Predica de pe munte TIe dezvaluie datoria omului fata de om, aruncind anaterna asupra razbniului , asupra sclaviei, Inaintca Predicii

de pe munte, omul nu si-a pus niciodata astfel de intrebari. Asta nu inseamna ca dupa aceea omul ar fl faptuit de fiece data mai bine decit inaintc. Dar. considerate in ansamblu, actele oamenilor vor purta amprenta gindului crcstin, Caci doar crestinismul a prociamat datoria omului rata de om. Si doar crestinismul a vazut In aproapc toti oamcnii, invatindu-ne sa-i iubim pe toti in egala masura.

Dumnezeut bergsonian, comentearii Tudor Vianu, nll cstc intr-atit Creator, eft principiul de creatie . Lurnea tnsasi nu este data ca efect at unci fapte creatoare unicc in ordine ontologtca, ci este a permanenta crecuie ce are drept temei un principiu de viata.forta ~'i iubire.

Diana Morarasu

INSTITUTUL EUROPEAN

f'~co~a'Boc;ccio,Sfn8l'i~",;sri<'(delahu)

Henri Bergson

Cele doua surse ale moralei $i religi

HENRI BERGSON

CELE DO VA SVRSE ALE MORALEI ~I RELIGIEI

Edilia a Il-a

Traducere si studiu introductiv de Diana MORARA~U

© Henri Bergson, Cele dOUG surse ale morale: si retigiei. Institutul European iasi, pcntru prezenta vcrsiune in limba romana

ISBN 973-586-134-8 PRINTED IN ROMANIA

INSTITUTUL EUROPEAN 1998

LA iNCEPUT A FOST VIAT A

Et il n'y a pourtant qu 'line verite ... (Henri Bergson)

In ceea ce prtveste apropierea de morala. Bergson insusi miirturiseste: .i Nu am pretentia sti atcatuiesc () mora/a: nu rna. simi capabi/, Qsemenea lui Nietzsche, sii inventez una (.,J Clici multe suflete au stiut si stlu cele ncccsare unei vieti morale si religioase ~'ifitdi de ajutorut met! (. . .) Nu pot decit sa reinnoiesc din riidacirui argumentele /0'; sa le precizez si .'Iii Ie confirm (..) Pe scurt. pentru a vii spune in doua cuvinte foata gindirea mea, mora/a nu trebuie gasit«. ci explicatii "I, Iar morala explicata de Bergson, pusii in terminologie experimentala $i adincita. in aceasta perspectiva, in directiafundamentului ei real, este mora/a crestina. Cue; s ti in Ccle doua surse ale moralci si religiei : totui afost spus in Predica de pe Munte si in afara de aceasta nu exista nimic. Ar .Ii insa gresit sa consideri bergsonismu/ drept 0 incercare de reintemeiere metafizica a crestinismului. Filosa! a/ nivele/or reuiului, Bergson atinge,

I Jacques Chevalier, Entretiens avec Bergson. PUF., 1959. p.145.

HENRI BERGSON

dupd 0 muncii de douiizeci de ani', nivelul realului metafizic: demersului acestuia exterior, obiectivat in scrierea din anul 1932, ii corespunde 0 treptatii conversiune interioarii, 0 atingere a .. crestinismului integral:". Si pentru ca i.yi miirturisise deschis credinta in Iisus $i in sacramente, teotogii au putut spune despre Bergson eli a prlmu .botezul dorintei "4. De aitfel, cum singur scrie, el nu .'I-a situat niciodaui de partea ateismului: .. numai ca, la inceput, nu aveam nimic de spus despre Dumnezeu. Am ajuns to experienta misticu pe ciii ocolite (..) in ceea ce ma priveste, n-am suferit 0 conversiune in sonsul unei ilumindri subite. incetul ell incetul, am aiuns fa idei care probabil flU m-au pariisu niciodatii, dar de care lilt eram pe de-a-ntreguf constient, care nUl1ui .Jocuiau" elf desiivirsire. Dar treptat, te-am descoperit in toatii striuucirea lor )).1. lar acest "ocol "ijalonat de scrieri!e de pinii in 1932. if pOI; numi ciiutare si aflare a lui Dumnezeu - realul mesafizic C(I atare, eel mai pozitiv dintre urate nivelele realuiui. Nedorind poate sa se contrazica pe sine, Bergson IIU sene despre Dumnezeu decit dupii ce zeul insusi a devenit pentru el o expenenta eUlloseUla; intr-o scriere a lui Gilbert Maire «!Mm 0 semnificativa

s 1. Chevalier; op. cit.. pp. 79-80. Mirrtw'isq"fe, intr-un toe.

Bergson: .Pentrv mine, ordinea morale este I) online nOlla. Nu-i deloc simpla prelungire a miscarii evolutive: nici daca ar]i fost astfei, ar fifost inuril sii lucrez douiizeci de ani la morale mea. Ar Ii

fost deja inc/usa in L' evolution creatrice. " .

j 1.Chevaliel; Comment Bergson a trouve Dieu. in Henri Bergson, Essais et temoignages, Neucbatet. 11)43. Dupa spusa autorului, la data de 2 marne 1938, Bergson u declarat ea a utins "cre~tjnismul integra!", mentionind totodara inutilitatea incerciirii de a stabili 0 filiatte intre gindut crestin si traditio greco-Iatinii, "caci crestinismul transfigureazii tot ce atinge /11(.:indll-l, pur ~i simplu, crestin" ,pp. 96-97.

" Georges Cattani, Teruoignages. Neuchatel. 1943. in H.

Bergson. Essais ... ,pp. 123-125.

J J. Chevalier, Entretiens ... , p.158.

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI

rostire bergsoniana: "N-am dorlt niciodata sa construiesc un sistem. Am pus laolalta intuitiile. Si I1U cred co acestea ar puteafi obtinute dectt printr-o rabdiito_are confruntare cu faptele observate si eu datele e:xterioare. In sensul acesta, tntreaga meafilosofie nu-i decit 0 succesiune de experiente. Nu vreau sa rna pronunt asupra experientelor pe care nu le-amfacut or; pe care nu le pot verifica "II. Demersul stiu filosofie apare ca ispitii a gindului de a sesiza si cuprinde fapta ca atare.fara a se raporta aprioric /a concepte date, considerate de Bergson "opriri ". nicidecum inaintiiri in ordinea spiritului. .Percepului" este criteriul intern', la care se raporteaza intreg universul filosofic bergson ion.

Neantul - negatie de depasit. Nu este in [ac alternativa radtcaliide sau nu (anume disjunctia iiin/a sau neant}: in locul mult rostitei intrebiiri ontologiee de ce exista ceva mai curind decit nimic. ufli la Bergson problema "grade/or" de jilnfa: in ee masura fiinta in interiorul realului. De altfel, Bergson nici nu foloseste termenul de Fiinto (notiune puternic canceptualizatii, care-s! presupune celiilaltul: neantul absolut), ci ace/a de Real, - care nici mlicar de drept nu poate aduce ell sine, ea umbra imanentii. neantul absolut. el insusifiind gindit drept existenpi efectivii. dincolo de transpunerea conceptualintelectuala a neantului ori afiintet. Existenta apanine sferei expertentet. a faptului incontestabil ca alare, in cuprinsul caru;a neantul I1U este decit 0 ,,fa/sa problema ". 0 purd constructie mentalii or1 () reprezentare a unui plin substituit". Or, una dintre aeuzele aduse de gindttorti crestini lui Bergson

6 Gilbert Maire, Bergson, mon maitre. Bernard Grosset. Paris, 1935, p. 218.

7 Madelaine Banhetemy-Mandaule. Bergson - adversaire de Kant, Paris, PUP, 1966, p. 128.

II Tudor Vianu. Henri Bergson. in lstoria filosofiei moderne. vol. IV; Bucuresti, 1939,pp. 212-213.

HENRI BERGSON

este tocmai trecerea neantului absolui. precum $I a notiunil de haas, de dezordine cosmici'l, in categoria "false/or probleme II nascocite de inteligentii, gest careface, desi nu imposibilii, dar ex/rem de difidlii ajlarea intocmai a zeului adus de crestinism, in orizontul fllosofiei bergsoniene. Piirintele Tonquedec remarca: .ioricefilosofie despre Dumnezeu trebuie sa se compuna din douli gesturi: sa fie separat Dumnezeu de fume pin« /a a-L instratna cu desiivirsire, si sa fie unit apoi Dutnnezeu lumii pina la a face insesizabilii diferenta dintre El $; noi. Aceasta este 0 antinomie: intre sursii st curenl este necesara 0 continuitate; dar intre Dumnezeu si fume trebuie presupusii 0 rupture abisalii. Cred eli fa Bergson ablsul I1U este indeajuns eonturat "9. lar Bergson, la rindul sau, rdspunde piirintelui Tonquedec: "Vorbesc despre Dumnezeu ca despre un izvor din care If~nese pe rind, ea efecte ale libertiuii Sale, elanuri sau curente care, jieeare in parte, vor alciuui a lume: dar izvorul si lumile din EI izvorite vor riimine distincte "iii Ceea ce separii insii creatia de Creatorul ei nu-i decit un neant relativ. Pentru cil la nivelul metafizicii pozitive bergsoniene neantul, ca neant de perceptie. se poate manifesto in doua plan uri diferite: interior si exterior, dar niciodata in acetasi timp; neanlui nu poate fi deci decit relativ. Si intrucit neantul cuprinde existenta in genere, pot! pune sernnul egal in Ire neant si existenlii, balanta inclinind totusi, in plan ontologie, inspre partea neantului. Ciici non-existenta, neantul, vidul, inseamna mat mult decit existenta, de vreme ce 0 cuprinde atit pe aceasta, cit si ideea des-fiintarii ei. Gindul des-fiintarii totale este 0 judecaui Jara acoperire, caci orice des-fiintare presupune in fapt o substituire:; negatia unui lucru implicii afirmatia latentii a inlocuirii sale cu un alt lucru "", Neamnl, negatia, eapata in

9 Citat preluat din scrierea lui Emile Rideau, Le dieu de Bergson, Paris, Felix Alcan, /932, p. 5.

UI Albert Thibaudet, Le bergsonisme, Paris, N.R.F., 1923, vol.

II, p. /26.

II I. Bruciu; Bergson Bucuresti, 1936, pp. 28-35.

CELE ootu SURSE ALE MORALE/ $1 RELIGIE/

demersul bergsonian un caracter dinamic, social si afectiv: pomind de la sentimentul unei absente, al unei impuiiniiri in ordinea realitatii, individul resimte in sine impulsul faptei, incercind sa puna .iceva " in loeu/ acelui relativ "nimic ", Este doar una dintre iluziile logice ale inteligentei, orientate inspre actiunea fabricatoare si [ubulutie. Sub toate infiuisiirile neantului, Bergson descoperii un prea-plin de fiintii. pre-existenta logica a neantului in rapart cu fiinta tadica pre-existema a ceea ce este "de drepi" ja/a de ce urmeazii a fi "in fapt ") neputindfi decit 0 explicatie anificiala. alcatuitii din concepte abstracte, sarace in substanta -" opnrt ale spiritului " (Matiere et memo ire).

Dacii in L' evolution creatrice Bergson suprimii. neantul pentru jUnta, in Celc doua surse ale moralei si religiei flinta insiisi pierde infavoarea misciirii: "Homo Jaber se proiecteaza intr-un Deus faber si intr-o cauzalitate fabricatorie':", Actu! se origtneaza intr-un sentiment de absente. de {ipsa - a unei utilitati, nu a unui lucru ori fiinte ea alare =, ineit intrebarea dacii nu cumva in bergson ism, creatia nu apare ea 0 necesitute pentru libertatea divinii, i'$i are, si ea. propria-ijustificare.

Totusi, nu neantul absolut, ci negatia - etapii imanenta filosofiei bergsoniene ea jilosojie a nivelelor realului - iSi giiseste un lac bine determinat si necesar", Tocmai pentru cll se cunoaste pe sine drept filosofal nivetelor realului, Bergson intimpina, de pe aceasta pozttie. acuza de panteism formulata de Jacques Maritatn: "Daea panteismul ar ji constat in afirmarea prezentet intime a lui Dumnezeu in lucruri, atunci ar ji absolut inevitabil; actu! de conservare nedeosebindu-s,e esential de actul creator, se impune 0 anumita imanenta a Creatorului in creatie. Dar se eer distinse douii aspecte in raporturile stabilite de panteism in Ire Dumnezeu si natura: 1. imanenta;

12 Albert Thibaudet. op. cit.. p. 141.

/J Nakata Mitsuo, Le role de la notion de valeur dans Ie bergsonisme, Universite de Litle. 1973, pp. 55-125.

10

HENRI BERGSON

2. inseparabilitatea. Jdeea de inseparabilitate este cea care alclituiqte. in fapt.fondul panteismului "". Bergson se desprinde de panteism tocmai prin stabi/irea nivelelor realului, ignorate de acesta. Ceea ce intereseaza insii in apropierea bergsonism-panteism nu este atit problema imanentet lui Dumnezeu, cit cea a contingemei lumii. Bergson admite contingenta lumii si, implicit, si 0 intrepatrundere intre lume si Creatorul ei. in relatia lui cu lumea, zeul este in acelast limp imanent lumii si Celd/alt at ei, aeeasta presupozitte aducind eu sine ideea unei .ianumite prezente active a lui Dumnezeu in fiecare dintre noi. Aceasta e originea, aeesta este temeiul insusi al tegii morale "IS. Morala bergsonianii nu depinde nici de ceea ce este transcendental in raport cu orice fenomen. niei de ceea ce este transcendent in raport cu devenirea, ci line de un anumit nivel al rea lulu; empiric. jn orizont empiric, Bergson distinge "planur; diferite de experientii "If" expenerqa insast distribuindu-se pe douii paliere diferite ale realului: de suprafata si de profunzime. Realitatile metafizice (libertatea. spre exemplu) nu sint /ranseendente lumil fenomenale, ci interioare ei si totodatd limitate de ea. Bergson gindeste direct realul efectiv in [unctie de realul efectiv insust. filosofia sa putind fi numitii filosofia unei totale afirmari a realului. Din punct de vedere epistema/ogic, subiectul bergson ian se identijicii $I co-triiieste eu obtectui real; ontologie, Bergson nu presupune 0 fUnla ce or deveni posibila negind devenirea tntrucit. asa cllm no/am mai sus, neantul absolut este pentru el imposibil. Posibilii este fnsa negosta partialii, pregiitire votuntam a afirmatiei - in felul daimonulut socratic. explicat drept .. jor/a a puterii intuttive a nega/iei "17, Ca parte negatiVli a tnnutiet, negatia este

U Henri Bergson, Eerits et paroles. Paris, PUP, 1957, vol.L

pp. JJ6-JJ7.

ts Idem. p. 1/8.

Iii Nakata Milsuo, op. cit., p.128.

tr Henri Bergson, La pensee et Ie mouvant, Paris, Felix A/can, 1934. p. 120.

CELE ootu SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI

II

provizorie, vizind realu/ social- constituindu-se astfel in treapta necesarii in afirmarea realului ea aIQlY!. lar ea parte alciituuoare a lntuitiei, negatia se constitute in treaptii necesarli $i in incercarea de aflare a sursei realului efectiv. Ca /ipsa a unei ulilitafi, negatia este doar negatie subiectivii. lmanenta demersului individului fiiptuitor Ciici in actul uman Bergson distinge intrefabricatie # creatie; negatia, ea motor at misciirii dinspre "nimic" inspre "ceva" 11-0 poll ajla dedi in fapta lui homo faber. Creatia aparttne pe de-a-ntregul eroilor in ordinea moralei; doar pe acestia, laolaltii, jj poti gindi sub semnul substantivului .Bine". Omul obisnuu. eel care .fabricii 'J, se a.yaza mal curind sub zodia adverbului .Bine '', riiminind sa dea socotealii de acel "bien-vivre" care, pentru Bergson, fnseamnii a trii! urmind chemarea eroului.

Supunerea la ehemarea eroului necesita si ea 0 negatie, inieleasa ca depasire a moralei propuse de societiitile inchise. Transgresarea limitelor intrtnsec! ale moralei inchise si ale religiei statice nu inseamnii 0 renuntare la virtutile civice, ci 0 mai-departe purtare a lor. prin negatie. in acest context. morala lnsa~'i oscileazii permanent intre douii extreme, atasarea si detasarea, partictparea individului la reatul metafizic dobindind astfel un caracter dinamic, realul metafizic insusifiind perce put drept continuu de miscare, devenire, permanentii facere de sine. Adevarata afirmare a realului metafizic nu devine posibila decit in orizontul negatiilor succesive, presupnse a se afla in "'ns~i tendinta omului de a se depiisi permanent pe sine. Toate acestea Ij; au justlficarea prin actele lui homo faber. in ceea ce priveste insii acei eroi morali ori, cum ii nllmea RiSeileere. .. adjutores Dei ", sensul negator este dublu, presupunind $I negarea tendintei umane de a nega realul. Ajli aiel 0 negare a negattei, nu doar afirmatia naivii. in chip de slmplii credintii pasiva.

12

HENRI BERGSON

Putem spune, aliituri de unul din Ire exegetii metafizicii bergsoniene a reaiului", co neantul, in forma negatiei, lsi are $i el un cuvenit loc in bergsonism,jiind: partial (pentru eil nu neagii niciodata a priori orice real). relativ (pentru ea nu presupune un pol absolut si transcendent, piistrind totdeauna o relatie intima cu rea/ul in miscare), subiectiv (caci nu se obiectiveazd in afara realisiuii empirice) si provizoriu (de vreme ce nu reprezintii decit aspectul negativ of afirmatiei intuitive ori morale). Negatia hergsonianii, eu toate atributele ei, se face si ea En interioru/ duratei. Privita din perspectiva duratei, ea nu este simetricii reatulul. adicd jiin(ei totale, absolute, eterne dar torus! in miscare, lao/alta subiectiva ~'ii obiectiva. Bergson defineste Ileanlui- sau. mal hine SPllS, negatia-: in functie de real, nu il ipostaziazii, ci it pnne la Iucru in ehiar interiorul realului. Sf aceasta tocmai pentru cd rea luI hergsonian se dispune pe nivele diferite intru care se stabilesc relatii dinamice. Nu poti .wl nu-ti amintesti aici spusa lui Jankelevuch: ,,0 fatalitate singularii voiesu: ca spiritul sii lucreze neincetat fa propria-i distrugere, in chiar actul afirmarii miiretiei sale "!".

Gindul aces/a il pou uplica intregului corpus de scrieri bergsoniene. considerind lucrarile anterioare Celor doua surse ... drept partea negalivii a aflrmiirii deptine a existentei lui Dumnezeu. Odata. eu scrierea din 1932, gindilorul piurunde intr-o alta ordine a cunoasterii: cea morata Si religioasa: "presupunind negarea naturii, ajirmarea bergsoniana a reaiului metafizic fine de faptul credintei convertue'?".

Neantul, informa negatiei de deposit. isi aj/a dec; situarea in [apt lnlauntrul gindului bergson ian. Ceea ce desparte insii japta teoretica a filosofului de ginduJ crestin este, odatd

M N. Mitsuo, op. cit.. p. 74.

19 Vladimir Jankelevitch, Bergson, Paris, Felix A/can. 193], p.227.

10 N. Mitsuo, op. cit., p. 3/9.

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI REUGIEI

13

cu respingerea neantului absolut, tmplicita subminare a imaginii zeului creator ex nihilo, Dumnezeul bergsoni~n ~u. este intr-atft Creator, cit principiul de creatie. Lumea tnsasi nu este data ca efect al unei fapte creatoare unice in ordine ontologica. ci este 0 permanentii crealie ce are drept t~~e~ u~n principiu de viata, jorta si iubire". lar zeul se ":anif~st~ In sentimentul bucuriei ce-l incearcii pe om ori de cite Orl simte fapta lui creatoare in bun acord cu elanul vietii pe pamint.

Omul+ creator in ordinea Creatiei. A~a cum se contureaza el in scrierile bergsoniene. omul este 0 realitate privativa, constituitii ca atare la intretaierea mai multor durate: durata materiei, durata individuala,familiala si soclala. Este totodatii singura entitate diiruitii cu. inteligenta - e~n.:idera.tii, in d~~~ectica bergsoniana, drept "elapa necesara .,\'1 mediatoare .. ce poartii, in interiorul duratei, de lafiin/a ca simpliifiinfa inspre implinirea ei in ordinea realului metajizicFr~n supr~pu~e~ea partialii eu elanul iubirii creatoare. Nu gindirea pn~ viata 0 explicii Bergson, ci viata prin gindire; o"~1 herg.~oma~ nu s~ poate lua pe sine in deplinii stapinire decit reusind ~'a st~bJleascii un bun echilibru (interior si, implicit. exterior) intre viala ~igindire. in aceasta perspectiva, piicatui an:i-i~tel~c:ualismului mult aliiturat bergsonsimuiui, pare a fi nejustificat. fllosofui nerespingind inteligenta, ci doar evideruiindu-i lim~tele. Inteligenfa.Ji instinct, sptrtt si materie, alciuutesc lao/alt~, in om 0 totalitate vie; noutatea bergonismu/ui calista In postul~rea acestei totaliuui drept, tofalitate dinamica ", adevarata totalitate cerindu-se cautata!ii aflatd ca atare in exigenta insii~i a totalitiuii, in crearea unui "p/us ", inteles la nivelul realului metafizic drept un spor de fiinta",

21 Tudor VianlJ, op. cit., p- 216. ]] Emile Rideau, op. cit., p. 14.

rs A/bert Thibaudet, op. cit., vot. /, p. 183.

14

HENRI BERGSON

Pentru a realiza identitatea intre constiinta individualii .". principiul ei, ea va trebui sa se desprinda din orice gata ficot, orientindu-se inspre ceea ce se face. Intuitia, actualizindu-se in interiorul duratei creatoare. cuprinde in sine, suprapunindu-Ie, actul de cunoastere sijiuna ca alare. ea insd~l devenind cunoastere-actiune. Considerarea lucrurilor sub specie durationis este 0 prima. etapa ce se cere depii1itii (eroul moral, misticul, realizind in lap! aceastii depasire), pentru a putea cuprinde cele cite sint -sau pot Ji -sub specie creationis. Intuitia Insiisi trece astfel in miscare jar actul de a vedea se identified cu actul de a voi". Dar miscarea creataare exista numai in miisura in care se depiiseste nelncetat pe sine; asemenea lui Faust, Bergson aflii lnceputul lnfaptii. mal exact in fapta deplin creatoare a lndivizilorexeep(ionali: eroii morali, misticii.

Lumea morula de ei instituita esra 0 lume a raporturilor nemediate dintre viapi si viatii, iar valorlle supreme ce populeozii universul moral tin de ordinea actiunii, nu a con/emplatiei. Intre Marta Ii Maria. Bergson 0 aiege iremediabil pe cea dintii. De aeeea el pare eii triideazii. in unele loeuri mistica punind actiunea morala exterioarii drept c'riteriu 01 misticis~ mului. Se des 'parte de misticii si prin distinctia impliciui stabiIita intre continutut doctrinaral misticit siforma ei psihologica; precum $I prin neacordarea cuvenitei intiietafl Gratiei divine in alegerea, de catre om, a ciiii mistice. Natura st voima umana nu pot conduce prin eie inseJe la comuniunea misticii cu Dumnezeu. Gfndullui Bergson pare a fi trecut U$or pe lingo diferenta abisald de natura dintre viatd $i Gratie. Omul, creator de sine, ~i sporeste via/a din sine creindu-se neincetat in ordinea realului. Daca eul se des parte astjel de 0 anumenaturil naturati, cea a cercului inchis al moralei si religiei societdtilor

U Henri Bergson, L'evolution creatrice. Paris. Felix A/can, 1921, p. 259.

CELE oou; SURSE ALE MORALEI $/ RELIGIEI

15

statice injllptuie$te gestul acesta parcii pentru a se cuprinde mal bine intr-a natura naturanta, care este tot natura desi, e drept, de Jactura dinamica. Uniunea mistica cu Dumnezeu, greu de aflat in interiorul elanului vietii, topeste eul intr-o noua impersonalitate, adevarat, mult mai cuprinziitoare. Voin/a acestor personalitiiti "deschise" este interioarii; desi se dilaui fa maximum, La ea nu se are dedi pe sine ca object, iar intuitia misticii ce vizeazii realul din interiorul mult-cuprinziuoarei millie iii apare drept ekmul vital insusi, care se aude acum pe sine, riispunzindu-si siesi ea ecou. La limitii tnsii, voce # ecou se anuJeaza reciproc. Mistica de felul acesta, JJ orizontalii", desi deschisti, functioneoza ca atare, drept "schema dinamica ". inlauntrul eroilor morali, a~tJ cum sint et teoretizait de ginditorul francez. Abia in relatia model-imitatori se contureazQ clar poeitia transcendentii a modelului. Raportindu-se /a model, insul obisnuit nlt mai resimte presiunea emanatii de morala societatilor inchise, fiind atras, chemat", intimpinind va/oarea (model u l) drept 0 chemare a transcendentei insiisi. lncercind sa stabileasca eficacitatea unei astfel de legiuurl morale, Bergson jace apel nu la cele proprti ratiunii, ci la facultiuile afective ale omului: notiunea morala 'i$i giiseste eficacitate doar prin medierea sensibilitiqii. Empirist ireductibil, cum se declare el insusi a fi, Bergson ajIa in experienta mistica 0 semnificatie filoscficii, nu religioasii, vizind, prin intuitia misticii experimentata de mlsticii crestini, nivelui realului metafizic. Revelator! ai realului metafizic, misticii sint indivizii exceptionali inliiuntrul carora ceea ce este de drept se identijicii cu ceea ce este in fapt, alcatuind un univers in care realul insusi se dil ca valoare in raport cu sine $i co nivel valorizator 01; justificator in raport cu fapta celortalti. FUnd stapinli deplini ai cunoasterii realului - gratie

1J Henri Bergson. Les deux sources de 1a morale et de la religion. Paris, Felix Alcan, 1932. p. 186.

It.

16

HENRIBERGSQN

intuitiet mistice - eroii morali se constitute, dinaintea ce/orlalti, in agenti ai actiunii. Ei alcatuind Realul (sau, rna; curind. prin ei manifestindu-se Realul ca a/are), cunoasterea lor atrage dupii sine, in chipfiresc. actiunea eelor care ii recunosc. Realul ce transpare prin aceste suflete exceptionale apartine unui nivel diferit in raport cu realul experimental constatat de Bergson in iucriirile de dinainteaCelordoua surse ... Jankelevitch numea .imetaempiric" nivelul realului vizat in scrierea din 1932 stabilindu-i. astfel, lim ita. De altfel, cum spuneam, Bergson insusi recunoaste cd a considerat mistica drept 0 anume experientii pe care a incercat ,sa u in troducii in jilosojie ca "metoda de cercetare filosofica "2~ in bergsonism. misticul capatii 0 intemeiere metafizica. eljiind ..... creatorul prin excelentil, eel a corui actiune intensii este ea insasi capabilii sii intensifice actiunea altor oameni si sa aprindii, genemasa, si alte foeare de generozitate. Ioti marii oarneni de bine, $i in special cei al caror eroism simplu si inventtv a deschis not perspective virtutti, sint revelator! ai realului metofizic "17. Doar prin buna lor cunoastere activii insul obisnuit poate pdtrunde. intuitiv si simpatetic, pinii la principiul insusi al vie/if. Intuitia imediatii de acest fel este cunoasterea dinamicii In care actul de cunoastere coincide cu actul generator al realitiuii", Subiectul cunosciitor nu contemplii doar Realul ci este obligat, prin chiar cunoasterea aceasta, sii actioneze in [elul obiectului cunoscut, anume, in interiorul Celor doua surse ... , infetul realului metajizic insusi. Ultimul ajlat in ordine cronologica, aces/a din urmii este primul in ordine calitativii in ceea ce priveste dinamismul, puterea creatoare, intensitatea dura/ei sale proprii. Atingind realul metafuic - pe care-t poti

2~ J. Chevalier. Entretiens .... p. 152.

27 Henri Bergson, L'energie spirituelle. Paris, Felix A/can, 1919, p. 24.

]1/ Henri Bergson. Ecrits et paroles, vol. ll. Paris, P. U.F. 1959, p.302.

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI

17

considera drept zeul insusi, in intelesul sau bergsonian de "elernitate de viala" - intuitia misticii dezvaluie, implicit si firesc, # deplina cunoastere a celorlalte nivele ale realului, constituindu-se in act de re-semnificare a lumif in intregul ei de pe pozitiile absolutului viu, el insusi in dura/a, in miscare. Experienta misticii devine cunoastere-activa a intregului real, ea insii"; fiind supra-ordonatii structurii realului si jus lificindu-se prin el, la fel cum, in egalii masurii, realul isi ~flii prin Japta mistica orientare si justificare. Aetul mistic, care include cunoasterea, se origineazii in libertatea si efortul omului, ori supra-omului bergson ian. Odatii cu scrierea despre morald ~·i religie, libertatea capiitii intemeiere metafizica.fiind "decizia grava", luata in .Jmprejuriiri solemne". Actul alegerii se manifestii ca atare in functie de nivelul de real vizat sau in functie de durata, aceasta din urmafiind de ordin biologic.fizioiogic, psihologic sau metajizic. Ginditorul francez, admitind posibilitatea reala a alegeni. nu are in vedere obiectul alegerii ([apt ce ar insemna 0 plosare a actului optional in intemporal, dupii cum ne spune Bergson insusi), ci natura alegerii, clasijicatii infunctie de nive/uJ de real avut in vedere. Posibilitatea alegerii isiface ea insosi obiectul, alegerea definindu-se in funatle de libertate, mai exact infunctie de libertatea de creatie. in experienta misticii, libertatea. care apanine ordinii acsiunit. se confunda cu intuitia - ce line de planul cunoa~terii, vizind iao1altii absolutul vietii. Aflind in sine libertatea si exigenta de creatie, individul urmeazii calea elanului vital, eel care in toate momentele lui, "munce~te intru generarea unui vii/or ireductibil si transcendent"!", care nu este pura si simpla dezvoltare a prezentului ci, a,Ja cum trecutul insusi te invatii; este alcatuit din salturi si discontinuitiiti. Nici trecerea de la inchis La deschis, de la religia statica la religia

29 Edouard le Roy. Une philosophic nouvelle, Paris, Felix Alcon, 1923, p. 207.

18

HENRI BERGSON

dinamicii. nu se realizeaza intr-o progresivii desfiisurare, ci survine ruptura, saltul care implicii ulterioara dijerenla de natura. To~i, nu poti intelege morala bergsoniana a .isaltului" in ofara vietii, dici nu rauunea este cea chematii sa 0 expliciteze. In neputinta ratiunii citesti esenta biologica a morale; - fie ea inchisii or; deschisa -, precum si dubla ei origine: instinctul (pe deplin realizat in interiorul societiitii inchise) # elanul vital (eel care deschide inchisul cuprinzind in sine. ca imp/lei/are. atit instinctul cit si inteligenta). in relatia tensionatii dintre natura si elanul vital stii originea religiei, consideraui in gindul bergsonian drept reactie defensive a naturii impotriva puterii dizolvante a inteligentel, - concretizatii in religia statica -, precum ~i drept nOll echilibru in profitul naturii necesitat de cunoasterea, lot prtn inteligenta, a inevuabilitiuii mortii. Adusa in acest orizont, credinta nu iIi apare ca teama, ci ca incredere, originea ei nefiindfrica - ci asigurarea impotriva fricii. lntrucit credinta naste un fel de "camaraderie" intre om, zeu sifenomen, dictonul "Primus in orbe deos fecit timor" se cere abandonut in perspectiva bergsoniarui a religiei celei not, dinamtce. Asemenea religiei statice, religia dinamicii ist are indreptiuirea in ordinea vitalii a lucruriJor imbinind, in izvoarele ei. atit natura cit $i fapta misticii. Sublimind natura, jara a 0 transgresa tnsQ, mistica, asa cum 0 gindeste filosoful, este vitalistd, practica, ancorata in timp, pusa in stujba utiliuuii practice.

Eficienta in ordinea actiunii fiind criteriu important in aprecierea moralei si a religiei, analiza bergsoniana se dovedeste a fi orientala de jos in sus (invers, dacd ne gindim la modul kantian de intimpinare a moralei), valoarea definindu-se ca produs inductiv. ce decurge din situatii reale, din fapte experimentale. Fapta creeaza norma, jocul de apropiere si departure de norma - privitii co obligatie moralii, si ea supusii devenirii ~ fiind posibil doar in masura in care se desfiisoarii

CELE DOU,l SURSE ALE MORALEI $1 REUG1EI

19

intr-o lume empiricii. dinamica deci'". Morala si religia se pOstl'eaza in interiorul schimburilor dintre tradiue Sf pedagogie pe de 0 parte si tendinta de Cl vent in intimpinarea exigentelor finaliste ale omu/ui, pe cealaitii parte. Adevarat ca, odatii cu Cele dona surse ... , experienta interioarii nu are doar rolul de a lumina experienta exterioarii - asa cum se intimplii in L'evolution creatrice -, ci se lumineaza pe sine insiisi, prin mistici. Ceea ce descopera in sine subiectul unei experiente mistice este Absolutul de ordin psihologic, afectiv, nicidecum logic ori matematic, care triiieste in noi asemenea noua, dar gratie unor aspecte anume, lui proprii, se situeazd Intr-o duraui infinit mal concentrate decit II noastni".

Sentimentul religios ce decurge din Absolutul astfel inteles. orientindu-se rna; apoi, prin obiectivarile sale. inspre propria-i sursii, nu este insa omen esc dedi in miisura in care este uti! ; iar util nu devine decit dace il adaugi orgoliilor si iluziilor individuate ori colecuve, in afara ciirora l1-ar exista nici vialii, nici constiinta, nici evolutie creatoare. FUn/a constienta, religioasii, omul nu se pune pe sine dincolo de marginile lumii, nu este a/tul in raport cu tumea ca intreg, ci este altul in raport cu alfii, ei insisi neflind alni in raport cu el decit in masura in care posedd si ei u consuima. alta decit a SQ. Principiul alteriuuii nu este deci materia, ci constiinta - eajUnd cea care miisoarii abaterea dimrefapta si reprezentarea ei, consutuindu-se trur-o laulaltii - reprezentare a tuturor actelor posibile". Scvirsind alegerea. inseamna ca via/a insa~'i cuprinde un grad rna; mare sau mai mic de constiintii: in startle somnambulice, constiinta este anulatii prin chiar perfectiunea mecanica a acttunti. Inteligenta ajla aliituri de sine mai curind

JO l. Bruciir; cp. cit., p. 181.

JI Henri Bergson, L'evolution creatrice, Paris, Felix Alcan,

1921, p. 323. .

n A. Thibaudet, op. cit., vol. II, p. J 24.

20

HENRI BERGSON

constiinta decit instinctul. tocmai pentru eil ea presupune reprezentareaactelor posibile dintre care actiunea va a/ege, spre obiectivare, unul ori altul. Atributele elanului vital Ie poartii inspre originea lui. pe care 0 poti considera drept constiinui sau, mal curind, supra-consuintii. Dacii elanul vital, creator, se manifestii in forma speciilor si indivizilor; datoriim aceastafaptului cii specii/e $1 indivizii corespund posibiliuitilor implicate intr-o reprezemare, intr-o com/Uinta sau, mal exact, infinite/or posibilitan cuprinse in supra-reprezentarea unei supra-constiinte. E drept cil omul ist poarta in sine propria-i constitnta. dar exista 0 supru-constiinta, cea care a ajlat individul in sine. care a creal individul= ca $1 posibiluatea acestuia de a se crea eontinuu pe sine - tocmai spre a se adinci ea insiisi, tot mal mult, in fiisua ei de consttirua care dureaza. incercind sa se sustraga astfel necesitatii. informele ei superioare, supra-consutnta intuieste in. sine inteligenta umana, impartasindu-se din puterea ei. din modul ei de manifestare. Doar in felul acesta poii spune ea zeul, asa cum il gindeste Bergson, a facut omul dupa imaginea lui, ea omul ajla, in temeiul lui profund, imaginea reverberatii a lui Dumnezeu. Individualitatea it;i are cauza eminenta intr-o supru-individualitate care se constituie ea alare in chiar actul de instituire a altar individualiuui ei asemimatoare, Ea insiisi nu cuprinde in sine nimic dat, nimic gatafacut. ci se face neincetat pe sine, sporindu-se continuu, necondinonat. prin adaugirea nollor lumi ce se ivesc mereu. Dar toate lumile noi. obiectivate ca atare sau doar posibile, omul /e aj/a in el insusi". De aceea poate Vladimir Jankelevitch numeste .. antropocentrism superior" demersul bergsonian, omul nefiind. in raport cu zeul lui, a tolalitate data, ci a totalitate dinamicd ce se creeazii mereu pe sine, spormdu-si. in fapta auto-crearii. chiar prezenta zeu/ui in sine.

jj Henri Bergson, L'evolution creatnce. p, 262.

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI . 21

Dupii model crestin, Bergson tinde sit ancoreze in supra natural umanismul siiu, biologic in esenta: creatia, omul in speta, supus unei continue faceri de sine cunoaste prin experienta mistica, 0 perpetuii "divinizare '', Teodiceea bergsoniana, asa cum apare ea in Cele doua surse ... , se constitute intr-un ansamblu sintetic si indisolubil al rnisticii laolaltii cu expresia ei dialectica", Organul propriu expertemet mistice. intuitia misticii, poate piirea ca 0 dispoziiie naturale, ca propensiune imanentii omului intru recunoasterea. consimtirea si deschiderea iuhitoare inspre Celalalt. La nivelul relatiitor interumane, al .unitudinii" deci, aflii Bergson ceea ce reunim indeobste sub numele de valori morale. Dadi am dispune valorile propuse de bergson ism in ordsnea importantei lor, ne vafi greu sii ajliim ea adevarul, trueles drept concept dat, este eel mat putin acceptat de ginditorul francez: .. Atitudmea estc un luau mai important decit ideile ( . .) Nu adevarul teoretic rna intereseaza, ci aceta care se manifesto prin intermediul personalitiuilor "35. Adevdrului ii urmeaza binele, dar nu in sens platonieian (Binele propus de Platon fiind. de altminteri, refuzat de Bergson si considerat drept realuate socialii erijatii in absolut), ci mal curind intereseazii continutul sau experimental, in forma bunatatii. Binele de lip socratic este acceptat doar in miisura in care se cuprinde in lubire, subordonindu-se. totodata, justitiei. Ca si adeviirui.justisia in acceptie bergsoniana nu intereseaza alit ea valoarea in sine, cit prin purtiuorul ei, eel prin intermediul caruia justuia se manifesto in interiorul vie/it sociale, in planul utiliuitii practice, devenind stmt at adeviirului practic, viziune". Justitiei astfel intelese, activo in interiorul societiitii inchise, i se adaugii 0 alta, adusii de societatea deschisa, care nu mai evoca ideea de relatie ori miisurii ci aduce cu sine

j~ Emile Rideau, op. cit., p.58.

J~ J. Chevalier, Entretiens .... p. 38.

J6 Henri Bergson. Ecrits et paroles, Paris. P.U.F, 1959. vot. I, p.88.

22

HENRI BERGSON

zvonul absolutului viu. Caci ea presupune elanul creator si, odata cu el, caritatea. Pusii in miscare fnliiuntrul omului de elanul lubirii, caritatea este atit intrepiitrundere la nivelul relatiei eu-tu (fUnd intuitie intrucit este simpatie, recunoastere $i deschidere inspre celiilalt), precum $1 transformare - adicii facere valorizatoare de sine. depiisire de sine in ordine ontologicii. in ierarhia valorilor morale se contureazil cu claritate profilul optimismului pe care it aduce metafizica Celor doua surse ... , si el direct dependent de actiune, fiind in esentii un optimism empiric si pdstrindu-si acest profil chiar si la »ivelu/ eel rna; inalt - eel at bucuriei .pure. de dincolo de placere.

Raul existii ~i el in universul bergson ian - dar numat in masura in care, 0 datd acceptat, este si depiisit. Si se va dejini ca miscare descendenta a realului, ca tendintii contrapusa vietii. Nefiind decit un obstacol de depasit, 0 .Jmputinare in ordinea vointei" sau 0 ,.dispersiune" a durutei, rClUJ l$i are importanta lui in valorizarea continua a vie/tin. Pentru eli legea vietii presupune drept naturala continuafacere de sine, negatia este negare a tendintei negative, a raului, necesar deci in mdsura in care constituie un obstacol de deposit intru buna afirmare a vietii. Moartea insasi este 0 valoare negativii relativa. Pentru a se putea mereuface pe sine, omul. in interiorul religiei, se gindeste pe sine sub specie aeterni. depiisindu-si infelul acesta, printr-o deloc tragica asumare, propriul sfirsit. Se contureazii 0 asumare-depasire a rau/ul, a piicatului si a mortii care, prin si laolalta cu experienta mistica, este eroicii, optimistii, activo, emotionata si rational« totodatii. Din atributele enumerate, ce revin lnjapt atit actului moral clt st celui religios, doar emotia - ea deschidere simpateticii inspre cellilalt - tinde sa depaseasca viata biologica si practice, conferind actului moral si respectiv celui religios, spontaneitate, gratuitate -1; un caracter dezinteresat.

J1 J. Chevalier, Entretiens .... p. 148 fip. 152.

CELE ootu SURSE ALE MORALE/ st RELIG/E/ 23

Poti defini idealismul practic bergsonian drept "activism dezinteresa: in cauza si eficient in rezultatele lui ")N, Bergson ins~j numind dezinteresarea - .isemnul exterior al nobletii "JII. Netriidindu-si orientarea idealist-practicd, ginditorul francez ar ft voit sa dezvolte intr-o lucrare aparte eel din urma capitol al scrierit des pre moralii ~i religie, multumindu-se, rna; apoi, sii-l adauge in chip de aplicatie practica celorlalte trei capitole teoretice". Tentind un raspuns la intrebarea concreto: Cum poate ft deschis inchisul in universui lumil actuale. eel de-al patrulea capitol se constituie intr-o directa marturisire a orientarii practic-utilitarisle a celui ce a fost numit .iaristocratul cresttn ", dar nu la nivelul activita.fii inteligente, ci in planul faptei morale. Neconstituindu-se intr-o e!ica, aces! adoos practic coniine schita unui viitor prohahil. alciuuita din constatarea realului ca atare si considerarea valorii eu orientare justificatoare in interiorul aceluiasi real", Demersul bergsonian din aceste ultime pagini, adevaratir p/edoarie pentru 0 democratie de tip crestin, nu suporta acuza, destul de vulgarii de altfel, de comunism evanghelic, tntrucit proprietatea este vizatii ca institutie naturale, corespunzind unui profund inriidiicinat instinct omenesc". Mai mult, societatile umane nu se intemeiazii alit pe asemiiniirile egalizatoare propuse (iar dupa experienta veacului acestuia poti spune impuse) de gestul comunist nivelator; cit pe deosebiri - anume pe coexistenta, in interiorul aceluiasi elan vital, a reprezentiirllor contradictorii. Contradictorii, e drept. dar nu antinomice - antinomiile

J8 Henrt Bergson, Ecrits et paroles. vot. /1. p. 340. J9 Henri Bergson, Ecrits et paroles. vol. Ill. p. 620.

~fI J. Chevalier. Entretiens ... ; Citestt. /a pagina 259, miirturia lui Bergson: ., Ulumul meu capitol trebuia siifadi obiectut unei alte carl;· Am renunlal apoi la a 0 mal scrie si m-am multumit sa 0 adaug carlit mele despre moralii $i religie ".

~/ N. Mitsuo, op. eit., p. 297. ~J T. YitJnu, op. cit.. p. 22 J.

24

HENRI ~ERGSON

dezlegindu-se numai in orizontul eternitiuii, ginditorul francez predind insii timpului, eternitatea tnsasi. De aceea, prin buna armonizare a posibilelor reprezentari contradictorii, alit jericirea, eft si mintuirea sint postulate drept posibile in interiorul vietii - 0 viala inlilla/a /a un nivel superior, dar nu mat putin viala omeneascii. eu toate cite-i sint proprii.

Necesitatea [.$I aj/a si ea un loe bine delimitat in cadrul unei astfel de existente, definindu-se ca necesitate a unui permanent reinnoit contact eu un ideal - viu si e/ in ordinea viului. Posibil ideal viu, Christul bergsonian este prin excelenui Om at dreptiuii st al Iubirii creaioare, nejiind nici Riistignitu/ din Evanghelii, niei Christul - iubire-sujeriruii - moarte intru care vibreazii, in alte acorduri, sujletele multor altor gfnditori crestini, Bergson aduce in prim-plan chipul unui Christ-iubirefericire-vuua, care rezolva, numai prin faptul existentei lui, paradoxul rupturii dintre Idee $I devenire, introducind principiul "mi-1ciirii de viatii ", at .irealului care se face ", Afliim din Cele doua surse ... cli mora/a Evangheliilor frizeazii paradoxul, dar paradoxul cade de la sine daca stim sa consideriim preceptele in intentia lor: aeeea de a induce 0 stare de sujlet. Facerea de sine, devenirea, nu presupune 0 pierdere, 0 diminuare in ordinea fiintei, ci 0 crestere ontotogica, un plus de realitate.

Postulind relatia model-imitator, Bergson admite ideea participatiei la viata misticii (participatie imputinatii si deloe desavirsitii pentru omui obisnuit), tocmai datorito "secrete/or conivente" care intimpina, in individ, chemarea erou/ui. Pentru a putea urma chemarea, pentru a putea justifica, in iconomia existentei, ivirea misticilor; a eroilor morali, a sjin;ilor, se impune cu necesitate presupunerea unei Cauze prime ~ fie ea in durata si in continua miscare.

Dumnezeu ~ Creatorul care se creeaza continuu pe sine.

Pentru a fi posibilii deschiderea iubitoare a omului inspre

CELE ootu SURSE ALE MORALEI $1 RELlGIEI 2S

Dumnezeul sau este necesar ca Acesta sa existe rna; intii in Sine, trebuie sa fie EI pentru a putea fi mai apoi Tu, obiect al rugaciunii unui Eu. Nu este greu de observat ea DumnezeulIubire propus de Bergson lsi ajlii 0 anume limitatie tocmai in faptul eli este rna; putin un EI in Sine, cit 0 natura esenual relationala ce transpare ca atare in chiar argumente/e aduse de omu/ bergsonian intru justificarea necesiuuii credintei sale in E143• lubirea pentru Dumnezeu capiitii ea insas! 0 functie sociald actionind, /a limitd, ca instrument superior al iubtrii pentru umanitate. Nu pol; vorbi insii despre iubirea aproapeiui in metajizica bergsoniana, asa cum 0 alii in gindul crestin; din scrierile neo-testamentare intelegi ea iubirea pentru aproape este Durnnezeu insusi, in vreme ce Bergson 0 gindeste rna; eurind drept instrument social. Omul bergsonian consimte la actiunea celuilalt, la fapta creatoare prin excelenta prin care se manifesto zeul insusi, renuntind oareeum la proprietatea sa spiritualii asupra creatiei, instapinire care, afirmatii ca atare, I-ar ji purtat inevitabilla inchiderea in sine. /a suficienta de sine. Punind zeul drept punctum saliens al unei intregi teologii a duratei pure, Bergson este ispitit sa expliee in aeest fel insertia creatoare a lubirii divine in materie. TernaLDr insa, ori poate nu indeajuns deschis misterului, gindul lui pare a se opri in pragul Templu/ui, nepiitrunzind adinc in misterul christie, eel care se dezviiluie omului in revelatia Intruparii. Si totusi, doar prin Iisus universul poate deveni 0 .. masinii de fiicut zei ", creatori deci, asernenea Domnului, in ordinea creatiei. Revelatia, asa cum 0 gindeste cresttnismul. este greu de integrat in filosofia bergsoniana a imediatuJui pur", Mijlocitorul adus de Evanghelii, ee/ prin eare ordinea omeneascii, limitaui # imperfecta prin chiar natura ei, se sfinteste cuprinzindu-se prin intermediul Gratiei in viata divinii # infinita,

4J Henri Bergson, Les deux sources ... , p. 281.

'.fGabr;el Marcel, Grandeur de Bergson. in Bergson. Essais .... pp.36-37.

26

HENRI BERGSON

are 0 lranseende1lla limitatii de fapta creatoare a elanului vital ee piitrunde materia. 0 elibereazii treptat (in sensul unei progresive spiritualizdri care a sublimeazii./ara a 0 purta tntr-o alta amine ontological, it infuzeaza grade de spontaneitate si fibertate.fora a se raporta insd, in actu/ siiu. la 0 norma interna fixo. Dumnezeul bergsonian este cauza instrumentala si imanenta a creatiei, intrebarea asupra cauzei prime, deplin transcendente Ii teleologic orientale. riiminind deschisii",

in intelesul lui de duratii infinit concentratii, zeul metafizicii bergsoniene poate fi comparat (gest putin fortat, dar mull practical de exegeti) cu temporaiitatea, a~a cum apare ea in scrierile lui Aureliu Augustin - eel care percepuse acut paradoxalul conflict intre durata concentratii si limpul desfiisurat ca atore drept timp al lumii. Episcopui de Hippona observa cd adevarul duratei concentrate este () stare spiritualii deschisii inspre dOUG posibilitati: sau elanut in/ina se orienteazii ituzonu fnspre finitul creal, trecdtor; sau se deschide vesniciei. Paradoxul isi afla rezolvarea in persoana sfinta a Miflocitondut, a Verbului intrupat, ce cunOQ,vte toate cite sin! create, conferindu-le realitate dintr-o dublii perspectiva: cea a aclil!nii Sale creatoare $; cea a uctlunii creatoare a creaturilor; In EI, in Mijlocitor; se proiecteaza toate cite sint, ciipiitindu-si, prin chiar acestfapt, valoarea lor intrinsecii de certitudini ontologice precum si flnalitatea lor providentiala. In dezlegarea antinomiilor timpului, Augustin ajla temeiul gindu: lui sau in unitatea planului divin si in lucrarea providentiala a Gratiei. Ginduorul secolului nostru, raminind in orizontul, deschis totusi, al psinologiei.· va face 0 muneil descriptivrationalii, siiriicindu-sl zeul de chiar esenta divinillitii sale. Iubirea insii$i, cea aduciuoare de fericire purii prin obiectivarile et in lume, pare a fi un fel de Eros cosm ic care se distribute

~j Maurice 81ondel, La philosophic ouverte, in Bergson.

Essais ...• p. 86.

CELE DOul SURSE ALE MORALEI $1 REUGIEI 27

intreg, fora sd se impartii, nu atit omului ca natura laolaltii divinii # umani: cit faptelor; actelor lui".

Nu regiise~ti credinta adusii de religia dinamicii bergsonianii in credima Crucii Eternului Riistigni: ceo numitii de apostolul neamurilor nebunie pentru elinl $; scandal penlru iudei d. rna; curind, a aft; pusii. cumva La lucru in slujba vietii. usurind si intensificind, prin sublimate, munea unei con$tiin(e creatoare.

Data fiind complexitatea sporitii precum si evolutia sa intemii, bergsonismul nu se lasa incadrat in nici una dintre orientiirile clar definite, cunoscute sub numele de dualism. panteism ori pluralism. Unul dintre exegeti explica in felul urmiuor imposibilitatea exactei incadrdri a metafizicii bergsoniene: nu 0 poti numi dualism, cdci materia nu-t dedi 0 deficientii in ordinea vietii, e spirit stlns. Nici pluralism nu este, intrucit elanul vital se desfasoarii in sensul unui pluralism a parte post, dar pornind de la un monism a parte ante; iar a explica acest elan inseamna a-l aduce inapoi la principiul din care decurge. Nici panteism nu este, cad panteismul este 0 filosofie a datului, iar la Bergson realul nu este niciodatii propus ca dat, ci el se face laolaltii cu durata realii". Si alund ee e bergsonismul? Thibaudet preferii sii-l numeascii. prudent.

incercare de a mula din lac monism si pan te ism deodatii, asa ~um elanul vital insusi este fluxul ce piurunde si mula din loeul ei, materia ".

E greu sa uiti, intr-o incercare desi nu de definire. ci doar de bunii cuprindere a metaftzicit bergsoniene cu zeul ei cu 101. aparlenenla organieii a gindilorului la spatiul mental iudaic. Desi prin laplii. precum # prin repetate marturil Bergson $i-a afirmat nu 0 dalii dorinta de a intra in ordinea

46 Irene Chevalier, L'experience mystique. in Bergson.

Essais ...• pp. 116-117.

" A. Thibaudet, op. cit., vol. II. pp. 123-124.

28

HENRI BERGSON

catolica a [urn if, apartenen{a reala la 0 comunitate or; alia nu depinde de vointa individualii. ci este 0 ".vtare natura/a ", Iudaism $I' crestinism sint rna; mult dedi religii, sint principii formative ale vietii; exista 0 asezare iudoica si 0 asezare crestina a lumii. indiferent dacd in constiinta omului apare sau nu, explicit. Christos ori Moise", Filosofia bergsoniana, avind ca esentiala presupozitie 0 nesfirsita miscare de vtata ce nu se poate cuprinde in nici un ciclu inchis, sacrificind in [elul acesta vesnicia timpului duratei, este mal mult protestantii decit catolicii. Sf se stie ea gindu/ protestant este eel rnai apropiat spatiului mental iudaic. Desi se deschide infinitului, infelul gestului protestant, demersul bergsonian, prin postu!areaJericiriiposibile, a mintuirii, in interiorul vietii nu in afara ei, pdstreaza totusi un evident caracter iudaic. Comandamentul etic il ajli, alit in bergson ism cit si in scrierile vetero-testamentare, in interiorul crediruei insasi. prescriind nu asceza ori renuntarea la fapta cotidiana, ci doar normele unei mai depline tntegran active in viata sociala. Buna supunere la prescriptiile moralei este garantatii de chiar fiinta zeului, el insusi idee necesarii pentru garantarea faptei morale, a progresului moral.

in ordinea creatiei, pentru iudeu, ca si pentru fiiosofut deschis crestlmsmutut, raul este a lipsii in interiorul nivelelor realului (natural, individual, social), este 0 inclimuie, necesara si ea, proprie individului, a tendinta ce urmeaza a fi depasiui, dar fora de care ansamblul creatiei ar avea poate, un aspect static. Negativ in sine, raul capiua astfel 0 utilitate practice pozitivii. Suprimarea deplina a niului in " veacu/ ce va sa vinii" este gindita tot in ordinea istoriei, a duratei. Mintuirea este desiivirsita implinire a lstonei. deplina valorizare a timpului in interiorul timpului.

La nivelul explicit al discursu/ui, Bergson Q$Qzii profetismul $; misticismul iudaic pe un loc inferior celui

a Nae Ionescu; Prefapl la romanul lui MihaiJ Sebastian, De dou! mii de ani, Bucuresti, Editura nationala Ciornei, p. XXVll.

CELE ootu SURSE ALE MOlULEI $1 RELIGIEI 29

rezervat misticii crestine, explicindu-i neimplinirea prin /ipsa Iubirii (ca insuficienti: a elanului creator), precum si printr-un prea fngust intelectualism. La nivelul presupozuiilor implicite insd, nu poti sa flU observi abaterea de la ceea ce este, de drept si in fapt. mistica catolicii, prin aftrmarea posibiluiuii expertemei divinului natural in durata. Daca vei eonsidera drept erezie miirturia crestinii de credinta a eelui niiscut iudeu, te poti intreba dacd nu cumva Bergson s-a dovedit, in eele din urma, eretic si fa/d de propria-i erezie ... Mai curind sii-l ascultiim pe el insusi: .. Sint ({\lreu ~i ideile mele sin! condamnabile pentru cd sint ebraice. Le-as miirturisi bucuros ca fiind astfel, dar nenorocirea este ea nici eu nu mal sint sigur "49. Pe de altii parte, Biserica catoltcii, prin delegatio unuia dintre cei mai reprezentativi ginditori ai ei din acele timpuri, if acuzii pe Bergson nu doar de panteism, ei si de 0 primejdios de mare apropiere de ateism, invocindfaptul cii Dumnezeul bergsonian nu are existenta prin Sine, ci si-o dobindeste doar in mosllm in care se constituie in izvor al lumilor'". in plus recunoasterea transcendentet lui Dumnezeu ca chemare ori vocatie de a ne transcende pe not insine nu inseamnii totodaui si recunoasterea transcendentei lui ontologice. Cad numind devenirea drept creatie, spune Maritain, Bergson cunoaste existenta imanenta a lui Dumnezeu doar din cercctarca experimentalii a deja devenitului, si existenta lui transcendenta - din cercetarea viitoarei deveniri a creaturii (inteleasii ea facere de sine), fora a evidentia ontologie diferenta esentiala de natura dintre Creator si creatura Lui. Anulind Actul pur. Bergson suprimii insiisi transcendenta divind. lar prin Conciliul de la Vatican, Biserica s-a pronuntat a data pentru totdeauna asupra celor ce (in de ordinea divine:

49 Gilbert Maire, op. cit., p. 222.

511 Jacques Maritain, La philosophie bergsonienne, Paris, Librairie Marcel Riviere, 1930, p. 235.

30

HENIU BERGSON

_ .. Sjinta Bisericil Calo/icil, aposlolicii si romanii crede ~j marturtseste ca exis/a un singur Dumnezeu viu -1; adevarat Cre__alor i .. i ~o~n al cerului ~ipam"'ntului. alolputernic, etern: ~ra de .vj,,~!t, mcomprehenstbu, injinil in inleligenla, in vointii, m once alia perfectiune, care fiind substantii spirituala un;ea prin natura Sa, absolut simp/a si ;muahiJii, trebuie socotit co fiind ~is~i~c~ de.lum~ alit in realitatea, cit $1 prtn esenta Sa, prea-fericit In Sine ~I prin Sine si indicibil iniillal deasupra a toate cite sim # pot Ji concepule in afara Lui ", (...) "Analema as~p'ra celui ce va spune cti lucrurilefimte, _fie corpora le, fie spirituale, sau chiar numai cele spirttuale. sint emanatii ale subs/ante; divine; sau cd esenta divinii devine toate lucrurile prin manifestarea sau evotutta ei insa~'J: de La ea insii.yi ... "H,

In 1914, scrierile lui Bergson de pimi la acea data au fost condamnate de Congregutia Indexului. Nu slmem noi indreptii/i/i sii judecdm fapta Bisericii acelor timpuri. in ordinea ceior omenesti insii, gindul bergsonian s-a sustras anate'!'ei ui~arii, durata temporala dindu-i cuvenita dreptate Jm~otl'lva ne-dunini literelor eelor despanite de suflul viu, animator, al spiritului.

DIANA MORA.RA$U

st Idem, p. 247.

Capitolul I

OBLIGATIA MORAL.4.

Amintirea fructului oprit este eel mai vechi semn de aducere aminte pastrat atit in memoria ficcaruia dintre noi, cit si in memoria umanitatii. Va dati seama ce-ar Ii fost daca aceasta amintire n-ar Ii fost covirsita de altele, la care ne raportam indeobste cu 0 mai mare usurinta. Si ce n-ar Ii fost copilaria noastra daca nu ne-am fi impotrivit lor! Am Ii vietuit, desigur, de la 0 plicere la alta! lata insa ca se iveste un obstacol, ce nu este niei vizibil, niei tangibil: 0 interdictie. De ce ne supunem? intrebarea aceasta nu ne-o puneam nici 0 data; eram obisnuiti sil ne ascultam parintii ~i inviltatorii. $i totusi simteam ca ne supunem lor pentru eli ne erau parinti, pentru eil ne erau invl\itori. Deei, in ochii nostri, autoritatea lor tinea nu atit de ei inj;i,i, cit de situarea lor in raport cu noi, Ocupau un anurnit loc: ,i din acest punet pleca ordinul incarcat cu 0 fortii de penetratie pe care n-ar fi avut-o daca ar fi fost lansat din orice alta parte. Cu alt. cuvinte pirinlii ~i invii\itorii pareau cil acponeazl prin delegatie, $i tlriI sa ne fi dat prea bine searna, ghieearn in spatele lor ceva imens, ori rnai curind ceva nedefinit

32

HENRI BERGSON

care, prin intermediul lor, apasa asupra noastra ell toata greutatea sa covirsitoare. Mai tirziu, vorn defini acest nedefinit ca fiind societatea. Si gindind asupra ci, 0 Yom compara ell un organism ale carui celule, unite prin legaturi invizibile, se subordoneaza unele altora intr-o icrarhie savanta si se supun in chip firesc, tnspre binele intregului, unei discipline riguroasc ce ar putea orictnd cere sacrificiul oricarei pa.rti alcatuitoare. Dar aeeasta nu va fi decit 0 pura si sirnpla comparatie, intrucit un organism supus unor legi necesare este altceva decit o soc ietate intemeiata prin Iibere vcinte. insa din momentul in care vointele sint organizate, cle imita un organism; iar in interiorul acestui organism mai mult sau mai putin artificial, obisnuinta are exact rolul pe care-l Jndeplineste neccsitatea in faptelc naturii. Din acest prim punet de vcdere, viata sociaja ne apare ca un sistem de obisnuinte mai profund ori mai superficial inradacinate, ee raspund necesitatilor comunitatii. Uncle dintre ele sint obisnuintele de a ordona, majoritatea sint obisnuintele de a se supune, fie unci persoane care comanda in virtutea unci delegatii sociale, fie societatii Insasi, confuz perceputa sau resirntita, care emana un ordin impersonal. Ficcare dintrc aeeste obisnuinte de a ne supune exercita 0 presiune asupra vointei noastre. Putem sa ne sustragem lor, dar chiar si atunci sintem atrasi catre ele, adusi la ascultare ascmenea pendulului ce se abate de la buna verticalitate, 0 anumita ordine a fast perturbata, trebuia sa fie restabilita. Pe scurt, eu fiece obisnuinta noi ne simtim obligatio

Este Insa in joe 0 obligatie incomparabil mal putemica.

Cind 0 marime este intr-atit superioara alteia, incit aceasta de pe urma este neglijabila in raport cu prima, matematicienii spun cil cele doua marimi lin de doua ordine diferite. Situatia este aceeasi in cazul obligatiei sociale. Presiunea exercitata de ea camparativ cu cea exercitata de aIte obisnuinte este atit de mare Inclt diferenta de grad echivaleaza cu 0 diferenta de naturii.

CELE ootu SURSE ALE MORALEI SIItEUGIEI 33

lntr-adevar, toate aceste obisnuinte I~i acorda una alteia un sprijin mutual. Putem sa nu emitem supozitii asupra esente] si originii lor, si tot simtim ca exista un anumit raport intre ele, fiind necesitate fie de anturajul nostru imediat, fie de anturajul acestui anturaj, si 3$3 mai departe, pina la limita extrema care va fi societatea. Fiecare raspunde, direct sau indirect, unci exigente sociale; si din chiar acel moment toate se leaga Intre ele, formind un bloc. Daca vor apare izolat, multe dintre ele vor fi considerate drept obligatii minore. Dar si acestea sint parte integranta ale obligatiei in genere; iar acest intreg. care trebuie sa fie ceea ce este prin aportul partilor sale, confera in schimb ficcareia dintre parti, autoritatea intregului. Colectivu] primeaza asupra singularului si formula datoriei triumfa asupra ezitarilor ce ne pot incerca in fata unci datorii izolate. De fapt, nu ne gindirn in mod explicit I. 0 masa de obligatii partiale care ar compune, prin aditie, a anurne obligatie totala, Poate ca aici nici nu este 10 joe a structura compusa din parti alcatuitoare. Puterea pe care 0 anumc obligatie si-o afla din toate celelalte obligatii la un loc este mai curind comparabila cu fluxul vietii pc care fiecare celula il aspira, indivizibil si complet, din strafundul organismului caruia ea fnsi'i~i ii este parte alcatuitoare, Societatea, imanenta fiecaruia dintre membrii sai, are ~i ca exigente mai mari ori mai miei care exprima, la rindullor, intregul vitalitatii societatii in ansamblul ci. Dar sa nu uitam ca aceasta este doar a simpla comparatie. 0 societate umanil este un ansamblu de fiinte libere. Obligatiile de ea impuse, care Ii permit sa subziste ca atare, ii confera 0 regularitat. ce prezinta 0 pura ~i simpla analogie cu ordinea inflexibila a fenomenelor vitale.

Cu taate acestea, totul concurs la a ne convinge ca regutaritatea este asimilabila celei naturale. Si nu rna gindesc numai la acordul unanim al oamenilor in a ridica in slavi uncle fapte, ori a blama altele. Vreau sa spun ca chiar si acolo unde nu sint observate ca atare preceptele morale implicate in judecati de

34

HENRI BERGSON

valoare, se procedeaza in asa fel incit sa para cil ar fi cu adevarat percepute. !;li nu cintarim ceea ce poate fi imoral dincolo de fatada sub care sc ascunde urnanitatea, la fel cum nu observam nici boala atunci cind ne plimbam linistiti pe strazi. Caci, dad am line cu adevarat la parerea celorlalti. am cheltui mult limp spre a deveni mizantropi. Pentru ca doar constientizind propriile slabiciuni ajungem sa De Induiosam ori sa dispretuim omul, Si atunei umanitatea de Ia care De intoarcem fata cste eea pe care 0 aflam in chiar strafundul sinelui nostru. Raul se ascunde atit de bine, secretul cste atit de universal pastrat, incit fiecarc este aici Inselat de toti ceilalti : oricita scveritate am afecta in judecatile noastre asupra celorlalti, in adincul nostru ii credem de fapt mai buni decit sintem noi Insine. Pe temeiul aeestei fericite iluzii odihneste 0 buna parte a vietii sociale.

Este firesc ca societatea sa faca totul spre a 0 incuraja.

Legile promulgate, ee pastreaza ordinca sociala, sc ascamana, sub acest aspect, eu Iegile naturii. in ochii filosofului insa, diferenta este radicala, EI va spune ca una este legea care constata si ell totul alta - legea care ordona. Acesteia de pe urma ne putem sustrage caci, desi obliga, nu se irnpune eu necesitate. Din contra, prima, cea care constata, estc ineluctabila, intrucit daca un fapt oarecare se abate de la cele de ea stabilite, ell greu ea insasi va mai putea fi considerate drept lege. Ar apare 0 alta, care ar fi cea adevarata, si pe care am eonstrui-o in asa fel inch sa poata euprinde ~i exprima tot ceca ce observam, ~i careia i s-ar conforma ~i fapta refractara, asemenea tuturor celorlalte. - Toate accstea sint neindoielnice, dar ar trebui ca distmctia sa fie tot atit de clara si pentru majoritatea oamenilor. Legea, fie cil este fizica, sociala ori morala este, pentru marea majoritate, un comandament. Exista 0 anumita ordine a naturii care s-ar traduce prin legi: faptele .,vor asculta" de aceste legi spre a se conforma astfel ordinii respective. Savantul insusi se abtine cu greu sa nu cada in pilcatul de a considera ca legea "prezideazil" faptele ~i prin

CELE ootu SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 35

urrnare Ie precede asemenea Ideii platoniciene, in conformitate eu care lucrurile trebuiau sa se ordoneze. Cu cit Inainreaza pc scara generalizarii, ell atit este mai tentat, de voie, de nevoie, sa atribuie legilor un caracter imperativ, Si va trebui sa lupte ell adevarat ell sine pentru a reusi sa-si rcprezinte principiile mecanicii altfel decit inscrise dintru etemitate pe tablele transcendente pe care stiinta modcma va fi plecat sa Ie afle pe un alt munte Sinai. Dar data. legea fizica ce a atins un anumit grad de generalitate, tinde sa capete in imaginatianoastra forma unui comandament, in chip asemanator si imperativul adresat tuturor ni se prezintaasemcnea unci legi a naturii. Intilnindu-se in spiritul nostru, cele doua idei se influenteaza rcciproc. Legea imprumuta de la comandamcnt aspectul san imperios; comandamentul primeste de la lege nuanta ei specifica de incluctabil. Astfel, a infractiune in ordinea sociala capata un aspect antinatural; si chiar daca respectivul pacat este des repetat, va avea asupra noastra efectul unci abated care va fi pentru soc ietate ceea ce monstrul este pentm natura.

Dar ce se va intimpla daca vom percepe, dincolo de imperativul social, un comandament religios? Nu are nici 0 importanta relatia stabilita intre cei doi tenneni. Fie ca interpretam rellgia intr-un fel ori in alrul, fie di. 0 considerarn sociala prin esenta sau prin accident, un lucru este cert, si anume acela ca religia a jucat dintotdeauna un rol social. De altfel rolul acesta este extrem de complex, imprumutind pecetea timpurilor ~i locurilor in care ea se manifests. in societatile asemenea societAlii noastre, religia are drept prim efect mentinerea si intarirea exigentelor sociale. Desi religia poate tinde si chiar ajunge mull mai departe, limita ei minima de actiune este cel putin sfera societatii, Societatea instituie pedepse care pot lovi pe cei nevinovati, crutindu-si vinovatii; niciodata societatea flU recompenseazii; are planuri mari, dar se multurneste cu putin: ,i unde mai poti afla atunci balanta umana ce ar cintilri cu buna rnilsurii pedeapsa si riisplata? in acelasi fel in care ideile

36

HENRI BERGSON

platoniciene ne dezvaluie drept des.villita ~i completa realitatea pe care, de altfel, nu 0 percepern dccit in imitatiile ei grosiere, si religia ne introduce intr-un spatiu in care investitiile, legile si obiceiurile noastre marchca .. , de departe, punctele cele mai proeminente. Jos, pc pamint, ordinca este doar aproximativa, fiind instituita mai rnult sau mai putin artificial de catre oameni; pe dod dincolo, in ccruri, ordinea este perfecta si se realizeaza prin ea insa~i. Religia reuseste deci sa acopere, in ochii nostri, intervalul dintre un comandament aJ societatii si 0 lege a naturii, interval deja ingustat de catre obisnuintele simtului cornun.

lata-De deci purtati catre 0 aceeasi comparatie, deficitara sub multe aspecte, acceptabila pentru problema pc care 0 urmarim acum. Membrii cetatii se tin laolalta asemenca cclulelor unui organism. Obisnuinta, slujira de intcligenta Ii imaginatie, introduce printre ei 0 anume disciplina ce imita de departe, prin solidaritatea stabilita intre individualitati distincte, unitatea unui organism ell eelule anastornozate.

Inca 0 data, totul concura la transformarca lcgii soeiale intr-o imitare a ordinii observate la nivelul lucrurilor. Luindu-sc in seama doar pe sine insusi, fieeare dintrc noi se simte in chip evident Iiber sa-si urmeze gustul, dorinta ori capriciul, nemaigindindu-se la semeni, Dar nici nu sc contureaza bine aceasta tendinta interioara, ca imediat survine 0 f0l1ii antagonista, alcatuitil din multimea fortelor sociale acumulate; ~i spre deoscbire de mobilurile individualc, ce inclina fieeare insprc partea sa, forta aceasta va sfirsi intr-o ordine nu lara analogie eu eea a fenomenelor naturale. Celula alcatuitoare a unui organism, devenitil pentru un moment constienta, si-ar dori in zadar sa se elibereze de sub tutela intregului, caci imediat va fi adusa in mod necesar la ordinea cea buna, Individul ce apartine societatii se poate indoi, ba chiar poate infringe 0 necesitate ce 0 imit! pe prima si la crearea careia insul n-a contribuit poate, dar pe care 0 suportii in chip necesar, Sentimentul acestei necesitati,

CELE DOU.l SURSE ALE MORALEI $1 REL/G/EI 37

lnsotit de constiinta posibilitatii de a i se sustrage, nu este aitceva declt ceea ce numim indeobste obligatie, Astfel considerata, ~i luata in acceptia ei cea mai obisnuita. obligatia este pentru necesitate ceea ce obisnuinta este pentru natura.

Ea nu este un simplu pradus al unui "in afara", Caci fiecaredintre noi apartine in egala masura, aftt sicsi cit si societatn. $i daca a mea constiinta, operind in profunzimea eului, imi releva, pe masura ce se adinceste in mine insumi, 0 personalitate din ce in ee mai originala, incorncnsurabila eu celelalte si deei inexprimabila, la suprafata noastra insine sin tern totusi intr-o anume continuitate cu celelalte persoane asemanatoare intre ele si unite printr-o disciplina ce instituic, intre noi si ele 0 reciproca dependents. Sa fie oare, pentru eul nostru, instalarea in aceasta parte socializata a sinelui, singura modalitate de a se atasa de ceva cu adevarat stabil? Probabil ca asa ar fi, daca nu ne-am putea sustrage si altfel unci vieti facute din impulsuri, capricii si regrete. Doar daca vom sti sa cautarn in eea mai profunda intimitate a eului nostru vom afla poate un echilibru de 0 cu totul alta natura, mult mai de dorit dccit echilibrul superficial. Plantele acvatice, cele care urea la suprafata, sint neincetat purtate in voia curentului; frunzcle lor ce se inrilnesc deasupra apei Ie dau, prin intreteserea lor, 0 necesara stabil itate de suprafata. Mult mai stabile le sint insa radacinile, bine infipte in pamint, care Ie sus tin astfcl in partea lor inferioara, ascunsa vederii. Pentru moment nu vom vorbi despre efortul prin care reusim sa patrundem in chiar profunzimile noastre. Caci desi posibil, faptul aeesta este exceptional; si doar la suprafata sa, in punctul de insertie in trama lesutil din toate celelalte personalitili exteriorizate, eul nostru i~i afla de obicei loeul de alipire: insi~i soliditatea lui stR in aceasta solidaritatc, Dar chiar in punctul in care se alipeste, eul nostru este el insusi socializat. Jar obligatia, pe care ne-o reprezentam drept legatura intre oameni, este cea care re-leaga pe fiecare dintre noi de el insusi,

38

HENRI BERGSON

Cu greu vom putea deci sa reprosam unei morale pur sociale neglijarea indatoririlor individuale, Chiar daca teoretic nu am fi obligati decit fill" de alti oameni, sintem de fapt obligati fata de noi insine, de vreme ce solidaritatea sociala nu exista decit din clipa in care eului individual al fiecaruia dintre noi i se suprapune un eu social. Cultivarea "euiui social" reprezinta esenta obligatiei noastre fata de societate. Daca din societate ceva n-ar patrunde in noi insine, aceasta nu ar mai avea nici 0 influenta asupra-ne; ~i doar rareori am tinde catre societate, ne-am fi suficienti noua insine, daca am afla-o prezenta si intreaga in noi. Prezenta ei este mai mult sau mai putin accentuata, in functie de indivizi: dar nici unul dintre noi nu va fi capabil sa se dcsprinda de societatc in chip absolut. De altfel, nimeni nu si-ar dari acest lucru, pentru ca ficcare dintre noi simte cea mai mare parte a puterii sale venindu-i dinspre societate, simte ca datoreaza cxigentelor permanent innoite ale vietii sociale tensiunea neintreruptji a cncrgiei sale si constanta directionare a efortului, care asigura activitatii insului eel mai inalt randamcnt. Si chiar daca ar dori cine va sa ne desprinda de societate, nu va reusi sa-si indcplineasca gindul, Intrucit memoria si imaginatia sa traiesc din ceea ce societatea a pus in ele, intrucit sufletul societatii este imanent limbii pe care 0 vorbeste chiar daca se afla intr-o deplina singuratate, chiar daca numai gindeste: caci insul nu va inceta sa-si vorbeasca siesi, Am incerca in zadar sa ne reprezentam un individ rupt de orice forma a vietii socia le, Chiar sub aspect material, Robinson, aflat pe insula lui, pastreaza contactul eu ceilalti oameni, pentru ca obiectele fabricate salvate din naufragiu, firS de care nu s-ar fi descurcat, it rnentin in ordinea civilizatiei, deci a societatii, Ii este insa mult mai necesar un contact moral, pentru ell s-ar fi Iasat repede coplesit de disperare daca ar fi opus dificultatilor mereu renascinde doar 0 fortii individuala ale ciirei limite le percepea eu acuitate, i~i va afla deci energia necesari in societatea careia ii ramine in chip ideal atasat; in

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 39

aeest fel, desi nu 0 vede direct, ea este cea care it primeste: dacll eul individual mentine viu si prezent eul social, va face, desi izolat, tot ceea ee ar face daca ar beneficia de incurajarea $i chiar de sprijinul unei societati intregi. Cei condamnati de circumstante la a temporara solitudine si care nu-si pot afla in ei in§i~i resursele unei vieti interioare profunde stiu prea bine cit ii costa sa .,se lase pe tinjeala'', adica sa nu-si fixeze cul individualia nivelul prescris de cui social. Vor trcbui deci s3-1 intretina pe acesta din urma, pentru a nu fi eu nimic diminuata severitatea sa fata de eul individual. La nevoie, ei vor cauta pentru eul social un punct de sprijin material si artificial. Ne amintim cu totii de padurarul lui Kipling, singur lntr-o cabana pierduta in mijlocul unei paduri din India. In fiece seara irnbraca hainele de gala pentru a se aseza la cina, "temindu-se sa nu-si piarda, in izolare, respectul pentru sine insusi'".

Nu vom ajunge intr-acolo incit sa spunem, ca Adam Smith, ea acest eu social este .spectatorul impartial" care trcbuie identificat cu constiinta morala, eea care nc furnizeaza 0 stare de satisfactie sau de disconfort fata de noi insine in functie de impresiunile sale, bune sau rele. Sentimentelor morale noi le vom afla surse mult mai profunde. in acest loc, limbajul aduna laolalta, sub acelasi nurne, lucruri mult diferite: ce anume pot avea In comun remuscarile UJ1.ui asasin eu regretele indaratnice si torturante care ne incearca atunci cind am ranit un amorpropriu sau cJnd am fost nedrepti cu un copil? A insela increderea unui suflet inocent care tocmai se deschide vietii este una dintre cele mai mari crime pentru a anumita constiinta ce pare a nu pastra un simt al proportiilor tocmai pentru ca nu in societate si-a aflat ea etalonul, instrumentele $i metodele de misurare.

lnsa nu aeest tip de constiinta este eel care se manifestii in mod obisnuit; de altfel, constiinta este mai mult sau mai putm delicata, variind de la 0 persoana Ia alta. Dar in general verdictul consnintei este eel c.ft-e face din eu - un eu social.

40

HENRI BERGSON

Si tot in general, angoasa moralii este 0 perturbate a raporturilor intre eul social ~i eul individual. Analizati simlAmintul de rernuscare care incearci sufletul unui mare criminal. iI veti putea confunda usor cu teama de pedeapsa, pentru cli sint in joe cele mai minutioase precautii, neincctat completate ~i innoite, inventate spec a ascunde crima ori spre a pune in siguranta vinovatul. in orice clipa terorizeaza insa nelinistitorul gind al unui posibil amlinunt neglijat, gratie caruia justitia va putea afla indiciul revelator. Dar sa privim situatia mai indeaproape: pentru omul nostru nu se pune atit problema evitarii pedepsei, cit eea a stergerii trecumlui, a vietuirii in continuare ca si cum crima n-ar fi fost niciodata siivi~ita. Atunci cind nimeni nu stie dcspre un lucru ca este, e ca §i cum n-ar fi ell adevarat. Incercind sa-nlature orice cunoastere posibila pc care ar putea-o avea 0 constiinta omeneasca, criminalul incearca, de fapt, sa·~i anuleze propria-i crima. Subzista insa propria lui cunoastere, care it impinge din ce in ce mai puternic in afara acestei societati in interiorul careia el sperase sa se mentina stergind eu grija urmele crimei sale. Semenii ii rnai acorda inca respectul cuvenit celui ce era, dar nu mai este: societatea nu i se mai adreseaza lui, ea atare, ci unui alt individ. lar el, eel care stie bine ee este, se va simp mai izolat printre oameni decit daci s-ar fi atlat in mijlocul unei insule pustii; pentru ea solitudinea i-ar fi adus in preajma, inconjurindu-l ~i sustinindu-l, imaginea societatii. Acum insa, el se simte rupt atit falii de imagine cit ~i de lucrul Insusi. Nu se va reintegra in societate decit marturisindu-si crima: va fi tratat, desigur asa cum merits, dar atunci ceilalti i se vor adresa din nou lui, si nicidecum unui altuia. hi va relua astfel colaborarea cu semenii, Va fi pedepsit de ei dar, alaturindu-li-se lor, va Ii intr-un anume sens autorul propriei condamnari; astfel, 0 parte a persoanei sale, cea mai buna, va scapa de pedeapsa, Acesta este meeanismul fortei ee-l va determina pe criminal sa se autodenunte, Citeodalli, fiIrii a ajung"e chiar aici, en~i va miirturisi

CELE ootu SURSE ALE MOJULEI $1 REL/GIEI 41

fapla unui prieten sau vreunui om cinstit. Reintrind astfel in ordinea adevarului, chiar daci! nu in fata tuturor. eel putin pentru unul dintre cei apropiati, el se va atasa de societate intr-un punet oarecare, printr-un fir trainic; si, desi nu se va reintegra propriu-zis in societate, se va simti cel putin alaturi, aproape de ea, nemaifiindu-i stri.ina. in orice caz, nu va rupe complet legatura Cll societatea, si nici eu ceea ee el poarta in sine din societate.

Ruptura aceasta violcnta este necesara spre a dezvalui cu claritate aderenta insului la societate. in vremurilc obisnuite, mai curind ne conformam obligatiilor noastre decit ne gindim la ele. Daca ar trebui sa evocam de fiece data ideea respectivei obligatii, sa-i enuntam formula, ar fi cxtrcm de'obositor sa ne facem datoria. Obisnuinta este suficienta, si de cele mai multe ori nu trebuie decit sa ne supunem ci sprc a da societatii ceca ce asteapta de la noi. Obisnuinta a simplificat lucrurile intr-un chip aparte, intercaiind 0 sene intermediara intre noi si ea: avern 0 familie, exersam 0 profcsiunc. 0 meseric. Apartinem comunei noastre, cartierului nostru, departamentului nostru; si acolo unde insertia grupului in societate este perfecta, faptul ne este indeajuns, la nevoie, pentru a putca considera ca, indephnindu-ne datoria falii de grup, ne-arn platit datoria fala de societate in iotregul ei. Societatca ccupa zona periferiei: individul se situeaza in centru. De la centru inspre periferie aflam dispuse, in cercuri concentrice din ce in ce mai vaste, diverse grupuri social. cilrora Ie apartine individul. De la periferie Inspre centru, pc masura ce se restringe ccrcul, obligatiile se adauga una alteia si individul se afla in cele din urma pus in fata unui ansamblu de indatoriri. Avansind astfel, indatorirea sporeste; dar, fapt paradoxal, ea este mai putin abstract. si, cu atit rnai mult, mai bine primita. Devenita pe deplin concreta, eo coincide cu 0 tendinta, atit de obisnuita Incit 0 consideram chiar naturalii, de a juca in societate rolul pe eare ni-l circumlCrie locul ocupat de noi, Atita vreme cit ne liisiim purtati de

42

HENRI BERGSON

aceasta tendinli, nici macar nu 0 resimtim ca atare. Ea ni se dezviluie ca necesara, asemeni oricarei obisnuinte profunde, doar daca ne Indepartam de ea.

Societatea este cea care traseaza individului programul existentei cotidiene. Putem trai in familie, De putem exersa profesia, De putem ocupa de miile de griji ale vietii de zi ell zi, ne putem face cumparaturile, ne putern plimba aiurea pe strazi ori ramine acasa flira sa ne supunem prescriptiilor, tara sa ascultam de obligatii. In orice clipa se irnpune insa 0 optiune; alegem in mod natural ceca ce estc conform regu1ii. De obicei nu constientizam acest fapt, de vrcme ce nu depunem nici un cfort Implinindu-l. Societat~a estc eea care a schitat 0 cale larga: noi 0 aflam deschisa dinaintea noastra si 0 ~am; e nevoie de mult mai multi! initiativa pentru a 0 lua peste clmpuri. Astfel inteleasa, datoria se indeplineste de cele mai multe ori in mod automat; si daca vom avea in vedere situatiile cele mai frecvente, insa~i supunerea la datorie se va deflni drcpt un abandon ori 0 pasiva delasare. Dar atunci dc unde apare ideea di supunerea este, din contra, 0 stare de tensiune, datoria insa~i fiind perceputa drept ceva dur si intlexibil? Sigur ca exista situatii in care ascultarea implica un efort asupra sinelui. Dar aceste cazuri sint exceptionale; Ie remarcam insa, tocmai pentru ea sint insotite de 0 constiinta intensa, asa cum apare ea in orice moment de ezitare. De fapt, constiinta este ezitarea insa§i, aetul care se declanseaza de la sine si care trece aproape neobservat. Atunci, in virtutea solidaritatii obligatiilor noastre, §i in masura in care intregul datoriei este imanent fiecareia dintre partile lui, toate indatoririle capata nuanta in care s-a colorar in mod exceptional una sau alta dintre ele. Din punct de vedere practic nu aflam aici nici un inconvenient; ba exista chiar 0 serie de avantaje daca adoptam aceasta interpretare. In fond, orieit de firesc ne-am implini 0 datorie, putem afla in noi insine urma unei rezistente, ~i este chiar foarte util sa ne asteptam la ivirea acestei rezistente, ~i sa nu consideram drept gata stabilit

CELE oous SURSE ALE MORALEI SI REUGIEI 43

faptul ca este usor sA ramii un sol bun, bun cetatean, lucrator constiincios, in fine, un am cinstit. Exista de altfel un mare procent de adevar in opinia aceasta: pentru ca, daea. este relativ usor sa ne mentinem In cadrul social, a fost totusi neeesar sa ne integram lui mai imii, iar insertia este eea care necesita un anumit efort, Dovada este indisciplina naturals a copilului ori necesitatea educatiei. Este deci absolut just sa se tina seama, pentru fiecare individ, de consimtamintul virtual dat ansamblului obligatiilor sale, chiar daca ulterior nu va mai lua in discutie pe fiecare dintre ele. Calaretul nu Irebuie dedi sa se lase purtat; dar trebuie sa-si struneasca totodata calul. La fel stau lucrurile ~i pentru individul aflat fata in fa~ cu societatea. Intt'-un anumit sens ar fi fals, iar in toate sensurile ar fi periculos sa spunem ea datoria poate fi indeplinita in mod automat. Sa notam deci, ell titlul de maxima practica, faptul ca supunerea la datorie este 0 rezistenta fata de sine tnsusi.

Dar una este 0 recomandare si cu totul altceva 0 explicatie.

Atita vreme cit, spre a ne da seama de faptul obligatiei, de esenta si originea sa, presupunem supunerca la datorie drept un efort fata de sine insusi, 0 stare de tcnsiune ori de contradiotic, eomitem una dintre erorile psihologice ce a viciat multe dintre teoriile noastre morale. in acest mod s-a ivit 0 serie inlreagii de dificultati artificialc, de problcme care ridica filosofii unii impotriva altora, dar pe care, la 0 buna analiza a termenilor, Ie vom vedea estompindu-sc pina la disparitie. Obligatia nu este deloc un fapt unic, de nernasurat in raport eu celelalte, ridicindu-se deasupra tuturor ca 0 aparitie misterioasa, Daca un numar deloc neglijabil de filosofi, mai ales cei ee-l urmeaza pe Kant, au considerat-o astfel, eroarea lor se datoreaza confuziei intre sentimentul obligatiei - stare linistita inrudita cu inclinatia - si zbuciumul la care slntem uneori supusi pentru a reusi sa depasim ceca ce se opunea obligatiei respective.

La sfirsirul unei crize reumatice putem resimti 0 oarecare dificultate, adic. durere, in a ne misca muschii si articulatiile.

44

HENRI BERGSON

Aceasta este senzatia globala a unei rezistente opuse de catre organe. Putin cite putin, ea descreste ~i va sfirsi prin a se pierde in constiinta pe care 0 avem desprc miscarile noastre din mo, mentele de bunilstare ~i .ana tate. Putem totusi admite cil senzatia respectiva este in continuarc acolo, in stare nascinda ori mai curind pe punetul de a dispare, ~i ea ea pindeste doar 0 ocazie favorabila spre a putea spori in intensitate; pentru ea este firesc sa ne asteptam permanent 13 crize aturici dod sintem reumatici. Dar ce-am putea raspunde eelui care o-ar vedea in senzatia noastra obisnuita de a misca bratele si picioarele decit atenuarea unei dureri si care va defini facultatea locomotorie drept un efort de rezistenta ta dificultatile de ordin reumatic? in acest fel, el va renunta sa dea scama de obisnuintele motricc; fiecare dintre acestea implied 0 combinatie particulara de miscari si nu poate fi inteleasa dccit prin ea 11153$i. Facultatea generala de a merge, de a alerga, de a-si misca trupul, nu este decit suma acestor obisnuinte elementare, fiecarc dintre cle oglindindu-si propria explicatie in miscarile speciale pe care Ie dezvolta. Dar considerind aceasta facultatc doar in mod global ~i erijind-o, de altfel, intr-o forJa contra-pusa unci rezistente, nu facem dccit sa dam, in mod neccsar, drcptulla ex istenla, alaturi de ea, unei alte entitati considerate in sine: reumatismu!. Se pare ca 0 eroare de acelasi fel au comis si multi dintre cei care au speculat pe marginea obligatiei. Avem mii de obligatii aparte, fiecare dintre ele necesitind propria-i explicatie specificii. Este natural, sau rnai curind obisnuit, sa ne supunem tuturor. in cazuri exceptionale, De vom abate de la una dintre ele, ii vom rezista: doar daca vorn rezista acestei rezistente se va declansa 0 stare de tensiune ori de contradictie. Aeeasta este rigiditatea pe care 0 exteriorizam de cite ori imprumutam datoriei un aspect alit de sever.

L. acelasi lucru se gindesc si acei filosofi care cred eil pot afla rezolvarea obligatiei in elemente rationale. Pentru a rezista rezistentei, pentru a ne piistra pe calea cea dreapta atunci

CELE ootu SURSE ALE MORALE! $1 RELlGIEI 45

cind ne da tlrcoale dorinta, pasiunea ori interesul, trebuie in mod necesar sa ne fumizam noua insine motivatii suficiente. Chiar daca dorintei straine si vi novate i-arn contra-pus a .ltiI dorinta, accasta din urma, suscitata de vointa, nu s-a putut ivi decit la chemarea unei idei. Pe scurt, 0 fiinta inteligenta se instapineste asupra sa prin intermediul inteligentei. Dar din faptul ea revine la datorie pc cai rationale nu deeurge in mod necesar en datoria tine ~i ea de ordinea ratiunii. Yom reveni ulterior asupra acestui punet, caci nu intentionam sa abordam deocamdata teoriilc morale. Vom spune numai ca tendinta naturals ori dobindita estc altccva decit metoda necesar rationala de care se foloscste 0 fiinta rationala pentru a-si afla forte ~i pentru a se putea impotrivi la ceca ce i se opunc. In acest din urma caz, tendinta eclipsata poate oricind sa reapara; si totul se petrece atunci ca si cum aro fi reusit, urmind accasta metoda, sa reconstruim tendinta insasi. In realitatc, n-am facut decit sa indepartAm ceea ce 0 perturba on Q impiedica chiar sa se manifeste. Se observa eu usurinta 0 aceeasi situatie si in practica: fie cil explicam un fapt intr-un fel sau altul, faptul este acolo, reusita fiindu-ne si ea prezenta, Si spre a reusi, este poate mai bine sa nc inchipuim ca lucrurile se intimplii dupa prima dintre manierele enuntate mai sus. Dar a postula cil astfel se intirnpla in mod efectiv, ar insemna sa falsificam teoria obligatiei. ~i oare nu tocmai asa se intlmpla celor mai multi dintre filosofi?

Sa nu ne in~eHim losa asupra gindirii noastre. Chiar daca urmarim un anumit aspect al moralei, asa cum aro procedat pirui acum, vom constata multe Iuiiri de pozitie diferite in ceea ce priveste morala. Acestea jaloneaza intervalul dintre douil atitudini sau mai curind intre doua obisnuinte extreme, ~i anume: parcurgerea atit de fireasca a cailor trasate de societate, incit cu greu Ie mai remarcam ea fiind drept ceea ce sint ~i, din contra, ezitarea si deliberarea asupra drumului pe care-l vorn urma, asupra punctului spre care ne vom indrepta, asupratraseelor dus-intors pe care le vom strabate, angajindu-ne succesiv

46

HENRI BERGSON

pe mai multe dintre ele, In eel de-a! doilea caz se ivesc noi probleme, mai des sau mai rar intilnite. ~i chiar acolo unde datoria este bine conturata, tot apar 0 serie de nuantc in faptul implinirii ei. Mai intii, prima atitudine este proprie majoritatii indivizilor ~i probabil eli este atitudinea generals in societatile inferioare. Si apoi, putem rationa mult si bine asupra fiecarui caz particular, ii putem formula maxima, enunta principiul, deduce consecintele: dar daca dorinta ori pasiunea sc afirma, daca tentatia este puternica, daca vom cadea prada ei si in acelasi timp ne vom si redresa, unde mai sta atunei resortul? Se afirma 0 forta pe care am numit-o .Jntregul obligatiei": extract concentrat, chintesenta miilor de obisnuinte speciale prin care De-am legat sa ne supunem miilor de exigente partieulare ale vietii sociale, Forta nu este de fapt nici una, nici cealalta; ~i daca ea va vorbi, inseamna ca va dori sa actionezi, ~i va spune: "Trebuie pentru ca trebuie." Din acea clipa, lucrarea inteligentei, si anume cintarirea motivatiilor, compararea maxirnelor, urcarea inspre principii, este deja folosita sprc a pune mai multa coerenta logica intr-o conduits supusa, prin definitie, exigentelor sociale: dar ins'!i obligaria line de aceasta exigenta sociala, Niciodata, in clipele cind tentatia ne incearca, nu oe vorn putea sacrifica interesele, pasiunile ori vanitatiie unei exigente data de coerenta logica. in fond, la fiintele rationale, rapunea intervine ca factor regulator tocmai pcntru ca sa asigure coerenta intre regulile sau maximele obligatorii; de aceea, filosofia a putut vedea in ca un principiu al obligatiei, lata ce inseamna sa crezi ca volanul este acela care misca masina,

De altfel, exigentele sociale se completeaza unele pe allele. Chiar individul a carui cinste este eel mai putin rationalizata si, daca rna pot exprima astfel, extrem de rutinata, i~i pune Intr-o buni ordine rationala conduita, corelindu-se cu exigentele logic coerente intre ele. A~ dori sa pot spune cil aceasta logicA este 0 achizitie tardiva a societatilor, Coordonarea 10-

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 47

gicA este in mod esential economic; dintr-un ansamblu, ea extrage mai intii, in mare, anumite principii, iar apoi exclude din respectivul ansamblu tot ceca ce nu face dovada unei bune supuneri la principiile alese. Din contra, natura este supraabundenta, Cu cit 0 societate este mai aproape de natura, cu atit este mai mare locul accidentalului, al incoerentului. La primitivi aflam multe interdictii precum !?i prescriptii care sint explicate prin vagi asociatii de idci, prin supcrstitic ori prin automatism. Sigur cil ele nu sint inutile, de vreme ce supunerea tuturor la citeva reguli, fie ele absurde, asiguni a mai mare coeziune intregii societati. Insa utilitatea regulii ii aparc ulterior numai prin ricoseu, din aceea ca regula respective este ascultata, urmata ca atare. Prescriptiile si intcrdictiile care au 0 anurne valoare in ele insele sint cele care vizeaza pozitiv conservarea ori bunastarea societatii. Si desigur ca nu usor s-au desprins de celelalte, supravietuindn-le. Astfel, exigentelc sociale s-au coordonat intre ele, subordonindu-se principiilor, Dar ce conteaza! Logiea patrunde oricurn in societatile actuate, incit pina si eel care nu ratloneaza asupra conduitei sale va putea trai in chip rezonabil, cu singura conditie de a se confonna acestor principii.

Insa esenta obligatiei este ell totul alta decit 0 exigenta a ratiunii, Doar acest adevar am voit s3.-1 sugeram pina acum. Expunerea noastra va corespunde, credern, din ce in ce mai mult realitatii, in masura in care vom aduce in discutie societati mai putin evaluate, constiinte mai rudimentare. Si, din contra, ar risca sa ramina 0 descriptie schematica daca ne vom limita la constiinta normala, asa cum 0 aflam astazi in orice individ onorabil. Dar tocmai pentru cil avem in vedere 0 complicatie singular. de sentimente, idei si tendinte care se intrepatrund, nu vorn evita analizele artificiale ~i sintezele arbitrare decit daeii vom dispune de 0 schema ce cuprinde in sine esenpalul. Este schema pe care tocmai am incercat sa 0 conturam. lncercali sA vii reprezentati obligatia ca apastnd asupra vointei in

48

HENRI BERGSON

felul unci obisnuinte, fiecare obligatie aducind co sine lntreaga greutate acumulata a tuturor celorlalte obligatii ~i folosindu-se astfel, spre a-si spori greutatea exercitata, de intreaga masa a ansamblului. Veti obtine in acest fel chiar intregul obligatiei, asa cum apare el unci constiinte morale simple, elementare. Acesta este esennalut la care, la rigoare, s-ar putea reduce obligatio, chiar ~i acolo unde atinge eel rnai lnalt grad de complexitate.

Observam deci in ce moment si in cc sens - atit de putin kantian - obligatia elementara capala forma unui "imperaliv categoric". Yom fi, dcsigur, nedumeriti ca am putut descoperi exemple de un astfel de irnperativ categoric in chiar viata cotidiana. Consemnul militar, care estc un ordin nemotivat, ce nu admite replica, spune bine ceca cc spune: .frebuic pentru ca trebuie." Putem sa nu-i fumizam soldatului nici 0 motivatie, el tot i~i va imagina una pentru sine. Daca voirn un caz de imperativ categoric pur, va trebui sa-t construim a priori, sau, eel pupn, sa stilizarn experienta, Sa ne gindim la a furnica ce-ar dobindi pentru 0 clipa constiinta si care ar judeea exact atunci cit de mull greseste ea lucrind lar. odihna pentru toate celelaltc. Veleitatile ei de lenevie nu vordura decit citeva secunde, exact timpul in care se iscase fulguratia inteligentei. Si in ultima secunda, atunci cind instinctul, ocupindu-si Joeul prim cuvenit, 0 va pune brusc in fata indatoriru ci, inteligenta se va fi resorbit deja in instinct spunind, in chip de adio: trebuie pentru ea trebuie. Acest "trebuie pentru ea trebuie" nu va fi decit constiinta brusca a unei tractiuni suportate - tractiune care se va relua, intinzind din nou firul abia destins. Un acelasi eomandament va rasuna ~i in auzul somnambulului care se pregateste, care incepe chiar sa iasa din visul in care joaca rolul principal: daca ar recadea brusc in somn, un imperativ categoric va exprima in cuvinte inevitabilitatea Intoarcerii, deci exact gindul ivit in reflectie si imediat disparut, Pe scurt, un imperativ categoric este de natura instinctiva ori tine de som-

CELE ootu SURSE ALE MORALEl $I REUGlEl 49

JIIIIIlbulism: jucat ca atare in stare normala, reprezentat ca atare daci reflectia este treaza mai mult timp spre a reusi sa-l forrnulezo, dar nu indeajuns pentru a-i afla motivatiile. Atunei, nu este evident faptul ca la 0 fiin," rationala un imperativ va tinde CU ~tit mai mult sa ia forma categories eu cit activitatea desfa~urat3, ehiar si eea inteligenta, tinde dinainte sa ia 0 forma instinctivA? Dar 0 activitate care, desi initial inteligenta, se orienteaza catre 0 imitare a instinctului, este in mod precis ceca ce numirn la om obisnuinta. Si obisnuinta cea mai puternica, cea a carei forta este alcatuita din toate fortele acumulate ale tuturor obisnuintclor sociale, elementare, cste in chip necesar tocmai aceea care imita eel mai bine instinctul. Sa fie surprinzator faptul ca, in scurtul moment care separa obligatia doar traitii de cea pe deplin reprezentata si justificatii de tot felul de rnotivatii, obligatia capata de fapt forma imperativului categoric "trebuie pentru ca trebuic"?

Sa consideram doua linii divergente de evolutie ~i soc ictitile situate la extremitatile fiecareia. Tipul de societate ce ne va apare drept eel mai natural va fi, in mod evident, tipul instinctiv: legatura cc line laolalta albinele unui stup seamana mult mai bine cu cea care reuneste, coordonind ~j subordonind uncle eelorlalte, celulele unui organism. Sa admitem pentru a clipa ca natura ar fi voit sa obtina, la extremitatea celeilalte linii de evolutie, societati in care sa se of ere posibiiitatea alegerii individuale libere: natura ar fi procedat in ala fel incit inteligema sa obtina aici rezultate comparabile, sub aspectul regularitatii lor, ell cele obtinute de instinct in cadrul primei societati; de aceca, ar fi recurs la obisnuinta. Fiecare dintre aceste obisnuinle, pe care le-am putea numi ,,morale", va fi contingenta. Insa ansamblullor, ~i anume obisnuinta de a eontracta aceste obi§nuinte, fiind chiar I. temeiul acestor societali ~i conditionlndu-Ie existenta, va avea 0 fortii comparabila cu cea a instinctulni, sub aspectul intensitatii si regularitatii. Aici aflam cu cxactitate chiar Ceca ce noi am desemnat drept "intregul obliga-

50

HENRI BERGSON

tiei", Nu va fi deer vorba decit despre societati umane 3!jB cum sint ele abia eliberate de sub tutela naturii. Sint deci In joe societatile primitive si elementare. Societatea umana poate progresa mult si bine, se poate complica si spiritualiza oricit: statutul terneiului ei va ramine acelasi sau, mai curind, ceea ce se va pastra va fi intentia naturii,

In acest mod s-au petrecut lucrurile. Fara a intra acum in amanunte asupra unei probleme de care TIc-am ocupat in alta parte, sa spunem doar ca inteligenta si instinctul sint forme de constiinta care au trebuit sa se intrepatrunda in stare rudimentara si sa se disocieze pc masura ce s-au dczvoltat. Aceasta dezvoltare S-8 savirsit urmfnd cele doua mari linii de evolutie a vietii animale, ell artropodele !j\ vertebratele. La capatul primei serii evolutive aflam instinctul inscctelor, In special eel al himenopterelor; iar cea de-a doua linie evolutiva se incheie ell inteligenta umana.

lnstinctul si inteligenta au drept obiect escntial utilizarea instrumentelor: fie unelte inventate, dccivariabile ~i impredictibile, fie organe fumizate de natura - deci imuabile. De altfel, instrumentul este destinat lucrului, iar munca este ell atit mai eficienta eu cit este mai specializata, deci mai bine divizata lntre lucratori eu diverse calificari, ce sc complcteaza reciproc, Astfel, viata sociala - inteleasa drept un vag ideal -, este imanenta atit instinctului, cit si intcligentei. Iar idealul acesta l~i afla cea mai desavirsita implinire fie in modelul stupului ori al musuroiului de furnici, pc de 0 parte, fie in societarile umane, pe cealalta parte. Dar fie umana, fie animala, 0 societate este 0 organizatie: ea implica 0 coordonare si, in general, ~i a subordonare a elemcntelor unele fala de altele. Societatea of era astfel un ansamblu de legi sau reguli ce pot fi pur si simplu triite sau reprezentate. lntr-un stup ori intr-un musuroi, individul este tintuit In munca lui prin chiar structura sa, iar orgaoizatia este relativ invariabila; in rimp ce societatea umana are 0 formi variabila, deschis! oricarui fel de progreso Rezultl ca In

CELE DOUA SURSE ALE MORALEJ!i1 RELlGJEJ 51

primul caz fiece regull este impusil de catre natura, fiind deei necesari; in eel de-a] doilea caz, aflam un singur lueru natural ,i anume necesitatea unei reguli. in cazul societatii umane, eu cit ne vorn adinci in cautarea radacinii obligatiilor diverse spre a atinge astfel obligatia in genere, cu atit mai mult obligatia va tinde sa se transforme in necesitate, sa se alature de instinct in ceca ce are ea mal imperios, Aceasta nu inseamna ca nu De vom insela In chip grosolan dad vom voi sa raportam 0 obligatie particulars oarccarc la instinct. Trebuie sa spunem de fiecare data ca nici 0 obligatio nu este de natura instinctiva, deci lntregul obligatiei ar iifost instinct doar daca societatile umane ar fi fast, la rindul lor, oarecum lipsite de variabilitatc ~i de intcligenta. in joe este un instinct virtual, asemenea celui pe care-l intilnesti la obisnuinta de a vorbi. Caci morala unei societati umanc este comparabila eu limba ci. Se pare ca furnicile schimba intre ele 0 serie de semnc, furnizate de insusi instinetul ce Ie indcamna sa comunicc intr-un fel intre ele. 0 Iimba este, din contra, produsul uzajului. Nici in vocabular si nici in sin taxa, nu aflam nimic ce ar putea fi considerat drept dat al naturii. Naturalii este lnsii fapta vorbirii; iar semnele invariabile, de sorginte naturala, de care probabil cii se serveste o societate de insecte, reprezinta tocmai ceca ce ar fi fost propriul nostru Iimbaj daca natura, acordindu-ne facultatea de a vorbi, nu i-ar fi adaugat si functiunea de fabricare si utilizare a instrumentului respectiv, anurne functiunea inventiva care este inteligenta. Sa ne raportam permanent I. ceea ce ar fi fost obligatia daca societatea umaria ar fi fost nu inteligcnta, ci instinctiva: nu vom explica astfel nici 0 obligatio In particular, ,i chiar despre obligatia in genere nu vom putea avansa decit o idee fatsa. Si torusi, la aceastil societate instinctivii va trebui si ne gindim si s-o consideram drept perechea societatii inteligente, furnizind-ne astfel un fir conducator in cercetarile noasIre asupra temeiurilor moralei.

52

HENRI BERGSON

Din acest puncl de vedere, obligatia i!i pierde caracterul specific, atasindu-se celor mai generate fenomene ale vietii, Cind elemenlele cornponente ale unui organism se deprind cu o riguroasa disciplina, oarc mai putern spune ca se simt obligate ori ea se supun unui instinct social? Evident di nu; dar daca acest organism eu greu poate fi considerat drept societate, stupul si musuroiul sint adevarate organisme, ale carer clemente sint unite intre ele prin legaturi invizibile, lar instinctul social al fumicilor - adica forta in virtulea careia lucratoarea, de ex~mpJu, indephneste munca ~entru care este destinata prin ch~ar structura CI - nu poate diferi in chip radical de cauza, oncare ar fi ea, in virtutea careia fieee tesut, orice cclula a corpului functioneaza spre 0 mai mare bunastare a intregului. Nici intr-un caz, niei in celalalt, nu avem de-a face ell 0 obligatie propriu-zisa, ci mai curind cu 0 necesitate. Necesitatea aceasta fnsa 0 percepem in mod precis, eu clantate, in intcriorul temeiului obligatiei morale; desigur, nu este vorba desprc 0 necesitate reala, ci virtuala, 0 fiinla nu se simte obligata decit daca este libera, iar orice obligatie, separat considerata, implica f~Plullibertatii. Esle necesar insa sa existe si obligatii; si cu CIt vom patrunde mai adinc, dincolo de obligatiile particulare ce se afla pe culme, inspre obligatia in genere sau, cum spuneam, catre intregul obligatiei, eel aflat la baza, cu alit mai mull obligatia ne va apare drepl forma insasi pe care 0 alege necesstatca in sfera vietii, atunci cind, spre a-si atinge unele scopuri, cere inteligenta, optiune - deci libertate,

Yom invoca din nou faptul cil este vorba despre societatile umane extrem de simple, primitive ori eel putin elementare. Fari! nici 0 indoiala; dar, ala cum vom avea oeazia sa notam ulterior, civilizatia difera de etapa primitiva mai ales prin enorma canntate de cunostinte pe care le-a imprumutat, inca de la pnmul moment luminal al constiintei sale din mediul social in care ele ~e pastrau. In mare mlisuril na~alul este acoperit de cele dobindite; cu toate aceslea el persis Iii, aproape imuabil,

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 REUGIEI S3

.te-a lungul secolelor; obiceiurile !i cunostintele slnl departe de a impregna organismul si de a se transmite ereditar, ala cum ne-am fi putut imagina. Este adevarat ca am putea considera acesl natural ca fiind neg\ijabil in analiza obligatiei, dar numai daca el ar fi disparut cu lotul sub avalansa obisnuintelor dobindite, adunate deasupra lui de-a lungul a secole intregi de civilizatie. Dar naturalul se mentine in buna stare :;;i este extrem de viu ehiar si in cele mai civilizate societati, La el va trebui deci sa ne raportam ea sa explicarn ceca ce am numit intregul cbligatiei, ~i nu pentru a da seama de cutare obligatie sociala. Oricit de diferite ar fi societatile noastre civilizate de socictatea careia ii eram destinati in chip imediat prin chiar natura noastra, ele prezintii totusi 0 asemanare fundamentala cu aceasta din UI11l8.

In fond, societatile civilizate sint si ele societati inchise.

Ele pot fi cu prisosinta mai vaste decit mieile grupuri catre care am fast purtati instinctiv, si pe care un acelasi instinct ar tinde sa le reeonstituie si astazi daca ar dispare din mediul social toate achizitiile sociale !i spirituale laolalta depozitate acolo. Dar si societatilc civilizate au drept esenta intelegerea de fleee clipa pentru un anumit numar de indivizi, preeum si excluderea altora. Spuneam mal sus eli inlauntrul obligatiei morale aflam exigenta sociala, Dar despre ce socictate anurne em vorba? Sa fie in joe soeietatea deschisa rcprezentata de intreaga umanitate? Nu vom trece usor peste aceasta intrebare, la fel cum de obicei nu se clucideaza cu usurinta problema datoriei omului fata de semenii lui. Ne vom pastra, cu prudenta, in planul nedeterminatului, Ne abtinern sa afirmam, dar voim totusi sa sugeram ea "societatea umana" este inca de pe aeum realizata. i;li este bine sa sugeram acest fapt, inlrucil avem incontestabile datorii falii de om Intr-atit intrucit este om (desi ele au 0 ell totul alta origine, asa cum vom vedea ulterior), ~i am risca sa Ie diminuarn raportindu-le in chip radicalladatoriile pe care Ie avem falii de concetatenii nostri, Acjiunea i!i afli!

54

HENRI BERGSON

deci 0 bunlijustificare. 0 filosofie moralii care nu accentueaza aceasta distinctie se afla alilturi de adevilr: analizele ei vor fi in mod necesar false. Dar cind postularn datoria de a respecta viata si proprictatea celuilalt drept exigenta fundamentals a vietii sociale, despre ce societate anumc vorhim? Pentru a raspunde este suficient sa ne gindirn la ceea ce se intimpld in timp de razboi, Crima, jaful, perfidia, frauda ~i minciuna, nu numai di devin permise, sint chiar meritorii. Beligerantii vor pulea spune asernenea vriijitoarelor lui Macbeth: .. Fair is foul, and foul is fair," AT fi toate acestca posibile, transfonnarea s-ar instala ell atita usunnta, gcnerala $1 instantanec, daca societatea ar fi recomandat' eu adevarat 0 anume atitudine a omului rata de om? Oh, stim prea bine cc spune societatca (dar repet, ea are motivele ci sa rosteasca astfcl); dar pentru a sti ceea ce gindeste si voiestc societatea nu trebuie sa o asculti prea mult, e suficient sa privcsti faptele ci. Ea spune ca datoriile de ea definite sint, in principiu, datorii fa!a de umanitate dar ca, in circumstantc exceptionale, din nefcricire incvitabilc, apJicarea acestor datorii se trezeste deodata suspendata, Dad. nu s-ar exprima astfel, societatca ar inch ide calca evolutiei unei alte morale, care nu decurge in mod direct de la ea, dar pe care are tot interesul sa 0 menajeze. Pe de alta parte, este in bun. concordanta cu obisnuintele spiritului nostru de a considera drept anormal tot ceca ce este rar si exceptional, chiar boala, de exemplu. Dar boala este la fel de normal. ca si sanatatea care, privita dintr-un anumit punet de vcderc, aparc ca rezultat al unui efort constant de a preveni boala ori de a 0 indeparta. La fel, pacea a fast dintotdeauna 0 pregatire pentru aparare sau chiarpentru atac, oricum 0 pregatire pentru razboi. Daloriile noastre sociale vizeaza coeziunea sociala; si de bine, de rau, ele ne formeaza 0 atitudine, care e disciplina in fata inamicului. Aceasta inseamna cil omul chemat spre a ft disciplinat de societate poate fi mull ~i bine imbogatit cu toate cele acurnulate in interiorul ei de-a lungul secolelor de civilizatie: societalea

CELE Doul SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 55

an: nevoie ~i de instinctul primitiv, pe care stie si~l imbrace iIItr-un strai grosolan dar bine lustruit.Pe scurt, instinctul social, observat ca temei al obligatiei socia le, vizeaza intotdeauna - mstinctul fiind relativ imuabil - 0 societate inchisa, oricit de vasla ar fi ea. Este, desigur, disirnulat sub masca unei alte morale; dar prin chiar acest fapt el 0 sus tine si ii imp~uta ceva din puterea lui. si anurne tocmai caracterul lui imp~nos. Dar instinctul in sine nu vizeaza umanitatea. Intre 0 nonune, oricit de cuprinzjitoare ar fi ea, si umanitate, se afla tntrcaga distanta dintre finit si infinit, dintre inchis si deschis. Ne place sa spunem ca insusirea virtutilor civicc se petrece in familie si, in acelasi fel, iubindu-nc patria, nc deprindem sa iubim genul uman. Sirnpatia noastra s-ar Iargi astfel printr-un ~ro~res continuu, ar creste raminind de fapt aceeasi, ~i ar sfirsi prm a cuprinde la sine intreaga umanitate. Acesta nu-i dccit un ratio- nament a priori, dezvoltat dintr-o conccptic intelectualista despre suflet. Constatam ca toate cele trei palicrc pe car~ DC putem situa contin un numar crescator de pcrsoane, deci s-a conchis ca sporirilor succesive ale obicctului iubit le-af corespunde pur si simplu 0 dilatare progrcsiva a scntimentului. Ceca ce, de altfel, mcurajeaza acest tip de rationamcm iluzoriu estc faptul ca, gratie unei fericite intilniri. prima parte a rationamentului se atla mrr-o bun. concordanta cu faptele: virtutile domeslice sint cu adevarat legale de virtutile civice, pentru simplul motiv cA familia si societatea, intim legate dintru inceputuri, au ramas in timp intr-o strinsa conexiunc. Dar intre societatea in care traim si umanitatea in gcnere exista, si repetam acest lucru, aceeasi diferenta pe care 0 aflam intre inchis si deschis; clci diferenta intre cele doua oniecte nu este 0 simpla diferenta de grad, ci este 0 diferenta de natura. Atunci ce rost mai are sa compariirn, intrlnd in sfera starilor sufletesti, cele doua simtaminte: atasamentul fala de patrie si iubirea pentru umanitate? Oare cine nu observa cil de fapl coeziunea sociala este datorata, in mare masura, necesitatilor unei societati de a se apara impo-

56

HENRI BERGSON

triva celorlalte, ~i ca, impotriva tuturor oamenilor, ne iubirn doar semenii alaturi de care traim? Astfel se dovedeste a fi instinctul primitiv. Si el este in continuare acolo, fericit disimulat de multele cistiguri datorate civilizatiei, Dar si astazi ne iubim inca in chip natural si direct parintii si concetatenii, in vreme ce iubirea pentru umanitate ramine indirccta si dobindita. Catre cei dintii ne orientam direct, la cei de pc urma nu ajungem decit dupa un oeol: caci doar prin Dumnezeu si in Dumnezeu religia cheama omulla iubire pentru scmeni. La fel, doar prin Ratiune si in Ratiunea din care ne impartasim cu totii, filosofii ne orienteaza privirca inspre umanitatc, aratindu-ne astfel erninenta demnitate a persoanei umane, dreptul fiecaruia de a se bucura de respectul celorlalti, Nici intr-un caz, si nici in celalalt, nu ajungem la umanitate decit prin intermediul unor etape, depasind familia si natiunea. Trcbuie ca, printr-un salt, sa ne gasim purtati mult mai departe de umanitatea insii~i, atingind-o astfel lara a 0 fi considerat drept scop in sine, depasind-o deci. Cind vorbirn in limbajul religiei ori al filosofiei, fie ca in joe sint simtaminte de iubire ori respect, 0 cu totul alta moral a, un alt gen de obligatie vine sa se suprapuna presiunii sociale. Pina acurn n-am discutat decit despre aceasta din urma; a sosit momentul sa ne ocupam ~i de urmatoarea.

Am incercat sa aflam obbgatia pura, Pcntru a 0 putea gasi, am fast nevoiti sa reducem morala la cea mai simpla expresie a S3. In schimb, am reusit sa vedern in ce anurne consta obhgatia. Inconvenientul a fast enonna ingustare a moralei insa~i. Dar aceasta nu inseamna ca tot ceca ce am fost nevoiti sa lasam deoparte nu ar fi obligatoriu: ne putem imagina 0 datorie care sa nu oblige? Putem concepe insa ceea ce este in chip primitiv si pur obligatoriu, adica exact ceca ce voim sa spunem in continuare: obligatia iradiaza, se difuzeaza, este chiar pe cale sa se absoarba in altceva, care 0 transfigureaza. Sa vedem deci ce ar fi morala complelii. Yom folosi aceeasi

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELlGlEI S7

metoda ~i vom tinde inspre limita, de aceasta data cea superioari, nu cea inferioara.

Dintotdeauna s-au ivit oameni exceptionali, intrupari ale acestei morale. Inaintea sfintilor crestini, umanitatea a cunoscut inteleptii Greciei, profetii Israelului, arhatii budismului, si multi asemenea lor. Catre ei vom purta intotdeauna aceasta morala completa, pe care 0 vom numi absolute. Si chiar acest nume este caracteristic si instructiv. Si chiar acest nume ne face sa presimtim 0 diferenta de natura, nu doar de grad. intre morala la care ne-am referit pina in prezent si cea pe care tocmai 0 puncm in discutie, intre minim si rnaxim.tnrre cele doua limite. deci. In timp ce prima este eu atit mai pura, mai desavirsita, cu cit se lasa mai bine cuprinsa in formule impersonale, eea de-a doua, spre a fi pe deplin ea insa~i, trebuie sa se intrupeze intr-o personalitate privilegiata care sa devinii un exemplu. Generalitatea primei morale line de acccptarca universalii a legii, pc cind eea de-a doua i~i datoreaza gencralitatca imitarii comune a unui model.

Pentru cc au parte sfintii de atitia imitatori, pentru ce marile personalitati au antrenat, in mersul lor, multimile? Fira si ceara nimic, obtin totul. Ei nu sint nevoiti sa-i inflacareze pe ceilalti: nu trebuie decit sa existe, insasi existenta lor fiind o chemare. Acesta este caracterul moralei absolute. In vreme ce obligatia naturals este presiune ori constringere, in morala completa si perfecta aflam chemarea.

Doar eei ce s .. au aflat in preajma unci personalitati morale au cunoscut natura acestei chemari. Dar fieeare dintre noi, in clipele in care preceptele obisnuite ale conduitei ii par insuficiente, s-a intrebat ce s-a asteptat de fapt de I. el intr-o ocazie iefiti din comun. Cu gindul, ne aducem in preajma noastra, in aeele clipe, fie 0 ruda, fie un prieten. Dar poate fi Ii un om pe care nu l-am intilnit niciodata, a carui viata ne este cunoscuta doar din spusele altora, si la judecata caruia ne aducem, in plan imaginar, desigur, intreaga noastri conduita, temindu-ne

58

HENRI BERGSON

de condamnarea lui, increzindu-ne in aprobarile sale. Acest chip imaginar ar putea Ii chiar 0 personalitate nascuta in noi, adusa la lumina constiintei tocmai din strafundurile sufletului, ~i pe care a simtim lndeajuns de puternica spre a se instapini ell totul asupra-ne, mai tirziu, si carcia dorim sa DC alaturam pentru moment asa cum disci po lui se 3!?3Z3 cuminte lioga invata.tor. De fapt, aceasta personalitate se contureaza din ziua in care am adoptat un model: dorinta de asemanare, care este in mod ideal generatoarea unci forme de adoptat, este deja asemanarea insasi. Cuvintul pe care ni-l asumam cstc eel care a rasunat in noi asemenea ecoului, Este putin irnportanta persoana. Sa notam numai ca. in vreme ce prima morula avea ell atit mai multa putere ell cit se disocia mai bine In obligatii impersonate, aceasta de pe urma, din contra, risipita la inceput 10 precepte generate la care va adera inteligenta noastra dar C3fC nu reusesc sa ne sminteasca vointa, devine eu alit mai antrenanta eu cit multiplicitatea si generalitatca rnaximelor se topeste mai bine in unitatea si individualitatea unui ins.

De unde ii vine lui toata aceasta putere? Care ii este principiul de actiune ce urmeaza aiel obligatici naturale sau, mai curind, ce sfirseste prin a 0 prelua cu sine? Pentru a-I afla, vom incepe prin a raspundc la ceca ce ni se cere in mod tacit. Datoriile la care m-am referit pina aeum sint cele impuse noua de viata sociala; ele no obligii mai curind falii de eetate decit fata de umanitate! Vom putea deci spune ca aceasta a doua morala, - daca distingem in chip hotarit douil- difera de prima prin aceea ea este umana, nu doar sociala. ~i nu ne-am insela prea mult vorbind astfel. In fond, am vazut deja ca nu ajungem I. umanitate door largind cetatea: intre 0 morala sociala ~i 0 moralil umaria diferenta este de natura, nu de grad. Morala sociala este acea morala anume la care De gindim de obicei clnd ne simtim obligati in mod natural. Dar dincolo de toate aeeste indatoriri bine delimitate. obisnuim sa ne reprezentam ,i altele, mai curlnd vagi, suprapuse primelor. Devotament,

CELE ooo; SURSE ALE MORALEI $1 RELiGIEI 59

dinlire de sine, spirit de sacrificiu, mila. acestea sint cuvintele care ne vin pe buze cind ne gindim la acele indatoriri. insa eel mai adesea De gindim oare si la altceva decit la cuvintele ca atare? Fara indoiala ca nu, si De dam repede seama de aceasta situatie. Ne spunem ca este indeajunsa prezenta formulei ea atare; ea i~i va afla mai apoi intreg sensul, ideea ce 0 va umple $i 0 va transforma in act cind se va ivi oeazia potrivita. Este adevarat ca multora nu li se of era aceasta ocazie, sau actiunea este pusa la pastrare pentru vremurile ce vor vcni. L~ altii, vointa se va cutremura putin, dar atit de putin incit comotia suportata va fi atribuita doar sporirii indatoririi sociale, largita $i imputinata in indatorirca umaria. Dar in situatia in care formulele primesc in sine materia ~i materia sc anima: 0 noua viatil se iveste acum, si simtim, intclcgcm ca stam sub semnul unci alte morale. Vorbind aici despre iubirca de umanitate vom earacterizaneindoielnic aceasta alta morala, Si totusi, nu-i vom Ii exprimat inca esenta, Intrucit iubirca de umanitate nu este un mobil suficient sicsi, ce actioneaza in mod direct. Invalatorii celor tineri stiu bine ca nu invingi egoismul recomandind pur ~i simplu .alrruismul''. Se Intimpla chiar ca a inirna generoasa, neriihdiitoare de a se devota, sa se afle dintr-o data inghetata la auzul ideii ca ea va lucra .pcntru genul uman", Obiectul este prea vast, efectul prea dispersat. Putem deci presupune ca, daci iubirea de umanitate este constitutive acestei morale, ea este astfel asemenea necesitatii de a depasi un spatiu intermediar, ~i ea implicata in intentia de a atinge un anume punct. !otr-un anumit sens, este acelasi lucru; in altul este cu totul alteeva. Daca nu ne vom gindi decit I. intervalul respectiv ~i fa numiirul infinit de puncte de traversal pe rind, unul cite unul, ne vom descuraja dintru inceput, asemenea sagelii lui Zenon; nu vom mai afla de altfel niei un interes, nici 0 tragere de inima. Dar daca vom sari peste interval, neavind in vedere decit extremitatea sa sau vom privi ehiar mai departe, vom fi indeplinit cu usurinta un act simplu si in acelasi limp vom fi

60

HENRI BERGSON

atins capiitul unei multipliciliili infmite careia aceasta simplicitate ii este echivalentul. Care este deci termenul, care este directia efortului? Cu un cuvint, cine ne-a cerut de fapt acest act?

Sa definim mai intii atitudinea morala a ornului, anurne a individului asa cum l-am considerat pinA acurn. Omul de acest fel face corp camun ell societatea; ~i el, si ea, se lasa laolalta cuprinsi intr-o aceeasi datorie de conservare individuala si sociala. Sint orientati inspre ei insisi. Sigur ca nu intotdeauna interesul particular se acorda invariabil ell interesul general: cunoastem dificultatile ce s-au ivit in calea moralei uti1itare atunci cind a incercat sa stabileasca drept principiu faptul cli individul nu isi poate cauta decit propriu-i bine, cind a pretins ca pe aceasta cale se va ajunge la a voi binele celuilalt. 0 fiinlil inteligenta, urmarindu-si interesul personal, va face de obicei cu totul altceva decit cele reclamate de interesul general. Daca totusi morala utilitara scincapattneaza sa tot apara intr-o forma ori alta. accasta se datoreaza faptului ca ea nu este chiar de nesustinut; si ea so sus line tocmai pentru ca dincolo de activitatea inteligenta, ce va trebui sa opteze intre interesul personal si interesul celuilalt, se afla un substrat de activitate instinctive pus in chip primitiv de catre natura, substrat la nivelul caruia individualul si soeialul aproape ca se confunda, Celula traieste pentru sine, dar in egala masura si pentru organism, aducindu-i $i imprumutindu-si propria-i vitalitate de la acesta din ll11l1A. Daca este nevoie, ea se va sacrifica pe sine inteegului; ~i daca ar fi fost constienta si-ar fi spus, desigur, in acele clipe, ca se sacrifica de fapt pentru ea insa$i. Aceasta ar fi probabil $i starea sufleteasca a unei furniei ee ar reflecta asupra propriei conduit e. Ea i~i va simti activitatea legata de ceva intermediar intee binele unui individ si binele musuroiului. Or, tocmai acestui instinct fundamental i-am atasat noi obligatia propriu-zisa: Ia origine, ea implies 0 stare de lucruri in care individual ~i social nu se disting unul de celalalt, De aceea,

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELlG1El 61

potent spune cil atitudinea careia ii corespunde obligatia propriuzisl este cea a unui individ ~i a unei societati aplecate asupra lor insele, Deodata individual si social, sufletul parcurge aici un cere vieios; este inchis.

Cealalta atitudine apartine sufletului deschis. Dar ce lass acest suflet sa patrunda in sine? Daca vom spune ea el cuprindc la sine umanitatea intreaga nu vom merge prea departe, ba nu vom merge nici macar indeajuns de departe, intrucit iubirea acestui sutlet se va risipi si deasupra animalelor, plante lor, intregii naturi. Si totusi nimic din cele ee-Ilocuiesc astfel nu sint sufieiente spre a-i defini atitudinea, pentru ca el se poate orieind lipsi de toate acestea. Forma sutletului nu depinde deci de continut, lata, am populat respectivul suflet; putern la fel de bine sa-l golim. Caritatea va subzista in insul care 0 poarta in sine chiar dad! el ar fi unicullocuitor al pamintului,

Inca 0 data, nu printr-o dilatare a sinelui se poate trece de la prima la cea de-a doua stare. 0 psihologie rnult prea intelecrualista, ce urmeaza indicatiile limbajului, va defini sta, rile sufletesti prin obiectele carora Ie corespund: il!birea de familie, iubirea de patrie, iubirca pcntru umanitate. In aceste trei inclinatii, ea va vedea un acclasi sentiment supus unei progresive dilatari, inglobind treptat un tot mai mare numar de persoane. Faptul ca toate aceste stari sufletesti se transpun in afara prin aceeasi atitudine ori aceeasi miscare, ca. toate trei De fae sa tindem catre ceva, ne-ar pennite sa le grupam sub semnul aceluiasi concept de iubire si sa le exprimam printr-un acelasi cuvint. Le vom distinge apoi numind cele trei obiecte, din ce in ee mai cuprinzatoare, la care se vor raporta respectivel. stiIri sufletesti. Teate acestea sint suficiente, in fond, pentru a le desemna. Dar asta inseamna si a Ie descrie? A le analiza? La 0 prima privire, percepern intee primele doua simtaminte pc de 0 parte, $i eel de-al treilea, pe de alta parte, 0 diferenlil de natura. Primele implici actul alegerii, 0 excluziune deci: vor putea lndemna la lupti, nu exclud ura. Cel din urmi nu

:.!k

62

HENRI BERGSON

este declt iubire. Primele urmeaza 0 calc dreapta, odihnindu-se In obiectul ce Ie atrage. eel de-al doilea insa nu cedeaza la simpla atractie exercitata de obiectul s~u; si nici macar nu vizeaza vreun obicct, Acest simtamint aparte priveste mult mai departe ~i nu atinge umanitatea decit depasind-o. De fapl, are el cu adevarat un obiect propriu-zis? N-am facut decit sa ne lntrebam. Pentru moment, sa ne limitam la constatarea ca aceasta atitudinc a sufletului, ce este mai curind 0 miscare, i~i este suficienta siesi,

Se ridica insa 0 problema in ceca cc priveste aceasta atitudine a sufletului, problema deja rezolvata in celalalt caz. Caci sentimentul a fost voitin fond de catre natura; observam deci cum ~i de ce ne simtim datori sa-l adoptam, Dar atitudinea este dobindita, ea necesitind, si necesltind dinlotdeauna un mare efort, Si atunci cum de oamenii care au fast modelele intrupate ale acestei atitudini au aflat si alti oameni. care sa-i urmeze? Si care este forta ce face aiel pereche ell prcsiunea sociala? Nu mai avem niei 0 posibilitatc de optiune. Caci in afara de instinct si de obisnuinta, doar scnsibilitatea mai arc actiune directs asupra vointci. Impulsul excrcitat de sentiment poate semana indeaproape obligatiei. Analizati patimile iubirii, mai ales Ia inceputurile ei: Dare placerea estc eea vizata? Dar nu poate fi la fel de bine si suferinta? Te alii poate in preajma unci tragedii ec tocmai ti se pregateste. 0 viata ratata, irosita in zadar, pierduta, stii, simti ... dar nu contcaza! trebuie pentru eft trebuie. Marea vielenie a pasiunii in stare nascinda este toemai gestul ei de a parodia datoria. Dar nu este deloe neeesar sa ajungem pina la pasiune. in eea mai cuminte emotie poate patrunde 0 anumita exigenta de actiune, care difera de obligatia rnai sus definita prin aceea ca ea nu va Intilni rezistenta ~i nu va impune deeit consimtirea. Dar aceasta emotie seamana eu obligatia In aceea ca si una, si cealalta, impun ceva. Nicilieri nu ne vom da mai bine seama de toate aces tea deeit acolo unde exigen\8 i~i suspenda efectul practic, lastndu-ne rilgazul de a

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELiGIEI 63

reflecta asupra-i si de a analiza celc de noi resimtite, 0 astfel de situatie 0 aflam atunei cind ne incearca 0 emetic muzicala, de exemplu. in timp ce ascultam, m se pare di nu am putea voi altceva in afara eelor sugerate de muzica si eli astfel am si actiona chiar, in mod natural si neeesar, daca nu ne-am muhumi sa De odihnim dupa fapta savirsite, aseultind 0 partitura ori alta. In fiece clipa sintem eeea ee muziea respectiva exprirna, fie cane induce sirntaminte de bucurie, tristete, mila ori simpatie. Si nu numai pe noi ne incearca 0 astfel de stare, ci pe multi altii, ba chiar pe toti ceilalti. Cind muzica picura trist in sufletul nostru, umanitatca insa~i, natura intreaga plinge eu ea laolalta, De fapt, muzica nu ne induce propriu-zis aeeste sentimente; mai curind noi sintern eei introdusi prin muzica intr-o anurne sfera afectiva, asemenea trecatorilor pe care i-arn cuprinde. alaturi de noi, intr-un dans. Astfel procedeaza dcschizatorii de drumuri in morala, Pentru ci, viata arc nebanuite rezonante in plan afectiv, ec s-ar putea ordona intr-o uoua simfonie; si ne iau alaturi de ei in nceuprinsul acestei muzici. pcntru a 0 traduce in miscare.

Prin execs de intelectualism. lcgam sentimentul de un obieet oarecare, considerind orice emotie drept repercusiunea unei reprezentari intelectuale in sfera sensibilitatii, Reluind exemplul muzicii, vom spune ca fieeare dintre noi stie ea muziea provoaca ernotii determisate, de bucurie, mila, tristete, simpatie, ca aceste emotii pot fi interne, iar pentru noi pot fi complete desi nu sinl alipite de nimic.

Vom raspunde ca aeesta cste domeniul artei, nu a1 realitalii, ca door jocul este eel cc sc face responsabil de simtirea noastra, ea starea noastra sufleteasca este pur imaginativa, Si apoi, muzicianul ar mai fi putut suscita 0 atare cmotie in sufletcle noastre, sugerind-o, tara a 0 cauza in chip direct, daca noi nu am fi cunoscut deja respectiva ernotie in viata reala, in acest din urma caz ea fiind determinata de un obiect precis, artei nerilminindu-i decit sa desprindii emotia din inllin\Uirea

64

HENRI BERGSON

ei ell obieetul? De am judeca astfei, ar insemna sa uitam ea bucuria, mila ori simpatia sint dear cuvinte ce traduc generalitatile la care trebuie, pe drept cuvlnt, sa ne raportam pentru a exprima cele generate in noi de rnuzica; dar fiece tema muzicala dA la ivealii In noi simtaminte specifice, create doar de ea ~i nwnai in intimitatea acelei muzici anurne, definite si delimitate de conturul insusi, unie in genu I lui. al melodiei ori al simfoniei. Toate aeeste simtaminte n-au fost deci extrase din viata, de catre am: noi sintem cei care, sprc a lc traduce, sintcm obligati sa aducem aproape sentimentul crcat de artist ~i ceca ce Ii seamana in planul vietii. Da~ sa consideram ca startle sufletesti ar fi cauzate efectiv de lucruri, ~i oarecum pre figurate in ele. Cele ce au fost voite de natura insasi Ie aflam in numar oarecum determinat, deci limitat. Le recunoastem prin aceea ca sint facute pentru a indemna la aetiuni ce vin in intimpinarea unor anumite trebuinte, Din contra, celelaltc stan sufletesti sint adevarate inventii, eomparabile cu celc ale muzicianului, Ia originea carora se afla intotdcauna ornul. Astfcl, rnuntele a stiut dintotdeauna sa comuniec eelor ee-l contcmpla anumite sentimente comparabile cu sezatiile, senti mente ce-i erau, la unna urmei, lui alipite. Dar Rousseau a strut sa creeze 0 emotie noua ~i originala contemplind un muntc. Mai tirziu, 0 data cc Rousseau a introdus-o in circulatie, respectiva emotie a devenit curenta, ~i astazi 10 fel, tot Rousseau este eel co ne face sa incercam acea emetic. mult mai puternica decit cea resimtita In fata muntelui insusi. Sigur cA au existat motive pentru ca emotia aceasta, izvorita din sufletul lui Jean Jacques, sa se alature unui munte mai curind decit oricarui alt object: sentimentele elementare, vecine senzatiei, provocate in mod direct de munte, trebuiau sa se puna in acord cu noua emotie. Rousseau lnsa le-o adunat laolalta: cl e eel care 0 introdus aceste armonii simple, destinate sa ramina pentru totdeauna astfel, intr-un timbru caruia i-a imprimat, printr-o adeviiralii fapti! creatoare, nota fundamentala. 0 aceeasi siruape 0 aflam

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 65

p-in cazu1 iubirii pentru natura in genere. Dintotdeauna, natura 8 suscitat simtaminte aflate in imediata apropicre a senzatiilor ; ne-am delectat mereu cu prospetimea apei ori cu dulceata urnbrarelor, in fine, cu tot ceca ce sugereaza termenul "amo~nus", prin care romanii caracterizau fannecul vietii la tara. Insa 0 emotie noua, crcata de unii ori de altii, vine si foloseste aeeste note preexistente drept armonii, producind astfel ceva comparabil timbrului original al unui instrument nou: si anume ceca ce in spatiul nostru cste cunoseut sub muncie de sentiment al naturii. Nota fundamentala astfel introdusa ar fi putut fi alta, 8$8 cum s-au petrccut lucrurilc in Orient. in special in Japonia; si atunci, altul i-ar fi fost timbrul. Sentimentele invccinate senzatiei, strins legate de obicctele ce le dctermina, pot de altfel sa atraga inspre clc si 0 emetic anterior crcata, deci nu ell desavirsire inedita. Asa s-a intirnplat ell iubirca. Dintotdeauna femeia a trebuit sa-i inspire barbatului 0 inclinatic distincta a dorintei, ce a ramas totusi in contiguitatc eu dorinta si oarecum alipita ei, situindu-se, in acelasi timp, atit sub semnul sentimentului, cit si al scnzatiei, insa iubirea romanesca poate fi exact reperata in timp: ea s-a ivit in Evul Mcdill, in cIipa cind omul a cutezat sa includa iubirca naturala intr-un sentiment oarecum supranatural, in emotia religioasa asa cum a fost ea cream si pusa in lume de crestinism. Cind rcprosam misticismului folosirea limbajului pasiunii amoroase, uitarn ca de fapt tocmai iubirea e eea care a inceput prin a plagia mistica, imprumutind de Ia ea fervoarea, elanul, extazul. Folosindu-se de limbajul unci pasiuni de ea trans figurate. mistica n-a facut decit sa puna stapinire pe ceea ce-i apartinea de drept, De altfel, cu cit iubirea se apropie mai mult de adoratie, eu atit mai mare este disproportia intre obiect ~i emetic, si cu atit mai profunda deceptia la care se expune indragostitul - eel putin daca el nu ifi va impune la nesfirsit sa vade obiectul prin prisma emotiei, Ii nu-l atinga, sa·l intimpinc in chip religios. Anticii au vorbit deja despre iluziile iubirii, insa ei s-au referit la greseli inrudite

66

HENRI BERGSON

cu cele ale simturilor, care priveau chipul femeii iubite, trupul, umbletul ori caracterul 6. Nc amintim cu to\ii descrierea lui Lucretiu: pentru el, iluzia line doar de calitatile obiectului iubit, nicidecum nu e legata, asemenea iluziei moderne, de ceca ce am putea astepta de Ia iubirea lnsasi. lntre antica iluzie si cea adaugata ei in vremurile din urma cste 0 ditcrenta analoaga aeeleia dintre sentimentul primitiv, cmanat de obiectul Insusi, si emotia religioasa care, chemata din afara obiectului, it covirseste ~i il depascste. Acum, spatiul lasat deceptiei este enorm, fiind chiar intcrvalul ce separa divinul de uman.

Ni se pare neindoielnic faptul ea la originea marilor creatii ale artei, ale stiintei ori ale civilizatiei in general, se afla 0 emotie noua. Si aceasta nu numai pentru ca emotia este un stimuient, pentru ca incita inteligenta si biciuiestc vointa intru perseverare. T rebuie sa mergem mult rnai departe. Bxista emotii generatoare de gindirc: si inventia, desi de ordin inteiectual, l$i poate afla substanta in scnsibilitate. Trcbuie doar sa De punem de acord asupra semnificatiei cuvintelor "ematie". "sentiment", "sensibilitatc". Emotiaeste 0 cutremurare afectiva a sutletului, dar una este a agitatie de suprafata si alta 0 zguduire a abisurilor sufletesti. in primul caz, cfectul se risipestc; in eel de-al doilea, se pastreaza nedivizat. intr-un eaz, avem de-a face eu 0 oscilatie a partilor rara deplasarea intregului; in ccalaltA situatic, intregul e eel ce pascstc inainte. Sa lasam ins. metaforele. Trebuie sa distingcrn dcci doua specii de emetic, doua varietati de sentiment, doua manifestari ale sensibilitatii, care au drept punet cornun daar faptul ca sint stan afective distincte de senzatie si nu sc reduc, asemenea ei, la transpozitia psihologica a unci excitatii psihice. Prirnul tip de emotie este consecut,iv unei idei ori unci imagini reprezentate; starea sensibili decurge dintr-o stare intelcctuala ce nu-i datoreaza nimic, ce-si este suficienti siesi si care. daca. va suporta prin ricoseu efectul emotiei, va pierde mai mult decit va cistiga, Este vorba deei despre 0 agitare a sensibilitap; la intilnirea cu 0 anumiti

CELE nOVA SVRSE ALE MOJULEI $1 RELIGIEI 67

reprezentare. Cealalta emotie nu este insa determinata de 0 reprezentare pe care ar continua-a, si de care sear pastra distincta, Fala de stiirile intclectuale ivitc ulterior aparitiei ei, emotia aceasta va fi mai ctirind cauza si nu efect; ea cuprinde in sine 0 multitudine de reprezentari , nici una propriu-zis fermata, dar pe care Ie extrage, ori le-ar putea extrage, din propria-i substanta, printr-o devcnire organic •. Emotia dintii este infra-intclectuala; de ea se ocupa in general psihologii, la ea se gindesc atunci cind opun scnsibilitatea intcligentei, sau cind fae din emotie un vag reflex al reprezentarii. Dcspre cealaltA insa, am spune eu placere ca este supra-intelectuala, daca acest tennen n-ar evoea, imcdiat si in mod exclusiv, ideea unci superioritati In ordinea valorica; este vorba atit de a antcrioritate temporals. cit si de relatia dintre ceca ce da nasterc si lucrul generat. Pentru ca, in fond. numai eel de-al doilea tip de emotie poate genera idei.

Nu ne dam seama de ce 0 psihologie ce acorda sensibilitaIii un loc atit de mare si important, cste tratata Cll dispret drept .feminina". Cei ee vorbese astfel gresesc in primul rind pentru cii se mentin la nivelul banalitatilor cc s-au spus dintotdeauna despre femei, desi ar fi atit de usor sa aprofundeze problema! Dar nu ne vom angaja aeum intr-un studiu comparativ al eelor doua sexe eu singurul scop de a corija a exprimare inexacta. Vom spune doar ea femeia este tot atit de inteligentaca barbatul, doar eft ea este mai putin capabila sa resirnta a cmotie; si dad! vreo putere a sufletuhri 0 aflam mai putin dezvoltata la femei, aceea este sensibilitatea, nicidecum inteligenta. Avem, desigur, In vedere, sensibilitatea profunda, nu agitatia de suprafata.' Dar ce conteaza! Cea mai mare greseala a celor ce credeau cA lnjosesc barbatul atasind sensibilitatii cele mai inalte facultati ale spiritului, este aeeea de a nu sesiza in chip precis diferenta lntre inteligenta care intelege, discuta, acceptii sau respinge, In fine, care este capabila de un demers critic, ~i inteligenta care creeaza,

68

HENRI BERGSON

Creatia Inseamna, inainte de toate, emetic. Si nu este vorba numai despre literature si arta. Este stiut ea 0 dcscoperire stiinti fica presupune efort si concentrare. Gcniul a fost definit drept 0 nesfirsita rabdare. Estc adevarat di nc rcprezentam separat intcligenta si facultatea general a a atentiei, eea care va c?ocentra inteligenta mai mult sau mai putin, functie de gradul CI d~ dezvoltare. Dar cum ar putca aceasta atcnnc indeterminantii, lipsita de malefic si exterioara inteligentei, sa faca sa se iveasca ceca ce niei macar nu era, prin sirnplul ei contact ell intcligenta? Ne dam seama ca psihologia se Iasa pacahta de limbaj atunci dod, desemnind eu un acclasi cuvint toate atentiile activate in toatc situatiilc posibile, nu mai perccpe in aceste atentii, presupuse de 0 aceeasi cahtatc, decit diferente de manme. ~deviirul c ca in fiece caz atcntia cste marcata de 0 nuanta specialg si oarecurn individualizata prin obiectul caruia i se aplica: de aceea psihologia tindc sa vorbcasca tot atit de mult ~espre .Jnteres" cit si dcspre atentie, introducind astfel, in chip Implicit, si sensibilitatca, Care este ell atit mai mult susceptibiln de a se diversifica in functie de contcxtclc particulare, Dar nu insistarn asupra diversitatii, admitcrn 0 facultate generata de a se interesa, totdeauna acecasi, ce nu se divcrsifica dccit prin diverse aplicatii la un obicct anume, Sa nu mai vorbim deci despre vreun interes general. Sa spunem ca problema ce a trezit un anume intcres estc a rcprezcntare dublata de a cmotie ~i ca ernotia, fiind deodata !?i curiozitatc, si bucuria anticipata de a fi rezolvat 0 problema determinate, este unica, asemcnea reprczentarii, Ea estc cea care propulseaza inteligenta in ciuda oricarui obstacol. Si ca insufleteste ori, mai curind, da viata elernentelor intelectuale unite, stringe in oricc clipa tot ceca ce s-ar putea acorda cu aceste clemente, obtinind in cele din urma, din enuntul problemei, fruetul raspunsului. Ce inseamna toate acestea pentru literatura, pentru arta! De cele mai multe on, opera geniala este rod al unei emotii unice in felul ei, pe care am crezut-o inexprimabila si care a voir ea Insasi sa se exprirne

CELE ootu SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 69

pe sine. fosa nu aceasta este situatia oricarei opere care contine o parte de creatie, oricit de irnperfccta ar fi ea in ansamblu? Oricine a practicat cit de cit literatura a putut constata diferenta intre inteligenta pura si sirnpla si cea care consume, in arderile ei, emotia original a si unica, nascuta dintr-a intuitic, adica din identificarea autorului cu subiectul sau, in primul caz, spiritul munceste la rece, combinind ideile de mult dizolvate in cuvinte, pc care societatca i le-a fumizat in stare salida. in cea de-a doua situatie, luerurile se intlmpla ca si cum matcrialele furnizate de inteligenta fuzioneaza mai intii, apoi se solidified din nou in idei, de asta data in-formate de spiritul insusi: daca aeeste idei isi afla cuvinte precxistcnte spre a sc spunc pe ele insele, accasta .. aflare'' are, pentru fiecarc dintrc cle, efectul unui nesperat noroe. Si pc drept cuvint a fost nccesar sa ne ajutam de multe ori norocnl. si sa fortam sensu I cuvinrului spre a sc modela, supunindu-se perfect gindirii. De asta data, efortul estc dureros, iar rczultatul - aleatoriu; dar nurnai astfcl spiritul se crede ori se simtc pc sine creator. Nu mai pornestc de la 0 multiplicitate de clemente gata facutc pcntru a sfirsi la o unitate cornpozita, cc nu va fi decit a rearanjare a unui model mai vechi. Ci estc dintr-o data transportat spre ceva ce-i pare atit unul, cit si unic, ceva pe care va inccrca apoi, de bine, de rau, s3.-1 transpuna In concepte rnultiplc si comunc. date dinainte prin euvmtc.

Pe scurt, vom spune Cft alaturi de emotia cfcct al reprezentirii~ exista si 0 emotie ce precede reprezentarea, care 0 continc in chip de virtualitate si, pina la un anumit punet, este chiar cauza a reprezentarii, 0 drama care ell greu poatc fi considcrata opera literara, ne va putea stimula nervii ~i suscita 0 emotie din prima categoric, intensa, desigur, dar banala, asemenea eelor de noi incercate in viata de zi eu zi, si, in orice caz, golita de orice reprezentare. fnsa emotia ce ne-o provoaca 0 mare operii dramatic. este de 0 ell totul aim natura: unica in felul ei, ea s-a ivit in sufletul poetului, si numai in sufletul lui, inainte

70

HENRI BERGSON

de a ne cutremura sufletele. Din ea s-a nascut opera, cac] la ea se raporta autorul pe masura ce inainta in alcatuirea lucrarii. Emotia aceasta era doar 0 exigenta a creatiei, inss. 0 exigenta determinata, satisfacuta de opera odata rcalizata, Si nu s-ar fi putut multumi cu 0 alta opera decit daca aceasta ar fi stat intr-un raport de analogie interna si profunda cu prima, analogie comparabila ell doua transpuneri la fel de rcusite, ale unei aceleiasi muzici, in idei ori in imagini,

Fiicind un mai mare loc emotiei in cadrul genezei moralei, nu inseamna eft ne ocupam doar de 0 .morala a sentimentului"; pcntru ca in joe este 0 emetic capabila sa se cristalizeze in reprczentare, si chiar In doctrina, Nici din aceasta doctrinii, si nici din oricare alta, n-am fi putut deduce 0 astfcl de morala; nici 0 specula tie nu va crea vrcodata vreo obligatic ori ceva asernanator. Putin importa frumusetca unci teorii, rna vOL putea oricind desolidariza de ea; si chiar daca as aeccpta-o, as pretinde sa ramin Iiber sa-mi dirijez conduita dupa bunul meu plae. Daca atmosfera emotiei este acolo, prezenta, daca am rcspirat-a, daca m-am lasat patrons de ca, atunci VOL actiona doar in conformitate ell ea, lncurajat de ca. Nu e vorba de constringere ori necesitate, ci de 0 inclinatic careia nu voiese sa rna opun. in loc sa-mi explic actul prin emopa insasi, a, putea la fel de bine sa-l deduc din teoria consnuita prin transpunerea emotiilor in idei. lntrezarim aici posibilul raspuns la 0 intrebare g;ava, pe care 0 vom regasi ulterior, dar pe care tocmai 0 atingcm in trecere. Obisnuim sa spunem ca religia, aducind eu sine 0 morala noua, 0 impuoe prin metafizica sa, prin ideile asupra divinilitH, asupra universului, asupra relatiei ell aproapele. Noi vom spune fnsa ea luerurile stau exact invers, ca rcligia ei§tiga sufletele si Ie deschide catre 0 noua cenceptic asupra lumii tocmai prin superioritatea moralei ei. Dar va rccunoaste oare inteligenta superioritatea noii morale ce i se propune, dat fiind faptul eii ea nu poate aprecia diferentele de valoare decit raportindu-Ie Ia 0 regula ori la un ideal, idealul si regula fiind, in mod neeesar,

CELE oou; SURSE ALE MORALEI SI REUGIEI 71

fumizate de moral a ce ocupa deja un anumit loc? Pe alta parte, cum va putea 0 noua conceptie asupra ordini-i lumii sa fie altceva decit 0 filosofie in plus, ce vine sa se adauge celor deja cunoscute? Chiar daca inteligenta i se raliaza, nu Yom vedea nieiodata in ea decit 0 explicatic teoretica, c drept, preferabila altora. ~i ehiar daca respeetiva morala pare eft De recomanda anumite reguli de conduita care s-ar armoniza mai bine ell ea, sintem departe de a afla in adeziunea intcligcntei, 0 convertire a vointei. Adevarul este ca niei doctrina, in stare de pura reprezentare intelectuala, nu ne va detcrmina sa adoptam si mai ales sA practicam morala, si nici morala, considcrata de inteligenta drept un sistem de reguli de conduita, nu poate deveni intelectualmente preferabila doctrinei. Inaintea noii morale, inaintea metafizicii celei noi, sc afla ernotia, eea care se prelungeste in elan ea parte a vointei, iar in partca inteligentei - ea reprezentare explicative. Fie, de exemplu, emotia adusa de crestinism sub numele de caritatc: dod ea pune stapinire pc sullete, 0 alta conduit. dec urge in mod firesc, 0 noua doctrinii se raspindindeste. Nici aceasta rnetafizica nu a impus aceasta morala, si nici morala nu ne-a facut sa prcferam aceasta metafizicli. Metafizica si morala exprima laolalta un acelasi lucru, una - in tenncnii inteligentei, cealalta - in termenii vointei; si eele doua expresii sint laolalta acceptate inca din clipa in care ne-a fast dat respectivullucru spre exprimare.

o buna parte a moralei noastre cuprinde datorii al caror caracter obligatoriu se exprima, in ultima instanta, prin presiunea societatii asupra individului. Vom fi de aeord eu acest ultim lucru, intrueit aeeste datorii sint eurent practicate, sint puse intr-o formula clara si precisa, iar noua ne este usor sa le descoperim exigenta sociala ce le-a generat, sesizindu-Ie sub aspectul lor manifest ~i coborind apoi spre tcmeiul lor. insa multi vor ezita sli admit. eli restu! moralei traduce 0 stare emolional!, si cil in acest plan nu mai cedam unei presiuni, ci unei atractii. Si aceasta pentru ci aici, eel mai adesea, nu rna] putem

72

HENRI BERGSON

regasi, in abisurile sinelui, cmotia originara. Exista formule, reziduuri ale acestei emotii, care s-audepus pe rind in ceea ce am putea numi constiinta sociala, pe masura ce se consolida 0 noua conceptie desprc viata, ori, mai bine spus, 0 anumita atitudine in fata vietii, imanenta acestei emotii, Tocmai pcntru di ne gasim pusi 10 fata cenusii unci emotii stinse si pentru ca puteeea propulsiva a acestci cmotii venea chiar din focul pc care emotia it purta in sine, fonnulele ramase vor fi, in general, incapabile sa ne cutremure vointa, daca formule mai vechi, exprimind exigentele fundamentale ale vietii sociale, nu le-ar comunica prin contagiune ceva din caracterullor obligatoriu. Cele doua morale juxtapuse par aeum una si aceeasi morala, prima, imprumutindu-i celci de-a doua ceva din aspectul ei imperativ, si primind in schimb de la ea 0 semnificatie mai putin strict sociala. darmai cuprinzator-omeneagca, Sa ciscolim dar, cenusa: vom mai afla in ea pulina caldura, iar In cele din urma, scinteia va izbucni: foeul se va putca aprinde si, odata aprins, se va intinde din aproape in aproape, Vreau sa spun ca preceptele celei de-a doua morale nu opereaza izolat, asemenea eelor ale primei morale: de indata ce unul, incctind de a mai fi abstract, se umple de semnificatie ~i capata astfel forta de a actiona, eelelalte tind sa it urmeze. in cele din urma, sc vor intilni ell toate in emotia fierbinte cc le-a lasat odinioara in urma ei si in oamenii care 0 resimt, redeveniti astfel ci insis: mai vii. Fondatori ~i reformatori de religii, mistici si sfinti, obscuri eroi ai vietii morale cu care ne-am incrucisat in ealea noastra si care valoreaza, pentru noi, cit cele mai marete personaje, sint, eu toni, acolo: antrenati de excmplul lor, oe unim rindurilor de ei formate, asemenea unei armate de cuceritori, Caci ei sint cu adevarat cuceritori; ei au infrint rezistenta naturii ~i au inaltat umanitatea pe piseul unor noi destine. Si astfel, eind imprastiem aparentele spre a atinge realitatile, cind facem abstractie de forma comuns adoptatii de cele doua morale, datorata schimburilor reciproce, asa cum 0 aflam in gindirea con-

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 73 '

IlCptualii si in lirnbaj, gilsim la cele doua extrernitati ale aeestei morale uniee presiunea si aspiratia. Prima. cu alit mai perfecta cu cit estemaiimpersonalii.maiapropiata aeelor forte naturale numite obisnuinta si chiar instinct. iar cea de-a doua, ell atit mai puternica cu cit cste mai evident incurajata in noi de persoane individuale ~i cu cit pare ca triumfa mai deplin asupra naturii, Este adevarat di, daca am cobori pina la chiar radacina naturii, am intelege poate ca una si aceeasi forta se manifesta in chip direct in interiorul specici umanc, intorcindu-se asupra ei insa~i odata constituita, si actioneaza apoi indirect, prin intermediul individualitatilor privilcgiarc, propulsind astfel umanitatea inaintc,

Nu este deloc ncvoic sa rccurgem la vreo metafizica spre a determina raportul intre presiune ~i aspiratic, Inca 0 data, exista 0 anumita dificultate in inccrcarca de a compara eele doua morale, niei una dintre clc nemaiprezcntindu-se in stare pura. Prima a imprumutat celeilalte ccva din forta ci de constringere; eea de-a doua a raspindit asupra cclei dintii cite ceva din mireasma ei. Ne aflam in prezenta unei serii gradate ori degra. date, dupa sensul in care parcurgcrn prcscriptiile moralei, incepind eu 0 extremitate ori ell cealalta. Cit dcspre limitele extreme, ele prezinta un interes mai curind teoretic, nefiind niciodata atinse ell adevarat, Sa consideram totusi in ele insele, izolat, atit presiunc, cit si aspiratie. Celei dintli ii este imanenta reprezentarea unei societati ce nu vizeaza decit sa sc conserve ca atare: miscarea circulara in care se cuprinde aceasta societate, laolalta ell indivizii ei, consumindu-se pe lac, imita de departe, prin intennediul obisnuintei, imobilitatca instinctului. Sentimentul ce va caracteriza constiinta acestui ansamblu de obligatii pure, toate presupuse a fi pline, va fi 0 stare de confort individual si social comparabila cu cea care insoteste fireasca clerulare a vietii, Va fi mai aproape deci de placere, docit de bucurie. Morala aspiratiei coniine, din contra, implici~I simt8mint al unui progres. Emotia la care ne referim este entuziasmul unui mers spre inainte, entuziasm prin care aceasta

74

HENRI BERGSON

moral a a stiut sa se faeA acceptata de citiva si sa sc propage, prin acestia, in cuprinsul intregii lumi. .Progres' ~i .mers inspre inainte" se confunda aici eu entuziasmul insusi. Spre a-I constientiza, nu este necesar sa nc reprezcntam un termen vizat ori 0 perfectiune inspre care tindem. Este suficient eft in bucuria entuziasrnului aflarn ceva mai mult decit in placerea bunastarii, placerea aceasta neimplicind bucuria, dar bucuria invaluind ba chiar resorbind in sine placerea. Toate acestea le resimtim noi insine; iar certitudinea astfel obtinuta, depart. de a decurge din vreo metafizica, este chiar eea care va furniza acelei metafizici eel mai solid temci al ei.

Dar inaintea metafizicii, si mult mai aproape de cele imediat resimtite, se afla reprezentarile simple cc izvorasc aici din emotie, pe masura ce insistam tot mai mult asupra lor. Vorbeam despre fondatorii si refonnatorii religiilor, despre rnistici ~i sfinti. Sa Ie ascultam rostirile; ei nu fae decit sa transpuna in reprezentari emotia particularii a unui suflet ce se deschide, desfacindu-se din natura ee-l inchidea deodata in cl insusi ~i in cetate.

Ei spun ci:i incearca un simtarnint de elibcrarc ; nu sint deloc atinsi de bunastare, placeri ori bogatii, de nimic din cele ce atrag majoritatea oamcnilor. Detasindu-se de toate, ei simt mai intii 0 usurare, iar mat apoi 0 mare bucurie. Si aceasta nu pentru cii natura ar fi gresit fata de noi legindu-ne, eu bune Iegaturi, de viata de ea voita pentru noi. Oar trebuie sa pasim mai departe inca, iar comoditatile gratie carora ne simtim intr-o buna relatie cu noi insine. vor deveni incomode, se vor transforrna in bagaje stinjenitoare, de am voi sa le luam cu noi in vreo calatoric. Ne-am putea mira ca un suflet astfel mobilizat ar fi mai inclinat sa simpatizeze cu celelalte suflete, ba chiar cu intreaga natura, daca imobilitatea relative a sufletului, miscindu-se in cere intr-o societate inchisa, nu ar line exact de aceea cA natura a impArlit umanitatea in individualitati distincte prin chiar actul prin care a constituit specia umana ca atare. $i ca

CELE ootu SURSE ALE MOJULEI $1 RELIGIEI 75

orice act constitutiv al oricarei specii, actul de constituire a speciei umane a fost si el 0 oprire. Reluind mcrsul spre inainte, depA~im hotilrirea de a risipi, Pentru a obtine un efect complet este adevarat cA ar Ii trebuit sa fi purtat cu sine tot restul oamenilor. Daca numai citiva ii urmeaza, iar ceilalti se gindesc ca se vor alatura ~i ei la clipa potrivita, ar Ii deja mult: din acel moment apare, odata cu pornirea faptci, speranta ca eereul va sf'lqi prin a fi, in eele din urmil, frint, Dar, 0 repetam, aceasta nu se obtine doar predicind iubirea pentru aproapele nostru. Nu largindu-nc cele mai inguste sirntaminte vom imbratisa Intreaga umanitate. Inteligenta s-ar putca convinge mult si bine pe sine ca ea este calea indicate; trebuicsc in8a altfel considerate. Ceea ce este simplu pentru intelegerea noastra, nu estc in mod neccsar la fel considerat si de vointa, Acolo unde logica spunc ca 0 anurne calc va fi cca mai scurta, intcrvine experienta ~i afla ca in acea directic nici rnacar nu exista vreo calc. Adevarul este ca, spre a atingc iubirca, trebuie sa. treccm prin eroism. De altfel, eroismul nu poatc fi propovaduit; el nu trcbuic dccit sa se arate, iar simpla lui prezcnta va fi suficienta spre a-i pune pe ceilalti oameni in miscare, Si accasta pcntru ca el insusi este 0 intoarcere la miscare si ernana dintr-o cmotie - comunicativa, ca oriee ernotie -', inrudita ell actul creator. Religia spune in felul ei acest adevar, afirmind ca noi ne iubim scmcnii doar intru Dumnezeu. Iar marii mistici au marturrsit si ci ca au incercat sirntarnintul unui flux ce iradia din sufletul lor inspre Dumnezeu si se pogora apoi dinspre Dumnezeu, deasupra semenilor.

N-ar avea nici un sens sa mai vorbim unui suflet astfel cliberat despre obstacole materiale. Nu ne va raspunde nici ca obstaeolul trebuie transformat, nici ea ar putea fi fortat: ci pur Ii simplu il va declara inexistent. Cit desprc convingerea morals a acelui suflet, nu vom putea spune eel muta muntii, pentru ea el nu vede ce munti ar putea clinti din loc. in vreme ce rationati pc marginea obstaeolului, acesta ramlne la locul lui; ~i cind il

76

HENRI BERGSON

priviti, it descompuneti in parti cc vor trebui si ele, pc rind, depasite; insil si detaliul poatc fi nelimitat, nimic nu vii asigura CR l-ati putea epuiza pin. la capat. Dar putcti foarte bine sa respingeti ansamblul in bloc, negindu-I pur si simplu, In acest fel a procedat filosoful ce a dovedit rniscarea, mcrgind: actul lui era simpla negare a efortului, totdeauna pc punctul de a fi reinceput, si, prin urmare, neputincios, pe care Zenon iljudeca necesar spre a putea parcurge, unul cite unul, punctcle intervalului. Aprofundind acest nou aspect al moralei, vom afla 0 coincidenta, reala sau iluzorie, intrc sentiment si cfortul generator de viata. Privita din exterior, munea vietii se preteaza, in fiecare di~tre operclc sale, unci ncsfirsite analize; caci niciodata nu vom reusi sa descriem complet structura unui ochi asemenea ochiului nostru. Dar ceca ce noi numim ansamblul de instrumente folosite, nu estc in realitate decit 0 serie de obstacole depasite, Actul naturii estc simplu, si inti nita complexitate a mecanismului pe care ca pare sa-l fi construit bucata eu bucata spre a obtine vederea nu este decit nesfirsita intretaiere a antagonisrnelor ce s-au ncutralizat reciproc spre a lasa sa treaca invizibilul, exercitarca respectivei func[iuni. Sa consideram 0 mine invizibila ce s-ar afunda intr-o gramada de pilitura de fier; daca am tine seama doar de ceca cc vedem, actul ei simplu nc-ar apare ca a serie inepuizabila de actiuni si reactiuni cxercitate de firele de pilitura unele asupra celorlalte, tinzind astfel sa se eehilibreze reciproc. Daca la fel este si contrastui dintre actul real al vietii si forma pe care a capata acesta pentru simturile si inteligenta ee-l analizeaza, mai este oare surprinzator faptul ea un suflet ce nu mai cunoaste obstacol material se simte, pe drept cuvint ori nu, in deplina coincident! eu insusi principiul vietii?

Orice eterogenitate am putea afla initial intre cfect si cauza, desi departe de a f 0 norma de conduits ce ne-ar purta Inspre temeiul fucrurilor, ne-am putut dintotdeauna simti inspirati de puterea de a iubi umanitatea doar intrind in contact cu

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 77

principiul generator al speciei umanc. Desigur, rna gindesc la lieea iubire ce absoarbe si incalzeste sufletul in intreg necuprinsui sau, Dar si 0 iubire mai calduta, intermitcnta ~i mult atenuata, nu poate fi decit iradierea celei dintii, atunci eind nu este decit imaginea, cu atit roai palida si mai rece, a urmelor rimase in inteligenta din eea dintii iubire, unne care s-au sedimentatmai apoi in limbaj. Morala cuprinde doua parti distinctc: una i~i afla ratiunea de a fi in structura originarii a societatii umane, iar cealalta lsi gaseste cxplicatia in chiar principiul explicativ al acestei structuri, Pentru prima rnorala, obligatia inseamna prcsiunea exercitata de elcmcntclc societatii unele asupra celorlalte, Cll scopul de a mcntinc forma intregului. Efectul acestei presiuni este prefigurat in fiecare dintrc noi printr-un sistem de obisnuinte cc ii premerg, intr-un anumit sens: mecanismul acestora, in care ficcc piesa este 0 obisnuinta dar al carui intreg sc aseamana mat curind instinctului, a fost pregatit ca atare de catre natura. Si in cadrul celci de-a doua morale putem afla, daca dorim, obligatia: dar aiei, ea este forta unci aspiratii ori a unui elan. a insusi clanului cc s-a desavirsit in specia umana, in viata sociala, intr-un sistcm de obisnuinte mai mult sau rnai putin asimilabile instincmlui. Principiul de propulsic intcrvinc in mod direct si nu prin intermediul mecanismelor de el montate, la care se oprisc provizoriu. Spre a rezuma cele de pina acum, vom spunc doar ca natura, asezind specia umana pe lunga cale a evolutici, a voit-o sociabila, asa cum a voit sa fie si societatile de furnici sau de albine. Dar jnteiigenta odata prezenta, mentinerea vicjii sociale trebuia lncredintata unui mecanism cvasi-inteligent. Inteligent prin aceea c{; fiecare piesa trebuie sa poata fi remodelata de inteligenta umaria; dar si instinetiv totusi, prin aceea ca omul, lam a inceta de a mai fi am, nu poate arunca ansamblul aeelor plese. nemaiacceptind nici un mecanism de conservare. Instinclui ~-a cedat provizoriu locul unui sistem de obisnuinte, fiecare dintre acestea devenind contingenta, convergenta lor intru

78

HENRI BERGSON

conservarea societatii fiind singura necesara, iar necesitatea aceasta a purtat cu ea instinctul. Necesitatea intregului, simlila prin contingenta partilor, este ceea ce numim obligatio morala in genere; de altfel partile nu sint contingente decit in fata societatii, Pentru individul caruia societatea i-a inoculat obiceiurile ei, partea este la fel de necesara ca si intregul. Acum: mecanismul voit de natura era simplu, la fel si societatilc originar construite de ea. Sa fi prevazut oare natura enorma dezvoltare si indefinita complexitate a societatilor noastre? Sa ne punem mai intii de acord asupra sensului intrebarii. Noi nu afirmam cil natura ar fi voit sau prevazut propriu-zis indifercnt ceo insa avem dreptul de a proceda asemenca biologului, cc vorbeste despre 0 intenue a naturii de ficcarc data cind atribuic unui organ 0 anumita functie: el nu face dccit sa cxprime astfel adecvarea intre functie si organ. Ornenirca se poate civiliza mult si bine, societatea se poate ~i ca transforma, noi tot vom pretinde ca tendintele oarecum organice ale vietii sociale vor ramine ceea ce au fast dintru inceputuri. Lc putem regasi, Ie putem observa. Rezultatul aeestei observatii este dar: structura morala, originara si fundamentals a omului este facuta pentru societati simple si inchis e. Stirn bine eii aceste tendintc organice nu se contureaza ell claritate dinaintca constiintei naastrc. Dar asta nu Ie impiedica sa alcatuiasca tot ceca ce are obligatia mai stabil. Oricit de cornplcxa a devenit morala noastra, desi este dub lata de tendintc care nu sint simple modificari ale tendintelor naturale si care nici nu urmeaza directia naturii, tot la tendintele naturale ajungem atunei cind incercam sa obtinem un precipitat din tot ceca ee contine, din obligatia pura, toata aceasta masa fluida. Astfel se prezinta primajumatate a moralei. Cealaltd nu va fi cuprinsa in planurile naturii. ~i spunind aeeasta, spunem eil de fapt natura a prevazut 0 anumita extensie a vietii sociale prin inteligenta, dar 0 extindere limitata. Ea n-ar fi putul voi ca aceasta sil ajunga pinii la a-i pune in primejdie structura originarii. De altfel, sint numeroase cazurile in

CELE ooiu SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI

79

I8lC omul a iruielat natura, atit de savanta, ~i totusi atit de naiva, In mod sigur natura intelegea ca omul sa procreeze la nesfirsit, asemenea tuturor celorlalte vietuitoare; ea si-a luat cele mai minupoase precautii pentru a asigura conscrvarea speciei prin multiplicarea indivizilor. Daruindu-ne eu inteligenta, ea n-a previizul cil se va afla destul de curind mijlocul de a separa aetul sexual de consecintele lui, ~i ca omul se va putea abtine si recolteze, lara a renunta totusi la placerea insarnintarii, lotr-un cu totul alt sens a inselat omul natura atunci cind a pus in prelungirea solidaritatii socia Ie, fraternitatea umana. Si el 0 in~eala inca, pentru ca societatilc al carer contur era prcformat in structura originara a sufletului omenesc, si pe care 11 putem incA percepe in planul tendintelor innascute !i fundamentale ale omului actual, cereau ca grupul s5 tie strins unit, dar sa persiste intre grupuri diferite 0 virtuala ostilitatc: intotdeauna ar fi trebuit sa fim pregatiti pentru apararc, ca si pentru atac. Faptul nu presupune, desigur, ca natura ar fi voit razboi pentru placerea rszbotuh». Marii animatori ai omenirii, cci care au fortat zidurile cctatii, par sa fi dovcdit astfel 0 buna situare pe directia elanului vital. lnsa elanul acesta, propriu vietii, este, asemenea ei, finit De-a lungul intrcgului sau drum it intimpinii obstacole, jar speciile succcsiv aparutc sint rezultantele acestei forte ~i ale fortelor antagoniste : prima dii imboldul ins pre inainle, celelalte ne fac sa nc invirtim pe loc. La iesirea din miinile naturii, omul era 0 fiinta inteligenta si sociabila, sociabilitatea lui fiind calculata spre a reusi in societati mici, inteligenlalui fiind cea destinatii sa favorizeze viata individuala si viata grupului. insii inteligenta, sporindu-se pe sine prin propriul ei efort, a cunoscut 0 neasteptata dezvoltare. Ea a eliberat oamenii din servitudinile la care erau condamnati prin limitarile propriei lor naturi. in aceste conditii, n-a fast imposibil citorva dintre iii, mai bine dotati, sa redeschida ceea ce fusese inchis ~i sa ~ eel putin pentru ei in~4i, ceea ce naturii i-a fost imposibil -' tiu:ii. pentru intreaga omenire. Exemplullor a sfirsit prin a-i

80

HENRI BERGSON

antrena ~i pe ceilalti, macar in planul imaginatiei, Asemenea gindirii, si vointa i~i are geniul ei, iar gcniul desfide orice previziune. Prin interrnediul acestor vointe geniale, elanul vietii, ce strabate materia, obtine de la ea, pentru viitorul speciei, promisiuni ce nu puteau fi niei macar pusc to discutie 10 momentele de inceput ale speciei. Mergind dinspre solidaritatea socials inspre fratemitatea umana, nc rupem deci de 0 anurnita natura, tnsa ou de natura in intregul ei. Am putea spune, abatindu-ne oarecum de la sensu I exprcsiilor lui Spinoza, di omul se desprinde de Natura naturata spre a reveni la Natura naturanta,

Intre cele doua morale se atH dcci intrcaga distanta de Ia repaos la miscare. Prima estc, in principia. imuabila; si chiar daca se schimba, uita curind modificarca suportata ad nici macar nu 0 recunoaste. Cad forma pe care aceasta morala 0 imbraca in orice moment se prctinde a fi forma dcfinitiva. Cealalta morals este insa 0 propulsic, 0 cxigenta de miscare; ea este, in principiu, mobilitatc. Prin acest fapt ea isi va putea dovedi -!it doar din acest punet de vcderc sc va putea ea defini - propria-i superioritate. Fie data prima rnorala: in niei un chip nu veti reusi sa rezultc din ea cc-a de-a doua mora Hi, la fel cum nu puteti cxtrage miscarea din una ori mai multe pozitii ale unui mobiL Din contra, rniscarca cste Infasuratoarea imobilitatii, fieeare pozitie parcursa de un mobil fiind conceputa, ba chiar perceputa drept 0 virtuala oprire. Dar nu avem deloc nevoie de 0 demonstratie dupa toate regulile: caci inainte de a fi reprezentata, superioritatea estc trait1. si n-ar putea fi demonstrata de n-a fast mai lntii simtita ea atarc. Apare aici 0 diferenta de accent vital, Cel ce practica in mod regulal morala cetatii resimte acel sentiment de bunastare cornun societatii si insului, sentiment ce manifesta interferenta rezistentelor materiale. Dar sufletul ce se deschidc, si in ochii caruia orice obstacol material cade,este in intregime daruit bucurici. Placerea si bunastarea vor fi reprezentind ceva important; dar eu atit mai mult, bucuria! Cici aceasta de pe urma nu era deloe contmuta in

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI Sl RELiGIEI 81

pIIcere !1i bunastare; de vrerne ce ele sint cele ce se regasesc 'rirtual in cuprinsul bucuriei. in fond, cele douii stari slnt de flIploprire ori batutul pasului pe loc; doar ultima este inaintare propriu-zisa.

De aeeea prima morula este relativ usor de formulat, nu insil si cea de-a doua. Inteligenta si limbajul noslru se refera la lucruri, dar se simt mai putin in largul lor cind sint nevoite sa reprezinte tranzitiilc ori progresul. Morala Evangheliilor este in chip esential morala unui snflet deschis: n-am fast oare Indreptatiti sa spunem ca ea frizeaza paradoxul si chiar contradictia, in cele mai precise dintre recomandarile ci? Daca bogatia este un semn rau, nu-i vatamam oare pc eei saraci daruindu-lc averile noastre? Daca aeel ce a primit 0 palma intinde si celalalt obraz, cum ramine eu dreptatca, lara de care n-ar mai cxista poate caritate? Insa paradoxul cade, iar contradictia se anulcaza, daca vom avea in vedere intentia aeestor maxime, care este aeeea de a induce 0 anume stare sufleteasca. Caci nu pentru sarac, ci pentru sine bogatul trebuie sa-si parascasca averile: fericiti cei saraci cu duhul! Frumos nu estc nici sa fii lipsit de ceva, niei chiar sa te lipsesti tu insuti in mod voit, ci sa nu , simti lipsa ca atare. Actul prin care suflctul se deschide are drept efect Iargirea si inaltarea catre spiritualitatea pura a unei morale pusa in lanturi si materializata intr-o serie de formule; iar aceasta morals devine in raport cu morala deschisa, un fel de instantaneu luat asupra miscarii. Acesta este sensul pro fund at opozitiilor ce se succed in Predica de pe munte: "Vi s-a spus citl ••• nei eu va spun voua ca ... " Pe de 0 parte inchiderea, pe eealalta parte, deschiderea. Nu este abohta morala curenta: ci ea este preluata si prezentata ca un moment de-a lungul unei des~urari progresive. Nu se renunta la vechea metoda, ci ea este integrata intr -0 alta mai cuprinzatoare, asa cum se petrece en staticul care, absorbil de dinamic, devine un moment particular al acestuia. Spre a fi in buna regula, ar fi necesara 0 expresie directa pentru tendinta si miscare; dar daca voim - si

82

HENRI BERGSON

este necesar, de altfel= sa le traducem in limbajul imobilitatii si al staticului, vom obtine forrnule aflate in imediata apropicrc a contradictiei. Ar fi ea ~i cum am compara impracticabilitatea anumitor precepte evanghelice ell ceca ce au ilogic primele explicatii dale difercntialelor, De fapt, intrc morala arnica si crestinism exista un raport asemanator celui dintre vechea matematica si matematicile modcrnc.

Gcometria anticilor a putut fumiza solutii particulare, considerate ea un fel de aplicatii anticipate ale metodelor noastre generale. jnsa ea nu a dcsprins propriu-zis aeeste mctodc; nu se afla acolo clanul cc af fi putut dcclansa saltul de la static la dinamic. eel putin, a fc)st impinsa cit mai departe ell putinta imitarca dinamicului de catrc static. Accasta este impresia noastra cind comparam, de exemplu, doctrina stoicilor eu moraia crestina, Ei se proclamau cetateni ai lumii, adaugind ca toti oamenii sint frati, izvoditi fiind din acclasi Dumnezeu. Cuvintele sint aproape aceleasi; insa nu si-au aflat un acelasi ecou, intrucit nu au fost spUSC CLL lin acelasi accent. Stoicii au dat exemple foarte frumoasc. Dar n-au reusit sa antreneze alaturi de ei intreaga omenire, pentru ea stoicismul cstc in chip escntial a filosofie. Filosoful care sc indragostcstc de a doctrina atit de inalta, care face corp comun ell ca, 0 anima. ncindoielnic, practicind-o: astfcl, iubirea lui Pygmalion a stiut sa daruiasca viata statuii odata sculptata, Dar de aici pina la cntuziasrnul care se propaga de la un suflet Ia altul in mod indefinit, asemenea unui incendiu, calea este lunga, 0 astfel de emoue se va putea explicita in mod evident in ideile constitutive ale unci doctrine si chiar in mai multo doctrine diferite ce nu au alta asemanare decit 0 comunitate de spirit: iusa emotia e cea care precede. nu urrneaza ideea. Spre a regasi cite ceva din aceasta emotie si in antichitatea clasica, nu la stoici ar trebui sa ne raportam, ei la eel care a fost inspiratorul celor.rnai mari filosofii ale Greciei, rara ca macar sa fi intemeiat 0 doctrina, tara sa fi seris nimic: Socrate. Este bine cunoscut en Socrate

CELE DOUA SURSE ALE MORALEl Sl RELIG/El

83

pune mai presus de orice activitatea rationala si, in mod special, timclia logica a spiritului, Ironia ce 0 poarta cu sine in tot locul este sortita sa indepartezc opiniilc cc nu au trecut prin proba reflectiei, sa le rusineze de ele inscle, daca putem spune astfel, punindu-le in lIagrantii contradictie cu ele inselc, Dialogul, asa cum it intelegea Socrate, a dat nastere dialecticii platoniciene si, prin urmarc, mctodei filosofice esential rationals pe care a practicam inca. Obiectul acestui dialog este sa atinga concepte pe care ulterior le vom cuprinde in definitii. Conceptele vor deveni Idcilc platoniciene, iar teoria idcilor, la rindul cit va servi drept model constructiilor mctafizicii tradiponale, ~i ele rationale prin chiar esenta lor. Socrate merge chiar mai departe: el face din virtutca insa~i 0 ~tiinta. EI identified praeticarea binelui eu cunoasterea pe care 0 avcm despre bine, pregatind astfel doctrina care va absorbi viata rnorala in exercitiul rational al gindirii, Niciodata nu i s-a acordat un mai inalt loc ratiunii, lata. pe scurt, ceca ce retinc atentia dintru inceput. Dar sa analizam mai indeaproape cele spusc. Socrate invata pentru cil oracolul din Delphi s-a rostit. EI este purtatorul unci misiuni; cstc sarac, si trebuie sa ramina sarac. Trebuie sa sc amestece cu poporul, sa devina insusi poporul, limbajul sau trebuie sa intilneasca rostirea populara. Nu va scric nimic, pentru ca gindirca-i sa se poata comunica vic spiritelor ce 0 vor impartasi, la rindul lor, altar spirite. Este insensibil la foame, la frig, desi deloc ascet, dar eliberat de necesitati precum f.i din sclavia carnii.Il insoteste un "daimon", care-si face auzit &lasul cind se impune eu necesitate un avertisment. Si Socrate crcde atit de mult in acest "semn daimonic", incit mai curind armuri decit sa nu-l urmeze. Daca refuza sa se apere dinaintea tribunalului popular, daca paseste .1 insusi in intimpinarea propriei condarnnari, este astfel tocmai pentru ca daimonul n ... a tacut nimic pentru a-I intoarce. Pe scurt, misiunea lui este de ordin religios si mistic, in sensul pe care-l atribuim astazi IOeStor cuvinte. invatitura lui, atit de perfect rationala, este

84

HENRI BERGSON

legata de ceva ce pare a depasi pura ratiunc, Dar toate acestea nu transpar din chiar invatamintcie lui? Dad! rostirile inspirate, in orice caz, lirice, pc care Socrate Ie minuieste ell inderninare in dialogurile lui Platon, nu i-ar fi apartinut lui, ci lui Platon insusi, daca limbajul invatatorului ar fi fost dintotdeauna eel pe care i-l atribuie Xenofon, cum am mai putea intelege cntuziasmul ce i-a inflacarat pe discipolii lui si a strabatut vcacurile? Stoici, epicureici, cinici. top moralistii Greciei se trag din Socrate si aecasta nu numai pcntru ca - asa cum s-a spus intotdeauna - ei ar fi dczvoltat pc diverse dircctii doctrina maestrului. Ci mai ales pentru ca ci au prcluat atitudinea creata de Socrate, care era, de altf~l, atit de putin conforma spiritului grec: atitudinea lnteleptului. Cind filosoful, inchizindu-se in intelepciunea lui, se desprinde de oamenii obisnuiti tie pentru a-i invata, fie pentru a Ie servi drept model, fie, pur si simplu. pentru a se tndeletniei eu munea lui de perfcctionare interioara, Soerate eel viu este prezent acolo, Socrate actionind prin ineomparabilul prestigiu al personalitatii sale. Sa mergem mai departe. S-a spus ca el a coborit filosofia din ceruri, pe pamint. Dar cum vom mai intelege atunei viata, si mai ales moartea lui, daca totusi conceptia despre suflet pc care Platon i-o atribuie in Phaidon, nu ar fi fost dc fapt a lui? Ba mai mult: miturile lui Platon referitoare la suflct, la originca lui, I. caderea lui in trup, fae oare altceva decit sa traduca in tcrmcnii gindirii platoniciene 0 emotie ereatoare, emotie imanenta invataturii morale a lui Socrate? Fata de starea sufleteasca socratica, miturilc sint ceca ee este un program explicativ fata de 0 simfonie; ele s-au pastrat aliiluri de dialectica platoniciana, au Iraversat pc ascuns toata mctafizica elina ~i s-au ivit din nou la lumina odata cu nco-platonismul alcxandrin, poate odata cu Ammonius, dar sigur odata cu Plotin, eel care s-a declarat urmasul lui Socrate. Miturile au fumizat sutletului socratic un corp doctrinar comparabil cu eel ce va anima spiritul evanghelic. in ciuda asemanarii lor, ori poate tocmai din cauza ei, cele doua

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 85

mctafizici s-au dedat disputei inainte ca una sa fi absorbit tot ceea ce avea mai bun cealalta: iar 0 vreme, lurnea s-a putut intreba daca va deveni crestina ori neo-platonica, Socrate era eel care infrunta pe Iisus. Sa raminem totusi la Socrate. intrebareaeste de a sti ce ar fi putut face aeest geniu cxtrem de practie, in alta societate si in alte circumstante. daca n-ar fi fost atins de tot ceca ce era mai periculos in ernpirisrnul moral al vremii lui si in incoerentele dernocratiei ateniene. daca n-ar fi fost nevoit sa inceapa cu ceea ce era mai urgent, stabilind drepturile rapunii, daca n-ar fi impins astfel intuitia si inspiratia pe ultimul lac, si daca, in fine, grecul care era n-ar fi imblinzit in el orientalul ce ar fi voit sa fie. Am distins deja sufletul inchis ~i sufletul deschis : cine ar mai vrca sa-l rinduiasca pe Soc rate printre sufletele inchise? Ironia Insotea toate invatamintele socratice, iar Iirismul se ivca arareori; dar in masura in care aceste izhucniri ale lirismului au eliberat calea unui nou spirit, ele au fast intru totul hotaritoare pentru omenire.

intre sufletul inch is si sufletul deschis afli sufletul ce stil sa se deschida. intre imobilitatea omului asezat si rniscarea aceiuiasi om care alearga, se afla inaltarca, atitudinea Iuata (find se ridica din imobilitate. Pe scurt, observam in planul moralei 0 tranzitic de la static, la dinamic. Starea aceasta intermediani ar trece nebagata in seama daca n-am lua, inca din pozitiile repaosului, intreg elanul necesar spre a treee brusc tot trupul inspre miscare, Dar aceasta stare ne atragc atentia atunci cind ne oprim - semn obisnuit al unci insuficiente la nivelul elanului. Sa spunem acelasi lucru si sub 0 alta forma, Am vazut deja cit la nivelul moralei, staticul pur line de ordinea iIIfra-inlelectualului, iar dinamicul pur - de supraintelectual. Unul a fost voit de natura, celalalt este aportul geniului uman. Primul caracterizeaza un sistem de obisnuinte ale omului ce eorespund simetric anumitor instinete ale animalului; este deci Jlll!ipulio dedi inteligenta, Cel de-al doilea este aspiratie, intuqi,e ,i emotie; este analizabil in idei ce vor fi notatii intelectuale

86

HENRI BERGSON

a caror detaliere poate fi utnlarita la nesfirsit, Contin deci toata intelectualitatea pe care am voi-o, asemenea unei unitati ce invaluie si depaseste 0 rnultiplicitate incapabila sa 0 echivaleze. Intre eei doi termeni se afla inteligenta insasi. Tot aid si-ar fi aflat spatiu de locuire Ii sufletul omenesc, daca ar Ii pornit de la unul din termeni lara a-l atinge insa si pe celalalt, Ar fi stapinit astfel morala sufletului inchis, care n-ar mai Ii putut atinge sau, mai curind, n-ar mai fi putut erea morala sufletului deschis. Atitudinea lui, efect al unei redresari, l-ar fi facut sa atinga planul intelectualitatii. in raport cu celc ce tocmai le-a parasit, un astfel de suflet va practiea indifcrcnta sau inscnsibilitatea, instalindu-se in "ataraxia" ori in .apethcia'' stoicilor si epicureicilor, in raport ell celc pozitivc aflate in ea, viata acestui suflet va fi 0 continua contcmplarc. daca detasarea lui de ccle vechi se dorcstc 0 alipire la cele noi: se va confirma deci idealul lui Platon si al lui Aristotel. Sub orice aspect am considera-o, atitudinea Ii va fi drcapta, mindra, ell adevarat demna de admiratie, si rczervata, de altfel, elitelor, Filosofii plecate de la principii extrem de diferite pot coincide in intcriorul acestei atitudini, Si aceasta pcntru ca exists 0 singura calc de a ajunge de la actiunea izolata intr-un cere la actiunea ce sc desfasoara intr-un spatiu libcr, de la repctitic la creatie, de la infra-intelectual la supra-intelcctual. Ccl cc sc opreste la rnijloc este in mod necesar in rcgiunea conternplatiei pure si practica, in orice caz in mod natural, nemaifiind legat de un termcn si nefiind ajuns pina la celalalt, aceasta jumatate de virtute care este detasarea.

Vorbim despre inteligenta pura, care sc inchidc in ea insa~i, judecind ca scopul vietii este ceea ce anticii numeau ",tiin!4" sau contemplatie, Pe scurt, vorbim des pre ceea ce caracterizeaza in principal morala fiiosofilor grcci. insa nu va mai fi yorba doar despre filosofia greaeli sau orientala, ci Yom avea de a face eu lumea in intregul ei, daca vom considera inteligenta ca simplil elaboratoare ori coordonatoare a materia-

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 REUGIEI

87

teiorinfra-intelectuale si supra-intelectuale, la care ne-amreferit in prezentul capitol. Pentru a determina esenta ins.,i a datoriei, am desprins cele doua forte care actioneaza asupra noastra: pe de 0 parte impulsul, pe de ccalalta parte an;c!ia. Era nccesar aeest demers, si tocmai pentru ca nu l-a intreprins, tocmai pentru ca s-a intretinut ell intelcctualismul cc astazi covirseste totul, filosofia n-a reusit parca niciodata sa explice cum 0 morala poate atrage la sine atitea sufletc. Dar procedind astfel, ex.punerea noastra sc condamna la a raminc schematics. Tot ceea ce este aspiratie tinde sa se consolideze, luind forma obligatiei stricte. Iar ceea ce este obligatia stricta tinde sa se sporeasca, sa se largeasca, inglobind aspiratia. De accca. presiune ~i aspiratie i~i dau Intilrure in regiunea gindirii, acolo unde se claboreaza conceptele. Rczulta rcprczcntarile. multe dintre ele mixte, reunind laolalta si ceca ce cste cauza a prcsiunii, si ceea ce este obiect al aspiratiei. Dar asta lnseamna di am pierdut din vedere presiunea si aspiratia pura cc actioneaza efcctiv asupra vointelor noastre. Nu mai vcdem decit canceptul in care s-au topit doua obiecte distincte carora Ie erau atasate presiunea si respectiv aspiratia, Conceptul este eel ce va exercita 0 actiune asupra noastra, Eroarea aceasta explica esecul moralelorpropriu-zis intelectualiste, adica al majoritatii teoriilor filosofiee ale datoriei. Asta nu insearnna ca 0 idee pura nu ar avea niei 0 influenta asupra vointei noastre, dar influenta n-ar fi efieace decit daca ar putea fi unica influenta de noi stiportata. Caci ea rezista eu greu la influente antagoniste, ~i chiar daca le invinge, tsi datoreaza triurnful faptului eli in individnalitatea si independenta acelor influente reapar, in integralitatea fortei lor, presiunea si aspiratia, ee au renuntat fieeare lapropriaactiune lasindu-se laolalta euprinse si reprezentate ullr-o idee.

Ar fi lunga paranteza pe care ar trebui s-o deschidern deCl am vrea sA tinem seama de cele cuvenite fiecareia dintre ceIe dou~ forte, una social. si cealalta supra-sociala, una de

88

HENRI BERGSON

impulsiune si cealalta de atractie, amindouii conlucrind Ia eficienta mobilurilormorale. Un om cinstit va spune, de exernplu, eli el actioneaza din respect fata de sine, din scntimentul demnitalii umane. Evi3ent, el nu soar fi exprimat astfel daca n-ar fi inceput prin a se scinda in doua personalitati: eea care va deveni el insusi daca se va lasa purtat de catre ea, si eea inspre care it malta vointa lui: eul ce respects nu estc acelasi ell eul respectat. Care estc deci acest ultim ell? in ce anurne consta demnitatea lui? De unde vine respectul pe care-I inspira? Sa lasam la a parte analiza respectului, unde am afla mai ales 0 nevoie de a se anula pe sine, atitudinea invatacelului dinaintea maestrului sau, mai curind, spec a vorbi in li~baj aristotelic, a accidentului in fata esentei. Nu ne va mai ramine atunei dccit sa definim eul superior In fata caruia se Inchina pcrsonalitatea mijlocie. Acesta va fi mai intii accl "ell social" dcspre care deja am SP"S cite ceva, interior fiecaruia. Daca vom admitc, fie nurnai teoretic, ca acesta tine de 0 .mentalitare primitiva" I vom vedea di respectul de sine coincide ell sentimentul acelei solidaritati inrre individ si grupul sau, in care grupul ramine prezent ;i pentru individul izolat, it supravegheaza, il incurajeaza sau il apara, cere, _ in fine, sa fie consultat ~i ascultat, Dincolo de soeietatea insas], exista puteri supranaturale de care grupul depinde si care fae socictatca rcsponsabila de actele individului; presiunea eului social se exercita cu toata forta acestor energii aeumulate. De altfel, individul nu se supune doar din cauza obisnuintei discipliner ori din teama de pedeapsa: grupul caruia Ii apartine se situeaza eu necesitate dcasupra altora, fie macar pentru a-si exalta curajul in lupta; iar constiinta aeestei superioritati de forte asigura insului 0 mai mare putere, laolalta eu toate desfatarile orgoliului. Ne vom convinge usor de aceasta luind in discutie 0 mentalitate mai "evoluatil". Sa ne gindim numai citi mindrie, dar si cWi energie rnorala se cuprinde in acel: Civis sum romanus; pentru un cetatean roman, respectul de sine trebuie sa se fi confundat eu ceca ce am numi astazi

CELE ooui SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI

89

nalionalismullui. Dar nu este deloc necesar sa facem apel la istorie sau la preistorie pentru a vedea ca respeetul de sine coincide eu amoml-propriu al grupului. Este suficient sa obseryarn cele intimplate sub oehii nostri in societatile mid coostituite in interiorul societatii ceIei mari, atunci cind oamenii se vad apropiati unii de ceilalti prin citeva trasaturi distinctive care marcheaza 0 superioritate reala sau aparenta, dar care li ~aza pe toti dcoparte. Respectului de sine practicat de orice om, i se adauga atunci un respect aditional, eel al eului care este un simplu am pentru un eu eminent intre oameni; toti membrii grupului se "lin dcoparte" si isi impun 0 "linutii"; se naste un "sentiment de onoare" care cstc una eu spiritul corpului. Acestea sint primclc componente ale respcctului fala de sine. Considcrat sub acest aspect, imposibil de izolat astazi decit printr-un efort de abstractic, respectul de sine obliga prin toteeea ce aduce eu el din presiunea sociala. lmpulsul va deveni in mod manifest atractie daca respectul de "sine" era de fapt respectul fala de 0 personalitate admirata si vencrata, a carci imagine 0 purtam in noi insine, tinzind sa ne confundam eu ea asa cum copia aspira sa se suprapuna modclului. in fapt, nu este chiar asa, caci exprcsia poate evoca oriclt ideca de replicrc asupra sinclui insusi; asta nu inscamna col respectul de sine este mai putin un sentiment social, alit de-a lungul evolutiei lui, cit si la origine. Dar marile figuri morale ec au punctat istoria se intilnese deasupra veacurilor, deasupra cetatilor noastre omenesti. ~i irnprcuna, elc alcatuiesc acetate divina in care ne invita sa intram, Este posibil sa nu le auzim eu claritate vocea, dar asta nu inseamna ca chemarea nu ar fi fost rostita, Iar in strafundul sufletului nostru ceva ii raspunde, si din soc ietatea reala in care ne aflam, ne trezim transportati, gratie gindirii, in spatiul societatii ideale. lnspre ea se inallil laudele noastre atunei cind ne inchinam dinaintea demnitatii umane din noi, cind declarilm ca actionem din respect pentru noi insine. Este adevarat eli actiunea exercitata asupra noastril de catre

90

HENRI BERGSON

persoane distincte tinde astfel sa devina impersonala, Si caracterul impersonal se accentueaza si mai mult in ochii nostri cind moralistii ne povestesc ca de fapt ratiunea, eea prezenta in fiecare din noi, face demnitatea omului. Va trcbui totusi sa ne intelegem bioe asupra acestui punet. Nimeni nu va contesta di ratiunea este ell adevarat marea distinct iva a omului; la fel, vom fi de acord si ell valoarea ei emincnta, in sensu I in care are valoare si 0 minunatii opera de arta, Dar trebuic sa ne explicarn totusi de ce anume poate ea comanda in chip absolut ~i cum reuseste sa se faca ascultats. Ratiunca nu poate decit sa invoce argumente carora se pare ca este intotdeauna pennis sa le fie opuse alte argumente. Deci nu Yom spune doar ca ratiunea, prezenta fn fiecare dintre noi, sc impunc respectului nostru ~i ne capata supunerca in virtutca valorii ci cminente. Ci vom adauga ca dincolo de ratiune cxista oarneni care au indumnczeit omenirea si care au imprimat ratiunii un caracter divin, atributul acesta fiind escntial pentru umanitatc. Ei sint cci care ne atrag inspre 0 societatc ideals, in vremc ce noi cedam presiunii unci societati reale.

Toate notiunile morale se intrepatnmd. dar niei una nu este mai instructiva decit aceea de dreptatc: mai lntii, pentru ca ea cuprinde in sine majoritatea celorla1te noriuni; apoi pentru ca poate fi tradusa in forrnule simple in ciuda marii ei complexitati si, in fine, mai ales pentru di in interiorul ci sc includ una in cealalta cele doua forme ale obligajici. Dreptatea a evoeat dintotdeauna idei de egalitate, de proportie si compensapc. Pensare, din care deriva "compensa!ie" si .rccompensa", are sensul de a cintari: justitia era reprezentata cu 0 balanta in mid. Echitate insearnna egalitate. Regula si buna asezare dupa reguli, rectitudine si regularitate, sint cuvinte ce desemneaza linia dreapt •. Referintele acestea la geometric si arirmetica sint caracteristice justitiei de-a lungul intregii sale istorii. inca din vremea schimbului notiunea de justitie trebuie sa se fi conturat ell precizie. Orieit de rudimentari ar fi fost 0 societate,

CELE oou: SURSE ALE MORALE! $! RELIGIE! 91

practica totusi trocul; si acesta n-ar fi putut fi practicat daca oamenii nu s-ar fi intrebat daca valoarea a doua obiecte schimbate este aceeasi, adica pot fi schimbate pc un acclasi al treilea obiect. Aceasta egalitate de valoarc s-a crijat in regula, regula a intratln uzantele grupului, .Jntrcgul obligatiei'' s-a alaturat lor, asa cum am spus : iata deja justitia in forma ei precisa, eu intreg caracterul ei imperios precum si cu idcilc de egalitate si reciproeitate alaturindu-i-se. Dar justitia nu se va aplica doar schimburilor de obiecte. In mod treptat, ea se va extinde la relatiile dintre pcrsoanc, tara a se fi putut totusi detasa usor de orice consideratie asupra luerurilor si schimbului, Atunci, ea va consta mai ales in reglarea impulsurilor naturale, introducind ideea unci reciprocitati nu mai putin naturale, cum ar fi de exemplu asteptarca unui rau echivalent celui pe care l-am cauzat. in societatile primitive, atcntatclc contra persoanelor nu interesau comunitatca dccit in mod exceptional. cind aetul sivir~it Ii dauna ei insasi, abatind minia zeilor, Persaana lezata, ori familia ci, nu avea decit sa-s: urmcze instinctul, sa reactio. neze conform naturii, sa se razbune. Iar reprcsaliile puteau fi mai mari decit of ens a daca acest sehimb de procedee daunatoare n-ar fi aparut vag supus regulii generale a sehirnburilor. Este adevarat ca dispute risca sa se eternizcze, "vendetta" continuindu-se la nesfirsit intre celc doua familii, dad una dintre ele nu se hotara sa aceepte 0 despagubire pecuniara: atunci s-a desprins ell claritate notiunea de compensatie, deja cuprinsa in cele de schimb ori de rcciprocitate. Acum, societatca se lnsarcineaza sa pedepseasca ea insasi. sa reprime orice act de violenti; s-ar spune ca societatea exercita justitia, daca vom numi deja astfel regula la care se raporta societatea spre a pun. capat diferendelor dintrc indivizi ori dintre familii. Ea mAsura de altfel pedeapsa dupa gravitatea ofensei intrucit rara acest act, nu ar mai fi existat nici un interes ca ornul sa se opreasca odata pornit pe panta facerii raului, si n-ar mai fi existat riscuri in plus de ar fi mers pina la capat, Ochi pentru

92

HENRI BERGSON

1 ... 1:

I

ochi, dinte pentru dinte, stricaciunca suportata trebuie sa fie intotdeauna egala ell cca cauzata. Dar un ochi merita intotdeauna un alt ochi, iar dintele valorcaza de fiecc data cit un aIt dinte? Trebuie sa se tina searna si de calitate, ca si de cantitate: legea talionului nu se va aplica decit in interiorul unei clase. Aceeasi paguba suportata, aceeasi ofensa sufcrita. va necesita o compensatie mai mare ori va reclama 0 pedcapsa mai grava daca victima apartine unei c1ase mai inalte, Pe scurt, egalitatea poate avea ea object un raport, devenind astfcl proportie. Oricit de mare ar fi varietatea lucrurilor imbratisatc de justitie, ea se defineste in acelasi mod. ~i nu-si va modifiea formula nici intr-o stare mai avansata de civilizatic, cind se va extinde la relatiile intre guvernanti si guvernati si, mai general, la relatiilc dintrc eategoriile sociale. Justitia va introduce intr-o situatic de fapt consideratii asupra cgalitatii ori proportiei, care vor reprezenta ceva matcmatic definit, deci aparcnt dcfinitiv. Este neindoielnic faptul di forta s-a aflat Ia originca impartirii vechilor societal! in c1ase subordonate uncle altora. jnsa 0 subordonare preluata prin obisnuinte sfirseste prin a parea naturala, ea cautindu-si siesi 0 explicatie: daca clasa inferioara :;;i-a acceptat atita vreme locul, ea se va putea supune inca si atunci cind va fi devenit in chip virtual eea rnai puternica, obisnuita fiind sa atribuie conducatorilor 0 superioritate in ordinea valorii. Superioritatea aceasta ar putea fi de altfcl reala daca acesti conducatori au stiut sa profite de inlesnirile lor spre a se perfectiona intelectual si moral; dar in egala masura, ar putca fi doar a aparenta cultivata cu grija. Oricum ar fi, reala ori aparenta, ea nu va fi trebuit decit sa dureze, parind astfel congenitala: trebuie sa existe 0 superioritate innascuta, de vreme ce exista §i privilegiul ereditar! Natura. care a voit societati disciplinate, a predispus ornul acestei iluzii. Si Platon 0 impartasea, eel putin in ceea ce priveste republica lui ideal •. Daca vom eonsidera astfel ierarhia claselor, sareinile ~i avantajele vor fi tratate ea un rei de masa comuna, repartizata apoi indivizilor

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI si RELIGIEI 93

In functie de valoarea lor si, prin unnare, in functie de serviciile aduse de ei. Justitia Isi pastreaza balanta; ca mascara si proportioneaza. - Cum sa trecem de la aceasta justitic care poate sa nu se exprime in termeni utifitari. dar care nu raminc rnai putin fidela originilor ei mercantile, la acea justitie ce nu prcsupune niei schimburi, nici servicii, fiind pura si simpla afirmare a dreptului inviolabil ~i a incomensurabilitatii pcrsoanei fata de toate eelelalte valori? Inaintc de a raspunde la aceasta intrebare, sA ne oprim putin la magica virtute a limbajului, adica la puterea pe care un cuvint stie sa 0 conferc unei noi idei, atunei cind acel cuvint atinge ideea dupa ce a luat fanna unui object preexistent, puterea confetita ideii de catre euvint rnodificind abicctul ~i influentind retroactiv trecutul. in orice mod no-am reprezenta trecerea de la justitia absolute, tic eli ea s-ar fi rcalizat in mai multe etape ori dintr-o data, tot este in joe a fapta ereatoare. A survenit ceva care ar fi putut sa nu fie, care n-ar fi fast, in absente unor anumite circumstente. lara anumiti oameni, paate chiar tara un om anume. lnsa in loe sa gindim noul care s-a Instapinit asupra vcchiului, inglobindu-I intr-un intreg imprevizibil, preferam sa consideram ceea ce estc vechi drept 0 parte a intrcgului ce ar fi preexistat atunei in chip virtual. Conceptiile asuprajustitiei, ce s-au succcdat in societatiie eelor vechi, n-ar fi fost deci decit viziuni partiale, incomplete, ale unci justitii integrate care este in mod precis actuala noastra justitie, Inutil so. mai analizam in amanunt accst caz particular al unei foarte generate iluzii, putin rcmarcate de filosofi, dar care a viciat un insenmat numar de doctrine metafizice si care ridica insolubile probleme teoriei cunoasterii. Sa spunem doar ca ea este legata de obisnuinta noastra de a considera orice miscare inspre inainte drept progresiva ingustare a distantei dintre punctul de parnire (care este dat in mod efectiv) si punctul de sosire care exista ca static doar in masura in care mobilul prefers sa se opreasca acolo. Pentru ea poate fi intotdeauna considerata astfel atunei dtnd si-a atins termenul, TIU rezulta ca miscarea consista in

94

HENRI BERGSON

apropierea de aeel termen : un interval ce nu arc decit 0 extremitate nu se poate micsora putin cite putin de vreme ce nu este inca interval. EI s-ar ji micsorat eu adcvarat putin cite putin daca mobilul af fi creat, prin oprirca lui rcala ori virtuala, o alta extremitate, noi considcrindu-I retroactiv, sau simplu, atunci cind ii urmarim rniscarca in dcsfasurarea ei, reconstituind-o dinainte in accst mod, dc-a-ndaratelea, De toate acestea nu ne dam insa scama de obicei: punem in lucrurile insele, in forma unci preexistentc a posibilului in real, aceasta previziune retrospectiva, Iluzia reprezinta fundalul acestei probleme filosofice, careia dihotomia lui Zenon i-a servit de model. Tot pe aeeasta 0 vern regasi si in morals, atunci dod formele din ce in cc mai cuprinzatoare ale j ustitiei relative sint definite drept aproxirnari progresiv crcscatoare ale justitici absolute. inca 0 data, va trebui sa spunern ca accasta din urrna odata postulata, celelalte pot fi considerate ca fiind tot atitea statii de-a lungul unui drum care, retrospectiv schitat de noi, conduce inspre justitia absoluta. Va trebui sa mai adaugam ca nu este in joc 0 inaintare gradata ci, intr-un anumit moment, saltul brusc. Va fi interesant de stabilit punctul precis in cafe se produce acest salt. Si nu rnai putin instructiv va fi de cercetat cum de, odata conceputa intr-o forma de altmintcri vaga.justitia absoluta se va pastra atit de multa vremc in starea de ideal respectat, de care nici nu se punca problema de a-I realiza ea atare. Asupra prirnului punet vorn spune doar ca anticele inegalitati de clasa, primitiv impuse prin forta iar apoi aeeeptate ea inegalitati de valoare si de prestatii cfectuate sint, din ee in ce mai adesea, supuse criticilor claselor inferioare. ConducAtorii valorem din ce in ce rnai putin intrucit, prea siguri de ei in~i!ji, destind tot mai mult tensiunea interioara careia ii cerusera 0 mai mare putere a inteligentei si vointei, ~i care Ie coosolidase de fapt stapinirea. S-ar fi mentinut totusi daca ar fi .~tiut sa ramina uniti; insa in virtutea tendintei lor de a-si afinna individualitatea, va vern ziua cind printre ei se vor gasi ambiposi

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 9S

ce se vor pretinde stapini, cautind un sprijin in clasele inferioare, mai ales ca acestca au deja un anumit interes: rara superioritati native deci pentru eel ee apartine claselor superioarc; farmecul s-a risipit. In acest fel aristocratia tinde sa sc piarda in democratic, doar pcntru ca inegalitatea politica cste ccva instabil, cum instabila va fi si egalitatea politica atunci cind sc va realiza pe deplin; pcntru cO si ca este tot un simplu fapt co admite deei exceptii si tolcreaza, de exemplu, sclavia in cerate. Dar toate echilibrele acestea atinsc in mod mecanie si totdeauna provizoriu, asemenea balantci in mina anticeijustitii, sint dcpartc de a justitie cornparabila Cll a noastra, a .. drcpturilor omului", care nu mai evoca idei de relatic ori masura ci, din contra, de incomensurabilitatc si absolut. Justitia accasta nu va comporta o reprezentare completa de cit .Ja infinit", cum spune matematica; nu poate fi formulate in termeni categorici si precisi, iotr-un moment detenninat, decit prin interdictii, Dar prio ceea ce are ea pozitiv procede din creatiile succcsivc, ficcare dintrc acestea fiind a realizare tot mai completa a personalitatii si, in consecinta, a omenirii intregi, Realizarea accasta nu este posibila decit prin intermediul legilor, deci prcsupunc aeordul societatii. In zadar am pretindc ca justitia absolute s-ar face pe sine de la sine, putin cite putin, in virtutea starii sufletesti a unei societati intr-un anumit moment al istoriei ei. Estc un salt inainte ce nu se realizeaza decit daca societatea s-a hotarlt sa inccrce a experienta: dar pentru aceasta, societatea trebuie sa se lase convinsa, pusa in miscare, lar miscarea a fast intotdeauna controlata de cineva, In zadar vom pretinde ca acest salt inainte nu presupune, in spateJe lui, nici un efort creator, ea nu aflarn aici 0 inventie comparabila eu eea a artistului. Ar insemna sa uitam ea majoritatea rnarilor reforme implinite au parut irealizabile la inceput, si, de fapt, ehiar erau astfel. Ele n-ar fi putut fi infaptuite decit lntr-o societate ale carei stari sufletesti deja erau ceea ce respectivele reformc unnau sa indues prin roalizarea lor. lar aiei aflam un cere din care nu ne-am fi putut

96

HENRI BERGSON

elibera dacii unuI sau mai multe suflete pnvilegiate, dilatindu-si in ele insele sutletul social, nu l-ar fi depasit, antrenind in urma lor intreaga societate. Or, acesta este chiar miracolul creatiei artistice. 0 opera geniala ce incepe prin a deconcerta, va putea crea, incetul ell incetul, prin insa~i prezenta ei, 0 conceptie artistica si 0 atmosfera artistica ce vor facilita intclcgerea respectivei creatii. Astfel, aceasta va deveni in mod retrospectiv geniala, De nu, ea ar fi ramas ceca ce fusese la inceput: doar deconcertanta, lotr-o speculatie financiara succesul e eel care proiecteaza asupra ideii ceva din puterea lui. Ceva asemanator aflam si in creatia artistica, ell diferenta eft succesul, daca sfirseste prin a covirsi opera ce socase initial, tine de 0 Iransformare a gustului public, operata de opera insasi. Aceasta era deci in acelasi timp f011a. si materic; a stiut sa imprime un anume elan comunicat ei de catre artist ori mal curind lnsusi elanul artistului, invizibil dar prezcnt 'in opera. Teate acestea Ie vom spune eu atit mai mult desprc invcntia morala, mai ales despre creatiile succesive care imbogatesc din ce in ce mai mull ideca de justitie, Creatiile acestea vizeaza mai ales materia justitiei, dar nu lasa la 0 parte nici forma ei. Pentru a incepe eu aeeasta din urma, sa notam ca dintotdcauna justitia a aparut ea fiind obligatorie dar multa vremc nu a fost considerata decit drept 0 obligatie asemenea celorlalte. in aceste conditii, 0 injustitie nu era nici mai mult nici mai putin socanta decit alta infractiune In toata regula. Sclavii nu aveau parte de justitie, ori justitia acordata lor era rclativa, aproapc facultative. Mintuirea poporului nu era doar legea suprema cum, de altfel, s-a si pastrat ulterior. Ci era proclamata astfel, in vreme ce noi astazi nu mai cutezam sa erijarn in principiu faptul ca ea justifies injustitia, desi acceptam 0 consecinta ori alta, a acestui principiu. Sa ne oprim putin, intrebindu-ne asupra acestui punct; si sa acceptam faimoasa lntrebare: "ce am face dad am atla ciI undeva, prin lume, exista un am, un nevinovat condamnat sa sufere ebinuri eteme spre mintuirea poporului, pentru existenta

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI Sl RELIGIEI 97

~i a umanitatii?" Am fi fost poate de acord, daca ar fi existat vreun filtru magic care sa ne faca sa-l uitam pe nenorocitul acela, desprc care niciodata nu vom mai sti nimic, Dar daca am fi fost nevoiti sa stim de el, sa-I purtam in gindurile noastre, sa De spunem ca omul aeela sufera chinuri atroce pentru ca noi sa putem exista, ca suferinta lui este una din conditiile fundamentale ale existentei in generc, ah, nu! mai curind sa nu mai existe nimic! mai bine sa dam planeta-ntreaga mortii! Ce s-a intimplat deci? Cum de s-a ivit justitia din viata sociala, careia ii era in chip vag interioara, pentru a pluti dcasupra ei si deasupra a orice altecva, categories si transcendcnta? Sa ne aducem aminte de tonul, de accentul profetilor lui Israel. insa~i vocealor rasuna In noi cind se comit ~i sc admit mari injustitii, Din negura veacurilor, ci isi inalta protestul. Sigur, dupa momentullor istoric. justitia a devenit, in chip special, mult mai cuprinzatoarc. Justitia de ei propovaduita viza, inaintc de toate, poporullui Israel; indignarea lor impotriva ncdreptatii era insasi minia lui Jahve impotriva ncascultatorului lui popor ori impotriva dusmanilor acestui popor ales. Dace unii dintrc ei, asemenea lui Isaia, s-au putut gindi la a justine universala, gindullor se datoreazd faptului ca Israel, distins de Dumnezeu dintre toate celelalte popoarc, legal de Dumnezeu printr-un contract, se inalta atit de sus dcasupra restului umanitatii inch, mai devreme ori mai tirziu, va fi oricum luat drept mode1. Cel putin, ei au imprumutat justitiei caracterul violent imperios pistrat de ea si imprimat mai apoi unei naturi indefinit sporite. Dar niei aeeste sporiri nu s-au facut de la sine, singurc. Istoricul hiDe documentat va da fiecareia dintre ele cite un nume propriu. Fiecare a fast 0 creatie, iar portile vor ramine dintotdeauna _hise noilor creatii, Progresul decisiv pcntru materia justitiei, Bfa cum profetismul a fast pentru forma ei, va consta in Wocuirea eu 0 republica universals cuprinzind toti oamenii, a l!Ipublicii oprite la granitele cetatii, care, chiar in interiorul 4lCIljii insil~i, era legata doar de oamenii liberi. Toate celelalte

~-'-

98

HENRI BERGSON

de aici decurg, caci daca poarta a ramas deschisa creatiilor celor noi, ~i astfel va ramine probabil pentru totdeauna, trebuia ca ea sa se deschida iara~i si iarasi, Ni sc pare neindoielnic ca acesl de-al doilea progres, Irecerea de la inchis la dcschis, s-a datorat cresrinismului, asa cum primul a fost fapta profetismului cvreu. S-ar fi implinil accst progrcs prin filosofia pura? Nimic nu este mai instructiv decit de urmarit cum filosofii s-au aflat la un pas de el, I-au atins chiar, ~i totusi I-au pierdut. Sa-I Hisam la 0 parte pe Platon care, in mod sigur, cuprinde printrc Ideile suprasensibile ~i ideea de om: nu decurgc de aici eft to~~ oarnenii stau sub aceeasi esenta? De aici si pina la ideea eft totr au aceeasi valoare fiind oameni, iar comunitatea de esenta le confers acelcasi drepturi fundamentale, nu mai este decit un pas. Jnsa pasul nu a fast facut, Ar fi trebuit condamnata sclavia, apoi abandonata ideea pur elina cii striiinii, fiind barbari, nu pot revendica nici un drept. A fost aceasta 0 idee propriu-zis greceasca? 0 aflam in stare implicita in toate loeu~ile u~de crestinismul n-a patnms. atit la modemi cit si la antici, In China, de exemplu, s-au ivit doctrine morale extrem de. elevate, dar care nu s-au preocupat sa legiferezc in nume1e omcnirii; lara a spune in mod diferit, ele nu se intereseaza in fapt declt de comunitatea chineza. Si totusi, inaintca crestirusmului a fost staicismul: filosofii proclarna ca toti oamenii sint frati, iar inte1eptul este cetatean allumii. lnsa aeeste forme tineau de un ideal conceput, si conceput poate drcpt irealizabil. Niei unul dintre stoici, nici chiar eel care a fost imparat, n-au gindit ca ar fi eu putinta inlaturarea barierelor dintrc oamcnii Iiberi srsclavi, lntre barbari si cetatenii romani. A trebuit sa se iveasca crestinismul pentru ea ideea de fratemitate universals, ce implies egalitatea in drepturi si inviolabilitatea persoanci, sa devina ~u adevarat activa. Am putea spune ca actiunea a fost greoare: cacis-au scurs optsprezece secole inainte ea Drepturile omului sa fi fosl proelamate de puritanii Americii, curind urmati de bArb"lii Revolutiei franceze. Actiunea aceasta a ineeput cu

CELE DOUA SURSE ALE MORALEl $1 REUGIEl 99

ouvlntul de invatatura al Evanghcliei, pentru a se continua indefmit: caci una este idealul prezentat pur ~i simplu oamenilor de inlelepli demni de admiratie, si alta este idea luI aruncat in lume printr-un mesaj incarcat de iubire si care cheama iubirea, De fapt, aid nu mai avern 0 intelcpciunc dcfinita, pc dc-a-ntregul formulabila in maxime. Era mai curind indicata 0 metoda, 0 noua metoda era data lumii; ba mai mult, era numit un sflrsit, anuntat ea fiind numai trecator, care necesita, prin urmare, un efort neincetat reinnoit. Efortul acesta trcbuia, de altfel, sa fie, macar la citiva oamcni, un efert de crcatie. Metoda consta in a presupune drept posibil ceca ce este cfectiv imposibil intr-o societatc data, in a reprezenta ceea ee va rezulta pentru suflelul social $1 a induce apoi cite ceva din cele presupusc de accasta stare sufleteasca prin propaganda ~i prin pilda. Efcctul, odata obtinut, lsi va complcta rctroactiv cauza; sentimentc noi, de altminteri estompatc, vor suscita noua lcgislatie cc parca necesara la aparitia lor, si care va scrvi ulterior la consolidarca respectivelor simtaminte, Ideea modcrmi de justitic a progrcsat astfel printr-o serie de creatii individuale care s-au impus prin eforturi multiple, animate de un acelasi clan. Antichitatca clasica nu cunoscuse propaganda; justitia sa avca irnpasibilitatea scnina a zeilor olimpieni. Ncvoia de a dcveni mai cuprinzatoare, ardoarea de a sc propaga, clanul, miscarea, toate aeestea sint de origine iudeo-crestina, Dar intrucit s-a folosit in eontinuarc acelasi cuvint, rnulta vreme s-a crezut ca el desemneaza 0 aceeasi stare de lueruri. Niciodata nu vom fi repetat indeajuns ea suecesivele creatii, individua1e $1 contingente, vor fi in general ctasate in aceeasi rubrics, subsumate aceleiasi notiuni si reunite sub acelasi nume, daca fiecare dintre ele a facut-o posibila pc Ulmitoarea si daca ele apar prea tirziu ca si cum s-ar continua ana pe cealalta. S~ mergem rnai departc. Numele nu sc va aplica Mmtai tennenilor deja existenti ai seriei astfel eonstituite. Alnticipind asupra celor ce vor fi, numele va desemna intrcaga 1Iirie, va fi plasat la capatul ei ori, mai bine spus, la infinit. Si

100

HENRI BERGSON

cum numele exista ca atare de multa vrerne, vom considera ca existind tot atit de demult si chiar dintru eternitate, si notiunea totusi deschisa. ell continut indeterminat. reprezentata de acest nume. Fiecare dintre progresele dobinditc va f ell atit mai mult cuprins in aceasta entitate pre-existenta; rea lui va consuma idealul, incorporindu-se, bucata eu bucata, in intrcgul justitiei eterne, Aceasta nu cste doar starca ideii de justitie, ci si eea a ideilor colaterale ei, cum ar fi, de exernplu, ideile de cgalitate ori de libertate. Obisnuim sa definim progrcsul justitiei drept inaintare catre libertatc si egalitatc, Dcfinitia estc inatacabila, dar cc vorn putea seoate din ca? Ea i~i arc valoarea ei doar pentru timpurilc care au fost: doar arareori sc intimpla sa nc mai orienteze optiunilc de viitor. Sa considcram. de exemplu, libertatea. in mod curent se spune eli insul arc dreptul la orice libcrtate cc flU ar leza libertatea celuilalt. Dar concesiunca unci noi libertati, care ar avea drcpt consccinta 0 reciproca uzurpare a tuturor libertatilor din socictatca actualji, ar putea produce un cfect invers intr-o socictatc in care aceasta rcforma ar modifiea si scntimentele, si moravurilc. De aceea este de obicci imposibil sa spunemapriori Care estc doza anume de libcrtate acordata insului tara a afeeta libertatca semenilor lui: caci, odata modificata cantitatea, nici calitatca nu se mai pastrcaza aceeasi. Pe de alta parte, cgalitatea nu se poate deloc realize decit pe seama libertatii. astfel inclt ar trebui sa incepcrn prin a ne intrcba care din ele este preferabila eeleilalte. insa intrcbarca aceasta nu-si ana nici un raspuns general; pentru ea sacrificarea cutarei libertati, daca este libcr consimtita de cetateni. inseamna tot libertate. Si in special libertatea care se pastreaza va putea fi ealitativ superioara daca reforma savir~ita in sensul egalitatii

a avut drept rezultat 0 societate in care ne simtim mal bine, incercam 0 mai mare bucurie de a actiona. Orice am face, va trebui sa revenim intotdcauna la concepti a asupra ereatorilor , morali, cei care-s! reprezinta prin gindire 0 noua atmosfera I sociala, un mediu in care s-ar tr~i mai bine, adica 0 astfel de

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 101

societate care, odata experimentata de oameni, acestia n-ar mai voi in nici un fel sa se reintoarca la vechca lor stare. Doar in acest mod s-ar putea defini progresul moral; numai ca nu-I putem defini decit pre a tirziu, dupa cc 0 natura rnorala privilegiata a creat un scnrimcnmou. aserncnea unci noi bucati muzieale, si pe care I-a comunicat oamenilor, irnprimindu-le propriullui elan. Rcflcctind astfel asupra .Jibertatii", "egalitii\ii" $i .. respectarii drepturilor", vom obscrva ca intre cele doua idci de justitie cvidcntiatc de noi, una deschisa, cealalta inchisa .113m nu 0 simpla difcrenta de grad, ci 0 radicala difcrcnta d~ natura. Pcntru ca justitia relati~ stabila, inchisa, eea care traduce echiIibrul automat al unci societati deja desfacute din miinile naturii, se cxprima in uzantele carora li se adauga "intrcgul obligatiei", Iar acest "intreg al obligatici" inglobeaza, pe rnasura ce ~bicciurile respective sint accept ate de opinia publica, ,i prescriptiile celeilalte justitii, cea care cstc dcschisa la creatiile sue~esivc. Color doua materii li se impune astfel 0 aceeasi fo~a, desi una este furnizata de societate iar ccalalta cste creata de geniul omului, Practic elc ar trebui sa sc confundc. Insa filosoful Ie va separa, fie chiar Cll riscui de a se inscla atit asupra caracterului evolutiei sociale, cit si asupra evolutiei datorici. Evolutia sociala nu este evolutia unci socictati care s-ar fi dczvoltat mai tirziu gratie unei metode destinate sa 0 transfonnc ulterior. Intre dezvoltare si transformare nu afli aici nici analogie, niei masura comuna. Pentru ca daca justitia inchisa si justitia dcschisa sint cuprinse in legi 1. fel de imperative, I. fel formulate si exterior esemanaroare, nu inseamna ca ele pot fi explicate intr-un acelasi mod. Nici un exemplu nu ne va arata mai bine decit acesta dubla origine a moralei si a celor doua componentc ale obligatiei.

Neindoielnie este ca, in actuala stare de lucruri doar ~tiunea trebuie sa apara drept imperativa, interesul um~itiilii IilDd de a atribui conceptelor morale 0 autoritate proprie si 0 ~ intrinseca; iar activitatea morala din cadrul unei societati CllVlhzate trebuie sa fie esential rationala. Cum am mai putea

102

HENRI BERGSON

sti altfel ce sa facem in fiecare caz particular? Aici sint in joe forte profunde, una de deplasare si alta de atractie: nu ne putem raporta in chip nemcdiat la ele de fiecarc data cind sc cere luata a hotarire. CaC! ar inscmna sa rcfacem, eel mai adesea inutil, 0 munca pc care atit socictatca in genere cit si elita umanitatii au facut-o pentru noi. Munca accasta a sfirsit prin a formula rcguli si a schita un ideal: a trai moral va fi posibil doar urmind aceste rcguli, doar conformindu-ne acestui ideal, Doar astfcl vom fi siguri ca nc vom mentine intr-un deplin aeord ell noi insine, caci coerenta 0 atli doar in rational. Doar astfcl vor putea fi cornparate intre elc divcrsclc linii de conduita, doar astfel va putea fi apreciata valoarea lor rnorala, Acestea sint atit de evidente, incit abia daca re-am mal semnalat; aproape intotdcauna au fast subintelese. Dar din cele spusc va rczulta ca expunerea noastra va ramine schematic a si va risca sa para insuficienta. [ntr-adevar, in plan intelectual toate cerintete morale se intrepatrund in concepte; iar ficce concept, ascmcnea monadei leibniziene. este mai mult sau mat putin reprezcntativ pentru toate cclelaltc. Dedcsubtul si deasupra acestui plan aflam fortcle dintre care, ficcare, separat considerata, nu corcspundc decit unei parti din ceeace a fost proiectat in planul intelectual, Cum inconvenientul acesta al metodei urmatf de noi este incontestabil, cum de altfel era si inevitabil, acum vedem ca metoda se impune; si pcntru en am simtit ca e imposibil ea ea sa nu ridice obiectii de-a lungul aplicarii sale, dorim, spre a concluziona, sa caracterizam si 5-0 definim din nou, fiind obligati astfel sa nc repetarn asupra citorva puncte cscntiale ~i sa spunem din nou, aproape eu aceleasi cuvinte, ceca ce am spus deja.

N-a existat niciodata 0 societatc umana ai carei membrii sa fie legap intre ei in felul celulelor unui organism sau, ceca ce ar fi cam acelasi lucru, ea furnicile unui musuroi; insa gruparile umanitatii primitive au fost, desigur, mai apropiate decit noi de aeeste modele. Natura, flicind din om un animal sociabil, a voit ea aceasta solidaritate sa fie strinsa.Iargindu-se totusi in

CELE DOUA SURSE ALE MORA-LEI $1 REUGIEI 103

JDlsura in care era necesar ca individul sa-si poata desfasura lOBi liber, tot in interesul societatii, inteligenta cu care a fost inzestrat. La aceasta constatare ne-am limitat in prima parte a expunerii noastre. Ea va avea 0 importanta mediocra pcntru 0 filosofie moral a ce ar accepta tara discutii credinta in ereditatca a ceea ce este dobindit: astazi, ornul se va putea deci naste ell tendinte extrem de diferite de cele ale stramosilor lui indepartali. Dar noi urmam experienta, care nc arata transmiterea ereditarii a obisnuintelor contractate drept 0 exceptio - despre care putem presupune di ar fi putut sa nu se produca niciodata -, nu drept un fapt suficient de rcgulat, de frecvent, pentru a putea determina cu vremea 0 schimbarc profunda In interiorul dispozitiei naturale. Oricit de radicala ar fi atunci diferenta intre civilizat si prirnitiv, ea tine doar de ceea ce copilul a acumulat inca din primele clipe de trezirc a constiintci sale. Sint incluse t03tC achizitiile de secole ale omcnirii. dcpozitate in stiinta pe care i-o predam, in traditii, in institutii, in uzante, in sintaxa si in vocabularul lirnbii pe care el inva!ii sa 0 vorbeasca, pioa ~i In gesturile oamenilor ee-l inconjoara, Stratul aceasta dens de pamint vegetal acopera astazi stinca naturii originare. lnsa oricit ar reprezenta aeest strat efeetele lent acumutate ale unor cauze infinit variate, el va trebui totusi sa adopte ,i configuratia generala a solului dcasupra caruia odihnestc. Pe scurtobligatia pe care 0 aflam in adincurile constiintei noastrc ~i care, asa eum bine spune cuvintul, nc leaga de ceilalti membrii ai societatii, este 0 legatura de acelasi gen eu eea care uneste furnicile dintr-un musuroi unele de altele, ori celulele DIlui organism. Aceasta este forma pe care 0 va capata legatura ill discutie in ochii unci furnici devenita pentru 0 clipa inteligenti asemenea omului, ori pentru 0 celula organics ajunsilla tel de independenta in miscarile ei, cit si 0 furmca inteligenta, Vorbim, desigur, despre obligatia considerata ca sirnpla forma Iipsiti de materie: ea este ireductibilul dintotdeauna prezent

I .... din natura noaslrii morala, Se intelegc de la sine ca materia ce

;fa

104

HENRI BERGSON

se va lisa cuprinsa in aceasta forma, in cazul unei fiinte inteligente, vafi din ce in ce mai coerenta si inteligenta pe masura ce civilizatia inainteaza si 0 noua materie se iveste permanent, nu neaparat la chemarea aeestei forme, ci sub presiunea logica a materiei deja inserate, De asemenea, am vazut si cum 0 materic ce este propriu-zis facuta pentru a intra intr-o forma diferita, care nu mai este adusa, niei chiar indirect, de nevoia conservarii sociale, ci de 0 aspiratie a constiintei individuale, accepta aceasta forma, dispunindu-se in planul intelectual, asemenea restului moralci. Dar ori de cite ori rcvenim la ceea ce este ell adevarat imperativ in obligatio, chiar daca vom afla in ea tot ceea ce inteligenta i-a adaugat sprc a 0 imbogati, tot ceea ce ratiunea a pus in jurul ci pentru a 0 justifica, ne vom piasa de fapt in aceasta structura fundarncntala. Atita despre obligatia pur •.

o societate mistica ee ar cuprindc in sine Intrcaga omenire ~i ar pasi, anirnata de a vointa comuna, insprc creatia neincetat innoita, evident ea nu se va putea rcaliza ca atare in vii tar, asa cum nici in treeut nu au existat socictati umane ell functionare organica, comparabile societatilor animalc, Aspiratia pura este o limita ideala, ca si obligatia nuda. Nu este mai putin adevarat ca sint suflete mistice care au stiut si stiu inca sa antreneze societati intregi in miscarea lor. Arnintirea eelor create de aeestc suflete, gindurile despre ce au fast ele, s-au dcpus in memoria umanitatii, Fiecare dintre noi 0 poate readucc la viata, mai ales daca apropie acest depozit mnemic de imaginea ramasa vie in el, cea a unei persoane ce se impartasea din aceasta misticitate, iradiind-o in jurul ei. Si chiar dad! nu evocam vreuna dintre aceste mari figuri, stim totusi eli ne-ar fi oricind posibil, ea exercitind astfel asupra noastra, 0 virtuala atractie. Si chiar daca nu ne intereseaza persoancle, ramine formula generala a moralitatii, acceptata astazi de urnanitatea civilizata. F onnula aceasta inglobeaza doua aspecte: un -sistem de ordine dictate prin exigentele sociale impersonate, si un ansamblu de

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELiGIEI lOS

chemari lansate constiintei fieciruia dintre noi prin persoane "ce reprezinta tot ceea ce a dat mai bun omenirea. Obligatia ce se alatura ordinului este, in specificitatea ci, infra-intelectuala. Eficienta chemarii line de puterea emotiei ce a fast provocata odinioara, este inca, ori ar mai putea fi. Emotia aceasta n-a fast ca atare decit in masura in care ea este indefinit traduetibila in idei fiind mai muIt decit orice idee. caci cste supra-inte-

lectuala. Cele doua forte, exersindu-se in regiuni diferite ale sufletu1ui, se proiecteaza in planul interrnediar, care este eel al inteligentei, Ele vor fi pentfl:I totdeauna inlocuitc de proiectiile lor, care sc arnestcca si se intrepatrund, Rczulta astfel transpozitia ordinclor si chcmarilor in tennenii ratiunii pure. Astfel justitia este neincetat largita prin caritatc, iar carita tea capAta din ce In cc mai mult forma simpla a justitici, clemente Ie moralitatii devin omogene, comparabile si aproape comcnsurabile intre ele; problemele morale sint cnuntatc eu precizie si rezolvate cu metoda. Omenirea este inviiata sa se situezc la un nivel determinat, - rnai inalt dccit eel ocupat de societatea animals in care obligatia nu cste altecva decit forte instinctului, dar mai putin inalt decit loeul unci adunari a zeilor, unde totul este elan creator. Considerind manifcstarile vicui morale astfel organizate, Ie vom at1a perfect eocrcnte intre ele, capabilc, prin urmare, de a fi aduse la principii. Viata morala va fi a viata rationala.

Cu totii vor fi de aeord asupra acestui punct. Dar din aceea ca am constatat caraeterul rational al conduitei morale, nu decurge in mod necesar ca morala si-ar afla originea, ori chiar temeiul, in ratiunea pura. Problema cea mare este de a sti de ce sintem obligati in anume situatii, cind nu e suficient sa ne lisiim in voia obisnuintelor, pentru a ne face datoria.

Fie ratiunea cea care vorbeste, de acord; dar daca ea s-ar

exprima doar in numele sau, daca ar face si altceva decit sa

I .... formuleze in tenneni rationali actiunea .anumitor forte aflate .' . ill spatele ei, cum ar mai putea lupta ea impotriva interesului,

iii.

106

HENRI BERGSON

I

II

Impotriva pasiunii? Filantropul care gindeste c3 ratiunea i~i este suficienta siesi ~i care pretinde ca poate demonstra acest fapt, nu va construi 0 demonstratie reusita decit daca va apela, flra a 0 spune in chip explicit, la acestc forte: dc altfel, ele au patruns oricum pe furis, chiar fiira stirea lui. Dar sa-i examinam demonstratia, Ea poate avea doua forme, dupa cum considera ratiunea: vida sau continind 0 materie, dupa cum vede in obligatia morala fie necesitatea purl! si simpla de a ramine in acord eu sine insasi, fie 0 invitatie sprc a urrnari in mod logic un anumit seop. Sa analizam pc rind celc doua fonne. Cind Kant De spune ca 0 suma depusa sprc pastrare trcbuie restituita intrucit, daca depozitarul si-ar Insusi-o. acea 511m3 in mod evident nu va mai fi 0 depunere, el sc joaca, de buna seama, ell cuvintele. Sau intelege prin depunere faptul material de a lasa unui prieten, de cxcmplu, 0 suma de bani, avertizindu-I totodata ca 0 vom reclama ulterior; dar acest simplu fapt material, impreuna doar eu avcrtismentul rcspcctiv, va avea drept consecinlii determinarea depozitarului de a restitui suma doar daca lui nu ii face trebuinta, sau sa si-o insuseasca pur si simplu daca sta cumva prost eu banii. Cele doua procedee au 0 acecasi coerenta intema de vreme ce cuvintul "depunerc" nu cvoca decit simpla imagine material a, neinsotita de vreo idee morals. Ori poate ideile morale le aflarn aiei: ideca ca depozitarul "s-a angajat", ca ,,~i-a dat cuvintul"; ideca ca el este legat printr-un .. acord" tacit, chiar daca n-a rostit nimic; ideea cil exista un .. drept" de proprietate etc, De fapt, ne-am contrazicc pe noi insine acceptind 0 depunere si refuzind sa 0 restituim; depunerea nu va mai fi 0 depunere, iar filosoful va putea spune ca imoralul tine aici de irational. Dar fie cuvintul "depunere" eonsiderat in acceptia pe care ar avea-o pentru un grup uman in care deja exista idei propriu-zis morale, obligatii si conventii: obligatia nu se va mai rezuma la necesitatca vida de a nu se contrazice, intrucit aici, contradictia ar insemna doar a respinge, dupa-ce fusese deja acceptata, 0 obligatie morala considerata

, CELE oous SURSE ALE MORJ'lLEI $1 RELIGIEI 107

------~~~~--~~~~--~

ca fiind, prin chiar acest fapt, preexistcnta, Sa lasam insa la 0 pa1e aceste subtilitati. Pretentia de a intcmcia morala pe respectul logicii a putul genera.Ia filosofii si savantii obisnuiti Sa se inchine in fata logicii in materie de spcculatii, convingerea eft pentru oriee materie, ba ehiarpentru intrcaga omenire.logica s-at putea impune eu 0 suverana autoritate. insa din faptul cli ,tiinta trebuie sa respeete logica lucrurilor si logica in generc daca doreste sa-si duca Ia bun sfirsit cercetarile, iar acesta este chiar interesul savantului in masura in care este savant, nu putem trage concluzia ca ~i noi sintem obligati sa punern intotdeauna conduita noastra sub scmnul logicii, ea si cum aeesta ar fi scopul ornului in general ori chiar al savantului in masura in care cste, si cl, om. Putem avea 0 mare admiratie pentru functia speculativa a spiritului; dar cind filosofii ne sugereaza ci functia aceasta ar fi suficienta sprc a aduee la tacere pasiunea, egoismul, ei nu fac decit sa ne dempnstrcze - si Ie datoram felicitaril - e~ niciodata n-au auzit rasunind in ei eu indeajunsa putere nici glasul egoismului, nici glasul pasiunii, Atit despre morala ec s-ar reclama de la ratiunea privita ea forma pura, lipsita de materie. - Inainte de a diseuta des pre morala care adauga 0 materic accstci forme, sa remarcam c_A adesea ne situam tot in sfera primei morale, tocmai cind credem a fi ajuns la cea de-a doua. Astfel procedcaza filosofti ce explica obligatia morala prin forta cu care soar impune ideea de Bine. Daca vor considera aeeasta lntr-o socictate organizata, in care actiunile urnane sint deja clasificate dupa aptitudinea lor de a mentine coeziunea socials si de a duce omenirea inspre progres, Ii, mai ales, in care anumite forte definite sint cele care produc coeziunea ~i asigura progresul, respectivii filosofi vor putea spune ca 0 activitate este eu aut mai morala cu cit e mai CODforma binelui; si vor putea adauga de asemenea c4 binele este eoeceput drept obligatoriu. Dar binele va fi doar rubrica in care s-a cazut de acord sa fie inscrise actunile ce pun in valoare l)aptitudine ori alta, ~i inspre care ne simtim purtati de fortele

108

HENRI BERGSON

de propulsie oride atractie pe care deja le-am definit. Reprezentarea unei ierarhii a aeestor conduite, deci a valorii lor corcspunzatoare, ~i cvasi-necesitatea ell care de sc impun, au preexistat deci ideii de bine, care nu sc va ivi dccit ulterior, pentru a fumiza 0 eticheta ori un nume. Caci ideea de bine, lasata sa lucreze singura, o-ar fi reusit sa clasificc si ell atit mai putin sa impuna respectivele conduitc. Daca, din contra, vom privi idcea de Bine drept sursa a oricarei obligatii si aspiratii, ca scrvind, de asemenea, si la clasificarea aetelor umane, va trcbui sa ni se indice dinainte scmnul prin care putem apoi rccunoastc daca actiunea se asaza sau nu sub semnul Binclui. Va trebui deci sa ne fie definit Binele. Si nu vedem cum l-am putca defini lara a fi postulat a ierarhie a fiintelor sau macar a actiunilor, 0 elevatie mai mica sau mai mare a unora si a cclorlaltc. Dar daca ierarhia aceasta ar fi existat prin ea Insasi, 31' fi absolut inutil sa mai apelam la ideea de Bine pentru a 0 stabili. De altfel, nu vedem de ce ar trebui pastrata ca atare ierarhia aceasta, de ce am fi obligati sa 0 rcspcctam. Caci in favoarca ei n-am putea invoca decit argumentc de ordin cstetic, pretcxtind ca 0 conduits ar fi .mai frumoasa" dccit 0 alta, ca nc situeaza Intr-un lac mai mult sau mai putin inalt in scria fiintelor. Dar ce vom raspunde omului care va declara ca pune mai presus de toate propriul lui intercs? Privita mai indeaproape, ne vom convingc ca morala aceasta nu si-a fost niciodata suficicnta siesi, Ea doar s-a adaugat, in felul unui supliment artistic, la obligatiile ce ii preexistau, facind-o, in acest fel, posibila, Cind filosofii greci atribuiau 0 dernnitate eminenta ideii pure de Bine sau, mai general, vietii contemplative, ei vorbeau pentru 0 elita constituita in interiorul societatii, si care incepea prin a se considera in armonie cu viata sociala, S-a spus ca morala aceasta nu vorbea despre datorie, nu cunostea obligatia in felul in care 0 intelegem noi, Este adevarat, nu vorbea despre datorie; dar aceasta tocmai pentru ca 0 considera ca fiind, intr-un fel. de la sine. Filosoful se simtea obligat sa-si indeplineascamai Intii, asemenea tuturor,

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 109

datoria, in felul in care cetatea i-a impus-o. Doar atunci survenea

o morala destinata sa infrumuseteze viata, considerind-o ca pe

o opera de arts. Pe scurt, si pentru a rezuma cele spuse pina acum, nu se pune problema de a intemeia morala pe cultul ratiunii. A~a cum anuntam, ne ramine sa urmarim daca morala s-ar fi putut sprijini pe ratiune in masura in care aceasta din urma ar putea prezenta activitatii noastre un scop determinat, conform ratiunii dar supra-adaugat ei, un scop pc care ratiunea insa~i ne-ar invata sa-l urmarim metodic. Dar este usor de observat ca nici un-scop - nici chiar dublul scop tocmai indicat, nici chiar dubla grija dc a mentinc coeziunca sociala si de a ajuta omenirca sa progresezc -, nu s-ar putea impune in chip obligatoriu daca ar fi propus numai de ratiunc. Dad. uncle forte eu adcvarat active si apasind efcetiv asupra vointci noastre se vor afla la locul cuvenit, ratiunea va putca si va trebui sa intervina pentru a Ie coordona cfectcle. Dar ea nu va putea rivaliza ell fortelc accstea, intrucit intotdcauna vom putea folosi ratiunea in jocul rationamcntclor, opunind argumentele unele altora, sau pur si simplu refuzind discutia si raspunzind printr-un sic vola, sic juheo. Caci 0 morala care eredc ca intcmeiaza obligatia pe considerapi pur rationale reintroduce, dc.fapr, chiar lara voia ci, asa cum am spus si cum vom repcta, forte de un ordin diferit. Si tocmai de aceea reuscste eu 0 atit de mare usurinta, Adevarara obligatie este deja in locul ei, iar ceca ce ratiunea va adauga mai apoi deasupra ei, va imprumuta in mod firesc un caraeter de obligativitatc. Societatea, eu toate cele ce o mentin si 0 propulseaza inspre inainte, estc deja acolo; toemai de aceea ratiunea va putea adopla ca principii ale moralei unele dintre seopurile urmarite de om in cadrul societatii. Construind un sistem coerent de instrumente destinate atingerii acelui scop, societatea i~i va afla, de bine, de rau, morala, asa cum 0 concepe sim\Ul comun, asa cum 0 practicii ori pretinde cil 0 practica urnanitatea in genere. Si aeeasta pentru ca fiecare dintre scopuri, ocupat fiind prin el insusi in interiorul societatii, este astfel

110

HENRI BERGSON

socializat si, prin unnare, sporeste eu toate celelalte scopuri pe care ni le-am putea propune. Astfel, chiar erijind in principiu moral interesul personal, nu va fi prea greu sa construim 0 morals rezonabilil, destul de asemanatoare moralei curente, asa cum 0 demonstreaza de altfel relativul succes al moralei utilitare, Pentru omul ce traieste in socictate egoismul cuprinde arnorul propriu, nevoia de a fi ridicat in slav] etc.; astfel incit, purul interes personal a devcnit aproape indefinibil, caci ell cit cuprinde mai mult din interesul general. ell atit ne vine mai greu sa Ie izolam unul de celalalt, Sa ne gindim nurnai I. cit respect pentru celalalt sc cuprindc in ceca cc numirn iubirea de sine, ba chiar in gelozie ori in dorintal eel ce va voi sa practice egoismul absolut va trebui sa sc inchida in sine ~i sa nu se rnai ingrijeasca atita de aproapele lui, fie pcntru a-I pizmui, fie pentru a-l invidia. Simpatia 0 aflarn chiar si in accste tonne de ura, ~i chiar viciile insului cc traieste in societate nu sint intru totul golite de orice urma de virtute: caci toti sint saturati de vanitate, iar vanitate inseamna rnai intii sociabilitate, Pe buna dreptate am putca deduce aproximativ la fel morala sentimentelor, cum ar fi sentimentul de onoare, sau de simpatie, sau de mila. La insul ce traieste in cetate fiecare dintrc aceste tcndintc cuprindc 10 sine ceea ce morala social a a depus de-a lungul vremii In interiorul ei; ~i ar trebui sa 0 f golit de acest continut, chiar cu riscul de a 0 reduce la mai nimic, pentru a nu comite 0 eroare de principiu Incercind sa explicam morala printr-o astfel de tendinta, Usurinta cu care alcaruim teorii de acest fel ar trebui sa ne puna pe ginduri: daca cele mai variate scopuri pot fi astfel transmutate de filosofi In scopuri morale, este foarte posibil- dat fiind cil nimeni nu detine Inca piatra filosofali!ca ei sa fi inceput prin a pune aurul pe fundul creuzetului lor. Tot evident este si faptul ea nici una dintre accste doctrine nu va sti sa dea seama de obligatie, E posibil sa fim constrinsi sa adoptiim anumite mijloace daca voim sa ne atingem un scop oarecare ; dar daca voim sa renuntam la scop, cum ne-ar mai

' __ ~C:::'EL:::'E=D;;.:.O=UI;;;..;;.S=UR=S;.::'E:::A=L:::E..;M=O:::RA=L='E.;,.I;:;;SI..;R=E=L:::lG;;,;I:::'EI;._..;I.;,.:.11

putea fi oare impuse mijloacele? ~i cu toate acestea, adoptind un seop oareeare drept principiu al mora lei. filosofii au construit pe urma lui sisteme de maxime care, tira a ajunge sa ia fonna unor imperative, se apropie totusi desrul de mult de acestea pentru a putea fi rnultumiti.Iar motivul cste simplu. Ei auconsiderat urmarirea acestor scopuri intr-o societate in care existi presiuni decisive si aspiratii complemcntare ce le prelungesc, Presiune si atractie, determinindu-se reciproc, vor ajunge in cele din urma la unul dintre acestc sisteme de precepte, intrucit fiecare dintre clc vizeaza realizarea unui seop in acelasi timp individual si social, Fiecare dintre sistemcle acestea preexista deci in atmosfera in clipa in care filosoful isi face aparitia. Socictatea cupnnde rnaxime indeajuns de apropiatc prin continut de cele mai apoi formulate de filosof si care sint, primelc, obligatorii, Regasite prin filosofie, dar nu sub forma unui comandament, ele fiind aeum doar recomandari in vederea urmarii inteligente a unui scop pc care inteligcnta I-ar fi putea foarte bine si respinge, maximelc acestca sint inghititc de 0 maxima mai vaga ori numai virtuala, care se aseamana lor dar capata in plus pecctea obligatici. In accst mod, elc devin obligatorii, dar obligatia nu vine din inalturi. cum am fi tentati sa credem, adica din principiul din care au fost rational dcduse maximele. Ea urea din adincuri, adica din strafundurile presiunilor continuate in aspiratii, si care odihnesc la temciul soc ietiltii. Pe scurt, teoreticienii moralei postulcaza astfcl societatea ,i. in consecinta, cele doua forte carora societatea le datoreaza atll stabilitalea, cit si miscarea. Profltind de faptul ca scopurilc sociale se intrepatrund, ficcare dintre ele fiind cu lemeinicie qezat pe acest echilibru si pe aceasta miscare, parind sa se dubleze prin cele doua forte, teoreticicnilor nu le-a fost greu 14 reconstituie contmutul moralei, folosind drcpl principiu unul dintre acele scopuri, si demonstrind apoi co morala este obligatorie. De fapt, ei si-au furnizat dinainte, odata eu societatea,

112

HENRI BERGSON

materia si forma acestei morale, toate cele de ea continute, precum si toate obligatiile ce 0 inconjoara,

Patrunzind acum dedesubtul acestei iluzii comuns tuturor moralelor teoretice, iata ce vorn afla. Obligatia este 0 necesitate eare se poate discuta, insotita de inteligenta ji libertate. Neeesitatea este de altfel analoga aiei ell eea atasata producerii unui efect fiziologic ori chiar psihic: intr-o omen ire pe care natura n-ar fi daruit-o ell inteligenta iar individul n-ar fi avut puterea de a alege, actiunea destinata a mentine conservarea si coeziunea grupului s-ar fi realizat in mod necesar. Si ea s-ar fi infaptnit sub influenta unei forte bine determinate, identica celei ce determina fiecare furnica sa' munceasca pentru musuroiul ei ~i fiecare cclula a oricarui tesut sa lucrezc pentru organismul care 0 contine, insa intcrvine intcligenta, eu facultatca de a alcge: 0 alta forta, intotdeauna actuala, 0 mentinc acum pe precedenta in stare de virtualitate sau, mai curind, de rcalitate abia vizibila in actiunea ei, si totusi sensibila prin presiunea cc o exercita, in accst fel, miscarea de du-te-vino a unui balansier de orologiu, care impiedica tensiunea rcsortului sa sc rnanifcste printr-o brusca detenta, rezulta totusi din chiar tcnsiunea insasi, fiind efectul ce excrcita 0 actiune inhibitorie ori ordonatoarc asupra propriilor cauze. Dec}, ce va face inteligenta? Este 0 facultate de care individul se foloseste in mod natural pentru a se elibera din dificultatile vietii: ea nu va urma aceeasi directie ell forta ce Iucreaza pentru specie ~i care nu se supune decit interesului speciei; ea insa, ia in considcratie individul, $1 va merge intins catre cele mai egoiste solutii. Dar nu accasta va fi prima ei miscare, Inteligenta se va convinge mai intii pe sine ca un egoism inteligent va trebui sa nu atenteze la alte egoisme. Si daca astfel este inteligenta unui filosof, el va construi 0 morala teoretica in care va demonstra impletirea interesului personal cu interesul general, in care obligatia se va reduce la necesitatea de noi resimtita de a-I gindi pe celalalt daca voim sa devenim utili noua tnsine in chip inteligent.Insa intotdeauna

, CELE DOUA SURSE ALE MORALE! st RELlG!E! 113

--~~~~==~~~~~===-~

I>tom putea raspunde eli nu astfel ne plaee sa intelegem propriul iostnl interes, si nu vedem de ee anurne ne-am simti in eontiware obligati, Si totusi sintem obhgati, iar inteligenta stie bme, tocmai de aceea incercind sa demonstrcze acest lucru. Ins! adevarul este ea dernonstratia ei nu ni pare a-si fi aflat solUlia decit pentru e. inteligenta lasa libera trecere unui lucru anume despre care nu spune nimie, si care este totusi esential: onecesitate suferita si simtita, pe care rationamentul a refulal-o, dar pe care 0 scoate la iveala un rationarnent antagonist. Deci ceea ce este propriu-zis obligatoriu in obligatie nu este dat de inteligenta, Din obligatie, inteligcnta nu explica decit cele cc tin de ezitarc. Acolo unde pare a intcmeia obligatia. ea se limiteaza de fapt la a 0 mentine rezistind unei rczistente, Impicdiicindu-se sa Impiedice. De altfel, vom vedea in urrnatorul capitol, care sint auxiliarcle folositc de intcligenta. Dar pentru moment sa revenim la 0 cornparatie deja fclosita. 0 fumica ce-si indeplineste ingrata ei munca ea ~i cum nu s-ar gindi niciodata la ea, ca si cum ea insasi n-ar trai decit pcntru musuroi, este asemanatoare starii de somnambulism: ea sc supune unei necesitati ineluctabile. Sa presupunem ca fumica devine brusc inteligenta: ea va rationa asupra eelor de ea facute, i~i va cauta motivatia, i~i va spune col e proasta de-a binelea daca nu si-ar acorda putina odihna, citeva momente placute ... Destul eu sacrificiile! A venit timpul sa. ne gindim putin si la noi insine!" iata deja perturbata ordinea naturala. Dar natura vegheaza, Furniea fusese inzestrata Cll instinct social; si pentru 0 clipa, foate tocmai pentru ca. instinctul resimtise aceasta necesitate, . natura ii adauga 0 sclipire de inteligenta. Orieitde purina inteli&en" ar fi deranjat instinctul, natura va Irebui sa intervina I8pid pentru a repune lucrurile in loeurile lor firesti, desfiicind '_ ce a legal. Un rationament va stabili deci ca fumica are '1_ illteresul salucreze pentru musuroi, piirind astfel sa interne'. obligatia. Adeviirul e ca un atare fundament va fi destul ... tipsit de soliditate, caci obligatia ii preexista, cu forta ei

&

114

HENRI BERGSON

Intreags: inteligenta n-a !lieut decit sa se opunii unui posibil obstacol ce venca din ea ins~i. Filosoful musuroiului nu va fi incintat sa admit. cele spuse : el va continua sa atribuie un rol pozitiv, nicidecum un rol negativ, intcligentei. Astfel au procedat majoritatea tcoreticienilor moralei, fie pentru ca erau inteleetuali ce se temeau ca nu cumva sa acorde prea putin loc inteligentei, fie cii obligatia Ii se parea a fi simpla, de nedescompus. Daca, din contra, vedem in obligatie 0 cvasi-necesitate eventual contrariata de catre 0 rezistenta, intelegem ca rczistenia vine dinspre inteligcnta, la fel si rezistenta la rezistenta, iar necesitatea, care este de altfel escntialul, arc 0 ell totul alta origine. De fapt, nici un hlGsof nu se poate impiedica sa nu propuna mai intii aceasta necesitate; dar eel mai adesea 0 face in mod implicit, uitind sa vorbeasca despre demersullui. Cit despre noi. am propus-o in chip explicit. De altfcl, noi 0 atasam unui principiu imposibil de rcspins. Oricarei filosofii ne-am alarura, sintcm obligati sa recunoastcm ca ornul este 0 fiinta vie, ca evolutia vietii s-a imp lin it, pe cele doua principale axe ale ei, in directia vietii sociale, pentru care asociatia este eea mal generals forma de activitate vie. de vreme ce viata insa~i este organizare, si ca. de atunci, tot trecem, prin tranzitii insensibile, dc la raporturile dintre celulele .unui organisminspre relatiile intre indivizii unci sociatati. Ne limitam deci la a aminti in trecere incontestatul, incontestabilul. Dar acesta odata adrnis, toate datoriile despre obligatie devin in acelasi tirnp inutile si inoperantc: inutile. intruclt obligatia este 0 necesitate a vietii; inoperante, pentru ca ipoteza introdusa peale eel muitjustifica dinaintea inteligentei (si e yorba de ojustificare incompletii) 0 obligatie care preexista de fapt acestci reconstructii intelectuale.

Viata s-ar fi putut pastra aici, nemaifilcind nimic altceva decit sa constitute societati inchise ai carer membri sa fi fost Iegati unii de altii prin obligatii stricto. Compuse din fiinte inteligente, soeietatile acestea ar fi prezentat 0 variabilitate de

,_ .• _ _;:C.::EL=E:..=;D.::O.:,U;,,;,l.:,S.::U:.:;RS:.:;E;,.;A:;:L:.:;E;,.;M;,,;,O::;IU=L:.:;E:,_/ ~S/:...:R.::E:::L:.:/G:..:l.::E/:.._...:.1.:..:.15

_flat in societAlile animale dirijate prin instinct. insa variatia .. ar fi mers pinA intr-acolo lncit sA incurajezc visul unei transformAri radicale. Omenirea nu s-ar fi modificat intr-atit incit II para posibila irnplinirea unei societati uniee ce ar cuprinde laolaM toti oamenii. in fapt, acesl tip de societate nu exista IrIci ~i nu va exista poate niciodata: dindu-i omului conformatia morala necesari! pcntru a putea triii, natura a filcut probabil tot eeea ce putea face pcntru binele speciei. Dar la fel cum s-au aflat oamenii de geniu care au stiut sa mute din locullor barierele inteligentei, si cum a fost apoi daruit tuturor oamenilor, din timp in limp, mult mai mull dccit ceca ce a putut fi dat dintr-o data speciei intregi, la fel, s-au ivit suflete privilegiate ce se simteau inruditc cu toate celclaltc sufletc si care, In loc sA se pastreze in limitclc grupului si sa urmeze solidaritatea stabilita prin natura, s-au orientat insprc omenire in genere, cuprinsi de elanul iubirii, Aparitia ficcaruia dintre accstc suflete a fost asemenca creatiei unci specii noi, compusc dintr-un individ unic; indemnul vital sc implinca cite 0 data intr-un ins deterrninat, rezultat ce n-a putut fi dintr-o data obtinut pentru lntreaga umanitate. Fiece suflet privilegiat marca astfel cite un prag atins de-a lungul evolutiei vtetii; si fiecare manifesta, Intr-o forma originala, 0 mai aprinsa iubirc, ce piirea a fi esenta In.~i a actului creator. Emotia creatoare cc inalta aceste suflete aparte, si care era 0 vitalitate dezagazuita, s-a raspindit injurul lor, Entuziasmate, ele iradiau un entuziasm ce nu s-a stins nieio. dati ell desavirsire, care isi poate oricind regasi flacara. Astazi, 'cind incercarn sa reinviem prin gindirc toti acesti mari oameni 'tic bine, cind Ii ascultam vorbind ~i ii privim actionind, simtim !fl. ardoarea lor ni se comunica '$i noua, simtindu-ne si noi "intrenali in aceeasi miscare a lor. Nu mai afli aici 0 coercitie rtnai mult sau mai putin atenuata, ci 0 atractie mai mult sau mai IJIUIin irezistibila, Dar aceasta a doua forta, nu mai putin decit ].ima, nu are nevoie de nici 0 explicatie, SigUT, nu va Yeti .!jM!ca abtine de la a nu vil imagina semi-constringerea exercitata

116

HENRI BERGSON

prin obisnuinte ce corespund simetric instinctului, nu Yeti putea sa nu va ginditi I a a ceasta inaltare a sufletului, care este ernotia: intr-un caz aveti obligatia originara iar in celalalt, ceva ce aT prelungi-o, insa in ambele situatii vii aflati dinaintea unor forte care nu sint in chip propriu si exclusiv morale, si carora moraIistul nu va trebui sa Ie afle gencza. Tocmai pentru ca au vizat dezvaluirea originilor, fiiosofii s-au inselat asupra caracterului mixt al obligatiei in forma ei actuala, Au fost nevoiti apoi sa atribuie vreunei reprezentari a intcligcntci puterea de a antrena vointa: ea si cum 0 idee ar putea vrcodata sa-si ceara in mod categoric propria-i realizare: Ca si cum ideca ar fi altceva, 'in acest context, decit un extract intelcctual comun, sau mai curind proiectarea, in plan intelectual;a unui ansamblu de tendinte ,i aspiratii. uncle aflate deasupra. iar altele dcdcsubtul inteligentei pure! Daca vom restabili aceasta dualitatc originara. dificultatile vor dispare de la sine. Si dualitatea insasi sc va resorbi in unitate, pentru ell .,presiunea sociala" si "elanul iubirii' nu slut decit doua manifestari complementarc ale vietii, care, in mod normal, tinde sa conserve in mare fonna sociala, caracteristica omenirii dintru inceputuri; dar viata, estc in mod exceptional capabila sa trans forme aceasta forma sooiala gratie unor indivizi pnvilegiati. ficcare dintre ei reprezentind un efort de evolutie creatoare, ea si cum 0 nouit specie ar apare odata cu

ei.

Poate di. nu toti invatatorii moralei au 0 viziune complete asupra aeestei duble origini a moralei; Cll toatc acestea, unii Jl1i dau seama de cite ccva chiar din momentul in care vor ell adevarat sa induca elevilor lor 0 stare morala, nu daar sa le povesteasca teorii, Nu negam utilitatea, ba chiar necesitatea unei invatituri morale adresata ratiunii pure, care defineste datoriile si le a~aza sub semnul unui principiu, urmarindu-i in detaJiu multiplele aplicatii. Discutia este posibila in planul inteligentei, si numai in acest plan; nu exista moralitate compleIii tara de reflectie, analiza, discutii cu ceilalti ~i cu tine insuti,

J CELE DOUA SURSE ALE MORALE! S! RELIG!E! 117 --~~~~~~~~~~~=-~

Dar dacA 0 invlilAturii adresata inteligentei este indispensabila pentru a da sensului moral siguranta si finete, daca ne face pe deplin capabili sa ne realizam propriile intentii in ceca ce au ele mai bun, va trebui sa existe mai intii intentia insa~i a acelei tnvatAturi, iar intentia rnarcheaza mai curind 0 directie a vointei, deett a inteligentei, Cum ne vom stapini vointa? In fata educatorului se deschid doua cai: una este eea a dresajului, cuvintul fiind folosit aici in eel mai inalt sens allui; cealalta, este eea a misticitatii, tennenul acesta avind aici sernnificatia lui eea rnai Modesta. Prin prima metoda .• este indusa 0 morala construita din obisnuinte impersonale; prin cca de-a doua, obtinem imi. tarea unei persoanc si chiar 0 comuniunc spirituala, a identificare mai complete sau mai putin complete ell acea persoana. Dresajul originar, eel voit de natura. eonsta in adoptarea obiceiurilor grupului, era automat, se producea de la sine acolo unde individul se simtea pe jumatate eontopit eu colcctivitatca. Pe masura ce soeietatea se diferentia, sub efectul diviziunii muncii, lasa gruparilor astfel constituite in interiorul ci sarcina dea dresa individul, de a-l pune in armonie cu cle si, prin acest fapt, eu societatea insasi: insa totdeauna era in joe un sistem de obisnuinte contractatc doar spre profitul socictatii. Este neindoielnie faptul ca, in eel mai rau caz, c suficienta doar a moralitate de acest fel. Omul, strict inserat in orizontul mcscriei ori al profesiei lui va fi daruit intru totul muncii cotidiene, i~i vaorganiza In asa fel traiul incit sa poata da 0 cantitate maxima, de 0 calitate optima de munca, si se va achita in mod general ipso facto de multe alte obligatii. Disciplina ar fi facut din el lIII om la locul lui, corect. Astfel se prezinta prima metoda; tIomeniul ei de actiune este impersonalul. Cealalta 0 va completa la nevoie, ba chiar 0 va putea inlocui. Nu ezitam sa numim fiCeasti a doua metoda religioasa, ba chiar mistica; numai ca ill trebui sa ne punem de acord asupra termenilor. Obisnuim • spunem d religia este auxiliarul moralei, ea fiind cea care *' aduce in suflet teama de pedeapsa, speranta rasplatei. Este,

I

118

HF.NRI BERGSON

poate, adevarat; ins. va trebui s4 adiiugam c4, din acest puncl de vedere, religia nu face altceva decit sa promitii extinderea si redresarea justitiei umane prin justitia divina, Sanctiunilor stabilite de socictate, al carer joe estc atita de imperfect. ea suprapune altele, infinit mai inalte, carora De vom supune cind vom fi ajuns in cetatea lui Dumnezeu, dupa ce vom fi parasit cetatea oamcnilor. rnsa tot la nivelul cetatii oamenilor raminern ~i de asta datil. Introducem, desigur, rehgia. dar nu in ceea ce contine ea propriu-zis religios, Once inaltime spiritualii am atinge, vom considera educatia mora Hi tot un fel de dresaj, iar moralitatea - ca disciplina, Caci inca nc aflam in sferaprimci dintrc celc doua morale, nu ne-am transpus inca la nivelul celei de-a doua. Pe alta parte, cind auzim cuvintul "religie", nc gindim indirect la dogmelc religioase, I. rnetafizica pe care o cuprind. Astfel incit, atunci cind consideram religia drept fundament al moralei, ne reprezentam de fapt un ansamblu de conceptii relative la Durnnczeu si la iumc, a carer acceptare ar avea drcpt consecinta practicarea binelui. Dar estc clar ca aceste conceppi, considerate ca atare, nc influentcaza vointa ~i conduita cam tot atit cit si teoriifc. adica ideilc: caci inca ne aflam la nivelul intelectului si, cum am vazut mai sus, nici obligatia, ~1 nici ceea ce 0 continua nu ar putea decurge din ideea pura, aceasta din urma neavind nici 0 actiune asupra vointei noastre decit in masura in care ne-am obisnuit sa 0 acceptam si sa 0 transpunem in practica. Daca vom distinge accasta metafizica de toate celelalte, spunind cii ca este cea care se impune in mod precis adeziunii noastre, vom avea poatc dreptate; dar amnci ar insemna ea nu ne rnai gindim numai la continutul ei, la pura reprezentare intelectuala, Am introduce ceva diferit, care sustine reprezentarca, ii imprumuta urma unui .. nu stiu ce" de 0 mare putere ~i care este de fapt elementul specific religios, Dar acum elementul acesta devine fundamentul religios al moralei, nicidecum metaflzica lui alaturata. Ne aflam deja I_ nivelul celei de-a doua metode, dar este in joe 0 expe-

I-· __ C",G_L_G_D_;O_;V:..;.A",- S;,:V:..;.RS=G",A:;LE:..:..:.M:..:.O:..:.RA=LE:;/-"-S:..:./;,:RE:::U=G::IE:.:,/_=1l9

rimf4 mistica. Dorim sa spunem cite ceva despre experienta IllliRicl, priviti in ceea ce are ea mai nemediat, in ceea ce se sustrage oricaror interpretiiri. Adevaratii mistici se deschid pur si-simplu valurilor care-i inunda. Siguri de ei insisi, sirntindu-se locuiti de ceva mai bun dccit ei, ei sc arata a fi marl oameni de actiune, spre sutprinderea eelor care considerau di misticismul e daar viziunc, transcendere, extaz, Ei s-au lasat traversati, in abisul sufletclor lor, de un flux descendent ce dorea ca prin ei sa cistige pe tali ccilalti oameni. Misticii simt nevoia de a raspindi in jur ceca ce au primit, ascmenea unui clan de iubire, iubirc careia fiecare dintrc ei Ii imprima pecetea propriei sale personalitati, In fiecare dintre ei. iubirea este deci o emotie cu totul noua, capabila sa trans puna viata omencasca intr-un alt ton. Iubirea face ca fiecare dinrrc acesti mari mistici Ii fie iubit pentru el insusi, iar prin el si pcntru el ceilalti oameni ifi vor deschide sufletul iubirii pentru umanitate. Prin intermcdiul.unei persoane atasata lor sau amintirii lor pastrati VlC, iubirea se va putea transmite, mode lind si alte vieti dupa chipul ei, Dar sa mergem mai departe. Daca spusa vrcunui mare mistic, sa.u a unuia dintre imitatorii lui, isi afla un ccou in unul dintre noi, nu inseamna oare di exista si in noi un mistic ce sorrmoleaz., asteptind dear ocazia pentru a sc destepta? in primul caz, persoana se alatura impersonalului, vizind sa se integreze lui. Acum, insul raspunde chemarii unci pcrsonalitati ce poate fl cea a unui revelator al vietii morale. cea a unuia dintre imitatorii lui, sau chiar, in anumite circumstante, a insului insusi,

Indiferent care dintre cele doua metode 0 vom practica, va trebui sa tinem scama de esenta naturii umane, considerata in chip static in ca Insasi ori dinamic, in originile ci. Eroarea va fi aceea de a crede ca presiunea si aspiratia morala i~i afla C) definitivA explicatie in viata socials considcrata ca un fapt *tiplu. Obisnuim sa spunem ca societatea exists, ca, dintru fDceputuri, ea exercita 0 constringerc necesara asupra mernbrittr ei, iar eonstringerea aceasta nu c altceva decit obligatia,

120

HENRI BERGSON

Dar mai intii, pentru ca societatea insa.!joi sa poata exista, trebuie ea individul sa poarte eu sine un intreg ansamblu de dispozitii innascute; societatea nu se explica deci prin ca insa~i. Prin urmare, va trebui sa cautam dineolo de achizitiile sociale, plna atingem viata lnsasi. Caci societatile umane, ca si specia umana de altfel, nu sint decit manifestari ale vietii. Dar nu este indeajuns: va trebui sa ne cufundam inca si Illai adinc daca vom voi sa intelegem nu numai cum societatea obliga individul, ci si cum individul poate eljudeea societatea, cum 0 poate transforrna din punet de vedere moral. Daca societatea i~i este suficienta siesi, ea este suprema autoritate. Dar daca ea flU este decit una dintre determinarile vietii, vom intclege en viata, care a trebuit sa sedimenteze specia umana intr-unul din punctele evolutici ei, comunica un nou impuls individualitatilor privilegiate, care s-au cufundat din nou in ele insele pentru a ajuta societatea sa mearga mai departe. Este adevarat ca ar fi trebuit poate sa purtam analiza pina la insusi principiul vietii, Daca ne pastram in sfera simplelor manifestari, fie ca Ie vom numi laolalta sociaIe, fie ca Ie vom considera mai indeaproapc in ernul social si Ie vom pune sub sernnul inteligcntei, oricum am proceda, obscuritatea persista, Din contra, daca vom ineerca sa aflam, dincolo de aceste manifestari, viata insa~i, totul se va lumina. Sa acordam deci cuvintului biologic acel sens eomprehensiv pc care, de altfel, ar fi trebuit sa it aiba sau il va avea intr-o zi, si sa spunem, spre a conchide, di orice morala, presiune sau aspiratie, este de esenta biologica,

Note

I Kipling, In the Rukh, in volumul intitulat MallY inventions. 2 Este inutil sa spunem eli exlsra ~i multe exceptii. Spre exemplu, fervoarea religioesa poate atinge, Ia femeie, profunzimi nebanuite. Dar, -ca regula generals, probabil ea natura a voir ea femeia sa se concentreze asupra copilului ~i sa. inch-ida in limite destul de inguste partea cea mai buna a sensibilitatii ei.In domeniul acesta ea este, de

, __ ..:C='EL:::'E::...:::D=O=Ul::....::S=URS='E:..:A:::L::::E:..:M:::O~RA=L:::E::..1 ::::$I:...!RE:==L~IG~I=.EI!.......~1~21

altfel, incomparabila: emotia este aid supra-intelectuala, putind sa se transfonne in divinajie. Cite lucruri nu se dezvaluie privirii uluite a unei marne care-si priveste copilul! Sa fie iluzie? Nu sintem siguri. Mai curind am spunc di realitatea este pi ina de posibilitati ~i di mama vede in copilul sau nu dear ceea ce e1 va fl. ci tot eeea ce el ar putea fi daca nu ar trebui sa aleaga in fiecare minut al vietii sale ~i, prin urmare, sa cxcluda.

Capitoiui 11

RELIGIA STATIC.\

Este umilitor pentru inteligcnta umana spectacolul a ceca ce au fost si slnt inca uncle religii, Cc mai lesatura de aberatii! Peate sa spuna mult ~i bine cxpericnta en .cste fals", iar rationamentul: .,cstc absurd", caci umanitatea se va crampona Cll atil mai mull de absurditale, de eroare, De-ar ramine macar aici! Dar am vazut religii ce preseriu imoralitatea, impun erima! Cu cit 0 reJigie este mai primitiva, eu atit ocupa in chip material un loc mai mare in viata unui popor, Ceca co va trebui sa lmparta lIIIIi tirziu eu stiinta, arta, filosofia, aeea reJigic a ineeputurilor a cerut ~i a obtinut doar pentru sine. Si estc un fapt cu adevarat surprinzator, caci am ineeput prin a defini omul ea fiinti! ~teligent •.

. Si uimirea nc va spori cind vom afla ea superstitia eea ~i vulgar. fost atita amar de vreme un fapt universal. De Uteel, ea subzista inca, Atit in negurile veaeurilor, clt ~i astazi ~, exist! ~ocietati umane ce nu au nici $tiinta. nici arta,

I ~ .. ' . ..ifi!OSOfie, Niciodata ins. n-a existat vreo societate tara de

~e!

124

HENRI BERGSON

Confuzia noastra va spori ~i mai mult daca ne vom compara, sub acest aspect, ell animalelc! Probabi1 ca animalul nu cunoaste superstitia. Nu stim nimic des pre cele pctrccute in alte constiinte declt a noastra: dar cum starilc rcligioase se traduc de obicei prin aete ~i atitudini, am fi fast, desigur, avertizati printr-un SCITU1 oarecare dad. animalul ar fi fast capabil de religiozitate. Nu avem incotro, trcbuie sa ne acceptam datul. Homo sapiens, singura fiiota dotata ell ratiune, cstc ~i singurul care si-a putut lega existenta de lucruri nesocotitc.

Se vorbeste mult despre 0 .mentalitatc primitive" ce astazi ar fi reprezentata prin rasele inferioare, dar care odinioara ar fi apartinut intregii omeniri, superstitia ar trebui trecuta chiar in contul acestei mcntalitiiti. Daca nc-am limita sa gruparn anumitc maniere de a gindi sub 0 denominatic cam una si sa relcvam raporturile dintrc elc, am face a munca utila ~i inataeabila: utila, intrucit am circumscrie un cimp de studii ctnologice si psihologice de eel mai inalt interes; si inatacabila, pentru ca n-am face decit sa constatam existenta anumitor credinte si practici in interiorul unci orneniri mai putin civilizata decit cea actuala, Levy-Bruhl pare a fi urmat accasta linie in remarcabilele sale lucrari, in special in ultimele dintre ele. Procedind astfel, nu atingem in nici un fel intrebarea asupra credintelor sau practieilor atit de putin rationale care au fast si sint inca acceptate de fiinta rationala care este omul. Nu nc putern impiedica sa cautam un raspuns la aceasta intrcbare. De bine, de rau, lectorul frumoaselor carti ale lui Levy-Bruhl va raminc eu eonvingerea di inteligenta umaria a evoluat; logica naturale nu a fast aceeasi dintotdeauna; .mcntalitarca primitiva" va corespunde, prin urmare, unei structuri fundamental diferite, inlocuita ulterior de propria noastra structura, si de neaflat in zilele noastre decit la cei inapoiati min tal. Dar ar inscrnna sa admitem ca obisnuintele spiritului, dobindite de indivizi de-a lungul secolelor, au putut deveni ereditare, modificind natura insasi ~i furnizind speciei umane 0 noua mentalitate. Nimic

,

CELE ootu SURSE ALE MORALE/ s/ REL/G/E/ 125

mai fals! Sa presupunem co 0 obisnuinta contractata de parinti se transmite pentru totdeauna copilului; acesta este insa un €apt rar, datorat doar unui concurs de circumstante reunite in chip accidental. Dar nu va decurgc de aiel absolut nici 0 modificare a speciei in intregul ei. Atunci, daca structura spiritului se pastreaza aceeasi, expericnta acumulata de generatii succesive, depusa in mediul social si restituita prin acest mediu fiecaruia dintre noi, ar trebui sa fie suficienta pentru a putea explica de ce noi nu gindim asemenea non-civilizatului, de ce ornul de odinioara era diferit de ornul actual. Spiritul functioneaza la fel in ambclc cazuri, dar nu se aplica, poate, unci aceeasi rnaterii, probabil pentru ca societatea are acum nevoi diferite de cdc de odiaioara. Cam aceasta ar fi concluzia cercetarilor noastrc. Fara a 0 anticipa, ne vom multumi sa spunem ca observarea "primitivilor" poarta inevitabil inspre intrebarea asupra originilor psihologice ale superstitici; structura generala a spiritului uman - prin urmare, obscrvarca omului actual si civilizat - pare a ne furniza suficicntc clemente pcntru a incerca sa schitam un raspuns la aceasta problema.

Si asupra mentalitatii "colective" ne exprimam aproapc in aceeasi termeni folositi pentru descrierea .mentalitatii primitive". Dupa Emile Durkneim. nu c cazul sa cercctam de ce religiile ne eer sa credern in cele care "au un aspect atit de deconcertant pentru ratiunile individualc. Reprezentarea oferita de religiarespectiva nu este, pur si sirnplu, opera acestor ratiuni, ci a spiritului colectiv. Or, estc fircsc ca acest spirit sa-si reprezinte realitatea altfel decit si-o reprezinta spiritul nostru, intrucit este de 0 alta natura. Societatea are maniera ei de a spune cele ee-i sint proprii, deci i~i are propriu-i mod de a gindi."' In ceea ce ne priveste, admitem existenta reprezentarilor colectivc depuse in instinnii, limbaj ~i rnoravuri. Totalitatea lor constituie iDteligenta sociala, complementara inteligentelor individuale. Nu intelegem insa cum ar putea fi discordante aceste doua aentalitali si cum una ar putea-o .,deconcerta" pe cealalti.

126

HENRI BERGSON

Experienta nu ne spune nimic asemanator, deci nu credem cli sociologia ar avea vreun motiv sa adopte aceasta presupozitie, Daca vom gindi cil natura s-a limitat la individ, ca societatea s-a nascut dintr-un accident ori dintr-o conventie, vom purta teza pina la consecintele ei ultime, prctinzind cd aceasta intilnire a indivizilor, comparabila cu cca a corpurilor simple ce se unesc in combinatii chimice, a dus la aparitia unei inteligente colective, ale carei reprezentari vor dcruta - eel putin uncle dintre ele - ratiunea individual •. insa nimeni nu mai atribuie societatii 0 origine accidentaHi sau contractuala. Daca va trebui sa reprosam ceva sociologiei, vor fi rnai curind insistentele ei in cealalta directie: astfel, unii sociologi vor vedea in individ o pura ~i simpla abstractie, iar in eorpul social uniea rcalitatc. Dar cum ar putea atunci rncntalitatca colectiva sa nu se afle prefigurata in mcntalitatea individuala? ~i cum natura care a ticut din om un .. animal politic", ar ti putut rindui in asa fel inteligentele umane incit sa sc simta dczradacinatc tocmai cind gindesc .Jn mod politic"? in ceca cc DC privcstc, considcrarn ca nu vom sti niciodata sa tincm indcajuns seama de destinatia sociala a individului. Tocmai pentru ca a neglijat acest fapt, psihologia s-a dezvoltat atit de putin in uncle directii. Si nu rna gindesc la necesitatea de a fi aprofundat ccrcetarca anumitor stari anonnale sau morbide ce irnplica 0 invizibila anastomoza intre membrii unei societati, ascmenea celei dintre albinele unui stup: in afara stupului, albina se ofileste si moare; izolat de societate sau neparticipind indeajuns la eforturile ei, omul sufera de un rau poate analog, desi putin studiat pina acum, dar pe care-l cunoastem sub numele de plictiseala, Cind izolarea se prelungeste, ca in cazul recluziunii penale, se declanseaza tulburiri mentale caracteristice. Aceste fenomene ar fi meritat deja un capitol aparte in cadrul psihologiei, iar cercetarile soar fi lncheiat eu frumoase beneficii. Dar nu e suficient sa vorbesti, Viitorul unci stiinte depinde de modul in care a stiut sa-,i circumscrie dintru inceput obiectul. DacA a avut vreodatii norocul

CELE DOUA SURSE ALE MOIULEI $1 RELlmEI 127

,. ~ a urma, in decupajul efectuat de ea, articulatiile naturale, ,.dUPA modelul bucatarului eel bun despre care vorbeste Platon, ,aumArul partilor rezultate nu va fi prea important. Decupajul in pirti fiind eel care va fi pregatit analiza in clemente, va rezulta in cele din urmil 0 reprezentare simplificata a ansamblului. Se vede ca psihologia noastra stie prea putin des pre toate acestea de vreme ce a dat inapoi in fata anumitor subdiviziuni, Ea postuleaza, de exernplu, facultatile generale de perceptie, de interpretare, de intelegere, tar. a se mai intreba daca nu cumva intra in joe mecanisme diferite, dupa cum respcctivele facultiili se aplica fie 10 lucruri, fie la persoane, dupa cum intelilenta este sau nu cufundata in mediul social. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor i~i figureaza deja aceasta distinctie, consemnlnd-o chiar in limbaj: alaturi eesimturi, cele care nc informeaza asupra lucrurilor, limbajul punebunul simt, care intereseaz! relatiile noastre cu oamenii.Cum sa nu rcmarcam ca putem fi rnatematicieni profunzi, savanti fizicieni, psihologi delicati in momentele in care nc analizam pc noi insinc, si totusi sa intelegem gresit actiunile celuilalt, sa Ie calculam rau pe ale noastre, sa TIU reusirn niciodata sa ne integram mediului sau, in fine, sa fim pur si simplu lipsiti de bun sirn]? Nebunia persecutiilor, mai precis delirul interpretarii, se afla acolo toemai pentru a demonstra cil bunul simt se poate deteriora, in limp ce facultatea de a rationa se pastreaza intact •. Gravitatea aeestei defectiuni, rezistenta ei obstinata la orice tratament, Captul cil aflam deseori simptome chiar si in eel mai indepartat trecut al bolnavului, toate aeeste dale concur. la indicarea unei iDsuficienle psihice profunde, congenitale, delimitate cu precime. Bunul sim], pe care l-am putea nurni simtul social, este deci lnnascut omului normal, asemenea facuhatii de a vorbi, .care implicA existenta societatii, dar nu e rnai putin prezentii in crgamsmelele ei individuale. De altfel, este greu de crezut .el natura, care a instituit via", socialA 10 extremitatea a douA

:l<. -n linii de evolutie, sfi'lind la himenoptere ,i respcctiv la

128

HENRI BERGSON

om, sA fi pus dinainte la punct toate detaliile activitatii fiecarei fumici dintr-un musuroi, neglijind totodata sa dea omului directivele, macar cele mai generate, pentru coordonarea atit a conduitei lui, cit si a conduitei semenilor lui. Societatile umane difera, desigur, de cele animate, tocmai prin rnarja de indeterminare acordata dernersurilor individului, ca si cclor.ale colectivitalii. Dar aceasta inseamna di actiunile insele sintcele pre-formate in natura insectei, iar la om pre-fermata este doar functia, Functia nu este in mai midi masura acolo, organizata in individ, tocmai spre a se desfasura in societate. Cum s-ar mai putea ivi, prin nemasurata sporire .. 0 mentalitate socials capabila sa deconcerteze mentalitatea individuala? Si cum prima n-ar fi imanenta celei de-a doua? Problema propusa de noi.si anumc aceea de a sti cum de au putut, si pot inca, absurdcle superstitii ",~, guverneze viata fiintelor rationale, se mentine dcci in totalitate. Am putea vorbi oricit despre mentalitatea primitiva, dar problema priveste, in egala masura, si psihologia omului actual. La fel, am putea vorbi oricit desprc reprczcntarile colective, caci problema intereseaza eel putin la fel de mult si psihologia omului individual.

Dar nu va fi difieultatea legata si de faptul ca psihologia noastra se Ingrijeste prea putin sa-si subdivizeze obiectul pe urma liniilor trasate de natura? Reprczentarile care dau nastere superstitiilor au in comun un caractcr fantasmatic. Psihologia se raporteaza la 0 facultate generala: imaginati a. Ea va clasa deci intr-o aceeasi rubrica atit realizarile artei, cit si descoperirile ~i inventiile stiintei, De ec sa grupam laolaltii lucruri atit de diferite, si mai mult, sa Ie punem sub acelasi nume, sugerind astfel ideea unci anumite inrudiri intre eIe? Numai pentru comoditatile limbajului si din ratiuni de ordin negativ, aceste operatiuni diverse nu sint nici perceptie, nici memorie, nici munca logica a spiritului. SA convenim deei sa grupam separat reprezentirile fantasmatice ~i sa numim .fabulatie" sau .fictiune" actul care Ie di nastere, Ar fi aici un prim pas inspre rezolvarea

, CELE Doul SURSE ALE MORALEl sr RELIGlEl 129

---=~~~~~~~~~~~~

problemei. Sa remarcam in continuare ca psihologia, atunci cind descompune in operatii activitatea spiritului, nu se ocupa niciodata indeajuns cu fiecare dintre ele, incercind sa afle exact lace serveste: de aceea subdiviziunea este adeseori insuficienta ori artificiala. Sigur ea ornul poate visa, poate filosofa; dar mai intii el trebuie sa traiasca. Neindcielnic, structura noastra psihologica nu tine la necesitatea conservarii si dezvoltarii vietii individuale si soeiale. Daca psihologia nu adopta aceasta observatie, in mod inevitabil i~i va deforma propriu-i obiect. Ce-am spune oare despre savantul care va face anatomia orgaoelor ~i histologia tcsuturilor lara a se preocupa de destinatia lor? Va risca sa clasifice gresit, sa grupeze in mod eronat. Dace functia nu poate fi lntclcasa decit prin structura, nu putem afla marile linii ale structurii lara a avca 0 idee despre ceca ee este functia, Nu va trebui deci sa nc purtam Cll spiritul ca si cum ar fi dat "pentru nimie, pcntru simpla placere", Nu trebuie sa se spuna: structura lui fiind accasta, el a stiut sa traga cutare profit. Caci profitul pe care I-ar Ii putut avea spiritul de pe urrna structurii este, de fapt, ehiar ceca cc a dctcnninat structura ca atare. Oricum, aiel se afla. firul director al cercetarii. Si atunei, in domeniul vag si, desigur, artificial detcrminat al "imaginarului", sa considcram deeupajul natural numit de noi .fabulatie", !;ii sa urmarim la ce anume s-ar putea apliea in mod natural. Despre functia aceasta marturiseste si romanul, si drama, si mitologia, laolalta ell toate cele cite au precedat-o. Dar n-au existat dintotdeauna nici romaneieri, niei dramaturgi, in timp ce de religie omenirea nu s-a putut niciodata lipsi. Pare drept sigur faptul ca poemele ~i fanteziile de orice fel au aparut prin adliugire, profitind ea spiritul stia sa teasa fabule; ins. religia • fost ratiunea insa~i de a fi a functiei fabulatorie. in raport eu religia, faeultatea aeeasta va fi efectul, nieidecum cauza. 0 aecesitate, poate individuala, dar in orice caz sociala, trebuie sl fi fost cea care a cerut spiritului acest gen de aetivitate. Sa

,:; -= intrebam care ar fi putut fi acea necesitate. Trebuie sa rernar-

130

HENRl BERGSON

cam ca fictiunea, atunci clod are in sine eficacitate, este asemenea unei halucinatii in stare noscind.: ea poatc controla judecata ~i rationamentul, adica facultatile propriu-zis intelectuale. Or, ce-ar fi putut face natura, dupa ce crease deja fiinte inteligcnte, daca ar fi voit sa preintimpine anurnite pcricolc ale activitatii intelectuale, lara a compromite viitorul intcligcntci? Observatia e cea care De furnizeaza raspunsul. Astazi. in plina inflorire a stiintei, vedem cum dinaintea experientci sc naruie cele mai frumoase rationamente din lume: caci nimic nu rezista faptelar. Daca, de la inceput, intcligcnta ar fi trebuit retinuta de la relele ei porniri, periculoasc atit pcntru ins cit ~i pentru societate, aceasta nu s-ar fi putut inthnpla decit prin constatari aparente, prin fantome ale faptclor, Trebuia suscitata a imitatic a experientei in dauna cxperientei reale. 0 fictiune. daca irnaginea adusa de ea este vie ~i obsedanta, va putca sa imitc sigur perceptia si, in acest fel, sa impiedice ori sa modificc actiunea, 0 experienta sistematic falsa, ridicindu-sc dinaintca inteligentei, o va putea opri cind aceasta va fi mcrs prea departe in aflarea ultimelor consecinte ale vreunei cxperiente adevaratc. Astfel va fi procedat deci natura. In aeeste conditii, sa nu ne mat mire faptul eli inteligenta, abia creata.a si fast invadata de superstitie, di 0 fiinta esential inteligenta este in mod natural superstiticasa, si di superstitiosi nu atli decit printre fiintelc inteligente,

in aceasta situatie se ridica insa noi intrcbari. Mai intii, va trebui sa ne intrebam cu mai multa precizie Ia ce anurne serveste functia fabulatorie si ce perieol anume trebuia natura sa preintirnpine. Fara a aprofunda inca punetul acesta, sa observam ca spiritul uman se poate situa in adevar ori in fals dar ea, atit intr-un eaz cit si in celalalt, oricare ar fi dircctia pe care s-ar fi angajat, spiritul sc misca drept inainte: dintr-o consecinta in alta, de la 0 analiza la alta, el se impotmoleste tot mai mult in eroare, sau se deschide tot mai cuprinzator adevirului. Nu cunoastern decit 0 umanitate deja evoluata, intrucit ,.primitivii" pe care astazi ii supunem observatiei au

' __ .::CE=l::E::.:D::.O::.U=~::..::.SU=R:::S:::'E~A=L:::E..:M::O:.:RA=L=El:..;S:.:I..:R:::E=Ll:..:G:.:1E=I~..:13:..:1

cam aceeasi virstii ea noi, iar documentclc asupra carora luc:reazii istoria religiilor vin dintr-un trecutrelativ recent. Imcnsa varietate de crcdinte cu care avem de-a face este deci rezultatul llDui lung sir de proliferari, Din absurditatea ori din stranietatea lorputem conchide cft exista 0 anumita orientare inspre straniu sau absurd 10 actul desfasurarii unci anumite facultati a spiritului. Probabil tnSa cIl aeeste caractcre nu sint atit de accentuale decit dad respectiva functie a inaintat suficient de mult pe calca ei. Daca nu vom considera decit dircctia insasi, vom fi poate mai putin socati de irationalitatca cuprinsa in aceasta tendinta ~i ii vom scsiza astfcl utilitatca. Cine stie daca nu cumva crorile la care sfirscstc prin a se opri aceasta tendinta nu sint deformari, de altfel avantajoasc speciei. ale unui adevar ce va trebui sa sc dezvaluic rnai tirziu unor indivizi anume? Dar accasta nu c inca totul. Caci apare si 0 a doua intrcbare, la care ar fi trebuit poate sa fi raspuns de la inceput: de unde vine tendinta aceasta? Sa fie ea legata de aIte manifestari ale vietii? Vorbeam despre 0 intentie a naturii: nu era decit 0 metafora, comoda atit pentru psihologie cit si pentru biologic; in acest fel, punctiim faptul di dispozitivul observat scrvcstc interesului individului sau speciei. Expresia este inca vaga, deci vom spune, pentru un plus de prccizic, ca tendinta considerata este un instinct, daca nu cumva chiar in locul unui instinct s-au si ivit in spirit acele irnagini fantasmatice. Ele joaca un rol care s-ar fiputut prelungi pina la a deveni instinct si care va fi, dcsigur, astfella 0 fiinta lips ita de inteligenta, Provizoriu, vom spune ci aflam aici un instinct virtual, intelegind prin aceasta ca, la extremitatea celeilalte HnH evolutive, in societatile de insecte, vedem instinctul provocind in mod mecanic 0 conduita comparahill, sub aspectul utilitatii, cu ceo sugerata omului liber si inteligent de catre imaginile halucinatorii, Dar a evoca astfel tlezvoltiirile divergente si complementare care se implinesc in

i:..< instincte reale, pe de 0 parte, ~i in instinctc virtuale pe cealalta :~i" parte, nu inseamna a se pronunta asupra evolutiei vietii?

132

HENRl BERGSON

Acesta este intr-adevar orizontul unci probleme rnai cuprinzatoare, ridicata de eea de-a doua intrcbare De altfel era implicit continuta si in prima dintre intrebari. Cll~n pot fi ra~ortate la 0 necesitate vitala fictiuniie care apar in fata inteligentei si citeodata tmpotriva ei, daca nu am detenninat inainte exigentele fundamcntale ale vietii? Aceeasi problema 0 vom regasi, inca mai explicit formulata, cind sc va pune 0 alta intrebare de neocalit: cum a supravietuit religia pcricolului care a adus-o in lume? Si cum de s-a transformat ca, pur si simplu, in loc sa fi disparut? De ce subzista, daca stiinta tot a acopcrit vidul, periculos de altfel, pc care inteligcnta I-a lasat intre forma si materia ei? Oare nu tocmai pcntru ca dcasupra necesitatii de stabilitatc manifestata de viata in accasta oprire sau mai curind in aceasta intoarecrc pc loc care este conservarea unci specii, exista si exigcnta unci rniscari de inaintare, un rest de impuls, un elan vital? Pentru moment insa. nc vor fi suficiente primele dOl~a intrebari. Atit una, cit si cealalta, ne poarta ins pre considcratiile dezvoltatc in aite pagini, asupra cvolutici vietii. Considcratiile ace lea nu erau deloe ipoteticc, asa cum sc pare ca au fost Incredintati unii. Vorbind despre uu "clan vital" si 0 cvolutie creatoare noi nu :faceam decit sa unnnm. cit de aproape ell putinta, cxperienta insa~i. Si ar trcbui sa sc observe acest fapt, de vremc ce stiinta pozitiva, abandonind anumite tezc sau propunindu-Ie drept simple ipoteze, sc apropic din ce in ce mai mult de propriile noastre puncte de vcdcrc. lar apropriindu-si-le, stiinta pozitiva nu va face decit sa puna iar stapinire asupra bunurilor sale.

Sa revenim asupra citorva dintre trasaturile cele mai marcante ale vietii si sa cvidentiem caracterul net empiric 31 eonceppei asupra .celanului vital". Fcnomcnul vital este rezolvabil in fapte fizice ~i chimice? Fiziologul ce raspunde pozitiv la aceasta intrebare intelege, constient sau inconstient, ea rolul fiziologiei este de a cerceta ceea ce este fizic si chimic in vital, ca demersullui nu poate avea un tel dinainte stabilit, deci el va

,. C_E_L_E_D_O_u_l_S_U.;,;R.;,;SE=AL:::E:_M=O.;,;RA:_:L=E::l_:,:S:_1 R:::E=L::IG::.':::E::_1__:1:.::_::33

fi nevoit sa procedezc ca si cum propriile-i cercetari n-ar avea nici un scop, aceasta fiind singura lui posibilitate de a inainta. HI postuleaza deci 0 regula de metoda, nu enunta un fapt. Sa raminem insa in preajrna experientei: vom spune - si unii biologi sint de acord - ca stiinta este rnai departe dccit niciodata de 0 explicatic fizico-chimica a vietii. Aceasta ar fi constatarea de inceput a cercctarilor noastrc asupra elanului vital. Iar acum, viata odata data, sa vcdcm cum i-am putea reprezenta evolutia. Putem sustine, de excmplu, ell treecrca de la 0 specie la alta s-a facut printr-o serie de mici variatii, toate accidcntale, conservate prin selectie si fixate prin creditatc, Dar daca nc gindim la numarul enonn de variatii eoordonatc intrc ele si complementare, care ar fi trebuit sa se produca pcntru ca organismul sa cistige de pc urma lor sau macar sa nu tic afeetat de clc vom fi indreptatiti sa ne intrebarn cum ficcarc dintrc accstc variatii, separat considerate, se va conscrva prin sclcctic si Ie va astcpta totodata pc cele complementare ci. Caci eel mai adcsea variatia singura nu scrveste la nimic, ba mai mult, ca poate chiar perturba sau paraliza functia rcspectiva. lnvocind deci 0 imbinare a hazardului cu hazardul, neatribuind n-ici unei cauze speciale directia adoptata de viata aflata in plina cvclutic, aplicam a priori principiul econamiei, recomandat stiintci pozitivc, Tara a constata insa nici un fapt; si imediat nc lovim de insurmontabile dificultati. lnsuficienta accasta a darwinismului este eel de-al doilea prag al cercetarilor noastre asupra elanului vital: teoriei ii opunem faptul si constatam ca evolutia vietii se implineste pe directii determinate. Acum: directiile acestea sint imprimate vietii prin conditiile in care se desfasoara evolutia ei? In acest caz, ar trebui sa tim de acord ca modificarile s~ferite de individ tree la descendentii lui indeajuns de regulat pentru aputea asigura, de exemplu, eomplicarea graduala a unui organ JCe indeplineste din ce in ce mai specializat 0 acecasi functie, c'~ ereditatea celor dobindite este contestabila, chiar daca

_\ 4m admite ca exista cazuri exceptionale in care poate fi obser-

i

134

HENRI BERGSON

vata; caci doar a priori. si numai pentru trebuintele cauzei, a fost pusa sa functioneze cu aceasta regularitate. Sa transfcram innascutului transmisibilitatea accasta regulata: ne vom conforrna experientei ~i vom spune ca nu cstc 0 actiune mccanica a cauzelor exterioare, ci un stimul intern, ce strabate indivizii de la 0 saminta la alta, care poarta viata intr-o directie data, inspre 0 din ce in ce mai inalta cornplexitate. Aceasta ar fi eea de-a treia idee evocata de imaginea elanului vital. Sa mcrgem mai departe. Cind vorbim desprc progresul unui organism sau al unui organ ce se adapteaza conditiilor tot mai complexe, spunem eel mai adesca ca tocmai complexitatca conditiilor impunc victii propria ci forma, ascrneuca tiparuJ - ghipsului; doar ell accasta conditio vom obtinc 0 cxplicatie mecanica, deci ~tiintifidL Insa dupa cc ne-arn dat satisfactia de a f interpretat astfel adaptarca in genere, rationam asupra cazurilor particulare ea si cum adaptarea ar fi fast eu totul altcevaceca ce si este, de altfel-, anume solutia originalit aleasa de viala in eontextul unor anumite conditii cxtcrioare. Si astfcl, este lasara mra raspuns intrebarca asupra facultatii de a solutiona problemele. Introducind in discutie asa-numitul .. clan", nici noi nu pretindem a furniza 0 solutie; semnalam insa caracterul misterios al intervcntiilor victii, in lac sa-l cxcludem sistematic in general, pentru a-I acccpta si utiliza mai apoi intr-ascuns, in fiecare caz particular. Sa nu faccm tnsa nimic pentru a patrunde misterul? Daca minunata coordonare a partiler la intreg IJU poate fi explicate in mod mccanic, nu inseamna, dupa parereanoastra, ca ca nu trcbuie tratata drept finalitate. Ceea ce, din afara vazut, poate fi descompus lntr-o infinitatc de parti coordonate una alteia, apare poate, din interior, ea un act simplu. Astfel, 0 miscare a miinii noastre, pe care a resimtim ca fiind indivizibila, va fi perceputa din exterior drept 0 curba definibila printr-o ecuatie, adica drept 0 juxtapunere a unui numilr infinit de puncte, toate asezindu-se sub 0 aceeasi lege. Evocind imaginea unui elan, am voit sa sugeram aceasta a

CELE ooiu SURSE ALE MORALE! st RELIGIE! 135

~f" cineea idee, ~i chiar ceva in plus: acolo unde analiza care se pistreaza in comoda exterioritate descopera elemente pozitive In numar mult mai mare decit gasim noi in chip direct. si din ee in ce mai surprinzator legate intre ele, a intuitic orientata inspre interior va sesiza nu instrumente combinate, ci obstacolc inllturate. 0 mina invizibila, brusc cufundata in pilitura de fier, nu va face decit sa abata rezistenta, dar simplicitatca ins~i 8 actului, vazuta prin prisma rezistentei, va apare drcpt juxtapunerea, efectuata intr-o ordine determinata, a pulberii de pilitura. Ce-am putea spune acum despre acest act. desprc rCZlStenta ce il intimpina? Daca viata nu poate fi descompusa in fapte fizice si chirnice, ea actioneaza in felul unei cauze speciale, care se adauga dcasupra a ceca ce numim indcobstc materie: iar materia aceasta este instrument, dar si obstacol, Ea imparte ceea ce tot ea determina. Putem presupune ca multiplicitatea marilor linii ale evolutici vitale se datorcaza unci diviziuni de acest gen. Dar faptul accsta ne sugercaza un instrument de pregatire si veri fie arc a intuitiei pc care a avem de la viata. Daca vedem doua ori trei mari linii cvoluti vc continuindu-se 1ibere alaturi de cailc cc sfirscsc intr-un impas ~i daca, de-a lungul acestor linii, se dezvolta progrcsiv lin caractcr esential, putem pune drept presupozme faptul ca impulsul vital prezinta la inceput caracterele acestea in stare de reciproca implicare. Instinctul si inteligenta, care si-au atins punctul lor eulminant la extremitatile celor doua mari linii ale evolutici animale, vor trebui deci considerate una in cealalta, inaintca dedublarii lor, deci nu lao lalla compuse, ci constitutive unci realitati simple asupra careia instinct si intcligenta nu ar fi decit simple puncte de vedere. $i daca tot am inceput prin a le numerota, aceasta It fi a sasea, a saptca $i respectiv a opta reprczentare ce ar evoca ideea unui elan vital. Dar esentialul nu l-am mentionat clccit implicit: imprevizibilitatea fonnelorpe care viata Ie creea-

. Ii din partile laolalta adunate, prin salturi discontinue de-a f:, _gut intregii ei evolutii. Fie CD ne situam pe pozitiile rnecani-

136

HENRI BERGSON

cismului, fiepe cele ale finalitatii pure, in ambele cazuri creatiile vietii sint predetenninate, viitorul deducindu-se prin calcut din prezent sau conturindu-se in forma ideii. timpul fiind in consecinta lipsit de eficacitate. Experienta pura nu sugereaza iosa nimic asemanator; ea pare a spunc: niei impuls, nici atractie. Un elan poate sugera in mod precis ceva de acest gen, facindu-ne totodata sa ne gindim, prin indivizibilitatea a ceca ce este interior resimtit si divizibilitatca 13 infinit a ceca ce este exterior perceput, la aceasta durata reala, eficace, care este esentialul atribut al vietii. - Acestca ar f ideilc cuprinse de noi in imaginea "clanului vital", De Ie vom neglija, asa cum se intimpla adesea, ne vom trczi pusi in fata unui concept vid, asemenea celui de .vointa pura de a trai" si in fata unci metafizici sterile. De vom tine insa seama de clc, vom f poate in posesia unei idci incarcatc de substanta, empiric obtinuta, capabila sa orienteze cercetarea, care ar rezuma in mare toate cele stiute de noi desprc procesul vital, cvidentiind totodata si ceca cc nu cunoastem.

Astfel considerate. cvolujia apare ca implinindu-sc prin salturi bruste, iar variatia constitutiva a speciei celei noi - ea fiind constituita din multiple diferente complementarc, care apar Iaolalta in organismul nascut din saminta. Spre a ne relua comparatia, vom spune ca 0 miscare brusca a miinii afundata in pilitura provoaca 0 rearanjare irnediata a tuturor particulclor de fier. De altfel, chiar daca transformarea se opereaza la diversi reprezentanti ai acelciasi spccii, ea nu va cunoaste in toate cazurile un acclasi succes. Nimic nu ne impiedica sa credem ca aparitia speciei umane s-ar datora mai multor salturi ale aceleiasi directii, implinite ici si colo in interiorul unei speeii anterioare, ajungindu-se astfel la speeimene umane destul de diferite intre ele. Fiecare dintre aecstea ar corespunde cite unei tentative reusite, in sensul ca multiple Ie variatii specifice fiecareia sint perfect eoordonate intre ele. Dar asta nu inseamna cit aceste tentative au 0 aceeasi valoare, pentru ca salturile n-au

CELE ooiu SURSE ALE MORALE! Sf RELIGfEf 137

~--~~~~~~~~~~------

;-.coperit 0 aceeasi distanta in toate cazurile. Mai mutt, niei dliear nu urmareau toate aceeasi directie, Evitind sa atribuim termenului un sens antropornorfic, putcm spune ea tendintele aces tea eorespund uneia si acelciasi intcntii a vietii.

Nu conteaza prea mult daca specia umana a iesit sau nu dintr-un trunehi cornun sau daca exista mai multe specimene ireduetibile: dintotdeauna, ornul prezinta orieum doua trasaturi esentiale: inteligenta si sociabilitatca. Dar de pe pozitiile pe care noi ne situam, caracterele aeestea capata 0 semnificatic speciala, Ele nu mai intereseaza doar soeiologia si psihologia, ci necesita mai intii 0 intcrpretare biologics. Inteligenta si sociabilitatea trcbuic sa-s: aile din nou cuvcnitul loc in evcluna generala a vietii.

Pentru a incepe ell sociabilitatea, vom spline ca 0 aflam in forma ei dcsavirsita la doua punctc culminante ale evclutiei: la insectele himenoptere ca fumica si albina, si la om. Ca simpla tendinta, sociabilitatea cste raspindita in tot cuprinsul naturii. S-a spus ehiar ca individul insusi era deja 0 soeietate: protozoarele, formate dintr-o celula unica, ar fi eonstituit agregate care, alipindu-se si ele, ar fi dat nastcrc la agrcgate de agregate. Cele mai diferentiate organisme si-ar avca astfel originea in asocierea organismelor deloe difercntiate si elemcntarc. Estc aiei 0 evidenta exagcrarc; "polizoismul" este un fapt exceptional si anormal. Dar nu e mai putin adevarat ca in organismul superior lucrurile se intimpla ca si cum eelulele s-ar fi asociat spre a-si imparti intre ele munca. Obscsia formci sociale, intilnita la un atit de mare numar de speeii, sc releva pina ~i in ,structura indivizilor. Dar. inca 0 data, aceasta nu este deeit a teodinlii. Daca vom voi sa ne raportam la societati desavirsite, organizari limpezi de individualitati distincte, va trebui sa unniirim cele doua tipuri perfecte de asociere, reprezentate de 0 aocietate de inseete si de societatea umana, prima - imuabila", • doua schimbatoare, una instinctive si cealalta inteligenta, prima, comparabila cu un organism ale carui clemente nu exista

138

HENRI BERGSON

declt in vederea intregului, a doua, llisind indivizilor atita spatiu de joc incit la un moment dat nu mai stim precis daca ea e flcutA pentru ei sau ei pentru societate. Din cele douii conditii avansate de Comte, .nrdinca'' si ,.progresul", insecta n-a voit decit ordinea, in vreme ce progresul, uneori exclusiv al ordinii si intotdeauna datorat unor initiative individuate, vizeaza macar o parte din intregul omenirii, Cele doua tipuri realizate de viata sociala se constituie ca atare in timp ce se si completcaza reciproe. La fel vom spune si despre instinctul, ::;i respectiv inteligenta care le caracterizeaza. Repuse inlocurilc lor in interiorul evolutiei vietii, apar drept doua activitati divcrgentc si complemen tare totodata.

Nu vom mai reveni asupra celor deja aprofundatc intr-o lucrare anterioara, Vom aminti doar ca viata este cfortul de a obtine anumite lucruri de Ia materia brlltA, jar instinctul si inteligenta, considerate in starea lor pc dcplin implimra, sint doua rnodalitati de a utiliza in acest scop 0 unealta: in primul caz, unealta este parte integranta a fimtei vii; in celalalt, estc un instrument non-organic, ee a trebuit inventat, fabric at si apoi bine analizat spre a putea fi mlnuit. Atit in folosinta. cit si in cel mai terneinic motiv al fabricarii sau al inventiei chiar, Yeti regasi unul cite unul toate clemcntclc inteligentei, pentru ca destinatia ei este eea care-i explica structura. Nu trebuie sa uitam insa cii 0 urrna de instinct ramine in jurul inteligentei, iar sclipirile inteligentei subzista chiar si in abisul instinctului. Putem presupune ca ele incep prin a fi implicate una in cealalta ~i cil, dad vom sti sil coborim destul de profund in negura timpului, vom afla instinctul mai aproape de inteligenta, mai aproape ehiar decit la insectele noastre, si inteligenta mai strins invecinata instinctului, mai rnult decit la vcrtcbratele actuale, Cele doua activitati care la inceput se intrepiltrundeau au fost nevoite sa se despartii spre a se putea dezvolta. Dar ceva propriu uneia dintre ele a ramas alipit celeilalte, si invers. La fel am putea spune despre toate marile manifestiiri ale vietii. Cel mai

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SJ RELIGIEI 139

t;desea, fiecare dintre ele prezinta, in stare rudimentarii, latentii ori virtuala, caracterele esentiale ale multora dintrc celelalte manifestliri.

Studiind atunei, la capatul unuia dintrc cele mai mari cforturi ale naturii, gruparilc de fiinte esential inteligente Ii partiallibere care sint societatile umanc, nu va trebui sa picrdcm din vedere nici celalalt punct tcnninus al cvolutici: socictatile conduse de simplul instinct, in interiorul carora individul slujeste orbeste interesului comunitatii, Comparatia aceasta nu va permite niciodata conc1uzii ferme, dar ar putea sugera citeva interpretiiri. Daca societatile se intilncsc la cele doua puncte tenninale ale principalelor miscari evolutive ~i daca organismul individual este constituit la un nivel ce 11 anunta pe eel al societitilor, inseamna ca viata este eoordonarc si ierarhizare a elementelor intre care sc imparte munea: la temciul vitalului aflam socialul. Daca, in aeeste organisme individuale ce sint deja societati, elcmcntul trcbuic sa fie oricind gata de sacrificiu in favoarca intrcgului. daca Ia fel stau lucrurile si in aceste societili de societati care constituic, la capatul uncia dintre cele doua mari linii evolutivc, stupul si musuroiul, si daca, in fine, rezultatul acesta se obtine prin instinct, care nu este declt 0 prelungire a rnuncii organizatoare a naturii, inseamna ca natura s .. a preocupat rnai curind de societate decit de indi vid, Daca nu se intimplii la fel ~i cu omul, faptul se datorcaza efortului de inventie, manifestat in toate domcniile vietii prin crearea de specii noi. EfortuJ de inventie a aflat numai in oameni mijlocul de a se prelungi pe sine cu inteligenta, facultatca de initiativi, independents si libertatea, anume in indivizi carora toate scestea le revin de drept, Daca acum inteligenta ameninta sa NpA in citeva locuri coeziunea sociala, si daca societatea trebuie sa subziste, este absolut ncccsar ea in punctele respective .... ligenta sa-~i afle 0 contragreutate. Daca aceasta contragreu-

"Jate nu poate fi instinctul insusi, de vreme ce locul lui este

~t de catre inteligenta, trebuie ca 0 virtualitale a instinctului

140

HENRI BERGSON

sau, daca preferam, reziduul instinctului ce subzista in jurul inteligentei, sa produca un acelasi efect. Nu poate actiona in mod direct, dar intrucit inteligenta lucreaza asupra ,,reprezentarilor", va suseita reprezentari .Jmaginare' ce vor infrunta reprezentarea reala, reusind astfel sa contracareze munca intelectuala chiar prin intermediul inteligentei. In acest mod s-ar explica functia fabulatorie. Daca ea a jucat un rol social, va trebui sa slujeasca si individului, eel pc care societatea are eel mai adesea tot interesul de a-l menaja. Am putea deci presupune ca, in forma ei elementara si originara, functia fabulatorie aduce individului insusi un SpOT de forta. inaintc de a ajunge la acest de-al doilea punet, sa-l analizarn mai intii pc primul dintrc elc.

Printre observatiile culcse de ,,~tiinta psihica", notam odinioarii faptul urmiitor. 0 femcic so afla la etajul superior al unui hotel. Voind sa coboare, ea sc indreapta sprc palier. Bariera destinata sa inchida eabina aseensorului tocmai era deschisa. Si eum bariera aceasta nu trcbuia sa se deschida decit daca aseensorul stationa la etajul respcctiv, femeia crezu, fireste, ea ascensorul era aeolo si se grabi sa-l prinda, Bruse, se simti aruncata inapoi: omul care se oeupa cu functionarea ascensorului toemai urea, el fiind eel care-o impinse inapoi spre scari, Chiar in clipa aceea, femcia constientiza stupcfiata, ea in jurul ei nu era nici urma de om sau de asecnsor. Dereglindu-se mecanisrnul, bariera s-ar fi putut dcsehide la etajul la care se afla, desi ascensorul ar fi ramas jos, Inscamna ca ea s-ar fi aruneat in gol, iar 0 halucinatic miraculoasa i-a salvat viata, Mai este nevoie sa spunem ea miracolul se explica usor? Femeia rationase corcet asupra unui fapt real, pentru cit bariera era efectiv deschisa, deei ascensorul ar fi trebuit sa se afle Ia etaj, Numai perceptia vidului, datorat absentei cabinei din casa liftului ar fi putut-o salva de la eroarea ei; dar perceptia aceasta ar fi survenit mult prea tirziu, actul consecutiv rationamentului fiind tecmai declansat, Atunci s-a ivit personalitatea instinctiva, somnambulica, subiacenta celui care raponeaza. Ea a sesizat

CELE ooiu SURSE ALE MORALEI $1 RELlGIEl 141

~"primejdia. Trebuia actionat imediat. Instantaneu, ea si-a tras , cmpul inapoi, creind in acelasi timp perceptia fictiva, halucinatoare, care putea eel mai bine provoca si cxplica rniscarca aparent nejustificata.

Sa nc irnaginarn atunei 0 umanitate primitiva si societatile rudirnentarc. Spre a asigura acestor grupuri coerenta dorita, natura dispunea de un instrument sirnplu: n-avea decit sa inzestreze omul eu instincte potrivitc. Astfel a proeedat pentru stup $i pentru musuroi. Succesul naturii a fost dcci total: indivizii nu traiesc aici decit pentru comunitate. Jar munea ei a fost usoara, lntrucit n-a trebuit decit sa-si urmeze metoda obisnuita: in fond, instinctul este coextensiv-vierii, iar instinctul social, asa cum it aflam la insecta, nu este decit spiritul de coordonare $i de subordonare care anima eelulele, tesuturile si organele oricarui corp viu. Dar stimulul vital exercitat in interiorul seriei vertebratelor nu mai vizcaza a dezvoltare a instinctului. ci a inflorire a inteligentei. Cind estc atins, la om, capatul miscarii, instinctul nu este suprimat, ci eclipsat: sc pastrcaza doar ea a vaga stralucirc in jurul nuclcului intru totul luminat, ori mai curind luminos, care este intcligcnta. Din acel moment, reflcctia va permite individului sa inventezc, iar socictatii - sa progreseze. Dar pcntru ea soeietatca sa poata progresa, ea va trebui mai lntii sa subziste. Inventie inscamna initiativa, iar un apcl la initiativa individuals risca deja sa compromita disciplina sociala. Ce s-ar intimpla daca individul si-ar intoarcc reflectia de· la obiectul caruia ii era destinata prin ehiar originea ei. adic. de la rolul de a indepiini, a perfectiona, a renova, pentru &.0 indrepta asupra lui insusi, catre rcstrictiile impuse lui de viata socials. catre sacrificiile pe care e obligat sa le faca pentru ·comunitate? Cedind pc de-a-ntregul instinctului, asernenea tlbinei sau furnicii, ar fi tins in continuare inspre un tel exterior; *' fi muncit pentru specie, automat somnarnbulic. Dotat eu

.,*ligenti, trezit la reflectie, omul se va intoaree catre sine si ;.t. se va mai gindi decit sa-~i rinduiasca mai placut zilele.

142

HENRI BERGSON

Sigur ca un rationarnent formal Ii vademonstra eft este in interesui lui sii ajute 13 construirca fcricirii celuilalt; dar au trecut secole de cultura pin. sa se ivcasca un utilitarist ca Stuart Mill, si niei cl n-a convins toti filosofii si ell atit rnai putin pe majoritatea oamenilor. Adevarul este di inteligenta va sfatui mai intii egoismul. Spre aceasta latura se va indrepta in graba ornul inteligent, daca nu-I va opri nirnic altceva, insa natura vegheaza, in aceeasi clipa gardianul s-a ~i ivit in fata portii deschisc, interzicind intrarea ~i impingind contravenientul inspre locul lui. Acest paznie va fi un zeu protector al cetatii, care ameninta, apara, ucide. Inteligcnta se ordoneaza dupa perceptii prezente sau dupa reziduurilc accstea mai mult sau mai putin metaforice, resturi ale pcrceptiilor, indeobste cunoscute sub numele de amintiri. De vremc cc instinctul I1U - mai cxista decit ca urma ori virtualitate, de vrcmc ce nu mai este indcajuns de puternic pentru a provoca sau impiedica actelc, el va trebui sa suscite 0 perceptie iluzorie ori cel putin 0 falsa amintirc suficient de precisa, de frapanta, pentru ea inteligenta sa se poata determina prin ea. Consideratii din aces! prim punct de vedere, religia este 0 reactie defenntivu a naturii impotriva puterii dizolvante a inteligentei.

Dar procedind astfel nu obtinem decit 0 schita stilizata a ceca ce se petreee efectiv. Pentru mai multa claritate, sa presupunem ca in societate se naste brusc a revolta a individului, iar in imaginatia individuala sc ivestc aproapc simultan un zeu care impiedica ori care apara. Lucrurile ar capata aceasta turnura dramatica, Intr-un moment dat si pentru un anumit timp, intr-o omenire deja avansata pe calea civilizatiei. Dar realitatea nu evolueaza sprc precizia dramei decit prin intensificarca esentialului ~i eliminarca supraabundentului. De fapt, in gruparile umane, asa cum crau ele cind s-au desprins din natura, distinctia intre cele importante si celc lipsite de importanta pentru coeziunea grupului nu era tot atit de severa, consecintele unui act savir~it de individ nu pareau chiar strict individuale,

' C_EL_E_D_O_UA_S_UR_S;..;E;..;A.;;;L;..;E;..;M..;.O;..;RAL=;,;;E.;.! ;:;,;SI;_;R,::E;,;;L:,:/G:..:I:::EI:._..;1_;::43

forta de inhibitie care aparea in clipa in care se implinca actul nu se intrupa pe de-a-ntregul intr-o persoana. Sa zabovim putin asupra acestor trei puncte,

in societatile asemanatcare societatilor noastre cxista obiceiuri, exista legi. De cele mai multe ori, legile sint obiceiuri consolidate; dar 0 datina nu se transforma in lege dccit dad'i prezinta un interes definit, recunoscut, si ell posibilitati de a fi formulat: din acea clipa, ea va decide asupra celorlalte. Exist. deci 0 distinctie clara intre esential si accidental: pe de a parte afli ceea ce este numai simplu obicei, pe cealalta parte, ceca ce este obligatie legala si chiar morals. Nu acecasi cste situatia in societatile mai putin evaluate, care nu au decit obicciuri, uncle, e drept,justificate printr-o reala nccesitate, majoritatca iosa datorate hazardului ori unci ircflexivo extensiuni a primelor. Aici, tot ceca ce este uzual este nccesar obligatoriu, pentru ci solidaritatea socials, nefiind cornprimata in legi, si Cll atit mai putin in principii, se difuzeaza si acceptarii eomunc a uzautelor, Tot ceca ce este firesc pentru mcmbri i grupului, tot ceea ce societatea asteapta de la indivizi, va trcbui sa capete un caracter religios, daca cste adevarat en numai si numai prin observarea datinilor omul s-a atasat cclorlalti oameni, dctasindu-se astfel de 01 insusi. in treccrc fie spus, problcmcle rapcrturilor moralei ell religia se simplifica mult, considerate fiind in interiorul societatilor rudimentare. Religiilc primitive nu pot fi numite imorale sau indiferente in raport cu "morala decit <klca vom considera religia asa cum s-a conturat ea la inceputuri, spre a 0 pune in campara tie mai apoi cu ceca ce morala a devenit ulterior. La origini, obieeiul alcatuicstc intreaga morala; Ii Cum religia interzice abaterea, morala cste coextensive reliI~i. in zadar ni s-ar obiecta ca interdictiile rcligioase nu au vizat dintotdeauna ceca ce ne apace noua astazi drept imoral on antisocial. Religia primitiva, consideratil sub primul aspect

ok. noi amintit, este 0 precautie impotriva pericolului ce ne :~te din chiar clipa in care ornul a inceput sil gindeasca:

144

HENRI BERGSON

pericolul de a nu se gindi decit pe sine, de a se gindi doar I_ sine. Este deci 0 reactie defensiva a naturii impotriva inteligentei,

Pe de alta parte, ideea de responsabilitate individuals nu este chiar atit de simpla pc cit am putea crcdc. Ea implica 0 reprezentare rclativ abstracta a activitatii individului, considerata a fi independenta intrucit a fost izolata de activitatea 80- ciala. Dar astfel se prezinta la inccput sclidaritatea intre membrii grupului, toti trebuind sa sc simta obligati sa participe intr-o anumita masura Ia apararca UTIU! singur membru al acelui grup, eel putin in cazurilc considerate de ei grave. Raul moral, daca ne cste permis sa introduccm deja aceasta sintagma, arc acelasi efcct ea si raul fizic, eel care se intinde din aproape in aproape si afecteaza intreaga socictatc prin contaminare. Dad. se va ivi dcci 0 putcre razbunatoarc, ca va afceta societatea in ansamblul ei, lara a impovara doar punctul din care s-a iscat raul: imaginea Justitici urmarind amenintatoare vinovatul cste relativ moderna, iar noi am simplificat poate prea mult lucrurile aratind individul aprit, in momcntul de ruptura a Icgaturii saciale, lovit de teama religioasa de pedcapsa cc ar urma sa 0 sufere singur. Dar la fel de adevarat estc cii lucrurile tind sa ia aceasta forma. si ele se vor prezenta ca atare, pe masura ce religia, stabilindu-si propriile-i contururi, va deveni tot mai desehis mitologica. Mitul va purta mercu in sine unna originilor: niciodata nu afli in mituri a distinctie intrc ordinca fizica si ordinea morala sau sociala, intre regularitatca voita, ce vine din buna asezare a tuturor sub semnul aceleiasi legi, si regularitatea manifestata de cursuJ naturii. Themis, zeija justitiei ornenesti, este mama Anotimpurilor (Qpat) ~i a lui Dike, eea care intrupa reprezentarea deopotriva a lcgii fizice si a celei morale. Cu greu ne-am eliberat astazi de aceasta confuzie, si nu intru totul: caci urma-i subzista in IimbajuJ nostru. Moravuri si morala, regula ~ sens de constanta si regula in sens de imperativ: universalitate in fapt si universalitatea de drept se exprimii

,'" C:..;E_L_E_D_O:_U:;,;A;_-.::S.::URS=E:..A:.:;L=E:..:::M.::O:;,:RA::..:::LE::;l:..;S:::l..:.R::;E:;:L:..:/G~/:;:E::_1_1:.:::45

aproape in aceeasi maniera. $i insusi cuvintul "ordine", nu iIIseamna el, laolalta si deodata, punere in ordine si obligatio de a se pune sub ordinc?

Vom vorbi in cele ce urmeaza despre un zeu creat pentru a interzice, preveni ori pedepsi. Forta rnoralri, in care se origineaza rezistenta, si, la nevoie, si razhunarea, se va intrupa deci intr-o singura persoana. Desigur. ea tinde sa capete in oehii omului 0 forma omeneasca: dar, desi mitologia este un produs al naturii, ea cste 0 roada tirzie, asemenea piantelor eu flori, caci inceputurile religiei au fost mult mai modeste. Urmarind ell atentie cele intimplate in constiinta no astra, observam ca 0 rezistenta intentionala, chiar si 0 razbunarc, ne apar initial ca entitati suficiente lor insesi. Faptul de a se inconjura de un corp definit, aserncnca cclui al unci divinitati vigilentc si razbunatoare, este deja un lux pcntru clc. Functia fabulatoric a spiritului se exercita ell placcre artistica doar asupra reprezcntarilcr astfel invesrnintate, tara a Ie forma insa dintr-o data: caci mai intii Ie preia asa cum se afla cle. Ne Yom opri mai indelung asupra acestui punet, nu indcajuns discutat de psihologi, Nu s-a demonstrat Inca din ce motiv un copil care s-a izbit de 0 masa, 0 loveste si cl. vazind in ea 0 persoana. S-ar impune cu necesitate ea toatc psihologiilc aetuale sa accepte accasta interpretare. Dar. dupa ce au acordat multo drepturi cxplicatiei mitologice, psihologii nu merg indeajuns de departc cind prcsupun ca subiectul respectiv cedeaza pur si simplu ncvoii de a lovi, declansata in cl de furic. Adcvarul estc ca intre asimilarca mesei eu a persoana si perceptia mesci ea obiect inert, se afla o reprezentare intermediara, ce nu estc nici cea a unui lucru, ~i cea a unei persoane. Este imaginca actului de a lovi, sau mai curind imaginea actului de a lovi care aduce cu sineasemenea unui bagaj pe care l-ar purta in spate - masa eare

, .tlte inapoia respectivului act. Actul de a lovi este un element r;to personalitate, dar nu de personalitate inca deplina, Scrimeucare simte in apropiere virful sabiei adversarului stie eli

146

HENRI BERGSON

miscarea acelui virf a antrenat sabia, sabia a tras dupa sine bratul, bratul a prelungit corpul, prelungindu-se el insusi in sabie. Si nu vom fanda cum trebuic, niei nu vom sti sa aplicarn o buna lovitura, pina in ziua in care nu vom simti efectiv toate aeeste lucruri. A Ie aseza intr-o ordine inversa ar insemna sa Ie reconstruim, prin urmare, sa filosofam; in oricc caz, ar insenm~ sa explicam impli'citul in loc sa Be limitam la exigcntele actiunii pure, la ceea ce estc dat in mod imediat ~i ell adevarat primitiv, Cind citim pc un indicator: .Treccrea intcrzisa". pc~rcepem mai intii interdictia, ea fiindn-ne pc dcplin Iuminata. In urma ci, si numai in penumbra, vag inchipuita, imaginea paznicului ce va redacta posibilul proces-verbal. in acest fel, interdictiilc care protejcaza ordinea sociala sint mai intii enuntate asa cum se afla elc, mai mult dccit simple formulc; sint rezistcntc, presiuni si impingcri brustc, eelc mai simple diutre forme. Dar divinitatea care intcrzice, ascunsa dupa masca lor, nu va aparca decit mai tirziu, pc masura cc sc va complcra munca functiei fabulatorii. Sa nu tim surprinsi dcci daca vom ana la non-civilizati intcrdictii care sint de fapt rczistcntc pe jumatate tizice si pc jumatate morale, la anumite acre individualc. Obiectul c~ ocupa centrul unui cimp de rczistenta va f numit in acelasi tirnp "sacro" si "primcjdios", iar numele ea atare si-I va afla dod cele doua nojiuni se vor fi constituit dcfinitiv, cind se va face 0 disrinctie neta intre 0 forta de repulsie fizica si 0 inhibitie morala, Pina'ia accasta distinctie, cl va avea in sine cele doua proprietati topite in una singura: cstc numitul tabu, tennen polinezian ell care ne-a familiarizat istoria religiilor, Sa fi conceput omenirea primitiva tabu-ul ascmenea "primitivilor" de astazi? Mai intii, va trebui sa ne punern de aeard asupra sensului cuvintului.

N-ar fi existat omen ire primitive daca spcciile s-ar fi format prin insensibile tranzitii; ornul nu s-ar fi desprins de animalitate intr-un moment anumc. Insa accasta este 0 ipotcza arbitrara, care se loveste de atitea neverosimilitati si se bazeza pc

CELE ootu SURSE ALE MORALEI Sl RELIGIEI 147

*.~ lIftea echivocuri, incft noi 0 considerirn nefondata'. Urm1nd ftrul faptelor ~i al analogiilor, ajungem mai curind la 0 evolutie discontinua, care procedeaza prin salturi, obtinind. cu fiecare oprire, cite 0 combinatie perfects in genu I ei, comparabila figurilor care se succed cind rasucirn un caleidoscop. Exista deci un tip de umanitate primitive, cu atit mai mult cu cit specia mnana s-ar fi putut constitui printr-o serie de salturi convergente realizate in varii puncte, dar neatingind totusi indeaproape realizarea tipului, Pe de alta parte, suflctul primitiv ne-ar scapa eu desavirsire astazi daca n-ar fi existat transmiterea ercditara a obiceiurilor dobindite, Natura noastra morala, considerata in stare bruta, ar diferi atunci radical de cea a celor mai Indcpartali dintrc stramosii nostri. Dar sub influcnta unor idei prcconcepute si pentru a satisface exigcntclc unor teorii. vorbim inca desprc obisnuintele ereditarc si adcscori sintem incrcdintati cA transmiterea lor este indcajuns de ordonata pentru a putea opera 0 transfonnare. Adevarul estc ca, daca civilizatia a modifieat profund omul, a realizat schimbarea dear prin acumularea in mediul social, ea intr-un rezcrvor, a obisnuintclor si cunostintelor pc care societatea lc invcstcstc in fiece individ al fiecarci noi generatii, Sa Indepartam suprafata, sa dam la 0 parte toate cite ne sint date prin educatia de fiecare clipa: vom regasi in abisurile noastre urma omenirii primitive. Oarc "primitivii" observati astazi oe ofere copia color de odinioara? Este putin probabil, de vreme ee si la ei natura este acoperita de un strat de obisnuinte eonservate de mediul social tocmai spre a fi <lepuse in fiecare individ. Sintcm indreptatiti sa credern eli stratul acesta este mai putin dens decit la omul civilizat, lasind CIIalil mai multnatura sa transpara, Multiplicarea obisnuintelor cte.-a Jungul secolelor s-a operat poate, la accsti "primitivi" 1I1tua1i. Intr-o maniera diferita, la suprafata, printr-o trecere "";zontalii de la analog la analog si sub influenta circumstan-

:~tttor accidentale, in vreme ce progresul tehnicii, cunostintelc,

-UII cuvint, civilizatia, se face, pentru perioade destul de

148

HENRI BERGSON

Iungi, intr-un singur si acelasi sens orientat ascendent, prin variatiuni ce se suprapun sau se anastomozeaza, rezultind astfcl transforman profunde, nicidecum citeva complicatii superficiale. incepind de acum, ered ca ne VOm da scama in ce masura mai putcm considera primitive notiunea de tabu, asa cum 0 aflam la "primitivij" de astazi, Sa presupuncm di notiunea aceasta a aparut ea atare odata ell omenirea primitiva, asa cum se afla ea Ia inceputuri, abia desprinsa din miinile naturii; in ace Ie timpuri nu sc aplica probabil tuturor lucrurilor si nici alit de multor lucruri. Fiece tahu trebuia sa fie 0 interdictie careia socictatea ii afla un interes definit. Irational din punctui de vedere al individului, pentru ca il oprca deschis de la acte inteligente, cl insusi ncadrcsindu-se inteligcntei, era rational in masura in care era avantajos in raport cu societatea si cu specia. In aeest fcl rclatiilc sexuale, de exemplu, au putut fi uti! reglate prin tabu-uri. Dar tocmai pcntru ca nu facea apclla inteligenta individuala si uneori inccrca chiar, in actiunile sale, sa 0 contracarczc, aceasta, luiud in stapinirc notiunea de tabu, a prciungit-o in tot felul de cxtcnsiuni arbitrate, prin asociatii accidcntalc de idci si fara a se nclinisti dcloc de ceca ee am putca numi intentia originara a naturii. Presupunind ca tabu-til a fost dintotdeauna ceea ce cstc astazi, n-ar fi trebuit sa fie orientat asupra unui atit de mare numar de obicctc si nici sa dea explicatii atit de ncsocotitc. Dar sa se fi pastrat ell adevarat tabu-ul in forma JU1 originara? Inrcligenta "primitivilor" nu difera esential de a noastra: asemenca inteligcntci noastre, si a lor trebuic sa fi tins ins pre convertirea dinamieului in static, inspre solidificarea actiunilor in lueruri. Putcm dcci prezuma ca interdictiile, sub influenta inteligentei, s-au instalat in lucrurile la care initial doar se raportau: nu erau decit rezistente opuse tendintelor, dar cum tcndinta era eel mai adesea un obiect, rezistenta pare a fi pomit din chiar acel obiect, ca ~1 cum l-ar fi locuit, devenind astfel un atribut al substantei obiectului respectiv. in societatile stagnantc, eonsolidarea aceasta

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI RELIGIEI 149

t-a impaminrenit definitiv, in societatile in miscarc a putut fi mai putin completa, in oriee caz temporara, pentru ca aiei inteligenta va sfirsi prin a afla in spatele interdictiei, 0 persoana.

Toemai am aratat prin celc de mai sus prima functie a religiei, eea care intereseaza in mod direct conscrvarca sociala, Sa trecem aeum la urmatoarea. Si accasta va sluji tot binelui societatii, indirect insa, stimulind si dirijind activitatile individuale. Actiunea ei va fi deci mai complicata, iar noi va trcbui sa-i enumeram fonnele. Nu riscam insa sa ne ratacim in cercetarea aceasta, intrucit intentionarn sa urmam indcaproapc acelasi fir director. Trebuie sa repetam ca domeniul vieni cste cscntial domeniul instinetului, ca pe 0 anumita linie a cvolutici instinetul a cedat inteiigentci 0 parte din IOCllI sau, ca s-ar fi putut produce atunei 0 perturbare a vietii, di natura 11-a aflat in sine aIte resurse spre a 0 preintimpina, dccit ridicarea inteligentei impotriva inteligentei, Reprezcntarca intelectuala ce restabileste astazi cchilibrul in avantajul naturii estc de ordinreligios. ~i sa inccpcm eu eel mai simplu dintre cazuri.

Animalclc nu stiu ca urmcaza in mod ncccsar sa mcara.

Printrc cle slnt, desigur, unele ec disting mortul de viu: prin aceasta vom intclcgc di perceptia rnortului ~i eea a viului nu determina in interiorul Ior aceleasi miscan, acclcasi actc, acelea~i atitudini. Dar asta nu inseamna ca animalelc ar avea 0 idee generala despre moartc, cum de altfel Ie este straina ~i ideea generals de viata ~j orice alta idee generals care este reprezentata spiritului, nu doar rcsimtita si pusa in miscare prin corp. Cutare animal .. 0 va face pc rnortul" pentru a scapa de un dusman; dar noi sintem eei care-i definim astfel atitudiDca; cit despre animal, el nu misca intrucit simte ca rniscindu-se, \la atrage din nou, va trczi atentia, va provoca agresiunea: caci lDi~ea cheama miscarea. S-a crezut ca s-au aflat ~i la animate ClZUri de sinucidere; adrnitind col asa este, tctusi distanta intre Ii face eele necesare pentru a muri si a sti eli vom muri este caci una este sa implinesti un act, fie el bine pregatit,

150

HENRI BERGSON

chiar asurnat, si alta, sa-li irnaginezi starca ce ii va urma. Dar sa admitem ci'i animalul af avea chiar ~i ideea mortii, Sigur cil cl nu-si reprezinta propria-i destinatic intru moarte, nu stie ca, sustragindu-se mortii violente, se va supune oricum mortii naturale. AT fi necesare, in acest scns, 0 scrie de observatii asupra altor animale, apoi 0 sinteza si, in cele din urma, 0 lucrare de gcneralizarc ce ar conferi deja un caracter stiimific demersurilor de accst fel. Admitlnd ca animalul ar putea schita un astfel de efort, el nu 8-31" fi straduit dccir pentru ccva care ar fi meritat osteneala : or nimic nu i-ar parea mai inutil decit sa stie di trebuie sa moara. Mai curind, cl arc tot intercsul sa ignore acest dat. Dar ornul stie binc di va muri, Toate cclclalte vietuitoare, crampanate de viata, ii adopta pur si simplu elanul. Daca nu se gindesc pe ele insclc sub specie aeterni, increderea lor, permanents uzurparc a viitorului de catre prezcnt, este tocmai traducerea acestui gind in sentiment. Odata cu omul j~i face lac in lume reflcctia si, prin urmarc, facultatea de a obscrva, in lipsa unci utilitati imediate, de a compara intra ele obscrvatii provizoriu dezintcresatc, de a induce si gencraliza, Constatind ca toate ccle co traiesc in jurul lui sflrscsc prin a muri, omul se va fi convins ca va muri si 01. Natura, inzcstrlndu-l cu inteligenta, trebuia, de voie, de nevoie, s3-1 poarte inspre convingerea aceasta. Dar aceasta credinta vine si se asaza in calea miscarii naturii. Daca elanul vietii intoarce toate celelalte fiinte de la reprezentarea mortii, gindul mortii trebuie sa incetineasca, in om. miscarea vietii. lar mai tirziu, gindul acesta i~i va afla locul firesc intr-o filosofie ce va malta omenirea deasupra ei insa~i, dindu-i totodata mai multa forlil spre a putea action a. Dar I. inceputuri a fost un gind depnmant si ar fi in continuarc la fel daca omul, sigur fiind cil va rnuri. si-ar cunoaste cu precizie clipa mortii, Evenimentul s-ar putea produce oricind: si cum in fiece secunda constatam ca nu s-a produs inca, experienta negativa repetata continuu se condenseazi intr-o indoiala • bia constientizata ce atenueaza efectele certitudinii reflexive.

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 151

Nu este mai putin adevarat ca ccrtitudinca mortii, ivindu-se laolalta eu reflcctia intr-o lume de fiinte vii, Tacutii pentru a se gindi doar la viala, contrariaza intentia naturii. Iar natura se va poticni dinaintea acestui obstacol pe care ea insa~i l-a pus in propria calc. Dar se va rcdresa curind. Ideii ca moartea este inevitabiHi ea ii opune imaginea continuarii vietii dupa moane"; irnaginea din urma, nascocita de catre natura si pusa in cimpul inteligentei care-i va darui forma ideii, repune lucrurile in ordinea lor fireasca. Neutralizarea ideii prin imagine dovcdeste deci insusi echilibrul naturii, care evita in acest fel propria-i cAdere. Ne regasim in fatajocului particular de idei ~i imagini ce ni s-a parut caracteristic religiei la inceputurile ei. Cons ideralii din acest at do ilea punct de vedere. religia este 0 reactie defensiva a naturii impotriva reprezentiirii, prin intermediul tnteligentei. a inevitahilitatii mortii.

Societatea este interesata tot atit de mult cit si individul de aceasta reactie. Nu numai pentru ca ea este cea care beneficiaza de efortul individual si pcntru ca acest efort merge mat departe cind clanul nu este contrarial de ideea unui tennen limita, ci si pentru ca, chiar mai ales pentru ca, societatea are ea insa~i nevoie de durata si stabilitatc, 0 societate deja civilizata se sprijina pe legi, pc institutii, chiar pe cdificii facute spre a infrunta timpul, Societatilc primitive insa sint "construite din oameni"; si ce s-ar fi intimplat eu autoritatca lor de n-ar fi existat credinta in pcrsistenta individualitatilor alcatuitoare? Este dcci important ca mortii sa ramina prezenti. Mai tirziu, va apare cultul stramosilor iar rnortii vor fi atunci adusi in apropierea zeilor, Dar pentru aceasta va trebui sa existe zei, Dlicar in Iatenta, sa existe un cult al lor iar spiriml sa se fi orientat deschis in directia mitologiei, La inceputurile ei, intelisenta i~i reprezenta simplu mortii, ca aflindu-se amestccati printre eei vii in interiorul aceleiasi socictati pe care 0 putcau iBfluenla fie in bine, fie in rau .

152

HENRI BERGSON

in ce forma anume isi inchipuia societatca supravietuirea mortilor ei? Sa nu uitarn di cercetam in abisurilc sufletului, prin introspectie, elementele constitutive ale unei religii primitive, Elementele de felul acestora s-ar fi putut sa nu sc produca niciodata in exterior in stare pura, Caci ar fi intilnit imediat alte elemente simple, de aceeasi origine. ell care ar fi intrat in combinatie; sau ar fi fast preluatc, fie singure. fie impreuna ell celelalte, pentru a servi drept materie muncii continuate la ncsfirsit a functiei fabulatorii. Exista astfel teme simple sau complexe furnizatc de natura; si cxista, pc alta parte, mii de cornbinatii si speculatii cfcctuatc asupra lor de catre fantezia omcncasca. Temelor insclcli s-au adaugat, dcsigur, credintelc fundamentalc pe care stiinta religiiior Ie rcgascste aproape oriundc. Cit despre variatiilc asupra accstor tcme. ne sint binc cunoscutc sub denumirea de mituri si chiar drept conceptii teoretice divcrsificatc la infinit in functic de timp si spatiu, Este ncindoielnic faptul ca tema simpla pc care toemai am indicat-o se compune imediat cu celclaltc spre ada, inaintca oricaror mituri si teorii, rcprezentarea primitiva a sufletului. Dar are ea a forma definita in afara acestei cornbinatii? intrebarea este inevitabila, pentru ca ideea noastra despre un sut1et cc ar supravietui corpului acopera astazi imaginea prezentata C011- stiintei imediate, cca a unui corp ce si-ar putca supravietui siesi. Aceasta imagine nu mai exists ea atare, dar este suficient un mie cfort pentru a a redeseoperi. Caci este pur si simplu imaginca vizuala a corpului, dcsprinsa de imaginea tactila. Ne-am obisnuit sa considerarn inscparabile celc doua imagini, prima fiind efectul sau rct1cxul celei de-a doua. insu~i progresul cunoasteni s-a cfcctuat in aceasta directic. Pentru ~tiinta, corpul este in mod esential ceca ee este pentru atingcre; are 0 forma si 0 dirnensiune, arnbele determinate si independente de noi; ocupa un anumit loc in spatiu, pe care nu si l-ar putca modifica Bra a ocupa in timp, succesiv, pozitii intennediare. Imaginea vizuala a corputui va fi atunci 0 aparenta ale carei variatii va

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELlGIEI 153

trebui sa le corectam apelind intotdcauna la irnaginea tactila, Cea din urma va fi lucrul insusi. pc cind ccalalta nu va face decit sa-l semnalezc. Dar nu astfel sc. dovedeste a fi impresia imediata, Un spirit neavertizat va pune imaginca tactila si imaginea vizuala pe un acelasi nivel, Ie va atribui acceasi realitate $i Ie va considera relativ independente una de cealalta. .Primitivul" n-are decit sa se aplece deasupra unui elesteu pentru a-~i z8ri corpul asa cum este el vazut de ceilalti, dar dcsprins de corpul care poate fi atins. Desigur, corpul pc care-I atinge este acelasi cu corpul pc care-l vcdc: asta dovedeste ca. pelicula superficiala a corpului, carcconstituie corpul vazut. estc susceptibila de dedublare, si ca unul dintre cele doua exemplarc ramine alaruri de corpul tactil. Nu este mai putin adevarat ca exista un corp detasabil de eel pe care-I atingcrn. corp lipsit de interioritatc, rara grcutate, instantaneu transportat in punctul in care sc afla. Nimic din cl nu nc convingc ca subzista dupa moartc. Dar daca am inccput prin a postula subzistenta a ceva anume dupa moartc, subzistcnta va fi in mod evident aeest corp $1 nu altul, intrucit corpul pc caro-l atingem este inca prezent, ramine imobil si intra imcdiat in putrcfactie, in timp ce pelicula vizibila s-a putut refugia undcva, raminind vic. Ideea ca ornul isi supravietuiestc ea umbra ori fantoma cste deei pe de-a-ntregul naturala. Ea trebuic sa 0 fi precedat pc aceca, mai rafinata, a unui principiu cc ar anima eorpul asemenea unui suflu; suflul acesta (CNEJlOQ s-a spiritualizat el insu~i, treptat, in suflet (anima sau anlmuss. Estc adevarat ea fantorna corpului pare incapabila prin ea insa~i sa exercite 0 presiune asupra evenimentelor umane, dar, eu toatc acestea, ea trebuie, sa-si exercite aceasta influenta intrucit exigenta unei actiuni continuate a iscat crcdinte in supravietuirea dupa tnoartc. in acest punet apare insa un alt clement.

Nu vorn defini inca aceasta alta tendinta clementara care .Ie tot atit de naturala ca si cele doua precedentc, fiind, aselIlClli lor. 0 reactie defensive a naturii. Vom incerca insa sa-i

154

HENRI BERGSON

aflam originea. Pentru moment, vom lua in considerare doar rezultatul. Tendinta aceasta arc drept tennen tinal reprezentarea unci forte raspindite in ansamblul naturii si difuzata in obiectele si fiintele individuale. Stiinta rcligiilor consideril indeobstc drcpt primitiva 0 atare rcprezentare si ne vorbeste des pre ',,mana" polinezian, care afla analogii si In alte spatii, sub diverse nume: .wakanda'' la indicnii sioux, .. orenda" irochezilor, •• pantang" pentru malaiczi etc. Dupa unii, .mana" ar fi un principiu universal al vietii ce ar constitui, in particular, substanta sufletelor. Dupa a1lii, ar fi mai curind a forta nemasurata, pe care suf1etul, ea oriee alt lucru de altfcl, ar putca-n capta, dar car~ n~ apaI1in,c in chip escntial sufletului, Durkheim. cc pare a-~l Orienta rationamentele In dircctia primci ipoteze, crcde ca .. mana'~.ar fumi~a principiul totemic prin care s-ar imparta~i mernbrii clanului; sufletul va fi 0 individualizare directa a .jotcmului" si se va imparta~i din "mana" prin intermediul acestuia. Nu c!edem ca sintem indrcpHititi sa alcgcm 0 mtcrpretare ori alt.a. ~ntr-o maniera gcnerala. noi vom czita sa consideram drept pnrrutiva, adica drept naturala, 0 reprezcntarc pe care n-o mai concepem astaz. in ehip natural. Ceca ce a fast primitiv n-a incetat sa fie astfcl, desi astaz: avem nevoie de un real efort de aprofundare interna pentru aMI rcgasi, Dar sub oricc forma am considera reprezentarea in discutic, vom admire ca ideea unci provizii de farta de la care se imparta~eau flintelc vii si chiar ~ ~are numar de obiectc non-animate este una dintre primele idei atlate de spiritul ce urmeaza 0 anumita tcndinta, si anume eea naturala si elementara, pc care vom incerca sa 0 definim ulterior. Sa consideram deci dobindita accasta notiune, Iata-I pe om inzestrat eu ceea ce va numi mai tirziu suflet. Dar sufletul acesta supravietuieste corpului? N-am avea niei un motiv sa presupunem acest lucru daca ne-am pastra strict In sfera de actiune a acestei forte. Nimic nu ne indreptale!te sa credem ca o putere ca "mana" trebuic sa durcze mai mult decit obiectul care 0 contine, Dar dad am Inceput prin a postula drept prin-

CELE ooiu SURSE ALE MORALEI RELIGIEI 155

cipiu faptul cA umbra corpului ramine, nimic nu ne impiedica Ii piistrilm si principiul ce imprima corpului forta de a actiona, Vom obtine astfel 0 umbra activa, in actiunc, capabila sa intluenteze evenimentele umane. Aceasta va fi conceptia primitiva despre viata cea de dupa moartc.

lnfluenta exercitata n-ar fi fost prea mare daca ideii de suflet nu i s-ar fi alaturat ideca de spirit. Cea din urma decurge dintr-o alta tendinta naturala, pe care va trebui s-o determinam. Sa 0 consideram si pc aceasta admisa ~i sa obscrvam sehimburile intre cele doua notiuni, Spiritele prcsupuse a fi raspindite peste tot in natura n-ar fi iutr-atit de apropiate fonnei umane dacil omul nu si-ar II rcprczcntat deja sutlctelc in acest fel. Cit -despre sufletele desprinse de corp, n-ar II avut nici 0 influenta asupra fenomenelor naturale daca n-ar fi apartinut aceluiasi gen ea si spiritele, fiind capabilc, mai mult sau mai putin, de a-si afla loc printre acestea. Mortii vor dcvcni astfel personaje de care trebuie sa se tina seama. Ei pot vatama, pot face bine, dispunind, pina Ia un anume punct, de ceca ce numim fortele naturii. Atit in scns propriu cit si in scns figurat, ci aduc ploaia ~i vremea buna. Omul se abtinea de la ceca ce-i irita, incerca sa lc cistige increderea. inventind mii si mii de mijloace pentru a-i cistiga, pentru a-i cumpara ori pentru a-i Insela. 0 data pornita pe aceasta calc, inteligenta nu va mat ocoli nici una dintre absurditatile posibile. Functia fabulatorie Iucreaza deja destul de bine prin ea insasi: si imaginati-ve ce se va intlmpla cind va fi imbolditil de teama, de nevoie! Pentru a indeparta un perieol sau pentru a obtine 0 favoarc, vom oferi mortului lot ceea ce credem ca si-ar putea dori. Vom ajunge acolo incit vor cldea capete, daca exista credinta ca mortului Ii va face placefe fapta. Povestile misionarilor abunda in amanunte asupra acestui subiect. Copilarii, monstruozitati, este interminabila lista practicilor inventate in acest sens de prostia omeneasca, De nu le-arn vedea decit pe aces tea, am fi tentati sa incercam un sentiment de repulsie falii de omenire. Dar nu trebuie uitat

156

HENRI BERGSON

faptul cii primitivii de ieri si de azi, traind tot atitea secole cit ~i pentru noi, au avut tot timpul sa exagereze si sa exasperezc oarecum tot ceea ce putea tine de irational din interiorul tendintelor elementare si dcstul de firesti, Adevaratii primitivi ar fi dat, desigur, dovada de mai multa judecata daca ar fi urmat indeaproape tendinta naturale si efcctele ci imcdiate. Totul se schimba si, cum notam mai sus, schimbarca se va savirsi la suprafata daca nu va fi posibila 0 modificarc in profunzime. Exista societati care progrescaza - probabil aeelea obligate sa depuna un anumit efort pentru a trait din cauza conditiilor ostilc de exisrenta, si care au consimtit din vreme in vreme, sa-si sporeasca cfortul, urmind un initiator, un invenrator, un om superior. In acest caz, scnimbarea apare ca 0 crestcrc In intcnsitate; directia cste relativ constanta, se merge insprc 0 din cc in cc mai Inalta eficacitate. Dar exista si socictati carc-si conserva in mod neccsar un acelasi nivel destul de scazut, Cum si acestea se schimba totusi, in intcnorul lor sc produce nu 0 intensificare ce ar fi insemnat un progrcs calitativ, ci 0 multiplicare ori 0 exagcrarc a datului primitiv: invcntia, daca mai putem folosi aici aeest termen, nu mai necesita nici un efort. De la a credinta care raspunde unci anumite necesitati se trece la 0 credinta noua, exterior asemanatoare prccedentei, care-i accentueaza caracterul superficial, dar care, spre deosebire de prima, nu mai serveste la nimic. Si din acca clipa, batind pastil pc lac, societatea adauga alte credinte sau Ie amplifica la nesfirsit, Prin dublul efect al repetarii si cxagerarii, irationalul devine absurd, straniul trecc in monstruos. Dar si extensiunile succesive au trebuit, si ele, implinite de catre indivizi; insa nu mai era necesara aici superioritatea intclcctuala pentru a inventa si a accepta inventia. Era suficienta logica absurdului.togica aceasta ce poarta spiritul din ce in ce mai departe, catre consecinte care mai de care mai extravagante, in acele situatii anume cind spiritul porneste de la 0 idee stranie, lara a-i afla vreun temei in masura sa-i explice stranietatea ~i sa-i impiedice totodata

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 157

1 proliferarea. Am avut cu totii ocazia sa intilnim una dintre acele familii foarte unite. satisfacute de ele insele, care se pastreaza Ia distant. de ceilalti fie din timiditate, fie din cauza dispretului, $i nu de putine ori am observat la familiile de felul acesta obiceiuri bizare, fobii sau superstitii care s-ar putea agrava daca vor continua sa fermenteze izolat. Fiecarc dintre aceste singularitati i~i are propria-i origine. 0 idee venita cindva unui membru al cutarei familii este preluata de ceilalti. acordindu-i-se Incredere. Este ea un fel de plimbare pc care am facut-o intr-o duminica, am reluat-o duminica urmatoare, si s-a impus astfel pentru toate cclclaltc duminici ale anului; daca, din ncfcricire, nu nc-am putut plimba intr-o duminica oarecare, cine stie ce nenorocire s-ar putea intlmplat Pentru a repcta, pcntru a imna, pentru a te increde. este suficient sa te Iasi in voia lucrurilor; did doarcritica necesita efort. in lac de citiva ani, irnaginati-va ea ati trai citeva secole; sporiti apoi. pc cit veti putca, mieile excentricitati ale unci familii care se izolcaza. Si va vcti reprezenta astfcl ceca ce trebuie sa se fi intimplat in societatile primitive ramase Inchise si multumite de soarta lor, in ioc sa se deschida insprc cclalalt, sa elimine toxinele din interiorullor pc masura ce se formau si sa depuna un constant efort pentru a-si largi orizontul.

Am dctenninat doua functii csentialc ale religiei si am intilnit, de-a lungul analizei noastre, a scrie de tendinte elernentare ce par a explica fonnele ei generale de mai tirziu. Sa analizam in continuarc aceste forme generate, aeeste tendinte elementarc. Metoda noastra va ramine, de altfel, aceeasi. Sa presupunem 0 anumita activitate instinctiva; introducind apoi inteligenta, vom incerca sa aflam daca nu urrncaza vreo perturbare particular •. in acest caz, echilibrul va fi restabilit in chip verosimil prin reprezentarile suscitate de instinct in interiorul inteligentei perturbatoare; si daca exista eu adevarat aeeste reprezentari, ele nu pot fi decit idei religioase elementare. Fie dat deci impulsul vital, care ignora moartea. Dar odata cu

158

HENRJBERGSON

inteligenta care se iveste in lume sub presiunea acestui impuls, apare ~i ideea inevitabilitatii mortii, Pentru a-i reda vietii elanul amenintat, se va inilta 0 reprezentarc antagonista. in care se origineaza credintele primitive asupra rnortii, Dardacii moartea este accidentul prin excelenta, citor alte accidente nu este expusa via," umana? insa~i aplicarea inteligentci la viatii, nu deschide, si ea calea neprevazutului, introducind simtamintul riscului? Animalul este sigur de cl insusi; pentru el, ~imic nu se interpune intre seop ~i act. Daca prada este in fata lui, se arunca asupra ei, Daca 8m. la pinda, asteptarea lui este 0 actiune anticipata ce va forma, irnprcl!ml ell actul savirsit, lin tot in'divizibil. Daca scopul dcfinitiv cste indepartat, cum sc intimpla ell albina ce-si construieste stupul, este un scop pe care animalul nici rnacar nu-l cunoaste; el nu vede declt obiectul imediat, si elanul constientizat de el este cocxtensiv actului propus sprc realizare. Este Insa propriu esentei intcligentci combinarea de mijloacc in vederea unui seop indepartat, prccum si angajarea pe calea celor asupra carora inteligenta nu se sirnte suficient sta.pina pentru a lc rcaliza. lntre ceca ce inteligcnta intreprindc si rezultatul urmarit exista eel mai adesca, atit in spat in cit si in timp, un interval care lasa un 131'g lac accidcntului. Intcligenta incepe, dar sprc a tcrmina celc inccputc, arc nevoie, dupa expresia consacrata, de circumstante favorabile, Este posibil ca inteligenta sa cunoasca pe deplin marja aceasta de neprevazut. Salbaticul ce-si aruncii sageata, nu stie daca aceasta I~i va atinge sau nu tinta, Nu aflam aiei 0 continuitate intre gest si rezultat, ca in situatia animalului ce se arunca asupra prazii, Ci apare un vid deschis accidentului, ce atrage dupa sine irnprevizibilul, Teoretic, imprevizibilul n-ar trebui sa se iveasca. Inteligenta este ficuta pentru a actiona mecanic asupra materiei; deci ea i~j reprezinta in mod rnecanic lucrurile; postuleaza astfel mecanismul universal si concepc virtual 0 Itiinta perfects ce i-ar permite sa prevada, in clipa in Care actul a fost lansat, toate cele de el intilnite inainte de atingerea scopului. Este

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 159

lnsapropriu esentei unui astfel de ideal sa nu fie niciodata atins ti sa slujeasca eel mult drcpt stimul al muncilor inteligentci. De fapt, inteligenta umana trebuie sa se restringa la 0 actiune foarte limitata asupra unci materii imperfect cunoscuta de ea. Or, impulsul vital este acolo si nu accepts asteptarea, nu admite obstacolul. Putin conteaza pentru el accidentul, neprevazutul, in fine, nedeterminatul risipit de-a lungul drurnului; cl procedeaza prin salturi si nu arc in vedere dccit tcrmenul final, caci elanul devoreaza intervalul, Totusi, intcligcnta trcbuie sa aiba cunostinta despre anticiparea accasta. Caci se va ivi 0 rcprezentare, cea a puterilor favorabilc care se vor suprapune sau vor inlocui cauzcle naturale prelungind, in actiunile de ele voitc si conforme vcderilor noastre, demersul porn it in mod natural. Am pus in miscare un mccanism, iar acesta este inccputul. Capatul va fi reprezcntat prin regasirca mecanismului in rcalizarea efectului dorit. Intrc eei doi termeni extrcmi se va insera o garantie extra-mecanica a rcusitei. Daca ne irnaginarn putcri binevoitoare, favorabilc reusitei uoastrc, logica inteligentci va cere postularca unor cauze antagonicc, a unor putcri defavorabile, care pot explica, la ncvoie, csecul. Aceasta ultima credinta va avea, de altfcl, utilitatca ci practica: ea ne va stimula indirect activitatea, avertizindu-nc permanent. Dar aceasta apartine mai curind timpurilor in dcriva, dccadentei. Reprezentarea unci forte care se opune abia daca este posterioara reprezentarii fortei ajutatoare; daca cca din urma este naturale. prima decurge din ea, drept consccinta imcdiata. Dar ca va prolifera eu precadere in societatile stagnantc asemenca cclornumite de urn astazi primitive, in care credintele so multiplicii la nesfirsit prin analogie, nemanifestindu-sc nici un interes asupra originii lor. Impulsul vital este optimist. Toate rcprezentarile religioase ce rezulta din el vor putea fi definite deci In acelasi mod, si anume: ele sint reactii de/en-rive ale naturii impotriva reprezentiirii,

it,: prin inteligentii, a unei descurajatoare limite puse de nepre=. vdzut intre initiativa # efectul dorit.

160

HENRI BERGSON

Fiecare dintre noi poate experimenta, daca vrca: si va vedea, sub ochii lui, cum se naste superstitia din vointa de succes. Puneti 0 suma de bani pe un numar al rulctei si asteptati ea bila sa se opreasca: in clipa in care bila va ajunge, in ciuda oscilatiilor ei. la numarul ales de dumneavoastra, mina va va tresari, intii pentru a 0 impinge, mai apoi pcntru a 0 opri. Propria dumncavoastra vointa, proiectata in exterior, va fi eea care va trcbui sa aeopere aiei intervalul intre hotarirea Iuata de ea si rezultatul astcptat; rcactionind astfel, ea inccarca sa indcpartcze accidentul. Frecventati salile de jocuri, lasati-va purtati de obisnuinta, si in curind mina dumncavoastrf nu va mai tresari, caci vointa s-a retras deja in ca tnsasi. Dar pe masura ee vointa I~i paraseste locul, a alta entitatc sc instaleaza, ea insasi emanatie a vointci si actionind prin delcgatia primita de la accasta, Este mspiratia sansei, in care s-a transfigurat parerca preconccputa de cistig. Inspiratia sansei nu cstc 0 persoana compieta; sint necesarc mult mai multe clemente pentru a construi a divinitate. Dar exista in ea anumite date suficiente pcntru ea omul sa se incredinteze ei.

La a astfel de putcrc face apel salbaticul pcntru ca sageata lui sa-si atinga [inta. Santi etapcle unei indclungate evolutii: veti afla zcii protectori ai cetatii, cei care vor trebui sa asigure victoria combatantilcr.

Dar remarcati col. In toate aeeste cazuri Iucrurilc sint pomite pe drumul eel bun prin rnij loace rationale, prin adaptarea la inlantuirca mccanica de eauze si efeete. lncepem prin a realiza ceea ce depinde de noi insinc: doar cind nu ne mai simtim capabili de a ne ajuta pe noi insine, ne punem la dispozitia unci puteri extra mecanice, plasind uneori aetul In intregul lui, eu tot eu inceputuri. sub semnul aeelei puteri, tntrucit era considerata mereu prezenta, actul nefiind nici 0 clipa despartit de ea. eel care se va putea insela asupra acestei situatii va fi doar psihologul, pentru cli el vorbeste numai despre cea de-a doua cauzalitate. Nu spune nimic despre cea dintii, intrucit aceasta

CELE DOUA SURSE ALE MORALE! S! RELlG!E! 161

decurge oarecum de la sine. Ea dirijeaza actele savirsite, care au drept instrument materia; traim si actionam In interiorul credintei In aceasta cauzalitate; la ce-ar mal folosi sa 0 transpunem 1~ euvinte, explicitindu-i ideea? N-ar f util sa intreprindem acest demers decit daca am poseda deja 0 ~tiinta capabila sa-l preia, folosindu-l ea atarc. Este insa de preferat sa gindirn eea de-a doua cauzalitatc, pentru ca in ea aflam eel putin 0 ineurajare, un stimulent. Daca stiinta ar fumiza non-civilizatului un dispozitiv cc I-ar asigura in mod matcmatic de atingerca unui seop, el ar urma in acest caz cauzalitatca mecanica (presupunind, desigur, e-ar fi putut rcnunta dcodata la toate obisnuintele inveterate ale spiritului lui). in astcptarca accstei stiinte, actiunea lui preia din cauzalitatea mccanica toate cele necesare, pentru eft primitivul isi intinde totusi arcul si tinteste, Dar gindul lui va cauta mai curind cauza extra-mccanica, cea care va conduce sageata acolo unde trebuic, si accasta intrucit credinta in aeea cauza este eea care-i va da, in ciuda armei eu care el se va asigura de atingerea scopului, incrcderca in sine, nccesare pentru a tinti mal binc.

Activitatea cmului se dcsfasoara in mijlocul unor evenimente pe care Ie influenteaza, dar de care si depinde. Acestea sint In parte previzibile dar, in mare masura, si imprevizibilc. Cum ~timta actuala a Iargit tot mai muh sfera noastra de previzibilitatc, la limits putem gindi 0 ~tiintii in interiorul careia imprcvizibilitatea sa nu-si afle loco De accca, pcntru gindirea rcflexiva a insului eivihzat (vom vedea ca omul TIU este intru totul astfel, eel putm in eeea ce priveste reprezentarea spontana), aceeasi inlantuire mecanica de cauze si efeete cu care intra In contact ctnd actioneaza asupra lucrurilor trebuie sa cuprinda totalitatea universului. Nu admite nicidecum ca sistemul de explicatie ce convine evcnimentelor fizicc asupra carora este

orientat trebuie sa ccdeze locul, cind sc avcntureaza rnai dcparte, unui sistem intru totul diferit, si anume eel folosit in viata sociala, atunci cind insul atribuie conduitei celorlalti in raport

162

HENRI BERGSON

ell sine, diferite intentii, bune ori rele, prietenesti sao ostile, Daca 0 face, el 0 realizeaza tara VOla lui, si nu $1-0 marturiseste nici macar sic~i. Dar non-civilizatul, care nu dispune decit de o ~tiintA inextcnsibilfi, croita exact dupa masura actiunii lui asUpra materiei. nu poate pune in cimpul imprcvizibilului 0 &tiint:1 virtuala cc l-ar acoperi pe de-a-ntrcgul ~1 care ar deschide astfel ample perspective ambitiilor lui. in loc sa se descurajeze, el extindc &1 asupra acestui domcniu sistemul de explicatii pc care.] pune tn ioc in relatiilc ell scmcnii. De aceea va crcde en intilne~te puteri binevoitoarc, si, in cgala masura, se va sirnti expus intluentelor facatoarc de rau. Dar in nici un fel nu va accepts ca. arc dinaintea lui 0 lume straina eu dcsavirsire. Estc adevarat ca. daca spirite bune on rcle vor trebui sa urmezc aetiunea ineeputa de el asupra marcrici. acestc spirite VOl' aparc in cele din unna ea si cum ar fi intlucntat deja actiunea insasi, in intregul ei. ~i primitivul nostru va vorbi ea si cum nu s-ar baza deloc, nici macar in ccle ce depind de el in mod direct, pe o inlantuire rnceanidi de cauze si efectc. Dar daca n-ar fi crczut in aceasta inlantuirc mccanica nu l-am f atlat facind tot ceca ce trebuic, inca de la declansarea actului, pcntru a produce III chip rnecanic rezultatul. Or, fie ca urmarim comportamcntul salbatieului, fie al insului civilizat, daca voim sa cunoastem esenta celor ginditc de om trebuic sa ne raportam la eeea ce el face si nu la ceca cc rostcste.

In cartile atit de instructive si intercsante consacrate de Levy Bruhl :,mentalitiilii primitive" sc insista mult asupra .Jndiferentei acestei mcntalitati fata de cauzclc sccunde", asupra imediatuiui apella "cauzele mistice", .Activitatca noastra cotidiana, ne spune el, implies 0 perfecta si linistita incredcre in invariabililatea legilor naturale. Cu totul alta este atitudinea de spirit a primitivului. Natura in rnij locul careia traiestc i se inflili~eazii sub un all aspect. Toate obiectelc si fiintcle naturii sint implicate intr-o retca de participari ~i excludcri de ordin mistic.'" Si pu~ mai departc citim: "in reprezentarile colective

CELE Douif SURSE ALE MORALE! S! RELIGIE! 163

variaza fortcle oculte carora lc era atribuite boala sau moartea, survenite intre timp: uneori, vinovat cste vrajitorul, alteori spiritul unui mort, citeodata forte mai mult sau mat putin definite, individualizate ... ; ceea ce sc pastreaza asemanator cu sine. ba am putea spune chiar identic, cste prc-lcgatura intre boala ~i mourte, pc 0 parte. si puterca invizibila, pe cealalta parte.:" in sprijinul ideii, autorul aduce marturiile eoncordante ale calatorilor ~i misionari lor, citind citeva dintre celc mai curioase excmple.

Uimitor cstc insa un prim punct: in toate cazurilc invocate, efectul despre care vorbim. atribuit de catre primitiv unei cauze oculte, este un evcnimcnt cc priveste omul, In special un accidentintimplat ornului, mai ales baala ori moartea. Dcspre actinnea neinsufletitului asupra neinsuflcntului (in afara dc fcnomcnele meteorologicc, ori de altc situatii care interescaza ornul) nu este niciodata yorba. N 1I ni sc spunc di. primitivul, vazind cum vintul indoaic un copac, cum valul poarta dcpartc galctul, cum chiar pasul lui ridica praful de pc drum, ar fi apclat si la altceva in afara de ceca ce noi numim cauzaliratca mccanica. Relatia constants intre antecedent si consecvcnt. fie ca e pcrccputa de un individ ori altul, nu poate sa nu trapeze: ii va fi dcci suficienta in aceasta situatic, si nu obscrvam ca i-ar suprapunc, ~j eu am mai putin ca i-ar substitui, 0 cauzalitate .. mistica", Sa mergem dar in continuare, lasind la 0 parte faptele fizice la care primitivul asista ea spectator indiferent. N-am putca oare spune si des pre el eli "activitatea lui zilnica implica 0 pcrtecta incredere in invariabilitatea legilor naturale"? Fara crcdinta aceasta, nu ar conta pc curentii riului sa-i tmpinga barca, pe tensiunea arcului sprc a lansa sagcata, pc toporul pe care-l minuie pentru a dobori un copac, pc dinti pcntru a musca, pe picioare pentru a mergc. EI nu-si poate reprczenta in mod explicit cauzalitatea naturala; de altfel, nici nu are vreun interes, nefiind nici fizician, nici filosof; dar are incredere in ea, considerind-o suport al activitatii sale. Sa mcrgem inca rnai departe.

164

HENR[BERGSON

Cind prirnitivul apeleaza la a cauza mistica pentru a explica moartea, boala, sau arice alt accident, care este operatia justa intreprinsa de el? Vedc, de exemplu, un om ucis de un bolovan desprins, intr-o furtuna, dintr-o stinca. Va nega el ca stinca era deja crapata, ca vintul a smuls piatra. cit un craniu a fast zdrobit sub socul caderii pietrei? Dcsigur ca nu. Asemenca noun. si el constata actiunile accstor cauze secundc. oSi anmci, de ce mai introduce 0 "cauza rnistica", cum ar f vointa vreunui spirit sau a unui vrajitor, erijind-o in cauza principals? Sa privim mai indeaproape: vom vedca cum cele explicate de primitiv prin cauza "supranaturaJii" nu tin de un efort fizic ea atare, ci de sernnificatia lui umaria, de importanta sa pentru am si, in particular, pentru un anume am bine dcterminat, eel strivit sub piatra. Nu aflam mmic ilagie, deei niei "pre logic", nici chiar ceva ce ar marturisi 0 "impcrmeabilitate la cxpcrienta", in credinta ca a cauza estc direct proportionala eu efcctul ei; si odata canstatate crapatura sfincii, dircctia si violenta vintuluideci datele pur fizicc, care nu pot f puse in scama omului _, ramine de explicat faptul accsta, capital pentru noi, care cste moartea unui om. Cauza isi corinne in Intregimc efeetul, spuncau odinioarn filasofii; si daca efectul arc 0 mare semnificatic umaria, si cauza va trebui sa aiba eel putin 0 aceeasi scmnitlcatic: in oricc caz, cfect si cauza apartin acclciasi ordini: eea a intentiei. Educatia stiinpfica ne-a dczobisnnit de aceasta maniera de a rationa, Insa era un mod natural de a gindi: el persista si Ia civilizat si se manifesta ori de cite ori nu intervinc 0 forte antagonista. Sa rernarcam ca jucatorul care mizcaza pc un numar anume la rulcta i.}i atribuie succesul sau insuccesul sansei on nesansei - adica unei intentii favarabile sau defavorabilc lui. Dar nu mai put ina irnportanta va avca si cxplicatia prin cauze naturale, care-i arata clar toate cele intimplate din clipa in care_ si-a pus banii, plna in momentul cind bila s-a oprit. Cauzalitatii acesteia mecanice el ii va suprapune insa.Ia sfirsit, o optiune semi-voluntara pe care jucatorul si-o va insusi in

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI [65

:ta!:

n': eele din urma: efectul ultirn va avea astfel aceeasi importanta ,i va fi de acelasi ordin ca si cauza prima, si ea initial tot 0 optiune. Sesizam originea practica a acestui foartc logic rationament cind observam jucatorul schitind 0 miscare eu mina, ca ~i cum ar VOl sa opreasca bila: vointa lui de succes, rezistenta la aceasta vointa, vor fi obicctivate de cl in imaginea sansei on nesansei, aflindll-se dcodata In fata unci puteri dusmane ori binevoitoare ~i proicctind asupra jocului intrcg intcrcsul sau, Si mai uimitoare inca estc ascmanarca intrc mcntalitatca eivilizatului si eea a primitivului cind sint in joc fapte ascmenca eelor diseutate de noi: rnoartca, boala, accidentelc grave. Un ofiter care a participat la razboiul eel marc spunca ca soldatii se temeau intotdeauna mai mult de gloantc dccit de obuze, desi tirul de artilerie :facea de departe cele mai multc victime. Aeeasta pentru ca se simteau direct vizati de giant, ficcarc construind in sine, chiar tara voia lui, urmatorul rationamcnt: .. pentru a produce acest cfect, atit de important pentru mine, cum ar fi moartca sau vreo rana grava, e ncccsara 0 cauza de 0 egala importanta, deci cstc neccsara 0 intentie." Un soldat atins de 0 schija de obuz povestea ca primul lui gest a fost acela de a striga: .,Ce prostie!' Faptul ea. schija proiectata de 0 cauza pur mecanica, si care putea atingc pe oricine sau, la fel de bine, putea sa nu atinga pe nimeni, I-a lovit totusi pc cl, nu pc un altul, era absolut ilogic fata de intcligenta lui spontana, Amintind "ghinionul", saldatul ar f rnanifestat si mai bine lnrudirea dintrc inteligenta spontaua si mentalitatea primitiva, o reprezentarc bogata in rnaterie. ascrnenea ideii de vrajitor sau ideii de spirit, trebuic sa-s: piarda cca mai mare parte a continutului ei pentru a putea deveni ideea de "ghinian". Totusi, ea subzista si nu este eu desavirsirc vida, in consccinta eele doua mentalitati nu difera esential una de cealalta,

ExempJele atit de variate de mentalitate prirnitiva cuprinse in lucrarile lui Levy-Bruhl pot fi grupate in citeva rubrici. Cele mai numeroase vor fi cele care marturiscsc, dupa parerea

166

HENRI BERGSON

autorului, despre 0 incapatinarc a primitivului in a nu admite nimic fortuit. Daca 0 piatra cadc ~i zdrobeste un trecator, inseamna ca un spirit Call a desprins piatra; hazardul nu-si afla loc aiei. Daca un om e inhatat din barca de un crocodil, lnseamna ca s-au facut vraji asupra lui; nu cxista hazard, Cind un razboinic a fast ranit sau omorit de 0 lovitura de sulita, nu inseamna ca n-a fost in stare sa sc apere, ci asupra lui s-au facut fannece; nu cxista hazard'. Formula revinc atit de des la Levy-Bruhl, incit am putea considcra en fumizcaza unul dintre caracterele esentiale ale mcntalitatii primitive. Dar, vom raspunde erninentului filosof, reprosindu-i primitivului lipsa de credinta in hazard. sau eel putin constatind-o drept a escntiala caracteristica a mcntalitatii lui, nu inseamna ca dumncavoastra admitcp existenta hazardului? Si ea admitindu-l, sinteti atit de sigur ca nu veti cadca dumneavoastra in~iva in capcana aeelci mentalitati primitive pe care 0 criticati sau, in fine, doriti sa a distingcti cscntial de a durnneavoastra. omul actual? intclcg cii nu faceti din hazard 0 fOrlii activo; dar n-ati fi vorbit despre el dad! l-ati fi considcrat drept ncant. Considcrati cuvintul, asemenca lucrului, drept inexistent. Dar cuvintul exista, it folositi, reprezinta ~i pentru dumncavoastra ccva, 13 fel ca pentru noi tori. Sa ne intrcbarn mai curind cc ar putea rcprezenta cuvintul aeesta. 0 tigla enorma, smulsa de vint. cade ~i omoara un trecator. Noi invocarn hazardul. Dar la fcl am fi spus daca tigla se izbea pur si sirnplu de pamint? Peate, dar numai pentru ca ne gindim vag di in locul acela s-ar fi putut afla un om sau pentru ca, dintr-un motiv sau altul, acea portiune de trotuar nc interesa in mod special, in asa fel incit sa credem cft tigla a ales-o in mod special pentru a cadea acolo. in ambele situatii, hazardul exista doar in masura in care intra in joe un interes uman ~i pentru cft lucrurile s-au petrecut ca si cum ornul ar fi fast luat in considerare", fie pentru a i se face un serviciu, fie mai curind eu intentia de a-I vatama, Gindip-va doar la vintul ce smulge ligla, la tigla naruindu-se pe trotuar, I. impactul

CELE ooiu SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 167

Jiglei cu solul: nu mai aflati aici decit un mccanisrn, hazardul

. dispare. Pentru a-i face posibila interventia, trebuie ca efectul sA aiba 0 semnificatie umana iar semnificatia, rasfringlndu-se asupra cauzei, sa 0 coloreze, daca ne e permis sa ne exprimam astfel, in nuanta proprio omului. Hazardul este dcci rnccanismul ce functioneaza ca ~i cum l-ar sustine 0 intentie, Tocmai pentru cl folosim termcnul accsta cind lucrurile sc intimpla ca si cum ar exista 0 intentie, unii ar putea spune di nu avcm in vcdere 0 intentie reala, ci di am admire posibititatea unci explicari exhaustive prin cauze mecanicc. ~i ar fi, de altfel. cxtrcm de eoreet acest procedeu, daca n-at" fi cxistat dccit gjndirca reflexiva, pe deplin constienta, ce adauga inlantuirii mccanicc de cauze si efecte ceva eu totul altfel, nu indeajuns de sigur sprc a putea expliea acea cadcrc a tiglei, dar suficient pentru a lamuri coincidenta cadcrii tiglei ell trecerea unui om, expliclnd alegerea exacta a momcntului respectiv. Elementul intentional sau optional este extrem de restrins; si el se dirninucaza pe masura ce reflectia incearca sa-l capteze: este fugitiv, ba tinde chiar sa dispara. Dar daca acest element ar fi fost inexistent, n-arn mai vorbi dccit des pre mecanism, n-ar mai fi fast yorba de hazard. Hazardul este deei 0 intuitie goiita de continut. Nu mai este decit 0 umbra; dar forma persista, chiar in lipsa rnatcrici, Sa fie si hazardul una dintre acele reprezentari numitc de noi "cu adevarat primitive", pc care omcnirca le-a alcatuit spontan, in virtutea unci tendinte naturale? Nu tocmai! Oriclt de spontana s-ar pastra Inca viata, ideca de hazard nu atinge pragul constiin!Oi decit dupa ce a strabatut stratul experientelor acumulate, depuse in fieee individ de catre societate, inca din ziua in care aceasta ne-a lnvatat sa-i vorbim limba. Urmind intocmai acest traiect, ideea de hazard se goleste de continut, iar 0 ~tiinta din ce in ee mai rnecanicista expulzeaza toate cele legate de fin alitate, continute in ideea in discutie. Trebuia deci sa umplem aceasta idee. sa-i dam un timp, daca voim sa reconstituim reprezentarea originala. Si arunci, fantoma intentiei va deveni

168

HENRI BERGSON

o intentie vie. in sens invers, pentru a obtine entitatile raufacatoare sau binefacatoare la care se gindeste non-civilizatul, era necesar ca intentia aceasta vic sa capetc prca mult continut, sa fie exagerat incarcata ell materic. Niciodata nu vom fi repetat indeajuns urmatoarele: superstitiilc implica de obicei 0 sporire, o ingrosare, 'in fine, ceva de ordinul caricaturalului, eel mai adesea, ele marcheaza despartirea scopului de mijloace. 0 eredinta initial utila. stimulatoare a vointei, a fast trausportata de la obiectul in care-si avea ratiunea de a fi, la obiecte noi, in care nu mai foloseste la rumic, ba poate deveni chiar periculoasa, Multiplicindu-sc incetul ell lncctul, printr-o imitare absolut cxtcrioara siesi, ea va avca drept efcct 0 incurajare a moieseIii, a lenei. Totusi, sa nu exageram ell nimie. Rareori primitivul se sirnte scutit de actiunc prin supcrstitia aceasta. Indigcnii din Camerun cer socoteala doar vrajitorilor daca vreunul dintrc ei a fast devorat de crocodili; Levy-Bruhl in5a, povestind intimplarea, adauga, dupa marturiile unui calator, ca in acelc lac uri crocodilii nu ataca aproapc mciodata ernul". Fiti convinsi ea in spatiile unde crocodilul este totdeauna periculos, indigcnul se abtine, asemcni noua, da mai intre in apa: animalul il inspaiminta orieum, eu sau tara vrajitoriilc subiaccntc. Nu este mai putin adevarat ca, pentru a depasi aceasta .mcntalirate primitiva" In directia starilor sufletesti asernanatoare celor ale noastre, se eer implinite, si s-au implinit indeobste, doua opcratiuni, Mai intii, intreaga noastra stiinta trebuie presupusa mcxistenta. Iar apoi trebuie sa ne lasarn purtati de 0 anumita rnoleseala, sa intoarcem spatele unei explicatji pc care 0 banuirn a fi mai rationale dar care ar neeesita un mai mare efort de intcligenta si mai ales vointa. in unele situatii este suficicnta una dintre aeeste operatii, in altele va trebui sa Ie Imbinam pe amindoua.

Sa analizam, de exemplu, unul dintre celc mai curioase capitole dintre cele scrise de Levy-Bruhl, si anume acela care trateaza despre prima impresie produsa asupra primitivului de armele noastre de foe, de scrierea noastra, de cartile noastre,

CELE DOUA SURSE ALE MORALEl st RELlGlEl 169

in fine, de toate cite le-a adus cu sine civilizatul. La inceput, impresia aceasta este deconcertanta pentru noi. Caci vom fi tentati sa 0 atribuim unei mentalitati diferite de a noastra. Dar eu cit vom indeparta din spiritul nostru stiinta doblndita treptat ~i aproape in mod inconstient, eu atit cxplicatia "primitiva" ne va aparea mai naturale. lata oameni in fata carora vine un calator, desehide 0 carte si Ie spunc ca in acea carte afla 0 serie de date utile. Ei vor conchidc cil acea carte vorbeste :;;i ca, apropiindu-si-o de ureche, li vor auzi murmurul. Dar a astcpta altceva de Ia un ins absolut strain civilizatiei noastre inscamna a-i cere 0 intcligcnta mai mare decit a celor mai multi dintre noi, mai mult chiar decit a inteligenta superioara, mai mult decit geniu : inscamna a voi ea cl sa rcinventeze scrierea. Caci daca primitivul si-ar fi reprezentat posibilitatca de a dcscna un discurs pe 0 foaie de hirtie, ar fi insemnat ca dctinc principiul unci serieri alfabcticc sau. mai general, fonetiee. Ar fi insemnat ca a ajuns dintr-o data la un nivel atins de civilizati in timp indelungat si doar prin eforturile acumulatc ale unui mare numar de indivizi superior dotati. Sa nu rnai vorbim deei despre spirite diferite de ale noastrc, ci sa spuncm doar ca ei nu cunosc ceea ee noi am Invatat.

Dar apar ~i situatii in care nccunoasterca este insotita de respingerea efortului; in Levy-Bruhl sint adunate in rubrica numita "ingratitudinca bolnavilor", Primitivii.ingrijiti de medici europeni nu si-au ararat in niei un tel recunostinta; ba mai mult, ci crau eei care asteptau a rasplata din partea doctorilor, ca ~i cum tot ei le-ar fi facut vreun serviciu. Dar neavind nici eea mai vaga idee despre medicina noastra, nestiind ca este 0 ~tiinlii dublata de arta, viizind de altfel ca doctorul este departe de a-~i vindeca intotdeauna bolnavul, considerind, in fine, ea el e eel care-si cheltuie timp ~j ostcncala, cum sa nu creada ca doctorul are un anumit interes, necunoscut de cl, sa faca ceea

~ ce face? Si cum sa nu adopte in chip firesc interpretarca ce Ie :!<t~ vine in minte mai intli, si de pe unna careia pot cistiga ceva,

170

HENRI BERGSON

dec!t sa aleaga munca ~i sil incerce sa iasa din starea lor de ignoranta? Adresez intrebarile acestea autorului Mentalitiilii primitive si voi evoca 0 foarte indepartata amintire, ell putin mai veche doar decit indelungata noastra prietcnie. Eram copil si aveam probleme eu dantura. Eram dcci obligat sa merg adesea la dentist, iar accsta se purta ell marc asprime ell dintclc nevinovat: il smulgea lara mila. lntre noi fie spus, asta nu mit deranja prea mult, pentru co imi cxtragea dintii de laptc, care oricum ar fi cazut; dar nici nu rna asezam bine pe fotoliul ell bascula, ca si incepeam sa scot urlcte inspaimintatoare, doar asa, de dragul principiului. in cclc din urma familia a gasit 0 modalitate de a rna detcrmina sa taco in paharul de care rna serveam pentru a-mi clati gura dupa operatic (caci ascptia era necunoscuta in acelc timpuri) dentistul arunca zgomotos 0 moneda de cincizeci de centime, ell care puteam cumpara pe atunei zece zaharicalc colorate. Aveam cam sase sau sapte ani si nu cram mai prost dccit ceilalti de searna mea. Eram in stare sa ghicesc ca exista 0 intelegerc intre dentist si eei din familie pentru a-mi cumpara tacerca si cit se conspira in jurul meu doar spre binelc, nicidccum sprc raul persoanei mele. Dar pentru a ajungc Ia aceasta concluzie as fi fast silit sa depun un mic efort de gindire, ~i cum preferarn sa nu fae nici un efort, probabil din lene, dar si poate pentru a nu-mi schirnba atitudinca rata de un individ caruia, trebuie sa marrurisesc, ii purtam pica. rna Iasam pur si simplu in voia lucrurilor, rara sa rna gindesc, iar ideea pe care mi-am facut-o des pre dentist s-a eonturat in mintea mea, clara si oarecum de la sine. Era evident un om a carui suprema placere era aceea de a smulge dintii altora si care ajungea pina aeolo incit tsi platen placcrea eu suma de cincizeci de centime.

Sa inchidem, dar, aceasta parantcza, si sa incercarn sa-i aflam eonc1uzia. La originea credintelor puse 'in discutie am aflat 0 reactie defensiva a naturii impotriva deznadejdii ce s-ar fi originat in inteligenta, Reactia aceasta suscita, chiar in interi-

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 171

" oruI inteligentei insii~i, imagini si idei ce due la esccul reprezentirii deprimante, sau care ii impiedica actualizarea. Se ivesc entitAti care nu sint in mod nccesar personalitati complete: !e sint suficiente intentiile sau pot chiar coincide cu acestea. In chip esential, credinta inseamna incredcre; originea dintti a credintei nu este frica, ci asigurarca impotriva fricii. Pe de alta parte, credinta nu-si ia in mod ncccsar drcpt obiect initial 0 persoana, fiindu-i suficicnt un antropomcrfism partial. Acestca sint cele doua punete evident surpnnzatoare cind avcm in vedere atitudinea naturals a omului fata de un viitor la care se gindeste tocmai pentru ca estc intcligcnt, ~i care il va spcria prin neprcvazutul pe care-I poarta ell sine in cazul in care omul s-ar multumi doar eu reprczentarea furnizata de intcligenta pura, Dar acestca sint si cele doua constatari pe care Ie-am putea cnunta ~i in situatiilc in care nu mai este in joe viitorul, ci prezcntul. jar ernul apare drcpt jucaria unor forte mult supcrioare slabclor sale puteri. Din rindul acestora fae parte rnarile cataclisme, cutremurclc de pamint, immdatiilc, furtunilc, o tcorie deja veche afla originilc religici III tcama inspirata de natura in astfel de sittla~ii:P"i11llfS in ovbe deosfecit timor. Am merge prea dcparte daca am respingc ell dcsavirsirc aceasta teorie; emotia omului in fata naturii i~i are. desigur, locul ei in originea religiilor, Dar, inca 0 data, religia este rnai putin tearna, cit mai curind reactie impotriva fricii, si I1U este dintr-o data credinta 'in zei. Nu va fi inutil sa proccdam in continuare la aceasta dubla verifieare. Caci ne vor fi confirmate astfel nu doar analizele precedente, ci nc vom putea apropia din ee in ce mai multde acele entitati despre care notam inainte ca participa la personalitate filra a fi ele insele, inca, persoane. in entitatite aeestea s-au putut origina zeii mitologiilor, ajungind la forma lor deplina prin lmbogatiri succesive. Dar tot din aceste entitati, 8aracindu-Ic de astil dati, decurge forta impersonalii pe care

Ai. primitivii 0 asaza, dupa cum se spune, la temeiul tuturor lucru"" rilor. Sa ne urmam deci metoda obisnuita, Pentru inceput, sa

172

HENRI BERGSON

ne interogarn constiinta, elibcrata de ccle dobindite, redata simplicitatii ei originate, cum ar raspunde ea unci violcnte a naturii. Estc foarte dificila in acest punet introspccria, din cauza caracterului brusc al evenimentclor grave; de altrninteri, sint rare ocaziile de cafe dispune constiinta pentru a sc cxercita in deplinatatea profunzirnilor ci. fnsa anumite impresii de odin ioara, despre care n-arn pastrat decit 0 amintirc confuza si care erau deja vagi si supcrficiale, vor deveni poate mai clare si var capata mai multa relevanta daca le vom completa ell obscrvatiile orientate asupra lui insusi ale unui marc maestru al stiintei psihologicc. in timpul teribilului cutrcmur din aprilie 1906, care a distrus cea mai mare parte din San Francisco, William James se atla in California. lata in continuarc traduccrca imperfecra a unor pagini cu adevarat intraductibilc, scrise despre acesta Intimplare:

in decembrie cind am piirasit Harvard, indreptindu-ma catre Universltatea Stanford. ultimul "dimas bun ", oricit de pusin s-ar ji cuvenit. a fost adresat de vechiul melt prieten, califomianul B···· .Bper. mi-a ~PllS el, di veti avea parte si de un mic cutremur, macar sa capiitafi 0 deplina cunoastere a tot ceea ce fllseamna aceaslii speciata inssituue cattfomiana. "

Prin urmare, /a data de 18 aprilie. cam pe fa cinci s! jumatate dimineato. stind inca intins fn pat dar deja treaz. in apartamentui meu din campusul Universitiuii Stanford, am simtit co patul incepe sa se miste, primut melt gind a fost acela de a recunoaste fericit semnificatia miscarii: .Ja te uuiil mi-am spus, dar iista-i biitrinul cutremur al lui B· ... Siifi venit asa de repede?" Si apoi, cum zguduirea era tol mai putemica: .iEi, pentru un cutremur de pamint. pare ca-siface bine munca! .....

N-a durat totul mai mult de 48 de secunde, cum de altfel a anuntat ulterior si observatorut Lick. Cam tot la atit am estimat $I eu durata; a/Iii insii I-au crezut mult mai lung. in ceea ce rna priveste, senzatia si emotia aufost alii de puterniee,

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 173

incit n-au lasat lac dedi unei mid part! din gindtre, iar in scurtul riistimp de manifestare ajenomenului. reflectia si vointa mi-au fast paralizate.

Emotia mea era doar admiraue si a marefericire.fericire in [ata intensitatu vietti, pe care 0 idee abstracto. 0 purii imbinare verbala de tipul "cutremur de piimint ". putea sa 0 imbrace, 0 data transpusii in reaiuea sensibila st devenita obiect al unei verificari concrete; si admiratie pentru subreda o1i mietlfa casa din lemn cc a rezistat in ciuda zguduiturilor zdravene. Nu m-a incercat nici cea mai mint umbra de teama; doar o placere extrema, eu urdrile binevoitoare de intimpinare.

Aproape co. strigam: "Dar continua! si continuii mai tare! " ... lmediat ee am fost in stare sa gindesc. am inceput sa discern retrospectlv anumite moduliuiti cu totul aparte cu care constiinta mea a intimpinat fenomenul. Era ceva spontan, inevitabil, ceva irezistibil.

La inceput personificasem cutremurul intr-o entitate individuala si permanenta. Era chiar Cutrcmurul din predictia prietenului meu S*'*, cutremur care s-a tinut departe, linistit, care s-a abtinut ill toate aceste Iuni intermediare, pentru ca, in sfirsit, in aceaslCi memorabilii dimineaui de apritie. se-mi invadeze camera # sa se atirme cu atit mal tnumfator v .. i mal energic. Mai mult. el a venit la mine. in linie dreaptii. A alunecat inlauntru. pe funs. prin spatele meu; si, odatci aiuns fn camera. eram doar al lui, pound astfel sa se dezliintuie extrem de convingalor. Niciodatii animare ,\'i tntentie n-au fost mai prezente intr-o actiune umand. Sf niciodatii vreo actlvitate omeneascii. n-a Vo.zut mai bine dincolo de ea insasi, drept sursii Ii origine a ei, un agent viu.

Ioti cei intrebati de mine asupra eelor de mal sus au fost de acord eu acest aspect al experientei lor: "Manifesta 0 intentie ", "Era pervers" ... Si-u pus in eap sa distrugii 'I, .. Voia sa-~i arate puterea" etc. etc. in ceea ce rna priveste, cred ea el dorea pur si simplu sa manifeste intreaga semnificatie a

174

HENRI BERGSON

numelui lui. Dar ce reprezenta de lap! aces! "el "? Pentru mine, 0 fiinlii individualizata. cutremurul de piunint al tui B· ".

Una dintre persoanele ce mi-a comunicat impresiile sale a crezut eli a venit sfirsitul lumii, lnceputuljudecinn de apoi. Era 0 femeie instalatii intr-un hotel din San Francisco, careia gindul cutremurului nu l-a venit dedi atunci cind s-a trezit in mij/oeul striizii si a auzit in multirne aceasta explicatie. Tot ea mi-a spus cii interpretarea teotogicii tniual« a pazit-o defricii. ajutind-o sii suporte eu suficient calm zguduirea.

Prin prisma ,,\'itiinlei ", cind tensiunile scoartei terestre ating punctul de rupturii si struturile sufera 0 modificure a echiltbruiui, cutremurul de piimint este pur {ii simplu numele colectiv al tuturor trosniturilor aces/ora, al tuturor zguduiturilor, al tuturor perturbatiilor petrecute in miiruntaiele piimintului. Toate lao/alta sint cutremurul de piunint, Dar. pentru mine, cutremurul era eauza acestor penurbatti, si perceptia acestui cutremur ca fiind un agent viu era absolut irezistibilii. Ea al'ea 0 putere dramaticii de convingere care ducea totul eu sine. lmi dau aCWl1 mal bine scarna cit de inevitabile aufost vechile interpretiiri mitologice ale catastrofelor de acest gen. si cit de artificiale, cit de orientate in sens invers percepliei noastre spcntane potfi obiceiurite u{terioare pe care ni le-a imprimat stiinta, prin educatie. Spiritelor simple le era absolut imposibil sa intimpine impresta de cutrcmur de pdmint alifel decit drept avenismente ori sanciioniiri ale ordinii supranaturale" .

Mai intii, vom observa ea James vorbeste despre cutremur ca si cum ar vorbi desprc 0 "fiinla individualizata"; constata ca, pentru el, cutremurul .este personificat Intr-o cntitate individuala §i permanenta." Dar nu spune di ar fi - zeu ori demono personalitate completa, capabila de acte diverse, pentru care culremurarea pamintului n-ar fi decit una dintre manifestarile particulare, Din contra, entitatea in discutie este fenomenul

CELE coo; SURSE ALE MORALEf Sf RELfGfEI 175

tnsusi, considerat ca permanent; iar manifestarea lui este eea care ne permite sa-i intrezfuim esenta; ea are drept unica functie aceea de a fi cutremur de pamint; cxista un suflct, dar aeesta nu-i dccit animarea actului de a cutremura parnintul, ea intentie a sa". Cind autorul ne spune ca "niciodata vreo activitate omeneasca n-a vazut mai bine, dincolo de ea jnsa~i, drept sursa ~i origine a ei, un agent viu", e1 intelege prin accasta ca intentia si "animarea" par a apartine cutremurului in felul in care ar apartine actele implinitc de un agent anume, unui agent viu situat in spatclc lor. Dar agcntul viu cstc aid cutrcmurul insusi, care nu are vreo alta acuvitai«, vrco alta proprictatc. ccincizind, prin urmare, cu manifcstarile lui - iar toata scricrca lui James marturiseste despre faptul accsta. 0 astfcl de entitate, a carci fiinta este una ClI aparenta, care se confunda cu un act determinat ~i a carci intuitie este imanenta actului insusi. nefiindu-i decit conturul si semnificatia constienta, este in mod precis eeea ce am numit noi un clement de personalitatc.

Mai exista si lin aIt aspect surprinzator, Cutremurul de pamint din San Francisco a fast a marc catastrofii. Insa lui James. pus bruse in situatia de a infrunta pericolul, i-a aparut eu un nu stiu ce acr de bonornie, fapt care i-a permis sa-l tratcze eu familiaritate. .Ia tc uital Asta-: batrinul cutrcmur!" Cam aceeasi a fast ~i impresia celorlalti, in acceasi situatic. Cutremurul era "pervers", avea propria-i idee de infaptuit: ,,:)i-a pus in minte sa distruga." La fel vorbim si desprc 0 lichea nenorocita, eu care n-am rupt in mod nccesar orice Iegatura. Teama care paralizeaza este eea care nastc gindul unor forte oarbe extraordinare, ce ar fi gata sa ne sfarimc in mod inconstiem, In acest fel se prezinta dinaintea inteligentei pure, lumea materiala. Conceptia stiintifica despre cutremur, Ia care James face aluzie in ultimele citeva rinduri, va fi cea mai periculoasa dintre toate, in misura in care stiinta, care ne aduce viziunea clara a pericolului, nu ne fumizeaza si 0 modalitatc de a ne sustrage lui. Lnpotriva conceptiei ~tiintiflce si, mai general, impotriva repre-

176

HENRI BERGSON

zentarii intelectuale pc care 0 include, prccizind-o, se produce reactia defensiva in fata pericolului gray si neasteptat. Perturbatiile ell care avem de-a face, fiecare dintre ele fiind mecanica, se cornpun intr-o Intimpiare ce se aseamana cuiva care poate fi rau, dar apartine, oricum, lurnii noastrc. Nu ne este strain. Este posibila 0 anumita camaraderie intre noi si el. ~i aceasta e suficienta pentru a risipi angoasa ori, mai curind, pentm a 0 impiedica sa apara. In general, infricosarea este uti la, ca orice alt sentiment. Un animal imun la frica nu va fi In stare nici sa fuga, nici sa se puna la adapost; el va dispare destul de rapid in lupta pentru existenta, Estc deci explicabila existenta unui simtamint de felul fricii. De asernenea, intelegem sa existe 0 justa proportie intre frica si gravitate a pericolului. Dar frica ramine un sentiment care reline, intoarce din calc, abate: este esential inhibitoare. Cind pcricolul cstc maxim, cind [rica ajungc la paroxism ~i devine paralizanta. sc dcclanscaza 0 rcactic dcfcnsiva a naturii impotriva cmotici. si ca naturala. Faeultatca noastra de a simti nu poatc, dcsigur, sa sc modifiec; ca raminc ceca ce a fast. Dar inteligenta, sub presiunea instinctului, transforma pe cont propriu situatia. Sc suscita tocmai imaginea ce-i asigura sceuritatca neccsara. Ea da astfel Intimplarii 0 individualitate si 0 unitate ce fac din accasta 0 fiinta malitioasa, poate chiar rea, totusi apropiata noua, avind in sine ccva omcnesc, sociabil.

Rog cititorul sa-s: intrcbe amintirilc, Sau ma insel cu, sau analizele lui James lsi vor afla confirmarea. imi permit, oricurn, sa cvoc aiei una sau doua dintre amintirile mele. Prima urea spre timpuri foarte Indcpartate, cind eram tinar de tot si praeticam sportul, in special echitatia, Si lata ca, intr-o buna zi, pentru ca rn-arn incrucisat in calc eu fantastica aparitie a acelor vremuri care era ciclistul cocotat pe un velociped inalt. calul pe eare-l incalccascm s-a speriat si a luat-o la goana. Asemenea tuturor eelor care freeventau manejul, stiam foarte bine ca oricind se poate intimpla asa ceva, ca exists in aceste

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 177

cazuri 0 serie de gesturi de facut sau macar de incercat. Dar posibilitatea aceasta nu s-a infatisat spiritului men decit in forma abstracta. Ca accidentul sa sc produca efectiv. intr-un punet determinat spatio-temporal, ea sa rni se intimple mie rnai curind decit altuia, trebuia sa prcsupun 0 anumita atentie preferentiala acordata persoanci mele. Cine sa rna fi ales? in Did un caz calul. Caci el nu era 0 fiinta totala, oriee ar fi fost ea, geniu rau ori bun. Era intirnplarea insasi. un individ ce TIU avea un seep propriu, nefiind decit 0 sintcza de circumstante. dar avind sufletul sau elemenrar, cu greu separabil de intentia pe care circumstantclc parcau sa 0 manifcstc. Ma urmarca cu malitiozitatc in cursa mea dczordonata, pcntru a vedea cum reusesc sa rna descurc. Si nu avcam alta grija dccit sa-i demonstrez ca stiu bine ce trebuie sa fae. Nu mil incerca niei 0 urma de teama tocmai pentru d't cram cu totul absorbit de grija aceasta; dar poate si pentru ca malitia ciudatului melt insoritor nu era eu totul lipsita de 0 nuanta de bunavointa. M-am gindit descori Ia acest mic incident, spunindu-rni ca natura insasi n-ar fi imaginat un alt mccanism psihologic daca ar fi dorit, dat fiind ca nc inzestrasc deja ell accasta emetic utila care cste frica, sa ne pazcasca In cazurilc in care putem face si altccva decit sa ne Iasam pe de-a-ntregul cotropiti de spaima,

Acesta ar fi unul dintre exemplclc In care nc surprindc eel mai mult earaeterul de "copil hun" al Accidcntului. lata in continuare un altul, care-i reliefeaza poate mai bine unitatea, individualitatea, claritatea cu care decupeaza In interiorul fluxului continuu al rcalului. in 1871, imediat dupa razboi, inca foarte tinar, consideram, asemenca tuturor eclor din generatia mea, ca iminent un nou razboi in urmatorii doisprezece ori cineisprezeee ani. Apoi, razboiul acesta ne-a parut in acelasi timp ~i probabil si imposibil: idee complexa si eontradictorie, care a persistat pina in preajma datei fatale. Ea nu suscitase, de altfel, nici a imagine in spiritul nostru, dincolo de transpunerea ei verbala. Si iii pastra accst caracter abstract pina in

178

HENRI BERGSON

clipele tragice cind conflictul aparu pe drept cuvint inevitabil; pina in ultima clipa am continuat sa mal speram impotriva oricarei sperante. Dar cind, in 4 august 1914, desfacind un numar din Matin, am citit, ell caractere ingrosatc: "Germania a declarat razboi Frantei", am avut brusca senzatie a nnciprezente invizibile, pregatita ~i anuntata de intrcg trecutul. in felul in care umbra precedecorpul ce 0 proiectcaza, S-a petrecut ea si cum un pcrsonaj de basm, evadat din cartea cc-i inchidca in filelc ei povestca, s-ar fi instalat pe nesimtitc In camera. De fapt, nu aveam de-a face ell un persona] complct. Din cl nu cxista dectt ceca ce era necesar pentru a dcclansa lin anumit efect. i~i asteptase clip' prielnica si, lara zgomot, familiar chiar, i~i ocupa locul lui destinat. Tocmai pcntru ca ~a intcrvina in acest moment anumc, in acest loc, imi insotisc din umbra intreaga existenta de pina aeum. Tocmai pcntru a completa acest tablou, camera ell tot mobilierul ei, ziarul desfacut pc masa, eu - in picioare in Fate mcsci. Intimplarca impregnind totul eu prezenta ci fluida. care atinscsc patruzeci si trei de ani de neliniste confuza. In ciuda agitatici mele, desi un razboi, fie el si victorias, Imi aparca drcpt 0 catastrofa, resimtcam. asa cum bine spunea James. un sentiment de admiratie pentru usurinta ell care s-a rcalizat trccerca de la abstract Ia concret: cine ar fi crezut ca 0 cventualitatc atit de ic~itii din comun si-a putut face intrarea in real tara eel mai rnic zvon de scandal? Irnprcsia aceasta de sirnplicitate domina totul, Reflectind, intelegem ca, daca natura ar fi vrut sa opuna fricii 0 reacjie defensiva, sa previna 0 incordarc a vomtei in fata reprezentarii prea inteiigentc a unui cataclism eu nesfirsite repercursiuni, ea ar fi suscitat intre noi si evcnimentul simplificat, transmutat in personaJitate elcmentara, tocmai aceasta camaraderie care ne face sa ne sirmim in largul nostru, facindu-ne pc de-a-ntrcgul disponibili datoriei pe care 0 avem de indeplinit,

Trebuie sa pomim in cautarea accstor impresii fugitive, imediat indepartate de reflectie, daca voim cu adevarat sa rega-

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELlGJEI 179

sim cite ceva din cele resimtite de Indcpartatii nostri stramosi. Si nu am fi ezitat sa ne angajarn in acest dcmers daca n-am fi fost cuprinsi deja de prcjudecata conform carcia achizitiile morale si intelectuale ale omenirii, ineo,~orate substantei org~nismelor individuale, s-au transmis ercditar, Ne-am naste pnn urmare cu totul altii decit s-au niiscut strarnosi i ncstri. Dar ereditatca nu arc aceasta virtute. caci ea l1l1 stie sa transfonnc in dispozitii naturale obicciurilc capatate de la 0 gencratie la alta. Si chiar de-ar avca vreo influenta asupra obisnuintclor, n-ar fi dccit cxtrcm dc rcdusa, accidental a si cxceptionala: tara indoiala, obisnuintelc nu sc transmit ereditar. Si astazi, ea si odinioara, naturalul estc si a fast acelasi. Este adevarat di lucrurilc sc petree ea $1 cum s-ar f modificat, de vrerne cc naturalul este acoperit dc fieearc dintrc achizitiile civilizatiei, socictatca mode lind indivizii in proccsul unci cducatii ce se desfasoara ncincetat, inca din cJipa nastcrii lor.

Fie dar 0 surpriza brusca cc ar paraliza toatc acestc activita~i superfieialc, fie ea lumina in care se dcsfasoara elc sa se stinga pentru 0 clipa: totatunei va reapare naturalul, asemcnea imuabilei stele ce lumincaza in intuncricul ncptii. Psihologul ce va voi sa usee pina 1a izvoarele primitivului va trebui sa se orienteze catrc aceste expcrientc exceptionale. Dar nu-si va abandona firul sau conducator, nu va uita ea natura cste utili tara, ca nu cxista instinct care sa nu-si fi atlat functia lui. Instinetele pe care Ie-am putea numi intelectuale sint reactiile defensive impotriva a ceca ce va fi cxagcrat si rnai ales prematur inteligent in intcriorul inteligentei. ins~ cele doua metode pot ajunge la o intelegere mutuala: una va servi mai mult in ccreetare, cealalta - verificarii, Doar orgoiiul nostru, mai bine spus un dublu orgoliu, ne intoarce dc obicei de Ja aceste metode. Dorim ea omul sa se nasca superior fala de ceca cc a fost la inceputurile lui, ca ~i cum adevaratul merit n-ar sta in cfort, ca si cum 0

L; specie ai carei indivizi trebuic sa se inalte, eu totii, deasupra Ior lnsisi, printr-o laborioasa asimilare a intrcg trecutului. n-ar

180

HENRI BERGSON

valera eel putin tot atit cit spccia ale carei generatii s-ar afla. fi~care in parte. in intregirne deasupra eelor prccedentc, prmtr-un automat joe al crcditatiil Exista insa si un alt orgoiiu, eel at intelige~tei care nu vrea sa recunonsca supuncrea ei originara la necesitatile biojogice. Nu studiem 0 cclula, un tesut, un organ, rara a ne ocupa de functia lui: chiar si in domeniul psihologici, nu He-am considcra corccti fata de un instinct daca ?u l-arn alatura unci nccesitati a speciei; dar odara ajuns la inteligcnta, adio natura! adio viata! si inteligenta va fi ceca cc cstc doar asa, .rpcntru nimic. pcntru placcre' Ca si Cum ea nu ar fi raspuns initial exigcntclor vitalc! Rolul originar al inteligentci este sa rezolve problcniclc analogc cclor rezolvate de instinct, printr-c cu totul aWi metoda, c adcvarat, care asigura progrcsul si nu poate f practicata In lipsu unci indcpcndente teorctic dcsavirsite fata de natura. in fapr illS;},' indcpendenta aeeasta estc Iimitata: ea sc oprcste exact acolo un de inteligenta merge impotriva scopului ci, pcrturbind nstfcl un intcres vital. Inteligenta estc deci in mod ncccsar supravcghcatii de instinct sau mai curind de viata, originea ccmuna alit a instinctului, cit ~i a intehgcntci. Nu altccva dorim sa spuuem cind vcrbim despre instinct intclcctual. cste yorba despre reprezcntari formate prin intcligcnra, in mod natural, pentru a sc asigura, prin intennediul anumitorconvingeri, impotriva unorposibile pericole ale cunoasterii. Acestea sint deci tcndintele. aces tea sint ~i experientelc de care psihologia va trebui sa tina scama daca vrea Sa urce pc firul rimpului, pina la jnccpllt~rile ornului.

Studiul non-civilizatiilor nu ne va fi mat putin folositor, Am spus, si niciodata nu vom repcta indeajuns: sint tot atit de departe de origini ca si noi, numai ca ei au inventat mai putin, Au fost nevoiti deci sa multiplice aplicatiile, sa exagcrezc, sa caricaturizcze, in fine, sa deformezc mai curlnd decit sa transforme radical. De altfel, fie ci.i e In joe transformarca fie ca functioneaza deformarea, forma originara subzista, fiind numai disimulata de cele dobindite, in consccinta, in ambele cazuri

CELE DOUA SURSE ALE MORALE! $! RELfG!E! 181

psihologul ce vrea sa afle originile va trebui sa faca un efort de acelasi gen: dar calea de strabatut s-ar putea sa fie mai lunge in eel de-al doilea caz decit in primul. in particular, asa sc va intimpia cind vorn gasi credinte ascmanatoare la populatii care nu ar fi putut comunica intre cle. Acestc credinte TIll sint in mod necesar primitive, insa exista posibilitatca de a fi decurs in linie dreapta din una dintrc tcndintele fundamentale, pe care un efort de introspcctic nc va ajuta sa Ie descoperim chiar in noi insine. Ele ne vor putea pune deci pc calea ce poarta spre aceasta descoperirc si conduce observatia mtcma ce va tolosi apoi pentru a Ie explica.

Sa revenim. ca de fiecare data, la cclc citcva consideratii asupra mctodei, intrucit nu dorim sa nc ratacim de-a lungul cercetarilor noastrc. Vom constata di avem ncvoic in special de consideratiile mctodologicc. Caci nu estc yorba des pre nimic altceva decit despre reactia omului la intilnirca lui cu lucrurile, eli inrimplarile, cu universul in general. Ncindoiclnica este alcatuirca inteligentei tocmai pcntru buna folosire a materiei, spre dominarea lucrurilor si stapinirca intimplarii. [nsa stiinta aceasta cstc, la inceputurilc ci, extrcm de limitata; nu cuprinde decit 0 portiune minimald din mccanismul universal. intinderea si durata asupra carora sc cxcrcita. Dar cc va face cu restul? Abandonata siesi, stiinta accasta i~i va constata, simplu, ignoranta: iar omul sc va simti pierdut in imcnsitatca univcrsului. Instinctul insa vcgheaza. Cunoasterii propriu-zis stiintificc, care insotcstc sau cste implicata in tehnica. cl adauga. pentru toate cite sc sustrag actiunii noastre, crcdinta in putcri ce vor tine seama de om. Universul sc va popula astfel cu intentii, de altminteri schimbatoare ~i efcmcrc. Doar zona in intcriorul careia actionam mecanic va da scama singura de mecanisrnul pur. Zona aceasta se largestc pc masura ce civilizatia lnaintcaza; in ochii unci inteligente Care lsi reprczinta la modul ideal 0 ~tiinla dcplina, universul fntreg va sfirsi prin a capata forma unui mecanism. Tot noi sintem prezenti si acolo, iar astaz: ne

182

HENRI BERGSON

este necesar un temeinic efort introspectiv pcntru a regasi eredintele originarc, pe care stiinta le-a ascuns sub tot ceea ce stie, sub tot ceea ce spera sa stic. Dar chiar din clipa in care Ie cunoastem, observam cum sc explica acestc credinte prinjocul combinat al instinctului ~i inteligentei, si cum au trebuit cle sa raspunda unui interes vital. Considerind deci non-civilizatii, verificam ceea ce am obscrvat in noi insine. Dar credinta este la ei augmentata, exagerata, rnultiplicata : in lac sa sc retraga, asa cum se intimplii la insul actual, din fata progresului stiintei, ea invadeaza zona rczervata actiunii mecanice ~i sc suprapune activitatilor ce ar trebui sa 0 exclude. Am atins aiei un punet esential, S-a spus col religia a inccput odata cu magia. Ba mai mult, magia a fost considerata prcludiu al stiintci, Daca ne vom lua dupa psihologic, asa cum vom face de altfel, daca vom reconstitui printr-un cfort de introspcctie reactia naturale a omului in Intilnirca lui perccptiva cu lucrurile, vom vedca di. magia e in imcdiata apropiere a religiei ~i ca nu exista nici un punet cornun intre magic si ~tiinta.

Se observa, In urma celor afirmatc, di inteligenta prinutiva r~i impartc in doua expericnta. Pc de 0 parte, slnt cele supuse actiunii miinii si a uncltei, cclc cc pot fi prcvazute, deci ccle de care sintcm siguri: partca accasta a universului este concepura in mod fizic. asteptind sa fie si matematic ordonata; apare ea 0 inlantuire de cauze ~i cfcete, sau, in orice caz, este tratata en si cum ar fi astfel; nu contcaza ea reprezentarea e indistiucta, eu greu consticnta, ea poate sa nu se expliciteze dar. pentru a sti ce gindeste in chip implicit inteligenta, este suficient sa privcsti ceea ee face. Pe ccalalta parte exista aeel aspect al experientei asupra caruiahomo faber nu se simte deloc stapin. Partea aceasta nu mai este considerata in mod fizic, ci moral. Neputind actiona asupra ci, sperarn ca ea sa actioneze asupra noastra, Aici, natura sc impregneaza eu umanitate, rusa doar in limitele necesarului, [n lipsa puterii, avem nevoie de incredere. Pcntru a ne putea simti in largul nostru,

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI Sl REUGIEI 183

trebuie ea lntimplarea cc se dcsprinde sub ochii nostri din ansamblul realului sA para anirnata de a intentie. Aceasta va fi de fapt convingerea noastra naturala si originara, Insa nu vom rimine aici. Nu ne estc indeajuns di nu nc temem, voim, in plus. sa avcm si ceva de sperat. Daca intimplarea nu este ell desavirsire inscnsibila, I1U am putea-o influenta? Sc va lasa ea oare convinsa ori constrinsa? S-ar putea, dar ell greu, in eazul in care raminc ceca cc cste: intcntic trccatoare, suflet rudimcntar. Nu aflam aici suficicnta pcrsonalitatc pentru a ne implini rugamintile, si prea multa personalitatc pentru a 0 putea supune ordinelornoastre. Dar spiritulnostru va orienta user intimplarea lntr-o alta directie. Presiunea instinctului a dctcrminat aparitia, in interiorul inteligcntei. a acestci forme de imaginatic care este functia fabulatorie. Aceasta din urrna n-arc dccit sa sc lase in voia ei pentru a fabrica, cu personalitatilc clcmentar~ ce se contureaza in mod primitiv, zei din cc in cc mai clcvati, precurn eei din basme, sau divinitati din cc in cc mai mici, precum simplele spiritc, sau chiar forte cc nu vor mai pastra din originea lor psihologica dccit 0 singura proprictatc, anume aceea de a nu fi pur mccanicc si de a ccda dorintelor noastrc, de a se modela dupa vointa noastra, Prima ~i a doua directie apartin religiei, iar directia sccundara din cadrul celei de-a doua, este calea magiei, Sa incepcm dcci eu eea de pe urma.

S-au spus multe despre notiunea de "mana", semnalata eindva de Codrington, intr-o carte celebra dcspre mclanczieni: echivalentul, sau mai curind termcnul analog acestuia it aflarn la multe alte popoare primitive: asa ar fi orenda irocnezilor, wakonda siucsilor etc. Toate aceste euvinte dcsemnau 0 fOI1a

rlispinditli prin natura ~i din care se impartascau, in grade diferite. chiar daca nu toate lucrurile, macar 0 buna parte din cle. De aiei pina la ipoteza unei filosofii primitive care s-ar fi profilat in spiritul uman inca din clipa cind a inccput sa refleeteze, nu-i decit un pas. Uniiau presupus ca gindirea primitivilor era atinsa de un vag panteism, Dar e la fel de nevcrosimila

184

HENR[ BERGSON

ideea aceasta, ea si ipoteza ca omenirca si-a facut aparitia in Jume sub semnul unor notiuni genera le si abstractc. Caci Inainte de a filosofa, omul trebuie sa traiasca. Savantii si filosofii sint mult prea inclinati sa crcada ca gindirca S-a manifcstat pentru toti cum Ii S-3 intimplat lor, doar pentru plecerc. Adcvarul estc di gindirca vizcaza actiunca; si daca aflam ell adevarat vreo filosofie la non-civilizat, aceasta va trebui sa fie mai curind jucata, decit gindita; cste implicata intr-un intreg ansamblu de operatii utile, sau considerate astfcl; filosofia aceasta nu se desprinde, nu se exprima prin cuvintc - in mod nccesar vagi, de altfel, - decit pentru comoditatilc actiunii, Hubert si Mauss, in foarte interesanta lucrarc Theorie ge,u!ra{e de La Magie, au demonstrat convingator ca magia estc inseparabi la de conceptia dcspre mana. S-ar parca ca, dupa parcrca lor, crcdinta insa~i dcriva din rcspcctiva couccptic. Dar rclatia nu estc mai curind inverse? Ni se pare irnprobabil ca rcprczentarca ce coincide tcrmenilor de tipul "mana" etc ... , sa sc fi format initial, iar magia sa f rezultat ulterior din accasta reprezcntare, Din contra. tocmai pentru ca omul credca in magic, pcntru ca 0 practica, si-a rcprezentat astfel lucrurile: magja parca sa-i reuseasca si el se limita sa a explice ori, mai curind, 8a-i exprime succcsul, lntcicgcm cu usurinta ca a practicat imcdiat magia: dar tot atunci a inteles ca Iimita influcntelor lui normale asupra lumii exterioare este repede atinsa; nu s-a rcsemnat Insa cu idcca de a se opri, Si-a continuat miscarea, si cum miscarea nu obtinea prin ea insasi efectul dorit, trebuia ca natura sa preia respectiva sarcina. lar faptul nu se putca lntimpla dccit dad natura era oarecum rnagnetizata, daca se intorcea de la ea insasi inspre om, pentru a-i primi misiunile, pcntru a-i executa ordinele, Ea nu ramlnea mai putin supusa, asa cum spunem astazi, legiJor fizice; de altfel, era chiar necesar, pcntru ca omul sa sc poata instapini in chip mecanic asupra ci. Dar in afara de aceasta, natura era unpregnata cu ceva uman, adica incarcata Cll 0 forta ce putea fi cuprinsa in proiectele omuhu. Omul putea profita

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI [85

de dispozitie pentru a-si prclungi actiunea dincolo de eele permise de legile fizice. Ne vom convingc usor de cele spuse daca vom urmari in continuare procedeclc magici si conceptiile despre materie prin intcnnediul carora primitivul isi rcprezenta in chip confuz reusita magici.

Operatiile magice au fast mult analizatc, dar considerate drept aplicatii practice ale unor principii teoreticc de tipul: "asemanatorul acticneaza asupra asemanatorului", "partea poarta ell sine intregul" etc. Este neindoiclnic ca toatc accstc fonnule au putut folosi pentru 0 buna clasificarc a operatiilor magice. Dar asta nu inscamna ca operatiilc magiee ar fi rczultat din formulele amintitc, Dad. inteligcnta primitive a inceput. data fiind respcctiva situatic, prin a-si pune la punct principiilc, sc vede ca s-a intors repede la cxpcricnta, care i-a dcmonstrat curind falsitatca respectivelor principii. De fapt insa. si aiel inteligenta traduce rcprczcntarea sugestiilor instinctului. Mai precis, exista 0 logica a trupului, prelungire a dorintci, care sc manifests cu mult inainte ca inteligenta sa-i fi aflat 0 forma conceptuala.

lata, de exemplu, un primitiv care ar vrca sa-s: ucida dusmanul: dar vrajmasul este dcpartc, irnposibil de ajuns. Ce contcaza: 'Omul nostru cste intunccat de minic; face gcstul de a se azvirli asupra celui absent. Si odata pcmit. merge pina la capat: t~i cuprinde cu bratelc vietima pc care credo sau vrca sa o prinda, 0 sugruma. ell toatc aces tea, stie ca rezultatul nu este complct. El n-a facut decit ceca ce a depins de cl: dar vrea, cere lucrurilor sa ia asupra lor ceca cc a rnai dimas de savirsit. Si lucrurile nu vor actiona in mod mecanic, N u vor ceda unei necesitati fizice, iar ornul nostru va lovi parnintul, va da din miini si din picioare si va obtine in cele din urma, din partea materiei, raspunsurile corespunzatoarc actelor lui. Trebuie deei ca necesitatii de a restitui in mod mecanic miscarile primite, materia sa adauge si facultatea de a indeplini dorinte, de a se supune ordinelor. Si nu va f imposibil, tinind cont de

186

HENRI BERGSON

faptul ca natura tinde deja, prin ea insii~i, sa lina seama de om. Va fi suficient ca acea condesccndcnta despre care marturisesc anumite intimpldri sa se regaseasca in lucruri. Atunci, aces tea din urma vor fi mcarcate, mai mult sau mai putin, cu supunerc si putere; ole vor dispunc de 0 farla care asculta dorintclor omului si asupra careia omul sc va putea Instapini. Cuvinte ca

• .mana", "wakonda", vorcxprima atit forta aceasta, cit ~i prestigiul ce 0 insoteste. Daca dorim 0 precizie mai marc a scmnificatiei, vom spune ca nu toti acesti tcrmeni au un acclasi sens: in schimb, corespund unei aceleasi idci vagi. Dcscmncaza cc anume face posibila folosirea ca atare a lucrurilor in opcratiilc magice. Cit despre operatiilc rnagice inscle. toemai le-arn definit natura. Ele incep actul pe care ernul nu il poate purta pina la capat. Ele fae gcstul cc uu va ajungc pina la a produce efectul dorit, dar care va ajuta la obtiuerea lui daca ernul va sti sa forteze bunavointa lucrurilor.

Magia este dcci innascuta ornului, ncfiind decit exteriorizarea unci dorinte ce-i urnplc inima, Daca a parut artificiala, daca a fost redusa la asocicri de ide! supcrficiale, toate acestea s-au intimplat pentru ca magia a fast considerata prin prisrna operatiilor realizate tocmai pcntru a scuti magicianul sa-si puna sufletul sau in joe si pentru a obtinc, lara marc osteneala, un acelasi rezultat. Actorul care-si srudiaza rolul se daruicstc pe de-a-ntregul emotiei pe care trcbuie s-o exprirne; i~i noteaza ell grija gesturile, intonatiilc in care se obiectivcaza acea ernotie. Iar rnai tirziu, in fata publicului, cl nu va mai reproduce decit gesturile si intonatiile, putind sa-si economiseasca emotiile, La fel se petree lucrurile si in magic, .Legile" atribuite de noi magiei nu spun nimic despre clanul natural care i-a stat drept fundament. Ele nu sint decit formula procedeelor pe care lenea le-a sugerat magiei originare, pentru a se imita pe ea insa~i.

Sa spunem cii inceputurile magiei le-arn alla in formula ,,8semanatorului care produce asemanatorul". Nu vedem insa

CELE ooiu SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 187

de ce omenirea ar fi inceput prin a postula 0 lege pe cit de abstracta, pc atit de arbitrarii. Dar intelegcm ca omul, dupa ce a schitat instinctiv gestul de a se arunca asupra dusmanului absent, dupa ce s-a convins pe sine cil furia lui, pusa in lume ~i purtata printr-o materic binevoitoarc lui, va duce la bun sfirsit actul inceput, va dori sa obtina un acelasi efect lara a mai trece prin aceleasi stari, Si va rcpcta prin urmare operatiile respective .Ja recc''. Actul ale carui contururi crau schitate din rninia lui in clipele cind credea cli cuprinde si sugruma un dusman, 11 va reproduce cu ajutorul unui desen gata facut, eel al unci papusi, omul nemaiavind altccva de facut dccit sa-si plimbc degetele de-a lungul contururilor schitei respective. In felul acesta va practiea el descintul magic. Papusa folosita nu trebuie sa semene Cll vrajmasui, pentru ca rolui ei estc doar aceia de a face ca actul sa scmene lui insusi, Aceasta credcm ca estc engines psihologica a unui principiu a carui formula ar fi mai curind:

"Asemanatorul estc echivalent ascrnanatorului". sau, mai binc inca, in tenneni mai precisi: .Staticul ponte inlocni dinamieul al carui proiect it furnizeaza". in accastf ultima forma, care pastreaza zvonul originii, principiul nu se va las a purtat in indefinite dezvoltari. rnsa in prima lui forma autcriza idcca ca se poate actioua asupra unui obicct indcpartat prin intermcdiul unui obiect prezent, ce are 0 ascmanarc superficiala cu obiectul vizat. Nici macar nu cste ncccsar ca principiul sa fie des prins din context si formula!. Chiar implicat lntr-o operatic aproapc instinctiva, cl permite accstci magi! naturale sa prolifereze la nesfirsit.

Practicile magice au fost puse si sub semnul altor legi: .Putem influenta un lucru ori 0 fiinta actionind asupra eelor ce ie-au atins", "partea cuprinde in sine intregul" etc. Dar originea psihologica a magiei ramine aceeasi, Este intotdeauna vorba de a repeta, cu mintea odihnita, persuadindu-se ca estc eficienta 0 atare repetitie, actul ce a dat perceptia cvasihalucinanta a eficacitatiilui cind era savirsit ea atare intr-un moment

188

HENRI BERGSON

de exaltare. Pe tirnp de scceta, magicianului i se corea sa aduca ploaia, Daca si-ar fi pus injocul acesta intrcg sutlctul, vrajitorul s-ar fi inaltat, printr-un efort de imaginatic. pina la nori, ar fi crezut ca simte eu adevarat cum perforcaza nOTLII si-I risipeste apoi in picaturi de ploaie, Dar cl va considera ca estc mal simplu sa sc creada coborit inapoi pc pamint si sa verse dear purina apa: aceasta parte minimala a cvenimcntului il va reproduce in intregimc, daca cfortul de care ar fi avut nevoic pentru a atinge ccrul pornind de pe pamint isi va afla un mijloc de a fi inlocuit si daca materia intcrmcdiara cste mai mult sau rnai putin incarcata - asa cum poate fi incarcata ell elcctricitate pozitiva sau negative - ell 0 dispozitie pe jumatate fizica ~i pc jumatate morals de a sluji ori de a sc opunc ornului. Obscrvam ca. exista o magic naturala foarte simple, rcductibila la un numar redus de practici. Reflectia asupra accstor practici, sal! poate doar transpuncrea lor in cuvintc. a favorizat multiplicarea lor In toatc sensurile, prceum si inglobarea tuturor supcrstitiilor, intrucit formula dcpascstc intotdcauna faptul pe carc-l exprima.

Credem di magia poate f rcdusa la doua clemente: dorinta de a actiona asupra a orice, chiar si asupra celor ee nu pot f atinse, si ideea ca lucrurile sint incarcate, sau sc lasa incarcatc cu ceca ce noi am nurnit fluiduI uman. La primul punet ne vom raporta cind Yom inccrca sa cornparam tntre elc rnagia $i stiinta, iar la eel de-al doilea - pentru a alatura magia. rei igiei.

S-ar putea ea magia sa f1 slujit, accidental, stiintei: IllI minuim materia tara sa avem vreun avanraj. Ba mai mult, pentru a folosi 0 observatie ori numai pentru a 0 conscmna, trebuic sa posedam deja 0 anume propensiune insprc cercetarea stiintifica. Dar, prin aeeasta, nu mai sintem magicieni, ci intoarcem eu totul spatele magiei. Stiinta estc, intr-adevar, dcstuJ de user de definit, intrucit a lucrat dintotdeauna in aceeasi directie. Ea mascara ~i calculeaza, pentru a prcvedca si actiona. Mai intii presupune, apoi constata ca universui functioneaza dupa legi rnatematice. Pe scurt, orice progres al stiintci consta in cunoas-

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI SI RELIGIEI 189

terea din ce in cc mai vasta si In utilizarea din ce in ce mai bogata a mecanismului universal. Progresul se realiz~a~a printr-un efort al intcligeutci uma~c, facut pentr~ a ne dlflJ~aactiunile asupra lucrurilor. si a cann structura trC?UlC cal~ulata~ in consccinta, dupa configuratia matcmatica a universului. Dcsi nu am avea'decit sa actionam asupra obieetc~or care ne. incon.joara, desi accasta a si fost dcstinana pril~ltlv~ a m~chgenl~l~

a trebuit totusi ca omul sa sc nasca cu 0 intcligcnta capabila virtual sa cuprinda intreaga lume materials. ell toate ca me~anisrnul universului este prezent intreg in fiecare dintre pertile sale. Cu intelectia se intimpla ea si cu vederca: ochiul n-a fost facut decit pcntru a nc rcvcla obicctcle asupra carora putem sa actionarn; dar la tel cum natura n-a putut obtinc gr~dul VOlt de vedere decit printr-un dispozitiv al carui cfcct .i~1 dcpascstc obieetul (intrucit noi vedem stelclc. dC~1 nu actionam as~pra lor), In acelasi fel ea ne-a inzestrat in modnc.ecsar, odata cu facultatea de a intelcgc materia minuita de not, ~I Cll cuno~~tcrea virtuala a celor ce ramin, prccum si eu putcrca, nu mat puun virtuala, de a le folosi. Este adcvarat ca, in accst eontext~ e mare difercnta dintrc-virtual si actual. Orice progrcs cfcctiv, atlt in domeniul cunoastcrii cit si in eel al actiunii, a ncccsuat efortul persevcrent al unuia sau mai multor indivizi superior dotati. Daruindu-ne 0 inlcligenta a carer forma depaseste materia dar care tinde dincclo de ceca ce ca a voir. natura a facet po~ibila, ell fiece astfel de inteligenta. apariria ~n lume ~ u~ei noi creatii. Structure omului parea a-I fi predestinat unet existente ee~a rnai modeste. Dovada ~ste instineti:~ lui r~zisten~ la inovatie, la nou. Inertia omenini n-a cedat niciodata propulsiei geniului. Pe scurt, stiinta necesita lin dublu efort, eel a! citorva oarneni pentru a afla noul, si eel al tuturor celorlalti oameni pentru a-l adopta, pentru a i sc adapta. 0 socictat~ poate fi numita civilizata din clipa in c~~e afla~ ~n~~untrul e~ docilitatea si initiativa. De altfel, conditia doc1hta!u. este m~1 greu de satisfacut decit cea a initiativei, Ceea ee a lipsit non-or-

190

HENRl BERGSON

vilizatului nu este probabil insul superior (nu-vedcm de ce natura n-ar fi avut peste tot si dintotdeauna acestc fcricite Intilniri ell omul), ci mai curind ocazia ea un astfel de om sa-~i demonstreze superioritatea, adica dispozitia cclorlalti de a-l unna. Cind 0 societate va fi deja pornita pc calea civilizatiei, perspectiva unci simple cresteri a bunastarii va fi suficicnta, desigur, pentru a-i invinge rutina. Dar pentru ca societatea sa se inscrie cu adevarat pe aceasta calc, pentru a sc putca produce prima declansare, arc nevoie de mult mai mult: poate 0 arnenintarc eu nirnicirea, asemenea cclei provocatc de aparitia unci arme noi in tribul dusman. Societatiic ramasc mai mult sau mai punn "primitive" sint probabil cele lipsitc de vecini, in general cclc ce au parte de 0 viata prea usoara. Ele au fost scutitc astfel de efortul initial. Iar apoi a fost prea tirziu: societatca n-a mai putut avansa, chiar de ar fi dorit, pcntru en era deja intoxicate de roadele lenevici sale. Iar aecstca slnt tocmai practicile magiei, rnacar in ceea ce au ele rnai cotropitor si supraabundcnt. Pentru di magia este inversul stiintei, Atita vrerne cit inertia rncdiului nu 0 face sa prolifcrczc, ea' i~i arc propria.i ratiunc de a fi. Ea calrneaza provizoriu nelinistea unci int~ligente a cerci forma depaseste materia, care-si dii astfel vag seama de ignoranta ei ~i intelege pericolul, care ghiceste 0 imensa zona de imprevizibiJitatc cc 0 va putea dcscuraja in aetele ei, in jurul micului cere in care actiunca mizeaza pc uu cfect sigur, in care viitorul imediat este previzibil, in care, prin unnare, exista deja o ~tiin~, Totusi, actiunea este necesara. Atune! intervine magia, efect imediat .1 impulsului vital. E. so va rcstringe pe masura ce omul i~i va Hlrgi, prin efort, eimpul cunostintelor sale. in asteptarea ace lor timpuri, ~i eum magi. parea sa fi reusit (intrucit insuccesul unci operatii magicc poate fi intotdeauna atribuit succesului unei magii antagoniccj, ea va produce un acelasi efeet moral ca si stiinta. Dar acesta estc singurul punet in care magia atinge stiinta, caci in rest Ie desparte intreaga distanlii dintre a dori si a voi. Departc de a pregati instalarea

CELE ooiu SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 191

,tiinlei, a" cum s-a spus, magi. a fost marele obstacol impotriva caruia a avut mult de luptat cunoasterea metodica, Omul civilizat este eel pentru care stiinta in devenire, implicata in actiunea cotidiana, a reusit sa uzurpe, gratie unci pennanente vointe tensionate, locul magiei ce stapinca restul tercnului. Non-civilizatul estc opusul caci cl, dispretuind efortul, a pretins rnagiei sa patrunda pina ~i in zona stiintei care tocrnai se nastca, sa se suprapuna ei. sa 0 ascunda pina intr-acolo incit sa ne faca sa credem intr-o mentalitate originara care n-ar avca in sine nici 0 urma de ~tiinta. Iar odata bine instalata in locul cistigat, magia se joaca in rnii si mii de feluri cu ca tnsasi, mai fccunda decit stiinta, intrucit inventiile ei sint fantczii pure, care nu costa nici un efort. Nu este dcci cazul sa vorbim despre 0 era a magiei careia i-ar fi succcdat epoca stiintci. Sa spunem, dar, ca ~tiinta si magie sint, in egala masura, naturale, di au coexistal dintotdeauna, eli stiinta noastra este infinit mai cuprinzatoarc decit eea a stramosilor nostri indcpartau. dar efi accstia trcbuie sa fi fast mult mai putin magicieni decit non-civilizatul zilelor noastre. In fond, noi am ramas ceca ce erau $l ci. Refulata de ~tiinla) inclinatia spre magic subzista, asteptindu-si clipa potrivita. Si daca atentia stiintci se lasa doar un moment distrasa, tot atunei magia va irupe in societatea noastra civilizata, Ia fcl cum si dorinta reprimata in stare de veghe profita de eel mai usor somn pentru a-si gasi satisfactia intr-un vis.

Ne-a ramas de lamurit problema raporturilor magiei eu religia. Toata analiza depinde in mod evident de semnificatia datA acestui ultim terrnen. eel mai adesea filosoful studiaza lucruri deja desemnate prin cuvinte de catre simtul comun. Se poate ea lucrul respeetiv sa fi fost doar intrezarit, ori rau vazut, ori pus laolalta cu alte lucruri de care, poate, ar fi trebuit izolat. Este posibil ca lucrul respeetiv sa nu fi fost decupat din ansamblul realitatii decit pentru comoditatea discursului, el de fapt neconstituind efectiv un lucru, neconsimtind la un studiu independent. Aici aflam marea inferioritate a filosofiei in raport

192

HENRI BERGSON

ell matematicile, ba chiar si ell stiintele naturii. Filosofia trebuie sa porneasca de la dezarticularca realului, care a fast operata prin limbaj si care, poatc, cste relative doar Ia trebuintele cetatii: insa mull prea adesca se uita aceasta origine si filos~ful pro~cdeaza asernenca gcografului care, pentru a delimita diverscle regiuni ale globului si a marea relatiilc fizice stabilitc intre accstca, sc va raporta Ia fronticrcle stabilite prin convcntii, in studiul nostru am incereat sa preintimpinam acest peri col, deplasindu-ne imediat dinsprc cuvintul .religie", ell tot ceca cc cuprinde el in virtutea unei dezarticulfiri , artificialc poate, a lucrurilor, catre a anumita functie a spiritului, pc care 0 putem obscrva in mod nemediat. Tara a ne ocupa de repartizarea realului in concepte corespunzatoarc cuvintelor, Analizind munca functiei acesteia, am regasit. unul cite unul, mai multe dintre sensurile acordate cuvintului religie. Unnindu-nc in continuarc studiul, vorn rcgiisi si alte nuante ale scmnificatiei si Yom adauga, poate, una sau doua nuante noi. Va f dcci bine stabilit ca termenul circumscric, de accasta data, 0 rcalitate. Estc adcvarat ca realitatea accasta va dcpasi, poatc, spre temci si inalt, semnificatia obisnuita a cuvintului. Dar noi vorn scsiza rcalitatea in ea insasi, in structurasi principiul ci, cum se intimpla atunei cind alaturam unci functii fiziologice. de excmplu digcstia, un nurnar mare de fapte obscrvatc in diverse regiuni ale organismului, descoperind in acest fel altele noi. Daca ne situam pe aceasta pozitic, magia va face in mod evident parte din religie. Nu este, desigur, dccit 0 religie infenoara, cea dc care ne-arn ocupat pina acum. Insa magi a, asemenea acestei religii in general, reprezinta 0 prccautie a naturii irnpotriva anumitor peri cole la care cstc expusa fiinta inteligenta, - Iar acum, vom putea urma 0 alta calc, pornind de la divcrselc sensuri uzuale ale cuvintului religic, comparindu-le ~i dcgajind o semnificatie medie: vom rezolva astfei 0 problema legate mai curind de lexic decit de filosofie. Dar nu arc niei 0 importanta. atita vreme cit ne dam seama de ceea ce facem, si nu ne

CELE DOUA SURSE ALE MORALE1 $1 RELlG1EJ 193

imaginam (iluzia constants a filosofilort) ca am detine esenta lucrurilor, daca ne-am inteles asupra sensului conventional al cuvintului. Prin unnare, vom ordona toate acceptiile euvintului nostru de-a lungul unei scari, ascmenea nuantelor speetrului sau notelor unci game. Vom afla in regiunea de mijloc, 1a egala distants de cele doua extreme, adorarea zeilor carora ornul Ii se adreseaza prin rugaciunc. Este de la sine inteles ca religia asrfel inteleasa se opune magici. Aceasta din urma estc esential cgoista. pc cind prima admite, ba chiar cere dezinteresarea. Una pretinde a forta consimtarnintul naturii, cealalta implora favoarea zeilor. Si. mai ales, magia se exerctta intr-un mediu pe jumatate fizic, pc jumatatc moral; OriCLIlTI, magicianul nu are de-a face eu 0 persoana. Este chiar opusul personalitatii zeului, careia religia ii acorda cea mai mare eficacitatc. Daca veti fi de acord ca intcligcnta primitiva credc ca. percepe in jurul ei, in fenomenc si in intlmplari, mai curind elemente de pcrsonalitate dccit pcrsonalitati complete, atunci religia, asa cum 0 intclcgcm noi, va sfirsi prin a consolida uccste elemente pina Ja a Ie converti in persoanc, in vrcmc ce magia le presupune a fi degradatc si oarecum dizolvate intr-o lume materiala ce le-a putut capta eficaeitatea. Magic ~i rcligic sc dcspart deci pornind de la 0 origine cornuna si nu poate fi yorba despre nasterea religiei din magic: caci cle siut contcmporane. [ntelegem, de altfel, ca fiecare dintre cle continua a 0 pcrturba pe cealalta, ca din magic ceva subzista in religie si, mai ales, ca religia se afla in magie. Stint este ca magicianul opereaza citeodata prin intermediul spiritelor, adica al fiintclor relativ individualizatc, dar care nu poseda pcrsonalitatca completa, nici demnitatca eminenta a zcilor. De alta parte, incantatia poate participa dcodata atit la rugaciune, cit ~i la porunca,

Multa vrcme, istoria religiilor a considerat drept primitiva, dcci explicativa pentru toate celelalte, credinta in spirite, Cum fiecare dintre noi isi are propriu-i suflet, esenta mai subtila decit eea a corpului, la fel, in intreaga natura. fiece lucru va fi

194

HENRI BERGSON

animat: orice lucru va duce ell sine umbra unei entitati vag spirituale. 0 datil puse in lume spiritelc, omenirea ar fi trecut de la credinta, la adoratie, Ar exist. deci 0 filosofie naturalii, anirnismul, din care s-ar fi nascut religia, Se pare di 0 alta ipoteza vine astazi sa ia locul cclci precedentc. lntr-o fazii "preanimist:f' sau .animisra'', omcnirea si-ar fi rcprezcntat 0 forlii impersonal. de tipul polinczianului "mana", raspindita in toate, inegal distribuit intrc parti ; ea flU af ft ajuns decit mult rnai tirziu la spirite. Daca analizelc noastre sint cxacte, la inceput nu au fost conccpute nici 0 forta impcrsonala, nici spirite deja individualizatc. Ci au fost pur si simplu imprumutate lucrurilor ~i intimplarilor intcntiile omului, ca si cum natura ar fi avut peste tot ochi ell care ar urrnari mcreu ornul. Ne putem da seama eli aceasta cstc 0 dispozitic originara. observind, de exemplu, cum un soc bruse trczeste ernul prirnitiv ce sornnoleaza in strafundurilc ficcaruia dintre noi. Avem atunci simtarnintul uneiprezen(e eficiente. Estc lipsita de irnportama natura acestei prezente, esentiala este eficacitatea ci. Sc poatc ea intentia ce nc vizeaza sa nu fie intotdcauna buns. dar de vremc ce se ocupa de noi, inscamna eel putin ea avcm 0 anumita insemnatate in univers. lata ee ne spune experienta. Dar a priori, era deja putin verosirml ca omenirca sa ti inceput prin teorii zadarnice, oricare ar fi fast acclea, Nu Yom inccta de a repeta: inainte de a filosofa, trebuic sa traim; dispozitiile ~i convingerile originare nu pot dccurge dccit dintr-o necesitate vitala. A lega religia de un sistern de idei, de 0 logica ori de 0 "preiogiea", inscarnna a face din stramosii nostri eei mai indepartati intelcetuali, ba chiar intelcctuali de felul carora ar trebui s5. se afle mai multi printrc noi, caci vedem astazi deseori cum frumoasele tcorii se sting in fata pasiunii !;'i interesului, nevalorind decit in clipele dedicate speculatiei, in vreme ce in tirnpuriJe de odinioara intreaga viata depindea de rcligic. Adevarul este ca religia, coexiensiva speciei noastre, trebuie sa fie intim legata de structura omului. Tocmai am alaturat rcligia

CELE DOUA SURSE ALE MORALEf Sf RELIGfEI 195

unei experiente fundamentale ; dar expcrienta Insa~i este presimtita inainte de a fi realizata ca atarc, desi va fi mult rnai bine explicatil dupa ce vom fi trecut prin ca. Pentru aceasta, este suficient sa situam din nou omul in ansamblul vietuitoarei or, iar psihologia - in biologic. Sa consideram un alt animal decit ornul. Va erede el ca lumca este facuta pentru el? Desigur ea nu, pcntru ca cJ nu reprczintii lumea, si, de altfel, nu arc nici un chef sa tcasa speculatii. Dar cum c! nu vedc sau, in oricc caz, nu priveste decit insprc eelc ee-i pot satisface nccesitatilc, cum lucrurile nu exista pcntru el decit in masura in care se poate tolosi dc cle. se comports in mod evident ca si cum totul ar fi fost ordonat in natura pcntru binclc lui si in intcrcsul speeiei sale. Aceasta cstc convingerca lui tr5it5 ea atare: ca it sustine si se confunda cu cfortul lui de a trai. Imaginati-va cil ar apare in aeest context. refleciia: convingcrca respective va dispare, omul se va percepe si se va gindi pe sine drcpt punct pierdut in infinitatea universului. Se va simti ratacit, daca efortul de a trai nu va proiecta imediat in planul inteligentei, chiar in loeul pc care ar fi 1If111at sa-I ocupc aceasta perceptie si acest gind, imaginea antagonica a unci convcrsiuni a lucrurilor, a intimplarilor, inspre om: binevoitoarc sau nu,. 0 intentie a eelor inconjuratoare it va urma peste tot, asa cum, in clipele cind el fuge, luna pare eil alearga alaturi de el. Daca este buna, ornul se va odihni increzator linga ea; daca ii va fi ostila, cl va incerca sa-i lntoarca efeetul. Dar in orice mod ar proceda, c1 sc va simti luat in considerate. Nici 0 teorie, nici urma de arbitrar. Convi~gerea se impune pentru eli nu are in ca nimic filosofic, ci apartine ordinii vitale.

Daca de altfel se va scinda ~i va evolua In doua directii

~ diferite, anurne spre credinta in spiritele deja individualizate ,i spre ideea unci esente impersonale, rupturn nu se datoreaza unor ratiuni de ordin teoretic: caci acestea chearna controversa, admit lndoiala, suscita doctrine ce pot influenta conduite, dar nu se amesteca in toate incidentele existentei si nu pot in nici

196

HENRI BERGSON

un fel deveni ordonatoare ale intregii vieti. Adeviirul este cit, odata instalata in vointa, convingerca va fi impinsa de viata in aeele dircctii pe care ea Ie va afla dcschisc on care se pot deschide efortului ci, in punctele ell 0 rezistenta mai slaba. Intentia pe care convingerca 0 simte prezenta va fi utilizata de ea prin toate mij loacele, fie considerind-c in ceea ce cuprinde ea mai eficient din punet de vcdere fizic. exagerindu-i chiar aspectul material si incercind $-0 stapincasca prin fona ; fie abordind-o sub aspect moral, irnpingind-o. din contra, In sensul personalitatii, incercind s-o cistige prin rugaciune. 0 conccptic ascmcnca celei despre "mana", prccum si saracirca ori materializarca crcdintei origin are, dccurg dcci din exigcntclc unci magii eficientc.larncvoia de a obtinc favoruri a determinat aparitia intr-o directic invcrsa, dar din aceeasi crcdinta originara, a spiritelor si a zcilor. Nici impersonalul nu a evoluat insprc personal, nici pcrsonalitatilc pure u-au fast cclc initial puse in lume. Ci. din eeva intcrmcdiar, facut pentru a sus tine vointa mai curind decit pcntru a lumina inrcligcnta. s-au nascut, prin disociere, orientate catrc adinc si, rcspectiv, catrc lnalt, fortele pe care se sprijina magia si zeii sprc care se inalta rugilc.

Am cxplieat deja primul punct. Yom mai avca multo de analizat daca vom voi sa ne cxtindcm ~i asupra cclui de-al doilca. Ascensiunea gradata a rcligici lnsprc zcii a carer personalitate cste din ce In ce ruai binc marcata, care intrctin intre ci raporturi din ec in cc mai binc definite. ori care tind sa se cuprinda tntr-o divinitatc unica, corespundc primului dintrc cclc doua mari progresc ale umanitatii in sonsul civilizatiei. Ascensiunea s-a continuat pina in ziua in care spimul rcligios s-a intors dinsprc in afara, inspre inlauntru. dinspre static inspre dinamic, 0 conversiune analoga celci savirsite de intcligcnta pura, clod va trcce de la marimilc finite Ia calculul diferential. Aceasta ultima schimbare a fost neindoielnic decisiva; au devenit posibile transformarile indivizilor, de felul acelora care au dat speciile succesive in lumea organizata, Progresul s-a

CELE DOUA SURSE ALE MORALE! $! RELfG!E! 197

putut constitui pentru totdeauna drept creare de calitati noi, TIU doar sirnpla crestere pe orizontala; caci, in loc de a profita doar de viata, pe lac, chiar In punctele in care ne-am oprit, acurn vom continua miscarca vitala, Despre aceasta religie interioara vom vorbi in capito lui urmator, Vom vedea ell ea sustine omul tocrnai prin miscarea pe care tot ea i-a imprimat-o, mlocuind-o in elanul creator; iar ornul nu-si va mai afla sprijin in reprezentarile imaginative care sustincau activitatilc In starea de imobilitate. Dar vom vcdca ca ~i dinamismul religios are nevoie de religia sratica pentru a se exprima, pentru a se rasp indi. lntelegem de ce aceasta detinc primul loc in cadrul istoriei rehgiilor. inca. 0 data, nu sintem nevoiti s-o urmarim in imensa varietate a manitestarilor ei. Va ft suficient sa-i indicam principalcle manifcstari si sa aflarn rnecanismul ascuns al inlantuirii lor.

Yom lua ca punct de pomire ideca ca exista intentii inercntc luerurilor: si imcdiat ajungem la a nc reprezenta spiritelc. Aecstca sint cntitatilc vagi care populcaza, de exemplu, izvoarele, fluviilc, fintinile. Ficcarc spirit estc legat de locul in care se manifcsta. Prin accasta sc deosebcste deja de divinitatea propriu-zisa care va sti sa se distribute, tara sa se tmparta, intre loeuri diferite si sa staplncasca tot ce apartine unui singur gen. Divinitatca va purta un nume; isi va avea propriul chip, 0 personalitate binc rnarcata, In vremc cc miile de spiritc ale padurilor ori ale izvoarelor sint cxemplarc ale accluiasi model, putind eel mult sa rosteasca alaturi de Horatiu: Nos numerus sumus. Mai tirziu, cind religia sc va fi Inaltat inspre aceste impunatoare personaje care stnt zcii, ea va putea concepc' spiritele dupa imaginea lor. Ele vor fi dec I zcii inferiori si vor apare ca si cum ar fi fast dintotdeauna astfel. Dar nu au ajuns zei inferiori decit printr-un cfort retroactiv. A trebuit sa treaca un anumit timp, la greci de exemplu. pentru ca spiritul izvorului sa devine 0 gratioasa nimfa, iar eel al padurii, 0 driada, in chip primitiv, spiritul izvorului n-a putut fi altul decit iZvorul tnsusi,

198

HENRI BERGSON

in masura in care era binefacator pentru om. Mai precis. era chiar actiunea binefacatoare. in ceca ce are permanent in ea. Ne-am insela dacii am erede ci'i aflam aici 0 idee abstracta, adica abstrasa din lucrun printr-un cfort intelectual, anumc reprezentarea actului si a continuitatii lui. Caci nu este dccit un dat imediat al simrurilor. Filosofia si limbajul nostru propun mai intii substanta, 0 inconjoara de atributc. ~i extrag apoi din ea aeteIe, asemenea ernanatiilor. Dar niciodata uu vom fi repetat indeajuns: se intimpla ea actiunca sa fie data mai lntii ~i sa-~i fie suficienta siesi, mai ales in acclc cazuri clnd ea intcrescaza in mod particular omul. Astfcl estc actul de a d. apa de baut: il putcm localiza lntr-un lucru, mai apoi lmr-o pcrsoana; Insii i~i are propria-i existcnta, indepcndenta, $i cum el se continua indefinit, Insa~i persistenta lui il va erija in spirit animator al izvorului sau al padurii, in timp cc izvorul, izolat de functia lui, va trece eu atit mai mult inspre starea de simplu lueru. Este adcvarat ea sufletele mortilor yin fircsc in Intimpmarca spiritelor: dctasate de corp. elc J1-au renuntat intru totulla pcrsonalitatea lor. Amestecindu-sc ell spiritclc. clc le influcnteaza in mod necesar si Ie prcgatcsc, prin nuanta ell care lc imprcgncaza. sa devina persoanc. Astfcl, pe cai difcritc insa convergcntc, spiritele se vor rindui pc calea cc duce catre personalitatca completa. Dar in forma lor elementara initiala, elc raspundeau unci nevoi atit de naturale incit nu trebuie sa nc surprinda daca credinta in spirite se regasestc in adincul tuturor rcligiilor vcchi, Aminteam rolul pe care l-a avut la greei: dupa cc a servit drept religie prirnitiva, atita cit putemjudeea dupa martu,-iile ramase de la civilizatia miceniana, credinta in spirite s-a pastrat ca religie populara, Aceasta a fost si esenta rcligiei romane, chiar si dupa cc s-a facut UD important loc marital' divinitati, de altmintcri aduse din Grccia.Lar fumiliaris, considerat spirit al casei, si-a pastrat intotdeauna acecasi importanta. La romani, ea si la greci, zeita numita Hestia sau Vesta trebuie sa fi fost mai intii flacara sobei considerata prin prisma functiei

CELE DOUA SURSE ALE MORALEI $1 RELIGIEI 199

ei: adica sub aspecrul intentiei ei binefacatoare, Dar sa parasim antichitatea clasica. sil ne indreptam spre India, China on Japonia; peste tot vom regasi credinta in spirite. Ne putem asigura ci si astazi ea constituie esentialul religiei chinezilor, impreuna cu cultul stramosilor, de altfel foarte apropiat ei. Si pentru ca este universala, nu ne-a fost greu so. nc convingem ca este originara, Sa constatam eel putin eil nu este departc de origine, si ea spiritul uman trece in mod natural prin treapta aceasta a credintei in spiritc, inainte de a ajunge la adorarca zcilor,

De altfel el s-ar putea opri ~i la 0 ctapa intermediara.

Dorirn sa vorbim in continuarc des pre cultul anirnalelor, atit de raspindit la omenirea de odinioara, considerat de unii mai firesc chiar decit adorarea zeilor eu chip omenesc. II vcdcm pastrindu-sc viu si tenace chiar si aeolo unde ornul i:;;i reprezinta deja zeii dupa ehipul si asemanarea lui. Astfel, in Egiptul antic s-a pastrat pina la sfirsituri: uncori, zeul ivit dintr-o forma animala refuza sa 0 parascasca de tot, iar trupului lui de om i se va adauga un cap de animal. Astazi sintem surprinsi de asemenea fapte, mai ales ca, in ochii nostri. ornul a capatat 0 demnitate eminenta. n caracterizam prin inteligenta, stirn ea nu exista superioritatc pc care sa nu nc-o poata acorda intcligenta, nici inferioritate pe care ea sa nu stie sa 0 compenscze. Nu la fel sc intimpla In vremurile cind inteligenta nu aduscsc inca dovada puterilor ei, Invcntiile ii erau prea rare pentru a fi aparut puterea ei nedefinita de a inventa. Armelc si uncltcle pe care ea le procura omului suportau greu comparatia eu cele detinute de animal de la natura. Reflectia insas), care este secretul puterii inteligentei, avea efectul unci slabiciuni. caci ea este sursa nehctaririi, in timp ee reactia animalului, eea propriu-zis instinctive, este imediata si sigura. Toate, pina si incapacitatea de a vorbi, au cintarit greu in favoarea animalului, aureolindu-l eu mister. Tacerea lui putea trece si drept dispret, ca ~i cumar fi avut si altceva mai bun de facut decit sa intre in yorba ell omul, Toate acestea explica de ce omenirii nu i-a

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful