Lect ¸ii de Astronomie

Cuprins
Cuprins i
1 Astronomia sferic˘a 3
1.1 Sfera cereasc˘a: Rotat ¸ia, punctele, planele ¸si
liniile ei fundamentale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.1 Sfera cereasc˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.2 Pozit ¸ia reciproc˘a a cercurilor ¸si punctelor sferei cere¸sti . . . . 5
1.2 Coordonate cere¸sti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.1 Sistemul de coordonate orizontale . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.2 Sistemul de coordonate orare (semilocale) . . . . . . . . . . . 6
1.2.3 Coordonatele ecuatoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Relat ¸iile dintre coordonatele geografice ¸si cele cere¸sti ˆın cazul
trecerilor la meridianul ceresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.4 Mi¸scarea Soarelui pe ecliptic˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.5 Sistemul de coordonate ecliptice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.6 Coordonate galactice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.7 Transformarea coordonatelor cere¸sti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2 Problema celor dou˘a corpuri 15
2.1 Legile mi¸sc˘ arii ale lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2 Legea atract ¸iei universale a lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.3 Problema celor n corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.4 Problema celor dou˘a corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
i
ii CUPRINS
2.5 Teorema lui Newton privind atract ¸ia unei sfere omogene . . . . . . . 22
2.6 Solut ¸ia analitic˘a a problemei celor dou˘a corpuri . . . . . . . . . . . . 25
3 Legile lui Kepler 33
3.1 Prima lege a lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.2 A doua lege a lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
3.3 A treia lege a lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
3.4 Determinarea masei planetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4 Metode de calcul ˆın astrodinamic˘a 41
4.1 Vectorii de pozit ¸ie ¸si vitez˘a ˆın integralele mi¸sc˘arii . . . . . . . . . . . 41
4.2 Vectorii de pozit ¸ie ¸si vitez˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.3 Vectorii de pozit ¸ie ¸si vitez˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.4 Elemente orbitale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
4.5 Alte sisteme de elemente orbitale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.5.1 Elementele lui Delaunay . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.5.2 Elementele lui Poincar´e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
5 Funct ¸iile astrodinamice fundamentale 55
5.1 Determinarea funct ¸iilor f ¸si g . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
5.2 Funct ¸iile f ¸si g - ˆın funct ¸ie de anomalia adev˘arat˘ a . . . . . . . . . . . 60
5.3 Funct ¸iile f ¸si g ˆın funct ¸ie de anomalia excentric˘ a . . . . . . . . . . . . 63
5.4 Funct ¸iile f ¸si g - ˆın funct ¸ie de variabilele universale . . . . . . . . . . 68
5.5 Funct ¸iile f ¸si g ˆın funct ¸ie de timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
6 P˘amˆantul − corp ceresc 79
6.1 Cele trei latitudini geografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
6.2 Variat ¸ia fort ¸ei de gravitat ¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.3 M˘asurarea masei ¸si densit˘at ¸ii medii a
P˘amˆ antului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.4 Structura P˘amˆ antului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
CUPRINS iii
6.5 Mi¸sc˘ arile P˘amˆantului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
7 Fenomene care modific˘a pozit ¸ia a¸strilor pe cer 89
7.1 Refract ¸ia astronomic˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
7.2 Aberat ¸ia luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
7.2.1 Fenomenul aberat ¸iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
7.2.2 Aberat ¸ia Soarelui, planetelor ¸si a cometelor . . . . . . . . . . . 92
7.3 Paralaxe diurne ¸si anuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
7.3.1 Paralaxa diurn˘a ¸si determinarea distant ¸elor ˆın sistemul solar . 93
7.3.2 Paralaxa anual˘ a ¸si determinarea distant ¸elor stelare . . . . . . 95
7.3.3 Paralaxa secular˘a a stelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
7.4 Precesia ¸si nutat ¸ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
7.5 Mi¸sc˘arile proprii ale stelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
7.6 Problemele astronomiei fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
8 Timpul ¸si m˘asurarea lui 103
8.1 Considerat ¸ii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
8.2 Timpul astrodinamic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
8.2.1 Timpul terestru: timpul sideral ¸si timpul solar . . . . . . . . . 104
8.2.2 Diverse sisteme de m˘asur˘a a timpului . . . . . . . . . . . . . . 108
8.2.3 Timpul efemeridelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
8.3 Timpul fizic: timpul atomic internat ¸ional . . . . . . . . . . . . . . . . 112
8.4 Unit˘at ¸ile fundamentale de timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
8.5 Calendarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
9 Teoria perturbat ¸iilor 119
9.1 Teoria perturbat ¸iilor. Preliminarii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
9.1.1 Exemplu - Oscilatorul Armonic . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
9.2 Metoda lui Poisson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
9.2.1 Exemplu - Oscilatorul Armonic . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
9.3 Variat ¸ia parametrilor Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
CUPRINS 1
9.3.1 Exemplu - Oscilatorul Armonic . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
9.4 Integralele de mi¸scare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
9.5 Interpretarea lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
9.6 Problema perturbat˘a a celor dou˘a corpuri . . . . . . . . . . . . . . . 130
9.6.1 Energia ¸si semi-axa mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
9.6.2 Momentul cinetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
9.6.3
ˆ
Inclinat ¸ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
9.6.4 Unghiul nodal Ω . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
9.6.5 Vectorul lui Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
Bibliografie 139
2 CUPRINS
Capitolul 1
Astronomia sferic˘a
1.1 Sfera cereasc˘a: Rotat ¸ia, punctele, planele ¸si
liniile ei fundamentale.
1.1.1 Sfera cereasc˘a
Se nume¸ste sfer˘a cereasc˘a o sfer˘a imaginar˘a, cu raza arbitrar˘a, avˆ and centrul
ˆıntr-un punct arbitrar al spat ¸iului, pe a c˘arei suprafat ¸˘a se trec pozit ¸iile a¸strilor a¸sa
cum se v˘ad ei pe cer, la un moment dat, din punctul considerat al spat ¸iului.
Este comod s˘a consider˘am drept centru al sferei cere¸sti ochiul observatorului
(O).
ˆ
In acest caz, fiec˘arei drepte care porne¸ste de la ochi spre astrul de pe cer ˆıi
corespunde un anumit punct (σ: proiect ¸ia acestui astru pe sfera cereasc˘a). Pozit ¸ia
aparent˘a relativ˘a a a¸strilor o determin˘am cu ajutorul arcelor de cerc mare de pe
sfera cereasc˘a dintre proiect ¸iile a¸strilor sau cu ajutorul unghiurilor dintre direct ¸iile
a¸strilor. Rotat ¸ia sferei cere¸sti, conform definit ¸iei, este analoag˘a cu rotat ¸ia diurn˘a a
cerului.
Privind Figura 1.1 identific˘am:
PP

→ se nume¸ste axa lumii ¸si este diametrul ce une¸ste cei doi poli (P →
Polul Nord, P

→ Polul Sud). Axa de rotat ¸ie a sferei cere¸sti (topocentrice) este
paralel˘a cu axa de rotat ¸ie a P˘amantului ( ˆın cazul sferei cere¸sti geocentrice cele
dou˘a axe coincid).
ZZ

→se nume¸ste verticala locului ¸si reprezint˘ a direct ¸ia firului cu plumb ˆıntr-
un loc dat (Z → zenit, Z

→ nadir).
Planul dus prin centrul sferei cere¸sti perpendicular pe verticala locului este
planul orizontal. El taie sfera cereasc˘a dup˘a un cerc mare numit orizont matematic
3
4 CAPITOLUL 1. ASTRONOMIA SFERIC
˘
A
Parallel
ceresc
P
Z
Q
Z
P
Q
Meridian
Ceresc
Ecuator
ceresc
Orizont
matematic
N
E
O
s
s
s
V
Figura 1.1: Sfera cereasc˘a
sau orizontul ”adev˘arat” (NESV ).
Planul dus prin centrul sferei cere¸sti perpendicular pe axa lumii se nume¸ste
planul ecuatorului ceresc. El taie sfera cereasc˘a dup˘a un cerc mare numit ecuatorul
ceresc (QV Q

E), care ˆımparte sfera cereasc˘a ˆın dou˘a emisfere: emisfera boreal˘a
(nordic˘a) ¸si emisfera austral˘a (sudic˘a).
Orizontul matematic ¸si ecuatorul ceresc (topocentric) se intersecteaz˘a ˆın dou˘a
puncte care sunt punctele cardinale E (est) ¸si V (vest).
Cele dou˘a drepte, axa lumii ¸si verticala locului, determin˘a un plan numit
planul meridian al locului. El taie sfera cereasc˘a dup˘a un cerc mare numit meridian
ceresc (PZQSP

Z

Q

N), iar planul orizontului dup˘a o linie numit˘ a meridiana locului
(NS). Meridiana locului taie orizontul ˆın dou˘a puncte: cel mai apropiat de Polul
Nord este punctul nord (N) iar diametral opusul lui este punctul sud (S). Pe orizont,
la mijloc ˆıntre cele dou˘a puncte - ˆın dreapta observatorului ˆıntors cu fat ¸a spre Polul
Nord - este punctul est (E) ¸si diametral opus lui punctul vest (V ). Deci meridianul
serve¸ste pentru orientarea ˆıntr-un punct dat de pe P˘amˆ ant.
Orice plan dus prin verticala locului se nume¸ste plan vertical ¸si taie sfera
cereasc˘a dup˘a un cerc mare numit vertical. Planul vertical perpendicular pe planul
meridian al locului determin˘a primul vertical.
ˆ
In mi¸scarea diurn˘a, fiecare stea (σ) descrie cˆate un cerc mic, paralel cu ecua-
torul ceresc, numit paralel ceresc. Paralelul ceresc are cu meridianul ceresc dou˘a
puncte comune numite culminat ¸ii.
ˆ
In culminat ¸ia superioar˘a (σ

) steaua atinge
ˆın˘ alt ¸imea cea mai mare deasupra orizontului, iar ˆın culminat ¸ia inferioar˘a (σ

) steaua
atinge ˆın˘alt ¸imea cea mai mic˘a deasupra orizontului. Stelele la care vedem ambele
culminat ¸ii au ˆıntreg paralelul ceresc deasupra orizontului - acestea sunt stele cir-
cumpolare; alte stele r˘asar, culmineaz˘a ¸si apun - stelele cu r˘as˘arit ¸si apus.
1.2. COORDONATE CERES¸TI 5
1.1.2 Pozit ¸ia reciproc˘a a cercurilor ¸si punctelor sferei cere¸sti
Pozit ¸ia reciproc˘a a cercurilor ¸si punctelor sferei cere¸sti, care au fost definite
mai sus, depinde de direct ¸ia verticalei locului, adic˘a de pozit ¸ia observatorului pe
suprafat ¸a P˘amˆ antului (orientarea axei lumii fiind aceea¸si pentru toate punctele
suprafet ¸ei terestre).
Aceast˘a dependent ¸˘a se traduce prin urm˘atoarea relat ¸ie fundamental˘a a lati-
tudinii astronomice:”
ˆ
In˘alt ¸imea Polului Ceresc deasupra orizontului unui loc de pe
suprafat ¸a P˘amˆ antului este egal˘a cu latitudinea astronomic˘a a acestui loc”.
ˆ
In cazul P˘amˆ antului sferic, latitudinea astronomic˘a este aceea¸si cu latitudinea
geografic˘a - una din coordonatele geografice care determin˘a pozit ¸ia unui punct pe
suprafat ¸a P˘amˆ antului (Figura 1.2).
j
G
G
O
O
L
p
q
p
q
Parallel
geografic
Meridian
Geografic
Ecuator
terestru
Figura 1.2: Coordonate geografice
Latitudinea geografic˘a (ϕ) a unui loc este unghiul format de planul ecuatorului
terestru (qq

) cu verticala locului (TO).
A doua coordonat˘a pentru determinarea locului observatorului este unghiul
format de meridianul init ¸ial ( meridianul Greenwich) cu meridianul locului, unghi
numit longitudine geografic˘a (L). Ea este vestic˘a sau estic˘a, dup˘a cum se m˘asoar˘ a
spre vest, respectiv spre est, de la meridianul init ¸ial; printr-o convent ¸ie, longitudinea
estic˘a se consider˘a pozitiv˘a, iar cea vestic˘ a negativ˘a.
1.2 Coordonate cere¸sti
1.2.1 Sistemul de coordonate orizontale
Pentru fiecare sistem de coordonate consider˘am un plan, numit fundamental,
care taie sfera cereasc˘a dup˘a un cerc mare (fundamental), ¸si o ax˘a fundamental˘ a
perpendicular˘a pe planul fundamental ˆın centrul sferei cere¸sti.
6 CAPITOLUL 1. ASTRONOMIA SFERIC
˘
A
ˆ
In sistemul de coordonate orizontale (locale sau zenitale), planul fundamental
este planul orizontului matematic (NESV ), iar axa fundamental˘ a este verticala
locului (OZ). Coordonatele orizontale ale unui astru σ sunt (Figura 1.3):
s
Z
P
O
E
V
N S
Z
A
h
s
Figura 1.3: Sistemul de coordonate orizontale
- ˆın˘alt ¸imea deasupra orizontului (h): unghiul format de direct ¸ia spre astru cu
planul orizontului; se m˘asoar˘a cu arcul cercului vertical al astrului, de la orizont
spre astru. Adesea, ˆın locul ˆın˘alt ¸imii se utilizeaz˘a complementul ei, z = 90
0
− h,
numit distant ¸˘a zenital˘a: unghiul format de verticala locului cu raza vizual˘a spre
astru. Cercul mic al sferei cere¸sti ce trece prin astrul σ ¸si al c˘arui plan este paralel
cu planul orizontului matematic se nume¸ste almuncantaratul astrului.
- azimutul (A): unghiul diedru format de planul meridianului ceresc cu planul
vertical al astrului. Se m˘asoar˘a cu arcul orizontului matematic cuprins ˆıntre punc-
tul sud (S) ¸si punctul de intersectie (σ

) a cercului vertical al astrului cu orizontul
matematic (0
0
−360
0
). Azimutul socotit de la punctul S se nume¸ste azimut astro-
nomic, iar cel care se m˘asoar˘ a de la punctul N ˆın acela¸si sens retrograd se nume¸ste
azimut geodezic.
Coordonatele orizontale se determin˘a cu ajutorul teodolitului sau instrumen-
tului universal.
1.2.2 Sistemul de coordonate orare (semilocale)
Planul fundamental ˆın acest sistem este planul ecuatorului ceresc (QV Q

E),
iar axa fundamental˘a este axa lumii (PP

). Planul definit de axa lumii ¸si astru
se nume¸ste planul orar al astrului; el taie sfera cereasc˘a dup˘a un cerc mare numit
cercul orar al astrului (sau cercul de declinat ¸ie).
Coordonatele orare ale unui astru σ sunt (Figura 1.4):
- declinatia (δ): unghiul format de raza corespunz˘atoare astrului cu planul
ecuatorului ceresc; se m˘asoar˘ a prin arcul de cerc orar de la ecuatorul ceresc la astru
1.2. COORDONATE CERES¸TI 7
P
P
Q Q
z
O
V
g
a
E
H
d
s
s
Figura 1.4: Coordonate orare ¸si ecuatoriale
( 0
0
− ±90
0
). Uneori, ˆın locul declinat ¸iei se folose¸ste distant ¸a polar˘a a astrului σ,
notat˘a cu p =

Pσ ¸si legat˘a de δ prin relat ¸ia p+δ = 90
0
; distant ¸a polar˘a se socote¸ste
de la Polul Nord ceresc (0
0
−180
0
).
- unghiul orar (H): unghiul format de meridianul ceresc al locului cu cercul
orar al astrului; se m˘asoar˘ a prin arcul de ecuator ceresc de la meridianul ceresc al
locului pˆan˘a la cercul orar al astrului (0
0
−360
0
).
Coordonatele orare se m˘asoar˘ a cu ajutorul instrumentelor avˆ and montur˘a ecu-
atorial˘ a (ecuatorialul ).
1.2.3 Coordonatele ecuatoriale
Coordonatele ecuatoriale au acela¸si plan fundamental ¸si au aceea¸si ax˘a fun-
damental˘a ca ¸si cele orare. Declinat ¸ia astrului (δ), fiind constant˘a se p˘astreaz˘ a,
unghiul orar se ˆınlocuie¸ste ˆıns˘ a prin ascensia dreapt˘a (α) a stelei.
Se nume¸ste ascensia dreapt˘a (α) a unui astru unghiul format de planul orar al
punctului vernal (γ) cu planul orar al astrului ¸si se m˘asoar˘ a ˆın sens direct (0
0
−360
0
sau 0
h
− 24
h
), prin arcul de ecuator ceresc, de la punctul vernal (γ) la cercul orar

).
Punctul vernal (γ) este punctul ˆın care drumul anual aparent al Soarelui taie
ecuatorul ceresc, cˆand trece din emisfera austral˘a ˆın cea boreal˘a. Fiind un punct al
sferei cere¸sti, punctul vernal particip˘a la mi¸scarea diurn˘a ˆımpreun˘ a cu astrul, deci
ascensia dreapt˘a e constant˘ a. Se admite aici c˘a punctul vernal are o pozit ¸ie fix˘a pe
sfera cereasc˘a.
Unghiul orar al punctului vernal se nume¸ste timp sideral ¸si se noteaz˘a cu θ.
Din Figura 1.4 rezult˘a:
θ = α + H (1.2.1)
Formula (1.2.1) realizeaz˘a leg˘atura ˆıntre sistemele de coordonate (1.2.2) ¸si (1.2.3).
8 CAPITOLUL 1. ASTRONOMIA SFERIC
˘
A
ˆ
In meridianul ceresc, unghiul orar al astrului este 0, deci:
θ = α (1.2.2)
Relat ¸ia (1.2.2) se utilizeaz˘a pentru:
- determinarea timpului sideral, cˆand ascensia astrului ce trece prin planul
meridianului ceresc se cunoa¸ste;
- determinarea ascensiilor drepte ale astrilor, cˆand timpul sideral se cunoa¸ste.
Coordonatele ecuatoriale α ¸si δ sunt utilizate la ˆıntocmirea cataloagelor ¸si
h˘art ¸ilor stelare.
1.3 Relat ¸iile dintre coordonatele geografice ¸si cele
cere¸sti ˆın cazul trecerilor la meridianul ceresc
ˆ
In cazul trecerii astrului la meridianul ceresc, pe lˆang˘ a relat ¸ia:
ϕ = h
P
, (1.3.1)
exist˘a ¸si alte relat ¸ii simple ˆıntre ϕ, h
m
(sau z
m
) ¸si δ.
Fie σ
1
un astru ˆın meridianul ceresc al locului, ˆın culminat ¸ia superioar˘a, la sud
de zenit (Figura 1.5).
Z
N
P
Z
Q
Q
S
P
d
d
d
d d
3
2 1
N
=
9
0
-
j
r =j
z =90-j
z
=
j
p
p
Q
Zm
O
O
Figura 1.5: Proiect ¸ia sferei cere¸sti pe planul meridianului ceresc
Se vede imediat c˘a:
ϕ = δ + z
m
, (1.3.2)
unde ϕ - latitudinea locului, δ - declinat ¸ia astrului, iar z
m
- distant ¸a zenital˘a
m˘asurat˘ a ˆın momentul trecerii astrului la meridianul ceresc al locului. Dac˘a as-
trul se afl˘a la nord de zenit (σ
2
):
ϕ = δ −z
m
. (1.3.3)
1.4. MIS¸CAREA SOARELUI PE ECLIPTIC
˘
A 9
Pentru culminat ¸ia inferioar˘a (σ
3
), avem:
z
m
= 180
0
−(ϕ + δ). (1.3.4)
Formulele (1.3.1) ¸si (1.3.4) sunt utile pentru determinarea latitudinii geografice
a locului de observat ¸ie.
Observat ¸ie. Pentru ca o stea s˘a fie circumpolar˘a, este necesar ca culminat ¸ia sa
inferioar˘a s˘a fie deasupra orizontului (Figura 1.5). Deoarece orizontul formeaz˘a cu
ecuatorul ceresc unghiul 90
0
−ϕ, condit ¸ia circumpolaritat ¸ii este: δ ≥ 90
0
−ϕ
La fel, δ −(90
0
−ϕ) este condit ¸ia ca o stea s˘a nu r˘asar˘ a. Deci condit ¸ia ca o
stea s˘a nu fie circumpolar˘a (s˘a nu apun˘a sau s˘a nu r˘asar˘a) este:
[δ[ ≥ 90
0
−ϕ, (1.3.5)
iar condit ¸ia ca o stea s˘a fie cu r˘as˘arit ¸si apus este:
[δ[ 90
0
−ϕ. (1.3.6)
1.4 Mi¸scarea Soarelui pe ecliptic˘a
Soarele pe lˆang˘ a mi¸scarea diurn˘a la care particip˘a ˆımpreun˘ a cu tot ¸i a¸strii,
se deplaseaz˘a ¸si printre stele, executˆand ˆın cursul anului un ocol complet pe sfera
cereasc˘a.
M˘asurˆ and ˆın meridian distant ¸a zenital˘a a Soarelui, obt ¸inem, dup˘a formula
(1.3.2), declinat ¸ia δ

, care ˆın timpul unui an variaz˘ a continuu ˆıntre limitele −23
0
27

si +23
0
27

, ˆın ambele sensuri, luˆand de dou˘a ori valoarea zero.
Ascensia dreapt˘a a centrului Soarelui, α

, care se determin˘a cu ajutorul stelelor
care culmineaz˘a la miezul nopt ¸ii, variaz˘ a ˆın timpul unui an intre 0
0
− 360
0
(sau
0
h
−24
h
).
Locul geometric al punctelor reprezentˆ and centrul Soarelui timp de un an este
un cerc mare al sferei cere¸sti (EE

), al c˘arui plan este ˆınclinat cu unghiul ε = 23
0
27

pe planul ecuatorului ceresc. Acest cerc mare se nume¸ste ecliptic˘a (Figura 1.6).
Pe cer ecliptica trece prin constelat ¸iile zodiacale care sunt ˆın num˘ ar de 12, ca
¸si num˘ arul lunilor ˆıntr-un an.
Ecliptica taie ecuatorul ceresc ˆın dou˘a puncte diametral opuse, numite
punctele echinoct ¸iilor (sau echinoct ¸iale) : punctul vernal (γ), ˆın care Soarele se afl˘a
la 21 Martie, trecˆand din emisfera austral˘a ˆın cea boreal˘a (α

= 0
h
, δ

= 0
0
), ¸si
punctul autumnal (Ω), ˆın care Soarele se afl˘a la 23 Septembrie, trecˆand din emisfera
boreal˘a ˆın cea austral˘a (α

= 12
h
, δ

= 0
0
).
10 CAPITOLUL 1. ASTRONOMIA SFERIC
˘
A
E
P
Q
E
Q
O
|
Figura 1.6: Pozit ¸ia eclipticii pe sfera cereasc˘a
Alte dou˘a puncte importante ale eclipticii sunt punctele unde declinat ¸ia Soare-
lui ia valori extreme, puncte numite solstit ¸ii : punctul solstit ¸iului de var˘a (α

=
6
h
, δ

= +23
0
27

), unde declinat ¸ia este maxim˘a, ¸si punctul solstit ¸iului de iarn˘a (
α

= 18
h
, δ

= −23
0
27

), unde declinat ¸ia este minim˘a.
Fenomenele mi¸sc˘arii aparente a Soarelui se explic˘a ˆın ˆıntregime prin dou˘a
mi¸sc˘ari ˆın spat ¸iu ale P˘amˆantului, socotit drept corp rigid: mi¸scarea de rotat ¸ie ˆın
jurul axei sale ¸si mi¸scarea de translat ¸ie (numit˘ aˆın astronomie mi¸scare de revolut ¸ie)ˆın
jurul Soarelui. Aceste mi¸sc˘ ari se execut˘a astfel ˆıncˆ at axa de rotat ¸ie r˘amˆane ˆınclinat˘a
fat ¸˘a de planul orbitei P˘amˆ antului cu un unghi de 66
0
33

, deplasˆandu-se paralel cu
ea ˆıns˘a¸si.
1.5 Sistemul de coordonate ecliptice
Cel de-al patrulea sistem de coordonate cere¸sti are ca plan fundamental planul
eclipticii (EγE

) ¸si ca ax˘a fundamental˘ a axa polilor ecliptici (perpendicular˘a ˆın
centrul sferei cere¸sti pe planul eclipticii) (ΠΠ

). Ea are cu sfera cereasc˘a dou˘a puncte
de intersect ¸ie, numite polii ecliptici (Π ¸si Π

). Cercul mare dus prin polii Π,Π

¸si
astru este cercul latitudinilor (sau meridianul ecliptic) al astrului.
Coordonatele ecliptice ale unui astru σ sunt (Figura 1.7):
- latitudinea ecliptic˘a (β): unghiul format de raza corespunz˘atoare astrului cu
planul eclipticii. Este m˘asurat˘a prin arcul de cerc de latitudine, de la ecliptic˘a la
astru. Este pozitiv˘a de la ecliptic˘a spre polul nord Π ¸si negativ˘a de la ecliptic˘a spre
polul sud Π

.
- longitudinea ecliptic˘a (λ):unghiul m˘asurat, ˆın sens direct, prin arcul eclipticii,
de la cercul de latitudine al punctului vernal γ la cercul de latitudine al astrului. Se
exprim˘a ˆın grade (de la 0
0
la 360
0
).
Coordonatele ecliptice nu depind de rotat ¸ia sferei cere¸sti. Ele nu se m˘asoar˘a
1.6. COORDONATE GALACTICE 11
E E
O
l
s
b
s
P
Figura 1.7: Sistemul de coordonate ecliptice
cu instrumente, ci se deduc prin calcul din cele ecuatoriale. Ele se utilizeaz˘a mai
ales la studiul mi¸sc˘arii Lunii ¸si planetelor, care ˆı¸si execut˘a mi¸scarea ˆın apropierea
eclipticii.
1.6 Coordonate galactice
Un alt sistem de coordonate cere¸sti, mult folosit ˆın studiul dinamicii stelare ¸si
al structurii Galaxiei, este sistemul galactic.
S˘a consider˘am planul meridian al C˘aii Lactee. Acesta taie sfera cereasc˘a dup˘a
un cerc mare, numit ecuator galactic (LL

). Planul ecuatorului galactic impreun˘a cu
axa polilor galactici (GG

) (polul nord galactic G avand coordonatele / =12
h
40
min
si
T= 28
0
, 00) formeaz˘a sistemul galactic de referint ¸˘ a. Fat ¸˘ a de acest sistem se definesc
coordonatele galactice ale unui astru σ (Figura 1.8):
P
Q
G
O
L
P
G
Q
L
b
d
d
i
Figura 1.8: Sistemul de coordonate galactice
- latitudinea galactic˘a (b): unghiul format de raza corespunz˘atoare astrului cu
planul ecuatorului galactic;
- longitudinea galactic˘a (l): unghiul pe care-l face cercul de latitudine galactic˘a
12 CAPITOLUL 1. ASTRONOMIA SFERIC
˘
A
al astrului cu cercul de latitudine galactic˘a al punctului de intersect ¸ie a ecuatorul
galactic cu ecuatorul ceresc Ω (α

= 18
h
40
min
). Acest punct se nume¸ste nodul
ascendent al ecuatorului galactic.
Observ˘am c˘a, spre deosebire de coordonatele orizontale, ecuatoriale ¸si ecliptice,
coordonatele galactice ale stelelor nu se determin˘a cu precizie (de obicei, nu mai
precis de 0
0
, 1), lucru ce se explic˘a prin faptul c˘a aceste coordonate sunt folosite
ˆındeosebi ˆın lucr˘arile de statistic˘a stelar˘a.
1.7 Transformarea coordonatelor cere¸sti
S˘a consider˘am sfera cereasc˘a ¸si s˘a figur˘am pe ea simultan dou˘a sisteme de
coordonate: sistemul orar ¸si sistemul orizontal. Obt ¸inem c˘a meridianul ceresc, ver-
ticalul astrului σ ¸si cercul de declinat ¸ie al astrului σ se ˆıntretaie, formˆand triunghiul
sferic: zenitul Z, polul lumii P ¸si astrul σ (Figura 1.9).
9
0

-
j
O
p=90-d
O
180-A
O
Z=90
O
H
P
s
Z
q
Figura 1.9: Triunghiul paralactic
Acest triunghi se nume¸ste triunghiul paralactic sau triunghiul de pozit ¸ie (sau
primul triunghi astronomic).
Laturile acestui triunghi sunt:

ZP = 90
0
−ϕ,

Zσ = z,

Pσ = 90
0
−δ = p, iar
unghiurile lui sunt
ˆ
Z = 180
0
−A,
ˆ
P = H, ˆ σ = q (unghi paralactic).
Se vede c˘a elementele triunghiului paralactic cont ¸in atˆat coordonatele orizon-
tale z ¸si A, cˆat ¸si coordonatele orare δ ¸si H.
Aplicˆand formulele lui Gauss (Teorema cosinusului, Teorema sinusului ¸si For-
mula celor cinci elemente) la rezolvarea triunghiului paralactic, obt ¸inem relat ¸iile de
trecere de la un sistem de coordonate la altul.
De exemplu, transformarea coordonatelor orizontale (z, A), pentru un moment
determinat, ˆın coordonatele orare (δ, H), cunoscˆand latitudinea geografic˘a ϕ a locu-
lui de observat ¸ie, se efectueaz˘a astfel: se aplic˘a formulele lui Gauss pentru acele
1.7. TRANSFORMAREA COORDONATELOR CERES¸TI 13
elemente ale triunghiului paralactic care cont ¸in coordonatele necunoscute, adic˘a
pentru latura (90
0
−δ) ¸si unghiul H. Avem:
cos(90
0
−δ) = cos(90
0
−ϕ) cos z + sin(90
0
−ϕ) sin z cos(180
0
−A)
sin(90
0
−δ)
sin(180
0
−A)
=
sin z
sin H
sin(90
0
−δ) cos H = sin(90
0
−ϕ) cos z + cos(90
0
−ϕ) sin z cos(180
0
−A)

De aici, g˘asim:
sin δ = sin ϕcos z −cos ϕsin z cos A ≡ (I)
cos δ sin H = sin z sin A ≡ (II)
cos δ cos H = cos ϕcos z + sin ϕsin z cos A ≡ (III)

(1.7.1)
La determinarea necunoscutelor se procedeaz˘a astfel: ˆımp˘art ¸ind ecuat ¸ia a doua
cu a treia, se determin˘a H dup˘a tangent˘a:
tan H =
(II)
(III)
. (1.7.2)
Dac˘a H > 45
0
, atunci, pentru a determina pe δ dup˘a tangent˘ a, este mai
bine s˘a ˆımp˘ art ¸im prima ecuat ¸ie cu a doua, pentru c˘a ˆın acest caz eroarea de calcul
influent ¸eaz˘a mai put ¸in sinusul:
tan δ =
(I)
(II)
sin H. (1.7.3)
Dac˘a H < 45
0
, atunci, pentru a calcula pe δ, este mai bine s˘a ˆımp˘art ¸im prima
ecuat ¸ie cu a treia, deoarece ˆın acest caz eroarea influent ¸eaz˘ a mai put ¸in cosinusul:
tan δ =
(I)
(III)
cos H. (1.7.4)
Probleme propuse:
1. Enumerat ¸i punctele fundamentale de referint ¸˘a de pe sfera cereasc˘a.
2. S˘a se scrie coordonatele ecuatoriale ale punctelor fundamentale de referint ¸˘a
de pe sfera cereasc˘a.
3. S˘a se arate c˘a relat ¸ia:
θ = α + H,
are o valabilitate general˘a (nedepinzˆand de situarea observatorului O pe globul tere-
stru ¸si a astrului σ pe sfera cereasc˘a)
14 CAPITOLUL 1. ASTRONOMIA SFERIC
˘
A
4. S˘a se scrie formula pentru distant ¸a dintre dou˘a puncte de pe suprafat ¸a
globului terestru, de coordonate geografice (L
1
, ϕ
1
) ¸si (L
2
, ϕ
2
).
5. Un vapor pleac˘a ˆın ziua de 8 iulie, ora 6 dimineat ¸a, din portul B(ϕ
1
=
48
0
23

N, L
1
= 4
0
30

V ) pe un cerc mare, spre portul C(ϕ
2
= 5
0
17

N, L
2
= 52
0
33

V ).
Cˆand ajunge vaporul la destinat ¸ie dac˘a viteza sa medie de deplasare este de 18 mile
marine pe or˘a?
6. S˘a se scrie formula pentru distant ¸a dintre dou˘a puncte de pe suprafat ¸a
globului terestru, de coordonate ecuatoriale σ
1

1
, δ
1
) ¸si σ
2

2
, δ
2
).
7.
ˆ
Intr-o zi, la momentul sideral θ = 19
h
35
min
24
s
, coordonatele ecuatori-
ale ale unei comete sunt urm˘atoarele: α = 17
h
50
min
47
s
, 5; δ = +27
0
17

36

.
ˆ
In ce
direct ¸ie (A, z) trebuie ˆındreptat teodolitul de la Observatorul Astronomic din Cluj-
Napoca (ϕ = 46
0
45

34

) pentru a observa cometa?
8. O comet˘a are coordonatele ecliptice (λ, β). Care sunt coordonatele ecuato-
riale ale cometei ¸stiind c˘a ˆınclinarea pe ecuator este ε? Aplicat ¸ie: λ = 5
h
43
min
01
s
, 5;
β = 45
0
07

48

; ε = 23
0
26

21

.
9. S˘a se stabileasc˘a formulele pentru transformarea coordonatelor ecuatoriale
(α, δ) ˆın coordonate galactice (l, b).
10. S˘a se determine timpul sideral ¸si azimutul pentru punctele unde r˘asare
¸si apune steaua S, de coordonate ecuatoriale (α, δ), ˆıntr-o localitate de latitudine ϕ
(nu se t ¸ine seama de refract ¸ie).
Capitolul 2
Problema celor dou˘a corpuri
2.1 Legile mi¸sc˘arii ale lui Newton
ˆ
In Cartea I ”Principiile Matematice ale Filzofiei Naturale” sau pe scurt ”Prin-
cipiile”, Newton introduce urm˘atoarele trei legi ale mi¸sc˘arii:
1. Fiecare corp r˘amˆ ane ˆın starea sa de repaus sau de mi¸scare rectilinie ¸si
uniform˘a dac˘a nu este obligat de o fort ¸˘ a exterioar˘a s˘a-¸si schimbe aceast˘a stare.
2. Variat ¸ia mi¸sc˘ arii este proport ¸ional˘ a cu fort ¸a ¸si are loc pe direct ¸ia ¸si
sensul de act ¸iune a fort ¸ei.
3. La orice fort ¸˘a (act ¸iune) corespunde o react ¸iune egal˘a ¸si direct opus˘a.
A doua lege numit˘ a ¸si legea act ¸iunii fort ¸elor poate fi exprimat˘a din punct
de vedere matematic astfel
−→
F =
d
dt
(m
−→
v ) (2.1.1)
¸si t ¸inˆand seama c˘a masa este o m˘arime constant˘ a ˆın ecuat ¸ia (2.1.1), aceast˘a lege se
mai scrie
− →
F = m
d
−→
v
dt
= m
−→
a (2.1.2)
care este ecuat ¸ia fundamental˘a a mecanicii newtoniene.
15
16 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI
2.2 Legea atract ¸iei universale a lui Newton
ˆ
In afar˘a de cele trei legi de mi¸scare din ”Principii” Newton a formulat ¸si legea
atract ¸iei universale sau legea gravitat ¸iei avˆ and ˆın forma actual˘a urm˘atorul enunt ¸:
”Oricare dou˘a puncte materiale se atrag reciproc cu o fort ¸˘ a direct proport ¸ional˘ a cu
produsul maselor lor ¸si invers proport ¸ional˘ a cu p˘atratul distant ¸ei dintre ele”.
Matematic, aceast˘a lege se exprim˘a prin ecuat ¸ia
− →
F = G
m
1
m
2
r
2

−→
r
r
(2.2.1)
unde m
1
¸si m
2
sunt masele celor dou˘a puncte materiale aflate la distant ¸a rˆıntre ele
(vezi Fig. 2.1), iar G reprezint˘ a un coeficient de proport ¸ionalitate, numit constanta
atract ¸iei gravitat ¸ionale (universale), a c˘arei valoare depinde de alegerea sistemului
fundamental de unit˘at ¸i (de lungime, de mas˘a ¸si timp)
-ˆın sistemul internat ¸ional (S.I.) G = 6.67 10
−11
·
1
15
10
−9
-ˆın Sistemul Astronomic Fundamental (distant ¸a medie P˘amˆant-Soare, masa Soare-
lui, zona solar˘a medie): G = 0.000295912 sau G = k
2
(k = 0.01720209895 ¸si se
nume¸ste constanta lui Gauss).
Figura 2.1: Legea atract ¸iei universale a lui Newton
2.3 Problema celor n corpuri
ˆ
In acest paragraf vom analiza ˆın detaliu mi¸scarea unui corp (planet˘a, satelit al
P˘amˆ antului sau a unei navete spat ¸iale), asupra sa act ¸ionˆand fort ¸e de tip gravitat ¸ional
2.3. PROBLEMA CELOR N CORPURI 17
sau fort ¸e datorit˘a rezistent ¸ei la ˆınaintare, a compresiunii sau a presiunii radiat ¸iei
solare.
Vom considera sistemul de corpuri M = ¦m
k
¦
k=1,n
¸si consider˘am corpul m
i
,
1 ≤ i ≤ n, c˘aruia ˆıi vom studia mi¸scarea.
ˆ
Incepem analiza noastr˘a prin a considera, f˘ar˘ a a restrˆange generalitatea, un
sistem de coordonate Ox
1
x
2
x
3
, ˆın care pozit ¸iile celor n mase m
k
sunt cunoscute cu
ajutorul vectorilor de pozit ¸ie
−→
r
1
,
−→
r
2
, ...,
−→
r
n
, (vezi Fig. 2.2).
Figura 2.2: Problema celor n corpuri
Conform legii universale a gravitat ¸iei lui Newton fort ¸a
−→
F
ik
exercitat˘a de m
i
asupra lui m
k
este
−→
F
ik
= −
Gm
i
m
k
r
3
ki
−→
r
ki
(2.3.1)
unde
−→
r
ki
=
− →
r
i

−→
r
k
. (2.3.2)
Rezultanta acestor fort ¸e gravitat ¸ionale ce act ¸ioneaz˘a asupra corpului i este
− →
F
i
=
n
¸
k=1, k=i
Gm
i
m
k
r
3
ki

−→
r
ki
(2.3.3)
sau
18 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI
−→
F
i
= −Gm
i
n
¸
k=1, k=i
m
k
r
3
ki

−→
r
ki
. (2.3.4)
Not˘am cu
−→
F
ie
rezultanta celorlalte fort ¸e exterioare datorit˘a rezistent ¸ei laˆınaintare,
compresiunii, presiunii radiat ¸iei solare, perturbat ¸iilor datorit˘a nesfericit˘at ¸ii acestor
corpuri, etc. Astfel, asupra corpului m
i
act ¸ioneaz˘ a o fort ¸˘ a rezultant˘ a
−→
R
i
−→
R
i
=
−→
F
i
+
−→
F
ie
. (2.3.5)
Aplicˆand legea a doua a mi¸sc˘arii lui Newton obt ¸inem
d
dt
(m
i
−→
v
i
) =
−→
R
i
(2.3.6)
sau
m
i
d
−→
v
i
dt
+
−→
v
i
dm
i
dt
=
−→
R
i
(2.3.7)
Anumite efecte relativistice pot produce o schimbare a masei m
i
ca funct ¸ie de
timp ¸si astfel termenul al doilea din relat ¸ia (2.3.7) nu poate disp˘area ˆıntotdeauna.
Cu alte cuvinte, ˆın astrodinamic˘a nu este mereu satisf˘acut˘ a ecuat ¸ia
− →
F = m
− →
a .
ˆ
Inmult ¸ind relat ¸ia (2.3.7) cu m
−1
i
obt ¸inem ecuat ¸ia general˘a a mi¸sc˘ arii pentru
corpul i
..
−→
r
i
=
−→
R
i
m
i

.
−→
r
i
.
m
i
m
i
(2.3.8)
unde
..
−→
r
i
reprezint˘ a vectorul accelerat ¸iei al corpului i relativ la sistemul de coordonate
Ox
1
x
2
x
3
.
Ecuat ¸ia (2.3.8) reprezint˘a o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a vectorial˘ a de ordinul doi neliniar˘a
a c˘arei solut ¸ie nu poate fi g˘asit˘a ˆın forma de mai sus, decˆat f˘acˆand anumite ipoteze
simplificatoare.
Presupunˆand c˘a masa m
i
r˘amˆ ane constant˘ a ( ˙ m
i
= 0) ¸si c˘a
−→
F
ie
este identic nul,
ecuat ¸ia (2.3.8) se reduce la
..
−→
r
i
= −G
n
¸
k=1, k=1
m
k
r
3
ki

−→
r
ki
. (2.3.9)
2.4. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI 19
S˘a presupunem acum c˘a m
2
este un satelit al P˘amˆantului, m
1
este P˘amˆ antul
¸si celelalte mase r˘amase m
3
, m
4
, ..., m
n
reprezint˘ a masele Lunii, Soarelui ¸si a altor
planete.
Din ecuat ¸ia (2.3.9) pentru i = 1 ¸si i = 2 obt ¸inem
..
−→
r
1
= −G
n
¸
k=2
m
k
r
3
k1

−→
r
k1
(2.3.10)
respectiv
..
−→
r
2
= −G
n
¸
k=1, k=2
m
k
r
3
k2

−→
r
k2
. (2.3.11)
Din relat ¸ia (2.3.2) pentru i = 1 ¸si n = 2 obt ¸inem
..
−→
r
12
=
..
−→
r
2

..
−→
r
1
. (2.3.12)
Substituind relat ¸iile (2.3.10) ¸si (2.3.11) ˆın relat ¸ia (2.3.12) g˘asim
..
−→
r
12
= −
G(m
1
+ m
2
)
r
3
12

−→
r
12

n
¸
k=3
Gm
k

−→
r
k2
r
k2

−→
r
k1
r
k1

. (2.3.13)
Aceast˘a relat ¸ie scris˘a sub forma de mai sus ne va ajuta la studiul mi¸sc˘arii unui
satelit de mas˘a m
2
apropiat al P˘amˆ antului de mas˘a m
1
. Atunci
..
−→
r
12
va reprezenta
accelerat ¸ia satelitului relativ la P˘amˆant.
Ultimul termen din ecuat ¸ia (2.3.13) este datorat efectelor perturbatoare ale
Lunii, Soarelui, planetelor ¸si altor satelit ¸i apropiat ¸i de P˘amˆant. Pentru a aduce
viitoare simplific˘ari ale acestei ecuat ¸ii va trebui s˘a compar˘am m˘arimea efectelor ce
produc aceste perturbat ¸ii cu fort ¸a de atract ¸ie dintre P˘amˆ ant ¸si satelit.
2.4 Problema celor dou˘a corpuri
ˆ
In paragraful precedent am g˘asit ecuat ¸ia general˘a (2.3.13) a mi¸sc˘ arii relative a
dou˘a corpuri perturbat˘a de alte corpuri. Acum vom reduce aceast˘a ecuat ¸ie ˆın cazul
particular al problemei celor dou˘a corpuri.
Vom face dou˘a ipoteze simplificatoare referitoare la modelul considerat:
20 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI
1. Corpurile sunt uniform sferice ¸si consider˘am c˘a ˆıntrega lor mas˘a este con-
centrat˘a ˆın centrele lor.
2. Asupra sistemului nu act ¸ioneaz˘a fort ¸e interne sau externe ˆın afar˘a de fort ¸ele
gravitat ¸ionale ce act ¸ioneaz˘ a de-a lungul liniei ce une¸ste centrele celor dou˘a corpuri.
Vom formula urm˘atoarea problem˘a: ”S˘a se studieze mi¸scarea relativ˘a a punc-
tului material de mas˘a m
2
ˆın cˆampul gravitat ¸ional creat de punctul material de mas˘a
m
1
” .
Pozit ¸a celor dou˘a puncte masice m
1
¸si m
2
este cunoscut˘a cu ajutorul vectorilor
de pozit ¸ie
−→
r
1
¸si respectiv
− →
r
2
fat ¸˘ a de un reper considerat fix Ox
1
x
2
x
3
(vezi Fig. 2.3).
Admitem c˘a aceste dou˘a mase interact ¸ioneaz˘ a printr-o fort ¸˘ a ce depinde de distant ¸a
relativ˘a dintre cele dou˘a mase ¸si are sensul de la m
1
spre m
2
. Aceast˘a fort ¸˘a poate
fi exprimat˘a astfel
−→
F = F
− →
i
r
(2.4.1)
unde
− →
i
r
este versorul direct ¸iei m
1
m
2
¸si are urm˘atoarea expresie
−→
i
r
=
−→
r
r
(2.4.2)
cu
−→
r =
−→
r
12
=
−→
r
2

−→
r
1
. (2.4.3)
Figura 2.3: Problema celor dou˘a corpuri
Aplicˆand legea a doua a lui Newton mi¸sc˘arii lui m
2
¸si m
1
g˘asim
2.4. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI 21
m
2
..
−→
r
2
= −
−→
F (2.4.4)
respectiv
m
1
..
−→
r
1
=
−→
F . (2.4.5)
Pentru a obt ¸ine ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a a mi¸sc˘arii lui m
2
ˆın raport cu m
1
vom
sc˘adea relat ¸ia (2.4.5) din (2.4.4)
..
−→
r
2

..
−→
r
1
= −

1
m
2
+
1
m
1

−→
F . (2.4.6)
Utilizˆand relat ¸iile (2.4.1) ¸si (2.4.3), relat ¸ia (1.4.6) devine
− →
r = −

1
m
2
+
1
m
1

F
− →
i
3
. (2.4.7)
ˆ
In Mecanica clasic˘a, termenul
1
m
2
+
1
m
1
=
m
1
+ m
2
m
1
m
2
(2.4.8)
se nume¸ste mas˘a redus˘a.
Utilizˆand relat ¸iile (2.4.8) ¸si (2.2.1) ˆın (2.4.7) obt ¸inem
..
−→
r = −
m
1
+ m
2
m
1
m
2
G
m
1
m
2
r
2
−→
i
r
(2.4.9)
sau introducˆand factorul
µ = G(m
1
+ m
2
) (2.4.10)
obt ¸inem ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a sub form˘a vectorial˘ a a mi¸sc˘arii pentru problema celor
dou˘a corpuri sub forma
..
−→
r +
µ
r
3
− →
r = 0. (2.4.11)
Observat ¸ii
1. Ecuat ¸ia (2.4.11) r˘amˆ ane neschimbat˘ a dac˘a ˆınlocuim pe
− →
r cu −
−→
r . Astfel,
ecuat ¸ia (2.4.11) descrie fie mi¸scarea lui m
2
fat ¸˘ a de m
1
fie invers.
22 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI
2. Ecuat ¸ia (2.4.11) descrie mi¸scarea unit˘at ¸ii de mas˘a m
u
relativ la masa m
1
+
m
2
situat˘a ˆıntr-o origine fixat˘a,
m
u
..
−→
r +m
u
µ
r
3
−→
r = 0.
3. Fort ¸a gravitat ¸ional˘ a deriv˘a dintr-un potent ¸ial ¸si ecuat ¸ia (2.4.11) se scrie
..
−→
r = −
∂v

−→
r
unde
v = −
µ
r
.
4. Potent ¸ialul gravitat ¸ional este definit astfel ˆıncˆat este zero la infinit, i.e.
lim
r→∞
v = 0.
2.5 Teorema lui Newton privind atract ¸ia unei sfere
omogene
Aceste rezultate referitoare la atract ¸ia unei sfere omogene goale sau pline,
constituie baza teoretic˘a a aplicabilit˘at ¸ii legii atract ¸iei universale la studiul mi¸sc˘arii
corpurilor cere¸sti.
Teorem˘a: Atract ¸ia unei sfere omogene goale este acea¸si cu atract ¸ia centrului
ei ˆın care s-ar afla concentrat˘a ˆıntreaga mas˘a a sferei, cˆand punctul material se afl˘a
ˆın exteriorul sferei ¸si este egal˘a cu zero, cˆand punctul material se afl˘a ˆın interiorul
sferei.
Consider˘am o sfer˘a de raz˘a r

de ecuat ¸ie
x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
= r
2
(2.5.1)
cu centrul situat ˆın originea sistemului de axe Ox
1
x
2
x
3
, avˆand masa atractiv˘a uni-
form distribuit˘a pe suprafat ¸a ei, astfel reprezentˆ and o suprafat ¸˘a material˘a sferic˘a
omogen˘a. Consider˘am punctul material M
2
de mas˘a unitate situat pe axa Oz atras
de masa superficial˘a a sferei, cu o fort ¸˘ a newtonian˘a de tipul (2.2.1) ¸si fie M
1
un
punct curent al sferei, (vezi Fig. 2.3).
2.5. TEOREMA LUI NEWTON PRIVIND ATRACT¸ IA 23
Expresia potent ¸ialului fort ¸elor newtoniene rezultat de masa superficial˘a a sferei,
numit ¸si potent ¸ialul simplului strat sferic ˆın punctul M
2
este
U (M
2
) = ρ

dA
r
(2.5.2)
unde ρ este densitatea constant˘ a a suprafet ¸ei, dA un element al acestei suprafet ¸e,
iar
− →
r =
−−−−→
M
1
M
2
=
−−−→
OM
2

−−−→
OM
1
. (2.5.3)
Figura 2.4: Geometria simplului strat sferic
Deoarece
r
2
= x
2
3
+ r
2
−2r

x
3
cos θ (2.5.4)
¸si
dA = r
2
sin θ dθ dψ, (2.5.5)
obt ¸inem pentru potent ¸ialul U(M
2
)
U (M
2
) = U (x
3
) = ρ

r
2
sin θ dθ dψ

r
2
+ x
2
3
−2r

x
3
cos θ
=
24 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI
=
ρr

x
3

0

π

0
r

sin θ dθ

r
2
+ x
2
3
−2r

x
3
cos θ
=
=
2πρr

x
3

r
2
+ x
2
3
−2r

x
3
cos θ

π
0
=
2πρr

x
3
(r

+ x
3
−[r

−x
3
[) . (2.5.6)
Not˘am cu m
1
masa sferei, a c˘arei mas˘a atractiv˘a este uniform distribuit˘a pe
suprafat ¸a sa
m
1
= 4πρr
2
(2.5.7)
obt ¸inem c˘a
U (z) =

m
1
x
3
dac˘a x
3
≥ r

m
1
r

dac˘a x
3
< r

(2.5.8)
¸si fort ¸a
−→
F = U trece prin centrul sferei considerate.
Newton a demonstrat aceast˘a teorem˘a ˆın ”Principiile” pe cale geometric˘a.Vom
extinde acest rezultat ˆın cazul unei sfere pline, pe care o vom considera fiind format˘a
dintr-un num˘ar foarte mare de straturi sferice concentrice omogene, foarte subt ¸iri.
ˆ
In acest caz, utilizˆand coordonatele sferice elementul de volumdv are urm˘atoarea
expresie
dv = r
2
sin θ dr dθ dψ. (2.5.9)
Pentru masa total˘a m
1
obt ¸inem rezultatul cunoscut
m
1
=
r

0
π

0

0
ρr
2
sin θ dψ dθ dr =
4
3
πr
3
ρ. (2.5.10)
Potent ¸ialul U(M
2
) va avea urm˘atoarea expresie
U(M
2
) = U(z) = ρ
r

0
π

0

0
r

sin
2
θ dr dψ dθ

r
2
+ x
2
3
−2r

x
3
cos θ
. (2.5.11)
2.6. SOLUT¸ IA ANALITIC
˘
A A PROBLEMEI CELOR DOU
˘
A CORPURI 25
Folosind relat ¸iile (2.5.6),(2.5.10) ¸si t ¸inˆand seama c˘aˆın cazul punctului M
2
interior
sferei avem
U(M
2
) =
2πρ
x
3

x
3

0
r [(r + x
3
) −(x
3
−r)] dr +
r

x
3
r [(r + x
3
) −(r −x
3
)] dr

(2.5.12)
obt ¸inem
U(M
2
) =

m
1
x
3
, dac˘a x
3
≥ r

2πρ

r
2

x
2
3
3

, dac˘a x
3
< r

. (2.5.13)
Observ˘am c˘a potent ¸ialul U este continuu ˆın tot spat ¸iul exterior sau interior
sferei precum ¸si la traversarea suprafet ¸ei din ambele cazuri.
2.6 Solut ¸ia analitic˘a a problemei celor dou˘a cor-
puri
Consider˘am ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a vectorial˘ a a mi¸sc˘ arii pentru problema celor
dou˘a corpuri (2.4.11) sub forma
..
−→
r = −
µ
r
3
−→
r . (2.6.1)
Pentru a da o solut ¸ie analitic˘a complet˘a va trebui s˘a g˘asim ¸sase integrale
ale mi¸sc˘arii. Prin integrala mi¸sc˘ arii a sistemului (2.6.1) vom ˆınt ¸elege orice funct ¸ie
f

−→
r ,
.
−→
r , t

astfel ˆıncˆat
f

−→
r ,
.
−→
r , t

= constant. (2.6.2)
Vom considera corpul S de mas˘a m
1
ˆın cˆampul s˘au gravitat ¸ional creat. Ne
propunem s˘a studiem mi¸scarea corpului σ de mas˘a m
2
.
Corpul S se nume¸ste corp central, iar punctele materiale (S, m
1
) ¸si (σ, m
2
) se
numesc centru atractiv ¸si respectiv satelit. Prin satelit vom ˆınt ¸elege o planet˘a, un
asteroid, o comet˘a, etc., atunci cˆand centrul atractiv este Soarele sau chiar un satelit
artificial sau natural al unei planete.
26 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI
ˆ
In Figura 2.5 prezent˘am un sistem cartezian ˆın care vectorul de pozit ¸ie
−→
r =
S
−→
σ este exprimat astfel
−→
r = x
1
−→
i
1
+ x
2
− →
i
2
+ x
3
−→
i
3
. (2.6.3)
Figura 2.5: Pozit ¸ia orbitei fat ¸˘a de planul fundamental
Vom obt ¸ine integralele mi¸sc˘arii problemei celor dou˘a corpuri utilizˆand ecuat ¸ia
(2.4.11).
ˆ
Inmult ¸ind vectorial cu
−→
r la stˆanga ambii membrii ai relat ¸ei (2.4.11) sau (2.6.1)
¸si t ¸inˆ and seama de ecuat ¸ia
− →
r
− →
r = 0 (2.6.4)
obt ¸inem
−→
r
..
−→
r =
d
dt

−→
r
.
−→
r

= 0. (2.6.5)
Integrˆand relat ¸ia de mai sus g˘asim c˘a
− →
r
.
−→
r =
−→
c = const. , (2.6.6)
unde
−→
c =
− →
c

−→
r (t) ,
.
− →
r (t)

= const. .
Astfel, am determinat prima integral˘a a mi¸sc˘ arii, numit˘ a integrala ariilor
reprezentˆand legea conserv˘arii momentului cinetic sau a ariilor ˆın mi¸scarea punctu-
lui material (de mas˘a unitate). Vectorul
−→
c se nume¸ste vectorul moment cinetic sau
constanta (vectorial˘ a) ariilor. Relat ¸ia ˆıntre
−→
c ¸si viteza areolar˘a
−→
Ω este:
2.6. SOLUT¸ IA ANALITIC
˘
A A PROBLEMEI CELOR DOU
˘
A CORPURI 27
−→
Ω =
d
−→
A
dt
=
1
2
(
− →
r
− →
v ) =
1
2
−→
c . (2.6.7)
Un rezultat important se obt ¸ine ˆınmult ¸ind scalar cu
−→
r ¸si cu
.
−→
r relat ¸ia (2.6.6)
−→
r
− →
c =
−→
r

−→
r
.
−→
r

= 0
¸si
.
−→
r
− →
c =
.
−→
r

−→
r
.
−→
r

= 0. (2.6.8)
Acest rezultat ne arat˘a c˘a raza vectoare
−→
r ¸si viteza
.
−→
r sunt perpendiculare pe
vectorul
−→
c ; deci vectorul
−→
c este normal pe planul orbitei (planul de mi¸scare).
Ecuat ¸ia planului orbitei se scrie sub forma
−→
r
−→
c = x
1
c
1
+ x
2
c
2
+ x
3
c
3
= 0. (2.6.9)
Observ˘am c˘a acest plan cont ¸ine originea sistemului cartezian ales.
Alt˘a integral˘ a prim˘a a mi¸sc˘arii o vom obt ¸ine ˆınmult ¸ind scalar ecuat ¸ia (2.4.11)
cu
.
−→
r
.
−→
r

..
−→
r +
µ
r
3
.
−→
r

= 0 (2.6.10)
sau
.
−→
r
..
−→
r =
1
2
d
dt

.
−→
r
− →
r

. (2.6.11)
Observ˘am c˘a
d
dt


µ

−→
r
−→
r

=
µ
2

(
−→
r
−→
r )
3
d
dt
(
−→
r
−→
r ) =
µ
r
3
.
− →
r
−→
r . (2.6.12)
Din relat ¸iile (2.6.11) ¸si (2.6.12) g˘asim urm˘atoarea relat ¸ie
d
dt

1
2
.
− →
r
.
−→
r −
µ
r

= 0, (2.6.13)
care ne conduce la integrala energiei
1
2

.
−→
r
.
−→
r


µ
r
= h = const. (2.6.14)
28 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI
sau
.
−→
r
2
2

µ
r
= h. (2.6.15)
unde h se nume¸ste constanta energiei ¸si se determin˘a din condit ¸iile init ¸iale.
ˆ
In
relat ¸ia (2.6.15) primul termen reprezint˘a energia cinetic˘a a punctului material (de
mas˘a unitate) iar al doilea energia lui potent ¸ial˘a, ceea ce justific˘a denumirile f˘acute
de integrala energiei.
De asemenea, relat ¸ia (2.6.15) ne arat˘a c˘a energia mecanic˘a a satelitului este
constant˘a ˆın tot timpul mi¸sc˘arii, adic˘a energia se conserv˘a.
Pentru a deduce ultima integral˘ a vectorial˘a a mi¸sc˘ arii vomˆınmult ¸i vectorial la
stˆanga cu vectorul moment cinetic
−→
c relat ¸ia (2.4.11)
−→
c
..
−→
r +
µ
r
3

−→
r
.
−→
r

−→
r = 0. (2.6.15)
T¸ inˆand seama de (2.6.15) obt ¸inem ecuat ¸ia
−→
c
..
−→
r +
µ
r
3

(
−→
r
−→
r )
.
−→
r −

.
−→
r
−→
r

−→
r

= 0. (2.6.16)
Primul termen din membrul drept al relat ¸iei de mai sus, t ¸inˆand seama de
(2.6.6) devine
− →
c
..
−→
r =
d
dt

−→
c
.
−→
r

(2.6.17)
iar cel de al doilea se mai poate scrie sub forma
µ
r
3

(
−→
r
−→
r )
.
− →
r −

.
−→
r
−→
r

−→
r

= µ
d
dt

1
r
−→
r

. (2.6.18)
Astfel din (2.6.16) - (2.6.18) obt ¸inem ecuat ¸ia
d
dt

−→
c
.
− →
r +
µ
r
−→
r

= 0. (2.6.19)
Aceast˘a ecuat ¸ie ne conduce la integrala mi¸sc˘arii a lui Laplace
−→
c
.
−→
r +
µ
r
−→
r = −
−→
P (2.6.20)
2.6. SOLUT¸ IA ANALITIC
˘
A A PROBLEMEI CELOR DOU
˘
A CORPURI 29
care folosind (2.6.6) se mai poate scrie

− →
r
.
−→
r

.
−→
r +
µ
r
− →
r = −
− →
P . (2.6.21)
−→
P este un vector constant numit vectorul lui Laplace sau vectorul excentricit˘ at ¸ii.
Leg˘atura ˆıntre aceste integrale ale mi¸sc˘ arii este dat˘a de urm˘atoarea
Propozit ¸ie
ˆ
Intre
−→
c , h ¸si
−→
P exist˘a urm˘atoarele dou˘a relat ¸ii independente:
(i)
−→
c
−→
P = 0
(ii)
c
2
µ
= −
µ
2h

1 −
P
2
µ
2

.
Demonstrat ¸ie
ˆ
Inmult ¸im scalar cu
−→
c ambii membrii din integrala lui Laplace (2.6.21)
−→
c
−→
c
.
−→
r +
µ
r
− →
c
−→
r = −
−→
c
−→
P .
Cum
− →
c
−→
r ¸si
−→
c
−→
c
.
−→
r = 0 obt ¸inem:
−→
c
−→
P = 0.
Din relat ¸ia de mai sus observ˘am c˘a
− →
P este inclus ˆın planul orbitei deoarece
este perpendicular pe
− →
c .
Pentru a determina cea de-a doua relat ¸ie ˆıntre
−→
c , h ¸si
−→
P vom calcula produsul
vectorial dintre
−→
P ¸si el ˆınsu¸si:
− →
P
− →
P =

−→
c
.
− →
r

− →
c
.
−→
r

+

r
−→
r

−→
c
.
−→
r

+
µ
2
r
2
(
−→
r
−→
r ) .
de unde obt ¸inem c˘a:

−→
c
.
− →
r

− →
c
.
−→
r

=

.
−→
r
.
−→
r

(
−→
c
−→
c ) −

−→
c
.
−→
r

−→
c
.
−→
r

.
Cum
−→
c
.
− →
r = 0 ¸si
−→
c
−→
c = c
2
avem:
30 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI

−→
c
.
− →
r

− →
c
.
−→
r

= c
2
.
−→
r
.
− →
r
¸si obt ¸inem:

r
−→
r

−→
c
.
−→
r

= −

r
c
2
.
Din ultimele dou˘a relat ¸ii ¸si din faptul c˘a
µ
2
r
2
(
−→
r
−→
r ) = µ
2
t ¸inˆand seama de (2.6.14) g˘asim
c
2
µ
= −
µ
2h

1 −
P
2
µ
2

.
Ecuat ¸iile (i) ¸si (ii) din Propozit ¸ie ne arat˘a c˘a integralele mi¸sc˘ arii (2.6.6),
(2.6.14) ¸si (2.6.21) nu sunt independente ˆıntre ele.
Astfel cele ¸sapte constante ale mi¸sc˘ arii introduse de integralele mi¸sc˘arii se reduc
datorit˘a relat ¸iilor (i) ¸si (ii) la cinci.
Cum pentru solut ¸ia complet˘a a problemei celor dou˘a corpuri avem nevoie de
¸sase constante va trebui s˘a mai determin˘am una. Pe aceasta o vom determina ˆın
cele ce urmeaz˘a din ecuat ¸ia lui Kepler.
Vom ˆıncepe prin a calcula p˘atratul momentului cinetic
−→
c
c
2
=
−→
c
− →
c =

−→
r
.
− →
r

−→
r
.
−→
r

. (2.6.22)
Utilizˆand relat ¸ia (2.6.14) obt ¸inem
c
2
=

.
− →
r
.
−→
r

(
−→
r
−→
r ) −

.
−→
r
− →
r

− →
r
.
− →
r

=
= r
2

2h +

r

−r
2

.
−→
r
2
. (2.6.23)
Vom considera, ˆın cele ce urmeaz˘a cazul orbitei eliptice caz ˆın care energia h
este strict negativ˘a.
Din relat ¸ia (2.6.23) observ˘am c˘a
2.6. SOLUT¸ IA ANALITIC
˘
A A PROBLEMEI CELOR DOU
˘
A CORPURI 31
r ˙ r = ±

