Capitolul 1

CIRCUITE OSCILANTE


Circuitele oscilante, denumite şi circuite acordate în frecvenţă, sunt circuite
electrice formate din bobine şi condensatoare conectate între ele şi în care, printr-un
procedeu oarecare, se injectează energie electrică. Din punct de vedere al modului în
care sunt conectate între ele elementele reactive ale circuitului oscilant, se deosebesc
trei tipuri de circuite oscilante:
- circuite oscilante serie;
- circuite oscilante derivaţie;
- circuite oscilante cuplate.


1.1. Producerea şi parametrii oscilaţiilor libere

Energia electrică injectată circuitelor oscilante se acumulează în câmpul
magnetic al bobinelor şi în câmpul electric al condensatoarelor (fig.1.1.a.). Între
elementele reactive de circuit (condensator şi bobină) se desfăşoară un schimb continuu
de energie electrică, proces care defineşte fenomenul oscilatoriu.
În regim liber, regimul în care se injectează circuitului energie doar în faza
iniţială, schimbul de energie dintre bobină şi condensator durează până când energia
primită iniţial este consumată prin efect caloric şi prin câmpurilor de pierdere ale
elementelor reactive de circuit. Aceste procese corespund procesului de producere a
oscilaţiilor libere în circuitele oscilante (fig. 1.1. b.).
Pe durata menţinerii comutatorului K în poziţia 1, are loc încărcarea
condensatorului de la sursa de alimentare (E) şi deci acumularea de energie în câmpul
electric al condensatorului (W
C
= maxim). La trecerea comutatorului K în poziţia 2
condensatorul se va descărca exponenţial prin bobina L, determină prin aceasta un
curent variabil scăzător, care va produce la capetele bobinei, prin efect de autoinducţie,
o tensiune electromotoare. În acest interval de timp (un sfert de perioadă, de la 0 la T/4)
are loc transferul de energie din câmpul electric al condensatorului în câmpul magnetic
al bobinei (W
L
= maxim), după care urmează un proces de reîncărcare a
RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
condensatorului cu polaritate inversă (plus pe armătura inferioară şi minus pe armătura
superioară) tot pe durata unui sfert de perioadă.
Procesul continuă în acest mod prin descărcarea condensatorului, acumularea
energiei în câmpul electric al bobinei după care tensiunea de autoinducţie generată la
nivelul bobinei va determina încărcarea condensatorului ca în momentul t = 0,
încheindu-se astfel un ciclu complet de oscilaţie liberă cu durata unei perioade (T).
În regim forţat, oscilaţiile electrice sunt întreţinute prin compensarea
pierderilor de energie în mod periodic de către sursa exterioară de alimentare. Ca
urmare schimbul de energie dintre elementele reactive de circuit se desfăşoară
neîntrerupt, oscilaţiile prezintă amplitudine constantă şi se desfăşoară cu aceeaşi
perioadă de repetiţie. Forma de undă a oscilaţiilor întreţinute este reprezentată în figura
1.1.b. prin variaţia tensiunilor pe condensator şi pe bobină, care se află în cuadratură,
adică la un decalaj de 90
o
.











a) Circuit pentru generarea b) Forma de unda a tensiunilor
oscilaţiilor libere din circuitul oscilant

Fig. 1.1. Producerea oscilaţiilor în circuitele oscilante


Circuitele oscilante sunt caracterizate din punct de vedere funcţional de
următorii parametrii:
• Perioada de oscilaţie (T
0
), definită ca intervalul de timp în care are loc un ciclu
complet de variaţie a tensiunilor şi curenţilor din circuit. Se măsoară în secunde.
• Frecvenţa de oscilaţiei (f
o
), definită prin numărul de cicluri (oscilaţii) complete de
variaţie ale mărimilor electrice din circuit în unitatea de timp. Se măsoară în Hz şi
se deduce, în considerentul circuitului fără pierderi (R = 0), din legea conservării
energiei, care se poate exprima prin egalitatea tensiunilor pe elementele reactive (L
şi C) ale circuitului oscilant:

⇒ =
L C
u u ⇒ = I X I X
L C
L
C
0
0
1
ω
ω
= (1.1)

+
E
C
L


R
1 2

K
T/4 T
t
u

u
C
u
L
CIRCUITE OSCILANTE
3
⇒ =
LC
1
0
ω (1.2)

| | Hz
LC
f
π 2
1
0
= (1.3)

• Lungimea de undă (λ
0
), definită ca distanţa parcursă de oscilaţia electromagnetică
pe durata unei perioade.

LC
f
c
T c 88 , 1
0
0 0
≅ = ⋅ = λ (1.4)

• Impedanţa caracteristică (Z
c
), a cărei expresie se deduce în baza principiului
conservării energiei W
C
= W
L
, în condiţiile unui circuit fără pierderi (R = 0).

⇒ =
2 2
2 2
m m
LI CU

C
L
Z
C
= [Ω] (1.5)

În realitate circuitele oscilante sunt caracterizate de pierderi de energie,
considerate a fi determinate de rezistenţa de pierderi a circuitului R ≠ 0, situaţie în care
oscilaţiile măriilor electrice din circuit îşi pierd din amplitudine, oscilaţiile denumindu-
se în acest caz oscilaţii amortizate. Luând în considerarea pierderile din circuit se pot
defini parametrii:

• Decrementul de amortizare (δ), definit ca raport dintre energia consumată prin
pierderi active într-o semiperioadă şi energia acumulată pe bobină.

T
T
L
T T
W
W
L
R
⋅ = ⋅ = ⋅ = α δ
2 2 2
(1.7)

unde:
L
R
2
= α se numeşte coeficient de amortizare, (1.8)
în baza căreia se poate scrie expresia curentului din circuit

( ) t e I t i
t
m
ω
ω
sin ⋅ ⋅ =

(1.9)

Din relaţia decrementului amortizării (1.7) se deduce un nou parametru:
• Amortizarea circuitului (d), definită ca raportul dintre mărimea rezistenţei de
pierderi şi reactanţa inductivă (X
L
)sau reactanţa capacitivă (X
C
).

RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
d
L
R
f L
R
T
L
R
⋅ = ⋅ = ⋅ = ⋅ = π
ω
π δ
0 0
1
2 2


deci

C L
X
R
X
R
d = =
(1.10)
CR
R
d
0
0
ω
ω
= =

Pe baza acestui parametru pot fi scrise condiţiile de oscilaţie:
R < 2⋅Z
C
- oscilaţii libere;
R = 2⋅Z
C
- regim critic de oscilaţii;
R >2⋅Z
C
- descărcări aperiodice.
Pentru aprecierea calităţii circuitelor oscilante se utilizează parametrul denumit
factor de calitate.
• Factorul de calitate (Q), determinat ca raport invers al amortizării circuitului:

CR R
L
d
Q
0
0
1 1
ω
ω
= = = (1.11)
Factorul de calitate al circuitelor oscilante poate avea valori cuprinse în
următoarele plaje de valori:
Q < 20 - desemnează circuitele de calitate slabă;
Q = 20 ÷200 - desemnează circuitele de bună calitate;
Q >100 - desemnează circuitele de foarte bună calitate.

Circuitele oscilante sunt utilizate în practică în regim de amplitudine constantă a
oscilaţiilor mărimilor electrice, prin întreţinerea acestora cu energie injectată periodic
din exterior. În acest caz se spune că circuitul lucrează în regim forţat, primeşte energie
de la sursa de semnal la intervale de timp determinate de către sursă.
Din punct de vedere al comparaţiei frecvenţei circuitului rezonant (f
0
) cu
frecvenţa sursei de semnal extern (f
g
) se deosebesc următoarele situaţii:
a) f
g
= f
0
- circuitul lucrează la rezonanţă, situaţie în care amplitudinea
oscilaţiilor este maximă;
b) f
g
≠ f
0
- circuitul lucrează în afara rezonanţei(este dezacordat), situaţie în
care amplitudinea oscilaţiilor scade proporţional cu mărimea decalajului de frecvenţă.
Sub aceste aspecte vor fi analizate fenomenele şi procesele fizice care au loc în
configuraţiile de baza ale circuitelor oscilante, configuraţii denumite, potrivit modului
de conectare a elementelor reactive între ele şi faţă de sursa de semnal, ca circuite
oscilante de tip serie, de tip paralel şi circuite oscilante cuplate.



CIRCUITE OSCILANTE
3
1.2. Circuitul oscilant serie

Circuitul oscilant serie este circuitul electric în care elementele circuitului sunt
conectate în serie între ele şi în serie cu sursa de semnal electric (generatorul de
semnale) – fig.1.2.












S
Z
E
I = în care expresia impedanţei circuitului serie poate fi scrisă:


|
¹
|

\
|
− + = + + =
C
L j R
C j
L j R Z
S
ω
ω
ω
ω
1 1
(1.12)

Pe baza relaţiei (1.4) se determină:


|
|
¹
|

\
|
− + =
|
|
¹
|

\
|
− + =
ω
ω
ω
ω
ω
ωω ω
ω
ω
0
0
0
0 0
0
1
L j R
LC
L j R Z
S
(1.13)

în care se notează şi se defineşte mărimea:


|
|
¹
|

\
|
− =
ω
ω
ω
ω
β
0
0
- dezacordul circuitului. (1.14)

pentru care expresia impedanţei circuitului oscilant serie se poate scrie:

( ) Q j R
R
L
j R L j R Z
S
β β
ω
β ω + = |
¹
|

\
|
⋅ + = + = 1 1
0
0
(1.15)

în modul impedanţa circuitului este:


2 2 2 2 2
1 Q R Q R Z Z β β + = + = = (1.16)
Circuitul oscilant serie este
excitat în tensiune de către sursa de
semnal e(t), iar răspunsul
circuitului este în curent i(t).
Folosind notaţiile în
complex a mărimilor electrice, în
domeniul frecvenţelor legătura
dintre răspunsul circuitului şi
excitaţia produsă de sursa de
semnal este dată prin funcţia de
circuit:
U L


R
I C
e(t)
Fig.1.2. Circuitul oscilant serie
RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2

Se poate concluziona că impedanţa circuitului oscilant serie depinde de mărimea
dezacordului circuitului (β) faţă de frecvenţa sursei de semnal şi de factorul de calitate
(Q) al circuitului. Pentru dezacord nul (β = 0), impedanţa circuitului are valoare
minimă (Z = R).
Pe baza relaţiei (1.15) se poate determina expresia curentului prin circuit:


( ) Q j R
E
I
β +
=
1

2 2
1 Q R
E
I
β +
= (1.17)

Relaţiile (1.17) justifică comportarea selectivă a circuitului faţă de semnalele
electrice în funcţie de frecvenţa acestora. Curentul prin circuit creşte pe măsură ce
scade dezacordul circuitului şi scade odată cu creşterea dezacordului. Reprezentarea
grafică a dependenţei curentului prin circuit în funcţie de frecvenţa sursei de semnal
defineşte noţiunea de curbă de rezonanţă (fig.1.3.a.).
La rezonanţă (ω
g

0
), circuitul oscilant serie prezintă următoarele
particularităţi:
Dezacordul circuitului este nul: β = 0
Impedanţa are valoare minimă, de ordinul (zecimi ÷ unităţi) de Ω, fiind egală
cu valoarea rezistenţei de pierderi a circuitului: Z
So
= R
Curentul prin circuit are valoare maximă: I
0
= E/R
Reactanţele elementelor reactive sunt egale:
0 0
C L
X X =
Tensiunile la bornele elementelor reactive (L şi C) sunt egale şi în antifază.

;
0 0
0
C
I
j
C j
I
U
C
ω ω
− = = L j U
L 0
0
ω =


0 0
L C
U U − = ⇒
0 0
L C
U U = (1.18)
Circuitul oscilant serie prezintă la rezonanţă fenomenul de rezonanţă al
tensiunilor, fenomen care determină multiplicarea valorii tensiunii pe elementele
reactive, faţă de valoarea tensiunii de la intrare, cu valoarea factorului de calitate,
potrivit relaţiei:

Q
R
L
R I
L I
E
U
E
U
L C
= = ⇒ =
0
0
0 0 0 0
ω ω


E Q U U
L C
⋅ = =
0 0
(1.19)

Diagramele de variaţie ale reactanţei, defazajului, impedanţei şi curentului sunt
prezentate în figura 1.3.a. Se remarcă curba de variaţie a curentului în funcţie de
CIRCUITE OSCILANTE
3
frecvenţă I = f(ω), denumită curba de rezonanţă a circuitului oscilant serie, care
prezintă la rezonanţă un maxim.
Din analiza diagramelor de variaţie a reactanţei şi a impedanţei circuitului
oscilant serie în funcţie de frecvenţă se pot desprinde următoarele concluzi referitoare
la comportarea la rezonanţă a circuitului:
• La rezonanţă (ω
g
= ω
0
), impedanţa circuitului are caracter rezistiv, circuitul nu va
introduce defazaj între curent şi tensiune (ϕ = 0);
• La frecvenţe mai mici decât frecvenţa de rezonanţă (ω
g
< ω
0
), impedanţa circuitului
are caracter capacitiv, circuitul defazează tensiunea de la bornele circuitului în
urma curentului, deci produce un defazaj negativ (ϕ < 0);
• La frecvenţe mai mari decât frecvenţa de rezonanţă (ω
g
> ω
0
), impedanţa circuitului
are caracter inductiv, circuitul defazează tensiunea de la bornele circuitului înaintea
curentului, deci produce un defazaj pozitiv (ϕ > 0);





















Fig.1.3. Curbele de variaţie ale parametrilor circuitelor oscilante


Circuitele oscilante serie sunt utilizate ca circuite selective. Dacă unui circuit
oscilant serie îi sunt aplicate semnale de diferite frecvenţe, aceasta trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să lase să treacă componentele de frecvenţa dorită, fără să modifice raportul dintre
amplitudinile lor;
- să elimine componentele a căror frecvenţa este diferită de frecvenţa componentelor
considerate utile.
X
L

X=X
L
-X
C


X
C
X

0
ϕ

0
-π/2
I,Z
Im


R
0
Z


I
ω
0
ω
ω
ω
CURBA DE
REZONANŢĂ
I = f(ω)
I
L
I
C
I




0
ϕ

0
-π/2
I,Z
Z
0


I
0

0
I


Z
ω
0
ω
ω
ω
a) Circuitul oscilant serie b) Circuitul oscilant derivaţie
RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
1.3. Circuitul oscilant derivaţie

Circuitul oscilant derivaţie (paralel) este circuitul oscilant în care elementele de
circuit sunt conectate în derivaţie (paralel) între ele şi sursa de semnal electric
(generatorul de semnale), aşa cum sunt reprezentările din figurile 1.4., 1.5. şi 1.6.
Circuitul oscilant derivaţie este excitat în curent i(t) de către sursa de semnal şi
răspunsul, iar răspunsul circuitului este în tensiune e(t). Folosind notaţiile în complex
ale mărimilor electrice, în domeniul frecvenţelor legătura dintre răspunsul circuitului şi
excitaţia produsă de sursa de semnal este dată prin funcţia de circuit (1.20).












Din relaţia 1.20. pe baza expresiei impedanţelor elementelor L şi C, pentru care
se consideră şi rezistenţele de pierderi ale acestora (R
L
şi R
C
) ca fiind conectate în serie
cu parametrii bobinei şi ai condensatorului, expresia în complex a circuitului oscilant
derivaţie poate fi scrisă:


( )
( )
|
|
¹
|

\
|
+ + +
|
|
¹
|

\
|
+ +
=
+

=
C j
R L j R
C j
R L j R
Z Z
Z Z
Z
C L
C L
C L
C L
ω
ω
ω
ω
1
1
(1.21)
se admite că:
R R R R R
C L C L
= + ≅ = ; 0 (1.22)


S
Z
C
L j R = |
¹
|

\
|
− +
ω
ω
1
- impedanţa circuitului oscilant serie.


Se pot scrie expresiile finale ale impedanţei, respectiv a admitanţei circuitului
oscilant derivaţie:

Fig.1.4. Circuitul oscilant derivaţie

I
Y
I Z U ⋅ = ⋅ =
1
(1.20)

în care:
Z
Y
1
= - reprezintă

admitanţa circuitului.
I
L


I
C

C L
U

R
C
R
L
I
i(t)
CIRCUITE OSCILANTE
3

( )
2 2
2
1
;
1 1
Q R
C
L
Z
Q j R
C
L
Z
Z
C
L j R
C
L
Z
D
S
C
D
β
β
ω
ω
+
= ⇒
+
= =
|
¹
|

\
|
− +
=
(1.22)
jB G
L
C j
R L j
C j
R
Y + = |
¹
|

\
|
− + = + + =
ω
ω
ω
ω
1 1 1 1


în care mărimile:
G – conductanţa circuitului;
B – susceptanţa circuitului.

Răspunsul circuitului la excitaţia produsă (1.20) este:


( )
I
Z
Z
I
Q j R
C
L
U
S
C
⋅ = ⋅
+
=
2
1 β
sau
jB G
I
Y
I
U
+
= = (1.23)

Relaţiile (1.21) ŞI (1.22) justifică comportarea selectivă a circuitului faţă de
semnalele electrice în funcţie de frecvenţa acestora. Valoarea totală a curentului din
circuit scade pe măsură ce scade dezacordul circuitului.
Reprezentarea dependenţei curentului electric ce străbate circuitul oscilant serie
de frecvenţa sursei de semnal se numeşte curbă de rezonanţă (fig.1.3.b.).
La rezonanţă (ω
g

0
), circuitul oscilant derivaţie prezintă următoarele
particularităţi:
Dezacordul circuitului este nul: β = 0
Impedanţa are valoare maximă, de ordinul (zeci ÷ sute) de KΩ:

R C
L
Z
D

=
0
sau G Z
D
=
0
(1.24)

Curentul prin circuit are valoare maximă:

L
CR
U
Z
U
I
D
⋅ = =
0
0
sau G U Y U I ⋅ = ⋅ =
0 0
(1.25)
Reactanţele elementelor reactive sunt egale:
0 0
C L
X X = , ceea ce va determina
egalitatea în modul a curenţilor prin elementele reactive ale circuitului, iar în
complex sunt şi în antifază:

L
U
j
L j
U
I
L
0 0
0
ω ω
− = =

RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
C j U I
C 0
0
ω ⋅ = (1.26)

0 0
C L
I I − =

Circuitul oscilant derivaţie prezintă la rezonanţă fenomenul de rezonanţă al
curenţilor, fenomen care determină multiplicarea valorii curenţilor pe elementele
reactive cu valoarea factorului de calitate, faţă de valoare curentului total (I
0
), potrivit
relaţiilor:
Q
R
L
CR
CR
L
U
L
U
I
I
C
L
= = = =
0
0
0
0
0
1
0
0
ω
ω
ω
(1.28)


0
0 0
I Q I I
C L
⋅ = = (1.29)

Diagramele de variaţie ale reactanţei, defazajului, impedanţei şi curentului sunt
prezentate în figura 1.3.b. Se remarcă curba de variaţie a curentului în funcţie de
frecvenţă, denumită curba de rezonanţă a circuitului oscilant derivaţie ( ) ω F I = , care
prezintă la rezonanţă un minim cu valoarea egală cu I
0
. Curba de variaţie a tensiunii la
bornele circuitului corespunde ca formă cu variaţia impedanţei.
Din analiza diagramelor reactanţei şi a impedanţei circuitului oscilant derivaţie
în funcţie de frecvenţă se pot desprinde următoarele concluzii, referitoare la
comportarea la rezonanţă şi în afara acesteia a circuitului:
• La rezonanţă (ω
g
= ω
0
), impedanţa circuitului are caracter rezistiv, circuitul nu va
introduce defazaj între curent şi tensiune (ϕ = 0);
• La frecvenţe mai mici decât frecvenţa de rezonanţă (ω
g
< ω
0
), impedanţa circuitului
are caracter inductiv, circuitul defazează tensiunea de la bornele circuitului înaintea
curentului, deci produce un defazaj pozitiv (ϕ > 0);
• La frecvenţe mai mari decât frecvenţa de rezonanţă (ω
g
> ω
0
), impedanţa circuitului
are caracter capacitiv, circuitul defazează tensiunea de la bornele circuitului în
urma curentului, deci produce un defazaj negativ (ϕ < 0);
Pentru circuitele oscilante serie şi derivaţie prezintă interes şi reprezentarea
diagramelor fazoriale (fig.1.5.), diagrame în baza cărora vor fi prezentate procesele
fizice privind funcţionarea demodulatoarelor de frecvenţă.
Reprezentarea din figura 1.5.a. corespunde unui circuit oscilant serie
dezacordat inductiv, reactanţa totală a circuitului este de natură inductivă, potrivit
relaţiilor:
X
L
> X
C
; X = X
L
– X
C
>0 şi defazajul introdus de circuit este pozitiv.
Reprezentarea din figura 1.5.b. corespunde unui circuit oscilant derivaţie
dezacordat inductiv, curentul total este determinat de componenta inductivă, potrivit
relaţiilor:
CIRCUITE OSCILANTE
3
X < Z ⇒ I
L
> I
C
; I = I
L
–I
C
şi defazajul introdus de circuit este pozitiv.













Fig.1.5. Diagramele fazoriale ale circuitelor oscilante


1.4. Circuite oscilante derivaţie cu prize

Circuitele oscilante cu prize au apărut din necesitatea de a asigura adaptarea
impedanţei acestora cu sursa de semnal sau cu sarcina în vederea asigurării transferului
maxim de putere. Prizele de adaptare sunt realizate, în funcţie de situaţie, pe bobina
circuitului, pe condensator sau şi pe bobină şi pe condensator. Din acest punct de
vedere circuitele oscilante derivaţie cu prize pot fi:
• Circuite oscilante derivaţie cu priză pe bobină;
• Circuite oscilante derivaţie cu priză pe condensator;
• Circuite oscilante derivaţie cu priză pe bobină şi pe condensator.
Circuitul oscilant derivaţie cu priză pe bobină are configuraţia din figura 1.6.,
prezintă o priză pe bobină într-un punct bine determinat la care se efectuează
conectarea cu sursa de semnal. Priza separă bobina circuitului în două bobine (L
1
şi L
2
),
care pot fi în cuplaj (fig.1.6.a.) sau nu sunt în cuplaj mutual (fig.1.6.b.). Cuplajul
mutual reprezintă interacţiunea de natură magnetică dintre cele două bobine.











Fig. 1.6. Circuite oscilante derivaţie cu priză pe bobină
I

ϕ

I
R
I
L
-I
C



U
R
I
L

I
C
U

ϕ

U
R
U
L
-U
C



I
R
U
L

U
C
a) serie (în considerentul X
L
> X
C
)
b) derivaţie (în considerentul X
L
< X
C
)
L
2
C
M U
L
1

i(t) U
1




a) cu inducţie mutuală (M ≠ 0)
L
2

i(t) U
1
L
1



C U


b) fără inducţie mutuală (M = 0)
RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
Pentru varianta de circuit oscilant cu priză pe bobină, cu inducţie mutuală (fig.
1.6.a.), inducţia mutuală dintre L
1
şi L
2
este diferită de zero (M ≠ 0) şi pot fi definiţi
parametrii:
- frecvenţa de rezonanţă

( )C M L L C L
f
e
2 2
1
2
1
2 1
0
+ +
=

=
π π
(1.30)

- coeficientul de priză pe bobină

M L L
M L
Le
M L
p
L
2
2 1
1 1
+ +
+
=
+
= (1.31)

- impedanţa la priza inductivă a circuitului

D Dp L D Dp
Z Z p Z Z < ⇒ ⋅ = (1.32)

Pentru varianta de circuit oscilant cu priză pe bobină, fără inducţie mutuală (fig.
1.6.b.), inducţia mutuală dintre L
1
şi L
2
este egală cu zero (M = 0) şi parametrii
anteriori definiţi au expresiile:
- frecvenţa de rezonanţă

( )C L L
f
2 1
0
2
1
+
=
π
(1.33)

- coeficientul de priză pe bobină

2 1
1
L L
L
p
L
+
= (1.34)

- impedanţa la priza inductivă a circuitului

D Dp L D Dp
Z Z p Z Z < ⇒ ⋅ = (1.35)

Circuitul oscilant derivaţie cu priză pe condensator are configuraţia din figura
1.7., prezintă o priză între două condensatoare pentru conectarea cu sursa de semnal.
Pentru această variantă de circuit se definesc următorii parametrii:
- frecvenţa de rezonanţă
2 1
2 1
0
2
1
2
1
C C
C C
L
C L
f
e
+
=

=
π
π
(1.36)
CIRCUITE OSCILANTE
3
- coeficientul de priză pe bobină

2 1
2
1
C C
C
C
C
p
e
C
+
= = (1.37)

- impedanţa la priza inductivă a circuitului

D Dp L D Dp
Z Z p Z Z < ⇒ ⋅ = (1.38)










Fig. 1.7. Circuite oscilante derivaţie cu priză pe condensator


Circuitul oscilant derivaţie cu priză pe bobină şi pe condensator, în
reprezentarea cea mai generală, este prezentat în figura 1.8. şi care are o priză pe
bobină (între L
1
şi L
2
) şi o priză pe condensator (între C
1
şi C
2
), ceea ce facilitează
adaptarea circuitului oscilant atât cu sursa de semnal cât şi cu sarcina.
Pe baza schemei echivalente a circuitului oscilant derivaţie cu prize (fig. 1.8.b.)
şi în considerentul că sunt îndeplinite condiţiile de adaptare cu etajele dispuse în
amonte şi în aval de acesta (sursa şi sarcina) ( ) M L R + >>
1 0 1
ω şi
1 0
2
1
C
R
ω
>> , se pot
defini următorii parametrii:

- frecvenţa de rezonanţă

( )
2 1
2 1
2 1
0
2 2
1
2
1
C C
C C
M L L
C L
f
e e
+

+ +
=

=
π
π
(1.39)

- coeficientul de priză pe bobină şi coeficientul de priză pe condensator:

M L L
M L
p
L
2
2 1
1
+ +
+
= ;
2 1
2
C C
C
p
C
+
= (1.40)

C
2

L
C
1
U
i(t) U
1





C
2

i(t) C
1

U
1


L U


RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
În condiţiile în care cuplajul dintre bobinele L şi L este strâns, deci fluxul
magnetic de scăpări este nul, atunci inductanţa mutuală va fi
2 1
L L M ⋅ = şi notând
cu n
1
şi n
2
numărul de spire al bobinelor L
1
şi L
2
, se pot scrie relaţiile dintre tensiunile
din circuit U
1
, U
2
şi U:

U p U
L
⋅ =
1
şi U p U
C
⋅ =
2
(1.41)

în care coeficientul de priză pe bobină poate fi exprimat şi în funcţie de numărul
de spire potrivit relaţiei


2 1
1
n n
n
p
L
+
= (1.42)










Fig. 1.8. Circuite oscilante derivaţie cu priză pe bobină şi pe condensator


- factorul de calitate al circuitului oscilant derivaţie cu prizele în gol

( ) M L L
R
Q
2
2 1 0
+ +
=
ω
(1.43)

- factorul de calitate al circuitului oscilant derivaţie cu prizele conectate la etajele
alăturate (sursa şi sarcina)

( ) M L L
R
Q
e
2
2 1 0
+ +
=
ω
(1.44)

în care R
e
este rezistenţa echivalentă a circuitului , care are expresia


2
2
1
2
1 1
R
p
R
p
R R
C L
e
+ + = (1.45)

L
2
C
2
M R
L
1
C
1
i
1
(t) U
1
U
2
i
2
(t)



a) schema electrică
i
1
(t) C
1
i
2
(t)
U
1
L R U
2

C
2



b) schema echivalentă
CIRCUITE OSCILANTE
3
Circuitele oscilante derivaţie sunt utilizate în amplificatoarele selective ca
circuite acordate de sarcină, în construcţia oscilatoarelor, a modulatoarelor şi
demodulatoarelor precum şi a filtrelor acordate din construcţia unor aparate de măsură
şi a radioreceptoarelor. În aceste circuite apar curenţi de frecvenţă fundamentală dar şi
armonicile, iar circuitele oscilante sunt acordate pe una din aceste componente de
obicei pe fundamentală. Celelalte componente sunt în acest caz nedorite şi se urmăreşte
ca amplitudinea lor să fie cât mai mică comparativ cu amplitudinea fundamentalei,
lucru care se realizează cu ajutorul circuitelor oscilante derivaţie acordate pe frecvenţa
semnalului care trebuie selectat.


1.5. Selectivitatea, atenuarea şi banda de trecere a circuitelor oscilante

Selectivitatea, atenuarea şi banda de trecere a circuitelor oscilante sunt
parametrii caracteristici de a căror valoare depind performanţele acestora.
Selectivitatea se defineşte prin selectivitatea în curent în cazul circuitelor
oscilante serie respectiv prin selectivitatea în tensiune în cazul circuitelor oscilante
derivaţie.
Selectivitatea în curent reprezintă raportul dintre valoarea curentul electric prin
circuit, corespunzător unei frecvenţe oarecare şi valoarea curentul electric prin circuit
la frecvenţa de rezonanţă.


2 2
0 1
1
0
0
Q
Z
Z
Z
E
Z
E
I
I
S
S
S
S
S
I
β +
= = = = (1.45)

Selectivitatea în tensiune reprezintă raportul dintre valoarea tensiunii electrice la
bornele circuitului, corespunzător unei frecvenţe oarecare şi valoarea tensiunii electrice
la frecvenţa de rezonanţă.

2 2
0 0 0 0 0 0 1
1
0
Q
S
I
I
I L
I L
U
U
S
I
L
L
U
β
ω
ω
ω
ω
ω
ω
ω
ω
+
⋅ = ⋅ = ⋅ =


= = (1.46)

Circuitele oscilante sunt folosite la frecvenţa de rezonanţă sau în apropierea
acesteia în limitele benzii de trecere, situaţie în care se poate aprecia că
0
ω ω ≅ şi
pentru care selectivitatea în curent este egală cu selectivitatea în tensiune.

2 2
1
1
Q
S S S
I U
β +
= = = (1.47)

RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
Curba selectivităţii este reprezentată în figura 1.9., aceasta putând fi reprezentată
sub aspect teoretic dar şi sub aspect real, la care pantele sunt mai puţin abrupte şi în
care caz determinările sunt făcute la nivelul 0,707 din valoarea maximă.
Atenuarea circuitului oscilant reprezintă acţiune inversă a circuitului,
comparativ cu acţiunea acestuia în cazul selectivităţii. În figura 1.9. atenuarea
circuitului reprezintă zona din afara zonei de selectivitate în care circuitul nu prezintă
comportare rezonantă la componentele având frecvenţa în afara benzii de trecere.
Atenuarea se defineşte prin raportul dintre puterea electrică disipată în circuit la
frecvenţa de rezonanţă şi puterea electrică disipată de circuit la o frecvenţă oarecare.


| |
S I
I
I R
I R
P
P
a
B
1
log 2 log log log
10
2
0
10
2
2
0
10
0
10
⋅ =
|
|
¹
|

\
|
=


= = (1.48)


| |
S
a
dB
1
log 20
10
⋅ = (1.49)

Atenuarea şi selectivitatea sunt parametrii cu variaţie inversă pentru frecvenţele
la care selectivitatea este maximă (egală cu unitatea), atenuarea este minimă (nulă).
Aceasta este marcat pe graficul 1.6.a. şi în tabelul 1.1. referitor la corespondenţa dintre
selectivitate şi atenuare.

Tabelul 1.1. Corespondenţa valorilor selectivităţii şi atenuării circuitelor oscilante
S 1 1/1,41 1/2 1/4 1/10 1/20 1/30 1/50 1/10
2
1/10
3
1/10
5
A[dB] 0 3 6 16 20 26 29,5 33,4 40 60 80

Circuitelor oscilante le sunt impuse două condiţii principale:
• selectivitate constantă (S = 1) şi atenuare nulă (a = 0) în banda de frecvenţă;
• atenuare maximă şi selectivitate nulă (S = 0) în afara benzii de frecvenţă.
Îndeplinirea acestor condiţii de către circuitele oscilante presupune o
caracteristică a selectivităţii de formă dreptunghiulară (fig. 1.9.). În realitate nu este în
fapt o curbă (fig. 1.9.)care va asigura în banda de trecere o atenuare uşor scăzătoare a
componentelor a căror frecvenţă se depărtează de frecvenţa de rezonanţă (ω
0
). Se
consideră acceptabile acele scăderi de amplitudine ale componentelor cu frecvenţe
diferite de frecvenţa de rezonanţă, care nu scad sub 0,707 (3 dB) faţă de amplitudinea
componentei a cărei frecvenţă corespunde cu frecvenţa de rezonanţă a circuitului.
Banda de trecere, cuprinde totalitatea componentelor unui semnal electric,
căror amplitudine nu scade sub 0,707 faţă de amplitudinea componentei cu frecvenţa
egală cu frecvenţa de rezonanţă a circuitului selectiv.
În baza acestei definiri şi a relaţiei (1.47) privind selectivitatea circuitelor
oscilante se determină mărimea (lărgimea) benzii de trecere.

;
2
1
≥ S
2
1
1
1
2 2
=
+ Q β
(1.50)
CIRCUITE OSCILANTE
3

din aceste relaţii rezultă: 1 = ⋅ Q β















Fig.1.9. Curba selectivităţii şi banda de trecere


Dezacordul circuitului la rezonanţă va avea expresia:


( ) ( )
0
0 0
0
2
0
2
0
0
ω ω
ω ω ω ω
ω ω
ω ω
ω
ω
ω
ω
β

+ ⋅ −
=


= − = (1.51)

Se aproximează că la rezonanţă şi în aproprierea acesteia ω ≅ ω
0
şi ca urmare se
poate înlocui: ω + ω
0
= 2ω şi ω - ω
0
= ∆ω , pentru care expresia dezacordului
circuitului devine:


0
2
ω
ω ω
β
∆ ⋅
= (1.52)


0
2
f
f f ∆ ⋅
= β (1.53)

Se înlocuieşte relaţia (1.53) în egalitatea 1 = ⋅ Q β , şi se obţine:

⇒ = ⋅
∆ ⋅
1
2
0
Q
f
f f

Q
f
f
0
2 = ∆ (1.54)

Se notează banda de trecere cu: ( ) ( ) f f f f f f f f ∆ ⋅ = − = − = = − = 2 2 2
1 0 0 2 1 2
β
şi se obţine expresia finală a benzii de trecere în funcţie de frecvenţa de rezonanţă şi
factorul de calitate:
S
B
ω
1
ω
2
+1/2β

ω
-1/2β
1,00 0 dB

0,707 3 dB

0,5 6 dB
Curba reală a
selectivităţii
Curba ideală a
selectivităţii
RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2

d f
Q
f
B ⋅ = =
0
0
(1.55)

Se poate concluziona că între banda de trecere şi selectivitatea circuitului este
un raport invers proporţional, mărirea benzii de trecere duce la scăderea selectivităţii,
iar scăderea benzii de trecere duce la creşterea selectivităţii.

Dublarea benzii de trecere, reprezintă procedeul prin care se poate lărgi banda
de trecere a unui circuit oscilant pentru a se asigura prelucrarea unui număr sporit de
componente de semnal. Astfel de circuite cu banda de trecere mărită sunt utilizate
frecvent în realizarea filtrelor trece bandă sau opreşte bandă, în realizarea circuitelor
selective ale demodulatoarelor de frecvenţă şi ale amplificatoarelor acordate
(selective), etc.
Se are în vedere relaţia:


L
f
R
Q
f
B
0
0 0
ω
⋅ = = (1.56)

Din relaţia (1.56) se poate desprinde concluzia că prin mărirea rezistenţei de
pierderi a circuitului oscilant se poate mări banda de trecere. În cazul circuitului
oscilant serie prin dublarea rezistenţei de pierderi se ajunge la dublarea benzii de
trecere, ca urmare a scăderii de două ori a factorului de calitate:

⇐ =
+
=
R
L
R R
L
Q
2
0 0
ω ω

L
f
R B
0
0
2 2
ω
= (1.57)

Din punct de vedere practic, în cazul circuitului oscilant serie se poate interveni
uşor conectând în serie cu elementele de circuit un rezistor care va duce la scăderea
factorului de calitate şi deci la mărirea benzii de trecere.
În cazul circuitului oscilant derivaţie intervenţia practică pentru mărirea
rezistenţei de pierderi prin introducerea unor rezistoare în serie cu fiecare element de
circuit , nu este posibilă şi de aceea se procedează la conectarea unui rezistor (R
p
)în
paralel cu circuitul oscilant. Valoarea rezistorului se determină pe baza considerentului
că efectele produse de acesta sunt aceleaşi cu efectele produse prin conectarea unui
rezistor (R) de aceeaşi valoare în serie cu elementele de circuit, ceea ce se poate
exprima prin relaţiile:

⇒ =
R R
P P
p
⇒ ⋅ =
2
2
I R
R
U
p

2
2 2
C p
Z
U
R
R
U
⋅ = (1.58)

Din relaţiile 1.58., în care Z
C
este impedanţa caracteristică a circuitului oscilant,
iar Z
do
este impedanţa la rezonanţă a circuitului oscilant derivaţie, se deduce valoarea
CIRCUITE OSCILANTE
3
rezistenţei ce trebuie conectată în paralel pe circuitul derivaţie pentru dublarea benzii
de trecere:


0
2
d
C
p
Z
CR
L
R
Z
R = = = (1.59)
Se desprinde concluzia că, valoarea rezistenţei care trebuie introdusă în paralel
pe circuitul oscilant derivaţie pentru dublarea benzii de trecere, este comparabilă cu
mărimea impedanţei la rezonanţă a circuitului (zeci kΩ).














Fig. 1.10. Curbe de rezonanţă pentru circuite oscilante
cu benzi de frecvenţă diferite

Curbele de rezonanţă normate (A/A
0
), pentru două circuit e oscilante derivaţie,
unul cu banda normală iar altul cu banda de trecere dublată, sunt prezentate în figura
1.10. Se remarcă faptul că mărirea benzii de trecere permite cuprinderea unui număr
mult mai mare de componente ale semnalului cu frecvenţa fundamentală f
0
. În această
situaţie este posibil ca odată cu semnalul util, cu frecvenţa f
0
să pătrundă şi componente
ale unor semnale cu frecvenţa f ≠ f
0
, considerate semnale perturbatoare. Aceasta
înseamnă o scădere a selectivităţii circuitului oscilant cu banda de trecere mărită,
însoţită de o reducere a amplitudini componentelor din banda de trecere ca urmare a
creşterii rezistenţei totale de pierderi a circuitului ceea ce determină o pierdere
suplimentară de energie prin efect caloric. Practica lărgirii benzii de trecere este
utilizată numai în cazul în care este necesară cuprinderea unui număr mai mare de
componente ale semnalului de bază.

1.6. Circuite oscilante cuplate

În radiotehnica, în afară de circuitele oscilante serie si derivaţie, au o larga
utilizare circuitele oscilante care se influenţează reciproc si care se numesc circuite
oscilante cuplate.
A/A
0


1

0,707
ω
0

B

2B
ω
Curba de rezonanţă a
circuitului oscilant cu
banda dublată
RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
Circuitele oscilante cuplate sunt formate dintr-un ansamblu de circuite oscilante
de baza (independente - serie sau derivaţi) devenite dependente între ele prin
introducerea unor impedanţe de legătură, denumite impedanţe de cuplaj.
O categorie importanta de circuite oscilante cuplate corespunde cazului în care
circuitele de baza sunt doua circuite oscilante şi care reprezintă primarul respectiv
secundarul. Generatorul (sursa) de semnal este dispus în circuitul primar.





















Fig.4.11. Circuite oscilante cuplate


Cuplajul dintre circuitul primar si circuitul secundar este realizat în diferite
moduri. Elementul comun ambelor circuite se numeşte element de cuplaj. După natura
elementului de cuplaj se deosebesc următoarele tipuri de cuplaje si respectiv tipuri de
circuite oscilante cuplate:
• inductiv, corespunde situaţiei în care cele doua circuite oscilante sunt cuplate printr-
un flux magnetic comun (fig. 1.11.a si b.);
• capacitiv, corespunde situaţiei în care cele doua circuite oscilante sunt cuplate
printr-un câmp electric comun (fig. 1.11.c si d.);
• galvanic, corespunde situaţiei în care cele doua circuite oscilante sunt cuplate
direct, prin curent electric de conducţie, având ca element comun un circuit de
electric conducţie (fig. 1.11.e.);
• combinat, corespunde situaţiei în care cele doua circuite oscilante sunt cuplate atât
prin flux magnetic comun cât şi prin câmp electric comun (fig. 1.11.f.).
R
1
M R
2

U
g

L
1
L
2
C
2


C
1
a)
L
1
L
2


U
g

L
CU
C
2



C
1
R
1
R
2
b)
L
1
C
CU
L
2


U
g

C
1
C
2



R
1
R
2
d)
R
1
C
1
C
2
R
2

U
g

R
CU



L
1
L
2

e)
R
1
C
1
C
2
R
2


U
g

C
CU



L
1
L
2

c)
C
1
M C
2


U
g
L
1
L
2


C
CU


R
1
R
2
f)
CIRCUITE OSCILANTE
3
Prin cuplajul a doua circuite oscilante se realizează o legătură a fenomenelor
fizice de natura electromagnetica care se produc în acestea. Generatorul de semnal (U
g
)
din circuitul primar determină în circuitul acestuia un curent electric variabil I
1
, care
străbate bobina L (fig. 1.11.a.), determină prin fluxul magnetic generat de bobină, o
tensiune de inducţie mutuală în bobina L
1
, aparţinând circuitului secundar.
Mărimea tensiunii de inducţie mutuală din circuitul secundar depinde de
valoarea impedanţei de cuplaj (Z
M
), astfel:
- daca Z
M
→ ∞, cuplajul este total, prin ambele circuite trece acelaşi curent;
- daca Z
M
→ 0, cuplajul este nul, curenţii din cele doua circuite sunt independenţi.
Pentru aprecierea cantitativa a gradului de cuplaj dintre circuitul primar şi cel
secundar se utilizează noţiunea de coeficient de cuplaj (K
CU
). Coeficientul de cuplaj
arată în ce măsură un circuit influenţează asupra celuilalt circuit si invers. Analiza
circuitului rezonant cuplat din figura 1.11.a., rezultă:
- dacă în circuitul primar circula curentul I
1
, pe bobina L
1
se produce o tensiune
electromotoare de inducţie electromagnetică cu expresia:

1 1
1
I L U
L
⋅ = ω (1.60)

- o mare parte din liniile de forţă ale câmpului magnetic generat de bobina L
1

străbate şi spirele bobinei L
2
în care se induce o tensiune electromotoare de inducţie
electromagnetică a cărei expresie depinde de cuplajul magnetic (M) dintre circuite,
potrivit relaţiei:

1
2
I M U
L
⋅ = ω (1.61)

- raportul acestor doua tensiuni electromotoare. arată în ce măsură circuitul primar
influenţează asupra circuitul secundar:

1
1
1
2
L
M
U
U
K
L
L
= = (1.62)

Pentru a determina influenta circuitului secundar, asupra circuitului secundar, se
aplică acelaşi raţionament, considerând sursa de semnal dispusă în secundar, iar
circuitul primar în gol şi rezultă:


2
2
L
M
K = (1.63)

Coeficientul de cuplaj al circuitelor rezonante cuplate va fi dat de relaţia:


2 1
2 1
L L
M
K K K
CU

= ⋅ = (1.64)
RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
Pentru celelalte tipuri de circuite oscilante cuplate, se poate generaliza expresia
coeficientului de cuplaj ca fiind dată de raportul dintre reactanţa de cuplaj şi rădăcina
pătrată a produsului dintre reactanţele aflate în cuplaj circuitelor primar şi secundar:


2 1
X X
X
K
M
CU

= (1.65)

unde: X
M
- este reactanţa de cuplaj cu expresia X
M
= ωM

Cuplajul dintre circuite se apreciază după mărimea coeficientului de cuplaj,
astfel:
pentru K
CU
< 1% - cuplaj foarte slab;
pentru K
CU
= (1 ÷ 5)% - cuplaj slab;
pentru K
CU
= (5 ÷ 90)% - cuplaj strâns;
pentru K
CU
> 90% - cuplaj foarte strâns.
În circuitele care utilizează circuite oscilante cuplate se urmăreşte a se asigura
obţinerea unui curent cu valoare maximă în circuitul secundar, fenomen care exprimă
asigurarea unui transfer maxim de putere.
Valoarea maximă a curentului din circuitul secundar se poate obţine prin
acordarea circuitelor, adică prin aducerea lor la rezonanţă modificând valoarea
reactanţelor proprii circuitelor primar şi secundar (X
L
, X
C
) a reactanţei de cuplaj (X
M
) şi
a frecvenţei sursei de semnal (f
g
).
Pentru un circuit oscilant cuplat de tip inductiv (fig. 1.11.a.), fenomenele fizice
pot fi descrise cu ajutorul unei logigrame bazate pe mărimile fizice aflate în strânsă
determinare procesuală, astfel:

( ) ( )
'
1 11 21 2 2 2 12 1 1
I E I E I U
g
→ → Φ Φ →→→→→→ → → Φ Φ →→→→→→ →

1 1 1
1 1
1 1
1
1
1
R R
C C
L L
X I U
X I U
X I U
⋅ =
⋅ =
⋅ =

2 2
2 2
2 2
2
2
2
R R
C C
L L
X I U
X I U
X I U
⋅ =
⋅ =
⋅ =
(1.66)

În această logigramă se definesc:
φ
1
, φ
2
- fluxuri fasciculare produse de bobinele L
1
şi L
2
parcurse de curenţii
I
1
şi I
2
. Fluxurile au expresiile:


1 1 1
I L ⋅ = Φ
2 2 2
I L ⋅ = Φ (1.67)

φ
12
, φ
21
- fluxuri fasciculare produse de bobinele L
1
şi L
2
parcurse de curenţii
I
1
şi I
2
şi care străbat bobinele cu care sunt în cuplaj L
2
şi L
1
.
Fluxurile au expresiile:


CIRCUITE OSCILANTE
3


1 1 12 12
I M I L ⋅ = ⋅ = Φ
2 2 21 21
I M I L ⋅ = ⋅ = Φ (1.68)

E
2
şi E
11
- sunt tensiuni de inducţie electromagnetică (de natură mutuală) din
circuitul secundar respectiv primar, determinate de curenţii I
1
şi I
2

care străbat bobinele L
1
şi L
2
. Tensiunea E
2
reprezintă influenţa
primarului asupra secundarului, iar tensiunea E
11
reprezintă influenţa
circuitului secundar asupra primarului.
Expresiile în complex şi în modul sunt:


1 1 2
I M j Z I E
M
⋅ − = ⋅ = ω
1 1 2
I M X I E
M
⋅ = ⋅ = ω (1.69)


2 2 11
I M j Z I E
M
⋅ − = ⋅ = ω
2 2 11
I M X I E
M
⋅ = ⋅ = ω (1.70)

Tensiunea electromotoare E
11
, indusă mutual în circuitul primar, va determina în
acesta un curent
'
1
I , de sens opus curentului I
1
, care are ca efect scăderea curentului din
circuitul primar, fenomen echivalent cu creşterea impedanţei circuitului primar pe
seama influenţei circuitului secundar. Micşorarea valorii curentului din primar este
însoţită şi de modificarea defazajului dintre curentul şi tensiunea din primar în funcţie
de natura şi mărimea părţii reactive a impedanţei reflectate din secundar în primar.
Pe baza fenomenelor fizice prezentate pentru circuitul oscilant cuplat de tip
inductiv (fig. 1.11.a.), se pot scrie ecuaţiile caracteristice ale circuitului primar şi
secundar, prin aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff:


)
`
¹
¹
´
¦
⋅ =
⋅ = +
2 2 2
1 1 11
Z I E
Z I E U
g
(1.71)

Din ecuaţia a doua rezultă:


2
1
2
1
2
2
2
Z
I M j
Z
I Z
Z
E
I
M
⋅ −
=

= =
ω
(1.72)

Din prima ecuaţie a sistemului (1.71), în care se introduce relaţia (1.72), se
obţine:


2 1 1 11 1 1
I Z Z I E Z I U
M g
⋅ − ⋅ = − ⋅ = (1.73)

( )
r r
M
g
Z Z I I Z Z I I
Z
Z
Z I U
1 1 1 1 1 1 1 1
2
2
1 1
+ = ⋅ + ⋅ = ⋅ − ⋅ = (1.74)
În relaţia (1.74) se notează:

RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2

2
2
1
Z
Z
Z
M
r
− = (1.75)

care reprezintă impedanţa reflectată din secundar în primar, ca influenţă a
circuitului secundar asupra circuitului primar.
Se poate astfel determina expresia finală a curentului din circuitul primar:


r
g
Z Z
U
I
1 1
1
+
= (1.76)

Pentru a determina expresia curentului electric din circuitul secundar, se
înlocuieşte expresia curentului
1
I (relaţia 1.76) în relaţia (1.72):


( )
2
2 1
2
1 2
1 1 2
2
M
g M
M
g M
r
g M
Z Z Z
U Z
Z
Z
Z Z
U Z
Z Z Z
U Z
I


=
|
|
¹
|

\
|


=
+

= (1.77)


( )
r
g M
M
g M
Z Z Z
U Z
Z
Z
Z Z
U Z
I
2 2 1
1
2
2 1
2
+

=
|
|
¹
|

\
|


= (1.78)

în care:
1
2
2
Z
Z
Z
M
r
− = (1.79)

reprezintă impedanţa reflectată din primar în secundar, ca influenţă a circuitului
primar asupra circuitului secundar.
Expresia finală a curentului din circuitul secundar poate fi scrisă:


r
g
M
Z Z
U
Z
Z
I
2 2
1
2
+
= (1.80)

În baza relaţiilor (1.76) şi (1.80), referitoare la curenţii electrici din primar şi din
secundar, pot fi reprezentate schemele echivalente ale primarului şi secundarului
circuitului oscilant cuplat (fig.1.12.).
Impedanţele reflectate din circuitul primar în cel secundar şi invers, prezintă
două componente. O componentă reală de natură rezistivă care determină micşorarea
curenţilor din circuit şi o componentă imaginară care determină modificarea
defazajelor dintre curentul şi tensiunea din circuit.

CIRCUITE OSCILANTE
3

r r r
jX R Z + = (1.81)










Fig.1.12. Schemele echivalente ale circuitului oscilat cuplat


Aceasta explică fenomenul scăderii valorii curentului din circuitul primar şi
modificarea defazajului dintre curentul şi tensiunea din circuit ca urmare a influenţei
circuitului secundar asupra circuitul primar.























Circuitele oscilante cuplate utilizate în practică, prezintă drept caracteristică
principală aceea că, primarul şi secundarul au aceeaşi frecvenţă de rezonanţă şi acelaşi
factor de calitate: Q
1
= Q
2
= Q şi ω
01
= ω
02
= ω
0
. Caracteristica de rezonanţă a
circuitului oscilant cuplat, în acest caz, depinde ca formă de gradul de cuplaj dintre
Z
1



R
1


I
1





Z
2


R
2



I
2


Z
2r
Z
2
I
2

g
M
U
Z
Z
1

Z
1r
Z
1
I
1

U
g
a) circuitul primar b) circuitul secundar
Influenţa secundarului asupra
primarului, în cazul circuitelor oscilante
cuplate, este cu atât mai accentuată cu cât
coeficientul de cuplaj este mai mare. În
figura 1.13. sunt reprezentate curbele
caracteristice de variaţie a impedanţelor
şi curenţilor în funcţie de frecvenţă, din
primarul şi secundarul circuitului
oscilant cuplat, pentru situaţia cea mai
generală în care cele două circuite au
factorul de calitate şi frecvenţa de
rezonanţă diferite: Q
1
< Q
2
şi ω
01
< ω
02
.
Curba de variaţie a curentului prin
circuitul secundar (fig.1.13.d.) prezintă
două maxime, la frecvenţele ω
01
şi ω
02
,
cu valori diferite în funcţie de factorul de
calitate al circuitelor.
Pantele curbei devin mai abrupte
facă diferenţa dintre frecvenţele de
rezonanţă ale primarului şi secundarului
este mai mică şi factorii de calitate Q
1
şi
Q
2
mai buni.
ω
01
ω
02
ω
ω
02
ω
ω
01


ω
ω
01
ω
02
ω
Fig.1.13. Curbele de variaţie ale impedanţelor
şi curenţilor în circuitul oscilant cuplat
RADIOCOMUNICAŢII. CIRCUITE ELECTRONICE PENTRU RADIO ŞI TELEVIZIUNE
2
circuitul primar şi cel secundar (fig. 1.14.) şi prezintă un maxim la frecvenţa de
rezonanţă (ω
0
). În figura 1.14. sunt prezentate trei curbe de rezonanţă specifice
circuitelor oscilante utilizate în practică. Forma acestora este dependentă de mărimea
factorului de cuplaj. Pe măsură ce coeficientul de cuplaj creşte, de la slab (curba 1) la
strâns (curba 2), amplitudinea şi banda de trecere a caracteristicii se măresc. Pentru o
creştere mai mare a cuplajului, cuplaj foarte strâns (curba 3), maximul caracteristici se
dedublează în două maxime dispuse simetric faţă de frecvenţa de rezonanţă. Aceasta
duce la creşterea benzii de trecere, dar pentru creşterea excesivă a cuplajului poate
duce la scăderea amplificării sub nivelul de 0,707 din valoarea maximului, ceea ce va
determina transfer de semnale cu distorsiuni între circuitele cuplate. Din punct de vedre
constructiv gradul de cuplaj este asigurat prin realizarea constructivă a circuitelor
(realizarea bobinelor, distanţa de dispunere a acestora pe carcasă, natura miezului
feromagnetic, etc.) în funcţie de necesităţile practice. Aflate în cadrul instalaţiilor
radioelectronice, gradul de cuplaj poate fi uşor ajustat prin modificarea poziţiei
miezului feromagnetic.




















Analizând reprezentarea circuitelor oscilante din figura 1.11., se poate observa
că pentru cuplajul circuitelor se folosesc două tipuri de cuadripoli de cuplaj:
- cuadripoli de cuplaj în T;
- cuadripoli de cuplaj în π.
Schemele echivalente ale cuadripolilor de cuplaj sunt reprezentate în figura
1.15. în care elementele de circuit L şi C (din fig. 1.14.b, c şi d) sunt înlocuite cu
reactanţele din circuitul primar (X
1
), secundar (X
2
) şi reactanţa de cuplaj (X
CU
).
Coeficientul de cuplaj (K
CU
) pentru tipurile generale de cuadripoli de cuplaj în T
şi în π, poate fi scris:
În concluzie, se poate aprecia că:
• circuitele oscilante cuplate pot lucra
ca circuite selective în frecvenţă, mai
bine ca circuitele oscilante serie sau
derivaţie;
• banda de trecere a circuitelor cuplate
poate fi modificată prin reglarea
gradului de cuplaj;
• distorsiunile de amplitudine sunt
mult mai reduse, deoarece în banda
de trecere a circuitelor cuplate
curentul variază mult mai puţin;
• în afara benzii de trecere,
amplitudinea curentului scade mult
mai brusc, ceea ce asigură o
selectivitate mai bună;
• circuitele cuplate pot funcţiona şi ca
circuite adaptoare de impedanţă între
sursa de semnal şi sarcină.
ω
1
ω
0
ω
2
ω
1 2 3
0 dB

3 dB
1

0,707
I
2
Fig.1.14. Curbe de rezonanţă ale
circuitelor oscilante cuplate pentru:
1 - cuplaj slab; 2 - cuplaj strâns;
3 - cuplaj foarte strâns.
CIRCUITE OSCILANTE
3














Cuadripolii de cuplaj în π pot asigura şi cuplarea circuitelor oscilante derivaţie,
pentru care sunt reprezentate schemele electrice şi schemele echivalente în figura 1.16.



















Fig. 1.16. Schema electrică şi schema echivalentă pentru circuitele cuplate derivaţie

Procesele fizice din circuitele oscilante cuplate derivaţi (fig. 1.16.a şi b) nu
prezintă deosebiri esenţiale comparativ cu cele prezentate în acest paragraf. Circuitele
derivaţie (fig.1.16.d.) sunt comandate prin generator de curent (I
g
), iar impedanţele
reflectate (Z
1r
şi Z
2r
) sunt dispuse în paralel cu impedanţele circuitelor derivaţie (Z
1d
şi
Z
2d
) corespunzătoare primarului şi secundarului, aflate în cuplaj.

b) cuplaj în π capacitiv
a) cuplaj în π inductiv
C
1
R
1
L
1
L
CU
L
2
R
2
C
2

I
g
• pentru cuadripolul de cuplaj în T:

( )( )
CU CU
CU
CU
X X X X
X
K
+ +
=
2 1
(1.82)

• pentru cuadripolul de cuplaj în π:

( )( )
CU CU
CU
CU
X X X X
X
K
+ +
=
2 1
(1.83)
X
1
X
2



X
CU a)
X
CU


X
1
X
2 b)
Fig.1.15. Cuadripoli de cuplaj
a) în T ; b) în π
L
1
R
1
C
1
C
CU
C
2
R
2
L
2
I
g
I
1
Z
1
Z
1r
I
g
d) schemele echivalente ale
primarului şi secundarului
Z
2
Z
2r
I
2


g
CU
I
Z
Z
1

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful