P. 1
2. Guvernul si afacerile

2. Guvernul si afacerile

|Views: 9|Likes:
Published by Beyond_the_vail

More info:

Published by: Beyond_the_vail on Aug 23, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/16/2010

pdf

text

original

CURS 2 – GUVERNUL SI AFACERILE

1. Guvernul si afacerile din perspectivă economică 1.1 Sisteme economice 1.2 Funcţiile statului 2. Politica concurenţei şi ajutorul de stat 2.1 Reglementarea preţurilor în România 2.2 Scopul, domeniul şi sfera de aplicare a legislaţiei concurenţei în României 2.3 Politica privind ajutorul de stat 3. Politica fiscală şi politica regională 3.1 Impozite şi taxe 3.2 Politica regională

1. Guvernul si afacerile din perspectivă economică 1.1 Sisteme economice
Exceptând economia tradiţională (unde schimburile se realizează prin barter), există trei tipuri de sisteme economice. a) Economia de comandă Se caracterizează prin existenţa unei autorităţi (planificator central) care rezolvă problemele economice (cine produce, cât, pentru cine etc.) şi impune soluţiile mediului de afaceri şi populaţiei. Pentru a fi posibil acest lucru, proprietatea trebuie concentrată, de regulă în mâna statului. b) Economia de piaţă Economia de piaţă are atributele: 1) Existenţa proprietăţii private. Firmele private deţin, cotrolează şi dispun de resursele economice, adică sunt proprietar al factorilor de producţie (cu excepţia muncii, pe care o închiriază). De aici rezultă dreptul de a încasa venituri (dobânzi, rentă, profit). 2) Libertatea de decizie. Actorii economici pot lua liberi decizii: producători ce şi cât să producă; lucrătorii dacă să se angajeze sau nu, iar consumatorii dacă să cumpere sau nu produsele şi serviciile oferite. 3) Urmărirea interesului propriu. În adoptarea deciziilor, fiecare actor urmăreşte interesul propriu: producătorii să-şi maximizeze profitul, consumatorii să-şi maximizeze satisfacţia. 4) Mecanismul de reglare bazat pe piaţă şi preţuri. Piaţa permite cumpărătorilor şi vânzătorilor să facă schimburi; aceasta este definită de regulă prin două dimeniuni: (1) piaţa produsului, rezultată prin definirea produsului cumpărat şi vândut şi (2) piaţa geografică, determinată de baza de cumpărători (ce poate fi locală, naţională, zonală, internaţională etc.). La rândul lor, preţurile îndeplinesc roluri importante. În primul rând, servesc ca semnale pentru alocarea resurselor: dacă preţul permite obţinerea de profituri convenabile, întreprinzătorii îşi vor orienta resursele pentru aceea producţie; astfel resursele societăţii sunt alocate acolo unde sunt necesare, unde pot produce valoare pentru societate. În al doilea rând, preţurile reflectă preferinţele consumatorilor: 1

funcţiile statului se justifică în mare parte prin conceptul de “eşecurile pieţei”. 1. Motivul este că pieţele. chiar daca în prezent rolul statului în economie este mai redus. În esenţă. acesta are o influenţă semnificativă asupra afacerilor. c) inechitatea socială. c) Economia mixtă Evoluţia istorică a făcut ca statul să intervină în mecanismul economic de reglementare. atunci când mecanismele de piaţă nu reuşesc să realizeze acest lucru (funcţia alocativă). Factorii generali care provoacă eşecul pieţei sunt: a) existenţa bunurilor publice b) externalităţile. De exemplu. adică semnalează societăţii că îi acordă valoare şi. cu excepţiile notabile ale Japoniei şi altor ţări din Asia (Coreea de sus. e) informaţia incompletă şi incertitudinea legată de încheierea tranzacţiilor. Hong-Kong etc. asigurarea stabilităţii economiei naţionale şi a societăţii. prin oferirea unui cadru de reglementare care să promoveze concurenţa şi comportamentele de afaceri corecte ale agenţilor economici. coeziunea socială etc. constă în inabilitatea indiviziilor de a coopera. comparativ cu deceniile trecute. reprezintă cel mai bun cadru pentru asigurarea eficienţei alocării şi utilizării resurselor societăţii. Acestea au fost justificate în moduri diferite. rolul statului a fost supraevaluat. Eşecul pieţei se defineşte prin ansamblului de situaţii ce nu permite obţinerea unei soluţii de funcţionare eficientă a pieţelor. America Latină a promovat politici de “substituire a importurilor” cu produse „naţionale” sau Asia s-a aflat multă vreme sub imperiul modelului japonez de interferenţă a statului în comerţul exterior pentru sprijinirea exportului propriu. distribuirea veniturilor. în special în anii `60 – `70 din secolul trecut. Alte acţiuni ale statului pot viza protejarea unor grupuri defavorizate. cum ar fi: necesităţile industrializării. intervenţia guvernului se extinde pentru a se asigura următoarele deziderate: • Alocarea resurselor către cele mai bune utilizări. Astfel. promovarea exporturilor. în alocarea resurselor sau chiar în calitate de agent public alături de firmele private. aceştia “votează” pentru el. în spiritul de cooperare. substituirea importurilor sau chiar atragerea investitorilor străini. d) concurenţa imperfectă.cumpărând un produs. dacă sunt funcţionale. demonopolizarea. privatizarea şi dereglementarea.2 Funcţiile statului Din punct de vedere al teoriei economice. nu s-ar pune problema coordonării acţiunilor indivizilor. adică de a negocia şi acţiona astfel încât îmbunătăţirea utilităţii unui individ să nu diminueze utilitatea nici unui alt individ (ceea ce ar asigura criteriul Pareto de eficienţă). iar funcţiile guvernului s-ar limita doar la redistribuirea veniturilor şi la asigurarea justiţiei sociale. În anumite perioade istorice.). că trebuie adus pe piaţă. Măsurile luate de stat urmăresc ca mecanismele pieţei să funcţioneze mai eficient. În prezent tendinţa pe plan internaţional este de liberalizarea economiei. Dacă piaţa ar fi perfectă şi ar funcţiona întotdeauna eficient. practicându-se politici protecţioniste. în consecinţă. aceste abordări n-au condus la rezultatele scontate. S-a constatat însă că. 5) Concurenţa: Este principalul stimulent ca mecanismele pieţei să funcţioneze corect. Din cauza eşecurilor pieţei. 2 . în practică. prin funcţiile pe care le îndeplineşte într-o societate modernă.

statul intervine pentru a elimina situaţii de inechitate. respectiv echilibrul balanţei de plăţi. cum au fost. 3 . deşi sunt necesare societăţii. În acest caz apare fenomenul numit de David Hume “tragedia proprietăţii comune”. b) Funcţia stabilizatoare a statului Crizele economice. Presupune că mai multe persoane au un drept fără restricţii de a beneficia de obiectul acelei proprietăţi. adică reducerea şomajului. De asemenea. • Bunurile publice. menţinerea comportamentelor agenţilor economici în limitele impuse de societate (funcţia de reglementare). Anumite activităţi desfăşurate de firme (sau de alte entităţi) au efecte negative sau pozitive asupra terţilor.: subvenţii de căldură pentru persoane defavorizate. servicii de sănătate). chiar dacă nu plătesc pentru acesta).: iluminatul stradal. b) Funcţia distributivă a statului O altă funcţie a statului vizează modul în care averea şi câştigurile sunt distribuite între membrii societăţii.: poluare) prin limitarea producţiei.: vânătoare şi pescuit în exces). a) Funcţia alocativă a statului Guvernul se implică în alocarea resurselor societăţii motivat în principal de: • Proprietatea comună. sprijină dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii cu externalitate pozitivă (ex.: vaccinarea populaţiei. stagnarea creşterii economice. care în opinia economistului N. Statul intervine pentru reducerea externalităţilor negative (ex. fonduri pentru dezvoltare socială etc. caz în care vecinii persoanei vaccinate vor beneficia indirect prin diminuarea riscului de a fi contaminaţi de o maladie). fie pentru a plăti firme private să le producă. cauzat de interesul propriu al acelei fiecărui membru al grupului de a-şi maximiza utilitatea individuală. Statul va interveni. semafoare pentru circulaţie) au caracteristicile de nonrivalitate (consumul unei şofer care trece pe la semafor nu reduce cantitatea oferită şi nu adaugă nici un cost variabil) şi nonexclusivitate (nu pot fi împiedicate anumite persoane să beneficieze de iluminatul stradal. Acestea (ex. Statul redistribuie veniturile şi bunăstarea utilizând impozite pentru a oferi bunuri şi servicii publice (ex. până la deteriorarea acesteia (ex. • echilibrul extern. cele din perioada interbelică.Kaldor formează “patrulaterul magic” următor: • creşterea economică.). şomajul. • asigurarea locurilor de muncă. tinzând să utilizeze în exces resursa comună. influenţând nivelul activităţii economice. • stabilitatea preţurilor. limitarea noxelor. de pildă. Statul urmăreşte obiective ale politicilor macroeconomice. (funcţia de stabilizare) Asigurarea disciplinei contractuale. fie pentru a le produce el însuşi. deoarece consumatorii nu pot fi determinaţi să le plătească. • Externalităţile. dezechilibrele balanţei de plăţi etc. prin controlul inflaţiei. Ca urmare. pe de altă parte. inflaţia prelungită sunt fenomene ce pun în evidenţă necesitatea ca statul să intervină pentru a le evita sau corecta. şomajul. firmele private nu se vor angaja să le producă pe contul lor. introducerea unor taxe.: educaţia publică.• • • Asigurarea echităţii şi justiţiei sociale privind distribuţia veniturilor şi bogăţiilor (funcţia distributivă). Prevenirea şi combaterea unor fenomene negative cum sunt inflaţia. date de existenţa unor persoane sau categorii de persoane ce nu au venituri care să le permită să-şi cumpere bunurile şi serviciile de care au nevoie (ex.

prin hotărâre. Pentru sectoare economice determinante şi în împrejurări excepţionale (ex. dezechilibru major între cerere şi ofertă. pe baza cererii şi ofertei. politici regionale.). autorităţile de concurenţă intervin pentru a împiedica restrângerea sau eliminarea concurenţei. Vom examina în continuare mai în detaliu câteva dintre politicile statului cu implicaţie majoră asupra activităţii firmelor. o firmă aflată în poziţie dominantă pe o piaţă specifică poate abuza. asigurarea socială (acordarea unor plăţi cum sunt indemnizaţii de şomaj. medicamente). drepturile consumatorilor. astfel: Pentru activităţi cu caracter de monopol natural sau al unor activităţi economice stabilite prin lege (ex. de politică fiscala. Domeniile de reglementare cele mai importante sunt promovarea concurenţei pe piaţă. poate adopta măsuri temporare pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor sau 4 . Însă. adică concurenţi. Guvernul. prin restrângerea producţiei). Pentru sectoare economice sau pe pieţele unde concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin efectul unei legi sau din cauza unei poziţii de monopol. Statul poate interveni pentru controlul sau influenţarea preţurilor doar în cazuri bine definite şi pe o perioadă de timp scurtă. poate institui forme de control al preţurilor. limitează voit producţia etc. prin hotărâre.1 Reglementarea preţurilor în România Lipsa concurenţei influenţează negativ interesele consumatorilor. înlătură ineficienţa producătorilor. are efecte benefice pentru consumatori şi pentru economia naţională în general. se înţeleg să practice un anumit nivel de preţ mare sau să acţioneze în aşa fel încât să reducă concurenţa (îşi împart zonele de vânzare. disfuncţionalitate evidentă a pieţei). acestea trebuie să se determină în mod liber prin concurenţă. se înţelege de ce este necesară promovarea politicii concurenţei de către autorităţi. Ţinând cont de aceste consecinţe. 2.Instrumentele folosite pentru coordonarea activităţilor din economie sunt în principal de politică monetară. asigurări pentru incapacitate de muncă). un pilon al economiei de piaţă. 3 Politica concurenţei şi ajutorul de stat Concurenţa. impunând partenerilor preţuri mai mari decât ar fi normal sau acţionând astfel încât să rezulte preţuri mai mari (de pildă. dacă condiţiile se menţin. c) Funcţia de regularizare a statului Guvernele influenţează deciziile administratorilor afacerilor. politici sectoriale. Concurenţa: asigură pentru consumatori produse mai bune la un cost mai scăzut. sistemul public de pensii. La acelaşi efect se poate ajunge şi dacă mai multe firme de pe aceeşi piaţă. Să exemplifică acest lucru în cazul preţurilor. reglementări pe piaţa muncii. Pentru prevenirea sau stoparea unor asemenea comportamente ale firmelor.: utilităţi. asigurări de sănătate. asigură repartizarea mai eficientă a resurselor economiei. în anumite condiţii. Controlul se instituie pentru cel mult 3 ani. printr-un demers sistematic. preţurile şi tarifele sunt stabilite de autorităţile de stat. Guvernul. cu posibilitate de prelungire succesivă de câte un an. protejarea drepturilor de proprietate.: criză.

• participarea. 6) interzice folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante. Legea concurenţei 21/1996 interzice practicile anticoncurenţiale. unde o alta dintre ele poate câştiga şi aşa mai departe. între agenţii economici. indiferent de forma de organizare sau de natura capitalului social. care reglementează principiile politicii de concurenţă. Câteva exemple de astfel de practici sunt: • impunerea unor clauze contractuale inechitabile partenerilor. cu posibilitate de prelungire succesive de câte cel mult 3 luni. în mod concertat. domeniul şi sfera de aplicare a legislaţiei concurenţei în României Scopul legislaţiei concurenţei este apărarea intereselor consumatorilor prin eliminarea comportamentelor firmelor care pot să le prejudicieze. care au efecte negative reale sau potenţiale asupra mediului concurenţial (art. Ea vizează în primul rând agenţii economici. vor participa împreună şi la următoarele licitaţii. În ceea ce priveşte poziţia dominantă a unei firme. De regulă. În România.chiar pentru blocarea creşterii preţurilor. 21/1996 (cu modificări ulterioare). este în vigoare Legea concurenţei nr. regulamente sau norme emise de Consiliul Concurenţei). O situaţie aparte de licitaţii trucate o reprezintă înţelegerile ilicite între unul sau mai mulţi ofertanţi şi organizatorii licitaţie. Câteva exemple de astfel de practici interzise sunt: • fixarea preţurilor de vânzare ori de cumpărare şi a altor condiţii comerciale (ceea ce anulează concurenţa). • împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare (pentru a evita să se concureze pe aceeaşi piaţă). să aibă şansele cele mai mari de câştig. nu se aplică însă pe piaţa muncii sau pe piaţa bancară. cu oferte trucate la licitaţii. 5 . exprese sau tacite. Cadrul legislativ este completat de aşa-numita legislaţie secundară (ordine. Legea concurenţei (art. instrumentele de acţiune şi autoritatea împuternicită să le administreze. dacă împrejurările persistă. decât al politicii concurenţei. Este valabilă şi în cazul organelor administratiei publice centrale şi locale în masura în care acestea intervin în operaţiuni de piaţă.2 Scopul. • limitarea producţiei. 5 din Legea concurenţei). Mai multe firme participante la o licitaţie întocmesc ofertele în aşa fel încât una dintre acestea. 2. influenţând direct sau indirect concurenţa. decisă de ei. 85 (în numerotarea actuală : art 81) care interzice înţelegerile dintre firmele concurente şi în Art. principiile politicii concurenţei au fost stipulate de la bun început în Tratatul de la Roma în Art. Administrarea legii şi punerea ei în aplicare este încredinţată Consiliului Concurenţei. şi reglementează controlul concentrărilor economice. Dar acest caz aparţine mai degrabă domeniului coruţiei. Legislaţia concurenţei se aplică actelor şi faptelor săvârşite pe teritoriul României. În cadrul Uniunii Europene. Măsurile pot fi adoptate pentru o perioadă de 6 luni. armonizată în întregime cu legislaţia europeană. aceasta este un dat al structurii pieţei. 86 (în numerotarea actuală : art 82) care interzice abuzul de poziţie dominantă. Legea concurenţei interzice înţelegerile. rezultat al dezvoltării ei istorice. precum şi cele săvârşite în afara teritoriului ţării. distribuţiei. atunci când produc efecte pe teritoriul României. investiţiilor (ceea ce va conduce în final la preţuri crescute). respectiv înţelegerile ilicite şi abuzul de poziţie dominantă. În schimb. ca urmare nu poate fi interzisă în sine.

un dezavantaj în poziţia concurenţială). operaţiunile de concentrare economică (ce depăşesc un anumit prag valoric stabilit de lege) trebuie notificată autorităţii de concurenţă pentru a fi examinat efectul pe care îl poate produce asupra pieţei. cu condiţia să nu introducă discriminări privitor la originea produselor implicate. de natură să reducă sau să elimine concurenţa de pe o piaţă specifică. Dacă s-ar întâmpla aşa.: prin cumpărarea majorităţii acţiunilor). 6 . • practicarea unor preţuri excesive.3 Politica privind ajutorul de stat În legislaţia Uniunii Europene (art 92 din Tratatul de la Roma. ajutorul de stat se defineşte ca fiind orice măsură luată de stat sau implicând resurse ale statului. De exemplu. • practicarea unor preţuri de ruinare în scopul înlăturării concurenţilor (firma dominantă practică preţuri foarte mici până în momentul eliminării concurentului de pe piaţă. a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente (provocând în acest fel. Câteva exemple de astfel de ajutoare de stat. ce distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa în favoarea unor întreprinderi sau producţiei unor bunuri şi afectează negativ comerţul între Statele membre. noua entitate va deţine 75% din piaţă. (3) Care pot fi considerate compatibile cu Piaţa comună. Există trei categorii de ajutoare de stat: (1) Incompatibile cu Piaţa comună. • Ajutorul pentru a facilita dezvoltarea unor anumite activităţi economice sau anumite zone economice. 35%. în privinţa partenerilor comerciali. Aici se încadrează ajutoarele în cazul unor dezastre naturale sau ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali. existând riscul de creare sau de întărire a unor poziţii dominante pentru firma achizitoare a controlului sau participantă la fuziune. • • 2.refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau beneficiari. distorsionându-se concurenţa şi fiind afectat comerţul pe piaţa comună. dacă se acordă unor categorii de persoane defavorizate produse gratuite nu trebuie să existe vreo condiţie privind originea lor (cum ar fi să fie de producţie românească). În scopul îndeplinirii obiectivului de eliminare a posibilităţii de creare a unei poziţii dominante. care necesită o analiză prealabilă înainte de a aprobate şi a putea fi acordate sunt: • Ajutorul pentru a promova dezvoltarea economică a unor zone unde standardul de viaţă este anormal de scăzut şi unde există şomaj ridicat. unora dintre ei. Concentrările economice reprezintă operaţiuni de fuziune dintre doi sau mai mulţi agenţi economici sau de achiziţionare a controlului asupra altui agent economic (ex. ceea ce s-ar putea să însemne o restrângere inacceptabile a concurenţei. (2) Compatibile cu Piaţa comună (“lista albă”). Controlul operaţiunilor de concentrare este necesar deoarece acestea modifică structura pieţei. după care are posibilitatea să majoreze preţurile suficient de mult pentru a recupera profiturile). dacă fuzionează primii doi concurenţi de pe o piaţă specifică. aplicarea. ce deţin cotele de piaţă de 40% şi. De exemplu. din cauză că distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea unor agenţi economici sau producţia unor anumite bunuri şi afectează comerţul dintre Statele Membre. respectiv. în numerotarea actuală art 87). atunci ar fi favorizate acele producţii. dacă aceste ajutoare nu afectează negativ condiţiile de comerţ într-o măsură ca să devină contrar interesului comun.

• Acţiuni economice – investiţii directe (ex. Veniturile fiscale deţine ponderea cea mai însemnată printre toate aceste surse. ordinea publică..1 Impozite şi taxe Activitatea statului generează cheltuieli iar aceastea trebuie acoperite prin venituri. Impozitele se clasifică în două categorii: (1) impozite directe. Impozitele şi taxele sunt plătite de contribuabili . Cele mai importante sunt: • Impozitul pe profit. • Servicii publice generale – apărare. bănci şi consorţii de bănci etc. în condiţiile actuale de globalizare.. • Împrumuturi pe termen mediu şi lung. cercetaredezvoltare. Impozitele directe se împart în: personale (pe venit) şi reale (pe capital). în monitorizarea ajutoarelor existente. în recuperarea ajutoarelor de stat ilegale etc. sănătate. ajutoare. precum şi de cele străine pentru veniturile realizate în România. Principalele categorii de cheltuieli sunt: • Actiuni social-culturale . Aceasta înseamnă că s-au transferat competenţele de autorizare a ajutoarelor de stat de la autorităţile naţionale la Comisia Europeană. pentru acoperirea unor deficite temporare (goluri de casă). • Asigurări sociale – pensii. ca autoritate naţională de specialitate. evidenţiindu-se un element de teritorialitate. ca urmare.Ajutorul pentru a promova executarea unor proiecte importante în interesul comun european sau pentru a remedia probleme serioase ale economiei unui Stat Membru.persoane fizice şi societăţile comerciale.învăţământ. ca şi în cazul celorlalte state membre. prin emisiuni de obligaţiuni de stat şi credite (de la organisme internaţionale. • 4. creşte importanţa convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri. protecţie socială. indemnizaţii etc. • Emisiune monetară fără acoperire (măsură inflaţionistă). percepute la bunuri şi servicii şi plătite indirect. Pe de altă parte. ajutoare de stat pentru afaceri autorizate legal etc. care se percep direct de la indivizi şi firme şi (2) impozite indirecte. cu condiţia de a nu afecta negativ comerţul şi concurenţa într-o măsură ca să devină contrar interesului comun. se aplică în mod direct legislaţia comunitară în domeniul ajutorului de stat. Este datorat de persoanele juridice române. • Ajutorul pentru a promova conservarea moştenirii culturale. Fiecare stat impune impozite şi taxe pentru contribuabilii din propria ţară pentru veniturile şi proprietăţile de pe un anumit teritoriu (al României). după aderarea la Uniunea Europeană. În România.. Politica fiscală şi politica regională 3. • Împrumuturi pe termen scurt. se implică doar în pregătirea notificării ajutoarelor elaborate de autorităţile publice. protecţia socială etc. stete. Consiliul Concurenţei.: autostrăzi). contribuabilii au activităţi şi proprietăţii în diverse state. aparatul administrativ etc. Se calculează pe diferenta intre veniturile realizate 7 . Principalele căi pentru asigurarea veniturilor sunt: • Venituri fiscale – prelevări obligatorii de la cetăţeni şi organizaţii sub formă de taxe şi impozite. prin emitere de bonuri/certificate de depozit emise de Ministerul Finanţelor.

din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri. Sunt impozite locale. Pentru determinarea acestui impozit. dacă este negativ. dispensare etc. pe care l-a plătit în amonte furnizorilor săi. de exemplu: activitatea de învăţământ desfăşurată de instituţii publice sau entităţi autorizate. Este datorat de acţionari sau asociaţi. relaţiile comerciale între firme din acelaşi grup. utilizarea unor facturi cumpărate pe piaţa neagră.: venituri din drepturile de proprietate) etc. de 16% asupra profitului impozabil. dar cu utilizarea unor mijloace ilegale: nedeclararea unor venituri. Cota de impozitare este 3% • Impozitul pe venit. care este datorat de autoritatea fiscală contribuabilului. Un alt impozit indirect este reprezentat de accize.: închirierea unei locuinţe). este reţinut la sursă şi vărsat de angajator. se aplică cota de impozitare unică. cum sunt: contabilitata creativă. Nu trebuie confundat cu evaziunea fiscală. cota de impozitare este de 10%. Cel mai important este taxa pe valoarea adaugată (TVA). fără a încălca legea. Cota standard de TVA este de 19%. Este datorat pentru veniturile salariale ale angajaţilor. Conceptul se referă la utilizarea mijloacelor legale pentru optimizarea fiscală.2 Politica regională Existenţa unor diferenţieri regionale în privinţa nivelului dezvoltării economice şi a condiţiilor de viaţă face necesară gândirea unor strategii şi politici regionale vizând distribuirea echilibrată a veniturilor şi a condiţiilor de viaţă. vin. rezultă TVA de plată.. rezultă TVA de rambursat. din cedarea folosintei bunurilor (ex. prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea livrărilor. • Impozitul pe venitul microîntreprinderilor. Primul concept presupune parcurgerea etapelor de analiză-diagnostic a situaţiei 8 . adică pentru a plăti cât mai puţine taxe. energie electrica etc. activitatea de îngrijire a sănătăţii din spitale. plătibile la bugetele locale. În prezent. Conţinutul conceptelor de strategie şi de politică regională este acelaşi ca în alte domenii economice. • Impozite şi taxe pe clădiri. Pentru un administrator de întreprindere. impozite etc. Este datorat de persoanele fizice pentru categoriile de venituri cum sunt: din salarii. taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat pentru anumite produse provenite din productia interna sau din import (produse accizabile): bere. cum sunt: livrarea de manuale scolare. mijloace de transport. Dacă diferenţa TVA deductibil + TVA colectat este pozitivă. carti. Impozitele indirecte sunt taxe pe consum. din activitati independente (ex. un subiect interesant este evitarea fiscală. exploatarea inflaţiei etc. reducerea şomajului excesiv din anumite zone geografice şi diminuarea riscului scăderii populaţiei prin emigrare. cazarea in cadrul sectorului hotelier etc. Evitarea fiscală se realizează prin metode de optimizare fiscală. terenuri. Cota de impozitare este de 16%. ziare si reviste (cu exceptia celor destinate exclusiv sau in principal publicitatii).dintr-un an fiscal. care se aplică pentru operaţiunile de livrare de bunuri sau de prestare de servicii efectuate cu plată. Cota de impozitare este de 16% • Impozitul pe dividende. contrabandă. Există şi operaţiuni de inters general care sunt scutite de taxa. cota redusa este de 9% si se aplica pentru anumite prestari de servicii si/sau livrari de bunuri. firme fantomă (care dispar la nevoie) etc. firma calculează TVA colectat. utilizarea muncii la negru. 3. politica de dividende. tutun prelucrat. care are acelaşi scop. din acesta se scade TVA deductibil. livrarea de medicamente de uz uman si veterinar. fals şi uz de fals. • Impozitul pe salariu. în condiţiile prevăzute de lege.

de pildă: reducerea costurilor. O astfel de măsură este redistribuirea activităţilor economice. în vederea soluţionării problemelor dezvoltării economice regionale (D. crearea infrastructurii). În România. România a avut acces la fondurile comunitare din perioada de pre-aderare (Phare. ameliorarea competitivităţii. Alte măsuri pot fi: împrumuturi în condiţii avantajoase. prin care se stabilesc 8 “regiuni de dezvoltare” . prin utilizarea unor instrumente de încurajare a localizării unor întreprinderi în regiunile defavorizate (ex. diminuarea voluntară a salariilor. care urmăresc să influenţeze pozitiv veniturile şi cheltuielile globale din regiunea respectivă (ex. pentru a evita reducerea numărului de angajaţi. implicând intervenţia autorităţilor publice pentru stoparea declinului economic regional. În vederea dezvoltării acestor regiuni. astfel încât. Fondul de coeziune). impozite. Constantin. în termeni de dotări infrastructurale şi mediu de afaceri. • Restructurare externă. disparităţile între regiuni. cu prioritate a regiunilor şi localităţilor mai slab dezvoltate. 2003). aceasta se realizează fie prin menţinerea şi crearea de locuri de muncă în întreprinderile existente (implicand adesea recalificarea profesională).existente. fie prin deplasarea lucrătorilor către noi locuri de muncă (eventual în alte regiuni). Primele (“restructurarea forţei de muncă”) au în vedere resorbirea şomajului structural. la sfârşitul perioadei de programare.L. prime pentru investiţii etc. La rândul ei politica regională se referă la instrumentele operaţionale specifice de atingere a obiectivelor şi la modalităţile de utilizare a pârghiilor de intervenţie ale statului. Principalele direcţii de acţiune (axele prioritare) ale POR 2007-2013 sunt: • Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale • Consolidarea mediului de afaceri regional şi local • Dezvoltarea turismului regional şi local • Dezvoltare urbană durabilă • Asistenţă tehnică 9 .: asistenţă temporară acordată unor regiuni. corespunzând unor grupări de judeţe iar fiecare dintre acestea elaborează un plan de dezvoltare. În principal. prime aplicate producţiei globale) şi (ii) microeconomice. fiind necesară aprobarea ajutoarelor individuale sau a schemelor propuse. prospectarea pieţei în scopul dezvoltării de noi activităţi etc. Măsurile axate pe capital se pot încadra în categoriile: • Restructure internă. în 1998 a fost adoptată Legea privind dezvoltarea regională (Legea 151/1998). incluzând. fixarea unor obiective şi generarea unor alternative de acţiune şi alegerea celei mai performante. în concordanţă cu Strategia naţională de dezvoltare regională. care constituie baza pentru finanţarea proiectelor propuse în cadrul acestui program. Politicile regionale se bazează pe adoptarea unor măsuri: (i) macroeconomice. Sapard.: reglementări. să se diminueze”. Restructurarea externă implică adesea forme de ajutor de stat. un Program Operaţional Regional (POR ). ISPA) şi are în prezent la cele din perioada post-aderare (Fonduri structurale. Pentru perioada 2007-2013 s-a aprobat. Obiectivul strategic general al POR este “accelerarea creşterii economice a regiunilor României. Măsurile de politica regionala pot fi axate pe forţa de muncă sau pe capital.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->