−2h

r
2
+
µr
h

+
c
2
2h
(2.6.24)
relat ¸ie ce se mai poate rescrie dac˘a sub cel de-al doilea radical adun˘am ¸si sc˘adem
cantitatea

µ
2h

2
¸si sub forma
r ˙ r = ±

−2h

r +
µ
h

2
+
c
2
2h
+

µ
2h

2
. (2.6.25)
T¸ inˆand seama de ecuat ¸ia (ii) ˆınmult ¸it˘ a cu
µ
2h
, ecuat ¸ia (2.6.25) devine
r ˙ r = ±

−2h

P
2h

2

r +
µ
2h

2
. (2.6.26)
Ecuat ¸ia (2.6.26) poate fi pus˘a sub forma unei ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile
separabile sub forma:
±

−2hdt =
z −
µ
2h

P
2h

2
−z
2
dz (2.6.27)
unde am folosit notat ¸ia
z = r +
µ
2h
. (2.6.28)
Vom introduce o alt˘a notat ¸ie
E = arccos

z
P
2h

. (2.6.29)
De aici
sin E =
2h
P

P
2h

2
−z
2
(2.6.30)
¸si integrˆ and ecuat ¸ia (2.6.27) obt ¸inem ecuat ¸ia lui Kepler
±

−2h(t + k) = E −
P
µ
sin E. (2.6.31)
32 CAPITOLUL 2. PROBLEMA CELOR DOU
˘
A CORPURI
ˆ
In ecuat ¸ia lui Kepler, k este o constant˘ a de integrare.
Pentru a obt ¸ine o expresie de tipul r = r (E) vom folosi (2.6.28) ¸si (2.6.29), ¸si
g˘asim c˘a aceasta este:
r = −
µ
2h

1 −
P
µ
cos E

. (2.6.32)
Capitolul 3
Legile lui Kepler
Johannes Kepler (1571-1630) a descoperit empiric aceste legi, publicˆand primele
dou˘a ˆın 1609, iar pe cea de-a treia ˆın 1618 .
Acestea sunt :
1. Orbitele planetelor sunt elipse cu Soarele ˆıntr-unul din focare .
2. Vectorul ce une¸ste Soarele cu o Planet˘a m˘atur˘a arii egale ˆın intervale de
timp egale .
3. P˘atratul perioadei unei planete este proport ¸ional cu cubul semiaxei mari
a orbitei .
ˆ
In acest capitol vom verifica legile lui Kepler utilizˆand integralele mi¸sc˘arii g˘asite
ˆın Capitolul 2.
3.1 Prima lege a lui Kepler
ˆ
Inmult ¸ind scalar cu
−→
r ambii membrii ai integralei mi¸sc˘ arii a lui Laplace
(2.6.20) obt ¸inem
−→
r
−→
c
.
−→
r +
µ
r
− →
r
−→
r = −
−→
r
−→
P . (3.1.1)
Primul termen din membrul stˆang se reduce la
−→
r
− →
c
.
−→
r = −
−→
c
−→
r
.
− →
r = −c
2
(3.1.2)
¸si astfel (3.1.1) devine
−c
2
+ µr = −rP cos φ. (3.1.3)
33
34 CAPITOLUL 3. LEGILE LUI KEPLER
unde φ reprezint˘a unghiul dintre vectorul de pozit ¸ie
− →
r ¸si vectorul lui Laplace
−→
P ¸si
este numit anomalie adev˘arat˘a.
Din relat ¸ia (3.1.3) g˘asim pentru modulul vectorului de pozit ¸ie r expresia
r =
c
2
µ

1
1 +
P
µ
cos φ
. (3.1.4)
T¸ inˆand seama de ecuat ¸ia standard a unei conice
r =
p
1 + e cos φ
(3.1.5)
cu
p ≡ a(1 −e
2
), (3.1.6)
din (3.1.4) obt ¸inem pentru parametrul conicei ¸si pentru excentricitate expresiile
p =
c
2
µ
(3.1.7)
e =
P
µ
. (3.1.8)
T¸ inˆand seama de a doua relat ¸ie de dependent ¸˘a dintre integralele mi¸sc˘arii vom ex-
prima constanta energiei cu unul dintre parametri conicei astfel
c
2
µ
= −
µ
2h
¸
1 −

P
µ

2
¸
= p ≡ a(1 −e
2
). (3.1.9)
Astfel obt ¸inem c˘a
a = −
µ
2h
(3.1.10)
ceea ce ne arat˘a c˘a semiaxa mare a conicei depinde numai de energie.
Observ˘am c˘a dac˘a φ = 0 , distant ¸a r atinge valoarea minim˘a r
π
numit˘ a distant ¸a
la pericentru de ecuat ¸ie
r
π
=
p
1 + e
=
a(1 −e
2
)
1 + e
= a(1 −e). (3.1.11)
Forma conicei este determinat˘a de semnul constantei h pe baza expresiei
(3.1.5), astfel
h < 0 ⇔e < 1 →elips˘a
h = 0 ⇔e = 1 →parabol˘a
h > 0 ⇔e > 1 →hiperbol˘a.
(3.1.12)
3.2. A DOUA LEGE A LUI KEPLER 35
3.2 A doua lege a lui Kepler
ˆ
In sistemul de coordonate polare pentru vectorii de pozit ¸ie ¸si vitez˘a avem
urm˘atoarele reprezent˘ ari (vezi Fig. 3.1)
− →
r = r
−→
i
r
(3.2.1)
.
−→
r = ˙ r
−→
i
r
+ r
˙
φ
−→
i
φ
(3.2.2)
unde versorul
−→
i
φ
este dat de relat ¸ia
− →
i
φ
=
−→
i
c

−→
i
r
(3.2.3)
cu
−→
i
c
=
−→
c
c
. (3.2.4)
Versorii
− →
i
r
,
−→
i
φ
,
−→
i
c
formeaz˘a un sistem ortogonal.
ˆ
In acest sistem vectorul
moment cinetic este
−→
c =
−→
r
.
−→
r = r
− →
i
r

˙ r
−→
i
r
+ r
˙
φ
−→
i
φ

. (3.2.5)
T¸ inˆand seama de relat ¸iile
−→
r
−→
r = 0 ¸si
−→
i
r

−→
i
φ
=
−→
i
c
obt ¸inem
−→
c = r
2
˙
φ
−→
i
c
. (3.2.6)
Astfel modulul momentului cinetic este
c = r
2
˙
φ = constant. (3.2.7)
Aria m˘aturat˘ a de vectorul de pozit ¸ie al punctului curent ˆın unitatea de timp
este
dA
dt
=
1
2
r
2

dt
. (3.2.8)
Dar, (vezi Fig. 3.2) avem c˘a
´A =
1
2
(r+ r) (r φ) . (3.2.9)
Trecˆ and la limit˘a cu r →0 pentru ´t →0 obt ¸inem
36 CAPITOLUL 3. LEGILE LUI KEPLER
Figura 3.1: Sistem local

i
r
,

i
φ
Figura 3.2: Aria sectorului de conic˘a
dA
dt
= lim
t→o
´A
´t
=
1
2
r
2
lim
t→0
´φ
´t
=
1
2
c = constant. (3.2.10)
Astfel am verificat legea a II
a
a lui Kepler: Vectorul ce une¸ste Soarele cu o
planet˘a m˘atur˘a arii egale ˆın intervale de timp egale.
3.3 A treia lege a lui Kepler
Vom considera cazul orbitei eliptice (h¡0).
3.4. DETERMINAREA MASEI PLANETARE 37
Din relat ¸iile (2.6.33), (3.1.8) ¸si (3.1.10) obt ¸inem urm˘atoarea relat ¸ie
r = a (1 −e cos E) . (3.3.1)
Astfel din relat ¸ia (2.6.26) g˘asim c˘a
±

−2hdt =
rdr

P
2h

2

r +
µ
2h

2
. (3.3.2)
Folosind relat ¸ia (3.3.1) ecuat ¸ia (3.3.2) ia urm˘atoarea form˘a simplificat˘a

µ
a
dt = a(1 −e cos E)dE. (3.3.3)
Prin integrarea relat ¸iei precedente obt ¸inem

T
0
dt =

a
3
µ


0
(1 −e cos E)dE. (3.3.4)
unde T reprezint˘ a perioada unei orbite sau timpul cˆat E cre¸ste de la 0 la 2π.
Integrala de mai sus ne conduce la urm˘atoarea expresie
T = 2π

a
3
µ
. (3.3.5)
Ridicˆand la p˘atrat relat ¸ia (3.3.5) g˘asim
T
2
=


2
µ

a
3
, (3.3.6)
ceea ce ne arat˘a c˘a legea a treia a lui Kepler a fost verificat˘a.
3.4 Determinarea masei planetare
Legea a treia a lui Kepler poate fi folosit˘a la determinarea raportului dintre
masa unei planete ¸si masa Soarelui.
Vom considera pentru ˆınceput cunoscute din observat ¸ii:
38 CAPITOLUL 3. LEGILE LUI KEPLER
T ¸si T
1
- perioada planetei ¸si respectiv a asteroidului
a ¸si a
1
- semiaxa mare a orbitei planetei ¸si respectiv a asteroidului.
Vom nota cu :
S - masa Soarelui,
P - masa planetei,
G - constanta universal˘a gravitat ¸ional˘ a
¸si aplicˆand legea a treia a lui Kepler g˘asim
T
2
=

2
G(S + P)
a
3
. (3.4.1)
Analog, putem scrie cea de-a treia lege a lui Kepler pentru Soare ¸si asteroid
T
2
1
=

2
G(S + m
1
)
a
3
1
(3.4.2)
unde m
1
reprezint˘ a masa asteroidului ¸si pe care o presupunem neglijabil de mic˘a ˆın
raport cu S.
Din raportul relat ¸iilor (3.4.1), (3.4.2) obt ¸inem

T
T
1

2
=
1 +
m
1
S
1 +
P
S

a
a
1

3
. (3.4.3)
T¸ inˆand seama de presupunerea c˘a m
1
<< S g˘asim c˘a
P
S
=

a
a
1

3

T
T
1

2
−1 (3.4.4)
¸si astfel cumT, a, T
1
¸si a
1
sunt cunoscute din observat ¸ii raportul dintre masa P˘amˆ antului
¸si masa Soarelui este determinat.
ˆ
In cea de-a doua aplicat ¸ie vom considera cunoscute din observat ¸ii:
T ¸si T
S
- perioada planetei ¸si respectiv a satelitului
a ¸si a
S
- semiaxa mare a orbitei planetei ¸si respectiv a satelitului
Vom scrie legea a treia a lui Kepler pentru mi¸scarea satelitului ¸si planet˘a:
T
2
S
=

2
G(M + m
S
)
a
3
s
. (3.4.5)
3.4. DETERMINAREA MASEI PLANETARE 39
Consider˘am masa planetei ¸si a satelitului ca o singur˘a mas˘a ce orbiteaz˘a ˆın
jurul Soarelui. Astfel relat ¸ia (3.4.1 ) ia forma
T
2
=

2
G(S + M + m
s
)
a
3
. (3.4.6)
F˘acˆ and raportul relat ¸iilor (3.4.5), (3.4.6) obt ¸inem

T
s
T

2
= (
S
M + m
s
+ 1)

a
s
a

3
. (3.4.7)
De aici g˘asim valoarea raportului dintre masa Soarelui ¸si masa total˘a a planetei
¸si a satelitului:
S
M + m
s
=

a
s
a

3

T
s
T

2
−1. (3.4.8)
ˆ
In Mecanica Cereasc˘a sunt foarte folosite aceste rapoarte de mase deoarece pot
fi determinate din observat ¸ii cu un grad ˆınalt de acuratet ¸e , pe cˆand G - Constanta
Gravitatiei Universale nu este foarte exact cunoscut˘a

G = 6,672 10
-20
Km
3
/(Kg s
2
)

.
40 CAPITOLUL 3. LEGILE LUI KEPLER
Capitolul 4
Metode de calcul ˆın astrodinamic˘a
4.1 Vectorii de pozit ¸ie ¸si vitez˘aˆın integralele mi¸sc˘arii
ˆ
In aplicat ¸iile practice, pentru studiul orbitelor satelit ¸ilor si navetelor spat ¸iale
este util s˘a cunoa¸stem solut ¸ia problemei celor dou˘a corpuri ˆıntr-un sistem de co-
ordonate, decˆat s˘a cunoa¸stem integralele mi¸sc˘arii.
ˆ
In acest capitol vom determina
vectorii de pozit ¸ie ¸si vitez˘a (
−→
r ¸si
.
−→
r ) ca funct ¸ii ce depind de timp ˆın cazul mi¸sc˘arii
eliptice (h < 0).
Cele ¸sase integrale ale mi¸sc˘arii g˘asite ˆın Capitolul 2 sunt
−→
r
.
−→
r =
−→
c
1
2
.
−→
r
−→
r −
µ
h
= h
(
−→
r
−→
r )
−→
r +
µ
r

−→
r = −
−→
P
±
2h
µ

−2h(t + k
1
) = E −
P
µ
sin E
unde
r = −
µ
2h
(1 −
P
µ
cos E).
Pentru a reduce cele opt constante de integrare (

c , h,

P
¸si k
1
) la ¸sase, vom
introduce cele dou˘a relat ¸ii scalare obt ¸inute din Capitolul 2
41
42 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL
ˆ
IN ASTRODINAMIC
˘
A
−→
c
−→
P = 0
c
2
µ
= −
µ
2h
(1 −(
P
µ
)
2
).
ˆ
In Capitolul 3 am identificat parametrii conicei cu unele integrale ale mi¸sc˘ arii
p = a(1 −e
2
) =
c
2
µ
e =
P
µ
a = −
µ
2h
precum ¸si relat ¸ia
r =
p
1 + e cos ϕ
.
Atunci ecuat ¸ia lui Kepler poate fi scris˘a
n(t −t
π
) = M = E −e sin E (4.1.1)
unde am folosit condit ¸ia la limit˘a
k
1
= −t
π
(4.1.2)
cˆand E = 0.
De asemenea am introdus
n = −
2h
µ

−2h =

µ
a
3
(4.1.3)
¸si
M = n(t −t
π
) (4.1.4)
unde t
π
se nume¸ste timpul trecerii la pericentru, n se nume¸ste mi¸scare medie, ¸si M
se nume¸ste anomalie medie.
Ecuat ¸ia pentru mi¸scare
r = r(E)
se scrie
r = a(1 −e cos E). (4.1.5)
4.1. VECTORII DE POZIT¸ IE S¸I VITEZ
˘
A
ˆ
IN INTEGRALELE MIS¸C
˘
ARII 43
Unghiul E se nume¸ste anomalie excentric˘a.
Vom prezenta ˆın cele ce urmeaz˘a o rezolvare numeric˘a a ecuat ¸iei lui Kepler,
utilizˆand metoda Newton-Raphson.
Definim funct ¸ia
F (E) = E −e sin E −n(t −t
π
) (4.1.6)
ˆın care sunt cunoscut ¸i tot ¸i termenii exceptˆand E.
Ne propunem s˘a afl˘am valoarea lui E, pentru care este satisf˘acut˘ a ecuat ¸ia lui
Kepler adic˘a acel E pentru care F (E) = 0.
O solut ¸ie convenabil˘ a poate fi obt ¸inut˘a dezvoltˆand pe Eˆın serie Taylor ˆın jurul
unei valori aproximative E
k
:
F (E) = F (E
k
) +

dF
dE

k
(E −E
k
) + ... (4.1.7)
Din ecuat ¸ia de mai sus t ¸inˆand seama c˘a F (E) = 0 obt ¸inem o aproximare a
solut ¸iei
E = E
k

F (E
k
)

dF
dE

k
. (4.1.8)
Iar din ecuat ¸ia (4.1.6) avem c˘a

dF
dE

k
= 1 −e cos E
k
. (4.1.9)
Astfel din ecuat ¸iile (4.1.8) ¸si (4.1.9) obt ¸inem urm˘atoarea aproximare a solut ¸iei
E = E
k

F (E
k
)
1 −e cos E
k
. (4.1.10)
Vom continua cu calculul altor solut ¸ii aproximative ale lui E, ˆıncepˆ and cu
prima aproximat ¸ie E
k
¸si vom termina acest procedeu iterativ cˆand eroarea solut ¸iei
[E −E
k
[ satisface ordinul de aproximat ¸ie cerut.
Problema care se ridic˘a este dac˘a aceast˘a metod˘a iterativ˘a este convergent˘a.
Pentru aceasta vom considera ¸sirul (E
n
)
n≥0
definit astfel:
Lu˘am ca valoare init ¸ial˘a
E
0
= ζ = n(t −t
π
)
44 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL
ˆ
IN ASTRODINAMIC
˘
A
¸si
E
k
= ζ −e sin t
k−1
, k = 1, n (4.1.11)
Demonstr˘am c˘a acest procedeu iterativ de aproximare este convergent, adic˘a
¸sirul (E
n
)
n≥0
este convergent.
Consider˘am seria
E
0
+ (E
1
−E
0
) + (E
2
−E
1
) + ... + (E
n
−E
n−1
) + ... (4.1.12)
Observ˘am, c˘a convergent ¸a seriei (4.1.12) implic˘a convergent ¸a ¸sirului (4.1.11).
Pentru a demonstra convergent ¸a seriei este necesar s˘a demonstr˘am c˘a

E
n+1
−E
n
E
n
−E
n−1

< 1. (4.1.13)
Dac˘a facem notat ¸iile
f (E) = ζ −e sin E
¸si
E
n
= f (E
n−1
) = ζ −e sin E
n−1
(4.1.14)
atunci inegalitatea (4.1.13) este echivalent˘a cu

f (E
n
) −f (E
n−1
)
E
n
−E
n−1

< 1. (4.1.15)
Deoarece f este continu˘a ¸si derivabil˘a pe R, implicit pe [E
n−1
, E
n
] ¸si respectiv
pe (E
n−1
, E
n
) , rezult˘a conform teoremei lui Lagrange c˘a exist˘a E
ν
∈ (E
n−1
, E
n
)
astfel ˆıncˆat
f (E
n
) −f (E
n−1
)
E
n
−E
n−1
= f

(E
ν
) . (4.1.16)
Inegalitatea (4.1.13) t ¸inˆand seama de relat ¸iile (4.1.14) - (4.1.16) este adev˘arat˘ a:

E
n+1
−E
n
E
n
−E
n−1

= [f

(E
ν
)[ < 1, (4.1.17)
ceea ce demonstreaz˘a c˘a procesul de iterat ¸ie este convergent.
4.2. VECTORII DE POZIT¸ IE S¸I VITEZ
˘
A 45
4.2 Vectorii de pozit ¸ie ¸si vitez˘aˆın funct ¸ie de anom-
alia adev˘arat˘a
Consider˘am mi¸scarea celor dou˘a corpuri de mas˘a m
1
¸si m
2
ˆıntr-un sistem de
coordonate carteziene inert ¸ial cu originea fixat˘a ˆın masa m
1
. Planul fundamental al
sistemului este planul normal, pe vectorul moment cinetic

c iar direct ¸ia principal˘a
este vectorul Laplace
−→
P .
Fie
−→
i
P
=
1
P

−→
P
−→
i
c
=
1
c

− →
c
−→
i
Q
=
−→
i
c

−→
i
P
.
Figura 4.1: Sistemul de coordonate de versori
−→
i
P
,
−→
i
Q
¸si
−→
i
c
.
Vectorul de pozit ¸ie
−→
r are expresia
−→
r = r cos φ
−→
i
P
+ r sin φ
−→
i
Q
. (4.2.1)
Pentru a obt ¸ine viteza, diferent ¸iem ecuat ¸ia (4.2.1) ¸si obt ¸inem
.
−→
r = ( ˙ r cos φ −r
˙
φsin φ)
− →
i
P
+ (r sin φ + r
˙
φcos φ)
−→
i
Q
. (4.2.2)
Din legea a doua a lui Kepler ˆıl obt ¸inem pe
˙
φ
46 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL
ˆ
IN ASTRODINAMIC
˘
A
r
2
˙
φ = c =

µp. (4.2.3)
Diferent ¸iind ecuat ¸ia conicei
r =
p
(1 + e cos φ)
obt ¸inem vectorul de vitez˘a ˙ r
˙ r = (
e sin φ
p
)r
2
˙
φ.
Din relat ¸ia (4.2.3) obt ¸inem
˙ r = e

µ
p
sin φ. (4.2.4)
Introducˆand relat ¸iile (4.2.3) ¸si (4.2.4) ˆın expresia lui
.
−→
r obt ¸inem
.
−→
r = [(e

µ
p
sin φ) cos φ −
r sin φ

µp
r
2
]
− →
i
P
+ [(e

µ
p
sin φ) sin φ −
r cos φ

µp
r
2
]
−→
i
Q
=

µ
p
[e sin φcos φ −sin φ
p
r
]
− →
i
P
+

µ
p
[e sin
2
φ + cos φ
p
r
]
− →
i
Q
. (4.2.5)
T¸ inˆand seama de ecuat ¸ia (3.1.5) ˆın expresia precedent˘a a vectorului vitez˘a
(4.2.5) g˘asim
.
−→
r =

µ
p
[e sin φcos φ −sin φ(1 + e cos φ)
− →
i
P
+

µ
p
[e sin
2
φ + cos φ(1 + e cos φ)]
−→
i
Q
.
Dup˘a simplific˘ari g˘asim c˘a
.
−→
r =

µ
p
[(−sin φ)
−→
i
P
+ (e + cos φ)
−→
i
Q
]. (4.2.6)
Ecuat ¸ia (4.2.1) pentru
− →
r ¸si ecuat ¸ia (4.2.6) pentru
.
− →
r ne ofer˘a expresii pentru
vectori de pozit ¸ie si de vitez˘a ˆın funct ¸ie de anomalia adevarat˘a.
Urm˘atorul pas ˆın obt ¸inerea solut ¸iilor va fi eliminarea anomaliei adevarate φ ˆın
favoarea anomaliei excentrice E.
4.3. VECTORII DE POZIT¸ IE S¸I VITEZ
˘
A 47
4.3 Vectorii de pozit ¸ie ¸si vitez˘aˆın funct ¸ie de anom-
alia excentric˘a
Pentru vectorii de pozit ¸ie r, avem urm˘atoarele dou˘a ecuat ¸ii
r =
a(1 −e
2
)
1 + e cos φ
= a(1 −e cos E)
de unde g˘asim c˘a
cos φ =
cos E −e
1 −e cos E
. (4.3.1)
Cum
˙ r = e

µ
p
sin φ
¸si
r = a(1 −e cos E) (4.3.2)
atunci
˙ r = ae sin E
˙
E.
Din ecuat ¸ia
dE
dt
=

µ/a
a(1 −e cos E)
=
1
r

µ
a
(4.3.3)
¸si (4.3.2) obt ¸inem
˙ r =
e

µ/a sin E
a(1 −e cos E)
(4.3.4)
sau t ¸inˆ and seama de (4.1.5) sub form˘a echivalent˘ a
r ˙ r = e

µa sin E. (4.3.5)
48 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL
ˆ
IN ASTRODINAMIC
˘
A
Din relat ¸iile (4.2.1) ¸si (4.3.4) obt ¸inem
sin φ =

p
a
sin E
1 −e cos E
¸si cum
p ≡ a(1 −e
2
)
avem
sin φ =

1 −e
2
sin E
1 −e cos E
. (4.3.6)
ˆ
Inlocuind relat ¸iile (4.3.1) ¸si (4.3.4) ˆın ecuat ¸ia (4.2.1) avem
− →
r = r cos φ
− →
i
P
+ r sin φ
−→
i
Q
= r[
cos E −e
1 −e cos E
]
−→
i
P
+ r[

1 −e
2
sin E
1 −e cos E
]
− →
i
Q
.
Deoarece r = a(1 −e cos E) ¸si p = a(1 −e
2
) avem
−→
r = a(cos E −e)
− →
i
P
+

ap sin E
−→
i
Q
. (4.3.7)
Diferent ¸iind relat ¸ia (4.3.7) obt ¸inem
.
−→
r = −a sin E E
−→
i
P
+

ap cos E E
−→
i
Q
sau t ¸inˆ and seama de (4.3.7) ¸si (4.3.8) g˘asim urm˘atoarea expresie
.
−→
r = −

µa
r
sin E
−→
i
P
+

µp
r
cos E
− →
i
Q
. (4.3.8)
Ecuat ¸iile (4.3.7) ¸si (4.3.8) ne dau expresiile pentru
−→
r ¸si
.

r ˆın funct ¸ie de anom-
alia excentric˘ a E.
4.4. ELEMENTE ORBITALE 49
4.4 Elemente orbitale
Elementele orbitale kepleriene sunt cosiderate urm˘atoarele (vezi Fig. 4.2)
- semiaxa mare a;
- excentricitatea e;
- timpul trecerii la pericentru t
π
;
- unghiul nodal ascendent Ω;
- ˆınclinat ¸ia i;
- argumentul la pericentru ω.
Aceste elemente sunt ¸si integrale de mi¸scare ˆın sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale.
Vom considera urm˘atoarea problem˘a:
Se dau pozit ¸ia ¸si viteza la un moment dat t,
−→
r ¸si
.
−→
r , se cer elementele arbitrare
a, e, t
π
, i, Ω si .
Vom da urm˘atorul algoritm de calcul.
a) Calcul˘am energia ¸si semiaxa mare
r = [
−→
r [ (4.4.1)
h =
1
2
.
−→
r
.
−→
r −
µ
r
(4.4.2)
a = −
µ
2h
. (4.4.3)
b) Calcul˘am momentul cinetic, vectorul lui Laplace ¸si excentricitatea
−→
c =
−→
r
.

r
−→
P =
µ
r

− →
r −
− →
c
.
−→
r
P = |
−→
P |
50 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL
ˆ
IN ASTRODINAMIC
˘
A
e =
P
µ
. (4.4.4)
Deoarece
1
µ

−→
c
− →
c =
c
2
µ
= a(1 −e
2
)
atunci avem
e =

1 −
c
2

. (4.4.5)
c) Calcul˘am timpul trecerii la pericentru
e cos E = 1 −
r
a
e sin E =
−→
r
.
−→
r

µa
E = arctg(
e sin E
e cos E
)
n =

µ
a
3
t
π
= t −
1
n
(E −e sin E). (4.4.6)
Observat ¸ii:
1. Pentru calculul excentricit˘ at ¸ii putem de asemenea folosi ¸si ecuat ¸ia:
e =

(e cos E)
2
+ (e sin E)
2
. (4.4.7)
2. Cˆand e tinde la 0 valoarea numeric˘a pentru anomalia excentric˘ a devine
nedefinit˘a.
E −→arctg(
0
0
)
4.4. ELEMENTE ORBITALE 51
Figura 4.2: Sistemul inert ¸ial al elementelor orbitale
¸si astfel timpul trecerii la pericentru (t
π
) devine nedefinit.
d) Calcul˘am ˆınclinat ¸ia ¸si unghiul nodal
i = arccos(
−→
k
−→
c )
unde
−→
i
c
=
−→
c
c
; i ∈ (0
0
, 180
0
) (4.4.8)
Orbitele cu 0
0
≤ i ≤ 90
0
se numesc orbite directe ¸si orbitele ˆıntre 90
0
≤ i ≤
180
0
se numesc orbite retrograde.
Cum
−→
i
−→
i
c
= sin Ωsin i
¸si
−→
j
− →
c = −cos Ωsin i.
Prin ˆımp˘ art ¸ire obt ¸inem
tgΩ =
sin Ωsin i
cos Ωsin i
=
−→
i
−→
i
c

− →
j
−→
i
c
,
sau
Ω = arctg

−→
i
−→
i
c

−→
j
− →
i
c

. (4.4.9)
52 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL
ˆ
IN ASTRODINAMIC
˘
A
Din Figura 4.2 observ˘am Ω ∈ (0
0
, 360
0
). Atunci cˆand i −→0,
sin i −→0 ¸si ecuatia (4.4.9) devine
Ω −→arctg(
0
0
)
¸si Ω devine nedefinit. Planul orbital se apropie de planul ecuatorial ¸si se intersecteaz˘ a
oriunde ˆın planul ecuatorial.
e) Calcul˘am argumentul pentru pericentru
cos ω =
−→
i
N

−→
i
P
sin ω =
− →
i
c

−→
i
N

− →
i
P
ω = arctg(
sin ω
cos ω
). (4.4.10)
Din Figura 4.2 observ˘am c˘a ω ∈ (0
0
, 360
0
). Observ˘am c˘a atunci cˆand e −→0,
−→
P devine nedefinit:
−→
i
P
=
1
|
− →
P |

−→
P =
1
(µe)

−→
P
astfel ω devine nedefinit. De asemenea cˆand i −→0 atunci

i
N
¸si

ω devin nedefinite.
4.5. ALTE SISTEME DE ELEMENTE ORBITALE 53
4.5 Alte sisteme de elemente orbitale
4.5.1 Elementele lui Delaunay
Elementele lui Delaunay sunt date de urm˘atoarele relat ¸ii
l
D
= M =

µ
a
3
(t −t
π
)
g
D
= ω
h
D
= Ω
L
D
=

µa
G
D
=

µa(1 −e
2
) = c
H
D
=

µa(1 −e
2
) cos i.
Aceste transform˘ari sunt doar schimb˘ari de notat ¸ie a elementelor kepleriene
pentru anomalia medie, argumentul la pericentru, nodul ascendent ¸si momentul
cinetic. Init ¸iala D de la elementele Delaunay este opt ¸ional˘ a. Se folose¸ste init ¸iala
pentru a se evita confuzia cu alte elemente definite.
4.5.2 Elementele lui Poincar´e
Elementele lui Poincar´e sunt date de urm˘atoarele relat ¸ii
ρ
1
= L
D
ρ
2
=

2(L
D
−G
D
) cos(g
d
+ h
d
)
ρ
3
=

2(G
D
−H
D
) cos h
D
54 CAPITOLUL 4. METODE DE CALCUL
ˆ
IN ASTRODINAMIC
˘
A
σ
1
= l
D
+ g
D
+ h
D
σ
2
= −

2(L
D
−G
D
) sin(g
D
+ h
D
)
σ
3
= −

2(G
D
−H
D
) sin h
D
.
Avantajul elementelor lui Poincar´e ˆın raport cu elementele kepleriene este c˘a
acestea r˘amˆan definite pentru ˆınclinat ¸ii ¸si valori ale excentricit˘ at ¸ii foarte mici.
Consider˘am urmatoarele cazuri:
Cazul a:
ˆ
Inclinat ¸ie mic˘a : i −→ 0, H
D
−→ G
D
si ρ
3
, σ
3
−→ 0. Chiar ¸si
unghiul nodal (h
D
= Ω) devine nedefinit , dar acest lucru nu conteaz˘a deoarece
suma g
D
+ h
D
este folosit˘a ˆın elementele σ
1
, σ
2
¸si ρ
2
.
Cazul b: Excentricitatea mic˘a : e −→ 0, G
D
−→ L
D
si ρ
2
, σ
2
−→ 0. Argu-
mentul pericentrului (g
D
= ω) devine nedefinit pentru acest caz , dar acest lucru nu
conteaz˘a deoarece g
D
apare numai ˆın suma g
D
+ h
D
prin elementul σ
1
.
Capitolul 5
Funct ¸iile astrodinamice
fundamentale f ¸si g
ˆ
In acest capitol vom prezenta solut ¸ia problemei celor dou˘a corpuri reprezentat˘a
ˆıntr-un sistem de coordonate carteziene inert ¸ial .
Pentru obt ¸inerea unei solut ¸ii este suficient s˘a reducem problema celor dou˘a cor-
puri la ¸sase integrale independente de mi¸scare .
ˆ
In cele mai multe aplicat ¸ii practice
este util s˘a avem solut ¸ii ˆın coordonate carteziene inert ¸iale. Vom considera solut ¸iile
din Capitolul 4 exprimate prin versorii

i
P
,

i
Q
,

i
c
pentru a ajunge la solut ¸ii de forma
−→
r =
−→
r
o
f +
.
−→
r
o
g
.
−→
r =
−→
r
o
.
f +
.
−→
r
o
˙ g
unde f, g ,
.
f ¸si
.
g
sunt funct ¸ii care depind de condit ¸ii init ¸iale ¸si de timp.
5.1 Determinarea funct ¸iilor f ¸si g
Am ar˘atat ˆın capitolul anterior c˘a vectorii de pozit ¸ie ¸si vitez˘a pot fi exprimate
ˆın sistemul planului orbital definit de vectorii unitate
−→
i
P
,
−→
i
Q
¸si
−→
i
c
prin expresiile
−→
r = l
−→
i
P
+ m
−→
i
Q
(5.1.1)
55
56 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
.
−→
r =
.
l
−→
i
P
+
.
m
−→
i
Q
. (5.1.2)
Funct ¸iile l, m ,
.
l
¸si
.
m sunt date ˆın ecuat ¸iile (4.2.1) ¸si (4.2.6) funct ¸ie de anomalia
adevarat˘ a
l = r cos φ (5.1.3)
m = r sin φ (5.1.4)
˙
l = −

µ
p
sin φ (5.1.5)
˙ m =

µ
p
(e + cos φ). (5.1.6)
Alt˘a mult ¸ime de astfel de funct ¸ii sunt date ˆın ecuat ¸iile (4.3.7) ¸si (4.3.8) ˆın
termenii anomaliei excentrice:
l = a(cos E −e) (5.1.7)
m =

ap sin E (5.1.8)
˙
l = −

µa
r
sin E (5.1.9)
˙ m =

µp
r
cos E. (5.1.10)
Vom ar˘ata c˘a ecuat ¸iile (5.1.1) ¸si (5.1.2) pentru
−→
r ¸si
.
−→
r pot fi transformate
ˆıntr-o solut ¸ie cu condit ¸iile init ¸iale
−→
r
0
,
.
−→
r
0
¸si t
0
. La timpul init ¸ial t
0
, ecuat ¸iile (5.1.1)
¸si (5.1.2) devin
−→
r
0
=
− →
l
0
−→
i
P
+
−→
m
0
−→
i
Q
(5.1.11)
5.1. DETERMINAREA FUNCT¸ IILOR F S¸I G 57
.
−→
r
0
=
.
l
0
−→
i
P
+
.
m
0
−→
i
Q
. (5.1.12)
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom rezolva ecuat ¸iile (5.1.11) ¸si (5.1.12) pentru a afla versorii
−→
i
P
¸si
−→
i
Q
.
− →
r
0
= x
0
−→
i + y
0
−→
j + z
0
−→
k
.
− →
r
0
= ˙ x
0
−→
i + ˙ y
0
−→
j + ˙ z
0
−→
k
−→
i
p
= P
x
−→
i + P
y
−→
j + P
z
−→
k
−→
i
Q
= Q
x
−→
i + Q
y
−→
j + Q
z
−→
k
unde
P
x
=
−→
i
−→
i
P
, P
y
=
−→
j
− →
i
P
, P
z
=
−→
k
−→
i
P
Q
x
=
−→
i
− →
i
Q
, Q
y
=
−→
j
−→
i
Q
, Q
z
=
−→
k
− →
i
Q
.
Pentru componenta x, ecuat ¸iile (5.1.11) ¸si (5.1.12) devin:
x
0
= l
0
P
x
+ m
0
Q
x
.
x
0
=
.
l
0
P
x
+
.
m
0
Q
x
(5.1.13)
sau ˆın notat ¸ie matricial˘a

x
o
.
x
o

=

l
o
m
o
.
l
o
.
m
o

P
x
Q
x

. (5.1.14)
Din ecuat ¸ia (5.1.14) g˘asim c˘a

P
x
Q
x

=
1

.
m
o
−m
o
.
l
o
−l
o

x
o
.
x
o

sau
58 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
P
x
=
1

(
.
m
o
x
o
−m
o
.
x
o
) (5.1.15)
Q
x
=
1

(−
.
l
o
x
o
+ l
o
.
x
o
) (5.1.16)
unde determinantul matricii este
∆ = l
o
.
m
o
−m
o
.
lo
.
Analog vom obt ¸ine ¸si componentele dup˘a y ¸si z.
Din ecuat ¸iile (5.1.14) ¸si (5.1.15) g˘asim c˘a
−→
i
P
=
1

(
.
m
o
−→
r
o
−m
o
.
−→
r
o
) (5.1.17)
−→
i
Q
=
1

(−
.
lo
−→
r
o
+ l
o
.
−→
r
o
). (5.1.18)
Pentru a determina pe ∆ vom folosi expresia momentului cinetic, ecuat ¸iile
(5.1.11) ¸si (5.1.12) ¸si t ¸inˆand seama c˘a
−→
i
P

−→
i
P
= 0 ¸si
− →
i
Q

−→
i
Q
= 0, obt ¸inem
− →
c = l
o
.
m
o
(
−→
i
P

−→
i
Q
) −m
o
.
lo
(
−→
i
Q

−→
i
P
).
Dac˘a
−→
i
Q

−→
i
P
=
− →
i
c
avem
− →
c = (l
o
.
m
o
−m
o
.
lo
)
− →
i
c
= c
−→
i
c
. (5.1.19)
Deci
c = ∆ = l
0
.
m
0
−m
0
˙
l
0
=

µp. (5.1.20)
Ecuat ¸iile (5.1.17) ¸si (5.1.18) devin
− →
i
P
=
1

µp
(
.
m
o
−→
r
o
−m
o
.
−→
r
o
) (5.1.21)
−→
i
Q
=
1

µp
(−
.
lo
−→
r
o
+ l
o
.
−→
r
o
). (5.1.22)
Introducˆand ecuat ¸iile (5.1.21), (5.1.22) ˆın ecuat ¸iile (5.1.1) , (5.1.2) g˘asim pen-
tru vectorul de pozit ¸ie
−→
r urm˘atoarea expresie
5.1. DETERMINAREA FUNCT¸ IILOR F S¸I G 59
−→
r =
1

µp
[l(
.
m
o
− →
r
o
−m
o
.
−→
r
o
) + m(−
.
lo
−→
r
o
+ l
o
.
−→
r
o
)]
sau sub form˘a echivalent˘a
−→
r =
1

µp
(l
.
m
o
−m
.
lo
)
−→
r
o
+
1

µp
(−l m
o
+ m l
o
)
.
−→
r
o
. (5.1.23)
Putem obt ¸ine vectorul vitez˘a
.
−→
r ˆıntr-o manier˘a similar˘a ˆınlocuind
−→
i
P
¸si
−→
i
Q
ˆın
ecuat ¸ia (5.1.2) a lui
.
−→
r .
Un procedeu mai simplu este s˘a deriv˘amˆın raport cu timpul expresia (5.1.23)
.
−→
r =
1

µp
(
.
l
.
m
o

.
m
.
lo
)
− →
r
o
+
1

µp
(−
.
l
m
o
+
.
m l
o
)
.
− →
r
o
. (5.1.24)
Introducem funct ¸iile
f =
1

µp
(l
.
m
o
−m
.
l
o
) (5.1.25)
g =
1

µp
(−l m
o
+ m l
o
) (5.1.26)
¸si derivatele lor
.
f=
1

µp
(
.
l
.
m
o
− ˙ m
.
l
o
) (5.1.27)
.
g
=
1

µp
(−l
.
m
o
+
.
m l
o
). (5.1.28)
T¸ inˆand seama de ecuat ¸iile (5.1.25) - (5.1.28) ˆın expresiile lui
−→
r ¸si
.
−→
r (5.1.23)
¸si (5.1.24) obt ¸inem :
−→
r = f
−→
r
o
+ g
.
−→
r
o
(5.1.29)
.
−→
r =
.
f
−→
r
o
+
.
g
.
−→
r
o
. (5.1.30)
Din expresia momentului cinetic
60 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
−→
r
.
−→
r =
−→
c
t ¸inˆınd seama c˘a
−→
r
o

−→
r
o
= 0 ¸si
.
−→
r
o

.
− →
r
o
= 0, obt ¸inem
−→
c = f
.
g
(
−→
r
o

.
−→
r
o
) + g
.
f (
.
− →
r
o

−→
r
o
).
Cum
−→
c =
−→
r
.
−→
r =
− →
r
o

.
−→
r
o
= constant
−→
c = (f
.
g
−g
.
f)
− →
c (5.1.31)
obt ¸inem urm˘atoarea relat ¸ie important˘ a
f ˙ g −g
˙
f = 1. (5.1.32)
5.2 Funct ¸iile f ¸si g - ˆın funct ¸ie de anomalia adev˘arat˘a
ˆ
Inlocuim funct ¸iile l, m,
.
l ¸si
.
m , date ˆın ecuat ¸iile (5.1.3)-(5.1.6), ˆın ecuat ¸iile
(5.1.25)-(5.1.28) pentru f, g,
.
f,
.
g
. Ecuat ¸ia (5.1.25) devine
f =
1

µp
(l
.
m
o
−m
.
l
o
) =
=
1

µp
[(r −cos φ)
. .. .

µ
p
(e + cos φ
o
)
. .. .
−(r sin φ)
. .. .
(−

µ
p
sin φ
o
)
. .. .
]
l
.
m
o
m
.
l
o
f =
r

µp

µ
p
[cos φ(e + cos φ
o
) + sin φsin φ
o
]
f =
r
p
[e cos φ + cos φcos φ
o
+ sin φsin φ
o
].
5.2. FUNCT¸ IILE F S¸I G -
ˆ
IN FUNCT¸ IE DE ANOMALIA ADEV
˘
ARAT
˘
A 61
Am ar˘atat c˘a
r =
p
1 + e cos φ
unde
e cos φ =
p
r
−1.
Ecuat ¸ia (5.1.25) ia urm˘atoarea form˘a simplificat˘a
f =
r
p
[
p
r
−1 + cos(φ −φ
o
)].
Folosind notat ¸ia
∆φ = φ −φ
o
, (5.2.1)
ecuat ¸ia pentru f devine
f = 1 −
r
p
(1 −cos ∆φ). (5.2.2)
Pentru g vom ˆınlocui ecuat ¸iile (5.1.3) ¸si (5.1.4) ˆın ecuat ¸ia (5.1.26)
g =
1

µp
(−lm
o
+ ml
o
) = [−r cos φ
. .. .
r
o
sin φ
o
. .. .
+r sin φ
. .. .
r
o
cos φ
o
. .. .
]
1

µp
l m
o
m l
o
=
rr
o

µp
(sin φcos φ
o
−cos φsin φ
o
).
Vom obt ¸ine pentru g urm˘atoarea expresie
g =
rr
o

µp
sin ∆φ. (5.2.3)
T¸ inˆand seama de ecuat ¸iile (5.1.3) - (5.1.6) ˆın (5.1.28) obt ¸inem
62 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
˙ g =
1

µp
(−
.
l
m
o
+
.
m l
o
) =
=
1

µp
[−(−

µ
p
sin φ)
. .. .
r
o
sin φ
o
. .. .
+

µ
p
(e + cos φ)
. .. .
r
o
cos φ
o
. .. .
] =
.
l
o
m m l
o
=
r
o

µp

µ
p
[sin φsin φ
o
+ cos φcos φ
o
+ e cos φ
o
] =
r
o
p
[cos(φ −φ
o
) + e cos φ
o
].
T¸ inˆand seama de relat ¸ia
e cos φ
o
=
p
r
o
−1
obt ¸inem
˙ g = 1 −
r
o
p
(1 −cos ∆φ). (5.2.4)
Pentru a obt ¸ine o expresie pentru
˙
f vom ˆınlocui ecuat ¸iile (5.2.3) - (5.2.4) ˆın
(5.1.32)
−g
.
f= 1 −[1 −
r
p
(1 −cos ∆φ)][1 −
r
o
p
(1 −cos ∆φ)]
sau

.
f=

µp
rr
o
sin ∆φ

1 −cos ∆φ
p
[r + r
o

rr
o
p
(1 −cos ∆φ)].
ˆ
In final obt ¸inem pentru
˙
f expresia :
.
f=

µ
p
(
1 −cos ∆φ
sin ∆φ
)[
1
p
(1 −cos ∆φ) −
1
r
o

1
r
]. (5.2.5)
Rezumˆand, funct ¸iile f, g ,
.
f ¸si
.
g
ˆın funct ¸ii de anomalia adev˘arat˘a φ sunt
f = 1 −
r
p
(1 −cos ∆φ) (5.2.6)
5.3. FUNCT¸ IILE F S¸I G
ˆ
IN FUNCT¸ IE DE ANOMALIA EXCENTRIC
˘
A 63
g =
rr
o

µp
sin ∆φ (5.2.7)
.
g
= 1 −
r
o
p
(1 −cos ∆φ) (5.2.8)
˙
f =

µ
p
(
1 −cos ∆φ
sin ∆φ
)[
1
p
(1 −cos ∆φ) −
1
r
o

1
r
]. (5.2.9)
5.3 Funct ¸iile f ¸si g ˆın funct ¸ie de anomalia excen-
tric˘a
ˆ
Inlocuim funct ¸iile l, m,
.
l
¸si
.
m, date ˆın ecuat ¸iile (5.1.3) - (5.1.6), ˆın ecuat ¸ia
(5.1.25) pentru f.
f =
1

µp
(l
.
m
o
−m
.
lo
)
=
1

µp
[a(cos E −e)

µp
r
o
cos E
o


ap sin E (−

µp
r
o
sinE
o
) ] =
=
a
r
o
[(cos E −e) cos E
o
+ sin E sin E
o
]
=
a
r
o
[−e cos E
o
+ cos E cos E
o
+ sin E sin E
o
].
Din relat ¸ia
r
o
= a(1 −e cos E
o
)
obt ¸inem
e cos E
o
= 1 −
r
o
a
.
Astfel ecuat ¸ia (5.1.25) cap˘at˘ a urm˘atoarea form˘a simplificat˘a:
64 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
f =
a
r
o
[
r
o
a
−1 + cos(E −E
o
)]. (5.3.1)
Folosim notat ¸ia
∆E = E −E
o
(5.3.2)
ecuat ¸ia pentru f devine
f = 1 −
a
r
o
(1 −cos ∆E). (5.3.3)
Derivˆand ecuat ¸ia (5.3.3) vom obt ¸ine ecuat ¸ia pentru
˙
f
.
f=
a
r
o
d
dt
(cos ∆E) = −
a
r
o
sin ∆E
dE
dt
.
T¸ inˆand seama de relat ¸ia (4.3.5)
dE
dt
=

µ
a
r
ecuat ¸ia ˆın
˙
f devine
˙
f = −

µa
rr
o
sin ∆E. (5.3.4)
ˆ
Inlocuind ecuat ¸iile (5.1.3) - (5.1.10) ˆın ecuat ¸ia (5.1.28) g˘asim pentru ˙ g
.
g
=
1

µp
(−
˙
lm
o
+ ˙ ml
o
) =
1

µp
[

µa
r
sin E

ap sin E
o
+

µp
r
cos Ea (cos E
o
−e)]
=
1

µp
a

µp
r
[sin E sin E
o
+ cos E cos E
o
−e cos E]
sau
.
g
= 1 −
a
r
(1 −cos ∆E). (5.3.5)
Pentru a obt ¸ine o expresie pentru g , vom integra ecuat ¸ia (5.3.5) sub forma
dg
dt
dt
dE
= [1 −
a
r
(1 −cos ∆E)]
dt
dE
.
5.3. FUNCT¸ IILE F S¸I G
ˆ
IN FUNCT¸ IE DE ANOMALIA EXCENTRIC
˘
A 65
t ¸inˆand seama de relat ¸ia (5.3.3) obt ¸inem
dg
dE
=
dt
dE

a
r
(1 −cos ∆E)

a
µ
r
sau
dg = dt −

a
3
µ
(1 −cos ∆E)dE. (5.3.6)
Deoarece
dE = d(E −E
0
) = d(∆E)
putem integra ecuat ¸ia (5.3.6) ¸si obt ¸inem
g = t −

a
3
µ
(∆E −sin ∆E) + o constant˘a. (5.3.7)
Pentru a evalua constanta, avem nevoie de valorile init ¸iale ale lui g.
Deoarece
−→
r = f
−→
r
o
+ g
.
−→
r
o
la t = t
0
avem c˘a
− →
r =
−→
r
o
f(t
0
) = 1
g(t
0
) = 0
E = E
0
.
Astfel ecuat ¸ia (5.3.7) la t = t
0
devine
g(t
o
) = 0 = t
o
+ o constant˘a
de unde
constanta = −t
o
.
66 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
Ecuat ¸ia (5.3.7) va deveni
g = t −t
o

a
3
µ
(∆E −sin ∆E). (5.3.8)
Rezumˆand, funct ¸iile f, g,
.
f ¸si
.
g
ˆın fuct ¸ie de anomalia excentric˘ a sunt
f = 1 −
a
r
o
(1 −cos ∆E) (5.3.9)
˙
f = −

µa
rr
o
sin ∆E (5.3.10)
g = t −t
o

a
3
µ
(∆E −sin ∆E) (5.3.11)
˙ g = 1 −
a
r
(1 −cos ∆E). (5.3.12)
T¸ inˆand seama de relat ¸ia (5.3.5) ¸si de ecuat ¸ia
r = a(1 −e cos E)
obt ¸inem c˘a
dt =

a
3
µ
(1 + e cos E) dE. (5.3.13)
Integrˆand relat ¸ia (5.3.13)

t
t
0
dτ =

a
3
µ

E
E
0
(1 −e cos ε) dε
g˘asim
t −t
o
=

a
3
µ
[E −E
o
. .. .
−e(sin E −sin E
o
)]. (5.3.14)
∆E
5.3. FUNCT¸ IILE F S¸I G
ˆ
IN FUNCT¸ IE DE ANOMALIA EXCENTRIC
˘
A 67
Din urm˘atoarea identitate trigonometric˘a
sin E = cos E
o
sin (E −E
o
)
. .. .
+sin E
o
cos (E −E
o
)
. .. .
∆E ∆E
obt ¸inem
e(sin E −sin E
o
) = e[cos E
o
sin ∆E + sin E
o
cos ∆E −sin E
o
]
= (e cos E
o
) sin ∆E + (e sin E
o
)(cos ∆E −1). (5.3.15)
Deoarece
e cos E
o
= 1 −
r
o
a
e sin E
o
=
− →
r
o

−→
r
o

µa
ecuat ¸ia (5.3.15) devine
e(sin E −sin E
o
) = (1 −
r
o
a
) sin ∆E −
−→
r
o
.

− →
r
o

µa
(1 −cos ∆E).
ˆ
Inlocuind acest rezultat ˆın ecuat ¸ia (5.3.14) obt ¸inem
t −t
o
=

a
3
µ
[∆E −(1 −
r
o
a
) sin ∆E +
−→
r
o

.
−→
r
o

µa
(1 −cos ∆E)]. (5.3.16)
Aceasta este ecuat ¸ia lui Kepler ˆın raport cu timpul t ¸si anomalia excentric˘a
∆E.
Din ecuat ¸ia
r =

µ
a
dt
d(∆E)
unde am folosit ecuat ¸ia
68 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
d(∆E) = a(E −E
o
) = dE
¸si din ecuat ¸ia precedent˘a, g˘asim c˘a
r = a[1 −(1 −
r
o
a
) cos ∆E +
−→
r
o

.
−→
r
o

µa
sin ∆E].
Observ˘am c˘a ˆın ecuat ¸ia (5.3.17) apare numai un singur element orbital (semi-
axa mare) ¸si singura restrict ¸ie este ca orbita s˘a fie eliptic˘a (a > 0).
5.4 Funct ¸iile f ¸si g - ˆın funct ¸ie de variabilele uni-
versale
Scopul acestui paragraf este acela de a exprima funct ¸iile f ¸si g printr-o nou˘a
variabil˘ a valabil˘a pentru toate orbitele .
Vom prezenta cˆateva considerente referitoare la funct ¸iile Stumpff necesare
studiului nostru .
Funct ¸iile Stumpff sunt date de seriile
c
n
(z) =

¸
k=0
(−1)
k
z
k
(2k + n)!
unde n = 0, 1, 2, 3, ... .
Fie z = α
j
s
2
, atunci primi termeni c
0
, c
1
¸si c
2
sunt
c
0
= c
0
(z) =

cos

z α
j
> 0
ch

−z α
j
< 0
1 α
j
= 0
c
1
= c
1
(z) =

sin

z

z
α
j
> 0
sh

−z

−z
α
j
< 0
1 α
j
= 0
c
2
= c
2
(z) =

(1−cos

z)
z
α
j
> 0
(ch

−z−1)
−z
α
j
< 0
1
2
α
j
= 0.
5.4. FUNCT¸ IILE F S¸I G -
ˆ
IN FUNCT¸ IE DE VARIABILELE UNIVERSALE 69
Observ˘am c˘a aceast˘a clas˘a de serii infinite reprezint˘a ˆımpreun˘a atˆat funct ¸ii
trigonometrice (α > 0) cˆat ¸si funct ¸ii hiperbolice (α < 0). Cazul funct ¸iilor parabolice
(α = 0) este deasemenea inclus, deoarece
c
n
(0) =
1
n!
.
Din definit ¸ie observ˘am c˘a
c
n
(z) + zc
n+2
(z) =
1
n!
.
Funct ¸iile Stumpff au o formul˘ a de derivare convenabil˘ a.
De exemplu,
2z
dc
n
(z)
dz
= c
n−1
(z) −nc
n
(z) , n > 0
¸si
dc
n
(z)
dz
=
1
2
[nc
n+2
(z) −c
n+1
(z)] , n ≥ 0 .
ˆ
In cazul cˆınd z = αs
2
avem
dz
ds
= 2αs
¸si formula pentru prima derivat˘a devine
2αs
2
dc
n
(αs
2
)
dz
dz
ds
= [c
n−1
(αs
2
) −nc
n
(αs
2
)]2αs
sau
s
dc
n
(αs
2
)
dz
= c
n−1
(αs
2
) −nc
n
(αs
2
).
Formula derivatei a doua devine
dc
n
(αs
2
)
dz
dz
ds
=
1
2
[nc
n+2
(αs
2
) −c
n+1
(αs
2
)]2αs
sau
70 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
dc
n
(αs
2
)
dz
= αs[nc
n+2
(αs
2
) −c
n+1
(αs
2
)].
Dac˘a privim pe αs
2
ca argument al funct ¸iei Stumpff ¸si not˘am cu
()

=
d
ds
atunci aceste dou˘a ecuat ¸ii ale derivatelor devin:
sc

n
= c
n−1
−nc
n
, n > 0
c

n
= αs(c
n+2
−c
n+1
) , n ≥ 0.
De asemenea avem urm˘atoarea identitate pentru integrare

s
k
c
k
(ρs
2
)ds = s
k+1
c
k+1
(ρs
2
).
Cˆateva dintre aceste integrale sunt
c
2
0
(z) + zc
2
1
(z) = 1
c
2
0
(z) −zc
2
1
(z) = c
0
(4z)
c
2
0
(z) = 1 −2zc
2
(4z)
c
2
1
(z) = 2c
2
(4z)
c
1
(4z) = c
2
0
(z)c
1
(z).
Vom introduce funct ¸iile S(z) ¸si C(z) definite precum urmeaz˘a:
S(z) =
1
3!

z
5!
+
z
2
7!
−... , (5.4.1)
pentru z > 0 avem
S(z) =

z −sin

z
(

z)
3
iar pentru z < 0 avem
S(z) =
sh

−z −

−z
(

−z)
3
;
5.4. FUNCT¸ IILE F S¸I G -
ˆ
IN FUNCT¸ IE DE VARIABILELE UNIVERSALE 71
pentru z > 0 avem
C(z) =
1
2!

z
4!
+
z
2
6!
−... (5.4.2)
sau
C(z) =
1 −cos

z
z
iar pentru z < 0 avem
C(z) =
ch

−z −1
−z
.
Din considerentele teoretice precedente referitoare la funct ¸iile Stumpff ob-
serv˘am c˘a:
S(z) = c
3
(z)
C(z) = c
2
(z)
dC(z)
dz
=
1
2z
(1 −zS(z) −2C(z))
dS(z)
dz
=
1
2z
(C(z) −3S(z)).
Vom introduce funct ¸iile S(z) ¸si C(z) ˆın expresiile funct ¸iilor f, g,
˙
f ¸si ˙ g date ˆın
ecuat ¸iile (5.3.8) - (5.3.12) ca ¸si ˆın ecuat ¸ia lui Kepler (5.3.16).
ˆ
In aceste ecuat ¸ii vom introduce funct ¸iile trigonometrice sin ∆E ¸si cos ∆E.
Utilizˆand dezvoltarea ˆın serie a funct ¸iei cos ∆E
cos ∆E = 1 −
(∆E)
2
2!
+
(∆E)
4
4!

(∆E)
6
6!
+ ... (5.4.3)
vom defini variabila auxiliar˘a prin expresia
∆E =

α
o
x (5.4.4)
sau
72 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
x =
∆E

α
o
.
Am notat cu
α
o
=
1
a
a fiind semiaxa mare.
Observ˘am c˘a α
o
> 0 pentru orbitele eliptice, α
o
< 0 pentru orbitele hiperbolice
si α
o
= 0 pentru orbitele parabolice.
Expresia (5.4.3) a lui cos ∆E ˆın x t ¸inˆ and seama de (5.4.4) devine:
cos ∆E = 1 −
α
o
x
2
2!
+
α
2
o
x
4
4!

α
3
o
x
6
6!
+ ...
sau dˆand factor comun pe α
o
x
2
avem:
cos ∆E = 1 −α
o
x
2
[
1
2!

α
o
x
2
4!
+
α
2
o
x
4
6!
−...].
T¸ inˆınd seama de expresia (5.4.2) a lui C(z) obt ¸inem
cos ∆E = 1 −α
o
x
2
C(α
o
x
2
). (5.4.5)
Acela¸si procedeu ˆıl vom folosi ¸si pentru sin ∆E
sin ∆E = ∆E(1 −
(∆E)
2
3!
+
(∆E)
4
5!

(∆E)
6
7!
+ ...) (5.4.6)
sau
sin ∆E = ∆E(1 −(∆E)
2
[
1
3!
+
(∆E)
2
5!

(∆E)
4
7!
+ ...]).
T¸ inˆand seama de (5.4.5) ecuat ¸ia (5.4.6) devine
sin ∆E =

α
o
x(1 −α
o
x
2
[
1
3!
+
(∆E)
2
5!

