a trecut al doilea să fie de fapt acelaşi. BERENGER: în cel fel? LOGICIANUL: Iată cum: era posibil să fi văzut de două ori acelaşi rinocer cu un singur corn.. DOMNUL BĂTRÎN: Asiatic sau african. mă rog... LOGICIANUL: Vedeţi dumneavoastră.. Nu-nţeleg nimic. BĂCANUL: Nu văd de ce nu ! BERENGER: Da. BĂCĂNEASA: Şi dacă rinocerul din Asia e bicorn. Pe urmă: puteaţi vedea mai întîi un rinocer cu un corn şi apoi un alt rinocer.. . BĂCĂNEASA (Băcanului. ce chestie..... LOGICIANUL: .cu două coarne! LOGICIANUL: . BĂCANUL: Mda.şi a doua oară un rinocer cu un singur corn. LOGICIANUL: Şi la fel de bine un prim rinocer cu două coarne şi un al doilea tot cu două coarne. de la fereastră): Lasă-l să vorbească. e posibil.. domnule. BĂCANUL: Mdeah.. e prea puţin probabil. BĂCANUL: Asiatic sau african. sînteţi bun să ne spuneţi dacă rinocerul african este unicorn ? DOMNUL BĂTRÎN: Sau bicorn.. Exact asta trebuie să demonstrez. BĂCANUL: Dacă am fi văzut... PATRONUL: African sau asiatic. dacă aţi fi văzut. LOGICIANUL: Este de asemenea posibil ca ambii rinoceri să fi fost din cei cu două coarne şi să şi le fi pierdut pe toate-ntre timp. dar am fi vrut şi noi să ştim.

costum gri. Deasupra uşii de la biroul şefului de serviciu. guler detaşabil scrobit. cravată neagră. Lîngă ea două scaune (mai frumoase. de cealaltă parte a biroului.adică o făptură nu se poate naşte-n două locuri simultan. tot în prim-plan. dar cu faţa la public. nişte tăbliţe cu inscripţii: JUR1SPRUDENŢĂ. Mai tîrziu apare doamna Boeuf: femeie corpolentă de vreo cincizeci de ani. Dudard. dreptunghiulară. Dudard se va aşeza pe scaunul lipit de perete. pe stînga. atunci Dudard va deveni şef de serviciu. Şeful ţine mina cu arătătorul aţintit către Botard. domnilor. E destul de înalt . vă rog. un cuier pe care sînt agăţate halate cenuşii sau vestoane îmbătrînite. LOGICIANUL (Domnului Bătrîn): Asta rămîne de demonstrat. în colţul din dreapta. rafturi cu cărţi şi dosare prăfuite.de exemplu. cu profilul drept înspre sală. printr-un gest teatral. ca să-i apere mînecile hainei. de unde şi antipatia lui Botard. o pendulă arată ora nouă şi trei minute. numai că nu rezolvă nicidecum problema. PATRONUL: Imediat! (Intră în cafenea. în acest moment iese din cafenea Gospodina. în prim-plan. Dudard: treizeci şi cinci de ani. problema e pusă într-o manieră corectă. vino. nu. deasupra rafturilor. pricepe tot. La peretele din stînga. PATRONUL: Aşa e. pe stînga.pe cel din stînga). Personajele sînt deci în picioare la ridicarea cortinei. urmată fiind de Daisy şi de Chelneriţă. un halat lung şi pe nasul viguros i se sprijină o pereche de ochelari. scoţînd capul prin uşa prăvăliei): Hai. avîndu-i în faţă pe ceilalţi funcţionari (el are gradul de şef-adjunct).. cu profilul stîng înspre sală. un moment de genul „tableau vivant" (la fel trebuia să se întîmple la începutul primului act). BĂCANUL (continuînd): . are dreptate! Nu putem îngădui ca' pisicile noastre să fie călcate-n picioare de un rinocer sau de orice altceva! BĂCANUL: Aşa ceva nu putem îngădui! BĂCĂNEASA (către soţul ei. DOMNUL BĂTRÎN (ridieîndu-şi pălăria): Am onoarea. o masă cu două scaune. pe care se găseşte condica de prezenţă.) BERENGER (singur): N-ar fi trebuit. aşa stînd lucrurile. cu mînecute de lustrin negru. în fund. Apoi. la stînga şefului. Pe masă: şpalturi. cu mîiniie în buzunarele halatului şi un surîs incredul atîrnat pe buze. o altă masă. este Botard. cel de-al doilea . LEGI FISCALE. între uşa din fundal şi peretele din dreapta. pe peretele din dreapta (ce poate fi uşor oblic) tăbliţele indică: MONITORUL OFICIAL. Poartă ochelari. Unul mare. mai mare. o uşă dă spre scară. ar fi preferabil să nu se pună decît o simplă ramă de fereastră în prim-plan. desfăşurat. Poartă un basc pe cap. (Ia paharul şi bea. dar se ţine foarte bine. la stînga. un pahar de coniac. cuierul poate fi plasat şi el în prim-plan.. unde funcţionarii semnează la venire. domnilor. e masa la care lucrează Botard şi Be'renger (cel dintîi se va aşeza pe scaunul din dreapta. aşezat deasupra şpalturilor proaspete. lîngă peretele din dreapta. măsuţa cu maşina de scris a lui Daisy. lîngă scaunul său. or să-înceapă să ne vină clienţii! BĂCANUL (se îndreaptă către prăvălie): Nu. La ridicarea cortinei. numai că. se află un ziar mare. Lipite de pereţi. Salută cu pălăria şi iese după Logician. aşa ceva nu putem îngădui! BERENGER: N-ar fi trebuit să mă cert cu Jean! (Patronului:) Aduceţi-mi. Iese prin stînga. Botard: tipul învăţătorului la pensie. în fundal. BĂCANUL: O fi logic. Şeful serviciului are cam cincizeci de ani. dar oare putem noi admite ca pisicile noastre să fie strivite sub ochii noştri de nişte rinoceri cu un corn sau cu două. o fereastră. între o uşă ce dă afară pe scară şi măsuţa lui Daisy se află o altă masă. Ştie tot. o călimară. ca la orice înmormîntare. e îmbrăcat corect: costum bleumarin. are aerul că replică „nu mă duce nimeni pe mine". şaizeci de ani. Cu foile dactilografiate în mînă. mai „importante") stau faţă în faţă: e masa la care lucrează Dudard şi domnul Boeuf. LOGICIANUL (îşi ridică pălăria): La revedere.imaginea elementului (a cadrului) de viitor în administraţie. lîngă uşa şefului. cu faţa la public. figură mîndră. 38 LOGICIANUL (surîzîndu-i lui Berenger cu un aer atoateştiutor): Dar bineînţeles. Este domnul Papillon. în fund. După ureche ţine un creion.. CODURI. în centru. Dacă şeful va fi avansat director adjunct. DOMNUL BĂTRÎN: Nici măcar succesiv. stînd nemişcate împrejurul mesei din dreapta. în cazul în care t»ntrul dispune de o fosă de orchestră. tot felul de hîrtii etc. blondă. cu o cutie în mînă. Daisy stă puţin mai departe. înfundai. urmat de Domnul Bătrîn. dragă domnule. Eventual. finind în mînă un vraf de hîrtii dactilografiate. rozeta Legiunii de Onoare. în ţinută de mare doliu. Cîteva secunde după ridicarea cortinei. eventual.) CORTINA ACTUL II PRIMUL TABLOU Decorul Un birou din administraţia unei întreprinderi particulare . mustăcioară albă. DOMNUL BĂTRÎN: E absolut logic. deasupra căreia atîrnă o tăbliţă cu indicaţia: ŞEF SERVICIU.) Acuma am inima prea grea ca să mă duc la muzeu: îmi voi cultiva spiritul altă dată. acoperitei şi ea de şpalturi. cortegiul funebru care trece.. personajele rămîn imobile. se văd ultimele trepte ale scării. Lîngă peretele din dreapta. tot lîngă birou. Daisy . în poziţia în care va fi rostită prima replică. partea de sus a balustradei şi un mic palier. între ei. fie ei asiatici sau africani? Indică.. înconjurat de cele trei personaje de la birou. dintr-o mare editură de publicaţii juridice. şeful de serviciu. BERENGER {Logicianului): Asta mi se pare limpede. plînsă şi cu sufletul la gură. Cortegiul se îndreaptă către ieşirea din dreapta. mustaţă neagră şi stufoasă. Are şi el mînecute de lustrin.. în picioare. n-ar fi trebuit să-mi ies din fire! (Patronul vine cu paharul de coniac. o uşă mare cu două canaturi. Daisy: tînără. cu aerul că-i spune „doar vezi şi dumneata"! Botard.O fi logic. tocuri.

. poveşti de adormit copiii. dovedit ştiinţific. iar ieri a fost duminică. în privinţa asta sîntem cu toţii de acord. Ca fost profesor. la ora aperitivului. Nişte leneşi plimbăreţi. ha! : Dar eu l-am văzut. Şi nu ne zice nici ce înţelege prin pisică.." DAISY: Nu chiar în Piaţa Bisericii! DOMNUL PAPILLON: Asta-i tot. Aţi deplasat problema. numai că nu e vorba de. oameni demni de crezare. un pachiderm a călcat în picioare o pisică. DUDARD: Toată lumea ştie ce-i aia o pisică. vă rog să mă iertaţi. BOTARD: Din păcate. nu de asta-i vorba. E limpede.. BOTARD: Nu-i cred eu pe ziarişti. e clar. Eu sînt un spirit metodic şi exact DUDARD: Ce-are-a face aici spiritul metodic? DAISY (lui Bolard): Mie mi se pare. un licenţiat în drept! Dă-mi voie să rid. DAISY: Dar v-am spus că aici nu-i nimeni rasist. n-am vrut să vă jignesc. şi-a făcut apariţia Be'renger. Meridionalii au prea multă imaginaţie. duminică. domnule şef! DOMNUL PAPILLON: „Ieri. BOTARD (îl întrerupse): Vezi bine că-i vorba de panglicari. Te credeam fată serioasă! pAISY: Domnule Botard. domnule Dudard. dumneata ştii ce-i ăla un rinocer? DAISY: Este. DOMNUL PAPILLON (indignat): Asta-i prea de tot! BOTARD: Iertaţi-mă. DUDARD: Scrie la gazetă. DUDARD: Bineînţeles. am văzut rinocerul. DOMNUL PAPILLON: Hai zău. ha.nu l-am văzut. BOTARD: Asta numeşti dumneata precizie? Ia să vedem. ştiu eu ce zic. nu poţi nega. Poate c-a fost vorba de-un purice strivit de un şoricel. în Piaţa Bisericii din oraşul nostru. mie-mi 40 41 place lucrul precis. Mai precis. BOTARD: Eu nu sînt din Sud. DUDARD: Eu . eu n-am vedenii! Şi nu eram singură. Botard atacă.pare că-l sprijină cu privirea pe Dudard. dar nu puteţi nega că rasismul este una dintre marile greşeli ale veacului. Citiţi ştirea. că ştirea e foarte precisă. este un animal foarte mare şi rău! BOTARD: Şi te mai lauzi că ai o gîndire precisă! Domnişoară.. BOTARD (dispreţ profund): Pfff! DUDARD: Dacă scrie. (Lui Daisy:) Mai întîi.. care umblă de colo-colo fiindcă n-au ce face! DUDARD: Asta s-a întîmplat ieri. N-am spus asta din dispreţ faţă de religie. BOTARD: Aşa deci. Totuşi. Despre ce fel de pachiderm e vorba? Ce înţelege un redactor de fapt divers printr-un pachiderm? Nu ne zice. . Şi din chestia asta se face un capăt de lume! DOMNUL PAPILLON (lui Dudard): Hai să-ncercăm să punem lucrurile la punct. Nu sîntem la şcoală. ureînd prudent pe ultimele trepte de la intrare şi deschizînd încet uşa dincolo de care se poate citi inscripţia EDITURA JURIDICĂ. rinocerul. Eu am văzut cu ochii mei rinocerul. citeşte la fapte diverse. un jurist.. BOTARD: Dar e o pisică sau un motan? Şi ce culoare avea? De ce rasă era? Nu sînt rasist. BOTARD: Pfff! Precis că se uitau la cu totul altceva!. ci din lipsă de respect faţă de ea. DAISY: Dar l-am văzut. n-o luaţi aşa de uşor. erau mulţi oameni în jurul meu. domnule Botard.. domnule Botard. O serie de evenimente istorice ne-au dovedit din plin că rasismul. După cîteva secunde.. pun mîna-n foc. DUDRAD: Dar îţi repet că aici nu-i vorba de rasism. de un rinocer. Zici că ai văzut cu ochii dumitale rinocerul plimbîndu-se pe străzile oraşului? DAISY: Nu se plimba: alerga. să vă cîştigaţi în sudoare pîinea zilnică. BOTARD: Uite că eu muncesc şi duminicile. aici e vorba pur şi simplu de-o pisică strivită de-un pachiderm. ce-are-a face rasismul aici ? BOTARD: Domnule şef. care au văzut totul. Toţi mint. Nu se dau alte detalii... ale căror slugi sînt. ba încă sînt antirasist. Cum poţi să crezi aşa ceva tocmai dumneata. BOTARD: N-aş zice. Eu nu stau să-i ascult pe preoţii care vă cheamă la biserică şi vă împiedică să veniţi la lucru. Nu cred decît ce văd eu cu ochii mei. DOMNUL PAPILLON: N-o să ne ţii acuma o lecţie despre rinoceri. BOTARD: Domnule Dudard. BOTARD: Pfff! DUDARD: Păi ajunge.. încă de la ultimele replici.cu ochii mei . DOMNUL PAPILLON: Nu rasismul e-n chestiune acuma BOTARD: Nu trebuie să pierdem nici o ocazie de a denunţa rasismul. dumneata ai încredere în ziariştii care ar face orice ca să-şi vîndă nenorocitele lor de gazete şi ca să le facă pe plac patronilor. ha.. scrie! Poftim. BOTARD: Snoave.

BOTARD (continuînd): Pretutindeni.. domnule Berenger. (I-o întinde. domnilor.. chiar în momentul în care intră Be'renger. dar iată-l şi pe domnul Berenger. unde-i condica de prezenţă? DAISY: Iat-o. va scoate din sertar mînecuţele. DAISY (lui Berenger): Grăbiţi-vă.. spiritul de observaţie. condica de prezenţă. simţul practic. . licenţiat în drept şi excelent funcţionar. BOTARD: Dumneata delirezi. DOMNUL PAPILLON (lui Botard): .. Botard.DOMNUL PAPILLON (lui Daisy): Bun. ceea ce-i foarte normal. DOMNUL PAPILLON (lui Botard): Domnule Botard. nu-i decît nouă şi zece.) DOMNUL PAPILLON: Ei. domnul Berenger n-a luat parte la disputa noastră. domnule. cea cu condica de prezenţă. ai văzut şi dumneata rinoceri? BOTARD (lui Dudard): Universitarii sînt spirite abstracte. cu tonul cel mai natural din lume): Fireşte. colegul şi colaboratorul nostru. BOTARD: Nici măcar nu ştie cîţi a văzut. (Tocmai se îndrepta spre cuier. zău! . Domnişoara Daisy a văzut un rinocer unicorn. DUDARD (lui Botard): Ei.. BOTARD: Nu ştiţi. timpul trece. către Papillon. haide.. DOMNUL PAPILLON (se uită la ceas): Gata. Domnişoară. eu cred că. ocolindu-i pe cei trei bărbaţi. BERENGER: Dar nu eram singur cînd am văzut rinocerul. domnişoară Daisy. DUDARD (către Daisy): Cred mai degrabă că aveau două coarne. pe onoarea mea! DAISY: Era un rinocer unicorn.. am văzut! BOTARD (se întoarce): Pfff! DAISY: Aşa! Vedeţi bine că nu-s eu nebună! 0OTARD (ironic): Vai. bună ziua. domnule Botard! DOMNUL PAPILLON: Ia spune. BERENGER (lui Papillon): Bună ziua. BOTARD: Pfff! Se pare că s-au vorbit amîndoi ca să-şi bată joc de noi. 42 43 j BOTARD: Fie că-i în palate.. se va duce spre masă. Dumnealui abia a venit BERENGER (către Daisy): Nu-i aşa că l-aţi văzut? Noi am văzuL BOTARD: Pfff! E posibil ca domnul Berenger să fi crezut c-a văzut un rinocer.. îşi va scoate haina şi-şi va pune halatul ori un veston uzat. vă mulţumesc! Şeful s venit? DAISY (ducînd un deget la buze): Sssst! e aici! BERENGER: Deja? Aşa de devreme? Se repede să semneze condica de prezenţă. . galanterie să spui că ai văzut un rinocer? BOTARD: Absolut. domnule Dudard.. să punem punct. Berenger.") Dumnealui e plin de imaginaţie! Pentru dumnealui totul e posibil. DOMNUL PAPILLON {către Daisy): Haide. fie că-i în colibe! DAISY (lui Berenger): Semnaţi repede de prezenţă! BERENGER: Oh. Sper că n-am întîrziat. domnule Berenger. rinocerii. habar n-au ce-i viaţa! DUDARD: Prostii! BERENGER (continuînd să-ţi pregătească uneltele de lucru. Mai erau şi alţi oameni acolo. (Face. Sau. semnul că: „dacă bea atâta. DOMNUL PAPILLON: Nu fi răutăcios. BERENGER (intra în timp ce ceilalţi continuă să discute): Bună dimineaţa. E trecut de nouă.) Bună ziua şi iertaţi-mă.. domnule. prin spatele lui Berenger. asta cînd e vorba să susţii afirmaţiile fanteziste ale domnişoarei Daisy. facultăţile şi universitatea nu fac cît şcoala comunală. unul sau doi rinoceri? BERENGER: Păi. BERENGER: Eram lîngă prietenul meu Jean!. va saluta etc. dacă e să mă iau după ce-am auzit! BOTARD: Atunci ar cam fi timpul să vă puneţi de acord. . eram cît pe-aici să-ntîrzii! Bună ziua. cu grabă exagerată. este un ignorant BOTARD: N-am să merg atît de departe. adu-mi. oare. domnule Papillon. DOMNUL PAPILLON (lui Botard): N-o să-mi spui acuma că domnul Dudard. ca pentru a-ţi compensa întîrzierea.. însă. dar domnul Berenger spune aşa din eleganţă.cred că depăşeşti limitele politeţii. te rog.. BOTARD: Cîţi aţi văzut. BERENGER (semnînd în condică): Totuşi. DUDARD (lui Papillon): Şi mie mi se pare la fel. Chiar şi în edituri. Cu atît mai rău pentru cei care-au întîrziat! Daisy se îndreaptă spre măsuţa din stînga.. poate. oriunde dau de ea. cu toate că n-are un aer galant. DUDARD: E. BOTARD (lui Dudard şi Papillon): Eu lupt contra ignoranţei. Toată lumea e galantă cu domnişoara Daisy. BOTARD (lui Dudard): Universitarilor le lipsesc ideile clare. oricum.

.. Rinoceri în ţara noastră. nu vi se pare? DAISY: Of! 44 45 BOT ARD: N-aş vrea să vă jignesc. Botard e prost dispus.. DUDARD: Aşa e. aşa ceva nu s-a pomenit niciodată. DOMNUL PAPILLON: Domnilor. BOTARD (lui Dudard.. Botard începe să bombăne textul. în cazul rinocerilor. care-i opiumul popoarelor! DAISY: Ei bine.. Daisy se aşază la măsuţă şi începe să bată la maşină. adu-mi corespondenţa la semnat la mine-n birou.. DUDARD (arată spre Berenger): Există şi martori! BOTARD: Ce să zic!!! Aşa un martor! . haideţi. aşa ca farfuriile zburătoare! DUDARD: Dar e vorba totuşi de-o pisică omorîtă. peste capul lui Berenger.. Berenger şi Botard stau la măsuţele lor. BERENGER: Cuvîntul „a înflori" mi se pare cam deplasat. DOMNUL PAPILLON: Pe curînd. DOMNUL PAPILLON: Terminaţi atunci de corectat împreună. domnule Papillon. domnule Papillon. vă mai atrag atenţia o singură dată: sînteţi în orele de program. DAISY (se întrerupe din dactilografiat): Dacă-ţi spun că am văzut.. psihoză colectivă! Ca şi religia.. doar dumneavoastră sînteţi şeful. DUDARD' E de-ajuns o singură dată! BOTARD: Aşa ceva nu s-a mai pomenit! Numai în pozele din manualele de şcoală.. Grăbeşte-te cu bătutul. De vreme ce ne ordonaţi.Botard.. domnilor! (Iese.Rinocerul dumneavoastră tot un corn avea. controlată.. aţi terminat de corectat reglementarea vinurilor zise „cu denumire controlată"? BERENGER: Nu încă. DAISY: Am înţeles. însă nu cred deloc în povestea asta a dumneavoastră.în existenţa farfuriilor zburătoare! BOTARD: Poftim!!! DOMNUL PAPILLON (ferm): Cred c-am depăşit măsura Gata cu vorbăria! Cu sau fără rinoceri. în timp de Botard urmăreşte pe manuscris cu creionul): Reglementarea vinurilor zise cu denumire. Vinurile din regiunea bordelezăy regiune inferioară a colinelor superioare. Berenger corectează singur. noi ne vom supune. Dudard se aşază şi el şi începe să lucreze. cu spatele la uşa dinspre scară.. eu cred. (Corectează) Denumire cu n şi r (corectează)..) BERENGER (citeşte şi corectează. Rinocerii dumneavoastră n-au putut înflori decît în creierele gospodinelor. avem de lucru! Editura nu ne plăteşte ca să spunem poveşti cu animale reale sau fabuloase! BOTARD: Fabuloase! DUDARD: Reale! DAISY: Foarte reale! DOMNUL PAPILLON: Domnilor. şi alţii am văzut. dar e-aproape gata. am văzut. Berenger şi Botard.. < DOMNUL PAPILLON: Domnilor.." DUDARD (lui Berenger şi Botard): Nu mai striga aşa. DOMNUL PAPILLON: încearcă să-l termini. în vreme ce domnul Papillon iese trîntind uşa. Berenger e moale şi visător. Dumneata. Tipografia aşteaptă. e urgent. BOTARD (rănit şi ironic): Prea bine. reluînd discuţia de adineauri. domnule Dudard. cu sau fără farfurii zburătoare. unde-i comentariul dumneavoastră despre legea represiunii antialcoolice? DUDARD: Tocmai îl pun la punct.) E' o mistificare! DUDARD: Ce-i o mistificare? BOTARD: Cum ce? Povestea cu rinocerul! Numai propaganda dumneavoastră răspîndeşte asemenea zvonuri! DUDARD (întrerupe lucrul): Care propagandă? BERENGER (intervine): Aici nu-i vorba de nici o propagandă. vă rog.fiu atent la ce fac. BOTARD (lui Dudard): Asta nu e! E un rînd sărit. şi eu. mai repede. domnişoară. mişcînd buzele fără nici un sunet. te rog. Daţi-mi voie să întrerup această polemică sterilă. N-aş vrea să-mi intru-n trista obligaţie de a vă reţine din leafă! Domnule Dudard.. Nu se-aude decît vocea dumitale şi mă-mpiedici să. sau două? BERENGER: Păi aici e toată problema. BOTARD (continuînd): Rinocerul dumitale e un mit. DAISY: Un mit? DOMNUL PAPILLON: Domnilor. Berenger desface şpalturile pe masă şi-i dă manuscrisul lui Botard. cu profilul spre sală . 46 . cred că-i timpul să ne-apucăm de lucru! BOTARD (lui Daisy): Un mit. Dumneavoastră.. asta nu se poate nega! BERENGER: Sînt martor. Cîteva momente. domnule Papillon. BOTARD: E cam ciudată chestia. domnule şef. domnilor! BOTARD (lui Dudard): Psihoză colectivă.. BERENGER: înc-o dată: „Vinurile zise cu denumire controlată..

. scaunul lui. Se-nvîrte în cerc. DUDARD: Nu va putea urca. Nu mai are scară. Botard şi Dudard se aşază rapid la loc. zău... Hai. (Se ridică. Am fost... DOMNUL PAPILLON (deschide larg uşa şi intră): Dacă lucrurile continuă aşa. Brusc. domnule Dudard.. Palierul scării e înecat într-o mare de praf. la intrare. N-o să permit.. în ce scop. dar asta nu-i un motiv să se agite-n halul ăsta! DOAMNA BOEUF (ca greutate): Nu-i asta. De jos. în acest timp. DOMNUL PAPILLON: Domnilor. Dudard şi Botard fug spre stînga. în acest moment se aude un zgomot. vă rog... un pahar cu apă. Am închis ochii pînă-acuma.47 DUD ARD {lui Botard): Mă faci să rîd! Auzi dumneata: propagandă! Propagandă pentru ce? BOTARD: Haida-de. BERENGER: Iat-o pe doamna Boeuf! DAISY: Bună ziua. Pe ultima replică a şefului. vă rog.. Răgetele se aud din nou. o să-l dau afară Nu-i prima dată cînd face aşa.. DUDARD: Ba da. Eacolo! Da' ştiu că-i uriaş! BOTARD: Eu nu văd nimic.. E un pic gripat.şi deschizînd brusc uşa. Are careva dintre voi cheia de la biroul lui? Exact acum îşi face apariţia doamna Boeuf.. trînteşte un pumn în masă): Asta-i o insultă. săl scuzaţi pe soţul meu. aici e telegrama de la el. se deschide uşa de la biroul şefului.? Ştii mai bine ca mine. la sfîrşit de săptămînă.. jos. Zice că speră să se întoarcă miercuri. cînd praful se va risipi. 48 49 DAISY (Doamnei Boeuf): Vă e mai bine. DAISY: Doamne? Dumnezeule! DOAMNA BOEUF (pe scaun şi cu mîna la inimă): Oh! Ah! Berenger se-ndreaptă iute spre ea.. DOMNUL PAPILLON (către Daisy): Aduceţi-i un pahar cu apă! DAISY: Imediat.. BERENGER: Staţi liniştită. îi pălmuieşte uşor obrajii şi-i dă apă. BERENGER: Unul cu un corn sau cu două coarne? BOTARD (pufneşte-n rîs): Mă faci să rîd! DUDARD (indignat): Las-o să vorbească! DOAMNA BOEUF (făcînd un mare efort ca să precizeze şi arătînd cu degetul în direcţia scării): E-acolo. (Aproape leşinînd:) Daţi-mi. deschid uşa şi se-ngrămădesc pe palier. acolo jos. Treptele scării se văd prăbuşindu-se sub o greutate formidabilă. Papillon.. domnule Botard. acolo.. nu mai face pe nevinovatul! DUDARD (supărîndu-se): în orice caz. M-a urmărit tot drumul un. de-acasă şi pînă-aici. DOMNUL PAPILLON: E foarte neplăcută absenţa domnului Boeuf. E o iluzie. DAISY : Zău. pe care doamna Boeuf aproape că se prăbuşeşte. BOTARD: A fost o insultă. doamnă? Ce i s-a întîmplat de nu s-a putut deranja personal? DOAMNA BOEUF (cu sufletul la gură): Vă rog să-l scuzaţi. doamnă Boeuf? DOMNUL PAPILLON (de pe palier): Uite-l. domnule Papillon! Bună ziua la toată lumea! DOMNUL PAPILLON: Unde-i soţul dumneavoastră. A plecat la ai lui.. Be'renger îi aduce. nu sînt plătit de pontenegrini! BOTARD (roşu de furie.... în locul scării se va vedea o gaură neagră... sau că s-a întîmplat ceva? DAISY: Nu mi-a spus nimic.. un rinocer.. Are aerul că vrea să urce încoace. Nu-i asta. Şeful ţine în mină condica de prezenţă. deja am putut-o vedea urcînd scara -foarte repede . // aduce paharul şi-o ajută să bea în timpul următoarelor replici. DOMNUL PAPILLON: E un pic gripat! pOAMNA BOEUF (îi întinde şefului o hîrtie): Iată.. Şi-aveam nevoie de el! (Lui Daisy:) A anunţat că-i bolnav. DOMNUL PAPILLON: Domnul Boeuf n-a venit astăzi? BERENGER (se uită împrejur): Chiar! Nu-i aici! DOMNUL PAPILLON: Fireşte.) BfiRENGER: Haide. E speriată şi răsuflă precipitat.. DUDARD (şefului): Trebuie că-i cardiacă. doamnă.. eu.. ba da. înconjuraţi de-un nor de praf.. şi un scaun.. doamnă Boeuf! DOAMNA BOEUF: Bună ziua.. BOTARD: E ciudat Ce să fie toată chestia asta? DUDARD (se întoarce la Be'renger): Vino să vezi.. domnule Botard. dar nu mai merge. se aud răgete furioase. vino să-ţi ... uite-l cum se-nvîrte-n cerc. La apariţia lui se face dintr-o dată linişte. nu mai e nici o îndoială. în centrul scenei.

DUDARD (în timpul „transportului"): Nu vă mai necăjiţi. Ai zice că-l doare ceva. BOTARD: Eu n-am niciodată vedenii. Ce-o vrea... sîntem în pom. fulgerîndu-l cu privirea. după care scoate un strigăt teribil. doamna Boeuf s-a ridicat şi s-a alăturat grupului de pe palier. DOMNUL PAPILLON: Ne-a sfărîmat scara: foarte bine. BERENGER: Vin acuma.. DOMNUL PAPILLON: Dumneata aiurezi. nu? (Către Daisy:) Şi dumneata. priveşte. uitaţi-vă. BERENGER (continuă..... împreună cu Daisy care o părăseşte pe Doamna Boeuf. DUDARD: N-o să-l mai şi alinţi acuma! Fără-ndoială că nu-i domesticit. chiar săptămîna trecută. doamnă? DOAMNA BOEUF: E soţul meu! E Boeuf. Dar vorba e cum coborîm deaicea? DOMNUL PAPILLON (glumeşte amuzat. chiar şi dumneavoastră. Nu-i momentul. ce ţi s-a-ntîmplat? 51 DAISY: Sînteţi siguri? DOAMNA BOEUF: dl e. haide. sărmanul meu Boeuf. E un rinocer african sau mai degrabă asiatic. mîngîind-o pe obraz pe juna dactilografă): Te voi lua în braţe şi vom sări împreună! DAISY (înlătură mîna şefului): Nu pune mîna dumitale zgrunţuroasă pe faţa mea. tot mugeşte şi se-nvîrte de colocolo. îl recunosc.) DOMNUL PAPILLON: Ca să vezi! De data asta-l dau definitiv afară din serviciu. care ştii atîtea.) DAISY: Bietul animal. elefantule! DOMNUL PAPILLON: Glumeam şi eu! între timp.... DAISY: O fi... DAISY: Cum să mai plătească Asigurările într-un caz ca ăsta? DOAMNA BOEUF (leşină în braţele lui Berenger): Alj! Doamne! BERENGER: Oh! DAISY: S-o ducem de-aici! Ajutat de Dudard şi Daisy.. (Rinocerul rage cumplit. către Botard): Dumneata.. Of! nu mai ştiu dacă rinocerul african are unul sau două coarne. am trimis un raport în acest sens. cine ştie. pisu.. oare ce-o vrea? DUDARD: Ai zice că e-n căutarea cuiva (Lui Botard:) Ei. îl văd acuma.. fără scară. lui Papillon): Ca de obicei! 50 BERENGER (lui Dudard şi Papillon): Ei. DAISY (domnului Papillon): Poate că toţi avem vedenii. DAISY (ironică.) DOMNUL PAPILLON (lui Be'renger): Hai. ce crezi? E cumva invers? bicornismul ar fi specific.) E numai vina dumitale! DUDARD: De ce a mea şi nu a dumitale? BOTARD (furios): Vina mea? Numai pe cei necăjiţi cade vina întotdeauna Dacă n-ar depinde decît de mine. DAISY (lui Botard): De acord. că tot trebuia să se întîmple asta într-o zi! Ehe! de cîtă vreme am cerut eu la Direcţia Generală să se facă trepte din ciment în locul scării ăsteia putrede.... cum se învîrteşte.. n-ai cum să-l mîngîi: nu se poate ajunge la el. . eşti încă ameţit. DOAMNA BOEUF: Doamne! Să fie oare cu putinţă? BERENGER: Ce este. nu-i aşa? E cel pe care l-aţi văzut.. pisu. uită-te. uite-l că se uită la noi! (în direcţia animalului:) Pisu. DOMNUL PAPILLON: Trebuia să se întîmple o dată şi-o dată. DOMNUL PAPILLON: Hai că. are dreptate Botard. Numai că vorba e: există sau nu? BOTARD: Este o maşinaţiune infamă! (Gest de orator de tribună. dragă Berenger. cu degetul îndreptat către Dudard. DUDARD: Şi eu.. dumneata care eşti specialist în rinoceri. (Rinocerul îi răspunde printr-un muget violent. DAISY (lui Botard şi Dudard): Liniştiţi-vă. zău.vezi rinocerul. nu? DAISY: Absolut BERENGER: Are două coarne. doamnă Boeuf! DOAMNA BOEUF: Ah! Oh ! DAISY: O să se-aranjeze. DUD ARD: Are asigurare? BOTARD (aparte): Acuma am înţeles. Era previzibil. bicornismul îl caracterizează pe rinocerul din Asia ori pe cel african? Iar unicomismul e specific celui african ori celui din Asia? DAISY: Biata fiară.. Acolo jos e într-adevăr ceva DUDARD (lui Botard): Ceva ?!? Ce? DOMNUL PAPILLON (lui Be'renger): E un rinocer. DAISY: Oh. Berenger o trage pe doamna Boeuf înspre scaunul ei de adineauri. (Se precipită în direcţia palierului. oare? Oh. BERENGER: Nu sînt deloc specialist în rinoceri. acuma îl vezi? BOTARD (ursuz): Ei da.. BOTARD: Cum este cu putinţă ca într-o ţară civilizată. Cîteva clipe priveşte foarte încordată mersul rinocerului. Am avut dreptate. domnilor! DOMNUL PAPILLON: Asta-i numai din cauza Direcţiei Generale. domnule şef. DOMNUL PAPILLON: în orice caz. dar tandru.

în afară de doimna Boeuf. DOMNUL PAPILLON: Arde peste tot? BERENGER: Sînt de aceeaşi părere cu domnul Botard: atitudinea doamnei Boeuf a fost într-adevăr emoţionantă. vin acuma.se află în preajma doamnei Boeuf . DUDARD: A aterizat călare pe spinarea lui. să-vină ei cu scările! DOMNUL PAPILLON: Domnişoară Daisy... BOTARD: Ştiu de unde vin toate astea. dragule. nu pot să-l las aşa. am venit.care sare. nu-l pot lăsa aşa.) Auzi-l cum mă cheamă. DAISY: Vă e mai bine.DOMNUL PAPILLON (lui Dudard): Juridic. DUDARD: Opriţi-o { DOAMNA BOEUF: îl iau cu mine acasă. aceasta scoate un „ah". DAISY (de la fereastră): E prea sus. puiule. DUDARD: Va fi. puţin. DOMNUL PAPILLON: Ce vrea să facă?!? DOAMNA BOEUF (e gata să sară-n golul scării): Gata. Toate astea se vor afla.Greu i-am mai prins pe pompieri!. DOAMNA BOEUF: Am venit. să fiţi sigură că voi spune totul comitetului de acţiune.) în tot cazul. DAISY: Mai întîi trebuie să aflăm cum vom ieşi de aici. ridică telefonul şi o auzi cum spune: „Alo.. BOTARD (privind cortegiul şi ridicînd braţele): Asta-i nebunie pură! Ce societate! (Fuge către doamna Boeuf... ce se poate face? DUDARD: Trebuie întrebat la contencios. BOTARD: Ca o amazoană! VOCEA DOAMNEI BOEUF: Haide acasă. te rog. BOTARD (Doamnei Boeuf): Aveţi toată încrederea în sprijinul delegaţiei noastre.cu excepţia lui Daisy. Daisy iese prin spate.. nu pot să-l abandonez. DUDARD (către Papillon): Aţi călărit cîndva. Botard şi Papillon revin în scenă şi se aşază la fereastră. BERENGER: O să sară! BOTARD: E datoria ei. în defavoarea lui. BOTARD {în chip de concluzie a unui monolog interior): Deci aşa! DAISY : . şi Botard.. o bate uşor peste obraji. (întorcîndu-se către uşa din fund.. care rămîn în mijlocul scenei.. Domnişoară Daisy.) N-a terminat de telefonat nici acuma!.. BERENGER: Atenţie! DOAMNA BOEUF: Nu pot să-l las aşa. nu-i aşa? DOMNUL PAPILLON: Mai demult. DUDARD: Au plecat în galop. Dudard. să ne-ntoarcem la noi acasă. e din nou lovită peste obraji. (Răgetele se aud iarăşi de jos. doamnă Boeuf? DUDARD: Şi-a revenit. Be'renger. doamnă. Toţi . aveţi acum un motiv întemeiat.după care urmează un zgomot vag de conversaţie telefonică. care-i la telefon . DUDARD: N-o să poată. DAISY {ieşind): Tare greu i-am prins pe pompieri!.. Vreţi să deveniţi membră a comitetului nostru ? DOMNUL PAPILLON: Iar o să întîrziem cu lucrările. Nu se mai văd. Berenger întinde mîna ca s-o oprească. (Cu tandreţe:) Mă cheamă. BERENGER: Poate că ar trebui să chemăm pompierii.. se aude mugetul tandru al rinocerului. DOAMNA BOEUF (se ridică brusc): Nu-l pot lăsa aşa.. BERENGER {privind în urma rinocerului): Sînt departe de-acuma. PapUlon dă să se ia după ea.. puiule. sărmanul de el.. corespondenţa!. BERENGER: N-am reuşit 52 53 De jos. E o femeie cu . Se îndreaptă cu toţii către fereastră. prăbuşită pe scaun. în vreme ce Botard vorbeşte. DOAMNA BOEUF (îşi revine în simţiri): Bietul meu puişor. Nu-mi voi abandona niciodată un coleg la nevoie. BERENGER: Merg repede. închide ochii. alo! pompierii?" . DOMNUL PAPILLON: Asta-i o problemă. mergeţi în biroul meu şi chemaţi pompierii.. DOMNUL PAPILLON: Dacă doriţi să divorţaţi. DUDARD (doamnei Boeuf): Dar ce-o să faceţi? Doamna Boeuf merge repede spre palier. Pe fereastră. fără îndoială. DOAMNA BOEUF: Nicidecum! Sărăcuţul! nu-i momentul sămi părăsesc soţul într-o stare ca aceasta BOTARD: Sînteţi o femeie dintr-o bucată. dar rămîne cu rochia ei în mîini. vin.

DOMNUL PAPILLON: Ce-o să zică Direcţia Generală? DUDARD: E un caz excepţional. BOTARD: Ce vă ziceam eu! DAISY (continuînd): Ba chiar treizeci şi doi . Sînteţi un om de rea-credinţă. DOMNUL PAPILLON: Va trebui să recuperăm orele-astea pierdute.. DOMNUL PAPILLON: Chiar de azi după-amiază va trebui să-nce-pem să recuperăm orele pierdute. O VOCE DE POMPIER: Ridicaţi scara. dedesubturile istoriei. Dar eu. domnule Botard. DOMNUL PAPILLON: Dar or să vină să ne scoată de-aici? BERENGER: Mie mi-e cam foame!.. l-aş putea explica dacă. DOMNUL PAPILLON: Hai. Numele trădătorilor. DOMNUL PAPILLON: Nu eu decid. De jos. ştiam prea bine ce se întîmplă. mai ai de gînd să f Tţ BOTARD: Delegaţia noastră se opune la desfacerea contractului lui Boeuf fără preaviz.suflet DOMNUL PAPILLON: Vorba e că acum am lipsă un funcţionar. dar va fi cu siguranţă confirmată. Vor trebui făcute schimbări. după părerea dumitale? BOTARD: Ăsta-i secretul lui Polichinelle. dragă Botard. iar maşina opreşte brusc sub fereastră.. Nimeni nu mă poate înşela pe mine. 54 DA: Da.. explică-ni-l.asta-i totul şi nimic altceva. Se aude zgomtul maşinii de pompieri. 55 DOMNUL PAPILLON: Gata cu divagaţiile.. BOTARD (lui Dudard): Eu sînt cel care deţine cheia evenimentelor. BERENGER: Chiar credeţi că nu ne va mai fi util? DAISY: Nu. N-am negat-o niciodată.. DUDARD: De ce nu acum. . de vreme ce ţi-o cer colegii. Dar acum halucinaţia a devenit provocare. DUDARD: Care va să zică. BOTARD (arată spre fereastră): Nu putem fi obligaţi să mergem cu toţii pe acelaşi drum.. BERENGER: La alţi rinoceri? DUDARD: Cum adică. ameninţător): Ştiu şi numele tuturor celor răspunzători. BOTARD (lui Dudard): Nu. BOTARD: Divaghez? Eu divaghez?!? DAISY: Adineauri ziceai de noi c-am avut halucinaţii. DUDARD: Şi. DUDARD: Eu zic că-i un caz de forţă majoră. DAISY: Sînt foarte curioasă. la alţi rinoceri? DAISY: Păi da. imediat? BOTARD (către Papillon. da. Apare capătul scării de pompieri care se agaţă de fereastră. DAISY {la fereastră. BOTARD: Vă repet: n-am negat-o niciodată. aici nu-i vorba de nici o semnificaţie ascunsă. domnilor! Copil să fii şi tot îl înţelegi. într-o zi. nu neg evidenţa rinocerică. DUDARD: Eşti un om de rea-credinţă. DUDARD: Domnule Botard. Eu nu constat pur şi simplu fenomenul. Se aud semnalul.. ameninţător): Noi doi o să ne explicăm numaidecît. BOTARD: Adineauri. Am un sistem de interpretare infailibil. Cel puţin. mă rog. apoi zgomotele maşinii. iar acum şaptesprezece. apoi scrişnetul frinelor.. BOTARD: Cu atît mai rău pentru afacerile de birou.nu e o cifră oficială. nu-i vorba de alte incendii. la alţi rinoceri. domnule Botard. Pompierii sînt pe drum! DOMNUL PAPILLON: Ca şi lucrul nostru. unul.. domnule Papillon. or să vină. DAISY: Ah. Am să vă dezvălui scopul şi semnificaţia acestei provocări! îi voi demasca pe instigatori. DAISY: Au venit pompierii! BOTARD: Asta nu poate să rămînă aşa. privind în jos): Pe aici. Azi-dimineaţă erau şapte. BOTARD: Am să vi-l explic. dar pompierii au fost chemaţi la alţi rinoceri. se aud un scnşnit de fierărie. Eu îl înţeleg şi-l explic. DAISY: Care dedesubturi? BERENGER: Ce dedesubturi? DUDARD: Aş vrea să ştiu şi eu care sînt dedesubturile astea. BOTARD: Am să vă explic.. Numai ipocriţii se prefac că nu-l înţeleg. BOTARD (continuînd. (Către ceilalţi:) Eu cunosc prea bine cauza lucrurilor. da. Rinocerii există . domnilor pompieri. DUDARD (lui Botard): Divaghezi. BERENGER: Păi cine să fi avut vreun interes ca să. DUDARD: Păi atunci explică-ni-l! DAISY: Explicaţi-ni-l.. Să vedem concluziile anchetei. Trebuie să aşteptăm să se repare scara. pe care va trebui să-l înlocuiesc. domnule Dudard. cum s-a petrecut evoluţia aceasta. Am vrut pur şi simplu să ştiu cît de departe se poate merge... BOTARD (ceva mai puţin convins): Pfff! Se exagerează. DUDARD: Te ascultăm. Au fost semnalaţi cam peste tot în oraş.

Botard şi Berenger:) Domnilor. Nu-i vreme de pierdut. VOCEA POMPIERULUI: Ei.. domnilor! DOMNUL PAPILLON (la fereastră): Să-mi daţi un telefon mîine dimineaţă. să am dovezi. DOMNUL PAPILLON (a dispărut. lîngă perete. (Se îndreaptă către fereastră. (Se întoarce cu capul spre Dudard. domnule Papillon. domnişoară Daisy. patul lui Jean. DOMNUL PAPILLON (către pompieri): Fiţi atenţi la dosare. un scaun şi un fotoliu. în care acesta doarme. domnişoară. DUDARD: După dumneata. domnule Papillon. totul e deja clar! BOTARD {escaladînd fereastra): Mă lasă rece ironia dumitale. DOMNUL PAPILLON (lui Berenger): Adu-mi mapa de corespondenţă. arătînd spre fereastră): După dumneata. Am să profit de ziua asta liberă ca să-i fac o vizită prietenului meu Jean. în timp ce se lasă cortina. Ne-am despărţit supăraţi şi vina a fost a mea Capul pompierului reapare la fereastră. la mijloc. BIiRENGER: Te rog să mă ierţi. asta nu . Totuşi.) DUDARD (lui Botard): Păi eu ziceam că. POMPIERUL: Gata. Şi pe curînd! DAISY (dispărînd): Pe curînd. După dumneata. trebuie să mă împac cu el.. DUDARD: La revedere. Cînd Jean se va duce în baie. Adică scena e împărţită în două. haide. BOTARD: Ce v-am zis eu! CM mapa sub braţ. mai avem şi alte apeluri.. e acolo. domnişoară Daisy. BERENGER: Te rog foarte mult. BOTARD: După dumneavoastră. grăbiţi-vă odată! DUDARD: După dumneata. BOTARD (dispărînd): Eu nu insult. (Către ceilalţi doi:) M-aţi înţeles. în dreapta. documente ca să pot proba trădarea voastră. DOMNUL PAPILLON: Aşa e. DUDARD: După dumneavoastră. fireşte. domnule Botard. i se aude doar vocea): Fiţi atenţi la hîrtii! 57 VOCEA DOMNULUI PAPILLON: Dudard ! Nu uita să-nchi?i biroul cu cheia! DUDARD (strigînd): N-aveţi nici o grijă.DUDARD: Dacă-şi rupe careva yreun picior. asta va cauza necazuri Direcţiei Generale. BERENGER: După dumneata. Papillon escaladează fereastra.'pe masa domnişoarei Daisy. DUDARD: Bine. SFÎRŞITULTABLOULUI TABLOUL AL DOILEA Decorul Acasă la Jean. o uşă duce către baie. vă atrag atenţia că nu sîntem în vacanţă şi că ne vom relua lucrul imediat ce aceasta va fi posibil. gata.. BOTARD: Insulta dumitale. domnule Papillon. după dumneata. la revedere. Pompierul o ia în braţe pe Daisy şi dispare cu ea. BOTARD: Domnilor. POMPIERUL: Haideţi. BERENGER: Ah. nu. O să veniţi să bateţi corespondenţa la mine acasă. după dumneata! POMPIERUL: Haide. dar e absurd. se va auzi zgomotul . Structura dispozitivului scenic este aproximativ aceeaşi ca în primul tablou al acestui act. Pompierul îi ajută să coboare. BERENGER (arată spre fereastră): După dumneata. BERENGER (către Daisy. cobor. în centrul scenei. DUDARD (lui Berenger): Ce faci în după-amiaza asta? Am putea să mergem la un pahar. Escaladează amîndoi simultan fereastra. Şi din acest moment voi lua contact cu autorităţile competente.) Domnule Berenger. după dumneata. domnule şef.. La dreapta.. domnilor? I DUDARD: înţeles. domnule Papillon! (Lui Botard:) După dumneata. Ceea ce vreau eu e dovada. domnule Papillon. 56 Apare casca unui pompier. înfund. ocupînd trei sferturi sau patru cincimi din scenă (depinde de lărgimea acesteia) se vede camera lui Jean.. pentru dumneata. apoi purtătorul ei. Am să fac eu lumină în acest fals mister.. cel în care se va aşeza Berenger. POMPIERUL: Haideţi. BOTARD: Bineînţeles: vom fi exploataţi pînă la ultima picătură de sînge! POMPIERUL (reapare la fereastră): Cine-i la rînd? DOMNUL PAPILLON (către ceilalţi trei): Haideţi. (Lui Be'renger.după dumneata DUDARD: Nici nu mă gîndesc. DUDARD: La revedere. BERENGER: După dumneavoastră. Be'renger se duce după corespondenţă şi-i aduce mapa lui Papillon. BERENGER: La revedere. DUDARD (îl întrerupe): Dumneata m-ai insultat. grăbiţi-vă. Eu dovedesc.

. (Se ridică destul de greu şi.... ţin să-ţi spun că amîndoi... dar cine ţi-a spus că rinocerii sînt nenorociţi? BERENGER: Eh. BERENGER (intrînd): Bună. Berenger bate din nou. Atunci să nu mai vorbim despre asta.. BERENGER: Da. apoi al duşului. vreau să-ţi spun că-mi pare rău că am susţinut. idică mai stilizat. fiindcă. de nenorocitul ăla de rinocer. cu spatele la public. Te rog încă o dată să mă ierţi că revin la lucrul acesta. cu atît mai rău. JEAN (din pat): Cît e ceasul? Nu trebuia să fii la birou? BERENGER: Eşti încă-n pat? Nu eşti la birou? Scuză-mă. BERENGER: Te rog să mă ierţi. JEAN: Cine-i acolo? BERENGER: Eu.. dragă Jean. Există-n oraş rinoceri cu două coarne şi rinoceri cu un corn. JEAN: Ce rinocer? BERENGER: Rinocerul.) JEAN (culcat în pat. (Se bagă la loc sub pătură. în stînga camerei..) Imediat. (închide uşa si dispare. am avut amîndoi dreptate. Nu-ţi recunosc vocea.. JEAN: Referitor la ce? BERENGER: Referitor la. BĂTRÎNELUL: Poate că nu vrea să deschidă. Mai jos. JEAN: Of. Şi pe mine mă cheamă tot Jean. cu atît mai rău.. BERENGER (dă să deschidă): Uşa e închisă.robinetului.. BERENGER (bate): Jean! BĂTRÎNELUL: Nu l-am văzut ieşind. Şi n-arăta prea bine. ce să mai zic. sau: de unde vin ceilalţi şi de unde unii ... sub cuvertură. cam mahmur. în stînga scenei se vede scara.. altfel nai sta în pat (Schimbă tonul. Of. Dacă se doreşte un decor mai puţin realist. (Tuşeşte.tot aia e! BERENGER (conţinuînd): De unde vin unii şi de unde ceilalţi. în fundal. mi-aduc aminte. îmi pare tare rău! Dar ce ai? .) BERENGER: Asta se vede. şi cu furie. în nijloc.. se zăreşte irtea de sus a unei uşi cu geam deasupra căreia stă scris: PORTAR. iar părul îi e în dezordine. cu spatele la public şi cu o voce răguşită): Cine e? BERENGER: Am trecut să te văd. JEAN: Exact ce-ţi ziceam eu! Ei bine. încrîncenare. dar o s-o fac pe scurt Dragă Jean. (întoarce cheia în broască..) Jean! Uşa din fundul palierului se întredeschide şi apare chipul unui'bătrînel cu bărbuţă albă.. BERENGER: Eşti foarte drăguţ. JEAN: Sau cu atît mai bine ... prietenul meu. chestia aia..asta contează prea puţin.) Ştii. Deci e vorba de celălalt VOCEA SOŢIEI BĂTRÎNELULUI (din fundul camerei): E pentru noi? BĂTRÎNELUL (se întoarce către femeia al cărei chip nu-l vedem): E pentru celălalt. Jean e în pat. vorba vine. tu erai! Intră. cu atîta. se poate pur şi simplu monta uşa. nenorociţii ăia de rinoceri de i-am văzut. cu faţa la Berenger): Nu prea mă simt bine. JEAN (tot cu spatele): Ciudat. JEAN (tot cu spatele): Ia loc.. Mai încercaţi.. JEAN: Şi? BERENGER: în orice caz. BERENGER: Eşti bolnav? (Jean răspunde printr-un mormăit. apoi balustrada palierului. ieri.. JEAN (se întoarce şi se aşază pe marginea patului. Jean. BERENGER: Nici eu nu-ţi recunosc vocea.. domnul Jean.. Lucrul e dovedit acuma. Jean nu răspunde. fiecare-n felul lui. uu ridicarea cortinei. un perete desparte scena în două. Unicul lucru care contează în ochii mei este existenţa ca atare a rinocerilor. nu mai pierde timpul cu flecăreala! Jean! BERENGER (bate): Jean! BĂTRÎNELUL (către femeie): Un moment.) Intră. am avut dreptate. unde? BERENGER: Ai uitat? Apropo de rinocer.. of.. BĂTRÎNELUL: Ce se-ntîmplă? BERENGER: Am venit să-l văd pe Jean. Berenger. E din cauza mea. uşa ce dă spre scară.) Am venit să-ţi spun c-am fost un stupid să mă supăr pe tine dintr-o chestie ca aia. da... BĂTRÎNELUL: Credeam că mă caută pe mine. Jean. JEAN: Bine. 59 VOCEA SOŢIEI BĂTRÎNELULUI: Jean. nu mă simt bine deloc.. BERENGER: Jean (Bate iarăşi.. imediat. sau.) Imediat. ce mai!-jEAN: NU mă miră deloc din partea ta. JEAN: Ce chestie? BERENGER: Păi. Tuşeşte. BERENGER: Ştiu eu ce are.. mă rog. te deranjez? JEAN: Ah. Are o pijama verde. jEAN: NU mă simt prea bine. poate te deranjez.. Aseară l-am văzut. cu atîta încăpăţînare. fără zidul 'sparţilor. urcînd pe ultimele trepte ie la scară.. Bate la uşă. într-adevăr. După cîteva momente apare Berenger. Am fost un prost. cu ultimele trepte ce ajung la $a lui Jean. JEAN: Ce ieri? Ieri. JEAN: Ah.. BERENGER: Vai. ei da.

(Se ridică brusc şi se duce la baie. BERENGER: Atunci poate că-i un exces de sănătate. deasupra nasului. aici mă doare. JEAN: Dar de ce să fiu răguşit? Nu mi s-a schimbat vocea. dar poate c-ai răcit. un pic răguşit. să mă uit în oglindă. sau. Precis că ai visat că te loveşti. Nu mi-am dat seama pînă acuma JEAN: Dar ce. d-aia nu-ţi recunoşteam vocea. înseamnă că-i o anghina. BERENGER (continuînd): Trebuie că durerea de cap te-a luat în somn şi ai uitat c-ai visat.. BERENGER: Ai o oglindă? JEAN: Ei. Unul mic. JEAN: Am un echilibru perfect (Vocea i se face din ce în ce mai groasă. (Se apropie de Jean:) Dacă te-ai lovit. BERENGER: Arăţi şi foarte rău. Be'renger se uită-n urma lui. Asta i se poate întîmpla oricui. o stare proastă.) Dacă te doare-n gît. Ar fi mai prudent Ai chemat un doctor? JEAN: N-am eu nevoie de doctori. BERENGER: Vreau să spun. BERENGER: Deseori. Eşti verde la faţă. uite: ai un cucui. nu te speria. JEAN: Unde? BERENGER (arată spre fruntea lui Jean): Uite.. BERENGER: Ba da. şi eu am anghine. JEAN: N-am vreme de odihnă. trebuie să chemi un doctor. Te doare-n gît? (Jean se aşază din nou pe paf. cred că am puţină febră. JEAN: Eu nu visez niciodată. dar inconştient! JEAN: Eu. Din baie:) Ai dreptate. Totuşi. (Se întoarce-n cameră. jEAN: Văd că-ţi place la nebunie să-mi spui chestii urîte. JEAN: Fii mai clar.. BERENGER: Dar fireşte. sigur că da. te las.. cred că m-am lovit! (Vocea i se face şi mai groasă. Păi atunci. eşti tu capabil să-ţi dai vreodată seama de ceva? (îşi pune palma pe frunte. JEAN: Mie nu mi s-a mai întîmplat niciodată. JEAN: N-ai să-mi aduci tu . chiar aici. Mai degrabă ţie ţi s-a schimbat. BERENGER: Eşti şi răguşit. JEAN: Da'nu-s deloc speriat De ce aş fi? BERENGER: Ai dreptate. BERENGER: Vocea mea? JEAN: Păi. BERENGER: Dar te-ar fi trezit şocul. am 62 o umflătură.) JEAN (ca glasul şi mai răguşit): O să-mi treacă! BERENGER: Ai pulsul normal. mai degrabă. uite-aici. avem impresia că ne-am lovit la cap. un rău. trebuie să ai vreun cucui la frunte. (Se uită la fruntea lui Jean:) Da. BERENGER: Respiri foarte greu. atunci cînd ne doare capul. Cred că n-am ştiut eu să mă fac înţeles. pe dracu! (se pipăie:) S-ar zice că totuşi am ceva. Merg drept. JEAN: Ba nu.) Sînt foarte sănătos la trup şi la cap.JEAN: Nu prea ştiu ce. Ba da. Ereditatea mea. BERENGER: Dacă ţi-e foame. adică trebuie că ai o stare de slăbiciune trecătoare. JEAN: Cred că m-am lovit în somn. n-am vrut nicidecum să te supăr.' Dar tu te-ai uitat cum arăţi? BERENGER: Te rog să mă ierţi... 60 61 JEAN: Răguşit? BERENGER: Da.) Cred că mă doare capul. JEAN: N-am nici un cucui. Nici prea multă energie nu-i bună întotdeauna. dacă vrei. Lasă^mă să-ţi iau pulsul. îţi trece. Eu întotdeauna am mers drept de tot BERENGER: Ştiu asta. inconştient? Sînt foarte stăpîn pe gîndurile mele şi nu mă las niciodată-n derivă. Cîteva zile de odihnă şi gata. am aşa. Ai cumva febră? JEAN: Habar n-am. Mă duc în baie. BERENGER: Dar te-ar fi durut atunci. ţi-ar prinde bine cîteva zile de repaus. atunci n-ai mare lucru. JEAN: De ce-aş avea o anghina? BERENGER: Asta nu-i ceva ruşinos. rămîi.. Asta dezechilibrează sistemul nervos. JEAN: Un cucui? BERENGER: Da. îţi aduci aminte. nu mă deranjează.. -BERENGER: Te simţi slăbit? JEAN: Nicidecum. BERENGER: O mică migrenă. Nu-mi aduc aminte. fierb pe dinăuntru. exact.. JEAN (tare amărît): Nu s-ar zice. Nimeni în familia mea n-a avut vreo-dată. trebuie că m-oi fi lovit pe undeva. în frunte. de ce nu? BERENGER: E posibil. ceva mai verde la faţă:) Ai dreptate.) BERENGER: Cînd te-ai lovit? JEAN: Habar n-am.. trebuie să-mi fac rost de mîncare. Ba dimpotrivă. (Se ridică şi-i ia pulsul.. N-are nici un rost să-mi spui chestii neplăcute. Mă doare capul..

Şi tocmai de-asta am venit: ca să mă scuz. JEAN: Despre ce dispută tot vorbeşti? BERENGER: Păi ţi-am mai spus. BERENGER (aparte): Poate că e mai grav decît credeam. Şi mă reped spre el. BERENGER: Parcă-i de toval. eu nu-i dp. nu astăzi. BERENGER: Acuma mă superi. nu mai glumi. se trage uşor din calea lui. BERENGER: Şi eşti din ce în ce mai verde.. dar ce-are pielea ta? JEAN: Iar te iei de pielea mea? E pielea mea şi n-am de gînd s-o schimb cu a ta. bine. BERENGER (îl priveşte în ochi): Ai auzit ce i s-a întîmplat lui Boeuf? S-a transformat într-un rinocer. Mă lasă. s-ar zice că-şi schimbă culoarea.) BERENGER: Vai. Mizantrop! Uite-aşa-mi place mie: să fiu mizantrop! BERENGER: Ştiu eu că încă-mi porţi pică pentru disputa de ieri. JEAN: Eu n-am încredere decît în veterinari. Aşa că face fiecare ce vrea. Nu te enerva.. JEAN: Şi ce? Eu te trimit la doctor ca să-ţi redea puterea? Nu. JEAN: Inventează boli. cu toate că acesta şi-l retrage violent.. ştii bine: eu ascult de sfaturile prietenilor.. JEAN: E rezultatul unui întreg trecut de desfrînare. ■ JEAN: Doctorii inventează boli care nu există. JEAN: Nu există prietenie. Nu mă simt umilit de asta. JEAN: Mă do'are-n cot. Brrr. BERENGER: N-am puterea ta.) Ce te bagi unde nu-ti fierbe oala? BERENGER: Bine. __^ ~—. JEAN (tuşeşte şi respiră foarte greu): Ştiu eu mai bine ce-i bine pentru mine şi ce nu. de forţă. asta-i bună! Acuma sînt mizantrop. nu te enerva. BERENGER: Rău faci că n-ai încredere-n medicină.) JEAN: Lasă telefonu-n pace! (Se repede la Be'renger şi-l bruschează. BERENGER: Bineînţeles. Nu cred în prietenia dumitale.. JEAN: Ce zici că i s-a întîmplat? BERENGER: S-a transformat într-un rinocer! JEAN (îşi face vînt cu poalele bluzei): Brrr. Dar tot ei le vindecă.. (Se duce spre telefon... JEAN: N-ai decît să te superi.un doctor dacă eu n-am chef de-aşa ceva Mă-ngrijesc eu şi singur.. Respiri foarte slab. Rezistă la intemperii. ba dimpotrivă. totuşi. că treci printr-o criză morală.. zău. JEAN: Respiră fiecare cum poate! Ţie nu-ţi place respiraţia mea -mie nu-mi place respiraţia ta. BERENGER: Nu mai tuna şi fulgera aşa împotriva mea Ştii bine că-ţi sînt prieten.tp.stpj^onmeni. âle»_că^ fac praf. JEAN: E mai dură. Vocea lui Jean se face din ce în ce mai răguşită)... îneît ai zice c-ai să dai ortu' popii-n cîteva minate. (De cîteva momente Jean traversează camera de la un capăt la altul ca o fiară în cuşcă. BERENGER: Ţi-am promis că mă las. JEAN: Ce tot mă studiezi ca pe-o dihanie nemaivăzută? 63 BERENGER: Pielea. pulsează foarte puternic. BERENGER (care îi ia din nou încheietura mîinii): Parcă ţi se umflă venele. chestia cu rinocerul! JEAN (nu-l aude): De fapt. JEAN: Eu am mereu un scop. BERENGER: Asta nu pleacă dintr-un sentiment negativ: le inventează tocmai din plăcerea de a-şi îngriji pacienţii. BERENGER: Ce-i? Ai zis ceva? JEAN: N-am zis nimic.. Că se înverzeşte. BERENGER: Ei haide. Am făcut brrr. JEAN: Adineauri mă simţeam prost în haine. totuşi.. inventează boli! BERENGER: Poate că le inventează. JEAN: Eu nu sînt dragul tău Jean! BERENGER: Văd eu că eşti tare mizantrop astăzi.__^_________ BERENGER: Ştii bine că eu nu-ţi voi fi niciodată un obstacol. . Se uită şi mai atent la antebaţul lui Jean.. Be'renger se clatină pe picioare. Iar ai viziuni: iar ai băut! BERENGER: Ieri am băut. BERENGER: Dragul meu Jean. Y&cţSmnmd^vabăjţ^d^ig^\&u^o^e să nu-mi stea-n ă^ fac praf. BERENGER: Văd că respiri foarte greu. (Dă să apuce mîna lui Jean)) Şi se înăspreşte. BERENGER: Ai perfectă dreptate. (Lui Jean:) Trebuie să chemăm un doctor.. Era spre binele tău. aşa de slab. JEAN: Ei. Be'renger îl observă şi. JEAN: Văd că azi ai mania culorilor. un semn de sănătate.. Numai I că. Recunosc încă o dată: a fost numai din vina mea. Cred. asta mă amuză. JEAN: Ce-i cu pielea mea? Am eu ceva cu pielea ta? BERENGER:Mi se pare că.. din timp în timp. acum mă deranjează şi pijamaua! (Se închide şi se deschide la bluză. JEAN: Asta-i un semn de forţă. JEAN (retrăgîndu-şi mîna): Nu mă mai pipăi afîta Ce dracu' te-a apucat? Mă enervezi.

Mi-e cald. Vocea i-a devenit de nerecunoscut. avem şi noi morala noastră. BERENGER: Natura?!? JEAN (acelaşi joc): Natura are legilejeLMorala e antinaturaljL___ 1 BERENGER: Dacă înţeleg eu bine. Din baie se aude curgînd apa de la robinet. Mă duc să mă răcoresc. dar Jean îi închide uşa-n nas): Foarte unit Dovada e că. JEAN: Dar dacă a făcut-o înadins? Ai? ia spune: dac-a făcut-o anume? BERENGER: M-ar mira. Cred că s-a deghizat şi şi-a bătut joc de tine. Brrr. dar gîndeşte-te: nu-ţi dai seama că noi avem o filosofie de viaţă pe care animalele astea n-o au. lasă-mă să chem un doctor. JEAN: Ei. Berenger se trage un pas înapoi.Au şret dreptul la" viaţă. Aşteaptă-mă o clipă. în acelaşi du-te-vino): Trebuie să ne reconstituim viaţa din temelii.... BERENGER: Bine.. BERENGER (se îndreaptă spre baie.. O idioată! BERENGER: Idioată sau nu. după care se retrage brusc. Trebuie să ne întoarcem la integritatea primordială. JEAN: Ba dimpotrivă. Poate că aşa i-a plăcut lui! Uite-aşa a avut el chef! Nu văd ce chestie formidabilă ar fi. JEAN: Şi de ce nu.. Deasupra nasului. JEAN: Morală! Mai slăbeşte-mă cu morala.. p_oatc chiar mai mult ca noi. poate că asta i-a făcut bine. dau telefon la doctor. JEAN: Iţi spun eu că nu-i nimic rău în asta! La urma urmei.. în timp ce Berenger se întoarce cu discreţie. JEAN: Acolo-i de mine. ce-i aia morală? Morala trebuie depăşită! BERENGER: Şi ce pui în locul ei? JEAN (aceeaşi mişcare): Natura. Se îndreaptă din nou către telefon. ah. JEAN (de alături): Boeuf avea viaţa lui personală. asta e: e treaba lui. JEAN (răsuflînd cu zgomot): Eu vreau să respir.. avea rezervat un colţ numai al lui în străfundul sufletului. BERENGER (în vreme ce Jean se repede înspre baie): Asta-i de la febră.. în fond. JEAN: îţi interzic absolut. auiindu-l pe Jean.. E de rău. BERENGER: Bineînţeles.. nimeni n-ar. fără să se uite la Jean): Să fii sigur că toată povestea avea un aer foarte serios.reintră în baie): Boeuf nu i-ar fi spus niciodată nevesti-sii ce-are de gînd. e dreptul meu. îţi dai seama de diferenţa de mentalitate? JEAN (într-un du-te-vino permanent la baie): Ţi se pare preferabilă condiţia noastră? BERENGER: Orişicît. Dar. Sînt un cuplu foarte unit.. mă rog! BERENGER: Mi-e greu să spun de ce.) De fapt. acolo-i viaţa! BERENGER: Aşa vine vorba. brrr. mi-e cald. (Revine în cameră... un sistem cu totul aparte de valori? Un sistem construit de omenire de-a lungul unor veacuri întregi!. BERENGER: Cu condiţia să nu ne distrugă dreptul nostru la viaţă. o dată cu pufiiiturile lui Jean. Cel puţin doamna Boeuf n-avea cîtuşi de puţin aerul c-ar şti ceva în sensul ăsta. dacă s-a preschimbat în rinocer cu sau fără voia lui.) S-a deghizat. te rog. bietul Boeuf a devenit rinocer. care mi se pare incompatibilă cu a lor. ah! Grăsana de madam Boeuf! Vai de capul ei. 64 65 JEAN: Zi aşa. . Ah. Asta trebuie s-o înţelegi şi singur. Jean ... mă uşurează. BERENGER: Hai. Şi să ştii că mie nu-mi plac încăpăţînaţii. hum. ah.care e verde pe piept şi pe spate .JEAN: Dar lasă-mă să răsuflu. n-ar fi nimic formidabil în asta.. rinocerii sînt nişţe_ fiinţe CcLşLnoi. zău. BERENGER: Te-nşeli. BERENGER (plimbîndu-se prin cameră. JEAN (cu vocea foarte groasă): Ah.. JEAN: Tu vezi peste tot numai rău. Schimbarea s-a făcui împotriva voinţei lui.. JEAN: Eşti tu sigur de asta? Hum.. JEAN (îl întrerupe. BERENGER: Dar ce? Am zis eu altceva? JEAN: Te rog să nu mă mai contrazici. umflătura i-a mai crescut.. BERENGER: Nu sînt deloc de acord cu ce spui. Numai că mă îndoiesc că i-a făcut într-adevăr plăcere. JEAN (de alături): Ce ştii tu ! BERENGER: Cel puţin aşa e de presupus. speriat: Jean este acum şi mai verde şi vorbeşte cu greutate. BERENGER: Are frisoane. ah. BERENGER (se întoarce în direcţia lui Jean. BERENGER: Ce tot spui?!? Cum poţi să crezi că. JEAN (de alături): Brrr. Mi se pare că-ţi face rău. care reintră în baie): E sigur că n-a făcut-o înadins. E foarte verde.. BERENGER: Cred că n-ar fi trebuit să-ţi vorbesc de asta. tu vrei să-nlocuieşti legea morală prin legea junglei.. (Scoate capul prin uşa de la baie. Sînt la mine acasă. JEAN (intră rapid şi îşi aruncă bluza pe pat.

cornul ţi se lungeşte văzînd cu ochii!. corn care străpunge uşa de la baie. Nu te mai recunosc! JEAN (abia se mai distinge ce spune): E cald.JEAN (din baie): Trebuie dărîmat. chiar că ţi-ai pierdu! capul! (Jean se repede la pat. JEAN (tot din baie): Cască-ţi urechile! BERENGER: Ce-ai spus? JEAN: Cască-ţi urechile. „nenorocitule" etc. aruncă pătura pe jos. (Tace brusc. Vorbeşti foarte greu. totuşi. e absolut necesar să chemăm doctorul! JEAN (din baie): Nu.) Nu.. totul zgîrie...) BERENGER (dă să iasă prin uşa din stînga. calmează-te. cu toată viteza. hai.) BERENGER: Ce faci? Nu te mai recunosc. JEAN: Brrr. obiecte care cad. Am zis: de ce să nu fii rinocer? Mie-mi plac schimbările. răgete. nu înţeleg ce spui.. ţi-ai pierdut minţile? De fapt.. abia reuşeşte să-nchidă uşa. JEAN (îl întrerupe): Omul..-----.. Cică a văzut UH rinocer. eu cred că glumeşti. . BERENGER (în baie): Ba da. e un rinocer aici! Chemaţi poliţia! (Se deschide uşa de la portăreasă şi apare un cap de rinocer. foarte cald. BERENGER: Da.) BERENGER: Prea te cunosc bine ca să cred că într-adevăr crezi aşa. Tu.. Chemaţi poliţia. Berenger fuge către ieşire... Să nu mai pronunţi cuvîntul ăsta! 66 67 BERENGER: Adică vreau să spun fiinţa umană... BERENGER: Vorbeşte mai clar..) BĂTRÎNUL (scoate capul).) Nu mai fi aşa de furios. (Mugeşte din nou. Eşti un rinocer! JEAN (din baie): Am să te calc în picioare. Totul trebuie dat jos.... moment în care aceasta se deschide şi apar două capete de rinocer. (De-acuma i se aude vocea din baie:) Am să chem doctorul! Zău. Doamne. care erai atît de pudic! JEAN: Mlaştina! Mlaştina! BEJAENGER: Uită-te la mine! Parcă nici nu mă vezi! Nici nu mă auzi! JEAN: Ba te aud foarte bine! Te văd foarte bine! Dă sâ-l împungă pe Berenger. JEAN (din baie): Lozinci! Vorbeşti ntimai-pfostii.. după care se întoarce şi merge spre baie. Jean.. în timp ce din baie continuă să se audă zgomote furioase.) în viaţa mea n-aş fi crezut aşa ceva. Ştii la fel de bine ca mine că eu. tu faci poezie. aveţi un rinocer în clădire! Chemaţi poliţia! Chemaţi poliţia! (Uşa se deschide.) Altul! (Urcă înapoi scările. (După care se avîntă cu toată viteza în baie. Berenger iese îngrozit..) BERENGER: Nu te ştiam poet JEAN (iese din baie): Brrr. un rinocer în casă.. umanismul. foarte greu de înţeles). BERENGER (împinge de uşă): E rinocer! E rinocer! (Reuşeşte să închidă uşa. ce zice? Ce-are"de face tărăboiul ăsta? BĂTRÎNUL (către femeia dinăuntru): Habar n-am ce zice..) Doamne. Jean. iar uşa stă să se prăbuşească. îndărătul căreia se simt greutatea şi furia cu care împinge Jean. ezită. BERENGER: Fii atent! JEAN (răsufiînd zgomotos): Pardon. cu o voce foarte groasă. BERENGER: Tocmai tu să vorbeşti aşa. nu pot să-l las în halul ăsta. Ce naiba. tocmai din partea lui! (Deschide uşa de la palier şi bate la uşa vecinului:) Hei. Ce vi s-a-ntîmplat? BERENGER: Chemaţi poliţia! Aveţi un rinocer în clădire! VOCEA SOŢIEI BĂTRÎNULUI: Jean.. JEAN: Gata cu umanisjmmJL_S-a perimat Eşti un sentimental ridicol... care se trage înapoi.. aşa va fi mult mai bine. scoate tot felul de zgomote. BIIRENGER: NU. BERENGER: Prostii?!? JEAN (din baie. iar în frunte i-a crescut cornul de rinocer. mă mir să te-aud vorbind astfel. eşti ridicol. am să te tăvălesc sub copite! Zgomot teribil în baie. ce vrei? Chiar ţi-ar plăcea să devii rinocer? JEAN: De ce nu? Eu n-am prejudecăţile tale.. madam portăreasă. unde Jean continuă să se lupte cu uşa de la baie. BERENGER (da buzna pe scară): Hei. portar.) Doamne Dumnezeule! Cerule mare! (Berenger reintră în camera lui. o oglindă se sparge. zău.^spuiclişee. Haina îi e găurită de cornul rinocerului. mugete şi glasul lui Jean abia articulînd „simt că turbez". (Reintră în baie. BĂTRÎNUL: Ce manieră! Să dai buzna şi să deranjezi oamenii aşa! fi închide uşa în nas. spiritul. mi-e prieten. adică omul... Absolut BERENGER: Dragă Jean.. Nu te pot lua în serios. Jean. fiindcă apariţia lui Jean e de-a dreptul înspăimîntătoare: e verde complet.. (îţi dă jos pantalonul de la pijama.) BERENGER: Mă rog.. Dă să intre la Jean. hainele mă zgîrie.. (Aproape că mugeşte. Linişteşte-te. apoi se îndreaptă iarăşi spre uşa Bătrînelului. bolboroseşte fără sens.

Doamne Dumnezeule! (Cu un mare efort încalecă fereastra. după care . da. Nu există loja portăresei. Eventual. o fereastră deschisă. încă o dată se priveşte-n oglindă. apoi se duce spre oglindă şi îşi scoate bandajul. îşi duce mîna la inimă. Suspină uşurat cînd îşi dă seama că nu i-a crescut nici un corn. cu capul bandajat. Dar ia loc. Camera lui Be'renger. se-ndreaptă spre pat şi pare că va adormi.) DUDARD: Bună. strigînd:) Rinocerii! Rinocerii! (Alte zgomote din baie: uşa acesteia stă să se prăbuşească. ezită încă o dată.. apoi trece şi celălalt picior..) Ah. DUDARD (se aşază în fotoliu): Nici acum nu te simţi mai bine? Tot te mai doare capul? (Arată spre bandajul de pe fruntea lui Be'renger) .. revine şi se uită pe fereastră): Turme de rinoceri! Şi să mai zici că-i un animal solitar! Fals. fuge rînd pe rînd la toate uşile şi iarăşi la fereastră. Of! (Deschide. Apare Dudard urând ultimele trepte ale scării. o măsuţă 70 de telefon. Pînă şi propria-i tuse pare că-l sperie. în stînga. BERENGER: Ah. Be'renger. dar peste tot se împiedică de alte şi alte capete de rinocer. Dincolo de fereastră. fiţi atenţi la coarne! (Pauză. ajunge pe palier şi bate la uşa lui Berenger. ia o sticlă de coniac şi dă să-şi toarne. stai. iar dinăuntru se aud mugetele lui Jean. Dudard. BERENGER: Care eu? DUDARD: Eu. Dudard.) Nu.. din stradă. (Deschide fereastra. Probabil că visează urît. îşi duce mîna la frunte cu un aer îngrozit. scara de la palier. cît e ceasul? DUDARD: Şi deci tot aici. Tuşeşte din nou şi ascultă cu atenţie zgomotul pe care-l face. numai cîteva detalii . în timp ce uşa de la baie se clatină. e la fel. Jocul continuă aşa cîteva secunde. Ţi-e mai bine acum? 71 BERENGER: Iartă-mă. se lipeşte îngrozit de perete. Intră Dudard.. am venit să văd ce faci! BERENGER: Cine e acolo? DUDARD: Eu sînt! Eu. după care deschide fereastra: afară zgomotele se înteţesc. care intră şi ies din camere. apar capete de rinocer. Tuşeşte din nou. pune sticla şi paharul la loc. Cînd trece din nou prin faţa băii. ce să fac? (Se plimbă iarăşi disperat de la o uşă la alta.) Coarnele. Se trezeşte în sfîrşit. tu erai.aceasta este figurată pur şi simplu printr-o ramă. întrucît tresare în somn. Se îndreaptă spre măsuţa cu sticla. Intră. puţin răguşit? DUDARD: Nu mi se pare deloc. Nici vocea mea nu s-a schimbat. BERENGER: Nu! (Pauză. BERENGER: Ce bine.. BERENGER (tresare speriat): Ce? Ce este!? DUDARD: Berenger. cred. încă o măsufă şi un scaun. Zgomotele încetează. nu-ţi recunoşteam vocea. Pune sticla şi paharul la loc şi tuşeşte. cînd se retrage înfricoşat: în aceeaşi clipă. eu sînt.) Oh! (Se duce spre fereastră şi priveşte afară.) Voinţă.) CORTINA ACTUL AL TREILEA Decorul Aproape totul e la fel ca în tabloul precedent. BERENGER: Bună. în fund. mi s-a părut că. care seamănă izbitor cu camera lui Jean. se îndreaptă spre pat.îşi umple paharul şi-l dă peste cap.) Ce să fac. gata să se prăbuşească şi abia reuşeşte să-ngaime:) Doamne Dumnezeule. DUDARD: Nu te deranjez? (Dă să intre. rama unei ferestre. cu faţa la sală. dar se aud iarăşi zgomotele rinocerilor. e gata să sară. îşi pipăie creştetul pe deasupra bandajului. BERENGER: Stai să deschid.una sau două mobile în plus . să am voinţă! (Dă să se-n-tindă pe pat. baricadat în casă. Un fotoliu. da.) Uşa e-ncuiată. Berenger zace îmbrăcat pe nat. ce mai contează!" . Berenger. aşa-i? DUDARD: Păi de ce să se fi schimbat? BERENGER: Nu ţi se pare că sînt.) Nu! (Se zbate în somn şi cade din pat. sper că nu. nu ştiu. Nu se ştie niciodată. în vreme ce afară Zgomotele se îndepărtează. se duce la masă. E la capătul puterilor. Stai în fotoliu. BERENGER: Iartă-mă. mă simt mai bine. Be'renger se retrage iute şi priveşte pe fereastră:) Alţii! O turmă întreagă de rinoceri traversează strada! O armată de rinoceri coboară bulevardul! (Priveşte în toate părţile) Pe unde să ies? Pe unde să ies? Măcar dacă s-ar mulţumi să mărşăluiască doar prin mijlocul drumului! Dar văd că invadează şi trotuarele! Pe unde să ies deaici! (înnebunit. uşa e la un pas să cadă.indică faptul că e vorba de altă locuinţă. prin fosa de orchestră defilează în mare viteză o mulţime de coarne de rinocer.. DUDARD: Vocea mea nu s-a schimbat. închide fereastra. în sfîrşit. că aş fi. după care se ridică iute.. un pat pe care e lungit Be'renger. Eu am recunoscut-o pe-a dumitale. O uşă în fundal. după o luptă surdă cu sine. în avanscenă. Acuma m-am liniştit. Trebuie să revizuim complet teoria jn privinţa lor! Au dărîmat toate băncile de pe bulevard! (îşi frînge mîinile. se aud zgomotele rinocerilor. în fund. cu spatele la public. In fine. Nu-i la fel! Berenger se linişteşte. DUDARD: Dar ce ai? BERENGER: Nimic. Se clatină puţin.cu un gest ce va să zică: „Acum. nu? DUDARD: Crezi că ai răcit? BERENGER: Sper că nu.68 69 Be'renger se repede" la fereastră . De fiecare dată cînd Be'renger trece prin faţa uşii Bătrînului sau dă să treacă pe scară. Orice voce se poate schimba.

n-ai nici o umflătură.. DUDARD: îmi dau seama că ai fost şocat serios. dacă e aşa. fenomenul e neliniştitor.... Nu-i vorba decît să fii atent Dar de fapt ce se întîmplă cu dumneata? Eşti nervos..î* Niciodată. Să mă calmez. Iar schimbarea asta care s-a produs sub ochii mei. (Se aşază. BERENGER (fuge la oglindă şi îşi scoate iarăşi bandajul): Nimic. BERENGER: Păi tocmai asta e: mi-e frică să nu fie contagioasă..Mi-e teamă să nu devin altcineva.. toată furia aia a lui! DUDARD: Da. Eram mai sigur de el decît de mine însumi. BERENGER: Dat fiind întregul nostru trecut în comun. sînt răvăşit de tot. încerc. Dar Boeuf? Şi cu Boeuf s-a întîmplat la fel? şi ceilalţi? Cum a fost cu toţi ceilalţi? . Da. agitat. să ai un acces de nebunie. un excentric. Dar n-am nici un cucui. desigur. părea că a reflectat asupra chestiunii. Totuşi. Niciodată n-aş fi bănuit. Şi nu inşii originali sînt cei care~conleaza7 ci omul de mijloc? BERENGER: Atunci totul e limpede. Şi totuşi. indiferent cine ar fi fost în locul dumitale. DUDARD: Păi dacă nu te loveşti deloc. uite-aşa începe. Dacă l-ai fi văzut atunci. de unde să faci cucuie? BERENGER: Dacă într-adevăr nu vrei să te loveşti. Totuşi.re apărător al umanismului! Cine-ar fi crezut? Tocmai el. chiar dacă voi fi acuzat că n-am spirit sportiv. DUDARD: Dar bineînţeles că fiecare rămînem cu credinţa noastră. mişcarea îţi face mai rău... Mă mulţumesc să fiu aşa cum sînt. tocmai el! Ne cunoaştem din. de ce te mai nelinişteşti atîta pentru cîteva cazuri de rinocerită? Poate că-i vorba pur şi simplu de-o boală. linişteşte-te şi stai jos. DUDARD: Ah. ce mai. da.. chiar şi pentru mai puţin şi ar fi fost şocat. Poate că simţea nevoia să se destindă. DUDARD: Atunci nu-i nici o mirare că te doare capul. te vei enerva şi mai rău. DUDARD: Ce să-nceapă? BERENGER: . Constat faptele. ştiu. Din cauza lui Jean. că ar fi putut evolua astfel.. nu crezi? DUDARD: Ah. BERENGER: Da. dar şi din cauza altora. un joc .BfiRENGER: Ah. ştii? DUDARD: Da. BERENGER: Oricine-n locul meu. vezi? (îşi scoate bandajul şi-i arată lui Dudard fruntea. era cam sălbatic.. atunci nu te vei lovi! DUDARD: Păi bineînţeles.. BERENGER: Poate că ai dreptate. el părea a avea argumente. Ăsta nu-i un motiv pentru ca un om ca dumneata. BERENGER: Te înţeleg.) DUDARD: Nu. dacă i-ai fi văzut faţa. BERENGER: Mi-ar fi plăcut să te văd în locul meu. Chiar că dai lucrurilor o importanţă exagerată. nUDARD: Ei haide.. Ştii.'jin raa. în ce mă priveşte.. Jean mi-era cel mai bun prieten. ca să ajungi în halul ăsta trebuie să treci printr-o criză.. sau că sînt un mic-burghe/ fixat în lumea lui cea strîmtă. prea crezi că tot ce se întîmplă ţi-e destinat anume! Nu eşti dumneata ţinta universului. unul. fireşte. Nu văd nimic. mă rog.. Păi chiar acum ai dat o explicaţie plauzibilă. BERENGER: Dar cum să nu mă gîndesc? Băiatul ăsta aşa de blînd. aerul de ţară. BERENGER: Migrenă? Să nu vorbim de migrenă. Dar nu te mai agita atîta. Cazul lui Jean nu este simptomatic. Să-mi facă el mie una ca asta! DUDARD: Dar n-a fost nicidecum ceva îndreptat special împotriva dumitale. Chiar dumneata ai spus adineauri că Jean era foarte orgolios.. Dar. Nu este reprezentativ. înţeleg. nu te mai gîndi la asta acum. Din cauza lui Jean. BERENGER: Şi sper nici să n-am vreod<.) Nu mă mai întorc. BERENGER: Totuşi. Totul s-ar fi petrecut la fel.. DUDARD: E şi foarte normal să ai dureri de cap. E şi normal.. după toate emoţiile prin care ai trecut BERENGER: îmi revin foarte greu.cine ştie? 72 73 BERENGER: Jean era un ins foarte orgolios. Ce există trebuie să poată fi explicat O curiozitate a naturii. BERENGER: Aşa e. dintotdeauna. ar fi trebuit să se reţină să fie aşa tocmai în faţa mea DUDARD: Prea te crezi şi dumneata buricul pămîntului. dar oricum.. eu n-am ambiţii. spaţiul larg. o bizarerie.. Precis că-i din cauza migrenei. o extravaganţă. Nu zic asta ca să-l scuz.. eu. sau... nu trebuie să exagerezi. Eu cred că (iartă-mă că-ţi bîrfesc prietenul) eu cred că era un surescitat. ai dreptate. ai fost decepţionat. pur şi simplu. DUDARD: Poate că-i plăcea aerul curat.. nam nici o umflătură. tot timpul mă doare capul.. că şi-a clădit temeinic hotărîrea. tot voi rămîne la credinţa mea. haide. cam aşa părea. Vezi! Şi mai spuneai că nu poţi explica fenomenul. Dacă tot forfoteşti de colo-colo. DUDARD: Asta fiindcă întîmplător erai atunci la el acasă. nici să nu te gîndeşti la asta. Le înregistrez. Trebuie să-ncerc să-mi vin în fire.. în ruptul capului. De fapt. nu-i aşa? Nu m-am lovit de nimic. Nu mai vorbi de migrenă.. Cum se poate explica toată chestia asta? DUDARD: Pentru moment eu nu găsesc nici o explicaţie satisfăcătoare.

boala nu e mortală. serveşte-te. n-ai grijă. BERENGER: Asta aşa e. omoară microbii gripei. Aşa spunea el. mulţumesc.. nu poţi pretinde că Boeuf şi toţi ceilalţi au făcut ce-au făcut numai ca să-ţi facă rău dumitale. dimpotrivă.. îţi repet: asta mă scapă. DUDARD: E trecător. Asta o să te facă mai sigur pe gesturile d urni tale. 74 BERENGER: Mă întreb dacă sînt într-adevăr imun. eşti obsedat . nu-i văd decît pe ei. DUDARD: Zău. BERENGER: Dar nu se poate să nu lase urme! Un astfel de dezechilibru organic nu poate să treacă aşa. Presupun... Berenger. Da.. . DUDARD: îţi găseşti singur scuze. de exemplu.. BERENGER: Să ies la aer? Da. nu te jena de mine. O să vezi. Ai suferit un şoc. BERENGER (pune pe masă sticla şi paharul): Dar nu era o tuse ciudată? Era chiar o tuse omenească? DUDARD: Ce tot scorneşti? Era o tuse de om.) Nu-i nimic schimbat. O tuse de animal. Dar dacă boala vine din colonii? DUDARD: în tot cazul. asta n-are-a face cu tot ce se întîmplă. deşi poate că.. de pildă. ca într-adevăr să ia boala asta. da.) DUDARD: Ei.. BERENGER: Dar dacă persoana nu doreşte. mă fereşte de un rău şi mai mare. Vezi totul în negru. DUDARD: Nu. Deja luasem această hotărîre înaintea evenimentelor de acum. Despre rinocerită . Ce fel de altă tuse ar fi putut să fie? BERENGER: Nu ştiu.) Nu cumva.. de acord. totul are să fie bine. unde se găseşte sticla de coniac.) Poftim: auzi? (Se repede la fereastră. nu mai bea coniac. Tot ce-ţi trebuie acum e săncerci să-ţi revii. BERENGER: Zău? aşa crezi?. Şi asta dovedeşte că băutura e bună.... că-i inofensivă.şi asta nu-i bine. poate că de aici şi atitudinea lui. Bei un coniac? Se îndreaptă către masă. DUDARD: Ei bine. fii atent. Te face să tuşeşti. îţi faci probleme singur şi-ţi pui tot felul de întrebări ţăcănite. ar trebui. o să-i reîntîlnesc. Berenger. E ca gripa. Dar nu mai căuta cu lumînarea altele. atunci fă un efort de voinţă.Dovedeşte-ţi singur că ai voinţă.. Cînd nu vor mai exista epidemii. BERENGER (speriat): Deci chiar crezi? Crezi că asta tocmai pregăteşte terenul? Dar eu nu sînt alcoolic! (Se priveşte în oglindă. Berenger îşi goleşte paharul. BERENGER: Jean nu bea niciodată alcool.. DUDARD: . Cum am tuşit? DUDARD: Ca toată lumea cînd bea ceva tare.. m-a apucat tuşea.. Uite.. nu-i aşa?. cît ai bate din palme. DUDARD: Nu se ştie niciodată... BERENGER: Da. (îi întinde paharul plin lui Dudard:) Chiar nu vrei? DUDARD: Nu. (îşi trece mîna pe faţă. Provizoriu.. lasă-i în pace! (Berenger închide geamul. Aşa că o amîn. nu. glumeam şi eu. Şi de altfel nici nu sînt aşa de mulţi.. pe care continuă să-l ţină în mînă. Te epuizezi nervos. nu-ţi mai face griji. Există şi boli sănătoase. BERENGER: Te asigur că am voinţă. din întîmplare. Ştim cum e cu epidemiile. Sînt convins că cine doreşte se însănătoşeşte. BERENGER: Alcoolul e bun contra epidemiilor.) Ce rău îţi fac? Zău. Mi-e teamă de momentul ăla. atunci n-o ia. Nu cumva aşa tuşeşte rinocerul? 75 DUDARD: Zău. BERENGER: Chiar crezi? DUDARD: Cred. BERENGER (neliniştit)'. bineînţeles. nUDARD: Oricum. fără nici o îndoială. Tuşeşte. DUDARD: Vezi? Vezi? Nici dumneata nu suporţi. O să treacă.. Te tachinam. Mulţumesc.. ca şi sticla. Şi poate că tocmai din cauza asta. Dacă simţi nevoia. o să te neurastenizezi. De exemplu. unul.. Dar fii atent: o să te doară capul după aceea.DUDARD: Mai rămîne ipoteza epidemiei. Este un risc calculat. Niciodată înainte de prînz. Imunizează. DUDARD: Ei. Or să-ţi dispară toate ideile astea negre. O să spui că-i ceva morbid. nu vreau. mă rog. dacă nu vrea. Nu mi-a făcut rău.nu se ştie încă.. Asta mă linişteşte. nu te deranja. în orice caz. BERENGER: Eu. n-o să mai beau. BERENGER: Nu vrei să mă-nţelegi... Nu s-ar fi ostenit atîta numai pentru asta. BERENGER: Nici o epidemie n-a fost ca asta. cînd vei depăşi depresiunea de acum şi ai să ieşi la aer. eşti ridicol. de la toate bolile. îşi pipăie capul pe deasupra bandajului. şi! N-ai decît să eviţi să stai în calea lor..... Adu-ţi aminte că singur ai spus ca cea mai sigură metodă de a te apăra de ceva este efortul de voinţă. cînd îţi vei reveni din şoc. DUDARD: Dar poate că nu toţi microbii. asta tocmai că agravează lucrurile! (De afară se aude zgomotul copitelor de rinoceri. sau..

. Nu. Da. DUDARD: Eşti un Don Quijote! Ah. ba chiar aş zice că au un soi de inocenţă naturală. DUDARD: Dar cred că n-o să ceri. Acum sînt liberi . DUDARD: Atunci depăşeşte chestiunea şi mergi mai departe. mă întreb dacă . păi vezi? Dacă liderii şi concetăţenii noştri vor fi toţi ca dumneata. sînt surprins! Nu pot sămi revin. în fond. Şi n-ai să devii niciodată rinocer. unul. Şi mă-mpiedică să dorm. Atunci cînd se produce un eveniment. Ah.. şi nu ne priveşte decît pe noi. Dar dumneata eşti. nu-i vorba de furie. Nu-i vorba de furie. Am fi studiat calm chestiunea pe toate feţele şi am fi tras în chip obiectiv concluziile.care. Pentru că-i timpul să te linişteşti. fireşte.. de altfel. nu sînt răi. O spun pentru binele dumitale. da. schimbat pîeJeâ^PjJTŢrjiiniplu nu~sesimţeau bine în pielea lor. în aceste condiţii. nicidecum. e absurd_să-ţi faci atîta sînge rău penţnij^îţ'Vf '"?' . Tocmai această cauză. cînd eşti pus aşa de brusc în faţa realităţii brutale a faptelor. Asta e! Trebuie să te obişnuieşti şi gata. Iar eu sînt surprins. nimic nu mă lasă indiferent DUDARD: Nu-i judeca pe ceilalţi dacă nu vrei să fii judecat tu însuţi. 76 77 BERENGER: Nu asta-i soluţia. eu am mers singur pe jos pe tot bulevardul. sînt viu şi nevătămat. prea impresionat! N-ai umor. DUDARD (îl întrerupe): Nu zic deloc că-i ceva bun. că te poate duce la acte necugetate. în avanscenă. Ţi-e teamă pentru propria fiinţă. Se aud de afară alte zgomote de la trecerea rinocerilor. Voi trimite scrisori la gazete. ştii asta. Toată ziua sînt la capătul puterilor şi somnolez.. BERENGER: Dumneata ai un sistem nervos mai echilibrat ca mine. nu ştiu.şi. (Duce mîna la inimă. BERENGER: Eu cred în solidaritatea internaţională. am să cer audienţă la primar. am fi putut discuta liniştit despre ele. de astă dată chiar sub fereastră. Dacă dorm e mai rău. nu te atacă. BERENGER (se ridică): Ei bine. DUDARD: Uite ce înseamnă să iei lucrurile prea în serios şi să pui totul la inimă. Chiar: asta ar fi fost interesant. BERENGER: Dacă toate astea s-ar fi întîmplat într-o altă ţară. nu. ar fi fost chemaţi savanţi. Dar cînd eşti prins tu însuţi într-un astfel de eveniment. DUDARD: Lasă autorităţile să acţioneze cum ştiu ele! La urma urmei.. înseamnă că a avut un motiv pentru asta.-şLau. într-adevârJji:ai_XP'^ţip de_rinocer!^ BERENGER: Păi vezi. Şi te rog să mă ierţi că te-am bătut atîta la cap cu divagaţiile mele. DUDARD: Şi ce poţi face? Ce ai de gînd să faci? BERENGER: Pentru moment. BERENGER: Eu mă simt solidar cu tot ce se întîmplă. nu vreau să accept situaţia asta. BERENGER: Sînt convins de asta. răul! Vorbe! Cine poate să ştie unde-i răul şi unde-i binele? Avem preferinţe. nu. venind aici . sînt de partea rinocerilor. ăsta-i defectul dumitale. Trebuie să iei lucrurile mai cu detaşare. ca şi oameni de pe stradă. ^j^JăiaidinjBdMBăr DUDARD: Răul. în sinea mea. DUDARD: E înţelepciune. Poate că mănşel. DUDARD: Ia nişte somnifere. nu poţi să nu te simţi direct vizat şi prea violent surprins ca să mai poţi privi totul cu sînge rece.. mă vezi. artişti. ajutor extern. De altminteri. Precis că ai mult de lucru. aşa. BERENGER (sare speriat): Poftim. Şi nu care cumva să crezi că. ca dumneata Dar mi-a trecut.) îmi dă o strîngere de inimă. Nu vreau să te jignesc nicidecum. Aici e vorba de o afacere a noastră. Din punctul meu de vedere. aşa. undeva aiurea. RENGER: Dar pe mine mă scoate din minţi fie şi numai vederea lor. sînt surprins. dacă-ar fi să ne facem griji pentru tot ce se-ntîmplă. BERENGER: Ăsta-i fatalism. S-ar fi organizat dezbateri academice. pasionant. şi dacă am fi aflat despre ele doar din ziare.DUDARD: Să ştii că. DUDARD: Şi eu am fost surprins. Iau parte la tot. Aţi primit cererea mea de concediu medical? DUDARD: Stai . am să redactez manifeste.ai dreptul într-adevăr să te amesteci în toată treaba asta! în plus. Te felicit Dar nu găseşti că-i o nenorocire să. atunci nu se vor decide să acţioneze. Iartă-mă. E ceva nervos. însă vederea lor îmi creează aşa.. îi visez noaptea — am coşmaruri. îţi lipseşte umorul. să ştii. dacă-i laşi în pace. un fel de candoare. ţara noastră. cred că nici nu-i aşa de gravă chestiunea. acest motiv trebuie să-l cauţi. mai uşor. sau la adjunctul primarului dacă primarul e prea ocupat. iarăşi! Uite-i iarăşi. Sufăr de insomnie. Mărturiseşte că-ţi place să te torturezi singur! BERENGER: îţi jur că nu sînt masochist. o stare. DUDARDr Pînă la un punct. Şi apoi. viaţa ar deveni insuportabilă. totuşi. n-am zis-o din răutate. sînt prea neliniştit. eu nu pot să mă obişnuiesc. nu. eu. îţi dau dreptate să fii impresionat. O să mă gîndesc. dar mă preocupă în ciuda voinţei mele.moralmente .asta-i treaba lor. Mă voi corecta.. instructiv. ăsta-i adevărul. Am început deja să mă obişnuiesc... nu-i bună furia.

dar nouă. orice s-ar zice. BERENGER: Cred că Direcţia Generală e supărată că-l pierde. din cauza asta merge totul prost. care gîndeam destul de rău despre el! DUDARD: Şi el gîndea rău despre dumneata.. N-am vrut să-ţi spun fiindcă. oricum e revelator. De altminteri. ştiam că nu ţi se va părea ceva caraghios şi că te va impresiona foarte puternic.. spune! DUDARD: Da.. e destul de caraghios. Ei.. Nu-i aşa? Hai. Şi ce situaţie bună avea! DUDARD: Cel puţin asta dovedeşte sinceritatea metamorfozei sale. Ce zice? DUDARD: Nu mai avem şef. ce chestie!. lucrează o zi sau două. BERENGER: Şi se mai plînge lumea de şomaj! Spune-mi: măcar acuma or să ne facă o scară de ciment. Cred că domnul Papillon e nemulţumit.. nu ăsta e motivul pe care l-a invocat. nu? Spune: ce zice Botard. Cu atît mai bine pentru durrineata: cu diplomele dumitale. Nu şi dumitalc. Uite. Cum eşti dumneata de impresionabil.. (Zgomote de rinoceri în depărtare.) BERENGER: Rinocer? Domnul Papillon a devenit rinocer! Ca să vezi! Vai. Şi trebuie să cauţi alţii. BERENGER: Pentru că nu vreau. DUDARD: Ce putem să ştim noi? ş ^^LJ secrete care-i fac pe oameni să acţioneze. fiecare administraţie se plînge de lipsa de fonduri. aşa cum te cunosc. nu? DUDARD: Nu. adesea nu eram de acord cu el.. Papillon va avea putere să reziste.. ce crede despre şeful lui? DUDARD: Bietul Botard.T7'Sau agravantă? Cred. şi dumneata aveai o părere proastă despre el. Mai ales că nu văd cafe~i»a-fest"înf5resul. Ăsta-i o circumsîaTrta~atenuantă.. tot din lemn. de data asta-i dau dreptate. nu-i aşa că nu şi dumitale? Şi nici mie! DUDARD: Sper. Nu-i mai vezi deloc. N-am vrut să-ţi spun.. da. DUDARD: A renunţat.. .. BERENGER: Se pensionează? Dar n-are vîrsta. Vin buluc să se angajeze.. iar cînd e vorba de-o cheltuială într-adevăr utilă. BERENGER (se mai calmează puţin): Credeam că. DUDARD: E-aproape gata scara. nu asta nu. în orice caz. DUDARD: N-are rost să-ţi ascund. BERENGER (speriat): Oricui? Ah. nu se poate face bătînd din palme. BERENGER: Sînt sigur că s-a lăsat antrenat DUDARD: Asta i se poate întîmpla oricui.. De altfel la birou nici n-a reînceput lucrul.. interesul moral!.. DUDARD: E limpede că -gesjtuJ^luj_a_Ja£Lunul dezinteresat^ BERENGER: Bineînţeles. Ţinea tare mult la ideea unei scări de ciment. Domnul Papillon şi-a dat demisia. sigur că da. Nu-i uşor să găseşti muncitori.. Credeam că are ceva mai_mujt_caracter!. ce indignat era! Era negru de furie. Va trebui să-l înlocuiască. Zice că are nevoie de odihnă. Ca să vezi! Domnul Papillon!.. Ar fi trebuit să se ducă la psihanalist DUDARD: Chiar dacă-i un transfer. BERENGER: Dar care? Ce l-a apucat? DUDARD: Vrea să se retragă la ţară. Sînt convins că Botard l-a judecat cu severitate.. Din cauza chestiei cu scara? DUDARD: Nu cred. Avea timp să devină director.. Nu-mi plăceau scepticismul lui. Botard e cineva! E un om cu bun-simţ..! 78 79 BERENGER (ridică ochii la cer): Ah. BERENGER: Asta mă miră foarte mult. după care pleacă. ai toate şansele. mai degrabă.. Şi eu. mie nu mi se pare deloc caraghios! De ce nu mi-ai spus mai devreme? DUDARD: Ştii că nu-ţi pică bine deloc. BERENGER: Nu se poate! DUDARD: Dacă-ţi spun. DUDARD: Părere proastă.. BERENGER: Asta dovedeşte obiectivitatea mea în problema de faţă. că agravantă. BERENGER: Of! vechea rutină a administraţiilor.. totu-i în ordine..liniştit. Toţi aruncă banii pe toate prostiile.. dacă a făcut-o cu bună-ştiinţă. nu ăsta-i cuvîntul. BERENGER: Nu s-a reparat încă scara? Cîta neglijenţă. Fiecare-şi găseşte sublimarea cum poate. rareori am văzut un om mai disperat ca el.... BERENGER: Ei bine.. Papillon a devenit rinocer. totuşi. BERENGER: Dar n-a făcut-o anume! Sînt convins că-i vorba de-o schimbare cu totul involuntară. BERENGER: Cred c-a fost un acte' manquei Avea cornpjexe ascunse. nu-i aşa că dacă nu vreau. interesul material. Sigur.

eu. Mult îmi pasă mie de Galilei!. si muove.). E un tip curajos. BERENGER (ironic): Ba mi se pare că dumneata eşti prea tolerant. Iar cînd vrei să înţelegi un fenomen...asta-i fiară îndoială ceva absolut anormal.. BERENGER: în curînd vei deveni un simpatizant al rinocerilor. în cazul lui Galilei. nu? BERENGER: Dar poate că nu filosofic trebuie tratată.. de o prejudecată favorabilă.. desigur. dar cu condiţia de a fi luminată de teorie. Şi tot mergînd îţi spui ca Galilei: Eppur. Un tip curajos.asta-i specific inchizitorilor. dar să vorbim liniştit Să discutăm. gîndirea teoretică şi ştiinţifică avea dreptate împotriva simţului comun şi a dogmatismului. nu există vicii veritabile. nu.. Practic. de-aia eşti în largul dumitale în astfel de discuţii. e nevoie. Fiindcă noi sîntem nişte fiinţe cugetătoare. am să-l felicit Şi îl condamn pe domnul Papillon: avea datoria să nu cedeze aşa! DUDARD: Cît de intolerant eşti! Poate că Papillon o fi simţit nevoia unei destinderi după atîţia ani de viaţă sedentară. BERENGER (pierdut): Ce mai e şi cu istoriile astea! Simţul comun. ştii cum e cu el. BERENGER (înnebunit): Crezi că m-am înfierbîntat? Ai să spui că sînt ca Jean. nu mai confunda lucrurile. în tot cazul. la început. da. Poate că practica are dreptate. anormalitate? Din punct de vedere filosofic şi medical. Vreau să fiu realist. Totul se petrece logic. BERENGER: Nebunia-i nebunie.. N-am făcut studii. aşadar.. Cine poate să ştie unde se termină normalul şi unde-ncepe anormalul? Dumneata poţi să defineşti noţiunile acestea: normalitate. e uşor.. vorbe! Poate că amestec eu lucrurile-n cap.. ca să ştii! DUDARD: Nu neg. îţi repet: nu-i aprob pe rinoceri. Indiscutabil anormal.a gîndirii o demonstrează. BERENGER: Păi atunci. BERENGER (din ce în ce mai furios): Asta nu dovedeşte nimic! E o-ncurcătură de maţe. ţi-o spun încă o dată. BERENGER: Să ştii că de data asta eu sînt total de acord cu Botard.. Asta nu. acum. mergi. (Brusc. măcar de o neutralitate.. nu. se aud zgomotele rinocerilor trecînd . cea care e proprie mentalităţii ştiinţifice. Numai că atitudinea lui Botard a fost ca întotdeauna: pătimaşă şi simplistă. Complex de inferioritate. şi nici nu ştiu dacă voi reuşi. neîncrederea lui veşnică. Ţi se demonstrează că mişcarea nu există. DUDARD: Dar dumneata l-ai pomenit în privinţa ideii că practica are întotdeauna dreptate. Toată istoria ştiinţei şi. dacă nu. cu ambele picioare. sau. Nu găseşti aşa oameni pe toate drumurile. Resentiment. şi alta? DUDARD: Una şi alta. iar eu sînt imun la locurile comune. BERENGER: Dumneata crezi că-i o chestiune naturală? DUDARD: Ce este mai natural decît un rinocer? 80 81 BERENGER: Asta da. dimpotrivă. sau alta Aici e de discutat. DUDARD: Ei. N-am reuşit.. însă.. nimeni n-a putut să rezolve problema asta. N-am să merg pînă acolo. nu. în vreme ce eu n-am ce să-ţi răspund.) Nu prea sînt eu tare la filosofie.. Nu-i chiar aşa. şi una.. DUDARD: Amesteci totul în capul dumitale! Zău.. vreau să zic! Mă bucur să mă simt total de acord cu părerea lui. şi asta printr-un efort intelectual cinstit Pe care trebuie să-ncerci să-l faci.. cu sînge rece. părerea mea e mult mai nuanţată decît eşti dispus dumneata să crezi. fiindcă nu ştiu cum. Raţionamentul meu.. dumneata ai diplome. Dumneata nu mai ştii ce-i normal şi ce nu! Mănnebuneşti pe mine cu Galilei. ce dracu'! Iar rinocerii ce sînt: practică sau teorie? DUDARD: Şi una. Nu avem aceleaşi păreri. şi nici măcar în cer. absolut!. Cînd am să-l văd. DUDARD: Nu. un tip curajos. dogmatismul. dar un om care devine rinocer . e o nebunie! DUDARD: Trebuie să ne întrebăm ce e nebunia. de o deschidere binevoitoare a spiritului. cred că eşti la curent cu ea.incredulitatea. departe de mine aşa ceva. adică. eu refuz să gîndesc! DUDARD: Prea te-ai înfierbîntat.. na! Nebunia înseamnă nebunie şi gata! Toată lumea ştie ce-i nebunia. Ah. nu vreau să devin ca Jean. Pur şi simplu sînt un om care vrea să privească lucrurile-n faţă. Vorbe. iar tu mergi.. întotdeauna trebuie să cauţi să înţelegi. BERENGER: Dar din motive inverse. în tot ce este natural. chiar dacă asta nu-ţi place.. cu toate cele patru picioare bine-nfipte în pămînt. nu. Vai de cel care vede peste tot numai vicii . BERENGER: Da.. Şi-mi mai spun că. Iar a înţelege înseamnă a justifica. Nu vreau să-i semăn.. Dumneata. şi alta BERENGER: Cum. (Se calmează. Poziţia lui mi-a apărut ca fiind dictată exclusiv de ura lui faţă de superiori. BERENGER: Ba da. mergi.. ai prea mare lărgime de spirit! DUDARD: Dragul meu Berenger. Nici de data asta nu l-am aprobat întru totul. dar dumneata le piezi complet sensul. absolut anormal. Poftim. trebuie "să mergi pînă la cauzele lui. DUDARD: îmi pari prea sigur de dumneata. Asta fiindcă Botard nu avea deloc argumente precise şi obiective. (începe să meargă de la un capăt hi altul al camerei. iartă-mă.. DUDARD: Nu. Absolutul. în plus. vorbeşte în clişee. sau una. nu... dar asta nu-nseamnă nimic.

Şi de orbire. ai să vezi.) Berenger. simt eu. domnişoara Daisy! DAISY: Berenger e acasă? Se simte mai bine? DUDARD: Bună ziua. nu s-ar fi lăsat luat de curent Cred că a cîntărit îndelung pro şi contra înainte de a alege! BERENGER (strigînd în continuare la fereastră): Nu.. şi gata! Simt eu aşa că.. DUDARD: Eiii.. fac înconjurul casei. iar asiaticii. care-i tot la fereastră.. în sfîrşit. Care va să zică vii des să-l vezi pe Berenger! DAISY: Unde este? DUDARD (îl arată cu degetul): Uite-l! DAISY: Săracul de el. mănţelegi acuma? Mă rog. domnule Dudard. DUDARD: Ce ţi-a explicat? BERENGER: Ne-a explicat că rinocerii asiatici sînt africani. iar rinocerii africani sînt asiatici. Eu simt intuitiv. ce naiba.pe sub fereastra din fundal. E chiar Logicianul dumitale!.. dragă . care mi-a explicat. DUDARD: Iartă-mă. şi-a păstrat cel puţin o urmă a fostei sale individualităţi. Replicile celor doi sînt acoperite de zgomotele fiarelor ce trec pe sub cele două ferestre. nu. nu... e o-persoană foarte distinsă.. n-auzi că bate? BERENGER: Deschide dumneata dacă vrei! (Continuă să privească în direcţia rinocerilor.-. DUDARD: Asta spui dumneata.. DAISY: Sînt o bună colegă. Şi mai e şi bolnav acum.. BERENGER: Ştiu eu că-ţi sînt un partener comod. ar trebui ajutat DUDARD: Eşti o bună colegă..) Gata. dar nu prea înţeleg. pe unde trec rinocerii. nu.rinocerii au instinct. cu el ar trebui să te baţi... din faţa scenei): Aaa. un tip bine.. în cine? Logicianul. de la fereastră): Bestiilor! (Acelaşi joc de adineauri. zău aşa.) . rinocer! DUDARD (ducîndu-se la fereastră): Care-i Logicianul? BERENGER (arată cu degetul): Uite-l acolo. Deschide geamul şi strigă: BERENGER: N-am să vin cu voi. apare un corn de rinocer înfipt într-o pălărie de paie.. de fapt. logicianul.. Mi-ar fi plăcut să te lupţi cu Logicianul. DAISY: Da. n-are pe nimeni.) Dar simt eu. (Zgomote şi mai puternice ale rinocerilor. filosoful.. (De cîteva clipe poate fi văzută Daisy. Nu se vorbeşte aşa cu nişte creaturi ale. ca să vezi. BERENGER (face din nou cu pumnul în direcţia rinocerului logician): Eu n-am să fac ca tine. Am cunoscut eu unul. Ne-a demonstrat contrariul: că rinocerii africani sînt asiatici. Şi fii mai politicos. că în realitate toleranţa dumitale excesivă.. da. DUDARD: Care logician? BERENGER: Logicianul. atîta tot BERENGER (se întoarce şi lasă fereastra deschisă): Oh. Instinctiv simt.) 82 83 DUDARD: Lasă-i să alerge. nu! DUDARD (apare): Aleargă şi ei în jurul casei! Ce să le faci: nişte copii mari.. Bate la uşa lui Berenger. care. fără să se audă ce vorbesc. de sub fereastră. Delicate şi obscure.. Nu... O să-ţi explice el! (Către rinoceri.) BERENGER (strigînd în direcţia rinocerilor): Ruşine să vă fie! E o ruşine toată mascarada voastră..1 DAISY (intrînd): Bună ziua. cum spui.. scumpă domnişoară.. apoi pe sub cea din avanscenă. să ştii! Nu. o să-ţi placă. aşa e. cu naivitate. Are un coş sub braţ. iar Be'renger ameninţă cu pumnul după ei. un gînditor autentic. BERENGER: Logicianul..) Poftim: iarăşi! Nu se va sfîrşi niciodată! (Se duce la geam şi strigă. ăsta-i cuvîntul: intuiesc. după care cornul dispare): Doamne! Era pălăria Logicianului! La dracu' cu toţi şi toate! Logicianul s-a făcut rinocer! DUDARD: Ăsta nu-i un motiv să vorbeşti aşa urît! BERENGER: Doamne. aşadar. un intelectual subţire şi erudit.) DUDARD (şezînd): Tare aş vrea să-l întîlnesc pe logicianul dumitale. urcînd ultimele trepte ale scării din stînga. în cine să mai ai încredere.. da.. Ştii mai bine ca mine ce e un logician. uite-l! DUDARD: E singurul rinocer cu pălărie de pai.. domnişoară Daisy. ajunge! Gata! Bestiilor! (Rinocerii se îndepărtează.. e cineva la uşă. DUDARD: Berenger... bate cineva la uşă! (îl trage de mînecă pe Berenger. Cîteva clipe se văd numai buzele celor doi mişeîndu-se. „uite-aşa". DUDARD: Ce înţelegi prin „intuitiv"? BERENGER: Intuitiv. BERENGER (la fereastră): Uite-i că vin din nou! (Din fosa orchestrei. nu asta voiam să spun. eu n-am să fac ca tine! DUDARD (se aşază la loc în fotoliu): Da. na. n-am să fac! DUDARD: Dacă ar fi fost. Zău dacă aş mai vrea ceva! BERENGERffl/ergmrf către cealaltă fereastră. adică. după cîte se pare.. Ce chestie. pe mine mă învingi uşor. e un ins de genul dumitale. toată generozitatea asta indulgentă nu-i decît un semn de slăbiciune. BERENGER: Adică nu. sînt o bună colegă. instinctiv . Adică. ţi-l aduc eu. Poate mă luminează în privinţa acestor puncte delicate. aşa. nu.. DUDARD: Ai inimă bună.. că te înşeli. rinocer! DUDARD: Oricum. chestia asta te pune pe gînduri! Berenger închide fereastra din faţă şi se îndreaptă către cealaltă.

BERENGER (continuînd): . BERENGER (iui Daisy): Mi-e greu să cred. S-a prefăcut. Tocmai fiindcă sînt de bună-credinţă pot fi mai uşor înşelaţi. ce drăguţ din partea dumitale c-ai venit! Eşti foarte amabilă! DUDARD: Asta cam aşa e.. ar fi trebuit mult mai devreme. BERENGER: Rinocerii sînt anarhici.Şi aristocraţi: ducele de Saint-Simon. nu? Parcă aşa spuneai. Te-a minţit cineva. DAISY (lui Dudard): De ce să ne deranjezi? (Lui Berenger:) Ah. fiindcă sînt în minoritate. la el cred că spiritul comunitar a învins impulsurile anarhice. tocmai mi-a spus Dudard adineauri. a devenit şi el rinocer. BERENGER: Atunci. DUDARD (lui Berenger): Raţionament fals.. la douăzeci şi patru de ore după domnul Papillon. domnişoară Daisy. noi sîntem încă cei numeroşi. l-am văzut acum pe stradă. Numai din oameni de ispravă se fac rinocerii de ispravă. lovitura lui Botârd nu mă prea miră. Trebuie să profităm de situaţia asta. DUDARD: Deci şi-a schimbat părerea! Oricine are dreptul să evolueze. BERENGER (continuînd aparte): Cîtă naivitate! (Acelaşi gest. BERENGER: Ai zice că tot răul vine de la noi! DAISY: .. eu vorbeam despre Logician. Alerga destul de repede pentru cineva la vîrsta lui! Te simţi mai bine. DUDARD: Un prelat! DAISY: Mazarin.. Botard protestase. DUDARD: Sînt foarte eficienţi... foarte eficienţi. Nu-i aşa.. DAISY: Ba avea un aer sincer. BERENGER: Totuşi. Şi vărul meu s-a făcut rinocer.. Va trebui să facem ceva înainte de a fi copleşiţi de duşman. DUDARD (lui Daisy): Poate că eu sînt în plus. adică însuşi instrumentul exploatării. să fie.. Dudard? DUDARD: Aşa e... Ei da. discret. DUDARD: Sînt în minoritate numai deocamdată. 84 85 BERENGER: Bine. Un complex de inferioritate. Am . dacă stau şi mă gîndesc mai bine. iartă-mă.. el e cel care-a minţit. domnişoară. în linişte. (îl pune..) DAISY (lui Dudard): Dacă voiai să mă vezi. Dimpotrivă.Astea au fost ultimele lui cuvinte de om. Fermitatea lui nu era decît una aparentă. un ins curajos. naveai decît să-mi telefonezi! DUDARD (lui Daisy): Vai. atunci înseamnă că ne putem aştepta la orice! DUDARD (lui Berenger): Vorba dumitale: e un om curajos. asta e. BERENGER: . Probabil că dumneata confunzi. desigur. după închiderea biroului. acum. dar eu sînt discret. domnule Berenger? BERENGER: Capul. cînd veneam. Asta ca să nu mai punem la socoteală marile personalităţi: cardinalul de Retz. al exploatatorilor săi. BERENGER: Ştii. Poate că un sfert dintre locuiforii oraşului. încă mă mai doare capul! Să te doară capul! E ceva groaznic! Ce zici de asta? DAISY: Cred că ar trebui să te odihneşti. DUDARD: I-auzi! BERENGER: Aşa ceva nu-i cu putinţă! Era contra. DAISY: Cel mai bun lucru pentru moment ar fi să mîncăm. că Logicianul s-a făcut rinocer'? DAISY: Ştiu. DUDARD (către Berenger şi Daisy): Sper că eu nu vă deranjez! BERENGER: Nu.. şi soţia lui.. iar numărul lor continuă să crească. Ceea ce nu-l împiedica.) DUDARD (lui Daisy): Era cu neputinţă să te fi întîlnit în altă parte.) BERENGER: Dar era un om de ispravă plin de resentimente.domnişoară Daisy! Vai.Să fii în pas cu timpul! Ce mentalitate! (Face un gest de exasperare. dar... ori să fi fost.. domnişoară Daisy. grăbindu-se s-o ajute să pună coşul pe masă): Iartă-mă. BERENGER: A dat vreun motiv? DAISY: A spus textual: „Trebuie şg fii fn fws <*-» ţip»!1111''. DAISY (lui Berenger): Ce-aţi vrea să cred? (Către amîndoi bărbaţii:) Am o veste să vă dau: Botard s-a făcut rinocer. ce să zic — nu zic nimic. Totuşi. ISY: O minoritate deja numeroasă.. BERENGER: Ei bine. DUDARD: Şi-o să vezi ce-o să mai fie cînd vestea s-o răspîndi şi-n alte ţări. DAISY: Ştiu şi eu că era contra. DUDARD (lui Daisy): Eram aproape sigur că te voi întîlni aici. fiindcă n-a făcut altceva decît să-şi urmeze şeful. DUDARD (către Daisy. despre asta? Păi. să mai stai cîteva zile acasă. BERENGER (ridică braţele la cer): Clasicii noştri! DAISY: Şi cîţi alţii. Mulţi alţii.Şi a fost deformat de ura faţă de şefi. Cel mai sincer aer din lume. DAISY: Daţi-mi şi mie voie să pun coşul ăsta pe masă. DAISY: Dar l-am văzut cu ochii mei.. cum singur spunea.

domnule Dudard? Ştii prea bine că ne faci o plăcere. eu nu mă pot obişnui nicidecum.. Să nu ne mai gîndim la toate cele. gjiRENGER: Toţi pompierii . BERENGER: Eşti foarte drăguţă. 86 87 BERENGER: Care va să zică sîntem cu toţii în găleată! DUDARD: Toată lumea e solidară. BERENGER: Nu se mai vede nimic. prezenţa dumitale ne face întotdeauna plăcere. poţi pretinde că. mi-a fost destul de greu să găsesc ceva de mîncare. Oamenii se feresc din calea lor. O parte a scenei este învăluită în praf.. hai. totul e insuportabil! DAISY: Ies şi alţi rinoceri de prin curţi! BERENGER: Ies şi din case. BERENGER: Ah.) Acum ies de acolo. ce se întîmplă? DUDARD: Nu se mai vede nimic. „Din motive de transformare". asta nu. DAISY (lui Dudard): Deci pun trei tacîmuri. DAISY: Deocamdată să mîncăm.) BERENGER (arată cu degetul spre sală): Au dărîmat zidurile de la cazarma pompierilor. cîte-o rudă. Multe prăvălii sînt închise. (De afară se aude un zgomot infernal. BERENGER: Cîţi sînt unicorni şi cîţi sînt bicorni dintre ei? .. DUDARD: Proiectul mi se pare imposibil. din stînga. cu o farfurie în mînă şi pregătindu-se să şteargă praful. domnişoară Daisy! DUDARD (aparte): Da. rămîi.) Asta ce mai e? (Toţi trei se-mbulzesc la fereastra din faţă. BERENGER (lui Dudard): Dar bineînţeles.. apoi îşi reiau plimbarea. da? Rămîi cu noi. adică.. Ştiu unde sînt farfuriile. DUDARD: Deja nu mai deţinem majoritatea. DUDARD (aparte): Aha! cunoaşte bine casa. Magazinele sînt devastate: au ras tot. o turmă de rinoceri mergînd într-o cadenţă rapidă. cu toţii avem cîte un cunoscut printre rinoceri. DAISY: Invadează bulevardul! BERENGER: Nu mai e de suportat. iar personajele (dacă e posibil) dispar în norul de praf. DUDARD: Vorba e că sînt un pic grăbit Am o întîlnire. li se aud doar vocile. Se aud chiar sunete de trompete şi tobe. DAISY: Pe de altă parte.un regiment de rinoceri cu'toboşarul în frunte. fiecare-şi vede de treburile lui ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat nimic. DUDARD: Ies şi pe ferestre! DAISY: Se vor reuni cu ceilalţi. (Praful se risipeşte. BERENGER: Dar cum poate cineva să se facă rinocer? E ceva de negîndit! (Către Daisy:) Să te ajut să pui masa? DAISY (lui Be'renger): Nu te deranja. BERENGER: Ce lipsă de igienă! DAISY: Să ne grăbim să mîncăm.. '. nu. rămîi! DAISY (lui Be'renger): Nu vedeţi că ne-am obişnuit? Nimeni nu se mai miră de turmele de rinoceri care cutrcieră-n voie oraşul. dar se aude. BERENGER (lui Dudard): Ei.. DAISY: Praful va murdări farfuriile. avînd un corn mare în loc de nas: apoi o femeie al cărei cap este în întregime un cap de rinocer. apoi un altul. Dudard. DAISY (scoţînd proviziile din coş): Ştiţi. BERENGER: Păi adineauri ziceai că ai tot timpul..adus ceva de mîncare.. DUDARD (meditativ): Mă întreb chiar dacă n-o fi o experienţă tentantă. un jurist. un prieten. dar de ce vorbeşti aşa. DUDARD: Ştiţi că mie nu-mi place să deranjez lumea. BERENGER: Ar trebui închişi în nişte ţarcuri speciale imense. iese un om care coboară în fugă scările. DAISY (lui Dudard): Vai. iar asta complică mult lucrurile.. vine repede la geam. desigur. Şi să li se impună domiciliu forţat. foarte drăguţi BERENGER (lui Daisy): Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc.) Ce-o mai fi şi asta? Se aude zgomotul unui zid ce se dărîmă. DAISY (lui Dudard): Rămîi cu noi la masă? DUDARD: N-aş vrea să vă deranjez. Caută într-un dulap şi vine cu tacîmuhle. Se vede cum de pe etaj. DUDARD: Aşa e.. DUDARD: E cea mai cuminte atitudine. după cum scrie pe uşi. Cea dintîi care s-ar opune ar fi Societatea pentru Protecţia Animalelor. dumneata. _BERENGER: Cum. BERENGER: Asta nu-i de ajuns. I-a dărîmat n/jSY (care se depărtase de fereastră şi era Ungă masă..

(Lui Dudard:) Haide şi dumneata Se îndepărtează toţi trei de fereastră. Totuşi. Eu prefer în locul micii familii marea familie universală. Pe peretele din fundal apar şi dispar consecutiv capete de rinoceri stilizate.) Sper că nu eşti decepţionată. fiecare-i liber. Au devenit stăpînii străzii. care se repede la fereastra din faţă. fără nici un alt semn distinctiv! (Se aud zgomotele puternice ale cursei rinocerilor. desigur. atunci să criticăm dinăuntru. se vede că eşti uman. BERENGER: Dudard. să mîncăm. dragă Berenger. cu fermitate. BERENGER (lui Daisy): Nu-l lăsa să plece. Te iubea. nu din afară. BERENGER: Ar fi trebuit să fii mai fermă. Ele vor trebui să fie din ce în ce mai frumoase. vei regreta. Dar nici nu te aprob. c prea tîrziu! (Revine în cameră. E de a te opune lor. DUDARD: Datoria mea e să nu-i abandonez niciodată. DUDARD: Eu am renunţat la căsătorie. Se înşală. la fel! (Lui Daisy. Nu ştiu.te calmeze.) A capitulat Ar ii trebuit să-l ţii cu forţa. din capul scărilor. datoria ta e de a.) Numai ei! Ai greşit. . Către final. nu. DAISY: Are suflet bun..) Cît vezi cu ochii . N-au timpul necesar să calculeze. DAISY (şoptind): Ne pare foarte rău pentru tine. nimeni nu te poate obliga să. nu. DAISY: Cel mai bine ar fi să-i lase pe statisticieni să lucreze-n ritmul lor. Unicorni şi bicorni. Dacă e de criticat. DAISY: N-am îndrăznit. dar noi nu putem să te-ajutăm cu nimic. (Se . (Lui Daisy:) Opreşte-l. nu pleca! Gata.. Asta o să .. Nu-ţi vine să te duci după 61? pAlSY: Nicidecum. Dar e o slăbiciune trecătoare.. urmărit de Berenger care strigă după el. O să te remonteze. nişte zgomote muzicalizate.) BERENGER: Unde-o fi ajuns? I-o fi găsit? DAISY (vine lîngă el): Da E cu ei.nici o fiinţă omenească. (începe să se-nvîrtească în cerc pe scenă. uită iarăşi pe fereastra din faţă. nu-i voi abandona. Nu e timp. de vreme ce mă aflu aici. nu-l lăsa să plece! DAISY: Mie mi-ar face plăcere să rămînă. Hai. aşa că-mi voi face datoria. BlsRENGER: Dar toată lumea ştia Numai din decepţie sentimentală a ajuns să facă asta. să fi insistat. BERENGER (se uită pe fereastră): Nu mai sînt decît ei pe străzi. Be'renger e tras de braţ de Daisy. asta numai experienţa o poate dovedi. Mi-e dor să mănînc pe iarbă. DAISY: Ce pot să-i fac? Dudard deschide uşa şi fuge. nu-i aşa? 90 pAlSY: Niciodată nu mi-a făcut vreo declaraţie oficială. DUDARD: Dar nu vreau deloc să vă supăr. dacă vrei neapărat să pleci. întoarce-te. Te iubim. Totul evoluează prea repede. care vor fi tot mai numeroase pînă la sfirşitul actului. BERENGER: Ba din contră. DUDARD: Mie nu prea mi-e foame. (Fuge la fereastra din spate. DUDARD: Eu am scrupule! Datoria îmi impune să-mi urmez şei ii şi colegii la bine sau la rău! BERENGER: Dar nu eşti legat de ei prin căsătorie. Daisy? Vei regreta vreodată? DAISY: A.. după care se repede la uşă:) Ai o inimă prea bună. BERENGER (lui Dudard): Şi dumneata eşti slab. Dudard. nu prea-mi plac conservele. Dudard se opreşte la jumătatea drumului.. DUDARD: îmi voi păstra luciditatea. cu luciditate. BERENGER: Are sufletul prea bun! (Lui Dudard. Nu ştii care ţie adevărata datorie.. ele vor rămîne tot mai mult prezente. totuşi.. îl vedem coborînd scările cu toată viteza.) Prea tîrziu! DAISY: Nu puteam face nimic. Era un timid! A vrut să facă ceva teribil ca să te impresioneze. Nu-i voi abandona. DUDARD (îl întrerupe): Ar fi o indelicateţe din partea mea.. BERENGER: Care ei? DAISY: De unde să ştiu eu? Deja nu-l mai poţi recunoaşte. (închide uşa în spatele lui Berenger. BERENGER: Toţi sînt la fel. sau. Dudard. BERENGER (lui Dudard): Omul e superior rinocerului! 88 89 DUDARD: Nu susţin contrariul. jumate-jumate. DAISY (lui Dudard): Acum.) Toată luciditatea.. pînă se vor fixa definitiv pe perete. BERENGER: Nu face chestia asta Ştii ce rişti? DUDARD: Dar zău că nu vreau să vă deranjez! BERENGER: Păi nu te-am invitat? Nu ţi-am spus că. ca să fiu mai precis. ai să vezi. Daisy. şi se lasă luat foarte uşor.DUDARD: Cred că-n momentul ăsta deja statisticienii statis-tichează situaţia Ce ocazie grasă de polemici savante! BERENGER: Procentajul unora şi al altora nu poate fi calculat decît cu aproximaţie. în ciuda monstruozităţii lor. E uman.

DAISY: Atunci. fiindcă noi nu dorim răul nimănui şi nimeni n-are de ce să ne dorească răul.. BERENGER: Tu te amesteci în viaţa mea. Faci progrese. ai fost cuminte. Te ador şi te admir. BERENGER: Cu tine aici voi progresa şi mai mult.BERENGER: Atît de mult aş vrea să te consolez. iar praful urcă pînă aici. (Daisy îl sărută pe frunte:) Ce m-aş face fără tine? DAISY: N-am să te părăsesc niciodată.. închide fereastra. crede-mă că da. Şi o să te apăr cum faci tu acuma . te iubesc. DAISY: Atunci poţi să iei un pahar.).. DAISY: Nu te mai gîridi la Dudard. hai să scoatem pansamentul. dragule. mult BERENGER: Da. n-am să mai am niciodată angoase. Nu mă părăsi. şi eu voi fi fericită. DAISY (îi scoate bandajul. (Revine Ungă Be'renger. ne vom plimba mult. BERENGER: Ah. gata. ar fi fost tot timpul un obstacol între noi.. DAISY: Poate că n-ai să mi-o mai spui cînd mă vei cunoaşte mai bine. o să-l dăm jos. Arată urît.) 92 ISY: Ah. fericirea e egoistă. Şi eşti aşa de frumoasă. i-l întinde): într-adevăr. BERENGER: Cu tine aici. DAISY: Fiecare trebuie să-şi apere fericirea. da. Dacă ar fi rămas.împotriva tuturor răutăţilor. Tu mă eliberezi de toate complexele. DAISY: Ai fost cuminte astăzi? Ai mai băut coniac? BE'RENGER: Nu. DAISY: Ei. Be'renger se aşază în fotoliu. BERENGER: Ba tu cîştigi pe măsură ce te cunoaşte cineva mai bine. haide. BERENGER: Te înţeleg. DAISY (se duce spre masă şi ia sticla şi paharul): Ai ascuns-o bine. dragule. N-avem dreptul să ne amestecăm în vieţile oamenilor. iar eu voi ajunge erudit. Eu sînt aici. BERENGER: Sînt calm. în ciuda opoziţiei sale): Totdeauna cu ideile tale negre. Daisy pe cel din spate. DAISY:(T/ întinde paharul): Uite. Ei da. Se întîlnesc în mijlocul scenei. nu am . (Ia paharul şi sticla şi le pune pe masă. Ah! Daisy.) Nu vreau să-ţi facă rău. Lasă-mă să te sărut! 91 DAISY: Dragul meu. BERENGER (se pipăie pe frunte): Aşa-i. pe cheiurile Senei. atîta de frumoasă. fii mai sigur pe forţele tale. BERENGER (bea coniacul dintr-o suflare. asta nu. Spui că nu ţi-e frică de nimic. DAISY: Voi şti să te apăr de ele. nu.) Cîtă vreme sîntem împreună. N-am dreptate? BERENGER: Te ador. cînd străzile vor fi mai goale. O să se murdărească totul.) Mulţumesc. credeam că niciodată nu voi mai putea iubi o femeie. BERENGER: Tocmai ca să nu mă ispitească.) BERENGER: Aşa cum stau lucrurile. Dă-mi buzele tale.) O să-mi spui că ăsta nu-i un compliment. eu nu l-am iubit niciodată pe Dudard. de-acum fii mai calm. pe măsuţă. • DAISY: Adevărat? BERENGER: Absolut. . DAISY: Dar mai ales. Credeam că nu mai sînt capabil de-atîta patimă! DAISY: Ei. dar eşti speriat de tot! Ce ni se poate întîmpla? BERENGER (se bîlbîie): Iubirea mea! Bucuria mea. nu-l atinge. poftim premiul. Vezi? Nu e nimic. DAISY: Iubitule. DAISY: Nu-i acelaşi lucru. Ai dreptate. iubita mea. DAISY (după ce-i toarnă un pahar. (întinde iarăşi paharul. Unde-i sticla? BERENGER (arată spre sticlă): Acolo. că n-o să fie cazul să mă aperi.) Stai jos. nu.. (Condus de Daisy. DAISY: Sate cred?!? BERENGER (puţin încurcat): Păi. DAISY: La Grădina Zoologici BERENGER: Iar eu voi fi puternic şi curajos. BERENGER: Ce mult mi-aş dori să te fac fericită! Poţi să fii fericită cu mine? DAISY: De ce nu? Dacă tu eşti fericit. Mai ales în comparaţie cu ăştia. te mai doare? BERENGER: Mult mai puţin.) DAISY: Vezi? Totul e posibil. linişteşte-te. Prea fac zgomot mult.. însă prezenţa lor face să iasă în evidenţă frumuseţea ta cu atît mai mult. iubirea mea.. Daisy. DAISY: Ba da. în grădina Luxembourg. Calmează-te. Stai în fotoliu. braţele. Daisy. da.. sînt foarte obosită. BERENGER: Mi-e teamă să nu fie ceva înăuntru. Ai fruntea ca-n palmă. BERENGER: Da. (Se aude o altă trecere a rinocerilor. Ştii să fii hotărîtă cu mine. fost cuminte. (El închide geamul din faţă. dragule. (Arată în direcţia ferestrei.) Şi cu capul cum stai. (Be'renger dă să se repeadă la sticlă. nu mi-e frică de nimic. o să-ţi facă bine. BERENGER: Vom citi împreună. Totul mi-e egal. nu merita ca Dudard să se certe cu Botard. Pentru azi ajunge. (îi strînge mîinile.

Asta l-a împins către decizia pe care a luat-o. nu poate fi altcineva. Ai făcut ce-a fost mai bine. ţi-am spus eu! . BERENGER: Ei. poate duce la aşa ceva.. Tu chiar nu ai imaginaţie? Există mai multe realităţi. am greşit mai puţin decît ceilalţi. tu şi cu mine. Vor merge cu experienţa pînă la capăt. Nu-i aşa? (Sună telefonul. sau Dudard . eu sînt bun. noi. tu eşti bună. DAISY: Nu te mai hărţui singur.. DAISY: Păi era adevărat. BERENGER: Adevărat. fiindcă era prea mîndru. ai fi putut salva un suflet.. tresare îngrozită şi închide repede aparatul. o recunosc..) Auzi? Răgete! Ascultă! Dciisy duce telefonul la ureche. Sînt aici.) Mulţi dintre ei au început aşa! DAISY: Hai să-ncercăm să nu ne mai simţim vinovaţi! BERENGER: Cîtă dreptate ai tu. Nimeni nu poate face imposibilul. DAISY: Aşa că avem dreptul să trăim şi noi.. Sîntem buni. dar fără îndoială că l-ai atins adînc. Alungă amintirile negre. Vezi! Nici tu nu-l iubeai pe bietul domnul Papillon. că nu i-am dovedit niciodată în mod clar cît de 93 multă prietenie-i purtam. în ce-i priveşte.. soarele meu. La ce bun să ai remuşcări? Nu te mai gîndi la toţi oamenii ăştia. S-a purtat ca un bădăran. Culpabilitatea e un simptom primejdios: este semnul unei lipse de puritate. DAISY: Nu mi te închipuiam atît de realist. Totuşi. Sau poate Botard.să ne anunţe că au revenit asupra deciziei lor. Nu ziceai tu că. BERENGER: Uşor de zis! DAISY: Eu nu-ţi sînt de ajuns? BERENGER: Ah. dar ai fi putut să-i spui asta cu mai puţină brutalitate. aşa erau. Evadează în imaginar. BERENGER: Poate că sînt autorităţile care reacţionează şi ne cheamă-n ajutor pentru măsurile pe care înţeleg să le ia : M-ar mira.. Aşa.să ne împiedice să fim fericiţi. Orice s-ar întîmpla. ba da.îl laşi să se răspîndească. uite. BERENGER: Da. Nimeni nu are dreptul . în ziua cînd a venit Boeuf schimbat în rinocer. N-aveau cînd să-şi schimbe părerea aşa de repede. BERENGER: Ba da. BERENGER: Iar eu îmi voi reproşa întotdeauna că n-am fost mai blînd cu Jean.BERENGER: Uneori faci rău fără să vrei. că are mîinile zgrunţuroase. mai cu menajamente.şi nimeni nu poate! . ba da. Sau Jean. a fost foarte afectat. DAISY (înspăimîntată): Ce s-o fi întîmplat? BERENGER: Acuma ne mai fac şi farse! DAISY: Glume proaste. pe peretele din fundal apare un cap de rinocer. N-au avut vremea necesară să reflecteze.) Alo! (Din receptor se aud nişte mugete de rinocer. Un sunet lung! Trebuie să răspund. e soneria autorităţilor. nu-i aşa? Numai dragostea noastră-i adevărată. (Arată înspre fereastră.. e vorba de-o rătăcire trecătoare? 94 AlSY: Nu cred. Te credeam mai poet.. Telefonul sună din nou. dar poate că n-ar fi trebuit să-i spui cu atîta cruzime. Poate că. zeiţa mea. BERENGER: De ce? DAISY: Nu ştiu. (Ridică receptorul. foarte mult! DAISY: Ai să strici totul cu dezbaterile tale de conştiinţă! Poate că toţi avem greşelile noastre.. BERENGER: Chiar crezi tu asta? DAISY: Noi sîntem relativ superiori majorităţii oamenilor. Şi n-am fost destul de înţelegător cu el. de unde se aud iar zgomotele rinocerilor. Se aud. sigur. dar poate că-i mai bine să nu. Uită-i.) Cine-o fi? DAISY (temătoare): Nu răspunde. Ba avem chiar datoria faţă de noi înşine să fim fericiţi. DAISY: Crezi? BERENGER: N-a arătat-o. iubirea mea. altfel. DAISY: Dar nu-puteam să prevăd ce-are să se-ntîmple. Sau . Adevărat. cu tine. Alege-o pe cea care-ţi convine. BERENGER: Dar amintirile astea se văd. BERENGER: O fi domnul Papillon. Sînt foarte reale. BERENGER: Vezi.

Nu mai există decît ei. dar în sens invers. să auzim ştirile. BERENGER: Nu ne dau voie Telecomunicaţiile. Şi nu admit! (Tremură. DAISY: E cutremur! (Nu mai ştie unde să fugă. Linişteşte-te. Nai curajul să-mi iei apărarea. BERENGER (repezindu-se la aparatul de radio): Să dăm drumul la radio.) Vrei un pahar de coniac? O să-ţi facă bine! DAISY: Mă doare capul. Cade var din tavan. Calmează-te.) Chestiunea devine serioasă! Nu-mi place deloc. perisodactilii! (Face cu pumnul la dreapta. Sentimentul culpabilităţii e primejdios. DAISY: N-ai prevăzut şi nu aşteptai nimic. DAISY: Nu-i deloc amuzant E o răutate. unul în faţa celuilalt. în toate direcţiile): Nu ne lăsaţi să lucrăm! E interzis să tulburaţi liniştea locatarilor! Nu e voie să faci zgomot! DAISY: Nu te-ascultă nimeni! (Totuşi. însă. DAISY: întocmai cum doreai tu. BERENGER: Numai noi mai sîntem. după care se reîntîlnesc în mijlocul scenei. De mine-şi bat joc. DAISY (aruncă bandajul): Fie ce-o fi! Ce-ai vrea să facem? BERENGER: Au înnebunit cu toţii.) Hai.) BERENGER (foarte agitat): Fii calmă! calmă! DAISY: Au ocupat radioul! BERENGER (tremurînd foarte agitat): Calm! Să fim calmi! calmi! Daisy fuge la fereastra din fundal şi priveşte. Be'renger închide brusc aparatul.DAISY: Nu mi-ai spus nimic. prevăd. De afară se aud ecourile mugetelor. DAISY: N-o să le treacă. Trebuie să ne ferim de remuşcări. Ţi-e bine cu mine? Nu-ţi ajunge 96 prezenţa mea? Voi şti să înlătur din preajma ta toate neliniştile. capetele animalelor s-au fixat pe peretele din fund. se aud răsuflările fiarelor. Lumea e bolnavă. Scoate telefonul din priză. E-o rătăcire trecătoare. nici ei nu sînt răi. Casa se zguduie din temelii. Hai să ne trăim viaţa. DAISY: Nu mai e de glumă. Trebuie să găsim un modus vivendi. Totul e definitiv. . totul o să treacă. Din toată casa. Nu te necăji. Dacă nu le faci nici un rău. la stînga. 95 DAISY: Da. gata. nişte tropăituri sacadate de copite. BERENGER: Nu te mai gîndi la asta. ritmat. Be'renger face aceeaşi mişcare. Totul este. Autorităţile au trecut de partea lor. DAISY: Şi cum eu îţi sînt alături. era-n firea lucrurilor. Aşază-te în fotoliu. dragostea mea! Sîntem împreună. Dar ce le-am făcut? (Telefonul sună din nou. apoi la fel la cea din faţă. dragostea mea. BERENGER: Ba da. DAISY: Nu mai există nimeni în afara lor.) BERENGER (înspăimîntat şi el acuma): Nu-ţi fie frică. BERENGER: Mă aşteptam la asta. La fel se întîmplă cu zgomotele care vin de sus. după care se reîntîlnesc în mijlocul scenei. BERENGER: N-ar îndrăzni ei să-şi bată joc de tine. muzical într-un fel. Am rămas singuri de tot. BERENGER: Nu mai există decît ei.) BERENGER: Nu. prevăd. rămînînd un fel de fundal sonor muzical. Prevezi numai evenimentele care s-au întîmplat deja. DAISY: Dar n-o să-i vindecăm noi! BERENGER: Cum oare vom trăi cu ei în aceeaşi clădire? DAISY (calmîndu-se): Să fim rezonabili. trebuie să încercăm să ne înţelegem cu ei. să fim fericiţi. Cei doi refac exact jocul de adineauri. (O conduce la fotoliu. S-au luat într-adevăr în serios. Te iubesc la nebunie. zgomotele îşi pierd oarecum din intensitate. BERENGER: Ba tu doreai asta! DAISY: Ba tu! BERENGER: Ba tu! Zgomotele rinocerilor vin de pretutindeni. linişteşte-te! (Daisy se aşază în fotoliu. bineînţeles că-mi încasez şi eu partea de batjocură. Avem chiar datoria să fim fericiţi. BERENGER: Te iubesc. DAISY: N-ai curajul să faci nimic. Tu nu prevezi niciodată nimic. Toţi oamenii sînt bolnavi. Sunetul se opreşte. Or să ne lase în pace. Nu-mi place să-şi bată cineva joc de mine. din dreapta şi din stînga. trebuie să ştim pe ce lume sîntem! (Din difuzor se aud mugete.) Scoate-l din priză. Sînt vecinii. DAISY: Poate că totul e din vina noastră. umplîndu-l. Linişteşte-te. BERENGER (ia bandajul lui de adineauri şi-l înfăşoară pe fruntea ei): Te iubesc.

Daisy. Poate că noi sîntem cei anormali. Mi-ajunge. Vom avea copijv copiii noştri vor avea la rîndul lor copii. DAISY: Şi la ce bun? BERENGER: Ei. BERENGER: Ştii bine că am dreptate.. Dar trebuie să-ncercăm să le pătrundem psihologia. DAISY: Trebuie. să le învăţăm limbajul. Şi a femeii'. să-i facem să înţeleagă. BERENGER (îşi împreunează palmele şi priveşte disperat la Daisy): Noi avem dreptate. poate că noi avem nevoie să fim salvaţi. BERENGER: Energie? Vrei energie? Poftim. N-au deloc aerul c-ar fi nebuni. nu mai am argumente. Totul se va face de la sine. ăştia sînt oamenii. ea se retrage. ascultă. vom fi Adam şi Eva. Asta nu se poate compara cu ardoarea.. Sînt foarte naturali şi au şi de ce să fie aşa. iubirea mea. BERENGER: Poftim: în cîteva minute am traversat douăzeci şi cinci de ani de căsătorie.__ •BERENGER:"^? da. Eu te admir tocmai pentru neclintirea cu care suporţi totul.. puţin curaj. totuşi. NILJJI şi nici eU. Bine. Au un aer vesel.) Iartă-mă. Un sentiment morbid. BERENGER: Bine. va trece ceva timp. Dovadă: faptul că mă înţelegi cînd îţi vorbesc.. BEKENGER: Daisy. DAISY: JjiLiaisţă. cu răbdare. BERENGER (în timp ce Daisy plînge): Ei bine.. această mare slăbiciune a bărbatului. mai . Eu nu mai rezist. DAISY: Să regenerăm omenirea? BERENGER: Da. BERENGER: Ascultă. haide. DAISY: Mi-ai mai zis-o. tu numeşti asta limbaj? DAISY: Ce ştii tu! Că doar nu eşti poliglot! BERENGER: O să vorbim mai tîrziu despre asta. DAISY: Nu mai mi-e foame. Sigur.. cu extraordinara energie pe care o degajă toate aceste fiinţe care ne înconjoară.) BERENGER: Vai. nu vreau să te aud vorbind aşa! Daisy priveşte de jur-împrejur. am dreptate. BERENGER: Dar altfel cum vrei să salvăm lumea? DAISY: Da' de ce s-o salvăm? BERENGER: Ce întrebare!. în timp..BERENGER: Dar ei nu ne pot înţelege. N-o să te laşi tu impresionată dintr-atît. DAISY: Te cam repeţi. ca şi la marginea rampei. DAISY: Te înţeleg şi mi-e milă de tine. DAISY: Nu vreau să am copii. Lujnpi arf dreptăţi?.! (Se prăbuşeşte în fotoliu. să-ţi dau eu energie! // trage o palmă. BERENGER: Dovada e că te iubesc atît de mult cît poate un bărbat să iubească o femeie. iepuraşule. Se simt bine în pielea lor. nu ştiu cum a fost în stare să mă las cuprins de furie! DAISY: Asta fiindcă nu mai ai argumente . puţin curaj. dreptate absolută. ba da. DAISY: Argument caraghios! 98 BERENGER: Eu nu te mai înţeleg. Daisy. baţi cîmpii. Nu există o altă soluţie. fără îndoială. Hai să salvăm omenirea! DAISY: La urma urmei.. Adam şi Eva.. iartă-mă. Tu îi crezi mai puternici ca mine. te asigur! DAISY: Ce mai pretenţie!. Hai să mîncăm acuma. BERENGER: Ca şi noi. Ideea asta mă enervează. spre rinocerii ale căror capete se pot zări pe toţi pereţii. putem face ceva. BERENGER: Eşti sigură de iubirea mea? DAISY: Da.e foarte simplu. cred că ai febră. nAlSY: Mi-e un pic ruşine de ce numeşti tu iubire.. DAISY: în timp. ca să faci copii nici nu-ţi trebuie cine ştie ce curaj. 97 BERENGER: Te iubesc. tu nu ştii ce vorbeşti. Daisy. Şi noi putem fi curajoşi. dar noi doi putem regenera omenirea. la uşă.. N-am vrut Nu ştiu ce m-a apucat. DAISY: Uite. DAISY: Oh! n-aş fi crezut niciodată. DAISY: Asta nu dovedeşte nimic. dar iubirea. Fă-o pentru mine.. BERENGER: Dar tu eşti mai puternică decît mine.. dar ei n-au limbaj! Poftim. Scumpa mea. Ei aveau mult curaj... De altfel. Daisy. comoara mea.. DAISY: Mai vezi tu alţii din specia noastră? BERENGER: Daisy. BERENGER: Dar tu îi înţelegi pe ei? DAISY: Nu încă. iartămă! (Dă să o îmbrăţişeze. iubirea. Daisy.

a fost numai din cauza mea. BERENGER: îmi dau seama că opiniile noastre sînt totalmente opuse. Numai că n-ar fi trebuit să mă părăsească aşa.) Fotografii! Cine-s toţi oamenii ăştia? Papillon? Sau mai degrabă Daisy? Iar ăsta e Botard sau Dudard? Sau poate Jean? Ori poate eu! (Caută iar febril prin dulap şi scoate cîteva tablouri. Dacă a plecat. BERENGER: Scuză-mă. DAISY: Tu nu ştii ce-i muzica. dragul meu. Ce-o să se-aleagă de ea acuma? încă o victimă am pe conştiinţă. Ar fi mai bine să nu mai vorbim despre asta. cît de mult aş vrea să fiu ca ei. Sînt frumoşi. j:u_rămîn ce-am fost. nu e frumos ce faci".) Da. DAISY: Ba cîntă. Asta nu se face.) Daisy! Daisy! Unde eşti? Nu poţi face aşa ceva! (Aleargă la uşă.) Ei sînt frumoşi.) Omul nu e urît. nu e urît! (Se priveşte şi îşi trece palma peste faţă. dar cu furie. rag. ea iese încetişor pe uşă spunînd: „Nu e frumos din partea ta. DAISY: Nu vreau să-i vorbeşti de rău. zău. vino înapoi! întoarce-te la mine. BERENGER: Nu cîntă. nu vă înţeleg. le calcă-n picioare şi se duce la oglindă.) Eu sînt. (Se adresează tuturor capetelor de rinoceri:) N-am să vin după voi. priveşte: se joacă. nu fi meschin. BERENGER: Asta numeşti tu dans? DAISY: Dansează în felul lor. nimeni nu poate să conteste. Să-i conving de ce? Şi sînt oare reversibile mutaţiile? Ai? Or fi ele reversibile? Asta ar fi o muncă de Hercule.) Evident Nu ne mai înţelegem. Asta-mi face rău. Ce spun eu? Dar eu mă înţeleg? Eu mă înţeleg? (Avansează spre mijlocul scenei. BERENGER: Sînt ţopîrlani. 99 DAISY: Sînt nişte zei.) Ce caraghioslîc! Cu ce semăn eu. dacă vrem.) Situaţia e absolut de nesuportat. Un biet copilaş abandonat în tot acest univers 100 de monştri! Nimeni nu mă poate ajuta _____ Fiindcă nu mai există nimeni. BERENGER: Nu fi tîmpită. dansează. (Priveşte înjur. (Se dşăza'tiffdTotixr.) Nu sînt frumos. exagerezi. vine Ungă el şi-i cuprinde gîtul cu braţele): Sărăcuţul de tine. îţi jur că eu nu voi abdica Nu voi abdica DAISY (se ridică. Mai întîi că. ar trebui să le vorbesc. nu mă lăsa singur! Ce mi-ai promis?!? Daisy. BERENGER: Ei. se ridică alt nor de praf. (Se aud zgomotele melodioase. Să am şi eu această nuditate decentă. E rîndul lui Be'renger să evite îmbrăţişarea. scumpa mea! Nici măcar n-ai mîncat! Daisy. la tot ce e mai rău cu putinţă. vedem că ele reprezintă unul un bătrîn. pentru a-i convinge.) Daisy! (Iese pe palier şi se apleacă peste balustradă. (m Ulid' ahe mugete. iar ultimul un alt bărbat decît Be'renger. Oare mi se vor face vreodată zgrunţuroase? (îşi scoate haina.) Cîntările lor te farmecă. (Cînd sînt atîrnate tablourile. lese şi o zărim coborînd încet pe scară. Sau ei s-o înveţe pe-a mea? Dar eu ce limbă vorbesc? Care-i limba mea? Franceza? Vorbesc eu franceza? Dar ce e franceza? Se poate numi şi franceză. uită-te bine la ei.) Nu mai vreau să-i aud. haide. Daisy! (Renunţă s-o mai cheme. în plus. orice ar fi. Poftim: eu n-am corn! Ce urîtă e o frunte plată! Mi-ar trebui un corn sau două. mă recunosc: ăsta sînt eu. N-o să ne certăm acum din cauza lor. Se duce să închidă uşa cu cheia. alături de capetele rinocerilor. ar trebui să învăţ limba lor. (îşi pune vată în urechi şi îşi vorbeşte sieşi în oglindă.) Dar dacă. Berenger se trage cîţiva paşi înapoi şi contemplă tablourile. DAISY: Ei.ale rinocerilor. Urîţenia chipurilor din portrete contrastează cu capetele de rinoceri. E mai presus de forţele mele. Şi încă eu nu fac parte dintre bărbaţii cei mai frumoşi! Crede-mă. care-i întoarce spatele şi se priveşte-n oglindă): Traiul în doi nu mai e posibil. DAISY: Nu fi gelos. poate. O căsătorie ratată. Ah! Acest trup lucios şi păros! Ce mult aş vrea să am şi eu aşa o piele groasă şi o culoare atît de magnifică precum acest verde întunecat. zău. eu sînt.) Nu există altă soluţie decît să-i conving. Dar nu mă las eu bătut cu una. rinocerii. Nu ar mai fi mers. Mă gîndesc la ce c mai rău. Eu eram totul pentru ea. BERENGER: E cum îţi spun eu: rag. Sînt o fiinţă umană. celălalt o femeie grasă.) Daisy. (închide cu grijă şi ferestrele. voi rezista alături de tine.puternici ca noi. fără nici o explicaţie. ei. BERENGER (privindu-se în oglindă): Un om nu poate fi chiar atît de urît. au dreptate? (Se reîntoarce spre oglindă. Iar ca să le pot vorbi. cum e goliciunea lor! (Ascultă mugetele.) Şi nu mi-a lăsat nici o scrisoare. aşa cum spunea Daisy. O fiinţă omeneas"ca. ca să-mi mai rafinez chipul şi să-mi dispară ridurile. scoate un teanc de fotografii şi le priveşte. Dar uite că nu-mi creşte nici unul. DAISY: Absolut BERENGER: Ei bine. face un gest de neputinţă şi se întoarce în cameră. se descheie la cămaşă şi î?i contemplă pieptul în oglindă:) Am pielea flască. o încuie atent. cu două. Daisy! (Se întoarce.iartă-mă şi tu! Vine din nou lîngă Berenger şi dă să-l cuprindă în braţe.) Nu mă înfrîngeţi voi pe mine. atunci? Cu ce? (Se duce la dulap. DAISY (lui Be'renger. (Smulge tablourile de pe perete.) Auzi? Cîntă. nu sînt frumos. dragul meu . de vreme ce sînt singurul care-o vorbeşte. DAISY: Eşti nebun. M-am înşelat. sînt eu! (Agaţă tablourile pe peretele din fund. care au devenit foarte frumoase. Cîntă. Oh. BERENGER: Atunci înseamnă că n-ai ureche muzicală. Acuma sînt absolut singur. O să-mi pun vată-n urechi. sînt . pînă la capăt BERENGER: Oare vei putea? DAISY: Mă voi ţine de cuvînt Ai încredere. Iar mîinile-mi sînt fine. în timp ce Berenger continuă să se privească în oglindă. alte fugăreli de copite. acum .

Melc sau broască-ţestoasă e acelaşi lucru. adică ţestoasa. mai tare! Ahh! Ahh! Brr! Nu. Antoine Bourseiller. ei nu mai sînt tineri. spune-mi tu ce diferenţe sînt. EA: Ce problemă? EL: Cea de care discutam. EA: Cum nu e chiar aşa? Vrei să spui că melcul nu se tîrăşte? EL: Ba da. o fereastră în fund. El nu e bărbierit.101 727814 puţin aspre. "Ăş vrea. zoologule. răspunde. Joc fără cuvinte . există şi apropieri. voci.. am să mă apăr! Puşca. Pot doar să urlu. imbecilule. alta la dreapta. (Se întoarce cu spatele la oglindă. mă voi apăra! Sînt ultimul om şi voi rămîne aşa pînă la cea din urmă suflare! Nu mă dau bătut! DELIR ÎN DOI . sînt un monstru.ori melcul . ŞI-N CÎŢI VREI Pentru Tsilla Chelîon. prosteşte. nu-i aşa. s-a terminat. adică melcul. Nu e nicidecum acelaşi animal. de unde şi expresia „a-ţi căra casa ca melcul". EA: Ţestoasa. nu se . e aceeaşi. dacă zici că vezi tu vreo deosebire. Şi ce? 105 EA: Ţestoasa . Deosebirile. cu Dtîinile încrucişate la spate şi privind spre tavan. asta eT~Sm"sa"""mâv "apârTmpotriva tuturor. din căminul meu. EA: Gata. niciodată! Nu mă mai pot schimBă. EA: Animal eşti tu. totuşi puţin enervat. ţestoasa n-are carapace? Hai. EL: Şi ce dacă are? EA: Păi n-are şi melcul? EL: Are. Romantism! Soţul valora de zece ori mai mult. EL: Dar cel puţin ascultă-mă puţin. melcosule! Spune-mi şi mie de ce. prea lipsit de vigoare! Nu pot să mugesc. pe partea din faţă a scenei. Limaxul e un melc fără casă. EL: Toată lumea o să-ţi spună cum spun eu. EL: Ba nu e.) Ce urît sînt! Nefericite cel ce vrea să-şi păstreze originalitatea] Ei bine.nu e un animal lent. Mi-e ruşine de mine. De şaptesprezece ani.. EL: Dar nu te contrazic dinadins. EA: încăpăţînatule. împuşcături. bălos şi cu corpul scurt? Nu e un soi de reptiluţă? EL: Ba da. de ce n-am eu dreptate. EA: Ce viaţă-mi promiteai şi ce viaţă-mi oferi! Am părăsit Un soţ ca să urmez un amant. idiotule! EL: Idioată eşti tu. e prea slab. mă voi apăra. EA: Deci vezi bine că melcul e una cu broasca. ţi-am dovedit Nu se zice: lent ca o broască-ţestoasă şi încet ca melcul? Iar melcul. nu. nu e aşa! Să mai încerc o dată.. seducătorule! El ţiu se contrazicea aşa. EA: Ce vrei să ascult? De şaptesprezece ani te tot ascult.. o uşă la stînga. EL: Limaxul e rudă cu melcul. Iar ţestoasa n-are nimic de-a face cu limaxul. EL: Nu. toaletă cu oglindă.. Atunci cînd spui lucruri neadevărate. ca şi cînd ar privi zborul unor muşte. Yves Penaud. nu prea nervos. EA: Care adevăr? Dacă eu îţi spun că nu e nici o deosebire! Ăsta-i adevărul. Şi ce? EA: Nu se-nchid şi melcul şi ţestoasa în carapace? EL: Ba da. de cînd m-ai smuls de lîngă soţul meu. niciodată nu voi fi jciBocer^jiiciodată. EA: Care lume? Ce. EA: Ba da. nu pot fi de acord. Eu am mania adevărului. nu. un pat.. EA: Ei. EL: Dar asta n-are nimic de-a face cu problema-n discuţie. asta e. De afară se aud zgomote. Şi ce? EA: Păi vezi. EL: Nicidecum. ce răuvoitor am fost.vreo şaizeci de secunde. al femeii dovedeşte unele veleităţi de cochetărie. Sigur. nu se tîrăşte? EL: Nu e chiar aşa. şi cîrcotaş: ar fi trebuit să mă fac mai devreme ca ei şi să-i urmez! Acuma-i prea tîrziu! Ei da. EL: Păi fiindcă. dar au un anume farmec! Dacă şi eu aş putea face ca ei! (încearcă să-i imite. EA: Mă insulţi tu pe mine. nu-i aceeaşi fiară. explică-mi tu. Nu.) Ahhh! Ahhh! BIT! NU. umblă cu casa-n spinare. femeia se priveşte-n oglindă . f?L se plimbă prin cameră. EL: D-aia. Casa pe care şi-a construit-o singură. Nu mai există nici o problemă. EA: Hai. ascultă ceţi spun. Halatul bărbatului e destul de murdar. EL: Păi fiindcă. Ahh! Ahh! Brr! Numai că urletele nu se compară cu mugetul! Ah. Ambii sînt îmbrăcaţi în halate de casă şi papuci. Melcul e una şi aceeaşi fiară cu ţestoasa. scîrbosule şi seducătorule. EA stă la oglindă (măsuţa de cosmetică se află aproape de uşa din stînga. Nici o deosebire. CORTINA PERSONAJE Ea El Soldatul Vecinii 0 cameră oarecare: scaune. Un monstru! Doamne. unde mi-e puşca? (Se întoarce cu faţa către capetele de rinoceri din fundal şi strigă:) Am să mă apăr împotriva lumii întregi.bărbatul se plimbă în jurul camerei. atît de mult aş vreaTrrdar nu pot Nu mai pot să mă privesc în oglindă.

EA: Ziceai c-ar trebui să ne resemnăm cu asfixierea EL: Cînd am spus eu să ne asfixiem? Niciodată n-am spus asta. Nici măcar viaţă. o moluscă gasteropodă. Adică degeaba-ţi spun eu. taci din gură! Bine-ai face dacă ai tăcea. Sau. Nu e o oră la care să-ţi fie cald. Vreau aer. Nu-i bine să divorţezi. EL: Specia căpoasă.) Poftim: ţestoasa are coarne? EA: Nu m-am uitat niciodată să văd dacă are. cu tine nu se ştie niciodată. EL: Fie cum vrei tu. Şaptesprezece ani! EL: Şi o să mai treacă şaptesprezece. n-are rost s-o iau de la capăt. Deci e unul şi acelaşi animal. gata. Seducătorule! Şaptesprezece ani! Habar n-ai ce-i viaţa la şaptesprezece ani. EL: Aha. EL: Mie mi-e frig. Anul trecut. Dar aş fi putut avea. Ca şi melcul. EA: Nu întotdeauna. Cu ce se hrăneşte ţestoasa? Cu salată. pur şi simplu pentru că n-ai nici unul. EA: Păi atunci de ce le negi? EL: Deosebirea e că. de fiecare zi şi de fiecare noapte. nu se mănîncă între ele. Cei fără noroc sînt lipsiţi de noroc. Nici nu mai ştii ce spui. De altfel. EL: Şi ce te-a apucat de-ai venit după mine? EA: Tu m-ai luat cu tine. Ca şi melcul. EL: Nici eu nu mai pot să te ascult Nu mai vreau să aud nimic. Asta fiindcă fac parte din aceeaşi specie. EA: Iar pe de altă parte. Moluscă e un animal moale. 106 EA: Nu ne vom înţelege niciodată. de cînd te ştiu. eu nu mai vreau să aud nimic de asta. ca şi ţestoasa încă o dovadă că-i vorba de unul şi acelaşi animal. ajunge. EL: Păi cum să ne înţelegem? Nu ne vom înţelege niciodată. EA: Ar fi trebuit să-ţi dai seama de asta mult mai devreme. Nu mai pot să te ascult cum baţi cîmpii. Mai întîi că limaxul are şi el căsuţa lui ascunsă. Mi-am părăsit copiii. Ar fi trebuit să mi-o spui şi să mă laşi să-mi împlinesc datoria. E deci un melc. Iar broasca-ţestoasă.. EL: Vorbeşti prostii. Ea: Mi-e foarte cald.) Şi eu mi-am părăsit nevasta. EA: Asta fiindcă nu vrei să admiţi evidenţele. EA: Există oameni cu noroc. EL: Melcul are. m-ai omorî! EL: Nu vreau să te omor. EL: Dar nu se prepară-n acelaşi fel. ea. Trebuia să-mi fi dat seama de asta înainte de a te fi cunoscut.. Se aude o explozie puternică. e-adevărat. Dar în cadrul aceleiaşi specii.. mie mi-e egal. Te . sigur. N-aveam nici un copil. M-am săturat EA: Nu vrei să-mi explici fiindcă ştii că n-ai dreptate. EA: Vrei să-ngheţ? Dacă-ar fi după tine. (Pauză. EL: Vezi că nu ne înţelegem? Nu ne înţelegem niciodată. Nu eşti în stare de nimic. şi ţestoasa. eram deja divorţaL Mă mîngîi cu gîndul că mii de bărbaţi au trecut prin asta. EL: O viaţă fără viitor nu-i altceva decît o viaţă lipsită de viitor. EA: Cum ai zis? EL: Ziceam că nu sînt din aceeaşi specie cu tine. ai spus. Chiar din prima zi am înţeles că nu ne vom înţelege niciodată. mai degrabă.. EA: A melcului sau a ţestoasei. Asta înseamnă cel mult că unul este o varietate a celeilalte. (Pauză.. Pe de altă parte. poftim: melcul e o moluscă. ca să-ţi spun cine eşti. melcul. EA: Trebuia să mă laşi lîngă bărbatul meu. EL: La urma urmei.. numai prostii. Dacă nu m-aş fi însurat. Sînt şaptesprezece ani de cînd ne certăm din cauza ţestoasei şi a melcului. n-aş fi divorţaL Nu se ştie niciodată.. O datorie care era o plăcere de fiecare clipă. Adică o ţestoasă. Iar ţestoasa este un melc care nu-şi scoate coarnele. EA: Păi. Pe melc dacă-l sperii. să fiu iubită de "ai mei. fiindcă tot nu eşti de acord.. Oricît de mulţi mi-aş fi dorit Aş fi putut să am copii împrejurul meu. e că. EL: Mi-am dat seama încă din prima zi. se 107 ascunde în cochilie. Nu-mi poţi oferi nici un motiv. Are numai cînd le arată... Ca şi ţestoasa. Norocoşii. Spune-mi ce mănînci. Eşti în stare de orice. iar eu sînt prea obosit Ţi-am explicat deja. EA: Moluscă eşti tu. ai accepta că ai greşit Dar tu eşti. Nu e nici o deosebire.. EA: Of...poate nega. Am să deschid geamul. EA: Ba da. Poftim: limaxul face parte din. şi melcul sînt comestibile. Sînt aceeaşi specie. încă şaptesprezece ani o să se macine grîul la moară. Dar era deja prea tîrziu. care m-ar fi apărat acuma. un om răuvoitor. Cu o zi înainte. Dacă ai fi un om de bună-credinţă.

contrazici. EL: Eu nu mă contrazic. Depinde de anotimp. EA: Cînd ţi-e frig, nu mă laşi să deschid geamul. EL: Păi asta-ţi şi reproşez: ţi-e cald cînd mie mi-e frig şi ţi-e cald cînd mi-e frig mie. Niciodată nu ne este cald sau frig în acelaşi timp. EA: Niciodată nu ne este frig sau cald în acelaşi timp. EL: Nu. Niciodată nu ne este cald sau frig în acelaşi timp. EA: Asta fiindcă tu nu eşti un bărbat ca toţi bărbaţii. EL: Eu? Eu nu sînt un bărbat ca toţi bărbaţii? EA: Nu. Din nefericire, nu eşti ca toţi oamenii. EL: Nu, nu sînt un om ca toţi oamenii, din fericire.
Explozie.

108 EA: Din nefericire. Explozie. EL: Din fericire. (Explozie.) O explozie. Nu sînt un ins banal, nu sînt un idiot. Nu sînt ca toţi idioţii pe care i-ai cunoscuL
Explozie.

EA: I-auzi. O explozie. EL: Eu nu sînt ca fitecine! Eram invitat acasă la prinţese care aveau decolteul pînă la buric şi nişte corsaje pe deasupra, altfel ar fi fost goale. Aveam idei geniale. Aş fi putut să le scriu dacă mi s-ar fi ceruL Aş fi fost un poeL EA: Te crezi tu mai deştept decît alţii. Aşa am crezut şi eu într-o zi. într-o zi cînd am fost nebună. Dar nu-i adevărat. M-am prefăcut că te cred. Asta fiindcă m-ai sedus. Dar nu eşti decît un cretin. EL: Cretino! EA: Cretinule! Seducătorule! EL: Nu mă insulta Nu mă mai face seducător. Nu ţi-ar fi ruşine! EA: Nu te insulL Te demasc. EL: Şi eu te demasc. Na, te fac să-ţi sară fardurile. (îi dă o palmă puternică.) EA: Nenorocitule. Seducătorule! Seducătorule! EL: Vezi ce zici, că... ai grijă ce zici, că nu ştiu ce-ţi fac... EA: Don Juanule! (îi dă o palmă.) Aşa-ţi trebuie! EL: Taci. Ia ascultă!
Zgomotele de adineauri se intensifică, vocile şi împuşcăturile care se auzeau vag de departe răsună acum sub fereastră. El, care se pregătea să reacţioneze violent la insultele ei, se opreşte brusc; ea la fel.

EA: Ce-or mai face acum? Dar deschide geamul şi uită-te. EL: Adineauri ziceai să-l las închis. EA: Am lăsat de la mine; vezi: am sufletul bun. EL: Asta aşa-i. Ai spus şi tu o dată un adevăr, mincinoaso. De altfel, nici nu-ţi va fi frig. Mi se pare că s-a-ncălzit afară.
Deschide fereastra şi priveşte afară.

109 EA: Ei! ce e? EL: Nu-i mare lucru. Trei morţi. EA: Cine e? EL: Cîte unul de fiecare parte, plus un neutru, un trecător. EA: Nu mai sta-n geam, o să tragă şi-n tine. EL: închid. (închide fereastra.) De altminteri, s-au dus. EA: Atunci înseamnă c-au plecat. EL: Lasă-mă să mă uit. EA: Nu mai deschide. (El deschide fereastra.) De ce au plecat, ai? Ia răspunde-mi. Şi închide geamul, mi-e frig. (El închide geamul.) O să ne sufocăm aici. EL: îi văd, totuşi. Se pîndesc, li se văd capetele la colţ, de ambele părţi. Nu ieşim încă la plimbare. Nu se poate ieşi acuma. O să ne decidem mai tîrziu. Mîine. EA: Şi uite cum se duce încă o ocazie de a ne hotărî. EL: Asta e. EA: Şi-o să continue. O să fie tot aşa. Cînd nu plouă cu găleata, c grevă la căile ferate. Cînd nu e gripă, e război. Iar cînd nu-i război - tot război e! Ce simplu e! Şi ce e la capătul timpului? Ştim prea bine ce-i la capătul timpului. EL: Tot n-ai terminat să te fardezi şi să te-aranjezi în oglindă? Eşti destul de frumoasă, nu eşti mai frumoasă decît eşti. EA: Cînd sînt necoafată, nu-ţi place. EL: Nu-i momentul de cochetărie acum. Toate lucrurile le faci în contratimp. EA: Eu sînt înaintea timpului. Mă aranjez azi pentru poimîine.
Un glonţ tras din stradă sparge un geam.

EA şi EL: Ah! Ai văzut? EA: Eşti rănit?

EL: Eşti rănită? EA: Ţi-am spus să tragi şi obloanele. EL: O să mă plîng proprietarului. Cum e cu putinţă aşa ceva? Unde-i proprietarul? Fireşte că-i în stradă, se distrează. Ah. oamenii ăştia! EA: Trage obloanele. (El trage obloanele. în cameră e întuneric acum.) Ei, ce stai. aprinde lumina, nu putem sta pe întuneric. 110 EL: Păi dacă m-ai pus să închid obloanele! (în beznă, dueîndu-se spre comutator, se loveşte de o mobilă.) Au! m-am lovit al dracului. EA: împiedicatule. EL: Ei, bravo, dă-te la mine acuma! Unde-o fi chestia de aprins lumina? Greu te mai descurci în casa asta. E vina proprietarului. Niciodată nu ştii unde sînt comutatoarele. Nu se mişcă nimic, şi totuşi îşi schimbă locul tot timpul.
Ea se ridică şi merge prin întuneric să caute comutatorul; se loveşte de El.

EA: Puteai să fii mai atent. EL: Puteai să fii mai atentă.
Ea reuşeşte să aprindă lumina.

EA: M-ai lovit la frunte. EL: M-ai călcat pe picior. EA: Anume ai făcut-o.

EL: Ai făcut-o înadins. (Se aşază fiecare pe cîte un scaun.
Pauză.) Dacă nu te-aş fi văzut, nu ne cunoşteam şi poate aşa aş fi putut deveni pictor. Sau poate altceva, cine ştie ce-ar mai fi fost? Poate că aş fi călătorit, sau aş fi fost mai tînăr acuma. EA: Poate-ai fi murit într-un azil. Poate că tot neam fi întîlnit, dar în altă zi. Poate că altfel şi altcumva nu există. Cine poate şti? EL: Nu m-aş mai fi întrebat acuma ce motive de a mai trăi am. Sau. mai bine zis, aş fi avut alte motive să fiu nemulţumit EA: Mi-aş fi văzut copiii creseînd. Sau mai bine m-aş fi apucat de cinema. Aş fi locuit într-un castel plin de flori, cu ghirlande. Aş fi avut, aş fi avut - ce? Şi cine aş fi fost? EL: Eu mă duc. (îşi ia pălăria şi se duce spre uşă, cînd se aude un zgomot puternic. Se opreşte în fa fa uşii.) Ai auzit? EA: Că n-oi fi surdă. Ce e? EL: E o grenadă. Acuma atacă cu grenade. EA: Chiar dacă te-ai fi decis, tot n-am fi putut niciodată să trecem. Sîntem prinşi între două focuri. Ce idee şi pe tine să alegi casa asta de la întretăierea a două cartiere! EL: Tu ai vrut casa asta. EA: Mincinosule! 111 EL: Ori n-ai ţinere de minte, ori o faci înadins. Tu ai vrut apartamentul ăsta, din cauza perspectivei frumoase. Ziceai că peisajul o să-mi mai schimbe mie ideile. EA: Inventezi. Niciodată n-ai avut idei. EL: Nu se poate şti dinainte... Nimic nu poate fi prevăzut. EA: Vezi? Recunoşti că tu ai ales casa. EL: Cum s-o fi ales cînd eu n-aveam nici cea mai mică idee? E „ori aşa", „ori aşa". EA: E şi-aşa, şi-aşa. (Zgomote puternice afară. Se strigă, se buşeşte pe scări.) Vezi că urci închide bine uşa EL: E-nchisă. Se-nchide prost. EA: Oricum, închide-o bine. EL: Sînt pe palier. EA: Pe-al nostru? (Bate cineva la uşă.) EL: Stai liniştită, nu la noi bate. Se bate la uşa din faţă. (Ascultă amîndoi. Bătăile continuă.) EA: îi duce. EL: Urcă un etaj mai sus. EA: Coboară. EL: Nu, urcă. EA: Coboară. EL: Nu, urcă. EA: Dacă-ţi spun eu că se coboară! EL: întotdeauna vrei să ai dreptate. Eu îţi spun că se urcă! EA: Coboară. Nici măcar nu ştii să interpretezi zgomotele. Asta-i din cauză că ţi-e frică. EL: De fapt, că urcă sau coboară e-acelaşi lucru aproape. Data viitoare or să bată la noi. EA: Să ne baricadăm. Dulapul. Pune dulapul la uşă. Nu ţi-a trecut prin cap - şi mai spui că ai idei. EL: Nu eu am zis că am idei. Totuşi, din două una... EA: Haide odată cu dulapul. împinge dulapul. (Apucă amîndoi dulapul care se află în dreapta şi-l împing în

dreptul uşii care se află la stînga.) Aşa, cel puţin, o să fim mai liniştiţi. Măcar atîta. EL: Liniştiţi! Tu numeşti asta linişte? Habar n-ai ce vorbeşti. EA: Bineînţeles! Fiindcă, cu tine, nu poate omul niciodată să fie liniştit. EL: Dar ce-ţi fac eu de te-mpiedic să fii liniştită? EA: Mă agasezi. Nu mă mai agasa. însă oricum ai să mă agasezi. EL: N-am să mai zic nimic, n-am să mai fac nimic. Nici măcar n-o să mă mai mişc. Şi-atunci ai să spui că te agasez. Ştiu eu foarte bine ce-i în capul tău. EA: Ce-i în capul meu? EL: îţi trece prin minte tot ce-ţi trece prin cap. EA: Insinuări. Aluzii perfide. EL: Şi, mă rog, de ce sînt perfide insinuările astea? EA: Toate insinuările sînt perfide. EL: Mai întîi că nu sînt insinuări. EA: Ba da, sînt insinuări. EL: Nu. EA: Ba da. EL: Ba nu. EA: Atunci ce sînt, dacă nu sînt insinuări? EL: Ca să ştii ce va să zică insinuările, trebuie să ştii ce sînt ele. Dă-mi definiţia insinuării. EA: Vezi c-au coborît. I-au luat pe cei de pe etajul nostru. Văd că nu ţipă; ce le-or fi făcut? EL: Probabil le-au tăiat beregata. EA: Ce idee caraghioasă... ah, nu caraghioasă, dar... De ce să-i fi înjunghiat? EL: Nu pot să mă duc să-i întreb. Nu-i momentul. EA: Poate că i-au înjunghiat. Dar poate că le-au făcut altceva. Strigăte afară, zgomote, pereţii se cutremură. EL: Auzi? EA: Vezi? EL: Vezi? EA: Auzi? EL: Folosesc mine subterane. EA: O să cădem în pivniţă. EL: Sau direct în stradă. Şi ai să răceşti. EA: în pivniţă ar fi mai bine. Acolo se poate pune ceva pentru încălzit. EL: Şi te poţi ascunde. EA: N-o să le treacă prin minte să vină să ne caute. EL: De ce?

112 113
EA: E prea adîncă pivniţa. Nu-şi vor imagina că nişte oameni ca noi - sau chiar nu ca noi - ar putea să trăiască-n hrube atît de adînci, precum animalele. EL: Vor cotrobăi peste tot. EA: N-ai decît să te duci acolo. Eu nu te-mpiedic să ieşi. Du-te la aer, profită de ocazie ca să-ncepi o viaţă nouă. Du-te şi vezi dacă aşa ceva există, adică o viaţă nouă. EL: Ocazia nu-i propice. Afară plouă, e-ngheţ. EA: Ziceai că numai mie mi-e frig. EL: Acuma mi-e mie frig. Mi-e rece la spate. Am tot dreptul să-mi fie rece la spinare. EA: Fireşte că ai toate drepturile. Eu n-am nici un drept! Nici măcar dreptul de a-mi fi cald. Uită-te tu ce viaţă mi-ai oferit. Uită-te la mine. Uită-te-mprejur şi spune-mi dacă asta-i viaţă.
Arată spre obloanele trase, spre dulapul proptit în uşă.

EL: Spui tîmpenii, nu poţi pretinde că eu sînt de vină pentru nebunia din lume. EA: Eu spun că ai fi putut doar să prevezi cîte ceva. în orice caz, ai fi putut face în aşa fel încît toate acestea să nu se întîmple cînd sîntem noi aici. Eşti însăşi încarnarea nenorocului. EL: Bun, gata, am plecat Unde-i pălăria?
Cînd să-şi ia pălăria, un proiectil trece prin obloane, prin fereastră si cade în mijlocul camerei. Amîndoi privesc proiectilul.

EA: Ia te uită, o carapace de melc-ţestoasă. EL: Melcul n-are carapace. EA: Atunci ce e? EL: Nu ştiu. O cochilie. EA: E tot aia. EL: Vai de mine! O grenadă. EA: O grenadă! O să facă explozie, smulge-i fitilul. EL: N-are fitil. Poftim, vezi, nu explodează. EA: Repede. Ascunde-te. (Se ascunde într-un colţ. El se apropie de grenadă.) O să mori. Imprudentule. Imbecilule. EL: Doar n-o pot lăsa chiar aşa, în mijlocul camerei. (Ia grenada şi o aruncă pe fereastră; de afară, se aude zgomotul puternic al exploziei.) 114

fiindcă în casă nu-i destul aer.EA: Vezi c-a explodat? Poate că-n casă n-ar fi explodat. S-ar zice că-mi iau pedeapsa meritată. Ori anul trecut. Erau saltelele altora. isteaţă chestie! EA: Ei uite. EA: Filosofule. EA: Şi-acum o să zici că n-a fost vina ta. EA (revine): Ce tot bombăni de unul singur? Dai vina pe alţii? EL: Gîndeam şi eu cu voce tare. Ea s-a recăsătorit. Grăbeşte-te cu salteaua. EL: în alte circumstanţe. Mare zgomot afară. EL: Vezi. El priveşte prin spărtură. chestia asta n-ar fi fost mare scofală. EL (singur): Dac-aş fi plecat mai demult. E un morman de cărămizi. Şi bere. împreună cu soţia mea. care-i mai liniştită. EA: în orice caz. EA: Ce lume pe dos! (Se aşazâ amîndoi pe jos. pe care m-ai făcut tu să-l părăsesc. Aşteaptă-mă şi pe mine. Uşa vecinilor dă-n strada din spate. se vede că era isteaţă după împrejurările de acum. EA: Care logică? EL: Logica obiectivă a evenimentelor. Punem scaunul drept masă. în afara oricărui pericol. (El iese prin dreapta. pentru moment sîntem. EA: Mi-e sete şi mi-e foame. asta fac. EL: Ba da. Şi din iubire pentru mine. EL: Mai bine mai tîrziu decît niciodată. Bineînţeles că zidul s-a prăbuşit pe palierul vecinilor. (Revine în cameră. Trîntorule. Trebuie pusă p saltea în geam. Asta face parte din logica obiectivă a evenimentelor. adică făcea meseria asta de amorul artei. Că numai în contact cu aerul face explozie. Du-te să vezi dacă mai e ceva de mîncare. EL: Diseară n-o să mai avem pe ce dormi. împăcaţi. Nu-i admisibil să nu fie două saltele într-o casă. Hai să punem salteaua. Haide. ce-ai vrea să fac? EL: Nu ţi-am spus să faci ceva. ajută-mă. A sărit capacul. In orice caz. asta nu te oboseşte deloc. o împuşcătură. 115 EL: Asta-i prea de 'ot. trebuie să ai întotdeauna alta care să se deschidă. EA: Nu era un plăpumar de duzină. Intră fum.) Nu se poate trece pe la ei. EA: Şi ce-o să facem fără uşă? Pune-o la loc. avea mai multe saltele. Sufăr de inimă. sau fie şi sîmbăta trecută. Cînd închizi o uşă. Nu saltelele lipseau din casa aia EL: Păi dacă era plăpumar. imbecilule şi seducătorule. EA: Trebuia să te fi gîndit mai de mult. EL: Era de aşteptai. De afară se aud zgomote.) Au urcat De data asta au urcat EL: Ziceai că au coborît EA: Dar n-am spus jă n-au să urce. Chiar cînd se întîmplă să-ţi vină cîte o idee. Trebuie că era tare haioasă casa voastră cu saltele peste tot. Unde ne aşezăm să mîncăm? EL: Unde vrei tu. Tu ce faci din iubire pentru mine? EL: Din iubire pentru tine mă plictisesc. Un strigăt. EA: Am găsit nişte cîrnaţi în dulapul vecinilor. nici nu şi-au dat seama de explozie. Acum trei ani. fireşte. o dată mai mult.) Unde te duci? EL (din culise): Nu se poate ieşi. EA: Tu ai să mă-mbolnăveşti. EA: Păi nu prea-i mare lucru. EL: Asta face parte din însăşi logica evenimentelor. . împrejurul scaunului. Cu un altul. Ea iese. EL: Nu eu sînt răspunzător de asta EA: Tu niciodată nu eşti răspunzător de nimic. EA: Oricum. EL: Nu e nimeni la vecini. EA: Numai la plecare te gîndeşti. îţi vine întotdeauna prea tîrziu. EA: Asta-i numai din cauza ta. EA: Acuma nu mai putem împiedica să se facă curent. Sînt deja bolnavă. Iar eu sînt prizonierul unei iubiri nefericite. Să-mi pun pălăria. Iarăşi zgomot afară. Dacă ai omorît pe cineva? Asasinule! EL: în halul în care sînt ei. Fostul meu bărbat. Dăm dulapul la o parte şi-o să putem trece. EL: Sau care să cadă singură. * EL: Poate că vom putea ieşi. Trebuie că au plecat în concediu şi au uitat explozibil în casă. trebuie să aşteptăm să se termine tămbălăul pe strada noastră. Şi vinovate. Acum aş fi fost departe. Era plăpumar amator. nu-i de ajuns să închizi obloanele. Uşa din dreapta se prăbuşeşte. Iau salteaua de pe pat şi o pun în dreptul ferestrei.

EA: Din fericire. e aceeaşi. obiectiv vorbind.. eram o copilă. Mai bine vezi ce faci cu proiectilul. înmulţiri. uită-te bine. din tavan continuă să cadă tencuială şi bucăţi de zidărie. eu puneam întrebarea Nu ştiam ce întrebare este. . M-aş fi putut face sculptor. EL: Ba da. care sparge oglinda. Aş fi făurit tot felul de obiecte. Nu putem fi liniştiţi. o să dărîmăm camera..asta ar simplifica existenţa. ar trebui să putem. Să-mi curăţ rochia. EA: M-am săturat de mania asta a ta cu obiectivitatea. N-au răbdare să moară singuri. EL: Da. adunări. Ba nu. EL: E o schijă de obuz. El şi Ea se ascund sub pat. EA: Cum o să mă mai pieptăn de-acuma? Iar o să-mi spui că sînt prea cochetă. EA: Totu-i pungăşie! EL (ascultînd zgomotele şi privind căderea proiectilelor şi a tencuielii din tavan. sau întrebarea depinde de răspuns. Le număram. rare. Toţi copiii de vîrsta mea erau mici. nu? EL: Nu ştiu ce-am vrut să spun. Cei ce cunosc întrebarea sînt deştepţi. Minus unele excepţii. Aşa că nu mai explodează. (în tavan se face o gaură pe unde cade o statuetă ce se sparge direct pe sticla de bere. copii blonzi. două curcubeie. Dar ca să obţin un răspuns. Se pune întrebarea dacă răspunsul depinde de întrebare. lasă-mă în pace! EL: Lasă-mă şi tu în pace pe mine.. Şi mai vesel. cu faţa la public. Asta vrei să spui. Din tavan cad bucăţi de tencuială. în acelaşi timp. Eu iubesc frumuseţea. EL: Era rupt de mai înainte. m-aş fi făcut tehnician. există oameni care se lasă ucişi de alţii... EA: Vezi că mă insulţi. învăţam să citim. care se sparge şi ea. Nu aveam toţi aceeaşi înălţime. nu ca noi. Proiectilele trebuie să fie de formă caraghioasă sau ciudată: bucăţi de ceşti. Noi nu putem creşte în apă nici măcar cînd sîntem copii. Asta-i o altă întrebare. Cei doi sînt sub pat. tavanul se va fi prăbuşit cu totul. ar fi imposibil. 116 117 EA: Şi eu vreau linişte. (îl împinge cu vîrful piciorului. EA: Cum aş fi eu. Erau şi copii care învăţau acasă. împărţiri. EA: Aşa-i comunitatea umană. Zgomote de deasupra. Ca şi restul pereţilor. nu? EL: Am săţi dovedesc că. schele.) Nu e Venus din Milo. EL: îţi spun eu că era Venus din Milo. îmi laşi această posibilitate. unul lingă celălalt. Asta li se pare odihnitor. EA: Nu era.) EA: Fii atent. dar o puneam. de altminteri.) Ah. rochia mea! Cea mai frumoasă rochie a mea. Scăderi.. Trebuia să răspund la întrebare. schijele sînt făcute să explodeze... Fiindcă mergeam la şcoală. EA: Tocmai de-aia. Printre multe rafale de mitralieră se aud acum şi urale. EA: Noaptea dormeam. Vreau linişte. EL: (în tot acest timp. nu-i posibil să fie omul liniştit. Băieţei şi fetiţe. EA: Tu vezi Venusuri peste tot Asta-i Statuia Libertăţii. Zgomotele de afară se intensifică. e Statuia Libertăţii. EL: Vezi bine că-i lipseşte un braţ.. Unde găsesc eu acuma o curăţătorie? Toată lumea-i pe picior de război.) Vezi că nu-i posibil să aibă omul linişte cu tine. că nu-i grenadă. EL: Mai bine mănîncă-ţi cîrnatul. Chiar mai multe. De ce nu? EL: Dacă aş fi învăţat tehnică. întotdeauna există copii mai mici şi copii mai mari. EL: E Statuia Frumuseţii. o să explodeze. copii nici blonzi. nu. siluete. EL: Foarte bine. au spart oglinda. EL: Se omoară unii pe alţii. în locul lor se pot vedea scări. Dar cu tine! (Un alt proiectil trece prin perete şi aterizează pe podea. eventual steaguri): Un curcubeu. De fapt. Obiecte foarte complicate. nici bruneţi. EA: Habar n-ai ce vorbeşti. dar asta în ciuda voinţei noastre. trebuia în orice caz să pun o întrebare. EA (îl întrerupe): N-am chef să-mi dovedeşti nimic.. EL: Ba nu. EA: Frumoasă mai e frumuseţea ta EL: O frumuseţe este întotdeauna frumoasă. ca şi celălalt. Şi totuşi.) Mi-au spart oglinda. EA: Trebuie să măturăm imediat. EA: Sau poate aşa îşi dovedesc că totul e fals. Un curcubeu. două curcubeie. EL (adunînd resturile statuetei): Era o mică reproducere a lui Venus din Milo. în ciuda a tot. EA: Fiecare pe rînd. să scriem. Cîndva m-a cerut de nevastă un croitor de lux. fragmente de pipă. Obiecte complicate. Un lac cu peşti: peştii stau în apă. Cum să obţii un răspuns fără să pui o întrebare? Aşa că. capete de păpuşi etc): în loc să mori de unul singur. copii bruneţi. să socotim. Singura. EA: Şi ce-are-a face? Asta nu dovedeşte nimic. o să ne omoare pe amîndoi. EL: O schijă e ceva care-a explodat deja. din ce în ce mai complicate . (Un alt proiectil. trei curcubeie. despre ce întrebare era vorba? Nu se mai ştie. Era răul cel mai mic din cîte se puteau face. (Priveşte resturile statuetei. Şi-mi puneam întrebarea. Nu departe de casă era un lac. EA: Cînd eram mică. EL: Sau poate că aşa-i mai uşor. EA: L-a pierdut în cădere. Sau chestia asta le face plăcere. trei curcubeie. La finalul piesei.

EL: Tu bombăni întotdeauna degeaba. EA: Atunci e o fundătură. Şi priveam. Molozul cade pe pat. tu vorbeşti. EL: De data asta nu ! EA: Fiindcă vrei să ai mereu dreptate.) EL: S-au oprit. EA: Care dă în ce stradă? EL: Care dă în strada unde-i războiul. EA: Urcă cîntînd. oricum ne-ar fi ucis. Te vaiţi mereu. EA: Cine a cîştigat? . EL: Ai mai puţină. EA: Ba mai multă. EA: Iar vin. EL: Vezi că nu m-am speriat eu degeaba. în loc să ai o meserie. Bătălia. EL: Păi tocmai de-asta. ţi-am spus. EA: Da. Toată viaţa numai asta ţi-am dovedit. EA: Atunci. am scăpat de bombardament. Sînt mulţi. Toamna frunzele cad. ca să nu spun că eşti un poltron. întotdeauna bombăni degeaba. EL: Gata cu lupta. EA: Or să ne-arunce-n puşcărie. Or să mă ucidă. N-are rost să-ţi mai pui pălăria EA: Toate ieşirile pe care le găseşti tu sînt proaste. Privesc la proiectilele răspîndite pe podea si la găurile din perete. EA: N-am făcut nimic. Nu-ţi mai pune pălăria. EL: Eram pe pragul uşii. EA: Cîntă de victorie. care se tot lărgesc. EA: Spre care scară? EL: Dă în scara care dă în curte.El îşi reia firul amintirilor. EL: Urcă. Voci pe stradă şi pe scară. Prin găurile din pereţi se văd siluete ureînd scările şi cîntînd. Am maî multă logică decît tine. De data asta vor urca la noi. (Ies amîndoi de sub pat şi se ridică. (Nu mai cad proiectile. EA: Tot e o consolare. EA: Tu vorbeşti de alţii! Vai de mine. EA: Noi nu ne-am băgat în istoriile lor. EL: Aoleu! 118 119 EA: De ce te vaiţi. ce ai? EL: Dar putea să ne atingă. EA: N-am nevoie să-mi dai tu lecţii de logică. S-a terminat bombardamentul. Aveau şi frunze. EA: Aşa eşti tu. EL: Păi tocmai de-aia. cum îi stă bine unui bărbat adevărat Toată lumea are nevoie de meseriaşi. acuma-i recreaţie. EL: Dar îţi spun că nu mă gîndesc la posibilitatea de-a ieşi. EL: Aşa că mai bine rămînem aici. tocmai de asta. EA: Dar dacă ne-am fi băgat. EL: N-am făcut nimic. EA: Ce fac? EL: Urcă. EL: Taci. EL: Taci. de vreme ce nu se poate ieşi? EL: Nu m-am agitat să ieşim decît în cazurile în care ar fi posibil să ieşim. meseriaşii sînt scutiţi. Creşteau mai repede ca noi. EL: Ce copaci? EA: Copaci care creşteau. EL: Mai puţină. Nişte proiectile pe care nu le vedem fac nişte găuri mari în perete. EA: Ba mult mai multă. care ţi-e frică mereu de ce-o să se-ntîmple? Suferi de nelinişte. ai înţeles? Taci şi ascultă. în caz de război.) Unde dă gaura aia? EL: Spre scară. EA: Cel mai adesea te sperii degeaba. EL: Oricum. EA: Urcă. EA: Atunci nu mai trebuie să te gîndeşti la posibilitatea de-a ieşi. Zgomot mare pe scări. EA: Era acolo o pădure cu copaci. că nu te-a atins! EL: Nici pe tine. Nu mă gîndesc la ?sta decît în cazul cînd această posibilitate ar fi posibilă. EA: N-o să mă poţi face să tac. EA: Dă în scara care dă în care curte? EL: Dă în scara care dă în curtea care dă în stradă. sigur. EL: Am fi fost deja morţi.) Poate că am putea ieşi pe acolo! (Arată o spărtură în perete. EL: Au cîştigaL EA: Au cîştigat ce? EL: Habar n-am. De ce te mai agiţi tu să ieşim. urcă.

EL: Nu există motive pentru nimic. EL: Răul e mai bun decît mai-răul. Nu se ştie niciodată. Ce-or face acuma"? Ce-or să mai scornească? EA: Scorneşte tu în locul lor. Nu poţi. nu te interesează.poftim. Mai bine un idiot. EL: Nu aşa de tare ca tine. atîta vreme cît au ceva în cap .) Fir-ar să fie. EL: N-are de ce să-ţi mai fie frică. Pe fereastră se văd steaguri.e groaznic. dacă zici că asta caută. EA (cu dispreţ): Filosofic! Filosofie! N-o să te vindeci niciodată. iar începe! Şi tocmai acum a căzut şi salteaua Să ne-ascundem sub pat EL: Ba nu. 122 123 . eu nu te ţin. EA: Asta nu-i împiedică pe oameni să se agite. De ce nu te interesează? Dă-le şi tu motive. acuma sîntem mai liniştiţi. EA (privind ruinele şi pereţii găuriţi): Deja m-ai aruncat în stradă.dar tu nu eşti în stare . pot să facă orice. trag acuma ponoasele. Toată lumea e roşie de furie. să scornească ei ceva. EA: Vreau ce vrei şi tu. dacă vrei să ieşi. Dacă ies. Dar tu. petarde.120 121 EL: Cei care n-au pierdut EA: Şi cine a pierdut? EL: Cei care n-au cîştigat EA: Isteaţă chestie. Dar n-ai imaginaţie. Tu tremurai. EA: Doar n-or să ne tragă şi pe noi în defilarea lor? Cînd or să ne lase şi pe noi liniştiţi? Nici cînd e pace nu-i lasă pe oameni în pace. EA: Nu e bine. EL: Ori sînt morţi. Ziceai că vrei să ieşi . EA: Şi dacă nici unii. EA: Sînt veseli. la început nu ştiu de ce-o fac. Imaginează-ţi. desigur. ieşi acuma! EL: Voiam. Aşa cum îi ştiu. ori plîng acuma. nici ceilalţi n-au pierdut. Şi pot să găsească absolut orice: tot felul de invenţii. E rău.) Dacă ai vrea . Dacă mi-a venit proasta inspiraţie să-mi iau un amant. mănîncă. atunci poţi trăi aici. Cel puţin. atunci încep să caute. poţi să te aştepţi la orice. înăuntru. ce-i drept Nu multă. cum îi cunosc eu. dar nu sîntem chiar de tot. Ele te fac şi mai filosof. Sîntem deja în stradă. dacă om fi. Ţie nu-ţi servesc la nimica experienţele de viaţă. nici n-au cîştigat? EL: Atunci e pace albă. EL: Bine măcar că ne lasă-n pace. pot să sară chiar pe tine. EL: Ai şi tu logică. cînd se bat. or să se ţină de capul meu şi-or să mă plictisească. Lumini. EA: Şi ce se întîmplă? EL: E jale. primejdia a trecut. aici e viaţa ta. Asta sigur le va face plăcere. E mai bine. sînt teribili. Nu-şi depăşesc motivele. (Salteaua se prăbuşeşte. EL: Ce tot mai scornesc? Văd că au trecut. îşi descoperă în timp motivele. EL: In orice caz. S-au înşelat şi acum recunosc că s-au înşelat EA: Ce-au greşit? EL: Au greşit că n-au cîştigat EA: Iar cîştigătorii ce fac? EL: 'Ei au avut dreptate. dar nu oricine. dar puţină. EA: Mie mi-a fost mai puţin frică decît ţi-a fost ţie. Nu vezi că-i sărbătoare în cinstea victoriei? Se defilează pe stradă. iar cînd se termină totul trebuie să reînceapă. Dacă tot zici că nu ne pot face nimic. dar cînd n-au nimic în cap. EA: în tot cazul. (Arată camera. EL: Tu vrei să mă azvîrli în stradă. EL: Şi eu ce vreau? EA: Vrei să m-arunci în stradă. atunci totul se canalizează înspre un sens. Deocamdată. dansează. EA: De ce plîng? EL: Din cauza remuşcărilor. o biată femeie. cel puţin idiotul nu are proiecte. să-ţi sară unul în spinare. sau. Că nu sînt buni de nimic altceva EL: Vezi că nu mai cîntă? Ce-or pune la cale? EA: Ce ne pot face nouă? în afară de pericol. dacă şi le depăşesc. EL: Om fi. Mai bine aştept să se ducă fiecare pe la casa lui. beau. Asta nu poate să dureze. EL: Asta-mi reproşai mie.ai face ceva cu viaţa ta. Bărbatul meu era un geniu. EA: Şi ce fac cei care n-au cîştigat?. Mai bine mă plictisesc la mine acasă. EA: Ba ţie n-o să-ţi mai fie frică. Ştiam eu c-aşa va fi. dar nu în orice condiţii. orice s-ar zice. EA: Ţi-am reproşat-o întotdeauna. Tu nu vrei să-ţi frămînţi creierul.

Aşaz-o bine. era mai bine înainte. . VECINUL: Am sosit. nu e nici o Jeannette. EA: Auzi? Vezi? începe iar. 124 125 EA: Ce mai e asta? (Se fereşte repede. care eşti aşa de vorbăreţ. EL: O să ieşi după aceea EA şi EL (împreună): O să ieşim pe urmă. Trebuie să fim pregătiţi pentru toate. M-ai contrazis. De sus încep să coboare. trupuri de păpuşi fără cap şi capete de păpuşi fără trup. se uită la celelalte. în stradă. EL: Nu e uşor să nu fii nicăieri.) Aoleu! (Atinge un cap. după care închide uşa care dădea spre vecini. te-amuzi foarte bine oriunde. Ştiu că ţi-ar plăcea să fie acuma aici soţul meu. să reparăm casa. cea căzută. să le preîntîmpinăm. dar am avut dreptate. sînt microbi. Dar trebuie. înainte de a fi fost ceva EA: Ce facem ca să reparăm casa? EL: Asta mă-ntreb şi eu. SOLDATUL: Dar mă intrigă. nu te băga unde nu-ţi fierbe oala. cred că ei se plictisesc în alt fel. n-am ştiut ce-i pe-aici. De ce-ar face-o? EL: Ca să treacă viaţa. Acuma sînt imobilizaţi de pace. EA: Şi nouă ne trece viaţa EL: A lor trece mai puţin stupid. EA: E curent Vine gripa. înainte de a nu începe asta EA: înainte de-a nu începe ce? EL: înainte. că nu eşti oarbă: corpuri fără capete şi capete fără corpuri..) Dar ştii că sînt drăguţe păpuşelele astea? Spune-mi ce-i cu ele aici! Hai. EA: Oarbă am fost cînd te-am văzut Nu m-am uitat cu atenţie la tine. De deasupra se aude zgomotul unui ferăstrău. Ai să ieşi după aceea.EA: Aşa e. Zgomotele încetează de tot. îşi fac apariţia cei doi Vecini. EL: N-ai dreptate. Şi cu noi ce-o să se-ntîmple? Ce-o să se-ntîmple cu noi? Zgomote uşoare în stradă. Dar or să reînceapă. sînt cu toţii la bairam. vorbeşte! Tu. EL: Evenimentele trec repede cînd nu se mai petrece nimic. Pînă adineauri erau imobilizaţi cu toţii de război. Există mai multe feluri de a te plictisi. SOLDATUL: Jeannette e-aici? EL: Care Jeannette? EA: Nu e nici o Jeannette aici! Nu există nici o Jeannette aici. plăpumarul. Cînd te văd. EL (Soldatului): Nu e nici o Jeannette aici. e acelaşi lucru. EA: Niciodată nu eşti mulţumit de al tău. Zgomotele încetează încetul cu încetul. Ce surpriză! Aţi fost aici tot timpul? VECINA: Cred c-a fost interesant VECINUL: Noi am fost în concediu. EL: Nu pot găsi un meşter acuma. nu sînt de găsit niciodată. EA: Să vă reparaţi uşa. Atîta vreme cît e vreun conflict. EA: Vrei să spui că nu mă contrazici? Uite dovada EL: Iar începe. întotdeauna îi invidiezi pe ceilalţi. Aveam timp. mai degrabă. dă-mi o mînă de ajutor. VECINA: Nici nu-i greu. Ai amuţit? Ce se-ntîmplă? EL: Păi vezi şi singură. A izbucnit pacea. EL: Aşa e. EL: De ce? Acum nu mai e nici o primejdie. ne-am distrat de minune. cînd nu era nimic. EA (lui): Pune salteaua-n geam. Printr-o gaură din zid apare chipul Soldatului. EA: Asta fiindcă sînt mereu pretutindeni. SOLDATUL: Şi nu ştiţi totuşi cine ar fi putut s-o vadă? Ea pune patul în dreptul găurii din perete prin care se uita Soldatul. EA: înainte de ce? EL: înainte să înceapă asta. fără îndoială. Auzi! Se face linişte. SOLDATUL: Unde-o fi? Trebuia să m-aştepte. EA: Hai că se face linişte. EL: Oricum. EA: Gata. Prin uşa din dreapta. Hai. Sau. se veselesc. EL (Soldatului): Nu-i treaba mea. EA: E treaba ta să te descurci. în orice caz. Ţi-am spus eu c-o să-nceapă iarăşi. încet. Oricum. căci picioarele unui corp îi ating creştetul. Au făcut pace. în orice caz.. aş vrea să fiu oarbă. Nu putem să stăm aşa. EA (lui): Trebuie să reparăm stricăciunile. EA: N-or să stea niciodată locului cum trebuie.

Totul e scăldat în lumină. Mai bine ne-ascundem. se văd trecînd siluete şi fanfare. Din depărtare se aud slab sunetele unor trenuri care trec prin vale. o căsuţă de ţară în stil englezesc: un cottage în stil oarecum Rousseau Vameşul. spre a te feri de ea). soţia lui Băieţelul. trebuie să ofere o ambianţă de vis. astupă uşile. Căsuţa. soţia lui (Josephine) Domnişoara Berenger. martie 1962 PERSONAJE Domnul Berenger.. De ce? Aşa că vezi bine. ca şi peisajul descris mai jos. PIETONUL AERULUI Pentru Madeleine Renaud şi Jean-Louis Barrault CORTINA Paris. pietonul aerului Doamna Berenger. cîteva zgomote specifice navigaţiei pe un fluviu invizibil din poziţia în care ne aflăm şi a cărui prezenţă poate fi sugerată prin cîteva semnale de sirenă. fiul celor doi de mai sus Al Doilea Englez. fără voaluri etc. leneşule. un . fiica lui (Marthe) Ziaristul (englez) Primul Englez. ca prăpastia să fie aproape (să te simţi pe marginea ei. foarte verde şi proaspătă. dacă nu eşti orb şi nici idiot pe de-a-ntregul. pe o colină ce domină valea. Acum începe judecata cu seninătate. iar pe de alta. explică-mi ce-i aici. soţia lui Fetiţa. deghizat în călău Omul în alb Călăul (execuţie prin spînzurătoare) Asesorul (Personajele nu trebuie să vorbească cu accent englezesc)__ Decorul Imediat in stînga. Platoul pe care se petrece acţiunea trebuie să aibă o formă semicirculară. seducătorule! Pun salteaua în geam.. sau chiar Chagall. Vezi bine că-i pace. primele căsuţe din sat. pe care urcă şi coboară două vagonete roşii. şi mai puţin prin mijloacele artistului suprarealist. Cîţiva copaci pe scenă: cireşi.EL: Şi eu aş dori să fiu orb cînd mă uit la tine. EA: Şi ce-o să ne facem! Vai de mine. albe toate şi însorite în lumina unui soare de aprilie. pe de o parte. Cerul e foarte albastru şi foarte limpede. EA: Hai. ori inspirat de tehnicile de la Opera din Paris. Au instalat la etaj ghilotina. EA: Păi atunci. Se mai pot zări cablurile unui teleferic. Aoleu! Astea coboară ca stalactitele. printre zidurile în ruină ale camerei. să se poată vedea. după care se-apucă brusc de treabă. Mai tîrziu. în acelaşi timp. pentru a permite. un artizan care mimează amatorismul. Restul scenei reprezintă o cîmpie cu iarbă înaltă. Of. fără nici un colţ umbrit. elegantul Prima Englezoaică. în fundal se zăreşte vîrful colinei. în fund. corifeu Prima Bătrînă Englezoaică A Doua Bătrînă Englezoaică Unchiul-Doctor Cioclul Trecătorul din Anti-Lume La Tribunal: Judecătorul John Bull. peri în floare etc. în timpul plimbării lui Berenger cu familia pe marginea prăpastiei. încă e conflict. ori Utrillo. în vreme ce afară. EL: Ţestoaso! EA: Melcule! îşi dau reciproc cîte-o palmă. vom vedea: graniţa cu neantul. ori de la Teatrul Châtelet. după preferinţele scenografului. în ce belea m-ai băgat! EL: N-are-a face!. elegant A Doua Englezoaică. pe măsură ce avansează acţiunea. se vor vedea alte accesorii şi se vor face schimbări în decor. copilul celui de-al doilea cuplu englez John Bull. dar să o şi vezi la timp. EL: Nu. acest onirism trebuie creat în principal prin mijloacele specifice unui pictor „primitiv". Astfel. pe dreapta. ajută-mă.

ZIARISTUL (Primului Englez): Hei! bună dimineaţa! PRIMA ENGLEZOAICĂ: Hei. priveşte cerul şi spune: BERENGER: Ce duminică frumoasă! ZIARISTUL: Vă rog..) Cîteva întrebări foarte simple. Nu e grav. curge un rîuşor navigabil. Berenger scoate din nou capul. BĂIEŢELUL: Vă rog să mă iertaţi. fetiţa dumneavoastră este foarte frumos educată. părinţii fetiţei. doamna se întoarce şi vede un băieţel englez. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Nici fetiţa noastră nu e întotdeauna politicoasă.) Sînt clopotele de la biserica catolică. AL DOILEA ENGLEZ (Primului): Fără îndoială. Aţi venit în Anglia. 130 Cei patru englezi se salută spunîndu-şi:„Sorry. prin fereastra căreia domnul Berenger tocmai scoate capul. tocmai cînd apare o fetiţă care ia mingea şi i-o dă băieţelului. Cele două bătrîne englezoaice şi părinţii băieţelului se salută elegant spunîndu-şi reciproc: „Sorry. (Capul lui Berenger dispare. ce duminică frumoasă. Apoi se despart. soţia Primului Englez şi mama băieţelului. ci de ziar. ZIARISTUL: Una singură. nu plecaţi. Yes. Apare Prima Englezoaică. BERENGER: Domnule. PRIMUL ENGLEZ: Sorry. nu-i aşa? PRIMUL ENGLEZ: Ce duminică frumoasă! ZIARISTUL: E o adevărată duminică de mers la ţară. IM ridicarea cortinei. (Se aud bătăi de clopot.) Voiam numai să vă pun cîteva întrebări. FETIŢA: Oh! ce copil rău! PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (a văzut scena): Oh! ce băiat rău! A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Oh! ce băiat rău! FETIŢA: Dar n-am să-l pîrăsc. în mijlocul unei pajişti frumoase. toată lumea poate să vadă. domnul Berenger? Dumneavoastră sînteţi? Iertaţi-mă. . Vă rog să-l iertaţi. Ne-am informat şi noi. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: în comitatul Gloucester. din stînga (din curte) prin spatele casei lui Berenger. Nu-i frumos să pîrăşti. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: în satul meu nu există biserică catolică. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Oh! PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (Băieţelului): Oh! ce băiat obraznic! Apare Primul Englez. (Berenger dă să se retragă. Şi nu este o întrebare de ziarist. ca să fug de muncă. doamnă. n-am. 129 în acest moment a Doua Bătrînă Englezoaică e lovită de o minge. PRIMUL ENGLEZ (Doamnelor): Vă rog să ne iertaţi. şi fiul dumneavoastră este la fel. în timp ce Prima Englezoaică îi spune băieţelului: „Copil rău ce eşti". Englezii ies din curte şi îşi continuă liniştiţi plimbarea. Ziaristul se îndreaptă spre cabana lui Berenger. un tren cu cremalieră pe colina din faţă etc. sînt ziarist. Intră Ziaristul. vă rog să ne scuzaţi". m-am hotărît să nu mai răspund la întrebările ziariştilor. Fetiţa face o reverenţă chiar în timp ce apar al Doilea Englez şi soţia sa. două Bătrîne Doamne Englezoaice se plimbă trecînd de la dreapta (dinspre grădină) la stînga (în curte). tatăl băiatului.. Am de lucru. 131 BERENGER (scoate iarăşi capul): N-am vreme. Ziaristul arată cu mîna decorul). nu e nimic grav. vă rog să ne iertaţi respectuoasa indiscreţie. nu vă speriaţi. în comitatul Gloucester şi locuiţi într-o căsuţă prefabricată. PRIMA ENGLEZOAICĂ (părinţilor): Doamnă.. O singură întrebare. PRIMUL ENGLEZ (către al Doilea Englez): Domnule... PRIMA ENGLEZOAICĂ (Băieţelului): De ce nu eşti atent? Nu-i frumos ce-ai făcut Cere frumos iertare doamnei. îşi întorc spatele şi îşi continuă plimbarea. (Capul lui Berenger reapare ca la teatrul de păpuşi. Vă rog.. ci ziarul m-a trimis anume să v-o pun. fetiţa dumneavoastră este foarte frumos educată. Nu eu. BERENGER: Dar ăsta nu-i un lucru secret De altfel.pod de argint. cine ştie? Eu am venit din Europa în Anglia ca să mă odihnesc. printre două coline împădurite. ZIARISTUL (scoţîndu-şi carnetul): Ştim asta.. Băieţelul dă cu tifla pe furiş în direcţia părinţilor. yes. vă rog. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ. sîntem în Anglia. PRIMA ENGLEZOAICĂ (Doamnelor): Vă rog să ne iertaţi.. aflată pe o colină verde ce domină valea şi prin care (vorbind.) Nu. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ce duminică frumoasă. BĂIEŢELUL: N-am făcut-o înadins. ori aş fi putut să am. domnule Berenger. mai degrabă. sorry". PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Oh. PRIMA ENGLEZOAICĂ (Fetiţei): Eşti o fetiţă foarte frumos educată.. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Nu chiar aşa. se despart şi îşi continuă fiecare plimbarea. Sau. Bagă din nou capul. zău.

Ei cred că istoria are o raţiune. 133 nedreptăţile. ZIARISTUL: Am notat. domnule Berenger. că n-am vreme.provizoriu.. chiar în momentul triumfului eiv ea începe să existe în eroare. însă. Eu sînt la odihnă. în ficţiune. Ce rost are să mai denunţi răul de ieri? E de /prisos a demistifica ceea ce a fost demistificat. Mă paralizează.. BERENGER: Nu mai vreau să răspund la întrebări . Puteţi să-mi răspundeţi orice. Sau pur şi simplu săintuieşti că e nevoie întotdeauna de altceva. NumaLacela care nu e de acord cu mersul lucrurilor poate să fie mereu nou. BERENGER: Cred. în sînge. o poză mare.. exista în mine o forţă inexplicabilă. din fericire pentru ei. Nu mai puteţi continua. Nimic nu-i mai uşor ca mesajul automat Asta. noile nedreptăţi. că îndărătul mesajului meu aparent să apară altceva. BERENGER: Evident Numai că oamenii fac tot felul de lucruri deşi n-au nici o raţiune să le facă. nu mai vreau. aproape toţi. Şi se prefac cînd spun că mai cred în ele. pentru care totul este perfect rezolvat Ei ştiu absolut totul. Nu sănătatea.. Dar pentru ei Istoria e pur şi simplu raţiunea de a fi a celui mai tare.. fiindcă nu-s de acord cu mersul lucrurilor. vă rog mult. nu mai pot să continuu. Acum sînt mult mai convins' de această convingere. BERENGER: Spuneţi repede. un mesaj. ZIARISTUL: Dar e absolut de neînţeles. dar care poate că mi se va dezvălui într-o bună zi.asta nu-i raţiune. în acelaşi timp.. .ZIARISTUL: Ziarul meu ar dori să vă pună o întrebare. răul de ieri.. Ei închid ochii în faţa pului de azi. ca să te poţi opune la ceea ce este şi ca să prevezi ceea ce va fi. în vreme ce ea nu face altceva decît să evolueze în derivă. BERENGER: V-au fost date deja. Ani de-a rîndul m-am consolat spunînd că n-am nimic de spus. ZIARISTUL: Se zice că aţî abandonat . BERENGER: Sînt obligat să vă fac o mărturisire.-câpadoper4 de-a dumneavoasţrăT BERENGER: Nu~vfeau să răspund la întrebarea dumneavoastră. în principiu. A nu avea nici o raţiune să scrii .teatrul de frica rivalilor dumneavoastră. Vreau să vă pun întrebarea tradiţională: cînd vomjmaijyea-şaftsa-să vedern^pe_jmarile noastr^_^^xielo--aouă. ZIARISTUL: Iertaţi-mă. un teatru cu mesaj? Vreau să spun: un mesaj specific dumneavoastră. Mi-a intrat în carne. nu mai poate să fie un joc pentru mine. mai degrabă. ZIARISTUL: Nu plecaţi.. Nimic nare vreo raţiune. Propriul dumneavoastră mesaj. totuşi. îmi pare rău că vă tulbur liniştea. sau deosebit. Capul său apare şi dispare de la fereastră. E o întrebare foarte simplă. însoţită de o fotografie a dumneavoastră. domnule B6renger.. asta o ştim cu toţii. Ăsta-i /conformism. Dă să se retragă. Şi totuşi.. poate . ZIARISTUL: Către ce altceva? BERENGER: Dacă aş şti. Dar eu nu fac parte dintre aceştia. că-i vorba de nevoia unei regenerări lăuntrice. deci. ZIARISTUL: Ba da. TTo*deatH**-se~găsese~eele maj frumoase raţiuni pentru a justifica o ideologie triumfătoare. Indiferent de regim. ori de intuiţie lucidă. Ai nevoie de discernămînt şi curaj intelectual. Sînt proşti şi lipsiţi de curaj. aşa. O să apară pe pagina întîi. Adevărul rezidă într-un fel de nevroză.. domnule Berenger. în oase. Acuma.. da! Se întîmplă fără voia mea. ci nevroza este adevărul. în chiar clipa instalării ei la putere. domnule. Activitatea_iiterară nu mai e un joc. ce mă împingea să acţionez. Iar convingerea nu mai este una intelectuală. ZIARISTUL: Daţi-ne un mesaj. ZIARISTUL: Un moment. noile minciuni. de la sine. ideologia unui regim care se instalează la putere şi triumfă. Un altceva pe care nu-l cunosc încă. nici psihologică: a devenit o convingere profundă. Toţi literatorii.. fiziologică. ca şi toţi autorii de teatru denunţă răul. spun ei. care nu seamănă cu celelalte. Majoritatea scriitorilor de astăzi gîndesc trecutul. adevărul de mîine împotriva aparentului adevăr de astăzi. în vreme ce Istoria i-a depăşit. alienarea. da. Ea ar trebui să fie o trecere către altcevarŞî nu e. zău. 132 Cîndva. Cafenelele şi redacţiile sînt pline de literatori iluminaţi. problema ar fi rezolvată. Dumneavoastră scrieţi. Voi putea oare să mă reînnoiesc? în principiu.. da. BERENGER: Ei.. sufletele slabe îşi construiesc tot soiul de motive pentru o acţiune sau alta. totuşi. întotdeauna am fost conştienLde japtul că n-am nict un motiv să scriu.. în ciuda nihilismului meu fundamental. bine. sau să scriu. Sper. Aveţi o mulţime de mesaje la îndemînă. iraţional. BERENGER: Nu. Trebuie să facem ceva. Asta nu serveşte decît pentru a masca răul cel nou.

literatura nu a avut niciodată forţa. fiindcă nu-i decît un clişeu. oboseală. scriitorii sînt proşti".cu atît mai puţin. dragă maestre. JOSEPHINE: Dar spuneţi odată. doamnă Berenger. BERENGER: Pe pagina întîi.. . Şi asta ca să mai putem face.. micuţa mea Josephine... JOSEPHINE: Oh. nu-i departe de aici. la reverul hainei. oboseală. CIOCLUL: Doamnă Berenger. am făcut cheltuieli. JOSEPHINE: Nu se poate. totodată. ZIARISTUL: Notez: „oboseală. sărmanul. Aţi venit să mă anunţaţi că i-a sosit trupul? UNCHIUL-DOCTOR: N-a murit. Oricît de atroce ar putea fi. a murit în război.. va sosi dintr-un moment în altul. Pentru noi însă e neplăcut.. însăşi viaţa mă oboseşte. ZIARISTUL: Perfect Vă mulţumesc pentru preţioasele declaraţii. parţială şi firavă. a adevăratei atrocităţi. Ziaristul iese în grădină. expresia rămîne întotdeauna în urmă. domnule.. tot neagră. Din depărtare se aude un zgomot 'de avion. şi doctorii mă obosesc. fie bună. totuşi. Ca şi a minunăţiei adevărate. " ZIARISTUL: Dar bineînţeles.) Bine. am putea suporta totul.ZIARISTUL: Daţi-mi voie să notez: „Jos evenimentele. cafenele. e-n regulă. nu mai pot să fac nimic. Am o veste destul de neplăcută să vă dau. în mînă. Or să aibă şi ei ceva de ce să se amuze. am dat anunţul la ziar. acuitatea şi tensiunea vieţii. Ea nici măcar nu poate fi sesizată de conştiinţă." BERENGER: Şi mă mai întreb dacă literatura şi teatrul pot într-adevăr să dea seamă de enorma complexitate a realului. La revedere. Capul lui Berenger dispare. BERENGER: Cu cît? (Ziaristul îşi face palmele pîlnie şi strigă o cifră pe care Be'renger n-o aude.e o realitate ce depăşeşte ficţiunea. Şi dacă cineva mai poate să vadă clar astăzi. Trăim într-un coşmar îngrozitor. în spatele ei. JOSEPHINE: Ce doreşte domnul? [CIOCLUL: Scuzaţi-mă. ffoate. Eu sînt paralizăT3e ideea că am să mor. CIOCLUL: Depinde din ce punct de vedere.. se fixează automat în banalitate. voi reuşi să-mi umplu coloanele ce-mi revin ca normă. poartă costum gri şi bandă neagră. E un adevăr pe care îl uităm. JOSEPHINE: Doamne! • 135 UNCHIUL-DOCTOR: Nu-i deloc o veste neplăcută. cu mănuşi negre. Da. Nici cunoaştere nu este. pe onoarea mea de doctor. urmat la rîndu-i de Cioclu. Adică devine imediat un clişeu. mai teribilă. discernământ. critica mă oboseşte. ce s-a întîmplat? CIOCLUL: Nu vă speriaţi.. Arată ca-n fotografia de altădată.. domnule.intră Doamna Berenger .. Vreau să mă vindec dejnQarte. (Către Josephine:) Fratele meu. şi pentru că. în ceilalţi şi în el însuşi.şi nu există decît literaturi conformiste! . . linişteşte-te. Şi teatrul mă oboseşte.. a slăbit. JOSEPHINE: A înviat? Unchiule. Aţi comandat înmormîntarea.. E palid. intră Unchiul-Doctor. în loc să devanseze realitatea Cum să faci pentru ca literatura să devină o explorare interesantă? însuşi imaginarul e insuficient Realitatea -cea pe care literaturile conformiste cred că o cunosc şi că o reflectă . nevroză. însă. UNCHIUL-DOCTOR (către Cioclu): Domnule.. evident. Scena rămîne goală cîteva momente. îmbucurătoare. te rog. Totul e pregătit.... Marile bucurii şi marile dureri pot ucide. fie rea. cea dinainte de a pleca în război. doamnă? Aţi anunţat oficial decesul scumpului dumneavoasul ftă. BERENGER: în fine. Acesta din urmă este îmbrăcat în costum negru.. Ca să egaleze viaţa.. ea nu poate să ofere decît o imagine foarte atenuată. de altfel. Astăzi . E groaznic. La revedere. Vestea e. ceva. Mîine vă vom trimite cecul. Nu e un adevăr nou. care va creşte de-a lungul scenei următoare... fii bun şi lasă-mă să-mi anunţ eu nepoata. sărmanul meu tată! De-atîta vreme nu l-am văzut! Oare-l voi recunoaşte? UNCHIUL-DOCTOR: E mai tînăr decît era înainte de a i se anunţa moartea. Unchiule-Doctor? Te credeam în Brazzaville.. dar ne-am înşelat în orice caz. Dimpotrivă. UNCHIUL-DOCTOR: N-am fost niciodată în Brazzaville. doamnă Berenger. BERENGER: Dacă ajujl nemuritori. JOSEPHINE: Ştiu. răul. Unchiul-Doctor are părul alb la tîmple. ZIARISTUL: înregistrez: „Nu se mai poate înregistra".. Josephine.Jose'phine îmbrăcată într-un halat de casă (bleu-fonce) cu desene albe informă de steluţă. [UNCHIUL-DOCTOR (se duce către Jose'phine): Josephine! Jos6phine! JOSEPHINE (se întoarce): Dumneata. literatura ar trebui să fie de o mie de ori mai atroce.. tatăl tău.. Are părul lung. care-i vor interesa negreşit pe cititorii noştri de duminică. JOSEPHINE: Şi cum e? Unde e? A slăbit? E obosit? E bolnav? E trist? E vesel? CIOCLUL: Dar noi ce vom face. graţie dumneavoastră. vă rog.. de doliu. Vă mulţumesc. cravată neagră şi pălăWte-melon.. nu se poate! UNCHIULDOCTOR: îţi jur. e o veste îmbucurătoare. Eu nu mai pot să fac acest ceva. Prin dreapta -grădină . nu glumi! UNCHIUL-DOCTOR: Nu ştiu dacă a înviat Dar e viu. Şi cu fotografie. S-a crezut că-i mort. doamnă. nicidecum. Trebuie să i-o spun cu menajamente. permiteţi-mi să mă prezint: funcţionar al Pompelor Funebre.

cu cinci ani înainte de Revoluţia dumneavoastră Franceză. toate ziarele or să vuiască. în aşteptare. JOSEPHINE: Uitasem cît de mult îl iubeam şi ce mult îmi lipseşte! Abia acum înţeleg ce mult rău îmi face absenţa lui. timp în care zgomotul avionului slăbeşte în intensitate. John Bull. O să fac un scandal monstru. Va fi de domeniul jurisprudenţei. nu vă supăraţi aşa. domnule. Lingă Jose'phine. se întoarce încet spre public şi se postează. scena se întunecă pînă la beznă completă. nu te văd.) UNCHIUL-DOCTOR: Ne vom consulta şi noi cu avocatul. Nu las eu lucrurile aşa. întemeiată în 1784. Josephine şi Unchiul-Doctor continuă cîteva momente să vorbească. acolo. Noi am anunţat public decesul. destul de sever.. Englezii se află în fund. Jose'phine e îmbrăcată într-un taior bleu-deschis.. care poartă o rochie » roşie. CIOCLUL: Nu-i de ajuns. iar acum înmormîntarea se decomandează. Protestez cu hotărîre. ştergîndu-i marginile de sudoare. (Iese. Nu se va mai auzi deloc abia după două. profil pur. pune batista în buzunar. în fund. dintre Englezi. Iarăşi întuneric complet. Cele două Bătrîne Englezoaice stau. Pe măsură ce zgomotul se 137 accentuează. o să vă prezentăm scuzele noastre.. UNCHIUL-DOCTOR: Anulăm înmormîntarea. în sfîrşit. cu aerul că se uită după un avion. Vă voi trimite avocatul meu. da. uite-l acolo.. In grădină. MARTHE: Eşti foarte agitată. atît financiare. după care îşi şterge fruntea cu o batistă mare. Unde eşti? UNCHIUL-DOCTOR (acelaşi gest): Acolo. Cine va mai avea încredere în noi de acum înainte? JOSEPHINE: Perfect. E atît de puternic. mamă. o anulăm. în centru. gentuţă albă.. Şi că noi am fost de bună-credinţă. daţi-ne în judecată şi-o să vă plătim toate cheltuielile. doamna şi domnişoara Be'renger nu se mai uită după avion. de duminică. Zgomotul avionului a devenit uriaş. vreau să te îmbrăţişez. pălăria tipică.A fost rănit.. fără a se auzi ce spun. mai înainte de toate trebuie să rezolvăm situaţia Ea ne aduce prejudicii considerabile. Se aude explozia unei bombe: lumina arată că totul s-a petrecut pe cabana lui Be'renger. judecătorul şi portăreii. fiecare cu copilul său. domnule. nu văd unde eşti. unde eşti? Nu-i nimic că s-au supărat Pompele Funebre. JOSEPHINE: Tată. se va aranja. arată-mi-te. Şi eu aş vrea să-l visez pe bunicul. Apoi la Curtea de Casaţie. le vom arăta că-i vorba de un miracol. Pe cap poartă o pălărioară roz. bineînţeles. Chiar dacă ziarele vor face zgomot. cu spatele la public. domnule. desigur. în fund. trei replici din scena care urmează. Are părul lung şi castaniu. guleraş alb brodat. UNCHIUL-DOCTOR: O să plătim totul. 136 CIOCLUL: Iată-mă. Buna reputaţie a firmei noastre. doamnă. deci. Be'renger stă în cadrul uşii . cît şi morale. nu se uită după avion. JOSEPHINE: Ah. şi Fetiţa au cîte-o crosă de crichet în mînă. UNCHIUL-DOCTOR: în plus. CIOCLUL: Le accept. Toţi englezii stau nemişcaţi şi privesc spre cer. cu croială destul de clasică. JOSEPHINE: Tată. Veţi avea alte ocazii.singurul lucru din casă rămas în picioare. o să se aranjeze totul. UNCHIUL-DOCTOR: Dar nu se va pierde. mai către mijlocul scenei. Primul şi al Doilea Cuplu de englezi. Nu te necăji. unde eşti? Nu mai pot să aştept! Vreau să-l văd numaidecît! CIOCLUL: Nu vă agitaţi aşa. îşi vorbesc. precum o uriaşă marionetă. ochi verzui. cu un întreg alai funerar inutil. Acuma trebuie să trimitem rapid ferparuri cu învierea Dar unde-i tata? UNCHIUL-DOCTOR (arată cu degetul în gol): Acolo. Arată-mi-te odată. domnule. iluminată acum de flăcări (dacă e posibil). JOSEPHINE: Arată-te. tată. Numai el. MARTHE: Acum îl avem pe tata . îşi ridică. Cabana lui Be'renger e un morman de ruine fumegînde. protestez cu hotărîre. Nu face nimic.. CIOCLUL (ieşind): O să mai auziţi de mine. domnişoara Be'renger (Marthe). cîteva momente. pantofi albi. cu braţele la spate şi picioarele crăcănate.. Şi Băieţelul. la o extremitate şi la alta a scenei. JOSEPHINE: N-ar fi trebuit să anunţăm aşa de repede Pompele Funebre. în binecunoscuta-i vestimentaţie. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc. dar asta nu-i totul. Nu cumva vreţi să-i faceţi din nou rău. Lumină. am făcut publicitate. O să mergem la Tribunal. încîi acoperă replicile probabile ce urmează (şi care nu se aud) ale celor două personaje. un trandafir prins la rever şi o geantă de piele neagră. şi poartă ciorapi albi. CIOCLUL: E un caz nemaiîntîlnit. ca să văd cum arăta. JOSEPHINE: Dar. îşi pune pălăria înapoi pe cap. uită-te. fiecare. în colţul lor.

sub cerul vostru englezesc de iunie. Se cînta aşa: începe să cînte: alte triluri de privighetoare mecanică. cîntă-ne ceva. din fericire. de un albastru atît de albastru şi de englezesc. da. ENGLEZII (către Fetiţă): Cîntă-ne ceva frumos. PRIMUL ENGLEZ: Şi mie mi-l cînta bunicul. ce frumoasă-i cîmpia asta! A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (arătînd spre John Bull): Dacă nu cînţi. e foarte frumos. Şi mie mi-ar plăcea să cînt aşa JOHN BULL (Fetiţei): O. fetiţa noastră! BERENGER: Dar n-a fost din cauza mea. (Be'renger se îndreaptă către ele. Numai vocea lui John Bull (mai groasă) şi a Fetiţei (mai ascuţită) se diferenţiază oarecum. uite valea. dragule? MARTHE (Jose'phinei): Poate că nu-i bine să-i spui tatei de visul tău.. exact ca o privighetoare mecanică. AL DOILEA ENGLEZ (către Be'renger): Oh. JOSEPHINE (lui Be'renger): Eu te-am prevenit. Englezii se întorc într-o mişcare de ansamblu. Nu eu eram în avion.. în timp ce cîntă.) Tată. Fetiţa începe dintr-o dată să cînte. . primăvara-i frumos pe la noi. domnişoară. JOSEPHINE: Trebuia să cumperi şi tu o casă mai solidă. da. Toţi Englezii reiau în cor aceleaşi triluri. Ce puteam eu să fac? BĂTRÎNELE ENGLEZOAICE: Hai. domnul acesta mare o să te mănînce. şi orăşelele ca nişte jocuri de copii. BĂIEŢELUL (lui John Bull): Ca să dau cu bombe pe case. JOHN BULL (către Fetiţă): Cîntă-ne ceva frumos. Această scenă muzicală trebuie să fie foarte scurtă. Ai avut linişte să lucrezi? BERENGER: Da Dacă nu era avionul ăsta. A DOUA ENGLEZOAICĂ: E un cîntec vechi de pe la noi. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Mi-l cînta şi mie bunicul. MARTHE (Jose'phinei): Uite.. Dar la noi era puţin altminteri. aidoma celorlalte. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (Primei Englezoaice): Să ne cînte şi nouă ceva. .. ENGLEZII (toţi împreună): Cîntă-ne ceva! MARTHE (Jose'phinei): Oh.) Cîntă frumos. fetiţo. MARTHE: Oh! Cîntă fetiţa englezoaică! (Se aud alte şi alte triluri. pe care-o dărîmă orice bombă pricăjită. Englezii schimbă reciproc surîsuri. nu cabana asta de carton presat. mamă! (Lui Berenger. BERENGER (către Englezi): Mă găseam. Băieţelul o trage pe Fetiţă de codiţe. roşii şi galbene. iar aceasta rămîne cheală. A rămas din ultimul război. 139 MARTHE: Lasă-l. Regia nu trebuie nici să insiste. JOSEPHINE: Ţi-ai găsit o scuză perfectă ca să nu mai lucrezi. copilă dragă! FETIŢA: Nu.. chiar pe pragul uşii. iar pe stradă tot felul de maşini. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Plouă mai puţin decît de obicei. Aveam chef să păşesc prin iarba proaspătă. AL DOILEA CUPLU: Cîntă. arătînd spre fetiţă): Cîntăreaţă vrea să se facă! 138 JOSEPHINE: Ei. de fapt. şi rîurile. JOHN BULL (către Băieţel): Şi tu ce vrei să te faci? BĂIEŢELUL: Aviator.. Uită4e la copilaşii englezi. sigur că nimeni nu poate fi înlocuit O fiinţă pierdută înseamnă un gol pe care nu-l poţi umple niciodată pe de-a-ntregul. nici să o complice. tata ne-a văzut. scoate nişte triluri. PRIMA ENGLEZOAICĂ: (către ceilalţi englezi. în realitate nu fac decît să deschidă gurile: de cîntat va cînta pentru toţi o privighetoare mecanică. uite ce peisaj.) Am călătorit foarte plăcut de la Londra Totul era verde. JOHN BULL (către Băieţel): De ce neapărat aviator. JOHN BULL: Se cînta în toată Anglia. apoi către englezi): E un avion german de bombardament.BERENGER (se uită la cer.. Ar fi trebuit să fii mai prudent. E rău pentru manuscrisele tale. BERENGER (soţiei): Ai văzut ce era să mi se întîmple? PRIMUL CUPLU (Fetiţei): Cîntă-ne.

dispar toţi din scenă. BERENGER: Nu şi la ţară. da. BERENGER: în timpul zilei uităm. JOSEPHINE: E drăguţ. Dar asta înseamnă pur şi simplu că ţi-ai iubit mult de tot tatăl.. MARTHE: E mai mult decît atîL BERENGER: Priveşte cerul.. BERENGER: Te înţeleg. Englezii nu vor reapărea împreună decît în momentul în care acest lucru va fi indicat anume.. care la rîndu-i i-o înmînează mamei. Nu trebuie să cheltuim totul o dată. Şi chiar pe apă. Numai cînd îi visăm pe cei duşi ne dăm seama ce mult ne lipsesc. Totul se potriveşte. MARTHE (vorbind. Reapar imediat. mamă! (Lui Berenger:) Armonie de culori: are gust mama! BERENGER: Aşa e. sau poate erau evantaie. ambulant. mama Băieţelului ia peruca Fetiţei şi i-o dă tatălui. Ziua e făcută pentru uitare. un trandafir roşu. da. Mă mulţumesc deocamdată cu ce am. MARTHE (Josephinei): întoarce-te. ai văzut? Are un trandafir la butonieră.. apoi. Nu ne gîndim la cei duşi. pe toate drumurile şi chiar în plin cîmp.. dar pe mine astfel de lucruri mă fac fericită. MARTHE: Mama poartă un taioraş clasic. pe fondul acestui du-te-vino al englezilor. după care ies din scenă. JOSEPHINE (întorcîndu-se): Lasă-mă. JOSEPHINE: Crezi? BERENGER: Da. că ai vrea să mai fie în viaţă. după care.. Nu te mai gîndi la visuri. Era într-adevăr o geantă frumoasă. MARTHE: Nu plînge. cînd alţii. Case peste tot Şi mai sînt oameni care se plîng că n-au casă unde să stea JOSEPHINE: Există mai mulţi oameni decît case. pot să mă întorc şi singură. Noaptea ne aducem aminte. îi stă bine genul clasic. MARTHE: Da. cu flori mişcătoare. BERENGER: Uită-te la iarba asta. da. Atîta tot. BERENGER: Poate chiar erau flori adevărate. lucrul se petrece cum nu se poate mai natural. şi se potriveşte cu taiorul albastru.. ce mult ne lipsesc. mai bine uită-te la iarba asta. JOSEPHINE: Oh. Aceste din urmă indicaţii privesc mişcarea scenică a personajelor de-a lungul acţiunii ce urmează. Băieţelul o îmbrăţişează pe Fetiţă. n-ai fi observat MARTHE: Ei. Case se găsesc pe toate drumurile. draga mea.. N-a fost decît un vis. haide. Foarte firesc. Sînt prea scumpe. Tata are dreptate. întoarcete. dacă vrea JOSEPHINE: Nu-i grabă. mamă. cînd mai puţini. cu care va juca. crichet în colţul grădinii. Dacă am avea tot timpul acea conştiinţă pătrunzătoare pe care o avem în vis. Bucură-te.. JOSEPHINE: Nu pot nici să-mi cumpăr de toate deodată. în toate oraşele. nu ştii tu să numeri! MARTHE: Oamenii ar putea să le înlocuiască rînd pe rînd. fetiţa noastră-i cîntăreaţa cheală. E vorba de tatăl meu. Mişcările vor fi lente. jurai că sînt flori adevărate. deci. n-am mai putea supravieţui. pădurea din partea cealaltă a văii. 140 John Bull vorbeşte puţin cu fiecare dintre cele două cupluri de Englezi. ai văzut? BERENGER: Nu sînt chiar atît de distrat cum zice lumea JOSEPHINE: Dacă nu ţi-ar fi atras ea atenţia. sînt sigur de asta. se deschideau. Nu-i' aşa că-i drăguţă? Papa. bineînţeles. în afară de geanta neagră. O să i-o faci cadou. se închideau.. Tatăl Băieţelului îi trage una peste nună fiului şi-i face semn să se ducă la Fetiţă să-şi ceară iertare.. MARTHE (Josephinei): Nu mă pot împiedica să fiu emoţionată. uită-te acolo. apoi cu Bătrînele. MARTHE: Am văzut o geantă tare frumoasă pentru mama. BERENGER: Uită-te la albeaţa pereţilor de la căsuţele din zare. vor dispărea din nou. .SOŢII BERENGER: Oh! A DOUA ENGLEZOAICĂ: Păi. cînd mai numeroşi. Las-o de ziua mea. JOSEPHINE: Exact ce spuneam şi eu adineauri. încetul cu încetul. Tare aş vrea să-i iau geanta asta mamei. în faţă. constituind un fel de fundal mişcător. Nu ştiu de ce. Acum trebuie să reconstruim casa. că-ţi dai seama că aşa ceva nu e cu putinţă şi că e imposibil. pentru a sublinia şi astfel dulcea frumuseţe a peisajului): Vezi ce pălărioară frumoasă are mama? BERENGER (Jose'phinei): îţi vine foarte bine. la un magazin din Picadilly. poate că erau flori adevărate. Englezii şi familia Berenger nu sînt deloc miraţi. BERENGER: Nu te speria de visul pe care l-ai avut. dacă vrei. o geantă deschisă la culoare. cînd unii. unii după alţii. nu-i aşa? De ziua ei? BERENGER: Şi mîine.. vor traversa scena. nu pot să-ţi spun exact ce nuanţă. De unde vrei să-ncepi lucrul? 141 BERENGER: Linişteşte-te. ca si Josephine şi Berenger. MARTHE: îţi dau impresia că se topesc în lumină. în toate satele. care nu merge deloc. se închideau ca nişte flori adevărate.

JOSEPHINE: Dar privesc. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (apărînd împreună cu a Doua): Mă aflam într-o ţară de unde nu puteam pleca. n-are nici un rost să regreţi ceva. PRIMUL ENGLEZ (apare împreună cu al Doilea): Mi-am pierdut viaţa tot încercînd să o fac să se schimbe. Am făcut o depresiune nervoasă: claustrofobie. în depărtare se aude trecînd un tren. papa. nu le plac decît rachetele.. BERENGER: Deasupra rîpei e o perspectivă foarte frumoasă. în tot acest timp. acesta i-o prinde. Am să vă iau de mînă şi-o să facem o plimbare minunată. Copiii de azi nu mai vor trenuleţe. din cealaltă parte. ca să privească. după care îşi reiau plimbarea. ci faptul de a şti că nu se poate. parcă-i de jucărie. Nu vedeam decît ziduri în jurul meu." Ezitînd. BERENGER: Uită-te. eram foarte sigur că aşa am să fac. MARTHE: E duminică. Bucură-te de lumina aceasta Ai văzut tu vreodată o lumină mai dulce? mai pură? mai proaspătă? JOSEPHINE: Da Mă gîndesc mereu la. ce trenuleţ drăguţ. nu vezi că asta fac? 142 BERENGER: Priveşte. JOSEPHINE: Am atîtea alte lucruri de făcut acasă.MARTHE: Priveşte. Un tren ca ăsta nu mai e decît o jucărie de arhivă. cînd mă trezeam. BERENGER (Josephinei): Hai. Berenger. salata. JOSEPHINE: O să mă bucur. Clătitele. că nu puteam să plecăm. AL DOILEA ENGLEZ: Să schimbi ce? PRIMUL ENGLEZ: Viaţa. De cîtc ori am luat micul dejun în treizeci de ani? AL DOILEA ENGLEZ: E uşor de calculat. Englezii vor intra în scenă dinspre curte în grădină.. apoi se vor întoarce. MARTHE: Uite. dă-mi mîna şi uită-ţi durerile. Bucură-te. MARTHE: Nu te mai gîndi. mama. Pentru bătrînii erudiţi. în depărtare. sau. mi-a fost aşa de frică. doi cîte doi. 144 BERENGER: La ce bun să mă-nfund în propriile regrete? La ce ■ bun? JOSEPHINE: Toţi avem regrete. Josephine. priveşte. dacă vreţi voi aşa. MARTHE: Şi eu doream să am o păpuşă care să meargă singură. PRIMUL ENGLEZ: Acuma e prea tîrziu. după cum se va indica în cele ce urmează. Noaptea. Vor intra din nou. cei doi copii vor juca crichet în contrasens cu mersul părinţilor englezi. mai degrabă. MARTHE: Mama are dreptate.' Familia Be'renger va merge (sau se va preface că merge) în contrasensul pînzei-fundal. mamă. Zău. Ţi-ai făcut lecţiile pentru mîine? AL DOILEA ENGLEZ: V-aţi ţinut promisiunea? PRIMUL ENGLEZ: Dimineaţa. MARTHE (dîndu-i mîna lui Be'renger. Viaţa mea. Niciodată n-am avut chef să plec de acolo. Josephine şi Marthe se îndreaptă spre grădină şi încep să meargă din fundul grădinii spre curte. pînă în clipa în care dispar definitiv. Ies amîndoi. Nu va putea fi înţeles decît în urma unor lungi şi obositoare reconstituiri istorice. Şi ei vor înainta jucîndu-se. Vor ieşi din scenă. . Josephine îi dă mîna lui Be'renger. să facă pipi şi să vorbească. nu te mai gîndi. pradă insomniilor. draga mea 143 Cele două Bătrîne ies. Locuiam de multă vreme acolo. Vor ieşi prin dreapta. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Te înţeleg. dacă va fi necesar. mamă. către Josephine): Dă-i mîna. Dar încerc încă. JOSEPHINE: Acuma eşti prea mare ca să te mai joci cu păpuşile. pînza pe care sînt desenate elementele de decor despre care va fi vorba va defila în sensul mersului Englezilor. Nu faptul că nu poţi ieşi e grav.. Am trăit viaţa altuia AL DOILEA ENGLEZ: V-aţi ţinut promisiunea? BERENGER: Este exact trenul pe care mi-l doream eu în copilărie. Dar după ce mîncam. Şi tot aşa. atunci mi-a fost foarte frică. mic de tot.. fluieratul locomotivei. Trenul se vede. Se pot opri un moment. Regretele nu servesc la nimic. duminica e zi de odihnă Unul cîte unul.. Sau se vor duce pur şi simplu de la un capăt la altul al scenei. cu vagoane roşii. Cînd am aflat că eram închişi acolo. în avanscenă. ani şi ani şi ani de zile. Parcă-i o jucărie. îmi spuneam: „Mîine am să sparg tot şi schimb totul". AL DOILEA ENGLEZ: N-ar fi trebuit să vă aşezaţi dimineaţa la masă. uită-te.. mă simţeam deja prea greoi şi amînam pentru a doua zi.

A DOUA ENGLEZOAICĂ: Lăsaţi. ZIARISTUL: Ar trebui să renunţăm. Doamne. Şi aveau nişte figuri şocante. literatura .) 145 JOSEPHINE: Ba da. înainte era spaţiu mult în lume. Erau zone în care intrai pas cu pas. MARTHE: Oh! Formidabil! ZIARISTUL: Există omul contemplativ: cel care vrea să fie în acord cu lumea. Ei au adeseori dreptate. dar deloc sumbru. E mai decent aşa.. Mai are ea vreuna? La urma urmei. progresiv.) JOSEPHINE: E minunat! PRIMUL ENGLEZ (reapare cu al Doilea): Altădată îţi trebuia ceva timp pînă să ajungi la insulele acelea. E singurul oraş englezesc care are culorile Mediteranei. (Iese. frumoasă ca-n basme. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Trebuie să te obişnuieşti cu moartea. un lac albastru. Pînza-fundal se derulează mereu şi pe culmea din faţă se vede un mic Turn Eiffel. vreau să mi se spună. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Şi eu visez cîteodată că mă plimb în oraşe de vis. aud! Ce-i cu muzica asta? Şi vocile acestea armonioase? < BERENGER: Sînt sirenele de la vapoare. ce minunăţie! Cum să vă spun. un balon roşu ce-şi ia zborul. Vreau să ştiu. ascultă.) Acolo este oceanul.) JOSEPHINE: N-aud nimic.. Englezii vorbesc între ei. Vă daţi seama? în fund e un donjon. Vezi? se îndreaptă către ocean. negru. dar mateloţii pun în mişcare sirenele. cei trei Berenger nu fac decît să exclame: „Oh! Ah! Uită-te ce frumos e!" între timp. Trebuie să-ţi spună ceilalţi că ai îmbătrînit. de cealaltă parte. Nu-ţi poţi imagina cît era de negru. Ca fiecare să facă un pas către celălalt. Asta nu-i o expresie a autorului. nişte voci sau ceva ce seamănă a voce. nu mai spuneţi.BERENGER: Adevărat Mai ales într-o zi frumoasă ca asta. pînă la ce vîrstă să nu avem decît preocupări artistice? Arta. 146 AL DOILEA ENGLEZ: Acuma trebuie să cauţi spaţiu în alte părţi. Intră Ziaristul şi John Bull. o singură stradă frumoasă. (Iese.. Există omul de acţiune: cel care vrea să facă lumea după voinţa lui. vapoarele încărcate cu mărfuri. negru. Cu climă specifică. Chiar şi cu trenul se făcea mult. te sfîşie frumuseţea Intră John Bull.. priveşti nu ştiu ce. O călătorie la insule! Săptămîni întregi de drum. JOSEPHINE: Sirenele vapoarelor.... (Intră Ziaristul. la mijloc. BERENGER: Rîul acesta pleacă din părţile Bath-ului. BERENGER: Oh! PRIMUL ENGLEZ: Iar feţele sînt acum aceleaşi. (Se opreşte cu faţa la public. o cascadă.. Ca la gîşte.. Iar ei vorbeau limbi necunoscute. în orice caz. Ies Englezoaicele. se zăreşte trecînd o rachetă mică şi cu faruri de semnalizare etc. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Era negru. haide.asta nu-i ceva serios. întotdeauna eşti acolo. Fără prea multe lacrimi. Care-i soluţia cea mai bună? JOHN BULL: Trebuie ca şi omul şi lumea să pună fiecare cîtc ceva. JOHN BULL: Ascultă. absolut singură. punctul terminus de la teleferic.. îşi continuă plimbarea şi văd. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Cînd ceva e prea frumos. Arta şi-a pierdut puterile.. în faţa tuturor acestor imagini. care cîntă. Trebuie să pleci politicos. portul . Şi asta se vede. Eu prefer cîrnaţii şi-l prefer pe cîinele meu. Se aud nişte sunete melodioase. Cînd va fi să fie. dar frumoasă. Se vede urcînd un trenuleţ de munte cu vagonete colorate pestriţ. mergînd în sens invers. PRIMA ENGLEZOAICĂ (apare împreună cu a Doua): Cum să vi-l descriu? Oraşul ăsta e trist şi urît. Uită-te jos. Negru aşa cum e zăpada la Londra. (Ies amîndoi. cum să vă spun. apoi nişte cîmpii cu vaci care stau şi privesc nemişcate. Mi se pare că trebuie să fim foarte atenţi la ce spun poeţii. frumoasă şi goală şi de care nu ştie nimeni. arta nifciiLHSS-tiS-SÎSi mare ca atîtea altele. nu altceva. Ei au darul profeţiei. indiferent de peisaj. Aţi umblat prin el? A DOUA ENGLEZOAICĂ: Nimic deosebit PRIMA ENGLEZOAICĂ: Am descoperit cu totul din întîmplare strada asta O stradă frumoasă. Aşa mi s-a spus. în tot oraşul ăsta înfiorător.. Era loc mult. Da. E un port mai mare ca Liverpool. Apoi din nou păduri şi copaci în floare. JOSEPHINE (privind prin lornietă): Oh! IA DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: .) MARTHE: Ei. un castel cu turnuri hi stil fantezist. situat în mijlocul pădurii. Singură. Jes amîndoi. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (reapare împreună cu Prima): Şi se zice că nu te simţi îmbătrînind. ba da. Trebuie să ai timpul necesar ca să-ţi iei rămas bun de la toată lumea.) Trebuie să renunţăm. (Arată cu mîna.

) JOSEPHINE (se opreşte şi priveşte încă o dată prin lornietă): Adevărat. El merge mai departe.Scumpa mea.. face cale întoarsă. încît Marthe şi Berenger au un gest de recul şi îşi trag repede vîrful picioarelor sub bancă. îşi duce liniştit mîinile la spate. cu favoriţi albi. JOSEPHINE: Ce zid? BERENGER: De partea cealaltă a zidului invizibil. are favoriţi albi. da! Ştiu acum. BERENGER: Aşa e. haide. Vine din. 147 între timp. asta fiindcă încă nu e momentul. Printre ei. acuma. BERENGER-II (împreună): Oh! Oh! Oh! Priveşte cît e de frumos! PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: De necrezut. se apropie foarte mult de ei. Trecătorul se îndreaptă spre fundalul scenei şi dispare brusc deasupra prăpastiei. pe care se aşază familia Berenger.mijloc. MARTHE: Ba da. Nu e o fiinţă din lumea noastră. Dar eu nu mă pot obişnui. Invizibil şi transparent deopotrivă. îmbrăcat în haine de epocă. Cei care ies prin partea unde se află familia Berenger îi salută pe membrii acesteia. (Ies amîndouă. uşor. că totul n-a fost decît o halucinaţie. MARTHE: Poate că a căzut. Foarte repede. . jumătate dinspre curte. Poate. aşa e. MARTHE: S-a pierdut în aer. a cărui apariţie n-a fost remarcată de nimeni. nu. JOSEPHINE: Despre care domn tot vorbiţi voi? Cred că vi se năzare. este atît de aproape. JOSEPHINE: Vezi. 148 BERENGER: Da şi nu. Acum. brusc. Nu-l putem urmări. Cei trei se ridică făcînd cîţiva paşi în direcţia în care a dispărut Trecătorul. La bătrîneţe.ume.) Vezi că ne calcă! MARTHE: Hei. acela singur. jumătate dinspre grădină. N-ai decît să închizi ochii şi totul trece. în scenă nu se mai află decît familia Berenger şi Trecătorul din Anti-Lume. MARTHE: Uitaţi-vă la domnul acesta! Ce înfăţişare ciudată are! JOSEPHINE: Care domn? MARTHE: Domnul de acolo. Nu l-ai văzut cum îşi ţinea pipa pe dos? N-ai văzut că fumul se ducea în jos. dar ţinută cu gura în jos. Copiii îţi imită părinţii. Trecătorul. Englezii se adună în centrul scenei şi fac schimb de saluturi. De obicei. Poate că ai dreptate. se îndreaptă încet către banca lui Berenger. hei! dar ştiu că nu-i prea politicos domnul. ca în provincialele fotografii de familie de la începutul secolului. tot fără să remarce prezenţa lor. în grădină ipare o bancă. (în timp ce Trecătorul continuă să se apropie încetişor:) E îmbrăcat după moda veche. JOSEPHINE: Despre care domn tot vorbiţi voi? MARTHE: Domnul acela bătrîn. dar tot cu aerul că nu îi observă. încetişor. cu mîinile puse cuminte pe genunchi. BERENGER (privind peisajul): Oh! MARTHE (privind peisajul): Oh! Ah! PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Nu. Ar fi putut să-şi ceară scuze. da şi nu. Te obişnuieşti imediat E chiar surprinzător.. A trecut de partea cealaltă a zidului. în loc să se ridice-n aer? BERENGER: Ah. cu favoriţii albi. Trecătorul din Anti-Lume apare o secundă deasupra prăpastiei. | Revin în scenă toţi Englezii'. e totuşi drăguţ. Dar nici nu a căzut „Căzut" e un fel de-a spune. (Trecătorul este acum foarte aproape de cei de pe bancă. BERENGER: Nu s-a pierdut în aer. eu nu mă pot obişnui. MARTHE: Uite-l! Uită-te-acolo! BERENGER: Acum l-ai văzut? JOSEPHINE: O să mă-nnebuniţi voi pe mine! MARTHE: Iar a dispărut BERENGER: A trecut graniţa şi acuma se duce la el acasă. Chiar crezi că aşa este? JOSEPHINE (privind peisajul): De necrezut |X DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Poţi să fii sigură de asta: e foarte uşor.Anti-T. Trecătorul. dintr-o dată ajungi să renunţi la tot. se află şi Trecătorul din Anti-Lume. ascuns privirii la început. după care dispare iarăşi. Mă voi obişnui mai tîrziu. cu Berenger la . Fără îndoială. BERENGER: Da. zău. cu pipa în gură. la fel de tacticos. către curte. după care ies cu toţii din scenă. nu e de pe la noi. englezii sînt mai politicoşi. Chiar dacă se mişcă în preajma noastră. se pare că e foarte uşor.

fireşte. Nu poate fi o relaţie serioasă. nu-i putem lua în consideraţie existenţa. Celelalte personaje se uită la ea. F. fii cuminte. Deci n-a fost o dovadă de Anti-Lume. JOSEPHINE: Mulţumesc. o să te trag eu de urechi. Un număr nesfîrşit de cantităţi. Şi totuşi. o fisură. Oriunde în afară de Irlanda şi Scoţia. fenomenul dispare. nu ne vede şi nu ne aude. MARTHE: Ce este Anti-Lumea. E o evidenţă a spiritului. (Primul Englez scoate o oglinjoară din buzunar. |BERENGER: Ah! l-ai văzut şi tu de data asta? UOSEPHINE: Foarte limpede! Aş putea să-l şi descriu. aşa este. ce naiba. MARTHE: Zău. tăticule? BERENGER: Anti-Lumea. sînt incapabil să mai spun ceva.. împreună cu soţia sa. chemîndu-şi băieţelul. în orice oglindă ai grivi. multe cantităţi. (Marthei:) ~BTn cauza asta. Eu am . Vreau să vă ajut Este vorba de dovezi vizuale. cum poţi să observi prezenţa unui locuitor din lumile astea? BERENGER: Ai dreptate. MARTHE: Asta-i dovada pe care o cereai. JOSEPHINE: Bizar. unul. din partea opusă apar profilul şi pipa Trecătorului din Anti-Lume. Apare în curte Primul Englez. MARTHE: Toată lumea poate să facă erori de macaz. JOSEPHINE: în orice caz. el e. l Primul Englez. am văzut în oglindă nişte peisaje care nu erau din lumea noastră. trei paşi distanţă. asta dovedeşte că ea există în chiar gîndirea noastră. pe unde intră şi iese. JOSEPHINE: Uitaţi-vă! Ce-i asta? L-am văzut şi eu! MARTHE: Da. aşa că n-avea cum să-şi ceară scuze adineauri. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Tony.. ies înspre curte. JOSEPHINE: Nu-i de ajuns. Adică în Anti-I. merg foarte încet (adică se mişcă pînza de fundal).JOSEPHINE: Dar unde-i casa lui? Şi cine e el. dacă-i aşa. e o întîmplare excepţională. un no maţi 's land situat la graniţa dintre lume şi Anti-Lume. Eu. care dispare imediat. PRIMA ENGLEZOAICĂ: La ce bun? Numai o anumită calitate a aerului (ca în Irlanda) ori a apei (ca în Scoţia) permite reflectarea imaginilor. mamă.. PRIMA ENGLEZOAICĂ: E soţul meu. îţi dai seama. Există mai multe universuri legate între ele.. bineînţeles că nu vezi nimic. la urma urmei? BERENGER: Este un domn din Anti-Lume. Toată lumea tuturor lumilor.. Şi totuşi.. fără îndoială că are vreo gaură pe-aici. Nu înţeleg de ce spunea englezoaica aceea despre ceea ce vedea că e indescriptibil.cum să-ţi spun eu? Nu există nici o dovadă că există.ume. de la doi. în Irlanda. N-o mai trage de cozi pe micuţa soprană! PRIMUL ENGLEZ: Dacă nu. e greu de imaginat. (Ies. înţeleg. Nu-i suficientă explicaţia. Ajcum_s~»-îat©ES--îa_ lumea lui. MARTHE: Adevărat? BERENGER: Vezi? Ce ţiam spus eu! JOSEPHINE: Şi cum erau peisajele acelea? Ni le-aţi putea descrie? PRIMA ENGLEZOAICĂ: Sînt indescriptibile. se suprapun fără să se atingă. Trebuie să mergi acolo. MARTHE: Dacă aşa spune tăticu. Lumile acestea se interpenetrează. Gîndeşţe universul^ asta spune papa. 150 . PRIMA ENGLEZOAICĂ: Eu am văzut. la aceeaşi oră. Ce-am văzut e împotriva spuselor ei. PRIMXbNGLEZOÂÎCĂ: Căutaţi dovezi? Iertaţi-mă că mă amestec în conversaţie. gERENGER: Pentru nişte explicaţii mai precise. ar trebui întrebat un om de ştiinţă. Intră în grădină Prima Englezoaică. Chiar dacă ar fi vorba de o fiinţă reală. BERENGER: Aşa e. Anti-Lumea este . Simultan cu ieşirea Englezilor... JOSEPHINE: Atunci. Cum s-o fi putut? Ştiu eu? O fi fost vreo eroare de macaz.) l Familia Berenger îşi continuă plimbarea. aşa stau lucrurile. JOSEPHINE: Ar fi trebuit să ne fi adus una dintre oglinzile acelea. dar dacă ne gîndim la ea. MARTHE: Cîte sînt? 149 BERENGER: Cantităţi. aceste dispariţii şi aceste apariţii care dispar din nou. ele pot coexista în acelaşi spaţiu.) JOSEPHINE: Nu văd nimic. Nu mai există alte dovezi? BERENGER: Păi dacă-ţi spun că toate dovezile există doar în spiritul nostru! Nu poţi găsi atari dovezi decît gîndind. JOSEPHINE: Cum e posibil aşa ceva? BERENGER: Da. Asta-i dovada că nicăieri în altă parte decît în Irlanda nu se pot vedea în oglindă acele peisaje indescriptibile. (Către soţul ei:) Arată-ne oglinjoara din Irlanda. nu se pot găsi decît gîndind.u îl mai văd cîteodată făclEIîPşT plimbarea. Nu există numai o Anti-Lume. în Scoţia.

deşi majoritatea oamenilor nu ştiu de unde vine. pe acest ecran. pe pînza de fundal . . ce va să zică „în realitate" şi ce înseamnă „într-adevăr?" Mai bine sa rămînem în lumea noastră. anti-inimi.. 152 PRIMA ENGLEZOAICĂ: Atunci. Josephine şi Marthe sînt în mijlocul scenei. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Nu există strigoi. în nici un fel. cadavrul său dispare. '■ MARTHE: Nu. JOSâPHINE:^Ce dovezi de limbaj!. vine de-acolo. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Există fapte care confirmă această credinţă. centrul universului nostru nu atinge centrul Anti-Lumii ca să-l rănească. (Spune aceste ultime cuvinte privindu-şi fiica. unică. Berenger. cum era pseudo-domnul de adineauri. atunci ar trebui să aibă părul negru. (Englezii se despart şi ies de-o parte şi de cealaltă a scenei. BERENGER: . A DOUA ENGLEZOAICĂ: Şi nici nu ne dăm seama. Imediat ce moare cineva şi e pus în sicriu.sau mai precis indicii . avea o vagă idee despre | r* această lume dacă vom privi cu atenţie contururile unui castel reflectîndu-se în apă.. sau în spatele lui. trecem pe la ei.văzut un braţ.7"DÎfe. recon/ stituindu-se ..pe zidul acesta. în acest moment. AL DOILEA ENGLEZ: Ce se întîmplă cu trupurile? Nu există strigoi. Dinspre curte apare Primul Cuplu de Englezi. Am putea. Nu putem şti cum este el în realitate. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Au anti-capete. Din avanscenă -între Berenger şi sală. £ipr£şia „o lume pe dos". se sfărîmă. nu o caschetă. BERENGER: Cei duşi se încrustează definitiv (ca să spun aşa) în Anti-Lume. e numai şi numai din întîmplare.) JOSEPHINE: E preferabil..iată .. Avem şi dovezi . O pălărie mare. ENGLEZII (împreună. o muscă stînd cu capul în jos pe tavan. duminicile nu sînt făcute pentru filosofic.. traversînd scena fără să scoată un cuvînt. atunci cînd mor. Ce se-ntîmplă cu trupul? Dinspre grădină apare al Doilea Cuplu de Englezi. MARTHE: Ce s-ar întîmplă dacă l-ar atinge? . negativul universului nostru există. BERENGER: Dacă ajungi să vezi un om din Anti-Lume. o scriere de la dreapta la stînga sau de jos în sus. o pipă. Din .. obiectele desemnate de Berenger. anti-membre. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Asta şi explică de ce sînt aşa de uşoare coşciugele.. John Bull intră in grădină. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Sau strigoitori! PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Care traversează din nebăgare de seamă universul nostru. nu.) BERENGER: Ah. atunci el este în realitate tînăr. deplasate pe şine. de fapt. nu. de exemplu. îndreptîndu-se cu trabucul în mină spre grădină. jijLjoilgleujQjyjLacroba^ sau razele de soare ce se răsfrîng.) Chiar dacă acceptăm că-i un locuitor din Anti-Lumea cea mai apropiată 151 de lumea noastră. un profil.. Noi nu putem zări decît imaginea în negativ.. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Poate că şi noi. care e o lume de anti-capete. o caschetă..încep să apară. ca o lumină strălucitoare. anti-sentimente. JOSEPHINE: Trecătorii aceştia nu sînt decît nişte imagini create de fantezia curenţilor de aer. oare noi cum le apărem lor? în nici un fel. probabil. pe chipul / tău.. se dezintegrează într-o puz/ derie de culori după ce au traversat o prismă de cristal. anti-veşminte. şi de-a-ndoaselea. Şi.. BERENGER: Păi. jBERENGER: Atenţie: personajul nu este cum îl vedem noi.. MARTHE: Domnul acela era un strigoi? Dinspre grădină intră cele Două Englezoaice Bătrîne. poate că există trecători. o anagramă \ (anagrama poate fi reprezentată printr-un panou cu litere \ majuscule încălecate). JOHN BULL: Anti-capete. (Intră John Bull dinspre curte. JOHN BULL: Dacă-i aşa. preţ de o secundă.. ( fericire.dovezi de limbaj. se duc în Anti-Lume.. BERENGER: Eşti încă prea mică ca să înţelegi toate astea Şi de fapt. dacă strigoi nu există.. şi nu alb. BERENGER: Credinţa populară pretinde că oamenii... între ei): Se zice că aceşti trecători n-ar fi decît nişte imagini create de curenţii de aer. . fără să-şi dea seama pe unde trec. Dacă nouă ni se pare bătrîn.

Ce s-a întîmplat cu el? BERENGER: Precis că a fost aspirat de pompa neantului. BERENGER: Nicidecum. Un. s-ar aneantiza reciproc. de frumuseţe şi bucurie. ele sînt. şeful depozitului de accesorii.. de vreme ce reconstruirea se face dincolo. dispare brusc. în asta stă toată speranţa noastră . mai precis. JOSEPHINE: Ei nu. MARTHE: A dispărut copacul. JOSEPHINE: Care echilibru? BERENGER: Echilibrul. Poate că reconstruirea a şi început. nu există nici o regulă.) MARTHE: Ce caraghios e! JOSEPHINE: Chiar crezi? BERENGER: Unu (copacul şi tufişul dispar simultan). sau. . Copacul din fund. E ca o cutie în care intră şi din care ies toate lumile şi toate lucrurile şi care. Ca şi toate lucrurile. Nu tu poţi să stabileşti regula BERENGER: Ba da. nu. JOSEPHINE (înfiorată de spaimă): Ce-i asta? BERENGER: O coloniţă. să ne plimbăm. E posibil să se întîmple aşa ceva. JOSEPHINE: în loc să divaghezi atîta.şi aici. Invers. Reapare copacul. Papa vorbeşte de contabili-. totuşi. un alt lucru trebuie să apară (reapare copacul). O eroare de calcul. de altfel. micuţă şi înflorită. Iarba împrospătează ideile. Poftim! Doi (copacul şi tufişul apar brusc împreună). BERENGER: Vezi bine că nu era. spune şi tu. haide. poate că. Poate că totul va fi construit invers. totul va fi reconstruit. de aceea totul aici (arată împrejur) are acest aer triumfător. tatea pluri-universală. e încă foarte proaspătă. Şi ce va fi atunci? Nu va mai fi nimic. fiindcă dacă ar exista. Atunci cînd un lucru dispare (coloana dispare). Păi ce fac eu acuma? JOSEPHINE: Atunci înseamnă că băutura îţi inspiră literatura asta de duzină pe care ne-o serveşti acum ca exemplu! MARTHE: Lasă-l în pace.. Copacul dispare din nou. dispar şi copacul şi coloana. vezi bine. Iar lucrurile simt asta. hai. mai bine. MARTHE: Crezi? E groaznic. totuşi. pe de-a-ntregul prăbuşite. JOSEPHINE: Ah. mai multe infinituri. Reapare coloana. pietrele. zău. poate că . iar Marthe la dreapta lui. doi (apare copacul). asta-i deja prea mult! BERENGER: Nicidecum. toate sînt numărate. unde se află un copac în floare.) Ei. Le ia de mină pe Josephine şi pe Marthe şi se îndreaptă toţi trei către fundal. ruinele ce' pleacă de aici se relipesc dincolo. toate universurile s-ar distruge între ele. foarte mică. JOSEPHINE: Ascultă. Există. MARTHE: Acum înţeleg şi eu. dragul meu. De-asta nici nu prea mai lucrezi. e foarte. mai mică decît cea mai mică gaură de şoarece.) Nu poţi spune că există. dar cine ştie. desigur.. A ţîşnit din neant Uită-te. către care se îndreptau Berenger.. JOSEPHINE: Cum îţi explici aşa ceva? BERENGER: E pentru restabilirea echilibrului. Din stînga Josephinei ţîşneşte dintr-o dată din pămînt o coloană roz. 155 MARTHE: Din cauza lui.153 BERENGER: în momentul acela cele două lumi s-ar dezintegra. mamă.. Apare imaginea Trecătorului din Anti-Lume. Toate obiectele sînt accesorii ale cosmosului. însă înăuntrul fiecărei infinităţi există finitudini. (Trecătorul dispare. (Acelaşi joc. cînd contabilul s-o fi încurcat. JOSEPHINE: Asta n-are nici un sens. BERENGER: învaţă şi ea să se ţină pe picioare. atunci n-ar mai fi neant. BERENGER: Contabilitatea se joacă: unu (dispare coloana). toate aceste castele defuncte. bineînţeles.. BERENGER: Totul ar trebui luat de la început. mie mi se pare că tu bei prea mult de la un timp. să ne plimbăm prin iarbă. să ne plimbăm. JOSEPHINE: Ce e neantul? BERENGER: E o ipoteză cosmică de lucru! (în timp ce el vorbeşte. MARTHE: Se clatină. e liber să. Jose'phine este în stînga lui Berenger. doi. totul s-a încurcat din cauza lui. ale căror dovezi nu sînt decît aceste ruine. va fi restaurat de partea cealaltă. după ce vor fi traversat neantul. sau un tufiş mare înflorit. e ceva foarte natural. Ba încă. există nişte limite ale infinitului. JOSEPHINE: Adineauri nu era aici. Vreau să spun: echilibrele mundane şi ultra-mundane. Marthe şi Jose'phine. mai mică decît orişice micime . ca astăzi. BERENGER: Da.poate că într-o bună 154 zi. Marthe culege floricele dimprejur. Vezi tu. zic pesimiştii.pentru că nu are dimensiune..

El nu există. Cînd ai să ne mai vezi necăjiţi. pipa lui mă enervează. Oxigenul. (Se întoarce către Josephine:) Vrei şi tu una? Vrei două? (//' pune Josephinei o floare la pălărie. JESEPHINE: Se mai şi întîmplă aşa ceva. Un cadou de la mine. 157 JOSEPHINE: Aerul. BERENGER: Pe cine iubeşti? MARTHE: Păi.. dar pe care. ca un lucru care-mi aparţine de cînd lumea şi pe care-l pierd în fiecare zi. JOSEPHINE (lui Berenger): E cam vag tot ce zici. BERENGER: Bine. Ţi-am spus că nu mai vreau să-l văd. care rămîne. o bucurie uitată şi totuşi bine cunoscută. pe mama şi pe mine.) BERENGER: Atunci păstrează-ţi coloana Ţi-o ofer. MARTHE: Eu iubesc tot timpul. MARTHE: Vrei una? (îi prinde o floare la butonieră.. totul e să pui bunăvoinţă în ascultare. JOSEPHINE (Marthei): Vezi să nu-ţi cadă florile. de parcă le-aş vedea acum pentru prima oară. şi apoi dispare acelaşi personaj. e şi asta. Viaţa ar fi posibilă şi am putea să murim liniştiţi. Totuşi. Dar uităm de asta în majoritatea timpului. . MARTHE: Dar nu face nimic. JOSEPHINE: Asta nu te împiedică să auzi ce gîndeşte celălalt. ascultam ce zici. Ce preferi. Nu-i nevoie să ţopăi ca un puştan. unde eşti. Nu-l vede nimeni. iar ca să fie fără fund ar avea nevoie de cîmpuri şi cîmpuri şi cîmpuri de spaţiu. E pretutindeni. Aşa ţi-a spus şi doctorul. Cînd ai o viaţă frumoasă. peisajul se schimbă: coloana dispare încetişor. nu ţi-am spus eu? MARTHE: Ţi-a spus papa. BERENGER: Da. aşa.. Ai dreptate. BERENGER: Frontiera realului e imperceptibilă. totuşi. 156 JOSEPHINE: Hei. Dar iubesc. din contră. şi imediat ştie la ce'te gîndeşti. fie că nu e din lumea noastră. BERENGER: Cum faci de-mi pătrunzi gîndurile? JOSEPHINE: Fiindcă sînt foarte atentă.. JOSEPHINE: Calmează-te.) BERENGER: Pe mine mă topesc gesturile tandre. Decizia îţi aparţine. Niciodată n-am fost aşa de fericit. Niciodată nu m-am simţit atîta de uşor. dragule? Eşti în neant sau eşti dincolo? Eu îţi vorbesc. Nici măcar nu mi-am mişcat buzele. Ar trebui să ne iubim de-a pururi. e şi asta. neantul nu e nici negru.) Ţi-am dat-o pe cea mai frumoasă. coloanei. Ai aşa o figură expresivă! Ar fi trebuit să te faci actor de cinema Sau mim. Englezii au plecat. Ah! dacă toată lumea ar fi ca tine! Cu toţii am trăi în cea mai deplină armonie. Mă simt ca nou-născut. fără nici o durere.BERENGER: Ba da. în două sau trei reprize. Pentru că eu te ascult. desigur. Cum să fac s-o ţin pe loc? MARTHE: Tocmai dorinţa ta e forţa de a o reţine. BERENGER (aparte): Şi cînd te gîndeşti că mai există oameni care-şi închipuie neantul ca pe un vid enorm şi negru. Mă simt mai uşor. Ar trebui să vii mai des la ţară. iar tu nu spui nimic. se ştie asta. Şi-apoi e şi mersul: mersul în aer liber face foarte bine. BERENGER: Cum să-ţi spun că e? E ca şi cînd ai întîlni o veche fericire uitată. Te ascultam. BERENGER: Ba nu. nu ca tine. adu-ne aminte de ziua asta frumoasă. dar nu reflectam cu voce tare. Ce se întîmplă cu mine? (în vreme ce vorbeşte cu Marthe. Ce-i cu toată chestia asta? BERENGER: E foarte simplu. E-atît de frumos tot ceea ce văd! BERENGER: Ai dreptate. (Apar şi reapar piciorul şi pipa Trecătorului din Anti-Lume. poţi să mori frumos.) Mulţumită ţie. nu-l pierd definitiv niciodată! Aşa este.. dar fără cap şi fără pipă. din cînd în cînd. JOSEPHINE: A cam început să mă agaseze. MARTHE (se apropie de ei cu buchetul de flori culese): Pe tine omul n-are decît să te privească. (Reapare. JOSEPHINE: Ţi-am spus că nu mai am nici un chef să-l văd pe domnul ăsta Fie că e. Ori maimuţă. Totuşi mă uit la toate. o prăpastie fără fund. e cît se poate de concret. îţi plac florile mele? BERENGER: Sînt formidabil de vii şi de proaspete. Cred că aerul îţi face bine. BERENGER (tot aparte): Da Neantul nu-i nici alb şi nici negru.. Dispariţii şi apariţii succesive ale copacului. nici alb. JOSEPHINE: De-acum înainte n-ai decît să ţii ochii deschişi. (Lui Berenger. JOSEPHINE: Eu prefer asta.) Cînd ajungem acasă unde-o să punem coloana asta? Pe balcon sau în curte? BERENGER: Nu m-ara simţit niciodată aşa de bine. Nu ştiu. Priveşte. Poţi foarte lesne să treci peste ea. vezi şi tu. uităm.) Priveşte. iubesc. (Arată spre coloană. la modul concret. JOSEPHINE: Nu mă mai tot plictisi acuma cu omul ăsta.) Uite. E o uşurare fizică. JOSEPHINE: Mulţumesc.

de vreme ce-i nesigură şi nedefinită. cuvintele nu mai valorează nimic. Totul e din cauza asta. Ar putea să-i tulbure certitudinea. Priviţi! Priviţi! Berenger se desprinde de ele şi face cîţiva paşi în fugă spre pod. papa. nu ştiu precis de care certitudine. Se iau de mînă. . JOSEPHINE: Totuşi. Nu mai ştii ce sens au cuvintele. nu-i nevoie să fii de acord cu tot ce zice. JOSEPHINE: Un' te duci? MARTHE: Aşteaptă-ne şi pe noi. la urma urmei. Hai să mergem. el nu e arhitect. Berenger. n-am vrut! (Iese. arătînd diverse peisaje. Ceea ce caracterizează certitudinea este precizia BERENGER: Pentru mine. (Lui Berenger): Numai tu înţelegi ce zici. De altminteri. 159 Podul de argint. scăldat în lumină deasupra abisului. de unde să se priceapă el la construcţii? ZIARISTUL: Iertaţi-mă. de certitudine. MARTHE: Să mergem. BERENGER: Nu. în clipa asta eu nu mai simt nici o nelinişte. Oricum. nu-i mai pune întrebări. o raţiune trebuie să existe şi-n asta! BERENGER: Poate că. BERENGER: Ce va să zică precizia? JOSEPHINE: Vorbeşti o limbă foarte particulară. JOSEPHINE: Atunci nu-i certitudine. ei sînt mai calmi. tocmai pentru că-i ameninţată de limită. ce beţie divină! Divină beţie! Simţiţi şi voi minunăţia asta? O simţiţi şi voi? JOSEPHINE: Puţin. iată motivul. ce chestie! PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Nu-i frumos să spui „chestie!" Vezi şi tu: este un mare pod de argint ZIARISTUL (intrînd prin curte): Ah! Aici eraţi.. apare acum un pod de argint.. dă-mi mîna. Aburii mi se urcă la cap. Puţia MARTHE: Eu o simt mult JOSEPHINE: N-ar trebui să fim neliniştiţi din cauza asta? Mi-e teamă că-i mai degrabă ceva anormal. domnule Berenger. doamnă. JOSEPHINE: Care certitudine? MARTHE: Mamă.. S-au băgat englezii-n faţă! JOSEPHINE: Doamnelor şi domnilor. se întorc şi fac cîţiva paşi către fundul scenei. mult mai calmi. Dă-mi mîna. BERENGER: Sînt beat de certitudini. JOSEPHINE: Cu atît mai bine pentru tine. Dacă-i taică-tu. vă rog să-l lăsaţi în pace.. fără să te gîndeşti şi tu puţin. călare pe norii de lumină. privesc şi ei podul. o fi vreuna. Şi cîteodată nici tu nu înţelegi. foarte mare. JOSEPHINE: Mersul nu ne poate face rău. acum înţeleg raţiunea acestei imense bucurii. iar comentariile lor sună foarte rezonabil. adică de ceea ce îi neagă 158 caracterul de certitudine. fiţi buni şi daţi-vă la o parte. Marthe şi Jos6phine s-au apropiat şi contemplă imaginea. să mergem. JOSEPHINE: Aiurea! BERENGER: Şi chiar dacă nu înţeleg. care s-a derulat din cînd în cînd de-a lungul conversaţiei lor. Iată de ce m-am simţit dintr-o dată atît de uşor. îşi leagă cele două capete precum un arc aerian plutind deasupra rîului. Măcar să dureze. MARTHE: Pentru mine au. PRIMUL ENGLEZ (intră prin curte): Oh! PRIMA ENGLEZOAICĂ: Ah! AL DOILEA ENGLEZ (intrînd prin partea opusă Primului): Ah! A DOUA ENGLEZOAICĂ: Oh! JOHN BULL (intrînd prin curte): Oaho! BĂIEŢELUL (intrînd cu părinţii): Maamăă. Puteţi să-mi spuneţi ceva despre podul acesta? JOSEPHINE: Domnule. JOSEPHINE: Tu să taci. Ah. Absolut nici o grijă. aş fi mai puţin fericit. pentru mine o certitudine limitată nu mai este o certitudine. Cu tine. Jose'phine şi Marthe strigă: JOSEPHINE/MARTHE: Cît e de frumos! JOSEPHINE: Magnific! MARTHE: Vezi că tata a avut dreptate? JOSEPHINE: Da. Noi am văzut primii podul! . Pe pînza de fundal. Din dreapta şi din stingă intră Englezii. Unde fugi aşa? Nu te duce! JOSEPHINE: Aşteaptă-ne! Văzînd şi ele podul de argint.Plămînii mi se umplu cu un aer mai uşor ca aerul. BERENGER: Acum înţeleg. eu înţeleg. • MARTHE: Ba eu îl înţeleg. BERENGER: Sînt beat de certitudine. poate. mamă. ce-are-a face? Dacă aş înţelege. BERENGER: Iată.) MARTHE: Nu se vede nimic. Dar e sigur că e o certitudine. Nu te-ai înşelat. nimic nu e mai imprecis decît precizia JOSEPHINE: Ar fi cazul să-l reciteşti pe Descartes. tocmai fiindcă are frontiere.

pe Be'renger. ENGLEZII: Bucuria îl duce. pe care o refractă în mii de culori. într-adevăr. MARTHE: E-adevărat? PRIMA ENGLEZOAICĂ: Şi în America sînt poduri aşa de mari. nu vezi că te ia în serios? A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Din cauza asta se întîmplă atîtea accidente acolo. mă ia fericirea pe sus. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Distrugătoare a ce? AL DOILEA ENGLEZ: Distrugătoare de tot JOHN BULL: Este o admirabilă construcţie englezească. prea meridională pentru latitudinea la care ne aflăm. JOSEPHINE: Cînd nu glumeşte el? De fapt. JOSEPHINE (îţi scoate lornieta ca să-şi ascundă stînjeneala). nu mai pot de bucurie. sare vesel): Iartă-mă. că dacă nu. Sînt trist cînd mă gîndesc că ne vom despărţi unii de ceilalţi şi că fiecare se va despărţi în final şi de sine. înseamnă că e trist. făcînd gesturi mari cu braţele. Ai o exuberanţă excesivă. mă conduce. e mai bine să glumească. JOSEPHINE: Berenger. MARTHE: Ştiu şi eu că glumeşte. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Spune „I'm sorry". toţi Englezii spun: „I'm sorry" şi se depărtează. vezi? Domnul e francez! FETIŢA: De ce ţopăie domnul? BERENGER: Mă duce. mă înalţă de pe pămînt. doamnelor şt domnilor. Geamurile lor primesc lumina strălucitoare. MARTHE: Ce-i cu luminiţele alea care se mişcă? Parcă-s faruri de diamante auto-mobile. PRIMUL ENGLEZ: Nu ne uităm la el decît în zilele de sărbătoare. BERENGER: Sînt trist cînd mă gîndesc că anii se duc de la noi precum sacii care ni se înapoiază greoi. nu mai vorbi aşa de tare. iartă-mă.) Astăzi sînt plin de bucurie. • JOHN BULL: Lumea nu-i interesată acolo decît de utilizarea podurilor. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Nu se mai fac poduri de acest fel în zilele noastre. JOSEPHINE: De ce-or fi atît de şocaţi? Ei au la ei podul ăsta în fiecare zi. BERENGER: Tălpile mele ating creştetul ierbii! JOSEPHINE: Da" ce faci tu acolo? Opreşte-te! . Arcul de lumină trebuie să răsfrîngă înmiit lumina strălucitoare a soarelui. nu şi Băieţelul. se pot uita mereu la el. Cînd nu spune tîmpenii. BERENGER: Fără îndoială. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Numai că acolo nu se uită lumea la poduri. Dar tristeţea-i ca o nucă seacă. De cealaltă parte a lui. Pe pod încep să treacă maşinuţe în plină viteză. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Conştiinţa utilităţii este distrugătoare. însă americanii trec peste ele cu ochii închişi. PRIMA ENGLEZOAICĂ (Josephinei): I am sorry! Ascuns un timp vederii de către Englezi. nici măcar atunci nu e privit. de toate culorile. E de ajuns. picioarele lui Be'renger s-au înălţat cîţiva centimetri de la sol. ENGLEZOAICELE: îl conduce. şi cad atît de mulţi. îţi trag una la fund! BĂIEŢELUL: Nu vreau să spun „I'm sorry". iertaţi-mă. JOHN BULL: Nu mai poate de bucurie. ZIARISTUL: Dar a fost nevoie să-l restaureze. ZIARISTUL: Deşi lumea zice de francezi că sînt nişte mari pierde-vară. (Sare vesel. se văd vagoanele unui trenuleţ de munte. ZIARISTUL: Datează din vremea Măriei Stuart. JOSEPHINE: O s-o faci mai proastă decît este. Josephine. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ca şi în Rusia. MARTHE: Eşti trist adesea? Ah! mă întristează să te ştiu trist. mă transportă.Unul după altul. Şi Fetiţa spune „I'm sorry". Atenţiune! Atenţiune! Se uită lumea la tine! (Aşa este: Englezii s-au întors cu faţa la public şi îl privesc . cabine de teleferic în mers. sînt acele faimoase particule luminoase pe care savanţii le numesc „fotoni". îmi vine să zbor de fericire.vag dezaprobator . podul de argint reapare acum şi mai luminos. Ai zice că-nu-i interesează deloc. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Asta face ca podul să nu mai existe. PRIMA ENGLEZOAICĂ (Băieţelului): Uite. JOHN BULL: Eu am văzut şi-n Australia. BERENGER: Bucuria mă duce.) Linişteşte-te. Nu faci bine: e ridicol ce faci. 160 161 Continuă să ţopăie vorbind aşa. mă conduce. BERENGER (ţopăie. AL DOILEA ENGLEZ: în Franţa. ca dînd din aripi.

PRIMUL ENGLEZ: E lucru ciudat pentru un continental: ar fi trebuit ca. (Josephinei): Liniştiţi-vă. ZIARISTUL: E o trăsătură de caracter a lui. Cei doi copii încep să ţopăie uşor. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Parcă alunecă. JOSEPHINE: Bine. Berenger. ba da. şapte centimetri.) Uită-te la picioarele lui! JOSEPHINE: E adevărat. Dar nici să faci gesturi aşa de nebuneşti! JOSEPHINE: Berenger. dimpotrivă. AL DOILEA ENGLEZ: Niciodată nu va fi la fel de înalt ca noi. dai un foarte rău exemplu. MARTHE: Ba da. JOHN BULL: Mie nu mi" se pare.ceva nemaipomenit. asta-i evident. (Berenger a aterizat deja cu picioarele pe pămînt. alunecă. (Berenger se desprinde iarăşi de sol. \ ' PRIMA ENGLEZOAICĂ (Fiului): Fii cuminte. doamnă. JOSEPHINE: Zău. PRIMUL ENGLEZ: Asta-i proasta educaţie care se face în şcolile noastre.) PRIMUL ENGLEZ: Cred că soţiile noastre şi-au pierdut minţile. gata. Uite că boala se ia. Da. Fermecător. PRIMUL ENGLEZ: Doar e musafir aici! JOSEPHINE: Herbert! Herbert! PRIMUL ENGLEZ: Să nu mai insistăm. Herbert! PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: E felul său particular de a-şi exprima bucuria. (Către Be'renger:) Ştii că nu e frumos ce faci. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Nu înţeleg cum se poate da lumea în spectacol îţi halul acesta! (începe ţi ea să ţopăie.) Vedeţi? deja şi-a recăpătat înălţimea medie. AL DOILEA ENGLEZ: Cred că-i imită pe schiori sau pe patinatori. nu-i ceva extraordinar. nu trebuie să ne-o exprimăm. Nu mai e ca înainte. e adevărat. Cred că a crescut cu vreo şase. (Josephinei:) Lăsaţi-l. PRIMUL ENGLEZ: Ori. nu? înţelegi ce vreau să spun. dacă se va întîmpla cumva..BERENGER (englezilor): N-aţi remarcat nimic? PRIMUL ENGLEZ: Pare să fie fericit. pentru distracţie. Aşa ceva. maladia Sfîntului Guy! PRIMUL ENGLEZ (către Ziarist): Ce părere aveţi? ZIARISTUL: Omul modern este un om dezechilibrat. ZIARISTUL: De la înălţimea noastră abia se vede. Eşti nebună. 163 JOHN BULL: Există mii de feluri de a-ţi exprima bucuria. doamnă. la ei. JOHN BULL (privindu-le pe Bătrînele Englezoaice): Ia uită-te şi la babele-astea! Găini smintite. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Se distrează şi el. Pe de altă parte. PRIMA ENGLEZOAICĂ: E un artist PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Mie mi se pare original. haide. AL DOILEA ENGLEZ: Noi sîntem pentru discreţie. Asta se vede din chiar manifestările sale. E. JOSEPHINE: Taci din gură.) MARTHE: Ce caraghios! Tăticu' merge pe deasupra peluzei. lumea zice că eşti nebun. Ia să notez. să fie cu picioarele bine-nfipte pe pămînt! AL DOILEA ENGLEZ: Dar poate că-i vorba de boala care se numeşte. ' BĂIEŢELUL: Ai zice că a mai crescut puţin. tăticu' merge pe deasupra peluzei. O să rîdă lumea de noi. e semn de proastă educaţie. în Anglia. oricum nu se va menţine multă vreme. de obicei. în vreme ce-i atrage atenţia Băieţelului:) Gata! Astîmpără-te! Ţi-am spus să stai locului! A DOUA ENGLEZOAICĂ: Nici eu nu mai pot (începe şi ea să ţopăie. dar aşa ceva nu e cu putinţă. (Josephine priveşte prin lornieta către picioarele lui Be'renger. . Merge de-adevăratelea pe deasupra peluzei. (Cei doi Englezi . AL DOILEA ENGLEZ: Nu e o vină prea mare. Noi sîntem înalţi. Şi oamenii mari pot să crească. (Mamei sale:) Mai creşti şi cînd eşti mare? : JOHN BULL: Poate. JOSEPHINE: Treizeci de centimetri de la pămînt! O să rîdă lumea de noi! Ne faci de rîs! JOHN BULL: Mie mi se pare mai degrabă că-i prost-crescuL Cele două Bătrîne Englezoaice ţopăie ca păsărelele. Ei. că e duminică! fA DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Duminica-i făcută. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Dar ce face? ZIARISTUL: Merge foarte repede. Ce tot face acolo? IA DOUA ENGLEZOAICĂ (Fetiţei): Nu mai sări aşa. 162 . dacă asta-i face plăcere. Mult mai înalţi decît.

) A DOUA ENGLEZOAICĂ (sărind şi spunîndu-i Fetiţei): Gata! Ţi-am spus să te astîmperi. ce naiba.. dragă domnule. întregul pasaj care urmează e pronunţat cîntat. nu-i semn de bună purtare". părinţi şi copii. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Dacă-i vine de la sine. Aşa îmi vine. JOHN BULL: Ce spune? BĂTRÎNELE ENGLEZOAICE: Ce zice? CEI DOI ENGLEZI şi ZIARISTUL: Ce spune? FETIŢA (solo): Zice că-i eliberat şi împins în sus de bucurie. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Pe fundul oceanului. nu eşti fluture. explică-te! BĂTRÎNELE ENGLEZOAICE: Explicaţi-vă. ZIARISTUL: Această atitudine bizară. domnule străin. Tăticu' e mai graţios.. Pasajul cîntat se încheie. ceilalţi. greoi. pe marele său hipocamp. Berenger face un salt înalt de doi metri. JOHN BULL: Asta nu-i o treabă-n legea firii. AL DOILEA ENGLEZ (către Berenger): Domnule. JOHN BULL (cu voce groasă. nu e-n legile firii. Numai că nimeni nu poate face ca el. alături de ceilalţi. ca şi cînd ar da să-şi ia zborul. 166 MARTHE (Josephinei): Nici omidă nu e! PRIMUL ENGLEZ: Nu. ENGLEZOAICELE: Explicaţi-vă. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Ne va explica ENGLEZII (în cor vorbit): Străinul musafir la noi o să se explice. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Păşeşte pe deasupra pă-mîntului. aerul are densitate acvatică. JOSEPHINE: Ţi-ai pierdut minţile. dansînd călare pe căluţul său de mare. că atitudinea dumneavoastră necesită nişte explicaţii. Face un salt de un metru. e eliberat şi împins în sus de bucurie. JOSEPHINE: O fac numai din politeţe. AL DOILEA ENGLEZ: Iar cerul e albastru. haide. Nu e de condamnat.. iertaţi-mă. JOSEPHINE: Cel puţin ai putea să ne explici şi nouă. ZIARISTUL: în dimineaţa asta.) JOSEPHINE (lui Berenger): Toată lumea-i de acord cu mine: semn de proastă educaţie. Herbert. ZIARISTUL: Ar trebui ca insularii ăştia să fie puşi în carantină înainte de a li se da voie să vină pe continent! (începe şi el să ţopăie. Totul îmi vine de la sine. BERENGER: Vă asigur că fac totul în chip spontan. PRIMUL ENGLEZ: Zice c-a regăsit metoda AL DOILEA ENGLEZ: Ce metodă a regăsit? ZIARISTUL: Metoda de a zbura. Se opresc din mişcare. Nici nu ai viză de Anglia Ceilalţi Englezi reiau în cor: „Nu.. Din cînd în cînd face nişte salturi uşoare. mişcările astea atît de excentrice ar trebui să ni le explice şi nouă. ZIARISTUL: Aduceţi cumva o nouă epidemie? Lui Berenger îi vine foarte greu să stea lipit de pămînt. Birenger se deplasează în salturi şi se preface că se aruncă în apă. scumpul nostru musafir! ENGLEZII: Explicaţi-vă. nu-i semn de bună purtare.) JOHN BULL: Uite ce va să zică să nu ai trupul bine înfipt pe pămînt Chestia e molipsitoare. JOSEPHINE: Te vor ataca în ziare. oarecum cîntînd): Nu. haide. sar mai departe în tăcere. nu. poate că e totuşi ceva firesc. BERENGER: Mă simt eliberat şi împins în sus de bucurie. (începe să sară şi el..încep să ţopăie la rîndul lor. BERENGER: Am regăsit posibilitatea. într-adevăr. JOSEPHINE: Explică-te. JOSEPHINE (Marthei): Ce zice? MARTHE: N-ai auzit! Iradiază. BERENGER: Imediat mă voi purta mai bine. nu. BERENGER: Dar vedeţi bine că-mi vine să zbor. (Către Berenger:) E semn de proastă creştere. 164 165 A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ba ai putea crede că pluteşte-n apă. (Către Marthe:) Te rog foarte mult să nu faci şi tu ca el! MARTHE: Dar toată lumea-l imită. JOHN BULL (cîntînd): Iar cerul nostru albastru englezesc zici că are o profunzime marină. în acest moment. dar îmi permit să gîndesc. ZIARISTUL: Zice că-şi ia zborul. BERENGER (oprindu-se): Zborul este pentru om o necesitate . JOSEPHINE: Ei.. vechiul mijloc de a. numai Berenger şi ai lui nu ţopăie.

De altfel. Memoria nu e sigură. JOHN BULL: Eu nu te cred. JOSEPHINE: N-o s-o faci tu mai bine ca tehnica! BERENGER: E-adevărat că şi paraliticul merge-n scaunul lui cu rotile? ■ MARTHE: îl împinge altcineva.dacă omul a inventat atîtea rachete. Cum oare am putut să uit procedeul? Cît e de simplu. 168 PRIMUL ENGLEZ: Tu să taci.înseamnă că omenirea simte nevoia să zboare. E falsă memorie. ZIARISTUL: Ba mai mult! AL DOILEA ENGLEZ: în orice caz. şi din cauza asta ne simţim atît de nefericiţi. JOHN BULL: Ăsta ar vrea să ne dărîmăm avioanele. JOSEPHINE: N-ai să reuşeşti toată viaţa ta să rivalizezi cu aviaţia. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: De fapt.indispensabilă.. e din cauză că sîntem infirmi. aviatorul. ZIARISTUL: Nu. dacă mă pot aşeza. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Abia atunci am putea zbura. de luminos şi copilăresc! A nu zbura e mai rău decît a nu mînca. JOSEPHINE: E prea tîrziu. E-o chestie de sănătate: dacă nu zburăm. şi să conchidem că . conştiinţa necesităţii zborului. ca să ne distrăm. e mai bine să nu ne punem nici o nădejde în memorie. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Fa încearcă să răspundă acestei nevoi. BERENGER: Dar automobilistul merge? ZIARISTUL: El conduce. Ce-aţi zice dacă am uita să înotăm. Căci de aici provine mizeria omului. Ba. Motorul zboară. ZIARISTUL: în zilele noastre. conduce cutia. Şi ştiu bine cărei absenţe îi datorăm faptul de a nu putea zbura. din faptul că nu poate să-şi ia zborul. BERENGER: La fel de naturală şi de indispensabilă precum respiraţia PRIMUL ENGLEZ: Avem mai ales nevoie să mîncăm. putem oare spune că aviatorul nu zboară? PRIMA ENGLEZOAICĂ: Ce spune soţul meu e just Putem spune că aviatorul nu zboară? BfiRENGER: Nu zboară. în schimb. motoare interspaţiale . ZIARISTUL: Apoi să filosofăm. JOSEPHINE: Pînă acum nu l-am mai văzut vreodată făcînd aşa ceva Zău. am face multe economii dacă am şti să zburăm. PRIMUL ENGLEZ: Ba eu nu mă simt deloc nefericit. irecuperabilii. JOSEPHINE: Nu vezi că nimeni nu-i de partea ta? BERENGER: Ba nu. PRIMA ENGLEZOAICĂ: De fapt. totuşi. Toată lumea ar trebui să ştie să zboare. să ne aşezăm? JOHN BULL: Eu. sînt fericit. să stăm în picioare. dacă am admite că am ştiut să zburăm cîndva. fAL DOILEA ENGLEZ: Şi în al doilea rînd să bem. răspunsul tehnicii a fost pe deplin strălucitor. Că a uitat să zboare. să mergem. în orice caz acum e prea tîrziu ca să reînvăţăm acest lucru. A DOUA ENGLEZOAICĂ (Ziaristului): Poate că-i un duşman al Angliei. să ne gîndim. domnule. BERENGER: Nu zboară. ZIARISTUL: Din acest punct de vedere. vă rog să mă credeţi! Uite cîte surprize îmi rezervă încă după atîţia ani de căsătorie! BERENGER: Dacă în cea mai mare parte a timpului nu mai ştiu să zbor. De condus. nu e aşa. nu putem zbura aşa cum respirăm. ZIARISTUL: Dar în orice caz cei care şi-au pierdut capul. PRIMUL ENGLEZ: Dacă presupunem că pot să existe oameni care zboară. Dar îmi place să stau şi-n picioare. nu toţi. e de ajuns să ne aducem aminte. să ne scufundăm corăbiile. toată lumea uită asta. ştiinţa nu ne mai permite să ne bazăm numai pe memorie. BERENGER: E-nchis în cutie. atunci aceştia nu pot fi decît nebuni. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Dragă domnule. doamnelor şi domnilor.. Sau să mă culc cu faţa-n jos şi cu curul pe post de pătură. BĂIEŢELUL: Ba zboară.. avioane. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Nu e politicos să te bagi în vorbă cînd discută doi oameni mari. mi-am păstrat. BERENGER: Toţi sînteţi nefericiţi fără s-o ştiţi. dacă ne gîndim bine.. Zborul e un dar înnăscut. domnule. Putem. Un spion. JOHN BULL: Incurabilii. PRIMUL ENGLEZ: Unde ne vor duce toate astea? AL DOILEA ENGLEZ: La cea mai mare catastrofă. JOHN BULL: Asta ar fi moartea industriei. BERENGER: Ba da. MARTHE: Şi eu cred că putem zbura tot aşa de bine cum . PRIMA ENGLEZOAICĂ: Şi numai dacă ne mai rămîne ceva timp. BERENGER: Am putea zbura tot aşa cum respirăm. PRIMUL ENGLEZ: Dar aviatorul. nu el. 167 BERENGER: Niciodată nu e prea tîrziu.

PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ba mie mi-e frică şi-n balcon. Alteori. De cîte ori. Toţi puteţi să faceţi aşa Să vă spun ce trebuie să faceţi. Gata AL DOILEA ENGLEZ: Nu e ceva formidabil. atunci credinţa se clatină. draga mea A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Iar tot ce-i natural e bun. ZIARISTUL: Ba dimpotrivă. n-am să mai uit. AL DOILEA ENGLEZ: Ba nu. BERENGER: Ce progres e mersul în cîrje? Dacă vom sta tot aşa. începi să pierzi înălţime şi să cobori. ZIARISTUL: Vi se pare că vă aduceţi aminte. MARTHE: Poate că tocmai din cauza lenei ne-am pierdut uşurinţa de a zbura. N-am să mai uit cum se zboară. înainte vreme. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ne va spune ce trebuie să facem? A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ce zice? PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Zice că ne va spune ce trebuie să facem? JOHN BULL: Pe cît îmi îngăduie politeţea. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Or să dispară şi ei în curînd. 170 ÎERENGER: E foarte uşor. Linişteşte-te. fiindcă-i ceva natural. Trebuie să zbori cu forţele tale. E deajuns o cît de mică slăbire a voinţei şi începi să vii în picaj. îmi îngădui să spun că ne putem îngădui să pufnim în rîs. tehnica ne multiplică puterile. ai arunca din lestul din nacelă. BERENGER: Le dominăm zburînd deasupra lor. JOHN BULL: Ei bine. Dimpotrivă. FETIŢA: Ba da AL DOILEA ENGLEZ: Nu. aşa cum nu uit să aud şi să văd"! (De sus. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Mă foarte îndoiesc că aşa ceva e natural. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Şi chiar în teleferic. pietonii_au_devenit tot iflfli rari. aşa cum am văzut. ori a acoperişurilor. Voi . a unei catedrale. (Alt salt. nu ţi-e frică niciodată. mi-aduc aminte. n-ar fi cu putinţă să zburăm decît pe deasupra drumurilor. 'cade încetişor un balon roşu. pe deasupra celor mai înalţi copaci. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Adevărat. a unei cîmpii. nu mi-am spus. avîntîndu-mă spre înălţimi: „De-acuma ştiu pentru totdeauna. JOHN BULL: Trebuie să ne stăpînim instinctele. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ba da JOHN BULL: Ba nu. Dacă zice că poate să zboare mai sus. Ne pierdem toate puterile. Sufăr de ameţeală. JOSEPHINE: Eşti nebună. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ba poate că da. BĂTRÎNELE ENGLEZOAICE (împreună): Ba da ENGLEZII: Ba nu. ZIARISTUL: Chiar dacă lucrul ar fi posibil. nu-i vorba decît să reînvăţăm. BERENGER: E deja o dovadă că zborul e un lucru natural. să redeprindem zborul. PRIMUL ENGLEZ: Ne-a arătat tot ce poate. JOHN BULL: Omul nu-i o minge de crichet. printr-un efort de voinţă.. doamnă. cînd eşti în avion ţi-e frică. a căsuţelor joase. cu forţele proprii. ENGLEZOAICELE: Poate că da. BERENGER: Deja nu mai vezi pe străzi decît maşini. Dar nu pentru multă vreme. merită. BERENGER: Ce-i drept. PRIMUL ENGLEZ: Nu. Trebuie să ai încredere în puterile tale. asta se întîmpla adesea Vă spun eu. regăsind în mine însumi secretul zborului. Nu încerca Nu merită. n-ar trebui. Ceea ce am cam început deja. Nu-i nevoie decît de voinţă. BERENGER: Eu vreau să rămîn un pieton pe pămînt şiun_p_ieţgn {Face uJTl fără'sarecurg la _va_aexj nici o mecanică artificială. grădinilor. ca şi cînd. ba da. o să uităm şi să mergem.respirăm.) De-acuma.. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Iar cei care încă sînt pietoni sînt luaţi în rîs. a unui lac.. străduţelor. 169 AL DOILEA ENGLEZ: Ca o amărîtă de minge de crichet. AL DOILEA ENGLEZ: Şi ce se întîmpla dacă ne mirăm exagerat? BERENGER: Dacă te gîndeşti că-i anormal faptul că te menţii în aer fără elice şi fără aripi. Remarcaţi că nu cădem înapoi ca nişte bolovani. Iar începe! MARTHE: Dar cum faci? Arată-mi şi mie! ZIARISTUL: Nu poate mai sus. să ne-o dovedească. dar nu mai repede ca liftul.) PRIMA ENGLEZOAICĂ: Vai de mine. BĂTRÎNELE ENGLEZOAICE: Ba absolut că da. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: O să dispărem. BERENGER: Ba da. IA DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Asta aşa-i. cîteodată ne mirăm cînd zburăm pe deasupra munţilor. BERENGER: Omul poate să zboare mult mai sus decît o biată minge. Atunci cînd eşti în plin zbor.. în balon fiind. PRIMUL ENGLEZ: A tufişurilor. nu se poate! JOHN BULL: Chiar dacă am putea. JOSEPHINE: Toată lumea zice că nu poţi să zbori mai sus. poţi să recîştigi înălţimea. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ba da.

Vom regăsi funcţia autentică a omului făcînd experienţa deformărilor ei. BERENGER (tuturor): Totul e să-ţi ţii echilibrul. Urcă pe bicicletă. Unul ca ăsta. JOSEPHINE: Fii atentă! Fii atentă! Nu-l asculta! După dispariţia celor două biciclete. care se instalează Englezii şi Jose'phine.. din lemn de cireş. E un joc. Are. Berenger explică executînd. după care coboară. am să-ţi arăt JOSEPHINE Asta ar mai lipsi. pe care Berenger o prinde. PRIMUL ENGLEZ: Coboară. nici eu nu ştiu să mă urc pe bicicletă. de practicabilul înclinat. Şi le voi reproduce ori de cîte ori voi dori. Be'renger salută publicul făcînd o reverenţă şi ridicînd braţul ca un campion. a unui cireş mai înalt. apoi. Pe mine nu mă ascultă.. ca pe un ghidon. în timp ce Be'renger se va învîrti în sus în sensul acelor de ceasornic. Ia să vedem. nu ştiu. Un joc de copii.. în văile celelalte. Stai dreaptă în şa. dar nişte reguli simple. care sînt deja precum spectatorii la circ. Nu e obligatorie „construirea" circului. BĂIEŢELUL: Ce face domnul? Este un balon? ENGLEZOAICELE: Oh! 172 ENGLEZII: Oh! Berenger face turul scenei. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Eu ştiu. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Ştiţi însă să urcaţi pe cal. Imediat apar nişte gradene ca de circ. apoi rămîne fără ghidon. dar e obositor. AL DOILEA ENGLEZ: Coboară din nou. Apoi va coborî. Dispare un moment şi reapare. BERENGER: Ai să vezi. pentru a avea de ce prinde corzile necesare ridicării acrobatului. BERENGER: . hai să nentoarcem acasă. de vreme ce tot neam obişnuit cu el.. însă pe deasupra capetelor spectatorilor. cu mîinile înainte. moment în care dispar practicabilul şi inelele. dar în sens invers. (Be'renger face turul pistei. Vreau înălţime. BERENGER: Şi dintr-o dată te trezeşti la înălţimea unui şifonier. Acesta poate fi numai sugerat prin cîteva elemente. nişte reguli. (Face un salt uşor. -pe. Am poftă de aer. împreună cu două inele circulare pe deasupra capetelor spectatorilor. demarezi încetişor. Mai e motorul. Soţul meu avea în grajd doi cai cu aripi.. PRIMUL ENGLEZ: Totuşi trebuie să ştii să mergi pe bicicletă. Ai înţeles? încearcă şi tu. poftim. cu spatele la gradene. care pufăie şi dă din copite. O să pierdem trenul. unul. Be'renger continuă să se învîrtească făcînd în aer mişcări de ciclist. BĂIEŢELUL: Biiis! BERENGER (Marthei): Vezi? Să zbori nu-i mai greu decît să mergi pe bicicletă. Englezii aplaudă terminarea numărului. JOHN BULL: E uşor.. JOHN BULL: N-am văzut niciodată cai cu aripi! Şi doar am avut şi eu cai! AL DOILEA ENGLEZ: S-ar părea că există aşa ceva. JOHN BULL: Nici eu.) Abia mai stau pe pămînt. eventual. BERENGER: Uite: mişti gleznele ca şi cînd ai pune nişte roţi în mişcare. care-şi ridică-privirile să-l urmărească. dar nu prea urci aşa Poţi să faci bicicleta.) JOSEPHINE: Dă-te un pic mai deoparte: oamenii nu văd din cauza ta. . (Către Berenger:) Herbert. fireşte. Vreau să aflu ce se află dincolo. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Parcă-i un armăsar nerăbdător. După şapte sau opt pedale. JOSEPHINE: Şi zbura des cu ei? A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Nu. AL DOILEA ENGLEZ: Dar nu toţi caii au aripi. Voi zbura peste prăpastia din faţă. Marthe stă în faţa scenei. 171 . A DOUA ENGLEZOAICĂ: Uitaţi-vă! Abia dacă-şi mai ţine vîrful picioarelor pe pămînt PRIMA ENGLEZOAICĂ: Se ridică! Be'renger se ridică vreo cincizeci de centimetri. tot deasupra celorlalte personaje. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Abia se mai ţine pe pămînt. MARTHE (către tatăl ei): Cum faci? BERENGER: E foarte uşor. Există o mulţime de procedee. Poţi să faci pluta. Marthe se va învîrti jos. pe care să-l alegem? Se poate înota în aer. dincolo de dealul din faţă. înspre curte poate fi plasat un practicabil înclinat. Din culise este împinsă o bicicletă.fi atent şi-mi voi aduce aminte. că tot ştii tu să mergi pe bicicletă. pe altă bicicletă.A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Urcă iar. e recomandabil pentru un debutant Motorul îl înlocuieşte pe om şi funcţiile sale. Eu. FETIŢA: Se poate învăţa la orice vîrstă. după ce s-a agăţat. ZIARISTUL: Să vedem urmarea.. JOSEPHINE (Marthei): Spune-i să-nceteze. în partea grădinii. erau doar de decor. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Mulţi au. îmi voi nota toate mişcările într-un carnet. Număr acrobatic: bicicleta nu are decît o roată. un cireş şi mai înalt.

el se^ poate ridica la infinit. MARTHE: E greu. aşa cum face toată lumea. Nu pot JOSEPHINE: E prea greu pentru ea. ZIARISTUL: Cu toată greutatea noastră. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Şi poţi să dispari.) Hai. a făcut-o înadins. BERENGER: Uite-aşa: sari cît mai sus. JOHN BULL: Ceea ce face totul şi mai puţin interesant. dar la destulă distanţă unii de ceilalţi şi toţi la o anumită distanţă faţă de Berenger. Băieţelul încearcă şi el. (Mai face cîteva salturi în sus. în loc să te laşi să cazi la loc. se vede iar arcul de argint. înălţării i se opune forţa de rezistenţă a aerului. PRIMUL ENGLEZ: Cu bicicleta te poţi căţăra. JOHN BULL: E uşor. BERENGER: Dar nu trebuie să rezişti nici unei forţe. Nu reuşeşte. E periculos. analoagă beţiei abisurilor. BERENGER: Există un mijloc mai natural.) Aşa că urci din creangă invizibilă în creangă invizibilă.173 ZIARISTUL: E o rasă aparte şi care a devenit foarte rară. tăticule. punînd piciorul pe pămînt prea puternic. Dacă poţi. Eu aş vrea. MARTHE: Da. în fundal nu se mai vede nici un decor. privind în sus): Oh! Ah! Oh! Fetiţa începe să cînte un soi de cîntec vechi englezesc. într-o lumină strălucitoare. Marthe încearcă. n-ai decît să te înalţi. nu-i nevoie de nici o înfruntare. de preferinţă din nailon (cel puţin Berenger trebuie ridicat pe corzi de nailon). nu te vei opri niciodată. Elementele de circ au dispărut.. pe care părinţii îi trag cu forţa.) Pe urmă. fiindcă arborele imaginar este înalt atîta cît doreşte fiinţa ta. Nici nu-i invidiez. (Sare şi rărriine la un metru deasupra solului. ZIARISTUL: în plus. fiindcă există riscul să fii cuprins de beţia înălţimilor. MARTHE: Ba da. poţi rula şi chiar zbura. ZIARISTUL: O bicicletă ireală nu valorează mai mult decît una adevărată. de altminteri. JOHN BULL: Una peste alta. Nu are antrenament şi nici nu-i bună la gimnastică. Pe care nu trebuie so distrugi. Englezii şi-au părăsit locurile de spectatori. ridicînd braţele. JOSEPHINE: îţi interzic. Sîntem din nou la (ară. doar un fel de cer. ce să spun?. . Nici nu-ţi mai simţi greutatea E de-ajuns o mînă ca să te urci. A vrea înseamnă a putea. Berenger îşi ilustrează propriile explicaţii. şi el foloseşte. (Se ridică prin smuciri succesive. PRIMA ENGLEZOAICĂ: E o bicicletă falsă.. PRIMUL ENGLEZ: O bicicletă! Asta nu-i cine ştie ce! AL DOILEA ENGLEZ: Mii de oameni pot să meargă cu bicicleta şi să urce cu ea.. (Mai face un salt uşor. JOHN BULL: Noi sîntem împotrivă şi ne vom opune. PRIMUL ENGLEZ: Forţa descensională trebuie conservată. Englezii fac cerc în jurul lui Berenger. nu vă fie frică! (Către Josephine şi Marthe:) Pot să vă iau pe fiecare de cîte-o mînă. 174 175 Brusc. BERENGER: Uite-aşa. JOHN BULL: Totul e să fii mai uşor decît aerul. Eşti împins în sus de o forţă. ENGLEZII (în cor): Ne vom opune cu toată greutatea noastră.. mijloace mecanice de zbor. Tot vorbind. Apoi e de-ajuns numai să gîndeşti. (Marthei): Fii atentă.) Adevărat. dar o dată ce te-ai agăţat. încearcă. prinzi o altă creangă şi avansezi. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Fă şi dumneata dacă poţi..) A vrea înseamnă a putea. e riscant. Un deget. JOSEPHINE: N-a făcut-o înadins. PREIMUL ENGLEZ: Nu trebuie atacată nici o forţă a naturii. Asta-i singura condiţie.) Poţi să urci cît de sus vrei. după care coboară încetişor. ENGLEZII (împreună. Coboară iarăşi. Ca adineauri. Dacă vrei. Sînt sigură că de data asta n-a făcut-o înadins. dacă nu vreţi să zburaţi voi înşivă. (Tuturor:) Vreţi să încercaţi? Vreţi să încercaţi? Vreţi să zburaţi cu mine? (Englezii se îndepărtează protestînd. BERENGER: Un procedeu gimnastic. dar nu-i de demnitatea mea. Berenger îşi ia rapid zborul şi dispare în înaltul invizibil al scenei. te agăţi de o creangă imaginară şi te mişti exact ca şi cînd te-ai căţăra într-un pom. Din tavan coboară două trapeze cu corzi.te sprijini în forţa mîinilor. JOSEPHINE: Doar n-o să ne iei cu forţa PRIMUL ENGLEZ: Doar n-o s-o luaţi pe această femeie cu forţa! MARTHE: Eu. cu excepţia Băieţelului şi a Fetiţei. la început e obositor. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Zice că există procedee mai naturale. (Arată cum. un vid albastru.

Urcă drept E la jumătatea drumului dintre cele două dealuri. JOSEPHINE (pe jumătate neliniştită. e cineva. PRIMUL ENGLEZ: A încetinit AL DOILEA ENGLEZ: Coteşte. Ai zice că se opreşte. ZIARISTUL: Iar a dispărut. AL DOILEA ENGLEZ: Pe orizontală zboară foarte repede. JOHN BULL: Asta face treizeci şi şase de tururi. PRIMUL ENGLEZ: Ba nu. PRIMUL ENGLEZ: Ba nu mai face nici o mişcare. BĂIEŢELUL: E un balon. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Zboară paralel cu arcul. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Stă drept Stă neclintit în aer. | A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Uite-l la mijloc. Oricum. sau o rachetă . papa! ZIARISTUL: Se urcă şi mai sus! PRIMUL ENGLEZ: Face pluta. PRIMUL ENGLEZ: Şi mai sus. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Mult mai sus. ENGLEZII şi ENGLEZOAICELE: A dispărut. foarte bine. cel mult. PRIMUL ENGLEZ: Iar a apărut A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Uite-l iar. JOSEPHINE: Nu se mai vede. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: E sorbit într-un vîrtej. JOSEPHINE: E nebun! E nebun! MARTHE (Josephinei): Calmează-ţe. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Da. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ce-o fi văzut? JOSEPHINE: Ce-o fi văzut acolo? PRIMUL ENGLEZ: C-o fi putut să vadă? A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Nu se mai vede. ZIARISTUL: Domină cu privirea zările. MARTHE: Bravo. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Nu e mulţumit (Berenger păpuşa — se măreşte. 176 A DOUA ENGLEZOAICĂ: A dispărut la dreapta. se opreşte. treizeci şi şase. e un balon. tăticule. nu se mai învîrte. Nouăzeci şi cinci. i în zare se vede un fel de bulgăre luminos. A dispărut încă un tur. PRIMUL ENGLEZ: Cum o face să nu-şi piardă direcţia? A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Se uită. Nu cade. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Şi mai sus. AL DOILEA ENGLEZ: Merge şi mai sus. de la dreapta la stînga şi invers. Englezii întorc capetele. urmărind traiectoria lui Berenger. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Nu se mai poate număra.PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: A atins şi a respins pămîntul mult mai puternic decît ar fi vrut PRIMA ENGLEZOAICĂ: Priviţi ce repede se înalţă. pe jumătate admirativă): Nu l-aş fi crezut în stare de aşa ceva. JOSEPHINE: Doamne! O să cadă? MARTHE: Stai liniştită! Ştii bine că ne-a spus că nu poate să cadă. ZIARISTUL: Nu mai are nevoie să facă mişcări complicate. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Nouăzeci şi şapte. Bulgărele de foc se opreşte în mijlocul „cerului". A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Priveşte către cele patru zări ale orizontului. A . un micuţ Berenger ca o păpuşă minusculă. Bulgărele face ceea ce se spune. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Nouăzeci şi şapte de tururi. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ Se opreşte ca să contemple. PRIMUL ENGLEZ: Se opreşte. A reapărut. PRIMA ENGLEZOAICĂ: A atins apele calme ale văzduhului. foarte repede şi comic totodată. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Şi mai sus! BĂIEŢELUL: E un balon! E un balon! PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Face gesturi disperate. Dar încrezătoare.care apare şi dispare din ce în ce mai repede. 177 Nu se mai zăreşte bulgărele. ori se întorc cu totul. JOHN BULL: Aşa e. A făcut de peste două sute de ori turul complet MARTHE: Zboară aşa de repede că ţi se pare că stă pe loc. ce părere-aveţi de evoluţia" soţului dumneavoastră? JOSEPHINE: Sînt emoţionată. ZIARISTUL: Se menţine. Dar e primejdios. PRIMA ENGLEZOAICĂ: O ia la dreapta. Privirea îl conduce în direcţia dorită.) PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Ce-o fi văzut? JOHN BULL: Probabil că s-a întîmplat ceva. ZIARISTUL (Josephinei): Doamnă.un foc de artificii . AL DOILEA ENGLEZ: Fără îndoială că e aspirat de vreun curent atmosferic ascendent. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Dar zboară mai sus ca un balon. ' PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Reapare la stînga. JOHN BULL: Ce face? Ce face? JOSEPHINE: Poate el să facă bine ceva? PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Se-ndreapta-ncetişor către dealul de dincolo.

care seamănă cu John Bull şi care pare . Am să devin la fel de puternică precum era mama ta O să te apăr.. de indiferente. desigur. soluţie care pare a fi cea mai bună. jocul de lumini le poate colora în degrade veşmintele. Mă apăr cu dinţii.. Lor nu le era frică de nimic. iertaţi-mă! V-am lovit. în orice caz. Poate vor purta nişte măşti cu propriul lor chip. nu.. Iar ziua aceea a venit. în penumbră. Nimeni nu mă cunoaşte. Nici nu contez în faţa lor. Nu mă auzi? JOSEPHINE: Pe nimeni. ştiam.. nu mai ţipa aşa! MARTHE: Sînt oameni prin preajmă.. Scena se întunecă încetul cu încetul. nici oamenii n-or să ţi se mai pară nişte monştri. trăim într-o epocă cerebrală şi ştiinţifică. încearcă să sară peste zid. MARTHE: Nu vrei deloc să mă auzi? Mămico. Nu m-am obişnuit cu absenţa lor. nu mai există nimeni pentru mine. Ura este energia în sine. nu ţi se vor mai părea nişte străini. mă apăr şi eu cum pot Frica m-a învăţat să mă apăr. decupîndu-i silueta. monstruos de impenetrabile. mama a murit. Cei doi traversează scena rostind: ZIARISTUL: Vedeţi dumneavoastră. Nişte străini. Obiecte vide în deşert. Dar ce poţi face tu? Tu nu eşti decît o fetiţă. nu mă ştiu.. Fiecare închis în carapacea lui... JOSEPHINE: Sînt singură. M-am rătăcit Rătăcitoare. Nu reuşeşte. în carapacea lor.. un reflector o luminează vag. ca într-un coşmar. să ne privim feţele.) MARTHE: Eu sînt aici.dispărut. cred că ai dreptate. Ei mă ţineau de mînă ca să mă ajute să traversez viaţa. JOSEPHINE: Nu-i cunosc. în penumbră.iată favorabila ambianţă vitală. MARTHE: Iubeşte oamenii. trebuie să ne detestăm? Aş putea să vă detest politicos? ZIARISTUL: E mai confortabil. priete-nia-i o înşelăciune.. MARTHE: Dar există ceilalţi. Niciodată. toţi ceilalţi. Lucrul se poate realiza prin ecleraj. toţi cei din familia mea au murit. înnebunită.. înnebunit.) Vai. Apar Ziaristul şi al Doilea Englez. mult prea repde. ^oi avem mulţi prieteni. De foarte multă vreme. din nefericire. recognoscibili: sînt desfiguraţi.. JOSEPHINE: Cum poţi să-i numeşti prieteni? Ce sînt eu pentru ei? Ce înseamnă ei pentru mine? Nu. să privim adevărul în faţă.. Trebuie să ne privim în faţă. Dacă-i vei iubi. JOSEPHINE: în angoasa mea.. uite-mă.. JOSEPHINE: Ce oameni? 179 MARTHE: Prieteni. abandonată în întuneric. Iubeşte-i şi nu va mai exista infern. Mergeau drept înainte. (Ies amîndoi. Eu sînt o fărîmă în această lume enormă. n-aveam de ce să-mi fie teamă.. Foarte mulţi oameni. mi-au crescut gheare. Sentimentalismul ăsta. Lîngă ei. dar nu foarte tare.. un copil ce seamănă cu Băieţelul Englezilor.. Fie şters pe veci din vocabularul nostru acest cuvînt ridicol: prietenia! AL DOILEA ENGLEZ: Dragă prietene. Sînt o furnică rătăcită. 180 Marthe nu se mai vede.. tu nu. N-am pe nimeni pe lume. Sînt singură de tot. a detestării timide. Ura . Ba mai mult: ea ucide lent. Astăzi. JOSEPHINE: Mania asta a lui de a mă lăsa singură! Profită de fiecare ocazie ca să mă lase singură.. destul de transformaţi ca să ne şocheze noua lor înfăţişare. Numai că noi ne-am detestat dintotodeauna. acolo. prietenia. JOSEPHINE: Sînt singură de tot în pădurea adîncă. e nevoie să luăm o oarecare distanţă. sînt aici. egoiste şi crude. niciodată. pe al Doilea Englez. Dacă nu-ţi va mai fi teamă de oameni... pe nimeni. apare un zid înspre care aleargă. MARTHE: Am să mă fac mare. Vecinii noştri de-acasă au plecat definitiv din oraş şi s-au răspîndit prin toată lumea. niciodată. atît de frică. bubuituri de tunet sau de bombardament. MARTHE: Oh! JOSEPHINE: Nu. Vă rog să mă scuzaţi. pe nimeni. pe Jose'phine.. Nu contez deloc pentru nimeni. în tot cazul. care-şi caută tovărăşie. nimeni nu mă iubeşte. nu sînt prieteni. sînt aici! Sînt oameni împrejur! JOSEPHINE: Vezi bine că aud. dar. Luciri roşii.. De foarte multă vreme sînt singură. Nu mai poţi crede în ea. Marthe. domnule. Vă rog. Şi lor le e frică. Nu mai am pe nimeni. de fapt. Nu-i ştiu. prea repede. Sînt singură. Mi-e frică. în vremea noastră. Nu-mi era frică decît să nu-i pierd pe ei. Ea e energia însăşi. departe de lume. n-aveam de ce să-mi fie teamă. sîngerii. Tata e mort. AL DOILEA ENGLEZ: Aşadar. Numai ura ne dă putere. nu sînt nimic pentru ceilalţi. Nu putea să fie altfel. Şi ştie bine că mi-e frică. MARTHE (puţin mai departe şi mai în întuneric ca Jose'phine): II ai pe papa. Tot timpul mă gîndeam că am să-i pierd.. Apare un personaj urît şi mare.. Părinţii mei erau mari şi puternici. Şi nu mă voi obişnui. absolut singură. nu face nimic. Ştiam că aşa se va întîmpla. Ca să ne vedem mai bine. Nu mai sîntem copii. 178 MARTHE: Dar uită-te mai bine: eu sînt aici. O ştie foarte bine. să stăm unii vizavi de alţii. abandonată. în mers. în tăcere. ZIARISTUL: înţelegeţi?. şi mi-e frică.. Altădată nu mi-era frică de nimic.. abandonată. (îl loveşte uşor cu cotul. AL DOILEA ENGLEZ: Nu face nimic. Nu ne-au trimis niciodată vreo veste despre ei. prietenia n-a fost decît masca slăbiciunii noastre şi a detestării refulate.

doamnelor şi domnilor.. Mai bine să nu crezi că-i adevărat JOSEPHINE: Ba da. JOSEPHINE (ton cîntat): Şi el? El unde se tot duce? Ce face? Ar fi putut să mă ajute. Voiam mai mult cer. AL DOILEA ENGLEZ: Nu ezitaţi să ne contactaţi. vă rog. ZIARISTUL: De-aia nu ştie ce să mai spună.. o salută ironic. Este un tribunal ce avansează pe şine. domnule. sînteţi foarte bună. Zi aşa.. nici nu ştiu ce să mai spun. Poate să aibă capul de păpuşă." PRIMUL ENGLEZ (imitînd-o pe Josephine): Mulţumesc. într-un con de lumină purpurie apare un personaj enorm. să nu-ţi fie frică. ZIARISTUL: Nu-i de tras nici un profit. şi ei îmbrăcaţi în roşu. fac gesturi şi grimase groteşti. AL DOILEA ENGLEZ: Naivitatea acestei doamne se confundă cu prostia. sîntem cu tot sufletul lîngă dumneavoastră. Ma abandonat şi el.. îl recunosc. ca şi ceilalţi. Cu tot sufletul alături de dumneavoastră. PERSONAJUL URÎT ŞI RĂU: Golanule! COPILUL: Lăsaţi-mă în pace.. O priveşte. iar cerul e mult mai pur cînd îl priveşti printre gratii.. numai judecătorul stă în picioare. nu ştiu ce să mai spun. Pauză. JOSEPHINE: Vă mulţumesc. al Doilea Englez şi Ziaristul. JOSEPHINE: Nu am făcut nimic rău. nu distingem cine sînt. ai să înveţi cu ocazia asta că lumina-i mult mai frumoasă cînd o priveşti din fundul unei găuri negre. Băieţelul şi John Bull sînt transformaţi în fiinţe de coşmar. . Poţi să-ţi imaginezi aşa ceva? Zice că nu mai ştie ce să zică. înalt de doi. 181 JOSEPHINE: Sînteţi atît de amabili. Celălalt are faţa acoperită cu o cagulă.. Este un judecător. Soţul meu o să vă ajute şi toţi amanţii noştri sînt la dispoziţia dumneavoastră.. pungaşule. fireşte.. rîzînd. Cei trei englezi ies din scenă spunînd: PRIMA ENGLEZOAICĂ: Aşa v-a spus. mult mai puţin înalţi. Cei doi ies. adică uşor caricaturizaţi. ZIARISTUL: Vai. unul dintre asesori. Nici el nu se mai gîndeşte la mine. că nu ştie ce să mai spună? ZIARISTUL: A spus aşa: „Vă mulţumesc. PRIMUL ENGLEZ: Dacă aveţi cumva nevoie de ceva. Stînd cu spatele la ei..) Credeai că nu te prind. şi cu o bonetă roşie. Nu-i nimic adevărat Nu e adevărat dacă şi tu crezi că nu-i adevărat.. dar să fie grotesc şi enorm. copilul plînge. Vei sfîrşi prin a înţelege. PERSONAJUL URÎT ŞI RĂU (ducîndu-l pe copil): Ai să te înveţi minte.. Judecătorul uriaş avansează pe rotile înspre Josephine pînă ce ajunge foarte aproape de ea. doamnă. îmbrăcat într-o robă lungă şi roşie.. E o viziune. îl trage de urechi. Alte apariţii în cercul reflectorului. ZIARISTUL: Sîntem pe de-a-ntregul la dispoziţia dumneavoastră. un coşmar. nu la carceră. se mai întorc o dată spre Josephine.. rulînd încet. sau pe o trambulină ascunsă M$ub roba enormă. Ca şi cei doi Englezi.. se vor retrage la fel de încet. Se apropie de Josephine.. MARTHE (sau vocea ei): Mămico. E judecătorul.. sună din clopoţel.. Iertaţi-mă. ei stau pe scaune. apoi se văd: Primul Englez şi Prima Englezoaică. domnule preşedinte al tribunalului. PERSONAJUL URÎT ŞI RĂU: Căcărează mică. făcînd gesturi excesive. Josephine nu vede nimic. JOSEPHINE: Vai. oarecum transformaţi. Toţi am trecut prin asta. Ar trebui să mă ajute. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Ştiu ce va să zică să fii singur într-o ţară străină. PERSONAJUL URÎT ŞI RĂU: Pofticiosule. nu vreau să mă întorc acolo. Voiam să mă plimb la lumină. cu spatele. încerci să ne părăseşti? încerci să scapi? De ce? Spune. O să-ţi facem noi educaţie. CEI TREI ENGLEZI (împreună): Cu tot sufletul alături de dumneavoastră. Cînd au ajuns Ungă Josephine. în dreapta şi stînga judecătorului sînt doi asesori. trei metri. (îi trage o palmă. COPILUL: Nu în carceră. sînteţi prea bună. . nu mă băgaţi în pivniţă. Arată cumplit. Golanule.. domnule. Ea ridică privirea spre el. domnule.. domnule. nici nu ştiu ce să mai spun. PRIMUL ENGLEZ: Ce zice? AL DOILEA ENGLEZ: Zice că nu mai ştie ce să zică. lingă Josephine. vă rog. De ce trebuie să compar în faţa dumneavoastră? Pentru ce sînt acuzată? N-am făcut nimic.. gras şi congestionat la faţă. De altfel.. PERSONAJUL URÎT ŞI RĂU: Tîmpitule. ai? COPILUL: Nu în pivniţă. personajul poate fi urcat pe nişte catalige. Hi! hi! CEI DOI ENGLEZI: Hi! hi! PRIMA ENGLEZOAICĂ: Ai putea profita de situaţie. După ce au ajuns. domnule. stă în dreapta scenei. înainte de a ieşi. Josephine rămîne singură. Nu se gîndeşte la mine.că-l urmăreşte pe Băieţel. pentru ce? ■ " COPILUL: Iertaţi-mă.

Eu n-am făcut nimic rău. Am fost virtuoasă. e din pricină că este echitabilă. CIOCLUL: Mai bine la vîrsta lor decît mai tîrziu. nu înţeleg.. (Plînge. linişteşte-te. (Ziaristului): Şi dat fiind că totul merge bine. nu sînt decît viziunile fricii din tine. tristă. Dinspre grădină apare John Bull. Loviţi în lupi.. . Dacă justiţia ţi se pare nedreaptă. Nu vă înţeleg... domnule preşedinte. vino în braţele mele şi n-o să-i mai vezi.. eu... Sigur că nu-i adevărat. (Tribunalul tace. nu. dragă domnule... ZIARISTUL: E spre binele lor. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Să-nchidem ochii... Prin curte apar cei doi Copii Englezi. Mişcările celui cu cagula pe faţă sînt mai puternice şi mai groteşti. Nu. E judecătorul. doamnele mele? PRIMA ENGLEZOAICĂ: Aveţi dreptate. să nu-ţi fie frică.) JOSEPHINE: Domnule preşedinte... De ce aţi venit? Ce vreţi de la mipe? PRIMUL ASESOR (agitînd clopoţelul): Linişte! Răspunde. haide.. de ce să fiu eu prima? De ce m-aţi ales întîi pe mine din toţi ceilalţi?. Nu-i adevărat.) Ce rău să fi făcut eu? Ce mi s-ar putea reproşa? Nu mi se poate reproşa nimic. Ce-am făcut? N-am făcut nici un rău. (Plînge. Aveţi întru totul dreptate. Mai tîrziu or să sufere. l-am văzut. Caut şi caut în ea şi nu găsesc nimic să vă spun.. nu-i adevărat... Nu asta vreţi. De ce să fiu eu ţapul ispăşitor? De bună seamă fiindcă sînt mai lipsită de apărare. MARTHE: Dar bineînţeles că nu e cu putinţă. Trezeşte-te.. se vor opune. JOHN BULL (celor doi Englezi şi Ziaristului): Aşa că.. împreună cu Cioclul de la început şi cu Doctorul. îţi spun eu... încet şi în tăcere. înspre culise (pe partea curţii).) Şi nefericită. nu în mine: eu sînt mielul.) Dacă toată lumea trebuie judecată.. Nu-i aşa. copilul meu. JOSEPHINE: Nu.. că tu ai inventat totul. CIOCLUL: Să mergem. Pentru dumneavoastră nu mai e nevoie. închideţi ochii. JOHN BULL (îşi pune mitraliera în poziţie de tragere): Doamnelor. JOSEPHINE: Nu. Vreţi să mă pedepsiţi fiindcă am fost nefericită? Doriţi să condamnaţi virtutea?. nu. rolul e jucat de actorul care-l întruchipează pe John Bull. Nu vă înţeleg.. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Sînt absolut de acord. resemnată şi nefericită.. JOSEPHINE: Nu e nimic de declarat. MARTHE: Ţi-am spus eu. asta nu-i cu putinţă.. E însoţit de cei doi Englezi şi de Ziarist. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Protestez energic. îţi jur.. acolo. JOSEPHINE: Nu vreau.. dat fiind că soţiile dumneavoastră sînt de acord cu dumneavoastră. Vă jur că nu înţeleg. (Judecătorul îşi îndreaptă ameninţător indexul către Jose'phine.. PRIMUL ENGLEZ: Dacă trebuie. Al doilea asesor îşi scoate cagula.decît toţi ceilalţi.. Nu vreau. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Protestez. JOSEPHINE: Ei bine. Gata. nu. N-a fost decît o vedenie. mi-am făcut întotdeauna datoria. Nicidecum. Acuma. cuminte.. MARTHE: Nu-i adevărat.. JOHN BULL (către a Doua Bătrînă Englezoaică): Daţi-vă deoparte. nu-i aşa? Nu asta. Spune-ţi singură că nu-i adevărat. atunci cînd va trage. Indignată la culme. nu. Şi care vorbeşte: AL DOILEA ASESOR: Raţiunile justiţiei adevărate nu sînt raţiunile inimii. nu... Haide.. mămicuţo. Mi-am verificat cu atenţie conştiinţa. trezeşte-te. Nu mă cred. o nălucă. (Marthe dispare din nou. MARTHE: E o halucinaţie. Noi sîntem cei care punem întrebările. Tribunalul se retrage.. • Din stînga apare a Doua Bătrînă Englezoaică -foarte speriată. (Tribunalului:) Nu vreau. Visezi. (Tăcere a tribunalului. o să dispară. n-am făcut rău nimănui. nici nu-şi dau seama. desigur..) MARTHE (o îmbrăţişează pe Jose'phine): Biata mămicuţă. nu va face nici un zgomot.. haideţi! ZIARISTUL: Haide. cu faţa la Jose'phine. Nu e vina 182 183 mea. JOHN BULL: Mai bine cîţiva ani mai devreme decît două minute prea tîrziu. Asesorii dau aprobator din cap. au plecat judecătorii cei răi... te asigur că.) Vor să mă condamne.) Eu sînt cea mai pură. nici cele ale logicii.. AL DOILEA ENGLEZ: Da. (Tribunalul tace. că-i doar o închipuire a ta. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Să nu cumva să credeţi că mi-e frică. Nici nu există. Una inofensivă. E adevărat.. haide. cu o mitralieră care.. Am fost mereu la post. Spuneţi-i călăului să nu mă omoare. domnule preşedinte.. Nu vă ascund nimic. Eu nu am-avocaţi. mamă. dragă domnule.. . Am fost întotdeauna fidelă.. ■ MARTHE: Nu-i adevărat. cu mamele lor..MARTHE: Nu l-ai văzut niciodată. Din cauza asta sînt cea mai vulnerabilă? Nu sînt vinovată de nimic. Sînt pur şi simplu indignată.

foarte roşu. vă rog. Josephine păstrează încă o politeţe mondenă. JOSEPHINE: Nu. JOHN BULL (Englezoaicelor. Haide. după dumneavoastră. cel puţin se face mai repede. nu. Unchiul-Doctor. vă rog. E inadmisibil. Asta-i meseria mea. în dreapta Omului în alb. Iertaţi-mă. biata mea Josephine. nu vrea OMUL ÎN ALB (către Josephine): Gîndiţi-vă bine. Mai bine înainte decît după. soţii voştri vă vor urma îndeaproape.. cum poţi să permiţi aşa ceva? UNCHIUL-DOCTOR: Nu accept. nu. o spînzurătoare. cu o anume galanterie): De vreme ce nu mai aveţi copii de crescut. poimîine. I Apare Marele Om Alb. atîtea mii de copii.(Ocheşte şi trage: cei doi copii cad. CĂLĂUL (Josephinei): Doamnă. care ai salvat atîtea vieţi. în acest moment asta nu-mi spune nimic. împreună cu soţii voştri. MARTHE (Călăului): Asta nu te priveşte pe dumneata. John Bull şi Ziaristul dispar prin cele două ieşiri ale scenei. zău. JOHN BULL: Doamnelor. doamnele mele. în dreapta călăului. E de ajuns să nu crezi în ce ţi se pare că vezi. am putea spune mai degrabă: euthanasie preventivă. Unchiule-Doctor? Eşti şi dumneata băgat în afacere? UNCHIUL-DOCTOR (Josephinei): Aşa stînd lucrurile. M-am resemnat. JOHN BULL (Englezoaicelor): Dar desigur. UNCHIUL-DOCTOR: Voi ispăşi. OMUL ÎN ALB: în orice caz. PRIMA ENGLEZOAICĂ: E gata deja? 184 185 A DOUA ENGLEZOAICĂ: Ce repede! CIOCLUL: E ca la euthanasie. fiecare sub un braţ. nu te mai băga în vorbă. care eşti doctor. doamnelor. îngrozită. Cioclul. Mă ocup eu. cu mitraliera. Aceeaşi instalaţie. nimic nu e adevărat [ Cioclul îi ia pe cei doi copii. Englezii au o uşoară şi discretă ezitare. vezi tu. acelaşi apărata] ca în cazul [Tribunalului. E rîndul dumneavoastră. Lasă-mă. zău că nu vreau. OMUL ÎN ALB: V-aş sfătui să acceptaţi. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Da. MARTHE: Dacă nu-i spune nimic.. i OMUL ÎN ALB (arătîndu-i Josephinei spînzurătoarea): Doamnă. Aşa ceva nu se face. \ grupul se opreşte. Nu chiar euthanasie. (Doctorului:) Doctore. fii amabil şi vezi dacă aceşti doi copii au decedat onorabil. JOHN BULL: Şi noi ne-am făcut-o pe-a noastră. oh. Englezoaicele. ca şi Omul în alb: coşmar şi salon deopotrivă. nu doriţi? Hotărîţi-vă. cu vîrsta te cuminţeşti. Lăsaţimă pe mine. Cîteva secunde de tăcere. vă spun eu că nu vrea Dacă nu vrea. vrem. Nu vreau. nu puteţi evita la nesfîrşit JOSEPHINE: Nu. ZIARISTUL (celor două Englezoaice): Vă puteţi culege copiii. JOSEPHINE: Cum poţi dumneata. John Bull vine în spatele lor. (Către Unchiul-Doctor): Dumneata.. CIOCLUL: Nu vă osteniţi. avansaţi. un călău îmbrăcat în alb şi cu o ţcagulă pe faţă. decît două secunde prea tîrziu.. Aşa. lăsaţi-o.. Nu acum. mai bine treizeci de ani mai devreme. Englezoaicele şi Englezii avansează. De altminteri. Nu astăzi... de ce să lăsaţi pe mîine ce puteţi face astăzi? Veţi scăpa de-o grijă. decorul {reprezintă un cer în amurg. 186 187 .. nu te îngrozi. Chiar nu? Un pic de curaj! JOSEPHINE: Nu. vă rog. nu voi mai fi judecat. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICA: Protestez foarte. 1ARTHE (Josephinei): Nimic din toate astea nu-i adevărat. Avansaţi. MARTHE: Dar nu vrea. e mai bine aşa Oricum s-ar fi întîmplat într-o bună zi. O să vedem mîine. MARTHE (Josephinei): Nu te lăsa impresionată. O dată ajuns lîngă Jose'phine.. JOSEPHINE: Nu. UNCHIUL-DOCTOR: Ce să-i faci. Englezii. binevoiţi. Las-o în pace. dumneata. în fund. Nu. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Noi ne-am făcut datoria... N-aveţi grijă. foarte energic. deschideţi ochii. JOSEPHINE: Cum? Dumneata.) A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (care s-a tras deoparte): Protestez energic. JOSEPHINE: Nu. A Doua Bătrînă [Englezoaică.. domnule. JOSEPHINE (Doctorului): Niciodată nu te-aş fi crezut în stare de-o complicitate atît de odioasă. (Englezilor:) Domnilor. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Protestez.

A DOUA ENGLEZOAICĂ: Coboară. JOHN BULL: Ca un titirez cu-ncetinitorul. o catedrală şi un vulcan fumegînd. JOHN BULL: După părerea mea. Schimbare de lumină. Şi totuşi. în fundal. încă un moment. Să nu uităm să spunem . (Lui Berenger:) Ce-ai văzut pe-acolo? Eşti obosit? Englezii flutură batiste colorate. care dă peisajului o tentă cenuşie. Steagul pe care i l-a oferit lui Berenger a fost lăsat de acesta pe jos. văd totul acuma. Dar fiindcă nu doriţi.) Ai văzut. AL DOILEA ENGLEZ: Dă din mîini. apoi şi Omul în alb dispar încet. JOSEPHINE: Pare cam dezumflat. n-a fost adevărat.. PRIMUL ENGLEZ: Se apropie. vă felicit! Berenger aterizează încet pe scenă. nu mai ştiu nimic. noi nu sîntem încă presaţi de timp. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Pare că va coborî. Nu. vezi? Coboară. dar o altă lumină. Pare copleşit PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (dîndu-i Fetiţei un buchet. Nu li s-a cerut consim-ţămîntul.aii acceptat Chiar şi copiii. CĂLĂUL: Toţi sînt la fel. John Bull. crepusculară. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Deasupra vîrfului acestui copac ce freamătă. Englezii. Dacă vrei să nu fie . încearcă să-i faci să înţeleagă.OMUL ÎN ALB: Dar ştiţi bine că nu veţi putea scăpa Ştiţi bine că toată lumea trece prin asta. JOSEPHINE: Ce bine. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Iată-l. au plecat cu toţii. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Coboară ca pe nişte trepte nevăzute. (Omul în alb face un semn: spînzurătoarea. AL DOILEA ENGLEZ: Nu se grăbeşte. prin stînga. e trist. MARTHE: Nu li s-a cerut consimţămîntul. JOHN BULL: Iată-l. Deja se vede mai bine.. Ce veţi cîştiga? Nimic.. englezoaicele. s-a terminat! JOSEPHINE: Nu ştiu. Zgomotele de adineauri s-au atenuat progresiv. aplaudă şi strigă: „Trăiască Berenger". FETIŢA: Bravo. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Dar nu se aude nimic. La capătul degetului meu. MARTHE (Jose'phinei): Uite. Dumnezeule! PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Se-ntoarcencetişor spre sine. 188 189 Se vede frunza ce cade rotindu-se. eventual. Luciri roşii. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Ar fi putut să rămînă acolo sus cît ar fi dorit PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Eu. Se aude: VOCEA LUI BERENGER (speriată): Ei bine. ca într-un triumf iluzoriu. Dar e o greşeală. ZIARISTUL: Coboară încetişor... de flori): Vei oferi acest buchet domnului! JOSEPHINE (Marthei): De ce vrei tu să fie trist? Doar a reuşit! A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (îi înmînează Băieţelului un drapel ponosit): Te vei duce în întîmpinarea lui cu acest drapel. E cu neputinţă. Printre zgomote. domnule călău. Ziaristul reapar ca la început. Numai un moment. Scena se întunecă puţin cîte puţin. Nu mai avea coşmaruri. mămico. Toată lumea se îndreaptă spre el. cîteva ruine fumegînde. Stupizi. Nu e cu putinţă. Băieţelul are un soi de trompetă de bîlci în care suflă cu putere. din depărtare se aude muzica balurilor de 14 Iulie. ZIARISTUL: Gest automat. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Doamnă Berenger.. Vine înapoi. mîine. mîine. Aşa mă simt şi eu mai puţin neliniştită. Berenger nu a luat nici buchetul de flori oferit de Fetiţă. din toată atitudinea lui. n-aş mai fi coborît A DOUA ENGLEZOAICĂ: Păi dacă are familie. PRIMUL ENGLEZ: Coboară pas cu pas. numai puţină vreme. Ai zice că vorbeşte. MARTHE: Ba da. JOSEPHINE: Mîine. nu-i cine ştie ce mare reuşită. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Unde-l vedeţi? PRIMUL ENGLEZ (arată cu degetul): Acolo. BĂIEŢELUL: Bravo. Promite-mi că nu mai ai coşmaruri. PRIMUL ENGLEZ: Se apropie tot mai mult. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (Jose'phinei): Puteţi fi mîndră de soţul dumneavoastră. Se face iarăşi lumină. Numai de tine depinde. (Jose'phinei:) I-aţi văzut pe englezi . Nici o speranţă. Cîteva petarde explodează. Nu mai sînt decît zgomote de petarde în lumina sîngerie a amurgului. A rupt o frunză. tristă. după care tac. florile zac şi ele pe podea. Dacă n-ar fi decît un vis. MARTHE: Coboară trist. nu. domnule Berenger. însîngerate.nu este. nu e un vis. (Jose'phinei:) Iată-l pe soţul dumneavoastră. Gata. da. proiectînd străfulgerări roşiatice. MARTHE: Vezi? Copilaşii englezilor sînt tot acolo. se vede după gesturile pe care le face. bubuituri de tunet sau bombardament. în locul lui. OMUL ÎN ALB: Dacă ţineţi atîta. călăul. domnule în alb. crede-mă.

JOHN BULL: Am vrut să spunem: „De ce aţi zburat"? Ce-aţi vrut să demonstraţi cu isprava asta? PRIMUL ENGLEZ: Nu e adevărat. vă asigur că zburam. Pe ceva solid. oricum. Vai. spune-i domnului ziarist cu ce impresii vii! BERENGER: Eu. la aterizare. JOSEPHINE (lui Berenger): Vezi? JOHN BULL (englezilor): Ei. ZIARISTUL: Cinci minute. Nu aţi zburat V-am privit cu atenţie: mergeaţi pe un pod invizibil. BERENGER: Nu există nici un pod.. JOSEPHINE: E o reuşită.. fără un aparat de precizie. ZIARISTUL: Care sînt impresiile dumneavoastră. AL DOILEA ENGLEZ: Ori cu rachetele noastre. PRIMUL ENGLEZ: Iar noi nu avem timp... cînd se putea ajunge pe dealul celălalt cu maşina. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Oamenii sînt invidioşi.. e culmea ridicolului. explicaţi-vă. în cîteva secunde? PRIMUL ENGLEZ: Sau cu avionul. Nu există nici un pod. PRIMUL ENGLEZ: Tehnica face totul mai bine. A ne întoarce la procedeele naturale ar fi ceva în contradicţie cu progresul şi cu evoluţia spiritului. vă asigur eu că nu-i nimic formidabil. Tehnica face totul mai bine. JOSEPHINE: Ce ai? Ar trebui să fii mîndru! Ce caracter! Pari nemulţumit întotdeauna ai avut aerul ăsta nemulţumit A DOUA ENGLEZOAICĂ: Apăraţi-vă şi dumneavoastră. nu. domnule: cum aţi reuşit aşa ceva? PRIMUL ENGLEZ: Şi ce aţi reuşit de fapt? A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Aţi văzut cu toţii ce-a făcut: a zburat. haide. Hai.. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: De ce nu încerci şi dumneata"? A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Chiar aşa: aţi putea încerca.) JOHN BULL: Daţi-mi voie să vă întreb şi eu ceva. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Ah. BERENGER: Da. I AL DOILEA ENGLEZ: Aşa este. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Doar am văzut cu toţii. ' AL DOILEA ENGLEZ: Oricine poate să facă aşa ceva. Eu. cu ceva antrenament. Critici vor fi întotdeauna A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Tocmai dumneata. am zburat. (Tace. g JOHN BULL (celorlalţi englezi): în orice caz. Toată lumea I PRIMUL ENGLEZ: E de ajuns să ne indicaţi amplasamentul precis al podului invizibil. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Explicaţi-le importanţa acţiunii dumneavoastră. AL DOILEA ENGLEZ: Oricine poate să facă aşa ceva A DOUA ENGLEZOAICĂ (soţului ei): Exagerezi. Zburam.. care ai urcat atît de sus. Are privirile rătăcite. domnule. crede-mă. pur şi simplu. dar eşti într-adevăr amărît de tot. daca nu chiar şase! E mult! Asta înseamnă pierdere de timp. bravo.. ceva deosebit JOHN BULL: Dar de ce atîta osteneală. Oricare englez ar fi fost în stare.. cu ceva antrenament să. ZIARISTUL: Numai ca să mă achit de o sarcină profesională vă întreb cu ce impresii v-aţi întors. JOSEPHINE: Doamne! Ce priviri ai! Ce ai văzut dincolo? PRIMUL ENGLEZ: Nu putea să vadă nimic la viteza aia.. care s-au îndepărtat în grabă. JOSEPHINE: Ce ai? AL DOILEA ENGLEZ (Primei Englezoaice): Doamnă. ce-a făcut el nu-i deloc ceva extraordinar. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Domnule. MARTHE: Bravo. Podul invizibil e produs de o solidificare a aerului. ZIARISTUL: De^e_aţi_zbuial2 BERENGER: Nu ştiu.că. domnule Berenger? JOSEPHINE: Mă bucur că te-ai întors. 190 191 BERENGER: Ce să vă spun? Ce pot să vă spun? A DOUA ENGLEZOAICĂ (lui John Bull): Ba eu cred că ar trebui să-l brevetăm. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Vorbiţi. că nu-i cine ştie ce chestie interesantă! ZIARISTUL: E pueril. ZIARISTUL: Iar lui i-au trebuit mai bine de cinci minute numai pentru jumătate din traseu. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Aveţi toată admiraţia noastră. tăticule.. Să-ţi spun drept. Berenger a atins cînteva capete de englezi.. bravo.. JOHN BULL (lui Berenger): N-o să vă brevetăm sistemul. aşa e. doamnă. Ar fi trebuit să mă previi şi pe mine. ZIARISTUL: E foarte posibil. mi-a fost cam frică. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Un bărbat care devine zmeu înseamnă. N-am putut altfel. peste pod. n-o să te laşi impresionat de nişte. ce aţi văzut de cealaltă parte? . vorbiţi! MARTHE: E speriat E obosit. doamnă. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Nu există poduri invizibile. PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (Josephinei): Nu luaţi în seamă criticile lor. domnule. Şi copiii cînd înalţă zmeul fac la fel.

să mergem. AL DOILEA ENGLEZ: Sau mai vesel. am văzut mormintele. Primul Englez şi Băieţelul se-ndreaptă încet spre stînga (spre curte). permiteţi-mi să nu mai notez nimic. gîşte. MARTHE: Dar cînd ai ajuns mai sus? Ce ai văzut şi mai sus? JOSEPHINE: Ce-ai mai văzut? BERENGER: Am ajuns foarte sus. Iar dacă-i literatură. privind focurile de artificii. JOHN BULL: A văzut gîşte! Hai că-i bună. după aceea. în pas de plimbare. bombardamente. pe nişte cîmpii imense. IERENGER: Mai departe pămîntul crăpa.. Herbert Auzind ce-a spus Berenger.. mă atinge. Toate astea le-a citit în Apocalipsă. Şi apoi. PRIMA ENGLEZOAICĂ: Spuneţi şi dumneavoastră lucruri ceva mai interesante.. semne ale unei sărbători cam triste. sau mai bine vreo scroafă din alea ca să-l credem. 194 JOHN BULL: Mai bine ne-ar fi adus vreun vulpoi.. atunci e literatură proastă. 192 193 ZIARISTUL: Dacă vom compara chestia asta cu poeţii noştri. Acolo se înţîlnesc__şrjaliul şi timpul. prea puţin interesant.. mai departe. 'RIMUL ENGLEZ (Băieţelului): Nu. miliarde de stele explodau. M-am uitat la dreapta. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Dar. BERENGER: . ZIARISTUL (lui John Bull): Hai. AL DOILEA ENGLEZ (luîndu-şi de mînă fetiţa şi soţia): Prostiile astea pot s-o sperie pe-asta mică.. nişte îngeri căzuţi. spre grădină. Păi noi avem peste tot magazine de cuţite şi cimitire. Preafericiţii ardeau în flăcări acolo. ZIARISTUL: O dată ajuns acolo. PRIMUL ENGLEZ: Turpitudini. iHN BULL: Nu prea are imaginaţie.. nişte arhangheli înfrînţi.. • PRIMA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ (Celei de-a Doua): S-a făcut tîrziu. pe mine una mă emoţionează. care ardeau. Pleacă şi ei încet spre fundul scenei. BERENGER: încerc. ZIARISTUL: Dacă nu aveţi altceva să ne spuneţi. PRIMUL ENGLEZ: Ba şi cu alţi poeţi. milioane de universuri se spulberau. domnule. PRIMUL ENGLEZ: Vrea să ne şocheze.Spuneţi-ne. BERENGER: Am văzut cuţitele. A DOUA ENGLEZOAICĂ: Faceţi un efort.Tâ"sîmgaTînăpoi şi înainte. Nu-i carte pentru copii.. BERENGER: Oamcnt-et^^ap-de-gjscă.. pe-asta nu ţi-o dau s-o citeşti. cohorte de ghilotinaţi.. iERENGER: Am văzut continente de vis. Băieţelul exclamă: „Ai auzit ce-a spus?". PRIMA ENGLEZOAICĂ (luînd copilul de mînă): Gata. ceva mai moderne. Pleacă încet... urechi delicate. un efort pentru noi..""" In timp ce Be'renger spune ultima frază.. după aceea. sînteţi indecent... BERENGER: Am ajuns la capătul acoperişului invizibil. JOHN BULL: Un farsor! SERENGER: Am văzut mii de oameni care erau biciuiţi şi care exclamau: „Bine ne face. prăpăstii ameţitoare care despicau nişte cîmpii şi aşa sălbăticite şi pustii. Ce aţi văzut? ENGLEZII (împreună): Ce aţi văzut acolo? BERENGER: Am văzut. am văzut. pe care-l atingeam cu fruntea. noroi... Povestiţi-ne călătoria dumneavoastră.. în orice caz. măcar ceva mai puţin vulgar. sînge. ZIARISTUL: Asta-i tot? Nu-i mareîucru. paradiziace. toată lumea s-a risipit. nişte lăcuste gigantice. Să mergem să luăm un ceai. A DOUA BĂTRÎNĂ ENGLEZOAICĂ: Mi-e frig. Munţii se prăbuşeau. JOHN BULL: Mai sînt şi urechi de copii pe-aici. BERENGER: Şi după aceea. Primul Englez îi şopteşte soţiei: „S-a cam făcut tîrziu pentru ăsta mic". de unde se văd şi se aud mici focuri de artificii. Puteam să văd ce se întîmplă în celelalte puncte cardinale. ce-aţi mai văzut? JOHN BULL: Ce era mai pasionant acolo? PRIMUL ENGLEZ: Dacă nu pasionant. oceane de sînge. BERENGER: Abisuri fără sfîrşit. JOSEPHINE: Vezi cum vorbeşti. BERENGER: Am văzut şiruri de ghilotinaţi mergînd fără capete. la sfîrsitul discursului lui Be'renger. domnule Berenger... în cealaltă parte. roSEPHINE: Dar mai departe. bine ne face. la care Fetiţa răspunde: „A zis de curul maimuţelor şi pisatul de scroafă". nu mai ştiu. BI^ENGER: Oameni care lingeau curul maimuţelor şi beau /pisatul scroafelor. ZIARISTUL: Domnule. AL DOILEA ENGLEZ: E prea puţin interesant.. Cele două Bătrîne pleacă la fel de încet. . Nu prea s-a mai mers înainte de la Dante. cei care vă admirăm. vii? Cîrciuma-i deschisă." IARISTUL: N-a văzut nimic cu ochii lui. noroi.

de aceeaşi parte. dragele melc. călău. Du-ne! MARTHE: Du-ne repede! BERENGER: Unde să mergem? JOSEPHINE: Du-ne departe.. spune-le tuturor ce-ai mai văzut. poate că. Ungă uşa cea mare. O muzică de bîlci. (Ies. a doua soţie a regelui Berenger I Doctorul. bacteriolog şi astrolog Juliette. MARTHE: Auzi? Vezi? Ţi-e frică? BERENGER: Şi asta încă nu-i nimic. poate că flăcările vor putea fi stinse. uşa cea mare.) REGELE MOARE Lui Jacques Mauclair. urmată de Juliette. dreapta. Tot în stînga. Trăiască regina! Marguerite.. urmată de Juliette. care este şi chirurg. Cu capetele plecate. Trăiască regina! I Regina Mărie. regele Regina Marguerite. se aude o muzică regală derizorie.. cea de-a doua soţie a regelui şi prima în inima lui. Noroi.. se aud explozii de petarde. şi focul urmînd îngheţului. altă uşiţă.. prima soţie a regelui.. grădinile. poate că abisurile se vor umple. Dincolo de infern nu mai este nimic.. nu e nimic deocamdată.. Be'renger. JOSEPHINE: Ce mai aştepţi? Ia-ne pe fiecare sub braţ. o uşiţă duce către apartamentele regelui. MARTHE: Şi poate că nu va fi nimic. cu coroana pe cap şi sceptrul în mînă.. urmată de Juliette.. regele traversează scena. în fund. GUARDUL (anunţă): Maiestatea sa regina Marguerite.. urmate de licăriri roşii.şi zboară cu noi. Ştiam că nimeni n-o să mă creadă. nimic altceva decît abisurile fără sfîrşit. intrînd pe uşiţa din stînga şi ieşind pe uşa din fund. Deserturi de gheaţă şi deserturi de foc înlănţuindu-se unele cu altele.BERENGER: Şi apoi. Noi te credem. oarecum gotică. BERENGER: Asta nu pot. două tronuri mai mici .. în mijlocul scenei. decît petardele astea. în fund. în dreapta scenei. Genevieve şi Maurice de Gandillac CORTINA 1 PERSONAJELE BeYenger I.. oarecum ruinată.. Josephine şi Marthe se îndreaptă spre luminile roşii ce se văd peste oraş şi ies din scenă. JOSEPHINE: Spune-le oamenilor. De o parte şi de alta a scenei. GUARDUL (anunţă): Maiestatea sa. După aceea nu mai e nimic. Ştiţi? Un fel de 14 Iulie englezesc. înainte de ridicarea cortinei. fiindcă ai dovedit că poţi ... dreapta şi iese pe uşa cea mare.. infirmieră Guardul Decorul Sala tronului. poate că gheaţa se va sparge şi se va topi.. unele împotriva celorlalte şi venind spre noi. Mărie e mai . intră pe uşa mare şi iese cu Juliette pe uşa din dreapta. cortine uriaşe de flăcări. întristător de „veselă". cîteva trepte duc la tronul regelui.. GUARDUL (anunţă): Maiestatea sa regina Mărie. BERENGER: Şi chiar dacă m-ar crede. MARTHE: Eu te cred. şi apoi: gheaţa urmînd focului infinit. înspre grădină. chiar dacă m-ar crede. fată în casă.. în timp ce ea se ridică şi cîteva secunde după aceea.. grădinile. venind către noi. regele Berenger întîiul. în faţă.... Ascultaţi-l! MARTHE: Nu-l ascultă.. Nu e nimic pentru moment. abisuri nesflrşite. intră pe uşa din prim-plan. poate că totul se va aranja. dragele mele. Trăiască regele! în pas vioi. soţiilor regelui.tronurile reginelor.. du-ne dincolo.. mai departe de infernuri. prima soţie a regelui Berenger I Regina Mărie. la peretele din fund. Nu-i decît o sărbătoare. BERENGER: Nimeni nu poate să mă creadă. imitaţie după „Levers du roi" din veacul al XVH-lea.o fereastră ogivală. în stînga scenei. urmată de Juliette. I între aceasta şi cea mică . JOSEPHINE: Cum nimic? BERENGER: Nimic. 195 Seara cade roşie-sîngerie.. înveşmîntat în manta purpurie.. fata în casă şi infirmiera Maiestăţilor lor. prim-plan. sînge şi foc. încă o fereastră în dreapta scenei şi o uşiţă în faţa scenei. în faţă. fata în casă şi infirmiera Maiestăţilor lor. bătrînul guard ţine în mînă o halebardă.

JULIETTE: M-a trezit la miezul nopţii. GUARDUL: Am încercat s-o umplu cu Juliette. cam ponosită. Dormeam aşa de bine! GUARDUL: Iar a crăpat. 199 i GUARDUL (anunţă): Somitatea sa domnul Doctor al regelui. MĂRIE: Eu speram totuşi. Am fost să mulg vaca şi n-am avut timp să curăţ în sufragerie. MARGUERITE: Timp irosit. MARGUERITE: Să rîdă sau să plîngă : numai asta ştie să facă. MARGUERITE: Să nu cumva să-ncepi să plîngi iarăşi. Aşa. artificiile şi .. ba l-ai ajutat să se rătăcească. prin uşa din fund. îşi reia halebarda. petrecerile. (Juliettei:) Spune-i să vină numaidecît Du-te şi caut-o! Chiar în acest moment apare regina Mărie. e sala tronului. Este sala tronului. 200 MARGUERITE: Ah! Orişicît! JULIETTE: O auzeam plîngînd în camera ei. E vina ta că nu e pregătit. Are un aer mai degrabă sever. JULIETTE: Vin de la grajd. nu oficial. aprinde-te! Nimic.. Nu serveşte la nimic. Pune halebarda lîngă perete şi suflă în pumni ca să se încălzească. dacă aşa vrea Maiestatea voastră. are bijuterii. MĂRIE (privind către perete) : Ah! crăpătura asta. MARGUERITE: Ia te uită! Deja soarele nu mai ascultă! GUARDUL: în noaptea asta am auzit un trosnet uşor: sa făcut o fisură în zid. I-ai îngăduit orice. abia mă abţin. MARGUERITE: Asta nu-i o sufragerie. bacteriolog. Hai. E vina ta dacă asta-l va surprinde. deşi Naffl au/lt-pe regg dînHiţ-i nrdin sn apară. MARGUERITE: Deja? Merge repede. Cu ei. (Juliettei:) Unde este regina Mărie? JULIETTE: Cred că încă îşi face toaleta. MĂRIE: Ştiu. MARGUERITE: Şi nu te mai agita atîta. (Doctorul se îndreaptă către mijlocul scenei.. Pare obosit. Jflţîgie. Speranţa. chirurg. Ah! dulceaţa vieţii! Balurile voastre. Soarele. Maiestate. MARGUERITE: E frig aici. ştii bine asta. Poartă coroană şi haină de purpură. Radiatorul e rece. radia-torule. Se opreşte în faţă. îmbrăcată cum am spus mai înainte. Radiatorule. De cîte ori trebuie să-ţi spun? JULIETTE: Bine. Asta-ţi cauzează la frumuseţe. Guardul rămîne tăcut cîteva clipe. MĂRIE: Poate le-a interpretat el pro&fe MARGUERITE: Semnele obiective nu înşală. GUARDUL: Am încercat să fac focul. GUARDUL (cu o clipă înaintea apariţiei reginei Mărie): Trăiască regina! MARGUERITE (Măriei): Ai ochii roşii. MĂRIE: Ei bine. dineurile voastre. privind împrejur): Ce praf e-aici. JULIETTE: S-a trezit încă înainte de a se face ziuă. încălzeşte-te! Nai ce-i face: nu merge. Sau nu te mai aşteptai MĂRIE: Dumneata nu aştepţi decît asta. norii | nu au deloc aerul că s-ar putea risipi. stînga. Regina Marguerite apare din nou. totul e bine pus la punct. Şi mucuri de ţigări pe jos. Poartă coroană şi haină de purpură. in plus. preocupat de parcă ar fi uitat ceva. după care face cale întoarsă şi iese pe aceeaşi uşă. MARGUERITE : Bineînţeles. intră Doctorul. (Brusc. tate. MARGUERITE: O vezi! Şi nu e doar atît. Crăpătura e ireversibilă. Nu mi s-a spus că sînt scutit de aprinsul focului! Cel puţin.) Trăiască regina! MARGUERITE (către Juliette. E-n firea lucrurilor. Prin uşa din fund. nu-i aşa/ Te aşteptai la asta. N-am avut vreme să fac curăţenie în sufragerie.) Şi totuşi e ora la care ar trebui să se dea căldură. speranţa! (Ridică din umeri:) Atîta ştiu şi ei: cu speranţa pe buze şi lacrimile-n ochi. MARGUERITE: Din fericire. Să mai încerc s-o umplu? MARGUERITE: Nu merită osteneala. stînga. Ce moravuri! MĂRIE: L-aţi mai văzut pe Doctor? Ce spune? MARGUERITE: Ceea ce ştii deja. Nu mă aşteptam să-nceapă chiar de acum. Şi nu din cauza mea. călău şi astrolog al curţii..atrăgătoare şi mai cocheţă_decît Marguerite. Dar nu merge. (Juliettei:) Mai dă-i o batistă. Radiatoarele nu vor să asculte de nimic. ivicu^. în mijlocul scenei. nu se ştie niciodată. cortegiile. Juliette vine în urma ei. MARGUERITE: Nu mă lua iarăşi cu speranţele. Semnele nu se înşală. draga mea. MĂRIE: Poate că se înşală. Cerul e acoperit.

e o ceremonie mai puţin amuzantă decît balurile voastre pentru copii.. trezeşte-te. MĂRIE (se aşază pe tron): Nu-i voi putea spune. mă făceai snoabă şi pedantă. Uite. ILJLIETTE (aparte): Oricum. uitînd că scopul călătoriei nu e. uite că nu poţi face nimic pentru el. Semăna cu acei călători ie care-i uită Dumnezeu prin hanuri şi cîrciumi. MARGUERITE: O s-o fac eu. nu-i mai spune nimic. Ai lăsat lucrurile să treneze pînă-n ultima clipă. (Juliette se execută. lasă-mă s-o fac. ca şi pentru el. te implor. fără dansatori şi fără dans. Cînd îţi aduceam aminte că trebuie să trăieşti avînd conştiinţa propriului destin. aşa că nu mai avem nici o clipă de pierdut. să cunoască etapele. Cît e de greu! MARGUERITE: E la fel de greu pentru mine ca şi pentru dumneata. o să fie nevoie de tine.. 202 azmc Nu e UARIE: Eşti inumană.. dacă e inevitabil. Mai bine să nu-şi dea seama. v MĂRIE: N-ai pic de inimă.Şi să se sfîrşească totul printr-un cîntec? Aşa ceva e cu neputinţă. MĂRIE: Scumpul meu. Pleacă. Maiestate. (Măriei:) Ei. să ştie cu ex ^ tate distanţa. îţi plac ceremoniile. Ai tot timpul la dispoziţie. lungimea drumului şi chiar sosirea.. El trebuia să IUk?-privirea aţintită înainte. decît balurile voastre pentru cei decoraţi. Iată-te scăldată-n lacrimi. haid un pic de veselie! O să-l molipseşti cu plînsul. Ia-ţi locul de regină şi încearcă să te ţii dreaptă. MĂRIE: O să fie greu. sună cam pedant MĂRIE: Cel puţin. O să-ţi spun eu cînd trebuie să mă laşi singură cu el. N-am fost geloasă. MARGUERITE (Juliettei): Aranjează-ne trena pe tron cum se cuvine! JULIETTE: Da. spune-i-o cu blîndeţe.focurile de artificii.. S~a sfîrşit. te rog. Mi-am dat pur şi simplu seama că n-ar fi înţelept.) MARGUERITE: Sigur. decît balurile voastre în cinstea organizatorilor de baluri. Ar putea să facă un infarct MARGUERITE: N-avem timp să avem timp. am să-l ajut eu. MARGUERITE: . cu cît mai multe menajamente. Gata cu nebuniile. MARGUERITE: La început MĂRIE: Am să-l opresc. ARGUERITE: Ce înseamnă inumană? MRIE: E gr° pregătit pentru asta \RGUERITE: Asta-i greşeala dumitale. spune-i-o măcar cît mai tandru cu putinţă. MĂRIE: Nu. Cîtă vreme irosită! (Juliettei:) Ce tot stai şi ne priveşti aşa tîmpă? N-o să mi te prăbuşeşti şi tu acuma! Poţi să pleci. gata. decît balurile voastre pentru tinerii căsătoriţi. îţi ordon . că se'ia Of' această detestabilă influenţă pe care o ai asupra lui! Mă roe Te-a preferat în locul meu. N-avem decît cîteva minute ca să facem ceea ce trebuia să facem de ani şi ani de zile. MARGUERITE: E vai de capul dumitale dacă dă înapoi. gata cu timpul pierdut şi cu zilele frumoase. MARGUERITE: Ar fi trebuit să fie pregătit de mult.nu te mai smiorcăi! MĂRIE: N-o să fie de acord. fii liniştită. pentru femeile scriitoare. un triumf. MARGUERITE: E prea tîrziu pentru asta. incapabilă să mă înfrunţi. După aceea. Dar se prefac că nu ştiu! Ei t' uită. MARGUERITE: Te rog mult. circiuma. Bate. MĂRIE: Nu-i spune. decît balurile voastre pentru cei salvaţi de la înec. JULIETTE: înseamnă că n-o să mai curăţ în sufragerie. regişorul meu! MARGUERITE (Juliettei): Mai dă-i o batistă. MARGUERITE: Ba da.) MĂRIE: Te rog. De dumneata avem totuşi nevoie pentru etapele ceremoniei. Nu. şi cîte alte baluri. Dintotdeauna. Totul trebuie să se petreacă rezonahiL_Să fie o reuşită. Cu atît mai rău. (Juliette iese prin dreapta. spuneaţi mereu. El nu trebuie să uite. te sfătuiesc. totuşi. Nu-i spune nimic. asta e. Vino. ai încă la °ît colierul dumitale cel frumos. ^-a mai avut de multă vreme o reuşită. decît balurile voastre pentru bătrîni. Cu menajamente. Nu te duce prea departe. Dar el e rege. Ar fi trebuit să şi-o spună în fiecare zi. Balul ăsta se va petrece în familie. Palatul e-n ruină.. Iar acuma. de vreme ce clipa asta-i cea din urmă. vino pe locul dumitale. Nu te mai smiorcăi: îţi repet. 203 LI . nu. Privirea ta nu mă poate sfida. „Trebuie s" tră şi noi". Unde-i insolenţa de altădată? Unde ţi-e surîsul ironic unde-ţi sînt aluziile piperate? Ei. Dumneata mai ai încă un rol de jucat. im MĂRIE: Atît de mult îi plac serbările! MARGUERITE: Bărbaţii ştiu. Sînt obişnuită cu corvezile. Gata cu chiolhanurile şi strip-tease-urile. nicide cum. MĂRIE: Nu şi ceremonia asta. nunţile şi călătoriile de nuntă! Cîte călătorii de nuntă aţi făcut? MĂRIE: Era la aniversările nunţii! 201 MARGUERITE: Le aniversaţi de patru ori pe an.

Marte şi Saturn au intrat în coliziune. Calea Lactee pare că se aglutinează.Pămînturile-s arse. Ba nici atîL Chiar cînd îţi vorbesc eu crapă alţii şi alţii. Somitatea sa Doctorul intră pe uşa cea mare din stînga. GUARDUL (anunţă): Somitatea sa. MĂRIE: Nu-i adevărat. nici o speranţă. în mînă ţine o lunetă. a eroziunilor naturale. MARGUERITE: Logic. E îmbrăcat în roşu. oraşe rase de pe faţa pămîntului. N-o să-mi spui că ăsta-i un ritm normal de îmbătrînire. că nu se poate lupta împotriva cutremurelor. am întîrziat puţin. Nu mai aveau loc. se usucă şi cad. "------—• MĂRIE: Nu-i nimic de făcut în faţa fatalităţii. MARGUERITE: Acuma nu mai avem decît o mie de bătrîni. ce mai e nou? Ceva-ceva tot trebuie să meargă mai bine. MARIE:Cică nu-i lasă conştiinţa* MARGUERITE: Noi spuneam aşa în armatele învingătorilor li se spunea laşi. Soldaţii nu mai voiau să lupte. Nu i-a vrut nimeni şi ni i-au trimis cu forţa înapoi. nu? DOCTORUL: Este o situaţie tipică şi care nu suferă schimbare. să cimenteze terenurile ameninţate. Dumneata suferi de delirul micimii. Marea a spart digurile şi-a inundat ţara. La începutul domniei lui aveam nouă miliarde de locuitori. DOCTORUL (Margueritei): Bună ziua. Şi erau împuşcaţi. Te credem. în braţele dumitale parfumate. MĂRIE: Avem patruzeci şi cinci de tineri. Doctorul.! Mai întîi. Tinerii se expatriază în masă. MĂRIE: Dar el e încă tînăr. iarba a-nceptit să crească. copacii înfloresc. altul după-amiaza. nu-i aşa? Nu-i aşa? Nu e imposibilă o ameliorare. Dincolo de graniţe.. MARGUERITE: Ca să nu mai punem la socoteală războaiele dezastruoase. e gustul lui. MĂRIE: E-adevărat. DOCTORUL: Ambele planete au explodat. MĂRIE: Erau prea mulţi. DOCTORUL: Soarele şi-a pierdut între cincizeci şi şaptezeci şi cinci la sută din forţă. în orig. Nu e. o noutate tot ar fi. Somitatea sa. Teritoriul naţional s-a micşorat. Ce mai e? DOCTORUL: Primăvara . care se deschide şi se închide singură. Mi-a interzis.. Acum. cu o cagulă atîrmndu-i la brîu. a îmbătrînit şi s-a-nfăşurat în propria-i coadă. MĂRIE: Ce noutate? DOCTORUL: Una care nu face decît să confirme indicaţiile precedente. Sîntem deja în noiembrie. La noi. ~ ——— MĂRIE: Regele nu e operabil. a lăsat hectare după hectare să se surpe-n abisuri. Ar fi putut să consolideze solul.care aseară încă era aici . apoi către Mărie): Ştiu. regatul e plin de găuri ca un şvaiţer uriaş. exagerezi. MARGUERITE: Asta era de la sine înţeles. nici o speranţă (Priveşte spre Marguerite:) Iar ea nu vrea ca eu să sper. Nu s-a mai văzut aşa o regină! Mi-e şi ruşine cu dumneata Of! iar o să plîngă! DOCTORUL: De fapt. Nu mai vede de ea L-ai făcut să-şi uite de tot. piscine incendiate.. vezi rezultatul: surpări vertiginoase ale solului.. 204 205 Copacii oftează şi mor. Dar cum?! Acum. Da. Iar pămîntul se surpă mai abitir ca înainte. Pe creştet poartă un coif înstelat. Era astă-noapte. DOCTORUL (privind la Marguerite. Maiestate. MARGUERITE: Cei de care n-a avut nevoie nimeni prin alte părţi. DOCTORUL: Ninge la Polul Nord al soarelui. exact acum două ore şi jumătate. S-a-ncovrigat ca un cîine muribund. frunzele n-au pic de sevă. Pare deopotrivă astrolog şi călău. Repatriaţi la douăzeci şi cinci de ani. MARGUERITE: Era ieri. MĂRIE: Ce zgîrcită eşti. dar vin direct de la spital.ne-a părăsit astăzi. cîrciumi dezafectate. pe la orele cinci. cinci şi un sfert. vecinii ne încălcau fruntariile. MARGUERÎTE: Mă agasezi!. îmbătrînesc foarte repede. . Să binevoiasca Maiestăţile voastre să mă scuze.: Objecteurs de conscience. în vreme ce soldaţii noştri dormeau beţi după chiolhanurile din cazarme. Maiestate! (Măriei:) Bună ziua. Şi al £ăror parfum îl detest » Ce prost-gust! Mă rog. MARGUERITE: Mă aşteptam la asta. fiecare vacă naşte cîte doi viţei pe zi: unul dimineaţa. dezertori. Dar o să-l vezi acum. Nu şi Maiestatea sa MĂRIE: Doctore. da. în loc să consolideze solul. Acolo. Cometa e moartă de oboseală. unde a trebuit să efectuez cîteva intervenţii chirurgicale de cel mai înalt interes pentru ştiinţă. MARGUERITE: Asta aşa e. Munţii lui se surpă. să planteze conifere în pămînturile nisipoase. revine. exagerezi! DOCTORUL: Doriţi să vă uitaţi prin lunetă? MARGUERITE (doctorului): Nu-i nevoie. în numai două zile au ajuns la optzeci de ani. De altminteri. MARGUERITE: Multă lume suferă de delir de grandomanie.

ajunge! Am spus: gata! Ah! Totuşi. fiindcă-i mut Douăzeci şi cinci de locuitori s-au lichefiat. puţin. Ce.. Cunoaştem. cu frontierele care tot dau înapoi şi vin peste noi. Parcă interzisesem norii.iLd£ygnit ceva banaJg Aşa ca totu-i normal:—-—---------— MARÎE (aleargă lîngă rege): Măria voastră şchiopătează. Bună ziua. DOCTORUL: Pe de altă parte. MARGUERITE: Astea sînt semne. REGELE: Ah.. Nu-l auzim. iar Mărie se duce să-l întîmpine. Tot aici. MARGUERITE: Formulă goală. DOCTORUL (îndinîndu-se umil şi mieros): îmi îngădui să-i urez Maiestăţii voastre o zi cît se poate de bună.) Atenţiune! Maiestatea sa! Trăiască regele! Regele intră prin uşa din fund. Se-ntîmplă exact ce se întîmplă întotdeauna în astfel de cazuri. nimic. Lor le e totuna.. MĂRIE (Juliettei): Pune-i papucii mai repede. O să răcească. îmi dau coşmaruri. Nu prea ştiu ce am. e de ajuns.. cu toate turmele astea ce behăie şi sirenele care urlă.. Dar nu-i nimic.) REGELE: Ce-aveţi cu toţii de vă uitaţi aşa la mine? Vedeţi ceva anormal? Nu mai e nimic anormal. străin. Să te sprijin. Colac peste pupăză.. da A căzut în prăpastie.. Au. Doisprezece şi-au pierdut capetele. minte. scumpa mea? MĂRIE (bîlbîindu-se): Eu. MARGUERITE: Ce obicei prost să mergi cu picioarele goale. nu mai sta pe-aici. Mărie. nu mai ştii să dai cu mătura? JULIETTE: Mătura mi s-a rupL Mi-ar trebui una nouă. (Iese. hai.. Ce nor idiot. da. se aude încontinuu muzica regală. MĂRIE: Ţi-e rău. cam mult zgomot.Dumnezeule"? MARGUERITE: Aşa vine vorba. iată papucii. îl aud. coastele mele! (Doctorului:) Bună ziua. REGELE (face doi sau trei paşi. E plin de plase de păianjen la mine-n dormitor. REGELE: Ai cearcăne mari. nu mai avem nici un inginer. Pur şi simplu e un prost obicei. mi-c greu să mă ţin pe picioare. dreapta. apoi Margueritei): Bună ziua.. De altfel. Cresc încontinuu. ce-i cu aerul ăsta nefericit? Ce se întîmplă? . De ce să-mi fie rău? Ba. din nori plouă cu broaşte. de vreme ce totul e anor-maj şi.. Du-te şi le curăţă. Nu miai termină odată cu picăturile . MĂRIE (regelui): Nu-i adevărat.. MARGUERITE (Juliettei): Grăbeşte-te.. am picioarele grele. DOCTORUL (Margueritei): Vedeţi. Pînzele alea de păianjen! Sînt dezgustătoare. MĂRIE: Nu! Taci! MARGUERITE (Măriei): Taci tu. De ce s-a închis Şcoala Politehnică? Ah. cu pămîntul ăsta care tot crapă şi 206 scîrţîie. ce să am? N-am nimic. trebuie să vă înştiinţez. îmi place să mă sprijini! MARGUERITE (se îndreaptă spre el): Sire. REGELE: Ce să mă înştiinţezi? Şi ce nu-i adevărat? Mărie. E cu picioarele goale. JULIETTE: Le-am dat jos în timp ce Maiestatea voastră dormea. îl aud. ba chiar mi-ar trebui douăsprezece. Decapitaţi. MĂRIE: Aud pămîntul surpîndu-se.GUARDUL (anunţă): Institutul Meteorologic al regelui ne anunţă că-i vreme urîtă. Nu ştiu de unde vin şi cum se fac. MARGUERITE: N-are nici o importanţă dacă răceşte sau nu. Să fie lumbago? (Celorlalţi:) Aştept un inginer. Maiestate? Teoria se confirmă tot mai mulL REGELE (Măriei): Ce ai. în timp ce Juliette îi pune regelui papucii. da. regele! (Muzică. Q să aranjăm chestiile astea. Ai plîns? De ce ai plîns? MĂRIE: Doamne-Dumnezeule! REGELE (Margueritei): îţi interzic să-i faci cel mai mic rău! De ce-a zis „Doamne .bătrîn pîşăcios! (JuUetlei:) Ce tot te uiţi aşa la mine? Eşti cam roşie astăzi. N-am nevoie de sprijin. mă doare capul. Juliette intră în urma lui. Marguerite. mi-e puţin rău. şchiopătînd uşor): Eu şchiopătez? Şchiopătez eu? Poate. Norii! Gata cu ploaia. doctore. dacă oricum toate cad în gropile fără fund. 0 207 REGELE: Nu mi-e rău. de data asta fără intervenţia mea.. tot aici? Vreau să spun: eşti deja aici! Ce mai faci ? Eu n-o duc prea bine. La ce bun să mai construieşti altele. Şi norii ăştia. nu-i aşa? Va trebui să facem ceva ordine. mă dor picioarele! O să-mi schimb pantofii. Poate mi-or fi crescut tălpile! Am dormit prost. Ai noştri nu-s buni de nimic. REGELE (Măriei. GUARDUL (anunţă): Maiestatea sa. O dată cu cele mai bune urări.. (Juliettei:) Du-te şi curăţă iar plasele de păianjen. Iar începe. MARGUERITE: E crăpătura care se cască şi se-ntinde tot mai mult DOCTORUL: Trăsnetul a-ncremenit pe cer. da. MARGUERITE (îl întrerupe): Gata. Şi totuşi. MARGUERITE: Pe unde şi-o mai fi lăsat papucii? JULIETTE: Sire. tunetul grohăie.

De altfel.TvMcstater-----------------------------------REGELE: Păi ştiu asta. Trebuie un pic de răbdare. A strîns pe vecie faţa de masă şi a pus pentru totdeauna tacîmurile-n . Să vină miniştrii. v' REGELE: Ba chiar foarte bine. Dar eu am alte lucruri de făcut. MĂRIE: Ba da. adică la trei paşi. aşa e. precis că sînt pe punctul să aţipească. mi-e gura amară. Asta nu înseamnă nimic. oricum. (Juliette iese. veţi muri.a sfjrşjjjyyjIjyjgSi. cu geamurile sparte. vor fi în stare să administreze treburile curente. MARGUERITE: N-ai să mai găseşti. (Către Mărie. nici nu mi-e foame. MARGUERITE: O să mori într-o oră şi jumătate. DOCTORUL: La şcoală nu mai sînt decît cîţiva copii guşaţi. Nici tu nu te mai po(i vindeca. Bucătarul a oprit gazele şi a strîns masa. JULIETTE: Au plecat în concediu. (Se uită pe fereastră. sînt rămăşiţe de soi şi ar trebui să ne ocupăm de ele: asta o să vă mai schimbe gîndurile. debili mintal congenitali.) DOCTORUL: Aşa e.. 4 DOCTORUL: Da. mă simt deja mult "mai bine. Maiestate. Altădată. sau să-i ameliorăm puţin. i-aş fi înlocuit. regina Marguerite spune adevărul: o să muriţi. Berenger.) Du-te şi-i caută pe miniştri. REGELE: Du-te şi caută-i la marginea pădurii. hidrocefali şi mongoloizi. ce-i drept. în orice caz. Nu v-aţi luat micul dejun în dimineaţa asta. Cred că am o limbă saburală. Aţi înlocuit ţiglele de pe acoperiş pe care le-a luat vîntul? Nu munceşte nimeni. J_. MARGUERITE: Vei muri la sfîrşitul spectacolului. nu se mai poate vindeca nimeni. pe unde intră frigul şi curentul. O s&jQorrînd o să vreau eu. Cum e ţara-n dimineaţa asta? MARGUERITE: Vrei să spui: ce-a mai rămas din ea. la marginea pădurii. ar trebui să-mi dai nişte pilule să-mi crească pofta de mîncare şi să-mi degajeze ficatul. (Urca treptele spre tron. Doctore. Nu mă pot bizui pe nimeni. Doctore. o să pot singur. DOCTORUL: Nu veţi mai găsi. desigur. MĂRIE: încearcă să-i scoţi de acolo. Maiestate. lasă-mă. REGELE: Dar să facem ceva! MARGUERITE: Nu se mai poate îmbunătăţi nimic. Nu prea departe. REGELE: Iarăşi chestia asta? Mă plictisiţi.MARGUERITE: Sire. Speră să prindă un peşte ca să poată hrăni populaţia regatului. MĂRIE: Vedeţi? Se simte mai bine. Trebuie să mă ocup eu de toate. ba da. aşa e. cînda_§ă arn_ timp. Mai tîrziu.) REGELE: Dacă mai aveam doi specialişti în guvernare. Toţi ştim că vom muri. MĂRIE: N-ai să mai găseşti alţii. Deşi aseară n-am băut nimica. REGELE: Rasa. O să-mi aduceţi aminte de asta cînd va fi timpul. MĂRIE: Dumnezeule! DOCTORUL: Da. pot singur. REGELE: Şi mi s-a lenevit ficatul.) REGELE: Cîtă indisciplină! JULIETTE: Au căzut în rîu. (Regelui:) Nu-i aşa? 209 REGELE: Doar nişte dureri de şale. ar trebui să-l retapiţăm. REGELE: Nu e amiază. o să mor. Sire. REGELE: Eu nu sînt bolnav. nu-i aşa? (Scoate limba la doctor. MĂRIE: Se simte bine. Dar nu face nimic. draga mea?!? Nu-i prea drăguţ ce spui. Dar mă duc să văd. O dată scoşi aceştia din apă.. Ah. trebuie să vă anunţăm că veţi muri. La drept vorbind. Sînt în capătul celălalt al regatului. (Se sprijină în sceptru ca într-un baston. cinci litere ale alfabetului. care încearcă să-l susţină:) Nu. peste cincizeci de ani. Pentru mine-f dimineaţă.) încă mai e bun la ceva sceptrul ■ ăsta. JULIETTE: N-or să vină: sînt în concediu. nu prea se simte bine. Ai şi tu o manie să-mi aduci aminte de lucruri urîte tocmai dimineaţa! MARGUERITE: Sîntem deja la amiază. Să mi se aducă micul dejun. cînd se vor face mari.) Au! Picioarele mele! Au! Rinichii mei! Am răcit în palatul ăsta prost încălzit. nu. încă n-am mîncat nimic. Pescuiesc. (Cu greutate. ăştia ar fi fost ucişi. peste trei sute de ani. Nici masa de seară n-o veţi mai lua. Aaaşa! Of! S-a 208 făcut cam tare tronul ăsta. REGELE: A rămas destul. ajutat totuşi de regina Mărie:) Nu. (Apare Juliette. Printre copiii de şcoală. c^ vgţjjotărî eu7? ma~gTTnTCi7 să ne ocupăm de treburile împărăţiei. încearcă să-i îngrijeşti cît de cît. e4. DOCTORUL: Maiestate. reuşeşte să se aşeze pe tron. da. fiindcă pămînturile s-au restrins şi s-au chircit. Măcar să-nveţe primele patru. REGELE: Ce spui tu. Peste patruzeci de ani.^ DOCTORUL: Maiestatea voastră nu-şi mai poate permite aşa ceva! N-ar mai avea atunci nici un supus. O să mor. pe makil rîului. îşi imaginează că nu-i nimic de lucru.

Nici măcar asupra ta nu mai ai putere. MĂRIE (regelui): Dovedeşte-le că ai putere. mă însănătoşesc imediat . vă. au paralizat armata. MARGUERITE: Nici măcar să nuju_bolnav nu mai poţi să decizi. Ordonă! REGELE (Guardului): Arestează-i pe toţi.. cu sălciile.. în numele. Nu mai sta la discuţii. Arestează-i pe toţi.. îţi ordon. înţeleg. Dacă vrei.. fiindcă pot şi singur. (Face un efort cumplit ţi se strîmbă de durere. E pietrifica . Să abdici de bună voie. Nu vă mai ascultă. MĂRIE: Dar mişcă-te odată! JULIETTE: S-a arestat pe el.dulap. ţi-ai dat. DOCTORUL: Aţi pierdut puterea de a decide singur.) REGELE (Guardului): Ce te-a apucat? Vorbeşte odată. ridică-te... (Merge. în pivniţă. spune mai departe! Te crezi statuie? MĂRIE (regelui): Nu mai pune întrebări. Ori sînt trădători. închide-i în turn.. MĂRIE: Trăiască regele. REGELE: Sînt nebuni. 211 DOCTORUL: Nu ve< eţi că nu se mai poate mişca? Nu mai poate vorbi. poţi s-o faci.. (Tace şi rămîne cu gura întredeschisă. Un virus necunoscut a pătruns în creierul armatei şi sabotează toate posturile de comandă. Vă bateţi joc de mine. Ordonă. Reumatismul. MĂRIE: Mai întîi. (Margueritei:) AM SĂ MOR CÎND O SĂ VREAU! EU SÎNT REGELE! Eu hotărăsc. închide-i. REGELE: Mă ridic. MĂRIE (Guardului): Arestează-i! GUARDUL (fără să se mişte): în numele Maiestăţii sale. regelui. ^ ■"—' MARGUERITE? în halul în care ţi-e regatul!... JULETTA: Bietul Sire. Nu mai poţi împiedica degradarea solului. MĂRIE: Nu-i spuneţi aşa de iute. REGELE: Să-abdkîMARGUERITE: Da. Ia totul sub voinţa ta! GUARDUL: în numele. Maiestate.. nu. MARGUERITE: Ia mişcă-te un pic şi-ai să vezi! REGELE (care tocmai se reaşezase. Rîul în care au j căzut s-a prăbuşit în abis cu tot cu malurile. REGELE (Guardului): Guard! Arestează-i! . DOCTORUL (arătînd către Guard): Sire^armata^ paralizată. Dacă mă gîndesc că-s bine. Intră Juliette. Este un simptom caracteristic. care dă să-l ajute:) Nu. desigur. aum^jc^_^ain_jirea_.) MĂRIE: Vezi ce uşor e! REGELE: Vedeţi ce simplu este. vă. MĂRIE (regelui): N-o crede. Juliette se precipită să-l ridice. Nu. (Măriei:) N-ai spus tu că nu sînt bolnav? Şi sînt frumos. MARGUERITE: Aşa ar fi cel mai bine. că turnul s-a dărîmat. sărmanul Sire! > MĂRIE (regelui): Trebuie arestaţi. sprijinindihselh sceptru.. REGELE: Voi dovedi că vreau.) Regele moare. închide-i în temniţă.. DOCTORUL: Abdicaţi. DOCTORUL: Şi fizic. Sînteţi nişte farsori.RegeJ&^£^yindecă ^ria-eLjnju^i. voi dovedi că pot. a zidurilor. REGELE: O să vedem noi dacă nu mai am putere. MĂRIE: Nu-ţi da consimţămîntul..) Mă ridic singur. Vrea să te hipnotizeze. Maiestate. cu tot REGELE: Da. Nu-i spuneţi atît de brutal.. (Se ridică singur. dar foarte greu. vă. E un complot Vreţi să abdic. (Regele se ridică.) . (Margueritei:) întotdeauna ai vrut să mor.. REGELE (Guardului): Dar fă-o odată! MARGUERITE: Nu vezi că nici nu se poate mişca? Suferă de gută.. Asta-i fiindcă nu mi-am pus în cap să-mi spun că nu sînt bolnav. MĂRIE: Vei avea întotdeauna deplină putere asupra mea. precum vezi. Minciuni. REGELE: Cine a dat astfel de ordine fără consimţămîntul meu? Mă simt foarte bine. bolşevicilor. seama. Către Mărie. absolut singur.preocupat de treburile regatului. sire. Abdică moral. aşa e cel mai bine.. nu mai ainici o putere asupra noastră. N-am avut vreme să mă gîndesc la asta. Ia-i pe toţi şi soarbe-i în voinţa ta. (Măriei:) întotdeauna m-ai visat mort... administrativ.. se îndreaptă dintr-o dată): Au! . 210 JULIETTE: Miniştrii nu mai pot fi scoşi din apă. Din punct de vedere medical. MARGUERÎTE: Şi durerile tale? REGELE: Nu mă mai doare nimic.) GUARDUL: Trăiască regele! (Regele cade iar. (Cade. MĂRIE: Arestează-i! (Regelui:) Asta este. Nu mâîai putere asupra stihiilor. Nişte complotişti.. în subterane.. în coteţul pentru iepuri. vă arestez. Nu-i asculta. MARGUERITE: Nici măcar. Nu mai eşti în stare să guvernezi. REGELE: Nu sînt bolnav. MARGUERITE (regelui): Propriile tale ordine. e foarte clar. Totul e o problemă de voinţă.. dar nu vrei să mărturiseşti.

) REGELE: Semn rău.. atîta tot Asta i se poate întîmpla oricui. GUARDUL: Trăiască. coroana i-a alunecat de pe cap. Guard. Se clatină. Unde mi-e coroana? (în cădere. Strînge pumnul. (îi dă sceptrul..) Regele moare. iar deşertul ne-a invadat continentul. arătînd spre Mărie): Trebuie s-o calmăm. MARGUERITE: Bineînţeles. doctore? DOCTORUL (Margueritei): Cu siguranţă. Dar totul se va aranja. (Regele cade iar. Marguerite o ridică de jos. dar cad imediat.. O să vedeţi de ce sînt în stare. REGELE: Accident tehnic. haide. DOCTORUL (regelui): Maiestate. să i se taie capul Guardului! (Capul Guardului se apleacă puţin la dreapta. care dispăruse. haide! MARGUERITE: Niciodată nu s-a ţinut mai drept capul Doctorului pe umerii săi. DOCTORUL: Vă simţiţi foarte rău şi nu mai puteţi face alt efort. Trebuie să-ţi dai seama de asta DOCTORUL: Durerile voastre. haide.. MARGUERITE: Gata cu reuşitele. DOCTORUL: Astfel de accidente nu se întîmplau altădată. daţi dovadă de luciditate.) Guard. MARGUERITE: Ţi-o pun eu la loc. mişcă. m-am ridicat Aşa că minţi. MĂRIE: Nu crede în semne. vegetaţia s-a dus să înverzească în ţările vecine. Sire. (Mărie rămîne nemişcată. O simplă neglijenţă. Aţi constatat asta. Guard. e mai-biriele de pe urmă. MARGUERITE (Doctorului..) MĂRIE: Vedeţi. nu-i aşa? MARGUERITE: Trebuia să te aştepţi la asta. Totul va fi reparat şi făcut ca nou. în trei zile aţi pierdut toate războaiele pe care le cîştigaserăţi. apropie-te. în urmă cu zeci de ani . numai. (Guardul face doi paşi înapoi. junghiurile. mai corect: se desprind de pămînt. 212 MĂRIE: Nu mai crede-n semne. REGELE: Să cadă capul Doctorului! Să cadă numaidecîL Haide. Ce-i cu toată vrăjitoria asta? Cum aţi ajuns .sau acum trei zile . e mai bine. Tocmai acesta e semnul. Sire. Se mai întîmpla. REGELE: Totul s-a hodorogit fiindcă nu mi-am pus întreaga voinţă în joc. le-aţi pierdut din nou. apare din nou. Şi niciodată n-a fost mai solid. Azi e pentru prima oară DOCTORUL: Exact. Trăiască regele! JULIETTE (apare şi dispare din nou.) O să-i cadă capul.) GUARDUL: Regele moare! MĂRIE: Nu. DOCTORUL: Iertaţi-mă. REGELE: Am alunecat. Trăiască regele! Ridică-te. să cadă la pămînt coroana Margueritei. fă doi paşi. M-am ridicat singur. ■ 213 MARGUERITE: Nu poate. Ei. puţin la stînga. Rachetele pe care aţi vrut să Ie lansaţi nu mai pornesc. DOCTORUL: Totul a venit dintr-o dată. Regele cade din nou. (Regelui îi scapă sceptrul.. sînt foarte încurcat REGELE: Să cadă la pămînt coroana Margueritei. nu:i aşa. MARGUERITE: E mai-binele sfîrşitului. o să-i cadă capul.) Ţine-l bine în mînă. curaj! REGELE: Dar m-am sculat de jos. De cînd recoltele noastre au putrezit. încearcă să-l faci să înţeleagă. Regelui îi cade din nou coroana. REGELE: Nu le-am avut niciodată. care pînă joia trecută erau nişte deserturi.) Ăsta-i semn rău. Nu mai poate asculta decît de ordinele altora. MARGUERITE: Nu.) DOCTORUL (regelui): Maiestate. Juliette. cu un plescăit.GUARDUL: Trăiască regele. trăiască. nu mai sînteţi stăpîn pe persoana voastră. treci înapoi. sau.) MARGUERITE (arătînd spre rege): Acuma.) REGELE: Să i se taie capul. Nu mai mult ca înainte.imperiul vostru era înfloritor. Au venit dintr-o dată. MĂRIE: Trăiască regele! Trăiască regele! MARGUERITE: Ce comedie! Regele se ridică greu. în vreme ce regele se ridică): Trăiască regele! GUARDUL: Trăiască regele! (Scena trebuie jucată ca un teatru de păpuşi tragic. (Guardul avansează doi paşi. REGELE: Mulţumesc. Mărie i-o pune la loc. • JULIETTE: Trăiască regele! (Dispare iarăşi. n-o să ţină mult (Regelui:) Mai poţi oare să faci ceva? Mai poţi da un ordin care să fie ascultat? Mai poţi schimba ceva? N-ai decît să încerci.. Cele pe care le-aţi pierdut. (Se opreşte. vorbeşte anapoda Nu trebuie să mai vorbească fără permisiunea noastră.

MĂRIE (regelui): Ai să te oboseşti. iar fulgerul să stea la mine în mînă.) Ai auzit? MĂRIE: Da.) Ce? Nimic? Ordon să plouă. REGELE (Măriei): Vino şi ia-mă în braţe.) Să crească frunzele la loc în copaci. Sire. (Juliette intră prin uşa cea mică din fund. MĂRIE: Să fim din nou aseară. ordonă. precis ai un torticolis. Nu se întîmplă nimic. (Pauză. clipă! MARGUERITE. nu-l mai poţi sprijini. Devii ridicol. MARGUERITE (regelui): Nu mai încerca E-n zadar. nu e vina mea MARGUERITE (regelui): Mai ai nevoie de alte dovezi? REGELE: Ordon să crească arbori din podea.^ se vede un gol. Programul va fi executat punct cu punct GUARDUL (anunţă): Ceremonia începe! Mişcare generală. Ordonă. MARGUERITE (Măriei): Acum poţi vorbi. REGELE: Vino spre mine surîzînd. Ordonă. Ordon să sejtragă de o sută douăzeci şi unu de ori cu tunurile în onoarea mea (Duce palma la ureche. MARGUERITE (Măriei): Fă cîţiva paşi înspre el.) Ordon să fulgere. Maiestate. MĂRIE (care s-a tras înapoi şi este acum lîngă fereastră): Ordonă. Ordon să sune trîmbiţele.. Sire. dreapta). REGELE: Atunci dansează. Vino la mine. (Mărie avansează puţin către rege. (Măriei:) Stai. O să vin. GUARDUL: Regele a murit. e deja pe panta de coborîre. O să aflu eu pricina acestei dezordini. Am uitat dintr-o dată să merg. (Juliette iese. Opreşte-te. . e mai mult mort decît viu. fără îndoială. ba da Am auzit ceva DOCTORUL: Vă ţiuie urechile. întoarce-te vreme.) Ce? Nimic? Să intre Juliette prin uşa cea mare. Nu prin aia. un vid ceresc pe locul constelaţiei regale. REGELE (Măriei): Mărie! MARGUERITE: Peste o oră.. (Se duce la fereastră. MARGUERITE (regelui): Vei muri peste o oră şi douăzeci şi cinci de minute. da. O să vin. MĂRIE: Nu pot 214 REGELE: Ai. Ieşi pe-aici. Juliette iese prin uşa cea mică. Dă-mi un ordin. MĂRIE: Să revenim în urmă cu douăzeci de aniREGELE: Să fim iarăşi săptămîna trecută. regele meu. Ah. Sire. MĂRIE: Da. trăiască regele! MARGUERITE (Guardului): Idiotule. N-am putere-n braţe. locul Maiestăţii voastre e trecut la defuncţi. (Mărie rămîne nemişcată. MARGUERITE: De mine ascultă. Fiecare îşi ia locul. în faţă. MĂRIE: Nu ştiu cum să fac ca să merg. ci prin asta. în registrele universului. să te cuprind în braţe. -ţfe-marexistă timp. Deja dincolo. MĂRIE: Nu ceda. (Regelui:) Fii gata. ai face mai bine să taci. Dă un ordin să vin spre tine. douăzeci şi patru de minute şi-o secundă. am auzit Aşa am să fac.) Nu aud nimic!.) Poruncesc să se tragă clopotele. iubitule. Ai asudat tot Odihneşte-te puţin. Sîntem deja dincolo de asta. Nu dispera. Sire. Superstiţie sentimentală! Lucrurile s-au schimbat Nu mai poate fi vorba de aşa ceva. întoarce-te timp! Opreşte-te. DOCTORUL: Da. DOCTORUL (MargueTiM7ThqtâTe~~'a~pnvit în înalt cu luneta): Privind prin lunetă. DOCTORUL: într-adevăr. MĂRIE: Iartă-mă. MĂRIE: Da. MĂRIE (regelui): Spune-mi ce să fac şi voi face. un torticolis. Probabil că a * ruginit ceva în mecanism şl în înlănţuirile subtile. iubirea mea. îţi dăm voie.) Să dispară acoperişul! (Pauză. REGELE: Să se întoarcă vremurile de altădată. Nu-ijnai întinde braţele. Cel puţin învîrte-te. douăzeci şi patru de minute şi cincizeci de secunde. haide. MĂRIE: Aşa aş vrea. Uite cît sînt de frumoasă. Peste o oră vom reuşi. Mărie e alături de el. REGELE: Păi.. să scăpaţi puterii mele? Să nu credeţi că lucrurile vor continua \ aşa. O să luăm imediat totul de la început. (Arată spre uşa cea mare. dincolo de ziduri şi acoperiş.) REGELE: Ai văzut? Merge. Te voi asculta" MARGUERITE (Doctorului): Ea crede că ceea ce se numeşte iubire poate să facă imposibilul. 215 MARGUERITE (Măriei): Nu mai încerca să-l distragi. (Pauză. într-o oră. (Pauză.) Dansează. Miros frumos. însă. dreapta. du-te la fereastră şi deschide-o. Juliettei:) îţi poruncesc să rămîi. Totul s-a topit în mîna lui. REGELE: Vino la mine. Regele e pe tron. Maiestate. (Mărie rămîne neclintită.

MARGUERITE: Şi-a pierdut vremea hoinărind pe străzi. MARGUERITE: Niciodată nu ai făcut-o serios. MARGUERITE: Au şi ei o imortalitate provizorie. Erai condamnat. Atîta ar fi fost de ajuns. GUARDUL (anunţă): Trece regele! DOCTORUL: O să vă regretăm din suflet.. Trebuie făcut totul într-un ceas. patru sute de ani. Dar o oră e prea de ţv ajuns.) Ridurile i se adună pe frunte şi pe faţă.. să împlineşti patruzeci ca să începi antrenamentul. Apoi cîte zece minute. MARGUERITE: Mereu amînai. Şi nu mă crede. Sire. Nu voiam să mor. MARGUERITE: Asta fiindcă se credea că vei decide mai devreme să mori. La douăzeci de ani spuneai că lasă. Trebuia să te gîndeşti la asta încă din prima zi. MĂRIE (Margueritei): Criza va trece.. MARGUERITE: Tocmai asta-i imposibil. Nu vreau. DOCTORUL: Prevăzusem criza E absolut normală. REGELE: Am fost înşelat Trebuia să fiu prevenit. M-au tras pe sfoară. REGELE: Dar eram atît de sănătos. două sute.. Ar fi trebuit să fii deja pregătit.. MĂRIE: Ce e de făcut pentru a-i da forţă să reziste? Eu însămi sînt pradă slăbiciunii.. vă promitem. un sfert de oră. a trăit mereu de pe o zi pe alta.REGELE: Nu. (Regelui:) Ar fi trebuit să păstrezi gîndul morţii ca un gînd permanent. REGELE: Tu m-ai prevenit prea devreme. DOCTORUL: Nu a fost niciodată prevăzător. 217 r REGELE: Tocmai aveam intenţia să-ncep. MĂRIE: Ia te uită! Părul i-a albit dintr-o dată. DOCTORUL: Aşa de repede s-a demodat. niciodată nu ai făcut-o din toată fiinţa ta MĂRIE: Dar el trăia. după care să te gîndeşti zilnic. 216 REGELE: Mi s-a promis că n-am să mor decît atuncjjcmd am vreau eu. trei mii şase sute de secunde. A îmbătrînit dintr-o dată cu paisprezece veacuri. cîte cinci minute pe zi. Tu m-ai avertizat prea tîrziu. MARGUERITE: La patruzeci de ani ai zis că o să aştepţi pînă la cincizeci. fiindcă de unul singur nu pot. Trebuie să i se dea timp. nu mă lăsaţi să mor. MARGUERITE: E vina ta că eşti prins pe picior greşit. Nu mai amînai pregătirile de moarte cu zece ani. Niciodată nu ai avut timp. REGELE: Regii ar trebui să fie nemuritori. La cincizeci de ani. Ah! Dacă aş mai avea un secol înaintea mea poate că aş fi reuşit să am timpul necesar! DOCTORUL: Nu v-a rămas decît mai puţin de o oră. Doresc să fiu salvat. Aşa se face antrenament REGELE: Dar m-am gîndit şi eu. Cinci minute ajung. Vă rog. o sută douăzeci şi cinci de ani. (într-adevăr. Ai avut şaizeci de aniv nouăzeci de ani... Nu faci decît să-l ameţeşti. totuşi. MĂRIE: Nu va avea timp. Maiestate. Fiţi drăguţi şi nu mă lăsaţi să mor. REGELE: Nu vreau să mor. nu-i crede decît pe ei. profund. ci cu cincizeci. nu e posibil. La patruzeci de ani. zece sc-^CuntUJ c6n$tlente. Regele a albit.. Deja a intrat în stadiul primei apărări. DOCTORUL: O oră bine umplută face mai mult decît cîteva secole de ""uitare şfiieglijenţă. MARGUERITE: Ai fost prevenit. o jumătate de oră. Are mare noroc. Nu vreau să mor. REGELE: Ce plin de viaţă eram! Eram plin de viaţă! MARGUERITE: La cincizeci de ani ziceai să aştepţi şaizeci de ani. aşa. MĂRIE: Dar am . (Regelui:) Speră. mai speră! MARGUERITE (Măriei): Nu-l mai încurca. REGELE: Nu vreau. Or. atît de tînăr. O să vă pomenim. atunci trebuie sa fii decis cu forţa. ascuns în cele mai ascunse tainiţe ale gîndurilor tale. nu vreau. După care le-ai amînat din secol în secol. ca fitecine. Te-ai rătăcit singur în noroiul călduţ al celor vii: acum o să îngheţi. MARGUERITE: Prea din plin. Dacă ai prins gustul autorităţii. Nu vreau să mor. ei are o oră: şaizeci de minute.

preabunului său rege.) JULIETTE: Săraca Maiestate.! MARGUERITE: Eşti bun să termini. MARGUERITE (Doctorului): Nu trebuie să fie auzit Nu-l lăsa să strige. o deschide cu mare efort. MARGUERITE: îşi închipuie că el e primul care moare. MĂRIE: Plînge ca fitecine. MĂRIE: Fiecare e pentru sine primul care moare. Maiestate. Popor. la moartea lui Filip al Il-lea.. (Doctorului:) Ai sarcina de a scrie cronica ultimelor minute.. în depărtare se aude un ecou slab: „Regele o să moară".împărăţii El a muncit GUARDUL: A făcut muncile lui Hercule. Aici nu există repetenţi. Noi nu sîntem decît reprezentanţii medicinei. MARGUERITE: Spaima nu-i inspiră decît stări banale. REGELE: Sînt ca un şcolar care se prezintă la examen cu temele nefăcute. MARGUERITE: Fuşereală. care nici măcar nu ştie cui se adresează. (Margueritei:) Vom avea grijă de legenda lui. REGELE: Tare-aş vrea să fiu repetent MARGUERITE: Vei trece examenul. REGELE: .) MARGUERITE: Există spionii. JULIETTE: Ar mai vrea să facă şcoala vieţii alte cîteva secole. MARGUERITE: Penibil. o să şi inventăm. E un porc prins penjtru tăiere. (Revine la fereastră. . 219 REGELE (la fereastră): Cine vrea să-mi dea viaţa lui? Cine vrea să-şi dea viaţa regelui. bietul Sire. care răspunde cu întîrziere. ajutor. Datoria Maiestăţii voastre e să moară demn. la moartea lui Carol Quintul. care nu face miracole. Maiestate? Te oboseşti în zadar. Nici măcar nu ştiu ce public e-n sală. sărmanului său rege? MARGUERITE: E indecent MĂRIE: Lăsaţi-l să-şi încerce toate şansele. Nu vreau să-l cunosc. JULIETTE: N-are nici un rost să strige..) DOCTORUL: Nu e nimic altceva decît ecoul.. REGELE: Nu vă atingeţi de rege. (Regelui:) O să vă îngrijim cu atenţie legenda. REGELE: M-aţi auzit? MĂRIE: Eu am auzit. . DOCTORUL: Nu puteţi face nimic.. care a dormit douăzeci de ani în sicriu. Şi nici noi. ajutor. Speram să exprime cîteva fraze exemplare. Este un om. MĂRIE: Regişorul meu. scumpul meu rege. am auzit REGELE: Mi se răspunde. MARGUERITE (regelui): Nu te nelinişti. DOCTORUL: Urechile duşmane ce pîndesc la frontiere. Ca un orator împins la ' tribună şi care nu ştie cum să-şi înceapă discursul. REGELE (la fereastră): Popor. O să punem în gura lui ziceri / memorabile deale altora. Maiestate. fiindcă şchioapătă tot mai accentuat. MĂRIE: Nu e un rege. am să fiu salvat JULIETTE: Nu e nimeni. de goluri. Doamne.ca un actor care nu ştie rolul în seara premierei şi care are memoria plină de goluri. (Intră Juliette. Fără să-şi fi pregătit lecţia. gîndiţi-vă la moartea lui Ludovic al XlV-lea.) 218 DOCTORUL: E scandalos. (Se aude ecoul: „ajutor". DOCTORUL: Maiestate. chiar şi pe cele mai puţin probabile. La nevoie.. în ce stare sînt! GUARDUL (anunţă): Regele face aluzie la starea sa! MARGUERITE: în ce ignoranţă eşti. Vreau ca toată lumea să ştie că am să mor. DOCTORUL: îi vom împrumuta aforisme edificatoare. MARGUERITE: Frica lui ne va acoperi de ruşine. n-am ce să-i spun.) Mi-e frică. (Strigă. REGELE: Să mor demn? (La fereastră:) Ajutor! Regele vostru o să moară. REGELE: Dar poporul ştie de asta? L-aţi prevenit? Vreau ca toată lumea să ştie că regele o să moară. Nu e posibil. ' MARGUERITE: Ăsta nu mai e un rege..) Ascultaţi: regele vostru va muri. REGELE: Popor! Eu trebuie să mor. MARGUERITE: O întîrziere foarte obişnuită în regatul acesta unde totul funcţionează prost REGELE (plecînd de la fereastră): Nu e posibil. JULIETTE: Păi dacă nu-i nimeni în regat! (Iese. (Fuge spre fereastră. a făcut şcoala vieţii..

adesea la loterie. MARGUERITE (în timp ce regele geme): Rage. mai confortabil stînd în scaun cu o pătură pe genunchi şi cu o buiotă. REGELE: M-am urcat pe tron acum două minute şi jumătate. Se va opri. dar pe tronul mai mic. MĂRIE: Fără injecţie. Vocea lui nu se mai transmite. repede. mi-e frică.) MARGUERITE: Trebuie să asculţi. Am pus şi eu să li se facă altora injecţii.) REGELE: Nu accept Vreau să rămîn în picioare. (Strigă.) JULIETTE: O să vă simţiţi mai bine. MĂRIE: I se îngreunează mîinile şi picioarele. (Margueritei:) Să-i facem o injecţie să-l calmăm? Juliette apare cu un fotoliu de infirm. 221 REGELE: Nu vreau să aud nici un cuvînt de la voi. Juliette se uită la regina Marguerite cu un aer întrebător. (Juliette revine cu o pătură. vreau să fug. mi-e frică şi plîng. Şi va asculta. O să cazi. Juliette apare cu nişte haine călduroase şi o buiotă. cît un surîs repede stins. MARGUERITE: Nu mai ai putere să-l ţii. REGELE: Mi-e greu să mişc şi braţele. regele se clatină. aşază-te. (Juliettei:) Nu ţi-am spus sa aduci fotoliul ăsta. Se va aşeza. MARGUERITE: Un copilaş cu barbă. Nici măcar el pe el nu se mai aude.) JULIETTE: Nu-l mai ţin picioarele. Vorbiţi. nu văd nici un inconvenient Juliette îi înapoiază regelui sceptrul. DOCTORUL: E ciuruit de reumatism. REGELE: Ştiu ce-i aia o injecţie. Indulgentă mai eşti! JULIETTE (Margueritei): Nu v-aţi pus în locul ei! REGELE: Nu. (Plînge. (Iese. la dreapta. geme. MARGUERITE (Doctorului): Dar nici n-a făcut vreun efort pentru asta. O să obosească. N-am avut timp să cunosc viaţa. DOCTORUL: Şi nici nu mai aveţi de ce să vă sprijiniţi în el. plin de riduri şi urît. (Geme din nou. Vreau să rămîn în picioare. Regele se întoarce şi face cîţiva paşi către mijlocul scenei.) Mă prăbuşesc în ciuda voinţei mele. (Ceilalţi tac.) Poate că mai există o şansă din zece. REGELE: N-am să fac ce spui tu. să iau aer. Fiecare vorbă mă înfricoşează.) MĂRIE: E ca un copilaş. al reginei. A strigat prea mult şi i s-a oprit vocea. Spuneţi-mi că nu-i adevărat. Stai acolo. Sunetul nu mai merge nici pînă la capătul grădinii. Djş_ ce oai£_m-am mai născut dacă nu paL-sătrăiese-veşnic? Părinţi blestemaţi. A redevenit copilaş. Ce idee caraghioasă. (Dă să urce treptele tronului. Oare aşa începe? Nu. înconjuraţi-mă. REGELE: Nici măcar „of n-am avut vreme să spun. O şansă din o mie. MARGUERITE: Stai în scaun. care vine spre el cu o bonetă): Nu vreau boneta asta (Nu i se pune. Nu mai vreau să vă aud vorbind. şi iese. din stînga. REGELE: Nu vreau injecţie. reţine-ţi-mă. Juliette lasă fotoliul într-un colţ al scenei.) 220 REGELE: Nu. (Ceilalţi tac. După ce a umblat după rege cu obiectele de care am vorbit. DOCTORUL: Numai noi îl mai auzim. m-am însurat acum trei minute.) GUARDUL (anunţă): Maiestatea sa urlă! DOCTORUL (Margueritei): N-o să urle mult Cunosc procesul.DOCTORUL: Nici ecoul nu-i mai răspunde. MARGUERITE: Adică acum două sute şaptezeci şi şapte de ani şi trei luni. . vorbiţi. dimpotrivă. M-am născut acum cinci minute. ce glumă bună. MARGUERITE (Juliettei): Ia-i şi sceptrul. Eu vreau să mă plimb. Ba nu. Regele plînge. REGELE (Juliettei): îţi interzic. Vreau să fiu sprijinit. fiindcă veţi fi purtat de alţii. REGELE (Juliettei. A strigat destul. Mila ta mă înspăimîntă.) înainle_jcîşiigam. pe rotile şi cu spătarul însemnat cu o coroană şi alte însemne regale. veţi fi dus cu fotoliul. Vreau să urlu. MĂRIE (Juliettei): Lasă-i sceptrul.) JULIETTE: Dar e o coroană mai puţin grea. (Se ridică foarte greu şi se prăbuşeşte în celălalt tron de regină. MARGUERITE: Asta face $ouă sute optzeci şi trei de ani. (Măriei care voia să se apropie de el:) Nici tu nu te apropia. MĂRIE: Totul a fost cît o plimbare pe-o alee înflorită. MARGUERITE: Hai aşază-te. cît o promisiune neonorată. din dreapta. DOCTORUL: Maiestate! REGELE: Nu mai pot să vă ascult. (într-adevăr. Sire. E prea greu. MARGUERITE: La urma urmei. dacă aşa doreşte el. REGELE: Mi-e frig. Că e un coşmar. dar nu reuşeşte. Juliette le pune de-a valma în fotoliul pe rotile. totuşi. REGELE: Lasă-mi sceptrul. Vreau să urlu. REGELE: Vreau să mi-l păstrez. REGELE: Poate că totuşi nu-i adevărat.

şi cărţi pe care nu le-a citit niciodată. Din ce în ce mai bine. DOCTORUL: Poate că-i mai bine aşa Geme. şi nu v-a fost frică. fraţii tăi rivali. şi persoane cu experienţă. da. ai pus să fie asasinaţi. foarte vizibil. verii noştri şi verişorii pînă la a şaptea spiţă. Aşa. simţeam asta. 223 JULIETTE: Nu mai e deasupra legilor.. nu asasinaţi. nu ştiu să socotesc. MĂRIE: Nu-l mai covîrşiţi aşa. MARGUERITE: Nu şi în ţară la noi. se exprimă. după ce aţi modernizat armata. Aţi participat în fruntea armatei voastre la două mii de bătălii. Mă supuneam ordinelor. MARGUERITE (regelui): Am spus: „Ai pus să fie masacraţi părinţii mei. REGELE: Numai la un pas. atîţia oameni se nasc în clipa asta. nu mai sînt mai presus de legi. ori pe aripa unui avion de vînătoare. Eu eram un simplu instrument. Şi asta din cauzaja. Ei bine. nu asasinaţi. cu familiile lor. să raţioneze.. REGELE: Ea a suflat. cu prietenii lor. MĂRIE: A fost un erou. îşi pune problema MARGUERITE: în sfîrşit. 222 DOCTORUL: Dacă zice că n-o să se resemneze. o regret Iertare. Parcă-i bunicul. şi o făceam euthanasic.MARGUERITE (Doctorului. . . MARGUERITE (regelui): Sterilitate absolută. oricum. DOCTORUL (Margueritei): Executaţi. De altminteri. Cît fac doi şi cu doi? JULIETTE: Doi şi cu doi fac patru. DOCTORUL: Maiestatea sa spunea că. toţi vor muri într-o bună zi. aţi făcut război de o sută optzeci de ori. Pune resemnarea sub semnul întrebării. DOCTORUL: Maiestate. ai auzit? Adu-ţi aminte.. MĂRIE: Micuţul meu copilaş! REGELE: Un copil! Un copil! Care va să zică o iau de la capăt! Vreau s-o iau de la capăt (Măriei:) Vreau să fiu un bebeluş şi tu vei i'i mama mea. MARGUERITE: Asta uşurează treaba. n-am avut vreme. Nu ştiu să citesc. dar începe. nici măcar un fir de iarbă. Se plînge. nenumărate naşteri în lumea întreagă. în starea-n care e vorbeşte de starea statului. plînge. da. aţi stat în picioare pe tanc. Dar moartea nu exista pentru mine. cu cirezi cu toL Ai pus să li se ardă pămînturile". bietul bătrîn. continuînd): Şi a avut totuşi în preajma lui cei mai mari savanţi ca să-i explice viaţa Şi teologi. GUARDUL (anunţă): Regele nu mai e mai presus de lege. JULIETTE: Amînă tot timpul. DOCTORUL: Natalitatea e zero. Vreau să fiu dus la şcoală împreună cu colegii mei. DOCTORUL: Uite că admite. REGELE: Nu mă voi resemna niciodată. MĂRIE: Erai un erou. aici prezenţi. * DOCTORUL: De o mie de ori aţi fost la un pas de moarte. REGELE: N-am avut vreme. E şi el ca noi. MARGARETA (regelui): Ştiai asta. MARGUERITE (doctorului): Tot timpul acelaşi lucru. REGELE: Executaţi. JULIETTE: Nenorocitul. ăsta-i un semn că se va resemna. Ei bine. MARGUERITE: Ziceai că ai toată vremea în faţa ta. n-am avut timp. MĂRIE: El era legea mai presus de legi. REGELE (gemînd): Nu mai sînt deasupra legilor. REGELE: N-am avut vreme. protestează. Apoi. nu se poate trişa. mai degrabă un executant decît un executor. REGELE: Nu mai sînt legea. Mai întîi pe un cal alb cu panaş roşu şi alb. REGELE: Din raţiuni de stat am făcut toate acestea MARGUERITE: Tot dintr-o raţiune de stat mori şi tu acuma REGELE: Dar statul sînt eu. n-o să mai vină să mă caute. MARGUERITE: Prin intermediul acestui doctor şi al acestui călău. da. Maiestate. JULIETTE: Nu creşte nici măcar o salată. asta înseamnă că începe să se resemneze. în orice caz. nu ştiu să scriu. chiar în fruntea formaţiunii.

tuturor vapoarelor. nişte idei pe care ni le facem. REGELE: Oroare! Nu vreau să fiu îmbălsămat Nu vreau să fiu cadavru. Şi după capătul timpului. nimeni. Chipul meu să fie desenat pe toate icoanele. să fie distruse toate statuile şi să se pună pe soclu în toate pieţele publice numai statuia mea.. Dacă înţelegi asta. intact într-un palat. Să se dea numele meu tuturor avioanelor. nu te pierde din vedere. or să halească. Toţi ceilalţi regi şi războinici. Are prea mult şi prea puţin simţ deopotrivă. iubitoare şi puternice. să fiu implorat veşnic. fii lucid. peste două sute cincizeci şi cinci de miliarde de ani. JULIETTE: Cît se va putea. totul e prezent Fii prezent. regatul meu şi înfăptuirile mele. Simte-ţi făptura. Un singur nume de botez. Să nu mai fii decît o nesfîrşită întrebare: „Ce este ceea ce este. Nu la viaţa şi la pielea mea. Ce trebuie să sfîrşească e deja sfîrşit MARGUERITE: Totul e ieri. Nu vreau să mă ardă! Nu vreau să fiu înmormîntat. Berenger. Şcolarii şi savanţii să nu aibă alt obiect de studiu decît viaţa mea. MĂRIE: Da. iubitul meu.ren ger. Dacă tot pămîntul se învecheşte şi se mistuie. Să fie arse toate cărţile. rugaţi-vă numaî la mine! MĂRIE: Cine ştie. lumea sa dispere din cauza pierderii mele. Ah. REGELE: Fără mine. REGELE: Ei bine." Neputinţa de a răspunde constituie însuşi răspunsul. Şi a muri e doar un cuvînt. Să fiu plîns. nu vreau să fiu dat la vulturi sau la fiare. (Măriei:) Să nu leşini. e însăşi fiinţa ta care luminează şi se răspîndeşte. JULIETTE (Margueritei): Ăsta-i delir. MARGUERITE: Vom decide noi pentru el. nu există viitor. la pielea lor. şi va exploda. fie mîine. pe milioane de criici. vă vom îmbălsăma şi yă vom conserva. iar fecioarele să se tăvălească la tălpile mele cele reci.e. delirează. nu există viitor. Toate fluviile să deseneze-n cursul lor de-a lungul cîmpiilor numai liniile chipului meu! Să fiu invocat pe vecie. or să uite înainte de data asta! Egoişti! Toţi sînt nişte egoişti. Fii prezent. . MARGUERITE: Cînd va accepta el.. Spune şi tu: există doar prezent pînă la capăt. ţine-te bine.. regele. A exista e doar un cuvînt. Fiecare să înveţe să citească silabisind numele meu: B . dacă tot universul explodează*. Be. Nu se gîndesc decît la viaţa lor. acum nu eşti decît tu. să mi se aducă de inîncare. proaspete. da! Eu nu sînt prezent decît la trecut MĂRIE: Ba nu! MARGUERITE (regelui): Aşa. poeţi şi tenori. fără mine. toţi. poate că vei reveni! REGELE: Poate că voi reveni. Şi va înflori fără el. încă are bun-simţ. ca şi cînd îi-aş fi existat niciodată.JULIETTE: Poate că totul va înflori din nou. Toată lumea să-mi cunoască viaţa pe de rost Toţi s-o retrăiască. JULIETTE: Nici nu prea ştie ce vrea. doamnă. Vreau să fiu păstrat între braţe calde. Să mi se perpetueze memoria în toate manualele de istorie. Be . regele meu. Pentru această tiradă. Dar nu-şi va mai aduce aminte nimeni. GUARDUL (anunţă): Maiestatea sa. MARGUERITE: Nu încă. toţi. să vă aduceţi aminte de mine. la toţi controlorii fiscali şi-n toate spitalele. DOCTORUL (regelui): Dacă asta este voinţa voastră. în toate birourile de subprefectură. regele s-a ridicat în picioarele. va veni şi ziua aceea.. Ce este. Să se facă slujbe pentru mine şi eu să fiu împărtăşania. or să danseze pe mormîntul meu. în perplexitatea fără de limite. Nişte formule. Muzicienii să cînte pentru mine. O să rîdă toţi. peste douăzeci de mii de ani. aruncă-te în ignorarea a tot Tu eşti acum. să fie aşezat pe tron. nu există trecut. ca şi toţi filosofii să fie daţi uitării şi să nu mai exist decît eu în toate conştiinţele. 224 225 MĂRIE: Dragule. în vecii vecilor. Toate ferestrele existente să aibă forma şi culoarea ochilor mei. Chipul meu să fie în toate ministerele. nimic nu te va mai putea atinge.) Aşa e întotdeauna. pentru cîtă vreme or s-o facă? Să-şi aducă aminte pînă la capătul timpului. în toate bisericile. JULIETTE: Chiar şi astăzi era ieri. fii lucid. (Juliette plînge. un familie pentru toată lumea. Aruncă-te-n mirare. Trupul să-mi fie păstrat. DOCTORUL: Totul e trecut. totuna este. Nu te mai necăji. REGELE: Dacă-şi vor aduce aminte de mine. tuturor maşinilor acţionate manual sau motorizat. fie peste secole şi secole.

MĂRIE: Nu te mai înţelegi. JULIETTE: Voi. MĂRIE: învăţaţi-l seninătatea GUARDUL: învăţaţi-l indiferenţa. bătrînul rege. toţi. Cum a fost? Cine v-a susţinut? Cine v-a antrenat? Cine v-a împins? V-a fost frică pînă la sfîrşit? Voi. la toţi.. MARGUERITE: Nu s-a înţeles niciodată. Nici nu mai poate înţelege ceva. fă să văd. Mor. soare. Literatura mă umple şi mă goleşte. învăţaţi-mă seninătatea. înţelegeţi? Vreau să spun că mor şi n-apuc s-o spun. au. voi care v-aţi temut şi care n-aţi vrut să muriţi. DOCTORUL: învăţaţi-l resemnarea. ce mai aşteptaţi? MARGUERITE: Numai tirada lui e nesfîrşită. îi voi regreta sincer. cît de mult mă vor regreta. MARGUERITE: Frica fi închide orizontul. voi. nici n-am existat vreodată. nu se plînge îndeajuns în jurul meu. să urle. Mie mi-e milă cînd mă gîndesc la ele. Seacă şi ucide lumea întreagă. Nu v-a înţeles. soare. Nici eu însumi nu mă pot ajuta. Apoi. îl opresc. eşti pretext-îtterar. MĂRIE: Măcar dacă asta l-ar mai uşura. Sire. întoarceţi-vă puţin din tenebre. luminează toate mormintele. la ceilalţi. ajutaţi-mă. ajută-mă! DOCTORUL (Măriei): Nu de lumina aceasta vorbeaţi dumneavoastră. MĂRIE: Lasă-te inundat de bucurie şi lumină. voi. Of. cei care aţi fost puternici şi curajoşi. învăţaţi-mă voi. MARGUERITE: învăţaţi-l să asculte glasul raţiunii şi să se . Ah! Picioarele încep să mi se răcească. Fă să moară toţi şi eu să trăiesc veşnic. ca un rîu de lumină strălucitoare. REGELE: Toţi îmi sînt străini. tînărul-rege. cînd eram împreună şi bucuria te invadase. Fie ca pilda voastră să mă aline. MĂRIE: Vino-ţi în fire. fiţi eu însumi. amintirilor. Dacă ai spus-o atunci. fac numai literatură. bietul creier.. sau nu vrea. nu sînt destul de plîns. îl înlănţuiesc. Ai simţit acea bucurie. pătrunde-n toate cotloanele întunecoase. Ajutaţi-mă să trec pragul pe care voi l-aţi trecut. Regăseşte-o. (Lamentaţii. care aţi consimţit cu indiferenţă şi seninătate să muriţi. fii mirat. sărmanul rege. mi-ai spus că ai simţit-o revărsîndu-se asupra ta. Mai bine să-i regret eu pe ceilalţi. REGELE: Nu înţeleg. fii şocat. Mi-e frică. GUARDUL (anunţă): Literatura îl alinăpuţin pe rege! 227 REGELE: Nu. Smulge gratiile celulei. chiar dacă m-ar durea dinţii. REGELE: Cum? Nimeni nu poate. Nu deşertul duratei i-l recomandaţi. Nu asta-i calea cea bună. să mă pot sprijini în voi ca în nişte cîrje. MARGUERITE: Totul e-n zadar. Credeam că ei sînt familia mea. pătrunde-n trupul 226 meu. fără să declame. mă sufoc. Atîta vreme cît eşti viu. Voi păstra amintirea celorlalţi. umbrelor. apără-mă. solemn şi aproape cîntat. gemînd uşor:) Voi. tu mă vei regreta? Soare mic. voi. Strălucitoarea auroră de atunci era în tine. JULIETTE: Ar vrea el. soare. Numai să vrei. nu mai ştiu nimic. învăţaţi-mă indiferenţa. lasă-te ameţit. Mor. Aşa vei respira. pe sub pielea mea. MARGUERITE: Şi încă ce literatură! DOCTORUL: Cuvintele nu merită să-i fie consemnate. intră-n ochii mei. nenumăraţilor. soare. Spuneţi-mi cum aţi făcut să muriţi. Nu e destulă nelinişte. braţe ridicate etc. pătrunde-n fiinţa mea. ca să mă puteţi ajuta Ajutaţi-mă voi. fă să văd. voi. decît să mă regrete ei pe mine.Numai aşa poţi să devii nelimitat. Doamne. Replicile următoare trebuie rostite şi jucate ca un ritual. Tot eu să mă gîndesc la voi. pură. Intraţi în mine. luminoşilor sau tenebroşilor. a rămas de-a pururi. Reaprinde lumina ochilor mei. să mă ajute. numai aşa poţi deveni infinit. Nimic nou. îl ţin lipit. să acceptaţi moartea. (Arătînd spre Mărie şi Juliette:) Şi aceste două femei care plîng. De altfel. fecundă. DOCTORUL: Se sufocă. soare bun. Ameţeala mirării pătrunde-n oase şi în carne ca un val. cînd n-or să mă mai vadă. Şi care-l cufundă şi mai rău. Asta e: ce trebuie sfîrşit e deja sfîrşit DOCTORUL: Deci. cu mişcări diverse îngenuncheri. şi încălzeşte-mă. adu-ţi aminte de dimineaţa aceea la ţărmul mării. să-l compătimească pe bunul rege. ceilalţi. poţi s-o spui şi acuma. ajută-mă. au. nu te regretă nimeni. O. totul e straniu şi de neexplicat. dărîmă-i zidurile şi evadează dintre definiţii. învăţaţi-mă resemnarea. au. în tine însuţi caut-o. O. vino. Doamne. cei care-aţi murit înaintea mea. nu. ca pe nişte braţe fraterne. dacă e nevoie de un mic sacrificiu. MĂRIE (împreunîndu-şi mîinile ca la rugăciune): Te implor. mă prăbuşesc. DOCTORUL: Se face literalurăj)înă-n ultima clipă a vieţii. cînd vor fi abandonate şi vor rămîne singure. MARGUERITE: Asta-i literatură. (Marguerilei:) Să nu fie nimeni împiedicat să plîngă. statuilor. strămoşilor. să văd. REGELE: Fă să trăiesc veacuri de-a rîndul. REGELE: Ba nu. Lumină a zilelor. deplină. Fii mirat. fie şi singur în deşertul infinit Mă voi acomoda eu cu singurătatea. intraţi în pielea mea. Dacă a fost atunci. Ştiu bine: nu mă alină nimic. Pot să trăiască în imensitatea transparentă a vidului.

REGELE: Ştiu asta. oricît de fugitivă ar fi ea MARGUERITE: Adînceşte-te în amintiri. 228 MĂRIE: Voi sfintelor.. amintirilor. îmi dau seama de ce se întîmplă. (Suspin de uşurare. mă uit la privirile voastre... sinucigaşilor. Toate lumile se sting o dată cu mine.... REGELE: Miliarde de morţi. ~~ MĂRIE: Tot timpul asta a şi făcut: a fost MARGUERITE: Va trebui să nu mai privească împrejur. JULIETTE: Voi. este părăsită şi brusc despărţită de colectivitatea ei.) N-a început încă. MĂRIE: Amintiri de dincolo de amintire . ajutaţi-l. aud. MARGUERITE: Ce trebuie el să înveţe e să cedeze puţin. căci eu nu pot să-l ajut JULIETTE: Ajutaţi-l. Invăţaţi-mă sila. REGELE: Nu văd nimic. foarte slabe. ce chip aţi văzut lîngă al vostru? Ce surîs v-a adus liniştea... morţi fericiţi. Pe voi vă invocăm. voi nebunelor. învăţaţi-mă ce să fac ca să deprind dezgustul de a fi. văd. Numai asta ştie. GUARDUL: Amintiri şi amintiri ale amintirilor. vă veţi întoarce în patria voastră. să se închidă în el însuşi. uite aerul. pînă şi cea mai umilă furnică se zbate. Nu mă mai pot întoarce acolo. Dacă . du-te dincolo de amintiri. oboseala de toate. dar nu prea tare. rouă. o ştiu. Cum era lumea asta? MARGUERITE: Adu-ţi aminte. cealaltă vale.. vechilor imagini.. Sigur vei recunoaşte locul. DOCTORUL: E prea slăbit. GUARDUL: . aud. care nu existaţi decît în memorii. ajutaţi-l. MARGUERITE: Viaţa-i un exil. zău. JULIETTETEHrea tot ffrn^utTririîe. REGELE: Voi. aruncă-te în absenţa amintirilor. REGELE: Voi. mobilele.. care aţi privit'moartea în faţă. munte de dincolo. lume pierdută. oricît de firavă. de fanfară. Ce drog să iau pentru asta? DOCTORUL: Eu pot prescrie euforizante. GUARDUL: Maiestatea sa nu a fost niciodată batiscaf.. MĂRIE: Ajutaţi-l cu toţii. adu-ţi aminte. REGELE: Nici o nostalgie. într-un mod neclar. desigur. reflectează. JULIETTE: Voi neguri. vă înşelaţi. MĂRIE: Voi. nu văd nimic.. Şi în ea. Nu-ţi fie frică. Eu m-am expatriat. REGELE: N-am nevoie de binele ăsta... încă. gîndeşte. Maiestate.. n-a început încă. ca şi în mine.. nu vrei să mori.asta o săţi facă bine. DOCTORUL: Nu s-a gîndit niciodată la asta. Hai gîndeşte. (Regelui:) Nu mai vorbi. Regele face cîţiva paşi. nu e firesc să mori. vă implor. Maiestatea voastră trebuie să-l împingă. care aţi murit cu bucurie. făcîndu-vă să surîdeţi? Ce ultimă lumină a vieţii v-a străluminat? JULIETTE: Ajutaţi-l.. (Doctorului:) Nu regretă decît lumea de aici. fă un efort. doctore! Ba nu. miliarde de morţi. JULIETTE: Ce păcat! Nu are antrenament. vă aud vocile.liniştească. Ei sporesc neliniştea din vinele mele.. Sînt aici. apoi să se abandoneze deplin. MARGUERITE: O să le vomite. ceţuri. întreg universul se stinge. să nu se mai agate de imagini. GUARDUL: Voi. MARGUERITE: Ei. lume-nghiţită . DOCTORUL: Pe scurt. Mare Nimic. MARGUERITE: Dar va trebui să. JULIETTE: Ajutaţi-l pe rege.. Eu vreau să fiu. gîndeşte.apăreţi înainte-i şi ajutaţi-l! 229 DOCTORUL: Vedeţi! Ca să-l facem să coboare-n amintire e ceva foarte greu. dar noi avem răbdare. JULIETTE: Nu-şi aduce aminte nimic din ţara lui. MĂRIE: Lumea cealaltă. MARGUERITE: Va trebui să-nveţe meserie. trăiesc. care aţi asistat la propriul vostru sfîrşit. DOCTORUL: Sîntem siguri de rezultat REGELE: Doctore. lume uitată. tu.. haide. tranchilizante. ajută-l pe rege.ieşi la iveală! JULIETTE: Cîmpie pierdută.. Moartea mea e fără de număr. Eu sînt la un loc agoniile lor. văd. REGELE: îmi place exilul. voi. Nu mai privi nimic . REGELE: Voi. aicea sînL Şi văd . MĂRIE: Vei merge acolo unde erai înainte de a te naşte. nu ai gîndit niciodată. Bineînţeles. DOCTORUL (Marguerilei): Pentru moment încă n-a ajuns acolo. REGELE: Cînd este în pericol de moarte. agonia a început. . nu e-n stare. voi înţelepţilor.uite pereţii. Fanfarele! Sunete. voi norilor. MARGUERITE: Nu va fi uşor. nu încă. JULIETTE: .. Va trebui să coboare în sine. taci şi rămîi închis în tine. GUARDUL: Oh.. MĂRIE: Amintiţi-i numele vostru ! REGELE: Nici o amintire din ţara aceasta. Nu poate acum.

REGELE: Tu de unde eşti? Ce familie aveai? MARGUERITE (regelui): Asta nu te-a interesat niciodată. verde. Regele se prăbuşeşte în fotoliul cu rotile. pătura etc. o să te ridici după aceea. (Regele nu r-euşeşte să urce treptele. în cele ce urmează.GUARDUL: Regele merge. intră încetul cu încetul în scenă. Nu-l . (Regele se îndreaptă spre tron. MĂRIE (regelui. mi-a crăpat pielea. aduse fiind de Juliette. ce mai face bărbatul tău? Juliette şi-a pus (sau îşi pune) boneta de infirmieră şi un şorţuleţ alb. Ţie nu-ţi place să-ţi fie frig? JULIETTE: Vara. JULIETTE: Iarna. lumina palidă! JULIETTE: Spăl toate rufele casei. Lumina e palidă. afară abia mijesc zorile. mai mult cu stupefacţie decît cu patetism. clătinîndu-se.) JULIETTE: Vrea să se aşeze pe tron.ai cusut-o? Mi-ai pus la loc nasturii care-mi lipseau de la pijama? Mi-ai făcut pantofii cu cremă? JULIETTE: Nici nu m-am gîndit la asta. GUARDUL: Regele se ridică. MARGUERITE (regelui): Asta nu te interesează de fapt DOCTORUL: Caută să cîştige timp. REGELE: Face paturile! Ne culcăm în pat. eşti obosit.) Este viu. REGELE: Mă ridic. cînd mă trezesc. care încearcă să urce.) MĂRIE: Se ridică. linişteşte-te. sau crezi că nu mai e nevoie? Aveam o gaură în haina de purpură . Şi sînt îngheţată. nu există o maşină de spălat în ditamai palatul? MARGUERITE: A fost nevoie s-o lăsăm în gaj în schimbul unui împrumut de stat! JULIETTE: Golesc oalele de noapte. MARGUERITE (Măriei}: Nu mai spune minciuni. care vrea să-l ajute:) Lasă-l singur. Mă dor mîinile. REGELE: Dar e viaţă. REGELE (Juliettei): Mi-ai cîrpit pantalonii. MĂRIE: Domneşte! Domneşte! 230 DOCTORUL: Acuma începe delirul. trăiască regele! (Regele cade. GUARDUL: Regele-a căzut.ajută. Fac paturile. stăpîne. Aşa îţi simţi pielea Nu ţi-ai cumpărat încă o maşină de spălat? Marguerite. MĂRIE: Se ridică.) JULIETTE: Cade. i se pune o buiotă. pe care Juliette i-l strecoară în ultima secundă sub el. JULIETTE: Sînt văduvă.) Regele e mort. lumina albă. în . am picioare. MĂRIE: Abia mai respiri. Dar nu e acelaşi frig. MĂRIE: Mai sus! MARGUERITE: Au mai rămas treizeci şi două de minute şi treizeci de secunde. acolo dormim. DOCTORUL: E penultimul zvîcnet I-a vorbit Margueritei. REGELE (cu încîntare): Lumina e palidă! Cîte lumini există: cea albăstruie. trăiască regele! MĂRIE: Se ridică. GUARDUL: Trăiască regele! (Regele cade. (Regele se ridică într-adevăr. Asta-i o contradicţie în termeni. hai. GUARDUL: Trăiască regele. (Regele se ridică. I se pune pătura. REGELE (încîntat): Spălatul face rău. JULIETTE: Viaţa nu e frumoasă. poate şi singur. cînd mă trezesc. Nu e un dialog veritabil: regele vorbeşte mai mult pentru sine. treptele către tron): Nu te lăsa. REGELE: Nici nu te-ai gîndit?!? Dar la ce teai gîndit? Ia spune-mi. năuc. regele moare. Buiota. 231 Tot ce va spune regele in scena următoare trebuie rostit în prostraţie. REGELE: Şi eu la fel. REGELE: La ce te gîndeşti cînd mături? JULIETTE: La nimic. REGELE: Nu se poate trăi rău.) REGELE: Şi totuşi. agaţă-te! (Juliettei. afară-i noapte. REGELE (Juliettei): Povesteşte-mi viaţa ta Cum trăieşti? JULIETTE: Trăiesc rău. . Maiestate. dar el spune mereu: REGELE: O să mă ridic. MARGUERITE: O vei uita. REGELE (din fotoliu): îmi plăcea muzica lui Mozart. MĂRIE: Niciodată n-a avut vreme s-o întrebe.

îi spui bună ziua băcanului. un pansament pe care-l desprinzi uşor. Ia adu-ţi aminte că respiri. mătur. plăteşti. JULIETTE: Camera mea nu are fereastră.. Meniul zile. O adevărată poveste cu zîne. REGELE: Asta aşa-i. Să-i zîmbeşti. Respiri. totul dat prin unt şi fărîmat cu furculiţa. serveşti la masă! Ce serveşti? JULIETTE: Hrana pe care am pregătit-o. Dar şi să nu te plictiseşti e la fel de bine. cobori o treaptă. a dispărut din univers. JULIETTE: De cînd nu mai avem grădinar. să te poţi trezi în fiecare zi. REGELE: Suferim mult. tot eu sap şi prăşesc. Şi semăn. DOCTORUL: Nu e recomandabil pentru sănătatea muribunzilor. deschizi uşa. cartofi calzi. De aici trebuie început... MARGUERITE: Trebuie să se dispenseze de ea. cireşe roşii.. întorci cheia în broască.. încă o treaptă. Te agiţi. cu legume. JULIETTE: Un obez cumplit. REGELE: Adevărat.. REGELE: De două ori pe zi acelaşi drum! Şi cu cerul deasupra! Poţi să-l priveşti de două ori pe zi. Ca să te îmbraci. mai întîi de la .. să te înfurii şi să nu te înfurii. de necrezut. să fii mulţumit şi nemulţumit. îţi dă restul.. cartofi.. Ce uşurare! Ce fericit eşti după ce-ţi trece! JULIETTE: Sînt obosită. struguri aurii. JULIETTE: Dar v-am zis. Extraordinar! JULIETTE: O rochie urîtă.. îţi pui ciorapi. JULIETTE: Am putea să-i aducem un rasol cu legume. REGELE: Ce mult îmi plăcea mie rasolul.. Ca să ieşi. vinete violete. REGELE: Dar nu ştii ce vorbeşti. REGELE: Da. REGELE (visător:) Supă. DOCTORUL: Nu-i bun pentru sănătatea lui. REGELE: Ar fi trebuit să ne spui. de fapt nimic nu se opreşte. să te resemnezi.salate verzi. 234 GUARDUL: Rasolul e interzis pe tot cuprinsul ţării. cu varză şi morcovi. REGELE: Ra-sol!. de la dorinţele cele mai importante. că pînă şi pisicile şi păsările fug de el. ce? JULIETTE: Nu ştiu.. E aşa de urît băcanul. o închizi şi răsuceşti cheia încă o dată.. Niciodată nu te-ai 233 gîndit că respiri. Trebuie să fim foarte direcţi. JULIETTE: încă face jocuri de cuvinte.. Mi-au scos iin dinte. Farfurii pline de grăsime scîrboasă. trebuie să servesc la masă. Să cauţi lumina. MARGUERITE: în sfîrşiL S-a făcut! A renunţat. încă una.. Totul e o feerie. 232 REGELE: Şi toţi avem şale. încă una. ca şi să revendici. REGELE: De exemplu. JULIETTE: După care mă întorc acasă. Mergi. Şi ce miracol! JULIETTE: Iar după aceea. ca pentru un pansament ce înfăşoară carnea vie. Ţi-ai dat seama că te trezeşti în fiecare zi? Oh. ai tot curcubeul!. piure. Mi-ajunge! REGELE: O plictiseală! Există oameni care nu înţeleg. Unde locuieşti? JULIETTE: în pod. La nesfîrşit REGELE (încîntat): Să nu mai termini niciodată! JULIETTE: Mă doare spatele. Nu mai există rasol.paturi ne trezim. După toate cele. Toţi avem spate. Dar durerea slăbeşte şi dispare.. Are spate. Nu puteam să fiu pretutindeni. MARGUERITE: Nu. Ba nu. Da. nu-i omorî. pe acelaşi drum. REGELE: Ce minunat! Scoţi portofelul. REGELE: Vreau rasol. Ce plictiseală. de doi bani. REGELE (obosit): Niciodată n-am băgat de seamă ce frumoşi sînt morcovii. Ia gîndeşte-te. Ce frumoasă-i o rochie urîtă! JULIETTE: Am avut un abces la o măsea.. Rasolul a murit. de acum se poate începe.. Nu vreau să-mi supravieţuiască. mătur şi mătur. REGELE: Dar poţi spera să ai. Nu puteam să ştiu totul. încă una.. JULIETTE: Nu mai pot de oboseală. obosită.. (Juliettei:) Du-te repede şi omoară cei doi păienjeni din dormitor. REGELE: Şi totul creşte. iei un coş. Iar la piaţă ai de-ale gurii de toate culorile . E la regim. morcovi bine fierţi. rasolul. Ce bine-i sa te plictiseşti. JULIETTE: Mă dor şalele. încet. Poate că au în ei ceva din mine. JULIETTE: Dacă-i face plăcere. REGELE (aceeaşi încîntare): Serveşti la masă. încă una. să mi se aducă. REGELE: Ce bucurie! JULIETTE: Ba dimpotrivă. JULIETTE: Aşa e. vorbeşti şi ţi se vorbeşte.. atingi şi eşti atins de alţii. te duci după cumpărături. pantofi. MĂRIE: Poate că-i ultima lui dorinţă. Şi s-o găseşti. după aceea spăl vasele rămase de cu seară. obosită! REGELE: Dar după aceea te odihneşti. JULIETTE: Frec parchetul. Ce bine e! JULIETTE: N-am o clipă liberă. Sînt sigur că nu te-ai gîndit niciodată.) JULIETTE: Meniu complet. Ra-sol! (Visător. Extraordinar.. încă una. Şi după aceea trebuie să fac mîncare. o sărbătoare continuă. Atîtea lucruri mi-au scăpat. JULIETTE: Pantofi scîlcîiaţi! REGELE: Şi o rochie. REGELE: Ca să cobori iei scara. Viaţa mea ar fi putut să fie plină. Să vii pe lume în fiecare dimineaţă. REGELE (cu aceeaşi încîntare): Să n-ai ferestre! Să ieşi.

MARGUERITE (Măriei): Farmecul şi farmecele tale nu mai au nici o putere. (Examinează bolnavul. voi descurca. întotdeauna va exista. Au crescut în ani. aceasta. Mă duc. Cunoaştem şi noi. REGELE: Nu ştiu.. dar priviţi cum ridurile şi bătrîneţea i se instalează pe faţă. REGELE: Şi eu sînt plin. MĂRIE: Ah! îmi pierd puterea pe care-o aveam asupra lui. de teroarea pură.-sulul încîlcit. mă iubeşti încă. DOCTORUL: N-o să fie uşor. Va suferi încă de teroare. MĂRIE: Nu te duci: ceilalţi vor iubi pentru tine şi vor privi cerul pentru tine. s-a culcat la loc. atunci priveşte şi dintr-al meu. REGELE: Mor. REGELE: Mor. să dea-n floare. Sînt ros pe dinăuntru. MARGUERITE: Minciunile vieţii.. Maiestate. Maiestate. Iubirea te transportă. şi nu de frică. REGELE: Ce? MĂRIE: Ceea ce este. REGELE: Eu mor. iar eu te voi iubi totdeauna MARGUERITE: Numai la ea se gîndeşte. nu se rezolvă totul aşa de repede. Şi cel din urmă. DOCTORUL: Dragostea-i nebună.. REGELE: Să le spargă. golul se umple. toate ierburile astea în devălmăşie? DOCTORUL: Puţin cîte puţin. Totul depinde de punctul de vedere. MARGUERITE: îl voi ajuta. ridicîndu-se): Cîtă vreme ea nu-i aici. Ea umflă germenul. mai este aşa de puţin. MĂRIE: Noile generaţii lărgesc universul. (Apropiindu-se de rege): Şterge-i transpiraţia. Am să-l ajut să iasă. Te laşi cuprins de iubire. MARGUERITE: De unde-o fi adunat atîtea bălării. să-l ajutăm. însă nu va mai avea colicile terorii. MĂRIE: Cuceritorii sparg porţile cerului. Fii ceilalţi. MARGUERITE: Este adevărul dintîi. MARGUERITE: Te-ai cuminţit. fără complicaţii abdominale. REGELE: Eu mor. In orice caz. Părul. Ar fi dezonorant. asta nu mă ajută. iar găurile se tot lărgesc. Deja le lasă să progreseze. Juliette. MĂRIE (regelui): Altădată mă credeai. la nesfîrşit. ea face să crească sămînţa. DOCTORUL: Şi-a schimbat punctul de vedere. totul învie. Nu te simţi mai liniştit? MĂRIE (Regelui. va fi una convenabilă. O să moară de moartea sa. Ceea ce nu piere. încă din germene.marginile rănii. Trăsăturile chipului îi sînt încă răvăşite. îi voi da dezlegarea. dacă iubeşti fără de margini. aceasta. nu tu! DOCTORUL (Margueritei): îi iese frica încetul cu încetul prin toţi porii. Cînd ea va veni. acoperindu-şi faţa cu mîinile:) Vedeţi? i-a"scăzut temperatura şi aproape că nu mai are piele de găină. întotdeauna a fost aici. Nu-i aşa. Dacă tu mă iubeşti. Ea e rodul. MĂRIE (regelui): Dragostea-i nebună. n-ai s-o vezi. Ameţesc cînd mă aplec peste hăurile din mine. atunci frica dispare. (Măriei) : Nu. nu. care i se zbîrlise. însă poate privi înăuntru acum şi de aceea a închis ochii. Nu mai pot Mor. mai e. tu eşti aici. MĂRIE: Dacă trebuie să priveşti totul din două puncte de vedere.. ea te duce şi frica dispare. 235 I MĂRIE (Marguerilei): Şi ăsta-i un adevăr primordial. JULIETTE: Natural. doctore? DOCTORUL: Ambele lucruri sînt adevărate. Am să-i desfac toate nodurile. te iubesc. REGELE: Mă duc de tot MĂRIE: Intră în ceilalţi. în vreme ce Mărie îngenunchează.. dacă iubeşti totul. voi separa sămînţa bună de neghina îndărădnică şi copleşitoare. tu nu vei mai fi. GUARDUL (anunţă): Farmecul reginei Mărie nu mai are nici o putere asupra regelui. va trebui să-l ajutăm pînă în ultima clipă. . prezentă încă din prima zi. pînă la cea din urmă suflare. Nu putem spera o moarte exemplară. Dacă dragostea ta e nebună. dacă iubeşti absolut. nu. O să mai aibă puseuri violente. încă nu s-a deprins cu groaza. MĂRIE: Te voi iubi veşnic. bătrînele sofisme! Cunoaştem. N-o s-o întîlneşti. S-a deplasat. MĂRIE (regelui): M-ai iubit. e plin de sudoare. Va trebui totuşi. dar de găuri. MĂRIE: Se cuceresc constelaţii. Universul e deplin. REGELE: Mai este. O să-i deschidă. să se răspîndească.. atunci moartea se îndepărtează de tine.

DOCTORUL: Sînt, totodată, pe cale să descopere elixirul nemuririi. REGELE (Doctorului): Incapabilule! De ce nu l-ai inventat tu pînă acuma? MĂRIE: Noi astre sînt pe punctul să se ivească. REGELE: Turbez. MĂRIE: Stele cu totul şi cu totul noi. Stele fecioare. REGELE: Se vor ofili. De altfel, mie mi-e totuna. GUARDUL (anunţă): Nici vechile, nici noile constelaţii nu-l mai interesează pe Maiestatea sa, regele Berenger! MĂRIE: Se naşte o nouă ştiinţă. REGELE: Eu mor. MĂRIE: O nouă înţelepciune vine în locul celei vechi, o şi mai mare nebunie, o şi mai adîncă ignoranţă, absolut diferită, absolut aceeaşi. Fie ca asta să te consoleze, fie ca asta să-ţi aducă bucurie. REGELE: Mi-e frică, mor. MĂRIE: Tu ai pregătit toate acestea. REGELE: Dar nu înadins. MĂRIE: Tu ai fost o etapă, un element, un precursor. Eşti parte din toate înfăptuirile. Contezi în toate. Se va ţine veşnic seama de tine. REGELE: N-o să mai contez deloc. Eu mor. MĂRIE: Tot ce a fost va fi, tot ce va fi este, tot ce va fi a fost Eşti înscris pe vecie în condicile universului. REGELE: Cine va mai consulta arhivele? Mor... să moară totul..., ba nu, să rămînă totul, ba nu, să moară toate de vreme ce moartea mea nu poate să umple lumile! Să moară totul! Ba nu, să rămînă toate! GUARDUL: Maiestatea sa regele vrea ca totul să rămînă. REGELE: Ba nu, să moară. GUARDUL: Maiestatea sa regele vrea ca totul să moară. REGELE: Ca totul să moară o dată cu mine. Ba nu, ca totul să rămînă în urma mea. Ba nu, să moară totul. Ba nu, să rămînă. Ba nu, să moară, să rămînă, să moară. 236 237 MARGUERITE: Nu mai ştie ce vrea. JULIETTE: Cred că nu mai ştie ce vrea. DOCTORUL: Nu mai ştie ce vrea. Creierul lui degenerează, asta-i senilitate, ramolisment. GUARDUL (anunţă): Maiestatea sa s-a ramo... MARGUERITE (Guardului, întrerupîndu-l): Taci, imbecilule! Nu mai furniza presei buletine de sănătate. Asta o să-i facă să rîdă pe cei care încă mai pot rîde şi înţelege. O să-i bucure pe ceilalţi, care-ţi prind cuvintele la telegraf. GUARDUL (anunţă): Buletinele privind starea sănătăţii au fost suspendate din ordinul Maiestăţii sale, regina Marguerite. MĂRIE (regelui): Regele meu, micuţul meu rege... REGELE: Tu mă trezeai cînd aveam coşmaruri şi plîngeam. Tu mă îmbrăţişai şi-mi aduceai liniştea. MARGUERITE: Acum nu mai poate s-o facă. REGELE (Măriei): Cînd aveam insomnii şi părăseam camera, te trezeai şi tu, veneai să mă cauţi în sala tronului, în cămaşa ta de noapte roz cu flori. Mă luai de mînă şi mă aduceai în dormitor. JULIETTE: Şi eu făceam la fel cu soţul meu. REGELE: Cu tine-mi împărţeam răcelile, gripa. MARGUERITE: De-acum n-o să mai facă gripă. REGELE: Dimineaţa, deschideam ochii în acelaşi timp. Acum eu îi voi închide singur, sau fiecare-i va închide pentru el. Ne gîndeam amîndoi la acelaşi lucru în acelaşi timp. Tu terminai fraza pe care eu o începusem în minte. Cînd făceam baie, te chemam să mă speli pe spate. Tu îmi alegeai cravatele. Nu-mi plăceau întotdeauna. Ne-am şi certat din cauza asta. Nimeni n-a ştiut, nimeni nu va şti. DOCTORUL: Nu era ceva prea important. MARGUERITE: Ce mic-burghez! Chiar că aşa ceva nu trebuie să se ştie. REGELE (Măriei): Nu-ţi plăcea să fiu nepieptănat. Tu mă pieptănai. JULIETTE: E înduioşător. MARGUERITE (regelui): N-ai să mai fii nepieptănat de-acuma. JULIETTE: Oricum, e trist REGELE: Tu-mi ştergeai de praf coroana şi frecai perlele ca să strălucească mai tare. MĂRIE (regelui): Mă iubeşti? Mă iubeşti? Eu te iubesc, am să te iubesc întotdeauna. Mă mai iubeşti? Mă mai iubeşte. Mă 238 iubeşti în clipa asta?... Sînt aici... aici... sînt aici... priveşte-mă, priveşte-mă... Ai ochi şi pentru mine, haide!

REGELE: Mă iubesc, mă voi iubi în ciuda a orice. Mă simt încă, am ochi pentru mine. Mă văd. mă privesc. MARGUERITE (Măriei): Destul! (Regelui:) Nu te mai uita înapoi. Asta ţi se recomandă. Sau, dacă te mai uiţi, atunci grabeşte-te. Peste puţin timp recomandarea va deveni ordin. (Măriei:) Ţi-am spus, din acest moment nu-i mai poţi face decît rău. DOCTORUL (se uită la ceas): întîrzie... Se întoarce... MARGUERITE: Nu-i nimic. Nu te nelinişti, domnule doctor, domnule călău. Toate aceste întoarceri, ocoluri şi amîhări erau prevăzute în program. DOCTORUL: Cu o sfîntă criză cardiacă n-am mai fi avut atîtea necazuri. MARGUERITE: Crizele cardiace sînt pentru oamenii de afaceri. DOCTORUL:... Ori măcar o dublă pneumonie! MARGUERITE: Asta-i pentru săraci, nu pentru regi. REGELE: M-aş putea hotărî să nu mor. JULIETTE: Vedeţi? Nu s-a vindecat. REGELE: Dacă m-aş hotărî să nu vreau, dacă m-aş hotărî să nu vreau, dacă m-aş decide să nu mă decid! MARGUERITE: Putem să te decidem noi! GUARDUL (anunţă): Regina şi doctorul îl pot obliga pe rege să se decidă. DOCTORUL: E de datoria noastră. REGELE: Cine - în afara regelui - vă poate îngădui să vă atingeţi de rege? MARGUERITE: Forţa. Forţa lucrurilor, decretul suprem, consemnele. DOCTORUL (Margueritei): Noi reprezentăm comandamentele şi consemnele. GUARDUL (în timp ce Juliette îl înfundă pe rege în scaunul cu rotile şi îl plimbă împrejurul scenei): Maiestatea sa, domnul comandant este cel care a inventat praful de puşcă. El a furat focul de la zei şi l-a pus în praful de puşcă. Totul era să sară în aer. El, cu mîinile lui, a ţinut totul în loc şi a reînnodat totul. Eu l-am ajutat, ceea ce na fost uşor. Nu era deloc uşor. El a instalat primele forje pe pămînt. El a inventat oţelul. Lucra optsprezece ore din douăzeci şi patru. Iar pe noi, ceilalţi, ne făcea să lucrăm şi mai mult de-atîta. Era inginerul şef. Domnul inginer şef a făcut cel dintîi balon, apoi balonul 239 dirijabil. în fine, cu mîinile lui a construit primul aeroplan. Nu dintr-o dată. Cei dintîi piloţi de încercare, Icar şi ceilalţi, s-au tot prăbuşit în mare pînă în clipa în care s-a hotărît să piloteze el însuşi. Eu îi eram mecanic. încă de mai înainte, cînd regele nu era decît delfinul, prinţ moştenitor, inventase roaba. Eu mă jucam cu el. Apoi a inventat şinele de tren, locomotiva, automobilul. El a întocmit planurile Turnului Eiffel, ca să nu mai punem la socoteală secera, plugul, secerătoarea, tractorul. (Regelui:) Nu-i aşa, domnule mecanic, vă mai aduceţi aminte? REGELE: Ei, uite că uitasem de tractor. GUARDUL: El a stins vulcanii şi a dat naştere altor vulcani. El a construit Roma. New-York-ul, Moscova, Geneva. El a întemeiat Parisul. El a făcut revoluţiile, contrarevoluţiile, religia, reforma şi contrareforma. JULIETTE: Cînd te uiţi la el, n-ai zice. GUARDUL: El a scris Iliada şi Odiseea. REGELE: Ce-i aia automobil? JULIETTE (împingîndu-l în fotoliu): Ceva care merge singur. GUARDUL: Şi în acelaşi timp domnul istoric a redactat cele mai bune comentarii la Homer şi epoca homerică. DOCTORUL: în chestia asta, într-adevăr, era cel mai calificat. REGELE: Eu am făcut toate astea! E oare adevărat? GUARDUL: El a scris tragedii şi comedii sub pseudonimul Shakespeare. JULIETTE: Care va să zică el a fost Shakespeare? DOCTORUL (Guardului): Ar fi trebuit să ne-o fi spus mai demult, ca să nu ne mai batem capul cu cine-i Shakespeare. GUARDUL: Era secret El mi-a interzis. Tot el a inventat telefonul, telegraful. Şi le-a instalat el însuşi. Făcea totul numai cu propriile-i mîini. JULIETTE: Nu ştia să facă nimic cu mîinile lui. Pentru cea mai mică reparaţie chema instalatorul. GUARDUL: Domnule comandant, eraţi aşa de îndemînatic! MARGUERITE: Acum nu mai ştie nici să se-ncalţe, nici să se descalţe. GUARDUL: Nu cu multă vreme în urmă, a inventat atomul. JULIETTE: Nu ştie nici să aprindă focul, nici să stingă o lampă. GUARDUL: Maiestate, domnule comandant, Maestre, domnule director... MARGUERITE (Guardului): Cunoaştem toate meritele trecute, nu le mai face inventarul. 240
Guardul se întoarce la locul său.

REGELE (în timp ce e plimbat cu scaunul): Ce-i aia up cal?... Uite ferestre, uite nişte pereţi, iată duşumeaua. JULIETTE: Recunoaşte pereţii. REGELE: Am făcut şi eu nişte lucruri. Ce zicea că am făcut? Nu mai ştiu ce am făcut Uit, uit (în timp ce e

împins cu scaunul:) Uite un tron. MĂRIE: De mine îţi aduci aminte? Sînt aici. sînt aici. REGELE: Sînt aici. Exist. JULIETTE: Nu-şi mai aduce-aminte nici măcar ce-i aia un cal. REGELE^ Mi-aduc aminte de-o pisicuţă roşcată. MĂRIE: îşi aminteşte de-o pisicuţă. $ REGELE: Aveam o pisicuţă roşcată. îi ziceam Evreica. O găsisem pe-un maidan, am furat-o de la mama ei. Se sălbăticise de-a binelea. Avea cincisprezece zile, poate mai mult Ştia deja să zgîrie şi să muşte. Era feroce. I-am dat să mănînce, am mîngîiat-o şi am luat-o cu mine. A devenit cea mai dulce pisicuţă din lume. O dată, s-a ascuns în mîneca de la mantoul unei doamne care venise în vizită. Era făptura cea mai politicoasă, de o politeţe naturală - o prinţesă. Cînd ne întorceam acasă, noaptea, venea cu ochii cîrpiţi de somn în întîmpinarea noastră şi se ducea apoi să se culce, buimacă. Dimineaţa ne trezea ca să se strecoare lîngă noi în pat într-o ziv i-am închis uşa. A încercat s-o deschidă, se tot împingea în ea, s-a supărat, a făcut mare tămbălău şi a rămas supărată o săptămînă. Ii era foarte frică de aspirator. Hoaţă pisică, fricoasă, ce mai, o pisică-poet. I-am cumpărat un şoricel mecanic. A început să-l miroasă cu un aer neliniştit. Cînd l-am întors cu cheiţa şi a început să meargă, s-a speriat, a scuipat de furie şi-a fugit de s-a ascuns sub şifonier. Cînd s-a făcut mare, alte pisici dădeau tîrcoale casei, se tot foiau pe acolo, o chemau. Asta o înnebunea, nu se putea mişca din loc. Am vrut s-o ducem să vadă lumea. Am pus-o pe trotuar, în faţa casei, lîngă fereastră Era necăjită. Porumbeii forfoteau în preajma ei, iar ei îi era frică de ei. M-a chemat disperată, gemea speriată şi lipită de zid. Celelalte animale şi pisici erau nişte creaturi ciudate în ochii ei, de care se speria, ori în care n-avea nici un pic de încredere. Numai cu noi se simţea bine. Noi eram familia ei. Nu-i era frică de oameni, le sărea pe umăr una-două, îi lingea pe cap. Credea că noi sîntem pisicile şi că pisicile adevărate 241 erau cu totul altceva. Oricum, într-o zi şi-o fi zis că a venit timpul să iasă şi ea în lume. A omorît-o dulăul vecinului. Era ca o pisică de jucărie, palpitînd, cu un ochi scos şi cu o lăbuţă ruptă, da, ca o păpuşă zdrobită de un copil sadic. MĂRIE (Marguerilei): Nu trebuia să-i laşi uşa deschisă, te avertizasem ! MARGUERITE: Mi-era silă de animalul ăla sentimental şi laş. REGELE: Ce rău mi-a părut de ea! Era bună, era frumoasă şi cuminte, avea toate calităţile. Şi mă iubea, mă iubea. Biata mea pisicuţă, singura mea pisicuţă.
Tirada despre pisică trebuie pronunţată cu cît mai puţină emoţie posibil. Regele o declamă cu un aer buimac, un soi de stupoare visătoare, în afară, poate, de ultima replică, într-adevăr tristă.

DOCTORUL: Ce v-am spus eu că întîrzie! MARGUERITE: Am eu grijă. Deocamdată se înscrie în termenele regulamentare. Ţi-am spus că totu-i prevăzut. REGELE: Am visat-o... Visam că stă culcată în şemineu, pe jăratic, şi Mărie se mira că nu se frige. Iar eu i-am spus: „N-avea grijă, pisicile nu ard, sînt ignifuge". A ieşit din şemineu miorlăind, degajînd un fum gros, parcă nu mai era ea, se metamorfozase! Era cu totul altă pisică, urîtă, mare, uriaşă ca maică-sa, pisica sălbăticită. Semăna cu Marguerite.
Juliette lasă cîteva clipe scaunul cu rotile în centrul scenei; regele e cu faţa la public.

JULIETTE: In orice caz. ce păcat! Era un rege bun. (împinge din nou scaunul.) DOCTORUL: Nu prea uşor de suportat. Destul de răutăcios. Ranchiunos. Şi crud. MARGUERITE: Vanitos. JULIETTE: Sînt alţii şi mai răi. MĂRIE: Era blînd, era tandru. GUARDUL: L-am iubit mult. DOCTORUL (Guardului şi Juliettei): Totuşi, adeseori vă plîngeaţi de el. JULIETTE: Astea se uită. DOCTORUL: Nu o dată a trebuit să intervin pe lîngă el, în favoarea voastră. 242 MARGUERITE: Nu asculta decît de regina Mărie. DOCTORUL: Era dur, sever şi injust JULIETTE: îl vedeam atît de puţin. Totuşi, îl vedeam, îl vedeam des. GUARDUL: Era puternic. Adevărat, ordona tăieri de capete. JULIETTE: Nu prea multe, GUARDUL: O făcea pentru salvarea statului. DOCTORUL: Iată rezultatul: sîntem înconjuraţi de duşmani. MARGUERITE: Uitaţi-vă cum se duce totul de rîpă. Nu mai avem graniţe: ce ne separă de vecinii noştri e o prăpastie imensă. JULIETTE: Cu-atît mai bine. Aşa n-or să mai poată să ne invadeze. MARGUERITE: Iar golul creşte. Deasupra gol, dedesubt hăul. GUARDUL: Dar noi ne menţinem la suprafaţă. MARGUERITE: Pentru foarte puţină vreme. MĂRIE: Mai bine pierim împreună cu el. MARGUERITE: Nu mai sîntem decît o suprafaţă. Nu vom mai fi

se agaţă. rezistă! Strînge pumnii din răsputeri! Nu mă părăsi! JULIETTE: Nu mai are putere. nu voi mai fi nimic. O dată ce dispar din inima lui înnebunită.uaiv«fs: —~~ MARGUERITE (Măriei): Aceasta-i dovada că universul lui nu e singurul. Un ingrat. Ne mai punea să facem şi focul. Rezistă. Şi stelele se sting. JULIETTE: El a fosrrep^î*sTSpîmtl tuturor-universurilor.ă_rnereu cînd se aneanţizează_un. JULIETTE: El a fost prinţul regatului. oraşele. apoi paturile. A fost regele unui mare regat. Or să dispară focul. O simt. lumina. După el. DOCTORUL: Va fi o . MARGUERITE: însă limitat ca durată. MĂRIE: Agaţă-te de ultimul fir şi nu mă părăsi! Numai eu te ţin în viaţă.) Porneşte. MARGUERITE: Şi cad o dată cu ele. Deopotrivă infinit şi efemer. JULIETTE: Şi locaşul. JULIETTE: Era nelimitat în spaţiu. lumea. peste opt mii. nu mai rămîne nici o picătură. MĂRIE: El inventase oceanele şi munţii: Mont Blanc. Rinichii nu mai funcţionează. stelele. foarte departe. Maiestate. regii se agaţă de pereţi. în clipa asta e pe punctul să mă uite. Circulă pur şi simplu. Dar putea să ajungă. GUARDUL: Regatul se întindea de jur-împrejur. dar sîngele circulă. încă respiră. MARGUERITE: Şij/oT7tîsp3rea împreună. JULIETTE: încă respiră. El a fost inima regatului. MĂRIE: Al cărui centru era. El inventase arborii.tea? E nevoie de mult spaţiu. N-a vrut să lase nimic în urma lui. respiră fiindcă sîntem noi aici. în ca e pivniţă. Mai rău decît potopul: după el. Fisura din perete se lărgeşte şi apar altele. primul supus. JULIETTE: Doamne! O să se prăbuşească totul! MARGUERITE: Inimă nebună. de fîntîni şi de lună. cîmpiile. Nici nu-şi cunoştea regatul. Oricum. MĂRIE: Regatul şi cu el au crescut împreună. MĂRIE: îşi organizase bine universul. DOCTORUL: Un stăpîn contestabil. xnă abandonează. MĂRIE: încă în ziua naşterii sale crease soarele. pe care o vom pune într-o bibliotecă de un milion de volume.. da. în care cotlon. JULIETTE: El nu bănuia aşa ceva. războaiele şi pacea.. în care pod vom îngrămădi toate ace . dacă mă părăseşti. Moare prea devreme. GUARDUL: Mai era şi tronul. MĂRIE: Respiră fiindcă sînt eu aici. A fost încoronat rege în chiar momentul naşterii sale. La ce bun o inimă care bate fără rost? DOCTORUL: Aşa e. aerul. MARGUERITE: îl cunoştea prost MĂRIE: Era un regat prea mare. nici un fir de praf. DOCTORUL: Cunoaştem toate fazele^Aşa se întîmpj.. tu mă ţii în viaţă. aproape cinci mii de metri. o bibliotecă într-un milion de biblioteci. . înţelegi? Dacă mă uiţi. evident. GUARDUL: Iar Himalaia. Cade tencuiala din tavan. foarte departe. noaptea. oamenii. MARGUERITE: Şi privirea. . un egoist. ------------------MARGUERITE (Juliettei): Se va linişti curînd. DOCTORUL: Totul se prăbuşeşte. JULIETTE: N-a fost de ajuns. MARGUERITE (Doctorului): Mai respiră? JULIETTE: Da. Transmite panica întregii lumi. Eu te fac să trăieşti. Inimă nebună! Auziţi? (Se aud bătăile teribile de inimă ale regelui. se evaporă. Nu s-a gîndit la succesori. Şi respiraţia. Nu-i puteai zări marginile. JULIETTE: Era dibaci. MARGUERITE: Va trebui să se termine.pagină dintr-o carte de zece mii de pagini. Nu era cu totul stăpîn pe el. apoi oceanele şi munţii. nimic. inimă de om nebun! DOCTORUL: O inimă cuprinsă de panică. de copaci. florile. El împărţise anul în patru anotimpuri. MĂRIE: Şi muia lui. tatăl şi fiul. merge foarte repede. şi clădirile. GUARDUL: O lume pe potriva regelui. DOCTORUL: Şi toate din cauza lui. universul. Are o inimă puternică.decît o prăpastie. DOCTORUL (examinîndu-l pe bolnav): Da. MĂRIE: Frunzele cădeau din pomi şi creşteau iarăşi.. cerul. chipurile lor. se aranjase bine. Apa dispare. mirosurile. DOCTORUL: Atunci cînd mor. şi camerele. n-am să mai pot trăi. nici o umbră. In 243 care cămară. 244 Bătăile inimii zguduie clădirea. n-am să mai pot trăi. încetineşte şi iar porneşte cu toată viteza.. culorile. JULIETTE: Duce totul cu el în groapă. potopul. JULIETTE: De mortui nihil nisi bene. MĂRIE: Mă dă uitării. JULIETTE: Pămîntul se năruie o dată cu el. MARGUERITE: Au mai fost întinderile nemărginite.

JULIETTE: Nu va fi prea uşor să găseşti pagina cu pricina DOCTORUL: Ba da. o alură de somnambul.) MĂRIE: Dar l-a pronunţat. DOCTORUL (examinîndu-l pe rege): Adevărat.. MARGUERITE: N-o să-l poată duce. îi va sîngera umbra şi nu va reuşi să înainteze. care se va accentua pe parcurs tot mai mult. Iar cînd va fi nevoie. Păstrează chipul meu cu tine. MĂRIE: Nu te vede. în ordine alfabetică sau în ordinea materiei. Vă priveşte. renunţaţi. REGELE: Mărie? MARGUERITE (Măriei): Vezi? nu-ţi mai înţelege numele. MARGUERITE: Ea te tot încurcă. nepoata sau verişoara mea? . Uite că se agaţă din nou. MARGUERITE: Nici pe tine. Există un dispozitiv care-i va permite chipului să se desprindă singur. soţia. Sînt aici. e prea greu pentru o umbră. JULIETTE: Nu mai vede. se va lepăda de el.. pînă în ziua cînd hîrtia se va spulbera. Trebuie lăsat să fie uşor. DOCTORUL: Da.. Uită-te-n ochii mei. după care le lasă să cadă. printr-un artificiu scenic. Regele se ridică. priveşte-mă. GUARDUL (anunţă): Regelui nu-i mai spune nimic numele de Mărie! REGELE: Mărie! (Pronunţînd numele. Mărie dispare brusc. JULIETTE: Cînd se va desprinde de mlaştină. MĂRIE: Se întoarce la mine. Debarasaţi-vă. JULIETTE: Strînge pumnii. inima lui se agaţă încă de viaţă. Stă într-un tufiş de spini.) Ce femeie necruţătoare! De ce-ai rămas lîngă mine? De ce te apleci asupra mea? Pleacă. poate întinde braţele. nu mai vede. REGELE (Margueritei. Ţine ochii bine deschişi. JULIETTE: Abdicaţi. . numai aşa te vei elibera. Se va găsi. Sînt nişte silabe moarte.. Maiestate. asta se face prin comandă de la distanţă. dacă aşa trebuie. cu gesturi sacadate.. JULIETTE: Ştie ce va să zică a nu cunoaşte. Te ştiu. Regele se întoarce cu faţa la public. DOCTORUL: Maiestate. îşi revine-n simţiri. Şi. Şi speră... MARGUERITE: îl chinui. Regele o priveşte. REGELE (Măriei): Mărie?!? MĂRIE: Dacă nu-ţi mai aduci aminte.. Cum să-l tragi de-acolo? (Regelui:) Te-ai afundat în noroi. Eu sînt aici. fdca mea. (Este întors către Marguerite. a deschis ochii. REGELE: Şi mai este. MARGUERITE: Caută să nu mai vezi ce este. Abdicaţi. Şi nu trebuie ca umbra lui să fie zdrenţuită de alte umbre. 246 JU1 JULIETTE (Măriei): Nu vă mai ştie numele. învaţă din nou că eu sînt Mărie. 245 i MĂRIE: Ţine-te bine de mine. REGELE: Aud voci. subţiază-te. cu mult înainte. sora mea. Chipul meu nu-l va îngreuna. Juliette îl împinge din nou în fotoliul pe care-l opreşte în faţa Măriei. MARGUERITE (Măriei): Cu chipul meu în minte va pleca dintre cei vii. nu mai are putere. dar are alt mers. reînvaţă-mi chipul. uită-te la mine. (Regelui:) Alungă-ţi toate greutăţile. DOCTORUL: îl repetă fără să-l înţeleagă. or să-i rămînă pantofii acolo. Adu-ţi aminte: eu sînt Mărie.. nu-mi place de tine. Ia-l cu tine. Maiestate. eşti prins în mărăcini. va fi ars. MĂRIE (regelui): Dacă eu nu te mai pot reţine.. întors către ea): Nu te cunosc. (Regelui:) încearcă să vezi mai bine. pe deasupra. Cine eşti tu? Eşti mama mea. în catalog. reînvaţămi părul şi braţele. nu mai poate învăţa nimic.. pleacă! MĂRIE: Nu te uita la ea întoarce-ţi privirile spre mine. Se va prăvăli sub greutate. O apăsare pe buton. Nu te mai gîndi la ea. ţine-te bine. mai este. întoarce-te oricum către mine. într-un tufiş de spini. MARGUERITE: Şi-n ce stare se află! Agonizează. totuşi.Te cunosc. JULIETTE: Ca un papagal. fără îndoială. JULIETTE (Măriei): Vocea dumneavoastră l-a trezit. întotdeauna au loc incendii în biblioteci. DOCTORUL: Trebuie să-nceapă să abandoneze din lest.

Te împiedicau să pleci. Fii de acord că te încurcau. REGELE: Am o oglindă-n măruntaie. MARGUERITE: Mergi mai departe de reflexele oglinzii. REGELE: Vocea i se-ndepărtează. prim-plan. MARGUERITE: Te încurcau toţi oamenii aceia. are obligaţii profesionale. Văd spaţiul. Eu sînt pămîntul şi cerul. Guard? Răspunde! GUARDUL: Mereu la ordinele voastre. Nu mai e aici! MARGUERITE: E doctor. am surzit oare? DOCTORUL: Nu. Maiestate. (Regele face cîţiva paşi către Guard. Numai eu pretutindeni. ori trece o luminare prin faţa ochilor acestuia. prim-plan. Doctorul se retrage. îndărătul fiecărui lucru sînt eu. Se agăţau de tine. Maiestate! Veşnic la ordin. Tu i-ai lăsat . DOCTORUL: O maladie~psîhlcă bine cunoscută: narcisism. în spatele muntelui. prin uşa din spate. ţi se băgau în suflet. întinde un braţ. Sînt obligat sa plec. iese. apropîe-tc.) Ei bine. văd lumea. DOCTORUL: Lipsă de exerciţiu! MARGUERITE: Asta nu-i decît faţadă. JULIETTE: Camera voastră. 247 JULIETTE: Orizontul îl înconjoară şi-l închide.) REGELE: Zidul e-aici. Mergi către străfundul lucrurilor.Şi-a fluturat degetul pe dinaintea feţei regelui.) 248 TULIETTE: Sîntem aici. apoi altul. Acum. Doctore. Nu încă. apoi se îndreaptă spre cea din dreapta. GUARDUL: Maiestatea sa jg oficial orb. Fă-i să revină. De-acuma va fi mai bine. MARGUERITE: S-au desprins complet. vă jur! (Guardul dispare brusc. văd viaţa ce se duce.) REGELE: Guard! Juliette! Răspundeţi! Nu vă mai aud. da. nu mai poţi să revii asupra voinţei tale. cheamă-i înapoi.) JULIETTE: Iată-l. Privirea regelui nu mai reacţionează. îl atinge. (Regele merge mai uşor. doctore. GUARDUL: Ce vrea să prindă? JULIETTE: Caută un punct de sprijin. aproape de Maiestatea voastră. REGELE: Mă văd. ori eu sînt oglinda tuturor li lucrurilor? JULIETTE: Sejjubeşte £rea mult_pe sine. aici sînt. REGELE: Aveam nevoie de serviciile lor. Eu sînt regina bună la toate. văd timpul. (Juliette dispare dintr-o dată. nesigur pe picioare.' DOCTORUL: Iertaţi-mă. îşi apleacă urechea. să vii.) Nu ţi-a rămas decît un sfert de oră. REGELE: E oceanul. MARGUERITE: Vino. Iată un braţ. Mă aflu răsfrînt în oglindă. REGELE: Văd lucruri. Totul se răsfrînge în ea şi văd din ce în ce mai bine. REGELE: Unde sînt zidurile? Unde-mi sînt braţele? Unde sînt uşile? Unde sînt ferestrele? JULIETTE: Zidurile sînt acolo. îmi cer scuze. MARGUERITE: N-ar fi plecat nici unul dacă n-ai fi dorit-o tu. iată-mă.) Au plecat cu toţii şi m-au închis aici. Maiestate. văd chipuri şi oraşe şi păduri. REGELE: Nu pot mai departe. REGELE: N-am dat liber nimănui. Dincolo de drum. sîntem pu toţii aici. Maiestate. îmi pare foarte rău. o brichetă sau un chibrit. REGELE (întinde braţele. şi vom rămîne aici. REGELE: Nu există drum. înainte de a ieşi.. Tu ai vrut-o. JULIETTE: Aude. MARGUERITE: Trimite-ţi privirea dincolo de ceea ce vezi. dincolo de pădurea pe care n-ai defrişat-o niciodată. Sceptrul! (Juliette i-l dă. O să vadă mai bine. e-n partea aceasta. Juliette trebuie să ia din drum scaunul cu rotile. Se retrage cu spatele spre ieşire şi cu multe plecăciuni. eu sînt vîntul şi focul. Nu ştiu să înot. Doctorul a constatat oficial acest lucru. tnclinîndu-se ca o marionetă. zgomotul paşilor săi slăbeşte. JULIETTE: Nu mai vede. MARGUERITE: De-acum va privi înăuntrul său. REGELE: Doctore! . regele umblă ca un orb. Maiestate. MARGUERITE: Vezi mai departe. GUARDUL: N-am să vă părăsesc. stînga. Maiestate. REGELE: Nu eu am vrut-o. trebuie să plec. (7/ conduce pe rege spre dreapta şi-l pune să atingă peretele. ca să nu deranjeze jocui): Unde sînt ceilalţi? (Regele ajunge la uşa din stînga. De cîteva clipe. MARGUERITE: Am să-i înlocuiesc eu. sînt aici.. Nu pot merge mai departe. REGELE: Unde eşti. întoarce capul cînd îi vorbeşti. scuzîndu-se.

Nu mai ştii ce-a fost împrejurul tău. dă-mi mîna. Sînd surd.) Cîţi erau? REGELE: Cine.. Ai vrea să-ţi aduci aminte.) Visătorul se retrage din visul său. deşi regele se opune neîndemînatic:) Ba da. Văd că nu îndrăzneşti! REGELE (se bîlbîie): PăL. Deschide uşile. îl iubeşti. (li dă peste mînă:) N-ai de ce să te aperi. nu-ţi fie frică. totul se-ndepărtează. îndreaptă-te. a existat o lume. care au fost.. (Face gesturile cu pricina. mergi! Dă-mi mîna. Eu. microfilme. totul se linişteşte. Nu-ţi vrem decît binele. Te apleci sub povară. O sabie veche şi ruginită. uite. Fire pe care nu le-am tăiat încă. le iau de pe tine. (Dă să i-o ia. Pare că te ţine. MARGUERITE: Stai liniştit. MARGUERITE: Nu te mai mişca Te oboseşte. Crede că fiinţa lui e însăşi fiinţa. Nu mai ştii. dar nu face . ca pentru a-l încuraja:) Totul va fi păstrat într-o memorie fără aduceri aminte..baltă. după care se ridică avînd aerul că a făcut un efort considerabil. desfă degetele! Ce-ai în mînă? (îi desface pumnul. ai vrea să le mai ţii puţin în tine. sînt murdare.) Mă tot întrebam de ce mergi tu aşa de cocoşat. nu încerca să te culci pe ■ jos. încă nu te-ai deznodat. S-au lipit de tine.. ca şi cînd ar avea în mîini nişte foarfece invizibile. te-ai îndreptat. Fii cuminte.eu.) Regatul.. REGELE: Nu mai ştiu ce-a fost împrejurul meu. Poţi să mergi. după care se îndreaptă de şale. haide. Iedera ce se caţără pe zid nu e zidul.) Şi nici de sabia asta.) Şi a bocancilor de schimb. lasă-mă pe mine. Nu-i aşa că era greu? Acum eşti vindecat. Eu. hai. încăpăţînate mai sînt şi reflexele astea condiţionate.) 250 Si a traistei ăsteia. (îl conduce de-a lungul scenei. dă-mi mîna (Umerii regelui se cocoşează iarăşi. Care uşi? 249 MARGUERITE: Au fost nişte uşi. Totul e bine. lasă jos cîmpiile. REGELE: Eu. asta te îmbătrîneşte... înaintează. te-am uşurat de toate aceste mici mizerii. Ce vis am avut? te întrebi. mă vei auzi mai bine. Nu era decît praf şi pulbere. lasă jos munţii. uşile se vor deschide larg nu peste multă vreme. sămînţa-i stricată. Ai trăit? REGELE: Sînt.. (îl ajută să se îndrepte. haina ţi-e curată acum. realitatea brutală a zilei le respinge. Dimineaţa. şi tace. eu te voi susţine. întorcîndu-se de jur-împrejur.. Te prinzi de vis. nu-ţi fie frică.. te-ai făcut bine. MARGUERITE: fljf&fj*" flUreşti tn Sînt obiecte străine. TfeBuie să-'i scot asta din cap.) REGELE: Exist. Grăuntele de sare ce se topeşte în apă nu dispare. în ciuda unei firave rezistenţe a regelui:) Vino. (Regele stă nemişcat. (Se preface că aruncă ghiulelele în direcţia sălii. în picioare.) Sentîmplă să visezi.) Tone şi tone. Cum se numeau? (Regele tace. (îi ia mîna şi-l trage după ea. Era din cauza sacului ăstuia (Marguerite se face că ia un sac foarte greu de pe umerii regelui şi~l aruncă deoparte. Şi ce altceva era? Ce era? MARGUERITE: încă eşti legat prin multe fire de lume. zgomote. nu mai eşti cocoşat.. nu mai ai nevoie de încălţări de schimb. n-ai nici un motiv să te datini pe picioare. Ai mărăcini şi spini prinşi în haină.. Ştiu că mă scufundasem într-o lume şi că acea lume mă înconjura Ştiu că eram eu acolo. Ah. e sămînţă proastă. putrezite. că te pătează.. crezi în el.) Dă-mi mîna!. îţi ordon să desfaci palma. eşti plin de liane. Las-o jos. Ghiulelele astea pe care le tîrăşti după tine îţi împiedică mersul. Mai încolo va fi ceva mai greu.. ori care ţi s-au părut a fi. MARGUERITE: Nici nu mai ştii cum îi cheamă. MARGUERITE: Ei asta-i! îj^nchipuiecăel_e totul.. cîntăreau tone.. aderenţe. Iar te opui? Unde-o mai găsi în el forţa să se opună? Nu.. ecouri ţîşnesc din afunduri. Marguerite taie legături în aer.) Nu mai încovoia umerii. (Regelui:) Grăunţele astea n-or să mai crească. lasă-te să aluneci. Nici de puşca asta şi nici de mitralieră.. (Regele se supune. REGELE: Să vină înapoi. Of. (Marguerite se apleacă şi ridică din greu ghiulelele invizibile de la gleznele regelui. dar ele îţi alunecă printre degete. uşor. nu te mai dor şalele şi rinichii.. Ce se petrecea în vis? Pe cine îmbrăţişam? Pe cine iubeam? Ce ziceam şi ce mi se spunea în vis? Te trezeşti singur cu regretul nedesluşit al tuturor acelor lucruri. Aşa. REGELE (după o tăcere): Uşile. MARGUERITE: Pe mine ai să m-auzi. REGELE (scoţînd un soi de mormăit): Nu. Acuma. ţinîndu-l de 251 mină:) Nu-i aşa că poţi? Nu-i aşa că-i uşor? Ţi-am făcut o pantă lină. Te conduc eu. acum nu mai cari nici o greutate.' (Apoi. MARGUERITE: Ai puţină răbdare.) Uf! Ce-ai tîrît după tJBfiJioată viata! (Regele încearcă să-şi îndrepte spinarea. umerii ţi se îndoaie.' Vîscul ce creşte pe ram nu e ramul. paraziţi monstruoşi. (Regele e nehotărît.) Neascultător mai eşti! Nu mai ţine pumnii strînşi. Nu mai cari nimic în spate. cele două lumi sînt încă legate între ele. (Aceleaşi gesturi ca pentru'traistă. grăunţe. de vreme ce face apa sărată. cînd deschizi ochii. Nălucile nopţii se dizolvă-n lumina zorilor.. Desfă-ţi degetele. Dar nu-mi place să fiu închis. Ţii în pumn tot regatul. încă eşti ţinut în loc de mîinile ce te doresc aici. Gata. în miniatură. uşile. (Face acelaşi gest pentru desagă. s-au lipit Eu le dezlipesc. de alge şi frunze umede. hai. ţi-am zis.

. O a treia boltă cerească răsare.. Nu ţi-e sete.... False voci.. Nu mai pleca urechea la murmurul pîrîului.... Filiala Sector 1....... Rinocerii.. Lasă-te condus de roata ce se-nvîrteşte-n faţa ta... Rw3&3T{maintînd ţinut de mînă~ş~î~c~u~ochii închişi): Imperiul... păşeşte.... (Lupului:) Piei........ Nu mai ai grai... Poţi să treci.... albastru.... să nu cumva să cazi... Concgntr£azăd£»... N-a mai rămas decît lumina cenuşie....... (Dintr-un colţ al scenei.. şi încă unul... Hai. (Şobolanilor:) Şobolani şi vipere.. Urcă. Să nu cumva să ici paharul pe care ţi-l oferă... Marguerite îl ghidează pe rege. Regina Marguerite dispare brusc prin dreapta.... Le-am supt vocile... e o nălucă.. 15 octombrie ..) întoarce-te cu faţa spre mine.... patru trepte către tron.. şi mai sus......cele zece degete.....15 noiembrie 1962 f- „OCTA.. (Regele înaintează în direcţia treptelor tronului......... dincolo de oceanele în care se varsă toate oceanele...... nu vă mai arătaţi. chiar dacă-s nebune.tJLYă... două bolţi cereşti. Dispari! (Regelui:) Treci de barieră...... 45101032.... şopotul lui nu se-aude....... uite.. Nu te apleca şi..... ferestrele.. nu-i e sete.. nu prea îndeaproape.. e o nălucă.... (Pe măsură ce ea ordonă.. e un pictor.. Amintiri colorate...... e-o falsă voce......... nu-i aşa? Acum poţi să te aşezi. nu mai e zi.. încă un soare răsare. iar acuma le şterg din faţa ta!... Priveşte prin mine. Dispariţia ferestrelor.. Priveşte-mă...........„aplea-că-te pe inima....... Din°punct de vedere obiectiv..... lupule! (Regelui:) Nu te teme nici de şobolani..nimic... Fereşte-te de prăpastia din stînga ta. Pentru ultima oară miroase acea floare şi arunc-o... se desfăşoară! în timp ce un soare se duce la culcare... pieptul. prea ţine partealoTcSociomiei.. are colţii de carton. acuma pe stîngul.. Stai drept.. haide....... Apoi dispare şi tronul. e o roată de foc şi s-ar putea să te arzi.. Mergi înainte..... încă unul....... asta te face să rătăceşti şi să întîrzii...... Camionul n-o să e calce. urcă..trei.. daţi-vă înapoi.. du-te..... haide...... (Se îndepărtează de rege:) Mergi singur de-acuma... altfel.... MARGUERITE: Mai departe.. CORTINA Paris.... pieriţi! (Regelui:) Nu te lăsa înduioşat de cerşetorul ce te prinde de mînă.. a uşilor şi a pereţilor. Fii atent la bătrîna care vine spre tine.... nu mai ai nevoie de baston.... (Regele a încremenit ca o statuie.... vei avea destulă forţă....... floricelele nu cîntă.. aşa. mai departe.... Treci!...este_una pur vizuală..... fă un pas.... urmăreşte-o... Nu mai întoarce capul să priveşti ce laşi în urmă şi n-ai să mai vezi vreodată......... E simultan amurg şi zori... mai ales. Mîini lipicioase.... umerii şi pîntecele....... Lasă-mi mie braţul tău drept.... N-o pierde din vedere...... intrJLqBlra^jţrebuie......... nu.. Regele s-a aşezat pe tron.. a regelui şi a tronului trebuie să se facă progresiv....... REGELE: Să trec dincolo de cei şapte sute şaptezeci şi şapte de poli..ta............. Acest joc al decorului e foarte important. se întinde..... Nu mai vezi.. nu mai ai grai. ÎN ATENŢIA librarilor şi vînzătorilor cu amănuntul Contravaloarea timbrului literar imprimată pe cărţile Editurii UNIVERS se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România nr... nu te poţi opri... ceilalţi răsar. inima ta nu mai are nevoie să bată......................... (Către bătrîna imaginară:) N-are voie să-şi potolească setea.. încet şi foarte vizibil..... că. dau la o parte mărăcinii.....) Dă-mi un deget.. Nu-i mai sta în 252 drum. Era. Cuprins Notă... nu-ţi fie frică...... (Regele începe să urce cele trei... E un tărîm ce se întinde dincolo de adîncurile oceanelor... Cui să-i mai vorbeşti? Da... Păşeşte.... Uită-i mirosul............. braţul stîng. S-a mai văzut oare vreodată un asemenea imperiu? Cu doi sori.. în timpul ultimei scene au dispărut progresiv uşile.... N-au să te muşte de picior.._Jma£inaţia lui_. tăcere! (Regelui:) Nu te mai cheamă nimeni...... nu trebuie. MARGUERITE: încă percepe culorile.. vă lovesc! (Regelui:) Nu întoarce capul. REGELE: Albastru. Bucureşti...........) Mergi drept înainte.... nici să respire. înainte de a se cufunda într-un soi de negură... nu mai e noapte.. de altminteri nici n-ai..... urcă. Acum nu mai e nimic pe scenă. de altfel.... nu lovi umbra aceea din dreapta ta.. să nu-ţi fie frică........ (Regele este lîngă tron. Pîrîul e fals.. Iată puntea..cinci.... Nu-l atingeţi.... o agitaţie inutilă. Delir în doi.. fKegeM:7"R~enunţă şi la imperiul acesta.... dă-mi două degete. în afară de regele aşezat pe tron într-o lumină cenuşie... Dă-mi piciorul drept... tronul trebuie să rămînă vizibil cîteva momente.. braţe şi mîini jalnice..) Nu mai e zi... mîini rugătoare. nu mai e noapte..... N-ai voie să-ntîrzii.. fii atent... deschis la BCR.... nu vei ameţi... Pietonul aerului. Tehnoredactor: ELENA DINULESCU 1 . Nu e o ^jţură audi..........) Mai sus. femeie..... Renunţă şi la culori......... membrele regelui înţepenesc.... Regele moare.....patru.. două luni pe cer.. pereţii sălii tronului.... şi mai sus.) Gata. Uită-te-n această oglindă fără imagine...... nu-ţi fie frică de bătrînul lup care urlă...... MARGUERITE: Treci dincolo de ele.. Ei...

0C1 W. 2001 1 j kUV. 2002 JC-G3 08 NOV 2003 03 DK 200] 0 8. 2001 04 OCT. 2001 04 a AUG. -4. Mi .Bun de tipar: 15 iunie 1996 Coli de tipar: 16 Tehnoredactare computerizată „UNIVERS INFORMATIC" Tipărit la Atelierele Tipografice METROPOL 02 APR. NOV. 2902 ia S£P 2082 03.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful