1

<titlu> AMURGUL EVULUI MEDIU Studiu despre formele de viaŃă şi de gândire din secolele al XIV-lea şi al XV-lea în FranŃa şi în łările de Jos <autor> JOHAN HUIZINGA <editura> HUMANITAS <traducere din olandeză de> H. R. RADIAN <Coperta> IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE © Dr. J. Kist, representative of the Estate of Johan Huizinga © HUMANITAS, 2002, pentru prezenta versiune românească ISBN 973-50-0198-5

<prezentarea autorului> JOHAN HUIZINGA s-a născut la Croningen în 1872. A studiat literaturile orientale în oraşul natal, afirmându-se în 1897 cu o teză despre teatrul indian. Din 1897 până în 1905 predă istoria la o şcoală din Haarlem. După succesul înregistrat cu volumul Originile oraşului Haarlem (1905), este numit profesor de istorie medievală şi contemporană la Universitatea din Groningen. Din 1915 până în 1942 este profesor la Universitatea din Leiden. Se stinge din viaŃă în 1945. Lucrări: Amurgul Evului Mediu (1919), Erasmus (1924), Explorări în istoria civilizaŃiei (1929), Criza civilizaŃiei ( 1935 ) Homo ludens (1939).

<titlu> Nota traducătorului Traducerea de faŃă a fost efectuată după ediŃia a X-a olandeză din 1963. Titlurile lucrărilor citate de autor în text au fost date conform originalului şi traduse între paranteze la prima lor menŃionare. Notele bibliografice şi notele explicative ale autorului au fost date în josul paginii, acestea din urmă, cu menŃionarea respectivă (n.a.). La acestea s-au adăugat traducerea citatelor în limbi străine, precum şi unele note suplimentare necesare înŃelegerii textului, aparŃinând traducătorului şi evidenŃiate ca atare. Numele proprii care au în limba română o formă curentă şi consacrată au fost date în această formă, restul figurând în forma originală. Pentru numele geografice flamande care au două forme — franceză şi flamandă — s-a preferat cea franceză.

2 <titlu> Cuvânt înainte al autorului la ediŃia 1 De cele mai multe ori, ceea ce căutăm în trecut este originea noului. Vrem să ştim cum s-au născut ideile şi formele de viaŃă noi care strălucesc în toată plenitudinea lor în vremurile de mai târziu; cercetăm fiecare epocă în primul rând de dragul făgăduinŃelor pe care le conŃine pentru epoca următoare. Cu câtă înfrigurare au fost căutaŃi în civilizaŃia medievală germenii culturii moderne ! Cu atâta înfrigurare încât lasă impresia, poate, că istoria spirituală a Evului Mediu n-a fost altceva decât postul dinaintea Renaşterii, într-adevăr, s-a observat că în epoca aceea, socotită odinioară ca rigidă şi stearpă, încolŃise noul, părând să indice o desăvârşire viitoare. Dar, tot căutând viaŃa nouă care încolŃea, lumea a uitat cu prea multă uşurinŃă că în istorie, ca şi în natură, moartea şi naşterea merg veşnic alături. Vechile forme de cultură mor în acelaşi timp şi pe acelaşi pământ în care noul îşi găseşte hrană ca să înflorească. Am încercat aici să privim secolele XIV şi XV nu ca pe o prevestire a Renaşterii, ci ca pe sfârşitul Evului Mediu, iar civilizaŃia medievală din ultima epocă a vieŃii ei ca pe un pom cu fructe prea coapte, ajuns la deplina lui maturitate şi dezvoltare. Năpădirea nucleului vital al gândirii de către atâtea şi atâtea forme de gândire vechi, tiranice, vestejirea şi rigidizarea unei civilizaŃii bogate — acesta este conŃinutul principal al paginilor ce urmează. Scriind cartea de faŃă, privirea ne-a fost îndreptată, parcă, spre profunzimile unui cer crepuscular, dar ale unui cer sângeriu, apăsător şi crâncen, plin de plumb ameninŃător şi de false sclipiri de aramă. Când recitesc cele scrise, mă întreb dacă nu cumva, tot aŃintindu-mi privirea spre acel cer crepuscular, culorile tulburi nu s-ar fi prefăcut, până la urmă, în lumină pură. Se pare însă că imaginea, acum, după ce i-am dat linie şi culoare, a devenit şi mai sumbră şi mai puŃin senină decât am crezut că este când am început lucrul. Se prea poate ca, fiind cu atenŃia îndreptată în permanenŃă spre declin, spre ofilire şi decădere, să fi lăsat să cadă pe lucrare, într-o măsură prea mare, umbra morŃii.

Lucrarea de faŃă s-a născut din nevoia de a înŃelege mai bine arta fraŃilor Van Eyck şi a urmaşilor lor în legătură cu întreaga viaŃă a epocii. Unitatea pe care voiam s-o cuprind cu privirea era societatea burgundă: aveam impresia că pot s-o tratez ca pe o entitate culturală, la fel de conturată ca şi qualtrocento-ul italian, iar titlul cărŃii urma, la început, să sune astfel: Secolul Burgundiei. Dar pe măsură ce consideraŃiile mele se generalizau, am fost nevoit să renunŃ, treptat, la aceste graniŃe; nu se putea admite o unitate de cultură burgundă decât într-un sens foarte limitat; FranŃa neburgundă cerea cel puŃin tot atâta atenŃie. Aşa a apărut, în locul Burgundiei, dualitatea FranŃa şi łările de Jos, dar, şi aceasta, foarte inegală, într-un studiu despre cultura medievală muribundă, în general, elementul olandez trebuia să rămână mult în urma celui francez; de aceea numai în domeniile în care are importanŃa sa proprie — cel al vieŃii religioase şi al artei — l-am tratat mai amănunŃit. Faptul că, în capitolul al şaisprezecelea, hotarele geografice stabilite au fost o clipă depăşite — pentru a-i putea chema ca martori, în afară de Ruusbroec şi de Dionisie Cartusianul, şi pe Eckhart, Suso şi Tauler — nu are nevoie de scuză. Cât de mic mi se pare numărul de scrieri din secolele al XIV-lea şi al XV-lea citite de mine în comparaŃie cu tot ce aş mai fi vrut să citesc ! Cât de mult aş fi dorit ca, pe lângă tipurile principale ale diferitelor orientări spirituale, pe care se bazează în cea mai mare parte expunerea, să mai analizez şi alte tipuri ! Totuşi, dacă dintre istorici îi citez mai des decât pe alŃii pe Froissart şi pe Chastellain, dintre poeŃi pe Eustache Deschamps, dintre teologi pe Jean Gerson şi pe Dionisie Cartusianul, dintre pictori pe Jan van Eyck, aceasta nu se datoreşte numai caracterului restrâns al materialului meu, ci, mai degrabă, faptului că ei, prin bogăŃia şi prin puternica originalitate a creaŃiilor lor, sunt, prin excelenŃă, oglinda spiritului acelor vremuri.

3 Formele de viaŃă şi de gândire — iată ce am încercat să descriu aici. Sesizarea conŃinutului esenŃial, care a sălăşluit în acele forme, va deveni oare vreodată obiectul cercetării istorice ? Ianuarie, 1919 <titlu> CUPRINS Nota traducătorului / 5 Cuvînt înainte al autorului la ediŃia I / 7 I Caracterul aprig al vieŃii / 9 II NăzuinŃa spre o viaŃă mai frumoasă / 43 III ConcepŃia ierarhică a societăŃii / 78 IV Ideea cavalerismului / 90 V Visul de eroism şi de dragoste / 105 VI Ordine şi legăminte cavalereşti / 117 VII ImportanŃa idealului cavaleresc în război şi în politică / 132 VIII Stilizarea dragostei / 152 IX Formele convenŃionale ale dragostei / 170 X Imaginea idilică a vieŃii / 181 XI Imaginea morŃii / 194 XII Transpunerea în imagini a tuturor noŃiunilor sacre / 213 XIII Tipuri de viaŃă religioasă / 250 XIV EmoŃia religioasă şi imaginaŃia religioasă / 271 XV Declinul simbolismului / 289 XVI Realismul şi aspectele misticizării imaginaŃiei / 306 XVII Formele de gîndire în viaŃa practică / 327 XVIII Arta şi viaŃa / 357 XIX SimŃul estetic / 388 XX Imaginea şi cuvîntul / 398 XXI Cuvîntul şi imaginea / 432 XXII Zorile formei noi / 454 Tabel cronologic / 471

<titlu> Caracterul aprig al vieŃii Când lumea era cu cinci veacuri mai tânără, toate întâmplările vieŃii aveau forme exterioare, mult mai precis conturate decât acum. între suferinŃă şi bucurie, între nenorocire şi fericire, distanŃa părea mai mare decât ne pare nouă; tot ceea ce se petrecea în viaŃa omului era nemijlocit şi absolut, aşa cum bucuria şi suferinŃa mai sunt şi azi în mintea copiilor. Orice eveniment din viaŃă, orice fapt, era înconjurat de forme definite şi expresive, era înălŃat până la nivelul unui stil de viaŃă rigid, neclintit. Lucrurile mari: naşterea, căsătoria, moartea se aflau plasate, prin Sfintele Taine, în plină strălucire a misterului divin. Dar chiar şi întâmplările mai mărunte: o acŃiune, o călătorie, o vizită, erau însoŃite de o mie de binecuvântări, ceremonii, descântece, datini. Impotriva nenorocirilor şi mizeriei exista mai puŃină alinare decât acum, de aceea erau mai de temut şi mai chinuitoare. Boala contrasta mai puternic cu sănătatea; frigul aspru şi întunericul înfricoşător al iernii erau un rău real. Onorurile şi bogăŃia erau gustate mai profund şi mai cu lăcomie, căci contrastau şi mai violent decât acum cu sărăcia lucie şi cu starea ticăloasă. O şubă, un foc vesel în vatră, băutura şi petrecerea şi un pat moale, toate acestea mai erau încă degustate cu acea intensitate pe care nuvela engleză, poate, în descrierea plăcerii de a trăi, a

4 mărturisit-o cea dintâi şi a promovat-o cu cea mai mare însufleŃire. Si, în acelaşi timp, toate lucrurile din viaŃă se bucurau de o publicitate bătătoare la ochi şi îngrozitoare. Leproşii îşi învârteau hârâitoarea şi făceau procesiuni, cerşetorii se văicăreau în biserici şi îşi etalau acolo infirmităŃile. Fiecare clasă socială, fiecare ordin, fiecare meserie puteau fi recunoscute după îmbrăcăminte. Mai-marii nu se deplasau niciodată fără o etalare strălucitoare de arme şi livrele, care impuneau respect şi stârneau invidie, împărŃirea dreptăŃii, negustoria ambulantă, căsătoria şi înmormântarea, toate se vesteau zgomotos, cu alaiuri, Ńipete, bocete şi muzică, îndrăgostitul purta semnul adoratei sale, meseriaşii emblema breslei lor, partizanii culorile şi blazoanele seniorului lor. Şi în aspectul exterior al oraşului şi satului domnea contrastul şi împestriŃarea. Oraşul nu se dezvolta, ca oraşele noastre, prin alipirea dezordonată, la periferia lor, a unor îngrămădiri de fabrici urâte şi de locuinŃe lipsite de gust, ci rămânea închis în zidul de incintă, păstrând o imagine bine definită, rotundă, dar Ńepoasă, datorită nenumăratelor sale turnuri. Oricât de înalte şi de masive ar fi fost casele de zid ale nobililor şi ale negustorilor, bisericile dominau totuşi, cu volumele lor mult mai înalte, silueta oraşului. După cum contrastul dintre vară şi iarnă era mai puternic decât în viaŃa noastră, la fel era şi cel dintre lumină şi întuneric, dintre tăcere şi zgomot. Oraşul modern nu mai cunoaşte aproape deloc întunericul complet şi liniştea completă, nici efectul unei luminiŃe izolate sau al unui strigăt stingher venit din depărtare. Datorită contrastului permanent şi formelor variate în care se impunea minŃii tot ceea ce se petrecea, rezulta în viaŃa de toate zilele o stare de excitaŃie, o emotivitate pasională, manifestată în acea dispoziŃie sufletească schimbătoare, caracterizată prin exuberanŃă grosolană, cruzime violentă, duioşie interioară, care alcătuia cadrul vieŃii orăşeneşti medievale. Un singur sunet acoperea întotdeauna hărmălaia acelei vieŃi intense, un sunet care, oricât de străin ar fi părut în larma generală, nu era niciodată confuz şi înălŃa totul, pentru o clipă, într-o sferă de ordine: clopotele. Clopotele erau în viaŃa de toate zilele ca nişte duhuri bune, care avertizau şi care, cu glasul lor familiar, vesteau ba jale, ba veselie, ba linişte, ba nelinişte, care ba chemau, ba îndemnau. Aveau câte un prenume, după care erau cunoscute: Jacqueline cea grasă, clopotul Roland; se ştia ce înseamnă când zăngăne sau când sună. în ciuda dangătului exagerat al clopotelor, oamenii nu deveniseră indiferenŃi faŃă de acest sunet, în timpul faimosului duel dintre doi burghezi din Valenciennes, care Ńinuse în 1455 oraşul şi întreaga curte burgundă într-o neobişnuită încordare, clopotul cel mare sunase tot timpul luptei „laquelle fait hideux à oyr” <nota 1>, zice Chastellain <nota 2>. În turla bisericii Notre-Dame din Anvers se mai află şi astăzi, la locul lui, vechiul clopot de alarmă din 1316, numit Orida, adică horrida <nota 3>*, înspăimîntătoare <nota 4>. Sonner l'effroy <nota >5,faire l'effroy <nota 6>, însemna a trage clopotul de alarmă <nota 7>; cuvântul însemna, la origine, stare de război: exfredus, apoi vestirea acestei stări prin tragerea clopotelor, deci semnal de alarmă şi, în sfârşit, spaimă. Ce vacarm nemaipomenit trebuie să fi fost când toate bisericile şi mănăstirile din Paris trăgeau clopotele de dimineaŃă până seara, şi chiar toată noaptea, pentru ca noul papă ales să pună capăt schismei sau ca să se facă pace între burgunzi şi armagnaci <nota 8>. De un efect profund răscolitor trebuie să fi fost şi procesiunile. când erau vremuri grele, şi erau des, se vedeau trecând procesiuni zi de zi, săptămâni de-a rândul. Când cearta fatală dintre casele de Orléans şi de Burgundia <nota 9> a dus în cele din urmă la război civil făŃiş, iar regele Carol al VI-lea a ridicat în 1412 oriflama <nota 10>, ca să se ducă, împreună cu Ioan fără Frică, să-i bată pe armagnaci care, printr-o alianŃă încheiată cu Anglia, deveniseră trădători de Ńară, s-a dat poruncă la Paris, de îndată ce regele a ajuns pe teritoriu inamic, să se facă procesiuni zilnice. Acestea au Ńinut de la sfârşitul lui mai până în iulie, fiind organizate de fiecare dată de către alte grupuri, ordine sau bresle, de fiecare dată pe alte trasee, cu alte

5 moaşte: „les plus piteuses processions qui oncques eussent été veues de aage de homme" <nota 11>. ToŃi umblau desculŃi şi nemâncati, atât seniorii din Parlament, cât şi săracii; cine putea, ducea în mână o luminare sau o făclie; întotdeauna luau parte şi mulŃi copii. Şi din satele din jurul Parisului veneau Ńăranii săraci, desculŃi, cale lungă. Lumea se alătura convoiului sau îl privea „en grant pleur, en grans lermes, en grant devocion" <nota 12>. Şi aproape în fiecare zi ploua cu găleata <nota 13>. Apoi mai erau intrările triumfale ale suveranilor, pregătite cu cea mai mare ingeniozitate posibilă. Si, în şir niciodată întrerupt, execuŃiile. ExcitaŃia crudă şi înduioşarea grosolană, pricinuite de eşafod, constituiau un element important în hrana spirituală a poporului. Era spectacol cu morală, împotriva fărădelegilor îngrozitoare, justiŃia născocea şi pedepse îngrozitoare; un tânăr incendiator şi asasin este pus, la Bruxelles, cu ajutorul unui lanŃ care se putea roti pe un inel în jurul unui par, înlăuntrul unui cerc de uscături aprinse. Condamnatul se dă el însuşi poporului ca pildă, în cuvinte mişcătoare, „et tellement fit attendrir les coeurs que tout le monde fondoit en larmes de compassion". „Et fut sa fin recommandée la plus belle que l'on avait oncques vue" <nota 14>. Messire Mansart du Bois, un armagnac, care a fost decapitat în 1411 la Paris în timpul terorii burgunzilor, nu numai că-i acordă călăului iertarea, pe care acesta i-o cere, după datini, dar îl şi roagă pe călău să-l sărute. „Foison de peuple y avoit, qui quasi tous ploraient à chaudes larmes." <nota 15>. Adeseori, victimele erau feŃe simandicoase; atunci poporul resimŃea satisfacŃia de a vedea străşnicia legilor şi totodată un avertisment serios cu privire la nestatornicia măririi pământeşti, în chip mai viu decât i le-ar fi putut da orice dans macabru sau alt exemplu pictat. Stăpânirea avea grijă să nu lipsească nimic din ceea ce ar fi putut contribui la impresia produsă de spectacol: seniorii veneau să privească execuŃia, împodobiŃi cu însemnele măririi lor. Jean de Montaigu, grand maître d'hôtel <nota 16> al regelui, victima urii lui Ioan fără Frică, se îndreaptă spre eşafod, cocoŃat într-o căruŃă, cu doi trâmbiŃaşi înainte; poartă costumul lui de ceremonie, glugă, houppelande <nota 17>, jambiere pe jumătate albe, pe jumătate roşii şi pinteni de aur la călcâie; de aceşti pinteni de aur va fi spânzurat apoi leşul decapitat. Canonicul bogat Nicolas d'Orgemont, victimă a răzbunării armagnacilor în 1416, este dus prin Paris într-o cotigă de gunoi, îmbrăcat într-o manta mare violetă cu glugă, ca să asiste la decapitarea a doi tovarăşi de-ai lui, înainte de a fi el însuşi osândit la întemniŃare pe viaŃă „au pain de doleur et à eaue d'angoisse" <nota 18>. Capul lui maître Oudart de Bussy, care refuzase un loc în Parlament, este deshumat din porunca specială a lui Ludovic al XI-lea şi dus, într-o glugă roşie îmblănită, „selon la mode des conseillers de Parlament" <nota 19>, în piaŃa din Hesdin, unde este expus, împreună cu o poezioară explicativă. Regele însuşi scrie despre acest caz, făcînd un haz lugubru <nota 20>. Mai curioase decât procesiunile şi decât execuŃiile erau predicile Ńinute de predicatorii ambulanŃi, care veneau din când în când să zguduie poporul prin cuvântul lor. Noi, cititorii de ziare, nu ne putem închipui decât cu greu efectul puternic al cuvântului asupra unei minŃi flămînde şi neştiutoare. Predicatorul popular numit fratele Richard, care se prea poate s-o fi spovedit pe Ioana d'Arc, a predicat la Paris în 1429 zece zile la rând. începea la cinci dimineaŃa şi termina între zece si unsprezece, de cele mai multe ori în cimitirul „des Innocents", sub ale cărui galerii era pictat faimosul dans macabru; stătea cu spatele la osuarele deschise, în care, deasupra porticului, erau stivuite la vedere hârcile. Când, după a zecea predică, aduse la cunoştinŃă că fusese ultima, pentru că îi expirase învoirea, „les gens grans et petiz plouroient si piteusement et si fondement, commes s'ilz veissent porter en terre leurs meilleurs amis, et lui aussi" <nota 21>. Când în sfârşit pleacă din Paris, poporul crede că va mai predica duminică la Saint-Denis; în grupuri mari, vreo sase mii de oameni, spune burghezul din Paris, au ieşit sâmbătă seara din oraş, ca să-si asigure locuri bune şi au înnoptat pe cîmp <nota 22>. Şi franciscanului Antoine Fradin i s-a interzis să predice la Paris, pentru că ataca violent reaua cârmuire. Dar tocmai de aceea era iubit de oamenii din popor. Aceştia îl păzeau ziua şi

6 noaptea în mănăstirea Cordelierilor; femeile stăteau de strajă, pregătite cu muniŃia lor: cenuşă şi bolovani. De proclamaŃia care interzice această strajă, lumea râde, iar regele o ignoră! Când, în sfârşit, Fradin, surghiunit, trebuie totuşi să plece din oraş, poporul îl însoŃeşte, „crians et soupirans moult fort son département" <nota 23>. Când vine sfântul dominican Vicente Ferrer ca să predice, din toate oraşele poporul, primarul, clerul, chiar şi episcopii şi prelaŃii aleargă să-l întâmpine cu imnuri de slavă. Dominicanul călătoreşte cu o ceată numeroasă de adepŃi, care în fiecare seară, după apusul soarelui, fac procesiuni, flagelându-se şi cântând. Din fiecare oraş i se alătură cete noi. Ferrer se îngrijeşte de întreŃinerea şi cazarea acestor însoŃitori, numind o serie de bărbaŃi fără prihană în funcŃia de încartiruitori. Un mare număr de preoŃi din diferite ordine călătoresc cu el, ca să-l ajute în permanenŃă la spovedanii si la oficierea liturghiei. CâŃiva notari îl urmează, ca să încheie pe loc acte privitoare la împăciuirile pe care predicatorul sfânt le realizează pretutindeni. Primarul oraşului spaniol Orihuela declară într-o scrisoare către episcopul de Murcia că, în oraşul său, Ferrer a dus la bun sfîrşit 123 împăciuiri, dintre care 67 în legătură cu omoruri. <nota 24>. Acolo unde predică Vicente, este necesar un paravan de lemn, ca să-i ocrotească, pe el şi pe cei din suita lui, de presiunea mulŃimii care vrea să-i sărute mâna sau veşmântul. Cât timp predică terrer, munca meşteşugarului se opreşte. Rar s-a întâmplat ca terrer să nu-i facă pe ascultători să plângă, iar când vorbea despre judecau de apoi, despre pedepsele iadului sau despre patimile Domnului, izbucneau întotdeauna, atât el, cât şi ascultătorii, într-un plâns atât de intens încât trebuia să tacă o bucată de timp, ca să li se calmeze plânsul. Răufăcătorii veneau să se arunce la pământ, în văzul mulŃimii, şi-şi recunoşteau, în lacrimi, fărădelegile <nota 25>. Când renumitul Olivier Maillard a Ńinut, în 1485, la Orléans predica de lăsata secului, s-au căŃărat atât de mulŃi oameni pe acoperişurile caselor încât Ńiglarul a pus la socoteală 64 zile de lucru pentru reparaŃii <nota 26>. Este dispoziŃia sufletească a revival-urilor <nota 27> anglo-americane şi a Armatei salvării <nota 28>, dar infinit mai intensă şi mult mai publică. Citind descrierea efectului produs de Ferrer nu e nevoie să presupunem o pioasă exagerare din partea biografului său; sobrul si aridul Monstrelet redă aproape în acelaşi mod impresia produsă în 1428, în nordul FranŃei şi în Flandra, de predicile unui anume frate Thomas, care se dădea drept carmelit, dar care mai târziu a fost demascat ca impostor. Şi pe el l-a întâmpinat primarul, în timp ce nişte nobili îi Ńineau de frâu catârul; şi de dragul lui mulŃi oameni — printre ei şi seniori, pe care Monstrelet îi citează pe nume — si-au părăsit casa şi familia ca să-l urmeze pretutindeni. Strana înaltă, făcută de cetăŃenii de vază pentru el, a f ost împodobită de aceştia cu cele mai preŃioase tapiserii care se puteau găsi. În afară de patimile Domnului şi de judecata de apoi, predicatorii populari îi impresionau adânc pe oameni, în primul rând combătând luxul şi deşertăciunile. Poporul, zice Monstrelet, îi era recunoscător şi devotat fratelui Thomas, mai ales pentru că osândea ostentaŃia şi podoabele şi îndeosebi pentru blamul pe care îl arunca asupra nobilimii şi clerului. când printre ascultătorii săi se încumetau să se amestece doamne de vază, cu coafurile lor înalte şi ascuŃite, obişnuia să-i asmuŃă pe băieŃi împotriva lor (făgăduindu-le indulgenŃe, susŃine Monstrelet), cu strigătul: au hennin, au hennin <nota 29> aşa încât doamnele, în acel timp, nu mai aveau curajul să poarte he-nin şi umblau cu scufii, ca maicile. „Mais à l'exemple du lymeçon — spune bunul cronicar — lequel quand on passe prés de luy retrait ses cornes par dedens et quand il ne ot plus riens les reboute dehors, ainsi firent ycelles. Car en assez brief terme après que ledit prescheur se fust départy du pays, elles mesmes recommencèrent comme devant et oublièrent sa doctrine, et reprinrent petit à petit leur viel estât, tel ou plus grant qu'elles avoient accoustumé de porter." <nota 30>. Atât fratele Richard, cât şi fratele Thomas aprinseseră rugurile deşertăciunilor, aşa cum avea să le aprindă FlorenŃa, cu şaizeci de ani mai târziu, pe scară mare şi cu o ireparabilă pierdere pentru artă, din ordinul lui Savonarola. La Paris şi în Artois, în 1428 şi 1429, autorităŃile se

La înmormântarea lui Carol al VII-lea. zaruri. de toată această predispoziŃie pentru lacrimi şi pentru conversiune spirituală. Unul din băieŃi. sughiŃuri şi hohote de plâns <nota 36>. atât în FranŃa. Şi în plus: cine nu cunoaşte. în care se statornicise aversiunea plină de căinŃă faŃă de deşertăciuni şi de petreceri. pe care bărbaŃi şi femei le aduceau de bunăvoie. sau de misterele credinŃei. poporul se pierde cu firea. era stilizarea unei emoŃii violente într-un act public. documentele nu vorbesc de obicei decât despre două: cupiditatea şi agresivitatea. de emoŃie. un element frecvent în marea agitaŃie stârnită de predicatori <nota 31>. ViaŃa de toate zilele oferea în permanenŃă un spaŃiu nelimitat pentru patima arzătoare şi pentru fantezia copilărească. Desigur. în toate domeniile. în 1435. Trebuie să Ńinem seama de toată această sensibilitate afectivă. Un doliu public avea. actuala istorie ştiinŃifică a Evului Mediu preferă să facă apel. în descrierea congresului pentru pace de la Arras. Chastellain îl descrie în repetate rânduri ca fiind apucat de sughiŃuri şi podidit de lacrimi. solemn. dar aşa a găsit episcopul din Chalon că ar fi trebuit să se petreacă: în spatele exagerării se întrezăreşte fondul de adevăr. table. greu să ne închipuim un joc mai paşnic şi mai liniştit decât şahul. cu suspine. împinsă până la fiori şi lacrimi. pe atunci. înfăŃişarea unei calamităŃi. Jean Germain îi pune pe auditorii mişcătoarelor cuvântări ale solilor să cadă la pământ. Cine nu vede deosebirea dintre emotivitatea din secolul al XV-lea şi cea din vremea noastră poate s-o afle dintr-un mic exemplu din alt domeniu decât cel al lacrimilor. La Marche spune că se întâmplă des ca la jocul de şah să se iste certuri. Nouă ne vine. un motiv la fel de curent ca în romanele carolingiene. ca să putem înŃelege ce colorit şi ce caracter aprig avea viaŃa.35 Fireşte. toŃi plâng în hohote. Din pricina faptului că. Şi la orice solemnitate lumească se varsă şiroaie de lacrimi. îndeobşte. furent grant pleurs et lamentacions faictes parmy toute ladicte ville" <nota 32>. pe cât posibil. La fel ca şi cu şiroaiele de lacrimi ale sentimentalilor din secolul al XVIII-lea. din documentele . pe cai îmbrăcaŃi în întregime în catifea neagră. în timpul şederii lui ca delfin la curtea burgundă. pariuri si podoabe. de durere. la fel la primirea delfinului şi cu prilejul întâlnirii dintre regele Angliei şi regele FranŃei. pe care o poate pricinui o intrare triumfală. aşa cum tinde epoca aceea.7 mulŃumeau să ardă pe rug cărŃi de joc. chiar dacă suveranul pentru care se desfăşoară pompa ne este complet indiferent ? Pe atunci. Cine n-a rămas adeseori uimit văzând violenŃa şi stăruinŃa aproape de neînŃeles cu care sar în ochi. Era forma ceremonioasă. la documente oficiale. Documentele ne arată prea puŃin deosebirea dintre tonalitatea vieŃii de azi şi«cea din epoca aceea. în secolul al XV-lea. o astfel de emoŃie nemijlocită era simŃită datorită unei veneraŃii semireligioase pentru paradă şi mărire şi se manifesta prin lacrimi adevărate. et de la grant tristesse et courroux qu'on leur veoit porter pour la mort de leurdit maistre. cât şi în Italia. Un sol de curtoazie trimis de regele FranŃei lui Filip cel Bun izbucneşte de mai multe ori în plîns în timpul alocuŃiunii sale. Ludovic al XI-lea a fost văzut vărsând lacrimi la intrarea sa în Arras. În cortegiu erau şase paji ai regelui. şi azi încă. în aceste descrieri e şi multă exagerare. emoŃia puternică. sau de o predică violentă. nu mâncase şi nu băuse nimic patru zile — aşa povestea poporul înduioşat. Când Ioan de Coimbra îşi ia rămas bun de la curtea burgundă. „Et Dieu scet le doloreux et piteux dueil qu'ilz faisoient pour leur dit maistre !" <nota 33>. de toată această iritabilitate. probabil. Ele ne fac să uităm patosul crâncen al vieŃii medievale. Aceste arderi pe rug erau în secolul al XV-lea. „et que le plus saige y pert patience" <nota 37>.34 Dar nu numai emoŃia produsă de un mare doliu. Plânsul era înălŃător şi frumos. la Ardres. cronicile nu sunt demne de încredere. stoarce lacrimi. de durere. când vede cortegiul: toŃi curtenii „vestus de dueil angoisseux. anume cel al exaltării. Dintre toate pasiunile care îl colorează. lucrurile nu se vor fi petrecut întocmai. lesquelz il faisoit moult piteux veoir. Conflictele dintre fiii de regi din pricina unei partide de şah erau încă. amintind de formulele banale din reportajele de ziar. să creeze forme stilizate. din care cauză cade adeseori într-o greşeală primejdioasă.

pentru el. Oricine putea să intre ca s-o privească. fireşte. care ne aminteşte . fiecare dintre ele corespunzând mai mult sau mai puŃin unui motiv literar: suveranul nobil şi drept. Chastellain descrie cum îi adună contele în faŃa sa pe toŃi oamenii curŃii sale. Se poate oare închipui o îmbinare mai pedagogică între creditul de stat şi petrecerile populare ? ViaŃa şi îndeletnicirea de suveran aveau adeseori încă un element fantastic. simple. premier que vous ayes faute. monseigneur. i-a revocat pensia şi toate beneficiile. iar dacă vor auzi că norocul contelui s-a întors. În timp ce mecanismul guvernării şi gospodăririi statului ajunsese în realitate la forme complicate. Nu ştim în ce măsură povestirea lui înfloreşte aici întâmplarea reală. care plătesc dări grele. sosi de la Sluis la Gorkum şi află acolo că tatăl său. aceste trăsături devin pentru noi plauzibile şi explicabile. nous tous. la cazurile din basme. treburile statului se proiectează în mintea poporului în câteva figuri fixe.8 judiciare ale vremii. „disant l'un: j'ay mille. în felul acesta. dar orice osteneală era în zadar <nota 42>." <nota 38>. pensulei lui Chas-tellam. Pe cei care dispun de mijloace îi îndeamnă să aştepte împreună cu el întoarcerea norocului. trăiesc cu sentimentul că banii lor sunt irosiŃi în loc să contribuie la bunăstarea Ńării. atunci ce trebuie să fi fost. Dacă nici cronicarii de curte — oameni învăŃaŃi. pentru naiva imaginaŃie populară. Apoi vin nobilii şi îi oferă tot ce au. care îşi cunoşteau suveranii de aproape — nu puteau să vadă şi să descrie persoanele de rang înalt decât dându-le o înfăŃişare arhaică. bărbaŃi de seamă. <nota 40>. ViaŃa mai avea încă. în multe privinŃe. strălucirea feerică a regalităŃii ! Iată un exemplu al acestui colorit de basm. j'ay cela pour mettre pour vous et pour attendre tout yostre advenir". hieratică. Publicul n-avea decât să încerce să ridice lăzile. Meşteşugirea tabloului se datoreşte. ducele. Se poate spune că poporul îi reduce pe regii epocii respective la un număr limitat de tipuri. Şi astfel lucrurile îşi continuă mersul lor obişnuit şi se taie tot atâŃia pui la bucătărie <nota 41>. „Lors oyt-l'on voix lever et larmes espandre et clameur ruer par commun accord: Nous tous. ca să facă impresie asupra holandezilor şi frizonilor. au fost aduse de la Lille două lăzi. pentru popor. şi cum le aduce tuturor la cunoştinŃă nenorocirea. oricât de superficiali ar fi în ceea ce priveşte faptele şi oricât de des ar greşi. De aceea. problemele politice se reduc. pe când mai era conte de Charolais. care învăpăia viaŃa în toate domeniile. Carol acceptă mărturisirea lor de credinŃă: „Or vivez doncques et souffrez. şi vă veŃi găsi cu toŃii locurile neocupate şi veŃi fi bineveniŃi şi vă voi răsplăti răbdarea pe care o veŃi fi avut de dragul meu". Dar în orice caz el îl vede pe prinŃ în formele simple ale baladei populare. „atunci. întâmplarea este în întregime dominată. în care îşi exprimă respectul pentru tatăl său indus în eroare. lăcomia de bani. suveranul susŃinut la nenorocire de credinŃa curtenilor săi. vivrons avecques vous e mourrons. Ideile politice care domină viaŃa poporului sunt cele ale cântecului popular şi ale romanului cavaleresc. cronicarii. într-o încăpere de lângă sala cavalerilor. Adânc mişcat. într-o cuvântare mişcătoare. l'autre: j'ay cecy. Filip cel Bun şi-a dat seama ce limbă înŃelege poporul." <nota 39>. In timpul serbărilor date de el la Haga în 1456. grija pentru binele alor săi şi dragostea sa pentru ei toŃi. ne sunt indispensabili dacă vrem să vedem just epoca. suveranul care răzbună onoarea seminŃiei sale. Burghezii unui stat din perioada de sfârşit a Evului Mediu. l'autre: dix mille. et moy je souffreray pour vous. o colecŃie splendidă de argintărie în valoare de treizeci de mii de mărci. exteriorizate cu sobrietate epică. Această neîncredere în cârmuirea statului se traduce într-o idee simplificatoare: regele este înconjurat de sfetnici hrăpăreŃi şi vicleni. a pus să se etaleze. setea de răzbunare ? Doar în legătură cu atmosfera pasională generală. dar nu au dreptul să se amestece în gospodărirea fondurilor statului. culorile basmului. până şi pe băieŃii de la bucătărie. în afară de aceasta. conŃinând două sute de mii de galbeni. sau luxul şi risipa curŃii regale sunt de vină că Ńării îi merge rău. Tânărul Carol Temerarul. pe cei săraci îi lasă liberi să plece unde vor. veniŃi înapoi. care ar fi putut să creadă că-i lipsesc banii necesari pentru a pune stăpânire pe eparhia Utrecht. suveranul indus în eroare de sfetnici răi. din opera istorică a lui Chastellain. de cele mai primitive simŃăminte de credinŃă reciprocă. pofta de ceartă.

şi rătăceşte noaptea în pădure. după ce medicii i-au prescris să se radă în cap. la fel de slab la minte. ducele Bur-gundiei. predicatorul zgomotos Olivier Maillard. ceea ce a trezit amintirea asasinării străbunicului său. pentru a căuta aiurea linia directoare a planurilor sale. petrecută cu şaptezeci de ani în urmă. de Lancaster. la fel de ciudat din fire ca şi cumnatul său din Anglia. la Mainz se întruniseră prinŃii electori germani ca să-şi detroneze şi ei regele. Venceslau a rămas încă multă vreme rege al Boemiei. cu prilejul întîlnirii solemne de pe podul de la Montereau. pline de cele. spre scena înaltă a activităŃii şi aventurii monarhice. îşi întrerupe brusc importantele afaceri de stat care îl reŃineau în Holanda şi porneşte — şi încă în săptămâna Patimilor — într-o primejdioasă călătorie pe mare. de dragul unei toane personale. Isabela de Bavana. a murit în mod misterios în închisoare. a abdicat —. au făcut ca istoria FranŃei să se proiecteze. Eduard al III-lea îşi pune la bătaie propria viaŃă şi pe cea a prinŃului de Wales. Cam pe la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui de-al XV-lea. ca pedeapsă pentru o acŃiune piraterească <nota 43>. răzbunarea: în 1419. să-l tundă chilug! <nota 46> Sau tânărul rege al FranŃei. trebuie să fi fost copleşite mai mult decât altădată de ideea că acolo. un nebun pe tron. monseigneur. Carol al VI-lea. fratele regelui. ducele. le fou de Bourgogne <nota 48>.9 de califul din O mie şi una de nopŃi. de la Rotterdam la Sluis. dar prăbuşit în chip mai puŃin tragic. Filip cel Bun şi-a pus în gând să-l însoare pe unul dintre arcaşii săi cu fiica unui berar bogat din Lille. când tatăl fetei se opune şi face apel la Parlamentul din Paris. călare amândoi pe acelaşi cal. Carol al VI-lea. pleacă din Bruxelles pe furiş. şi când în învălmăşeală încasează câteva palme de la slujitori. <nota 47> Un poet din secolul al XV-lea critică faptul că suveranii îşi înalŃă nebunul sau lăutarul la rangul de sfetnic al curŃii sau de ministru. Eduard al II-lea. la fel de incapabil de a domni. cade ucis de asasini plătiŃi de vărul lui. în care s-a adunat la Westminster Parlamentul englez — ca să audă că regele Richard al II-lea. timp de un secol întreg. Politica nu este cu totul închisă între hotarele birocraŃiei şi ale protocolului: suveranul i se poate sustrage în orice clipă. Cele două asasinate princiare. pe Venceslau de Luxemburg. precum şi cauza Ńării sale. loan fără Frică este ucis mişeleşte. un francez bun de gură. cuprins de mânie. Căci mintea poporului vede toată nenorocirea . suveranii din secolul al XV-lea cer adesea sfaturi asceŃilor vizionari şi predicatorilor populari exaltaŃi. antagonismul dintre casele de Orléans şi de Burgun-dia se preface în ură făŃişă: Ludovic de Orléans. Dionisie Cartusianul şi Vicente Ferrer au intervenit ca sfătuitori politici. pe un fond de ură întunecată. într-o ambianŃă sângeroasă şi romantică. dar Richard. cum a fost cazul cu Coquinet. când se duce mascat. ca să atace o flotă comercială spaniolă. în treburile politice. ca un şcolar care trage la fit. în culmea furiei din pricina unei certe cu fiul său. suveranii. care le primejduieşte şi viaŃa şi lucrarea. în 1407. cu un prieten. când trec la fapte. Un element de încordare religioasă a fost menŃinut astfel viu în politica înaltă. Cu doisprezece ani mai tîrziu. şi curînd după aceea. a fost amestecat în cele mai tainice tratative ale curŃilor <nota 49>. Ce impresie de calif face acelaşi duce. sarcina delicată de a-l readuce la viaŃa normală îi revine cavalerului Philippe Pot. plin de primejdii ? În al treilea mare imperiu al creştinătăŃii. Aşa de pildă. în mijlocul acŃiunilor politice bifate pe calcule reci. Nu era oare coroana un bun trist. mai impresionante prăbuşiri de pe tronuri măreŃe. după ce a fost detronat. să vadă sosirea cu alai a propriei sale mirese. qu'est cecy ? Faites-vous du roy Artus maintenant ou de messire Lancelot?" <nota 45>. În aceeaşi lună septembrie a anului 1399. învins şi prins de vărul lui. ca să-şi pună acolo planul în aplicare <nota 44>. bonjour. dau adesea dovadă de o impetuozitate temerară. minŃile oamenilor. loan fără Frică. când. Altă dată. porunceşte ca toŃi nobilii să facă la fel şi îl însărcinează pe Peter van Hagenbach ca. când îşi vine în fire. oriunde vede un nobil netuns. care se uitau în sus. cu nesfîrşitul lor cortegiu de răzbunări şi lupte care au urmat. se desfăşoară numai tragedii cumplite. Ńara sfîşiată de o sălbatică duşmănie între partide. Dibaciul curtean găseşte cuvântul potrivit: „Bonjour.

mai sînt şi turcii. eşutază în mod ruşinos. delaŃiunile împotriva slujitorilor puternici ai tronului. care împlinise un sfert de secol de existenŃă: doi prelaŃi se intitulau papi. plini de strălucirea minunatului Orient din care veneau: Armenia. se căsătorise. de captivităŃi lungi. Nici unul dintre ei nu putea să ştie că pe Margareta o aşteptau rele şi mai mari: la Tewkesbury. de fugi dificile. căruia. majoritatea lipsiŃi de mijloace. casa numeroşilor şi turbulenŃilor lui veri. i-a închinat. pe atunci conte de Nevers. în mod temerar. povestiri cu care unii vagabonzi căutau uneori să trezească interesul şi mila. Bănuielile împotriva rudelor regale. aşa era numit. cu puŃini ani în urmă. trei prelaŃi se vor certa pentru tronul papal. care şi-a ratat rând pe rând cele mai bune prilejuri. un prostănac. nimiciseră la Nicopole admirabila cavalerie franceză. a Siciliei şi a Ierusalimului şi n-a avut parte decât de înfrîngeri. o întrecuse pe a sa. ca vitregie. Avea tot ce-i trebuie în bogatele lui posesiuni din Anjou şi ProvenŃa. „Le Pappe de la Lune". iar unica fiică rămasă în viaŃă avusese o soartă care. ale căror presiuni devin tot mai ameninŃătoare şi care. de ambiŃie şi de pasiune. unde se prăbuşesc regii. cu regele Angliei. îşi văzuse murind aproape toŃi copiii. casa soŃului ei. ca mîngîiere. fiecare dintre ei fiind susŃinut cu pătimaşă convingere de către o parte din Ńările apusene. frivolitatea trebuie să fi fost adînc înrădăcinată. mişcat de atâta suferinŃă. Margareta trăise mulŃi ani în această atmosferă de urmăriri şi teamă. Nu lipsea nici René de Anjou. nu erau nicăieri atât de întreŃesute cu moravurile politice ca în Anglia. cu gura ei. să ajungă în stadiul de luptă violentă. cum fusese nevoită odată să ceară în biserică un gologan unui arcaş scoŃian. Inimosul istoric. Totuşi. Dacă adevăraŃii copii de regi aveau parte de o asemenea soartă. Margareta de Anjou. în firea regelui-poet fără tron. înainte ca marele conflict dintre familia Lancaster. în general. pentru ea şi fiul ei. sub acelaşi loan al Burgundiei. cu sceptrele şi cu tronurile lor cu tot. că nu o poate îmbărbăta mai bine pe mult încercata fiică de rege decât printr-o sumbră înşiruire de nenorociri. este nevoită să-i cedeze întreaga moştenire a tatălui ei. Frămîntările Războiului celor două Roze o făcuseră să treacă prin cele mai înspăimîntătoare primejdii şi prin cea mai amară mizerie. îi transmite. sîngeroasă şi publică. şi familia York. regele René. pentru ca. dar cu planuri mari. deşi era un rege fără coroană. plecată în această expediŃie. plină de spirit. ea însăşi deŃinută cinci ani în Tower. Pe lîngă toate acestea. crimele secrete şi judiciare cu scop de securitate sau din pricina duşmăniei de partid. soŃul ei ucis în taină. care se instalase la Avignon ca Benedict al XIII-lea. un Temple de Bocace <nota 51>. Iar creştinătatea este sfîşiată de marea schismă. încăpăŃînatul aragonez Pedro de Luna. la şaisprezece ani. cum să nu dea crezare un burghez din Paris povestirilor despre coroane pierdute şi despre surghiunuri. ea nu poate încă să înŃeleagă alte cauze decât cele personale şi pasionale. în 1396.10 abătută asupra FranŃei în lumina acestui motiv mare şi dramatic. de îndată ce eforturile conciliului din Pisa. în 1471. altminteri soarta l-ar fi vindecat. îndurare unui tîlhar la drumul mare. care a practicat poezia bucolică si arta miniaturilor. „qui demy à dur et à regret luy tira un gros d'Escosse de sa bourse et le luy presta" <nota 50>. cronicarul curŃii. mişcătoarea poveste a nenorocirilor şi peregrinărilor ei: cum fusese nevoită să ceară. Atunci şi-a pierdut Margareta coroana şi averea. Henric al VI-lea. după reŃeta sigură a vremii. în 1427 a apărut la Paris o ceată de . cum să nu sune ca un fel de sminteală cuvintele „Le Pappe de la Lune" ? În vremea aceea rătăceau pe la curŃile suveranilor mulŃi regi detronaŃi. Lancasterii sînt bătuŃi definitiv. Socotise. Pentru oamenii simpli. Cipru. iar unicul ei fiu cade în bătălie sau este asasinat după bătălie. fiecare dintre ei era o figură din imaginea pe care orice om o avea în faŃa ochilor: roata norocului. în cele din urmă. lui Chastellain. În sfîrşit în siguranŃă într-un refugiu la curtea burgundă. „aucun petit traité de fortune. nici un alt om n-a ilustrat nestatornicia norocului capetelor încoronate în mod mai elocvent decât acest prinŃ francez. Curtea engleză era un iad de ură. îndurate de suverani. Eduard al IV-lea s-o vîndă lui Ludovic al XI-lea. ba chiar Constantinopol. prenant pied sur son inconstante et déceveuse nature" <nota 52>. care a aspirat la coroana Ungariei. de a reface unitatea Bisericii. în FranŃa. drept mulŃumire pentru eliberarea ei.

care a Ńinut predica la înmormîntarea ducelui asasinat. dar regele şi regina lor şi toŃi ceilalŃi muriseră pe drum. Nu este oare acelaşi lucru cu ceea ce Burckhardt a numit „das Pathos der Herrschaft" <nota 57>? Cel ce ar vrea să scrie istoria casei ducale a Burgundiei ar trebui să poată face să răsune. Dar o asemenea imagine omite un element important: culoarea stridentă a pasiunii violente. Chastellam expune fenomenul în mod concis. et y mettroit corps et âme. Nu e deloc de mirare. i s-a luat în nume de rău că a îndrăznit să facă aluzie la datoria creştinească de a nu urmări răzbunarea. când se asociază cu simŃul puterii. datele cele mai demne de încredere pentru cunoaşterea istoriei. „celuy qui pour vengier l'outraige fait sur la personne du duc Jehan soustint la guerre seize ans" <nota 58>. Ca o îndatorire sacră. acŃionează cu o violenŃă dublă. care însufleŃea şi popoarele. din care a provenit conflictul secular dintre FranŃa şi Habsburgi. până într-acolo încât întregul antagonism de forŃe. ca dovadă a firii acelor oameni. care a dominat acŃiunile şi aventurile suveranilor şi Ńărilor. în 1419. <nota 60> La Marche înfăŃişează lucrurile arătînd că datoria de a nu uita onoarea şi răzbunarea era şi pentru Ńinuturile de sub stăpînirea ducelui motivul dominant al dezideratelor lor politice: toate categoriile sociale din acele Ńinuturi cereau. privind doar im aspect al istoriei medievale. ar fi o prostie să vrem să ne întoarcem la imaginea mult prea simplistă pe care însuşi secolul al XV-lea o avea despre istorie. et leurs affaires sont haulx et agus. cum este cazul suveranilor. Omul modern nu-şi poate face. iar acestea făcură să treacă banii din pungile parizienilor în ale lor „par art magique ou autrement" <nota 55>. pe piste fixe. mai mult decât sîntem de obicei când urmărim cauzele politice şi economice generale. şi azi încă. încât utilitatea şi calculul sînt uneori desconsiderate. substance et pays tout en l'aventure et en la disposition de fortune. să producă un gust amar. papa îi pedepsise să pribegească şapte ani fără să doarmă în pat. negru ca un catafalc şi care la fiecare acŃiune. et sont leurs coeurs vray habitacle d'icelles à cause de leur gloire en régner" <nota 56>. în actul politic. este bine să rămînem în permanenŃă conştienŃi. Nu putem merge. Acest simŃămînt. în limbajul lui grav. deoarece a fost îndrumat în sute de chipuri. au fost nevoiŃi să rămînă la marginea oraşului. în aşa măsură. în general.11 Ńigani. Fuseseră peste o mie două sute. în afară de epocile de revoluŃie sau de război civil. „ung duc et ung conte et dix hommes tous à cheval" <nota 53>. acea vendetă era mobilul conştient. Erau din Egipt. prezent în politică. ca ton de bază al povestirii sale. putem să schiŃăm uneori o imagine care nu se deosebeşte prin nimic esenŃial de o descriere a politicii miniştrilor şi ambasadorilor din secolul al XVIII-lea. că suveranii se duşmănesc adeseori între ei. de guvernămînt sau militară. fie spectatori. de complicatul mecanism al vieŃii sociale. papa poruncise ca fiecare episcop şi fiecare stareŃ să le dea câte zece livre „tournois" <nota 54>. Filip îşi luase acest angajament ca: „en toute criminelle et mortelle aigreur. Dacă nu consultăm decât documentele oficiale. ViaŃa suveranilor era înconjurată de o atmosferă de aventură şi pasiune. cele două ramuri ale casei de Valois. „puisque les princes sont hommes. plini de o întunecată sete de răzbunare şi de o sălbatică trufie. un element pasional mai este. et leurs natures sont subgettes à passions maintes comme à haine et envie. mai multe frîne si piedici. zice el. Fără îndoială. să vrem să-l explicăm ca fiind o consecinŃă a vendetei dintre Orléans şi Burgundia. în secolul al XV-lea. un motiv al răzbunării. pentru că se îndepărtaseră de la credinŃa creştină. şi pe suverani. Restul. si avant que Dieu luy vouldroit permettre. . il tirerait à la vengeance du mort. simŃămîntul nemijlocit se manifestă încă. Ca unică înlesnire. dar întîmpină. Dominicanului. fie participanŃi direcŃi la marele conflict. o idee justă despre nestăvilita extravaganŃă şi înflăcărare a temperamentului medieval. împreună cu el. aşa cum sînt considerate pe drept cuvînt. Totuşi. cam o sută douăzeci de oameni. Nu numai imaginaŃia poporului îi dădea acest colorit. plus réputant oeuvre salutaire et agréable à Dieu de y entendre que de le laisser" <nota 59>. că pentru contemporani. care se dădeau drept penitenŃi. Desigur. Parizienii veniră în număr mare să-i vadă pe străini şi le lăsară pe femei să le ghicească în palmă. fireşte. Filip cel Bun este pentru ei în primul rând răzbunătorul.

Şi ce putea să înŃeleagă poporul mai bine din politica suveranilor săi decât aceste motive. şi onoarea. aprindea o pasiune lipsită de orice scrupul şi de orice considerent. până la sfîrsitul veacurilor. în care nu se poate constata nici un alt motiv economic decât că unul rîvneşte bunul altuia. nici chiar acestea. în FranŃa şi în łările de Jos îşi fac apariŃia în al XIV-lea. de necaz că bătrînul duce a fost eliberat din închisoare. credinŃa pătimaşă din partea adepŃilor sînt aici mobiluri cu totul primare. era un simŃămînt foarte direct de credinŃă şi solidaritate. Tratatul de la Arras. un punct de vedere sociologic n-ar fi deocamdată mai profitabil decât unul economico-politic. spune cronicarul <nota 61>. ci desigur. în epoca pur feudală se pot vedea pretutindeni duşmănii izolate. începe cu ispăşirea pentru asasinatul de la Montereau: trebuia să se ridice o capelă în biserica de la Montereau. Autorul misterului Marieken din Nimwegen <nota 67> ne arată cum mătuşa cea rea a lui Marieken. Dijon. de ură şi răzbunare ? Devotamentul faŃă de suveran se manifesta cu o impulsivitate copilărească. iar cei ai familiei Wassenaar „undiŃari". după ce s-a certat cu vecinele ei. Oricine studiază istoria acelei epoci a fost cu siguranŃă frapat de stîngăcia cu care cercetarea istorică modernă atribuie naşterii partidelor cauze politicoeconomice. iar după aceea. nu trebuie să dăm din umeri cu dispreŃ şi să vrem să fim mai înŃelepŃi decât el. Gând. Antagonismele economice puse la baza fenomenului nu sînt de cele mai multe ori decât nişte construcŃii schematice.12 răzbunare. limitate. trebuie să fi existat cu mult înainte în mintea burgunzilor. Pe măsură ce puterea de stat se întăreşte şi se extinde. pe slujitori de stăpînul lor şi care. Mîndria de familie şi setea de răzbunare. partidele se consolidează încă din secolul al XIII-lea. Căci contrastele economice care caracterizează familiile respective nu sînt decât o consecinŃă a poziŃiei lor faŃă de suveran ca adepŃi ai unui partid sau ai celuilalt. sîntem înclinaŃi să ne întrebăm dacă. înŃelegem oare mai bine acest motiv dacă presupunem antagonisme economice ? când un contemporan perspicace declară că pentru ura dintre „undiŃari" şi „harponari" <nota 64> nu s-au observat motive care să stea în picioare <nota 65>. Nimeni nu contestă că apariŃia acestor grupări partinice se datorează şi unor cauze economice. Dar nu numai bunul. care nici cu cea mai mare bunăvoinŃă nu se pot identifica în izvoare. în mînia ei îşi izgoneşte nepoata. Santiago de Compostela şi Ierusalim. formînd partide care. în această capelă trebuia să se cînte zilnic un requiem. unde fusese înmormîntat loan prima dată. cu inscripŃii săpate în piatră care să povestească faptul. Cam acest lucru îl indică de fapt şi izvoarele cu privire la geneza partidelor. Paris. toate aceste duşmănii de familie ajung la o anumită polarizare în raport cu autoritatea suveranului şi încep să se aglomereze. simple şi primitive. unde se află mormintele ducilor Burgundiei. ci şi la Roma. din cauza duşmăniei dintre Arnold şi Adolf de Gelre <nota 68>. <nota 62> Aceste condiŃii nu fuseseră decât o parte din ispăşirea şi ruşinea publică pe care cancelarul Rolin o ceruse în numele ducelui: biserici cu consistorii nu numai la Montereau. nu cu mai puŃină violenŃă. care în 1435 părea că va aduce pacea între FranŃa şi Burgundia. în acest scop. dar. <nota 66> Cît de violent poate acŃiona simŃămîntul de credinŃă faŃă de suveran se citeşte pe fiecare pagină a istoriei medievale. nu unul civic. într-adevăr. Era extinderea ideii vechi şi puternice care îl lega prin jurămînt pe martori de reclamant. de asemenea. trebuia să se ridice în acelaşi oraş o mînăstire cartu-siană. nemulŃumiŃi de succesul de până acum al cauzelor economice. <nota 63> O sete de răzbunare. în Italia. să se oficieze o slujbă în biserica mînăstirii cartusiene din Dijon. nu concep motivul antagonismului dintre ele decât pe bază de solidaritate şi de onoare colectivă. Perioada de sfîrşit a Evului Mediu este epoca marilor conflicte de partid. în caz de ură şi conflict. Era un simŃămînt partinic. precum şi o cruce chiar pe podul unde se săvîrşise fapta. îşi ia viaŃa. nu există nici o ipoteză care să explice în mod mulŃumitor de ce membrii familiei Egmond au fost „harponari". pentru explicarea conflictelor dintre partide din epoca de sfîrşit a Evului Mediu. . aproape ca turbată. Autorul urmăreşte să-l pună pe spectator în gardă împotriva primejdiilor dezbinării. care îmbrăca forme atât de ample şi de amănunŃite.

în 1411. SimŃul dreptăŃii era încă pe trei sferturi păgîn. e un armagnac şi că face propagandă clandestină prin oraşe. în timp ce clopotele răsună fără încetare. Era sete de răzbunare. apoi scufii albe. Agentul politic şi scriitorul francez Pierre Salmon. în 1380. stăpînul sau chiar propria sa cauză. care de curînd îl mişcase atât de profund cu predicile sale. dar prin aceasta nu modificase simŃul de dreptate propriu-zis. CetăŃenii speriaŃi vin buluc la biserică. Biserica încercase. Căci. deci necredincioşi <nota 72>. care se succedau uneori într-o alternanŃă plină de variaŃie şi care de cele mai multe ori dădeau naştere la crime si omoruri. cu care fiecare îşi urma partidul. schisma devine numaidecît şi în acele Ńări o chestiune de partid acută şi violentă. de orice temei dogmatic. tînărului Carol al VIlea la intrarea lui în Paris. steagul regal sfînt. împotriva cărora tunase şi fulgerase fratele Richard. a siguranŃei neclintite că orice faptă îşi cere răsplata extremă. strigăte. află că fratele Richard. îl blestemă de Dumnezeu şi de toŃi sfinŃii. ajungînd chiar la aspectul de antagonism între credincioşi şi necredincioşi. cu prilejul unei vizite la Utrecht. Înainte de bătălia de la Rozebeke. iar o singură dată au fost semnul unor lucruri mai plăcute. jumătate în verde şi jumătate în alb. păcatul se confunda aproape întotdeauna cu ceea ce făcea duşmanul. femeile şi copiii. era totodată. după părerea burghezului din Paris. „en despit de luy" <nota 70>. parizienii adoptă crucea sfîntului Andrei. toată noaptea. S-ar putea crede că schisma dintre Avignon si Roma. în locul medaliei de cositor cu numele lui Isus. meseria şi venitul. dar care dovedeşte ce caracter pătimaş atribuie acest poet simŃămîntului de partid. adică acolo unde cei doi papi nu erau cunoscuŃi decât după nume şi unde populaŃia nu fusese implicată direct în sciziune. pe care le-o dăruise el. caracteristic pentru omul medieval. ce-i drept. n-a putut găsi nici un preot care să-l lase să-şi sărbătorească Pastele. SimŃul dreptăŃii . adăugind la nevoia de răsplată ura împotriva păcatului. <nota 69> Cînd poporul din Paris. aprind sute de luminări. apoi iarăşi violete. Există şi exemple mai consolatoare. împotriva răsculaŃilor flamanzi. S-a hotărît în cele din urmă săl arboreze pentru că flamanzii sînt urbanişti. a cărui arborare nu era îngăduită decât în războaie sfinte. ba chiar s-a susŃinut că unii preoŃi nu voiau. în toiul nopŃii. embleme. în 1429 încă anglo-burgundofil. armagnacii erau excomunicaŃi în fiecare duminică. ca şi cum ar sta în faŃa unui preot. pentru că venise din partea lui Carol de Charolais un sol cu mesajul de a se face rugăciuni pentru însănătoşirea tatălui său. când Bruges trece de la papa de la Roma la cel de la Avignon. pîrgarii din Abbeville pun să se tragă clopotele.13 alege un exemplu extrem — o sinucidere din cauza vrăjmăşiei — exagerat. ca să poată trăi conform convingerilor lor de partid. la liturghie şi la botez. în 1382. propovăduind blîndeŃea. Patima oarbă. Peste două mii de oameni i-au ieşit înainte. în sunetele clopotelor. cel puŃin în Ńările situate foarte departe de cele două centre. desigur. să îmblînzească moravurile judiciare. îl exacerbase. în parte. semnul de partid al Burgundiei. la Liège sau în altă regiune de obedienŃă urbanistă <nota 71>. aşa cum a fost răstignit Mîntuitorul. iertarea. lipsită. o formă de exteriorizare a neînfrîntului şi puternicului simŃ al dreptăŃii. lozinci. icoanele erau împodobite cu crucea sfîntului Andrei. să facă semnul crucii drept. la Utrecht. pacea. culori. ci îl făceau pieziş <nota 75>. iar liturghia o ascultă la mînăstirea cartusiană <nota 74>. stau în genunchi sau chiar la pămînt. Le purtau chiar şi preoŃii. „pour ce qu'ils disoient que je estoie scismatique et que je créole en Benedic l'antipape" <nota 73>. De la 1411 până la 1423 întreg Parisul a fost văzut de trei ori schimbîndu-şi brusc semnul distinctiv: scufii violete cu crucea sfîntului Andrei. toŃi îmbrăcaŃi la fel. Totuşi. aşa încît se duce să se spovedească singur într-o capelă. comandantul militar francez stă la îndoială dacă să desfăşoare sau nu. pentru o fire violentă. mulŃi locuitori îşi părăsesc casa şi oraşul. în timpul terorii burgunzilor la Paris. oriflama. a avut loc. fără îndoială. n-a putut să trezească nici pasiuni religioase. Chiar şi reluarea jocurilor de noroc. în lacrimi. Dimpotrivă. Caracterul extrem de violent al sentimentului de partid si al credinŃei faŃă de suveran mai era accentuat şi de efectul puternic şi sugestiv produs de atâtea şi atâtea insigne de partid.

era cronică în perioada Evului Mediu tîrziu.14 ajunsese încetul cu încetul la o extremă încordare între doi poli: concepŃia barbară „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte" şi oroarea religioasă de păcat. La execuŃie. Ceea ce ne frapează în cruzimea justiŃiei din epoca de sfîrşit a Evului Mediu nu este perversitatea bolnăvicioasă. a declarat că atâta timp cât trăieşte el. în orice criză. în timp ce. în timpul captivităŃii lui Maximilian la Bruges. întrebarea dacă infractorul nu poate fi îndreptat. Din când în cînd. era mai greu de urnit din loc decât o piatră de moară. un funcŃionar de seamă. cu cinci consideraŃii împotriva abuzului. concepŃia că societatea are partea ei de vină în fărădelegea săvîrşită de individ. pe care acesta o cere. noŃiunea failibilităŃii judecătorului. plătind un preŃ mare. se pripeşte. îşi frînge picioarele şi coastele. se urcă pe scară după condamnat. Oamenii nu voiau să-i mîntuiască sufletul. Totuşi. ba împotriva sodomiei. care. Sentimentul de nesiguranŃă. bietul răufăcător cade. în loc să fie făcut să sufere. apoi pe lîngă Carol al VI-lea. mai bine zis: simŃămintele nu lipsesc. iar când aceştia imploră să fie executaŃi. în 1427 e spînzurat la Paris un nobil hrăpăreŃ. sînt concentrate într-o nemijlocită înclinare spre milă şi iertare. obiceiul nu va fi schimbat. voiau să-i înăsprească teama de moarte cu certitudinea chinurilor iadului. iar Carol al V-lea. a înălŃat o cruce de piatră lîngă eşafodul din Paris. un edict regal din 12 februarie 1397 porunceşte să se acorde condamnatului spovedania. poate. pentru că îl îndemnase pe condamnat să se gîndească la mîntuirea sufletului. mai întîi pe lîngă Carol al V-lea al FranŃei. fără a fi exprimate. sfârşitul Evului Mediu a devenit epoca de uluitoare înflorire a justiŃiei crude şi a cruzimii justiŃiare. în piaŃa pe care regele captiv o poate vedea din temniŃă se află masa de tortură. a fost nevoit să reînnoiască statutul lui Clement al V-lea. în plus. teama chinuitoare. bestială pe care o resimte poporul. înju-rîndu-l şi lovindu-l cu un ciomag. a cărui „forte cervelle" <nota 78>. pe o estradă înaltă. sarcina statului. pentru plăcerea de a-l sfîrteca. obiceiul n-a dispărut nici atunci din moravurile populare. Pierre de Craon. nu mult după 1500. nu lasă să i se acorde spovedania. unde călugării minoriŃi să-i poată asista pe răufăcătorii pocăiŃi <nota 79>. mare vistiernic în slujba regentului. s-a opus. care. pentru ca să se desfete cu noi cazne <nota 77>. de a pedepsi cu asprime. Călăul. În Evul Mediu lipsesc toate simŃămintele care au făcut ca ideea noastră de justiŃie să fie timidă şi şovăielnică: noŃiunea de răspundere parŃială. Exista o sinceră satisfacŃie cu privire la acŃiunile drepte ale justiŃiei. bucuria unei petreceri de bîlci. dar. Politicianul idealist Philippe de Mézières a stăruit din nou în acest sens. era resimŃită din ce în ce mai mult ca o necesitate stringentă. exercitată de însuşi suveranul. combate de fiecare dată satisfacŃia crudă . ba împotriva vrăjitoarelor. independent de culpă. La ce extreme necreştine a dus acest amestec de credinŃă şi de sete de răzbune reiese din obiceiul. ale cărui strădanii au dus la acest edict. In felul acesta. Dar cancelarul Pierre d'Orgemont. episcopul din Paris. zice Mézières. „dont le peuple fust plus joyeulx que si un nouveau corps sainct estoit ressuscité" <nota 76>. de a i se refuza condamnatului la moarte nu numai împărtăşania. vine să-şi arate ura împotriva condamnatului. ci bucuria animalică. îl brutalizează pe călău. care a domnit în FranŃa şi în Anglia. funia se rupe. nu sînt luaŃi în seamă. ba împotriva tîlharilor şi derbedeilor. Abia când în glasul lui Mézières se alătură şi cel al lui Jean Gerson. Nu exista nici o clipă de îndoială că răufăcătorul şi-a primit ceea ce merita. iar poporul nu se satură privind zi de zi cum sînt torturaŃi magistraŃii bănuiŃi de trădare. în 1488. speriat. pe măsură ce şi-a făcut loc ideea că fărădelegea este în acelaşi timp o ameninŃare la adresa colectivităŃii şi o jignire adusă slavei lui Dumnezeu. ConcepŃia că fărădelegile se pot răscumpăra a dat treptat înapoi. cere puterii de stat acte de teroare. regele înŃelept şi paş»ic. ci şi spovedania. dar trebuie să se urce iarăşi pe scară <nota 80>. în zadar poruncise papa Clement al V-lea în 1311 să se acorde cel puŃin dreptul la penitenŃă. cîrmuirea pornea aspre campanii justiŃiare. Sau. pentru a deveni un rest aproape idilica! vechii bonomii. Etienne Ponchier. Locuitorii din Mons cumpără un căpitan de tîlhari.

In practică. acel simŃămînt cald. cum au venit şi ei mai târziu s-o viziteze din când în când şi atunci primeau câte un dar. care pe vremea lui erau încă la mare cinste la curtea Spaniei ca bufone. Pentru a-l primeni pe bietul alienat nu se găsise un mijloc mai bun decât să fie speriat de doisprezece oameni vopsiŃi şi îmbrăcaŃi în negru. prin intervenŃia unor rude cu trecere. din literatura rusă. <nota 93> Cruzimea acelei epoci conŃinea o doză de „ingénu" <nota 94>. care nu avuseseră nici o protecŃie înaltă <nota 82>. îşi arătau iscusinŃa şi sluŃenia. cunoscută de toată lumea. unul „pour attacher Belon la folle et l'autre pour mettre au col de la cingesse de Madame la Duchesse" <nota 92> Cum erau trataŃi demenŃii reiese dintr-o relatare despre îngrijirea lui Carol al VI-lea. cum mama sau tatăl piticei i-a adus-o. care a bîntuit la Paris.. Pe de o parte cea mai înfiorătoare neomenie împotriva nevoiaşilor şi schilozilor. care ca rege. aşa cum îl cunoaştem. fiecare." <nota 91>. trec toŃi patru prin oraş. satisfăcutîntr-o măsură puternică. Cronicarul Pierre de Fenin îşi încheie relatarea morŃii unei bande de maraudeurs eu cuvintele: „et faisoit-on grantrisée. ci bieŃilor oameni din popor. dar cunoaştem unele date din registrele contabile. de un simŃămînt de dreptate. ducii de Burgundia şi de Orléans au încercat să înfiinŃeze o „cour d'amours" <nota 95>. In toiul unei epidemii de ciumă. Într-o pauză a înfiorătoarelor măceluri dezlănŃuite asupra armagnacilor. la aceste amnistieri. biserica este plină de trandafiri şi miroase „comme s'il fust . qui estoit venu veoir sa fille. lipseşte însă până şi elementul înălŃător al satisfacerii simŃămîntului de dreptate. „Au père de Beion la folle. Aveau căutare ca obiect de distracŃie la curŃile suveranilor din secolul al XV-lea. cu săracii şi cu nebunii. pe de alta acea înduioşare de nespus. în asprimea şi brutalitatea naivă. La Paris se Ńine în 1425 un „esbatement" <nota 85> cu patru orbi înzăuaŃi. Eustache. Nu cunoaştem nici o plîngere cu privire la soarta acestor biete femei. în armurile lor. care ne spun ceva mai mult. în 1468. frăŃia Sfîn-tului Andrei. poporul din Paris înfiinŃează. în batjocura crudă. cele mai multe dintre aceste scrisori nu sînt date infractorilor de rang mare. liliputana cu părul blond auriu a lui Filip al Burgundiei. s-a bucurat totuşi de un regim mai bun decât cel rezervat altora. pe care e zugrăvit purcelul <nota 86>. Velazquez ne-a păstrat mutrele triste ale bietelor pitice. „la naine de Mademoiselle de Bourgogne" <nota 89>. nişte „lettres de rémission" <nota 81>. Plăcerea de a vedea execuŃii mai poate fi cel puŃin însoŃită şi. un lăcătuş din Blois a livrat două coliere de fier. Oare tatăl a plecat acasă bucuros şi prea onorat de slujba de la curte a fiicei sale ? în acelaşi an. la entremets-urile <nota 87> artistice prezentate la marile ospeŃe de curte. justificată.15 produsă de executarea sentinŃei. ContradicŃia nemijlocită dintre cruzime şi milă domină moravurile chiar şi în afara justiŃiei. mica păstoriŃă e dată în dar tinerei ducese şi e pusă pe masă <nota 90>. justiŃia medievală nu cunoaşte decât cele două extreme: măsura completă a pedepsei crude şi iertarea. . cuvîntul hotărîtor nu-l avea întotdeauna mila pură. La dăruirea iertării se punea mult mai puŃin ca azi întrebarea dacă vinovatul merită îndurarea pentru motive speciale: pentru orice vină. pour ce que c'estoient tous gens de povre estât" <nota 84>. Ele ne arată cum o ducesă a cerut să fie luată o asemenea pitică din casa părinŃilor ei. avînd în frunte un cimpoier şi un om cu un steag mare. mai mare decât un cal. La serbările prilejuite de căsătoria lui Carol Temerarul cu Margareta de York. de necrezut. Madame d'Or. E uimitor cu câtă răceală povestesc contemporanii cum i se procură unui răufăcător. în biserica St. în bucuria plină de răutate cu care este privită nefericirea celor mizeri. Acolo unde noi cunoaştem o aplicare şovăielnică şi pe jumătate conştientă de greşeală a unor pedepse îmblînzite. ca şi cum ar fi venit diavolii să-l ia. ca şi cruzimea. Cu o zi înainte. poartă o cunună de trandafiri roşii. până la un anumit nivel. care se bat pentru un purceluş. era pusă să lupte cu acrobatul Hans <nota 88>. în 1418. chiar şi cea mai evidentă. ca divertisment <nota 96>. intră Madame de Beaugrant. călare pe un leu de aur. care face să ne îngheŃe blamul pe buze. de afinitate cu bolnavii. îmbrăcată ca păstoriŃă. Leul poate să deschidă şi să închidă gura şi cîntă o arie de bun venit. Totuşi. este posibilă oricînd amnistierea. preot sau laic.

" Prin . Trufia şi cupiditatea pot fi privite. Trufia este păcatul epocii feudale şi ierarhice în care averea şi bogăŃia nu prea constituie mobiluri. între renunŃarea completă la toate bucuriile lumeşti şi goana frenetică după bunuri şi plăceri. victimele martirizate muriseră de mult <nota 99>. ca păcatul vremii vechi şi cel al vremii noi. în avertismentul ameninŃător al predicilor. Epoca de după Reformă n-a mai văzut păcatele capitale numite trufia. Superbia a fost obîrşia tuturor relelor. Dar pe lîngă versetul care întăreşte această concepŃie: „A superbia initium sumpsit omnis perditio" <nota 104>. poporul îşi croieşte drum. Din jumătatea mai luminoasă a acestei vieŃi nu ne-a rămas decât prea puŃin: se pare că toată blîndeŃea fericită şi toată seninătatea sufletească a secolului al XV-lea s-a cuibărit în pictura ei şi s-a cristalizat în vaporoasa puritate a muzicii ei admirabile. trufia lui Lucifer a fost începutul şi originea a toată pierzania. ca să fie recunoscută. Trufia este un păcat simbolic şi unul teologic. ca un uriaş cu cap de copil. în aceste Ńări a înflorit frumuseŃea picturii. iar cea mai barbară brutalitate şi-a lăsat aici frîu liber printre nobili şi burghezi <nota 102>. o pereche de claponi. SimŃul puterii nu este încă. „le colérique Picardie" <nota 101>. dar tot aici a domnit şi cea mai violentă vendetă. trebuie să se manifeste printr-o mare etalare. care cresc din ea. domneşte întunericul. toate la un toc. de la fapta de bravură cavalerească din care se trage averea uriaşă a celui dintîi Filip. în acea epocă. e mai personal. pretutindeni Ńipă tot felul de păcate şi se tînguie mizeria. fac să se simtă înălŃarea unuia deasupra celorlalŃi. Flandra cea mîncăcioasă şi bogată. în afara artei. ca dintr-o rădăcină şi tulpină <nota 103>. mai era altul: „Radix omnium malorum est cupiditas <nota 105>. Nici un păcat n-a fost în vremea aceea mai conştient decât cupiditatea. în suspinele obosite ale literaturii. până laîncăpăŃînarea nebunească în care se scufundă ambiŃiosul Carol Temerarul nu este oare un poem al trufiei eroice ? łările lor au trăit viaŃa cea mai intensă din tot Occidentul: Burgundia.16 lavé d'eau rose" <nota 97>. poporul trăieşte la extreme. care. Aşa a văzut lucrurile Augustin. Rîsul acelor generaŃii a murit. Dar celui care se adînceşte cu adevărat în studiul acelei epoci u vine adeseori greu să reŃină aspectul ei fericit. prin găteală costisitoare şi printr-o atitudine impunătoare a celui puternic. îmbrăcate în acea purpură sîngeroasă şi pline de acea neruşinată obrăznicie cu care se plimbau printre oamenii secolului al XV-lea. un crin de argint. Este de ajuns. dar sincera lor plăcere de viaŃă şi bucuria lor ne-pasatoare mai trăieşte în cîntecul şi umorul popular. mînia şi cupiditatea. aşa încât suporta ca mirosul de sînge şi cel de trandafiri să se amestece. cetăŃenii sărbătoresc triumful dreptăŃii printr-o întrecere în reprezentarea unor „folies moralisées" <nota 98>: premiul întîi. ViaŃa era aprigă şi pestriŃă. prin strălucirea de lungă durată a celuilalt Magnific <nota 100>. când procesele împotriva vrăjitoarelor — procese care înspăimîntaseră oraşul Arras în 1461 ca o plagă a iadului — sînt în cele din urmă anulate. plină de putere. legat în primul rând de bogăŃie. rădăcinile ei sînt înfipte adînc în orice concepŃie despre viaŃă şi despre lume. pentru ca la nostalgia noastră după frumuseŃea stinsă a unor vremuri apuse să mai adăugăm şi dorul după soarele secolului fraŃilor Van Eyck. într-o formă vie: aceea a omagiilor şi servilităŃii manifestate în genunchi. ca ceva foarte real şi îndreptăŃit. sculpturii si muzicii. între cruzimea înfiorătoare şi înduioşarea de hohote de plîns. trecînd prin invidia amară a lui loan fără Frică şi prin cumplita sete de răzbunare de după moartea lui. Filip cel Bun. între ura cea mai întunecată şi bonomia cea mai zîmbitoare. Între groaza cea mai cumplită şi bucuria cea mai copilărească. a slăvirii solemne şi a pompei impunătoare. printr-o numeroasă suită de oameni credincioşi. una faŃă de cealaltă. iar puterea. aşa au rămas şi mai tîrziu: trufia este izvorul tuturor păcatelor. Căci pretutindeni. ConştiinŃa că un om se află mai presus decât altul este alimentată fără încetare de către gândirea feudală şi ierarhică. Nemăsurată trufie a Burgundiei ! Întreaga istorie a acestui neam. premiul al patrulea. în expunerile monotone din cronici şi din documente. ca şi vinul ei.

Tocmai legătura cu o trufie primitivă conferă cupidităŃii din epoca de sfîrşit a Evului Mediu caracterul nemijlocit. Stigmatul ei a pălit pe măsură ce meritul renunŃării la bunurile lumeşti era profesat cu mai puŃină convingere. Denys de Moulins. în perioada de sfîrşit a Evului Mediu. de război şi jaf. atât documentele. Formele cronice pe care războiul obişnuia să le ia. în mintea oamenilor. Trebuie urmărită istoria unor „nouveaux riches" <nota 110> ai acelei epoci. Dar sub urmaşul lui. în acest domeniu. et pour vray on disoit qu'il avait plus de cinquante procès en Parlement. aşa cum se poate citi chiar într-o altă versiune a textului <nota 106>. folosirea bogăŃiei nu are caracterul automat şi mecanic al fructificării continue: satisfacerea mai constă încă din extremele violente care sînt zgîrcenia şi risipa. trufia de pe locul ei. Aceasta mai era încă puternică şi vie: gândirea feudal-ierarhică nuşi pierduse defel culorile înfloririi ei. deocamdată mai stă pe primul plan al imaginaŃiei însuşi aurul. de pildă familia d'Orgemont. se putea considera şi cupiditatea ca rădăcină a tuturor relelor. Jacques du Châtelier. în toate josniciile avariŃiei şi procesomaniei lor. care ca atare nu se află în rîndul păcatelor capitale. de la proverb până la tratatul evlavios. pentru că episcopul ceruse o redevenŃă mai mare decât i-o putea plăti biserica. ea e păcatul firesc si material. lăcomia de bani contractează căsătoria cu vechea trufie. pentru a înŃelege ura uriaşă a poporului şi mînia predicatorilor şi poeŃilor. deoarece episcopul n-a vrut s-o tîrnosească din nou până n-a primit pentru această slujbă o anumită sumă de bani de la doi cerşetori care se încăieraseră şi profanaseră cu puŃin sînge biserica. de lux şi pompă. Poporul nu-şi poate vedea propria soartă şi evenimentele vremii altfel decât ca pe o perpetuă succesiune de proastă cîrmuire şi de exploatare. Pretutindeni răsună. Prin risipă. era de altfel cunoscut ca „ung homme très pompeux. Vechea întîietate teologică a păcatului trufiei este acoperită de corul tot mai puternic al glasurilor care pun toată mizeria vremurilor pe seama cupidităŃii mereu crescînde. Este păcatul epocii în care circulaŃia banilor a deplasat şi modificat condiŃiile dezvoltării puterii. deocamdată. exprimat cu mijloacele indignării morale. Pare uneori ca un vag presentiment al luptei de clasă. Protestantismul şi Renaşterea au dat cupidităŃii un conŃinut etic: au legalizat-o ca pe o folositoare producătoare de bunăstare. Si face chiar impresia că. metaiui galben. car de lui n'avoit on rien sans procès" <nota 109>.17 urmare. plus mondain que son estât ne requeroit" <nota 108>. lipsuri şi molime. timp de patru luni. era încă roşie ca purpura. mai ales începînd cu secolul al XlII-lea. se înŃelege aici „avariŃia". Aprecierea demnităŃii umane devine o mică problemă de aritmetică. S-a deschis un cîmp mult mai vast pentru satisfacerea poftelor neînfrînate şi pentru îngrămădirea de comori. exasperat pe care epocile de mai târziu par să-l fi pierdut. Căci prin „cupiditas". cel mai faimos şi mai căutat din Paris. căci în toate dosarele judiciare se reflectă cea mai neruşinată cupiditate. pasional. Acest episcop era cunoscut ca „homme très pou piteux à quelque personne. în literatura şi cronicile epocii. ura violentă împotriva bogaŃilor. goneşte. dimpotrivă. locul celui dintîi şi celui mai funest păcat. mintea omului nu putea însă să conceapă decât antinomia neîmpăcată dintre cupiditatea păcătoasă pe de o parte şi generozitatea sau sărăcia voluntară pe de altă parte. Dar. cât şi izvoarele narative. iar comorile nu au încă imaterialitatea fantomatică pe care creditul modern a conferit-o capitalului. plîngerea cu privire la cupiditatea celor mari. permanenta stare de alarmă la . pornirea pur pămîntească. ne pot da o viziune asupra modului de viaŃă al acelei epoci. iar bieŃii oameni n-aveau acei bani. în 1436 serviciul divin în una dintre cele mai frecventate biserici din Paris a fost întrerupt douăzeci şi două de zile. dorinŃa de strălucire şi mărire. revărsată fără încetare asupra bogătaşilor <nota 111>. Cum a mai blestemat-o Dante: „La cieca cupidigia!" <nota 107> Lăcomia de bani este însă lipsită de caracterul simbolic şi teologic al trufiei. convoicteux. nici procesiuni. la cimitirul des Innocents. s'il ne recevoit argent ou aucun don qui le vaulsist. de scumpete. convingerea că nestăvilita lăcomie de bani este aceea care duce la pierzanie lumea. Episcopul. întîmplarea sa repetat în 1441: acum nu s-au putut face înmormîntări.

procuror regal la Saint-Quentin. silit prin cazne să mărturisească şi împiedicat să facă apel. sub învinuirea de falsificare de sigilii. îl găsim în serviciu de război: luptă pentru rege la Montihéry. De fiecare dată este vorba de chestiuni penale grave şi de mai multe ori a stat în lanŃuri grele. pot crea o imagine neagră a acelei epoci. extrase din documente judiciare. e înnobilat. şi în viaŃa nobililor şi dregătorilor vicisitudinile cele mai grozave şi primejdiile permanente sînt aproape o regulă. fărădelegi. apoi în 1461 mutarea lui d Escouchy la Nesle. pe cât se pare. După ce această îndelungată duşmănie a dispărut din raza noastră vizuală. aşa cum a dat mulŃi secolul al XV-lea: cronica lui. până ce urma acestei existenŃe de ură şi persecuŃii dispare din documente. dar femeia ştie să obŃină un mandat în virtutea căruia d'Escouchy e nevoit să-si depună cercetarea în mîinile justiŃiei. îi întinde o capcană văduvei duşmanului său. ce viaŃă. Procesul ajunge în faŃa Parlamentului din Paris. orice informaŃie. să arunce lumină doar asupra laturilor rele ale vieŃii. iar după un timp pentru „excès et attemptaz" <nota 113>.18 oraşe şi sate pricinuită de tot felul de derbedei. ca variaŃie. magistrat (prévôt) al oraşului Péronne între 1440 şi 1450. Dintr-o campanie ulterioară se înapoiază invalid. simplă. apăsătoarea stare de spirit produsă de frica de iad. CitiŃi de pildă amănuntele culese de Pierre Champion despre toŃi cei la care Villon face aluzie sau pe care îi pomeneşte în Testamentul său <nota 115>. chiar şi oficiale „lettres de rémission". De la început îl găsim într-un fel de duşmănie cu familia procurorului acelui oraş. Dar omenirea nu se converteşte. diavolul acoperă cu aripile lui negre un pământ întunecat. la Paris. sau însemnările lui Tuetey cu privire la jurnalul burghezului din Paris. noi reclamaŃii. Ceea ce nu-l împiedică să facă totuşi carieră: devine judecător. într-o nouă duşmănie cu un magistrat din Compiègne ale cărui fapte trebuie să le ancheteze. amănunŃită. foarte nimerit pentru a colora în negru fondul tabloului vieŃii. aflăm de noi atentate. Apoi se căsătoreşte. Picardul Mathieu d'Escouchy este un istoric. pe care editorul a dat-o la lumină bazîndu-se pe documente ! <nota 112> Mathieu d'Escouchy îşi începe cariera de dregător ca pîrgar. ne-ar putea face să bănuim în el un autor onorabil. cu o anchetă referitoare la vrăjitorie. burghez din Metz <nota 116>. sub stare de arest „comme larron et murdrier" <nota 114>. o duşmănie care se rezolvă cu procese. care aduc în faŃa ochilor viaŃa de toate zilele cu o precizie atât de vie. Jean Froment. întemniŃări. consilier. prévôt de Ribemont. de care era bănuită. Şi sînt vieŃile unor oameni oarecare. nepărtinitoare. Amîndoi tocmesc ucigaşi ca să-şi ia viaŃa reciproc. Nu numai viata celor de rând şi a săracilor se scurge în această nesiguranŃă critică. Apoi începe procurorul să-l urmărească pe d'Escouchy pentru fals şi crimă. pe curînd. Dar ce viaŃă a dus autorul acestei opere de istorie. iar predicatorii şi poeŃii se . în zadar luptă Biserica. în care Froment-fiul îl răneşte. nedreptatea este puternică. întăreşte cele mai întunecate reprezentări. condamnat. o culegere de crime. de diavol şi de vrăjitoare Ńineau treaz un sentiment de nesiguranŃă generală. plină de obişnuita slăvire a idealului cavaleresc şi de nelipsita tendinŃă moralizatoare. Peste tot unde se urmăresc destinele unor persoane citate în izvoarele epocii apare o asemenea imagine a unor vieŃi violent agitate. Cronici ca cea a lui Jacques du Clercq. îl găsim. sub bănuiala de fărădelegi. duşmănii şi urmăriri fără sfîrşit. la rîndul lui. întrecerea în acuzaŃii reciproce între familiile Froment si d'Escouchy cunoaşte. o întîlnire violentă. Ne sar în ochi procese. bisericeşti sau de altă natură. luată din orice material. dacă facem abstracŃie de subiectul lor penal. pe deasupra. împotriva lui Carol Temerarul şi e luat acolo prizonier. iar d'Escouchy. ceea ce însă nu înseamnă că începe o viaŃă aşezată. Focul urii şi al violenŃei arde cu flăcări uriaşe. iarăşi condamnat. care şi-a pus talentele în slujba unei migăloase munci de istoric. Si îi pregăteşte omenirii. E o lume rea. După aceea îl mai găsim de şase ori în detenŃie ca inculpat şi o dată în captivitate de război. de data aceasta prévôt-ul este rănit de un călugăr. Magistratul. Totuşi. pot. sau jurnalul lui Philippe de Vigneulles. pentru prima dată. jurat. pedepse. în închisoare. în 1465. reabilitat. veşnica ameninŃare a unei justiŃii aspre şi dubioase şi. După alte încăierări. sfîrşitul.

în 1121. deoarece avea. Lettres de Louis XI. Oriflama (în limba franceză: oriflamme). Chastellain.. flăcări de aur. Şi înduioşa inimile în aşa chip. Société de l'histoire de France. Chronique scandaleuse. de l'hist.. 47. 248. Mémoires d'Olivier de la Marche. p. uitg. presărate. A suna alarma.£. 364. 2 vol. 1477. Antwerpen's Onze-Lieve-Vrouwe-Toren (Turla bisericii Notre-Dame din Anvers). p. Beaune et d'Arbaumont. 7. cf. 1883-l909. Cele mai tulburătoare procesiuni care au fost văzute vreodată de oameni. 70. Duşmănia dintre cele două facŃiuni a dus la război civil în timpul domniei lui Carol al Vl-lea şi Carol al VII-lea şi a luat sfîrşit abia în 1435. M. 158. — Jean Juvenal des Ursins. 1412. de Primăria oraşului Anvers). flamandă şi franceză. Interpolations. Vita auct. 14. Care te îngrozeşte când îl auzi. Vaesen. p. 17. p. p. Nouvelle collection de mémoires. . Tuetey. 234-237. p. 4 vol. A fost purtată pentru prima dată de către Ludovic al Vl-lea. în războiul împotriva împăratului Germaniei Henric al V-lea.t. Chronique. 18. 403. în 1415 (n. 4. V.). de Mandrot. 1827-l828. p. 8.). éd. id. 23.P. vol.19 tînguiesc şi dojenesc în zadar. FacŃiunea burgunzilor era alcătuită din partizanii ducelui Burgun-diei. III. Cu pîinea durerii şi cu apa spaimei. 1927. Cu mult plînset. de la Soc. de parcă ar fi văzut că-i îngroapă pe cei mai buni prieteni ai lor şi chiar şi pe ei. cu multă evlavie. pe fond roşu. éd. éd. Charavay. Mic şi mare plîngeau atât de jalnic şi de adînc. III. Journal d'un bourgeois. iar pentru ultima dată în bătălia de la Azincourt. ). Bruxelles 1863-l866. 9. — Chastellain. de Mandrot. 1883-l888. 44. 22. Journal d'un bourgeois. 5. 6. cuvîntul clopot este de genul feminin («. 8 vol. III. Journal d'un bourgeois de Paris. când s-a încheiat tratatul de la Arras (n. 5 vol. — Chronique scandaleuse.t. Soc. 11 vol.. pp. cu multe lacrimi. Petro Ranzano O. 56. II. 494 sq. pp. În limbile latină. Paris. 2. éd. Publ. 72. XI. 19. de l'histoire de Paris. éd.. I. éd. al regilor FranŃei. 20. dite Chronique scandaleuse. 175. 20-24. unul dintre şefii ei fiind contele Bernard al VII-lea de Armagnac. Doc. M. (1455). door het Stadsbestuur van Antwerpen (ed. nr. Journal d'un bourgeois. Buchon. 17. CL Journal de Jean de Roye. Acta sanctorum Apr. Mare şambelan. încât pe toŃi îi podidiră lacrimi de milă. Société de l'histoire de France. p. 15. éd.23. După portul sfetnicilor din Parlament. Era de faŃă mare mulŃime de oameni şi aproape toŃi plîngeau cu lacrimi fierbinŃi. 330. I. Scurtă îmblănită. VI. Michaud et Poujoulat. II.. p. Saint Vincent Ferrier. 267. 20 apr. łipînd şi suspinînd foarte tare din pricina plecării lui. 1894-l896. pp. iar facŃiunea armagnacilor din partizanii ducelui de Orléans. Collection de chroniques nationales.. 12. p. Kervyn de Lettenhove. 10. 461. P. p. numit astfel. p. Gorce. Iar sfârşitul lui fu socotit pe drept cel mai frumos din câte s-au văzut vreodată. A. II. de France. 25. de formă pătrată. <titlu> Note 1. vechi stindard. pp. 3. B. II. 6. Oeuvres de Georges Chastellain. 5. pp. II. 474. A da alarma. 11. 23. 70. p. 1924. 1881. 21. II. 16. Jean Molinet. 24.

Acta sanctorum Apr. S. Bine.238. II. 40. în 1865. asociaŃie religioasă cu organizare paramilitară. la Londra (n. Du succès de la prédication de frère Olivier Maillard à Orléans en 1485". care.. altul: zece mii. 1448-l467. 314. iar eu voi suferi pentru voi. III. IV. Care mai cu greu şi mai cu părere de rău scoase un ban scoŃian din pungă şi i-l dădu cu . Douët d'Arcq. III. Annales Minorum. 41. 407. 496. 36. ele reîncepură ca mai înainte şi uitară învăŃătura lui şi îşi reluară încetul cu încetul ighemoniconul lor dinainte. 39. VIII. Mémoires. Molinet. înviere): adunare religioasă protestantă (n.t. „Notes pour servir à l'histoire littéraire.239. 47.. vom trăi şi vom muri cu tine. Le Champion des Dames. Doutrepont. 1661.474. 302-306. Société de l'histoire de France. Revival (cuvînt englez care înseamnă redeşteptare. de Reiffenberg. p. A. Chroniques. éd. pp. 80. la fel sau mai mare decât obişnuiseră să poarte. Chronique relative à l'histoire de la Belgique sous la domination des ducs de Bourgogne.t. 280. 421.1. III. D. mai înainte ca voi să duceŃi lipsă. p. Jacques du Clercq. 31. 27. 1461. Société de l'histoire de France. Dar după pilda melcului. Spunînd unul: am o mie. p. Chronique scandaleuse. Juvenal des Ursins. II. pp. 379. 43. 333 şi urm. Nebunul Burgundiei. pp. Armata Salvării. Bruxelles. pp. aşa făcură ele. 1909. K.124. p. X. Chastellain. p. III. 1823.. Soyer. 1919. citat în Revue historique. vol. Godefroy. Ce e asta ? Joci rolul regelui Arthur acum. Champion. 28. 163. 1916. Şi că şi cel mai cuminte îşi pierde răbdarea la acest joc. 50. heninul ! — Heninul (în limba franceză: le hennin) era coafura feminină. 92. 46. éd.20 26. şi din pricina marii mîhniri şi supărări ce li se vedea pe faŃă pentru moartea numitului lor stăpîn. atunci trăiŃi şi suferiŃi. îşi trage coarnele înăuntru şi când nu mai aude nimic iar şi le scoate.125. — La Marche. Jean Germain. p. 37. stăpîne. fură multe plînsete şi vaiete prin numitul oraş. p. Luce et G.). 49. ÎmbrăcaŃi în doliu tulburător. Jean Froissart. p. Renaudet. Kervyn de Lettenhove. 100. 131. pp. pp. Bună ziua.). Freiburg.. — Enguerrand de Monstrelet. 355. 40. Căci la scurt timp după ce numitul predicator plecase din Ńară. II. 50. 420. (numai până la 1385). de Ńi se făcea mai mare mila să-i vezi. Raynaud. IV. înfiinŃată de William Booth.11 vol. 1876. — Martin Le Franc. 36. p. p. 29. 1494l517. sau pe messire Lancelot ? — Ib. Chastellain. vol. monseniore. La Marche. Paris. 320. 33. Bulletin de la Société archéologique et historique de l'Orléanais. Liber de virtutibus Philippi ducis Burgundiae. Juvenal des Ursins. iar în Orient până în zilele noastre (n. éd. Der heilige Bernhardin von Siena und die franziskanische Wanderpredigt in Italien. 36.6 vol. I. IV. 32. 45. Collection des chroniques belges. p.). 279. p. p. 22. în G. 38.t. 1869-l899. 48. Champion. Wadding. 35. éd.247. 47. Chastellain. Chroniques. p. 30. 89-93. p. éd. III. înaltă şi conică. Préréforme et humanisme à Paris. noi toŃi. folosită în Occident în secolul al XV-lea. Chastellain. La littérature française à la cour des ducs de Bourgogne. Histoire de Charles VII. J. III. 351. Hefele. altul: am asta şi asta de dat pentru tine şi ca să-Ńi aşteptăm viitorul.210. XVIII. 1857-l863. I. 304. 85 şi urm. Atunci se aud ridicîndu-se glasuri şi se varsă lacrimi şi răsună un singur strigăt din toate piepturile: Noi toŃi. Jean Chartier. 42. 1912. 88. 4 vol. Şi Dumnezeu ştie cât de dureros şi de jalnic erau cerniŃi după stă-pînullor ! 34. bună ziua. pp. p. Paris. vol. 61. 44. atunci când trece cineva pe lîngă el. IV. p. SăriŃi. 405. vol. Bibliothèque du XVe siècle. 72.

— Urbanişti: catolici care îl recunoşteau ca papă pe Urban al VI-lea (n. Lucru de care poporul s-a veselit mai mult decât dacă un nou trup sfînt ar fi înviat. pp.t. Monstrelet. I.t. de France. 55. De rebus gestis Caroli VII et Lud. 1839. ceea ce se poate dovedi cu următorul citat din Jaurès: Mais il n'y a pas seulement dans l'histoire des luttes de classes. 342. 242. Templul lui Boccaccio. ).) — Histoire de la révolution française. J'entends qu'en dehors des affinités ou des antagonismes économiques. de Froissait. ed. qui se disputent la surface de l'histoire et qui déterminent de très vastes ébranlements. Cel care. cf. cf. 44. Mic tratat despre noroc. 207. 12. 51. p. p. La Marche. 97 şi urm. p. 73. de l'hist. XI historiarum libri XII. I. 52. 66. Thomas Basin. Numele a două partide politice din Olanda în secolul al XV-lea (n. Prin meşteşug vrăjitoresc sau într-alt chip. 61.. p. éd. I. Pentru că cei ce domnesc sînt oameni şi treburile lor sînt înalte şi grele.). 6 vol. 201. III. 300 şi urm. Lambin. p. IV. 30. 73. 65. 31. avere şi moşii. atât de departe cât va vrea Dumnezeu să-i îngăduie. Patosul domniei. p. 1839l852. interese de mîndrie. 71. Jan van Dixmude. p. XV. 63. 4 vol.t.t.). Nimwegen. 69. Monstrelet. p. denumirea veche a provinciei Gelderland (n. 75. éd. 361. p. se formează şi grupări de patimi. Soc. 76. III. toŃi călări. — Chastellain. p. Luce. 53. 219. 34. 70. 59. în afară de afinităŃile sau de antagonismele economice. va urmări să-l răzbune pe mort. precum ura şi pizma. pp. a purtat războiul şaisprezece ani. 52. totul la bătaie şi la îndemîna soartei. 68. 89. I.. p. des intérêts d'orgueil. Livra „tournois" (bătută în oraşul Tours sau după modelul celei din Tours) valora cu 25% mai puŃin decât livra „parisis" (bătută la Paris) (n. iar firile lor sînt supuse multor patimi. IV. 58. 64. II. de domination. în orice fărădelege miselească şi ucigătoare. Buchon. ). Chastellain. 1458. —Journal d'un bourgeois. 79. 67. 54. — Chastellain. 56. 72. denumirea veche a oraşului olandez Nijmegen (n.). p. Ypres. Haarlem.*1926. Coll. —Journal d'un bourgeois. Gelre. p. de dominaŃie. 82. I. 467-471. studiul meu: Uit de voorgeschiedenis van ons nationaal besef (Din preistoria conştiinŃei noastre naŃionale). — . p. I. printre alŃii în: La Marche. IV. XI. 74. Journal d'un bourgeois. Tratatul. pentru a răzbuna jignirea adusă fiinŃei ducelui loan. il se forme des groupements de passions. 158. Cf. Chronique du Religieux de Saint-Denis. p. care îşi dispută suprafaŃa istoriei şi care determină zguduiri foarte vaste. des documents inédits. Quicherat. pp. p.. Chastellain.t. Froissart. şi inimile lor sînt adevărate lăcaşuri ale acestora. Pentru că spuneau că sînt schismatic şi cred în antipapa Benedict. p. I. ConcepŃia mea nu exclude cîmşi de puŃin recunoaşterea factorilor economici şi nu este formulată ca protest împotriva interpretării economice a istoriei. 74. Bellaguet. decât a o lăsa. IV. din pricina dorinŃei lor de a domni în slavă. (Istoria cunoaşte nu numai lupte de clase. p. éd. făcînd lucrare mîntuitoare. 196. 57. întemeiat pe firea lui nestatornică şi înşelătoare. Vreau să spun că.21 împrumut. în Verzamelde Werken (Opere alese). 201. ci şi lupte de partide. Tien studiën (Zece studii). 341. Ca să-i facă în necaz. şi va pune trup şi suflet. p. III. 1855-l859. VII. 22. Chastellain. iar lui Dumnezeu plăcută mai degrabă a o auzi. Mémoires de Pierre le Fruictier dit Salmon. Un duce şi un conte şi zece oameni. 60. il y a aussi des luttes de partis. Basin. 783. 62. p. — La Marche. Juvenal des Ursins. 3-e suppl.

care venise să-şi vadă fiica. p. La Marche. fasc. şi datele din registrele Parlamentului. . Molinet. Champion. 168. 208. CLXXXIV. Divertismente prezentate mesenilor între feluri. hrăpăreŃ. p. l. 98. Spectacole cu morală. Liber de modo bene vivendi. în Michaud et Poujoulat. Un om foarte iubitor de strălucire. 81. 438. 302. 349. c. le s. 427. Mirot. les arts et l'industrie pendant le XV-e siècle. p. Bibi. 357. de l'histoire de France. 5 vol. 619. 110. Denis. îmbogăŃiŃi.. La Marche. Les ducs de Bourgogne. lorga. Petit Dutailîis. 131..13. Hugo de St. 325. p. 99. 1902. Piaget. III. Ellies Dupin. Jean Lefèvre de Saint Remy. Joannis Gersonii Opera omnia. Defructibus carnis et spiritus. ed. Jacques du Clercq. căci de la el nimic nu primeai fără de proces. 204. Romania. VIII. 82. 533. 265. p. p. cf. III. p. Morand. p. Paris. 597-603. F.241. Migne. p. si XXXI. 4.22 Molinet. mai lumesc decât se cuvine pentru starea lui. 325. Tatăl Belonei. 45. III. 111. 88. nebuna. 80. III. Victor. 93. CXLV. II. Pitica domniŃei de Burgundia. pp. Picardia cea iute la mînie. şi se spunea pe drept cuvînt că avea peste cincizeci de pricini la Parlament. 77. Laborde. L. lib. pp. Şi s-a făcut mare haz. dacă nu primea bani sau alt dar de preŃ. p. 1405. 90. Paris. Les d'Orgemont. Bibl. 91. 593. pp. lib. Denis.. Jacques du Clercq. 223. 194-201. Ca si cum ar fi fost spălată cu apă de trandafiri. Laborde. V. 417. 102. Paris. Documents. 101. p. 103. L. p. Cap tare. 105. 229. — Laborde. Migne CXLIV. id. 1849-l853. 9. 97. III. p. Oarba lăcomie de bani ! 108. Bibl. III. pp. 997. în ed. Candoare. Journal d'un bourgeois. Études sur les lettres. hist. 106. 283-287. p. II. II. p. "Juvenal des Ursins. 86. de S. 355. de l'école des hautes études. 438. 89. II. 79. leur fortune. 109. pp. 94. p. Jacques du Clercq. — l. Petrus Damiani. pp. 78. § 44. Rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani. dementis V constitutiones. p. pp. p. Ordonnances des rois de France. passim. pentru că erau toŃi oameni nevoiaşi. 226.t. du XV-e siècle. 1908. I. France. 21. pp. 87. Soc. 96. 1876. p. 104 Din trufie se trage orice pierzanie. 1266. IV. 133. Pentru a o lega pe Belon nebuna şi celălalt pentru a-l pune la gîtul maimuŃei Doamnei Ducese. 343. etc. 533. 15. — Tobit. 100. Le Moyen-Âge. 84. Epist. Religieux de S. Joc public. 233. M-lle Dupont. p. ). Philippe de Mézières et la croisade au XIV-e siècle. 83. pp. II. Curte a dragostei. p. 2 vol. Petit-Dutaillis. Timotei. CLXXVI. Rel... N. Om prea puŃin milos cu oricare. 487. 3 vol. XX. 107. Soc. — Pierre de Fenin. etc. 289. ib. Pseudo-Bernardus. du XV-e siècle. II Hagae Comitis 1728. 95. Journal d'un bourgeois.t. —Journal d'un bourgeois. tit. voi.1896. 6. 92. 1907. Autorul îl compară aici pe Filip cel Bun cu Lorenzo Magnificul (n.10. Documents nouveaux sur les moeurs populaires et le droit de vengeance dans les Pays-Bas au XV-e siècle. II. Chronique. ed. III. XX. p. 87 şi 202. 85.. ed. leur origine. 122. relatarea lui despre bufonul ucis. Scrisori de graŃiere (semnate de rege) (n.398. 95. Migne. —Journal d'un bourgeois. 7. HoŃi. Nouvelle collection de mémoires. ParveniŃi. Contra philargyriam. pp. 262.). 110.. cf.

230 şi urm. id. 43 <titlu> Capitol II <titlu>NăzuinŃa spre o viaŃă mai frumoasă Fiecare epocă tînjeşte după o lume mai frumoasă. 1863-l864. umaniştii. H. nu a fost auzit aproape deloc în sfera francoburgundă a secolului al XV-lea. de France. vie et son temps. Numai calamităŃile devin istorie. şi n-a ştiut ce este veselia nevinovată şi fericirea de a trăi în linişte ? Ce-i drept. răutate. François Villon. François Villon. Tonul curajoasei plăceri de a trăi şi cel al încrederii în puterea de a săvîrşi fapte măreŃe. Bruneau. Ed. Chronique. trufie şi desfrîu. Cine sînt cei dintîi care vorbesc cu speranŃă şi satisfacŃie despre propria lor epocă ? Desigur. obişnuia să menŃioneze numai suferinŃa şi deznădejdea. O convingere empirică ne spune că suma fericirii. Paris. Abuzuri şi atentate. Champion. juvat vivere ! — O secol. 113. G. predicile şi tratatele religioase. 115. II. Societatea aceea a fost oare într-adevăr mai nefericită decât altele ? Tot ce se poate. Metz. nu găsim nimic altceva decât amintiri despre ceartă. Cel care exclamă este mai mult literatul entuziast decât omul din el. vol. de Phist. o literae. 114. sau oamenii de stat. care va creşte începînd cu Renaşterea. des lit.. ură. e o plăcere să trăieşti ! — este înŃeles de cele mai multe ori într-un sens prea larg. în care este inclus şi jurnalul. 1852. duFresne de Beaucourt. brutalitate şi mizerie. 1 şi 2. Bibl. Iar strălucirea tencirii epocii de sfîrsit a Evului Mediu nu s-a trecut nici ea cu totul: mai supravieŃuieşte în cîntecul popular. şi cu atât mai puŃin gînditorii religioşi. era să spun: nu era de bonton. p.2vol. au apărut vol. Cu cât deznădejdea şi descurajarea produse de prezentul tulbure sînt mai adînci. Champion. strigăte de bucurie pentru epoca respectivă: este un triumf intelectual. fiecare epocă lasă posterităŃii mai multe urme ale suferinŃei ei decât ale fericirii ei.. sa. éd. 1927-l929. 44 Vedea că timpul se apropie de sfîrşit şi toate cele pămînteşti de pie-ire. nu poeŃii. cu atât este mai arzătoare această năzuinŃă. minŃilor. 1913. o litere. IV-XXXIII. Michelam. era încă străin minŃii franceze din secolul al XV-lea. tonul de bază al vieŃii este cel al unei melancolii amare. 116. Intr-o nouă ediŃie îngrijită de Ch. Cunoscutul strigăt de bucurie al lui Ulrich von Hutten: O saeculum. să aduci laude vieŃii şi lumii. Gloria de a fi descoperit înŃelepciunea antică este cea care smulge. Soc. lăcomie. XXIV. precum şi documentele. Mathieu d'Escouchy. Paris. P. 1913. 1913. pentru a atinge apogeul în secolul al XVIII-lea.23 Champion. Optimismul. Dacă cercetăm tot ce ne-a transmis epoca respectivă: scrierile istoricilor şi ale poeŃilor. P. I. . Ne punem întrebarea: epoca aceea n-a cunoscut alte bucurii decât cele produse de cruzime. Champion. Dar în secolul al XV-lea nu era în uz. Bibl. în perspectivele liniştite ale peisajului şi în feŃele serioase ale portretelor. du XV-e siècle. în muzică. pp. Către sfârşitul Evului Mediu. Cel care contempla cu seriozitate mersul zilnic al lucrurilor si-şi spunea apoi părerea despre viaŃă. cea dintîi. 3 vol. a bucuriei si a liniştii hărăzite oamenilor într-o anumită perioadă nu poate fi mult diferită de cea din altă perioadă. Vereins zu Stuttgart. adică tonul care răsună de-a lungul istoriei Renaşterii şi a Iluminismului. sa vie et son temps. Ca tîlhar şi ucigaş. S-ar putea cita o serie întreagă de asemenea strigăte de bucurie din secolul al XVI-lea. 112. La Chronique de Philippe de Vigneulles. ci cărturarii.

Pe tonul acesta a compus balade cu zecile. Temps plains d'orreur qui tout fait faussement. Chiar şi pentru umanist. caracteristică acelei epoci. Melancolia profundă. Totuşi. Temps de langour et de dampnacion. în mînăstire sau în camera de lucru. Aages menteur. că minŃile luminate s-au trezit si au ieşit la iveală. în clipa de faŃă. „Într-adevăr — îi scrie Erasmus la începutul anului 1517 lui Wolfgang Fabricius Capito <nota 1> — nu prea sînt ahtiat de viaŃă. Trebuie să fi domnit totuşi o grea melancolie în clasele înalte." Descrie apoi cum toŃi suveranii din Europa se înŃeleg şi doresc pacea (atît de scumpă lui) şi continuă: „Am ajuns la speranŃa fermă că nu numai purtarea dreaptă si cucernicia creştinească. îşi găseşte cea mai puternică expresie în primul rând nu la cei care. cu atât mai sumbră le e firea. dacă nobilimea l-a făcut pe poetul ei favorit să repete atât de des acest sunet. au întors definitiv lumii spatele. după părerea mea. putem face cunoştinŃă cu ea din scrisorile lui Erasmus de pe la 1517. în parte se nasc. Oamenii aceştia. ciudat (dar nu unic. după puterile lor. la Erasmus. îi aşteaptă o viaŃă mult mai fericită. aproape că aş avea che£să mai fiu cîtva timp tînăr. deplîng iar şi iar decrepitudinea lumii şi tînjesc după pace şi dreptate. ci mai ales la cronicarii si la poeŃii la modă ai curŃilor. în parte renasc. căci curînd se stinge în el optimismul. care sînt sigur că vine în viitorul apropiat. lipsiŃi de o cultură mai înaltă şi fără perspectiva de a se putea adapă mai din plin din bucuriile inteligenŃei. „Sufletului lor cucernic îi datorăm faptul că vedem pretutindeni. Mai bine decât din vorba prea des citată a lui Von Hutten. dar am constata de fiecare dată că ele se referă aproape exclusiv la cultura intelectuală recîştigată şi că nu sînt nicidecum manifestări ditirambice ale plăcerii de a trăi în toată plinătatea ei. Nu mult mai tîrziu. Aage en tristour qui abrège la vie <nota 3>. cucernicia. căci am intrat în al cincizeci şi unulea an al vieŃii mele. atitudinea faŃă de viaŃă mai este încă temperată de vechea îndepărtare cucernică de cele lumeşti. este naivă şi cam rigidă şi mai ales extrem de intelectuală. numai şi numai pentru ca să apuc să văd secolul de aur." Datorită ocrotirii suveranilor 45 aşa se subînŃelege. încât să fie nemaipomenit de vrednic de rîvnit de către un om pe care religia creştină l-a făcut într-adevăr să creadă că pe cei ce au îmbrăŃişat. d'envie et de tourment. plain d'orgueil et d'envie. uneltind între ele ca să repună în drepturi literele frumoase" (ad restituendas optimas literas). nncede. MinŃile din FranŃa şi din Ńările burgunde de pe la 1400 mai căutau încă să exagereze aversiunea împotriva vieŃii şi împotriva timpului. . Temps sanz honeur et sanz vray jugement. Iată expresia pură a optimismului secolului al XVI-lea. fie pentru că nu văd în viaŃa aceasta nici un lucru atât de minunat sau de plăcut. fie pentru că. dacă ne gîndim la byronism): cu cât se află mai aproape de viaŃa lumească. e un sunet care în secolul al XV-lea nu este încă auzit în afara Italiei. am trăit destul. Nimeni n-a repetat mai des decât Eustache Deschamps tînguirea că toate lucrurile bune au părăsit lumea: Temps de doleur et de temptacion. variaŃii monotone. pe o singură temă spălăcită. Şi. cu totul diferită de acea nestăpînită plăcere de viaŃă. care este considerată de obicei ca fiind tonul de bază al Renaşterii. ci şi literele pure şi adevărate <nota 2> şi ştiinŃele prea frumoase. Acceptarea vieŃii. Aages de plour. Şi totuşi. tonalitatea de bază a Renaşterii şi a umanismului. care îi smulsese acele tonuri vesele. Aages meneur près du definement.24 despre splendoarea acelei epoci. ca un semn.

Bref. spune: „dacă ar fi fost pe placul lui Dumnezeu să mor şi eu atât de tînăr. misère domine Nos mechans corps. <nota 8> „Tant a souffert La Marche" <nota 9>. la marginea sinuciderii. dont le vivre est très court <nota 5>.. la nuit nous mine. Ipohondria îl duce chiar. Puces. Deschamps spune despre un lucru care întrece în urîŃenie orice . mortalité. Au cueur triste. né en eclipse de ténèbres en espesses bruynes de lamentation" <nota 7>. Voyant de chascun le dueil. aşa se prezintă Chastellain. în cuvîntul „melancolie" se îmbinau înŃelesurile noŃiunilor melancolie. Froissart spune despre Filip de Artevelde. O misérable et très dolente vie !. Toate manifestările dispoziŃiei sufleteşti a feŃelor simandicoase sînt mărturia unei cerinŃe sentimentale de a-şi îmbrăca sufletul în-tr-o haină neagră. parcurs până atunci. le jour. le pouvre escrivain. cei mari îi jefuiesc pe cei mici. Şi el exprimă mereu amara convingere că toate merg rău pe lume: dreptatea a pierit. iar în portretul lui vedem acele trăsături morocănoase. famine. cu trei sferturi de secol mai târziu decât Deschamps. m-aş fi socotit foarte fericit" <nota 11>. mai cîntă încă pe acelaşi ton. cirons et tant d'autre vermine Nous guerroyent. Este de remarcat că. că pe drumul vieŃii. Toujours les larmes à l'oeil. faible et vain. Le froid. 46 Jean Meschinot. într-atît se credea că orice activitate serioasă a minŃii trebuia să capete un ton întunecat. Rien fors mourir je ne vueil <nota 6>. care cugetă asupra unei ştiri abia primite: „quant il eut merancoliet une espasse il s'avisa que il rescriproit aus comissaires dou roi de France" <nota 12> etc. Soucy me tient en sa main..25 Toute léesse deffaut. meditaŃie gravă şi 47 fantezie. Nici o viaŃă din secolul acela nu pare atât de plină de trufie lumească si de ostentativă sete de plăcere şi atât de încoronată de succese ca cea a lui Filip cel Bun. La guerre avons. după spusele lui. iar cei mici se jefuiesc între ei. Dar şi sub gloria lui se ascunde dezgustul de viaŃă al epocii. viaŃa îi lasă un gust amar. Se descrie pe sine: Et je. în vremea aceea. care ne reŃin privirea pe atâtea portrete din acea epocă <nota 10>. „Moi douloreux homme. le chaud. şi-a ales ca deviză poetul curŃii şi cronicarul lui Carol Temerarul. n-ar vrea să se mai întoarcă. Tous cueurs ont prins par assaut Tristesse et merencolie <nota 4>. Aproape fiecare dintre ei declară că n-a văzut nimic altceva decât mizerie şi că sînt de aşteptat rele şi mai mari. când i se aduce vestea morŃii fiului său în vîrstă de un an.

din pricina inevitabilelor dureri care o însoŃesc. Ce departe sîntem aici de idealismul senin cu care a descris Dante. şi convingerea că sfârşitul lumii e aproape. Omul îmbătrîneşte devreme. Totuşi. convoiteus et mal parlant: Je ne voy que foies et folz. convingere pe care o recrudescenŃă a predicilor populare ale călugărilor cerşetori a întipărit-o în sufletele oamenilor. en vérité. această stare de deprimare. ci şi de fericire.26 închipuire: nici un pictor nu este atât de merencolieux"<nota 13>. chetis et molz. răsună în mod repetat mai mult această tendinŃă negativă spre cele sfinte. zice Deschamps. femeia la treizeci de ani. înapoi. acest poet nu vede decât ceva rău şi dezgustător. Totuşi. Tout va mal. În pesimismul acestor blazaŃi. aşa cum o exteriorizează aproape toŃi acei curteni şi slujitori ai tronului. Lumea. şi nici o fericire.. Omul se teme nu numai de nefericire. Nimic altceva decât obligaŃii şi mîhnire. dar numai unul mic. care la Deschamps nu e aproape deloc prezentă. dezamăgiŃi. apoi multă vreme înŃelept. virtuos şi viteaz : Or este laches. sau cresc mari şi devin răi. cu spaimă. Această frică de viaŃă. nu are aproape deloc un conŃinut religios. deoarece copiii mici înseamnă numai Ńipete şi duhoare şi necazuri şi griji. ajung în închisoare. este pasul tăcut. Ferice cine n-are copii. încălŃaŃi. Nu există nenorocire mai mare decât să ai copii diformi. întîi a fost nevinovat. când ireproşabilul cancelar al . dar şi frică de viaŃă. este atitudinea spirituală care în budism constituie baza concepŃiei de viaŃă: aversiunea anxioasă faŃă de necazurile vieŃii de toate zilele. în bătrîneŃe.. Este dorinŃa de a călca în picioare viaŃa şi lumea. Vremurile întunecate şi tulburi şi mizeria cronică provocată de războaie erau foarte propice pentru intensificarea acestei idei. chiar şi în mustrările aspre care îndeamnă la o viaŃă sfîntă. iar şaizeci le e limita <nota 17>. jalnica decădere a trupului şi a minŃii. în faŃa vieŃii.. Se îmbolnăvesc şi mor. La fin s'approche. decât cea adevărată. Vieulx. Se pare că în ultimii ani ai secolului al XIV-lea se răspîndise credinŃa populară că începînd de la marea schismă nimeni nu mai e primit în rai <nota 15>. bărbatul la cincizeci. deoarece cu o femeie rea viaŃa e amară. drept. cu ameninŃări noi şi cu un colorit sporit al imaginaŃiei. dorinŃă care se află la mare distanŃă de esenŃa concepŃiei religioase. Cel mult. poate să înnobileze întrucîtva speculaŃiile referitoare la teama de viaŃă şi în acelaşi timp să păstreze ca stare sufletească de bază mai curînd descurajarea tristă decât cucernicia adevărată. <nota 16> Nu e numai dezgust de viaŃă. citează el din Scriptură.. boală şi 48 bătrîneŃe. hrăniŃi. ideile religioase au pus un oarecare accent de culoare pe un fond alcătuit pur şi simplu din dezgustul de viaŃă. încât să-l poată picta <nota 14>. demnitatea nobilului moşneag! <nota 18> O tendinŃă pioasă. Ferice cine nu e căsătorit. iar pe una bună te temi fără încetare să n-o pierzi. Poetul nu le consacră nici un cuvînt de dragoste: omul pocit e rău la inimă. blazaŃii o împărtăşesc cu cei care n-au cedat niciodată ispitelor vieŃii pentru că s-au temut întotdeauna de viaŃă. ca răsplată pentru osteneala şi cheltuiala prilejuită de creşterea copiilor. e ca un moşneag căzut în mintea copiilor.. Insultelor meschine adresate vieŃii abundă în poeziile lui De-schamps. Aversiunea faŃă de strălucirea deşartă a vieŃii de curte predispunea de la sine la situaŃia de a spune rămas bun lumii. trebuie îmbrăcaŃi. desigur.. în Convivio. în dezgustul lor de viaŃă se întrezăreşte. osteniŃi. tot timpul sînt în primejdie să cadă şi să se rănească. teama şi groaza de griji. ridicolul şi scîrba. se află şi un element religios.

erau bune. şi în această practică.27 UniversităŃii din Paris şi torŃă a teologiei. înfiinŃarea conştientă a unor organisme cu adevărat înnoitoare este rară. în care teama de viaŃă face loc curajului şi speranŃei. Cea dintîi era calea renunŃării la lume. pradă grijilor sărăciei <nota 19>. orice atenŃie acordată lumii nu face decât să întîrzie mîntuirea făgăduită. de îndată ce bucuria copilărească de a trăi sau plăcerea oarbă cedează locul în favoarea meditaŃiei. Sau dacă e cinstit şi cumsecade. trei căi spre depărtata Ńintă. de a face ca lumea însăşi să fie mai bună şi mai fericită. poate să se ivească o secetă. sau un naufragiu. 50 Nimic nu a contribuit mai mult la atmosfera de teamă de viaŃă şi de groază de viitor. nici o strădanie conştientă pentru îndreptarea şi prefacerea rînduielilor sociale sau politice. Cine ofta după mai bine. emit ordonanŃe şi înfiinŃează colegii. vinovate de mizeria lumii erau doar păcatele oamenilor. şi totuşi nu-şi putea lua adio de la lume şi de la toată splendoarea ei. dar. Un soŃ poate fi beŃiv. Epoca nu cunoaşte. 49 O adîncă deprimare din pricina mizeriei pămînteşti este starea de spirit cu care e privită realitatea zilnică. A doua a fost calea care ducea spre îndreptarea şi împlinirea acestei lumi. în primul rând cu scopul de aşi exercita nemijlocit puterea şi de a-şi îndeplini o sarcină. creştinismul a întipărit atât de puternic în suflete această aspiraŃie ca sens de viaŃă individual şi social. O viaŃă frumoasă pare să existe numai pe celălalt tărîm. poate fi numai o desprindere de toate cele pămînteşti. o năzuinŃă. Chiar şi acolo unde se creează efectiv o nouă formă socială. chiar şi m activitatea legislativă intensă. nu putea să ajungă decât la deznădejde. ca resort al gândirii şi acŃiunii. adică toate rînduielile. încât multă vreme a împiedicat aproape cu totul accesul la cea de-a doua cale. Evul Mediu n-a cunoscut această tendinŃă aproape deloc. Jean Gerson. Toate civilizaŃiile superioare au mers pe această cale. nu mai vedea nicăieri speranŃă sau bucurie. în toate timpurile. Lumea însăşi nu spera lucruri mai bune. fiind vrerea lui Dumnezeu. lumea era atât de bună şi atât de rea cât putea ea să fie. ca această absenŃă a unei voinŃe ferme a tuturor. pe care o cunoştea monarhia franceză începînd de la Ludovic cel Sfînt şi pe care ducii Burgundiei o imitau în Ńările lor patrimoniale. printre argumentele lui figurează un lung pomelnic de suferinŃe şi necazuri legate de căsnicie. nu le apare încă în faŃa ochilor. care îl fac să-şi piardă toată averea. ca văduvă. ea este considerată în principiu ca o restaurare a vechiului drept sau ca o împiedicare a abuzurilor printr-o împuternicire expresă a puterii autoritare. sau bucuria ? Copiii s-ar putea să fie pociŃi. deocamdată. sau veselia. Şi ce mizerie e sarcina şi câte femei nu mor la naştere ! Mama care alăptează mai ştie ce e somnul liniştit. soŃul s-ar putea să moară. Ńinta este de fapt tot viaŃa viitoare. Unde e acea lume mai frumoasă după care orice epocă trebuie să tînjească ? NăzuinŃa spre o viaŃă mai frumoasă a avut în faŃa ei. sau o molimă a vitelor. aceea de a crea bunăstarea generală. De fapt. iar femeia să cadă. Practicarea virtuŃii în propria meserie este singurul lucru pe care îl poate oferi viaŃa. în sfîrşit. sau avar. lumii nu-i mai rămînea mult de trăit. păstrătoare a dreptului. De faptul că această activitate determină în realitate o dezvoltare a ordinii de stat spre forme mai enciente. suveranii nu sînt încă pe deplin conştienŃi. sau neascultători. scrie pentru surorile lui o expunere despre superioritatea fecioriei. abia . Cînd. Un viitor. Pentru el. începe o epocă nouă. saju risipitor. iar ceea ce o aştepta era mizeria. omenirea porneşte într-adevăr pe drumul unei îmbunătăŃiri pozitive a lumii.

nu şi curajul şi optimismul. Renaşterea îşi extrăsese din alte satisfacŃii hotărîrea energică de a trăi. Aici. şi aici motivul însufleŃitor este un vis de fericire. Dacă realitatea pămîntească este atât de ticăloasă şi fără speranŃă de îndreptare. Abia secolul al XVIII-lea face din posibilitatea desăvîrşirii omului şi a societăŃii dogma lui de bază. iar tendinŃa economică şi socială a secolului următor nu pierde din ea decât naivitatea. pentru a face să răsune entuziasmanta fugă: este de ajuns o privire aruncată asupra fericirii unui trecut mai frumos sau asupra eroismului si virtuŃii lui. hai să colorăm viaŃa cu nuanŃe frumoase.28 secolul al XVIII-lea aduce această concepŃie. expuse mai sus. dezgustul de viaŃă nu acŃionează asupra societăŃii pămînteşti numai în sens negativ. năzuinŃa către o viaŃă mai frumoasă ca urmare a unui ideal. de un singur acord. acolo artei de a trăi i se pun condiŃii relativ uşoare. nu realizează mult mai mult decât variaŃiuni noi ale cîntecului vechi. Forma ideală de viaŃă nu pare depărtată de cea a unei existenŃe active decât în mică măsură. a unui vis ? Prefăcînd ormele vieŃii în forme artistice. la fel de mult ca şi celelalte două tendinŃe. sau. omul se străduieşte să atingă idealul unei lumi mai bune. Dar în timp ce aiurea este vorba numai de o prefacere spirituală — crearea unei desă-vîrsiri ideale în opoziŃie cu aspra realitate. asupra vieŃii reale este foarte diferit. prin prefacerea formelor societăŃii. Pe aceste teme unice: tema eroismului. ci vrea să înnobileze însăşi prin frumuseŃe şi umple societatea cu jocuri şi formé. s-o purifice şi s-o îmbunătăŃească. sau ca erou. . să trăim în ficŃiune. acolo unde conŃinutul idealului este bunăstarea. In felul acesta. este mai mult decât atît. ci se reflectă asupra ei în munca prosperă şi în mila concretă. A treia cale spre o lume mai frumoasă este cea a visului. libertatea şi cultura. secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. iar realitatea directă se umple cu energie. Dacă vreŃi. Pe ea vor oamenii s-o prefacă. Nu mai e nevoie ca omul să fie scos în evidenŃă ca fiinŃă superioară. Cu totul alta este influenŃa exercitată asupra vieŃii reale de către prima dintre cele trei stări de spirit. Acolo unde oamenii se mulŃumesc să năzuiască spre cea mai mare producŃie şi spre cea mai dreaptă repartiŃie a bunurilor. Evul Mediu. dacă omul lucrează pentru progres. iar renunŃarea la lume atât de anevoioasă. sau ca rafinat de curte. începînd din Antichitate. sau ca înŃelept. cu condiŃia ca în timpul ei să fie practicată şi întreŃinută virtutea. dar o cale care lasă Ńinta în permanenŃă la fel de departe. Este calea cea mai comodă. pentru a o putea uita pe aceasta din urmă — aici obiectul visului este realitatea însăşi. cel puŃin. dar încearcă să le îmbine cu morala transcendentală. să îndulcim realitatea cu încîntarea idealului. Oamenii lasă formele de viaŃă si formele sociale să fie aşa cum sînt. în Ńara de vis a unor imagini mai luminoase. este clădită. nu există decât un interval redus între realitate şi vis. până la un anumit punct. Dar nu-şi exprimă visul ei de fru-os numai în operele de artă ca atare. orice cultură tinde spre realizarea unei lumi de vis în cadrul celei reale. forŃa şi cutezanŃa însufleŃitoare se revarsă chiar în activitatea materială. Are contingenŃe cu forma şi cu conŃinutul vieŃii sociale înseşi. Nu e nevoie decât de o temă simplă. 51 Efectul celor trei stări de spirit. toate la un loc. prin repudiere şi îndepărtare. lumea pare că se află pe drumul cel bun către ideal. lucrînd mereu în cadrul misiunii sale. cea a renunŃării la lume. asupra vieŃii însorite în mijlocul naturii. şi cu atât mai mult cu cât civilizaŃia este mai primitivă. Această a treia cale spre o viaŃă mai frumoasă — fuga din realitatea aspră într-o iluzie frumoasă — este oare numai o problemă de cultură literară ? Categoric. toată cultura literară. Cum acŃionează asupra vieŃii a treia atitudine. Aici. Nostalgia după o fericire veşnică face ca mersul şi forma existenŃei pă-mînteşti să fie indiferente. tema înŃelepciunii şi tema bucolică. Renaşterea. Contactul cel mai strâns şi mai statornic între activitatea reală şi ideal apare acolo unde ideea indică îmbunătăŃirea şi desăvîrsirea lumii înseşi.

Punctul de inflexiune se află acolo unde arta şi viaŃa încep să se despartă. nu sînt altceva decât vechile forme medievale: Lorenzo de Medici proslăveşte încă. S-a tras o linie printre plăcerile vieŃii.29 52 tocmai artei personale de a trăi i se pun cele mai grele condiŃii. modelul. dar atitudinea faŃă de viaŃă. în categoria superioară. expresia variată a unui ideal de viaŃă. artele plastice. cel puŃin în măsura în care e o artă a forŃei fizice şi a curajului. Astăzi. Motivele înfrumuseŃării vieŃii înseşi. Noua separaŃie este rezultatul . NăzuinŃei către înfăptuirea visului de frumuseŃe chiar în formele societăŃii i s-a imprimat. pentru cei mai mulŃi. într-un joc artistic al vieŃii. dar n-a adus încă o nouă separaŃie între plăcerile superioare şi cele inferioare ale vieŃii. Acum. cu consensul general. propria viaŃă într-o formă artistică — n-a fost nicidecum introdusă abia de către Renaştere. ca fiind forma nobilă a vieŃii. în funcŃie de gradul lor de spiritualitate. Dar hotarul dintre Evul Mediu şi Renaştere este trasat şi în această privinŃă cu prea mare precizie. ca şi odinioară. funcŃiile onorifice. sportul. ca vitium originis <nota 20>. e o distracŃie costisitoare să-Ńi colorezi viaŃa în nuanŃe eroice sau idilice. Renaşterea s-a eliberat de ideea că trebuie osîndită plăcerea de a trăi ca păcătoasă în sine. care e socotită de obicei drept o caracteristică a Renaşterii — strădania omului de a-şi preface. în ciuda fastului lui barbar. lumina artificială a romantismului cavaleresc revărsată asupra vieŃii. a le gusta în sine era păcat. Italia a descoperit noi orizonturi de frumuseŃe a vieŃii şi a acordat viaŃa într-o tonalitate nouă. toate acestea sînt cu mult mai vechi decât qnattrocento-ul italian. amîndouă erau la fel de păcătoase. şi unde mai pui că. una inferioară şi alta superioară. între plăcerea de a gusta natura şi sport. îşi vede chiar în ducele burgund. hotarul dintre categoria superioară şi cea inferioară pare să se afle încă. Marea demarcaŃie în felul de a concepe frumuseŃea vieŃii cade mai degrabă între Renaştere şi epoca modernă. vanitatea socială (ordinele cavalereşti. Vechiul dualism 53 care îl separa pe Dumnezeu de lume. muzica. Pentru omul medieval. Este probabil ca sportul să fie pus în curînd. la fel de bine ca şi Carol Temerarul. dar de valoare foarte diferită. Pentru omul medieval. care s-au despărŃit în două jumătăŃi. vechiul ideal cavaleresc. Aici vedem cea mai deplină armonie între satisfacerea setei de frumos în opera de artă şi în viaŃa însăşi. călătoriile. hotarul se afla cel mult imediat după lectură. acolo unde arta nu se mai află în mijlocul vieŃii. ci în afara vieŃii. un caracter aristocratic. pe care le adoptă florentinii. a revenit astfel într-o formă nouă: separaŃia dintre artă şi viaŃă. rafinamentul artei de a trăi. iar muzica şi artele plastice erau admise numai şi numai în măsura în care serveau credinŃa. moda. care nu pot fi îndeplinite decât de o elită. la care ne ducem în clipe de înălŃare şi de odihnă. voia să guste nestingherit întreaga viaŃă. DistanŃa dintre forma de viaŃă şi realitate e extrem de mare: lumina e falsă şi orbitoare. adunările) şi beŃia simŃurilor. de obicei. cel puŃin în aparenŃă. chiar şi plăcerea de a citi putea fi sfinŃită numai prin aspiraŃia către virtute sau înŃelepciune. în anumite privinŃe. Lucrurile care pot face ca viaŃa să fie plăcută rămîn aceleaşi. aici arta serveşte viaŃa şi viaŃa serveşte arta ca niciodată înainte. Dar hotarul nu e fix. ca o parte nobilă a înseşi bucuriei de a trăi. lumea deghizată în hainele Mesei Rotunde. Se ştie că năzuinŃa către o viaŃă mai frumoasă este semnalmentul cel mai caracteristic al Renaşterii. ca ceva vrednic de înaltă cinstire. DorinŃa pătimaşă de a îmbrăca viaŃa în frumos. azi sînt socotite toate ca îngăduite. Cu aceasta ne-am apropiat de aspectul sub care trebuie văzută azi civilizaŃia de la sfârşitul Evului Mediu: înfrumuseŃarea vieŃii aristocratice cu formele idealului. natura. Imitarea eroului sau a înŃeleptului nu e la îndemîna oricui. nu te prea prinde. sînt: lectura.

mai frumos. lăcomia de funcŃii şi onoruri. Pentru puritanismul strict. Se ştie . ci numai ceea ce este egoist. noŃiunea de păcat era prea puternică pentru o asemenea atitudine. cu păstorii simpli şi mulŃumiŃi. plăcerea de a gusta natura de exerciŃiile fizice 54 sublimul de firesc. Abia pe măsură ce s-a stins concepŃia puritană a vieŃii. care ducea în Ńara visurilor: îmbrăcîndu-le cu aparenŃa frumoasă a unor idealuri vechi. unde esenŃa plăcerii era admiraŃie. a început să cîştige iarăşi teren acceptarea renascentistă a tuturor plăcerilor vieŃii. FlorenŃa compune pe aceeaşi temă un joc nou. când bătea vîntul unui spirit nou. 55 ViaŃa nobililor şi a suveranilor este împopoŃonată până la expresivitatea maximă. Dar frumuseŃea cu un înalt coeficient de păcat. o şi gusta cu patimă nestăvilită. punîndu-l în slujba credinŃei. nu era încă posibilă. dovadă Regele Soare. încîntătoarele adîncuri nepătrunse ale dragostei. ba chiar mai mult teren decât înainte. o dublă atracŃie. aşa cum făcuse spiritul elin. în goliciunea lor. Dar cei ce nu se puteau lipsi de frumuseŃe şi totuşi nu voiau să se dedea celor lumeşti. la fel ca pentru omul medieval. Evenimentele din viaŃă şi emoŃiile respective sînt încadrate în forme frumoase şi înălŃătoare. aşa cum ne dictează conştiinŃa etică. Pompa curŃii este terenul pe care se poate dezvolta din plin estetica formelor de viaŃă. n-ar mai separa arta e Facerile simŃurilor.30 compromisului dintre Renaştere şi puritanism. şi nu pier o dată cu Evul Mediu. cel cu vechii eroi şi înŃelepŃi". decât vechea alternativă dintre Dumnezeu şi lume: un dispreŃ total pentru orice splendoare şi frumuseŃe a vieŃii pămînteşti sau acceptarea lor temerară. este o sforŃare de a juca un vis. divinizarea trupului prin sportul cavaleresc şi moda de curte. osîndite şi respinse de credinŃă ? Aici a intervenit calea de mijloc. Cu toate că de fapt bucuria produsă de culoare şi de linie era sentimentul care îi însufleŃea pe iubitorii de pictură şi de miniatură. fie la FlorenŃa. condamnarea ca păcătoasă şi lumească se referea încă. cine i se lăsa pradă. cum să înnobilezi şi să înalŃi toate aceste lucruri. Aceasta este trăsătura care leagă cultura cavalerească franceză. de Renaştere: cultivarea intensă a vieŃii frumoase în formele unui ideal eroic. La sfârşitul Evul Mediu. iar puritanismul. toate formele de viaŃă sînt ridicate într-ade-văr la rangul de mistere. începînd din secolul al XII-lea. deghizate ca virtute. şi bizantinism. mincinos şi deşert de ceea ce este pur. Mereu acelaşi vis. sub rezerva că aceasta nu lua forme categoric religioase şi nu se sfinŃea printr-o aplicare directă la credinŃă. tema sacră îndepărta pecetea păcatului de pe plăcerea estetică. erau nevoiŃi să înnobileze frumuseŃea. FrumuseŃea vieŃii exercita. frumuseŃea nu putea deveni cultură decât învăluindu-se în hainele virtuŃii. Puteau să sfinŃească întregul grup al artei şi literaturii. în principiu. însoŃită de primejduirea sufletului. Cine ar vrea acum să încerce să traseze mia de demarcaŃie între plăcerile superioare ale vieŃii şi cele in-enoare. căci începînd cu secolul al XVIII-lea apare înclinaŃia de a vedea în ceea ce e firesc un element etic pozitiv. au încolŃit încă în stadiile primitive ale civilizaŃiei: putem să le numim şi chinezărie. împodobite cu culori şi pompă. fantastice. A fost o capitulare reciprocă. cu doamna şi cavalerul. Ştiu foarte bine că toate acestea nu sînt specifice epocii de sfîrşit a Evului Mediu. în care Renaşterea şi-a propus salvarea frumuseŃii. întreaga viaŃă aristocratică a epocii de sfîrşit a Evului Mediu. la întreaga sferă a înfrumuseŃării vieŃii. trufia. osîndirea păcatului. în fond. datorită păcătoşeniei ei recunoscute. fie că ne gîndim la FranŃa şi Burgundia. FranŃa şi Burgundia mai joacă piesa în maniera veche. Cultul naturii era încă prea slab pentru ca oamenii să admire cu deplină convingere frumuseŃea celor pămînteşti. pe care se sprijină starea de spirit modernă.

se simte la masă mult superior germanilor. zice Chastellain. Olivier de la Marche. Chiar şi destinderea trebuia să aibă pentru Carol Temerarul această formă frumoasă. în cursul căreia oricine se putea apropia de el cu jalbe. împărŃiŃi cu grijă după rangurile lor. Habsburgii au moştenit din Burgundia viaŃa de curte admirabil pusă la punct şi au dus-o în Spania şi în Austria. Et en cestuy regart. et ses nobles devant luy. „De notat că de îndată ce mîncarea era pe masă. întreaga curte mîncaîn grupuri de câte zece persoane. dar spectatorii de nevoie se plictiseau 56 de moarte. nimeni nu îndrăznea să lipsească. organizate cu o demnitate aproape liturgică. şi că le judecă pe loc. în spatele unor balustrade. zice Chastellain. „une chose magnifique et de grand los" <nota 26>. iar organizarea ei şi buna ei gospodărire sînt de cea mai mare trebuinŃă <nota 21>. practicată în mod conştient. Rînduielile ierarhice ale gospodăririi curŃii sînt de o savoare pantagruelică atunci când se referă la mese şi la bucătărie. care mai stătea la masă. là où il leur fit diverses remonstrances selon les divers temps et causes. cu scopul de a oferi regelui un model de ceremonial şi de etichetă pe care să-l imite <nota 22>. omul cu firea violentă înclinată spre ordine şi regulă şi care n-a lăsat după el decât harababură. şi uneori cei de rând înaintea celorlalŃi. fiecare întindea mîna să-şi ia. tratatul său despre fastul curŃii ducilor. cu toate serviciile. că suveranul însuşi ascultă plîngerile săracilor şi ale oamenilor de rînd. stăteau în picioare dregătorii de rang inferior ai curŃii. care citeau cu glas tare jalbele şi le rezolvau după cum poruncea suveranul. Prînzul de la curtea lui Carol Temerarul." <nota 32> . după-masă. ale pitarilor şi tranşatorilor şi paharnicilor şi bucătarilor. pur renascentistă. ToŃi nobilii casei sale erau obligaŃi să fie de faŃă. Lucrurile erau atât de bine puse la punct. plusieurs fois. fut richement et magnifiquement habitué sur tous les autres. în aparenŃă. Era. să-l salute pe duce. maestrul de ceremonii al lui Carol Temerarul. a scris. era ceva ce nu văzuse în vremea lui la nici un alt suveran <nota 27>. de jur-împrejurul sălii. et avecques jeux et ris entremeslés se délitoit en beau parler et en amonester ses nobles à vertu. comme un orateur. un audiencier <nota 25> şi un secretar. pe care numitul stăpîn al Austriei i-a împrăştiat pe masă". încât toate grupurile puteau să vină după-masă. care au rămas până de curînd bastionul ei." <nota 28> Arta de a trăi. la cererea regelui englez Eduard al IV-lea. de fapt. în ceea ce priveşte manierele: „apoi peştişori prăjiŃi. De două sau de trei ori pe săptămînă. este însuşirea cea mai caracteristică a omului Renaşterii al lui Burckhardt. Vechea iluzie. Este ceea ce Chastellain numeşte „haute magnificience de coeur pour estre vu et regardé en singulières choses" <nota 29>. „Tournoit toutes ses manières et ses moeurs à sens une part du jour. „pour luy donner gloire" <nota 30>. Mai ales Carol Temerarul. Cronicarul necunoscut. La picioarele lui stăteau în genunchi cei doi maistres de requested <nota 24>. avea această pasiune: viaŃa extrem de ceremonioasă.31 câtă importanŃă au acordat ducii bur-gunzi oricărui lucru în legătură cu strălucirea şi fastul curŃii lor. Et toujours. fusese îmbrăcată de el într-o formă elegantă. este. în acelaşi timp. Curtea Burgunrfiei era lăudată de toŃi ca cea mai bogată şi mai bine rînduită din lume <nota 23>. După gloria dobîndită în război. servite şi tratate la fel ca şi stăpî-nul. era ca un fel de reprezentaŃie a unei piese de teatru măreŃe şi solemne. în ciuda formelor rigide şi naive. stăteau pe scaune de ambele părŃi ale trecerii care ducea spre tronul ducelui. în camere separate. comme prince et chef sur tous. rînduite după rang şi stare socială. din ziua de 21 iunie 1469 <nota 31> pe care ducele Sigismund a oferit-o comisarilor burgunzi veniŃi pentru a lua în posesie comitatul Pfirt. care relatează despre cina de lăsata secului din Thann. strălucirea curŃii este primul lucru spre care se îndreaptă privirile. iar el se îndoieşte că o asemenea justiŃie poate da roade bune. Ńinea audienŃă publică. s'est trouvé assis en un hautdos paré.

În vechiul imperiu rusesc dinaintea Romanovilor." Până când regele îi porunceşte unuia dintre ei să vorbească. domnilor ? » — întreabă regele. iar bucătarul trebuie numit după o alegere solemnă. la nevoie. Statele occidentale din Evul Mediu nu cunosc aceste forme. printr-o alegere. cine trebuie să-l înlocuiască: maistrul fripturar (hateur) sau maistrul ciorbagiu (potagier) ? La acestea răspund — spune omul acela înŃelept—: dacă e nevoie de un bucătar la curtea suveranului. înaintea tranşatorilor şi bucătarilor ? Pentru că funcŃia lor se referă la pîine şi la vin. ca să le rezolve apoi tot el cu bogatele sale cunoştinŃe. căci nici unul dintre ei nu voia să vorbească înaintea camaradului său. De ce ocupă pitarii şi paharnicii primul şi al doilea rang. pe un scaun. Forma frumoasă poate uneori să înlăture cu totul finalitatea acŃiunii. Iată cîteva exemple. După cum se vede. se opreşte când îi vede că vin înapoi. Le dă cititorilor săi probleme importante. azi singura rămăşiŃă a palatului ducal din Dijon. bucătarul vine să servească personal. Regele. de aceea vorbeşte despre ele cu respect si pe un ton de erudiŃie scolastică. » Aşa s-au tot ciorovăit. Nu exagerăm dacă spunem că în acest sistem de forme de viaŃă. de pildă primele trufe sau prima scrumbie prinsă. Şi spuseră unul către altul: «Vorbeşte dumneata. care ni le descrie. «Ce e nou. frumoase şi nobile. Noi urmărim să scoatem însă în evidenŃă împodobirea formelor de viaŃă până la obŃinerea unui spectacol frumos şi înălŃător şi tocirea acelor forme până la realizarea unui spectacol lipsit de conŃinut. „care îi serveşte pentru două scopuri: primul. dar şi în cadrul lor 58 goana după prioritate ajunge totuşi să ocupe un loc important. lucrurile sacre. se ascunde un element liturgic. asupra cărora se revarsă lumina Sfintelor Taine <nota 35>. chevalier du guet <nota 38> . Se uitară unul la altul. zice La Marche. La ocazii deosebite. majordomii (maîtres d'hôtel) trebuie să-i cheme unul după altul pe ofiŃerii de bucătărie (escttiers de cuisine) şi pe toŃi cei care servesc la bucătărie. ducînd în cele din urmă la crearea unui departament al protocolului de stat. aici apare o adevărată legătură între cele două sfere de gîndire: cea a credinŃei şi cea a etichetei de curte. iar al doilea. să guste ciorbele şi sosurile. fără să rostească un cuvînt. să-i si croiască". trebuie indicat înlocuitorul bucătarului. între cos şi bufet. ci tot aşa. care înainta călare pe cîmp. eram încă prea tînăr ca să înŃeleg problemele de préséance <nota 33> şi de ceremonial <nota 34>. să-i mîne din bucătărie pe ajutorii bucătari să-şi vadă de treabă şi. de unde poate să cuprindă cu privirea întreaga încăpere. Ar fi uşor de adunat o sumedenie de exemple. de prioritate şi de serviciu de curte. spune-i dumneata regelui. <nota 37> Utilitatea a cedat locul într-o măsură şi mai mare formei frumoase în cazul lui messire Gaultier Rallart. toate acestea sînt mistere sacre. eu n-am să vorbesc înaintea dumitale. Cu foarte puŃin înainte de bătălia de la Crécy. aşteptînd cu nerăbdare raportul lor. căci nici unul par honneur <nota 36> nu voia să înceapă. când eram paj. De ce la prînzul seniorului asistă bucătarul şi nu ofiŃerul de bucătărie ? Cum trebuie f acută numirea bucătarului ? când lipseşte. stă bucătarul şef. Şi la adouamtrebare răspund: nici fripturarul. că preŃuirea acestor forme a ajuns să reprezinte într-adevăr o atitudine cvasireligioasă. cu o făclie în mînă. eu cele şapte coşuri uriaşe ale sale). Pentru curteanul simandicos. confirmată de fiecareprintr-un jurămînt. patru cavaleri francezi au fost trimişi să afle ordinea de bătaie a englezilor.32 În bucătărie (să ne gîndim la bucătăria gigantică. nici ciorbagiul. Numai aşa se explică extraordinara importanŃă atribuită (nu numai în perioada de sfîrşit a Evului Mediu) tuturor problemelor de Prioritate şi de politeŃe. în mînă trebuie să aibă 57 o lingură mare de lemn. lupta pentru prioritatea din jurul tronului evoluase.

îşi lasă capul descoperit în ploaie. Nobilii au vorbit toată ziua despre această întîm-plare. bineînŃeles. trîmbiŃe şi alte instrumente muzicale.33 la Paris în 1418. căci pentru el. cazul a fost înfăŃişat bătrînului duce. Filip intră în Bruxelles fără pompa obişnuită. cu braŃele deschise. îl zăreşte pe delfin. care. Această căpetenie a poliŃiei obişnuia să nu facă niciodată de rond decât cu trei sau patru muzicanŃi înainte. Fiecare considera că e o ruşine insuportabilă să nu cedeze superiorului său locul ce i se cuvenea. care a ieşit. din pricina conflictului cu tatăl său. ar fi o ruşine şi un blam care l-ar urmări veşnic prin lumea întreagă. contra atitudinii lui Carol. îngenunchează şi apoi pleacă în grabă mai departe. ca rege. cu frîul liber. Jean Balue. Chiar şi pe eşafod se Ńinea seama cu stricteŃe de onoarea rangului şi stării sociale: eşafodul contabilului <nota 41> de Saint Pol este bogat tapisat cu crini. bătrînul duce se descoperă. devine întrecere: care din doi îl va cinsti mai mult pe celălalt. „qui n'estoit pas acoustumé de faire à gens faisans guet" <nota 40>. o numea Madame. Când Filip cel Bun aude că vărul lui. ca să-i ureze bun venit înaltului oaspete. Cum să înŃelegem altminteri faptul că ciorovăielile pentru Ce area priorităŃii au mai Ńinut mai bine de un sfert de oră ? <nota 47> 60 . ca aceste lucruri sînt cu adevărat importante. s-a stabilit în Brabant. dar ea 59 refuza <nota 43>. şi trimite sol după sol ca să-l determine pe delfin să-l aştepte acolo unde se află. îşi făcea rondul de noapte cu surle. delfinul îl Ńine în zadar pe duce ca să-l împiedice să îngenuncheze si încearcă să-l facă să se ridice în picioare. goneşte călare. descăleca în grabă în faŃa palatului. îi oferă delfinului toate Ńările sale <nota 45>. îşi întrerupe asediul oraşului Deventer. care a luat azi un caracter mic-burghez. Ducesa îl Ńine pe delfin. încât toŃi au găsit. îngenunchea cu orice prilej până la pământ în faŃa ei şi Ńinea s-o servească. Pe loc. cu ducesa. aşa încât poporul spunea că îi vesteşte pe hoŃi: „fugiŃi că vin!" <nota 39> Cazul nu e unic. avea să devină cel mai nemilos duşman al casei de Burgundia." <nota 46> Cu aceste cuvinte îşi încheie Chastellain povestirea despre refuzul încăpăŃînat al contelui de Charolais de a folosi înainte de masă ligheanul de spălat în acelaşi timp cu regina Margareta a Angliei şi cu tînărul ei fiu. ducele face risipă de umilinŃă chinezească. el va face cale întoarsă şi va pleca atât de departe. din camera lui şi care îi iese înainte. Pe măsură ce întîlnirea se apropie. dar nu reuşeşte. Întrecerea în politeŃe. În 1465 constatăm din nou că episcopul din Évreux. şi se înapoiază în grabă la Bruxelles. loan fără Frică îi acorda întotdeauna tinerei sale nurori Michelle de France un respect exagerat. ceea ce reprezintă pentru osîndit un inutil privilegiu <nota 42>. Amîndoi plîngeau de emoŃie. era extraordinar de puternic dezvoltată îh viaŃa de curte din secolul al XV-lea. pentru ca acesta să nu facă nici un pas. încât acesta nu-l va găsi nicăieri. care suflau vesel în instrumente. pentru duce. unul pentru celălalt. spune Chastellain. în curtea de onoare. curînd. asediu care urma să fie introducerea la o expediŃie pentru cucerirea Friziei. celuy accroist et multiplie son honneur envers soy-mesme. Se jură că dacă fiul regelui îi iese înainte. et de quoy la bonté mesme luy resplend et redonde en face. iar călăul este o persoană care n-a mai executat niciodată pe nimeni. şi toŃi cei de faŃă împreună cu ei. Se numeşte pe sine şi pe fiul său „de si meschans gens" <nota 44>. În tot timpul vizitei acestui om. frumoase şi înălŃătoare. perniŃa de îngenuncheat şi tulpanul de legat la ochi sînt de catifea stacojie. Ducii burgunzi acordă cu scrupulozitate prioritate rudelor lor regale din FranŃa. „Celuy qui se humilie devant son plus grand. SimŃul feudal al onoarei era încă atât de viu. delfinul. care a pus doi nobili să pledeze. Filip se teme grozav că delfinul îi va ieşi înainte. intră în palat şi îl traversează repede.

devenind chiar obositoare. O persoană căreia i se cuvine o sărutare de mînă. după Agnus Dei. dar când i se iveşte un prilej. cu atât sînt cei de faŃă mai încîntaŃi. — Non feray. Mai ales biserica este de obicei scena unor formalităŃi 61 frumoase şi îndelungate. este pentru bă-trîna doamnă de la curte. — Vous ne le devriez souffrir. das nicht einen tiefen sittlichen Grund hătte" <nota 51>. De data aceasta. regele a stabilit o anumită zi pentru înapoierea ei. exprimat printr-un semn sau printr-o chemare (bûcher) de a merge împreună. Acest îndemn. în ciuda rugăminŃilor suitei ei şi cu toate că ea însăşi tremură de frica mîniei soŃului ei <nota 50>. Totodată. ca dovadă este suficient faptul că astăzi formele respective sau păstrat mai ales în rîndurile micii burghezii (făcînd abstracŃie de curŃile suveranilor). Nimeni nu vrea să-şi aducă darul pe altar înaintea altora. Se prescrie amănunŃit care doamne de la curte trebuie să meargă Ńinîndu-se de mînă.34 Cu cît Ńine refuzul mai mult. săgeata satirei le nimereşte cu o vie ironie. de argint sau de fildeş. acesta aşteaptă cîtva timp. în ultima jumătate de secol. în primul rând la ofrandă. adică plăcuŃa de lemn. ma cousine. Goethe a spus: „es gibt kein ăusseres Zeichen der Hôflichkeit. „la paix". Nu se poate afirma cu deplin temei că motivul moral mai era încă resimŃit în secolul al XV-lea. Formalitatea de a nu lăsa să plece un musafir. Şi nu numai atîta. care refuzau fiecare. care începuse să fie preferată în epoca de sfîrsit a Evului Mediu. — Non feray. în secolul al XV-lea. Era o nelipsită şi lungă întrerupere a slujbei. rugămintea de a mai rămîne. la liturghie. — Or avant ! Certes si ferez. în cea mai mare parte. Dist la voisine: n'appartient A moy: offrez. Toate manifestările spontane de duioşie ale vieŃii de societate sînt atent încadrate în forme rigide. qu'a vous ne tient Que li prestres ne se délivre <nota 53>. a rîs. când „pacea" circula din mînă în mînă printre doamnele simandicoase. curtea spaniolă. situată între mărturia sinceră a afecŃiunii şi forma seacă a politeŃii. unde lumea avea la dispoziŃie timpul şi spaŃiul necesare. din . InvitaŃia repetată de a mai lua dintr-o mîncare. Regina Spaniei îşi ascunde astfel mîna de tînărul arhiduce Filip cel Frumos. din eticheta marii burghezii. — Huchez no voisine. începe din nou aceeaşi ceartă când urmează să sărute „het paesberd" <nota 54>. „virtue gone to seed" <nota 52>. era împinsă până la ultima limită. care descrie ceremonialul burgund. Se înŃelege de la sine ca această amplă împodobire a vieŃii îşi are locul mai ales la curŃile suveranilor. aceste forme sînt în cea mai deplină înflorire. insistenŃa de a nul lăsa pe musafir să plece au dispărut. dar cu siguranŃă că era resimŃită valoarea estetică. o chestiune tehnică <nota 49>. Passez. aşa a numit Emerson politeŃea. atât de serioasă. îşi făcuse însă loc şi în păturile mai umile ale societăŃii. Cînd în sfîrsit cea mai de vază a trecut înainte. cu umila convingere că face acest lucru numai ca să pună capăt discuŃiei. Qu'elle doit mieux devant offrir. pentru că regina nu se mai gîndea la sărutarea aceea <nota 48>. ci şi dacă una sau cealaltă trebuie să îndemne sau nu la această intimitate. ca să se sustragă acestui omagiu. SoŃia lui Ludovic al XI-lea este pentru cîteva zile invitata lui Filip al Burgundiei. dar ducele refuză s-o lase să plece. pentru a înlocui sărutul păcii pe gură <nota 55>. îşi ascunde mîna. în timp ce ele sînt respectate cu stricteŃe. apucă prin surprindere mîna reginei şi i-o sărută.

douce amie — Certes. — Saincte Marie. marii seniori dau serbări. de altfel. de unde reiese că formele respective nu se goliseră încă pe deplin de conŃinutul lor etic. apoi trebuie să-i însoŃeşti pe ceilalŃi o bucată de drum. iar ceilalŃi trebuie să se scuze politicos că sînt nevoiŃi să refuze. şi că i-a întins mîna. sau să treacă înainte pe o pasarelă sau pe o cărare. — Si ferez. Portez la paix a la baillie. când ne gîndim că ele înfloresc din lupta serioasă a unei generaŃii impetuoase şi pasionale împotriva propriei ei trufii şi mînii. pentru că la ieşire cearta se repetă. damoiselle Marote. Respondre doit le juene fame: — Prenez. cu strigăte şi ameninŃări. — Non. la care episcopul din Liège le ia toŃi banii la joc. încât o încălcare a etichetei — la fel ca. pe locul care i se cuvine ca doyen des pairs <nota 63>. „Dont y plusieurs orent grant mervelle de sa grant liberaliteit. Ajuns acasă. — Dame. Unul dintre prinŃi nu mai poate să rabde şi exclamă: „Ce drac de sutană e ăsta ? Cum ? Ne cîştigă toŃi banii ?" Iar loan răspunde: „Nu sînt preot şi n-am nevoie de banii voştri. călăul din Paris. care i-a ! ieşit înainte cu mare pompă. în sfîrsit. ca Francise de Paola. je ne prendray pas. întîietate 62 pe care fiecare căuta s-o ofere celuilalt într-un chip cât mai curtenitor <nota 58>. totul într-un şir de curtenitoare proteste <nota 59>. în 1380. prenez." <nota 60> Huy de Lannoy îl loveşte pe altul cu o mănuşă de fier. dame. Era o frumoasă şi lăudabilă renunŃare la trufia nobiliară sau burgheză. În felul acesta. je ne le prendray mie. numai moartea. căci dă peste cap frumoasa iluzie a propriei măreŃii şi a vieŃii pure. SemnificaŃia acestor forme apare. Pentru loan fără Frică e o înjosire de neşters că l-a salutat ca pe un nobil pe Capeluche. pe care îl numeşte cîine ordinar <nota 61>. SoŃia guvernatorului. în timp ce stă în genunchi în faŃa ducelui spre a-l pîrî. Jhesucrist m'en gart ! Portez a ma dame Ermagart. dar regele îl linişteşte. care se prăbuşeşte cu fiecare realitate nevoalată." Şi ia banii şi-i azvîrle în jurul lui. cardinalul de Bar dezminte în faŃa regelui afirmaŃiile unui preot. astăzi încă. Adeseori lipseşte regenerarea formală a orgoliului. suitele lor au şi început să se înghesuie. făcîndu-i pe plac . Ioan de Bavaria este în vizită la Paris. la multe popoare orientale — răneşte ca o jignire de moarte. călăului poate să spele înjosirea ! <nota 62> La masa festivă din ziua ungerii lui Carol al VI-lea.35 politeŃe. socoteşte că e de dato-na lui să se potrivească acestor amabilităŃi <nota 57>. de sub formele împodobite iese la iveală grosolănia crudă. Chiar şi un om sfînt şi ca Şi mort pentru lume. L'en me tendroit pour une sote. o ia. s-o sărute înaintea celorlalte. — Non feray. prenez. încă viu resimŃită. — Baillez. trebuie — aşa cum mai este şi azi uzul în Spania — să-i inviŃi pe toŃi să intre ca să bea ceva. întotdeauna. SimŃul formal al onoarei este atât de puternic. atunci care mai de care căuta să-l lase pe cel mai înalt în rang să meargă la dreapta. cu toată claritatea abia din faptul că ele erau reversul unor certuri violente şi îndărătnice pentru aceeaşi întîietate în biserică. mais a la gouverneresse <nota 56>. Filip al Burgundiei se vîră cu forŃa între rege şi ducele de Anjou. ca să lichideze conflictul prin violenŃă. întreaga participare la slujbă devine ca un fel de menuet. iar cucernicii lui admiratori consideră că atitudinea lui este o adevărată smerenie. Toate aceste forme frumoase ajung să conŃină ceva mişcător.

chiar până în secolul al XVII-lea. în permanenŃă tevatură şi zăpăceală. ca să se uite. pentru veşmintele de onoare şi alte podoabe. „mais quant on en faisoit lever ung ou deux. Lasă sicriul în mijlocul drumului. „et fut le corps enterré" <nota 69>. <nota 64> Nici în împrejurările serioase 63 ale vieŃii de campanie nu se admite vreo încălcare a formelor: regele Angliei se supără că L'Isle Adam apare în faŃa lui într-un costum de blanc gris şi că i se uită în ochi <nota 65>. iar cortegiul stă locului o bună bucată de vreme. 64 Publicitatea generală. conetabilul şi mareşalul de San-cerre. le prévôt des marchands <nota 74> şi pîrgarii abia pot ajunge în sala de mîncare. poporul pătrunde din zorii zilei în sala mare a palatului. în drum spre Saint-Denis. servesc mîncarea călare <nota 73>. fiecare din cele două grupuri susŃine că are drepturi asupra lor. il s'en asseoit VI ou VIII d'autre costé" <nota 75>. pentru a ajunge la biserică abia pe la opt seara. nu-şi dobîndeşte adevărata semnificaŃie decât în comparaŃie cu harababura care domnea de obicei la curtea franceză. încât demnitarii cărora le revenea slujirea coroanei. găsesc mesele rezervate lor ocupate de tot felul de meşteşugari. se iscă o ceartă mare între călugării abaŃiei şi breasla agenŃilor fiscali (henouars) din Paris. pe care o 'laudă contemporanii <nota 67>. încât chiar prelaŃii care îl asistă pe arhiepiscop abia au loc să se mişte. dar ducele de Bedford dă diferendul pe mîinile justiŃiei. de data aceasta între însuşi marele grăjdar regal şi călugări. se luase măsura de a încuia din vreme intrările în catedrala din Reims şi de a le păzi. Cazul se repetă în 1461. blesteme şi certuri. chiar din solemnitate. o poartă a iadului <nota 68>. unde urma să aibă loc ospăŃul de încoronare. perturbarea lorrnei devenise ea însăşi formă <nota 72>. care acoperă cadavrul regelui. care. La înmormîntarea lui Carol al VI-lea la Saint-Denis. La ungerea ca rege a lui Ludovic al Xl-lea. la înmormîntarea lui Garol al VII-lea. unde are loc ungerea. iar prinŃii de sînge stau înghesuiŃi la culme în stranele lor <nota 76>. urmează o nouă ceartă. Domnii din Parlament şi de la Universitate. Aceştia însă se înghesuie în aşa hal în jurul altarului principal. invidie şi batjocură. Asemenea tulburări făceau Parte. despre care vom mai vorbi. Când Henric al VI-lea al Angliei este încoronat în 1431 la Paris ca rege al FranŃei. în 1461. iar plîngerile lui sînt ceva mai mult decât dezaprobările formale ale existenŃei de curtean. henonar-ù. participanŃilor şi slujitorilor este atât de mare. refuză să ducă mai departe cadavrul regelui. ca să nu fie în biserică mai mulŃi oameni decât încap comod în cor. . decorul se pierde uneori în mod lamentabil. chiar şi în cele mai solemne împrejurări. după un schimb de cuvinte cu monahii din abaŃie. când le grand écuyer <nota 70> le făgăduieşte henouar-Aor să le plătească suma din buzunarul său.36 burgundului. din pricina veşmîntului de onoare <nota 71>. Mîncare proastă şi cazare proastă. Deschamps se plînge în multe balade de mizeria vieŃii de curte. prin îmbulzeală. e o mlaştină de păcate. Numaidecît după îngropare. Ordinea exemplară de la curtea Burgundiei. Pe parlamentarul venit din oraşul Sens asediat. încep să tragă de ele şi sînt gata-gata să se încaiere. să şterpelească şi să ciugulească. îmbulzeala spectatorilor. era prescrisă în viaŃa regală la toate evenimentele importante. la care susŃin ei că au dreptul. aşa încât expediŃia poate fi continuată. şi odată ajunşi acolo. în 1422. În ciuda divinizării regalităŃii şi în ciuda măreŃelor ceremonii organizate cu atâta trufie. un comandant englez îl trimite mai întîi la bărbier <nota 66>. cu atâtea veacuri mai veche. ajunşi la Croix aux Fiens. Se încearcă îndepărtarea lor. într-o oarecare măsură. La ospăŃul de încoronare din 1380. dacă nu li se plătesc zece livre pariziene. CetăŃenii din Saint-Denis sînt gata să-şi ia asupra lor sarcina de a duce sicriul. făcea ca tocmai la cele mai mari solemnităŃi ordinea să lipsească adeseori cu totul.

breslele şi poporul. La 2 februarie 1492. mai ales cele legate de marile şi vechile lucruri sfinte — naşterea. In felul acesta. care atîrnă peste spinarea calului până la pămînt <nota 81>. Nu sînt caracteristice în mod deosebit epocii de sfîrşit a Evului Mediu. în contrast cu coloritul atât de pestriŃ al vieŃii urbane medievale. iar în locul lui aceste forme căpătaseră o nouă valoare estetică. arhiepiscopul de Sens celebrează liturghia la fvfotre Dame din Paris. trebuie să fi fost şi mai mare. şi chiar şi dricul burghez este tot o rămăşiŃă a lor. Litierele şi 66 trăsura ducelui sînt vopsite în negru pentru această ocazie <nota 80>. în prezenŃa regelui. se înveşmîntau nu numai oamenii curŃii. nu vrem să afirmăm că formele. şovăind veşnic între deznădejdea neagră cu privire la lume şi plăcerea de a gusta din plin frumuseŃea ei variată. vinrent près de lui. căsătoria şi moartea — au fost create anume pentru acest scop. N-am să descriu aici în mod amănunŃit tot acel sumbru alai de veşminte negre. de stindarde şi drapele negre de şapte coŃi. Obiceiurile şi pompa s-au născut dintr-o credinŃă primitivă şi dintr-un cult primitiv. monarhiile le păstrează până în ziua de azi. toate ceremoniile funebre care însoŃeau moartea oricărui suveran. rup mîna celui care o poartă şi provoacă o busculadă. La întîlnirea solemnă de la Troyes. o bruschează şi o avariază. les autres rompirent le chapeau pontifical et les cordons d'icelluy" <nota 77>. împreună cu un mare grup de slujitori. care e reversul hiperbolizării bucuriei în impunătoarele serbări de curte. ci şi dregătorii. Îmbrăcarea emoŃiei într-o formă sugestivă a atins apogeul în pompa funebră. Era nevoie ca sentimentele să fie prinse într-un cadru fix.37 Bisericii din Paris nu-i prea venea la socoteală că mai era încă (şi mai avea să fie până în 1622) sufragantă a arhiepiscopiei din Sens. referindu-se la scutirea dată de papă. cel puŃin formală. Fireşte. societăŃii i se dădea astfel o ordine. l'eust frappé au visage" <nota 78>. Lhuillier (decan al consiliului clerical) lui baille du coude dans l'estomac. Suita militară. Celălalt canonic îl urmăreşte pe arhiepiscop. binecuvîntînd poporul. arhiepiscopul. Filip le însoŃeşte pe reginele FranŃei şi Angliei într-un costum negru de catifea. nu . „sans lui mot dire. S-a iscat un proces care a Ńinut treisprezece ani. după care tînjeşte epoca. cu ciucuri de mătase neagră. Încă multă vreme după aceea. Dar sensul originar care le-a dat naştere devenise de mult inconştient. în care slujitorilor arhiepiscopului li se smulge şi părul din cap. Doi dintre canonici se reped la cruce. la moartea unui suveran. în timp ce regele se mai afla încă în biserică. Pentru o exprimare pură a sentimentelor lipsesc încă mijloacele. într-o lumină artificială. de forme prestabilite. precedat de cruce. sufletul nu poate atinge decât într-o reprezentare estetică acel înalt grad de expresivitate. „disant plusieurs injures en luy mectant le doigt au visage. Pompa runebră desfăşurată pentru asasinatul loan fără Frică este organizată cu intenŃia vădită de a se obŃine un efect puternic (şi în parte politic). et n'eust esté que n'eust mis sa main au devant. când arhiepiscopul încearcă să potolească diferendul. Ea oferea posibilităŃi nelimitate pentru acea superbă hiperbolizare a durerii. dur şi totodată plîngăreŃ. în care. oamenii gustă efuziunea patetică a suferinŃei şi a fericirii. Sugestia realizată de atâta negru. pentru a-i întîlni pe regii FranŃei şi Angliei. evenimentele din viaŃa proprie sau cele ale altora se prefac într-un spectacol frumos. Parizienii îl lăsă pe arhiepiscop să înŃeleagă în fel şi chip că autoritatea lui nu le e pe plac. se retrage. 65 et prenant son bras tant que dessira son rochet. <nota 79> Spiritul pasionat şi violent. străluceşte datorită celor două mii de steguleŃe negre. nu putea să evadeze din cele mai stricte forme ale vieŃii. totul brodat sau pictat cu steme de aur. cu care vine Filip.

al retoricii lui grave. ataşamentul sincer faŃă de suveran. puternicul simŃ al înrudirii. <nota 92>" În acest mod ciudat de a aduce la cunoştinŃă moartea cuiva nu se află oare mai degrabă o formă veche. adevărată şi pătimaşă. Aici şocul a fost mai puŃin violent. cuvîntarea lungă cu care episcopul de Tournai îl pregăteşte cu încetul. regele FranŃei poartă doliu în roşu <nota 83>. i se tăinuieşte mult timp moartea tatălui ei. la Gând. când era gravidă cu Măria de Burgundia. bocetele asurzitoare ale oraşului. în 1497. când a fost asasinat ducele Burgundiei. pe scurt. Uneori. atunci exteriorizarea hiperbolică a durerii putea să fie la fel de mare în pompă ca şi în suflet. proprie epocii. aproape căzut în mintea copiilor. aşa cum s-a întâmplat în 1419.38 numai el. unde murise ducele. pe care asemenea ezitări nu . aşa încât Adolf de Clèves nu poate să poarte doliu după soŃia sa. pe tînărul duce. ne mesure. leşinul soŃiei lui. în stilul greoi. Cu siguranŃă.zice episcopul — e într-adevăr mort. zăpăceala curŃii. este în alb <nota 84>. în ultimii ani. nimeni nu îndrăzneşte să-i comunice lui Filip cel Bun. Contesei de Charolais. o abatere de la tot acest negru accentuează şi mai mult impresia: în timp ce întreaga curte. pentru ştirea îngrozitoare. chiar şi regina. când ducele află totuşi moartea cancelarului său Nicolas Rolin (Chastellain foloseşte chiar expresia: „avoit esté en vent un peu de ceste mort" <nota 89>). Marea groază de moarte. Relatarea lui Chastellain cu privire la manifestarea de durere a lui Carol Temerarul la moartea lui Filip. decât intenŃia de a cruŃa un bolnav. ci întreb dacă e « mort de mort et trespassé » <nota 90>. dacă e adevărat că a murit cancelarul: „« Monse-. zău. Şi când acea moarte mai rănea şi onoarea unei familii mîndre şi cerea răzbunarea ca o datorie sacră. dar şi suita lui apar în negru <nota 82>. » — « Dea ! » — zice ducele — nu asta întreb. bătrînul duce. dînd din mîini şi căzînd la pămînt. era de mult pe ducă. De asemenea şi în oraşul Bruges. şi în ce măsură era reală emoŃia violentă. intervine un element puternic de formă primitivă: bocirea mortului de către bocitoare şi exprimată artistic în plourants <nota 88>. et tellement qu'il fit chacun s'esmerveiller de sa démesurée douleur" <nota 86>. Michelle de France. Fără îndoială. „estoit pitié de oyr toutes manières de gens crier et plorer et faire leurs diverses lamentation et regrets" <nota 87>. care găseşte că o manifestare zgomotoasă a suferinŃei este nimerită şi frumoasă. «— Ha ! monseniore — zice iar episcopul — n-a murit. Dar miezul povestirii lui — şocul tînărului duce la auzul tristei veşti. îl întreabă pe episcopul de Tournai. îşi imaginează. 67 Este greu de stabilit în ce măsură. culoarea neagră învăluia adeseori o violentă durere. Ńipînd. monseniore. „et ne tenoit règle. Iar în 1393. care zace bolnav. sălbatica manifestare a durerii când se află vestea — nu poate fi pus la îndoială <nota 85>. trenant. » Abia atunci spune episcopul: «Da. aşa că e ca şi mort. este un element de cultură străveche. care vine să-l viziteze la patul lui de suferinŃă. dacă e mort. parizienii văd cu uimire că întregul alai funebru al regelui Armeniei. înŃelegerea dintre el şi fiul lui. mort în surghiun. făceau ca moartea unui suveran să devină un eveniment într-adevăr zguduitor. intră stilul de curte. Îmbinarea de primitivism. care tocmai în epoca aceasta conferă sculpturii funerare un patetism atât de puternic. care îl priveşte cât de cît. aşa încât chiar şi Chastellain observă că lumea s-a mirat când L-a văzut pe Carol lîngă patul de moarte plîngînd. apoi tînguirea solemnă a lui Filip şi a soŃiei lui. căci e bătrîn şi prăpădit şi nu mai poate să trăiască mult. în alcătuirea acestor relatări si a altora asemenea lor. emotivitate violentă şi formă frumoasă este vizibilă şi în marea teamă de a aduce la cunoştinŃa vestea unui deces. a murit cu adevărat ». superstiŃioasă. dar a damblagii. era departe de a fi cordială. » Ducele se supără: « — Vechy merveilles! <nota 91> spune-mi acuma limpede. poartă negru. prezintă de asemenea caracteristicile adevărului. Chastellain se amuză copios pe seama esteticii acestei veşti funebre. Léon de Lusignan. nici un singur caz de deces.

elle n'estoit point toujours couchée. într-o epocă în care un asemenea ceremonial măreŃ era la mare cinste. „M. care serveau 69 la tapisarea unei încăperi. Aliéner spune chiar că. ca de o faptă din cele mai reprobabile. care a rămas până în secolul al XIX-lea culoarea consacrată a patului burghez. pe covorul mare negru.. năzuinŃa spre dramatizarea vieŃii presupune o aranjare în culise. Cu cât mai înalt e rangul. glugă şi manta. Isabela de Bourbon. Verdele. După descrierea doliului superb al Isabelei de Bourbon. Camera este tapisată în întregime în negru. pe jos se află. că după crima din 1419. amenajată anume. car je luy ay trouvé le visage terriblement changé depuis que je ne le vitz. în castelul Couwenberg. dar nu în pat. tot timpul în pat. Aliéner de Poitiers — £are cinsteşte tot acest ceremonial ca pe un mister sacru — deosebirea iese la iveală în chip caracteristic. anume suveranii. dar îmbrăcată cu barbette <nota 95>. <nota 96> Este lesne de înŃeles că. Se foloseau culori fixe. după tată sau mamă rămîn nouă zile. după soŃ. iar anticamera spaŃioasă este de asemenea tapetată în negru. Femeile nobile rămîn în pat şase săptămîni numai după soŃ. et vous pro-metz par ma foy qu'il m'a fait grant peur. apoi rămîne şase săptămîni în camera ei. iar restul până la şase săptămîni stau jos în faŃa patului. datinile referitoare la doliu şi bocirea poetică în urma cadavrului mai alcătuiesc încă un singur tot. nici doliul de curte din epoca bur-gundă nu poate fi înŃeles decât văzîndu-l înrudit cu elegia. unde patosul nobil n-are ce căuta. mereu. covoare. s-a recăsătorit după numai cinci luni. Pompa funebră arată într-o formă frumoasă că cel lovit trebuie să fie cu totul neputincios în faŃa durerii. o femeie se cuvine să poarte doliu doi ani. Chambre înseamnă aici un ansamblu de perdele. unde i se adusese ştirea morŃii fiului său abia născut <nota 93>. sau chiar să pună să se taie o întreagă parcelă din pădurea de la Loches. et adieu.39 pot decât să-l enerveze ? Face parte din sfera de idei care l-a determinat pe Ludovic al XI-lea să nu se mai servească niciodată de hainele purtate. în civilizaŃiile primitive. „afară numai dacă nu se recăsătoreşte"." PrinŃesa primeşte în acest decor. camera lăuzei oferă un cîmp vast pentru pompa strictă şi pentru diferenŃierea ierarhică a paradei. ducele de Bedford. Regina FranŃei trebuie să rămînă un an întreg în camera în care i s-a adus la cunoştinŃă moartea soŃului ei. spune în continuare: „Quand Madame estoit en son particulier. cu atât mai eroic trebuie să strălucească etalarea durerii. termenul se reduce la şase săptămîni. Transpun viaŃa reală în sfera dramei şi o încalŃă în coturni. Pentru principese. deci o cameră de gală. <nota 97> EmoŃia prelucrată şi îmbrăcată în aceste forme frumoase se pierde lesne. le chancellier — scrie el la 25 mai 1483 —je vous mercye des lettres etc. regent al FranŃei pentru tînărul rege Henric al VI-lea. era în secolul al XV-lea prerogativa reginei şi a . lumea îşi amintea. că o fac să se desfăşoare ca ceva frumos şi înălŃător. Tocmai persoanele cele mai sus-puse. pături etc. Dau ritm durerii. Se face o naivă deosebire între ceremonial şi viaŃa reală: în scrierea bătrînei doamne de curte. dar numai de dragul unei forme frumoase." <nota 94> 68 Orice tabu vechi s-ar ascunde în obiceiurile referitoare la doliu. În afară de doliu. se recăsătoresc adesea foarte curînd. După fratele cel mai mare rămîn în cameră şase săptămîni. când i se comunică doamnei de Charolais. sau de calul călărit când a aflat o veste proastă. aceasta asistă la serviciul funebru. o pînză mare neagră. ni en une chambre. Ioan fără Frică fusese înmormîntat aşa cum se găsea îmbrăcat. rezemată de perne. moartea tatălui ei. în locul covorului moale. valoarea lor culturală vie stă în aceea că dau formă suferinŃei. mă gîndesc de pildă la cea irlandeză." <nota 98> „En une chambre" nu trebuie înŃeles aici ca „în una şi aceeaşi cameră". mais je vous pry que ne m'en envoyés plus par celluy qui les m'a aportées.

se Ńine seama de această formă consacrată a prieteniei. Numai unui suveran foarte urît de popor i se reproşează uneori că are relaŃii nepermise cu favoritul său oficial. unde nu este cunoscută <nota 112>. Mignon-ul suveranului este o instituŃie consacrată. se cunoaşte o formă de prietenie sentimentală. ca de pildă lui Richard al II-lea al Angliei cu Robert de Vere <nota 113>. care erau la mare cinste atât în popor. Commines povesteşte chiar că s-a bucurat de cinstea de a fi distins de Ludovic al XI-lea cu favoarea regală de a umbla îmbrăcat la fel ca regele <nota 115>. Adeseori are chiar doi prieteni de aceeaşi vîrstă. Astfel. dar de ranguri diferite. Pe dressoir <nota 101> ardeau în permanenŃă două lumînări mari în sfeşnice de argint. care înălŃa simŃămîntul de demnitate şi îl păstra. RelaŃia este privită ca o paralelă a dragostei curteneşti. iar în camera copiilor. totul în verde şi violet. Maria de Bur-gundia. şi prietenia are. culorilor şi blănurilor conferea diferitelor „stări" un cadru exterior. decât dacă. Publicitatea cu care este tratat mignonismul într-o vreme care detestă atât de mult crimen nefandum <nota 111>. Camera de lăuză a reginei FranŃei e de mătase verde. Un asemenea element se găseşte în admiraŃia faŃă de 70 umilinŃa şi autoflagelarea sfîntului. O asemenea prietenie de nedespărŃit există între tînărul Gaston de Foix şi fratele său bastard . mai înainte fusese toată în alb. Estetica formelor de viaŃă se manifesta în înfăŃişarea de toate zilele a oraşului şi satului: ierarhia strictă a stofelor. faŃă de pocăinŃa păcătosului. Estetica stărilor sufleteşti nu se mărginea la plăcerile şi durerile solemne legate de naştere. care se exprimă prin cuvîntul mignon <nota 107>. Twelfth Night <nota 108> nu poate fi înŃeleasă. Nici contesele nu aveau voie să aibă la chambre verde <nota 100>. printre care sodomia era foarte răspîndită. în ceea ce priveşte atitudinea ducelui faŃă de pretinsul Cesario. se constată strădania de a face din ele o formă şi un spectacol şi pentru alŃii. iar copilul. La ceremonia botezului. care se îmbracă la fel şi dorm în aceeaşi cameră. Orice fenomen etic este văzut cu plăcere într-o formă frumos prelucrată. în locul tendinŃei moderne de a se ascunde şi a masca relaŃiile intime şi simŃămintele puternice. care s-o aducă pe acelaşi plan cu prietenia greacă. Căci acesta este semnul distinctiv al relaŃiilor. Este relaŃia lui lacob I al Angliei cu Robert Carr şi George Villiers: chiar şi Willem de Orania. şi pe care se sprijină la recepŃii <nota 117>. Regele are întotdeauna un mignon en titre <nota 116>. şi încă un pat mare în anticameră. din care cauză se numea la chambre d'Utrecht. Tînăra mamă stă întinsă pe o couchette în faŃa focului. gol ca şi trăsurile la înmormîntarea regelui Spaniei. care se menŃine în tot secolul al XVI-lea şi o parte a secolului al XVIIlea. blana şi culoarea macatului şi păturilor sînt prescrise. trebuie privit sub acest aspect. unde parada era dictată de ceremoniile obligatorii. uneori chiar în acelaşi pat <nota 118>. la abdicarea lui Carol Quintul. în viaŃa secolului al XV-lea. Orice relaŃie din viaŃă este îmbrăcată într-o formă stilizată. lipseşte cu desăvîrşire. cu o combinaŃie artistică de perdele verzi. pentru că obloanele camerei de lăuză se deschideau abia după paisprezece zile ! Lucrul cel mai remarcabil este însă patul de paradă.40 principeselor. Bernardino din Siena dă conaŃionalilor săi. FranŃa şi Germania. într-un leagăn în camera copiilor. „Sy n'a dame ne mignon" <nota 109>. dar în camera lăuzei mai sînt două paturi mari. îmbrăcat în aceleaşi veşminte ca şi el. forma ei frumos întocmită. cât şi printre nobili <nota 106>. Materialul. căsătorie şi moarte. tot aşa. ca exemplu. tapisat în întregime în satin stacojiu. Această chambre de parement <nota 102> fusese dăruită cîndva de către locuitorii din Utrecht lui loan fără Frică. amenajate şi făcute ca şi cum ar urma să se culce cineva în ele. în afară de vechea frăŃie de sînge şi de vechea frăŃie de arme. două paturi mari. ca de pildă faŃă de „la moult belle contrition de ses péchés" <nota 104> a lui Agnès Sorel <nota 105>. anulează orice bănuială. Dar orice aluzie. Dar de regulă sînt relaŃii nesuspectate. aceste paturi servesc unei solemnităŃi tradiŃionale <nota 103>. zice Chastellain <nota 110>. care sporesc cinstea favoritului şi pe care le mărturiseşte el însuşi <nota 114>.

nr. p. cu pompa ei hieratică şi cu seriozitatea ei. Alanus redivivus. des anciens textes français. 4. 26 februarie 1516-l517. pp. cu atât mai uşor expresia ei putea să devină artă pură. Allen.a. toate. Duchesne. făceau parte din marea artă de a trăi. éd. 1213./ Veac mincinos. Moda. 3. înfăŃişau rînduiala strictă a stărilor. 162. 152. valoarea culturală a doliului a sporit prin legătura lui cu religia. II.A. relaŃiile duioase dintre prieteni şi îndrăgostiŃi. éd. eticheta îşi găsesc exteriorizarea frumoasă numai în viaŃa însăşi. 113). care scurtează viaŃa. strălucirea şi eticheta de curte./ Vreme de lîncezeală şi de stricăciune. 542.41 (prietenie care are un sfîrşit tragic). de pizmă şi de chin. 126. 2. 219. în general. Mijlocul de exprimare. 262. între tînărul duce de Clèves şi Jacques de Lalaing. Nu numai prin faptul că folosirea frecventă a bijuteriilor şi prelucrarea metalelor care împodobesc haina militară adaugă costumului un element luat direct din domeniul artizanatului. Moda împarte cu arta însăşi o serie de caracteristici esenŃiale: stilul şi ritmul îi sînt la fel de indispensabile ca şi artei. Coppenstein. dacă vreŃi. RelaŃiile sociale aveau. 1617. domeniul modei — sau. nr. 375.). 56. care face totul greşit./ Vreme fără cinste şi fără judecată dreaptă. Dar şi mai bogată a fost înflorirea estetică a acestor trei elemente de viaŃă: vitejia. de altruism nesilit şi de politicos respect faŃă de alŃii. Tot aşa. este legată intim cu una dintre arte. onoarea şi dragostea. 400. nu este arta./ Veac ce duce către sfîrşit. fastul vesel al nunŃii şi al camerei de lăuză. o estetică./ Toate inimile sînt stăpînite de/ Mîhnire şi melancolie. 5. nr. care urmăreau să înalŃe realitatea aspră într-o sferă de nobilă armonie. 11 vol. cu cea a dansului. p. soŃiile suveranilor au câte o confidentă. Toate aceste forme de viaŃă frumos stilizate. Paris. IV. care aici nu poate însemna „germane" (n. ci moda. 295. 1240 etc./ Veac de plînset. Ca mijloc de accentuare artistică a frumuseŃii trupului şi a mişcărilor trupului. PoliteŃea. Oeuvres complètes. Doliul însă şi-a găsit o viguroasă exprimare şi într-o altă formă artistică. este extrem de palid redat chiar de o ceremonie de încoronare. 936 1195. care se îmbracă la fel şi se numeşte mignonne <nota 120>. 9. 206. 967. 1642. Formele relaŃiilor sociale. 1207. 31 (I. plin de trufie şi de pizmă. — Eustache Deschamps. 208. durabilă şi puternică: monumentul funerar. 248. 85. 27. Raynaud. Cu cât o asemenea relaŃie avea un conŃinut de frumuseŃe şi de moralitate mai ridicat. VI. J./ Vreme plină de groază. Soc. în îmbrăcăminte şi în pompă. 1878-l903.. deosebirile dintre blănuri şi culori. Alanus de Rupe. Dar chiar şi în afara dansului. prelucrată cât mai expresiv cu putinŃă. Chastellain. 72 <titlu> Note 1. într-un sens mai limitat. Neapole. Orice bucurie lipseşte. 386. 366. între Ludovic de Orléans (pe atunci încă 71 de Touraine) şi Pierre de Craon <nota 119>. Epoca de sfîrşit a Evului Mediu a exprimat fără încetare prin costum un stil de viaŃă. fără vreo consecinŃă directă în artă. sentimentul de voioşie sau de durere. nr./ Veac cufundat în mîhnire. 812. 176. nr. Germanae. etc. demnităŃile bătătoare la ochi. care. 541. 566. I. Sermo. Vreme de durere şi de ispită. cf. toate acestea au trecut fără ca frumuseŃea lor să lase urme directe în artă şi în literatură. Alain Chartier. p. pp. al portului — se învecinează în secolul al XVlea mult mai îndeaproape cu cel al artei decât am fi înclinaŃi să ne închipuim. De Queux de Saint Hilaire et G. 313. In viaŃa de toate zilele. nr. cu aparenŃa lor prietenoasă. A. 933. pp. nr. éd. — . dintre glugi şi bonete. Anvers. cf. în prezent. 3. care le leagă. Oeuvres. e mult mai aproape de artă decât vrea să admită estetica academică.

27. 24. royale de Belgique. 18).. historien. 1896-l913.. IV. Convivio. Deschamps. Opéra. éd. quinte joye. Mém. — A. Christine de Pisan. — Vechea traducere olandeză a lucrării sale Estât de la maison du duc Chartes de Bourgogne. 305. Şi întotdeauna. XXVI./ Văzînd jalea tuturora./ Bătrîn. 203). Gerson. 24. născut în bezna întunericului. Bibi. 277. 327). VIII. 399. Bibi. 382. IV. Pe scurt. ca un orator. III. precum şi II. Analecta. 1844. Schmeller. şi cu jocuri amestecate cu rîsete se desfăta vorbind frumos şi în-demnîndu-şi nobilii către virtute. V. 28. p. nr. căldura. p. de la Borderie. cf.. La Marche. 259). Stein. iar nobilii lui în faŃa lui. 312. ca suveran şi căpetenie peste toŃi.. în Gerson. nr. Froissart. Opera./ Totul merge rău. p. p.. IX... slabă şi deşartă. Şi cu scopul acesta. p. Mult a mai suferit La Marche... şi-a zis că ar fi bine să le răspundă cu scrisoare comisarilor regelui FranŃei. După ce a melancolizat (= cugetat) cîtva timp. 8. 430. pp. 868. p. éd. Iar eu. Les Quinze joyes de mariage. 3 vol. Maeştri ai jalbelor. 39. 29. omul îndurerat. decât să mor. 14. Vol. foamete. X. Un lucru măreŃ şi vrednic de mare laudă. 373. 251. 21. 5. şi acolo le-a făcut tot felul de mustrări. Îşi rînduia cu socoteală într-o parte a zilei tot ce-i plăcea şi obişnuia să facă. 19. pp. de mai multe ori a stat într-un jeŃ cu spătar înalt şi frumos împodobit. Cf. Păcat originar. 41 vol. 334./ Frigul. 9. Eu./ Cu inima mîhnită. p. p. — Deschamps. 25./ sfârşitul se apropie. 38. 622 etc. p. p. pp. 22. 16. VII. éd. 8. Chastellain. p. 11. 1004 (V. Cart. 810 (IV. România.42 Deschamps. cf. 275. într-adevăr. în burniŃa deasă a tînguirii. XLIX. cap. 186. după vreme şi împrejurări. nr. 920. Discours de l'excellence de virginité. 95 (I. 17. de l'École des chartes. 209 etc. 1888. nr. nr. Marpon et Flammarion. moarte. p. 357-494. M. Chastellain. O. 15. mai abitir ca toŃi ceilalŃi. 6. 1895. pp. Léo von Rozmital's Reise. — Chastellain. CXIV. V. Opera omnia. IX. Portărel de audienŃă. Étude sur Olivier de la Marche. cura et labore monachorum sacr. VII. p. Melancolic. I. Deschamps. XXXIX./ Nu vreau nimic altceva. LXXXIX./e<*n Meschinot. in Matthaeus. ord. ticăloasă şi mult îndurerată viaŃă!. vol. La Marche. Bruxelles. LVI. p. ne sapă zi şi noapte. p. 562 (IV. p. 12. pp. poète et diplomate. .280. 7. 4 şi urm. V. 3. I. 20. Oeuvres poétiques. De vanitate mundi. 13. p. mizeria stăpîneşte/ Trupurile noastre neputincioase./ Puricii. III. 10. de l'Acad. 54. 1897. 25. p. muşiŃa şi atâtea alte feluri de gîngănii/ Se războiesc cu noi. Acum e fricos. Chastellain. Complainte de fortune.183 -l87. 1866l896. 69. Soc./ Veşnic cu lacrimi în ochi. p. plăpînd şi molîu. Monstrelet. bietul scriitor. La Marche. pp. 370. Dionysius Cartusianus. 27. H. Joannis de Varennis responsiones ad capitula accusationum etc. IV. p. des lit. 18. 364. Le livre messire Geoff roi de Cbarny.. 23. IV. p. 81. Înaltă nobleŃe a inimii căci a văzut şi privit lucruri deosebite. sa vie et ses oeuvres. a căror viaŃă e foarte scurtă.. cartea IV. I. Vereins zù Stuttgart.. des anciens textes français. p. 472. Paris. I. era îmbrăcat în haine bogate şi măreŃe. Le miroir du mariage../ Grija mă poartă în mîna ei. 28. p. Roy. Luce./ Avem război. 26. § 17.149.. 10. 310. Prologue. I. couronnés etc. Monstrolii-Tornaci. frontispiciu. lacom şi clevetitor:/ Nu văd decât nebune şi nebuni.

éd. 196-212. dragă prietenă. ia-o. Treci. Froissart. 209. pp. — Chronique scandaleuse. 1927. Ca să-i dea cinstire. pp. II. — Deschamps. 22. 55. VIII. Cum nu obişnuiau să facă oamenii de pază. La Marche. Le miroir de mariage. Aliénor de Poitiers. 100-l10../ — Hai. E./ Du-i pacea soŃiei judecătorului. 412-428. 278. La Marche. 195. p. la fel pentru Bretania.2 volume (5 titluri). Nişte oameni atât de neînsemnaŃi. Nu există nici un semn exterior al politeŃii. 5293. v. (ContribuŃii la istoria şi arheologia patriei). Diferite exemplare de asemenea „paix". Din respect. 123. p. 140. I. II. Cel ce se smereşte faŃă de mai-marele lui. PoliŃai. Les Quinze joyes de mariage./ — Ba da. 57. ib./ — N-o iau. pp. IV. Mémoires sur l'ancienne chevalerie. 290. acela îşi sporeşte şi-şi înmulŃeşte cinstea faŃă de sine însuşi. nr. 32. 190. cf. 49. Vad. V. Estât de la maison. Utrecht. p. 1462.). ca apelativ (nota Comisiei pentru redactarea Operelor alese). 51. 185. 201.. 48. p. pp. prioritate. Juvenal des Ursins. 42. care să nu aibă un adînc motiv moral. La Curne de Sainte Palaye. 43. Aliénor de Poitiers. 2842. 405. 105. IX. Droz. 1864-l869. 75. 31. pp. p. p. 47. 192. Nouvelles envoyées de la conté de Ferette par ceulx qui en sont esté prendre la possession pour monseigneur de Bourgogne. domnişoară Marote. o inadvertenŃă a lui Huizinga (v. p. doamnă. 37. Froissart. p. 46. v. III. 190. Aliéner de Poitiers. ceea ce Huizinga a vrut poate să redea prin vastenmaal (masă frugală) şi a scris din greşeală vas-tenavondmaaltijd (cina de lăsata secului). Molinet. 27-33. întîietate. în Bijdr. — Cheam-o pe vecina. 38. soŃiei guvernatorului. p. 3. Chastellain. p. Gesch. 308. p. Les honneurs de la cour. II. 44. X. p. 212. 34 ss. — Sfîntă Mărie. II. — Poftim înainte !/ Desigur. V. data!). Wright. eu n-o iau. 52. Connétable: comandant de armată (n. V./ — N-ar trebui să îngăduiŃi. Placa păcii (ol. 172. 16. Procesul de canonizare de la Tours. n-o iau deloc. éd. IV. Chastellain. § 218. p. p.t. cf. „un repas maigre". 376. pp. — Nu trec. I. 40. H. II. Evident. 277. IX. I./ — Hotărît. 35.43 30. 43. du Halgouët în Mémoires de la société d'histoire et . 58. Antoine Thomas. 56. 33. ferească-mă Isus !/ Du-i-o doamnei Ermagart. Estât de la maison. p. p. Chastellain.45. în Laborde. p. Les cent nouvelle's nouvelles. 145. 36. balada nr. éd./ Zise vecina: nu mi se cuvine/ Mie: poftiŃi. Molinet. Basin. căci numai de dumneavoastră depinde/ Ca preotul să-şi sfîr-şească slujba. p. p. Luce. I./ Mai bine să-şi dea ea darul înaintea noastră./ — Ba nu./ M-ar socoti lumea drept o proastă. 156. 210. Femeia tînără trebuie să răspundă :/ — la-o. 41. I. treci dumneata. Molinet. relatează pe larg H. IV. — Deschamps. Virtute decăzută. şi însăşi bunătatea acestei fapte îi străluceşte şi i se revarsă pe obraz. 53. en Oudhk./ Nu trec. Aliénor de Poitiers. menŃionate şi de W. Deschamps. 308. p. pp. 20. 292. I. Moli în Kerkgeschiedenis van Nederland vôôr de hervorming (Istoria bisericii din Olanda înainte de reformă). La Marche. 184. Paris. 194. IV. doamnă. — La Marche. Acta Sanctorum Apr. 126. 54. éd. 51. 39. 34./ — Pune mîna şi ia-o. în sursă se vorbeşte despre o masă frugală. 53. 50. Mélanges de philologie et d'histoire offerts à M. ia-o. 152. vol. Despre asemenea certuri pentru rang printre nobilii holandezi. 312. Th. Journal d'un bourgeois. p. p. 300. 45. pp.). Obreen. 31. III. 34. veri-şoară. 1781. p.

803. îŃi mulŃumesc pentru scrisori etc. V. 72. p. 91. nr. I. I. p. Vorbe goale! 92. cf. 83. 94. 67 Christine de Pisan. l-ar fi pălmuit. iar ceilalŃi îi rup pălăria pontificală cu şnururi cu tot. łi se rupea inima să auzi tot soiul de oameni Ńipînd şi plîngînd şi rostindu-şi feluritele lor tînguieli şi păreri de rău. 216. Denis. 84. des chron. — în arta plastică: personaje întristate. Denis. 86. 569. nr.. p. Pierre de Denin. p. rel. La Marche. 9. Rel de S.118. 64. des ducs de Bourg. 380. 79. p. Aşa susŃin Juvenal des Ursins. II. p. 254. 156. Din care pricină mulŃi dintre ei se minunară foarte de marea lui filotimie. 77. Şi fu trupul înhumat. II. Lefèvre de S. sous la dom. 49. hist. p. Chastellain. 277. Chastellain. 32. p. 543. pp. Thomas Basin. IV. p. p. p. 332. III. Intrarea delfinului ca duce al Bretaniei la Rennes în 1532. cf. interpol. 341. 111 -l14. V. 31. 201. nici măsura. Le cérémonial français. Domnule cancelar. Livre des trahisons. Jean Chartier. Les ducs de Bourgogne. se aşezau şase sau opt în partea cealaltă. p. à l'hist. p. —Jean de Stavelot.). 358. şi dacă nu s-ar fi acoperit cu mîinile. 68. nr. p. 114. Deschamps. aşa încât îl făcu pe fiecare să se minuneze de nemărginita lui durere. 62. 70. 1024. VI. 69. II. 76. 364 ss. p. 85. Fără să păstreze nici rînduiala. pp. 66. IV. p. X. VII. punîndu-i degetul în obraz şi apu-cîndu-l de braŃ încât îi sfîşiară stiharul.266. 88. Religieux de S. Dar dacă se scula unul sau doi dintre ei. 172. 1861. pp. care îl deplîng pe mort (n. de Belg. Godefrôy. 80. p. éd. IV. Rel. p. p. 607. I. 96. Chronique scandaleuse. Godefroy. p. Hist. — Journal d'un bourgeois. Journal d'un bourgeois. 65. 256.44 d'archéologie de Bretagne. 138. Coll. Mirosise el ceva despre moartea aceasta. 177. Juvenal des Ursins. 210. Denis. Intendentul general al grajdurilor. III. p. A. Laborde. II. 1649. 251. Chastellain. Chastellain. Monstrelet. p. tot aşa şi Le livre des trahisons. Rostind fel de fel de înjurături. 318. 82. 13. Paris. I. Monstrelet. veniră lîngă el. 81. 59. Aliéner de Poitiers. în Th.. 87. p. II. după documentele procesului. éd. p. p. indică alt motiv al osîndirii la moarte. — Chastellain. p. Rozmital's Reise. Fără să-i spună nici un cuvînt. 188. 1018. 90. IV. IV. p. 606. 24. Journal d'un bourgeois. p. Renaudet. V. — Raport anonim din secolul al XV-lea în Journal de l'inst. Remy. 353. nr. 38. 9. 1923. 800. I. p. nr. Chronique. I. I. I. Starostele negustorilor. 619. Il. p. belges. 14. p. dar te rog să nu-mi mai trimiŃi . p. Denis. 149. 110. 253. de S. nr. Decan al pairilor. Préréforme et humanisme a. 93. de S. Pierre de Fenin. 9. 1661. Mort de-a binelea şi răposat. Rel. D. 604. I. 61. 74. nr. p.t. Lhuillier îi arde una cu cotul în burtă. Juvenal des Ursins. p. 1029. 75. 30. I. 63. 492. 89.. 240. p. cf. 78. IX. Kervyn de Lettenhove (Chron. éd. Pierre de Fenin. Borgnet. p. 228. 296. Les honneurs de la cour. şi Thomas Basin. 71. p. IV. Plîngători. 213.114.). 60. V. de Charles VII. 73. Deschamps. 80.

Warburg. rel. II. Petit Dutaillis. care se fixează în jurul bărbiei şi atîrnă până jos (n. Cf. p. 316. p. 1932. De rébus actis sub ducibus Burgundiae compendium. 114. Şi. Kervyn. 254-256. IV. 1449. Gesammelte Schriften. specifice. dar aceasta se petrece la sfârşitul secolului al XVI-lea (n. Monstrelet. ib. XI. Coll. Când Doamna era în apartamentul său. p.). Camera de ceremonii. 350. Chastellain. 268. de Mandrot. I. A douăsprezecea noapte. Kervyn de Lettenhove. p. caracterul vinovat al mi-gnon-ilor nu poate fi pus la îndoială. éd. 113. Caméra verde. p. 217-245. F. N-are doamnă. p. Rolls séries. Les honneurs de la cour. pp. Historia Anglicana.2 vol. 103. Molinet. 100. avea. Aliénor de Poitiers. Inventarul din 1420. 117. de Belg. à l'hist. Chastellain. 118.. pp. Palaye. în nici una din camere. şi-Ńi mărturisesc pe legea mea că m-a speriat foarte. Chron. 97. Philippe de Commines.. B. II. p. H. 109. III. spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. 425. Pauli. 242.T. La Curne de S. Deux inventaires de la Maison d'Orléans. pp. p. Chastellain. Leipzig. 104. 119. Privind Evul Mediu. 282. că dezvoltarea politică şi socială a avut loc. p. p. cu alte cuvinte. id. nu vedea în el decât panaşe fluturînde. în cea mai mare parte. Laborde. La Marche. éd. V. Derh.. II. VI. În cazul lui Henric al Ill-lea al FranŃei. VIII. 95. XIV. Lefèvre de S. A. Mémoires sur l'ancienne chevalerie. Le livre des faits de Jacques de Lalaing. du XV-e siècle. Froissart. titular. pp. 105. 31. lumea a început să vadă în formele culturii medievale valori de viaŃă noi. p. 225. Bernardin v. 599. ). într-un anumit sens. p. nr. 347. 115.M. Le pas de la mort. 267. 267. nu stătea tot timpul culcată. 272. — Comedie de Shakespeare (n. Remy. în . 93. Thomas Walsingham. Riley... X. 29. éd. Documents nouveaux sur les moeurs populaires etc. 41. Theod. sous la dom.t. 108. Văl de doliu.45 scrisori prin cel care mi*le-a adus. Pierre de Fenin. p. Crima de sodomie. 15. 47. Un studiu mai aprofundat ne-a învăŃat că instituŃia cavalerismului nu este decât o subdiviziune a culturii acelei epoci. III. cap. Continuateur de Monstrelet. 26. 29. Les cent nouvelles nouvelles. adolescent. II. IV. Chastellain. Graves. 107. L'histoire du petit Jehan de Saintré. 78 <titlu> III <titlu> ConcepŃia ierarhică a societăŃii Cînd. p. vol. 61.). p. Băiat. 14. II. oricît de paradoxal ar părea. 11. I. dreptate. 106. II. des ducs de Bourg. I. La Marche.. p. Mult frumoasa ispăşire a păcatelor sale. p. etc. I. 318. 280. Oficial. şi cu bine — Lettres de Louis XI. III. Aliéner de Poitiers. 96. Romantismul timpuriu avea pur şi simplu tendinŃa să identifice Evul Mediu cu cavalerismul. 42: Urmărirea sodomiei în FranŃa: Jacques du Clercq. 237. nici mignon. 101. p.a. 111. 148. Bibl. 36. 1901 -l903. p. 102. 112. p. éd. 120. Chastellain. 337. Froissart. II. la începutul romantismului.1926. pp. 116. pp. 110. 605. căci i-am găsit faŃa grozav de schimbată de când nu l-am văzut. primul lucru ieşit la iveală din Evul Mediu a fost cavalerismul. 98. de textes pour servir à l'enseignement de l'histoire.a. p. 99. 110. Mémoires. 272. Cf. 1864. p. Sténo. 61. 338. Comodă. Hefele.

aşa stau lucrurile în ceea ce priveşte viaŃa politică şi economică. Constatarea este valabilă nu numai pentru epoca de sfîrşit a Evului Mediu. la fel de respectabil 80 din punctul de vedere ierarhic. îşi pierduse semnificaŃia preponderentă. sprijinită pe ea. sînt foarte eterogene: stările în sensul de azi. în general. incontestabil. era atribuită câte o funcŃie fiecăreia dintre stări. dar şi o rază de acŃiune mult mai vastă. însăşi iluzia în care au trăit contemporanii are valoarea unui adevăr. fiecare grupare. De altfel. cât şi romantismului. în Evul Mediu. şi anume izvoarele narative. ConcepŃia organizării societăŃii în stări pătrunde în Evul Mediu până în măduva oricărei consideraŃii teologice şi politice. până în secolul al XVII-lea. ne-am întors privirile. ocupă încă. nu potrivit utilităŃii ei verificate. Căci starea este statul. mult mai mult spre capitalismul în faşă şi spre noile forme de stat. În imaginea frumoasă pe care oamenii şi-o făceau despre stat şi despre societate. „estât" <nota 2> sau „ordo" <nota 3>. Totuşi. Aşa încât s-ar putea susŃine că eroarea se datorează atât contemporanilor. nu poate să nu fie izbit de faptul că până şi izvoarele. Noi. fiecare funcŃie. unui mare număr de grupări omeneşti care. la fel de real. ordinele cavalereşti. într-adevăr. mult mai mult spre Gând şi spre Augsburg. Dar pentru cunoaşterea civilizaŃiei epocii. ConcepŃia nu se mărgineşte la cele trei stări consacrate: clerul. poate exista şi o împărŃire în douăsprezece <nota 1>. aşa încît. Epoca feudalismului pur şi a cavalerismului înfloritor îşi începe declinul încă din secolul al XIII-lea. tranşaturi şi bucătari).). care. acordă nobilimii şi preocupărilor ei un loc mult mai mare decât i s-ar cuveni după concepŃia noastră. de altfel. puterea financiară a suveranilor. în gândirea medievală. paharnici. ordinele monastice. ceea ce urmează este perioada medievală a suveranităŃii oraşelor. ca element social. gradele preoŃeşti (preoŃi. starea de păcat („estât de péchié"). decât spre nobilime. cine este obişnuit să vadă sfârşitul Evului Mediu sub aspectul lui politico-economic'aşa cum îl concepem noi. un caracter unitar. ca şi tronurile cereşti şi puterile ierarhiei îngereşti. pe lîngă împărŃirea societăŃii în trei stări. aripile mai mult sau mai puŃin roase. noŃiunea de „stare" sau „ordin" are. Chiar si cercetările istorice s-au democratizat începînd cu epoca romantismului. meseriile. în spiritul secolului al XV-lea. când factorii dominanŃi ai statului şi ai societăŃii sînt puterea comercială a burgheziei şi. 79 Motivul acestei disproporŃii este faptul că formele de viaŃă ale nobilimii şi-au păstrat dominaŃia asupra societăŃii mult timp după ce nobilimea. şi pe drept cuvînt.46 afara ei. Puteau deci să deplîngă degenerarea clerului. Cuvintele „estât" şi „ordre" <nota 4> se aplică. Chiar dacă forma de viaŃă a nobilimii n-ar fi fost altceva decât un lustru dat vieŃii şi tot ar fi necesar ca istoria să ştie să vadă acea viaŃă cu strălucirea acelui lustru. începuse să aibă. care s-a alăturat fără rezerve părerii lor. datorită ideii că fiecare dintre aceste grupări reprezintă o instituŃie divină. starea de căsătorie pe lîngă cea de feciorie. că este un organ al CreaŃiei. ci potrivit gradului ei de sfinŃenie şi strălucirii ei. subdiaconi etc. cei de mai tîrziu. nobilimea şi starea a treia. decăderea virtuŃilor . NoŃiunea de stare nu are numai o valoare mult mai mare. ci şi pentru mai tîrziu. peste tot. primul loc. diaconi. importanŃa ei este mult exagerată de către contemporani. ca organism social. în toate cazurile. Ei nu văd nici măcar că adevăratele forŃe motrice ale dezvoltării sociale se găsesc în altă parte decât în viaŃa şi în isprăvile unei nobilimi războinice. în timp ce aceea a burgheziei este mult subapreciată. fiecare meserie este privită ca o stare. şi conŃine ideea unei realităŃi dorite de Dumnezeu. după înŃelegerea noastră. a fost mult mai mult decât un lustru. pe când cercetările istorice moderne au scos la iveală adevăratele relaŃii ale vieŃii din epoca de sfîrşit a Evului Mediu. cele patru „estats de corps et de bouche" <nota 5> la curte (pitari. nobilimea.

să consolideze pacea. Figura puternicului patrician care lua locul gentilomului. să întărească credinŃa. pe toate. meşteşugarul sîrguincios sau negustorul activ. Este un om crescut pe pajiştile Flandrei şi care avea sub ochi. un program de reformă al unui călugăr augustin poate cere cu toată seriozitatea ca orice nenobil din FranŃa să lucreze în mod obligatoriu într-un atelier sau la cîmp. să păstreze bunăstarea publică. Iar nobilimea FranŃei. cea mai strălucită dezvoltare a puterii burgheziei. decât curajul şi virtuŃile cavalereşti. o văduvă s-a . părinŃii îşi măritau fetele cât mai devreme cu putinŃă. pe văduvele sau fiicele unor burghezi bogaŃi. ca izvor al puterii. ca o miniatură de calendar sau ca un basorelief. evenimentele epocii sale prin acest geam colorat. pe cât de naiv în materie de politică. N-are habar de onoarea burgheză. în łările de Jos. să lucreze pămîntul. Cele mai înalte sarcini ale statului: să ocrotească Biserica. pour cause que de soy il n'est gaires capable de hautes attributions. zice pomposul pariegirist. care înfăŃişa muncile anului: plugarul trudind din greu. desquels il ne convient faire si longue exposition que des autres. a creat clerul. burghezii şi muncitorii erau puşi la un loc şi au rămas aşa până la RevoluŃia franceză. 81 nu găseau printre aceste tipuri lapidare mai mult loc decât figura breslaşului militant cu idealul lui de libertate. nu dinamică. prin faptele şi moravurile persoanelor distinse care o alcătuiesc. corespunde acestei imagini ideale <nota 6>. dar această noŃiune de stare a treia nu a fost conturată în conformitate cu adevărata ei funcŃie economică şi politică. iar nobilimea ca să cultive virtutea şi să păstreze dreptatea şi ca să fie. tot atât de susceptibil faŃă de iluziile etice. dar acesta rămîne temelia şi directiva gândirii sociale. totuşi. „Pour venir au tiers membre qui fait le royaume entier. istoriograful de curte al lui Filip cel Bun şi al lui Carol Temerarul şi a cărui operă bogată este şi în această privinŃă cea mai bună oglindă a gândirii acelei epoci. vede societatea din vremea lui sub o lumină stranie. sau altor slujitori ai curŃii sale. Filip cel Bun avea obiceiul de a abuza de puterea sa pentru a da ca neveste arcaşilor săi (archers). un model pentru ceilalŃi. În toată opera lui Chastellain se observă că şi el vede. Adevărul. nu vede în stat. fără sa renunŃe nicidecum la imaginea ideală. precum şi faptul că nobilimea sugea neîncetat sîngele şi puterea burgheziei. moralitatea şi generozitatea sînt însuşirile ei. des marchans et des gens de labeur. c'est Testât des bonnes villes. atribuie însuşirile înalte nobilimii. iar stării a treia numai virtuŃi inferioare şi servile. care nu aşteptau fericirea decât de la nobilime ? Chastellain îi mai numeşte încă pe orăşenii bogaŃi pur şi simplu „vilains" <nota 11>. Dumnezeu a făcut ca poporul să se nască pentru ca să muncească. Chastellain le atribuie. parce qu'il est au degré servile <nota 9>. să apere poporul împotriva asupririi. În 1412. imaginea Ńăranului sărac alternează cu cea a burghezului bogat şi trîndav <nota 7>. Acest tip era simplu şi succint. Imaginea medievală a societăŃii este statică. pentru acelaşi motiv. să procure prin comerŃ cele necesare vieŃii. Chastellain. într-ade-văr. sub pedeapsa de a fi izgonit din Ńară <nota 8>. cei mai mulŃi proveniŃi din mica nobilime. păcatele oamenilor pot împiedica înfăptuirea idealului. Pentru a evita aceste căsătorii. Astfel devine lesne de înŃeles că un om ca Chastellain. Nu cumva această lipsă totală de viziune cu privire la un viitor de libertate burgheză a acŃionat şi a contribuit la încolŃirea pesimismului în mintea lui Chastellain şi în minŃile celor asemenea lui.47 cavalereşti. pentru lucrarea credinŃei. nobilimii. Subaprecierea burgheziei provine din faptul că tipul sub care oamenii îşi reprezentau starea a treia nu fusese încă deloc corectat după realitate. în noŃiunea de starea a treia. să combată silnicia şi tirania. vitejia. orbit de splendoarea vieŃii burgunde." Virtutea ei este umilinŃa şi sîrguinŃa. supunerea faŃă de rege şi bunăvoinŃa de a procura plăcere celor de rang mare <nota 10>.

E auzită din gura înalŃilor prelaŃi. les os qui ont la terre arée Des povres gens. este că ducele dă fata înapoi mamei. Chastellain îl admite cu greu pe marele financiar Jacques Coeur. în a sa Liber de lapsu et reparatione justitiae (Carte despre greşelile şi îndreptarea justiŃiei) <nota 20>. o temă revine în planul întîi: Ńăranul jefuit. c'est la blée. la Paris. tatăl jignit se mută cu toată averea lui la Tournai. care este extrem de semnificativ pentru caracterul impulsiv al lui Filip <nota 13> şi care.48 recăsătorit la două zile după înmormîntarea soŃului ei <nota 12>. circulă în Evul Mediu o manifestare opusă: mila faŃă de bietul popor care o duce atât de greu. aşa cum se exprimă ea în poemul flamand Kerelslied (Cîntecul omului din popor) şi în Proverbes del vilain (Proverbele omului din popor). cade bolnav de supărare 82 iar sfârşitul conflictului. „Le pauvre homme n'aura pain . O dată. prieteni ai Reformei. Pe lîngă luarea în derîdere. izgonit din casa şi din curtea lui. pe care a rostit-o înaintea regenŃilor şi a curŃii. în însuşi idealul cavaleresc şi în exercitarea virtuŃilor şi sarcinilor rezervate nobilimii se află un element paralel: o diminuare a dispreŃului aristocratic arogant faŃă de popor. hărŃuit de războaie. În pofida acestui dispreŃ pentru starea a treia. supt de funcŃionari. în timp ce execrabilul Gilles de Rais. nu-i face cinste. dar la iertare adaugă cuvinte jignitoare şi uimitoare. Mutarea nu-i aduce decât necazuri şi greutăŃi. lipsit de vitele lui. Ducele porunceşte ca fata să fie dusă într-un loc sigur. seniorul. dont leur esperit crie Vengence à Dieu.. pentru tatăl jignit nu are decât aceste cuvinte: „ce rebelle brasseur rustique". In Temple de Bocace. în curajoasa şi mişcătoarea sa predică politică. tînguirea nu mai ia sfîrsit. c'est le grain. pe tema Vivat rex <nota 21> la 7 noiembrie 1405. în jurul anului 1400: Nicolas de Clemanges. venită să-i ceară îndurare. şi dacă uneori murmură şi critică stăpînirea: „povres brebis. care îndură cu răbdare: „le prince n'en sçait riens" <nota 18>. în palatul reginei. <nota 17> Veşnic aceleaşi văicăreli: bietul popor. maltratat de ostaşii ambelor tabere. se întinseseră puŃin câte puŃin asupra Ńării întregi. în ciuda îngrozitoarelor lui fărădelegi. care n-a fost de acord cu o asemenea căsătorie. simŃindu-se însă obligat să se scuze. a sătenilor. „et encore si meschant vilain" <nota 14>. supus la contribuŃii de 83 război. vé à la seigneurie. în acea tînguire. sub influenŃa îngrozitoarelor devastări şi a nesiguranŃei care. toŃi se hrănesc din sudoarea Ńăranului. care altminteri nu se teme deloc să-şi dezaprobe stă-pînul. sau Gerson. acordă aici toată simpatia sa ducelui. în FranŃa. Chastellain socoteşte că n-are rost să pomenească numele burghezilor căzuŃi în marea bătălie din faŃa oraşului Gând <nota 16>. îl linişteşte şi îi bagă minŃile în cap. Si fault de faim périr les innocens Dont les grans loups font chacun jour ventrée. găseşte un acces uşor în templu. povre fol peuple" <nota 19>. cu ură şi dispreŃ. Chastellain. pentru a fi în afara jurisdicŃiei ducelui şi pentru a putea să aducă nestingherit afacerea în faŃa Parlamentului din Paris. ducele s-a lovit de refuzul încăpăŃînat al unui berar bogat din Lille. trăieşte în lipsuri şi mizerie. Qui amassent a milliers et a cens Les faulx trésors. datorită naşterii sale nobile <nota 15>. cu un cuvînt.. ca urmare a Războiului de o sută de ani. în această formă. Le sang. după concepŃia noastră.

sans plus. voyez du commun l'indigence. where was then the gentleman ?" <nota 30> şi îşi închipuie că nobilimea tremura la auzul ei. trecînd prin La Bruyère şi prin Fénelon. qui par advanture sera chauld: demanderont du pain. et querez qui paye. Ea a rămas întotdeauna o speculaŃie morală. Pourvoyez-y à toute diligence : Las ! par faim. crieront à la rage de faim. . cu toate că în ele sună apropiata răzvrătire. faptul că ideea a fost exprimată de Poggio în lucrarea sa De nobilitate (Despre nobleŃe). Cronicarii nu pot să nu revină adesea la această temă: subiectul lor îi obligă să revină <nota 26>. episcopul de Beauvais. tout sera prins. expune în tînguiri amare mizeria poporului. fără efect social activ. La fel de caracteristică pentru esenŃa idealului cavaleresc. On lui oste draps de laine et de lin. <nota 28> Într-un caiet. Este de aşteptat ca apologeŃii idealului cavaleresc al sfîrşitului Evului Mediu să fie de acord cu aceste manifestări de compasiune pentru popor: punerea în practică a datoriei cavalereşti. et happé.49 à manger. Encontre vous. devrait bien suffire cette misère: — viendront ces paillards qui chergeront tout. căci ce altceva sînt tînguirile bătrînului Mirabeau. oferit regelui cu prilejul Statelor din Tours în 1484. paour et misère tremble.. la fel de stereotipă şi de teoretică este ideea că adevărata nobleŃe nu rezultă decât în virtute şi că în fond toŃi oamenii sînt egali. cât şi în aceea a trubadurilor. tema mizeriei poporului se regăseşte în Quadriloge invectif <nota 24> al lui Alain Chartier şi în poemul inspirat din acesta din urmă: Débat du laboureur. il demande indulgence. L'eaue. S-a exagerat uneori semnificaŃia cultural-istorică a ambelor concepŃii. sa pauvre femme gerra. de a-i ocroti pe cei slabi. la Statele din Blois în 1433 şi la cele din Orléans în 1439 <nota 23>. ou au four. duprestre et du gendarme (Convorbireaplugarului. froid. Ideea „că nobleŃea izvorăşte din inimi mai curate" <nota 31> era curentă încă din secolul al XH-lea. S'il a péché ou commis négligence.. et auront quatre ou six petits enfants au fouyer." <nota 22> Jean Jou-venel. până târziu în secolul al XVIII-lea. 84 Nu se vede nici o urmă de tendinŃă deliberată spre reforme sociale şi se va cînta în continuare pe aceeaşi temă. precum au fost şi în saloanele „de l'ancien régime". Asociată cu plîngerea celorlalte stări despre greutăŃile lor. Molinet compune în versuri o Resource du petit peuple (Mijloacele poporului de rând) <nota 27>. iar Meschinot atrage atenŃia în repetate rîn-duri asupra părăsirii în care trăieşte poporul: O Dieu. Totuşi. preotului şi ostaşului) <nota 25> al lui Robert Gaguin. Oamenii aud de obicei acest vechi egalitarism abia în fraza revoluŃionară a lui John Ball: „When Adam delved and Eve span. atât în poezia latină. lui demeure pour boire. N'est-ce pitié des biens que l'on lui emble ? Il n'a plus bled pour porter au molin. Recunoaşterea tezei că adevărata nobleŃe este aceea a inimii este considerată ca un triumf al Renaşterii şi s-a citat în acest sens. le impunea să fie de acord. La pauvre mère si n'aura que bouter es dens que un peu de pain ou il y ait du sel. sinon par advanture aucun peu de seigle ou d'orge. Or. Ambele concepŃii erau de mult locuri comune ale literaturii de curte. mila faŃă de popor rămîne stereotipă şi negativă: nu are nimic programatic. ca dovadă. „l'ami des hommes". tînguirea ia făŃiş caracterul unei mustrări politice <nota 29>.

de moy. Dont vient ce nom: villain. vilment estes conçuz. les contes et les dus. Les roys puissans. fără nici un gînd de a reduce inegalitatea existentă. NoŃiunea de egalitate fusese împrumutată de SfinŃii PărinŃi din Cicero şi din Seneca. Quant ilz naissent. Adam. Potrivit acestor idei. Grigore cel Mare dăduse Evului Mediu timpuriu fraza: „Omnes namque homines natura aequales sumus." <nota 33> Ea a fost repetată mereu pe toate tonurile. 85 menit. pensez. Adam se adresează el însuşi urmaşilor săi : Enfans. Le gouverneur du peuple et souverain. . sans avoir en desdain Les povres gens. qui les cuers blesce? Vous estes tous d'une pel revestuz. Qui après Dieu suis pères premerain Créé de lui. pentru a arăta nobilimii „că uneori cei pe care îi socotesc bădărani sînt însufleŃiŃi de cea mai mare vitejie" <nota 35>. Et les villains de tout vice qui blesce: Vous estes tous d'une pel revestus. Căci fondul tuturor acestor idei este că nobilimea are chemarea de a susŃine şi de a purifica . de quoy sont ilz vestuz ? D'un orde pel. ci foarte apropiata egalitate în moarte.50 Dont vient a tous souveraine noblesce ? Du gentil cuer. la sfârşitul Evului Mediu. Homme mortel. que la mort tient le frain <nota 34>. puis eusmes soif et faim. această idee nu Ńintea o egalitate depărtată şi lipsită de speranŃă în viaŃă. . doleur. Mais l'esperit nous inspira a plain Perpétuel. venuz.. et enfans en tristesce. Comment est l'un villain Et l'autre prant le nom de gentillesce De vous. Quant Dieu me fist de la boe ou je fus. faible.Prince. Vo mère fut. paré de nobles mours. Labour. il nous créa tous nuz.. Căci pentru omul medieval..Nulz n'est villains se du cuer ne lui muet <nota 32>.. Eve de moy. La Eustache Deschamps o găsim într-o relaŃie clară cu reprezentarea dansului macabru. Pour noz péchiez enfantent a destresce Toutes femmes. unii adepŃi entuziaşti ai idealului cavaleresc scot cîteodată în relief isprăvile unor eroi Ńărani. frères ? dont vient tele noblesce ? Je ne le sçay. pesant et vain. tous estes descenduz Naturelment de ma coste et d'Evain. enfans. să-i consoleze pe oameni de nedreptatea lumii. se ce n'est des vertus.

Jean Germain. 339. A. 13. 345. p. Dar. Liber de virtutibus duds Burg. fără ele. 12. VI. III. p. 2. p. 279. 22. VII. Războiul a venit în lume o dată cu Cain şi Abel şi de atunci s-au împărŃit oamenii în buni şi răi. III. p. VII. łărănoi. despre care nu are rost să facem o atât de lungă arătare ca despre celelalte. 15. Jacques du Clercq. Ordine şi ordin. În viaŃa lui Boucicaut. împlinirea dreptăŃii <nota 36>. Stare si stat. p. întrucît se află pe treaptă slugarnică. 170. łărănoiul ăla de berar nesupus. I. echivalenŃă care reiese şi din tendinŃa de a da titlului de doctor aceleaşi drepturi ca şi titlului de cavaler. 4. II. V. 13-l6. Froissart. p. Chastellain. din pricină că nu e în stare de dregătorii înalte. 2. şi iarăşi bădăranul ăla ticălos. XIII. a neguŃătorilor şi a oamenilor de la coarnele plugului. idealul cavaleresc are un efect mai general şi mai puternic. aflăm că două lucruri au fost înfiinŃate prin voinŃa lui Dumnezeu. p. cavalerii au chemarea de a le apăra şi ocroti pe celelalte două <nota 40>. 14. p. ca doi stîlpi pentru a susŃine ordinea legilor divine şi omeneşti. deoarece în el erau asociate cu elementul etic o mulŃime de elemente estetice. 100. ViaŃa dreaptă şi virtutea dreaptă a nobililor sînt leacurile vremurilor grele. 90 ss. 17. II. cf. I. p. VU. pp. Foy et Chevalerie" <nota 39> sînt cei trei crini din Le Chapel des fleurs de lis (Pălăria cu flori de crin) de Philippe de Vitri. III. 226. 241. The Evolution of Parliament. prin respectarea idealului cavaleresc. 10. 5880. 416. cap. 1920. 16. „Science. p. Chastellain. II. Pollard. Chastellain. p. éd. căci acesta este îndeobşte încercat de nenorocirile războiului <nota 37>. 3. pp. a Ńine în pace poporul. a apăra. p. 86 De aceea a fost înfiinŃată prea nobila şi prea înalta stare a cavalerismului: pentru a ocroti. pp. Aşa trebuie să piară de foame nevinovaŃii/ Cu care îşi îmbuibă zilnic burŃile l\Jpii cei . qui moult bien conviennent ensemble" <nota 38>. 309. 10. 8. lumea n-ar fi decât harababură. de ele depind bunăstarea şi pacea Bisericii şi a regatului. Deschamps. Cf. Exposition sur vérité malprise. reciproc echivalente. Pentru a ajunge la al treilea mădular care întregeşte regatul. rînduială. — Chastellain.51 lumea. V. 8289. p. 245. Molinet. dovedeşte înaltul conŃinut etic al idealului cavaleresc <nota 41>. II. Chastellain. pe înŃelesul oricui. ei reprezintă cele trei stări. p. 108.. Ordin. Londra. — Chastellain. aceşti doi stîlpi sînt cavalerismul şi ştiinŃa. 204. „chevalerie et science. Stări ale trupului şi ale gurii. Le miroir des nobles hommes en France. L'entrée du roy Loys en nouveau règne. 83. 9. starea oraşelor credincioase. <titlu> Note 1. 7. p. p. pe lîngă cea a unei învăŃături şi capacităŃi deosebite. pp. Este cinstirea unei voinŃe deosebite şi a unui curaj deosebit. ordine. 6. 82. IV. 5. EchivalenŃa dintre cavalerism şi ştiinŃă. 11. dintre ele. Kervyn. unul dintre cei mai puri reprezentanŃi ai idealului cavaleresc de la sfârşitul Evului Mediu. VI. Monstrelet. oamenii simt nevoia de a-l vedea pe om într-o sferă mai înaltă şi vor s-o exprime în forma fixă a două consacrări pentru o misiune superioară în viaŃă.

Martijn 43. de Clemanges.. dacă nu-l îndeamnă inima. O. împodobită cu purtări nobile. I. copii. 1613. La complainte du pouvre commun et des pauvres laboureurs de France. — în traducerea latinească: Gerson.. 466-480. p. 19. 260. . nr. Suveranul nu ştie nimic. II. p. voi. Oeuvres. IV. Opera.. de frig. L.. Denifle & Châtelain. după Dumnezeu. nr. 33.325./ . greoi şi fără rost. v. Friedrich. fraŃilor ?/ De unde vine asemenea nobleŃe ?/ N-o cunosc./ Iar neamul prost din toate viciile care înjosesc :/ SînteŃi cu toŃii înveşmîntaŃi în aceeaşi piele. biet popor nebun. 230. Les Faictz et Dictz de messire Jehan Molinet. 21. 22. Duchesne. nr. când Adam săpa şi Eva torcea. p. decât din întîmplare un pic de secară sau de orz. 44. 32l-350. 325. IV. cap./ Dar duhul ni l-a insuflat din plin/ Veşnic. Kervyn.Nimeni nu e bădăran. Alain Charrier. Epistolae et orationes. Thomas Basin. îŃi cere îndurare. din mine. născuŃi. ). 20.. p. I. 607. 26. VI. 672. XXX. 2 vol./ Care îngrămădesc cu miile şi cu sutele/ Comorile neîndreptăŃite: grînele. Denifle. De la natură. Carnahan./ Şi pe Eva. I. II. 28. sînt cel dintîi tată. 1537. de frică.115.52 mari. 26./ Care. 1140. 1934. apoi am avut parte de sete şi foame. şi vezi să nu plătească. — Ballade. în A. 18. Paris. 25. passim. pp./ Ea v-a fost mamă. p.. toŃi sînteŃi coborîtori/ în chip firesc din coasta mea şi din Eva. 296. Monstrelet. Biete oi. 1895. 176-l90. Cf./ Dacă a păcătuit sau a fost delăsător/ FaŃă de Tine.// când Dumnezeu m-a făcut din glodul în care mă aflam. VII. III. Lydius.. 1897-l899. ar trebui să se pună capăt acestei mizerii: — vor veni derbedeii aceia şi vor încărca totul. La désolation des églises etc. 583-622. Bibl. — Legătura dintre noŃiunea de egalitate şi cea de nobleŃe a inimii este exprimată în mod sugestiv în cuvintele Ghismondei către tatăl ei Tancredi. 1903. de mizerie. 30. pp. en France. din Adam./ . Bernier.. 1819. de la Renaissance. LVI. care arareori va fi cald: vor cere pîine. Copii. de la Borderie. ib. 87vso. Les lunettes des princes. Opera. Maerlant. pp. 2 vol. cf. Omul sărac nu va avea pîine de mîncat./ Iar celălalt ia nume de nobleŃe/ Dintre voi. 23. oasele celor ce au arat pămîntul/ BieŃilor oameni. p. 1917. Paris. ed. p. Doamne. ed. biata lui nevastă va naşte şi vor avea patru sau şase copilaşi pe vatră. The Ad Deum vădit of Jean Gerson./ Doar apa îi rămîne de băut.H. dacă nu vine din virtuŃi. 27.a. Paris./ownW des États Généraux de France tenus à Tours en 1484. V. éd. ne-a creat pe toŃi goi. 52 sq. p. grîul. 67. de l'école des chartes. Masselin./ Nu e păcat de bunurile care i se fură ?/ Nu mai are grîu de dus la moară. 24. Leiden. nenorocire stăpînirii. Paris. N. pp. nr. University of Illinois Studies in Language and Littérature. Leipzig. totul va fi luat şi înhăŃat. 13. cf. l. al căror suflet strigă/ Cerîndu-i lui Dumnezeu răzbunare. VI. în H.. 56./ Sîngele. pp. 19. din mine. 34. XII. p. Rob. 19. — Deschamps. textul francez a fost editat în 1824. Froissart. Zău. Chartularium Univ. Trăiască regele. Thuasne. 113. mai ales I. p. De unde le vine tuturor nobleŃea sublimă ?/ Din inima nobilă. cuvintele citate. litt. în D. Jean Meschinot. unde era atunci nobilul ? 31. Bibi. A. 497-513. 59. ed. Chastellain. Le livre des trahisons. Jehan Petit. W. Coll. pp. sa vie et ses oeuvres. I. — Deschamps. p. f. des documents inédits. IX. slab. éd./I se iau velinŃele de lînă şi de in. Der lateinische Hinter-grund zu Maerlants „Disputacie".275. 32. 613. priveşte nevoia omului de rînd/ Dă-i ajutor în mare grabă:/ Vai. 29. pp. vor urla de foame ca turbaŃi. Biata mamă nu va avea ce să le vîre în gură decât un pic de pîine şi sare. pp. Gaguini. sau pe cuptor. în prima nuvelă din ziua a patra a Decameronului lui Boccaccio (n. Cum este unul bădăran./ Creat de el. 402. tremură de foame. toŃi oamenii sîntem egali. 4./ Om muritor. 48. pp. III.

Tînărul rege al FranŃei — cartea a fost scrisă pe la 1388. 1898./ . care trăieşte în cercurile curŃii şi ale nobilimii. bazată pe alianŃa regilor. Coll. 40. de mém. 203. RelaŃia intimă dintre consacrarea cavalerească şi ideile religioase reiese deosebit de clar din povestea băii cavalereşti a lui Rienzo <nota 4>. Chiar şi unele reprezentări religioase sînt aduse la rîndul lor în domeniul idealului cavaleresc: fapta de arme a arhanghelului Mihail a fost „la première milicie et prouesse chevalereuse qui oncques fut mis en exploict" <nota 1>. că moartea Ńine frîul. 35. VI. Molinet. Regele FranŃei ar trebui să cedeze cîteva oraşe de frontieră şi ./ Cîrmuitorul poporului şi suveranul. conŃii şi ducii. 1176. 90 <titlu> IV <titlu> Ideea cavalerismului Gîndirea medievală în general este străbătută şi saturată în toate compartimentele ei de reprezentări religioase. durere.p. p. de l'hist. fără să-i dispreŃuieşti/ Pe oamenii de rînd. pe care o compară cu botezul şi cu căsătoria <nota 5>. de France. ca „milicie terrienne et chevalerie humaine" <nota 2>.. 1507. 39. — Deschamps.214. Tot aşa. 1887-l889. ŞtiinŃa. 2 vol. Jean le Maire de Belges. p. de la el se trage cavalerismul. care este la fel de tînăr ca şi el şi la fel de nevinovat de vechiul conflict./ Pentru păcatele noastre nasc în dureri/ Toate femeile. 36. V. XXVII. Petitot. juriştilor sau căpeteniilor de oşti. p. cavalerismul este o imitaŃie pămîntească a cetelor de îngeri din jurul tronului lui Dumnezeu <nota 3>. Amîndoi trebuie să stea de vorbă personal despre 91 această pace./ când se nasc. . Les chansons de Namur. éd.53 Muncă. să renunŃe la interesele mărunte care ar constitui o piedică dacă tratativele ar fi încredinŃate prelaŃilor. 80 ss. Chastellain. 94-96. Mémoires sur l'ancienne chevalerie. cărora le sade foarte bine împreună. în această privinŃă: La Curne de Sainte Palaye. când se mai puneau atâtea speranŃe în nefericitul Carol al VI-lea — va încheia uşor pacea cu Richard al Angliei. 13. I. pp. II.. pp.Măria ta. 104-l07. în ticăloşie sînteŃi zămisliŃi. 38. 124. Soc. un plan menit să asigure fericirea lumii în viitorul apropiat. Le Chapel des fleurs de lis. VI. CredinŃa şi Cavalerismul. Romania. fac oare să se contureze mai precis unele idei politice privitoare la misiunea nobilimii ? Da: ideile referitoare la lupta pentru pacea universală. Lejouvencel. A. Lecestre. C. Neobositul făuritor de proiecte Philippe de Mézières. este impregnată de idealul cavaleresc. cu ce sînt înveşmîntaŃi ?/ Cu o piele jegoasă. éd. pe cucerirea Ierusalimului şi pe izgonirea turcilor. 41. pp. şi copii în jale. visînd un ordin cavaleresc care să întreacă în măreŃie vechiul ordin al Templierilor şi cel al Ospitalierilor. 37. a conceput.// Regii puternici. 1335. întemeiate pe îndeplinirea datoriei de către nobilime. Marile speranŃe. VI. Piaget./ De unde vine acest nume: prostime. gîndeşte-te. 375. 211. Poetul spaniol Juan Manuel vorbeşte despre acea consacrare ca despre un fel de sfîntă taină. care răneşte inimile ?/ SînteŃi cu toŃii înveşmîntaŃi în aceeaşi piele.. Cavalerismul şi ştiinŃa. în Songe du vieilpelerin (Visul bătrinului pelerin). — Livres desfaicts du mareschal de Bouacaut. Le miroir des nobles hommes de France. Philippe de Vitri. 1781. gândirea acelui grup mai restrîns. II. să-şi povestească minunatele revelaŃii care au prevestit-o. Favre et L. nr.

iar gloria şi onoarea sînt obiectul istoriei <nota 13>. tot Chastellain izbuteşte s-o facă cel mai bine. pentru a-şi reaminti din când în când de nobila găteală pe care şi-o impusese. solemnul Chastellain. cu ajutorul lui. sau crainicul Berry. clădit din fantezie pestriŃă şi din emoŃie înălŃătoare. încep prin a declara cu grandilocvenŃă că scriu pentru a exalta virtutea cavalerească şi glorioasele fapte de arme <nota 8>. pe evrei şi pe sarazini. în aparenŃă incoerente. cavalerismul însală tot timpul aşteptările: este tras în jos de originea lui legată de păcat. De îndată ce pacea va fi încheiată. dacă predicile nu pot fi de ajutor ca să-i convertească pe tătari. Lefèvre de Saint-Rémy. de la Paris. Războiul era în general un proces cronic. punîndul în legătură cu evlavia şi cu virtutea. distinsul La Marche. Pretutindeni se vor stinge toate certurile şi duşmăniile. de incursiuni tîlhăreşti izolate. Istoria devine relatarea seacă a unor fapte de arme şi a unor solemnităŃi de stat. Ca ideal de viaŃă frumoasă. iar diplomaŃia un instrument foarte complicat şi defectuos. cu toate că în aceste visuri se amesteca într-o măsură mai mare politica practică şi interesată <nota 7>. despre egoismul viclean şi despre abuzul de putere. este un ideal estetic. în timp ce Froissart. foarte generale şi în parte de un complex inextricabil de probleme juridice locale şi meschine. un joc nostim cu reguli nobile. Dar vrea să fie un ideal etic: gândirea medievală nu putea acorda unui ideal de viaŃă decât un loc nobil. a redus totul la o imagine frumoasă. Lucru pe care Chastellain l-a înŃeles perfect. poreclit „Toison d'Or". el însuşi autor al unui întîr-ziat produs romantic al epicii cavalereşti. 92 atît războaiele cât şi politica din vremea lor erau extrem de informe. Istoria. Face impresia că mintea acestor scriitori — o minte lipsită de adîncime. Orléans visa şi el pacea şi cruciada. Acest criteriu istoric. este un punct de vedere extraordinar de îngust. Molinet îşi uită tot timpul intenŃia cavalerească şi povesteşte evenimentele clar şi simplu (făcînd abstracŃie de limba şi stilul lui). Căci miezul idealului rămîne trufia. La Monstrelet tendinŃa cavalerească este şi mai exterioară. în realitate. arizii Monstrelet şi d'Escouchy. un conciliu general îi va îmboldi pe suveranii creştinătăŃii să pornească la război <nota 6>. dominat în parte de idei tradiŃionale. Oricare dintre cronicarii francezi cunoscuŃi din secolele al XIV-lea şi al XV-lea: tăiosul Froissart. comparat cu judecata unui istoric ca Tucidide. trebuie s-o spunem — foloseşte ficŃiunea cavalerismului ca pe un corectiv al imposibilităŃii lor de a-şi înŃelege epoca. cu excepŃia lui Commines şi a lui Thomas Basin. Nu este exclus ca despre asemenea planuri măreŃe să mai fi fost vorba şi în conversaŃiile prieteneşti ale lui Mézières eu tînărul Ludovic de Orléans. concepŃia cavalerească are un caracter foarte special. răspîndite pe un teritoriu mare. toŃi. şi a creat iluzia ordinii. Nici unul dintre ei. Această imagine a unei societăŃi bazate pe idealul cavalerismului dă lumii un colorit ciudat. în mînăstirea Celestinilor. frumoase cu adevărat sau în aparenŃă. nu se poate Ńine de cuvînt până la capăt. pâna lui de cronicar scrie fără încetare despre trădare şi cruzime. când . în esenŃă. de onoare şi virtute cavalerească. ei asistă la aceste nobile acŃiuni şi trebuie să le judece oficial. pe turci. Dar e un colorit care nu prea rezistă. s-a servit de idealul cavaleresc şi. înălŃată până la frumuseŃe. se lăfăie cu gîndul într-o „prouesse" <nota 9> ideală şi în „grans apertises d'armes" <nota 10>. care vor fi adevăraŃii martori ai istoriei ? Crainicii <nota 11> şi regii de arme <nota 12> — e de părere Froissait. totuşi. despre o acŃiune militară care a devenit întru totul o goană după cîştig. bombasticul Molinet. nefiind în stare să discearnăîn toate acestea o evoluŃie socială reală. se va putea pregăti cruciada. pot fi citaŃi ca exemple de regi de arme istoriografi. în această funcŃie etică însă. Méliador. ei sînt experŃi în materie de glorie şi de onoare. ConsideraŃi din acest punct de vedere. cîrmuirea tiranică a Ńărilor va fi reformată. Statutele Lînii de Aur impuneau înregistrarea faptelor de arme cavalereşti.54 cîteva castele. Era singura formă în care puteau înŃelege evenimentele.

marele motor al aristocraŃiei este orgoliul. şi pretutindeni în lume" <nota 19>. aber auch allés Edle. numai pentru glorie şi onoare. în esenŃa ei. înŃelegerea încheiată înainte de „Combat des trente" <nota 18> (27 martie 1351) între messire Robert de Beaumanoir şi căpitanul englez Richard Bamborough sa sfîrşit cu cuvintele acestuia din urmă: „şi aşa vom face. ca o conturare a idealului aristocratic. în săli şi în palate. cât şi spiritului rafinat al quattrocentoului."Din trufie. în timp ce în relaŃiile sociale ale claselor mijlocii şi inferioare — spune Taine — resortul cel mai însemnat este interesul. este de origine franceză şi este onoarea de clasă. DorinŃa pătimaşă de a fi preŃuit de posteritate era tot atât de puŃin străină cavalerului nobil din secolul al XII-lea şi condotierului grosolan. „or. în pieŃe. aşa cum însufleŃeau ele viaŃa pur medievală din afara Italiei. După Froissart. auch wenn er durch oder ohne seine Schuld allés ùbrige. năzuieşte spiritul italian. care este polul vieŃii nobile. et. care par ba expresia unui înalt simŃ al onoarei." AmbiŃia personală şi dorinŃa de glorie personală. Liebe und Hoffnung eingebusst hat. când spune: Honneur semont toute noble nature D'aimer tout ce qui noble est en son estre Noblesse aussi y adjoint sa droiture <nota 20>. de la Dante încoace.55 spune: „La gloire des princes prend en orgueil et en haut péril emprendre toutes principales puissances conviengnent en un point estroit qui se dit orgueil <nota 14>. Froissart începuse chiar să recomande vitejia fără nici o motivare religioasă sau morală. rămîne impresionantă. stilizată si exaltată. Adevărata istorie a aristocraŃiei oferă pretutindeni o imagine în care orgoliul este asociat cu un egoism neruşinat. sînt înfăŃişate de Burckhardt drept însuşirile caracteristice ale omului Renaşterii <nota 17>. „Es ist die rătselhafte Mischung aus Gewissen und Selbstsucht. este. Nu încape îndoială că Taine are tendinŃa de a înfrumuseŃa aristocraŃia. ca să se vorbească despre aceasta în vremurile viitoare. Totuşi afirmaŃia lui Taine. Este înrudită cu definiŃia dată de Burckhardt simŃului onoarei din vremea Renaşterii. extinsă. anticipează spiritul Renaşterii. francez sau german. parmi les sentiments profonds de l'homme. În alt loc spune că la evrei si la păgîni onoarea era mai scumpă şi mai respectată. Am impresia că acesta este unul dintre punctele în care Burckhardt a exagerat distanŃa dintre Evul Mediu şi Renaştere. el le opune un simŃămînt al gloriei şi onoarei general-umane. welche dem modernen Menschen noch ubrig bleibt. sub influenŃa modelelor antice. il n'en est pas qui soit plus propre à se transformer 93 en probité. în care se . Această sete de glorie şi de onoare a Renaşterii. Dieses Ehrgefiihl vertrăgt sich mit vielem Egoismus und grossen Lastern und ist ungeheurer Tăuschungen făhig. pour l'obtenir. Glauben. NăzuinŃa spre glorie şi onoare cavalerească este indisolubil legată de cultul eroului. Chastellain. Onoarei şi gloriei de clasă. în timp ce creştinii au primit onoarea prin credinŃă şi lumină. dintre Europa occidentală şi Italia. dezbrăcată de simŃămîntul feudal şi fecundată de gândirea antică. pentru că la ei era cultivată pentru ea însăşi şi în aşteptarea unei laude pămînteşti. ambiŃia cavalerească a unei epoci anterioare. patriotisme et conscience. il est tenté de le mériter" <nota 15>. spre care. din secolul al XIV-lea. s-a născut onoarea. kann sich daran anschliessen und aus diesem Quell neue Krăfte schôpfen <nota 16>. ba mai degrabă rezultatul unui orgoliu neînnobilat. deşi întru totul 94 medieval prin stima lui pentru idealul cavaleresc. car l'homme fier a besoin de son propre respect. das in einer Persônlichkeit ubrig geblieben. precum şi — enfant terrible cum este — pentru carieră <nota 22>. în aşteptarea unei recompense cereşti <nota 21>.

care până în acea clipă îşi ascunsese intenŃia. exclamă: „StaŃi ! LuaŃi-i legătura de pe ochi şi să se scoale în picioare ! " „Et me parçus de lors — spune Chastellain — que le coeur luy estoit en haut singulier propos pour le temps à venir. du paon (Legămîntele păunului) de Jacques de Longuyon. losua. „les neuf preux". descotorosit de minciunile cu care scrierile curente i-au denaturat istoria <nota 25>. Avea de pedepsit acolo o răscoală. „Et bien entretenoit — se spune despre Henric al Vlea al Angliei — la discipline de chevalerie. care îl traduce pe Quintus Curtius pentru Carol Temerarul. supunîndu-se nevoii de simetrie. Alegerea eroilor trădează raportul strîns cu romantismul cavaleresc: Hector. el însuşi.56 îmbină elemente medievale şi renascentiste. Probabil că el e acela care. aşa cum făcuse Maerlant cu un veac şi jumătate mai înainte. după modelul AntichităŃii. călăul îşi scoate spada din teacă. Avea o deosebită predilecŃie pentru Cezar. prin figura lui Alexandru. Alexandru fusese doară primit în sfera de idei a cavalerismului încă din vremea înfloririi romanului cavaleresc. Acest grup de nouă eroi. că îi oferă în acea traducere un Alexandru autentic. Iuda Maca-beul. trei păgîni. cam prin 1312 <nota 31>. Arthur. alŃii la surghiun pe viaŃă." Exemplul lui Carol Temerarul este nimerit pentru a dovedi că spiritul Renaşterii. Dacă îl comparăm pe Carol Temerarul cu un virtuoso <nota 30> italian din aceeaşi epocă. deosebirea dintre ei nu este decât de erudiŃie şi de gust. întotdeauna. vinovatul a şi îngenuncheat. ViaŃa cavalerească este o imitaŃie. David. David. afacerea era lămurită şi judecată sub toate formele. Intr-una din poeziile sale. Ducele stă pe scaun în faŃa eşafodului ridicat în piaŃă. Dar mai puternică este dorinŃa lui de a da suveranului. adunate toate la un loc şi împodobite cu blazoaneîe respective <nota 23>. se trage de-a dreptul din idealul cavaleresc. Troilus. ascultă timp de cîteva ore lectura „des haultes histoires de Romme" <nota 26>. atât de caracteristică spiritului 95 . atulici Carol. totodată puŃini suverani au dorit în mod mai conştient decât Carol Temerarul să egaleze marile şi strălucitele fapte ale anticilor. „Il désiroit grand gloire — spune Commines — qui estoit ce qui plus le mettoit en ses guerres que nulle autre chose. ca resort al faptelor sale. i-a preferat pe antici. ToŃi contemporanii lui au acordat mare importanŃă acestei imitaŃii deliberate. Cezar. O imitaŃie a eroilor din ciclul lui Arthur sau a eroilor antici. Elementul cavaleresc şi elementul renascentist sînt la fel de indisolubil legate în cultul celor nouă viteji. năzuinŃa spre o viaŃă frumoasă. Paris. Eustache Deschamps a preluat ideea de la maestrul său Guillaume de Ma-chaut şi i-a consacrat numeroase poeme <nota 32>. Lucrurile s-au petrecut cu prilejul primei lui intrări ca duce la Malines. Sfera fanteziei antice nu fusese încă separată de cea a Mesei Rotunde. încă din copilărie pusese să i se citească isprăvile eroice ale lui Gauvin şi ale lui Lancelot. declară. n-are nici o importanŃă." Clasicismul. era considerat de origine romană. Alexandru. în 1467. pătruns în sfera idealului cavaleresc. „lesquelz il vouloit ensuyre et contrefaire" <nota 27>." Chastellain i-a văzut cea dintîi aplicare în practică a acestui gust accentuat pentru acŃiunile măreŃe si pentru frumosul gest antic. Cezar. comme jadis faisoient les Rommains <nota 24>. et eust bien voulu ressembler à ces anciens princes dont il a esté tant parlé après leur mort <nota 28>. 95 înainte de culcare. Carol cel Mare si Godefroy de Bouillon. un exemplu de urmat. pe măsură ce dobîndeşte importanŃă. unul din instigatori condamnat la moarte. mai tîrziu. Hanibal şi Alexandru. trei evrei şi trei creştini. Carol îi mai citea încă pe autorii clasici în traducere. Hercule. apare pentru întîia oară în Voeux. et pour acquérir gloire et renommée en singulière œuvre <nota 29>. Nobilul portughez Vasco de Lucena. aduce o oarecare epurare a imaginii istorice a AntichităŃii. iar forma lui de viaŃă aparŃine goticului „flamboyant". Cavalerismul. regele René descrie mormintele lui Lancelot.

Gît de vie a rămas această fantezie în secolul al XV-lea şi chiar mai tîrziu. care luptaseră de partea sau împotriva Ioanei. Tomira. seria celor nouă preuses. pentru a da dovadă de un patetic loialism francez. 97 mai mult ca despre o curiozitate. ca pe o relicvă <nota 43>. într-adevăr. Semiramida. totuşi. aşa încât îi regăsim pe preux şi pepreuses în producŃiile ulterioare ca Lejouvencel (Băie-Ńtmdrul). sînt cele ale contemporanilor. sentimentele proburgunde. Cultul naŃional-militar al eroilor. reiese din faptul că a fost parodiată: Molinet îşi încearcă umorul cu nouă „preux de gourmandise" <nota 34>. ca al zecelea preux? <nota 37> Ludovic de Orléans avea motiv să manifeste o deosebită atenŃie memoriei lui Du Guesclin: conetabilul îi fusese naş şi-i pusese atunci o spadă în mînă. Suveranii burgunzi păstrau în tezaurul lor o serie de relicve romantice rămase de la eroi: o spadă a sfîntului Gheorghe. Dar la Pucelle lipseşte. scrie despre moartea lui Carol al VII-lea un mystère. păstrată în manuscris. Această idee a avut şi ea succes: Ludovic de Orléans a pus să se ridice în sala mare de la Coucy statuia viteazului conetabil. punînd lîngă cei nouă un al zecelea preux. iar în ceea ce o priveşte pe Ioana d'Arc. nimic nu dovedeşte că ideea a avut succes. Parcă ar fi o galerie de generali ai lui Napoleon. ceea ce nu a împiedicat ca ideea să aibă succes. să recite câte o strofă despre isprăvile lor: Dunois. Unii contemporani mai vorbesc despre ea fără emoŃie şi veneraŃie. o spadă care aparŃinuse lui „messire Bertrand de Claiquin" (Du Guesclin). contemporan şi conaŃional: pe Bertrand Du Guesclin <nota 36>. la intrarea lui Henric al VI-lea al Angliei în Paris. Ludovic de Laval. Cultul eroilor la sfârşitul Evului Mediu şi-a găsit o formă literară în biografia cavalerului desăvîrşit. Chastellain. împodobită cu stema lui. în secolul al XV-lea i sa hărăzit acest rang. a adăugat celor nouă preux. în slujba regelui. este precedat de toŃi optsprezece <nota 33>. Jacques de . la nevoie. printre care Pentesilea. ca o galerie de viteji. ca Gilles de Trazegnies. precum şi alŃii. Uneori. cu Du Guesclin şi cu Ioana d'Arc pe al zecelea loc. un colŃ al mistreŃului lui Garin le Loherain <nota 40>. nepotul prin alianŃă a lui Du Guesclin şi frate cu camarazii de arme ai Ioanei d'Arc. unde toŃi comandanŃii care. în parte foarte ciudate. ca Boucicaut. care ştia de minune să-şi lase la o parte. Ca a zecea în rîndul femeilor lumea se aşteaptă la Ioana d'Arc. Xaintrailles. „à l'antique" pentru a-l înfăŃişa pe unul dintre viteji <nota 35>. din când în cînd. se leagă în primul rând de persoana bravului şi prudentului războinic breton. mai puŃin cunoscuŃi <nota 39>.57 epocii de sfîrşit a Evului Mediu. în 1431. Sînt prezenŃi în tapiserii. Deschamps a mai extins însă reprezentarea şi în alt mod decât adăugînd pe listă figurile feminine corespunzătoare. Tot felul de comandanŃi de oaste. figurile au devenit legendare. Totuşi. Cum se îmbină aici domeniile fanteziei: al celei cavalereşti şi al celei religioase ! încă un pas şi ne găsim în faŃa braŃului lui Liviu. A scos din Justinus şi din alŃi scriitori cîteva figuri clasice. Jean du Bueil. psaltirea <nota 41> în care învăŃase carte în copilărie Ludovic cel Sfînt <nota 42>. La Hire figurează în lucrare. A legat cultul eroismului antic de prezent şi l-a introdus în sfera patriotismului militar francez în faşă. Francise I se îmbrăca încă. Jean de Bueil. ocupă în imaginaŃia contemporanilor un loc mult mai mare şi mai onorabil decât ŃărăncuŃa din Domremy. Cele mai interesante. li se născocesc blazoane. primit solemn de papa Léon al X-lea. luptaseră împotriva englezilor. vin. în lucrarea lui Mamerot. care se naşte în FranŃa în secolul al XV-lea. aceste două nume lipsesc <nota 38>. şi a pocit îngrozitor cele mai multe dintre nume. i-a dat capelanului său Sébastien Mamerot misiunea să scrie o istorie a celor nouă eroi şi a celor nouă eroine.

58 Lalaing. îi spune scutierul lui. reiese din cuvintele tatălui lui Boucicaut. Se scoală devreme şi-şi petrece cel puŃin trei ore în rugăciuni. qui sont ces deux femmes à qui vous avez si grands reverences faictes ?» — « Huguenin. Realitatea acestei vieŃi foarte agitate dispare sub aparenŃa frumoasă a imaginii cavalerismului. DispreŃul bogăŃiilor. nici să-şi reducă averea. soit Romains ou autres" <nota 46>. bazîndu-se pe informaŃii şi documente foarte sigure <nota 44>. intenŃionat misterioasă. plecată cu intenŃia temerară de a-i izgoni pe turci din Europa. de cumpătare şi fidelitate. Boucicaut este înfăŃişat ca tipul cavalerului cumpătat. cam prin 1465. fusese nimicită de către sultanul Baiazid. unde venise în 1401 ca să guverneze în numele lui Carol al Vl-lea. Este cumpătat şi sobru. Cine ar putea crede că adevăratul Boucicaut nu corespunsese în toate privinŃele acestei imagini ? ViolenŃa şi cupiditatea. nu iau fost întotdeauna străine nici acestei nobile figuri <nota 52>. Huguenin. atât de neobişnuite în clasa lui. în genunchi. Şi-a obişnuit şi toŃi slujitorii să fie evlavioşi şi decenŃi şi i-a dezobişnuit să înjure <nota 47>. Cumplita catastrofă de la Nicopole nu are. îşi servise Ńara în vremuri de mare restrişte. care nu voise nici să-şi sporească. Vinerea se îmbracă în negru. vor avea destul. răspunde într-o zi curtenitor reverenŃelor făcute de două doamne pe care le întîlnise. Se referă oare la dăruirea voinŃei sale în mîinile doamnei. cum îi şedea bine unei devize. ceea ce îi atrage laudele Christinei de Pisan <nota 49>. Evlavia lui Boucicaut are un caracter puritan. era zugrăvită imaginea frumoasă a cavalerului ideal. căreia îi închinase fidelitate. ditil. Jean le Meingre. ci o imagine a cavalerului ideal. » Lors luy dist: «Monseigneur. numit de obicei le maréchal Boucicaut. ascultă zilnic două liturghii. ar fi păcat să le las atâta moştenire <nota 45>. Romanul biografic despre Jean de Bueil. unde cavaleria franceză. sau stă de vorbă despre lucruri cucernice. <nota 54> A murit în 1477. „« Monseigneur. Căzut în dizgraŃia regelui. care trebuie să fie o caracteristică a cavalerului adevărat. le cinsteşte pe toate de dragul uneia şi întemeiază ordinul „de l'écu verd à la dame blanche" <nota 48> pentru apărarea femeilor. vorbeşte puŃin şi cel mai mult despre Dumnezeu. dist-il. ceea ce 99 explică în parte deosebirea de concepŃie. Se aflase cu Jean de Nevers în 1396 la Nicopole. despre virtute sau despre cavalerism. Este un adept zelos al cultului nobil şi cast al femeii. cucernic şi totodată curtenitor şi învăŃat. Fu din nou luat prizonier la Azincourt în 1415 şi muri după şase ani în captivitate. Oricît de grăbit sau de ocupat ar fi. încă din 1409. despre sfinŃi. dacă sînt cinstiŃi şi viteji. sau trebuie să vedem în ea o resemnare generală în faŃa vieŃii. în Le livre desfaicts. je ne sçay. j'ayme trop mieulx faire reverence à dix filles communes que avoir failly à une femme de bien.» — «Filles communes. iar dacă sînt nevrednici. numit Lejouvencel. atitudine pe care nu ne-am aştepta s-o găsim decât într-o epocă mult mai tîrzie ? În asemenea culori de evlavie şi modestie. unui . Jean de Bueil era un căpitan care luptase sub flamura Ioanei d'Arc şi fusese amestecat mai tîr-ziu în răscoala Pragheriei53 şi în războiul „du bien public". »" <nota 50> Deviza lui suna: „Ce que vous vouldrez" <nota 51>. Cavalerul model era văzut totuşi într-o lumină cu totul diferită. spunînd: copiii 98 mei. decât o culoare ştearsă. La Genova. elles sont filles communes. pentru a da nu o pagină de istorie contemporană. a sugerat. a fost scris cam o jumătate de secol după viaŃa lui Boucicaut. duminica şi sărbătorile face pe jos un pelerinaj sau pune să i se citească din vieŃile sfinŃilor sau istoria „des vaillans trespassez. unul dintre admiratorii săi i-a strîns isprăvile într-o carte.

în puternic contrast cu această manieră. poate. Quant on voit sa querelle bonne et son sang bien combattre. la drept vorbind. En cela vient une délectation telle que. care va produce mai târziu figura muşchetarului. în chip atât de simplu şi de mişcător. încât cu greu i se poate găsi perechea. dar şi aceştia sînt aproape toŃi chiori sau schilozi. Un asemenea tip realist de cavaler (de altfel. nici mai tîrziu. Pune pe fiecare cal câte doi oameni. intitulată Le Jouvencel. eu toată că stăpînul lor fusese fratele ei de arme. atât elementul cucernic. În Le Jouvencel vedem tranziŃia de la tipul cavalerului la cel al militarului naŃional: eroul cărŃii îl eliberează 100 pe bietul prizonier. se mărginesc să exalte isprăvile acestuia.. Pentru a putea cîrpi hainele căpitanului. slabi. O vacă furată i se restituie căpitanului inamic. o poveste a vieŃii sale. ci înfăŃişează baza afectivă a vitejiei militare în sine: totala desprindere de egoismul stîrnit de emoŃia primejduirii vieŃii. On s'entr-ayme tant à la guerre. qui si vaillamment expose son corps pour faire et accomplir le commandement de nostre créateur. De altfel. voluptatea creată de credinŃă şi de jertfa de sine. car il est tant reconforté. adînca înduioşare produsă de curajul camaradului. il n'est homme qui sceust dire quel bien c'est. ca în acest pasaj din Le Jouvencel <nota 59>: „C'est joyeuse chose que la guerre." Aceste cuvinte ar fi putut la fel de bine să fie spuse de un soldat modern. în partea a doua. nici aceşti autori nu vorbesc despre Ioana d'Arc. simŃim aerul nopŃii şi tăcerea <nota 57>. cât şi cel amoros din viaŃa lui Boucicaut lipsesc în prima parte din Le Jouvencel. Vraiment il n'a paour de rien <nota 60>. lipsurile şi necazurile lui şi curajul de a îndura foametea şi primejdiile. a grognard-ului <nota 55> şi apoilu-ului <nota 56>. nu l-ar fi putut produce încă. IntenŃia cavalerească nu se trădează decât la începutul cărŃii. literatura bur-gundâ. are un caracter foarte realist. nemenŃinut. până la sfîrşit).. în descrierea unei expediŃii nocturne pe cîmp. o curiozitate descrisă după calapodul cavalerilor rătăcitori mai vechi. mult mai solemnă si mai încătuşată în formele feudale decât cea propriu-zis franceză. Psihologia curajului în război n-a fost exprimată. Copleşit de mari onoruri. Această primitivă emoŃie ascetică este baza pe care idealul . la cererea acestuia. Dar ce bine le-o fi povestit el isprăvile sale militare! Aici se anunŃă spiritul FranŃei militare. prima parte din Le Jouvencel dă un tablou atât de sobru şi de veridic al războiului din vremea aceea. il est si ravi. i se fură inamicului rufele. Le Jouvencel. cu toată politeŃea. în ciuda formei sale poetice. cei mai mulŃi nepotcoviŃi. care îi îndeamnă pe tineri să înveŃe îndeletnicirea armelor din această scriere şi care îi previne împotriva trufiei. Un castelan îşi adună garnizoana şi numără numai cincisprezece cai. Aici găsim mizeriile războiului. cu condiŃia să devină un bun francez.59 grup de trei dintre slujitorii săi. qui ne l'a essaiié. Ele nu au nici o legătură cu idealul cavaleresc ca atare. de ce lucrarea continuă pe un ton de romantism siropos. Pensez-vous que homme qui face cela craingne la mort ? Nennil. mult mai mult mai arhaizanta. et pour amour ne l'abandonner point. Jacques de Lalaing este. chiar în această lucrare. Il vient une doulceur au cueur de loyaulté et de pitié de veoir son amy. qu'il ne scet où il est. alături de Le Jouvencel. sînt redate deghizate în hainele ridicole ale unei scene pastorale răsuflate. ca Gillon de Trazeignies. poate. Spre deosebire de viaŃa lui Boucicaut. invidiei şi cupidităŃii. Et puis on se dispose d'aller mourir ou vivre avec luy. i se face dor de viaŃa de aventuri şi de libertate. nici mai înainte. Faptul că autorul nu a fost o singură persoană explică. unde forma istorică ascunde un spirit romantic. Cartea cu isprăvile acestui erou slăvit al burgunzilor vorbeşte mai mult despre turnire romantice decât despre războiul adevărat <nota 58>. la larme en vient à l'ueil. ca şi de un cavaler din secolul al XV-lea. cel puŃin în prima sa parte. unde Ńăranii din părŃile Baselului şi-au găsit Termopilele. cumplita expediŃie din 1444 a bandelor franceze pe teritoriul elveŃian şi bătălia de la Sankt Jacob an der Birs.

Op. 4 vol. pp. L. Soc. 7. 24. p. ed. Lefèvre de S. Şi ocrotea foarte mult rînduiala cavalerească. dar şi masca în spatele căreia se poate ascunde o întreagă lume de egoism şi de violenŃă. Molinet. Oeuvres du roi René. I. II. aşa cum făceau odinioară romanii. — . 16-l7. Froissart. 1. 14. 152-l65. éd. toate puterile mai însemnate se întîlnesc într-un punct strîmt care se cheamă trufie. lorga. 3. care îi mai rămîne omului modern. I. Le cuer d'amours espris. 443./ NobleŃea adaugă şi simŃul ei de dreptate. p.). p. l.. Acest simŃ al onoarei se împacă şi cu egoismul puternic şi cu viciile mari şi este capabil de amăgiri uriaşe. 469. dar şi toată nobleŃea care a mai rămas într-o personalitate i se poate ataşa şi poate extrage din acest izvor puteri noi.. p. VII. p. 10. N. I. ed. Luce. 2. passim. 23. Chastellain. unde lui Bamborough. cf. éd.a. 22. Le livre de la. i se poceşte numele în Brandebourch (n.t. Chastellain. chiar dacă si-a pierdut din sau fără vina sa tot restul. 3. II. 1. I. Cf.). I. căci omul mîndru are nevoie de respectul de sine şi. p. 4. al XIV-lea. 101 <titlu> Note 1. 266.. 11. d'Escouchy. 8.. La Marche. I. Op. Monstrelet. VI. — Les origines de la France contemporaine. numit şi Bembro sau Brembo. Froissart. Lupta celor treizeci. 5. p. VII.'p. 54. ed. 1845. p. 17. Froissart.t. Luce. p. — Die Kultur aer Renaissance in Italien.. 19. Crainicul era un ofiŃer care comunica declaraŃiile de război etc. 116. Le débat des hérauts d'armes de France et d'Angleterre. p. V. însufleŃirea energică a unui şir de secole. Luce. credinŃă. p. 2-3. Onoarea cere oricărei firi nobile/ Să iubească tot ce e nobil în fiinŃa sa. 13. p. Pannier et P. Luce. 18. prologue. 506. 249. Regele de arme era un ofiŃer. nu există altul mai apt să se prefacă în probitate. 221. II. Gloria suveranilor sălăşluieşte în trufie şi în înfruntarea primejdiilor mari. VI. 112. 20. 15. Oaste pămîntească şi cavalerism omenesc.. — Chastellain. Vitejie.. dragoste şi speranŃă. paix. Angers. Grafenburg. Rémy. Cea dintîi ostăşie şi vitejie cavalerească ce s-a săvârşit vreodată. Dar printre simŃămintele adînci ale omului. Mari isprăvi de arme. 1887. 362. III. p. pp. 6. 10. Persoana lui era inviolabilă (n. De Quatrebarbes. cit. I. La Révolution. Este amestecul enigmatic dintre conştiinŃă şi egoism. ed. comandant al crainicilor (n. cit. 17. II. pentru a-l obŃine. 21. 16. p. 2. des anciens textes français. p. p. 453. Konrad Burdach. 187. 12. — Le Dit de Vérité.60 cavaleresc se înalŃă până la o nobilă reprezentare a desăvîrşirii virile. 9. I. începutul sec. El libra del cavallero et del escundero. I. o năzuinŃă intensă spre o viaŃă frumoasă. pp. Philippe de Mézières. 190. Meyer. l. p. patriotism si conştiinŃă. éd. 1893. p. 112. Molinet. p. IV. 155. Chastellain. p. Romanische Forschungen. Froissart.). Briefwecksel des Cola di Rienzo. înrudită îndeaproape cu kalokagathia greacă. e ispitit să-l merite.

p. p. 146. Deschamps. pp. nr. VII. 312. Garin Lorenul. Du Guesdin. P. Le débat des hérauts d'armes. p. Le livre desfaicts du mareschal Boucicaut. S. 88. O poezie de 9 strofe despre cei 9 viteji în diferite manuscrise haarlemeze din secolul al XV-lea. 151 v. p. Wielant. 117. Petitot. 200/1. La France pendant la guerre de cent ans.). Deschamps. 1923. ed. cap. 27. 334. 242. Ogier danezul şi Wieland fierarul se întîlnesc în FranŃa. 44. LXXVI ss. XXXVI. II. pp. Spade ale lui Tristan. Lecourt. XXXV. 266. 3343. v. p. Le livre desfaicts. 47. p. 45. I. 42. 38. pp. 26. 56. Chastellain. p. 207. ceea ce îl împinse în războaie mai mult decât orice alt lucru. România. II. p. Journal d'un bourgeois. p. 41. Viteaz. lucrarea mea Rechtsbronnen van Haarlem (Izvoare juridice din Haarlem). textes français. 108. fie alŃii. id. 48. 12. Burckhardt. . 31. 324. pp. Laborde. Flandriae. fie romani. în Don Quijote. p. 379. Kultur der Renaissance. 45-55. p. Scutului verde cu doamna albă. pp. 28. 274. Şi am băgat de seamă atunci că inima lui era cum nu se poate mai înclinată spre vremile viitoare şi pentru a dobîndi slavă şi faimă prin fapte neobişnuite. VI. şi este păstrată azi în biblioteca UniversităŃii din Leida. 214. History. R. 4255. 37. G. Rotondi mArchivio storico Lombardo. L'épée de Tristan. şi ar fi vrut mult să semene cu acei suverani din vechime. MăreŃelor povestiri ale Romei. — La Marche. III. nr. I. Coll. 1927. 1883. p. I. Corp. pp. XXXVII. XLIX. 440. Le lay du très bon connestable B. 32. 231.a. 138. comisar al Statelor în Belgia. 390. Pannier et P. 185. J. Psaltirea a fost dobîndită în timpul războiului de succesiune la tronul Spaniei. Thomas Heywood a scris The exemplary lives and memorable acts of Nine the most worthy Women of the World (VieŃile pilduitoare şi faptele memorabile ale celor nouă femei cele mai viteze din lume). 27. VII. nr. 4091. 68. — Molinet. 216. de mémoires (séria I). Forma inversată (le Loheraine Garin) a dat naştere numelui pe care acest personaj semilegendar îl poartă în epopeea germană: Lohengrin (n. Antiquités de Flandre. Vitejilor răposaŃi. Bull. 246. 1908. VI. éd. 403. în Anglia rămîn cunoscuŃi ca „the nine worthies" (cei nouă viteji) până în secolul al XVII-lea. Comptes rendus de 1'Acad. 36. II. nr. et Belles lettres.61 Lefèvre de S. § 171. 185. — Chastellain. Dorea mare slavă. éd. — Ph. 43. H. 34. p. des Inscr. Du Guesdin. 33. II. 5. Anglia şi Italia: v. chron. 260. despre care s-a vorbit atâta după moartea lor. 29. 46. IV. f. pp. 35. p. II. 69. II. 652. 239. Cervantes îl numeşte „todos los nueve de la fama" (Cei nouă cavaleri ai Faimei). de la soc. 25. 242. p. 4220. de către Ioan van den Berg. The debate between the Heraldes (Dezbaterea dintre crainici). p. cf. Jenkinson. Doutrepont.199. V. nr. L. 161. La mort du roy Charles VII. ed. p. Burton. II. 206. cf. Faictz et dictz. Loth. dixième preux. p. nr. The jewels lost in the Wash. Viteji la mîncare. La Curne de Sainte Palaye. p. pp. 432. 39. Le livre desfaicts. 40. VI. 1923. 30. despre poezie: Histoire littéraire de France. p.1. 529-539. 173. nr. 316319. Remy.t. Meyer. 93. regina Elisabeta încheie şirul (n. X. Pe care voia să-i urmeze şi să-i imite. p. 1922. des ane. 183.). 86. The Anatomy of Melancholy (Anatomia Melancoliei). Meyer. M. Luce. nr. VIII. XLVI şi urm. De Smet. 69. 29. John Coke. 362. p. — Commines. 239. anecdota în Doutrepont. Londra 1886.

). Acest ideal al războinicului nobil. că uită unde se găseşte. 96. Monseniore. Soc.62 49. aceste simŃăminte nu au fost principalii factori care au făcut din cavalerism acea formă frumoasă de viaŃă. 59. 60.t. Cavalerul rătăcitor este. 1521." Aşadar. î. 55. 50. cu idealul monahal: în ordinele militare religioase din vremea cruciadelor. dreptate.). La prima lui înflorire. M. he is the representative of unhampered freedom in ideal directions <nota 1>. II. cap. p. lipsit de orice bunuri. a bodogăni): poreclă dată ostaşilor din vechea gardă a lui Napoleon (n. éd. nu-i e frică de nimic. Mi se umple inima de un dulce simŃămînt de credinŃă şi de duioşie când îmi văd prietenul care îşi expune trupul cu atâta curaj. Le débat des deux amants. încât cine n-a încercat-o. care să dea acestui complex de simŃăminte şi de idei căldura vieŃii. Le livre des cents ballades. Christine de Pisan. LV. zise el. Huguenin. We glorify the soldier as the man absolutely unencumbered. nu poate spune ce bine e. 52. numită astfel prin analogie cu cea a husiŃilor. decât să nu fac unei singure femei de neam. and willing to toss that up at any moment when the cause commands him. Poilu (păros): poreclă dată ostaşilor francezi în primul război mondial (w.. zise el. Raynaud. II. acesta s-a deplasat din ce în ce mai mult spre sferele închipuirii. ca să îndeplinească porunca ziditorului nostru. căci e atât de întremat. Kervyn de Lettenhove. nu ştiu. guvernează încă „sentimentally. Oeuvres poétiques. ba chiar în mod necesar. if not practically. — Antoine de la Salle. cine sînt aceste două femei.r. Într-adevăr. Şi din această pricină simŃi o asemenea desfătare. Owning nothing but his bare life. lipsit de legături pămînteşti şi sărac.). Pe măsură ce realitatea a dezminŃit cu cruzime idealul. G. p. 25. Totuşi. a mormăi. p. îŃi dau lacrimile. accentul cade pe elementul lui ascetic. — Fete de rînd. p. sînt fete de rînd. Cum doriŃi. 105 <titlu> V <titlu> Visul de eroism şi de dragoste Pretutindeni unde idealul cavaleresc este slujit în chipul cel mai pur. acest ideal s-a asociat de la sine. Se iubesc atât de mult între ei în război ! când vezi că Ńi-e dreaptă cauza şi că cei de-un sînge cu tine " luptă bine.t. zice William James. raporturile idealului cavaleresc cu elementele superioare ale conştiinŃei religioase: milă. 3 f. Binelui public. răscoală izbucnită în FranŃa în 1440 împotriva reformelor 1 Carol al VII-lea. 58. Chastellain. Le livre des faits du bon chevalier Messire Jacques de Lalaing. 4acă dragostea n-ar fi intervenit ca o vîlvătaie. Oeuvres. I. Si nici rădăcinile lui. Pragheria. mult mai bucuros sînt să fac plecăciuni în faŃa a zece fete de rînd. 54. de la Praga(n. ca şi templierul. the military and aristocratic view of life. 51. Grognard (de la grogner. — Liga binelui public a luat fiinŃă în 1464 împotriva lui Ludovic al XI-lea.). Şi apoi mă pregătesc să mă duc să mor sau să trăiesc cu el şi din dragoste să nu-l părăsesc deloc. Paris. CredeŃi că omul care face asta se teme de moarte ? Cîtuşi de puŃin. cărora le-aŃi făcut atât de mari plecăciuni ? — Huguenin. fidelitate. La salade. . e atât de încîntat. VIII. Vesel lucru mai e războiul. înfipte nemijlocit în curajul războinic viril. des anciens textes français. — Atunci îi spuse: Monseniore. ca să păstreze acolo trăsăturile ascezei nobile. le Noir. 56.. nu l-ar fi putut înălŃa până la acea culme. Le Jouvencel. 20. care în mijlocul realităŃilor sociale erau arareori vizibile. A fost dizolvată în urma bătăliei de la Montlhéry (n. nu sînt nicidecum artificiale sau superficiale. 57. 4 vo. éd.

eroul din dragoste. această salvare trebuie redusă la salvarea fecioriei. adică la respingerea rivalului. Nu cumva. caracteristice idealului cavaleresc. veşnic. în felul acesta. AcŃiunea eroică trebuie să fie eliberarea sau salvarea femeii din primejdia cea mai ameninŃătoare. până la urmă. Iar în sfera individuală a dragostei. Cel care o răpeşte poate fi uneori un balaur stupid. azi perimată. e mai tandră şi mai profund tainică. în fond. la fel de puternic. decât răstălmăcirea etică a dorinŃei nesatisfăcute. cel puŃin până foarte de curînd. abnegaŃia plină de curaj. care apare şi va apărea pretutindeni şi mereu. ca să zicem aşa. în afara literaturii. din cunoscuta pictură a lui Burne-Jones. sau femeia vrea ca el să se înfăŃişeze astfel ? Probabil că mult mai mult bărbatul. îşi găseşte expresia aproape exclusiv concepŃia bărbatului. Nevoia de a da dragostei un stil nobil si o formă nobilă îşi găseşte un cîmp vast de desfăşurare chiar în formele de viaŃă: în manierele curtenitoare. năzuinŃă pe care o cunoaşte orice băiat de şaisprezece ani. în timp ce caracterul nemijlocit al ideii poate fi dovedit zilnic de către oricine ? în literatură. Astfel. Este transformarea cea mai nemijlocită a poftei senzuale într-o abnegaŃie etică sau cvasietică. Cu ce naivă sinceritate reiese el. iată motivul romantic invariabil. moartea devine imediat alternativa împlinirii dorinŃei. Şi aici. în reprezentarea dragostei în forme literare. Manifestarea şi satisfacerea poftei. se află în cea mai strînsă legătură cu baza erotică a atitudinii faŃă de viaŃă şi nu sînt. de a trece printr-o primejdie. dar reapare mereu în forme noi. la păstrarea femeii pentru sine ? în orice caz. mintea cere reprezentări noi pe aceeaşi temă. Cavalerul şi iubita. dar curînd se adaugă dorinŃa de a o scăpa de suferinŃă pe fiinŃa rîvnită. motivul rămîne fără îndoială. însuşi subiectul suferă pentru femeie. în general. 107 Eliberarea fecioarei este motivul romantic cel mai străvechi şi întotdeauna tînăr. învaŃă totul de la viaŃă. Tema cavalerului şi a iubitei a fost dată de raporturile reale din viaŃă. sînt înlocuite şi suprimate prin acŃiunea eroică întreprinsă din dragoste. Dar acest vis de eroism din dragoste. Şi nu are nevoie de sublimarea romantică a eroismului. dragostea este în permanenŃă sublimată şi romantizată. creşte şi se dezvoltă ca o plantă luxuriantă. căci prin . care par irealizabile. Viziunea femeii asupra dragostei rămîne întotdeauna voalată şi ascunsă. Este greu de precizat în ce măsură se manifestă în reprezentarea eroului îndrăgostit aspectul masculin al dragostei şi în ce măsură cel feminin. este asigurată pentru ambele părŃi. în glume şi în sport. Patima însăşi impune culori mai puternice visului de suferinŃă şi de renunŃare. ideea aceasta este creatoarea pryi excelenŃă a motivului cavale-resc-erotic: tînărul erou care o eliberează pe fecioară. Bărbatul victimă a suferinŃelor din dragoste este oare imaginea în care bărbatul însuşi vrea să se recunoască. în jocurile de societate. în care figura modernă a fetei trădează atât de direct inspiraŃia senzuală. Cum este cu putinŃă ca o interpretare. în fond. La început. de pildă în romantismul cinematografic al cowboy-ilor.63 Trăsăturile profunde: asceza. motivului iniŃial i se adaugă un stimulent puternic. tocmai prin candoarea reprezentării. de a fi tare. să fi văzut aici redarea unui fenomen al naturii. Nevoia de dragoste nu-şi găseşte expresia 106 formală şi stilizarea numai în literatură şi în artele plastice. Prima temă simplă s-a tocit repede. aspectul cavaleresc al dragostei nu s-a născut în literatură. iar satisfacŃia. dar aceasta. cel mai primar. de a suferi şi de a sîngera. motivul se prea poate să fi fost uneori evitat o bucată de vreme. din cauza repetării lui exagerate. ci în viaŃă. de pildă. care copleşeşte şi îmbată inima plină de dor. elementul sexual este întotdeauna prezent. viaŃa imită astfel literatura. poate. Ea provine direct din nevoia bărbatului de a-i arăta femeii iubite curajul. a mitologiei.

factor care verifică şi reînnoieşte în permanenŃă literatura respectivă. Nu mai mult decât romanul senzaŃional de azi. flori tîrzii ale romanelor de aventuri cavalereşti. devenind o expresie mai vaporoasă şi mai rezervată sau mai spirituală. cu nevoia bărbatului de a-şi manifesta orgoliul. dar şi deoarece pentru femei elementul literar în dragoste este mult mai puŃin indispensabil.64 caracterul ei de pasivitate şi prin legătura ei indestructibilă cu maternitatea. mai presus de egoismul erotic. totuşi. Jocul se poate desfăşura în două forme: reprezentaŃia dramatică şi sportul. si în primul rând turnirul. cel puŃin cel din epoca de sfîrşit a Evului Mediu. în mod excepŃional mai tratează aventura romantică. care suferă de dragul iubitei. cu mult mai important decât teatral. Drama era încă plină. în timpul jocului se poartă masca lui Lancelot. este în primul rând reprezentarea bărbatului. Dar. în care elementul dramatic şi cel romantic s-au dezvoltat în mod atât de deliberat. oamenii o reduc la frumosul vis al idealului cavaleresc şi clădesc 109 pe el jocul vieŃii. în timp ce formele literare su-penoare s-au rafinat. Expresia dragostei femeii lipseşte în cea mai mare parte nu numai deoarece bărbaŃii au făcut literatura. ci. pentru noi aproape de neînŃeles. este un sport supraîncărcat cu podoabe şi cu draperii grele. în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. turnirul medieval. Este nevoia de modele pentru imaginaŃia erotică. Sportul păstrează în orice epocă un element dramatic şi unul erotic: în meciul de canotaj sau de fotbal din zilele noastre apar în mai mare măsură valorile afective ale unui turnir medieval decât îşi închipuie atleŃii şi spectatorii. sau Perceforest. dimpotrivă. Dacă. Sportul medieval. dură şi crudă. chiar şi fără fantezia vitejiei şi a sacrificiului. păstrează totuşi un farmec. în timp ce sportul modern s-a înapoiat la simplitatea naturală. în mare parte. Tensiunea visului lui de salvator sporeşte prin faptul că intervine ca necunoscut şi e recunoscut abia după isprava eroică. încât îndeplinesc în toată regula chiar şi funcŃia dramei. deşi repetă la nesfîrşit aceeaşi întîmplare romantică. numai că nu mai este literatură pură. Acesta din urmă este. era el însuşi dramatic în cel mai înalt grad şi conŃinea totodată şi o puternică doză de erotism. ci în primul rând pentru a fi jucată şi privită. a dorinŃei. această viziune se înalŃă de la sine. Epoca de sfîrşit a Evului Mediu este una dintre perioadele de declin. Sîntem înclinaŃi să afirmăm că secolul al XV-lea depăşise aceste fantezii copilăreşti şi că Méliador al lui Froissart. De la Noue ne mai poate asigura că romanele din ciclul lui Amadis au pricinuit un „esprit de vertige" generaŃiei sale — care. dar cu atât mai sugestivă. cu elemente de natură sacră. dar . în toiul Renaşterii. ele reapar în romanele din ciclul lui Amadis. sînt anacronisme. Realitatea este violentă. în care viaŃa culturală a cercurilor sus-puse a devenit aproape cu totul un joc de societate. Figura salvatorului nobil. în toată apoteoza puterii şi curajului bărbatului în forma luptătorului călare se îmbină nevoia feminină de a cinsti forŃa. artă aplicată. este o iluzie uriaşă. Societatea medievală a cultivat aceste motive primitiv-roman-tice cu o insaŃiabilitate tinerească. ca să spunem aşa. fusese supusă operaŃiei de călire de către Renaştere şi umanism — cât de mare trebuie să fi fost receptivitatea romantică în generaŃia eminamente dezechilibrată de la 1400. aşa cum vrea să se vadă pe sine însuşi. Exaltarea produsă de romantismul sentimental nu era nimerită pentru a putea fi prezentată unor cititori. aproape greacă. 108 romanul cavaleresc întinereşte tot mereu şi. In acest incognito al eroului se află cu siguranŃă şi un motiv romantic provenit din reprezentarea feminină a dragostei. în Evul Mediu.

la ce ne mai foloseşte cunoaşterea şi reprezentarea vie a amănuntelor istorice. deoarece la Ariosto ironia făŃişă a făcut loc acelei minunate sublimări. ca dovadă că întemeiază ordinul „de l'eseu verd à la dame blanche" pentru apărarea femeilor asuprite. Italia a trebuit să fie locul în care această stare de spirit se răstoarnă. Dar ce însemnătate a avut ca podoabă a vieŃii şi ca expresie a simŃămîntului toată această operă. în 1388 face o primă călătorie politică spre Orient. de ce nu ? Dar cu şapte ani mai târziu cînd. când a văzut cu ochii lui cum tinerii nobili francezi. A participat fără încetare. dar. la cele mai violente frămîntări politice ale vremii. Pentru noi este aproape de neînŃeles contrastul dintre atitudinea literară faŃă de viaŃă a unui om ca Boucicaut şi amara realitate a carierei sale. în care imaginaŃia cavalerească îşi găseşte expresia cea mai clasică. anume la expediŃia împotriva sultanului Baiazid. mai presus de glumă sau seriozitate. fidelitate şi dragoste nobilă sînt tratate cu cea mai mare seriozitate. sentimentul romantic-cavaleresc învinge din nou. această rigidă încruntare se destinde într-un hohot de rîs. sînt măcelăriŃi. zice el. courtois et craintif devant sa dame <nota 2>". fondul romantic al idealului de viaŃă cavaleresc este la fel de solid ca la oricare altul. care s-a tocit ca instrument al pasiunii. nu mai răsună decât în glasul poeŃilor adevăraŃi. în versurile cizelate şi în turnirele pompoase. Dragostea. El însuşi îşi serveşte doamna în vechile forme de curte: „toutes servoit. senaşalul acestuia şi un anume Cresecque — o pledoarie în versuri întru susŃinerea dragostei nobile şi credincioase. Întreaga haină în care este înveşmîntată dragostea nobilă în literatură şi în viaŃa socială ne pare adesea insuportabil de fadă şi cu totul ridicolă. din când în cînd. luînd astfel poziŃie în polemica literară dintre idealul de dragoste sever şi cel frivol. semnificaŃia pasională a acestor forme de cultură. când a fost martor al dezastrului îngrozitor de la Nicopole. dacă nu vedem ochii. Dar nu: continuă să cultive cavalerismul învechit. foarte rari. In operele celor mai mulŃi. în mod limpede. este cea care face să se nască în inimile tinere dorul de isprăvi nobile cavalereşti. Cine s-ar fi putut îndoi de seriozitatea idealului cavaleresc în societatea franceză din jurul anului 1400 ? La nobilul Boucicaut. Toate concepŃiile cavalereşti cu privire la onoare. Toată cultura cavalerească a secolului al XV-lea se află în echilibru nestabil între seriozitatea sentimentală şi derîderea uşuratică. luminoşi sau întunecaŃi sub sprîncenele arcuite şi sub frunŃile înguste. Son parler estoit gracieux. dezbatere care prin 1400 a pasionat cercurile curŃii franceze. care îi sade bine cavalerului desăvîrşit: Le livre des cent ballades (Cartea celor o sută de balade)? Foarte bine. tip literar al cavalerului medieval. toutes honnoroit pour l'amour d'une. deoarece propria minciună este spulberată de o oarecare ironie. în calitate de mentor al tînărului conte de Nevers (mai târziu loan fără Frică). inferioară ca literatura sau ca artă.65 neadevărul ei usturător se poate suporta. Este soarta oricărei forme romantice. Şi chiar şi acolo. luaŃi prizonieri. în poezia La voeu du héron (Legămîntul . ca om de acŃiune şi conducător. a luat parte la o temerară aventură cavalerească. devenind pentru prima dată parodie conştientă: în Morgante de Puici şi în Orlando innamorato de Boiardo. nu avem oare dreptul să ne închipuim că militarului serios Bouci-caut i s-a răcit entuziasmul pentru acel joc monden şi pentru acea iluzie cavalerească ? Sîntem tentaŃi să credem că trebuie să se fi învăŃat minte să nu mai privească lumea prin geamul acela colorat. îşi omoară timpul întocmind împreună cu doi sau trei fraŃi de arme — Philippe d'Artois. numai o licărire întîmplătoare ne mai poate face să întrezărim din nou. prefăcuŃi de veacuri în pulbere şi care au fost cîndva mai importanŃi decât toată literatura care le-a supravieŃuit ca un morman de moloz ? Azi. pasiunea a amuŃit. nu se poate înŃelege decât insuflându-i din nou pasiunea vie. Pe drum. când citim poemele de dragoste şi descrierile de turnire. unde foştii 110 săi colaboratori literari şi-au pierdut toŃi trei viaŃa.

Adonc conquérons-nous Yaumont et Agoulant <nota 4> Et li autre conquierrent Olivier et Rollant. Nos escus à no col et nos lansses baissans. Et le froidure grande nous va tout engelant. aşezată în faŃa oraşului Neuss — où sont dames pour nous entretenir. fără de care turnirul nu avea sens. cei mai mulŃi o blamează. Al treilea. devises. Et ces dames delès qui nous vont regardant.. fără zale dedesubt. Petrarca întreabă. intolerabile <nota 12>. pentru ca în viitorul turnir organizat de soŃul ei s-o poarte în loc de tunică de luptă <nota 10>. îmboldit să-şi formuleze le-gămîntul cavaleresc de luptă: Quant sommes es taverne. et derrière et devant. explică şi faptul că Biserica îl combătea cu îndîrjire încă de mult. JustiŃia ecleziastică le interzisese de mult: înfiinŃate la început ca exerciŃiu de luptă. femeile îşi aruncă podoabele una după alta: când s-a isprăvit jocul. 111 Mais. Chil oeil vair resplendissent de biauté souriant. în focul luptei. adoratorul îşi cere răsplata. aşa cum e. Că într-adevăr turnirele prilejuiau uneori adultere răsunătoare. Curajul lui neobişnuit e luat în seamă şi i se acordă premiul.66 bîtla-nuluî). într-o istorioară din a doua jumătate a secolului al XIII-lea: Despre cei trei cavaleri şi cămaşa <nota 8>. <nota 5> „Hélas — scrie Philippe de Croy din tabăra lui Carol Temerarul. Regii au urmat-o. în legătură cu un turnir din 1389. Acum. al cărei soŃ nu prea este amator de lupte. soŃul e uimit. speriaŃi. volets ne guimpes!" <nota 6> În obiceiul de a purta vălul sau veşmîntul femeii iubite — obiecte care transmit mirosul părului sau al trupului ei — se manifestă momentul erotic al turnirului cavaleresc în modul cel mai nemijlocit cu putinŃă. doamna îi dăruieşte inima ei. Moraliştii le dispreŃuiau <nota 13>. Primul şi al doilea cavaler refuză. Doamna sărută cu duioşie cămaşa însîngerată şi apare cu ea. Obiceiul acesta a fost prelucrat. ca s-o poarte. de ces fors vins buvant. mărturia călugărului 111 de la Saint-Denis şi. O doamnă.. Nature nous semont d'avoir coeur désirant. la ospăŃul care încheie turnirul. Adonc vorrièmes estre en un chélier si grant Que jamais ne fussions veu tant ne quant. pedant: „Unde citim că . aşa afirma ea. trimite celor trei cavaleri adoratori propria-i cămaşă. care e sărac. iar povestitorul întreabă: „care dintre cei doi îndrăgostiŃi a făcut cel mai mare sacrificiu pentru celălalt?" Atmosfera de pasiune. Li membres nous effondrent. îi trimite înapoi doamnei cămaşa în-sîngerată. ne pour nous enchargier emprinses. La turnir apare cu cămaşa pe el drept tunică de luptă. A ces gorgues polies. şi a lui Jean Juvenal des Ursins <nota 11>. . deveniseră. Et nos ennemis sont envers nous approchant. ca motiv picant. el e grav rănit. avem. vorbeşte Jean de Beaumont. din pricina abuzurilor. de pildă. quant sommes as camps sous nos destriers courans. strînge noaptea cămaşa în braŃe şi o sărută cu patimă. pour nous amonester de bien faire. bazîndu-se pe cele spuse de acesta. dar care altminteri este plin de nobilă largesse <nota 9>. fără zale sau alt veşmînt decât coiful şi jambierele. interzicîn-du-le. peste îmbrăcăminte. rămîn toate cu capul şi braŃele descoperite <nota 7>. ces coliés tirant. cămaşa e sfîşiată şi pătată cu sîngele lui.

crudă şi falsă. ea trebuie să dea un gaj <nota 25>. nu este altceva decât o formă inferioară a aceluiaşi joc străvechi de luptă şi dragoste. avea ca excitante mîndria şi onoarea aristocratică. la biserica NotreDame din Boulogne. e trîntit la pămînt. ViaŃa reală nu era destul de frumoasă.67 Cicero şi Scipion s-au luptat în turnire ?" Iar burghezul din Paris dă din umeri: „prindrent par ne sçay quelle folle entre-prinse champ de bataille" <nota 14>. Lîngă Saint-Omer. la fiecare zintîi. se leagă să ia parte la un anumit duel. adică reprezentările copilăreşti ale basmului: aventura de vis. l'Arbre Charlemagne <nota 21>. Pentru accentuarea încordării luptei. legată de sentimentalismul dragostei curteneşti. Decorurile şi costumele care serviserăm cunoscutul Pas d'armes de la Fontaine des Pleurs (Pasul de arme de la Fîntîna lacrimilor). Pentru un Pas d'armes din secolul al XV-lea se clădeşte în mod oficial o aventură fictiv romantică. ci şi literatură aplicată. Punctul central este un decor de roman. cu artificializarea dimensiunilor în uriaşi şi pitici. desigur. plin de fantezie pestriŃă. până ce o găseşte pe doamna care are . după serbare. bastardul lui Saint-Pol. Cu o jumătate de secol mai tîrziu. DorinŃa şi visul inimii poetice caută o reprezentare dramatică. ca în pelerinaj <nota 19>. cu un cavaler spaniol. turnirul se înrudeşte îndeaproape cu întrecerile din vechea epopee indiană: şi în Mahăbhă-rata ideea centrală este lupta pentru femeie. aceasta Ńine în mînă un inorog cu trei scuturi. duse solemn. Supraîncărcat cu fast şi ornamentaŃie. oamenii voiau să le trăiască şi-şi creau o viaŃă mai frumoasă dintr-un joc somptuos. s-a dus s-o mai vadă. jocul cu gajuri. Fantezia cu care era înveşrnîntat jocul luptelor era cea a romanelor din ciclul lui Arthur. cu evlavie. elementul erotico-ro-mantic şi ostentaŃia iscusită. un cavaler anonim va întinde în faŃa fîntînii. o împlinire jucată chiar în viaŃă. Exista un obicei foarte vechi: să se înalŃe o piatră comemorativă pe locul unde se disputase un duel celebru. Bayard. ci aspră. în cariera militară şi în viaŃa de curte era prea puŃin loc pentru simŃămintele de curaj din dragoste. aşa cum s-a mai arătat. în condiŃiile descrise precis în amănunŃitele chapitres <nota 23> care sînt în acelaşi timp convocarea şi regulamentul întrecerii <nota 24>. Tocmai caracterul net erotic impunea violenŃa sîngeroasă. în luptă. Sportul medieval care era lupta se deosebeşte. înaintea unui turnir. În schimb. în secolul al XV-lea se mai ridicau încă asemenea monumente comemorative în amintirea unor dueluri cavalereşti renumite. un cort. mai puŃin important în turnirul cavaleresc decât în pentatlon. în timpul faimosului Pas d'armes de la Pelerine <nota 18>. dar sufletul era plin de ele. în cort stă pe scaun o doamnă (o efigie). Sau: în Emprise du dragon (înfrîngerea balaurului) patru cavaleri stau la o răscruce. Scuturile trebuie atinse călare. cavalerii vor avca oricînd cai la dispoziŃie. de atletismul grec sau de cel modern. Orice cavaler care atinge unul dintre scuturi sau îl pune pe crainicul său să-l atingă. cu un nume impresionant: la Fontaine des Pleurs. nu este numai joc şi exerciŃiu fizic. 112 Curajul adevărat nu este. nobilimea acorda turnirelor şi întrecerilor cavalereşti o importanŃă neegalată de nici o activitate sportivă modernă. Într-adevăr. în acest scop. zice burghezul din Paris <nota 15> despre un turnir faimos. Timp de un an întreg. ca următorul articol din Chapitres de la Fontaine des Pleurs: cel care. Această înrudire este confirmată uneori cât se poate de limpede de o simplă regulă. pe care îl practică azi copiii. în caz contrar. „la Croix Pelerine" <nota 17> amintea de lupta lui Hautbour-din. fură închinate Maicii Domnului şi apoi atîrnate în biserică <nota 20>. nici o doamnă nu poate să treacă pe acolo fără cavaler. în motivele lui. trebuie să poarte un an întreg o brăŃară de aur cu lacăt. Fîntîna este construită anume în acest scop <nota 22>. unde un militar german l-a ucis cîndva pe campionul venzilor. prin aceea că era mult mai puŃin firesc. care fringe pentru ea două suliŃe. Adam von Bremen cunoaşte <nota 16> o asemenea piatră la frontiera dintre Holstein şi Wagria.

Gifford lectures 190l-l902. Altădată. Oeuvres du roi René. nesăŃiosul amator de frumuseŃe. care va deveni regina Angliei. cu salbele acelea strînse. Calmette. regele René. din dragoste pentru una. XCIV. p. daca nu din cel practic. lancea e neagră. cu un copac de aur alături şi o „dame de l’isle celée" <nota 26>. 266./ Iar duşmanii vin spre noi apropiindu-se. Société des anciens textes français. II. . dacă o serveşte. 8. 7. 1905. Anonimatul cavalerului este o ficŃiune constantă. cu accente aurii si argintii <nota 34>. 6. 8. Londra. James. Pentru ea fusese pregătit în taină cheful. Trouvères belges./ Cu scuturile de gît şi cu suliŃele coborîte/ Şi gerul ne îngheaŃă de tot. p. The varieties of religious experience. toŃi în cenuşiu. Pe toate le slujea. deloc.68 cheia şi îl poate elibera. p.. cei de faŃă le ating din milă pentru la Dame desr Pleurs./ Natura ne invită să avem inima pofticioasă. Scheler. organizat de el. Doi păgîni din romanul Aspremont (n. Calul este negru. Vai. văluri sau flamuri ! — Scrisoarea contelui de Chimay către Chastellain./ Atunci am vrea să ne găsim într-o pivniŃă atât de mare. orientate către idealuri. distincŃii. Face chef timp de patruzeci de zile în castelul de lemn de la joyeuse garde. cu valtrap de doliu. Tot aşa si în l'Arbre Charlemagne. 4.Atunci îi învingem pe Yaumont şi pe Agoulant. 1903.1839. povestea se bazează pe un uriaş. éd. sau apare ca un erou de roman şi se numeşte „cavalerul 114 cu lebăda". regele René vine în doliu (avea şi de ce). p. — Le livre des faicts. 354-371. VIII. În Pas d'armes de la bergère (Pasul de arme al păstoriŃei]. cu lacrimi aurii şi negre <nota 32>. prizonierul unui pitic./ Incît să nu fim zăriŃi niciodată. cu fiica lui şi cu Jeanne de Laval. să ne îndemne la fapte vitejeşti. scuturile sînt albe. — W.). şi Commines. al lui Tristan sau al lui Palademe <nota 31>. curtenitoare şi temătoare în faŃa doamnei sale. reŃine la Joyeuse garde <nota 33> la Saumur. Neposedînd nimic altceva decât viaŃa sa şi gata să şi-o rişte în orice clipă. cf. Perceforest. nr. sau poartă blazonul lui Lancelot./ Cu gîturile acelea netede. „le chevalier mesconnu" <nota 29>. p. în Quatrebarbes. când stăm în cîrciumi. pe toate le cinstea. care va deveni a doua lui soŃie. scutul e negru cu lacrimi de argint. Soc./ Cu ochii albaştri strălucind de frumuseŃe şi zîmbind. 3. Tonul nu este întotdeauna atât de sumbru: altădată. cu bîte şi cimpoaie. ed. Des trois chevaliers et del chainse. totul este decorat în stil pastoral. concepŃia militară şi aristocratică despre viaŃă. des bibliophiles de Mons. . Din punctul de vedere sentimental. peste acŃiune se aşterne un val de melancolie. 5. éd. la plus grande du monde" <nota 27>.a. totul e în roşu şi alb. Oeuvres./ Iar alŃii îi înving pe Olivier şi pe Roland. unde sînt doamnele. I. „le chevalier à la pelerine" <nota 30>. sau pe un „noble chevalier esclave et serviteur à la belle géande à la blonde perruque. Vorba lui era prietenoasă. Cel mai des. care se uită la noi. G. Ed. ca să-şi ia rămas bun de la fiica sa Margareta. 318. ca să stea de vorbă cu noi. 398. dacă aşa îi cere cauza. el e reprezentantul libertăŃii totale. scuturile sînt negre şi violete. Slăvim în soldat pe omul cu desă-vîrşire liber de orice piedică. Raynaud. 2. după cum reiese şi din numele la Fontaine des Pleurs. el se numeşte „le blanc chevalier" <nota 28>./ . <titlu> Note 1. 59. sau să ne împodobească cu însemne. 1876. I. de Jakes de Baisieux. violete şi negre./ Dar când sîntem pe cîmp şi alergăm pe telegarii noştri. p. vs. cu soŃia. cavalerii şi doamnele sînt îmbrăcaŃi ca păstori şi păstoriŃe. pictat şi tapisat anume. toate presărate cu lacrimi albe. bînd din acele vinuri tari. 162. Castelul fusese clădit./ Iar doamnele alături./ Nu ne mai simŃim mădularele. — Le voeu du héron. In Emprise du dragon.

pp. 56. 27. Opera. 34. Dionysii Cartusiani. 33. Cavalerul necunoscut. La Marche. 460. 285. 256. Oeuvres de roi René. Raynaldus.a. cap. I.). P-l88 s. p. 18. de S. p. pasaj. I. p. II. p. Acolada este un rit al pubertăŃii. I. 341. Mai exista şi o a doua formă. Chastellain. V. 594 ss. I. La Marche. fuseseră interzise şi de către sinodul Lateran din 1215. Filotimie.Molinet. 24. ^Journal d'un bourgeois de Paris. nr. pp.1. Gesta Hammaburg. 1279. VIII. 108. Turnirul. 122. 109. I. 10. La Marche.144. nu dispunea numai de forma aceasta. p.2451. Denis. 21. l. 173. 19. 25. 17. Oeuvres du roi René. HI. p. p. p. p. 31. 121. 223. La Marche. cea mai mare din lume. Adam von Bremen. 29. 118. 23. Deschamps. Cavalerul alb. 22. Cavalerul cu pelerina. 246. 57. este străvechi şi poseda odinioară o semnificaŃie sacră. p. O doamnă din ostrovul tainic. LXXXVI. 217. Copacul lui Carol cel Mare. 222. — La Marche. pentru orice om cât de cât cunoscător al obiceiurilor popoarelor primitive este neîndoielnic faptul că atât ordinul cavaleresc. 28.d'Escouchy. p. III. p. care se purta peste zale (n. Garda veselă. din nou de către papa Nicolae al Ill-lea în 1279. Cu toate că nu e uşor de făcut dovada existenŃei unui raport direct. p. pas d'arme înseamnă şi turnir (n. I.). 379. Annales ecclesiasticiIII(= Baronius XXII).t. 26. LXXV. — Pas d'armes (pas de arme) era un exerciŃiu de turnir care consta din apărarea unui pas sau passage (pas. la fel de importantă: ordinul cavaleresc. I. Ocupară prin nu ştiu ce ispravă nebunească cîmpul de luptă. XXXVI. 13. Ordinul cavaleresc nu poate fi separat de frăŃiile popoarelor sălbatice. eccl. Juvenal des Ursins. Pasul de arme al Pelerinei. rob şi slujitor al frumoasei uriaşe cu peruca bălaie. Nobil cavaler. II. Chastellain. Le livre des faicts de Jacques de Lalaing. Molinet. ca vis de curaj nobil şi de fidelitate. XVI-XX. 20. 14. p. cât şi turnirul şi chiar consacrarea cavalerească îşi au rădăcinile cele mai puternice în riturile sacre ale unei preistorii îndepărtate. II. nr. a luptei.123. Este evident că Biserica mirosise că în turnir mai dăinuie o origine păgînă (n.I. 30. 292. Prin extensiune. II. VIII. 117 <titlu> VI <titlu> Ordine şi legăminte cavalereşti Marele joc al vieŃii frumoase. Oeuvres de roi René.2473. 206. 59. Celor loviŃi mortal în turnir li se refuza până şi asistenŃa religioasă completă. p. v. Capitole. II. Printre altele. 119. LXXV.t. 18.). 11. p. Tunica de luptă (in limba franceza: cotte d'armes) era un fel de cazacă bogat lucrată. I. pontificum. trecătoare). p. 123. pp. este punerea armelor în mîinile tînărului războinic. Rel. pp. Crucea Pelerină. dezvoltat pe linie etică şi socială. 12. trecere. 32. . în Chastellain. ca atare.69 9. 238. VIII.pp. 16.

mai rămăsese ceva din darul preoŃiei. Primele ordine cavalereşti (cele trei ordine mari din łara sfîntă şi cele trei spaniole) se născuseră. Că într-adevăr în cuvîntul ordre. a mai rămas ceva din elementele primitive menŃionate ? Ce-i drept. visuri. cavalerismul a îndeplinit o reală funcŃie politică. din legătura dintre idealul monastic şi idealul cavaleresc. ca bază a explicaŃiei. Utilitatea lor politică aruncase pe ultimul plan atât caracterul lor spiritual. ca o încarnare extrem de pură a spiritului medieval. Olivier de la . slujitori. Remarcabilul idealist Philippe de Mézières vede leacul epocii într-un nou ordin cavaleresc <nota 1>. In felul acesta. cât şi consacrare preoŃească. Ca ideal. necunoscut ordinelor anterioare. Ordinul va avea patru legăminte. pentru scopul cel mare: lupta împotriva turcilor. cât şi elementul de joc cavaleresc. în ordinul cavaleresc. iar ordinele cavalereşti au avut o mare importanŃă. aici nu e vorba să se susŃină o ipoteză etnologică. este summa perfectio <nota 3>.70 Această relaŃie nu poate fi însă înfăŃişată aici decât ca o teză nedovedită. pe care ni l-am putea închipui. Dar în locul celibatului absolut. Iată deci cum se contopeau aici. atâta timp cât templierii şi ioaniŃii au înflorit şi au activat în łara sfîntă. până la cel mai calculat interes de grup. ci să se scoată în evidenŃă valoarea ideologică a cavalerismului pe deplin dezvoltat. cea mai înaltă desăvârşire individuală. Chastellain numeşte Lîna de Aur une religion. în imaginea pestriŃă a unui ordin cavaleresc. Al patrulea legămînt. ca pe un ordin monahal. o serie de paralele primitive. De altfel. încât chiar şi o explicaŃie pe baze exclusiv bisericeşti şi politice. ordinele mai sînt încă pline de năzuinŃe etice şi politice. fireşte. iar saturaŃia lor economică. elementul creştin al reprezentării este atât de puternic. Dar în secolele al XIV-lea şi al XV-lea. şi marile ordine cavalereşti din vremea cruciadelor îşi asiguraseră participarea nenobililor. Dar aceste năzuinŃe sînt iluzii. în această valoare. dacă n-am şti că aici se ascund. reiese din faptul că pentru acelaşi înŃeles 119 se folosea şi cuvîntul religion. şi vorbeşte tot timpul despre ea cu tonul cuvenit unui mister sacru <nota 4>. Două sînt cele vechi. Nobilimea va da pe marele maestru şi pe cavaleri. Vrea să primească în ordin toate clasele. drept urmare. toate idealurile. ordinul va fi o puternică fuziune a claselor. în vremea în care lupta împotriva Islamului devenise o minunată realitate. proiecte deşarte. Şi cine poate tăgădui că. Nu pentru că deveniseră un simplu joc. ca adevărate organizaŃii de clasă. la rîndul ei. clerul. că ar fi limitat la ordinele monahale. al unor considerabile complexe patrimoniale şi puteri financiare. voia să îngăduie căsătoria pentru motive practice cerute de clima din Orient şi pentru ca în felul acesta ordinul să fie mai atrăgător. în înŃelesul de ordin cavaleresc. le-a distrus utilitatea politică. în ordinele cavalereşti mai recente. ar putea fi convingătoare prin ea însăşi. cavalerismul a devenit mai degrabă o simplă formă superioară de viaŃă. răspîndite pretutindeni. a revenit pe primul plan. ordin monahal si cavaleresc. Philippe de Mézières pune fidelitatea conjugală. elementul de joc nobil. până la năzuinŃa către mîntuire. burghezii vor fi fraŃi. pe patriarh şi pe sufraganŃii lui. În cuvîntul ordre erau reunite şi cu neputinŃă de separat o sumedenie de înŃelesuri. iar plugarii şi meseriaşii. de la cel al întocmirii de planuri politice. Ele luaseră caracterul unor mari instituŃii 118 politice şi economice. pe care le împărtăşeau monahii şi preoŃii: sărăcia şi supunerea. de la sfinŃenia supremă. pur medievale. „Ordin" însemna atât clasă socială. pe care l-a numit l'Ordre de la Passion <nota 2>. care zăcea latent în nucleul lor.

cavalerii ordinului Stelei. nobilul duce. care interzicea ducelui să încheie o alianŃă cu Anglia. mersul la biserică şi liturghia ocupă un loc precumpănitor: cavalerii stau în strane de canonici. în Casa Nobilă de la Saint-Ouen. Aşadar nu e de mirare că faptul de a fi membru al unui ordin cavaleresc era resimŃit ca o puternică legătură sacră. au îndatorirea să renunŃe pe cât posibil la alte ordine. în tot ritualul ordinului. Iată-l pe Pierre du Lusignan cu ordinul Spadei. în cercurile caselor domnitoare din secolele al XIV-lea şi al XV-lea există totuşi ideea că toate formele frumoase statornicite de ordinele cavalereşti noi sînt considerate de mulŃi ca amuzamente deşarte. Carol Temerarul acceptă totuşi Jartiera. această cinste <nota 7>. de a nu accepta ordine străine. începînd cu mijlocul secolului al XIV-lea. din care eventual fac parte <nota 6>. aveau o table d'oneur <nota 12>. a înfiinŃat Lîna de Aur — zice poetul Michault Taillevent: Non point pour jeu ne pour esbatement Mais à la fin que soit attribuée Loenge à Dieu trestout premièrement Et aux bons gloire et haulte renommée <nota 9>. Tatăl dumneavoastră — îi spune el lui Carol Temerarul — „n'a pas. cu zalele în formă de S. care atrage atenŃia pe atâtea portrete <nota 15>.71 Marche spune despre un portughez că e un „chevalier de la re-Jigion de Avys" <nota 5>. 120 Tot aşa. ba chiar o şi poartă. Iată-l pe Amedeu de Savoia cu Annunziata <nota 14>. pentru apărarea dragostei curate şi a femeilor asuprite. Iată-l pe Boucicaut cu ordinul său V eseu verd à ia Dame Blanche. comme dit est. dacă voia să-i asigure Lînii de Aur locul întîi. pe Ludovic de Bourbon eu Scutul de aur şi cu Scaietele. în timpul solemnităŃilor. reiese din descrierea de călătorie a cavalerului şvab Jôrg von Ehingen. ritterliche gesellschaft. ordensgesellschaft <nota 16>". poate fi privit ca o rămăşiŃă a ideii că ordinul impune credinŃă faŃă de suveranul care îl conferă. pe Ludovic de Orléans eu Ariciul. dar burgun-dul înŃelege că atunci ar fi legat pentru totdeauna de regele Angliei şi ştie să refuze. mai tîrziu.Chastellain confirmă conŃinutul cucernic al Lînii de Aur. specific ordinelor cavalereşti. pe Enguerrand de Coucy (care sperase o coroană imperială) cu Coroana răsturnată. pentru ca în felul acesta să-l lege mai strîns de Anglia. Altminteri ce rost au asigurările categorice repetate. en vain instituée ycelle ordre" <nota 10>. adică silence <nota 13>". Era necesar să accentueze acele intenŃii nobile. lîngă Saint Denis. în mod politicos. Ducele de Bedford stăruie ca tînărul Filip de Burgundia să primească Jartiera. fără consimŃămîntul regelui <nota 8>. că toate acestea urmăresc scopuri înalte Şi importante ? Filip de Burgundia. Ludovic al XI-lea consideră acest fapt ca o încălcare a tratatului de la Péronne. . Cînd. ToŃi suveranii şi seniorii. al regelui loan al II-lea. a căror Ńară o vizitează îi dau „gesellschaft. trebuiau să ia loc cei trei prinŃi. Orice suveran trebuia să aibă ordinul său. unii nobili de vază n-au rămas nici ei mai prejos. Căci crearea de ordine cavalereşti devenise o adevărată modă. pe care îl rîvnea trufia lui Filip. Guillaume Fillastre susŃine. Caracterul de club distins. iar cultul sblemn al membrilor decedaŃi se desfăşoară în întregime în cea mai severă atmosferă bisericească. cu crucea în formă de T cu clopoŃel. Obiceiul englez. pentru ca să se ştie că ordinul nu este o deşertăciune sau un fleac. Iată-l pe regele loan cu faimoşii săi Chevaliers Nostre-Dame de la Noble-Maison <nota 11> (1351). În ciuda acestui văl de rigurozitate. că va explica însemnătatea ei. la începutul lucrării sale despre Lîna de Aur. cei mai viteji. iată-i pe ducii de Holanda-Hainaut cu ordinul Sfîntului Anton. după însemnele lor. cei trei seniori (bannerets) şi cei trei cavaleri (bachelers). Cavalerii ordinului Stelei. Şi nu numai fiorii de respect ai pomposului „Polonius" . numiŃi de obicei. care cerea ca membrii săi să ducă o viaŃă pură şi le atîrna de gît simbolul plin de înŃeles: un lanŃ de aur. unde.

precum şi faptul că fusese găsit un simbol fericit. şi-a întrecut înaintaşul. iar această temă se preta la aluzii neplăcute asupra politicii burgunzilor faŃă de FranŃa. când Philibert de Miolans s-a înapoiat din Orient cu moaşte ale acestui sfînt. Era. Jean Germain. continuă să vorbească despre Vélins Jasonis <nota 23>. care îşi îndrepta Ńepile înspre Burgundia. Qui pour emporter la toison De Colcos se veult parjurer. ca de pildă cronicarul Theodoricus Pauli. ordinul nu este 121 mult mai mult decât o frăŃie obişnuită. Dar Iason. cu un subînŃeles politic. cîteodată precumpăneşte. caracterul evlavios. într-o Pastourelle. o pune în gura unui păstor <nota 18>. aşa încât însuşi Jacques du Clerq a putut să afirme că într-adins Filip nu-l alesese pe Iason. în afară de cavaleri. a lui Mesia. fusese infidel. Acest din urmă grup. Un panegirist al lui Carol Temerarul numeşte ordinul Gedeonis signa <nota 22>. căci lîna lui Ghedeon era unul din simbolurile cele mai expresive ale Buneivestiri. era suspect. în 1416. apoi regele de arme. succesorul lui Jean Germain în funcŃia de cancelar al ordinului. fără îndoială. Printre obiceiurile ordinelor merită să fie semnalat unul. overdoing <nota 25>. Ideea lui nu pare să fi avut un succes durabil. Lîna de Aur era numai cea din Colchida. îi atrage atunci lui Filip atenŃia asupra lînei pe care o întinsese Ghedeon şi asupra căreia căzuse rouă cerului <nota 20>. eruditul episcop din Chalon şi cancelar al ordinului. ca Ariciul lui Orléans. a lui Iov şi a lui David <nota 24>. nobilii din ducatul Bar. ordinul era întemeiat pentru a sărbători un eveniment important. eroul biblic a luat locul celui păgîn ca patron al Lînii de Aur. Fillastre a considerat că oile pătate ale lui lacov sînt un simbol al justiŃiei <nota 26>. poartă nume . ca erou legendar. luase pur şi simplu toate locurile unde Vulgata menŃinează cuvîntul vélins — 122 un ciudat specimen de bunăvoinŃă a alegoriei. pentru întrajutorarea reciprocă. Cauza care a conferit locul întîi Lînii de Aur nu trebuie căutată prea departe. Le-a considerat că reprezintă fiecare câte o virtute şi s-a pregătit să le consacre câte o carte. Episcopul Guillaume Fillastre. Povestea lui lason era cunoscută de toată lumea. care era luat întotdeauna în seamă.72 după cum numeşte el ordinele <nota 17>. Poate că a contribuit şi strălucirea cu care era înzestrat ordinul. cu statul său major de crainici si poursuivants <nota 27>. într-o măsură foarte mare. alteori. Pour ce n'est point mis à table Des preux l'image de Jason. ca atunci când Ludovic de Bourbon s-a întors din captivitatea engleză. Fusese o inspiraŃie deosebit de fericită. în Franche-Comté. pe care l-au întemeiat. La început. însărcinat îndeosebi cu deservirea nobilului joc cavaleresc. ca la înfiinŃarea unui ordin al Sf. Larrecin ne se peult celer <nota 19>. Gheorghe. Astfel. Alain Chartier a scris următoarele versuri: A Dieu et aux gens detestable Est menterie et trahison. regele Moabului. anume cel al Ogarului. Suportul ordinului a fost bogăŃia burgunzilor. pentru că acesta îşi călcase legămîntul de fidelitate <nota 21>. grefierul. Froissait. pentru că dovedeşte caracterul lor de joc primitiv şi sacru. Uneori. găsind în Sfînta Scriptură încă patru lîni noi: a lui lacov. un ordin are funcŃionari: cancelarul. o singură dată. dar alŃii. trezorierul.

„păunului" sau „bîtlanului". Cavalerul de la Tour Landry povesteşte. regele de arme se numeşte chiar Toison d'or. şi. despre un ordin ciudat. Legămintele pe care le impune ordinul cavaleresc nu sînt decât o formă fixă şi colectivă a legămîntului cavaleresc personal de a săvîrşi o anumită faptă eroică. aflată la baza fanteziei eroului care o eliberează pe fecioară sau sîngerează pentru ea. Aici. Austria. Sînt adevărate survivals <nota 37>. La festivităŃile mari. poate. prin stropire cu vin de către marele maestru al ordinului. ale unui Lorenzo şi ale unui Giuliano au fost şi ele un asemenea vis. Crainicii poartă în general numele diferitelor Ńări ale stăpînilor lor: Charolais. sau li se schimbă numele. sau nume împrumutate din alegoria din Roman de la Rose.73 simbolice. Anglia mai are pînăîn ziua de azi regii ei de arme Garter şi Norroy şi un poursuivant Rouge dragon <nota 33>. proiectul de cruciadă al lui Filip cel Bun. Acesta este. în care punctul principal era că vara erau obligaŃi să poarte haine călduroase. aşa s-a numit Jean Lefèvre de Saint Rémy. un lustru al petrecerii de curte. legămîntul poate să degenereze în joc elegant. ca Persévérance <nota 29>. asemenea poursuivants sînt botezaŃi în mod solemn cu aceste nume. în modul cel mai nemijlocit. tot aşa. Sicille. care face haz de curaj. Cel dintîi dintre poursuivants se numeşte Fusil <nota 28>. Îmbinarea de ascetism şi erotism. Berry. punctul în care se văd cel mai bine temeiurile idealului cavaleresc. în sfîrşit. Există trei posibilităŃi. în legămîntul cavaleresc. tot aşa s-a mai numit încă si Nicolas de Hames. din 1565. în datinile normanzilor din epoca lor legendară. poate. Léal Poursuite <nota 32>. mai rămîn încă legate de acŃiunile de război serioase: invazia lui Eduard al III-lea în FranŃa. blănuri şi . emblema lui Filip cel Bun. care îl pune pe picior de egalitate cu legămintele preoŃeşti. CeilalŃi poartă nume cu sonoritate romantică. ScoŃia are regele ei de arme Lyon <nota 34>. Aici sînt valabile cele spuse în legătură cu turnirele: cât de fad şi de răsuflat ni s-a părut romantismul sulemenit al acelor Pas d'armes. 123 Legămîntul cavaleresc poate avea o semnificaŃie etico-re-ligioasă. Zélande. după amnarul din lanŃul ordinului. cunoscut din Uniunea nobililor. Cel care ar fi înclinat să considere legătura acoladei. aici vraja lui a pierit o dată cu oamenii care l-au visat. în bună parte. care exista în Poitou şi în alte locuri. de dragoste şi de interesele statului. toate aceste trei caractere sînt prezente şi neseparate. ci problema de a şti ce valoare aveau aceste legăminte în însăşi viaŃa spirituală de la sfârşitul Evului Mediu. ale căror paralele pot fi găsite în vratam-ul Indiei antice. fără altă semnificaŃie decât amuzamentul. în cartea scrisă de el pentru educaŃia fiicelor sale. Doulce Pensée <nota 31>. după cum serbările şi formele vieŃii florentine ale unui Cosimo. încât se exclude orice îndoială. ca Humble Requeste <nota 30>. se manifestă în altă formă si cu un aspect aproape şi mai nemijlocit. Totuşi. a turnirului şi a ordinului cavaleresc cu obiceiurile primitive drept o fantezie. legămintele au devenit. în Italia. Acolo. Este un vis de viaŃă frumoasă. în tinereŃea lui. tot atât de deşarte şi de mincinoase ne par legămintele „fazanului". imaginea legămîntului oscilează între suprema închinare a vieŃii în slujba celui mai serios ideal şi ironia cea mai deşartă la adresa costisitorului joc de societate. de nobili îndrăgostiŃi şi femei. conŃinutul şi intenŃia lui pot fi şi de natură eroticoromantică. visul s-a fixat în frumuseŃe eternă. motivul central al romantismului turnirului. în nazarineismul evreilor şi. sau de virtuŃi. găseşte în legămîntul cavaleresc caracterul barbar atât de ieşit la suprafaŃă. nu interesează deocamdată punctul de vedere etnologic. în realitate. Elementul joc este precumpănitor. în ordinul Lînii de Aur. precum Montreal. în înlănŃuirea lor. Afară numai dacă nu sîn-tem şi aici conştienŃi de pasiunea care le însufleŃea. un poursuivant Unicorne <nota 35> etc. cu prilejul înălŃării lor în rang <nota 36>. Se numeau galois şi galoises <nota 38> şi respectau „une ordonnance moult sauvaige" <nota 39>.

regele Angliei. Cu toate că povestirea nu e deloc limpede şi probabil foarte exagerată. inclusiv nevasta. La Froissart se poate observa cum se oglindea în realitate acest motiv literar: ne povesteşte că a văzut într-adevăr nişte nobili englezi. nici prieten. răspunde ea. qu'en mon corps se tourna. Caracterul primitiv al acestor galois şi galoises mai era accentuat şi de regula lor. nici mănuşi sau man-Şon. în timpul ospăŃului. atât de ciudată încât n-ar fi putut-o născoci autorul. la nici o durere sau caznă. nici altar." S-ar mai putea cita şi alte exemple care trădează caracterul primitiv al legămîntului cavaleresc. este dezonorat. iar pe pat nu aveau voie să Ńină decât o pătură subŃire. toată casa. ca să respecte legămîntul de a nu vedea decât cu un singur ochi. din legămîntul lui Jehan de Faukemont: nu va cruŃa nici mînăstire. car il n'est autrement. este foarte indicat pentru a face cunoştinŃă cu esenŃa legămîntului cavaleresc. că un galois trebuie să-i dea în primire altui galois. certainement <nota 42>. numai o minte complet lipsită de orice cunoştinŃă etnologică va considera relatarea drept o scornire a unui bătrîn flecar <nota 40>. 125 Sălbăticia unui trecut barbar se simte în Le voeu du héron. îi cere iubitei să-i pună un deget pe ochiul drept. nici pălărie. în timp ce iarna nu aveau voie să poarte nimic altceva decât o haină fără blană. regina. Ńara duşmană. care îşi Ńineau un ochi acoperit cu un tulpan. care reiese din ea. nici rudă. în caz contrar. Iarna aşterneau pe jos frunze verzi şi ascundeau coşul de fum sub crengi verzi. MulŃi membri ai ordinului — spune cavalerul De la Tour Landry — au murit de frig: „Si doubte moult que ces Galois et Galoises qui moururent en cest estât et en cestes amouretes furent martirs d'amours <nota 41>. în această ciudată rătăcire. que piecha Que sui grosse d'enfant. la picioarele doamnei sale. Encore n'a il gaires. nici femeie însărcinată. „Oyl. îndemnîndu-i să le facă. îi cere voie soŃului ei să rostească şi ea un legămînt. nici copil. şi până ce nu voi fi luptat cu ostaşii regelui Filip: Or aviegne qu'aviegne. Filippa de Hainaut. dar spiritul de ferocitate barbară. venit la el ca oaspete. iar el să se ducă la nevasta celuilalt. est-il bien clos ?" o întreabă el. Et je voue et prometh a Dieu qui me créa. şi-i închide cavalerului ochiul drept cu două degete. gi que virent la gent <nota 43>. Et li iex clos demeure. Adonc. pentru ca să înceapă războiul împotriva FranŃei: Le voeu du héron.. Este o povestire de valoare istorică redusă. De pildă: poezia cu descrierea legămintelor pe care Robert de Artois le propune lui Eduard al III-lea. „Belle. nici manta sau palton. . când îi vine rîndul să facă un legămînt.. Contele de Salisbury stă.74 căciuli şi să facă focul în vatră. cu greu se poate 124 vedea altceva decât o exaltare ascetică a excitaŃiei erotice. până ce nu voi fi dat foc FranŃei. să nu-l mai deschid. şi nobililor lui. La urmă. Chiar şi două. până ce nu vor săvîrşi fapte de vitejie în FranŃa <nota 44>. que mon corps senti l'a. ja săi bien. dist la roine. pentru a-l servi pe regele Eduard." — Prea bine — zice Salisbury — atunci mă leg faŃă de Dumnezeu atotputernicul şi faŃă de blinda lui Maică. — Adonc osta son doit la puchelle au cors gent. cât ar fi fost gerul de cumplit.

75 Que ja li fruis de moi de mon corps n'istera, Si m'en ares menée ou pais par de là Pour avanchier le veu que vo corps voué a; Et s'il en voelh isir, quant besoins n'en sera, D'un grant coutel d'achier li miens corps s'ochira; Serai m'asme perdue et li fruis périra <nota 45>. Legămîntul sacrileg e urmat de o tăcere cutremurătoare. Poetul zice doar atât : Et quant li rois l'entent, moult forment l'en pensa, Et dist: certainement, nuls plus ne vouera <nota 46>. În legămintele de la sfârşitul Evului Mediu, părul şi barba — cărora, de altfel, li se atribuie pretutindeni o putere magică — continuă să aibă o importanŃă deosebită. Benedict al XIII-lea, papa de la Avignon, de fapt închis acolo, jură, în semn de tristeŃe, să nu-şi taie barba până ce nu-şi recapătă libertatea <nota 47>. Când Lumey face acelaşi legămînt, în legătură cu răzbunarea lui Egmond, aveam de-a face cu unul din ultimii practicanŃi ai unei datini, care în vremurile străvechi avusese un sens sacru. De regulă, rostul legămîntului este ca omul să-şi impună o privaŃiune, ca stimulent pentru a grăbi îndeplinirea acŃiunii făgăduite. Adesea, privaŃiunea se referă la hrană. Cel dintîi cavaler admis de Philippe de Mézières în ordinul său Chevalerie de la Passion, a fost un polonez care timp de nouă ani nu mîncase şi nu băuse decât în picioare.48 Bertrand du Guesclin e foarte pripit când e să facă asemenea legăminte. când un militar englez îl provoacă, Bertrand declară că nu va mînca decât trei supe cu vin, în numele sfintei Treimi, până ce-l va fi învins pe provocator. Altă dată, făgăduieşte să nu mănînce carne şi să nu se dezbrace până ce nu cucereşte Montcontour. 126 Sau chiar să nu mănînce deloc, până nu va avea o întîlnire cu englezul <nota 49>. Evident, un aristocrat din secolul al XIV-lea nu mai era conştient de semnificaŃia magică pe care se bazează un asemenea post. Acest substrat de semnificaŃie magică reiese pentru noi, în primul rînd, din folosirea frecventă a piedicilor ca semn al unui legămînt. La l ianuarie 1415, ducele loan de Bourbon „désirant eschiver oisiveté, pensant y acquérir bonne renommée et la grâce de la très-belle de qui nous sommes serviteurs" <nota 50>, face legămîntul ca, împreună cu şaisprezece alŃi cavaleri şi scutieri, să poarte în fiecare duminică, timp de doi ani, la piciorul stîng, fiare ca de prizonier, făcute din aur pentru cavaleri şi din argint pentru scutieri, până ce vor găsi şaisprezece cavaleri gata să lupte cu ei pe jos à outrance <nota 51>. Jacques de Lalaing întîlneşte la Anvers, în 1445, pe un cavaler sicilian, Giovanni di Bonifazio, venit de la curtea Aragonului în chip de chevalier aventureux <nota 52>. Acesta poartă la piciorul stîng o cătuşă, de felul celor purtate de sclavi, atîrnată de un lanŃ de aur, o emprise, ca semn că ar vrea să lupte <nota 53>. În romanul Petit Jehan de Saintré, cavalerul Loiselench poartă un inel de aur pe braŃ şi un altul la picior, fiecare de câte un lanŃ de aur, până găseşte un cavaler care să-l „elibereze" de emprise <nota 54>. Căci aşa se spune: délivrer celălalt atinge semnul, când e pour chevalerie, sau îl smulge, când e în joc viaŃa. Chiar şi La Curne de Sainte Palaye observase că la vechii chad, după cum relatează Tacit, exista acelaşi obicei <nota 55>. Nici piedicile purtate de către penitenŃi în pelerinaj, sau pe care şi le puneau singuri asceŃii evlavioşi, nu pot fi separate de menŃionatele emprises ale cavalerilor din epoca de sfîrsit a Evului Mediu. Renumitele legăminte solemne din secolul al XV-lea, numite Voeux du Faisan, făcute la

76 festivitatea de la curtea lui Filip cel Bun, la Lille, în 1454, pentru pregătirea cruciadei, nu ne mai îngăduie să vedem, din toate acestea, mult mai mult decât o elegantă formalitate de curte. Nu pentru că obiceiul spontan de a face un legămînt în caz de primejdie sau de emoŃie puternică ar fi pierdut din forŃă. Obiceiul are rădăcini psihologice atât de adînci, încât nu depinde nici de civilizaŃie, nici de credinŃă. Totuşi, legămîntul cavaleresc, ca formă de cultură, ca datină ridicată la rangul de podoabă a vieŃii, trăieşte, în măreaŃa extravaganŃă a curŃii burgunde, ultima sa fază. 127 Tema acŃiunii este tot aceeaşi, o temă evident străveche. Legămîntul se face în timpul unei mese, iar jurămîntul se depune pe o pasăre care este servită la masă şi apoi consumată. Si normanzii cunosc paharul dat din mînă în mînă, cu legăminte în timpul ospeŃelor: unul din chipurile de a face un legămînt era să se atingă un mistreŃ, adus viu, înainte de a-l servi <nota 56>. Chiar şi această formă se mai păstrase încă în vremea burgunzilor: la faimosul ospăŃ de la Lille, se serveşte în acelaşi scop un fazan viu <nota 57>. Legămintele se adresează lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, doamnelor şi păsării. Nu pare riscantă presupunerea că divinitatea nu este aici primitorul iniŃial al legămintelor: într-adevăr, mulŃi dintre ei nu-şi adresează legămintele decât doamnelor şi păsării <nota 58>. În privaŃiunile ce-şi impun, sînt schimbări puŃine. Cele mai multe se referă la hrană şi la somn. Un cavaler nu se va culca în pat sîmbăta, înainte de a se fi luptat cu un sarazin şi nici nu va zăbovi în acelaşi oraş cincisprezece zile la rînd. Un altul nu va mînca vinerea carne înainte de a fi capturat flamura sultanului. Un altul îngrămădeşte asceză peste asceză; să nu mai poarte deloc armură, să nu bea vin sîmbăta, să nu se culce în pat, să nu se aşeze la masă şi să poarte tîrsînă păroasă. CondiŃiile în care trebuie îndeplinită isprava eroică făgăduită sînt definite în mod amănunŃit <nota 59>. Cît de serioase sînt toate acestea ? când messire Philippe Pot face legămîntul să lupte în expediŃia împotriva turcilor cu braŃul drept neacoperit de nici un fel de armură, ducele pune să se noteze sub legămînt (care fusese scris şi înregistrat): „Ce n'est pas le plaisir de mon très redoublé seigneur, que messire Philippe Pot voise en sa compaignie ou saint voyage qu'il a voué le bras desarmé; mais il est content qu'il voist aveuc lui armé bien et soufisamment, ainsy qu'il appartient <nota 60>." Lumea mai vede deci în legăminte seriozitate şi primejdie. Legămîntul personal al ducelui stîrneşte o emoŃie generală <nota 61>. Ujiii, prudenŃi, fac legăminte condiŃionate, care sînt în acelaşi timp o dovadă că au intenŃii serioase şi că sînt satisfăcuŃi de aparenŃa frumoasă <nota 62>. Uneori legămintele încep să se apropie de philippine <nota 63>, care este o palidă rămăşiŃă a lor <nota 64>. Un element de ironie nu lipseşte nici din cumplitul Voeu du héron, căci Robert de Artois oferă bîtlanul, adică cea mai fricoasă pasăre, regelui, care e înfăŃişat aici ca mai puŃin dornic de război. După ce Eduard si-a făcut 128 legămîntul, toŃi rîd. Jean de Beaumont, căruia acelaşi Voeu du héron îi pune în gură cuvintele citate mai sus <nota 65> — cuvinte care, cu o ironie subtilă, dezvăluie caracterul pasional al legămintelor, făcute la beŃie şi sub ochii femeilor — face, potrivit altei povestiri, legămîntul cinic, jurînd pe bîtlan, de a-l servi pe acel senior de la care aşteaptă cei mai mulŃi bani şi cele mai multe daruri. La care seniorii englezi au făcut haz <nota 66>. În ciuda gravităŃii pline de morgă cu care sînt primite les Voeux, du Faisan, ce dispoziŃie trebuie să fi domnit în jurul mesei, dacă Jennet de Rebreviettes a putut să facă legămîntul ca, dacă nu cîştigă favorurile doamnei sale înainte de expediŃie, să se însoare, la înapoierea din Orient, cu cea dintîi femeie

77 sau fecioară care va poseda douăzeci de mii de coroane... „se elle veult" <nota 67>. Totuşi, acelaşi Rebreviettes pleacă în lume ca „povre escuier" <nota 68>, după aventuri şi luptă împotriva maurilor la Ceuta şi la Granada. Astfel, aristocraŃia blazată rîde de propriul ei ideal. După ce şi-a împodobit si colorat cu toate resursele imaginaŃiei, artei şi bogăŃiei, visul pătimaş de a trăi frumos, şi după ce i-a creat o formă plastică, şi-a dat seama că viaŃa nu e, la urma urmei, chiar atât de frumoasă, şi a rîs. <titlu> Note 1. N. Iorga, Phil. De Meyieres, p.348. 2. Ordinul patimilor. 3. Desăvîrşirea supremă. 4. Chastellain, II, p. 7, IV, p. 233, cf. 269, VI, p. 154. 5. Cavaler al religiei lui Avys. — La Marche, I, p. 109. 6. Statutele ordinului, în Luc d'Achéry, Spidlegium, III, p, 730. 7. Chastellain, I, p. 10. 8. Chronique scandaleuse, I, p. 236. 9. Nu pentru joc, nici pentru petrecere,/ Ci ca să se aducă/ Mai întîi laudă lui Dumnezeu,/ Iar celor bu"ni slavă şi înaltă faimă. — Le songe de la toison d'or în Doutrepot, p. 154. 10. N-a înfiinŃat, cum se spune, fără rost acel ordin. — Fillastre, Le premier volume de la toison d'or, Paris, 1515, fol. 2. 11. Cavalerii Maicii Domnului din Casa Nobilă. 12. Masă de onoare. 13. Tăcere. 14. Bunavestire. 15. Boucicaut, I, p. 504; lorga, Ph. de Mézières, pp. 83,463s; Romania, XXVI, pp. 3951, 3061; Deschamps, XI, p. 28; Oeuvres du roi René, I, p. XI; Monstrelet, V, p. 449. 16. ÎnsoŃire, însoŃire cavalerească, însoŃire de ordin. 17. Des schwabischen Ritters Georg von Ethingen Reisen nach der Ritterschaft, Bibl. des lit. Vereins, Stuttgart, 1842, pp. I, 15, 27, 28. 18. Froissait, Poésies, éd. A. Scheler, Acad. royale de Belgique, 1870-l872, 3vol., II, p. 341. 19. Urîtă lui Dumnezeu şi oamenilor/ Este minciuna şi trădarea,/ De aceea nu este pus în rîndul/ Vitejilor chipul lui lason/ Care, pentru a lua şi duce lîna/ Din Colchida, vrea să devină sperjur./ HoŃia nu se poate ascunde. — Alain Chartier, La balade de Fougères, p. 718. 20. Judecători, 6. 21. La Marche, IV, p. 164, Jacques du Clerq, II, p. 6; cf. şi Le songe de la toison d'or, de Michault Taillevent. 22. Semnul lui Ghedeon. — Liber Karoleidos vs. 88, Cbron. re/, à l'hist. de Belg. sous la dom. des ducs de Bourg., III. 23. Lîna lui lason. 24. Gen. 30,32; 4 Reg. (2 Reg.) 3,4; Iov 31,20; Psalm 71,6 (traducerea oficială 72, 6; otava, unde Vulg. dă vellus). 25. Exagerare. 26. Guillaume Fillastre, Le Second volume de la toison d'or (Al doilea volum al Unii de aur}, Paris, Franc. Regnault, 1516, fol. l, 2. 27. Slujitori. 28. Amnar. 29. StăruinŃă. 30. Rugăminte smerită. 31. Gînd de bine.

78 32. Serviciu credincios. 33. Balaur roşu. 34. Leul. 35. Inorog. 36. La Marche, III, p. 201, IV, p. 67; Lefèvre de S. Remy, II, p. 292; ceremonialul unui asemenea botez, în De officio militari, de Nicholas Upton, crainicul lui Humphrey de Glocester, ed. E. Bysshe (Bissaeus), Londra, 1654, lib. I, c. XI, p. 19, Cf. F.P. Barnard, The essential portions of Nicholas Upton's De studio militari, Oxford, 1931. 37. Elemente supravieŃuitoare, rămăşiŃe. 38. De la gale = réjouissance (petrecere), galer = s'amuser (a petrece), deci petrecăreŃi (n.a.). 39. O rînduială foarte sălbatică. 40. Probabil că la acest ordin face aluzie şi Deschamps în strofa finală a baladei despre ordinul amoros al Frunzei spre deosebire de cel al Florii, nr. 767, IV, p. 262; cf. 763: Royne sur fleurs en vertu demeurant./ Galoys, Dannoy, Mornay, Pierre ensement/ De Tremoille... vont loant/ .. .vostre bien qui est grant/ etc. 41. Aşa încât mă îndoiesc foarte, că numiŃii galois şi galoises, care au murit în halul acesta şi în drăgostirile acestea, au fost mucenici ai iubirii. — Le livre du chevalier De la Tour Landry, éd. A. de Montaiglon, Bibl. elzevirienne, Paris, 1854, p. 241 ss. 42. Frumoaso, e bine închis ? — Da, desigur. 43. Acum întîmple-se ce s-o întîmpla, căci aşa stau lucrurile, nu altminteri./ — Atunci îşi luă degetul fata cu mîndra trup,/ Iar ochiul rămase închis, încât cei de faŃă văzură. — Voeu du héron, éd. Soc. des bibi. de Mons. p. 17. 44. Froissart, ed. Luce, I, p. 124. 45. AscultaŃi, zise regina, acum ştiu că de la o vreme/ Sînt însărcinată cu copil, căci trupul meu l-a simŃit./ Chiar adineauri s-a răsucit în trupul meu./ Şi mă leg şi făgăduiesc faŃă de Dumnezeu care m-a creat.../ Că rodul nu va ieşi din trupul meu,/ dacă nu mă veŃi duce în Ńara de dincolo/ Pentru a îndeplini legămîntul cu care trupul vostru s-a legat;/ Şi dacă va vrea să iasă, când nu va fi vremea,/ Cu un cuŃit de oŃel îmi voi ucide trupul,/ îmi voi pierde sufletul, iar rodul va pieri ! 46. Şi când regele o auzi, se gîndi adînc/ si spuse: desigur, mai mult nu se va lega nimeni. 47. Rel. de S. Denis, III, p. 72. Harald Harfagri face legămîntul să nu-şi tundă părul până nu cucereşte toată Norvegia, Haraldarsaga Harfagra, cap. 4; cf. Voluspa 33. 48. N. lorga, Ph. de Mézières, p. 76. 49. Claude Menard, Histoire de Bertrand du Guesclin, pp. 39, 55, 410, 488; La Curne, I, p. 240. 50. Dorind să scape de trîndăvie, nădăjduind să dobîndească astfel o bună faimă şi bunăvoinŃa prea frumoasei, ai cărei slujitori sîntem. 51. Douët d'Arcq, Choix de piècef inédites rel. au règne de Charles VI, Soc. de l'hist. de France, 1863,1, p. 370. 52. Cavaler dornic de aventuri. 53. Le livre desfaicts de Jacques de Lalaing, chap. XVI ss; Chastellain, VIII, p. 70. 54. Le petit Jehan de Saintré, cap. 48. 55. Germania, cap. 31; La Curne, p. 236. 56. Heimskringla, Olafssaga Tryggvasonar, cap. 35; Weinhold, Altnor-disches Leben ( ViaŃa nordică veche), p. 462; cf. J. de Vries, Studiën over germaansche mytologie, VIII, Tscbr. v. Ned. Taal- en Letterk (Revista pentru limba si literatura olandeză), 53, p. 263. 57. La Marche, II, p. 366. 58. La Marche, II, pp. 38l-387. 59. La Marche, Op. cit.; d'Escouchy, II, pp. 166, 218. 60. Nu este voia prea temutului meu stăpîn ca messire Filip Pot să plece cu oastea în sfînta

79 călătorie aşa cum a făcut legămînt, cu braŃul neocrotit; ci este mulŃumit să-l ştie plecat cu el înzăuat bine şi îndestul, aşa cum se cuvine. — D'Escouchy, II, p. 189. 61. Doutrepont, p. 513. 62. Ib., pp. 110, 112. 63. Filipină — Joc de societate, asemănător cu jocul de gajuri, (n.t.) M Chastellain, III, p. 376. 65. V. p. 127. 66. Chronique de Berne, Molinier, nr. 3103, în Kervyn, Froissart, II, p. 531. 67. Dacă va vrea ea. — D'Escouchy, II, p. 220. 68. Biet scutier. 132 <titlu> VII <titlu> ImportanŃa idealului cavaleresc în război şi în politică Ce iluzie deşartă, acest cavalerism! Modă şi ceremonie; joc frumos şi mincinos ! Adevărata istorie a Evului Mediu târziu — zice istoricul, care adulmecă în documente dezvoltarea statului şi a economiei — are prea puŃin de-a face cu această falsă renaştere cavalerească; fusese o vopsea veche, care se cojise. Oamenii care au făcut acea istorie — suverani, nobili, prelaŃi sau burghezi — n-au fost, probabil, nişte visători, ci nişte politicieni şi negustori reci şi foarte calculaŃi. Desigur, aşa au fost. Dar istoria civilizaŃiei se ocupă în aceeaşi măsură şi de visurile de frumos şi de iluzia de viaŃă nobilă, ca şi de cifrele referitoare la populaŃie şi la impozite. Un cercetător care studiază societatea în ziua de azi din dezvoltarea băncilor şi a traficului, din conflictele politice şi militare, ajuns la capătul studiilor sale, ar putea să spună: n-am observat decât foarte puŃine referiri la muzică, deci este evident că muzica are o importanŃă foarte redusă în cultura vremii noastre. Cam aşa se întîmplă dacă ni se înfăŃişează istoria Evului Mediu din documentele politice şi economice, în plus, se prea poate ca idealul cavaleresc, aşa de afectat şi de răsuflat cum era, să mai fi continuat totuşi să exercite asupra istoriei pur politice a sfîrşitului Evului Mediu o influenŃă mai puternică decât ne închipuim de obicei. Farmecul formei de viaŃă aristocrate era atât de mare, încât şi burghezii o adoptau când puteau. Ni-i închipuim pe cei din familia Artevelde ca pe nişte veritabili bărbaŃi din starea a treia, mîndri de burghezia şi de simplitatea lor. Dimpotrivă: Filip de Artevelde ducea o viaŃă regească; în fiecare zi, când se ducea la masă, punea 133 lăutarii să-i cînte în faŃa somptuosului său hôtel; masa i se servea în veselă de argint, ca unui conte al Flandrei; umbla îmbrăcat în roşu şi menu vair <nota 1>, ca un duce de Brabant sau ca un conte de Hai-naut; ieşea călare ca un prinŃ, precedat de flamura lui, purtată de slujitori, iar pe flamură se afla blazonul lui, cu trei pălării argintii pe fond negru <nota 2>. Cine ne pare mai modern decât magnatul financiar al secolului al XV-lea, Jacques Coeur, excelentul bancher al lui Carol al VII-lea ? Dacă e să dăm crezare biografiei lui Jacques de Lalaing, marele bancher resimŃise un viu interes pentru demodatul cavalerism rătăcitor al eroului din Hainaut <nota 3>. Toate formele superioare ale vieŃii burgheze din epoca modernă se bazează pe imitarea formelor de viaŃă aristocratice. După cum pîinea pusă în şervet şi însuşi cuvîntul serviette îşi au originea în curtea medievală, tot aşa trataŃiile de nuntă burgheze sînt descendentele grandioaselor entremets de la Lille. Pentru a înŃelege pe deplin importanŃa cultural-istorică a

80 idealului cavaleresc ar trebui să-l urmărim din epoca lui Shakespeare şi a lui Molière, până Ia gentleman-ul modern. Dar aici, sarcina noastră este să arătăm efectul acestui ideal asupra realităŃii, la sfârşitul Evului Mediu. Politica şi practica războiului s-au lăsat oare dominate în oarecare măsură de concepŃii cavalereşti ? Fără îndoială; dacă nu în însuşirile lor pozitive, cu siguranŃă în greşelile lor. După cum erorile tragice ale epocii actuale derivă din iluzia naŃionalismului şi din trufia civilizaŃiei, tot aşa cele ale Evului Mediu provin adesea din gândirea cavalerească. Oare motivul pentru crearea noului stat burgund, cea mai mare greşeală pe care a putut-o săvîrşi FranŃa, nu are la bază un motiv cavaleresc? Regele Ioan, om cu fire cavalerească şi minte dezordonată, dăruieşte ducatul în 1363 fiului său mai mic, care, la Poitiers, rezistase alături de el, în timp ce fiul cel mare dădea bir cu fugiŃii. La fel este şi ideea conştientă care trebuia să justifice faŃă de contemporani politica antifranceză de mai târziu a burgunzilor: răzbunarea crimei de la Montereau, apărarea onoarei cavalereşti. Ştiu că totul se poate explica şi printr-o politică justă, chiar prevăzătoare, ceea ce nu împiedică defel ca actul de la 1363 să fi avut pentru contemporani această valoare, acest aspect: curaj cavaleresc, răsplătit princiar. Statul burgund, în avîntul său rapid, este un edificiu clădit din gândire politică şi din calcul rece şi izbutit. Dar ceea ce s-ar putea 134 numi ideea burgundă se îmbracă întotdeauna în formele idealului cavaleresc. Poreclele date ducilor: Sans peur <nota 4>, le Hard <nota 5>?, Qui qu'en hongne <nota 6> (destinată lui Filip, dar înlocuită prin „Cel Bun") sînt, toate, născociri intenŃionate ale literatorilor de curte, menite să-l plaseze pe suveran sub razele idealului cavaleresc. Exista o singură mare aspiraŃie politică, indisolubil legată de idealul cavaleresc: cruciada, Ierusalimul! Căci „Ierusalim" se numea proiectul pe care îl aveau înaintea ochilor toŃi suveranii Europei, ca idee politică supremă şi care îi îndemna tot timpul la acŃiune. Era aici un contrast ciudat între interesul politic real şi ideea politică. Creştinătatea din secolele al XIVlea şi al XV-lea se găsea faŃă în faŃă cu o problemă orientală, de extremă urgenŃă: să-i respingă pe turci, care ocupaseră Adrianopolul (1378) si nimiciseră statul sîrb (1389). Primejdia era în Balcani. Dar politica europeană cea mai urgentă şi cea mai stringentă nu se putea încă dezbăra de ideea de cruciadă. Această politică nu putea vedea problema turcă decât ca o subdiviziune a marii îndatoriri sacre, în care străbunicii dăduseră greş: eliberarea Ierusalimului. În această idee, idealul cavaleresc se găsea în planul întîi; aici putea şi trebuia să exercite un efect deosebit de energic, deoarece conŃinutul religios al idealului cavaleresc îşi găsea aici afirmarea supremă, iar eliberarea Ierusalimului nu putea fi decât o operă de cavalerism, sfîntă şi nobilă. Tocmai prin faptul că idealul religios-cavaleresc a fost pus în valoare atât de energic prin definirea politicii orientale, se poate explica, într-o anumită măsură, lipsa de succes a războiului împotriva turcilor. ExpediŃiile, deşi necesitau în primul rând calcule precise si pregătiri migăloase, erau proiectate şi realizate sub imperiul unei încordări extreme, care nu ducea la o cumpănire calmă a posibilităŃilor, ci la o romantizare a planului şi care deci putea rămîne zadarnică sau putea deveni fatală. Catastrofa de la Nicopole, în 1396, dovedise cât este de primejdios să se întreprindă împotriva unui inamic foarte războinic o expediŃie de soiul acelor călătorii cavalereşti făcute spre Prusia sau Lituania, pentru a ucide cîŃiva bieŃi păgîni. Cine sînt cei care întocmesc proiectele de cruciade ? Visătorii, ca Philippe de Mézières, care si-a închinat acestui scop întreaga viaŃă; fanteziştii politici, cum era Filip cel Bun, în ciuda calculelor sale viclene. 135

ne întrebăm cu scepticism dacă totul nu era decât un joc frumos de prefăcătorii conştiente. mereu anunŃat. orice rege era virtual obligat să elibereze Ierusalimul. duhovnicul şi alŃi preoŃi sînt de faŃă. chiar independent de idealul cruciadelor. cea a lui Carol al VI-lea împotriva Italiei în 1391. regele FranŃei şi regele Angliei. cu condiŃia ca Ńările pe care Dumnezeu i le încredinŃase pentru a le conduce să se afle în pace şi în siguranŃă <nota 13>. ca fiind cea mai nimerită cale spre pace. O formă foarte specială de ficŃiune cavalerească. Domine. dar din care nu se alege nimic sau foarte puŃin. în 1283. „Le voyage de Turquie" <nota 11> a rămas un atu care n-a fost jucat niciodată. planul său nu poate fi pus în întregime pe seama ipocriziei generate de cupiditate <nota 10>. năzuinŃă spre o viaŃă frumoasă. când citim despre pregătirile minuŃioase pentru aceste dueluri între suverani. La Bordeaux. Un caz este la querelle des Bourguignons <nota 16>. ca mijloc de reclamă politică: aşa a fost cruciada engleză împotriva Flandrei în 1383. Tînărul cuceritor al oraşelor Rouen şi Paris va muri în toiul acŃiunii care aruncase FranŃa în mizerie. dar niciodată înfăptuit. Deşi papa trimisese flamura cruciadei. ExpediŃiile militare pregătite în mod minuŃios şi anunŃate cu surle şi trîmbiŃe. Am mai arătat în altă lucrare că diferendele dintre state erau considerate încă în secolul al XV-lea ca un conflict între partide sau ca o querelle <nota 14> personală <nota 15>. în 1383. sau dacă acei campioni princiari aşteptau într-adevăr lupta. avînd ca scop reclama politică. care satisface în acelaşi timp un simŃămînt de dreptate primitiv şi fantezia cavalerească. persoanele influente nu vedeau cu ochi buni ca suveranul. totul era pregătit pentru duelul dintre Carol de Anjou şi Pedro al Aragonului. regele porunceşte să se facă tăcere şi spune în gura mare că avusese de gînd să se ducă să elibereze Ierusalimul după ce va fi restabilit pacea în FranŃa: „se ce eust este le plaisir de Dieu son créateur de le laisser vivre son aage" <nota 8>. era duelul dintre suverani.81 În acea epocă. această soluŃie. primită respectuos de către Filip la Haga şi desfăşurată într-o procesiune solemnă. Cruciada devenise de mult şi un pretext pentru a se pune dări speciale. expediŃia lui Filip cel îndrăzneŃ împotriva Angliei în 1387 (expediŃie pentru care măreaŃa flotă aştepta cu pînzele sus în portul Sluis). când se aud cuvintele: „Benigne fac. deşi la festivitatea de la Lille şi după aceea se strînseseră legămintele privind călătoria. episcopul din Tournai conducea colectele... Henric al V-lea al Angliei e pe moarte. Medicii l-au prevenit că nu mai are decât două ore de trăit. şi Filip cel Bun îl folosise din plin. dar că. în 1422. 136 par de altfel să fi fost la modă în acea epocă. domnea totuşi o vagă presimŃire că expediŃia nu va avea loc <nota 12>. prin acest proiect eminamente concret şi totodată eminamente cavaleresc. deşi Joffroy de Toisy cerceta porturile siriene. ut aedificentur muri Jerusalem" <nota 7>. in bona voluntate tua Sion. Totuşi. Porunceşte apoi să se citească până la capăt psalmii ispăşirii şi moare curînd după aceea <nota 9>. era mereu la ordinea zilei. Cert este că istoricii epocii privesc problema cu aceeaşi seriozitate ca şi suveranii dornici de luptă. iar Guillaume Fillastre avea gata pregătit întregul echipament şi se rechiziŃionaseră corăbii pentru expediŃie. Ce putea fi mai firesc decât ca suveranii să se bată ei înşişi pentru a lichida cauza ? Într-adevăr. ca să-i eclipseze pe cei superiori lui în rang. la vîrsta lui. să-şi asigure un renume ca salvator al creştinătăŃii. se iveau greutăŃi mari: nu sosise vremea. Chiar şi legămîntul ducal. Richard al II-lea îi dă unchiului său loan de Lancaster însărcinarea de a duce cu regele FranŃei tratative de pace şi de a-i propune. să pornească într-o expediŃie atât de primejdioasă şi pentru Ńările sale şi pentru dinastie. era şi el foarte condiŃionat: ducele va pleca. Jean Chevrot. rostit la Lille. se citesc cei şapte psalmi ai ispăşirii. un duel între cei doi regi. Chastellain îşi dă silinŃa să sublinieze în primul rând că ducele luase proiectul în serios. sau o luptă între . Pare să fie un amestec rezultat din sforŃări serioase şi din intenŃia ca.

82 două grupuri de câte patru: Richard cu cei trei unchi ai săi. atât cel judiciar. Ludovic al XII-lea. sans y aler avant par voies de guerres. ce-i drept. ea poartă numaidecît amprenta asprimii . mai era încă adînc înrădăcinat în moravuri şi în felul de a gîndi. totul presărat cu blazoanele Ńărilor ducelui. Ducele se antrena: „tant en abstinence de sa bouche comme en prenant painne pour luy mettre en allaine" <nota 20>. Cazul a făcut mult zgomot <nota 29>. împotriva lui Carol cu ai săi <nota 17>. Mijlocirea regelui FranŃei. iar a doua oară în 1536 <nota 27>. se lucrează la corturi. când Filip avea aproape şaizeci de ani. în sine. celebrul cavaler şi poet Othe de Grandson. <nota 22> Dar duelul nu a avut loc. în provocare se arată clar care este motivul: „pour éviter effusion de sang chrestien et la destruction du peuple. erau cu mult mai vechi. Estavayer a luptat aici în calitate de campion al oraşelor din Ńinutul Vaud. împiedică duelul şi totul se termină printro mişcătoare împăcare <nota 26>. Socotelile menŃionează cheltuielile prilejuite de pregătiri. să pună capăt certei lor printr-un duel: o dată după ce Francise. Francesco Gonzaga se oferă să se bată cu Cezar Borgia: cu spada şi cu pumnalul vrea să elibereze Italia de omul temut şi urît de toŃi. în diferendul cu ducele de Saxa. Pe toată scara socială. spunînd că e gata să se bată cu sultanul turc corps à corps <nota 23> dacă sultanul are să vrea <nota 24>. Forma se mai păstrează încă în plină Renaştere italiană. a avut loc în 1397 la Bourg-enBresse. tant de vostre ost comme du mien. să-i ofere acestuia din nou un duel. cum că odată ducele a fost reŃinut cu greu să se bată în arenă cu un nobil. învinuit de complicitate în uciderea „contelui roşu". aveau prea puŃine raporturi cu idealul cavaleresc. de sus până jos. cu privire la Luxemburg. în două rînduri. nu lui Ludovic al XIV-lea în persoană. cu toate formele. Dacă lupta nu are loc între nobili. consacră un spaŃiu amplu provocării adresate de Ludovic de Orléans regelui Henric al IV-lea al Angliei <nota 18>. înapoiat din captivitate. un mare senior al vremii lui. dont il conviendroit mains gentilz hommes et aultres. Monstrelet. În parcul său de la Hesdin făcea zilnic exerciŃii sub conducerea unor maeştri de arme experimentaŃi <nota 21>. mai face parte. Se fac toate pregătirile pentru luptă: armura superbă 137 şi măreŃele veşminte pe care le va purta ducele erau confecŃionate. Provocarea pe care contele palatin Carol Ludovic o adresează în 1674. la banchetul de la Lille. zale pentru crainici şi poursuivants. si ca. Humphrey de Gloucester este provocat în 1425 de către Filip cel Bun. ucis de mîna cavalerului Gérard d'Estavayer. finer leurs jours piteusement" <nota 19>. foarte asemănător cu un duel între suverani. Eroul acestei îndărătnice înclinări spre luptă a lui Filip cel Bun se mai găseşte şi într-o mică povestire a lui Bandello. Aceasta nu l-a împiedicat pe duce ca. din această serie <nota 28>. dont en mon cuer ay compacion". stindarde şi flamuri. în acest duel a căzut. chiar la începutul cronicii sale. îşi călcase cuvîntul. să-şi facă legămîntul de cruciat. ci lui Turenne. era slăvit ca fiind hotărîrea prin excelenŃă. 138 Tocmai în statele burgunde şi în nordul certăreŃ al FranŃei. cu toate mijloacele bogăŃiei şi fastului de care dispunea. dar duelul s-a bucurat de cinste şi în afara cercurilor nobilimii. Un duel adevărat. omul în stare să pună la punct această temă impresionantă. iar cortul magnific confecŃionat cu acest prilej s-a mai putut vedea la Lille până în 1460. după spusele împăratului. Aceste concepŃii. Însuşi Carol Quintul îi mai propusese lui Francise I. care fusese trimis să-l omoare <nota 25>. fără discuŃie. cu amnarul şi crucea sfîntului Andrei. cât şi cel spontan. duelul. Amedeu al VII-lea al Savoiei. CivilizaŃia cavalerească a dat duelului un caracter monden. „que par mon corps sans plus ceste querelle soit menée à fin.

a fost spînzurat de către călău. Filip Ńinea cu orice preŃ să-l vadă cu ochii lui. erau păziŃi ca nişte preŃioşi cocoşi de luptă. după ce a relatat cu atâta vervă această cruzime îngrozitoare ? Aşa a făcut La Marche: ne descrie ruşinea resimŃită după luptă de nobilime pentru că a stat şi a privit. je vous prie mercy. iau zahăr în gură. care atunci când au descris cu toată încordarea imaginaŃiei lor festivele Pas d'armes ale unor nobili şi cavaleri nu s-au priceput nici măcar o singură dată să zugrăvească o realitate. pe jumătate mort. dintr-o singură bucată. Spiritele cavalereşti Chastellain şi La Marche. care era scund. pe moarte. Era ceva foarte rar. Acesta. fără nimic dedesubt. care privea de după un grilaj. E cusut de sus până jos într-un veşmînt din piele de Côrdoba. Aici povestirea lui Chastellain se întrerupe. Jacotin. Conflictul dintre spiritul cavaleresc şi realitate apare cât se poate de clar acolo unde idealul cavaleresc încearcă să se manifeste în mijlocul războiului serios. stînd unul în faŃa celuilalt. dau aici imaginea cea mai viguroasă. ştim de la alŃii că Mahuot. cui i-o fi favorabil acest semn ? Campionii îşi freacă mîinile cu cenuşă. un asemenea spectacol nu fusese văzut de o sută de ani. în ciuda strigătelor prin care i se cere îndurare. Mahuot. exercita puterea. când sărută Evanghelia ! Apoi vin doi slujitori si îi ung pe combatanŃi cu grăsime. După cîteva respectuoase genuflexiuni şi reverenŃe către duce. pe care ei le sărută. intră primul. se opune şi amîna duelul de pe o lună pe alta. Nimic nu e mai remarcabil în această privinŃă ca interesul uluitor. dar contele de Charolais. pe două scaune îmbrăcate în negru. celălalt se aruncă asupra lui şi îi bagă nisip în gură şi în ochi. ca să scape. deoarece pentru ei era în joc menŃinerea unui vechi privilegiu. îndată după înapoierea bătrînului duce din călătoria la împărat. Si de aceea — zice incorigibilul poet de curte — Dumnezeu a îngăduit să urmeze un duel cavaleresc. care se termină prin căderea lui Mahuot. apoi exclamă: „O monseigneur de Bourgogne. o banderolă cu o deviză religioasă. cu părul tuns scurt şi cu faŃa foarte palidă. Mahuot. pour Dieu. iese la iveală de sub superba houppelande brodată cu fir de aur şi cu roşu de culoarea rodiei.. cîteva file lipsesc. Aici. La Jacotin. îi suceşte braŃele spre spate şi îi sare în spinare ca să-l frîngă. iar cei doi antagonişti. dar Mahuot izbuteşte să prindă între dinŃi un deget al adversarului. Bietele victime au venit fiecare cu respectivul maestru de arme. pentru un duel judiciar dintre doi burghezi din Valenciennes în 1455 <nota 30>. grăsimea pătrunde numaidecît în pielea de Cordoba. Seniorii 139 din jurul arenei îşi şoptesc aprecierile asupra şanselor concurenŃilor. care. Cu toate că idealul . asprul flamand. Oamenii din Valenciennes Ńineau cu orice preŃ ca duelul să aibă loc. Nu cumva Chastellain şi-a încheiat povestirea cu o nobilă cugetare cavalerească. campionii aşteaptă clipa hotărîtoare. nimic nu scapă atenŃiei: Mahuot se face alb ca varul la faŃă. cere în zadar să se spovedească.83 epocii. care a decurs în chip ireproşabil.. ca reclamant. Amîndoi poartă scuturile cu vîrful în sus şi Ńin în mînă une bannerolle de devotion. apoi li se aduc măciucile şi pavezele. din creştet până la tălpi. Urmează o luptă furioasă cu măciucile. Jacotin Plouvier şi Mahuot. dacă acesta se desfăşoară în afara codului lor de onoare. deschide lupta luînd nisip cu vîrful scutului şi aruncîndu-i-l în ochi lui Jacotin. fu luată hotărîrea ca duelul să aibă loc. făcu un ocol şi trecu prin Valenciennes. îi vîră celuilalt degetul mare în orbite şi. anume în acest scop. iar cavalerii înşişi se bucură îndoit de spectacol. manifestat de nobili şi de istoriografi. dar la Mahuot nu. în capul gol. care era Chastellain. acestea din urmă avînd pe ele zugrăvite icoane. Nu-i scapă nici o particularitate din acea „moult belle se-rimonie" <nota 31> descrie amănunŃit arena şi băncile din jur. sauvez-moy la vie !" <nota 32>. ducîndu-se de la Bruges la Louvain. je vous ay si bien servi en vostre guerre de Gand ! O monseigneur. în timpul cât Filip se afla în Germania.

germani şi bretoni. la înapoiere.84 cavaleresc i-a dat. pentru ca. cavalerul face loc căpitanului. autorul lui Le Jouvencel îl pune pe comandantul francez să răspundă: „E o vorbă îndeobşte cunoscută: să nu faci nimic din iniŃiativa duşmanului. cei mai buni comandanŃi. dar notează. nu se mai putea întoarce. un cavaler." Şi provocarea e respinsă. dincolo de satul pe care intendenŃii i-l desemnaseră ca loc de mas în noaptea aceea. îl pune pe Le Jouvencel să refuze duelul unuia . în 1404. este tipic. În timpul deliberărilor privitoare la marea invazie franceză în Flandra." Un duel între Guy de la Trémoïlle şi nobilul englez Pierre de Courtenay. se expun neînarmaŃi primejdiilor unei aventuri romanŃioase. în încheiere: „Li aucun le tenoient à proèce. protestează energic. când Henric al V-lea al Angliei le iese în faŃă francezilor în 1415. chiar la începutul ordinului. îşi petrecu deci noaptea acolo unde se găsea. Acum. Noi sîntem aici ca să-l izgonim din poziŃiile lui şi asta ne dă destul de lucru. Guillaume du Châtel. Eduard al II-lea 140 îşi riscă viaŃa într-un atac hazardat împotriva unui convoi de corăbii spaniole <nota 33>. ar f i o ruşine să se abată din drum din pricina unor asemenea adversari. această stranie regulă de joc. Cavalerii ordinului Stelei." La fel se întîmplă în timpul unei invazii a francezilor pe coasta engleză. abia ordonase cavalerilor plecaŃi în recunoaştere să-şi lepede zalele. în repetate rînduri. la care. şi un grup de englezi.39 în expediŃia spre Flandra. înainte de bătălia de la Azincourt. desemnat pentru ariergardă. poate. <nota 40> Cea mai veritabilă adaptare a idealului cavaleresc la război consta din luptele convenite între doi adversari sau între două grupuri egale. în 1382. fiecare îşi dă osteneala să facă parte din avangardă. a fost interzis de regenŃii francezi Burgundia şi Berry şi împiedicat în ultimul moment <nota 42>. „comme celuy qui gar-doit le plus les cérimonies d'honneur très loable" <nota 36>. ajunsese prea departe. între treizeci de francezi. et li aucun à outrage et grant outrecuidance <nota 41>. care s-au retranşat într-un şanŃ. întrucît el însuşi. Dar sire de Jaille spune că apărătorii sînt o ceată de Ńărani. vrea să-i ia prin flanc pe englezi. ba chiar şi regii. Cuvintele acestea îl ustură grozav pe Du Châtel: „E departe de firea unui breton să se teamă. dacă e să-l credem pe Froissart. în timp ce unitatea lui e bătută măr. curajului militar formă si forŃă. trece seara. al regelui loan. Unul dintre comandanŃi. când ducele de Bedford oferă o luptă de doisprezece contra doisprezece. din greşeală. pe mal. în alt loc. deşi prevăd mai degrabă moartea decât izbînda. altminteri fiind siliŃi să moară sau să se predea. trebuie să jure că în luptă nu se vor retrage niciodată cu mai mult de patru arpents <nota 34>. duel care urmărea să dovedească superioritatea englezilor sau a francezilor. „Se nous querons autres chemins que le droit — li se replică lui Clisson şi Coucy care propuseseră de a pătrunde în Flandra pe drumuri ocolite neprevăzute — nous ne monsterons pas que nous soions droites gens d'armes <nota 38>. Froissart găseşte că e grozav de frumos. Faimosul Combat des Trente. totuşi. în 1386. în Bretania. Dar regele. după cum am mai arătat. spiritul cavaleresc se opune în permanenŃă strategiei. am să-mi încerc norocul. care a avut loc în 1351 141 la Ploërmel." Adaugă legămîntul de a nu cere încartiruire. a costat viaŃa. la Dartmouth. modif icînd în consecinŃă dispozitivul avangărzii <nota 37>. efectul lui asupra strategiei a fost în general mai mult o frînă decât un stimulent. îmbrăcat în zale. căci jertfea cerinŃele strategiei de dragul celor ale frumuseŃii vieŃii. Dezaprobarea pentru această formă inutilă a etalării vitejiei este împărtăşită şi de Le Jouvencel. comandaŃi de Beaumanoir. atacă numaidecît şi e ucis. să nu pată ruşinea de a face cale-ntoarsă în vesminte de luptă. unui număr de cel puŃin nouăzeci dintre ei <nota 35>. îl îndeamnă pe celălalt să nu se teamă. acum.

Spre sfîrsitul secolului al XV-lea mercenarii germani vin cu tobele mari <nota 50>. tot arsenalul sugestiv. trebuiau să fie prinse în cadrul unor concepŃii . Cel ce doreşte un duel vrea să ia altuia ceva. nemuzical. Pe la 1400. cele două armate. din care cauză curajul lor a fost mai puŃin susŃinut <nota 49>. pe întuneric. iar francezii s-au plîns că n-au avut destule „pour eulx resjouys" <nota 48>. când a avut de dus o luptă grea cu onoarea sa cavalerească. De cele mai multe ori. este un element în mecanizarea războiului. 143 Isprăvile de război. interesele de război şi tactica au împins pe ultimul plan concepŃiile cavalereşti. al întrecerii personale în faimă şi onoare. În toate aceste cazuri. în timp ce neglijează de a-l servi pe rege şi cauza obştească <nota 43>. mai iese cîte-odată în primul plan. Oricît ar fi trebuit idealul cavaleresc să cedeze intereselor legate de realitate. ca să-şi atribuie sieşi o glorie deşartă. Toată ziua răsună strigătele diferiŃilor seniori. prin tăierea flamurilor lor <nota 52>. Sună ca un glas al vremurilor noi. când regele FranŃei nu găseşte nici o cale pentru a despresura oraşul Calais. revine până în cele din urmă) că nu va îngădui niciodată o asemenea faptă. şi cea a lui Ludovic van de Kethulle împotriva unui mare călăraş albanez în faŃa oraşului Deventer. îşi întăreau curajul cu muzica trompetelor şi a trîmbiŃelor. de origine orientală. prin flamuri si strigăte de război. Willem de Hainaut merge şi mai departe: îi propune regelui FranŃei un armistiŃiu de trei zile pentru a clădi în acest răstimp un pod. Ce beŃie de orgoliu trebuie să se fi degajat din însuşi decorul pestriŃ şi pompos al războiului ! În timpul nopŃii dinaintea bătăliei de la Azincourt. Ideea că nici bătălia nu e altceva decât o luptă cinstită şi făŃişă pentru dreptate. ca să poată lupta unii cu alŃii. lupta mai păstrează un caracter individual şi un element sportiv. în 1591. îşi părăseşte de bună voie poziŃia avantajoasă şi pierde bătălia de la Najera (sau Navarrete. Totuşi. Din războaiele pentru Italia se cunoaşte la sfida di Barletta <nota 44>. cu galerii şi grădini în jur <nota 53>. ca să se bată <nota 46>. mai rămîneau destule prilejuri de a îmbrăca războiul în haine frumoase. simbolizează în mod izbitor tranziŃia de la perioada cavalerească la cea militară modernă. cu ajutorul căruia armatele să poată ajunge una la alta. în 1501. lupta dintre Bréauté şi Lekkerbeetje pe cîmpia de la Vught. care rivalizează în trufie <nota 51>. de altfel. la şes. interesul strategic a fost preponderent. obiceiul acestor lupte singulare între fronturi a stăruit până dincolo de Evul Mediu. le propune 142 politicos englezilor să aleagă altundeva un teren pentru bătălie. din războiul de optzeci de ani. din poziŃia lor favorabilă. acoladele şi înălŃările în rang confirmă jocul: cavalerii devin bannerets. În 1333. Carol de Anjou îi comunică lui Willem de Holanda dat hi selve ende sine mân recht to te Assche op der heiden sijns dre daghe wilde verbeiden <nota 45>. dar găseşte rareori ascultare faŃă de cerinŃele tacticii. în 1600. Înainte si după bătălie. instalate una în faŃa celeilalte. cu declaraŃia (asupra căreia. Faimoasa tabără a lui Carol Temerarul dinaintea oraşului Neuss este amenajată cu toată strălucirea festivă a fastului de la curte: unii puseseră să li se înalŃe cortul „par plaisance" în formă de castel. anume onoarea.85 dintre ofiŃerii săi. Sînt lucruri oprite. o armată engleză propune scoŃienilor să coboare. direct. Henric de Trastamara vrea să lupte neapărat cu inamicul pe cîmp deschis. Toba cu efectul ei hipnotic. propunerea cavalerească a fost respinsă. 1367). pentru că i s-a oferit bătălia de trei ori într-o singură zi şi n-a acceptat-o <nota 47>. mai este încă în plină înflorire: prin creste de coif si blazoane. la înscrierea lor în cronici. frumos şi pe jumătate de joc. duelul dintre Bayard şi Sotomayor. chiar şi la Filip cel Bun.

et tant que il les faisoit moult plaisant veoir <nota 58>. lului cavaleresc. o pomeneşte fără nici o simpatie pe cea a unui tînăr gandez necunoscut. idealul se retrage tot mai mult în literatură. fără pic de respect. l-a atacat pe Lalaing <nota 66>. „Quand on l'eust regardé une espasse on le osta de là et fu pendus à un arbre. lipseşte orice nevoie de grandoare cavalerească. cum 144 a vrut Carol al Vl-lea să vadă cadavrul lui Filip de Artevelde. A-Ńi petrece noaptea pe cîmpul de bătălie era semnul recunoscut al victoriei <nota 57>." Henric al V-lea al Angliei îşi botează marea sa izbîndă. de incursiuni şi raiduri. Când tinerii duci de Berry şi de Bretania îl urmează pe Carol Temerarul în la guerre du bien public poartă. Pe mare. Vêla le darraine fin de che Philippe d'Artevelle. negarea idea-. care nu mai poate după isprăvile eroice ale lui Jacques de Lalaing şi ale celor de teapa lui. pune pe altul să-i ducă splendida armură. în termeni care ne fac să bănuim că n-a fost luată cu totul în serios. „Là se combaŃi li rois à monseigneur Ustasse moult longuement et messires Ustasse à lui. luptînd ca un simplu ostaş <nota 60>. În lupta de la Saint-Richier. că ar fi avut însemnătate. Bravura personală a suveranului în bătălie are uneori un aer teatral. Cronicarii voiau să deosebească. schilodiŃi şi cu ochii scoşi. Nobilul Chastellain n-are nici cea mai mică înŃelegere pentru îndărătnica onoare burgheză a bogatului berar. Realitatea dezminte în permanenŃă idealul. Froissart descrie o luptă a lui Eduard al Ill-lea împotriva unui nobil francez. acolo se mai puteau simŃi nobilii între ei. în serbări şi în jocuri. Neobişnuit de naivă apare insuficienŃa concepŃiilor ." În cele din urmă. prin găurile hainei de gală cavalereşti răzbate minciuna. căci fiecare luptă trebuie să aibă un loc precis şi un nume precis în analele celebrităŃii: „Si fut de ce jour en avant ceste besongne appellee la rencontre de Mons en Vimeu. nici să fugi <nota 70>. Pretutindeni. Englezii introduseseră cei dintîi în bătălie descălecarea cavaleriştilor. Et ne fu déclairée à estre bataille. pe care regele i-l oferă prizonierului său <nota 59>. iar metoda fusese preluată de francezi <nota 68>. numai acolo se mai putea păstra iluzia frumoasei vieŃi cavalereşti. Filip al Burgundiei. zice Froissart. „pour tant que toutes batailles doivent porter le nom de la prochaine forteresse où eues sont faictes" <nota 55> în mod solemn: bătălia de la Azincourt <nota 56>. din pricina primejdiei. De îndată ce este vorba de persoane de rang inferior. nu-i răcesc nici o clipă lui Froissart entuziasmul pentru cavalerism <nota 65>. dar se numeşte că face gestul acesta pentru ca să-si demonstreze mai bine vitejia." <nota 63> Regele şi-ar fi permis chiar să izbească leşul cu piciorul „en le traitant de vilain" <nota 64>. cel puŃin cu naivitate. Eustache Deschamps spune în bătaie de joc că e bună ca să împiedice fuga <nota 69>. Froissart povesteşte. De aceea. iar cazul se încheie cu un souper. în războiul din 1382. care nu vrea să-şi dea fiica după soldatul ducelui şi care îşi riscă viaŃa şi averea. o bătălie de o întîlnire. despre nişte fapte eroice săvîrşite de un gandez din popor. pour ce que les parties recontrèrent l'un l'autre aventureusement. Este de mirare cât de brusc se eclipsează cavalerismul. la Calais. realitatea a impus minŃilor. Chastellain. pentru că acolo nu poŃi nici să te retragi.86 cavalereşti. ca să se împotrivească ducelui <nota 62>. dacă eroul ar fi fost „un homme de bien" <nota 67>. e îngrozitor de luptat. La Marche spune. et qu'il n'y avoit comme nulles bannières desploiées <nota 54>. când au trimis înapoi în oraş patruzeci de marinari. francezul se predă. De altfel. pe baze tehnice. în casta în cadrul căreia toate aceste simŃăminte mai au curs. singur. în fel şi chip. Strategia renunŃase de mult la tactica turnirelor: războiul din secolele al XIV-lea şi al XV-lea era un război de apropieri furişe şi de luare prin surprindere. când se manifestă faŃă de neegali. Cele mai îngrozitoare cruzimi ale nobililor împotriva burghezilor din Gând. care. — după cum i se spune lui Commines — zale sclipitoare de satin cu Ńinte aurite <nota 61>.

ca „ung gentilhomme de vingt escuz" <nota 79>. a fost ucis de o ghiulea de tun <nota 72>. care e dat tuturor cavalerilor ca exemplu. Dar în afară de avantajele directe ale războiului. qui n'est pas bien consonante à noblesse" <nota 71>. se aude din când în când negarea conştientă a idealului cavaleresc: uneori timidă. Se pare că lui Commines îi face plăcere că poate să vorbească despre fugi ruşinoase şi despre curajul care revine după ce a . tunul începuse să vestească modificările viitoare ale artei militare. Oricît de redus i-ar fi încă efectul. printre altele cu scopul de a-i da ca exemplu pe vitejii „qui se désirent à avanchier par armes"75. un tratat de pe la 1455. care era adesea recunoscută cu toată îndrăzneala. zice Eustache de Ribeumont. aşa cum e cea a Angliei. este. În mijlocul slăvirii zgomotoase a vieŃii cavalereşti şi a războiului cavaleresc. Deschamps are o baladă în care cavalerii. s-au întîlnit: Ludovic al XI-lea şi Philippe de Commines. Fiecare pagină a istoriei militare din epoca de sfîrşit a Evului Mediu ne lasă să întrevedem importanŃa de a lua prizonieri de vază. Nici fapte eroice frumoase. Uite ce e — răspunde crainicul francez — n-are nevoie. ci doar relatarea unui permanent du-te-vino. în viaŃa cavalerului rnai jucau un rol important şi pensiile. efectuat prin surprindere <nota 73>. Ponderatul Commines evaluează un nobil. totul povestit cu un uşor sarcasm. se demonstrează superioritatea FranŃei asupra Angliei. cu refrenul: Et quant venra le trésorier ? <nota 76> Chastellain găseşte că e lucru firesc şi la locul lui ca cel care rîvneşte gloria pămîntească să fie lacom şi calculat. et Dieu scet quelle pitié quant il fait une tourmente. „for veillant et entendant à grand somme de deniers. nici acŃiune dramatică fictivă. după salariul acestuia. absolut modernă. Item. et si est la malladie de la mer forte à endurer à plusiers gens. se pare că însuşi nobilul Boucicaut. a 146 îndoielilor şi temerilor. nobilimea franceză preferă războiul pe uscat celui pe mare. cu realismul ei rece. Avansarea este privită în mod curent ca un Ńel. soit en gouvernements ou en pratiques" <nota 77>. A fost o ironie a soartei că floarea 145 cavalerilor rătăcitori. şi apoi. Froissart îşi povesteşte nesfîrşitele sule faits divers din războiul cavaleresc. în care. făcută de Commines. Cariera militară a nobililor avea o latură financiară. sub forma unui dialog. valeŃii şi sergenŃii de la curtea Burgundiei aşteaptă ca pe jar ziua plăŃii soldei. care nu aveau pentru cavalerism decât ironie şi dispreŃ. Jacques de Lalaing. soit en rentes. „Je sui uns povres homs qui désire mon avancement" <nota 74>. alteori batjocoritoare. Şi într-adevăr.87 cavalereşti ca principiu militar în Le Débat des hérauts d'armes de France et d'Angleterre (DiscuŃia în contradictoriu a crainicilor de arme din FranŃa si din Anglia). Froissart nu neglijează să semnaleze cât de mult a cîstigat autorul unui atac reuşit. Nu e de mirare că cele două minŃi sarcastice. în vederea răscumpărării. Crainicul englez l-a întrebat pe cel francez de ce regele FranŃei nu întreŃine o flotă mare şi puternică. soit en pensions. et la dure vie dont il faut vivre. n-a fost lipsit de o deosebită lăcomie de bani <nota 78>. Descrierea bătăliei de la Montlhéry. „à la mode de Bourgogne". Chiar şi nobilii întrezăreau cîteodată mizeria lustruită si falsitatea unei asemenea vieŃi de război şi de turnire <nota 80>. pentru diferite motive: „carii y a danger et perdicion de vie. rentele şi locurile de guvernator.

spiritul cavaleresc începuse să moară devreme. Every act hath some falsehood of exaggeration in it. în timp ce tocmai Hainaut. et fay la tienne à par toy." Din toate Ńările Burgundiei." Chiar acolo unde povesteşte ciocniri sîngeroase. Idealul cavaleresc. încă semire-ligios. de fiecare dată. şi el. aşa încât regele FranŃei îi făgădui rangul de cavaler şi o căsătorie cu o femeie de vază.. no excitement. năzuinŃele prea înalte. etic şi estetic. şi trăi pe picior mare. ne nul article de raison tu n'y as d'y aler fors que pour la vayne gloire de ce monde. Acest Crokart veni înapoi în Holanda. de Zeelanda şi de Hainaut. which men and women have. dar temperat şi rafinat. nu putea fi suportat decât înălŃînd idealul mult prea sus: aşa a făcut Biserica. CivilizaŃia care se reînnoieşte sileşte societatea să părăsească. Tocmai în exagerarea frumoasă a sălăşluit cîndva forŃa acestui ideal. Foloseşte rar cuvîntul honneur şi tratează onoarea aproape ca pe un rău necesar. în scris. vitejia lui dobîndise faimă mare. omul cel mai bun din partea engleză era un anume Crokart. nobilimea din Holanda a fost cel mai slab reprezentată la legămintele făcute pentru cruciadă la festivitatea de la Lille. Făcuse mare avere în război: peste şaizeci de mii de coroane şi un grajd cu treizeci de cai. pătimaş până la cruzime. là où il avoit de l'honneur.. în cursul prefacerilor succesive ale idealului s-a desprins. fusese totdeauna adevărata patrie a nobilimii cavalereşti. Familiile Brederode şi Montfoort au făgăduit înlocuitori comuni <nota 85>. în plus.” <nota 86> Dar cu cât un ideal cultural este mai plin de pretenŃii la virtuŃile supreme. Cavalerul devine le gentilhomme francez din secolul al XVII-lea. Cînd Jean de Nevers se pregăteşte să întreprindă călătoria în Turcia. în diferite Ńări. We aim above the mark to hit the mark. vanitosul aventurier din Hainaut. puisque tu as la voulenté de voyagier et aler en Honguerie et en Turquie et quérir les armes sur gens et pays qui oncques riens ne nous fourfirent. nu putea fi practicat decât de către o epocă în stare să mai închidă încă ochii în faŃa celor mai pregnante realităŃi si să se lase încîntată de iluzia absolută. dar seniorii holandezi mai ştiau foarte bine cine e şi nu se sinchisiră de el. Face impresia că spiritul medieval. în ciuda lui Willem al IV-lea. et t'en va en Frise et conquiers nostre héritage <nota 84>. iar acestea mai erau si foarte condiŃionate şi prudente. 147 din Flandra 54. „Without this violence of direction. La Combat des Trente. dar care nu se mai pretinde un apărător al credinŃei. căutăm în zadar terminologia cavalerismului: cuvintele „vitejie" sau „cavalerism" nu le cunoaşte <nota 82>. în linie dreaptă. dacă primeşte să devină francez. Mama lui zeelandeză Margaretha van Arnemuiden să fi fost aceea de la care a moştenit Commines mintea sa lucidă ? Se pare totuşi că în Holanda. „Mon advis est que s'il eust voulu s'en aller ceste nuyt. cu care era aliată. din vechea formă de viaŃă. care . il n'eust point voulu estre reprins de couardise <nota 81>. din vechiul cavaler. descendent. conte de Holanda. s-au mai depus şi alte legăminte. Froissart îl pune pe ducele Albrecht de Bavaria. au mai venit din Artois încă 27. il eust bien faict. cu faima şi cu bogăŃia lui. care mai întreŃine o colecŃie de concepŃii de clasă şi de onoare. no efficiency. Tipul nobilului francez face loc celui al gentleman-ului. dacă n-ar fi fost necesar din punct de vedere social. without a spice of bigot and fanatic. cu acel conŃinut al său. din Hainaut 27 şi din Holanda 4. după festivitate. Cavalerismul n-ar fi fost ideal de viaŃă timp de atâtea secole dacă n-ar fi conŃinut elemente de mare valoare pentru evoluŃia societăŃii. laisse Jean de Boy/goigne et nos cousins de France faire leurs emprises. aşa încât se întoarse în Ńara în care faima cavalerească este mai bine răsplătită <nota 83>. să-i spună fiului său Willem: „Guillemme. câte un înveliş. Mais sans double. un ocrotitor al celor slabi şi asupriŃi. Cînd. aşa a făcut gândirea cavalerească. un fost slujitor al seniorilor din Arkel.88 trecut primejdia. cu atât mai mare este dezacordul dintre forma de viaŃă şi realitate. unde avea să-şi găsească Nicopolul.

după bunătatea ta. Cin' crîcneşte. Liber de Virtutibus. Chastellain. p. cât şi din a mea. d'Escouchy. 1492-l559. p. p. Cearta burgunzilor. II. 125. 27. 11. 334. Fă bine. pp. pp. 21. Vezi J. Chastellain. 83. pp. I. Le Uvre des faicts de Jacques de Lalaing. VII. 14. 10. p. De Kruistochtplannen van Philips den Goede (Proiectele de cruciadă ale lui Filip cel Bun). III. 17. Doamne. Baumgarten. t. Monstrelet. 4. 128. p. 18. 171. atât prin post. 16. 77. 451. p. Erdmannsdôrfer. A. p. Corp la corp. 7. dedicaŃia la De ratione conscribendi epistolas. p. III. 34. 8. 1918. 19. 43 ss. Bandello. Călătoria în Turcia. Flandr. Corps. 26. 5. p. 25 mai 1522. 407. 1926. IV. p. Blană confecŃionată din piei de veveriŃă. Cf. 382.1. I. 28. La Marche. 178. I. 381. Hintzen. Ceartă. 50. 22. să-şi sfîrşească zilele în chip jalnic. 23. La Marche. IV. făcătorul lui. I. Ps. 1890. III. II. 382. VIII. 219. 595. şi Erasmus către Nicolaas Beraldus. 12. II. F. pentru ca numai prin trupul meu să se pună capăt acestei neînŃelegeri. p. 19. 400 ss. pp. 431. La Marche. 396. p. V. cbron. care-mi frîng inima. II. Rymer. 38-49. Foedera. 49. 10. Pierre de Fenin. 25. p. 24. Monstrelet. p. 641. Fueter. Dacă va fi voia lui Dumnezeu. Monstrelet. 30. 27. 2. Sionului şi zideşte iarăşi zidurile Ierusalimului. 158-l61. p. IV. 1648-l740. Laborde. ducele Burgundiei. Deutsche Geschichte. 27. Plaget. 1284. România. 626-627.137. II.. X. nov. Luce. pp. Archiv fur Kulturgeschichte. Cel îndrăzneŃ. 240. Lefèvre de Saint Remy. VIII. 29. 307. 112. Lefèvre de Saint Remy. II. Papiers de Granvelle. 20. 300 ss. 158. pp. Haarlem. pars 3. 437. dispuse în formă de şah (n. — Monstrelet. 6. Aus dem Briefwechsel aer Markgrăfin Isabella von Este-Gonzaga. Geschichte des europâischen Staatensysteems. Chastellain. — Pierre de Fenin. Documents nouveaux. p. 244. nr. II. Uit de voorgeschiedenis van ons nationaal besef. p. Allen. <titlu> Note 1. p. se vîră fără nici un rost într-o primejdie dintre cele mai mari). ). 113.118. 3. atât din oastea voastră. 363. Fără frică. Chastellain. Froissart. ed. p. IV. 470. p. Rotterdam. I. 39: Filippo duca di Burgogna si mette fuor di proposito a grandissime periglio (Filip.D. p. p. 360 ss. 525. 6. 9. von Bezold. pp. XIX. Pentru a se evita vărsarea de sînge creştinesc şi nimicirea poporului. — Despre o . cât şi dîndu-şi osteneală să-şi întărească răsuflarea. 15. II. Verzamelde Werken. Tien Studiën. fără a se porni pe calea războaielor. 97 şi urm. p. 107. să-l lase în viaŃă. 201 s. 13. Petit Dutaillis.89 devenise minciună. III. 119. Geschichte Karls des V. care ar face ca mulŃi oameni de viŃă şi alŃii. p. Oton de Granson et ses poésies.

asupra cărora s-a convenit să se desfăşoare într-o anumită zi şi într-un anumit loc. 45. 66. Denis. Froissart. 56. Mult frumoasă ceremonie. pentru Dumnezeu. 59. vs. Provocarea de la Barletta. Kriegsgesckichte des Mittelalters. 46. Commines. 3707. 43. 48. Dacă vom merge pe alte drumuri decât pe cel drept. ed. în: W. 260. de a împrejmui locul luptei cu Ńăruşi sau cu crengi de alun. Froissart. Froissart. Remy.. p. III.). p. La Marche. După ce fu privit o bucată de vreme. 175. Lefèvre de S. II. p. IV. p. 294. III. 103. Chastellain. 127-l28. 1387 şi urm. iar alŃii că e fărădelege şi mare înfumurare. 55. III. pp. p. p. I. V. p. Erben. Monstrelet. O. pp. Remy. v. II. 57. 41. p. p. încât era foarte nostim să-i priveşti. pp. 48. 47. Molinet. p. Iii. I. în Molinier. III. Basin. 65. p. 62. Denis.. Că el însuşi şi oamenii săi/ chiar la Aix pe cîmp/ vor aştepta până la trei zile (ol. p. Pogoane. pentru o bătălie după toate regulile (n. p. 37. 51. XI. p. 209. 3. I. Ca cel care păzea cel mai mult ceremoniile de onoare foarte lăudabile. p. 110. Froissart. IX. Iată sfârşitul mişelnic al acelui Filip de Artevelle. I. Zschr.90 formă aparent neprimejdioasă a duelului judiciar: Deschamps. 220. pp. 50. III. 259. 259. 36. Rel. 36. IV. p. — Froissart. I. Molinet. XI. 89. 98. I. III. p. 82 ss. III. Froissart. mai răsună în termenul englez „a pitched battle". 1929. pp. îŃi cer îndurare. de S. 44. p. pp. de S. I. Kroniek van Oudeanaarde. 61. 80. p. II. XI. 202. stăpîne al Burgundiei. Ib. 32. stăpîne. Lefèvre de S. iar dumnealui Ustasse cu el. 54. pentru că părŃile se întîlniră una cu alta la întîmplare şi pentru că nu fu desfăşurată aproape nici o flamură. — Froissart. 40. 65. Un ecou al vechii datini juridice nordice. IV. 392. Aşa că de atunci încoace această ispravă fu numită întîlnirea de la Mons în Vimeu. 42. XI. Chastellain. p. scapă-mi viaŃa ! 33. Si nu fu declarată ca fiind bătălie. — Ms. p. 92 şi urm. fu luat de acolo şi spînzurat de un copac. I. p. IV. p. 63. 21. Alte lupte similare. în Rel. Froissart. II. 55. I. III. 247. p. 374. 64. Beiheft 16 der Hist. 31. 34. . XI. Denis. I. p. Chastellain. Lejouvencel. IV. p.. II. Rel. Alte exemple de bătălii. Chastellain. I. Chastellain. 187. Unii socoteau că e o ispravă vitejească. p. nu vom dovedi că sîntem ostaşi drepŃi. — Stoke.115. te-am slujit atât de bine în războiul tău de la Gând ! O. Pentru că toate bătăliile trebuie să poarte numele fortăreŃei celei mai apropiate de locul unde s-au dat. — Ib. 372. Lefèvre de S. 49. 453. p. Froissart.-p. — Monstrelet. IV. nr. 2291. 57. p. 99. VI. Numindu-l Ńărănoi. 58. 52. 65. Molinet. 32. Luce.). de S. 22. IV. 140.a. Ca să se veselească. 24 ss. 38. Remy. 53. IV. 49. 65. p. 39. 101. p. 58. p. 35. II. IX. 241. p. Acolo se bătu regele cu seniorul Ustasse foarte îndelung. 60. Sources. 89-94. 156.

33. pentru că e vrerea ta să călătoreşti şi să te duci în Ungaria şi în Turcia şi să ridici armele asupra unor oameni şi Ńări care nu ne-au făcut niciodată nici un rău. 164. éd. Bruxelles. I. Foarte veghetor şi doritor de sume mari de bani. 1923. — Froissart. Commines. lasă-i pe loan de Burgundia şi pe veni noştri din FranŃa să-si vadă de cuceririle lor şi vezi-Ńi tu de cea care e numai a ta. 325. 77. Routledge. fie în produse. Commines. 1815-l877. 1. p. Sînt un biet om care doreşte să înainteze. cîntase şi ea dorurile şi chinurile dragostei. în Chastellain. în Antichitate. — Commines.. şi mai e răul de mare pe care mulŃi oameni cu greu îl îndură. 70. p. Chastellain. nu era oare privită ca aşteptarea şi stimulentul împlinirii sigure ? În povestea de dragoste cu . vol. p. în Raynaud.La Marche. II. ed. p. Ci când vine trezorierul ? — Deschamps. 26 vol.. p. 230-231. 173. 324. 4. Apoi. Willem. Una dintre cele mai importante cotituri ale spiritului medieval s-a produs atunci când a dezvoltat pentru prima dată un ideal de dragoste cu o tonică negativă. p. 73. Care doresc să înainteze prin arme. Nature. bibliothèque nationale. fie în pensii. Ordonnance du banquet de Lille. p. p. şi viaŃa grea pe care trebuie s-o duci şi care nu prea e nimerită pentru nobilime. 227. Kervyn. IV. Kervyn. p. 152 <titlu> Capitolul VIII <titlu> Stilizarea dragostei De când trubadurii din secolul al XII-lea au intonat pentru prima dată melodia dorinŃei nesatisfăcute. fie în posturi de guvernator. 80. fie în rente. p. XXVI. Kervyn. Doutrepont. 83. şi du-te în Frizia şi cucereşte partea noastră de moştenire.. . ed. p. 2295. fără îndoială. p. XV. XI. Romania. XI. 80. fără condimentul bigotismului şi al fanatismului. Un nobil. I. V. si Dumnezeu ştie ce jale e când e furtună. Petit Dutaillis. Căci acolo e primejdie şi pierderea vieŃii. 82. IV2. § 86. 83. dar. cf. Froissart. Livre messires Geoffroy de Cbarny. 87. de Paris. Froissart. atingînd cu Dante cele mai curate sunete. XLI. 72. la drept vorbind. 28. 24. Mai presus de Ńintă este dorinŃa de a nimeri Ńinta. Mém. nr. — Le débat des hérauts d'armes. 85. — Chastellain. de l'hist. IV. Les cent ballades. pp. 239. Deschamps. nu există emoŃie. viorile cîntecului de dragoste au vibrat tot mai sus. Livre des faits. IV. I. 217. XVII. 84. 79. Dar. Kervyn de Lettenhove. cf. VIII. Orice faptă conŃine o oarecare doză de falsitate sau de exagerare. Notices et extraits des mss. bine făcea . 1881. Fără această violenŃă în orientare. 37. 86. 2228. desigur. 512. 36-42. nici n-ai motiv să te duci acolo decât pentru deşartă slavă a lumii acesteia. Un nobil de douăzeci de scuzi. Le songe véritable. IX. p. p. p.91 67. 76. II. éd. p. p. pp. éd. de la soc. de la. 81. 31. 71. vs. Părerea mea este că dacă voia să plece în noaptea aceea. V. 68. 2522 şi XIX. LV1. 78. p. n-ar fi vrut să-l cuprindă din nou laşitatea. — Emerson. 69. 295. p. pp. Froissart. 86. pe care o au bărbaŃii şi femeile. dorinŃa. XI. 33. Antichitatea. 74. 75. 70. nu există eficacitate. cf. Histoire de France. 785. 302. în Lavisse. — Froissart. I. avînd onoare.

pornind de la punctul culminant al înfloririi liricii de curte. al dragostei curteneşti. virtuos şi pur. Din însăşi dragostea senzuală se născuse cultul nobil al femeii. îndrăgostitul nobil. idealul de cultură lumească nu s-a amalgamat în aşa măsură cu cel al dragostei faŃă de femeie. Aici nu era de creat o frumuseŃe a vieŃii. Toate virtuŃile creştine şi sociale. Sistemul clădit în mod artificial.92 sfîrşit trist din Antichitate. In dolce stil nuovo al lui Dante şi al contemporanilor săi se ajunsese la o extremă. Extrem de important este faptul că în felul acesta clasa dominantă a unei epoci întregi si-a primit educaŃia morală şi intelectuală în cadrul unei ars amandi. vrînd să-şi împodobească viaŃa cu fast şi pompă. Dragostea a devenit cîmpul pe care a fost lăsată să înflorească toată"desăvîrşirea etică şi morală. din forme nobile. fie în forma ei mai veche. a fost din nou abandonat. Acolo. conform teoriei dragostei curteneşti. nesatisfacerea a devenit ea însăşi tema esenŃială. Astfel s-a creat o formă erotică de gîndire. evoluŃia gândirii erotice. Sentimentul de tristeŃe nu era pricinuit la ei de nesatisfacerea erotică. ConcepŃia erotică despre viaŃă. nu numai că a dominat în mod absolut formele dragostei aristocratice. Ambele reprezintă o sforŃare măreaŃă a spiritului medieval. În reprezentarea pestriŃă a formelor dragostei se concentra întreaga năzuinŃă spre frumuseŃea vieŃii. în cele din urmă. ci despărŃirea crudă. cîntecul de dragoste. efectul dragostei este o stare de sfîntă cunoaştere si de devoŃiune: la vita nuova. ca din secolul al XII-lea până în al XV-lea. cel ce căuta frumuseŃea vieŃii în înfumurare. pur curtenească. de digresiuni în toate domeniile posibile. Formele sistemului rămîn în vigoare. ci de soarta vitregă. 153 Trebuia să urmeze o nouă cotitură. poate fi pusă pe aceeaşi linie cu scolastica din aceeaşi epocă. începută înainte de 1240 şi terminată înainte de 1280. lipsit de pretenŃii în ceea ce priveşte împlinirea. ca escortă a unei situaŃii înalte. în Italia. dar se umplu cu alt spirit. cotitura s-a produs în alt mod. în FranŃa şi în Ńările aflate sub influenŃa spiritului francez. Orice lucru frumos. în cazul în care nu s-a renunŃat la toate fericirile pămînteşti. fie în întruparea ei din Le Roman de la Rose. să renunŃe vreodată cu totul la legătura cu dragostea firească faŃă de femeie. a celor doi îndrăgostiŃi uniŃi. aici se găseau înseşi suprema frumuseŃe şi suprema fericire şi nu aşteptau decât să fie împodobite cu culoare si stil. Acolo. Timp de vreo două secole. este mai puŃin simplă. Iar de la Petrarca la Lorenzo de Medici. spre senzualitatea naturală. face cale-ntoarsă. a constituit totodată si tezaurul din care laicii cultivaŃi îşi extrăgeau partea cea mai vie a dezvoltării lor spirituale. în cadrul iubirii credincioase. Cel ce căuta acea frumuseŃe în onoare şi în rang. Elementul spiritual dobîndeşte o importanŃă din ce în ce mai mare în poezia lirică. devine. Dar în dragoste părea că 154 sălăşluieşte Ńelul şi esenŃa plăcerii de a gusta frumuseŃea însăşi. Abia în dragostea curtenească a trubadurilor. întreaga desăvârşire a formelor de viaŃă. erau contopite. ca Piram şi Tisbe. opera lui Guillaume de Lorris şi a lui Jean Clopinel (sau Chopinel <nota 1>) de Meun. pe scurt. încă înainte ca Vita nuova să fi găsit armonia veşnică a unei pasiuni spiritualizate. Petrarca ezită din nou între idealul dragostei curteneşti spiritualizate şi formele inspirate recent din Antichitate. din această pricină. dar prin bogăŃia ei enciclopedică. prin moarte. fără ca. constata întotdeauna deşertăciunea acelor lucruri. de a înŃelege dintr-un singur punct de vedere toate aspectele vieŃii. În nici o altă epocă. de care erau pline şi modelele antice atât de admirate. momentul psihic nu era zădărnicirea dorinŃei. Le roman de la Rose turnase un conŃinut nou în formele dragostei curteneşti. prin iubirea sa. orice floare şi orice . prin sistemul dragostei. care era în stare să absoarbă un surplus de conŃinut etic.

Dar acolo ele au continuat să trăiască. iar oamenii îşi închipuiau că trăiesc potrivit ei. nu ne miră extravaganŃa neruşinată cu care se serbau de obicei nunŃile suveranilor şi nobililor pe la 1400. după o masă frugală.93 sunet puteau servi pentru a clădi forma de viaŃă a dragostei. care exaltă chiar comunitatea sexuală. Reprimarea dezmăŃului claselor inferioare era lăsată pe seama Bisericii. băiat tînăr încă. sau epitalamul pe care Deschamps l-a închinat lui Anton de Burgundia. Căci. cu rîsul său neruşinat şi cu simbolismul său falie. pe care epocile de mai târziu au pierdut-o. o. moda şi convenŃiile mondene exercitau o influenŃă moderatoare asupra vieŃii erotice. La fel ca dragostea înnobilată. îşi făurise din însăşi erotica înnobilată o f rină împotriva desfrîului. chiar şi în rîndurile claselor superioare. obiceiurile de toate zilele mai erau de o îndrăzneaŃă neruşinare. să consume căsătoria. se duc . prinŃesa engleză. cel puŃin. A fost violenŃa pasiunii înseşi. care se concentra asupra împreunării. AristocraŃia. în secolul al XVII-lea. facturile menŃionează „ung engien pour moullier les dames en marchant par dessoubz" <nota 4>. despuiate de caracterul lor sacru. Aici se simŃea în primul rând nevoia de a încadra emoŃiile în forme fixe. Printre amuzamentele mecanice din grădina de agrement de la Hesdin. n-au lipsit the practical jokes <nota 5>. la nunta tînărului prinŃ de Orania cu Măria. Totuşi. Rădăcini mult mai vechi şi o semnificaŃie la fel de vitală ca şi stilul dragostei curteneşti avea acea formă primitivă a eroticii. pot servi ca exemple <nota 6>. pentru a-l împiedica. creau o aparenŃă frumoasă. cât e în stare o Biserică. ducele Burgundiei porunceşte să se pună la punct băile din oraş. L-am putea numi „stilul epitalamic". care e socotită că nu sade bine unui prinŃ <nota 3>. Solemnitatea căsătoriei şi petrecerea de nuntă fuseseră neseparate pe vremuri. MulŃi îi reproşează lui Carol Temerarul castitatea fiului său. aproape. cum este cea 155 din epoca de sfîrşit a Evului Mediu. izgonită de către cultura creştină din demnitatea ei de mister sacru. o societate rafinată. ca ceva foarte obişnuit. în fond. care se simŃea mai independentă de Biserică. era încă în plină înflorire. Întregul sistem epitalamic. a rupt cu această datină. „pour eux et pour quiconque avoient de famille. încât stilurile erotice se iau la întrecere între ele sau se amestecă unele cu altele. în plus. Cele Cent nouvelles nouvelles povestesc. Sau. et tout aux frais du duc" <nota 2>. Rînjetul obscen. Nici o pudoare religioasă n-a mai putut să pună surdină violentului strigăt de viaŃă „Hymen. la noi. cîntecul şi chiotul — le-a lăsat pe seama petrecerii de nuntă. destrăbălarea avea şi ea propriul ei stil. à prendre par choix et par élection ce que on dési-roit mieux. Hymenaee !" Nici un fel de simŃămînt puritan n-a făcut să dispară din moravuri neruşinata publicitate a nopŃii nunŃii. Abia sentimentul individualist modern. care voia să învăluie în linişte şi în întuneric ceea ce nu trebuia să fie cunoscut decât de doi inşi. Apoi a venit Biserica si a luat asupră-şi sfinŃenia şi misterul. Cînd ne amintim că încă în 1641. pentru a nu decădea în barbarie. cu reguli nobile. si încă unul foarte vechi. a făcut parte parte odinioară din însuşi ritualul nunŃii. cu care povesteşte Froissart nunta lui Carol al VI-lea cu Isabela de Bavaria. un mare mister. care izbutea să facă acest lucru atât de bine şi atât de rău. dar totuşi încă vie. voire bains estorés de tout ce qu'il faut au mes-tier de Vénus. Pentru solia engleză pe care o aşteaptă la Valenciennes. că o pereche de tineri cununaŃi dimineaŃa. mutîndu-le în taina cununiei. în-tr-o desfrînare cu atât mai lascivă. grosolănia nu este numai o abatere de la ideal. moşteneşte atât de multe motive străvechi. pentru că mai avea oarecare cultură şi în afară de cea religioasă. TendinŃa spre stilizarea dragostei a fost mai mult decât un joc zadarnic. care impunea acelei societăŃi crude din epoca de sfîrşit a Evului Mediu să prefacă viaŃa sentimentală într-un joc frumos. Accesoriile misterului — cortegiul. iar Biserica n-a mai fost în stare să le împiedice. literatura. în domeniul himerelor dragostei. pe mire. viaŃa erotică rămăsese extrem de grosolană.

aşa cum s-a întîmplat în ceea ce priveşte secolul al XVII-lea în Olanda <nota 11>. a liturghiei si a muceniciei. Dar legătura lui cu această origine posibilă s-a pierdut de mult. fie în intimitatea galantă. nici lipsa de pudoare nu este un exces saturnalic. Cenaclul poetic al sensibilului Carol de Orleans figurează dragostea nefericită sub înfăŃişarea ascezei monastice. în Cent nouvelles nouvelles 157 constatăm folosirea unor cuvinte ca bénir <nota 13> sau confesseur <nota 14> eu un înŃeles obscen. devenind o formă literară în sine. reticenŃele lascive. care nu poate fi explicată prin considerarea formelor nobile şi a cantităŃii mari de pruderie. când hotarele dintre joc şi seriozitate nu fuseseră încă şterse de către cultură. manifestate de către Evul Mediu în alte domenii. compune o baladă lascivă. E clar că toate aceste lucruri nu sînt resimŃite ca abateri de la idealul înalt şi rigid. calambururile obscene.94 numaidecît în pat <nota 7>. de rafinament aristocratic exagerat. încă şi mai nejust ar fi să se considere obscenităŃile epitalamice drept un semn de decadenŃă. Dacă vrem. drept ipocrizie. Aproape orice meserie sau îndeletnicire îşi adapta termenii în spiritul unei alegorii erotice. . Dar mai era un alt domeniu. „Noble homme Jean Régnier". sînt. legaseră sfinŃenia ritualului de veselia bucuriei de viaŃă. In totală opoziŃie cu evlavia şi cu curtenia. efectul comic a devenit Ńel independent. cîntecul. nu mai puteau avea curs într-o societate creştină decât ca umor şi ironie picantă. Ele devin inteligibile. putem să considerăm întregul gen comico-erotic ca un mănunchi de vlăstare sălbatice. la ele acasă şi încă din timpuri străvechi. Ce sont ici les dix commandemens. pe vremuri. Tratarea problemelor amoroase în formă de proces. supuşi nu de mult unei noi discipline severe. într-o interpretare rafinată. Echivocurile. în fapt. Aici apare o contradicŃie. reprezentările sexuale se menŃineau în obiceiurile de nuntă cu toată forŃa lor vitală. dacă le privim proiectate pe fondul lor etnologic: ca rămăşiŃe. cerută de Madame de Bourgogne şi de toate doamnele şi fetele de la curtea ei <nota 10>. atenuate până devin forme de convieŃuire socială. E ca un pandant ironic al seriozităŃii rigide al dulceluiŃtil nou. Deci ca mister demonetizat. în stilul epitalamic. Membrii cenaclului îşi spun Les amoureux de l'observance. Elementele care. Numai felul comicului a mai rămas acelaşi cu cel al epitalamului: se bazează de obicei pe indicarea simbolică a elementelor sexuale. TendinŃele sacrilege sînt pe jumătate ispăşite de sinceritatea sentimentului amoros. fie şi cu oarecare ironie. după franciscanii reformaŃi. Dar. farsa. Tot aşa. Toate glumele care se debitau în general fie la nuntă. şi anume cel religios. Cele Cent nouvelles nouvelles se pretind. din categoria travestiurilor. sau jocuri de cuvinte ca saints şi seins <nota 15>. materialul respectiv îl furnizau în primul rând turnirul. alegoria erotico-religioasă evoluează. ca povestiri „moult plaisants à raconter en toute bonne compagnie" <nota 9>. crescute din ramura epita-lamului: povestirea. vînătoarea şi muzica <nota 12>. de onoare şi decenŃă. pe care autorii nu obosesc să le tot repete. nu face parte. a devenit un gen literar în sine. sau pe travestirea dragostei sexuale în noŃiunile vreunei activităŃi sociale. un poet 156 serios. atunci ca întotdeauna. o „glorieuse et édifiant euvre" <nota 8>. deosebit de căutat pentru parafrazarea elementului erotic. Este evident că în secolele al XIV-lea şi al XV-lea. sînt socotite ca fiind nimerite şi în prezenŃa doamnelor. ale simbolismului falie al culturii primitive. Exprimarea noŃiunilor sexuale în termeni religioşi este folosită în Evul Mediu cu un curaj extraordinar. ca în Arrestz d'amour.

nevoia de a vedea viaŃa mai frumoasă decât o oferă realitatea şi deci încadrarea forŃată a vieŃii erotice în forma unei dorinŃe fantastice.. este.95 Vray Dieu d'amours. pe care îl pierduse de mult? Erotica. să reia contactul cu cele sfinte. <nota 17> Despre un îndrăgostit decedat spune: Et j'ay espoir que brief ou paradis Des amoureux sera moult hault assis.. Et le service pour son ame A chanté Penser doloreux. et me fist les mains mettre Sur ung livre. iar femeile sînt întotdeauna dispuse. dar totodată mai pură şi mai nemeşteşugită decât o înfăŃişa erotica . o exprimare care s-o acopere. tot mai pare încă stilizată. Sau jurămîntul pe Evanghelie: Lors m'appella. fără să vrea.. Aussi j'ay fait la tombe faire De regrets. Realitatea a fost în toate timpurile mai rea şi mai aspră decât a văzut-o idealul de dragoste rafinat prin literatură. întregul gen. Nu face oare impresia că erotica este nevoită să caute mereu. Ce altceva decât romantism este nesocotirea laşă a tuturor complicaŃiilor naturale şi sociale ale dragostei. <nota 18> Iar despre propria sa iubită moartă: J'ay fait l'obseque de ma dame Dedans le moustier amoureux. Apare şi aici un ideal de viaŃă: idealul lipsei de pudoare. în aparenŃa frumoasă a unei plăceri nestingherite ? Intervine şi aici acelaşi mare impuls civilizator: năzuinŃa către viaŃa frumoasă. Comme martir et très honnoré saint. en me faisant promettre Que feroye loyaument mon devoir Des points d'amour. pe care un spirit grosolan îl poate considera naturalism erotic. dar acum prin exagerarea laturii animalice.. supus rînduielilor religioase ale dragostei) — care descrie pe larg primirea unui îndrăgostit nemîngîiat 158 în mînăstirea mucenicilor dragostei — întregul efect comic discret. egoism şi tragism în viaŃa sexuală. este realizat în mod desăvîrşit. Mains sierges de soupirs piteux Ont esté en son luminaire... adică cel în care bărbaŃii nu se epuizează niciodată. o ficŃiune romantică. pentru ca să devină cultură. trebuia să caute cu orice preŃ un stil. o formă care s-o cuprindă. fie şi în mod pervers. înveşmîntarea a tot ceea ce e minciună. Şi chiar acolo unde a dispreŃuit această formă şi a coborît de la alegoria scabroasă până la tratarea directă şi nevoalată a vieŃii sexuale. <nota 16> Aşa profanează Carol de Orléans cele zece porunci." <nota 19> În poemul pur L'amant rendu cordelier de l'observance d'amour (îndrăgostitulfăcut călugăr. în aceeaşi măsură ca şi cea mai nobilă dragoste curtenească. făgăduit de travestiul religios.

întregul gen epitalamic. Trădarea. Dar cea care poate servi ca formă de viaŃă şi ca înfrumuseŃare a vieŃii. de-a lungul unui rîu. Dar el nu este eroul real al acelor episoade obscene. până la zidul tainicei grădini a iubirii. 160 Bel-Accueil <nota 23>. încât era ca un tezaur de liturghie profană. primul poet. în numeroase balade comice. satisfacŃia supremă este 159 deplasată către cea neexprimată şi este învelită cu toate vălurile transparente ale aşteptării. relele dragostei (maux) şi bunurile ei (biens). poetul cu simbrie. nu numai spre cel al dragostei. obişnuieşte. numai prin aceasta. Ami <nota 26> îl consolează. Acestea din urmă se numesc Espérance. Ca izvor al literaturii şi culturii. ci este în stare să prelucreze şi mîhnirile dragostei si să facă din ele frumuseŃe. fiul doamnei Courtoisie. privaŃiunea. dar intervin păzitorii trandafirului: Danger. curajului. Dărnicia. Acum încep peripeŃiile. îi deschide poarta. Peur şi Honte <nota 24>. Amour îi încuie inima cu o cheie şi îi dezvăluie poruncile dragostei. şi îl gonesc. care trece în general drept naturalistă. care are ca temă posibilitatea satisfacerii. îl pofteşte la trandafiri. Este tema. Curtoisie. Doux-Regard <nota 22>. FăŃărnicia (Papelardie) şi Sărăcia: însuşirile anticurtenesti. ca să asculte privighetoarea şi ciocîrlia. Erotica indirectă. făgăduiala. adică erotica directă. Raison <nota 25> coboară din turnul ei înalt. ca să-l descînte pe îndrăgostit. Guillaume de Lorris. Zeul dragostei îl răneşte cu săgeŃile sale: Beauté. avînd astfel o valoare infinit mai mare pentru viaŃă. în timp ce poetul. Compagnie şi Beau-Semblant <nota 21>. Poate să preia în cadrul ei elementele etice ale fidelităŃii. Ticăloşia. la fîntîna lui Narcis. să coboare până la cea mai josnică vulgaritate. Jalousie <nota 29>) vine în goană. Si tocmai caracterul amfibiu al acestui Roman de la Rose. în care îi spune fiicei sale ce femeie superioară a fost răposata ei mamă <nota 20>. Sinceritatea (Franchise). apropierea de fericire. Dur Dame Oiseuse (Trîndăvia). spre alte idealuri. pe care îl zăreşte acolo. Doux-Penser. Dar Male-Bouche dă de veste. operă a doi poeŃi. Mâle-Bouche. Franchise şi Pitié <nota 28> îl duc înapoi la Bel-Accueil. iar în mijlocul lor ne impresionează o poezioară duioasă. Si cunoaşte nu numai dragostea în ton major sau sub masca rîsului. Cărarea îl duce. Danger şi slujitorii lui păzesc . Cupiditatea. În deplină armonie cu spiritul general al epocii de sfîrşit a Evului Mediu. Eustache Deschamps. cu toate vlăstarele şi ramificaŃiile lui. Bel-Accueil e închis într-un turn. în jurul trandafirilor se clădeşte un zid puternic. Le Roman de la Rose dăduse întregii culturi erotice o formă atât de variată. Doux-Parler. dorinŃa. e cufundat în admirarea bobocului de trandafir. este erotica indirectă. într-o zi de mai. a unui vis. Venus îşi desfăşoară iscusinŃa ca s-o combată pe Chasteté <nota 27>. Gelozia. Acest gen are ca temă însăşi satisfacerea dorinŃei. Liesse (Veselia) conduce dansul. precum si vesela şi plăcuta concretizare a subiectului. TristeŃea. l-a făcut si mai utilizabil ca scriptură a culturii erotice: în el se găseau texte pentru toate nevoile. mai cinstise încă vechiul ideal de curte. dis-de-dimineaŃă. de doctrină şi de legendă.96 vulgară. de manieră si concepŃii cu totul diferite. blîndeŃei nobile şi să se unească astfel cu alte tendinŃe. BătrîneŃea. a şi ajuns să aibă o respiraŃie mult mai lungă si acoperă un cîmp de viaŃă mult mai larg. mereu folosită. a trebuit să rămînă mereu pe locul al doilea. Pe zidul acela vede nişte portrete pictate: Ura. atât de închegată şi atât de bogată. care voia să figureze în modul cel mai amănunŃit întreaga gândire şi s-o sistematizeze. înăuntru. Poetul visează că iese din casă. Zeul dragostei dansează cu FrumuseŃea în hora în care s-au prins BogăŃia. care îi dă voie să sărute trandafirul. Simplesse. extremă şi completă. în care intervine la persoana întîi. Poetul se declară slujitor (homme lige) al Dragostei. prietena lui Déduit (Divertisment). Curtenia (Courtoisie) şi TinereŃea. Aici. Zgîrcenia. Lui i se datorează planul încîntător.

virtuŃile curteneşti. După ce Genius a azvîrlit peste meterez luminarea. încât o mai mare sfidare a idealului de viaŃă religios nu era cu putinŃă. îşi vede de meserie: întreŃinerea speciilor. Desfăşurarea în continuare a acŃiunii. într-un simbolism îndrăzneŃ. Mâle-Bouche. Opera lui Guillaume de Lorris se sfîrşeşte cu o tînguire a îndrăgostitului. Dar important este în primul rând faptul că aici a vorbit o minte atât de imparŃială. într-ade-văr. In tendinŃa lui păgînă. aproape că se îneacă în noianul de digresiuni. Faux-Semblant <nota 30>. ce poate fi mai medieval decât personificarea. iar BelAccueil îi dă voie îndrăgostitului să culeagă trandafirul. Dar unde se află hotarul dintre aceste reprezentări şi nimfele. când Amor îi aduce la cunoştinŃă situaŃia. un om care nu credea în arătări şi în vrăjitori şi nici în dragoste credincioasă şi în pudoarea femeii. veşnica ei luptă împotriva MorŃii. Excomunicarea a fost introdusă prin condamnarea fecioriei. în deplină conştiinŃă. este pur medieval. dintre toate făpturile. Alegoria . un om care pune în gura Venerei. dar valoarea lor simbolică este aceeaşi. Cînd Amor se teme că are să fie înfrînt. Danger. Iadul pentru cei ce nu Ńin seamă de poruncile naturii şi ale dragostei. motivul sexual a fost pus aici. hohotind de rîs. ba chiar în atâta sfinŃenie. Faux-Semblant. cum rareori a mai dat Evul Mediu. ea jură să nu mai admită niciodată nici un fel de pudoare la nici o femeie şi îl îmboldeşte pe Amor să facă acelaşi jurămînt cu privire la bărbaŃi. Genius. povestiri. consideraŃii. îi pune în mînă o lumînare aprinsă. Se plînge amar că. în trăsura ei trasă de porumbei. îi trimite pe Franchise şi pe Doux-Regard la Venus. visul de iubire era reprezentat într-o formă în acelaşi timp artistică şi pasională. din nou. în forma exterioară. şi a fost înveşmîntat într-un mister atât de ingenios. cu care al doilea poet a transformat opera într-o adevărată enciclopedie. Doux-Regard. a Naturii şi a lui Genius cea mai îndrăzneaŃă apărare a vitalităŃii sexuale. numai omul îi încalcă poruncile prin faptul că se abŃine să se înmulŃească. un toiag şi o mitră. în centru. Aşadar. poate fi considerat ca un pas către Renaştere. în cursul căreia Nature îi expune lucrările ei — se duce la armata lui Amor. Apoi a venit Jean de Meun. Honte. La porunca ei. apoi Honte şi Peur fug. Peur stau pe aceeaşi linie cu reprezentările pur medievale ale virtuŃilor şi păcatelor cu înfăŃişare omenească: alegorii sau ceva mai mult decât atît. Venus îşi aruncă şi ea făclia. probabil. a cărei flacără aprinde lumea întreagă. căci acestea cresc acolo la nesfîrsit. unde Fiul Fecioarei îşi păzeşte oiŃele albe. satirii şi spiritele pe care i-a înviat Renaşterea ? Sînt luate din altă sferă. preotul ei — după o lungă spovedanie. Venus. un om care avea ochi pentru problemele patologice. care pasc. marna lui. care dă ascultare şi care vine în ajutor. împinsă până la extrem. ca să arunce acolo 161 blestemul Naturii asupra celor ce-i dispreŃuiesc poruncile. a stărilor sufleteşti şi a împrejurărilor dragostei ? Figurile din Le Roman de la Rose: Bel-Accueil. în atelierul ei. şi în plus un mînuitor al limbii franceze ca puŃini alŃii. mituri pe jumătate crezute. care dă într-un misticism bizar. un inel. şi a continuat opera cu o urmare şi o încheiere mult mai cuprinzătoare. iar pentru ceilalŃi cîmpia presărată cu flori. începe lupta finală pentru turn. într-o beatitudine veşnică. atât de sceptic rece şi de cinic crudă. Nature. Le Roman de la Rose (Romanul trandafirului). iar prezentarea figurilor din Le Roman de la Rose ne face adesea să ne gîndim la personajele înflorate fantastic ale lui Botticelli. Aici. asaltul şi cucerirea castelului trandafirilor de către Amour eu toŃi aliaŃii lui. Idealismul naiv şi uşor al lui Guillaume de Lorris este umbrit de spiritul negativ al lui Jean de Meun. Amor îl împopoŃonează pe Genius cu un patrafir. dar şi Bien-Celer. mult mai tîrziu. „qui ne fu pas de cire vierge" <nota 31>. flori şi iarbă.97 porŃile. Între timp. şi întreaga armată jură cu el.

şi cucerirea trandafirului. în formă poetică. s-a făcut. zgîrcenie. ci mijloace virtuoase pentru a o cuceri. serioşi. să intre în polemică. în cursul unei călătorii spre Orient. a Ńîşnit dintr-o seriozitate mai adîncă. . Fără personificări. Grădina bucuriei de viaŃă este numai pentru cei aleşi şi accesibilă prin dragoste. cupiditate. căci aceasta era un element esenŃial al idealului de viaŃă cavaleresc. Iar opera nu mai este însufleŃită de cinstirea. dărnicia. cu slujirea plină de suspine. sînt o dovadă că idealul nu mai este etic.98 amănunŃită mulŃumea toate cerinŃele imaginaŃiei medievale. Male-Bouche 162 erau mînuite ca termenii curenŃi ai unei psihologii ştiinŃifice. a femeii. cavalereşti. Tema de bază menŃinea vie pasiunea. Nouă nu ne vine uşor să înŃelegem atmosfera spirituală şi afectivă din care a rezultat apărarea. care conŃinea. Căci apărătorii n-au fost nişte nobili mărunŃi şi uşuratici de la curte. cel puŃin la al doilea poet. credincioase şi pline de abnegaŃie. de dispreŃul crud faŃă de slăbiciunea ei. dragostea. mintea nu putuse să exprime şi să resimtă stările sufleteşti. dar opera lui Jean de Meun mai avea încă o mulŃime de admiratori şi apărători pătimaşi. sinceritatea (franchise) şi curtenia. simbolizată de trandafir. Acestea nu mai sînt elemente menite să înnobileze persoana iubitei. invidie. de viaŃă luxoasă şi aristocratică. cu care se înŃelegeau oamenii între ei. în care dreptul de a alege flirt-ul sau fidelitatea a fost lăsat aux beaux esprits <nota 32> de la curte. Această curajoasă apărătoare a cinstei şi drepturilor femeii l-a pus pe zeul dragostei să vorbească într-o scrisoare. înclinarea spre distracŃii. ci. Teoretic. cu cîŃiva ani mai tîrziu. Cine vrea să intre acolo trebuie să fie lipsit de ură. decât de această carte <nota 34>. ticăloşie. credinŃă şi respect. Se ivise o controversă curtenească în cercul pestriŃ. din jurul regelui FranŃei şi al unchilor lui din Berry şi Burgundia: care concepŃie despre dragoste este menită adevăratului nobil. împreună cu tovarăşii săi de drum. Figurile lui Danger. 163 Cuvîntul cu care Christine de Pisan s-a încumetat. dispreŃ care îşi are originea chiar în caracterul senzual al acestei iubiri. Căci în locul activităŃii palide în slujba unei doamne măritate. a unei singure doarnne. Dar virtuŃile pozitive. prin iscusinŃă şi stăruinŃă. bogăŃia. CîŃiva i s-au alăturat. în 1388. se păstra şi reprezentarea dragostei curate. bătrîneŃe. Jean Chopinel. sau cea din Le Roman de la Rose. infidelitate. firea veselă. ridicată în slava cerului de către trubaduri ca obiect inaccesibil al unei adoraŃii deznădăjduite. ci înalŃi dregători. cea a curteniei pure. Ele sînt: nepăsarea. Jean de Montreuil — admirau Le Roman de la Rose în aşa măsură. frumuseŃea. prefăcătorie. Christine de Pisan respingea cu indignare doctrina din Le Roman de la Rose. ca în dragostea curtenească. Tot coloritul pestriŃ şi linia elegantă a acestui incomparabil joc de păpuşi au fost necesare pentru a alcătui un sistem de noŃiuni al dragostei. avocatul fidelităŃii cavalereşti şi şi-a omorît timpul compunînd Le Livre des cent ballades. în ciuda marii sale autorităŃi asupra spiritelor. plîngerea femeilor împotriva înşelăciunii şi insultelor bărbaŃilor <nota 33>. pe care trebuie să le opună celorlalte. A urmat o polemică literară. fie şi falsă. Le Roman de la Rose nu putuse totuşi să elimine cu totul concepŃia mai veche despre iubire. fusese pus acum din nou motivul erotic cel mai natural: excitaŃia violentă produsă de taina fecioriei. învăŃaŃi. Pe lîngă exaltarea flirt-ului. MulŃi bărbaŃi deştepŃi. în care au luat cuvîntul numeroşi partizani mărunŃi. ci doar aristocratic. cei care respectau Trandafirul. Doux-Penser. încât aveau pentru el aproape un cult (paene ut colerent) şi s-ar fi lipsit mai degrabă de cămaşă. dragostea din Le Roman de la Rose rămăsese curtenească şi nobilă. unde fidelitatea nu era decât mijlocul pus în slujba goanei după femeie ? Nobilul cavaler Boucicaut. erudiŃi — ne asigură primarul din Lille.

Avea să-l apere până la ultima suflare şi sînt mulŃi cei care. ceea ce e mai rău. mai târziu al ducelui Burgun-diei şi care coresponda despre aceasta cu prietenii săi Gontier şi Pierre Col. cu glasul şi cu mîna <nota 36>. să amestece noŃiunile referitoare la Rai şi la misterele creştine cu cele ale plăcerii senzuale. medievale. care sînt tocmai personajele negative din roman: „Honte. trezindu-se. Într-adevăr. „Il gette partout feu plus ardant et plus puant que feu grégeois ou de souffre <nota 44>. dar nici aceea nu fusese prima scriere dedicată de Gerson romanului. care părea. e acelaşi în care au încolŃit primii germeni ai umanismului francez. ca şi el. et qu'elles ne tiengnent compte de décevoir ou parjurer" <nota 45>. Este un răspuns la replica dată de Pierre Col unei scrieri anterioare a lui Gerson <nota 38>. zice el. cu pana. Pierre Col. d'un lieu en autre. teologului serios. în scrisori poetice şi latineşti. îşi luase în serios punctul de vedere literar. vor servi cauza. mai bine i-ar da foc. MăreaŃa lucrare. ba chiar şi pe Dame Raison. îl pune pe Amor. Din biblioteca lui. „moyennant les plumes et les eles de diverses pensées. îşi bate joc de căsătorie şi de viaŃa monahală. Dacă ar avea un exemplar al romanului. într-o dimineaŃă. de retorică umanistă şi de frivolitate umanistă. aici se ascundea primejdia. Forma argumentării sale. ca sus-menŃionatul primar din Lille. Conscience şi Sapience şi o aude pe Chasteté cum îl acuză pe Fol amoureux <nota 41>. Jean de Montreuil." O pune pe baba blestemată să propovăduiască învăŃătura „comment toutes jeunes filles doivent vendre leurs corps tost et chierement sans paour et sans vergogne. un abis plin de păcate. Jean Gerson. lascive." <nota 43> Castitatea îi azvîrle în obraz lui Fol amoureux un şir de reproşuri. cu atât mai mult mă miră critica dumitale. simte că inima îşi ia zborul. Ńinea s-o combată cu orice prilej. adversarul lui Gerson. spunea de dragul supremei moralităŃi şi al doctrinei celei mai pure: renumitul teolog şi cancelar al UniversităŃii din Paris. şi mai şi îndemna şi pe alŃii să ia asupra lor apărarea lui Jean de Meun. cinism injurios şi simbolism elegant. Acolo ea le întîlneşte pe Justice. qui ne oseroit ne daigneroit ottroyer neï's un vilain baisier ou dissolu regart ou ris attraiant ou parole legiere. care să fie unicul şi să preŃuiască o mie de livre. în seara zilei de 18 mai 1402. cu îmbinarea ei de senzualitate. În repetate rînduri porneşte campania împotriva influenŃei funeste „du vicieux romanŃ de la rose" <nota 39>. care a izgonit-o de pe pămînt. câte şi mai câte n-a îndrăznit să susŃină ! <nota 46> Numai 165 . care. decât să-l vîndă si să fie astfel scos la lumină. este datat un tratat împotriva romanului de la Rose <nota 37>. Are nişte bonnes gardes <nota 42>. care combătuse Romanul— cercetez importanŃa misterelor şi misterele importanŃei acestei adînci şi faimoase opere a maestrului Jean de Meun. Paour et Dangier le bon portier. luă în sfîrşit cuvîntul un om.99 printre ei chiar şi preoŃi. trezea în minŃile oamenilor un misticism senzual. Lucrul cel mai ciudat este că acest cerc. izvorul a toată imoralitatea. Jean de Montreuil. secretar al Delfinului. pline de expresii umaniste. adică pe Jean de Meun. cartea îi părea a fi cea mai primejdioasă ciumă. Şi spre a dovedi că în această ceartă pentru Le Roman de la Rose se ascundea totuşi ceva mai mult decât o părticică din marele joc 164 de societate al vieŃii de curte. cu toată suita ei. jusques à la court saincte de cres-tienté" <nota 40>. cu siguranŃă. ceea ce spunea. îşi îndreaptă toată fantezia asupra plăcerilor trupeşti si. Jean de Montreuil este autorul unui număr de scrisori ciceroniene. Gerson o împrumută chiar de la adversar: o viziune alegorică. Cu cât mai mult — îi scrie el unui jurist anonim. desigur. care s-a făcut deci campionul acelei opere pestriŃe. El şi prietenii săi Gontier şi Pierre Col sînt în corespondenŃă cu seriosul teolog proreformist Nicolas de Clemanges <nota 35>.

La sfârşitul secolului al XV-lea. Chevaliers trésoriers. din cele obişnuite. Cei care au înjurat cartea despre Trandafir. De aceea. fratele său Anton de Brabant. Numeroşii membrii erau împodobiŃi cu cele mai răsunătoare titluri: cei doi fondatori şi Carol al VI-lea erau Grands Conservateurs <nota 53>. îi mobilizează pe toŃi apărătorii operei. Auditeurs. Activitatea şi ceremonialul erau reglementate în amănunŃime. fuseseră sacre. loenge et recommandacion et service de toutes dames et damoiselles" <nota 52>. iar ordinul său a fost numaidecît pus în umbră de măreaŃa Cour d'amours. pour . Membrii primeau teme. împreună cu Ludovic de Bourbon. îl rugase pe rege. fusese întocmită întru slava fiicei Faraonului. că va fi el însuşi cuprins de o dragoste nebunească. Da. Curtea dragostei se întemeia pe virtuŃile modestiei şi fidelităŃii. ale cărui gînduri nu le-ar fi bănuit nimeni prezente la asemenea lucruri. Estienne Legris. printre Conservateurs se numărau loan fără Frică. pentru dragostea pămîntească. se găsesc acolo şi burghezi şi preoŃi de rang mai mic. „â l'onneur. Grand Veneurs. complaintes.100 le Fol amoureux în persoană poate să-şi dea seama de valoarea acestei patimi nebuneşti. în 1444. cine n-o cunoaşte. iar trandafirul. „pour passer partie du tempz plus gracieusement et affin de trouver esveil de nouvelle joye" <nota 51>. n-o vede decât într-o oglindă şi ca o enigmă. duce al Burgundiei. aristocraŃia a găsit în această ceartă un binevenit prilej de conversaŃie la petreceri şi de distracŃie fastuoasă. să înfiinŃeze curtea dragostei ca derivativ în timpul epidemiei de ciumă care bîntuia la Paris. aşa cum vorbeşte misticul despre extazul său ! A îndrăznit să declare că şi Cîntarea Cîntărilor. Şi. în veşminte magnifice. Natura nu vrea ca unui bărbat să-i fie de ajuns o singură femeie. şi chiar Ronsard mai foloseşte figurile alegorice Belacueil. trandafirul din roman. Boucicaut. Avea multe asemănări cu o cameră de retorică. aşa cum s-a întîmplat şi cu alŃi teologi înaintea lui. este imitat întregul aparat al curŃii şi al domniei. Autoritatea cărŃii Le Roman de la Rose n-a pălit în urma atacului lui Gerson. Aveau loc dezbateri „en forme d'amoureux procès. scris de el <nota 47>. în cuvîntul ei îndemnul ca să înfiinŃeze cunoscutul său Ordre de l'écu verdà la dame blanche. organele sexuale ale femeii. o droaie de martori. tînărul său fiu Filip. preŃuit de către Christine de Pisan pentru respectul lui faŃă de vechiul ideal al credinŃei cavalereşti în dragoste. Chevaliers d'honneur. lais. a Iui Solomon. bătrînul şi calculatul om de stat. 166 Filip cel îndrăzneŃ. Se simte chemat să facă un comentariu moralizator al întregului roman. ca să dovedească. Clément Marot a mai dat încă o modernizare a lucrării. pe scurt. grefierul Camerei de conturi din Paris. iar Geniul Naturii e Dumnezeu. ca nişte proverbe cunoscute de toată lumea <nota 48>. Conseillers. privighetoarea care cheamă la dragoste. plin de încredere în toată această hulă. pe care să le trateze în toate formele de versificaŃie consacrate: ballades couronnées ou chapelées. un canonic din Lisieux. sirventois. a găsit. pentru apărarea femeilor asuprite. Ecuyers d'amour. <nota 50> În timp ce literaŃii gravi îşi vedeau de polemica lor. un nobil din Hainaut. Jean Molinet mai poate încă declara că expresiile din Le Roman de la Rose sînt curente. un Répertoire du Roman de la Rose. Curtea are un Prince d'amour <nota 54>'': Pierre de Hauteville. Era un salon literar. poate. îi oferă lui Jean Lebègue. si-a împrumutat. rondeaux. Dar nu se putea lua la întrecere cu ducele Burgundiei. are Ministres. chansons. ca să vorbească despre ea. Fausdanger <nota 49> etc. chiar cu ajutorul Evangheliei că. glasul predicatorilor si al teologilor. Secrétaires <nota 55>. îndrăzneşte să-l răstălmăcească pe Luca II 23. pe vremuri. şi-au încovoiat genunchii în faŃa lui Baal. Maîtres des requêtes. înfiinŃată la 14 februarie 1401 în hôtel d'Artois din Paris. si îl ameninŃă pe Gerson. Isus însuşi. sfîntul cuvînt din Epistola către corintieni. virelais <nota 56> etc. unde izvorul de la începutul poemului devine simbolul botezului. Pe lîngă prinŃi şi prelaŃi.

— Charles d'Orléans. 2.. Langlois. nr. 18. Deschamps. VII.t.). Deschamps.. II. 262. 223-236. H. p. am ajunge în contradicŃie cu faptele.. 20. renghiurile. Paris. p. chiar adversarii Christinei de Pisan. Cît de formidabil de burgundă este această organizare pompoasă şi solemnă. răpire organizată în stil mare. p.2 vol. 9./ Ca mucenic şi ca mult slăvit sfînt. adică băi înzestrate cu tot ce trebuie pentru îndeletnicirea Venerei. să fi fost cu toŃii. Si. 7. 43. Farsele. Gontier si Pierre Col <nota 59>. II. E. că această curte mărturisea idealul sever al fidelităŃii nobile. Unul dintre membri. Pierre Champion.). Poésies complètes. p. Pentru ei şi pentru cei din suita lor. Cent nouvelles nouvelles. VIII. Paris. este iniŃiatorul răpirii neizbutite a unei tinere văduve de prăvăliaş. nr..1. p. 12. I. Wirth. A spovedi. Glorioasă şi înălŃătoare lucrare. contele de Tonnerre. O unealtă de udat doamnele pe dedesubt când merg. Deschamps.a. în raiul/ îndrăgostiŃilor va fi aşezat. 1923. 16. 1911. 277.F. ca pentru a face dovada peremptorie că toate acestea nu sînt decât un frumos joc de societate. — Chastellain. 165. Froissart. pp. 11. Dacă însă ne-am aştepta ca cei şapte sute de membri. Haga. La leçon de musique. 112. îi face prea puŃin nimeriŃi să apere onoarea femeii. pp. 42. 13. această formă serioasă pentru o distracŃie graŃioasă ! Este remarcabil.. Doamnele înmînau premiile şi era interzis să se compună poezii care să atingă onoarea sexului femeiesc. II. passim. VI. 224. silin-du-mă să făgăduiesc/ Că am să-mi fac cu credinŃă datoria/ în treburile dragostei. şi totul pe cheltuiala ducelui. Un alt membru. partizanii sinceri ai Christinei de Pisan. cf. Şi trag nădejde că. p. <titlu> Note 1.101 différentes opinions soustenir" <nota 57>. ca să ia în voie şi la alegere orice poftesc. Wright. deci duşmani ai romanului de la Rose. IX. — La Marche. 15. 1282. IV. ca Boucicaut. p. Ceea ce se ştie despre moravurile lui Anton de Brabant şi ale altor seniori mari. 15. se face vinovat de o mîrşăvie similară. Acestea sînt cele zece porunci. 17. pp. 4.. Der Untergang des niederlandiscben Volksliedes (Declinul dntecului popular olandez). 5. Saints (sfinŃi) şi seins (sîni) sînt omofone (n. éd. Histoire poétique du quinzième siècle. 12. 168 etc. I. 3. 14. 1169. A binecuvînta./ Iar prohodul de . 8. în polemica literară despre Roman de la Rose. II. şi Quinze joyes de mariage. un anume Regnault d'Azincourt. 3502. foarte sus. Am făcut înmormîntarea doamnei mele/ în monastirea îndrăgostiŃilor. dar explicabil.. 6. Atunci mă chemă şi mă făcu să-mi pun mîinile/ Pe o carte. Mult plăcute de istorisit în orice adunare de soi. susŃine că aceasta este forma corectă a numelui (n. Basin. se numără printre membri: Jean de Montreuil. Cel mai recent editor al Romanului Trandafirului./ Adevărat Zeu al dragostei. păcălelile. 19. 10. cu douăzeci 167 de cai şi un preot <nota 58>. p. cf. cunoscuŃi din cei cincisprezece ani de existenŃă ai societăŃii. în scurt timp. 1874.

temps de Charles VI. Bibl. sînt. 968. 1914. Epistolae. 35. Amours. Paznici buni.. — Ibid. 39. Teamă şi Ruşine. v. Christine de Pisan. După afirmaŃia lui Gerson. Castitate. pp. VI. bunul portar. Études Romanes dédiées à Gaston Paris. nr. şi Primejdia./ Iar mormîntul am pus să i-l facă/ Din păreri de rău. III. Ward. Piaget. 926. este de la sfârşitul secolului al XV-lea (n. 21. 22. 1421. România. dintr-un loc în-tr-altul. Société des anciens textes français. 44. 48. 36. 925. Considérations sur St. nr. 1911. 1438 şi XI. 24. 45. 40. 49. 183. IX. sau un cuvînt uşuratic. I. fără teamă şi fără ruşine şi să nu le pese dacă dezamăgesc sau dacă jură strîmb. Pentru a petrece o parte din timp în chip mai plăcut şi pentru a vedea trezindu-se o nouă . Privire-Blîndă. din acest diferend. 1899. Christine de Pisan. Prefăcătorie. 138. 269. XLV. coll. 23.102 sufletul ei/ L-a cîntat Gînd îndurerat. Langlois. 31. Étude biographique et littéraire. de l'école des Chartes. sau un rîs ispititor. A viciosului Roman al trandafirului. nr. Despre acest cerc: cf. 41. 36. Droz. 20. 930. Roy.). Gelozia. M. 23. Ampl. Textul francez originar al lucrării Traictié Maistre Jehan Gerson contre le Roumant de la Rosé este editat de E. Că toate fetele trebuie să-şi vîndă trupul devreme si scump. l'Epistre an dieu d'amours. Joseph. Gantier et Pierre Col et l'Humanisme en france au. p. Primejdie. éd. CLXI. 132. de ex. 30. Sermo contra luxuriem. Primire-Frumoasă. 34. pp. Primire-Frumoasă. al Bibliotecii NaŃionale din Paris. editate de Ch. 1184. 51. Cele cincisprezece scrieri pentru şi contra. p. 28. 923. 29. — Gerson. 32. până la curtea sfîntă a creştinătăŃii. Introduction. 50. 119. The epistles on the Romance of the Rose and other Documents in the Debate. 1934. III. Oeuvres poétiques. ed. 42. Prietenul. unde un capitol se ocupă de la Querelle du Roman de la Rosé. 46. Paris. f. Pericol-neadevărat. p. 27. MinŃilor luminate. Mila. p. FrumuseŃe. Care n-a fost de ceară neîncepută. Ronsard. Simplitate. Langlois.F. nr. VI. p. traducerea latină în Opera lui Gerson. p. 31. 2861. Gînd-Bun. de Monasteriolo.. în afară de tratatul lui Gerson.. 94. 1422. pp. Paris. University of Chicago. 1563. Champion. p. 43. 1409. XI. A. 1927. Aruncă în tot locul foc mai arzător şi mai puturos decât focul grecesc sau de pucioasă.a. Opéra. Vorbă-Bună. pp. Deschamps. 569. p. II. Ruşinea. Îndrăgostitul nebun. care n-ar îndrăzni. 88. Dupin III. p. 297. II. 293-309. 26. p.1. Scrisoarea lui Pierre Col este păstrată într-un mss. 33. Tovărăşie şi ÎnfăŃişare-Frumoasă. 1./ Cu multe luminări făcute din suspine de jale/ Am luminat pentru ea biserica. c. E. nr. p. Tăinuire. sau o privire pofticioasă. 38. LX. Le Roman de la Rose. p. nici n-ar binevoi să îngăduie o sărutare păcătoasă. 82.. Curtenie. 47. 1918. p. 18. Teama. nr. V. Despre ea: Marie Josèphe Pinet. Coville. 1364-l430. Joh. III. Cu ajutorul penelor şi aripilor feluritelor gînduri. 23 RaŃiunea. 1151. 886. SperanŃă. Gură-Rea. id. 37. Martène et Durand.

XX. Rabelais mai ia încă peste picior. România. Exista un întreg sistem de forme tipizate. vous vestes vert <nota 5>. Scutieri ai dragostei. Inelele. Mari conservatori. Cînd Guillaume de Machaut îşi întîlneşte pentru prima oară iubita necunoscută. Bibi. 599. Judecători. Leroux de Lincy. Doux-Penser. reprezentînd numele unei doamne de la curtea mamei sale Isabeau: doamna era poreclită la Cassinelle <nota 6>. PrinŃ al dragostei. Tentative de rapt etc. ocupa în viaŃa amoroasă a Evului Mediu un loc important. e încîntat că o vede purtînd. dar trebuie să ni le închipuim practicate chiar în viaŃă. toate giuvaerurile şi darurile galante aveau funcŃia lor specială. p. complîngeri. Rose. Cine nu-l cunoştea destul de bine găsea un îndrumător în Le blason des couleurs <nota 1>. rondeluri. care în devizele lor redau espoir printr-o sphère. 447. căci verdele este culoarea iubirii noi. 365. Consilieri. — A. cât mai ales pentru că se gîndise şi el să-l abordeze <nota 3>. Secretari. ea fiind îmbrăcată în întregime în verde. Mai tîrziu. Miniştri. La cour amoureuse dite de Charles VI. singur. XX. Compune o baladă de reproş: En lieu de bleu. Mari maeştri ai Vînătorilor. 316. 2-e série.103 bucurie. p. 53. sirvente. bune pentru a umple viaŃa unui tînăr cu uzanŃe aristocratice. Doutrepont. pentru a susŃine felurite păreri. en 1405. 54. 417. XXXI. la o rochie albă. pe acei „glorieux de court et transporteurs de noms" <nota 7>. Romania. poate nu atâta din dispreŃ pentru subiect. virleiuri. FauxSemblant şi ceilalŃi. Fără îndoială. care se află atîrnat deasupra patului lui. Bel-Accueil. Şi mai era şi duioasa semnificaŃie a culorilor la îmbrăcăminte. Delfinul pleacă în 1414 la război cu un stindard. câte semne şi reprezentări ale dragostei. p. 52. Cavaleri de onoare. cîntece. pus în versuri în secolul al XVI-lea şi luat în derîdere de către Rabelais. Întru cinstea. lauda şi supunerea şi slujirea tuturor doamnelor şi domnişoarelor. după ce mareea dragostei lui de poet trecuse. p. care nici azi nu este încă uitat cu totul. la flori şi la podoabe. melan- . Simbolismul culorilor. Consilieri de CasaŃie. Piaget. subliniată şi de devizele şi emblemele lor misterioase 171 adeseori degenerate în rebusuri trase de păr. Balade cu coroană sau fără coroană. scris pe la 1458 de către crainicul Sicille <nota 2>. 56. iar albastrul cea a fidelităŃii. 58. Piaget. Cavaleri trezorieri.peine prinpennes d'oiseaux. pe care erau brodate cu fir un K. leiuri. „qui nouvelleté signifie" <nota 4>. îi întoarce capul. de l'école des chartes. 57. fusese pusă întreaga mitologie bizară şi personală din Le Roman de la. 59. 170 <titlu> Capitolul IX <titlu> Formele convenŃionale ale dragostei Cu formele de dragoste ale epocii facem cunoştinŃă în literatură. o lebădă (cygne) şi un L. în chip de proces de dragoste. III. dame. cu un veac mai tîrziu. la care secolele următoare au renunŃat treptat ! în locul lui Amor. 55. au trăit în închipuire chiar şi în afara producŃiilor literare directe. o bonetă din stofă azurie cu papagali verzi. visează ^ă portretul ei. p. 1846. vălurile.

în afară de beaulx livres. <nota 10> Le Chastel d'amours era un astfel de joc cu întrebări şi răspunsuri. I se dau 172 mai ales poetului spre rezolvare.104 cholie printr-o căldăruşă (ancholie) <nota 8>. dits. răspunsul trebuia să sune: „Dame j'aroie plus chier que j'en oïsse bien dire et y trouvasse mal. Dites moy qui sont h crenel Les fenestres et li carrel ! — Regard atraiant. care şi-a pierdut orice nădejde de a-şi vedea doamna. poate să se îndrepte în cele din urmă către o nouă . în lucrarea sa Jugement d'amour susŃine ideea că doamna care îşi pierde adoratorul prin moarte e mai puŃin de plîns decât adoratorul care iubeşte o doamnă necredincioasă. „Beau sire <nota 15>. — Belle. Qui est la clef qui le puet deffermer ? — Prier courtoisement <nota 11>. în conversaŃia curtenească începuse să joace un rol foarte important cazuistica dragostei. formală." <nota 16> când o doamnă este neglijată de primul ei adorator. masa la curtea lui Ludovic de Orléans mai era înveselită de demandes gracieuses <nota 13>. de a veghea să nu fie lezată onoarea exterioară a iubitei. în conformitate cu înalta concepŃie. bazat pe figurile din Le Roman de la Rose : Du chastel d'Amours vous demant Dites la premier fondement ! — Amer loyaument. Le chastel d'amours. Apoi mai erau jocurile de inteligenŃă cu subiect amoros. cărora li se dădea o formă literară. care e mai devotat? Un cavaler. precum Le roi qui ne ment. Fata rosteşte numele unei flori sau al altui lucru. Si l'apercevez tout sanz dire. Era ca o înnobilare a curiozităŃii şi a bîrfelii. ballades <nota 12>. înseamnă că e necredincioasă dacă-şi ia un al doilea. Din vremea trubadurilor. ce-ai prefera: să Ńi se vorbească de rău iubita şi s-o găseşti nevinovată. sau să Ńi se vorbească de bine despre ea si s-o găseşti vinovată ?" La care. cu un compliment: Je vous vens la passerose. despre onoare şi cu datoria scumpă a îndrăgostitului. Or me nommez le mestre mur Qui joli le font. nommez moy le portier! — Dangier mauparlant. O societate de doamne şi domni vine la Machaut cu o serie de partures d'amours et de ses aventures <nota 14>. fort et seur! — Celer sagement. Fiecare caz amoros în parte era discutat în felul acesta după norme stricte. pentru că un soŃ gelos o Ńine închisă. Ventes d'amours. Jeux à vendre <nota 9>. dire ne vous ose Comment Amours vers vous me tire. Amis. tînărul trebuie să-i găsească o rimă.

reproducînd scrisorile şi poeziile lor. în care i-a oferit renumitului poet necunoscut inima ei. vous le celeries à Dieu. El îşi îndeplineşte sarcina bucuros. pentru siesta de după prînz. îi permite oare ei onoarea să-l ierte ? <nota 17> De la această cazuistică nu mai este decât un pas până la tratarea problemelor dragostei în formă de proces. Péronnelle e mîndră de cununia ei literară. adăpost la un om care le cedează o cameră cu două paturi. Le livre du Voir-Dit <nota 19> (adică întîmplare adevărată). poetul obŃine portretul ei pictat. ru-gîndu-l totodată să înceapă cu ea o corespondenŃă poetică de dragoste. en tout bien et en toute honneur. mon trésdour cuer — îi scrie el — vous estes courrecié de ce que nous avons si tart commencié ? (cum ar fi putut ea să înceapă mai devreme ?) par Dieu aussi suis-je (cu mai multe motive). la amiază. iar în celălalt Péronnelle eu slujnica ei. la început nu o tăinuieşte. bolnăvicios. Totuşi. ci pentru a fi aplicat în viaŃa aristocratică. într-o zi. Găsesc. Codul noŃiunilor." <nota 23> Ce putea fi compatibil cu o dragoste cinstită ? Ne răspunde povestirea cu ajutorul căreia Machaut însiruie scrisorile şi poeziile. respins. sau ca să se prefacă numai că doarme. în oraşul ticsit. a unei iubiri poetice între un poet bătrîn şi o Marianne <nota 18> din secolul al XIV-lea. îi îngăduie să vină la ea şi s-o trezească de rămas bun. ea se culcă în poala lui. orb de un ochi. sau cel puŃin în conversaŃie. plin de teamă cu privire la propriile sale beteşuguri. à vostre gloire et loenge. se vous poviés.105 dragoste ? Dacă un cavaler îşi părăseşte iubita. regulilor şi formelor curteneşti nu servea exclusiv pentru a se face poezii. îi dăruieşte poetului favoruri şi mai mari. mais ves-cy le remède. chinuit de podagra. menons si bonne vie que nous porrons. sînt cu toŃii morŃi de oboseală din pricina îmbulzelii şi a căldurii caniculare. ca să doarmă. Şi cu toate că şi cu acest prilej continuă să vorbească despre onneur şi onneste <nota 25>. el se culcă şi stă nemişcat. cam prea lungă. îi porunceşte poetului s-o sărute. deoarece înfăŃişarea lui nu o sperie pe tînăra îndrăgostită. que nous recompensons le temps que nous avons perdu. acest lucru a fost făcut din punctul de vedere al iluziei idealului standardizat. îi răspunde la rondel. iar ea observă că el e trist. când tînăra în vîrstă de vreo optsprezece ani Péronnelle d'Armentières <nota 21>. iar după aceea. când se apropie sfârşitul excursiei. La cererea lui. Aşa s-a întîmplat cu relatarea. Vrea ca el să pună într-o carte toată dragostea lor. din-tr-o familie de vază din Champagne. în camera în care s-a făcut întuneric cu ajutorul perdelelor se culcă într-un pat. este foarte greu de întrezărit viaŃa acelei epoci. Deoarece. et qu'on parle de nos amours jusques à cent ans cy après. „je feray. face apel din nou la îndurarea ei. Făceau parte integrantă din viaŃa reală. Sub un cireş. între ei începe un schimb de scrisori şi de poezii. a lui Guillaume Machaut <nota 20>. iar povestirea lui 177 . era pe la mijlocul lui iunie. privind prin vălurile poeziei. car s'il y avoit mal. pentru o femeie de neam mare. Acesta trebuie să fi avut vreo şaizeci de ani. iar când ea se trezeşte. cumnata Peronnellei. pe care îl cinsteşte ca pe Dumnezeu. chiar dacă o dragoste reală a fost descrisă cu toate amănuntele posibile. în stilizarea povestirii literare. nu le cunoaştem decât din urmele lăsate de ele în literatură. se aprinde numaidecît. Stăruie pe lîngă poetul timid să se culce între ele două. Un pelerinaj la Saint Denis şi la Foire du Lendit <nota 24> oferă prilejul de a fi împreună cîteva zile. i-a trimis în 1362 primul ei 173 rondel. cu aparatajul tehnic al noŃiunilor curente despre dragoste. aşa cum face Martial d'Auvergne în Arrestz d'amour. en lieu et en temps. chose dont il sera bon mémoire". de frică să n-o stingherească. <nota 22> „Et. Bietul poet. Aşteaptă prima lor întîlnire. dar fericirea îi este peste măsură de mare. aşa cum este în realitate. Toate aceste forme în care era încadrată dragostea.

că Péronnelle îi oferise propriile ei buze. din lipsă de alte aventuri. pentru ca el s-o păstreze cu grijă. quant si tost se partoit <nota 30>. Citind toate acestea nu trebuie să ne gîndim la o intenŃie frivolă sau profană. iar acesta. naiva impasibilitate cu care se desfăşoară toate acŃiunile. aproape de neînŃeles pentru noi. pune o frunză mare pe gura ei şi îi spune lui Machaut să sărute frunza. el stînd în bancă în spatele ei : . Mai multă fericire nu i-a fost rezervată poetului. Et j'en avoie bien mestier. Atît în ce priveşte moravurile. fără să scandalizeze. Aici se subînŃelege. Daf el se hotărăşte s-o iubească şi s-o cinstească mai departe. vedem extraordinara libertate pe care şi-o putea îngădui fata aceea. în calitate de canonic al bisericii din Reims. Faptul că Machaut. la urma urmei. Este vorba de naivitatea. cu care legămintele se îmbinau cu viaŃa de toate zilele în epoca dinainte de Trento <nota 33>. nu impuneau în vremea aceea celibatul. când intră în biserică. Exprimarea simŃămintelor rămîne învăluită în vorbăria lungă a speculaŃiei intelectuale şi în veşmintele unor reprezentări alegorice şi ale unor visuri. întru slava ei: Toutebelle <nota 27>''. Le Voir-Dit ne informează mai mult decât întreaga literatură de dragoste a epocii. când acesta în sfîrşit îşi face curaj. ascultă amîndoi liturghia. Apoi. în continuare. chiar şi cele mai intime. ceea ce nu-l împiedică să vorbească despre marea evlavie cu care se ruga <nota 32>. cât şi sentimentele. Doucement me donna la pais. pesemne din pricina căsătoriei ei. în primul rînd. Nici faptul că a fost ales un pelerinaj ca prilej de întîlnire nu este extraordinar. care erau suficiente pentru funcŃia de canonic. „très dévotement" <nota 29>. 1754 La paix era farfurioara care trecea din mînă în mînă ca să fie sărutată.. La o întîlnire anterioară. Sentimentul care respiră din scrisorile şi din descrierea acestei întîmplări istorice de dragoste este slab. face în şoaptă.Quant on dist: Agnus dei. acesta din urmă născoceşte o stratagemă nostimă: în timp ce fata moŃăie. Ea îi dăruieşte cheiŃa de aur a cinstei ei.106 nu are ocolişuri. făcea parte din tagma preoŃească. spre a înlocui sărutul păcii pe gură <nota 31>. aşa încât poetul atinge gura fetei <nota 28>. nu trebuie privit prea aspru. nu e prea clar ce a putut să-i mai refuze Péronnelle. fireşte. Gradele preoŃeşti inferioare. dulceag. E mişcătoare sinceritatea cu care bătrînul poet descrie măreŃia fericirii sale şi splendoarea celei numite Toute-belle. umple partea a doua a cărŃii cu poveşti ne-sfîrşite din mitologie. Entre deux pilers du moustier. Dar pelerinajul a fost totuşi făcut cu seriozitate. Guillaume de Machaut este un poet serios şi foarte inspirat. legămîntul să compună în fiecare din acele zile câte o poezie despre iubita lui. comoara ei. puŃintel cam bolnăvicios. Car mes cuers amoureus estoit Troublés. iar după ce vor muri amîndoi. Péronnelle îi aduce la cunoştinŃă că legătura lor trebuie să ia sfîrşit. La fel de ciudată este asocierea dintre îndatoririle sentimentale şi cele religioase. în cele din urmă. în prezenŃa altora. El o aşteaptă în grădină spunîndu-şi rugăciunile. La începutul unei novene (ciclu de nouă zile al unor anumite rugăciuni). fie cumnata. sufletul lui îl va ruga pe Dumnezeu să-i îngăduie a numi sufletul ei.. când sînt cu toŃii sub cireş. fără să-şi dea seama că de fapt ea nu făcuse decât să se . dar trebuie înŃeles că nu mai era de păstrat altceva decât cinstea ei faŃă de oameni <nota 26>. În curînd vom avea de spus mai multe despre această problemă. secretarul trage frunza deoparte. Foy que je doy à Saint Crêpais. Pelerinajele erau foarte la modă pentru aventuri de dragoste. Şi Petrarca a fost canonic. camerista sau secretarul.

care iubeşte el însuşi. quant elles estoient à l'église. cartea conŃinea. cu care voia să-l logodească. ca tînăr. „Et quant nous fumes partis. Redă un larg débat <nota 41> între el însuşi şi soŃia sa. învăŃătura nu duce însă deloc la romantism. Pentru fiicele sale doreşte în primul rând câte o căsătorie bună. ci un tată foarte prozaic." <nota 38> Dar invitaŃia ei prea uşuratică îi spulberase orice chef de a o cunoaşte mai bine. transcrise în felul acesta. Am putea spune: ca să le înveŃe formele distinse ale dragostei. FeriŃi-vă de oamenii buni de gură. Fata îl primise deosebit de prietenos. anecdote şi povestiri. SoŃia e împotriva acestui punct de vedere. et pense que vostre prison ne seroit pas si dure comme celle des Angloys. Que vous dirai-je ? Elle avoit assez de langaige et lui sambloit bien. care ne fac să vedem cum se îmbinau moravurile cu idealul. selon ses parolles. ea îl rugă de două sau de trei ori să mai vină curînd. din nefericire. „Mon seigneur. mon seigneur de père me dist: Que te samble de celle que tu as veue. qu'elle savoit assez. Dy m'en ton avis. il vaudroit mieulx cheoir à estre vostre prisonnier que à tout plain d'autres. El. et si avoit l'ueil bien vif et legier." <nota 39> Logodna nu s-a făcut. la fel ca şi romanul lui Machaut şi al Peronnellei d'Armen-tières. elle me samble belle et bonne. care au în orice clipă la 176 dispoziŃie „faulx regars longs et pensifs et petits soupirs et de merveilleuses contenances affectées et ont plus de paroles à main que autres gens" <nota 36>. rămînînd cinstită. et elle me dit nennil et qu'elle le tendrait ainsi chier comme son propre corps." <nota 37> La plecare. nici chiar de logodnicul ei. O fată e mai bine să nu se îndrăgostească deloc. fusese dus odată de tatăl său într-un castel. în anumite cazuri. care înşiră amintiri din tinereŃe. cavalerul De la Tour Landry ne duce în Anjou şi în Poitou. Asta ar îndepărta-o de adevărata cucernicie. „Car j'ay ouy dire à plusieurs 177 qui avoient esté amoureuses en leur jeunesse. E de părere că o fată poate. Veni vorba despre prizonieri şi tînărul nobil făcu un compliment distins: „Ma demoiselle. Să nu vă arătaŃi prea îndatoritoare. despre legitimitatea dragostei. consideraŃii cu caracter general. Iar căsătoria are prea puŃin de-a face cu dragostea. de pildă „en espérance de mariage" <nota 43>. ca şi cum l-ar fi cunoscut de mult. motive să nu se căiască mai tîrziu <nota 40>. să iubească. — Si me respondit qu'elle avoyt vue nagaires cel qu'elle vouldroit bien qu'il feust son prisonier. fireşte. chiar din viaŃă. Dar aici nu scrie un poet bătrîn. sînt încă. care. que. iar cavalerul a găsit. Et lors je luy demanday se elle luy feroit mâle prison. que la pensée et la merencolie <nota 44> leur faisoit plus souvent penser à ces estrois pensiers et deliz de leurs amours que ou service de Dieu <nota 45>. Aproximativ din aceeaşi vreme ca şi Le Voir-Dit al lui Machaut provine o altă lucrare. „le fait d'amer par amours" <nota 42>. „pour mes filles aprandre à rou-mancier" <nota 35>. maiz je ne luy seray jà plus de près que je suis. dacă acŃiunea acestuia din urmă se desfăşura în Champagne. ca să facă personal cunoştinŃă cu fata. Este o scriere din cercurile aristocratice. et est l'art d'amours de telle nature que quant . si vous plaist. într-o anumită privinŃă. Bine făcea cavalerul De la Tour Landry dacă ne povestea ceva mai mult din viaŃa sa ! Si la el. Scopul exemplelor şi avertismentelor pe care grijuliul nobil le dă fiicelor sale este mai degrabă să le pună la adăpost de primejdiile flirt-ului romantic. et je lui dis que celui estoit bien eureux d'avoir si doulce et si noble prison.107 joace cu el şi cu propria ei inimă. Ca să afle ce e în sufletul ei. ar putea servi drept contrapondere: Le livre du chevalier de la Tour Landry pour l'enseignement de ses filles (Cartea cavalerului de la Tour Landry pentru învăŃătura fiicelor sale) <nota 34>. vorbise cu ea despre tot felul de lucruri. Asemenea frînturi de amintiri. extrem de rare în epoca studiată aici. în cea mai mare parte. la Paris şi în apropiere de Paris.

Tîrgui dragostei. Gargantua. Dar altminteri. Le dit de la rose.und Antwortspiele in derfranz. 11. cup. balade. 14. Christine de Pisan. ah. 3879 ss. SperanŃă. pp. 2 vol. 9. f. de conversaŃie. ca învăŃătură. 13. Paris. — E. p." <nota 46> Această profundă observaŃie psihologică li se putea potrivi lui Machaut şi Peronnellei. — Machaut. Paris. II. de către H. Oeuvres. textes français. 142. 1967. 9. Hoepffner.— Rabelais. c'est tant comme le prestre tient nostre seigneur sur l'autel.). 1875. de amuzament literar să se poată desfăşura nestingherit în tot ceea ce se referea la viaŃa amoroasă rafinată. ) 3. Din castelul dragostei îŃi cer:/ Spune-mi primul temei!/ — Să iubeşti cu credinŃă. Turnirul a dat acest joc al dragostei romantice în forma lui eroică. De ! Aş prefera să aud de bine despre ea şi s-o găsesc vinovată. — Guillaume de Machaut. eşti îmbrăcată în verde. Soc. poveşti. Le livre du Voir-Dit.. ed. Gargantua. ferestrele şi geamurile!/ — Privirea atrăgătoare. 15. I. pene de păsări. 16. <titlu> Note 1. éd./ Dar cred că bagi de seamă totul fără să-Ńi spun nimic. n-ar fi fost deplasate nici în Cent nouvelles nouvelles ? Tocmai legătura slabă dintre formele frumoase ale idealului de dragoste curtenesc şi realitatea logodnei şi căsătoriei a făcut ca elementul de joc. 351. — Christine de Pisan. 12. II. 347. — Christine de Pisan.// Prieteni. 240. câtă deosebire de concepŃii între poet şi cavaler ! Cum să mai faci să rimeze cu această austeritate faptul că tatăl le debitează în mod repetat fiicelor sale. 31. p. Castelul dragostei. ed. 19. P. Cocheris. Remède de fortune. care însă a înŃeles cu totul greşit raportul dintre lucrarea originală a lui Sicille şi un adaos ulterior (n. 1908-l911.108 l'en est plus au divin office. 2. 309. — Trad. p. Blazonul culorilor. P. Société des bibliophiles françois. Le livre des trois jugements. des ane. In loc de albastru.. Regele care nu minte.. vs. melancolie. Literatur des 14.). necaz. Abel Lefranc c. vs. Jocuri de vînzare. Hodoş. 96. p.a. ÎŃi vînd nalba roşie. întrebări nostime. Juvenal des Ursins. p. 7. I. 17. 71. 6. 18. Frage. Cimilituri ale dragostei şi ale peripeŃiilor ei. Zeitschr. roman. Care înseamnă lucru nou. 1800. 313. Al. pp. 187 ss. Hoepffner. Ideea pastorală i-a furnizat forma idilică. Idealul dragostei. éd. cap. prin conŃinutul lor scabros. tare şi sigur !/ — Să tăinuieşti cu înŃelepciune. ELU. 1875. nu îndrăznesc să-Ńi spun/ Cum mă îndeamnă Amor către tine. p. Jabrh. spuneŃi-mi cum îl cheamă pe portar !/ — Primejdie bîrfitoare// Care cheie îl poate descuia ?/ — Rugămintea curtenitoare./ — Frumoaso.t. XXXIII. lors leur venoit plus de menus pensiers. 82. 5.// Acum numeşte-mi zidul de susŃinere/ Care îl face să fie frumos. Oeuvres poétiques. Editat în Le Trésor des pièces rares ou inédites. chiar a FranŃei (n. II. 4. ficŃiunea frumoasă a fidelităŃii şi jertfei. prin extensiune. 111. sferă.s. Oeuvres poétiques. Nu putea fi resimŃit decât sub chipul unui joc încîntător sau înălŃător. E. povestiri care. 496. 299. Philologie. 214. p. Le livre du VoirDit.// Spune-mi care sînt crenelurile.. Marianne este o personificare a fetei franceze în general şi. căldăruşâ (bot. Société des bibliophiles françois. Oeuvres de Rabelais. . CărŃi frumoase. Fuduli mărginiŃi şi schimonositori de cuvinte. 10. 1909. Nobile domn. 703. 9. 8. nu aveau ce căuta în considerentele foarte materiale cu care se realiza o căsătorie şi mai ales o căsătorie nobiliară. 695. 213. 73.

27.. Ca să le învăŃ pe fetele mele să fie romanŃioase. 162. 245. 41. pp.C. mai sus p. — p. în Zeitschr. 38. 23. 70. Le livre du chevalier de la Tour Landry. şi meşteşugul dragostei este aşa fel. 39. trebuie înŃeles: nicăieri atât de des ca în biserică (n. éd. şi îi spusei că acela e foarte fericit că are o temniŃă atât de dulce şi de nobilă. 20. — Voir-Dit. l-ai ascunde de Dumnezeu.109 20. 71. p. numai de bine şi cu toată cinstea. că atunci când slujba e în toi. expresia olandeză: nu şi-a pus frunză pe gură (n. că atunci când se aflau în biserică. 25. Căci am auzit spunînd multe femei. fait penser. Sensul este complet nelogic (pensée./ Ea îmi dădu pe furiş pacea. 42. 1891. 20. lungi şi gînditoare şi mici suspine şi minunate purtări duioase şi au mai multe cuvinte la îndemînă decât alŃi oameni. după vorbele ei. eşti supărată că am început atât de târziu ? pe sfîntul Dumnezeu. — Voir-dit.a. scrisoarea a XXVII-a. — Ea îmi răspunse că-l văzuse cîndva pe cel pe care l-ar dori să fie prinsul ei. Oraş în Italia.a. Un poète inconnu de la société de François Villon. 22. 28./ Pe credinŃa mea faŃă de sfîntul Crêpais. căci dacă ar fi un lucru rău. f. Armentières.G.t. cum susŃine Hanf. W. XXII. 28. 34. 21. discuŃie în contradictoriu. bîlci care se Ńinea în Evul Mediu pe cîmpia de la Saint-Denis (n. gîndul şi melancolia le făceau mai des să se gîndească la acele gînduri şi plăceri intime ale dragostei lor decât la slujba religioasă. 26. p. Ipoteza că la baza lucrării lui Machaut nu a stat nici o poveste reală de dragoste.a. În aşteptarea măritişului. 98. 154... ). p. 40.t. pp. Voir-Dit. elzevirienne. 29. ar fi mai bine să mi se întîmple să fiu prinsul dumitale decât al altuia şi cred că temniŃa dumitale n-ar fi atât de grea ca cea a englezilor. Domnişoară. 371. 36. Le grand garde derrière... Dezbatere. În chip foarte cucernic. Şi atunci o întrebai dacă i-ar da temniŃă grea.). dar n-am să-i fiu niciodată mai aproape decât îi sînt acum. Priviri prefăcute. 37.}. Voir-Dit. Bibl. castel lîngă Château-Thierry (n. — Voir-Dit. Cf. Faptul de a iubi din dragoste. 24. Când se rosti: Agnus dei. Monseniore. de Montaiglon. şi ea îmi spuse că nu. 33. p. adică atunci când preotul îl Ńine pe Domnul nostru deasupra . Tîrgul Lendit. 146. V. 27.}. 47. 143-l44. Roni. şi să se vorbească despre dragostea noastră încă o sută de ani de aci înainte. 31. că ştie multe. inima mea scumpă. Bijvanck. V. 145. 46.). à pensiers) şi nu se încheagă. Prea-frumoasa. întru slava şi lauda dumitale^ceva să rămînă în Ńinere de minte. Sărutarea cu o frunză ca strat izolator se întîlneşte şi în alte scrieri: cf. Onoare şi cinstitfă]./ Căci inima îndrăgostită îmi era/ Tulburată. — Voir-Dit. strofa 6. Paris. dacă nu te superi. 35. Phil. p. A. dacă ai putea. dar iată leacul: să trăim cât vom putea de bine. Champion. 203. şi avea privirea foarte vioaie şi sprintenă. şi eu sînt. 96. Şi. 44. mai sus./ Şi aveam mare nevoie de ea. 30. în loc şi în timp./ între doi stîlpi ai bisericii. Si după ce plecarăm. P. că iubita mea pleacă atât de repede. mi se pare frumoasă şi bună. Aici a avut loc (1545-l563) conciliul ecumenic care a înfăptuit marea reformă catolică (n. p. 45. Voi face. 1854. 43.).a. Ce să vă spun ? Era destul de bună de gură şi părea. pp. p. 32. ca să ne răscumpărăm vremea pe care am pierdut-o. este lipsită de orice temei (n. 110. scrisoarea a Il-a. că l-ar Ńine şi l-ar iubi ca pe propriul ei trup. care fuseseră îndrăgostite în tinereŃe. domnul tatăl meu îmi spuse: Cum Ńi se pare cea pe care ai văzut-o ? Spune-mi părerea ta. — Voir-Dit.

Jocul frumos al vieŃii curteneşti era prea bălŃat. idealul nu mai era mulŃumitor: însăşi frumuseŃea acelei forme de viaŃă ajunsese să fie. Dar ambele motive se întrepătrund fără încetare. prea fals. în muncă. adică latura etică. spre spiritul modern de cercetare. episcop de Meaux. În pastorală se concretizează antiteza pozitivă a vieŃii curteneşti. cu desfătările ei. Elogiul vieŃii simple era o temă pe care literatura medievală o moştenise din Antichitate. ca o făgăduinŃă de fericire firească: mai radia. elogiul aşa-zisei aurea mediocritas. pe toate laturile. Dacă cineva o considera dintr-un punct de vedere pur realist. de virtute şi de utilitate. spre simplitate. 252-254. contopirea cu pastorala este completă. Dar această din urmă cale. Aici. Dacă utilitatea socială a idealului cavaleresc devenise extrem de slabă. 249. revendicată şi ea de către idealul cavaleresc. un anacronism ridicol. încât chiar si acolo unde deşertăciunea şi urîŃenia vieŃii de curte si de luptă erau recunoscute. atunci le veneau cele mai multe gînduri mărunte. sur herbe delitable Les ru bruiant et prez clere fontaine Trouvay fichée une borde portable. reală. dar marea oboseală şi nemulŃumire proveneau chiar de la nobilime. departe de întrecerea plină de ură şi de invidie pentru gloria deşartă şi pentru rang. Nu este identică întru totul cu cea pastorală. părea că mai există şi o altă cale spre frumuseŃea pămîntească a vieŃii.110 altarului. În FranŃa secolului al XIV-lea. ViaŃa cavalerească putea să pară cîteodată de dorit burghezilor. NăzuinŃa spre o viaŃă frumoasă era atât de puternică. Privită din punctul de vedere al unei năzuinŃe cu adevărat spirituale. ca şi Y-ul lui Pitagora. Dar chiar din punctul de vedere pur estetic. expusă negării ei. 182 şi mai luminos. tot acest cavalerism atât de faimos părea inutil şi fals: o paradă. siguranŃă şi odihnă ! Pentru a ieşi din idealul cavaleresc. oricum şi oriunde am vrea să fugim de el: în studiu. repudierea idealului de viaŃă aristocratic. expresia negativă este fuga de curte. adevăratele mobiluri care îndemnau oamenii la acŃiune şi determinau soarta statelor şi a comunităŃilor se aflau în afara cavalerismului. spre un vis şi mai dulce. Să fugim de aceste artificii elaborate anevoie ! Afară. aşa cum făcea Commines. prea apăsător. cu toată splendoarea cu care sclipise de la Teocrit încoace. Pe tema mizeriei vieŃii de curte scriseseră încă în secolul al Xll-lea John de Salisbury şi Walter Mapes tratatele lor De nugis curialium. în odihna singuratică. aceeaşi temă îşi căpătase exprimarea clasică într-o poezie a lui Philippe de Vitri. Soubz feuille vert. toată acea viaŃă nobilă nu era decât păcat şi deşertăciune. avem de-a face cu o exprimare pozitivă şi negativă a aceluiaşi sentiment. în acelaşi timp muzician şi poet. Vechea iluzie a vieŃii pastorale mai radia. 181 <titlu> Capitolul X <titlu> Imaginea idilică a vieŃii Forma de viaŃă cavalerească era prea încărcată cu ideal de frumuseŃe. departe de luxul şi fastul apăsător şi supraîncărcat şi de războiul crud şi primejdios. existau două căi: cea care ducea spre viaŃa activă. preŃuit de Petrarca: Le Dit de Franc Gantier (Povestea lui Franc Gontier) <nota 1>. printr-o fugă. iar linia secundară mergea la marginea lumii. Marea satisfacŃie părea posibilă fără luptă. . şi mai slabă părea realizarea virtuŃilor. şi cea care ducea la renunŃarea la lume. — pp. se bifurca: linia principală era cea a vieŃii spirituale adevărate.

După masă îşi sărută unul altuia „et bouche et nez. Mais Franc Gontier vault en or jame pure <nota 4>. Gontier se duce în pădure să taie un copac. c'est mon oppinion. sănătăŃii. Cu o sobră seriozitate deplînge mizeria şi cruzimea războiului. ne lescherie gloute. cu plăcerile frugalităŃii. Aceasta a rămas pentru generaŃiile următoare expresia clasică a idealului vieŃii simple. murs vestus de paincture. au gros sel. prune. Pommeaux luisans. Aulx et oignons. luînd peste picior viaŃa militară şi cavalerismul. necomplicate. muncii şi dragostei fireşti. dessus une fontaine Trouvay Robin le franc. cu siguranŃa şi independenŃa ei.111 Ilec mengeoit Gontier o dame Helayne Fromage frais. Je n'ay paour de traïson tissue Soubz beau semblant. în căsnicie. De tombel n'avons cure. Lors je dy: — Las ! serf de court ne vault maille. Labour me paist en joieuse franchise. în timp ce dame Helayne se duce la spălat. ne dă o imitaŃie fidelă după Franc Gontier: En retournant d'une court souveraine Où j'avoie longuement séjourné. Verge d'ussier jamais ne me déboute. Et c'est assez. Je n'ay la teste nue Devant thirant. En un bosquet. pomme. enchapelé. Craime. Chapeauls de flours avoit cilz afublé Dessus son chief. laict. et Marion sa drue.. Eustache Deschamps a cîntat apoi şi el elogiul vieŃii simple şi aversiunea faŃă de curte într-o serie de balade.. nois. nici o stare nu e mai rea decât aceea a ostaşului: cele şapte păcate capitale sînt semnul activităŃii lui de toate zilele. Car jusques la ne m'esprent couvoitise. burre fromaigee. cupiditatea şi deşartă dorinŃă de renume sînt esenŃa războiului. poire. escaillogne froyee Sur crouste bise. ne genoil qui s'i ployé. Moult j’âme Helayne et elle moy sans faille. polie et bien barbue" <nota 3>. matron. J'oy Gontier en abatant son arbre Dieu mercier de sa vie seiire: — Ne sçay — dit-il — que sont pilliers de marbre. pour mieulx boire <nota 2>. ne qu'empoisonné soye 183 En vaisseau d'or. <nota 5> Îşi lărgeşte tema. Printre altele. Ambicion. după aceea. Je vueil mener d'or en avant Estât moien. Guerre laissier et vivre en labourant: .

Je ne requier à Dieu fors qu'il me doint En ce monde lui servir et loer. sanz envie.. Mais en ouvrant prant en gré ses travaulx Et liement fait son euvre fenir.. marele teolog şi politician clerical. Aucun cheval pour mon labour porter. recent reîmprospătată: aşa a făcut Nicolas de Clemanges <nota 14>. a dorit şi a gustat aceste produse ale poetului ei plătit. Gaston Raynaud. dată uitării. în toiul vieŃii ei de pasiune agitată şi de lux.112 Guerre mener n'est que dampnacion <nota 6>. Par nuit dort bien. sau o pune pe doamna lui să-i interzică ritos duelul care i se propune de dragul ei <nota 7>. părăsit şi dezamăgit. Pierre d'Ailly însuşi. care şi-a prostituat încă o dată talentul. încât a folosit-o în repetate rînduri <nota 10>. cote entière ou pourpoint. secretarul ducelui de Orléans. Car au jour d'ui est la plus seure vie <nota 8>. revocat din toate funcŃiile avute. cependant al lui Franc Gontier. Din acelaşi cerc făcea parte milanezul Ambrosius de Miliis. pour ce uns telz cueurs loiaulx Voit quatre roys et leur règne fenir <nota 9>. Jean de Montreuil <nota 15>. tot aşa corespondentul acestuia. săracul este mulŃumit şi fericit şi trăieşte nestingherit ani mulŃi: Un ouvrier et uns povres chartons Va mauvestuz. 184 Vivre pour moy. compune. admite că toate poeziile cu această tendinŃă <nota 11>. Scrisoarea. cînd. un fenomen de oboseală ? Eu cred că însăşi nobilimea. . DorinŃa de renume şi de cîştig nu aduce decât mizerie. Rudele sale spirituale folosesc în acest scop forma epistolară latinească. în care un curtean îşi pune în gardă prietenul. a fost tradusă sub titlul Le Curtai (Curialul). Et que je puisse mon estât gouverner Moiennement. Ar fi fost deci o reculegere. Dar de cele mai multe ori tema este aurea medio-critas. pur şi simplu. Editorul operei poetice a lui Deschamps. trebuie atribuite epocii sale din urmă. Sanz trop avoir et sanz pain demander. cu privire la intrarea 185 în slujba curŃii <nota 16>. Sau îl blestemă în glumă pe cel care ar vrea să-l provoace. Ideea că muncitorul simplu supravieŃuieşte celor patru regi i-a plăcut poetului atât de mult. imaginea tiranului şi a vieŃii lui de rob plină de temeri <nota 13>. strîns legat de partidul reformaŃionist al marilor concilii. déchirez et deschaulx. en grâce. ca să satisfacă grosolana ei pornire de a ride eu orice preŃ. poate dintre cele mai bune din câte a compus poetul. Cercul în care se cultiva tema dispreŃuirii vieŃii de curte este cel al pre-umanismului francez de pe la 1400. Să nu fi fost oare mai degrabă o reacŃie. acesta i-a scris lui Gontier Col o scrisoare literară. ar fi înŃeles deşertăciunea vieŃii de curte <nota 12>.

Idealul pastoral a fost nevoit să servească drept leac pentru eliberarea minŃilor din spasmele unei dogmatizări şi formalizări emfatice a dragostei. Dar latura pozitivă nu e atât însăşi bucuria produsă de muncă şi de simplitate. .. SiguranŃa. Traison y fait son personnage. păstrîndu-i totuşi nealterat farmecul naturaleŃii. elegantă. când pe la 1870 tineretul intelectual rus vine în mijlocul poporului. cât mai ales euforia generată de dragostea firească. Ire esmeut débats et outrages. ci de trăirea ei. cel puŃin în vis. tema a fost tratată de un anume Charles de Rochefort.. gen Le Roman de la Rose. uşor de satisfăcut. cultura aristocratică mai face încă din ele un joc. Era o ficŃiune că în viaŃa pastorală omul gustă simplicitatea liniştită a dragostei. Pastorala. săteanul atât de batjocorit devenise la rîndul său un ideal. Nage aultre part pour tes ébats <nota 20>. În forma unei poezii alegorice. din aparatul pestriŃ al alegoriei.. demni de invidiat. una singură. O dragoste simplă. la împodobirea artificială a moravurilor curteneşti. în aplicarea lui. care cîntă aventura trecătoare a cavalerului cu fata de la Ńară.. a apărut sub numele regelui René <nota 19>. idealul a devenit un lucru foarte serios. dont sourt Vagues d'orgueil. cu plăcerile ei simple şi fireşti. Aceasta este latura negativă a idealului. egoismul şi restricŃiile sociale ale vieŃii amoroase reale. liniştea şi independenŃa sînt lucrurile bune de dragul cărora oamenii vor să fugă de curte. cu trei secole mai tîrziu. Totuşi. vechea temă nu-şi pierduse încă forŃa de sugestie <nota 21>. Este o ImitaŃia <nota 22>. Le Cariai a fost din nou transpus în latină de către umanistul Robert Gaguin <nota 18>. ca şi predecesorii săi: La cour est une mer. încât entuziasmul pentru viaŃa în mijlocul naturii nu poate să ducă încă la un realism puternic. anume la Pastourelle. Dar şi din grosolănia. când nobilii din secolul al XV-lea fac pe ciobanul şi pe ciobănită. Ei erau fericiŃi. Opera sa. realizarea părea o iluzie. dacă nu în realitate. epoca de sfîrşit a Evului Mediu este încă atât de pur aristocratică şi atât de lipsită de apărare faŃă de o iluzie frumoasă. de tranziŃie de la pastorala propriu-zisă la realitate. Pînă în secolul al XVI-lea. ci rămîne limitat. Qui les nefs jettent souvent bas. L'abuzé en court (Păcălitul la curte). Aici. pentru a duce o viaŃă simplă în muncă şi cumpătare. care a înălŃat-o mai presus de vulgaritate. totuşi. Dar şi atunci. Oamenii tînjeau după eliberarea din strînsoarea concepŃiilor de fidelitate şi slujire cavalerească. în mijlocul nevinovatei plăceri de a gusta natura. erotica directă a găsit o formă proaspătă. 186 Gontier şi Helayne. Cu aceste poezii ar putea fi comparate unele schiŃe ale lui Guy de Maupassant. A existat o formă poetică. faimosul poet de curte. Jean Meschinot spune în versuri. d'envie orages. este ceva mai mult decât un gen literar. De un asemenea noroc păreau să fi avut parte Robin şi Marion. sau a fost cel puŃin publicată în traducere sub numele lui <nota 17>. în înŃelesul ei cel mai esenŃial. idealul este gata împănat cu seriozitatea fiziocraŃilor: natura şi munca au devenit marile divinităŃi latente ale epocii. în mijlocul naturii. ca să ducă viaŃa Ńăranilor în folosul Ńăranilor.113 de către Alain Chartier. într-acolo ar fi vrut oamenii să fugă. Nu este vorba de descrierea vieŃii pastorale. când Măria Antoaneta. mulge vacile şi bate putineiul la Trianon. poezia scurtă. conŃinutul de sinceră veneraŃie a naturii şi de admiraŃie a simplităŃii şi muncii este încă foarte slab.

Contemporanii par însă să fi văzut cu adevărat în acest spectacol ceva real. Chastellain rezervă vieŃii pastorale a regelui René un loc printre les Merveilles du monde : J'ay un roi de Cécille Vu devenir berger Et sa femme gentille De ce mesme mestier. ci paza unei turme. Un turnir se desfăşoară în costumele unui spectacol pastoral. . Toate elementele concepŃiei curteneşti despre dragoste sînt transpuse pur şi simplu în cea pastorală. A mâle heure reçus ce nom <nota 26>. Gardes ses bestes loyaument.114 Cu adevărat pastoral este însă sentimentul abia atunci când şi îndrăgostitul se vede el însuşi. Un partizan al burgunzilor a tratat în această haină graŃioasă asasinarea lui Ludovic de Orléans. funcŃia legitimă a cîrmuirii. iar Tristifer cel al casei de Orléans. de Christine de Pisan. atât cea seculară. nu era domnia. fantezia dansului şi a împodobirii cu flori este susŃinută minunat: chiar şi bătălia de la Azincourt este descrisă în haină pastorală <nota 25>. sînt redate pe acest ton dulceag. Portant la pannetière. chiar şi mîhnirile dragostei: dorul şi tînguirea. Altă dată pastorala a trebuit să servească pentru a împrumuta celei mai defăimătoare satire politice o haină poetică. Léonet este numele pastoral al lui loan. La început nu se preocupă încă de descrierea frumuseŃii naturii. La petrecerile de la curte nu lipseşte niciodată elementul pastoral. 187 ca produs secundar. de umbră şi de apa rece. Mets les en champ ou en vergier. erotica îşi găseştg contactul cu plăcerea de a gusta natura. scopul principal rămîne visul de dragoste. et se non. Astfel. Observarea şi zugrăvirea naturii vin abia pe planul al doilea. o Ńară de vis. Mais ne les perds aucunement. ci de euforia nemijlocită produsă de soare şi de vară. aşterne peste dorinŃa erotică un văl de sunete de caval şi de ciripit de păsări. Sfera imaginativă a pastoralei şi cea a romantismului cavaleresc se amestecă. Se preta de minune pentru mascaradele care ilustrau ospeŃele ca entremets şi mai era şi deosebit de nimerit pentru alegoria politică. suferinŃa celui părăsit. poezia pastorală furnizează un încîn-tător realism variat. iar a poporului ca turma lui intrase mai de mult în mintea oamenilor. Odată admisă ca ideal curtenesc. 188 Seigneur. din altă parte: părinŃii Bisericii arătaseră că originea statului fusese ciobănia. pastorala devine cîmpul pe care se dezvoltă expresia literară a simŃului naturii. Pour ta peine auras bon paiement En bien le gardant. inaugurează un gen. de care nu se putea lipsi. Totul se poate îmbrăca în travestiul ciobănesc. pentru a scuza fărădelegea lui loan fără Frică şi pentru a expune ura de partid burgundă. Regele René îşi Ńine le Pas d'armes de la bergère. de flori şi de păsări. Zugrăvirea vieŃii la Ńară într-o poezie ca Le dit de lapastoure (Povestea ciobăniŃei). Reprezentarea suveranului ca cioban. însorită. ca păstor. tu es de Dieu bergier. cât şi cea spirituală. viaŃa pastorală devine o mască. La houlette et chappeau Logeans sur la bruyère Auprès de leur trouppeau <nota 23>. Nu există operă mai ciudată decât lunga poezie pastorală Le Pastoralei (Ciobănaşul) <nota 24>. în felul acesta piere orice contact cu realitatea. In pastorală. E un zgomot voios. Patriarhii trăiseră ca ciobani.

dragostea credincioasă cavalerească şi ideile din Le Roman de la Rose a furnizat material unei polemici literare mondene. L'eaue est saine qu'à boire sui enclin. a aristocraŃiei medievale. la înapoierea Margaretei de Austria din FranŃa. Cunoaştem cu toŃii pastorala politică din De Leeuwendalers <nota 29>. le ridica în slava cerului pe prinŃesele de altădată. „cet instrument des hommes bestiaulx" <nota 36>. Balada Leş contrediz Franc Gontier conŃine o satiră nemiloasă. tot aşa şi idealul pastoral a fost subiectul unei 189 astfel de dispute. Filip de Ravenstein porneşte la război cu douăzeci şi patru de nobili. oamenii se joacă uneori cu reprezentarea pastorală. deplînge faptul că la curte se dansează după cimpoi. cu doamna Helayne. Fiecare declara că tînjeşte după masa luată de Franc Gontier. Al sijt gij nu verstroyt <nota 31>. din 1468. după meniul lui alcătuit din brînză. ne faut que nulz me veste. de libertate şi de dragoste credincioasă şi lipsită de griji în mijlocul naturii ! Pe tema lui Franc Gontier. Chiar în războiul adevărat. Pîinea neagră şi apa lui Franc Gontier ? „Tous les oyseaulx d'ici en Babiloine" . Când francezii spun în bătaie de joc că flamanzii nu sînt decât nişte ciobani şi că nu se pricep la meşteşugul războiului. precum şi după munca lui voioasă. se strecurau de la sine în spectacol motive pastorale. cu un vin bun şi cu un pat moale. Bombardele lui Carol Temerarul în faŃa oraşului Granson se numesc „le berger et la bergière" <nota 32>. tipul simplităŃii secolului de aur. sub umbrar. arăta cum se reface Ńara după ce a fost pustiită „le tout en bergerie" <nota 28>.115 În aceste versuri din lucrarea lui Jean Meschinot Les lunettes des princes nu este vorba de o reprezentare pastorală propriu-zisă. Cu prilejul reprezentării păstorilor din Betleem în misterele religioase. după simŃul lui de libertate şi după lipsa lui de griji : Mon pain est bon. cu un foc în vatră. pe iarbă verde. Un spectacol la Valenciennes. Dar de îndată ce elementul pastoral era înfăŃişat în mod vizibil. După cum opoziŃia dintre. care cîntă viaŃa lui Robin şi a lui Marion şi face în repetate rînduri elogiul simplităŃii naturale şi al muncii. — cu prînzul lui cu ceapă „qui causent fort alaine" <nota 37> şi cu dragostea lui printre trandafiri. care gustă lipsa de griji şi plăcerile dragostei într-o cameră frumos mobilată. îmbrăcaŃi ca ciobani. mere. s-au făcut variaŃii la nesfîr-şit. unt. smîntînă. Je ne double ne tirant ne venin <nota 35>. se îmbina de la sine cu forma. de tăietor de lemne. Uneori mai sărea câte cineva peste cal. Un entremets la banchetul nupŃial de la Bruges. al lui Philippe de Vitri. cu toiag ciobănesc şi cu coşuleŃul de merinde <nota 33>. Uw herder sal niet slapen. ceapă si pîine neagră. Villon opune cu cinism lipsei de griji a acelui om ideal de la Ńară. pentru a vedea tot neadevărul acelui vis de viaŃă frumoasă. — confortul egumenului rotofei. Acelaşi Eustache Deschamps. Dar era nevoie de sensibilitatea mult mai profundă şi de mintea ascuŃită a lui François Villon. artificializată hiperbolic. aşa încât păstorii erau obligaŃi să apară fără păstoriŃe <nota 34>. Reprezentarea suveranului ca cioban răsună şi în Wilhelmus <nota 30>: Oirlof mijn arme schapen Die sijt in grooter noot. cu idealul de simplitate. ca pe nişte „nobles bergieres qui par cy devant ont esté pastoures et gardes des brebis de pardeça" <nota 27>. numai că aici caracterul sacru al subiectului interzicea orice accent pus pe dragoste. cât de puŃin semăna viaŃa excesiv de pestriŃă. în 1493.

mujdei întins/ Pe coajă de pîine neagră./ Acolo mînca Gontier cu doamna Elena/ Brînză proaspătă. — exclamă Gerson — de unde copiii din flori. în timp ce din toate părŃile începuse să se audă repudierea oricărei convenŃii. trebuie s-o căutăm chiar la Christine. . Chiar acolo unde e turnată în forme idealizate. de unde infanticidele. Mila s-a formalizat în idealul cavaleresc fictiv al eliberării fecioarei. mere. decât mantaua care acoperă egoismul masculin ? La toată această jignire. La fundul pocalului sclipitor numit Le Roman de la Rose. a Evului Mediu. A. Toate formele convenŃionale ale dragostei sînt opera bărbaŃilor. în care viaŃa amoroasă voia să devină cultură./ Usturoi şi ceapă. Nici idealul fanatic al fidelităŃii cavalereşti. lapte. nici fantezia dulceagă şi facilă a pastoralei. de unde avorturile. pere. cu sare multă. se oferă să descrie şi prejudiciile aduse femeii <nota 42>. 3. Ca să găsim expresia unei atmosfere duioase. 63. în cel pastoral şi în decorul artificial al alegoriei trandafirului. caş. <nota 43> Dar cât de slab răsună glasul unei singure femei. unde acesta nu era de fapt decât o excitaŃie şi o satisfacere senzuală. După ce autorul lucrării Quinze joyes de mariage a înşirat toate slăbiciunile femeii într-o satiră fin colorată. Romania. zice Christine de Pisan. în care dezmăŃul vulgar se îmbină cu predica moralistă ! Căci nu e decât o foarte mică depărtare între dispreŃul omiletic faŃă de femeie şi negarea brutală a dragostei ideale de către senzualitatea prozaică şi de către înŃelepciunea de circiumă. feminine. dar nu se Ńine de cuvînt. 1898. răsună o altă plîngere. „De unde. faŃă de corul de insulte. dar aceste forme şi-au păstrat valoarea socială şi culturală încă mult timp după Evul Mediu. era fatal ca şi celelalte forme. Într-adevăr. să fie abandonate ca neadevărate şi mincinoase. aşa cum o începe în poezioara ei : Doulce chose est que mariage. Căci formele în care trebuie să se îmbrace idealul de dragoste sînt aceleaşi în toate timpurile. infidelitatea şi frivolitatea ei. nici în literatura erotică. faŃă de slăbiciunea ei şi faŃă de primejdiile şi durerile pe care i le procură dragostea. p. nu puteau să reziste furtunii vieŃii propriu-zise. Sub frunzişul verde. nuci. Je le puis bien par moy prouver. de unde ura şi otrăvirea între soŃi ?" <nota 40> Din partea femeilor chiar. pe iarba încîntătoare. nici în cea cucernică. nu prea se pot descoperi multe urme ale unei veritabile compătimiri faŃă de femeie. întreaga cultură erotică rămîne profund impregnată de egoism masculin.. Şi gura. moralistul 190 vede toată drojdia amară./ Smîntînă. Ce altceva este jignirea mereu repetată a căsniciei şi a slăbiciunilor femeii. Dinspre viaŃa spirituală răsună blestemul a tot ce Ńine de dragoste. unt brînzit. Spectacolul frumos al dragostei ca formă de viaŃă a continuat să fie jucat în veşmîntul cavaleresc./ La gîrla susurătoare şi lîngă o fîntînă limpede./ Am găsit înfiptă o colibă. nobile şi caste. prune. Furtuna aceasta sufla din toate părŃile. Ca şi visul frumos al curajului cavaleresc. nici voluptatea rafinată până la cruzime din Le Roman de la Rose. nu răspund decât atît: cărŃile nu le-au scris femeile <nota 41>. ca să bea mai bine. ca fiind păcatul care duce la pierzania lumii. XXVII.116 <nota 38> nu l-ar fi putut reŃine pe Villon la o asemenea mîncare nici măcar o zi <nota 39>. Piaget. 2. 191 <titlu> Note 1. imberba şi bărbosul. şi nasul.

IV. de Belg. XI. cf. încununat cu flori. 313. nici că am să fiu otrăvit/ Din-tr-un vas de aur. II. Vezi Thuasne. Kervyn. . Chron. p.. ed./ Dar lucrînd îşi vede cu plăcere de muncă/ Şi-şi sfîrşeşte treaba cu voioşie. 1459. Cauza cardinalului n-a fost mult mai bună decât cea a . 1617. sons la dom. nr. 71. în har.291. dîn care se ridică/ Valuri de înfumurare. Thuasne. 57. descrierea despre Joutts de Saint Inglevert. 1287./ Bîta uşierului niciodată nu mă dă afară. Alain Chartier. 21. Epistolae.1. 104. cardinalul Ippolito d'Esté./ Cununi de flori îşi pusese/ Pe cap. Cf. 313./ Dar Franc Gontier face o nestemată ferecată în aur.. VII. I. 41. furtuni de pizmă. 320. Bibi. 14.1017. 33: cf./ Munca mă hrăneşte în voioasă libertate. 391. nr./ Să las războiul şi să trăiesc muncind :/ Să faci război nu e decât pierzare. De mormînt nu ne sinchisim. p. éd./ Noaptea doarme bine./ Trădarea îşi joacă acolo rolul. o asemenea inimă credincioasă/ Vede patru regi şi domnia lor sfîrşindu-se. 5.Un muncitor sau un biet căruŃaş/ Umblă prost îmbrăcat. 20. XIV. 24. 94./ Slavă Domnului că viaŃa îi e în siguranŃă: — Nu ştiu — zice el — ce sînt stîlpii de marmură. 17. Epistolae. 15. Chastellain. Aluzie la ImitaŃia Christi. éd. LVI. Deschamps. mîndra lui. à l'hist. nr. p. 200: cf. p.200. 1124. 202. p. şi Marion. în acest amestec de formă pastorală şi scop politic. II.201. de Monasteriolo. pereŃii acoperiŃi de picturi./ înoată altîncotrova ca să petreci. 205. Ampl.1018.. — Deschamps.258. România. 19. 8./ Să trăiesc pentru mine. 18. p. care îşi închină unica sa compoziŃie pastorală apărării ocrotitorului său. XXVII. 1288. p. c. nr. 1021. 296. într-o poezie pomenită de Froissart.. p. 14. 196. nr. nr. Deschamps./ Atunci i-am spus: — Vai! robul de curte nu face doi bani./ Locuind pe buruieniş/ Lîngă turma lor. p. éd..Nu-i cer lui Dumnezeu decât să-mi dea/ în lumea aceasta prilej să-l slujesc şi să-l laud. II. Ib. Venind înapoi de la curtea unui suveran/ Unde stătusem vreme îndelungată. Cf.. Le Pastoralei. 72./ Nu mi-e frică de trădarea urzită/ Sub o înfăŃişare frumoasă./ Fără prea multă avere şi fără să cer pîine. 6. — Deschamps. 573. 315. 94. III. Collectio. în La Borderie./ Care adeseori scufundă corăbiile. asta e părerea mea. 16. I. p. ed. 970. 9. Lai de franchise. 213. p. 12. rel. 22. p. 973. nr. nr. 406. p. Joh./ Căci în ziua de azi aceasta e cea mai sigură viaŃă. 199. 240. p. — Deschamps. Martène & Durand. 37. p. 10. Thuasne. 11. 1398. deasupra unei fîntîni/ L-am găsit pe Robin cel liber. . 175.1. cf. 23. Kervyn de Lettenhove./ Sclipitoarele minere de săbii./ Şi e de-ajuns./ Nici ambiŃia./ Mînia stîrneşte certuri şi jigniri. II. 1895. — Recollection des merveilles. Oeuvres.. Am văzut un rege al Siciliei/ Devenind cioban/ Şi pe nobila lui nevastă/ Cu aceeaşi meserie/ Purtînd coşul cu pîine. poetul lui Le Pastoralei îşi găseşte paralela în nimeni altul decât în Ariosto. 75. II. Nu stau în capul gol/ în faŃa tiranului./ Toiagul şi pălăria. 15. II. 184. Quatrebarbes. I. p. p. Curtea e o mare. 65. zdrenŃuit şi desculŃ. p. 1201. 1258. 307. 73: cf. c. des ducs de Bourg. Vreau să duc de-acinrt înainte/ ViaŃa omului de mijloc. 13. — Deschamps. Oeuvres du roi René. 7. Îl aud pe Gontier doborîndu-şi copacul. nr. 78. nr. şi Deschamps. de l'Éc. Deschamps. în legătură cu conjuraŃia lui Albertino Boschetti (1506). 64. 178.117 4. 7. cu haină lungă sau scurtă. nr. 18. nr. 1613. 1. f. N. cit. 1289./ într-o pădurice. p. Opéra.. de aceea. nr. 204. VI. nr. — Meschinot. 1522./ Căci până acolo nu mă îndeamnă dorinŃa de bani. 161. VII. 1898. p.. II. p. p. op. p. p. fără pizmă. p. ed. Duchesne... nici lăcomia la mîncare. nici nu-mi înco-voi genunchii înaintea lui./ Cu un cal care să mă ajute la muncă/ Şi să pot să-mi gospodăresc/ Un trai mijlociu. des Chartes. de Clemanges./ Mult mi-e dragă Elena şi eu ei fără greş. p. nr.

p. Bertoni. 173. 27. Opera. 41. II. I. XI. I. III. II. de Pisan. Abia de când predicile populare se răspîndiseră datorită apariŃiei ordinelor călugărilor cerşetori. Histoire poétique du XV-e siècle./ Pentru osteneala ta ai să primeşti plată bună/ Dacă le păzeşti bine. Stăpîne./ Păzeşte-i vitele cu credinŃă/ Du-le la cîmp sau în livadă. ctitorul independenŃei Olandei (n. eşti păstor al Domnului. 34. f. cil. L'Orlando furioso e la rinascenza a Ferrara. p. nici de otravă./ Nu mă tem nici de tiran. Le Pastoralei. Recollection des merveilles. Către sfârşitul Evului Mediu.137. Molinet. Vigilles du roi Charles VII etc. Vezi Champion. 14. III. La Borderie. pp. 32. Les lunettes des princes.194. 39. L'epistre au dieu d'amours. 43. 29. 302. 83. 31. 389. III. 26. iar de nu. Ciobanul şi ciobănită. p. nu . Cu totul în ciobănie. Pîinea mea e bună.). la cuvîntul predicatorilor se adaugă o nouă formă de prezentare. éd. despre captivitatea lui Maximilian la Bruges: Les moutons deten-terent/ En son parc le bergier (Oile îl Ńinură prins/ în Ńarcul lor pe cioban).. 36. predica şi gravura. 237. cf. 28. nici atitudinea lui Ariosto mult mai simpatică decât cea a necunoscutului burgund. — Deschamps. 222. p. Dulce mai e şi căsnicia. p. 208 vso. Nobile ciobănite care au fost odinioară păstoriŃe şi păzitoare de oi pe aici. — Deschamps. — Meschinot. nr. 25. p./ Dar să nu le pierzi de fel. cf. gîndul permanent al morŃii. Villon. 194 <titlu> Capitolul XI <titl> Imaginea morŃii Nici o epocă n-a impus tuturora şi în permanenŃă ideea morŃii cu atâta putere ca secolul al XV-lea. cf../ Toate acum sînteŃi împrăştiate (vol. p. în lucrarea sa îndrumător de viaŃă pentru nobili. — Oeuvres poétiques.118 lui Ioan fără Frică. IV./ Care vă aflaŃi la mare ananghie. Lay de franchise. Gerson. Juvenal des Ursins. 215. p. 923. Faictz et dictz. Imn în cinstea lui Wilhelm de Nassau. 382. Dionisie Cartusianul avertizează: „Iar când se culcă în pat să-şi aducă aminte că aşa precum se culcă acum el însuşi în pat. Chr. 38. op. 40. nr." <nota 1> CredinŃa întipărise şi mai înainte. Modena. Le dit de la Pastoure. — La Marche. p. etc. 190. 33. 1919. 135./ Atunci într-un ceas rău ai primit acest nume.a./ Ca baciul vostru să nu doarmă. 42. Spectacol scris pentru sărbătorirea păcii westfalice (1648) (n. Vezi G. Fără încetare răsună prin viaŃă chemarea memento mori./ Pot s-o dovedesc chiar prin mine. 42. pp. t.). n-am nevoie de nimeni ca să mă îmbrace. pp. 30. avertismentul crescuse şi devenise un cor ameninŃător al cărui răsunet străbătea lumea cu o violenŃă crescîndă. 606. 35. p.). v. Aceste două mijloace de exprimare de masă. p.. dar tratatele religioase de la începutul Evului Mediu nu ajungeau decât în mîinile celor despărŃiŃi de lume. 247 (n. Martial d'Auvergne. 138. Toate păsările de aici şi pînă-n Vavilon.). Molinet. 322. cf. P. II. Quinze joy es de mariage.t. bietele mele oiŃe. Longnon. ÎngăduiŃi./ Apa pe care doresc s-o beau e sănătoasă. roi René Regnault et Jehanneton. tot aşa în curînd leşul lui va fi culcat de alŃii în mormînt. 26. Acest instrument al oamenilor din topor. cu toată seriozitatea. Gravura în lemn îşi croieşte drum spre toate cercurile. 213. p. Care pricinuieşte un miros puternic din gură. — Molinet. 37.

celsus imperio ? Quo Dives splendidus totus in prandio ? Die ubi Tullius.119 puteau reda ideea morŃii decât într-o formă foarte simplă. moartea care urăşte după ea oamenii din orice clasă socială şi de orice vîrstă. conŃin versurile: Die ubi Salomon. decât un singur element: noŃiunea de ef emeritate. îl găsim la Hafiz. Se trage tocmai din păgînismul grec. îl găsim intonat în greoii hexametri rimaŃi ai călugărului cluniacens Bernard deMorlay. în poezia franciscană din secolul al XIII-lea. La început a fost motivul: ce s-a făcut cu toŃi cei ce au umplut pe vremuri lumea 195 cu strălucirea lor ? Apoi a urmat motivul constatării cutremurătoare că tot ce a fost cîndva frumuseŃe omenească putrezeşte. mai păstrează totuşi ecoul hexametrului rimat. În epoca de sfîrşit a Evului Mediu însă. a fost. Şi răsună din nou. motivul „ce s-a făcut cu strălucirea de odinioară ?" nu era decât un oftat uşor. illaque figitur. Nune ubi curia. părinŃii Bisericii îl cunosc. Numai trei teme furnizau melodia pentru tînguirea cîntată la infinit despre sfârşitul a toată splendoarea pămîntească. în pofida măsurii lor mai scurte. se poetiza acum într-o imagine a morŃii. în sfîrşit. mai puŃin pedant. vultu mirabilis. Nune ubi Marius atque Fabricius inscius auri ? Mors ubi nobilis et memorabilis actio Pauli ? Diva philippica vox ubi coelica nune Ciceronis ? Pax ubi civibus atque rebellibus ira Catonis ? Nune ubi Regulus ? aut ubi Romulus. et Darii vigor. dux invitibilis. după toate probabilităŃile. motivul cunoaşte cîtăva vreme o deosebită preŃuire. în cuvînt şi imagine. clarus eloquio.joculator Domini <nota 5>. pe la 1140: Es ubi gloria nune Babylonia ? nune ubi dirus Nabugodonosor. În comparaŃie cu cele două motive din urmă. în această formă ideea era înfăŃişată mulŃimii. orbe potentior ipse fuisti. illeque Cyrus ? Qualiter orbita viribus incinta <nota 3> praeterierunt. de fapt. extrem de primitivă. aut ubi Remus ? Stat roşa pristina nomine. Vel Aristoteles. populară şi lapidară. motivul dansului macabru. elegiac. olim tam nobilis Vel Sampson ubi est. E un motiv străvechi şi a fost răspîndit în toată lumea de către creştinism şi islamism. Quo Cesar abiit. Fama relinquitur. sub titlul Cur mundus militat sub vana gloria (De ce se zbate lumea pentru o slavă deşartă). Tot ceea ce meditase monahul de odinioară cu privire la moarte. hi putruerunt. pompaque Julia ? Caesar abisti ! Te truculentior. summus ingenio? <nota 6> . autorul strofelor care. care. directă şi vie. Face impresia că spiritul epocii de sfîrşit a Evului Mediu n-a ştiut să vadă moartea sub nici un alt aspect decât sub cel al efemerităŃii. tăioasă şi crudă. Jacopone da Todi. Imaginea morŃii nu putuse să preia. în versuri. Et pulcher Absalon. nomina nuda tenemus <nota 4>. cu groaza lor apăsătoare. din marele complex de idei care se teşea în jurul ei. îl mai foloseşte şi Byron <nota 2>.

prinŃii vremii sale. Teama de viaŃă: negarea frumuseŃii şi a fericirii. ca să vadă că şi această putreziciune piere şi ea. mintea se va opri mereu. de . Chastellain o amplifică într-o poezie lungă. anume cea budistă. Nu e oare ciudat că riu îndrăzneşte să facă niciodată un singur 197 pas mai departe. cu mîinile şi picioarele contorsionate şi gura căscată. Dar nostalgia acestui gînd nu e de ajuns ca să satisfacă nevoia de a simŃi fiori de groază în faŃa morŃii. Le miroir de mort (Oglinda morŃii). până târziu în secolul al XVI-lea se mai văd pe monumentele funerare reprezentările hidoase şi variate ale trupului gol. papii. toate momentele afective citate sînt inseparabil legate de ideea morŃii. cu refrenul : Mais où sont les neiges d'antan ? <nota 8> Şi apoi presară peste ea ironie. la rîndul ei. De aceea. adică putrezirea trupului. care străbate atât de puternic epoca ? Sau atmosfera de dezamăgire şi de descurajare. Dar prelucrarea amănuntelor vine mai tîrziu. pe tema cunoscută. mereu. şi devine pământ şi flori ? În aversiunea faŃă de latura pămîntească a morŃii se împleteşte oare un gînd cu adevărat cucernic ? Sau este reacŃia unei senzualităŃi mult prea violente. pe toate reginele şi prinŃesele decedate din vremea lui. Ce-a mai rămas din toată acea frumuseŃe şi splendoare omenească ? Amintirea. în balada seniorilor. Dionisie Cartusianul în tratatul despre sfârşitul omului. cu viermii şerpuind prin măruntaie. groaza de bătrîneŃe. Se constată o extraordinară asemănare între expresia indiană antică. Gerson o foloseşte într-o predică. Villon se pricepe să-i confere un accent nou: cel al nostalgiei duioase. era nevoie de un anumit grad de capacitate de exprimare realistă. putrezit sau chircit. care numai aşa se poate trezi din beŃia instinctului de viaŃă ? Sau teama de viaŃă. în acelaşi timp. Arta plastică ajunge să stăpînească acest motiv abia către sfârşitul secolului al XIV-lea <nota 10>.120 196 Deschamps a rimat aceeaşi temă de mai multe ori. Si acolo. deplînge. dar care se mai află încât atât de aproape de tot ce e patimă pămîntească ? în această manifestare. a acestui sentiment şi cea creştină medievală. în lucrarea sa Parement et triumphe des dames (Podoaba si triumful doamnelor). unde printre regii. La acest aspect înfiorător. epoca se uită în oglinda unei groaze mai vizibile: efemeritatea cu termen scurt. pentru a-l prelucra în mod sugestiv în sculptură sau în pictură. în Ballade des dames du temps jadis (Balada doamnelor din vremea de odinioară). foarte propice pentru a-l împinge spre adevărata capitulare pe cel care a luptat până la capăt şi a învins. ca să nu mai vorbim de alŃii <nota 7>. Curteanul cuminte Olivier de la Marche nu şi-ar fi permis aceasta acolo unde. La această capacitate se ajunsese pe la 1400. Mintea medievalului care reneagă lumea a zăbovit întotdeauna cu plăcere lîngă pulbere şi viermi: în tratatele religioase despre dispreŃul faŃă de lume fuseseră evocate toate spaimele descompunerii fizice. îndrăzneşte să pună: Hélas ! et le bon roy d'Espaigne Duquel je ne sçay pas le nom <nota 9>. un nume. pentru că de ele se leagă necazurile şi durerea. motivul trece din literatura religioasă în cea populară.

parit cum tristitia et dolore. în scursoare şi fiere. Je me souloye souvent vestir de soye. regele René.." Oare bucuriile maternităŃii nu aveau pe atunci nici o valoare ? „Quis unquam vel unicam diem 198 totam duxit in sua delectatione jucundam. vreun sunet sau vreo lovitură ?" <nota 13> Era oare înŃelepciune creştină sau mofturile unui copil rîzgîiat ? Este cert că în toate acestea se ascunde un spirit de puternic materialism. fără să se îndoiască de însăşi acea frumuseŃe. Primele versuri ale textului de sub tablou sunau aşa: Un fois sur toute femme belle Mais par la mort suis devenue telle. fără ca să-l jignească vreo privire. care s-a născut mai . pe care tradiŃia i-o atribuia chiar ctitorului artist. al dispreŃului faŃă de lume era încă de mult fixat în multe tratate. Pentru că atunci când oamenii au văzut ce e sub piele. în mînăstirea Celestinilor din Avignon se găsea înainte de RevoluŃie o pictură. putrezirea zugrăvită în culori aplicate din gros. Or est-elle toute tournée en cendre. quern denique visus vel auditus vel aliquis ictus non offenderit ?" „Cine a petrecut vreodată măcar o singura zi. custodit cum instantia et timoré. dar mai ales în cel al lui Inocentiu al III-lea. Iată un exemplu în care mustrarea moralizatoare se mai află încă în primul plan. Aici abia dacă se mai percepe un hotar între avertismentul religios de a nu da uitării moartea şi caracterul trecător al celor pămînteşti şi părerea de rău a bătrînei amante. are să găsească numai scîrnăvie. Ma chambre estoit de beaux tapis ornée. care pare să-şi fi dobîndit cea mai mare răspîndire abia către sfârşitul Evului Mediu. care nu putea să suporte ideea că frumuseŃea are un sfîrşit." <nota 12> „Femeia zămisleşte copiii cu murdărie şi putoare. O dovadă că aceste avertismente nu eraujipsite de efect este legenda. pe care nu mai poate s-o dăruiască. En grand palais me logeois à mon vueil. Ciudat: cel mai puternic şi mai norocos om de stat din scaunul sfîntului Petru. îi naşte cu tristeŃe şi durere. Or en droict fouit que toute nue je soye. „FrumuseŃea trupului sălăşluieşte numai în piele. din pricina decăderii frumuseŃii. nutrit cum angustia et labore. amestecat şi implicat în atâtea afaceri pămînteşti. li s-ar scîrbi să vadă femei. fraische et tendre. îi creşte cu teamă şi frică. a fost în tinereŃe şi autorul acestei vestejiri a vieŃii. toată în veselă desfătare. mai puŃin în arta plastică) este deplînsă îndeosebi frumuseŃea femeii. Şi dacă ne e scîrbă să atingem măcar cu vîrfurile degetelor muci sau baligă. Şi să nu se uite că (cel puŃm în literatură. şi acolo. pieptănată elegant şi înfăşurată în giulgiu. viermii îi mîncau leşul. plin de deprimare. ca rîsul din BeoŃia care se spune că vede ce e înlăuntru.121 boală şi de moarte. „Concipit mulier cum immunditia et fetore. Or est d'aragnes ma fosse environnée <nota 14>. cum mai putem dori să îmbrăŃişăm însuşi sacul cu baligă ?" <nota 11> Refrenul. Dacă stă cineva să se gîndească ce se ascunde în nări şi ce în gît şi ce în burtă. Ea înfăŃişează cadavrul unei femei în picioare.. Ma chair estoit très belle.. Călugărul era convins că spusese acest lucru aşa cum i-l dictase superficialitatea frumuseŃii trupeşti. De contemplu mundi. îi alăptează cu groază şi trudă. Farmecul sălăşluieşte în muci şi sînge. Or suis logiée en ce petit cercueil. Fourrée estois de gris et de menu vair.. Mon corps estoit très plaisant et très gent.

. Celle sera requise et demandée. care Ńine oglinda în faŃa a toată frumuseŃea şi deşertăciunea: Ces doux regards. Nez et sourcilz. Vostre beaulté changera en laydure. Dar se preface pe nesimŃite într-o tînguire acră. Grant entroeil. Et de chascun la mère habandonnée <nota 16>. Atmosfera se schimbă. iubitorul de viaŃă şi de frumuseŃe prin excelenŃă. lumească şi egoistă despre dezavantajele bătrîneŃii: Se vous vivez le droit cours de nature Dont LX ans est pour ung bien grant nombre. moralizator. ces yeulx faiz pour plaisance. acesta este un memento mori onorabil. că însuşi regele artist. Ces cheveulx blons. les cheveux gris.. <nota 15> Deocamdată. cu Moartea. Pensez y bien. Olivier de la Marche îşi încheie poezia alegorică moralizatoare despre îmbrăcămintea femeilor. în care „la belle heaulmière" <nota 17>. în direcŃia senzualităŃii lumeşti.. Dont prenoie les plus soubtilz. Ce beau nez droit grant ne petiz. la bouche d'éloquence Se pourriront. ci când viilor li se atrage atenŃia asupra propriului lor trup. când Villon compune baladele. ils perdront leur clarté. sourcils voultiz. oarecum. când efemeritatea nu este demonstrată pe cadavrul înfiorător 199 al altuia. Les sourcils cheux. <nota 18> Repulsia violentă faŃă de descompunerea trupului pămîntesc îşi găseşte o contrapondere în înalta preŃuire care se acordă rămînerii 200 . Le parement et triumphe des dames. fourchu. îşi compară irezistibilele farmece de altădată cu trista dărăpănare a trupului ei îmbătrînit: Qu'est devenu ce front poly. Vostre santé en maladie obscure.. Orice sens cucernic. acum încă frumos. Menton. les yeuls estains. şi-ar fi văzut iubita în groapă la trei zile după înmormîntare şi că ar fi pictat-o atunci. pe vremuri o faimoasă curtezană pariziană. dar foarte curînd pradă viermilor.122 târziu în legătură cu acea pictură. Et ne ferez en ce monde que encombre. cler vis traictiz. este departe. Ces petites joinctes oreilles. Et ces belles lèvres vermeilles ? Le front ridé. vous luy serez ung umbre. le regard joly. Se fille avez.

ca Megéra. în secolul al XIV-lea se mai dau încă uneori dispense papale faŃă de interdicŃie. morŃi departe de localitatea lor de domiciliu si de a le fierbe pînă li se desprindea carnea de pe oase.123 În stare intactă a corpului unor sfinŃi. Cadavrele lui Edward of York şi Michael de Ia Pole. si din nou în 1300. cei mai de vază englezi căzuŃi la Azincourt. galopînd peste un morman de oameni culcaŃi la pămînt. De o răspîndire generală se bucura obiceiul de a tăia în bucăŃi cadavrele oamenilor de vază. datorită înălŃării ei la cer. cu aripi de liliac. a fost interzis cu cea mai mare străşnicie de către papa Bonifaciu al VIII-lea. care a căzut în 1435 la asediul de la Saint-Denis <nota 26>. iar în secolul al XV-lea obiceiul mai este încă în mare cinste la englezii din FranŃa. în rime şi imagini. care te încremeneşte. sir John Fastolfe. Unul din cele mai măreŃe privilegii acordate sfintei Măria este că trupul ei a fost cruŃat de descompunere pe pămînt. În jurul dansului se grupează cîteva reprezentări înrudite. In reprezentarea morŃii începuse să se amestece un element nou. pentru ca înainte de înmormmtare să nu se vadă nici un început de descompunere <nota 20>. Exista un obicei. Fi- . ConcepŃia macabră a morŃii se mai poate găsi în zilele noastre mai ales în cimitirele de Ńară. ca de pilda sfînta Roşa din Viterbo. Trupul unui predicator din secta eretică a turlupinilor <nota 21>. sau călare pe un bou sau pe o vacă <nota 28>. conte de Suffolk. coborînd în zbor. care a ajuns să aibă pentru noi o nuanŃă semantică atît de puternică si de caracteristica." <nota 19> În fond. ca schelet cu secera. care murise Ia Paris în închisoare înainte de judecată. sau cu săgeată şi arc. Totuşi. unde i se mai aude ecoul. la fel de adecvate pentru a înspăimînta sî ca avertisment. uneori într-o trăsură trasă de boi. care îŃi dă sudori reci. Povestea cu cei trei morŃi şi cei trei vii a precedat dansul macabru <nota 31>. ca în Campo Santo <nota 27> din Pisa. care nu se putea dezbăra de obsesia trupului. dar a făcut bucuros uz de toată sugestia cutremurătoare. l-a preschimbat în memento mori. obiceiul acesta este foarte la modă şi se aplică atît episcopilor. în secolele al XIIlea şi al XHI-lea. în felurite înfăŃişări: în chip de cavaler al Apocalipsului. pentru ca să poată fi ars pe rug împreună cu un eretic viu <nota 22>. 201 În secolul al XIV-lea apare cuvîntul ciudat macabre sau cum suna iniŃial: Macabre. un fior. spre a fi înmormîntate în mod solemn. <nota 23> În 1299. trăsăturile feŃei unui decedat de vază să fie retuşate. care le vorbesc despre măreŃia lor pămîntească de odinioară şi despre sfîrsitul apropiat care îi aşteaptă pe ceilalŃi. în legătură cu moartea. si al panicii. Tot aşa s-a întîmplat chiar şi cu Hen-ric al V-lea. pe cei vii. au fost tratate în felul acesta <nota 25>. în timp ce măruntaiele şi fiertura erau îngropate la locul decesului. a fost păstrat paisprezece zile într-un butoi cu var. ca îndată după moarte. La sfîrsitul Evului Mediu fusese o mare idee culturală. Este un nume propriu care ar putea foarte bine să constituie şi mult controversata etimologie a cuvântului <nota 30>. produsă de caracterul spectral al imaginii. Figura morŃii se întîlnea de veacuri. quem ex quodam more horribili nonnulli fidèles improvide prosequuntur" <nota 24>. impresionant si fantastic. Abia mult mai tîrziu s-a abstractizat din La Danse macabre adjectivul. cu William Glasdale (care s-a înecat la despresurarea oraşului Orleans de către Ioana d'Arc) şi cu un vâr al lui. aici vorbeşte un spirit materialist. ca un „de-testandae feritatis abusus. cît şi multor regi. „Je fis de Macabre la cance” <nota 29> Jean Le Fèvre în 1376. după care acestea erau curăŃate şi expediate într-un cufăr. Este acelaşi spirit care se manifestă în grija deosebită cu care sînt tratate anumite cadavre. Dar fantezia nu se mulŃumeşte cu personificarea MorŃii. încît cu ajutorul cuvîntului macabre putem marca întreaga viziune a morŃii din epoca de sfîrsit a Evului Mediu. în reprezentare plastică şi literară. În literatura franceză a apărut încă din secolul al XIII-lea: trei tineri nobili se pomenesc deodată cu trei morŃi hi-dosi. Atotstăpînitoarea gîndire religioasa l-a transformat numaidecît în morală. venea din domeniul de conştiinŃă al fricii de fantome.

mii de oameni au privit zi de zi acele figuri simple. am înŃelege groaza adîncă pe care o exercita dansul macabru asupra minŃilor. Dansul macabru pare să fi avut ca Ńară de origine tot FranŃa. într-adevăr. invitîndu-i. probabil. cu burta goală spintecată. Gravurile în lemn din 1485 redau. spectacolul să fi precedat opera plastică. pe călugăr. ci un trup. În orice caz. aici. Dar în ceea ce priveşte Dansul macabru s-ar putea să fim nevoiŃi a face o excepŃie de la această dezaprobare. pe bufon si pe toate celelalte meserii si stări. trebuie să-l vadă mai întîi pe cel din biserica din La Chaise-Dieu <nota 33>. Dacă am avea vreo idee despre punerea în scenă a unui asemenea spectacol: culorile. în acelaşi timp. pe poezia pierdută a lui Jean Le Fèvre. s-ar putea ca aici. au citit versurile uşor de înŃeles. în locul de întîlnire ciudat si macabru. grupate în strofe încheiate fiecare cu cîte un proverb cunoscut. cu paşii unui bătrîn si Ńeapăn profesor de dans. este un dans des morts. Cadavrul care revine de patruzeci de ori ca să-l ia pe cel viu. Dar cum s-a născut ? Ca spectacol jucat realmente. pe linie artistică. Abia pe la 1500. mai devreme sau mai tîrziu. imitase probabil un original latinesc. sau ca producŃie plastica ? Se ştie că teza Iui Emile Mâle. pe muncitor. figura marelui dansator devine un schelet. îi tîrăşte după ea. nu vom vorbi aici decît puŃin. Versurile numesc figura Le mort (în dansul macabru al femeilor: La morte). figurat prin Dansul macabru. Dansul macabru este atît jucat. în secolul al XV-lea. a subiectului. un bun comun. pe nobil. care. Reprezentarea celor trei morŃi şî a celor trei vii formează veriga dintre imaginea hidoasă a putrezirii şi gîndul. Despre evoluŃia istorică. dansul macabru din cimitirul des Innocents. reprezentarea . Nici nu este încă. pe copilaş. le rîndul ei. s-au mîngîiat cu egalitatea în faŃa morŃii şi s-au cutremurat evocînd sfîrşitul. pe împărat. Xilografiile cu care tipograful parizian Guyot Marchant a împodobit în 1485 prima ediŃie a lucrării Danse macabre erau mai mult ca sigur împrumutate din cel mai renumit dintre toate dansurile macabre. incomplet descărnat. Pentru ca cineva să-şi închipuie cît de cît efectul dansului macabru de la Innocents. că în faŃa morŃii sîntem cu toŃii egali. unde ducele de Berry a pus în 1408 să se copieze subiectul. păstrate în ediŃia din 1485. fusese cea mai populară reprezentare a morŃii. cel care fusese aplicat în anul 1424 ca pictură murală în galeria cimitirului des Innocents din Paris.124 gurile impresionante din Campo santo din Pisa alcătuiesc cea mai veche reprezentare a temei în arta majoră. nu a rezistat criticii în totalitatea ei. foarte slab impresia făcută de celebra pictură murală: chiar şi îmbrăcămintea figurilor dovedeşte că nu fusese o copie fidelă a lucrării din 1424. şi ca pictură murală este foarte răspîndit. nu de la Mort <nota 35>. aşa cum îl cunoaştem din opera lui Holbein. 203 unde caracterul spectral mai este accentuat şi de starea picturii. mai bine decît ne fac s-o înŃelegem xilografiile lui Guyot Marchant şi ale lui Holbein. pe papă. un schelet. Dar miniatura şi gravura în lemn au făcut din el. ci mortul. Ducele Burgundiei porunceşte în 1449 să fie reprezentat la hotel-ul său din Bruges <nota 32>. Nicăieri nu putea fi mai la locul ei acea moarte hidoasă. care considera prelucrarea 202 motivelor folosite în arta plastică a secolului al XV-lea ca împrumutată de regulă din vizionarea unor spectacole dramatice. sculptura de pe portalul bisericii des Innocents din Paris. s-a pierdut. dispărut în secolul al XVII-lea prin demolarea galeriei. mişcările. care era cimitirul des Innocents. poate. cît şi pictat sau gravat. din cîte a cunoscut Evul Mediu. rînjind. jocul de lumini şi umbre. în timp ce versurile de sub pictura murală. nu e încă propriu-zis Moartea. terminată numai pe jumătate <nota 34>. în orice caz. care. se bizuiau.

Uneori vine un înger ca să combată. ca şi Dansul macabru a avut. ca urmare la publicaŃia sa. ca precupeaŃă. Se vedea acolo un schelet (sau poate că fusese mai degrabă un cadavru ?). judecata de apoi. tot mereu. lecŃia despre egalitatea socială. aristocrată etc. era cea care făcea să răsune mai strident tonul lui memento mori. tînără căsătorită. coroane. moaşă etc. un dans macabru al femeilor. Aici este vorba deocamdată numai despre reprezentarea morŃii trupeşti. aşa cum va fi el în viitorul apropiat. globul pămîntesc şi cărŃi. Lucrarea tratează despre ispitele. Chastellain. prin forŃa lucrurilor. după înviere — aşa se spunea — nu cunoscuse altceva decît o jalnică groază de moarte. cu care diavolul îl încearcă pe muribund: îndoiala cu privire la credinŃă. în lucrarea sa Le Miroir de Mort41. Cum s-ar fi putut altfel ? Nu se găseau patruzeci de meserii şi demnităŃi femeieşti. acelaşi model <nota 40>. cel reprezentat era încă. Quattuor bominum novissima (Cele patru lucruri de pe urmă ale omului). de fapt. Tocmai formula „eşti tu însuŃi" conferea dansului macabru forŃa sa dătătoare de fiori. cu un craniu în jurul căruia se mai răsucesc doar cîteva fire 204 de păr. Şi dacă celui drept îi era dat să se teamă atît. începe . pe care o mai suferise o dată. clipa morŃii intră în domeniul reprezentării lumii celeilalte. Tot aşa. ca regină. la care era bine ca omul să cugete fără încetare: moartea. în textul dansului macabru al femeilor apare acum din nou acel element senzual. şi în fresca decorativă care împodobea baldachinul boltit al monumentului funerar al regelui René şi al soŃiei sale Isabella în catedrala din Angers. Dansul macabru nu era numai un avertisment cucernic. atunci care era soarta păcătosului ? <nota 39> Reprezentarea agoniei era cea dintîi dintre cele Patru extreme. trufia virtuŃii proprii. gravidă. începe impresionantul dans macabru spaniol de la sfîrşitul Evului Mediu <nota 37>. Desenatorul necunoscut al gravurilor în lemn a rămas la modelul pe care i-l furnizase publicaŃia anterioară. în sfîrşit.125 unui vag alter ego mort s-a condensat în imaginea MorŃii. în dansul macabru mai vechi. pentru care Martial d'Auvergne a făcut versurile. pe bărbaŃi. aşa cum vor unii. cu situaŃiile cele mai înalte. IntenŃia de a lega de avertismentul cu privire la efemeritatea si deşertăciunea celor pămînteşti. care străbătuse şi tema deplîngerii frumuseŃii supuse putrezirii. în planul întîi. Frica de acel ceas nu putea fi întipărită în suflet în mod mai viu decît amintind de Lazăr: acesta. ispitele Satanei. care. neobositul dansator mai este încă omul viu însuşi. ca gîde personal activ. o creaŃie a secolului al XV-lea. într-o manta lungă. Aşa încît. deznădejdea pricinuita de păcate. logodnică. „Yo so la Muerte cierta â todas criaturas" <nota 36>. Restul nu putea fi completat decît considerînd femeia în diferitele stări ale vieŃii ei de femeie: ca fecioară. a reunit toate motivele analizate aici. datorită tiparului şi xilografiei. care încerca să sprijine o coroană gata să cadă <nota 38>. călugăriŃă şi cîteva meserii. ca stareŃă. Foarte de aproape înrudită cu tema celor Patru extreme este Ars moriendi. groaza de suferinŃă şi. se recunoaşte. o influenŃă mai largă decît unele idei evlavioase dinainte. imaginea pe care o vede în oglindă. ataşamentul faŃă de bunurile pămînteşti. cu mîngîierea sa. Descrierea agoniei înseşi era un material vechi al literaturii ecleziastice.. rezerva se epuiza. iadul şi raiul. cîteva funcŃii sau stări spirituale. Iată însă că acelaşi Guyot Marchant dă. însuşi regele. O singură imagine mai lipsea în înfiorătoarea reprezentare a decesului: cea a ceasului morŃii.. cinci la număr. un om mort mai înainte. ca pe titularii meseriilor şi funcŃiilor sociale. Capul era rezemat de mîna descărnată. Dansul macabru originar înfăŃişa numai bărbaŃi. stînd pe un tron de aur şi care împinge cu picioarele mitre. Ca atare. tînguirea cu privire la plăcerea şi frumuseŃea dispărute sau niciodată gustate. mireasă. el însuşi n-a adus nou decît figura hidoasă a scheletului. iar în versurile însoŃitoare nu lipseşte o uşoară ironie. nu. ci şi o satiră socială. o înfricoşătoare dedublare a persoanei sale. din aceeaşi clasă socială sau cu aceeaşi funcŃie. şi aici. i-a scos.

Le nez courber. Ce sera puant entremais À la terre et à la vermine: Dure mort toute beauté fine <nota 42>. poetul face o Oglindă a morŃii. Joinctes et nerfs croistre et estendre <nota 45>. pallir. lungind-o prea mult. — La face est tainte et apalie. nu-l face să-şi rateze efectul. souef. Le coeur qui veult crevier au corps Haulce et souliève la poitrine Qui se veut joindre à son eschine. caracteristică acestui scriitor. Les os desjoindent à tous lez. Le poulx tressault et sy halette. că iubita lui pe moarte l-a chemat lîngă ea şi cu glasul stins. iarăşi. Din aceasta. Voyez que fait dolante mort Et ne l'oubliez désormais. vil et ort. Vous perderez pour un jamais. pe care nici chiar prolixitatea excesivă. Mai întîi dezvoltă tema: „Unde sînt acum oamenii de vază de pe pămînt ?". Villon condensează toate acestea într-o jumătate de strofă. Aici se găseşte descrierea agoniei: Il n'a membre ne facture Qui ne sente sa pourreture. La parolle lui est faillie. Le col enfler. Poly. les vaines tendre. fără nici o urmă din nostalgia vioaie a lui Villon.126 povestind cu un accent impresionant. Şi apoi. cam didactic. la chair mollir. dar fără forŃă sau imaginaŃie. La mort le fait frémir. si précieux. Avant que l'esperit soit hors. acelaşi gînd senzual. regardez ma face. Apoi urmează un fel de primă schiŃă a unui dans macabru. Et les yeux treilliés en la teste. qui tant es tendre. i-a spus : 205 Mon amy. Te fauldra il ces maulx attendre ? . Car la langue au palais se lie. C'est celle qu'aimiez si fort. Dar se recunoaşte exemplul comun. Et ce corps vostre. rimează o Ars moriendi. La sfîrşit. Il n-a nerf qu'au rompre ne tende <nota 43>. mult mai impresionantă <nota 44>. care străbate mereu toate reprezentările de groază: 206 Corps femenin.

pentru că nu putea să fie înmormîntat acolo <nota 49>. singuratică. „un Innocent entier" <nota 47>. în picturile şi versurile Dansului macabru. Săracul şi bogatul erau îngropaŃi acolo la rînd. măcelăriŃi în locul lui Isus. ou tout vif aller es ceulx <nota 46>. cu care prilej tot ceea ce nu este reprezentabil trebuie sacrificat. nici o resemnare. . asupra căruia aveau drepturi douăzeci de parohii. pînă la oase <nota 50>. la Luvru. în viziunea macabră a morŃii lipsesc aproape cu totul duioşia şi elementul elegiac. la vedere. Chiar şi sfinŃii cărora le erau închinate biserica şi cimitirul. Se făceau acolo şi petreceri <nota 55>. cimitirul era un loc de plimbare şi de adunare. şi nu pentru mult timp. atît de violent dorite în epoca de sfîrşit a Evului Mediu. în fond. în ciuda neîncetatelor înmormîntări şi deshumări. ci este ciuda pricinuita de propria moarte apropiată. în secolul al XVI-lea. printre alŃii. pruncii nevinovaŃi. toŃi cu lumînări si care duceau un Innocent la Notre Dame şi înapoi. mintea gusta în măsura cea mai deplină fiorul macabrului. Pentru a se face „beaux charniers" <nota 52>. Nu conŃine nici un gînd referitor la consolarea prin moarte. Se 207 puteau găsi prăvălioare lîngă osuare şi femei uşoare sub arcade. mortul se adresează zilierului: Laboureur qui en soing et painne Avez vescu tout vostre temps. nici o amintire duioasă. Se spunea că acolo un cadavru putrezeşte în nouă zile. emoŃia crudă si înduioşarea sîngeroasă în care se complăcea epoca. Acolo. Totul contribuia ca să confere locului caracterul de sfinŃenie sumbră şi să creeze atmosfera pestriŃ lugubră. încît după o oarecare trecere de vreme osemintele erau deshumate. Cimitirul era locul preferat de veşnică odihnă. Uneori se aduna acolo o procesiune de copii: 12 500 la număr. Nimic din „the divine depth of sorrow" <nota 56>. cultul copiilor inocenŃi ajunsese pe primul plan. Nu este jalea pricinuită de dispariŃia persoanelor dragi. zice burghezul din Paris. pusese să se sculpteze pe portalul bisericii reprezentarea celor trei morŃi şi a celor trei vii. la sfîrşitul suferinŃelor. zidită pe o latură a bisericii. produceau. Toate elementele care evocau moartea nu erau reunite nicăieri în mod atît de izbitor ca în cimitirul des Innocents din Paris. nu sînt introduse în conştiinŃă decît aspectele mai grosolane ale morŃii. nobilul Boucicaut <nota 53>. Uneori venea un călugăr cerşetor şi predica în locul care era el însuşi o predică în stil medieval. dăduse bani. c'est chose certainne. închinată lor. văzută numai ca nenorocire şi groază. s-a mai înălŃat în cimitir Moartea cea mare. prin mucenicia lor vrednică de milă. care voia să odihnească la Innocents. Pînă într-atîta se obişnuise lumea cu tot ceea ce înfioară. este o privire foarte pămîntească si egoistă asupra morŃii. Locul acela era pentru parizienii din secolul al XV-lea ca un lugubru Palais royal <nota 54> din 1789. închis într-un sipet mare de cristal <nota 48>. Sub arcade se putea vedea si citi aceeaşi lecŃie. la liniştea rîv-nită. Craniile şi oasele erau stivuite în osuarele din podul de deasupra porticului. la misiunea îndeplinită sau întreruptă. iar pietrele funerare vîndute. unica rămăşiŃă din tot ce se afla acolo. Şi.127 Oy. Nu lipsea nici schimnica. In dansul macabru. predicînd lecŃia egalităŃii <nota 51>. era atît de solicitat. Mai tîrziu. care e. Morir fault. Existau diferite moaşte provenite de la pruncii din Betleem: Ludovic al XI-lea a dăruit bisericii din Paris. pentru că locul de îngropăciune. care înconjura cimitirul pe trei laturi: cu miile zăceau acolo. Ducele de Berry. O singură dată răsună un accent mai din inimă. Tocmai în secolul acela. Un episcop din Paris a cerut să i se pună în mormînt un bulgăre de pămînt din cimitirul des Innocents. Datorită năzuinŃei spre o reprezentare directă a morŃii.

/ Sau unde e Samson.a. 362. 358. marele cîrmuitor ?/ încotro . Dionysii Opera. şi Fabricius care nu ştia ce e aurul ?/ Unde e moartea demnă şi fapta memorabilă a lui Paulus ?/ Unde e divina filipică şi glasul ceresc al lui Cicerone ?/ Unde e pacea lui Caton pentru cetăŃeni şi ura lui împotriva rebelilor ?/ Unde e acum Regulus ? Şi unde Romulus. nu mai era loc pentru ele în solemna rigiditate a stilului major. Măscăriciul Domnului.H. — Ber-nardi Morlanensis. De contemplu mundi. p. sensul este atunci: ca o roată pusă în mişcare cu putere. Becker. Beiblatt z. emoŃia vie încremeneşte. pp. în dansul macabru al femeilor.). éd.. Wright. o pune pe fetiŃă să-i strige maică-si: păstrează-mi bine păpuşa şi rochiŃa cea frumoasă. Unde Ńi-e azi slava. de sfîrşitul puterii./ Faima rămîne. p. 87-l05. fiind ucis ca ostatic. de ofilirea frumuseŃii. ceea ce nu are nici un sens. Aici. unde e Solomon. Essais d'an et de philosophie./ încotro s-a dus Cezar. 2. Anglia.. The Anglolatin satirical poets and epigrammatists of the twelfth century. nu cunosc de fapt copilul. şi puterea lui Darius. 37. Directorium vitae nobilium.. 5. 4. Spune. şi E. Accentele mişcătoare din viaŃa copiilor sînt peste măsură de rare în literatura din epoca de sfîrşit a Evului Mediu. care îşi pierduse viaŃa fragedă într-un 208 chip şi mai crud. c. II. ea se întăreşte. De mort devez estre contens Car de grant soussy vous délivre. numai nume ne-au rămas. II. ediŃia spune orbita viribus inscita. şi să jubileze pentru mîntuirea sufletului întru veşnică fericire. voi. Londra. slavei şi plăcerii. XXXVII. Donjuan. Th. nici cea profană. nu-i poate oferi altceva decît sfatul de a nu se ataşa de nimic din cele pămînteşti. Gilson. Această îmbunătăŃire o datorez d-rului Hans Paret din Berlin (n. Nici literatura religioasă. 76-80. căpitanul neînvins. odinioară atît de nobil.128 Recoller n'y vault ne contens. şi unde Remus ?/ Trandafirul de ieri trăieşte cu numele. Martial d'Auvergne. Ca leac împotriva durerii. Dar după aceea continuă cu bine cunoscuta poveste populară despre cămăşuŃa de mort: copilaşul mort. se pune ordine în metrică şi în sens. în Le Reconfort <nota 58>. 6.../ . ei au putrezit. Rerum Britannicarum medii aevi scriptores. nu se pricepe să dea altceva decît povestea unui băiat. gewidmet. ca şi a lui Cyrus ?/ Ca o roată pusă în mişcare cu putere au trecut. <nota 57> Dar zilierului îi pare rău după viaŃă. Citind incita./ Unde este azi tribunalul şi măreŃia iuliană ? Cezare. 3./ Unde e azi Marius. 11. cel cu faŃa minunată.1917. 2 vol. <titlu> Note 1. care vine s-a roage pe mama lui să nu mai plîngă. voi. Ubi sunt qui ante nos in mundo fuere. 1872. pp. te-ai dus !/ Ai fost mai setos de sînge decît tine însuŃi şi mai puternic decît lumea. cf. p./ Şi frumosul Avesalom. Şi se aude deodată un sunet mult mai duios decît acel memento mori cîntat pe o mie de tonuri. 28. pe care literatura nu le bănuieşte aproape deloc ? Gîndirea religioasă din epoca de sfîrşit a Evului Mediu nu cunoaşte decît cele două extreme: să se tînguie de caracterul trecător al celor omeneşti. 1932. pentru ca să i se poată usca lui cămăşuŃa de mort. Babilonule ? Unde e temutul/ Nabucodonosor. Tot ce se află între aceste extreme rămîne neexprimat. Cînd Antoine de la Salle. al cărei sfîrşit l-a dorit adesea. Nu cumva povestea populară şi cîntecul popular au păstrat în vremea aceea tot felul de simŃăminte. Despre tema aceasta în general au scris C. 550.. p. XXXVIII. 1916. în reprezentarea plastică a dansului macabru şi în scheletul înfiorător. vrea să consoleze o aristocrată de pierderea băieŃaşului ei. Aufsätze Ernst Kühn 7.

Dacă trăieşti drumul drept al naturii/ Pe care LX ani. p./ Camera mea era împodobită cu covoare frumoase. Collationum lib. herausgegeben von R./ Cartea mea era foarte frumoasă. ed. 4. 10. Dionisie Cartusianul. III. cu totul adîncit în prîn-zul lui ?/ Spune./ Sprîncene-nalte. Faictz et dictz. Döring-Hirsch. p. nr. 330. ochii stinşi. 702.. p. Paris. Michel le Noir. Tod und Jenseits im Spätmittelalter. sau./ Sprîncene joase. 39. Motivul şi prelucrarea lui se întemeiază pe: loan Gură de Aur. aceşti ochi făcuŃi pentru desfătare. p./ Umblam în blănuri de jder şi de menu voir / Locuiam după placul meu într-un palat mare. 288. 6 vol. Despre femei şi frumuseŃe. 20. ed. probabil că menu vair rima cu mangé des vers (mîncat de viermi) sau cu ceva asemănător (n. — Olivier de la Marche. L'art religieux à la f in du moyen âge. Un Pas de la Mort a compus şi Pierre Michault./ Ea va fi căutată şi dorită. Studien zur Geschichte der Wirtschaft und Geisteskultur. 1956. 7. 13. Paulin Paris./ Acum locuiesc în acest mic sicriu. Berlin. p./ Trupul meu era foarte plăcut şi frumos. Opera. faimosul orator. 1927./ Iar mama de toŃi părăsită. Odo de Cluny. ed. XII. nici mare-ncai./ Ochi depărtaŃi.L. Turlupina. Molinet. éd.. vs. CXXXIII. privire lină. păr bălai. p. B. proaspătă şi fragedă. Jules Petit. Chastellain. Paris. Société des bibliophiles de Belgique. — Villon.. unde se opreşte Dame Mort (Doamna Moarte) (n. fo. 14./ Sau Aristotel./ Nasul şi sprîncenele. Au fost excomunicaŃi de către papa Grigore'al XI-lea în 1372 (n. în textul lucrării se numeşte Miroir de Mort. 18.. Deschamps. Ib. 16./ Gîndeşte-te bine. CL./ Vor putrezi. 376. ai să-i fii o umbră. VI./ Sănătatea în boală neştiută. 12. . practicau nudismul permanent şi făceau tot felul de excese. luate de către unii drept opera lui Walter Mapes. p. Cf./ Acum s-a prefăcut toată în cenuşă. ). pp. p. Procesul pentru beatificarea lui Pierre de Luxemburg./ Obişnuiam să mă îmbrac adesea în mătase.t. Innocentius III. Ce s-au făcut fruntea senină. p. XLI./ Dacă ai o fiică. 17. După rîndurile 5 şi 8 pare că lipseşte cîte un vers. Paris. Acta sanctorum J ulii. de Montfaucon. p. 1735./ Dar prin moarte am ajuns aşa. 19. e un număr foarte mare. 9. Daniel. în încheiere.. Aceste priviri galeşe. Frumoasa făureasă. 42 vo. Testament. Häpke. Longnon./ Şi urechiuşele lipite. H. 21. I. IV. ed. Le parement et triumphe des dames. 1568. fo. şi Crassus. — Oeuvres du roi René.. Emile Mâle. E. pentru unii. 556. — Trad./ Nas drept. Ci unde-s zăpezile de altă dată ? — Villon. 562. — IniŃial atribuite lui Bernard de Clairvaux./ Şi buze dulci şi rumenite ?/ . Ill. gura pricepută la vorbă. 1869. De contemplu mundi sive de miseria conditionis humanae libri très. Vai ! şi bunul rege al Spaniei/ Al cărui nume nu-l ştiu.L.. — Idem. 523. Sermo III de de-functis.a. nici mic. 184l-l856. Gerson./ Ce supuneau cei mai mari crai. părul sur. 345. Dan Botta. cel plin de cea mai mare înŃelepciune ? — Aici Bogatul poate fi cel din parabola lui Lazăr.. 334. 1520. I. 1390. 33. poate. 713.). 52. eretici din secolul al XIV-lea. 368. 453 ss. De quatuor hominum novissimis. 1908. 22. Migne. Migne. 11. pentru întregul capitol şi E. — Villon. Les grandes chroniques de France.S. VI. unde poezia este inserată sub titlul Le Pas de la Mort. aici se referă la un Pas d'armes lîngă Fontaine des Plours. p. Paris. p.P./ Si nu vei fi în lumea aceasta decît o povară. Opera. unde e Tuliu.129 Bogatul. Longnon. p. III. cf. 1836-l838./ FrumuseŃea Ńi se va preschimba în sluŃenie. 15. ed. p. Quatre barbes. 8. 34. 511. 73-74.a./ Acum mi-e mormîntul înconjurat de păianjeni.. Cîndva am fost frumoasă mai presus ca toate femeile. Lipsiae.. p. Opera. îşi vor pierde lumina./ GropiŃe./ Fruntea zbîrcită./ Acuma de drept trebuie să fiu goală de tot.). obraji bucălai. 399. Thesaurus hymnologicus.A. CCXVII.

/ Tu moartea ai s-o vezi venind ?/ — Da. 35. din 1323. de Laborde în Origine de la représentation de la Mon chevauchant un boeuf. 243-249. 1923. Stammler. 40. I. 567.L. precum şi în „Ackermann". p. p. I. despre toate acestea. Le moyen âge. — Oeuvres. 598. 41. pentru că se întîlneşte şi în Cartea de rugăciuni din Amiens. desfătat şi mlădiu. cit. 2./ înainte ca duhul să fi plecat. E. De IV kominum novissimis. pe la 1400. Leipzig. Al morŃilor. ). 57. v. 478-498. priveşte-mi faŃa. Chastellain.a. 37. 38. cu privire la aceasta: Konrad Burdach. 393. 42. 29. XX. VI. Un Inocent întreg./ îl umflă. III. p. 36. 59. 45. nici organ. unde în loc de Oxford trebuie citit Suffolk (n. cit. II. V. 43. 27. II. Le pas de la mort. mai sus p. c. Cf. 148 şi W. Abuz de blestemată cruzime. Dragul meu. p. La danse des aveugles. Din vasta literatură asupra acestui subiect./ Vorbirea i se împleticeşte. Juvenal des Ursins. 1956. 25. susŃine că această reprezentare se trage din poezia lui Pierre Michaut. aprilie-iunie. . l. În trecut considerat pe nedrept ca mult mai vechi (aprox. 28. 167.. des inscr. ed.130 23. Laborde. pp. 32l-328./ Iar ochii încercănaŃi în cap. Innocentius III./ Pulsul îi tresare. p. Huet. p./ Să nu miroasă a putred. Vom Mittelalter zur Reformation. Dan Botta. II. Cu totul pe nedrept. 33. iar el gîfîie./ Duios. Journal d'un bourgeois. V. Mittelalterlichen Brauch bei der Ueberführung von Leichen./ Va deveni o mîncare puturoasă/ Pentru pămînt şi pentru viermi . din pricina unui obicei îngrozitor. v. în lucrarea sa Totentanz (n. p. 260. cf. Sitzungsberichte der preussischen Akademie der Wissenschaften. unii credincioşi continuă să-l practice./ — FaŃa îi e stinsă şi palidă. p. 24.t./ încheieturile-i se-aprind. 1922. s-a creat probabilitatea ca o horă a morŃilor să fi fost motivul originar la care a revenit involuntar Goethe. şi în Gazette des beaux arts../ Oasele i se îrf-tind în toate părŃile. pp./ Vezi ce face jalnica moarte/ Şi nu uita asta niciodată.. 44. p. Emile Mâle. — Trad. La Mort. 32.. De contemplu mundi. cit. 60. II2. Am jucat dansul lui Macabre. op. 1918. Ticknor. p. Cîteva reproduceri în Mâle.). 215. Gröber's Grundriss. studiul amănunŃit al lui Dietrich Schäfer. ). op. gata să se rupă. 237. v. p. — Trad. Die Totentänze. Vezi. 42. 428. 1350). — Prin cercetările lui Huet. N-are mădular. Villon./ Iar trupul acesta al tău. 30. Testament. 57. 'l despoaie. XLI. vs. 1180. Notes d'histoire littéraire. pe care. 49. Comptes rendus de l'Acad. 1920. Geschichte der schönen Literatur in Spanien. 47./ Inima care vrea să crape în trup/ înalŃă şi ridică pieptul/ Care vrea să se lipească de şira spinării. Cart. sau voi merge-n ceruri viu. L'Art religieux à la fin du moyen-âge. 34. Remy. carnea-i moaie. VI. vinele-i se-ntind. II. în original în limba engleză.P. 1918. G. p. Eu sînt Moartea sigură a tuturor făpturilor (sp. Lefèvre de S.t. 26. 496. 307. urît şi murdar. Necropolă datînd din secolul al XIII-lea (n. p. VI. I. G. Oeuvres. XLI. Biblioteca regală din Haga.). III. pp. 39.a. Căci moartea-l scutură../ Căci limba i se lipeşte de cerul gurii.7 Moartea nemiloasă pune capăt oricărei frumuseŃi./ . 100-l13. 77. et belles lettres. 1.. 31.S./ lat-o pe aceea pe care ai iubit-o atît de mult. Der Ackermann aus Böhmen. A. 1917.). Dion./ Fiecare nerv îi e încordat. GLII. p. 46. pp. 33./ îi strîmbă nasul. Longnon. p. Biserică în stil gotic datînd din secolul al XIV-lea (n./ Ai să-l pierzi pentru totdeauna. 671. p. nu al MorŃii. Oeuvres du roi René.A. Trup de femeie strălucind. II1.

). 57." <nota 1> ViaŃa creştinătăŃii medievale era impregnată şi complet saturată. 53. p. 52. I. ed. Livre des Légendes. în toate aspectele ei.a. auf jedes Element der Kultur ab.392. întregul conŃinut al gîndirii vrea să fie exprimat în reprezentări. tot aurul este preschimbat în mărunŃiş. de a da fiecărei reprezentări de natură religioasă o formă precisă. 303. V. I. . Gerade. 56. p. Întregul proces al dezvoltării evlaviei populare exterioare în epoca de sfîrşit a Evului Mediu nu putea fi exprimat mai concis decît în următoarele cuvinte din Weltgeschichtliche Betrachtungen de Jacob Burckhardt: „Eine mächtige Religion entfaltet sich in alle Dinge des Lebens hinein und färbt auf jede Regung des Geistes. Sie hat dann später an solchen innigen Verflechtungen 214 mit der Kultur keinen Nutzen mehr./ Trebuie să fii mulŃumit de moarte. p." Si mai departe: „Nun ist aber keine Religion jemals ganz unabhängig von der Kultur der betreffenden Völker und Zeiten gewesen. Champion. Le livre desfaictz etc. ViaŃa este dominată de o interpretare religioasă a tuturor lucrurilor şi se constată o uriaşă desfăşurare de credinŃă sinceră. Mâle. Villon.276. 306. construit în 1629. Palatul regal./ Căci de mari necazuri te scapă. Paris. II.). — Palat din Paris. Alles sich nach ihr richtet. de reprezentări religioase. Freilich reagieren dann diese Dinge mit der Zeit wieder auf die Religion. p. aber gleichwohl wird eine Religion immer so handeln. die sie einst in ihren Bereich gezogen hat. Muncitorule. mai poate fi văzută într-un adaos din secolul al XVII-lea al bisericii din Trègastel. Neve. 55. sich auch mit ihr verflechten. Villon. Journal d'un bourgeois. Se simte o nevoie neînf rînată de a figura toate noŃiunile sacre. cit. wird dieses Leben am umfehlbarsten auch auf sie einwirken. orice noŃiune sacră este în permanenŃă expusă primejdiei de a se rigidiza sau de a deveni exterioară. şi Champion. 49. wenn sie sich « mit dem ganzen Leben verflicht ».. Leroux de Lincy. 51. aşa încît să se instaleze în minte ca o poză puternic întipărită./ Nare rost să dai înapoi nici să te împotriveşti. pp. ja deren eigentlicher Kern kann erstickt werden von den Vorstellungs. 95. 50. 58. so lange sie wirklich lebenskräftig ist. Das « Heiligen aller Lebensbeziehungen » hat seine schicksalsvolle Seite.t. a fost. de la Salle. 233-234. sondern lauter Gefahren./ Trebuie să mori.131 48. p. care în griji şi trudă/ Ai trăit tot timpul. în Bretania (n.. wenn sie sehr souverän mit Hilfe buchstäblich gefasster heiliger Urkunden herrscht und scheinbar. I. O asemenea galerie. e lucru sigur.. Nu există lucru sau acŃiune în care să nu se facă în permanenŃă referire la Cristos şi la credinŃă. plină cu Ńeste şi femururi. Osuare frumoase. Dar în această atmosferă suprasaturată. 184. locul de întîlnire al jucătorilor şi libertinilor (n.. în secolul al XVIII-lea. Datorită tendinŃei de a se concretiza în imagini. 213 <titlu> Capitolul XII <titlu> Transpunerea în imagini a tuturor noŃiunilor sacre Reprezentarea morŃii poate conta ca exemplu al vieŃii spirituale din epoca de sfîrşit a Evului Mediu în general: este ca o ieşire din matcă a gîndului şi o împotmolire a lui în imagine. op. A. 1903. 54. Divina prăpastie a durerii. Le Reconfort de Madame du Fresne.und Bilderkreisen. 389.

a lungimii mult prea mari a slujbei. ar fi la fel de sacră ca şi Imaculata Con-cepŃiune a Maicii Domnului <nota 5>. împotriva înmulŃirii exagerate a ajunurilor. care nu mai e medievală. în onoarea celor cinci răni ale Domnului. desfiinŃate ulterior de către Biserică. Exista tendinŃa ca de fiecare punct din cultul Maicii Domnului să se lege o slujbă anume. pentru mintea noastră. înŃelepciunea. devenind o impietate. Pierre d'Ailly. care suprimase cele mai multe dintre acele sărbători <nota 6>. galeria pestriŃă a sfinŃilor devenise din ce în ce mai colorată şi mai vie. care îi umplea de spaimă pe teologii serioşi. Sublim. cu o cunună şi un cîntec. împotriva abundenŃei de icoane şi de picturi. adică atunci cînd copilul Isus era încă prea mic ca să mănînce mere. pentru toate . iar cînd întîlneşte o femeie sărmană. împotriva introducerii de noi imnuri şi rugăciuni sau a altor inovaŃii arbitrare. la care cam toată liturghia are un caracter apocrif. cu care se prăznuia în biserici şi în mînăstiri luna decembrie. niciodată. evlavia din epoca de sfîrşit a Evului 215 Mediu conŃine foarte multe aspecte care apar ca excrescenŃe ale vieŃii religioase. de la moaşte se ajunsese la amulete. pentru cucernicia sfintei Măria. nu mînca această a patra parte. de aceea. rugăciunilor. cu condiŃia să nu privim această noŃiune dintr-un punct de vedere dogmatic protestant. sărbătorilor. să-l taie în patru: trei părŃi le mînca în numele Sfintei Treimi. aşa cum făcea Bou-cicaut de dragul unei iubite pămîntesti. Nicolas de Clemanges a scris un tratat împotriva înfiinŃării şi prăznuirii de noi sărbători: sînt unele dintre cele noi. cînd. pentru ca ea să i-o dea fiului ei. a cincea înghiŃitură o sorbea dublu <nota 3>. Semnele harului dumnezeiesc gata oricînd să se reverse se înmulŃiseră din ce în ce. posturilor. călcînd în noroi. independent de modificările calitative pe care acestea le aduceau cu sine. atunci tot ceea ce era menit să trezească noŃiunea de divinitate îşi pierde vigoarea. Iar cîteva zile după Crăciun. Şi oricîtă osteneală îşi dădea teologia ca să facă o deosebire corectă între sacramente şi sacramentalii <nota 4>. dar pentru că din coasta lui Cristos a curs sînge şi apă. devine totuşi mică. puterea rugăciunii fusese formalizată în mătănii. pe lîngă Sfintele Taine. ce mijloace existau pentru a împiedica poporul să-şi ataşeze nădejdea şi credinŃa de toate aceste elemente magice şi pestriŃe ? Gerson întîlnise la Auxerre o persoană care susŃinea că sărbătoarea nebunilor. Chiar la un sfînt sublim ca Heinrich Suso. a admiterii de scrieri apocrife în liturghia sărbătorilor. sfinŃilor. cînd mînca un măr. cinsteşte toate femeile de dragul sfintei Măria. declară el. Respectă uzanŃele dragostei pămîntesti şi îşi sărbătoreşte de Anul Nou şi de Armindeni. distanŃa de la sublim la ridicol. îl menŃionează pe episcopul din Auxerre. dragostea pentru logodnica lui. cît împotriva supraîncărcării credinŃei în sine. în Biserică se produsese un spor cantitativ al obiceiurilor şi noŃiunilor. zilelor de odihnă.132 tensiunea religioasă. Iată „das Heiligen aller Lebensbeziehungen" în aplicarea ei extremă. Dar ce să credem despre cele ce urmează ? La masă. probabil. als diu himelsch muter irem zarten kindlein Jesus ein epfelli gab zu essen" <nota 2>. se dă deoparte. Spiritul reformist al secolului al XV-lea nu se îndreaptă atît împotriva impietăŃii sau superstiŃiei curentului nou care îşi făcea loc. iar a patra o mînca „in der minne. dîndu-şi acordul. transcendenŃa efectivă. ci o jertfea sfintei Măria. acesta ar fi înŃelesul. un uimitor materialism în forme transcendente. Cînd acea tensiune lipseşte. Suso obişnuia. Cînd aude un cîntec de dragoste. pentru cele şapte dureri ale ei. nu poate fi mereu prezentă. Băutura o sorbea din cinci înghiŃituri. ieşirea din lumea materială. această a patra parte o mînca necurăŃată. înfloreau în toate părŃile binecuvîntările. deoarece băieŃii mici mănîncă merele cu coajă. o înspăimîntătoare banalitate. Apăruseră liturghii speciale. îl adaptează numaidecît la înŃelepciunea lui. se ridică împotriva înmulŃirii neîncetate a bisericilor. la care tensiunea religioasă n-a lipsit. în scrierea sa De reformatione (Despre reformă) <nota 7>. abŃinerilor. Făcînd abstracŃie deocamdată de gradul ei de sinceritate şi privită numai ca forme religioase.

sînt şi prea multe ordine monahale. la exaltare deşartă a fiecărei stări preoŃeşti faŃă de celelalte. în sfîrşit. Ziua se numea pur şi simplu Ies Innocents. Aşadar îşi mai primeşte şi diavolul tainul lui. opoziŃia pe care o întîmpină se îndreaptă nu împotriva conŃinutului. unei vrăji a diavolului. sînt o pervertire a imaginaŃiei. ca o crustă de scoici de o corabie. o . pe el îl supără înmulŃirea lor fără frîu. ale celor Cinci Răni. iar preoŃii ciclurile canonice. Acum. decît cel calitativ. sub cuvînt că era ziua din săptămînă corespunzătoare copiilor InocenŃi <nota 13>. care o mînjesc cu minciunile lor şi o fac de rîs <nota 11>. toate. René de Lorena a fost nevoit să renunŃe la o bătălie. cu excepŃia predicii pentru indulgenŃe. zice d'Ailly. este pomenirea săptămînală a copiilor InocenŃi. pentru toŃi sfinŃii care alcătuiau arborele genealogic al Domnului <nota 8>. ziua respectivă era socotită zi cu ghinion. provin. cînd nici o autoritate nu intervenea ca frînă. dacă frăŃia se va aduna numai în bisericile franciscanilor şi dominicanilor. De comemorarea uciderii pruncilor din Betleem. Un exemplu caracteristic al modului aproape mecanic în care datinile religioase se pretau la multiplicare. la rîndul ei. se combate mai mult răul cantitativ. ci mai ales tot împotriva noutăŃii în sine. pentru că landsknecht-n lui refuzau să lupte. de la sfîrşitul Evului Mediu. la 28 decembrie. Si. pentru că fusese efectuată prima dată în ziua cu ghinion. cam rece. Increzîndu-se în efectul unei comunităŃi religioase atît de măreŃe. mulŃi obişnuiau să considere zi cu ghinion. pentru surorile ei Măria lacoveea şi Măria Salomeea. în tot timpul anului. pe care o condamnă. vede şi o parte din motivul psihologic al apariŃiei tuturor acelor idei. Bisericile parohiale vor rămîne goale. Încotro poate să ducă neîncetata înfiinŃare de noi mînăstiri de femei. nici nu pornea la drum. ca şi sărbătoarea. Ludovic 217 al Xl-lea respecta cu stricteŃe această datină. pe care îl semnalează Pierre d'Ailly. Vrea să-i izgonească din biserică pe predicatorii cerşetori de indulgenŃe. o dezagregare a minunii în atomi. încoronarea lui Eduard al IV-lea a fost repetată.133 sărbătorile sfintei Maria la un loc. închipuiri şi palavre băbeşti drept revelaŃii măreŃe şi miraculoase <nota 12>. ziua săp-tămînii în care căzuse ultima dată sărbătoarea InocenŃilor. fără mijloacele necesare ? După cum se vede. Vrea să limiteze mai ales ordinele de călugări cerşetori. Jean Gerson găseşte în această datină motivul unui tratat împotriva superstiŃiilor în general şi a acesteia în special <nota 14>. vede cum se sufocă Biserica sub povara detaliilor. Este un proces de permanentă reducere a infinitului în cantităŃi finite. toaca de Angélus <nota 9> 216 seara şi dimineaŃa. Cînd Alanus de Rupe face propagandă pentru noua sa frăŃie a mătăniilor. se legau totodată tot felul de superstiŃii solstiŃiale semipăgîne. Apoi. iar aceasta. Cultul Calvarului. la izolare şi la înfumurare. Fusese unul dintre cei care văzuseră limpede că înmulŃirea dezordonată a ideilor religioase este primejdioasă pentru viaŃa Bisericii. SituaŃia lor este păgubitoare pentru leprozerii şi spitale şi pentru ceilalŃi săraci şi nevoiaşi adevăraŃi cărora le revine dreptul şi adevăratul titlu al cerşitului <nota 10>. Ele provin „ex sola hominum phantasatione et melancholica imaginatione" <nota 15>. pervertirea se datorează unei boli lăuntrice a creierului. cum şi-o închipuie el — spuneau adversarii — poporul ar neglija penitenŃele prescrise. Din întruniri s-ar putea lesne să se nască facŃiuni şi conjuraŃii. în ziua aceea nimeni nu începea o lucrare. ceea ce duce la o diversitate de obiceiuri. Cu mintea lui ascuŃită. îmbinate cu emoŃiile sentimentale privitoare la oroarea acelei mucenicii. De fiecare mister din cele mai sfinte se lipeşte. El nu pune la îndoială în mod expres caracterul evlavios şi sacru al tuturor acestor practici. i se mai reproşează că frăŃia vinde iluzii. pentru arhanghelul Gavril.

Controversa cu privire la imaculata concepŃiune a sfintei Măria — în care dominicanii. Dar era oare de vină poporul că nu ştia să facă deosebirile fine prescrise de teologie. nu îmbătrîneşti <nota 16>. Biserica trebuie să vegheze fără încetare pentru ca Dumnezeu să nu fie adus prea mult pe pămînt. Renumitul predicator popular Olivier Maillard obişnuia să-şi întreŃină auditoriul. În altă parte îşi îngăduie o speculaŃie asupra alcătuirii materiale a lui loan Botezătorul: „semen igitur materiale ex qua corpus compaginandum erat. loan şi lacov şi-au dat seama de esenŃa lui divină.134 excrescenŃă de elemente religioase exterioare. datorită familiarităŃii. MăreaŃa profunzime a minunii cuminecăturii se transmite la suprafaŃă în cea mai prozaică şi mai materială superstiŃie: de pildă că în ziua în care ai ascultat liturghia. Dar el însuşi scotoceşte cu indiscretă curiozitate pînă şi cele mai mici amănunte exterioare ale lucrurilor sfinte. nu poŃi să fii lovit de orbire sau de dambla. despre abstinenŃa lui. de pildă dacă sfînta Fecioară a colaborat atît de activ la zămislirea lui Cristos. la fel cum îşi dau seama acum. despre modul în care a aflat că Măria e însărcinată. Dintre stările afective legate de credinŃa 219 . despre „une belle question théologale" <nota 22>. pînă la fiorul produs de minune ? Familiaritatea cu care oamenii îl tratau pe Dumnezeu în viaŃa de toate zilele trebuie privită din două puncte de vedere. în clipe de tensiune religioasă insuficientă. Şi era atîta încăpăŃînare în convingerea celor mai serioşi teologi în ceea ce priveşte greutatea argumentelor lor. încît să se poate numi cu adevărat Maica Domnului. despre vîrsta lui. să decadă într-o banalitate. nu era oare firesc ca toate cele sfinte. în mod mai mult sau mai puŃin conştient şi intenŃionat. împotriva dorinŃei crescînde a poporului. Ea declară că e o erezie să susŃii că. ea creează primejdia ca necucernicii (care există întotdeauna) să profaneze fără încetare credinŃa şi în sufletele cucernicilor. care voiau s-o vadă pe Fecioară din capul locului liberă de păcatul originar. cu un surtuc roşu deasupra <nota 18>. despre căsnicia lor. încît nu s-au ferit să aducă disputa în predici Ńinute în faŃa marelui public <nota 24>. care vrea să cunoască natura în cele mai intime secrete ale ei. el înŃelege spiritul de cercetare. decît din cînd în cînd. Dacă mintea celor mai serioşi avea această orientare. Însemna că huleşti dacă făceai ca unul din învăŃătorii Ioanei d'Arc. este expusă acestei primejdii. prin curiozitate. Gerson nu vrea să ştie: losif n-avea nici cincizeci de ani. îşi ridică glasul împotriva curiozităŃii deşarte <nota 19>. îi promovează 218 în toate chipurile cultul şi este curios să afle totul despre el. dacă trupul lui Cristos s-ar fi prefăcut în pulbere. în caz că n-ar fi intervenit între timp învierea <nota 23>. Petru. Pe de o parte. cuminecătura. Din pricina veneraŃiei lui deosebite pentru sfîntul losif. această familiaritate dovedeşte absoluta fermitate şi caracterul nemijlocit al credinŃei. din care omul să nu se mai înalŃe. după introducere. nee durum nimis nec rursus fluidum abundantius fuit" <nota 21>. care îl pîngăreşte. Aprofundează toate detaliile despre căsătoria lui losif cu Măria. la Schimbarea la faŃă a lui Cristos. Tocmai cea mai frecventă taină. zice el <nota 20>. care susŃine că-l văzuse pe Dumnezeu într-un halat lung alb. cînd sînt cu toŃii în cer <nota 17>. aşa cum l-a deplîns Deschamps şi cum l-a pictat Broederlam. acolo unde Biserica oferea imaginaŃiei atîta material pestriŃ ? Însuşi Gerson nu a fost scutit de răul pe care îl combate. Dar acolo unde familiaritatea a apucat să se înrădăcineze în moravuri. Ńineau partea negativişti-lor — a pricinuit un amestec de speculaŃii teologice şi embriologice. sau că în timpul cît asculŃi liturghia. De caricatura pe care arta ameninŃa să i-o facă lui losif: bătrînul truditor. care nu ni se pare prea exemplară. datorită acestei necontenite prelucrări în amănunte.

mulsul unei vaci. Era o statuetă de aur. puse pe altare. 220 întreaga viaŃă era atît de impregnată de religie. Un caz. Episcopul din Coutances face o slujbă în biserica Saint Denis. Chiar lipsită de cea mai mică intenŃie de a lua în rîs. datorită amestecării intime a elementelor sacre cu viaŃa cotidiană. călare pe un măgar. Un călător descăleca şi intră într-o biserică de sat „pour veoir Dieu en passant" <nota 25>. încît depărtarea dintre secular şi spiritual ameninŃa în fiece clipă să se piardă." <nota 27> „Veoir Dieu" era termenul uzual pentru „a vedea prezentarea hostiei" <nota 28>. în afară de tot felul de „costelijke prijsen" <nota 39> se mai puteau cîştiga şi indulgenŃe <nota 40>. ca proverbul: „Laissez faire à Dieu. care făcea înconjurul capelei. pe de o parte. cu îndrăzneala lui naivă de a vorbi familiar despre lucrurile cele mai sfinte. numit Hansje in den kelder <nota 33>. burta i se deschidea. ci devine. expresia nu e profană în sine. drăguŃă. atunci cînd intenŃia este necucernică. Totul. dar nu din pricina impietăŃii unei asemenea reprezentări grosolane a minunii. desigur că nu este alta mai puternică şi mai sinceră decît noŃiunea prezenŃei nemijlocite şi reale a lui Dumnezeu în hostia sfinŃită. pentru ca acesta să le sărute cu respect <nota 41>. Existau icoane ale sfintei Măria. apoi primeau de la rege o leafă de opt livre pe an. care locuieşte la curte <nota 32>. cu osemintele îngrămădite şi expuse de jur-împrejur. Dacă. . un cunoscut esprit fort <nota 31>. Despre un preot cu hostia şi care îşi vede de drum. adeseori de o goliciune păgînă. din care se vede limpede că termenul „Dieu" pentru hostie poate contamina însăşi credinŃa lui Dumnezeu. ci din pricina ereziei pe care o conŃinea. ea este emoŃia religioasă centrală. în acel loc al spaimei ? Dar citiŃi numai ce scriu despre acest obicei contemporanii: les recluses <nota 36> locuiau acolo în-tr-o căsuŃă nouă. preŃioasele moaşte ale oraşului. Despre o femeie care zace în pat bolnavă se spune: „Sy cuidoit transir de la mort. în clipele sfinte. et se fist apporter beau sire Dieux. acea hidoasă liturghie a morŃii. la nivel sacru. Cu prilejul intrărilor triumfale ale suveranilor. S-a vorbit mai sus despre cimitirul des Innocents de la Paris.135 catolică. În toate aceste cazuri. iar înăuntru se vedea sfînta Treime. sau fraza lui Froissart: „et li prie à mains jointes. cu alte cuvinte. alternativ cu unele spectacole sugestive. se spune: „un Dieu sur un asne" <nota 26>. de a înfăŃişa întreaga Treime ca rod al pînte-celui Sfintei Măria <nota 35>. în Evul Mediu. slujite de prelaŃi şi oferite suveranului. prévôt al Parisului. qui est homme d'aage" <nota 29>. familiaritatea cu toate lucrurile sfinte şi tendinŃa de a le figura pot duce la forme care nouă ne-ar putea părea obrăznicii. este următorul. în opt rate <nota 37>. cînd erau zidite li se Ńinea o predică frumoasă. în 1518. Ce profanare înseamnă atunci o asemenea expresie ! Nu mai era de coborît decît o treaptă pînă la unele familiarităŃi stupide. orice lucru sfînt era Ńinut în permanenŃă în atmosfera banalităŃii. sau cînd e folosită prosteşte. Dar Hugues. curăŃarea unei oale? <nota 38> La o tombolă din Berge-nop-Zoom. ca şi cum ar fi fost pensionarele unui azil. în tezaurul ducilor Burgundiei se găsea o asemenea icoană <nota 34>. Unde e patosul religios ? Unde. zidită lîngă peretele bisericii. Dar în Evul Mediu. se etalau la colŃurile străzilor. pe de altă parte. să se închine. de îndată ce gustul minunii a fost absent. îşi poate cineva închipui ceva mai înfiorător decît viaŃa sihastrei. răspunde cu o înjurătură că nu crede în Dumnezeul unui asemenea episcop. care constituiau o variantă a serviciului olandez vechi de băut. hostia devine prilejul unor expresii care pot părea uneori profane. i se atrage atenŃia lui Hugues Aubnot. tot ceea ce Ńinea de viaŃa obişnuită era înălŃat. Cînd se pregăteşte să înfăŃişeze trupul Domnului. — dacă de cele mai obişnuite activităŃi casnice se leagă cîte o indulgenŃă: aprinderea focului într-o sobă. împodobită din belşug cu nestemate. Gerson văzuse una similară la CarmeliŃii din Paris. El dezaprobă astfel de icoane. pour si hault homme que Dieux est" <nota 30>. la fel ca astăzi.

în modul cel mai viu. procedeu despre care a fost vorba mai sus. cu Dumnezeu Tatăl. De îndată ce medievalul e cuprins de respectul pentru majestatea pămîntească. avocatul pune sufletul celui ucis să-i spună fiului său: priveşte-mi rănile. dintr-o ierarhie şi funcŃie mai înaltă decît cei ai celorlalŃi oameni ? <nota 51> Aplicarea termenilor religioşi în dragoste. dar această omonimie nu putea decît să încurajeze slăbirea noŃiunii de mister în viaŃa de toate zilele: totul se numea mistere. Curtenii suveranilor din secolul al XV-lea nu se dau înapoi de la nici o profanare. l'oneur et la louenge Et des armes grantdisime pardon <nota 44>. este. şi nu se fereşte să folosească un limbaj cucernic pentru a înflori cazul. are ca revers fenomenul invers: slăvirea suveranilor transpusă în metaforă religioasă. Guillaume Dufay şi-a compus muzica liturgică pe temele unor cîntece de lume. ce i se poate reproşa poetastrului curŃii. de pildă inorogii. L'omme armé" <nota 42>. . De altfel. Cînd. se împrumută din religie exprimarea unor lucruri pămînteşti şi viceversa. dacă însuşi Gerson atribuie 222 auditorilor încoronaŃi ai predicilor sale îngeri păzitori speciali. Molinet îl aseamănă pe împăratul Frederic. adică explicarea tuturor lucrurilor pămînteşti şi a întîmplărilor pămînteşti ca simbol şi prefiguraŃie a divinităŃii. ca unei demne icoane a Maicii Domnului. 221 Invers. dintre care cinci au fost deosebit de crude şi mortale <nota 46>. mai tîrziu. Deasupra intrării Camerei de conturi din Lille se etala o poezie care amintea fiecăruia că va avea de dat cîndva socoteală în faŃa lui Dumnezeu de darurile sale cereşti: Lors ouvrira. în cuvîntul mistere se contopiseră mysterium şi ministerium. ca „Tant je me déduis.136 Aparenta lipsă de diferenŃiere dintre sfera religioasă şi cea lumească este exprimată. Fără să scandalizeze pe nimeni. oez. zice acest arhicurtean <nota 50>. Printr-o coincidenŃă. în pledoaria referitoare la asasinarea lui Ludovic de Orléans. Se la face ay pale. care îşi trimite Fiul pe pămînt. de faptul ultracunos-cut că melodia lumească poate servi neschimbată pentru cîntul bisericesc şi viceversa. scuturile şi păpuşa." <nota 48> Sau îi oferă Măriei de Burgundia o cunună de flori. nu se teme să-l compare pe loan fără Frică. folosite la Pas d'armes de la fontaine des Pleurs <nota 45>. le Père. eu Mielul Domnului <nota 47>. dar aceasta nu dovedeşte mai puŃin deprecierea imaginilor sacre din pricina folosirii lor cotidiene. Molinet îi pune pe bruxellezi să spună plîngînd: „Veez-ci figure de la Trinité. „afară de feciorie" <nota 49>. ca şi cum ar fi fost o solemnitate cu indulgenŃă : Oez. Frederic şi Maximilian se întîl-nesc la Bruxelles cu tînărul Filip cel Frumos. „Nu că vreau să-i divinizez pe monarhi". Simbolica religioasă. la rîndul său. Poate că aici e întradevăr mai multă vorbărie goală decît veneraŃie resimŃită în realitate. asasinat ca răzbunare pentru Orléans. Aşadar îşi prezintă victima ca pe Cristos. se serveşte de limbajul adoraŃiei sacre pentru a-şi exprima simŃămîntul. le Fils et Saincte-Esprit. Are loc un schimb permanent între terminologia religioasă şi cea lumească. au son de buysine Sa générale et grant chambre des comptes <nota 43>. care îl trimisese pe fiul său Maximilian să se însoare cu Maria de Burgundia. Episcopul din Chalon. în convocarea solemnă la un turnir se spunea.

în ziua alegerii lui ca stareŃ la Selwert. rotunzi şi sferici. ca baisez-moi. Despre reprezentarea dragostei ca ob-servanŃă cucernică s-a vorbit mai sus. îşi face intrarea ca episcop de Utrecht. Forma muzicală a motetului. neîntrecută de nici un spirit al Renaşterii ? Lipsa de respect a vieŃii religioase cotidiene era aproape fără limite. care în modul de exprimare menŃionat nu era prezent. aşa ajunge la dom şi intră cu o procesiune. rezultatul fiind 223 că. si corne beste. ceva întru totul diferit. Nu stau pînă la sfîrşit şi se mulŃumesc doar să atingă aghiasma. căci ambele provin din marea familiaritate cu elementul sacru. trezorierul regelui. cu care reprezentarea viguroasă şi sobră a ctitorului şi a sfîntului său de pe celălalt panou contrastează în chip ciudat. a spus: „Azi am devenit părinte de două ori: Dumnezeu să ne binecuvînteze. rouges nez <nota 55>. Noul episcop este şi el însuşi complet în-zăuat. Biserica se temea grozav. cu fruntea lată şi bombată. deşi pictura are mari calităŃi. <nota 60> În zilele de sărbătoare. înainte vreme grupată ca diptic. Maiz au jour d'uy. atribuită lui Fouquet. Nimic nu îngăduie. care. cu steaguri şi cruci. Seniorul satului şi patronul bisericii îl lasă cu tot calmul pe preot să aştepte cu slujba. Godefroy a văzut pe catifeaua albastră a unei rame late monograma E în perle. On vient à l'autel bien souvent Chaperon et chapel en teste. se cîntau printre cuvintele textului liturgic <nota 56>. ca să se roage în faŃa altarului principal <nota 58>. desigur. David de Burgundia. zice Chastellain cu evident dispreŃ. metresa regelui. Aici începe.137 fireşte. „comme seroit un conquéreur de païs. Tout nu le chief piteusement. primind vestea că ibovnica i-a născut un fiu. bastardul lui Filip cel Bun. singur cu dascălul <nota 61>. nu se duc la slujbă decît puŃini. înregistrată în secolul al XVIII-lea de către arheologul Denis Godefroy. în timpul slujbei. Nu se află oare în toată opera o îndrăzneală blasfematorie faŃă de cele sfinte. să apară acea primejdioasă apropiere dintre sentimentul religios şi cel erotic. într-adevăr. în biserica Maica Domnului din Melun. totul contribuie ca să confere picturii o tentă de ateism decadent. în această formă. Autorul lucrării Quinze joy es de mariage alege acest titlu după pilda bucuriilor sfintei Măria <nota 52>. de care. cu care fratele lui venise să-i ia pe bastard din Amersfoort. de parcă i-ar fi făcut un mare hatîr lui Cristos. degenerase pînă întratît. Bizareria expresiei ermetice a feŃei. prince séculier" <nota 57>. Mult mai semnificativ este faptul că apărătorul operei Le Roman de la Rose numeşte cu termeni sacri „partes corporis in honestas et peccata immunda atque turpia" <nota 53>. în mijlocul unei suite militare alcătuite din cîŃiva nobili. Dacă au văzut prezentarea hostiei. încît nu se ocoleau nici cele mai stranii combinaŃii. cu mijlocul subŃire şi înalt. poate. să se vadă această apropiere într-un chip atît de viu ca Madona din Anvers. împletită cu laŃuri ale dragostei (lacs d'amour) din sîrme de aur şi de argint <nota 54>. vedem în faŃa noastră o cochetă. îngerii Ńepeni. O veche tradiŃie. Utrenia şi vecernia le citeşte preotul. se plînge Nicolas de Clemanges. cu panoul aflat azi la Berlin şi care îl înfăŃişează pe ctitorul Etienne Chevalier. On souloit estre ou temps passé En l'église benignement A genoux en humilité Delez l'autel moult closement. Pe lîngă această înfumurare burgundă. roşii şi albaştri. s-o salute pe Maica Domnului printr-o genuflexiune sau să sărute o icoană. pentru care Chevalier nu-şi ascundea pasiunea. bazată pe principiul unor texte diferite cîntate talmeş-balmeş. cu sfîntul Ştefan. care o înconjoară. susŃine că Madona are chipul faimoasei Agnès Sorel. cele două abuzuri sînt doar înrudite. preotul din Baflo. se citează neruşinarea bonomă a tatălui lui Rudolf Agricola. cuvintele cîntecelor profane care serviseră drept temă. cu sînii depărtaŃi. de cele mai multe ori. se laudă cu aceasta. pînă ce el şi soŃia lui s-au sculat şi s-au . Aici apare un element de reală impietate şi ironie." <nota 59> Contemporanii considerau crescînda lipsă de respect faŃă de Biserică drept o decădere a moravurilor din ultima vreme.

îŃi răspunde că nobilii. Femeile uşoare îşi dau întîlnirile chiar în biserică <nota 77>. care corup tineretul. cu jocuri de cărŃi. încît numai pe moralişti îi mai supără. 225 Slujba nu era numai un prilej pentru îndrăgostit ca să-i facă mîn-drei mici servicii: să-i dea aghiasma. zice Chastellain. Sfintele sărbători. Un pîrgar i se plînge lui Dionisie Cartusianul că procesiunea anuală. Înainte vreme. prilejuia întotdeauna cea mai supărătoare întrecere în politeŃe. dar acum e „une multitude de respaille et de garçonnaille mauvaise" <nota 69>. Cum să li se pună capăt ? Nici chiar şoltuzul n-ar fi uşor de convins. notabilii obişnuiau să ducă leşul sfînt „en grande et haute solempnité et révérence" <nota 68>. să mănînce şi să bea. Destul de des. Consiliul din Strasbourg dăruia anual 1 100 litri de vin celor ce-şi petreceau noaptea sfîntului Adolf în catedrală. înclinaŃi să vadă lucrurile în negru. petrecîndu-şi 224 nopŃile de veghe cu zaruri şi înjurături <nota 64>. să aprindă pentru ea o lumînărică şi să îngenuncheze lîngă ea. exclamă Nicolas de Clemanges <nota 74>. şi toŃi sînt beŃi. cu cîntece deşănŃate. nu fără semne şi ochiade <nota 76>. iar poporul a îngenuncheat pentru rugăciune <nota 72>. în timp ce preotul sfinŃeşte hostia. Venea omul acolo ca să-şi etaleze costumul cel mai frumos. făcînd sute de pozne. Dionisie cunoştea răul. este atît de generală. înjurături şi vorbe de ocară. Mersul la biserică este un element important în viaŃa socială. Tineretul vine rar la biserică. poate.63 în ajunul zilelor de sărbătoare se dansează chiar în biserici. pelerinajul este un prilej pentru tot felul de distracŃii si mai . chiar şi Crăciunul. unde tinerii veneau să se uite la fete. şi nici o predică nu ajută împotriva acestui rău <nota 78>. Dar documentele confirmă. cîntînd şi dansînd. aceeaşi imagine întunecată. venea ca să se ia la întrecere în rang şi distincŃie. care vin acolo ca să-şi etaleze coafurile şi decolteul. Modesta Christine de Pisan rimează fără supărare : Se souvent vais ou moustier. În biserici. Ca şi mersul obişnuit la biserică. se petrec în dezmăŃ. clericii şi prelaŃii fac acelaşi lucru fără să fie pedepsiŃi. şi atunci ca să vadă femeile. dacă mustri poporul. ştia ce dezordonat mergeau oamenii la procesiuni. Unde mai pui că sînt înarmaŃi şi-şi îngăduie pretutindeni pe unde trec cel mai mare dezmăŃ. uitîndu-se cu neruşinare în jur. efectuată în oraşul său cu nişte sfinte moaşte. căci procesiunea procura venituri oraşului: aducea în oraş popor.138 îmbrăcat <nota 62>. Flecăreala şi plimbatul în timpul slujbei trebuie să fi fost practici foarte obişnuite <nota 73>. sub pretextul sarcinii lor sfinte <nota 70>. să-i întindă la paix. după bîlciul de la Houthem. biserica şi altarul sînt mînjite de fapte destrăbălate <nota 79>. vorbind. preoŃii dau exemplu. în forme curteneşti şi politeŃe. Folosirea bisericii ca loc de întîlnire. care trebuia să înnopteze. pe paix. doamna se scoală în picioare şi-l sărută pe gură. îl duc Ńipînd şi chiuind. „veghind şi în rugăciune" <nota 65>. Cînd intră un tînăr nobil. rîzînd. Suspinul lui se potriveşte de minune procesiunii gantezilor. era prilej pentru numeroase necuviinŃe şi beŃii. S-a menŃionat mai sus <nota 71> că sărutarea dată pe paesbord. cu racla sfîntului Lieven <nota 67>. Toate acestea sînt mărturii ale unor moralişti. nu numai o dată. se pot cumpăra poze obscene. Şi se şi crease obiceiul. totul pare în ziua aceea în stăpînirea lor. C'est tout pour veoir la belle Fresche com rose nouvelle <nota 75>. dornici de băutură şi de distracŃie grosolană <nota 66>. în zilele de sărbătoare.

în urma cuvîntului înflăcărat al unui călugăr cerşetor predicator. după aceea. făcînd din ea „Je renie de bottes" <nota 90>. Numai ideea de a desfide cu adevărat cerul conferă înjurăturii farmecul păcatului. Pregătirea căsătoriei lui Carol al VI-lea cu Isabella de Bavaria începe cu un pelerinaj <nota 83>. „Et pour ce a cy bon exemple comment l'on ne doit pas aler aux sains voiaiges pour nulle folle plaisance" <nota 80>. erau în stare de emoŃii religioase extreme. lumea o îmblînzeşte. care au plecat în pelerinaj ca pretext pentru a se întîlni cu amanŃii lor. Cei ce fac multe pelerinaje. de îngrozitorul păcat. pelerinilor) <nota 84>. se înjura în toată FranŃa în gasconă şi engleză. ToŃi se întrec în înjurături suculente şi noi. se plînge Gerson. în literatură. apare numai dintr-o credinŃă puternică. prin ordonanŃe severe şi prin pedepse uşoare. iar Frederik van Heilo închină problemei un tratat special: Contra p eregrinan Ńes (împotriva. cine ştie să hulească în chipul cel mai ordinar este cinstit ca maestru <nota 87>. Şi. zice Thomas a Kempis. pelerinajele erau tratate adesea ca mici călătorii de plăcere obişnuite. Un caz obişnuit este dat în Quinze joyes de mariage: femeia tînără vrea şi ea o dată o destindere şi îl convinge pe soŃul ei că plodul lor e bolnav pentru că n-a fost încă în pelerinajul pentru care a făcut legămînt cînd era lăuză <nota 82>. „Ce ? — zice nobilul către Ńăran — îŃi dai diavolului sufletul şi te lepezi de Dumnezeu. dîndu-le un sens cucernic. în locurile sfinte. zice Deschamps. în zile de sărbătoare. FranŃa. brusc. războaielor şi foametei <nota 91>. La început. E un izvor de numeroase fărădelegi. cît pentru a se plimba mai în voie. care se duc bucuros la turnire şi în pelerinaje şi povesteşte ca avertisment nişte exemple de femei. Cavalerul de la Tour-Landry. Chiar şi călugării contribuie cu înjurături atenuate <nota 92>. Iar înjurătura burgundă: „Je renie Dieu" <nota 88> este cea mai rea din toate89. nu atît pentru a-şi depune legămîntul. Burgunzii aveau faima de mari maeştri în înjurături. Nu e de mirare că bărbaŃii serioşi ai devoŃiunii moderne nu văd în pelerinaje cine ştie ce folos. Numai o societate complet pătrunsă de elementul religios şi pentru care credinŃa este ceva de la sine înŃeles. în 1397 a apărut o ordonanŃă . care urmau rutina unei practici religioase pe jumătate liber-tinizate. ca înjurătura. vorbeşte despre nişte cucoane iubitoare de distracŃii. blestemele se tocesc şi ajung la grosolănia monotonă din ultima vreme. sînt prezenŃi cei mai abjecŃi proxeneŃi. Rimează două balade în care concentrează înjurăturile uzuale. de aceea. care ia lucrurile în serios cînd vrea să le înveŃe pe fiicele lui manierele frumoase şi virtuoase. suferă. care le preface într-un sport nobil. fără să fii nobil ?" <nota 85> Deschamps constată că înjurăturile au început să coboare la oamenii din popor: Si chetif n'y a qui ne die: Je renie Dieu et sa mère <nota 86>. care e pricina molimelor. ca să momească fetele <nota 81>. La sfîrşitul Evului Mediu ele mai au acel accent de îndrăzneală şi de înfumurare. într-adevăr. ca jurămînt conştient. Aceiaşi 226 oameni. la biserici situate în locuri izolate. pentru a le răstălmăci la sfîrşit. care să si poată fi puse într-adevăr în aplicare. Căci la origine. mai mult decît alte Ńări. aşa creştină cum e. Chiar un păcat stupid. şi acum în burgundă. Gerson vrea ca toate autorităŃile şi clasele să ajute la stîrpirea răului. Abia acolo unde orice idee de jurămînt şi orice teamă de îndeplinire au dispărut din înjurătură. acolo. desigur. Toate aceste profanări ale credinŃei prin amestecarea ei insolentă cu viaŃa păcătoasă sînt mai degrabă o naivă familiaritate cu religia decît impietate propriu-zisă. în general. înjurătura este semnul unei convingeri despre prezenŃa factorului divin pînă şi în lucrurile cele mai neînsemnate. arareori se sfinŃesc. apoi în bretonă.139 ales pentru treburi amoroase. La fel le consideră Nicolas de Clemanges: unele se duc în pelerinaj. cunoaşte toate aceste excese şi degenerări.

indecenŃa în privire şi în gesturi. zice el. şi se dădeau ei înşişi în vileag. iese o dată păcălit. simpli şi pudici. e notat pe margine: „Toate aceste blasfemii 227 sînt în ziua de azi. pe lîngă conciliul din ConstanŃa <nota 94>. care nu ne fac să ne gîndim la o abatere de la dogmă pe baza unor considerente teologice. Aşa se corupe tineretul. dar nu cu pedepse uşoare şi aplicabile. ca în povestirea din Cent nouvelles nouvelles în care preotul îşi îngroapă cîinele în pămînt sfinŃit şi îi spune: „mon bon chien. îi cunoştea din experienŃa sa de confesor pe tinerii care. fiind cuminŃi.140 regală. necredinŃa latentă devenise conştientă şi fermă. sînt chinuiŃi de o ispită acută de a rosti cuvinte de renegare a lui Dumnezeu şi de hulă la adresa lui Dumnezeu. sau în frumoasa latină scolastică „Angelicus juvenis senibus sathanizat in annis" îi stă lui Gerson ca un spin în ochi. între care oscilează păcatul înjurăturii. Cîinele se şi duce „tout droit au paradis des chiens" <nota 99>. E la modă să fii esprit fort şi să vorbeşti împotriva credinŃei. să se ia măsuri pentru combaterea răului. Nuveliştii au o atitudine frivolă şi indiferentă. în catastiful în care fusese înregistrată ordonanŃa. Gerson cunoaşte ambele extreme. a căror faptă. AlŃii cad în extrema cealaltă şi iau toate închipuirile unor oameni visători. fără nici o pedeapsă. ci doar la o reacŃie directă. avem de-a face cu dispariŃia bruscă a tensiunii religioase într-o viaŃă intelectuală suprasaturată de conŃinut şi forme religioase. Le recomandă să nu se lase cu totul în voia consideraŃiilor despre Dumnezeu şi sfinŃii lui. Există. ci cu vechile ameninŃări: crăparea buzelor şi tăierea limbii. oricît ar fi de reprobabilă. împotriva înjurăturilor. exclamă: lumea nu mai crede în rai şi în iad <nota 106>. o înclinare puternică de a lua în rîs cucernicia şi pe cucernici. În majoritatea cazurilor de impietate. vorbe murdare şi înjurături. ei resping cu hohote de rîs şi cu indignare. la sfîrşitul Evului Mediu. à qui Dieu pardoint" <nota 98>. Poporul nu ştie să păstreze calea justă de 228 mijloc dintre aceste extreme: el crede tot ce prezic vizionarii şi ghicitorii. Dar. OrdonanŃa dovedea sfînta indignare împotriva cuvintelor de hulă. care reînnoia ordonanŃele vechi. fără îndoială. care a avut adeseori revelaŃii adevărate. chipurile în glumă <nota 97>. căci nu sînt destul de tari pentru aceasta <nota 95>. nu văd ce se mai poate spera la bătrîneŃe din partea tînă-rului care face pe diavolul <nota 102>." <nota 93> Pierre d'Ailly stăruie din nou în mod energic. visurile şi gîndurile ciudate ale unor bolnavi şi nebuni. zice el: preŃuind la copii o mutră obraznică. drept revelaŃii <nota 103>. la mulŃi dintre ei. încît era chiar îndeobşte cunoscută. Chiar şi printre preoŃi şi teologi Gerson deosebeşte un grup de flecari şi cîrcotaşi neştiutori. din 1269 şi 1347. cum sînt burgunzii. atunci laicii îi înjură pe toŃi preoŃii. îi mai cunoaşte şi pe cei ce înjură din obişnuinŃă. îl numesc înşelător şi papelard şi nu mai vor să-şi plece urechea la nici un alt preot. De-a lungul întregului Ev Mediu se găsesc numeroase cazuri de necredinŃă spontană <nota 105>. foarte răspîndite în tot regatul. Oamenii resimt o mare aversiune faŃă de evlavia simulată sau frivolă: cuvmml papelard <nota 100> le stă pe limbă. „Beaux seigneurs — zice căpitanul . nu conŃine totuşi vina sperjurului. dar dacă un preot serios. Proverbul foarte des folosit „De jeune angelot vieux diable" <nota 101>. Punctul în care obiceiul de a trata cu uşurinŃă lucrurile religioase devine ateism conştient nu poate fi determinat. căci îi socotesc pe toŃi nişte prefăcuŃi <nota 104>. văzînd păcatele uriaşe ale vremii lor. atît de intens deplînsă. tot ce li se aduce la cunoştinŃă despre apariŃii şi revelaŃii. căci în ea nu se găseşte deloc intenŃia de a jura <nota 96>. Deşi nu înseamnă mare lucru că unii poeŃi sau istorici. 1411. pentru care orice convorbire despre religie este o povară şi un basm.

car jà de long temps j'ay erré contre la foy. care încă din secolul al XIII-lea. et la tenray jusques à la fin. Orice icoană este tot atît de reală şi de indiscutabilă ca şi cealaltă. în măsura în care aceasta duce în cele din urmă chiar la venerarea lui Dumnezeu <nota 113>. lunecînd înspre panteism. que il n'est riens de âme." <nota 108> Hugues Aubriot. Fantezia pestriŃă nu ameninŃa nicăieri în mod atît de stăruitor şi de puternic să năpădească gîndirea evlavioasă ca în domeniul cultului sfinŃilor. J'ay tenu celle oppinion depuis que j'eus congnoissance. acolo unde se sprijină direct pe o reprezentare plastică. nu crede în sfînta taină a altarului. înflorise în 229 cercuri atît de largi. turlupini sau fraŃi ai cugetului liber. credinŃa. care îşi arătau necredinŃa şi refuzau ultima împărtăşanie fiind în deplină cunoştinŃă <nota 110>. prevôt al Parisului. Chiar şi deosebirea tehnică dintre un sfînt şi un preafericit obişnuit şi rînduiala instituŃiei sfinŃeniei prin canonizare oficială. încît Epicur ar părea catolic pe lîngă el. scrie unuia dintre prietenii săi erudiŃi. stăteau în minte precis conturate şi pestriŃ colorate. ai auzit adesea cum gîn-deşte el despre religie. moaşte. cu greu poate face distincŃii calitative între felul şi gradul de sfinŃenie al diferitelor elemente religioase. Dar aceste fenomene vor fi tratate mai jos.141 Bétisac către camarazii săi <nota 107> — je ay regardé à mes besongnes et en ma conscience je tiens grandement Dieu avoir courrouchié. despre sfînta Scriptură şi despre toate prescripŃiile bisericeşti. şi credinŃa în toate acestea. et croy et dy que. între ceea ce se vedea cu ochii. nenumăraŃii sfinŃi. îşi bate joc de ea. dacă nu Ńi-ar atrage în permanenŃă atenŃia Biserica şi catehismul ei. toŃi. prezenŃa unei imagini vizibile făcea ca dovada intelectuală a adevărului celor reprezentate să fie cu totul de prisos. depăşiseră hotarele cultului lui Dumnezeu. în culoare şi formă: persoanele sfintei Treimi. Pentru mintea de toate zilele a marii mase. cultul sfinŃilor era firesc şi irefutabil. deşi reprezentau o formalizare primejdioasă. nu Ńine Pastele. despre credinŃă. Jacques du Clercq povesteşte diferite cazuri de nobili. Deocamdată trebuie să mai rămînem în sfera reprezentării religioase exterioare şi a formelor şi obiceiurilor exterioare. Ei bine. Dată fiind ideea supravieŃuirii personale.. În acelaşi fel se poate dărui veneraŃie şi unor icoane. de o parte. care. iadul în flăcări. Biserica a rămas conştientă de echivalenŃa originară dintre sfinŃenie şi beatitudine şi de insuficienŃa canonizării. Alături de aceste cazuri spontane de necredinŃă se află. prévôt din Lille. quant nous morons. Punctul de vedere strict al Bisericii era pur şi destul de înalt. ca imagini. nu mai era loc pentru întrebarea: să fie oare adevărat ? Toate aceste reprezentări deveneau nemijlocit. nu se duce la spovedit <nota 109>. Este îngăduit să le acorzi laudă şi cinstire „per imi-tationem et reductionem ad Deum" <nota 112>. nu conŃinea nici un element care să se fi împotrivit spiritului creştinismului. este un anticlérical înfocat." Dar era şi înainte admis în cercul preumaniştilor plini de evlavie <nota 111>. omul acesta este azi cu totul convertit. din alt punct de vedere. cu tot realismul pe care îl putea cere credinŃei Biserica şi cu încă ceva pe deasupra.. oricum numiŃi. „E de 230 . Totuşi. locuri sfinte şi lucruri închinate lui Dumnezeu. după Averroes. iar pe sfinŃi trebuie numai să-i venerezi. nu te învaŃă poza însăşi. mai mult în maniera sprinŃară a unui umanist luminat. et ne puis croire qu'il soit riens de la Trinité. şi că lui Dumnezeu trebuie să i te rogi. Jean de Montreuil. păgînismul literar al Renaşterii şi epicureismul cult şi prudent. credinŃă. ne que le Fils de Dieu se daignast tant abaissier que il venist des chieulx descendre en corps humain de femme. decît ca un adevărat bigot: „îl cunoşti pe prietenul nostru Ambrosius de Millis. De cealaltă parte se află negaŃia pasionată a bieŃilor eretici neştiutori.

Restul poruncii a doua: „Non adorabis ea neque coles" <nota 115>. cît poate aduce cu sine interpretarea personală a Scripturii. care nu cunosc Scriptura. cu alte cuvinte.. Ea a judecat întotdeauna cu îngăduinŃă păcatul acelora care. atît de materiale şi atît de comune în viaŃa religioasă cotidiană. căci aşa a vrut Biserica: să nu mai aibă contact cu . din neştiinŃă şi simplicitate.142 crezut — zice Gerson — că au murit şi mor zilnic nesfîrşit mai mulŃi sfinŃi decît cei care au fost canonizaŃi. Pentru ei este de ajuns. Sfîntul Rochus sau Sfîntul lacob puteau fi înŃîlniŃi în fiecare zi. Şi nu e cu putinŃă decît un singur răspuns: sfinŃii erau figuri atît de reale. poate fi lăsată de o parte. nu ca mijlocitori. Biserica dorea să-l respecte fără rezerve. ce trebuie să creadă. în timpul Contrareformei. adică lui Dumnezeu sau sfinŃilor lui. încît de ei se legau toate impulsurile religioase 231 mai superficiale şi mai senzoriale. înfăşurîndu-i într-un drapaj retoric ? Nu este numai o chestiune de simŃ renascentist pentru costumul istoric. în timp ce emoŃiile cele mai calde se revărsau înspre Cristos şi Sfînta Măria. ca realitate. sfinŃii s-au căŃărat cu multe trepte mai sus. a cui icoană este <nota 116>. naivă şi banală. zice Gerson. ca ciumaŃi vii sau ca pelerini. Problema cultural-istorică este: în ce măsură a reuşit Biserica să Ńină poporul departe de această atitudine. où sont harpes et luz. Dar în ce punct arta religioasă îi sustrage imaginaŃiei populare vii. oncques lettre ne leuz. ci aducem slavă şi adoraŃie celor înfăŃişaŃi. <nota 119> Faptul că prin deschiderea cărŃii cu poze colorate i se oferă minŃii rătăcite tot atîta material pentru a se abate de la dogmă. dacă au numai de gînd să facă ceea ce face Biserica cinstind icoanele <nota 120>. interzicerea fusese necesară. ci ca făuritori ai celor solicitate. mucenicia lor îngrozitoare şi minunile lor uimitoare sînt ştiute de toată lumea. Et ung enfer où dampnez sont boulluz: L'ung me fait paour. problema pur istorico-dogmatică: în ce măsură a ştiut Biserica să-şi păstreze mereu intactă interzicerea de a-i adora direct pe sfinŃi sau chiar de a-i venera. Aici." <nota 114> însuşi faptul că icoanele erau îngăduite. este un fapt: că însăşi imaginaŃia populară începe să-i lase în părăsire. ceea ce i-a Ńinut în permanenŃă în mijlocul vieŃii. în pofida cuvintelor categorice ale poruncii a doua. l'autre joye et liesse." Icoanele nu servesc decît ca să le arate oamenilor simpli. în adorarea sfinŃilor se cristaliza un întreg tezaur de viaŃă religioasă aşezată. „Nu ne rugăm icoanelor. Cu siguranŃă tot secolul al XV-lea. n-a determinat niciodată Biserica să dezarmeze. ImaginaŃia populară a pus mîna pe ei: au înfăŃişarea lor cunoscută şi atributele lor. dar că Isus Cristos abolise legea veche prin şi cu venirea lui pe pămînt. pentru că Dumnezeu era atunci numai duh. sau cel puŃin nu-şi mai poate impune punctul de vedere în arta religioasă. au ajuns să adore icoanele. este susŃinut prin afirmaŃia că înainte de încarnarea lui Cristos. Ar fi interesant de urmărit cît timp portul sfinŃilor a mers în pas cu moda zilei. Qui riens ne sçai. ce valoare de reprezentare aveau sfinŃii în conştiinŃa populară din epoca de sfîrşit a Evului Mediu. pe care Villon a făcut-o pentru mama lui : Femme je suis pourette et ancienne. <nota 117> Ele sînt cărŃile celor neştiutori <nota 118>: se cunoaşte această idee din rugăciunea către Sfînta Măria. Merg îmbrăcaŃi şi echipaŃi ca poporul însuşi. Totul contribuie pentru a face din sfinŃii populari fiinŃe reale pentru mintea oamenilor. Au moustier voy dont suis paroissienne Paradis paint..

Cu prilejul unui ospăŃ solemn. Cînd trebuie să se întîmple ceva serios. avem de regulă de-a face cu viziuni prelucrate şi interpretate oarecum literar. arătărilor şi nălucirilor rămîne. sfîntul bate în coşciugul lui din abaŃia Sfîntului Petru „moult dru et moult fort" <nota 125>. Sînt. sau care Ńîşneau din ascunzişurile creierului. în jurul anului 1000. încît populaŃia încearcă să înlăture catastrofa necunoscută. Cînd Sfînta Elisabeta de Turingia urma să fie pusă în mormînt. ca să nu piardă osemintele lui. pe care sfinŃii o aveau prin redarea lor în imagini. voia să-l omoare pe anahoretul Sfîntul Romuald. ci ca paisprezece îngeraşi. l-au decapitat. lîngă Bamberg.143 viaŃa poporului. fiorii de teamă se leagă de figurile înfăŃişate doar vag. În general. însă. fără să dea vreun nume. nedeghizată literar sau teologic. ba chiar şi bucăŃi din urechi şi sfîrcurile sînilor <nota 122>. Sfîntul. să şi-l împartă. influenŃă care ducea uneori la extreme uimitoare. l-au fiert. treabă de care aceştia se apucă îndată după masă <nota 123>. unde murise Toma d'Aquino. şi excepŃii. într-o măsură extraordinară. a venit o ceată de credincioşi nu numai ca să taie sau să smulgă bucăŃi din giulgiul în care era înfăşurat trupul ei. tocmai pentru că luase o formă atît de precisă. Călugării din Fossanuova. ciobanul nu-i vede cu atributele lor caracteristice. în cea mai mare parte. i se arată în 1446 cei paisprezece ajutători. Teama de supranatural rezidă în neprecizarea 233 reprezentării. ci care dădeau tîrcoale cu o mutră înspăimîntătoare nevăzută. Numai prin excepŃie sfîntul joacă un rol în superstiŃia pură. abia mai tîrziu îl explică. Fantasmagoria credinŃei populare directe este plină cu îngeri şi cu diavoli. profunda credinŃă medievală nu se teme de nici o demitizare sau profanare. l-au preparat <nota 120>. sau care se arătau numai în strălucire cerească. care i se arată Ioanei d'Arc şi o sfătuiesc. semnelor. au marinat literalmente cadavrul nobilului învăŃător. Oricît de vie şi de corporală era reprezentarea sfinŃilor. Arhanghelul Mihail. cu trăsături cunoscute şi cu haine colorate. într-un giulgiu ceŃos. prin faptul că dintotdeauna Biserica admisese şi încurajase venerarea rămăşiŃelor lor pămînteşti. care nu se aflau. ia naştere un simŃămînt de . în aşteptarea unui fenomen înfricoşător. sculptate şi pictate cu atribute certe. i s-au tăiat părul şi unghiile. fireşte. Corporalitatea. dar nu cu sfinŃi. se pare că în mintea Ioanei interpretarea fenomenului trăit de ea s-a desăvîrşit treptat. De îndată ce reprezentarea se conturează şi se precizează. Cînd tînărului cioban de la Frankenthal. loviturile sfîntului se asociază cu un uşor cutremur de pămînt. poate chiar la interogatoriul din timpul procesului. nemaivăzut. de frică să nu le scape preŃioasele moaşte. Uneori. Sfîntul Bertulf joacă un asemenea rol la Gând. Sfîntul Ludovic. Acolo unde sfinŃii înşişi se arată. a fost accentuată şi mai mult. făcînd procesiuni mari <nota 126>. lui Pierre d'Ailly şi unchilor săi de Berry şi de Burgundia. iar prelaŃilor un 232 os. care în iconografie apar ca figuri foarte bine marcate. întregul domeniu al viziunilor. spunînd numele celor trei sfinŃi <nota 124>. La început nu vorbeşte decît de un Conseil al ei. era lipsit de caracterul misterios dătător de fiori. în biserici. în fantastice forme monstruoase. ei apar totuşi relativ puŃin în sfera supranaturalului. Carol al VI-lea distribuie coaste ale strămoşului său. cu duhuri ale morŃilor şi cu femei albe. toŃi la fel unul cu altul. care s-ar putea produce brusc. separat de sfera de imaginaŃie a adorării sfinŃilor. Sfînta Ecaterina şi Sfînta Margareta. în ceea ce priveşte moaştele. în exemplul cel mai verificat dintre cazurile de apariŃie a unor sfinŃi. însuşindu-şi atîta material imaginativ şi cristalizîndu-se în jurul lui. Faptele nu trebuie să ne mire. şi afirmă că sînt cei paisprezece ajutători. care sperie oraşul în aşa hal. Era inevitabil ca din acest mod de a se ataşa de materie să rezulte o influenŃă materializată asupra credinŃei. Poporul din munŃii Umbriei.

Cultul sfinŃilor şi mai ales al reprezentărilor sfinŃilor a creat ca un fel de zonă neutră. Lui Deschamps îi place să-l vadă ca pe tipul tatălui de familie. Datorită concretizării sfinŃilor în imagini. treacă-meargă. în care îşi pierde uneori demnitatea. ImportanŃa indiscretă acordată tatălui adoptiv era ca un fel de revers al dragostei şi adoraŃiei rezervate Maicii preacurate.144 siguranŃă şi de familiaritate. prin faptul că devia multe extazuri religioase şi multe temeri şi le reducea la o reprezentare comună. care. cîtă răceală naivă apare în concepŃia despre Sfîntul losif a lui Eustache Deschamps. de credinŃă liniştită şi duioasă.-s-ar crede că nici unui muritor nu-i fusese dată o favoare mai înaltă. oricît de lipsită de demnitate ar fi fost reprezentarea. pour leur faire plaisance. îngrozitoarele fantasme ale fricii de diavol şi de vrăjitoare. care se apropia ciudat de mult de cel al Ńăranului grosolan şi luat în rîs. A pie trotoit. Et si n'ot oncq feste en ce monde ci <nota 127>. . son fardel sur la lance. pe de altă parte. constituie o temperare foarte igienică a spiritului exploziv al Evului Mediu. Sfîn-tul losif devenea tot mai mult o caricatură. Quant Dieux nasqui ? Maintefois l'a comporté Et monté Par bonté Avec sa mère autressi. Caracteristic în această privinŃă este cultul Sfîntului losif în perioada de sfîrşit a Evului Mediu. de la Dijon.. dolans. totuşi. cultul lor îşi are locul la periferia vieŃii religioase.. 234 Lez un mulet. cu feŃele lor binecunoscute. nu poate fi de fel considerat ca un ironist necredincios ! Iosif. care trudeşte şi e vrednic de plîns : Vous qui servez a femme et a enfans Aiez Joseph toudis en remembrance. în schimb. adică urmează curentul gîndirii de toate zilele. între extazul viziunii religioase şi fiorii plăcuŃi ai dragostei de Cristos. şi. care voia s-o slujească pe Maica Domnului şi să-i crească copilul. El poate fi considerat ca o urmare şi o replică la cultul pasional al Sfintei Măria. Arta plastică îi şi crease un tip. Dar Deschamps urmăreşte să-l dea pe Sfîntul losif pur şi simplu ca exemplu care să-i sperie pe cei care ar dori să-şi ia pe umeri sarcina unei familii: Qu'ot Joseph de povreté De durté De maleurté. pe de o parte. Femme servit toujours tristes. în această privinŃă. Aşa apare în dipticul lui Melchior Broederlam. Arta plastică nu a ajuns însă să exprime profanarea maximă. SfinŃii. S-ar putea risca ipoteza că adorarea sfinŃilor. Sur sa mule les ravi: Je le vi Paint ainsi. Dacă făcea aceasta numai ca să-i consoleze cu o pildă nobilă pe taŃii de familie plini de griji.. Et Jhesu Christ garda en son enfance. En plusieurs lieux est figuré ainsi. aveau caracterul liniştitor al unui agent de poliŃie într-un oraş străin mare. Pe măsură ce Sfînta Măria se urca mai sus.

şi el un tip de credinŃă sinceră şi lucidă. în problema căsătoriei Sfintei Maria se amestecau mereu consideraŃii cu conŃinut foarte lumesc. „ne ecclesia Dei irrideatur" <nota 129>. în pofida predilecŃiei sale pentru mistică. sau cel puŃin să fie reprezentat în chip decent. este o aluzie la pasajul din Cîntarea Cîntărilor: „Nigra sum şed formosa. Cavalerul De la Tour-Landry. că nici strădania serioasă a lui Gerson nu-l fereşte de indiscreta curiositas. era. Et troussé. îngerul. Or prens de nos biens largement. din multe puncte de vedere. Feste n'a en ce monde cy. jolye." <nota 131> O lucrare inedită din secolul al XV-lea înfăŃişează căsătoria mistică a sufletului <nota 132> cu mirele ceresc. Pentru o minte lucidă (şi Gerson. . în termenii unei peŃiri burgheze. pune o vorbă bună pentru mireasă. néanmoins elle est gradieuse." <nota 135> Tatăl răspunde: „Mon cher fils m'a dit qu'elle est noire et brunete. adică virtuŃile sufletului. 235 Am mai văzut însă. pentru un cult corect al Sfîntului losif. pour eschever les paroles du monde. o etiopiana. car Dieu voulst naistre soubz umbre de mariage pour obéir à la loy qui lors courait." <nota 134> Ar fi o mezalianŃă şi o ruşine pentru familie. gracieuse et belle et qu'elle ait beaux membres. je me mariray et auray grant foueson d'enfans et de famille. a dus la introducerea lui în liturghie. <nota 137> Seriozitatea şi intenŃia moralizatoare ale acestei lucrări nu pot fi puse la îndoială nici o clipă." <nota 136> Acum îngerul îi laudă faŃa şi toate mădularele. losif a rămas în imaginaŃia populară o figură semi-comică. usé Et rusé. vede cazul în altă lumină. doctorul Johannes Eck a mai fost nevoit să stăruie ca Sfîntul losif să nu fie reprezentat în spectacolul de Crăciun sau deloc. Et luy en donne habondamment. AcŃiunea lui Gerson împotriva acestor excese nedemne. Aici se vede clar cum s-a născut dintr-un portret familiar o concepŃie familiară. Vieil. „Combien que ceste fille soit noire. courtoise. Mais de lui Va le cri : C'est Joseph le rassoté <nota 128>. Isus. mirele." <nota 133> Tatăl face obiecŃiuni. o minte lucidă). cu precădere faŃă de toŃi ceilalŃi sfinŃi <nota 130>. car elle est plaisant Pour bien amer son doulx amant.145 En Egipte en est aie. care părea aproape direct legată de subiectul căsătoriei lui losif. pentru că alegerea Fiului s-a oprit asupra unei negrese. care a profanat orice urmă de sfinŃenie. Le bonhomme est painturé Tout lassé. D'une cote et d'un barry: Un baston au coul posé. şi să nu fie pus să fiarbă terci. „Dieux voulst que elle epousast le saint homme Joseph qui estoit vieulx et preudomme. mai sus. et a belle composicion de corps et de membres. et est bien habile pour porter fouezon d'enfans. îi spune lui Dumnezeu tatăl: „S'il te plaist. Certes je vueil que son espouse soit jeune. Tatăl se lasă convins şi îi spune Fiului : Prens la. care apare ca peŃitor.

Vlasie într-o peşteră cu fiare sălbatice. Jorges. care conŃin slujba pentru cei paisprezece Ajutători. ca orice gînd referitor la funcŃia pur intermediară a sfinŃilor să fie complet eliminat. De cele mai multe ori. Saiges est donc qui ces cinq servira. în timpul muceniciei. etc. nu se putea să nu intre în cultul lor un element semimecanic. exprimă clar caracterul obligatoriu al intervenŃiei lor: „Deus qui electos sanctos tuos Georgium etc. are un caracter individual138. cu excepŃia celor trei arhangheli mari. i se smulseseră dinŃii. datorită imaginii sale bine precizate şi cu efect direct. Acestor paisprezece sfinŃi Dumnezeu le dăduse puterea. după Trento. Ilz sont cinq sains. Et cinq sainctes. opt. o trăsătură din legenda sfîntului sau un atribut al imaginii lui fusese prilej de specializare. spre deosebire de îngeri. Achatius era înfăŃişat cu o coroană de spini. pour quelconque mesaise. au rămas complet nefiguraŃi. a qui Dieux octria Benignement a. Sfînta Varvara şi Sfîntul Cristofor. Denis. Fiecare figură de sfînt. en la genealogie. Biserica 237 a interzis.146 Ea dovedeşte la ce reprezentări triviale poate duce avîntul neînfrînat al imaginaŃiei. că sfîntul obŃine vindecarea prin intervenŃia lui la Dumnezeu. Erasmus . O dată ce vindecarea ciumei a ajuns să fie de resortul Sfîntului Rochus. Pentru mentalitatea populară trebuia. Chiriac cu un diavol de lanŃ. acŃiunea sfîntului în această îndeletnicire a fost concepută ca fiind aproape directă. ne frapează faptul că toŃi aveau în portretele lor un element senzaŃional. que Dieux essaucera Leurs prières. se înrădăcinase credinŃa că doar a privi în fiecare zi un Cristofor pictat sau sculptat era de ajuns ca să-l ferească pe om de un sfîrşit fatal <nota 142>. altuia pentru vindecarea unei anumite boli. Dionisie cu capul în mînă. cel mai des reprezentaŃi dintre toŃi. care au fost în atît de mare cinste la sfîrşitul Evului Mediu. Que quiconques de euer les requerra En tous perilz. ca de pildă cînd este invocată Sfînta Apolonia împotriva durerilor de măsele. Diferite liturghiere de la sfîrşitul Evului Mediu. Dacă ne punem întrebarea: ce anume ar fi putut determina ca tocmai aceştia paisprezece să alcătuiască o asemenea societate de salvare. Gille et Biaise <nota 139>. secundum promissionem tuae gratiae pertitionis suae salutarem consequantur effectum. Într-adevăr. era în primejdie să fie eliminată. qui in necessitatibus suiş corum implorant auxilium. să poată salva din orice primejdie pe orice om care i-ar invoca. Aegidius cu o căprioară. Individualitatea sfinŃilor este încă şi mai mult accentuată 236 de funcŃia specială a fiecăruia dintre ei: unuia i se adresa omul la un anumit necaz. slujba celor paisprezece Ajutători ca atare. ut omnes. Christofle. care. Cristofor ca uriaş. zece sau cincisprezece) Ajutători. Aşa se petreceau lucrurile mai ales în cultul celor paisprezece (uneori şi cinci. iar întreaga înlănŃuire de idei. După ce sarcina sfinŃilor a fost astfel diferenŃiată. specialibus privilegiis prae cunctis aliis decorasti. în virtutea acestei delegaŃii din partea puterii supreme şi în baza caracterului imediat al efectului. Ajutătorii deveniseră deŃinătorii unei procuri din partea divinităŃii. care excita imaginaŃia. Sfîntul Gheorghe cu un balaur. din pricina primejdiei ca religia să n-o prefacă în talisman <nota 141>." <nota 140> De aceea. conform credinŃei populare. făceau pane din grup. căci şi ei. la fin de leur vie.

Robert Gaguin. Sfîntul Anton le arde încheieturile cu un foc cumplit. de ciumă. cînd omul se gîndea la boală. aşa îl pune Deschamps pe cerşetorul chinuit de o boală de piele să spună. îi descrie pe cerşetori astfel: „Unul cade la pămînt. Mărturiile despre prezenŃa acestei reprezentări în sînul poporului sînt destul de numeroase pentru a se exclude orice îndo ială că în cercurile celor ignoranŃi sfinŃii-sînt uneori consideraŃi într-adevăr că ei pricinuiesc boala. al Sfîntului Sebastian. Sfîntul Fiacrus. ce înfiorătoare boli ne trimit. sfîntul se afla din capul locului în primul plan al gîndirii. Ecaterina cu roata şi paloşul. scui-pînd nişte bale puturoase şi bate cîmpii că e minunea sfîntului loan. cu un leu. iar podagrosului îi adaugă: dacă nu poŃi să umbli. Aşadar. dacă sfinŃii se simt în cer mai rău decît pe părnînt. SfinŃii ciumei erau veneraŃi intens în secolul al XV-lea: cu slujbe în biserici. Sfîntul Pius îi schilodeşte şi îi damblageşte.147 în mucenicia lui. Dacă o vindecă. cînd. Pe alŃii. iar pe . al Sfîntului Aegidius. îl chinuie cu bube. al Sfîntului Rochus. ideea puternică a mîniei lui Dumnezeu. într-o satiră De validorum per Franciam mendicantium vana astucia (Despre feluritele viclenii folosite în FranŃa de către cerşetorii teferi). O serie de nume de sfinŃi ajunseseră să fie legate de anumite boli. Cine a fost mai omenos decît Corneliu. cu troliul care îi trage maŃele din burtă. cu teamă şi groază. cîtuşi de puŃin adversar al cultului sfinŃilor ca atare. cît de uşor putea să treacă asupra sfîntului responsabil cu boala respectivă ! Nu dreptatea nepătrunsă a lui Dumnezeu a pricinuit boala. Margareta cu un balaur <nota 143>. pe cînd trăiau ? Dar acum. Deci. cine mai blînd decît Anton. „Que Saint Antoine me arde !" <nota 144> este o înjurătură obişnuită. adică un fel de asigurare spirituală împotriva bolii. le feu ou corps me boute <nota 146>. îl pune pe Theotimus să răspundă: „Da. al Sfîntului Maurus de podagra. sihastrul. al Sfîntului Valentin şi al Sfîntului Adrian. al Sfîntului Cristofor. ci mînia sfîntului este cea care o trimite şi cere împăcare. deplasare de care Biserica nu putea fi trasă la răspundere decît în măsura în care nu 238 a Ńinut seama îndestul de faptul că doctrina ei pură se tulbură într-o minte neştiutoare. atunci economiseşte bani de drum: Saint Mor ne te fera frémir <nota 147>. Gîndirea era încărcată cu emoŃie violentă. Vitus într-un cazan. Boala se numea după sfînt: focul Sfîntului Anton. o DamJane. „mal de Saint Mor" şi numeroase altele tot aşa. cu frăŃii. Aici pîndea şi o altă primejdie de degenerare a credinŃei populare. Eustachius cu cerbul care duce o cruce. la întrebarea lui Philecous. în care sfîntul joacă din plin rolul unui demon rău al focului. cu procesiuni. Saint Anthoine me vent trop chier Son mal. Pantelimon ca medic. împiedici lăsarea udului. „Saint Antoine arde le tripot. N-ar fi imposibil ca atenŃia deosebită acordată acestor paisprezece sfinŃi să-şi fi avut ca punct de plecare elementele izbitoare din portretele lor. tu. Sfînta Varvara cu turnul ei. ca de pildă cel al Sfîntului Anton de diferite boli de piele cu usturimi. atunci de ce n-ar şi pricinui-o ? Astfel s-a produs o deplasare a credinŃei din domeniul eticoreligios în cel magic. trezită de fiecare epidemie. mai ales cînd era vorba de ciumă. cine mai răbdător decît loan Bo-teză-torul. sfinŃii care domnesc în ceruri nu vor să fie jigniŃi." <nota 148> De aceeaşi credinŃă populară rîde Erasmus. Saint Antoine arde la monture!" <nota 145> sînt blesteme. dacă nu sînt cinstiŃi cum se cuvine !" <nota 149> Rabelais susŃine că înşişi predicatorii populari îl socoteau pe Sfîntul Sebastian producător ad ciumei.

ridică. tocmai prin limitarea lui. spre căutătura cucernică a ochilor. spre redarea migălos de fidelă a stofelor îmbrăcăminŃii. un Dieu croions seulement Et aourons parfaictement Aux champs. luptătorul meticulos pentru puritatea credinŃei. între privirea îndreptată spre strălucirea aurului. Studiositas theologorum <nota 154>. Le beauté de l'or reluisant. N-ar putea fi concepută oare această atitudine ca o reacŃie inconştientă împotriva cultului sfinŃilor. Dar este grăitor faptul că acest gînd se naşte brusc într-o minte ca a lui Eustache Deschamps.148 Sfîntul Eutropiu (din cauza asonantei cu ydropique) ca pe cel al dropicii <nota 150>. C'est tresmal fait. a brief paroles. Acestea puteau să se lege de figura îngerului. Qui font ydolatrer la gent. partout. şi să ducă înapoi la contactul direct cu supranaturalul. Dar şi aici. Leur painture dont je me plain. este o excelentă oglindă a vieŃii spirituale obişnuite a vremii. încît efectul 239 estetic direct ameninŃa în permanenŃă să elimine gîndirea religioasă.. această tendinŃă ameninŃă mereu să ducă la exagerarea particularităŃilor. tot felul de probleme: dacă ne părăsesc vreodată. Font croire à maint peuple incertain Que ce soient dieu pour certain. Ne faictes pas les dieux d'argent. credinŃa vie era mult prea cristalizată. nu ne miră. ConŃinutul de sentimente şi de idei al cultului sfinŃilor -era în aşa măsură precizat în culorile şi formele din icoane. vag imaginată. Că cercurile ortodoxe grijulii ale windesheimerilor se tem de acest pericol pentru evlavia populară. dacă ştiu dinainte că vom fi . în ceea ce priveşte îngerii. nu prea mai rămînea loc pentru a reflecta cîtă veneraŃie şi fervoare îngăduie Biserica să li se ofere acelor fiinŃe superioare şi cîtă interzicea. Non pas faulz dieux. fer n'ayment. dacă în epoca de sfîrşit a Evului Mediu lumea Ńinea atît de mult la cultul îngerilor păzitori ? In cultul sfinŃilor. care. de fust.. şi reprezentarea vie a sfîntului în conştiinŃă. Prince. SfinŃii trăiau în mintea poporului ca nişte zei. poetul de curte superficial şi banal. Henri Estienne menŃionează şi el o asennenea credinŃă <nota 151>. este acela care recomandă în repetate rînduri cultul îngerilor păzitori <nota 153>. Et servent par pensées foies Telz ymag€s qui font caroles Es moustiers où trop en mettons. D'or. de pierre ou d'airain. Telz simulacres n'aourons. oamenii aveau nevoie de o stare mai fluidă a simŃămîntului veneraŃiei şi a ideii de ocrotire. Car l'ouvrage est forme plaisant. Pierres qui n'on entendement: Telz simulacres n'aourons <nota 152>. zice Gerson. ceea ce nu poate decît să dăuneze conŃinutului religios al cultului. 240 Tot Gerson. car c'est raisons.

Ac aliis vere pauperibus et miserabilibus. rădăcini care erau însă prea puternice în domeniul de gîndire demonologie <nota 157>. Jean Lud. I. 11. Fireşte. p. 10. dacă Anticrist va avea unul. reacŃionează la rîndul lor asupra religiei. să fie lăsată pe seama teologilor. 1642. după cum diavolii îndeamnă la rău. în faptul că întregul cult al sfinŃilor devenise în bună parte un caŃut mortuum <nota 156>. Bihlmeyer.t. 2. încît nu mai avea ca suport nici o forŃă dătătoare de fiori. Cu drag. — Cf. II. nici o religie n-a fost vreodată cu totul independentă de cultura popoarelor şi epocilor respective. p. dacă Cristos avea un înger păzitor. Lejouvencel. cînd « se împleteşte cu întreaga viaŃă ». <titlu> Note 1. poate. pentru a extirpa excrescenŃele mult prea luxuriante ale imaginaŃiei populare. III. Heinrich Seuse. 24. Cînd domină în mod absolut suveran. fiecare element de cultură. în Deutsche . totuşi. sau sortiŃi iadului. — Pe de altă parte. ba chiar nucleul ei originar poate fi înăbuşit de către sferele de reprezentări şi de imagini pe care le-a atras odinioară în domeniul ei. după cum mama cerească îi dădea gingaşului ei copilaş Isus un măr să-l mănînce. Burckhardt. 25. 149. p. J. Lugd. ). p. ExplicaŃia rezidă. III. Qui ecclesiam suis mendaciis maculant et earn irrisibilem reddunt. «Sanctificarea tuturor aspectelor vieŃii » are latura ei fatală. 147.t. 309. Commines. sîngerosul complice al lui Eduard al IVlea. şi Sfînta Măria. — J. Opera.). 151. Bât. în cinstea sfintei Treimi. I. Reforma. fusese exprimat atît de complet. p. 12. în cultul catolic: sacramentele sînt Sfintele Taine. I. Coppenstein. Gerson. În: Gerson. CîŃi sînt. ba nici n-a vrut să pornească. 547. dacă ei îndeamnă la bine. O religie puternică se desfăşoară pătrunzînd în toate aspectele vieŃii şi colorează fiecare mişcare a spiritului. deoarece acea credinŃă mai domnea chiar şi în cadrul Reformei. Chastellain. éd. quibus convenit jus et verus titulus mendicandi. 13. V. cu timpul. dar orice cttriositas să ră-mînă departe de toŃi cei care trebuie să tindă mai mult spre evlavie. totodată un preumanist. pp. Această studiositas. o religie se va comporta întotdeauna aşa. Weltgeschichtliche Betrachtungen. 5. iar sacramentaliile sînt obiecte sau practici bisericeşti. p. în legendă. Acta sanctorum Apr. de care se leagă anumite haruri (n. Lydius. se va împleti şi cu ea. încheie Gerson. 3. 9. de Clemanges. decît spre speculaŃiile subtile <nota 155>. 6. că aproape tot ceea ce se referea la domeniul de gîndire al cultului sfinŃilor. în rugăciune. ci numai primejdii. în imagine. Utrenie sau vecernie. Cultul sfinŃilor îşi pierduse rădăcinile în domeniul inimaginabilului şi indicibilului. Edward IV. care îl roagă pe călău să-l decapiteze din trei lovituri. Opera. cu ajutorul unor documente sacre interpretate literal şi cînd în aparenŃă totul se orientează după ea. a găsit cultul sfinŃilor aproape dezarmat. atîta timp cît are într-adevăr vitalitate. Alanus Redivivus. — C. De novis festivitatibus non instituendis. 27.. 82. Leben. 1907. iar împotriva credinŃei în vrăjitoare şi în diavoli n-a pornit nici un atac. tocmai atunci această viaŃă va acŃiona sigur şi asupra ei. e nevoită să opereze spiritul cu bisturiul unei discipline mai severe. în această privinŃă: John Tiptoft. 8. 99. p. aceste aspecte. Opera. Dacă ne văd gîndurile. nu mai are mai tîrziu nici un folos de pe urma unor asemenea împletiri intime cu cultura. ed. ed. 1905. 7. în acest caz. Iar cînd Contrareforma porneşte să cultive din nou un cult purificat al sfinŃilor. cu care începe rugăciunea catolică respectivă (n. pp. pp. 911. p.. cu un veac mai tîrziu. după cuvîntul latin angélus (îngerul). — în limba franceză: Angélus. 4. Dacă îngerii noştri buni îi pot vorbi sufletului fără mijlocirea fantasmelor. Deutsche Schriften. Nie.149 aleşi. 310. conte de Worcester. 159. Scofield. 77.

Reformer and Mystic. a pus să i se aducă bunul Dumnezeu. LăsaŃi-l pe Dumnezeu în voia lui. Haarlem. p. II. într-o rugăciune citată se spune despre sfînta Maria: quant pour les pécheurs se voust en vous hebergier la Père. — în pasajul „une hucque vermeille par dessoubz" (un surtuc roşu dedesubt). 909. 35. 21. 732. Cum juramento asseruit non credere in Deum dicti episcopi.. p. 22. 501. 257: Se elles ouyssent sonner la messe ou à veoir Dieu (Dacă ele aud clopotele care cheamă la slujbă sau pentru a-l vedea pe Dumnezeu).. cu o nişă dreptunghiulară. operă spaniolă de la sfîrşitul secolului al XVI-lea. Paris. pp. Schmidt. Considérations sur saint Joseph.H. II. p. 32. Johannis de Varennis Responsiones. 15. — V. I. lucrarea mea Onnoozele hinderen als ongeluksdag (Copiii inocenŃi ca zi cu ghinion). 50. cit. 384. — Gerson. pp. 33. p.). 1926. p. p.). Theologie. 19. Luce. IV. II. Laborde. Biblioteca orăşenească din Amiens posedă o icoană de lemn a Sfintei Măria. Letters. — Froissart. Paston. 14. p. 16. fasc. în Didron. et dephil. Opera. în care se află copilul Isus. din fildeş. Connolly. éd. unde poate fi vorba de acelaşi exemplar. 12.150 Geschichtsblätter. Intrucît bănuia că se prăpădeşte. unde se certifică totodată că se strecurase într-adevăr această erezie. Cu privire la Gerson. p. 28.. 2. pp. 1859. — Leroux de Lincy. hist. Contra vânam curiositatem. Schimnicele. 72 ss. 2-e série. Rel. p. 29. 264. 248. Luquet. John Gerson. p. p. Journal d'un bourgeois. nu era nici prea tare. 86. Josephina. 1351. Ca să-l vadă pe Dumnezeu în treacăt. 24. Der Prediger Olivier Maillard. James L. . 17. trebuie citit „par dessus" (deasupra) (n. Hansje în beci (ol. IV]. 3662. I. Journal d'un bourgeois. 23. Gerson. par quoy vous estes le chambre de toute la Trinité (cînd pentru păcătoşi adăposteşti în tine pe Tatăl. III. dintr-o predică de Crăciun. 34. De distinctione verarum visionum a falsis. 4238. J. 122 ss.H. Vezi: Thuasne. ed. II. Aşadar sămînŃa materială din care a trebuit să fie zidit trupul. Opera. ed. de l'Université de Louvain. 27. 143. Cuvîntul lui de blam se găseşte în textul francez. p. p. — Les cent nouvelles nouvelles. Gerson. Gaguini Ep. p. Denis. Quedam argumentaŃia advenus eos qui publice volant dogmatizare etc. de un om atît de sus pus cum e Dumnezeu. p. 102. Recueil de travaux publiés par les membres des conférences d'hist. precum şi IV. Opera. Rob. 56. III. Wright. I. 1843.. p. 10. Ramsay. p. nr. C. O frumoasă problemă teologhicească. I.. Liber cugetător. I. Gerson. Gerson.. et Or. p. 2 vol. nici prea curgătoare. 77. III. Play of sir John Oldcastle. 203. 31.. Numai din scornirea şi din închipuirea bolnăvicioasă a omului. 20. Le livre des Proverbes français. XIX. 731. I. 842-868. pe Fiul şi pe Sfîntul Duh. Iconographie chrétienne.t. p. etc. Op. I. Revue archéologique. p. 36. 735. II. p. 75 ss. 582. 52l-522. de S. le Filz et le SeintEsprit. 736. Sermo de natalitate beatae Mariae Virginis. f. 21. Vezi G. 37. Journal d'un bourgeois. 25. 30. Inventarul lui Carol Temerarul. p. Zeitschr. II. Opera. Représentation par transparence de la grossesse dans l'art chrétien. 259. Opera. Lancesterand York. inventarul din 1420. p. — Le livre du chevalier de la Tour-Landry. 26. 729. p. 947. XV. 18. V. 753.. de Montaiglon. Un Dumnezeu pe un măgar. 275. 1924. în Tien Studien. p. Şi se roagă cu mîinile împreunate. nr. 1928.. că e om în vîrstă. aşa încît eşti locaşul Treimii întregi). 24. I. 1856.. 18. Contra superstitionem praesertim Innocentum. ib. [Verzamelde Werken. cf.

Bernet Kempers. 158. cit. Cum ar fi un cuceritor de Ńară. ceea ce. Opéra. N. 155. 299. III. smerit/ Foarte aproape de altar. p.J. p. 260. Opera. 57. fiecare înger formează ceea ce pe pămînt sar numi o specie. io. pp. textul original dă l'ostel (reşedinŃa). de Clemanges. 209. Fiul şi Sfîntul Duh. Gerson. p. 13. p. 67. Nie. 1900. 9. p. p. Le Thomisme. 65. III. Kirchenlexikon. V. 's Gravenhage (Haga). în sunet de trîmbiŃă. AscultaŃi. 46Monstrelet. nr. Chastellain. 1613. Sfîntul Lieven (de origine irlandez) este patronul oraşului Gând (n. 59 H. ed. p. III. Chastellain. de la Belgique sous la dom./ Cu scufa şi cu pălăria pe cap. 357. Musik. III. 84-94. Sermo de na. nasuri roşii. 51.v. Winckelmann.. — Gerson. Opera. Sărută-mă. Eeckhof. III. Een Nederl. 70. 55. Molinet. Gerson. 947./ Dar în ziua de azi. IV. p. cf. 147. 48. De altfel. Iată icoana Sfintei Treimi. 68. f./ Vine omul la altar. 379. 52. Olivier de la Marche. 56. Faictz et Dictz. cinstea şi lauda/ Şi a armelor atotcuprinzătoare iertare. foarte ades. p. 48. p. ed. Chastellain. 1896. van den Velden. Chron.. d. II. d. Archief voor Kerkgesch.151 38.). K.. V. domnitor secular. 60. p. 16: intrarea acestuia din urmă în Gând. Ce bine petrec. (O scrisoare olandeză de indulgenŃă din secolul al XIV-lea). Dionysius Cartusianus. 40. PărŃile ruşinoase ale trupului şi păcatele murdare. A.XIII. ba chiar scîrboa-se. Oratio ad regem Franciae.. Leiden. n-are nici un sens (n. II. Liber de virtutibtts Philippi ducis Burgundiae. s. rel. p. 64. Opera. 39.te Domini. XLI. p. . intrarea lui Henric al V-lea si a lui Filip al Burgundiei în Paris. fireşte. Molinet. aflaatbrief vit de 14-e eeuw. 1927. 1909. 187-l89. Nie. J. 43. 12.Deschamps. 143. cf. col.t. XXXVI. I. 61. pp. I. 109. Dacă-s alb la faŃă. în 1430. — Doutrepont. Le livre du chevalier de la Tour Landry. (vol. Zur Kulturgesch. p. p. Zeitscbr. 66./ Obşteasca şi marea sa cameră a socotelilor. în 1420. I). Quinze joyes de mariage. chiar ca o vită. II. 1911. pp. XVII.). 240. 45.98. 62. 69. 47. een Nederlands humanist der vijftiende eeuw. VII.. III. à l'hist. 2040. 44.tvuita. K. Cu mare şi deosebită solemnitate şi respect. IV. precum şi Chastellain. pp. 54. 202. p. 50. des Oberrheins. 47. op. Atunci îşi va deschide. I. Verdam.F. 301. pp. O mare mulŃime de cheflii şi de derbedei. Rod. Premii preŃioase (ol. 58..16. Traicté de la forme et devise d'un tournoy. Kunstsammlungen. De novis celebritatibus non instituendis. 53. 66. Jahrb. Lydius. III. p. p. Preuss. 253 s. 89. de Clemanges. Ned. Omul înarmat. Oeuvres. cf. — Deschamps. 41. . p. l-e dl. Opera. p. cf./ Cu capul descoperit în chip duios. 662. Se obişnuia pe vremuri să stea omul/ în biserică plin de evlavie/ în genunchi. nr. Tatăl. E. Gerson se află prin aceasta pe terenul doctrinei Sfîntului Toma despre îngeri. des ducs de Bourg. 33.). 306. p. 49. Gilson. (Cerşetorii de indulgenŃe în Olanda de Nord). Wetzer und Weite. p. XXII. în De Muziek. 63. De questierders van den afloat in de Noordelijke Nederl. De modo agendiprocessiones etc. H. 44. Gesch. Agricola. 70. 350. X. 2. 42.a. p. în penultimul rînd. le Roi René. O. Friedländer. p. 198 s. 285. p. 206. 946. II. l ss. ascultaŃi. pp. p. pp. v. 117-l22. des Strassburger Münsters.

65. 154. 272. p. c. p. I. 98. III. 100. Livre du Voir-Dit. să te ierte Dumnezeu. 60. Opera. 2. 85. 95. nr. 127. Nu e om. Opera. 1854. cf. 246: hi qui audacter contra fidem loquuntur in forma joci (cei care îndrăznesc să vorbească împotriva credinŃei în formă de glumă). p. 292. 271 ss. cf. 81. nr. 89.. 88. Moll. 80. p. p. Regulae morales. 93. ib. 871. 3. Menot. 63. I. de S. nr. Quinze joyes de mariage. p. p. 101. octava 68. De parvulis ad Christum trahendis. 83. nr. De-a dreptul în raiul dinilor. (Nu există/ Om cît de ticălos să nu spună/ Mă lepăd de Dumnezeu. p. p. 246. p. Deschamps. Ordonnances des rois de France. cf. cf. FăŃarnic. 202. p. Regulae morales. d'Ailly. II.. III. Hendrik Mande în W. Bunul meu cîine. Agnetis. 105. LVI şi Gerson. II. Rel. L'amant rendu cordelier. vs. iată aici o bună pildă că nu trebuie mers în călătorii sfinte pentru vreo distracŃie nebunească. în Gerson. Sermo de nativitate Domini. 76. p. p. 73. împotriva aceluiaşi proverb. 102. p. p. 217. 25. I.146. p. nr. cit. cit. Gerson. op. III. Olivier de la Marche. 79. cf.152 71. Pool. Le livre du chevalier de la Tour-Landry. Deparvulis ad Christum trahendis. 124. 82. 143 ss. 87. 1577. p. 1. III. p. V. 914. III. cît de neînsemnat.. — V. 889. 84. adversus corruptionem juventutis per lascivas imagines et alia hujusmodi. Opera. p. şi Dionysius Cart. II. p. ib.. 91. 279. 80. 55. 102.. 264. Denis. P. Nicolao. Mă lepăd de Dumnezeu. 85. 78. p. Şi de aceea./ Mă duc doar ca s-o văd pe frumoasa/ Fragedă ca un boboc de trandafir. pp.. I. 75. Din tînăr îngeraş. 96. Gerson.. leven onzervaderen in de 15e eeuw (Joh. Gerson. Contra foedam tentationem blasphemiae. 81. Montis S. Frederik van Heilo en zijne Schriften (Frederik van Heilo si scrierile lui]. De reformatione. XXXVIII. 99. 341. să nu spună:/ Mă lepăd de Dumnezeu şi de maica lui. Froissart. 51. Opera. p. 73. XI. III. 1866. 145. Sermones. 89. p. pp. 86. 77. 126. Expostulatio. mai sus p. 291. p. 225 ss.Joh. drac bătrîn. Oeuvres poétiques. 85. Rel. p. 85. Opéra. II. 72. II. 92. Centilogium de impulsibus. — Cent nouvelles nouvelles. p. Nie. Luce et Raynaud. Bmgman en hetgodsd. Gerson. ib. 25. p. p. L'Amant rendu cordelier. Op. I. cf. 807. I. 75.. 104. Michel Menot. laicorum. 130.. III. De reform. p. III. 6. — Deschamps. f. 144 vs. IV. p. Deschamps. 281. p. în Champion. — Christine de Pisan. p. ib. 201.. éd. 533. Contra tentationem blasphemiae. II. Gerson. p. cap. p. I.. Villon. cf. Opera. 144. V. Sermo de S. Amsterdam.. Opera. Dacă mă duc des la biserică. de Clemanges.. 946. Considérations sur le péché de blasphème. Le livre du chevalier de la Tour-Landry. III. 74. 71. 94. Adversus lascivas imagines. 172. Brugman siviaŃa religioasă a părinŃilor noştri în secolul al XV-lea). Chron. Inter Jesum et puerum dialogus. 205. 322. J. De distinctione verarum visionum afalsis. Gerson. p. 2 vol. l'Epistre au dieu d'Amours. Machaut. art. — Le livre du chevalier de la Tour-Landry. p.C. 58.). p. Ib. 90. pp. Lepăd nişte cizme. p. 243. Contra foedam tentationem blasphemiae. p. Denis. Gerson. de S. VIII. . III. p. 79.. p. 145. 146: Si n'y a/ Si meschant qui encor ne die/ Je regni Dieu. 97. III. p. Opera. Gerson. 190.. 45. 19. 103 Gerson.

153 105. Petrus Damiani, Op., XII, 29, p. 283; cf. pentru secolele al XII-lea şi al XIII-lea: Hauck, Kirchengeschichte Deutschlands, IV, pp. 81, 898. 106. Deschamps, VI, p. 109, nr. 1167, id. nr. 1222; Commines, I, p. 449. 107. Froissart, éd. Kervyn, XIV, p. 67. 108. Domnilor, mi-am văzut de treabă, iar în cugetul meu ştiu foarte bine că l-am mîniat pe Dumnezeu, căci încă de multă vreme am greşit împotriva credinŃei, şi nu pot să cred că e ceva cu Treimea, nici că Fiul lui Dumnezeu a binevoit să se înjosească într-atîta încît să coboare din ceruri în trup omenesc de femeie, şi cred şi spun că atunci cînd murim nu e nici un suflet... Am avut această părere de cînd mi-a venit mintea, şi am s-o am pînă la urmă. 109. Rel. de S. Denis, I, pp. 102,104; Jean Juvenal des Ursins, p. 346. 110. Jacques du Clercq, II, pp. 277, 340; IV, p. 59; cf. Molinet, IV, p. 390; Rel. de S. Denis, I, p. 643. 111. Joh. de Monasteriolo, Epistolae, Martène et Durand, Ampl. Coll., II, p. 1415; cf. ep. 75, 76, p. 1456 a lui Ambr. de Miliis către Gontier Col, în care se plînge de Jean de Montreuil. 112. Prin imitaŃie şi prin reducerea la Dumnezeu. 113. Gerson, Sermo III in die Sancti Ludovici, Opera, III, p. 1451. 114. Gerson, Contra impugnantes ordinem Carthusiensium, Opera, II, p. 713. 115. Să nu te închini lor şi să nu le slujeşti. 116. Gerson, De decern praeceptis, Opera., I, p. 245. 117. Gerson, Sermo de nativitate Domini, Opera, III, p. 947. 118. Nie. de Clemanges, De novis celebr., etc., p. 151. 119. Femeie sînt, sărmană şi bătrînă,/ Nimic nu ştiu, scrisoare nu cetii:/ La mînăstire văd, ce mi-e-ndemînă,/ Rai zugrăvit, cu ceteri şi cinghii,/ Şi-un iad cu păcătoşii-n flăcări vii:/ Unu-mi dă spaimă, altul bucurie... — Villon, Testament, vs. 893 ss., ed. Longnon, p. 57. — Trad, cit., p. 102. 120. Gerson, Sermo de nativitate Domini, Opera, III, p. 947; Regulae morales, ib., p. 86; Liber de vita spirituali animae, ib., p. 66. 121. Hist, translations carports sanctissimi ecdesiae doctoris divi Thorn. deAq., 1368, auct. fr. Raymundo Hugonis O. P., Acta sanctorum MarŃii, I, p. 725. 122. Raportul comisarilor papali, episcopul Konrad von Hildesheim şi abatele Hermann von Georgenthal despre audierea martorilor, în legătură cu Sfînta Elisabeta la Marburg în ianuarie 1235, ed. Historisches Jahrbuch der Görres-Gesellschaft, XXVIII, p. 887. 123. Rel. de S. Denis, II, p. 37. 124. Quicherat, Procès, I, p. 295, III, pp. 99, 2191; P. Champion, Procès de condamnation de Jeanne d'Arc, Paris, 1921, II, p. 184; cf. lucrarea mea Bernard Shaw's Heilige, în Tien Studien, p. 269, Verz. Werken, III, pp. 546-547 şi urm. 125. Foarte apăsat şi foarte tare. 126. Chastellain, III, p. 407, IV, p. 216. 127. Voi, cei care slujiŃi femeia şi copiii,/ AmintiŃi-vă întruna de losif ;/ A slujit o femeie, veşnic trist şi îndurerat,/ Iar pe Isus Cristos l-a îngrijit în copilărie;/ Mergea pe jos, cu bocceaua pe toiag;/ în mai multe locuri e înfăŃişat aşa,/ Lîngă un catîr, ca să le facă lor plăcere,/ Şi n-a avut niciodată sărbătoare în lumea aceasta. — Deschamps, I, p. 277, nr. 150. 128. Cîtă sărăcie n-a îndurat losif,/ Ce greutăŃi,/ Ce necazuri,/ Cînd s-a născut Dumnezeu ?/ De multe ori l-a dus în braŃe/ Şi l-a pus călare/ Din bunătate/ Cu maică-sa alături,/ Pe catîrca lui i-a luat:/ L-am văzut/ Zugrăvit aşa;/ în Egipt a plecat./ Bietul om e zugrăvit/ Obosit de tot/ Şi îmbrăcat/ într-o haină şi-o manta:/ Un toiag rezemat de gît,/ Bătrîn, vlăguit/ Şi viclean./ Nare zi bună în lumea aceasta,/ Dar despre el/ Se spune aşa:/ E prostul de losif. — Deschamps, II, p. 348, nr. 314. 129. Să nu facă de rîs Biserica Domnului. — Din Johann Eck's Pfarrbuch für U. L. Frau in Ingolstadt, în citata Archiv/. Kulturgesch.,Vlll, p. 103.

154 130. Joseph Seitz, Die Verehrung des hl. Joseph in ihrer geschichtl. Entwicklung, Freiburg, Herder, 1908. 131. Dumnezeu a vrut ca ea să ia de bărbat pe omul sfînt losif, care era bătrîn şi drept; pentru că Dumnezeu a vrut să se nască la umbra căsătoriei, ca să asculte de legea care avea statornicire pe atunci, ca să scape de gura lumii. — Le livre du chevalier de la Tour-Landry, p. 212. 132. Cuvîntul suflet este de genul feminin atît în limbile romanice occidentale cît şi în limbile germanice (n.t.). 133. Dacă-Ńi face plăcere, am să mă însor şi am să am o droaie de copii şi familie numeroasă. 134. Sînt neagră, dar frumoasă. 135. Cu toate că fata aceasta este neagră, totuşi este drăgălaşă şi are o bună alcătuire a trupului şi mădularelor, şi e foarte nimerită ca să facă o droaie de copii. 136. Fiul meu drag mi-a spus că e neagră şi brunetă. Desigur, vreau ca nevasta lui să fie tînără, bine crescută, plăcută, drăgălaşă şi frumoasă şi să aibă mădulare frumoase. 137. Ia-o, căci e plăcuta/ Ca să-şi iubească bine blîndul ibovnic;/ Acum ia din bunurile noastre din plin/ Şi dă-i ei din belşug. — Biblioteca NaŃională, Mss. fr., 1875, în Ch. Oulmont, Le Verger, le Temple et la Cellule, essai sur la sensualité dans les Oeuvres de mystique religieuse, Paris, 1912, p. 284 ss. 138. Cu privire la figurile sfinŃilor, v. mai ales E. Mâle, L'art religieux à la fin moyen âge, cap. IV. 139. Sînt cinci sfinŃi, în pomelnic,/ Şi cinci sfinte, cărora Dumnezeu le-a dat harul/ Binecuvîntîndu-i la sfîrşitul vieŃii,/ Ca oricui îi va ruga din inimă/ în orice primejdie, Dumnezeu îi va îndeplini/ Rugăciunile, pentru orice necaz./ înŃelept este aşadar cel care îi va sluji pe aceştia cinci:/ Gheor-ghe, Dionisie, Cristofor, Gil şi Vlasie. — Deschamps, I, p. 114, nr. 32, VI, p. 243, nr. 1237. 140. Doamne, care pe sfinŃii tăi aleşi Gheorghe etc. etc. i-ai ridicat mai presus de toŃi ceilalŃi, dîndu-le drepturi deosebite, ca toŃi cei ce la ananghie le cer ajutor, după făgăduinŃa harului tău, să aibă parte de urmarea mîntuitoare a rugăciunii lor. — Liturghierul din Bamberg din 1490, în Uhrig, Die 14 hl. Nothelfer, XIV Auxiliatores, Theol. Quartalschrift, LXX, 1888, p. 72; cf. Liturghierul din Utrecht din 1514 şi Liturghierul dominican din 1550, Acta sanctorum Aprilis, III, p. 149, 141. Op. cit. 142. Erasmus, Ratio seu methodus compendia perveniendi ad veram theologiam, ed. Basel, 1520, p. 171. 143. În balada lui Deschamps citată ceva mai sus, apare şi Marta, care a ucis monstrul Tarasque la Tarascon (n.a. ). 144. Arză-m-ar sfîntul Anton ! 145. Arză-l-ar sfîntul Anton de bordel, arză-l-ar sfîntul Anton de cal ! — Oeuvres de Coquillart, Ch. d'Héricauk, Bibi. elzevirienne, 1857, II, p. 281. 146. Sfîntul Anton îmi vinde prea scump/ Boala lui, adică focul pe care mi-î aprinde în trup. 147. Sfîntul Mor te va face să nu tremuri. — Deschamps, nr. 1230, VI, p. 232. 148. Rob. Gaguini, Epistolae et Orationes, ed. Thuasne, II, p. 176. în-tr-un sat din Brabantul de Nord, pe la 1900, i se spunea unui anumit infirm, ca să poată fi deosebit de omonimi: „ăl cu picior de Pius" (n.a.). 149. Colloquia, Exeqitiae Seraphicae, ed. Elzev., 1636, p. 620. 150. Gargantua, cap. 45. 151. Apologie pour Hérodote, cap. 38, ed. Ristelhuber, 1879, II, p. 324. 152. Nu faceŃi zei de argint,/ De aur, de lemn, de piatră sau de bronz,/ Care îndeamnă poporul la idolatrie.../ Căci lucrarea este o formă plăcută;/ Zugrăveala ei, de care mă plîng,/ FrumuseŃea aurului sclipitor,/ Fac pe mulŃi oameni şovăitori din popor să creadă/ Că sînt sigur

155 zei,/ Şi slujesc cu gînduri nebuneşti/ Asemenea icoane care se găsesc cu duiumul/ în biserici, unde punem prea multe;/ E foarte rău: pe scurt,/ Nu ne închinăm unor asemenea lucruri înşelătoare./ .../ Măria ta, credem într-un singur Dumnezeu/ Si să i ne închinăm cu totul/ La cîmp, pretutindeni, căci e lucru cuminte,/ Nu unor zei neadevăraŃi, nici fierului nici magnetului,/ Nici unor pietre fără minte:/ Nu ne închinăm unor asemenea lucruri înşelătoare. — Deschamps, VIII, p. 201, nr. 1489. 153. Gerson, De Angelis, Opera, III, p. 1481; Depreaceptis decalogi, I, p. 431; Oratio ad bonum angelum sttum, III, p. 511; Tractattis VIII super Magnificat, VI, p. 370; cf. III, pp. 137, 553, 739. 154. înclinarea spre studiu a teologilor. 155. Opera, IV, p. 389. 156. Cap de mort. — Nume dat de alchimişti reziduului rezultat din analizele lor; p. ext.: reziduu (n.t.). 157. În legătură cu acest capitol, cf. şi însemnările autobiografice ale ciudatului Opicinus de Canistris, editate de R. Salomon, Das Weltbild eines avignonesischen Klerikers, Vorträge der Bibliothek Wartburg, 1926-l927, 1930 (n.a.). 250 <titlu> Capitolul XIII <titlu> Tipuri de viaŃă religioasă Poporul trăia în general în rutina unei religii complet exteriorizate, cu o credinŃă foarte fermă, care e drept că producea temeri şi extazuri, dar nu-i punea pe oamenii fără carte în faŃa nici unei probleme şi a nici unei dispute spirituale, cum avea să facă protestantismul. Blînda lipsă de respect şi prozaismul de toate zilele alternau cu cele mai calde emoŃii de evlavie pasionată, care cuprindeau mereu poporul în mod spasmodic. Nu trebuie să căutăm a înŃelege necurmata opoziŃie dintre tensiunea religioasă puternică şi cea slabă, împărŃind turma în credincioşi si necredincioşi, ca şi cum o parte a poporului ar fi trăit în permanenŃă la un înalt nivel religios, în timp ce cucernicia celorlalŃi n-ar fi fost decît aparentă. Felul în care ne reprezentăm pietismul din epoca de sfîrşit a Evului Mediu în Olanda de nord si în Germania de Jos ne-ar putea duce cu uşurinŃă pe un drum greşit, în devoŃiunea modernă a mînăsti-rilor de fraŃi călugări şi a windesheimerilor, unele cercuri pietiste se despărŃiseră într-adevăr de viaŃa lumească; în cadrul lor, tensiunea religioasă era în permanenŃă normală; evlavioase prin excelenŃă, ele se aflau în contrast cu marea masă. Dar FranŃa şi partea de sud a łărilor de Jos n-au cunoscut aproape deloc acest fenomen în forma unei mişcări organizate. Totuşi, starea de spirit care a stat la baza devoŃiunii moderne şi-a făcut acolo efectul la fel ca în Ńinutul liniştit de pe Ijsel <nota 1>. În sud însă nu s-a ajuns la o asemenea separare; devoŃiunea profundă a rămas acolo o parte a vieŃii religioase generale; ea se manifesta din cînd în cînd, mai violent şi mai scurt. Este deosebirea care separă pînă în ziua de azi popoarele romanice de cele nordice: sudicii privesc o controversă mai puŃin grav, simt mai puŃin nevoia să tragă din ea pînă şi ultimele consecinŃe, pot 251 lega mai uşor atitudinea ironică familiară a vieŃii de toate zilele, de înalta exaltare a clipei de har. DispreŃul faŃă de cler, care străbate ca un rîu subteran întreaga cultură medievală, alături de înalta cinstire a preoŃimii, se poate explica în parte prin laicizarea înaltului cler şi prin extrema declasare a celui inferior şi în parte prin vechi instincte păgîne. Sufletul popular, incomplet

156 creştinat, nu se dezbărase niciodată cu totul de aversiunea faŃă de bărbatul care nu are voie să lupte şi care este nevoit să trăiască în castitate, înfumurarea cavalerească, avînd rădăcini în vitejie şi în dragoste, respingea, la fel ca mintea populară necioplită, idealul spiritual. Degenerarea clerului a completat restul; ca urmare, clasele sociale de sus şi cele de jos au făcut haz, timp de secole, de figura călugărului libertin şi a monahului hulpav şi gras. O ură latentă împotriva clerului a existat întotdeauna. Cu cît mai violent tuna un predicator împotriva păcatelor propriei sale tagme, cu atît mai bucuros îl asculta poporul <nota 2>. De îndată ce predicatorul — zice Bernardin din Siena — îşi începe atacul împotriva preoŃilor, auditorii uită restul; nu există mijloc mai sigur de a Ńine trează atenŃia, cînd celor din popor li se face somn, sau le e prea cald, sau prea frig. Atunci se trezesc si se dispun cu toŃii <nota 3>. În timp ce, pe de o parte, violenta emoŃie religioasă, pricinuită în secolele al paisprezecelea şi al cincisprezecelea de către predicatorii populari itineranŃi se datorează unei reînvieri a ordinelor de călugări cerşetori, pe de altă parte tocmai degenerarea călugărilor cerşetori face din ei obiectul curent al ironiilor şi al dispreŃului. Preotul nedemn din literatura nuvelistică, prezentat ca un biet salariat, care face slujba pentru trei feŃe simandicoase, sau la care maimarii sînt abonaŃi pentru spovedanie, „pour absoudre du tout" <nota 4>, este de obicei un călugăr cerşetor <nota 5>. Molinet, om altminteri foarte evlavios, dă expresie ironiei curente la adresa ordinelor de călugări cerşetori, într-o urare de anul nou : Prions Dieu que les Jacobins Puissent manger les Augustins, Et les Carmes soient pendus Des cordes des Frères Menus <nota 6> NoŃiunea dogmatică a sărăciei, aşa cum era materializată la ordinele de călugări cerşetori, nu mai mulŃumea spiritul, în opoziŃie 252 cu sărăcia simbolică formală, ca idee spirituală, lumea începe să vadă mizeria socială reală. Anglia, unde există înŃelegere, mai devreme decît în alte Ńări, pentru un aspect economic al lucrurilor, este Ńara în care se manifestă limpede, către sfîrşitul secolului al XIV-lea, noul punct de vedere, prevestit cu mult înainte. Autorul acelui minunat poem vizionar şi nebulos The Vision concerning Piers the Plowman (Viziunea despre Piers plugarul) a văzut cel dintîi mulŃimile muncitoare şi muncite şi, plin de ură împotriva călugărilor cerşetori, împotriva trîntorilor, a risipitorilor şi a falşilor schilozi, validi mendicantes <nota 7>, această plagă a Evului Mediu, a glorificat sfinŃenia muncii. Dar şi în cercurile teologice înalte, un om ca Pierre d'Ailly nu se fereşte să opună călugărilor cerşetori pe vere pauperes, săracii adevăraŃi, şi nu e o întîmplare că devoŃii moderni, atunci cînd au imprimat seriozitate credinŃei, au ajuns într-un anumit antagonism cu ordinele de călugări cerşetori. Tot ce aflăm despre viaŃa religioasă de toate zilele din acea epocă, evocă fără încetare alternanŃa dintre două extreme aproape opuse. Pornirea şi ura împotriva preoŃilor şi călugărilor nu sînt decît reversul unui ataşament şi al unui respect general şi profund. De asemenea, superficialitatea naivă în felul de a privi îndatoririle religioase alternează cu o sinceritate exagerată, în 1437, după înapoierea regelui FranŃei în capitala sa, are loc un parastas foarte solemn, pentru sufletul contelui de Armagnac, victima cu a cărui ucidere începuseră anii tulburi, acum încheiaŃi. Poporul se îndreaptă într-acolo puhoi, dar e foarte dezamăgit că nu se împart bani. Căci s-au dus la parastas — zice burghezul din Paris — cel puŃin patru mii de persoane, care nu s-ar fi dus dacă n-ar fi crezut că are să li se dea ceva. „Et le maudirent qui avant prièrent pour lui." <nota 8> Totuşi, aceeaşi populaŃie a Parisului

157 priveşte cu un potop de lacrimi numeroasele procesiuni şi se înfioară auzind cuvîntul unui predicator itinerant. Ghillebert de Lannoy a văzut la Rotterdam un preot care a potolit o răscoală înfăŃişînd Corpus Domini <nota 9>. Marele antagonism şi puternicele modificări de tensiune se manifestă atît în viaŃa religioasă a individului cultivat, cît şi în cea a masei ignorante. Iluminarea religioasă vine întotdeauna dintr-o lovitură, este întotdeauna o repetare palidă a ceea ce a resimŃit Francise atunci cînd a auzit deodată cuvintele Evangheliei ca o poruncă directă. Un cavaler aude slujba botezului, aşa cum a mai auzit-o 253 poate de douăzeci de ori; dar brusc e pătruns de întreaga sfinŃenie şi de minunatul efect al acelor cuvinte şi îşi propune ca de acum încolo să-i izgonească pe diavol numai amintindu-şi de botez, fără să facă semnul crucii <nota 10>. Le Jouvencel urmează să asiste la o luptă; adversarii sînt gata să jure pe hostie că au, fiecare, dreptate. Deodată, cavalerul e pătruns de adevărul necesar şi absolut că unul dintre aceste jurăminte trebuie să fie neapărat fals, că unul dintre cei doi adversari se osîndeşte la iad, şi zice: nu juraŃi, ci luptaŃi doar pentru miza de cinci sute de scuzi, fără să rostiŃi vreun jurămînt <nota 11>. Evlavia înaltelor notabilităŃi, cu balastul greu al vieŃii lor de mare fast şi de plăceri intense are, adeseori, tocmai de aceea, aspectul spasmodic care caracterizează şi evlavia populară. Carol al V-lea al FranŃei lasă adesea încurcată vînătoarea în clipa cea mai palpitantă, ca să se ducă la biserică <nota 12>. Tînăra Anne de Bourgogne, soŃia lui Bedford, regentul englez în FranŃa cucerită, îi scandalizează într-o zi pe burghezii din Paris pentru că trece într-o cavalcadă sălbatică şi stropeşte cu noroi o procesiune. Dar altă dată părăseşte la miezul nopŃii vîrtejul pestriŃ al unei serbări de curte, ca să asculte la Celestini utrenia. Iar trista ei moarte timpurie şi-o datorează bolii contractate cu prilejul vizitării bolnavilor săraci <nota 13> de la HôtelDieu <nota 14>. ContradicŃia dintre cucernicie şi păcat prezintă extreme enigmatice într-o figură ca cea a lui Ludovic de Orléans, cel mai pasional om de lume dintre toŃi marii slujitori ai luxuriei şi plăcerilor. Se ocupă chiar şi cu magia şi refuză să renunŃe la ea <nota 15>. Acelaşi Orléans este însă şi atît de cuvios, încît îşi are chilia lui la Celestini, în pavilionul comun; duce o viaŃă monahală, ascultă utrenia la miezul nopŃii, şi uneori cinci sau şase slujbe pe zi <nota 16>. îngrozitoare este simultaneitatea dintre religiozitate şi fărădelege la Gilles de Rais, care în mijlocul infanticidelor sale de la Machecoul organizează o slujbă permanentă în cinstea copilaşilor InocenŃi şi pentru mîn-tuirea sufletului său şi se miră cînd judecătorii îl acuză de erezie. Cu toate că la alŃii cucernicia nu se împerechează cu păcate mai puŃin sîngeroase, tipul de om de lume evlavios se regăseşte adesea: barbarul Gaston Phébus, conte de Foix, frivolul rege René, rafinatul Charles d'Orléans. AmbiŃiosul şi crudul loan de Bavaria vine deghizat la Lidwina de Schiedam ca să-i vorbească despre starea sufletului său <nota 17>. Jean Coustain, necredinciosul slujitor al lui Filip 254 cel Bun, un ateu, care nu se ducea la biserică aproape deloc şi nu dădea niciodată de pomană, cînd ajunge în mîinile călăului se întoarce Ia Dumnezeu cu o invocare plină de pasiune, rostită în asprul lui patois <nota 18> burgund <nota 19>. Însuşi Filip cel Bun este unul dintre cele mai izbitoare exemple ale acestei combinaŃii de cucernicie cu spirit monden. Omul cu ospeŃe de pomină şi cu numeroşi bastarzi, cu viclene calcule politice, cu o formidabilă mîndrie şi mînie, este pios de-a binelea. Obişnuieşte să rămînă în capela lui mult timp după slujbă. Posteşte patru zile pe săptămînă cu apă şi pîine şi

158 în plus în toate zilele de ajun ale sărbătorilor Maicii Domnului şi ale apostolilor. Uneori, pînă la ora patru după-amiază nu mănîncă nimic. Dă mult de pomană, şi în taină. Tot în taină pune să se facă parastase de sufletul tuturor oamenilor săi decedaŃi, si după un tarif fix: 400 pînă la 500 pentru un baron, 300 pentru un cavaler, 200 pentru un nobil, 100 pentru un varlet <nota 20>. După surpriza de la Luxembourg, rămîne după slujbă atît de mult timp adîncit în rugăciunile lui obişnuite şi apoi în nişte rugăciuni speciale de mulŃumire, încît suita, care îl aşteaptă călare, pentru că lupta nu se sfîrşise încă, se impacientează: ducele ar putea să amîne pe altă dată rugăciunile. II previne că e în primejdie dacă mai zăboveşte; dar Filip răspunde doar atît: „Si Dieu m'a donné victoire, il me la gardera." <nota 21> În toate acestea nu trebuie căutat nici falsă evlavie, nici bigotism van, ci o încordare între doi poli spirituali, care în conştiinŃa modernă aproape că nu mai există. Dualismul absolut în modul de a concepe lumea păcătoasă în opoziŃie cu împărăŃia lui Dumnezeu îngăduie această posibilitate, în spiritul medieval, toate sentimentele mai înalte şi mai pure sînt absorbite de religie, în timp ce instinctele fireşti, senzoriale, respinse conştient, trebuie să scadă pînă la nivelul lumesc, considerat păcătos. In conştiinŃa medievală se formează, ca să spunem aşa, două concepŃii de viaŃă concomitente; concepŃia cucernică, ascetică, a atras spre sine toate simŃămintele morale; cu atît mai neînfrînat se răzbună concepŃia lumească, lăsată cu totul în seama diavolului. Cînd una dintre aceste două concepŃii domină complet, atunci îl vedem ori pe păcătosul sfînt, ori pe cel desfrînat; dar de obicei, ele ajung în echilibru nestabil, cu o largă amplitudine de oscilaŃie, şi vedem nişte oameni pătimaşi, 255 ale căror păcate flagrante fac uneori să erupă cu atît mai violent copleşitoarea lor evlavie. Cînd vedem că un poet medieval întocmeşte cele mai cucernice panegirice, alături de tot felul de texte profanatoare sau obscene — aşa cum fac mulŃi: Deschamps, Antoine de la Salle, Jean Molinet — atunci există şi mai puŃine motive decît la un poet modem de a-i împărŃi producŃiile pe perioade ipotetice de viaŃă lumească şi de introspecŃie. ContradicŃia, care pentru noi este aproape de neînŃeles, trebuie acceptată. Se întîlnesc amestecuri ciudate ale fastului bizar al epocii cu de-voŃiunea strictă. Nevoia imperioasă de a împodobi şi de a reprezenta în chip pestriŃ toate aspectele vieŃii nu se manifestă numai în supraîncărcarea credinŃei cu pictură, giuvaergerie şi sculptură. Chiar şi în haina vieŃii spirituale pătrunde uneori această foame de culoare şi splendoare. Fratele Thomas tună şi fulgeră violent împotriva oricărui lux şi oricărei risipe, dar propria sa tribună, din care vorbeşte, a fost acoperită de popor cu cele mai bogate tapiserii ce se puteau procura <nota 22>. Philippe de Mézières este cel mai desăvîrşit tip al acestei evlavii pline de fast. Pentru ordinul Patimilor, pe care voia să-l înfiinŃeze, stabilise cu minuŃiozitate tot ceea ce era în legătură cu îmbrăcămintea. Visează o simfonie de culori. Cavalerii se vor îmbrăca, în funcŃie de rang, în roşu, în verde, în stacojiu, în azuriu, iar marele maestru în alb; albe vor fi şi hainele festive. Crucea va fi roşie, brîul de piele sau de mătase cu cataramă de corn şi cu ornamente de aramă aurită. Cizmele vor fi negre, iar gluga roşie. Chiar şi îmbrăcămintea ordinală a fraŃilor, servanŃilor, scribilor şi femeilor este descrisă amănunŃit <nota 23>. Ordinul acesta nu s-a realizat; Philippe de Mézières a rămas toată viaŃa marele fantast şi făuritor de planuri al cruciadei. A găsit însă la Paris, în mînăstirea Celestinilor, locul care putea să-l satisfacă: pe cît era de auster ordinul, pe atît sclipeau de aur şi nestemate biserica şi mînăstirea, un mausoleu de suverani de ambele sexe <nota 24>. Christine de Pisan considera că biserica este desăvîrşită ca frumuseŃe. Mézières a stat acolo ca laic, a împărtăşit viaŃa aspră a monahilor şi a rămas totuşi în contact cu feŃele simandicoase şi cu spiritele de elită ale vremii lui, ca un pendant artistico-modern al lui Gerard Groote. L-a atras şi pe princiarul său prieten Orléans care şi-a găsit acolo liniştea după o viaŃă agitată şi totodată un loc de veşnică odihnă timpuriu.

îşi luase rămas-bun de la lume. cînd simte că i se apropie moartea. Sîntem în Evul Mediu. statornicite prin multe exemple sfinte. legat cu trei funii de o scîndură. prietenul intim şi învăŃătorul spiritual al lui Philippe de Mézières. împreună cu şase cavaleri ai ordinului Sfîn-tului Mauriciu. de picioare. acolo să fie lăsat să zacă pînă ce va fi pus în groapă. a pus să i se zidească o sihăstrie şi o capelă. pentru el însuşi. şi-au căutat amîndoi locul prielnic pentru satisfacerea dragostei lor de artă în casa celor mai severe ordine monahale. în apropiere de Angers. această dispoziŃie din 1392 a dispărut cu totul. In ultimele. în secolul al XVIII-lea ? Un duce al Savoiei. în mod cît mai impresionant. Martin." <nota 29> Regulile de înmormîntare. de fier. în ceasul cel de pe urmă să i se pună în jurul gîtului un lanŃ greu. în veşmîntul ordinului iubiŃilor săi celestini. în pielea goală. iar Filip al Burgundiei la cartusianii de la Champol. şi de două epitafuri. la vînătoare. ba chiar şi caprele şi cîinii. care îşi cedase prebenda şi se hrănea cu pîine neagră şi cu fructe sălbatice. E aproape de la sine înŃeles că acest spirit protocolar şi ceremonios. conŃin o umilinŃă mai puŃin pitorească. cu brîu aurit. în care să fie azvîrlit „hoitul bietului pelerin". şi el. aceasta să înlocuiască sicriul împodobit şi costisitor. pe care a împodobit-o cu picturi şi alegorii. se face sihastru. cînd a murit. Şi să nu fie înştiinŃat nimeni. Mézières a avut parte de o înmormîntare obişnuită. îmbrăcat sărăcăcios. pe care i s-ar fi pictat. care sînt. „se Dieu l'eust tant hay qu'il fust mors es cours des princes de ce monde" <nota 31>. acoperită cu doi coŃi de canava sau de pînză neagră crudă. a fost şi autorul a numeroase testamente. Regele. il faisoit semblables entrées par humilité. numai poză. Nu mai este decît un singur pas de la acest fast în devoŃiune pînă la exteriorizările umilinŃei hiperbolice. şi ele. urmînd în felul acesta exemplul sfîntului Francise. o întîmplare că cei doi iubitori de fast. la îndemnul sfintei Colette. . un sihastru: un preot. ucenicul admirator.159 256 Nu e. iar în 1405." Mézières. După el urma un elegant cortegiu de curte. Scîndură. cere să fie băgat într-un sac. A adăugat. sau în plină Renaştere. cruce de aur şi vin bun <nota 27>. Bătrînul rege René a descoperit. mişcat de severa virtute a anahoretului. care. De îndată ce-şi va da sufletul. aşa cum e. vrea să-şi întreacă învăŃătorul în smerenie fantezistă. să fie tîrîtă în acelaşi fel spre groapă. poate. Ludovic de Orléans şi unchiul său Filip cel îndrăzneŃ al Burgundiei. întocmitor de planuri şi elaborator de amănunte. deşertul blazon lumesc. Sfîntul Pierre Thomas. nu cumva. „telle sans aultre difference que les civiers en quoy l'on porte les fiens et les ordures communément" <nota 28>. pusese să fie dus într-un hîrdău cu bălegar. unde contrastul cu viaŃa monahilor făcea să strălucească şi mai puternic fastul: Orléans la Celestini. sau. lîngă Dijon. adică în pielea goală. dacă se poate <nota 30>. ceruse să fie culcat pe jos în ceasul morŃii. desigur. Pleca adeseori într-acolo. Peste mormînt să i se pună o mică piatră funerară. menite să scoată în evidenŃă. şi cei ce-i vor îndeplini ultima dorinŃă. să fie tîrît. glugă roşie. să i se lege o sfoară de gît şi să fie culcat pe jos. „Să mă îngropaŃi — zice 257 Pierre Thomas — la intrarea în cor. cu braŃele întinse şi încrucişate. pentru ca toŃi oamenii să fie nevoiŃi să mă calce în picioare. care. „Et ouys racompter et dire — zice La Marche plin de admiraŃie — que en toute les villes où il venoit. decît bunul său prieten întru Dumnezeu. ca să stea la taifas în „son cher ermitage de Reculée" <nota 25> cu artiştii şi învăŃaŃii lui <nota 26>. toată nimicnicia răposatului. o grădină şi o modestă casă de Ńară. pînă la cor. Regele. Olivier de la Marche păstra din anii adolescenŃei sale amintirea intrării în capitală a regelui Jacques de Bourbon al Neapolu-lui.

a cărui carieră nu se deosebeşte cu nimic de cea a atîtor pretendenŃi la tron şi comandanŃi de arme ai vremii lui. ba chiar care îmbină. dincolo Bernardin din Siena. Jean de Montfort. Nu o singură dată. rămîne pînă în 1356 în Anglia. iar cearta pentru Bretania coincide cu începutul Războiului de o sută de ani. mai sînt cei liniştiŃi. ceea ce fusese întotdeauna. Ca băiat. loan Capistrano. uneori cu cea mai mare forŃă. luptînd vitejeşte alături de Bertrand du Guesclin şi de Beaumanoir. pe paie. Marii cheltuitori de energie nu dobîndesc faima sfinŃeniei decît atunci cînd faptele lor sînt aureolate de aparenŃa unei vieŃi supranaturale. Abia în 1362 poate relua lupta pentru ducat. Departe de marile curente care au împins civilizaŃia pe făgaşuri noi. Romantismul sfinŃeniei ar putea fi socotit ca echivalent cu romantismul cavalerismului. oricît de mari ar fi ele. Luat prizonier în 1347. lîngă patul soŃiei sale. extaticii. Omul nu devine sfînt pentru meritele sale social-biseri-ceşti. Nicolaus Cusanus nu. Între 258 aceste două tipuri se află cei care au cîte ceva din ambele extreme. în toate timpurile. Aici este în primul rînd important să se observe că cercurile culturii rafinate a fastului. secolul al XVlea nu i-a adăugat încă nici un element care să prevestească epoca nouă. sau de a le crea în literatură. dusese încă din tinereŃe o viaŃă de asceză severă. Francise Xavier. cunoscut de noi. Unul dintre ei este Charles de Blois. trăiesc sfinŃii mari. decît în faptele mari. înŃelegînd prin aceasta: nevoia de a vedea întrupate într-un om anumite reprezentări ideale ale unei forme de viaŃă determinate. Jeanne de Penthièvre. Doarme pe jos. şi în cealaltă. însuşirile ambelor tipuri. Idealului sfinŃeniei — aproape că s-ar putea spune: romantismul sfinŃeniei —. Pe lîngă aceştia. iar aceştia nu se deosebesc prin nici o trăsătură esenŃială de cei ai Evului Mediu timpuriu. şi după. dar partizanul său Dionisie Cartusianul da <nota 33>. contactele lor cu acest din urmă ideal nu sînt prea numeroase. idealul sfinŃeniei a rămas. dar nici absente. ci pentru minunata lui cucernicie. La moartea lui ostăşească i se . în al XV-lea şi în al XIV-lea. ca şi înainte de marea criză. Este de remarcat că romantismul sfinŃeniei. Tipurile de sfinŃi ai Contrareformei sînt aidoma cu cei ai Evului Mediu tîrziu. ca de pildă Alois Gonzaga în secolul al XVI-lea. aceleaşi care au continuat să slăvească si să cultive idealul cavaleresc pînă dincolo de hotarele Evului Mediu. Găseşte ca adversar un alt pretendent. unchi al lui Jean de Blois de Gouda şi Schoonhoven. Contele de Blois acceptă lupta cavalereşte şi se bate ca cei mai buni comandanŃi de oşti ai vremii sale. La căsătorie i se pusese condiŃia să preia blazonul şi deviza ducatului. Nici chiar Renaşterea n-a modificat idealul sfinŃeniei. Vicente Ferrer. Pierre de Luxembourg. Francise de Paola. Prin forŃa lucrurilor. Sfîntul este în afară de timp. ca şi misticul. cu puŃin înainte de asediul oraşului Calais. puse în slujba exaltării culturii religioase. 259 Acest erou militar. care se apropie de tipul de sfînt musulman si de cel budist. pentru a-şi găsi cu acest prilej moartea la Aurai în 1364. Prin mamă se trăgea din casa de Valois. iar prin căsătoria lui cu moştenitoarea Bretaniei. chiar cercurile princiare au furnizat în epoca aceea cîte un sfînt. a avut parte de o luptă pentru tron care i-a umplut cea mai mare parte a vieŃii. ai cuvîntului fierbinte şi ai faptei înflăcărate: aici IgnaŃiu de Loyola. apărarea pretenŃiilor lui Montfort este una din implicaŃiile care îl aduc pe Eduard al Ill-lea în FranŃa. se complace mult mai mult în extremele stimulatoare de fantezie ale smereniei si abstinenŃei. tatăl lui îi interzisese cărŃile educative care nu i se păreau nimerite pentru un om cu viitorul lui.160 întocmite probabil de el însuşi <nota 32>. Carol Borromeus. Şi într-o epocă. Colette. au luat poziŃie împotriva idealului sfinŃeniei.

„Douls courtois et débonnaire — îl caracterizează Froissart — vierge de son corps. după exemplul celei de la Paris. acestui ascet princiar mort de tînăr. în procesul de canonizare. cu demnităŃi bisericeşti: mai întîi diferite funcŃii canonice. ci un entuziast al autoflagelării încă din adolescenŃă. încă de cînd era băiat de opt ani. de la La Roche-Derrien. strict închisă. în locul din Avignon unde se afla îngropat trupul lui Pierre de Luxembourg a ctitorit regele o mînăstire a Celestinilor. Nu avea încă optsprezece ani. Guy. apoi. cînd moare." <nota 35> Ciudat. dezvoltat prematur şi care încă de copil nu cunoaşte nimic altceva decît seriozitatea unei credinŃe stricte şi meticuloase. Se spovedeşte în fiecare seară. unde se întîlneşte. S-a născut în 1369. André de Luxembourg. Poporul află şi îi presară drumul cu paie şi pături. La proces. anturajul său nobil încearcă să-i scoată din . la Baes-weiler (1371). canonizarea. sau că secolul al XIV-lea admitea contradicŃii. apoi demnitatea de cardinal. are trăsături jalnice.witted saint" <nota 36>: spiritul îngust. Imediat după moartea lui. în 1387. în timpul captivităŃii lui la Londra obişnuieşte să se ducă la cimitir. nu. care duce la declararea lui ca preafericit. în capela sfîntului <nota 38>. care nu poate să trăiască decît într-o lume mică." <nota 39> La început. Pierre Salmon povesteşte că a asistat la liturghie. vin ca martori cei mai mari seniori ai FranŃei: fratele lui Pierre. moult large aumosnier. veneratul ocrotitor al Bretaniei. et plusieur aultre chevalier et escuier de Bretagne.161 găseşte sub armură tîrsîna de pocăinŃă. care a jucat în secolul al XIV-lea un rol atît de notoriu în imperiul german. rudele lui princiare. spunînd că nici un creştin nu trebuie să adoarmă în păcat. Se poate presupune că Froissart s-a înşelat. Pierre de Luxembourg. de copil. în 1371 are loc la Angers procesul. care e sprijinită de consistoriul catedralei din Paris şi de Universitate. care era în vremea aceea sanctuarul preferat al cercurilor princiare. de gînduri cucernice. care are loc în 1389. ar fi avut un bastard. să cadă în lupta dintre Brabant şi Gelre. nu ne pune în faŃa unei probleme asemănătoare. După eliberarea sa vrea să se ducă la Tréguier desculŃ. Istoria lui spirituală duce la aceeaşi mînăstire a Celestinilor din Paris. cîŃiva ani mai tîrziu. le viaire sus ses ennemis. zice el. „Là fu occis en bon couvenant li dis messires Charles de Blois. Le plus du jour et de la nuit il estoit en oraisons. unde fusese luat prizonier. la vîrsta de cincisprezece ani. pun totul în mişcare pentru a obŃine canonizarea lui. pe care noi le considerăm excluse. ca să rostească în genunchi psalmul De profundes. dar veneraŃia care să poată justifica cererea era de mult recunoscută şi a continuat nestingherită. şi numaidecît se depun stăruinŃi la Avignon ca să fie canonizat. Portretul făcut de martori. eparhia Metz. căci este scris că Domnul nostru a plîns. cu Philippe de Mézières. Acest Charles de Blois. dar contele de Blois alege alt drum şi-şi sfîşie picioarele. nu s-a făcut (în 1527 a avut loc declararea lui ca preafericit). deci nu mult înainte ca 260 tatăl său. prin Ńinutul acoperit de zăpadă. ca şi la curtea franceză şi la cea burgundă. pînă la racla sfîntului Yves. deoarece Charles de Blois nu era un convertit. printre care Ludovic de Anjou. Enguerrand de Coucy. încît nu mai poate umbla cincisprezece săptămîni <nota 34>. En toute sa vye il n'y ot fors humilité. refuză. îşi ceartă fratele cînd acesta rîde. înainte de culcare. ce-i drept. dar nu că a rîs vreodată. Ludovic de Bourbon. et uns siens filz bastars qui s'appeloit messires Jehans de Blois. a cărui viaŃă o descrisese în timpul captivităŃii. Pierre de Luxembourg era un băiat bolnav de tuberculoză. este o exemplificare izbitoare a ceea ce William James numeşte „the under. ginerele lui. acolo zac cei care mi-au ucis părinŃii şi prietenii şi care au dat foc caselor. Acest vlăstar al familiei conŃilor de Luxembourg. dacă e să-l credem pe Froissart. Cele mai importante notabilităŃi iau parte la acŃiune: regele FranŃei face cererea. Ducii de Orléans. ViaŃa altui sfînt din înalta aristocraŃie a epocii. Datorită nepăsării papei de la Avignon. E încărcat. Berry şi Burgundia au venit să pună piatra fundamentală în faŃa regelui <nota 37>. Scutierul breton. pe care îl roagă să-i dea răspunsurile.

i se răspunde: „Eşti mult prea înalt. Şi cum ai putea să predici pentru cruciadă ?" O clipă ni se pare că întrezărim fondul acestei minŃi strîmbe şi rigide. avînd el însuşi o înfăŃişare groaznică din pricina murdăriei şi paraziŃilor. „Je vois bien — 261 spune Pierre — qu'on me veut faire venir de bonne voye à la mal-vaise: certes. confesorul lui — nimeni nu vrea să faci rău. răsărit în mijlocul lor ! îl vedem parcă pe bietul băiat bolnăvicios. compunea poezii cucernice. în mijlocul pompei excesive şi vieŃii trufaşe de la curtea ducilor de Berry şi Burgundia. sub povara demnităŃii sale ecleziastice. orice om te-ar recunoaşte numaidecît. pare să lipsească orice elevaŃie religioasă. si je m'y mets. veşnic ocupat cu bietele şi micile lui păcate. Cînd spune că vrea să se ducă în pelerinaj şi să predice. a murit de ftizie. o determină în 1518 pe Luiza de Savoia." <nota 40> „Seniore — răspunde maestrul Jean de Marche. orice urmă de rezervă respectuoasă. Umblă cu obiectele sfinte. confesorul nu mai avea voie să plece de lîngă el. căci un jurămînt pe crucea Sfîntului Laud preŃuia pentru Ludovic mai mult ca oricare altul. . copia reŃete şi pare să fi fost de o cuvioşie destul de cumpătată. în sfîrşit. Crucea Sfîntului Laud trebuie să vină de la Angers la Nantes anume pentru a permite acolo depunerea unui jurămînt <nota 44>. a fost găsită o ladă plină cu bileŃele. care ne ajută să cunoaştem într-o oarecare măsură raportul dintre cercurile curŃii şi sfinŃenie: şederea sfîntului Francise de Paola la curtea lui Ludovic al XI-lea. ca şi cum ar fi nişte simple leacuri băbeşti preŃioase. ca alŃi prinŃi. le citea păcatele de pe însemnări. Jean de Orléans sau de Angoulême era fratele mai mic al lui Charles. Putea fi văzut noaptea cum scrie. certes. Uneori bătea zadarnic la uşa camerei lor de dormit. Un sfînt. Se scula. printre strămoşii direcŃi. în toiul nopŃii. încît nu e nevoie să fie tratat aici în mod amănunŃit. je feray tant que tout le monde parlera de moy. Tipul ciudat al cucerniciei regelui este atît de cunoscut." E limpede că rudele de rang înalt. Mai este un caz. Trăise de la doisprezece pînă la patruzeci şi cinci de ani în captivitate engleză. Şi cînd. Chiar şi spovedania devenise la el un fel de manie. cu scopul de a-l beatifica pe Jean d'Angoulême. în patima lui pentru pelerinaje şi procesiuni. Dacă i se dădea ascultare. după ce ceruse să fie îngropat de săraci. au simŃit admiraŃie şi mîn-drie. scriind ore întregi. poetul. ca să se spovedească unuia dintre capelanii săi. să-i solicite episcopului de Angoulême efectuarea unei cercetări. Eforturile pentru beatificarea lui au continuat pînă în secolul al XVIIlea. Nu se mulŃumise să colecŃioneze cărŃi.162 cap planurile de renunŃare la lume. ajunsese către sfîrşitul vieŃii la două pe zi. şi încă un sfînt atît de tînăr. prezintă toate însuşirile celui mai nemijlocit şi mai naiv fetişism. iar apoi dusese o viaŃă cucernică şi retrasă la castelul său de la Cognac. pînă la moarte (1467). îşi recupera lipsa după aceea. făceau pe surzii. pe care păcatele acestei scurte vieŃi fuseseră însemnate zi cu zi <nota 41>. şi bunicul lui Francise I. ci le şi citise. DorinŃa de a avea un sfînt chiar în casa regală. căci actul de 262 legitimare s-a păstrat. mama lui Francisc I. în fiecare zi îşi scria păcatele pe o listă. întocmise pentru uzul propriu un indice pentru Povestiri din Canterbury ale lui Chaucer. Despre el se ştie absolut sigur că a avut un bastard în Angoulême. iar dacă în timpul unei călătorii sau excursii nu le putea scrie. „qui achetois la grâce de Dieu et de la Vierge Marie à plus grans deniers que oncques ne fist roy" <nota 43>. sau cum îşi citeşte listele la lumina luminării. în felul lui de a venera moaştele. De la două sau trei spovedanii pe săptămînă. Ludovic. ci numai bine. dar fără să ducă la scopul urmărit <nota 42>. Şi n-ai putea să rabzi frigul. văzînd că înclinaŃia spre ascetism a băiatului este de nezdruncinat.

literalmente. Asceza lui e de soiul cel mai barbar. „deoarece mai fusese amăgit de diferiŃi oameni. ungîndu-se cu el pe tot trupul <nota 47>. unii au spus că regele a vrut să încerce el însuşi acŃiunea miraculoasă a faimosului ulei sfînt. printr-o intervenŃie diplomatică pe lîngă papă." <nota 49> Sfîntul Francise de Paola. i se trimit. Regele. a dorit prezenŃa sfîntului cu scopul precis ca." <nota 54> Nu-l numeşte niciodată altfel decît „le saint homme". spre a obŃine hrana adecvată pentru ciudatul său sfînt: „Monsieur de Genas. „Oudit temps le roy fist venir grant nombre et grant 263 quantité de joueurs de bas et doulx instrumens. îl roagă să-i asigure securitatea sub jurămînt. pe crucea Sfîntului Laud. În ultimele sale luni de viaŃă. referitoare la animalele exotice (reni. În bizara gospodărie a castelului Plessis-les-Tours. regele răspunde: orice alt jurămînt. pour sans cesser prier à Dieu qu'il permist qu'il ne mourust point et qu'il le laissast encores vivre. asemenea celor pe care le găsim la regii mero-vingieni. prin rugăciunile lui. în ultimele zile ale lui Ludovic. care l-a văzut pe sfînt în repetate rînduri. et vous me ferés ung fort grant plaisir. Sînt trăsături religioase. regele mai scrie personal. care a întrecut smerenia fraŃilor minoriŃi. obiectul maniei de colecŃionar al lui Ludovic. amintind de compatrioŃii săi din secolul al zecelea: Sfîntul Nilus şi Sfîntul Romuald. Nu mănîncă niciodată nici un fel de alimente animale şi cere numai rădăcini <nota 53>. de care se temuse într-un chip atît de excesiv. affin que ausdiz instrumens le roy y prensist plaisir et passetemps et pour le garder de dormir. dar acesta nu <nota 45>. în timpul ultimei sale boli. je vous prie de m'envoyer des citrons et des oranges douces et des poires muscadelles et des pastenargues. qu'il fist loger à Saint-Cosme près Tours. cot la cot cu muzicanŃi. care se mai aflau la Constantinopol. Cînd i se apropie sfîrşitul. Doarme mai mult în picioare sau rezemat. adusă din Reims. înfiinŃînd ordinul minimilor. se găseau cucernici rostitori de rugăciuni. sub haina sfinŃeniei". Ludovic tot nu se simte încă sigur. Din adolescenŃă nu mai atinsese niciodată nici o monedă. et c'est pour le saint homme qui ne mange ny chair ny poisson. un sfînt florentin local. După ce a sosit. de unde nu fusese luată niciodată. 264 . Abia dacă se poate observa o limită între mania de colecŃionar a lui Ludovic. entre lesquelz y vint plusieurs bergiers du pays de Poictou. nu i-a cunoscut niciodată numele <nota 55>. Qui souvent jouèrent devant le logis du roy. Et d'un autre costé y fist aussy venir grant nombre de bigotz. pînă şi sultanul turc îi oferă o colecŃie de moaşte. Cînd vede femei. chiar corporalul sfîntului Petru. Pe bufetul de lîngă patul de suferinŃă al regelui se găseşte chiar la Sainte Ampoule <nota 46>. aşa încît se pare că nici Commines. elani) şi cea referitoare la moaştele preŃioase. O suită de nobili îl aduce din Italia <nota 51>. cu totul împotriva voinŃei acestuia. si — instigat de medicul său personal — pune să-l spioneze pe omul lui Dumnezeu şi să-i încerce în fel şi chip puterea <nota 52>. bigottes et gens de devocion comme hermites et sainctes créatures. şi despre un agnus Dei.163 Cînd conetabilul de Saint Pol. de pretutindeni cele mai preŃioase moaşte: papa îi trimite. numită şi agnus scytbicus şi considerată ca fiind o raritate miraculoasă <nota 48>. Sfîntul trece admirabil toate aceste încercări. să-i prelungească viaŃa <nota 50>. mais ilz ne le veoyent pas. fuge. printre altele. adică o plantă. nu-şi tunde niciodată nici părul. este şi el. După ce diferite solii pe lîngă regele Neapolului nu dăduseră nici un rezultat. regele se pricepu să-şi asigure sosirea făcătorului de minuni. chemat în faŃa regelui. Dar „saint homme" îl numeau şi cei care îşi băteau joc de sosirea acestui oaspete ciudat. nici barba. où illec ilz se assemblèrent jusques au nombre de six vingtz. sihastrul din Calabria. Regele corespondează cu Lorenzo de Medici despre inelul sfîntului Zanobi.

clerici şi burghezi asaltează neîncetat chilia lui de la Roermond. împreună cu cardinalul Niccolö din Cusa." <nota 56> Totuşi. Acel „inclytus devotus ac op-timus princeps et dux" <nota 61>. Dionisie tratează atît cele mai adînci probleme cu caracter filozofic. Iar teologii erudiŃi de la Paris. că e 265 o sfîntă. făgăduieşte el. în cinstea Sfintei Sofia din Constantinopol. e primit în 1451 la Bruxelles de către duce. iar el dă fără întrerupere soluŃii pentru tot felul de dificultăŃi. asceza cea mai sălbatică. Din relatările lui Commines se degajă o rezervă timidă. Se află la fel de aproape de marii mistici. trimişi să stea de vorbă cu sfîntul în legătură cu cererea lui de a se înfiinŃa o mînăstire a minimilor la Paris. căruia îi dedică tratatul său despre viaŃa şi comportarea suveranilor. Colette a fost tratată de către casa de Burgundia cu o deosebită deferentă. pentru care scrie faimosul său manual de viaŃă creştină <nota 64>. după sfaturi. veşnic obsedat de simŃămîntul că Bisericii şi creştinătăŃii le merge rău şi că se apropie dezastre mari. însuşi Commines mărturiseşte că n-a văzut în viaŃa lui om „de si saincte vie. „Qui Dionysium legit. Interesul ducilor burgunzi pentru sfinŃii din vremea lor are un caracter mai puŃin egoist decît cel al lui Ludovic al XI-lea pentru Sfîntul Francise de Paola. qu'ilz appeloient « sainct homme >>. Scrierile lui însumează 45 de volume in-quarto. Dionisie. Şi el se află în relaŃii frecvente cu dinastia Burgundiei şi intervine ca sfătuitor al lui Filip cel Bun. Nu numai suveranii. Jean Standonck şi Jean Quentin. cu o activitate uriaşă ca autor de lucrări teologice şi ca sfetnic spiritual practic. Margareta de Bavaria. Acesta e cazul cu Sfînta Colette şi cu Preafericitul Dionisie van Ryckel. Pare că întreaga teologie medievală se revarsă încă o dată din pana lui. despre care ducele credea. ne où il semblast myeulx que le Sainct Esperit parlast par sa bouche" <nota 57>. pe care l-a furnizat epoca de sfîrşit a Evului Mediu. Şi mai important este rolul pe care l-a jucat Dionisie Cartusianul în viaŃa publică a vremii sale. Carol Temerarul a colaborat cu Dionisie la înfiinŃarea mî-năstirii cartusiene de la ‘s Hertogenbosch. iar fratele Willem . întreabă într-o viziune: „Doamne. să ajungă turcii în Roma ?" îl îndeamnă pe duce la cruciadă <nota 60>. Savoiei şi Burgundiei. la cererea acestuia. zis Cartusianul.164 sau cei care nu credeau în sfinŃenia lui. bineînŃeles. pe care îl însoŃeşte şi îl secundează în celebra lui călătorie prin imperiul german. de Brugman. Carol Temerarul. Este de necrezut cîtă energie desfăşoară. Ducele Arnold de Gelre îi cere lui Dionisie părerea în conflictul cu fiul său Adolf <nota 63>. o cunoşteau personal şi o consultau. deşi de fapt era înŃelepciunea Veşnică <nota 62>. par quoy me tays. „Il est encores vif — încheie el — par quoy se pourroit bien changer ou en myeulx ou en pis. pour ce que plusieurs se mocquoient de la venue de ce hermite. despre recunoaşterea reciprocă a sufletelor pe lumea cealaltă. se spunea în cercurile teologilor din secolul al XVI-lea. Sfînta mijloceşte în intrigile dintre dinastiile FranŃei. Dionisie întruneşte exaltările marilor mistici. nu poate fi aproape nimeni altul decît Filip. ca şi de entuziaştii unei purificări a Bisericii. sînt extrem de profund impresionaŃi de persoana lui şi se înapoiază lecuiŃi de împotrivirea care îi însufleŃise <nota 58>. Dionisie Cartusianul este tipul complet al aprigului entuziast religios. nihil non legit" <nota 66>. Este de remarcat că unii dintre marii vizionari şi dintre asceŃii excesivi intervin ca mijlocitori şi sfătuitori în problemele politice. ca şi de practicii windesheimeri. neîncetatele vedenii şi revelaŃii ale vizionarului. Va spune lucrurile cît va putea de simplu. ForŃa lui de muncă trebuie să fi fost formidabilă. de persecutorii vrăjitoarelor <nota 65>. cît şi cea pe care o scrie pentru un bătrîn profan. îndoieli şi probleme de conştiinŃă. ci şi numeroşi nobili. Filip cel Bun şi mama lui. Măria şi Maximilian. Margareta de Austria nu încetează să stăruie pentru canonizarea ei <nota 59>. medicul personal al regelui. ca şi de Nicolaus Cusanus. fratele Willem. ca de pildă Jacques Coitier.

cit. 111. calmă şi echilibrată. 8. pînă cînd. Aceeaşi relatare despre o luptă de stradă la Haarlem. Se ruşinează de extazele ce-i sînt provocate prin tot felul de mijloace exterioare. Recită zilnic aproape întreaga psaltire. 4. Oeuvres. Arătările. de cea mai profundă concepŃie şi expresie teologică. Nu ştie ce e odihna. 242. Les quinze joy es de mariage. Să nu se creadă că o figură măreaŃă ca Dionisie Cartusianul a scăpat de bănuieli şi de ironii. E bîlbîit. atacul violent al diavolilor la moartea cuiva este un subiect frecvent al predicilor lui. 100. 6 Să ne rugăm lui Dumnezeu ca iacobinii/ Să-i poată mînca pe au-gustini. de sute şi sute de ori". Ghillebert de Lannoy. Monstrelet. crezînd că e ora de mers la şcoală <nota 70>. 36.. 5. din Siena. p. „O. al lui este cel de Doctor extaticus. ci sub zguduirile neîncetate ale unui spirit sensibil la orice emoŃie violentă a supranaturalului. mai ales prin muzică. 3. la lumina lunii. 9. Potvin. între UndiŃari şi Harponari. rîu în partea de centru-nord a Olandei (n. se opreşte cu bună ştiinŃă din scris: „Ad securae taciturnitatis portum me transferre intendo" — vreau să mă duc acum spre portul unei tăceri sigure <nota 68>. ba chiar de predilecŃie. Citatele din Bernard de Clairvaux sau din Hugo de Saint-Victor sclipesc ca nişte giuvaeruri pe haina simplă a prozei lui Dionisie. Aceşti paraziŃi nu au nici un fel de venin mortal — zice el — îi poŃi mînca fără grijă. decît sărate" <nota 69>. Pentru a-i absolvi de toate. — răspunde el. Reinier Snoy. pp. concluzivă. I. <titlu> Note 1.165 poate să pună să fie traduse în olandeză <nota 67>. 336. şi el a avut de luptat fără întrerupere cu defăimarea şi cu bîrfeala. Ch. p. E permanent în comunicaŃie cu morŃii.t. cireşe cu viermi. — Molinet. consumă alimente alterate: unt rînced. Faictz et dictz. 1878. „Gîngăvilă". cf. f. Un frate îl întreabă dacă îi apar ades sufletele unor răposaŃi. Ńinta lor fiind ciudatul taumaturg al lui Ludovic al XI-lea. care stau să-i asculte înŃelepciunea şi mustrările. dar nu-i place să vorbească despre ele. declară el. Opera. 1444. el rămîne treaz. pe care vrea să-l izgonească. îl batjocoreşte un diavol. Ca băiat. Camera femeii muribunde din Vlodrop o vede plină de diavoli. Toată această muncă intelectuală./ Iar carmeliŃii să fie spînzuraŃi/ De funiile franciscanilor. Rerum . Bern. nr 514. 2.215. Cerşetorii teferi. rubricate şi ilustrate de el însuşi. 163. zice el. IJsel. care îi smulg toiagul din mînă. 7. redă tot ce au gîndit marii predecesori. Printre numele onorifice ale marilor teologi. Louvain. 304. 188 vso. se trezeşte noaptea. Nimeni n-a cunoscut ca el groaza celor „patru extreme". Într-un puhoi nesfîrşit de cugetări exprimate simplu. cînd ceilalŃi se culcă din nou. Oricît ar fi de ocupat. Scrumbia prea sărată o atîrnă în cui. în Hefele. p. îşi recunoaşte tatăl în purgatoriu şi obŃine eliberarea lui. cel puŃin jumătate e necesară. p. n-o efectuează ducînd o viaŃă de erudit. op. revelaŃiile şi viziunile îl ocupă aproape fără încetare. Spiritul secolului al XV-lea se află în-tr-un echilibru nestabil cu manifestările superioare ale credinŃei medievale. nu creatoare. 266 Fără scîrbă. II. 153. p. corectate. Şi-l blestemară cei care înainte se rugaseră pentru el. p. Les cent nouvelles nouvelles. p. Este o operă tipic tîrzie: rezumativă. —Journal d'un bourgeois.). După utrenie. la sfîrşitul vieŃii. revăzute. se roagă. E voinic şi înalt şi poate cere trupului său orice. cînd se îmbracă sau se dezbracă. Am un cap de fier şi un stomac de aramă. éd. uneori în mijlocul unei reuniuni de nobili. Toate lucrările lui sînt scrise. pînă putrezeşte: „prefer să mănînc lucruri împuŃite. IV.

Fillastre. 1018. 125. 16. Anvers. Journal d'un bourgeois. 27. p. arată că expresia faire ripaille (a face chef) nu are nici o legătură cu numele castelului. 214. Ame-deu al VIII-lea. 509. 194. Declararea lui ca preafericit a fost confirmată abia în 1904. 24. 302. — Froissart. Phil. Phil. Sweertius. p. pp. lorga. Luce. 4236. Hôtel-Dieu.). Villon.). p. 370 ss. 300. duc de Bretagne. foarte în serios. pp. 168. Monstrelet. fără îndoială. 33. S. p. 36. 35. antipapa Felix al V-lea de mai tîrziu. p. 398. p. I. La fel. luase lucrurile. 2892. 112 (n. p. fără nici o deosebire. În această privinŃă. Chron. 222. Şi am auzit povestindu-se şi spunîndu-se că în toate oraşele în care sosea. 126-l31. de Mézières. 1907. Brieuc. 1926.). cu tărgile în care se cară de obicei balega şi gunoaiele. situat în piaŃa catedralei Notre-Dame. întemeiat în secolul al Vll-lea. W. I. 101. De Philippo duce oratio. 263-265. 18. Max Bruchet. . Champion. — Despre cucernicia lui Filip. André du Chesne. 20. care se numea seniorul Jehan de Blois.166 belgicarum Annales. 29. de Mézières. Chastellain. Preuves. 25. în dorinŃa lui de a se despărŃi de lume. — La Marche. articolul meu: La physionomie morale de Philippe le Bon. Jean Germain.a. Le premier livre de la Toison d'or. 17. CX. Dialect. Hist. 107. se poate referi la altă epocă). încît să-l lase să moară la curŃile celor ce domnesc în această lume. 308. Jean Jouffroy.. VII. II. izolat (n. 10 (practica mai puŃin strictă a posturilor.. cum este cea din Monstrelet. cînd respinge. relatată aici. în lorga. V. 1400. Iorga. Songe du vieil pelerin. James. lorga. cu faŃa către duşmanii lui. Dacă Dumnezeu mi-a dat izbîndă. Le Château de Ripaille. 1932 [Verzamelde Werken. Le Jouvencel. 10. 34. II. Sfîntul sub-inteligent. Opera. 1621. 19. p. pp. ars în 1772 şi reconstruit în 1868-l878 pe un amplasament apropiat (n. p. — Chastellain. I. făcea asemenea intrări. 118. p. 444. 14. Quatrebarbes. IV. II. ed. op. 26. p. VI. p. p. 108. poate. 22. n-are nici o importanŃă dacă persoanele respective au fost declarate de către Biserică sfinte sau doar preafericite (n.t. p. 206. aşa cum se cuvine. cit. Iorga. Oeuvres du roi René. care cu timpul au dus la cele mai cumplite calomnii. 25. p. din umilinŃă. IV. Les cent nouvelles. à l'hist. şi unul dintre fiii lui din flori. Extrakts de l'enqueste faite pour la canonization de Charles de Blois. Paris. dar merge.a. Cf. de Mézières. Phil. cam departe. ed. de la maison de Chastillon sur Mame. 1921 şi Revue des questions historiques. Acta sanctorum Jan. de Belg. p. p. 350. VIII. Moll. p. 512. CV. 31. Scumpul său ermitaj de la Reculée. — La Marche. are să mi-o păstreze. şi mai mulŃi alŃi cavaleri şi scutieri din Bretania. pp. II. II. — Reculée: loc retras. fol. rel. 28. 18 martie 1401. Gerson. 13. Ordonnances des rois de France. p. cit. 15. Ermitajul princiar din castelul Ripaille (de lîngă Thonon. G. 149. II. 1620. Dacă Dumnezeu l-ar fi urît pînă într-atîta. 426. 17. Liber de Virtutibus. I. Paris. ed. des ducs de Bourgogne. II. 21. 12. 11. p. Acolo fu ucis numitul senior Charles de Blois. The varieties of religious experience. 40. p. nov. III. pp. cf. sous la dom. 216 şi urm. Johannes Brugman. p.). Annales de Bourgogne. pînă şi o menŃiune inofensivă. 30. 32. — W. p.. Paj. 37.t. p.]. op. pe malul lacului Geneva) a făcut multă vîlvă în vremea lui şi a dat naştere la zvonuri exagerate. 131. nume celui mai vechi spital din Paris. ca fiind calomnie.

p. de chron. III. p. Theod. unde se adunară pînă la o sută şi douăzeci la număr. printre care veniră şi mulŃi ciobani din Ńinutul Poitou. id. 486-628. pentru că unii şi-au bătut joc de venirea acestui sihastru.. deci ar putea să se schimbe fie în bine. II. nationales. sigur. p. p. 39. 180. 1897.). Iar pe de altă parte cheamă şi un mare număr de evlavioşi. c. comte d'Angoulême. pp. p. p. 29 iunie 1483. p. Aceştia adeseori cîntau în faŃa reşedinŃei regelui. 57. p. decrevit variis modis experiri vir-tutem servi Dei. — Chron. Commines. X. IX. cf. II. — Prof. feciorelnic la trup. 57. A. ca să i se roage fără încetare lui Dumnezeu să îngăduie să nu moară şi să-l mai lase să trăiască. Paris. p. dacă mă pun pe treabă. Avînd în vedere că păstîrnacul e ceva foarte obişnuit.a. p. şi că mai este recomandat de către IgnaŃiu de Loyola în Exerdtia spiritualia (n. Blînd. 40. I.167 38. 49. 52. A.. Préréforme et Humanisme à. Loer. c. I. — Commines. 3-e Supplément de Froissart XV. 56. 44. p. Acta sanctorum Julii.). Vita Dionysii auct. propterea quod a pluribus fuisset sub umbra sanctitatis deceptus. pp. 4 etc. p. Mai trăieşte. p. Vasul sfînt. Kervyn. 77. 68. Mémoires. Commines. pentru ca la auzul numitelor instrumente regele să se desfete şi să-i treacă vremea şi ca să nu adoarmă. pp. 54. Toată viaŃa lui n-a ştiut altceva decît smerenia. am să fac să vorbească lumea întreagă despre mine. aşa încît tac. 45. mi-ai face mare plăcere. 51. Domnule de Gênas. Commines. Jean d'Orléans. — Lettres. Acta sanctorum. Acta sanctorum Apr.. foarte filotim la pomeni. 16. Acta sanctorum. G. XLII ss. 56. 59. 65. II. era consacrat de o tradiŃie foarte veche. Acta sanctorum. Revue historique. Buchon. pp. d'après sa bibliothèque. Lettres. 86. scand. La captivité de Jean d'Orléans. 115. Sed volens caute atque astute agere. 54. LXII. 1. se poate presupune că regele voise să spună mai degrabă pastèques (pepeni verzi) (n. p. 172. 124. p. 67. 1896. X. fie în rău. ). ed. Mélanges d'histoire du Moyen âge. evlavioase şi oameni cuvioşi. precum şi sihastri şi fiinŃe sfinte. Scala Paradişi. I. 60. 90. ed. 46. p.t. XIII. Paris. 58. 76. 514. p. p. 1633.. Cea mai mare parte din zi şi din noapte era în rugăciune. 1. — La Marche. 55 Lettres. te rog să-mi trimiŃi lămîi şi portocale dulci şi pere tămîioase şi păstîrnaci. căruia îi spun « omsfînt ». — Pe vremuri era un asemenea agnus scythicus la Muzeul Colonial din Haarlem (n. c. X. II. Lettres de Louis XI. 115. de a nota zilnic păcatele săvîrşite. În vremea aceasta regele chemă mare număr de muzicanŃi cu instrumente cu strune şi de suflat din lemn. 291. 226. Cu viaŃă atît de sfîntă. şi că e cunoscut si în Islam. 49. Dupont Renier. I. X. Renaudet. comte d'Angoulême. p. 50. X. De vita et regimine . pp.a. V.. în Ghazâli. Remi din Reims: conŃinea mirul cu care erau unşi regii FranŃei (n. Doutrepont. 108. 48. p. 41. Pierre Salmon. p. 39-88. pp. Wensinck mi-a atras atenŃia că acest obicei. 55. 43. Îmi dau seama că vreŃi să mă împingeŃi de pe calea cea bună pe cea rea: sigur. — Vas păstrat pe vremuri la abaŃia Sf. că a mai fost descris de către Johannes Climacus (pe la 600). Coll. Raderus. 47.. 55. sau la care să se cunoască mai bine că Sfîntul Duh vorbeşte prin gura lui. 1. Commines. dar fără a-l vedea. — Froissart. curtenitor şi blajin. Commines. 42-74. 40. în Luchaire. 260. II. 53. 65. Care cumpăra îndurarea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului cu bani mai mulŃi decît a cumpărat-o vreodată un rege. p. p. idem. ed. I.). 122. pe care îi aşeză la Saint-Cosme lîngă Tours. — Lettres de Louis XI. I. Opera. pentru omul sfînt care nu mănîncă nici carne nici peşte. 42. II. Commines.t. VI. Dion.

26. Mougel. 63. Bijdr. Tot un efect al obsesiei cu conŃinut religios este exagerarea profanatoare a respectului faŃă de suveran în forma unei reprezentări religioase: Ludovic al XI-lea este comparat cu Isus. 319. Opera. în secolul al XII-lea. p. imaginea Răstignitului era întipărită în mintea fragedă într-un mod atît de măreŃ şi de sumbru. loviturilor şi caznelor. 496. Vita. l. 74. Montreuil. Faimos credincios şi cel mai bun suveran şi conducător. care te-a făcut şi te-a mîntuit. încît toată viaŃa a simŃit. iar cînd citea Patimile suferea mai rău decît o femeie în durerile facerii <nota 2>. Colette." Această imagine i-a rămas băiatului în minte pînă la adînci bătrîneŃi. p. Cînd Jean Gerson era copil. 271 <titlu> Capitolul XIV <titlu> EmoŃia religioasă şi imaginaŃia religioasă Începînd din epoca în care mistica lirico-dulceagă a lui Bernard de Clairvaux. Genootschap te Utrecht (Articole si comunicări ale SocietăŃii de istorie din Utrecht). Opera. 61. pp. la ora răstignirii. 175. I. I.. iar sufletul se umpluse. sa vie etc. 64. Vita. Denys le chartreux. lucru pentru care îl binecuvînta pe acest tată evlavios. din pricina Patimilor. cînd avea patru ani. în fiecare zi. prin gravitatea sa. Freiburg. Opera. o anxietate şi o jale din cele mai cumplite. Opera. cînd un . în poziŃie de răstignit <nota 3>. 58. p. 65. Mougel. Cine l-a citit pe Dionisie. în cea dintîi copilărie. Un predicator rămînea uneori tăcut cîte un sfert de oră în faŃa auditoriului său. o auzise pe mama ei cum plînge şi suspină în fiecare zi în timpul rugăciunii. 68. XLI. tatăl lui se lipise de perete cu braŃele întinse şi spusese: „uite. 497. XLI. O biată călugăriŃă cară lemne de foc pentru bucătărie şi îşi închipuie că în felul acesta poartă crucea: numai ideea de a purta 272 lemn este de ajuns pentru a-şi aureola acŃiunea cu lumina dragostei supreme. 67. 69. încît la cea mai neînsemnată coincidenŃă exterioară a vreunei acŃiuni sau a vreunui gînd cu viaŃa sau cu patimile Domnului. Mougel. 66. Opera. împreună cu fiul şi nepotul lui sînt comparaŃi cu Sfînta Treime <nota 5>. aşa a fost răstignit şi aşa a murit Domnul tău. încît. Eine Apologe. Secolul al XV-lea îşi manifestă puternica emotivitate religioasă într-o formă dublă. p. p. deschisese întrecerea în domeniul înduioşării produse de suferinŃele lui Cristos. II. v. n-a lăsat nimic necitit. de o fierbinte emoŃie stîrnită de patimile Domnului. XXXVIII. XXXIX. p. Femeia oarbă care spală rufe ia albia şi spălătoria drept iesle şi staul <nota 4>. 178: De mutua cognitions. Kerkgesch. Hist. 63. 124. accentuîndu-se cu trecerea anilor. eclipsa orice alte emoŃii. p. 621. Opera. Şi-o manifestă pe de-o parte în emoŃiile violente care cuprindeau din timp tot poporul. XXVI. Der letzte Scholastiker. 70. tot mai mult. fiind pătruns şi saturat de Cristos şi de cruce. p. iar împăratul.168 principium. p. Opera. „după ce acesta murise tocmai în ziua înălŃării Sfintei Cruci" <nota 1>. p. h. 54. 62. XVIII. Krogh-Tonning. Vita. Această amintire se întipărise cu atîta violenŃă în sufletul ei hipersensibil. en mededeel. aceasta înflorise. XXXVI. art. 1904. XXXI. p. p. 51. D.. XXIV. Spiritul era atît de obsedat de Cristos. mintea fugea numaidecît la Cristos. p. 617. suferind şi ea de pe urma insultelor. p. 331. XXXVII. p.A. Molljohannes Brugman. Mougel. I. p. De munificentia et bénéficias Dei. 1896. băiatul tatei. XXXIV.

după lacrimile vărsate în belşug. rînduită. ca element permanent. Ei nu pot folosi decît o lume simplificată. înclinare căreia îi datorăm cunoaşterea amănunŃită a acestei stări de spirit. în timp ce Vicente Ferrer predica. iar poporul a fost convins că vorba omului sfînt îi arsese pe păcătoşi şi totodată îi mîntuise <nota 10>. că oraşele se certau între ele pentru promisiunea unei predici. pe lîngă care trecea fără urmă tot freamătul puternic al vremii. din pricina răului de afară. DevoŃii puteau fi recunoscuŃi după mişcările lor liniştite şi măsurate. EmoŃia spasmodică a mulŃimii în urma cuvîntului predicatorilor s-a spulberat de fiecare dată. MulŃi dintre cei care l-au auzit pe Vicente Ferrer şi-i citesc acum predicile — spune biograful lui — ne asigură că nu simt nici umbra a ceea ce a răsunat din propria lui gură <nota 7>. Ştim că ceea ce mişca poporul a fost întotdeauna zugrăvirea impresionantă a ororilor iadului. Vicente a încercat să suspende opera călăului. Ca în oricare cerc pietist. cea a interiorizării. După predică n-au mai fost găsiŃi acolo condamnaŃii. ci doar cîteva oase. acea tulburare nu ajunge pînă la noi. adică evlavios! ai zilelor noastre. Este cercul pietist al celor care. nici o trecere de la ris la plîns prea bruscă. pentru a observa toate semnele harului. Aceasta este exteriorizarea spasmodică. Şi. unii după feŃele lor încreŃite ca pentru rîs. fără să se fi putut fixa în textul scris. „Devotio est quaedam cordis . Ştim cu ce mijloace lucrau predicatorii: nici un efect nu era prea grosolan. predica scrisă nu le mai spunea nimic. dar spiritul care i-a dat naştere se găseşte şi în FranŃa. despuiat de toată ardoarea oratorică. <nota 11> Înlăuntrul cercului lor strîmt. trăiesc cu toŃii în bucuria unei înclinaŃii sentimentale reciproce. <nota 12> De aici. în drum spre eşafod. Ştim ce impresie formidabilă făceau predicatorii <nota 6>. dar care se potolea repede. înclinarea lor deosebită pentru biografie. iar împărŃirea în capitole pare naivă. a ascuns victimele sub amvonul lui şi a început să predice despre păcatele lor. cîrpite într-adins <nota 13>. religia nu a dat aici numai forma de viaŃă. închizîndu-şi cercul. un prior de la Windesheim purta porecla onorifică „loan Nu-ştiu". bărbaŃi si femei.169 predicator itinerant făcea. distracŃia lor este să se viziteze între ei. un bărbat şi o femeie. furioasă. să ia foc ca nişte vreascuri tot combustibilul spiritual. În forma ei olandeză organizată. iar cerul lor uriaş se boltea deasupra unei lumi minuscule. întotdeauna aceeaşi. Ceea ce putem afla din predicile tipărite ale lui Vicente Ferrer sau ale lui Olivier Maillard <nota 8> nu este altceva decît materialul elocinŃei lor. Şi nu e de mirare. pentru a deveni o nouă formă de viaŃă. privirea unuia este îndreptată fără încetare asupra celuilalt. între nişte oameni simpli. prin cuvîntul său. îşi spuneau devoŃi moderni. că predicatorii erau uneori nevoiŃi să se întrerupă din cauza hohotelor de plîns ale mulŃimii. devoŃiunea modernă crease o convenŃie fixă de viaŃă cucernică. Pe de altă parte. au trecut prin faŃa lui doi condamnaŃi la moarte. toate efuziunile lirice despre Patimi şi despre dragostea de Dumnezeu. Din efectul uriaş al predicilor n-a trecut în cultura spirituală decît puŃin. Din textul scris al predicilor. desfăşurate într-o liniştită intimitate. devoŃiunea modernă se limitează la nordul Olandei şi la zona Germaniei de Jos. dar nu ne este dat să simŃim acum tulburarea pe care o produceau. sau după hainele noi. după mersul lor încovoiat. O dată. mai ales. unii au îndrumat emotivitatea spre o albie liniştită. o purifică. ameninŃarea tunătoare cu pedepsirea păcatului. nici o intensificare nemăsurată a vocii prea violentă <nota 9>. şi cum ar putea să ajungă ? Nici măcar contemporanilor. că primarul şi poporul îi întîmpinau pe predicatori cu o pompă asemenea celei cuvenite unui suveran. Ca mişcare organizată. Dar de şocurile 273 pe care le produceau astfel nu ne putem face o idee decît din relatarea. ci si forma socială: relaŃii spirituale calde. conştienŃi că sînt nişte înnoitori. pasională. Prietenii admirau în Thomas a Kempis ignoranŃa lui în ceea ce priveşte lucrurile lumeşti obişnuite. Mult mai bine cunoaştem fervoarea devoŃilor moderni.

în timpul anului. pur şi bine intenŃionat. care. conştiincios. cinstit. Tipul de devot francez. căci ele sînt aripile rugăciunii. care puteau duce la o erezie. sînt adeseori izbiŃi de evlavia serioasă şi generală pe care o constată în sînul poporului. îşi mai trădează adeseori originea. practic morală şi uneori chiar naivă. pare să fi avut o amplitudine oscilatorie mult mai mare. acest tip ajunge adesea pînă la fenomenele extravagante ale credinŃei. Ca atitudine generală a cercurilor burgheze largi. contactele cu mistica intensă. încît ne rugăm în sughiŃuri şi hohote de plîns („ita ut suspiriose ac cum rugitu oremus"). din ale cărei stadii pregătitoare înflorise forma lor de viaŃă. mai spasmodic. dar mai ales în postul mare. nu trebuie să le storci cu sila. însuşi Jean Gerson. Gerson era competent. în plus. din toate punctele de vedere. să obŃină osîndirea lor18. pentru forma corectă. SimŃul stilului şi dreapta credinŃă sînt însă înrudite îndeaproape. dacă se poate. din masa ascultătorilor se înălŃa o tînguire. dezvoltată din condiŃii modeste pînă la o poziŃie cu adevărat aristocratică. să eviŃi semnele unei devoŃiuni spirituale excepŃionale <nota 15>. dar atunci cînd nu vin de la sine. dimpotrivă. Cînd dominicanul groninghez Mattheus Grabow a plecat la ConstanŃa pentru a expune acolo la Conciliu toate doleanŃele 275 ordinelor de călugări cerşetori împotriva noilor fraŃi ai vieŃii în comun şi. Gerson era un spirit prudent. să judece dacă aici era vorba de o exteriorizare a cucerniciei veritabile şi de o formă îngăduită a organizării ei. după spusa sfîntului Bernard. ca ceva deosebit <nota 17>. cu acea grijă. de cîte ori sfinŃea hostia. vizitatorii Olandei de Nord. era un psiholog şi un om cu simŃul stilului. sau. încît îi făcea aproape pe toŃi să plîngă. de asemenea. Trebuie să te dedai harului lacrimilor lăudabile. Poate că la aceasta a contribuit şi faptul că evlavia franceză avea un caracter mai pasional. în FranŃa. ci să te mulŃumeşti cu lacrimile inimii. fie că rămîn cu totul în viaŃa lumească. decît cea olandeză. datorită căreia omul izbucneşte cu uşurinŃă în lacrimi cucernice. vărsa atîtea lacrimi. într-o minte rafinată. în felul acesta înlăturaseră în cea mai mare parte şi primejdia unor abateri fanteziste. Vicente Ferrer. vinul îngerilor. încît nu-şi oprea lacrimile decît cu părere de rău <nota 16>. unde devoŃiunea nouă prilejuieşte respectarea unui regim mai strict. DevoŃiunea modernă olandeză era ascultătoare şi drept-credincioasă. Plînsul îi plăcea atît de mult. Iar în prezenŃa altora trebuie. fenomenul nu este cunoscut. în general. fie că intră în ordinele existente. Spre sfîrşitul Evului Mediu. DevoŃii olandezi părăsiseră. întrucîtva temătoare. În FranŃa lipseşte reglementarea specială a devoŃiunii noiîntr-o anumită formă nouă. pentru ca să poŃi spune împreună cu psalmistul: „Fuerunt mini lacrimae meae panes die ac nocte." <nota 14> Uneori vin atît de lesne. să te pregăteşti şi să te îndemni pentru ele.170 teneritudo. 274 Trebuie să te rogi lui Dumnezeu să-Ńi dea „botezul zilnic al lacrimilor". Este însă ciudat că tipurile de evlavie pe care le condamnă ca exagerate şi primejdioase seamănă leit cu de-voŃii . spiritele legate prin afinitate. Nu este deci de mirare că exteriorizările vieŃii religioase din vremea lui îi treziseră în repetate rînduri neîncrederea şi îngrijorarea. iar uneori. marele conducător al politicii generale a Bisericii a fost acela în care urmaşii persecutaŃi ai lui Geert Groote şi-au găsit apărătorul. ca un fel de bocet după mort. qua quis in pias faciliter resolvitur lacrimas": DevoŃiunea este o anumită duioşie a inimii. ca în mînăstirile olandeze ale fraterilor şi în congregaŃia de la Windesheim. pe cît posibil. Căci distincŃia dintre cucernicia veritabilă şi exteriorizările religioase exagerate este unul dintre subiectele care l-au preocupat în permanenŃă. mai uşor. că degenera mai uşor în forme exasperate şi că se estompa apoi. veniŃi din Ńările sudice.

ba cu teamă. îi venea destul de 277 uşor să pronunŃe condamnarea oriunde constata o abatere evidentă de la dogmă. Cînd bieŃii cucernici aud că duhul Maicii Domnului s-a bucurat întru Domnul. împotriva voinŃei soŃului ei. „Nimic nu e atît de primejdios — spune Gerson — ca o devoŃiune ignorantă. care." <nota 25> Dar aceasta era tocmai ceea ce recomanda devoŃiunea modernă. Gerson vede pretutindeni primejdiile devoŃiunii populare. Vorbise cu ea. cu acest prilej văd fel de fel de imagini. a recunoscut. Le respinge chiar şi pe cele ale unor sfinte faimoase. fără o îndrumare cumsecade. ca un un-chiaş în delir. Oile sale franceze erau lipsite de saivanul sigur. stîrnise admiraŃia multora prin faptul că Ńinea post negru cîte două pînă la patru zile consecutiv. ştie şi ce rol joacă postul în practicile vrăjitoriei <nota 28>. die sel hi mitter drucke-licheit Christi verenighen ende begheren mit hem te deilen. de disciplina şi de organizarea care să le Ńină pe cele mai focoase dintre ele înlăun-trul limitelor a aceea ce putea admite Biserica. die sal hern selven pinen. La Arras vizitase nu demult pe o femeie şi mamă. nu au prea mare valoare. Nu ascultă de nici un îndemn la cumpătare. ba cu dragoste. Dar mai erau . ca Brigitta din Suedia şi Caterina din Siena <nota 23>. „Lumea — zice el — este. Lucrul acesta este totuşi explicabil. o epileptică. Ende is hij in enighen teghenwoerdighen druc. druckich ende wemoedich te maken." <nota 26> „ViaŃa contemplativă e plină de mari primejdii — spune Gerson. ca motiv al autoflagelării ei. femeia începu să mănînce cu o lăcomie de nemăsurat. arătări în vis şi iluzii. ca teolog calificat. încearcă să se bucure şi ei şi îşi închipuie cîte şi mai cîte. pradă a tot felul de închipuiri. aproape de sfîrşitul ei. la posturi cu mult prea stricte. la veghi de noapte cu mult prea prelungite. despre care se vorbeşte pretutindeni. încît i s-a zdruncinat încrederea. Găseşte că e o greşeală ca mistica să fie dusă pe stradă <nota 19>. cu care îşi tulbură mintea. ca să nu facă un asemenea rău creştinătăŃii <nota 24>. iar apoi că va fi Anticrist sau cel puŃin premergătorul lui. care pe mulŃi îi abat de la adevăr. pe care nu le pot deosebi de adevăr şi pe care le iau cu toŃii drept minuni şi drept dovada excepŃionalei lor devoŃiuni. Gerson consideră că viziunile şi revelaŃiile din ultima vreme. o pusese la încercare în mod serios şi constatase că abstinenŃa ei nu era decît încăpăŃînare trufaşă şi deşartă. „Soe wie hem in desen artikel mit herten ende mit al sinen erachten den liden ons Heren innichlic geliken ende gheconformieren wil. la rîuri de lacrimi. — mulŃi s-au melancolizat ori s-au smintit din pricina ei. O altă biată femeie." <nota 20> MulŃi se dedau. după un asemenea post. din care cauză avusese de gînd să-şi curme zilele. în ultima vreme. în ce loc trebuia oare să traseze hotarul dintre ceea ce este sfînt şi îngăduit şi ceea ce este condamnabil? El însuşi simŃea că dreapta credinŃă singură nu-i oferă încă o bază suficientă în această privinŃă. Un altul a fost la început convins că va ajunge papă. sub ameninŃarea că va fi supusă la cazne. un învăŃat descrisese chiar cu mîna lui revelaŃia şi şi-o sprijinise pe dovezi.171 moderni pe care i-a apărat. nu arăta altceva decît că ar fi nevrednică să mănînce 276 pîine. că se comportă astfel ca să-şi cîştige pîinea <nota 22>. înfăŃişarea ei îi trăda lui Gerson nebunia apropiată <nota 21>. A auzit atîtea despre asemenea cazuri. căci pot cădea lesne în mrejele diavolului." <nota 27> Ştie cît de uşor poate un post neîntrerupt să ducă la nebunie sau la halucinaŃii. Un om cu o privire atît de ageră pentru momentul psihologic al exteriorizărilor credinŃei. Căci. MulŃi au declarat că li s-a revelat cum că vor ajunge papi. pe care o înŃepau bătăturile de cîte ori se ducea cîte un suflet în iad. care vedea păcatele pe fruntea omului şi care susŃinea că mîntuie în fiecare zi cîte trei suflete. Să bage de seamă.

ci voia să vadă aplicarea acestei înclinări spre castitate şi în viaŃa religioasă şi socială a celorlalŃi. Acest Jean de Varennes este un teolog erudit şi un predicator faimos. mai tîrziu. cînd şi-a cedat brusc toate beneficiile." <nota 33> Era socotit vrednic să ajungă papă. îi strigă el mulŃimii. Colette nu poate să vadă foc sau să suporte dogoarea lui. datorită caracterului miraculos al persoanei sale. nu-i plac sfintele căsătorite şi deplînge faptul că mama ei s-a cununat cu tatăl ei în a doua căsătorie <nota 32>. unii îl socoteau un trimis al lui Dumnezeu sau chiar o fiinŃă divină. la curtea papală de la Avignon. „Et avoit moult grant hantise de poeuple qui venoient veir de tous pays pour la simple vie très-noble et moult honneste qui il menoit. ca urmare. Biserica medievală a fost nevoită s-o dezavueze. Ori de cîte ori tendinŃa spre această puritate lua forme revoluŃionare şi se exterioriza în atacuri violente împotriva lipsei de pudoare a preoŃilor şi împotriva des-frîului călugărilor. i se spunea „le saint homme de Saint Lié" <nota 34>. îmboldit de această unică şi fierbinte indignare. . în afară de o funcŃie de canonic la Notre-Dame din Reims. Colette prezintă toate simptomele stării pe care James o numeşte „starea teopatică" <nota 31>. nu vrea să aibă în congregaŃia ei decît fecioare. cazurile în care simŃul măsurii şi al bunului gust trebuia să-i dicteze verdictul. La acest Jean de Varennes vedem. Jean de Varennes şi-a ispăşit consecvenŃa într-o temniŃă mizerabilă. care. aus leus. Era neprimejdioasă. la înaltele dregătorii bisericeşti care îi scăpaseră din mînă. Nici chiar poporul din vremea aceea nu vedea liniile dogmatice: îl asculta pe fratele eretic Thomas cu acelaşi sentiment de înălŃare ca pe Sfîntul Vicent Ferrer. părea hărăzit să poarte chiar o mitră sau o pălărie de cardinal. au loup !" <nota 37>. şi pentru persoana care îl profesa: anume. atîta timp cît era profesată în forma unei repulsii personale faŃă de orice element sexual. în afară de lumînări. furnici. în care a fost aruncat 278 din ordinul arhiepiscopului din Reims. ca să se pună în siguranŃă. iar aceasta înŃelege foarte bine cine este lupul şi-i dă bucuros replica: „Hahay. într-adevăr. Dar acelaşi sentiment. în calitate de capelan al tînărului cardinal de Luxembourg. la acest unic rău: lipsa de castitate. de duhoare şi de murdărie. ca la mulŃi alŃii dinaintea lui. El reduce. cu atît mai vîrtos pentru noi. Resimte aceeaşi înverşunată aversiune faŃă de sexualitate. cînd era vorba să se facă distincŃia între evlavia adevărată şi cea falsă. că pasiunea pentru puritatea sexuală se transformă în sens revoluŃionar. închizîndu-se într-o sferă proprie de puritate. „în aceste vremuri jalnice ale schismei — zice Gerson — nici o virtute nu e scăpată din vedere într-o măsură mai mare decît Discretio. „Au loup. toate criticile privitoare la degenerarea Bisericii. îndeamnă la rezistenŃă şi răzvrătire împotriva autorităŃilor bisericeşti şi în primul rînd împotriva arhiepiscopului din Reims. sau care îl bănuiau că vrea să ajungă. stare înrădăcinată în solul celei mai dureroase hipersensibilităŃi. şi. melci." <nota 29> Dacă nici pentru Jean Gerson criteriul dogmatic nu mai rămăsese unicul. de aceea. atunci cînd această persoană nu-şi mai retrăgea corniŃele ca melcul. unde a început să ducă la Saint Lié o viaŃă sfîntă şi să predice. Această pasiune pentru fecioria cea mai pură este preŃuită şi azi de către Biserică drept înălŃătoare şi vrednică de urmat. iar pe Sfînta Colette şi pe adepŃii ei îi huiduia ca pe nişte begarzi şi ipocriŃi <nota 30>. Aloysius Gonzaga. erau şi unii care vorbeau despre „le fou de Saint Lié" <nota 36>. a renunŃat la situaŃia sa şi a plecat de la Avignon înapoi în Ńinutul său natal. în toată FranŃa nu s-a vorbit despre nimic altceva <nota 35>. mulŃi căutau să-i atingă mîna sau veşmîntul. ci după natura lor psihologică. Dar nu toŃi credeau în sinceritatea intenŃiilor lui. într-o altă formă.172 toate acele cazuri în care linie călăuzitoare trebuia să-i fie aprecierea etică a exteriorizărilor evlaviei. pe această cale senzaŃională. ca şi. O bucată de vreme. deoarece ştia că nu e în stare să curme răul. Se teme îngrozitor de muşte. devenea primejdios pentru Biserică şi. mes bonnes genz. tipurile de emoŃie religioasă nu se mai grupează după linia ortodoxiei sau ereziei lor.

O cunoştea din vasta sa experienŃă psihologică. de căsătorie se leagă 22 sau 23 păcate. nu l-a avut: nu spusese niciodată că face aluzie la arhiepiscop. nici un bastard nu poate face o faptă bună şi nu poate ajunge la fericirea veşnică <nota 40>. după cît se pare. care nu mai era numai întru Domnul. pentru ca omul să-şi caute unicul Ńel în plăcerea de a gusta această blîndeŃe (suavitas) şi să nu mai vrea să-l iubească şi să-l urmeze pe Dumnezeu decât pentru a obŃine acea plăcere. sînt nevalabile. Această teză. în felul devoŃiunii şi asemănătoare cu ea. Biserica fusese în general extrem de îngăduitoare în alt domeniu: tolerînd reprezentările cum nu se poate mai senzoriale ale dragostei de Dumnezeu. o cunoştea pe diferite feŃe. Da. întregul său tratat De diversis diaboli tentationibus (Despre feluritele ispite ale diavolului) <nota 45>. obişnuia doar să rostească proverbul „qui est tigneus. pe care Dumnezeu a abătut-o însă la timp din calea lui. botezul şi absolvirea de păcate sînt nule. nu există nici o femeie castă în FranŃa. ar fi poruncit ca femeia adulteră să fie lapidată.173 aus leus!" <nota 38> întregul curaj al convingerii sale. din spirit de conservare: o dată ce se stîrnea îndoiala cu privire la valabilitatea sfintelor taine săvîrşite de preoŃii nevrednici. Conştiinciosul cancelar al UniversităŃii din Paris simŃise şi aici primejdia şi dăduse alarma. încă nu bănuia că aici s-ar ascunde o pornire vinovată. să se gîndească la ea." <nota 44> De atunci încolo a fost „un homme averti" şi a profitat de acest lucru. decît Gerson însuşi. Pe de altă parte. care ameninŃase atît de des să dezorganizeze viaŃa bisericească: sfintele taine. ca primejdie dogmatică şi ca primejdie morală. immo et amentium" <nota 42>. dar treptat s-a născut în el. Acestei forme radicale a aversiunii faŃă de lipsa de castitate Biserica a fost nevoită în toate timpurile să i se opună. care a fost şi aceea a devoŃilor moderni olandezi. ştie asta din experienŃă: „Amor spiritualis facile labitur in nudum carnalem amorem" — dragostea spirituală se preschimbă cu uşurinŃă în dragoste pur trupească <nota 43>. au îmbrăŃişat rătăcirile inimii lor ca şi cum l-ar fi simŃit pe Dumnezeu şi au greşit . chiar Cristos. o dragoste. despre aceeaşi dulcedo Dei: „pe mulŃi i-a înşelat faptul că au cultivat prea intens astfel de simŃăminte. pînă cînd o absenŃă mai lungă l-a făcut să-şi dea seama de primejdie. întreaga viaŃă bisericească începea să se clatine. Indiferent cît de departe a mers cu predicile lui. dacă ar fi fost sigur de vinovăŃia ei. omul pe care susŃine el că l-ar fi cunoscut şi care. în absenŃa ei. acea „zueticheit" <nota 47> a windesheimerilor. Gerson n-are încredere mai ales în „dulcedo Dei" <nota 46>. aşa s-a apărat din închisoare. Căci cine altul să fie. „Diavolul — zice el — îi inspiră uneori omului o nemăsurată şi minunată blîndeŃe (dulcedo). sau vreo amăgire a diavolului. Gerson îl pune pe Jean de Varennes alături de Jan Hus. din relaŃiile obişnuite. hostia pe care o sfinŃeşte nu este decît pîine. este ca un fel de analiză 280 ascuŃită a acestei stări de spirit. auditorii au desprins din ele vechea teză. la Jean de Varennes n-a fost decît o parte 279 dintr-un program de castitate extremist în general: preoŃii să nu locuiască nici măcar cu o soră sau cu o bătrînă. săvîrşite de un preot care duce o viaŃă lipsită de castitate." <nota 48> Şi aiurea <nota 49>. Jean de Varennes. aşa încît nu s-a mai putut stăpîni să-i facă vizite sau. il ne doit pas oster son chaperon" — cine are bube-n cap să nu-şi scoată tichia <nota 39>. dar pe care zelul l-a mînat pe un făgaş greşit <nota 41>. dintr-o lăudabilă cucernicie. femeile adultere trebuie pedepsite după legea Vechiului Testament. a cultivat o prietenie intimă întru Domnul cu o soră spirituală: „la început a lipsit focul oricărei înclinaŃii trupeşti. ca pe un om cu intenŃii iniŃial bune. „Nu mi-ar ajunge o zi — zice el — ca să înşir nenumăratele sminteli ale iubitorilor şi nebunilor: amantium.

chiar şi pe cele mai exuberante. nu-L vede numai datorită luminii care este esenŃa divină. Era primejdios să exprimi astfel de senzaŃii într-o cugetare. bernardine. că sufletul desăvîrşit. dat hi quam van den oversten hemel in dit nederste dal der eerden ?" <nota 57> În cer. doe hem die mynne dwanck. dar şi purul Ruusbroec se desfată cu dragostea de Dumnezeu sub chipul beŃiei. Windesheimerul Hendrik van Herp îi învinuieşte pe propriii săi ortaci de adulter spiritual <nota 55>. Biserica se alarma de îndată ce emoŃiile fierbinŃi ale misticii se prefăceau în convingeri formulate sau în aplicaŃii la viaŃa socială. pentru amîndouă. nu putea să-i fie pe plac partizanului unei mistici moderate. ci că s-a identificat el însuşi cu lumina divină. pe care l-au gustat misticii din toate timpurile. Aici se află şi obiecŃiunile lui Gerson împotriva lui Ruusbroec. că sufletul desăvîrşit. le admitea. contemplîndu-l pe Dumnezeu. chiar dacă mai urmează eventual chemările trupului. De cîte ori vorbeşte despre primejdiile dragostei extravagante de Dumnezeu. de tip simbolic. „Eu însămi am simŃit anihilarea" — a fost răspunsul ei. Nu numai grotescul Brugman. cum era Gerson. nu mai e nici un păcat <nota 53>. în a cărui simplitate nu crede şi căruia îi reproşează părerea exprimată în Chierheit dergheeste-liker brulocht (Podoaba nunŃii spirituale). . aşa cum am avut prilejul să vedem la secta begarzilor. Johannes Brugman a putut să-i atribuie nepedepsit lui Isus toate însuşirile beŃivului. ca 281 şi unii mistici creştini. care îi mărturisise unui cartusian că un păcat capital — şi îl numise pe numele lui: preacurvia — nu i-a împiedicat dragostea de Dumnezeu. adhuc esurient. Pe lîngă cel al beŃiei se află cel al foamei.174 amarnic. în care numai Dumnezeu să acŃioneze prin ei. ci independent de orice noŃiune de fiinŃă. înălŃat întru Dumnezeu. Numeroşi săraci şi ignoranŃi. la tur-lupini. Biserica nu Ie putea tolera decît în forma unei imagini: inima Caterinci din Siena s-a prefăcut în inima lui Cristos. „schyncken ende tappen mit vollen toyten" profeŃilor. care uită de sine însuşi. Atîta timp cît era vorba numai de reprezentări pasionale. care dăruieşte totul: „O en was hi niet wael droncken. et qui bibunt me. au ajuns să trăiască în cel mai înfiorător desfrîu. şi." <nota 50> SimŃămîntul de anihilare totală a individualităŃii. ci dimpotrivă. Isus dă ocol. nu mai poate păcătui. l-a înflăcărat ca să preŃuiască şi să rîvnească şi mai aprig blîndeŃea divină <nota 56>. de adevăr sau de bine. În acest mediu se aflau capcane diavoleşti. bătrîneşti. care nu se supără cînd rîzi de el. Pentru că. Aceasta duce la tot felul de strădanii deşarte: unii încearcă să ajungă la o stare de completă insensibilitate sau pasivitate. n-a mai rămas decît voinŃa divină. lui Gerson îi vine în minte exemplul alarmant al acestor secte <nota 54>. tîrîŃi de asemenea doctrine. din congregaŃia fraŃilor spiritului liber. care duceau la cel mai pervers ateism. care nu vede nici o primejdie. în care El nu mai este conceput ca înainte. ende daer spranck David mit sijnre herpen voer der tafelen. „De unde ştii ?" — o întrebase el. Este posibil ca. Dar Marguerite Porete din Hainaut. aici ne aflăm în imediata apropiere a cercurilor devoŃilor. Absurditatea logică a acestei afirmaŃii este pentru cancelarul intelectual dovada triumfătoare că asemenea simŃăminte sînt condamnabile <nota 51>. la fraŃii spiritului liber. nu mai are voinŃă. care contemplă şi iubeşte. sau la o cunoaştere mistică şi la o contopire cu Dumnezeu. care îşi închipuia şi ea că sufletul i se nimicise întru Dumnezeu. O vizionară îi povestise că spiritul i se anihilase cînd îl contemplase pe Dumnezeu — o anihilare adevărată — şi că pe urmă îi fusese creat din nou. dat sij borsten. deci. Gerson relatează despre un om de vază. recht of hij mijns heren dwaes waer"<nota 58>. „ende sij droncken. Marea primejdie a simŃămîntului de autoanihilare sălăşluia în concluzia la care ajunseseră în aceeaşi măsură misticii indieni. Totuşi. prilejul să se fi aflat în cuvintele biblice: „qui edunt me. a fost arsă pe rug la Paris în 1310<nota 52>.

ende met minnen op ende nedergaen. le jour du Vendredi sacré. era deci dată.. nochtan bleve die gapende ghier des gheests hongherich ende onghesaedt. Tot sîngele roşu şi cald din toate rănile i-a curs lui Suso. Ende alse wi dien in ons eten ende teren met ynnigher de-vocien." <nota 62> Imaginea beŃiei şi cea a foamei sînt chiar prin ele însele suficiente pentru a combate părerea că oricărui simŃămînt de beatitudine religioasă ar trebui să i se dea o interpretare erotică <nota 63>." <nota 61> Încă un mic pas şi am ajuns. soe gaept hi alse die ghier diet al verslocken wilt. Prin rana din coastă trebuie să pătrundă pînă la inimă. si en werden nemmermeer sat in deser wijs. Catarina din Siena este . die nemmermeer ver-vult en wert. sîngele curge ca un pîrîu în rai.. şi cea a foamei este susceptibilă de inversare: „Sijn hongher is sonder mate groet. ainsi le doulx Jésus. O devota din Diepenveen se simte cu totul inundată de sîngele lui Cristos şi leşină <nota 64>. pînă în inimă şi în suflet <nota 65>. prin gură. want dese honger es ewich. Injectarea influenŃei religioase este resimŃită la fel ca o băutură sau ca o baie. ende dit in onse leven in der ewicheit.. bien cuit. Al verteert ons Jhesus te male in hem daer vore gheeft hi ons hem selven. din nou la un simbolism plat. Rănile lui Isus. rostite de Sapientia. sînt interpretate ca fiind cuvintele Domnului. fut en la broche de la digne croix mis. hi en mach niet vervult werden. „Vous le mangerés — zice despre cuminecătură Le livre de crainte amoureuse (Cartea. Mochten wi sien die ghierighe ghelost die Christus heeft tote onser salicheit. Fantezia sîngelui. il fut comme roty et langoureusement cuit pour nous saulver. et lié entre les deux feux de très angoisseuse 283 mort et passion. de la aceste supreme exaltări mistice.. sînt florile sîngerii ale raiului nostru dulce şi plin de flori. temerii de dragoste) a lui Jean Berthelemy — rôti au feu. want hi heeft den mengerael ende sijn honger is sonder mate: ende al sijn wi arm. Ende aise wi dan ghesuvert sijn ende in minnen ghe-braden. want hi is een ghierich slockaert ende heeft den mengerael: hi verteert dat merch uut onsen benen.. wi en mochten ons niet onthouden wi en souden hem in die kele vlieghen. ba dintr-alta. Ende wat hi op ons teert. deasupra căruia sufletul trebuie să pluteascăun zbor ca un fluture. ende verbernt in minnen al onse sonden ende ghebreken. non point ars ou brûlé. hi verteert ons al uut te gronde." <nota 60> Dar la fel ca şi imaginea beŃiei. ende hi gheeft ons gheesteliken hongher ende dorst sijns te ghesmaken met ewigher lost. Ńinută vie şi excitată de credinŃa în transsubstanŃiere. Reprezentarea spiritului omului. soe wij hem bat smaken. dat es een inwendich ghieren ende crighern der 282 minnender cracht ende die ghescapens geestes in een ongescapen goet. Nochtan gönnen wijs hem wale. want si sijn ghierich ende gulsich ende si hebben den mengherael" (explicaŃie: „dat is die vraet of den ghier of den heeten onversadeliken hongher" ). Irestwerf bereyt hi sine spise. hi en achtes niet. „Hier beghint een ewich honger. se exteriorizează în cele mai ameŃitoare extreme de incandescenŃă roşie.. ende soe wijs hem meer ghonnen.. sonder hem selven.. aldus seien wi altoes eten ende werden gheten. hărŃuit de o foame veşnică după Dumnezeu. Al gave God desen mensche alle die gaven die alle heylighen hebben. zice Bonaventura. attachié. Totodată. Hi gheeft ons gheesteliken honger. ende enser herteliker liefde sijn lichame in spisen. soe vloyet uut sinen lichame sijn gloriose heete bloet in onse nature ende in alle onse äderen. sorbind ba dintr-una. want hi en wilt ons niet laten. Dit sijn die ärmste liede die leven. „Wat si eten ende drinken. Siet. et de très ardentes charité et amour qu'il avoit à nos âmes et à nostre salut. Car ainsi l'aigneau de Pasques entre deux feux de bois ou de charbon estoit cuit convenablement et roty. care..175 adhuc sitient" <nota 59>..

de zel teologic şi asprime judiciară. 540. 1912. — Imaginea pe care o dă Hefele în op. Bernhardin von Siena und die franziskanische Wanderpredigt in Italien während des XV. care îi înghite pe apostaŃi.a. sete. 2. 86. Opera lui principală a fost propaganda pentru folosirea mătăniilor. IV. recomandate de el. care nu numai că a scris împreună cu Heinrich Institoris Ciocanul vrăjitoarelor. 386. dar a fost. 5. Acta Sanctorum Apr. I. Nu se găseşte nimic din copleşitoarea sinceritate care înnobilează fanteziile marilor mistici referitoare la foame. unde fiecare din cuvintele rugăciunii „Tatăl nostru" este considerat de el ca pat nupŃial al uneia dintre virtuŃi. p. V. Hefele. în limba arzătoare a senzualităŃii pămînteşti. şi ele. Opera. dezvoltată apoi pînă la a deveni acel sistem sinistru şi echilibrat. cf. I. Acta Sanctorum MarŃii. 252. apoi îi vomitează şi îi ex-cretează din nou. II. El. 6. înfiinŃată de Alanus. Nu e prea ciudat că se pot indica legături între cercurile liniştite ale windesheimerilor şi elementul cel mai întunecat pe care l-a produs Evul Mediu către sfîrşitul lui: goana după vrăjitoare. 3. V. A murit în 1475 la Zwolle. în Germania. cu care a întreŃinut relaŃii strînse. si zelosul promotor al frăŃiei Mătăniilor. alternate cu Pater. W. p. . Moll. Freiburg. în meditaŃiile. în sistematica simbolică. spiritul conŃinea o genune neagră de reprezentări de iad. K. care şi-au găsit. Alain de la Roche.. p. Gerson. îndeosebi predici şi descrieri ale vedeniilor lui <nota 66>. o vede pe meretrix apostasiae <nota 67>. mai sus pp. mai sus p. Alain de la Roche.176 una dintre sfintele care au băut din rana din coastă a lui Cristos. pp. sînge şi dragoste. 74. dar totodată şi lipsa acelui ton de pasiune fierbinte. în care scop a înfiinŃat o frăŃie răspîndită în toată lumea şi căreia i-a prescris să se roage după nişte sisteme fixe de Ave. iar aceasta întunecă pămîntul cu fumul ei gros. izbeşte caracterul sexual puternic al închipuirilor lui. Heinrich Suso. Chiar şi în fantezia referitoare la diavol. pe latineşte Alanus de Rupe. elementul sexual are un loc: Alain de la Roche vede bestiile păcatului înzestrate cu organe sexuale oribile. vorbeşte un spirit în declin: decăderea evlaviei multicolore a Evului Mediu tîrziu şi prefacerea ei într-o formă veştedă. 601. Expresia senzorială a dogoritoarei iubiri de Dumnezeu a devenit aici un simplu procedeu. <titlu> Note 1. p. a lucrat ca dominican mai ales în nordul FranŃei şi în Olanda. numit de către prietenii săi olandezi Van der Klip.). musafirul primit cu plăcere al fraierilor de la Zwolle. iar îi înghite. în opera acestui vizionar. 4. a fost şi învăŃătorul fratelui său de ordin Jakob Sprenger. despre fiecare din părŃile trupului Sfintei 284 Maria. 561. îi sărută şi îi alintă ca o mamă. 14 şi urm. Jahrhunderts. cit. Johannes Brugman. expresie. care ar fi putut justifica reprezentarea sexuală a celor sfinte. la frateri. Der hl. 79. Aici se află reversul acelei zueticheit a devoŃilor: ca un complement direct al dulcegei fantezii cereşti. 8. cu privire la predicarea în Italia poate fi socotită ca aplicabilă în multe privinŃe şi la Ńările de limbă franceză (n. Tractus VIII super Magnificat. 195. 1482. Alanus de Rupe formează o asemenea verigă. Născut pe la 1428 în Bretania. poate fi considerat ca unul dintre reprezentanŃii cei mai marcanŃi ai devoŃiunii franceze mai fanteziste şi ai imaginaŃiei religioase ultra-réaliste din Evul Mediu tîrziu. şi îi naşte de fiecare dată din pîntecele ei <nota 68>. din care Ńîşneşte o vîlvătaie sulfuroasă. Deventer Athenaeumbibliotheek posedă: Opus quadragesimale Sancti Vincentii. 7. după cum altora le-a fost dat să încerce laptele din sînii Sfintei Maria: Sfîntul Bernard.

a. în această clipă.. (ContribuŃii la istoria şi arheologia patriei). 1917. Vervolgingen enz. de l'École des chartes. Religieux de Saint Denis. 15. 84. 274 şi Oliverii Maillardi. X. Un plan de sermon de S. Vad.. Gorce. 119. 11. 562.).P. LXXXV. 17. De distinctione verarum visionttm afalsis. require above all things a simplified world to dwell in.M. Cf. ViaŃa Sfîntului Petru Thomasius. 132. 997. p. 35.. Cartuş. 24. 513. 1924. 926. 3l-55. Freiburg. IV. Froissait. as they often do. 15. 16.). Tractatus II super Magnificat. Iar dacă are acum vreo durere. Gerson. Acta Sanctorum Jan. Aşa încît. Bibl. Münster. Pastor. 348: For sensitiveness and narrowness. p. Epistola contra libellumjohannis de Schonhavia. 283. pp. S.. o lume simplificată în care să trăiască. (Urmăriri etc. 19. James. Jean Petit. XXVI. 113. III. I. carmelit. 165. 75. Acta Sanctorum Apr. Vorreform-Forschungen. De oratione. 33. Ib. 9. Expositio hymni Audi benigne conditor. aşa cum se întîmplă adeseori. Chastellain. Gerson. 248. II... Nebunul de la Saint Lié. 27. 17. Brugman. Smit. Basilea (Bale). 1515.. 16. acela să-şi dea toată osteneala să fie mîhnit şi îndurerat. "SăriŃi. p. Şi mare mulŃime de norod venea să-l vadă din toate Ńările. en Oudheidk. San Vincente Ferrer und sein literarischer Nachlass. Kervyn.A. cit. cer. 48. p. 343. p.. 34. 494. p. Gerson. 485. 26. în Gerson. lupul. Anglicae historiae libri. L. 44. Sermones dominicales etc. p. Opera.. (Căci emotivitatea şi limitarea. I. p. Paris. Acta sanctorum. I. pentru viaŃa simplă. I.. p.. Acest considerent se găseşte şi în Opicinus de Canistris. 1905. 20. II. 23. De quotidiano baptismale lacrimarum. Paris. Lacrimile mele mi-au fost pîinea. Bijdr. 13. IV. III. oameni buni. Brunei. lupul ! . pp. Dionysius Cartusianus despre genul de predică al lui Brugman: De vita. cit. p. op. p. Gerson. Dionys. p. cel ce vrea. 19. pp. să şi-o facă una cu îndurarea lui Cristos şi să dorească s-o împartă cu el (ol. 552 ss. 32. I. ed. 925. 52.Joannis de Varennis Responsiones ad capita accusationum. He-he. I. C. — 65 nutte artikelen van derpassien ans Heren (65 clipe din patimile Domnului nostru). 6-e reeks (seria a 6-a). Opera. 51. XV. lupul. 14. 21. cit. when they occur together. de Philippe de Mézières.. nr. după cum mi-a comunicat domnul W. p.. p.). 34. Brugman. 16. Antonio de Beads (1517). lupul! 38. 1546. 1924. p. Despre Sfîntul Vincent Ferrer a se vedea: M. 25. XXIX. Ib. p. mai presus de orice. I. De distinctione etc. I. p.. pp. 79. Gesch. p. 30. 10. să simtă pînă în fundul sufletului suferinŃele Domnului nostru şi să fie aşijderea Lui. v. Ib. de Man. op. 29. XXXV. 31.177 Catalogul incunabulelor. De monte contemplationis. Moli. I. Omul sfînt de la Saint Lié. Gerson. Gerson. XLI. Saint Vincent Ferrier. christ. 18. p. Opera. Polydorus Vergilius. 22. 28. D. 562. 44. De distinctione etc. Opera. Die Reise des Kardinals Luigi d'Aragona. op. Acest din urmă obicei. Brettle. I. p. săriŃi. Opera. din inimă şi din toate puterile sale. Opéra. p. p. p.. Opera. p. Vincent Ferrer. James. \24. 36. pp. 49. 1924.17. Moll. De examinatione doctrirtarum. p. Acta Sanctorum Apr. II. foarte nobilă şi preacinstită pe care o ducea. mai există printre Ńăranii baptişti din Giethoorn (n. cînd apar împreună. ziua şi noaptea. Gerson.) 12. Acta sanctorum MarŃii.

p. iar ei băură.) — James. nu se satură. 46. căci lăcomia îl îndeamnă să înghită totul. 314. I. De omatu. 82. Acelaşi simŃămînt la un modern: I committed myself to Him in the profoundest belief that my individuality was going to be destroyed.. 43. ni se dă în schimb el însuşi. 26. Opera. Ruysbroeck. spir. întocmai ca şi cum ar fi fost nebunul Domnului (ol. De dis-tinctione. Şi după ce sîntem curăŃaŃi şi fripŃi în dragoste. De probatione spirituum. ne mestecă pe toŃi pînă la fund: căci e un mîncău lacom şi fără saŃ. p. 55. I. 455. iar cei ce mă beau.. 146. p. I. p. 114. op. Şi n-a fost cumva beat. Gerson. 52. (M-am încredinŃat Lui. De consolatione theologiae. nu ne-am putea opri să nu-i zburăm în gîtlej. în primul rînd îşi găteşte mîncarea şi arde la focul dragostei lui toate păcatele şi greşelile noastre. cînd dragostea l-a îndemnat. Opera. 56.. De libris caute legendis. I. 29. I. II. Cu toate că Isus ne mestecă şi ne mistuie în el. Opera. Ib. 55. p. I. Responsiones. that he would take all from me. Gerson. Gerson. 44. Cei ce mă mănîncă... 114. 54. Gerson. 174. BlîndeŃe (germ. 174. Epistola super Job. De consolatione theologiae. căci sînt lacomi şi hulpavi şi au nesaŃ (adică poftă sau lăcomie.) este peste măsură de mare. Predigten. lui nu-i pasă căci nu vrea să ne lase. p. 59.. nu se satură niciodată astfel. 19. sau foame fierbinte şi nesăturată). De examinatione doctrinarum. Turnînd şi împărŃind băutură din belşug. p. III.).).. cit. Ne dă foamea duhului. 82. I. Foamea lui (a lui Cristos — n. Chiar dacă Dumnezeu le-ar da acestor oameni toate darurile pe care le au toŃi sfinŃii. Epistola contra defensionemjoh. 24. 50. 55. Orice ar mînca şi bea. Totuşi. p. I. 45. 60. Gerson. I. De triplid theologia. 58. p.. v. p. 43. p. De sttsceptione humanitatis Christi. Epistola. BlîndeŃea lui Dumnezeu. Gerson. pînă se um-flară şi atunci David sări cu harfa lui în faŃa mesei. căci foamea aceasta este veşnică. I. 49. 51. De distinctione etc. v. super tenia parte librijoannis Ruysbroeck De ornatu nupt. Dacă am putea vedea acea poftă lacomă pe care o are Cristos întru fericirea noastră. 41. că-mi va luat totul. Gerson. Moll.. de Schonbavia.. I. pentru că are nesaŃ şi foamea lui este nemăsurată: şi cu toate că sîntem săraci. el cască gura. Opera. p. şi eram bucuros. este o lăcomie şi o poftă lăuntrică a puterii de a iubi şi a duhului creat.a. fără el însuşi acea lăcomie uriaşă a duhului ar rămîne tot flămîndă şi nesăturată (vol. 593. De nuptiis Christi et ecdesiae. Aceştia sînt cei mai săraci oameni care trăiesc. încît a venit din cerul cel mai de sus în această cea mai de jos vale a pămîntului ? (vol. 67 etc. Şi oricît mănîncă din noi. şi ne dă foamea şi setea duhului. De distinctions etc. p. Aici începe o foame veşnică şi care nu se astîmpără şi nu se îndepărtează niciodată. III... I. Opera. i-o dăm bucuros şi cu cît mai bucuros i-o dăm... iar . p. I. 223. v. ca să-l gustăm în veşnică plăcere. de Schonhavia. Meister Eckhart. Gerson. pp. 62. Ib.. si mai mult se înfometează. Opera. Opera. — Ecleziastul. nr. 41. şi mai mult se însetează. 924.. Opera. 589 ss. I. I. pp. Gerson. 869. ne mănîncă măduva din oase.) — Brugman. după un bun necreat. De distinctione etc. 40. Opera.). Gerson. 234. 42. and I was willing. III. 57. p. p. Epistola contra libellumjoh. 48. p. 57. 61. De libris caute legendis. I. 55. Sermo contra luxuriam. polemica despre Ruusbroec. cf. p. pp. p. cu cea mai profundă convingere că individualitatea avea să-mi fie nimicită.. 910 ss. p. I. 370. 59. p. cu atîta mai mult se va bucura de noi. v. 936. p. Brugman. p. 53. 55. 47.178 39.

în secolul al XIV-lea. în secolul al XIV-lea. J. ed. p. cartea II. crucea şi mielul nu mai sînt de ajuns pentru a da dragostei debordante pentru Isus un obiect vizibil: li se adaugă cultul numelui lui Isus. 68. 29. combaterea acestei păreri de către James. nevoia de a-l adora pe Cristos în mod vizibil a găsit curînd satisfacŃie legiuită. s-a vorbit de superstiŃie şi de idolatrie. Bernardino a fost citat în faŃa curiei. Alanus redivivus. pp. der Vlaemsche bibliophilen. 204. Paris. Die Spieghel der ewigher salicheit (Oglinda fericirii veşnice). Melline d'Asbeck. Tîrfa apostaziei. cu care gîndirea medievală în declin rezolvase aproape totul. Die cbeirheit der gheesteleker brulocht. Şi aici mai formulase Biserica unele obiecŃiuni la început. Excesul de reprezentări. 156-l59. pp. 210.. Nevoia de a adora sub semne vizibile ceea ce nu încăpea în cuvinte a creat mereu figuri noi. <titlu> Capitolul XV <titlu> Declinul simbolismului CredinŃa fierbinte a epocii a căutat tot timpul să se preschimbe nemijlocit în reprezentare colorată şi arzătoare. la unii.. Alanus redivivus. a fost ca şi fript şi apoi fiert la foc molcom. 53. 84. în ziua de vinerea mare fu pus în frigarea cinstitei cruci. aprinde două lumînări şi arată o scîndură de un cot lungime. care ameninŃă să lase în umbră. 105. p. şi aceasta e viaŃa noastră în vecii vecilor (vol. bine fiartă. 67. Oulmont.). op. şi vom pieri şi vom sfîrşi cu dragoste.116 etc. VI. Maatsch.. pe care o avusese la prima lui apariŃie. chivotul expunea spre adorare însăşi cuminecătura. un écho du néoplatonisme au XlV-e siècle. iar nu pîrlită sau arsă. Ea a apărut suspectă autorităŃilor bisericeşti. Iată. pe care îndrăgostitul îl poartă cusut în haină. I8602. La mystique de Ruysbroeck l Admirable. tot astfel blîndul Isus. iar de mila şi dragostea foarte arzătoare pe care le avea pentru sufletele noastre şi pentru mîntuirea noastră. 62. 65. Şi cînd îl mîncăm în noi şi îl mistuim cu adîncă evlavie. Neapole.179 dragostei noastre din inimă îşi dă trupul ca hrană. O veŃi mînca friptă la foc.A. pe care e scris cu aur pe fond albastru numele lui Isus. 64. 63.276. In locul formei de turn.. IO1. David & Snellaert. s-au iscat discuŃii pro şi contra acestei uzanŃe. 290 simbol al dragostei divine. Mintea credea că sesizase minunea cînd o vedea cu ochii. 218. Tot el trimite copiilor săi spirituali şerveŃele. Cf. 31. Razele de soare de deasupra stemei Genevei se trag din această adoraŃie <nota 3>. op. iar papa Martin al V-lea a interzis obiceiul <nota 4>. folosirea chivotului nu era admisă decît în timpul săptămînii de harŃi. II. Dar într-o altă formă. n-ar fi . 277. Heinrich Suso îşi tatuează numele lui Isus în dreptul inimii. 1930.108. cit. pp. comparîndu-l cu portretul unei iubite. în Oulmont. „poporul care umple biserica stă în genunchi. pp. Moll. 132. Werken. MulŃi alŃi franciscani şi chiar predicatori din alte ordine s-au luat după el: Dionisie Cartusianul a fost portretizat Ńinînd în mîinile ridicate o asemenea scîndură cu numele lui Isus. Căci precum mielul de Paşti între două focuri de lemne sau de cărbuni era fiert cum se cuvine şi fript. B. pp. pe care se află brodat acest nume dulce <nota 1>. Bernardino din Siena. cap. la sfîrşitul unei predici violente. 1642. al morŃii mult îngrozitoare şi al Patimilor. 209. chivotul a luat-o curînd pe cea a soarelui cu raze. Cf. plîngînd în cor de dulce emoŃie şi de dragoste duioasă pentru Isus" <nota 2>.. cit. ed. în mijlocul unor raze. op. Brugman. 7. Coppenstein. pentru a ne mîntui.1868. prins şi legat între cele două focuri. aşa vom mînca întotdeauna şi vom fi mîncaŃi. — Ruusbroec. III. 66. cap. cit. se scurge din trupul lui slăvitu-i sînge fierbinte în fiinŃa şi în toate vinele noastre. — După mss. v. p. chiar cultul crucii. 191.

The outward face of nature need not alter. sau cu o enigmă. în conformitate cu o deducŃie logică. Ordinea de idei simbolică stă. pînă la a tremura în faŃa celui Unic. N-a existat nici un adevăr mare de care spiritul medieval să fie mai convins decît cel din cuvintele către corintieni: „Videmus nune per speculum in aenigmate. suprema expresie ritmică şi polifonică a tot ceea ce se poate gîndi. sau chiar într-o convingere formulată. Gîndirea primitivă se caracterizează printr-o slăbiciune în perceperea limitelor de identitate dintre lucruri. şi ne va şi umple ades. Dar naşterea unui lucru din altul mai era încă privită numai în forma naivă a înmulŃirii directe sau a ramificării şi aplicată. ca sentiment neformulat. Şi astfel ia naştere măreaŃa şi nobila reprezentare a lumii. we are tempered more towardly for their reception." 291 Acesta este terenul afectiv pe care creşte simbolismul. Sau. tune autem facie ad faciem" — „Căci vedem acum ca prin oglindă. Acestea sînt văzute de preferinŃă la întocmirea de genealogii sau de arbori cu ramificaŃii: un „arbor de origine juris et legum" <nota 7> deriva totul din drept. Această cunoaştere ne este şi nouă familiară în orice clipă. It was dead and is alive again. but the expressions of meaning in it alter.. trebuie ca şi tot ceea ce emană de la El şi tot ceea ce îşi avea înŃelesul în El să se închege sau să se cristalizeze în cugetări formulate. privit din punctul de vedere al gîndirii cauzale. în forma unui copac cu coroana larg întinsă. It is like the difference between looking on a person without love. When we see all things in God.. Această funcŃie spirituală poate părea. printr-un salt. ci ca una dintre sens şi scop. că toate lucrurile se extind în bună parte pînă în lumea cealaltă. o catedrală de idei. cu atît mai uşor cel al siguranŃei cîtorva clipe de clarviziune se va preface într-un simŃ vital în permanenŃă prezent. Se poate manifesta ca o opresiune bolnăvicioasă. din punct de vedere psihologic. „By cultivating the continuous sense of our connection with the power that made things as they are. and refer all things to him. în ghicitură. Mai poate să ne umple. aşa încît lucrurile să pară încărcate cu o intenŃie personală ameninŃătoare. or upon the same person with love. cu certitudinea calmă şi reconfortantă că şi propria noastră viaŃă participă la sensul tainic al lumii. ci o găseşte brusc. ea încorporează în reprezentarea unui anumit lucru tot ceea ce se află într-o legătură oarecare cu . este ca un scurtcircuit spiritual. din care emană toate lucrurile. Aplicată numai deductiv. independentă şi echivalentă cu ea însăşi. Iar din punct de vedere etnologic mai poate fi considerată ca foarte primitivă. nu ca o legătură dintre cauză şi efect. fiecare imagine. iar atunci faŃă către faŃă. cum ne închipuim. în Dumnezeu nu există nimic gol sau fără înŃeles: „nihil vacuum neque sine signo apud Deum" <nota 6>. care se poate referi la ceva de valoare generală. cînd răpăiala ploii pe frunze sau lumina lămpii pe masă pătrund o clipă pînă la o percepŃie mai adîncă decît cea a simŃului practic al gîndirii sau acŃiunii. ideea de dezvoltare a păstrat ceva schematic. cu alte cuvinte: orice asociaŃie bazată pe o asemănare oarecare se poate preface numaidecît în convingerea că ea reprezintă o legătură esenŃială şi mistică. Convingerea că există o asemenea legătură se poate naşte de îndată ce două lucruri au măcar o singură însuşire esenŃială comună. numai la aspectele spirituale. Aceasta din urmă (conceperea lumii ca o dezvoltare) nu era chiar atît de străină Evului Mediu. Şi cu cît se intensifică mai mult acest simŃămînt. nu şi-ar fi avut locul propriu în marele şi atotcuprinzătorul sistem de gîndire al simbolismului." Evul Mediu n-a uitat niciodată că orice lucru ar fi absurd. dacă semnificaŃia lui s-ar epuiza în funcŃia şi formele sale de manifestare directe.180 fost decît o fantasmagorie sălbatică. De îndată ce Dumnezeu a fost reprezentat. foarte meschină. pe care trebuie s-o cunoşti dar nu poŃi s-o cunoşti. Simbolismul. alături de cea genetică. dacă aproape fiecare figură. Gîndirea nu caută legătura dintre două lucruri de-a lungul şerpuirilor ascunse ale corelaŃiei lor cauzale. ca o singură şi mare înlănŃuire simbolică. we read in common matters superior expressions of meaning <nota 5>. arbitrar şi sterp.

FrumuseŃea. cu alte cuvinte. Nu trebuie să ne gîndim aici prea mult la controversa cu privire la universalia. puritatea. simbolismul îşi pierde si aparenŃa de arbitrar si de incomplet. Cum ia naştere comparaŃia ? Prin faptul că însuşirile sînt aceleaşi: frumuseŃea. a copilului. nu poate realiza acest lucru decît prin personificare. Căci nu este vorba în primul rînd de controversa unor teologi cu mintea pătrunzătoare. sînt unităŃi: toate lucrurile frumoase. însuşirea este esenŃa lor. reacŃie. opoziŃie. Cînd gîndirea care i-a atribuit ideii o existenŃă independentă. cînd roşcata şi albeaŃa nu contează ca simple denumiri pentru o diferenŃiere fizică pe bază cantitativă. Trandafiri albi şi roşii înfloresc printre spini. pentru care alcătuirea firească a lucrurilor este inclusă în însuşirea lor generală. care a declarat „universalia ante res" şi care a atribuit noŃiunilor generale fiinŃă şi preexistentă. aceeaşi semnificaŃie (semificaŃie) în faŃa lui Dumnezeu. este. aşa cum apare din artă. cînd însuşirile pe care simbolul şi lucrul simbolizat le au comune sînt considerate într-a-devăr ca esenŃe. Gîndirea noastră. Din acest raport nu este cu adevărat semnificativ şi plin de înŃeles mistic decît atunci cînd în factorul de legătură. Ele se proiectează imediat. Alegoria este simbolismul . gingăşia. gingăşia. ci cînd sînt privite ca realităŃi. miezul firii lor. a poetului şi a misticului. adică în însuşire. sau de orice alte lucruri. antropomorfism. Acestea sînt ex-tremist-realiste. şi că nominalismul mai tînăr. Au existat şi nominalişti: principiul „universalia post rem" a avut şi el partizanii lui. moderat. de îndată ce ne dăm seama că e indisolubil legat de acea 292 concepŃie de viaŃă care în Evul Mediu se numea realism şi pe care noi o numim — de fapt. 293 Inerent întregii civilizaŃii. este inclusă esenŃa ambilor termeni ai simbolismului. ci de ideile care domină întreaga viaŃă a reprezentărilor şi gîndurilor. Desigur. de asemenea. n-a opus unui realism extrem decît anumite obiecŃii filozofice. trebuie să fie corelate în esenŃă. dincolo de orice filozofie. din viaŃa de toate zilele. Orice realism. nu pentru că teologia superioară a fost formată într-o lungă şcoală de neoplatonism. albeaŃa. gingaşe. dar că orientării gîndirii inerent-rea-liste a întregii civilizaŃii spirituale medievale nu i-a pus nici o stavilă în drum. automat. au aceeaşi bază de existenŃă. fie că e vorba de însuşiri. nu e prea temerară teza că nominalismul radical n-a fost niciodată altceva decît contracurent. în ultima analiză. FiinŃa lor poate fi concepută aproape întotdeauna (nu neapărat întotdeauna) ca fiinŃă personală. Pentru mintea primitivă. ci pentru că realismul. albe. pe cer. Totodată. tot ce se poate numi ia pe loc fiinŃă. în orice clipă poate începe hora noŃiunilor antropomorfe.181 el. din morală. Analogia simbolică bazată pe caracteristici comune nu are sens decît atunci cînd caracteristicile sînt esenŃiale. FuncŃia simbolizantă se află cu ea în cel mai strîns raport. culoarea singerie a trandafirilor sînt şi cele ale fecioarelor şi mucenicilor. realismul. Totuşi. Spiritul medieval vede pe loc un înŃeles simbolic: fecioarele şi mucenicii strălucesc în splendoare printre asupritorii lor. vrea să fie văzută. dacă se duce numai o clipă înapoi la înŃelepciunea sălbaticului. fiind esenŃe. prin asemănare sau prin apartenenŃă. mai poate oricînd să le vadă aşa <nota 8>. Aşa încît există o relaŃie indisolubilă între simbolism şi realism (în sensul medieval). n-a fost suveran absolut în domeniul gîndirii medievale. este modul de gîndire primitiv. Aici se află tranziŃia de la simbolism şi realism la alegorie. în mod mai puŃin nimerit — idealism platonic. în sensul medieval. de noŃiuni.

" <nota 9> Alegoria conŃine aşadar chiar în ea însăşi caracterul de standardizare pedantă şi totodată cel de autodizolvare. dass die Idee im Bild immer unendlich wirksam und unerreichbar bleibt und selbst in allen Sprachen ausgesprochen doch unaus-prechlich bleide. de trecere a gîndului în imagine. cu însuşirile sale de diferenŃiere. cu termenul „asociaŃie de idei". Dacă simbolismul este bine gîndit. Căci în orice raport simbolic trebuie să existe un termen inferior şi unul superior: lucrurile echivalente nu pot fi simboluri unul pentru celălalt. pas cu pas. Căci fiecare lucru poate să fie. El a cuprins cu braŃele lui puternice întreaga natură şi întreaga istorie. superior lor. Simbolismul a creat o imagine a lumii cu o şi mai strictă unitate şi cu o şi mai intimă înlănŃuire decît ar fi putut să o creeze gîndirea cauzală bazată pe ştiinŃele naturale. cînd identificarea trandafirului cu fecioria este mai mult decît o poetică haină de duminică şi cînd indică fiinŃa amîndurora ! Este o adevărată polifonie a gîndirii. să însemne lucruri diferite. iar cele din istoria profană reflectă acelaşi lucru. le prefigurează pe cele din Noul Testament. O dată cu fiecare cugetare se formează. prelucrarea intenŃională. o subordonare ierarhică. simbolismul şi personificarea — au străbătut spiritul medieval ca un fluviu de lumină. aceste trei feluri de a gîndi — realismul. . Psihologia ar vrea poate să lichideze tot simbolismul. Ea Ńine în permanenŃă aprins simŃămîntul mistic al vieŃii. cu una şi aceeaşi însuşire. acea estompare preintelectuală a limitelor de identitate ale lucrurilor. Ce plăcere. ci pot doar să indice împreună un al treilea. care înalŃă noŃiunea de viaŃă pînă la nivelul suprem. Gîndirea simbolică oferă o permanentă transfuzie a simŃămîntului majestăŃii şi veşniciei lui Dumnezeu în tot ce e perceptibil şi imaginabil. iar coaja de lemn dintre ele este crucea. i-a accentuat caracterul pedant şi învechit. în sus. Gîndirea simbolică dă acel vîrtej al minŃii. dass der Begriff im Bilde immer noch begrenzt und vollständig zu halten und zu heben und an demselben auszusprechen sei. în gîndirea simbolică este loc destul pentru o nemăsurată mulŃime de relaŃii între lucruri. simbol al multor alte lucruri. Ea impregnează reprezentarea oricărui lucru cu o valoare estetică şi etică sporită. să nu se creadă că alegoriei şi personificării medievale le-a lipsit autenticitatea şi viaŃa. doch so. un ansamblu arhitectonic. Valoarea interpretării simbolice a existenŃei era inestimabilă pentru viaŃă. transpunerea unui chiot pasional într-o frază gramatical corectă. Die Symbolik verwandelt die Erscheinung in Idee. coaja cărnoasă este natura omenească. 294 O relaŃie armonică leagă în permanenŃă toate domeniile gîn-dirii. Faptele din Vechiul Testament le semnifică. dacă nu le-ar fi avut. Toate lucrurile oferă sprijin şi reazem pentru ca gîndul să se urce către veşnicie.182 proiectat spre forŃa de reprezentare superficială. cum le-ar fi cultivat civilizaŃia medievală în mod atît de stăruitor şi cu atîta tragere de inimă ? 294 Reunite. und so. El creează o ordine inviolabilă. Goethe descrie antiteza astfel: „Die Allegorie verwandelt die Erscheinung in einen Begriff. Felul în care intrase în gîndirea medievală (ca zdreanŃă literară a AntichităŃii tîrzii în produsele alegorice ale lui Martianus Capella şi Prudentius). Dar istoria culturii spirituale trebuie să considere această formă de gîndire cu mai mult respect. Nici un lucru nu e prea umil pentru a desemna lucrurile supreme şi pentru a duce la glorificare. iar lucrurile superioare au simboluri cu miile. în fiecare reprezentare răsună un acord armonic de simboluri. cînd fiecare nestemată scînteiază cu strălucirile tuturor valorilor sale simbolice. şi chiar. deci şi epuizarea. De altfel. die Idee in ein Bild. Nuca înseamnă Cristos: miezul dulce este natura divină. den Begriff in ein Bild. unui simbol. ca într-un caleidoscop. toate se saltă unele pe altele. acea temperare a cugetării raŃionale. Totuşi.

cele patru anotimpuri pe evanghelişti. virtutea proprie. prea sărăcăcios.183 din masa dezordonată a particulelor. Evul Mediu. Anume. Cele douăsprezece luni i-ar reprezenta pe cei doisprezece apostoli. „En ce temps où la spéculation est encore toute scolaire. Cele unsprezece sfere cereşti. Lumea era în întregime rînduită în acel simbolism atotcuprinzător. care prin ea însăşi era condamnabilă. Toate acestea au la rîndul lor legătură cu cele şapte momente ale Patimilor şi cu cele şapte sfinte taine. <nota 10> Prin simbolism devine cu putinŃă ca lumea. Iar preotul care o consumă devine astfel mormîntul Domnului. quantitas etc. şi-a găsit contraponderea salutară în realism şi în simbolism. iar întregul an trebuie atunci să fie Cristos <nota 13>. dar totodată vag şi confuz. înmulŃite cu . de gîndire. o figură frumoasă şi simetrică. Cele 15 Pater sînt cele cincisprezece momente ale Patimilor. ca o plantă agăŃătoare. simbolismul nu mai provine numai din imaginaŃia şi exaltarea poetică. qualitas. în perioada sa finală. cele şapte fericiri şi cei şapte psalmi de penitenŃă. La un moralist şi îndrumător sufletesc ca Gerson. Apar adevărate conglomerate de sisteme bazate pe numărul şapte. de la care sînt împrumutate aceste exemple. cu alte cuvinte cultivarea propriului suflet întru virtute şi fericire. les concepts définis sont facilement en désaccord avec les intuitions profondes. prin ea. înmulŃite cu cele zece categorii: sub-stantia. 296 iar simbolurile deveniseră ca nişte flori împietrite. simbolul derivat se împărtăşeşte în realitate din misterul suprem. care fără muzică ar suna prea aspru. cu cele şapte păcate principale. aşa încît pînă în cele din urmă stau toate laolaltă în jurul minunii centrale a azimei. cînd contactul simbolic decurge pur şi simplu dintr-o egalitate numerică. aşa încît cele mai profunde intuiŃii au putut să lunece. ci devine identitate: hostia este Cristos. simbolismul avusese dintotdeauna înclinarea de a deveni pur mecanic. sînt reprezentate prin şapte animale şi urmate de cele şapte boli <nota 14>. iar activitatea pămîntească să fie şi ea înnobilată. De altfel. orice interpretare devine o monadă mistică. La un vizionar ca Alain de la Roche precumpăneşte cea estetică <nota 15>. dau 150 de habituâmes naturales. Chiar şi dragostea pămîntească era legată de cea divină cu firele contactului simbolic. care au desprins suferinŃa proprie. Căci fiecare meserie avea raportul ei simbolic cu tot ce era mai înalt si mai sfînt. la rîndul lor. Alain de la Roche are nevoie de un sistem bazat pe numerele de cincisprezece şi zece. celor şapte daruri ale Sfîntului Duh. Puternicul individualism religios. înfăŃişează toată această lume de idei în ultima ei înflorire dinaintea vestejirii definitive. Celor şapte virtuŃi principale le corespund cele şapte rugi din Tatăl Nostru. şi degenerează într-o simplă obişnuinŃă şi într-o boală a minŃii. cuprinde 150 de Ave. acolo asemănarea nu mai este simbolică.. care le-a exprimat cu bogăŃie de sunete şi culori. Reprezentarea simbolică este ca muzica executată pe textul tezelor exprimate logic. pentru care a luptat. pentru că ciclul de rugăciuni al frăŃiei mătăniilor. Ba sînt chiar mult mai mult decît atît." <nota 12> Prin simbolism. din particularitatea domeniului personal şi le-au înălŃat în sfera celui universal. din cele zece porunci. care. iar cele 150 de Ave sînt psalmii. Odată admis ca principiu. se obŃin 150 habituâmes morales. spre domeniul inefabilului. se nasc largi posibilităŃi de dependenŃe ideale. alternate cu 15 Pater. ci se ataşează. iarăşi ca antiteză sau ca leac. un grad mult mai puternic de existenŃă. Fiecare simbol dobîndeşte o supravaloare. care devin mici probleme de aritmetică. întregul belşug de reprezentări religioase a fost pus la dispoziŃia artei. precumpăneşte valoarea practic morală a relaŃiei simbolice. Valoarea morală a modului de gîndire simbolic este inseparabilă de valoarea lui imaginativă. să fie totuşi preŃuită şi gustată. Munca meseriaşului este generaŃia veşnică şi încarnarea Cuvîntului şi legătura dintre Dumnezeu şi suflet <nota 11>. Fiecare număr din fiecare grup de şapte corespunde. plus cele patru elemente. tot astfel.

dar acum este una în plus. Căci în mintea autorului se află la început lucrurile pămînteşti. îl vedem că degenerează ireparabil. de faimă străveche. Fiecare dintre cuvintele rugăciunii Ave reprezintă una dintre cele cincisprezece desăvîrşiri ale Sfintei Măria şi totodată 297 o nestemată pe rupes angelica <nota 17>. şi diamantul. însă temperantia. ci cel superior 298 pe cel inferior. ea se naşte în scoica de mare dintr-o rouă cerească „sine admixtione cuiuscunque seminis propagationis" <nota 18>. dar şi propria graŃie a Sfintei Măria. care în 1477 au rămas credincioase Burgundiei. cei şapte principi electori. Douai şi Valenciennes. Aici apare în mod izbitor şi caracterul caleidoscopic al simbolicii: de cuvintele „zămislită dintr-o rouă a cerului" se leagă. după cum Sfînta Maria a fost neagră în smerenia ei. fiece cu vînt izgoneşte un păcat sau animalul care îl reprezintă. Cuvîntul Maria este înŃelepciunea ei şi granatul şi izgoneşte invidia. izgoneşte impudicitatea şi conferă respectabilitate şi pudoare. simbolismul se deplasează un pic. . care face doar un pic cu ochiul. un fioros cîine negru. Aire. virtutea cardinală. Lille. în plus. în care nu elementul inferior îl indică pe cel superior. şi treptele unei scări. este totuna ca abstinentia <nota 16>. Aşa. Simbolul îşi păstrează valoarea sentimentală numai datorită sfinŃeniei lucrurilor pe care le reprezintă: de îndată ce simbolizarea se scurge din domeniul pur religios spre cel pur moral. chemat în conştiinŃă. Papucul reprezintă smerenia: De la pantouffle ne nous vient que santé Et tout prouffit sans griefve maladie. reprezintă cele trei virtuŃi teologale şi cele patru virtuŃi cardinale. Pe treapta cea mai de jos a simbolizării se află o poezie ca Le parement et triumphe des dames de Olivier de la Marche. care a fost cîndva atribuit lui Gerson. Sardonixul este negru.184 cincisprezece virtuŃi: cele trei virtuŃi teologale. „restant duae: religio etpoenitentia. în care stau toŃi fericiŃii. amestecată cu simbolică teologică: nomen este omul. cele şapte capitale fac paisprezece. care are ca animal leul. căci în şirul celor care au mai rămas. devin cele cinci fecioare înŃelepte <nota 20>.. vede îngrozitoarele fiare ale păcatelor şi culorile sclipitoare ale nestematelor. De fapt. celălalt pol al naşterii imaculate: lîna. trei spirituali şi patru seculari. o zbenguială superficială a fanteziei pe o singură asociaŃie de idei. care este ea însăşi. Pour luy donner tiltre d'auctorité Je luy donne le nom d'humilité <nota 21>. neexprimat. deci rezultă cincisprezece. cele patru cardinale. aici avem de-a face cu un simbolism inversat. ne-am aştepta ca ea să fie perla. în care garderoba feminină e comparată cu virtuŃi şi calităŃi. trezeşte asociaŃii simbolice mereu noi. de pildă. asupra căreia Ghedeon a implorat semnul cerului. Alanus. roşu şi alb. este o foarte cuminte predică moralizatoare a bătrînului curtean. Forma de gîndire simbolizantă era ca şi tocită. care îşi are patul nupŃial în una din fracŃiunile rugăciunii Tatăl Nostru. cea capitala. făcea apel la gramatica latină. Froissart. Chastellain şi Molinet se iau la întrecere în simbolisme politice: în cele trei stări sînt figurate însuşirile Sfintei Măria. Fiecare dintre aceste cincisprezece virtuŃi este o regină. iarpronomen înseamnă că omul e un păcătos. a căror putere miraculoasă. Perla este cuvîntul gratia. A găsi simboluri şi alegorii devenise un joc van. pe care vrea să le exalte cu podoabe cereşti. izbuteşte să compare toate însuşirile dragostei cu piesele unui mecanism de ceasornic <nota 19>. într-o poezie amplă. şi izgoneşte trufia. roşie în durerile ei şi albă în slavă şi har. cuvîntul Ave reprezintă nevinovăŃia Sfintei Măria. în viziunile lui. ele sînt crengile unui pom plin cu fructe. Ca piatră de pecete nu smulge ceara şi reprezintă astfel virtutea respectabilităŃii. Li orloge amoureus (Ceasorniculdragostei). Sfînta Măria însăşi este scoica. Donatus moralisatus sen per allegoriam traductus. cele cinci oraşe Saint-Omer.

această remonstrance. ducesei şi a suitei lor. trotz der adjektivischen Beweglichkeit. cînd este vorba de ceva deosebit de important. o toarnă în forma unei alegorii. într-una din revelaŃiile sale. Se constată în mod repetat că. aproape de la sine. Altă dată vede Biserica asuprită: urîtă. Totuşi. care trebuia înşelat. sfînta Biserică". datorită imaginaŃiei. Una dintre figurile din Le Roman de la Rose a suferit chiar o concretizare a reprezentării: Danger. ghetele devin grijă şi sîrguinŃă. mireasa mea. de culori şi figuri. dass das Wort. Le Roman de la Rose ar fi fost cu neputinŃă de citit. Fiecare idee este văzută ca entitate. iar ca fiinŃe. de Invidia slujitorilor. Cînd episcopul din Chalon vrea să-i dea lui Filip cel Bun un avertisment foarte serios cu privire la tactul lui politic. El găseşte pe Haultesse de Signourie (înălŃimea Sa Domnia) stînd dezolată. iar acum se plîn-ge că şi acolo e încolŃită de Nepăsarea suveranilor. care trebuie să-i izgonească pe curtenii necredincioşi <nota 25>. cămaşa respectabilitate. de o frumuseŃe de nedescris. Domnul spune: „ascult-o pe Mama ta. chiar în exteriorizările lor cele mai insipide. Doulce-Mercy. ciorapii stăruinŃă. pe care o recită în castelul de la Hesdin. ceea ce nu devine lucru de . iar corsetul castitate <nota 22>. pentru că locuise mai întîi în Imperiu. încît aproape că nu se mai simte nevoia de a reduce imaginea la concept. ele dobîndesc numaidecît. fiecare însuşire ca substanŃă. Haina pestriŃă este perfect adecvată pentru reprezentarea perfecŃiunii spirituale: apare o dizolvare a gîndului în imagine. pentru spiritul medieval. cum este înfăŃişată la serbarea de curte de la Lille. HumbleRequeste. într-un amestec peste măsură de artistic. pentru a exprima o idee. FuncŃia comparaŃiei simbolice şi a reprezentării personale era atît de dezvoltată. o formă personală. de a explica alegoria în amă299 nunt. Nicolaus Cusanus: Biserica. dacă tema gîndirii este măcar indicată." <nota 24> Altminteri. apoi la curtea franceză şi la urmă la curtea burgundă. o valoare sentimentală mult mai vie decît ne închipuim. jartiera hotărîre. păroasă şi cadaverică. Doux-Penser. Concordia etc. într-un personnage un tablou viu. o realitate care îi pune absolut pe aceeaşi linie cu chipurile de zei romani. El le opune alte personaje. sau chiar reticenŃa doamnei. de Slăbiciunea sfatului. Souvenirs si ceilalŃi au avut în minŃile din Evul Mediu tîrziu o viaŃă cvasidivină. simbolica şi alegoria au avut. şi după aceea Dionisie aude vocea lăuntrică. la origine „primejdia".185 În felul acesta. săracă. în puritatea ei viitoare. vede viitoarea reformatio. die ihm verblieb.<nota 23> Conceptul se preschimbă aici atît de nemijlocit în imagine. Să ne gîndim aici din nou la figurile alegorice din Le Roman de la Rose. fireşte. Nu putem să ne închipuim decît cu efort că am fi faŃă în faŃă cu Bel-Accueil. precum VigilenŃa suveranului etc. cea spre care tindeau părinŃii conciliului şi ruda spirituală a lui Dionisie. Ceea ce spune Usener despre aceştia se poate aplica aproape în întregime la personajele alegorice medievale. de Asuprirea supuşilor. Honte. în ziua Sfîntului Andrei 1437. dennoch ein göttliches Einzelwesen bezeichnen konnte. se recurge la alegorie. concretizaŃi din abstracŃii.. încît fiecare gînd se putea transpune. FrumuseŃea spirituală a acelei Biserici purificate el o vede ca pe un veşmînt splendid şi extrem de preŃios. das sie sich schuf. colorată cu pasiune. „Die Vorstellung trat mit sinnlicher Kraft vor die Seele und übte eine solche Macht aus. a ajuns să-l semnifice în jargonul amoros pe însuşi soŃul. îmbrăcată într-o formă vie. aşa cum o dizolvare a gîndului în muzică ne este familiară. aşadar. ca Pavor şi Pallor. Dionisie Cartusianul vede în revelaŃiile sale Biserica exact la fel de personal şi de teatral. slabă şi dispreŃuită. Dar pentru contemporani au fost o realitate. Fiecare însuşire este aici întrupată şi reprezentată ca persoană şi se pare că acesta era mijlocul adecvat pentru a face impresie. care îl ameninŃă pe îndrăgostit cînd curtează. venită parcă de la persoana Bisericii: „quasi ex persona Ecclesiae". în faŃa ducelui.

Cînd Charles de Rochefort. Justice. care au răspîndit la Paris. cînd Pauvreté şi Maladie^ îl duc pe tînăr la spital. vrea să povestească la moralité eu tînărul uşuratic. Noi mai putem gusta încă. ci în gheroc şi cu jambiere. cu rigiditatea lor naivă. încă spontană. poezia Bataille de karesme et de cbarnage (Bătălia dintre post şi mîncarea de dulce) <nota 32>. Dar secolul al XV-lea mai poate lăsa figurile alegorice să circule. în l'Abuzé en court. Pentru Olivier de la Marche nu este cu nimic supărător raptul că cele douăsprezece virtuŃi." <nota 27> Continuă tot aşa. în genul celor din Le Roman de la Rose. De virtuŃi şi de emoŃii se leagă o reprezentare antropomorfă. fac ca. care prezintă un entremets la ospăŃul de curte de la Lille din 1454. nouă. pe care viaŃa de curte l-a împins pe drumul cel rău. „Lors se leva la déesse de Discorde. Pentru ce tocmai aici alegoria ? Pentru că autorul vrea să se ridice la un nivel intelectual mai presus de evenimentele de toate zilele.. pour la feste plus joyeusement parfournir" <nota 31>. spiritul medieval nu se sfieşte să facă din ea o persoană. ridicată împotriva oştirii Carnavalului. care nu prea se complace în flori de stil sau în jocuri de idei. et prindrent armes de toutes manières et boutèrent hors d'avec eulx Raison. pe care le descrie de regulă în jurnalul său. ploile torenŃiale le spală rănile. în care brînza luptă împotriva secarei şi cîrnatul împotriva tiparului. et esveilla Ire la forcenée et Convoitise et Enragerie et Vengence. în iunie 1418.186 300 înŃeles decît dacă ne dăm seama că în gîndirea acelei epoci alegoria mai avea o funcŃie foarte vie. dar chiar şi în cazurile în care pentru noi noŃiunea n-ar avea nimic antropomorf. în altă parte. Cît de vie mai era încă la sfîrşitul Evului Mediu funcŃia personificării şi cea a alegorizării reiese tocmai acolo unde ne supără cel mai mult. qui estoit en la tour de Mau-conseil. nu este o creaŃie a minŃii extravagante a lui Breughel. chiar şi le Temps este înfăŃişat fără barbă şi fără secera fatală.. — apar în miniaturile care ilustrează poemul. Burghezul din Paris este un om naiv. scutură din mî-necă o serie întreagă de alegorii noi. pentru noi s-a volatilizat. pînă la sfîrşit. Tocmai în banalitatea lor se află caracteristica vitalităŃii lor. îşi are originea la sfîrşitul secolului al XIII-lea şi a fost imitată încă de pe la 1330 de către poetul spaniol Juan Ruiz. într-o oarecare măsură. Postul ca figură umană. procesul de reprezentare merge chiar şi mai departe: în unele oraşe din nordul Germaniei se atîrna în corul . iar figurile convenŃionale le mai putem îmbrăca într-o draperie ireală. care spune oricui că totul nu e decît o glumă. reprezentarea tuturor acestor lucruri să ne pară prea primitivă: tot ceea ce însăşi epoca simŃea că este delicat şi viu în acele creaŃii. atît de palide pentru noi: Fol cuidier. Chiar şi proverbul îl cunoaşte aşa: „Quaresme fait ses flans la nuit de Pasques" — în noaptea de Paşti îşi coace Postul minciunelele. Dar cînd s-a apropiat de lucrul cel mai înfiorător din cîte are de descris — crimele burgunzilor. Şi mai poate crea în orice clipă o nouă personificare pentru fiecare idee pe care vrea s-o exprime. într-o oarecare măsură. Asemenea 301 ilustraŃii. încing dansul „en guise de mommerie et à faire bonne chiere. o alegorie într-un tableau-vivant. în hainele vremii. Folle bombance <nota 29>. ca tineri nobili ai vremii. iar alegoria îi serveşte ca mijloc de exprimare a ideii de tragic. după ce s-a recitat poezioara lor. mirosul de sînge din septembrie 1792 — se serveşte de alegorie <nota 26>. întocmai ca pe sfinŃi. intercalînd descrierea directă a ororii: „Et en moins que on yroit cent pas de terre depuis que mors estoient." <nota 28>. Mémoire de Dieu et Atrempance moult honteusement. şi toate acele făpturi. ne leur demouroit que leurs brayes et estoient en tas comme porcs ou milieu de la boe. Simte nevoia să vadă acele evenimente îngrozitoare ca rezultate din ceva mai presus decît dintr-o intenŃie a unor persoane.

ajunsese lipsit de sens. în afară de orice sancŃiune dogmatică. despre Guilielmus Durandus. la facerea lumii. în Monarchia. ele constituie baza raportului de autoritate care nu se poate sustrage numitei legături mistice. Să nu uităm că o anumită figură. autorul lucrării RaŃionale dimnorum offtdorum ( Tîlcul slujbelor . o colecŃie ciudată de mitologeme. figurile mitologice însoŃesc. şi mai cu seamă o unitate cu simŃul naturii. provenită din reprezentarea liberă. Treptat. a dobîndit mai multă realitate decît orice sfînt şi le-a supravieŃuit tuturor: Moartea. şi cele două paloşe. dacă stăpînesc tot domeniul. ForŃa simbolului stă ca un obstacol în drumul cercetării privitoare la evoluŃia istorică a celor două puteri. Lachesis. Un exemplu pentru clarificare. caracterul lor istoric. Ele au aceeaşi valoare de reprezentare ca şi ideea că Petru este „piatra" Bisericii. Neptisphoras ! Zeii şi zeiŃele mai cedează încă în faŃa personajelor din Le Roman de la Rose în ceea ce priveşte plenitudinea reprezentării. mai întîi să 303 neutralizeze puterea simbolului. De fapt. Dar celelalte aveau contactul cu propria viaŃă sufletească şi cu fantezia liberă. devin peste măsură de baroce şi de neclasice. unul deasupra celuilalt. ceea ce avea tîlc. cînd e vorba 302 de poezie. pe care le aveau apostolii la ei cînd a fost prins Cristos. uneori deghizate pînă la imposibilitatea de a le mai recunoaşte: Atropos. la fel ca Sfînta Barbara şi Sfîntul Cristofor. aşa cum le pusese Dumnezeu. Se poate pune cu toată seriozitatea chestiunea dacă Fortune şi Faux-Semblant n-au avut cumva viaŃă. Din bogăŃiile AntichităŃii se revarsă asupra lor o plinătate de stil şi de sentiment. odinioară atît de vie. Ce diferenŃă de grad a existat între realitatea reprezentării sfinŃilor şi cea a reprezentării figurilor pur simbolice ? Cei dintîi aveau confirmarea Bisericii. Sau. O dată cu Renaşterea. Jonece. un contrast esenŃial între alegoria din Evul Mediu şi mitologia Renaşterii nu există. Cînd Dame recunoaşte că această cercetare este necesară şi concludentă. înainte de a curăŃa drumul pentru cercetarea istorică. încă în cursul unei bune bucăŃi a Evului Mediu. ce-i drept. ca în Epistre d'Othéa à Hector (Epistola Oteei către Hector) de Christine de Pisan.187 bisericii un manechin. Refus. Cloto. In primul rînd. In secolul al XIV-lea începe. Ydrophus. raportul se inversează. Telephus. Vorbeşte despre marii maeştri ai teologiei medievale. icoanele lor de lemn şi de piatră. Aceste simboluri nu sînt însă pentru gîndirea medievală cîtuşi de puŃin o simplă comparaŃie spirituală. Modul de gîndire simbolic paralizase dezvoltarea gîndirii cauzal-genetice. dar a rămas fără importanŃă atîta timp cît interesul nu sa deplasat de la simbolism spre dezvoltarea naturală. o frumuseŃe poetică. păleşte şi piere. olimpienii şi nimfele înving romanul de la Rose şi personajele alegorice. Dangler. alegoria liberă îşi continuă înflorirea pînă în toiul secolului al XVI-lea şi chiar mai tîrziu. se vede nevoit. O spusă a lui Luther se îndreaptă împotriva dezavantajelor alegoriei arbitrare şi frivole în teologie. despre Dionisie Cartusianul. Plaisance. cu slujitoarea ei alegoria. alegoria liberă: Venus îşi joacă rolul în cel mai pur Ev Mediu. contestîndu-i aplicabilitatea. Nu pentru că aceasta a fost exclusă de către simbolism. devenise un joc al raŃiunii. Simbolismul. în poeziile lui Froissart apar. sînt figuri goale de conŃinut si nebuloase. Pentru raportul dintre autoritatea spirituală şi cea seculară se statorniciseră în Evul Mediu două comparaŃii: cele două astre luminătoare. Escondit. pe lîngă care alegoria. Franchise^. care se numea Postul. relaŃia natural-genetică între lucruri îşi avea locul ei. o întrecere între alegorie şi mitologie. pe lîngă Doux-Semblant. alături de cea simbolică. Pe de altă parte. în miercurea mare acest Hungerdock <nota 33> era dat jos în timpul slujbei <nota 34>.

213. 154. CCXIII. 234. dar în aşa fel. Despre necesitatea unui asemenea realism: James. <titlu> Note 1. Sf.. II. 1603. — James. Bäumker & Von Herding. 201 temperantia . iar acum trăieşte iarăşi. Opera. în care speculaŃia este încă întru totul scolastică. Cart. p. cînd auzim muzică. Seuse. 15. p. Bernard. Paris 1871... Arbore despre originea dreptului şi legilor. din cele de care devenim uneori conştienŃi. Rousselot. despre Bonaventura şi despre Gerson — şi exclamă: „Aceste studii alegorice sînt opera unor inşi fără treabă. Simbolismul transformă fenomenul în idee şi ideea în imagine. cartea a IV-a. dar exprimările înŃelesului ei se schimbă. cf. 26. op. 259 „Despre numele lui Isus". Toate lucrurile care puteau fi gîndite deveniseră plastice şi picturale. 742. p. IV. 56. E ca deosebirea dintre modul de a privi o persoană fără dragoste şi a privi aceeaşi persoană cu dragoste . ca să nu se priceapă la alegorii ? <nota 36> Simbolismul a fost un mod de exprimare defectuos pentru relaŃii categoric cunoscute. În vremea aceea.. să rămînă inexprimabilă. 222. Cînd vedem toate lucrurile în Dumnezeu şi legăm toate lucrurile de el. p. 6. Sau credeŃi oare că mi-ar veni greu să mă joc cu alegoriile despre orice lucru creat ? Cine e atît de puŃin la minte. XXXVII.. ideea rămînînd veşnic infinit de activă şi de inaccesibilă. 6. în imagine. devenise atotputernică. 16. 450. 303 s. 4. op. Compendium Theologiae. Imaginea lumii ajunsese să aibă liniştea unei catedrale la lumina lunii. p." <nota 37> Lumea ştia că vede totul într-o enigmă. 167. a explicat imaginile prin imagini şi a pus o oglindă în faŃa alteia. 232. 45. 8. Le soleil comme cimier des armes de Genève. Sprüche in Prosa. 9. şi anume în aşa fel. Eug. VI. 1908. în imagine. p. Gerson. 325. Cultivînd sensul neîntrerupt al legăturii noastre cu puterea care a răcut lucrurile aşa cum sînt. ed. Alegoria transformă fenomenul în noŃiune şi noŃiunea în imagine. Varieties of religious experience. éd. 3. De vita et regimine curatorum. 2. 15. 13. 502. Leben. Hefele. 12. 12 se echivalează fortitudo (puterea) cu abstinentia. Advenus haereses libri V. dar a încercat totuşi să deosebească imaginile din oglindă. încît. Hospinianus. 10. 5. c... dar la p. o catedrală în care gîndirea putea să se ducă la culcare. 7. Beitr. încît. 656. 14. der Philosophie im Mittelalter. FaŃa exterioară a naturii n-are nevoie să se schimbe. 474. atît de peste măsură de caracteristică sfîrşitului Evului Mediu. apărarea obiceiului de către Bernardino. Murise. Münster. Bonaventura. MeditaŃia super septimo psalmo poenitentiali. — Goethe. Gîndirea devenise mult prea dependentă de reprezentare. Migne. noŃiunea să rămînă delimitată şi să fie complet conŃinută în acea imagine şi exprimabilă prin acea imagine. p. pp. comunicare în Revue historique. Rod. 4. conceptele definite sînt lesne în dezacord cu intuiŃiile profunde. cap. De templis etc. în Dion. Mitrale sive de offidis ecclesiastids summa. — P. p. Lumea întreagă era reprezentată în figuri independente: este un flux de supermaturitate şi ofilire. 743. Pour l'histoire du problème de l'amour. p. nr. CXXIII. De reductione artium ad theologiam. Sicard. Irenaeus. passim. Deutsche Schriften. „Videmus nune per speculum in aenigmate. La p. cit. Il-a. citim în lucrurile obişnuite exprimări superioare ale înŃelesului. Tiguri. 11. predispoziŃia vizuală. Opera.188 divine). cit. Acta Sanctorum Jan. zur Gesch. Demole. p. 213. pp. 475. Alanus redivivus. VII. devenim mai pregătiŃi pentru a le primi. chiar dacă e exprimată în toate limbile. Libellus ad quendam sacerdotem. I. pp.

fiecare idee stă ca o stea pe firmament. éd. Versuch zu einer Lehre von der religiösen Begriffsbildung. p. ed. 96. Korespondenzblatt des Gesamtvereins etc. XXIV. Catalogue des mss. 21. Coquillart. 28. 541. 562. p. desfătare. Werke. Oeuvres. Poesies. sinceritate. 1896. care stabileşte peste tot raporturile dintre lucruri în virtutea însuşirii lor generale. I. Froissart. 687.. duce lesne la rigiditate şi la clasificare sterilă. p.a. atunci măreŃul edificiu al dependenŃelor voite de Dumnezeu devine o necropolă. chef nebunesc. o strălucire în culori şterse şi o varietate cu limite vagi. 22. Vedem acum ca prin oglindă. p. 183. II1. Stînca îngerească. 72. 20. 1. Les Cent nouvelles nouvelles. putea totuşi să semnifice o fiinŃă divină individualizată. Şi într-un timp mai scurt decît ai nevoie ca să faci o sută de paşi. p. 1862. VI. p. XLIV sq. I. 31. H. 877. II. 23. aşa încît mintea este indusă în eroare cu privire la valoarea activităŃii sale. 34. 24. Weimar. ca nişte porci în noroi. este astfel comodă. 53. 25.. 67. Mangeart. 29. Dreptate. Grotefend. XIV-e siècle. Sărăcie. 306 <titlu> Capitolul XVI <titlu> Realismul şi aspectele misticizării imaginaŃiei Se poate spune că simbolismul a fost răsuflarea vie a gîndirii medievale. d'Héricault. Manechinul foamei. iar certitudinea sistemului este supraapreciată. 19.1919. J. 124. I. nu leau mai rămas decît izmenele. 33. după ce muriseră. şi zăceau grămadă. de la bibi. III. 1860. cap. în afară de regulile logicii abstracte nu există nici un corectiv care să indice vreo greşeală în clasificare. 30. Cînd funcŃia simbolizantă fie că lipseşte. pe care şi l-a creat. Fără amestecul nici unei seminŃe zămislitoare. în pofida mobilităŃii adjectivale ce-i rămăsese. 37./ Pentru a-i da titlul de autoritate. de Valenciennes. 29. ca să înveselească petrecerea. în chip mult ruşinos. 35. ideile se lasă astfel de bună-voie rînduite pe bolta edificiului lumii. FaŃă-blîndă. ascunziş. Opera. p. fie că devine pur mecanică. Usener. Pentru . refuz. p. Fiecare noŃiune. 18. Ed. Obiceiul de a vedea toate lucrurile în relaŃia lor simbolică şi în raportul lor cu veşnicia a menŃinut./ îi dau numele de smerenie. p. În chip de maimuŃăreală şi pentru desfătare. 27. 112. Chastellain. primejdie. efectuată pur deductiv. fără boală gravă. — H. boală. Gröber's Grundriss (Compendiul lui Gröber). 71. p. tinereŃe. VII. Un idealism sistematic. Les droits nouveaux. CredinŃă nebună. Pantagruel. Reprezentarea s-a înfăŃişat înaintea sufletului cu forŃă senzorială si a exercitat o asemenea putere. Bonn.189 lipseşte de pe listă. împărŃirea şi subîmpărŃirea noŃiunilor. De captivitate baby Ionica ecclesiae praeludium. Rabelais. Atunci s-a ridicat zeiŃa Dezbinării. II. p. care se afla în turnul lui Sfat-rău şi a sculat-o pe Mînia cea scoasă din minŃi şi pe Lăcomia de bani şi pe Turbare şi pe Răzbunare. Journal d'un bourgeois. Mai sînt şi alte deosebiri (n. II2. încît cuvîntul. p. 36. Histoire littéraire de la France. 73. cartea a IV-a. 406. şi au luat cu toatele în mîini arme de tot felul şi au izgonit din mijlocul lor pe RaŃiune. p. aceasta pare să fi fost cu intenŃie. 32.). De la papuc nu ne vine decît sănătate/ Şi numai profit. considerată ca esenŃială. 26. Traité sur forme d'allégorie mystique sur l'entrée du roy Loys en nouveau règne. Molinet.. în ghicitură. Scheler. în lumea ideilor. 17. Gottemamen. Gînd cucernic şi Cumpătare. p. p. cf. Cf.

pentru a-l servi cu demnitate pe Dumnezeu <nota 4>. prelatului. spre cer. de pildă. Dar tocmai în această strictă particularizare a fiecărei stări ca ceva independent se află un element autentic medieval. văduvilor. pentru a combate instituirea plăŃii. pentru prietenul său Brugman. Activitatea prin excelenŃă a spiritului medieval a fost descompunerea întregii lumi şi a întregii . Pentru a critica anumite fapte licenŃioase. nu întrebăm de alcătuirea lui lăuntrică. iar expunerea doctrinei datoriei are acel caracter abstract şi general. a rezervat fiecărei meserii idealul împlinirii sanctificatoare a datoriei: episcopului. şcolarului. arhidiaconului. pe care în cele din urmă le-a reunit. d'Ailly enunŃă o teoremă cu trei termeni: că a cere acest drept este simonie. Idealismul complet sistematizat se manifestă pretutindeni. oricare ar fi el. fiecărei clase sociale sau meserii îi este circumscris un ideal religios-moral. în loc ca teza 307 plăŃii să fie cîntărită după bazele ei istorice sau să fie cercetată din punctul de vedere al valabilităŃii ei în dreptul pozitiv. pînă la un anumit punct intenŃionată. sub numele de tipism. căsătoriŃilor. în două cărŃi De doctrina et regulis vitae christiano-rum (Despre învăŃătura si rinduielile vieŃii creştinilor). că este erezie <nota 2>. Nu este atît o capacitate de a vedea specificul lucrurilor. neguŃătorilor. Ea este însă mai degrabă o urmare a nevoii de subordonare a spiritului. semnificaŃia lor generală. rezultată din idealismul înrădăcinat. Fiecărei forme de viaŃă. care nu-l introduce pe cititor în domeniul real al meseriei respective. că este o luptă împotriva dreptului natural şi al celui divin. Lipsa de concepŃie individuală. în funcŃie de cerinŃele meseriei sale. Nici chiar cel mai mărunt şi mai banal lucru nu poate fi privit altfel decît într-o corelaŃie universală. preotului. idealitatea lor morală. cît mai degrabă voinŃa conştientă de a 308 sublinia pretutindeni sensul lucrurilor în relaŃia lor cu punctul culminant. Dionisie Cartusianul înşiră tot ce e în legătură cu procesiunile. monahilor <nota 5>. Unii au vrut să vadă ceva din epoca nouă. Obiceiul de a prelungi întotdeauna lucrurile cu o linie ajutătoare pînă la marginea ideii apare în permanenŃă în tratarea medievală a oricărui diferend politic. în energia cu care Dionisie Cartusianul a pus pe primul plan sfinŃenia „meseriei" pămînteşti. în tratatele sale De vita et regimine nobilium (Despre viaŃa şi rîndu-iala nobililor). ceva care anunŃă Reforma. nici nu urmărim lunga umbră a istoriei din spatele lui. expunerea este argumentată cu totul scolastic: pornind de la „radix omnium malorum cupiditas" <nota 1>. canonicului. care degradează o anumită procesiune. împotriva cancelarului UniversităŃii. valabilitatea ca model. începînd de la origine: cum se petreceau lucrurile sub legea veche etc. ci ne uităm în sus. se iscă la Universitatea din Paris o controversă: dacă pentru gradul de licenŃiat e cazul să se ceară vreo plată. a fost socotită de către Lamprecht ca fiind prin excelenŃă caracteristică spiritului medieval. social sau moral. este mai curînd o emanaŃie a modului atotstă-pînitor şi universalist de gîndire. cavalerilor. însuşi Pierre d'Ailly ia cuvîntul. fără a intra propriu-zis în analiza cazului. ca situaŃie standard.190 a cunoaşte esenŃa unui lucru. nobilului. după care orice om trebuie să se modeleze. Aceasta este cauza care face ca aproape orice demonstraŃie medievală să fie atît de obositoare şi de dezamăgitoare: arată numaidecît spre cer şi se pierde din capul locului în cazuri din Scriptură şi în generalităŃi morale. fecioarelor. <nota 3>. Se caută în orice lucru tocmai impersonalul. unde străluceşte ca idee. decît o caracteristică a unui grad de dezvoltare spirituală redus. Aşa. În această reducere a oricărui lucru la general rezidă însuşirea care. suveranului.

la o faptă mare a unui Bodhisattva. prin îndrumarea ei spre migălirea clasificării. Nici un domeniu nu a suscitat această adîncire în mai mare măsură decît cel al virtuŃilor şi păcatelor. Fiecare dintre acestea este ilustrată. definită. al intenŃiei. menită să întărească în om conştiinŃa de păcat. Există şase slăbiciuni ale minŃii. al împrejurărilor. din cel al păcătosului. la o analiză aproape automată. şi voluntas consequent. ba chiar şi fiinŃele fără minte şi lucrurile neînsufleŃite. a credinŃei. nimeni nu poate concepe perfect sau înŃelege pe deplin enormitatea păcatului. ar fi slăbit-o cu uşurinŃă. Dante a învăluit în frumuseŃe întunecimile şi ororile . întoarce atotcredinciosu-lui iubitor de oameni spatele. al materiei. îşi face seama. de moarte. se leagă de diavol. <nota 11> Toate ideile morale sînt încărcate cu o supragreutate insuportabilă. în domeniul gîndirii obişnuite. Unele dintre aceste puncte sînt la rîndul lor subîmpărŃite în opt. Totul e întocmai ca în budism: şi acolo. într-o dispoziŃie ceva mai sumbră. în virtutea căreia vrea să-i vadă pe toŃi fericiŃi. răspunde: „Nu-i dau ereticei. a vîrstei. în viaŃa aceasta. Douăsprezece sminteli. a cunoaşterii." <nota 8> Nu sînt oare toate acestea. se face referire la Univers. ci sărmanei. La fiecare păcat. o distincŃie. slujeşte diavolului. figurată. Numaidecît după aceea. îşi atrage discordia. cer răzbunare împotriva nedrepŃilor <nota 12>. prin faptul că sînt puse tot mereu în raport direct cu majestatea lui Dumnezeu. De aici acea aptitudine a spiritului medieval de a separa fiecare calitate din complexul unui caz în independenŃa sa esenŃială. ca aceea dintre voluntas antecedens a lui Dumnezeu. se scuză: „Je n'ay pas baisé l'homme mais la précieuse bouche de laquelle sont yssuz et sortis tant de bons mots et vertueuses paroles. Cînd episcopul Fulco din Toulouse este văzut că dă de pomană unei femei albigense. făcînd din ea un sentiment cum nu se poate mai dureros. ceea ce era. a uşurinŃei de a opune rezistenŃă. fiicele lui. soiurile lui. aşa încît dobîndeşte siguranŃa categorică şi independenŃa unei figuri de pe un portal de biserică. care nu se aplică decît celor aleşi? <nota 9> Se ajunge la o meditaŃie neobosită asupra tuturor lucrurilor (fără limitarea relaŃiei cauzale realmente observată). încercarea lui de a exalta frica de păcat. aceeaşi sistematică morală de a oferi un punct de cramponare pentru exercitarea virtuŃii. chiar şi cel mai mărunt. îşi deschide calea spre iad. care îl sărută pe gură pe poetul Alain Chattier în timp ce acesta doarme. a virtuŃii anterioare. poate tocmai datorită lipsei de poezie. de pildă al doilea: păcatul este mai greu după măsura binefacerii. îl induc în eroare pe păcătos: se orbeşte pe sine însuşi. Margareta de ScoŃia. nu este lipsită de efectul dătător de fiori. După cum literatura budistă cunoaşte aplauzele fiinŃelor cereşti cu ploi de flori. zice Dionisie. Fiecare păcat are numărului lui fix de cauze. tot aşa Dionisie. de judecată şi de iad. îşi iroseşte bogăŃia (virtutea). se vinde pe nimic (în timp ce el însuşi e cumpărat cu sîngele lui Cristos). a sfinŃeniei. îşi închide calea spre rai şi ia raiul drept iad. dacă fantezia păcatului şi viziunea pedepsei n-ar fi fost împinse concomitent pînă la extrem. în speculaŃiile cele mai înalte ale teologiei. cu pasaje din Scriptură. a funcŃiei.191 vieŃi în idei independente şi orîn-duirea acestor idei în mari şi numeroase legături de vasalitate sau ierarhii de concepte. care predispun la păcat <nota 10>." <nota 7> Un dicton spunea: „Haereticare potero. sed haereticus non ero. Această anatomie a păcatului. cu lumină şi cu un uşor cutremur de pămînt. sau în paisprezece. Greutatea păcatului trebuie cumpănită din şapte puncte de vedere: din punctul de vedere al lui Dumnezeu. efectele lui dăunătoare. care pînă în cele din urmă devine o nesfîrşită numerotare. toate stihiile. 309 cu imagini şi amănunte. al esenŃei păcatului însuşi şi al urmărilor. aude cum toŃi fericiŃii şi drepŃii. seria este sondată din nou. sferele cereşti. vrea să i se împotrivească Atotputernicului. într-un sens şi mai adînc. printr-o descriere amănunŃită a pedepsei şi prin reprezentări de groază intenŃionate." <nota 6> Iar regina FranŃei.

nu are nevoie nici de dovadă. iar în el un om în pielea goală. cum puteau să pună să fie ars de viu un om pe pămînt ? Dogoarea focului. de nouă luni. pentru castitate. ecoul nesfîrşit în urechi al plînsetelor şi Ńipetelor. care n-a vrut să se lase mîngîiat de prefect şi de aceea a fost aruncat în prăpastie <nota 17>. cum ar Ńipa. punerea în lanŃuri şi întunericul. putoarea. să sugă laptele mamei sale. nici de demonstraŃie <nota 15>. iadul este pur şi simplu o reprezentare a fricii şi mizeriei. era lectura obişnuită de masă a oaspeŃilor mînăstirii Windesheim <nota 16>. nu ni s-ar părea cu neputinŃă de îndurat ? Cît de năpăstuit ne-ar părea omul acela ! Să ne gîndim cum s-ar mai zvîrcoli el în cuptor. teama. peste sufletul şi simŃurile cititorului. cei care îşi luau o femeie în pat. tradus. Faptul că teama de cazna eternă — fie apărută ca o bruscă „frică de Dumnezeu". sau. era totuşi cu desăvîrşire lipsit de poezie. care. iar întraripatul Lucifer ne consolează prin majestatea lui. excitantul este găsit în caracterul extravagant al exemplului. Păcătosul trebuie 310 să încerce să-şi imagineze lucrurile într-un chip cît mai viu cu putinŃă. la rîndul ei. după alŃii. cum ar trăi. ca să scape de asediatorul fecioriei lor. Iar convingerea că toate acestea vor Ńine veşnic este prefăcută. frigul îngrozitor. mai cu seamă cînd ar băga de seamă că o asemenea pedeapsă cu neputinŃă de îndurat nu va înceta niciodată. după cel al lui Dionisie. rănit de o săgeată. Medievalul este ca un om care a fost tratat multă vreme cu leacuri prea puternice. în zilele de mare sărbătoare. „Să ne închipuim că vedem în faŃa ochilor — zice Dionisie — un cuptor cum nu se poate mai fierbinte şi mai încins. Chinul acesta. ce durere l-ar pătrunde. exemplul Sfîntului Aegidius. Dar la un călugăr ca Dionisie Cartusianul. în legătură cu vîrsta personajului exemplificator: Sfîntul Nicolae refuza. care. ura de nespus împotriva lui Dumnezeu şi invidia pricinuită de fericirea tuturor aleşilor lui. sfinŃii care îşi amestecau cenuşă în mîncare. murdăria de nespus a iadului. în legătură . cam amar condiment al prînzului ! Dar cu asemenea mijloace tari se făceau neîncetat presiuni pentru desă-vîrşirea morală. ca să-şi pună la încercare tăria. foamea şi setea. pentru mintea medievală. eroici. Totul era în legătură cu această teamă. în abjecŃia lor. prin comparaŃii iscusite. decît aceste exemple 311 extreme. ca giulgiul înăbuşitor al unui coşmar. toate acestea sînt aşternute. Gerson recomandă exemplul Sfîntului Quiricus. în spaimă înnebunitoare <nota 14>. El nu reacŃionează decît la cele mai tari excitante. simŃămîntul de gol sufletesc produs de o absenŃă şi o osîndă nesfîrşită. pentru fermitate. Dar şi mai acută este ameninŃarea cu durerile cerebrale: jalea. Spre a face să strălucească din plin meritul unei virtuŃi. de orbire şi de idei smintite. cu toată intensitatea lui mistică.192 iadului: Farinata şi Ugolino sînt. care nu va fi niciodată izbăvit din această caznă. Un tratat despre cele patru extreme: moartea. Nevoia de a gusta splendoarea virtuŃii în doze atît de puternice se află. pentru cumpătare. iadul şi viaŃa veşnică. Ce-i drept. nu pot servi. poate. în care o concepŃie mai puŃin exaltată despre moralitate ar vedea o caricatură a virtuŃii. <nota 13>" Ne gîndim fără să vrem: cei care îşi aduceau în faŃa ochilor asemenea reprezentări ale caznelor iadului. Pentru răbdare. cum ar plînge. ba chiar numai vederea lui. fie chinuitoare ca o îndelungată boală şi apăsare — este citată uneori ca motiv de revenire la cucernicie. vederea diavolilor. sau jalnicele fantezii ale fecioarelor cărora. judecata de apoi. l-a rugat pe Dumnezeu să nu-i vindece rana cît va trăi. Alteori. în minte nimic altceva decît tulburare şi apăsare. conştiinŃa plină de rătăcire şi de falsă viziune. le creştea barbă sau li se acoperea tot corpul cu blană. scîrboşenia viermilor. ce frică l-ar apăsa. un mic mucenic în vîrsta de trei ani. Chinurile şi durerile trupeşti sînt zugrăvite în culori Ńipătoare.

unei umezeli trupeşti excesive ? <nota 23> Dreptul.193 şi cu idealismul atotdominant. adică pe măsură ce acumularea acelor valori creşte <nota 21>. nu putea întări într-o minte ignorantă convingerea altfel decît admi-Ńînd că şi păcatul ar fi o substanŃă (aşa cum e privită în Atharva-veda). se vede limpede veriga ce mai leagă încă gîndirea medievală de formele de gîndire ale unei epoci preistorice depărtate. mai ales cea a excreŃiei şi cea a reproducŃiei. Acest lucru nu reiese nicăieri atît de limpede ca în învăŃătura despre thesaurus ecclesiae <nota 19>. plină de căderi şi redresări. poate. comoara este considerată numai şi numai ca un capital. la păcat. în opusul ei. dar propria ei tehnică a iertării păcatelor. ce-i drept. a lui Clement al VI-lea. sînt foarte vechi. desfigurează literatura creştină. preŃuirii ei-terenul vieŃii reale. Realismul medieval (adică hiperidealismul). unei răceli. şi care mai sporeşte zilnic. care îl face pe sălbatic să se teamă că în excremente şi în tot ceea ce însoŃeşte zămislirea şi naşterea se ascund substanŃe şi puteri magice. un vlăstar al acelei forme primitive de realism. dacă el îl consideră asemenea unei febre. care. conceptus in pruritu carnis"<nota 18>. este dezgustul faŃă de om. care atribuie tuturor lucrurilor abstracte fiinŃă şi substanŃă. în ciuda oricăror infiltraŃii de neoplatonism creştin. poate fi socotită ca o gîndire religioasă superioară. Fac aluzie la faptul că tratatele „de contemptu mundi" nu se pot dezbăra de înclinarea de a acorda o importanŃă peste măsură de mare ticăloşiei elementului trupesc. ca să spunem aşa. din 1343. pînă la ura şi dispreŃul ascetic faŃă de femeie. doctrina şi-a croit drum. că păcatul nu e esenŃă. comoara faptelor superrogatorii (operum superrogationum) ale lui Cristos şi ale tuturor sfinŃilor. Pentru ele. dar în esenŃa ei independentă. unei indispoziŃii. frumuseŃea ei este văzută ca perfecŃiune extremă. datorită căreia popoarele sălbatice se feresc de femeia aflată în funcŃiile ei femeieşti. nimic nu cîntăreşte atît de greu ca motiv de a dispreŃui lumea. foarte categoric. pe măsură ce tot mai mulŃi oameni sînt atraşi pe calea cea dreaptă prin folosirea acestor mijloace. este. în mod expres. ca abjecŃia funcŃiunilor trupeşti. Nu fără opoziŃie. trebuie considerat ca o atitudine spirituală primitivă. nici lucru <nota 22>. Acolo. totuşi ca atitudine de viaŃă el a rămas cea a omului primitiv. ca fiind „formatus de spurcissimo spermate. care poate fi vîndută cu de-amănuntul de către Biserică. ca membru al Bisericii. nu în practicarea ei dificilă de zi cu zi. l-a clarificat şi l-a detestat. Cu toate că filozofia a sublimat realismul ca atitudine spirituală. Totul este gîndit materialiceşte. Alexandru de Hales este cel dintîi care foloseşte thesaurus în sensul tehnic. Cu toate că noŃiunea unei asemenea comori şi închipuirea că fiecare credincios. deşi nu era Ńinut să se preocupe de puritate cu atîta teamă. este părtaş al acelei comori. 312 S-ar putea să fie o senzualitate inversată. doctrina că aceste fapte bune alcătuiesc o rezervă inepuizabilă. pe care cu-vîntul l-a păstrat de atunci încoace <nota 20>. pentru a fi complet explicată şi circumscrisă în bula Unigenitus. de la Tertulian si Hieronim încoace. ceea ce a sustras. încredinŃat de către Cristos lui Petru şi succesorilor săi. în plus. asociată cu reprezentarea pestriŃă şi cu sistematica dezvoltată a păcatului. Dacă venerarea hiperbolică a virtuŃii. atunci această concepŃie trebuia să fie aplicată. apare abia în secolul al XIII-lea. cum putea fi cultivată concepŃia substanŃialistă că păcatul e ca un virus. anume de către papă. corpus mysticum Christi. Dacă faptele bune erau gîndite atît de material. Oricît ar fi umblat Dionisie numai după comparaŃii. adică în dispreŃul faŃă de lume. cu atît mai vîrtos. Biserica predica. O linie dreaptă şi nu foarte lungă merge de la frica magică. reflectă totuşi o asemenea 313 . Este partea cea mai meschină a moralei medievale. Virtutea era privită ca idee. în forma ei cea mai ideală.

Această concepŃiei hipersub-stanŃială îşi găseşte cea mai puternică şi mai sinceră exteriorizare în legătură cu sîngele Mîntuitorului: acesta este o substanŃă reală. Bucuria cerească rămîne tot timpul extrem de primitivă în exprimare. spre cer. de reprezentări ale superiorităŃii. îşi pierdea spontaneitatea. Nelegată de nici o cultură sau perioadă de timp. limba omenească n-o poate reda. tot reduceri ale infinitului în reprezentări ale finitului. neither birthday nor native land. în Mîntuitor a fost nevoie de o nesfîrşită demnitate şi împlinire (efficacia). ViaŃa veşnică e de o nemăsurată demnitate. Adjectivul spaŃial negativ trebuie să facă aici în permanenŃă reprezentabilă importanŃa. dar a curs din belşug. o singură picătură ar fi fost de-ajuns pentru a mîntui lumea. trebuia să-Ńi suceşti gîtul privind în sus.. superdignissimus. zice Sfîntul Bernard <nota 25>. supersplendidissimus. and which brings it about that the mystical classics have. Muntele se va isprăvi. odată exprimată. exprimarea nu mai este decît un Ńipăt al gîndirii. fără a o lămuri sau a o adînci <nota 29>: „Trinitas supersub-stantialis. elementului sfînt." <nota 32> Dar sprijinul imaginaŃiei nu putea fi sacrificat cu . Dar după un interval de timp atît de neînchipuit de lung. orice însuşire atribuită lui Dumnezeu ü răpea ceva din imensitate. Acum începe lupta uriaşă pentru a sui. Dionisie se epuizează în superlative disperate. şi deci slăbirea şi superficializarea ideii de infinit. nu era nevoie decît să se coboare şi mai adînc în peşterile firii omeneşti. superamabilissimus. a te bucura de Dumnezeu în sinea ta este o desăvîrşire infinită. La Dionisie Cartusianul vedem o luptă disperată pentru a exprima reprezentările vieŃii veşnice în termeni de extensiune spaŃială. dar pentru a descrie beatitudinea supremă. „There is about mystical utterances an eternal unanimity which ought to make a critic stop and think. incomensurabilităŃii şi inepuizabilităŃii ? Rămîneau tot imagini. superadoranda et superbona. atunci cînd juriştii englezi admit ideea că în felonie este prezentă o stricăciune a sîngelui <nota 24>. Pentru a sugera ideea de veşnicie. Şi totuşi. de aceea se cere un împlinitor de o nemăsurată pricepere <nota 27>. este o subliniere pur matematică a ideii. pedeapsa iadului nu va fi încă micşorată şi nu va fi mai aproape de sfîrşitul ei decît atunci cînd a fost luat primul fir de nisip din munte. O viziune atît de brutală a fericirii. superglorosissimus" <nota 31>. ea este pretutindeni şi întotdeauna la fel. pînă la absoluta neimaginabilitate a DivinităŃii. dirige nos ad superlucidam tui ipsius contemplationem. as has been said. Dar la ce ajuta îngrămădirea de superlative. sau majestatea lui Dumnezeu. Jesu domine. păcatul este de o nesfîrşită enormitate. Orice senzaŃie. cu mintea. Dionisie se serveşte de o imagine: închipuiŃi-vă un munte de nisip mare cît universul. Cînd este vorba să se exprime bucuriile cereşti. potenŃa.194 concepŃie. Şi atîta este de ajuns ca să ne aducă aminte că părerea noastră referitoare la caracterul primitiv al gîndirii nu trebuie privită ca fiind ultima expresie a înŃelepciunii. dacă cei osîndiŃi ar şti că vor fi izbăviŃi cînd se va isprăvi muntele. superomnipotens et supersapiens. Pentru a sublinia şi mai mult excesul 314 de urîŃenie şi de mizerie. ca cea de groază. întrucît este o izbucnire împotriva sfinŃeniei nemăsurate. amplexităŃii. Veşnicia nu era un timp incomensurabil. Cuius una stilla salvum facere Totum mundum quit ab omni scelere <nota 26>. ar fi o mare mîngîiere pentru ei <nota 28>. Me immundum munda tuo sanguine." <nota 30> Domnul este „supermisericordissi-mus. Sfîntul Toma a concretizat această idee într-unul din imnurile sale: Pie Pelicane. la fiecare zece sau o sută de mii de ani se ia din el cîte un firicel de nisip..

ca să spunem aşa. şi tot aşa Angélus Silesius. întors către lăuntru. cînd spunea în versuri : Gott ist ein lauter Nichtes. în cele din urmă nu mai rămîne nimic decît negaŃia cea mai pură. Divinitatea. se recunoaşte insuficienŃa exprimării. să se întremeze. — „in daz grundlos abgründ aller lieplichen dingen!" <nota 37> Maestrul Eckhart. Totuşi. <nota 36> Vorbeşte cu Dumnezeu. să aŃipească şi să adoarmă. <nota 35> Iată un exemplu din revelaŃiile lui Dionisie Cartusianul. ca stînd într-o sferă de nemăsurată lumină. nici de Tatăl. în rigiditatea lui fără respiraŃie: „Scînteia (sufletului. Atunci se recunoaşte şi acestor noŃiuni. fratele se văzu. cu un calm uriaş. acestea se inversează. şi tot aşa de puŃin Biserica şi sfintele taine. şi atunci nu se mai vorbeşte de sînge şi de răscumpărare. apoi cea a somnului. în măsura în care fiecare dintre ele există în însuşirea ei. nici cu Sfîntul Duh. Doamne. je mehr entwird er dir." Aici apare mai întîi reprezentarea luminii. Adevărului. mai mult decît peste măsură de neted şi de neumblat. întrupările concrete ale ideii şi hainele multicolore ale simbolicii sînt eliminate cele dintîi. 315 este numită de mistic Neant. îi spuse. şi au reînviat în mistica germană din secolul al XIV-lea. şi încet de tot. DivinităŃii. mai ră-mîne încă legată de reprezentări naturale: de lumină. — jubilează Suso. Bucată cu bucată. expresia lipsei de însuşiri a divinităŃii. de extensiune. Apoi. Eşti ca un deşert mai mult decît peste măsură de întins. Cristös nu mai este aproape deloc pomenit. care e mînios. care nu e cunoscută în nimic din ceea ce există. în care duhul cu adevărat cucernic. „La acest răspuns. Ele sînt prezente la indieni. <nota 34> Această înaintare rapidă a spiritului contemplativ pînă la sacrificiul oricărei reprezentări. nici cu cele trei persoane. Cu aceste imagini ale 316 prăpastiei şi liniştii se ajunge la cea mai vie expresie a trăirii mistice inefabile. spre forma negativă: linişte. pentru că se ridică mai presus de orice. îngenuncheat întru fericire şi lecuit fără să îngenuncheze. Aceasta din urmă a fost o descoperire formidabilă a imaginaŃiei mistice. luminat de sus şi înflăcărat cu putere. a adăugat noŃiunii de infinit şi momentul senzorial al unei ameŃeli. ihn rührt kein Nun noch Hier. în cuvintele lui Eckhart despre „prăpastia fără chip şi fără formă a divinităŃii liniştite şi deşerte". nici cu Fiul. apoi cea a deşertului (spaŃialitatea închipuită în două dimensiuni) şi în sfîrşit antitezele care se anulează reciproc. sînt pe deplin dezvoltate chiar la Pseudo-Dionisie Areopagitul. Drept . întru totul curăŃit de vreo dragoste anumită. întuneric. eşti însăşi lumina şi sfera luminii în care aleşii tăi se duc să se odihnească.195 una. Despre Pascal se spune că vedea în permanenŃă lîngă el o prăpastie: o asemenea percepŃie este aici redusă. nu a decurs în realitate în succesiunea strictă arătată aici. într-un strigăt care nu suna către afară. „Wol uf dar. colindă fără să rătăcească şi rătăceşte fără să colinde. Dar expresia contemplării mistice a ExistenŃei. insuficienŃa şi se încearcă anularea imperfecŃiunii lor prin cuplarea cu antonimele respective. fireşte. sîmburele mistic al oricărei fiinŃe) nu se mulŃumeşte cu Tatăl. la un termen mistic fix. lipsite de formă şi conŃinut. Je mehr du nach ihm greifst. Cele mai multe exteriorizări mistice prezintă toate aceste faze concomitent şi amestecat. cu două. încă pozitivă. ci către Dumnezeul cel mai peste măsură de tainic şi cu adevărat ascuns: O. în mistica lui Eckhart. Imaginea deşertului (reprezentarea orizontală a spaŃiului) alternează cu cea a prăpastiei (reprezentarea verticală a spaŃiului). herz und sin und muot". mai mult decît peste măsură vrednic de dragoste. vid. sursa oricărei mistici creştine. nici de cuminecătură. Aşa face Scotus Erigena <nota 33>. Fiul şi Sfîn-tul Duh.

noch pat. „Mer na der verlorenheit in der woestinen demsterheit." Sufletul nu ajunge absolut fericit decît „azvîrlindu-se în divinitatea pustie. boven al bekinnen ende weten. nici Tată. căci s-a cufundat în unicitatea lui Dumnezeu şi şi-a pierdut toate deosebirile!" <nota 39> La Ruusbroec. nici imagine. toate mijloacele pentru exprimarea trăirii mistice sînt folosite în mod şi mai plastic decît la germani. versterven ende overliden in ene ewighe onghenaemtheit daer wi ons Verliesen: ende alse wi.196 spun. ende dat selve één dat die salicheit selve es. în ceea ce priveşte bucuria de a gusta beatitudinea în contopirea cu Dumnezeu." <nota 46> în beatitudinea simplă. ende in onwetene sonder gront. noch mate" <nota 41>. nici de sine însuşi. că lumina aceasta nu se mulŃumeşte cu unitatea caracterului roditor al firii divine. na der ghebrukelicheit in der vereinicheit" <nota 44>. mai mult decît atîta: vrea să ştie de unde vine acea fiinŃă.<nota 43> Dumnezeu le dă. acolo acea lumină găseşte mulŃumire. dat is een niet weten ende in ene ewighe verlorenheit". nici Duh. vrea să se ducă în pămîntul simplu. ontsonken. nici de egalitate. daer wi alle één sijn. boven alle oefeninghen van doechden. Dat is. Am să spun încă ceva. <nota 40> Bucuria de a gusta fericirea contopirii cu Dumnezeu „is wilt ende woeste. dat edelste ende dat hoechste dat men leven mach in tijt ende in ewicheit. simplă. aise wi. ene grondelose salicheit. în deşertul liniştit. „Daer in seien wi sijn ons sel-ven onthoecht. care este nemişcată în sine. in ons aensien ende bevinden ewighe ledicheit. „maer die se ontfaen die sijn onghelijc: nochtan blivet hem alien over. în întunericul divin. nici nu ia. daer is alle claer-heit wederboecht . aise een verdolen. in haers selfsheit: ende alse wi aensien salighe gheeste. întreaga beatitudine. unde nu s-a putut vedea niciodată deosebire. şi acolo este mai una singură decît în sine însăşi. noch wech. iar în această cufundare se pierde orice egalitate şi orice inegalitate. ondvloten ende verloren in haer overwesen. want daer en is wise. căci acel pămînt este o linişte simplă. Voere ons in dinen afgront. adică. într-o tăcere liniştită şi într-o contopire de neînŃeles şi de nespus. se cufundă spiritul purificat şi iluminat. Ende make ons dine minne cont. care nici nu dă. nici Fiu." <nota 45> Toate negaŃiile sînt reunite în cele ce urmează. Daer is God ende alle die verenichde in versonken ende verloren. pierzîndu-se şi afundîndu-se acolo în pustiu" <nota 38>. alse wi boven alle name die wi God gheven ofte creaturen. in ene wiselose on-bekende demsterheid. în străfundul în care nu e nimeni. oprită în loc. ei nu pot consuma tot ce li s-a dăruit. daer en blivet niet over: want daer en is gheven noch nemen. ende nimmermeer en moghen se hem vindem in desen wiselosen wesene. wesenlic ontsonken. in ons bevinden een grondeloos niet weten. noch zate. „dat God unde alle heyligen ende dese hoghe menschen hierin verswolghen sijn in onwisen. „Hier na volcht die sevende trappe. dispare orice deosebire dintre creaturi: „Dair ontvallen si hem selven in ene verlorenheit. unde nu există nici acŃiune. În Tauler: „În acesta." <nota 42> Bucuria de a gusta fericirea este atît de mare. şi în această prăpastie spiritul se pierde pe sine însuşi şi nu mai ştie nici de Dumnezeu. că această lumină nu se mulŃumeşte cu fiinŃa divină. mer een simpel eenvoldich wesen. nemodală. nici de nimic. tuturora la fel. Roept dan allé met openre herten: O gheweldich slont ! Al sonder mont. ontbreit ende ontlangt in ene ewighe 317 verlorenheit sonder wederkeer. care sună încă şi mai minunat: vorbesc cu bun adevăr. daer nieman in werken en mach. ende boven alle salige gheeste.

fără sens şi prostească <nota 55>. cu atît mai luminos Te contemplă. einik weis oder einik bild vorgetragen einigen menschen. invizibila plinătate a luminii Tale veşnice este numită divinul întuneric. să vadă că eşti cu totul invizibil. Und daz seit sicher • als got lebt: als wenik als ein tot mensch der leiblich tot ist." <nota 47> Este aceeaşi strădanie stearpă de a renunŃa la toate imaginile. în timp ce e lucru cert că El este de neînŃeles şi de necunoscut. „Hi maect ons bloet van alle beeiden. este mai completă decît cea prin afirmaŃii. cea mai intimă. păşesc în întunericul în care Te văd pe Tine cu adevărat. dezvoltă acest termen. după ce au ajuns mai presus de tot ce se poate zări şi înŃelege şi după ce au lăsat în urmă toate acestea. şi că de tot ceea ce lucrează. dispare repede orice nume şi orice cunoaştere. viaŃă. „Si însăşi suprema. şi prin invizibilitate şi necunoaştere să Te vedem şi să Te cunoaştem." întunericul este neştiinŃa." <nota 49> În aceste citate din Ruusbroec au fost epuizate şi ultimele două mijloace descriptive: lumina care se preface în întuneric. daer die drie persone wiken der weseliker enicheit. woeste." <nota 50> „Iar înseşi întunecimile divine sînt acoperite de orice lumină şi ascunse oricărei vederi. Spre această supraluminoasă întunecime ne rugăm să putem ajunge. şi negaŃia 318 pură. Numai acelora Te arăŃi. de nepătruns şi de nerostit. pentru a exprima „onsen ledighen staet. tot aşa şi cea mai înaltă viaŃă se preface în moarte. este despărŃit printr-o nemăsurată şi cu totul incomparabilă diversitate şi desăvîrşire.197 in demsterheit. a înŃeles că în împărăŃia lui Dumnezeu nu poate intra nici o creatură. care eşti mai presus de orice vedere şi cunoaştere. cu totul (omne mox nomen omnisque cognitioprorsus deficient}. ImaginaŃia era oare învinsă ? Fără imagine şi fără metaforă nu poate fi exprimat nici un singur gînd. esenŃă (essentia)."54 înŃelepciunea unificatoare (sapientia unitiva) este numită neraŃională. Dar aceasta îi va fi dat spiritului: să Te vadă. precum şi tot ce este creat şi de asemenea şi pe ei înşişi. Cînd sufletul. şi cu cît mai limpede vede aceasta. pe tine. binecuvîntată Treime." <nota 52> Suflete. sich selber bewegen mag. trebuie numită întuneric. par să arăt ce este Dumnezeu. renunŃarea la orice cunoaştere. In disem tot verleuset di sele alle begerung und alle bild und alle verstentnüzz und alle form und wirt beraubt aller wesen. a lui Dumnezeu. „Căci atunci cînd spun: Dumnezeu este divini319 tate. pe care numai Dumnezeu o poate da. zice Dionisie în altă parte. Iar omonimul. încetarea oricărei înŃelegeri: „Cu cît spiritul se apropie de suprastrălucitoarea Ta lumină divină. „Und allhie so stirbet si iren hohsten tot. ende trect ons in ons begin: daer en vinden wi anders niet dan wilde. Cartusianul. care." <nota 51> După cum lumina se preface în întuneric. onghebeelde bloetheit. Contemplarea lui Dumnezeu prin negaŃii. în care se spune că sălăşluieşti. zice Eckhart. datorită strălucirii de nedescris şi de nepătruns a propriei sale lumini. dats bloete onghebelt-heit" <nota 48>. dacă nu te îneci singur în marea fără fund a divinităŃii. nu . admiratorul şi comentatorul lui. ca şi cum ceea ce este are ceva comun sau ar fi cumva la fel cu ceea ce este creat. Posibilitatea de a vorbi numai în negaŃii despre lucrurile dorite în modul cel mai fierbinte şi mai sincer. atunci porneşte pe propriul său drum şi nu-l mai caută pe Dumnezeu. als wenik mak die sele. nu poŃi să cunoşti această moarte dumnezeiască <nota 53>. iar după ce a intrat în întuneric. EsenŃa tainică. după cum a şi numit-o Pseudo-Areopagitul. cu atît mai deplin îi apare neputinŃa de a se apropia de Tine şi de a Te înŃelege. o. Wann diser geist ist tot und ist begraben in der gotheit. die altoes antwoert der ewicheit. Tu. iar orice cuvînt spus despre esenŃa incognoscibilă a lucrurilor este imagine. incomensurabila. cel care îŃi alegi întunecimile ca ascunziş. di also geistlich tot ist.

trecînd prin învăŃăcelul său Tauler. wan ir wesen swebet an der gegenwertikeit gotes. în care toate elementele pe care era clădită — simbolismul ei armonic. se anulează orice transcendenŃă reală. pietismul. de pe piscurile înzăpezite ale contemplaŃiei. şi atunci. practica dragostei efective de aproapele. Se putea ajunge la acele culmi numai gustînd misterul sacramentalliturgic: abia faptul de a fi resimŃit din plin minunea simbolico-estetică a dogmelor şi tainelor îl făcea pe om în stare să scuture toate formele plastice şi să urce spre contemplarea anoŃională a unicului. dacă nu ne împiedicăm de un cuvînt. fără sens şi prostească. puntea care duce înapoi spre viaŃă s-a rupt. Aşa a fost în India şi aşa e aici: efectul iniŃial al misticii este unul moral şi practic. 321 . trecînd prin stadii pregătitoare. Biserica a îngăduit cu seninătate cel mai înfloritor extaz de mistică estetică. simplitatea. łările de Jos sînt locul în care fenomenele însoŃitoare ale misticii — moralismul.198 satisface sufletul. ind schein als din spilndiu sunne. sie Hess mit ir umbgan. şi abia pe parcurs leapădă toate formele de viaŃă şi toată cultura. aceasta se întîmplă pentru că ea urcă mereu. impetuoasă." Cărarea misticului duce înlăuntrul infinitului şi în inconştient. de altfel. înŃelept şi parcimonios. ire wort süzze-keit. în mijlocul extazului celei mai elevate contemplaŃii revine culoarea şi forma alegoriei. De aceea a supravieŃuit întotdeauna misticii neînfrînate: economisea energie. linia misticii se îndreaptă tot mai mult spre preŃuirea elementului practic: Ruusbroec exaltă şi el munca umilă şi tăcută. daz sie kleine sîn: sie sind ein lûter niht. în locul extazului singuratic şi sporadic. cu sistemul ei de mistere. Mistica prozaică. înapoi la fanteziile înflorate ale misticii bernardine mai vechi. care se cere ca pregătire oricărui contemplator: pacea şi blîndeŃea. ci numai în rare şi scurte momente de graŃie. ire umbfang alles lustes gnuhsamkeit: si waz verr und nahe. Allé créature hânt kein wesen. cumpătarea. Prin negarea oricărei egalităŃi de esenŃă între divinitate şi lucrurile separate şi numite. und moht si doch nieman begriffen. Biserica. sîrguinŃa. ToŃi marii mistici au preŃuit în cel mai înalt grad această activitate practică: n-a pus-o oare însuşi maestrul Eckhart pe Marta mai presus de Măria58 şi n-a spus că trebuie abandonat chiar şi extazul lui Pavel cînd poŃi ajuta un sărac cu o ciorbă ? De la el. lipsite de formă şi de imagine. Swaz nith wesens hat. Roadele date culturii cresc pe treptele de început. Dar spiritul nu putea să se bucure de această lumină cînd şi cît de des voia. seriozitatea şi sinceritatea." <nota 57> Mistica intensivă înseamnă o revenire la o viaŃă sufletească pre-intelectuală. Acolo înfloreşte livada desăvîrşirii morale. reprimarea poftei. dar se 320 temea de mistica adevărată. în care din mistica intensivă a unei clipe pierdute de cîŃiva se dezvoltă mistica extensivă de fiecare zi a celor mulŃi: fervoarea colectivă permanentă a devo-Ńilor moderni. aşa încît ori de cîte ori înŃeleptul a isprăvit de vorbit. ire wat waz selikeit. Dacă mistica dă totuşi culturii rod bogat. Este. mai presus de orice. trebuie să vină iarăşi poetul." <nota 56> Mai erau şi alte căi de înapoiere de pe culmile singuratice ale misticii individuale. ho und nider. daz ist niht. binefacerea şi sîrguinŃa — devin lucrul principal. Tot ce e cultură se pierde în ea. Ich spriche niht. tot Biserica aştepta jos. condensase şi intensificase în liturghia ei contactul spiritual cu divinul în trăirea unor anumite clipe şi dăduse formă şi culoare misterului. este depăşit şi de prisos. ire krone waz ewikeit. Suso o vede pe înŃelepciunea veşnică. iar Dionisie Cartusianul este întrunirea într-o singură persoană a simŃului practic pentru viaŃa religioasă de zi cu zi şi a celui mai violent misticism individual. iubita lui: „Si swepte höh ob ime in einem gewülkten throne: sie luhte als der morgensterne. „Allé créature sint ein lûter niht. dogmele şi tainele ei — luau foc şi se mistuiau. Sufletul liric dulceag al lui Suso găsise drumul. „înŃelepciunea unificatoare este neraŃională. si waz gegenwärtig und doch verborgen.

în măsura posibilului. liniştitul. ca sfîntul Augustin. <titlu> Note . fiecare dintre ele e enunŃată într-o scurtă trază. prin aceasta s-a evitat şi primejdia abaterii de la credinŃă. plină de o înŃelepciune atît de simplă a vieŃii şi a morŃii.199 În mînăstirile fraŃilor vieŃii în comun şi în cele ale congregaŃiei Windesheim s-a turnat peste munca tăcută de toate zilele lustrul ardoarei religioase. cît de întremător. a devenit o carte a tuturor timpurilor. n-a fost filozof şi nici poet. în efectul produs de ImitaŃia este ceva uimitor: acest scriitor nu captivează prin forŃa sau prin avîntul său. Aici a fost din nou abandonată orice mistică neoplatonică. iar haina colorată cu simboluri sclipitoare era lepădată. în relaŃii spirituale intime. dacă tocmai acest ritm monoton n-ar face-o să fie ca marea într-o seară molcomă şi ploioasă. prin cuvîntul lui. fraŃii şi surorile sînt perfect dreptcredincioşi şi conservatori. învinsă. Totuşi. ViaŃa senzorială şi afectivă era cultivată ca o plantă de seră. Mistica lor era o mistică furnizată cu amănuntul: primiseră doar „un mic transport". sau ca suspinul vîntului toamna. Thomas a Kempis. totul e plat şi apăsător. care îi însufleŃea pe predicatori. sau „o mică scînteie" şi trăiau exaltarea în cercul lor strimt. grupate m jurul unui punct central. Şi totuşi. Şi de aceea ImitaŃia nici măcar nu era legată de un anumit interval cultural. cu privire la autor şi la data elaborării. în formă de sentinŃe. ea e în afară de orice cultură. solitarul. acest om care fugise de lume a fost în stare să dea putere de viaŃă. întîlnim aici un om ciudat: n-a fost nici teolog şi nici umanist. „O quam salubre quam iucundum et suave est şedere in solitudine et tăcere et loqui cum Deo!" — O. Aşa se explică nu numai cele două mii de ediŃii ale ei. nu cunoştea nimic din indignarea aprigă împotriva administraŃiei Bisericii sau împotriva vieŃii lumeşti. aşteptare resemnată si tăcută şi consolare. nimic din fantezia breugheliană a lui Johannes Brugman sau din simbolismul pestriŃ al lui Alain de la Roche. Nu căuta altceva decît odihna în toate lucrurile şi o găsea „in angello cum libelle" <nota 59>. umil. domnea acolo mult puritanism mărunt. Nu este o dezvoltare filozofică a unor idei: conŃine numai o serie de cugetări extrem de simple. mai mult decît oricare altul. din acest cerc a provenit cea mai puternică operă a acelei epoci: ImitaŃia Christi. totul în minor: nu găseşti acolo decît pace. Nu aparŃine nici unei perioade culturale în mod deosebit. prin adîn-cimea sau plinătatea gîndirii sale. şi de fapt nici mistic. omul plin de duioşie pentru miracolul liturghiei şi cu cele mai înguste concepŃii despre stăpînirea lui Dumnezeu. dar a scris cartea care avea să consoleze veacuri întregi. multă dresură spirituală. Lirismul violent şi năzuinŃa neînfrîntă spre mai sus sînt sacrificate. cît de plăcut şi cît de dulce este să stai în singurătate şi să taci şi să vorbeşti cu Dumnezeu! <nota 60> Iar cartea lui. ca sfîntul Bernard. multă înăbuşire a rîsului şi a instinctelor sănătoase. ImitaŃia ar fi proză sadea. păstrată permanent conştientă. Cu zăngănitul frazelor ei paralele şi al asonantelor în surdină. ci şi faptul că istoriografia a oscilat. în corespondenŃă şi în autocon-templare. pe o perioadă de trei secole. baza fiind doar starea de spirit a iubitului maestru Bernard de Clairvaux. Thomas nu a spus în zadar „Ama nesciri" <nota 62>. Şi aici imaginaŃia era. Nu conŃine nimic din fiorul liric al lui Heinrich Suso 322 sau din scînteierea rigidă a lui Ruusbroec. nu prezintă nici o subordonare şi aproape nici o coordonare de idei. ca şi contemplaŃiile extatice ale Unicului. nimic din strădania omnilaterală a lui Gerson. liniştit. zice Thomas în altă parte <nota 61>. Cartea menită pentru obosiŃii tuturor timpurilor are un singur lucru comun cu produsele misticii violente. prin caracterul înflorat al cuvîntului său. linişte. multă naivitate pietistă. a lui Dionisie sau a lui Niccolö de Cusa. scrisă pentru sufletele obidite. „Taedet me vitae temporalis" — ViaŃa pămîntească mi-e o povară —.

335.34. 20. p. 28. 2.1. 20. Folosirea superlativelor o împrumută de la Dionisie Areopagitul (n. Ib. 29. CCXVII. Dion. Opera. Opera. 18 sq. 24. Aceeaşi idee în bula Unigenitus. p. Paris. tanto magis accrescit ipsorum cumulus meritorum. zămislit în mîncărimea cărnii (lat. ed. 16. 20. p. d'Etienne de Bourbon. I. Rădăcina tuturor relelor este lăcomia de bani. Hist. Breviloquii pars II. 577 a. 21.. 6. Moli. De contemplu mundi. XXXIX. e.). Cart. Faustus: See.. 271 ab. where Christ's blood streams in the firmament ! One drop of blood will save me (Priveşte. p. Magna Carta. A. Cf. cap. Serm. éd. 723. d'hist.. qu. Migne. 34. XVIII. 200. Opera. Nu l-am sărutat pe bărbat. p. Opera./ CurăŃă-mi necurăŃenia cu sîngele tău. Cart. p. Op. mai mult decît luminoasă.. 36. Dion. Dion. 50. 433. I. 41.. cit.17. p. îndrumează-ne spre a te vedea. art. lib. p. 1601. De laud. XXXIX. ib. Comoara Bisericii. Opera. 5.i. XXXIX.2. commun. Cart.. Cart. p. XXIX. p. I. 137.200 1. p. 401. art. Opera. 11. 10. p. v. Bonaventura. XXXV. 18. Petri de Alliaco Tractatus I advenus cancellarium Parisiensem. 23. XI. Quiricus. Opera. fără să fiu eretic. p. doamne Isuse. I. 22. 19. 496. VII. 30. p. Marlowe. p. 14. 13.. cit. cf. 26.. fol. IX. p. ca fetiŃă de unsprezece ani.. Evlaviosule pelican. 2. 777. XLI. P. p. 27. In quart.. Ib. De vitiis et virtutibus. dist. 8. XXXIX. Alain Charrier a murit în 1429. în Gerson. dist. ci preŃioasa gură din care au izvorît şi ieşit atîtea vorbe de duh şi cuvinte cinstite. De gravitate et enormitate peccati. Opera. — Olivier Maillard. II. 31. 702 ss. Exemplul sfinŃilor Aegidius. Lecoy de la Marche Soc. mai mult decît vrednică de adoraŃie şi mai mult decît bună.. p. 37. mai mult decît atotputernic şi mai mult decît înŃelept. 363. 2. în Gerson. pp.. . p. 327 b. XLI. cartea I. III. de sanctis. De vitiis et virtutibus. Kirchenlexicon. citată ceva mai sus. Germanus. a. 2. Opera.. 909. De via imitativa... Mai mult decît peste măsură de milostiv.). 4. 3201.a. poétique du XV-e siècle. — Gerson. In secundam librum sententiarum. Wetze şi Welter. III./ Din care o picătură ar mîntui/ Lumea întreagă de toate păcatele. Dion. p. Brugman. Dialogion de fide catholica. tit. 9. 12. Alcătuit din cea mai spurcată sămînŃă. Cart. — Innocentius III. 56. Op. 7. p. Oeuvres. I... 1314 (n.a. p. P. ib. qu. p. Cart. ). Contra gulam sermo. 8. Dion. mai mult decît peste măsură de vrednic de dragoste. — Dion. XXXVI. Dion. 23.a. 489. 1871. Dion.. p. unde sîngele lui Cristos curge pe firmament! O picătură de sînge mă va mîntui) (n. XVIII. Cart. Opera. 1877. 25. RevelaŃia. VI.). — Alain Charrier. sent. Anecdota nu are valoare decît ca mărturie pentru felul de a gîndi al epocii. XLV. mai mult decît peste măsură de strălucitor. Ib. lib. V. iar Margareta a venit în FranŃa abia în 1435. XXXVIII. Virg.. Cart. 17. ib. Cart. Anecdotes historiques etc. mai mult decît peste măsură de slăvit. con-templîndu-te. de France. 30. mai mult decît peste măsură de demn. XI. Dion. 1. — Quanto plures ex élus applicatione trahuntur ad justitiam. Champion. Mac Kechnie. 15. XXXVII. 3. Extravag. 489 ss. 545.. De laudibus sanctae et individuae trinitatis. glor. pp. 28. 1. p. S-ar putea să săvîrşesc o erezie. 24. p. 438. Sfîntă Treime mai mult decît substanŃială. De quatuor bominum novissimis. Opera.

14. v. StrigaŃi atunci cu toŃii. p.). 33. murim şi ne stingem într-o veşnică nemurire în care ne pierdem. nr. 35. cartea a III-a. F. v. pentru că acolo nu e călăuză. — în loc de ontfonken (stinse). IV. 41. cînd. p./ Du-ne în prăpastia ta. 19. IV. r.)./ Şi fă-ne să cunoaştem dragostea ta (ol. cap. Acolo ele cad de la sine într-o rătăcire şi într-o neştiinŃă fără fund. pe el nu-l clinteşte nici un Acum şi nici un Aici. nici a lua. 21. ci numai atîta: a fi. Jahr. 35. 1907. 44. Pfeiffer.a.. o fericire fără fund. 117. v. v. în ea însăşi. şi cînd noi.). p. pp. 14.a. Aceasta este atunci cînd noi. în nefiinŃa lor. ed. Predigten nr. v. XLIV. I. Dar după rătăcirea în bezna pustie. 28. — Ruusbroec. pentru că acolo nu există a da. v. precum o rătăcire. 38.). unde cu toŃii sîntem una şi însăşi această una. Deutsche Schriften. inimă şi minte şi suflet. 40. după cum o folosesc în contopire (vol. cum s-a spus. 34 ss. lăŃime şi lungime (anularea tuturor reprezentărilor spaŃiale — n. 30 ss. p. Stuttgart. p. 287. —James. mai sus p. r. De divisions naturae. 106-l08. care ar trebui să-i dea de gîndit criticului şi care face ca misticii clasici să nu aibă. I. Bihl-mayer. cap. — Ruusbroec.). în această prăpastie fără fund a tuturor lucrurilor încîntătoare ! — Seuse. p. după cum reiese din titlu (v. 43. fiinŃă formidabilă !/ Chiar fără cuvinte. Deutsche Texte des Mittelalters. Patr. mai presus de orice cunoaştere sau ştiinŃă. Dumnezeu nu este decît un Neant. nici dată de naştere. Dat boec van den rike der ghelieven (Cartea despre împărăŃia. nu mai rămîne nimic.a. eu citesc otsonken (sfîrşite) (n. v. 32. Încît Dumnezeu şi toŃi sfinŃii şi toŃi oamenii aleşi (care au pane de ea — n. p. nici drum. 34. Berlin. adică în neştiinŃă şi în-tr-o veşnică rătăcire (ol.). 1910. Deutsche Mystiker des XIV. — Cherubinischer Wandersmann. 193. latina. cap. rîndul 3 jos. mai presus de orice virtuŃi.). 681. Predigten. 43. F. şi mai presus de orice duh preafericit. 39. cap.201 Mariae şi passim. Apoi urmează a şaptea treaptă (a dragostei — n. ed. M. scurse şi pierdute. p. 42. cu atît mai mult îŃi scapă.). 246. Migne. David. 37. Cf. Este sălbatică şi aprigă. Dat boec van seven sloten (Cartea cu şapte lacăte). nota 61 ). Leipzig. şi niciodată n-au să-l mai găsească în această fiinŃare fără el (ol. p. cu inimile deschise :/ O. 1857. 264. Varieties of rel. într-o necunoscută beznă fără fel (ol. d'Asbeck acordă. Acolo vom fi desprinşi de propria noastră înălŃime. Tauler. Vetter. Leben. cap. 419. nici saŃ. 25. cap. şi cînd privim duhuri preafericite. CXXII.. Cu privire la manifestările mistice există o unanimitate eternă.. ed. ) cea mai aleasă şi cea mai înaltă ce se poate cunoaşte în viaŃă şi în veşnicie./ Cu cît mai mult întinzi mîna după el. exp. 47. IV. elementului neoplatonic din mistica germană şi din Ruusbroec o apreciere mult superioară celei uzuale de cînd cu descoperirea bazelor tomiste ale acelei mistici (n. acolo orice lumină este . Acolo Dumnezeu şi toŃi cei contopiŃi cu el sînt cufundaŃi şi pierduŃi. Opera. privim în noi înşine şi găsim un gol veşnic. 45. 5. 2 ss.). Werken. p.a. nici patrie. David. II. 46. 53. r.a. ed. care e chiar fericirea. 36. ed. mai presus de toate numele date de noi lui Dumnezeu sau fiinŃelor. — Ib. cap. cu totul sfîrşite. RepeziŃi-vă. nici cărare. ed. iubitorilor de Dumnezeu).. ) — s-au cufundat aici în necunoaştere. K. găsim în noi o neştiinŃă fără fund. 242. — Ruusbroec. Dar cei ce o primesc nu sînt la fel: totuşi rămîne din ea pentru toŃi. 3. nici măsură (ol. adîncime. 60 şi 76. ) într-o veşnică rătăcire fără de întoarcere (ol. David. 19. p. Meister Eckhart. în care nimeni nu vrea să lucreze. Joannis Scoti. Van seven trappen in den graet der gheesteliker minnen (Despre cele şapte trepte ale scării iubirilor spirituale).

202 preschimbată în întunecime. Dion. De contemplatione. adică neîntruchiparea pură (ol.. 62. cap. Să-Ńi placă neştiinŃa. Dion. Depassione dei salvatoris dialogus. îmbrăŃişarea ei împlinirea tuturor dorinŃelor: era departe şi aproape. Atunci acel duh e mort şi e îngropat în dumnezeire. 136. Şi atunci moare de moarte supremă. Toate făpturile create sînt doar un neant. p. Cart. pp. p. 1902-l910. art. 4. XXXV.. I. 55. Ill. 9. cap.. 259. 52. care ajunge pînă la originile greceşti şi iudaice. neîmpovărate de lestul neoplatonismului sau al altor . p. nu poate să înfăŃişeze oamenilor vreo cugetare sau vreun chip. ingrediendo caliginem. ci în egală măsură şi pe cele ale înŃelepciunii vieŃii de toate zilele şi ale practicii pure.). Plutea la înălŃime. Thomas a Kempis. Toate făpturile create sînt fără fiinŃă. XLI. Şi de acest lucru fiŃi siguri. 269. te lăsa să umbli cu ea şi totuşi nimeni nu putea s-o înŃeleagă. 326 <titlu> Capitolul XVII <titlu> Formele de gîndire în viaŃa practică Pentru a înŃelege spiritul medieval ca o unitate şi un tot. M. deasupra lui. p. în timp ce în domeniul credinŃei şi meditaŃiei rămîne mereu actuală întrebarea în ce măsură formele de gîndire sînt rezultatul şi ecoul unei îndelungate tradiŃii scrise. Opera. Meister Eckhart und seine Jünger. Pohl. — Spieghel der ewigher salicheit. Op. 49. Jostes. cf.a. 53. — Ruusbroec. David. p. 54. care a murit trupeşte. cap. ed. II Cron. 59. 231. 60. Deutsche Schriften. — Eckhart. XXXV. pp. 263. Predigten. 19. cercetînd nu numai manifestările credinŃei şi ale meditaŃiei superioare. vedem că în viaŃa obişnuită acele forme acŃionează naiv şi spontan. sus şi jos. p. 263 etc. neîntruchipat. v. goală de conŃinut. Eckhart. Cart. p. 25. Ne slobozeşte de toate icoanele.). 23. cap. 40. hoc est ad supersplendidissimae ac prorsus incomprehensibilis Deitatis praefatam notitiam pertingendo per omnem negationem ab ea. care a murit în duh. 51. 50. nu se poate mişca singur. 23. cf. într-un colŃişor cu o cărticică. 1907. 5. 230. 14. p. ut habitaret in caligine (Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric). 274. 61.J. 56. 144. De laudibus sanctae et individuae trinitatis per modum horarum. Ceea ce nu are fiinŃă. p. Predigten. Opera omnia.. era de faŃă şi totuşi ascunsă. 222.. Opera. 58. nr. 95. 57. aprig. trebuie să studiem formele de bază ale gîndirii sale. nr. după cum e adevărat că Dumnezeu trăieşte: după cum un om mort.). Bihlmeyer. XLI. în această moarte sufletul pierde orice dorinŃă şi orice chip şi orice înŃelegere şi orice formă şi i se răpeşte orice fiinŃă. Spieghel der ewigen salicheit ( Oglinda fericirii veşnice).a. ed. cînd fiinŃa lor pluteşte de faŃă cu Dumnezeu. 137-l38. veştmîntul ei era fericirea cerească. este neant. 48. după Dion.. p. Soliloquium animae. Boec van der hoechster waerheit ( Cartea despre adevărul suprem). Cart. XLI. De contemplatione.13: Et posuit tenebras latibulum suum (Şi şi-a pus întunericul acoperămînt). 1895. 17. Starea noastră. şi ne urăşte în începutul nostru: acolo nu găsim altceva decît un gol sălbatic. 7 vol. Nu spun că sînt mici: sînt doar un neant. care răspunde (corespunde — n. l: Dominus pollicitus est. cit.p. ba chiar egiptene şi babiloniene. Freiburg. cuvîntul ei blîndeŃe. id. pe un tron de nori: (cerul — n. ) fără încetare veşniciei (ol. ) sclipea ca luceafărul de dimineaŃă şi lumina ca soarele strălucitor. v. cununa ei era veşnicia. Ps. tot aşa nici sufletul. lib. v. p. 6. 227. Leben. Areopag. 47 ff. şi în cele inferioare. — Seuse. Dion. p. Căci aceleaşi orientări mari ale gîndirii domină şi în exteriorizările sale superioare. acolo cele trei fiinŃe alcătuitoare fac loc unimii în fiinŃă (ol.

. în vigoare încă şi azi în viaŃa militară (care în multe privinŃe reprezintă întoarcerea la o atitudine primitivă de viaŃă) de a se da nume tunurilor. Faptul că în vremea noastră navele mai au încă nume. Regele Angliei avea în magna. Vorbeşte despre ele ca despre înŃelepciunea veacurilor: 328 „et alors j'ouy dire aux anciens qui sçavoient. pe de altă parte. de Dulle Griete" <nota 9>. cum se joacă un copil de-a clăditul din cuburi. această trăsătură este mult mai puternică. tot ceea ce devine formă de viaŃă contează ca ordonat: atît cele mai banale obiceiuri şi datini. adică lecŃia implicită. înainte vreme nu se făcea asta niciodată. Această personificare a lucrurilor neînsu329 fletite era mult mai puternică în Evul Mediu. cît şi fiecare casă şi fiecare clopot. nava a păstrat un caracter mai personal decît casa. asemenea paloşelor din romanul cavaleresc. Fiecărui lucru i se caută „moralitatea". Fiecare eveniment istoric sau . În viaŃa de toate zilele. la hote. pe care scolastica l-a numit realism: nevoia de a separa fiecare noŃiune şi de a-i da formă ca unei entităŃi. din care cresc şi fructele: „pourquoy on a ordonné très bien ceste chose" <nota 6>. les trois frères. cînd orice lucru avea un nume: atît celulele temniŃelor. totuşi o trăsătură de antropomorfism primitiv. bombardele folosite în războaiele din secolele al XIV-lea şi al XV-lea îşi au numele lor: „Le Chien d'Orléans. la curŃile regilor. „de quoy l'on s'est bien mocqué" <nota 2>." <nota 1> Vede că timpurile degenerează: de vreo zece ani. de a clădi din ea temple şi catedrale. la Bourgeoise. are două explicaŃii: pe de o parte. chiar şi celor neînsufleŃite. ceea ce se exprimă şi în pronumele she din uzanŃa limbii engleze <nota 12>. cîteva diamante renumite mai poartă încă şi azi nume. şi vrednice de luat în seamă pentru toate vremurile viitoare. Este. la balle de Flandres" <nota 11>. de la care au moş-tenit-o cele două fiice ale sale <nota 8>. considerată ca fiind cea mai esenŃială. la Gringade. de a o grupa în sisteme ierarhice. iar clopotele deloc. dar casele numai în mod excepŃional. unele aveau nume: „Le sancy. semnificaŃia morală. „le mestier de la cire" <nota 5> ? Răspunsul este: pentru că ceara luminărilor este scoasă de albine din flori. Puternica înclinaŃie medievală. Dintre bijuteriile lui Carol Temerarul. cît şi lucrurile cele mai elevate pe planul divin. La Marche îşi pune sieşi şi cititorului întrebări importante cu privire la rostul tuturor acestor reguli solemne: de ce „le fruitier" <nota 4> are în subordinea departamentului său şi iluminatul. în Evul Mediu. ca Olivier de la Marche şi Aliénor de Poitiers. Aceasta se manifestă foarte clar de pildă în concepŃia despre reglementarea etichetei de curte la cei care descriu curtea. funcŃia a fost ocupată în 1442 de un anume John Baker. Sergenteria <nota 7> o funcŃie destinată unui om care să Ńină fix capul regelui cînd acesta traversa Canalul şi avea rău de mare. rînduite cu socoteală şi judecată. Ca o survival <nota 10>. cum spunea omul medieval. nu este altceva decît un rezultat al modului de gîndire care atribuia fiecărei însuşiri independenŃă şi o vedea ca pe o idee. acelaşi idealism arhitectural. încotro merge lumea? „mais un chacun fait à cette heure à sa guise.. oricît de palidă. Baza este. în amîndouă. de a crea pentru fiecare funcŃie cîte un organ. Bătrîna doamnă consideră regulile ca legi înŃelepte. par quoy est à doubter que tout ira mal" <nota 3>. încă din timpuri străvechi. obiceiul.203 curente. nava îşi schimbă locul şi trebuie să poată fi identificată în orice clipă. unele doamne din Flandra îşi aşază patul de lăuză în faŃa focului. omul medieval gîndeşte în aceleaşi forme ca şi în teologia lui. Tot ceea ce îşi cucereşte în viaŃă un loc fix. iar. În această lumină trebuie considerat şi obiceiul de a da nume tuturor lucrurilor.

seara. ca să spunem aşa. în problema schismei. loan fără Frică. ducii de Berry şi de Bretania. cînd văzu că cercetarea se va extinde pînă la hôtel d'Artois. pentru a justifica asasinarea ducelui de Orléans. îl mai primise bucuros şi acum. pe care loan fără Frică îi adăpostise în prealabil într-o casă din me vieille du Temple. care. „une très grande paour me fiert au euer. la funeralii. o minoră şi o concluzie. a unui prototip din Scriptură. nici jurist. eu care s-a pledat în 1406 la Paris. apoi. îşi alege textul biblic. care. în Flandra. din istorie sau din literatură. în-tr-un argument. se citează toate căsniciile nefericite de care vorbeşte Antichitatea. datorită amănuntelor colorate cu care pledantul descrie mîrşăviile victimei. deoarece regele nu interzisese categoric omorul. la conciliul naŃional. se remarcaseră printre vorbitori: avocatul Jean Petit şi Pierre aux Boeufs. Trecuseră trei luni încheiate de cînd fratele regelui fusese doborît. que mon engin et ma mémoire s'en fuit. la sinodul de la Paris din 1406. începe prin a înşirui douăsprezece îndatoriri. într-un exemplu moral. Pentru a îndemna pe cineva să fie îndurător.204 literar are tendinŃa de a se cristaliza într-o parabolă. împărŃită într-o majoră. se compară pe sine cu loab. unde 330 îi Ńinea ascunşi pe asasini. într-o maximă. ca punct de sprijin sau de pornire: cele douăsprezece propoziŃii pentru încetarea şi contra încetării supunerii faŃă de papa din Avignon. într-un text biblic. care abia în viaŃa juridică din zilele noastre începe să devină un reziduu al unor forme de gîndire învechite. care vorbeşte la un ospăŃ. După aceea fugise din Paris. Apoi invocă ajutorul lui Dumnezeu. pe care mintea lui o clădise într-un stil sever. în baza cărora ducele Bur-gundiei era Ńinut să-l cinstească pe regele FranŃei. proprietatea lui. Lor li se dăduse sarcina să dezvolte pledoaria de la Gând a lui Simon de Saulx. în sfîrşit îşi pune citatul înainte: Radix . într-adevăr. provine fiecare dintr-un citat din Biblie <nota 14>. de către ucigaşii plătiŃi. să-l iubească şi să-l răzbune. regele Neapolului. Cu această pledoarie pusă la punct apare avocatul Jean Petit. pentru a o prezenta la Paris. la 8 martie 1408. La fel ca şi raporturile simbolice sacre dintre Noul şi Vechiul Testament. în faŃa iluştrilor auditori. la hôtel de Saint Pol din Paris. se înşiră cazuri biblice de iertare. iar pe victima sa o compară cu Absalom. Fiecare argumentaŃie serioasă se bazează bucuros pe un text biblic. o aplicare amplă şi naivă a noŃiunii de jurisprudenŃă. şi se socoate mai presus de loab. începe cu o umilinŃă cuviincioasă: bietul de el nu e nici teolog. „Ainssy avoit le bon duc Jehan attrait ce fait à moralité. La Gând pusese să se emită o primă justificare a fărădelegii sale. pentru a începe demonstraŃia propriu-zisă. La început. Apoi îşi desfăşoară capodopera de josnică maliŃiozitate politică. fiecare raŃionament într-o sentinŃă. datorită cărora fiecărui eveniment din viaŃă i se poate pune numaidecît în faŃă oglinda unui exemplu. burgundul purtase doliu mare. al Maicii Domnului şi al Sfmtului loan Evanghelistul. Nu există exemplu mai grăitor. et ce peu de sens que je cuidoie avoir. predicator şi poet. fiind îndemnat de diavol. voire si grande. se nasc raporturi morale. este ilustrată cu exemple din Scriptură şi din istorie. m'a jà du tout laissé"16. Pentru a face pe cineva să se ferească de căsătorie. îl luase deoparte pe unchiul său Berry şi-i mărturisise că el pusese la cale asasinatul. întreaga lucrare este construită artistic pe distincŃii pedante şi pe texte auxiliare. teolog. ca justificare care să-i impresioneze pe suverani şi pe înalŃii aristocraŃi. în frunte cu delfinul. la fel ca orice predicator <nota 15>. apoi se întoarse la Paris. pe citatul Radix omnium malorum cupiditas. referitor la trăsăturile menŃionate. Ducele se sfătuise la Amiens cu doi bărbaŃi. încrezător în ura îndreptată pretutindeni împotriva lui Orléans şi în propria sa popularitate pe lîngă poporul din Paris. Chiar şi un orator profan. izbuteşte să aibă o vioiciune diabolică şi o încordare romantică." <nota 13> Este. decît pledoaria de pomină cu care avocatul Jean Petit a încercat să justifice asasinarea lui Ludovic de Orléans de către ducele Burgundiei.

cu atît mai mult. a pornit spre La Tour Montjay." <nota 19> Din justificare s-au făcut patru volumaşe superbe. toate evenimentele secrete. 332 Jean Petit a vorbit patru ore. Pînă şi din zvonul stupid despre nebunia regelui a ştiut meşterul Jean să scoată interpretări sinistre. împodobite cu aur şi miniaturi. Apoi urmează enunŃarea unui număr de opt adevăruri. muriseră în flăcări. pentru duce şi pentru rudele lui cele mai apropiate. pînă ce se completează cele opt adevăruri: este citat un pasaj din De casibus virorum illustrium (Despre întâmplările bărbaŃilor iluştri) de „le philosophe moral Boccace" <nota 18>. la acel bal. înŃelepciunea care răsună din proverbe este uneori banală. cu „vrăjitorul" Philippe de Mézières oferă material pentru fel de fel de aluzii la planuri de asasinate şi de otrăviri. Unul dintre ele se mai păstrează la Viena. Din cele opt adevăruri rezultă opt corollaria. Toate bănuielile vechi. tînărul rege. într-o dimineaŃă de duminică. trei de către jurişti şi trei din Scriptură. Proverbul nu predică niciodată răzvrătire. legate în piele presată. în ele sînt reamintite. a spus: „Je vous avoue. Continuă tot aşa. unde fratele său. în uzul de zi cu z-i circulă proverbe cu sutele. tonul proverbului este adesea ironic. îi . Cînd a isprăvit. aproape toate suculente şi înŃepătoare. şi că după aceea s-au dus cu toŃii să ia un spînzurat de pe eşafodul din Montfaucon etc. apostazia şi trădarea. pentru a se dovedi că tiranul poate fi atacatîn-tr-o ambuscadă. După ce judecata a fost împinsă în felul acesta în majoră pînă la nivelul generalităŃii morale. un cavaler. cu cea mai mare iscusinŃă. punîndu-se întreaga afacere în lumina modelelor scrise şi a sentinŃelor morale. Nevoia de a concretiza orice eveniment din viaŃă într-un exemplu moral. în mînăstirea Celestinilor. defăimarea şi suspiciunea îi atribuiseră lui Orléans un rol îngrozitor. sînt împărŃite şi subîmpărŃite şi apoi demonstrate cu ajutorul a trei exemple. deghizaŃi în căpcăuni şi atinşi de o făclie. Absalom şi Atalia. apropiată de ei ca din neglijenŃă. prin aluzii. care îndreptăŃesc tiranicidul: cine 331 unelteşte împotriva regelui merită moartea şi blestemul. iar starea lui de spirit denotă de cele mai multe ori bunăvoinŃă şi întotdeauna resemnare. care urmăreşte punct cu punct paragrafele majorei şi în care izbucneşte puhoiul de acuzaŃii directe. Cu un zîmbet sau cu un oftat. însoŃitorii săi. pe Marna. trei de către filozofi. Ca arhetipuri ale trădătorului apar în faŃa imaginaŃiei auditorilor Lucifer. alteori salutară şi adîncă. urmează minora. abia scăpase de o moarte năpraznică. care aveau o spadă. întotdeauna pasivitate. prilejuieşte cele mai impresionante povestiri de groază: că Orléans. închinate iadului. un băiat şi un slujitor. cu o a noua ca supliment. clientul său. „Je prouve ceste vérité par douze raisons en l'honneur des douze apostres" <nota 17>: trei sentinŃe rostite de doctori. Ura pătimaşă de partid atacă memoria celui asasinat. pe scurt: acest proces de cristalizare a gîndirii — îşi găseşte cea mai generală şi mai firească exteriorizare în proverb. cu toată violenŃa de care era în stare spiritul dezlănŃuit. că acolo călugărul a făcut să apară doi diavoli. Din el derivă două aplicaŃii: cupiditatea îi face pe oameni necredincioşi si îi face trădători. oricine îl poate ucide. în care. de a izola orice judecată într-o sentinŃă. cu un călugăr renegat. Aceste fărădelegi. cu cît se află mai sus. ducele Burgundiei. un pumnal şi un inel. Proverbul îndeplineşte în gîndirea medievală o funcŃie foarte vie. Convorbirile lui Orléans. prin urmare după ce atmosfera de groază şi de fiori a fost creată treptat. îmbrăcaŃi în verde-castaniu şi numiŃi Heremas şi Estiamain. înclinarea lui. care îl urmăriseră pe prinŃ încă din tinereŃe. prin care i se adăuga ceva substanŃial şi impalpabil. pentru magie. Expunerea s-a găsit şi de cumpărat <nota 20>. sînt din nou aŃîŃate pînă la incandescenŃă: că în 1392 el ar fi pus la cale în mod intenŃionat balul „des ardents".205 omnium malorum cupiditas. unanim recunoscută.

cele 171 strofe se termină aproate toate cu cîte un proverb bine potrivit. Molinet cu diferite bucăŃi din cartea sa Faictz et Dictz. Un anonim închină în această formă o satiră antipatizatului prevot din Paris. Le passe temps d'oysiveté (Zăbava timpului slobod) de Robert Gaguin <nota 27> aparŃine tot acestei categorii. „Les grans poisson mangent les plus petis. Guillaume Fillastre. <nota 23> în aplicarea lor de zi cu zi se îmbinau atît de bine cu tot conŃinutul de idei al literaturii. Hugues Aubriot." <nota 21> Uneori sună cinic: „L'homme est bon tant qu'il craint sa peau. în predicile lor şi în discursurile lor funebre. qui ne glice" (nimeni nu e atît de bine potcovit. în gîndirea Evului Mediu tîrziu. În Evul Mediu tîrziu există numeroşi scriitori. Proverbul taie în permanenŃă noduri." „Nul n'est chaste si ne besongne. motivările şi argumentările pe seama teologilor şi a filozofilor. în orice caz. balada lui Villon. în chip de morală a celor întâmplate <nota 29>. în strînsă legătură cu o poezie. D'aultrui cuir large courroye. De tel juge tel jugement. Chef bien peigné porte mai bacinet. 333 Este uimitor ce număr mare de proverbe au circulat în Evul Mediu tîrziu. căci aceasta. iar argumentaŃia serioasă îl foloseşte intens la adunările politice sau bisericeşti." <nota 22> Dar dedesubt se ascunde blîndeŃea care nu vrea să osîndească. pe ipocriŃi să-şi facă mendrele. Gerson. se bazează pe culegerile de proverbe sau rapiaria. Ferigilor) <nota 25>. Un popor care are în uzul curent atîtea proverbe lasă raŃionamentele. a căror putere de judecată nu se ridică de fapt mai presus de proverb şi care îl şi folosesc mereu. dacă proverbul a fost aplicat. înŃelepciunea populară le opune înŃelegerea ei zîmbi-toare. Jean Petit. ale căror sentinŃe de factură proprie sună adesea ca nişte . cele mai uzuale proverbe." „Au besoing on s'aide du diable." „Les mal vertus assiet on dos au venit. unanim inteligibile. Geffroy de Paris. procedînd astfel mai cuminte decît Froissart şi Lejouvencel. Nici chiar predica nu dispreŃuieşte proverbul. în proverb se condensează într-o singură imagine înŃelepciunea şi morala din toate timpurile şi din toate cercurile. încît poeŃii epocii făceau uz de ele în mod intens. în care se obişnuia să se îngrămădească înŃelepciune de tot felul de genuri şi provenienŃe. se lipseşte de trimiterea la o sentinŃă care sună ca un clopot. problema s-a lichidat. Qui est tigneux. lucrarea lui Coquillart Complaincte de Eco (Cîntecul de jale al lui Eco). dacă îl vedem aici născîndu-se. Jean de Varennes. cu prilejul căderii lui ruşinoase. Selon seigneur mesnie duite. Un cronicar de la începutul secolului al XIV-lea. adică judecăŃii rotunjite. înclinarea de a face ca gîndurile să se substanŃializeze prezintă avantaje foarte importante pentru cultură. tendinŃa proverbului este aproape evanghelică. încît să nu lunece odată). „Il n'est si ferré. în ce priveşte forma. Văicărelilor moraliştilor despre păcătoşenia şi stricăciunea omenească. etalonate. scrie o povestire istorică rimată şi şi-o împănează 334 cu proverbe. nul ne l'en paye. Qui commun sert. pentru a-şi întări argumentaŃia: „Qui de tout se tait de tout a paix.206 lasă pe egoişti să izbîndească. uneori este şi naiv de păgînă. <nota 24> Apoi vine Alain Chartier cu poemul său Ballade de Fougères (Balada. il ne doit pas oster son chaperon. Uneori. proverbului. pe lîngă textele sacre. Sau nu cumva aceste zicători morale cu caracter de proverbe (din care numai cîteva le regăsesc în colecŃiile de proverbe cunoscute de mine) sînt gîndurile proprii ale poetului ? În acest caz ar fi o dovadă şi mai puternică a funcŃiei vii ce revenea. Olivier Maillard plasează cu tîlc." <nota 28> Ba există chiar o verigă de legătură între proverb şi ImitaŃia. Se abŃine de Ia prea multă vorbărie şi se fereşte de prea multă neclaritate. Jean Régnier cu tînguirile sale din captivitate <nota 26>. Foarte la modă este de pildă poezia în care fiecare strofă se încheie cu un proverb. din mintea unui poet. alcătuită în întregime din proverbe.

Vostre plaisir. care este aflată de îndată ce s-a recunoscut relaŃia justă dintre cazul în speŃă şi adevărurile eterne. Tonalitatea devizelor este de cele mai multe ori cea de resemnare. NăzuinŃa de a introduce în forŃă elemente juridice şi reguli n-a izvorît din instinctul de drept internaŃional. cultivată la sfîrşitul Evului Mediu cu o deosebită predilecŃie. reapare pe toate piesele garderobei şi echipamentului şi ca atare trebuie să-i sugestioneze şi să-i reŃină. „Or n'est-il riens dont on ne se tanne". sau de aşteptare. punctul de vedere cazuistic e la locul lui. que il n'est chose plus certaine que la mort". fie că se află cu ea într-un raport semantic liber. Această afirmaŃie se referă în primul rînd la tot ceea ce priveşte ceremonialul şi eticheta. căci este adecvat. Souvienne vous. de dreptul de a ataca. Aultre fois mieulx. este deviza. a uzanŃei războiului cu onoarea cavalerească de . aşa cum erau valabile pentru turnir şi pentru vînătoarea de agrement. Fiecare caz ivit trebuie 335 să aibă soluŃia sa ideală. crinii. unde elementul de joc al unei forme de cultură vine în primul plan. Plus que toutes." <nota 31> Marea majoritate se referă la dragoste: „Aultre naray. se exteriorizează în Evul Mediu într-o puternică înclinare spre cazuistică. îşi găsesc astfel rezolvarea nu numai probleme morale şi juridice. <nota 30> O formă de cristalizare a gîndirii. Pe inele aveau un sunet mai intim: „Mon euer avez. de credinŃa păstrată cuvîntului dat au apărut sub aspectul de reguli de joc. Acelaşi lucru se poate spune şi despre turnir. Nu este o înŃelepciune cu tendinŃă generală. de devotament şi de spirit de solidaritate. ca proverbul. de a-l vedea ca idee. cazuistica prezintă o recrudescenŃă. creează şi el nevoia de a avea o cazuistică pusă la punct. cît mai ales din concepŃia cavalerească a onoarei şi a stilului de viaŃa.207 proverbe nereuşite: „Enssi aviennent li fait d'armes: on piert une fois et l'autre fois gaagn'on". la fel ca la proverb. asemănătoare cu proverbul. ca de pildă reteveiul noduros cu „Je l'envie" şi ariciul cu „Cominus et eminus" al lui Ludovic de Orléans. în perspectivă. Nevoia de a izola fiecare caz ca pe o entitate de sine stătătoare. într-o formă stilizată. cercetarea cazuistică mai domină şi tot felul de alte domenii ale vieŃii. crucile devin simboluri. şi despre vînătoare. Cazurile în care este vorba de dreptul de a prăda. cea mai variată cazuistică se leagă de uzanŃele războiului. complex exprimat ca un lucru independent şi indivizibil. o lecŃie care. căruia caută să-i dea un caracter tainic: „Quand sera ce?." <nota 33> Legate de deviză sînt emblemele. Tost ou tard vienne. în oarecare măsură. Figura heraldică dobîndeşte în mintea lui o valoare apropiată de cea a unui totem. faptul că dragostea este concepută ca un frumos joc de societate. Aceasta provine la rîndul ei din idealismul care priveşte departe. iar această relaŃie este dedusă din aplicarea la fapte a unor reguli formale. determinate de precedente respectabile şi de reguli formale. problemelor puse. înscrisă de el chiar în viaŃa lui cu litere de aur. Va oultre. Pour tousjours. care nu sînt decît un şir de cazuri. aplicate pe valtrap şi pe armură. Plus dueil que joye. în care se exprimă în imagini un întreg complex de mîndrie şi de ambiŃie. După cum s-a mai arătat <nota 36>. uneori cu un element neexprimat. Blazonul este pentru medieval mai mult decît o preocupare pentru genealogie. ca formă de gîndire. Pretutindeni unde stilul şi formele sînt lucrul principal. <nota 34> Deviza şi emblema fac parte din sfera de idei heraldică. Puternica influenŃă a ideii cavalereşti asupra felului de a concepe războiul i-a conferit şi acestuia un element de joc. înălŃată de purtător la rangul de simbol. Aici. Je le desire. pe el şi pe ceilalŃi. Numai o cazuistică precisă şi enunŃarea unor reguli formale stricte au făcut posibilă armonizarea." <nota 32> Sînt maxime cavalereşti. amnarul lui Filip cel Bun. care fie că o ilustrează în mod vizibil. cu forme şi cu reguli stilizate. ci o stimulare sau o lecŃie de viaŃă personală. Tout pour vous. oaia cu „Ic houd" al duşmanului său loan fără Frică. În sfîrşit. „On dit et vray est. <nota 35> Leii.

în ProvenŃa. Un suveran poate refuza altui suveran trecerea cu oştirea pe teritoriul său ? Privilegiul (atît de des violat) ca plugarul şi boul său să fie ocrotiŃi de violenŃa războiului. un şir de probleme cazuistice: douăzeci dintre ele se referă la jauste <nota 37>. pînă şi de cele mai mărunte din bunurile lor. îi dedică tînărului Carol al VI-lea lucrarea sa Arbre des batailles (Copacul bătăliilor). probleme de cea mai mare importanŃă pentru dreptul internaŃional şi chestiuni minore. stareŃul răspunde. Geoffroy de Charny îi supune spre rezolvare regelui loan al II-lea al FranŃei. găsim principiile dreptului internaŃional amestecate cu regulile de joc ale turnirului. Cu un sfert de secol mai tîrziu. în care autorul îşi lasă prietenilor şi duşmanilor tot calabalîcul. Această formă nu poate fi însă înŃeleasă decît dacă ne amintim că." Ambele situaŃii dădeau dreptul la pretenŃii asupra preŃioasei capturi. marele poem satiric. şi pentru soldat. douăzeci şi una la turnir. şi pentru nobil. una dintre cele mai ispititoare făgăduieli ale luptei. pe teritoriul englez. Se cunoaşte Testamentul lui François Villon. Un prizonier care şi-a dat cuvîntul. dar cea de-a doua a fost recunoscută ca fiind superioară celeilalte. Există mai multe asemenea testamente poetice. de Henri Baude <nota 45>. să ia prizonieri pe bieŃii neguŃători. un tratat despre dreptul de război. Honoré Bonet. dacă cel care l-a prins îl pune totuşi în lanŃuri ? Sau dacă a neglijat să-i ceară cuvîntul ? <nota 44> 337 înclinarea medievală de a supraaprecia valoarea intrinsecă a unui lucru sau a unui caz mai are şi o altă consecinŃă. Astfel. Aveau oare voie francezii ca. PreŃul de răscumpărare al unui prins de vază era. autorului capturării iniŃiale. mai e dator so restituie ? Se poate da o bătălie în zile de sărbătoare ? E mai bine să dai bătălia cu stomacul gol. din dreptul canonic şi din glosatori<nota 42>. şi nouăzeci şi trei la război <nota 38>. de fapt. prizonierul aparŃine autorului recapturării. „Eu l-am apucat întîi — zice unul dintre ei — de braŃ şi de mîna dreaptă şi i-am smuls mănuşa.208 clasă. datorită războiului cu Anglia. talmeş-balmeş. sau după masă ? <nota 41> Pentru toate acestea. oamenii medievali erau obişnuiŃi să dispună prin testament. judecînd după numărul mare 336 de ediŃii. si doctor în dreptul canonic. O femeie săracă îşi lasă moştenire parohiei ei rochia de . Aici se crease un cîmp nelimitat pentru reguli cazuistice. făcînd apel la citate din Biblie. dar în afara zonei de război. recent înfiinŃat de el. şi să le confişte bunurile? în care cazuri avea omul voie să evadeze din captivitate ? Care este valoarea unui bilet de liberă trecere ? <nota 43> în romanul biografic Lejouvencel sînt tratate unele dintre aceste cazuri din practică. nici măcar pentru a-l converti." „Dar mie — zice celălalt — mi-a dat întîi mîna dreaptă şi cuvîntul. Păcătosului necredincios i se poate face război fără să fie neapărat necesar ? Bonet răspunde ritos: nu. Este o formă tipizată. care. este considerat pînă în secolul al XVI-lea ca avînd valoare practică. Unul dintre punctele cele mai importante ale practicii războiului era în epoca aceea tot ce se referea la capturarea de prizonieri. Al cui este un prizonier. în calitatea acestuia de mare maestru al ordinului cavaleresc al Stelei. care nu reprezintă mult mai mult decît nişte reguli de joc. poate fi extins şi la măgar şi la slujitori ? <nota 40> Un preot trebuie să-şi ajute tatăl sau episcopul ? Dacă cineva pierde în bătălie o armură luată cu împrumut. plugari şi ciobani. Se confundau şi aici dreptul internaŃional şi cavalerçsculpoint d'honneur. ca de pildă cel al cadrului lui Barbeau. stareŃ la Selonnet. poate să fugă. în mod special şi amănunŃit. care a evadat şi a fost prins din nou ? SoluŃie: dacă recapturarea are loc în zona de război. Se aduce în faŃa comandantului o dispută între doi căpitani pentru prizonier. <nota 39> Se găsesc aici.

un nobil cuprins de nebunie încearcă acolo să se sinucidă. vindecat. patru purtători de luminări şi opt făclii. nu-l poŃi judeca după acelaşi criteriu. încît sentinŃa nu Ńinea seama de intenŃie sau de lipsa de intenŃie. Unul dintre crainici striga necontenit: „Bonnes gens. care vorbeşte stricat limba Ńării. iar acolo a început transportul spre Provins. Cortegiul a trecut aşa prin Paris. fraŃilor minoriŃi <nota 46>. Se obŃinuse în ultimul moment amnistierea vinei lui. şi aducea ca atare pedeapsa cu sine. căzînd în mîinile călăului. După un an. „et n'en savoit-on comment porter la honte après si grant joye démenée"51. care considera orice caz de practicare a virtuŃii drept un exemplu etern şi orice obicei drept o rînduială divină ? Este acea tendinŃă spirituală. la cererea fratelui victimei. dar amnistia nu-i fusese anunŃată la timp. valtrapul calului unui nobil este împodobit cu blazonul acestuia. căci s-ar stingheri comerŃul. aşa cum era obiceiul. SimŃul dreptăŃii este tare ca un zid. în 1478. Toate trăsăturile enumerate se pot reuni în noŃiunea „formalism". Ideea intrinsecă a esenŃialităŃii transcendente a lucrurilor contribuie la faptul că fiecare reprezentare este conturată în limite imuabile. Şi cînd în cele din urmă acest lucru s-a şi petrecut. de la Porte Saint Denis pînă la Porte Saint Antoine. Lucru foarte nelalocul lui. găseşte Olivier de la Marche. adică primejdia de a-Ńi pierde în felul acesta 338 dreptul. Odinioară. în jurul dricului. o tentativă de fărădelege se bucura de impunitate. Deşi era lucru cunoscut că totul se petrecuse într-un acces de nebunie. zice vechea maximă juridică. domnul Jan van Domburg. este izgonit din castel. în dreptul primitiv al epocii germanice vechi. acest-formalism era atît de puternic. decît să aştearnă ruşinea asupra întregii sale familii. Faptul produce o consternare de nedescris. cu hîrîitoarele în mînă şi cu blazonul mortului pe piept. în repetate rînduri a fost văzută atunci sora lui. Urmele formalismului extrem în problemele de drept mai sînt încă vizibile şi în Evul Mediu tîrziu. înaintea dricului mergeau patru crainici municipali. La Middelburg. La judecarea unei fapte. Nu puate fi văzută oare şi aici o exteriorizare foarte banală a aceleiaşi orientări intelectuale. Ńi că acea formă domină. un anume Laurent Guernier a fost spînzurat din greşeală. fapta era faptă. împreună cu altă rochie şi cu altă bonetă. cadavrul a fost îngropat cu toată cinstea. Păcatele capitale şi păcatele banale se deosebesc între ele după reguli fixe. „et ahonty à tousjours" <nota 52>. care alcătuiau averea ei. s-a refugiat în 1445 într-o biserică pentru a beneficia de dreptul de azil. domnişoara Van Domburg a obŃinut cadavrul. localitatea natală a mortului. în haine cernite şi cu acelaşi blazon. în timp ce o faptă nesăvîrşită. rochia de toate zilele unei femei sărmane şi patru livre tournois. Sensibilitatea extraordinară pentru onoarea exterioară este un fenomen bazat pe modul de gîndire formalist.47 încă mult timp după aceea s-a mai considerat că un lapsus la rostirea formulei de jurămînt duce la pierderea dreptului: jurămîntul e jurămînt şi ë foarte sfînt. o călugăriŃă. Vare. „une beste irraisonnable"49.50 La scurt timp după o vizită a ducelui Burgundiei la Chastel en Porcien. se întîmplă să cadă şi urăşte blazonul în nisip. patul şi-l lasă fiului ei. pentru a-l îngropa cum se cuvine. şi aşa se face că în drepturile orăşeneşti. pentru că atunci cînd calul. care îl stăpîneşte pe colecŃionar şi pe avar ca o boală: tendinŃa de a se agăŃa de caracteristica şi de valoarea fiecărui lucru.48 La un turnir. care venea să-l convingă că ar face mai bine să se lase ucis în luptă. o blană îngrijitoarei ei. conŃinutul ei formal este încă esenŃial. Interesul economic pune aici capăt acestui formalism: pe neguŃătorul străin. nu are nevoie să stea la îndoială nici o clipă: fapta îl judecă pe om. Un exemplu izbitor al modului plastic în care se satisfăcea nevoia de a repara onoarea rănită ni-l dă următorul caz. A fost blocat în locul de refugiu. nefericitul. dictez voz patenostres .209 duminică şi boneta. nu este abrogată decît pe cale de privilegiu. autorul unui omor. la Paris. rămîne blamată întreaga familie. izolată într-o formă plastică. cînd s-a aflat adevărul.

<nota 58> Şi scopul e atins. este de asemenea în legătură cu atitudinea spirituală formalistă. iubita lui noră. un preot <nota 55>. ca duce. în aceste cazuri de răzbunare. în prezenŃa notabililor. cu care episcopul din Lisieux îl cununase pe prinŃ cu Normandia. Un singur motiv este suficient oricînd ca explicaŃie şi de preferinŃă cel mai general. aşezarea de cruci comemorative. Pentru burgunzi. cu oraşul răsculat Gând. în primul rînd. imaginea unui eveniment are întotdeauna numai liniile groase ale unei xilografii primitive. credinŃă care se manifestă din plin în cultura primitivă şi care se mai păstrează încă în Evul Mediu tîrziu în formulele des-cîntecelor şi farmecelor. care se manifesta atît de intens tocmai în regiuni înfloritoare şi civilizate. Aşa sa făcut la cererea familiei Orléans împotriva lui loan fără Frică. După ce toate rugăminŃile au fost zadarnice. O cerere solemnă mai conŃine încă ceva din caracterul de constrîngere al descîntecului din basme. în braŃe şi în obraz. în condiŃii mai grele. dar întotdeauna numai între două numere o dată. şi porunceşte la Rouen ca acest inel să fie sfărîmat pe o nicovală. Din fiecare situaŃie. tot aşa la pacea de la Arras în 1435. prin vărsarea de sînge trebuie satisfăcută onoarea familiei jignite: uneori. adeseori nu mînia înflăcărată sau ura oarbă mînă spre acŃiune. en son vivant demourant à Provins. din fiecare raport.210 pour l'âme de feu Laurent Guernier. nu se văd decît anumite trăsături. <nota 57> Formalismul general se află şi la baza credinŃei în efectul cuvîntului rostit. în 1469. neputîndu-l îndupleca pe Filip cel Bun să acorde îndurare unui osîndit. ca nordul FranŃei şi sudul łărilor de Jos <nota 54>. familia repetă cererea 340 prin Isabella de Bourbon. în toate marile reconcilieri politice din secolul al XV-lea se acordă o mare importanŃă acestui element simbolic: dărîmarea caselor care aminteau de fărădelegea respectivă. zidirea de uşi. Caracterul formal al împăcării şi răzbunării prilejuieşte de asemenea repararea nedreptăŃii prin pedepse sau ispăşiri simbolice. Setea de răzbunare conŃine şi ea ceva formal. cu toŃii laolaltă. se Ńin fără încetare predici. aşa încît. nouvellement trové mort soubz ung chesne. qu'on a. cu capul gol şi desculŃi. la reconcilierea cu oraşul răzvrătit Bruges în 1437 şi la reconcilierea. toŃi în negru. extraordinarul simplism în motivare. La împăcarea cu fratele său. fără centuri. şi acestea exagerate violent şi colorate pestriŃ." <nota 53> 339 Puternica vitalitate a principiului răzbunării sîngelui. în speranŃa că ei n-are să-i poată refuza nimic „pentru că — zice ea — eu nu Ńi-am cerut niciodată ceva important". avînd în frunte pe principalii vinovaŃi în cămaşă pornesc pe o ploaie torenŃială. anume în acest scop. despre parastase şi despre înfiinŃarea de capele. motivul asasinării ducelui . în 1453. îi înfig pumnalele în pulpe. în această lumină trebuie privită şi uimirea lui Gerson că în ciuda tuturor predicilor moravurile tot nu s-au îndreptat: „nu ştiu ce să mai spun. Ludovic al XI-lea cere în primul rînd inelul. îşi iau toate măsurile ca să nu se încarce cu răspundere pentru starea de păcat în care ar muri victima: Du Clercq relatează cazul unor oameni care se duc să-şi ucidă cumnata şi care iau cu ei. iertare ducelui <nota 56>. cel mai direct sau cel mai grosolan. pentru a cere. răzbunătorii au grijă să nu-şi omoare victima. de comun acord. dar tot degeaba" <nota 59>. Analizată ierarhic — conform sistemului de noŃiuni şi avînd în vedere independenŃa plastică a fiecărei idei şi nevoia de a explica fiecare reiaŃie printr-un adevăr general valabil — funcŃia cauzală a spiritului lucrează ca o centrală telefonică: se pot oricînd realiza tot felul de legături. Direct din formalismul general derivă însuşirile care conferă atît de des spiritului Evului Mediu tîrziu un caracter de vid şi de superficialitate. ca să nu mai vorbim despre ceremoniile publice de pocăinŃă. cînd lungul cortegiu al gantezilor.

ca Froissart şi Pierre de Fenin. iar unuia dintre ei i se rup hainele. inexactitate şi credulitate ? Pare adeseori că ei nu simt nici cea mai mică nevoie de gînduri reale. cu care prilej doi studenŃi sînt răniŃi. pe lîngă eveniment. viaŃa intensă care ne frapează în vremurile de demult. <nota 62> Exagerarea formidabilă. în 1404. la oamenii din Evul Mediu tîrziu. că însuşi Baudricourt — pe care îl numeşte seniorul oraşului. les jolis escoliers comme agneaux 341 innocens" <nota 63> este de ajuns pentru ca evenimentul să fie asemuit cu uciderea pruncilor din Betleem. trage concluzia că englezii din vremea lui sînt virtuoşi şi că de aceea au putut cuceri FranŃa. pînă într-atîta li se istoveşte mintea ca să povestească evenimentele exterioare. în care au fost ei mşişi implicaŃi. în orice epocă în care se cere o încordare extraordinară a tuturor forŃelor. chiar în legătură cu evenimente importante. este împiedicată o procesiune a studenŃilor din Paris. judecata greşită trebuie să le vină în ajutor nervilor într-o măsură sporită. aceasta este iscălitura unor scriitori ca Froissart şi Monstrelet. Cînd. pentru judecata contemporanilor. de pildă. este crezută cu atîta convingere. Thomas Basin. Cauza marii răscoale a oraşului când. care îl înalŃă într-o sferă de potentă superioară. Cum e de conceput. De fapt. domneşte o extraordinară uşurinŃă de a judeca greşit. medievalii se aflau în permanenŃă într-o asemenea criză spirituală. în loc de . mai este încurajată şi de faptul că întotdeauna. prin superficialitate. se află gata pregătită o paralelă din istoria sacră. se află printre cronicari oameni ale căror simpatii politice nu pot fi cîtuşi de puŃin precizate. Ei nu deosebesc ceea ce este important de ceea ce nu este important. care a condus 342 personal procesul de reabilitare a Ioanei d'Arc. absolut suficientă. pentru indignatul cancelar al UniversităŃii sunetul unui cuvînt duios: „les enfants.211 de Orléans nu poate avea decît o singură bază: regele îl rugase pe ducele Bur-gundiei să răzbune adulterul reginei cu Orléans <nota 60>. este. odată acceptată. <nota 61> Spiritul medieval generalizează cu cea mai mare uşurinŃă cazurile izolate. dar nu-şi aduce aminte ce s-a vorbit. dintr-un singur caz de imparŃialitate engleză de pe vremuri. şi anume o chestiune de formă în legătură cu o formulă epistolară. ProporŃia numărului de morŃi în bătălie este ridiculizată de către învingător: Chastellain susŃine că în bătălia de la Gavere au căzut cinci nobili alături de suveran. ajung la un grad de maliŃiozitate neegalat. <nota 64> Acolo unde pentru fiecare eveniment este acceptată atît de lesne o explicaŃie şi. în sfîrşit. <nota 68> Lipsa de precizie. La convorbirea dintre ducele Burgundiei cu prizoniera Ioana d'Arc. care. Olivier de la Marche. Dacă trebuie să admitem cu Nietzsche că „der Verzicht auf falsche Urteile das Leben unmöglich machen würde" <nota 65>. nu puteau trăi nici o clipă în afara celor mai grosolane judecăŃi greşite. care derivă direct din felul prea pestriŃ şi prea independent de a vedea evenimentele. Monstrelet a fost de faŃă. sub influenŃa sentimentului de partid. descrise superficial. susŃine în cronica sa că Ioana s-a născut la Vaucouleurs. cum au putut să le captiveze atenŃia ? Pe lîngă aprigii partizani. în parte. nu cunoaşte margini. Una dintre trăsăturile moderne ale lui Commines este că nu se lasă tîrît în asemenea exagerări <nota 67>. Nesfîrşitele şi nedecisivele lupte şi asedii pe care şi-a irosit Froissart talentul. acea ciudată nesăbuinŃă. că nişte vaporoase imagini de vis care le lunecă prin faŃă sînt o hrană îndestulătoare pentru mintea lor: fapte exterioare. faŃă de douăzeci sau treizeci de mii dintre răsculaŃii gantezi <nota 66>. care se manifestă. întreaga atitudine a burgunzilor faŃă de marea duşmănie împotriva casei de Orléans stă mărturie acestei afirmaŃii. atunci tocmai acestui fapt trebuie să i se atribuie.

sînt deosebit de fixe şi de imobile. în funcŃie de gradul de cultură al persoanei. în 1475.212 comandantul pieŃei — ar fi dus-o la Tours şi greşeşte cu trei luni data primei ei întîlniri cu delfinul. Cînd starea de spirit îi face pe oameni să gîndească aproape numai în reprezentări independente. ce n'est que vent. simpla prezenŃă a unei imagini în minte introduce o mare prezumŃie de autenticitate. dar în unele locuri liberul arbitru în sens filozofic. încît este de prisos să se citeze exemple. povesteşte de trei ori moartea lui Adolf de Gelre <nota 71>. se instalează foarte lesne credinŃa în realitatea lucrului imaginat. crema curtenilor. Tonul poeziei este cel al cunoscutei imagini filistine: luarea în derîdere a slăbiciunii femeii. sub influenŃa pasiunii puternice şi a reprezentării gata pregătite. Lipsa de discernămînt critic şi credulitatea reies atît de clar din fiecare pagină a literaturii medievale. acea formă ciudată de credulitate barbară. pe de o parte. Tous bons cueurs sans envie Le regrettent souvent. Dar în timp ce. Et sur sa revenue Par milliers achapter. dar reŃinut de la acest pas de către Repertoire de science <nota 76>. care făcea să nu se dea niciodată crezare întru totul veştii. acesta din urmă citează cazul printre les Merveilles du monde. legăturii lor ierarhice şi caracterului lor adesea antropomorf. greşeşte necontenit în ceea ce priveşte descendenŃa şi înrudirile familiei du-cale şi plasează chiar căsătoria lui Carol Temerarul cu Margareta de York — nuntă la care a luat parte în 1468 şi a descris-o — după asediul oraşului Neuss. L'autre. dezavantajelor căsniciei. pe de altă parte ameninŃă primejdia ca tocmai în această formă vie a noŃiunii să se piardă conŃinutul. punerea la îndoială a cinstei ei. datorită conturării lor precise. Basin socoate această credinŃă drept nebunie curată. în repetate rîn-duri. îmboldit de Folie şi Désir <nota 75> să se însoare. alegoric şi satiric. ImaginaŃia poetului este pînă într-atît absorbită de personalitatea creaŃiei sale Franc Vouloir în sine. noŃiunile. Le Miroir de Mariage <nota 73>. cu doi. încît nu simte nevoia să contureze precis noŃiunea respectivă şi o lasă să oscileze între cele două extreme. <nota 72> Dar la toŃi. referitor la Carol Temerarul. Eustache Deschamps dedică un lung poem didactic. în sînul poporului din Ńările burgunde mai domnea încă. <nota 70> Nici chiar Commines nu scapă de asemenea confuzii: sporeşte un număr de ani. Fireşte. cu privire la moartea unui suveran impresionant. şi Molinet la fel. 343 este admisă ca o realitate în sistemul figurilor morale şi religioase şi împărtăşeşte involuntar înalta lor credibilitate. timp de zece ani după bătălia de la Nancy s-au mai făcut împrumuturi cu restituirea la data înapoierii ducelui. Acelaşi poem mai ilustrează şi sub alt aspect faptul că în reprezentările realizate gîndirea a continuat să şovăie sau s-a volatilizat. aşa încît. De îndată ce o idee începe să umble prin cap cu nume şi formă. <nota 69> Olivier de la Marche. ca personaj principal apare aici Franc Vouloir <nota 74>. J'ai veu chose incongneue : Ung mort ressusciter. Ce înseamnă însă pentru poet abstracŃia Franc Vouloir ? în primul rînd voioasa libertate a burlacului. lucruri de care s-a . se constată mari diferenŃieri de intensitate. L'un dit: il est en vie.

cu galerii şi grădini. prelucrarea sistematică a născocirii referitoare la vrăjitoare. şi aici. ca să ne ridicăm mulŃumiŃi privirea înspre umanismul în înflorire. Nu numai în literatură apare diavolul ca personaj comic. Şi aici. după mijlocul secolului al XVI-lea. pentru a-şi rîde de Henric al V-lea al Angliei. totuşi. In vremea cu care obişnuim să încheiem Evul Mediu. iar aburii de pucioasă ai iadului se amestecă aici cu sforile farsei. Pe aceeaşi linie se situează faptul că tabăra lui Carol Temerarul. îşi scutură de praf scufiile cînd se descarcă tunul asediatorilor <nota 80>. cu care au mînjit memoria ducelui de Orléans ? Sau: suveranii şi nobilii luau într-adevăr în serios toată acea bizară fantezie şi paradă cu care îşi îmbrăcau planurile cavalereşti de război ? Este extrem de greu să se facă. chiar şi în atmosfera înspăimîntător de serioasă a proceselor de vrăjitorie. pe care şi-o satisfac adesea în mod sîngeros. <nota 77> La fel de ciudat ni se pare faptul că poetul. Şi nici umanismul sau Reforma nu împiedică această nebunie: nu mai dă oare umanistul Jean Bodin. acea îngrozitoare excrescenŃă a gîndirii medievale. acest amestec de ironie în lucrurile serioase face o impresie deosebit de bizară şi anume: în sfera sumbră a credinŃei în diavol şi în vrăjitoare. atitudinea copilului la joacă. cum se întîmplă atît de des în manifestările medievale. cei din Condé declară că nu se pot preda încă. reprezentarea naivă colora personajele în tonuri atît de copilăros pestriŃe şi le făcea atît de familiare. Cu toate că fantezia referitoare la diavol îşi avea rădăcinile directe într-o mare şi profundă teamă. pe care le-am fi aşteptat din gura părŃii adverse <nota 78>. cu care Répertoire de science îl tratează pe prietenul său Franc Vouloir în ultima parte a poemului. Amestecul dintre seriozitate şi joc caracterizează moravurile în toate domeniile. stînd pe zid. în faŃa oraşului Neuss. atitudinea care 344 ocupă şi în cultura primitivă un loc atît de important <nota 79> şi care nu se exprimă corect nici prin „prefăcătorie". Cei din Meaux aduc pe zid un măgar. nici prin „afectare". se naşte întrebarea: oare poetul a crezut ceea ce a preconizat ? După cum am mai putea pune şi întrebarea: Jean Petit şi ocrotitorii săi burgunzi au crezut oare toate ororile. este pecetluită prin Malleus maleficarum şi prin bula Summis desiderantes (1487 şi 1484). distonează în mod strident cu acest ton recomandarea cucernică a căsătoriei spirituale şi a vieŃii contemplative.213 amuzat întregul Ev Mediu. susŃine uneori adevăruri superioare. Într-un singur domeniu. comme Pantoufle. Secolul al XV-lea a fost prin excelenŃă cel al persecuŃiilor împotriva vrăjitoarelor. încît adeseori îşi pierdeau caracterul înfricoşător. Pentru mintea noastră. în primul rînd în război se introduce cu plăcere un element comic: înclinarea asediaŃilor de a-şi bate joc de inamic. o separaŃie netă între seriozitate şi joc. poartă nume „assez con-sonnans aux noms des mondains habits. tabăra dispune de tot felul de distracŃii <nota 81>. între convingerea sinceră şi acea atitudine a spiritului numită de englezi pretending. sub comanda căpitanilor lor Tahu şi Gorgias. instruments et jeux du temps présent. care o hrăneşte în permanenŃă. deoarece mai sînt ocupaŃi cu prăjirea clătitelor de Paşti. concepŃiile mai îngăduitoare cu . Diavolii care. tulbură o mînăstire de maici. în lucrarea sa Demonomanie. cetăŃenii. cea mai 345 substanŃială şi mai erudită hrană pornirii spre persecuŃie ? Epoca nouă şi cunoştinŃele noi n-au respins pe dată oroarea persecuŃiei vrăjitoarelor. este amenajată ca un mare bîlci: nobilii pun să li se ridice corturile „par plaisance" în formă de castele. Invers. prin Folie şi Désir. societatea lui Satan se prezintă adesea în maniera lui Hieronymus Bosch. Courtaulx et Momifie" <nota 82>. la Montereau. în ceea ce priveşte gîndirea medievală.

Totuşi. Îndemnat să ceară părerea teologilor cu privire la caracterul 346 licit al practicilor sale superstiŃioase. Lorena. Epoca nu e chiar cu totul pradă tuturor arătărilor şi nălucirilor. Orléans îşi avea propriii săi maeştri vrăjitori şi nigromanŃi. care se repetă săptămînal. Un predicator avertiza nobilimea de la curte că trebuie să se studieze dacă expresia „vieilles sorcières" <nota 83> n-ar trebui modificată în „nobles sorciers" <nota 84>. îndeosebi în jurul lui Ludovic de Orléans plutea atmosfera drăco-venească. Maeştrii vrăjitori sînt căutaŃi de preferinŃă în regiuni sălbatice: dacă o persoană Ńine să vorbească cu diavolul şi nu găseşte pe nimeni care s-o înveŃe acest meşteşug. cunoscută în toată lumea. a fost mîntuit. încercări care. în materie de superstiŃii. zice Chastellain. este foarte variată şi prea puŃin stabilă. care . dată fiind credulitatea generală şi lipsa de simŃ critic. din acest punct de vedere. decît are Dumnezeu să mă mîntuie. cum ar fi de aşteptat. Prietenul şi sfătuitorul lui Orléans. de a-Ńi nimici duşmanul cu ajutorul unei statuete de ceară sau al altei figurine. Dar şi în alte locuri se întîlnesc asemenea epidemii. în care izbucneşte răul şi se menŃine uneori multă vreme. a pus să-l ardă pe rug <nota 88>. anume faŃă de vrăjitoare şi faŃă de vrăjitorie. ElveŃia. Pe la 1400. respinge şi încercările de a-l vindeca pe regele dement prin vrăji. profesate la sfîrşitul secolului al XVI-lea de către medicul gheldrez Johannes Wier. Au existat Ńări de vrăjitorie şi de vrăjitoare prin excelenŃă. Există în permanenŃă şi cuiburi de demonomanie.214 privire la vrăjitorie. Se zice că Filip al VI-lea al FranŃei. relatează chiar că pe vremuri învăŃase el însuşi vrăjitoria de la un spaniol şi că făcuse mari sforŃări ca să uite din nou ştiinŃa neagră. Filip nu Ńine la ziua nenorocoasă a copiilor InocenŃi. bătrînul Philippe de Mézières. iar eu sînt întru totul hotărît. Pe unul dintre ei. care conta printre burgunzi ca inspiratorul secret al tuturor fărădelegilor acestuia. Există o serie de manifestări ale îndoielii sau ale unei concepŃii raŃionale. pe care le-a ocrotit — pare să fi avut. <nota 90> O anumită practică vrăjitorească era menŃionată îndeosebi. este trimisă spre „Ecosse la sauvage" <nota 87>. qui est à l'âme crestienne anemie" <nota 86>. spunînd: „Să vedem acum dacă diavolul are mai mare putere să mă piardă. păreri mai luminate decît curtea franceză. în caz de nereuşită. prin bunătatea lui Dumnezeu. a cărui pricepere nu l-a mulŃumit. cînd i-a căzut în mînă o astfel de figurină. pînă cînd spovedindu-se şi rezistînd. în mod repetat. a răspuns: „De ce să le-o cer ? Doar ştiu că. „de ceste grant folie. îndeosebi regiuni de munte: Savoia. adică decît Ludovic al XI-lea. „car en toutes choses se monstra homme de léalle entière foy envers Dieu. încă zece sau doisprezece ani după ce plecase din Spania. învinuirile şi suspiciunile lui Jean Petit nu erau. la curŃile suveranilor: cea care pe latineşte se numea invultare." <nota 89> Gerson pune aceasta în legătură cu moartea năpraznică a îndărătnicului păcătos Orléans. în opoziŃie cu verii săi regali. iar pe franŃuzeşte envoûtement. nu scrutează viitorul la astrologi şi prezicători. aşa să lucrez şi aşa să cred şi n-am să mă las. lipsite de orice temei. „N'ay-je devers moy — se văicăreşte amarnic Charolais — les bouts de cire baptisés dyaboliquement et pleins d'abominables mystères contre moy et autres ?" <nota 92> Filip cel Bun. fuseseră ispăşite de atîŃia pe rug. a azvîrlit-o în foc. atitudinea spiritului Evului Mediu tîrziu faŃă de superstiŃie.m-ar sfătui să mă las. sans enquérir riens de ses secrets" <nota 93>. în planul lui de cruciadă. „à sa volenté ne povoit pas bien extirper de son euer les dessusdits signes et l'effect d'iceulx contre Dieu" <nota 85>. chiar curtea franceză a fost un astfel de cuib de magie. concepŃia mai conservatoare despre viaŃă — în atracŃia lui pentru cavalerism şi pompă. în formele literare mai tradiŃionaliste. botezată sau blestemată în numele lui şi pe care o pui la topit sau o străpungi." <nota 91> Chiar şi ducii burgunzi au fost urmăriŃi pe această cale. adică metoda. au fost larg reprezentate încă din secolul al XV-lea. ScoŃia. care în atîtea privinŃe reprezintă.

zice Jacques du Clercq. Cînd victimele. Din pricina acestor persecuŃii. îl numeşte suspect. Ducele Burgundiei cere avizul facultăŃii din Louvain. întreaga aversiune. paroh al bisericii din Lausanne. Ba mai mult: acest inchizitor afirma că numai din vedere îl poate judeca pe acuzat dacă e implicat în vauderie sau nu. La Martin Lefranc. Mai tîrziu. dar vrăjitoarele şi vrăjitorii muriseră pe rug. în 1461. adică uneia dintre marile epidemii ale acestei psihoze. din care avea să se nască foarte curînd Malleus maleficarum. încît nimeni nu mai voia să-i găzduiască neguŃătorii sau să le acorde credit. cu privire la realitatea tuturor fărădelegilor descoperite. că e alcătuită numai din închipuiri. în general. şi la popor. de teamă că mîine. Monstrelet. fuissent clercqs ou aultres. omul a înnebunit. se înglobase în noŃiunea de „erezie". oraşul Arras se compromisese în aşa hal. dar şi la dregători. este o rătăcire. Acesta mai este încă punctul de vedere al lui Johannes Wier. în afara Arrasului nici unul dintr-o mie nu credea că toate acestea ar fi adevărate: „oncques on n'avoit veu es marches de par decha tels cas advenu" <nota 98>. de pildă. „Et quand on arguoit contre lui. pe eşafod. că au călărit în văzduh şi au luat parte la orgii sălbatice. ceea ce nu a eliminat încă rolul diavolului. Ducele este cel prin a cărui intervenŃie se pune capăt îngrozitoarei goane după vrăjitoare şi vrăjitori. iar cei aflaŃi m stare de acuzare sînt trataŃi mai blînd." <nota 97> Dacă susŃine cineva că unele dintre fenomene se bazează pe închipuire. căci Dumnezeu nu îngăduie să fie învinuit de vrăjitorie un om care nu e vrăjitor. „une chose controuvée par aulcunes mauvaises personnes" <nota 99>. teamă şi ură împotriva abaterilor nemaiauzite. O poezie plină de ură împotriva persecutorilor îi învinuieşte că au pus la cale toate acestea din cupiditate. la Arras. autorul marii opere Le Champion des Dames (Apărătorul Doamnelor) pe care i-a dedicat-o în 1440 lui Filip cel Bun.215 împărtăşeşte acest punct de vedere <nota 94>. poate. iar oraşul a sărbătorit evenimentul printr-o petrecere veselă şi prin spectacole solemne <nota 100>. Totuşi. Orbirea de necrezut cu care erau purtate campaniile împotriva vrăjitoarelor provine în parte din faptul că noŃiunile „vrăjitorie" şi „erezie" se amestecaseră. care îşi pierduse legătura originară cu valdezii <nota 96>. se găseşte următoarea reprezentare luminoasă a psihozei referitoare la vrăjitorie : . în secolul al XVI-lea. unde mai mulŃi declară că vauderia nu e ceva real. de atunci nu se mai arestează alte victime. pur şi simplu „hérésie" <nota 95>. În marea Vauderie d'Anas ( Vrăjitorie din Arras) se constată atît înspăimîntătoarea închipuire bolnăvicioasă. însuşi episcopul spune că e o înscenare. 348 Fantezia vrăjitoarelor. pentru că el este cel care provoacă iluzia fatală. trebuie să se dezică de faptele lor mîrşave. toate procesele de vrăjitorie din Arras au fost clasate. — acesta era punctul de vedere adoptat încă din secolul al XV-lea de diferite personalităŃi. disoit qu'on debvroit prendre iceulx comme suspects d'estre vauldois. Cuvîntul obişnuit pentru „vrăjitorie" era în secolul al XV-lea în FranŃa „vauderie". Atunci Filip îşi trimite regele de arme Toison d'or la Arras. Încrederea lui în Dumnezeu îl duce la concluzia cutremurătoare că orice om învinuit de vrăjitorie trebuie să fie şi vinovat. chiar poporul din Arras se îndoieşte. numeşte fărădelegile sadiste ale lui Gilles 347 de Rais. nu este altceva decît propria lor închipuire. chiar şi a celor care se aflau în afara domeniului religios direct. cît şi îndoiala generală. În cele din urmă. Unul dintre inchizitori susŃine că o treime din creştinătate este molipsită de vauderie. învinuiŃi de vrăjitorie. îşi vor pierde averea prin confiscare. dar vine de la diavol.

— Dist Franc-Vouloir — enchaienniez Et n'auront turquoise ni lime Dont soient jà desprisonnez. caz pe care îl descrie cu atîta măiestrie. la fel cu cea care. <nota 102> Froissait consideră şi el cazul cu nobilul gascon şi cu duhul lui însoŃitor Horton. Force la vielle songera Que sur un chat ou sur un chien A l'assemblée s'en ira. de pildă din pricina unei răni lăuntrice a creierului. O asemenea concepŃie. Quant la pourelle est en sa couche. Mais certes il n'en sera rien: Et sy n'est baston ne mesrien Qui le peut ung pas enlever. provin numai şi numai din închipuirea omului şi din halucinaŃiile melancolice. Les sens faussement lui demaine. <nota 105> În afara sferei înfricoşătoare a persecuŃiei vrăjitoarelor. în cele din urmă îi lasă şi el diavolului cinstea ce i se cuvine: acea stricăciune lăuntrică a creierului provine tot din nălucirile diavoleşti. atribuie o contribuŃie importantă unor tradiŃii păgîne şi unor ficŃiuni poetice. Pour y dormir et reposer. Ambroise ne Jherosme. L'ennemy de nature humaine. elles cuident aler En quelque place pour galer Et accomplir leur volonté. De Romme on les orra parler. iar acestea se bazează în mii de cazuri pe vreo stricăciune a imaginaŃiei. Et sy n'a auront jà esté. în aceeaşi poezie: Je ne croiray tant que je vive Que femme corporellement Voit par l'air comme merle ou grive. drept o „erreur" <nota 103>. al cărei adept era şi cardinalul Nicolaus Cusanus <nota 104>. Biserica lupta împotriva superstiŃiei cu . — 349 Saint Augustin dit plainement C'est illusion et fantosme. Lors illusions composer Lui scet sy très soubtillement. Les dyables sont tous en abisme. <nota 101> Şi în altă parte. Mais pour la faire ou ardre ou pendre. Qui trop de faulx engins scet tendre. Gerson are înclinare de a face încă un pas înainte în judecarea iluziilor diavoleşti şi de a căuta o explicaŃie firească pentru tot felul de fenomene superstiŃioase. Comment dont aux cristiennez Viennent ilz faire tant de ruzes Et tant de cas désordonnez ? Entendre ne sçay tes babuzes. zice el. Il n'est ne baston ne bastonne Sur quoy puist personne voler. Dar deşi Gerson admite că multe pretinse drăcovenii trebuie atribuite unor cauze fireşti. Qui fist de ces choses la mendre. pare destul de luminată. Multe dintre ele. — Dit le Champion prestement. L'ennemi qui point ne se coche Se vient encoste allé poser. Mais quant le diable leur estonne La teste.216 Il n'est vieille tant estou(r)dye. Qu'elle croit faire ou proposer Ce qu'elle songe seulement. Et ne le croient aultrement Grégoire. în superstiŃie.

57. 184. Dumnezeu acordă acel efect. J. amulete etc. possunt fieri per daemones" — tot ceea ce se întîmplă vizibil în această lume. dacă sînt rostite cu intenŃia justă. p. fiind în cele din urmă demascată. que jamais jour de leur vie ne seroient pouvres" <nota 106>. atunci cînd sînt făcute în alt fel. Schema de funcŃii a curŃii. L'estat de la maison etc. — Olivier de la Marche.. 351 <titlu> Note 1. — zice Dionisie — nu au în ele însele puterea de a produce un efect.H. care. pp. Fructarul. Round.). deoarece Dumnezeu şi-a legat. 189. după cum şi comportarea păsărilor sau a altor animale nu poate avea semnificaŃie de prezicere decît din cauze fireşti. <nota 107> Un tratat al lui Dionisie Cartusianul arată limpede după care linii au fost trasate hotarele dintre credinŃă şi superstiŃie şi pe care bază teologia în parte a respins şi în parte a încercat să purifice reprezentările printr-un conŃinut cu adevărat religios. 5. 242. Este vorba de funcŃionarul însărcinat cu aprovizionarea curŃii cu fructe («. 3. Şi atunci i-am auzit spunînd pe cei vechi care ştiau. şi este de părere că preoŃii ar face mai bine să interzică toate aceste obiceiuri <nota 108>. atunci cînd sînt făcute aşa cum se cuvine. fie. 7. Predicatorul fratele Richard pune să i se aducă la madagoires (mandragora. ca s-o pună pe foc. 6. efectul este deci unul firesc. întrebări asemănătoare mai sus. . Lucru de care s-a rîs foarte. „que maintes sotes gens gardoient en lieux repos. de pildă cînd semnul crucii este făcut invers şi au totuşi efect. atitudinea faŃă de tot ceea ce părea supranatural se poate caracteriza ca o şovăire între explicaŃia raŃională şi naturală. care nu trebuie rostită decît cu cuvintele cucernice adecvate şi cu speranŃa îndreptată numai către Dumnezeu. nu sînt rare <nota 109>. aceasta se explică fie prin faptul că. descîntecele etc.£. que pour vray ilz creoient fermement que tant comme ilz Pavoient. acceptarea spontană şi cucernică şi neîncrederea în şiretenia şi înşelăciunea diavolului. 266. iar cazurile în care o biată isterică punea temporar o întreagă colectivitate într-o stare de excitaŃie religioasă. Spusa. confirmată prin autoritatea lui Augustin şi a lui Toma d'Aquino: „omnia quae visibiliter fiunt in hoc mundo. 350 mais qu'il fust bien nettement en beaux drapeaulx de soie ou de lin envelope. IV. Binecuvîntările caută însă a fi privite numai ca o jalbă umilă. The king's Serjeants and officers of state with their coronation services..217 mijloace eficace şi adecvate. et avoient si grant foy en celle ordure. Burghezii care au lăsat o ceată de Ńigani să le ghicească în palmă sînt excomunicaŃi şi se organizează o procesiune. Dacă de obicei au efect. pentru că diavolii cunosc forŃele tainice ale naturii. Cu adevărat puterea de acele cuvinte. pentru a preîn-tîmpina dezastrul care ar putea decurge din această impietate. 56. p. Meseria cerii. — Aliéner de Poitiers. 2. Aşa că s-a rînduit foarte bine acest lucru. Lucrările diavolului nu sînt minuni.. Dionisie recunoaşte că practica populară atribuie în mod cert tuturor acelor descîntece. v. formulele magice. produc un efect neîndoios. În general. 8. Amuletele. 4. Prin aceasta ele se deosebesc aşadar de formulele sacramentale. poate fi pricinuit de diavoli — îl lăsa pe evlaviosul de bună credinŃă în mare nesiguranŃă. mătrăgună). atunci acel efect este lucrarea diavolului. Les honneurs de la cour. valoarea independentă pe care el o tăgăduieşte. Dar fiecare face în ziua de azi cum îl taie capul: de aceea e de bănuit că toate vor merge rău.

Opera. pp. P. 15. 31. 4 vol. Din pielea altuia. I. 134. unde se găseşte o fotografie a celor trei fraŃi (n.v. şi adevărat este. pp. Cine are bube-n cap. Les fortunes et adversitez de feu noble homme Jehan Régnier. Paris. 41. E. Marga furioasa (ol. 119.161. O mare teamă îmi cuprinde inima. XXII. Champion. 20. p. 18. p. 366. Le proverbe français. LX. 25. 1902. Juvenal des Ursins. pp. Roberti Gaguini Ep. p. 24. 1931. Jean Molinet. tîrgoveaŃa (fr. IV. 33. Monstrelet. 93. Scufundatul. XIV. 936. Leipziger Dissertatie. p. Capul bine pieptănat nu prea merge încoifat. să nu-şi scoată scufia. detaliat: A. p. 229 ss. I. 23. Cartellieri. Cei prost îmbrăcaŃi sînt aşezaŃi cu spatele la vînt. 87. Te aprob. 440. ). 569. Cum e judecătorul. v. p. — Gerson. 27. 1922. 28. 10. Coquillart.. I. coşniŃa. Rel. XIII. Paris. încît judecata şi aducerea aminte mi se fac nevăzute.. p. Aşa e cu faptele de arme: pierzi o dată. cel puŃin) la ascensor (n.6. LU. Despre proiectul unei a doua justificări. p. p. J. I. v.). curea lată. index rerum et perso-narum. ed. v.152.). — Froissart. Sitzungsberichte der Heidelberger Akademie der Wissenchaften. IV. Cîinele din Orléans. 247 ff. V. Filozoful moral Boccaccio. éd. Bibliothèque de l'école des chartes. şi anume atît de mare. 6. Nu te lăsa. et or.218 Londra. Wolf gang Seiferth. p. v. toate îi dau pace. După Les grandes chroniques de France. 9. I. că nu există lucru mai sigur decît moartea. 191. éd. 657. Leroux de Lincy. Juvenal des Ursins. s. éd. III. p. Jean Petit et la Question du tyrannicide au commencement du XV-e siècle. p. 717. 27. 74. 1889.170. Luce. XXIV. de l'École des chartes. p. 1911. Le Jouvencel. la automobil şi (în America. Peştii cei mari îi mănîncă pe cei mici. SupravieŃuire.t. 63. 21. Omul e bun cîtă vreme e pielea lui în joc. cf. éd. 22.: R. p. Celui ce slujeşte obştea. v. Coville. Der Tyrannenmord von 1407. Leroux de Lincy.F. XI. p. nimeni nu-i plăteşte. Nimeni nu e cast dacă nu e nevoie. f. 177-242. Paris. 61. 433. cu care Petit urma să dea replica la contrapledoaria Ńinută la 11 septembrie 1408 de către abatele Thomas din Cerisi. Duchesne.a. Mai multă jale decît bucurie. Cum e stăpînul. 342. 1914. Despre tot ceea ce se referă la Jean Petit. 62. ed. Le proverbe français. aşa şi slujitorii. Devreme sau tîrziu să vină. Lucru curios: acest feminin s-a extins la locomotivă. 71.119. Anzeiger für Schweiz. mingea Flandrei. P. p. 464 s. p. cei trei fraŃi. franz. Langlois. Bibi. 29.194. Geffroy 4e Paris. Noël Valois. 80. I. 11. Paris. p. Le véritable texte de la justification du duc de Bourgogne. Longnon.: O. Thuasne. 60. ib. Altertumskunde. Ulrich. în cinstea celor doisprezece apostoli. 478. 57. Sprache & Lit. The Ad Deum vădit of Jean Gerson. 17. aşa şi judecata. 1896-l902. cf. 19. 1932. 14. Burckhardt. Proverbia. Zeitschr. ). 16. 10. 30. de S. Denis. Bouquet. Faictz etDictz. p. Celui ce în toate tace. v. slăbănoaga. Cînd va fi ?. éd.. Altă dată mai bine. Nu există lucru de care să nu te saturi. iar puŃina minte pe care credeam că o am m-a şi părăsit cu totul. 1911. p. Despre bijuteriile lui Carol. Villon. éd. Histoire poétique du XV-e siècle. de Wailly et Delisle. p.. Coville. Oeuvres. . p. 12. XV. iar altă dată cîştigi. 41. 1537. 926. v. 78. p. f. Dovedesc acest adevăr prin douăsprezece motive. 26. 13. La nevoie te faci frate cu dracul. Recueil des Historiens des Gaules et de la France.. Beiträge zur Geschichte der Herzöge von Burgund. Se zice. Ker-vyn. II. La France et le grand schisme d'Occident. Astfel prefăcuse bunul duce loan această faptă într-o moralitate — Le livre des trahisons. Carnahan. III. p. P. Alain Charrier.

„The tree of battles and some of its sources". scand. II. Chastellain. 48. dovedeşte că Bonet a fost puternic influenŃat de Giovanni da Legnano (m. 84. accept. 93. — L. v. p. Coopland. V. 226. Les vers de maître Henri Baude. „Le livre Messire Geoffroy de Charny". da Legnano. 36. 89. 182. L'arbre des batailles. 85 bis (numerele 80-90 apar în ediŃiile din 1515 de două ori). 60. II. Monstrelet. 35. . V. p. pp. Opera. ic houd (ol. pp. 42. 331. Adu-Ńi aminte. în The American nation. Documents nouveaux sur les moeurs populaires etc. p. 342. — Chron. 198. 60. 63. W. 41. lucrarea mea: Uit de voorgeschiedenis van ons nationaal besef. drăguŃii de învăŃăcei. Totuşi. 54. XXVI. Mai mult ca to'ate. 57. Gerson. I. 264. 63. 1515. 214. Le lime des trahisons. „I trattati della guerra e della pace di G. Paris. Trésor des pièces rares ou inédites. în timpul vieŃii domiciliat la Provins. IV. cf. Cap.C. I. v. III.a. în Tien Studien. În romanul cavaleresc spaniol Tirante el Blanco. — Chastellain.) este răspunsul respectiv: Ńin.. 188. Petit-Dutaillis. p. III. 49. I. VIII.). 189. 1856. 333. 1897. 59. IV. Michel le Noir. La Marche. cf. 83. Copiii. 50. II. p. La Marche. 184. Basin. L'arbre des batailles. 3861. V. 396. 173. Lejouvencel. O doresc. 124-l26. 222. Le Pastoralei. Acest formalism este şi mai puternic la seminŃiile sud-americane. 97 şi urm. 34. 82. p. du XV-e siècle. Quicherat. Villon. Oameni buni. La Marche. 20-25. I. 1924. 96. după o bucurie atît de mare. Studi e memorie per la storia dell'università di Bologna. passim. provoc. pp. ca manual al cavalerismului (n. Du Clerq. 168. 80 bis şi urm. G. Verzamelde Werken. II. 56. 55. „Basis of American history". domini. pp. V. V. Sermo de nativ. vol. vs.) 35. II. 58. p. II. cap. părŃile despre care este vorba aici par să Ńină de contribuŃia originară a lui Bonet. p. nr. Th. 170-l72. Jean Jouffroy. pentru că a vărsat sîngele clanului. 33. 169. Şi acoperit de ruşine pentru totdeauna. unde un om care se răneşte pe sine însuşi în mod accidental trebuie să plătească tribului său preŃul sîngelui.132. p. 46. Sources de l'histoire de France. II. da Legnano".a. Despre G. 61. 40. despre Bonet: Molinier. . 8. 133. A. 1923. 206. mai sus. p. 52. La Marche. 53. sihastrul îi dă scutierului L'arbre des batailles. Champion. Alta nu voi avea. XLIV. p. 39. Piaget. 389. cominus et eminus înseamnă de aproape şi de departe" şi este o aluzie la credinŃa că ariciul poate să-şi împroaşte Ńepii (n. Ai inima mea. Ill. Je l'envie este un termen de j oc cu înŃelesul: invit. 38. 47. 106. II. Un animal fără minte. éd. pp. p. 43. Şi nu ştiau cum să-şi îndure ruşinea. Pentru totdeauna. Ermini. Oratio. p. V. p. 80. Plăcerea dumitale. I. 209. spuneŃi Tatăl Nostru pentru sufletul răposatului Laurent Guernier. Totul pentru dumneata. Chastellain. p. pp. 2043. A history. 1382). poète. 56. 37. 62. Farrand. Qui-cherat. p. Cap. Chastellain. Duel sportiv. care a fost găsit de curind mort sub un stejar. 947. p. 45. Romania. 34.219 32. 51. II. 44. 284. p. p. Tijdschrifr voor recbtsgeschiedenis (Revista de istorie a dreptului). p. 399 şi Jacques du Clercq. ca nişte mieluşei nevinovaŃi..

p. Querela nomine Universitatis etc. de S. 620. 185. pp. 66. 574. Livre des trahisons. p. Du Clercq. 73. 88. 417. Courtaulx şi Mor-nifle. 391. cit. 97. IV. Molinet. 70. 219 ss. Deschamps. — Juvenal des Ursins. Bătrîne vrăjitoare. III. Valdezi (în limba franceză vaudois). p. cit. 32.). 293 ss. 88.). Marett. p. Du Clercq. V. 205. Chastellain. Basin. Lexiconul ştiinŃei. courtaulx = un instrument muzical. Molinet. I.a. 75. p. IV. pp. fără pizmă. 89. Cf. 307. Th. p. p. 425.. cf. Liberul Arbitru. 83. membrii unei secte din Pro-venŃa. 415.t. Rel. 87. 363. cf. în lorga. 278. RenunŃarea la judecăŃi greşite ar face viaŃa imposibilă. 324. 94.. V. care. 95. Nebunia şi DorinŃa.220 64. 273. ScoŃia cea sălbatică./ Celălalt: nu e decît vînt. 96. 72. 71. 448. Valdezii au fost exterminaŃi în parte sub Francise I. 68. 93. f. Căci în toate cele s-a dovedit a fi om de cinstită şi deplină credinŃă faŃă de Dumnezeu. 82. Monstrelet. — Le songe du vieil pelerin. p. 375. p./ îl plîng ades. I. 415. 69. 1341. de Mézières. III. 98. — Molinet. p. p. passim. zicea că aceia trebuie opriŃi. 170. care este duşmana sufletului creştin. p. I. 78. p. 413. Op. IV. Molinet. 85. 65. după numele întemeietorului sectei. la rîndul său. IV. Monstrelet. pp. 65. p. Gerson. 74./ Iar pe reîntoarcerea lui/ Făcîndu-se cumpărături cu miile. numiŃi astfel. 4471. pp. 83. Opera. Op. 63. Chastellain. 423. 92. Destul de la fel sunătoare cu numele unor veştminte. I. 419. cf. La Marche. cit. Am văzut un lucru nemaipomenit :/ Un mort înviind. Niciodată nu s-a văzut întîmplîndu-se asemenea lucruri în Ńările noastre. III. Commines. Opera. 80. 90. fie alŃii. 3141. 388.pantoufle = papuc. The threshold of religion. îşi trage numele din cel al localităŃii natale: Vaux. II. 417. momifie = un joc de cărŃi (n. 81. p. 101. pp. fie preoŃi. pp. I. Opera. fără să cerceteze nici una din tainele lui. p. Oeuvres. 216. Faictz et Dictz. Op. pp. 79. — Basin. III. IV. 691. p. ca bănuiŃi de vrăjitorie. 76.. p. al XII-lea). 129. 262. Gerson. De această mare sminteală. 86. 323. p. în Dauphiné. Commines. Opera. Iar dacă unii vorbeau socotit împotriva lui. Pauli. instrumente şi jocuri obişnuite din ziua de azi. 213. p. 91. 425. 205. — Gerson. Nobili vrăjitori. 206. IX. cf. Monstrelet. După voinŃa lui.// Unul zice: e în viaŃă. Phil. Opera. p. 157. IV. II. în rîndul al treilea am pus sa în loc de la (n. 77. 84. II. 94. Juvenal des Ursins. p. 236.. I. p. 66. Azi mai există valdezi în Italia (n. II. I. p. probabil. IV. Gerson. I. nu putea să-şi stîrpească de tot din suflet semnele sus-arnintite şi puterea lor împotriva lui Dumnezeu.a. N-am oare în faŃa mea bucăŃile de ceară botezate diavoleşte şi pline de scîrbavnice taine împotriva mea şi a altora ? — Chastellain. precum Pantoufle. Pierre Valdo sau Valdès (sec. 67. 60. p. 91. pp. Sermo coram rege Franciae. Denis. 376. 446. Ill.)./ Toate inimile bune. 203. . 93. IV. Gerson. p. 460.

III. ca să petreacă/ Şi să-şi facă mendrele. cf. n-am să cred/ Că o femeie./ Şi nu crede într-alt fel/ Nici Grigore./ Fără să fi fost vreodată acolo. 102. oricît de zăpăcită. cit./ ./ Poate că baba va visa/ Că pe un motan sau pe un cîine/ Se va duce la adunare. Rătăcire. Gaguin. 1909. în Bourqueulot./ Nu e pe lume băŃ sau prăjină/ Pe care să poată zbura cineva. op. cultura franco-burgundă a sfîrşitului Evului Mediu îi este cunoscută în general din arta ei plastică. nici ciomag/ Care s-o poată duce măcar un pas. Le Champion des Dames. Freiburg. mai ales din pictură. Nu e pe lume babă. cînd în loc de Memling se mai scria Hemline. 100. De erroribus circa artem magicam. R. 416 ss. II. 105. 193. 101. 109. Gerson. Stadelmann. — Martin le Franc. Lucru născocit de unele fiinŃe de rea-credinŃă. p./ Cînd biata de ea e în culcuş. p. 474. III. 211 ss. 103. p. p. Notre-Dame de Paris a lui Victor Hugo icoana acelei epoci ? Imaginea rezultată din aceste opere era crudă şi întunecată. 106. Cam cu un veac în urmă. —Journal d'un bourgeois./ — Zice Franc-Vouloir — în lanŃuri/ Şi nu vor avea nici cleşti. Chiar în cronicari şi în prelucrarea . profanul cultivat cunoştea epoca aceea în primul rînd din istoria ei. 2-e série.. 2 vol./ Ca să doarmă şi să se hodinească. 357 <titlu> Capitolul XVIII <titlu> Arta şi viaŃa GeneraŃiei actuale. în Bourquelot. pentru cei mai mulŃi. 1929./ Duşmanul firii omeneşti/ Care ştie să întindă prea destule unelte mincinoase. în Thuasne. De pildă: Jacques du Clercq.221 99. FraŃii Van Eyck. numai să fi fost înfăşurată foarte curăŃel în basmale frumoase de mătase sau de in. întocmită pe baza scrierilor lor. 108. XXXVI./ Duşmanul care nu se culcă niciodată/ Vine şi se întinde alături de ea. p. De passionibus animae. ele cred că se duc/ Undeva. nici Ambrozie./ Dar pentru a face să fie arsă pe rug sau spînzu-rată. III. I. Franz. Op. 205. — Chronique de Pierre le Prêtre. nici pilă. Regier van der Weyden şi Memling domină. 107. faŃa epocii. Şi atunci şi mai presus de De Barante. 109../ Atunci cum de vin să joace/ Creştinilor atîtea renghiuri/ Şi să le aducă atîtea în-tîmplări deşucheate ?/ Nu pot să-Ńi înŃeleg trăncăneala. ce-i drept. Bibliothèque de l'école des chartes. nu vor fi săraci. 211./ Poate să zboare prin văzduh ca o mierlă sau ca un sturz/— Zice Campionul la iuŃeală. n-a reprezentat oare. dar măcar din Histoire des ducs de Bourgogne a lui De Barante. 220. XI. Pe care mulŃi oameni proşti o păstrau la loc sigur şi aveau atît de mare încredere în acea scîrnăvie. 104-l07. Die kirchlichen Benediktionen im Mittelalter. p.. p. Contra superstitionem praesertim Innocentum. 545./ Despre Roma . ed. 462./ încît ea crede că face sau spune/ Ceea ce doar visează. Lucrurile nu s-au petrecut totdeauna aşa. Jacques du Clercq. Contra vitia superstitionum quibus circa cultum veri Dei erratur./ Dar cînd diavolul le suceşte/ Capul. încît într-adevăr credeau cu tărie că atîta vreme cît o aveau. Dionysius Cartusianus../ Care să facă măcar cel mai mic lucru dintre acestea. Halle. p. Matthieu d'Escouchy. cit. Kervyn./ Dar cu siguranŃă că nu va fi nimic din toate acestea:/ Nu e pe lume băŃ. 86. p. II. p. — Froissart. III./ Cu care să fie destemniŃaŃi vreodată. La Vauderie d'Arras. Cf./ Diavolii sînt toŃi în hău. Op. pentru noi. I. nici o zi din viaŃa lor. passim. niciodată. A. cu trupul ei. Vom Geist des ausgehenden Mittelalters.—/ Sfîntul Augustin spune limpede:/ Este o nălucire şi arătare./ îi călăuzeşte simŃurile pe o cale greşită. nici Ieronim. pp. împreună cu sculptorul Sluter. p.. p. Opera.u să le auzi vorbind. 142. I. Cît oi trăi. nu chiar din Monstrelet şi Chastellain. p. 104./ Atunci să-i bage în cap năluciri/ Se pricepe cu atîta dibăcie. De falsisprophetis. 236.

muzica lui Dufay şi a ucenicilor săi. pasiunea şi cupiditatea. cu scînteierea lor. aşa cum rezultă din istorie şi din literatură ? îi este oare caracteristică acelei epoci. o comoară de intimitate. cuvîntul lui Ruusbroec şi al lui Thomas a Kempis. Literatura Evului Mediu tîrziu. care chiar prin natura ei exprimă viaŃa epocii mai puŃin direct şi mai puŃin . Aşadar. ca să ne completeze cunoştinŃele. afirmativ. ne este aproape complet cunoscută. pe măsură ce ne-am îndreptat de la lectură către vizionare şi pe măsură ce simŃul istoric a devenit mai vizual. pentru toate civilizaŃiile anterioare. de a nu vedea în mod just raportul dintre arta plastică şi expresia literară a culturii. cu cîteva excepŃii. era o alta. pentru noi. aşa cum rezultă din artă. întreaga viaŃă a epocii este reflectată şi exprimată în literatură. răspunsul poate suna. O cunoaştem 359 În manifestările ei cele mai elevate şi cele mai meschine. In ceea ce priveşte îndeosebi epoca burgundă există în plus primejdia unei greşeli de viziune speciale: anume. în toată realitatea ei. de la cele mai evlavioase pînă la cele mai deşănŃate. mai există în plus. dacă nu-şi dă seama că însăşi situaŃia transmiterii valorilor îl plasează în poziŃii foarte diferite faŃă de artă şi faŃă de literatură. setea de răzbunare şi mizeria jalnică. ne pătrunde mereu şi ne umple de tristeŃe şi de milă. nobililor şi literaŃilor ? Nu cumva fac ei parte. şi imaginea epocii. îşi păstrează mereu tonul de nemijlocită îndurerare şi nemulŃumire. tot ceea ce spun actele şi documentele. în viziunea istorică. împreună cu Ruusbroec. lumea aceea de acum cinci veacuri ni se pare plină de un luciu de voioşie simplă. Culorile mai deschise erau adăugate de deşertăciunea pestriŃă şi îngîmfată a faimoaselor ospeŃe de curte.222 materialului lor de către romantismul secolului al XIX-lea apare în primul plan mai ales elementul sumbru şi fioros al Evului Mediu tîrziu: cruzimea sîngeroasă. într-adevăr. treptat. de la cele mai teoretice pînă la cele mai concrete. Şi acum ? Acum. Chiar şi acolo unde mai răsună zgomotos pînă la noi cruzimea şi mizeria epocii — în istoria Ioanei d'Arc şi în poezia lui Villon — se degajă totuşi din aceste personaje elevaŃie şi înduioşare. fără rezerve. Din ea. trufia Ńipătoare. totul este expresia frumuseŃii şi a înŃelepciunii 358 liniştite. Pe ce se bazează profunda diferenŃiere dintre imaginea epocii. din furioasă şi sumbră. cu alegoriile lor răsuflate şi cu luxul lor nesuferit. din alte manifestări de viaŃă ale acelor vremuri. o greşeală generală. din care a izvorît arta pură şi sinceră a pictorilor. imaginea noastră a devenit. În această greşeală cade observatorul. aşa cum o exprimă arta plastică. asupra acelei epoci radiază seriozitatea elevată şi demnă şi pacea adîncă a lui Van Eyck şi a lui Memling. situat la marginea acelui iad pestriŃ ? Sau este un fenomen general că arta plastică lasă posterităŃii o imagine mai luminoasă a epocii decît cuvîntul poeŃilor şi cel al istoricilor ? La această dîn urmă întrebare. pe lîngă artele plastice. Din arta plastică însă. dintr-un limb paşnic. Iar transmisia scriptică nu este epuizată prin literatură. o mare disproporŃie între diferitele domenii şi forme de exteriorizare a vieŃii ? Oare sfera de viaŃă. din care extragem în primul rînd viziunea trecutului. dacă vrem să extragem din contemplarea artei imaginea completă a unei epoci. windesheimeri şi cîntecul popular. în toate genurile şi formele ei. a devenit paşnică şi senină. mai bună decît cea a suveranilor. rămîne neîndreptată. nu se văicăreşte. în mod deosebit. trece imediat în sfera elegiei şi a păcii senine. Dar tînguirea cu privire la toată suferinŃa lumii. Căci ceea ce mai ştim. Imaginea noastră despre ea. Căci arta plastică. exteriorizată în cuvînt. în timp ce suferinŃa. gustul amar al durerii vremurilor care au produs-o se evaporă pe loc. mai clară ca înainte. de la cele mai sublime pînă la cele mai banale.

fie în cel mai înalt zbor al evlaviei. În marile opere de artă din secolul al XV-lea. ceea ce s-a pierdut merită aceeaşi atenŃie din partea noastră. chiar în produsele pe care le-am socoti opere de artă independente. care ajunge la maturitate în Renaştere. alcătuind colecŃii. de Hubert şi Jan van Eyck. Sarcina artei este de a împodobi cu frumos înseşi acele forme. Ducele de Berry. contemplarea admirativă a capodoperelor consacrate nu este de ajuns. cavalerismul şi dragostea curtenească furnizează cele mai importante forme ale vieŃii. în perioada de sfîrşit a Evului Mediu arta se îmbina cu viaŃa. sporindu-i astfel strălucirea. arta aplicată lipsesc aproape cu totul: tocmai formele în care s-a manifestat în permanenŃă corelaŃia dintre producŃia artistică şi viaŃa socială ne sînt cunoscute în mod incomplet. de Gerard David. Cît de sensibili erau oamenii faŃă de subiectul văzut pe pereŃi poate reieşi din următorul caz. le-au comandat pentru a le aminti judecătorilor că sînt datori a face dreptate. la Louvain. iubitorul de paradă. Arta este menită să consune cu exaltările vieŃii. ca un lucru frumos în sine. sau picturile pierdute ale lui Rogier van der Weyden. ceea ce se petrece însă pe jumătate inconştient. toate. care caută în artă refugiu şi desfătare. intră pentru prima dată acolo şi le vede. în felul acesta se cultivă simŃul artistic propriu-zis. Această destinaŃie este întotdeauna mai mult sau mai puŃin una practică. de la Bruxelles. căruia i se încredinŃase misiunea. în afara cunoştinŃelor noastre despre viaŃa pestriŃă a epocii. cu alte cuvinte. pentru a împodobi sala tribunalului din clădirea primăriei. să se atîrne tapiserii reprezentînd bătălii din Antichitate. Oamenii nu caută arta în sine. Micul nostru tezaur de picturi de altar şi de monumente funerare este departe de a ne lămuri suficient acea corelaŃie: imaginea artei rămîne izolată. nu se deschidea decît foarte rar. iar viaŃa se află încorsetată în forme puternice: e îngrădită şi măsurată prin sfintele taine ale Bisericii. acum ele devin inutile şi sînt gustate ca. forma lor fixă: religia. În vremea aceea. Atunci cînd consilierii municipali olandezi au comandat tablouri cu sentinŃe sau execuŃii faimoase. nu avem decît nişte rămăşiŃe neînsemnate. arta se îmbină cu viaŃa. motivul de a o dori se află în destinaŃia ei. pentru contemporan. Şi se atîrnă alte tapiserii. Arta plastică profană. nici devastare. pentru a reînsufleŃi contemplaŃia evlavioasă a mulŃimii şi păstrează amintirea cucernicilor ctitori. de Dirk Bouts. Pictura de altar are o destinaŃie dublă: serveşte la expunerea solemnă. La Lelinghem a avut loc în 1384 o reuniune cu scopul de a se ajunge la un armistiŃiu între FranŃa şi Anglia. în cursul marilor sărbători. obiectele de artă se îngrămădesc. scopul pur estetic poate totuşi să-l călăuzească pe artistul creator. este artă aplicată. sau judecata împăratului Otto. poruncise ca pe zidurile goale ale vechii capele. în aplicabilitatea ei la vreo formă de viaŃă. Arta nu este încă înŃeleasă. Pentru a înŃelege funcŃia artei plastice în societatea franco-burgundă şi raportul dintre artă şi viaŃă. John of Gaunt. prin sărbătorile anului şi prin orele zilei.223 complet. în Evul Mediu. pe care sînt . Lucrările şi bucuriile vieŃii au. anume în picturile de altar şi în arta funerară. ci viaŃa frumoasă. cu mult mai mult decît preŃuirea frumuseŃii. în afară de arta bisericească. nişte curiozităŃi de lux. nu posedăm decît un anumit fragment. în marea ei majoritate. importanŃa subiectului şi destinaŃia obiectului contau. în care se deapănă viaŃa. pentru că subiectul era atît de sacru sau destinaŃia atît de nobilă. Se ştie că AdoraŃia Mielului Mistic. Trebuia ca operele să fie frumoase. cere să fie îndepărtate tablourile de luptă: cei care doresc pacea nu trebuie să aibă în faŃa ochilor nici război. Dar cînd ducele de Lancaster. Primii germeni 360 ai unei înclinări spre artă de dragul ei înseşi se prezintă ca nişte excrescenŃe ale producŃiei artistice: la suverani şi la nobili. fie în cea mai înfumurată degustare a plăcerilor lumeşti. a căror rugăciune continuă să se înalŃe din portretul lor îngenuncheat. ca nişte elemente preŃioase ale tezaurului suveranului. în care urmau să se întîlnească prinŃii spre a delibera. Spre deosebire de epocile de mai tîrziu. la Bruges. ca de pildă Judecata lui Cambyse.

mai întîi pictor al contelui flamand Lodewijk van Male. Din arta decorativă şi din artizanat avem cîteva genuri limitate: articole bisericeşti. anume că scopul ei se află în subiect. Alături de odăjdii. Flamurile. pentru a fi bătute la porŃile oraşului Gând. SimŃămintele pe care le cultivă — dragostea de părinŃi şi mîndria de familie. Se iscase o întrecere între nobili. portrete şi miniaturi. Froissart susŃine că mulŃi nobili au pus să li se poleiască în întregime catargele cu aur. pictorii curŃii sînt întotdeauna puşi la treabă. Vechea caracterizare a operei de artă. Chiar şi pe corăbiile din desenele lui Pieter Breughel se mai văd flamurile extraordinar de lungi şi de late. erau uneori atît de lungi. Lucrează la o trăsură de călătorie a ducesei. care stropesc oaspeŃii cu apă sau cu praf. Tot el confecŃionează şi pictează curiozităŃile mecanice din castelul de la Hesdin. în majoritate. sînt monumente funerare. Pictorii au avut zile bune. care n-a avut loc niciodată. zice Froissart <nota 14>. în care se afla închis în 1488 Maximilian. pentru ai face prizonierului regal şederea ceva mai plăcută <nota 10>. în loc să mai picteze tablouri independente. dar sînt nevoiŃi să-şi pună la dispoziŃie capacitatea şi pentru a picta blazoane şi flamuri. Numeroşi maeştri din cei mai de vază. pe care oraşele şi Ńările erau pictate minunat de fin şi de clar. în afară de portrete. Hugo van der Goes pictează o serie de blazoane cu stema papală. s-a păstrat în bună parte în portret. odăjdii. Berry şi Burgundia. încît ajungeau pînă în apă. era acoperită cu albastru şi auriu. ratată. Melchior Broederlam. Cît de mult s-ar lărgi aprecierea noastră în ceea ce priveşte caracterul artei secolului al XV-lea. dacă am putea pune sobele de baie şi tablourile de vînătoare ale lui Jan van Eyck şi ale lui Rogier alături de numeroasele pietà şi madone <nota 11> Despre domenii întregi ale artei aplicate nu avem aproape nici o idee. velele erau presărate cu mărgărite şi cu iniŃialele perechii ducale. cu deviza ei: Il me tarde <nota 13>. în timpul unei indulgenŃe <nota 9>. Conduce împodobirea extravagantă a flotei adunate de ducele Burgundiei în 1387 în portul Sluis. Sînt puŃine lucruri a căror frumuseŃe să-l fi izbit pe Froissait precum cea a corăbiilor <nota 12>. Corabia lui Filip cel îndrăzneŃ. pentru o expediŃie împotriva Angliei. cîştigau cît li se năzărea să ceară şi nu se găseau destui. nu s-a păstrat decît foarte puŃin. care dintre ei îşi va decora mai luxos corabia pentru acea expediŃie. împodobite cu giuvaeruri şi clopoŃei. apoi al ginerelui acestuia. pe care miniaturile nu ni le redau decît într-o 363 „prezentare extrem de incompletă şi de schematică. împotriva Angliei. Din pictura profană. a cheltuit peste 2 000 de livre pentru acest scop. în atelierul lui Jan van Eyck se pictează statui. La nunŃile şi înmormîntările suveranilor. bogat împodobite cu blazoane şi care fluturau de pe vîrfurile catargelor. picturi de altar. „L'on ne se povoit de chose adviser pour luy . cel dintîi duce al Burgundiei. ar trebui să putem pune veşmintele de paradă ale curŃii. Despre Gerard David se găseşte menŃionat că a fost nevoit să decoreze cu picturi zăbrelele şi obloanele încăperii din clădirea brutăriei din Bruges. Din toată opera ieşită din mîinile artiştilor mai mari şi mai mărunŃi. la care a lucrat Melchior Broederlam în 1387 la Sluis.224 înfăŃişate patimile Domnului <nota 1>. nu ne-a parvenit decît un fragment cu un caracter mai aparte. Mai ales Guy de la Trémoïlle n-a cruŃat banii. pentru a desena costume de turnire şi veşminte festive. ilustrează manuscrise şi policromează sculpturi. nu numai că. iar în 361 nume că mirele princiar al artistului nu există încă această graniŃă. decorează pentru casa contelui cinci scaune sculptate. aflaŃi în serviciul curŃilor din Flandra. el însuşi a confecŃionat pentru ducele Filip un fel de mapamond. Ar trebui să putem vedea corăbiile decorate strălucitor. ceva mobilier.

. Superbia antrenează arta îmbrăcăminŃii pînă în domeniul pasionalului şi senzorialului. în plus. în tabernacolul de la Dijon. nu prea lasă loc pentru excrescenŃe formale. în această artă domneşte horror vacui. Et tout ce paioient les povres gens parmy France. fiind de felul ei decorativă. Dar de îndată ce i se dă o misiune decorativă sau intră în domeniul picturii şi. încă din intenŃie. Dar aici precumpănesc. mai aproape de arta decorativă şi nu se poate sustrage nevoii de a face exces de ornament: tapiseriile sînt ticsite de figuri şi culoare şi rămîn arhaice ca forme <nota 16>. ci îl copleşesc şi ameninŃă să-l înăbuşe. parada şi podoaba. una lîngă alta. aceeaşi tendinŃă: să nu lase nimic fără formă. care are. graniŃele dintre paradă şi frumuseŃe devin mai vagi. în naturaleŃe strictă şi sobră. nimic fără întruchipare sau fără ornamente. datorită tehnicii ei lipsite de libertate. sculptura sare şi ea peste cal printr-o supraîncărcare agitată. ar fi fost fără îndoială excesul. în sculptură." <nota 15> Trăsătura care ne-ar fi frapat cel mai mult în toată acea artă decorativă profană pierdută.225 jolyer. Cultura franco-burgundă de la sfîrşitul Evului Mediu este o cultură în care strălucirea vrea să izgonească frumuseŃea. sculptura lui Jacques te Baerze şi pictura lui Broederlam. şi ea. şi. dar acolo unde o preŃuim cel mai puŃin în această artă. legîndu-se de dimensiunile reduse ale reliefului. Arta Ńesătoriei. suprasaturarea spiritului cu un sistem nesfîrşit de reprezentări formale — este şi esenŃa artei acelei epoci. adică echilibrul şi armonia. vine la rînd îmbrăcămintea. Tot ce e numai paradă şi splendoare. redă tablouri întregi. în pictură. care e artă plastică pură. Sculptura. Arta de la sfîrşitul Evului Mediu oglindeşte fidel spiritul de la sfîrşitul Evului Mediu. pe Donatello. Dacă ne depărtăm si mai mult de arta plastică pură. Podoaba şi ornamentaŃia nu mai servesc pentru a exalta frumosul firesc. atîta vreme cît creează figuri independente. cu cît oamenii se depărtează mai mult de arta plastică pură. domneşte simplitate şi linişte. şi-a pierdut pentru noi puterea de stimulare. Dar pentru contemporan. chiar şi acolo unde ia asupră-şi sarcina de a realiza portrete pure. o şi observăm cel mai puŃin. extravaganŃa sclipitoare. dă fiecărui detaliu prelucrarea sa continuă. Este o nestăvilită creştere şi înmulŃire a formelor peste idee. Aşadar. care. que le seigneur de la Trimouille ne le feist faire en ses nefs. portretele de la fîntîna lui Moise şi lesplourants de pe morminte îl concurează. Incontestabil. Ceea ce am considerat mai sus că este una din cele mai esenŃiale caracteristici ale gîndirii Evului Mediu tîrziu — întruchiparea oricărei idei pînă la ultima sa consecinŃă. cel puŃin nu într-o formă atît de generală şi de persistentă. o caracteristică a perioadelor finale ale spiritului. ca de pildă portul mercenarilor de pe la 1520 şi 365 . tratează şi portretele personajelor tot ornamental. Creşterea copleşitoare a elementelor decorative formale peste conŃinut este cu atît mai neînfrînată. tocmai această paradă şi splendoare aveau o importanŃă uriaşă. în contrast cu liniştea subiectului pictat. un spirit care ajunsese la capătul drumului. poate.. unde însuşirile care alcătuiesc esenŃa artei superioare. O extravaganŃă ca aceea reprezentată de portul dintre 1350 şi 1480 nu s-a mai văzut în moda de mai tîrziu. e frapat de o dizarmonie. rămîne. asupra frumuseŃii pure. fiecărei linii contralinia ei. care este. ne deviser. De aceeaşi natură este deosebirea dintre pictură şi tapiserie. Chiar şi operelor de artă păstrate le este caracteristică aceeaşi trăsătură a extravaganŃei. detaliul decorativ atacă toate suprafeŃele şi liniile. cedează. Cine vede. Nu căutăm să gustăm din ea decît frumuseŃea ei intimă. şi costumul este artă. se vede o înghesuire a formelor. Goticul flamboaiant este un fel de final de orgă nesfîrşit: rezolvă toate formele prin 364 autodescompunere în elemente. Au fost şi mai tîrziu mode extravagante.

ajunge pînă la pămînt <nota 19>. cu maimuŃele. dans şi cîntec. ca să poată fugi. Si cu cît contrastul cu mizeria vieŃii de toate zilele e mai mare. După descriere. cu plăcintele lor în care cîntau muzicanŃi. les houppelandes. ascuŃite sau cilindrice. OspăŃul a mai păstrat ceva din funcŃia pe care o 366 îndeplineşte la popoarele primitive. cu atît mai indispensabil devine ospăŃul şi cu atît mai puternice mijloace sînt necesare pentru a trăi acea beŃie în frumuseŃe şi plăcere. rămîne fără pereche.226 costumul nobililor francezi de pe la 1660. Omul modern poate să-şi caute individual. împotriva lor. lăsat în voia lui. cu privire la mîntuirea cerească şi la grija şi bunătatea lui Dumnezeu. Aici se vede unde a dus simŃul estetic al epocii. ridicate în sus la umeri. balenele. şi-au rostit pe el legămîntul de a porni în cruciada împotriva turcilor. la Bruges <nota 20>. cu corăbiile şi castelele lor montate în sală. Secolul al XV-lea este însă o epocă de teribilă deprimare şi de profund pesimism. aceea de a fi manifestarea suverană a culturii. în care Filip cel Bun îl primeşte pe regele Angliei la Troyes. cu atît mai extravagant. ca de pildă în RevoluŃia franceză. decît aceste manifestări de lux princiar barbar. de iad şi judecată. în formele ei primare: joc. călărit de duce. Plăcerea de a trăi. pentru a trăi acea estompare a realităŃii. Biata omenire avea nevoie. Toate dimensiunile sînt exagerate pînă la ridicol. care a caracterizat portul franco-burgund timp de un secol. din 1454. uriaşii şi piticii lor. Un singur costum de curte e supraîncărcat cu sute de nestemate. pe care cavalerii au fost nevoiŃi să şi le taie la Nicopole. are nevoie în acest scop de o acŃiune în comun: ospăŃul. taliile strînse în şireturi. Cu cît mai solemn. ca de pildă banchetul de la Lille. trebuie înnobilate cu . sau ospăŃul de la nunta lui Carol Temerarul cu Margareta de York. după asasinarea tatălui său. în orice clipă de tihnă. cea religioasă şi cea a ospăŃului de curte. exagerăm lesne prăpastia dintre cele două extreme ale artei. în cadru solemn şi în comun. decolteul a apărut brusc. fără de care viaŃa n-are rost. iar vestoanele atît de scurte încît se vedeau coapsele. în care trăieşte acest secol. repetată zilnic. mînecile bufante ca nişte baloane. în strălucire. căci toată această eleganŃă înseamnă pompă. de ciumă. într-un gen de destindere la alegerea sa. nimic nu poate contrasta mai categoric cu sfinŃenia tăcută a altarului din Gând sau din Louvain. Coafura feminină ia forma căpăŃînii de zahăr. unde oaspeŃii. care atîrnau pînă la pămînt. în epocile de mare înnoire a societăŃii. ospăŃul îşi redotundeşte uneori această importantă funcŃie socială şi estetică. forma în care oamenii îşi exteriorizează împreună suprema lor bucurie de a trăi şi în care îşi concretizează simŃul social. este atît de lungă. de pe armăsarul înalt. nu se conturează în închipuirea noastră altfel decît ca nişte spectacole de un formidabil prost gust. dar exagerarea şi supraîncărcarea fără stavilă. dragoste. estatis <nota 18> îmbrăcămintea de doliu. nu ajunge. cu toată alegoria lor răsuflată. încît. din cînd în cînd mai simŃea nevoie să se asigure. Dar în îmbrăcămintea bărbătească extravaganŃele sînt şi mai numeroase. Mai sus <nota 21> s-a vorbit despre permanenta groază de nedreptate şi silnicie. confirmarea felului său de a privi viaŃa. de diavol şi vrăjitoare. scufiile drapate ciudat în jurul capului ca o creasta de cocoş sau ca nişte flăcări. Pompa excesivă are un punct culminant: ospăŃul de curte. Aici vedem vîrfurile lungi ale ghetelor. în 1468. ca şi mijlocul de a gusta din plin bucuria sa de a trăi. nu numai de făgăduiala. băutură. O epocă în care mijloacele spirituale de a-Ńi procura plăceri sînt încă prea puŃin răspîndite şi accesibile. În imaginaŃia noastră. care contau ca frumoase. că si viaŃa însăşi e frumoasă. Toata lumea îşi aminteşte de descrierile ospeŃelor de la curtea burgundă. incendiu şi foamete. cînd s-a servit fazanul. Totuşi. în primul rînd trebuie să ne dăm seama de funcŃia pe care o îndeplinea ospăŃul în societate. bonetele şi pălăriile înalte. numită hennin: părul de pe tîmple şi de pe frunte este îndepărtat sau ascuns pentru a lăsa la vedere frunŃile bombate ciudat. toate acele entremets. numite poulaines <nota 17>.

Desprinderea petrecerii burgheze de forma religioasă şi ilustrarea ei cu podoabe proprii a fost realizată chiar în secolul al XV-lea de către retoricieni. întregul aparat de fantezie şi pompă cavalerească nu mai era plin de viaŃă veritabilă. Totodată acea pompă uriaşă este concepută cu solemnitate şi cu ifose. Pînă atunci numai curtea suveranului fusese în stare să împodobească o serbare pur profană cu luxul artei. trebuie stilizate într-o acŃiune comună în vederea plăcerii. crainici. nimic nu este aici atît de indispensabil ca stilul. convenŃie deşartă. muzica. care a provocat o întrecere printre nobilii curŃii. arta şi natura nu erau încă la îndemîna oricui. ca romantismul cavaleresc în forma lui degenerată ? În această lumină trebuie privită valoarea estetică a acelor entremets: este literatură aplicată. un stil măreŃ şi respectabil. ca să spunem aşa ? Da.227 frumuseŃe. a constituit încheierea şi încoronarea unui şir de banchete. Voia să înfăŃişeze pînă la extrem visul de viaŃă eroică. superficial. nici chiar de cele mai extreme distonante ale detaliilor serbării. prin contactul cu Nordul. la care se afilia de obicei şi care oferea aceste elemente din belşug. o liturghie. la Lille. Cum trebuie atunci să se fi petrecut lucrurile pentru cei prinşi în iluzia idealului cavaleresc. într-un gest frumos al unei colectivităŃi. pare să fi pierdut spiritul francez. să aibă puternica impresie că ia parte la o asemenea liturghie. barbară. Demnitatea sacră şi desfăşurarea fără greş a ceremoniei nu erau lezate. pur profană. renaştere putredă. cînd asistă la o solemnitate oarecare. numai în cîntec şi în dans. avea pentru contemporani. dar singurul lucru care mai poate ajuta ca acea literatură să fie suportabilă. cu haine lungi şi culori sclipitoare ! Dar ospăŃul de curte urmărea ceva mai mult. originală. cărŃile erau prea scumpe. Pentru frumuseŃea culorii şi a formei se baza pe serbarea religioasă. care. Serbarea religioasă avea acel stil în virtutea liturghiei înseşi. iar arta era un element component al ospăŃului. blazoane constituia acel stil. populat de figurile ei pestriŃe. la regulile ordinului. Căci lectura. mai sprinten şi mai armonic. anume continuarea visului 368 ei fugar. face loc caracterului acaparator al elementelor reprezentate material. se potriveşte perfect la curtea burgundă. Profuziunea de pompă şi etichetă trebuia să acopere prăbuşirea interioară a formei de viaŃă. atît de licenŃioasă şi de răsuflată. Şi azi încă i se poate întîmpla chiar unui om fără sentimente monarhice sau nobiliare. Petrecerea populară îşi avea sursa sa proprie. Cum să extragă stil dintr-o literatură atît de lipsită de stil. Aici însă stilul s-a frînt. la prioritate. natura prea nesigură. văzînd îmbrăcămintea aceea pompoasă. căci pe el se întemeia întreaga formă de viaŃă a curŃii. Acesta a fost izvorul din care ospăŃul de curte a fost nevoit să-si extragă fantezia pentru spectacolele şi reprezentările sale. Dar de unde îşi lua ospăŃul de curte stilul ? Pe ce idee se bizuia şi căuta s-o exprime ? Nu putea fi alta decît idealul cavaleresc. să-i confere o strălucire proprie. tot ceea ce se referea la acoladă. şi . Totul devenise în prea mare măsură literatură. la turnir. în măsura în care ospăŃul de curte era alcătuit din aceste elemente. Seriozitatea greoaie. emanată din toate acestea. Marele ospăŃ al ducelui. Acolo era întotdeauna prezentă expresia solemnă a unei singure jdei sublime. De idealul cavaleresc era oare legat un stil propriu. Gîndirea cavalerească a secolului al XV-lea adoptă un romantism cu totul gol de conŃinut şi pe de-a-ntregul tocit. la omagiu şi la serviciu: întregul joc de regi de arme. întrecerea începuse simplu şi cu cheltuieli reduse. 367 par luxul şi strălucirea artei nu sînt de ajuns pentru serbare. în mod cert. de frumuseŃe. împinse pînă la burlesc.

Ba chiar mai mult: cei care au confecŃionat acele piese decorative sau altele asemenea lor au fost chiar pictorii. îi creşte inima. era familia Lannoy. pînă ce. într-un turn. avea 46 picioare înălŃime <nota 27>. nişte lupi cîntă din flaute. care a servit în aceeaşi împrejurare. căzut cu un an înainte. acesta era idealul de viaŃă al ducelui. Relatarea întregului ospăŃ s-a făcut de atîtea ori. Dar cum era execuŃia ? Fără îndoială. o moară de vînt eu tir la porumbei. exprimat în toate acestea. o pădure cu fiare sălbatice mişcătoare şi. Să nu uităm că oamenii care au închinat acestei străluciri gargantuelice bucuria inimii lor şi gîndurile lor cele mai serioase au dat comenzi lui Jan van Eyck şi lui Rogier van der Weyden. oferind o cunună. înainte de a se cădea de acord cum trebuie orînduite „les cérimonies et les mistères" <nota 24>. La Marche spune: „et certes ce fut un moult bel entremectz. a mers aşa de la cavaleri la nobilii de rang mare. toate acestea în faŃa lui Carol Temerarul. Jacques Daret. executate de sculptori. au fost şi unele opere de artă adevărată. Atîta timp cît este vorba de folosirea din plin a minunilor mecanicii. nişte porci mistreŃi suflă în trompete. Dacă din întîmplare nu se ştie despre Jan sau despre Rogier. era Jean Chevrot. alegorice si moralizatoare. efectul cel mai important fusese căutat în extravaganŃă. Era membru şi Olivier de la Marche. mai erau de faŃă şi numeroşi nobili asistenŃi. se ştie despre alŃii că au colaborat la asemenea serbări: Colard Marmion. cel de la Sainte Eglise <nota 25>. Pentru serbarea din . care era un meloman rafinat. pe spinarea unui elefant. Simon Marmion. abia mai tîrziu au urmat spectacolele şi les tableaux-vivants. pentru a admira ornamentele fixe. o biserică înzestrată cu orgă şi cîntăreŃi. în sfîrşit. Cei dintîi şi cei mai apropiaŃi sfetnici ai ducelui au fost în repetate rînduri prezenŃi la consfătuiri. cei mai mulŃi deghizaŃi. Despre o balenă. Jean de Lannoy. Pentru pregătire. Cînd în memoriile sale La Marche ajunge la aceste evenimente. arta nu are nici un amestec: păsări vii îşi iau zborul din gura unui balaur. donatorul altarului din Beaune şi al celui din Autun. gazda transmitea altuia rîndul. Unii veniseră chiar de peste canal. primul şambelan au fost convocaŃi. numise o comisie. car. muzica lor alternînd cu cea a orchestrei de douăzeci şi opt de persoane. nişte capre execută un motet. instalată într-o plăcintă. Olivier în persoană juca rolul principal. sub conducerea cavalerului Lînii de aur. acolo urmau să se rostească legămintele pentru cruciada împotriva turcilor. în sfîrşit. cînd aceasta intră. Ceea ce interesează aici este măsura de bun gust sau de prost gust. prevăzută cu tot echipajul şi utilajul. stînci şi o statuie a Sfîntului Andrei. în vederea recuceririi Constantinopolului. în piesa cea mai importantă. patru măgari mari apar în chip de cîntăreŃi. mărturisit în gura mare. „Pour ce que grandes et honnorables oeuvres désirent loingtaine renommée et perpétuelle mémoire" <nota 22>. mînat de un turc uriaş. 369 castelul Lusignan cu zîna Mélusine. care a strălucit ca decoraŃie a mesei la nunta din 1468. în afară de oaspeŃi. cancelarul Nicolas Roiin însuşi şi Antoine de Croy. era Rolin. de la aceştia la prinŃi. printre piesele fixe. Pentru Filip trebuia să fie mai mult decît un ospăŃ strălucitor.228 apoi sporise ca număr de oaspeŃi. Pe mese străluceau decoraŃiile gigante: o caracă <nota 26>. care a donat Cele Şapte Taine ale lui Rogier. nu mă îndoiesc că printre toate numerele festive. o fîntînă. il y avoit dedans plus de quarante personnes" <nota 28>. belşug de mîncare şi distracŃii în timpul mesei. alături de multă strălucire imensă şi fără rost. încît nu mai e nevoie s-o repetăm aici. şi alte asemenea minunăŃii şi surprize. Turnul din Gorkum. cu lux şi ostentaŃie mereu sporite. În materialul propriu-zis nu putem vedea ceva mult diferit de un ghiveci de figuri mitologice. InvitaŃii au făcut întîi ocolul. Era ducele însuşi. o pajişte împodobită cu copaci. i-a venit rîndul însuşi ducelui. Totuşi. aşa începe el să amintească de acele fapte mari <nota 23>. ca să vadă spectacolul. cu care se luptă Hercule. Elementul comic este de foarte proastă calitate: în turnul din Gorkum.

229 1468. pentru a-i înŃelege bine pe Claes Sluter <nota 31> şi pe cei din jurul lui. Cei doi mari olandezi pe care magnetul vieŃii artistice franceze i-a scos definitiv din Ńara lor au fost cu totul monopolizaŃi de către ducele Burgundiei. FaŃă în faŃă cu această servitute a sculptorului se află. Aici. iar în afara comenzilor. cu primejdia de a săvîrşi un sacrilegiu. Cambrai. de îndată ce dalta e mînuită de unul dintre cei foarte mari. mai mult decît toate celelalte arte. cu coşuleŃe cu fructe şi colivii cu păsări. el însuşi reprezentat în genunchi. neîncetat şi de la sine. Douai. Rangul de „var-let de chambre de monseigneur le duc de Bourgogne" <nota 34>. Valenciennes. Claes van de Werve. a 371 devenit o tragică victimă a artei în slujba curŃii: reŃinut la Dijon. Mons. în comenzile lor. a cărei dată a fost precipitată pe neaşteptatei s -a mobilizat întreaga breaslă a pictorilor. an după an. vărul său Claes van de Werve şi Jan van Eyck. ar merita să dăm pe ele unele piese religioase mediocre. Lille. pe care îl deŃineau la curte Sluter. Ypres. ce-i drept. sau Sfîntul Gheorghe cu ducele Burgundiei. avea. şi-a irosit într-o aşteptare fără rost o întreagă viaŃă de artist începută strălucit şi a murit fără să-şi poată termina comanda. indiferent în ce epocă şi în ce mediu. Aceştia pot. motivele pe care le primeşte el spre prelucrare sînt limitate ca număr şi legate de o tradiŃie severă. Louvain. de un anumit stadiu optim de simplitate şi de libertate. pentru ca totul să fie gata la timp: s-au trimis în grabă la Bruges meşteri din Gând. o semnificaŃie mai mult decît esenŃială. trebuie să ne stea din cînd în cînd în faŃa ochilor minŃii. care a continuat opera lui Sluter. Sarcina este mult mai strict definită şi mai amănunŃit prescrisă decît a pictorilor. Sarcina sculptorilor care aveau de făcut monumentele funerare ale ducilor burgunzi nu a fost o creaŃie estetică liberă. cele şaizeci de tinere în costume naŃionale felurite <nota 30>. să-şi cultive mult mai uşor spiritul de creaŃie liberă. l-a primit de Anul Nou 1404 de la soŃia sa Isabella de Bavaria <nota 32>. Tirlemont. ca semn de împăcare după devastarea din 1468. prea puŃin în afara comenzilor sale. cea a lui Goujon şi a lui Colombe în secolul al XVI-lea. pe care Carol Temerarul l-a donat bisericii Sfîntul Pavel din Liège. pentru care nu se găseau niciodată bani. Trecerea de la sculptura nobilă la piesele decorative menite să contribuie la fastul serbărilor apare limpede în darurile cu caracter religios. faptul — care rezidă în însăşi natura artei sculpturale. cu blazoanele feudelor ducelui. ca să termine mormîntul lui loan fără Frică. desăvîrşita dibăcie artistică irosită pe strălucire grosolană supără în mod penibil simŃul nostru estetic. ci exaltarea măreŃiei suveranului. a decorării mesei. figura omenească şi îmbrăcămintea ei nu îngăduie decît foarte puŃine variaŃii cînd e reprodusa m lemn sau în piatră. susŃinînd că această artă. trăia acolo ca un mare senior. Ba chiar. al materialului şi al subiectelor ei — că sculptura se apropie. să picteze ce vor. probabil. dar totodată ca un slujitor al curŃii. pe care îl numim clasic. Cele treizeci de corăbii echipate ale banchetului din 1468. şi cea a lui Houdon şi a lui . între sculptura portretistică romană din epoca imperială. Sculptura funerară a fost. tocmai datorită caracterului limitat al mijloacelor. Bruxelles. s-ar putea merge încă şi mai departe. Quesnoy. morile de vînt eu tir la porumbei. Arras. Nu se poate ca absolut tot ce a ieşit din mîinile lor să fi fost urît. în cazul sculptorilor. o artă utilitară. dispărută fără urmă. ca cel pe care Carol al VI-lea. Oricît ar vrea gustul epocii să se impună în sculptură. Sluter locuia la Dijon într-o casă pe care ducele i-a acordat-o şi i-a mobilat-o <nota 33>. Courtrai şi 369 Audenarde <nota 29>. Sculptorul din acea epocă s-a mişcat.

după cum se ştie. în jurul piedestalului. şi că subiectele lor erau furnizate de prorocirile din Vechiul Testament despre Mesia. atunci devine clar de ce am îndrăznit să vorbim despre arta lui Sluter la un loc cu cea a entremets-urilor. nu e decît un fragment. al cărui ancadrament este susŃinut de îngeri. „Sicut ovis ad occisionem ducetur et quasi agnus coram tondente se obmutescet et non aperiet os suum" <nota 38>. Textele inscripŃiilor ocupă în această operă sculpturală un loc important. Dedesubt. Daniel şi Zaharia. sînt infinit mai angelici decît cei ai lui Van Eyck. attendite et videte si est dolor meus" <nota 39>. Aici nu s-a cruŃat nici un efect cromatic Ńipător. Pe piedestalele verzi. este citatul din psalmii lui David. Si totuşi. Caracterul puternic reprezentativ al Calvarului de la Champ-mol mai rezidă şi în alte însuşiri decît cele ale sculpturii înseşi. se află cele şase personaje din Vechiul Testament.230 Pajou în al XVIII-lea.. Sluter a reprezentat ca puŃini alŃii sfinŃenia subiectului său. cînd legatul papal din 1418 a acordat o indulgenŃă fiecărui om care venea s-o viziteze cu evlavie. sună deviza lui Moise. dacă din partea principală ne-ar fi rămas mai mult decît capul şi torsul lui Cristos. Ieremia. Trebuie să ne închipuim opera în policromia ei <nota 42>. „Post hebdomades sexaginta duas occidetur Christus" <nota 40>. „Appenderunt mercedem meam triginta argenteos" <nota 41>. „Immolabit eum universa multitudo filiorum Israel ad vesperam" <nota 36>. Răstignitul cu Maria. aşa cum i-a încîntat ea pe contemporani. acei îngeri minunat de poetici. care este apanajul oricărei sculpturi mari. prorocii stăteau în mantii de aur. prea personali. David. nu vedem operele lui Slu-ter. Isaia. cu rigida lui măreŃie. dispărută aproape în întregime încă înainte de RevoluŃia franceză. ci în faptul că reprezentarea este extraordinar de grăitoare. Ieremia. La această identitate eternă a sculpturii a participat şi arta lui Sluter şi a celor din jurul lui. Daniel. cu care cel dintîi duce al Burgundiei a Ńinut să încoroneze fîntîna din curtea cartusienilor iubitului său Champmol. de la proroci spre ceea ce e deasupra. în graŃia lor naivă. asemenea figuri obişnuiau să poarte banderole. cu mantia căptuşită 373 . loan şi Magdalena la picioarele crucii alcătuia partea principală a operei. Era un Calvar. Privitorul este interpelat aproape prea direct. deosebirile sînt mult mai mici decît în orice alt domeniu al artei.. prorocii lui Sluter sînt prea expresivi. aşa cum erau înfăŃişate la 372 intrările triumfale şi la banchete. Această lamentaŃie pe şase voci. încît ansamblul ameninŃă să-şi piardă aproape cu totul ataraxia. aşa cum au fost şi cum au vrut să fie. „Foderunt manus meas et pedes meos. fiecare cu textul profetic pe o banderolă. Moise şi Zaharia înveşmîntaŃi în roşu. care se înalŃă din jurul piedestalului înspre cruce. Fîntîna lui Moise. şi a încoronat-o. de pildă în pompa cu care a fost împodobit. întreaga operă are un caracter net expozitiv. Iar în corelaŃia personajelor cu textele este atîta expresivitate şi simŃim atîta solicitare în gestul unuia. care. dar tocmai sfinŃenia profundă a subiectului pricinuieşte un exces din punctul de vedere al artei pure. în expresia celuilalt. Nu ajungem la înŃelegerea profundă a operei decît după ce am examinat aceste texte în deplina lor semnificaŃie sacră <nota 35>. Acum vedem numai că îngerii ne îndreaptă atenŃia în sus. Zaharia. Acest caracter nu rezidă atît în faptul că şi în tableaux-vivants sau înpersonnages. ComparaŃii cu figurile funerare ale lui Michelangelo. care au prevestit moartea lui Mesia: Moise. dinumeraverunt omnia ossa mea" <nota 37>. De îndată ce avem în faŃa ochilor fîntîna lui Moise. Isaia. aşa cum a pictat-o Jean Maelweel şi cum a poleit-o Herman van Keulen. Poate că am preŃui acest lucru ca pe un merit excepŃional. „O vos omnes qui transitis per viam. care a degradat Champmol-ul în mod atît de ireparabil. este elementul esenŃial al operei.

Se pare că în . Nu era absolut deloc o expresie liberă a durerii. nu era socotit lucru caraghios. Mîndrele blazoane ale Ńărilor ducelui străluceau nu numai pe fusul piedestalului. sub proroci. Servitutea acestei arte. pentru ca în cele din urmă să ridice în sus o spadă. care au continuat atîta vreme să facă parte din reşedinŃa princiară de agrement. eroul Lînii de Aur. în arta funerară a Burgundiei. Nu este prea sigur că Sluter n-a considerat el însuşi ochelarii lui Ieremia drept o trouvaille. furnizaŃi de către Mannequin de Hacht pentru nasul lui Ieremia. avea instalate acolo instrumente producătoare de fulgere. luîndu-l drept frumuseŃe. animale vii. cu care făcea odinioară un singur tot. Asemenea coborîri erau un număr preferat. Ieremia în albastru închis. un marş al morŃii. „saillans et pour-saillans tellement que belle chose estoit à veoir" <nota 53>. Fantezia naivă mai putea încă să guste bizarul. Lefèvre de Saint Remy relatează fără umbră de ironie despre prezentarea unui grup de patru trompeŃi şi doisprezece nobili „sur chevaulx de artifice". tezaur de opere de artă şi totodată loc de plăceri. la reprezentarea Facerii lumii. mergem prea departe. printr-o fantă lăsată în tapiŃeria de tafta albastră cu crini de aur care acoperă tot podul. a văzut Caxton o 373 încăpere. pînă şi peşti <nota 45>. se aduceau pe scenă. care reprezenta istoria lui lason. Alături de tablourile sacre. Reprezentarea unor plourants în jurul sarcofagului constituia. „aux sourcilz et yeulx branlans" <nota 44>. coarnele. îi pune o coroană pe cap şi dispare iar. eliminat din colecŃia princiară de artă. Şi ce s-au priceput ucenicii lui Sluter să facă din acest motiv? Cea mai adîncă şi mai demnă expresie a jalei. cioplit în piatră ! Dar poate că. aşa cum a venit. determinată de clientul ducal. Spre a-i spori strălucirea. împodobită cu picturi. . picioarele. Şi să nu uităm blazoanele. plin de acele amuzamente mecanice. In vremea aceea mai exista încă în minŃile oamenilor o anumită confuzie între bunul gust şi prostul gust: simŃul artistic şi goana după fast şi curiozităŃi nu se separaseră încă. la intrările triumfale şi în tablourile vii <nota 52>. în brocart. erau aplicate în formă de capitel blazoanele Burgundiei şi Flandrei ! Acestea din urmă sînt de fapt o mărturie cu mult mai certă a spiritului în care a fost comandată această mare operă de artă ducală decît ochelarii de aramă aurită. Şi în tablourile vii (personnages) instalate la colŃurile străzilor cu prilejul intrărilor triumfale ale suveranilor. David în albastru cu stele de aur. care însoŃise cadavrul pînă la mormînt şi se cerea ca în reproducere toŃi demnitarii să poată fi recunoscuŃi cu uşurinŃă. s-a văzut la Paris. cel mai trist dintre toŃi. zăpadă şi ploaie. „engins d'esbatement" <nota 47>. pătrunde. stătea pe un lit de justice <nota 49> şi mişca ochii. chiar şi pe braŃele crucii. este tragică.231 în albastru. Sori şi iniŃiale de aur umpleau locurile libere. încă de mult. Isaia. dar totodată înălŃătoare prin măreŃia cu care artistul a evadat din limitările comenzii sale. Cu prilejul aceleiaşi intrări coboară un înger „par engins bien faits" <nota 50> de pe turlele catedralei Notre-Dame. secolul al XV-lea un cal artificial. cu prilejul intrării Isabellei de Bavaria ca soŃie a lui Carol al VI-lea. O colecŃie ca cea de la Grüne Gewölbe <nota 46> din Dresda prezintă întregul capul mortuam. nu numai la nord de Alpi: Brunelleschi a fost obligat să întocmească proiectul unei astfel de aparaturi. cel puŃin. tocmai cînd trece regina. „comme s'il s'en fust retourné de soy-mesmes au ciel" <nota 51>. în întregime aurită. un punct obligat <nota 43>. fantezia putea să suporte orişice. Nici un efect realist nu era considerat prea exagerat: se făceau portrete mişcătoare. pentru a imita cu ele vrăjile Medeei <nota 48>. în castelul de la Hesdin. ci o foarte rece reproducere a unei părŃi a cortegiului real. un cerb alb cu coarne aurite si cu o coroană în jurul gîtului. în toate manifestările ei. Arta superioară şi baraca de bîlci sînt încă amestecate şi deci admirate la fel. presupunînd o asemenea dizarmonie între clientul ducal şi artist. în care intra un om. tunete.

un visător. puŃine la număr. cum colegii lui întru artă au fost nevoiŃi. în care îşi găseşte expresie un crîmpei de viaŃă din afara celor două sfere.232 SeparaŃia. PuŃinul pe care îl ştim despre viaŃa acestor . care s-a strecurat prin viaŃă cu capul plecat şi cu privirea întoarsă spre propriul eu. aşa cum ar cere viaŃa înfumurată de la curte. seninul şi simplul Ev Mediu al cîntecului popular şi al muzicii bisericeşti. pare cea mai neitaliană din cîte s-au văzut vreodată. Ce departe sîntem acum de rîsul strident şi de patima libertină ! Acum. Duioşia intimă şi liniştea profundă. si cele cîteva opere de artă superioară. care a fost pictată de Van Eyck de două ori <nota 54>. nu a artistului. imaginaŃia noastră vede poate un alt Jan van Eyck. Să fi fost cu adevărat Jean Arnoulphin. Arta servea. pe care simŃul nostru artistic o cere şi pe care timpul nimicitor ne ajută s-o facem. Nimic nu îndreptăŃeşte o asemenea închipuire. n-a existat aproape deloc pentru contemporan. dispărute fără urmă. cu adîncă durere. nici să servească orgoliul unor înalte notabilităŃi: şi-a pictat prietenii. cu prilejul nunŃii lor. artistul n-a avut nevoie nici să exprime strălucitoarea maiestate a elementului divin. De data aceasta. un om simplu. Abia a plecat. Stă mărturie modul fin şi ingenios în care pictorul şi-a certificat opera. 1434" <nota 56>. Dar menŃiunea „Hernoul le fin avez sa femme dedens une chambre" <nota 55>. nobilul. ViaŃa artistică a epocii burgunde se afla încă în întregime încorsetată în formele vieŃii sociale. Aici vedem arta secolului al XV-lea în forma ei cea mai curată. în viaŃa religioasă a epocii: fericitul. în liniştea fremătătoare a acestui interior mai zăboveşte încă ecoul vocii lui. Căci Arnolfini era un om de vază. Curtea şi biserica împreună nu reprezintă toată viaŃa epocii. dar pe care o tot căutăm zadarnic în literatura. aşa cum numai Rembrandt avea să le mai redea. care ne şochează. în repetate rînduri sfetnic al guvernului ducal în probleme importante. pe care o admirăm. aşa cum era numit în Flandra neguŃătorul din Lucea ? FaŃa aceasta. un om care a stat în afara vieŃii crude şi agitate a vremii lui. aici ne apropiem cel mai mult de persoana enigmatică a creatorului Jan van Eyck. ne lipsesc mult prea multe elemente din ambianŃa în care era 375 plasată arta. Arta fraŃilor Van Eyck. între toate aceste farafastîcuri bizare. pe care o cunoaştem. rămîne un argument puternic că tabloul îl reprezintă pe Arnolfini. Una dintre ele radiază prin valoarea ei neegalată: portretul soŃilor Arnolfini. De aceea au pentru noi atît de mare importanŃă acele opere de artă. Oricum. pentru a colabora la serbările de curte şi la echiparea flotei. sînt cuprinse în această piesă. ca şi cum ar fi fost propria inimă a lui Jan. să-şi renege înalta măiestrie. Pe de altă parte. Aici regăsim brusc înserarea medievală. altminteri totul devine o nuvelă cu subiect din istoria artei: cum acel 376 varlet de chambre al ducelui i-a servit în silă pe mai-marii zilei. înscrisă în inventarul din 1516 al tablourilor Margaretei de Austria. Jan van Eyck a fost aici. Să băgăm bine de seamă. pictura profană nu este totdeauna exagerat de trufaşă. care ni s-au păstrat. în istoria. se află în mijlocul vieŃii de curte. Lucrul acesta nu este anulat de faptul că în arta religioasă splendoarea orbitoare serveşte idei sfinte şi că numai din evlavie ctitorul şi-a pus propria sa persoană pe primul plan. ci a ctitorului. în inscripŃia de deasupra oglinzii: „Johannes de Eyck fuit hic. iar cunoştinŃele noastre despre arta însăşi sînt mult prea fragmentare. omul portretizat aici era un prieten ai lui Jan van Eyck. Pentru a vedea bine cum se îmbinau şi cum se contopeau arta şi viaŃa. în acest caz însă nu trebuie privit ca un „portret burghez". Ea avea în primul rînd o funcŃie socială şi anume: etalarea fastului şi accentuarea importanŃei personale.

comme maintes font. S-au ridicat împotriva muzicii polifonice. Totuşi. De altfel. Despre pictură. a devoŃiunii moderne. e cunoscută şi de marii îngîmfaŃi. iar Thomas a Kempis zice: „dacă nu puteŃi cînta asemenea privighetorii şi ciocîrliei. în mijlocul vieŃii de curte. chiar şi împotriva orgilor <nota 60>. Dacă n-am fi preveniŃi. Beatrix de Ravestein. cu care îl însărcina Filip cel Bun. atunci cîntaŃi ca ciorile şi ca broaştele din baltă. Există numeroase contacte între cercurile curŃii şi cele consacrate preocupărilor strict religioase. livrant ascout à toutes paroles perdues. Ocrotitorii muzicii din acea vreme sînt burgunzii iubitori de fast: episcopul David din Utrecht." <nota 64> IntrospecŃia. ca urmări ale excesului. era nevoie de un cunoscător al lumii. StareŃul de la Windesheim 377 a interzis orice împodobire a cîntecului. cu mistica lor cucernică şi liniştită. „les oultraigeux excès et la grant despense qui pour la cause de ces ban-quetz ons esté faictz" <nota 67>. bărbaŃii serioşi şi nevestele burgheze supuse. după ospăŃul de la Lille. fastuoasă. în caractere greceşti. Cînd Filip cel Bun. jeunoit en pain et en eau mainte journée par fiction couverte. care s-a dezvoltat în vremea lor. ambiŃioasă. portoit journellement la haire sur sa chair nue. Însuşi Olivier de la Marche. Jan trecea în vremea lui drept cărturar. sfera lui Ruusbroec şi a Sfintei Colette. ele cîntă aşa cum le-a lăsat Dumnezeu" <nota 61>. et monstrant de dehors de pareil usages avecques les lascives et huiseuses. cîntăreşte în minte. una dintre cele mai de vază doamne de la curtea burgundă. net separate din punctul nostru de vedere. nu uită să-şi exprime în mod repetat aversiunea faŃă de „pompes et beubans" <nota 66>. dar numai din cînd în cînd. în castelul său minunat de la Mehum sur Yevre <nota 57>. Froissart l-a surprins în conversaŃie intimă cu André Beauneveu. diferiŃi nobili şi doamne de la curte trec în observanŃă. în capelele lor îi găsim pe cei dintîi maeştri ca dirijori: pe Obrecht la Utrecht. pestriŃă. în viaŃa secolului al XV-lea. cenuşie. îi citea pe clasici şi studia geometria. Pe de o parte. Pentru misiunile diplomatice secrete. Aceasta este sfera în care. graŃie acestor date şi a altora asemenea lor. pe Busnois la duce. după marele ospăŃ de la Lille. Margareta de York. chiar şi o operă ca AdoraŃia Mielului ar fi socotit-o pură trufie. dar voiau să aibă cărŃi simple. „Vestue de drap d'or et de royaux atournements à luy duisans. Pe de altă parte. după noi. cultura curŃii. et son mary absent couchoit en la paille de son lit mainte nuyt. care descriau cu atîtea amănunte importante tot fastul şi toată pompa. Sfînta Colette şi Dionisie Cartusianul sînt în relaŃii cu ducii.233 pictori ni-i arată ca oameni de lume. Jan van Eyck a trăit. nu ilustrate numai de dragul artei <nota 62>. cupidă. DevoŃii moderni au avut o atitudine negativă faŃă de arta majoră. „qui menèrent moult belle et saincte vie" <nota 65>. Cu un gest uşor bizar. Carol Temerarul însuşi. a plecat la Regensburg. a doua soŃie a lui Carol Temerarul. care îşi căutau refugiul în casele fraierilor şi la windesheimeri. où il n'a nulz feuillets ne riens escript" <nota 58>. am fi lesne înclinaŃi să plasăm arta fraŃilor Van Eyck într-un loc greşit. care pentru devoŃii moderni devenise o formă de viaŃă permanentă. prin forŃa lucrurilor. et feignant estre la plus mondaine des autres. s-au pronunŃat mai puŃin. separaŃia dintre cele două sfere de viaŃă a fost oare chiar atît de netă cum o vedem noi ? Mai sus <nota 63> s-a vorbit despre aceasta. în epoca aceea existau două sfere de viaŃă. care îl şi ia cu el în tabăra de la Neuss. Cei trei fraŃi Van Limburg. i-ar sta bine artei fraŃilor Van Eyck. Cronicarii. Şi nu găseşte în ele nici un „entendemet de vertu" . marii ilustratori. a nobilimii şi a burgheziei bogate. Foarte probabil. manifestă un viu interes pentru mînăs-tirile „reformate" din Belgia. şi-a deghizat modesta deviză „Als ik kan" <nota 59>. Ducele de Berry se află în cele mai bune relaŃii cu pictorii curŃii sale. ca să stea de vorbă cu împăratul. poartă sub veşmintele de gală o tîrsînă. care de fapt este „un livre contrefait d'une pièce de bois blanc paincte en semblance d'un livre. locul ei este mai degrabă dincolo. arzător de pasionată. sfera liniştită. fără îndoială. îl înveselesc pe duce de Anul Nou cu o surpriză: un nou manuscris ilustrat.

la fel ca şi cea a credinŃei. Bruxelles. au fost toŃi. care a încercat să-l răscumpere pe Charles d'Orléans din captivitatea engleză. Jodocus Vydt. Iar burghezia bogată din oraşele mari ale Belgiei năzuia chiar spre o formă de viaŃă nobiliară. care caracterizează opera fraŃilor Van Limburg şi lucrarea Heures de Turin (Breviarul din Torino). cel mai apropiat sfetnic al ducelui. rezervat. dincoace. urma să fie luat în cruciada împotriva turcilor. pe drept cuvînt. din Bruges. alături de Rolin. Acesta a fost. Jean Chevrot. dintre Sluis şi Zuidzande — şi pe înfiinŃarea unui nou oraş: Middelburg. Cei care au dat comenzi artei picturale majore.234 <nota 68>. care se umflă în pene pe pictura de altar de la Gand în calitate de donator. cancelarul. rigid. Curtea şi nobilimea atrăseseră arta spre ei. un blazon îl indică pe episcopul din Tournai. agitată. pentru administrarea mijloacelor băneşti. cu eleganŃa pompoasă. la fel ca şi nobilii. atunci elementul simplu. Le-a cheltuit pe polderizări <nota 72> — de care ne mai aminteşte polderul Bladelijn. din şederea sa la curtea Burgundiei. în toate privinŃele mult mai înrudit cu liniştitele orăşele ijseleze ale devoŃiunii moderne. BogăŃiile lui au stîrnit uimirea contemporanilor. care abundă în perioada burgundă şi care. Pe pictura sincer evlavioasă Cele şapte taine. un orăşel de provincie izolat. în opoziŃie cu aerul aristocratic. afară numai în ceea ce priveşte numărul în care a apărut Biserica. cu ură împotriva a tot ce era lux <nota 70>. Prin economii şi printr-un control bine organizat redresase finanŃele. dar şi marii parveniŃi. păstrată la Muzeul din Anvers. în Flandra <nota 73>. Tipul marelui capitalist al acelor vremuri este Pieter Bladelyn. Ludovic al XIlea rămăsese. apoi cavaler. s-a datorat mai ales mecenatului ducal. înalŃii seniori de la curte. Pe contemporani i-a frapat cel mai mult ascensiunea lui Nicolas Roiin. poate trece drept expresie pur burgheză. gravitează în jurul curŃii. figura lui 379 sobră ne e cunoscută din tripticul care a împodobit altarul bisericii din orăşelul său Middelburg. pe de o parte. care la atras şi pe el). îşi are rădăcinile în societatea urbană. Forma de viaŃă a acestor cercuri este cea a elegantului ideal cavaleresc. aproape fără excepŃie. ca Haarlemul. care trebuie considerat ca provenind din Olanda de nord. familiile De Croy şi De Lannoy sînt nişte nobili „nouveaux riches". arta fraŃilor Van Eyck şi a celor care le urmează nu se mai poate numi burgheză. în Flandra. A devenit trezorier al Lînii de Aur. în contact permanent cu curtea. 378 Cercurile în care şi pentru care lucrau artiştii au fost cu totul altele decît cele ale devoŃiunii moderne. Deşi înflorirea picturii. poate fi privită. dar un alt înŃelept de la curte îi explică de ce toate acestea trebuie să fie aşa <nota 69>. Dacă arta lui Dirk Bouts se poate numi haarlemeză (ceea ce avem de la el este lucrat în sud. plin de ceremonialul Lînii de Aur şi de fastul serbărilor şi turnirelor. Şcoala haarlemeză se află de fapt mai aproape de sfera modului de viaŃă plin de seriozitate al burgheziei. şi canonicul Van de Paele. slujitor zelos în problemele Lînii de Aur şi în cele ale marelui proiect de cruciadă <nota 71>. se numără de asemenea printre marii bogătaşi ai epocii. Puterea burgundă se bazează tocmai pe aservirea forŃelor financiare şi pe crearea de forŃe financiare noi prin donaŃie şi prin protecŃie. cu fastul şi cu strălucirea maeştrilor din sud. viaŃa luxoasă. drept presupusul ei donator. a fost folosit în importanta misiune diplomatică din 1440. caracteristic operei lui. Deosebirea dintre arta din Olanda de sud şi din FranŃa. „venu de petit lieu" <nota 74> şi folosit ca . în măsura în care îi cunoaştem. şi puŃinul material din secolul al XV-lea. Din perceptor al oraşului său natal Bruges ajunsese trezorier ducal general. ca o deosebire de mediu: acolo. reprezentanŃii marelui capital al acelor vremuri: înşişi suveranii. înălŃarea artei miniaturii pînă la culmile rafinamentului artistic. Gând.

făcută pentru hanul său din Beaune. Pentru a putea totuşi participa mai intens la patimile divine. deşi această credinŃă este foarte directă şi puternică. la unele personaje. oamenii le-au impus lui Cristos şi sfinŃilor toate culorile şi formele pe care închipuirea le extrăsese din viaŃa profană." Îngrămădise. care a înflorit. Şi tot mai departe curgea fluviul. era cunoscut ca un om pentru care nu contează decît cele pămînteşti. încheiate de la 1419 pînă la 1435. ca Filip al Burgundiei şi Ludovic de Orléans. Spiritul acelei arte este cel al credinŃei înseşi. în acest tip etic al epocii ar trebui inclus. pentru multă vreme." Iar Jacques du Clercq spune: „Le dit chanceliier fust repute ung des sages hommes du royaume à parler temporellement. Într-o vreme. au fost opera lui. primitivă. încît nici o imagine lumească nu pare prea senzorială sau prea greoaie pentru a o exprima. şi încă o dată îngenuncheat cu evlavie în cea a lui Rogier van der Weyden. este oare cazul să căutăm. cuvîntul a luat-o. încărcate cu aur şi nestemate. Cu braŃele sale rugătoare. în obrazul donatorului operei La vierge an chancelier Rolin (Madona cancelarului Rolin) o 380 fire ipocrită ? Mai sus <nota 77> s-a vorbit despre îmbinarea păcatelor lumeşti (trufia. financiar şi diplomat pînă în cele mai înalte slujbe. nu are încă nevoie de pulpanele fluturînde şi de picioarele fremătătoare ale barocului. Denumirea de „primitiv" pentru pictorii din secolul al XV-lea conŃine primejdia unei confuzii. Nu e uşor de apreciat natura unor persoane dintr-un secol dispărut. într-o epocă în 381 ." Atunci. La început. de la Luvru. „Strîngea tot mereu pe pămînt — zice Chastellain — ca şi cum pămîntul i-ar fi fost dat pe veci. Marile tratate ale burgunzilor. fust de paix. ca forŃă de expresie. tot ce era sfînt fusese redus. car au regard de l'espirituel. je m'en tais <nota 76>. Divinitatea fusese asaltată de sughiŃurile emoŃiei. Totuşi se vorbea cu ură despre cupiditatea şi trufia lui. înaintea creaŃiei plastice şi picturale. Van Eyck poate să-şi drapeze îngerii şi personajele divine în fastul greoi al unor veşminte rigide. aşa cum a fost descris mai sus: prelucrarea şi dezvoltarea extremă a tot ceea ce Ńine de credinŃă. De obicei însă sîntem înclinaŃi să legăm de el ideea că şi spiritul acestor artişti a fost primitiv. ceea ce este absolut fals. în sensul că nu se cunoaşte o artă picturală mai veche. comandată de el pictorului pentru oraşul său natal Autun. nu e. pe care le cheltuia pe numeroase donaŃii. Un fluviu de imaginaŃie omenească bogată se revărsase în toate cercurile. deci este un termen pur cronologic. Pictura din secolul al XV-lea se află într-o sferă în care vin în contact două extreme: elementul mistic şi cel lumesc grosolan. totuşi. poate. în nenumărate ramificaŃii mărunte. treabă în care i s-a tulburat mintea. în mistica secolului al XII-lea. fust de guerre. cupiditatea şi dezmăŃul) cu evlavia strictă şi cu credinŃa fierbinte. îngenuncheat cu atîta cuvioşie în lucrarea lui Jan van Eyck. bogăŃii de nedescris. cu un torent de lacrimi şi cîntece. în primul rînd la Sfîntul Bernard.235 jurist. „Soloit tout gouverner tout seul et à part luy manier et porter tout. figurile divine erau văzute de la o depărtare infinită: rigide şi neclintite. din pricina aceasta. fust en fait des finances <nota 75>. prin mijloace nu lipsite de suspiciune. la imagine. Dar. CredinŃa este aici atît de directă. cu ajutorul imaginii. omul trăsese cerul jos. căci n-a vrut să pună nici o stavilă unui lucru al cărui sfîrşit apropiat vîrsta lui înaintată i-l Ńinea înaintea ochilor. şi Rolin. treptat. pentru a ne îndemna să ne uităm în sus. pînă în cele mai mici amănunte. „Primitiv" are aici numai înŃelesul de „prim-venit". Urmînd un proces de prelucrare evolutiv. Rolin. Căci nimeni nu credea că numai cucernicia îl îndemna să facă danii. Apoi a venit patosul fervoarei religioase.

în cugetările studiate ale lui Gerson şi în descrierile chinurilor iadului ale lui Dionisie Cartusianul. literatura începuse să descrie pînă în cele mai mărunte detalii toate atitudinile corporale şi toate emoŃiile dramei răstignirii. care. nu mai rămînea decît să fie colorat şi împodobit. Efortul extrem pentru reprezentarea profană a elementului divin fusese făcut aici. trebuie privit mai degrabă ca dezvoltarea completă a spiritului Evului Mediu tîrziu. între timp progresase însă şi tehnica picturală. cu privire la operele lui Jan van Eyck. Aceasta nu-i face . „care întrece părul adevărat". se datorează unui literat genovez de pe la 1450: Bartolomeo Fazio. Este aceeaşi reprezentare firească a elementului sacru. care. Sistemul de noŃiuni medieval era gata clădit pînă la cer. Se lasă tîrît cu plăcere de şuvoiul imaginaŃiei nestăvilite. care cade printr-o crăpătură. cea a coborîrii de pe cruce şi cea a jelirii. care a putut fi observată în tot ceea ce se referă la cultul sfinŃilor. în arta fraŃilor Van Eyck conŃinutul este încă absolut medieval. imaginea din oglindă a unei femei care se scaldă. tocmai această migălire excesivă a detaliului independent i se reproşează artei flamande ca fiind cusurul ei fundamental. peisajul cu drumeŃi şi munŃi. după concepŃiile noastre. care radiază din obrazul Botezătorului. fiind limitată de mijloacele ei materiale si de cadrul ei. şi-au croit drum concepŃiile estetice ale Renaşterii. se poate numi. Pe de o parte o preŃuire. decît 382 în cea a emoŃiei estetice. care-şi dă-consi-deraŃiile despre artă drept convorbiri cu Michelangelo. eventual. Cînd. felul în care Sfîntul Ieronim „trăieşte". un punct final. picăturile de sudoare de pe trupul celeilalte. încît s-a ştiut exact cum s-a urcat pe scară losif din Arimateea şi cum a fost nevoit să apese mina Domnului ca să scoată cuiul. Dacă Francesco de Holanda. Idei noi nu exprimă. păduri. Este un capăt. nesfîrşitele depărtări ale perspectivei. iar pe de altă parte o mirare naivă. cu un veac mai tîrziu. acesta ar fi spus următoarele : „Pictura flamandă place tuturor evlavioşilor mai mult decît cea italiană. conŃinutul mistic al reprezentării era gata să-şi ia zborul din acele imagini şi să nu lase în urmă decît plăcerea de a-i gusta forma pestriŃă. raza de soare. forma este aceea care ameninŃă să înăbuşe conŃinutul şi care îl împiedică să întinerească. arta plastică recuperează rămînerea în urmă şi ia chiar în avans. înseamnă o încheiere. Mereu. în predicile lui Johannes Brugman. Acesta este încă preŃuirea medievală a operei medievale. atribuite încă de pe la 1400 lui Bonaventura <nota 78>. concretizarea picturală a lucrărilor sfinte a ajuns la un grad de detaliere şi de naturalism. nu ajunge pînă la emoŃia estetică. Meditationen vitae Christi ( Cugetări despre viaŃa lui Cristos). perfecŃiunea minunată a detaliilor. Admirînd arta picturală majoră. pictorul portughez. sate şi castele. severitatea sfîntă a ascezei. a redat cu adevărat părerea titanicului maestru. care a colorat atît de viu scenele naşterii si copilăriei. Genovezul laudă frumuseŃea şi respectabilitatea unei figuri a Sfintei Măria. pe care istoria artei obişnuieşte să-l considere un element vestitor al Renaşterii. dar care. De aceea naturalismul fraŃilor Van Eyck. Cele dintîi consideraŃii critice. în parte pierdute. au devenit modelul acelui naturalism patetic. Apoi mai admiră perspectiva din camera de studiu a Sfîntului Ieronim. din punctul de vedere al istoriei culturii. lampa aprinsă. contemporanul fraŃilor Van Eyck a devenit conştient de două lucruri: reprezentarea izbitoare a subiectului şi iscusinŃa artistică nemaipomenită.236 care sculptura mai păstra încă în bună parte schematismul modului de reprezentare mai vechi. O dată cu arta fraŃilor Van Eyck. Termenii adoptaŃi de el denotă numai curiozitate şi uimire. care se plasează mai degrabă în sfera cucerniciei. şi iar oglinda <nota 79>. absoluta fidelitate faŃă de natură. frumuseŃea ansamblului nu-l interesează. părul Arhanghelului Gavril. un început. din punctul de vedere strict al istoriei artei. cunoscute azi.

înmormîntarea lui Carol al VIII-lea. 6. 9. I. p. P. dar vederile noi. 1922. 1724. Gaguini compendium super Francorum gestis. Chron. Op.237 niciodată să verse lacrimi. 350. dintre care unul singur ar fi destul de important. 10. şi Journal d'un bourgeois de Paris. Carol al VII-lea. indulg. 164. pierderea lui în multitudinea şi în varietatea celor văzute. cit. p. 346. 355. Codex docum.. Henric al V-lea. 3. împotriva acestor caracteristici se ridică vederile noi ale Renaşterii cu privire la artă şi la viaŃă. 2. p. relatează atîtea lucruri remarcabile (n. Un papă renascentist ca Pius al II-lea are în această privinŃă alte vederi despre demnitatea artistului: îl pune pe sculptorul său favorit Paolo Romano să-i facă două portrete ale lui . 99. Deşi această pictură poate să facă impresie plăcută. 309. I. 319. Ceea ce îi reproşează el artei flamande sînt tocmai trăsăturile esenŃiale ale spiritului Evului Mediu tîrziu: violenta lui sentimentalitate. 67. Chastellain. pp. cf. Paris. de S. kl. I. p. d'Escouchy. Schriften. în ea nu domneşte nici o selecŃie. la San-tissima Annunziata. 377. dit d'Auvergne. Vieilles de Charles VII. Denis. 600. Les poésies de Martial de Paris. despre care A. Cf. 78. cealaltă îi face să plîngă din belşug. — Rel. Carol al VII-lea. p. nici o măreŃie. Westminster Abbey mai păstrează pînă în ziua de azi figurile de ceară care au servit odinioară la înmormîntările regale: cea a lui Carol al II-lea este cea mai veche din cele păstrate. p. Cinci gologani lui Biaise. p. în Flandra se pictează îndeosebi pentru a se reda aspectul exterior al lucrurilor. Pentru Dürer şi Quinten Metsys. într-un cuvînt: această artă picturală este 383 fără forŃă şi fără splendoare. despre care se spune că ar fi sărutat AdoraŃia Mielului. RGP. Carol al VI-lea. Pentru acest om mare. ea nu conŃine de fapt nici artă. iar în el multe personaje. II. şi acest lucru nu este nicidecum urmarea forŃei şi meritelor acelei arte. nici proporŃie. precum şi călugărilor. II. flamanzii pictează însă ceea ce se obişnuieşte a se numi un peisaj. frumuseŃea veche devenise o treabă a celor mici şi slabi. f. 21. — La Curne de ^-te Palaie. M. în ea nu e nici simetrie. p. ci trebuie atribuit numai marii emotivităŃi a celor evlaviosi. ÎnfăŃişînd persoana mortului pe cînd trăia. Martial d'Auvergne. 21. éd. tendinŃa lui de a vedea în fiecare amănunt un lucru independent şi în fiecare însuşire ceva esenŃial. şi pentru Jan van Scorel. cit. II. 7. portretul de ceară în mărime naturală. arta veche nu era nicidecum moartă. I. I. I. După cum se ştie. p. p. 5. călugăriŃelor şi tuturor oamenilor de vază. care nu sînt în stare să simtă adevărata armonie. Op. Fredericq. <titlu> Note 1. sacr. nici raŃiune. 179. Dar aici Michelangelo este cel care reprezintă într-un sens mai complet Renaşterea. Pictura flamandă place femeilor. p. pentru că a făcut la groapă pe cavalerul mort. p. Oeuvres du roi René. I. de S. II. nu se realizează decît cu preŃul unei orbiri temporare faŃă de frumuseŃea sau adevărul din trecut. Nu toŃi judecau aşa. Jean Chartier. II. Juvenal des Ursins. obiceiul notabililor florentini de a pune să li se atîrne. Quatrebarbes. De regulă. p. 424. Paris. Bourgeois de Paris. Gesumm. încă din timpul vieŃii... 2 vol. ca de pildă sfinŃi şi proroci. 65. p. 8. p.. Warburg. 432. 170. p. pentru a cheltui pe el toate forŃele. p. Rel. pp. 129. 4.). Lefèvre de S.. 332. neerland. IV. serie. 42. 388. 1500. Remy. scand. 252. şi mai cu seamă subiecte care provoacă extaz sau care sînt ireproşabile.a. mai ales celor mai în vîrstă şi celor foarte tinere. Denis. Isabella de Ba-yaria. ca întotdeauna. vrea să prezinte în mod desăvîrşit multe lucruri deodată. 413." „Evlavioşii" sînt aici cei cu spiritul medieval.

A fost dat în gaj încă din 1405 fratelui ei Ludovic şi a ajuns curînd după aceea în Bavaria.26. 1878.18). 4880.: Ein verschollenes Jagdbild Jan van Eycks (n. 34. p. 12. 367. după cum se ştie.). O remarcabilă îmbogăŃire a materialului nostru este Serbarea vî-nătorească de la curtea burgundă (al cărei original a ars în castelul Prado din Madrid). 75. căci erau înăuntru peste patruzeci de persoane.).a. 120 ff. îs. asemănarea lor izbitoare. sau măcar să te gîndeşti la el. 34. 11. 12. Froissart. ed. O variantă d&provisieurs (directori de şcoli) în loc At peintres (pictori). datorită găsirii numelui lui într-un registru de breaslă din Bruxelles de pe la 1380 (n. o certitudine. La Marche. păstrată în copie în castelul de la Versailles şi asupra căreia Paul Post a atras atenŃia în Jahrbuch der Preussischen Kunstsammlungen. 326. Toată mulŃimea fiilor lui Israel să-l jertfească seara. De ex.t. 1. II. 375. des arch. Zah.. p. dar legătura de idei face ca aceasta din urmă să fie mai probabilă (n. p. 23. 248 (n. 13. p. t.a. — La Marche. 29. II. 32. III. 38. d'Escouchy. Kleinclausz. 33. Jahrbuch der Kunstsammlungen des Kaiserhauses. 1er. oficială 22. 14. Pierre de Fenin. 25. III.238 Sigismondo Malatesta.) — Laborde.22. 1917.6. 37. Daniel 9.). Cu toate că elementul cel mai autentic. 3645. VII. Ca un miel pe care îl duci la tăiere şi ca o oaie care în faŃa celor ce o tund a amuŃit şi n-a . 185. 29. 340. toate oasele ini le-au numărat. II. Laborde. p. unde este păstrat sub numele de „das goldene Rossi" („CăluŃul de aur") în biserica din Allotting. V. Un atelier de sculpture au XV-e siècle. 15. ed. Şi toate acestea le plăteau oamenii sărmani de prin FranŃa. Fecior de casă al Măriei Sale ducele Burgundiei. 1903. 30. 11. 35. nr. Le livre des trahisons. Molinier. 24.). Abia aştept. Betty Kurth. III. ca alte doamne asemenea ei). p. Exod. 28. (n. XI. Circa 15 m (n. 195. 197. p. Les ans à la cour des papes etc. Laborde. 43. Nu era nici un lucru pe care să-l găseşti nimerit pentru înfrumuseŃare. 156.. 116. Mi-au strâpus mîinile şi picioarele. Poloneze. p. 53. 329. du Nord. p. 31. 17.: Froissart. 22.18 (trad. p. Al sfintei Biserici. 3663. spune clar Claus Sinter. 3661. 16. Kervyn. Les sources de l'histoire de France. 34-35.7. nr. 36. pp.: E. 19.). 3. Laborde. p. Ceremoniile şi misterele. 5030. 1931. p. Chastellain. II.1. cu scopul de a le arde în cadru solemn ! Papa apreciază în opera sa Commentant.). Müntz. Die Blütezeit der Bildwirkerkunst zu Tournay und der Burgundische Hof.a. ca domnul De la Trimouille să nu poruncească a i se face în corăbiile lui. Gazette des beaux arts. Luce. 165. despre Bonne d'Artois: et avec ce ne portoit point d'estat sur son chief comment autres dames à elle pareilles (şi totuşi nu purta stare pe cap. A. 20. La pp.. Ps. ProvenienŃa din Haarlem a lui Sluter a devenit. 624.a. IV. II: v. Corabie portugheză («. p. 18. 322.a. Pentru că lucrările mari şi vrednice de cinste cer o îndelungată faimă şi o veşnică aducere aminte.12. p. 21. 26. pecetea maestrului. 27. înv. II.£. II. La Marche. p. 21. Şi desigur că a fost o desfătare foarte frumoasă. este totuşi greu de admis că ne-olandezul Claus a fost forma originară a numelui său de botez. p. 340 ss. VIII.

ed. Du Clercq. O carte plăsmuită dintr-o bucată de lemn alb. 54. vopsită în asemănare de carte. 222. 43.. p.. 46. O. V. p. Le livre de conduite du régisseur et le compte des dépenses pour le mystère. 287. 378.). Oricît am dori să putem traduce: „Jan van Eyck a fost acesta". XI. 187. 1932. Histoire générale de Paris. 398. 23. care nu are nici foi. p. Het klooster van Windesheim en zijn invloed (Mînăstirea Windesheim şi influenŃa ei). iar în omul portretizat să-l vedem chiar pe pictor. 3 vol. fasc. Hernoul cel fin cu nevasta lui într-o cameră. sărind şi Ńopăind în aşa hal. Acquoy. — P. 49. Tron. IV. p. 41. Aşa cum pot (ol. sept. nici nimic scris înăuntru. 63. Chastellain. Sermones ad novitios. I. dec. După şaizeci şi două de săptămîni. Durrieu. — Juvenal des Ursins. J. 64. Cu sprîncene şi ochi mişcători. G. Cohen. p. 275. p. p. 1879. Utrecht. 44. Londra. de Lespinasse et Bonnardot. Du Clercq. dînd ascultare tuturor cuvintelor deşarte. Mi-au cîntărit ca plată treizeci de arginŃi. XI. 40. p. p.). 280. Kenkgesch. II. Care duseră o viaŃă mult frumoasă şi sfîntă. 264. mart. nr.u. Gazette des beaux arts. II. 136. Burlington magazine. IV.239 deschis gura..R. III. 265. 58. des beaux arts. Paris. după părerea mea. Foulquart. Th. III. purta în fiecare zi tîrsîna pe pielea goală. Pohl. 39. 361. p. îmbrăcată în postav de aur şi cu podoabe de regină care îi veneau bine.a. 68. Froissart. Kleinclausz. p. Les très riches heures de Jean de France.. 57. t. II. cit. 7. Cuvînt întru virtute. 55. 53. Gaz. p. — Chastellain. p. Revue de l'art. p. Pe cai plăsmuiŃi.). La Marche. postea cu pîine şi cu apă multe zile fără ca să se bage de seamă. 36. Ruşinoasele nechibzuinŃe şi marea cheltuială care din pricina acestor ospeŃe s-au făcut. 56. dormea în paiele din patul ei multe nopŃi. pp. 71. care treceŃi pe drum. Heures de Chantilly. în d'Hericault. p. 48.. 197. National Gallery. 28. 61. Jacques du Clercq. L'art funéraire de la Bourgogne au moyen âge.: Etienne Boileau. (Istoria Bisericii). Le livre des métiers. Pompă şi risipă. 69. Cu unelte bine întocmite. Publ. Unsul va fi ucis. Remy. VI. 1902.). 52. Pp. — V. Moll. 42. 65. V. II2. des lettres de Strasbourg. 359. p. încît era lucru frumos la vedere. t. 369. o revizuire a interpretării curente (n. 156. 249. Doutrepont. III 2. 1925. argumentaŃia pro şi contra acestei soluŃii. p. 74. opriŃi-vă şi vedeŃi dacă e durerea mea. şi prefăcîndu-se a fi cea mai lumească dintre toate. cit. 1934. Culorile dispărute sînt cunoscute în mod amănunŃit dintr-un raport întocmit în 1832 (n. 23. 1932. 291. 45. nu îngăduie încă. II3. 1875-l880. 50. p. 42. Unelte de desfătare. ed. voi toŃi. 225. 313 s. de la passion joué à Mons en 1501. . oct. — La Marche. prin puterea lui. Oeuvres de Coquillart. p. fac. reluată de curînd (v. Opera. la ceruri. Bolta verde. şi arătînd pe afară obiceiuri asemenea uşuraticelor şi trîndavelor. 81. 62. p. 47. Ca şi cum s-ar fi înapoiat.G. 67. op. cum face multe. ed.. 56. 60. 51. 70. 332. IV. p. 66. 262. p. Moll. iar cînd bărbatul îi era plecat. duc de Berry. II. 27. 59. Kervyn. p.. 1904. Acquoy. 218.a. — Lefèvre de S. Berlin. II. op. a Kempis. Chastellain. Chastellain. 321.

s-ar fi putut clădi o adevărată analiză a oricărei frumuseŃi. Chastellain. în măsura în care acesta radia. zice el. La munŃi admirăm mărimea. 1745. 44. Venit de jos. o creatură se numeşte frumoasă. 73. III. Hubert and John van Eyck. Numitul cancelar a avut faima că e unul dintre oamenii înŃelepŃi ai regatului din punct de vedere secular. 78. decît termenii pe care i-am aştepta din partea unui burghez mirat. p. Liber de viris illustribus.). p. Du Clercq. pe Augustin. L. adevărata frumuseŃe i se recunoaşte aşadar numai lui Dumnezeu. — Chastellain. — Du Clercq. Obişnuia să cîrmuiască singur de tot şi să mînuiască şi să rînduiască de unul singur toate treburile. fie de război. de proporŃii şi de strălucire. dromaderul şi cămila pentru că sînt de folos. p. era transpus de el numaidecît fie în emoŃia religioasă. corpurile 389 cereşti pentru că sînt rotunde şi luminoase. pietrele pentru că sclipesc. p. la pămîntul însuşi nemărginirea. şi în Weale. marea agitată. 56. 46. . p. se numesc în Olandapoldere (n. îndeosebi cele situate sub nivelul mării. marea care îşi schimbă culoarea. o frunză. Pămîntul este frumos pentru că e lung şi lat. Cînd vrea să analizeze el însuşi frumuseŃea. 75. 281. în măsura în care participă la frumuseŃea naturii divine şi prin aceasta devine în oarecare măsură asemenea ei <nota 2>. Primo quidem integritas sive perfectio: quae enim diminuta sunt hoc ipso turpia sunt. V. Editorii lui Bonaventura din Quaracchi atribuie această lucrare lui Johannes de Caulibus. Fiorul estetic. fie chiar de apele mării. Et debita proporŃie sive consonantia. p. II. căci în ceea ce priveşte cel spiritual. la cîmpii şi păduri întinderea. din mînăstirea Sfîntul Victor: Richard şi Hugo. Plantele sînt frumoase pentru că sînt verzi. La Marche. pe Hugo de Saint Victor şi pe Alexandru din Hales <nota 3>. rămîne extrem de superficial. ed. III. un franciscan din Sân Gimignano. „Nam ad pulchritudinem — zice Toma d'Aquino — tria requiruntur. Omului din secolul al XV-lea nu-i stau la dispoziŃie. tac din gură. Mehus. Terenurile astfel cucerite.). 251 şi urm. Gîndirea medievală a redus tot mereu noŃiunea de frumuseŃe la noŃiuni de desăvîrşire. Nici măcar noŃiunea de frumos artistic n-o cunoaşte încă.a. 79. 76.240 72. anume de la cele două spirite rafinate ale secolului al XII-lea. în care Dionisie se sprijină pe Pseudo-Areopagitul. Dionisie le împrumută numai de la predecesorii săi. Dionisie Cartusianul a scris un eseu: De venmtate mundi et pulchritudine Dei (Despre farmecul lumii şi despre frumuseŃea lui Dumnezeu) <nota 1>. 203. 74. trupul omului. fie de pace. p. din artă. 77. ca să-şi exprime admiraŃia pentru artă.t. pînă la el. adică plină de farmec. încă din titlu. fie treburi vis-tierniceşti. Polderizarea este complexul de operaŃiuni tehnice menite să introducă în circuitul agricol suprafeŃe de teren ocupate fie de mlaştini. 388 <titlu> Capitolul XIX <titlu> SimŃul estetic ConştiinŃa plăcerii estetice şi exprimarea ei în cuvinte s-au dezvoltat tîrziu. lumea nu poate fi decît venustus. II. Et iterum claritas: unde quae habent colorem nitidum. nu sînt altceva decît pîrîiaşe ale frumuseŃii supreme. 85. 530. LXXIII. Chiar exemplele de frumuseŃe pămîntească. Pe această estetică amplă şi sublimă. p. Facius. drăguŃă. III. la rîuri lungimea. FrumuseŃile lucrului creat. Dar spiritul secolului al XV-lea este încă departe. FlorenŃa. fie în bucuria de a trăi. mort în 1376 (n. P.

din care cauză Biserica îngăduie orgile. care nu mai erau înŃelese. l'organe de l'Église. este cel mai cunoscut exemplu al fenomenului. poate fi comparată cu părul frizat la un bărbat sau cu rochiile pli-sate la o femeie: nu e decît deşertăciune. aici nu era vorba de o reproducere a unor lucruri sfinte. Olivier de la Marche relatează că în una din aceste caccie a . mai nimic. teoreticienii au continuat să clădească pe teoriile muzicale ale AntichităŃii. l'espoir de l'air. Cînd bravul Molinet. cînd vrea să descrie natura emoŃiei muzicale. este fără îndoială reprobabilă <nota 6>.241 pulchra esse dicuntur. Dar cînd muzica artistică serveşte pentru a dezmierda auzul. Frîngerea vocii (fracŃia vods) — îl îngînă el pe unul mai vechi — pare simptomul unui suflet frînt. ca în pictură. De regulă. Despre frumuseŃea artei nu vorbeşte. Cînd a fost vorba să exprime în ce constă." <nota 4> Asemenea unităŃi de măsură încearcă să aplice Dionisie. la voix des anges. firea lui retorică. şi mai ales pentru a-i desfăta pe cei de faŃă. Recunoaşte că la unii evlavioşi melodiile stimulează cum nu se poate mai intens contemplarea şi devoŃiunea. care se ştie că a fost el însuşi un pătimaş iubitor de muzică. la récréacion de tous cueurs tristes et désolés. dulcea melodie l-a făcut pe loc să uite de sine şi. dezbărată de urîŃenia păcatului. Cînd acelaşi Dionisie a intrat odată în biserica Sf. Izbuteşte cu stîngăcie: estetica aplicată este întotdeauna un lucru gingaş. la persécution et enchâssement des diables” <nota 7>. fireşte. la origine imitaŃia unei vînători. Totul a contribuit pentru ca emoŃia muzicală să pară înrudită cu bucuria cerească. în muzică primejdia ca frumuseŃea să fie căutată în imitaŃie era şi mai mare. în timp ce cînta orga. „Puterea armoniilor — zice Pierre d'Ailly — atrage sufletul omenesc atît de tare. cunoscut ca mare meloman. tratatele noastre nu ne învaŃă. Despre estetica muzicală s-a scris întotdeauna mult. Elementul extatic existent în emoŃia muzicală a fost. EmoŃia estetică a devenit pe loc religie. de fapt. le chant des byselets. sînt puternic înrudite cu cele folosite pentru a exprima admiraŃia pentru pictură. l-au încredinŃat că în el era ascunsă o trufie şi o anumită voluptate a sufletului (lascivia animi). de cîte ori vrea să descrie frumosul. în cele din urmă. frumosul în muzică. cu inima topită. în tabăra lui din faŃa oraşului Neuss. de literatură şi mai ales de muzică. la joie de paradis. nici măcar despre cea care ar fi trebuit să-l impresioneze mai mult decît oricare alta. foarte bine cunoscut. Caccia <nota 9> (de la care se mai păstrează cuvîntul englez catch pentru canon). ca ceva independent: muzica. care au practicat un asemenea cînt polifonic. în-cît nu numai că-l sustrage oricăror alte patimi şi griji. Dar despre felul în care omul gustă în realitate frumuseŃea muzicală. Nu i-ar fi dat prin gînd că în frumuseŃea muzicii sau a formei figurative s-ar putea admira altceva decît însuşi elementul sfînt. Sau o caută în lucrurile abstracte: frumuseŃea vieŃii este comportarea în viaŃă potrivit cîrmuirii şi poruncii legii divine. se abate numaidecît spre frumuseŃea nevăzută. Căci încă de mult muzica făcuse uz în mod intens de mijloacele sale de expresie. Pe de o parte gustăm în muzică bucuria cerească. spre frumuseŃea îngerilor şi a empireului. pe de altă parte admirăm în ea imitaŃia izbitoare. ci de o copie a bucuriei cereşti înseşi. care. teoria a rămas la afirmaŃii vagi." Dacă în pictură oamenii admirau imitaŃia izbitoare a obiectelor din natură. nu găseşte încă alŃi termeni decît cei ai unor sentimente păcătoase: trufia şi o anumită voluptate a sufletului. ca gen. Dionisie a fost unul dintre cei care au respins introducerea muzicii moderne polifonice în biserică. a căzut într-un îndelungat extaz <nota 5>. se ocupa. dar şi sieşi <nota 8>. Cu o asemenea concepŃie intelectualistă despre frumuseŃe nu e de mirare că spiritul nu poate să zăbovească lîngă frumuseŃea pămînteas-că: Dionisie. 390 Se vede aici că spiritul medieval. povesteşte că ducele Carol Temerarul. Ion din 's Her-togenbosch. Unii. jubilează: „Car musique est la résonnance des cieux. anume pe femei.

242 auzit căŃeluşii scheunînd şi dulăii lătrînd, si sunete de trompete, de parcă s-ar fi aflat în pădure <nota 10>. La începutul secolului al XVI-lea, Les Inventions ale lui Janequin, ucenic al lui Josquin de Prés, prezintă diferite vînători, zgomotul bătăliei de la Marignano, strigătele din piaŃa 391 din Paris, „le caquet des femmes" <nota 11> şi cîntecul păsărilor, în formă muzicală. Analiza teoretică a frumosului este, aşadar, incompletă, expresia admiraŃiei este superficială. Cea dintîi nu ajunge mult mai departe de ideea că pentru a explica frumuseŃea trebuie să se facă apel la noŃiunile de măsură, graŃie, ordine, măreŃie, utilitate şi, mai ales, la cele de strălucire şi lumină. Pentru a explica frumuseŃea lucrurilor spiritului, Dionisie le reduce la lumină: inteligenŃa e o lumină; înŃelepciunea, ştiinŃa, iscusinŃa artistică nu sînt altceva decît străluciri luminoase, care, ca atare, luminează mintea <nota 12>. Cînd cercetăm simŃul estetic al epocii, nu în definiŃia dată de ea noŃiunii de frumuseŃe, nici în ceea ce spune ea despre emoŃia produsă de pictură şi muzică, ci în manifestările ei spontane, de voios entuziasm estetic, ne frapează faptul că acele manifestări contează aproape întotdeauna ca senzaŃii de strălucire sau de mişcare vioaie. Froissart resimte rar o impresie estetică; era prea preocupat de nesfîrşitele sale povestiri; dar un singur spectacol îi smulge mereu cuvinte de veselă încîntare: corăbiile pe apă, cu steagurile şi flamurile fluturînde, în timp ce blazoanele colorate scînteiază în soare. Sau jocul razelor de soare pe căştile, armurile, vîrfurile de lăncii, pe steguleŃele şi drapelele unui detaşament de călăreŃi care pornesc la drum <nota 13>. Eustache Deschamps admiră frumuseŃea unor mori care se învîrtesc şi aceea a soarelui răsfrînt într-o picătură de rouă; La Marche observă ce frumos cade lumina soarelui pe părul blond al unor călăreŃi germani şi boemieni <nota 14>. AdmiraŃia pentru tot ceea ce sclipeşte se reflectă şi în împodobirea îmbrăcăminŃii, care în secolul al XV-lea constă îndeosebi din montarea pe veşminte a unui număr peste măsură de mare de pietre scumpe. Abia mai tîrziu acestea fac loc panglicilor şi fundelor. Pentru a mai accentua sclipirea cu ajutorul unui zăngănit, se poartă clopoŃei sau monede. La Hire poartă o manta roşie încărcată toată cu tălăngi mari de argint. La o intrare triumfală din 1465, căpitanul Salazar apare cu douăzeci de oameni înzăuaŃi, ai căror cai sînt acoperiŃi cu clopote mari de argint; pe valtrapul propriului său cal se află prins, la fiecare dintre figurile cu care este presărat, cîte un clopot mare de argint aurit. La intrarea lui Ludovic al Xl-lea în Paris în 1461, caii lui Charolais, Croy, Saint Pol şi ai altora poartă pe valtrapuri numeroase clopote 392 mari; cel al lui Charolais poartă în spinare un clopot atîrnat între patru colonete. Un duce de Clèves, care a venit acasă cu această modă de la curtea burgundă, îi datorează porecla „Johenneken mit den bellen" <nota 15>. La un turnir, Carol Temerarul apare într-un costum festiv, acoperit cu galbeni renani zăngănitori; nişte nobili englezi poartă costume acoperite cu ducaŃi de aur <nota 16>. La nunta contelui de Geneva, la Chambéry, în 1434, un grup de domni şi doamne execută un dans, toŃi fiind îmbrăcaŃi în alb şi acoperiŃi cu „or clinquant" <nota 17>, iar domnii, în plus, cu brîie late pline cu clopoŃei <nota 18>. Aceeaşi plăcere naivă pricinuită în acea epocă de ceea ce atrage puternic atenŃia se poate observa şi în simŃul culorilor. Pentru a-l determina cu precizie, ar fi necesară o cercetare statistică amplă, care să se refere atît la paleta de culori a artei plastice, cît şi la cea a îmbrăcăminŃii şi a artei decorative, în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, paleta de culori ar putea fi dedusă mai degrabă din numeroasele descrieri, decît din prea puŃinele resturi de stofe păstrate. Cîteva date preŃioase le dă crainicul Sicilia în lucrarea sa, menŃionată mai sus, Le

243 Blason des couleurs. În plus, se mai găsesc în cronici descrieri amănunŃite ale îmbrăcăminŃii la turnire şi la intrările triumfale, în aceste veşminte de pompă şi paradă domneşte, fireşte, o altă tonalitate decît în îmbrăcămintea de toate zilele. Crainicul Sicilia are un capitol, cam naiv, despre frumuseŃea culorilor. Roşul este culoarea cea mai frumoasă, iar castaniul cea mai urîtă. Totuşi verdele, culoarea naturii, are pentru el cel mai mare farmec. Dintre combinaŃiile de culori le laudă pe acestea: albastru-galben deschis, portocaliu-alb, portocaliu-roz, roz-alb, negru-alb şi multe altele. Albastru-verde şi verde-roşu sînt mult folosite, dar nu frumoase. Mijloacele sale lingvistice pentru a denumi culorile sînt încă limitate, încearcă să deosebească diferite nuanŃe de cenuşiu şi castaniu, numindu-le castaniu-albicios, castaniu-vioriu. îmbrăcămintea obişnuită foloseşte foarte mult cenuşiul, negrul şi violetul <nota 19>. „Negrul — zice Sicilia — este cel mai la modă în ziua de azi, pentru că e simplu. Dar fiecare abuzează de el." Costumul bărbătesc ideal, pe care îl schiŃează, este alcătuit din haină neagră, pantaloni gri, ghete negre, mănuşi galbene; s-ar putea spune că este o combinaŃie absolut modernă. La stofele de îmbrăcăminte sînt căutate şi griul, violetul şi diferite feluri de castaniu. Albastrul îl poartă Ńăranii şi englezii. Le stă bine şi fetelor tinere, ca şi trandafiriul. Albul merită a fi luat 392 în consideraŃie pentru copiii pînă la şapte ani şi pentru nerozi ! Galben poartă mai ales militarii, pajii şi slujitorii; fără adaos de alte culori, nu este agreat. „Iar cînd vine luna mai, naveŃi să vedeŃi că se poartă altă culoare decît verdele <nota 20>." În îmbrăcămintea de sărbătoare şi de paradă frapează în primul rînd predominanŃa roşului. De altfel, din partea acestei epoci roşii nimeni nu s-ar aştepta să fie altfel. Intrările triumfale sînt adesea realizate complet în roşu <nota 21>. Alături de roşu, albul ocupă un loc important, ca fiind culoarea festivă uniformă. La juxtapunerea culorilor este admisă orice combinaŃie; roşualbastru şi albastru-violet sînt combinaŃii întîlnite. La un spectacol festiv, pe care îl descrie La Marche, apare o fată în mătase violetă, pe un catîr cu valtrap de mătase albastră, dus de trei bărbaŃi în mătase chinovarie, cu tichii de mătase verde. Cavalerii din ordinul Ariciului, al lui Ludovic de Orléans, purtau o haină de postav violet şi o manta de catifea azurie căptuşită cu satin cîrmîziu <nota 22>. O predilecŃie pentru alăturările de culori închise-Ńipătoare şi pastelat-pestriŃe pare să nu lipsească. Negrul, mai ales catifeaua neagră, reprezintă incontestabil fastul trufaş, sumbru, agreabil epocii, indiferenŃa orgolioasă faŃă de toată pestriŃătura din jur. Filip cel Bun, după trecerea anilor tinereŃii sale, merge îmbrăcat numai în negru şi îşi îmbracă şi suita şi caii tot în negru <nota 23>. Regele René, care caută cu şi mai mult zel distincŃia şi rafinamentul, foloseşte culorile gri-alb-negru <nota 24>. Locul redus pe care îl ocupă albastrul şi verdele poate că nu trebuie explicat numai ca o manifestare directă a simŃului culorilor. Dintre toate culorile, aveau importanŃă simbolică în primul rînd albastru şi verdele, iar semnificaŃia aceasta era atît de deosebită, încît au devenit aproape inutilizabile la îmbrăcăminte. Amîndouă erau culorile dragostei: verdele înfăŃişa îndrăgostirea, albastrul credinŃa <nota 25>. Sau, mai bine zis, erau culorile dragostei prin excelenŃă, căci şi alte culori puteau servi în simbolica dragostei. Deschamps spune despre îndrăgostiŃi : Li uns se vest pour li de vert, L'autre de bleu, l'autre de blanc, L'autre s'en vest vermeil com sane, Et cilz qui plus la veult avoir Pour son grand dueil s'en vest de noir <nota 26>. 394 Dar verdele era în mod deosebit culoarea dragostei tinere, pline de nădejde:

244 Il te fauldra de vert vestir, C'est la livrée aux amoureulx <nota 27>. De aceea se cuvine ca şi cavalerul rătăcitor să umble îmbrăcat în verde <nota 28>. Cu îmbrăcăminte albastră îşi dovedeşte îndrăgostitul fidelitatea; de aceea, Christine de Pisan o pune pe doamnă să răspundă, cînd îndrăgostitul îşi arată veşmîntul albastru: Au bleu vestir ne tient mie le fait, N'a devises porter, d'amer sa dame, Mais au servir de loyal euer parfait Elle sans plus, et la garder de blasme ... La gist l'amour, non pas au bleu porter, Mais puet estre que plusieurs le meffait De faulseté cuident couvrir soubz lame Par bleu porter... <nota 29> Aceasta este probabil şi explicaŃia faptului că albastrul, folosit în mod ipocrit, a început să însemne şi infidelitatea şi, printr-un salt, a ajuns să aparŃină nu numai necredinciosului, ci şi înşelatului. Scufia albastră simbolizează în Olanda femeia adulteră, iar confecŃia <nota 31> este haina înşelatului : Que cils qui m'a de cote bleue armé Et fait monster au doy, soit occis <nota 31>. Dacă de aici se poate ajunge şi la concluzia că albastrul poate fi declarat culoarea nebunilor în general, pentru că de blauwe schte <nota 32> este vehiculul smintiŃilor, rămîne de văzut. Pe ultimul plan rămîn galbenul şi castaniul considerate urîte. Lor li se atribuie o semnificaŃie defavorabilă tocmai datorită aversiunii faŃă de aceste culori. Femeia nefericită în căsnicie spune: Sur toute couleur j'ayme la tennée, Pour ce que je l'ayme m'en sys habillée, Et toutes les aultres ay mis en obly. Hellas ! mes amours ne sont ycy <nota 33>. Sau în alt cîntecel : Gris et tannée puis bien porter Car ennuyé suis d'espérance <nota 34>. 395 De altfel, cenuşiul în opoziŃie cu castaniul se întîlneşte mult în îmbrăcămintea festivă; probabil că în calitate de culoare a tristeŃii are o nuanŃă mai elegiacă decît castaniul. Galbenul semnifica duşmănia. Henric de Württemberg trece prin faŃa ducelui Burgundiei, cu toată suita, îmbrăcat în galben, „et fut le duc adverty que c'estoit contre luy" <nota 35>. În a doua jumătate a secolului al XV-lea pare (totuşi este o impresie provizorie; confirmarea precisă ar fi necesară) că albul şi negrul scad temporar, în timp ce albastrul şi galbenul sporesc, în secolul al XVI-lea, combinaŃiile de culori deosebit de îndrăzneŃe, despre care a fost vorba mai sus, au dispărut în cea mai mare parte, în acelaşi timp în care şi arta începe să evite contrastul dintre culorile primare. Nu Italia este aceea care aduce artiştilor din Ńările burgunde simŃul pentru armonia de culori. Chiar Gerard David, formal veritabilul continuator al şcolii vechi, prezintă, în comparaŃie cu predecesorii săi, o rafinare a simŃului culorilor, ceea ce dovedeşte că acel simŃ, în dezvoltarea lui, este în legătură cu creşterea generală a nivelului

245 spiritual, în acest domeniu, cercetarea referitoare la istoria artei şi cea referitoare la istoria culturii mai au multe de aşteptat una de la alta. <titlu> Note 1. Dion. Cart., Opera, XXXIV, p. 223. 2. Op. cit., pp. 247, 230. 3. O. Zöckler, Dionys des Kartäusers Schrift De venustate mundi, Beitrag zur Vorgeschichte der Ästhetik, Theol. Studien und Kritiken, 1881, p. 651; cf. E. Anitchkoff, L'Esthétique au moyen âge, XX, 1918, p. 271; M. Grabmann, Des Ulrich Engelberti von Strassburg O. Pr. Abhandlung De Pulchor, Sitzungsb. Bayer. Akademie, Phil. hist. Kl., 1925; W. Seiferth, Dantes Kunstlehre, Archiv, f. Kulturgeschichte, XVII, XVIII, 1927,1928. 4. Căci pentru frumuseŃe sînt necesare trei lucruri, în primul rînd integritate sau perfecŃiune: căci lucrurile trunchiate sînt chiar prin aceasta urîte. Apoi o proporŃie nimerită sau concordanŃă. Şi în sfîrşit lumină: de aceea toate cîte au o culoare mai deschisă, se numesc frumoase. — Summa theologiae, pars l-a, q. XXXIX, art. 8. 5. Dion. Cart., Opera, l, Vita, p. XXXVI. 396 6. Dion. Cart., De vita, canonkomm, art. 20, Opera, XXXVII, p. 197; An discantus in divino obsequio sit commendabilis cf. Toma d'Aquino, Summa theologiae, lia Ilae q. 91 art. 2: Ultrum cantus sint assumendi ad laudem divinam, 7. Căci muzica este răsunetul cerului, glasul îngerilor, bucuria raiului, nădejdea văzduhului, unealta Bisericii, cîntul păsărelelor, desfătarea tuturor inimilor mîhnite şi îndurerate, izgonirea şi ferecarea diavolilor. — Molinet, I, p. 73; cf. 67. 8. Petri Alliaci De falsis prophetis, în Gerson, Opera, I, p. 538. 9. Caccia, vînătoare. 10. La Marche, II, p. 361. 11. Pălăvrăgeala femeilor. 12. De venustate etc, XXXIV, p. 242. 13. Froissart, ed. Luce, IV, p. 90, VIII, pp. 43, 58, XI, pp. 53, 129; ed. Kervyn, XI, pp. 340, 360, XIII, p. 150, XIV, pp. 157, 215. 14. Deschamps, I, p. 155; II, p. 211, II, nr. 307, p. 208; La Marche, I, p. 274. 15. Johenneken cu clopoŃeii (ol. v.). 16. Livre des trahisons, pp. 150,156; La Marche, II, pp. 12, 347; III, pp. 127, 89; Chastellain, IV, p. 44; Chron. scand., I, pp. 26,126. 17. Aur zornăitor. 18. Lefèvre de S. Remy, II, pp. 294, 296. 19. Couderc, „Les comptes d'un grand couturier parisien au XV-e siècle", Bulletin de la soc. de l'hist. de Paris, XXXVIII, 1911, p,125 ss. 20. Blason des couleurs, éd. Cocheris, pp. 113, 97, 87, 99, 60, 88,108, 83,110. 21. De ex.: Monstrelet, V, p. 2; Du Clercq, I, p. 348. 22. La Marche, II, p. 343; F.M. Graves. Deux inventaires de la maison d'Orléans, p. 281. 23. Chastellain, VIII, p. 223; La Marche, I, p. 276, II, pp. 11, 68, 345; Du Clercq, II, p. 197; Jean Germain, Liber de virtutibus, p. 11; Jouffroy, Oratio, p. 173. 24. D'Escouchy, I, p. 234. 25. V. mai sus pp. 170-l71. 26. Unul se îmbracă pentru ea în verde,/ Altul în albastru, altul în alb,/ Altul se îmbracă în roşu ca sîngele,/ Iar cel care o doreşte cel mai mult,/ De marea lui jale, se îmbracă în negru. —

246 Le miroir de mariage, XVII, vs. 1650; Deschamps, Oeuvres, IX, p. 57. 27. Va trebui să te îmbraci în verde,/ Este semnul îndrăgostiŃilor. Chansons françaises du quinzième siècle, ed. G. Paris, Soc. des anciens textes français, 1875, nr. XIX, p. 50; cf. Deschamps, nr. 415, III, p. 217, nr. 419, ib., p. 223, nr. 423, ib., p. 227, nr. 481, ib., p. 302, nr. 728, IV, p. 199; L'Amant rendu cordelier, h. 62, p. 23; Molinet, Faictz et Dictz, fol. 176. 28. Blason des couleurs, p. 110. Despre simbolismul culorilor în Italia, v. Bertoni, L 'Orlando furioso, p. 221 şi urm. 29. Îmbrăcîndu-te în albastru nu dovedeşti defel,/ Nici purtînd devize, că-Ńi iubeşti doamna,/ Ci slujind-o cu inima credincioasă cu dosăvîrşire/ Şi altceva nimic, şi păzind-o de jignire.../ ... în asta sălăşluieşte dragostea, nu în a purta albastru,/ Doar poate că unii fărădelegea/ Prefăcătoriei caută să şi-o ascundă sub o lespede/ Purtînd albastru... — Cent ballades d'amant et de dame, nr. 92, Christine de Pisan, Oeuvres poétiques, III, p. 299; cf. Deschamps, X, nr. 52; L'histoire et plaisante chronicqtte du petit Jehan de Saintré, éd. G. Hellény, Paris, 1890, p. 415. 30. Haină albastră. 31. Cel care m-a pricopsit cu haina albastră/ Şi a făcut să fiu arătat cu degetul, să fie ucis. — Le Pastoralei, vs. 2054, p. 636; cf. Les cent nouvelles nouvelles, II, p. 118: Craindroit très fort estre du rang des bleus vestuz, qu'on appelle communément noz amis. (Se vor terne foarte să nu fie din rîndul celor îmbrăcaŃi în albastru, numiŃi de obicei prietenii noştri.) 32. Barca albastră (ol. v.). 33. Din toate culorile, îmi place cea castanie,/ Pentru că îmi place m-am îmbrăcat în ea,/ Şi pe toate celelalte le-am dat uitării./ Vai ! dragostea mea nu e aici. 34. Pot să port foarte bine cenuşiu şi castaniu,/ Pentru că m-am săturat de cînd tot trag nădejde. — Chansons du XV-e siècle, nr. 5, p. 5, nr. 87, p. 85. 35. Şi fu ducele înştiinŃat că e împotriva lui. — La Marche, II, p. 207. 398 <titlu> Capitolul XX <titlu> Imaginea şi cuvîntul Ori de cîte ori s-a încercat să se facă o separare netă între Evul Mediu şi Renaştere, limita parcă tot fugea înapoi, în toiul Evului Mediu s-au observat forme si mişcări care păreau că poartă pecetea Renaşterii, iar noŃiunea de Renaştere, pentru a cuprinde şi aceste fenomene, a tot fost extinsă, pînă ce şi-a pierdut toată forŃa de expansiune <nota 1>. Dar şi afirmaŃia inversă este valabilă: cine cercetează spiritul Renaşterii în sine, fără nici o schemă preconcepută, găseşte în el mult mai mult material „medieval" decît părea că admite teoria. Ariosto, Rabelais, Marguerite de Navarre, Castiglione, precum şi întreaga artă plastică, sînt, ca formă si conŃinut, plini de elemente medievale. Şi totuşi nu putem renunŃa la antiteză: Evul Mediu şi Renaşterea au devenit pentru noi termeni în care simŃim esenŃa celor două epoci întrun mod net diferit, aşa cum deosebim un măr de o fragă, deşi deosebirea e aproape imposibil de definit. Totuşi, este necesar ca noŃiunii de Renaştere (care nu conŃine în sine, ca Evul Mediu, un hotar cronologic limitativ) să i se redea pe cît posibil semnificaŃia iniŃială. Este absolut condamnabil ca, luîndu-se după Fierens Gevaert <nota 2> şi alŃii, să-i punem pe Sluter şi pe Van Eyck în Renaştere. Au iz medieval. Şi chiar sînt medievali, după formă şi conŃinut. După conŃinut, pentru că în material, în gîndire şi în destinaŃie, arta lor n-a lepădat nimic din ce era vechi şi na adoptat nimic nou. După formă, pentru că tocmai realismul lor strict şi strădania lor de a transpune totul în imagine cît mai concret posibil constituie maturizarea completă a veritabilului spirit medieval. Aşa l-am văzut, de altfel, acŃionînd în gîndirea şi în reprezentarea

247 religioasă, în formele de gîndire ale vieŃii cotidiene şi pretutindeni. Acest realism minuŃios este o trăsătură pe care 399 Renaşterea, în deplina ei desfăşurare, adică în cinquecento-ul italian, o sacrifică, în timp ce quattrocento-ul o mai împărtăşeşte cu nordicii. În FranŃa şi în Ńările burgunde, arta plastică şi literatura secolului al XV-lea, oricîtă frumuseŃe ar conŃine, nu exprimă aproape deloc spiritul nou. Ele slujesc spiritul în declin; îşi au locul lor în sistemul bine închegat al gîndirii medievale. Cu greu îşi mai găsesc altă menire decît figurarea şi împodobirea completă a unor reprezentări îndelung cugetate. Gîndirea pare epuizată, spiritul aşteaptă o nouă fecundare. În perioadele în care creaŃia estetică se limitează la simpla definire şi exprimare a unui material de idei gata sedimentat şi prelucrat, meritul artei plastice este mai mare decît cel al literaturii. Adevărul acesta nu este valabil pentru contemporan. Pentru el, gîn-direa, chiar dacă nu mai înfloreşte, mai conŃine încă atîtea elemente impresionante şi importante, încît o iubeşte şi o admiră în forma împodobită în care o înveşmîntă literatura. Toate aceste poezii, pentru noi atît de dezesperant de monotone şi de superficiale, în care secolul al XV-lea îşi cîntă melodia, se bucură din partea contemporanilor de mult mai multe laude exuberante decît au închinat vreodată unei picturi. De profunda valoare sentimentală a artei plastice ei nu sînt conştienŃi încă, cel puŃin nu într-atît încît s-o poată exprima. Faptul că din imensa majoritate a acelei literaturi s-a evaporat pentru noi orice savoare şi splendoare, în timp ce arta ne mişcă mai adînc decît l-a putut mişca vreodată pe contemporan, se explică prin deosebirea fundamentală dintre efectul artei şi cel al cuvîntului. Ar fi, de altfel, prea comod şi totodată prea absurd, ca explicaŃia s-o căutăm în calitatea talentelor şi să credem că poeŃii, cu excepŃia lui Villon şi a lui Charles d'Orléans, au fost toŃi nişte visători convenŃionalişti, iar pictorii genii. Acelaşi mod de a crea forme duce, în arta plastică şi în literatură, la efecte foarte diferite. Pictorul, chiar dacă se mărgineşte la simpla redare în linie şi culoare a unei realităŃi exterioare, mai pune totuşi, întotdeauna, în afară de acea imitaŃie pur formală, ceva din ceea ce nu s-a exprimat şi nu se poate exprima. Dar dacă poetul nu are alt ideal decît să exprime în cuvinte o realitate vizibilă sau gata gîndită, atunci epuizează, ufacele cuvinte, toată comoara a ceea ce nu s-a exprimat. Se poate întîmpla ca ritmul şi sunetul să 400 introducă o frumuseŃe nouă, neexprimată. Dar dacă şi aceste elemente sînt slabe, atunci poezia nu-şi păstrează efectul decît atîta timp cît.gândirea însăşi îl captivează pe auditor. Contemporanul mai reacŃionează încă la cuvîntul poetului cu o sumedenie de asociaŃii vii, căci gîndirea este întreŃesută cu viaŃa lui şi şi-o închipuie nouă şi înfloritoare în haina frumoasă a cuvîntului nou-găsit. Dar dacă lucrul gîndit nu mai impresionează prin el însuşi, poezia nu-şi mai poate menŃine efectul decît prin forma ei. Forma este neasemuit de importantă şi poate fi chiar atît de nouă şi de înfloritoare, încît cerinŃa de conŃinut de idei să nu mai fie formulată, în literatura secolului al XV-lea începe să se întrevadă o nouă frumuseŃe a formei, dar în marea majoritate a cazurilor forma este încă cea veche, iar însuşirile prozodice şi sonore sînt slabe. Aşa încît, fără gînduri noi şi fără formă nouă, literatura rămîne o nesfîrşită vorbărie pe teme răsuflate. Pentru aceşti poeŃi nu mai există viitor. Vremea pictorului vine mai tîrziu. Căci el trăieşte din comoara lucrurilor exprimate, iar amploarea acelei comori determină cel mai profund şi cel mai durabil efect din toate artele.

Contemporanul. literatura este înainte de toate rînjetul lasciv al satirei erotice şi ororile monotone ale cronicii. a soŃiei sale. flori de stil din tinichea. se confruntă. istoriografia — acestea sînt manifestările de care se ocupă în primul rînd istoria literară. plimbarea de dimineaŃă în tînăra lună mai. iar cel al literaturii franco-burgunde precumpănitor profan. după ce această deosebire a fost recunoscută. citită şi admirată de cercurile care au dat marilor pictori comenzile. fantezie răsuflată. ci 401 acelea care derivă din aceleaşi surse şi viaŃă. din pricina unei greşeli de perspectivă.248 PriviŃi portretele lui Jan van Eyck. hainele roase ale romanului cavaleresc. Poezia erotică. Pictura este pentru noi înainte de toate seriozitatea profundă a tabloului de altar şi a portretului. în anumite cazuri şi detalii. În aparenŃă există aici un mare contrast. Cu excepŃia cîtorva poeŃi. ba chiar mult mai completă decît părea la început. sau dintre două prietene. Dacă alegem. misterul profund din Leal souvenir. romantism dulceag. Dar dacă. PriviŃi faŃa ascuŃită. în ciuda identităŃii de atitudine şi de spirit dintre arta şi literatura secolului al XV-lea. ca pe cea mai reprezentativă manifestare artistică. controversa dintre doamnă şi îndrăgostit. vlăstarele răsărite din Le Roman de la Rose. elementul profan a ocupat odinioară un loc mult mai amplu decît ne face să bănuim ceea ce sa păstrat. chipul aprig şi perfid al canonicului Van de Paele. PriviŃi resemnarea bolnăvicioasă a lui Arnolfini. foarte probabil că da. literatura este obositoare şi plictisitoare. Să considerăm încă o dată puternica disproporŃie dintre efectul pe care îl produc azi această artă şi această literatură a secolului al XV-lea. Dar lucrurile nu sînt aşa. al lui Baudouin de Lannoy. care face ca aproape orice comparaŃie să fie fără rost: materialul picturii este precumpănitor religios. tot n-ar fi putut egala în cuvinte taina revelată de el în portret. ne punem mereu întrebarea: aceştia sînt oare contemporanii lui Jan van Eyck ? Să fi admirat el toate acestea ? Da. cel puŃin cea aristocratică. le include în visul său de viaŃă pe toate la fel. Acesta este motivul cel mai puternic pentru care. satira. nu este de aşteptat o analogie. cum s-a arătat mai sus. Nu le preŃuieşte după perfecŃiunea lor estetică obiectivă. unde îi apare o doamnă simbolică. care vede cum se nasc operele de artă. Mereu aceleaşi teme formale: cel ce doarme în livadă. cea a burgheziei bogate şi grandomane. morală naivă. atenŃia noastră este de obicei atrasă prea puternic de genurile profane. capul de aristocrat. identitatea apare din nou. Este zugrăvirea de caractere cea mai profundă cu putinŃă: vizuală. opera fraŃilor Van Eyck şi a succesorilor lor. de mult îmbuteliată şi adesea desfundată şi trezită. Alegorii întinse la nesfîrşit. Literatur linie cu arta fraŃilor Van Eyck este literatura curtenească. Nu este mai ciudat decît să aflăm că Bach 402 s-a mulŃumit cu cei mai mic-burghezi poetaştri ai unei religii reumatice. Dezolantă superficialitate. în care nici o figură nu prezintă ceva nou sau caracteristic. în toate aflăm miracolul personalităŃii sondate pînă în străfunduri. sau cine ştie ce altă combinaŃie despre un punct din cazuistica dragostei. Pare că un secol întreg n-a făcut altceva decît să-şi picteze virtuŃile şi să-şi descrie păcatele. pentru a putea face o comparaŃie corectă ? Nu în primul rînd acelea care tratează aceleaşi subiecte. ci par numai. Chiar dacă Jan van Eyck ar fi fost şi cel mai mare poet al secolului său. şi al căror conŃinut nu este altceva decît înŃelepciunea morală veche de secole. scrisă în franceză. ci după plinătatea ecoului pe . Dar aici privirea noastră vede greşit în două direcŃii: în arta plastică. Ńeapăn. nuvela în ascensiune. morocănos. pe de o parte. de la Berlin. neexprimată în cuvinte. măruntă. Aceasta este. iar în literatură. ce producŃii ale literelor trebuie puse alături. expresia literară cu cea picturală.

vizibil şi bine cugetat.249 care îl trezesc prin sfinŃenia lor sau prin vioiciunea pasională a materiei lor. une grande église aux nombreux contreforts. Precizia penibilă cu care sînt tratate stofa veşmintelor. au milieu duquel. Mai întîi Madona cancelarului Rolin. entouré d'arbres. il va toujours plus loin. courent d'innombrables petits coups de pinceau qui sont autant de figures vivants. cum a descins apoi într-un birt — şi a tot răstălmăcit cuvintele prorocilor şi evangheliştilor. minuŃiozitatea exagerată impresionează chiar supărător: decoraŃia capitelurilor. fleur à fleur. un quai planté d'arbres. feuille à feuille. se repose un moment sur une ligne lointaine de montagnes neigeuses. marmura plăcilor de pardoseală şi a coloanelor. dans une île plus petite que l'ongle d'un doigt d'enfant. de la Luvru. abia atunci începe opera de artă să acŃioneze pur şi simplu ca artă. sur la gauche. „Et quand le jour tombe. où s'estompent de flottantes nuées <nota 5>. plăcerea de a migăli detaliile ajunge la deplina ei forŃă. prin stilul său. menŃionată mai sus ca una dintre cele mai esenŃiale ale spiritului Evului Mediu tîrziu: prelucrarea completă a tuturor particularităŃilor. vechiul vis de viaŃă a trecut. les richesses du parterre. la couronne de la Vierge. on est pris pour tout le temps que peut durer l'effort d'un attention soutenue. les chapiteaux des piliers. I-a descris plecarea şi întoarcerea. cu timpul. se dresse. în ceea ce priveşte arta plastică şi literatura. Acestea. „Şi astfel a părut mulŃimii nepricepute şi burtă-verzilor simandicoşi că e asemenea unui dumnezeu <nota 3>. minunea: în toate acestea. un château seigneurial aux nombreux clochetons. sans les alourdir. calificativul: „pedant". jertfa lui Cain şi Abel. contrar celor susŃinute de discipolul lui Michelangelo. pentru a umple cu ea toată durata postului. Descrierea ei fie-ne permis s-o împrumutăm din Durând Gréville <nota 4>. l'oeil stupéfait découvre." Caracteristica cizelării detaliilor dincolo de orice limită va fi demonstrată aici. într-un anumit detaliu. peuplé de promeneurs. năzuinŃa de a nu lăsa nedezvoltată nici o idee sau imagine care s-a impus. adică prin mijloacele sale de exprimare. il parcourt. ne-ar fi smuls. luciul geamurilor. părăsirea arcăi lui Noe şi păcatul lui Ham. la oricare altul decît la Van Eyck. il est attiré par un pont en dos-d'âne chargé de groupes qui se pressent et s'entrecroisent. entre la tête de l'enfant divin et l'épaule de la Vierge. ca să corespundă cu aceste flecăreli şi născociri. oarecum analitic. une minute avant que la voix des . prin construcŃia sa. cea mai minunată perspectivă pe care a pictat-o vreodată Van Eyck. „Si. franchit une à une les croupes de collines verdoyantes. il suit les méandres d'un fleuve sillonné de barques minuscules. prin armonia sa. pour se perdre ensuite dans l'infini d'un ciel à peine bleu. Erasmus povesteşte că a auzit odată la Paris un preot care a predicat patruzeci de zile despre parabola Fiului risipitor. unitatea şi armonia nu dispar. Literatura şi arta secolului al XV-lea împărtăşesc amîndoua acea însuşire generală. c'est fini. pot fi în fapt aceleaşi şi totuşi să facă impresia că valoarea lor artistică este complet diferită. de a concretiza totul precis. pe care în colŃ — cum am spune. iar sfinŃenia şi pasiunea au pierit ca mireasma unui trandafir. pe două picturi ale lui Jan van Eyck. attiré par la curiosité. dans une ville pleine de pignons et d'élégants clochers. Dar abia în afara sălii deschise. une orfèvrerie de rêve. une vaste place coupée en deux dans toute sa largeur par un escalier où vont. cum a prînzit odată într-un han şi a mîncat plăcintă de limbă. les groupes qui remplissent. Acolo se desfăşoară. cum a jucat apoi zaruri. văzută prin colonadă. on regarde. cartea de rugăciuni a cancelarului. Cînd. între paranteze — sînt înfăŃişate izgonirea din rai. care 403 adăposteşte personajele principale. fleuron à fleuron." Şi acum. cum a trecut apoi pe la o moară de apă. on a l'imprudence de l'approcher d'un peu trop près. viennent. figure à figure. on s'extasie devant la finesse du détail.

Solia îngerului nu e adusă în intimitatea camerei de locuit (scenă din care derivă toată pictura de interioare). nici aici unitatea de ton şi de atmosferă nu se pierde. comme la scène principale. Acolo. iar alături. „migălirea fără stavilă a detaliilor". roşie închis şi aurie mantia de brocart. care se pretează în mod deosebit pentru a analiza caracteristica detalierii pînă la ultima limită. ce creaŃie minunată trebuie să fi fost ! Face impresia că aici Van Eyck a vrut să demonstreze virtuozitatea maestrului pentru care nu există dificultate. cea mai hieratică şi totodată cea mai rafinată dintre operele lui. în afară de semnele zodiacului. migălite cu cea mai atentă grijă. în arhitectura bisericii. nici cu capul încins cu o diademă subŃire. voyez comme le chef-d'oeuvre se transfigure dans la douceur du crépuscule. ci într-o biserică. Lespezile pardoselii prezintă." <nota 6> O altă piesă. de asemenea. celei mai neînfrînate pasiuni pentru detaliu (sau poate trebuie spus: a satisfăcut cele mai împovărătoare comenzi ale unui evlavios nepriceput ?). ca acolo. întunericul tainic al bisericii înalte învăluie totul într-o atmosferă de'seriozitate şi mister. o atribuim în alt sens. Doar în panourile tavanului de lemn. întrece toate figurile de îngeri pictate vreodată de Van Eyck. Căci nu e nevoie decît de o singură privire. cele două figuri sînt lipsite de sensibilitatea duioasă a Btt-neivestiri de pe partea exterioară a AdoraŃiei Mielului Mistic. Cartea din faŃa Măriei. decoraŃia.. deşi indicată. perna de pe taburet sînt. Pictorul. între arce. Verde şi auriu veşmîntul. iar aripile împodobite cu pene de păun. dimensiunile au impus o limită. în care această 404 piesă constituia voleul din dreapta. Cînd această însuşire generală. Ca atitudine şi ca expresie a feŃei. acest pictor. căci despre cîntecul popular nu este vorba aici). sau dispar numaidecît din conştiinŃă şi nu au decît un efect coloristic sau perspectivic. aşa cum prescria codul formelor artei mai vechi. într-un vitraliu situat sus de tot. comme son ciel devient encore plus profond. Este cea mai primitivă. şi cu cel al lui Cristos pe globul pămîntesc şi cu doi serafimi. fără să ne obosească mai mult decît ne-ar obosi o privire aruncată spre furnicarul viu al realităŃii. Nu în sensul unui naturalism care detaliază pînă la fineŃea . în cadrul unui spaŃiu de nici o 405 jumătate de metru pătrat. aşa încît pătrundem în frumuseŃea şi particularitatea tuturor lucrurilor reprezentate. voioşia unei lumini exterioare intense atrăgea privirea dincolo de reprezentarea principală. păstrată într-o colecŃie americană.. ci cu un sceptru şi cu o coroană bogată. cu toată îngrămădirea de detalii migălite şi finisate. în» gerul o salută pe Măria cu o reverenŃă protocolară şi nu vine cu ramura de crin. îl mai vedem pe Moise salvat din apă şi primirea tablelor legii. Peretele din fund al bisericii este împodobit cu portretele lui Isaac şi Iacob în medalioane. a putut să-şi dea curs liber. dont les couleurs se sont évanouies. Tripticul întreg. din care sînt vizibile cinci. Prin incandescenta splendoare de culori şi prin scînteierea de perle. iar pe faŃă cu rîsul rigid al statuilor din Egina. Şi din nou se produce minunea: ca la Madona Cancelarului Rolin. nu se mai desluşeşte. a maestrului care poate şi îndrăzneşte orice. spre depărtări. aur şi nestemate. încît ochiul nu izbuteşte să perceapă detaliile anecdotice decît anevoie. totul explicat prin inscripŃii citeŃe. ca picturi murale. trei scene din viaŃa lui Samson şi una din cea a lui David. se plonge dans l'infini mystère de l'Harmonie et de l'Unité. aici. fără să ne încordăm mintea: multe amănunte nici nu sînt observate. detaliile au fost introduse cu o precizie anecdotică.250 gardiens ne vienne mettre fin à votre contemplation. Iată deci efectul „migălirii detaliilor" în pictură. este Bunavestire. o atribuim şi literaturii secolului al XV-lea (ceea ce înseamnă literaturii culte.

explicaŃia ar fi că raportul dintre elementul principal şi cele secundare. dacă poate. Migălirea fără stavilă a detaliilor este. este invers. în ceea ce priveşte elementul principal. Poetul nu înŃelege arta eliziunii. deci exprimarea adecvată a subiectului ? Să luăm altarul din Gând. nu descrise. Florile. ca şi opera pictată. n-are decît să găsească o idee nouă. spre peisaj. Există pentru aproape toate detaliile o normă de exprimare. spre laturi. nu există nici o deosebire între emoŃia noastră artistică produsă de sfînta reprezentare a adoraŃiei cuminecăturii. mai mult cantitativă decît calitativă. Descrierea naturii si a persoanelor mai lucrează încă tot cu mijloacele simple ale poeziei medievale: obiectele izolate. Sînt detalii care pentru autor au fost simple accesorii. sînt menŃionate. Dacă venim în faŃa Mielului cu o preŃuire religioasă primară. în veşminte. durerile şi bucuriile au formele lor de exprimare standardizate. figura îngerului şi cea a Maicii Domnului. sînt înşirate. în accesorii. privirea noastră fuge mereu de la Miel. elementul principal al operei. cît şi la imaginile pe care le evocă. în imaginaŃia literară. ConstrucŃia robustă şi rigidă a tabloului sfînt poartă bogăŃia detaliilor ca pe o comoară luminoasă. şi cea produsă de Dugheana cu peşte a lui Emanuel de Witte. cu o atenŃie extremă. poetul este liber. nu cunoaşte locul gol. de la care nu i se îngăduie nici o abatere. în fundal. spre fundal. Dar păstrează un cîmp nelimitat pentru desfăşurarea liberă a setei sale de creaŃie. poate să facă nestingherit şi nesilit ceea ce e de resortul pictorului şi anume: să picteze. substantivul domină adjectivul. din muzeul Boymans. în pictură. cum poartă o femeie flori pe rochie. este tocmai invers celui din pictură. şi ele. un şablon. întregul cadru al operei poetice este la fel de plin de detalii. Privirea e atrasă şi mai departe. cel puŃin în tabloul Buneivestiri. să redea ceea ce vede şi cum vede. reprezentarea centrală. misterul vieŃii de toate zilele. Această afirmaŃie se referă atît la ideile pe care le exprimă. în elementul principal. Ce puŃin atrag atenŃia figurile mari: a lui Dumnezeu. i s-a impus o convenŃie strictă: fiecare tablou bisericesc are codul său iconografic. a Sfintei Măria şi a Sfîntului loan Botezătorul ! în panoul principal. plăcerea de a gusta natura. Cum se face însă că aici efectul supraîncărcării este cu mult mai puŃin armonic ? Pînă la un anumit nivel. În poezia secolului al XV-lea însă. 406 Ceea ce admirăm în primul rînd în pictura secolului al XV-lea este oare adînca evlavie. Epoca nu cunoaşte o asemenea literatură. numai însuşirile principale ale acelor obiecte. Cu toate că. de obicei foarte simple. deci elementul de exprimare a evlaviei. reprezentarea subiectului sacru. diferenŃa dintre elementul principal (adică: exprimarea adecvată a subiectului) şi accesorii este mică: totul e esenŃial. în lumina lui liniştită. într-un anumit sens. spre cor-tegiile de adoratori. în poezie. ne creează o încîntare profundă şi serioasă. neîmpiedicat de nici o convenŃie. Ideile. e lipsit de organul necesar pentru a simŃi efectul lucrului trecut sub tăcere. spre portretele donatorilor.251 unei pînze de păianjen şi care se complace în descrierea amănunŃită a exteriorului lucrurilor. chiar şi acolo ne farmecă mai mult căzănelul de aramă şi perspectiva înspre strada însorită. raportul. ea constă mai mult din înşiruirea unui număr foarte mare de obiecte decît din analiza însuşirilor obiectelor luate izolat. dar care aici fac să înflorească. care contribuie la starea de spirit a poetului. de pildă culorile şi sunetul. în timp ce tocmai detaliul. sînt constatate. Dar tocmai în detaliu pictorul este absolut liber. spre margine: spre Adam şi Eva. emoŃia directă produsă de minunea tuturor lucrurilor şi de concretizarea ei în imagine. într-un singur detaliu putem descoperi cea mai desăvîrşită armonie a operei. 407 . pe care le trezeşte subiectul. pe care nu-l sacrifică nimeni cu plăcere. fundalul sînt dominate în mare măsură de convenŃie.

pentru că îi lipseşte limitarea salutară. stă mărturie istorioara relatată mai sus <nota 7>. . începutul poeziei sale Le livre des quatre dames.. şi tocmai datorită acestei libertăŃi trebuie să fie. ai căror curtezani au luptat la Azincourt. Acest peisaj poate fi comparat cu bine cunoscutul peisaj al altarului de la Gând: minunata pajişte înflorată. pentru a crea ceva bun. tant qu'il y soit. Le temps n'estoit mie nueux. Alain Charrier a trecut în vremea lui drept unul dintre cei mai mari poeŃi. înşiruirea continuă. după o mai îndeaproape descriere a cîntecului păsărilor. dacă poetul ar fi ştiut să se limiteze.. o convorbire între patru femei nobile. Au premier jour qu'amours ralie Les cueurs en la saison jolie. Ce me semble. Et le beau soleil cler luisoit <nota 10>. dar nu să le înnoiască. întrucît acest lucru nu este posibil. Despre cinstirea de care s-a bucurat. Nul n'y peult vieillir ne mourir. îl putem plasa alături de unul dintre cei mai mari pictori. Et puis l'un l'autre surmontoient A l'estrivée à qui mieulx mieulx. Ung doulx matin aux champs issy. ar trebui de fapt să urmărim una de la un cap la altul (şi sînt atît de lungi !). pentru a-şi risipi stăruitoarea melancolie. Et en chantant en l'air montoient. peisajul. aria poetului este totdeauna nelimitată. un exemplu de cea mai nestăvilită migălire. proporŃional. Là sembloit amour seignourir. Chiar şi pictorii mediocri rămîn o delectare pentru posteritate. Aşadar. Pour oublier melencolie. De bleu estoient vestuz les cieux. aşa cum e regula. este comparat cu Petrarca. <nota 9> Totul este pur convenŃional şi nici o frumuseŃe de ritm sau de sunet nu înalŃă lucrarea peste nivelul mediocrităŃii plate. cu turlele bisericilor după crestele umbroase ale dealurilor. Des erbes ung flair doulx issoit. Există într-adevăr un farmec în acest foarte simplist poem al naturii. dar poetul mediocru se scufundă în uitare. ca fundal <nota 8>. cu vegetaŃia ei minuŃios executată. Tout autour oiseaulx voletoient. fie de ajuns cîteva mostre.252 pe care poetul poate să le mai lustruiască şi să le mai coloreze un pic. care i s-a impus pictorului prin suprafaŃa de umplut. Pentru a demonstra efectul „migălirii fără stavilă" într-o operă poetica din secolul al XV-lea. Şi lustruieşte şi colorează aşa la nesfîrşit. Clément Marot îl mai numără încă printre cei dintîi. 408 Qu'il n'est cueur qui n'en fust joyeulx. Simpla menŃionare a splendorilor timpului şi locului ar fi făcut aici un excelent efect. Urmează descrierea dimineŃii de primăvară. prezintă. El e liber de îngrădirea mijloacelor materiale. Et pour faire chiere plus lie. Et lièvres et connins courir Du printemps tout s'esjouyssoit. în trap mărunt. admitînd vederile epocii lui. Et si très-doulcement chantoient. dar e lipsit de orice formă puternică. un spirit superior pictorului. urmează: Les arbres regarday flourir. Poetul se duce acolo într-o dimineaŃă de primăvară.

ca nişte perdele verzi. Qui de beau miel paveillons Firent aux arbres par mesure. Aşadar. toutesfois mettant par escript en langaige franchois" <nota 13>. datorită specificului artei sale. „François de naissance" <nota 12>. adică efectul exprimării cu mijloace diferite a aceleiaşi inspiraŃii ? Pictorul. Proza se află. înrudirea adîncă dintre literatură şi artă. a exteriorului lucrurilor. et mouches aux aguillons. Hz avoient pris leur pasture. dar aceasta duce în pictură şi în proză la un realism direct. pentru că satisfacŃia se afla în întregime în domeniul vizual. în el înoată peşti. Apres ce que des grisillons. jaunes. anume: Georges Chastellain. où nature Sema les fleurs sur la verdure. poate. Blanches. din acest punct de vedere. Qui les pays amoitissoit. Totala lipsă de idei a tablourilor sau poeziilor alegorice putea fi suportată. Care este efectul migălirii fără stavilă a detaliilor peisajului în poezie. decît poezia.253 Que l'air sery adoulcissoit. Dont l'eaue n'estoit pas salée. Trăsătura de bază a spiritului Evului Mediu tirziu este caracterul său pur vizual. Şi din nou urmează. în mod mai sugestiv decît poezia. porumbei. El însuşi pune în lumină. o pădurice îşi întinde ramurile. bîtlani. Des mouschettes et papillons. Proza dovedeşte adesea că ştie să redea cu precizie. La Marche îl numeşte „natif Flameng. mai aproape de pictură decît poezia. 409 Un pîrîiaş susură peste bolovani. peste mal. limpede ca cleştarul. media proporŃională dintre pictură şi poezie. înclinarea de a reda direct ceea ce se vede în exterior s-a putut manifesta mai puternic şi mai complet prin mijloacele picturale decît prin cele literare. fazani. De l'autre part fut la closture D'ung pré gracieux. pe care poezia nu-l cunoaşte şi nici nu are cu ce să-l înlocuiască. Oamenii gîndesc în reprezentări vizuale. ce sembloit paincture. rouges et perses. Là buvoient les oysillons. Şi. Aussi blancs que se neige pure Les couvroit. Ung petit ruisselet passoit. Era flamand. în operele unui singur scriitor ne frapează aceeaşi viziune. Toate trei au comună migălirea nestăvilită a detaliilor. şi o redă cu mijloace mai libere. tot aşa. esmerillons Vy. în timp ce poetul se pierde într-o superficialitate informă şi în enumerarea unor motive convenŃionale. Cu toate că-şi spune „léal François". Tot ce vor să exprime este aşternut într-p imagine vizibilă. o realitate văzută. în comparaŃie cu pictura. mai bine. pe care a posedat-o Van Eyck. aoutours. din Ńinutul Aalst. s-a putut manifesta mai puternic prin mijloacele prozei. este silit să reproducă fidel natura. în multe privinŃe. o enumerare de păsări: aici îşi au cuibul raŃe. D'arbres flouriz fut la ceinture. cu o . decît prin cele ale poeziei. Tant y eut de couleurs diverses <nota 11>. Acesta se află în strînsă legătură cu atrofierea gîn-dirii. se pare că limba lui maternă a fost totuşi olandeza populară. proza scoate în evidenŃă. E mai puŃin legată de anumite motive. Et en bruiant par la valee. Aşa încît proza din secolul al XVlea este. Lasniers.

vorbeşte 410 despre „sa brute langue" <nota 14>. » Adont dist le conte: « Monseigneur. qui estoit le jour Saint-An-thoine <nota 19>. » — « Hahan! Ce dist le conte (car . în coturni. bloisant de langue. în povestirea lui apare. et monseigneur. un contemporan îl numeşte pe drept cu-vînt „cette grosse cloche si haut sonnant" <nota 16>. care captivează în mod deosebit spiritul lui flamand. Reprezentarea se petrece la suprafaŃă. toate împrejurările exterioare ale evenimentului sînt redate cu o desăvîrşită precizie. care îl face să fie. Ńine la el loc de gîndire. Între Chastellain şi Jan van Eyck este o înrudire incontestabilă. ne vous chauliez des ordonnances. Portretul făcut de el lui Filip cel Bun are aproape caracterul direct al unui Van Eyck <nota 17>. chiar în ipostaza lui minoră. în roşu închis şi auriu şi pietrele scînteietoare. » — « Déa. care în inima lui este nuvelist. elefantic. ne amintesc de scriitorii belgieni din zilele noastre. „Les duc donques par un lundy. la îngerii care cîntă în tabloul de altar de la Gând. moneda îndelung circulată a convingerilor religioase. Dar în timp ce în pictură elementul retoric ocupă un loc subordonat. et que son fils aussi fist par son conseil et plaisir. Stilul lui pompos are un anumit caracter greoi. pentru cititorii francezi. c'est à moy à croistre et à diminuer. ObservaŃia sa ascuŃită şi realismul său viu se îneacă adesea în torentul frazelor prea frumos îmbrăcate şi al fastului sforăitor al cuvintelor. De îndată însă ce Chastellain descrie un eveniment. Carol. cu toată diferenŃa de nivel. Van Eyck în ipostaza sa cea mai rea seamănă cu Chastellain în ipostaza sa cea mai bună şi e mare lucru să-l egalezi pe Van Eyck. care nu vedea cu ochi buni această favoare. je vueil que vous y mettez ces et que le sire de Sempy ob-tiengne le lieu vacant. aflat la el în mare favoare. homme de palus bestiaux. oricît ar fi el de solemn. care. decoraŃia oarecum inutilă a pupitrului de muzică — toate acestea reprezintă în pictură grandilocvenŃa pompoasă a stilului literar de la curtea burgundă. Dar firii sale flamande îi datorează poate şi viziunea precisă şi coloritul suculent. Era vorba de o slujbă la curtea tînărului conte de Charolais. Cu farmecul unui cronicar. Dar concretizarea este precisă şi vie. s'il vous plaist. aiant bien désir que sa maison demorast paisible et sans discention entre ses serviteurs. Va fi necesar să cităm unele pasaje relativ ample <nota 18>. ceea ce face ca povestirea să devină extrem de impresionantă. Acestui caracter naŃional îi datorează el mersul prea greoi. après sa messe. je vous prie que ceste-là je la puisse garder. Nicăieri nu apare atît de bine percepŃia lui puternic vizuală a lu411 crurilor. je vueil que le sire de Sempy y soit mis. Bătrînul duce voia. il appela son fils à venir vers luy et luy dist doucement: « Charles. a dat o relatare deosebit de amănunŃită a unui conflict izbucnit între duce şi fiul său Carol la începutul anului 1457.254 umilă satisfacŃie. s-a opus. împotriva unei făgăduieli anterioare. în proza lui Chastellain ocupă locul principal. vous m'avez baillié une fois vostre ordonnance en laquelle le sire de Sempy n'est point. al prozei sale împopoŃonate. gras de bouche et de palat et tout enfangié d'autres povretés corporelles à la nature de la terre" <nota 15>. ygnorant. mai mult sau mai puŃin dificil de gustat. însuşirile sale flamande. de l'estrif qui est entre les sires de Sempy et de Hémeries pour le lieu de cham-brelen. ce dit le duc lors. în repetate rînduri. Veşmintele grele. après que jà avoit dit une grant part de ses heures et que la capelle estoit vuide de gens. să acorde acel post unuia dintre Croy. îşi spune „homme flandrin. rusticitatea sa grosolană. morale şi cavalereşti. Ca gîndire nu e mai bogat decît contemporanii săi. o vigoare plastică directă. grimasa prea expresivă. acea solemnă grandilocvenŃă. Mă gîndesc. de pildă.

iar ducesa. dintr-un scurt schimb de cuvinte. încît aceasta vrea să fugă de mînia soŃului ei. Obosit şi flămînd.. je me tiens à ce que vous m'avez ordonné. lui tira à coeur. Spre seară. vî