(∆E)
4
7!
+ ...]).
sau folosind expresia (5.4.1) a lui S(z)
5.4. FUNCT¸ IILE F S¸I G -
ˆ
IN FUNCT¸ IE DE VARIABILELE UNIVERSALE 73
sin ∆E =

α
o
x[1 −α
o
x
2
S(α
o
x
2
)]. (5.4.7)
ˆ
Inlocuind ecuat ¸ia (5.4.5) ˆın ecuat ¸ia (5.3.3) avem urm˘atoarea ecuat ¸ie
f = 1 −
x
2
r
o
C(α
o
x
2
). (5.4.8)
Similar, din ecuat ¸ia (5.3.4) ¸si ecuat ¸ia (5.4.6)
˙
f = −

µa
rr
o
sin ∆E.
Din ecuat ¸iile (5.3.5) ¸si (5.4.5) obt ¸inem
˙
f = −

µa
rr
o

α
o
x
3
S

α
o
x
2

−x

. (5.4.9)
Din ecuat ¸iile (5.3.5) ¸si (5.4.5) obt ¸inem ecuat ¸ia lui ˙ g
˙ g = 1 −
x
2
r
C(α
o
x
2
).
Din ecuat ¸iile (5.3.8) ¸si (5.4.6) avem urm˘atoarea ecuat ¸ie
g = t −t
o

1

µ
x
3
S(α
o
x
2
). (5.4.10)
Rezumˆand funct ¸iile f, g,
.
f ¸si
.
g
exprimate cu variabilele universale sunt:
f = 1 −
x
2
r
o
C(α
o
x
2
). (5.4.11)
.
f=

µ
rr
o

o
x
3
S(α
o
x
2
) −x] (5.4.12)
g = t −t
o

1

µ
x
3
S(α
o
x
2
) (5.4.13)
˙ g = 1 −
x
2
r
C(α
o
x
2
). (5.4.14)
74 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
Ecuat ¸ia lui Kepler (5.3.16) t ¸inˆ and seama de ecuat ¸iile (5.4.5) ¸si (5.4.6) devine:
t −t
o
=
1

µα
3
o

3
2
o
x
3
S(α
o
x
2
) + r
o
α
o

α
o
x(1 −α
o
x
2
S(α
o
x
2
))+
+

α
o
µ
(
−→
r
o

.
−→
r
o

o
x
2
C(α
o
x
2
)]
sau

µ(t −t
o
) =
−→
r
o
.
− →
r
o

µa
x
2
C(α
o
x
2
) + x
3
S(α
o
x
2
)(1 −r
o
α
o
) + r
o
x. (5.4.15)
Din expresia lui r funct ¸ie de anomalia excentric˘ a t ¸inˆ and seama de (5.4.5) ¸si
(5.4.7) obt ¸inem
r = a[1 −(1 −
r
o
a
) cos ∆E +
−→
r
o
.
− →
r
o

µa
sin ∆E]
=
1
α
o

o
x
2
C(α
o
x
2
) + r
o
α
o
(1 −α
o
x
2
C(α
o
x
2
))+
+
−→
r
o
.
−→
r
o

α
o
µ

α
o
x(1 −α
o
x
2
S(α
o
x
2
))]
sau
r = r
o
+ x
2
C(α
o
x
2
)(1 −r
o
α
o
) +
−→
r
o
.
− →
r
o

µ
x(1 −α
o
x
2
S(α
o
x
2
)).
Alternativ, putem obtine ecuat ¸ia pentru distant ¸a r ˆın variabile universale
folosind expresia lui r funct ¸ie de anomalia excentric˘ a a¸sa cum am f˘acut ˆın para-
graful precedent
r =

µ
a

dt
d(∆E)
.
Deoarece
5.5. FUNCT¸ IILE F S¸I G
ˆ
IN FUNCT¸ IE DE TIMP 75
∆E =

α
o
x
obt ¸inem
r =

µα
o

dt
d(

α
o
x)
=

µ
dt
dx
. (5.4.17)
Ecuat ¸iile (5.4.11)-(5.4.15) reprezint˘ a solut ¸ia problemei celor dou˘a corpuri sub
forma
−→
r = f
−→
r
o
+ g
.
−→
r
o
.
−→
r =
.
f
−→
r
o
+
.
g
.
−→
r
o
.
De¸si ea fost obt ¸inut˘a pentru orbitele eliptice (α
o
> 0) se poate ar˘ata c˘a este
adev˘arat˘ a ¸si de asemenea pentru orbite parabolice (α
o
= 0) ¸si hiperbolice (α
o
< 0).
5.5 Funct ¸iile f ¸si g ˆın funct ¸ie de timp
Funct ¸iile f ¸si g pot fi considerate ¸si ca funct ¸ii explicite de timp. Dac˘a ˆınlocuim
ecuat ¸iile (5.1.29) ¸si (5.1.30) ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a mi¸sc˘ arii a problemei celor dou˘a
corpuri vom obt ¸ine dou˘a ecuat ¸ii diferent ¸iale scalare
¨
f + qf = 0 (5.5.1)
¨ g + qg = 0. (5.5.2)
Am introdus funct ¸ia
q =
µ
r
3
(5.5.3)
pentru care obt ¸inem ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a:
76 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
r
.
q
+3q
.
r= 0. (5.5.4)
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a pentru distant ¸a r este
..
r=
c
2
r
3

µ
r
. (5.5.5)
Folosind definit ¸ia pentru q ecuat ¸ia diferent ¸iala (5.5.5) devine
..
r= q(
c
2
µ
−r). (5.5.6)
Dezvolt˘am ˆın serie Taylor ˆın funct ¸ie de timp funct ¸iile f, g, q ¸si distant ¸a r
f =

¸
n=0
a
n
(t −t
o
)
n
(5.5.7)
g =

¸
n=0
b
n
(t −t
o
)
n
(5.5.8)
q =

¸
n=0
c
n
(t −t
o
)
n
(5.5.9)
r =

¸
n=0
d
n
(t −t
o
)
n
. (5.5.10)
ˆ
Inlocuim cele patru serii date de ecuat ¸iile (5.5.7)-(5.5.8) ˆın cele patru ecuat ¸ii
diferent ¸iale (5.5.1), (5.5.2), (5.5.4) ¸si (5.5.5) ¸si identificˆand coeficient ¸ii a
n
,b
n
,c
n
,d
n
,
vom g˘asi dup˘a calcule lungi dar elementare urm˘a-
toarele formule de recurent ¸˘a
d
n+2
=
1
(n + 1)(n + 2)
(
c
2
µ
c
n

n
¸
k=0
c
n−k
d
k
) (5.5.11)
c
n
= −
1
nd
o
(3c
o
nd
n
+
n−1
¸
k=1
k(3c
n−k
d
k
+ c
k
d
n−k
) (5.5.12)
5.5. FUNCT¸ IILE F S¸I G
ˆ
IN FUNCT¸ IE DE TIMP 77
a
n+2
=
−1
(n + 1)(n + 2)
n
¸
k=0
c
k
a
n−k
(5.5.13)
b
n+2
=
−1
(n + 1)(n + 2)
n
¸
k=0
c
k
b
n−k
. (5.5.14)
Valorile init ¸iale pentru coeficient ¸i sunt
f(t
o
) = a
o
= 1
˙
f(t
o
) = a
1
= 0
g(t
o
) = b
o
= 0
˙ g(t
o
) = b
1
= 1
q(t
o
) = c
o
=
µ
r
3
o
r(t
o
) = d
o
= r
o
˙ r(t
o
) = d
1
= r
o
.
Avantajul solut ¸iilor astfel obt ¸inute pentru
−→
r ¸si
.
−→
r este acela c˘a nu este necesar
s˘a rezolv˘am ecuat ¸ia lui Kepler.
78 CAPITOLUL 5. FUNCT¸ IILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE
Capitolul 6
P˘amˆantul − corp ceresc
Sfericitatea P˘amˆ antului este dovedit˘ a prin mai multe fapte, dintre care
amintim:
forma circular˘a a orizontului aparent si cre¸sterea razei lui cu altitudinea
observatorului
variat ¸ia ˆın˘alt ¸imii Polului lumii, dac˘a observatorul se deplaseaz˘a, spre nord
sau spre sud, de-a lungul unui meridian geografic
forma circular˘a a umbrei P˘amˆ antului pe discul Lunii ˆın timpul eclipselor
de Lun˘a
fotografiile P˘amˆantului obt ¸inute din Cosmos cu ajutorul rachetelor ¸si satelit ¸i-
lor artificiali
Sfericitatea P˘amˆantului permite determinarea dimensiunilor lui. Fie dou˘a
puncte O
1
¸si O
2
dou˘a puncte ale globului terestru, situate pe acela¸si meridian ge-
ografic. Notˆand cu l lungimea arcului de meridian

O
1
O
2
(ˆın km de exemplu), cu
n
0
valoarea unghiular˘a a acestui arc (ˆın grade de exemplu), iar cu R raza globului
terestru, atunci rezult˘a u¸sor:
R =
180
0
l
πn
0
unde n
0
este egal˘a cu diferent ¸a latitudinilor geografice ale punctelor O
1
¸si O
2
:
n
0
= φ
1
−φ
2
Aceast˘a metod˘a simpl˘a a fost folosit˘a pentru prima dat˘a de c˘atre Eratostene
(276-195 i.e.n.).
79
80 CAPITOLUL 6. P
˘
AM
ˆ
ANTUL − CORP CERESC
O
O
1
2
n
e
n
Figura 6.1: Determinarea razei globului terestru
Mult mai complicat˘a este determinarea distant ¸ei liniare l dintre punctele O
1
¸si O
2
.
Metoda folosit˘a este una indirect˘a numit˘a triangulat ¸ie. A fost aplicat˘a pentru
prima dat˘a de c˘atre W.Snellius ˆın 1615. Aceast˘a metod˘a const˘a din: alegerea,
de o parte ¸si de alta a arcului de cerc pe care dorim s˘a-l m˘asur˘ am, mai mul-
tor puncte (A, B, C, D, ....), la distant ¸e de 30-40km unul de cel˘alalt. Punctele se
aleg astfel ca din fiecare s˘a fie vizibile cel put ¸in dou˘a puncte.
ˆ
In toate punctele se
fac construct ¸ii speciale, numite semnale geodezice. Se alege una din laturi drept
baz˘a (de exemplu O
1
A), mai departe se masoar˘a numai unghiurile din triunghiurile
O
1
AB, ABC, BCD, .... Cunoscˆand in ret ¸eaua de triunghiuri o latur˘a (baza) ¸si toate
unghiurile putem calcula lungimea liniei poligonale O
1
BDO
2
(sau O
1
ACEO
2
). Tre-
buie t ¸inut cont de faptul c˘a triunghiurile nu sunt plane ci sferice. Determinˆand
azimutul direct ¸iei laturii O
1
A (sau O
1
B),liniile poligonale de mai sus pot fi proiec-
tate pe meridianul O
1
O
2
adic˘a se poate obt ¸ine lungimea arcului O
1
O
2
ˆın unit˘at ¸i
liniare.
ˆ
In temeiul unor considerat ¸ii teoretice bazate pe legea atract ¸iei universale, Newton
a ar˘atat c˘a, ˆın urma rotat ¸iei sale, P˘amˆ antul, ca de altfel toate planetele, trebuie s˘a
aib˘a forma unui sferoid (elipsoid de revolut ¸ie), turtit la poli. Turtirea se define¸ste
astfel:
ε =
a −b
a
unde: a - semiax˘a ecuatorial˘a ¸si b - semiaxa polar˘a a sferoidului.
ˆ
In 1964, Uniunea Astronomic˘a Internat ¸ional˘ a a adoptat urmatoarele valori ale
elementelor elipsoidului terestru: a = 6378,16km; b = 6356,78km.
Forma adevarat˘ a a P˘amˆ antului nu poate fi reprezentat˘a exact prin nici una din
6.1. CELE TREI LATITUDINI GEOGRAFICE 81
O
B
D
O
A
E
C
1
2
Figura 6.2: Triangulat ¸ia
suprafet ¸ele matematice cunoscute. De aceea vorbind de forma P˘amˆantului se are ˆın
vedere nu forma fizica a suprafet ¸ei terestre, cu oceane ¸si continente, ci a¸sa-numita
suprafat ¸˘a a geoidului.
Se nume¸ste geoid acea suprafat ¸˘a de nivel (o suprafat ¸˘ a la care normalele ˆın
orice punct ale ei sunt verticale) a c˘arei parte vizibil˘a coincide cu suprafat ¸a neagi-
tat˘a a oceanelor; prelungind suprafat ¸a oceanelor sub continente, obt ¸inem suprafat ¸a
ˆıntregului geoid.
Astfel deosebim trei suprafet ¸e ale P˘amˆantului:
− suprafat ¸a fizic˘a, a¸sa cum ne apare cu formele de relief; pe ea se fac m˘asur˘arile
terestre;
− suprafat ¸a hidrostatic˘a sau geoidul, suprafat ¸a oceanelor prelungit˘a pe sub
continente; la ea se reduc m˘asur˘arile terestre;
− suprafat ¸a matematic˘a de referint ¸˘a, adic˘a suprafat ¸a elipsoidului terestru; pe
ea se reprezint˘ a m˘asur˘arile terestre.
Problema determin˘arii formei ¸si dimensiunilor exacte ale P˘amˆ antului se rezolv˘a
astazi prin m˘asur˘ ari geodezice pe suprafat ¸a P˘amˆantului (geodezia superioar˘a), prin
studiul mi¸sc˘arii satelit ¸ilor artificiali ai P˘amˆ antului(geodezie cosmic˘a) ¸si prin deter-
minarea fort ¸ei de gravitat ¸ie la suprafat ¸a P˘amˆantului (gravimetrie).
6.1 Cele trei latitudini geografice
ˆ
In cazul P˘amˆ antului elipsoidal se pot definii trei latitudini geografice diferite (lon-
gitudinea r˘amˆane aceea¸si ca ˆın cazul P˘amˆantului sferic). Astfel avem:
− latitudine astronomic˘a (φ =≮ OT
1
q) care este unghiul dintre direct ¸ia verti-
82 CAPITOLUL 6. P
˘
AM
ˆ
ANTUL − CORP CERESC
calei punctului considerat (O) ¸si planul ecuatorului terestru (qq

);
− latitudine geocentric˘a (φ

=≮ OTq) care este unghiul dintre raza vectoare
a punctului O ¸si acela¸si plan al ecuatorului terestru;
− latitudinea geodezic˘a (φ
1
=≮ OT
2
q) care este unghiul dintre normala la
elipsoid ˆın punctul considerat ¸si acela¸si plan al ecuatorului terestru.
Direct din observat ¸ii astronomice se determin˘a numai latitudinea astronomic˘a.
ˆ
In problemele de astronomie nu se face distinct ¸ie ˆıntre latitudinea geodezic˘a ¸si cea
astronomic˘a (φ
1
· φ).
Putem vorbi de elipsa meridian˘a (elipsa cuprins˘aˆıntre dou˘a cercuri concentrice
tangente, unul exterior cu raza a ¸si altul interior cu raza b)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (x, y) ∈ R
2
O putem reprezenta parametric ˆın funct ¸ie de φ prin ecuat ¸iile:
x =
a cos φ

1 −e
2
sin
2
φ
, y =
a (1 −e
2
) sin φ

1 −e
2
sin
2
φ
, φ ∈


π
2
,
π
2

l = a

1 −e
2

φ
2
φ1

1 −e
2
sin
2
φ

3
2
,
l− lungimea arcului de meridian cuprins˘a ˆıntre punctele φ
1
(x) ¸si φ
2
(x)
j
j j
1
T T T 1
2
a
b
y
x
q
p
p
q
O
Figura 6.3: Cele trei suprafet ¸e terestre
6.2. VARIAT¸ IA FORT¸ EI DE GRAVITAT¸ IE 83
6.2 Variat ¸ia fort ¸ei de gravitat ¸ie la suprafat ¸a
P˘amˆantului
Studiind problema formei P˘amˆ antului ˆın legatur˘a cu rotat ¸ia lui, Newton a demon-
strat c˘a fort ¸a de gravitat ¸ie trebuie s˘a se mic¸soreze continuu de la polii P˘amˆantului
spre ecuator. S-a stabilit c˘a valorile accelerat ¸iei de gravitat ¸ie pot fi reprezentate prin
formula:
g
φ
= g
0
+ (g
90
−g
0
) sin
2
φ, g
90
−g
0
= 983, 2 −978, 0 = 5, 2cm/s
2
O utilizare a m˘asur˘arilor gravimetrice este studiul anomaliilor fort ¸ei de gravitat ¸ie,
adic˘a al abaterilor accelerat ¸iei gravitat ¸ionale de la valorile sale medii. Anomaliile
locale ale fort ¸ei de gravitat ¸ie pun ˆın evident ¸˘a, dac˘a sunt pozitive, existent ¸a unor
z˘ac˘ aminte minerale, iar dac˘a sunt negative z˘ac˘ aminte de sare gem˘a.
6.3 M˘asurarea masei ¸si densit˘at ¸ii medii a
P˘amˆantului
Rezultate destul de precise ˆın determinarea masei P˘amˆantului se obt ¸in prin metode
care, ˆın esent ¸˘a se reduc la determinarea constantei gravitat ¸ionale G.
G = 6, 67 10
−8
cm
3
g
−1
s
−2
= 6, 67 10
−11
Nm
2
kg
−2
Luˆand pentru valoarea medie a razei P˘amˆ antului R = 6371km ¸si pentru val-
oarea medie a accelerat ¸iei fort ¸ei de gravitat ¸ie g = G9, 81m/s
2
formula
g =
M

R
2
ne d˘a masa P˘amˆantului:
M

= 5, 98 10
27
g · 6 10
27
g = 6 10
24
kg.
Cunoscˆand masa P˘amˆ antului ¸si volumul lui putem calcula ¸si densitatea sa
medie (5, 52g/cm
3
). Densitatea cre¸ste de la suprafat ¸˘ a spre interior.
84 CAPITOLUL 6. P
˘
AM
ˆ
ANTUL − CORP CERESC
6.4 Structura P˘amˆantului
1. Atmosfera − este regiunea din jurul P˘amˆ antului ˆın care acesta constituie ”orga-
nizatorul” principal al mi¸sc˘ arii tuturor particulelor interplanetare. Din acest punct
de vedere putem distinge dou˘a p˘art ¸i:
(a) prima (pˆan˘ a la 2000kmˆın˘alt ¸ime), ˆın care este preponderent cˆampul gravific
− Atmosfera neutr˘a este format˘a din atomi ¸si molecule ˆın stare neutr˘a:
− Troposfera (pˆan˘a la ˆın˘ alt ¸imea de 13km)
− Stratosfera (pˆan˘ a la ˆın˘alt ¸imea de25km)
− Mezosfera (ˆıntre 85-90km)
− Ionosfera se compune din electroni ¸si ioni provenit ¸i din ionizarea aerului
rarefiat sub act ¸iunea razelor ultraviolete ¸si X ale Soarelui. Partea sa inferioar˘a este
termosfera.
ˆ
In ionosfer˘a, electronii liberi au rolul foarte important de a reflecta
undele radio;
− Exosfera se ˆıntinde ˆıntre 700-2000km ¸si este caracterizat˘a printr-o densitate
foarte mic˘a.
(b) a doua parte ˆın care este preponderent cˆampul magnetic terestru, de la
2000km pˆan˘a la cˆateva zeci de raze terestre (se nume¸ste magnetosfer˘a)
− Magnetosfera. Aici particulele au nu numai o agitat ¸ie termic˘a ci sunt supuse
¸si cˆampului magnetic terestru. Magnetosfera se ˆıntinde pˆan˘ a la 50000km de partea
Soarelui ¸si zeci de raze terestre ˆın partea opus˘a.
ˆ
In interiorul magnetosferei sunt
dou˘a centuri de radiat ¸ii (ale lui Van Allen)
Prima centur˘a (intern˘ a) are densitatea maxim˘a la o distant ¸˘ a de 1,5 raze tere-
stre, continuˆand cu o populat ¸ie foarte stabil˘a de protoni energetici, neutroni cosmici
reflectat ¸i ¸si ˆıncetinit ¸i de atmosfera ˆınalt˘ a.
A doua centur˘ a (exterioar˘a) este populat˘a de particule energetice provenite
din coroana solar˘a, atingˆand un un maxim al radiat ¸iei la 19000km de suprafat ¸a
P˘amˆ antului.
Dincolo de magnetosfer˘a se ˆıntinde coroana solar˘a, care prin curgerea de pro-
toni ¸si electroni numit˘a vˆant solar, delimiteaz˘a atmosfera terestra.
Densitatea atmosferei (ρ) descre¸ste foarte repede cu ˆın˘alt ¸imea (h). Variat ¸ia
densit˘at ¸ii respect˘a aproximativ legea exponent ¸ial˘ a:
ρ ∼ exp


h
H

6.4. STRUCTURA P
˘
AM
ˆ
ANTULUI 85
unde H se nume¸ste scara ˆın˘alt ¸imilor.
Presiunea atmosferic˘a la suprafat ¸a terestr˘a este aceea a unei coloane de mercur
cu ˆın˘alt ¸imea de 76 cm. Aceasta scade de asemenea repede cu ˆın˘ alt ¸imea.
Compozit ¸ia chimic˘a a atmosferei se prezint˘a astfel:
N
2
: 78%, O
2
: 21%, Ar : 0, 934%,
CO
2
: 0, 034%, vapori deH
2
O : 0 −2%, H
2
: 5 10
−5
%
Atmosfera produce o serie de efecte cu consecint ¸e astronomice:
− absoarbe radiat ¸ii, reducˆand str˘alucirea corpurilor cere¸sti (25%)
− exercit˘a o absorbt ¸ie selectiv˘a
− schimb˘a direct ¸ia razelor de lumin˘a ¸si deformeaz˘a imaginile (efectele
refract ¸iei astronomice)
Crepusculul este perioada sc˘aderii treptate a luminii zilei dup˘a apusul Soare-
lui (crepuscul de sear˘a), respectiv perioada sl˘abirii treptate a ˆıntunericului nopt ¸ii
ˆınainte de r˘as˘ aritul Soarelui (crepuscul de dimineat ¸˘a). Fenomenul se produce din
cauza difuziei luminii ˆın straturile atmosferice situate deasupra orizontului obser-
vatorului. Se deosebesc crepuscule civile ¸si astronomice. Crepusculul civil de sear˘a
ˆıncepe ˆın momentul apusului Soarelui ¸si se sfˆar¸se¸ste atunci cˆand Soarele coboar˘a la
6 grade sub orizont (pe cer se observ˘a numai stelele cele mai
str˘alucitoare). Crepusculul civil de dimineat ¸˘a se produce simetric, ˆın ordine invers˘ a.
Crepusculul astronomic de dimineat ¸˘a ¸si de sear˘a dureaz˘a mult mai mult, ˆıntrucˆ at
se consider˘a c˘a sfˆar¸situl (sau inceputul) crepusculului are loc cˆand centrul Soarelui
se afl˘a la 18 grade sub orizont. Din acest moment ˆıncepe noaptea propriu-zis˘a (ˆın
cazul crepusculului de sear˘a) ¸si pe cer se v˘ad ¸si stelele mai put ¸in str˘alucitoare. La
latitudinea geografic˘a (φ = 60
0
33

) ˆın ziua solstit ¸iului de var˘ a, ˆın˘alt ¸imea Soarelui
ˆın culminat ¸ia inferioar˘a (miezul nopt ¸ii) este
h

= −6
0
. Deci la aceast˘a latitudine ˆın ziua solstit ¸iului de var˘a sfˆar¸situl crepus-
culului civil de sear˘a coincide cu ˆınceputul crepusculului civil de dimineat ¸˘ a, adic˘a
crepusculul civil dureaz˘a toat˘a noaptea; acesta este fenomenul nopt ¸ilor albe.
2. Hidrosfera − este format˘a din totalitatea apei (dulce sau s˘arat˘a) care
acoper˘a ˆın mod discontinuu aproape 75% din suprafat ¸a solid˘a a P˘amˆ antului.
Adˆancimea sa medie este de 4 km, ˆınsa poate ajunge ¸si la 10 km.
3. Biosfera − este totalitatea materiei organice, vii sau moarte.
4. Litosfera − sau scoart ¸a terestr˘a este stratul superficial cu o grosime medie
de 40km. Masa ei este ˆın medie 0,7% din cea a P˘amˆantului.
5. Interiorul P˘amˆ antului
− mantaua terestr˘a (pˆan˘a la 3000 km adˆancime)
86 CAPITOLUL 6. P
˘
AM
ˆ
ANTUL − CORP CERESC
− interiorul adˆanc, pentrul studiul c˘aruia se recurge la undele seismice – unde
longitudinale (P = primare,compresiune)
− unde transversale (S = secundare, distorsie)
− nucleu
6.5 Mi¸sc˘arile P˘amˆantului
P˘amˆ antul are urm˘atoarele mi¸sc˘ari principale:
(1) Mi¸scarea de rotat ¸ie − reprezint˘ a mi¸scarea P˘amˆ antului ˆın jurul propriei
axe, efectuat˘a cu P
rot
= 23
h
56
min
4, 098
s
= 86164, 98
s
timp mediu. Dovezile acestei
mi¸sc˘ari sunt: devierea spre est a corpurilor de la verical˘aˆın c˘aderea liber˘a; experient ¸a
cu pendulul lui Focault (1851); observat ¸ii directe din spat ¸iul cosmic.
(2) Mi¸scarea de revolut ¸ie − reprezint˘a mi¸scarea P˘amˆantului ˆın jurul Soarelui,
ˆın timpul unui an sideral. Dovezile acestei mi¸sc˘ ari sunt:paralaxele stelare ¸si aberat ¸ia
luminii.
(3) Mi¸sc˘ arile de precesie si nutat ¸ie.
(4) Alte mi¸sc˘ ari
− deplasarea polilor geografici ai P˘amˆ antului pe suprafat ¸a sa, se produce da-
torit˘a faptului c˘a axa instantanee de rotat ¸ie a P˘amˆ antului nu p˘astreaz˘a o direct ¸ie
fix˘a fat ¸˘ a de acesta;
− mareele, ˆın vecin˘ atatea meridianului terestru, cˆand Luna sau Soarele se afl˘a
deasupra acestuia, P˘amˆ antul sufer˘a deformat ¸ii periodice numite maree (fenomenul
de flux ¸si reflux);
− deplasarea (deriva) continentelor (deplasarea relativ˘a a continentelor unul
fat ¸˘a de cel˘alalt), care se explic˘a prin structura sub form˘a de pl˘aci a scoart ¸ei – pl˘aci
care se deplaseaz˘a unele fat ¸˘a de altele.
Probleme propuse:
1. S˘a se demonstreze c˘a valoarea unghiular˘a a arcului de meridian O
1
O
2
(ˆın
ipoteza sfericitat ¸ii P˘amˆantului) se determin˘a cu ajutorul formulei:
n
0
= φ
1
−φ
2
= z
1
−z
2
,
unde φ
1
, φ
2
sunt latitudinile geografice ale punctelor O
1
, O
2
, iar z
1
, z
2
sunt distant ¸ele
zenitale meridiane ale unei stele m˘asurate simultan din punctele O
1
, O
2
.
6.5. MIS¸C
˘
ARILE P
˘
AM
ˆ
ANTULUI 87
2. Considerˆand Pamˆantul drept elipsoid de rotat ¸ie,avˆand turtirea ε,s˘a se arate
c˘a ˆıntre aceast˘a m˘arime ¸si excentricitatea unei elipse meridiane ’e’exist˘a relat ¸ia:
(1 −ε)
2
= 1 −e
2
3. S˘a se exprime coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare ale unui
punct al elipsei meridiane, M(x,y), cu ajutorul latitudinii geocentrice φ

.
4. S˘a se exprime acelea¸si coordonate rectangulare ca ¸si ˆın problema prece-
dent˘a,ˆın funct ¸ie de latitudinea geodezic˘a B (φ

)
5. S˘a se arate c˘a, coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare ale unui
observator situat la suprafat ¸a P˘amˆantului, ˆın punctul avˆand coordonatele geodezice:
L− longitudine geodezic˘a, B− latitudine geodezic˘a ¸si H− ˆın˘alt ¸ime geodezic˘a, sunt
date de formulele:
x = (C + H) cos Bcos L, y = (C + H) cos Bsin L, z = (S + H) sin B
unde
C =
a

1 −e
2
sin
2
B
, S =

1 −e
2

C
iar a ¸si e sunt semiaxa mare, respectiv excentricitatea elipsei meridiane.
Reamintim definit ¸ia coordonatelor geodezice: ”L− unghiul format de planul
meridian al locului dat cu planul meridianul zero de la Greenwich; B− unghiul
cuprins ˆıntre verticala dus˘a la planul tangent al elipsoidului de referint ¸˘ a ˆın punc-
tul dat ¸si planul ecuatorului; H− distant ¸a locului de observat ¸ie de la elipsoidul de
referint ¸˘a.
6. S˘a se arate c˘a ˆıntre latitudinea geodezic˘a (B) ¸si latitudinea geocentric˘a (φ

)
exist˘a relat ¸ia:
tgB =
1
1 −e
2
tgφ

,
unde e este excentricitatea elipsei meridiane.
88 CAPITOLUL 6. P
˘
AM
ˆ
ANTUL − CORP CERESC
7. S˘a se arate c˘a ˆıntre latitudinea excentric˘a (Ψ)¸si latitudinea geodezic˘a (B)
exist˘a relat ¸ia:
tgΨ =

1 −e
2
tgB,
unde e este excentricitatea elipsei meridiane.
8. S˘a se demonstreze c˘a diferent ¸a dintre latitudinea geodezic˘a (B) ¸si latitudinea
geocentric˘a (φ

) se exprim˘a prin urmatoare relat ¸ie aproximativ˘a:
B −φ

= 103132

, 4e
2
sin (2B) ,
unde e este excentricitatea elipsei meridiane.
Care este max (B −φ

) ¸si pentru care cerc meridian are loc?
9. S˘a se demonstreze c˘a lungimea arcului de meridian l

O
1
O
2

dintre puctele
O
1

1
) ¸si O
2

2
) ,care reprezint˘a latitudinea astronomic˘a,se exprim˘a prin formula:
l

O
1
O
2

= a(1 −e
2
)
φ
2

φ
1

1 −e
2
sin
2
φ

3
2
dφ,
unde a ¸si e reprezint˘a semiaxa mare ,respectiv excentricitatea elipsei meridiane(ε).
Capitolul 7
Fenomene care modific˘a pozit ¸ia
a¸strilor pe cer
Fenomenele care falsific˘a, mai mult sau mai put ¸in, observat ¸iile ¸si ˆıngreuneaz˘a
determinarea coordonatelor a¸strilor sunt: efectul optic al refract ¸iei astronomice; efec-
tul optic al mi¸sc˘ arilor P˘amˆantului: aberat ¸ia diurn˘a, anual˘a, secular˘a; efectul geo-
metric al mi¸sc˘ arilor P˘amˆantului: paralaxa diurn˘a, anual˘ a, secular˘a; deplasarea plan-
etelor fundamentale de referint ¸˘a: precesia ¸si nutat ¸ia; mi¸sc˘arile proprii ale stelelor.
7.1 Refract ¸ia astronomic˘a
Se nume¸ste refract ¸ie astronomic˘a unghiul dintre direct ¸iaˆın care se vede (aparent)
astrul (Oσ

) ¸si direct ¸ia dup˘a care se propag˘a razele lui ˆın afara atmosferei (Oσ).
Acest unghi se noteaz˘a cu litera R.
Leg˘atura ˆıntre z - distant ¸a zenital˘a adev˘arat˘ a ¸si z

- distant ¸a zenital˘a aparent˘ a
este dat˘a de relat ¸ia (Figura 7.1):
z = z

+ R. (7.1.1)
Aceast˘a formul˘a arat˘a c˘a, datorit˘a fenomenului refract ¸iei, distant ¸a zenital˘a
a astrului se mic¸soreaz˘a cu m˘arimea R. Conform primei legi a refract ¸iei, ˆıntreaga
traiectorie a razei este situat˘a ˆın acela¸si plan (planul vertical), adic˘a refract ¸ia astro-
nomic˘a nu modific˘a azimutul A al astrului.
Valoarea exact˘a a refract ¸iei se exprim˘a printr-o formul˘a de integral˘a definit˘a
dup˘a care sunt ˆıntocmite tabele speciale menite s˘a u¸sureze munca astronomilor. Se
89
90 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFIC
˘
A POZIT¸ IA AS¸TRILOR
s
s
s
Z
R
Z
Z
A
O
A
t
m
o
s
f
e
r
a
T /
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
////////////////////////
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
Figura 7.1: Schema refract ¸iei astronomice
deduce o formul˘a aproximativ˘ a, pentru refract ¸ia medie-refract ¸ie corespunz˘atoare
valorilor medii ale presiunii ¸si temperaturii atmosferei la un moment dat, formul˘a
care se aplic˘a numai pentru distant ¸e zenitale mai mici de 70
0
.
Se presupune c˘a suprafat ¸a P˘amˆantului este plan˘a ¸si c˘a atmosfera esteˆımp˘art ¸it˘ a
ˆın straturi plane ¸si paralele cu suprafat ¸a terestr˘a, avˆand indicii de refract ¸ie n
0
, n
1
, n
2
,
..., n
m
(Figura 7.2).
n
n
n
n
n
0
1
2
m
m vid =1
-1
i
0
-1
i1
i2
i
m-1
i
m=Z
s
s
//////////////////////// //
Figura 7.2: Schema refract ¸iei pentru straturi plan-paralele
Se noteaz˘a cu i
m
, i
m−1
, ..., i
0
unghiurile de incident ¸˘ a ale razei luminoasepe
suprafet ¸ele de separare ale straturilor. Aplicˆand legea lui Snellius–Descartes pentru
straturile vecine se scrie:
sin i
m
sin i
m−1
=
n
m−1
n
m
;
sin i
m−1
sin i
m−2
=
n
m−2
n
m−1
; ...;
sin i
1
sin i
0
=
n
0
n
1
.
7.2. ABERAT¸ IA LUMINII 91
Prin ˆınmult ¸ire membru cu membru ¸si f˘acˆand simplific˘arile, se obt ¸ine:
sin i
m
sin i
0
=
n
0
n
m
. (7.1.2)
Avˆand i
m
= z; i
0
= z

; n
m
= 1, pe baza formulei (1) :
i
m
= z

+ R ⇒
sin (z

+ R)
sin z

= n
0
(7.1.3)
unde n
0
se poate determina din m˘asur˘ ari, iar z

se poate obt ¸ine din observat ¸ii.
Cum 0
0
≤ z

≤ 70
0
⇒cos R = 1, sin R = Rsin 1

, unde sin 1

=
1
206265
, dac˘a
R se m˘asoar˘ a ˆın secunde de arc.
Dup˘a dezvoltarea m˘arimii sin (z

+ R) formula devine:
R =
n
0
−1
sin 1

tan z

. (7.1.4)
Coeficientul
n
0
−1
sin 1

se nume¸ste constant˘a de refract ¸ie ; pentru condit ¸iile nor-
male (temperatura t = 10
0
C ¸si presiunea p = 760 mm Hg), ea are valoarea de 58

.3.
Astfel,
R = 58

.3 tan z

. (7.1.5)
La orizont R 35

.
Influent ¸a refract ¸iei se manifest˘a ˆın urm˘atoarele fenomene: r˘as˘aritul ¸si apusul
a¸strilor, turtirea discului Soarelui ¸si al Lunii ˆın aproprierea orizontului, modifi-
carea coordonatelor orare, ecuatoriale, ecliptice ale a¸strilor, scˆanteierea (scintilat ¸ia)
stelelor.
7.2 Aberat ¸ia luminii
7.2.1 Fenomenul aberat ¸iei
Fenomenul aberat ¸iei este deplasarea aparent˘a a direct ¸iei unui astru, datorat˘a
atˆat mi¸sc˘arii relative a observatorului ˆın raport cu astrul, cˆat ¸si propag˘arii luminii
cu vitez˘a finit˘a.
Fie observatorul ˆın T, animat ˆımpreun˘a cu P˘amˆ antul de viteza v fat ¸˘a de steaua
σ, vitez˘a orientat˘a spre T punctul cerului numit apexul mi¸sc˘arii observatorului (A),
92 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFIC
˘
A POZIT¸ IA AS¸TRILOR
a c˘arei direct ¸ie formeaz˘a cu direct ¸ia aparent˘ a la stea unghiul θ (Figura 7.3). Se
consider˘a c˘a observatorul din T, cu o lunet˘a avˆ and obiectivul ˆın O ¸si reticulul ˆın T,
urm˘are¸ste steaua σ. Datorit˘a vitezei c a luminii, ˆın timpul τ cˆat lumina parcurge
lugimea OT a lunetei, reticulul se deplaseaz˘a cu TT

. Pentu a vedea steaua a c˘arei
lumin˘a cade pe obiectivul din O, este necesar ca reticulul s˘a fie deplasat ˆın T

, astfel
c˘a
−−→
TT

=
−−→
TT

. Steaua se va vedea ˆın direct ¸ia TO

, care formeaz˘a cu direct ¸ia Tσ
unghiul θ, numit unghi de aberat ¸ie. Deci, pentru ca lumina stelei s˘a p˘atrund˘a ˆın
ocular, luneta trebuie ˆınclinat˘a cu obiectivul ˆınainte, ˆın sensul mi¸sc˘ arii P˘amˆantului,
cu unghiul θ.
Din teorema sinusului pentru triunghiul TOO

(sau TT

O

) avem:
sin dθ

=
sin θ

⇒sin dθ =
v
c
sin θ. (7.2.1)
Unghiul θ fiind mic, sin θ dθ, sau, ˆın secunde de arc:

=
v
c
206265 sin θ. (7.2.2)
Cˆand direct ¸ia aparent˘ a a stelei este perpendicular˘a pe direct ¸ia mi¸sc˘ arii P˘amˆ antului,
adic˘a θ = 90
0
, dθ are m˘arimea:
k =
v
c
206265

, (7.2.3)
m˘arime numit˘ a constanta de aberat ¸ie.
Considerˆand mi¸scarea de ravolut ¸ie a P˘amˆ antului ˆın jurul Soarelui, avem: v =
29, 79km/s ¸si c = 299792km/s , de unde k = 20

, 50 - valoarea constantei de aberat ¸ie
(anual˘a).
Stelele, datorit˘a aberat ¸iei luminii, descriu elipse numite elipse de aberat ¸ie,
avˆand axa mare egal˘a cu 41

¸si axa mic˘a cu 41

sin β, unde β - latitudinea ecliptic˘a
a stelei respective.
7.2.2 Aberat ¸ia Soarelui, planetelor ¸si a cometelor
Intervalul de timp τ ˆın care lumina parcurge distant ¸a de la astru la P˘amˆ ant
se nume¸ste timp de aberat ¸ie sau ecuat ¸ia luminii.
Pentru determinarea timpului de aberat ¸ie este necesar s˘a se cunoasc˘a distant ¸a
geocentric˘a a astrului, ∆ , ˆın unit˘at ¸i astronomice. Dac˘a a - lungimea unit˘at ¸ii ˆın km,
avem:
τ =
a
c
∆ = 498
s
7 ∆ = 0
z
, 00577∆ (7.2.4)
Direct ¸ia aparent˘ a a astrului la un moment dat t coincide cu direct ¸ia adev˘arat˘a
a astrului la momentul t −τ.
7.3. PARALAXE DIURNE S¸I ANUALE 93
7.3 Paralaxe diurne ¸si anuale.
Determinarea distant ¸elor a¸strilor prin metoda
trigonometric˘a
Deplasarea real˘a a observatorului ˆın spat ¸iu produce o schimbare aparent˘a a
direct ¸iei astrului, numit˘a deplasare paralactic˘a . De aici rezult˘a: paralaxe diurne
sau geocentrice, produse de mi¸scarea de rotat ¸ie a P˘amˆantului ˆın jurul axei proprii;
paralaxe anuale sau heliocentrice ale stelelor, produse de mi¸scarea de revolut ¸ie a
P˘amˆ antului ˆın jurul Soarelui; paralaxele seculare, produse de mi¸scarea de translat ¸ie
a sistemului solar spre apexul solar.
7.3.1 Paralaxa diurn˘a ¸si determinarea distant ¸elorˆın sistemul
solar
Coordonatele a¸strilor determinate din observat ¸ii ce se efectueaz˘a pe suprafat ¸a
P˘amˆ antului se numesc topocentrice; acestea, la acela¸si astru ¸si acela¸si moment, sunt
ˆın general diferite pentru diferite puncte ale suprafet ¸ei terestre.
Din mult ¸imea de direct ¸ii ˆın care astrul σ se vede din diferite puncte ale
P˘amˆ antului, se consider˘a fundamental˘a direct ¸ia care porne¸ste din centrul
P˘amˆ antului (T); aceasta indic˘a pozit ¸ia geocentric˘ a a astrului ¸si determin˘a coordo-
natele lui geocentrice. Efemeridele cuprind coordonatele geocentrice ale a¸strlor.
Se nume¸ste paralax˘a diurn˘a sau geocentric˘a unghiul dintre direct ¸iile ˆın care
se vede astrul σ

din centrul P˘amˆ antului ¸si dintr-un punct oarecare al suprafet ¸ei
terestre, adic˘a unghiul p

(Figura 7.3 ). Altfel spus, paralaxa diurn˘a (de ˆın˘ alt ¸ime),
p

, este unghiul sub care se vede din astru raza P˘amˆ antului R (raza geocentric˘a a
observatorului).
Fie O punctul de pe P˘amˆ ant de unde astrul σ

se vede la distant ¸a zenital˘a z

.
Se noteaz˘a cu ∆ distant ¸a de la centrul T al P˘amˆantului la astrul σ

¸si cu z distant ¸a
sa zenital˘a geocentric˘ a. Din triunghiul OTσ

avem:
R

=
sin p

sin z

(7.3.1)
de unde:
sin p

=
R

sin z

. (7.3.2)
Unghiul p

fiind mic, putem pune p

sin p

. Se vede c˘a paralaxa p

variaz˘a cu
R ¸si sin z

, fiind maxim˘a cˆand R = R
0
(raza ecuatorial˘a a P˘amˆ antului) ¸si sin z

= 1,
adic˘a z

= 90
0
.
94 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFIC
˘
A POZIT¸ IA AS¸TRILOR
T
R
O
Z
Z
p
p
D
D
s
s
Z
Figura 7.3: Paralaxa diurn˘a (de ˆın˘alt ¸ime ¸si orizontal˘a)
Paralaxa diurn˘a orizontal˘ a, p, a unui astru σ (acela¸si cu σ

) este unghiul sub
care se vede din acel astru raza P˘amˆantului R, cˆand astrul σ se afl˘a la orizontul
locului. Din triunghiul OTσ avem:
sin p =
R

(7.3.3)
¸si formula (7.3.2) ne d˘a:
p

= p sin z

. (7.3.4)
Valorile acestor paralaxe se calculeaz˘a pentru o anumit˘a raz˘a a P˘amˆ antului;
se ia pentru aceasta raza ecuatorial˘a R
0
= 6378, 16km de unde avem paralaxa
orizontal˘a ecuatoril˘a p
0
:
sin p
0
=
R
0

. (7.3.5)
Figura 7.3 arat˘a c˘a:
z = z

−p

(7.3.6)
Distant ¸a zenital˘a adev˘arat˘ a a astrului este:
z = z

+ 35

−p = 90
0
+ 35

−p.
Determinarea distant ¸elor ˆın sistemul solar se poate face dup˘a formula:
∆ =
206265
p

0
R
0
(7.3.7)
Distant ¸a pentru Soare: p

0
= 8

, 79 ¸si ∆ = 149, 5 10
6
.
7.3. PARALAXE DIURNE S¸I ANUALE 95
Distant ¸a pentru Lun˘a: p

0
= 52

2

, 5 ¸si ∆ = 384, 4 10
3
.
Distant ¸a astrului se obt ¸ine dup˘a formula:
∆ =
ct
2
,
unde c = 3 10
5
km/s - viteza de pripagare a undelor radio.
Distant ¸a medie P˘amˆant - Soare este ∆ = 149589500km(±500km). Aceast˘a
distant ¸˘a are o deosebit˘a important ¸˘a ˆın astronomie, fiind considerat˘a ca unitate de
distant ¸˘a, numit˘ a unitate astronomic˘a (UA).
Din anul 1970 sunt folosite urm˘atoarele valori ale paralaxei Soarelui ¸si unit˘at ¸ii
astronomice:
p
0
= 8

, 794, 1UA = 149, 6 10
6
km (7.3.8)
7.3.2 Paralaxa anual˘a ¸si determinarea distant ¸elor stelare
Se nume¸ste paralax˘a anual˘a sau heliocentric˘a a unei stele unghiul sub care se
vede din stea raza medie a orbitei terestre cˆand ea este perpendicular˘a pe distant ¸a
P˘amˆ ant -stea.
D
S
T
p
s
a
Figura 7.4: Paralaxa anual˘a a stelelor
Fie steaua ˆın σ, Soarele ˆın S, P˘amˆ antul ˆın T (Figura 7.4). Din triunghiul sferic
σST avem:
sin π =
a

(7.3.9)
unde a = 1UA, iar ∆ - distant ¸a de la centrul Soarelui la centrul stelei σ.
96 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFIC
˘
A POZIT¸ IA AS¸TRILOR
Avˆand ˆın vedere faptul c˘a paralaxele heliocentrice ale stelelor sunt mai mici
decˆat 1

, din formula (7.3.9) rezult˘a formula pentru calculul distant ¸elor stelelor:
∆ =
206265

π

a =
206265

π

UA (7.3.10)
distant ¸a ∆ se obt ¸ine ˆın acelea¸si unit˘at ¸i ˆın care este exprimat˘a ¸si distant ¸a a.
Oserv˘am c˘a ˆın cazul cˆand steaua σ se afl˘a ˆın direct ¸ia polului ecliptic, unghiul
π este exprimat˘a prin tan π =
a

¸si deoarece π este mic, se reg˘ase¸ste aceea¸si formul˘ a
(7.3.10).
Paralaxele stelare determinate pe baza deplas˘arii paralactice a stelei se numesc
paralaxe trigonometrice. Cele mai perfect ¸ionate instrumente de m˘asurat unghiuri
permit determinarea paralaxelor stelare cu o eroare de ±0

, 01. Azi se cunosc par-
alaxele la aproximativ 10000 de stele.
Distant ¸a stelei celei mai apropiate Proxima Centauri, avˆ and parralaxa helio-
centric˘a (π = 0

, 76) , va fi, conform formulei (7.3.10):
∆ =
206265

0

, 76
a = 272000a = 272000UA
Parsecul (pc) este distant ¸a corespunz˘atoare unei paralaxe de 1

: 1pc =
206265

1

a = 206265UA, adic˘a ˆıntr-un parsec sunt exact atˆatea unit˘at ¸i astronomice
cˆate secunde de arc sunt ˆıntr-un radian. Multiplii parsecului sunt: 1kpc = 10
3
pc,
1mpc (megaparsec) = 10
3
pc.
Anul lumin˘a (a.l.) este distant ¸a str˘ab˘atut˘ a de raza de lumin˘a, cu viteza aprox-
imativ 3 10
5
km/s, timp de un an: 1a.l. = 9, 460 10
12
km = 63240UA = 0, 3067pc
sau: 1pc = 30, 86 10
12
km = 206265UA = 3, 26a.l..
Distant ¸ele se pot m˘asura cu ajutorul urm˘atoarelor formule simple:
∆ =
1
π

pc (7.3.11)
∆ =
3, 26
π

= a.l. (7.3.12)
7.3.3 Paralaxa secular˘a a stelelor
Soarele, ˆımpreun˘a cu sistemul solar, are o mi¸scare de translat ¸ie c˘atre punctul
sferei cere¸sti numit apexul solar, aflat ˆın constelat ¸ia Hercule (α = 270
0
, δ = +30
0
)
cu o vitez˘a V

20km/s. De aici o deplasare lent˘ a a stelelor spre antapex, c˘areia
ˆıi corespunde o paralaxa secular˘a a stelelor (Figura 7.5).
7.4. PRECESIA S¸I NUTAT¸ IA 97
-V
q
O
S
V
Figura 7.5: Mi¸scarea aparent˘a a stelei spre antapex cauzat˘a de mi¸scarea Soarelui
La aceasta se adaug˘a deplasarea particular˘a a fiec˘arei stele ˆıntr-o anumit˘a
direct ¸ie, deplasare numit˘ a mi¸scare proprie (Figura 7.5) care este cu atˆat mai mare
cu cˆat steaua este mai aproape. De aceea ca repere fixe se iau stelele foarte slabe,
care statistic sunt foarte ˆındep˘artate.
7.4 Precesia ¸si nutat ¸ia
Precesia ¸si nutat ¸ia sunt efecte ale deplas˘arilor seculare ¸si periodice ale planelor
fundamentale de coordonate (planul ecuatorial ¸si planul ecliptic), datorate act ¸iunii
comune a Lunii ¸si Soarelui asupra proeminent ¸ei ecuatoriale a P˘amˆantului, precum
¸si act ¸iunii planetelor asupra mi¸sc˘arii heliocentrice a cestuia. Explicarea fenomenului
se face ˆın cadrul mecanicii cere¸sti.
Urm˘atoarele fapte dovedesc deplasarea planelor fundamentale
a) Cre¸sterea longitudinilor cere¸sti ale stelelor cu 50

, 27/an, datorat˘a deplas˘arii
punctului vernal γ ˆın sensul retrograd cu aceea¸si vitez˘a de-a lungul eclipticii fat ¸˘a de
stelele,,fix”.
b) Descre¸sterea lent˘ a, ˆın prezent cu 0

, 47/an, a ˆınclin˘ arii eclipticii pe ecuator,
care se datoreaz˘a deplas˘arii pozit ¸iei planului eclipticii (de ¸si a punctului vernal) ˆın
lungul ecuatorului ceresc, fapt verificat de observat ¸ii ˆındelungate.
Ambele aceste dovezi determin˘a fenomenul de precesie . Deplasarea ˆın lungul
eclipticii a punctelor echinoct ¸iale se nume¸ste precesie luni-solar˘a, iar cea ˆın lun-
gul ecuatorului ceresc - precesie planetar˘a. Rezultanta celor dou˘a componente d˘a
precesia general˘a (ˆın longitudine), a c˘arei valoare ˆın prezent ˆınsumeaz˘ a 50

, 27 pe
an.
c) Polul nord are o deplasare periodic˘a, cu aceea¸si perioad˘a ca ¸si perioada
retrograd˘arii nodurilor orbitei lunare (18, 6ani). Acest fenomen a fost numit nutat ¸ie.
Polul lumii, care se mi¸sc˘a ˆın urma precesiei, numit ¸si polul mediu, este centrul unei
98 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFIC
˘
A POZIT¸ IA AS¸TRILOR
eclipse pe care polul adev˘arat se mi¸sc˘a ˆın sens retrograd (Figura 7.6).
O
r
b
i
t
a
p
o
l
u
l
u
i
m
i
j
l
o
c
i
u
a
l
l
u
m
i
Orbitapolului
allumii adevarat
23,5
O
P
9
7
Pa
Pm
Figura 7.6: Fenomenul nutat ¸iei
Ulterior s-a descoperit c˘a polul ceresc adev˘arat mai execut˘a ˆınc˘a dou˘a mi¸sc˘ari
periodice foarte mici: una avˆ and perioada de o jum˘atate de an, iar cealalt˘a de o
jum˘atate de lun˘a.Astfel, prin fenomenul de nutat ¸ie se ˆınt ¸elege azi ansamblul tuturor
oscilat ¸iilor ale polilor lumii.
7.5 Mi¸sc˘arile proprii ale stelelor
Variat ¸ia ˆın timp a stelelor se datoreaz˘a precesiei, nutat ¸iei, aberat ¸iei luminii ¸si
paralaxei anuale. Deplasarea rest a stelei pe sfera cereasc˘a timp de un an se nume¸ste
mi¸scare proprie; ea se exprim˘a ˆın secunde de arc pe an.
Mi¸scarea proprie a stelei σ este unghiul sub care s-ar vedea din Soare deplasarea
anual˘a a stelei pe sfera cereasc˘a (Figura 7.7) ea se noteaz˘a cu µ.
Cea mai mare mi¸scare proprie o are steaua Barnad (µ = 10

, 27/an) care, din
acest motiv, se ¸si nume¸ste ”stea zbur˘atoare”.
Mi¸scarea proprie a stelei se efectueaz˘a dup˘a un arc de cerc mare ¸si cu o vitez˘a
constant˘a; aceata arat˘a c˘a mi¸scarea lor ˆın spat ¸iu se face ˆın linie dreapt˘a ¸si uniform.
ˆ
In urma mi¸sc˘ arii proprii a stelei σ (µ) pe arcul de cerc mare σσ

(Figura 7.7), ascensia dreapt˘a a stelei (α) se va modifica cu m˘arimea µ
α
= ∆
α
/∆
t
-numit˘a mi¸scarea proprie ˆın ascensia dreapt˘a, iar declinat ¸ia (δ) -cu m˘arimea µ
δ
=
∆δ/∆
t
-numit˘ a mi¸scarea proprie ˆın declinat ¸ie.
Avˆand ˆın vedere valorile numerice posibile ale m˘arimii µ, arcul paralelului
diurn ale stelei µ
α
cos δ, arcul cerului de declinat ¸ie a stelei µ
δ
¸si arcul mi¸sc˘arii proprii
a stelei µ pot fii considerate linii drepte concurente ˆın σ ¸si din Figura 7.8 rezult˘a
7.6. PROBLEMELE ASTRONOMIEI FUNDAMENTALE 99
P
S
m
m
md
s
d
m
a
a
c
o
s
m
a
Ecuator ceresc
Figura 7.7: Componentele mi¸sc˘arii proprii a stelei
urm˘atoarea formul˘ a pentru calculul mi¸sc˘arii proprii a stelei:
µ =


α
cos δ)
2
+ µ
2
δ
=

(15µ
s
α
cos δ)
2
+ µ
2
δ
, (7.5.1)
unde µ
s
ˆınseamn˘ a c˘a m˘arimea µ
α
este exprimat˘a ˆın unit˘at ¸i de timp, cum este ex-
primat˘a de obicei ¸si α.
7.6 Problemele astronomiei (astrometriei) funda-
mentale
Problema determin˘arii unui sistem de referint ¸˘ a - adic˘a a unui sistem de axe
¸si plane fundamentale, la care s˘a se poat˘a raporta mi¸scarea corpurilor din sistemul
solar ¸si din afara acestuia - se poate ˆıns˘a rezolva numai prin alegerea unor repere
materiale ale c˘aror coordonate fat ¸˘a de axele ¸si planele alese s˘a la defineasc˘a pozit ¸iile.
Alc˘atuirea unui asemenea sistem , care se materializeaz˘a sub forma unui catalog de
stele, este una din problemele astronomiei fundamentale.
Cataloagele de stele cuprind coordonatele ecuatoriale (α, δ) ale unui num˘ ar
mare de stele reprezentate pe toat˘a sfera cereasc˘a, mi¸sc˘arile proprii asociate (µ),
raportate la acela¸si sistem de referint ¸˘a ¸si epoc˘a, distant ¸a (∆), viteza radial˘a (V
r
) ¸si
cˆateva caracteristici fizice necesare identific˘arii stelelor. Cataloagele stelare cuprind,
de asemenea, valorile numerice ale constelat ¸iilor astronomice fundamentale (con-
stanta aberat ¸iei, constanta precesiei generale, constanta nutat ¸iei, unitatea astro-
nomic˘a, parsecul, etc.), care stau la baza definirii variat ¸iei de timp a sistemului de
referint ¸˘a.
Datele necesare realiz˘arii cataloagelor de stele sunt obt ¸inute din observat ¸ii
absolute sau diferent ¸iale ale stelelor: observat ¸iile absolute se obt ¸in derminˆand coor-
100 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFIC
˘
A POZIT¸ IA AS¸TRILOR
donatele stelelor ˆın raport cu un sistem de referint ¸˘ a ˆın care ecuatorul se obt ¸ine din
distant ¸ele zenitale m˘asurate ale stelelor, iar echinoxul din observat ¸ii ale Soarelui;
obsevat ¸iile diferent ¸iale sau relative se obt ¸in raportˆand pozit ¸iile stelelor la o ret ¸ea de
stele fundamentale cu coordonate cunocute cu precizie. Observat ¸iile se efectueaz˘a
cu diferite instrumente astronomice ca: cercul meridian, cercul vertical, luneta de
trecere, astrlabul ¸si astrograful.
Un catalog fundamental de stele este,,Fundamental Katalog des Berliner As-
tromischen Jahrbuch (FK4), care cont ¸ine 1553 de stele.
ˆ
In t ¸ara noastr˘a, Observatorul din Bucure¸sti a publicat catalogul stelar de
pozit ¸ie,,Bucharest KSZ of stars for 1950.
ˆ
In afara cataloagelor stelare (de pozit ¸ii, de str˘aluciri, spectrale), exist˘a azi
numeroase cataloage ale altor obiecte cere¸sti: cataloage de nebuloase ¸si roiuri stelare;
cataloage de radio surse; precum ¸si cataloage de galaxii ¸si roiuri de galaxii.
Probleme propuse:
1.S˘a se stabileasc˘a o formul˘a pentru refract ¸ia astronomic˘a ˆın cazul modelului
sferic concentric pentru atmosfera terestr˘a.
2.S˘a se determine efectul pe care ˆıl are refract ¸ia asupra coordonatelor ecuato-
riale ale unui astru.
3.S˘a se determine paralaxa diurn˘a orizontal˘a ecuatorial˘a a Lunii.
4.S˘a se determine paralaxa diurn˘a orizontal˘a ecuatorial˘a a Soarelui .
5. Dˆandu-se raza P˘amˆantului R
+
0
, paralaxa diurn˘a orizontal˘a a unui astru π

¸si diametrul s˘au aparent 2β (unghiul sub care se vede diametrul acestui astru de
c˘atre observator situat ˆın centrul P˘amˆantului), s˘a se calculeze raza astrului respectiv
¸si distant ¸a pˆan˘a la el.
6.Din dou˘a observatoare diferite A, B de pe P˘amˆant se observ˘a ˆın acela¸si timp
astrul σ ¸si se determin˘a distant ¸ele zenitale z
A
, z
B
. Suma celor dou˘a paralaxe geo-
centrice ˆın raport cu cele dou˘a observatoare este p. S˘a se determine distant ¸a de la
astru la centrul P˘amˆantului exprimat˘a ˆın raze terestre .
7. S˘a se stabileasc˘a formulele pentru determinarea corect ¸iilor de paralax˘a di-
urn˘a ˆın coordonate ecuatoriale.
7.6. PROBLEMELE ASTRONOMIEI FUNDAMENTALE 101
8. S˘a se determine corect ¸iile de paralax˘a heliocentric˘a, atˆat ˆın coordonate ecu-
atoriale, cˆat ¸si ˆın coordonate eliptice.
9. S˘a se determine locul geometric al pozit ¸iilor aparente (geocentrice) σ

ale
unei stele ˆın decurs de un an ˆın jurul pozit ¸iei sale adev˘arate (heliocentrice) σ.
10. S˘a se determine expresiile corect ¸iilor de aberat ¸ie anual˘a ˆın coordonate ecu-
atoriale.
102 CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFIC
˘
A POZIT¸ IA AS¸TRILOR
Capitolul 8
Timpul ¸si m˘asurarea lui
8.1 Considerat ¸ii generale
Spat ¸iul, timpul ¸si masa sunt not ¸iunile fundamentale ale mecanicii.
ˆ
In acest
capitol ne referim, ˆın special, la problema m˘asurarii timpului, a instituirii unit˘at ¸iilor
de timp pentru exprimarea duratelor fenomenelor astronomice.
Forma de existent ¸a a materiei ˆın mi¸scare, timpul este o marime materiala.
Neputˆındu-se realiza un etalon material de timp, ca ˆın cazul celorlalte marimi fun-
damentale (lungime, masa), timpul, pentru a putea fi m˘asurat, trebuie raportat la
un fenomen material.
ˆ
Incˆa Epicur (sec. IV ˆı.e.n.) sust ¸inea c˘a ”timpul nu exist˘a ˆın
sine, prin sine, ci doar prin intermediul unor obiecte perceptibile”. Iar Engels ar˘ata
c˘a a fi ˆın spat ¸iu ˆınseamna a exista ”ˆın a¸sezarea lucrurilor unul lˆang˘ a altul”, pe cˆand
a fi ˆın timp ˆınseamn˘ a a exista ”ˆın succesiunea lor unul dup˘a altul”.
Se define¸ste scara de timp ca fiind un ansamblu format dintr-un fenomen ma-
terial m˘asurabil, permanent ¸si stabil, ¸si dintr-o teorie, care d˘a desf˘a¸surarea acestui
fenomen ˆın funct ¸ie de o variabil˘a independent˘a. Aceast˘a variabil˘a independent˘ a
a desf˘a¸sur˘ arii fenomenului joaca rolul timpului. Unitatea de timp este o valoare
convent ¸ional˘ a atribuit˘a unei durate date din evolut ¸ia fenomenului de referint ¸˘a, la
care, cu ajutorul teoriei, putem raporta orice alt˘a durat˘a. Determinarea timpului ˆın
aceast˘a scar˘a const˘a, deci, ˆın m˘asurarea fenomenului fundamental ¸si ˆın comparat ¸ie
cu teoria, deducerea valorii timpului, t(citind ”indicat ¸iile” orologiului).
ˆ
In Univers exist˘a multe fenomene evolutive c˘arora le putem asocia cˆate o scara
de timp uniform.
ˆ
In fiecare caz, criteriul de uniformitate este urmatorul: legiile
mecanicii newtoniene trebuie verificate, dac˘a consider˘am drept variabil˘a indepen-
dent˘a timpul, t, un parametru cu variat ¸ie continu˘a ¸si uniform˘a (timp inert ¸ial ).
Una din problemele fundamentale ale astronomiei este s˘a g˘aseasc˘ a ¸si s˘a studieze
103
104 CAPITOLUL 8. TIMPUL S¸I M
˘
ASURAREA LUI
mi¸sc˘ari uniforme (sau cel put ¸in aproape uniforme), acele orologii naturale care s˘a
poat˘a servi la m˘asurarea timpului.
ˆ
In prezent, m˘asurarea timpului se bazeaza pe urm˘atoarele mi¸sc˘ari :
(1)Mi¸scarea de rotat ¸ie a P˘amˆantului, deci ¸si mi¸scarea aparent˘a diurn˘a a sferei
cere¸sti, considerˆandu-se uniform˘a. Timpul dedus din aceast˘a mi¸scare se nume¸ste
timp terestru.
(2)Mi¸scarea orbital˘a a P˘amˆantului ¸si a Lunii, deci ¸si mi¸scarea aparent˘ a a Soare-
lui ¸si a Lunii ˆın jurul P˘amˆantului, dovedindu-se mai potrivit˘a decˆat mi¸scarea de
rotat ¸ie ˆın jurul axei. Timpul bazat pe aceast˘a mi¸scare, numit timpul efemeridelor,
reprezint˘a, cu suficient˘a aproximat ¸ie, timpul uniform al mecanicii newtoniene, t.
Totu¸si, ˆın mod practic, ¸si rotat ¸ia P˘amˆ antului poate fi considerat˘a ca o scar˘a de
timp uniform, dac˘a se t ¸ine cont de efectele perturbatoare datorate Lunii ¸si planetelor
ˆın aceas˘a mi¸scare. Dar acest timp terestru poate fi utilizat numai pentru un interval
mai scurt, de ani sau chiar numai de cˆateva luni.
Solut ¸ia ideal˘a ar fi stabilirea unui etalon fizic independent de constantele as-
tronomice. Orologiile cu cuart ¸ ¸si atomice, care determin˘a ziua cu o precizie de 10
−9
-
10
−11
, sunt pa¸si mari ˆın aceast˘a direct ¸ie; pe cale astronomic˘a ziua se determin˘a cu
o precizie de numai 10
−7
.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom expune succint cele dou˘a categorii de timp: timpul
astronomic ¸si timpul fizic.
8.2 Timpul astrodinamic: timpul terestru
¸si timpul efemeridelor
Timpul astronomic, definit cu ajutorul fenomenelor astronomice, este a¸sa cum
s-a ment ¸ionat mai sus de dou˘a feluri: timpul terestru ¸si timpul efemeridelor.
8.2.1 Timpul terestru: timpul sideral ¸si timpul solar
Timpul terestru este timpul definit cu ajutorul mi¸sc˘arii aparente diurne a sferei
cere¸sti, mi¸scare cauzat˘a de rotat ¸ia P˘amˆ antului ˆın jurul axei sale. Dac˘a rotat ¸ia diurn˘a
a sferei cere¸sti se studiaz˘a prin mi¸scarea diurn˘a a stelelor, se define¸ste timpul sideral.
Datorit˘a ˆıns˘ a faptului c˘a stelele au ¸si mi¸sc˘ari proprii, care ˆın majoritatea cazurilor
nu sunt suficient de bine cunoscute, s-a convenit s˘a se studieze mi¸scarea diurn˘a a
sferei cere¸sti prin mi¸scarea diurn˘a a punctului vernal (γ), ale c˘arui mici deplas˘ari pe
sfera cereasc˘a sunt bine studiate. Mi¸scarea aparent˘a diurn˘a ¸si anual˘a a Soarelui,
8.2. TIMPUL ASTRODINAMIC 105
consecint˘a a mi¸sc˘ arii de rotat ¸ie ¸si de revolut ¸ie a P˘amˆ antului, define¸ste timpul solar.
ˆ
In ambele cazuri, practic, timpul se define¸ste prin unghiul orar al unui reper.
ˆ
In
primul caz, reperul este punctul vernal, ˆın cel de-al doilea-Soarele.
ˆ
Intr-adev˘ ar, modelul metematic al desf˘a¸sur˘ arii fenomenului de mi¸scare diurn˘a
a stelei (punctului vernal) sau a Soarelui ˆın raport cu timpul (t), ˆın sistemul de
coordonate orare (δ,H)) se exprim˘a astfel:
δ = const., H = f(t) = ω
rot
t (8.2.1)
unde ω
rot
- viteza unghiular˘a de rotat ¸ie a P˘amˆantului, considerat˘a constant˘a (=
15

/h).
ˆ
Intr-un interval de timp bine definit, avˆ and o corespondent ¸˘a biunivoc˘a ˆıntre H
¸si t, dup˘a inversarea funct ¸iei f(t) obt ¸inem:
t = f
−1
(H) =
1
ω
rot
H
(8.2.2)
adic˘a din m˘asurile de pozit ¸ii ale a¸strilor de reper se poate determina timpul.
(1)Timpul sideral. Unitatea de m˘asur˘ a a timpului sideral este ziua sideral˘a:
intervalul de timp dintre dou˘a treceri consecutive ale punctului vernal la meridianul
superior (sau inferior) al locului de observat ¸ie. Ca ˆınceput al zilei siderale la un
meridian geografic dat se ia momentul culminat ¸iei superioare a punctului vernal. Se
ˆınt ¸elege c˘a ziua sideral˘a este o not ¸iune local˘a: ea ˆıncepe, petru dou˘a localitat ¸i cu
meridiane diferite, ˆın momente fizice diferite. Ziua sideral˘a se ˆımparte ˆın 24 de ore
siderale, 24 60 minute siderale ¸si 24 60 60 secunde siderale.
Figura 8.1: Leg˘atura timpului sideral cu ascensia drept˘a ¸si unghiul orar.
Numim timp sideral intervalul de timp scurs de la ˆınceputul zilei siderale pˆan˘a
la un alt moment oarecare, interval exprimat ˆın ore, minute ¸si secunde siderale. Se
106 CAPITOLUL 8. TIMPUL S¸I M
˘
ASURAREA LUI
ˆınt ¸elege c˘a din cauz˘a c˘a rotat ¸ia diurn˘a a sferei cere¸sti este uniform˘a (ˆın apriximat ¸ie),
timpul sideral la un moment dat este exprimat prin acela¸si num˘ar de ore, minute
¸si secunde prin care este exprimat (ˆın unit˘at ¸i de timp) unghiul orar al punctului
vernal. Din acest motiv, unghiul orar al punctului vernal (γ) este numit (de fapt,
impropriu) timp sideral, adic˘a:
t
a
≡ θ = H
hmins
γ
. (8.2.3)
Deoarece H
γ
nu se poate m˘asura direct, practic, pentru determinarea timpului
sideral θ la un moment oarecare, trebuie s˘a m˘asur˘ am unghiul orar H al unui astru
oarecare σ, a c˘arui ascensie dreapt˘a α este cunoscut˘a. Atunci, din (3) ¸si Fig. 8.1
rezult˘a, pentru orice moment ¸si orice astru, formula:
θ = H
γ
= α + H, (8.2.4)
Cel mai bun mijloc de a determina ora sideral˘a (θ) const˘a ˆın observarea, la
meridianul locului, a stelelor fundamentale, a c˘aror ascensie dreapt˘a este cunoscut˘a
cu mare precizie.
Timpul sideral (adevarat), nefiind uniform, este ˆınlocuit cu timpul cu timpul
sideral mediu, determinat prin unghiul orar al punctului vernal mediu (neafectat de
fenomenul de mutat ¸ie).
Pentru p˘astrarea timpului sideral se folosesc orologii siderale, instrumente care
indic˘a timpul sideral.
Timpul sideral este convenabil pentru problemele de astronomie, dar este in-
comod pentru viat ¸a practic˘a, care se c˘al˘ auze¸ste dup˘a Soare.
(2)Timpul solar. Avem urm˘atoarele sisteme de timp solar:
-timpul solar adev˘arat: se define¸ste cu ajutorul centrului discului solar (numit
”Soare adev˘arat”: ). Unitatea de timp solar adev˘arat este ziua solar˘a adev˘arat˘a:
la meridianul superior (sau inferior) al locului. Ca ˆınceput al zilei solare adev˘arate
se ia, ˆın practic˘a, nu momentul culminat ¸iei superioare (amiaza adev˘arat˘ a), ci al celei
inferoare a ”Soarelui adev˘arat” (miezul nopt ¸ii adev˘arate).
Intervalul de timp scurs ˆıntre ˆınceputul zilei solare adev˘arate ¸si nu alt moment
oarecare se nume¸ste timpul solar adev˘arat; el se exprim˘aˆın subdiviziunile zilei solare
adev˘arate : ore, minute ¸si secunde solare adev˘arate.
ˆ
Intre timpul solar adev˘arat t
a
,
ˆın fiecare loc ¸si moment, ¸si unghiul orar al ”Soarelui adev˘arat” H

exist˘a relat ¸ia:
t
a
= H
hmins

+ 12h (8.2.5)
Cu toate c˘a m˘asurarea timpului ˆın zile ¸si fract ¸iuni de zile solare adev˘arate este
relativ simpl˘a, nici acest timp nu este potrivit pentru viat ¸a de tote zilele, deoarece
8.2. TIMPUL ASTRODINAMIC 107
zilele solare adev˘arate nu sunt egale ˆıntre ele, adic˘a cerint ¸a ca intervalul de timp
s˘a fie constant nu este ˆındeplinit˘a. Durata zilei solare adev˘arate nu este constant˘ a
din dou˘a cauze: a) Soarele adev˘arat parcurge ecliptica ˆın mod neuniform-datorit˘a
mi¸sc˘arii reale neuniforme a P˘amˆ antului ˆın jurul Soarelui, ¸si b) mi¸scarea lui diurn˘a
ˆın jurul axei lumii nu este unform˘a din cauza ˆınclin˘ arii eclipticii fat ¸˘ a de ecuatorul
ceresc cu un unghi de 23

27

-datorit˘a faptului c˘a axa de rotat ¸ie a P˘amˆ antului este
ˆınclinat˘ a, cu acela¸si unghi, fat ¸˘a de planul orbitei sale.
Pentru a obt ¸ine zile de durat˘a constant˘a ¸si legate totodat˘a de mi¸scarea Soarelui,
ˆın astronomie se define¸ste:
-timpul solar mediu, care este timpul solar adev˘arat corectat de inegalit˘at ¸ile
sale amintite mai sus. Noul timp se de fine¸ste cu ajutorul unui punct fictiv, numit
”Soare mediu ecuatorial”(
me
), care se afl˘a ˆın m¸scare uniform˘a pe ecuator ¸si trece
prin punctul vernal deodat˘a cu ”Soarele adev˘arat”.
Se nume¸ste zi solar˘a medie sau, mai scurt, zi medie intervalul de timp dintre
dou˘a culminat ¸ii consecutive de acela¸si fel ale ”Soarelui mediu ecuatorial” la un
acela¸si meridian geografic. Ea se ˆımparte ˆın 24 ore medii, 24 60 minute medii
¸si 24 60 60, secunde medii.
ˆ
Inceputul zilei solare medii coincide cu momentul
culminat ¸iei inferioare a ”Soarelui mediu ecuatorial”, adic˘a cu miezul nopt ¸ii mediu.
Timpul scurs de ˆınceputul zilei solare medii pˆan˘ a la un moment oarecare,
exprimat ˆın ore, minute ¸si secunde solare medii, se nume¸ste timp solar mediu, ˆın
momentul ¸si locul considerat.
ˆ
Intre timpul solar mediu t
m
¸si unghiul orar al ”Soarelui
mediu ecuatorial” H
m
, avem, ˆın conformitate cu definit ¸iile, relat ¸ia:
t
m
= H
hmins
me
+ 12
h
(8.2.6)
(3) Ecuat ¸ia timpului. Diferent ¸a t
m
− t
a
se nume¸ste ecuat ¸ia timpului ¸si se
noteaz˘a cu E (prin ”ecuat ¸ie” aici se ˆınt ¸elege ”corect ¸ie”); ea se determin˘a pe baza
teorie mi¸sc˘arii aparente a Soarelui, calculˆandu-se ˆın de timpul uniform, ascensiile
drepte α

¸si α
me
ale Soarelui, ¸si se public˘a ˆın anuare astronomice pentru fiecare zi
a anului.
Pentru p˘astrarea timpului solar se folosesc orologii care indic˘a timpul solar
mediu.
(4) Leg˘atura dintre unit˘at ¸iile de timp mediu ¸si de timp sideral se stabile¸ste
astfel: ˆın decursul unui an tropic, punctul vernal ut˘a n rotat ¸ii retrogradate.
ˆ
In acela¸si
timp, datorit˘a mi¸sc˘ arii sale aparente (asem˘an˘ator mi¸sc˘arii Soarelui pe ecliptic˘a),
”Soarele mediu ecuatorial” va efectua deplasˆandu-se spre est cu

= 1

pe zi (3
min
56s),
n − 1 ritat ¸ii retrogradate. Rezult˘a deci c˘a n − 1 rotat ¸ii medii= n rotat ¸ii siderale.
Cu alte cuvinte:
108 CAPITOLUL 8. TIMPUL S¸I M
˘
ASURAREA LUI
365, 2422 zile solare medii = 366, 2422 zile siderale, (8.2.7)
de unde rezult˘a:
24 ore siderale = 23
h
56
min
4, 091
s
de timp solar mediu; (8.2.8)
24 ore solare medii = 24
h
3
min
56, 555
s
de timp sideral. (8.2.9)
8.2.2 Diverse sisteme de m˘asur˘a a timpului
(1)Timpul local. Subliniem faptul c˘a timpurile definite pˆan˘ a acum, sideral
(adev˘arat ¸si mediu) ¸si solar (adev˘arat ¸si mediu), fiind definite prin unghiuri orare,
pentru meridianul geografic al locului de observat ¸ie, sunt timpuri locale. Se ˆınt ¸elege
c˘a pentru toate localit˘at ¸ile situate pe acela¸si meridian geografic timpurile locale de
acela¸si fel, ˆın acela¸si moment fizic, sunt egale.
H
B
H
A
δ
B
P
Q Q
p
P
G
B
q
R
T
Z
A
H
A
H
B
q
p
L
L
A
B
x
x
Figura 8.2: Diferent ¸a unghiurilor orare ¸si a longitudinilor geografice.
Se pune problema schimb˘arii timpului de acela¸si fel cu schimbarea longitudinii.
Fie dou˘a localit˘at ¸i pe glob, A ¸si B, de longitudini geografice L
A
¸si L
B
(fat˘a de
meridianul pGp’ de la Greenwich). S˘a not˘am cu PσP

(Fig. 8.2) cercul orar al
astrului σ, observat simultan ˆın localit˘at ¸ile A ¸si B, stabilindu-i-se unghiurile orare
respective H
A
¸si H
B
pe sfera cereasc˘a geocentric˘a.
Din construct ¸ia geometric˘a (Fig. 8.2) se vede c˘a diferent ¸a unghiurilor orare
ale unui astru oarecare σ, m˘asurate la acela¸si moment fizic ˆın dou˘a puncte diferite
8.2. TIMPUL ASTRODINAMIC 109
ale suprafet ¸ei terestre, este egal˘a numeric cu diferent ¸a longitudinilor geografice ale
localit˘at ¸ilor respective, adic˘a:
H
A
−H
B
= L
A
−L
B
(8.2.10)
Aplicˆand aceast˘a teorem˘a la fiecare timp local, pe baza formulelor (3),(5) ¸si
(6),obt ¸inem:
θ
A
−θ
B
= L
A
−L
B
t
aA
−t
aB
= L
A
−L
B
t
mA
−t
mB
= L
A
−L
B
Deci diferent ¸a timpurilor de acela¸si fel pentru dou˘a localit˘at ¸i, corespunzˆand aceluia¸si
moment fizic, este egal˘a cu diferent ¸a longitudinilor geografice ale localit˘at ¸ilor, expri-
mat˘a ˆın unit˘at ¸i de timp.
(2)Timpul universal. Se nume¸ste timp universal TU (sau GMT=Greenwich
Mean Time, sau T
0
) timpul solar mediu al meridianului localit˘at ¸ii Greenwich (merid-
ianul zero):
TU = t
mG
(8.2.11)
Acest timp este unic pe ˆıntreaga suprafat ¸˘ a terestr˘a ¸si este larg folosit ˆın as-
tronomie pentru notarea momentelor observat ¸iilor ¸si pentru calcule efemeride.
Cunoscˆand timpul universal, timpul solar mediu local al oric˘arui punct de pe
glob (de longitudine L) se obt ¸ine dup˘a formula:
t
m
= TU + L (8.2.12)
L fiind exprimat˘a ˆın unit˘at ¸i de timp; aceast˘a formul˘a se obt ¸ine din a treia
formul˘a (11), dac˘a punem t
mA
= t
m
, t
mB
= TU, L
A
= L, L
B
= 0.
(3)Fusele orare ¸si timpul legal. Deosebirea, ˆın acela¸si moment fizic, a tim-
purilor solare medii locale ale punctelor situate pe meridiane geografice diferite ar
introduce inconveniente ˆın folosirea timpului solar mediu. Astfel, deplasˆandu-ne pe
suprafat ¸a P˘amˆ antului, spre r˘as˘arit sau apus, am fi nevoit ¸i s˘a mut˘ am mereu acele
ceasornicului (ˆınainte sau ˆınapoi), pentru a avea ˆın fiecare moment ora local˘a a
meridianului pe care ˆıl travers˘amˆın acel moment. Pentru ˆınl˘aturarea acestui incon-
venient, s-a adoptat ˆın anul 1884 a¸sa-numita convent ¸ie a fuselor orare. Conform
acestei convent ¸ii, suprafat ¸a globului terestru a fost ˆımp˘art ¸it˘a ˆın 24 de fuse orare de
cˆate 15

longitudine geografic˘a ˆın l˘argime (Fig 8.3). Toate localit˘at ¸ile din interiorul
unui fus au acela¸si timp, timpul solar mediu al meridianului lor median.
ˆ
In acest
fel,diferent ¸a dintre ora fusului ¸si ora local˘a nu dep˘a¸se¸ste ±30
min
.
110 CAPITOLUL 8. TIMPUL S¸I M
˘
ASURAREA LUI
} } } } }
} } } }
Meridian
origine
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
15
o
22 23 0 1 2
V E Fusul
x
G
r
e
e
n
w
i
c
h
Figura 8.3: Definirea fuselor orare.
Se nume¸ste ora fusului sau timpul legal timpul solar mediu al meridianului
median al fusului orar respectiv. Fusul init ¸ial (fusul zero) are ca meridian median
meridianul zero ¸si ora fusului este chiar TU, fusul 1-meridianul de 15

longitudine
geografic˘a, fusul 2-meridianul de 30

longitudine geografic˘a ¸s.a.m.d., diferent ¸a tim-
purilor lor fat ¸˘ a de timpul universal fiind 0, 1, 2, ... ore ˆıntregi. Deci ora fusului n
este legat˘a de timpul universal prin relat ¸ia evident˘ a:
t
n
= TU + n
k
(8.2.13)
unde n este num˘arul de ordine al fusului orar. Dac˘a se trece dintr-un fus orar ˆın
fusul limitrof la r˘as˘ arit sau la apus, acele ceasului se mut˘a cu o or˘a ˆınainte, respectiv
ˆınapoi.
T¸ ara noastr˘a, aflˆandu-se ˆın fusul n = 2, are ora Europei Orientale: T
2
=
TU + 2
h
. Pentru o t ¸ar˘ a, timpul legal este de regul˘a timpul fusului capitalei sale.
Astfel, timpul legal romˆan este (¸si se nume¸ste) ora Bucure¸stiului.
(4)Timpul decretat ¸si timpul de var˘a. Din motive de ordin practic, timpul legal
a fost avansat cu o or˘a fat ¸˘a de ora fusului. Acest timp se nume¸ste timpul decretat:
T
d
= TU + (n + 1)
h
(8.2.14)
Astfel, Moscova, de¸si se afl˘a ˆın fusul orar 2, tr˘aie¸ste dup˘a ora fusului orar 3;
timpul decretat al Moscovei se nume¸ste ora Moscovei. Ea este deci avansat˘ a fat ¸˘a de
8.2. TIMPUL ASTRODINAMIC 111
ora Bucure¸stiului cu 1
h
.
ˆ
In unele t ¸˘ari din Europa, America etc. tot din considerente de ordin practic,
ora se mut˘ a ˆınainte cu o unitate numai pemtru lunile de var˘ a.
ˆ
In t ¸ara noastr˘a, ora
oficial˘a de var˘a se aplic˘a din anul 1979 ; ˆın anul 1984, de exemplu, ea este aplicat˘a
de la 1 aprilie pˆan˘a la 30 septembrie.
(5) Linia de schimbare a datei (linia de demarcat ¸ie). Folosirea fuselor orare
a impus introducerea liniei de schimbare a datei, care coincide aproximativ cu an-
timeridianul Geenwich. Orcine traverseaz˘a aceast˘a linie:
- dac˘a merge spre est, la miezul nopt ¸ii care urmeaz˘a dup˘a trecerea liniei,
repet˘a data calendaristic˘a (adic˘a dup˘a 15 octombrie, de pild˘a, se va socoti tot 15
octombrie).
- dac˘a merge spre vest, la miezul nopt ¸ii care urmeaz˘a dup˘a trecerea liniei, se
schimb˘ a data cu dou˘a unit˘at ¸i (adic˘a dup˘a 15 octombrie va socoti 17 octombrie).
Rezult˘a c˘a fiecare zi nou˘a pe P˘amˆ ant ˆıncepe la vest la linia de schimbare a
datei, adic˘a pe teritoriul estic extrem al U.R.S.S.
ˆ
In particular, tot acolo are loc
prima zi a anului, adic˘a ˆınceputul fiec˘arui an nou.
Fusele orare ¸si ora oficial˘a a diferitelor t ¸˘ ari, respectiv ora¸se mai mari, sunt
indicate ˆın anuare astronomice.
8.2.3 Timpul efemeridelor
Dintr-o tratare riguroas˘a a problemei timpului rezult˘a c˘a, fat ¸˘a de timpul uni-
form, unitatea de timp solar mediu -ziua solar˘a medie - nu este constant˘a, ci se
lunge¸ste. Explicat ¸ia const˘a, cum s-a amintit ¸si ˆın 0.1, ˆın neuniformitatea mi¸sc˘ arii
de rotat ¸ie a P˘amˆ antlui, care se pune ˆın evident ¸˘a prin neconcordant ¸a pozitiilor ob-
servate ale Lunii ¸si a planetelor apropiate de P˘amˆant (Mercur ¸si Venus) cu pozit ¸iile
calculate (din efemeride) ale acestora.
Cerint ¸ele astronomiei actuale impun ca unitatea de timp s˘a fie determinat˘a cu
o eroare mai mic˘a decˆat 10
−9
. De aici nevoia definirii unui alt timp, mai uniform,
adic˘a a alegerii unei unt˘ at ¸i mai potrvite cu scara timpului uniform decˆat ziua solar˘a
medie.
Timpul efemeridelor, definit deja ˆın 0.1 ca fiind argumentul din efemeridele
Lunii ¸si a planetelor, se determin˘a cel mai bine din mi¸scarea relativ rapid˘a a Lunii:
pozit ¸iile obsertvate ale Lunii, care se fixeaz˘a ˆın timpul neuniform TU, se compar˘a cu
pozit ¸iile calculate din efemeride, care se obt ¸in ˆın timp uniform, ¸si se cite¸ste timpul
corespunz˘ator acestora din urm˘a(TE).
Leg˘atura dintre timpul efemeridelor ¸si timpul universal se stabile¸ste ˆın modul
112 CAPITOLUL 8. TIMPUL S¸I M
˘
ASURAREA LUI
urm˘ator:
- se detrmin˘a din observat ¸ii timpul universal TU0, care se corecteaz˘a cu de-
plasarea polului terestru instantaneu fat ¸˘ a de cel mediu, obt ¸inˆ andu-se TU1;
- la TU1 se adaog˘a corect ¸ia datorat˘a variat ¸iei sezoniere a rotat ¸iei P˘amˆantului,
¸si se obt ¸ine timpul universal cvasiuniform TU2 (TU2 este cea mai bun˘a aproximat ¸ie
la timpul uniform, pe care o putem obt ¸ine din observat ¸ii asupra mi¸sc˘ arii diurne a
stelelor).
Pentru trecerea de la TU la TE se introduce urm˘atoarea corect ¸ie, dat˘a de
formula empiric˘a a lui H. Spencer Jones:
∆T = TE −TU = 24
s
, 349 + 72
s
, 318T + 29
s
, 950T
2
+ 1
s
, 821B” (8.2.15)
unde T este socotitˆın secole juliene, de la momentul 1900 ianuarie 0, 12
h
TE.
ˆ
In
aceast˘a formul˘ a, primul termen asigur˘a coincident ¸a ˆınceputului zilelor efemeridelor
cu ˆınceputul zilelor solare medii pentru anul 1900,0, al doilea este astfel ca durata
zilelor efemeridelor s˘a fie egal˘a cu durata medie a zilelor solare medii, al treilea t ¸ine
cont de ˆıncetinirea secular˘a a rotat ¸iei P˘amˆ antului, iar al patrulea cont ¸ine fluctuat ¸iile
neregulate ale vitezei de rotat ¸ie a P˘amˆ antului ce se reflect˘a ˆın longitudinea Lunii.
F˘ar˘ a a fi identic cu timpul uniform al mecanicii clasice, timpul efemeridelor
r˘aspunde, ˆın limita preciziei observat ¸iilor actuale, cerint ¸elor mecanicii newtoniene
tot atˆat de bine ca ¸si primul.
ˆ
Incepˆand cu anul 1960, efemeridele a¸strlor se alc˘atuiesc avˆan drep argument
timpul efemeridelor; pentru acel an, valoarea corect ¸iei ∆T a fost de +34
s
, 0; pentru
anul 1984, valoarea preliminar˘a a lui ∆T este de +55
s
, 0.
8.3 Timpul fizic: timpul atomic internat ¸ional
Progresele fizicii ˆın ultimele decenii au dus la descoperirea unor fenomene fizice
ce se desf˘a¸soar˘a uniformˆın timp. Ele au permis definirea timpului fizic -independent
de observat ¸ii astronomice -, ca ¸si construirea orologiilor (ceasurilor) pentru deter-
minarea ¸si p˘astrarea lui.
(1)Ceasurile cu cuart ¸ primul dispozitiv bazat pe un fenomen fizic pentru deter-
minarea timpului: frecvent ¸a unui cristal de cuart ¸ t˘aiat dup˘a o sect ¸iune principal˘a,
aflat ˆıntr-un cˆamp electric constant, se ment ¸ine constan˘a timp ˆındelungat.
(2)Ceasurile atomice rezult˘a din asocierea unui etalon atomic cu un ceas cu
8.4. UNIT
˘
AT¸ ILE FUNDAMENTALE DE TIMP 113
cuart ¸, aservit lui.
Doi atomi ai aceluia¸si izotrop, pu¸si ˆın condit ¸ii fizice similare, nu vor prezenta
nici o diferent ¸˘a ˆın absobt ¸ia ¸si emisia de energie a unei tranzit ¸ii, asigurˆand deci
acea¸si frecvent ¸˘ a etalon. De aici -construirea etaloanelor de frecvent ¸e atomice, de
mare stabilitate ¸si reproductibilitate.
Deci ceasurile cu cuart ¸ pot fi folosite pentru p˘astrarea orei, dar ele sunt con-
trolate sau chiar aservite etaloanelor atomice.
S-au construit ceasuri atomice cu cesiu, rubidiu ¸si ˆın prezent cu maseri, cu
hidrogen atomic etc. Precizia lor poate ajunge pˆan˘ a la 10
−13
.
Prin urmare, azi ˆın astronomie se folosesc trei sc˘ari de timp:
- scara timpului astronomic universal (TU); dac˘a se cere o precizie mai bun˘a
decˆat 0
s
, 01, trebuie specificat˘a forma ˆın care este folosit (TU0,TU1 sau TU2);
- scara timpului (astronomic al) efemeridelor (TE), util˘a pentru interpretarea
observat ¸iilor anterioare aparit ¸iei timpului atomic ;¸si
- scara timpului atomic (fizic) internat ¸ional (TAI ); este bazat˘a pe secunda
internat ¸ional˘ a (SI -unitatea de timp din Sistemul Internat ¸ional de Unit˘at ¸i), sub
forma unei sc˘ari continue, ˆıncepˆand cu 1 ianuarie 1958.
Ment ¸ion˘am c˘a la baza difuz˘arii coordonate a frecvent ¸elor standard ¸si a sem-
nalelor orare st˘a scara timpului universal coordonat (TUC); ea corespunde exact ˆın
vitez˘a cu TAI, de care difer˘a printr-un num˘ ar ˆıntreg de secunde (salt pozitiv sau
negativ de secunde) pentru a asigura o concordat ¸˘a aproximativ˘a TU1; aceast˘a pro-
cedur˘a se aplic˘a de la 1 ianuarie 1972, corect ¸iile fiind aplicate la 1 ianuarie sau 1
iulie.
8.4 Unit˘at ¸ile fundamentale de timp
Unitatea fundamental˘ a de timp este secunda, pe care ˆıns˘ a o definim diferit,
dup˘a fenomenul stabil considerat:
- pentru timpul universal, secunda este 1/86400 din ziua sosolar˘a medie; variat ¸ia
ei medie 10
−7
este mai mare decˆat erorile de m˘asurare (10
−9
) ;
- pentru timpul efemeridelor, secunda este egal˘a cu 1/31 556 925,975 din anul
tropic 1900,0 ianuarie 12
h
TE, cu o precizie de cel mult 10
−9
;
- pentru timpul atomic internat ¸ional, secunda atomic˘a este durata a 9 192 631
114 CAPITOLUL 8. TIMPUL S¸I M
˘
ASURAREA LUI
770 de perioade de radiat ¸ie, corespunzˆand tranzit ¸iei ˆıntre cele dou˘a nivele hiperfine
ale st˘arii fundamentale a unui atom de cesiu 133, neperturbt de cˆampurile exte-
rioare electromagnetice, dar t ¸inˆ andu-se seama de cˆampul gravitat ¸ional existent la
suprafat ¸a geoidului. Asigur˘a o precizie de 10
−11
secunde.
Pentru nevoile practicii ¸si ¸stiint ¸ei, ˆın diferite t ¸˘ari ale lumii sunt organizate
servicii speciale ale orei. Un asemenea serviciu orar modern funct ¸ioneaz˘ a ¸si ˆın cadrul
Centrului de Astronomie ¸si S¸tiint ¸e Spat ¸iale din Bucure¸sti. Acesta este dotat cu o
lunet˘a reversibil˘a Zeiss (10-100), cu oscilatoare cu cuart ¸ Belin ¸si Rhode und Schwartz
¸si cu un post de radiorecept ¸ie a semnalelor orare. Prin sectorul s˘au orar, Centrul de
Astronomie ¸si S¸tiint ¸e Spat ¸iale este colaborator permanent al Biroului Internat ¸ional
al Orei (Paris) ¸si al Serviciului Internat ¸ional al Mi¸sc˘arii Polului (Mzusawa, Japonia).
8.5 Calendarul
Din cele mai vechi timpuri, omul a c˘autat ˆın jurul s˘au repere ¸si unit˘at ¸i de
m˘asur˘a pentru m˘asurarea timpului. Aceste repere au fost a¸strii, iar unit˘at ¸ile de
m˘asur˘ a -periodele lor de mi¸scare.
Trei mi¸sc˘ari au influent ¸at direct viat ¸a omului, fiecare din ele asigurˆandu-i cˆate
o unitate de timp:
(1) Mi¸scarea aparent˘a diurn˘a a Soarelui i-a dat perioada ei, ziua solar˘a medie,
adic˘a mica unitate de timp.
(2) Repetarea fazelor Lunii i-a dat luna, unitatea mijlocie de timp; aceast˘a
perioad˘a are la baz˘a revolut ¸ia sinodic˘a a Lunii, avˆand o durat˘a de 29,5306 zile
medii.
(3) Repetarea perioadelor de vegetat ¸ie (adic˘a mi¸scarea anual˘ a a Soarelui) i-a
dat unitatea mare de timp, anul ; aceast˘a perioad˘a are la baz˘a anul tropic avˆand
durata de 365,2422...zile medii.
Unit˘at ¸ile de timp de mai sus -ziua, luna ¸si anul-, a¸sa cum se vede din valorile
lor numerice, nu sunt comensurabile una cu alta; aceasta ˆınseamn˘a c˘a nu putem g˘asi
o unitate care s˘a se cuprind˘a de un num˘ar ˆıntreg de ori ˆın cel˘alalte unit˘at ¸i.
Problema calendarului const˘a ˆın a g˘asi o unitate convent ¸ional˘a de timp -anul
calendaristic - care s˘a cuprind˘a un num˘ar ˆıntreg nde zile, ce poate varia cel mult cu
o zi, ˆın a¸sa fel ˆıncˆat succesiunea lor s˘a reproduc˘a succesiunea anilor tropici sau a
lunilor sinodice.
Diferite popoare, ˆın decursul veacurilor, au luat ca baz˘a a calendarului lor anul
8.5. CALENDARUL 115
tropic; acestea sunt calendarele solare, care au ca unitate anul calendaristic (cu 365
sau 366 zile). Alte popoare au la baz˘a calendarul lor luna sinodic˘a; acestea sunt
calendarele lunare care au ca unitate luna, cu un num˘ ar ˆıntreg de zile. Pentru a fi
deacord ¸si cu periodele de vegetat ¸ie, unele popoare, dispunˆand de calendare lunare,
le-au transformat ˆın calendare luni-solare.
Dar oricare ar fi calendarul, fiecare -ca o influent ¸˘ a reciproc˘a- utilizeaz˘a toate
unit˘at ¸ile: ˆın calendarele solare exist˘a luni arbitrare, iar ˆın cele lunare exist˘a un
an lunar arbitrar. Pe lˆang˘ a aceste unit˘at ¸i, s-a adoptat de c˘atre toate calendarele
o nou˘a unitate, s˘apt˘amˆana, avˆ and 7 zile; acest num˘ar ˆı¸si are originea ˆın credint ¸a
geocentrist˘a c˘a exist˘a 7 planete (ˆıntre care ¸si Soarele ¸si Luna)
Vom considera cˆateva moduri de solut ¸ionare a problemei calendarului.
Calendare solare. Cel mai vechi calendar solar este cel egiptean, bazat pe
succesiunea rev˘ars˘arii Nilului. El are 12 luni de cˆate 30 de zile urmate de cinci zile
suplimentare, deci ˆın total 365 de zile. Fiind prea scurt, ˆınceputul lui se deplaseaz˘a
fat ¸˘a de ˆınceputul anului tropic, astfel ˆıncˆ at ˆın cursul a 1508 ani parcurge toate zilele
anului tropic, avansˆand cu un an fat ¸˘a de succesiunea anilor tropici.
ˆ
In anul 46 ˆı.e.n., Iulius Caesar decreteaz˘a utilizarea calendarului ˆıntocmit de
astronomul Sosigne (din Alexandria), calendar cunoscut sub numele de calendar
iulian sau stil vechi. Durata medie a anului iulian este de 365,25 zile solare medii,
considerˆandˆın practic˘a trei ani simpli cu cˆate 365 zile ¸si al patrulea -an bisect cu 365
zile. Aceasta are ˆıns˘ a un neajuns: ˆın 384 de ani ˆıntˆ arzie cu 3 zile fat ¸˘ a de succesiunea
anilor tropici.
ˆ
In secolul XVI, decalarea calendarului iulian fat ¸˘a de anul tropic era de 10 zile.
Din acest motiv, papa Grigore al XIII-lea realizeaz˘a ˆın 1582, cu ajutorul astrono-
mului italian Lilius, noua reform˘a a calendarului, cunoscut sub numele de calendar
gregorian sau stil nou; acesta este adoptat ast˘azi ˆın majoritatea t ¸˘arilor (¸si ˆın t ¸ara
noastr˘a, din anul 1924). Aceast˘a reform˘a const˘a ˆın:
- ad˘augarea celor 10 zile de amintite, pentru eliminarea decalajului; astfel,
dup˘a 4 octombrie 1582 a urmat 15 octombrie 1582; ˆın anul 1924 decalajul a fost
de 13 zile, astfel c˘a 1 octombrie (stil vechi) - cˆand s-a introdus la noi noul stil- a
devenit 14 octombrie;
- suprimarea a trei zile la 400 de ani, neconsiderˆand bisect ¸i anii seculari al c˘aror
num˘ar nu este divizibil cu 4 (1700,1800,1900, - ,2100 etc.) Astfel, lungimea medie a
anului gregorian este de 365,2425 zile solare medii, de unde un decalaj (ˆıntˆ arziere)
de o zi, fat ¸˘a de anul tropic, doar la 3300 ani.
Calendare lunare. Majoritatea popoarelor au avut la ˆınceput un calendar
lunar , cu luna calendaristic˘a de 29 de zile ¸si 30 de zile alternativ. Anul lor lunar
avea 354 sau 355 zile, adic˘a 12 luni sinodice. Pentru a evita decalajul fat ¸˘ a de fazele
116 CAPITOLUL 8. TIMPUL S¸I M
˘
ASURAREA LUI
Lunii, ei consider˘a cicluri de 30 de ani, ˆın care 11 ani cu 355 zile, iar 19 ani cu 354
zile.
Calendare luni-solare. S-a observat c˘a 235 luni sinodice

= 19 ani tropici.
Pe aceast˘a baz˘a, ˆıntr-un ciclu de 19 ani, se consider˘a 12 ani cu cˆate 12 luni ¸si 7 ani
cu 13 luni. Este atualul calendar evreiesc.
Cronologie. Se nume¸ste er˘a sau ˆınceputul cronologiei momentul de la care
se num˘ ar˘ a anii ˆıntr-un sistem oarecare.
Grecii foloseau olimpiadele, ˆıncepˆand cu anul 776 ˆı.e.n. (numit ”ab urbe con-
dita”). Dup˘a r˘aspˆ andirea cre¸stinismului, s-a introdus ”era cre¸stin˘a”, ˆın care anii
se num˘ ar˘a de la legendara dat˘a a ”na¸sterii lui Christos”.
ˆ
In prezent, fiind cea
mai r˘aspˆ andit˘a, este denumit˘ a era noatr˘a (e.n.); pentru anii anteriori acestei ere se
ment ¸ioneaz˘a ˆınaintea erei noastre(ˆı.e.n.).
Se mai poate determina timpul prin num˘ ararea continua a zilelor, indicˆand
Data Julian˘a (DJ). Aceasta reprezint˘ a Perioada Iulian˘a: ea ˆıncepe, ˆın mod arbtrar,
da la 12
h
TU din 1 ianuarie 4713 ˆı.e.n. Unitatea este ziua medie. Se utilizeaz˘a ˆın
astronomie, ˆın special astrofizic˘a, pentru studiul fenomenelor scurtperiodice.
Din punct de vedere practic, neajunsul calendarului actual const˘aˆınˆımp˘ art ¸irea
nerat ¸ional˘a a anului ˆın luni inegale, care nu au un num˘ar ˆıntreg de s˘apt˘ amˆ ani.
Un proiect de calendar propune ˆımp˘ art ¸irea anului ˆın patru trimestre de cˆate
trei s˘apt˘ amˆani; prima lun˘a a fiec˘arui trimestru ar urma s˘a aib˘a 31 de zile, iar
urm˘atoarele dou˘a-cˆate 30 de zile.
ˆ
In acest mod, fiecare trimestru ¸si fiecare an ar
ˆıncepe ˆın aceea¸si zi a s˘apt˘amˆ anii.
ˆ
In anii simpli s-ar ad˘auga o zi suplimentar˘ a (de
repaos) -ˆıntre 30 decembrie ¸si 1 ianuarie -, iar ˆın anii bisect ¸i- dou˘a zile suplimentare
(una ˆıntre 30 iunie ¸si 1 iulie, cealalt˘a ca ˆın anii simpli).
Probleme propuse:
1. Din Bucure¸sti s-a observat un satelit artificial al P˘amˆ antului la momentul
t = 17
h
35
m
43
s
, 2. Care a fost momentul sideral al observat ¸iei, ¸stiind c˘a longitudinea
localit˘at ¸ii Bucure¸sti este L = +1
h
34
m
23
s
, 46, iar timpul sideral la miezul nopt ¸ii
mijlocii la Greenwich (0
h
TU) a fost θ
0G
= 1
h
13
m
32
s
, 6?
2. La Bucure¸sti s-a determinat timpul sideral, observˆandu-se trecerea la merid-
ian a unei stele avˆ and ascensia dreapt˘a α = 5
h
05
m
42
s
, 03. Care a fost momen-
tul de timp legal corespunz˘ator observat ¸iei, ¸stiind c˘a timpul sideral la 0
h
TU era
θ
0G
= 2
h
24
m
30
s
, 5, iar longitudinea localit˘at ¸ii Bucure¸sti este L
Cj
= 1
h
34
m
23
s
, 46?
3. La Tokyo timpul solar mijlociu este t
m
= 19
h
53
m
14
s
, 5. S˘a se determine:
a) timpul fusului la Tokyo, ¸stiind c˘a L
T
= 9
h
19
m
00
s
, 0 E ¸si n = 9;
8.5. CALENDARUL 117
b) timpul legal romˆan corespunz˘ator;
c) timpul sideral corespunz˘ator la Bucure¸sti ˆın ziua de 17 octombrie 1973
(L
Cj
= 1
h
34
m
23
s
, 5 E ¸si θ
0G
= 1
h
41
m
25
s
, 2).
4. Dou˘a stele cunoscute, σ(α, δ) ¸si σ

, δ

), observate dintr-un loc de latitu-
dine ϕ, ating o aceea¸si distant ¸˘ a zenital˘a la momentele siderale θ ¸si, respectiv, θ

. S˘a
se calculeze aceast˘a distant ¸˘ a zenital˘a, precum ¸si latitudinea locului de observare.
Q
P
P'
Q'
Z
Z'
H'
9
0
-
o
9
0
-
o
δ
9
0
-
δ
o
σ
σ
H'
H
z
z'
H
Figura 8.4: Pentru calculul distant ¸ei zenitale a unui astru ¸si al latitudinii locului de
observare.
5. Dou˘a stele de coordonate ecuatoriale cunoscute au, ˆın acela¸si moment
(fizic), aceea¸si ˆın˘alt ¸ime. Care este valoarea timpului sideral ˆın momentul respectiv?
6. Cunoscˆand direct ¸ia meridianei ¸si declinat ¸ia Soarelui la un moment dat, s˘a
se determine ora local˘a, utilizˆand pentru aceasta umbra l˘asat˘a de un stˆalp vertical
de lungime l.
7. Un acuzat de comiterea unei crime ˆıntr-o zi cunoscut˘a, la o or˘a cunoscut˘a,
aduce ca o dovad˘ a a nevinov˘ at ¸iei sale o fotografie a sa f˘acut˘ a ˆın fat ¸a unei case din
alt ora¸s. Pe fotografie se vede umbra l˘asat˘a de un stˆalp de telegraf, atˆat pe teren,
cˆat ¸si pe zidul casei. Cum se poate verifica faptul c˘a fotografia a fost f˘acut˘ a ˆın ziua
¸si la ora la care s-a s˘avˆar¸sit crima?
118 CAPITOLUL 8. TIMPUL S¸I M
˘
ASURAREA LUI
8. S˘a se reprezinte grafic ”ecuat ¸ia timpului”:
E = t
m
−t
a
,
Folosind datele numerice din Anuarul Astronomic pentru anul 1997.
9. Care sunt sc˘arile de timp folosite ast˘azi ˆın astronomie?
Capitolul 9
Teoria perturbat ¸iilor
ˆ
In acest capitol vom prezenta elemente de teoria perturbat ¸iilor. Am v˘azut ˆın Capi-
tolul I c˘a problema celor dou˘a corpuri este o problem˘a complet rezolvabil˘a. Cˆand
apar alte accelerat ¸ii decˆat atract ¸ia gravitat ¸ional˘ a, solut ¸ia problemei nu mai este
posibil˘a, deoarece integralele nu mai sunt constante, devenind funct ¸ii de timp, unele
pot r˘amˆ ane constante, sau ar pot ap˘area alte integrale noi. Accelerat ¸ia impus˘a, alta
decˆat a celor dou˘a corpuri, pe care o numim perturbat ¸ie, va conduce la un sistem
nerezolvabil; deoarece perturbat ¸ia va reduce ˆıntotdeauna num˘arul de integrale ale
mi¸sc˘arii.
Solut ¸ia problemei perturbate, utilizˆand o metod˘a numeric˘a, este numit˘ a metoda
lui Cowell.
ˆ
In aceast˘a metod˘a perturbat ¸ia (

F) este tratat˘a ˆın acela¸si fel cu rolul pe
careˆıl joac˘aˆın problema celor dou˘a corpuri termenul (
µ
r
3
r). Avantajul acestei metode
este simplicitatea. Dezavantajul metodei lui Cowell este c˘a erorile mici ap˘arute la
orice moment pot cauza divergent ¸a rapid˘a a solut ¸iei numerice.
Alt˘a abordare a solut ¸iei problemei perturbate a celor dou˘a corpuri printr-o
metod˘a numeric˘a este cunoscut˘a ca metoda lui Encke. Aceast˘a metod˘a rezolv˘a
problema pentru deviat ¸ia (η)a solut ¸iei (r) a problemei perturbate din solut ¸ia ( ρ) a
problemei neperturbate
..
ρ +
µ
ρ
3
ρ = 0.
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a pentru deviat ¸ii este
..
η=
µ
ρ
3
¸
1 −
ρ
3
r
3

(η + ρ) −η

+

F
119
120 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
unde
η = r − ρ
iar condit ¸iile init ¸iale sunt
−→
η
0
= 0 ¸si
.
− →
η
0
= 0. Avantajul metodei lui Encke spre deose-
bire de metoda lui Cowell este c˘a deviat ¸iile sunt mai mici ˆın modul decˆat solut ¸ia (r
sau ρ). Oricum, cre¸sterea erorii este aceea¸si ca ¸si pentru metoda lui Cowell - erori
mici implic˘a divergent ¸a solut ¸iei numerice. Un dezavantaj ˆın plus este c˘a procesarea
solut ¸iei trebuie restartat˘a (un pas numit rectificare) cˆand magnitudinea deviat ¸iilor
devine mare.
O abordare mult mai inteligent˘ a este s˘a consider˘am integralele de mi¸scare ca
noi variabile dependente, pentru care vom dezvolta apoi un nou sistem de ecuat ¸ii
diferent ¸iale. Aceast˘a abordare are avantajul c˘a (1) ne d˘a perspectiva efectului
perturbat ¸iei asupra integralelor mi¸sc˘ arii; (2) cˆateodata ne prezint˘a oportunitatea
de a rezolva noile ecuat ¸ii diferent ¸iale prin cˆateva aproxim˘ari; (3) ne d˘a un nou sis-
tem de ecuat ¸ii diferent ¸iale care depind de solut ¸ia numeric˘ a.
9.1 Teoria perturbat ¸iilor. Preliminarii.
Presupunem c˘a avem un sistem diferent ¸ial de gradul ˆıntˆ ai
.
x=

f(x, t) (9.1.1)
unde
x
T
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si

f
T
= (f
1
, f
2
, ..., f
n
),
care are solut ¸ia
x = x(c, t) (9.1.2)
unde
c
T
= (c
1
, c
2
, ...c
n
)
sunt constante de integrare (sau integralele mi¸sc˘ arii). Observ˘am c˘a sistemul (9.1.2)
este complet rezolvabil.
9.1. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR. PRELIMINARII. 121
Fie sistemul (9.1.1) modificat de o funct ¸ie
g
T
(x, t) = (g
1
, g
2
, ...g
n
),
care este numit˘ a perturbat ¸ie. Sistemul perturbat este
.
x=

f(x, t) +g(x, t). (9.1.3)
Modific˘am acum solut ¸ia (9.1.2) astfel ˆıncˆ at aceasta va avea forma
x = x(c(t), t). (9.1.4)
Observ˘am c˘a solut ¸iile (9.1.2) ¸si (9.1.4) au aceea¸si form˘a exceptˆand faptul c˘a,
componentele lui c sunt acum funct ¸ii de variabile independente. Scopul nostru este
s˘a g˘asim ecuat ¸ii diferent ¸iale ale funct ¸iilor c
k
(t).
9.1.1 Exemplu - Oscilatorul Armonic
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a pentru sistemul neperturbat este
¨ x + x = 0 (9.1.5)
care are solut ¸ia
x = a cos t + b sin t (9.1.6)
˙ x = −a sin t + b cos t (9.1.7)
Condit ¸iile init ¸iale (la t = 0) sunt
x(0) = a si ˙ x(0) = b. (9.1.8)
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a pentru sistemul perturbat este
¨ x + x = g(x, t). (9.1.9)
122 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
Solut ¸ia ecuat ¸iei (9.1.9) are aceea¸si form˘a ca ¸si ecuat ¸iile (9.1.6) ¸si (9.1.7), dar a
¸si b sunt acum funct ¸ii de timp. Vom obt ¸ine acum solut ¸ia ecuat ¸iei (9.1.9) diferent ¸iˆ and
ecuat ¸ia (9.1.6) cu a = a(t) ¸si b = b(t)
˙ x = −a sin t + b cos t + ˙ a cos t +
˙
b sin t. (9.1.10)
Ecuat ¸ia (9.1.10) va avea aceea¸si form˘a ca ¸si ecuat ¸ia (9.1.7); astfel
˙ a cos t +
˙
b sin t = 0. (9.1.11)
Derivˆand ecuat ¸ia (9.1.7) cu a = a(t) ¸si b = b(t), obt ¸inem
¨ x = −a cos t −b sin t − ˙ a sin t +
˙
b cos t. (9.1.12)
Substituim ecuat ¸ia (9.1.6) ˆın ecuat ¸ia (9.1.12) ¸si obt ¸inem
¨ x = −x − ˙ a sin t +
˙
b cos t. (9.1.13)
Comparˆand ecuat ¸ia (9.1.13) cu ecuat ¸ia (9.1.9) (ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a pertur-
bat˘a), observ˘am c˘a
− ˙ a sin t +
˙
b cos t = g. (9.1.14)
Din ecuat ¸iile (9.1.11) ¸si (9.1.14) obt ¸inem c˘a
˙ a = −g sin t (9.1.15)
˙
b = g cos t. (9.1.16)
De remarcat c˘a nu am f˘acut nici o presupunere asupra formei perturba- t ¸iei
g(x, t). Ecuat ¸iile (9.1.6) ¸si (9.1.7) ne dau solut ¸iile ecuat ¸iei (9.1.9) cu a = a(t)
¸si b = b(t), g˘asite prin rezolvarea ecuat ¸iilor diferent ¸iale (9.1.15) ¸si (9.1.16). De
asemenea este de remarcat c˘a solut ¸ia depinde de forma perturbat ¸iei g(x, t).
9.2 Metoda lui Poisson
Consider˘am un sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale de gradul doi complet rezolvabil
..
x=

f(x,
.
x, t) (9.2.1)
9.2. METODA LUI POISSON 123
unde
x
T
= (x
1
, x
2
, ...x
m
) ¸si

f
T
= (f
1
, f
2
, ..., f
m
).
Consider˘am 2m integralele de mi¸scare date de
σ = σ(x,
.
x, t) = constant (9.2.2)
unde
σ
T
= (σ
1
, σ
2
, ..., σ
2m
).
Observ˘am c˘a pentru oricare σ
k
(1 ≤ k ≤ 2m), avem ecuat ¸ia
˙ σ
k
=
∂σ
k
∂x
.
x +
∂σ
k

.
x
..
x +
∂σ
k
∂t
= 0,
deoarece σ
k
este o constant˘ a. Observ˘am c˘a derivatele partiale ˆın raport cu x ¸si
.
x
sunt matrici de tipul 1 m. Din ecuat ¸ia (9.2.1) avem
˙ σ
k
=
∂σ
k
∂x
.
x +
∂σ
k

.
x

f +
∂σ
k
∂t
= 0. (9.2.3)
Vom considera sistemul perturbat
..
x=

f(x,
.
x, t) +g(x,
.
x, t). (9.2.4)
Derivata total˘a a lui σ
k
pentru oricare solut ¸ie a ecuat ¸iei (9.2.4) este
˙ σ
k
=
∂σ
k
∂x
.
x +
∂σ
k

.
x
..
x +
∂σ
k
∂t
= 0,
deoarece σ
k
nu mai este constant˘a. Folosind ecuat ¸ia (9.2.4) aceasta devine
˙ σ
k
=
∂σ
k
∂x
.
x +
∂σ
k

.
x
(

f+g) +
∂σ
k
∂t
. (9.2.5)
Introducˆand condit ¸ia
˙ σ
k
=
∂σ
k

.
x
g; (9.2.6)
124 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
ecuat ¸ia (9.2.5) devine
∂σ
k
∂x
.
x +
∂σ
k

.
x

f +
∂σ
k
∂t
= 0, (9.2.7)
care este aceea¸si ca ¸si ˆın cazul neperturbat.
9.2.1 Exemplu - Oscilatorul Armonic
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a sistemului perturbat este
¨ x = −x + g(x, ˙ x, t),
cu m = 1.
Solut ¸ia pentru cazul neperturbat (g = 0) este
x = a cos t + b sin t
˙ x = −a sin t + b cos t,
unde a ¸si b sunt constante sau integrale ale mi¸sc˘ arii. Rezolv˘am aceste dou˘a ecuat ¸ii
ˆın raport cu integralele a(= σ
1
) ¸si b(= σ
2
) ¸si obt ¸inem
σ
1
= a = x cos t − ˙ x sin t
σ
2
= b = x sin t + ˙ x cos t.
Pentru acest exemplu, ecuat ¸ia (9.2.6) devine

˙ a
˙
b

=

¸
¸
¸
¸
∂a
∂ ˙ x
∂b
∂ ˙ x

g.
Calculˆand derivatele part ¸iale ale ecuat ¸iilor (9.2.8) ¸si (9.2.9), obt ¸inem
9.3. VARIAT¸ IA PARAMETRILOR LAGRANGE 125
∂a
∂ ˙ x
= −sin t
∂b
∂ ˙ x
= cos t.
Astfel obt ¸inem c˘a
˙ a = −g sin t
˙
b = g cos t
care este aceea¸si solutie cu cea obt ¸inut˘a ˆın paragraful precedent.
9.3 Variat ¸ia parametrilor Lagrange
Consider˘am sistemul
.
x=

f(x, t), (9.3.1)
cu
x
T
= (x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Acest sistem are solut ¸ia
x = x(c, t) (9.3.2)
cu
c
T
= (c
1
, c
2
, ...c
n
).
Introducˆand din nou perturbat ¸ia
g
T
(x, t) = (g
1
, g
2
, ...g
n
),
ecuat ¸ia (9.3.1) devine
126 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
.
x=

f(x, t) +g(x, t). (9.3.3)
Considerˆand solut ¸ia de forma
x = x(c(t), t). (9.3.4)
Obt ¸inem pentru derivata total˘a a sa ecuat ¸ia
.
x=
∂x
∂c
.
c +
∂x
∂t
(9.3.5)
Pentru derivata total˘a a solut ¸iei neperturbate, x = x(t), t ¸inˆand seama de
(9.3.1) avem relat ¸ia
.
x=
∂x
∂t
=

f (9.3.6)
Din ecuat ¸ia (9.3.5) ¸si (9.3.6) obt ¸inem
.
x=
∂x
∂c
.
c +

f. (9.3.7)
Din ecuat ¸ia (9.3.7) ¸si (9.3.3) obt ¸inem
∂x
∂c
.
c= g. (9.3.8)
De notat c˘a
∂x
∂c
este o matrice de forma
∂x
∂c
=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂x
1
∂c
1
∂x
1
∂c
2
...
∂x
1
∂c
n
∂x
2
∂c
1
∂x
2
∂c
2
...
∂x
2
∂c
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
∂x
n
∂c
1
∂x
n
∂c
2
...
∂x
n
∂c
n

.
Pentru a rezolva ecuat ¸ia (9.3.8) ˆın raport cu
.
c, acest˘a matrice trebuie s˘a fie
inversabil˘ a; astfel trebuie ca
9.3. VARIAT¸ IA PARAMETRILOR LAGRANGE 127
det
¸
∂x
∂c

= 0.
Din ecuat ¸ia (9.3.8) obt ¸inem solut ¸ia noastr˘a sub forma vectorial˘ a
.
c=
¸
∂x
∂c

−1
g. (9.3.9)
9.3.1 Exemplu - Oscilatorul Armonic
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a sistemului perturbat este
¨ x = −x + g
Fie x
1
= x ¸si x
2
= ˙ x; atunci
˙ x
1
= ˙ x = x
2
˙ x
2
= ¨ x = −x
1
+ g
sau

˙ x
1
˙ x
2

=

x
2
−x
1

+

0
g

,
care este de forma
.
x =

f+g.
Cˆand g = 0 atunci solut ¸ia este
x
1
= a cos t + b sin t
x
2
= −a sin t + b cos t,
iar constantele de integrare sunt
128 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
c =

a
b

.
Cˆand g = 0, ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a (9.3.8) pentru c este
∂x
∂c
.
c= g.
Atunci avem ecuat ¸ia matricial˘a

cos t sin t
−sin t cos t

˙ a
˙
b

=

0
g

.
Deoarece matricea este ortogonal˘a, ˆınmultim ambii membri cu transpusa ¸si
obt ¸inem

cos t −sin t
sin t cos t

cos t sin t
−sin t cos t

˙ a
˙
b

=

cos t −sin t
sin t cos t

0
g

,
sau

1 0
0 1

˙ a
˙
b

=

−g sin t
g cos t

,
de unde g˘asim
˙ a = −g sin t
˙
b = g cos t.
9.4 Integralele de mi¸scare a problemei celor dou˘a
corpuri
Integralele de mi¸scare pentru problema celor dou˘a corpuri au fost obt ¸inute ˆın Capi-
tolul I.
Din ecuat ¸ia vectorial˘ a
9.4. INTEGRALELE DE MIS¸CARE 129
..
r +
µ
r
3
r = 0.
Acestea sunt
1. Integrala ariei (a momentului cinetic)
c=r
.
r= constant.
2. Integrala energiei
h =
1
2
.
r
.
r=
µ
r
= constant.
3. Integrala lui Laplace (vectorul de excentricitate)

P = µε = −
µ
r
r −c
.
r= constant
4. Timpul trecerii pericentrului
t
π
= t −

a
3
µ
(E −e sin E) = constant
unde
r = a(1 −cos E)
a =
−µ
2h
e = [ε[ .
Aceste integrale (c, ε, h, t
π
) nu sunt independente, deoarece avem dou˘a relat ¸ii
de dependent ¸˘ a
cε = 0
¸si
p ≡ a(1 −e
2
) =
c
2
µ
=
−µ
2h
(1 −εε).
130 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
Figura 9.1: Geometria unei orbite ˆın spat ¸iu
9.5 Interpretarea lui

i
c
,

i
ε
si

i
N
Din Fig. 9.1, 9.2, obt ¸inem urm˘atoarele ecuat ¸ii pentru versorii unitate

i
c
,

i
ε
¸si

i
N

i
c
=
1
c
c = sin i sin Ωı −sin i cos Ω

j + cos i

k

i
ε
=
1
ε
ε = (cos Ωcos ω −sin Ωsin ω cos i)

i
+(sin Ωcos ω + cos Ωsin ω cos i)

j + sin ω sin i

k

i
N
sin i =

k

i
c

i
N
= cos Ω

i + sin Ω
−→
j
9.6 Problema perturbat˘a a celor dou˘a corpuri
Mi¸scarea perturbat˘a a celor dou˘a corpuri este descris˘a de solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale
de ordinul al doilea
..
r +
µ
r
3
r =

F, (9.6.1)
9.6. PROBLEMA PERTURBAT
˘
A A CELOR DOU
˘
A CORPURI 131
Figura 9.2: Geometria planului orbital
unde

F reprezint˘ a perturbat ¸ia. Cˆand

F = 0 avem problema celor dou˘a corpuri
analizat˘a ˆın Capitolul I. Vom obt ¸ine unele ecuat ¸ii diferent ¸iale pentru cˆateva din
elementele orbitale.
Figura 9.3: Perturbat ¸ia

F ¸si sistemul de coordonate

i
r
,

i
r
,

i
φ
9.6.1 Energia ¸si semi-axa mare
Energia este
h =
1
2
.
r
.
r −
µ
r
. (9.6.2)
132 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
Cˆand

F = 0, h este o integral˘a de mi¸scare (vezi Fig. 9.3). Cˆand

F = 0, h va
depinde de natura lui

F. Aplicˆand metoda lui Poisson energiei obt ¸inem
˙
h =
∂h

.
r

F (9.6.3)
=
.
r

F. (9.6.3)
Observ˘am c˘a


.
r
(
µ
r
) = 0. Putem obt ¸ine acest binecunoscut rezultat derivˆand
ecuat ¸ia (9.6.2) ˆın raport cu timpul
˙
h =
1
2
(2
.
r
..
r) +
µ
r
2
˙ r.
Folosind faptul c˘a
˙ r =
r
.
r
r
obt ¸inem
˙
h =
.
r
..
r +
µ
r
2
r
.
r
r
=
..
r (
..
r +
µ
r
3
r).
Acum, din ecuatia (9.6.1) g˘asim c˘a
˙
h =
.
r

F,
adic˘a ecuat ¸ia (9.6.3), care a fost obt ¸inut˘ a folosind metoda lui Poisson. Cum ˆıntre
energie si semi-axa mare exist˘a relat ¸ia
a =
−µ
2h
, (9.6.4)
rezult˘a c˘a
˙ a =
µ
2h
2
˙
h.
Din ecuat ¸ia (9.6.4) obt ¸inem
9.6. PROBLEMA PERTURBAT
˘
A A CELOR DOU
˘
A CORPURI 133
˙ a =
2
µ
a
2
.
r

F. (9.6.5)
Observ˘am din ecuat ¸iile (9.6.3) ¸si (9.6.5) c˘a expresiile lui h ¸si a nu sunt afectate
de componenta lui

F care este normala vitezei
.
r, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a dac˘a
.
r ⊥

F
atunci
.
r

F = 0, adic˘a
˙
h = 0 ¸si ˙ a = 0.
9.6.2 Momentul cinetic
Momentul cinetic este
c=r
.
r, (9.6.6)
¸si este vector constant dac˘a

F = 0. Dac˘a

F = 0 vo m aplica metoda lui Poisson
pentru a obt ¸ine ecuat ¸iile diferent ¸iale
.
c=
¸
∂c

.
r

F =
¸


.
r
(r
.
r)

F = (r)

F
.
c =r

F. (9.6.7)
Reamintim c˘a ˆın aceast˘a dezvoltare am folosit faptul c˘a un produs vectorial
poate fi reprezentat ca o matrice,
R =


.
r
(r
.
r) = r,
care este o matrice 3 3 de forma
R =

¸
0 −x
3
x
2
x
3
0 −x
1
−x
2
x
2
0

,
unde x
1
, x
2
, x
3
sunt coordonatele carteziene ale lui r ˆıntr-un sistem inert ¸ial.
Ecuat ¸ia (9.6.7) poate fi obt ¸inut˘ a ¸si diferent ¸iind ecuat ¸ia (9.6.6) ¸si folosind
ecuat ¸ia (9.6.1)
.
c =
.
r
.
r +r
..
r =r

F −
µ
r
3
r

134 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
.
c =r

F. (9.6.8)
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom obt ¸ine o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a pentru modulul momen-
tului cinetic astfel
c
2
=c c
2c ˙ c = 2(c c)
c ˙ c =c(r

F)
˙ c =
1
c
cr

F. (9.6.9)
Exprimˆand perturbat ¸ia ˆın sistemul de coordonate

i
c
,

i
r
,

i
φ
, ¸si t ¸inˆ and seama de
−→
i
c

−→
i
r
=
−→
i
φ
, obt ¸inem
˙ c = r

i
φ

F.
De remarcat c˘a c este afectat numai de componenta orizontal˘ a a lui

F.
9.6.3
ˆ
Inclinat ¸ia
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a pentru ˆınclinat ¸ie rezult˘a din ecuat ¸ia lui c
c = c(sin i sin Ω

i −sin i cos Ω

j + cos i

k). (9.6.11)
Deoarece c cos i =

k c, diferent ¸iind obt ¸inem
˙ c cos i −c sin i
di
dt
=

k
.
c .
De aici g˘asim expresia pentru
di
dt
¸si folosind ecuat ¸iile (9.6.7) ¸si (9.6.8) pentru
.
c ¸si ˙ c obt ¸inem
9.6. PROBLEMA PERTURBAT
˘
A A CELOR DOU
˘
A CORPURI 135
c sin i
di
dt
= ˙ c cos i −

k
.
c= r

i
φ

F cos i −

kr

F.
Folosind

i
φ
=

i
c

i
r
obt ¸inem
c sin i
di
dt
= r

−→
i
c
cos i −

k

−→
i
r

F.
ˆ
Inlocuind valoarea lui

i
c
, obt ¸inem
c sin i
di
dt
= r

(sin i sin Ω

i −sin i cos Ω

j + cos i

k) cos i −

k

i
r

F.
de unde, prin simplificare cu sin i obt ¸inem
c
di
dt
= r

cos i sin Ω

i −cos i cos Ω

j −sin i

k

i
r

F. (9.6.12)
Termenul din paranteza dreapt˘a este

i
N

i
c
.
Astfel rezult˘a
c
di
dt
= r(

i
N

i
c
) (

i
r

F).
Calculˆand membrul drept vom ajunge la
c
di
dt
= r

(

i
c

F)(

i
N

i
r
) −(

i
c

i
r
)(

i
N

F)

.
Folosind

i
c

i
r
= 0 ¸si

i
r

i
N
= cos(ω + φ) (vezi Fig. 9.1) obt ¸inem ˆın final
di
dt
=
r
c
cos(ω + φ)

i
c

F. (9.6.15)
Astfel, ˆınclinat ¸ia este afectat˘a numai de o perturbat ¸ie normal˘a la planul orbital.
136 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
9.6.4 Unghiul nodal Ω
Ecuat ¸ia pentru unghiul nodal Ω este
tgΩ =

ic

jc
,
unde, din ecuat ¸ia (9.6.11) avem

ic = c sin i sin Ω

jc = −c sin i cos Ω.
Derivˆand tgΩ ˆın raport cu timpul
−sec
2

˙
Ω =
(

jc)(

i
.
c ) −(

ic)(

j
.
c)
(

jc)
2
.
ˆ
Inmult ¸ind cu (

j c)
2
¸si folosind ecuat ¸ia (9.6.11) obt ¸inem
˙

cos
2

(c
2
sin
2
i cos
2
Ω) = (c sin i cos Ω

i + c sin i sin Ω

j)
.
c .
sau
˙
Ωc sin i = (cos Ω

i + sin Ω

j)
.
c .
Folosind ecuat ¸ia (9.6.7) pentru
.
c, ecuat ¸ia pentru

i
N
¸si folosind

i
N

i
r
=

i
c
sin(ω + φ) (vezi Fig. 9.1) g˘asim c˘a
˙
Ωc sin i =

i
N
r

F = r

i
N

i
r

F. (9.6.17)
De unde obt ¸inem
˙
Ω =
r
c sin i
sin(ω + φ)
.
c

F. (9.6.17)
Astfel unghiul nodal ascendent Ω este afectat de perturbat ¸iile normale la planul
orbital.
9.6. PROBLEMA PERTURBAT
˘
A A CELOR DOU
˘
A CORPURI 137
9.6.5 Vectorul lui Laplace
Vom introduce notat ¸ia facut˘a anterior

P = µε.
Din paragraful 9.4 vectorul lui Laplace este exprimat ˆın funct ¸ie de vectorii de
pozit ¸ie ¸si vitez˘a astfel
µε = −
µ
r
r −c
.
r . (9.6.18)
Acesta este un vector constant cˆand

F = 0. Dac˘a

F = 0 folosim metoda lui
Poisson pentru a obt ¸ine ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a
µ
.
ε=
¸
∂(µε)

.
r

F = −
¸


.
r
(c
.
r)

F.
Reamintim c˘a aici consider˘am derivata part ¸ial˘a


.
r
(c
.
r) ca o matrice,
µ
.
ε=
¸
.
r
∂c

.
r
−c

F.
Folosind dezvoltarea lui
.
c (9.6.7) ˆın ecuat ¸ia precedent˘ a, avem
.
c=
¸
∂c

.
r

F = r

F,
obt ¸inem
µ
.
ε=
.
r (r

F)−(r
.
r )

F. (9.6.19)
Calculˆand cele dou˘a produse triplu vectoriale obt ¸inem
µ
.
ε= (
.
r

F)r−(r
.
r )

F−[(r

F)
.
r −(
.
r

F)r],
sau sub forma simplificat˘a
µ
.
ε= 2(
.
r

F)r −(r
.
r )

F−(r

F)
.
r . (9.6.20)
138 CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBAT¸ IILOR
Bibliografie
[1] Appell, P., Trait´e de M´ecanique rationelle, vol. I-V, ed. 5., Gauthier-Villars,
Paris, (1926).
[2] Arnold, V., M´ethodes math´ematiques de la m´ecanique clasique, Ed. Mir,
Moscova, (1976).
[3] Bate, R..R; D.D. Mueller; J.E. White, Fundamentals of Astrodynamics. Dover
Publications Inc., New York, (1971).
[4] Baker, P.; M.L. Robert, Astrodynamics: Applications and Advanced Topics,
Academic Press, New York, (1967).
[5] Battin, R.H. Astronautical Guidance, Mc Graw Hill, New York, (1964).
[6] Bond, V.R.; M.C. Allman, Modern Astrodynamics, Princeton University Press,
New Jersey, (1996).
[7] Green, R.M. Spherical Astronomy. Cambridge University Press, Cambridge,
England, (1985).
[8] Iacob, C., Mecanic˘a Teoretic˘a, Ed. Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, Bucure¸sti, (1971).
[9] P´al, A.; V. Ureche, Astronomie, Ed. Didactic˘a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, (1983).
[10] Pollard, H. Mathematical Introduction to Celestial Mechanics. Prentice-Hall,
(1966).
[11] Rosser, J.B; R.R. Newton; G.L. Gross, Mathematical Theory of Rocket Flight,
McGraw-Hill Book Co., New York, (1959).
[12] Stuart, W.M., Celestial Mechanics, Longmans, New York, (1953).
[13] Szebehely, V. Adventures in Celestial Mechanics. University of Texas Press,
Austin, (1989).
139
140 BIBLIOGRAFIE
[14] Ureche, V., Universul, vol. I. Astronomie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, (1982).
[15] William, T.T., Introduction to Space Dynamics, Wiley, New York, (1961).

Cuprins
Cuprins 1 Astronomia sferic˘ a 1.1 Sfera cereasc˘: Rotatia, punctele, planele ¸i a ¸ s liniile ei fundamentale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.1.1 1.1.2 1.2 1.2.1 1.2.2 1.2.3 1.3 1.4 1.5 1.6 1.7 Sfera cereasc˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a Pozitia reciproc˘ a cercurilor ¸i punctelor sferei cere¸ti . . . . ¸ a s s Sistemul de coordonate orizontale . . . . . . . . . . . . . . . . Sistemul de coordonate orare (semilocale) . . . . . . . . . . . Coordonatele ecuatoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . i 3 3 3 5 5 5 6 7 8 9

Coordonate cere¸ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . s

Relatiile dintre coordonatele geografice ¸i cele cere¸ti ˆ cazul ¸ s s ın trecerilor la meridianul ceresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mi¸carea Soarelui pe ecliptic˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . s a

Sistemul de coordonate ecliptice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Coordonate galactice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Transformarea coordonatelor cere¸ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 s 15

2 Problema celor dou˘ corpuri a 2.1 2.2 2.3 2.4

Legile mi¸c˘rii ale lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 s a Legea atractiei universale a lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 ¸ Problema celor n corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Problema celor dou˘ corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 a i

ii 2.5 2.6

CUPRINS Teorema lui Newton privind atractia unei sfere omogene . . . . . . . 22 ¸ Solutia analitic˘ a problemei celor dou˘ corpuri . . . . . . . . . . . . 25 ¸ a a 33

3 Legile lui Kepler 3.1 3.2 3.3 3.4

Prima lege a lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 A doua lege a lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 A treia lege a lui Kepler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 Determinarea masei planetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 41

4 Metode de calcul ˆ astrodinamic˘ ın a 4.1 4.2 4.3 4.4 4.5

Vectorii de pozitie ¸i vitez˘ ˆ integralele mi¸c˘rii . . . . . . . . . . . 41 ¸ s a ın s a Vectorii de pozitie ¸i vitez˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 ¸ s a Vectorii de pozitie ¸i vitez˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 ¸ s a Elemente orbitale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Alte sisteme de elemente orbitale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 4.5.1 4.5.2 Elementele lui Delaunay . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 Elementele lui Poincar´ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 e 55

5 Functiile astrodinamice fundamentale ¸ 5.1 5.2 5.3 5.4 5.5

Determinarea functiilor f ¸i g . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55 ¸ s Functiile f ¸i g - ˆ functie de anomalia adev˘rat˘ . . . . . . . . . . . 60 ¸ s ın ¸ a a Functiile f ¸i g ˆ functie de anomalia excentric˘ . . . . . . . . . . . . 63 ¸ s ın ¸ a Functiile f ¸i g - ˆ functie de variabilele universale . . . . . . . . . . 68 ¸ s ın ¸ Functiile f ¸i g ˆ functie de timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75 ¸ s ın ¸ 79 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

6 P˘mˆntul − corp ceresc a a 6.1 6.2 6.3 6.4 Variatia fortei de gravitatie ¸ ¸ ¸

Cele trei latitudini geografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 M˘surarea masei ¸i densit˘¸ii medii a a s at P˘mˆntului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 a a Structura P˘mˆntului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 a a

. . . . . . . . . . . . . . 91 ¸ Aberatia Soarelui. . . . . . .3. . . . . .2. . . . . .1 9. 104 s Diverse sisteme de m˘sur˘ a timpului . . . . 95 as ¸ Paralaxa secular˘ a stelelor . . .4 8. . .2. . . . . . . . . . . . 89 ¸ a Aberatia luminii . . . . . .CUPRINS 6. 93 s 7. . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 s a Problemele astronomiei fundamentale . . . . . . . . . . . . . . .2 Consideratii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 9. . . . 91 ¸ 7. . . . .3.1 7. . . . . . . . . . . . . . . .2. . . . . . . . . . . . . .2 8. . . . . . . . . . . . . . . .3 8. . . . . . . . . . 112 ¸ Unit˘¸ile fundamentale de timp . . . . . . . 125 ¸ . .2 9. . 99 103 8 Timpul ¸i m˘surarea lui s a 8. . . . . . . . . 97 s ¸ Mi¸c˘rile proprii ale stelelor . . . 122 Variatia parametrilor Lagrange . . . . . . . .1 7. . . . 108 a a Timpul efemeridelor .2. . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 s a a a 89 7 Fenomene care modific˘ pozitia a¸trilor pe cer a ¸ s 7. .5 iii Mi¸c˘rile P˘mˆntului . . . . . . . 104 8. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3. . . . . . . . .2 7. . . . . 93 as ¸ ın Paralaxa anual˘ ¸i determinarea distantelor stelare . . . . . . . . . . .6 Precesia ¸i nutatia .1.1 Teoria perturbatiilor. . . . . . . . . . .4 7. . . . . . . . . . . . . .1 8. 111 8. . . . . . . . 92 ¸ s Paralaxa diurn˘ ¸i determinarea distantelor ˆ sistemul solar . . . . . . .3 Timpul terestru: timpul sideral ¸i timpul solar . . . . . . 120 ¸ Exemplu . . . . 124 Metoda lui Poisson . . . . . .3 Paralaxe diurne ¸i anuale .2. . . . . . . .2 Fenomenul aberatiei . .3 7. . . . . 113 at Calendarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2. . . . . . .1 7. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . planetelor ¸i a cometelor . . . . . . . . . . .Oscilatorul Armonic . . . . . 114 119 9 Teoria perturbatiilor ¸ 9. .2 Refractia astronomic˘ . . . . . . . 103 ¸ Timpul astrodinamic . . . . . . .5 Timpul fizic: timpul atomic international . . . . . . . . . . . Preliminarii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Oscilatorul Armonic . .1 8. . . . . . . . . . . . . . . . . .5 7. . . . . . . . . . . . . .3 9. . . . . . 96 a 7. . . . . . . . . . . . . 121 Exemplu . . . . . .

. . . . . . . . . . .1 9. . . . .Oscilatorul Armonic . . . . .2 9.6. . . . . . . . . . . . .6. 127 . 136 Vectorul lui Laplace . 130 Integralele de mi¸care . . . . . . . . . . .6. . .5 9. . . . . . . . . . . .6 1 Exemplu .CUPRINS 9. . . . . . . . . . . . . . . 128 s Interpretarea lui 9. . . . . . . . . . . . . . 131 s Momentul cinetic . . . . . . 133 ˆ Inclinatia . . 134 ¸ Unghiul nodal Ω . . . . . . . . . . . . . . 130 a a Energia ¸i semi-axa mare .3. .3 9. . . . . . . . . . .4 9.5 Problema perturbat˘ a celor dou˘ corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6. . 137 139 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 9. . . . . . . . . . . . . . .6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 9. . . .

2 CUPRINS .

Sfera cereasc˘ a Se nume¸te sfer˘ cereasc˘ o sfer˘ imaginar˘. avˆnd centrul s a a a a a a ˆ ıntr-un punct arbitrar al spatiului. Z → nadir). fiec˘rei drepte care porne¸te de la ochi spre astrul de pe cer ˆ In a s ıi corespunde un anumit punct (σ: proiectia acestui astru pe sfera cereasc˘). El taie sfera cereasc˘ dup˘ un cerc mare numit orizont matematic a a 3 .1 Sfera cereasc˘: Rotatia.Capitolul 1 Astronomia sferic˘ a 1. P → Polul Sud). la un moment dat. planele ¸i a ¸ s liniile ei fundamentale. a ¸ Este comod s˘ consider˘m drept centru al sferei cere¸ti ochiul observatorului a a s (O). punctele.1 identific˘m: a P P → se nume¸te axa lumii ¸i este diametrul ce une¸te cei doi poli (P → s s s Polul Nord. Rotatia sferei cere¸ti. ˆ acest caz. din punctul considerat al spatiului. Pozitia ¸ a ¸ aparent˘ relativ˘ a a¸trilor o determin˘m cu ajutorul arcelor de cerc mare de pe a a s a sfera cereasc˘ dintre proiectiile a¸trilor sau cu ajutorul unghiurilor dintre directiile a ¸ s ¸ a¸trilor. cu raza arbitrar˘. Privind Figura 1. a ZZ → se nume¸te verticala locului ¸i reprezint˘ directia firului cu plumb ˆ s s a ¸ ıntrun loc dat (Z → zenit. conform definitiei. pe a c˘rei suprafat˘ se trec pozitiile a¸trilor a¸a ¸ a ¸a ¸ s s cum se v˘d ei pe cer. Planul dus prin centrul sferei cere¸ti perpendicular pe verticala locului este s planul orizontal.1 1. Axa de rotatie a sferei cere¸ti (topocentrice) este ¸ s paralel˘ cu axa de rotatie a P˘mantului ( ˆ cazul sferei cere¸ti geocentrice cele a ¸ a ın s dou˘ axe coincid).1. este analoag˘ cu rotatia diurn˘ a s ¸ s ¸ a ¸ a cerului.

Meridiana locului taie orizontul ˆ dou˘ puncte: cel mai apropiat de Polul ın a Nord este punctul nord (N ) iar diametral opusul lui este punctul sud (S). Stelele la care vedem ambele ın˘ ¸ a culminatii au ˆ ¸ ıntreg paralelul ceresc deasupra orizontului . a s a a Orizontul matematic ¸i ecuatorul ceresc (topocentric) se intersecteaz˘ ˆ dou˘ s a ın a puncte care sunt punctele cardinale E (est) ¸i V (vest). a ˆ mi¸carea diurn˘. Pe orizont. El taie sfera cereasc˘ dup˘ un cerc mare numit ecuatorul a a ceresc (QV Q E). ˆ culminatia superioar˘ (σ ) steaua atinge ¸ In ¸ a ˆ altimea cea mai mare deasupra orizontului. a a Orice plan dus prin verticala locului se nume¸te plan vertical ¸i taie sfera s s cereasc˘ dup˘ un cerc mare numit vertical.acestea sunt stele circumpolare. care ˆ ımparte sfera cereasc˘ ˆ dou˘ emisfere: emisfera boreal˘ a ın a a (nordic˘) ¸i emisfera austral˘ (sudic˘). El taie sfera cereasc˘ dup˘ un cerc mare numit meridian a a ceresc (P ZQSP Z Q N ). iar planul orizontului dup˘ o linie numit˘ meridiana locului a a (N S). Paralelul ceresc are cu meridianul ceresc dou˘ a puncte comune numite culminatii. iar ˆ culminatia inferioar˘ (σ ) steaua ın˘ ¸ ın ¸ a atinge ˆ altimea cea mai mic˘ deasupra orizontului. paralel cu ecuaIn s a a torul ceresc. alte stele r˘sar. ASTRONOMIA SFERICA Meridian Ceresc s Z P Parallel ceresc s s E Q Ecuator ceresc N O Orizont matematic Q V P Z Figura 1. axa lumii ¸i verticala locului. a Planul dus prin centrul sferei cere¸ti perpendicular pe axa lumii se nume¸te s s planul ecuatorului ceresc.1: Sfera cereasc˘ a sau orizontul ”adev˘rat” (N ESV ). Planul vertical perpendicular pe planul a a meridian al locului determin˘ primul vertical. fiecare stea (σ) descrie cˆte un cerc mic. determin˘ un plan numit a s a planul meridian al locului. a as aa s . s Cele dou˘ drepte. la mijloc ˆ ıntre cele dou˘ puncte .stelele cu r˘s˘rit ¸i apus. numit paralel ceresc. culmineaz˘ ¸i apun .este punctul est (E) ¸i diametral opus lui punctul vest (V ).4 ˘ CAPITOLUL 1. Deci meridianul s serve¸te pentru orientarea ˆ s ıntr-un punct dat de pe P˘mˆnt.ˆ dreapta observatorului ˆ a ın ıntors cu fata spre Polul ¸ Nord .

care au fost definite ¸ a s s mai sus.2. ¸ a a p Parallel geografic G O q Ecuator terestru j L G O q Meridian Geografic p Figura 1. a a a a a 1. a ın s . a care taie sfera cereasc˘ dup˘ un cerc mare (fundamental). ¸i o ax˘ fundamental˘ a a s a a perpendicular˘ pe planul fundamental ˆ centrul sferei cere¸ti. adic˘ de pozitia observatorului pe ¸ a ¸ suprafata P˘mˆntului (orientarea axei lumii fiind aceea¸i pentru toate punctele ¸ a a s suprafetei terestre). longitudinea ¸ ¸ estic˘ se consider˘ pozitiv˘.1. depinde de directia verticalei locului.2 Pozitia reciproc˘ a cercurilor ¸i punctelor sferei cere¸ti ¸ a s s Pozitia reciproc˘ a cercurilor ¸i punctelor sferei cere¸ti.2: Coordonate geografice Latitudinea geografic˘ (ϕ) a unui loc este unghiul format de planul ecuatorului a terestru (qq ) cu verticala locului (T O).una din coordonatele geografice care determin˘ pozitia unui punct pe a a ¸ suprafata P˘mˆntului (Figura 1. iar cea vestic˘ negativ˘. A doua coordonat˘ pentru determinarea locului observatorului este unghiul a format de meridianul initial ( meridianul Greenwich) cu meridianul locului.2. COORDONATE CERESTI ¸ 5 1. numit fundamental. ¸ Aceast˘ dependent˘ se traduce prin urm˘toarea relatie fundamental˘ a latia ¸a a ¸ a tudinii astronomice:” ˆ altimea Polului Ceresc deasupra orizontului unui loc de pe In˘ ¸ suprafata P˘mˆntului este egal˘ cu latitudinea astronomic˘ a acestui loc”.1. respectiv spre est. de la meridianul initial.1 Coordonate cere¸ti s Sistemul de coordonate orizontale Pentru fiecare sistem de coordonate consider˘m un plan. ¸ a a a a ˆ cazul P˘mˆntului sferic.2 1.2). latitudinea astronomic˘ este aceea¸i cu latitudinea In a a a s geografic˘ . dup˘ cum se m˘soar˘ a a a a a a spre vest. unghi ¸ numit longitudine geografic˘ (L). Ea este vestic˘ sau estic˘. printr-o conventie.

3): Z P Z s E N O V h S s A Figura 1.3: Sistemul de coordonate orizontale . el taie sfera cereasc˘ dup˘ un cerc mare numit s a a cercul orar al astrului (sau cercul de declinatie).2. ˆ locul ˆ altimii se utilizeaz˘ complementul ei.4): . z = 900 − h. s . Azimutul socotit de la punctul S se nume¸te azimut astros nomic. iar cel care se m˘soar˘ de la punctul N ˆ acela¸i sens retrograd se nume¸te a a ın s s azimut geodezic. planul fundamental In este planul orizontului matematic (N ESV ). ın ın˘ ¸ a numit distant˘ zenital˘ : unghiul format de verticala locului cu raza vizual˘ spre ¸a a a astru. ın iar axa fundamental˘ este axa lumii (P P ). Se m˘soar˘ cu arcul orizontului matematic cuprins ˆ a a ıntre punctul sud (S) ¸i punctul de intersectie (σ ) a cercului vertical al astrului cu orizontul s matematic (00 − 3600 ). ¸ Coordonatele orare ale unui astru σ sunt (Figura 1.declinatia (δ): unghiul format de raza corespunz˘toare astrului cu planul a ecuatorului ceresc. Coordonatele orizontale se determin˘ cu ajutorul teodolitului sau instrumena tului universal. ASTRONOMIA SFERICA ˆ sistemul de coordonate orizontale (locale sau zenitale). se m˘soar˘ cu arcul cercului vertical al astrului.6 ˘ CAPITOLUL 1. 1.2 Sistemul de coordonate orare (semilocale) Planul fundamental ˆ acest sistem este planul ecuatorului ceresc (QV Q E). Coordonatele orizontale ale unui astru σ sunt (Figura 1.azimutul (A): unghiul diedru format de planul meridianului ceresc cu planul vertical al astrului.ˆn˘ltimea deasupra orizontului (h): unghiul format de directia spre astru cu ı a¸ ¸ planul orizontului. de la orizont a a spre astru. iar axa fundamental˘ este verticala a locului (OZ). Cercul mic al sferei cere¸ti ce trece prin astrul σ ¸i al c˘rui plan este paralel s s a cu planul orizontului matematic se nume¸te almuncantaratul astrului. Planul definit de axa lumii ¸i astru a s se nume¸te planul orar al astrului. Adesea. se m˘soar˘ prin arcul de cerc orar de la ecuatorul ceresc la astru a a .

3). a s ¸ a a a unghiul orar se ˆ ınlocuie¸te ˆ a prin ascensia dreapt˘ (α) a stelei. s s a Din Figura 1. de la punctul vernal (γ) la cercul orar (σ ).2. Se admite aici c˘ punctul vernal are o pozitie fix˘ pe a a a ¸ a sfera cereasc˘. punctul vernal particip˘ la mi¸carea diurn˘ ˆ s a s a ımpreun˘ cu astrul. se m˘soar˘ prin arcul de ecuator ceresc de la meridianul ceresc al a a locului pˆn˘ la cercul orar al astrului (00 − 3600 ).4: Coordonate orare ¸i ecuatoriale s ( 00 − ±900 ). fiind constant˘ se p˘streaz˘. a Unghiul orar al punctului vernal se nume¸te timp sideral ¸i se noteaz˘ cu θ.2.4 rezult˘: a θ =α+H (1.1) Formula (1. ın ¸ s ¸ a notat˘ cu p = P σ ¸i legat˘ de δ prin relatia p + δ = 900 . s . deci a ascensia dreapt˘ e constant˘.2.2) ¸i (1. . Fiind un punct al a a ın a sferei cere¸ti.2. distanta polar˘ se socote¸te a s a ¸ ¸ a s 0 0 de la Polul Nord ceresc (0 − 180 ). COORDONATE CERESTI ¸ P z 7 s d E Q g V a s O H Q P Figura 1.2. prin arcul de ecuator ceresc.2. a a Coordonatele orare se m˘soar˘ cu ajutorul instrumentelor avˆnd montur˘ ecua a a a atorial˘ (ecuatorialul ). cˆnd trece din emisfera austral˘ ˆ cea boreal˘.1) realizeaz˘ leg˘tura ˆ a a ıntre sistemele de coordonate (1. Declinatia astrului (δ). s ıns˘ a Se nume¸te ascensia dreapt˘ (α) a unui astru unghiul format de planul orar al s a punctului vernal (γ) cu planul orar al astrului ¸i se m˘soar˘ ˆ sens direct (00 − 3600 s a a ın sau 0h − 24h ). a 1. ˆ locul declinatiei se folose¸te distanta polar˘ a astrului σ.1. Uneori.unghiul orar (H): unghiul format de meridianul ceresc al locului cu cercul orar al astrului. Punctul vernal (γ) este punctul ˆ care drumul anual aparent al Soarelui taie ın ecuatorul ceresc.3 Coordonatele ecuatoriale Coordonatele ecuatoriale au acela¸i plan fundamental ¸i au aceea¸i ax˘ funs s s a damental˘ ca ¸i cele orare.

a¸ 1.latitudinea locului.2) unde ϕ .3.2) . hm (sau zm ) ¸i δ.determinarea ascensiilor drepte ale astrilor.8 ˘ CAPITOLUL 1. unghiul orar al astrului este 0.determinarea timpului sideral.2. (1. ˆ culminatia superioar˘.3. deci: In θ=α Relatia (1.5). iar zm . cˆnd ascensia astrului ce trece prin planul a meridianului ceresc se cunoa¸te.3) .5: Proiectia sferei cere¸ti pe planul meridianului ceresc ¸ s Se vede imediat c˘: a ϕ = δ + zm . (1. pe lˆng˘ relatia: In a a ¸ ϕ = hP . Z d2 P d3 N rp =j S zp =90-j O Zm d1 d Q 90N d= Q O j zQ = j P Z Figura 1. ASTRONOMIA SFERICA ˆ meridianul ceresc.2) se utilizeaz˘ pentru: ¸ a (1. la sud ın ın ¸ a de zenit (Figura 1. s Fie σ1 un astru ˆ meridianul ceresc al locului.declinatia astrului.distanta zenital˘ ¸ ¸ a m˘surat˘ ˆ momentul trecerii astrului la meridianul ceresc al locului. cˆnd timpul sideral se cunoa¸te. δ .3 Relatiile dintre coordonatele geografice ¸i cele ¸ s cere¸ti ˆ cazul trecerilor la meridianul ceresc s ın ˆ cazul trecerii astrului la meridianul ceresc. s . a s Coordonatele ecuatoriale α ¸i δ sunt utilizate la ˆ s ıntocmirea cataloagelor ¸i s h˘rtilor stelare.2. (1.1) exist˘ ¸i alte relatii simple ˆ as ¸ ıntre ϕ.3. Dac˘ asa a ın a trul se afl˘ la nord de zenit (σ2 ): a ϕ = δ − zm .

1) ¸i (1. δ = 0 ). ¸ Observatie. Deoarece orizontul formeaz˘ cu a a a 0 0 ecuatorul ceresc unghiul 90 − ϕ.3.4 Mi¸carea Soarelui pe ecliptic˘ s a Soarele pe lˆng˘ mi¸carea diurn˘ la care particip˘ ˆ a a s a a ımpreun˘ cu toti a¸trii. ¸i a a ın a s ın a a punctul autumnal (Ω). numite ın a punctele echinoctiilor (sau echinoctiale) : punctul vernal (γ).6) (1. 9 (1.3. Locul geometric al punctelor reprezentˆnd centrul Soarelui timp de un an este a un cerc mare al sferei cere¸ti (EE ). avem: ¸ a zm = 1800 − (ϕ + δ). executˆnd ˆ cursul anului un ocol complet pe sfera as a ın cereasc˘. δ − (900 − ϕ) este conditia ca o stea s˘ nu r˘sar˘. iar conditia ca o stea s˘ fie cu r˘s˘rit ¸i apus este: ¸ a a a s |δ| 900 − ϕ. care se determin˘ cu ajutorul stelelor a a care culmineaz˘ la miezul noptii. ca ¸ ın a ¸i num˘rul lunilor ˆ s a ıntr-un an. este necesar ca culminatia sa ¸ a a ¸ inferioar˘ s˘ fie deasupra orizontului (Figura 1. conditia circumpolaritatii este: δ ≥ 90 − ϕ ¸ ¸ La fel. Acest cerc mare se nume¸te ecliptic˘ (Figura 1. a ın a . trecˆnd din emisfera h 0 boreal˘ ˆ cea austral˘ (α = 12 . ˆ care Soarele se afl˘ ¸ ¸ ın a la 21 Martie. variaz˘ ˆ timpul unui an intre 00 − 3600 (sau a ¸ a ın 0h − 24h ).3.4) sunt utile pentru determinarea latitudinii geografice s a locului de observatie. care ˆn timpul unui an variaz˘ continuu ˆ ¸ ı a ıntre limitele −230 27 si +230 27 .5) 1.3.6). Pentru ca o stea s˘ fie circumpolar˘. δ = 00 ).˘ 1. ˆ ambele sensuri. Ecliptica taie ecuatorul ceresc ˆ dou˘ puncte diametral opuse.2). α .4) Formulele (1. (1.3. MISCAREA SOARELUI PE ECLIPTICA ¸ Pentru culminatia inferioar˘ (σ3 ).3. obtinem. ˆ care Soarele se afl˘ la 23 Septembrie.4.5). trecˆnd din emisfera austral˘ ˆ cea boreal˘ (α = 0h . a ¸ s se deplaseaz˘ ¸i printre stele. s a Pe cer ecliptica trece prin constelatiile zodiacale care sunt ˆ num˘r de 12. luˆnd de dou˘ ori valoarea zero. Deci conditia ca o ¸ a a a ¸ stea s˘ nu fie circumpolar˘ (s˘ nu apun˘ sau s˘ nu r˘sar˘) este: a a a a a a a |δ| ≥ 900 − ϕ. a M˘surˆnd ˆ meridian distanta zenital˘ a Soarelui. al c˘rui plan este ˆ s a ınclinat cu unghiul ε = 230 27 pe planul ecuatorului ceresc. ın a a Ascensia dreapt˘ a centrului Soarelui. dup˘ formula a a ın ¸ a ¸ a (1. declinatia δ .

ASTRONOMIA SFERICA P E Q | O Q E Figura 1.latitudinea ecliptic˘ (β): unghiul format de raza corespunz˘toare astrului cu a a planul eclipticii. ıns˘s 1. Cercul mare dus prin polii Π. socotit drept corp rigid: mi¸carea de rotatie ˆ s a ın ¸ a a s ¸ ın jurul axei sale ¸i mi¸carea de translatie (numit˘ ˆ astronomie mi¸care de revolutie) ˆ s s ¸ a ın s ¸ ın jurul Soarelui. Se exprim˘ ˆ grade (de la 00 la 3600 ). deplasˆndu-se paralel cu ¸a a a a ea ˆ a¸i.longitudinea ecliptic˘ (λ):unghiul m˘surat. de la ecliptic˘ la a a a astru. unde declinatia este maxim˘. Aceste mi¸c˘ri se execut˘ astfel ˆ at axa de rotatie r˘mˆne ˆ s a a ıncˆ ¸ a a ınclinat˘ a fat˘ de planul orbitei P˘mˆntului cu un unghi de 660 33 .7): . unde declinatia este minim˘. Este m˘surat˘ prin arcul de cerc de latitudine. Ele nu se m˘soar˘ ¸ s a a .6: Pozitia eclipticii pe sfera cereasc˘ ¸ a Alte dou˘ puncte importante ale eclipticii sunt punctele unde declinatia Soarea ¸ lui ia valori extreme. δ = +23 27 ). δ = −23 27 ).10 ˘ CAPITOLUL 1. . ¸i punctul solstitiului de iarn˘ ( ¸ a s ¸ a h 0 α = 18 . a a ın de la cercul de latitudine al punctului vernal γ la cercul de latitudine al astrului. Ea are cu sfera cereasc˘ dou˘ puncte s a a de intersectie. ˆ sens direct. a ın Coordonatele ecliptice nu depind de rotatia sferei cere¸ti. Coordonatele ecliptice ale unui astru σ sunt (Figura 1.Π ¸i ¸ s s astru este cercul latitudinilor (sau meridianul ecliptic) al astrului. prin arcul eclipticii. puncte numite solstitii: punctul solstitiului de var˘ (α = ¸ ¸ a h 0 6 . Este pozitiv˘ de la ecliptic˘ spre polul nord Π ¸i negativ˘ de la ecliptic˘ spre a a s a a polul sud Π .5 Sistemul de coordonate ecliptice Cel de-al patrulea sistem de coordonate cere¸ti are ca plan fundamental planul s eclipticii (EγE ) ¸i ca ax˘ fundamental˘ axa polilor ecliptici (perpendicular˘ ˆ s a a a ın centrul sferei cere¸ti pe planul eclipticii) (ΠΠ ). numite polii ecliptici (Π ¸i Π ). ¸ a Fenomenele mi¸c˘rii aparente a Soarelui se explic˘ ˆ ˆ s a a ın ıntregime prin dou˘ a mi¸c˘ri ˆ spatiu ale P˘mˆntului.

S˘ consider˘m planul meridian al C˘ii Lactee.7: Sistemul de coordonate ecliptice cu instrumente.8: Sistemul de coordonate galactice . ci se deduc prin calcul din cele ecuatoriale. Planul ecuatorului galactic impreun˘ cu a h min axa polilor galactici (GG ) (polul nord galactic G avand coordonatele A =12 40 si D= 280 . este sistemul galactic.1.8): P L d G b d Q O i G L P Q Figura 1.6.longitudinea galactic˘ (l): unghiul pe care-l face cercul de latitudine galactic˘ a a . Acesta taie sfera cereasc˘ dup˘ a a a a a un cerc mare. Fata de acest sistem se definesc a ¸˘ ¸˘ coordonatele galactice ale unui astru σ (Figura 1.latitudinea galactic˘ (b): unghiul format de raza corespunz˘toare astrului cu a a planul ecuatorului galactic. 00) formeaz˘ sistemul galactic de referinta.6 Coordonate galactice Un alt sistem de coordonate cere¸ti. numit ecuator galactic (LL ). . care ˆsi execut˘ mi¸carea ˆ apropierea s a s ı¸ a s ın eclipticii. Ele se utilizeaz˘ mai a ales la studiul mi¸c˘rii Lunii ¸i planetelor. mult folosit ˆ studiul dinamicii stelare ¸i s ın s al structurii Galaxiei. 1. COORDONATE GALACTICE P s b 11 E O l s E Figura 1.

iar ˆ ˆ unghiurile lui sunt Z = 1800 − A. Acest punct se nume¸te nodul s ascendent al ecuatorului galactic. obtinem relatiile de ¸ ¸ trecere de la un sistem de coordonate la altul. lucru ce se explic˘ prin faptul c˘ aceste coordonate sunt folosite a a ˆ ındeosebi ˆ lucr˘rile de statistic˘ stelar˘. σ = q (unghi paralactic).7 Transformarea coordonatelor cere¸ti s S˘ consider˘m sfera cereasc˘ ¸i s˘ figur˘m pe ea simultan dou˘ sisteme de a a a s a a a coordonate: sistemul orar ¸i sistemul orizontal. vers ¸ a ticalul astrului σ ¸i cercul de declinatie al astrului σ se ˆ s ¸ ıntretaie. transformarea coordonatelor orizontale (z. P σ = 900 − δ = p. P = H. formˆnd triunghiul a sferic: zenitul Z. spre deosebire de coordonatele orizontale. ˆ coordonatele orare (δ. Observ˘m c˘. ASTRONOMIA SFERICA al astrului cu cercul de latitudine galactic˘ al punctului de intersectie a ecuatorul a ¸ h min galactic cu ecuatorul ceresc Ω (αΩ = 18 40 ).12 ˘ CAPITOLUL 1. Obtinem c˘ meridianul ceresc. s P H O 90 -O j p=90 -d 180 -A q s O Z Z=90 O Figura 1. cˆt ¸i coordonatele orare δ ¸i H. ˆ Se vede c˘ elementele triunghiului paralactic contin atˆt coordonatele orizona ¸ a tale z ¸i A. Zσ = z. De exemplu. ecuatoriale ¸i ecliptice. s a s s Aplicˆnd formulele lui Gauss (Teorema cosinusului. cunoscˆnd latitudinea geografic˘ ϕ a locuın a a lui de observatie. ın a a a 1. nu mai a precis de 00 . A). Laturile acestui triunghi sunt: ZP = 900 − ϕ. Teorema sinusului ¸i Fora s mula celor cinci elemente) la rezolvarea triunghiului paralactic. a a s coordonatele galactice ale stelelor nu se determin˘ cu precizie (de obicei. se efectueaz˘ astfel: se aplic˘ formulele lui Gauss pentru acele ¸ a a .9). H). 1). polul lumii P ¸i astrul σ (Figura 1.9: Triunghiul paralactic Acest triunghi se nume¸te triunghiul paralactic sau triunghiul de pozitie (sau s ¸ primul triunghi astronomic). pentru un moment determinat.

se determin˘ H dup˘ tangent˘: a a a tan H = (II) .2) Dac˘ H > 450 .7. Enumerati punctele fundamentale de referint˘ de pe sfera cereasc˘. pentru a determina pe δ dup˘ tangent˘. pentru c˘ ˆ acest caz eroarea de calcul a ımp˘ ¸ ¸ a ın influenteaz˘ mai putin sinusul: ¸ a ¸ tan δ = (I) sin H. (III) (1. a 3. atunci. este mai a a a bine s˘ ˆ artim prima ecuatie cu a doua. adic˘ ¸ a 0 pentru latura (90 − δ) ¸i unghiul H. S˘ se scrie coordonatele ecuatoriale ale punctelor fundamentale de referint˘ a ¸a de pe sfera cereasc˘. atunci. (III) (1. g˘sim: a  sin δ = sin ϕ cos z − cos ϕ sin z cos A ≡ (I)  cos δ sin H = sin z sin A ≡ (II)  cos δ cos H = cos ϕ cos z + sin ϕ sin z cos A ≡ (III) (1. pentru a calcula pe δ. (II) (1.7.7.7. S˘ se arate c˘ relatia: a a ¸ θ = α + H. are o valabilitate general˘ (nedepinzˆnd de situarea observatorului O pe globul terea a stru ¸i a astrului σ pe sfera cereasc˘) s a (I) cos H.4) .3) Dac˘ H < 450 . deoarece ˆ acest caz eroarea influenteaz˘ mai putin cosinusul: ¸ ın ¸ a ¸ tan δ = Probleme propuse: 1. Avem: s  cos(900 − δ) = cos(900 − ϕ) cos z + sin(900 − ϕ) sin z cos(1800 − A)    sin(900 − δ) sin z =  sin(1800 − A) sin H   0 0 0 0 sin(90 − δ) cos H = sin(90 − ϕ) cos z + cos(90 − ϕ) sin z cos(180 − A) De aici.1. este mai bine s˘ ˆ artim prima a a ımp˘ ¸ ecuatie cu a treia.1) La determinarea necunoscutelor se procedeaz˘ astfel: ˆ artind ecuatia a doua a ımp˘ ¸ ¸ cu a treia.7. ¸ ¸a a 2. TRANSFORMAREA COORDONATELOR CERESTI ¸ 13 elemente ale triunghiului paralactic care contin coordonatele necunoscute.

ε = 23 26 21 . ˆ s ıntr-o localitate de latitudine ϕ (nu se ¸ine seama de refractie). Care sunt coordonatele ecuatoa riale ale cometei ¸tiind c˘ ˆ s a ınclinarea pe ecuator este ε? Aplicatie: λ = 5h 43min 01s . L1 = 4 30 V ) pe un cerc mare. L2 = 520 33 V ). In ce a directie (A. din portul B(ϕ1 = a ın ¸ 0 48 23 N. s ˆ 7. S˘ se scrie formula pentru distanta dintre dou˘ puncte de pe suprafata a ¸ a ¸ globului terestru. δ1 ) ¸i σ2 (α2 . ϕ2 ). δ) ˆ coordonate galactice (l. Cˆnd ajunge vaporul la destinatie dac˘ viteza sa medie de deplasare este de 18 mile a ¸ a marine pe or˘? a 0 6. coordonatele ecuatoriˆ ale ale unei comete sunt urm˘toarele: α = 17h 50min 47s . de coordonate geografice (L1 .14 ˘ CAPITOLUL 1. 5. de coordonate ecuatoriale (α. β). ASTRONOMIA SFERICA 4. O comet˘ are coordonatele ecliptice (λ. b). S˘ se determine timpul sideral ¸i azimutul pentru punctele unde r˘sare a s a ¸i apune steaua S. S˘ se stabileasc˘ formulele pentru transformarea coordonatelor ecuatoriale a a (α. t ¸ . Intr-o zi. S˘ se scrie formula pentru distanta dintre dou˘ puncte de pe suprafata a ¸ a ¸ globului terestru. 9. ¸ 0 0 β = 45 07 48 . spre portul C(ϕ2 = 50 17 N. Un vapor pleac˘ ˆ ziua de 8 iulie. δ = +270 17 36 . δ2 ). la momentul sideral θ = 19h 35min 24s . s 5. ϕ1 ) ¸i (L2 . ora 6 dimineata. de coordonate ecuatoriale σ1 (α1 . 5. ın 10. δ). z) trebuie ˆ ¸ ındreptat teodolitul de la Observatorul Astronomic din Cluj0 Napoca (ϕ = 46 45 34 ) pentru a observa cometa? 8.

¸ a (2. a a ¸˘ a as a 2. Variatia mi¸c˘rii este proportional˘ cu forta ¸i are loc pe directia ¸i ¸ s a ¸ a ¸ s ¸ s sensul de actiune a fortei.1.1) ¸i ¸inˆnd seama c˘ masa este o m˘rime constant˘ ˆ ecuatia (2. Fiecare corp r˘mˆne ˆ starea sa de repaus sau de mi¸care rectilinie ¸i a a ın s s uniform˘ dac˘ nu este obligat de o forta exterioar˘ s˘-¸i schimbe aceast˘ stare.Capitolul 2 Problema celor dou˘ corpuri a 2.1.1. Newton introduce urm˘toarele trei legi ale mi¸c˘rii: a s a 1. La orice fort˘ (actiune) corespunde o reactiune egal˘ ¸i direct opus˘. ¸ ¸ 3.2) 15 . ¸a ¸ ¸ as a A doua lege numit˘ ¸i legea actiunii fortelor poate fi exprimat˘ din punct as ¸ ¸ a de vedere matematic astfel − → d → F = (m− ) v dt (2. aceast˘ lege se s t a a a a ın ¸ a mai scrie → → − d− v → F =m = m− a dt care este ecuatia fundamental˘ a mecanicii newtoniene.1 Legile mi¸c˘rii ale lui Newton s a ˆ Cartea I ”Principiile Matematice ale Filzofiei Naturale” sau pe scurt ”PrinIn cipiile”.1).

) G = 6. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI 2. aceast˘ lege se exprim˘ prin ecuatia a a ¸ → → − m1 m2 − r F =G 2 · r r (2.2 Legea atractiei universale a lui Newton ¸ ˆ afar˘ de cele trei legi de mi¸care din ”Principii” Newton a formulat ¸i legea In a s s atractiei universale sau legea gravitatiei avˆnd ˆ forma actual˘ urm˘torul enunt: ¸ ¸ a ın a a ¸ ”Oricare dou˘ puncte materiale se atrag reciproc cu o forta direct proportional˘ cu a ¸˘ ¸ a produsul maselor lor ¸i invers proportional˘ cu p˘tratul distantei dintre ele”.3 Problema celor n corpuri ˆ acest paragraf vom analiza ˆ detaliu mi¸carea unui corp (planet˘.I. 2. numit constanta a ¸ atractiei gravitationale (universale).1: Legea atractiei universale a lui Newton ¸ 2.1) unde m1 ¸i m2 sunt masele celor dou˘ puncte materiale aflate la distanta rˆ s a ¸ ıntre ele (vezi Fig.2. masa Soareın ¸ a a lui.16 ˘ CAPITOLUL 2. iar G reprezint˘ un coeficient de proportionalitate. satelit al In ın s a P˘mˆntului sau a unei navete spatiale). de mas˘ ¸i timp) at as -ˆ sistemul international (S. zona solar˘ medie): G = 0.01720209895 ¸i se a s nume¸te constanta lui Gauss). a c˘rei valoare depinde de alegerea sistemului ¸ ¸ a fundamental de unit˘¸i (de lungime. s ¸ a a ¸ Matematic. asupra sa actionˆnd forte de tip gravitational a a ¸ ¸ a ¸ ¸ .1). s Figura 2.000295912 sau G = k 2 (k = 0.67 · 10−11 ın ¸ 1 15 · 10−9 -ˆ Sistemul Astronomic Fundamental (distanta medie P˘mˆnt-Soare.

. 2.2) (2. ˆ care pozitiile celor n mase mk sunt cunoscute cu ın ¸ → ajutorul vectorilor de pozitie − . ¸ → → r1 r2 rn Figura 2.3.2: Problema celor n corpuri − → Conform legii universale a gravitatiei lui Newton forta Fik exercitat˘ de mi ¸ ¸ a asupra lui mk este − → Gmi mk − → rki Fik = − 3 rki unde − =→−−.2. f˘r˘ a restrˆnge generalitatea.3. − .n ¸i consider˘m corpul mi . a compresiunii sau a presiunii radiatiei ¸ solare. Vom considera sistemul de corpuri M = {mk }k=1. . − . PROBLEMA CELOR N CORPURI 17 sau forte datorit˘ rezistentei la ˆ ¸ a ¸ ınaintare.2). c˘ruia ˆ vom studia mi¸carea.3. un a aa a sistem de coordonate Ox1 x2 x3 . (vezi Fig.3..3) .. s a 1 ≤ i ≤ n. Gmi mk − → · rki 3 rki k=i (2. → r rki −i → rk (2.1) Rezultanta acestor forte gravitationale ce actioneaz˘ asupra corpului i este ¸ ¸ ¸ a → − Fi = sau n k=1. a ıi s ˆ Incepem analiza noastr˘ prin a considera.

etc.. 3 rki k=i (2.. − → Presupunˆnd c˘ masa mi r˘mˆne constant˘ (mi = 0) ¸i c˘ Fie este identic nul.7) cu mi obtinem ecuatia general˘ a mi¸c˘rii pentru ¸ ¸ ¸ ¸ a s a corpul i − → . . presiunii radiatiei solare.3. mk − → · rki . perturbatiilor datorit˘ nesfericit˘¸ii acestor ¸ ¸ a at − → corpuri.18 ˘ CAPITOLUL 2. → − − Cu alte cuvinte.3.9) . mk − → · rki .3.. Astfel.3.4) − → Not˘m cu Fie rezultanta celorlalte forte exterioare datorit˘ rezistentei la ˆ a ¸ a ¸ ınaintare.3.5) Anumite efecte relativistice pot produce o schimbare a masei mi ca functie de ¸ timp ¸i astfel termenul al doilea din relatia (2. − = Ri − − m i → → ri ri mi mi . a a a a a ˙ s a ecuatia (2.7) (2.6) (2.7) nu poate disp˘rea ˆ s ¸ a ıntotdeauna. ˆ astrodinamic˘ nu este mereu satisf˘cut˘ ecuatia F = m→. Aplicˆnd legea a doua a mi¸c˘rii lui Newton obtinem a s a ¸ − → d → (mi −i ) = Ri v dt sau mi → → d−i − dmi − v +→ vi = Ri dt dt (2. asupra corpului mi actioneaz˘ o forta rezultant˘ Ri ¸ a ¸˘ a − → − − → → Ri = Fi + Fie .8) se reduce la ¸ − = −G → ri .8) reprezint˘ o ecuatie diferential˘ vectorial˘ de ordinul doi neliniar˘ ¸ a ¸ ¸ a a a a c˘rei solutie nu poate fi g˘sit˘ ˆ forma de mai sus. . Ecuatia (2. compresiunii.3. n k=1.3. ın a a a ¸ a −1 ˆ Inmultind relatia (2.8) → unde −i reprezint˘ vectorul acceleratiei al corpului i relativ la sistemul de coordonate r a ¸ Ox1 x2 x3 .3.3. decˆt f˘cˆnd anumite ipoteze a ¸ a a ın a a a simplificatoare. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI n − → Fi = −Gmi k=1.3. 3 rki k=1 (2. (2.

. planetelor ¸i altor sateliti apropiati de P˘mˆnt.3... Soarelui ¸i a altor s a a s planete.3. n k=2 mk − → · rk1 3 rk1 (2.10) k=1..3.4 Problema celor dou˘ corpuri a ˆ paragraful precedent am g˘sit ecuatia general˘ (2. m1 este P˘mˆntul a a a a a a ¸i celelalte mase r˘mase m3 .13) este datorat efectelor perturbatoare ale ¸ Lunii. (2.3. .. Din ecuatia (2.3.9) pentru i = 1 ¸i i = 2 obtinem ¸ s ¸ − = −G → r1 respectiv − = −G → r2 . − va reprezenta → satelit de mas˘ m2 apropiat al P˘mˆntului de mas˘ m1 . − = − G (m1 + m2 ) · − − → → r12 Gmk r12 3 r12 k=3 n . 3 rk2 k=2 (2. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI 19 S˘ presupunem acum c˘ m2 este un satelit al P˘mˆntului. Atunci r12 a a a a acceleratia satelitului relativ la P˘mˆnt. → r r1 r12 → → 2 Substituind relatiile (2.11) Din relatia (2..3. n .3.13) Aceast˘ relatie scris˘ sub forma de mai sus ne va ajuta la studiul mi¸c˘rii unui a ¸ a s a .3. (2. Soarelui.˘ 2. ¸ ¸ ¸ a a s 2. .. mk − → · rk2 .11) ˆ relatia (2.12) − → r → rk2 − k1 − rk2 rk1 .2) pentru i = 1 ¸i n = 2 obtinem ¸ s ¸ − =− − − .13) a mi¸c˘rii relative a In a ¸ a s a dou˘ corpuri perturbat˘ de alte corpuri. mn reprezint˘ masele Lunii.4.12) g˘sim ¸ s ın ¸ a . Acum vom reduce aceast˘ ecuatie ˆ cazul a a a ¸ ın particular al problemei celor dou˘ corpuri. ¸ a a Ultimul termen din ecuatia (2. a Vom face dou˘ ipoteze simplificatoare referitoare la modelul considerat: a . m4 ..10) ¸i (2. Pentru a aduce s ¸ ¸ a a viitoare simplific˘ri ale acestei ecuatii va trebui s˘ compar˘m m˘rimea efectelor ce a ¸ a a a produc aceste perturbatii cu forta de atractie dintre P˘mˆnt ¸i satelit..3.3. ..3.

Asupra sistemului nu actioneaz˘ forte interne sau externe ˆ afar˘ de fortele ¸ a ¸ ın a ¸ gravitationale ce actioneaz˘ de-a lungul liniei ce une¸te centrele celor dou˘ corpuri.2) (2. 2.3) (2. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI 1.4. a ın 2.3). Aceast˘ fort˘ poate a a s a ¸a fi exprimat˘ astfel a − → → − F = F · ir → − unde ir este versorul directiei m1 m2 ¸i are urm˘toarea expresie ¸ s a → r − → − ir = r cu − =− =− −−. →s − ¸˘ de pozitie r1 ¸ r2 1 2 3 Admitem c˘ aceste dou˘ mase interactioneaz˘ printr-o forta ce depinde de distanta a a ¸ a ¸˘ ¸ relativ˘ dintre cele dou˘ mase ¸i are sensul de la m1 spre m2 .3: Problema celor dou˘ corpuri a Aplicˆnd legea a doua a lui Newton mi¸c˘rii lui m2 ¸i m1 g˘sim a s a s a .4.4. Corpurile sunt uniform sferice ¸i consider˘m c˘ ˆ s a a ıntrega lor mas˘ este cona centrat˘ ˆ centrele lor.20 ˘ CAPITOLUL 2. Pozita celor dou˘ puncte masice m1 ¸i m2 este cunoscut˘ cu ajutorul vectorilor ¸ a s a − ¸i respectiv → fata de un reper considerat fix Ox x x (vezi Fig. → r → → → r r2 r1 12 (2.1) Figura 2. ¸ ¸ a s a Vom formula urm˘toarea problem˘: ”S˘ se studieze mi¸carea relativ˘ a punca a a s a tului material de mas˘ m2 ˆ cˆmpul gravitational creat de punctul material de mas˘ a ın a ¸ a m1 ” .

6) Utilizˆnd relatiile (2.4. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI .7) (2.4.4..4.10) obtinem ecuatia diferential˘ sub form˘ vectorial˘ a mi¸c˘rii pentru problema celor ¸ ¸ ¸ a a a s a dou˘ corpuri sub forma a − + µ → = 0.4.4.8) (2. Astfel. (2.4.4. . → − r r r3 Observatii ¸ − → 1.1) ˆ (2. (2. → − = − m1 + m2 G m1 m2 − → r ir 2 m1 m2 r 1 1 + m2 m1 → − F i3 ..7) obtinem a ¸ s ın ¸ .4.6) devine a ¸ s ¸ →=− − r ˆ Mecanica clasic˘.4.2.4.4..4. r1 .4. relatia (1.. 1 1 + m2 m1 − → F. (2.11) r˘mˆne neschimbat˘ dac˘ ˆ ¸ a a a a ınlocuim pe → cu −− .4) a ¸ − −−=− → → r2 r1 .5) Pentru a obtine ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii lui m2 ˆ raport cu m1 vom ¸ ¸ ¸ a s a ın sc˘dea relatia (2. termenul In a 1 1 m1 + m2 + = m2 m1 m1 m2 se nume¸te mas˘ redus˘..4. − → → m2 − = − F r2 21 (2.11) descrie fie mi¸carea lui m2 fata de m1 fie invers. s a a Utilizˆnd relatiile (2.9) sau introducˆnd factorul a µ = G (m1 + m2 ) (2.1) ¸i (2. (2..4. ¸ s ¸˘ .4. Ecuatia (2.11) .8) ¸i (2.4) respectiv → → − m1 − = F .˘ 2. r r ecuatia (2.5) din (2.3).4.

PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI 2. ¸ ¸ ıncˆ lim v = 0.. r→∞ 2. i. (vezi Fig. cu o forta newtonian˘ de tipul (2. . unde µ v=− .5.11) se scrie ¸ ¸ a a ¸ s ¸ . r r r 3.1) ¸i fie M1 un a ¸˘ a s punct curent al sferei.4. avˆnd masa atractiv˘ uniın a a form distribuit˘ pe suprafata ei. Ecuatia (2.5 Teorema lui Newton privind atractia unei sfere ¸ omogene Aceste rezultate referitoare la atractia unei sfere omogene goale sau pline. cˆnd punctul material se afl˘ a a a ˆ exteriorul sferei ¸i este egal˘ cu zero. r 4.22 ˘ CAPITOLUL 2. Consider˘m o sfer˘ de raz˘ r de ecuatie a a a ¸ x12 + x22 + x32 = r 2 (2.e.3).4. cˆnd punctul material se afl˘ ˆ interiorul ın s a a a ın sferei. 2..11) descrie mi¸carea unit˘¸ii de mas˘ mu relativ la masa m1 + ¸ s at a m2 situat˘ ˆ a ıntr-o origine fixat˘. astfel reprezentˆnd o suprafat˘ material˘ sferic˘ a ¸ a ¸a a a omogen˘.1) cu centrul situat ˆ originea sistemului de axe Ox1 x2 x3 . − = − ∂v → r → ∂− r . a µ→ → mu − +mu 3 − = 0. Consider˘m punctul material M2 de mas˘ unitate situat pe axa Oz atras a a a de masa superficial˘ a sferei.2. Forta gravitational˘ deriv˘ dintr-un potential ¸i ecuatia (2. Potentialul gravitational este definit astfel ˆ at este zero la infinit. ¸ constituie baza teoretic˘ a aplicabilit˘¸ii legii atractiei universale la studiul mi¸c˘rii a at ¸ s a corpurilor cere¸ti. s Teorem˘: Atractia unei sfere omogene goale este acea¸i cu atractia centrului a ¸ s ¸ ei ˆ care s-ar afla concentrat˘ ˆ ın a ıntreaga mas˘ a sferei.

a ¸ ¸ iar −− −→ −→ → = −−→ = −− − −− .5.3) Figura 2.4) . − r M1 M2 OM2 OM1 (2.5. TEOREMA LUI NEWTON PRIVIND ATRACTIA ¸ 23 Expresia potentialului fortelor newtoniene rezultat de masa superficial˘ a sferei.4: Geometria simplului strat sferic Deoarece r2 = x2 + r 2 − 2r x3 cos θ 3 ¸i s dA = r 2 sin θ · dθ · dψ.5. dA un element al acestei suprafete.2) unde ρ este densitatea constant˘ a suprafetei. obtinem pentru potentialul U (M2 ) ¸ ¸ U (M2 ) = U (x3 ) = ρ r 2 sin θ · dθ · dψ r 2 + x2 − 2r x3 cos θ 3 = (2.5) (2.5.2. ¸ ¸ a numit ¸i potentialul simplului strat sferic ˆ punctul M2 este s ¸ ın U (M2 ) = ρ dA r (2.5.

a ¸ ˆ acest caz. Newton a demonstrat aceast˘ teorem˘ ˆ ”Principiile” pe cale geometric˘.10) Potentialul U (M2 ) va avea urm˘toarea expresie ¸ a r π 2π U (M2 ) = U (z) = ρ 0 0 0 r sin2 θ · dr · dψ · dθ r 2 + x2 − 2r x3 cos θ 3 .24 ˘ CAPITOLUL 2. x3 (2.11) . pe care o vom considera fiind format˘ ın a dintr-un num˘r foarte mare de straturi sferice concentrice omogene. a c˘rei mas˘ atractiv˘ este uniform distribuit˘ pe a a a a a suprafata sa ¸ m1 = 4πρr 2 obtinem c˘ ¸ a U (z) = − → ¸i forta F = s ¸ m1 x3 m1 r (2.5.5.5.Vom a a ın a extinde acest rezultat ˆ cazul unei sfere pline. foarte subtiri.7) dac˘ x3 ≥ r a dac˘ x3 < r a (2.5. utilizˆnd coordonatele sferice elementul de volum dv are urm˘toarea In a a expresie dv = r 2 sin θ · dr · dθ · dψ.8) U trece prin centrul sferei considerate. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI ρr = x3 2π π dψ 0 0 r sin θ · dθ r + x2 − 2r x3 cos θ 3 2 π = 2πρr = x3 r + 2 x2 3 − 2r x3 cos θ 0 = 2πρr (r + x3 − |r − x3 |) . (2. 3 (2.5.5.9) m1 = 0 0 0 4 ρr2 sin θ · dψ · dθ · dr = πr 3 ρ. Pentru masa total˘ m1 obtinem rezultatul cunoscut a ¸ r π 2π (2.6) Not˘m cu m1 masa sferei.

6..2) Vom considera corpul S de mas˘ m1 ˆ cˆmpul s˘u gravitational creat. (2. m1 ) ¸i (σ. → → r r r3 .6 Solutia analitic˘ a problemei celor dou˘ cor¸ a a puri Consider˘m ecuatia diferential˘ vectorial˘ a mi¸c˘rii pentru problema celor a ¸ ¸ a a s a dou˘ corpuri (2.. − .12) obtinem ¸ m1 x3 2 U (M2 ) = .13) Observ˘m c˘ potentialul U este continuu ˆ tot spatiul exterior sau interior a a ¸ ın ¸ sferei precum ¸i la traversarea suprafetei din ambele cazuri. SOLUTIA ANALITICA A PROBLEMEI CELOR DOUA CORPURI ¸ 25 Folosind relatiile (2. r r .6. m2 ) se s s numesc centru atractiv ¸i respectiv satelit. a s a Corpul S se nume¸te corp central.5.6. atunci cˆnd centrul atractiv este Soarele sau chiar un satelit a a artificial sau natural al unei planete. s ¸ 2.4. Prin integrala mi¸c˘rii a sistemului (2.5.1) vom ˆ ¸elege orice functie s a s a ınt ¸ .10) ¸i ¸inˆnd seama c˘ ˆ cazul punctului M2 interior ¸ s t a a ın sferei avem  2πρ  x3  x3 r   r [(r + x3 ) − (r − x3 )] dr  U (M2 ) = r [(r + x3 ) − (x3 − r)] dr + 0 x3 (2. (2. un s ınt a asteroid. − . Ne a ın a a ¸ propunem s˘ studiem mi¸carea corpului σ de mas˘ m2 . t astfel ˆ at → → ıncˆ f r r → → f − . dac˘ x3 ≥ r a x2 3 3 2πρ r − .(2.11) sub forma a −=−µ−. dac˘ x3 < r a . Prin satelit vom ˆ ¸elege o planet˘.1) Pentru a da o solutie analitic˘ complet˘ va trebui s˘ g˘sim ¸ase integrale ¸ a a a a s ale mi¸c˘rii. − . o comet˘.5. etc.6.6). iar punctele materiale (S. t = constant.˘ ˘ 2. (2. .5.

. .6.6. . − × − = d − × − = 0. (2.6. Vectorul c a s → − ¸i viteza areolar˘ − este: →s constanta (vectorial˘) ariilor. . → r 1 i1 2 i2 3 i3 (2.6) Astfel. − → → r r c unde − = → − (t) .6.26 ˘ CAPITOLUL 2. am determinat prima integral˘ a mi¸c˘rii.5: Pozitia orbitei fat˘ de planul fundamental ¸ ¸a Vom obtine integralele mi¸c˘rii problemei celor dou˘ corpuri utilizˆnd ecuatia ¸ s a a a ¸ (2. → − → − c c r r . numit˘ integrala ariilor a s a a reprezentˆnd legea conserv˘rii momentului cinetic sau a ariilor ˆ mi¸carea punctua a ın s − se nume¸te vectorul moment cinetic sau → lui material (de mas˘ unitate). Relatia ˆ a ¸ ıntre c a Ω .5) →× − = − = const.4. → ˆ Inmultind vectorial cu − la stˆnga ambii membrii ai relatei (2.11) sau (2.. → (t) = const.4) obtinem ¸ .5 prezent˘m un sistem cartezian ˆ care vectorul de pozitie − = In a ın ¸ → r − este exprimat astfel → Sσ → − → − =x − +x →+x −.6. → → → → r r r r dt Integrˆnd relatia de mai sus g˘sim c˘ a ¸ a a (2. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI ˆ Figura 2.3) Figura 2.11).1) ¸ r a ¸ ¸i ¸inˆnd seama de ecuatia s t a ¸ →×→=0 − − r r (2.4.

6. (2. 27 (2. (2. (2. . .6.10) (2.6.˘ ˘ 2.6.6.4.12) Din relatiile (2.9) Alt˘ integral˘ prim˘ a mi¸c˘rii o vom obtine ˆ a a a s a ¸ ınmultind scalar ecuatia (2.11) ¸i (2.6. 1→ − µ − ·→− r r 2 r = 0. µ d − − µ − → (→ · →) = 3 → ·− . r r r r r → → 3 dt 2 (− · − ) r r (2.7) →s → Un rezultat important se obtine ˆ ¸ ınmultind scalar cu − ¸i cu − relatia (2. − · − = 1 d − ·→ .6. . r r 2 r (2.6.6. a a ¸ → r cu − − · − +µ − =0 → → → r r r 3 r . → → vectorul c c s Ecuatia planului orbitei se scrie sub forma ¸ − · − = x c + x c + x c = 0. SOLUTIA ANALITICA A PROBLEMEI CELOR DOUA CORPURI ¸ − → − → dA 1 − − 1→ Ω = = ( → × →) = − .11) sau Observ˘m c˘ a a d dt µ − √− − →·→ r r = . → → r c 1 1 2 2 3 3 Observ˘m c˘ acest plan contine originea sistemului cartezian ales.6.13) care ne conduce la integrala energiei . .12) g˘sim urm˘toarea relatie ¸ s a a ¸ d dt . r v c dt 2 2 .6. .6.11) ¸ ¸ (2. 1 − − → · → − µ = h = const. . . . → → → − r r r r 2 dt . → − → → → r r r c r ...6) ¸ r r ¸ − ·→=− · −×− =0 → − → → → r c r r r ¸i s − ·→ =− · − × − = 0.8) →s → Acest rezultat ne arat˘ c˘ raza vectoare − ¸i viteza − sunt perpendiculare pe a a r r − . . . .14) . deci vectorul − este normal pe planul orbitei (planul de mi¸care).

.6.6. c r r dt r (2.15) (2.18) Astfel din (2.6. . .28 sau ˘ CAPITOLUL 2. a ın s a a a Pentru a deduce ultima integral˘ vectorial˘ a mi¸c˘rii vom ˆ a a s a ınmulti vectorial la ¸ → stˆnga cu vectorul moment cinetic − relatia (2. relatia (2.15) obtinem ecuatia ¸ a ¸ ¸ → → → − × − + µ (− · − ) − − − ·− − = 0. . → → → → r r r c r r3 Tinˆnd seama de (2.16) Primul termen din membrul drept al relatiei de mai sus. d − → µ− →× − + → = 0. r r (2.6. adic˘ energia se conserv˘. → → → → → r r r r c r r r r3 .6. ceea ce justific˘ denumirile f˘cute a ¸ a a a de integrala energiei..6.6) devine . 2 r .15) ne arat˘ c˘ energia mecanic˘ a satelitului este ¸ a a a constant˘ ˆ tot timpul mi¸c˘rii. .6. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI − → r2 µ − = h.(2.17) iar cel de al doilea se mai poate scrie sub forma . De asemenea. ˆ s s a ¸ ¸ In relatia (2.6. d µ − − → → → → r r r (→ × →) · − − − ×− · − = µ r r r 3 r dt 1− → .15) primul termen reprezint˘ energia cinetic˘ a punctului material (de ¸ a a mas˘ unitate) iar al doilea energia lui potential˘. (2.15) unde h se nume¸te constanta energiei ¸i se determin˘ din conditiile initiale. (2.18) obtinem ecuatia ¸ ¸ .6.4. ¸inˆnd seama de ¸ t a (2. →× − = d − × − − → → → r r c c dt (2.6.19) Aceast˘ ecuatie ne conduce la integrala mi¸c˘rii a lui Laplace a ¸ s a .6..11) a c ¸ → − × − + µ − × − × − = 0. .20) .6.16) . .6. → − × − + µ − = −− → → → c r r P r (2.

h ¸i P vom calcula produsul c − → vectorial dintre P ¸i el ˆ si: s ınsu¸ 2 . → → → r c r c P c c r . . −·− . Demonstratie ¸ → ˆ Inmultim scalar cu − ambii membrii din integrala lui Laplace (2. . . → → − − 2µ − − → → · − × − + µ (− · − ) .21) ¸ c − → → → − · − × − + µ → · − = −− · − .6) se mai poate scrie . .6.6. . → → c r . − →s → → → r ¸ Cum → · − ¸i − · − × − = 0 obtinem: c r c c − · − = 0. . → → → → → − r c r r c r r r P × P = − × → · →× − + c r r2 . SOLUTIA ANALITICA A PROBLEMEI CELOR DOUA CORPURI ¸ care folosind (2.6. − → → − r r r r P r 29 (2. at Leg˘tura ˆ a ıntre aceste integrale ale mi¸c˘rii este dat˘ de urm˘toarea s a a a → → s − Propozitie ˆ ¸ Intre − . h ¸i P exist˘ urm˘toarele dou˘ relatii independente: c a a a ¸ (i) − ·− =0 → → c P P2 µ2 (ii) c2 µ =− µ 2h 1− . − →× − × − + µ → = −→.6. .˘ ˘ 2. − este perpendicular pe c → → s − Pentru a determina cea de-a doua relatie ˆ ¸ ıntre − . . de unde obtinem c˘: ¸ a − × → · →× − = − · − (− · − ) − − · − → − − → → → → → → → c r c r r r c c c r → − Cum − · →= 0 ¸i − · − = c2 avem: c r s → → c c . .21) − → P este un vector constant numit vectorul lui Laplace sau vectorul excentricit˘¸ii. → → c P → − Din relatia de mai sus observ˘m c˘ P este inclus ˆ planul orbitei deoarece ¸ a a ın →.

22) =r 2 (2.14) ¸i (2.23) observ˘m c˘ ¸ a a .6.6. .6. . .30 ˘ CAPITOLUL 2. Pe aceasta o vom determina ˆ s a a ın cele ce urmeaz˘ din ecuatia lui Kepler.6. . ¸i obtinem: s ¸ . . r c r r r Din ultimele dou˘ relatii ¸i din faptul c˘ a ¸ s a µ2 − − ( → · → ) = µ2 r r 2 r ¸inˆnd seama de (2.14) g˘sim t a a c2 µ =− µ 2h 1− P2 µ2 .6. 2µ − → → → · − × − = − 2µ c2 . a Din relatia (2.23) Vom considera. ¸ s ¸ a a s a (2. c c r r r Utilizˆnd relatia (2. 2 .6.14) obtinem a ¸ ¸ − → → → → − − − c2 = → · − · (− · − ) − − ·→ · →· → = r r r r r r r r 2µ 2h + r − → − r · r2 . . . Astfel cele ¸apte constante ale mi¸c˘rii introduse de integralele mi¸c˘rii se reduc s s a s a datorit˘ relatiilor (i) ¸i (ii) la cinci. .6). . Ecuatiile (i) ¸i (ii) din Propozitie ne arat˘ c˘ integralele mi¸c˘rii (2.6.6. a ¸ → Vom ˆ ıncepe prin a calcula p˘tratul momentului cinetic − a c → → → − → − r c2 = − · → = − × → · − × − . a ¸ s Cum pentru solutia complet˘ a problemei celor dou˘ corpuri avem nevoie de ¸ a a ¸ase constante va trebui s˘ mai determin˘m una. ˆ cele ce urmeaz˘ cazul orbitei eliptice caz ˆ care energia h ın a ın este strict negativ˘. (2.21) nu sunt independente ˆ s ıntre ele. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI − × → · →× − = c2 − · → → − − → → − c r c r r r .

6.26) Ecuatia (2. (2.6.6.6.6.6. (2.6.6.6.27) − z2 unde am folosit notatia ¸ z=r+ Vom introduce o alt˘ notatie a ¸ z P 2h µ .26) poate fi pus˘ sub forma unei ecuatii diferentiale cu variabile ¸ a ¸ ¸ separabile sub forma: ± −2hdt = √ z− µ 2h P 2 2h dz (2.25) devine ¸ 2 − r+ µ 2h 2 . SOLUTIA ANALITICA A PROBLEMEI CELOR DOUA CORPURI ¸ 31 √ rr = ± −2h ˙ − r2 + µr c2 + h 2h (2.24) relatie ce se mai poate rescrie dac˘ sub cel de-al doilea radical adun˘m ¸i sc˘dem ¸ a a s a µ 2 cantitatea 2h ¸i sub forma s √ rr = ± −2h ˙ − r+ µ h µ 2h 2 + c2 µ + 2h 2h 2 . (2.28) E = arccos De aici 2h P .6.30) ¸i integrˆnd ecuatia (2.6. 2h (2.29) sin E = P 2h 2 − z2 (2.6.27) obtinem ecuatia lui Kepler s a ¸ ¸ ¸ √ P ± −2h (t + k) = E − sin E. ecuatia (2.˘ ˘ 2. µ (2.31) .25) Tinˆnd seama de ecuatia (ii) ˆ ¸ a ¸ ınmultit˘ cu ¸ a √ rr = ± −2h ˙ P 2h .

In ¸ a Pentru a obtine o expresie de tipul r = r (E) vom folosi (2. PROBLEMA CELOR DOUA CORPURI ˆ ecuatia lui Kepler.32) .6. k este o constant˘ de integrare.6. ¸i ¸ s s g˘sim c˘ aceasta este: a a r=− µ 2h 1− P cos E .32 ˘ CAPITOLUL 2. µ (2.29).6.28) ¸i (2.

1 Prima lege a lui Kepler → ˆ Inmultind scalar cu − ambii membrii ai integralei mi¸c˘rii a lui Laplace ¸ r s a (2.6.1.Capitolul 3 Legile lui Kepler Johannes Kepler (1571-1630) a descoperit empiric aceste legi. ˆ acest capitol vom verifica legile lui Kepler utilizˆnd integralele mi¸c˘rii g˘site In a s a a ˆ Capitolul 2. Orbitele planetelor sunt elipse cu Soarele ˆ ıntr-unul din focare .1) devine s −c2 + µr = −rP cos φ. − · − × − + µ → · − = −− · − .1. iar pe cea de-a treia ˆ 1618 .3) . 2.2) .20) obtinem ¸ . . a ın ın Acestea sunt : 1.1. 33 (3. → → → − → → → r c r r r r P (3.1) r Primul termen din membrul stˆng se reduce la a − · →× − = −− · − × →= −c2 → − → → → − r c r c r r ¸i astfel (3.1. 3. Vectorul ce une¸te Soarele cu o Planet˘ m˘tur˘ arii egale ˆ intervale de s a a a ın timp egale . publicˆnd primele a dou˘ ˆ 1609. ın 3. P˘tratul perioadei unei planete este proportional cu cubul semiaxei mari a ¸ a orbitei . (3.

LEGILE LUI KEPLER − → unde φ reprezint˘ unghiul dintre vectorul de pozitie → ¸i vectorul lui Laplace P ¸i a ¸ − s r s este numit anomalie adev˘rat˘.5) (3.1.12) h > 0 ⇔ e > 1 → hiperbol˘. distanta r atinge valoarea minim˘ rπ numit˘ distanta a a a ¸ a a ¸ la pericentru de ecuatie ¸ rπ = a(1 − e2 ) p = = a(1 − e).34 CAPITOLUL 3.11) Forma conicei este determinat˘ de semnul constantei h pe baza expresiei a (3.1. (3.1.3) g˘sim pentru modulul vectorului de pozitie r expresia ¸ a ¸ c2 1 r= · . astfel h < 0 ⇔ e < 1 → elips˘ a h = 0 ⇔ e = 1 → parabol˘ a (3.5).1.1.1.8) µ Tinˆnd seama de a doua relatie de dependent˘ dintre integralele mi¸c˘rii vom ex¸ a ¸ ¸a s a prima constanta energiei cu unul dintre parametri conicei astfel c2 µ =− 1− µ 2h Astfel obtinem c˘ ¸ a a=− P µ 2 = p ≡ a(1 − e2 ).4) obtinem pentru parametrul conicei ¸i pentru excentricitate expresiile ¸ s p= e= c2 µ (3.7) P . µ 2h (3.4) p ≡ a(1 − e2 ). P µ 1 + µ cos φ Tinˆnd seama de ecuatia standard a unei conice ¸ a ¸ r= cu p 1 + e cos φ (3.1. din (3.1.6) (3.1. 1+e 1+e (3.9) (3. a a Din relatia (3.1.1.1. a a Observ˘m c˘ dac˘ φ = 0 .10) ceea ce ne arat˘ c˘ semiaxa mare a conicei depinde numai de energie. a .

− = r− + rφ− → ˙→ ˙→ r ir iφ (3. ˆ acest sistem vectorul a In moment cinetic este .9) (3. iφ .2. − → − = − × − = r→ × r− + rφ− .4) → − − − → → Versorii ir . (3.2.2) avem c˘ a A= Trecˆnd la limit˘ cu a a 1 (r+ 2 r) (r φ) .1) a a → → = r− − r ir .3) (3.2. → → → ˙→ r ir ˙ ir iφ c r (3. → ˙→ c ic Astfel modulul momentului cinetic este ˙ c = r2 φ = constant. c (3.2.2 A doua lege a lui Kepler ˆ sistemul de coordonate polare pentru vectorii de pozitie ¸i vitez˘ avem In ¸ s a urm˘toarele reprezent˘ri (vezi Fig.5) − − → → − → → → Tinˆnd seama de relatiile − × − = 0 ¸i ir × iφ = ic obtinem ¸ a ¸ r r s ¸ − = r2 φ− .2. 3. A DOUA LEGE A LUI KEPLER 35 3.2.2. (vezi Fig.2) − → unde versorul iφ este dat de relatia ¸ → − − − → → iφ = ic × ir cu → c − → − ic = .8) r → 0 pentru t → 0 obtinem ¸ .2. dt 2 dt Dar. 3. ic formeaz˘ un sistem ortogonal.3. este (3.2.7) (3.1) (3.6) Aria m˘turat˘ de vectorul de pozitie al punctului curent ˆ unitatea de timp a a ¸ ın dA 1 dφ = r2 .2.

10) Astfel am verificat legea a IIa a lui Kepler: Vectorul ce une¸te Soarele cu o s planet˘ m˘tur˘ arii egale ˆ intervale de timp egale.3 A treia lege a lui Kepler Vom considera cazul orbitei eliptice (h¡0).2: Aria sectorului de conic˘ a dA = lim t→o dt A 1 = r2 lim t→0 t 2 φ 1 = c = constant.2. LEGILE LUI KEPLER Figura 3. t 2 (3.1: Sistem local ir . iφ Figura 3. a a a ın 3. .36 CAPITOLUL 3.

10) obtinem urm˘toarea relatie ¸ s ¸ a ¸ r = a (1 − e cos E) .4) unde T reprezint˘ perioada unei orbite sau timpul cˆt E cre¸te de la 0 la 2 π. s Vom considera pentru ˆ ınceput cunoscute din observatii: ¸ .33).1) ecuatia (3.5) a3 .3.2) Folosind relatia (3. Astfel din relatia (2.26) g˘sim c˘ ¸ a a √ ± −2hdt = rdr P 2 2h 37 (3.3.3. µ T = 2π Ridicˆnd la p˘trat relatia (3. 0 (3.5) g˘sim a a ¸ a T2 = 4π 2 µ (3.3.6) ceea ce ne arat˘ c˘ legea a treia a lui Kepler a fost verificat˘. (3.3.4 Determinarea masei planetare Legea a treia a lui Kepler poate fi folosit˘ la determinarea raportului dintre a masa unei planete ¸i masa Soarelui.3. DETERMINAREA MASEI PLANETARE Din relatiile (2.2) ia urm˘toarea form˘ simplificat˘ ¸ ¸ a a a µ dt = a(1 − e cos E)dE.1.3) dt = 0 a3 µ 2π (1 − e cos E)dE.6.3.4.8) ¸i (3. a a a 3.6.3. a Prin integrarea relatiei precedente obtinem ¸ ¸ T (3. (3. (3.3.3.1.1) − r+ µ 2 2h . a a s Integrala de mai sus ne conduce la urm˘toarea expresie a a3 .

constanta universal˘ gravitational˘ a ¸ a ¸i aplicˆnd legea a treia a lui Kepler g˘sim s a a T2 = 4π 2 a3 . (3.semiaxa mare a orbitei planetei ¸i respectiv a asteroidului.4. a. Din raportul relatiilor (3. G (S + P ) (3.semiaxa mare a orbitei planetei ¸i respectiv a satelitului s s Vom scrie legea a treia a lui Kepler pentru mi¸carea satelitului ¸i planet˘: s s a 2 TS = 4π 2 a3 .4.1) Analog.1).4. (3. P .perioada planetei ¸i respectiv a satelitului s s a ¸i aS . s s Vom nota cu : S .4. s ˆ cea de-a doua aplicatie vom considera cunoscute din observatii: In ¸ ¸ T ¸i TS .4. G . putem scrie cea de-a treia lege a lui Kepler pentru Soare ¸i asteroid s 2 T1 = 4π 2 a3 G(S + m1 ) 1 (3. LEGILE LUI KEPLER T ¸i T1 .2) obtinem ¸ ¸ T T1 2 1 + m1 S = P 1+ S a a1 3 .2) unde m1 reprezint˘ masa asteroidului ¸i pe care o presupunem neglijabil de mic˘ ˆ a s a ın raport cu S.4.masa Soarelui.4) ¸i astfel cum T.38 CAPITOLUL 3. T1 ¸i a1 sunt cunoscute din observatii raportul dintre masa P˘mˆntului s s ¸ a a ¸i masa Soarelui este determinat.masa planetei.5) .perioada planetei ¸i respectiv a asteroidului s s a ¸i a1 .4.3) Tinˆnd seama de presupunerea c˘ m1 << S g˘sim c˘ ¸ a a a a P = S a a1 3 T T1 2 −1 (3. G (M + mS ) s (3.

(3.4.4. a .4.4.4.672 × 10-20 Km3 /(Kg · s2 ) . (3.3. Astfel relatia (3. DETERMINAREA MASEI PLANETARE 39 Consider˘m masa planetei ¸i a satelitului ca o singur˘ mas˘ ce orbiteaz˘ ˆ a s a a a ın jurul Soarelui.1 ) ia forma ¸ T2 = 4π 2 a3 . (3.7) De aici g˘sim valoarea raportului dintre masa Soarelui ¸i masa total˘ a planetei a s a ¸i a satelitului: s S as = M + ms a 3 Ts T 2 − 1.Constanta ¸ a Gravitatiei Universale nu este foarte exact cunoscut˘ G = 6.8) ˆ Mecanica Cereasc˘ sunt foarte folosite aceste rapoarte de mase deoarece pot In a fi determinate din observatii cu un grad ˆ ¸ ınalt de acuratete .4.5).6) F˘cˆnd raportul relatiilor (3. pe cˆnd G . G (S + M + ms ) (3.6) obtinem a a ¸ ¸ Ts T 2 =( S as + 1) M + ms a 3 .4.

40 CAPITOLUL 3. LEGILE LUI KEPLER .

Capitolul 4 Metode de calcul ˆ astrodinamic˘ ın a 4. P ¸i k1 ) la ¸ase. ˆ acest capitol vom determina a a s s a In . 1− − → ·→ − µ = h r r 2 h . pentru studiul orbitelor satelitilor si navetelor spatiale In ¸ ¸ ¸ este util s˘ cunoa¸tem solutia problemei celor dou˘ corpuri ˆ a s ¸ a ıntr-un sistem de coordonate. 2h µ → → s s Pentru a reduce cele opt constante de integrare ( c . − → → → → µ → (− × − ) × − + · − = − P r r r r r ± unde r=− 2h √ P −2h(t + k1 ) = E − sin E µ µ P µ (1 − cos E).1 Vectorii de pozitie ¸i vitez˘ ˆ integralele mi¸c˘rii ¸ s a ın s a ˆ aplicatiile practice. decˆt s˘ cunoa¸tem integralele mi¸c˘rii. vom introduce cele dou˘ relatii scalare obtinute din Capitolul 2 a ¸ ¸ 41 . Cele ¸ase integrale ale mi¸c˘rii g˘site ˆ Capitolul 2 sunt s s a a ın −×−=− → → → r c r . r ¸ ın s a vectorii de pozitie ¸i vitez˘ (− ¸i − ) ca functii ce depind de timp ˆ cazul mi¸c˘rii ¸ s a →s → r eliptice (h < 0). h.

1. a De asemenea am introdus n=− ¸i s M = n(t − tπ ) (4.42 ˘ CAPITOLUL 4. (4. s Ecuatia pentru mi¸care ¸ s r = r(E) se scrie r = a(1 − e cos E).5) 2h √ −2h = µ µ a3 (4. n se nume¸te mi¸care medie.4) unde tπ se nume¸te timpul trecerii la pericentru. METODE DE CALCUL ˆ ASTRODINAMICA IN − ·− =0 → → c P 2 c µ P =− (1 − ( )2 ).1) .1. 1 + e cos ϕ Atunci ecuatia lui Kepler poate fi scris˘ ¸ a n(t − tπ ) = M = E − e sin E unde am folosit conditia la limit˘ ¸ a k1 = −tπ cˆnd E = 0.1.1.1.3) (4. µ 2h µ ˆ Capitolul 3 am identificat parametrii conicei cu unele integrale ale mi¸c˘rii In s a p = a(1 − e2 ) = P µ µ 2h c2 µ e= a=− precum ¸i relatia s ¸ r= p . ¸i M s s s s se nume¸te anomalie medie.2) (4.

6) (4. ın a a ¸ utilizˆnd metoda Newton-Raphson. ¸ Problema care se ridic˘ este dac˘ aceast˘ metod˘ iterativ˘ este convergent˘.1. a Definim functia ¸ F (E) = E − e sin E − n (t − tπ ) ˆ care sunt cunoscuti toti termenii exceptˆnd E..10) Vom continua cu calculul altor solutii aproximative ale lui E. ın ¸ ¸ a Ne propunem s˘ afl˘m valoarea lui E. k (4.1.8) ¸i (4. a a a a a a Pentru aceasta vom considera ¸irul (En )n≥0 definit astfel: s Lu˘m ca valoare initial˘ a ¸ a E0 = ζ = n (t − tπ ) . a O solutie convenabil˘ poate fi obtinut˘ dezvoltˆnd pe E ˆ serie Taylor ˆ jurul ¸ a ¸ a a ın ın unei valori aproximative Ek : F (E) = F (Ek ) + dF dE (E − Ek ) + . 1 − e cos Ek (4. VECTORII DE POZITIE SI VITEZA ˆ INTEGRALELE MISCARII ¸ ¸ ¸ ˘ Unghiul E se nume¸te anomalie excentric˘.1. pentru care este satisf˘cut˘ ecuatia lui a a a a ¸ Kepler adic˘ acel E pentru care F (E) = 0.9) Astfel din ecuatiile (4.1.1.1.6) avem c˘ ¸ a dF dE = 1 − e cos Ek .9) obtinem urm˘toarea aproximare a solutiei ¸ s ¸ a ¸ E = Ek − F (Ek ) . k (4. s a 43 Vom prezenta ˆ cele ce urmeaz˘ o rezolvare numeric˘ a ecuatiei lui Kepler.1..1.1.˘ IN 4. (4.7) Din ecuatia de mai sus ¸inˆnd seama c˘ F (E) = 0 obtinem o aproximare a ¸ t a a ¸ solutiei ¸ F (Ek ) E = Ek − dF . ˆ ¸ ıncepˆnd cu a prima aproximatie Ek ¸i vom termina acest procedeu iterativ cˆnd eroarea solutiei ¸ s a ¸ |E − Ek | satisface ordinul de aproximatie cerut.8) dE k Iar din ecuatia (4.

En ) .12) Observ˘m..14) (4. En − En−1 ceea ce demonstreaz˘ c˘ procesul de iteratie este convergent. s Consider˘m seria a E0 + (E1 − E0 ) + (E2 − E1 ) + ... implicit pe [En−1 . En ) a a a astfel ˆ at ıncˆ f (En ) − f (En−1 ) = f (Eν ) . rezult˘ conform teoremei lui Lagrange c˘ exist˘ Eν ∈ (En−1 .1. a a ¸ a ¸ s Pentru a demonstra convergenta seriei este necesar s˘ demonstr˘m c˘ ¸ a a a En+1 − En < 1.(4.1.1. En − En−1 Dac˘ facem notatiile a ¸ f (E) = ζ − e sin E ¸i s En = f (En−1 ) = ζ − e sin En−1 atunci inegalitatea (4.12) implic˘ convergenta ¸irului (4. En − En−1 (4.1.13) Deoarece f este continu˘ ¸i derivabil˘ pe R.1.1. METODE DE CALCUL ˆ ASTRODINAMICA IN Ek = ζ − e sin tk−1 .14) . + (En − En−1 ) + . c˘ convergenta seriei (4.13) este echivalent˘ cu a f (En ) − f (En−1 ) < 1.11) Demonstr˘m c˘ acest procedeu iterativ de aproximare este convergent.1.15) (4. n (4.17) ..1.44 ¸i s ˘ CAPITOLUL 4.13) ¸inˆnd seama de relatiile (4.1.1. adic˘ a a a ¸irul (En )n≥0 este convergent.1. a a ¸ (4. (4.1. k = 1. En ] ¸i respectiv as a s pe (En−1 .11).1.16) este adev˘rat˘: t a ¸ a a En+1 − En = |f (Eν )| < 1. En − En−1 (4.16) Inegalitatea (4.

− → − = (r cos φ − rφ sin φ)→ + (r sin φ + rφ cos φ) − .˘ 4.2. Fie → 1 − − → iP = · P P − → 1 → ic = · − c c − → − − → → iQ = ic × iP .2. s Vectorul de pozitie − are expresia ¸ → r → → − = r cos φ− + r sin φ− .2 Vectorii de pozitie ¸i vitez˘ ˆ functie de anom¸ s a ın ¸ alia adev˘rat˘ a a Consider˘m mi¸carea celor dou˘ corpuri de mas˘ m1 ¸i m2 ˆ a s a a s ıntr-un sistem de coordonate carteziene inertial cu originea fixat˘ ˆ masa m1 .2. Planul fundamental al ¸ a ın → sistemului este planul normal. − − → → − → Figura 4. pe vectorul moment cinetic c iar directia principal˘ ¸ a − → este vectorul Laplace P .1: Sistemul de coordonate de versori iP . VECTORII DE POZITIE SI VITEZA ¸ ¸ 45 4. → ˙ ˙ r ˙ iP iQ (4. → r iP iQ Pentru a obtine viteza.2.2) ˙ Din legea a doua a lui Kepler ˆ obtinem pe φ ıl ¸ .1) ¸i obtinem ¸ ¸ ¸ s ¸ . iQ ¸i ic .1) (4. diferentiem ecuatia (4.

5) ˆ expresia precedent˘ a vectorului vitez˘ ¸ a ¸ ın a a (4. ¸ a ın ¸ a Urm˘torul pas ˆ obtinerea solutiilor va fi eliminarea anomaliei adevarate φ ˆ a ın ¸ ¸ ın favoarea anomaliei excentrice E.3) ¸i (4.2. µ → − [e sin φ cos φ − sin φ(1 + e cos φ) iP + p µ − → [e sin2 φ + cos φ(1 + e cos φ)] iQ .4) → ¸ r Introducˆnd relatiile (4.2. (4.2.6) − s − Ecuatia (4. (4.2. (4.5) Tinˆnd seama de ecuatia (3.2.2.1) pentru → ¸i ecuatia (4. √ r sin φ µp → µ − sin φ) cos φ − ] iP + [(e p r2 µ p→ − [e sin φ cos φ − sin φ ] iP + p r √ r cos φ µp − µ → sin φ) sin φ − ] iQ p r2 = µ p→ − [e sin2 φ + cos φ ] iQ . p . p . p Dup˘ simplific˘ri g˘sim c˘ a a a a −= → r .2.6) pentru → ne ofer˘ expresii pentru ¸ r ¸ r a vectori de pozitie si de vitez˘ ˆ functie de anomalia adevarat˘.2. p r (4.4) ˆ expresia lui − obtinem a ¸ s ın − = [(e → r .5) g˘sim a −= → r . p µ sin φ. .2.1.2.3) obtinem ¸ ¸ r=e ˙ µp. µ − → − → [(− sin φ) iP + (e + cos φ) iQ ]. METODE DE CALCUL ˆ ASTRODINAMICA IN √ ˙ r2 φ = c = Diferentiind ecuatia conicei ¸ ¸ r= obtinem vectorul de vitez˘ r ¸ a ˙ r=( ˙ Din relatia (4.3) p (1 + e cos φ) e sin φ 2 ˙ )r φ.46 ˘ CAPITOLUL 4.

1.2) obtinem s ¸ r= ˙ e µ/a sin E a(1 − e cos E) (4.5) sub form˘ echivalent˘ t a a a √ rr = e µa sin E.3) (4.2) µ sin φ p cos E − e .˘ 4.3.3 Vectorii de pozitie ¸i vitez˘ ˆ functie de anom¸ s a ın ¸ alia excentric˘ a Pentru vectorii de pozitie r. 1 − e cos E (4.3.3.5) .1) sau ¸inˆnd seama de (4. ˙ (4. ˙ Din ecuatia ¸ µ/a dE 1 = = dt a(1 − e cos E) r ¸i (4.3.3.3. avem urm˘toarele dou˘ ecuatii ¸ a a ¸ r= a(1 − e2 ) = a(1 − e cos E) 1 + e cos φ de unde g˘sim c˘ a a cos φ = Cum r=e ˙ ¸i s r = a(1 − e cos E) atunci ˙ r = ae sin E E. VECTORII DE POZITIE SI VITEZA ¸ ¸ 47 4.4) µ a (4.3.

3.7) obtinem ¸ ¸ ¸ .3.1) ¸i (4.1) avem ¸ s ın ¸ − → → = r cos φ→ + r sin φ− − r iP iQ √ cos E − e − 1 − e2 sin E → → − = r[ ] iP + r[ ] iQ .3.8) ne dau expresiile pentru − ¸i r ˆ functie de anom¸ s r ın ¸ alia excentric˘ E.7) ¸i (4.4) ˆ ecuatia (4.7) sau ¸inˆnd seama de (4.8) g˘sim urm˘toarea expresie t a s a a √ √ .3. METODE DE CALCUL ˆ ASTRODINAMICA IN Din relatiile (4. → r iP iQ Diferentiind relatia (4. → → − = −a sin E · E − + √ap cos E · E − → r iP iQ (4. → − − = − µa sin E − + µp cos E · →. 1 − e cos E 1 − e cos E Deoarece r = a(1 − e cos E) ¸i p = a(1 − e2 ) avem s − → − = a(cos E − e)→ + √ap sin E − .3.3.3. 1 − e cos E (4.2.3. → r iP iQ r r .3.8) →s Ecuatiile (4.48 ˘ CAPITOLUL 4.7) ¸i (4.3.2. a .6) ˆ Inlocuind relatiile (4.3.1) ¸i (4.4) obtinem ¸ s ¸ sin φ = p sin E a 1 − e cos E ¸i cum s p ≡ a(1 − e2 ) avem √ sin φ = 1 − e2 sin E . → (4.

4. 1− − µ →·→− r r 2 r (4. tπ .2) a=− µ . 4.4. . − → µ → − → P = · − − →× − r c r r . ELEMENTE ORBITALE 49 4. − → P = P .4. a a) Calcul˘m energia ¸i semiaxa mare a s → r = |− | r . Aceste elemente sunt ¸i integrale de mi¸care ˆ sistemul de ecuatii diferentiale.timpul trecerii la pericentru tπ .4. -ˆ ınclinatia i. 2h (4. se cer elementele arbitrare ¸ s r a. →s → r Se dau pozitia ¸i viteza la un moment dat t. ¸ . .unghiul nodal ascendent Ω.excentricitatea e. Ω si . .argumentul la pericentru ω. s s ın ¸ ¸ Vom considera urm˘toarea problem˘: a a .semiaxa mare a. .3) b) Calcul˘m momentul cinetic. e. i. vectorul lui Laplace ¸i excentricitatea a s − =−× → → → r c r . Vom da urm˘torul algoritm de calcul.4 Elemente orbitale Elementele orbitale kepleriene sunt cosiderate urm˘toarele (vezi Fig. − ¸i − .4.2) a .1) h= (4.

Cˆnd e tinde la 0 valoarea numeric˘ pentru anomalia excentric˘ devine a a a nedefinit˘.4. Pentru calculul excentricit˘¸ii putem de asemenea folosi ¸i ecuatia: at s ¸ e= (e cos E)2 + (e sin E)2 .5) c) Calcul˘m timpul trecerii la pericentru a e cos E = 1 − r a . n 1.4.50 ˘ CAPITOLUL 4.4) atunci avem c2 . −·− → → r r e sin E = √ µa E = arctg( e sin E ) e cos E µ a3 (4. METODE DE CALCUL ˆ ASTRODINAMICA IN e= Deoarece 1 − → c2 ·→·− = c c = a(1 − e2 ) µ µ P .6) n= tπ = t − Observatii: ¸ 1 (E − e sin E). (4. µ (4.4. aµ e= 1− (4. a 0 E −→ arctg( ) 0 .4.7) 2.

ELEMENTE ORBITALE 51 Figura 4.2: Sistemul inertial al elementelor orbitale ¸ ¸i astfel timpul trecerii la pericentru (tπ ) devine nedefinit.4. . Cum ¸i s Prin ˆ artire obtinem ımp˘ ¸ ¸ − − → → sin Ω sin i i · ic = → −.4.4. s d) Calcul˘m ˆ a ınclinatia ¸i unghiul nodal ¸ s − → → i = arccos( k · − ) c unde → c − → − ic = . i ∈ (00 .8) Orbitele cu 00 ≤ i ≤ 900 se numesc orbite directe ¸i orbitele ˆ s ıntre 900 ≤ i ≤ 1800 se numesc orbite retrograde.4. (4. tgΩ = − → cos Ω sin i − j · ic sau Ω = arctg − − → → i · ic − → → − − j · ic . 1800 ) c (4.9) − − → → i · ic = sin Ω sin i − → → − j · c = − cos Ω sin i.

2 observ˘m c˘ ω ∈ (00 .52 ˘ CAPITOLUL 4. cos ω (4. Observ˘m c˘ atunci cˆnd e −→ 0. a s → → .2 observ˘m Ω ∈ (00 . a a sin i −→ 0 ¸i ecuatia (4. De asemenea cˆnd i −→ 0 atunci iN ¸i ω devin nedefinite. a a a a a − → P devine nedefinit: 1 − → iP = → − P − → ·P = → 1 − ·P (µe) astfel ω devine nedefinit.4. 3600 ).9) devine s 0 Ω −→ arctg( ) 0 ¸i Ω devine nedefinit. Planul orbital se apropie de planul ecuatorial ¸i se intersecteaz˘ s s a oriunde ˆ planul ecuatorial.4. METODE DE CALCUL ˆ ASTRODINAMICA IN Din Figura 4.10) Din Figura 4. Atunci cˆnd i −→ 0 . 3600 ). ın e) Calcul˘m argumentul pentru pericentru a − − → → cos ω = iN · iP → − → − → − sin ω = ic · iN × iP ω = arctg( sin ω ).

ALTE SISTEME DE ELEMENTE ORBITALE 53 4. Initiala D de la elementele Delaunay este optional˘.5. argumentul la pericentru. 4.4.5. Se folose¸te initiala ¸ ¸ a s ¸ pentru a se evita confuzia cu alte elemente definite.5. Aceste transform˘ri sunt doar schimb˘ri de notatie a elementelor kepleriene a a ¸ pentru anomalia medie.1 Alte sisteme de elemente orbitale Elementele lui Delaunay Elementele lui Delaunay sunt date de urm˘toarele relatii a ¸ lD = M = µ (t − tπ ) a3 gD = ω hD = Ω LD = GD = HD = √ µa µa(1 − e2 ) = c µa(1 − e2 ) cos i.5 4.2 Elementele lui Poincar´ e Elementele lui Poincar´ sunt date de urm˘toarele relatii e a ¸ ρ1 = LD ρ2 = ρ3 = 2(LD − GD ) cos(gd + hd ) 2(GD − HD ) cos hD . nodul ascendent ¸i momentul s cinetic.

METODE DE CALCUL ˆ ASTRODINAMICA IN σ1 = lD + gD + hD σ2 = − 2(LD − GD ) sin(gD + hD ) σ3 = − 2(GD − HD ) sin hD . σ2 −→ 0. Chiar ¸i ¸ a s unghiul nodal (hD = Ω) devine nedefinit .54 ˘ CAPITOLUL 4. a ın . σ2 ¸i ρ2 . HD −→ GD si ρ3 . Argua mentul pericentrului (gD = ω) devine nedefinit pentru acest caz . ¸ s at Consider˘m urmatoarele cazuri: a Cazul a: ˆ Inclinatie mic˘ : i −→ 0. dar acest lucru nu conteaz˘ deoarece a suma gD + hD este folosit˘ ˆ elementele σ1 . σ3 −→ 0. dar acest lucru nu conteaz˘ deoarece gD apare numai ˆ suma gD + hD prin elementul σ1 . Avantajul elementelor lui Poincar´ ˆ raport cu elementele kepleriene este c˘ e ın a acestea r˘mˆn definite pentru ˆ a a ınclinatii ¸i valori ale excentricit˘¸ii foarte mici. a ın s Cazul b: Excentricitatea mic˘ : e −→ 0. GD −→ LD si ρ2 .

iQ . ic pentru a ajunge la solutii de forma ¸ → − =−f +− g → → ro r ro −=− f +− g → → .1 Determinarea functiilor f ¸i g ¸ s Am ar˘tat ˆ capitolul anterior c˘ vectorii de pozitie ¸i vitez˘ pot fi exprimate a ın a ¸ s a − − → → − → ˆ sistemul planului orbital definit de vectorii unitate iP . → ˙ ro r ro unde f . 5. iQ ¸i ic prin expresiile ın s → → − =l − +m − → r iP iQ 55 (5. .Capitolul 5 Functiile astrodinamice ¸ fundamentale f ¸i g s ˆ acest capitol vom prezenta solutia problemei celor dou˘ corpuri reprezentat˘ In ¸ a a ˆ ıntr-un sistem de coordonate carteziene inertial . f ¸i g sunt functii care depind de conditii initiale ¸i de timp. . . . g . Vom considera solutiile a ¸ ın ¸ ¸ → → → din Capitolul 4 exprimate prin versorii iP .1. ˆ cele mai multe aplicatii practice s s In ¸ este util s˘ avem solutii ˆ coordonate carteziene inertiale.1) . ¸ Pentru obtinerea unei solutii este suficient s˘ reducem problema celor dou˘ cor¸ ¸ a a puri la ¸ase integrale independente de mi¸care . s ¸ ¸ ¸ s .

. p (5.3. . − + m − .1.6) functie de anomalia ¸ s ın ¸ s ¸ adevarat˘ a l = r cos φ (5.56 CAPITOLUL 5.10) → s → Vom ar˘ta c˘ ecuatiile (5.1. → r l iP iQ . ecuatiile (5.2) Functiile l.7) m= ap sin E (5.3) m = r sin φ (5. m .1.5) m= ˙ µ (e + cos φ).2.2) devin s − =→ − +− − → − → m → →i r0 l0 iP 0 Q (5. r . − .1) ¸i (5. → → − =.1. l ¸i m sunt date ˆ ecuatiile (4.2) pentru − ¸i − pot fi transformate a a ¸ s r r .1.1.3. La timpul initial t .1) ¸i (4.1.1.1. FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ .1) → →s ˆ ıntr-o solutie cu conditiile initiale r0 r0 ¸ ¸ ¸ ¸ ¸ 0 0 ¸i (5. (5. (5. − ¸i t .8) ˆ a ¸ ¸ ın ¸ s ın termenii anomaliei excentrice: l = a(cos E − e) √ (5.1.9) (5.1.1.1.4) l˙ = − µ sin φ p (5.7) ¸i (4.8) √ ˙ = − µa sin E l r √ m= ˙ µp cos E.1.11) .6) Alt˘ multime de astfel de functii sunt date ˆ ecuatiile (4.2.

− mo − lo xo . .5.13) mo . ecuatiile (5.1. . Py = j · iP . = ∆ lo . Pz = k · iP − → → − − → → − − − → → Qx = i · iQ .1.1.12) pentru a afla versorii In a ¸ s − → − → iP ¸i iQ .1.12) devin: ¸ s x0 = l0 Px + m0 Qx x0 =l0 Px + m0 Qx sau ˆ notatie matricial˘ ın ¸ a xo . Qy = j · iQ . → r0 0 iP 0 iQ 57 (5. mo Px .1.14) Din ecuatia (5. → → .11) ¸i (5. Qx (5. − =l. xo = lo lo .11) ¸i (5. .12) ˆ cele ce urmeaz˘ vom rezolva ecuatiile (5. DETERMINAREA FUNCTIILOR F SI G ¸ ¸ . (5. xo . Qz = k · iQ . s → → → →=x − +y − +z − − r0 0 i 0 j 0 k →= x − + y − + z − − ˙ → ˙ → ˙ → r0 0 i 0 j 0 k − → − → − → − → ip = Px i + Py j + Pz k − → − → − → − → iQ = Qx i + Qy j + Qz k unde − − → → − − → → − → → − Px = i · iP .1.1.1. Pentru componenta x. .14) g˘sim c˘ ¸ a a Px Qx sau 1 mo .1. − + m − .

ro ro ∆ .17) (5.12) ¸i ¸inˆnd seama c˘ iP × iP = 0 ¸i iQ × iQ = 0.22) ˆ ecuatiile (5.19) (5.1.1.1.2) g˘sim pena ¸ ın ¸ a − urm˘toarea expresie → tru vectorul de pozitie r ¸ a . 1 − → → → ro ro iQ = √ (− lo − + lo − ). µp (5. → → − → ro ro iP = √ (mo − − mo − ) µp . (5.15) (5.1. FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ 1 . (5.18) devin ¸ s .1. → − → → ro ro iP = (mo − − mo − ) ∆ .1.1. )→ = c · − . c = ∆ = l0 m0 −m0 l˙0 = µp. 1 . → → → → → = l m (− × − ) − m . 1 . (− lo xo + lo xo ) ∆ Px = Qx = unde determinantul matricii este (5.21) (5. ¸ s a s Din ecuatiile (5. Analog vom obtine ¸i componentele dup˘ y ¸i z.1.1.15) g˘sim c˘ ¸ s a a . . obtinem s s t a a s ¸ . . (5.1.1. − c iQ iP o o iP o l o iQ − − → → → − Dac˘ iQ × iP = ic avem a . ecuatiile ¸ − − → → → − − → (5. . − ic c o o l o ic o (5.1. − → → = (l m −m .17) ¸i (5.1.1.1.1) .1.21).20) Deci √ . 1 .18) Pentru a determina pe ∆ vom folosi expresia momentului cinetic. (− × − ).22) Introducˆnd ecuatiile (5.1. 1 − → → → iQ = (− lo − + lo − ). Ecuatiile (5.14) ¸i (5.58 CAPITOLUL 5.11) ¸i (5.16) ∆ = lo mo −mo lo . (mo xo − mo xo ) ∆ . .1.

.23) ¸ a ¸ ın r r ¸i (5.1. )− + √1 (−l m + m l ) − . .1.24) Introducem functiile ¸ . . m + m l ) → . → . −.25) . (5. µp .2) a lui r ¸ Un procedeu mai simplu este s˘ deriv˘m ˆ raport cu timpul expresia (5.28) ˆ expresiile lui − ¸i − (5.1. 1 .1. . 1 . − → − → Putem obtine vectorul vitez˘ − ˆ ¸ a → ıntr-o manier˘ similar˘ ˆ r a a ınlocuind iP ¸i iQ ˆ s ın .26) (5.23) . → . f = √ (l mo −m lo ) ˙ µp . . 1 . . → r l o ro o o o ro µp µp (5.30) . − = √1 ( .28) →s → Tinˆnd seama de ecuatiile (5. . f = √ (l mo −m lo ) µp (5.1. (5.1. − + l − )] → → → → r ro ro ro l o ro o o o µp 59 sau sub form˘ echivalent˘ a a . − − = √1 [l(m → − m − ) + m(− . .1. g = √ (−l mo + m lo ). .1.1.1.5.29) (5. .24) obtinem : s ¸ − =f − +g − → → → r ro ro − =f − + g − .1. )→ + √1 (− .1. → ecuatia (5.25) 1 g = √ (−l mo + m lo ) µp ¸i derivatele lor s . m − m .23) a a ın .1. . → → − = √1 (l m −m .(5. → ro r ro Din expresia momentului cinetic .1. → − − r l o l o ro l o o ro µp µp (5.27) (5.1. . DETERMINAREA FUNCTIILOR F SI G ¸ ¸ .

.ˆ functie de anomalia adev˘rat˘ ¸ s ın ¸ a a . (5.1. . f = √ (l mo −m lo ) = µp 1 = √ [(r − cos φ) µp l r f=√ µp µ (e + cos φo ) − (r sin φ) (− p mo .1. g.28) pentru f. − = (f g −g f )→ → − c c .1. . .60 CAPITOLUL 5. . ¸inˆ seama c˘ − × − = 0 ¸i − × →= 0.1. µ sin φo )] p lo . g . . ˙ (5.25) devine ¸ .1. f .25)-(5. p .6). ˆ ecuatiile ¸ s ın ¸ ın ¸ . (5. .3)-(5.1. m µ [cos φ(e + cos φo ) + sin φ sin φo ] p r f = [e cos φ + cos φ cos φo + sin φ sin φo ]. → − → c ro → ro ro ro .32) 5.31) obtinem urm˘toarea relatie important˘ ¸ a ¸ a f g − g f˙ = 1. Cum − = − × − = →× − = constant → → → − → c r r ro ro . FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ −×−=− → → → r r c . → − = f g (− × − ) + g f (→ ×− ). . 1 . obtinem t ınd a→ → ro ro s → − ro ro ¸ . date ˆ ecuatiile (5.2 Functiile f ¸i g .1. l ¸i m . Ecuatia (5. ˆ Inlocuim functiile l. m.

µp Vom obtine pentru g urm˘toarea expresie ¸ a rro g = √ sin ∆φ.3) Tinˆnd seama de ecuatiile (5.1.2. p r Folosind notatia ¸ ∆φ = φ − φo .1.2.1.1.4) ˆ ecuatia (5. r p 1 + e cos φ 61 Ecuatia (5.(5.3) ¸i (5.26) ¸ s ın ¸ (5.1. p Pentru g vom ˆ ınlocui ecuatiile (5. ecuatia pentru f devine ¸ r f = 1 − (1 − cos ∆φ).ˆ FUNCTIE DE ANOMALIA ADEVARATA ¸ ¸ IN ¸ Am ar˘tat c˘ a a r= unde e cos φ = p − 1.2.2.1) 1 g = √ (−lmo + mlo ) = [−r cos φ ro sin φo + r sin φ µp l mo m rro = √ (sin φ cos φo − cos φ sin φo ).1.˘ ˘ 5.28) obtinem ¸ a ¸ ın ¸ .1.3) .2) (5.25) ia urm˘toarea form˘ simplificat˘ ¸ a a a r p f = [ − 1 + cos(φ − φo )]. µp 1 ro cos φo ] · √ µp lo (5. FUNCTIILE F SI G .6) ˆ (5.

µp 1 − cos ∆φ rro · [r + ro − (1 − cos ∆φ)]. r ro −g f = 1 − [1 − (1 − cos ∆φ)][1 − (1 − cos ∆φ)] p p sau − f= .4) p −1 ro Pentru a obtine o expresie pentru f˙ vom ˆ ¸ ınlocui ecuatiile (5. m ro =√ µp µ ro [sin φ sin φo + cos φ cos φo + e cos φo ] = [cos(φ − φo ) + e cos φo ].2.2. .2.32) . FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ . 1 . (5. functiile f.62 CAPITOLUL 5.2. µ 1 − cos ∆φ 1 1 1 ( )[ (1 − cos ∆φ) − − ].2.3) . f ¸i g ˆ functii de anomalia adev˘rat˘ φ sunt a ¸ s ın ¸ a a r f = 1 − (1 − cos ∆φ) p (5. g .(5.5) Rezumˆnd.4) ˆ ¸ ın (5. p p Tinˆnd seama de relatia ¸ a ¸ e cos φo = obtinem ¸ g =1− ˙ ro (1 − cos ∆φ). g = √ (− l mo + m lo ) = ˙ µp 1 µ = √ [− (− sin φ) ro sin φo + µp p µ (e + cos φ) ro cos φo ] = p m lo lo . p sin ∆φ p ro r .6) . rro sin ∆φ p p √ ˆ final obtinem pentru f˙ expresia : In ¸ f= . p (5.1.

ro ro = a(1 − e cos Eo ) obtinem ¸ e cos Eo = 1 − ro .3.2. FUNCTIILE F SI G ˆ FUNCTIE DE ANOMALIA EXCENTRICA ¸ ¸ IN ¸ rro g = √ sin ∆φ µp g= 1 − f˙ = . p sin ∆φ p ro r (5. f = √ (l mo −m lo ) µp 1 = √ [a(cos E − e) µp = = Din relatia ¸ √ √ µp µp √ · cos Eo − ap sin E · (− sinEo ) ] = ro ro a [(cos E − e) cos Eo + sin E sin Eo ] ro a [−e cos Eo + cos E cos Eo + sin E sin Eo ]. m.25) pentru f .1.6). ˆ Inlocuim functiile l. l ¸i m. 1 .˘ 5.(5.3 Functiile f ¸i g ˆ functie de anomalia excen¸ s ın ¸ tric˘ a . ˆ ecuatia ¸ s ın ¸ ın ¸ (5.9) 5.2. . . date ˆ ecuatiile (5.3) . 63 (5.1.8) ro (1 − cos ∆φ) p 1 1 µ 1 − cos ∆φ 1 ( )[ (1 − cos ∆φ) − − ].1.25) cap˘t˘ urm˘toarea form˘ simplificat˘: ¸ aa a a a . a Astfel ecuatia (5.2.7) (5.1.

(5.3.5) Pentru a obtine o expresie pentru g . FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ a ro [ − 1 + cos(E − Eo )].5) sub forma ¸ ¸ a dt dg dt = [1 − (1 − cos ∆E)] .2) (5. ro dt ro dt Tinˆnd seama de relatia (4.3.3) .28) g˘sim pentru g ¸ ın ¸ a ˙ √ √ .3) vom obtine ecuatia pentru f˙ a ¸ ¸ ¸ a d a dE (cos ∆E) = − sin ∆E .3) Derivˆnd ecuatia (5.1.3.10) ˆ ecuatia (5. ro a f= Folosim notatia ¸ (5. dE a = dt r ecuatia ˆ f˙ devine ¸ ın √ µ µa f˙ = − sin ∆E. dt dE r dE .4) ˆ Inlocuind ecuatiile (5.1) ∆E = E − Eo ecuatia pentru f devine ¸ f =1− a (1 − cos ∆E). µa µp 1 1 √ ˙ g = √ (−lmo + mlo ) = √ [ ˙ sin E ap sin Eo + cos Ea (cos Eo − e)] µp µp r r √ 1 a µp =√ [sin E sin Eo + cos E cos Eo − e cos E] µp r sau .3. r (5. ro (5.5) ¸ a ¸ f= .1. rro (5.3.1.3. a g = 1 − (1 − cos ∆E). vom integra ecuatia (5.3.3.64 CAPITOLUL 5.

.6) ¸i obtinem ¸ s ¸ a3 (∆E − sin ∆E) + o constant˘. µ a r µ 65 (5.3. Astfel ecuatia (5.3) obtinem t a ¸ ¸ dg dt a = − (1 − cos ∆E) dE dE r sau dg = dt − Deoarece dE = d(E − E0 ) = d(∆E) putem integra ecuatia (5.3. ¸ Deoarece → − = f− + g − → → ro r ro la t = t0 avem c˘ a →=− − → r ro f (t0 ) = 1 g(t0 ) = 0 E = E0 . . a µ a3 (1 − cos ∆E)dE. avem nevoie de valorile initiale ale lui g.˘ 5.3.7) la t = t0 devine ¸ g(to ) = 0 = to + o constant˘ a de unde constanta = −to .3. FUNCTIILE F SI G ˆ FUNCTIE DE ANOMALIA EXCENTRICA ¸ ¸ IN ¸ ¸inˆnd seama de relatia (5.3.6) g =t− (5.7) Pentru a evalua constanta.3.

3.5) ¸i de ecuatia ¸ a ¸ s ¸ r = a(1 − e cos E) obtinem c˘ ¸ a a3 (1 + e cos E) dE.9) µa f˙ = − sin ∆E rro g = t − to − a3 (∆E − sin ∆E) µ (5.3.3.10) (5.3. (5. ˙ r Tinˆnd seama de relatia (5. FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ Ecuatia (5.14) .13) a ¸ t (5. µ dt = Integrˆnd relatia (5.3. . µ g = t − to − .3. functiile f.8) Rezumˆnd.3.12) a g = 1 − (1 − cos ∆E).66 CAPITOLUL 5. f ¸i g ˆ fuctie de anomalia excentric˘ sunt a ¸ s ın ¸ a f =1− a (1 − cos ∆E) ro √ (5.3.3.11) (5. g.13) dτ = t0 a3 µ E (1 − e cos ε) dε E0 g˘sim a a3 [E − Eo −e(sin E − sin Eo )].7) va deveni ¸ a3 (∆E − sin ∆E). µ ∆E t − to = (5.3.

3.15) devine ¸ − ·→ → − ro ro ro e(sin E − sin Eo ) = (1 − ) sin ∆E − √ (1 − cos ∆E). .15) ∆E →·− − → ro ro e sin Eo = √ µa ecuatia (5. µ a µa .16) Aceasta este ecuatia lui Kepler ˆ raport cu timpul t ¸i anomalia excentric˘ ¸ ın s a ∆E. t − to = (5. a µa ˆ Inlocuind acest rezultat ˆ ecuatia (5. Deoarece e cos Eo = 1 − ro a (5.3.3.3. FUNCTIILE F SI G ˆ FUNCTIE DE ANOMALIA EXCENTRICA ¸ ¸ IN ¸ Din urm˘toarea identitate trigonometric˘ a a 67 sin E = cos Eo sin (E − Eo ) + sin Eo cos (E − Eo ) ∆E obtinem ¸ e(sin E − sin Eo ) = e[cos Eo sin ∆E + sin Eo cos ∆E − sin Eo ] = (e cos Eo ) sin ∆E + (e sin Eo )(cos ∆E − 1). Din ecuatia ¸ r= unde am folosit ecuatia ¸ µ dt a d(∆E) .˘ 5.3.14) obtinem ın ¸ ¸ −·− → → a3 ro ro ro [∆E − (1 − ) sin ∆E + √ (1 − cos ∆E)].

a µa Observ˘m c˘ ˆ ecuatia (5. 1. Functiile Stumpff sunt date de seriile ¸ ∞ cn (z) = k=0 (−1)k zk (2k + n)! unde n = 0. a a Vom prezenta cˆteva considerente referitoare la functiile Stumpff necesare a ¸ studiului nostru .4 Functiile f ¸i g . Fie z = αj s2 . c1¸i c2 sunt s  √  cos √z ch −z c0 = c0 (z) =  1  √ √  sin z z  √ sh −z c1 = c1 (z) = √ −z   1  √  (1−cos z)  z √ (ch −z−1) c2 = c2 (z) =  1 −z  2 αj > 0 αj < 0 αj = 0 αj > 0 αj < 0 αj = 0 αj > 0 αj < 0 αj = 0.68 CAPITOLUL 5.ˆ functie de variabilele uni¸ s ın ¸ versale Scopul acestui paragraf este acela de a exprima functiile f ¸i g printr-o nou˘ ¸ s a variabil˘ valabil˘ pentru toate orbitele .. . s ¸ a a . 3.3. 5. 2. atunci primi termeni c0 . FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ d(∆E) = a(E − Eo ) = dE ¸i din ecuatia precedent˘..17) apare numai un singur element orbital (semia a ın ¸ axa mare) ¸i singura restrictie este ca orbita s˘ fie eliptic˘ (a > 0). . g˘sim c˘ s ¸ a a a −·− → → ro ro ro r = a[1 − (1 − ) cos ∆E + √ sin ∆E]. .

5. FUNCTIILE F SI G . 2z ¸i s dcn (z) 1 = [ncn+2 (z) − cn+1 (z)] . ¸ a a De exemplu. dz dcn (αs2 ) dz = [cn−1 (αs2 ) − ncn (αs2 )]2αs dz ds dcn (z) = cn−1 (z) − ncn (z) . n! 1 . Cazul functiilor parabolice a s ¸ ¸ (α = 0) este deasemenea inclus.ˆ FUNCTIE DE VARIABILELE UNIVERSALE 69 ¸ ¸ IN ¸ Observ˘m c˘ aceast˘ clas˘ de serii infinite reprezint˘ ˆ a a a a a ımpreun˘ atˆt functii a a ¸ trigonometrice (α > 0) cˆt ¸i functii hiperbolice (α < 0). deoarece cn (0) = Din definitie observ˘m c˘ ¸ a a cn (z) + zcn+2 (z) = 1 . dz 2 ˆ cazul cˆ z = αs2 avem In ınd dz = 2αs ds ¸i formula pentru prima derivat˘ devine s a 2αs2 sau s dcn (αs2 ) = cn−1 (αs2 ) − ncn (αs2 ). n ≥ 0 .4. n! Functiile Stumpff au o formul˘ de derivare convenabil˘. n > 0 dz Formula derivatei a doua devine dcn (αs2 ) dz 1 = [ncn+2 (αs2 ) − cn+1 (αs2 )]2αs dz ds 2 sau .

0 Vom introduce functiile S(z) ¸i C(z) definite precum urmeaz˘: ¸ s a S(z) = pentru z > 0 avem √ S(z) = iar pentru z < 0 avem √ √ sh −z − −z √ S(z) = .. n > 0 cn = αs(cn+2 − cn+1 ) . De asemenea avem urm˘toarea identitate pentru integrare a sk ck (ρs2 )ds = sk+1 ck+1 (ρs2 ).1) . 3! 5! 7! (5. n ≥ 0. ( −z)3 √ z − sin z √ ( z)3 1 z z2 − + − .. dz Dac˘ privim pe αs2 ca argument al functiei Stumpff ¸i not˘m cu a ¸ s a () = d ds atunci aceste dou˘ ecuatii ale derivatelor devin: a ¸ scn = cn−1 − ncn . Cˆteva dintre aceste integrale sunt a c2 (z) + zc2 (z) 0 1 2 2 c0 (z) − zc1 (z) c2 (z) 0 c2 (z) 1 c1 (4z) = = = = = 1 c0 (4z) 1 − 2zc2 (4z) 2c2 (4z) c2 (z)c1 (z).70 CAPITOLUL 5. . FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ dcn (αs2 ) = αs[ncn+2 (αs2 ) − cn+1 (αs2 )].4.

ˆ FUNCTIE DE VARIABILELE UNIVERSALE 71 ¸ ¸ IN ¸ pentru z > 0 avem 1 z z2 C(z) = − + − . 2! 4! 6! (5. f˙ ¸i g date ˆ ¸ s ın ¸ s ˙ ın ecuatiile (5.(5.8) .4.2) √ ch −z − 1 C(z) = .4. FUNCTIILE F SI G . 2! 4! 6! sau 1 − cos C(z) = z iar pentru z < 0 avem √ z (5.4) .3. ¸ s ın ¸ ˆ aceste ecuatii vom introduce functiile trigonometrice sin ∆E ¸i cos ∆E.4.12) ca ¸i ˆ ecuatia lui Kepler (5. −z Din considerentele teoretice precedente referitoare la functiile Stumpff ob¸ serv˘m c˘: a a S(z) = c3 (z) C(z) = c2 (z) dC(z) 1 = (1 − zS(z) − 2C(z)) dz 2z dS(z) 1 = (C(z) − 3S(z)).3..3) vom defini variabila auxiliar˘ prin expresia a ∆E = sau √ αo · x (5.16). dz 2z Vom introduce functiile S(z) ¸i C(z) ˆ expresiile functiilor f.. In ¸ ¸ s Utilizˆnd dezvoltarea ˆ serie a functiei cos ∆E a ın ¸ cos ∆E = 1 − (∆E)2 (∆E)4 (∆E)6 + − + . g..4.3.5..

.]).. Expresia (5.) 3! 5! 7! (5.]).4.. FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ ∆E x= √ . 3! 5! 7! (∆E)2 (∆E)4 (∆E)6 + − + .3) a lui cos ∆E ˆ x ¸inˆnd seama de (5.2) a lui C(z) obtinem ¸ ınd ¸ cos ∆E = 1 − αo x2 C(αo x2 ).1) a lui S(z) .4.4) devine: ın t a cos ∆E = 1 − 2 3 α o x2 α o x4 α o x6 + − + .. 2! 4! 6! Tinˆ seama de expresia (5. Observ˘m c˘ αo > 0 pentru orbitele eliptice. 2! 4! 6! sau dˆnd factor comun pe αo x2 avem: a cos ∆E = 1 − αo x2 [ 2 1 α o x2 α o x4 − + − .4.4.5) ecuatia (5. αo Am notat cu αo = 1 a a fiind semiaxa mare..4. 3! 5! 7! sau folosind expresia (5.4..4.72 CAPITOLUL 5. αo < 0 pentru orbitele hiperbolice a a si αo = 0 pentru orbitele parabolice. Acela¸i procedeu ˆ vom folosi ¸i pentru sin ∆E s ıl s sin ∆E = ∆E(1 − sau sin ∆E = ∆E(1 − (∆E)2 [ 1 (∆E)2 (∆E)4 + − + .5) Tinˆnd seama de (5.6) (5...4..].6) devine ¸ a ¸ sin ∆E = √ αo x(1 − αo x2 [ (∆E)2 (∆E)4 1 + − + ..

(5.f ¸i g exprimate cu variabilele universale sunt: a ¸ s f =1− .3.4.6) avem urm˘toarea ecuatie ¸ s a ¸ 1 g = t − to − √ x3 S(αo x2 ). g.3.4.5) ¸i (5.5) ˆ ecuatia (5.4.5.4.8) ¸i (5.3.4.3.7) ˆ Inlocuind ecuatia (5.5) obtinem ecuatia lui g ¸ s ¸ ¸ ˙ g =1− ˙ x2 C(αo x2 ). x2 C(αo x2 ).4.8) Din ecuatiile (5.9) √ (5.4.4. µ .ˆ FUNCTIE DE VARIABILELE UNIVERSALE 73 ¸ ¸ IN ¸ √ sin ∆E = αo x[1 − αo x2 S(αo x2 )]. rro Din ecuatiile (5.4.5) ¸i (5.14) .4.4.6) ¸ s ¸ µa f˙ = − sin ∆E.3.10) Rezumˆnd functiile f.4) ¸i ecuatia (5.4. r (5. r √ (5.4. rro Din ecuatiile (5.13) (5.3) avem urm˘toarea ecuatie ¸ ın ¸ a ¸ x2 f = 1 − C(αo x2 ). FUNCTIILE F SI G . ro Similar. ro (5.4.12) 1 g = t − to − √ x3 S(αo x2 ) µ g =1− ˙ x2 C(αo x2 ).11) √ f= µ [αo x3 S(αo x2 ) − x] rro (5. .5) obtinem ¸ s ¸ µa f˙ = − αo x3 S αo x2 − x . (5. din ecuatia (5.

4.4. αo √ αo x(1 − αo x2 S(αo x2 ))] µ .4. .6) devine: ¸ t a ¸ s t − to = 3 √ 1 2 [αo x3 S(αo x2 ) + ro αo αo x(1 − αo x2 S(αo x2 ))+ 3 µαo + sau . FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ Ecuatia lui Kepler (5. a d(∆E) .4. µ Alternativ. .5) ¸i ¸ at a s (5. putem obtine ecuatia pentru distanta r ˆ variabile universale ¸ ¸ ın folosind expresia lui r functie de anomalia excentric˘ a¸a cum am f˘cut ˆ para¸ a s a ın graful precedent r= Deoarece dt µ · . µa (5.7) obtinem ¸ − → →− ro ro ro r = a[1 − (1 − ) cos ∆E + √ sin ∆E] a µa = 1 [αo x2 C(αo x2 ) + ro αo (1 − αo x2 C(αo x2 ))+ αo →→ +− − ro ro sau − → →− ro ro r = ro + x2 C(αo x2 )(1 − ro αo ) + √ x(1 − αo x2 S(αo x2 )). αo − − (→· →)αo x2 C(αo x2 )] ro ro µ √ − → →− ro ro µ(t − to ) = √ x2 C(αo x2 ) + x3 S(αo x2 )(1 − ro αo ) + ro x.16) ¸inˆnd seama de ecuatiile (5.74 CAPITOLUL 5.3.15) Din expresia lui r functie de anomalia excentric˘ ¸inˆnd seama de (5.5) ¸i (5. .4.

→ .5 Functiile f ¸i g ˆ functie de timp ¸ s ın ¸ Functiile f ¸i g pot fi considerate ¸i ca functii explicite de timp. .5. FUNCTIILE F SI G ˆ FUNCTIE DE TIMP ¸ ¸ IN ¸ √ 75 ∆E = obtinem ¸ r= √ µαo · αo x dt √ dt = µ . √ d( αo x) dx (5.4.1.30) ˆ ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii a problemei celor dou˘ ¸ s ın ¸ ¸ a s a a corpuri vom obtine dou˘ ecuatii diferentiale scalare ¸ a ¸ ¸ ¨ f + qf = 0 (5.5.2) (5.11)-(5. .15) reprezint˘ solutia problemei celor dou˘ corpuri sub ¸ a ¸ a forma − = f− + g − → → → r ro ro − =f − + g − .29) ¸i (5.4.3) . → . Dac˘ ˆ ¸ s s ¸ a ınlocuim ecuatiile (5. a as s .5.→ r ro ro De¸i ea fost obtinut˘ pentru orbitele eliptice (αo > 0) se poate ar˘ta c˘ este s ¸ a a a adev˘rat˘ ¸i de asemenea pentru orbite parabolice (αo = 0) ¸i hiperbolice (αo < 0).1) g + qg = 0. 5.5.5. ¨ Am introdus functia ¸ q= pentru care obtinem ecuatia diferential˘: ¸ ¸ ¸ a µ r3 (5.17) Ecuatiile (5.4.1.

7)-(5.5.5. r3 r (5.5.5. µ (5. Ecuatia diferential˘ pentru distanta r este ¸ ¸ a ¸ r= . (5.cn .10) ˆ Inlocuim cele patru serii date de ecuatiile (5. c2 − r).4) ¸i (5.dn .76 CAPITOLUL 5.5) ¸i identificˆnd coeficientii an . (5. g.bn . (5. ¸ s s a ¸ vom g˘si dup˘ calcule lungi dar elementare urm˘a a a toarele formule de recurent˘ ¸a dn+2 1 c2 = ( cn − cn−k dk ) (n + 1)(n + 2) µ k=0 1 (3co ndn + k(3cn−k dk + ck dn−k ) ndo k=1 n−1 n (5.5.5..8) ˆ cele patru ecuatii ¸ ın ¸ diferentiale (5.6) Dezvolt˘m ˆ serie Taylor ˆ functie de timp functiile f.11) cn = − (5. r q +3q r= 0.7) g= n=0 bn (t − to )n (5. q ¸i distanta r a ın ın ¸ ¸ s ¸ ∞ f= n=0 ∞ an (t − to )n (5.5.5.4) c2 µ − . FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ .9) r= n=0 dn (t − to )n . .5.5.5.5.5.8) ∞ q= n=0 ∞ cn (t − to )n (5..2).1).5) Folosind definitia pentru q ecuatia diferentiala (5.12) .5) devine ¸ ¸ ¸ r= q( .5. (5.5.5.

5.13) bn+2 = ck bn−k . ˙ . FUNCTIILE F SI G ˆ FUNCTIE DE TIMP ¸ ¸ IN ¸ n 77 an+2 −1 = (n + 1)(n + 2) −1 (n + 1)(n + 2) ck an−k k=0 n (5. = = = = →s → r a Avantajul solutiilor astfel obtinute pentru − ¸i − este acela c˘ nu este necesar ¸ ¸ r s˘ rezolv˘m ecuatia lui Kepler. a a ¸ .5.14) Valorile initiale pentru coeficienti sunt ¸ ¸ f (to ) f˙(to ) g(to ) g(to ) ˙ ao = 1 a1 = 0 bo = 0 b1 = 1 µ q(to ) = co = 3 ro r(to ) = do = ro r(to ) = d1 = ro .5.5. k=0 (5.

FUNCTIILE ASTRODINAMICE FUNDAMENTALE ¸ .78 CAPITOLUL 5.

atunci rezult˘ u¸or: a s R= 1800 l πn0 unde n0 este egal˘ cu diferenta latitudinilor geografice ale punctelor O1 ¸i O2 : a ¸ s n0 = φ1 − φ2 Aceast˘ metod˘ simpl˘ a fost folosit˘ pentru prima dat˘ de c˘tre Eratostene a a a a a a (276-195 i. iar cu R raza globului a ın terestru.e. Notˆnd cu l lungimea arcului de meridian O1 O2 (ˆ km de exemplu). Fie dou˘ a a a puncte O1 ¸i O2 dou˘ puncte ale globului terestru. de-a lungul unui meridian geografic forma circular˘ a umbrei P˘mˆntului pe discul Lunii ˆ timpul eclipselor a a a ın de Lun˘ a fotografiile P˘mˆntului obtinute din Cosmos cu ajutorul rachetelor ¸i satelitia a ¸ s ¸ lor artificiali Sfericitatea P˘mˆntului permite determinarea dimensiunilor lui.n.). cu a ın 0 n valoarea unghiular˘ a acestui arc (ˆ grade de exemplu).Capitolul 6 P˘mˆntul − corp ceresc a a Sfericitatea P˘mˆntului este dovedit˘ prin mai multe fapte. spre nord ¸ ın˘ ¸ a a sau spre sud. dintre care a a a amintim: forma circular˘ a orizontului aparent si cre¸terea razei lui cu altitudinea a s observatorului variatia ˆ altimii Polului lumii. 79 . dac˘ observatorul se deplaseaz˘. situate pe acela¸i meridian ges a s ografic.

. a a ın a a a de o parte ¸i de alta a arcului de cerc pe care dorim s˘-l m˘sur˘m. b = 6356. Cunoscˆnd in reteaua de triunghiuri o latur˘ (baza) ¸i toate a ¸ a s unghiurile putem calcula lungimea liniei poligonale O1 BDO2 (sau O1 ACEO2 ).. ε= Forma adevarat˘ a P˘mˆntului nu poate fi reprezentat˘ exact prin nici una din a a a a . numite semnale geodezice. ˆ urma rotatiei sale. Turtirea se define¸te a ¸ s astfel: a−b a unde: a .78km. PAMANTUL − CORP CERESC n O1 e O2 n Figura 6. . a ¸ s Metoda folosit˘ este una indirect˘ numit˘ triangulatie.liniile poligonale de mai sus pot fi proiec¸ tate pe meridianul O1 O2 adic˘ se poate obtine lungimea arcului O1 O2 ˆ unit˘¸i a ¸ ın at liniare.1: Determinarea razei globului terestru Mult mai complicat˘ este determinarea distantei liniare l dintre punctele O1 ¸i O2 ..semiaxa polar˘ a sferoidului. Uniunea Astronomic˘ International˘ a adoptat urmatoarele valori ale In a ¸ a elementelor elipsoidului terestru: a = 6378. a as a ˆ 1964.. B. A fost aplicat˘ pentru a a a ¸ a prima dat˘ de c˘tre W.Snellius ˆ 1615.. Newton In ¸ ¸ a ar˘tat c˘. la distante de 30-40km unul de cel˘lalt. Se alege una din laturi drept ¸ baz˘ (de exemplu O1 A). Aceast˘ metod˘ const˘ din: alegerea. ˆ temeiul unor consideratii teoretice bazate pe legea atractiei universale. Determinˆnd t a a azimutul directiei laturii O1 A (sau O1 B). mai departe se masoar˘ numai unghiurile din triunghiurile a a O1 AB. Trebuie ¸inut cont de faptul c˘ triunghiurile nu sunt plane ci sferice.semiax˘ ecuatorial˘ ¸i b . ˆ toate punctele se a ¸ a In fac constructii speciale.80 ˘ ˆ CAPITOLUL 6. BCD. D.16km. C. P˘mˆntul.. mai muls a a a tor puncte (A. ca de altfel toate planetele. trebuie s˘ a a ın ¸ a a a aib˘ forma unui sferoid (elipsoid de revolutie).). Punctele se ¸ a aleg astfel ca din fiecare s˘ fie vizibile cel putin dou˘ puncte. ABC. turtit la poli..

la ea se reduc m˘sur˘rile terestre. − suprafata hidrostatic˘ sau geoidul. adic˘ suprafata elipsoidului terestru. ¸ ¸ ¸ a a 6.1 Cele trei latitudini geografice ˆ cazul P˘mˆntului elipsoidal se pot definii trei latitudini geografice diferite (lonIn a a gitudinea r˘mˆne aceea¸i ca ˆ cazul P˘mˆntului sferic). suprafata oceanelor prelungit˘ pe sub ¸ a ¸ a continente. a¸a cum ne apare cu formele de relief. Astfel avem: a a s ın a a − latitudine astronomic˘ (φ = a OT1 q) care este unghiul dintre directia verti¸ .2: Triangulatia ¸ suprafetele matematice cunoscute. De aceea vorbind de forma P˘mˆntului se are ˆ ¸ a a ın vedere nu forma fizica a suprafetei terestre. prin a a ¸ a a a studiul mi¸c˘rii satelitilor artificiali ai P˘mˆntului(geodezie cosmic˘) ¸i prin deters a ¸ a a a s minarea fortei de gravitatie la suprafata P˘mˆntului (gravimetrie).1. Astfel deosebim trei suprafete ale P˘mˆntului: ¸ a a − suprafata fizic˘. ci a¸a-numita ¸ s s suprafat˘ a geoidului. cu oceane ¸i continente. a a − suprafata matematic˘ de referint˘. a a a Problema determin˘rii formei ¸i dimensiunilor exacte ale P˘mˆntului se rezolv˘ a s a a a astazi prin m˘sur˘ri geodezice pe suprafata P˘mˆntului (geodezia superioar˘). pe ea se fac m˘sur˘rile ¸ a s a a terestre. ¸a Se nume¸te geoid acea suprafat˘ de nivel (o suprafata la care normalele ˆ s ¸a ¸˘ ın orice punct ale ei sunt verticale) a c˘rei parte vizibil˘ coincide cu suprafata neagia a ¸ tat˘ a oceanelor. obtinem suprafata a ¸ ¸ ¸ ˆ ıntregului geoid. prelungind suprafata oceanelor sub continente. pe ¸ a ¸a a ¸ ea se reprezint˘ m˘sur˘rile terestre.6. CELE TREI LATITUDINI GEOGRAFICE O1 81 B A C D E O2 Figura 6.

¸ a a ˆ problemele de astronomie nu se face distinctie ˆ In ¸ ıntre latitudinea geodezic˘ ¸i cea as astronomic˘ (φ1 φ). 2 2 . y= a (1 − e2 ) sin φ 1 − e2 sin φ φ2 φ1 2 . ın s s Direct din observatii astronomice se determin˘ numai latitudinea astronomic˘.3: Cele trei suprafete terestre ¸ . l =a 1−e 2 dφ 3 2 1 − e2 sin φ 2 l− lungimea arcului de meridian cuprins˘ ˆ a ıntre punctele φ1 (x) ¸i φ2 (x) s p y O b a q T j j j1 T T2 1 q x p Figura 6.82 ˘ ˆ CAPITOLUL 6. s s − latitudinea geodezic˘ (φ1 = OT2 q) care este unghiul dintre normala la a elipsoid ˆ punctul considerat ¸i acela¸i plan al ecuatorului terestru. y) ∈ R2 O putem reprezenta parametric ˆ functie de φ prin ecuatiile: ın ¸ ¸ x= a cos φ 1 − e2 sin φ 2 . π π φ∈ − . a2 b (x. PAMANTUL − CORP CERESC calei punctului considerat (O) ¸i planul ecuatorului terestru (qq ). a Putem vorbi de elipsa meridian˘ (elipsa cuprins˘ ˆ a a ıntre dou˘ cercuri concentrice a tangente. s − latitudine geocentric˘ (φ = OT q) care este unghiul dintre raza vectoare a a punctului O ¸i acela¸i plan al ecuatorului terestru. unul exterior cu raza a ¸i altul interior cu raza b) s x2 y 2 + 2 = 1.

6. 52g/cm ). 81m/s formula ¸ ¸ ¸ g= ne d˘ masa P˘mˆntului: a a a M⊕ = 5. Densitatea cre¸te de la suprafata spre interior. a a ¸ ¸ adic˘ al abaterilor acceleratiei gravitationale de la valorile sale medii.2 Variatia fortei de gravitatie la suprafata ¸ ¸ ¸ ¸ P˘mˆntului a a Studiind problema formei P˘mˆntului ˆ legatur˘ cu rotatia lui. s ¸˘ . iar dac˘ sunt negative z˘c˘minte de sare gem˘. a a a a a a 6. 67 · 10−8 cm3 g −1 s−2 = 6. 0 = 5. S-a stabilit c˘ valorile acceleratiei de gravitatie pot fi reprezentate prin a ¸ ¸ formula: gφ = g0 + (g90 − g0 ) sin2 φ. 2 − 978. g90 − g0 = 983. existenta unor ¸ ¸ ın ¸a a ¸ z˘c˘minte minerale. Anomaliile a ¸ ¸ locale ale fortei de gravitatie pun ˆ evident˘. M⊕ R2 Cunoscˆnd masa P˘mˆntului ¸i volumul lui putem calcula ¸i densitatea sa a a a s s 3 medie (5.2. 98 · 1027 g 6 · 1027 g = 6 · 1024 kg. ın ¸a ¸ G = 6. 67 · 10−11 N m2 kg −2 Luˆnd pentru valoarea medie a razei P˘mˆntului R = 6371km ¸i pentru vala a a s 2 oarea medie a acceleratiei fortei de gravitatie g = G9. ˆ esent˘ se reduc la determinarea constantei gravitationale G. Newton a demona a ın a ¸ strat c˘ forta de gravitatie trebuie s˘ se mic¸oreze continuu de la polii P˘mˆntului a ¸ ¸ a s a a spre ecuator.3 M˘surarea masei ¸i densit˘¸ii medii a a s at P˘mˆntului a a Rezultate destul de precise ˆ determinarea masei P˘mˆntului se obtin prin metode ın a a ¸ care. 2cm/s2 O utilizare a m˘sur˘rilor gravimetrice este studiul anomaliilor fortei de gravitatie. dac˘ sunt pozitive. VARIATIA FORTEI DE GRAVITATIE ¸ ¸ ¸ 83 6.

de la ın a 2000km pˆn˘ la cˆteva zeci de raze terestre (se nume¸te magnetosfer˘) a a a s a − Magnetosfera. delimiteaz˘ atmosfera terestra. a (b) a doua parte ˆ care este preponderent cˆmpul magnetic terestru. neutroni cosmici a ¸ a reflectati ¸i ˆ ¸ s ıncetiniti de atmosfera ˆ ¸ ınalt˘. care prin curgerea de proa toni ¸i electroni numit˘ vˆnt solar. − Exosfera se ˆ ıntinde ˆ ıntre 700-2000km ¸i este caracterizat˘ printr-o densitate s a foarte mic˘. Atmosfera − este regiunea din jurul P˘mˆntului ˆ care acesta constituie ”orgaa a ın nizatorul” principal al mi¸c˘rii tuturor particulelor interplanetare. continuˆnd cu o populatie foarte stabil˘ de protoni energetici.5 raze terea a a ¸˘ stre.4 Structura P˘mˆntului a a 1. a a Dincolo de magnetosfer˘ se ˆ a ıntinde coroana solar˘. ˆ ionosfer˘. a A doua centur˘ (exterioar˘) este populat˘ de particule energetice provenite a a a din coroana solar˘. In s ın a dou˘ centuri de radiatii (ale lui Van Allen) a ¸ Prima centur˘ (intern˘) are densitatea maxim˘ la o distanta de 1. Magnetosfera se ˆ s a ıntinde pˆn˘ la 50000km de partea a a ˆ interiorul magnetosferei sunt Soarelui ¸i zeci de raze terestre ˆ partea opus˘. electronii liberi au rolul foarte important de a reflecta In a undele radio. Partea sa inferioar˘ este ¸ s a termosfera. s a a a Densitatea atmosferei (ρ) descre¸te foarte repede cu ˆ altimea (h). Variatia s ın˘ ¸ ¸ densit˘¸ii respect˘ aproximativ legea exponential˘: at a ¸ a h H ρ ∼ exp − . atingˆnd un un maxim al radiatiei la 19000km de suprafata a a ¸ ¸ P˘mˆntului. ˆ care este preponderent cˆmpul gravific a a ın˘ ¸ ın a − Atmosfera neutr˘ este format˘ din atomi ¸i molecule ˆ stare neutr˘: a a s ın a − Troposfera (pˆn˘ la ˆ altimea de 13km) a a ın˘ ¸ − Stratosfera (pˆn˘ la ˆ altimea de25km) a a ın˘ ¸ − Mezosfera (ˆ ıntre 85-90km) − Ionosfera se compune din electroni ¸i ioni proveniti din ionizarea aerului s ¸ rarefiat sub actiunea razelor ultraviolete ¸i X ale Soarelui. Din acest punct s a de vedere putem distinge dou˘ p˘rti: a a¸ (a) prima (pˆn˘ la 2000km ˆ altime). PAMANTUL − CORP CERESC 6.84 ˘ ˆ CAPITOLUL 6. Aici particulele au nu numai o agitatie termic˘ ci sunt supuse ¸ a ¸i cˆmpului magnetic terestru.

˘ ˆ STRUCTURA PAMANTULUI 85 unde H se nume¸te scara ˆ altimilor. O2 : 21%. Aceasta scade de asemenea repede cu ˆ altimea. vii sau moarte. ˆ ordine invers˘. Masa ei este ˆ medie 0. ın a a 5.4.7% din cea a P˘mˆntului. Se deosebesc crepuscule civile ¸i astronomice. s ın˘ ¸ Presiunea atmosferic˘ la suprafata terestr˘ este aceea a unei coloane de mercur a ¸ a cu ˆ altimea de 76 cm. acesta este fenomenul noptilor albe. respectiv perioada sl˘birii treptate a ˆ a a ıntunericului noptii ¸ ˆ ınainte de r˘s˘ritul Soarelui (crepuscul de dimineat˘). Fenomenul se produce din aa ¸a cauza difuziei luminii ˆ straturile atmosferice situate deasupra orizontului obserın vatorului. Crepusculul civil de dimineat˘ se produce simetric. ˆ a ınsa poate ajunge ¸i la 10 km. 4. a a ¸ 2. a ¸a ın a Crepusculul astronomic de dimineat˘ ¸i de sear˘ dureaz˘ mult mai mult. Deci la aceast˘ latitudine ˆ ziua solstitiului de var˘ sfˆr¸itul crepusa ın ¸ a as culului civil de sear˘ coincide cu ˆ a ınceputul crepusculului civil de dimineata. ˆ altimea Soarelui a ın ¸ a ın˘ ¸ ˆ culminatia inferioar˘ (miezul noptii) este ın ¸ a ¸ 0 h = −6 . ˆ ¸a s a a ıntrucˆt a se consider˘ c˘ sfˆr¸itul (sau inceputul) crepusculului are loc cˆnd centrul Soarelui a a as a se afl˘ la 18 grade sub orizont. vapori deH2 O : 0 − 2%. s 3. Litosfera − sau scoarta terestr˘ este stratul superficial cu o grosime medie ¸ a de 40km. reducˆnd str˘lucirea corpurilor cere¸ti (25%) ¸ a a s − exercit˘ o absorbtie selectiv˘ a ¸ a − schimb˘ directia razelor de lumin˘ ¸i deformeaz˘ imaginile (efectele a ¸ as a refractiei astronomice) ¸ Crepusculul este perioada sc˘derii treptate a luminii zilei dup˘ apusul Soarea a lui (crepuscul de sear˘). La a s a s ¸ a latitudinea geografic˘ (φ = 600 33 ) ˆ ziua solstitiului de var˘. Biosfera − este totalitatea materiei organice. Din acest moment ˆ a ıncepe noaptea propriu-zis˘ (ˆ a ın cazul crepusculului de sear˘) ¸i pe cer se v˘d ¸i stelele mai putin str˘lucitoare. H2 : 5 · 10−5 % Atmosfera produce o serie de efecte cu consecinte astronomice: ¸ − absoarbe radiatii. ın˘ ¸ ın˘ ¸ Compozitia chimic˘ a atmosferei se prezint˘ astfel: ¸ a a N2 : 78%. Ar : 0. CO2 : 0. Interiorul P˘mˆntului a a − mantaua terestr˘ (pˆn˘ la 3000 km adˆncime) a a a a .6. 934%. Hidrosfera − este format˘ din totalitatea apei (dulce sau s˘rat˘) care a a a acoper˘ ˆ mod discontinuu aproape 75% din suprafata solid˘ a P˘mˆntului. Crepusculul civil de sear˘ s a ˆ ıncepe ˆ momentul apusului Soarelui ¸i se sfˆr¸e¸te atunci cˆnd Soarele coboar˘ la ın s as s a a 6 grade sub orizont (pe cer se observ˘ numai stelele cele mai a str˘lucitoare). 034%. a ın ¸ a a a Adˆncimea sa medie este de 4 km. adic˘ ¸˘ a crepusculul civil dureaz˘ toat˘ noaptea.

S˘ se demonstreze c˘ valoarea unghiular˘ a arcului de meridian O1 O2 (ˆ a a a ın ipoteza sfericitatii P˘mˆntului) se determin˘ cu ajutorul formulei: ¸ a a a n 0 = φ1 − φ2 = z1 − z2 . s a ¸ (4) Alte mi¸c˘ri s a − deplasarea polilor geografici ai P˘mˆntului pe suprafata sa. 098 = 86164. Dovezile acestei a mi¸c˘ri sunt: devierea spre est a corpurilor de la verical˘ ˆ c˘derea liber˘. P˘mˆntul sufer˘ deformatii periodice numite maree (fenomenul a a a ¸ de flux ¸i reflux). 98 timp mediu. s − deplasarea (deriva) continentelor (deplasarea relativ˘ a continentelor unul a fat˘ de cel˘lalt). unde φ1 . ˆ vecin˘tatea meridianului terestru.86 ˘ ˆ CAPITOLUL 6. s ¸ a s a a ın ˆ timpul unui an sideral. O2 . care se explic˘ prin structura sub form˘ de pl˘ci a scoartei – pl˘ci ¸a a a a a ¸ a care se deplaseaz˘ unele fat˘ de altele. (3) Mi¸c˘rile de precesie si nutatie.compresiune) − unde transversale (S = secundare. distorsie) − nucleu 6. experienta s a a ın a a ¸ cu pendulul lui Focault (1851). Dovezile acestei mi¸c˘ri sunt:paralaxele stelare ¸i aberatia ın s a s ¸ luminii. a . a ¸˘ − mareele. ¸ ¸ (2) Mi¸carea de revolutie − reprezint˘ mi¸carea P˘mˆntului ˆ jurul Soarelui. z2 sunt distantele ¸ zenitale meridiane ale unei stele m˘surate simultan din punctele O1 . efectuat˘ cu Prot = 23 56 4. pentrul studiul c˘ruia se recurge la undele seismice – unde a a longitudinale (P = primare. se produce daa a ¸ torit˘ faptului c˘ axa instantanee de rotatie a P˘mˆntului nu p˘streaz˘ o directie a a ¸ a a a a ¸ fix˘ fata de acesta. cˆnd Luna sau Soarele se afl˘ ın a a a deasupra acestuia.5 Mi¸c˘rile P˘mˆntului s a a a P˘mˆntul are urm˘toarele mi¸c˘ri principale: a a a s a (1) Mi¸carea de rotatie − reprezint˘ mi¸carea P˘mˆntului ˆ jurul propriei s ¸ a s a a ın h min s s axe. observatii directe din spatiul cosmic. a ¸a Probleme propuse: 1. O2 . PAMANTUL − CORP CERESC − interiorul adˆnc. φ2 sunt latitudinile geografice ale punctelor O1 . iar z1 .

y). coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare ale unui a a observator situat la suprafata P˘mˆntului. B− latitudine geodezic˘ ¸i H− ˆ altime geodezic˘.ˆn functie de latitudinea geodezic˘ B (φ ) aı ¸ a 5. Considerˆnd Pamˆntul drept elipsoid de rotatie. sunt a a s ın˘ ¸ a date de formulele: x = (C + H) cos B cos L. y = (C + H) cos B sin L.s˘ se arate a a ¸ a a c˘ ˆ a ıntre aceast˘ m˘rime ¸i excentricitatea unei elipse meridiane ’e’exist˘ relatia: a a s a ¸ (1 − ε)2 = 1 − e2 3. S = 1 − e2 C iar a ¸i e sunt semiaxa mare.avˆnd turtirea ε. 4. tgB = . S˘ se arate c˘. ˘ ˆ MISCARILE PAMANTULUI ¸ ˘ 87 2.6. B− unghiul cuprins ˆ ıntre verticala dus˘ la planul tangent al elipsoidului de referinta ˆ punca ¸˘ ın tul dat ¸i planul ecuatorului. S˘ se arate c˘ ˆ a a ıntre latitudinea geodezic˘ (B) ¸i latitudinea geocentric˘ (φ ) a s a exist˘ relatia: a ¸ 1 tgφ . H− distanta locului de observatie de la elipsoidul de s ¸ ¸ referint˘. s Reamintim definitia coordonatelor geodezice: ”L− unghiul format de planul ¸ meridian al locului dat cu planul meridianul zero de la Greenwich. z = (S + H) sin B unde C= a 1 − e2 sin B 2 . S˘ se exprime coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare ale unui a punct al elipsei meridiane. M(x. 1 − e2 unde e este excentricitatea elipsei meridiane.5. respectiv excentricitatea elipsei meridiane. ˆ punctul avˆnd coordonatele geodezice: ¸ a a ın a L− longitudine geodezic˘. ¸a 6. S˘ se exprime acelea¸i coordonate rectangulare ca ¸i ˆ problema precea s s ın dent˘. cu ajutorul latitudinii geocentrice φ .

4e2 sin (2B) . S˘ se arate c˘ ˆntre latitudinea excentric˘ (Ψ)¸ latitudinea geodezic˘ (B) a aı a si a exist˘ relatia: a ¸ √ tgΨ = 1 − e2 tgB. Care este max (B − φ ) ¸i pentru care cerc meridian are loc? s 9. unde e este excentricitatea elipsei meridiane. unde a ¸i e reprezint˘ semiaxa mare . PAMANTUL − CORP CERESC 7. S˘ se demonstreze c˘ diferenta dintre latitudinea geodezic˘ (B) ¸i latitudinea a a ¸ a s geocentric˘ (φ ) se exprim˘ prin urmatoare relatie aproximativ˘: a a ¸ a B − φ = 103132 .se exprim˘ prin formula: s a a a φ2 − l O1 O2 = a(1 − e ) φ1 2 1 − e sin φ 2 2 3 2 dφ.88 ˘ ˆ CAPITOLUL 6.respectiv excentricitatea elipsei meridiane(ε).care reprezint˘ latitudinea astronomic˘. unde e este excentricitatea elipsei meridiane. 8. S˘ se demonstreze c˘ lungimea arcului de meridian l a a dintre puctele O1 O2 O1 (φ1 ) ¸i O2 (φ2 ) . s a .

1): a ¸ z = z + R.distanta zenital˘ aparent˘ ¸ a a as ¸ a a este dat˘ de relatia (Figura 7. datorit˘ fenomenului refractiei.1) Aceast˘ formul˘ arat˘ c˘.Capitolul 7 Fenomene care modific˘ pozitia a ¸ a¸trilor pe cer s Fenomenele care falsific˘. (7. deplasarea plans a a a a a a etelor fundamentale de referint˘: precesia ¸i nutatia. Se a s 89 . efecs ¸ tul optic al mi¸c˘rilor P˘mˆntului: aberatia diurn˘. s ¸ a a ın Acest unghi se noteaz˘ cu litera R. observatiile ¸i ˆ a ¸ ¸ s ıngreuneaz˘ a determinarea coordonatelor a¸trilor sunt: efectul optic al refractiei astronomice.distanta zenital˘ adev˘rat˘ ¸i z . efectul geos a a a ¸ a a a metric al mi¸c˘rilor P˘mˆntului: paralaxa diurn˘.1. secular˘. mai mult sau mai putin. ¸a s ¸ s a 7. secular˘. a a Valoarea exact˘ a refractiei se exprim˘ printr-o formul˘ de integral˘ definit˘ a ¸ a a a a dup˘ care sunt ˆ a ıntocmite tabele speciale menite s˘ u¸ureze munca astronomilor. mi¸c˘rile proprii ale stelelor. adic˘ refractia astroa ın s a ¸ nomic˘ nu modific˘ azimutul A al astrului. a Leg˘tura ˆ a ıntre z . anual˘. Conform primei legi a refractiei. ˆ s a a ¸ ıntreaga traiectorie a razei este situat˘ ˆ acela¸i plan (planul vertical). anual˘. distanta zenital˘ a a a a a ¸ ¸ a a astrului se mic¸oreaz˘ cu m˘rimea R.1 Refractia astronomic˘ ¸ a Se nume¸te refractie astronomic˘ unghiul dintre directia ˆ care se vede (aparent) s ¸ a ¸ ın astrul (Oσ ) ¸i directia dup˘ care se propag˘ razele lui ˆ afara atmosferei (Oσ).

2).90 ˘ CAPITOLUL 7. = .... im−1 .1: Schema refractiei astronomice ¸ deduce o formul˘ aproximativ˘. . nm (Figura 7. s s im =Z vid nm=1 nm-1 im -1 n2 n1 n0 i1 i2 i0-1 /////////////////////// / Figura 7.. formul˘ s a care se aplic˘ numai pentru distante zenitale mai mici de 70 0 . avˆnd indicii de refractie n0 . Aplicˆnd legea lui Snellius–Descartes pentru ¸ a straturile vecine se scrie: sin im nm−1 sin im−1 nm−2 sin i1 n0 = . .. i0 unghiurile de incidenta ale razei luminoasepe a ¸˘ suprafetele de separare ale straturilor. ın s ¸ a a ¸ .2: Schema refractiei pentru straturi plan-paralele ¸ Se noteaz˘ cu im .... n1 . sin im−1 nm sin im−2 nm−1 sin i0 n1 . n2 . FENOMENE CARE MODIFICA POZITIA ASTRILOR ¸ ¸ s Z Z Z s s R os fe ra A tm //////// //// / /// /// / ///////// ////////// A O // ////// //// /// T Figura 7. pentru refractia medie-refractie corespunz˘toare a a ¸ ¸ a valorilor medii ale presiunii ¸i temperaturii atmosferei la un moment dat. = .. a ¸ Se presupune c˘ suprafata P˘mˆntului este plan˘ ¸i c˘ atmosfera este ˆ artit˘ a ¸ a a as a ımp˘ ¸ a ˆ straturi plane ¸i paralele cu suprafata terestr˘.

scˆnteierea (scintilatia) s a ¸ stelelor.3. pe baza formulei (1) : a im = z + R ⇒ sin (z + R) = n0 sin z 91 (7. animat ˆ ın ımpreun˘ cu P˘mˆntul de viteza v fat˘ de steaua a a a ¸a σ. a a ın Dup˘ dezvoltarea m˘rimii sin (z + R) formula devine: a a R= Coeficientul n0 − 1 tan z .1.1 Aberatia luminii ¸ Fenomenul aberatiei ¸ Fenomenul aberatiei este deplasarea aparent˘ a directiei unui astru. se obtine: ¸ s a a a ¸ sin im n0 = . i0 = z . datorat˘ ¸ a ¸ a atˆt mi¸c˘rii relative a observatorului ˆ raport cu astrul. iar z se poate obtine din observatii. a a Fie observatorul ˆ T .2) (7. R = 58 . a a s a . ecuatoriale. modifis s ın carea coordonatelor orare.1. sin 1 (7. dac˘ a 206265 R se m˘soar˘ ˆ secunde de arc.4) n0 − 1 se nume¸te constant˘ de refractie .1.7. sin R = R sin 1 . ecliptice ale a¸trilor. sin i0 nm Avˆnd im = z.2.5) La orizont R 35 .2. unde sin 1 = . Influenta refractiei se manifest˘ ˆ urm˘toarele fenomene: r˘s˘ritul ¸i apusul ¸ ¸ a ın a aa s a¸trilor. 7. s Astfel.1. vitez˘ orientat˘ spre T punctul cerului numit apexul mi¸c˘rii observatorului (A).3) unde n0 se poate determina din m˘sur˘ri. pentru conditiile nors a ¸ ¸ sin 1 male (temperatura t = 100 C ¸i presiunea p = 760 mm Hg). nm = 1. ea are valoarea de 58 . ABERATIA LUMINII ¸ Prin ˆ ınmultire membru cu membru ¸i f˘cˆnd simplific˘rile. (7. turtirea discului Soarelui ¸i al Lunii ˆ aproprierea orizontului. cˆt ¸i propag˘rii luminii a s a ın a s a cu vitez˘ finit˘. a a ¸ ¸ 1 Cum 00 ≤ z ≤ 700 ⇒ cos R = 1.3 tan z .2 7.

a a ¸ Considerˆnd mi¸carea de ravolutie a P˘mˆntului ˆ jurul Soarelui.1) dθ. sau. (7. ˆ secunde de arc: ın v dθ = · 206265 · sin θ.2 Aberatia Soarelui. dθ are m˘rimea: a a v k = · 206265 .latitudinea ecliptic˘ a a s a a a stelei respective.lungimea unit˘¸ii ˆ km. a ın at a at ın avem: a τ = · ∆ = 498s 7 · ∆ = 0z . 50 .valoarea constantei de aberatie s ¸ (anual˘).2) c Cˆnd directia aparent˘ a stelei este perpendicular˘ pe directia mi¸c˘rii P˘mˆntului. descriu elipse numite elipse de aberatie.2. Dac˘ a . sin θ (7.2. avem: v = a s ¸ a a ın 29. cu o lunet˘ avˆnd obiectivul ˆ O ¸i reticulul ˆ T . Din teorema sinusului pentru triunghiul T OO (sau T T O ) avem: sin dθ sin θ v = ⇒ sin dθ = sin θ. ˆ sensul mi¸c˘rii P˘mˆntului. vτ cτ c Unghiul θ fiind mic. reticulul se deplaseaz˘ cu T T .3) c m˘rime numit˘ constanta de aberatie. Steaua se va vedea ˆ directia T O . 79km/s ¸i c = 299792km/s . s ¸ ¸ Pentru determinarea timpului de aberatie este necesar s˘ se cunoasc˘ distanta ¸ a a ¸ geocentric˘ a astrului.92 ˘ CAPITOLUL 7. Deci. Se a ¸ a ¸ a consider˘ c˘ observatorul din T . a a a a ın s ın urm˘re¸te steaua σ. de unde k = 20 . ˆ unit˘¸i astronomice. datorit˘ aberatiei luminii. a ¸ ¸ avˆnd axa mare egal˘ cu 41 ¸i axa mic˘ cu 41 sin β. ∆ .2. Datorit˘ vitezei c a luminii. a ¸ a a ¸ s a a a adic˘ θ = 900 . luneta trebuie ˆ ınclinat˘ cu obiectivul ˆ a ınainte. 00577∆ (7. planetelor ¸i a cometelor ¸ s Intervalul de timp τ ˆ care lumina parcurge distanta de la astru la P˘mˆnt ın ¸ a a se nume¸te timp de aberatie sau ecuatia luminii. pentru ca lumina stelei s˘ p˘trund˘ ˆ ¸ a a a ın ocular. ˆ timpul τ cˆt lumina parcurge a s a ın a lugimea OT a lunetei. care formeaz˘ cu directia T σ a ın ¸ a ¸ unghiul θ. este necesar ca reticulul s˘ fie deplasat ˆ T . . ın s a a a cu unghiul θ.2. Pentu a vedea steaua a c˘rei a a lumin˘ cade pe obiectivul din O. (7. numit unghi de aberatie.4) c Directia aparent˘ a astrului la un moment dat t coincide cu directia adev˘rat˘ ¸ a ¸ a a a astrului la momentul t − τ . 7. unde β . a Stelele.2.3). astfel a a ın −→ − −→ − c˘ T T ” = T T . FENOMENE CARE MODIFICA POZITIA ASTRILOR ¸ ¸ a c˘rei directie formeaz˘ cu directia aparent˘ la stea unghiul θ (Figura 7.

paralaxele seculare. numit˘ deplasare paralactic˘ . se consider˘ fundamental˘ directia care porne¸te din centrul a a a a ¸ s P˘mˆntului (T ). la acela¸i astru ¸i acela¸i moment. adic˘ unghiul p (Figura 7.3. acestea.1 Paralaxa diurn˘ ¸i determinarea distantelor ˆ sistemul as ¸ ın solar Coordonatele a¸trilor determinate din observatii ce se efectueaz˘ pe suprafata s ¸ a ¸ P˘mˆntului se numesc topocentrice. Altfel spus. ∆ (7. a a ¸ a Se noteaz˘ cu ∆ distanta de la centrul T al P˘mˆntului la astrul σ ¸i cu z distanta a ¸ a a s ¸ sa zenital˘ geocentric˘. s Determinarea distantelor a¸trilor prin metoda ¸ s trigonometric˘ a Deplasarea real˘ a observatorului ˆ spatiu produce o schimbare aparent˘ a a ın ¸ a directiei astrului. s Se nume¸te paralax˘ diurn˘ sau geocentric˘ unghiul dintre directiile ˆ care s a a a ¸ ın se vede astrul σ din centrul P˘mˆntului ¸i dintr-un punct oarecare al suprafetei a a s ¸ terestre. Se vede c˘ paralaxa p variaz˘ cu a a R ¸i sin z .3. produse de mi¸carea de translatie a a ın s ¸ a sistemului solar spre apexul solar. produse de mi¸carea de rotatie a P˘mˆntului ˆ jurul axei proprii. putem pune p sin p . De aici rezult˘: paralaxe diurne ¸ a a a sau geocentrice. Din triunghiul OT σ avem: a a sin p R = ∆ sin z de unde: sin p = R sin z . aceasta indic˘ pozitia geocentric˘ a astrului ¸i determin˘ coordoa a a ¸ a s a natele lui geocentrice.7. paralaxa diurn˘ (de ˆ altime). ın ¸ Din multimea de directii ˆ care astrul σ se vede din diferite puncte ale ¸ ¸ ın P˘mˆntului. sunt a a s s s ˆ general diferite pentru diferite puncte ale suprafetei terestre.3. este unghiul sub care se vede din astru raza P˘mˆntului R (raza geocentric˘ a a a a observatorului). produse de mi¸carea de revolutie a s ¸ P˘mˆntului ˆ jurul Soarelui. fiind maxim˘ cˆnd R = R0 (raza ecuatorial˘ a P˘mˆntului) ¸i sin z = 1. s ¸ a a ın paralaxe anuale sau heliocentrice ale stelelor. Fie O punctul de pe P˘mˆnt de unde astrul σ se vede la distanta zenital˘ z . 7.3.3 ). a a ın˘ ¸ p .1) (7. s a a a a a s 0 adic˘ z = 90 . a . PARALAXE DIURNE SI ANUALE ¸ 93 7.3 Paralaxe diurne ¸i anuale.2) Unghiul p fiind mic. Efemeridele cuprind coordonatele geocentrice ale a¸trlor.

16km de unde avem paralaxa a orizontal˘ ecuatoril˘ p0 : a a R0 sin p0 = .5) ∆ Figura 7.7) (7.3.3. cˆnd astrul σ se afl˘ la orizontul a a a a locului.3: Paralaxa diurn˘ (de ˆ altime ¸i orizontal˘) a ın˘ ¸ s a Paralaxa diurn˘ orizontal˘. ¸ .3. Determinarea distantelor ˆ sistemul solar se poate face dup˘ formula: ¸ ın a ∆= 206265 R0 p0 (7. FENOMENE CARE MODIFICA POZITIA ASTRILOR ¸ ¸ Z O R T Z D Z D p s s p Figura 7. Din triunghiul OT σ avem: sin p = ¸i formula (7.4) Valorile acestor paralaxe se calculeaz˘ pentru o anumit˘ raz˘ a P˘mˆntului. (7.3) s Distanta pentru Soare: p0 = 8 .94 ˘ CAPITOLUL 7.3. p.3 arat˘ c˘: a a z =z −p Distanta zenital˘ adev˘rat˘ a astrului este: ¸ a a a z = z + 35 − p = 900 + 35 − p. a a a a a se ia pentru aceasta raza ecuatorial˘ R0 = 6378. a unui astru σ (acela¸i cu σ ) este unghiul sub a a s care se vede din acel astru raza P˘mˆntului R.2) ne d˘: s a p = p sin z .3. 79 ¸i ∆ = 149. (7.3.6) R ∆ (7. 5 · 106 .

¸ a s Distanta astrului se obtine dup˘ formula: ¸ ¸ a ∆= ct . P˘mˆntul ˆ T (Figura 7. Soarele ˆ S. ¸ .3. Aceast˘ ¸ a a a distant˘ are o deosebit˘ important˘ ˆ astronomie.3. 4 · 103 .distanta de la centrul Soarelui la centrul stelei σ.4).4: Paralaxa anual˘ a stelelor a Fie steaua ˆ σ. 6 · 106 km (7.3. PARALAXE DIURNE SI ANUALE ¸ Distanta pentru Lun˘: p0 = 52 2 . Din triunghiul sferic ın ın a a ın σST avem: a sin π = (7. 5 ¸i ∆ = 384. 2 95 unde c = 3 · 105 km/s . ¸a a a Din anul 1970 sunt folosite urm˘toarele valori ale paralaxei Soarelui ¸i unit˘¸ii a s at astronomice: p0 = 8 . a a s p D a S T Figura 7.9) ∆ unde a = 1U A.2 Paralaxa anual˘ ¸i determinarea distantelor stelare as ¸ Se nume¸te paralax˘ anual˘ sau heliocentric˘ a unei stele unghiul sub care se s a a a vede din stea raza medie a orbitei terestre cˆnd ea este perpendicular˘ pe distanta a a ¸ P˘mˆnt -stea. fiind considerat˘ ca unitate de ¸a a ¸a ın a distant˘.7. 794. numit˘ unitate astronomic˘ (UA).Soare este ∆ = 149589500km (±500km). iar ∆ . Distanta medie P˘mˆnt . 1U A = 149.viteza de pripagare a undelor radio.3.8) 7.

76) .5). 86 · 1012 km = 206265U A = 3. Distantele se pot m˘sura cu ajutorul urm˘toarelor formule simple: ¸ a a 1 pc π 3. δ = +300 ) s ın ¸ cu o vitez˘ V a 20km/s. 26 ∆= = a. π ∆= (7. timp de un an: 1a. ˆ ımpreun˘ cu sistemul solar. Anul lumin˘ (a.l. 1mpc (megaparsec) = 103 pc. ıi a .. c˘reia a a ˆ corespunde o paralaxa secular˘ a stelelor (Figura 7. se reg˘se¸te aceea¸i formul˘ s a s s a π este exprimat˘ prin tan π = a ∆ (7.3. unghiul a a ın a a ın ¸ a ¸i deoarece π este mic.l.3.3.) este distanta str˘b˘tut˘ de raza de lumin˘. FENOMENE CARE MODIFICA POZITIA ASTRILOR ¸ ¸ Avˆnd ˆ vedere faptul c˘ paralaxele heliocentrice ale stelelor sunt mai mici a ın a decˆt 1 . Azi se cunosc paralaxele la aproximativ 10000 de stele. aflat ˆ constelatia Hercule (α = 2700 .10). conform formulei (7. 26a. 3067pc sau: 1pc = 30.10): a ∆= 206265 a = 272000a = 272000U A 0 . = 9. Paralaxele stelare determinate pe baza deplas˘rii paralactice a stelei se numesc a paralaxe trigonometrice. 76 Parsecul (pc) este distanta corespunz˘toare unei paralaxe de 1 : 1pc = ¸ a 206265 a = 206265U A.l. are o mi¸care de translatie c˘tre punctul a s ¸ a sferei cere¸ti numit apexul solar.96 ˘ CAPITOLUL 7.3.l.3. ¸ ¸ ın s at ın as ¸ ∆= Oserv˘m c˘ ˆ cazul cˆnd steaua σ se afl˘ ˆ directia polului ecliptic. cu viteza aproxa ¸ a a a a 5 12 imativ 3 · 10 km/s. din formula (7.3 Paralaxa secular˘ a stelelor a Soarele.9) rezult˘ formula pentru calculul distantelor stelelor: a a ¸ 206265 206265 a= UA (7.10) π π distanta ∆ se obtine ˆ acelea¸i unit˘¸i ˆ care este exprimat˘ ¸i distanta a. avˆnd parralaxa helio¸ a centric˘ (π = 0 .3.12) 7. Multiplii parsecului sunt: 1kpc = 103 pc.3. adic˘ ˆ a ıntr-un parsec sunt exact atˆtea unit˘¸i astronomice a at 1 cˆte secunde de arc sunt ˆ a ıntr-un radian. 01. Cele mai perfectionate instrumente de m˘surat unghiuri ¸ a permit determinarea paralaxelor stelare cu o eroare de ±0 . 460 · 10 km = 63240U A = 0. Distanta stelei celei mai apropiate Proxima Centauri. va fi. De aici o deplasare lent˘ a stelelor spre antapex.11) (7.

PRECESIA SI NUTATIA ¸ ¸ O V 97 q -V S Figura 7. iar cea ˆ lun¸ s a ın gul ecuatorului ceresc . este centrul unei s a ın s .4. numit ¸i polul mediu. 27 pe a an.. 6ani).5: Mi¸carea aparent˘ a stelei spre antapex cauzat˘ de mi¸carea Soarelui s a a s La aceasta se adaug˘ deplasarea particular˘ a fiec˘rei stele ˆ a a a ıntr-o anumit˘ a directie. Ambele aceste dovezi determin˘ fenomenul de precesie . 27/an. care se mi¸c˘ ˆ urma precesiei. deplasare numit˘ mi¸care proprie (Figura 7. 47/an. Acest fenomen a fost numit nutatie. De aceea ca repere fixe se iau stelele foarte slabe. a ¸ Polul lumii. datorat˘ deplas˘rii s s a a punctului vernal γ ˆ sensul retrograd cu aceea¸i vitez˘ de-a lungul eclipticii fat˘ de ın s a ¸a stelele. a care statistic sunt foarte ˆ ındep˘rtate.precesie planetar˘. precum s ¸ a a ¸i actiunii planetelor asupra mi¸c˘rii heliocentrice a cestuia. a c˘rei valoare ˆ prezent ˆ a ın a ın ınsumeaz˘ 50 .7. Deplasarea ˆ lungul a ın eclipticii a punctelor echinoctiale se nume¸te precesie luni-solar˘. fapt verificat de observatii ˆ ¸ ındelungate.4 Precesia ¸i nutatia s ¸ Precesia ¸i nutatia sunt efecte ale deplas˘rilor seculare ¸i periodice ale planelor s ¸ a s fundamentale de coordonate (planul ecuatorial ¸i planul ecliptic). b) Descre¸terea lent˘. c) Polul nord are o deplasare periodic˘. Rezultanta celor dou˘ componente d˘ a a a precesia general˘ (ˆ longitudine). a care se datoreaz˘ deplas˘rii pozitiei planului eclipticii (de ¸i a punctului vernal) ˆ a a ¸ s ın lungul ecuatorului ceresc.5) care este cu atˆt mai mare ¸ a s a cu cˆt steaua este mai aproape. a 7. ˆ prezent cu 0 . a ˆ s a ın ınclin˘rii eclipticii pe ecuator.fix”. Explicarea fenomenului s ¸ s a se face ˆ cadrul mecanicii cere¸ti. datorate actiunii s ¸ comune a Lunii ¸i Soarelui asupra proeminentei ecuatoriale a P˘mˆntului. cu aceea¸i perioad˘ ca ¸i perioada a s a s retrograd˘rii nodurilor orbitei lunare (18. ın s Urm˘toarele fapte dovedesc deplasarea planelor fundamentale a a) Cre¸terea longitudinilor cere¸ti ale stelelor cu 50 .

iar declinatia (δ) -cu m˘rimea µδ = a s ın a ¸ a ∆δ/∆t -numit˘ mi¸carea proprie ˆ declinatie.7) ea se noteaz˘ cu µ. aberatiei luminii ¸i ¸ ın a ¸ ¸ s paralaxei anuale. a s ın ¸ Avˆnd ˆ vedere valorile numerice posibile ale m˘rimii µ. a s a ın a iu mi l lu polului m bita ijlo Or c P 23.5 Mi¸c˘rile proprii ale stelelor s a Variatia ˆ timp a stelelor se datoreaz˘ precesiei.8 rezult˘ ın s a . s a ın Mi¸carea proprie a stelei σ este unghiul sub care s-ar vedea din Soare deplasarea s anual˘ a stelei pe sfera cereasc˘ (Figura 7.Astfel. ea se exprim˘ ˆ secunde de arc pe an. aceata arat˘ c˘ mi¸carea lor ˆ spatiu se face ˆ linie dreapt˘ ¸i uniform. s s a Mi¸carea proprie a stelei se efectueaz˘ dup˘ un arc de cerc mare ¸i cu o vitez˘ s a a s a constant˘. prin fenomenul de nutatie se ˆ ¸elege azi ansamblul tuturor a a ¸ ınt oscilatiilor ale polilor lumii. arcul cerului de declinatie a stelei µδ ¸i arcul mi¸c˘rii proprii ¸ s s a a stelei µ pot fii considerate linii drepte concurente ˆ σ ¸i din Figura 7.7). Deplasarea rest a stelei pe sfera cereasc˘ timp de un an se nume¸te a s mi¸care proprie.6: Fenomenul nutatiei ¸ Ulterior s-a descoperit c˘ polul ceresc adev˘rat mai execut˘ ˆ a dou˘ mi¸c˘ri a a a ınc˘ a s a periodice foarte mici: una avˆnd perioada de o jum˘tate de an.6). ¸ 7. din s acest motiv. iar cealalt˘ de o a a a jum˘tate de lun˘. ascensia dreapt˘ a stelei (α) se va modifica cu m˘rimea µα = ∆α /∆t a a -numit˘ mi¸carea proprie ˆ ascensia dreapt˘.5 O Pm 9 7 Pa Orbita polului adevarat al lumii Figura 7.98 ˘ CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFICA POZITIA ASTRILOR ¸ ¸ eclipse pe care polul adev˘rat se mi¸c˘ ˆ sens retrograd (Figura 7. nutatiei. a a a Cea mai mare mi¸care proprie o are steaua Barnad (µ = 10 . 27/an) care. se ¸i nume¸te ”stea zbur˘toare”. arcul paralelului a ın a diurn ale stelei µα cos δ. a a a s ın ¸ ın as ˆ urma mi¸c˘rii proprii a stelei σ (µ) pe arcul de cerc mare σσ In s a (Figura 7.

viteza radial˘ (Vr ) ¸i s ¸a s a ¸ a s cˆteva caracteristici fizice necesare identific˘rii stelelor.se poate ˆ a rezolva numai prin alegerea unor repere s ıns˘ materiale ale c˘ror coordonate fat˘ de axele ¸i planele alese s˘ la defineasc˘ pozitiile. care stau la baza definirii variatiei de timp a sistemului de a ¸ referint˘. distanta (∆). constanta precesiei generale. Cataloagele de stele cuprind coordonatele ecuatoriale (α. este una din problemele astronomiei fundamentale.6.7.6 Problemele astronomiei (astrometriei) fundamentale Problema determin˘rii unui sistem de referinta .adic˘ a unui sistem de axe a ¸˘ a ¸i plane fundamentale. care se materializeaz˘ sub forma unui catalog de a a stele. a s 7. cum este exa a a a ın at primat˘ de obicei ¸i α. parsecul. a ¸a s a a ¸ Alc˘tuirea unui asemenea sistem .5.7: Componentele mi¸c˘rii proprii a stelei s a urm˘toarea formul˘ pentru calculul mi¸c˘rii proprii a stelei: a a s a µ= (µα cos δ)2 + µ2 = δ (15µs cos δ)2 + µ2 . Cataloagele stelare cuprind. ¸a Datele necesare realiz˘rii cataloagelor de stele sunt obtinute din observatii a ¸ ¸ absolute sau diferentiale ale stelelor: observatiile absolute se obtin derminˆnd coor¸ ¸ ¸ a . etc. δ) ale unui num˘r a mare de stele reprezentate pe toat˘ sfera cereasc˘. valorile numerice ale constelatiilor astronomice fundamentale (con¸ stanta aberatiei. constanta nutatiei. a a s a raportate la acela¸i sistem de referint˘ ¸i epoc˘. α δ (7. mi¸c˘rile proprii asociate (µ).). la care s˘ se poat˘ raporta mi¸carea corpurilor din sistemul s a a s solar ¸i din afara acestuia . PROBLEMELE ASTRONOMIEI FUNDAMENTALE P 99 md m s d S ma co sa m ma Ecuato r ce r es c Figura 7. unitatea astro¸ ¸ nomic˘.1) unde µs ˆ ınseamn˘ c˘ m˘rimea µα este exprimat˘ ˆ unit˘¸i de timp. a a de asemenea.

a ın . paralaxa diurn˘ orizontal˘ a unui astru π∗ a a a a a ¸i diametrul s˘u aparent 2β (unghiul sub care se vede diametrul acestui astru de s a c˘tre observator situat ˆ centrul P˘mˆntului).. zB . a a a ın 7. luneta de trecere.Din dou˘ observatoare diferite A. s˘ se calculeze raza astrului respectiv a ın a a a ¸i distanta pˆn˘ la el.. de str˘luciri.S˘ se determine efectul pe care ˆ are refractia asupra coordonatelor ecuatoa ıl ¸ riale ale unui astru. Observatiile se efectueaz˘ ¸ a cu diferite instrumente astronomice ca: cercul meridian. FENOMENE CARE MODIFICA POZITIA ASTRILOR ¸ ¸ donatele stelelor ˆ raport cu un sistem de referinta ˆ care ecuatorul se obtine din ın ¸˘ ın ¸ distantele zenitale m˘surate ale stelelor. s s Probleme propuse: 1.S˘ se determine paralaxa diurn˘ orizontal˘ ecuatorial˘ a Lunii. ¸ ˆ ¸ara noastr˘. iar echinoxul din observatii ale Soarelui. exist˘ azi In ¸ a a numeroase cataloage ale altor obiecte cere¸ti: cataloage de nebuloase ¸i roiuri stelare. a a a a 5. a 2. s s cataloage de radio surse. cercul vertical. ¸ a ¸ obsevatiile diferentiale sau relative se obtin raportˆnd pozitiile stelelor la o retea de ¸ ¸ ¸ a ¸ ¸ stele fundamentale cu coordonate cunocute cu precizie. S˘ se stabileasc˘ formulele pentru determinarea corectiilor de paralax˘ dia a ¸ a urn˘ ˆ coordonate ecuatoriale. s Un catalog fundamental de stele este. B de pe P˘mˆnt se observ˘ ˆ acela¸i timp a a a a ın s astrul σ ¸i se determin˘ distantele zenitale zA . care contine 1553 de stele. Suma celor dou˘ paralaxe geos a ¸ a centrice ˆ raport cu cele dou˘ observatoare este p. Observatorul din Bucure¸ti a publicat catalogul stelar de In t a s pozitie.Bucharest KSZ of stars for 1950.S˘ se stabileasc˘ o formul˘ pentru refractia astronomic˘ ˆ cazul modelului a a a ¸ a ın sferic concentric pentru atmosfera terestr˘. 3. ¸ ˆ afara cataloagelor stelare (de pozitii. S˘ se determine distanta de la ın a a ¸ astru la centrul P˘mˆntului exprimat˘ ˆ raze terestre . astrlabul ¸i astrograful. a a a a 4.100 ˘ CAPITOLUL 7.S˘ se determine paralaxa diurn˘ orizontal˘ ecuatorial˘ a Soarelui . precum ¸i cataloage de galaxii ¸i roiuri de galaxii. spectrale). s ¸ a a 6. Dˆndu-se raza P˘mˆntului R+0 .Fundamental Katalog des Berliner Astromischen Jahrbuch (FK4).

.7. cˆt ¸i ˆ coordonate eliptice. ın ın ¸ a 10.6. S˘ se determine locul geometric al pozitiilor aparente (geocentrice) σ ale a ¸ unei stele ˆ decurs de un an ˆ jurul pozitiei sale adev˘rate (heliocentrice) σ. PROBLEMELE ASTRONOMIEI FUNDAMENTALE 101 8. S˘ se determine expresiile corectiilor de aberatie anual˘ ˆ coordonate ecua ¸ ¸ a ın atoriale. S˘ se determine corectiile de paralax˘ heliocentric˘. atˆt ˆ coordonate ecua ¸ a a a ın atoriale. a s ın 9.

102 ˘ CAPITOLUL 7. FENOMENE CARE MODIFICA POZITIA ASTRILOR ¸ ¸ .

Capitolul 8 Timpul ¸i m˘surarea lui s a
8.1 Consideratii generale ¸

Spatiul, timpul ¸i masa sunt notiunile fundamentale ale mecanicii. ˆ acest ¸ s ¸ In capitol ne referim, ˆ special, la problema m˘surarii timpului, a instituirii unit˘¸iilor ın a at de timp pentru exprimarea duratelor fenomenelor astronomice. Forma de existenta a materiei ˆ mi¸care, timpul este o marime materiala. ¸ ın s Neputˆ ındu-se realiza un etalon material de timp, ca ˆ cazul celorlalte marimi funın damentale (lungime, masa), timpul, pentru a putea fi m˘surat, trebuie raportat la a ˆ a Epicur (sec. IV ˆ un fenomen material. Incˆ ı.e.n.) sustinea c˘ ”timpul nu exist˘ ˆ ¸ a a ın sine, prin sine, ci doar prin intermediul unor obiecte perceptibile”. Iar Engels ar˘ta a c˘ a fi ˆ spatiu ˆ a ın ¸ ınseamna a exista ”ˆ a¸ezarea lucrurilor unul lˆng˘ altul”, pe cˆnd ın s a a a a fi ˆ timp ˆ ın ınseamn˘ a exista ”ˆ succesiunea lor unul dup˘ altul”. a ın a Se define¸te scara de timp ca fiind un ansamblu format dintr-un fenomen mas terial m˘surabil, permanent ¸i stabil, ¸i dintr-o teorie, care d˘ desf˘¸urarea acestui a s s a as fenomen ˆ functie de o variabil˘ independent˘. Aceast˘ variabil˘ independent˘ ın ¸ a a a a a a desf˘¸ur˘rii fenomenului joaca rolul timpului. Unitatea de timp este o valoare as a conventional˘ atribuit˘ unei durate date din evolutia fenomenului de referint˘, la ¸ a a ¸ ¸a care, cu ajutorul teoriei, putem raporta orice alt˘ durat˘. Determinarea timpului ˆ a a ın aceast˘ scar˘ const˘, deci, ˆ m˘surarea fenomenului fundamental ¸i ˆ comparatie a a a ın a s ın ¸ cu teoria, deducerea valorii timpului, t(citind ”indicatiile” orologiului). ¸ ˆ In Univers exist˘ multe fenomene evolutive c˘rora le putem asocia cˆte o scara a a a de timp uniform. ˆ fiecare caz, criteriul de uniformitate este urmatorul: legiile In mecanicii newtoniene trebuie verificate, dac˘ consider˘m drept variabil˘ indepena a a dent˘ timpul, t, un parametru cu variatie continu˘ ¸i uniform˘ (timp inertial ). a ¸ as a ¸ Una din problemele fundamentale ale astronomiei este s˘ g˘seasc˘ ¸i s˘ studieze a a as a 103

104

˘ CAPITOLUL 8. TIMPUL SI MASURAREA LUI ¸

mi¸c˘ri uniforme (sau cel putin aproape uniforme), acele orologii naturale care s˘ s a ¸ a poat˘ servi la m˘surarea timpului. a a ˆ prezent, m˘surarea timpului se bazeaza pe urm˘toarele mi¸c˘ri : In a a s a (1)Mi¸carea de rotatie a P˘mˆntului, deci ¸i mi¸carea aparent˘ diurn˘ a sferei s ¸ a a s s a a cere¸ti, considerˆndu-se uniform˘. Timpul dedus din aceast˘ mi¸care se nume¸te s a a a s s timp terestru. (2)Mi¸carea orbital˘ a P˘mˆntului ¸i a Lunii, deci ¸i mi¸carea aparent˘ a Soares a a a s s s a lui ¸i a Lunii ˆ jurul P˘mˆntului, dovedindu-se mai potrivit˘ decˆt mi¸carea de s ın a a a a s rotatie ˆ jurul axei. Timpul bazat pe aceast˘ mi¸care, numit timpul efemeridelor, ¸ ın a s reprezint˘, cu suficient˘ aproximatie, timpul uniform al mecanicii newtoniene, t. a a ¸ Totu¸i, ˆ mod practic, ¸i rotatia P˘mˆntului poate fi considerat˘ ca o scar˘ de s ın s ¸ a a a a timp uniform, dac˘ se ¸ine cont de efectele perturbatoare datorate Lunii ¸i planetelor a t s ˆ aceas˘ mi¸care. Dar acest timp terestru poate fi utilizat numai pentru un interval ın a s mai scurt, de ani sau chiar numai de cˆteva luni. a Solutia ideal˘ ar fi stabilirea unui etalon fizic independent de constantele as¸ a tronomice. Orologiile cu cuart ¸i atomice, care determin˘ ziua cu o precizie de 10−9 ¸s a −11 10 , sunt pa¸i mari ˆ aceast˘ directie; pe cale astronomic˘ ziua se determin˘ cu s ın a ¸ a a o precizie de numai 10−7 . ˆ cele ce urmeaz˘ vom expune succint cele dou˘ categorii de timp: timpul In a a astronomic ¸i timpul fizic. s

8.2

Timpul astrodinamic: timpul terestru ¸i timpul efemeridelor s

Timpul astronomic, definit cu ajutorul fenomenelor astronomice, este a¸a cum s s-a mentionat mai sus de dou˘ feluri: timpul terestru ¸i timpul efemeridelor. ¸ a s

8.2.1

Timpul terestru: timpul sideral ¸i timpul solar s

Timpul terestru este timpul definit cu ajutorul mi¸c˘rii aparente diurne a sferei s a cere¸ti, mi¸care cauzat˘ de rotatia P˘mˆntului ˆ jurul axei sale. Dac˘ rotatia diurn˘ s s a ¸ a a ın a ¸ a a sferei cere¸ti se studiaz˘ prin mi¸carea diurn˘ a stelelor, se define¸te timpul sideral. s a s a s Datorit˘ ˆ a faptului c˘ stelele au ¸i mi¸c˘ri proprii, care ˆ majoritatea cazurilor a ıns˘ a s s a ın nu sunt suficient de bine cunoscute, s-a convenit s˘ se studieze mi¸carea diurn˘ a a s a sferei cere¸ti prin mi¸carea diurn˘ a punctului vernal (γ), ale c˘rui mici deplas˘ri pe s s a a a sfera cereasc˘ sunt bine studiate. Mi¸carea aparent˘ diurn˘ ¸i anual˘ a Soarelui, a s a a s a

8.2. TIMPUL ASTRODINAMIC

105

consecint˘ a mi¸c˘rii de rotatie ¸i de revolutie a P˘mˆntului, define¸te timpul solar. a s a ¸ s ¸ a a s ˆ ambele cazuri, practic, timpul se define¸te prin unghiul orar al unui reper. ˆ In s In primul caz, reperul este punctul vernal, ˆ cel de-al doilea-Soarele. ın ˆ Intr-adev˘r, modelul metematic al desf˘¸ur˘rii fenomenului de mi¸care diurn˘ a as a s a a stelei (punctului vernal) sau a Soarelui ˆ raport cu timpul (t), ˆ sistemul de ın ın coordonate orare (δ,H)) se exprim˘ astfel: a δ = const., H = f (t) = ωrot · t (8.2.1)

unde ωrot - viteza unghiular˘ de rotatie a P˘mˆntului, considerat˘ constant˘ (= a ¸ a a a a ◦ 15 /h). ˆ Intr-un interval de timp bine definit, avˆnd o corespondent˘ biunivoc˘ ˆ a ¸a a ıntre H ¸i t, dup˘ inversarea functiei f(t) obtinem: s a ¸ ¸ t = f −1 (H) = 1 ωrot · H (8.2.2)

adic˘ din m˘surile de pozitii ale a¸trilor de reper se poate determina timpul. a a ¸ s (1)Timpul sideral. Unitatea de m˘sur˘ a timpului sideral este ziua sideral˘ : a a a intervalul de timp dintre dou˘ treceri consecutive ale punctului vernal la meridianul a superior (sau inferior) al locului de observatie. Ca ˆ ¸ ınceput al zilei siderale la un meridian geografic dat se ia momentul culminatiei superioare a punctului vernal. Se ¸ ˆ ¸elege c˘ ziua sideral˘ este o notiune local˘: ea ˆ ınt a a ¸ a ıncepe, petru dou˘ localitati cu a ¸ meridiane diferite, ˆ momente fizice diferite. Ziua sideral˘ se ˆ ın a ımparte ˆ 24 de ore ın siderale, 24 · 60 minute siderale ¸i 24 · 60 · 60 secunde siderale. s

Figura 8.1: Leg˘tura timpului sideral cu ascensia drept˘ ¸i unghiul orar. a as Numim timp sideral intervalul de timp scurs de la ˆ ınceputul zilei siderale pˆn˘ a a la un alt moment oarecare, interval exprimat ˆ ore, minute ¸i secunde siderale. Se ın s

nefiind uniform. impropriu) timp sideral. deoarece a ¸ . minute s a ¸i secunde prin care este exprimat (ˆ unit˘¸i de timp) unghiul orar al punctului s ın at vernal. pentru determinarea timpului a sideral θ la un moment oarecare. a ¸ a Intervalul de timp scurs ˆ ıntre ˆ ınceputul zilei solare adev˘rate ¸i nu alt moment a s oarecare se nume¸te timpul solar adev˘rat. ¸ Pentru p˘strarea timpului sideral se folosesc orologii siderale. ˆ a s a Intre timpul solar adev˘rat ta . a ˆ fiecare loc ¸i moment. practic. (8. nu momentul culminatiei superioare (amiaza adev˘rat˘). a c˘ror ascensie dreapt˘ este cunoscut˘ a a a cu mare precizie. ¸ a aa s a (2)Timpul solar.2. ınt a a a ¸ a s a ın ¸ timpul sideral la un moment dat este exprimat prin acela¸i num˘r de ore. a Timpul sideral este convenabil pentru problemele de astronomie. formula: a s θ = Hγ = α + H. ¸i unghiul orar al ”Soarelui adev˘rat” H exist˘ relatia: ın s s a a ¸ ta = H hmins + 12h (8. este ˆ ınlocuit cu timpul cu timpul sideral mediu. 8.5) Cu toate c˘ m˘surarea timpului ˆ zile ¸i fractiuni de zile solare adev˘rate este a a ın s ¸ a relativ simpl˘.2. minute ¸i secunde solare adev˘rate. Unitatea de timp solar adev˘rat este ziua solar˘ adev˘rat˘ : a a a a a la meridianul superior (sau inferior) al locului. a stelelor fundamentale. dar este incomod pentru viata practic˘. el se exprim˘ ˆ subdiviziunile zilei solare s a a ın adev˘rate : ore. ci al celei ın a ¸ a a inferoare a ”Soarelui adev˘rat” (miezul noptii adev˘rate). Atunci. adic˘: a hmins ta ≡ θ = Hγ . (8. unghiul orar al punctului vernal (γ) este numit (de fapt. ˆ practic˘. pentru orice moment ¸i orice astru. la a a ın meridianul locului. Din acest motiv. din (3) ¸i Fig.3) Deoarece Hγ nu se poate m˘sura direct. nici acest timp nu este potrivit pentru viata de tote zilele. a c˘rui ascensie dreapt˘ α este cunoscut˘. instrumente care a indic˘ timpul sideral.2. Ca ˆ ınceput al zilei solare adev˘rate a se ia.4) Cel mai bun mijloc de a determina ora sideral˘ (θ) const˘ ˆ observarea. trebuie s˘ m˘sur˘m unghiul orar H al unui astru a a a oarecare σ. TIMPUL SI MASURAREA LUI ¸ ˆ ¸elege c˘ din cauz˘ c˘ rotatia diurn˘ a sferei cere¸ti este uniform˘ (ˆ apriximatie).1 a a a s rezult˘. Timpul sideral (adevarat). determinat prin unghiul orar al punctului vernal mediu (neafectat de fenomenul de mutatie). Avem urm˘toarele sisteme de timp solar: a -timpul solar adev˘rat: se define¸te cu ajutorul centrului discului solar (numit a s ”Soare adev˘rat”: ). care se c˘l˘uze¸te dup˘ Soare.106 ˘ CAPITOLUL 8.

6) (3) Ecuatia timpului. Diferenta tm − ta se nume¸te ecuatia timpului ¸i se ¸ ¸ s ¸ s noteaz˘ cu E (prin ”ecuatie” aici se ˆ ¸elege ”corectie”). numit s ”Soare mediu ecuatorial”( me ). relatia: ın ¸ ¸ tm = H hmins + 12h me (8. ¸i b) mi¸carea lui diurn˘ s a a a ın s s a ˆ jurul axei lumii nu este unform˘ din cauza ˆ ın a ınclin˘rii eclipticii fata de ecuatorul a ¸˘ ceresc cu un unghi de 23◦ 27 -datorit˘ faptului c˘ axa de rotatie a P˘mˆntului este a a ¸ a a ˆ ınclinat˘. adic˘ cu miezul noptii mediu. avem. mai scurt. ˆ acela¸i ın a ¸ In s timp. Ea se ˆ s ımparte ˆ 24 ore medii. a a exprimat ˆ ore. a a Se nume¸te zi solar˘ medie sau. a = n − 1 ritatii retrogradate. zi medie intervalul de timp dintre s a dou˘ culminatii consecutive de acela¸i fel ale ”Soarelui mediu ecuatorial” la un a ¸ s acela¸i meridian geografic. calculˆndu-se ˆ de timpul uniform. fat˘ de planul orbitei sale. care este timpul solar adev˘rat corectat de inegalit˘¸ile a at sale amintite mai sus.2. ¸i se public˘ ˆ anuare astronomice pentru fiecare zi s s a ın a anului. se nume¸te timp solar mediu. Noul timp se de fine¸te cu ajutorul unui punct fictiv. ˆ ın s s ın ˆ momentul ¸i locul considerat. a s a a a s a a ”Soarele mediu ecuatorial” va efectua deplasˆndu-se spre est cu ∼ 1◦ pe zi (3min 56s). Rezult˘ deci c˘ n − 1 rotatii medii= n rotatii siderale. minute ¸i secunde solare medii. Durata zilei solare adev˘rate nu este constant˘ a a a din dou˘ cauze: a) Soarele adev˘rat parcurge ecliptica ˆ mod neuniform-datorit˘ a a ın a mi¸c˘rii reale neuniforme a P˘mˆntului ˆ jurul Soarelui.2. adic˘ cerinta ca intervalul de timp a ¸ s˘ fie constant nu este ˆ a ındeplinit˘. ˆ conformitate cu definitiile. Pentru p˘strarea timpului solar se folosesc orologii care indic˘ timpul solar a a mediu. Inceputul zilei solare medii coincide cu momentul s culminatiei inferioare a ”Soarelui mediu ecuatorial”. TIMPUL ASTRODINAMIC 107 zilele solare adev˘rate nu sunt egale ˆ a ıntre ele. 24 × 60 minute medii ın ˆ ¸i 24 × 60 × 60. datorit˘ mi¸c˘rii sale aparente (asem˘n˘tor mi¸c˘rii Soarelui pe ecliptic˘).8. cu acela¸i unghi. secunde medii. care se afl˘ ˆ m¸care uniform˘ pe ecuator ¸i trece a ın s a s prin punctul vernal deodat˘ cu ”Soarele adev˘rat”. ¸ a a ¸ ¸ Cu alte cuvinte: . ea se determin˘ pe baza a ¸ ınt ¸ a teorie mi¸c˘rii aparente a Soarelui. a s ¸a Pentru a obtine zile de durat˘ constant˘ ¸i legate totodat˘ de mi¸carea Soarelui. ¸ a as a s ˆ astronomie se define¸te: ın s -timpul solar mediu. Intre timpul solar mediu tm ¸i unghiul orar al ”Soarelui s s mediu ecuatorial” H m . ¸ a ¸ Timpul scurs de ˆ ınceputul zilei solare medii pˆn˘ la un moment oarecare. a at s (4) Leg˘tura dintre unit˘¸iile de timp mediu ¸i de timp sideral se stabile¸te s astfel: ˆ decursul unui an tropic. ascensiile s a a ın drepte α ¸i α me ale Soarelui. punctul vernal ut˘ n rotatii retrogradate.

de unde rezult˘: a 24 ore siderale = 23h 56min 4. m˘surate la acela¸i moment fizic ˆ dou˘ puncte diferite a s ın a .2) se vede c˘ diferenta unghiurilor orare ¸ a a ¸ ale unui astru oarecare σ. ¸ s Se pune problema schimb˘rii timpului de acela¸i fel cu schimbarea longitudinii. 2422 zile siderale. (8. de longitudini geografice LA ¸i LB (fat˘ de a at s s a meridianul pGp’ de la Greenwich).2 Diverse sisteme de m˘sur˘ a timpului a a (1)Timpul local. 2422 zile solare medii = 366.2. 8.2. sunt timpuri locale. Se ˆ ¸elege ¸ ınt c˘ pentru toate localit˘¸ile situate pe acela¸i meridian geografic timpurile locale de a at s acela¸i fel. s a a Din constructia geometric˘ (Fig. a s s a s pentru meridianul geografic al locului de observatie. sideral a a a (adev˘rat ¸i mediu) ¸i solar (adev˘rat ¸i mediu). S˘ not˘m cu P σP (Fig. ˆ acela¸i moment fizic. observat simultan ˆ localit˘¸ile A ¸i B. fiind definite prin unghiuri orare. sunt egale. s ın s HB P δx p xG HA ZA Q q B q L B L A T B p Q HB HA R P Figura 8. 24 ore solare medii = 24h 3min 56. 8.2: Diferenta unghiurilor orare ¸i a longitudinilor geografice.9) 8.108 ˘ CAPITOLUL 8.2.2.8) (8.7) (8. A ¸i B. 091s de timp solar mediu. Subliniem faptul c˘ timpurile definite pˆn˘ acum. stabilindu-i-se unghiurile orare ın at s respective HA ¸i HB pe sfera cereasc˘ geocentric˘. TIMPUL SI MASURAREA LUI ¸ 365. a s Fie dou˘ localit˘¸i pe glob. 555s de timp sideral.2) cercul orar al a a astrului σ.

2. deplasˆndu-ne pe ın a suprafata P˘mˆntului.12) L fiind exprimat˘ ˆ unit˘¸i de timp. aceast˘ formul˘ se obtine din a treia a ın at a a ¸ formul˘ (11).obtinem: ¸ θA − θB = LA − LB taA − taB = LA − LB tmA − tmB = LA − LB Deci diferenta timpurilor de acela¸i fel pentru dou˘ localit˘¸i.(5) ¸i a a a s (6). tmB = T U. Toate localit˘¸ile din interiorul a a ın a at unui fus au acela¸i timp. ˆ acest s In min fel. corespunzˆnd aceluia¸i ¸ s a at a s moment fizic. a a (3)Fusele orare ¸i timpul legal. LB = 0. TIMPUL ASTRODINAMIC 109 ale suprafetei terestre.11) Acest timp este unic pe ˆ ıntreaga suprafata terestr˘ ¸i este larg folosit ˆ as¸˘ as ın tronomie pentru notarea momentelor observatiilor ¸i pentru calcule efemeride. s-a adoptat ˆ anul 1884 a¸a-numita conventie a fuselor orare.10) Aplicˆnd aceast˘ teorem˘ la fiecare timp local. ˆ acela¸i moment fizic.2.2. a tims ın s purilor solare medii locale ale punctelor situate pe meridiane geografice diferite ar introduce inconveniente ˆ folosirea timpului solar mediu. expria ¸ at mat˘ ˆ unit˘¸i de timp. pe baza formulelor (3).2. a ın at (2)Timpul universal. am fi nevoiti s˘ mut˘m mereu acele ¸ a a aa ¸ a a ceasornicului (ˆ ınainte sau ˆ ınapoi). Se nume¸te timp universal TU (sau GMT=Greenwich s Mean Time. dac˘ punem tmA = tm .diferenta dintre ora fusului ¸i ora local˘ nu dep˘¸e¸te ±30 . Deosebirea. Pentru ˆ aturarea acestui inconıl a ın ınl˘ venient. Astfel. este egal˘ numeric cu diferenta longitudinilor geografice ale ¸ a ¸ localit˘¸ilor respective. timpul solar mediu al meridianului lor median. sau T0 ) timpul solar mediu al meridianului localit˘¸ii Greenwich (meridat ianul zero): T U = tmG (8. LA = L. pentru a avea ˆ fiecare moment ora local˘ a ın a meridianului pe care ˆ travers˘m ˆ acel moment. suprafata globului terestru a fost ˆ artit˘ ˆ 24 de fuse orare de ¸ ¸ ımp˘ ¸ a ın cˆte 15◦ longitudine geografic˘ ˆ l˘rgime (Fig 8.8. Conform ın s ¸ acestei conventii. ¸ s a as s .3). spre r˘s˘rit sau apus. timpul solar mediu local al oric˘rui punct de pe a a glob (de longitudine L) se obtine dup˘ formula: ¸ a tm = T U + L (8. adic˘: at a HA − HB = LA − LB (8. este egal˘ cu diferenta longitudinilor geografice ale localit˘¸ilor. ¸ s Cunoscˆnd timpul universal.

Se nume¸te ora fusului sau timpul legal timpul solar mediu al meridianului s median al fusului orar respectiv. timpul legal s a a fost avansat cu o or˘ fat˘ de ora fusului. 1. Pentru o ¸ar˘.. fusul 2-meridianul de 30◦ longitudine geografic˘ ¸. acele ceasului se mut˘ cu o or˘ ˆ aa a a ınainte. tr˘ie¸te dup˘ ora fusului orar 3. s a ın a s a timpul decretat al Moscovei se nume¸te ora Moscovei.14) Astfel.a. timpul legal romˆn este (¸i se nume¸te) ora Bucure¸tiului. Tara noastr˘. Ea este deci avansat˘ fat˘ de s a ¸a } } } } } } } } } 15 o 15 15 o 15 o Meridian origine . aflˆndu-se ˆ fusul n = 2. ore ˆ ¸˘ ıntregi. Acest timp se nume¸te timpul decretat: a ¸a s Td = T U + (n + 1)h (8. Fusul initial (fusul zero) are ca meridian median ¸ meridianul zero ¸i ora fusului este chiar TU.13) unde n este num˘rul de ordine al fusului orar. a s s s (4)Timpul decretat ¸i timpul de var˘. fusul 1-meridianul de 15◦ longitudine s geografic˘. TIMPUL SI MASURAREA LUI ¸ V 22 15 o Fusul 23 15 o E 1 2 o 0 15 o x 15 o 15 o Greenwich Figura 8. respectiv ˆ ınapoi. Moscova. 2. Dac˘ se trece dintr-un fus orar ˆ a a ın fusul limitrof la r˘s˘rit sau la apus.m. are ora Europei Orientale: T2 = ¸ a a ın h T U + 2 .d.. . t a a Astfel.3: Definirea fuselor orare. de¸i se afl˘ ˆ fusul orar 2..2. diferenta tima as ¸ purilor lor fata de timpul universal fiind 0.2. Din motive de ordin practic.110 ˘ CAPITOLUL 8. Deci ora fusului n este legat˘ de timpul universal prin relatia evident˘: a ¸ a tn = T U + nk (8. timpul legal este de regul˘ timpul fusului capitalei sale.

de exemplu. ¸i se cite¸te timpul ¸ ¸ ın s s corespunz˘tor acestora din urm˘(TE ). care se fixeaz˘ ˆ timpul neuniform TU.nu este constant˘. se a ¸ a a schimb˘ data cu dou˘ unit˘¸i (adic˘ dup˘ 15 octombrie va socoti 17 octombrie). ın 8. a a adic˘ a alegerii unei unt˘¸i mai potrvite cu scara timpului uniform decˆt ziua solar˘ a at a a medie. Cerintele astronomiei actuale impun ca unitatea de timp s˘ fie determinat˘ cu ¸ a a −9 o eroare mai mic˘ decˆt 10 . Explicatia const˘. la miezul noptii care urmeaz˘ dup˘ trecerea liniei.8. care se obtin ˆ timp uniform. a a Leg˘tura dintre timpul efemeridelor ¸i timpul universal se stabile¸te ˆ modul a s s ın . respectiv ora¸e mai mari. a a (5) Linia de schimbare a datei (linia de demarcatie). adic˘ pe teritoriul estic extrem al U. mai uniform. a ¸ a a repet˘ data calendaristic˘ (adic˘ dup˘ 15 octombrie. ˆ anul 1984. fat˘ de timpul unia a a ¸a form.dac˘ merge spre est. ci se a a lunge¸te. de pild˘.S. Timpul efemeridelor. s ˆ unele ¸˘ri din Europa. care coincide aproximativ cu antimeridianul Geenwich. . tot acolo are loc a In prima zi a anului. ˆ neuniformitatea mi¸c˘rii s ¸ a s ın ın s a de rotatie a P˘mˆntlui. adic˘ ˆ a ınceputul fiec˘rui an nou.1.2. In ta ora se mut˘ ˆ a ınainte cu o unitate numai pemtru lunile de var˘. definit deja ˆ 0. a Fusele orare ¸i ora oficial˘ a diferitelor ¸ari. ora a In t a oficial˘ de var˘ se aplic˘ din anul 1979 . America etc. ea este aplicat˘ a a a ın a de la 1 aprilie pˆn˘ la 30 septembrie. sunt s a t˘ s indicate ˆ anuare astronomice. se determin˘ cel mai bine din mi¸carea relativ rapid˘ a Lunii: s a s a pozitiile obsertvate ale Lunii. ˆ particular.dac˘ merge spre vest.S. TIMPUL ASTRODINAMIC 111 ora Bucure¸tiului cu 1h .R. tot din considerente de ordin practic. ˆ ¸ara noastr˘. care se pune ˆ evident˘ prin neconcordanta pozitiilor ob¸ a a ın ¸a ¸ servate ale Lunii ¸i a planetelor apropiate de P˘mˆnt (Mercur ¸i Venus) cu pozitiile s a a s ¸ calculate (din efemeride) ale acestora. se compar˘ cu ¸ a ın a pozitiile calculate din efemeride.2. Orcine traverseaz˘ aceast˘ linie: a a .1 ca fiind argumentul din efemeridele ın Lunii ¸i a planetelor. se va socoti tot 15 a a a a a octombrie). la miezul noptii care urmeaz˘ dup˘ trecerea liniei.3 Timpul efemeridelor Dintr-o tratare riguroas˘ a problemei timpului rezult˘ c˘. De aici nevoia definirii unui alt timp. unitatea de timp solar mediu -ziua solar˘ medie . cum s-a amintit ¸i ˆ 0. a a at a a Rezult˘ c˘ fiecare zi nou˘ pe P˘mˆnt ˆ a a a a a ıncepe la vest la linia de schimbare a datei. Folosirea fuselor orare ¸ a impus introducerea liniei de schimbare a datei.

950T 2 + 1s . 0. Pentru trecerea de la TU la TE se introduce urm˘toarea corectie. obtinˆndu-se TU1 . iar al patrulea contine fluctuatiile a ¸ a a ¸ ¸ neregulate ale vitezei de rotatie a P˘mˆntului ce se reflect˘ ˆ longitudinea Lunii. valoarea corectiei ∆T a fost de +34s .3 Timpul fizic: timpul atomic international ¸ Progresele fizicii ˆ ultimele decenii au dus la descoperirea unor fenomene fizice ın ce se desf˘¸oar˘ uniform ˆ timp. al doilea este astfel ca durata zilelor efemeridelor s˘ fie egal˘ cu durata medie a zilelor solare medii. primul termen asigur˘ coincidenta ˆ a a a ¸ ınceputului zilelor efemeridelor cu ˆ ınceputul zilelor solare medii pentru anul 1900. al treilea ¸ine a a t cont de ˆ ıncetinirea secular˘ a rotatiei P˘mˆntului. se mentine constan˘ timp ˆ a ¸ a ındelungat. ¸ ¸ a a ¸ a aflat ˆ ıntr-un cˆmp electric constant. ˆ limita preciziei observatiilor actuale. timpul efemeridelor aa r˘spunde.la TU1 se adaog˘ corectia datorat˘ variatiei sezoniere a rotatiei P˘mˆntului. pentru acel an. 318T + 29s . (2)Ceasurile atomice rezult˘ din asocierea unui etalon atomic cu un ceas cu a . ˆ ın In aceast˘ formul˘.se detrmin˘ din observatii timpul universal TU0. pentru ¸ anul 1984. 349 + 72s . pe care o putem obtine din observatii asupra mi¸c˘rii diurne a ¸ ¸ s a stelelor). ca ¸i construirea orologiilor (ceasurilor) pentru deter¸ s minarea ¸i p˘strarea lui. s a (1)Ceasurile cu cuart primul dispozitiv bazat pe un fenomen fizic pentru deter¸ minarea timpului: frecventa unui cristal de cuart t˘iat dup˘ o sectiune principal˘. a 8. dat˘ de a ¸ a formula empiric˘ a lui H. TIMPUL SI MASURAREA LUI ¸ . care se corecteaz˘ cu dea ¸ a plasarea polului terestru instantaneu fata de cel mediu.15) unde T este socotit ˆ secole juliene. efemeridele a¸trlor se alc˘tuiesc avˆn drep argument a s a a timpul efemeridelor . Ele au permis definirea timpului fizic -independent as a ın de observatii astronomice -. ¸˘ ¸ a . de la momentul 1900 ianuarie 0. ¸ a a a ın F˘r˘ a fi identic cu timpul uniform al mecanicii clasice.112 urm˘tor: a ˘ CAPITOLUL 8. 12h T E.0. Spencer Jones: a ∆T = T E − T U = 24s . valoarea preliminar˘ a lui ∆T este de +55s . 0. 821B” (8. cerintelor mecanicii newtoniene a ın ¸ ¸ tot atˆt de bine ca ¸i primul. a s ˆ Incepˆnd cu anul 1960.2. a ¸ a ¸ ¸ a a ¸i se obtine timpul universal cvasiuniform TU2 (TU2 este cea mai bun˘ aproximatie s ¸ a ¸ la timpul uniform.

de s ¸˘ ¸ mare stabilitate ¸i reproductibilitate. pu¸i ˆ conditii fizice similare. cu s ın hidrogen atomic etc. a a . UNITATILE FUNDAMENTALE DE TIMP cuart. aservit lui. util˘ pentru interpretarea a observatiilor anterioare aparitiei timpului atomic . a a Prin urmare. s Deci ceasurile cu cuart pot fi folosite pentru p˘strarea orei. ea corespunde exact ˆ a ın vitez˘ cu TAI. a Mention˘m c˘ la baza difuz˘rii coordonate a frecventelor standard ¸i a sem¸ a a a ¸ s nalelor orare st˘ scara timpului universal coordonat (TUC ).4. a ıns˘ dup˘ fenomenul stabil considerat: a . pe care ˆ a o definim diferit. ˆ a ıncepˆnd cu 1 ianuarie 1958. . De aici -construirea etaloanelor de frecvente atomice. cu o precizie de cel mult 10−9 . este bazat˘ pe secunda ¸ a international˘ (SI -unitatea de timp din Sistemul International de Unit˘¸i). rubidiu ¸i ˆ prezent cu maseri. secunda este egal˘ cu 1/31 556 925. 8. ¸ 113 Doi atomi ai aceluia¸i izotrop. dac˘ se cere o precizie mai bun˘ a a s decˆt 0 .975 din anul a h tropic 1900. secunda atomic˘ este durata a 9 192 631 ¸ a . dar ele sunt con¸ a trolate sau chiar aservite etaloanelor atomice. S-au construit ceasuri atomice cu cesiu. asigurˆnd deci ¸a ın ¸ s ¸ a acea¸i frecventa etalon.scara timpului (astronomic al) efemeridelor (TE ). nu vor prezenta s s ın ¸ nici o diferent˘ ˆ absobtia ¸i emisia de energie a unei tranzitii. azi ˆ astronomie se folosesc trei sc˘ri de timp: ın a .scara timpului astronomic universal (TU ).¸i ¸ ¸ s . a a ın . trebuie specificat˘ forma ˆ care este folosit (TU0. corectiile fiind aplicate la 1 ianuarie sau 1 a a ¸ iulie.˘¸ 8.scara timpului atomic (fizic) international (TAI ). de care difer˘ printr-un num˘r ˆ a a a ıntreg de secunde (salt pozitiv sau negativ de secunde) pentru a asigura o concordat˘ aproximativ˘ TU1 .pentru timpul atomic international. sub ¸ a ¸ at forma unei sc˘ri continue.0 ianuarie 12 TE.TU1 sau TU2 ). Precizia lor poate ajunge pˆn˘ la 10−13 .4 Unit˘¸ile fundamentale de timp at Unitatea fundamental˘ de timp este secunda. variatia a ¸ −7 −9 ei medie 10 este mai mare decˆt erorile de m˘surare (10 ) . secunda este 1/86400 din ziua sosolar˘ medie. 01.pentru timpul efemeridelor. aceast˘ pro¸a a a cedur˘ se aplic˘ de la 1 ianuarie 1972.pentru timpul universal.

Diferite popoare. Prin sectorul s˘u orar. aceast˘ perioad˘ are la baz˘ anul tropic avˆnd a a a a durata de 365.5306 zile a a ¸ a a a medii. fiecare din ele asigurˆndu-i cˆte s a ¸ ¸ a a o unitate de timp: (1) Mi¸carea aparent˘ diurn˘ a Soarelui i-a dat perioada ei. unitatea mijlocie de timp. corespunzˆnd tranzitiei ˆ ¸ a ¸ ıntre cele dou˘ nivele hiperfine a ale st˘rii fundamentale a unui atom de cesiu 133. ziua solar˘ medie. ˆ a¸a fel ˆ at succesiunea lor s˘ reproduc˘ succesiunea anilor tropici sau a ın s ıncˆ a a lunilor sinodice. Unit˘¸ile de timp de mai sus -ziua. TIMPUL SI MASURAREA LUI ¸ 770 de perioade de radiatie. Acesta este dotat cu o s ¸ ¸ ¸ s lunet˘ reversibil˘ Zeiss (10-100). s a a a adic˘ mica unitate de timp. iar unit˘¸ile de a a a s at m˘sur˘ -periodele lor de mi¸care. s ¸ s a 8. Aceste repere au fost a¸trii. Centrul de s ¸ a Astronomie ¸i Stiinte Spatiale este colaborator permanent al Biroului International s ¸ ¸ ¸ ¸ al Orei (Paris) ¸i al Serviciului International al Mi¸c˘rii Polului (Mzusawa.. Asigur˘ o precizie de 10−11 secunde. (3) Repetarea perioadelor de vegetatie (adic˘ mi¸carea anual˘ a Soarelui) i-a ¸ a s a dat unitatea mare de timp. ce poate varia cel mult cu o zi.2422.zile medii. ˆ decursul veacurilor. aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ nu putem g˘si a a a o unitate care s˘ se cuprind˘ de un num˘r ˆ a a a ıntreg de ori ˆ cel˘lalte unit˘¸i. avˆnd o durat˘ de 29.. a a s Trei mi¸c˘ri au influentat direct viata omului. ˆ diferite ¸˘ri ale lumii sunt organizate s s ¸ ın ta servicii speciale ale orei. dar ¸inˆndu-se seama de cˆmpul gravitational existent la t a a ¸ suprafata geoidului. Japonia). ın a at Problema calendarului const˘ ˆ a g˘si o unitate conventional˘ de timp -anul a ın a ¸ a calendaristic . luna ¸i anul-.114 ˘ CAPITOLUL 8. cu oscilatoare cu cuart Belin ¸i Rhode und Schwartz a a ¸ s ¸i cu un post de radioreceptie a semnalelor orare. Un asemenea serviciu orar modern functioneaz˘ ¸i ˆ cadrul ¸ a s ın Centrului de Astronomie ¸i Stiinte Spatiale din Bucure¸ti.care s˘ cuprind˘ un num˘r ˆ a a a ıntreg nde zile. au luat ca baz˘ a calendarului lor anul ın a . ¸ a Pentru nevoile practicii ¸i ¸tiintei. neperturbt de cˆmpurile extea a rioare electromagnetice. aceast˘ a perioad˘ are la baz˘ revolutia sinodic˘ a Lunii. a¸a cum se vede din valorile at s s lor numerice. nu sunt comensurabile una cu alta. a (2) Repetarea fazelor Lunii i-a dat luna.5 Calendarul Din cele mai vechi timpuri. omul a c˘utat ˆ jurul s˘u repere ¸i unit˘¸i de a ın a s at m˘sur˘ pentru m˘surarea timpului. anul .

Aceasta are ˆ a un neajuns: ˆ 384 de ani ˆ arzie cu 3 zile fata de succesiunea ıns˘ ın ıntˆ ¸˘ anilor tropici. ın Dar oricare ar fi calendarul. ¸a Calendare lunare.8. noua reform˘ a calendarului.25 zile solare medii. acesta este adoptat ast˘zi ˆ majoritatea ¸˘rilor (¸i ˆ ¸ara a ın ta s ın t noastr˘. care au ca unitate anul calendaristic (cu 365 sau 366 zile).. Fiind prea scurt. Anul lor lunar a s avea 354 sau 355 zile.2100 etc. acest num˘r ˆsi are originea ˆ credinta a a a a a a ı¸ ın ¸ geocentrist˘ c˘ exist˘ 7 planete (ˆ a a a ıntre care ¸i Soarele ¸i Luna) s s Vom considera cˆteva moduri de solutionare a problemei calendarului. avˆnd 7 zile.) Astfel. pentru eliminarea decalajului. unele popoare. acestea sunt calendarele solare. ˆ secolul XVI. ˆ anul 1924 decalajul a fost a ın de 13 zile. lungimea medie a a anului gregorian este de 365. Iulius Caesar decreteaz˘ utilizarea calendarului ˆ a ıntocmit de astronomul Sosigne (din Alexandria). acestea sunt a a calendarele lunare care au ca unitate luna. cu un num˘r ˆ a ıntreg de zile. Aceast˘ reform˘ const˘ ˆ a a a a ın: . neconsiderˆnd bisecti anii seculari al c˘ror a ¸ a num˘r nu este divizibil cu 4 (1700. a ¸ Calendare solare. decalarea calendarului iulian fat˘ de anul tropic era de 10 zile. cu luna calendaristic˘ de 29 de zile ¸i 30 de zile alternativ. astfel c˘ 1 octombrie (stil vechi) .e.utilizeaz˘ toate ¸˘ a a unit˘¸ile: ˆ calendarele solare exist˘ luni arbitrare. . In ¸a Din acest motiv.1800.ad˘ugarea celor 10 zile de amintite. din anul 1924). s˘pt˘mˆna. astfel ˆ at ˆ cursul a 1508 ani parcurge toate zilele ıncˆ ın anului tropic.5. a ¸a ˆ anul 46 ˆ In ı. astfel. considerˆnd ˆ practic˘ trei ani simpli cu cˆte 365 zile ¸i al patrulea -an bisect cu 365 a ın a a s zile. fiecare -ca o influenta reciproc˘.. bazat pe succesiunea rev˘rs˘rii Nilului. s-a adoptat de c˘tre toate calendarele a a at a o nou˘ unitate. El are 12 luni de cˆte 30 de zile urmate de cinci zile a a a suplimentare. Majoritatea popoarelor au avut la ˆ ınceput un calendar lunar . doar la 3300 ani. s ¸ a le-au transformat ˆ calendare luni-solare. fat˘ de anul tropic.cˆnd s-a introdus la noi noul stil. Pe lˆng˘ aceste unit˘¸i. papa Grigore al XIII-lea realizeaz˘ ˆ 1582. CALENDARUL 115 tropic. dispunˆnd de calendare lunare. cunoscut sub numele de calendar a gregorian sau stil nou. . Cel mai vechi calendar solar este cel egiptean.2425 zile solare medii.a a a devenit 14 octombrie. calendar cunoscut sub numele de calendar iulian sau stil vechi. cu ajutorul astronoa ın mului italian Lilius. adic˘ 12 luni sinodice. Pentru a fi deacord ¸i cu periodele de vegetatie. Durata medie a anului iulian este de 365.suprimarea a trei zile la 400 de ani. avansˆnd cu un an fat˘ de succesiunea anilor tropici. de unde un decalaj (ˆ arziere) ıntˆ de o zi. iar ˆ cele lunare exist˘ un at ın a ın a an lunar arbitrar. ˆ ın ınceputul lui se deplaseaz˘ a fat˘ de ˆ ¸a ınceputul anului tropic. Pentru a evita decalajul fata de fazele a ¸˘ .1900.n. deci ˆ total 365 de zile. Alte popoare au la baz˘ calendarul lor luna sinodic˘ . a dup˘ 4 octombrie 1582 a urmat 15 octombrie 1582.

iar a a a a a a a urm˘toarele dou˘-cˆte 30 de zile. s a s . a a a Un proiect de calendar propune ˆ artirea anului ˆ patru trimestre de cˆte ımp˘ ¸ ın a trei s˘pt˘mˆni. 46. iar 19 ani cu 354 a ın zile. Se nume¸te er˘ sau ˆ s a ınceputul cronologiei momentul de la care se num˘r˘ anii ˆ aa ıntr-un sistem oarecare. indicˆnd a a Data Julian˘ (DJ). ˆ care anii a a a s s a ın ˆ prezent. (numit ”ab urbe condita”). Grecii foloseau olimpiadele.). care nu au un num˘r ˆ ¸ a ın a ıntreg de s˘pt˘mˆni. iar ˆ anii bisecti. Aceasta reprezint˘ Perioada Iulian˘ : ea ˆ a a a ıncepe.n. ei consider˘ cicluri de 30 de ani.n. se consider˘ 12 ani cu cˆte 12 luni ¸i 7 ani a a s cu 13 luni. a = Pe aceast˘ baz˘. pentru studiul fenomenelor scurtperiodice. Care a fost momentul sideral al observatiei. observˆndu-se trecerea la merids a ian a unei stele avˆnd ascensia dreapt˘ α = 5h 05m 42s . Din Bucure¸ti s-a observat un satelit artificial al P˘mˆntului la momentul s a a t = 17h 35m 43s . ˆ care 11 ani cu 355 zile. iar longitudinea localit˘¸ii Bucure¸ti este LCj = 1h 34m 23s .e. neajunsul calendarului actual const˘ ˆ ˆ artirea a ın ımp˘ ¸ nerational˘ a anului ˆ luni inegale. In ın s a a a a a repaos) -ˆ ıntre 30 decembrie ¸i 1 ianuarie -. S˘ se determine: a a) timpul fusului la Tokyo. s-a introdus ”era cre¸tin˘”. 0 E ¸i n = 9. La Bucure¸ti s-a determinat timpul sideral.e. fiind cea se num˘r˘ de la legendara dat˘ a ”na¸terii lui Christos”. ˆ special astrofizic˘. ın a Din punct de vedere practic. este denumit˘ era noatr˘ (e. ˆ acest mod. ˆ a a ıntr-un ciclu de 19 ani. ¸tiind c˘ LT = 9h 19m 00s . 5.dou˘ zile suplimentare s ın ¸ a (una ˆ ıntre 30 iunie ¸i 1 iulie. Unitatea este ziua medie. Calendare luni-solare.n. La Tokyo timpul solar mijlociu este t m = 19h 53m 14s .e. Este atualul calendar evreiesc. fiecare trimestru ¸i fiecare an ar a a a In s ˆ anii simpli s-ar ad˘uga o zi suplimentar˘ (de ˆ ıncepe ˆ aceea¸i zi a s˘pt˘mˆnii. iar timpul sideral la miezul noptii at s ¸ h h m s mijlocii la Greenwich (0 T U ) a fost θ0G = 1 13 32 . 6? 2. ın da la 12h TU din 1 ianuarie 4713 ˆ ı. In aa a s mai r˘spˆndit˘. pentru anii anteriori acestei ere se a a a a a mentioneaz˘ ˆnaintea erei noastre(ˆ ¸ aı ı. cealalt˘ ca ˆ anii simpli).116 ˘ CAPITOLUL 8. Se utilizeaz˘ ˆ a ın astronomie. Care a fost momena a tul de timp legal corespunz˘tor observatiei. prima lun˘ a fiec˘rui trimestru ar urma s˘ aib˘ 31 de zile. Dup˘ r˘spˆndirea cre¸tinismului. 2. ˆ mod arbtrar. S-a observat c˘ 235 luni sinodice ∼ 19 ani tropici. ¸tiind c˘ longitudinea ¸ s a h m s localit˘¸ii Bucure¸ti este L = +1 34 23 . 46? at s 3. 5. Se mai poate determina timpul prin num˘rarea continua a zilelor.n. ¸tiind c˘ timpul sideral la 0h T U era a ¸ s a θ0G = 2h 24m 30s . Cronologie. ˆ ıncepˆnd cu anul 776 ˆ a ı. TIMPUL SI MASURAREA LUI ¸ Lunii. 03.). s a ın Probleme propuse: 1.

5. observate dintr-un loc de latitua s dine ϕ. Dou˘ stele de coordonate ecuatoriale cunoscute au.8. ıntr-o zi cunoscut˘. Dou˘ stele cunoscute.4: Pentru calculul distantei zenitale a unui astru ¸i al latitudinii locului de ¸ s observare. CALENDARUL b) timpul legal romˆn corespunz˘tor. s˘ a ¸ s ¸ a se determine ora local˘. Cum se poate verifica faptul c˘ fotografia a fost f˘cut˘ ˆ ziua a s a a a ın ¸i la ora la care s-a s˘vˆr¸it crima? s a as . a ¸˘ a s P H' 90H 90 o -δ 90 δ o o Z z σ z' σ Q - H H' Q' Z' P' Figura 8. la o or˘ cunoscut˘. δ ). respectiv. precum ¸i latitudinea locului de observare. utilizˆnd pentru aceasta umbra l˘sat˘ de un stˆlp vertical a a a a a de lungime l. s a a a a cˆt ¸i pe zidul casei. ating o aceea¸i distanta zenital˘ la momentele siderale θ ¸i. a a (LCj 117 c) timpul sideral corespunz˘tor la Bucure¸ti ˆ ziua de 17 octombrie 1973 a s ın h m s h m s = 1 34 23 . aceea¸i ˆ altime. σ(α. δ) ¸i σ (α . Care este valoarea timpului sideral ˆ momentul respectiv? s ın˘ ¸ ın 6. S˘ s ¸˘ a s a se calculeze aceast˘ distanta zenital˘. atˆt pe teren. 2). 5. Un acuzat de comiterea unei crime ˆ aduce ca o dovad˘ a nevinov˘¸iei sale o fotografie a sa f˘cut˘ ˆ fata unei case din a at a a ın ¸ alt ora¸. Cunoscˆnd directia meridianei ¸i declinatia Soarelui la un moment dat. Pe fotografie se vede umbra l˘sat˘ de un stˆlp de telegraf. 5 E ¸i θ0G = 1 41 25 . s 4. ˆ acela¸i moment a ın s (fizic). a a a 7. θ .

Folosind datele numerice din Anuarul Astronomic pentru anul 1997. 9. TIMPUL SI MASURAREA LUI ¸ 8. Care sunt sc˘rile de timp folosite ast˘zi ˆ astronomie? a a ın . S˘ se reprezinte grafic ”ecuatia timpului”: a ¸ E = tm − ta .118 ˘ CAPITOLUL 8.

Acceleratia impus˘. devenind functii de timp. ¸ a ¸ Alt˘ abordare a solutiei problemei perturbate a celor dou˘ corpuri printr-o a ¸ a metod˘ numeric˘ este cunoscut˘ ca metoda lui Encke. Cˆnd a a a a a apar alte acceleratii decˆt atractia gravitational˘. In a a ¸ a ın s µ care ˆ joac˘ ˆ problema celor dou˘ corpuri termenul ( 3 r). sau ar pot ap˘rea alte integrale noi. solutia problemei nu mai este ¸ a ¸ ¸ a ¸ posibil˘. Aceast˘ metod˘ rezolv˘ a a a a a a problema pentru deviatia (η)a solutiei (r) a problemei perturbate din solutia (ρ) a ¸ ¸ ¸ problemei neperturbate ρ+ . va conduce la un sistem a a ¸ nerezolvabil. µ ρ = 0.. Avantajul acestei metode ıl a ın a r este simplicitatea. Dezavantajul metodei lui Cowell este c˘ erorile mici ap˘rute la a a orice moment pot cauza divergenta rapid˘ a solutiei numerice.Capitolul 9 Teoria perturbatiilor ¸ ˆ acest capitol vom prezenta elemente de teoria perturbatiilor. este numit˘ metoda ¸ a a a a ˆ aceast˘ metod˘ perturbatia (F ) este tratat˘ ˆ acela¸i fel cu rolul pe lui Cowell. deoarece perturbatia va reduce ˆ ¸ ıntotdeauna num˘rul de integrale ale a mi¸c˘rii. Am v˘zut ˆ CapiIn ¸ a ın tolul I c˘ problema celor dou˘ corpuri este o problem˘ complet rezolvabil˘. ρ3 Ecuatia diferential˘ pentru deviatii este ¸ ¸ a ¸ . η= µ ρ3 1− ρ3 r3 (η + ρ) − η + F 119 . utilizˆnd o metod˘ numeric˘. pe care o numim perturbatie. deoarece integralele nu mai sunt constante.. unele a ¸ pot r˘mˆne constante. s a Solutia problemei perturbate. alta a a a ¸ a decˆt a celor dou˘ corpuri.

Avantajul metodei lui Encke spre deose¸ ¸ η0 s − η0 bire de metoda lui Cowell este c˘ deviatiile sunt mai mici ˆ modul decˆt solutia (r a ¸ ın a ¸ sau ρ).. (9.. . x2 . Un dezavantaj ˆ plus este c˘ procesarea a ¸ ¸ ın a solutiei trebuie restartat˘ (un pas numit rectificare) cˆnd magnitudinea deviatiilor ¸ a a ¸ devine mare.. O abordare mult mai inteligent˘ este s˘ consider˘m integralele de mi¸care ca a a a s noi variabile dependente.1. TEORIA PERTURBATIILOR ¸ η =r−ρ → iar conditiile initiale sunt − = 0 ¸i →= 0.1.. t) unde cT = (c1 . fn ). ¸ Presupunem c˘ avem un sistem diferential de gradul ˆ ai a ¸ ıntˆ x= f (x.120 unde CAPITOLUL 9. .. .1 Teoria perturbatiilor.1.1) . Oricum. s care are solutia ¸ x = x(c. Observ˘m c˘ sistemul (9.cn ) sunt constante de integrare (sau integralele mi¸c˘rii). pentru care vom dezvolta apoi un nou sistem de ecuatii ¸ diferentiale. Preliminarii. f2 .erori s s s mici implic˘ divergenta solutiei numerice.. (9.. xn ) ¸i f T = (f1 .. cre¸terea erorii este aceea¸i ca ¸i pentru metoda lui Cowell .2) . t) unde xT = (x1 . Aceast˘ abordare are avantajul c˘ (1) ne d˘ perspectiva efectului ¸ a a a perturbatiei asupra integralelor mi¸c˘rii. (2) cˆteodata ne prezint˘ oportunitatea ¸ s a a a de a rezolva noile ecuatii diferentiale prin cˆteva aproxim˘ri. 9. c2 . (3) ne d˘ un nou sis¸ ¸ a a a tem de ecuatii diferentiale care depind de solutia numeric˘. ¸ ¸ ¸ a .2) s a a a este complet rezolvabil.

1) modificat de o functie ¸ g T (x.6) (9. PRELIMINARII. . ¨ (9. a a ¸ s s a a a componentele lui c sunt acum functii de variabile independente.1 Exemplu .1. g2 . TEORIA PERTURBATIILOR. t) = (g1 .8) (9.1.4) au aceea¸i form˘ exceptˆnd faptul c˘..2) ¸i (9. ¸ Fie sistemul (9.1.4) Observ˘m c˘ solutiile (9.1.1.1. 121 (9.3) (9. Sistemul perturbat este a ¸ x= f (x.5) x = −a sin t + b cos t ˙ Conditiile initiale (la t = 0) sunt ¸ ¸ x(0) = a si x(0) = b.1.Oscilatorul Armonic Ecuatia diferential˘ pentru sistemul neperturbat este ¸ ¸ a x+x=0 ¨ care are solutia ¸ x = a cos t + b sin t (9. Scopul nostru este ¸ s˘ g˘sim ecuatii diferentiale ale functiilor ck (t). .1.1.9) .1. Modific˘m acum solutia (9.1. care este numit˘ perturbatie.9. a a ¸ ¸ ¸ 9. t) + g(x.2) astfel ˆ at aceasta va avea forma a ¸ ıncˆ x = x(c(t).7) (9.1.gn ). t). t).. ˙ Ecuatia diferential˘ pentru sistemul perturbat este ¸ ¸ a x + x = g(x. t).1.

122

CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBATIILOR ¸

Solutia ecuatiei (9.1.9) are aceea¸i form˘ ca ¸i ecuatiile (9.1.6) ¸i (9.1.7), dar a ¸ ¸ s a s ¸ s ¸i b sunt acum functii de timp. Vom obtine acum solutia ecuatiei (9.1.9) diferentiˆnd s ¸ ¸ ¸ ¸ ¸a ecuatia (9.1.6) cu a = a(t) ¸i b = b(t) ¸ s ˙ x = −a sin t + b cos t + a cos t + b sin t. ˙ ˙ Ecuatia (9.1.10) va avea aceea¸i form˘ ca ¸i ecuatia (9.1.7); astfel ¸ s a s ¸ ˙ a cos t + b sin t = 0. ˙ Derivˆnd ecuatia (9.1.7) cu a = a(t) ¸i b = b(t), obtinem a ¸ s ¸ ˙ x = −a cos t − b sin t − a sin t + b cos t. ¨ ˙ Substituim ecuatia (9.1.6) ˆ ecuatia (9.1.12) ¸i obtinem ¸ ın ¸ s ¸ ˙ x = −x − a sin t + b cos t. ¨ ˙ (9.1.13) (9.1.12) (9.1.11) (9.1.10)

Comparˆnd ecuatia (9.1.13) cu ecuatia (9.1.9) (ecuatia diferential˘ pertura ¸ ¸ ¸ ¸ a bat˘), observ˘m c˘ a a a ˙ − a sin t + b cos t = g. ˙ (9.1.14) Din ecuatiile (9.1.11) ¸i (9.1.14) obtinem c˘ ¸ s ¸ a a = −g sin t ˙ ˙ b = g cos t. (9.1.15) (9.1.16)

De remarcat c˘ nu am f˘cut nici o presupunere asupra formei perturba- ¸iei a a t g(x, t). Ecuatiile (9.1.6) ¸i (9.1.7) ne dau solutiile ecuatiei (9.1.9) cu a = a(t) ¸ s ¸ ¸ ¸i b = b(t), g˘site prin rezolvarea ecuatiilor diferentiale (9.1.15) ¸i (9.1.16). De s a ¸ ¸ s asemenea este de remarcat c˘ solutia depinde de forma perturbatiei g(x, t). a ¸ ¸

9.2

Metoda lui Poisson

Consider˘m un sistem de ecuatii diferentiale de gradul doi complet rezolvabil a ¸ ¸ x= f (x, x, t)
.. .

(9.2.1)

9.2. METODA LUI POISSON unde xT = (x1 , x2 , ...xm ) ¸i f T = (f1 , f2 , ..., fm ). s Consider˘m 2m integralele de mi¸care date de a s σ = σ(x, x, t) = constant unde σ T = (σ1 , σ2 , ..., σ2m ). Observ˘m c˘ pentru oricare σk (1 ≤ k ≤ 2m), avem ecuatia a a ¸ σk = ˙ ∂σk . ∂σk .. ∂σk x+ . x+ = 0, ∂x ∂t ∂x
.

123

(9.2.2)

deoarece σk este o constant˘. Observ˘m c˘ derivatele partiale ˆ raport cu x ¸i x a a a ın s sunt matrici de tipul 1 × m. Din ecuatia (9.2.1) avem ¸ σk = ˙ ∂σk . ∂σk ∂σk x+ .f+ = 0. ∂x ∂t ∂x (9.2.3)

.

Vom considera sistemul perturbat x= f (x, x, t) + g(x, x, t). Derivata total˘ a lui σk pentru oricare solutie a ecuatiei (9.2.4) este a ¸ ¸ σk = ˙ ∂σk . ∂σk .. ∂σk x+ . x+ = 0, ∂x ∂t ∂x
.. . .

(9.2.4)

deoarece σk nu mai este constant˘. Folosind ecuatia (9.2.4) aceasta devine a ¸ σk = ˙ Introducˆnd conditia a ¸ σk = ˙ ∂σk ∂x
.

∂σk . ∂σk ∂σk x + . (f +g) + . ∂x ∂t ∂x

(9.2.5)

g;

(9.2.6)

124 ecuatia (9.2.5) devine ¸

CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBATIILOR ¸

∂σk ∂σk . ∂σk x+ .f+ = 0, ∂x ∂t ∂x care este aceea¸i ca ¸i ˆ cazul neperturbat. s s ın

(9.2.7)

9.2.1

Exemplu - Oscilatorul Armonic

Ecuatia diferential˘ a sistemului perturbat este ¸ ¸ a x = −x + g(x, x, t), ¨ ˙ cu m = 1. Solutia pentru cazul neperturbat (g = 0) este ¸ x = a cos t + b sin t

x = −a sin t + b cos t, ˙ unde a ¸i b sunt constante sau integrale ale mi¸c˘rii. Rezolv˘m aceste dou˘ ecuatii s s a a a ¸ ˆ raport cu integralele a(= σ1 ) ¸i b(= σ2 ) ¸i obtinem ın s s ¸ σ1 = a = x cos t − x sin t ˙

σ2 = b = x sin t + x cos t. ˙ Pentru acest exemplu, ecuatia (9.2.6) devine ¸  ∂a  ∂x   ˙  =  g.  ∂b  ∂x ˙ 

a ˙ ˙ b

Calculˆnd derivatele partiale ale ecuatiilor (9.2.8) ¸i (9.2.9), obtinem a ¸ ¸ s ¸

3 Variatia parametrilor Lagrange ¸ Consider˘m sistemul a x= f (x. . ∂x ˙ Astfel obtinem c˘ ¸ a a = −g sin t ˙ ˙ b = g cos t care este aceea¸i solutie cu cea obtinut˘ ˆ paragraful precedent. s ¸ a ın 125 9. Introducˆnd din nou perturbatia a ¸ g T (x.. VARIATIA PARAMETRILOR LAGRANGE ¸ ∂a = − sin t ∂x ˙ ∂b = cos t. c2 . (9. x2 .1) .3.3.. xn ).2) . ..9...1) devine ¸ (9.cn )..gn ). t). cu xT = (x1 . g2 . t) = (g1 . ecuatia (9.3. t) cu cT = (c1 .3. .. Acest sistem are solutia ¸ x = x(c.

∂x c+ ∂c ∂t (9. Obtinem pentru derivata total˘ a sa ecuatia ¸ a ¸ x= .     Pentru a rezolva ecuatia (9.4) ∂x . astfel trebuie ca a . ∂c (9. acest˘ matrice trebuie s˘ fie ¸ ın a a inversabil˘. .3. ∂c De notat c˘ a ∂x este o matrice de ∂c  ∂x1  ∂c1   ∂x2 ∂x  =  ∂c1 ∂c  . .126 . Considerˆnd solutia de forma a ¸ x = x(c(t).. ∂x =f ∂t (9.7) Din ecuatia (9.5) ¸i (9. CAPITOLUL 9. t) + g(x.3. ∂xn ..6) obtinem ¸ s ¸ x= .3.  . t). TEORIA PERTURBATIILOR ¸ x= f (x.7) ¸i (9.3.3..1) avem relatia ¸ x= . ∂cn ∂x2 . c= g. x = x(t). (9.3. (9. ∂c1 .3) obtinem ¸ s ¸ ∂x ... .3. .5) Pentru derivata total˘ a solutiei neperturbate. c +f . . ∂cn .3.  ∂xn ∂c1 forma ∂x1 ∂c2 ∂x2 ∂c2 .3) (9. .3.8)      .. ∂xn ∂c2 ∂x1 .3.3.3. ¸inˆnd seama de a ¸ t a (9.6) Din ecuatia (9.. ∂x .  . t).8) ˆ raport cu c.

∂c 127 det Din ecuatia (9.Oscilatorul Armonic Ecuatia diferential˘ a sistemului perturbat este ¸ ¸ a x = −x + g ¨ Fie x1 = x ¸i x2 = x.3. atunci s ˙ x1 = x = x2 ˙ ˙ x2 = x = −x1 + g ˙ ¨ sau x1 ˙ x2 ˙ care este de forma x =f +g. = x2 0 + . −x1 g . Cˆnd g = 0 atunci solutia este a ¸ x1 = a cos t + b sin t x2 = −a sin t + b cos t.3.3. iar constantele de integrare sunt .3.1 Exemplu . VARIATIA PARAMETRILOR LAGRANGE ¸ ∂x = 0.9) 9.8) obtinem solutia noastr˘ sub forma vectorial˘ ¸ ¸ ¸ a a ∂x c= ∂c . (9. −1 g.9.

9.8) pentru c este a ¸ ¸ a ∂x . g Deoarece matricea este ortogonal˘. c= g. Din ecuatia vectorial˘ ¸ a . ∂c Atunci avem ecuatia matricial˘ ¸ a cos t sin t − sin t cos t a ˙ ˙ b = 0 . TEORIA PERTURBATIILOR ¸ a .128 CAPITOLUL 9. a = −g sin t ˙ ˙ b = g cos t. g cos t − sin t sin t cos t sau cos t sin t − sin t cos t = cos t − sin t sin t cos t 1 0 0 1 de unde g˘sim a a ˙ ˙ b = −g sin t g cos t . b c= Cˆnd g = 0.4 Integralele de mi¸care a problemei celor dou˘ s a corpuri Integralele de mi¸care pentru problema celor dou˘ corpuri au fost obtinute ˆ Capis a ¸ ın tolul I.3. ecuatia diferential˘ (9. ˆ a ınmultim ambii membri cu transpusa ¸i s obtinem ¸ a ˙ ˙ b 0 .

Integrala energiei h= 1 . . µ 2h . tπ ) nu sunt independente.4. Timpul trecerii pericentrului a3 (E − e sin E) = constant µ tπ = t − unde r = a(1 − cos E) a= −µ 2h e = |ε| . h. Aceste integrale (c.. deoarece avem dou˘ relatii a ¸ de dependenta ¸˘ c·ε = 0 ¸i s p ≡ a(1 − e2 ) = −µ c2 = (1 − ε·ε). r3 r+ Acestea sunt 1.9. 2 r . Integrala lui Laplace (vectorul de excentricitate) . ε. 3. INTEGRALELE DE MISCARE ¸ . µ P = µε = − r − c× r= constant r 4. 129 µ r = 0. Integrala ariei (a momentului cinetic) c=r× r= constant. 2. µ r · r= = constant.

iε ¸i ¸ a ¸ s ic .1: Geometria unei orbite ˆ spatiu ın ¸ 9.1) . 9. TEORIA PERTURBATIILOR ¸ Figura 9.6.. µ r = F. iε si iN iN 1 ic = c = sin i sin Ωı − sin i cos Ωj + cos ik c 1 iε = ε = (cos Ω cos ω − sin Ω sin ω cos i)i ε +(sin Ω cos ω + cos Ω sin ω cos i)j + sin ω sin ik iN sin i = k×ic iN = cos Ωi + sin Ω − → j 9. 9.1.130 CAPITOLUL 9. obtinem urm˘toarele ecuatii pentru versorii unitate ic . r3 (9.2.6 Problema perturbat˘ a celor dou˘ corpuri a a Mi¸carea perturbat˘ a celor dou˘ corpuri este descris˘ de solutia ecuatiei diferentiale s a a a ¸ ¸ ¸ de ordinul al doilea r+ .5 Interpretarea lui Din Fig.

˘ ˘ 9.6. PROBLEMA PERTURBATA A CELOR DOUA CORPURI

131

Figura 9.2: Geometria planului orbital unde F reprezint˘ perturbatia. Cˆnd F = 0 avem problema celor dou˘ corpuri a ¸ a a analizat˘ ˆ Capitolul I. Vom obtine unele ecuatii diferentiale pentru cˆteva din a ın ¸ ¸ ¸ a elementele orbitale.

Figura 9.3: Perturbatia F ¸i sistemul de coordonate ir , ir , iφ ¸ s

9.6.1

Energia ¸i semi-axa mare s

Energia este h= 1 . . µ r·r− . 2 r (9.6.2)

132

CAPITOLUL 9. TEORIA PERTURBATIILOR ¸

Cˆnd F = 0, h este o integral˘ de mi¸care (vezi Fig. 9.3). Cˆnd F = 0, h va a a s a depinde de natura lui F . Aplicˆnd metoda lui Poisson energiei obtinem a ¸ ∂h ˙ h= .F ∂r = r ·F . Observ˘m c˘ a a ∂
. .

(9.6.3)

(9.6.3)

µ ( ) = 0. Putem obtine acest binecunoscut rezultat derivˆnd ¸ a ∂r r ecuatia (9.6.2) ˆ raport cu timpul ¸ ın 1 . .. µ ˙ h = (2 r · r) + 2 r. ˙ 2 r Folosind faptul c˘ a r· r r= ˙ r obtinem ¸ µ r· r .. .. µ ˙ h =r · r + 2 =r ·(r + 3 r). r r r
. .. . .

Acum, din ecuatia (9.6.1) g˘sim c˘ a a ˙ h = r ·F , adic˘ ecuatia (9.6.3), care a fost obtinut˘ folosind metoda lui Poisson. Cum ˆ a ¸ ¸ a ıntre energie si semi-axa mare exist˘ relatia a ¸ a= rezult˘ c˘ a a a= ˙ Din ecuatia (9.6.4) obtinem ¸ ¸ µ ˙ h. 2h2 −µ , 2h (9.6.4)
.

˘ ˘ 9.6. PROBLEMA PERTURBATA A CELOR DOUA CORPURI 2 2 . a r ·F . µ

133

a= ˙

(9.6.5)

Observ˘m din ecuatiile (9.6.3) ¸i (9.6.5) c˘ expresiile lui h ¸i a nu sunt afectate a ¸ s a s . . de componenta lui F care este normala vitezei r, ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘ dac˘ r ⊥F a a a . atunci r ·F = 0, adic˘ h = 0 ¸i a = 0. a ˙ s ˙

9.6.2

Momentul cinetic

Momentul cinetic este c=r× r,
.

(9.6.6)

¸i este vector constant dac˘ F = 0. Dac˘ F = 0 vo m aplica metoda lui Poisson s a a pentru a obtine ecuatiile diferentiale ¸ ¸ ¸ c=
.

∂c

∂r

.

F =
.

∂r

.

(r× r) F = (r×)F (9.6.7)

.

c =r×F .

Reamintim c˘ ˆ aceast˘ dezvoltare am folosit faptul c˘ un produs vectorial a ın a a poate fi reprezentat ca o matrice, R= care este o matrice 3 × 3 de forma  0 −x3 x2 0 −x1  , R =  x3 −x2 x2 0 unde x1 , x2 , x3 sunt coordonatele carteziene ale lui r ˆ ıntr-un sistem inertial. ¸ Ecuatia (9.6.7) poate fi obtinut˘ ¸i diferentiind ecuatia (9.6.6) ¸i folosind ¸ ¸ a s ¸ ¸ s ecuatia (9.6.1) ¸ c = r × r +r× r =r × F −
. . . ..

∂r

.

(r× r) = r×,

.

µ r r3

6.134 CAPITOLUL 9.6.7) ¸i (9.11) di ¸i folosind ecuatiile (9.6. Deoarece c cos i = k · c.6. diferentiind obtinem ¸ ¸ c cos i − c sin i ˙ De aici g˘sim expresia pentru a c ¸i c obtinem s ˙ ¸ . ˙ De remarcat c˘ c este afectat numai de componenta orizontal˘ a lui F .8) ˆ cele ce urmeaz˘ vom obtine o ecuatie diferential˘ pentru modulul momenIn a ¸ ¸ ¸ a tului cinetic astfel c2 = c · c 2cc = 2(c · c) ˙ cc = c·(r×F ) ˙ 1 c = c·r×F . TEORIA PERTURBATIILOR ¸ c =r×F .3 ˆ Inclinatia ¸ Ecuatia diferential˘ pentru ˆ ¸ ¸ a ınclinatie rezult˘ din ecuatia lui c ¸ a ¸ c = c(sin i sin Ωi − sin i cos Ωj + cos ik). . iφ .6.6. ˙ c (9. dt (9. ¸i ¸inˆnd seama de a ¸ ın s t a − − → → − → ic × ir = iφ . (9.9) Exprimˆnd perturbatia ˆ sistemul de coordonate ic . di = k· c . ir . .8) pentru s ¸ s dt . a a 9. obtinem ¸ c = riφ ·F .

9.12) Termenul din paranteza dreapt˘ este iN × ic . dt ˆ Inlocuind valoarea lui ic . ˆ ınclinatia este afectat˘ numai de o perturbatie normal˘ la planul orbital. ˙ dt Folosind iφ =ic ×ir obtinem ¸ c sin i di − → − → = r ic cos i − k · ir ×F . dt c (9. prin simplificare cu sin i obtinem ¸ c di = r cos i sin Ωi − cos i cos Ωj − sin ik · ir ×F .6. di = c cos i − k· c= riφ ·F cos i − k·r×F . a Astfel rezult˘ a c di = r(iN ×ic ) · (ir ×F ).˘ ˘ 9. ¸ a ¸ a . dt (9. dt Calculˆnd membrul drept vom ajunge la a c di = r (ic ·F )(iN ·ir ) − (ic ·ir )(iN ·F ) .15) Astfel. dt de unde.6.6. obtinem ¸ c sin i di = r (sin i sin Ωi − sin i cos Ωj + cos ik) cos i − k · ir ×F . PROBLEMA PERTURBATA A CELOR DOUA CORPURI 135 c sin i . dt Folosind ic · ir = 0 ¸i ir · iN = cos(ω + φ) (vezi Fig.1) obtinem ˆ final s ¸ ın r di = cos(ω + φ)ic · F .

Ω (c2 sin2 i cos2 Ω) = (c sin i cos Ωi + c sin i sin Ωj)· c .7) pentru c. Folosind ecuatia (9. i·c −j·c .17) Astfel unghiul nodal ascendent Ω este afectat de perturbatiile normale la planul ¸ orbital. 9. .11) avem ¸ i·c = c sin i sin Ω j·c = −c sin i cos Ω. cos2 Ω sau ˙ Ωc sin i = (cos Ωi + sin Ωj)· c .6. (9. c sin i . TEORIA PERTURBATIILOR ¸ 9. ˆ Inmultind cu (j · c)2 ¸i folosind ecuatia (9. din ecuatia (9. .6. De unde obtinem ¸ ˙ Ω= .1) g˘sim c˘ a a ˙ Ωc sin i = iN · r × F = riN × ir · F .6.4 Unghiul nodal Ω Ecuatia pentru unghiul nodal Ω este ¸ tgΩ = unde. ecuatia pentru iN ¸i folosind iN × ir = ¸ ¸ s ic sin(ω + φ) (vezi Fig. .11) obtinem ¸ s ¸ ¸ ˙ .17) (9. .136 CAPITOLUL 9.6. Derivˆnd tgΩ ˆ raport cu timpul a ın ˙ − sec2 ΩΩ = (j·c)(i· c ) − (i·c)(j· c) (j·c)2 . r sin(ω + φ) c ·F .6.6.

.20) . Reamintim c˘ aici consider˘m derivata partial˘ a a ¸ a µ ε= r × . . .6. (9. F = r×F . avem ın ¸ a c= obtinem ¸ µ ε=r ×(r × F )−(r× r )×F .˘ ˘ 9. ∂ (c× r) ca o matrice.6. sau sub forma simplificat˘ a µ ε= 2(r ·F )r − (r· r )F −(r·F ) r . . .6. F =− ∂ ∂r .5 Vectorul lui Laplace Vom introduce notatia facut˘ anterior ¸ a P = µε.6. − c× F . . r (9. . . . . . ∂c ∂r . . PROBLEMA PERTURBATA A CELOR DOUA CORPURI 137 9. ∂(µε) ∂r . Folosind dezvoltarea lui c (9. . . (c× r) F . Calculˆnd cele dou˘ produse triplu vectoriale obtinem a a ¸ µ ε= (r ·F )r−(r· r )F −[(r·F ) r −( r ·F )r]. Dac˘ F = 0 folosim metoda lui a a Poisson pentru a obtine ecuatia diferential˘ ¸ ¸ ¸ a µ ε= . . ∂r . .7) ˆ ecuatia precedent˘.6. ∂c ∂r .6. Din paragraful 9.19) (9.4 vectorul lui Laplace este exprimat ˆ functie de vectorii de ın ¸ pozitie ¸i vitez˘ astfel ¸ s a . .18) Acesta este un vector constant cˆnd F = 0. µ µε = − r − c× r .

TEORIA PERTURBATIILOR ¸ .138 CAPITOLUL 9.

New York. Bucure¸ti. Fundamentals of Astrodynamics. (1953).. White. W. Cambridge University Press. ed. [11] Rosser. 5. New Jersey.C. Spherical Astronomy..L. A. e e Paris. J. J. (1971). (1966). a as a s [10] Pollard. Prentice-Hall. [13] Szebehely. V. e e e Moscova. [5] Battin.. Astrodynamics: Applications and Advanced Topics. Cambridge. Academic Press. M´thodes math´matiques de la m´canique clasique. Mir. (1967). (1989). [3] Bate. Modern Astrodynamics. Gauthier-Villars. a a as a s [9] P´l. C. University of Texas Press. [2] Arnold.. Mathematical Introduction to Celestial Mechanics. Ed. (1964).. [7] Green. R. Didactic˘ ¸i Pedagogic˘. [4] Baker. McGraw-Hill Book Co. Mueller. England. Mc Graw Hill. New York.M. Princeton University Press.M. [6] Bond.. G. Mathematical Theory of Rocket Flight. (1996). Longmans. Astronomie. Allman. New York.R.. New York. H. (1959).. Ed. (1971). vol. Dover Publications Inc. D. Ureche. R.L. Ed. Robert.R.. V. (1985). Bucure¸ti. Adventures in Celestial Mechanics. M. V. (1976). V.R. New York.H.D. R. Austin. 139 . (1983). Trait´ de M´canique rationelle. Astronautical Guidance. Mecanic˘ Teoretic˘. P.E. Didactic˘ ¸i Pedagogic˘. [12] Stuart. Celestial Mechanics.Bibliografie [1] Appell. Newton. (1926). Gross. P. [8] Iacob. M.. R.B. I-V..

New York. Introduction to Space Dynamics.140 BIBLIOGRAFIE [14] Ureche. (1961).. V. . Ed. vol. Dacia. T. (1982).. [15] William. Wiley. Universul. I. Cluj-Napoca.T. Astronomie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful