You are on page 1of 193

1

2

3

Jules Vene Cinci săptămâni în balon În româneşte de RADU TUDORAN 4 .

De când îşi aminteau cei prezenţi. pe care un temperament nestatornic îi dusese cândva în cele cinci părţi ale lumii. — Ura pentru curajosul Fergusson ! strigă un ascultător mai expansiv.tot mai sus (în limba latină în text). Sala de şedinţe fremăta de entuziasmul participanţilor. pline de patriotism tumultuos : — Anglia a păşit totdeauna în fruntea celorlalte naţiuni (căci. „EXCELSIOR”1. naţiunile merg întotdeauna una în fruntea alteia) datorită curajoşilor ei călători şi descoperirilor lor geografice. de o rară elocvenţă. 2 Traveller's Club .. acesta fusese. În toată sala izbucniră strigăte de admiraţie. Dar în Anglia entuziasmul nu se mulţumeşte numai cu vorbe. din piaţa Waterloo 3.. PORTRETUL DOCTORULUI ÎN ÎNTREGIME. (Numeroase aprobări.) — Ura ! Ura ! izbucni adunarea. Capitolul I SFÂRŞITUL UNUI DISCURS FOARTE APLAUDAT. cel mai mare succes oratoric înregistrat la Societatea regală de geografie din Londra. Preşedintele Francis M. nu-şi va dezminţi originea. PREZENTAREA DOCTORULUI SAMUEL FERGUSSON. (Aplauze din toate părţile: Nu! Nu!) Această încercare. izbutind să scape teferi din naufragii şi incendii. fără îndoială. de stâlpul caznelor şi din mâna antropofagilor polinezieni. de securile indienilor şi de măciucile sălbaticilor.. CINĂ LA „TRAVELLER'S CLUB”2. era o mare afluenţă de auditori.Clubul călătorilor. după cum s-a putut observa. NUMEROASE TOASTURI DE CIRCUMSTANŢĂ La şedinţa Societăţii regale de geografie din Londra. 1 Excelsior . unul din glorioşii ei fii. Toţi trecuseră din punct de vedere fizic sau moral prin mai multe sau mai puţine încercări. va contopi.) Doctorul Samuel Fergusson. electrizată de aceste cuvinte emoţionante. se termină cu câteva fraze sforăitoare. dacă izbuteşte (Va izbuti!). care se ţinea în ziua de 14 ianuarie 1862. acum obosiţi şi îmbătrâniţi. Dar nimic nu putuse încetini bătăile inimilor lor. făcea onorabililor săi colegi o comunicare importantă. iar dacă dă greş (Niciodată! Niciodată!) va rămâne cel puţin una dintre cele mai îndrăzneţe încercări ale geniului omenesc ! (Toţi bat din picioare cu frenezie. Se găseau aici mulţi călători curajoşi.ştiinţă care se ocupă cu studiul hărţilor. Acest discurs. 5 . Numele lui Fergusson se afla pe buzele tuturor. în timpul discursului lui sir Francis M. completându-le. deseori întreruptă de aplauze. El bate monedă mai repede decât maşina de bătut monezi de la „The Royal Mint”.. 3 Cariologie . cunoştinţele răzleţe despre cartologia3 africană (aprobări furtunoase). Faptul că numele lui era rostit de atâţia englezi ne îndreptăţeşte să credem că dobândise un ciudat prestigiu.

de înfăţişare obişnuită. superior aceluia de căpitan. câştigat cu totul de acest om ciudat. cumpătat şi stăpânit. Privirea foarte blândă.) 6 . Din toată înfăţişarea lui se desprindea o gravitate liniştită. aşa cum au de obicei oamenii predestinaţi descoperirilor.. temperamentul său sanguin se trăda prin culoarea aprinsă a obrazului. uralele şi aplauzele nu încetară decât în clipa când doctorul Fergusson ceru. şi. spuse un bătrân comodor1 apoplectic. Chiar în aceeaşi şedinţă se votă. Doctorul era în acelaşi timp măreţ. fu cu mult depăşit.. cu privirea energică. el caracterizase situaţia cu un singur cuvânt: „Excelsior!” Bătrânul comodor.. 2 Etravă . dădea mult farmec fizionomiei sale. — Doctorul este la dispoziţia adunării. nu este decât o păcăleală. să intre ! Face să vezi cu proprii tăi ochi un om de o îndrăzneală atât de nemaipomenită ! — Poate că propunerea asta de necrezut. încât. printr-un gest amabil. Atunci. braţele-i erau lungi şi păşea cu siguranţa unui călător încercat. celebrul oaspe se îndreptă spre fotoliul ce-i era pregătit. — Să intre. privindu-l. Dar cine era doctorul acesta şi ce voia să întreprindă ? Tatăl său. să se facă linişte. — Să intre doctorul Fergusson ! spuse atunci. întâmpinat de un tunet de aplauze. Unul din membrii societăţii îl întrebă pe preşedinte dacă doctorul Fergusson nu va fi prezentat oficial. Avea o înfăţişare rece. îşi asociase 1 Comodor . ceru publicarea integrală a discursului lui Fergusson în „The Procedings of the Royal Geographical Society of London”1. Discursul lui sir Francis M. drept. un viteaz căpitan din marina engleză. — Şi dacă în realitate doctorul Fergusson nu există ? Strigă o voce răutăcioasă. Şi doctorul intră. sir Francis M. nimeni nu l-ar fi putut bănui nici de cea mai nevinovată înşelăciune.. cu un nas puternic. răspunse sir Francis M.grad în marina Angliei şi Americii. o primă de încurajare. 1 Buletinul Societăţii regale de geografie din Londra. în picioare. cu trăsăturile obrazului regulate. care se ridica la suma de două mii cinci sute de lire.. rostind acest singur cuvânt: — Excelsior ! Nu! Niciodată vreo întâmpinare neaşteptată a domnilor Bright şi Cobden sau vreo cerere de fonduri extraordinare făcută de lordul Palmerston. — Ar trebui inventat ! răspunse un membru mucalit al acestei serioase societăţi. (Nota în textul francez. impunător. Suma era proporţională cu măreţia proiectului. ridică spre cer arătătorul mâinii drepte.partea dinainte a unei corăbii. semănând cu linia etravei2 unei corăbii.. mai mult inteligentă decât îndrăzneaţă. strigară toţi. în favoarea doctorului Fergusson. simplu. Era un om cam de patruzeci de ani. Ca urmare. pentru întărirea malurilor stâncoase ale Angliei. care de altfel nu-l emoţionară câtuşi de puţin. nu obţinuse un asemenea succes.

îi înflăcăra curând imaginaţia. se străduia. La moartea vrednicului căpitan.. unde. între- prinzători pentru explorarea mărilor. când vânând. era tipul călătorului perfect. care părea să nu fi cunoscut vreodată frica. O simplă plimbare de amator. in 1845. petrecută în cele patru colţuri ale lumii. în orice caz. Dar viaţa de soldat nu-i plăcuse. Lectura cărţilor care povesteau călătorii îndrăzneţe. Juan Fernandez ? Adeseori împărtăşea ideile ce- lebrului marinar părăsit. pericolelor şi aventurilor profesiunii sale. însă. pe care o străbătuse de la Calcutta la Surate. medicină şi astronomie. visa gloria unor Mungo-Park. se înrolase în corpul inginerilor bengalezi şi se distinsese prin mai multe isprăvi. care nu i se părea mai prejos decât a celorlalţi. Levaillant şi puţin. până în 1853. nu. de la Strâmtoarea Behring la Capul Farewel. făcuse înconjurul lumii. în expediţia care ocolea continentul american. câteodată. În ciuda oboselilor de tot soiul şi a climatului felurit. Bru- ce. să consolideze această inteligenţă vie prin studii serioase de hidro- grafie. Samuel Fergusson se întoarse în Anglia cam prin 1850. în genere. când adunând plante. chiar pe aceea a unui Selkirk sau a unái Robinson Crusoe. constituţia lui Fergusson rezistă minunat. tânărul Samuel Fergusson. dar nici să se lase comandat. luase parte la expediţia căpitanului Sturt. cu siguranţă că el le-ar fi întocmit mai bine. ale cărui picioare se întind sau se chircesc după 7 . îi critica planurile şi proiectele . Afară de asta. Reuşea să se simtă bine în mijlocul celor mai mari lipsuri. Tatăl său. o inteligenţă de cercetător şi o înclinare remarcabilă pentru lucrări ştiinţifice. Rămas singur. şi. sau. îl însoţi pe căpitanul Mac Clure. căruia i se încredinţase misiunea de a descoperi acea Mare Caspică despre care se presupunea că există în centrul Noii Olande. mai dovedi şi o pricepere neobişnuită în a scăpa din încurcătură. măcar tot atât de bine ! Dar cu siguranţă că el n-ar fi părăsit niciodată acea insulă încântătoare. cu toate că această ispravă le izbuteşte. atât de rar copiilor. De la Surate trecuse în Australia. demn de încredere. cred. Câte ore nu-şi petrecuse el împreună cu Robinson Crusoe pe insula acestuia. Vă las să vă gândiţi în ce măsură se dezvoltaseră aceste încli- naţiuni în timpul tinereţii sale aventuroase. Urmărea cu pasiune descoperirile care caracterizează prima jumătate a secolului al XIX-lea . fizică şi mecanică. chiar dacă ar fi devenit prim- lord al amiralităţii. stăpânit mai mult decât oricând de demonul descoperirilor. care era un om cult.fiul. Caillié. Îşi dăduse demisia şi plecase spre nordul Peninsulei indiene. dovedi în curând că are un spirit vioi. încă din cea mai fragedă vârstă. unde Robinson Crusoe era fericit ca un rege fără supuşi. de mic ieşise cu faţa curată din toate încercările chiar şi atunci când se folosise prima oară de o furculiţă. în vârstă de douăzeci şi doi de ani. al cărui stomac se strânge şi se dilată după voinţă. dealtfel. nu voia să comande. Acest copil. îmbinate cu unele cunoştinţe de botanică..

din această explorare. se aşezase cu spatele spre lac . stătea deasupra acestor nimicuri. să i se calculeze cu precizie înălţimea ! Dar Fergusson se păstra totdeauna departe de tagma savanţilor. şi-l întorsese atât de bine încât văzuse multe. un englez venise la Geneva să viziteze lacul. nici al „Traveller's Club”-ului şi nici măcar al lui „Royal Politechnic Institution”1. trăsura parcursese în linişte drumul ei circular. Sau. spunea adesea. întâmplător. nu discutând.. Ca să-i fie pe plac. şi aducând cu el.culcuşul improvizat. într-o zi. fără să fie membru al vreunei instituţii sa- vante. cu băncile dispuse lateral. nu la vorbe . unde domnea atotputernic prietenul său. doctorul Fergusson îşi întorsese de multe ori capul în timpul călătoriilor sale . Viena sau Petersburg. Totuşi englezul nostru se înapoiase la Londra încântat de lacul Geneva. decât cel cu picioarele. Mărimea 1 Institutul regal politehnic. făcând faţă cu greu celor câtorva milioane de cititori. 8 . să se spună cu câte mile era mai lung drumul străbătut de el cu capul. De altfel. În decursul acestor călătorii. fiind dintre cei care ţin la fapte. în tovărăşia fraţilor Schlagintweit. al cărui tiraj urcă până la o sută patruzeci de mii de exemplare pe zi. între 1855 şi 1857. Aşa că nu ne surprinde faptul de a-l regăsi pe neobositul nostru călător vizitând. ca în omnibuze. Paris. Se simţea mai mult împins decât atras spre aceste călătorii şi străbătuse lumea. şi aproape nu luă în seamă imensul efect ce-l producea. unde se pregătise în onoarea lui un ospăţ foarte bogat. asemenea unei locomotive care nu se conduce singură. ciudate observaţii de etnografie. Propunerea pe care o făcuse preşedintelui sir Francis M. nu flecărind. iar pe de alta de picioarele doctorului.. dar. În schimb. Se urcase într-una din acele trăsuri vechi. ci pe care drumul o conduce. ţinând seama de diferenţa razelor celor două cercuri. găsea că e mai bine să-ţi foloseşti timpul cercetând. i se părea foarte simplă. doctorul fu condus la „Traveller's Club”. Se povesteşte că. era totuşi bine cunoscut. statisticianul Kokburn. ci drumul mă urmăreşte pe mine. nici al Societăţii de geografie din Londra. tot vestul Tibetului. Berlin. După şedinţă. descoperind. De aceea. în Pall Mall. cunoscându-se numărul de mile parcurs pe de o parte de capul. nefiind orgolios şi. cu atât mai puţin vanitos. Samuel Fergusson fusese corespondentul cel mai activ şi mai interesant al ziarului Daily Telegraph..” Aşa că nu vom fi surprinşi de sângele rece cu care primise aplauzele Societăţii regale. acest savant îi propuse într-o zi să rezolve următoarea problemă: cunoscând numărul de mile parcurs de doctor în jurul lumii. bazându-se pe sine însuşi şi chiar pe Providenţă. asta-i era firea şi avem motive temeinice să credem că era fatalist. „Nu-mi urmez eu drumul. care adoarme la orice oră din zi şi se trezeşte la orice oră din noapte.. ziar de un penny. fără ca el să se fi gândit măcar o dată să-şi întoarcă privirea. doctorul.

Barth. un 9 . Livingstone. Caillie. DIFERITE PROPUNERI FĂCUTE DOCTORULUI Daily Telegraph publică a doua zi. Saugnier. Pascal. Lejean. pe care savanţii a şaizeci de secole n-au putut-o descifra. DOCTORUL FERGUSSON. M. Duveyrier.era privită ca o încercare nesăbuită. RĂZBOIUL ZIARELOR SAVANTE. Dochard. Vogel. Humbert. Washington. Morrison. Rath. Maccarthie. Adams. Tuckey. Steidncr. Peney. Houghton. Trotter. Laing. Erhardt. Petherick. Thompson. RĂSPUNSUL SAVANTULUI KONER. Moffat. Adamson. Duncan. Peddie. Batouda. Rongäwi. Partarrieau. Altădată. Bolognesi. Chapman. Colomieu. Roscher. Bonnemain. Lefebvre. Tyrwitt. Se bău în sănătatea sau în amintirea lor. Golberry. Pearse. Capitolul II UN ARTICOL DIN DAILY TELEGRAPH. taina întinselor ţinuturi ale Africii. în ordine alfabetică. Lafargue. şi. iar morunul servit cu acest prilej nu măsura nici măcar trei şchioape mai puţin decât Samuel Fergusson însuşi. Wahlberg. Burkhardt. Hahn. Desavanchers. Prax. Ruppel. Campbell. Clapperton. Anderson. Baikie. Veyssiere. Mollien. Wild . Thibaud. Geoffroy. Monteiro. Hecquart. Warington. Maizan. Vinco. Halm. Lajaille. de Heuglin. PARISUL PARTICIPĂ LA EVENIMENTE. d'Escayrac de Lauture. du Berba. Burchell. Brun- Rollet. în sfârşit. Cuny. în cinstea celebrilor călători care-şi câştigaseră faima pe pământul Africii. Lampriere. Duroul. Thornton. Brisson. Galton. Galinier. Speke. Se închinară numeroase pahare cu vinuri din Franţa. Cumming. Overwcy. un articol conceput astfel : „Se va afla.. Kaufmann. Knoblecher. Poncet. Duchaillu. Caillaud. Richardson. pentru doctorul Samuel Fergusson care. Tousny. Lamiral. Browne. PELERMANN ÎL SUSŢINE PE PRIETENUL SĂU.. Harnier. Bruce. Denham. Beke . Vaudey. Un Oedip modern ne va da cheia acestei enigme. prin încercarea sa de necrezut. Levaillant. John Lander. Durand. Arnaud. Riley. Malzac. Richard Lander. o himeră. Ferret.porţiilor oferite era proporţională cu importanţa personajului. căutarea izvoarelor Nilului — fontes Nili quaerere . Rochet d'Haricourt. urma să contopească lucrările acestor călători şi să completeze seria descoperirilor despre Africa. Kummer. Debono. Burton. Courval. ceea ce e foarte englezesc . Werne. Raffenel. Neimans. Krapf. Dicksen. Baldwin. Maggiar. Lambert. Diekson. în numărul său din 15 februarie. Clot-Bey. Bimbachi. Fresnel. pentru Abbadie. Bolzoni. Toole. Hornemann. Decken. Panel. Rebmann. Vincent. Mungo-Park. Ritchie. în sfârşit. Beltrame. Bolwik.

1 Zeitschrift für Allgemeine Erdkunde . îndoiala nu mai fu posibilă. punctul de plecare al surprinzătoarei călătorii va fi insula. după ce a lucrat în America. prin descoperirea Marilor Lacuri. guvernul britanic pusese la dispoziţia doctorului vasul Resolute.” După cum era de aşteptat. publicate la Gotha. Se publicară pe larg amănuntele proiectului în „Buletinul Societăţii de geografie” din Paris . Acest curajos descoperitor îşi propune să străbată. punct la care n-a putut ajunge nici un călător. condus de căpitanul Pennet. de la răsărit la apus. Malte-Brun. un articol important apăru în „Noile Anale de călătorii geografice. La început el stârni un val de neîncredere.A. este însăşi inima Africei. Koner. Dealtfel. Îi vom ţine pe cititorii noştri la curent cu această încercare. ieri. in mod oficial. ale cărui frumoase explorări au fost deseori apreciate de cititorii noştri. se primiră felicitări. lucrările acestor îndrăzneţi pionieri ai ştiinţei vor fi continuate prin cutezătoarea încercare a doctorului Fergusson. Zanzibar de pe coasta orientală. Această explorare ştiinţifică a fost propusă. în ale sale „Mitteilungen”1. un fel de domnul Barnum. doctorul Livingstone şi-a întins numeroasele şi cutezătoarele sale cercetări de la Capul Bunei Speranţe până în bazinul Zambezi.V. Spre el trebuie să tindă toate eforturile noastre. căpitanii Burton şi Speke au deschis civilizaţiei moderne. demonstra în mod strălucit posibilitatea explorării. doctorul Fergusson trecu drept una din acele fiinţe ce se hrănesc cu iluzii. care. la Societatea regală de geografie . Or.Revistä de geografie generalä.Comunicäri. s-a votat suma de două mii cinci sute de lire pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie. necesară construirii aerostatului . articolul făcu multă vâlvă. foarte curând. fabricile din Lyon primiseră o importantă comandă de tafta. pe drumul indicat de Denhain şi Claperton . În curând începură să vină de pretutindeni mii de scrisori de încurajare. în sfârşit. Cât despre punctul de sosire. La Londra se făceau pregătirile de călătorie . iar o lucrare amănunţită publicată în „Zeitschrift fur Allgemeine Erdkunde”1. şansele ei de 1 Mitteilungen . punctul lor de întretăiere. După cum am aflat. se pregătea să „facă” Anglia.lucru irealizabil. în balon. 10 . care îşi bătea joc în mod spiritual de Societatea regală din Londra. Doctor Barth a ajuns până-n Sudan. de „Traveller's Club” şi de morunul fenomenal. trei drumuri. Domnul Petermann îl cunoştea personal pe doctorul Fergusson şi garanta pentru curajul cutezătorului său prieten. de către doctorul W. istorice şi arheologice” ale lui M. Dar domnul Petermann. numai Providenţa îl poate cunoaşte. toată Africa. fără precedent în analele cercetărilor geografice. reduse la cea mai deplină tăcere ziarul din Geneva. În numărul pe februarie al „Buletinului Societăţii de geografie” din Geneva apăru un răspuns glumeţ.

ca şi când ar fi fost vorba de cursele de cai de la Epsom. Te puteai apropia de el cu uşurinţă. dar el nu primi. care să nu descrie faptul sub toate aspectele. posibilităţile de reuşită. James Bruce. şi continua să se ocupe mai sârguincios ca oricând de pregătirile călătoriei. PROVERB PUŢIN ÎNCURAJATOR. Aşadar. TAINA DOCTORULUI FERGUSSON Doctorul Fergusson avea un prieten. ÎNCEPUTUL ACESTEI PRIETENII. Capitolul III PRIETENUL DOCTORULUI. imensele avantaje ale călătoriei pe calea aerului. în care unii credeau. de unde se avântase. 2. mic port al Abisiniei. Într-un cuvânt. căci era omul cel mai simplu din lume. O PROPUNERE NEAŞTEPTATĂ ŞI NELINIŞTITOARE. Doctorul însă nu voia să primească pe nici unul. seriozitatea intenţiei lui. lua în glumă propunerea doctorului şi-i sugera să se abată şi prin America. de la „Journal des Missions évangéliques” până la „Revue algérienne et coloniale”. Pe scurt. Când era întrebat dacă nu cumva descoperise el însuşi ceva în această privinţă. ignoranţii sau savanţii. CÂTEVA CUVINTE DESPRE MARTIRII DIN AFRICA. fără să mai socotim ziarele din lumea întreagă.pună sistemele lor. nu se găsea o singură publicaţie ştiinţifică. 3. el deveni omul zilei. admira fără rezervă spiritul energic al doctorului Fergusson şi curajul acestui om călit. 4. El propunea mai curând Masuah. care concepuse şi voia să încerce o asemenea călătorie. în căutarea izvoarelor Nilului. fără să lămurească totuşi motivul refuzului său. în vreme ce alţii socoteau că nici nu se va încerca să fie pusă în practică. Nu unul care se asemăna cu 11 . încrezătorii sau neîncrezătorii. Dealtfel. Singura rezervă pe care o făcea era asupra punctului de plecare. În registrul de pariuri se înscriseră sume enorme. existenţa reală sau imaginară a doctorului Fergusson . AVANTAJELE UNUI AEROSTAT. în 1768.succes. Numeroşi inventatori de mecanisme bune pentru cârmuirea balonului veniră să-i pro. „North American Review” nu vedea cu plăcere o asemenea glorie rezervată Angliei. de la „Annalles de la propagation de la foi” până la „Curch Missionary Intelligencer”. din moment ce tot va fi pe drumul cel bun. DICK KENNEDY LA LONDRA. refuza întotdeauna să dea vreo explicaţie. toţi aveau privirea aţintită asupra doctorului Fergusson. Dădea cu plăcere informaţii precise asupra expediţiei sale. Mulţi aventurieri îndrăzneţi cerură să împartă cu el gloria şi primejdiile încercării sale. şansele sau neşansele doctorului Fergusson de a se întoarce. La Londra şi în întreaga Anglie se făceau pariuri considerabile cu privire la : 1. felul obstacolelor.

De la întoarcerea lor în Anglia. fuseseră deseori despărţiţi din cauza expediţiilor îndepărtate ale doctorului. Dick presupunea că instinctul de călător şi gustul pentru aventuri al prietenului său se potoliseră . Unul privea înainte. despica gloanţele. Plin de graţie şi uşurinţă în mişcări. care-i dădea acel vinoncoa. Dick evoca trecutul. Avea un obraz ars de soare.poreclă dată oraşului Edinburgh (Nota în textul francez. Fizionomia lui Kennedy o reamintea pe aceea a lui Halbert Glendinning.măsură egală cu aproximativ 0. dar afecţiunea ii lega totdeauna. Locuia în oraşul Leith. doctorul se mulţumea să nu răspundă nimic. pe vremea când aparţinuseră amândoi aceluiaşi regiment. scoţianul. Cei doi prieteni se cunoscuseră în India. dacă nu se astâmpără. nu putea găsi o diferenţă prea mare între ele. care colindase munţii din Highlands. gândea el. va sfârşi rău într-o zi sau alta. fiecare era îndemânatic în felul lui. aptitudini. o îndrăzneală firească şi era foarte hotărât.33 m.şi era încântat. înălţimea sa depăşea şase picioare engleze2. părea totuşi înzestrat cu o putere de uriaş. căci nu poate exista prietenie între două fiinţe prea asemănătoare una cu alta. călătoriile printre antropofagi şi animale sălbatice sunt totdeauna primejdioase”. în toată fiinţa sa era ceva bun şi zdravăn. temperamente deosebite. În sfârşit. La toate acestea. dar. specific scoţianului.83 m. ceea ce nu-i stingherea deloc . Samuel aduna plante şi insecte . la înapoiere. ochii vii şi negri. încât. Se ocupa uneori şi cu pescuitul. 12 . Oricât ai fi de obişnuit cu tot felul de oameni. Samuel pregătea viitorul. dar pretutindeni şi întotdeauna rămânea un vânător pasionat. între ei se născuse o prietenie de neclintit. acesta se ducea regulat să stea câteva săptămâni cu prietenul său. un alter ego. Multe plante rare căzuseră în mâna doctorului. Avea faima unui minunat ţintaş cu carabina. aproape de Edinburgh o adevărată periferie a „Bătrânei afumate”1. plante care pentru a fi culese cereau tot atâta osteneală cât pentru a obţine o pereche de colţi de fildeş.ba dimpotrivă ! Dick Kennedy era un scoţian în toată puterea cuvântului: deschis hotărât şi încăpăţânat. Dick Kennedy şi Samuel Fergusson aveau în schimb aceleaşi sentimente unul pentru altul. deoarece făcuse destul pentru ştiinţă şi prea destul pentru câtă recunoştinţă pot să arate oamenii. 1 Bătrâna afumată . celălalt înapoi. Dar dacă aveau calităţi. cântărindu-le apoi. ochind tăişul unui cuţit înfipt în ţintă în două jumătăţi atât de egale. De la călătoria pe care o făcuse în Tibet trecuseră doi ani. lucru care dovedeşte spiritul neliniştit al lui Fergusson şi calmul desăvârşit al lui Kennedy. Un picior . Kennedy îl îndemnă deci pe Samuel să se potolească. ceea ce nu era deloc surprinzător la un fiu al Caledoniei. „Căci.el. aşa cum o zugrăveşte Walter Scott în „Mănăstirea”. în care timp doctorul nu mai pomenise nimic de vreo nouă explorare.) 2 Aproximativ 1. În timp ce Dick vâna tigri şi elefanţi. împrejurările îi despărţeau câteodată.

Nebunul! Smintitul! Să străbată Africa în balon ! Asta mai lipsea ! Iată dar ce punea la cale de doi ani încoace! Înlocuiţi semnele de exclamaţie cu lovituri de pumni în cap . — Oh. el îi răspunse : — Aş! Ce. fără să ia în seamă întreruperea. Kennedy. Ai într-adevăr de gând să întreprinzi călătoria asta ? — Chiar aşa . de asta vorbeşti ? Ziarele sunt foarte indiscrete. luă trenul din gara General Railway. n-aş fi plecat fără să- 13 . nu-mi cunosc eu omul? Nu seamănă asta cu o ispravă de-a lui? Auzi. ar fi în stare să plece într-o bună zi şi in lună! Chiar în aceeaşi seară. nopţile şi le petrecea făcând socoteli. — Chiar eu ! răspunse repede Kennedy. fără prea mare surprindere. — Şi ce treabă ai aici ? Să împiedic o nebunie fără seamăn. Când femeia sa de încredere. să le fac bucăţi ? Unde sunt. vru să insinueze că ar putea fi o păcăleală.aplicate cu nădejde .rămânea gânditor. Răspunsul îl află într-o bună zi. — N-am să stau jos.. — Este adevărat ce scrie în ziarul ăsta ? întrebă. — Dar cum. continuă Samuel. Se simţea că o idee mare îi frământă mintea. iar a doua zi sosi la Londra. obiecte ciudate. Am avut mult de lucru! Dar fii liniştit.. — Linişteşte-te. dacă l-am lăsa în voia lui. în timp ce vorbea astfel. — O nebunie ? întrebă doctorul. ca să le sfărâm ? Vrednicul scoţian se înfuriase de-a binelea. — Dick ? glăsui el. pentru a se întoarce la Londra. O trăsură îl lăsă peste trei sferturi de oră în faţa căsuţei doctorului din Soho Square. la rândul său. Dar stai jos. adâncit în calcule secrete. despre care nimeni nu putea pricepe ce înfăţişează. Kennedy întinzându-i exemplarul din Daily Telegraph. Greck Street.şi veţi avea o idee despre îndeletnicirea la care se dedase bunul Dick. scumpul meu Dick. „Ce-l preocupă oare?” se întreba Kennedy. — Unde sunt pregătirile astea ale tale. după ce prietenul său îl părăsise în luna ianuarie. bătrâna Elspeth. citind un articol al ziarului Daily Telegraph. eu la Londra. să călătoreşti prin aer! Iată-l acum gelos şi pe vulturi! Nu. îngrijorat şi scos-din fire. Îi deschise chiar Fergusson. Eşti supărat pe mine pentru că nu ţi-am destăinuit nimic în legătură cu noile mele proiecte. tu la Londra. Noul venit străbătu peronul şi se anunţă prin cinci lovituri puternice în uşă. în timpul vânătorii de iarnă?! — Da. şi eu. — El numeşte asta proiecte noi! — Am fost foarte ocupat. — Doamne Dumnezeule! strigă el. Îţi înţeleg enervarea. cu siguranţă că aşa ceva nu se va întâmpla! Am să-l împiedic! Hei. dragul meu Dick ! reluă doctorul. scumpul meu Dick. ba chiar experienţe cu nişte. pregătirile merg bine.

în sfârşit. urmă liniştit doctorul. Deoarece nu glumeşti. Prietenii se aşezară unul în faţa celuilalt. şi te-am ales pe tine. dragul meu Dick. — Ei. sunt făcute pentru a fi învinse. (Nota în textul francez. pe care se aflau o mulţime de tartine şi un ceainic enorm. cât despre primejdii. Să nu ne preocupăm deci de ce ne rezervă soarta şi să nu uităm înţeleptul nostru proverb englezesc : „Omul născut să fie spânzurat n-o să se înece niciodată”. ai să-mi mulţumeşti. — Ei asta-i ! exclamă Kennedy ridicând din umeri. — Să ne aşezăm jos. dinaintea unei măsuţe. — Aha. — Dar. răspunse serios Fergusson. cine se poate lăuda că le ocoleşte? În viaţă totul e primejdie. spuse vânătorul. spuse vânătorul. refuzând pe mulţi alţii. spuse el. e bine să socoteşti că ceea ce trebuie să şi se întâmple s-a şi întâmplat şi să vezi în viitor prezentul. — Asta vom vedea numai după ce-l vom încerca... pe care n-ar fi dispreţuit-o nici chiar o capră sălbatică. Kennedy. proiectul tău este nesăbuit. — Dragul meu Samuel.. dar în înţelesul bun al cuvântului. dacă aceasta este necesar pentru fericirea 1 Spitalul Bedlam . ştii că mă faci să râd?. — Pentru că am intenţia să te iau cu mine. poate că e foarte primejdios să te aşezi la masă sau să-ţi pui pălăria pe cap ! Dealtfel. încremenise. ceea ce nu-l opri totuşi pe Kennedy să reia o serie de argumente uşor de închipuit. spuse el după o oră de discuţii. Ai rămas acelaşi fatalist. şi să vorbim fără patimă. — Păi tocmai asta nu trebuie : să faci încercarea. mă rog? — Dar primejdiile. dacă totuşi nu vreau? — Voi pleca singur. căci viitorul nu-i decât un prezent ceva mai îndepărtat. nici cu putinţă de înfăptuit. cine ştie.. Scoţianul făcu o săritură. dacă vrei neapărat să străbaţi Africa. dar prea lungi pentru a fi redate aici. — Dacă nu vezi vreo piedică. — De ce. dar piedicile de tot felul ? — Piedicile. — Vorbeşti serios? — Foarte serios! — Şi dacă nu vreau să te-nsoţesc? — Ai să vrei! — Dar.) 14 . nu pare nici serios. Nu se putea obiecta nimic acestui raţionament. aşadar vrei să ne închidă pe amândoi la spitalul Bedlam!1 — M-am bazat pe sprijinul tău. — Dacă ai să mă asculţi zece minute. merită osteneala să stăm de vorbă. — Acelaşi. dragul meu Dick.ţi scriu.spital de nebuni din Londra. din ce in ce mai uimit. în sfârşit. să dejunăm şi în acelaşi timp să vorbim.

vânt puternic şi fierbinte care bate în Sahara. când la o sută de picioare de la pământ. încât să nu fiu îngrijorat de putinţa unei prăbuşiri a balonului meu. nici de simun1. mă pasc primejdiile şi obsta- colele obişnuite unei asemenea expediţii . dragul meu Dick ! Am de gând să nu mă despart de el. trebuie să treci pe de lături sau pe deasupra ! — Uşor de spus ! — Ei bine. Se uită la Samuel cu admiraţie şi cu teamă. trec peste torente. tăiat în bucăţi. însă. mort la Sackatu. — Unde mă va duce Providenţa ! Totuşi e sigur că de la răsărit la apus. dragul meu Samuel ! Ai găsit mijlocul cu ajutorul căruia să poţi conduce balonul ? — Câtuşi de puţin. Fără el.. a foamei. pentru că acolo unde nu poţi trece de-a dreptul. şi harta africană se desfăşoară dinaintea ochilor mei pe marele atlas al lumii ! Bunul Kennedy începea să se simtă emoţionat. urc. trebuie să ne gândim şi la asta ! — Ba nu. stăpânesc furtunile. trebuie întreprinsă în altul ! în sfârşit. până la Roscher din Hamburg. a secetei. dispărut în Wadai. când la înălţimi ameţitoare. ca o pasăre ! Merg fără să obosesc. masacrat la începutul anului 1860 – pe lista martirilor africani au fost înscrise numeroase victime ! Pentru că nu e cu putinţă să lupţi împotriva elementelor naturii. Pentru că toate încercările de până acum au dat greş. până ce nu voi ajunge pe coasta apuseană a Africii. şi Clapperton. împotriva animalelor sălbatice şi uneori chiar împotriva populaţiilor băştinaşe. — Ba. a fluviilor. până la francezul Maizan. — Stai ! spuse el. — Şi cum asta ? — Pentru că mă voi folosi de vânturile alizee. Dar balonul meu nu mă va dezamăgi. mă voi pomeni pe pământ şi atunci mă voi afla în condiţiunile obişnuite ale tuturor exploratorilor dinaintea mea. dacă mi-e frig. nici de furtuni. nici de oameni ! Dacă mi-e prea cald. mort la Marmur. până la Vogel. a frigurilor. Dacă totuşi voi fi înşelat. — Atunci vei merge. nici de puhoaiele de apă. Asta-i o utopie. mă opresc. n-am să mă tem nici de căldură. Se şi simţea legănat în spaţiu. cu el.ta. dimpotrivă. cobor. Când o anumită acţiune nu poate fi făcută într-un fel. 15 . Zbor cu iuţeala uraganului. Cu ba- lonul ăsta totul e cu putinţă. de ce aş avea să mă tem ? Ai să recunoşti că mi-am luat toate măsurile în aşa fel. însufleţindu-se. Pentru că de la Mungo-Park. reluă doctorul cu foarte mult sânge rece. asasinat pe Niger. spectacolul evocat îl ameţea. ucis de tuaregi.. a căror direcţie este constantă. de la Oudney. depăşesc munţii. de ce n-o faci pe căile obişnuite ? — De ce ? răspunse doctorul. nici de climatul nesănătos. Stai puţin. fără să am nevoie de odihnă ! Plutesc deasupra unor cetăţi noi. nici de animalele sălbatice. nici nu trebuie să ne gândim la aşa ceva. de la maiorul Laing. trec pe deasupra prăpăstiilor. 1 Simun .

PENEY. bineînţeles. asta e totul ! Guvernul englez mi-a pus la dispoziţie un vapor. — Adică şi eu ? ! exclamă Dick. la nevoie se poate.. te rog. Capitolul IV EXPLORĂRI AFRICANE. Aşa încât se purtă ca şi cum s-ar fi învoit şi se mulţumi să-l observe. BARTH. dar. numai atât : dacă ai de gând să cercetezi ţinutul. WERNE. — Şi vei coborî când vei dori ? — Voi coborî când voi dori. e ceva. şi nu fără temei se oprise la insula Zanzibar. unde voi umfla balonul şi de acolo ne vom avânta. bunul meu prieten. KRAPF ŞI REBMANN. ROSCHER. adică la patru sute treizeci de mile geografice sub Ecuator. într-adevăr ! spuse Kennedy gânditor. Dar e bine să arătăm ce explorări spera 16 . voi fi la Zanzibar. iar deviza mea să fie şi a ta : „Excelsior”. BRUN-ROLLEF. Vânturile alizee. prietene Dick. de asemenea... GUILLAUME LEJEAN. MAIZAN. dacă nădăjduieşti că ai să te poţi urca şi coborî după voinţă.. am stabilit ca trei-patru vase de navigaţie să supravegheze coasta occidentală în timpul când se presupune că voi sosi.. alta. da. care nu ştia o boabă latineşte. ca să descopere izvoarele Nilului. MIANI. RICHARDSON.. — Ceva ? Nu.. — Să fie „Excelsior” ! răspunse vânătorul.. De aci pornise ultima expediţie trimisă spre Marile Lacuri. BRUCE. până una. Dar era încă foarte hotărât să se opună prin toate mijloacele posibile plecării prietenului său. — Mai ai vreo obiecţie de făcut? Vorbeşte. Această insulă situată aproape de coasta orientală a Africii. n-ai să poţi face treaba aceasta fără să pierzi hidrogenul din balon . nici măcar o moleculă. BURTON ŞI SPEKE Calea aeriană pe care voia s-o urmeze doctorul Fergusson nu fusese aleasă la întâmplare. Ai încredere în mine.— Ah. ANDREA DEBONO. plecă de îndată să supravegheze pregătirile de călătorie. Punctul său de plecare fusese studiat în mod serios. — În ce fel ? — Ăsta-i secretul meu. prietene Kennedy! — O obiecţie ? Aş avea o mie. Peste trei luni. — Dragul meu Dick.. OVERWEG. Cât despre Samuel. cel mai târziu. nu-ţi voi spune decât un singur lucru : nu voi pierde nici un atom de hidrogen. spune-mi. se găsea la 6° latitudine sudică.. până acum nu s-a găsit alt procedeu şi tocmai asta a împiedicat totdeauna lungile peregrinări prin atmosferă.

doctorul Barth se despărţi de tovarăşii săi. îndurând insultele şeicului. trebuie să înaintezi mai mult de o mie cinci sute de mile în interiorul Africii.aşezată pe marginea lacului. după moartea lui Overweg. După ce fuseseră de nenumărate ori jefuiţi. La 25 noiembrie 1852. ultimul său tovarăş. însărcinat cu o misiune în Sudan. care-l străbătuseră între anii 1822- 1824. răpus de oboseală şi de lipsuri. Aşa că înainta spre est şi ajunse în oraşul Zuricolo. sosiseră la Tunis şi Tripoli. el părăsi oraşul la 7 martie. Richardson.) 2 Fulani sau felatahi . părăsiră linia perpendiculară pe Ecuator şi-şi schimbară brusc direcţia înspre apus. insultaţi şi atacaţi. ca şi predecesorii lor. Barth şi Overweg. îngăduinţa de a se alătura expediţiei englezului Richardson. călăuziţi. Barghimi. însoţit de un singur servitor. 1 Faţă de meridianul englez. de acolo străbătu pe rând Mandara. Această ţară imensă se află între 15° şi 10° latitudine nordică.popor răspândit in Africa Centrală (Senegal). cei trei călători se despărţiră. ca extrem punct estic. aşezat la 17°20' longitudine estică1. spre Ghât. Overweg. Scopul principal al călătoriei sale era să descopere Lacul Ciad. unde lâncezi timp de opt luni. înseamnă că. caravana lor ajunse în octombrie la marea oaza Asblen. pentru a ajunge acolo. capitala Fezzanului. suferinţe grele şi mizerie. plătind tributuri foarte însemnate. Erau două mai însemnate : aceea a doctorului Barth. În luna august se întoarse la Kuka . Mai departe. Dar prezenţa unui creştin în oraş nu putea fi multă vreme îngăduită. Aici. vizită Sockoto. şi Barth îşi urmă drumul spre Kano. în sfârşit. Doctorul Barth era un hamburghez care obţinuse pentru el şi compatriotul său. de care-l despărţeau încă trei sute cincizeci de mile. care ţineau mult să-şi desăvârşească investigaţiile. adică după douăsprezece săptămâni şi jumătate de la părăsirea oraşului Tripoli. la 14 aprilie. traversă Nigerul şi sosi. spre a porni iar la drum la 12 decembrie. Clapperton şi Oudney. 17 . în jurul izvoarelor Nilului. în sfârşit. unde izbuti să ajungă cu trudă. În ciuda unei febre puternice. în Bornu. Acolo află de moartea lui Richardson. din 1849. (Nota in textul francez. şi de acolo la Murzuk. Kanem şi atinse. din 1858. fulanii2 ameninţau să-l asedieze. ţinutul nu fusese cunoscut decât de Denham. Acolo. dar asta nu-l împiedică să meargă mai departe. Până atunci. după douăzeci şi una de zile. Expediţia ajunse în provincia Damerghu. care trece prin observatorul de la Greenwich. Îl regăsim la 29 martie 1851. ajunse la Ngornu.doctorul Fergusson să lege între ele. plecând să viziteze regatul Adamaua de la sudul lacului şi ajungând până în oraşul Yola. inima marelui imperiu central al Africii. făcu o excursie în oraşul Aghades şi se reîntâlni cu ei. şi aceea a locotenenţilor Burton şi Speke. de tuaregi. şi astfel ajunse la Kuka - capitala ţinutului Bornu . porni spre apus. nu fără greutate. Este extrema limită sudică atinsă de acest îndrăzneţ călător. la Tembuctu. oraşul Masena. alături de Overweg. aşezat ceva mai jos de 90° latitudine nordică.

şi care se întorsese să moară. unde trăi treizeci şi trei de zile.. vizită ruinele de la Axum. sfârşit de oboseală. Să vedem acum ce-au făcut locotenenţii Burton şi Speke în Africa Orientală. numit consul al Sardiniei în Sudanul oriental. călătorind pe un mic vas cu aburi. Guillaume Lejean. şi descoperi. Mai mulţi călători încercaseră să ajungă la izvoarele Nilului. Diferitele expediţii. reluă drumul spre Denham . misionar anglican. dar nu putu depăşi nici el Gondokoro. de unde. expediţia încercată în 1840. doctorul Krapf. Înfruntă mari primejdii printre negrii răzvrătiţi. care merseseră în susul Nilului. cu un echipaj de douăzeci şi unu de marinari şi douăzeci de soldaţi. străbătu Tigru. în locul lui Vaudey care murise în chinuri. revăzu Tripoli spre sfârşitul lunii august a anului 1855 şi sosi la Londra. După relatările medicului german Ferdinand Werne. nu putuseră depăşi această limită. care ajunsese cu un grad mai jos de Gondokoro. în tovărăşia preotului Rebmann.Doctorul părăsi oraşul la 17 martie 1854 şi se refugie la frontieră. adică între trei sute şi trei suteşaizeci de mile geografice. nici veneţianul Miani. O expediţie condusă de d'Escayrac de Lauture încercă şi ea să ajungă la faimoasele izvoare. care pătrunsese şi mai mult pe Nil. după patru luni de aşteptare. întemeie un aşezământ religios la Monbaz. negustor de gumă şi fildeş. şi nu ajunse la nici un rezultat serios. pe coasta Zanzibarului. care ajunsese la paralela a doua. la Karthum. în optsprezece secole nu se câştigaseră decât 5° sau 6°. între paralelele nordice 4 şi 5. pornind de pe coasta orientală a Africii. crezu că a dat peste izvoarele Nilului. unde deceda în 1857. la 6 septembrie. iară tovarăşii săi. doi munţi la o depărtare de trei sute de mile de 18 . Dar călătorii erau totdeauna opriţi de acest punct fatal. scoţianul Bruce plecă din portul abisinian Masuah. acolo unde de fapt nu erau. ajunse apoi din nou la Kuka. prin urmare. Brun-Rollet. nu ajunseseră niciodată la misterioasele izvoare ale acestui fluviu. ocolind cataractele de la sud de Gondokoro. Doctorul Fergusson îşi notase cu grijă că el se oprise la 4° latitudine nordică şi 17° longitudine vestică. originar din provincia Savoia. În 1859. plecă din Karthum şi. În 1844. şi se întoarse bolnav la Karthum. sub numele de Yacub. Nici doctorul Peney. în noiembrie se întoarse la Kano . şeful serviciului medical egiptean. cu sprijinul lui Mehmet-Ali. ajunse la Belenia. se duse la Karthum prin Marea Roşie şi se îmbarcă pe un vas de pe Nil. singur. Trimişii lui Neron atinseseră odinioară 9° latitudine . dincolo de 4° latitudine nordică. însărcinat cu o misiune de către guvernul francez. se oprise la Gondokoro. Aşa decursese îndrăzneaţă călătorie a lui Barth.. în cele mai crunte lipsuri. Între anii 1768 şi 1772. În 1855. nici negustorul maltez Andrea Debono.

zăcu acolo câteva luni. în parte. cei doi îndrăzneţi exploratori se întoarseră în Anglia şi Societatea de geografie din Paris le decernă premiul său anual. în faţa Zanzibarului. nici de 29° longitudine estică. locotenenţii Burton şi Speke. şi ajunse la Deje-la-Mhora. ajunseră acolo la 14 februarie 1858 şi vizitară diferitele populaţii de pe maluri. pe care-l revăzură în luna martie a anului următor. pe care domnii de Heuglin şi Thornton îi urcaseră. Aşa că el trebuia să facă legătura între explorările lui Burton şi Speke şi cele ale doctorului Barth. În sfârşit. în acest timp Speke merse spre nord. ceea ce însemna că se obliga să străbată un ţinut mai mare de 12°. până la lacul Ukereue. unde şeful tribului îl omorî în chinurile cele mai groaznice. porni cu o caravană de negustori arabi şi ajunse la lacul Nyassa. tânărul călător Roscher. După aceea. ei părăsiră Zanzibarul la 17 iulie şi o luară drept spre apus. sfârşit de oboseală. Doctorul Fergusson reţinu cu grijă faptul că ei nu trecuseră nici de 2° latitudine sudică. Tanganika. forma de guvernare. în luna august. După patru luni de suferinţe nemaipomenite. din Hamburg. Porniră din nou la 26 mai şi se întoarseră la Kazeh la 20 iunie. în cea mai mare parte canibali. fără să-l poată vedea mai mult decât o margine. unde fu asasinat în timpul somnului. Acolo culeseră informaţii preţioase cu privire la obiceiurile. la 2°30' latitudine. ofiţeri din armata Bengalului. în 1857. după ce bagajele le fuseseră jefuite iar hamalii sugrumaţi. În 1845. pe care-l zări la 3 august. erau în inima Ţării Lunii.coastă . religia şi flora ţării. În 1859. 19 . mai înainte. francezul Maizan debarcă singur la Bagamayo. ajunseră la Kazeh. Reveni la Kazeh la 25 august şi porni cu Burton spre Zanzibar. străbătând peste trei sute de mile. aşezat între 3° şi 8° latitudine sudică . erau munţii Kenia şi Kilimandjaro. Apoi se îndreptară spre primul din Marile Lacuri. Burton. centru de întâlnire al negustorilor şi caravanelor . fură trimişi de Societatea regală de geografie din Londra să exploreze Marile Lacuri africane .

. adăugă cu subînţeles.. Trebuie să mai adăugăm că în timpul acestor groaznice coşmaruri căzuse o dată sau de două ori din pat.. Dick îl simţea cum îi lunecă printre degete. Samuel abuza într-un chip inadmisibil de pronumele personal la persoana întâi plural.. CE GĂSEŞTI ÎNTRE DOUĂ VÂRFURI DE COMPAS. 20 . Conducea în persoană construcţia aerostatului său. şi sfârşea cu rugăminţi patetice. începuse să studieze sârguincios limba arabă şi diversele dialecte mandingheze: datorită uşurinţei cu care învăţa limbile străine. Cu mult timp înainte. ascensiunile „noastre”... vânătorul.. EXPEDIŢII ACTUALE. descoperirile „noastre”. plină de melancolie. după bunul său plac. Prima sa grijă fu să-i arate lui Fergusson cucuiul pe care şi-l făcuse la cap. Bietul scoţian ajunsese de plâns. INSINUĂRILE IUI DICK. nu-l impresiona însă pe doctor.. adică de Kennedy. trebuie să mărturisim că. PLIMBARE PE HARTA AFRICII. Ba. „noi” vom fi gata la... care-l tulburau tot aşa de puţin... Capitolul V VISURILE LUI KENNEDY. nacela „noastră”. am căzut de Ia trei picioare înălţime. KRAPF. dar nu voia să-şi supere prea mult prietenul. explorarea „noastră”. prietenul său.. Îl considera în mod irevocabil ca pe tovarăşul lui de călătorie aeriană. Şi mai ales de adjectivul posesiv : Balonul „nostru”. şi uite ce cucui! Judecă şi tu ! Insinuarea. vom cădea ? — Nu vom cădea ! Răspunsul era clar şi Kennedy n-avea ce să mai adauge.. îi ţinea mereu cele mai convingătoare discursuri. asupra cărora păstra o tăcere desăvârşită. nu-l părăsea nici o clipă . SPEKE ŞI GRANT. — Nu vom cădea ! spuse el.. În somn se simţea legănat până la ameţeală şi in fiecare noapte avea impresia că se prăbuşeşte de la înălţimi nemăsurate. „Noi” înaintăm. În privinţa asta nu mai era nici o îndoială. care însă nu-l influenţau deloc pe Samuel Fergusson. DE DECKEN ŞI DE HEUGLIN Doctorul Fergusson îşi grăbi pregătirile de plecare. Deocamdată.. fară îndoială se temea că doctorul să nu-şi ia zborul fără să-i spună un cuvânt. ARTICOLE ŞI PRONUME LA PLURAL... totuşi. Dick se înfiora. nu mai mult. ţinând seama de anumite modificări. cu toate că era hotărât să nu plece.. fără să fie cuprins de groază. Cu deosebire îl înfuria faptul că doctorul era gata să dispună şi de el. nu mai putea privi albastrul cerului.... În legătură cu acest subiect. făcu progrese uimitoare.. „noi” vom pleca la. — Dar dacă.. — Ţine seamă. Adesea chiar la plural : Pregătirile „noastre”.

21 .

— Mergi de-a lungul Nilului. la 6° latitudine sudică. — Merg. ascultător. — Am găsit-o. — Am ajuns ! încă puţin şi aş fi căzut în lac. — Ajungi la Gondokoro. tu nu ştii că această călătorie trebuie să contribuie la succesul a tot ce se întreprinde în prezent ? N-ai aflat că alţi exploratori înaintează acum spre centrul Africii ? — Totuşi. — Ei bine. în oraşul pe care cei mai cutezători exploratori abia l-au depăşit. — Iar acum caută pe coastă insula Zanzibar. — Dar.. în chip mult mai puţin primejdios. — L-am înfipt. vreun explorator avea să ajungă fără îndoială. după ce recunoscuse că. Dar. care la sud atinge 2°30'.. Africa putea fi cu siguranţă străbătută. Şi Kennedy se gândea cât de uşoară era o călătorie pe. şi Societatea regală din Londra ? — Dar. — Urcă pe meridianul 33 până ajungi ia începutul lacului Ukereue. se prefăcu că se supune dorinţei doctorului.fără să-şi dea prea bine seama de ce face.. şi aruncă-ţi ochii pe harta asta. reluă doctorul... dacă s-ar fi bucurat de un noroc nemaipomenit. se întinde spre nord până la 22 . — Înfige unul din vârfurile acestui compas.. — Aşadar. în Africa ? Nu era mai bine să aştepte ?. Mai întâi se legă de folosul călătoriei şi de rostul ei. Insinuările produceau un efect cu totul contrar scopului urmărit şi doctoral fremăta de nerăbdare. într-o lună. — Ascultă-mă cu atenţie. — S-a făcut. prieten cu două feţe. într-o bună zi... Într-o zi. ceruse să i se trimită de la Edinburgh câteva costume potrivite şi cele mai bune puşti de vânătoare.. să-mi arăt eu recunoştinţa faţă de tot ce au făcut pentru mine şi guvernul englez.. prin şovăieli laşe. — Că lacul acesta.. pentru a amâna călătoria.. hartă. — Am ajuns.. care întrebuinţa des această conjuncţie. reluă doctorul. expediţia ar fi putut avea oarecare sorţi de izbândă. ştii tu ce avem dreptul să credem după informaţiile date de populaţiile de pe maluri ? — Nu-mi pot închipui. în şase luni sau înainte de a se împlini un an. resemnat.. începu să se folosească de tot felul de tertipuri.. vrei să se bucure altcineva de gloria aceasta ? Adică să-mi dezmint trecutul ? Să dau înapoi în faţa unor piedici mărunte ? în felul acesta. păcătosule. unde s-a oprit locotenentul Speke. vor fi ele mai fericite ? Şi este oare sigur că civilizaţia se află în Europa şi nu tocmai acolo.. răspunse scoţianul. Dick se supuse. — Mergi pe această paralelă până ajungi la Kazeh. spuse Fergusson. Dick. Descoperirea izvoarelor Nilului era oare într-adevăr necesară ? Cu asta omenirea va fi oare mai fericită ? Şi când popoarele Africii vor fi civilizate. făcu Kennedy.

fără să bage de seamă insinuarea. În timp ce se merge cu paşi siguri spre descoperirea izvoarelor Nilului. — Vezi bine deci că trebuie să ne grăbim. din această extremitate septentrională porneşte o apă care trebuie neapărat să întâlnească Nilul. încărcat cu provizii suficiente şi îndreptat spre Gondokoro. de unde să se întoarcă la Gondokoro. Samuel. dacă vrem să luăm parte la această explorare. Doctorul Krapf îşi propune să ajungă în vest pe râul Djob. a explorat munţii Kenya şi Kilimandjaro şi pătrunde spre centru. sau pe măgari. pentru a lua parte la lucrările doctorului Barth. Dar asta încă nu-i totul. — S-a făcut. — Asta reprezintă abia o sută douăzeci de mile. pe care să fie în măsură s-o aprovizioneze. — Pe jos ? făcu Kennedy. englezul John Petherich. s-a întovărăşit cu căpitanul Grant din armata Indiilor. a organizat de curând o expediţie foarte importantă.două grade şi jumătate deasupra Ecuatorului. — Tot pe jos ? — Tot pe jos.Ministerul de externe britanic. replică Kennedy. Au primit o subvenţie de peste cinci mii de lire şi guvernatorul Capului le-a pus la dispoziţie soldaţi hotentoţi. domnul de Heuglin. unde să aştepte caravana căpitanului Speke. viceconsulul Austriei la Karthum. prietene Fergusson. pe viaţa mea ! — Ei bine. Au plecat din Zanzíbar la sfârşitul lui octombrie 1860. alţi călători înaintează plini de curaj spre inima Africii. adică nimic. în timpul acesta. situat sub Ecuator. — Într-adevăr! — Or. — Pe jos. — Foarte ciudat ! — Şi acum înfige ai doilea vârf al compasului pe aceasta extremitate a lacului Ukereué. locotenentul Speke astăzi căpitan. Vogel a părăsit Bornu în 1 Foreign-Office . 23 . Baronul de Decken a părăsit Monbaz. a primit de la Foreign-Office1 circa şapte sute de lire. cu misiunea de a ajunge până la lac. — Pentru mine e absolut acelaşi lucru. dacă nu este chiar el. — Bun plan ! spuse Kennedy. al cărei scop principal este să-l caute pe călătorul Vogel trimis în Sudan în 1853. Ei conduc acum o expediţie numeroasă şi bine subvenţionată. răspunse doctorul. iată : Societatea de geografie socoteşte ca foarte importantă explorarea acestui lac întrezărit de Speke. un vas cu aburi trebuie să fie echipat la Karthum. Sub auspiciile sale. — Şi nu ştii ce se întâmplă acum ? — Nu. consulul maiestăţii sale la Karthum. — În sfârşit. — Şi ştii cam ce reprezintă asta ? — Câtuşi de puţin. — Aproape nimic. — Câte grade crezi că sunt între aceste două vârfuri ? — Abia două. reluă doctorul.

Un Caleb2. Capitolul VI UN SERVITOR CIUDAT. adică de a face legătura între descoperirile căpitanului Speke şi acelea ale doctorului Barth. Iar altele. adresate de către doctorul Hartmann tatălui exploratorului. tot ce spunea era cugetat. la care au contribuit şi numeroşi savanţi. care nu era niciodată morocănos ci. sosite în iunie 1860 la Alexandria. (Nota în textul francez. Prietenul meu Petermann este secretarul acestui comitet: sumele de bani necesare expediţiei. dimpotrivă. Nespus de cinstit era acest Joe ! Un om care-ţi comandă masa întocmai cum ai face-o tu. care-ţi face bagajele şi nu-ţi uită nici ciorapii. în luna iunie. Vogel s-ar afla prizonier la Wara. care se întinde intre Lacul Ciad şi Darfur. Joe. tot ce înfăptuia era 1 După plecarea doctorului Fergusson s-a aflat că de Heuglin. Fergusson i se încredinţase cu totul în privinţa amănuntelor vieţii sale. reluă scoţianul. DICK SE IA LA HARŢA CU JOE. Oricât ai fi căutat. îţi cunoaşte secretele şi nu abuzează de ele !. în felul acesta. are misiunea de a explora ţinutul cuprins între Nil şi Lacul Ciad. CÂNTĂRITUL. Avea o încredere absolută în calităţile stăpânului său şi-i purta un devotament iară margini . ce să mai facem noi acolo ? Doctorul Fergusson se mulţumi numai să dea din umeri. De Heuglin a plecat la Masuah. aşa că nu s-a pierdut încă orice speranţă. Africa va fi străbătută de la răsărit până la apus1. s-au adunat printr-o subscripţie naţională. şi nu greşise. ÎNDOIALĂ ŞI CREDINŢĂ. tot ce dorea se putea face . tot ce întreprindea era cu putinţă de îndeplinit. întotdeauna vesel. o luase pe alt drum decât cel hotărât şi comanda expediţiei fusese încredinţată lui Munziger. nici cămăşile. îi ghicea dinainte dorinţele şi întotdeauna i le îndeplinea în chip desăvârşit. EL VEDE CU OCHII LIBERI SATELIŢII LUI JUPITER.. sub preşedinţia ducelui regent de Saxa-Coburg- Gotha. Nişte scrisori.1856. Dar de atunci n-a mai reapărut. după relatările unui felatah din Bornu. JOE WILSON PRIMEŞTE O JUMĂTATE DE COROANĂ Doctorul Fergusson avea un servitor. şi. n-ai fi putut găsi unul mai nimerit decât el. spun că. în urma unor discuţii.) 2 Caleb . deoarece toate merg aşa de bine.. — Perfect. in timp ce caută urmele lui Vogel. S-a alcătuit un comitet.personaj biblic 24 . Dar ce nu însemna doctorul pentru cinstitul Joe ! Cu cât respect şi cu câtă încredere accepta hotărârile lui ! Tot ce gândea doctorul era bine . spun că a fost asasinat din ordinul regelui Wadai. înzestrat cu o fire minunată. care-ţi ţine cheile. hotărât să exploreze această ţară necunoscută.

Astfel. nu trebuie să ne mire nesfârşitele discuţii dintre Kennedy şi vrednicul slujitor al acestuia. care nu-l tot atât de departe. — Ei bine.mahala din partea de sud a Londrei. — Vrei să spui Ţara Lunii. tot nu şi-ar fi schimbat părerea despre stăpânul său. nu mai existau piedici.astronom german (1571-1630). El îşi însoţise şi până atunci stăpânul în mai multe călătorii şi-şi însuşise oarecare cunoştinţe ştiinţifice. cu toate că nu i-o spusese nimeni. Joe avea să le execute dispoziţiile. Se putea folosi fără greş de ochii săi în orice împrejurare. celălalt credea. Dacă l-aţi fi tăiat pe Joe în bucăţi. băiete ? — Iată că se apropie momentul.minunat. dar ce pune el la cale e pur şi simplu isprava unui smintit: nu va pleca. Ţinând seama de încrederea pe care o avea Joe în doctor. Dealtfel. Din clipa în care Fergusson se hotărâse să plece. firesc. Se pare că ne îmbarcăm pentru plecarea în lună. Aşa încât. dar. pentru Joe totul fu limpede .) 25 .cu siguranţă că Joe ar fi obţinut postul. era neîndoielnic că avea să-l ia şi pe credinciosul său ajutor. 1 Kepler . — Nici n-o să mă duc să-l văd. Printre alte calităţi se mai bucura de o vedere nespus de bună. atunci când doctorul plănui să străbată Africa pe calea aerului. — Primejdios cu un om ca doctorul Fergusson ? — N-aş vrea să-ţi spulber iluziile. Totul i se părea uşor. acest băiat de treabă ştia asta perfect de bine. domnule Kennedy ? spunea Joe. iar Kennedy mâna sa dreaptă. să alerge şi să facă tot felul de năzdrăvănii. nici de alta. ceea ce sunt sigur că n-aţi fi fost în stare să faceţi. posedau rara facultate de a vedea fără ochelari sateliţii Iui Jupiter şi de a putea număra în grupul Pleiadelor paisprezece stele. Pentru el era o jucărie să sară. — Ei bine. ceea ce nu însemna ca devenise un îngâmfat. dragul meu Joe. avea să-i aducă doctorului cele mai mari foloase. Dacă ar fi trebuit să se numească un profesor de gimnastică pentru maimuţele din Grădina zoologică — şi aşa destul de sprintene . drumul e la fel de primejdios. — Nu va pleca ? Atunci nu i-aţi văzut balonul la atelierul domnilor Mittchel din Borough1. Unul era prudenţa clarvăzătoare. Dar mai mult se distingea prin blândeţe şi printr-un optimism încântător. 1 Borough . Unul se îndoia. fii pe pace. Dar trebuie să spun că nu-i păsa nici de una. pe care se sprijină principiul atracţiei universale. datorită inteligenţei şi minunatei sale agilităţi. şi ca urmare nu simţea nevoia să-se plângă de ceva sau să bombănească. Dacă Fergusson era şeful. (Nota în textul francez. să se caţăre. doctorul se găsea între îndoială şi credinţă. ultimele fiind de mărimea a noua. celălalt încrederea fără margini. logic. autorul celor trei legi celebre. El şi cu Moestlin. profesorul lui Kepler1.

— Bine ! spuse Joe. domnule ! Ce lucru minunat! Ce linie frumoasă ! Ce nacelă încântătoare ! Ce bine ne vom simţi în ea ! — Aşadar. Africa e un ţinut minunat Aşa că. spuse Joe. unde 26 . — Nu voi merge ! — N-o să-i faceţi una ca asta. vă veţi supune fără îndoială. trebuie să-ţi cunosc în mod exact greutatea”. Dar ce spun eu ? Alături de doctorul Fergusson. mai ales dacă încăpăţânatul ăsta îşi va da în sfârşit seama de realitate. te gândeşti serios să-l însoţeşti pe doctor ? — Eu ? Dar am să-l însoţesc oriunde va dori! replică Joe cu convingere. făcu Kennedy. „ne cântărim” ? — Fără îndoială ! Doctorul Fergusson. oricum n-o să vă pară rău de călătoria ce-o veţi face. În această clipă. Joe va fi totdeauna la postul său. — O să vedem ! — Nu vă amăgiţi cu nădejdea asta. — Vă rog să mă iertaţi. reluă Joe. doctorul intră în cabinetul său de lucru. ştiţi că astăzi ne cântărim ? — Cum aşa. cu siguranjă că n-am să regret. Asta ar mai lipsi. domnule Kennedy ! Domnul doctor vine îndată să ne ia. dar când s-a hotărât nici dracul nu-l mai poate face să renunţe. însă nu-l veţi opri deloc. dumneavoastră şi eu toţi trei ne vom cântări. — Fără îndoială. O să vă ia cum sunteţi. Doctorul Fergusson nu e un zăpăcit. acolo. mâna unui prieten să poată opri de a-şi duce la îndeplinire planul său nebunesc. râzând. — Nu. ca să sară peste o prăpastie ? Cine să-l îngrijească dacă se îmbolnăveşte ? Nu.— Pierdeţi un spectacol frumos. — Ca jocheii ? — Ca jocheii ! Dar să nu vă neliniştiţi. dar când o să vă spună direct: „Dick. adică vă însoţesc ca să-l împiedic pe Samuel până-n ultima clipă să comită o asemenea nebunie. se pare că e nevoie de asta pentru buna funcţionare a aparatului său. să-l las să plece singur. domnule. aproape de doctor. domnule Dick. important e că mergeţi cu noi. după ce am cutreierat toată lumea împreună ! Dar cine să-l sprijine când va fi obosit ? Cine să-i întindă o mână viguroasă. pentru ca. — Nu mă voi cântări! spuse scoţianul cu tărie. — Dar. veniţi şi dumneavoastră cu noi. îl voi urma chiar până la Zanzibar. Pentru un vânător ca dumneavoastră. — Ba am să i-o fac. — Ei bine ! O să meargă şi altfel! — Asta-i acum ! Şi dacă nu ne vom putea ridica în aer din cauza lipsei unor calcule precise ? — Ei zău ! Dar nici nu doresc altceva ! — Se poate. Vorbiţi aşa pentru că nu-i el aici. — Fiindcă veni vorba. domnule Kennedy. — Eşti un băiat de treabă ! — Dealtfel. Dealtfel. Se gândeşte mult până să întreprindă ceva. nu veţi fi nevoit să slăbiţi dacă veţi fi prea greu.

ei! făcu Joe cu un zâmbet de satisfacţie. Se duseră cu toţii la atelierul domnilor Mittchell.. — O sută douăzeci de livre. vino împreună cu Joe. era obiectul grijii lui permanente. adăugă apoi. îi spuse. nu cântărim mai mult de patru sute de livre. Capitolul VII AMĂNUNTE DE GEOMETRIE.avea loc convorbirea. Poţi să mănânci cât pofteşti: iată o jumătate de coroană. trebuie să ştiu cât cântăriţi fiecare. răspunse doctorul. bine ! Asta nu mă obligă la nimic. zise „romane”. — Acum e rândul meu. reluă Joe. unde se pregătise unul din cântarele acelea. — Sunt prea greu ? — Aş de unde. 27 . constată doctorul. fu gata să răstoarne cântarul. acesta spuse cu jumătate de glas: — Bine. ÎNVELIŞUL. îl maimuţărea pe Ahilc de la intrarea în Hyde-Park. — Poţi să rămâi cu pălăria în cap. de aproximativ 1/2 kg. acest minunat vehicul sortit să-l transporte prin aer. aşa că se va compensa. Aşa că-l puse pe Dick să se urce pe platforma cântarului. NACELA. SOCOTEALA FINALĂ Doctorul Fergusson se ocupa de multă vreme de amănuntele expediţiei sale. înscrise doctorul. Joe. ALIMENTE. înscriind în dreptul său o sută treizeci şi cinci de livre. înscriind cifra în carnetul său. în grabă. — Ei. — Nu-i nevoie. — O sută cincizeci şi trei de livre 1. APARATUL MISTERIOS. — Dar. Fără să i se împotrivească. spuse Fergusson. şi arăta minunat chiar fără scut. E de la sine înţeles că balonul.. ca să te ospătezi şi să bei după voia inimii. — Dick. 1 Livră . aş putea foarte bine să postesc. — Domnule doctor. domnule Kennedy! răspunse Joe. De ce zâmbea. Vino ! Şi Kennedy îl urmă. şi îl privi pe Kennedy. Şi Joe trecu plin de atâta entuziasm în locul vânătorului. dacă expediţia dumneavoastră ar cere-o. De altfel. CALCULUL CAPACITĂŢII BALONULUI. ca să slăbesc vreo douăzeci de livre. luă poziţia în care el. AEROSTATUL DUBLU. băiete. Toţi trei. care nu se simţea în largul său.veche măsură de greutate. încât. nici el n-ar fi putut spune. Doctorul trebuia neapărat să cunoască greutatea însoţitorilor săi. pentru a stabili echilibrul aerostatului. eu sunt uşor.

care putea ridica o greutate de 20 tone. După calcule foarte precise. deoarece trebuie să le dai amândurora o forţă egală de ascensiune. dăduse cele mai bune rezultate în experienţele cu aerostate. De la început. care se ştie că este mai avantajoasă. de obicei. şi totodată să vadă ce capacitate avea să aibă balonul. în felul acesta obţinuse un sferoid a cărui capacitate se ridica până la cifra rotundă de nouăzeci de mii de picioare cubi. Mongolfier construise la Lyon. Dar doctorul avea anumite proiecte. Dar manevrarea a două aerostate e foarte grea. Dând balonului capacitatea de patruzeci şi patru de mii opt sute patruzeci şi şapte de picioare cubi şi umplându-l în loc de aer cu hidrogen. Dacă ar fi putut întrebuinţa două baloane. înseamnă că greutatea lui scade la două sute şaptezeci şi şase de livre. fusese nevoit să-i dea o capacitate aproape dublă. Într-adevăr. asta trebuie evitat. cum totuşi acesta trebuia să cuprindă patruzeci şi patru de mii opt sute patruzeci şi şapte de picioare cubi de hidrogen. (Nota în textul francez. aşa că. De aceea. balonul s-ar umple complet. 1 1661 metri cubi. balonul se umflă până la două treimi din capacitatea lui. se hotărî să-l umfle cu hidrogen. gaz de paisprezece ori şi jumătate mai uşor decât aerul şi mai uşor de produs .000 kilograme. doctorul găsise că obiectele indispensabile călătoriei. care este de paisprezece ori şi jumătate mai uşor. ca să nu dea prea mari dimensiuni aerostatului. dacă s-ar introduce în întregime cantitatea de gaz de care vorbim. Îl construise în formă ovală. Or. Diametrul lui orizontal era de cincizeci de picioare. ar fi putut.000 metri cubi. aşa încât trebuia să afle care era forţa ascendentă în stare să ridice această greutate. cunoscute numai de el. un aerostat a cărui capacitate era de 340. pe măsură ce urcă în straturile mai puţin dense ale atmosferei. deoarece. în 1784.) 1 Această dimensiune nu are nimic extraordinar. şansele de izbândă ar fi fost mai mari. (Nota în textul francez. adică 20. pe baza cărora se hotărî să umple aerostatul doar pe jumătate.000 picioare cubi sau 20. gazul din interior tinde să se dilate. iar cel vertical de şaptezeci şi cinci1. ceea ce înseamnă că patruzeci şi patru de mii opt sute patruzeci şi şapte de picioare cubi de aer cântăresc circa patru mii de livre. vor cântări patru mii de livre. O greutate de patru mii de livre reprezintă o deplasare a spaţiului de patruzeci şi patru de mii opt sute patruzeci şi şapte de picioare cubi1. aruncând încărcătura. în cazul când unul din ele s-ar fi defectat în aer. rezultând o diferenţă de trei mii şapte sute douăzeci şi patru de livre. să-şi continue călătoria cu ajutorul celuilalt.) 28 . plus aparatul său. ceea ce duce la ruperea învelişului. Tocmai diferenţa aceasta dintre greutatea gazului din interiorul balonului şi greutatea aerului înconjurător face cu putinţă înălţarea aerostatului: Totuşi. afară de asta.

Pe scurt. învelişul fusese dublat. iar diametrul vertical.25 milimetri. nu depăşea două sute optzeci de livre. de aceeaşi formă. Greutatea ei. acoperită cu gutapercă. nu putea fi atacată nici de acizi. foarte solidă. Şi chiar dacă acesta ar fi trebuit să fie golit cu totul. 29 . cum ar fi fost de pildă vreo spărtură în învelişul balonului exterior. Cele două aerostate erau construite din tafta dublă de Lyon. egală cu 2. să comunice între ele. Dar suprafaţa balonului exterior fiind de circa nouăsprezece mii şase sute de picioare pătrate. Mai mult: în caz de accident. iar al doilea aerostat. În total deci aerostatul atingea o mie o sută şaizeci de livre. nici de gaze. ca de o greutate inutilă. cel mic rămânea neatins. de formă circulară şi cu un diametru de cincisprezece picioare. capacitatea balonului interior nu era decât de şaizeci şi şapte de mii de picioare cubi. al cărui diametru orizontal nu avea decât patruzeci şi cinci de picioare. care să amortizeze loviturile la aterizare. datorită unui aranjament ingenios. Nouă picioare pătrate de tafta cântăreau o jumătate de livră. fiind scutit de neajunsurile amintite. al căror rol era asemănător aceluia al unei cârme de vapor. Apoi se puteau descotorosi de învelişul exterior. În acelaşi timp. După chibzuială îndelungată. aşa cum se întâmplă cu baloanele pe jumătate dezumflate. învelişul său cântărea şase sute cincizeci de livre. doctorul mai pusese să i se construiască patru chesoane din tablă groasă de două linii1. în acest singur balon. Acest înveliş putea păstra gazul un timp nelimitat. era făcută din răchită. Balonul exterior. împreună cu aceea a plasei. Acest aranjament prezenta avantajul că. pentru a coborî. Prin urmare. În afară de aceasta. Fergusson reunise. Cele două supape. cuprindea un balon mult mai mic. Nacela. unde rezistenţa trebuia să fie mai mare. la nevoie. Între cele două baloane se afla o supapă care le îngăduia. rămas singur. 1 Linie . La polul superior al balonului. nu mai era expus capriciilor vântului. Combinaţia de gumă şi răşină dădea o impermeabilitate absolută. întărită cu o uşoară armătură de fier. învelişul celui de al doilea balon. care se termina prin două braţe de lungime neegală. primul măsurând douăzeci şi cinci de picioare. şaizeci şi opt de picioare. celălalt prezenta avantajul de a fi apărat.măsură veche franceză. iar celălalt numai cincisprezece picioare. construise două baloane de mărimi diferite închise unul în altul. care avea dimensiunile arătate mai sus. se dădea drumul întâi gazului din primul balon. nu cântărea decât cinci sute zece livre. fuseseră obiectul unor studii minuţioase. El trebuia să plutească în gazul înconjurător. Plasa care susţinea nacela era făcută din frânghie de cânepă. Dedesubt avea resorturi elastice. având o suprafaţă de numai nouă mii două sute de picioare pătrate. foloasele a două baloane. care erau legate între ele prin ţevi prevăzute cu robinete. Mai adăugă şi o serpentină cu un diametru cam de douăzeci şi patru de linii.

munţilor şi a oraşelor principale. Aparatul fusese atât de ingenios combinat încât... Îşi mai pregătise trei ancore de fier care rezistaseră la proba de încercare............ poate să cauzeze o deplasare demnă de luat în seamă........ într-un volum mic.. biscuiţi.... nici păturile care alcătuiau singurul aşternut pentru călătorie.... Alimentele trebuiau să fie consumate după o anumită regulă.. uşoară şi rezistentă....5 litri..... diverse materiale Carne şi preparate de 2 Un galon .... În afară de o suficientă cantitate de rachiu.. care trebuia să fie adaptată mai târziu.. 510 „ Nacela şi plasa..... poziţia unei nave...... 650 „ Greutatea balonului al doilea .... nu cântărea mai mult de şapte sute de livre........ două cronometre şi o lunetă. cu toate că doctorul nu-şi propusese să facă experienţe de fizică.... fu împachetată separat.... 120 „ Greutatea primului balon.. lungă de vreo cincizeci de picioare.....4..... mai pregătise şi două rezervoare cu apă. precum şi o scară de mătase. carne conservată şi un preparat din carne uscată care......... încât greutatea ridicată de aerostat să se micşoreze treptat..instrument cu care se măsoară înălţimea unghiulară a astrelor deasupra orizontului....... Doctorul nu uitase nici cortul care trebuia să acopere o parte din nacelă.. Pierderea unei greutăţi...... folosit în navigaţie spre a se determina. 3 Sextant ......... cu care să se cerceteze obiectivele îndepărtate. Serpentina....... cuprindea un număr mare de substanţe hrănitoare... nici puştile vânătorului............. Observatorul din Greenwich se pusese la dispoziţia expediţiei...... cafea........ Instrumentele destinate călătoriei constau din două barometre..... cu proviziile de puşcă şi gloanţe. lată rezultatele diferitelor sale calcule cu privire la încărcătura aerostatului: Fergusson....... împreună cu o pilă electrică Bunsen. aflate în afara drumului urmat de balon şi la care deci nu se putea ajunge.. 30 .................. foarte puternică....... un sextant3... echilibrul unui balon în atmosferă fiind foarte sensibil. El voia numai să-şi fixeze direcţia în care avea să plutească şi să determine poziţia râurilor.. ce constau din ceai...... împreună cu cele douăzeci şi cinci de galoane2 de apă aflate într-un rezervor special.... pe baza unor calcule perfecte.. 135 livre Kennedy......... Calculase de asemenea greutatea exactă a proviziilor..... 190 „ Cort.... două busole.. 280 „ Ancore şi instrumente Puşti şi pături ........ cuprinzând fiecare douăzeci şi două de galoane.... două termometre.. Chesoanele erau dispuse în nacelă în aşa fel încât să ocupe cât mai puţin spaţiu.... oricât de neînsemnate..... 153 „ Joe......

Alerga întruna din Greek street la atelierele domnilor Mittchell.. totdeauna ocupat........... de opt sute de tone.... ULTIMELE PREGĂTIRI.. La 16 februarie Resolute îşi arunca ancora în faţa Greenwich- ului... erau cu totul terminate.... rachiu Apă........ încercarea dovedi rezistenţa lor şi în acelaşi timp grija cu care fuseseră construite.... Pentru menţinerea echilibrului nu lua cu sine decât un lest de două sute de livre. sau îngăduind unora să-l zărească pe acesta printr-o fereastră întredeschisă. Capitolul VIII AERELE LUI JOE....... cu bune calităţi de plutire şi care fusese însărcinat să aprovizioneze ultima expediţie în regiunile polare a lui sir James Ross........ 31 . datorită aparatului său................... ŞEDINŢELE ŞTIINŢILICE ALE DOCTORULUI DUVEYRIER LIVINGSTONE.. căci. Cred chiar că vrednicul băiat câştigase câteva jumătăţi de coroană cu prezentarea aerostatului.. Joe nu mai putea de bucurie........ Comandantul Pennet era mai mult un savant decât un militar.. 386 „ Biscuiţi..... Faptul nu trebuie să ne supere...... pregătirile se apropiau de sfârşit....... mândru că va participa Ia această călătorie şi dând cu plăcere amănunte celor care nu-l întrebau despre ea.. 700 „ Greutatea hidrogenului..... ceai Cafea.. 276 „ Lest pentru menţinerea echilibrului . spera să nu-l întrebuinţeze.. ARSENALUL IUI KENNEDY. Era un vas cu elice.. unul închis în celălalt....000 livre Aceasta era socoteala celor patru mii de livre pe care doctorul îşi propunea să le ridice în aer......... deoarece avea oarecare drepturi să speculeze admiraţia şi curiozitatea contemporanilor săi. AMĂNUNTELE CĂLĂTORIEI AERIENE... cu explicarea ideilor şi planurilor doctorului. carne uscată............... spunea el. Fuseseră amândouă supuse unei puternice presiuni de aer ... dar vesel. PLECAREA DIN 21 FEBRUARIE.... ceea ce nu-l împiedica însă să aibă la bord patru tunuri grele de marină. aerostatele. ori anunţându-i când ieşea de acasă ca să-l poată vedea pe stradă. COMANDANTUL LUI RESOLUTE...... 200 „ Total 4....... acestea nu făcuseră niciodată vreun rău cuiva. KENNEDY REDUS LA TĂCERE Pe la 10 februarie.. MASA DE ADIO...... Ce-i drept.. „Numai pentru cazurile neprevăzute”. servind doar la producerea celor mai paşnice bubuituri din lume...... 400 „ Aparate.

Societatea regală de geografie dădu un mare banchet de adio în onoarea doctorului Fergusson şi a lui Kennedy. care prilejui nenumărate toasturi măgulitoare. După ce se bău pentru îndrăzneţul Fergusson. pe când Joe sărea în sus de bucurie. gloria Angliei. compusă din vreo treizeci de butoiaşe. in mijlocul căruia i se păstrase un loc. după ce se despărţiră într-un chip mişcător. Dick Kennedy avu în mare măsură parte de aceste felicitări. rezervoarele de apă ce trebuiau umplute la sosire. spre a-l feri de accidente. însoţit de pasagerii şi ofiţerii săi.. care trăgeau şase gloanţe unul după altul. Dick se înroşi ca focul. Comandantul Pennet şi ofiţerii săi luară de asemeni parte la acest ospăţ însufleţit. El deveni imediat mucalitul echipajului. primiţi cu onoruri de către căpitan şi ofiţeri. totul fu încărcat aşa cum trebuia. strângându-şi mâinile cu căldură.. Pregătirile se terminară în seara zilei de 18 februarie. cutezătorul său tovarăş”. în ziua de 18 februarie. sub supravegherea lui Fergusson. Nacela şi accesoriile ei. Se mai îmbarcară zece tone de acid sulfuric şi zece tone de fier vechi pentru producerea hidrogenului. jurându-se întruna că nu va pleca. Bărcile vasului Resolute aşteptau la podul Westminster. ancorele. în cantităţi îndestulătoare. glumind şi râzând necontenit. Cutia cu praf de puşcă. Dick încerca să-şi ascundă emoţia. Două cabine confortabile aşteptau pe doctor şi pe prietenul său Kennedy. În timpul desertului sosi un mesaj din partea reginei care îi saluta pe cei doi călători şi le ura succes în încercarea lor. sacul cu cartuşe. Sir Francis M. pentru a face faţă eventualelor pierderi. sosi la bord cu un adevărat arsenal de vânătoare : două puşti excelente cu câte două ţevi şi o carabină dintre cele mai bune de la fabrica Purdey Moore şi Dickson din Edinburgh. Acesta din urmă. Spre surprinderea sa. fu pusă cu multă grijă în fundul calei. proviziile de alimente. Comandantul luă loc într-una din ele. şi aplauzele se dublară făcându-l pe Dick să roşească şi mai mult. Doctorul păstra mereu o atitudine rezervată. Acest fapt îi obligă la noi toasturi în cinstea „preagraţioasei sale maiestăţi. nu depăşeau greutatea hotărâtă de doctor. încât ai fi zis că fiecare va avea asigurată o existenţă de centenar. prezida. Cantitatea era mai mare decât se cuvenea. Îl adăpostiră în fundul calei. alicele şi gloanţele. Cei trei călători se instalară la bordul vasului în ziua de 19 februarie. în sfârşit. frânghiile. cu o emoţie reţinută şi plină de demnitate. preocupat numai şi numai de expediţia sa. Se închină atât de mult în sănătatea comesenilor. care fu aşezat înăuntru cu multă băgare de seamă. ceea ce fu luat drept modestie. Cala vasului fusese pregătită pentru încărcarea aerostatului. În ziua de 20 februarie. Instalaţia care producea gazul.” Comesenii se împrăştiară la miezul nopţii. vânătorul putea trimite cu uşurinţă de Ia două mii de paşi un glonte în ochiul unei capre sălbatice. Pentru împrejurări neprevăzute mai luase cu el şi două revolvere Colt. şi 32 . Cu o asemenea armă. trebui să se bea şi pentru „nu mai puţin curajosul Kennedy.

fie că-l auzeai. ne-ar ajunge şapte zile ca să traversăm Africa. A doua zi.curentul Tamisei îi duse repede spre Greenwich. în tovărăşia lui Mackensie. străbătând câte două supte patruzeci de mile în douăsprezece orc. Or. ceea ce nu este nici măcar viteza trenurilor noastre. pătrundea. La ora unu. se îndreptă cu viteză spre gurile Tamisei. La ora cinci. În timpul drumului. Unele uragane fac mai mult de două sute patruzeci de mile pe oră. Interesul auditorilor crescu şi mai mult când doctorul le povesti amănuntele pregătirilor sale de călătorie. de curenţi prea violenţi. Trebuie să ştiţi că nu sunt mai mult de trei mii cinci sute. Mai toţi se mirau de cantitatea relativ mică de alimente pe care şi-o luase şeful expediţiei. pe bord dormeau toţi. răspunse doctorul. Tinerii ofiţeri se interesau amănunţit de descoperirile făcute în Africa în ultimii patruzeci de ani. tânărul Duveyrier explora Sahara şi aducea la Paris pe şefii tuaregi. Burton. ascunse de şase mii de ani. coborând din nord şi îndreptându-se spre apus. Resolute ridică ancora şi. Fie că-l vedeai. dacă-mi stăpânesc balonul. în orele libere. nu ne-am mai întoarce niciodată. În nord. — Dar ce durată presupuneţi că va avea călătoria mea ? Luni întregi ? E o mare greşeală. să spunem patru mii de mile de la Zanzibar până la coasta Senegalului. cuptoarele duduiau. n-aţi face nici observaţii geografice. nici cerceta ţinutul cu de-amănuntul. le zugrăvi ţinutul asaltat acum din toate părţile de investigaţiile ştiinţifice. La sud. Grant. Cu siguranţă că secolul al XLX-lea n-avea să treacă fără ca Africa să-şi fi dezvăluit tainele. Cu o asemenea viteză s-ar putea traversa 33 . trebuiau să se încrucişeze. — Vă surprinde? întrebă Fergusson. mai ales când voi fi ameninţat să fiu târât. încât foarte curând nimeni. două expediţii care. — Dar atunci n-aţi puteai vedea nimic. datorită sugestiei guvernului francez. — Dar. Se pregăteau. 21 februarie. — Şi desigur că-i veţi întâlni. neobositul Livingstone înainta mereu spre Ecuator şi. Voiră să-i verifice calculele şi el luă bucuros parte la discuţie. Într-o zi. în afară de scoţian. — Fără îndoială. în susul râului Rovoonia. doctorul îţi inspira o încredere atât de mare. Nu mai e nevoie să spunem că toate convorbirile de pe bord se refereau numai şi numai la expediţia doctorului Fergusson. am fi pierduţi. nu se mai îndoia de succesul călătoriei. Fergusson le povesti despre explorările lui Barth. Speke. — Vedeţi ? replică doctorul. dacă mă urc şi cobor după voinţă. la ora trei dimineaţa. mă voi putea opri oricând şi oriunde mi se va părea potrivit. doctorul ţinea corpului ofiţeresc un adevărat curs de geografie. spuse comandantul Pennet. unul din ofiţeri îi ceru doctorului lămuriri în această privinţă. împinsă de elice. Dacă s-ar prelungi. din martie 1862.

. atunci când vom coborî. răspunse acesta liniştit. sunt foarte măgulit. — Dar. eu nu ţin să experimentez o asemenea viteză şi dacă mă voi putea agăţa în timpul nopţii de vreun arbore sau de vreun accident al terenului. Aeronautul Garnerin lansă din Paris. anul XIII. ci masa de aer. ce minunate isprăvi o să faceţi acolo ! spuse un tânăr elev de marină. el ştie foarte bine că va merge. Toate privirile se îndreptară spre doctor. A doua zi dimineaţa. un balon care purta următoarea inscripţie în litere de aur: „Paris. — Nu-l luaţi în seamă. — Nu-l vei însoţi pe doctorul Fergusson ? — Nu numai că nu-l voi însoţi. — Fără să mai ţinem seamă. în 1804. 25 Brumar. 34 . nimic nu-l va putea împiedica pe îndemânaticul nostru vânător să ne aducă vânat din abundenţă. o voi face fără îndoială. răspunse Fergusson.. Aşa că. De fapt. — Un balon. străbătând câmpia romană şi căzând în lacul Bracciano. prietene Dick. dar un om ? îndrăzni să spună Kennedy. de complimentele dumneavoastră. Pius VII”. da. — Domnilor. domnule Kennedy. — Nu mai lua pe nimeni ca martor. E o problemă pe care nu trebuie s-o discutaţi cu el. iar seara am merge la culcare la Saint-Louis. aşa că să nu mai vorbim despre asta. întrebă un ofiţer. locuitorii Romei vedeau planând balonul pe deasupra Vaticanului. Eşti măsurat şi cântărit... Ai de gând să nu pleci ? — Nu voi pleca. — Ah. privindu-l cu invidie pe scoţian. poate înainta un balon cu o asemenea viteză ? — Asta s-a mai văzut.. răspunse vânătorul. — Pe sfântul Patrick ! strigă Kennedy. flacăra ei n-ar pâlpâi.. la ora unsprezece seara. — Desigur că şi un om ! Căci un balon este totdeauna nemişcat în raport cu aerul care-l înconjoară. că plăcerea va fi dublată de o mare glorie. care s-ar fi ridicat cu balonul lui Garnerin. n-ar fi avut de suferit în nici un caz de pe urma acestei viteze. Dacă ai aprinde o lumânare în nacelă.. pe deasupra. şi tu şi praful tău de puşcă.Africa în douăsprezece ore. şi puştile şi gloanţele.. De altfel. nu el merge. dar nu am pentru ce să le primesc. un balon poate rezista unor asemenea viteze. urmă altul.. domnilor. la ora cinci. Era pe vremea încoronării lui Napoleon.. încoronarea împăratului de către S. dar nu mă găsesc aci decât pentru a-l opri în ultimul moment. în zori am pleca de la Zanzibar. — Şi a rezistat ? — Perfect. — Cum ? se auzi din toate părţile. Tocmai de aceea luăm cu noi provizii pentru două luni şi. Un aeronaut. Iau ca martor.S.

Oamenii din echipaj îi ascultau ca pe un oracol. urcând fără încetare. nici despre altceva. EVRICA! Şi într-adevăr. tăcu. după ce ai gustat acest fel de călătorie nu te mai poţi lipsi de ea. băiete. trebuie să iei chiar şi aer în sticluţe. Joe trona pe puntea din faţă a vasului şi făcea istorie în felul său. bineînţeles. Pur şi simplu. DESPRE CERCETAREA CURENŢILOR ATMOSFERICI. CURSURI DE COSMOGRAFIE PREDATE DE PROFESORUL JOE. DESPRE DIRIJAREA BALOANELOR. Dick nu mai deschise gura. uimit. şi la urma urmei nu se înşela nici el mai mult ca oricare alt oracol. — Vedeţi voi. stimulată de născocirile lui Joe. În timp ce Fergusson îşi continua expunerea în cercul ofiţerilor. — Până-n Lună ! ? ripostă Joe. Nu trecu mult şi se simţi pe bord ca la el acasă. A doua zi. despre care 35 . în loc să mergem orizontal. — Ei drăcie ! Până-n Lună ? Făcu unul dintre ascultători. Dar comandantul nu poposi acolo decât pentru a lua cărbuni. Călătoria de acum nu era decât începutul unei lungi serii de acţiuni supraomeneşti. — Să lăsăm asta. nu mai cunoştea margini. aşa ceva e prea obişnuit! Toată lumea poate ajunge în Lună. Nu. oraşul Cap. Joe întâmpina greutăţi în a convinge spiritele îndărătnice să accepte o asemenea experienţă. mare iubitor de băutură. Joe nu era la prima sa călătorie pe mare. De altfel. Se discuta. vasul mergea spre sud. Capitolul IX OCOLUL CAPULUI BUNEI SPERANŢE. pe planetele acelea încântătoare. din ziua aceea până la sosirea lor la Zanzibar. La 30 martie. despre călătorii aeriene. O mare parte din celebritatea doctorului se răsfrângea şi asupra lui. imaginaţia marinarilor. muntele Table se profila la orizont. după douăzeci şi şapte de zile de la plecarea din Londra. dar odată acceptată. pe legea mea. iar dacă ţii să respiri. PUNTEA DIN FAŢĂ. putu fi zărit cu lunetele marine. Nu-i vorba de Lună . şi curând Resolute aruncă ancora în port. pentru a ocoli capul meridional al Africii şi a intra în canalul Mozambic. după un procedeu întrebuinţat de altfel de cei mai mari istorici ai timpurilor. vom merge drept în sus. Strălucitul povestitor îşi convinsese auditoriul că după această călătorie vor mai face altele. cu toate că marea devenise mai agitată. ne vom plimba printre stelele acelea frumoase. acolo nu este apă şi trebuie să iei cu tine provizii enorme. treaba dură o zi. Revolute luneca repede spre Capul Bunei Speranţe. aşezat la poalele unui amfiteatru de coline. iar la viitoarea noastră expediţie. — Ei ! Dar dacă găseşti acolo rachiu ? întrebă un marinar. Toată lumea îi iubea pentru sinceritatea şi buna sa dispoziţie. dragii mei. nu mai vorbi nici despre călătorie. Timpul se menţinea frumos.

li se mai prelungeşte viaţa ! — Doisprezece ani ? stărui elevul de marină. Atunci doctorul tău este dracul în persoană ! — Dracul ? E prea bun ca să fie drac. — Este adevărul adevărat! făcu Joe cu convingere. spuse binevoitorul povestitor. ceea ce e o greşeală. că s-ar putea ajunge să se conducă baloanele. De altfel.şi unde un an durează cât doisprezece ani. ceea ce este avantajos pentru cei care nu mai au de trăit decât şase luni. ceea ce până la urmă devine plictisitor. în sfârşit. este o mare asemănare între un aerostat şi o 36 . o să mergeţi chiar aşa de sus ? glăsui un elev marinar. — De necrezut! exclamă elevul de marină. rămâi neştiutor ca un porc de mare. — Iar când ne vom întoarce din expediţie. — Totuşi. Dar ce vreţi ? Când continui să lâncezeşti în lumea asta. — Dar după Saturn ? întrebă unul dintre ascultătorii cei mai nerăbdători. i se răspunse. şi încă nici atunci nu ar putea învinge unii curenţi mai repezi. încât e greu să-i deosebeşti pe unii de ceilalţi. care străluceşte sus la cheutoarea lui Dumnezeu. Aşa treceau. Şi. în convorbiri vesele. spunea el. un ţinut ciudat. nu înveţi nimic. căci Jupiter are sateliţi nu prea comozi. ar fi un copilaş de patru ani şi jumătate. micuţule. aşa că dacă te-ai fi născut acolo. nesuferită lume trăieşte acolo ! Numai hoţi şi negustori. Numai că nu se ştie ce s-a făcut cu nevastă-sa ! — Cum. unde zilele au numai nouă ore şi jumătate . — Da.. dar n-am putut-o rezolva cu mijloacele puse la îndemână de mecanica actuală. nici unul n-a izbutit. Oamenii râdeau. Ar trebui să se descopere un motor cu o putere nemaipomenită. Cunosc toate sistemele încercate sau propuse . le zugrăvi un tablou al lui Venus. unde marinarii sunt bine primiţi şi de Marte. — Nu cred. — Şi-o vei câştiga pe bună dreptate ! spuseră marinarii. — După Saturn ? Vom vizita Jupiter. cu adevărat încântător. Aşa că vom începe prin a vizita Saturnul.mi-a vorbit de atâtea ori doctorul Fergusson. iar bătrânul de colo. vom fi decoraţi cu Crucea Sudului. un inel de căsătorie. înmărmurit. — Acela care are un inel ? întrebă un subofiţer de administraţie. care se aseamănă atât de bine între ei. atât de uşor cât nu vă puteţi închipui. până acum s-a încercat să se dirijeze mai curând nacela decât balonul.e bine acolo pentru leneşi . Se vorbea într-o zi despre dirijarea babanelor şi Fergusson fu rugat să-şi spună părerea în această privinţă. E de la sine înţeles că am fost obligat să mă ocup de această chestiune care are atâta importanţă pentru mine. Cât despre Mercur.. în vreme ce expunerile instructive ale doctorului îşi urmau cursul. dar îl credeau numai pe jumătate. serile lungi pe puntea din faţă. Veniţi puţin în Jupiter şi o să vedeţi ! Dar trebuie să te ţii bine acolo. ştiţi. unde militarii ocupă un loc de frunte. care merge pe-al cincizecilea an. maică-ta te-ar fi alăptat şi astăzi. — Da. nici unul nu poate fi pus în practică. Le vorbea despre Neptun.

37 .

dacă un balon nu poate fi dirijat. nu cobori decât pierzând gazul. n-aş mai fi avut nici un pic de hidrogen !. Nu-i vorba de a dirija baloanele. — Ei bine. dragul meu Fergusson. Asta-i singura greutate pe care ştiinţa trebuie să caute s-o învingă. — Dar nu ai pomenit nimic despre asta în Anglia ! — Nu. Or. scumpul meu comandant ? — Să ne înţelegem : socotesc că asta ar fi o greutate şi o piedică pentru călătoriile de lungă durată. — De dumneata ? — E de la sine înţeles că altminteri n-aş fi riscat traversarea Africii în balon.corabie care poate fi dirijată după voinţă. măcar să fie menţinut în curenţii atmosferici prielnici. dar a fost găsit.. Nu mi-ar fi fost de nici un folos. — Scumpul meu Pennet. sau deloc. Aerul este mult mai puţin dens decât apa în care corabia nu se scufundă decât în parte. După douăzeci şi patru de ore. — Dar atunci.. nu mai sunt tulburaţi de văile şi de munţii care brăzdează suprafaţa globului. Doctorul îşi expuse invenţia în felul următor : 38 . dacă se poate spune astfel. — De cine ? — De mine. aşa că nu aveam nevoie să aflu mai mult. vă rog ? — Pentru că nu urci decât cu condiţia să arunci lestul. în vreme ce aerostatul pluteşte cu totul în atmosferă şi rămâne nemişcat faţă de mediul înconjurător. ca să te menţii în zona acestor curenţi va trebui să urci sau să cobori întruna .. iată adevărata greutate. — Credeţi atunci că ştiinţa aerostaticii şi-a spus ultimul cuvânt ? — Nici pomeneală ! Trebuie căutat altceva. Se aseamănă foarte puţin. ci de a le face să coboare fără să dea drumul la gazul care reprezintă puterea. sângele şi sufletul lor. Cu aceste manevre îţi epuizezi repede proviziile de gaz şi încărcătura. dar nu pentru simplei plimbări aeriene. scumpul meu doctor ! — Şi de ce. balonul nu va avea decât să se plaseze în zona curenţilor care-i convin. Nu ţineam să stârnesc o discuţie publică. Pe măsură ce urci. — Iartă-mă. — Şi motivul.. domnilor ! Sistemul meu e foarte simplu. De pildă. dragă doctore. — Ai dreptate. ei devin mai uniformi şi au o direcţie statornică. — Ba nu ! răspunse Fergusson. te putem întreba care-ţi este taina ? — lat-o. Atenţia auditoriului era cât se poate de încordată. reluă comandantul Pennet. Am făcut în taină experienţe pregătitoare şi am fost mulţumit. după determinarea acestor cauze. dar problema n-a fost încă dezlegată : mijlocul nu a fost încă găsit până acum. aici e toată problema. Ştiţi doar că aceasta e cauza principală a schimbării vânturilor şi a inegalităţii forţei lor.

unul cu un debit dublu faţa de celălalt. Iată cum ajung la acest rezultat: Aţi văzut îmbarcându-se. M-am hotărât să atac problema fără ocol. domnul doctor van Hecke. Această apă poate fi descompusă cu ajutorul unei puternice pile Bunsen. prevăzută cu un robinet. Rezultatele practice obţinute prin aceste diferite mijloace nu sunt demne de luat în seamă. rămânând să-l întrebuinţez numai în caz de forţă majoră. sub acţiunea curentului electric. Sunt cinci vase. În partea lui superioară se află o ţeava de platină. domnilor: aparatul pe care vi-l descriu este pur şi simplu un arzător de oxigen şi hidrogen. Capitolul X ÎNCERCĂRI ANTERIOARE. domnul Meunier. CELE CINCI CHESOANE ALE DOCTORULUI. SISTEMUL DE MANEVRARE. Cred c-aţi înţeles. urcarea sau coborârea după voinţă. Un francez care se ocupă cu aeronautica. Acesta din urmă. fac să comunice aceste din urmă două vase cu al patrulea. trec la a doua parte a aparatului: 1 Un metru şi cincizeci centimetri cubi. Primul poate cuprinde aproximativ douăzeci şi cinci de galoane de apă. ARZĂTORUL CU HIDROGEN ŞI OXIGEN. cu ajutorul unor aripi şi al unor lopăţele. a cărui căldură o întrece pe aceea a cuptoarelor obişnuite. la care. o forţă verticală. CALORIFERUL. Două robinete. fără să se piardă balastul sau gazul unui balon. a încercat să obţină. Un belgian. a vrut să realizeze aceasta comprimând gazul într-un recipient interior. ca să mă feresc de vreun obstacol neprevăzut. care însă a fost neîndestulătoare în majoritatea cazurilor. pentru a fi mai bună conducătoare de electricitate. Sistemul meu de urcare şi coborâre constă numai în dilatarea sau contractarea gazului închis în interiorul aerostatului. Al treilea vas. sau nevoia de a mă ridica într-o clipă.) 39 . SUCCES SIGUR „S-a încercat adeseori. se compune din două părţi hidrogen şi o parte oxigen. Mai întâi am înlăturat cu totul lestul. prin modificarea temperaturii lui. care se numeşte vasul de amestec. care se adună la polul negativ. Aci se amestecă cele două gaze provenite din descompunerea apei. după cum ştiţi. Odată lămuriţi asupra acestei prime părţi. primeşte hidrogenul. cum ar fi de pildă defectarea aparatului meu. aşezat deasupra acestuia şi având o capacitate dublă. mai multe vase a căror întrebuinţare vă este necunoscută. (Nota în textul francez. Capacitatea acestui vas este de patruzeci şi unu de picioare cubi1. domnilor. se adună la polul pozitiv al pilei. Apa. de unde trece în al doilea vas. odată cu nacela. adaug câteva picături de acid sulfuric.

până în straturile superioare ale balonului. la mijlocul serpentinei. care iese din balon şi se întoarce necontenit. ies două ţevi. Aceste ţevi sunt prevăzute din loc în loc cu articulaţii puternice de cauciuc. cu gura îndreptată în jos. Una atinge straturile superioare ale gazului. va deplasa şaisprezece mii şapte sute patruzeci de picioare cubi mai mult şi forţa sa ascendentă va creşte cu o mie şase sute de livre. porneşte din mijlocul celor inferioare. în cazul acesta. şi flacăra poate atinge uşor bolta piesei concave. Dumneavoastră ştiţi. Dedesubtul balonului meu. căci robinetul acestuia este aşezat pe fundul vasului de fier.) 1 Circa şaizeci şi doi metri cubi. (Nota în textul francez. Amândouă coboară până în nacelă. hidrogenul din aerostat se va dilata cu 18x480. corespunzătoare aruncării unei cantităţi egale de încărcătură. Aşa că. un foarte puternic curent de gaz. ridicându-se întocmai ca ghiventurile unui şurub. pe când cealaltă. unde intră într-un vas de fier. (Nota în textul francez. sau cu o mie şase sute paisprezece picioare cubi1 şi va deplasa deci o mie şase sute paisprezece picioare cubi de aer mai mult. domnilor. Înainte de a ieşi de aici. care le îngăduie să se adapteze oscilaţiilor aerostatului. nu de un calorifer în accepţiunea actuală a cuvântului. ceea ce v-am descris eu. decât un calorifer2. Acest vas este închis la cele două capete cu capace puternice. şi astfel ajunge în apartament cu o temperatură mai ridicată. care este închis ermetic. Or. străbate fundul unei piese conice cu baza concavă. după cum v-am spus. Aerul este împins in nişte conducte care străbat un cuptor. Într-adevăr. se stabileşte astfel. încălzindu-se fără încetare. gazul din partea inferioară a balonului este atras în vasul de încălzire. ţeava merge. în ţevi şi în serpentină. nu este. ce este un calorifer din acelea destinate să încălzească apartamentele şi ştiţi cum funcţionează. făcute din acelaşi metal. 40 . Ţeava care porneşte din partea inferioară a balonului pătrunde în vasul de. ceea ce-i va mări forţa de ascensiune cu o sută şaizeci de livre. 2 Aici e vorba. Ieşind din vasul de încălzire. numit vas de încălzire. Or. ridicând temperatura cu 18°3. de unde va căuta să se ducă în sus . ajunge aproape până sus. desigur. Dacă măresc temperatura cu 18002. gazele îşi măresc de patru sute optzeci de ori volumul la fiecare grad de căldură. la drept vorbind. la mică depărtare una de alta. ca să nu se topească sub acţiunea arzătorului. ci de un sistem de încălzire prin aer condiţionat. de formă cilindrică. încălzire prin capacul de jos şi ia forma unei serpentine care. La baza serpentinei făcându-se vid. mai scurtă. hidrogenul din serpentină se încălzeşte şi urcă repede pe ţeava care-l duce în partea superioară a aerostatului. Piesa concavă de care vorbeam este de platină. Gazele îşi măresc de 1/267 ori volumul la un grad Celsius.) 2 100° Celsius. gazul se dilată cu 180x480 . ca o jumătate de sferă.10° Celsius. ce se va întâmpla ? Odată arzătorul aprins. 3 18° Fahrenheit .

domnilor. deschis complet. în general. gazului şi a nacelei încărcate cu călători şi cu toate accesoriile. Înţelegeţi. în echilibru . ca amănunt practic. tocmai printr-o urcare foarte rapidă. Coborârea se face. mult mai rapidă decât coborârea. că pot să obţin uşor diferenţe de echilibru considerabile. după cum v-am spus. lată acum cifre exacte : Douăzeci şi cinci de galoane de apă descompuse în elementele componente dau două sute de livre de oxigen şi douăzeci şi cinci de livre de hidrogen. nici nu urcă. deplasează o cantitate de aer absolut egală cu greutatea învelişului. să pot evita obstacolele. producând o flacără de cel puţin şase ori mai puternică decât o lampă de iluminat din cele mai mari. Balonul îşi păstrează mereu aceeaşi încărcătură de hidrogen. dacă e necesar. mai adaug următoarele : arderea hidrogenului şi a oxigenului în vasul de încălzire produce vapori de apă. Pericolele sunt jos. nu mai are alt rol decât acela al unei supape de siguranţă. aburul iese afară de la sine. nu sus. Cele douăzeci şi cinci de galoane de apă ale mele reprezintă. care-mi îngăduie să mă urc şi mai repede. domnilor. ridic gazul la o temperatură superioară. deoarece n-am niciodată interesul să cobor repede. (Nota în textul francez. şase sute treizeci de ore 3 Şaptezeci de metri cubi de oxigen. (Nota în textul francez. Aşa că am înzestrat acest vas. care se deschide la o presiune de cel puţin două atmosfere . la presiunea atmosferică. (Nota în textul francez. stă în aer. de îndată ce a atins această presiune. cu ajutorul arzătorului meu . (Nota în textul francez. Când este umplut până la acest punct.) 1 Un metru cub. Schimbările de temperatură. De altfel. dimpotrivă. în total cinci mii şase sute şaptezeci de picioare cubi5 de amestec. robinetul arzătorului meu. care umflă mai mult balonul şi acesta urcă în măsura în care fac să se dilate hidrogenul. Volumul aerostatului a fost calculat în aşa fel încât. prin acest exces de căldură se obţine o presiune mai mare. ci. nici nu coboară. pe care le provoc în masa de gaz închis. Aceasta înseamnă. moderând flacăra arzătorului şi lăsând temperatura să scadă. au numai scopul de a face să urc sau să cobor. Acum. nu voi arde în medie mai mult de nouă picioare cubi2 pe oră. Ceea ce este de altminteri foarte avantajos. o mie opt sute nouăzeci de picioare cubi3 din primul şi trei mii şapte sute optzeci de picioare cubi4 din cel de al doilea. aşezată în partea superioară a balonului. prevăzut cu o supapă. (Nota in textul francez.) 5 Două sute zece metri cubi.) 41 .) 2 O treime de metru cub. Supapa. deci. cu un tub de degajare.) 4 O sută patruzeci de metri cubi de hidrogen. Pentru a menţine la o înălţime potrivită. Aşa că urcarea va fi. bineînţeles. Or. dă drumul la douăzeci şi şapte de picioare cubi1 pe oră. la partea lui superioară. Ca să urc. prin urmare. atunci când e umplut pe jumătate. am o anumită cantitate de balast.

la ora unsprezece dimineaţa. Insula Zanzibar. simplu. aliat al Franţei şi al Angliei. CONSULUL ENGLEZ. sau ceva mai mult de douăzeci şi şapte de zile. Cu toţii aşteptau nerăbdători clipa sosirii şi voiau să dea o mână de ajutor la ultima revizuire a pregătirilor doctorului Fergusson. — Ce însemnătate are asta. situată pe insula cu acelaşi nume. care nu are nevoie nici de aripi supărătoare. Pe insulă se face un comerţ intens.nu este nici incomod. VICTORIA Un vânt mereu prielnic grăbise mersul vasului Resolute spre locul de destinaţie. Nu i se putea face nici o obiecţie . din moment ce se poate pune în practică ? Capitolul XI SOSIREA LA ZANZIBAR.de navigaţie aeriană. FĂCĂTORII DE PLOAIE. Traficul se întinde dealtminteri pe toată coasta orientală 3 Imam . —Totuşi. Asta este taina. Prin urmare. Un calorifer cu care să realizez schimbările de tem- peratură şi un arzător pentru a-l încălzi . 42 . călătoria mea poate dura oricât. deoarece Zanzibarul este un mare târg de sclavi. LOCUITORII NU VĂD CU OCHI BUNI CĂLĂTORIA CU AEROSTATUL. În port vin numeroase corăbii din ţinuturile învecinate. stăpânită de imamul3 din Mascat.” Cu aceste cuvinte.expresie prin care se înţelegea comerţul cu sclavi negri. răspunse doctorul. Dilatarea gazului şi contractarea gazului din aerostat - iată sistemul meu. este cu siguranţă una din cele mai frumoase colonii. încercarea e primejdioasă. ca orice lucru simplu. care în partea cea mai lată nu depăşeşte treizeci de mile. totul fusese prevăzut şi rezolvat.preot la mahomedani. PLECAREA DIN 18 APRILIE. UMFLAREA BALONULUI. vasul se apropie de localitatea Zanzibar. nu se poate să nu reuşească. spuse comandantul. nici greu. domnilor. ULTIMUL ADIO. aruncă ancora în port. Traversarea maritimă prevestea şi o bună traversare aeriană. De coasta africană o desparte numai un canal. şi în ziua de 15 aprilie. Este simplă şi. În sfârşit. nici de vreun motor. doctorul Fergosson îşi încheie lămuririle şi fu apludat cu căldură de toată lumea. cu cauciuc. fildeş. Dar deoarece pot cobori când vreau şi-mi pot reînnoi provizia de apă pe drum. dar mai ales cu „lemn de abanos”1. Navigaţia în canalul Mozambicului fu neobişnuit de liniştită. 1 Comerţ cu „lemn de abanos” . cred că am întrunit toate condiţiile serioase pentru a izbândi.

înşişi păzitorii imamului ne vor da la nevoie o mână de ajutor. Consulul. aştrii veneraţi de populaţia africană. interveni consulul. — Iată primejdii şi lipsuri pe care noi vom şti să le evităm. dar prietenul său îl potoli: — Cu siguranţă că vom ieşi învingători. între timp se făceau pregătiri pentru debarcarea balonului pe plaja din Zanzibar. De îndată ce vasul Resolute aruncă ancora. care putea fi un adăpost sigur împotriva vântului de răsărit. Prin bunăvoinţa lui. bineînţeles. un atac prin surprindere ar putea pricinui balonului un rău de nereparat şi călătoria ar fi compromisă cu siguranţă .a Africii. doctorul putu să citească diferite scrisori. îi îndârji pe băştinaşi. Dar iată că odată cu debarcarea aerostatului. care avea de gând să se ridice in aer. Îşi puse locuinţa la dispoziţia doctorului. Această construcţie. până sub latitudinile Nilului. Îşi închipuiau că se pregătea ceva împotriva Soarelui şi a Lunii. pus în gardă. se sfătui cu doctorul Fergusson şi cu comandantul Pennet. întinzându-i mâna lui Samuel Fergusson. chiar de către vase cu pavilion francez. dragul meu comandant. Înaintau foarte greu şi nu credeau că vor mai putea trimite aşa de curând ştiri. Acesta. — Dar ce e de făcut ? Dacă debarcăm pe coasta Africii. înconjuraţi-vă cu o gardă de marinari şi nu veţi mai avea riici un risc. Negrii. pe lângă care butia din Heidelberg ar fi părut un simplu butoiaş. pe care consulul le primise din partea căpitanului Speke. Domnul G. un accident poate avea loc pe neaşteptate. văzură în acest proiect intenţii duşmănoase religiei lor. Priviţi insulele acelea. ale cărui proiecte le urmărise în ziarele europene timp de o lună de zile. Lejean a văzut făcându-se aici comerţ cu sclavi. Debarcaţi aerostatul pe una din ele. spuse el. împreună cu însoţitorii săi. vom întâmpina aceleaşi greutăţi ! Ce-i de făcut ? — E foarte simplu. spuse doctorul. de dincolo de port. Ştirea sosirii unui străin. chiar înainte de a ajunge în ţinutul Ugogo. mult mai întărâtaţi decât arabii. acum însă nu mă mai îndoiesc. Până acum făcuse parte din tabăra cea mare a neîncrezătorilor. suferise îngrozitor din cauza timpului rău şi a foamei. — Mă îndoiam. astfel că se hotărâră să se opună expediţiei nelegiuite. pentru a ne 43 . — Perfect! încuviinţă doctorul. consulul fu avertizat că populaţia insulei se va răzvrăti. Acesta nu voia să se lase intimidat de ameninţări. Bagajele celor trei călători fură transportate în casa consulului. aşa că trebuie să lucrăm cu mare băgare de seamă. semănând cu un butoi aşezat vertical. consulul englez al Zanzibarului veni pe bord să se pună la dispoziţia doctorului. Dar. era o fortificaţie. a bravului Joe. pe a cărei platformă vegheau beluci înarmaţi cu suliţe. În apropierea catargului de semnalizare se afla un turn uriaş. Aşa vom fi la largul nostru. Nimic nu-i mai primejdios decât o pasiune fanatică. a lui Dick Kennedy şi.

balonul fu pus în siguranţă. infigându-i în inimă un ac lung. după ce în trecere era curăţat. acoperit de plasa sa. la o distanţă potrivită unul în faţa celuilalt. îngăduia ca aerostatul dezumflat să fie înălţat cu ajutorul unui cablu transversal. Pentru această operaţie urma să se întrebuinţeze o mie opt sute şaptezeci de galoane de acid sulfuric. Dar. aşezaţi pe fundul nacelei. se legăna graţios deasupra nacelei. Ancorele. Pentru aceasta. în mijlocul unei poieni înconjurate de pădure deasă.) 44 . Comandantul fu de acord cu acest sfat. şi dură aproape opt ore. Gazul obţinut astfel se aduna într-un rezervor central încăpător. alimentele. Resolule se apropie de insula Kumbeni. înalţi de câte optzeci de picioare. care pretindeau că puteau comanda norilor. spre ora trei dimineaţa. Ţevile pentru introducerea hidrogenului au fost fixate la orificiile de umflare. dar fură îndepărtaţi cu uşurinţă. fixate în partea de sus a stâlpilor. Atunci începură cu farmece şi descântece. astfel că 1 Mai mult de opt tone de fier. (Nota în textul francez. câţiva fanatici încercară să ajungă la insulă înot. Au înfipt în pământ doi stâlpi. Vrăjitorii se agitau printre grupurile înfuriate. după ce culeseră frunze din toate soiurile de copaci. Făcătorii de ploaie. iar bărcile vasului Resolule brăzdau canalul. aerostatul. în felul acesta. În jurul insulei vegheau neîncetat santinele. chemară în ajutor uraganele şi torentele de grindină. strâmbături şi sărituri. aflate la baza fiecărui balon. Pregătirile se terminară pe la ora cinci seara. le puseră să fiarbă pe un foc potrivit. cerul rămânea senin. Negrii continuau să-şi arate mânia prin strigăte. în care. dar la îndemâna călătorilor. Aparatul de dilatare fu urcat cu mare grijă la locul lui. În ziua de 17 fu pusă în stare de funcţiune instalaţia de produs gaze. Aceasta era formată din treizeci de butoaie. cortul. şaisprezece mii cincizeci de livre de fier1 şi nouă sute şaizeci şi şase de galoane de apă. Un sistem de macarale. cu scopul de a o ţine pe sol. lua naştere hidrogenul. instrumentele. în amândouă baloanele intra o cantitate de gaz perfect determinată. Provizia de apă se aduse de la Zanzíbar.desăvârşi pregătirile. în cursul dimineţii de 16 aprilie. pledurile de călătorie. aţâţându-le . iar de acolo se ducea în cele două aerostate prin ţevile respective. în ciuda ceremoniilor lor. armele urmau să ia şi ele în nacelă locul ce le era destinat. şi ţevile care ieşeau din aerostat fură adaptate vasului cilindric. Cele două sute de livre de încărcătură fură repartizate în cincizeci de saci. apoi sacrificară un berbec. de marginile căreia atârnau o mulţime de saci plini cu pământ. prin amestecul fierului vechi şi al acidului sulfuric cu o mare cantitate de apă. A doua zi. frânghiile. Operaţia începu în noaptea următoare. Balonul interior fiind prins de vârful celui exterior putea fi ridicat odată cu el.

Sacii cu pământ fură înlocuiţi cu douăzeci de marinari. la masa comandantului şi a ofiţerilor. fără să-l piardă din ochi pe doctorul Fergusson. — Eram sigur ! răspunse doctorul. o băutură foarte tare. Doctorul stătea în picioare. Ce le rezerva soarta îndrăzneţilor călători ? Se vor mai găsi ei vreodată în mijlocul prietenilor. nu prea melodioase. care apucară zdravăn de frânghii. Apropierea clipei supreme Ie inspira tuturora gânduri grele. se dedară unor orgii furioase. preparată din suc de cocos. strigă el descoperindu-se. Ca urmare. care era mândru şi bucuros. vor mai reveni oare la căminul lor ? Dacă vor rămâne fără mijloace de transport. ce se va întâmpla cu ei printre populaţiile sălbatice. doctorul aprinse arzătorul şi potrivi flacăra în aşa fel ca să producă o căldură rapidă. cei trei tovarăşi de drum se suiră în nacelă.se aleseră numai cu berbecul mort şi cu strâmbăturile lor zadarnice. aţâţând-o peste măsură. Kennedy se îndreptă cu paşi siguri spre doctor. şi cu o bere peste măsură de ameţitoare. să dăm navei noastre aeriene un 45 . Dar degeaba încerca să risipească tristeţea molipsitoare a comesenilor. îmbătându-se cu „tembo”. căci nu izbutea. continuara până noaptea târziu. între cei doi tovarăşi ai săi. La ora nouă. Balonul se legăna uşor în adierea vântului de răsărit. Kennedy. Doctorul Fergusson. e sigur că pleci ? — Foarte sigur. Balonul. Ospăţul fu însă trist. Samuel. în ţinuturile neexplorate sau în mijlocul imenselor pustietăţi ? Aceste gânduri. pe care nimeni nu-l mai întreba nimic. Comandantul şi ofiţerii săi îmbrăţişară din toată inima pe curajoşii lor prieteni. La ora şase dimineaţa părăsiră cabinele şi se îndreptară spre insula Kumbeni. — Atunci conştiinţa mi-e împăcată din acest punct de vedere şi te însoţesc. murmura cuvinte de neînţeles. Fiecare din cei de faţă voia să dea mâna cu doctorul Fergusson. — Prieteni. vorbea ba de una. începură să le frământe imaginaţia. În clipa aceea. Un ultim ospăţ îi reuni pe călători spre ora şase seara. dar ritmice. — Recunoşti că am făcut tot ce-am putut ca să împiedic călătoria ? — Totul. Marinarii începură să fileze frânghiile care ţineau balonul şi acesta se înălţă cam la douăzeci de picioare deasupra pământului. Cântecele lor. ţinute departe până atunci. Deoarece se temeau de oarecare demonstraţii potrivnice. Comandantul Pennet şi ofiţerii săi erau prezenţi la această plecare solemnă. numită „togwa”. mereu nepăsător. doctorul şi însoţitorii săi se culcară la bordul vasului Resolute. care-şi păstra pe pământ un echilibru desăvârşit. Clipa despărţirii sosi. inclusiv pe vrednicul Joe. mereu calm. îi luă mâna şi-i spuse : — Aşadar. a cărui faţă trăda o vie emoţie. după câteva minute se ridică. ba de alta. dragul meu Dick.

În timpul traversării canalului. Capitolul XII TRAVERSAREA STRÂMTORII. iar coasta de vest a Africii apărea ca un întins chenar de spumă. numai bubuiturile tunurilor făceau să vibreze partea inferioară a aerostatului. PĂRERILE LUI DICK ŞI PROPUNERILE LUI JOE. — Cât despre mine. răspunse doctorul. doctorul socoti nimerit să 46 . Încetul cu încetul. S-o botezăm Victoria. Doctorul era ocupat cu observarea variaţiilor barometrice şi luarea de note referitoare la diferite amănunte ale ascensiunii.nume care să-i aducă noroc. Câmpurile luau înfăţişarea unor mostre de ţesături în diferite culori. Razele fierbinţi ale soarelui ajutau funcţionarea încălzitorului. Joe. — Privim. — Nu spuneţi nimic ? întrebă Joe. Vorbeşte cât îţi place. Joe scoase un şir apreciabil de sunete onomatopeice. Exclamaţiile sale nu mai conteneau. Şi Victoria se ridică repede in aer. Un spectacol măreţ se desfăşura înaintea ochilor celor trei călători ! Insula Zanzibar se vedea în întregime şi. NEFERICITUL MAIZAN. La această înălţime. în clipa aceea. eu simt nevoia să vorbesc. O NOAPTE PE UN NOPAL Aerul era limpede şi vântul sufla potrivit. Kennedy nu se mai sătura privind vasta panoramă. — N-ai decât. astfel că presiunea gazului crescu mai mult şi Victoria atinse repede înălţimea de două mii cinci sute de picioare. REŢETĂ DE CAFEA. Kennedy şi Joe adresară un ultim adio prietenilor lor. indicată de coloana barometrică printr-o presiune de aproximativ cincizeci de milimetri. — Ce frumos e ! strigă Joe. MUNTELE DURHUMI. rupând primul liniştea ce domnea în nacelă. HĂRŢILE DOCTORULUI. Un „ura” puternic răsună în mijlocul insulei. — Daţi drumul! strigă doctorul. Nu i se răspunse. Locuitorii insulei parcă erau pitici. Fergusson. MRIMA. datorită culorii ei mai închise. un curent mai puternic împinse balonul spre sud-vest. uralele şi strigătele se stinseră în aer . Resolute părea o simplă barcă. pădurile şi crângurile apăreau ca nişte pete verzi. forţa de ascensiune a aerostatului crescu uimitor de mult. se distingea ca pe o vastă planisferă. UZARANTO. în timp ce tunurile grele de marină ale vasului Resolute bubuiau în cinstea ei. îndreptându-şi luneta spre continent. Victoria urcă aproape perpendicular până la înălţimea de o mie cinci sute de picioare.

Între timp îşi arunca regulat privirea pe termometrul şi barometrul atârnat în interiorul cortului întredeschis. Parcă am avea deasupra noastră o cutie cu praf de puşcă. are mai multă decât îi trebuie. Kennedy deveni tot atât de vorbăreţ ca şi Joe . se întindeau până la orizont. aerostatul nostru este 1 Manglien . Dunele. aşezat în afară.arbore răşinos şi aromatic. băiete ! — Oh. După două ore. adăugă doctorul. putea observa coasta pe o întindere mult mai mare. Reduse flacăra arzătorului şi îndată balonul coborî la trei sute de picioare. refluxul lăsa să li se zărească rădăcinile groase. — Ar fi îngrozitor ! răspunse Kennedy. pe care doctorul o recunoscu după hartă ca fiind satul Kaole. trebuia să-i servească noaptea în orele de veghe. Dar za- darnic aruncară săgeţi spre monstrul aerian care se legăna maiestuos în aer. scotea urlete de furie şi de teamă. pregătirea dejunului nu va lua mult timp ! Biscuiţi şi carne conservată. dar pe doctor nu-l mai nelinişti deloc direcţia aceasta . În sfârşit. şi în felul acesta nu ne vom teme nici de incendiu. Cu trenul traversezi ţările fără să Ie vezi ! — Cu balonul se schimbă socoteala! reluă Joe. îţi dau voie să iei puţină căldură de la arzătorul meu . ceea ce e drept că nu ne-ar conveni. Nici nu simţim că mergem şi natura se osteneşte singură să se desfăşoare înaintea ochilor noştri ! — Ce spectacol ! Ce minune ! Ce extaz ! Un vis într-un hamac ! — Ce-ar fi dacă am dejuna ? întrebă Joe. răspunse Fergusson. adunată laolaltă. s-ar consuma încetul cu încetul şi am coborî pe pământ. Un al doilea barometru. creşte mai ales în India. Spre nord-vest se ridica piscul muntelui Nguru. ea îi îngăduia. — Căile ferate nu-s bune de nimic! ripostă Kennedy. — Şi cafea la discreţie. Victoria. schimbau între ei fraze admirative : — Diligentele sunt un fleac! spuse unul. care formau o linie de-a lungul ţărmului. dar nu te teme. Vântul bătea acum spre sud. Dacă hidrogenul totuşi s-ar aprinde. — Nu-i chiar aşa. împinsă de vânt cu o viteză de peste opt mile. întreaga po- pulaţie. — Vapoarele nu fac două parale adăugă celălalt. dimpotrivă. se apropia de coastă. — Asta-i o idee. Doctorul se hotărî să micşoreze înălţimea. căruia aerul îi făcuse poftă de mâncare. acesta rămase neatins.rămână la aceeaşi înălţime . să urmeze calea arătată de căpitanii Burton şi Speke. 47 . roase de apele Oceanului Indian. Se găseau deasupra acelei părţi de pe coasta orientală a Africii care poartă numele de Mrima. Victoria trecu prin apropierea unei aşezări omeneşti. Şiruri de manglieni1 îi apărau ţărmurile .

— Atunci să mâncăm. ca să nu fie nimerit de săgeţi. oboseala şi lipsurile au început să se facă foarte simţite. Mergând cu o viteză de douăsprezece mile pe oră. îndată ce s-au îndepărtat puţin de coastă. dar. doctorul socoti că se găseau deasupra ţării Uzaramo. Doctorul fu chiar nevoit să se urce mai sus. despre care îmi veţi spune apoi cum v-a plăcut. ţinând seama de neputinţa de a aduna vânatul. — Este adevărat. ospătându-mă odată cu dumneavoastră. dar Samuel se împotrivi categoric. Kennedy ar fi dorit să-i privească mai de aproape. Joe are un talent deosebit în pregătirea acestei delicioase băuturi. — Poftiţi. — În locul acesta. domnilor ! glăsui Joe. Pe alocuri se zărea o caravană odihnindu-se într-un „kraal”. voi face în acelaşi timp o cafea. Ici şi colo se vedeau câmpii imense de orez. printre alte mii de virtuţi. Deoarece era vorba de Africa. Erau locuri întinse. aşteptând răcoarea serii ca să poată porni din nou la drum. în plină dezvoltare. Într-adevăr. vânătoarea nu ar fi însemnat decât risipă de praf de puşcă. şi balonul nostru ar fi o ţintă 48 . ridicate pe pari. burbon şi rionunez. ci şi de triburile prădalnice ale ţinutului. confirmă doctorul. spuse doctorul. că. desigur ca să fie apărate de leoparzi. care păreau că nu aşteaptă decât un glonţ. pot să vă încredinţez reţeta mea. căci. Peste câteva clipe servi băutura în trei ceşti aburinde şi astfel încheiară un dejun substanţial. Ţipetele şi manifestările de uimire la vederea Victoriei se repetară în mai multe sate şi doctorul Fergusson se menţinea cu prudenţă la o înălţime potrivită. La amiază. indigenii fugeau risipindu-se. Kennedy zărea iepuri şi prepeliţe. Dar asta nu a fost tot. spuse el. ale cărui emanaţii erau răscolite de un soare arzător. Balonul trecea pe deasupra unor lanuri de porumb şi orz. Pe deasupra lor. plantele distingându-se limpede. O face dintr-un amestec al cărui secret n-a vrut să mi-l dezvăluie niciodată. lui Joe toată această vegetaţie i se părea foarte firească. În alte locuri se zăreau capre şi oi. Victoria părea că zburdă jucăuşă. întregit de buna lor dispoziţie. la 38°20' longitudine. în care traficanţii se apără nu numai de fiare. domnule. — Ei bine.închis ermetic. Burton şi Speke au fost straşnic scuturaţi de friguri. înconjurate de garduri de mărăcini şi de desişuri. deoarece suntem în plin aer. spuse Kennedy. încât la un moment dat au crezut că expediţia le era primejduită. Regiunea se deosebea printr-o mare fertilitate. privind harta. închise în nişte cuşti mari. — Şefii sunt înarmaţi cu flinte. Ţinutul era plin de cocotieri. La vederea Victoriei. în acest ţinut malaria bântuie necontenit. aeronauţii ajunseră curând deasupra satului Tundă. ca să scape de miasmele pământului umed. Este pur şi simplu un amestec din părţi egale de moca. Iar eu. cu tulpinile lor drepte şi cu florile de culoarea purpurei. Sub bolta de verdeaţă se vedeau cărări înguste şi întortocheate. bumbac şi de un soi de arbori care dau fructe asemănătoare pepenelui.

Suntem obligaţi să ne menţinem la o înălţime de cinci până la şase sute de picioare. Voi mări flacăra arzătorului. — Nu imediat. — Nu vom călători noaptea ? întrebă vânătorul. — Franţa a reclamat. — În cazul acesta. nu ar fi primejdios. dar de la distanţă. — Sunt baobabi. — Cu mare plăcere. — Până acum n-avem de ce să ne plângem. Ia uitaţi-vă. Victoria se găsea în faţa muntelui Duthumi.prea uşoară pentru un glonţ. trebuie să ne ţinem la o distanţă respectabilă. dar n-a izbutit. Strălucirea soarelui în nisipul roşcat devenea de nesuportat. În locul unui pustiu. Joe. trebui să se înalţe la mai mult de trei 49 . — Atunci să nu ne oprim ! spuse Joe. domnule. Poate că tocmai aici. căci ne aflăm deasupra satului Deje la Mhora unde s-a aventurat fără însoţitori. a pierit Maizan în 1845. îl vom depăşi înainte de ora şapte seara. în spatele căruia nădăjduiesc să ne adăpostim. domnule ! spuse Joe. Satele sunt mai rare. Nu e nevoie nici de o duzină ca să faci o pădure. vegetaţia dispare. Vom vedea mai târziu. spuse Kennedy. s-aşteptăm. ca să petrecem noaptea. luând unele precauţiuni şi păstrând atenţia mărită. Dacă socotelile mele sunt exacte. — Ce arbori minunaţi! strigă Joe. răspunse doctorul Fergusson. la această latitudine. — Spre vest e lanţul munţilor Urizara . şi negrul acesta sălbatic l-a tăiat încetul cu încetul. A fost prins de căpetenia acestui ţinut. prin care s-ar scurge tot hidrogenul. legat de baobab. — Într-adevăr. dar curând această gaură s-ar transforma într-o ruptură mare. Ca să-I treacă. întorci un robinet şi gata. remarcă doc- torul. Dacă sunteţi de aceeaşi părere. trebuie s-o şi vezi. Oare ce gândesc ei văzându-ne plutind astfel în aer ? Sunt sigur că au poftă să ne adore. ţinutul îşi schimbă înfăţişarea. pe cât ne va fi cu putinţă. Solul devine accidentat şi indică apropierea munţilor. Operaţia nu este nici grea şi nici obositoare . găsim ţinutul cel mai fertil şi cel mai cultivat din lume! Să mai dai crezare geografilor ! — S-aşteptăm. Saidul din Zanzibâr a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să pună mâna pe ucigaş. Pe la şase şi jumătate seara. — N-au decât să ne adore. cu atât mai mult cu cât înaintea noastră se ridică muntele Duthumi. dar nu-i de ajuns să traversezi Africa. Joe. deşi. se vede unul al cărui trunchi are o circumferinţă de vreo sută de picioare. să urcăm repede. — Straşnică idee aţi avut. — Nu. manglienii nu se mai văd . Bietul Maizan n-avea decât 25 de ani! — Şi Franţa n-a răzbunat o asemenea crimă ? întrebă Kennedy. — Iată-ne mai la largul nostru spuse vânătorul după ce balonul se mai ridicase. sub acest copac. — Oare o gaură de glonţ ne-ar pricinui prăbuşirea ? Întrebă Joe. mi se pare că văd în partea aceea câteva înălţimi. domnule. Uite. cred că acela e muntele Duthumi.

mii de picioare.atlasul «Cele mai noi descoperiri în Africa» 3 „Izvoarele Nilului. cu o privire generală asupra bazinului acestui fluviu şi a cursului său principal. iar pentru aceasta doctorul nu avu decât să ridice temperatura cu 18°1. şi Victoria zbura prin aer pe deasupra piscurilor. să recunoască urmele lăsate de înaintaşii săi. Joe coborî pe frânghie şi o înţepeni cu cea mai mare grijă. Se putea spune într-adevăr că-şi manevra balonul cu mâna. Astfel. with the history of the Nilotic discovery by Charles Beke. aceştia doi din urmă se întinseră sub cort şi dormiră liniştiţi. Mai avea cu el şi admirabilele hărţi publicate în „Buletinele Societăţii de geografie din Londra”. mai puţin prăpăstioasă decât cealaltă. în timp ce doctorul Fergusson veghea asupra lor. făcea parte din atlasul „Die neusten Entdeckungen in Afrika”2. D. Fură aruncate ancorele şi una din ele. Doctorul era în schimbul întâi. Kennedy îi indica obstacolele ce trebuiau trecute. deoarece cuprindea itinerarul Iui Burton şi Speke spre Marile Lacuri. being a general survey of the basin of that river and of its head stream. pe cât îi era cu putinţă. Dar direcţia aceasta îi convenea doctorului. nici un punct din ţinuturile descoperite nu putea să-i scape. — Cât am parcurs azi ? întrebă Kennedy. Fixându-şi poziţia pe hartă. după doctorul Barfh. de la ora nouă. Senegalul de jos. 1 10° Celsius 2 Atlasul „Die neusten Entdeckungen in Afrika” . intitulată : „The sources of the Nile. care întrunea toate cunoştinţele cu privire la Nil. care voia. înfometaţi de plimbarea aeriană. savantul Petermann. Aerostatul rămase aproape nemişcat. Sudanul. după Guillaume Lejean. de Charles Beke. Atlasul urma să-i servească doctorului în tot timpul călătoriei. în istoria descoperirilor privitoare la Nil”. Th. Kennedy îi atrase atenţia că mergeau spre sud. Garda de noapte şi-o împărţiră în trei schimburi. balonul coborî pe coasta opusă. după doctorul Baikie. la adăpost de vânturile de răsărit. La orele opt. care i-l trimisese. Doctorul determină latitudinea şi longitudinea locului. publicat la Gotha de prietenul său.”3. şi delta Nigerului. întâlnind ramurile unui copac enorm. înghiţind nişte bucăţi îngrijorător de mari. aşa ca fiecare să vegheze pe rând asupra celorlalţi doi. Kennedy de Ia miezul nopţii şi Joe de la ora trei dimineaţa. Fergusson mai luase şi o lucrare. se prinse cu putere de ele. văzu că se găsea la 2° latitudine şi la o sută douăzeci de mile spre vest. Călătorii îşi pregătiră cina şi. 50 . făcură un mare gol în proviziile lor. şi consultă admirabila hartă care-i servea de călăuză. Înveliţi în pleduri. cu ajutorul Lunii. I se întinse apoi scara de mătase şi el reveni sus.

nu e cazul să mă-mbolnăvesc. Samuel. Timpul se schimbase . Kennedy era ruşinat că trupul său robust fusese doborât de febră. Şi. despre care vorbea căpitanul Burton. — Am ceva mai bun decât asta. îţi vine să crezi că în spatele fiecărui tufiş e ascuns un cadavru. Ce ţinut trist acest Zungomero. — Totuşi. ancora fu desprinsă şi. o ploaie violentă se abătu asupra călătorilor. cu ajutorul scării. şi bineînţeles că ţi-l voi da. Se simţeau emanaţiile puternice de hidrogen sulfurat. deveniseră impracticabile. CĂLĂTORIA PE JOS. MUNTELE RUBEHO. când se trezi. el se întoarse înapoi în nacelă. dar chiar şi fără asta erau greu de străbătut. E un leac care te va scăpa de friguri. Mă voi urca deasupra norilor care ne îneacă. unde tot timpul anului ploua. glăsui vânătorul. ieşind din 51 . totuşi. — Şi care e leacul ? — Foarte simplu. — Urâtă ţară ! adăugă Joe. Ne găsim într-una din cele mai nesănătoase regiuni ale Africii. Kennedy se plânse de oboseală şi friguri. — Mă vei vindeca ? ! Pe legea mea. — Într-adevăr. Jos abia se mai zăreau câteva colibe prin ceaţa rău mirositoare. MEDICAMENTUL DOCTORULUI. Regiunea îşi schimbă înfăţişarea. fără să coste nimic. LA ŞASE MII DE PICIOARE ÎNĂLŢIME. afară doar de vreo cincisprezece zile. — Ai puţină răbdare. La drum ! Datorită îndemânaticei manevre a lui Joe. spuse. scumpul meu Dick ! răspunse doctorul Fergusson. acoperit cu nori groşi. — După spusele lui. În Africa se întâmplă adesea ca alături de ţinuturi cu desăvârşire sănătoase să se găsească mici regiuni neprielnice vieţii. FRIGURILE LUI KENNEDY. POPAS DE O ZI Noaptea fu liniştită . dă-mi-l să-l iau imediat. prietene Dick. dragul meu Dick. năpădite de „nulahi”. purtată de un vânt destul de puternic. BAZINUL IMENGE. sâmbătă dimineaţa. Dar nu vom rămâne aci mult timp. în luna ianuarie ! Curând. un fel de torente de scurtă durată. pe deasupra. se pare că domnul Kennedy nu se simte prea bine după noaptea petrecută aici. şi trebuie să mărturisesc că are dreptate. învelindu-se cu pledul şi culcându-se sub cort. drumurile. Sub ei. părea că se pregăteşte de un nou potop. dacă ai în farmacia ta vreun leac care să mă pună pe picioare. Capitolul XIII SCHIMBAREA TIMPULUI. Doctorul dilată mult gazul şi Victoria îşi reluă zborul. grăi doctorul. cerul. Te voi vindeca repede. din cauza tufişurilor spinoase şi a lianelor uriaşe. Îl voi înghiţi cu ochii închişi. am febră destul de mare. — Nu e de mirare.

alarmat. spuse el cu satisfacţie. n-aveau nici măcar senzaţia plutirii. Peste trei ore. — Leacul ăsta e mai bun decât sulfatul de chinină. Nu simţeau nici o zdruncinătură. spuse el. La vreo cincizeci de mile spre vest. adăugă Joe. Dick. ca să fie departe de frigurile galbene. Dick. care se şi simţea mai bine. Din Zanzibar 1 Pitons . — Hei. — În orice caz. Victoria ajunse la o înălţime de patru mii de picioare. prezicerea doctorului se împlini. doctorul îşi conducea balonul cu o îndemânare uimitoare. parcă ţâşnind din pământ. — Hotărât. iar călătorii nu-l simţeau. Ţinutul Zungomero. la 36°20' longitudine. şi-l întâlni la şase sute de picioare deasupra solului. care se iveau pe neaşteptate. până se dilată hidrogenul. 52 . Kennedy nu mai simţea nici un fel de febră şi dejuna cu multă poftă. Trebuia multă grijă ca să nu te loveşti de conurile acestea ascuţite. — Fii liniştit. dar balonul ăsta e un paradis ! spuse Kennedy. — Aşteaptă puţin. Victoria coborî pe nesimţite. muntele Rubeho îşi înălţa piscul scânteietor. Într-adevăr. reflectând razele soarelui. — O. În curând se iviră piscurile unui munte. — Sunt stânci în jurul nostru ! strigă Kennedy. Nu trecuseră cele zece minute şi călătorii noştri. ne duce într-acolo ! răspunse Joe cu seriozitate. — Leacul cel mai firesc. Pământul nu se mai vedea. El forma hotarul ţării Ugogo. Terenul devenea accidentat. aşa cum se face de obicei în Europa. l-aş trimite pe Pitons1. Doctorul căută un curent care să-l ducă mai spre nord-est. Pământul apăru iar . chiar muntos. Termometrul arăta o oarecare scădere de temperatură. Vântul sufla cu o viteză de douăzeci de mile pe oră. târându-ne printr-o mocirlă nesănătoasă. nu le vom atinge. Alte câteva vârfuri se ridicau ici-colo. — Original sistem de călătorie. şi vei simţi influenţa aerului curat şi a soarelui.această atmosferă otrăvitoare. dominând înălţimile înconjurătoare.munte înalt in Martinica. aci am să mă retrag la bătrâneţe ! Pe la ora zece dimineaţa. în orice caz ! replică Joe. ar fi trebuit să străbatem terenul acesta noroios. depăşiseră zona umedă. — Dacă am fi pornit pe jos. Dac-aş fi în Martinica. Mai rabdă numai zece minute. Norii. — Straşnic leac ! spuse Joe. şi în nori se făcu o mare spărtură. se pierdu spre răsărit. îngrămădiţi în clipa aceea sub nacelă. aveau o înfăţişare ciudată. atmosfera se limpezi. de asta nici nu mă îndoiesc ! — Îl trimit pe Dick la aer. cu ultimii cocotieri care creşteau la această latitudine. urcând. Se rostogoleau unii peste alţii şi se amestecau într-o strălucire minunată.

Diferite cursuri de apă se îndreaptă spre aşezări şi se varsă în Kingani. Am fi dus o luptă neîncetată cu călăuzele noastre şi cu hamalii. de ne suportat. Triburile. Pe la unsprezece depăşiseră bazinul Imenge. Am face bine ca linia de intersecţie a acestor munţi s-o trecem la o anumită înălţime. reluă doctorul Fergusson căci. Povârnişul cel mai abrupt al munţilor se găseşte în faţa coastei Zanzibarului. un frig adesea de neîndurat. pe lângă faptul că am fi fost expuşi la înţepăturile unor muşte care pătrund prin pânza cea mai groasă şi care te înnebunesc ! Ca să nu mai vorbim de fiare şi de populaţiile sălbatice ! — Părerea mea e să nu încercăm aşa ceva.966 m. în schimb. — Atmosfera din jurul Pământului are o înălţime de şase mii de stânjeni1. în sfârşit. Ajunseră. longitudinale. — Vom avea de multe ori prilejul să atingem aceste mari înălţimi ? — Rareori munţii Africii par să aibă o înălţime destul de mică în comparaţie cu piscurile Europei şi ale Asiei. copleşitoare ! Noaptea. apoi va trebui să ne ridicăm la mai mult de cinci mii de picioare.descrierea munţilor 1 Stânjen . Cu un balon te-ai putea ridica foarte sus. al cărui nume înseamnă în limba localnicilor „Ţara Vânturilor”. dilatarea hidrogenului nu prezenta nimic periculos şi. Ziua am fi avut o căldură umedă. te podidesc lacrimile. şi palmieri. spaţiul dintre ele fiind presărat cu stânci neregulate şi cu tot felul de roci. al munţilor Usagara. De altfel. În orice caz. Am fi arătat ca nişte fantome şi am fi fost cuprinşi de disperare. replică Joe. Barometrul arăta o înălţime de şase mii de picioare.măsură veche egală cu 1. — Atenţie ! spuse doctorul Fergusson. coama munţilor se compune din conuri rotunjite. jumătate din vitele noastre de povară ar fi murit de oboseală. Aceste trei ramificaţii. enorma capacitate a aerostatului nu fusese folosită decât pe trei sferturi. dintre care Duthumi formează prima treaptă. Victoria va trece peste ei fără să se poticnească.de la grecescul „oro” (munte) . — Vom merge oare mult timp astfel ? întrebă Joe. pantele occidentale nu sunt decât nişte platouri înclinate. tamarini. sunt despărţite de câmpii întinse. hidrogenul se dilată sub acţiunea căldurii şi balonul începu să urce simţitor. ceea ce au făcut domnii Brioschi şi Gay-Lussac. Dar din cauza 1 Orografia . ameninţau zadarnic Victoria cu armele lor. În scurt timp. împrăştiate pe aceste coline.până aici. în mijlocul unor pâlcuri uriaşe de sicomori. cu o vegetaţie abundentă. care precedau Rubeho . Dacă harta mea este exactă. răspunse doctorul. ele formează al treilea şi cel mai înalt lanţ. Ne apropiem de Rubeho. — Nu exagerez nimic. Călătorii îşi dădeau perfect seama de conformaţia orografică1 a ţării. 53 . dacă asculţi povestirile călătorilor care au avut îndrăzneala să se aventureze în aceste ţinuturi. Depresiunile de teren sunt acoperite cu un pământ negru şi roditor. până acum. arbori pe care cresc tigve. deasupra ultimelor zone accidentate.

aproape în linie dreaptă. presărate ici şi colo de plante caracteristice zonelor sărăturoase şi de tufişuri spinoase. — Şi au căzut ? întrebă repede Kennedy. de-a lungul unei coaste împădurite şi presărate cu pomi de un verde foarte închis. animalele deveniseră cu totul invizibile. domnule ! strigă Joe. domnii Barral şi Bixio. şi dintre care cea mai dinspre nord este cea mai întinsă. spuse Fergusson. lacurile nişte iazuri. nici prea jos. Apoi văzură creste şi râpe. una pentru tine şi alta pentru Joe. Trecu peste marginea nacelei şi coborî. Doctorul se apropie de sol. Doctorul lăsă arzătorul aprins. — La vânătoare ! strigă Kennedy. domnilor. sunteţi liberi să încercaţi dumneavoastră căderea. Cât despre mine. care nu sunt decât un ignorant. ia două puşti. nici prea sus. prietene Dick. Nu mai puteai vedea desluşit detaliile peisajului. Privirea nu mai percepea decât întinderi destul de neprecise. se aventurară şi ei în regiunile înalte. În curând Victoria coborî pe cealaltă parte a muntelui Rubeho. Acum câţiva ani doi francezi îndrăzneţi. spuse Joe. La şase mii de picioare. — Să nu zburaţi de aici. adică fără să fi păţit ceva. dar aşa cum se cuvine să cadă nişte savanţi. prefer să rămân într-o regiune potrivită. răspândite într-un soi de pustiu. Coborând repede. imense întinderi de zăpadă. Nu trebuie să fim prea ambiţioşi. densitatea aerului se micşorează simţitor : sunetul se transmitea cu greutate şi vocea se auzea mai slab. — Acum. pe ale căror vârfuri se vedeau. dar balonul a plesnit. Soarele strălucea la zenit şi razele sale cădeau vertical pe crestele pustii. Un curent de o extremă repeziciune îi ducea pe deasupra unor munţi sterpi. Mai departe se întindeau câmpii: galbene. Vântul se liniştise deodată. şi încercaţi să aduceţi câteva ciozvârte de antilopă pentru masa de seară. dogoritoare. ancorele fură aruncate şi una din ele se agăţă de ramurile unui sicomor uriaş. Joe sări din creangă în creangă şi-l aşteptă jos. — Ei bine. Doctorul întocmi un plan exact al acestor munţi care sunt formaţi din patru culmi bine definite. care se transformau mai încolo în păduri. Le lipsea şi aerul necesar respiraţiei. aşa încât doctorul putu să stingă de tot arzătorul. Oamenii. care preceda ţinutul Ugogo. Doctorul şi tovarăşii săi se simţeau într-o stare anormală. întinzându-i braţele. 54 . spre marea uimire a călătorilor. Balonul fu uşurat de greutatea celor doi tovarăşi. Joe înţepeni ancora cu băgare de seamă. înfrumuseţau orizontul. Înfăţişarea acestor munţi răscoliţi dovedea frământarea apelor din primele zile ale lumii. şoselele erau nişte fire de aţă în zigzag. — Fără îndoială.presiunii atmosferice scăzute i-a podidit sângele pe gură şi pe urechi. ca să păstreze o oarecare forţă de ascensiune. Câteva desişuri. care să menţină aerostatul în aer.

PROVIZIE DE APĂ. se prăbuşi. uscat. totuşi. Joe mânuia cu îndemânare o armă de foc. răspunse vânătorul. SEMNALUL DE ADUNARE. numai o antilopă. locul ăsta nu-i prea prielnic.— Fii liniştit. Capitolul XIV PĂDUREA DE ARBORI CARE DAU GUMĂ. E o specie foarte rară de antilopă şi sper să-i pot tăbăci pielea în aşa fel ca să se păstreze bine. puse puşca la ochi şi trase. MABUNGURU. Graţioasele animale. În albia unui torent. lovită în umăr. Kennedy ocoli câteva desişuri. Trebuia să ştii cum să înlocuieşti lipsa câinilor şi. cu un pământ argilos. de un albastru palid ce dădea în cenuşiu. Nu ştiau la ce se pot aştepta. După o oră şi jumătate de mers. în direcţia vânătorilor. — Am înţeles. Kennedy îi făcu semn să tacă şi să se oprească. Joe ! Este. domnule Dick. Turma dispăru într-o clipă . un animal minunat. adulmecând aerul cu nările lor delicate. părea pustiu. şi totuşi. sunt bine ancorat. SOSIREA LA KAZCH Ţinutul sterp. Dick şi Joe pătrunseră într-o pădure de arbori care dau gumă. — Ce bine e să mergi pe jos. se adăpa o turmă de vreo zece antilope. Ici şi colo se zăreau câteva urme de caravane. — Ce vă trece prin gând. O NOAPTE SUB CERUL LIBER. Fără să fie un mare puşcaş. îmi voi pune în ordine notele luate pe drum. regretabil să părăseşti un animal atât de frumos ! 55 . pe jumătate măcinate şi îngropate în praful lor. şi la cel mai mic lucru suspect voi trage un foc de carabină. Era un blawe-bock. În timp ce Joe stătea nemişcat. spuse el. crăpat de căldură. Acesta va fi semnalul de adunare. unde mai rămăseseră câteva băltoace. băiete. după fiecare înghiţitură îşi ridicau cu vioiciune capul gingaş. UN ASALT NEAŞTEPTAT. JIHUE-LA-MKOA. presimţind un pericol. Vânătoare bună şi fiţi prudenţi! De altfel. KANYEME. oricât de sprinten ar fi fost Joe. cu pântecele şi partea dinăuntru a picioarelor albe ca zăpada. lovind bucăţile de cuarţ cu care era presărat terenul. Înaintau cu ochii la pândă şi cu degetul pe trăgaciul armei. — Ai dreptate. — Bun vânat ! strigă vânătorul. de la postul meu voi observa ţinutul. nu putea înlocui totuşi nasul unui ogar. domnule Dick ? — Chiar aşa ! Priveşte ce păr splendid are ! — Dar doctorul Fergusson nu va îngădui niciodată o asemenea supraîncărcătură. Kennedy se aruncă asupra prăzii. păreau neliniştite . ANTILOPA ALBASTRĂ. de oseminte omeneşti înălbite.

56 .

care se transformară curând în fripturi la grătar. totuşi. mă voi achita de treaba asta tot aşa de bine ca şi preşedintele onorabilei corporaţii a măcelarilor Londrei. călăuzindu-se după urmele pe care le lăsase Kennedy. altă detunătură ! — Îmi face impresia unui atac. foarte gustoase. — Hai mai repede ! Şi porniră. Mă gândesc la mutra pe care am face-o dacă n-am mai găsi aerostatul. spuse vânătorul. — Sunt sigur de asta. şi pe doctor în nacelă. lemne uscate avem destule şi în câteva minute voi şti să întrebuinţez cărbunii dumneavoastră. — Ştiţi la ce mă gândesc. domnule Dick. domnule Dick ? — Desigur că la friptura ta. — Trebuie să ne grăbim ! spuse Joe. aşa că trebuie să prevedem totul. — Cum doreşti. — Au să-i facă plăcere prietenului Samuel. Când ajunseră la marginea pădurii. lui Samuel i-ar fi uşor să coboare din nou balonul. Desimea frunzişului îi împiedica să zărească aerostatul. Joe scoase din trupul antilopei vreo douăsprezece costiţe şi muşchii cei mai fragezi. — Dar ce s-a întâmplat ? întrebă Kennedy. a cărui ageră vedere ne este cunoscută. aşa că nu vă sfiiţi să faceţi o vatră din trei pietre aşezate una peste alta. — Dumnezeule mare ! strigă Joe. În clipa aceea răsună încă un foc de puşcă. în calitate de vânător. de care însă nu puteau fi departe. prietene. în prima clipă văzură Victoria la locul ei. Improvizară vatra şi peste câteva secunde focul pâlpâia. — Hei. Joe. Vom scoate din el toate foloasele nutritive pe care le poate da şi. nu sunt deloc plăcute ! — Ah. tot ce se întâmplă pe lumea asta este firesc şi se poate întâmpla orice . — Ce idee ! Crezi că doctorul ne va părăsi ? — Nu.. îl manevrează cu multă siguranţă. la noi? — Haide. Ştii. 57 . domnule Dick. mă pricep şi eu tot atât de bine să jupoi un vânat pe cât mă pricep să-l ucid. — E carabina mea ! îi cunosc detunătura ! — E semnalul ! — Ne ameninţă ceva ! — Poate pe el ! replică Joe. dacă-mi îngăduiţi. alergând din răsputeri.. că. — Hei ! făcu Joe.— N-o să-l părăsim cu totul. — Numaidecât. dar dacă i s-a desprins ancora ? — Cu neputinţă ! De altfel. cam la două mile de acolo. În clipa aceea răsună un foc de puşcă. Vânătorii strânseră în grabă friptura şi porniră înapoi. — Dar dacă-l ia vântul şi nu se mai poate întoarce aici. glăsui Kennedy. destul cu presupunerile tale . domnule Dick. — Câtuşi de puţin.

Era într-adevăr o colonie de cinocefali1. răspunse doctorul. îngăduindu-i să se urce în ea fără greutate. Dar. strigă Joe izbucnind în râs. după câteva focuri de armă. dar. şi am s-o însoţesc cu un pahar de grog. Nacela coborî până la el. — Ba foarte bine ! ripostă Kennedy. atacul acesta ar fi putut avea cele mai grave urmări. — Ia te uită ! făcu Joe. e o maimuţă ! Nu sunt decât maimuţe. Hai să fugim mai repede. — Te credeam împresurat de indigeni ! — Din fericire. destul de periculoşi. într-adevăr. răspunse Joe cu gura plină . colo. urlând. spuse vânătorul. îngrozitori la vedere. — Haide. la a cărei vedere îmi lăsa gura apă. Victoria se ridica în aer şi se îndrepta spre est. domnule Kennedy ? — Ai avut dreptate. Câţiva. păstrează-ţi sângele rece şi ocheşte bine ! — Viaţa a patru din năvălitori e în mâinile noastre. căţăraţi în copac. friptura asta are o aromă care nu-i deloc de dispreţuit. — Puteţi s-o gustaţi. Totuşi. spuse el. Un corp fără viaţă căzu din creangă în creangă şi rămase atârnat la vreo douăzeci de picioare deasupra pământului. vreo treizeci de inşi se îmbulzeau gesticulând. cu botul lor de câine. Joe. nu erau decât nişte maimuţe. — Mai bine maimuţe decât oameni.specie de maimuţe. — Straşnic asalt! spuse Joe. sălbatici şi violenţi. răspunse doctorul. Dacă s-ar fi desprins ancora sub scuturăturile lor repetate. înainte ! Străbătuseră o milă în fugă. cu toate că aveai dreptate în clipa aceea tu pregăteai friptura de antilopă. schimonosindu-se şi lăsând în urmă câteva victime. oricum. hoarda o luă la fugă. când din nacelă se auzi un nou foc de puşcă. dusă de un vânt potrivit. domnule. — Cred şi eu. — Domnule Kennedy. — Stăpânul meu e pierdut! strigă Joe. Joe. cine ştie unde m-ar fi dus vântul! — Ce vă spuneam eu. — Exact! Am să mă hrănesc cu antilopă până la sfârşitul zilelor mele. 58 . Kennedy se agăţă de scară . masa e servită. ajunseseră până la ramurile cele mai înalte. 1 Cinocefal . Pericolul părea de neînlăturat. După câteva minute. — Până aci totul a mers destul de bine. Joe pregăti băutura care fu sorbită cu evlavie. spuse Kennedy repezindu-se în mijlocul cetei care urla. cu braţele şi cu picioarele bălăbănindu-se în aer. sărind împrejurul sicomorului. oprindu-se. Cu ce se mai ţine dihania asta de copac ?! — Ce ne priveşte ? răspunse Kennedy.— Uite. ca să meargă mai uşor. Joe se caţără pe sicomor şi desfăcu ancora. Glonţul nimeri o făptură care se căţărase pe funia ancorei. — Pe legea mea. carnea de antilopă e delicioasă. Într-o clipă. o ceată de negri împresoară balonul.

— Spuneţi. se ridică la vreo mie de picioare înălţime. pe care setea şi foamea le scoteau din vizuinele lor. Aici se află reşedinţa unuia dintre sultanii ţării Ugogo. Ca să-l menţină aşa. ca o uriaşă carapace. la adăpostul cărora se vedeau câteva sate. terenul deveni sterp şi pietros . ici şi colo se vedeau înălbite numeroase schelete de bivoli şi elefanţi . răsuna orăcăitul ca de soprană al broaştei or. construite fără lemn şi care seamănă cu nişte clăi de fân. domnule Dick. în timp ce doctorul veghea. balonul se înălţă uşor şi. ca nişte monumente druidice . vegetaţia deveni din nou abundentă. Mase conice. — Dacă intervine cel mai mic incident. dar după o oră. însoţit de schelălăind şacalilor. ţinut pietros. Pe la ora şapte. în colibe rotunde. Doctorul recunoscu de îndată vastul ţinut desţelenit. Victoria se abătuse cu treizeci de mile spre nord-est. în timp ce basul impunător al leilor susţinea acordurile acestei orchestre vii. acopereau întinderea. unde omul îşi vinde mai rar un membru al familiei. Noaptea se lăsă tăcută şi minunat înstelată. doctorul fu obligat să dea hidrogenului o puternică stare de dilatare . Şi mai ales nu pierde din ochi barometrul. pentru mai multă siguranţă. Odată cu întunericul începu şi concertul nocturn al animalelor. Văzând calmul naturii. Dar oamenii şi animalele trăiesc laolaltă. într-o depresiune roditoare. presărat cu blocuri lucitoare de sienit şi plin de stânci prăvălite pretutindeni. întins pe o suprafaţă de zece mile. După Kanyeme. Victoria întâlni un curent mult mai rapid . Pe la ora şapte apăru. La miezul nopţii îl înlocui scoţianul. la o oarecare distanţă de Mdaburu. Dick şi Joe se întinseră în culcuşul lor liniştit şi adormiră adânc. Vântul se potoli. Trecu pe deasupra regiunii Mabunguru. cu satele sale pierdute în mijlocul baobabilor şi al arborilor ce dau fructe numite „papaia”. În aproximativ două ore. o stâncă rotundă 59 . arbori erau puţini. regretaţi că ne-aţi însoţit ? — Aş fi vrut să-l văd pe cel care m-ar fi împiedicat s-o fac! răspunse vânătorul cu o expresie hotărâtă. asemănătoare stâncilor din Karnak. Acestea se petreceau cam pe la ora patru după-amiază. Dimineaţa când îşi reluă postul. unde se găseau păduri întinse. el este busola ! Noaptea fu rece. ziua era pe sfârşite şi atmosfera părea adormită. excepţie făcând partea de est. Doctorul căută zadarnic la diferite înălţimi un curent prielnic. în curând. se hotărî să petreacă noaptea în aer şi. temperatura scăzuse cu 27° în comparaţie cu cea din timpul zilei. a cărei civilizaţie este mai puţin înapoiată. arzătorul funcţiona fără încetare. Pentru noi. Victoria plutea deasupra bazinului Kanyeme. să mă trezeşti. doctorul consultă busola şi-şi dădu seama că vântul îşi schimbase direcţia în timpul nopţii. îi spuse Fergusson. coloana barometrică indica o înălţime de o mie cinci sute de picioare deasupra nivelului mării.

cactuşii sunt cei mai înalţi. Se găseau la vreo sută de mile de Kazeh. — Suntem pe drumul cel bun. În jurui orei două. Acesta din urmă face parte din Unyamwezy. fără să dilate foarte mult gazul. — Nu prea sunt arbori. Hărţile indicau bălţi imense pe povârnişul de apus al masivului Jihue-la-Mkoa. afară doar de nişte uriaşe capcane pentru elefanţi. foarte abundent pe partea apuseană a masivului Jihue- la-Mkoa. Apa fu înlocuită fără greutate. Voi reînnoi provizia de apă necesară arzătorului . mulţumită unui curent de sud-est. nu se puteau urca prea sus. Joe. uşurat de greutatea ei considerabilă. Din această excursie aduse un fel de moşmoane. aşa că trebuia susţinut printr-o anumită dilatare a gazului. pe acest pământ neospitalier. Nu văzuse nimic neobişnuit. una din ele se înţepeni într-o crăpătură de stâncă şi Victoria rămase nemişcată. unde ne vom opri puţin. Aşa că urmară cu multă îndemânare şerpuirile unui defileu destul de anevoios şi trecură prin apropierea satelor Themvo şi Tura-Wels. să încercăm să ne agăţăm de ceva. Joe porni într-acolo. Or. Echilibrul balonului fusese calculat la nivelul mării. dintre toţi. lipsind vântul. găsi fără greutate locul indicat. ba chiar fusese cât p-aci să cadă într-una din ele. La această viteză. atingând o înălţime de şase până la şapte sute de picioare. importantă aşezare din interiorul Africii. puteau nădăjdui să ajungă în timpul zilei.cu un diametru de aproape două mile. Numai în cazul în care. îşi luă provizia de apă şi se întoarse în mai puţin de trei sferturi de oră. Mergeau cu o viteză de paisprezece mile pe oră. la care. — Totuşi să încercăm. deoarece însăşi înălţimea mijlocie a ţinutului era de trei mii de picioare. aerostatul. doctorul prefera să nu forţeze dilatarea. răspunse vânătorul. or. ţinutul se ridica tot mai mult. Ancorele căzură. s-ar fi susţinut în aer. doctorul ar fi lăsat nacela pe pământ. Apoi Joe smulse ancora şi se urcă sprinten alături de stăpânul său. Nu trebuie să ne închipuim că doctorul ar fi putut stinge cu totul arzătorul în timpul acestor popasuri. balonul se apropie de pământ. singur. pe cât era posibil. aruncă ancorele ! Pierzându-şi puţin câte puţin din forţa sa de ascensiune. pe o vreme minunată şi sub un soare 60 . deoarece un popas oricât de scurt. nu departe de un sat pustiu. îi inspira totdeauna teamă. în care zăcea un schelet pe jumătate măcinat. spuse doctorul Fergusson. ţinut minunat. cu un butoiaş cam de zece galoane . deoarece nacela coborâse până aproape de pământ. Doctorul recunoscu fructul arborelui „Mbambu”. dirijarea aerostatului devenea destul de grea. Tendinţa balonului aici era să coboare chiar mai jos de sol. fără ajutorul arzătorului. în care arborii ating cele mai mari dimensiuni. pe care maimuţele le mâncau cu lăcomie. Acesta aţâţă numaidecât flacăra şi Victoria se înălţă din nou în văzduh. Fergusson îl aşteptase pe Joe cu oarecare nerăbdare. Iată Jihue-la- Mkoa.

nu este totuşi un oraş. situat la o depărtare de trei sute cincizeci de mile de coastă. TEMBE REGAL. în regiune nu există oraşe. PLIMBAREA DOCTORULUI. vinetele. stambă şi sclavi în interiorul Africii şi în Arabia. spuse doctorul Fergusson consultându-şi notele. ascunsă în şase râpe imense. câmpii de cânepă şi ciumăfaie. stând mai tot timpul întinşi. Aceştia au făcut multă vreme negoţ cu gumă. În jurul acestor râpe se găsesc numeroase căsuţe sărăcăcioase de indigeni. JOE ADORAT. şi după două zile de călătorie am străbătut aproape cinci sute de mile geografice. NEVESTELE SULTANULUI. Victoria plutea deasupra oraşului Kazeh. între femei şi servitori. ţipetele copiilor şi loviturile bastonului din lemn de palmier ale 61 . râzând. dovlecii şi ciupercile. cu sclavii şi încărcătura lor de fildeş . fumând sau dormind. cresc acolo de minune. — Am plecat din Zanzibar la ora nouă dimineaţa. nechezatul catârilor. cartofii. POPULAŢIA. cea mai orizontală şi mai puţin agitată existenţă. care duc în ţinutul acesta fermecător. WAGANGA. cele din apus aducând pentru triburile din regiunea Marilor Lacuri bumbac şi obiecte de sticlă. La drept vorbind. cu câte o curticică şi o grădiniţă cultivată cu grijă . O BEŢIE REGALĂ. Căpitanilor Burton şi Speke le-au trebuit patru luni şi jumătate ca să facă acelaşi drum ! Capitolul XV KAZEH. FIII FUNII. APARIŢIA BALONULUI VICTORIA. În centru se găseşte districtul Unyanembe. Kazeh nu este decât o aşezare omenească. apoi întinderi vaste. Unyamwezy este Ţara Lunii prin excelenţă. Acesta-i Kazehul. cântecul femeilor. un zgomot infernal. În aceste târguri domneşte o permanentă agitaţie. Aci e locul de întâlnire al caravanelor: cele din miazăzi. ÎNTOARCEREA. ele pornesc şi acum în căutarea obiectelor de lux şi de plăcere pentru negustorii îmbogăţiţi. Sunt închise acolo căsuţe sărăcăcioase. care făcea să dispară cel mai neînsemnat curent de aer. NESTATORNICIA MĂREŢIILOR DIVINE Kazeh. DOUĂ LUNI PE FIRMAMENT. pomi frumoşi şi umbrare răcoroase. zbieretele măgarilor. sunetul tobelor şi al trâmbiţelor. punct important din Africa centrală. colibe de sclavi. CUM SE DANSEAZĂ ÎN LUNĂ. TÂRGUL GĂLĂGIOS. cu un gust neîntrecut.arzător. fildeş. un ţinut minunat. unde se ţin târgurile. Caravanele lor au străbătut regiunile ecuatoriale . pe care-l fac strigătele hamalilor metişi. ceapa. parcul roditor şi splendid al Africii. unde trăiesc în trândăvie câteva familii de oameni.

— E felul lor de a se ruga. Toboşarii se întreceau unii pe alţii. fie din superstiţie. Mulţimea prinse să-şi plesnească palmele una de alta. fără să ne pese de negustori .şeful caravanei. poate. dragul meu Samuel. dinţi de rechin. jucaţi-l ! — Chiar tu. Dar iată că agitaţia. unde fiecare obiect nu are decât valoarea dorinţei pe care o trezeşte. Mi- amintesc că domnii Burton şi Speke n-au avut decât cuvinte de laudă pentru ospitalitatea locuitorilor oraşului. Victoria nu este un balon blindat. În clipa aceea. femeile şi copiii îi înconjurară. aşa că nu se poate apăra nici împotriva unui glonţ. miere. femei. pe o linie verticală. scoţând din tobele lor zgomote asurzitoare. — Crezi. bine ! replică doctorul. de ce nu ? răspunse doctorul. — Dragul meu Samuel. înaintară cu îndrăzneală. Aci se expun în dezordine . 62 . Bărbaţi. bătând măsura acestei simfonii pastorale. Aşa că putem încerca. unse cu grăsime. dar nu vor întârzia să se întoarcă. încetul cu încetul. dacă vom produce asemenea efect. domnule. mişcarea. toată populaţia scoase cu băgare de seamă capul din vizuini. colţi de rinocer. foarte impunătoare.stofe bătătoare la ochi. Dacă nu mă-nşel. ai să devii. — Atunci. mărgele. fie din curiozitate. apoi ne va fi greu să stabilim relaţii comerciale cu oamenii aceştia. un zeu. Victoria tocmai apăruse în înălţimi. spuse Kennedy. copii. de altfel. suntem sortiţi să jucăm un rol mare. zgomotul încetară deodată. toţi dispărură strecurându-se în „tembe” şi colibe. întinzându-le apoi spre cer. sclavi. Dar e prudent să nu ne apropiem prea mult. spuse doctorul Fergusson. tutun şi bumbac. Erau vrăjitorii locului. Încetul cu încetul. într-o dezordine fermecătoare . Purtau la cingătoare tigve mici. plutea maiestuos şi cobora. — S-ar putea face totuşi. Victoria îşi prinse una din ancore de vârful unui copac din apropierea locului unde se ţinea târgul. nici a unei săgeţi. ne-am îmbogăţi ! — Bine. şi alte diferite obiecte de magie. deci. că ai să intri în tratative cu africanii ? — Dacă e cu putinţă.jemadarului1. Apropiindu-se pe nesimţite de pământ. 1 Jemadar . de o murdărie.şi se poate spune. populaţia se strânse pe lângă ei. negustori arabi şi negri. mai puţin sălbatici. — Credeţi ? — Vom vedea numaidecât. vrednicul meu Joe. Acestor indigeni li s-a făcut frică în primul moment. Câţiva „waganga”. care puteau fi recunoscuţi după insignele lor făcute din scoici conice. spuse Joe. Trebuie să se găsească în Kazeh negustori arabi mai instruiţi. o operaţie comercială foarte simplă şi anume : să coborâm încet şi să luăm mărfurile cele mai preţioase. negre. Aci se practică negoţurile cele mai ciudate.

doctorul îşi dădu seama că Victoria era luată pur şi simplu drept Luna în persoană. — Am înţeles. trebuie să prevedem totul. ne-a însărcinat să-l vindecăm. Oamenii aceştia mi se par binevoitori. plictisitoare. bolnav de câţiva ani. făcu un gest şi vuietul se stinse lăsând loc unei tăceri adânci. Joe mă va însoţi. cântecele. Luna. Neînţelegându-le. nu vreţi să vă urmez până la capăt ? — Nu. asta nu mă nelinişteşte deloc ! Şi apoi. care binevoise să se apropie de oraş. n-aveţi nici o teamă şi rămâne fiecare la postul pe care vi l-am hotărât. ai să te duci singur ? întrebă Kennedy. Vrăjitorul le spuse călătorilor câteva cuvinte. Eu voi coborî pe pământ. aşa că sunt protejat de superstiţie . să fim obligaţi s-o ştergem la iuţeală. — Acum. — Cum. aşa încât îi rugă să nu se simtă stingheriţi.. la un moment dat. demonstraţiile se dublară şi întregul furnicar de capete negre se puse din nou în mişcare. dragul meu Dick ! O voi scoate la capăt folosind puţinele mele cunoştinţe medicale ! Apoi. S-ar putea ca. tămâia nu-mi displace. cinste ce n-avea să fie niciodată uitată de locuitorii acestui Pământ pe care-l îndrăgeşte Soarele. răspunse vânătorul. şi îndată i se răspunse în aceeaşi limbă. că sultanul „mwani”. spuse doctorul Fergusson. — Şi ai de gând să te duci ? întrebă vânătorul. Curând. Aceşti oameni de treabă îşi închipuie că marea lor zeiţă. o suficientă forţă de ascensiune. cu cei trei Iii ai săi. deoarece simţea nevoia a se arăta mai de aproape celor ce-o adorau. foarte înflorită şi foarte ascultată. vântul nici măcar nu adie ! N-avem de ce ne teme pentru Victoria. Să se pregătească pentru a ne primi. unul dintre vrăjitori. avea nevoie de ajutorul Cerului şi-i invită pe oamenii Lunii să meargă la el. În clipa aceea.. Vrăjitorul răspunse. ci să se folosească de divina ei prezenţă. aşa că Dick va rămâne în nacelă.— Ei. prieteni. Strigătele indigenilor se înteţiră. pentru a-i aduce la cunoştinţă nevoile şi dorinţele lor. — Dar ce-ai să faci ? — Fii liniştit. numai că va rămâne la picioarele scării. adresându-se mulţimii: Lunii fiindu-i milă de suveranul scump al fiilor Unyamwezy. — Fără îndoială. pentru a se menţine. Atmosfera e calmă . dar într-o limbă necunoscută. n-avem de ce ne teme. voi merge singur. Doctorul răspunse cu mare demnitate că Luna îşi făcea la fiecare o mie de ani călătoria ei prin toate colţurile Pământului. doctorul Fergusson rosti la întâmplare ceva în arabă. domnule. — Ai grijă de dilatarea gazului. a venit să le facă o vizită. la rândul său. Doctorul transmise invitaţia tovarăşilor săi. — Dacă tu o doreşti. cu ajutorul arzătorului. Zgomotele. un „mayanga”. — Domnule Samuel. Ancora este înfiptă bine . Cereau cu energie intervenţia 63 . Oratorul ţinu o cuvântare lungă. strigă Joe.

cu picioarele încrucişate. El se prosternă în faţa fiului Lunii. În afară. numită «ititenya». Doctorul pătrunse în palat. după obiceiul arab. în acordurile armonioase ale „upatu”-ului. arcuri. aşa că aerul putea pătrunde înăuntru în voie. precedat de Joe. Doctorul. Soldaţii erau înarmaţi cu suliţe. — Uite ! Uite ! spuse Joe. grav şi demn. tărăboiul. procesiunea entuziastă. Cele mai multe dintre femei păreau foarte frumoase şi 1 Copal .. Doctorul Fergusson fu primit cu mari onoruri de către gazdă şi de favoriţi. Mi se par cam poruncitori cu buna lor Lună şi cu fiii ei divini. puternici. Fu primit de ceata nevestelor maiestăţii sale. un tânăr destul de bine făcut. În curând le ieşi înainte fiul natural al sultanului. un fel de clădire pătrată..cerească. trecând pe cărări umbroase şi prin măreţia vegetaţiei tropicale. Oaspetele observă deasupra uşii nişte cozi de iepure şi nişte coarne de zebră. cobori pe pământ. Ure- chile lor lăbărţate suportau nişte discuri dc lemn şi nişte plăci făcute din copal1. Zidurile erau împodobite cu linii lungi de argilă roşcată. cu „sime”. şi cu mici toporişte. Tatuaje negre şi albastre le brăzdau obrajii de la tâmple până la gură. le cădea pe umeri. deveni şi mai mare. doctorul Fergusson. atârnate în chip de talisman. luându-şi cu el farmacia. scobită dintr-un trunchi de arbore. condus în sunetul instrumentelor. În ciuda bolii sultanului. paloşe lungi cu dinţi ca de ferăstrău. Părul lor. De altminteri. oameni frumoşi. Acoperişul casei nu se sprijinea chiar pe ziduri. ci numai o deschizătură care ar fi vrut să se numească uşă. aşezat destul de departe de oraş. potrivit obiceiului ţării. Acesta îl ridică binevoitor. care era îngrozitor. în care doi oameni loveau din răsputeri. cu acoperişul de coceni sprijinit pe nişte stâlpi de lemn. ajunse la palatul sultanului. casa avea un fel de pridvor. săgeţi otrăvite. şi în bubuitul „hilindo”-ului. şi o parte din mulţime îl încercui cu respect. care. Erau îmbrăcaţi cu o pânză pictată în culori foarte vii. ferestre nu existau. În acest timp. Era aproape ora trei şi soarele împrăştia raze fierbinţi. Nu putea să strălucească mai puţin într-o asemenea împrejurare. Doctorul păşea demn . aşezată pe povârnişul unei coline. Peste trei sferturi de oră. o tobă înaltă de vreo cinci picioare. escortat de dansuri religioase. cum se cuvenea. înainta încet spre „tembe”-ul regal. care încercau să reproducă figuri de oameni şi de şerpi.răşină mirositoare a unor arbori din zona tropicală 64 . un fel de ţimbal făcut din fundul unei oale de aramă. care aveau pretenţia de a fi sculptaţi. săbii scurte cu un singur tăiş. se aşeză la capătul scării. înlăturând astfel pe copiii legitimi. „waganga” îl înconjurau şi ţineau în frâu mulţimea. Acesta. sănătoşi. era singurul moştenitor al bogăţiilor tatălui său. despărţit într-un mare număr de codiţe.

La moartea sultanului urmau să fie îngropate de vii alături de el. ceea ce mulţimea luă drept un surâs binevoitor. După ce cuprinse dintr-o privire întregul tablou. dar cerul gurii sale. peste care erau încinse cu un fel de fustiţe scurte din fibre de palmier. dând astfel oamenilor o curioasă imagine a felului cum dansează zeii în Lună. ca să-l distreze în singurătatea veşniciei. luase naştere o harababură şi o agitaţie care nu se pot exprima prin cuvinte. favoriţii şi femeile stăteau aplecaţi.râdeau. făcând strâmbături ciudate. El Ie primea ca un adevărat fiu al Lunii. În toiul veseliei. De altfel. Se strâmbă îngrozitor. negre . prietenos chiar cu tinerele africane care nu se mai saturau contemplându-l. Şase dintre ele manifestau aceeaşi veselie. pe când mulţimea îi aducea cele mai felurite şi impresionante omagii. după ce de câteva ceasuri nu mai dăduse nici un semn de viaţă. nu era decât o beţie permanentă. Joe se crezu obligat să guste din acest soi de bere tare. avea aerul unui om destul de cumsecade. cu toate că stăteau deoparte. Fetele cântară în cor o melodie tărăgănată şi executară un dans grav în jurul lui. Boala. care se prelungea de ani de zile. in chipuri de necrezut. deşi obişnuit cu gin şi whisky. Africanii începură deodată să-i imite gesturile şi săriturile. punând tabac şi „thang” în pipe mari. dansaţi ! spuse el. Pentru un zeu. fiind destinate unui chin groaznic. — Ah. Joe le ţinea discursuri binevoitoare. — Adoraţi-mă. doctorul însufleţi o clipă trupul abrutizat: sultanul făcu o mişcare. mişcând din picioare. plictisit. Cu ajutorul câtorva picături dintr-un întăritor violent. cu genunchii îndoiţi. Deşi fiu de zeiţă. din genunchi. îndreptându-se spre Victoria. Joe aştepta între timp. dar acesta. modest. doctorul Fergusson se apropie de patul de lemn al suveranului. Era ora şase seara. păreau bine făcute sub rochiile lor lungi. Nu pierdeau nici o mişcare. Şi începu un dans repede şi vesel. Mulţimea începu să manifesteze in cinstea doctorului. împinse în lături pe admiratorii săi şi ieşi din palat. adoraţi-mă. le spunea el. nu uitau nici o atitudine. 65 . Văzu acolo un bărbat de vreo patruzeci de ani. nu-i putu suporta tăria. purtate cu graţie. domnişoarelor. sunt un drac de treabă ! I se aduseră darurile menite să îmbuneze divinităţile şi pe care indigenii le depuneau de obicei în nişte colibe numite „mzimu”. abrutizat cu desăvârşire de orgii de tot felul şi pentru care nu se mai putea face nimic. din mâini. În timpul acestei vizite solemne. la capătul de jos al scării. înconjurat de mulţimea care urla şi mergea alandala. liniştit. N-am să mă las mai prejos decât voi ! Vă voi arăta şi eu un dans din ţara mea. Acesta se întorcea în mare grabă. Joc îl zări pe doctor. Beţivul regal îşi pierduse aproape cunoştinţa şi tot amoniacul din lume nu l-ar mai fi putut pune pe picioare. venerate de toţi : spice de orz şi o băutură numită „pombe”.

De tăiat vom putea s-o tăiem în orice moment. în ei 66 . Populaţia din Kazeh. aceasta îl prinse de picioare. puterea lui de magician va creşte neobişnuit în ochii contemporanilor săi. Acestea erau gândurile fireşti ale mulţimii. fără să-i înţeleagă cauza. spuse Kennedy. răspunse doctorul. împins puternic de dilataţia gazului. — Ei bine. Negrul se ţinea agăţat de funie. Doctorul glăsui: — Ar fi o ruşine ! îl vom aşeza uşurel pe pământ şi cred că. nişte zei mincinoşi. — Ei bine ? întrebă vânătorul. Vrăjitorul. îi spuse Fergusson. Balonul. O teamă superstiţioasă mai reţinea încă mulţimea şi o împiedica să se dedea la violenţe împotriva persoanei lui. Urcă repede treptele şi Joe îl urmă sprinten. Joe se repezi cu o toporişca în mână. Victoria ajunsese la o înălţime de aproximativ o mie de picioare. Ţintiră balonul cu arcuri şi flinte. ori străinii se dovedeau a fi nişte înşelători. Doctorul ajunse la picioarele scării. desigur. înţelegând că-i scapă prada. ca pe un cal înaripat. călare pe ancoră. De aci şi schimbarea în purtarea ei. — Ce s-a întâmplat ? întrebă Kennedy. Mulţimea rămase încremenită văzând că unul dintre „waganga” se înălţa la cer. ţinând în mână carabina. Vrăjitorul porni spre împărăţiile atmosferice. urcându-se în nacelă. trăgea de frânghia care-l ţinea. Tăcea şi ochii îi erau încremeniţi.. — Priviţi ! răspunse doctorul. — Dar negrul ăsta ?. — Sunt în stare să facă din el un zeu. — Nu-i nici o clipă de pierdut. uite luna ! Într-adevăr. strigă Joe. rupse crengile şi izbuti să desprindă ancora. Joe nu-şi putu stăpâni un hohot de râs. după o asemenea aventură. ajuns în copac. Nu încerca să desprinzi ancora ! Voi tăia funia ! Urmează-mă ! — Dar ce s-a întâmplat ? întrebă Joe. în timp ce Victoria urca repede datorită forţei de ascensiune ce-o mâna. luna se înălţa roşie şi splendidă ca un glob de foc pe un cer albastru. cu intenţia de a apuca funia ancorei şi a trage aparatul pe pământ.. Dar unul dintre vrăjitori făcu un semn şi armele se aplecară. Un mic voiaj nu-i face rău. — Ura ! strigă Joe. — O să-l dăm deodată peste cap ? întrebă Joe. Dar. trasă cu putere de aerostat. Ciudată schimbare ! Ce se întâmplase ? Sucombase cumva sultanul în mâinile neîndemânatice ale medicului ceresc ? De la postul său.Vrăjitorii şi şefii păreau foarte înfierbântaţi : îl înconjurau ameninţători. scotea urlete prelungi. — Se ţine bine. — Să tai ? întrebă el. nerăbdător să se ridice în aer. Vrăjitorul se caţără în copac. Kennedy văzu primejdia. Ea şi Victoria. — Poate că ne vom salva ancora şi ţin s-o salvez. arătând spre orizont. Ea era. Ori existau două luni. — Aşteaptă.

călătorii se găseau la 32°40' longitudine. siniştri şi apăsători. din cauză că luna a fost adorată aci. negrul luă la iuţeală o hotărâre : îşi dădu drumul. întradevăr. VIITORUL CONTINENTULUI AFRICAN. în toate timpurile. ceea ce dovedeşte desigur că era supărată.se citea groaza amestecată cu mirarea. Cu siguranţă că ţinutul poartă acest nume. Pe la opt seara. cine-i acest sultan din Kazeh ? — Un beţiv înrăit. Priveliştea era minunată şi cei trei călători o admirau încântaţi. Un vânt uşor de la apus împingea balonul afară din oraş. curenţii atmosferici îi duceau cu o viteză de treizeci şi cinci de mile pe oră. dar ar fi tare plăcut! De ce oare lucruri atât de frumoase se găsesc tocmai în ţările acestea înapoiate ? — Dar cine poate şti. răspunse doctorul. — Suntem în plină Ţară a Lunii. Dar morala pe care trebuie s-o tragem de aci e că onorurile sunt trecătoare şi că nu trebuie să ţii prea mult la ele. întrebă Kennedy. Satelitul ăsta era cât p-aci să ne joace o festă ! Domnule doctor. pe jumătate mort. CERUL ÎNSTELAT — Uite ce înseamnă să te dai drept fiul Lunii fără învoirea ei ! spuse Joe. nu cumva prin leacul dumneavoastră i-aţi stricat reputaţia ? — La drept vorbind. şi al cărui sfârşit nu va însemna o pierdere prea mare. La trei sute de picioare înălţime sufla un vânt destul de puternic. îmi stătea bine să fiu adorat ! să fac pe zeul după închipuirea mea ! Dar ce să-i faci ? S-a arătat luna şi încă foarte roşie. Capitolul XVI SEMNE DE FURTUNĂ. căzu în picioare şi începu să fugă spre Kazeh. În vreme ce Joe examina astrul nopţii dintr-un punct de vedere cu totul nou. văzând un ţinut pustiu. spuse doctorul Fergusson. PRIVELIŞTEA ŢINUTULUI LA APUSUL SOARELUI. replică doctorul. Deasupra balonului. — N-ar fi tocmai firesc dacă am găsi-o în jurul Londrei. se îngrămădiseră spre nord. CELE MAI NOI MAŞINI. bolta albastră se menţinea senină. uşurată deodată. Sub ei se desfăşurau cu iuţeală câmpiile uşor unduite şi roditoare din Mfouto. — Cu atât mai rău ! replică Joe. FLORA ŞI FAUNA. Sub influenţa furtunii care se apropia. doctorul micşoră flacăra arzătorului şi se apropie de pământ. dacă ţinutul acesta nu va fi într-o 67 . în timp ce. un ţinut minunat şi cu greu s-ar putea întâlni o vegetaţie mai frumoasă. ŢARA LUNII. şi 4°17' latitudine. dar se simţea că atmosfera este încărcată. La douăzeci de picioare de sol. răspunse Joe. FURTUNĂ. dat încă din antichitate. ZONA DE FOC. care împingea Victoria spre nord-est. Victoria urcă spre cer. nori groşi. Este. Peste o jumătate de oră.

începu să şerpuiască pe sub tufişurile de verdeaţă. dragul meu Dick. hiene. furtunile sunt cumplite prin ţinuturile astea. un elefant făcea să se mişte vârfurile copacilor. însoţită de furtună. abia văzându-se dintre ierburile înalte. va face Pământul să sară în aer. în care se refugiau lei. arborii uriaşi. leoparzi. Pe terenul uşor ondulat răsăreau ici şi colo mici coline conice. studiază migrările succesive ale popoarelor şi vei ajunge la aceeaşi concluzie ca şi mine. strecurându-şi ultimele raze sub îngrămădirea de nori. Tufişurile de nepătruns. şi se auzea trosnetul crăcilor care cedau sub colţii lui de fildeş. Ţinutul acesta deasupra căruia zburăm. Pădurile ofereau privirii minunate soiuri de arbori. Animale cu cocoaşe mari păşteau în poienile bogate. Or. care alimentează lacul Tanganica. în plină pădure. aş vrea să văd aşa ceva ! — Te-ai născut prea devreme. — Adaug. mai bogat. Un glonţ aruncat la întâmplare. oamenii vor sfârşi prin a fi distruşi de ele. mai rodnic. supraîncălzit la 3000 de atmosfere. aliori uriaşi le înconjurau cu fortificaţii naturale. Uneori. mai plin de viaţă ca altele. În curând. unde vor avea loc descoperiri mai uimitoare încă decât aburul şi electricitatea. zise Kennedy. — Fără îndoială. ca să scape de ultimele raze fierbinţi ale soarelui. va deveni cândva un regat de seamă. ierburile arborescente. răspunse doctorul. Priveşte mersul evenimentelor. aruncată pe întreaga suprafaţă de apus a ţării. totul părea o reţea de cascade. sunt mari meşteri. ar întâlni oricând un vânat vrednic de el ! N-am putea să încercăm puţin ? — Absolut deloc. dacă ne e dat să-l vedem. În albia sa se vărsau numeroase râuri şi râuşoare. o noapte ameninţătoare. să ne mulţumim să admirăm ţinutul acesta al Lunii. — Ai dreptate. Malagazari. unde pământul se aseamănă cu o imensă butelie electrică. ca nişte buchete enorme. domnule. 68 . Tot inventând maşini. — Ah. muşchii de pe jos. jungle spinoase despărţeau luminişurile. băiete ! — Cred. unul din râurile principale. Soarele. Nici un munte la orizont. tigri. unde se vedeau sate numeroase .bună zi civilizat ? — Crezi aşa ceva ? întrebă Kennedy. fiecare îşi avea partea sa din această revărsare de lumină. Mi-am imaginat întotdeauna că ziua de apoi va sosi atunci când vreun cazan enorm. Pentru observatorii de la înălţime. — Straşnic ţinut de vânătoare ! strigă Kennedy entuziasmat. se apropie noaptea. dragul meu Dick. Dar să nu ne lăsăm târâţi în astfel de discuţii. sau de heleşteiele adâncite în straturile argiloase ale solului. amestecându-se cu ramurile în formă de corali ale copacilor. că americanii nu sunt cei mai proşti mânuitori ai maşinilor. că epoca în care industria va absorbi totul va fi extrem de plicticoasă. formate de torentele care iau naştere în perioadele de revărsare a apelor. spuse Joe. împodobea cu aureola lui cele mai mici ridicături ale solului.

o rasă renumită. vrei să părăseşti direcţia pe care am urmat-o ? — Dacă îmi va fi cu putinţă. poate că vom zări oarecare urme ale expediţiei căpitanului Speke. arăta că pe acolo erau şanţuri la distanţe egale şi. cocorii. Dacă sunt exacte calculele mele. cam cu 7° sau 8°. Nu ne mai mişcăm. din adâncul plămânilor. — Atmosfera este supraîncărcată cu electricitate. Sub influenţa furtunii apropiate. Voi încerca să urc spre latitudinile unde se presupun a fi izvoarele Nilului . răspunse doctorul. n-ar fi cazul să coborâm ? — Dimpotrivă. tamarinilor. sicomorilor şi a aliorilor uriaşi. Căldura e înăbuşitoare. Norii sunt 69 . se simte că se pregăteşte ceva. mă voi îndrepta mai curând spre nord. care nu se teme să atace chiar leii. asemenea unei săli căptuşite cu tapiţerie. care precede lupta elementelor naturii. încetul cu încetul. Aerul dens nu mai putea transmite sunetele. Ah. în spatele unui ultim luminiş. La ora nouă seara. tăcerea cuprinse văzduhul. glăsui Joe. dacă aşa le e felul. Este sfâşiat pe loc. răspunse Fergusson. mi se pare că nu e nimic de făcut. destul de neliniştit. puteai zări forma nemişcată şi întunecată a palmierilor. sau poate chiar caravana domnului de Ueuglin. ca nişte mase de carne sângerândă. nu prea trebuie să fim supăraţi pe ei. — Aşadar. — Ei bine. iar vântul s-a liniştit cu totul. rătăcită pe apa posomorâtă. Atmosfera părea vătuită şi. n-ar fi mai bine să coborâm ? — Dar furtuna ? întrebă doctorul. — Bine ! Atunci nu Joe va fi acela care-şi va lua sarcina să le pună botniţă. câteodată. şi mărturisesc că nu am fost niciodată impresionat cum sunt acum. ce minunat călătorim noi şi nici nu ne pasă de jivinele care foiesc acolo jos. Dick. întrerupându-şi prietenul. Pentru un călător întâlnirea cu ei e îngrozitoare. sunt lupi. spuse Joe. — Mă înăbuş ! spuse scoţianul. ce abia se distingeau în umbră. nu-i aşa ? — Nu. Mă tem să nu fiu târât prea departe de drumul meu. Joe. îşi pierdea orice sonoritate. — la uite ! strigă Kennedy. regiune cu nenumărate sate. gâştele roşii şi albastre se ascundeau în frunzişul copacilor înalţi. domnule. trăgând cu putere. aerul rarefiat. — Dacă ţi-e teamă că vei fi luat de vânt. sunt câini sălbatici . Natura întreagă prevestea un apropiat cataclism. Şi apoi. Ia uită-te la hipopotamii aceia care ies din heleşteie. Orice fiinţă vie este sensibilă la această stare a cerului. ne găsim la 32°40' longitudine şi aş vrea să trec peste Ecuator. Pasărea-aligator. aş prefera să urc. şi la crocodilii care aspiră cu zgomot aerul! — Se înăbuşă ! glăsui Joc. din cauza încrucişării curenţilor atmosferici. — Poate că furtuna nu va izbucni în noaptea asta.— Aveţi dreptate. Domnule Samuel ! Domnule Kennedy ! Ia uitaţi-vă la şirurile de animale care merg in rânduri dese ! Sunt cu siguranţă vreo două sute . întrebă vânătorul. Victoria rămase nemişcată deasupra Msene-ului. răsfrângerea unei raze.

70 . dragul meu Samuel ! Cât mai grabnic ! — E supărător faptul că a încetat vântul. spuse doctorul. Ar trebui să urcăm la o înălţime prea mare. Avem apă pentru încălzitor în cantitate suficientă. fulgerele ne pot incendia.foarte sus. — Dar. — E într-adevăr regretabil. Vă voi trezi la nevoie. atât timp cât nu ne ameninţă încă nimic ? — Nu. între primejdiile pământului şi cele ale cerului. — Nu ! Balonul n-ar rezista. dacă nu se schimbă nimic. prefer să veghez. Zicând acestea. Să urcăm mai înainte ca norii să se transforme în apă şi să se dezlănţuie vântul. brazdă noaptea . Cei doi tovarăşi care dormiseră. Pe de altă parte. ca şi când ar fi vrut să-l sfarme. — Vom veghea alături de tine. Cerul era brăzdat de descărcări electrice. n-ar fi bine să vă odihniţi şi dumneavoastră. Furtunile de la tropice se dezlănţuie cu o repeziciune uimitoare. Doctorul rămase singur sub cerul fără margini. Norii negri înconjurau globul terestru. — Am întârziat. puneţi la adăpost proviziile şi culcaţi-vă. iar cele două sute de livre de lest sunt neatinse. Balonul nu se mişcă şi. să pierdem pământul din vedere şi să nu ştim toată noaptea dacă şi încotro înaintăm. deschise la maximum robinetul arzătorului. bolta norilor cobora pe nesimţite şi întunericul devenea tot mai adânc. prieteni. lumina lui încă nu pierise. spuse vânătorul. — Sus ! strigă Fergusson. când adâncimile cerului fură zguduite de un tunet înfiorător. Şi apoi. îi aşteptau ordinele. reluă Joe. care ne pot prinde în vârtejurile lor. domnule. La nevoie. Deodată. mă voi servi de ele. — Hotărăşte-te. un fulger violent. tăios. — Coborâm ? întrebă Kennedy. — Bună seara. deoarece dau naştere la curenţi opuşi. — Tocmai acesta-i motivul care mă face să nu urc deasupra lor. Ne-ar fi îndepărtat de furtună. cu balonul nostru plin de gaz inflamabil. prieteni. mulţumesc. În vremea aceasta. domnule ! — Noapte bună. care pârâiau sub picăturile de ploaie. agăţându-ne de un copac. băiete. — Nu. Un alt fulger izbucni în noapte şi fu urmat imediat de alte douăzeci. dacă este cu putinţă ! Kennedy şi Joe se lungiră sub pleduri. căci norii sunt un pericol pentru noi. — Atunci ce să facem ? — Trebuie să menţinem Victoria într-o zonă mijlocie. Acum trebuie să străbatem o zonă de foc. puterea vijeliei ne-ar putea azvârli la pământ. mâine dimineaţă ne vom găsi în acelaşi loc. treziţi de tunetul înspăimântător. dacă am arunca ancora.

frământând norii incandescenţi. — Să fim pregătiţi pentru orice întâmplare. se răsucea. dar ei îi puteau vedea chipul. suntem în afara oricărui pericol ! spuse el. balonul se dilata şi urca mereu. asemenea unei cununi mari de focuri de artificii atârnate de nacelă. fulgerele descriau tangente arzătoare în jurul balonului. de câte treizeci. în învelişul aerostatului se iviră mari găuri prin care vântul bătea furios. care rămânea liniştit în mijlocul fulgerelor. Vântul se dezlănţui cu o violenţă înspăimântătoare. Era ora unsprezece noaptea.— Să coborâm pe pământ! Pe pământ! repeta mereu Kennedy. — Mai repede. şi mai repede ! În această parte a Africii în timpul furtunilor ecuatoriale fulgeră de multe ori. După un sfert de oră depăşise zona de furtună. spuse Fergusson. întâmplarea asta aduce puţină variaţie în călătorie şi nu-mi pare rău că am văzut furtună de la o înălţime ceva mai mare decât de obicei. în genunchi. — Nu-i nimic. chiar şi pentru incendiu. — Riscul de a fi trăsniţi ar fi aproape acelaşi şi s-ar adăuga pericolul de a fi sfâşiaţi într-o clipă de ramurile vreunui arbore. Sus. făcând taftaua să geamă. Doctorul Fergusson îşi menţinea vasul de încălzire la temperatura maximă . replică Joe. Doctorul Fergusson consultă barometrul. în atmosfera aprinsă. S-ar putea să ne prăbuşim pe neaşteptate. Ne putem menţine la această înălţime. Victoria se găsea în mijlocul focului. glăsui Kennedy. însoţită de un zgomot tumultuos. Era unul din cele mai frumoase spectacole pe care natura le poate oferi omului. totuşi. mai departe . Kennedy. Părea că suflul unui ventilator imens aţâţa vâlvătaia. treizeci şi cinci de ori pe minut. Un fel de grindină. domnule Samuel. furtuna. în centrul nacelei. emanaţiile electrice se desfăşurau acum sub el. Nacela se învârtea în chip ameţitor şi călătorii îndurau oscilaţii îngrijorătoare. — Slavă cerului. Cerul este cuprins de flăcări şi bubuiturile tunetului nu mai contenesc. Vocea lui abia ajungea la urechile tovarăşilor săi. îi arăta o înălţime de douăsprezece mii de picioare. Balonul se învârtea. dar continua să urce. liniştit. cu luna care îşi proiecta razele blânde deasupra norilor dezlănţuiţi. cerul înstelat. Aerostatul urca. doctorul privea calm fenomenele de fosforescenţă ce dădeau naştere la egrete luminoase fâlfâind pe plasa aerostatului. brăzda atmosfera şi cădea răpăind asupra Victoriei. Un spectacol minunat! 71 . — Urcăm. ţinea pânzele cortului. mut. nepăsător. — A fost înspăimântător. Jos.

până la izvoarele Nilului. Dealtfel. Ne aflăm la două sute de picioare deasupra pământului. Pentru noi. bunul meu Dick. Scopul nostru este să înaintăm mereu. Câteva piscuri singuratice purtau urmele zăpezilor eterne. plin de miresme. se ivi din nou înaintea ochilor călătorilor noştri. Prin contractarea gazului. Ca să descopere lacul Ukereue. Căpitanul Burton a înaintat mult spre vest. învârtindu-se pe loc în mijlocul unor curenţi potrivnici. O NOAPTE PE PĂMÂNT. 72 . Dacă va fi nevoie. ca să scape de influenţa vântului potrivnic. Dar căută multă vreme zadarnic. va trebui să ne aprovizionezi în drum cu carne proaspătă. UN OCEAN DE VERDEAŢA. Prevederile doctorului nu întârziară să se adeverească. ar trebui să ne economisim şi proviziile. aşa cum manevrează o corabie care-şi aruncă ancora. care se desfăşoară în semicerc. — Vom merge mult timp în felul acesta ? întrebă Kennedy. prieteni. — Nu. — Vom trece peste ei ? întrebă Kennedy. părea o fortificaţie naturală. Şi tu. norii se împrăştiară şi un vânt plăcut împrospăta primele licăriri ale dimineţii. — Mergem pe drumul bun. în linie dreaptă. ar trebui. Lanţul lor. puţin accidentat. spuse el. căpitanul Speke s-a îndepărtat mai spre est. — Şi nu vom coborî pe pământ. Balonul. inaccesibilă pentru exploratorii centrului Africii. voi aştepta şi voi manevra cu Victoria. ELEFANTUL REMORCHER. FOC ALIMENTAT. soarele se înălţă la orizont. Nădăjduiesc să găsesc un vânt prielnic. Şi mai avem de străbătut şase sute de mile până la limita extremă atinsă de exploratorii veniţi din nord. îşi schimbase direcţia foarte puţin. spuse doctorul. ba chiar le-a negat existenţa afirmată de Speke. Victoria porni spre nord-est cu o viteză medie. tovarăşul său de drum. Luni. După ce fură încercate mai multe înălţimi. nici măcar ca să ne dezmorţim picioarele ? întrebă Joe. care să mă ducă la Ecuator. deci nu a putut ajunge la aceşti munţi faimoşi. peste Kazeh. tocmai bine pentru a recunoaşte ţinuturile. — Poate. El pretindea că erau o născocire a imaginaţiei acestuia din urmă. MOARTEA PACHIDERMULUI. pe la ora şase dimineaţa. — lată-ne într-un ţinut neexplorat. doctorul coborî în căutarea unui curent care să-l ducă mai spre nord. până apărură în zare celebrii Munţi ai Lunii. OSPĂŢ PE IARBĂ. nu mai e cu putinţă nici o îndoială. în jurul lacului Tanganica. consultându-şi busola. SE ARUNCĂ ANCORA. — Ba. Capitolul XVII MUNŢII LUNII. Pământul. Vântul îl târî spre vest. se desena pe orizontul albăstrui. VATRĂ DE ŢARĂ.

se arătă deasupra. ţâşneau din ierburile înalte. Din gura celor trei călători se auziră exclamaţii întretăiate : — Dar ce-i asta ? — Un ţipăt ciudat! — Uite. La amiază. în realitate. Din când în când. al căror despotism este fără margini. Cele mai numeroase aşezări se găsesc in provincia Karagua. de-a curmezişul lacului Ukereue. spuse Kennedy. lucie. Flacăra arzătorului fu micşorată. o droaie de păsări. ascunsă sub iarba uriaşă. undeva unde locul avea să fie mai prielnic. Cine ştie dacă nu vom fi târâţi spre ţinuturi sterpe ? Aşa că trebuie să luăm măsuri de prevedere. Nu sfârşise aceste cuvinte.— La ordinele tale. Este o trompă de elefant. splendid colorate. — Un şarpe ! strigă Joe. — Se mişcă stânca ! Ierburile începuseră să se mişte năvalnic şi curând o formă lungă. — Un şarpe ! strigă şi Kennedy. Cei trei călători hotărâră să se apropie de pământ. Ancorele se afundau în lacul înflorit. limita nordică a Unyamwezy-ului. Nu zăresc nici un arbore în drumul nostru. care unduia uşor la adierea vântului. Nacela părea că despică valurile. înarmându-se cu carabina. 73 . Era ca un ocean de verdeaţă. prietene Samuel. Era nevoie să se facă un popas mai lung şi aerostatul trebuia revăzut cu grijă. Vânătoarea mi se pare zădărnicită. câmpul părea acoperit cu o iarbă tunsă. Fără îndoială că ancora se prinsese în vreo crăpătură de stâncă. ne mişcăm ! — S-a desprins ancora ! — Ba nu ! Se mai ţine ! spuse Joe care trăgea de funie. — Ne-am agăţat! spuse Joe. — Aruncă scara ! porunci vânătorul. când un ţipăt ascuţit străbătu aerul. vegetaţia avea o înălţime de vreo opt picioare. — Aşteaptă. nu ! făcu doctorul. Nu se vedea nici un obstacol. asemeni unui fluture uriaş. Curând. dragul meu Dick. întocmai ca urma lăsată de o corabie. dar. scoţând strigăte voioase. Deodată balonul fu puternic zguduit. Victoria se găsea la 29°15' longitudine şi la 3°15' latitudine. Trecea peste satul Uyofu. — Va trebui să ne împrospătăm de asemenea şi rezerva de apă. Populaţiile mai apropiate de Ecuator par să fie mai puţin civilizate şi sunt guvernate de monarhi absoluţi. lăsând înapoi o dâră care apoi se închidea. Plimbarea era fermecătoare. — Vom merge multă vreme aşa. De la o anumită înălţime. care nu se putea zări încă. fără nici o învolburare. Nici n-ai putea vâna în ierburile acestea mai înalte decât tine. o adevărată navigaţie pe marea aceasta de un verde aproape transparent. — Ei. Victoria atinse uşor vârful ierburilor şi merse înainte fără să se aplece. Până la urmă vom găsi totuşi un loc prielnic. ancorele aruncate din nacelă atinseră bălăriile înalte ale unei prerii imense.

dar poziţia neprielnică în care se afla nu-i îngăduia să ţintească animalul cu succes. aşteaptă ! — Fără îndoială. Animalul încerca zadarnic cu trompa să scape de funia care-l ţinea prins de nacelă. cu toporul în mână. Animalul scoase un urlet îngrozitor şi îşi continuă goana cu mai mare viteză. spuse el. spuse Joe. spuse Dick. Cam la trei mile depărtare. doctorul îşi dădu seama că e un mascul. 74 . cum spun ţăranii din Scoţia. era gata să taie la nevoie funia. Înainte ! Înainte ! Animalul alerga într-un galop foarte iute. Primul glonţ se turti de ţeasta acestuia ca de o placă de fier.— Un elefant. Kennedy fu însărcinat să oprească elefantul din mers. se vedea o pădure deasă de camaldori. înarmându-se cu una din puşti. — Dar. spre nordul preriei. Iată un nou sistem de călătorie ! Nici să nu mai aud de cal. Animalul nu părea deloc obosit. La zgomotul detunăturii. animalul ne trage după el. numai de elefanţi ! — Dar unde ne duce ? întrebă Kennedy. în direcţia cea bună ! Elefantul înainta cu oarecare repeziciune. nu ne vom despărţi de ancoră decât în ultima clipă. Animalul nu părea deloc tulburat. îşi iuţi pasul. aidoma balenelor cu care seamănă în mărime şi repeziciune. După mărimea sa uriaşă. spuse Joe. zvârlindu-şi trompa într-o parte şi în alta . — La dracu ! spuse Kennedy. Ajunse curând la un luminiş. strigă vesel Joe. Duse carabina la umăr. — Voi încerca două-trei gloanţe conice. minunat curbaţi şi lungi de aproximativ opt picioare . aţâţând ciudata vietate. în culmea bucuriei. Dick. în partea moale dintre gât şi picioarele din faţă. încărcându-şi cu atenţie carabina. Samuel ? Şi Kennedy duse arma la umăr : — Aşteaptă. — Ce cap tare ! adăugă Joe. Avea doi colţi albicioşi. — De fapt. agitând carabina care-i ardea mâinile. aşa că balonul trebuia să fie despărţit de remorcherul său. Uriaşii pachidermi pot să străbată distanţe considerabile. Doctorul. — Trebuie să vă viu în ajutor. putem spune că am prins un cetaceu şi nu facem decât să imităm manevra pescuitorilor de balene. Dar schimbarea ce surveni in conformaţia terenului îl obligă pe doctor să-şi modifice mijlocul de locomoţie. Cursa dură aproape o oră şi jumătate. viteza lui era aceea a unui cal in galop. domnule Dick. — Şi ne trage in direcţia cea bună. — Înainte ! Curaj ! striga Joe. de unde putea fi văzut în întregime. în salturile sale scutura cu violenţă nacela. şi de la o zi la alta îi regăseşti la depărtări imense. dragul meu Dick ! Puţină răbdare ! „Wig a more ! Wig a more !”. — Ne duce exact unde vrem să mergem. braţele ancorei erau puternic prinse între ei. Joe. Apoi trase.

75 .

După ce umplu groapa.. dragul meu Dick. — Ce animal minunat! strigă Kennedy. — Foarte bine. Cumings-ii i-au vânat în împrejurimile Capului în asemenea măsură. două. Ce dimensiuni ! Nici în India n-am văzut unul de mărimea asta. domnule Dick ! — Cât mai repede ! adăugă doctorul. Domnul Kennedy va vâna o oră. scuturându-şi capul necontenit. toporul căzu din mâna doctorului. Domnul Samuel va inspecta Victoria. şi în acest timp eu voi găti. Clipa era îngrozitoare : funia ancorei. făcând 76 . coborând pe pământ pe funia ancorei. descărcându-şi carabina pentru ultima oară. — Fii liniştit. în Anglia treizeci şi cinci de guinee suta de livre ! — Aşa de mult ? se miră Joe. Mai întâi făcu în pământ o groapă adâncă de două picioare. — Deocamdată. Anderson-ii. îngrămădi deasupra ei alte crăci. Elefantul făcu o săritură înspăimântătoare. Suntem negustori de fildeş ? Am venit aici să facem avere ? Joe cercetă ancora. — L-a ce-ţi folosesc regretele. — Cât despre mine. încât ei au emigrat spre Ecuator. apoi îşi reluă goana spre pădure. rotindu-şi trompa. înarmat cu puşca. în zguduitură. pe jumătate dezumflat. când. de parcă totul s-ar fi sfărâmat. nu putea fi nici desfăşurată. — Du-te. Elefantul se opri o clipă. răspunse Joe. dar apoi căzu cu toată greutatea pe unul din colţi. Samuel şi Dick săriră pe pământ. dar fără imprudenţe. — I s-a rupt un colţ! strigă Kennedy. Fildeşul acesta ar valora. Era mort. bine legată. Nu mai avem decât douăzeci de stânjeni până la pădure ! Răsunară încă zece focuri. Nacela şi balonul trosniră atât de tare. pântecele lui era acum în bătaia puştii vânătoruiui. prietene. rupte de elefanţi atunci când îşi deschid drumuri prin pădure şi care se găseau aci peste tot.. în timp ce aerostatul. chiar urmele elefanţilor se vedeau încă. glăsui doctorul. — Să continuăm să tragem. — Nu-i nimic surprinzător. Dealtminteri. animalul primi un glonţ în ochi tocmai în clipa în care ridicase capul. Elefanţii din centrul Africii sunt cei mai frumoşi. sper că vom gusta puţin din exemplarul acesta ! Mă însărcinez să vă pregătesc o masă gustoasă din carnea lui. Să nu te depărtezi. deodată. — Un glonţ în inimă ! spuse Dick. spuse vânătorul. dragul meu Dick ? Răspunse doctorul Fergusson. Îndată se opri şovăind şi genunchii i se îndoiră . îşi ridică trompa. se legăna deasupra capului elefantului ucis. Elefantul scoase un răcnet cumplit de moarte. Şi Dick. o umplu cu ramuri uscate. Şi două gloanţe se înfipseră în pântecele animalului. se afundă în pădure. unde-i vom întâlni adeseori în turme numeroase. Se mai ridică o clipă. Balonul se apropia cu repeziciune de pădure. Joe îşi începu treaba. pe care Joe a binevoit să mi le acorde. sfârâmându-l dintr-o dată. fă-ţi datoria. era prinsă zdravăn de colţul care rămăsese neatins. îmi voi lua bucuros cele două ore de libertate. sângele îi curgea şiroaie din răni. nici tăiată cu cuţitele.

a cărei bază avea o lăţime de aproape două picioare. mulţumită articulaţiilor de cauciuc. Acestea sunt. — Masa e servită ! strigă el în curând. Apoi se întoarse spre elefantul ucis. Carnea uscată nu fusese încă atinsă . şi-i dădu foc. care nu părea să fi suferit prea mult din cauza furtunii . După ce termină acest examen. cafea şi scoase apă proaspătă dintr-un pârâu din apropiere. alese partea ei cea mai delicată. Călătorii părăsiseră Zanzibarul de numai cinci zile. rachiu. apoi tăie picioarele spongioase ale animalului. Era o adevărată plăcere să vezi bucatele astfel pregătite şi Joe se gândea cu destulă modestie că va fi şi mai plăcut să le mănânci. Joe se grăbi să pregătească suplimentul ospăţului lor. la urs. înalt de două picioare. Luând înălţimea solului şi calculând forţa de ascensiune a balonului. aşa că numai rezerva de apă trebuia reînnoită. care căzuse la numai vreo zece stânjeni de pădure. groapa curăţată de cenuşă şi de cărbuni răspândea o căldură dogoritoare. se adaptaseră tuturor oscilaţiilor aerostatului. carnea era tocmai bine friptă. O masă la ora asta. învelişul păstrase impermeabilitatea absolută. un soi de căprior sălbatic. învelite în frunze aromate.un fel de rug. aparţinând celei mai sprintene speţe de antilopă. După aceea. taftaua şi gutaperca rezistaseră admirabil. aşa după cum la bivolul american partea cea mai bună este cocoaşa. Găsiră că picioarele şi trompa de elefant erau gustoase. Se îmbătase : îi propuse 77 . Băură. laba şi la mistreţ. proviziile de biscuiţi şi de carne conservată erau în cantitate suficientă pentru o călătorie lungă. apoi fumară. doctorul Fergusson se ocupa cu examinarea amănunţită a aerostatului. După ce rugul arse în întregime. „O călătorie fără osteneală şi fără pericole ? repeta Joe. Făcu şi o schiţă foarte izbutită a ţinutului înconjurător. Joe ridică deasupra un al doilea rug. Şi havanele delicioase îşi răspândiră pentru prima oară parfumul peste fermecătorul ţinut. văzu cu satisfacţie că hidrogenul era în aceeaşi cantitate. Cei trei călători se aşezară pe pajiştea verde. Kennedy se întoarse cu o legătură de potârnichi grase şi o ciozvârtă de oryx. Peste două ore. cu pădurea de camaldori şi cu balonul nemişcat deasupra trupului monstruosului elefant. o puse pe frunze verzi şi orândui masa în mijlocul unei pajişti minunate. Priceputul nostru bucătar o scoase din cuptor. Kennedy mânca. cu tonul cel mai îmbietor. fură puse în fundul acestui cuptor improvizat şi acoperite apoi cu cenuşă caldă. bea şi fuma cât patru. cu preria care se întindea cât vedeai cu ochii. într-adevăr. legănat ca-n hamac ! Ce se poate cere mai mult? Şi domnul Kennedy care nu voia să vină cu noi!” În vremea aceasta. Bucăţile de elefant. îi despică îndemânatic trompa. Ţevile şi serpentinele păreau să fie în perfectă stare . căpăţâna. bucăţile cele mai bune. doctorul începu să pună ordine în însemnările sale. Aduse biscuiţi. iar când lemnele se consumară.

O NOAPTE PE O INSULĂ. deoarece ei se mărginesc cu lacul Ukereué. Lanurile de orz înlocuiau pe cele de orez. Trecu peste povârnişurile Rubemhé. pe care privirea sa îl descoperea treptat. din fericire. provocate de apariţia Victoriei. atraşi de mirosul cărnii de elefant. Din nou liberă. în mod serios. să construiască în ea o cabană din frunziş şi să întemeieze dinastia Robinsonilor africani. baricadă indispensabilă împotriva animalelor sălbatice. pe care căpitanul Speke îl întrezărise la 3 august 1858. LACUL UKEREUE.prietenului său. Capitolul XVIII KARAGUA. la ora cinci dimineaţa. Ţinutul părea atât de liniştit. şi întâlni mai târziu. după părerea lui. STEAGUL CU STEMA ANGLIEI A doua zi. să se stabilească în pădurea aceasta. ASPECTUL ŢINUTULUI. primele înălţimi ale lanţurilor muntoase Karagua. la Tenga. se începură pregătirile de plecare. Aci creştea planta din care în acest 78 . fără să se preocupe de strigătele. Abia dacă se iveau câteva râpe cultivate. Samuel Fergusson era emoţionat. care făcea din aceşti munţi leagănul Nilului. în linii sumare. Se aflau la 2°40' latitudine sub Ecuator. nu pierdu nici un colţ din ţinutul misterios. lacul atât de căutat. Hienele. Ajuns la Kafuro. care. o mare aşezare a negustorilor din ţinut. orientându-se după stele. Cu luneta la ochi. pe care. încât doctorul hotărî să petreacă noaptea pe pământ. Joe făcu un cerc de foc. şacalii. adică la vreo sută şaizeci de mile geografice. în general sterp. doctorul. Se apropia de unul din punctele importante ale explorării sale. ECUATORUL. Kennedy fu obligat să-şi descarce de câteva ori carabina asupra unor musafiri prea cutezători. Mai departe. zări în sfârşit. Joe sparse colţii elefantului cu ajutorul toporului. terenul presărat cu conuri de înălţime mijlocie devenea plat în apropierea lacului. dădeau târcoale prin împrejurimi. INSULA BENGA. în depărtare. se apropia de adevăr. izvorul presupus al apelor marelui fluviu. SEMNĂTURA LUI ANDREA DEBONO. TRAVERSAREA LACULUI. cangurii. în seara precedentă. Doctorul îşi precizase cu luare-aminte poziţia. IZVOARELE NILULUI. îl găsise. Noaptea însă se scurse fără nici un incident supărător. aproape tot atât de râpoase ca şi vârfurile Usagara. Victoria îi purtă pe călători spre nord-est cu o viteză de optsprezece mile. Sub ei se vedea solul. porneau cu siguranţă din Munţii Lunii. Vechea legendă. CASCADELE. atât de pustiu. Fergusson îşi însemnă conformaţia locurilor. Trecură pe deasupra a numeroase sate.

Se vedeau cârduri de hipopotami. de către căpitanul Speke. La ora unu. Vreo cincizeci de colibe circulare. pe care le numise „Arhipelagul Bengalului”. vântul potolindu-se. Lăţimea lui putea să fie aci cam de nouăzeci de mile. în limba băştinaşilor. Dar. guvernată de trei sultani. Doctorul îi uimi pe tovarăşii săi de drum lămurindu-i că această corpolenţă. ca şi pe malul lacului. ca să-l traverseze şi ca să viziteze marea insulă Ukereué. lăfăindu-se in pădurile de trestii sau cufundându-se în apele albicioase ale lacului. 79 . dar nu se supără. 2 Triangulaţie . aparţinând unei rase destul de frumoase. la 0°30' latitudine şi la 32°52' longitudine. De altfel. şi „mwani”. Doctorul se orienta cu greu şi se temea să nu fie dus spre est. impărţindu-l în triunghiuri. Doctorul. Distanţa de la un mal la altul era destul de însemnată. cu ajutorul căreia se face planul unui teren. din fericire. în raport cu nivelul mării. dispăreau cu totul ascunse de milioane de ţânţari. întrebuinţată în locul cafelei. foarte populată. care ar fi vrut să determine coasta de sud a lacului. Joe coborî din pom. coloraţi în cafeniu deschis. ca să facă imposibilă stabilirea de comunicaţii între ele. un nor gros de ţânţari acoperea solul. se datora unui regim obligator de lapte covăsit. la douăzeci de mile de coastă. alcătuiau capitala ţinutului Karagua. Ţinutul părea să fie nelocuit. Văzut de sus. Aci. mai puţin optimist. acoperite cu un fel de trestie înflorită.operaţie trigonometrică. vântul o împingea spre lac. Marginile. Călătorii se putură agăţa de un copac şi. încât ai fi spus că e o mare. Spre marele regret al doctorului. foarte apreciată aci. un curent prielnic îl împinse direct spre nord. se depărta cât putu mai mult de funie. spre vest. rămaseră liniştiţi. era aceea pe care o determinase căpitanul 1 Nyanza . deoarece vânturile bat cu furie în acest bazin înalt şi neadăpostit. Acest lac fusese botezat. acoperite de tufişuri spinoase şi de mărăcinişuri încâlcite. o suprafaţă aşa de întinsă. Printre plantaţii treceau femei a căror corpolenţă era de necrezut. La prânz. pe-aici bântuie furtuni dese şi puternice. Făcuse lucrările de triangulaţie2 pentru planul acestei regiuni. Îşi continuase cercetările până la Muanza. cu tenul cafeniu. numai ca să scape de nemiloasele insecte. acoperit de înţepături. unde fusese bine primit de sultan. Victoria se găsea la 1°45' latitudine australă.lac. spre seară. o plantă sălbatică. prinşi de ancoră. atât de firească i se părea treaba aceasta a ţânţarilor. Victoria se apropia de el pe la nord. dar nu-şi putuse procura o pirogă. Se zăreau cu uşurinţă feţele înmărmurite ale oamenilor. Căpitanul găsise la extremitatea sa meridională un grup de insule. pe coasta de est.ţinut se făcea vin. lacul oferea privirii. Nu se puteau gândi să coboare pe pământ. „Nyanza1 Victoria”. El stabili îndată că înălţimea lacului. care zburau cu un zumzet îngrijorător. şi care în timpul refluxului devine doar o peninsulă. astfel că la ora şase seara Victoria poposi pe o mică insulă pustie.

Prieteni. pe un cer cenuşiu. — Insulele cu care este presărat lacul. Şi aşa fu celebrată pe Victoria trecerea Ecuatorului. dragul meu ! — Ei bine. care se scărpina de credeai că îşi va frânge încheieturile mâinilor. priviţi. Victoria se legănă în direcţii diferite . adormiră de îndată adânc. în vest se vedea coasta joasă şi accidentată . care părea o 80 . Timp de câteva minute. Viteza vântului devenea peste măsură de mare. îi arătară doctorului că apa putea să fíe foarte adâncă. cu voia dumneavoastră. Pe toată întinderea lor zări numai vreo două bărci rudimentare. răspunse doctorul Fergusson. Şi vaporii de apă care se irosesc prin evaporarea afluenţilor săi se adaugă din nou la apele lui sub formă de ploaie. în sfârşit. — S-a făcut! Un pahar de grog ! răspunse doctorul râzând. desigur. mi s-ar părea potrivit să-l udăm. dar un vânt violent risipi curând ceaţa. — Iată-ne deci pe o insulă ! spuse Joe. — Dar tu nu te culci. Mâine. răspunse vânătorul. dar. la drept vorbind. care se mai legănau încă după potolirea trecătoare a vântului. nu sunt.Speke şi anume. Să ne socotim fericiţi că am găsit acest adăpost. la ora patru dimineaţa. platourile mai ridicate din Uganda şi din Usoga. — Vom vedea. Talazurile. — I-am făcut repede înconjurul cu privirea. — Prin înălţimea la care se află. izvorul natural al fluviilor din partea orientală a Africii. pe care preocupările ştiinţifice nu-i tulburau atât de mult. dacă vântul va fi prielnic. frământate cu violenţă. deoarece malurile lacului sunt locuite de nişte triburi fioroase. Balonul mergea cu viteză. lacul este. trei mii şapte sute cincizeci de picioare. prieteni. Ai un fel de a înţelege cosmografia. domnule. căci cerul ne pregăteşte o noapte liniştită. Noaptea părăsea cu greu apele lacului învăluit într-o negură adâncă. după aceea porni. N-aş putea dormi ştiindu-mă atât de aproape de ele. aproape de treizeci de mile pe oră. Mi se pare că de aci izvorăşte şi Nilul. în afară de aceste binevoitoare insecte. fără să mai pierdem vremea. Miercuri 23 aprilie. această taină nepătrunsă. Samuel ? — Nu. spumegau ca valurile unei mări. spuse Kennedy. în fund. vom merge drept spre nord şi poate că vom descoperi izvoarele Nilului. trecem peste Ecuator ! Intrăm în emisfera noastră ! — Oh! făcu Joe. Azi sau niciodată. decât resturile unor coline scufundate. Victoria se pregătea de plecare. Apele Lacului Victoria. direct spre nord. spuse doctorul. că Ecuatorul trece într-adevăr pe aici ? — Chiar pe aici. Gândurile mi-ar alunga somnul. n-aş putea închide ochii. Kennedy şi Joe. vegheaţi de şeful expediţiei. Doctorul Fergusson bătu bucuros din palme : — Suntem pe drumul cel bun ! strigă el. vom vedea Nilul. care nu-i deloc neplăcut. Pe la ora nouă se apropiau de coasta de vest. nu se mai zăreşte nici o fiinţă vie. Credeţi. Aşa că puteţi dormi.

Originea numelui său ca şi a apelor sale l-a pasionat în aceeaşi măsură pe savanţi. spre 2°40' latitudine septentrională. şi toate alergau spre râul care se transforma în fluviu. O . — Cu atât mai rău pentru indigeni. prieteni ! Povestirile arabilor erau exacte ! Ei vorbeau de un fluviu care izvorăşte din partea de nord a lacului Ukereue. cum poţi să fii sigur că acest râu şi cel pe care călătorii l-au văzut mai la nord este unul şi acelaşi ? — Dacă vântul ne mai favorizează o oră.toate aceste detalii întăreau convingerea doctorului. Victoria trebuia să se ţină dincolo de bătaia săgeţilor. 2 Limba sanscrită . S-a spus că numele este de origine greacă. se duce. între ei era o trecătoare adâncă. — Dar. În timp ce conducea aerostatul. durah şi trestie de zahăr. terminat printr-un unghi foarte deschis. desigur. plină de meandre.) 81 . folosind cuvântul lui preferat când era bine dispus. — Ar fi greu să ne apropiem de locurile astea. vor fi lipsiţi de farmecul 1 Limba coptă . de neînlăturat. Descoperirea izvoarelor Nilului de către străini părea a le da simţământul că li se fură ceva. să se amestece cu valurile Mediteranei ! E Nilul ! — E Nilul ! repetă Kennedy. (Nota în textul francez. — Trăiască Nilul! spuse Joe. Vântul începu să bată puţin dinspre est şi se putea zări celălalt mal al lacului. răspunse doctorul. doctorul Fergusson examina ţinutul cu o privire lacomă : — Priviţi. prin care curgea un râu clocotitor. amestecându-se. replică Joe . I . încrucişându-se. sanscrită2. Din munţii înconjurători se revărsau numeroase torente. în care se vedeau numeroase sate şi lanuri de susan. molipsit de entuziasmul lui Samuel Fergusson. Munţii deschideau văi largi.5. Iată. dar n-are importanţă din moment ce până la urmă a fost nevoit să-şi dezvăluie taina izvoarelor sale3. L . presimţeau apropierea unor străini şi nu a unor zei. care făcea un intrând.10. întrecându-se în iuţeală.70. care curge sub picioarele noastre. iar noi mergem de-a lungul lui. Munţi înalţi îşi înşiruiau piscurile pleşuve spre această extremitate a Lacului Victoriei. după ce le absorbea. are o viteză comparabilă cu a noastră ! Şi acest firicel de apă. spuse vânătorul. strigă el. Triburile acestui ţinut se arătau agitate.200. S .regiune pustie. priviţi. de care nu s-ar putea îndoi nimeni. Păreau mai aproape de furie decât de adoraţie. ostile. Din pământ ţâşneau pârâiaşe răzleţe. 3 Un savant bizantin vedea în Neilos un nume aritmetic. — Acesta-i desigur Nilul ! repeta doctorul cu convingere.limba veche indiană. şi acest fluviu există. împădurită. cifre care totalizează numărul zilelor anului.limba unei populaţii din Egipt. vom avea dovezi sigure.30. E . spumegând în cădere. N reprezenta 50. Stânci enorme împiedicau ici-colo cursul misteriosului fluviu. spuse scoţianul. Apa spumega formând cataracte şi curenţi repezi . coptă1.

Samuel ? — Absolut necesar şi vom coborî. — Fii liniştit. pe care fluviul le primea în albia lui. şi avem mai puţin de cinci mile până la locul atins de exploratorii veniţi din nord. spuse doctorul Fergusson. spuse Kennedy mângâindu-şi carabina. cu neputinţă de trecut. — Nu e pentru prima dată. Altminteri nu pot constata rezultatele explorării noastre. prieteni. — Nici douăzeci de mile nu ne mai despart de Gondokoro. — Bine ! Balonul urma albia râului la înălţimea de numai o sută de picioare. — Suntem gata. fluviul forma o cascadă perpendiculară de vreo zece picioare înălţime şi. îi obligă să se înapoieze cât mai repede la mal. Samuel. De la înălţimea aceasta. presărat cu insule numeroase. Dinspre vest. deocamdată. în locul acesta. Un asemenea lucru s-a întâmplat unui savant francez în munţii Spaniei. 82 . pregătindu-se de luptă. până sub balon. Dac-aş fi în locul lor. trebuie să cobor măcar pentru un sfert de oră. Nilul măsura cincizeci de stânjeni în lăţime şi indigenii se frământau zgomotos in satele de pe amândouă malurile. din câmpiile mănoase ale ţinutului. pe care Samuel Fergusson nu le pierdea din ochi: părea că este in căutarea unui punct de orientare. Hidrogenul fu dilatat. se putea vedea o reţea de râuri încâlcite. spuse doctorul. pe care nu-l zărea încă. spuse doctorul. năvăleau şi mai multe. — Acum.conversaţiei ce-ar putea s-o aibă cu noi. când ştiinţa se face cu arma în mână. — Desigur că asta e cascada indicată de domnul Debono ! exclamă doctorul. 1 A face punctul pe hartă . fără să-i atingă. — Călătorie bună ! le ură Joe. Ba chiar ne vom mai urca. Puţin mai încolo. Glonţul. Să ne apropiem de pământ cu băgare de seamă. chiar dacă ar trebui să ne folosim de puşcă ! — Treaba-mi convine. Dar iată că doctorul Fergusson îşi luă luneta şi o îndreptă spre o insulă din mijlocul fluviului. — Am ajuns. pe când măsura meridianul pământesc. Bazinul fluviului se lărgea. Kennedy salută cu o împuşcătură pe cei câţiva negri care înaintaseră într-o barcă. răspunseră Dick şi Joe. — Este absolut necesar. domnule ? — Nu încă. fiţi gata la orice.a determina şi a însemna pe hartă locul unde te găseşti. Victoria coborî până la aproape cinci sute de picioare deasupra solului. şi în mai puţin de zece minute Victoria plutea la două mii cinci sute de picioare deasupra solului. n-aş mai îndrăzni să mă întorc ! Mi-ar fi straşnic de frică de un monstru care aruncă fulgere. — La ordinele dumneavoastră! glăsui Joe. făcând punctul pe hartă1. şi ai încredere în cei doi păzitori ai tăi. prin urmare. — Totuşi. pentru a cuprinde în întregime şi exact configuraţia ţinutului.

Victoria se înălţa din nou. uite.— Patru pomi ! strigă el. — Bine. Dacă nu mă înşel. aşa să fie ! încuviinţă vânătorul. Atunci se iscă o învălmăşeală generală. Indigenii se aruncară în fluviu şi îl trecură înot. Andrea Debono ! Chiar semnătura călătorului care a înaintat cel mai mult de-a lungul Nilului. — Dar insula pare locuită. 83 . domnule Samuel! — Joe are dreptate. — Litere ! strigă Kennedy. D. se vede un grup de vreo douăzeci de indigeni. nu va fi greu. Acolo căută câtva timp. spuse el. a cărui ancoră se înfipse într-o spărtură de stâncă. începură să scoată strigăte puternice. la balon ! — Să mergem repede. căci. şi pălăria zbură fărâmiţată. câţiva indigeni se pregătesc să treacă din nou fluviul. răspunse Fergusson. Deodată îl apucă pe vânător de braţ: — Priveşte ! spuse el. — Ei şi ? întrebă Dick.D. — Nu ne mai interesează acum ! Numai să ne ducă vântul spre nord câteva ore şi vom ajunge la Gondokoro. — Scara ! strigă doctorul. Priviţi acolo ! Într-adevăr. până îşi însângera mâinile. Îmi trebuie un martor. ! reluă doctorul Fergusson. la căpătui insulei se ridicau patru arbori izolaţi. Joe coborî pe pământ. Negrii. — E insula Benga ! Ea e. Soarele era la zenit şi Victoria se apropia de insulă. unde vom strânge mâinile compatrioţilor noştri! Peste zece minute. se puteau vedea perfect două litere săpate în stâncă. Unul flutura în aer pălăria-i făcută din scoarţă de copac. — Vom coborî acolo. desigur ! adăugă el. prietene Samuel. — Joe. Urmează-mă Kennedy ! — Ce vrei să faci ? — Să coborâm. domnule ! îmi iau toată răspunderea. Doctorul privi pentru ultima oară preţioasele iniţiale. scotocind prin mărăcini. — A. care aparţineau tribului Makado. foarte citeţ: A. Dick ! spuse doctorul. — Nici o grijă. — Nu mai încape nici o îndoială. — Iată-mă. maiestuoasă. Kennedy o luă drept ţintă. trase. să păzeşti bine. — Vino. într-adevăr. — O să-i punem pe fugă . îl trase pe vânător după ei spre un grup de stânci care se ridica la capătul insulei. a căror formă şi ale căror dimensiuni le copie întocmai. — Şi acum. punând piciorul pe pământ. — Eşti convins acum ? — E Nilul! Nu ne mai putem îndoi. De pe ambele maluri porni o ploaie de săgeţi care nu reprezenta însă nici o primejdie pentru aerostat.

Între timp. când îşi văzu prietenul consultând busola. în 84 . — La naiba. ale Bahr-el-Abiad-ului. întrebă Kennedy. — O ultimă privire spre această latitudine de netrecut. POVESTIRILE ARABILOR. — E muntele Logwek. am făcut legătura între explorările din est şi cele din nord . pe care nici cei mai curajoşi călători n-au putut-o depăşi vreodată ! glăsui doctorul. zăresc vârful unui munte. — Prin urmare. de Nil. — Iar colo. AMINTIRI DIN PATRIE. semnalate de Domnii Petherick. spuse Joe. În orice caz. şi cred că vom întâmpina greutăţi până să ajungem la Gondokoro. le spuse doctorul celor doi tovarăşi. ASCENSIUNILE AEROSTATICE. Victoria era dusă de vânt spre nord-vest. domnul Lejean. Ca să ocolească muntele Logwek. — Sunt cataractele de la Makedo. trebuia să caute un curent pieziş. spuse vânătorul. dar vor exista oricând poeţi. însă. muntele tremurător al arabilor. dar nu mergem spre nord ! — Nu. Până aici am mers. Poate că nu vor exista întotdeauna savanţi. Dick. DOAMNA BLANCHARD — Care-i direcţia noastră ? întrebă Kennedy. şi nu erau departe de convingerea că el izvora din soare ! Dar trebuie să facem o concesie şi să acceptăm.în timp ce doctorul Fergusson. Triburile din vecinătatea Nilului se duşmănesc şi duc între ele un război de exterminare. Cei vechi îl numeau ocean. Aici se naşte Nilul. Nici vorbă. încet. se revarsă dintr-un lac întins ca o mare. când şi când. Victoria se depărta încet. începem cu adevărat traversarea noastră africană. VICTORIA FUGE DE SALVA DE TUNURI. Miani şi acel tânăr călător. descoperirile noastre se potrivesc cu prezicerile ştiinţei ? — Întocmai ! Izvoarele Fluviului Alb. Păcat că n-am putut urmări timp de câteva ore cursul Nilului. în semn de succes. căci oamenilor le plăcea să creadă în originea cerească a fluviului. căruia îi datorăm cele mai bune lucruri cu privire la Nilul de sus. desfăşura steagul cu stema Angliei. — Se văd nişte cataracte. MUNTELE TREMURĂTOR. Fără îndoială că-ţi dai seama ce pericole a avut de înfruntat acest explorator. NYAM-NYAM-LI. Capitolul XIX NILUL. înaintea noastră. nu trebuie să ne plângem. d'Amoud. care l-a parcurs sub numele de Latif Efendi. va pierde din poezia de până acum. ţinutul a fost vizitat de domnul Debono. ceea ce ne învaţă ştiinţa. — Prieteni. — Nord-nord-vest. care se găsesc la 3° latitudine. Desigur că acestea sunt triburile sălbatice.

pe care la nevoie o voi rectifica. pe urmele predecesorilor. Prânzul. o distanţă de peste trei sute cincizeci de mile. Oare ne va lipsi curajul ? — Niciodată ! strigară într-un glas Dick şi Joe. Nyam-Nyam ! — Dragă băiete. — Fără îndoială că străbatem acum ceea ce se presupune a fi regatul Usoga. în ziua aceea memorabilă de 23 aprilie. Câţiva călători. nume care nu-i altceva decât o onomatopee . au făcut legătura între aceste mărturii şi au tras anumite concluzii. Unii geografi au susţinut că există în centrul Africii o depresiune vastă. — Numai aceste documente au dat posibilitatea să se încerce întocmirea unor hărţi. reproduce zgomotul mestecatului. — Atunci. Iar eu voi urma drumul orientându-mă după o astfel de hartă. i-au întrebat despre ţara lor. un lac imens. însă respecta tăcerea celor doi tovarăşi. Victoria aruncă ancora pe coasta muntelui. izbuti să le readucă şi celorlalţi buna dispoziţie. În nacelă domnea o linişte desăvârşită. — Oare întreaga regiune este locuită ? întreabă Joe. De acum înainte ne aruncăm în necunoscut. Povestirile acestea au totdeauna un miez de adevăr şi. Regiunea pe care o străbăteau acum era imensă. După o masă substanţială se culcară. râpe. Triburile împrăştiate pe meleagurile acestea sunt cuprinse sub denumirea generală de Nyam-Nyam. vezi tu. Dar în ultima parte a călătoriei se întristaseră. trecând peste păduri. poate chiar prea multe. Vom vedea îndată dacă presupunerea are vreun sâmbure de adevăr. — Ce vreţi să spuneţi ? — Că triburile astea sunt antropofage. — Perfect! zise Joe. — Într-adevăr ! răspunse Kennedy. unul rămânând de pază. Arabii povestesc multe. — Dar cum s-a putut face această presupunere ? întrebă Kennedy. Străbătuseră cu ajutorul unui vânt repede. Doctorul Fergusson era oare absorbit de descoperirile pe care le făcuse ? Cei doi tovarăşi ai săi se gândeau cumva la călătoria pe deasupra unor regiuni necunoscute ? Poate că da. A doua zi se treziră cu gânduri mult mai senine. Avea cam aceeaşi mărime ca a Europei şi se întindea între Munţii Lunii şi munţii Darfur. La ora zece seara călătorii ajunseră în dreptul muntelui. — După povestirile arabilor. la drum. Numai Joe se dovedea şi acum stăpânit de filozofia nepăsării. La ora zece seara. sosiţi la Kazeh sau la Marile Lacuri.majoritatea cazurilor. sate împrăştiate. dacă această onomatopee ar lua naştere din cauza ta. care pe Joe îl înveseli mult. nu ţi s-ar mai părea atât de perfect. după un drum de cincisprezece ore. — Fără îndoială. au văzut sclavi veniţi din ţinuturile centrale. şi acum mergeau de-a lungul povârnişurilor sale line. Timpul era frumos şi vântul sufla în direcţia cea bună. nu se înşelau cu privire la originea Nilului. — Sunteţi sigur ? 85 .

astfel că trebuiră fixate cu funii. care s-ar putea aprinde. Dealtfel. — Faptul are o îndoită însemnătate pentru noi. Aşa că. dar s-au lămurit până la urmă că acel apendice era de la pieile de animale cu care se acoperă. omul e un animal atât de egoist! După-amiază. ne-am înţeles. — Nici eu nu văd. ca şi capetele de câini pe care călătorul Brun-Rollet le atribuia unor băştinaşi. dragul meu Dick. — Tot ce se poate. domnilor. scutura cu putere apendicele prin care treceau ţevile de dilatare. El constată totodată că orificiul aerostatului era închis ermetic. Un asemenea accident s-a întâmplat unei aeronaute franceze. evităm în primul rând pierderea unui gaz preţios şi apoi nu lăsăm în urma noastră o dâră inflamabilă. spuse doctorul Fergusson . domnule Dick. dar trebuiră să-şi dubleze atenţia din cauza întunericului adânc. şi-a incendiat balonul. dar trebuie să socoteşti asta o scorneală. spuse vânătorul. nesăţioase de carne de om. accidentele au fost 86 . Până acum călătoria nu mi s-a părut periculoasă şi nu văd ce ne-ar putea împiedica să ne ajungem scopul. — Lucrul ar fi supărător. aş muri de ruşine ! — Bine. spuse Joe. doamne fereşte. dacă nacela nu s-ar fi izbit de un pom. aruncând focuri de artificii. atunci asta să se întâmple spre folosul stăpânului meu şi al dumneavoastră. unii pretindeau că indigenii aceştia au coadă ca patrupezii. zise Joe. Joe dragă. contăm pe tine când se va ivi prilejul. temându-se să nu se lovească de vreun obstacol neprevăzut. care. adevărat e faptul că triburile acestea sunt foarte crude. musonul suflă cu mare violenţă. care a zvârlit-o la pământ. — Te cred ! ! râse Kennedy. — Aş dori să nu se pasioneze prea tare pentru persoana mea. pe care o caută cu pasiune. În decursul dimineţii următoare. care cobora până la pământ . nu. Gazul ar arde liniştit şi noi am coborî încetul cu încetul. răspunse el. — Da. — Joe vorbeşte aşa ca să-avem grijă de el şi să-l punem la îngrăşat. lucru de care Joe se achită cu multă îndemânare. Dar să-i hrănesc pe indivizii ăştia. cerul se acoperi cu o ceaţă înăbuşitoare. Dar n-a căzut brusc . doctorul dădu pe la ora cinci semnalul de oprire.abia de puteai distinge prin pâclă obiectele de jos. doamna Blanchard.şi cu siguranţă că n-ar fi fost omorâtă. — Capete de câini ? Destul de comod ca să poţi lătra şi chiar ca să fii canibal ! — Din păcate. — Prăbuşi. — Cu atât mai rău ! O coadă e foarte potrivită să goneşti ţânţarii ! — Tot ce se poate. Dacă va trebui vreodată să fiu mâncat într-un ceas de foamete. — Ne-am prăbuşi la pământ ? întrebă Dick. — Să sperăm că nouă nu ni se va întâmpla aşa ceva. Noaptea trecu liniştită. — La dispoziţie.— Foarte sigur . Pătrundea furios în cavităţiie inferioare ale balonului.

nu se numără mai mult de douăzeci de accidente mortale.pricinuite totdeauna fie din imprudenţa aeronauţilor. Puţin mai departe. spuse Samuel Fergusson. — Este pur şi simplu un trunchi de smochin. LUPTELE DINTRE DOUĂ POPULAŢII. spuse Kennedy. ARBORELE RĂZBOIULUI. MASACRUL. domnule doctor. Totuşi. cu voia dumneavoastră. aterizările şi plecările sunt cele mai primejdioase. Aplecaţi-vă şi veţi vedea cât de repede dispare câmpia din ochii noştri. Ne vom mulţumi cu carne conservată şi cafea. în timp ce Victoria trecea peste un sat la o înălţime de 100 de picioare. Într-o bună zi. Şi spunând acestea. spuse Joe. — Pe legea mea. văzându- ne. Dacă ajunge întreagă la ei. — Victoria înaintează cu o viteză de cel puţin treizeci de leghe pe oră. Indigenii se repeziră afară din colibele lor rotunde. „MAMMOUTH TREES”. într-un sat. aşa că-i este îngăduit şi unui negru din Sudan să facă ochii mari. bineînţeles. Dacă se sparge. din bucăţi îşi vor face talismane. Capitolul XX STICLA CEREASCĂ. în adevărate salturi. — Pădurea s-a şi transformat în luminiş. nu întâlnea nici o adiere constantă. până ce domnul Kennedy va găsi mijlocul să ne ospăteze cu o bucată bună de vânat. — Iar luminişul. pe ramurile căruia s-a prins puţin pământ vegetal. ţăndări. În ţara asta arborii cresc unii peste alţii. fără să înaintăm mult. INTERVENŢIE DIVINĂ Vântul deveni violent şi neregulat. Kennedy strigă : — Priviţi arborele acesta ciudat! Partea lui de jos e de o specie. — E foarte firesc. când spre sud. ţăranii francezi au tras asupra lor. — Hm ! exclamă Joe. Uite. Aruncată când spre nord. — A sosit ora mesei. ECHIPAJUL ÎNARIPAT. Uite chipurile înmărmurite ale negrilor. luându-le drept monştri aerieni. din câteva mii de ascensiuni cu aerostate. după câteva clipe. iar cea de sus alta. vântul a aruncat pe el o sămânţă de palmier şi palmierul a crescut ca în plin 87 . răspunse doctorul. SMOCHINI-PALMIERI. scoţând strigăte puternice. Victoria înainta prin aer. La prima apariţie a baloanelor. adăugă Joe. fie de proasta construcţie a aparatelor lor. exclamă Joe. în genere. — Mergem foarte repede. să ştiţi că le arunc o sticlă goală. pădurea asta pare că se năpusteşte în calea noastră. o vor adora. observând desele oscilaţii ale acului magnetic. aruncă o sticlă care se făcu. în asemenea cazuri. răspunse vânătorul. nu trebuie să neglijăm nici o precauţiune. Aşa că. răspunse doctorul.

dacă de patru mii de ani face asemenea flori. Cu siguranţă că asta va fi pe placul micilor proprietari. Ar folosi mult parcurilor Londrei. S-a găsit în California un cedru înalt de patru sute cincizeci de picioare. faptul nu e deloc surprinzător ! Când trăieşti patru mii de ani. Şi arătă spre un sicomor uriaş al cănii trunchi dispărea cu totul sub o grămadă de oase omeneşti. înălţime care depăşeşte turnul Parlamentului şi chiar marea piramidă a Egiptului. aceştia sunt lăsaţi pradă fiarelor. — Sunt se vede trupuri de criminali. şi chiar cu familia. ca să treacă peste o pădure cu arbori mai înalţi de trei sute de picioare. Samuel! — Înălţimea acestor smochini este cu adevărat extraordinară. care îi devorează în linişte. aceia pe care-l numim „mammouth trees”. Victoria trebui să urce. Indienii iau numai pielea. — În regiunile sudice ale Africii. — Procedeul nu-i mult mai crud decât spânzurătoarea. În clipa aceea. spuse scoţianul. toate lăsate la dispoziţia hienelor şi şacalilor. La bază. băştinaşii se mulţumesc să-i închidă pe criminali în propria lor colibă împreună cu fiarele. schelete zăcând in praf. membre omeneşti risipite ici şi colo. e in schimb la fel de barbară. şi dacă spânzurătoarea e mai puţin crudă. — Arborele războiului la canibali! explică doctorul. atârnate de pumnale fixate în scoarţă. dragul meu Dick. după ce i- au ucis. Se dă foc şi totul arde. Cu vederea-i pătrunzătoare de care ştia să se servească atât 88 . n-am de ce să-l felicit. un fel de smochini seculari. — Cum. Joe exclamă : — Ei bine. — Straşnic sistem ! spuse Joe.câmp. Ia uite. — Domnule. vorbi din nou doctorul. un alt sat oferea un spectacol la fel de respingător : cadavre mâncate pe jumătate. Asta se numeşte cruzime. Am să-l import în Anglia. există şi arbori mai înalţi ? — Fără îndoială. Dar pe când discutau. E doar mai murdar. în locul pădurii apăru un grup de colibe aşezate în cerc în jurul unei pieţe. am avea grădini în înălţime. — Chestie de modă ! spuse Joe. dar ea n-ar provoca mirare în ţinuturile cu păduri din Lumea Nouă. aşa cum se obişnuieşte în Abisinia. iar straturile lui concentrice dovedeau că existenţa copacului era mai veche de patru mii de ani. În mijloc se înălţa un singur arbore şi. N-am văzut ceva mai frumos ca aceste veritabile păduri. Ceva mai departe. fără să mai socotim că am înmulţi pomii fructiferi. — Minunaţi arbori ! strigă Kennedy. Dar satul cu capete însângerate rămase în urmă. asta-i tot. văzându-l. nu-i nimic mai firesc decât să ajungi la o asemenea înălţime. trunchiul avea o circumferinţă de o sută douăzeci de picioare. Florile de care vorbea Joe erau capete de curând tăiate. africanii iau capul cu totul.

Adesea se băteau pentru a cuceri aceste hidoase trofee. câteva săgeţi fură aruncate spre nacelă şi una dintre ele ajunse destul de aproape ca Joe s-o poată prinde în mână. ar fi ca orice războinici. Cum un duşman era doborât. Minunate păsări. a căror viteză este tot atât de mare ca a noastră. vorbi din nou vânătorul. ar merge la stânga sau la dreapta. — Sunt vulturi. — Am o poftă nebună să intervin în luptă. strigă Kennedy. — Îi vom alunga cu împuşcături. — Dă-mi voie bunul meu Joe să prefer echipajului înaripat. Să nu fim imprudenţi ! Nu e îngăduit ! — Mai bine să căutăm un curent care să ne poarte mài departe. — Staţi ! Am o idee. Joe semnală câteva cârduri de păsări carnivore. spuse Joe. văzură aerostatul.de bine. amestecate în învălmăşeală. nerăbdători să se ucidă unii pe alţii. dar îmi păstrez ideea. ridicând puşca. ci se desfăşura domol. adversarul se grăbea să-i taie capul. în sfîrşit. după ce-i recunoscu cu ajutorul lunetei. — I-am dresa. Combatanţii. — Aş vrea. Dacă am pune la nacela noastră un echipaj de vulturi vii care să ne ducă prin aer ? — Nu prea cred ca sistemul să izbutească cu nişte păsări atât de îndărătnice din fire. Ideile îmi vin astăzi cu duiumul. răspunse Joe. înfăţişau o privelişte cumplită. Învelişul balonului nostru nu ar rezista unei împunsături a ciocului lor. cei mai mulţi dintre ei. 89 . nu băgaseră de seamă apariţia Victoriei. Două triburi se luptau cu înverşunare şi încrucişau prin aer o sumedenie de săgeţi. urletele se înteţiră. în felul acesta. Din fericire. dragul meu Dick. Hrana lui costă mult mai puţin şi este mult mai sigur. Dac-ar purta uniformă. după voia noastră. domnule. care zburau la orizont. adunau capetele însângerate şi le îngrămădeau unul peste altul la marginea câmpului de luptă. le-am pune ochelari speciali care le-ar dirija vederea . În loc să le punem zăbale. Era ora prânzului.. — Vă dau voie. Când. Deodată. răspunse doctorul. lupta încetă o vreme . — Cerul să ne păzească de atacurile lor ! glăsui doctorul. Se aplecară şi zăriră într-o câmpie deschisă un spectacol care-i emoţiona. ţinutul nu mai fugea sub balon. — Cumplită privelişte ! strigă Kennedy. — Să urcăm. De câtva timp Victoria mergea mult mai încet . Femeile. Pentru noi sunt mult mai de temut decât fiarele sau decât triburile de sălbatici.. ca să fim în afara loviturilor ! strigă doctoruln Fergusson. roşii de sângele răniţilor. răspunse vânătorul. Erau vreo trei sute şi se băteau într-o învălmăşeală de nedescris . un vânt prielnic. adânc scârbit. la urechile călătorilor ajunseră strigăte şi fluierături. cred însă că aceste păsări sunt mai mult înspăimântate decât atrase de aparatul nostru. Măcelul continuă cu lovituri de secure şi de suliţe. — Dezgustători indivizi ! spuse şi Joe. să nu avem nevoie de îndemânarea ta.

nu. a cărui formă abia o distingea în umbră.. se înveli cu pătura şi adormi numaidecât. PLANUL DE SALVARE Întunericul nopţii devenea de nepătruns. — Fii liniştit ! Doctorul ascultă încă o dată. să nu ne băgăm în treburile altora. atent. după ce străbătuse o sută cincizeci de mile. DIMINEAŢA. Doctorul nu putuse recunoaşte ţinutul : balonul fusese ancorat de un arbore foarte înalt. Dick. Kennedy. Dacă marile căpetenii ar putea domina cu privirea. în noapte . i se păru deodată că vede nişte luminiţe 90 . ceva mai multă prudenţă nu ne poate strica. Victoria se ridică dilatându-se.— Nu. cercetând orizontul. MISIONARUL. Victoria aruncă ancora la 27° longitudine şi la 4°20' latitudine septentrională. iar Dick îi înlocui la miezul nopţii. să veghezi cu mare grijă ! — E ceva nou ? — Nu ! Totuşi mi s-a părut că am surprins zgomote nedesluşite sub noi. îşi începuse paza de la orele nouă. În sfârşit. KENNEDY ŞI JOE ÎN POM.. Terenul era acum variat. la cel mai mic semn de primejdie. în aşa fel ca să poată supraveghea arzătorul. Victoria. contempla liniştea întunecată. să ne trezeşti fără şovăială. Ele se vărsau desigur în afluenţii lacului Nu sau ai fluviului Gazelles. poate că nu le-ar mai trebui atâta sânge şi cuceriri. Nu prea ştiu unde ne-a dus vântul . — Să veghezi bine. Potrivit obiceiului. Urletele hoardei în delir îi mai urmăriră câteva clipe. Apoi. DOUĂ ÎMPUŞCĂTURI. — Poate ai auzit strigătele unor animale sălbatice ? — Nu ! Mi s-a părut cu totul altceva. Dar cum se întâmplă adesea când eşti neliniştit şi aştepţi să se întâmple ceva. împins spre sud. După un drum de o sută cincizeci de mile. despre care Guillaume Lejean dăduse amănunte atât de interesante. nu se mişca. cu numeroase cursuri de apă care se îndreptau spre est. Cerul era acoperit cu nori groşi. teatrul luptelor pe care le angajează. prinsă cu o singură ancoră. balonul se depărta de această scenă de măcel şi canibalism. AJUTOR! AJUTOR! RĂSPUNSUL ÎN LIMBA FRANCEZĂ. Capitotui XXI ZGOMOTE CIUDATE. neauzind nimic. Ştii tu de partea cui e dreptatea ca să joci rolul Providenţei ? Mai bine să ocolim acest spectacol dezgustător. odată cu venirea nopţii. UN ATAC NOCTURN. rezemat cu coatele în bordul nacelei. se grăbi să-l oprească doctorul. dar nici o adiere de vânt nu străbătea aerul. ca şi noi.

se apropie. Dick şi Joe răspunseră printr-un semn. sau ieşise din gura unui om ? Dându-şi seama de gravitatea situaţiei. Ascultau de vreo zece minute. — Iar blestematele acelea de maimuţe ? întrebă Joe. apoi coborâră fără zgomot în arbore şi se aşezară pe crengile groase de care se prinsese ancora.. deodată. se gândi Joe. scoarţa copacului trosni uşor. se caţără. Acesta se trezi imediat. — Joe şi cu mine. La un moment dat. „Prefer o întâlnire cu băştinaşii. cu ajutorul lunetei. după care nu mai văzu nimic. care străbătu ca un fulger norii. spuse Joe. N-are rost să ne arătăm prezenţa prin aceste locuri. Era strigătul unui animal. dar nu fu decât un fulger. în mijlocul pădurii de crengi a uriaşului boabab de care se prinsese ancora. primejdia se găsea încă la mare depărtare. spuse Kennedy după câteva clipe. — Ne-am înţeles. Kennedy se gândi să-şi trezească tovarăşii de drum . eu voi veghea în cealaltă. îşi aţinti din nou privirea în noapte. Curând văzu cum se strecoară sub pom forme neclare. vânătorul povesti ce văzuse. când deodată un şuierat ascuţit străbătu aerul. Se aflau izolaţi în vârful unei ramuri orizontale. — E posibil. când. Era. al unei păsări de noapte. — Auziţi ? — Da. iar după aceea. — Zgomotul se apropie. fie de animale. eu voi lua măsurile necesare ca să ne putem ridica repede. aşa că mai întâi îşi revizui armele.. să-l trezim pe Joe. — Linişte ! spuse Kennedy. una din acele false senzaţii luminoase pe care le percepe ochiul într-un întuneric adânc. Mi-e scârbă de reptile”. apoi îşi spuse că. Să vorbim încet. muţi şi nemişcaţi în frunziş. Îndată ce Joe se trezi. spuse Kennedy. — Iar în vremea aceasta. Joe îl apucă de mână pe scoţian. fără îndoială. în orice caz. Într-o rază de lună. i se păru că zăreşte una la o distanţă de două sute de paşi. — Dacă-i un şarpe ? Şuieratul acela pe care l-aţi auzit. — Da ! Cineva urcă. — Să coborâm. vom coborî în copac cu ajutorul scării. — Bine.nedesluşite. 91 . fie că era vorba de oameni. dar trebuie să ne luăm măsuri de apărare. continuă doctorul. — Nu ! Pare să fi fost un zgomot făcut de un om. — Veghează în partea asta. glăsui doctorul. — Să nu vă folosiţi de arme decât în caz de absolută nevoie. Kennedy se linişti şi căzu din nou în contemplare. văzu nedesluşit un grup de oameni mişcându-se în umbră. Îşi aminti de aventura cu cinocefalii şi puse mâna pe umărul doctorului. — E ceva ? — Da.

Dar trebuie să aşteptăm zorii zilei înainte de a ne pune pe treabă. căţărându-se încet. strecurându-se printre ramuri ca reptilele. de data aceasta mai slab.Desimea frunzişului făcea întunericul şi mai adânc. — Dar cum vom scăpa de negri ? întrebă Kennedy. spuse : — Negrii ! Cei doi călători prinseră chiar câteva şoapte. Trage ! Două detunături răsunară în aer şi se amestecară cu ţipete de durere. Hoarda dispăru înspăimântată. Într-adevăr. după felul în care au şters-o. au nevoie de soare ! — Dac-aş profita de noapte. că. Nu gândiţi şi voi la fel ? — Ba da. o fi nădăjduit într-un ajutor neaşteptat. se întoarseră în nacelă cât putură de repede. se iviră două capete. arătându-i partea de jos a copacului. spuse el. Joe duse puşca la umăr.. — Fără îndoială ! — Un francez e în mâinile lor ! — Un călător ! — Un misionar poate. — Nenorocitul ăsta. Un nefericit francez a căzut în mâinile lor.. Dacă-l omoară în noaptea asta ? — Nu cred ! Popoarele primitive îşi omoară prizonierii în plină zi. nu cunosc armele de foc. chiar în dreptul ramurii pe care stăteau Kennedy şi Joe. Se trădau prin mirosul pe care-l avea corpul lor. Joe se plecă la urechea Iui Kennedy şi. ca să mă strecor până aproape de acest nenorocit ? — Vă însoţesc. domnule Dick ! 92 . — Aşteaptă ! şopti Kennedy. îl omoară. — Nenorocitul. Dar nu vom pleca. — Să întocmim un plan şi chiar în dimineaţa asta să încercăm să-l răpim. Samuel ? exclamă Kennedy apucându-l de mână pe doctor. înmărmuriţi. spuse scoţianul.. câţiva negri se căţăraseră în boabab. — Aţi auzit ? îi întrebă doctorul. — Sălbaticii ! strigă Joe furios. căci. imposibil ! O voce omenească rosti clar în limba franceză : — Ajutor ! Ajutor ! Kennedy şi Joe. Curând. Apăreau din toate părţile. Doctorul încerca zadarnic să-şi ascundă emoţia. spuse doctorul. Samuel. — Ajutor ! Ajutor ! repetă vocea. Dacă-l ucid în noaptea asta ? — Auzi. — Atenţie ! spuse Kennedy. aşa că va trebui să profităm de spaima lor. frecat cu o grăsime puturoasă. înainte de a face tot ce se poate pentru a-l salva. neaşteptat. şi suntem gata să te ascultăm. Auzind împuşcăturile noastre. Nu-i vom dezamăgi această speranţă. îl martirizează ! strigă vânătorul. — Pentru mine este limpede. — Nu e nici o îndoială. dar sigur. Nu trebuie să fie departe.. Dar atunci se auzi un strigăt ciudat.

cântăreşte 93 . Erau foarte mişcaţi dc această situaţie extraordinară. cu multă îndrăzneală şi profitând de spaima produsă de armele noastre de foc. prieteni ! Intenţia vă face cinste şi se potriveşte cu inima şi cu curajul vostru. Nu. Câteva clipe doctorul nu răspunse: se gândea. Joe ? — Ah ! Dacă reuşiţi. ai fi pierdut. prieteni. spuse doctorul Fergusson. — Ei bine. strigă din răsputeri. — Poate că vom reuşi. ascultă-mă ! Dacă din întâmplare te surprind. apăsând asupra cuvântului din urmă. un om vădit epuizat de suferinţă. în limba străbunului: — Oricine ai fi. Apoi Fergusson reluă : — Iată planul meu. nu cumva veţi izbuti să risipiţi bezna asta ? — Cine ştie. deoarece negrii nu ne înţeleg limba. — Nimic mai simplu. Aş coborî pe pământ şi aş împrăştia ceata asta mizerabilă. Şi stând în picioare în mijlocul întunericului. mai mult. glăsui doctorul. şi.. vă proclam primul savant al lumii. răspunse vânătorul. Nu se vor mai întoarce.— Staţi. Cei doi tovarăşi il priveau emoţionaţi. Ne-au rămas două sute de livre de lest. ai încredere ! Trei prieteni veghează asupra dumitale ! Un urlet grozav îi răspunse. făcându-şi mâinile pâlnie. dac-ar fi ziuă ! strigă Joe. pur şi simplu. spuse el. care nădăjduieşte ? Nimeni nu-i răspunde ? Nimeni nu-i vine în ajutor ? O să creadă că l-au înşelat simţurile. Admit că prizonierul. — Dick. dar ne vom pune în primejdie toţi. Cât despre tine. dac-ar fi ziuă ? întrebă doctorul cu un ton ciudat. Intervenţia noastră nu a făcut altceva decât să-i grăbească sfârşitul. — Eu. sau. — Îl sugrumă ! îl vor sugruma ! strigă Kennedy. planul tău poate ar izbuti. răspunse vânătorul.. trebuie să procedăm altfel ! — Dar să procedăm imediat. Astfel că ar trebui să salvăm două persoane în loc de una. Dar dacă nu izbuteşte. Admiţând că izbuteşte să înşele vigilenţa călăilor săi. Trebuie să acţionăm ! — Dar cum. deoarece sacii pe care i-am luat cu noi sunt încă neatinşi. — De ce ? întrebă Kennedy. nu pot fi puse în practică. — Şi cum ai face să ia cunoştinţă de acest sfat ? — Cu ajutorul săgeţii pe care am prins-o în zbor şi de care aş lega un bilet. îi vom strica celui pe care voim să-l salvăm. înăbuşind răspunsul prizonierului. te implor. I-aş spune prizonierului să fugă într-o anumită direcţie. — Şi tu. — Planurile voastre. dragul meu Dick. domnule. aş fi mai prudent. vorbindu-i cu voce tare. Dick ? Ce vrei să faci pe întunecimea asta ? — O. Samuel. Băştinaşii sunt înspăimântaţi. cea mai mare greutate pentru nenorocit va fi să fugă. că n-a auzit nimic. totul e pierdut! — Dar nenorocitul acela care aşteaptă. — Putem să-l liniştim. Joe ? întrebă Fergusson. — Domnule.

Poate că va trebui să tragem.tot atât cât oricare dintre noi. va trebui să pierd o cantitate de gaz proporţională cu lestul aruncat. spuse doctorul. nu am schimbat nimic din echilibrul balonului ? Bine! Dar dacă vreau să obţin o urcare mai rapidă pentru a scăpa de trib. Aranjaţi sacii pe marginea nacelei. trebuie să sacrificăm totul pentru a-l salva ! — Să ne punem atunci pe lucru. dar să nu faceţi nimic înainte de a da eu ordin. atunci când am avea nevoie să urcăm mai repede. Iar gazul acesta e un lucru preţios. În acest timp. ne-ar mai rămâne încă vreo şaizeci de livre de aruncat. Prietenii îl priveau în tăcere. între cele două vârfuri se produse o lumină puternică orbitoare. Samuel. — Bine. în cele două puşti. şi luându-l în nacelă. Apoi. care se pot trage într-un sfert de minut. nu-i putem regreta pierderea. pe care le fixă la capătul fiecărui fir. arunc o cantitate de lest egală cu greutatea lui. douăsprezece. tu admiţi că dacă izbutesc să ajung până la prizonier. când e vorba de salvarea unui om. apoi urcă îndată înapoi. pentru a coborî mai târziu. După ce-şi termină lucrul. aruncând şi restul de lest la momentul oportun. care la nevoie ar fi putut să alimenteze arzătorul. în aşa fel încât să-l putem arunca dintr-o dată. patru. Joe va trebui să arunce balastul şi Dick să ridice prizonierul. în mijlocul nacelei. În carabină avem un glonţ. Sacii erau pregătiţi şi armele de asemenea. Dacă am renunţa la o parte din lest egală cu greutatea lui. în total şaptesprezece. — Uite. în cele două revolvere. fără să înţeleagă.. şi anume. însoţită de un bubuit înspăimântător. domnule ! exclamă Joe. dar se iveşte şi un neajuns. găsi două bucăţi de cărbune cu vârful ascuţit. Joe. Dar poate că nu va fi necesar să facem atâta zgomot. în picioare. fiţi cu ochii in patru. — Ai dreptate. Scoase cele două fire conducătoare. Totuşi. izolate până atunci care serveau la descompunerea apei. — Prin urmare. îngrijiţi să aveţi toate armele la îndemână. — Dar ce facem cu întunericul ? — El ne ajută. doctorul se asigură că în rezervorul de amestec era o cantitate suficientă de gaz.. sunt sigur că mă voi înălţa cu o mare repeziciune. du-te mai întâi şi desprinde ancora. O fâşie enormă de lumină electrică sfâşie întunericul nopţii. — Tăcere ! spuse doctorul. doctorul. Victoria stătea în aer. or. pentru că ne ascunde pregătirile şi se va risipi abia după ce vom fi gata. Deodată. — Evident ! — Da. cum gândeşti să acţionezi ? întrebă Kennedy. fără să recurgă un timp la acţiunea pilei Bunsen. Joe coborî pe funie şi se întoarse după câteva clipe. aproape nemişcată. — 0h. Dick. luă în fiecare mână câte un cărbune şi le apropie vârfurile. că. în nacelă. Sunteţi gata ? — Suntem gata. răspunse Joe. scotocind în sacul lui de călătorie. 94 . trebuie să întrebuinţez un mijloc mai puternic decât arzătorul .

zărind balonul asemănător unei comete enorme. La strigătele lor. O adiere abia simţită împingea încet aerostatul spre locul unde se afla prizonierul. slab. cu părul lung. ÎNGRIJIRILE DOCTORULUI. deasupra căruia Victoria se menţinea aproape nemişcată. În acelaşi timp. dar doctorul îi interzise să tragă. MISIONARUL. RĂPIREA LA LUMINĂ ARTIFICIALĂ. îşi întinse mâinile către salvatorii neaşteptaţi. stăpânit de o frică de nedescris. prizonierul îşi înălţă privirea. Când nacela se apropie de pământ. fără să înţeleagă prea bine ce se petrece cu el. în jurul cărora furnica un trib numeros. PUŢINĂ SPERANŢĂ. dată fiind slăbiciunea sa. care proiecta raze de soare în întunericul de nepătruns. balonul cobora uşor. Vreo zece minute continuă să plutească în mijlocul razelor luminoase. Nu era nici măcar legat de stâlp. Kennedy îşi şi pregătise puşca. strigând sălbatic. Samuel! — Joe. La o sută de picioare dedesubtul balonului se ridica un stâlp la piciorul căruia zăcea o făptură omenească. de cel mult treizeci de ani. îl vom salva. prin contractarea gazului. — Biet nenorocit ! spuse Dick. care alergă pe sol aruncând ici-colo pete vii de lumină. vânătorul îl 95 . dispăru treptat în colibe. Nacela se apropia de pământ. Tribul. cu capul căzut în piept ca un Crist pe cruce. — ÎI vom salva. deoarece. Doctorul avea deci dreptate să se bazeze pe apariţia fantastică a Victoriei. Capitolul XXII MĂNUNCHIUL DE LUMINĂ. Cei doi tovarăşi ai săi aruncară într-acolo o privire iscoditoare. Ochii îi străluciră însufleţiţi de nădejde şi. prietene. Fergusson proiectă asupra mulţimii mănunchiul lor strălucitor. Sunteţi gata. Un misionar ! Un preot! strigă Joe. între câmpurile de susan şi de trestie de zahăr erau vreo cincizeci de colibe joase şi conice. pe jumătate gol. legăturile ar fi fost de prisos. În timpul acesta. îl vom salva. Mulţimea negrilor fu cuprinsă de o spaimă uşor de înţeles. cu o coadă orbitor de luminoasă. TRAVERSAREA UNUI VULCAN Fergusson proiectă spre diferite puncte din spaţiu puternica sa fâşie de lumină şi o opri pe un loc de unde se auzeau strigăte de groază. astfel că în jurul stâlpului nu mai rămase nimeni. Boababul. Nemaiavând puterea să se ţină în picioare. stinge arzătorul ! Ordinul doctorului fii îndeplinit. câţiva negri mai îndrăzneţi reveniră totuşi. preotul rămase în genunchi. însângerat. un bărbat tânăr. se înălţa în mijlocul unui luminiş . prieteni ? — Suntem gata. — Trăieşte ! Trăieşte ! strigă Fergusson.

aplecându-se deasupra lui. Un negru s-a agăţat de fundul nacelei ! — Dick ! Dick ! strigă doctorul. şi Joe. leşinat. bidonul cu apă ! Dick înţelese intenţia prietenului şi. rămase nemişcat. Lăsă perdelele cortului şi se întoarse la conducerea balonului. — Salvat ! răspunse el în englezeşte. în care fierul şi focul lăsaseră urme dureroase. — Nu ! Nu ! răspunse Fergusson. uşurată deodată. care văzu cum era răpit prizonierul. — Ura ! strigară cei doi tovarăşi ai doctorului. Acesta îşi mişcă slab buzele tremurânde şi abia avu puterea să murmure : — Mulţumesc. ca un adevărat medic. Doctorul rupse o batistă şi făcu o compresă pe care o întinse peste răni. Dar este foarte slăbit. Doctorul îndepărtă atunci capetele firelor electrice şi întunericul se lăsă din nou. sfârşit. două sute de livre de balast. cu un surâs trist. aşa că balonul se menţinea fără ajutorul arzătorului. Deodată balonul făcu un nou salt şi urcă cu mai bine de o mie de picioare. un curent de aer 96 . — Nimic. Victoria. căzu din nou în somnolenţă. aplecându-se în afară. care fu cât pe ce să-şi piardă echilibrul. — Oh ! făcu Joe. vă mulţumesc. putu să-I zărească pe sălbatic. căci nu mai am mult de trăit. Apoi. Francezul. spuse Fergusson. mulţumesc ! Doctorul înţelese că pacientul lui avea nevoie de odihnă totală. turnă câteva picături pe buzele preotului. acoperit de cicatrice şi de răni încă sângerânde. Îi dădu aceste îngrijiri foarte atent şi cu îndemânare. — E pe moarte ! strigă Dick.apucă de mijloc şi-l trase înăuntru. ridicând unul dintre bidoanele cu apă care cântărea mai mult de o sută de livre. Să-l culcăm sub cort ! Îl întinseră încetişor pe pătură şi se uitară cu milă la acest biet trup istovit. dar zilele mele sunt numărate. puşlamaua şi-a dat drumul. împotriva aşteptărilor sale. — Ce ne ţine ? strigă el îngrozit. după ce se înălţă trei. răsucindu-se în aer şi zdrobindu-se de pământ. cu mâinile întinse. — Sunteţi salvat ! îi spuse doctorul. aplecându-se. Era ora unu după miezul nopţii. deschise în sfârşit ochii. luând din farmacia sa un întăritor. Doctorul se aştepta ca balonul să urce cu o mare repeziciune. Salvat de la o moarte crudă ! Fraţilor. Câţiva sălbatici se apropiau scoţând strigăte înfricoşătoare. după ce le spălă mai întâi. Şi misionarul. îl aruncă peste bord. chiar în clipa în care Joe arunca. Ţinând seama de greutatea noului său oaspete. brusc. La primele raze ale soarelui. patru picioare. — Ce-i asta ? întrebă Dick. chiar orele. dar. aruncase din nacelă o sută optzeci de livre de balast. tăcu o săritură de trei sute de picioare în aer în mijlocul urletelor tribului.

. — Cât a suferit omul ăsta ! spuse Joe cu emoţie în glas. Vorbiţi-mi de Europa. Vru să adauge acestei vieţi şi primejdia şi intră în 97 . patria. Rămase câtva timp ca fără viaţă. Spre seară. am avut fericirea să vă salvăm.îl împinse încetişor spre vest-nord-vest. răspunse Samuel. Simţea cum se stinge viaţa unui om. căpătând astfel putere să se ridice puţin şi. Ziua se anunţa limpede şi frumoasă. din Bretania. Ridicară perdelele cortului şi el respiră fericit aerul proaspăt al dimineţii. răspunse el. ÎI îngriji cu duioşie şi îndemânare. — Fără îndoială. Bolnavul putu să cheme pe noii săi prieteni cu o voce mai întărită. de aceea veţi reuşi în încercarea voastră îndrăzneaţă. Dar dumneavoastră veniţi din Europa. un somn adânc. începu să surâdă. Fergusson nu-şi putu stăpâni emoţia. — Sunteţi misionar ? întrebă doctorul. A doua zi de dimineaţă. Cât ţinu ziua. cu îngrijiri. Misionarul era un tânăr din satul Aradon. doctorul nu întrerupse somnul bolnavului. Dar pe voi.. care-l îngrijorau pe Fergusson. în timpul călătoriei. Apoi îi pregăti câteva ceşti de ceai. prietenii mei.. prietenii. În timp ce Kennedy şi Joe făceau pe rând de strajă la căpătâiul bolnavului. răspunzând dorinţei lui. Victoria se deplasase foarte puţin spre apus. îi spuse el . Victoria rămase nemişcată în beznă. încât trebuiră să-l culce din nou. — Sunteţi nişte călători curajoşi. E mai îndrăzneţ ca noi dacă a venit singur în mijlocul acestor triburi. Tânărul preot era atât de slăbit. Spuneţi-mi cine sunteţi. pe care bolnavul le bău cu plăcere. Fergusson veghea pentru siguranţa tuturor. de Franţa. Cum vă simţiţi ? îl întrebă Fergusson. Fergusson îl privi câteva clipe pe preotul care aţipise. Nu am primit ştiri de acolo de cinci ani. Samuel Fergusson. spuse el. Bolnavul renăştea puţin câte puţin în braţele sale. încercăm să traversăm Africa în balon şi. întrerupt de vaiete.. — Sunt un preot al misiunii Lazariste. ii vorbi mult despre Franţa. văzându-se purtat prin seninul cerului. Rămase tot astfel şi în cursul nopţii. — Suntem călători englezi. — Se pare că mai bine. răspunse vânătorul. Dick. — Vorbiţi limba dumneavoastră maternă.. nu v-am văzut decât în vis. — De-am putea să-l ţinem în viaţă pe acest tovarăş de drum. Abia de pot să-mi dau seama ce s-a petrecut. Ai vreo speranţă ? — Da. Din cea mai fragedă vârstă se simţise atras de cariera preoţească. în aerul curat. Era cât pe-aci să fiu sacrificat !.. trimis de întâmplare ! spuse vânătorul. o înţeleg şi vă va obosi mai puţin. Voi vă veţi revedea părinţii. ca să vă pot pomeni în rugăciunile mele. Aveau să-l piardă oare atât de repede ? Trebui să sacrifice cea mai mare parte din provizia de apă pentru a-i răcori tâmplele înfierbântate. — Ştiinţa îşi are eroii ei ! spuse misionarul.

îşi părăsise ţara pentru a pleca pe pământul neospitalier al Africii. împrăştiat printr-una din luptele atât de obişnuite în aceste locuri. — Bine. pe care le petrecuse atunci fuseseră acelea în care era considerat nebun. încă doi ani străbătuse regiunile sălbatice şi de aproape un an se stabilise în mijlocul tribului Nyam-Nyam. Joe semnală spre vest o lumină imensă. La vârsta de douăzeci de ani. îşi ieşise din fire şi începuse să strige : „Ajutor ! Ajutor !”. Poziţia sa exactă era 24°15' longitudine şi 4°42' latitudine. ar fi fost luată drept aurora boreală . iar el fusese învinuit de sfârşitul lui neaşteptat şi băştinaşii hotărâseră să-l jertfească. După trei ore. flacăra arzătorului fu mărită la maximum şi Victoria ajunse la şase mii de picioare. Astfel. te vom salva de la moarte aşa cum te-am salvat de la supliciu. cerul părea în flăcări. Obstacolul care nu putea fi ocolit. purta balonul spre atmosfera incendiată. Era un spectacol măreţ. Şi de acolo. pas cu pas. Când auzise focuri de armă. chinul dura de 40 de ore . căci vântul. Suntem lângă dumneata. La latitudini mai ridicate. Doctorul examina fenomenul. îl lăsase în părăsire. în loc să se întoarcă din drum. el. ii răspunse doctorul. Binecuvântat fie Domnul care mi-a dat înainte de moarte bucuria de a strânge mâini prietene şi de a auzi limba ţării mele. fluvii de foc lichid cădeau în cascade orbitoare. înfruntând lipsurile. Apoi căzuse prizonier la unul din cele mai sălbatice triburi din Nyambarra. cu o putere constantă. lăsând între ea şi vulcan un spaţiu mai mare de trei sute de stânjeni. la o înălţime care ne va pune în afară de orice pericol. — Nu poate fi decât un vulcan în erupţie ! spuse el. — Nu cer atâta. ziua se scurse între speranţă şi îngrijorare. înaintase până în mijlocul triburilor care locuiau în regiunile afluenţilor Nilului superior. După ce tribul. Victoria înainta încet. — Nu-mi pare rău că mor. Puterile misionarului slăbiră din nou. — Dar vântul ne duce într-acolo ! răspunse Kennedy. Preotul putu să privească de la înălţime craterul din care izbucneau cu vuiet mii de mănunchiuri luminoase. crezuse că visează. Kennedy era foarte mişcat. vom trece deasupra lui. 98 . aşa cum bănuise doctorul. iar când o voce necunoscută îi strigase cuvinte de îmbărbătare. În faţa aerostatului. adăugă el.rândurile preoţilor din misiune. Se familiarizase cu dialectele regiunii. spuse preotul resemnat. Către seară. iar Joe îşi şterge lacrimile pe ascuns. azi la amiază trebuia să moară. înainte cu câteva zile. un crater aprins revărsa torente de lavă topită şi zvârlea bucăţi de stâncă la o mare înălţime . Zilele cele mai liniştite. cunoscut sub numele de Barafri. trecând peste toate obstacolele. trebuia învins . — Nu-ţi pierde curajul. al cărei fondator a fost sfântul Vincent de Paul. în sfârşit. îşi continuase pelerinajul. Victoria se găsea în mijlocul munţilor. dar primejdios. şeful tribului murise.

HALUCINAŢIA LUI JOE. Preotul adormise într-o completă stare de moleşeală. — Prieteni. aplecându-se deasupra lui. Revărsarea de lavă arzătoare acoperea coasta muntelui cu un adevărat covor de flăcări. o căldură dogoritoare urca până la nacelă. avea nevoie de aer. Doctorul se apropie . Dumnezeule. dragă Joe. Bietul tânăr ! Dacă are 30 de ani ! — Îşi va da sfârşitul în mâinile noastre ! spuse doctorul cu disperare. Victoria îşi urma liniştită călătoria. Perdelele cortului fură date în lături şi el respiră cu nesaţ adierea uşoară a nopţii liniştite. — Nu-ţi pierde speranţa ! îi răspunse Kennedy. POVARA PREŢIOASĂ. ca şi cum s-ar fi înţeles.— Ce frumuseţe ! exclamă el. respiraţia bolnavului devenea greoaie. poate ultima. MOARTEA PREOTULUI. cei trei prieteni îngenuncheară şi se 99 . în noaptea care-l învăluia cu lumina ei dulce. — Doamne. Ştiu ! Lăsaţi-mă s-o privesc în faţă. să-i ierte ! — Cerul i-a dăruit o noapte frumoasă. Faţa preotului se lumină. spuse el cu vocea slabă. mă sfârşesc ! Dumnezeu să vă răsplătească şi să vă scoată la liman. la o înălţime mai mică. Stelele licăreau în lumini tremurânde şi luna îl îmbrăca în linţoliul alb al razelor sale. Pe la ora zece seara. al cărui obraz era scăldat în lacrimi. ÎNMORMÂNTAREA. Respiraţia îi slăbeşte întruna şi nu pot face nimic pentru a-l salva ! — Ticăloşii ! exclamă Joe cu furie. De-acum înainte nu va mai suferi şi moartea sa va fi de fapt un somn liniştit. Muribundul rosti câteva cuvinte întretăiate. ai milă de mine ! strigă muribundul. PRIVEGHIUL. ARIDITATE. părea că trăieşte o viaţă nouă. muntele nu se mai vedea decât ca un punct roşu la orizont. Departe de pământul ale cărui bucurii nu le cunoscuse vreodată. Ultimul lui gest fu o binecuvântare pe care o dădu prietenilor săi de o zi şi căzu din nou în braţele lui Kennedy. Nu este decât o slăbiciune trecătoare ! Nu vei muri ! Oare poate muri cineva în această frumoasă noapte de vară ? — Moartea e aici ! răspunse misionarul. TRECEREA PESTE MUNŢII AURIFERI. — Mort! spuse doctorul. BLOCURILE DE CUARŢ. Jumătatea inferioară a balonului strălucea în noapte . Capitolul XXIII MÂNIA LUI JOE. Kennedy îl ridică. Mort ! Şi. Doctorul Fergusson se grăbi să se îndepărteze de locul primejdios. ÎNCEPUTURILE DISPERĂRII IUI JOE O noapte minunată se lăsase pe întinsul pământului. — N-o să-şi revină ! vorbi Joe. Şi când te gândeşti că acest preot cumsecade a găsit cuvinte să-i plângă şi să-i scuze.

ca să coboare. adună mai mult de cinci sute de livre de pietre. iar deasupra îngrămădiră bucăţi de stâncă în loc de lespede funerară. fapt care atrase atenţia lui Fergusson. văgăuni sălbatice. „Ciudată descoperire !” îşi spuse doctorul. Fiecare plângea. apoi sări pe pământ. — Mâine dimineaţă. Trebuiră să cureţe întâi terenul de pietre şi să sape apoi o groapă destul de adâncă. La un curios efect al fatalităţii. de doctorul Fergusson şi de Joe. Hidrogenul se scurse şi Victoria coborî încet în văgăună. cu pietate. doctorul stătea nemişcat. Acum. pentru a îngropa corpul misionarului. Kennedy şi Joe făcură câţiva paşi spre a alege un loc unde să sape o groapă.rugară în tăcere. aşa că Fergusson deschise supapa balonului exterior. în mijlocul stâncilor de formaţie vulcanică. cu malurile înalte. ţinându-se cu o mână de marginea exterioară a nacelei. propria-i forţă de ascensiune neputând-o ridica de la pământ. corpul fu vegheat. Samuel ? îl întrebă Kennedy. Pământul era presărat cu cuarţ şi roci de porfir. doctorul şi Kennedy putură să coboare şi ei. pentru ca animalele sălbatice să nu poată dezgropa cadavrul. era o căldură extraordinară. Victoria se afla în echilibru. şi nici o picătură de apă pe crestele uscate. căci blocurile adunate de Joe aveau o greutate considerabilă. pământul căzu peste el. rând pe rând. trebuiau să lase să se scurgă o cantitate proporţională de gaz. A doua zi. şi nici un cuvânt nu-i tulbură liniştea. corpul preotului. Dar. Astfel. — La ce te gândeşti. Joe. acest sărman suflet care şi-a dat viaţa pentru binele oamenilor ? — Ce vrei să spui ? întrebă scoţianul. Îndată ce nacela atinse pământul. — La un contrast ciudat al naturii. doctorul se hotărî să coboare într-o văgăună. În acest timp. aşa cum fuseseră nevoiţi să arunce o parte din lest. adună cu cealaltă o grămadă de pietre care trebuiau să înlocuiască propria sa greutate. putând să se folosească de ambele mâini. care dădea impresia unui cuptor. Ştiţi voi în ce pământ a fost îngropat acest om. pe care le îngrămădi în nacelă. bolovani şi gropi. trebuia să folosească munţii înconjurători drept adăpost. cufundat în gânduri. de arşiţă. Spre amiază. împreună cu ei. tot ei urmând să le înlesnească aducerea nacelei la pământ. Deoarece nu exista nici un pom de care să ancoreze. Aşezară după aceea înăuntru. lci-colo se vedeau cratere stinse. vântul bătea dinspre sud şi Victoria înainta încet pe deasupra unui platou nesfârşit. Nu auzea chemările tovarăşilor săi şi nici nu căuta să se adăpostească. şopti Fergusson. Restul nopţii. În văgăuna aceasta. îl vom îngropa în acest pământ al Africii pe care l-a udat cu sângele lui. Dealtfel. nu era nevoie de o mare cantitate de pietre. doctorul închise supapa. 100 . stânci îngrămădite unele peste altele.

ca să te consolez. — Ascultă. Şi Joe se puse pe lucru. Este cu putinţă ca toate acestea să fie aur ? — Da. sunt cel mai curat minereu aurifer ! — Imposibil! Imposibil ! făcu Joe. ca şi cum ar fi pietre fără nici o valoare. Joe găsi o soluţie : — N-am putea înlocui lestul de nisip cu acest minereu ? — Bine ! Sunt de acord. răspunse Joe. îi spuse doctorul. nu mă ajutaţi să adun câteva milioane ? — Ce să facem cu ele. abia stăpânindu-se să nu zâmbească. — Vă va fi greu. Până la urmă. muncind din răsputeri. — Şi aceste comori vor rămâne neîntrebuinţate ? — Poate ! în orice caz. în care natura a îngrămădit de secole bogăţiile sale . răspunse mâhnit Joe. bucăţi de cuarţ 101 . deoarece nu se poate altfel. cu asta s-ar putea îmbogăţi ţări întregi. dacă ţi se pare că aurul ar putea să-i facă fericiţi. — Mii de lire ? răspunse Joe. prietene ! Te-a cuprins lăcomia ! Mortul acesta pe care l-ai îngropat nu te-a învăţat adevărata valoare a aurului ? — Tot ce spuneţi e adevărat. împrăştiate peste tot. Să ne umplem nacela cu acest preţios minereu.— Preotul se odihneşte într-un zăcământ de aur. iată ce vom face.. dar să nu-mi faci mutre când vom zvârli câteva mii de lire peste bord. dar. gândeşte-te puţin. ţi-o voi da. — Nu veţi fi nevoiţi să căutaţi prea mult în crăpăturile de ardezie. — Cum. în sfârşit. de aur ! răspunse doctorul liniştit. văd bine că aveţi dreptate . este vorba de aur ! Domnule Kennedy. — Domnule. să părăsim asemenea comoară?! Să lăsăm baltă o asemenea avere care ne aparţine numai nouă ? — la seama. Ceea ce va rămâne la sfârşitul călătoriei va fi totuşi un câştig. — Da. — Un zăcământ de aur ? ! exclamară Kennedy şi Joe. — Nu putem s-o luăm ? Asta-i bună ! — E cam grea pentru nacela noastră. iar la întoarcerea în Anglia o vei arăta concetăţenilor tăi. strigă Joe. La ce ne serveşte toată această bogăţie ? Nu putem s-o luăm cu noi. Bolovanii pe care-l călcaţi în picioare. spuse doctorul. bunul meu Joe. Astfel îngrămădi în nacelă peste o mie de livre de minereu. La început nici n-am vrut să-ţi dezvălui descoperirea asta. de teamă să nu regreţi prea mult. prietene. Haide.. O Australie şi o Californie unite în fundul unui deşert. Kennedy era gata să-l imite. vom întocmi o schiţă exactă a acestui loc. mă voi resemna. aici este un rezervor. ca să găsiţi bulgări mari de aur. Joe se aplecă asupra bucăţilor de piatră. sărmanul meu Joe ? răspunse vânătorul. — Sunt cam grele milioanele şi nu se pot pune uşor în buzunar. spuse Fergusson. Noi nu am venit aci să ne îmbogăţim şi nu ne vom îmbogăţi. — Linişteşte-te.

Aşadar. îşi propuse. Joe se scarpină după ureche. deci. — Ei. dar balonul nu se urni din loc. Îşi făcu calculele şi stabili că mormântul se afla la 22H23' longitudine şi la 4"55' latitudine septentrională. serpentina se încălzi. Joe aruncă încă vreo zece livre. — Vrei să-mi faci plăcerea şi să arunci o parte din minereu ? reluă Fergusson. luă o bucată de cuarţ. — Joe. — Dumnezeu îl va recunoaşte.. Ar fi vrut să ridice o cruce modestă şi necioplită la mormântul acesta părăsit în mijlocul pustiului Africii. — Sărmanul meu băiat ! spuse doctorul. după ce aruncă o ultimă privire asupra ridicăturii de pământ sub care odihnea corpul sărmanului francez. spuse el. Kennedy râdea. o cântări.. Joe îl urmă. — Arzătorul e aprins. Joe nu răspunse. Balonul rămase nemişcat. să nu neglijeze nici o ocazie pentru a spori rezerva. ca într-o scoarţă tare. — Vrei să rămânem pentru totdeauna în pustiul ăsta ? Joe aruncă o privire disperată spre Kennedy. o recântări.. Continuă. atâta tot. dar nu era cu putinţă în ţinuturile acestea sterpe. Joe îl privea îngrijorat pe stăpânul său. dar mi-aţi promis. zise el.. aproape patru sute de livre.. ar fi dorit să o înlocuiască pe aceea din rezervorul aruncat. — Ei. gazul se dilată. o jucă în mâini (avea o greutate de 3-4 livre) şi o aruncă. Victoria nu se ridică. tu şi cu mine cântărim. începuse să lipsească apa de băut. Joe ? — Arzătorul nu mai funcţionează ? se încăpăţâna Joe. nu ne ridicăm încă ? — Nu încă ! răspunse doctorul. Întorcându-se la nacelă o găsi încărcată cu pietrele lui Joe . Apoi se întoarse spre nacelă. dar vânătorul dădu din cap. neputincios. mă auzi ? Joe făcu semn că aude. dar că nu vrea să înţeleagă. Kennedy îşi luă locul obişnuit. — Domnule. Trebuind să alimenteze fără încetare arzătorul. — Totuşi.. aruncând o privire lacomă asupra bogăţiilor văgăunii. se urcă în ea fără să scoată o vorbă. — Ţi-am promis să înlocuiesc lestul. Doctorul aprinse arzătorul. Doctorul îl privea zâmbind.în care era închis aurul. Dick. curentul de hidrogen se stabili în câteva minute. — Joe ! spuse doctorul. doar vezi bine. dacă nu mă înşel. balonul însă nu se va ridica decât dacă ai să-l uşurezi puţin. fără să scoată un cuvânt. Joe păli. dar în vecinătate nu se afla nici un copac. 102 . cea mai mică din toate. În mintea lui Fergusson se strecurase o preocupare destul de serioasă : ar fi dat mult din aurul de aci pentru a găsi puţină apă.

lăcomii şi crime ar da naştere cunoaşterea unei asemenea mine ! E jalnic ! Spre seară. reluându-şi strălucirea limpede. am făcut jumătate din călătoria noastră aproape în zece zile. Capitolul XXIV VÂNTUL ÎNCETEAZĂ. — Urcăm ? întreba el neliniştit. — Continuă ! repetă Fergusson. ca să putem rămâne noi. — Urcă ! Sunt sigur ! — Continuă ! răspunse Kennedy. — Vezi. dar. — Se mişcă ! primi în sfârşit răspunsul aşteptat. SCĂDEREA PROVIZIEI DE APĂ. îl zvârli din nacelă. Victoria se ridică la o sută de picioare şi. ce poate face. Joe. luând cu disperare încă un bloc. Din încercările zilelor precedente rămăseseră cu amintiri triste. în felul în care mergem acum. Victoria înaintase cu nouăzeci de mile spre vest. Dacă nu mă înşel. cu ajutorul arzătorului. puterea acestui metal ? La câte patimi. — Încă nu ! i se răspundea. depăşi curând culmile dimprejur. După câteva încercări nereuşite balonul se ridică şi întâlni un curent de aer nu prea puternic. Joe nu răspunse nimic şi se întinse cu plăcere pe patul său de minereu. — Nu mai înaintăm. — Acum. ENERGICELE RĂSPUNSURI ALE LUI KENNEDY ŞI ALE IUI JOE. în linie dreaptă. Şi asta e cu atât mai supărător. spuse doctorul. la paisprezece mii de mile de Zanzibar. SITUAŢIA AŞA CUM ESTE. dragul meu Dick. cerul începu să se încălzească. ÎNGRIJORAREA IUI SAMUEL FERGUSSON. APROPIEREA DE DEŞERT. aproape uscat. îţi rămâne încă o frumoasă avere şi vei fi bogat până la sfârşitul zilelor tale. trebuie să te scapi de o greutate cel puţin egală cu a noastră. agăţată de un arbore singuratic. 103 . ÎNCĂ O NOAPTE Victoria îşi petrecu noaptea într-o linişte desăvârşită. Spre dimineaţă. cu cât suntem ameninţaţi să rămânem fără apă. NOPŢILE LA ECUATOR. Din când în când se oprea. — Şi chiar ceva mai mult. spuse doctorul. ne vor trebui luni de zile pentru a o termina. Călătorii putură să se bucure astfel de somnul de care aveau atâta nevoie. din cel mai bun băiat din lume. Atunci Joe. dacă reuşim să păstrăm această încărcătură până la sfârşitul călătoriei. — Să aruncăm patru sute de livre ? strigă jalnic Joe. vrednicul Joe începu să uşureze balonul. reluă doctorul.Joe. Se găsea astfel. care-l împinse către nord-vest. pentru a ne ridica ! Haide ! Curaj ! Oftând din adâncul plămânilor.

50° Celsius. numai grămezi de nisip alburiu. ca să nu pierdem vreun pârâu. dar doctorul nu răspunse nimic. Dar nu se vedea nimic. Aceste semne care arătau apropierea unui pământ sterp îi dădeau de gândit doctorului Fergusson. oseminte înălbite. ascunzându-şi groaza. la întinsele deserturi ale Saharei. Doctorul nu cerea prea mult. de oameni şi de animale. Deşertul apărea încetul cu încetul. Termometrul Fahrenheit are punctul de îngheţ la 32° şi punctul de fierbere la 214°. — Cincizeci şi patru de ore ! spuse doctorul tovarăşilor săi. El se gândea. Oricum. Şi pe cer. Astfel că urmărea cu mare atenţie cele mai mici depresiuni ale solului. Vrednicul Joe se schimbase de când îşi cufundase privirile în oceanul de aur. nici un nor ! La sfârşitul zilei. nici măcar un grup de colibe! Vegetaţia se rărea. izvor 1 Treizeci litri şi jumătate. de pietre închise şi de mărăcini. mai rămâneau două galoane pentru alimentarea arzătorului. putea să se arate mai tare . vorbea pe un ton glumeţ. ar fi dorit doar o furtună care să-l târască dincolo de ţinutul acesta. (Nota în textul francez. trebuiau să meargă înainte. fără valoare astăzi. dar mâine de nepreţuit. în mijlocul acestei uscăciuni. — Bine ar fi. 104 . faţa pustie a pământului avea înfăţişarea unor muchii stâncoase. vorbeau mai puţin şi rămâneau mai mult cufundaţi în gânduri. abia mai apăreau câteva plante pipernicite ca pe terenurile năpădite de ierburi uscate din Scoţia . iar arzătorul consuma aproape nouă picioare cubi pe oră. Acum. astfel că nu mai puteau zbura decât cincizeci şi patru de ore. Toate acestea erau socotite riguros matematic. o făcea de altfel cu uşurinţă. Cel puţin dacă n-ar fi lipsit apa ! Abia de mai aveau trei galoane 1. răspunse Dick. Nici un sat. încolo. Este cu neputinţă să nu întâlnim în acest ţinut întins vreun râu sau măcar o baltă. Joe îi aruncă stăpânului o privire jalnică. precum şi ultimele incidente schimbaseră simţitor starea sufletească a celor trei călători. sunt hotărât să nu călătoresc noaptea. Aceste griji. Dar cantitatea asta nu putea produce decât patru sute optzeci de picioare cubi de gaz. Acolo trec săptămâni în care caravanele nu găsesc un puţ ca să-şi potolească setea. Fergusson puse deoparte un galon pentru a potoli setea arzătoare pe care o căldură de 90° Fahrenheit2 o făcea insuportabilă . tăcea şi privea cu lăcomie pietrele îngrămădite în nacelă. Nu se mai putea da însă înapoi. de altfel. altfel ar fi lăsat urme vizibile de tabere. Victoria nu parcursese nici treizeci de mile. fiindcă nu lăsase să se vadă nimic. deoarece trecuse şi el prin halucinaţiile lui Joe.) 2 90° Fahrenheit . Şi simţeai că în curând regiunea pustie va continua cu o imensitate de nisip. Părea că nici o caravană nu înfruntase vreodată ţinutul acesta uscat. Aspectul acestei părţi a Africii era îngrijorător.— Dar vom găsi. ascuţite şi tăioase. — Poate că încărcătura lui Joe nu ne lasă să înaintăm ? Kennedy vorbea aşa ca să-l tachineze pe vrednicul băiat.

Victoria făcuse abia câteva mile. într-o atmosferă de plumb. de altfel. Dacă acest lac exista. presează asupra apei. dar Victoria rămase nemişcată un timp destul de îndelungat. 105 . Aşa că se mulţumi să-şi menţină aerostatul la o mie de picioare deasupra solului. trebuia să ajungă la el. al cărei fund semăna cu un platou.sau vreo baltă. dispuse ca nişte spiţe în jurul unui butuc care. Au trebuit şase mii de ani. până atunci să fim cu multă băgare de seamă. Baloanele sunt încă în stadiul în care se aflau corăbiile înainte de descoperirea maşinii cu vapori. Ne rămân trei zile şi jumătate de călătorie. dragul meu Dick. în loc să te răcorească. ştergându-şi fruntea de pe care 1 Pale . Am crezut de cuviinţă. Ea se găsea la abia opt sute de picioare deasupra nivelului mării. ca să ştiţi că nu rezerv decât un singur galon de apă pentru setea noastră. să vă previn asupra acestei situaţii serioase. Dejunul se alcătui din puţină carne uscată. Dar nu trebuie să disperăm încă . La ora cinci dimineaţa. cu raze arzătoare de soare. doctorul dădu semnalul de plecare. cu cerul minunat. nu s-a inventat nimic folositor în direcţia asta. ceea ce nu era îngăduit. ci ne supunem ! — Ah. La amiază. Un curent slab îl împingea spre vest. Dar trebuia să te fereşti de băutura asta. Până astăzi. După noaptea liniştită. în trei zile vom avea destul timp să vedem ce este de făcut. însă ar fi trebuit să consume o cantitate mai mare de apă. Nacela rămase în timpul nopţii într-o vale adâncă şi largă. în care trebuie să găsim apă cu orice preţ. admiţând însă că n-ar consuma apă pentru a se pune în mişcare. — Să bem cu porţia ! spuse vânătorul. — Ei bine. prieteni. Nu poruncim. Doctorul ar fi putut să scape de această căldură intensă ridicându-se în zonele superioare. urmă o zi ca şi cea dinainte. cum regretele noastre nu vor îmbunătăţi cu nimic situaţia. te încălzea şi-ţi provoca sete. iar cantitatea de rachiu din groguri mărită. căci altfel am fi în aceeaşi situaţie. dragul meu Samuel. spuse doctorul. ca oamenii să-şi imagineze palele 1 roţilor hidraulice şi ale elicelor. porţiile de apă fură măsurate cu socoteală. Mai avem deci de aşteptat! — Ce căldură blestemată ! spuse Joe. Dick. — Fără îndoială. dând naştere forţei de propulsiune. care. Această împrejurare îi dădu puţină nădejde doctorului. Dar nici o schimbare nu se producea pe cerul senin. — Nu putem înainta mai repede. spuse vânătorul iată o ocazie în care un propulsor n-ar fi de dispreţuit.piese în formă de lopată sau de cupă. La masa de seară. îi amintea de presupunerile geografilor asupra existenţei unei mari întinderi de apă în mijlocul Africii. şi va trebui să ne impunem o raţie redusă. învârtindu-se. plin de stele. care încingeau văzduhul. spui că mai avem trei zile înaintea noastră ? — Da.

Povârnişurile munţilor auriferi pieriseră în depărtare . Se pare că vântul tinde să înceteze cu totul. nu. Cu luneta la ochi. domnule. cerceta toate punctele orizontului. Zilele se succedau cu o monotonie exasperantă. Un întuneric cald învălui Victoria. nu-mi pierd speranţa. în miezul zilei. Ah. ca durată. domnule. 106 . se asemăna mai mult cu răsuflarea unui muribund decât cu o adiere şi puteai presimţi clipa în care avea să se stingă de tot. se împrăştiau în bucăţi ascuţite.nu merita să vii de aşa de departe. am avut dreptate să-ţi spun : ai răbdare ! — Ei bine. — Ca distanţă. doctorul constată că aerostatul nu înaintase în tot timpul zilei acesteia arzătoare decât douăzeci de mile. Ar fi absurd să cauţi altceva într-un asemenea ţinut. ca să regăseşti câmpia Angliei. orice s-ar întâmpla. cel puţin firesc : căldura şi nisipul. doctorul îşi păstra calmul şi sângele rece. demne de un caracter tare. nu trebuie să ne plângem. ne-ar fi asigurat încă douăsprezece. Cu toată situaţia tristă în care se găseau. — Lăsaţi. adăugă el râzând. care se prefăceau într-un nisip zgrunţuros şi apoi într-o pulbere fină. de un verde alterat. fărâmate în cădere. iată ceva. abia simţit. spuse Joe. pentru prima oară mă cred în Africa şi nu sunt supărat să o gust puţin. prăvălite din crestele unor înălţimi îndepărtate. Dar cele o sută de livre de apă pe care le-am aruncat ne-ar fi fost acum de folos. A doua zi era joi. treisprezece zile de drum. Vedea rărindu-se mereu ultimele coline şi dispărând orice urmă de vegetaţie .curgeau şiroaie de sudoare. v-o spun eu ! Între timp. căci ar dilata hidrogenul din aerostat şi astfel serpentina ar necesita o flacără mai slabă. Vedeţi. asemănător unei linii drepte. 1 mai. — Cel puţin am făcut jumătate de călătorie ? întrebă Joe. Câteva fâşii de iarbă. Ierburile rare înlocuiau copacii frumoşi din vest. şi noaptea acumula în întunericul ei o căldură pe care ziua ce venea o trecea nopţii următoare. căldura asta ne-ar fi folositoare. am scos-o bine la capăt până acum şi. răspunse Joe. razele soarelui ardeau cu aceeaşi intensitate. blestematul acela. Iată. — Dacă am avea apă. fiecare dimineaţă era la fel cu dimineaţa precedentă . Stâncile mari. Vântul. pământul devenea din ce în ce mai sterp. pentru că am scăpat pe un nenorocit de la o moarte oribilă. eu n-am avut încredere în pădurile şi câmpiile voastre era un nonsens . Joe . da. Samuel ? — Nu. Dick. Vom găsi apă. aşa cum ţi-o închipuiai. se vedeau doar ultimele urme ale unei vegetaţii sărace. luptau împotriva năvălirii nisipului. de îndată ce soarele dispăru îndărătul orizontului. Spre seară. din cauza căruia am pierdut preţioasa cutie cu apă ! — Nu regreţi ce-ai făcut. adică tocmai cât ar fi durat traversarea deşertului. înaintea sa se întindea toată imensitatea deşertului. — lată Africa.

Aşadar. le arătă ce se îndeplinise şi ce rămăsese de făcut. nu apăru nimic care să le dea vreo speranţă. îi antrenase aşa de departe. vă mulţu-mesc ! Şi toţi trei îşi strânseră mâinile. să mergem până la capăt. care nu se mai isprăvea. Dar ne lipseşte vântul şi fără el rămânem aproape nemişcaţi în aer. de unde să ne putem împrospăta provizia noastră de apă. Încă o dată. Părerea mea este că. în tot timpul acestei zile. dar nu am voit să le văd din moment ce tu le înfruntai. suntem la aproape trei sute de mile de Golful Guineii. îl voi urma oriunde se va duce ! — Şi tu. Conştiinţa îl îndemnă să se explice sincer cu cei doi tovarăşi ai săi. Pe rând. dragul meu Samuel. Mă aşteptam la întregul vostru devotament. — Ascultaţi-mă. acum se întreba ce-i rămânea de întreprins. Ca şi în ziua precedentă. Pericolele. trup şi suflet. La apusul soarelui. călduros. fără să 107 . toate aceste gânduri se înmulţiră în mintea sa printr-o irezistibilă asociaţie de idei. de altfel. După însemnările mele. reluă Fergusson. răspunse Joe. Pe aceşti doi oameni. aşadar deşertul nu se poate întinde la nesfârşit. ne vom îndrepta spre coastă şi este imposibil să nu întâlnim o oază sau un puţ. în situaţia actuală. prieteni vrednici! răspunse doctorul. sau cel puţin puteau încerca să se întoarcă. amândoi prietenii lui. pentru că această coastă este locuită şi regiunea a fost cercetată până la o anumită distanţă. la nevoie se puteau întoarce. responsabilitatea care apăsa asupra lui îl preocupa mult. Dick şi Joe. călătorii. nu sunt omul care să se lase cuprins de deznădejde. înainte ! Poţi să te bizui pe noi. logica şi raţionamentul îşi pierdură întâietatea. ale cărui raze orizontale se prelungeau în linii de foc peste şesul imens. Era deşertul. Oare ar fi fost cu neputinţă să se întoarcă? Nu existau oare curenţi de aer superiori care să-i poată duce către ţinuturi mai puţin sterpe ? De regiunile străbătute era sigur. După ce-şi dădu seama de ceea ce n-ar fi trebuit să facă. Kennedy ? — Eu. spuse vânătorul. nu cunoştea însă ţinutul pe care trebuia să-l traverseze de acum înainte. care era părerea lor ? — Eu nu am altă părere decât aceea a stăpânului meu. trebuie să perseverăm. Nimeni nu cunoaşte mai bine decât mine primejdiile acestei întreprinderi. dispărură şi ultimele ondulaţii ale terenului. Ce va suporta el. dar aveam nevoie şi de aceste cuvinte de încurajare. De aceea le arătă exact care era situaţia. mi se par tot atât de mari şi pe drumul de întoarcere. numai prin puterea prieteniei şi a datoriei. — Vă mulţumesc. voi suporta şi eu. emoţionat. în interior. Sunt astfel al tău. — Să aşteptăm cu resemnare. dar în zadar. Cu toate că nu lăsa să se vadă nimic. fiecare cercetă zarea. Acum. Dacă va trebui. Făcuse oare bine ? Nu însemna că încerci să străbaţi drumuri pe care nu ţi-era îngăduit să mergi ? Nu încerca el oare să depăşească limitele posibilului în această călătorie ? Oare cunoaşterea acestui continent ingrat nu era rezervată secolelor viitoare ? Şi după cum se întâmplă în orele de descurajare.

Ce ne poate strica ? — Să filozofăm. 1 70° Celsius. PALMIERI. Priviţi ce imensitate de nisip. — Asta nu va dura mult. vom vedea. care să ne răcorească feţele ? — Vom vedea. — Trebuie să filozofăm puţin. 108 . Aceea la care am supus-o în interior. cu ajutorul serpentinei. aşa cum se prezintă. fiindcă abia ne mişcăm. Doctorul nu dormi deloc. avem timp. Deci credeţi că ne vom bucura de norul ăsta. — Ei bine. — Joe are dreptate.depăşească o distanţă mai mare de cincisprezece mile. sper că presupunerile tale vor fi răsturnate chiar azi. căptuşeala de gutapercă a taftalei suportă temperaturi şi mai ridicate. ştergându-şi faţa. ca să-şi potolească setea chinuitoare. Vântului îi este teamă să sufle : doarme. aceeaşi imobilitate a aerului. făcu el. URMELE UNEI CARAVANE. iar aici această uscăciune. că ne va aduce o ploaie bună şi un vânt bun. dar foarte puţin se mişcă spre vest. răspunse doctorul. — Nu. Victoria se ridică până la o înălţime de cinci sute de picioare. la aceeaşi latitudine. sub aceleaşi raze ale soarelui ? — Întrebarea. BALONUL NEAŞTEPTAT. dar vara nu trebuie să abuzăm de ea ! Crezi că arşiţa soarelui i-ar putea face vreun rău balonului nostru? Îl întrebă Kennedy pe doctor. Situaţia. a fost câteodată de 158°1 şi se pare că învelişul nu a suferit. — O doresc şi eu ! Uf. — Bine ! făcu Kennedy. mă îngrijorează puţin. O PRIVIRE EXACTĂ ASUPRA VICTORIEI. dragul meu Samuel. — Suntem în plin deşert ! spuse doctorul. Mi se pare că zăresc câţiva nori spre vest. Capitolul XXV PUŢINĂ FILOZOFIE. căldura este un lucru bun. UN PUŢ ÎN MIJLOCUL DEŞERTULUI A doua zi. aş vrea şi eu . răspunse Kennedy . UN NOR LA ORIZONT. ÎN MIJLOCUL CETII. cauza mă preocupă în mai mică măsură decât faptul. şi din cei opt litri de apă sacrificaseră doi. mai ales iarna. aceeaşi seninătate a cerului. SEMNALELE. Ce spectacol ciudat ! Ce ciudată creaţie a naturii ! De ce colo o vegetaţie abundentă. în prea mare linişte. Noaptea trecu în linişte. Dick. consumaseră treizeci şi cinci de picioare cubi de gaz pentru alimentarea arzătorului. iată ce are însemnătate acum. — Azi e vineri şi mie nu-mi plac vinerile. dragul meu Dick. spuse Joe.

Samuel. Samuel. care străluci în plină lumină. Priveşte. sub acţiunea hidrogenului dilatat. ceaţa părea lipsită de umiditate. Norii izbutiră să dea aerostatului o mică mişcare de înaintare abia simţită. E de necrezut! Samuel. domnule ! spuse Joe. dădu să-l întrebe. Joe ? — Domnule doctor. are aceeaşi formă ca azi-dimineaţă. — Da. în spiralele serpentinei se dezvoltă o căldură violentă şi curând. La aproape o mie cinci sute de picioare de pământ întâlniră masa opacă a norului. Dick. Într-adevăr. Doctorul constatase cu tristeţe rezultatul mediocru obţinut prin manevra sa. — Dar priviţi. de unde doctorul trase concluzia că în masa lor nu sufla nici un curent de aer. un aerostat cu nacela şi călătorii săi plutea în aer. Această masă compactă de nori apăruse către ora opt dimineaţa şi abia la unsprezece acoperi soarele. în consecinţă. a cărui vedere pătrunzătoare se lua la întrecere cu toate lunetele. alcătuiţi dintr-o îngrămădire de nori mici. răspunse liniştit doctorul. spuse doctorul. alţi călători ca şi noi. — Ai putea să-mi spui. Nu trebuie să ne bizuim prea mult pe el. nu ne rămâne decât să le facem semn. încât obiectele care intrau în contact cu ea rămâneau aproape uscate. Ridică 109 . Într-adevăr. — Într-adevăr. îl auzi pe Joe strigând cu o vie surpriză : — Ei. în situaţia noastră. Dar. Păreau adânci. căci se menţine la o mare înălţime. balonul intră într-o ceaţă deasă. — Ei bine. da ! strigă şi Kennedy la rândul său. uitaţi-vă ce ciudat! — Ce este ? — Nu suntem singuri aici ! Să ştiţi că ni s-a furat invenţia. — A înnebunit ? întrebă Kennedy. şi nimic mai mult. ce-ar fi dacă am căuta să ajungem noi la acest nor. — Este un nor izolat. „Oare soarele să fi zăpăcit capul acestui sărman băiat?” se întreba doctorul.. Va fi o risipă de gaz şi. menţinându-se la această înălţime. asta-i acum ! — Ce este. Doctorul mări flacăra arzătorului. — Dar. — Un alt balon. făcându-l să dispară cu totul îndărătul perdelei lor groase . şi una considerabilă de apă. se ridicau încet deasupra orizontului. care nu vrea să se spargă deasupra noastră ? — Îmi închipui că asta nu ne va folosi prea mult. — E de aşteptat. Joe înmărmurise de uimire. nici vânt. urmând exact acelaşi drum ca Victoria. în aceeaşi clipă. la vreo două sute de picioare. nori deşi. spuse doctorul. care păstrau invariabil forma lor iniţială. cel puţin nouă. spuse doctoad.— Un nor ! Un nor adevărat! strigă în acel moment Joe. balonul se ridică. acum vizibili. şi. Samuel. partea lor inferioară se ridică deasupra orizontului. nu ne aduce nici ploaie. priveşte ! — Văd. arătând un punct în spaţiu. vom urca. fără să dea peste cea mai mică adiere de vânt. domnule Kennedy. nu trebuie să neglijăm nimic .. când. deodată.

— Ceea ce înseamnă. slabe avantaje. băiatule ! Nici unul dintre ei nu se lăsă rugat. Suntem salvaţi. cum te întăreşte ! spuse Joe. disperat. pentru a se asigura că Joe nu se înşelase. observă vânătorul. norii se ridicară la o mai mare înălţime şi părăsiră Victoria care nu încercă să-i mai urmeze. — Este minunat ! repetă Joe. ceea ce înseamnă că suntem noi înşine. Fergusson îi privi înspăimântat. Doctorul. nu mă puteţi face să cred niciodată aşa ceva ! — Urcă-te pe marginea nacelei. — Astea sunt „avantajele” lipsurilor. plăpânzi. totuşi. — Parc-ar fi maimuţe. mai mult uscaţi decât verzi. Mişcă braţele şi vei vedea. spuse Joe. nimic altceva . El se datoreşte rarefierii inegale a straturilor de aer. — În sfârşit! Apă ! Apă ! exclamă el. imaginea se şterse cu încetul. şi până la urmă vom ajunge. Atunci există precis aici o fântână. — Ce spectacol ciudat! reluă Kennedy.pavilionul. înaintăm totuşi. răspunse Joe. în cea de a doua nacelă. — Ce înseamnă asta ? întrebă vânătorul. prin mişcarea braţelor sale. dacă până atunci am bea din apa pe care o avem ? Aerul este într-adevăr înăbuşitor. — Oricum. Joc semnală un mic relief pe imensul platou de nisip şi putu curând să afirme că la o distanţă nu prea mare se înălţau doi palmieri. răspunse doctorul. — Să bem. Kennedy ! Se părea că pasagerii celuilalt aerostat avuseseră acelaşi gând. acela care face semnalul. secaţi de sevă. căci. Balonul acela nu este altceva decât Victoria noastră. că eşti tu însuţi. în felul dumneavoastră. râzând. asta e totul. spuse doctorul. Cât e de bună apa ! Niciodată berea de Perkins nu mi-a făcut atâta plăcere. Ştiţi că are un aspect frumos şi o ţinută maiestuoasă ? — Dumneavoastră aţi explicat bine chestiunea. Curând însă. Joe. Vântul părea să slăbească şi mai mult. un fenomen ciudat. dragul meu Dick. se apropie de pământ. — Nu este decât efectul unui miraj. — Ei bine. un puţ ! Şi luă o lunetă. dar rămâne. Victoria plana deasupra palmierilor. — Palmieri ! tăcu Fergusson. două spectre de arbori. odată cu ei. ceea ce reduse provizia la numai trei litri şi jumătate. Joe ascultă şi-şi văzu mişcările reproduse exact şi în aceeaşi clipă. căci acelaşi drapel repetă acelaşi salut cu aceleaşi gesturi. spuse Joe . — Cu tot respectul pe care vi-l port. 110 . După o oră dispărură în înaltul cerului. La ora şase. căruia nu-l mai ajungea timpul să înmulţească experienţa. oricât de puţin înaintăm. E o plăcere s-o vezi pe mândra noastră Victoria. îşi bat joc de noi. răspunse Fergusson. — Ah. un simplu fenomen optic. spuse Joe. fără frunze. Erau arbori subţiri. Se consumă aproape un litru de apă. domnule. Pe la orele patru.

111 .

— Să nu coborâm. transpiraţi. călătorii nu scoaseră nici un cuvânt: mâncau în silă. Nici urmă de umiditate. Doctorul îi văzu venind la suprafaţă. decât altundeva. Cât vedeai cu ochii. cel mai arid nisip. va trebui să aibă curaj şi energie pentru trei. când exclamaţiile acestora îi atraseră atenţia. — Nu. Şi totuşi nu suferiseră încă de chinurile setei. cei mai tari. Deznădejdea lor privea mai mult viitorul. 112 . fapt la care de altfel se aşteptase. din acel moment. iar fântâna era înconjurată de schelete fărâmate. Odată a fost aici un izvor. ajunşi până la acest izvor mult dorit. marcându-şi trecerea cu acest morman de oseminte. Dick. Joe şi Kennedy puseră în nacelă o greutate de nisip egală cu a lor şi coborâră. Nu era nici urmă de umezeală. spre vest. Îşi dădea seama că. păreau că nu formează altceva decât nişte grămezi de praf uniform. abătuţi. acoperiţi cu un praf fin. La rădăcina lor se distingeau pietrele pe jumătate roase ale unui puţ. frânţi. Călătorii se priviră pălind. sfărâmate pulbere de fierbinţeala soarelui. În timpul cinei. Alergară apoi spre puţ şi pătrunseră înăuntru pe o scară aproape distrusă. Săpară într-un nisip sec şi fărâmicios. trebuie să încercăm. descurajaţi. spuse Kennedy. disperaţi. Înţelese zădărnicia cercetărilor lor. pe care îl aruncă mânios în mijlocul osemintelor împrăştiate pe pământ. Izvorul părea să fi secat de mulţi ani. poate a mai rămas ceva din el. Victoria ateriza. Cei mai slabi căzuseră unul câte unul în nisip . Dar aceste pietre. să fugim de acest spectacol îngrozitor ! Nu vom găsi acolo nici o picătură de apă. O caravană ajunsese până aici. îşi găsiseră o moarte oribilă chiar la marginea lui. Mai bine să petrecem noaptea aici. Joe ducea resturile unui burduf zbârcit. şi nu spuse nimic. Vom cerceta puţul până la fund. se întindea un lung şir de oseminte albite. Lui Samuel i se strânse inima şi era gata să le împărtăşească tovarăşilor săi teama care-l cuprinsese.

CERCETĂRI DISPERATE. şaizeci şi două de picioare cubi de gaz. o mărea şi-şi merita pe drept cuvânt numele de „laptele tigrilor”. nu ştiu ce se va întâmpla cu noi. viaţa sa. Aci însă nu era nimic de încercat. nu depăşise zece mile şi pentru ca ca să se menţină în aer se consumase. fără s-o poţi îmbunătăţi. SINGURĂTATE. în cursul zilei precedente. una din acele atmosfere care în mările tropicale ţin corăbiile în loc. — Astăzi adie un vânt slab. Nici unul nu-şi mai lua ochii de la picăturile acestea preţioase. spuse Joe. O SUTĂ DOUĂZECI ŞI DOUĂ DE GRADE:. departe de a potoli nevoia imperioasă de a bea. CONTEMPLAREA DEŞERTULUI. N-ar fi fost mai bine să-şi fi păstrat apa pe care o consumaseră zadarnic pentru a se menţine în atmosferă? Străbătuse o oarecare distanţă. şi aceea caldă. rachiul. ar fi putut să se ridice aruncând din balast. Sâmbătă dimineaţa. Zadarnice speranţe ! Era o atmosferă calmă. Chinurile setei începură să se facă simţite . trebuia să suporţi situaţia. din moment ce se aflau la aceeaşi latitudine şi tot fără să fi găsit apă de băut ? Speranţa îl împinsese pc Samuel înainte şi. O PLIMBARE PRIN NOAPTE. RĂGAZ DE-O ZI Drumul parcurs de Victoria. Capitolul XXVI O SUTĂ TREISPREZECE GRADE. din contra. chiar dacă ar fi pierdut gaz la coborâre. Doi litri de apă în mijlocul unui deşert ! Doctorul Fergusson. căutau să uite această situaţie. PROIECTELE LUI JOE. păstrând apa. de asemenea. Căldura devenea insuportabilă şi termometrul arăta. Dar gazul balonului era sângele său. 1 45° Celsius. se întreba dacă a procedat chibzuit. totuşi. dar nimeni nu îndrăznea să-şi moaie buzele. văzând tristeţea vădită a lui Fergusson. Omul care nu poate să se sustragă gândurilor printr-o muncă sau o ocupaţie materială este de plâns. la umbră. doctorul dădu semnalul de plecare. fără îndoială. 113°1. Câte schimbări nu s-ar fi putut produce în nouă zile ! Poate. Mai rămăseseră încă doi litri de apă.nadăugă el. întinşi unul lângă altul. cufundat în gândurile sale. dacă nu în somn. ARZĂTORUL SE STINGE. dar se poate întări. sub cort. NEREUŞITĂ. Joe şi Kennedy. — Arzătorul nu mai poate funcţiona decât şase ore. Dacă în şase ore nu vom descoperi o sursă de apă sau o fântână. cel puţin în toropeală. 113 . aceste două galoane de apă ar fi putut să ajungă pentru nouă zile de popas în deşert. PĂRERILE DOCTORULUI. spuse el. nume dat de băştinaşii Africii. dar era oare mai avansat ? Ce importanţă ar fi avut faptul că s-ar fi găsit cu şaizeci de mile în urmă.

O înghiţitură de apă fierbinte completă această masă tristă. O linişte absolută părea că domneşte până la ultimile limite ale aerului respirabil. Samuel. — Trebuie. Se lăsă astfel pradă miilor de gânduri. se umflă şi urcă drept pe razele perpendiculare ale soarelui. În sfârşit. stând cu capul în mâini.un preparat din carne uscată. se termină şi apa de alimentaţie. spuse doctorul. — Cerul să te audă. după ce consultase termometrul. ore întregi. spuse doctorul. Fiecare era preocupat de propriile-i gânduri. la mai bine de patru sute mile de coasta occidentală a Africii. Trebuie să facem un ultim efort. Deşi cerul este de o seninătate apăsătoare. dar zadarnic. balonul se menţinea într-un echilibru desăvârşit şi într-o nemişcare absolută. Era amiază. Trebuie să încercăm pentru ultima oară să descoperim un curent atmosferic care să ne ducă înainte. Doctorul îşi determină poziţia: se găseau la 19°35' longitudine şi la 6°51' latitudine. e vreun indiciu ? reluă Kennedy. Nici un nor pe cerul de foc ! Să înnebuneşti ! — Să nu disperăm. — Ei bine. Joe pregăti masa. Nici nu mă miră. de aceea timp de câteva ore nu-şi vorbiră. Greutatea călătorilor fu înlocuită cu o încărcătură corespunzătoare de nisip şi ei coborâră. Ca urmare a depresiunii sale constante. 114 . — Ne oprim ? întrebă scoţianul. Dick şi Joe se treziră din toropeala lor apăsătoare. pila Bunsen încetă să mai funcţioneze şi Victoria cobori încet pe nisip. urmă el. Acesta. compusă din biscuiţi şi pemmican1. — Nisipul arde ca şi cum ar ieşi dintr-un cuptor. răspunse Samuel cu un ton grav. În timpul nopţii nu veghe nici unul. solul se găsea la nivelul mării. după călduri mari. Căldura creşte ! Sunt 140°2. La această latitudine. dar nici nu dormiră. Tovarăşii săi îl înţeleseră. încălzi hidrogenul aerostatului până la o temperatură înaltă. fiindcă punctul de plecare rămânea cu îndărătnicie dedesubtul lui. din cauza dilataţiei gazului. — Dar. în sfârşit. spre ora zece dimineaţa. din care mâncară foarte puţin. 2 60° Celsius. A doua zi nu mai rămăsese decât o jumătate de litru de apă . spuse vânătorul. Trebuie să riscăm ultimele noastre resurse. hotărându-se să nu se atingă de ea decât la cea mai mare nevoie. urmează inevitabil furtuni. arzătorul se stinse din cauza lipsei gazului. Doctorul căută un curent favorabil de la cinci sute de picioare până la cinci mile. chiar în locul unde nacela îşi lăsase urmele mai înainte. doctorul o puse deoparte. căci iată-ne pironiţi la pământ ca nişte 1 Pemmican . Căldura era înăbuşitoare. mi se pare că barometrul are o uşoară tendinţă de coborâre. s-ar putea produce schimbări în mai puţin de o oră. La coborâre. — Mă sufoc ! strigă Joe. îşi spuse. la o distanţă de aproape cinci sute mile de Lacul Ciad. Şi în timp ce tovarăşii săi dormitau.

În atmosfera incendiată. într-adevăr. Împotriviţi-vă acestei toropeli. neînfricatul. Dorea să meargă câteva ore. El. se culcă pe nisip. i se păru că se afla deasupra unei prăpăstii. ca un om slăbit şi dezobişnuit de mers . de ne-ar duce până la o apă sau până la un puţ! Nu ne-ar lipsi nimic : proviziile noastre sunt suficiente şi am putea aştepta o lună. ca şi contemplarea continuă a deşertului îi descurajase pe călătorii noştri. Nu se vedea nici o ridicătură de pământ. ci pentru a se mişca. nici o pietricică pentru a-ţi odihni ochiul. atâta tot! — Nimic. începură să manifeste simptome de halucinaţie . sprijiniţi-vă de mine şi să ne întoarcem la Victoria. doctorul străbătu drumul înapoi. Păşi întâi anevoie. nu pentru a face cercetări. — Eu prefer să dorm. vântul. Setea. va fi mult mai bine. — Imposbil ! N-aş putea face nici un pas. veniţi ! Doctorul nu putu obţine nimic de la ei şi plecă singur prin noaptea înstelată. lipsiţi de apă la această temperatură toridă. Nepăsarea cerului de un albastru şters şi galbenul nisipului nesfârşit te înspăimântau.. Şi astfel. luându-se după urmele lăsate limpede în nisip. La miezul nopţii îşi reveni în simţiri. fără să suferim. bunul meu Joe. singur în mijlocul tăcerii deşertului. dar ridicaţi-vă. ochii li se măriră şi privirea li se tulbură. se simţea pierdut în mijlocul întinderii nemărginite. un moment de slăbiciune. le spuse tovarăşilor săi. haide. — Nimic. făcu Joe. Doctorul fu covârşit de spaimă. prieteni. La căderea nopţii. Victoria dispăruse cu totul în întuneric. 115 . Înaintase câteva mile spre vest şi începuse să se învioreze. Dar setea este lucrul cel mai crunt. în braţele credinciosului Joe Acesta. îngrijorat de lunga lui absenţă. dar îşi dădu curând seama că acest exerciţiu îi va prinde bine. — Somnul şi odihna însă vă vor fi fatale.. Astfel. doctorul se hotărî să combată această stare îngrijorătoare. — Cu singura deosebire că aripile noastre sunt neatinse şi sper că ne vom putea servi încă de ele. nenorociţi. Singurătatea îl înspăimânta . îşi simţi genunchii îndoindu-se sub el. îndrăzneţul călător ! Voi să se întoarcă din drum. dar nici un ecou nu-i răspunse : vocea lui cădea în spaţiu ca o piatră într-o prăpastie fără fund. dragul meu Dick. căci imensitatea era ca o eternitate. Slăbit. Această întindere nesfârşită producea o senzaţie de nelinişte.păsări cu aripile sfărâmate. numită „răul deşertului”. deodată. dar picioarele nu-l ascultau. răspunse Kennedy. Strigă. ajutat de Joe. vântul ! strigă Joe. îl cuprinse ameţeala . credeţi-mă pe mine. când. — Ah. — Ce s-a întâmplat ? îl întrebă. printr-un mers rapid. nici o grămadă de nisip. îl găsise leşinat. — Haideţi. căldura părea vibrantă ca deasupra unei plite incandescente. Te cuprindea disperarea în faţa acestui calm neclintit şi nu se năştea în tine nici o nădejde care să te facă să crezi că situaţia s-ar putea schimba.

dar vă previn că vă mai dau încă o singură zi. în mod irevocabil. Doctorul nu răspunse. nu mă veţi aştepta. tăcea. Peste puţin ajunse la nacelă şi se aşeză lângă Kennedy. aceeaşi căldură. HALUCINAŢII. Acesta era cufundat într-o linişte absolută. abia puteau să articuleze un sunet. Joe. dacă ajung la vreun sat. „Nimic ! îşi spuse el. prima grijă a doctorului fu să consulte barometrul. nu ! Nu ne vom despărţi! Ar fi o durere în plus pe lângă celelalte. fiecare se gândea şi se simţea atras de ele. aceeaşi nemişcare. în ceea ce mă priveşte pe mine. Din păcate e cu neputinţă de înfăptuit. Ce părere aveţi de propunerea mea ? — E un plan nesăbuit. dar nu dormea.— A fost imprudent să vă aventuraţi astfel ! Puteaţi să fiţi prădat. Suferea groaznic de sete. — Ce vrei să spui ? Ce plan ai ? — Un plan foarte simplu : să-mi iau provizii şi să merg înainte. Coloana de mercur nu indica o depresiune demnă de luat în seamă. mă voi descurca prin câteva cuvinte arabe pe care mi le veţi nota şi. dar demn de sufletul tău bun. trebuie ca unul dintre noi să se sacrifice pentru ceilalţi şi acela voi fi eu. te ascult. în prada unei grozave agitaţii. OAZA. sau vă voi aduce ajutoare. Nimic !” Ieşi din nacelă. asta nu vă poate încurca. Joe. Capitolul XXVII CĂLDURI ÎNGROZITOARE. sau mai bine-zis luni. — Fie. Dar acum să vorbim serios. nu voi aştepta mai mult. NOAPTEA DISPERĂRII. pentru că vă repet. Joe. şi dacă nu vom avea vânt suntem pierduţi. fiecare ştia. ULTIMELE PICATURI DE APĂ. dar 116 . Doctorul nu răspunse. dacă veţi avea vânt prielnic. LEUL ŞI LEOAICA A doua zi. Să aşteptăm deci cu resemnare. până când voi ajunge undeva. trebuie încercat ceva . sau îmi voi lăsa pielea acolo. pentru a examina condiţiile atmosferice. nu ne vei părăsi. aceeaşi puritate a aerului. — Trebuie oare să disperăm ? strigă el. umflate. Astăzi este duminică. absorbit. A fost scris să se întâmple aşa şi poate că e scris ca mai târziu să fie altfel. veţi pleca fără să mă aşteptaţi. — Ei bine. ÎNCERCARE DE SINUCIDERE. — Vorbeşte. simţindu-se foarte rău. Este un plan hotărât. spuse Joe. spuse Joe râzând. Se mai găseau câteva picături de apă . eu îmi voi încerca norocul. — Trebuie neapărat să luăm o hotărâre. — Nu. dacă marţi nu plecăm. Situaţia noastră nu mai poate dura aşa decât cel mult câteva zile. Buzele şi limba. căci s-a făcut ora unu spre dimineaţă . Şi aş putea reuşi. SIMUNUL. — În sfârşit. în timpul acesta.

nu i se mai auzea decât respiraţia şuierându-i printre buzele însetate. — Blestem. mai bine te-ai numi „ţara deznădejdii!” Apoi căzu într-o stare de adâncă prostraţie . lăsate ca rezervă. cu intenţia să bea. şi privi în jurul lui. şi se ridica cu gura plină de nisip. căzuse şi el în nisip. nenorociţii îşi simţiră mâinile şi picioarele slăbind din ce în ce mai mult sub revărsările de foc ale soarelui.. vădită mai ales la Kennedy. fu apucat de dorinţa de neînvins de a bea cele câteva picături de apă.. drept. Atunci. Dorinţa era mai tare ca el. înainta spre nacelă târându-se în genunchi şi sorbea din ochi sticla în care lichidul părea că se mişcă. la rândul său. îi fu peste putinţă. în timp ce Kennedy şi Fergusson stăteau întinşi. Ţară a setei. Tot timpul zilei fu stăpânit de delir. Dar Joe se agăţase de el cu putere. muşcându-şi pumnii. domnule! strigă Joe. o apucă şi o duse la buze. Acest întins deşert de nisip i se părea un lac imens cu apă clară şi limpede . sau te omor ! strigă Kennedy. La zgomotul detunăturii. Aruncă o privire în jurul lui. Aceşti trei tovarăşi. cu braţele încrucişate pe piept. Dar Joe nu-l mai auzi . Puternica sa constituţie fizică fusese mai repede doborâtă de aceste lipsuri grele. — Pleacă. care se târâse până la el. aceşti trei prieteni. până la ultima picătură. — Ah! strigă ridicându-se cu un efort supraomenesc. — A ! strigă el. se priveau cu ochi rătăciţi. plângând. — Mulţumesc ! spuse apoi. Spre seară. apă sărată ! urla cu mânie. Kennedy era înspăimântător . Marţi dimineaţa. privea cu ochii ficşi un punct imaginar în spaţiu. Când Joe încercă să se ridice. mergea înainte şi înapoi scoţând strigăte sălbatice. de un fel de nebunie. al cărei pat depăşea marginile nacelei. fără ca doctorul să-i ia în seamă. cu o lăcomie animalică. Nici unul nu ştia ce se mai întâmplase în noaptea aceea îngrozitoare. doctorul. copleşit. pentru a-şi bea sângele. privirile vânătorului căzură pe carabina sa. În nacelă. ca un spectru. — Lasă-mă. repezindu-se să-l oprească. în clipa aceea auzi un glas cu un accent sfâşietor : — Vreau să beau ! Vreau să beau ! Era Kennedy. se aruncă de nenumărate ori pe pământul înfierbântat. Joe îi întinse sticla şi Kennedy sorbi toată apa. Joe fu cuprins. ca un animal sălbatic în cuşcă. Deodată. Nenorocitul îţi făcea milă . gata să-şi deschidă vinele. îşi bălăbănea capul când spre dreapta. 117 . în timpul încăierării. când spre stânga.nici unul nu îndrăznea să facă un pas. Se zbătură aşa aproape un minut. începură să se lupte cu înverşunare. carabina se descarcă. doctorul se ridică. — Domnule. Deodată. O privi cu pupilele nespus de mari. aruncându-se asupra armei şi îndreptându-şi înnebunit ţeava spre gură. el cerea apă în genunchi. lasă-mă ! Pleacă ! se scutură scoţianul horcăind.

soarele dispăruse îndărătul unui nor opac. jos ! Era atâta energie în gestul său. care scăpă sub o ploaie de nisip. vom trăi ! Şi începu să arunce cu repeziciune nisipul care îngreuna nacela. Încă puţin şi Victoria ar fi fost sfărâmată. Tromba imensă fu cât pe-aci să lovească balonul. balonul se ridică. întinse mâna spre orizont şi. câştiga mereu teren. la două sute de paşi de oază. aruncând o bucată enormă de cuarţ. Câmpia se frământa ca o mare furioasă în timp de furtună. învioraţi de vârtejul vântului. Tovarăşii săi înţeleseră în sfârşit şi i se alăturară. fu dus cu o viteză incalculabilă peste această mare în fierbere. Cerul îşi reluă seninătatea de la început. dădu drumul hidrogenului şi coborî pe sol. Victoria rămase nemişcată. Ochii doctorului Fergusson străluciră de energie şi nădejde. — Mai aruncă lest! îi strigă doctorul lui Joe. — Apă ! Este apă acolo ! strigă doctorul. Apoi. prins de imensa deplasare a aerului. călătorii depăşiseră o distanţă de două sute optzeci de mile. învârtindu-se cu mare repeziciune . — Era şi timpul ! strigă doctorul. În patru ore. vârtejul încetă. — Poftim ! răspunse acesta. Nacela fu imediat echilibrată şi Kennedy. aruncă afară cincizeci de livre din minereul tău ! Joe nu ezită. privirea lui se însufleţi. planând deasupra unei oaze. înaintând. nisipul forma un mare număr de dune. Jos. Totuşi nu s-ar putea spune că nu-l încercă nici o părere de rău.vârtej de aer. cu o voce care nu mai avea nimic omenesc. strigă : — Acolo. urmat de Joe. — Şi acum. brusc. Cu atât mai bine. distrusă. spuse doctorul. vom muri ! — Cu atât mai bine ! răspunse doctorul. coborî pe pământ. Dar. făcută bucăţi. La ora trei. acolo. 118 . nisipul sau apa mării. a cărui nemăsurată umbră se prelungea până la aerostat. Samuel şi Joe nu vorbeau . tară să înţeleagă prea mult. — Simunul ! repetă Joe. 1 Trâmbă sau trombă . o insulă de pomi verzi. până la mari înălţimi. Simunul venea într-adevăr cu repeziciunea fulgerului. praful fin se revărsa cu uşurinţa unor molecule lichide. dimpotrivă. ca o pată in mijlocul acestui ocean de nisip. Aerostatul urcă repede deasupra trombei de nisip şi. îndată. încât Joe şi Kennedy se despărţiră şi-şi îndreptară privirea spre locul arătat. Îndată. — Simunul ! strigă el. deschizând supapa superioară. — Cu atât mai bine ! strigă cu furie disperată Kennedy. care ridică praful. Şi acest flux. priveau şi sperau. Valuri de nisip se revărsau unele peste altele în mijlocul unui praf gros : o trâmbă1 imensă venea dinspre sud-est. Joe.

cu arma pregătită. Dar Dick. viaţa tuturor depinde de viaţa unuia singur. — Ia seama. Deodată. Sub un palmier. nu l-aţi omorât dintr-o singură lovitură . îmbătându-se cu ea. care le promitea izvoare bogate de apă. Dar rămase înmărmurit. — Nu. o leoaică ? Ah. cu coama neagră. întipărite de curând ici şi colo. În clipa următoare trase. — Nu. la vreo douăzeci de paşi de ei. şi îndată nu se mai auzi decât plescăitul lor. — Şi domnul Fergusson ? întrebă Joe. Ne vom lupta ! Te simţi puternic atunci când trebuie să lupţi. încărcându-şi repede carabina. Joe. animal blestemat ? Aşteaptă ! Spuse vânătorul. — Cu atât mai bine ! răspunse enervat vânătorul. făcându-l să cadă mort. iar Joe o puşcă. Luaţi-vă puştile şi fiţi prudenţi ! Dick îşi luă carabina sa. Abia îl zări pe vânător. dar animalul dispăruse. — Înainte ! strigă el. scufundându-şi capul şi braţele în această apă binefăcătoare. dar nici nu-şi sfârşise primul salt. un leu enorm. şi primul dintre noi care va apărea va fi pierdut! — Dar ce să facem ? Trebuie să ieşim ! Samuel ne aşteaptă ! — Să atragem animalul în cursă. se auzi un răget. domnule Dick.— Luaţi-vă puştile ! strigă doctorul. pe pământul umed. abia respirând. trebui să se dea şi el îndărăt. — Ura ! Ura ! strigă Joe. alunecă pe scările umede şi se întinse în faţa unui izvor cu apă limpede. după un timp. — Un alt leu ! strigă Joe. continua să bea. — E răgetul unui leu ! spuse Joe. spuse Joe. înainta cu ochii aprinşi. se poate să fie prin apropiere . Joe făcu la fel. când un răget îngrozitor îl făcu să înţeleagă cu ce duşman avea de-a face. domnule Dick. — Suntem închişi ! — E imposibil ! Ce înseamnă asta ? Dick nu apucase să termine vorba. poate ne aşteaptă. stătea în poziţie de atac. Dar Kennedy nu-l ascultă . teribil în îndrăzneala lui. — Care ţi-e planul ? 119 . că se şi năpusti în salturi asupra lui. Un enorm corp opac închidea deschiderea. în care îşi muie cu lăcomie buzele . Luaţi puşca mea şi daţi-mi carabina dumneavoastră. fără să răspundă. Umplu o sticlă pe care o luase cu el şi se îndreptă spre scările puţului. Acest singur cuvânt îl readuse la realitate pe Kennedy. Nu luau seama la urmele de animale. domnule Dick. care îl urma pe Dick. înaintară repede spre copaci şi pătrunseră în această verdeaţă proaspătă. — Fiţi prevăzător. Kennedy se repezi spre puţ. când un glonţ îl ţinti drept în inimă. să nu abuzăm.

120 .

Ei erau singurele fiinţe ale acestui paradis terestru. Urlând. URAGANUL. făcându-i să uite prin tot ce trecuseră. soarele strălucea din plin. furios. Kennedy străbătuse micul domeniu în toate direcţiile. Belşugul ăsta după lipsa de dinainte ! Ah ! Fusesem cât pe-aci să înnebunesc ! — Dragul meu Dick. Kennedy. un vânt prielnic. leoaica se rostogoli pe scări. totuşi. că nu vom mai avea ocazia să-mi plătiţi cu aceeaşi monedă. fără nici o grijă. A doua zi. — Bun prieten ! spuse Dick. BIVUAC.— Veţi vedea. Acesta credea că labele uriaşe ale animalului l-au şi înhăţat. când răsună o a doua detunătură. Nădăjduiesc. Animalul. BUCĂTĂRIA LUI JOE. 7 mai. care aştepta la ieşire. Doctorul hotărî să aştepte. deoarece avea provizii destule. Se consumă ceai şi grog din plin. domnule Dick. răspunse acesta . îi sfărâmă capul cu un glonţ. în acest loc. Seara fu plăcută şi ei o petrecură după o masă reconfortantă. la umbra proaspătă a mimozelor. Să ne lăsăm înfrânţi numai de atâta ! 121 . Capitolul XXVIII O SEARĂ MINUNATĂ. S-o ducă la buze şi s-o golească pe jumătate fu pentru Fergusson treabă de-o clipită. consumând apă din plin. fiecare la rândul lui. fără să găsească însă vreo vietate. dar razele sale nu puteau pătrunde prin perdeaua de verdeaţă. şi Fergusson apăru la intrare. fără Joe n-ai mai fi acum aici. DISERTAŢIE ASUPRA CĂRNII CRUDE. Joe îşi scoase haina de pânză. POVESTEA LUI JAMES BRUCE. — Cât de slabă e constituţia omului! reluă Fergusson. se aruncă asupră-i. BAROMETRUL COBOARĂ. cu puşca fumegândă în mână. PREPARATIVELE DE PLECARE. — Ce curioasă succesiune de necazuri şi bucurii ! Exclamă Kennedy. Joe transportase bucătăria lui portativă şi-şi demonstra talentele culinare. discutând despre toate acestea. VISURILE LUI JOE. Se întinseră sub pături şi noaptea trecu liniştită. trecu peste trupul animalului şi-i întinse doctorului sticla plină cu apă. scotocise toa- te tufişurile. vorbi doctorul. întinzându-i mâna lui Joe. peste Joe. Cei trei călători mulţumiră din suflet Providenţei care îi salvase ca prin minune. o puse în vârful armei şi o arătă ca pe o momeală deasupra deschizăturii. Joe se ridică repede. — Nu aveţi pentru ce să-mi mulţumiţi. BAROMETRUL URCĂ.

— Pentru puţină apă. le revenea şi speranţa.. Volumul a fost primit cu multă neîncredere. unde a publicat o carte despre călătoriile sale. îndoindu-vă de un fapt pe care l-am afirmat mi-aţi adus o injurie gravă. după moda africană. — Da. Referitor la asta.. James Bruce a trecut printr-o întâmplare ciudată. — Fără îndoială. „Domnule. vorbi doctorul. viitorului. dar sunt sălbatici şi-s obişnuiţi să mănânce carne crudă. Într-o zi. mănânci ce se găseşte. a străbătut toată Abisinia până la lacul Tyana căutând izvoarele Nilului. la nevoie. Pentru a o dovedi tuturor. Crezând că nu e posibil. spuse Kennedy. dat cu sare. iată un obicei de care mi-e silă. Obiceiurile abisinienilor erau aşa de diferite de obiceiurile engleze. dar abia în 1790. spuse Joe întinzându-se alene pe iarba proaspătă. oamenii rezistă mai mult timp fără mâncare decât fără apă. un scoţian a făcut iar gluma pe socoteala cărnii crude şi a declarat răspicat că aşa ceva nu e nici posibil şi nici adevărat. sau îmi veţi da socoteală de cuvintele rostite”. Putea să spună orice. între anii 1768-1772. — Ce-ai să faci ? — Am să-i pun pe cei ce se îndoiesc să mănânce bucăţi din Victoria. veţi mânca imediat acest biftec crud. aţi vrut să spuneţi ? Se pare că elementul ăsta e foarte necesar vieţii. de altfel. în prezenţa. James Bruce e un scoţian din comitatul Stirlinc. nimeni nu s-a dus să-l controleze ! Dar Bruce era un om foarte curajos şi foarte irascibil. Odată cu puterea. — Cred . într-un salon din Edinburgh. a ieşit din salon şi s-a întors după câteva clipe cu un biftec crud. cu cel mai desăvârşit sânge rece. Joe. fără sare şi fără piper ! Petrecură astfel ziua în glume plăcute. Apoi s-a întors în Anglia. Printre altele. sa. Atunci. Amintirea trecutului se ştergea cu repeziciune în faţa. avem tot timpul să vă ascultăm. deşi asta e o mâncare care îţi rămâne mult timp în gât! — Cu toate astea sălbaticii nu-şi fac probleme. Dacă scoţianul a făcut cumva o indigestie. cel puţin nu veţi mai susţine că nu e posbil !” — Bună ripostă ! exclamă Joe. care. — Cu plăcere. Aceste îndoieli asupra celor povestite de el îl iritau la culme. James Bruce a adăugat: „Admiţând chiar că faptul nu e adevărat. chiar şi pe semenul tău. v-aţi înşelat. şi îndrăzneala. odată cu speranţa. domnule. dar nimeni nu credea. că nimeni nu voia să creadă. a meritat-o din plin ! Şi dacă la întoarcere se va îndoi cineva de călătoria noastră.. James Bruce spunea că popoarele Africii orientale mâncau carne crudă. Aceştia spuneau că numeroase triburi se hrăneau cu carne crudă. a spus el scoţianului. — E într-adevăr dezgustător. — Povestiţi-o. Joe n-ar fi dorit să mai părăsească niciodată acest adăpost 122 . Scoţianului i-a fost frică şi s-a executat cu o strâmbătură. Bruce n-a spus nimic. şi nimeni n-a crezut povestirile primilor călători în Africa. cu piper. Acest amănunt a ridicat întreaga lume împotriva sa.

împinse de foame şi de sete. parcurg deseori distanţe considerabile. şi Joe fu nevoit să sacrifice o considerabilă parte din preţiosul său minereu. aceleaşi rase trebuie să aibă aceleaşi obiceiuri. domnule. ba chiar cu scoţian cu tot ! Joe se duse să pregătească focurile de noapte. în sfârşit. Dar leul şi leoaica? — Eh ! făcu el. este un loc de popas pentru caravanele care trec prin centrul Africii şi viaţa lor s-ar putea să nu-ţi placă. situaţia era lipsită de ineditul pe care l-ar fi putut da prezenţa animalelor sălbatice. ăsta-i numele tuturor triburilor din aceste ţinuturi şi. pentru ca şi alţii să poată găsi aici. — Ce să-i faci ! La urma urmei. pe rând. — Ce. de altfel. când văzu mercurul coborând simţitor în barometru : erau semnele vădite ale unei apropiate schimbări în atmosferă. Kennedy nu regreta decât un singur lucru : faptul că nu putea vâna în această pădure în miniatură. După părerea lui. timpul nu se schimbase : se menţinea. Doctorul începu să fie din nou îngrijorat. dacă trebuie. cu dispreţul pe care-l are adevăratul vânător pentru animalul doborât. sunt şi pe aici Nyam-Nyam-ii aceia îngrozitori ? — Bineînţeles . un refugiu în mijlocul deşertului nisipos. Dar. în cursul nopţii viitoare. cât de mică. în aceeaşi climă. era o împărăţie a visurilor. Balonul rămase nemişcat. dar credeţi că oaza asta este cunoscută ? — Desigur. să trădeze prezenţa vântului. se bucură de un somn liniştit. — Slabă dovadă. — Vom fi foarte atenţi să nu o incendiem. pentru a folosi prima ocazie. — Vom vedea. cu mare scrupulozitate : 15°43' longitudine şi 8°32' latitudine. Dick ! Aceste animale. dragul meu Dick. e firesc. şi el se simţea ca acasă. vor muri oare de foame ? îşi recapătă însă încrederea. dar când doctorul îi demonstra că nu putea ridica o greutate atât de mare şi îl puse să aleagă între 123 . După ce erau aproape să moară din lipsă de apă. frumos. cu încăpăţânare. Doctorul trebui să calculeze poziţia exactă a locului şi o trecu în carnetul lui de călătorie. Se hotărî să facă preparativele de plecare. care ar mai fi diferenţa ? Iată că există şi oameni care nu s-ar lăsa rugaţi ca să înfulece biftecul scoţianului. răspunse doctorul. La început se cam codi. — Foc la temperatura asta ? Dar. Dacă sălbaticii ar avea gusturile unor gentlemeni. o voi face ! Aş simţi însă o adevărată durere să dăm foc la pădurea asta care ne-a folosit atât de mult. precauţiunile fură inutile şi fiecare din ei. reluă doctorul. am face bine să aprindem focuri şi să veghem cu multă atenţie. uiţi repede. Din fericire. la nevoie. prezenţa lor în această oază ne face să presupunem că nu suntem prea departe de regiuni mai fertile. În cazul când călătoria s-ar fi prelungit astfel. Trebui apoi să restabilească echilibrul aerostatului. fără ca vreo oscilaţie. proviziile n-ar mai fi fost suficiente. făcându-le cât mai mici.încântător . Joe. A doua zi. în definitiv. — Totuşi.

Joe pregăti. călătorii. — Şi asta din pricina lui Joe ! Tot restul zilei. Din momentul plecării. Căldura fu atât de mare. riscând să se sfâşie. călătorii înaintară cu mare repeziciune. târa după sine nacela. aprinse arzătorul şi aruncă surplusul de greutate. Repede ! Începe vântul ! — În sfârşit. folosind vântul dinspre vest. Joe aruncă în nisip o mare cantitate din bolovanii preţioşi. în timp ce aerostatul se întinse pe nisip. spuse doctorul privind cerul.aur şi apă. la soare. dragul meu Dick. dispărură în noapte. spre Victoria ! Era şi timpul să ajungă la ea. spuse el. — Cei ce vor veni după noi. cerul se acoperi cu nori şi întunericul deveni mai adânc. în timpul veghei lui Joe. Doctorul îşi reluă locul. sculaţi-vă ! strigă Joe. în timpul veghei doctorului şi a lui Kennedy. balonul ar fi plecat fără ca ei să mai aibă speranţa de a-l regăsi vreodată. o parte din balast ar fi căzut la pământ. Se grăbeau să părăsească deşertul care le primejduise viaţa. Fu cea mai înaltă temperatură observată până atunci. — Repede. ca şi în ajun. Va fi foarte surprins şi-şi va publica surpriza în nenumărate ziare. încât ar fi fost insuportabilă tară umbra oazei. Dar Joe cel iute de picior alergă din toate puterile şi opri nacela. vor fi miraţi că găsesc o comoară într-un asemenea loc. vine furtuna ! Spre Victoria. temperatura scăzu brusc. vom auzi vorbindu-se de un depozit de cuarţ aurifer în mijlocul nisipurilor Africii. 1 69° Celsius. nu se întâmplă nimic nou. Dar spre ora trei dimineaţa. bivuacul pentru noapte. Privind pentru ultima oară arborii oazei. care grapa nisipul în urma ei. într-o bună zi. Dacă. O adevărată ploaie de foc străpungea aerul. trezindu-şi cei doi tovarăşi. Victoria. aplecându-se sub puterea uraganului. 124 . Termometrul arăta. care se îndoiau sub furtună. din întâmplare. doctorul aşteptă zadarnic să se producă o schimbare in atmosferă. fără să mai stea pe gânduri. la o înălţime de două sute de picioare deasupra pământului. 149°1. — Dar dacă le va găsi vreun savant ? — Nu te mai îndoi.

se măreau devenind stâncile acestui ocean. sub ochii lor se desfăşura continentul. pe măsură ce aerostatul înainta. MASIVUL BAGELE. Joe. cu cămile ? — Nu. — Cum ? — Mi-a venit o idee. Câţiva arbori se profilau pe cerul cenuşiu. ca să nu spun necunoscute. MUNŢII ATLANTICA. — Oare suntem tot în ţara negrilor. ORAŞUL YOLA. domnule Dick. ideea asta a avut-o altul înaintea ta. Ce credeţi ? — Sărmanul meu Joe. se iviră câteva semne de vegetaţie. Joe. mlădiţe tinere scoteau din loc în loc capul. domnule. înghite funia care le lega de nacelă. învăluit în ceaţă. nu vom mai aştepta mult. pentru a le întâlni. soseşte un leu care devorează cămilele. — Arabi. mai puţin plat.) 125 . Asemenea animale sunt rare. ŢINUTUL ADAMOVA. — Păcat! — Şi pentru ce. cu un aspect mai puţin sălbatic. arabi adevăraţi. ca un marinar care e de veghe pe catarg. dacă vântul ne-ar fi defavorabil. vestindu-le. printre pietricelele care. — Suntem într-un ţinut populat ? întrebă vânătorul. Fu gata să strige. Ba a fost folosită de un autor francez. — Populat este un fel de a spune. Profilul lor. Ar trebui să mergem câteva grade mai spre nord. MUNTELE MENDIF Spre ora nouă şi un sfert dimineaţa. Coline mai pronunţate începeau să se onduleze la orizont. Nu se văd încă locuitori. foarte spiritual1. ierburi care pluteau deasupra mării de nisip. fără cămile. (Nota în textul francez. se contura vag şi monotonia dispărea. tras de cămile . o trage în locul lor şi aşa mai departe. EXPLORĂRILE LUI SPEKE ŞI BURTON ŞI LEGĂTURA LOR CU CELE ALE LUI BARTH. Călătorii sunt purtaţi într-un balon. spuse Fergusson. Le-am putea înhăma la nacelă. în aceste ţinuturi. — După felul în care înaintăm. domnule Fergusson ? — Da. e drept. Capitolul XXIX SEMNE DE VEGETAŢIE. într-un roman. mai puţin gol. apropierea pământului fertil . ca şi lui Cristofor Columb. „pământ ! pământ !” O oră mai târziu. Vezi că totul aparţine fanteziei şi n-are nimic comun cu felul nostru de locomoţie. ŢARA MINUNATĂ. Joe ? — Pentru că. puţin umilit la gândul că de ideea sa se folosise altcineva 1 Mery. Doctorul salută cu bucurie schimbările acestea. FLUVIUL BENUE. şi aşteptăm să ajungem în ţara arabilor. lăsându-le să ne remorcheze împotriva vântului. cămilele ne-ar putea folosi. IDEEA FANTEZISTĂ A UNUI AUTOR FRANCEZ.

purtându-şi frunzele lungi de cincisprezece picioare pe crengile acoperite de spini ascuţiţi. parfumurile pătrunzătoare ale pendanusului3. acest „kenda” al arabilor.arbore tropical. Cu ceea ce se vedea jos. papayerul4. După această bogăţie a naturii. baobabul şi bananul completau flora bogată a acestor regiuni intertropicale. se expuneau la soare pe marginea apei. — Mi se pare. I-am părăsit pe englezi pentru a regăsi un hamburghez. ar fi putut devora leul. — Iată şi animale ! Trebuie să fie pe aproape şi oameni. unde mii de păsări sclipeau în mii de culori printre plante arborescente. doctorul recunoscu minunatul ţinut Adamova. Oare n-ar fi posibil să rămânem un pic să vânăm pe aici ? — Cum să ne oprim cu un curent aşa de violent.mamifere. cu frunzele palmate. — Ah.arbore tropical asemănător bumbacului. — Mergem pe urmele descoperirilor moderne . care nu puteau fi socotite munţi. numeroase şi fertile.arbore tropical. cu corpul în formă de peşte. descoperit de acest îndrăzneţ savant. Boul sălbatic se tăvălea în ierburile înalte. am reluat calea întreruptă de călători. sub care dispărea cu totul. Lui Dick îi bătea inima să se spargă şi degetele i se crispau pe patul armei. Fauna acestei ţări echivala cu flora ei. îndreptate spre nord. 2 Bombax . sterculierul5 care dă nuca de Sudan. 5 Sterculier . Pe versantul împădurit al colinelor se prelungeau cascade şi cursuri de apă. negri sau galbeni. lăsând ca semn al trecerii lor pădurea devastată. pustiind. îndreptând spre cer mamelele lor rotunde. depăşind 3 m lungime 126 . se întreba ce animal. gustă puţin din chinurile lui Tantal.arbore tropical. Acolo. ale căror ramuri se împleteau într-o încâlceală de nedescris. Sub privirile lor se întindea un lac de mărime mijlocie. 3 Pendanus . judecând după drumul pe care l-am 1 Elai . cu adevărat uriaşi. — Ce ţinut minunat! spuse doctorul. la rândul lui. 4 Papayer . că. şi în curând vom ajunge la punctul cel mai îndepărtat. treceau ca o trombă prin mijlocul pădurii. prieteni ! Vom putea lega lucrările căpitanilor Burton şi Speke cu explorările doctorului Barth. cetacee. Nu găsi însă şi începu să cerceteze din nou ţinutul. cu un amfiteatru de coline. bombaxul2 încărca vântul în trecere cu puful fin al seminţelor sale . se vedeau văi şerpuitoare. lungi de douăsprezece picioare. Elefanţi cenuşii. Te vei despăgubi mai târziu. umflate cu lapte. ce elefanţi minunaţi ! exclamă Kennedy. şi pomii cei mai variaţi. al cărui fruct este comestibil. puteai pe drept cuvânt să aţâţi imaginaţia unui vânător. mistuind.arbore tropical. rupând. hipopotamii se scăldau cu zgomot. 6 Lamantini . dragul meu Dick ? Nu. Era o menajerie rară într-o seră minunată. lamantinii6. îmbălsămau aerul până la înălţimea la care zbura Victoria . Elaiul1 predomina.mai înainte. spuse Kennedy. spuse Joe. ierbivore.

pe vaporul La Pleiade. nu este atât de departe de lacul Tanganica. Aceste ţinuturi imense vor fi desigur explorate înainte de sfârşitul secolului. că vântul ne poartă atât spre vest. ia harta şi vezi care este longitudinea punctului meridional al lacului Ukereue. între regiunile explorate de cei doi savanţi se găseşte un ţinut întins. — Ar fi totuşi cu putinţă. furtuna se linişti şi oscilaţiile aerostatului încetară să mai 1 Nigritia . înaintea ochilor călătorilor apăru un fluviu adevărat şi doctorul recunoscu. va ajunge într-o zi să fie calea naturală de comunicaţie cu interiorul Nigritiei. Aş fi dorit să mergem spre nord. Unul dintre curajoşii noştri căpitani a pătruns în susul apei. ajungem la o socoteală totală de o mie cinci sute de mile. Îmi pare rău. unul din cei mai mari afluenţi ai Nigerului. — Fluviul acesta. După un parcurs de douăsprezece ore. însă.nume dat câteodată Sudanului. adăugă doctorul consultându-şi busola. Victoria se găsea la hotarele Nigritiei1. după imensele furnicare din vecinătate. De mai multe ori se gândi să taie cablul de legătură şi să fugă din faţa vijeliei.parcurs. care se agăţară de vârful unui copac mai înalt. se vedeau la orizont. În sfârşit. călătorii se opriră la patruzeci de mile de Yoia. — Se poate calcula uşor. încât uneori îl culca orizontal. Ştiind că fiecare grad corespunde unei distanţe de şaizeci de mile. un fel de mei care formează baza lor alimentară. sunt „Munjii Lunii” ai acestei regiuni. arabii Chuas. Povârnişul lor occidental îndreaptă toate apele din această parte a Africii spre ocean . — Şi oraşul Yola. pe care nu călcase încă picior de european şi a căror altitudine este apreciată la o mie trei sute de stânjeni. Vârfurile semeţe ale munţilor Atlantica. care trecea ca un meteor. ceea ce făcea ca poziţia nacelei să fie foarte periculoasă. pe care-l vom depăşi astă-seară şi la care a ajuns Barth. În faţa lor se profilau cele două piscuri ascuţite ale muntelui Mendif. 127 . le spuse doctorul însoţitorilor săi. Numeroşi sclavi munceau câmpul cultivând sorgul. unde e situat ? — La aproape 12° longitudine. În sfârşit. Dar un vânt foarte puternic bălăbănea atât de violent aerostatul. că este Benue. Primii locuitori ai acestui pământ. Nyassa. îşi păşteau turmele nomade. — Se găseşte la aproape treizeci şi şapte de grade. Fergusson nu închise ochii toată noaptea. — O plimbare frumoasă pentru oamenii care ar merge pe jos ! spuse Joe. Livingstone şi Moffat pătrund mereu în interior. Seara. până la localitatea Yola. atins de Speke. Vedeţi dar că suntem într-o regiune explorată. pe care au descoperit-o. Indigenii priveau uimiţi zborul Victoriei. descoperit şi de Burton. — Deci o diferenţă de douăzeci şi cinci de grade. acela pe care indigenii l-au supranumit „Izvorul apelor”. Doctorul aruncă ancorele.

îndreptându-se spre nord şi chiar puţin spre est. încât doctorul şi tovarăşii săi trebuiră să se folosească de pături. Avu totuşi timp să constate originea vulcanică a muntelui. Kennedy propuse să se facă un popas în această regiune cu vânat îmbelşugat. Joe pretindea că era nevoie de carne proaspătă. înainta încet de-a lungul coastelor muntelui şi se opri într-o poiană mare. Cu toate eforturile doctorului. Curând se întoarse cu o jumătate de duzină de raţe sălbatice şi cu un soi de sitari. se îndreptă spre câmpia înclinată. A doua zi. Curând apăru în zare muntele Bagele. Fergusson grăbi coborârea. Prin văgăuni se întindeau câmpuri de orez şi de alune de pământ. se luară toate măsurile ca balonul să fie bine fixat şi Kennedy. pe care Joc îi prepară cu cea mai mare pricepere. iar noaptea o petrecură într-o odihnă 1 100° Celsius. Victoria se găsea în faţa muntelui Mendif. erau apărate de garduri înalte. însă obiceiurile sălbatice ale locuitorilor. care. unde luptele nu mai încetau. dar îi îndepărtă pe călătorii noştri de oraşul Yola. trezise curiozitatea lui Fergusson. La ora trei. presărată cu floricele violete.fie îngrijorătoare. Doctorul dădu balonului o nouă forţă de ascensiune de aproape o mie şase sute de livre. La ora cinci. adunate ca puişorii în jurul cloştii. Nu-l puteau ocoli. Îndată ce pământul fu atins. 128 . Victoria. Grămezi mari de excremente de păsări dădeau coastelor muntelui Mendif aparenţa unor stânci calcaroase. Treceau pe deasupra unui ţinut unde se desfăşurau masacre şi incendii. apărată de vânturile de sud. reconstruit de fulani. Colibele. aşa că trebuiau să treacă pe deasupra lui. Totuşi trebui să se resemneze. vântul era mai domol. asemănătoare unor stupi uriaşi. atitudinea lor duşmănoasă şi cele câteva focuri de armă trase asupra lor îl determinară pe doctor să continue călătoria. care dispăruse în mijlocul norilor. ţinut în care sultanii îşi stăpânesc regatele prin cele mai groaznice măceluri. balonul înainta spre nord-est. ale cărui cratere stinse nu mai erau decât nişte prăpăstii adânci. Masa fu plăcută. Un spectacol minunat pentru cei care aveau putinţa să domine şi să cuprindă cu vederea toată priveliştea. deoarece anvelopa aerostatului se umflase la maximum. cu creste ascuţite. care ar fi ajuns pentru tot pământul Statelor Unite. cu puşca în mână. departe de orice aşezare omenească. Balonul se ridică la peste opt mii de picioare. Era cea mai mare înălţime atinsă în timpul acestei călătorii şi temperatura scăzu într-atât. spre muntele Mendif. Sumedenie de sate cu populaţie numeroasă şi colibe lungăreţe se întindeau între locuri de păşune. Era acolo îngrăşământ. cu ajutorul unei temperaturi mărite la 180°1. cu iarbă înaltă. cu cele douăzeci şi opt de sate de pe coastele sale. Piscurile înalte ale acestor munţi separă bazinul Nigerului de bazinul Lacului Ciad.

Doctorul se apropie la o înălţime de vreo cincizeci de picioare şi-l salută în limba arabă. — Ar fi foarte supărător. Îşi luă arma. Numai şeicul rămase nemişcat. o încarcă şi aşteptă mândru. DENHAM. TOOLE.din toate acestea ieşiseră cu bine. în orice clipă. Gândiţi-vă ce vor face din noi într-o zi legendele. Uragane cumplite. îşi făcea intrarea în oraş. În clipa apariţiei lor. ATACUL. însă. desigur că va împodobi întâmplarea cu toată puterea imaginaţiei. deşi nu cunoştea punctul de sosire. însoţit de o escortă călare. — Ar fi cu neputinţă ca aceşti oameni să nu ne ia drept fiinţe supranaturale. să fie pregătiţi pentru orice întâmplare.. prudenţa îi obliga să ia cele mai severe precauţiuni. Capitolul XXX MOSFCIA. CLAPPERTON. Călătorii aveau încredere în balon. aşadar. Asta le-ar da negrilor o cu totul altă părere despre europeni. În locurile acestea. ascensiuni periculoase. Mosfeia avea o poziţie strategică greu de cucerit. UDNEY. ar fi mai bine să ne socotească simpli oameni. CAPITALA ŢINUTULUI LOGGUM. Victoria îşi reluă drumul aventuros. deoarece pe primii europeni veniţi printre ei i-au socotit o rasă supraomenească. PORUMBEII INCENDIATORI A doua zi. care-l croiau drum înlăturând crengile din cale. nu se mai temea de rezultatul călătoriei. GUVERNATORUL ŞI CURTEA SA. cu vocea sa plăcută. ŞEICUL.. Ceru. la 11 mai. Din punct de vedere al civilizaţiei. La auzul acestor cuvinte venite din cer. prietenilor săi.desăvârşită. Când şeicul va povesti întâlnirea. coborâri şi mai periculoase . VOGEL. îmbrăcat în culori vii. precedat de iscoade şi trâmbiţaţi. 129 . pentru a-i privi mai de aproape pe indigeni. LINIŞTE DEASUPRA REGIUNII KERNAK. între doi munţi înalţi. aşa cum au marinarii în corabia lor. aşa că. un şeic. dar când aceştia văzură balonul. Puteai ajunge Ia el pe o singură cale : un drum îngust între o întindere mlăştinoasă şi o pădure. Doctorul coborî. şeicul descăleca. aşezat pe un deal. răspunse vânătorul. Vântul îi purta acum spre nord şi pe la orele nouă zăriră marele oraş Mosfeia. călduri tropicale. S-ar putea spune că Fergusson conducea balonul cu o singură mişcare . se prosternă în praful drumului şi doctorul nu-l mai putu scoate din adoraţia sa. se înspăimântară îngrozitor şi începură să fugă cât îi ţineau picioarele sau cât îi puteau duce caii.

— De acord, dragul meu Dick, dar ce putem face ? Oricât ai
explica savanţilor acestui ţinut mecanismul unui aerostat, ei nu vor
înţelege nimic şi vor admite întotdeauna intervenţia supranaturalului.
— Domnule, întrebă Joe, aţi vorbit despre primii europeni care au
explorat ţinutul. Care sunt ei, vă rog ?
— Dragul meu, ne aflăm pe drumul urmat de maiorul Denham ; el a fost
primit de sultanul din Mandara, chiar la Mosfeia. Părăsise Bornu-ul şi-l
întovărăşise pe şeic, într-o expediţie contra felatahilor; a asistat la
atacul oraşului, care rezista curajos gloanţelor arabe, numai cu săgeţile
sale, reuşind să pună pe fugă trupele şeicului. Toate astea, însă, nu
erau decât un pretext pentru omoruri, jafuri şi prădăciuni. Maiorul a fost
jefuit cu desăvârşire, dezbrăcat de haine, şi nu s-ar fi întors niciodată la
Kuka, oraşul capitală al regiunii Bornu, dacă, pentru a scăpa din mâna
învingătorilor, nu s-ar fi ascuns sub burta unui cal ce fugea în galop
nebun.
— Dar cine era maiorul Denham ?
— Un curajos englez care, din anul 1822 până în 1824, a condus o
expediţie în Bornu, întovărăşit de căpitanul Clapperton şi de
doctorul Udney. Ei au plecat din Tripoli în luna martie, au ajuns
la Murzuk, capitala Fezzanului şi, mergând pe drumul pe care l-a
urmat mai târziu doctorul Barth pentru a se întoarce în Europa, au
ajuns, la 16 februarie 1823, la Kuka, în apropierea Lacului Ciad. Denham
a întreprins diferite explorări în Bornu, Mandara şi pe malurile orientale
ale lacului. În acest timp, la 15 decembrie 1823, căpitanul Clapperton şi
doctorul Udney intrară în Sudan şi ajunseră până la Sakaton, iar Udney
muri de oboseală şi epuizare, în oraşul Murmur.
— Această parte a Africii, spuse Kennedy, a pricinuit, aşadar, pierderi
printre oamenii de ştiinţă !
— Da, ţinutul este fatal. Mergem direct spre regiunea Barghimi, pe care
Vogel a străbătut-o în 1856, pentru a pătrunde până la Wadd, unde a
dispărut, fanarul acesta, in vârstă de douăzeci şi trei de ani, a fost trimis
pentru a conlucra cu doctorul Barth ; ei se întâlniră la 1 decembrie
1854. Apoi Vogel începu să exploreze ţinutul. Către sfârşitul anului
1856, el îşi făcea cunoscută, în ultimele sale scrisori, intenţia de a
cerceta ţinutul Wadai, în care nici un european nu ajunsese încă. Se
pare că a pătruns până la Wara, capitala ţinutului unde, după unii, a fost
făcut prizonier, iar după alţii a fost omorât, pentru că ar fi încercat
ascensiunea unui munte sfânt din regiunea aceea. Dar moartea
exploratorilor nu trebuie acceptată aşa de uşor, deoarece aceasta
presupune că nu mai e nevoie să fie căutaţi. Astfel, de câte ori nu a fost
anunţată oficial moartea doctorului Barth, ceea ce, pe drept, l-a supărat
foarte mult. Este deci posibil ca Vogel să fi fost făcut prizonier de
sultanul din Wadai, care nădăjduise să obţină bani pentru
răscumpărarea lui. Baronul de Neimans porni şi el spre Wadai, dar muri
în drum, la Cairo, în 1855. Ştim acum că domnul de Heuglin se găseşte
pe urmele lui Vogel cu o expediţie trimisă de la Leipzig. Aşa că vom afla

130

curând despre soarta acestui călător tânăr şi îndrăzneţ1.
Mosfeia dispăruse de mult la orizont. Mandara îşi desfăşura
în văzul călătorilor minunatele sale bogăţii: pădurile de salcâmi şi
plante erbacee din câmpiile de indigo şi bumbac. Shari, care se
vărsa la optzeci de mile mai departe în Lacul Ciad, curgea în rostogoliri
aprige.
Doctorul arătă tovarăşilor săi, pe harta lui Barth, cursul apei:
— Vedeţi, spuse el, că lucrările acestui savant sunt foarte
precise. Ne îndreptăm direct spre districtul Loggum şi poate chiar
spre capitala Kernak. Acolo a murit, in vârstă de abia douăzeci şi
doi de ani, sărmanul Toole. Era un tânăr englez din regimentul 80,
care-şi găsi moartea după ce se întâlnise cu maiorul Denham. Acest
ţinui imens poate fi foarte bine numit „cimitirul europenilor”.
Câteva bărci lungi de cincizeci de picioare coborau cursul
fluviului Shari. Victoria, la o mie de picioare de pământ, atrăgea
foarte puţin atenţia indigenilor. Vântul, care suflase cu oarecare putere
până atunci, avea tendinţa să scadă.
— Vom fi oare din nou prinşi într-o zonă calmă ? Întrebă doctorul.
— Nu-i nimic ! Acum nu ne mai temem nici de lipsa de apă, nici de
pustiu !
— Nu, dar ne temem de populaţii mai primejdioase decât pustiul şi lipsa
de apă !
— Priviţi, spuse Joe, ceva care seamănă cu un oraş.
— Este Kernak. Ultimele adieri ale vântului ne poartă într-acolo şi, dacă
ne interesează, putem să-i facem planul exact.
— Nu ne apropiem ? întrebă Kennedy.
— Nimic mai uşor, Dick ! Ne aflăm deasupra oraşului ! Daţi-mi voie să
strâng puţin robinetul arzătorului ; coborârea noastră nu va întârzia.
Peste o jumătate de oră, Victoria rămăsese nemişcată, la două
sute de picioare deasupra solului.
— Iată-ne, spuse doctorul, mai aproape de Kernak, decât ar putea fi de
Londra un om cocoţat în cupola Sf. Paul. Astfel putem privi în voie.
— Ce e cu zgomotul ăsta ca de ciocănaşe, care se aude din toate
părţile?
Joe privi cu atenţie şi văzu că zgomotul era pricinuit de numeroşi
ţesători, care-şi băteau în aer liber pânzele întinse pe trunchiuri de
arbori.
Capitala districtului Loggum se vedea întreagă, ca şi cum ar
fi fost desenată pe un plan ; era un adevărat oraş, cu case aliniate
şi cu străzi largi. în mijlocul unei pieţe mari se ţinea un târg de sclavi.
Era o mare afluenţă de vase de transport, căci indigenele din
Mandara, cu picioarele şi cu mâinile foarte mici, se bucurau de
mare căutare şi se găseau aici de cumpărat foarte convenabil.
La apariţia Victoriei, se petrecu acelaşi lucru ca şi în alte
părţi : întâi strigăte, apoi o mirare profundă.

1 Din scrisorile primite de la Munzinger, noul şef al expediţiei din El Obeid, reiese,
fără posibilitate de îndoială, că Vogel a murit. (Nota în textul francez.)

131

Afacerile fură părăsite, lucrul fu întrerupt şi zgomotul încetă.
Călătorii rămăseseră într-o imobilitate perfectă, nepierzând nici un
detaliu al acestui oraş populat; coborâră chiar la şaizeci de picioare
deasupra lui.
Atunci ieşi din locuinţa sa guvernatorul ţinutului Loggum,
cu un steag verde şi întovărăşit de muzicanţi care suflau din toate
puterile în nişte instrumente, făcute din coarne de bivol, scoţând
sunete aspre. Mulţimea se adună în jurul lui.
Doctorul Fergusson căută să se facă auzit, dar îi fu peste putinţă.
Aceşti oameni, care aveau fruntea înaltă, părul cârlionţat, nasul
aproape acvilin, păreau un popor mândru şi inteligent, dar
prezenţa Victoriei îi tulbura într-un chip ciudat. Se vedeau călăreţi
alergând în toate direcţiile. Era limpede că trupele guvernatorului
se adunau să lupte împotriva extraordinarei apariţii.
Joe flutură în zadar batiste de toate culorile ; nu obţinu nici
un rezultat.
În vremea aceasta, şeicul, înconjurat de curtea sa, ceru să se
facă linişte şi rosti un discurs, pe care doctorul nu putu să-l
înţeleagă, fiind vorba de o arabă amestecată, dar îşi dădu seama,
după limba universală a gesturilor, că erau invitaţi să plece. Nici el
nu dorea altceva, însă îi era imposibil s-o facă, din cauză că vântul
încetase.
Imobilitatea balonului îl scoase din sărite pe şeic, iar curtenii
săi începură să urle pentru a obliga monstrul s-o ia din loc. Curtenii
păreau personaje foarte ciudate din pricina celor cinci-şase cămăşi
de diferite culori, pe care le purtau. Aveau un pântec enorm, care
părea nenatural. Doctorul le explică tovarăşilor săi, miraţi, că acest
port era un mijloc de a-l linguşi pe sultan. Rotunjimea abdomenului
arăta ambiţia oamenilor. Toţi aceşti oameni graşi gesticulau şi strigau ;
dar unul, care părea să fie prim-ministru, judecând după grăsimea sa,
striga mai tare decât toţi. Mulţimea negrilor îşi amesteca
urletele cu strigătele curtenilor, gesticulând ca maimuţele, ceea ce
producea o mişcare uniformă a peste zece mii de braţe. Călătorii
însă nu se intimidară. Atunci soldaţii, înarmaţi cu arcuri şi săgeţi,
se aşezară în linie de bătaie. Victoria îşi dilată hidrogenul şi se
înălţă liniştită dincolo de zona periculoasă. Şeicul îşi îndreptă arma
spre balon, dar Kennedy, care îl urmărea, îi sfărâmă cu un glonţ
arma din mână.
După această lovitură neaşteptată, urmă o zăpăceală generală ;
toţi o luară la fugă şi se ascunseră prin colibe, prin case şi oraşul
rămase pustiu tot restul zilei. Veni noaptea; vântul nu se pornise.
Trebuiau să se resemneze să rămână nemişcaţi, la trei sute de picioare
înălţime.
Nici un foc nu strălucea în noapte. Domnea o linişte de
mormânt. Doctorul îşi încorda atenţia ; liniştea asta putea ascunde
o capcană. Şi Fergusson avea dreptate să vegheze. Spre mijlocul
nopţii, oraşul apăru ca un rug ; mii de raze luminoase se încrucişau
ca nişte rachete, formând o ţesătură de linii de foc.

132

Într-adevăr. — Da. — Locuitorii acestor ţinuturi au o imaginaţie bogată. Capitolul XXXI PLECAREA ÎN NOAPTE. Timp de două ore porumbeii se mai văzură ici şi colo. puţin câte puţin. Aşa că. APA LACULUI. — Faptul că vom trece peste o mare întindere de apă va aduce puţină variaţie în călătoria noastră. — Este vorba de o întindere mare de apă ? întrebă Kennedy. — Care sunt aceia ? — Imprudenţii pe care-i duce în nacelă. care era de pază. Joe se pregăti să arunce o parte din lest. dar de data aceasta satul a zburat mai sus decât incendiatorii lui. — Cu siguranţă că un balon n-are a se teme de duşmani. Joe. Fergusson îşi lămuri îndată fenomenul. fuseseră aruncaţi împotriva Victoriei. — Acum putem să dormim liniştiţi. spuse doctorul. numărul lor scăzu. ai cărui pereţi reflectau lumina. UN GLONŢ PIERDUT Pe la trei dimineaţa. ei zburau formând în atmosferă zigzaguri de foc. în hărmălaia strigătelor îngrozitoare şi a pocniturilor de armă. Doctorul şi Kennedy se treziră. dragul meu Dick ! S-ar putea să aibă o sută douăzeci de mile în lungime şi tot atâta în lăţime. înspăimântaţi. ale căror cozi erau îmbibate cu materii combustibile aprinse. Fergusson constată cu satisfacţie că vântul îi purta spre nord-est! — Avem noroc ! spuse el. S-ar spune că incendiul urcă şi se apropie de noi. văzu cum oraşul începe să dispară dedesubtul lor. — Considerabilă. în noapte . LACUL CIAD. MĂSURI DE PREVEDERE. HIPOPOTAMUL. focul urca spre Victoria. prieteni. 133 . Vom ajunge chiar astăzi la Lacul Ciad. replică doctorul. ei întrebuinţează în mod curent porumbeii. Mii de porumbei. dar ce putea să facă împotriva unei armate atât de numeroase ? Porumbeii înconjuraseră nacela şi balonul. Doctorul zvârli fără nici o ezitare încă o bucată de cuarţ şi astfel ajunse în afara zonei unde zburau păsările primejdioase. apoi. Consultând busola. Victoria pornise. părând învăluiţi într-o reţea de foc. să fim întotdeauna şi peste tot foarte atenţi. luminile se stinseră. PASIUNEA LUI KENNEDY.. CEI TREI. — Dar ce-i asta ? glăsui Kennedy. — Ba da. DE-A LUNGUL FLUVIULUI SHARI. ca să incendieze colibele satelor. Kennedy îşi descarcă armele asupra lor. spuse Kennedy..— Ce ciudat! spuse doctorul.

Şi de struţii ăştia care aleargă cu iuţeala vântului ? — Ăştia sunt struţi ? întrebă Joe. să lăsăm Providenţei grija de a ne conduce şi de a ne păstra sănătoşi. — Adevărul este că „Victoria” noastră s-a comportat totdeauna minunat. dar nu să aterizăm. — Îmi vei îngădui. Poate prea odihniţi. sau modestia te face să uiţi isprăvile tale ? Mi se pare că. — Dragul meu Dick. N-ar fi rău să ne refacem proviziile . — Unde ? — Nu ştiu încă. prietene Samuel. ar fi un animal sălbatic mai puţin ! Dar să ucizi o antilopă.. mai norocoşi decât înaintaşii noştri. se desfăşoară în condiţiile cele mai bune. — Bine. care vede trecând pe dinaintea puştii sale toate animalele pământului ? Uite ! Priveşte turma aceea de girafe ! — Astea girafe ? se miră Joe. călătoria e foarte variată şi. — Ura. şi. un tigru. — Fără îndoială. am plecat trei. înainte de plecarea noastră. iar noi am plecat la 18 aprilie . fără să mai vorbim de micul vânat. fără alt folos decât satisfacerea 134 . totuşi. m-ai lăsat să întrevăd o serie de vânători grozave şi până acum nu prea m-ain bucurat de ele. Samuel. Dick. ca toate găinile ! — Samuel. De aproape ai vedea că sunt de trei ori mai înalte decât tine. nu am întâmpinat nici un pericol serios. Sunt găini. după douăzeci şi cinci de zile. Afară de lipsurile îndurate în deşert. ce înseamnă asta pentru un vânător african. ca Denham. te înşeală memoria. sănătoşi. ai pe conştiinţă o antilopă. ca Barth. căci picioarele au început să-mi amorţească şi nu m-aş supăra dacă aş putea să mi le dezmorţesc. nu putem să ne apropiem ? — Putem să ne apropiem. Atunci.. în cazul când unul dintre noi s-ar afla pe pământ şi Victoria ar trebui să urce pentru a scăpa de un pericol neaşteptat. dealtfel. o hienă. pentru călătoriile aeriene ! strigă Joe. Încă douăsprezece zile şi vom ajunge. aşa cum suntem acum. pe drumul urmat de Anderson şi Cumming. Nici nu s-ar zice că am trecut peste cele mai infestate ţinuturi. — Putem fi mulţumiţi de noi. bine hrăniţi. la ce bun să ucizi nişte animale care nu-ţi vor folosi la nimic ? Dacă ar fi vorba să omori un leu. mergând treizeci de mile pe jos. o gazelă. Samuel. Clapperton şi Overweg. Dar. cine ştie dacă l-am mai vedea vreodată. suntem încă împreună toţi trei. odihniţi. ca încheiere.— Dar n-avem de ce să ne plângem. Richardson şi Vogel. un elefant şi doi lei. să-mi satisfac fantezia asta. avem deci douăzeci şi cinci de zile de drum. dar ce importanţă are ? — Ai dreptate. Astăzi este 12 mai. — Şi ce zici de turma asta de gazele ? întrebă Kennedy. ai înţelege . Joe. Aşa că eu îi spun deschis lui Kennedy : nu-mi place să se depărteze pretinzând că vânează. — Îţi vei împlini dorinţa pe străzile Londrei. Sunt numai cât un pumn ! — Pentru că ne aflăm la o mie de picioare deasupra lor. mai ales. Este foarte important să nu ne despărţim. Iată-ne.

În acest ţinut sălbatic şi suprapopulat. Soarele îşi revărsa razele orbitoare peste faţa liniştită a lacului. care era cu totul diferită de aceea din anul 1847. Crocodilii se tolăneau la soare sau se aruncau în apă. dar rămase la o înălţime la care să fie în afară de orice pericol. atinge uneori cinci metri lungime. în sfârşit. gustară apa. Nacela aluneca deasupra undelor ca o pasăre în zbor. nu este cu putinţă să întocmeşti o hartă exactă a acestui lac. care respira liniştit. — Ar fi fost mai bine să-l înjunghiaţi ! spuse Joe. Victoria coborî puţin câte puţin. a cărei existenţă fusese socotită mult timp ca o poveste - marea interioară la care ajunseseră expediţiile lui Denham şi Barth. astfel că aerostatul cobori foarte jos. vom cobori la o sută de picioare de sol şi. Kennedy nu rezistase ispitei de a trage un foc asupra unui hipopotam oribil. despre care se crezuse multă vreme că ar fi sărată. Pe la ora nouă dimineaţa. Doctorul încercă să-şi fixeze configuraţia actuală a terenului. doctorul Fergusson şi prietenii săi ajunseră la malul meridional al Lacului Ciad. Într-adevăr. Deseori oraşele aşezate pe maluri sunt pe jumătate înecate. fără să arate că glonţul vânătorului i-ar fi făcut vreun rău. liane şi plante agăţătoare şerpuiau în toate direcţiile. ne vei face plăcere trimiţându-i un glonţ în inimă. dar găsiră că nu este prea bună de băut. Apropierea de suprafaţa ei nu prezenta nici un pericol. o detunătură de armă răsună lângă el. în care Barth fusese pe punctul să-şi piardă viaţa. Acum. Călătorii urmau acum cursul fluviului Shari. dacă vei putea descoperi vreun animal sălbatic. formând o îmbinare ciudată de culori. prietene. trebuiau să se ferească de primejdiile neaşteptate. mlaştinile. Avea un uşor gust de natriu. se hârjoneau ieşind la mal pe numeroasele ostroave verzi. El este înconjurat de mlaştini greu de străbătut. Animalul.superficială a pasiunii tale de vânător ? Nu face să-ţi dai atâta osteneală. cu repeziciunea unor şopârle . În timp ce doctorul nota rezultatul experienţei. presărate de-a lungul fluviului. sunt acoperite de năvala apelor şi măresc întinderea lacului. la o înălţime de numai cinci picioare. dispăru la zgomotul detunăturii. — Şi cum ? 1 Aligator . De la un an la altul. Depăşiră astfel districtul Maffatay. 135 . Malurile încântătoare ale apei dispăreau sub umbra copacilor de nuanţe diferite . împânzite de trestii şi de papiruşi care ating o înălţime de cincisprezece picioare. Doctorul vru să constate felul apei. aşa cum s-a întâmplat cu Ngomu în 1856. pe locul unde se ridicau locuinţele din Bornu se scăldau hipopotamii şi aligatorii1. acea Mare Caspică a Africii.specie de crocodil. răsfăţat în mijlocul unei naturi bogate şi pline de verdeaţă. Joe scufundă o sticlă şi o scoase pe jumătate plină .

— Cu una din ancorele noastre. CĂDEREA. ÎNGRIJORĂRILE DOCTORULUI. ca în Anglia. Câteva moschei. este un mamifer din genul pachidermelor ! Se spune despre carnea lui că este minunată la gust şi constituie obiectul unui comerţ intens. COASTA NORDICĂ A LACULUI De când ajunsese la Lacul Ciad. Se simţea. spuse Joe. — Aş vrea. în realitate. 136 . Putu s-o vadă câteva clipe. Joe are într-adevăr o idee. astfel că ajunse la concluzii plăcute în legătură cu natura care se dovedise atât de prevăzătoare. VULTURII. — Pe animalul acesta nu-l poţi omorî decât dacă-l loveşti în burtă sau între coaste . făcut de triburile de pe malurile lacului. în curţile caselor şi în pieţele publice creşteau palmieri şi arbori de cauciuc. Ar fi fost o momeală bună pentru un asemenea animal. — Şi peştele ăsta se poate mânca. ca să pot gusta carnea acestui animal. Dar ne vom opri la extremitatea nordică a lacului.. Animalul ne-ar trage după el. Joe. împodobiţi cu o boltă de frunziş lat de peste o sută de picioare. înconjurată de zidurile ei de argilă albă. INSULELE BIDCIIOMAH. dar către ora unu. Deşi la început această direcţie îl cam nemulţumi. DEVOTAMENTUL SUBLIM. Kuka se compune. Victoria întâlnise un curent care se îndrepta mai mult spre est.. Kennedy se va găsi în plină menajerie şi va fi despăgubit din plin. pe o întindere de şapte- opt mile. răspunse doctorul. Că doar n-o să ne hrănim în centrul Africii cu sitari şi prepeliţe. spuse Kennedy. un bulevard larg de trei sute de stânjeni. faimoasa capitală a regiunii Bornu. trecând pieziş peste partea aceasta a lacului. PREVEDERILE SALE. Câţiva nori temperau căldura zilei. Acolo. ÎNVELIŞUL BALONULUI SE RUPE. asemănătoare unor zaruri. despărţite printr-un „dendal”. îmi pare rău că focul de armă al domnului Dick nu a dat rezultate mai bune. erau în raport direct cu arşiţa razelor soarelui. din două oraşe distincte. se ridicau greoaie deasupra aglomerării de case arabe. — Pe care vă rog să n-o puneţi în practică. imense. Joe observă că umbrelele acestea naturale. Capitolul XXXII CAPITALEI REGIUNII BORNU. înainta din nou deasupra pământului. puţină mişcare de aer deasupra întinderii de apă . doctorul nu se mai plânse când zări oraşul Kuka. domnule Fergusson ? — Peştele tău. — Hei. UN ATAC ÎN ATMOSFERĂ. mai ales acum când suntem lămuriţi asupra calităţii apei Lacului Ciad. ca domnul Dick să vâneze hipopotami. balonul. acolo unde nu avem ce căuta. — În cazul ăsta. de altfel. pesemne că glonţul lui Dick nu l-a vătămat câtuşi de puţin. dacă locul mi se va părea prielnic. destul de grosolan construite.

m-aş teme de ele. cu cele două oraşe ale sale complet deosebite. zburând ca un uriaş cărăbuş. — Se văd ! răspunse Kennedy. dacă nu vă supăraţi! răspunse Joe. — Să dea Dumnezeu să fíe de o specie vătămătoare pentru ca bunul nostru Samuel să nu mai aibă nimic de obiectat. datorită instabilităţii care caracterizează curenţii de aer din acest ţinut. cele paisprezece păsări străpungeau aerul cu ţipetele lor răguşite şi înaintau spre aerostat. Sunt aproape o duzină. După zece minute. Kennedy găsi că ar semăna cu un Edinburgh întins pe o câmpie. mai mult furioase decât speriate de prezenţa lui. Joe. a căror vecinătate era tot aşa de primejdioasă ca aceea a tuaregilor din Sahara. — Cine ştie ? răspunse doctorul. piraţi sângeroşi şi foarte temuţi. care devenise serios îngrijorat. cu case înalte şi sănătoase . un vânt opus îi duse brusc înapoi pe o distanţă de aproape patruzeci de mile deasupra Lacului Ciad. — Ce este. Ce zgomot diavolesc ! De bună seamă. domnule Dick. dar aceasta. Li se oferi atunci un alt spectacol: puteau vedea numeroase insule ale lacului. cârdul se apropiase în bătaia puştilor . răspunse Fergusson. o îngrămădire tristă de colibe joase. — Dar ce este ? — Vedeţi colo cârduri de păsări mari. dar aş fi preferat ca păsările acestea să fie cât mai departe de noi. conice. de cealaltă parte se înghesuie oraşul sărac. Dacă ne atacă ? — Ne vom apăra. — Vă temeţi de ele ? ! exclamă Joe. care se îndreaptă spre noi? — Păsări ? întrebă doctorul luându-şi luneta. Sălbaticii se pregăteau. Joe. priviţi colo ceva care vă va plăcea. se grăbi să depăşească insulele. îi spuse lui Kennedy : — Pe legea mea. care între timp cercetase orizontul. — Cum ţipă ! se miră Joe. care vă gândiţi mereu la vânătoare. şi încă specia cea mai mare. — Paisprezece.care de obicei e tixit de pietoni şi călăreţi. dumneavoastră. unde locuieşte populaţia nevoiaşă. Joe ? — Şi de data asta nimeni nu se va opune focurilor de armă. — Sunt vulturii mărilor. nu le convine că le-am încălcat domeniul şi că ne-am permis să zburăm ca ele. — Nu voi protesta. Dar călătorii abia apucaseră să vadă toate acestea că. să primească Victoria cu lovituri de săgeţi şi de pietre. curajoşi. 137 . şi dacă ar fi înarmate cu o carabină Purdey Moore. Doar avem un arsenal întreg pentru a le primi cum se cuvine ! Dar nu cred ca păsările astea să fie atât de primejdioase. interveni Kennedy. locuite de biddiomahi. — Într-adevăr. De o parte se ridică oraşul bogat. răspunse Fergusson. au o înfăţişare destul de războinică. — Nu au nevoie de aşa ceva.

138 .

Ar însemna să le provocăm. ajungând chiar până la cincizeci de picioare. N-am putea în felul ăsta să le împuşcăm sau măcar să le împrăştiem ? Eu mă însărcinez cu o parte din ele ! — Nu mă îndoiesc de dibăcia ta. neliniştit. sau a unor rechini. sunt paisprezece păsări. foc ! strigă doctorul. Doctorul. reluă vânătorul. pentru a scăpa de vecinătatea periculoasă. hotărî să se ridice. Samuel. Le socotesc moarte pe acelea care vor ajunge în bătaia puştii tale. care nu întârzie să se înalţe. — Ascultă. Doctorul nu răspunse. li se vedeau şi moţurile cartilaginoase. Dick ! — Atunci să aşteptăm ? — Aşteaptă ! Fii gata pentru atac. avem şaptesprezece lovituri. unde nu vei putea să le vezi. — Foc. şi câteva din ele. păsările se apropiau. după cum ştii. cu viteza unui bolid. se prăbuşi rotindu-se 139 . una din păsări. nu ! Să nu le înfuriem fără motiv. Trăgând cu toate armele noastre. spuse acesta. cu ciocul şi ghearele pregătite să sfâşie. Samuel ? — Foarte serios. Dar vulturii. văzând cum păsările se ridică odată cu balonul. situaţia este tot atât de periculoasă. — Nu. Erau din specia cea mai mare. Şi noi urcăm în zadar. apropiindu-se puţin câte puţin de Victoria. — Ei bine. iar in clipa când se sforţau . Dick.să ţipe. — Abia mă mai pot stăpâni să nu trag în ele. Dilată hidrogenul balonului. s-ar fi spus că sunt rechini înaripaţi. in cercuri mari. partea de jos a aripilor albe strălucea în soare . Acum puteai să distingi perfect gâtul lor pleşuv. Într-adevăr. spuse vânătorul încărcându-şi arma. cu care de altfel se asemănau foarte mult. — Ne urmăresc ! spuse doctorul. Pentru aeronauţi. întins. se ridicară şi ei. în mijlocul oceanului. Vulturii mărilor zburau cu o repeziciune fantastică. vor sparge învelişul care ne susţine . pe uscat.şi ne aflăm. cum le mai nimereşti ? închipuie-ţi că te-ai afla în prezenţa unor lei. într-un unghi îndrăzneţ de brusc. împodobite cu umflături violete. nefiind dispuşi să-i părăsească. mai îndrăzneaţă. dar îţi repet că dacă atacă partea superioară a balonului. — Au aerul că sunt supăraţi. Uneori îşi schimbau pe neaşteptate direcţia. Dick. păreau că înfruntă armele lui Kennedy. căci ele pot zbura mai sus decât noi. Păsările se apropiara la o distanţă foarte mică. şi pasărea. În acel moment. ce e de făcut ? întrebă Kennedy. Corpul lor avea o lungime de peste trei picioare . zbârlite din cauza furiei. Dick ! — Avem pentru fiecare dintre ele câte un glonţ! — Şi dacă se înalţă spre partea superioară a balonului. care însă se micşorau. la o înălţime de trei mii de picioare. lovită de moarte. dar să nu tragi fără ordinul meu. — Dar aş scoate-o uşor la capăt! Uşor ! — Te înşeli. — Vorbeşti serios. se îndreptă ţintă spre Victoria. Abia strigase.

— Nu mai este nimic de aruncat! spuse Kennedy. Apoi se auzi un pârâit. deasupra Victoriei. dar nici Fergusson. Veni noaptea. vântul. se ridicară. înspăimântat.în spaţiu. Se aplecară. privind barometrul. urmă un moment de linişte îngrozitoare. se depărtară pentru un moment. Kennedy îl privi pe Fergusson. dar îndată se întoarseră la atac. — Joe. o împingea spre coastele nordice ale lacului. Joe o puse la umăr pe cealaltă. şi nacela îşi pierdu stabilitatea sub picioarele celor trei călători. de parcă s-ar fi înţeles... uşurată. căutând să distingă vreo urmă a sărmanului Joe. jos. schimbând tactica. Căderea deveni mai puţin rapidă. — Vom coborî pe pământ. nacela se afla la numai două sute de picioare deasupra apei. Şi curajoşii oameni simţiră izvorul cald al lacrimilor pe obraz. Ancorele fură fixate de un arbore mai ridicat. Dar deodată. — Pierdut! spuse vânătorul cu un gest disperat. asemănător cu zgomotul pe care îl face o bucată de mătase sfâşiată. la nordul lacului. În câteva clipe. — Cădem totuşi! Goleşte rezervoarele de apă ! Joe auzi ? Ne prăbuşim în lac ! Joe se supuse. speriaţi de detunătură. — Aruncaţi ! Aruncaţi! strigă doctorul pentru ultima oară. şi vânătorul le înţepeni bine. Kennedy reteză capul celui mai apropiat. orice urmă de cuarţ dispăru. acesta păli. totuşi continuau să se prăbuşească. pătrunzând cu furie în învelişul dezumflat. — Pierdut. Vulturii. După un drum de şaizeci de mile. Joe frânse aripa altuia. toate detaliile terestre se măreau văzând cu ochii. Lacul Ciad părea că vine spre el ca un flux uriaş . — Suntem pierduţi! strigă Fergusson. — Mai sunt unsprezece ! spuse el. Apoi adăugă : Joe. — Ba da ! răspunse Joe. Kennedy îşi luase una din puştile cu două ţevi. Cu tot curajul şi nepăsarea sa. Cu primul glonţ. — Proviziile. Doctorul se aplecă peste bord. Fu aruncată şi cutia care conţinea proviziile. Dar Joe nu-l mai putea auzi. mai furioşi. Joe ! strigă doctorul. dar se depărtaseră prea mult de locul unde se aruncase el. proviziile ! strigă doctorul. Victoria coborî pe o coastă pustie. nici Kennedy nu putură dormi. Victoria. pentru a ne salva pe noi! răspunse Fergusson. Şi dispăru peste bordul nacelei. păsările... 140 . îndată ce ne va fi cu putinţă. care se ridica repede. — Ce facem ? întrebă Kennedy. începu să urce şi ajunse curând la o mie de picioare în aer. şi apoi vom aştepta. lestul.

ca toate celelalte ale Lacului Ciad. Cei doi prieteni nu îndrăzneau să pomenească de sărmanul lor tovarăş. Întinderea imensă de apă se lărgea spre vest. rezistentă. Samuel. în momentul căderii nu eram prea departe de o insulă. înainte de toate. fără să te îndepărtezi 141 . cu neputinţă de trecut. Dick. Taftaua. Şi dacă Joe cade în mâinile lor. ce i se va întâmpla ? Numai superstiţiile lor ar putea să-l salveze. dar întâmpinară greutăţi mari. trebuia smulsă bucată cu bucată. — Nu te îngrijora. TANGALIA. O să scăpăm de o greutate considerabilă. dacă Joe va reveni. făceau ca poziţia Victoriei să fie sigură. este desigur locuită de piraţi. — Îţi repet. de şase sute cincizeci de livre. constatară că balonul interior. — Dumnezeu să te audă. Ruptura produsă de ciocurile păsărilor de pradă se întindea pe o lungime de câteva picioare. Vom face tot ce este cu putinţă să ne regăsim prietenul. Dick. când şi cum. — Şi eu ! Acum. — Poate că Joe nu este pierdut! spuse el. călătorii mai întâi cercetară partea coastei unde se aflau. nu ştiu nici eu.. răspunse emoţionat doctorul. Am încredere în dibăcia şi inteligenţa lui. ne vom relua călătoria împreună cu el. dar nu trebuie să neglijăm nimic pentru a-i da posibilitatea să ne regăsească. nici insule. Kennedy fu primul care împărtăşi doctorului părerile sale. Victoria se micşorase cu o cincime. Era un fel de insulă ce răsărea dintre mlaştini. Capitolul XXXIII PRESUPUNERI. nu suferise deloc. — Într-adevăr. în fâşii înguste. ÎNTOARCEREA. VÂNĂTOAREA LUI KENNEDY. la orizont nu vedeai nimic. Doctorul şi Kennedy se puseră pe lucru. E un băiat îndemânatic şi un înotător fără pereche. acum degajat complet. pentru a putea fi scoasă prin ochiurile plasei. LARI A doua zi. Joe este un om care o scoate totdeauna la capăt. să eliberăm Victoria de anvelopa exterioară care nu ne mai serveşte. Trebuia supravegheat numai ţărmul lacului. la 13 mai. Dick. dar insula asta. jur împrejurul ei creşteau trestii de înălţimea copacilor din Europa. tu vei vâna în împrejurimi. EXPLORAREA COMPLETĂ A LACULUI CIAD. NOILE CALCULE ALE DOCTORULUI FERGUSSON. Vom reface echilibrul şi. Diferenţa aceasta destul de mare îl miră pe Kennedy. Operaţia ţinu vreo patru ore . îmi amintesc. ceea ce merită oboseala. nici maluri. Mlaştinile. — După câte îmi aduc aminte. în mod normal. care au fost fără îndoială martorii catastrofei noastre. îl vom revedea.. RESTABILIREA ECHILIBRULUI VICTORIEI. Să începem prin a ne orienta ! Dar. Nu i-a fost greu să treacă înot de la Frith of Forth la Edinburgh.

părându-i-se că-l aude uneori pe Joe strigând. când aerostatul s-ar fi găsit în dezechilibru. spre un desiş destul de apropiat. Le rămăseseră vreo treizeci de livre de pemmican. — Fără îndoială ! Dacă şi-ar închipui că l-am părăsit ? 1 Fluierar sau şnep . 142 . e foarte important ca Joe să ştie unde suntem. — Mai întâi. doctorul ajungea la un total de două mii opt sute treizeci de livre. un galon şi jumătate de rachiu şi unul din rezervoarele de apă. prin pierderea hidrogenului din primul balon.. oboseala îi îmbie la somn.. Kennedy luă o armă cu două ţevi şi îşi făcu loc prin ierburile înalte. Îşi petrecu întreaga zi cu aceste treburi şi le termină abia la întoarcerea lui Kennedy. Victoria avea acum o capacitate de şaizeci şi şapte de mii de picioare cubi şi conţinea treizeci şi trei de mii patru sute optzeci de picioare cubi de gaz. fu suspendată deasupra unui foc. nu voi lipsi mult timp. puterea de ascensiune se redusese cu aproape nouă sute de livre. După ce le stârnise pofta de mâncare. detunături repetate vestiră o vânătoare rodnică. treabă la care de altfel se pricepea foarte bine. Fiecare bucată. Aparatul de dilataţie părea să fie bun .pasăre de baltă cu ciocul lung. — Orice plan ai avea. îndată. Dick aduse o sumedenie de păsări : raţe sălbatice. şi începu să se îngrijească de prepararea şi afumarea vânatului. le depozită în nacelă. înfiptă într-o ţepuşă. făcut din lemne verzi. în cea mai mare parte. — M-am gândit mult. Trebuie să ne reînnoim neapărat proviziile. care au fost. becaţe. încărcând cinci galoane de apă şi o sută de livre de carne proaspătă.. a proviziei de apă. aruncate. lişiţe şi fluierari1. Putea deci să mai pună încă o sută şaptezeci de livre de lest. — Bine. a călătorilor. Adunând greutatea aparatelor. Samuel. Forţa de ascensiune a noului balon era deci de trei mii de livre. sunt de acord cu el. a nacelei şi a accesoriilor ei.. doctorul îl trezi pe Kennedy.prea mult. Când i se păru că bucăţile de carne sunt destul de bine pătrunse de căldură şi fum. Rămânea să întregească aprovizionarea a doua zi. Când se lumină de ziuă. la ceea ce trebuie făcut pentru a-l regăsi pe Joe. După ce luă toate aceste măsuri. astfel că fu nevoit să se bizuie pe ceea ce rămăsese. cât de departe era vocea mult dorită !. doctorul făcu bilanţul obiectelor păstrate în nacelă şi stabili echilibrul celui de al doilea aerostat. fiecare dintre ei asculta încordat în noapte. Cina lor fu alcătuită din pemmican. Carne uscată nu mai aveau însă deloc. spuse el. Dar vai. pentru cazurile neprevăzute. În acest timp. nici pila. pentru a restabili echilibrul. Ştia că. nici serpentina nu erau stricate. biscuiţi şi ceai. în timpul orelor de veghe. înlocui greutatea lui Joe cu un supliment de lest. Seara îi găsi pe călătorii noştri în plină activitate. puţin ceai şi cafea.

luat de un curent repede. desprinseră cu greutate ancora din copac. dacă nu a lăsat nici o urmă despre trecerea sa ? — Vom încerca să ne întoarcem spre partea nordică a lacului şi. Kennedy îşi completă provizia de carne proaspătă. La apariţia lor. pescarii din bărci se aruncară în apă. după hartă şi după măsurători. ce vom face dacă nu găsim nici un semn. să ajungă şi nu vom părăsi aceste locuri înainte de a fi făcut tot ce este cu putinţă pentru a-l regăsi. dacă este singur şi liber. Kennedy trăgea mereu focuri de armă. fără îndoială. vom cerceta. 143 . cercetând cu privirea desişurile. Dick. briza ne poartă spre lac. pretutindeni unde vreo umbră sau vreo scobitură de stâncă ar fi putut servi de adăpost tovarăşului lor. Trecură pe aproape de pirogele1 care străbăteau lacul. La început. fără nici un fel de precauţiuni. — Dar dacă vântul ne duce în altă parte ? — Din fericire. În vremea asta. stabili. nu avură prilejul să întâlnească nici unul din aceste enorme animale. Poate va izbuti să ne arate locul unde este ascuns. însă deoarece trebuie să prevedem toate cazurile. călătorii coborâră mai jos. ambele vizitate de maiorul Denham. reluă doctorul. hipopotamilor şi lamantinilor. — În ce fel ? — Vom face o ascensiune. — Să plecăm. — O va face. vom căuta să fim văzuţi.bărci lungi.— Ne cunoaşte prea bine ! Niciodată nu i-ar trece aşa ceva prin minte. cuprinşi 1 Piroge . glăsui vânătorul. că se găseau la nord de Ciad. ne este folositor. Gazul se dilată şi Victoria ajunse din nou la înălţimea de două sute de picioare. înainta deasupra lacului şi în curând fu purtat cu o viteză de douăzeci de mile pe oră. — Chiar dacă este prizonier. însă. Deasupra insulelor. Indigenii nu au obiceiul sa-şi închidă prizonierii. vom scotoci ţărmurile. asta nu se va întâmpla. Vezi. Sforţările noastre se vor mărgini la a ne menţine în tot timpul zilei deasupra întinderii de apă. Joe ne va vedea acolo unde privirile sale se îndreaptă fără încetare. balonul şovăi. la care Joe va încerca. lucru care ar fi fost supărător ieri. La şapte dimineaţa. în sfârşit. învârtindu-se pe loc. Acolo vom aştepta. treabă pe care Joe ar fi îndeplinit-o cu multă pricepere. Doctorul îşi însemnă poziţia exactă a locului pe care îl părăseau . astăzi. Dar trebuie să afle locul unde ne găsim. Cu toate că bălţile dimprejur purtau urma trecerii rinocerilor. între oraşul Lari şi satul Ingemini. pe cât ne va fi posibil. ne va vedea şi va înţelege scopul cercetărilor noastre. Astfel. Doctorul îl manevră necontenit la înălţimi ce variau între două sute şi cinci sute de picioare. Dar.

Dar pentru a doua oară izbuti să-şi schimbe direcţia şi ajunse exact la punctul de plecare. — Să aşteptăm şi să nu ne pierdem curajul. La ora două. Apoi întâlni un nou curent de aer. Iar gândul că Joe s-ar fi putut îneca era de neconceput. Oraşul – o îngrămădire de aproape cincizeci de colibe . Pe doctor îl îngrijora direcţia constantă a vântului. în faţa colibelor împletite din trestie. situat pe marginea orientală a Lacului Ciad. care era punctul cel mai îndepărtat atins de Denham în explorarea sa. Trebuie să ne întoarcem deasupra lacului. africanii se scaldă fără să se teamă ue atacurile lor. Victoria se îndrepta spre maluri. O idee groaznică trecu totuşi prin mintea lui Fergusson şi a lui Kennedy : în aceste ţinuturi erau numeroşi caimani1. dar. Din fiecare tufiş se aştepta să-l vadă apărând pe Joe. împins spre centrul Africii. care ating lungimea de 6 metri. la un moment dat. capitala biddiomahilor. doctorul spuse fără ocol: — Crocodilii nu trăiesc decât pe malurile insulelor sau ale lacului. un mijloc prin care să-şi manifeste prezenţa. un vânt foarte puternic o purtă spre nord-vest. după două ore de cercetări. Violenţa vântului purta aerostatul mai departe decât i-ar fi convenit doctorului. din fericire. — Trebuie neapărat să ne oprim şi să aterizăm. pe care doctorul o luă drept Farram. sub un unghi aproape drept. Locuitorii munceau la culesul bumbacului. spuse el. la o mie de picioare. doctorul semnală oraşul Lari. Victoria străbătuse nouăzeci de mile. deasupra insulei unde 1 Caimani .se afla într-o mică depresiune a terenului. De altfel. ar fi putut ajunge fără întârziere la prietenii săi. Kennedy nu răspunse . către pustiurile nesfârşite. Simţeau că-i cuprinde disperarea. desigur. însă ideea îi urmărea într-atât. Pluti deasupra unei insule mari şi foarte populată. Se vedea purtat spre est. Victoria ajunse în faţa oraşului Tangalia. nici altul nu avu curajul să-şi mărturisească teama. Nu putem fi prea departe de locul accidentului. prefera să tacă decât să vorbească despre această posibilitate groaznică.un soi de crocodili cu coada lungă. Acestea erau gândurile doctorului. şi fugiră înot spre ţărm. La ora unsprezece. sunt puţin periculoşi. Mai mult de o oră cercetă diferite zone. Poate că îl târâseră spre ţărm. mai ales pentru Joe . Era cu neputinţă ca Joe să fi fost reţinut pe una din insulele lacului: ar fi găsit. în mijlocul ogrăzilor curate şi îngrijit întreţinute. Dacă era liber. — Nu se vede nimic ! spuse Kennedy.de spaimă. Dar dacă era prizonier ? în jurul lor nu se vedea şi nu se mişca nimic. de aceea este necesar să încercăm a găsi un curent contrar. o vale cuprinsă între munţi nu prea înalţi. care o împinse către est cam şaizeci de mile. La ora cinci seara. încât. Nici unul. când revăzu ţărmul nordic al Lacului Ciad. 144 . desigur că Joe a avut îndemânarea să-i ocolească.

PLECAREA FORŢATĂ. Chiar dacă uraganul ne-ar duce la o sută de mile spre nord. La trei dimineaţa. stăpâniţi de nelinişte. După câteva clipe de linişte deplină. Capitolul XXXIV URAGANUL. CARAVANA ÎNGHIŢITĂ. trăgând în direcţia contrară. înfundată adânc. — Abia acum câteva zile ne felicitam de reuşita călătoriei noastre. Kennedy nu izbuti s-o smulgă şi. trestiile loveau învelişul balonului. KENNEDY IA POSTUL SĂU. doctorului îi era foarte greu să stăpânească aerostatul. VÂNT POTRIVNIC ŞI PRIELNIC. punem în primejdie siguranţa tuturor. O HOTĂRÂRE LUATĂ. — Să plecăm fără el ? strigă scoţianul îndurerat. Ancora. în poziţia în care se găseau. tot am reveni. spuse doctorul. Aşa. care era cufundat de asemenea în tăcere. rezista sforţărilor lor. Victoria facu o săritură de trei sute de picioare în aer şi porni direct spre nord. în condiţiunile acestea. de faptul că am scăpat din toate primejdiile întâlnite şi toţi trei ne strângeam mâinile. dar. Dar plecarea era foarte greu de înfăptuit. amestecat cu mâlul cleios al bălţii. — Samuel. Dându-şi seama de pericol. nu făcea altceva decât s-o înfunde mai mult. balonul. — Poate n-ar fi trebuit. desigur. se prinse într-un ghem de trestii. încât Victoria nu mai putea să rămână pe pământ. vântul deveni aprig. Fergusson nu putea face altceva decât să se supună vijeliei şi. GÂNDURI TRISTE. PIERDEREA UNEI ANCORE. doctorul îi spuse scoţianului să se urce în nacelă şi se resemna să taie frânghia ancorei. riscând ca Victoria să se înalţe mai înainte ca ei să se fi putut urca în nacelă. Nu putem rămâne aici în situaţia aceasta. căci ar fi fost în primejdie . răspunse vânătorul. Cei doi prieteni vegheară împreună. TROMBA. de altfel. — Crezi că mie nu-mi sângerează inima ca şi ţie ? glăsui Fergusson. — Bietul Joe ! Ce lire blândă ! Ce suflet bun şi cinstit ! Ameţit pentru 145 . se întoarse spre Kennedy. manevra devenea primejdioasă. încrucişându-şi braţele. ÎNTOARCEREA SPRE SUD. Dick. să întreprindem o astfel de călătorie ! Şi-l scutură un suspin de durere. Ancora. — Sunt la ordinele tale ! Să plecăm ! încuviinţă vânătorul. spuse el cu un oftat adânc. se lăsă cuprins de gânduri triste. — Trebuie să plecăm. însă. în loc să se fixeze de crengile unui arbore. gata să-l rupă.petrecuse noaptea precedentă. vântul se domoli. foarte rezistent. suflând atât de puternic. odată cu căderea nopţii. dar Joe ? — Nu-l părăsesc.

chiar dacă ar trebui să parcurgem drumul pe jos. nici o ridicătură de pământ ! Vom trece oare peste toată Sahara ? într-adevăr. Victoria străbătu în acest fel ţinutul tibbuşilor1. Ce departe e acum de noi !. Samuel. — Bietul meu Dick ! Joe nu cunoaşte un cuvânt din limba indigenilor. Pătrunseră apoi în pustiul nisipos.trib din Sahara orientală. nici ei nu au putut evita suferinţe şi tributuri dintre cele mai groaznice. chiar dacă ar trebui să ne punem în legătură cu sultanul din Bornu. la frontiera Sudanului. Mai curând vom renunţa la reuşita călătoriei noastre. Este singur şi n-are nimic la el. o distanţă de şaizeci de mile. noi vom face la fel dacă va fi nevoie. un deşert plin de mărăcini. atât din cauza terenului lipsii de orice vegetaţie. O caravană risipită. Ultima linie de vegetaţie se confunda cu cerul spre sud. cămilele. poţi să te încrezi în mine. sub impulsul unor curenţi potrivnici. ca Barth ? Aceştia şi-au revăzut patria. ca Denham. pregătiţi pentru aceste expediţii. 1 Tibbus sau teda . în trei ore. Şi vântul acesta care ne duce cu o viteză de neînvins ! — Dar. Hotărârea aceasta le mai dădu puţin curaj. Arabii nu au păstrat o amintire proastă despre primii europeni. Victoria trecea pe deasupra lor ca o stea luminoasă.. Străbătu astfel. Fergusson făcu totul pentru a găsi un curent care să-i apropie de Ciad. Dick. brăzdat de urmele caravanelor. din negura înăbuşitoare se înălţau ţipete şi urlete. Călătorii despre care vorbeşti nu plecau niciodată decât însoţiţi de escorte înarmate. răscolită. parcă totul este împotriva noastră ! Vorbea astfel. scoteau strigăte jalnice . — Dar vom reveni. spre nord. dar coborârea devenea imposibilă. la orizont. admiţând că a găsit adăpost la triburile de pe malul lacului. — Te voi urma. învălmăşite unele peste altele. Şi totuşi. unde cele cincizeci de puţuri sunt umbrite de pomi falnici. Nici un arbore. nu departe de oaza principală din această parte a Africii. Joe s-a jertfit pentru noi. Corturi de pânză vărgată. nu ar putea face ca şi călătorii care le-au vizitat înaintea noastră. până la Lacul Ciad. cuprins de furia disperării. cămile care îşi ţineau capetele ca de viperă culcate în nisip mai înviorau din loc în loc pustietatea. Trecură dincolo de Belad şi Djerid. 146 . Le fu cu neputinţă să se oprească. Niciodată n-am simţit o durere mai mare.. cum nisipurile deşertului se ridicau şi se roteau în vârtejuri groase de praf. când văzu deodată. Samuel.. cât şi din cauza violenţei uraganului. — Nu putem să ne oprim. Samuel! — Vom reveni.. fără ca Fergusson să-l poată domoli viteza. trimiţând şefilor de triburi numeroase daruri. Ce-o să facă nenorocitul nostru tovarăş? Este îngrozitor când te gândeşti.moment de bogăţie. dispărea sub avalanşa de nisip . Se simţeau îmbărbătaţi de acelaşi gând. răspunse cu energie vânătorul. s-a sacrificat apoi bucuros. nu putem să coborâm.

La doi paşi unul de altul. văzură deşertul întinzându-se încă sub privirile lor. iar Victoria zbura prin spaţiu. gata să plesnească. în loc să regăsească malurile Lacului Ciad. Pentru noi. pe drumul parcurs în timpul dimineţii. bineînţeles : nu mai pun la socoteală oboseala şi lipsurile cele mai grele. Dick. cu părul răvăşit. — Unde ne va duce Providenţa. Wuddie sau Kuka şi atunci nu voi ezita să mă opresc ! — Dacă tu eşti mulţumit. Doctorul îşi recăpătase îndrăzneala care-l caracteriza în momentele de primejdie şi nu-şi trăda emoţiile violente nici chiar atunci când. vântul sufla cu violenţă. era acum răscolit ca valurile mării pe vreme de furtună. Pământul. că vântul tinde să se liniştească . privea fără să vorbească. Doctorul şi Kennedy asistau. astfel că acolo unde era înainte o câmpie netedă se ridică o colină încă în mişcare. — Mi se pare. trebuie să-l cercetăm atent cu luneta. răspunse acesta. chiar şi pe aceea de a fi înghiţit de valuri. într-o linişte neaşteptată. — Nu are nici o însemnătate. — Aceasta se întâmplă deseori. după o ultimă învârtire. Vom întâlni oraşele Bornu. Uneori ieşea la iveală câte un veşmânt vărgat. Direcţia urmată de călători nu era tot aceea din cursul dimineţii. nisipul se adună în mase compacte. astfel că. Nacela oscila puternic. iar rezervoarele de apă se ciocneau cu un zgomot asurzitor. valuri de nisip. dar nu mi-ar fi pe plac să traversăm deşertul ca aceşti nenorociţi arabi. ţevile serpentinei se îndoiau. Vântul dinspre nord ieşise învingător şi o împingea în direcţia contrară. Victoria se rotea cu o repeziciune vertiginoasă. Prinsă în vârtej. instrumentele agăţate sub cort se loveau unele de altele. mormânt imens al unei caravane înghiţite. în culori vii. Nu puteau stăpâni balonul. — Unde mergem ? strigă Kennedy. nisipul spulberat este mai puţin compact. orizontul se luminează. care fusese atât de plat şi de lipsit de orice altă formă de relief când goneau înainte. sunt şi eu. pe la ora nouă. ca să nu ne 147 . Mugetele furtunii dominau scena aceasta pustiitoare. deşertul se acoperise din distanţă în distanţă cu şiruri de ridicături. are importanţă numai revenirea spre sud. Kennedy. încercau să ţină piept furiei uraganului. călătorii nu se auzeau. Traversarea deşertului este mai periculoasă decât aceea a oceanului: deşertul prezintă toate primejdiile mării. care nu mai asculta de dilataţia gazului şi se învârtea în mijlocul curenţilor potrivnici. la îngrozitorul spectacol. dragul meu Dick. cu o repeziciune tot atât de mare ca şi la venire. palizi şi speriaţi. Agăţaţi de funii cu mâinile crispate. Victoria se opri deodată. Curând. ondulaţiile terenului se fac mai line. Am greşit când m-am îndoit de ea. Ce-am văzut a fost oribil. gata să se spargă. de curând formate . Cred că ne întoarcem spre locurile pe care nu speram să le mai revedem vreodată. spuse vânătorul. Kennedy îi atrase atenţia doctorului. spuse Kennedy. — Cu atât mai bine .

DISPARIŢIA VICTORIEI. Samuel. ARBORELE ŞERPILOR. Văzu Victoria la o mare înălţime deasupra lacului. Se afla în mijlocul unui lac imens. dar apoi din ce în ce mai stârnitor : ştia că malurile erau pline de aligatori uriaşi. Înainte de atacul păsărilor de pradă. până ce dispăru spre nord. Ce se întâmplase cu Joe în timpul zadarnicelor cercetări ale tovarăşilor săi? După ce se aruncase în apă şi ieşise la suprafaţă. înconjurat de triburi necunoscute. CĂLĂTORIE PE JOS. văzuse la orizont o insulă. care după părerea lui se purtaseră ca adevăraţi vulturi ai mărilor. ca la ivirea primului copac să-ţi dau de veste. INSULA BIDDIONIAH. vrednicul băiat încerca o emoţie de neînvins. — Mă însărcinez eu. a căror lăcomie o cunoştea. cu luneta în mână. Şi Kennedy se aşeză în partea din faţă a nacelei. prima lui grijă fu să cerceteze cerul. FOAMEA. Ideea că făcuse o faptă bună liniştindu-l. aşa că înainta cu ochii 148 . Desigur că şi Kennedy ar fi făcut la fel. „Este bine că m-am gândit să mă arunc în lac ! îşi spuse el. distanţa care-l despărţea de insulă se micşorase simţitor. după ce mai întâi se descotorosi de îmbrăcămintea care-l stânjenea. începea să-l preocupe un gând. sălbatice. căci este normal ca un om să se sacrifice pentru a salva alţi doi”. ADORAŢIE. Joe începu să se gândească la el. urcându-se cu repeziciune şi micşorându-se din ce în ce. SUFERINŢE. nu era speriat de situaţia în care se găsea. MLAŞTINA. Capitolul XXXV PĂŢANIA IUI JOE. Nu-l speria o cursă de înot de cinci. Pe măsură însă ce se apropia de pământ. la început fugar. MALURILE LACULUI. De altfel. Oricât s-ar fi străduit să găsească totul cât se poate de firesc. aşa că tot timpul cât se află în apă nu se gândi decât să înainteze sigur şi cu putere. UN ULTIM STRIGĂT. Se temea ca nu cumva carnea albă să fie hrana căutată de crocodili. DISPERARE.scape nimic neobservat. folosindu-se de toate cunoştinţele sale de înotător. şase mile. TRECEREA VICTORIEI. Se hotărî să se îndrepte spre ea. INSULELE ÎNGHIŢITE DE APE. Prietenii erau salvaţi. ŢÂNŢARI ŞI FURNICI. După o oră şi jumătate. Un motiv mai mult să caute să scape din încurcătură cu propriile lui mijloace. luată de un curent repede.

ceea ce îl mai linişti. gata să-l înghită. şi-i urmă pe negri. când. Prefer meseria asta alteia. cu mare băgare de seamă. un fiu al Lunii. Se strecura uşor. îşi spuse. fără să arate că-i este frică. descoperi că este obiectul unei vii adoraţii. Bietul Joe abia avu vreme să se mai gândească o dată la Fergusson. îl pipăiau şi deveneau din ce în ce mai familiari .” Pe când Joe gândea astfel. voi profita de noua mea situaţie. Africanii îl ţineau puternic şi scoteau strigăte ciudate. îndreptăţită de altfel.la pândă. Acestea erau gândurile lui când ajunse la ţărm. pentru a oferi adoratorilor mei spectacolul unei înălţări miraculoase. I se părea că aude întruna. între două curente de apă. „Desigur. respiră şi dispăru din nou. în mijlocul unei mulţimi care urla. ci spre suprafaţă. reveni la suprafaţa apei.” Şi se afundă numaidecât în apă. ca şi alţi negri. deşi îi veni în minte povestea din Kazeh. Trebuie să câştig timp. pe care nu o putea înfrânge. de a fi nişte reptile inofensive. Timp de un sfert de oră simţi o groază de nedescris. Când ajunse la aproape două sute de metri de malul umbrit de pomi verzi. deodată. Dar înainte de a-şi da seama de situaţie. Nu avea de ce să se ruşineze de goliciunea lui. toţi de aceeaşi culoare. au fost martori la căderea mea şi se vor purta bine cu un om picat din cer”. după un timp. urlau. Doar apucase să respire şi să deschidă ochii. Dar oare Joe nu scăpase de un pericol pentru a da de altul ? Se lăsă în voia împrejurărilor. aşa cum fac crocodilii pentru a-şi devora prada. că se şi văzu între doi negri cu pielea ca abanosul. cu toată firea sa optimistă. Dacă Victoria se întoarce. mulţimea se aduna în juru-i. cărora nu le dau nici o atenţie. a cărui epidermă solzoasă îl zgârie. „Presimt că voi deveni un zeu. teama mea era îndreptăţită ! Caimanul trebuie să fie pe aproape. Se găsea în mijlocul unui trib al biddiomahilor. tuciurie. „Uite. apoi de mijloc. apoi începu să se lupte cu deznădejde. Pe legea mea. Negrii se prosternau. se simţi apucat de braţ. e mai bine aşa ! Dar cum îndrăznesc ăştia să se scalde aici ?” Nu ştia că locuitorii insulelor Lacului Ciad. din fericire avură şi ideea să-i ofere un prânz minunat. Dar nu se simţea tras spre fundul lacului. Crocodilii din lacul acesta se bucură de reputaţia. „lată-i pe negri în locul caimanilor ! nu se putu opri de a exclama Joe. zgomotul fălcilor enorme. oamenii ăştia au văzut Victoria zburând deasupra lacului ca un monstru al aerului. neputând face altfel. când n-am de ales. in spate. cu pielea neagră. o mulţime de toate vârstele. îşi spuse el. bărbaţi şi femei. 149 . simţi un miros pătrunzător de mosc. se scaldă fără teamă în apele pline de crocodili. Se socoti pierdut şi începu să înoate cu viteza pe care o poate da numai disperarea . pentru că era „îmbrăcat” după ultima modă a ţinutului. dar nu destul de repede spre a scăpa de atingerea unui corp enorm. la mal.

zgomot de fiare lovite. Steaua Polară. oboseala îi birui gândurile negre. dar acum în mintea lui se zbătea un gând foarte neplăcut. amestecat cu miere. care păreau rezistente ca stânca. i se părea nătâng şi în acelaşi timp îngrijorător faptul că se rătăcise într-un ţinut sălbatic. o trombă. Era un fel de trunchi de pom. nici urmă ! Se scufundase în timpul nopţii ! în locul ei se întindea imensitatea Lacului Ciad. ce însoţeau dansurile cu care oamenii înconjurau coliba sfântă. dispăruseră astfel. agitându-se şi strâmbându-se necontenit. Curând. Deseori. din fericire. mă va ajuta şi pe mine.în mijlocul lacului ! De insulă. Zări o barcă rătăcită şi se sui în ea. Joe auzea acest asurzitor ansamblu prin pereţii de lut şi trestie ai colibei. avu timp destul să se gândească la situaţia sa. înainte de a intra. „Tristă ţară pentru locuitorii ei !” îşi spuse Joe reluând cu vigoare exerciţiile de înot. După ce-l închiseră în colibă. în mijlocul unui astfel de trib. urlete de coruri. Căzu într-un somn adânc. după câteva ore de frământări. 150 . populaţia de pe ţărmuri îi adăpostise pe nenorociţii salvaţi din asemenea cumplite catastrofe. Profitând de un curent rapid. dintre cei care îndrăzniseră să se aventureze în aceste locuri.compus din lapte acru şi orez pisat.” Recunoscu mulţumit că era purtat de curent spre malul septentrional al Lacului Ciad. dacă n-ar fi fost trezit de o umezeală neaşteptată. Puţini călători. se lăsă purtat în voia lui. vracii insulei îl luară respectuos de mână şi-l duseră la un soi de colibă împodobită cu talismane . fapt care nu-l opri să o folosească. Poate că în alte împrejurări ar fi ascultat cu plăcere ciudata ceremonie. numeroase insule. Curajosul tânăr luă una din mesele cele mai copioase din viaţa sa şi dădu mulţimii o înaltă idee despre felul cum mănâncă zeii la ocazii mari. nu voi aştepta ca apa să-mi ajungă la gât!” Nărui zidul cu o lovitură de umăr şi se găsi . se găsea în ea şi o pereche de vâsle. Se putea încrede oare în adoraţia băştinaşilor ? Se întreba dacă în acest ţinut adoraţia nu mergea până la jertfirea celui adorat. În timpul serii şi o parte din noapte auzi cântece de sărbătoare.unde ? . Examinând cu optimism situaţia. În ciuda acestei perspective. scobit grosolan . O inundaţie. umezeala se transformă în apă şi apa urcă până îi ajunse la jumătatea corpului. îşi spuse el. Joe aruncă o privire îngrijorată spre o grămadă de oase ce se ridica în jurul acestui sanctuar. sunetele unor tobe. „Să ne orientăm. Când se lăsă seara. o nouă metodă de caznă a acestor negri ? Pe legea mea. Dar Joe nu cunoştea particularitatea aceasta a lacului. „Ce-i asta ? se întrebă Joe. îşi mai revăzuseră patria. care s-ar fi prelungit desigur până dimineaţa. care ne face totdeauna serviciul de a ne arăta pretutindeni drumul spre nord. Cutezătorul tânăr fusese salvat de unul din fenomenele obişnuite ale Lacului Ciad .

odată cu venirea serii. Ai fi spus că e vorba de un arbore de o specie nouă. La orele două. fără să doarmă prea mult. care acopereau întreg frunzişul. bordeiele. După cele ce văzuse aici. în sfârşit. Picioarele însângerate îi îngreuiau mersul. o broască râioasă lungă 151 . Joe aruncă o privire asupra copacului care-l servise de adăpost în timpul nopţii. dar dădu de un arbore crescut parcă într-adins acolo pentru a-i oferi un pat între crengile sale. cu o puternică senzaţie de dezgust şi teamă. ţânţari şi furnici de o jumătate de şchioapă. care producea reptile. cu toate că o căuta zadarnic. îndreptându-se spre nord-est. mistreţii. dădeau târcoale prin tufişuri şi pe lângă malul lacului. spre dimineaţă. Dar. ajuvii (un fel de lamantini foarte periculoşi). care acopereau pământul în întregime. Îi trebuia o mare tărie de caracter ca să-şi examineze situaţia cu atâta încredere. primele raze ale dimineţii. doctorul Vogel atrăsese atenţia asupra acestei ciudăţenii a malurilor Ciadului. la care se adăugau fructele palmierilor. acostă pe o ridicătură acoperită cu sălcii spinoase. porni la drum. De câte ori nu i se îndreptaseră în timpul acesta privirile spre cer ! Nădăjduia să zărească Victoria şi. orientându-se după soare. o noapte în care nici măcar o oră de somn nu-i fu hărăzită călătorului obosit. se hotărî să petreacă noaptea pe malul Lacului Ciad. compusă din rădăcini şi din măduva arbuştilor. Foamea se adăuga oboselii. Totuşi. Joe se hotărî să fie în viitor mai prevăzător şi. fără să ţină seama de oboseală. un spectacol neaşteptat îl umplu de groază : ramurile erau tixite de cameleoni şi şerpi încolăciţi. imaginaţi-vă dezgustul pe care-l încercă. Resemnarea şi răbdarea lui fură greu puse la încercare. văzând cu ce animal scârbos îşi împărţise culcuşul: o broască râioasă ! Da. Hrana. Fu o noapte îngrozitoare. Joe nu îndrăznea să se mişte. în vremea aceasta. În sfârşit se făcu ziuă. din puţina îmbrăcăminte care-l mai acoperea nu rămăsese nici o fâşie . în ultimele lui scrisori. Nu ştia că. bivolii sălbatici. Joe sări din mijlocul ghemului şuierător şi se aruncă la pământ. Ca să fie mai în siguranţă. înfuriaţi. tot ce putea fi locuit de om. Joe se ridică repede şi. încălzite de primele raze ale soarelui. Concertul acestor animale feroce răsuna în noapte. „Iată o întâmplare care nu va fi crezută de nimeni”. Joe înainta treizeci de mile spre vest. Acolo trebui să îndure înţepăturile groaznice ale milioanelor de insecte : muşte. unduindu-se. Ocolea cu cea mai mare grijă colibele. Joe se urcă în copac şi aşteptă. Trupul îi era zgâriat în zeci de locuri de trestiile de pe malul lacului şi de miile de spini ai tufişurilor de acacia şi mimoze. încrederea în prietenii săi rămase neclintită. îşi spuse el. insectele devoraseră totul. trecând peste suferinţele îndurate. care chiar pentru un filozof ca el părea foarte nepotrivită. nu putea să întremeze un om. într-un cuvânt. Reptilele începeau să se târască. După două ore. unde reptilele sunt mai numeroase decât în orice altă ţară din lume.

sau. Din fericire.. trecu iarăşi. curaj !” Mergând şi vorbind astfel cu el însuşi. părăsit de puteri. Nu mai îndrăznea să se gândească. unde bănuia că e o mlaştină. „Unde poate fi Victoria ? se întreba. De ce oare n-aş scoate-o la capăt ca şi ei ? Câţiva s-au întors ! Ce Dumnezeu ? ! Hai. îşi continuă drumul cu încăpăţânare şi stăruinţă. care-l privea cu ochi mari. deoarece întunericul nopţii nu-i 152 . Se opri la timp. Nu mai ştia ce face şi. ajunse în faţa unei mlaştini. După ce mestecă vreo câteva ierburi. De altfel. dar mai spre est. şi. Dar să mă port ca şi cum aş fi în situaţia de a nu-l mai revedea niciodată. stomacul. Joe ridică ochii şi deodată zări printre crengi balonul. care se îndrepta spre Iac. setea şi-o putea potoli Ia fiecare pas. pe care o îndeplinesc cu un fel de ceremonial solemn. însă lacrimi de bucurie. mai puţin resemnat decât el. Se socoti pierdut şi crezu că stăpânul său plecase fără să se mai întoarcă. dacă aş putea ajunge la unul din marile oraşe din jurul lacului. curajosul Joe dădu peste un grup de sălbatici în mijlocul pădurii. se mângâia oarecum gândindu-se că este mai uşor să suporţi chinurile foamei decât ale setei. încât n-ar fi cu neputinţă ca astăzi. dând din mâini şi strigând . Ochii i se umplură de lacrimi. m-aş găsi în situaţia călătorilor despre care ne-a povestit Fergusson. aşa că aceştia nu-l văzură. ocupaţia de căpetenie a triburilor acestor ţinuturi. Nemişcat. Era chiar Victoria. nu de disperare. Joe se hotărî să aştepte. revenindu-şi. Prietenii săi îl căutau . într-un desiş. dar pentru asta a avut destul timp ieri.zadarnic ! Un vânt violent târa balonul cu o putere de neînvins. Pentru prima oară nădejdea şi energia îl părăsiră pe bietul băiat. totuşi. merse în neştire toată ziua şi o bună parte din noapte. Dar Victoria se pierdu în înaltul cerului. respingător. mai bine-zis. un animal monstruos. avea să moară. Desigur că Samuel a făcut o nouă manevră ca să-i restabilească echilibrul. cu picioarele însângerate. Înaintând astfel.de cinci şchioape. cu trupul învineţit de lovituri.. Joe simţi că i se întoarce stomacul pe dos . Joe alergă. Baia îi linişti puţin mâncărimea care-l chinuia. simţea în el o putere care înfrângea deznădejdea . Se târa când în mâini. amintindu-şi de suferinţele din deşert. când în genunchi. la numai o sută de picioare deasupra lui. ca să fugă pe malul Lacului Ciad. ţinându-şi răsuflarea. Vântul suflă dinspre nord ! Balonul se va întoarce deasupra lacului. nu-l părăsiseră ! Trebuia să aştepte plecarea negrilor şi atunci să părăsească ascunzătoarea. apoi. alergă să se scalde în lac. Dar cum să se facă auzit ? Cum să se arate ? Nu era cu putinţă. Aproape nebun de deznădejde. şi vedea apropiindu-se momentul în care. Desigur că aerostatul avea să treacă din nou ! Şi într-adevăr. se plângea ! Fu obligat să se încingă strâns cu o liană în jurul mijlocului. Negrii se îndeletniceau cu înveninarea săgeţilor cu suc de alior. rotunzi.

153 .

154

îngăduia să-şi dea seama de locuri. Căzu pe neaşteptate într-un noroi
cleios, care-l trăgea la fund. în ciuda sforţărilor depuse, în
câteva minute noroiul îi ajunse până la mijloc.
„Mă aşteaptă deci moartea ! îşi spuse Joe. Şi ce moarte !”
Se zbătea cu furie, dar sforţările sale nu făceau decât să-l afunde
şi mai mult în mormântul pe care nefericitul şi-l săpa singur. Nici
măcar o bucată de lemn, nici o trestie de care să se poată agăţa!
Ochii i se închideau.
— Prieteni, ajutor, ajutor! strigă, deznădăjduit.
Şi glasul disperat, izolat, înăbuşit, se pierdea în singurătatea
nopţii.

Capitolul XXXVI

NORI LA ORIZONT. O ARMATĂ DE ARABI.
URMĂRIREA. EL ESTE? CĂDEREA DE PE CAL.
UN GLONŢ TRIMIS DE KENNEDY. MANEVRĂ.
RĂPIREA ÎN ZBOR. JOE ESTE SALVAT

Din clipa in care-şi reluase postul de observaţie, în partea din
faţă a nacelei, Kennedy nu încetă să cerceteze orizontul. După puţin
timp, se întoarse spre doctor şi spuse :
— Priveşte colo jos, o ceată de oameni sau animale, în mers, dacă nu
mă înşel. Nu se poate vedea bine ! în orice caz stârneşte un adevărat
nor de praf.
— N-o fi vreun vânt potrivnic, o trombă de aer care să ne împingă spre
nord ? întrebă Samuel.
Şi se ridică în picioare, pentru a cerceta orizontul.
— Nu cred, Samuel, răspunse Kennedy. Este o turmă de gazele sau de
bivoli sălbatici !
— Poate, Dick, dar se găseşte la nouă sau zece mile de noi şi n-o pot
vedea bine nici cu luneta.
— În orice caz, nu-l vom pierde din vedere. Acolo se întâmplă ceva
neobişnuit, ceva ce mă intrigă ; s-ar spune că este o manevră de
cavalerie. Şi uite, priveşte, nu mă înşel, sunt într-adevăr
călăreţi !
Doctorul privi cu atenţie.
— Cred că ai dreptate, spuse el. Este un detaşament de arabi sau
tibbuşi. Aleargă în aceeaşi direcţie cu noi, având însă o viteză
mai mică ; îi vom ajunge uşor. Într-o jumătate de oră vom putea
să-i vedem şi să hotărâm ce-i de tăcut.
Kennedy îşi luă din nou luneta şi privi cu atenţie. Grupul
călăreţilor devenea din ce în ce mai vizibil; o parte din ei se
îndepărtau.
— Fără îndoială, reluă Kennedy, este o manevră sau o vânătoare. S-ar
spune că oamenii aceştia urmăresc ceva. Tare aş vrea să ştiu ce

155

anume!
— Răbdare, Dick. După puţin timp îi vom ajunge şi-i vom întrece chiar,
dacă vom goni mereu la fel de repede. Noi înaintăm cu o viteză de
douăzeci de mile pe oră şi nu e cal care să poată susţine o asemenea
întrecere.
Kennedy continua să privească în jos cu atenţie ; după câteva
minute spuse :
— Sunt arabi care aleargă din toate puterile. Îi văd perfect. Sunt vreo
cincizeci. îi recunosc după burnusurile1 care se umflă în bătaia vântului.
Fac un exerciţiu de cavalerie ; conducătorul lor se află la o sută de paşi
înainte şi ceilalţi se grăbesc pe urmele lui.
— Oricine ar fi, nu sunt de temut, Dick, dar, dacă va fi nevoie, mă voi
ridica mai sus.
— Aşteaptă ! Aşteaptă puţin, Samuel ! glăsui Kennedy. Şi după un timp,
adăugă : Ciudat! Se întâmplă ceva de care nu pot să-mi dau seama
exact. După mişcările lor şi după alcătuirea neregulată a formaţiei,
arabii au aerul că urmăresc ceva ; parcă n-ar face un exerciţiu de
cavalerie.
— Eşti sigur, Dick ?
— Sigur. Nu mă înşel. Este o vânătoare, dar vânează un om ? în frunte
nu-i conducătorul lor, ci un fugar.
— Un fugar ? întrebă Samuel, emoţionat.
— Da!
— Să nu-l pierdem din vedere şi să aşteptăm.
Câştigară repede trei sau patru mile asupra călăreţilor, care
alergau cu o repeziciune uimitoare.
— Samuel ! Samuel! strigă Kennedy cu glasul tremurător.
— Ce e, Dick ?
— Am o halucinaţie ? Este oare posibil ?
— Ce vrei să spui ?
— Aşteaptă.
Şi vânătorul, ştergând repede sticla lunetei continuă să privească.
— Ei, ce e ? întrebă doctorul.
— Samuel, este el !
— El ! strigă acesta din urmă.
„El”, spunea totul ; nu era nevoie să se pronunţe nici un nume.
— E călare, la o distanţă de abia o sută de paşi de duşmanii lui.
— E într-adevăr Joe ! făcu doctorul pălind.
— Nu poate să ne vadă din cauza goanei ! adăugă Kennedy.
— Ne va vedea, răspunse Fergusson micşorând flacăra arzătorului.
În cinci minute vom fi la cincizeci de picioare de soi, în
cincisprezece minute vom fi deasupra iui.
— Trebuie să-l prevenim cu un foc de armă.
— Nu ! Joe nu se poate întoarce ; e înconjurat!
— Ce să facem atunci ?
— Să aşteptăm, să aşteptăm !

1 Burnus - veşmânt de lână cu glugă, întrebuinţat de arabi.

156

— Dar arabii ?
— Îi vom ajunge şi îi vom întrece ; nu suntem decât la două mile de ei.
Numai să reziste calul lui Joe.
— Ah ! exclamă Kennedy.
— Ce este ?
Kennedy scoase un strigăt de deznădejde, fiindcă îl văzuse
pe Joe aruncat jos. Calul său, pe cât se părea la capătul puterilor,
se prăvălise istovit la pământ.
— Ne-a văzut! strigă doctorul. Când s-a ridicat ne-a făcut semn.
— Dar arabii îl vor ajunge din urmă ! Ce mai aşteaptă ? Ah, curajosul
băiat! Ura ! strigă vânătorul, care nu se mai putea stăpâni.
Joe se ridicase îndată şi, în clipa în care unul din călăreţii
cei mai apropiaţi se năpusti asupră-i, el se feri cu o săritură de panteră,
se aruncă pe cal şi îşi continuă fuga.
Un strigăt puternic se ridică în aer.
Arabii, preocupaţi să-l urmărească, nu vedeau Victoria care
plutea la cincizeci de paşi în urma lor şi numai la treizeci de picioare
deasupra pământului. Între ei şi fugar era o distanţă de numai
douăzeci de lungimi de cal. Unul se apropia din ce în ce mai mult
de Joe şi se pregătea să-l străpungă cu lancea, când Kennedy duse
arma la ochi şi, fără nici o şovăială, ţinti şi-l doborî la pământ cu
un singur glonţ. La auzul detunăturii, Joe nici nu întoarse capul.
Câţiva arabi, văzând Victoria, îşi întrerupseră cursa şi se
prăbuşiră cu faţa la pământ; ceilalţi îşi continuara urmărirea.
— Dar ce face Joe ? strigă Kennedy. Nu se opreşte.
— Procedează foarte bine aşa, Dick. L-am înţeles: se menţine în direcţia
aerostatului şi se bizuie pe priceperea noastră. Straşnic băiat! îl vom
răpi de sub nasul arabilor. Suntem la numai două sute de paşi de el !
— Ce trebuie să facem ? întrebă Kennedy.
— Lasă puşca deoparte !
— S-a făcut ! glăsui vânătorul, lăsând arma jos.
— Poţi să ţii în braţe o sută cincizeci de livre de lest ?
— Şi mai mult chiar.
— Nu, atât va fi suficient.
Doctorul îngrămădi sacii de nisip în braţele lui Kennedy.
— Aşază-te în partea cealaltă a nacelei şi fii gata să arunci lestul cu o
singură mişcare. Dar să nu-i dai drumul fără ordinul meu.
— Nici o grijă !
— Altminteri nu vom izbuti să-l salvăm pe Joe.
— Încrede-te în mine.
Victoria se afla deasupra grupului de călăreţi, care goneau în
galop pe urmele lui Joe. Doctorul ţinea scara desfăcută, în partea
din faţă a nacelei, gata s-o arunce la momentul potrivit. Joe păstra
o distanţă de aproape cincizeci de picioare între el şi urmăritori, pe
care, în sfârşit, Victoria îi depăşi.
— Atenţie ! îl preveni Samuel pe Kennedy.
— Sunt gata !
— Fereşte-te, Joe ! strigă doctorul, cu vocea sa puternică, aruncând

157

scara ale cărei prime trepte ridicară jos o dâră de praf.
La strigătul doctorului, Joe întoarse capul, fără să oprească
goana calului. În clipa când scara ajunse lângă el, se întinse şi-o
prinse în mâini.
— Dă-i drumul ! îi strigă doctorul lui Kennedy.
— S-a făcut!
Scăpată de o greutate mai mare decât a lui Joe, Victoria se
ridică repede la o sută cincizeci de picioare.
Joe se agăţase zdravăn de scara care se legăna în aer şi acum
urca treptele cu agilitatea unui acrobat. Îndată ajunse la tovarăşii
săi, care-l îmbrăţişară.
Arabii scoaseră un strigăt de uimire şi furie. Fugarul le fusese
răpit din zbor şi Victoria se îndepărta cu repeziciune.
— Domnule Fergusson, domnule Dick ! îngăimă Joe. Apoi, sfârşit de
oboseală şi de emoţie, leşină, în timp ce Kennedy striga, aproape în
delir :
— Salvat! Salvat!
— Cred şi eu ! spuse Fergusson, care-şi recăpătase calmul lui de
nezdruncinat.
Joe era aproape gol ; braţele-i însângerate şi trupul acoperit
de vânătăi erau dovada suferinţelor îndurate. Doctorul îi pansa
rănile şi-l culcă sub cort. Bravul băiat îşi reveni curând în simţiri
şi ceru un pahar cu rachiu. Doctorul nu-l refuză, ţinând seama că
se afla în faţa unui om care trebuia tratat în mod excepţional. După
ce bău, Joe strânse mâinile prietenilor săi şi se declară gata să-şi
povestească peripeţiile.
Dar nu i se îngădui să vorbească. Peste puţin timp căzu
într-un somn adânc, de care avea multă nevoie.
Victoria se îndreptă pieziş spre vest. Sub influenţa unui vânt
puternic, trecu din nou deasupra marginii deşertului plin de
mărăcini, şi, după ce străbătu o distanţă de aproape două sute de
mile de la locul de unde fusese răpit Joe, către seară, depăşi al zecelea
grad de longitudine.

Capitolul XXXVII

DRUMUL SPRE EST. JOE SE TREZEŞTE,
ÎNCĂPĂŢÂNAREA LUI. SFÂRŞITUL PĂŢANIEI LUI JOE.
TAGELEL. ÎNGRIJORĂRILE IUI KENNEDY. DRUMUL SPRE
NORD. O NOAPTE APROAPE DE AGHADES

În timpul nopţii, vântul se potoli şi Victoria rămase liniştită
în vârful unui sicomor. Doctoral şi Kennedy făcură de pază cu
rândul şi Joe se bucură de un somn odihnitor, timp de douăzeci şi
patru de ore.
— lată leacul care-i trebuia, spuse Fergusson. Natura se însărcinează cu
vindecarea lui.

158

Spre ziuă, vântul se înteţi din nou, dar era schimbător, bătea
când spre nord, când spre sud. în cele din urmă, Victoria fu împinsă
spre vest.
Doctorul, cu harta în mână, recunoscu ţinutul Damergu, un
teren vălurit, fertil, cu coline făcute din trestie împletită cu crengi
de asclepia1 ; în câmpiile cultivate, clăile de grâne erau aşezate pe
câte o schelă, spre a le feri de invazia şoarecilor şi a termitelor.
Peste puţin timp, călătorii ajunseră deasupra oraşului Zinder,
uşor de recunoscut după marea sa piaţă de execuţii. în mijlocul ei se
ridică „arborele morţii”, la picioarele căruia veghează un călău ; oricine
trece pe sub umbra copacului e spânzurat îndată.
Consultându-şi busola, Kennedy spuse :
— Ne îndreptăm iarăşi spre nord.
— Ce importanţă are ? Dacă ajungem la Tembuctu, nu avem de ce să
ne plângem. Niciodată nu s-a întreprins o călătorie mai frumoasă şi în
condiţii mai bune.
— Nici cu o sănătate mai bună ! răspunse Joe, arătându-şi faţa veselă
printre perdelele cortului.
— Iată-l şi pe bunul nostru prieten, pe salvatorul nostru ! strigă
vânătorul. Cum te simţi ?
— Absolut normal, absolut normal, domnule Kennedy. Niciodată nu
m-am simţit mai bine. Nimic n-ar putea înviora mai mult
un om, decât o scurtă călătorie de plăcere, urmată de o baie în Lacul
Ciad. Nu este aşa, domnule doctor ?
— Prietene ! răspunse Fergusson, strângându-i mâna. Câte griji ne-ai
pricinuit!
— Dar credeţi că eu am fost liniştit gândindu-mă la soarta
dumneavoastră ? Vă puteţi lăuda că mi-aţi pricinuit o frică grozavă.
— Nu ne vom înţelege niciodată, Joe, dacă iei lucrurile aşa !
— Văd că nici după ce a căzut din înălţimi nu s-a prea schimbat, adăugă
Kennedy.
— Devotamentul tău a fost sublim, băiatule, şi ne-a salvat, căci altfel
Victoria ar fi căzut în lac şi nimeni n-ar fi putut s-o scoată de acolo.
— Dacă devotamentul meu, cum vă place să numiţi căderea
mea, v-a salvat pe dumneavoastră, oare nu m-a salvat şi pe mine ?
Fiindcă iată-ne pe toţi trei împreună şi sănătoşi! Deci nu avem să
ne reproşăm nimic în tot ce s-a întâmplat.
— Nu te poţi înţelege cu băiatul ăsta ! spuse vânătorul.
— Cel mai bun mijloc să ne înţelegem este să nu mai vorbim despre ce
a fost, glăsui Joe. Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat ! Bun sau rău, nu se
mai poate îndrepta.
— Încăpăţânatule ! spuse râzând doctorul. Cel puţin, vrei să ne
povesteşti peripeţiile tale ?
— Dacă ţineţi neapărat, vă voi povesti, dar mai întâi să pregătim gâscă
asta, căci văd că domnul Dick nu şi-a pierdut timpul degeaba.

1 Asclepia - plantă cu seminţe mătăsoase.

159

în sfârşit. am umblat o parte din noapte fără teamă. deodată. apoi am sărit pe calul unuia din ei . am ajuns la marginea câmpiilor cultivate. am ieşit în sfârşit din mocirlă. sărind în spatele unui patruped. cu chiu cu vai. — În cazul acesta. Eram hotărât să nu mă las înghiţit. am să numesc ancora asta „ancora salvării”. După ceai şi groguri. Nu vă voi pomeni nici de oraşele pe care nu le-am văzut. peste garduri. Calul meu cădea de oboseală. Dădeam târcoale prin împrejurimi. l-am îmboldit. Am recunoscut-o : o ancoră a Victoriei. l-am îndemnat.. Am străbătut câmpuri însămânţate. după noi sforţări. la marginea unei păduri. dacă v-ar fi de folos . un vânător nu ştie ce este aceea o vânătoare. nici de satele pe care le-am ocolit. cu nădejde şi. nu-l sfătuiesc să încerce. Am făcut un ultim efort şi. Victoria alerga după mine şi m-aţi prins din zbor. cum nici nu vă pot spune. Continuându-şi povestirea. iată-mă ajuns pe pământ tare. — Bunul meu Joe. nu e aşa ? Nu m-am gândit mult şi. ce văd ? La doi paşi de mine. Acolo. când văzu că vrednicul băiat fusese preocupat mai mult de salvarea lor decât de a sa. povesti prietenilor aventurile.şi în clipa aceea v-am văzut. Deşertul ! îmi convine : voi vedea mai bine şi mai departe înaintea mea. păşteau fără grijă câţiva cai. am sărit peste desişuri. Am tras din nou. Trăgând. peste o tabără de arabi. Am început să mă zbat. Doctorul nu se putu opri de a nu-i strânge mâna de câteva ori. După ce mi-am refăcut puterile. Nu aveam dreptate să mă încred în dumneavoastră ? Domnule Samuel. îndepărtându-mă de lac. Am ajuns.. vom vedea cum suportă stomacul europenilor un vânat din Africa. Când. Sunt momente în viaţă când oricine ştie să călărească. am izbutit să mă apuc de ea. parcă fără capăt. Iară luptă. La capătul frânghiei zăresc o ancoră. nu ne-am înşelat 160 . În ce privea scufundarea insulei Biddiomah. la un moment dat m-am prăbuşit. răspunse doctorul cu emoţie.. — Mă credeam pierdut. în speranţa că voi găsi Victoria aşteptându-mă. Ah ! dacă n-aveţi nimic împotrivă. scosese un ultim strigăt de disperare.— Bine. urmă el. Joe înghiţi o bună parte din ea. în cele din urmă. am văzut că rezistă. Ce vânătoare ! Domnule Kennedy.. Gâscă fu friptă la flacăra arzătorului şi devorată îndată. Dar nimic ! După trei ore de galop dau. într-o îngrăditură. de altfel. ca un prost. Sunt gata s-o iau de la capăt. Restul îl ştiţi. nici nu merită să mai vorbim despre ce-a fost. ca unul care nu mâncase de câteva zile. Bun. Vorbea cu oarecare emoţie. înfăţişând întâmplările cu filozofia sa obişnuită. vedeţi cât de simplu a fost totul ? Nimic mai normal pe lume. Şi chiar dacă ar vrea să ştie. Joe ajunse la clipa în care. am dat pinteni calului. după cum v-am mai spus. şi gândurile mele se îndreptau spre dumneavoastră. un capăt de frânghie de curând tăiată. Joe. dacă nu a fost vânat el însuşi. iată-mă gonind spre nord. Am înţeles că dumneavoastră aţi aterizai acolo. în sfârşit. Am urmat direcţia frânghiei care-mi indica locul unde fusese balonul şi. îi explică lui Joe că fenomenul se repetă foarte des pe Lacul Ciad. Arabii mă înconjuraseră . prins în mocirlă.

cel puţin aşa nădăjduiesc. 161 . care să ne împingă spre vest. cu şiruri de munte de granit. Cel mai bine este să iei lucrurile aşa cum sunt. urmărind pe hartă direcţi. — Bine ! răspunse vânătorul. spuse Joe. — Oh. În timpul istorisirii lui Joe. domnule doctor. dar nu vom ajunge atât de departe. Culcaţi-vă şi dumneavoastră. Barth este singurul care a revăzut Europa. n-ai decât să te laşi dus de evenimente şi până la urmă o scoţi la capăt. ici-colo. Richardson şi Overweg. pe jumătate în ruine . După uscăciunea deşertului. pe deasupra unui deşert întins. Unele piscuri izolate ajungeau până la înălţimea de patru mii de picioare. Victoria se opri deasupra unui oraş important. — Regăsim drumul urmat de Barth. Girafe. dar nu eşti curios să vizitezi Tembuctu ? — Tembuctu ? — Vei fi al cincelea sau al şaselea european care a văzut acest oraş misterios. iar al doilea spre Maradi. Primul urma să ia drumul spre Zinder. care. domnule. Victoria trecea pe deasupra unui teren acoperit cu pietriş. tuaregii. — Unde crezi că ne vom opri ? — Bine. Lumina lunii îngăduia să se vadă o parte a localităţii. după câte am observat.bizuindu-ne pe inteligenţa şi îndemânarea ta ! — Ei. dintre aceşti trei călători. iar acolo o să căutăm un vânt favorabil. spuse vânătorul. Doctorul consultă harta şi recunoscu târguşorul Tagelel din Damergu. Vă amintiţi că. — Aşadar. ca şi periculoşii lor vecini. dragul meu Dick ! — Şi asta nu te îngrijorează ? — De ce? — Pentru că drumul acesta ne duce drept spre Tripoli. rămase la postul de observaţie. dar Fergusson. Kennedy le atrase atenţia asupra unui grup de colibe care părea că formează un oraş. care nu se lăsa doborât de oboseală. antilope şi struţi alergau cu o sprinteneală uimitoare prin pădurile de salcâmi. mergem din nou direct spre nord ? — Direct. domnule. sub o rază de lumină. Dick. se zăreau moschei. după un drum minunat de două sute cincizeci de mile. mimoze şi curmali. Aici s-a despărţit el de cei doi tovarăşi ai săi.: Victoriei. înalţi şi sterpi. umblau cu faţa acoperită cu o bucată de pânză. vegetaţia punea stăpânire peste tot întinsul. — Să mergem spre Tembuctu ! — Atunci lasă să ajungem întâi între al şaptesprezecelea şi al optsprezecelea grad latitudine. balonul străbătuse repede o mare parte a ţinutului. Vânătorul se întinse sub cort. Peste trei ore. prieteni. Era ţinutul tribului Kailuas. Aveţi nevoie de odihnă. Dar mai avem mult de mers spre nord ? — Cel puţin o sută cincizeci de mile ! — Culcaţi-vă. La orele zece seara.

Vântul era prielnic. o nouă schimbare a vântului îi purtă spre nord-vest. Doctorul refăcuse provizia de apă înainte de plecare . Seara. CLAPPERTON. atât de liniştită. LAING. GAO. Profitând de faptul că nu puteau fi văzuţi în întuneric. HOTĂRÂRI PRUDENTE. de la Aghades la Murzuk. într-un întins lan de mei. nici la stânga . NIGERUL. însă din fericire destul de departe. iar spre orizont se vedea un stol de vulturi. o umplea cu lumina ei argintie. MUNGO-PARK. în timpul acestei călătorii nocturne de aproape şaizeci de mile. Ivirea lor îi amintea lui Joe o întâlnire neplăcută. GEOFFROY. RENÉ CAILLIÉ. aproape plină. Duminică dimineaţa. JOHN ŞI RICHARD LANDER Ziua de 17 mai fu liniştită. AVERSĂ NEÎNTRERUPTĂ. GOLBERRY. aflat la o mie opt sute de picioare deasupra nivelului mării. îşi urmă calea. şi.Doctorul luă poziţia stelelor şi găsi că se aflau la latitudinea lui Aghades. aruncară ancora la vreo două sute de mile de oraş. lipsită de orice incident. un vânt uşor împinse balonul spre vest şi puţin spre sud. Acest oraş. Balonul nu se abătea nici la dreapta. cobora spre sud. călătorii ajunseră la 16° latitudine şi 40°55' longitudine. începea să se vadă din nou deşertul. Joe prepară ultimele bucăţi de vânat afumat pe care le păstraseră şi servi la masă o frigăruie de sitar foarte gustoasă. făcându-l 162 . Victoria se ridică la o înălţime de cinci sute de picioare şi. Platoul. În cursul acestei zile. astfel că doctorul hotărî să continue drumul în cursul nopţii. Victoria se ridică repede şi porni. Capitolul XXXVIII TRAVERSAREA RAPIDĂ. după ce străbătuseră o sută optzeci de mile de cale aeriană monotonă. GRAY. pe deasupra drumului bătătorit de cămile. Câţiva corbi zburau foarte sus. parcă purtată pe un mănunchi de raze de soare. odinioară un înfloritor centru comercial. CARAVANE. se temea că nu vor putea ateriza în aceste ţinuturi locuite de tuaregii aueliminieni. pe care luna. Fergusson se grăbi să folosească acest prilej. umbra sa proiecta pe nisip o linie perfect dreaptă. Pe la ora cinci se lumină de ziuă. încât n-ar fi putut tulbura nici somnul unui copil. Noaptea se scurse destul de liniştită. tot atunci. începuse să decadă încă de pe vremea cind fusese vizitat de Barth. Un vânt moderat purta Victoria spre sud-vest.

sunt înzestraţi cu un deosebit simţ de 1 Mutkal . — Şi cât timp ne va trebui să ajungem până acolo ? — Dacă vântul nu ne va îndepărta prea mult de direcţia noastră. Sunt cunoscute în ţinut sub numele de „mehari”. Fergusson şi Kennedy se aplecară şi văzură o mare îmbulzeală de oameni şi de animale . două zile . Acest al doilea este ceea ce e şalupa pentru o corabie . — Ai dreptate. fie că gutaperca s-a topit din cauza căldurii aparatului de dilatare.125 franci dinaintea primului război mondial. 163 . — Nu există nici unul. singurul combustibil pe care se putea conta în deşert. de a lua în călătoria lor două baloane. Joe îl întrebă pe doctor cum de izbuteau arabii să se orienteze prin deşert şi să dea de cursurile de apă răspândite pe imensa lui întindere. — Aşadar. şi de aceea am face bine să ne grăbim. am constatat o oarecare pierdere de gaz . — Ce am fi făcut cu un singur înveliş? spuse el. căci ea nu poate înlocui corabia. femei şi copii. Fie că ţesătura a fost greu încercată. răspunse Fergusson. pentru a ne menţine. — Suntem încă departe de coastă ? întrebă Joe. sunt nevoit să dilat mai mult hidrogen. vom ajunge mai repede decât caravana aceasta. nu prea mare până acum. Toate cămilele aveau sub coadă un mic sac în care se adunau excrementele lor. prietene. — Arabii.să se gândească la buna idee a doctorului. care înaintau anevoie prin nisipul mişcător. dar. de ierburi ofilite şi tufişuri sărăcăcioase. — Vreau să spun că noua Victoria nu valorează cât cea veche. dragul meu Dick. — Ce vrei să spui ? întrebă Kennedy. erau mai mult de o sută cincizeci de cămile. iuţeala lor este superioară celei a cailor şi se supun cu inteligenţă poruncilor khabirului călăuza caravanei. tovarăşii priveau mulţimea de bărbaţi. ţinut în loc numai de câteva mărăcinişuri. în caz de naufragiu. nădăjduiesc să ajungem acolo marţi spre seară. Aceste cămile ale tuaregilor sunt specia cea mai bună . Avem o tendinţă de coborâre şi. spuse Joe arătând un şir lung de oameni şi de animale care şerpuiau prin deşert. — La naiba ! spuse Kennedy. evitând chiar popasurile din timpul nopţii. în orice caz. vrednică să fie luată în seamă. purtând în spate o greutate de cinci sute de livre. ele se pot lipsi de apă de la trei la şapte zile. din acelea care pentru douăsprezece mii mutkali1 de aur merg de la Tembuctu la Tafilet. Nu văd care ar putea fi leacul. băiatule ? Ştim noi oare unde ne duce întâmplarea ? Tot ce pot să-ţi spun este că Tembuctu se află la patru sute de mile spre vest. numai că şalupa mă îngrijorează întrucâtva. În vreme ce doctorul dădea aceste lămuriri. — Care coastă. o poţi folosi oricând pentru a te salva. iar de mâncare.

— Pe aci a trecut Barth Nigerul. Noaptea se orientează după steaua polară. Spre seară. abia putură să-i vadă ciudatele şerpuiri. un mănunchi de iarbă le ajunge pentru a-şi găsi drumul. care îi aducea laude pentru grija de a fi făcut ca marile oraşe să fie străbătute de fluvii. Toate numirile acestea nu înseamnă altceva decât „fluviul” în limba ţinuturilor pe care le străbate. peste care treceau în zbor sitarii şi bibilicile. Aici cursul Nigerului avea o mare lărgime .şi în lungime ar putea rivaliza cu Nilul. iar mai târziu vor aduce civilizaţia. o regiune puţin muntoasă. dar călătorii noştri. Nu fac mai mult de două mile pe oră. purtaţi de vânt. Mayo. spuse Fergusson. Victoria dispăru din faţa privirilor mirate ale arabilor. cu sate ale căror case aveau acoperişuri asemănătoare unor căciuli. Victoria trecea pe deasupra localităţii Gao. agăţându-se de câte o liană întinsă între arbori. care. încât era nevoie de mari eforturi pentru a rezista potopului şi a face faţă creşterii în greutate pe care el o pricinuia balonului şi nacelei. Neîntreruptul torent lămurea existenţa bălţilor care împânzeau ţinutul. iar în timpul nopţii mai depăşi un grad. un torent puternic tăia drumurile . ca şi aceea a Nilului. superstiţia păgână îi atribuie o origine divină. rivalul Nilului. Acesta e vestitul fluviu al antichităţii. — În curând vom vedea Nigerul. — Să vă mai povestesc ceva despre fluviul acesta. oricât de mică. cele mai importante oraşe ale Africii. a atras atenţia geografilor din toate timpurile . el străbate câteva ţări . Sub numele de Dhiuleba. în care foiau aligatorii. La ora prânzului. pline de apă. în apropierea fluviilor mari. ei merg cu cea mai mare siguranţă . Aşa că îţi dai seama cât le trebuie ca să străbată Sahara. îi invidiau viteza. în trecut. Era regiunea Sonray. Nigerul a făcut să se ridice de-a lungul cursului lui. un târguşor compus din colibe sărăcăcioase. explorarea lui. cu câteva coline brăzdate de râpe. pe o distanţă de două mii cinci sute de mile. Egghirreu.orientare . când s-a înapoiat din Tembuctu. Ca şi Nilul. vremea se schimbă cu desăvârşire . indigenii îl traversau. apele sale se rostogoleau învolburate spre sud. hipopotamii şi rinocerii. 164 . începu să cadă o ploaie torenţială. acolo unde un european se rătăceşte. iar în timpul căldurilor mari de la amiază se odihnesc. — Doctorul Barth a urmat acest drum ? întrebă Kennedy. Luni. spuse doctorul. Între timp. spuse doctorul. de care ne-am şi îndepărtat. un tufiş. a cerut sacrificiul multor vieţi omeneşti. Fluviile acestea pot fi închipuite ca nişte drumuri mişcătoare care au adus cu ele mai întâi vegetaţia. Quorra şi altele. — Asta-mi aminteşte de un mare admirator al Providenţei. ţinutul se transformă. balonul trecea la 2°20' longitudine. fusese o mare capitală. o piatră. Ici-colo. care. desigur. Pădurile se transformau în jungle. care e un deşert de peste nouă sute de mile. Aici se ivi din nou vegetaţia de mimoze şi tamarini.

izvorul acestui fluviu imens nu este mai lat de două picioare. din patruzeci de europeni nu au mai rămas în viaţă decât unsprezece. cel ce vrea să ia apă din el se simte îndepărtat de- o mână invizibilă. s-a organizat la Londra o expediţie. a ajuns la Bambarra. învecinată cu posesiunile engleze. — De multă vreme. în tovărăşia unui negustor de sclavi a cercetat ţărmul Gambiei şi s-a întors în Anglia în 1797. — Sigur. la 23 decembrie. a ţinutului nesănătos. La 16 noiembrie. Riley. a vizitat populaţia fulahă şi s-a întors în Anglia. între 1785 şi 1788. — Se poate sări uşor peste el. A plecat din nou. a lipsurilor. fără alt rezultat. unde. însoţit de cumnatul lui Anderson. Expediţia a ajuns la Senegal. şi de un grup de muncitori. maiorul Laing a explorat toată partea occidentală a Africii. în 1816. După cinci ani. care îi asasinaseră pe Saugnier. Adamson a cercetat fluviul şi a vizitat Gorea . Au ajuns la Gorea. unde s-au alăturat unui detaşament de treizeci şi cinci de soldaţi şi au revăzut Nigerul la 19 august. a pătruns în interior cinci sute de mile . apoi a pătruns până în inima ţinuturilor neexplorate. — Ei. Urmează celebrul Mungo-Park. Trimis de Societatea africană din Londra în anul 1795. spuse Joe. a văzut Nigerul. pe care Nigerul le închide în cotul ce-l formează acolo. şi a ajuns cel dintâi la izvoarele Nigerului. dacă ţii seamăde tradiţie. ei. Barth a trecut prin oraşele principale din Bornu şi a tăiat calea Nigerului la Say. Cochelet şi pe aţâţi alţi nefericiţi. Golberry şi Geoffroy au străbătut deserturile Senegambiei şi au ajuns în ţara maurilor. maiorul Laing a pornit să străbată Sahara şi a ajuns până la Tembuctu. — S-au descoperit izvoarele Nigerului ? întrebă Joe. uşor ! răspunse doctorul. iar peste un an s-a aflat de la un negustor din ţinutul acela. După opt luni de sforţări obositoare a ajuns la Tembuctu. a murit sugrumat de către Ulad Shiman. la care participat şi maiorul Gray. la 4° deasupra lui Gao. soţia lui Mungo-Park a primit ultimele scrisori de la el. care ajun- sese la Bussa pe Niger. Dick. de a cunoaşte Nigerul şi afluenţii săi a atras mulţi exploratori şi aş putea să vi-i numesc pe cei mai însemnaţi dintre ei: între 1749 şi 1758. dacă mai ţine vântul acesta puternic. care voia să-l oblige să treacă la credinţa 165 . După documentele sale. Brisson. scoţian ca şi el. nu-i chiar aşa.— Nu. Cel ce încearcă să sară peste acest izvor este înghiţit numaidecât de ape . răspunse doctorul. a pătruns pare-se până la Fouta-Djallon. că barca nenorocitului călător se răsturnase în cataractele fluviului iar el fusese măcelărit de indigeni. Adam. la câteva mile mai sus. Numai că. În 1822. pentru că pe lângă misiunea de a cerceta fluviul o mai aveau şi pe aceea de a găsi însemnările explora- torului. Părăsind Lacul Ciad. — Îmi daţi voie să nu cred nimic din toate astea ? Întrebă Joe. — Groaznicul lui sfârşit nu i-a oprit din drum pe ceilalţi exploratori ? — Dimpotrivă. de desenatorul Scott. la 30 ianuarie 1805. Din cauza oboselii. prietenul lui Walter Scott. Dorinţa. drum pe care noi îl vom face în numai trei zile. Dick.

încât nu şi-a putut continua călătoria decât după şase luni. A ajuns la Sackatou. descriind drumul. Un alt francez. Astfel a traversat Africa de la est spre nord. au coborât cursul fluviului de la Bussa până la vărsare. în 1833. care n-au avut ca răsplată decât moartea. După felurite încercări făcute în 1819 şi în 1824. un tânăr curajos a întreprins explorarea cu mijloacele sale proprii. foarte reduse. unde a căzut prizonier. foarte curios. Vedeţi. unde a ajuns la 30 aprilie. Şi ce s-a mai întâmplat pe urmă cu el ? — Din cauza sforţărilor făcute. milă cu milă. de la 1829 la 1831. Şi-a oferit apoi serviciile sale guvernului. Richard Lander. la 3 august. fără să izbutească. prieteni. — Încă o victimă ! spuse vânătorul. a ajuns la Tim. aproape de vărsarea fluviului. În sfârşit. şi a regăsit în Bussa documentele pri- vitoare la moartea lui Mungo-Park. pentru a străbate. fiindcă. ţinuturile întinse dintre Sudan şi regiunile Africii septentrionale. cel puţin în cursul acestei explorări. — Aşadar. sfârşit de oboseală. în 1810. a ajuns la Niger la 10 martie. pentru a completa cercetările asupra Nigerului. s-a îmbarcat pentru Toulon. şi a izbutit să ducă la capăt cea mai îndrăzneaţă călătorie a timpurilor noastre : vorbesc despre francezul René Caillié. la 9 mai. — A izbutit să ajungă până la coastă şi să se înapoieze la Londra. 166 . Imbert. din Rio-Nunez . — Da. la 19 aprilie 1827. cei doi fraţi au avut o soartă mai bună decât ceilalţi ? întrebă Kennedy. a pătruns până în oraşul Jenné. oraş cu oraş. Robert Adams. în 1829. când s-a alăturat unei caravane. L-a luat cu el pe fratele său. dar Renne Caillié a fost primul european care a adus date exacte. tovarăşul lui Denham. pe urmele lui Mungo-Park şi ale lui Laing. în ianuarie 1828. al doilea copil al unor oameni modeşti din Cornouailles şi amândoi. E vorba de căpitanul Capperton. la 28 septembrie. John. în 1670. a recunoscut locul unde fusese asasinat maiorul Laing. deci. a ajuns la El-Arauan şi a părăsit acest oraş comercial. Richard a întreprins a treia călătorie pe Niger şi a pierit. şi un englez. înfruntând mii de primejdii. el a părăsit oraşul . — Atunci. La 4 mai. — Dar ce s-a întâmplat cu Lander ? întrebă Joe. Îmbrăcat cu un costum oriental. bolnav şi atât de slăbit. la 19. în nouăsprezece luni. au văzut şi ei acest oraş ciudat. aducând hârtiile căpitanului şi darea de seamă exactă asupra călătoriei lui. a intrat în Tanger şi. lovit de un glonţ rătăcit.musulmană. că ţinutul pe care-l străbatem noi a fost martorul faptelor unor nobili călători. — Un călător foarte îndrăzneţ ! spuse vânătorul. Un englez a făcut şi el aceeaşi încercare. şi şi-a dat sfârşitul în braţele credinciosului său ajutor. a plecat din nou. a murit la treizeci şi nouă de ani. el a pătruns în Africa pe coasta de vest în golful Benin. cu toate cele o sută optzeci de zile de boală. de unde s-a îmbarcat pe un mic vas şi a coborât pe fluviu până la Tembuctu.

pescăruşi trăiesc în cârduri numeroase pe marginile torentelor şi mlaştinilor. Capitolul XXXIX ŢARA DE IA COTUL NIGERULUI. dând naştere unei mari căderi de apă. adăpostiţi sub corturile lor de piele. îi îndepărta de latitudinea la care se afla Tembuctu. DECADENŢĂ. care se profilau în siluete fantastice pe cerul întunecat. CE SE VA MAI ÎNTÂMPLA Doctorul povesti tovarăşilor săi numeroase detalii asupra ţinutului pe care-l străbăteau în cursul acestei posomorâte zile de luni. Câmpiilor necultivate le urmează câmpiile de porumb. în acest cot al Nigerului. Dacă s-ar putea. suflând cu violenţă. lişiţe. — Balonul nostru nu este atât de mare încât să-şi permită asemenea fantezie. în această ţară a fantomelor. în altele foarte sterp. coteşte apoi. în dimineaţa zilei de douăzeci. alunecând prin ploaie. — O privelişte ca în „Misterele lui Udolphe”. Singura grijă a doctorului era vântul blestemat dinspre nord-est. şi se prăvăleşte. Toate speciile de păsări de apă : pelicani. femeile mulgeau cămilele sau fumau din pipe groase. KABRA. PRIVELIŞTEA FANTASTICA A MUNŢILOR HOMBORI. cădeau asupra lanţului muntos Hombori. Din când în când. Nigerul. Victoria înaintase cu peste două sute de mile spre vest şi călătorii fură martorii unui spectacol minunat: câteva raze de lună îşi făceau loc printr-o spărtură a norilor şi. răspunse Joe. care. spiritele rele ale ţinutului sunt foarte binevoitoare cu noi : ne trimit un vânt din sud-est. Ţinutul. după ce curge spre nord până la acest oraş. Într-adevăr. care sunt apoi înlocuite cu terenuri întinse. PLANUL DOCTORULUI BARTH. în jurul micilor gospodării. S-ar potrivi foarte bine pe malurile lacului Lomond. aş lua cu mine peisajul acesta în Scoţia. destul de puţin accidentat. ţinutul este foarte variat: în unele locuri foarte fertil. nu punea nici o piedică înaintării lor. care ne va readuce pe drumul bun. şi turiştii s-ar îmbulzi să-l admire. Dar mi se pare că direcţia noastră se schimbă. în Oceanul Atlantic. amintind ruinele unui oraş din Evul Mediu sau banchizele regiunilor arctice care apar în nopţile întunecoase în faţa călătorului uimit. Ei bine. trecea pe deasupra unei reţele încurcate de canaluri. spuse doctorul. Nimic mai straniu decât aceste creste de bazalt. 167 . sub forma unui imens mănunchi luminat. se vedea câte o tabără de-a tuaregilor. Pe la ora opt seara. n-aş vrea să mă plimb singur. acoperite cu dracilă. TEMBUCTU. seara. Victoria îşi relua calea spre nord şi. Anne Radcliff nu ar ii arătat aceşti munţi sub un aspect mai înspăimântător ! — Pe legea mea.

apăru deodată o îngrămădire de case joase. a aparţinut succesiv tuaregilor. cât despre femei. în apropierea cartierului Sane- Gungu. Priviţi cele trei turnuri ale celor trei moschei. nu se vedea nici una la această oră. Oraşul a decăzut.. Astăzi. aşezate în amfiteatru. Doctorul regăsi aici drumul urmat de Barth. şcolile sale de savanţi şi catedrele sale de filozofie. acest mare centru al 168 . marocanilor şi fulanilor. acoperite de o iarbă deasă. domnule ? întrebă Joe. Tembuctu părea o îngrămădire de bile şi zaruri. — E Kabra ! strigă doctorul cu bucurie. în 1826. Puţin mai departe. Multe din aceste canaluri. Lat de opt sute de stânjeni. construite din cărămidă uscată la soare şi din colibe de paie şi trestie. pe ale căror terase şi acoperişuri era păstrat nutreţul cules din ţinutul înconjurător. Fergusson urmări detaliile planului făcut de Barth şi se convinse de exactitatea lui. încărcate cu mărfuri. sub privirile călătorilor se desfăşura regiunea deşertului Tembuctu. pentru a coborî până la Tembuctu. Nigerul curgea între două maluri bogate în cruciferi şi tamarini. erau mărginite de case numai cu parter. Oraşul formează un triunghi vast. se află moscheia Sidi-Yahia şi câteva case cu două etaje. Atunci oraşul era cu o treime mai mare decât acum. într-un stil destul de curat. La un cot al fluviului. Văzut din zbor. Turme de gazele zvelte îşi amestecau coarnele inelate cu ierburile uriaşe. cu galeriile sale susţinute de arcade. Şiruri lungi de măgari şi cămile. unul din vârfurile triunghiului se îndreaptă spre nord şi pătrunde într-o margine a deşertului . unde aligatorii pândeau în tăcere. băiete ! — Bine ! Atunci torul este minunat! Într-adevăr. altele prismatice. — Mi se pare că se văd metereze pe jumătate dărâmate. unele conice. care au mai rămas. afară de câteva graminee. glăsui doctorul. Să nu căutaţi nici palate. nici monumente. după ce acesta se îmbarcase pe fluviu. mimoze şi pomişori pitici. — Au fost distruse de fulani. Şeicul este un simplu negustor. sonrayenilor. Pe terasele lor stăteau tolăniţi câţiva locuitori în îmbrăcămintea lor strălucitoare.torente şi ape care deveneau afluenţi ai Nigerului. treceau pe sub arborii minunaţi. care avusese odinioară. de jur împrejurul lui nu se vede nici o vegetaţie. aruncate la întâmplare. — încântat. pe la orele două. spuse Kennedy. foarte înguste. obiect al lăcomiei generale. în vârful triunghiului se ridică moscheia Sankora. Oraşul se află la o depărtare de cinci mile de aici. căci Tembuctu din secoiul al Xl-lea. sunteţi mulţumit. păreau câmpii bogate. E portul Tembuctului. aidoma Romei şi Atenei. într-o imensă câmpie de nisip alb . — Se spune că femeile acestui ţinut sunt frumoase. nu mai are splendoarea de odinioară. iar reşedinţa sa regală este tejgheaua.. — Aşadar. Străzile. cu lancea sau puşca în mână .

doctorul aruncă ultimii saci de lest şi Victoria se înălţă. Ştii tu oare ce ne mai rezervă călătoria ? Suntem încă departe de capătul ei. — O ocazie minunată de a le descoperi.civilizaţiei. Joe. Dărâmături uriaşe se adunau la periferie şi. spuse doctorul. Dick. de aceea va trebui să-l cruţăm mult. Samuel. şi balonul. Călătoria noastră este o călătorie pentru leneşi. în sfârşit. Aşteaptă sfârşitul ! răspunse vânătorul. Priveşte acul busolei. lată ce înseamnă să nu faci nimic ! Să stai toată ziua întins ca un leneş în hamacul tău ! Te îngraşi şi atârni mai greu. spuse Joe. Nu s-ar putea. se bătu toba. împreună cu movilele din piaţă. unde un savant ca Ahmed-Baba avea în secolul al XVI-lea o bibliotecă de o mie şase sute de manuscrise. Voi fi nevoit să mai arunc din lest. Joe. Sper să nu ajungem până acolo. Localitatea părea într-adevăr lăsată pradă nepăsării. A doua zi se treziră pe malurile Nigerului. reluă calea cursului şerpuitor al fluviului. să găsim altele ? — Nu. — Numai de ne-ar duce spre vest ! răspunse Kennedy. formau singurele accidente de teren. băiete! Forţa de ascensiune a balonului se micşorează văzând cu ochii. împins de vântul deşertului. la întoarcere. — Şi va fi o plăcere să le strângem mâna. spuse Joe. — Chiar de ar fi să revenim la Zanzíbar pe acelaşi drum şi să traversăm oceanul până în America. dar fii liniştit. nu este altceva decât un depozit comercial al Africii centrale. mă voi socoti fericit dacă ajungem la Sierra Leone şi la Portendick . Dick. care se găsea la şaizeci de mile spre sud de Tembuctu. dacă nu ar fi cunoscute. — Acum vântul poate să ne conducă unde vrea. La căderea nopţii. — Ar trebui ca mai întâi să fie cu putinţă. — Nu te grăbi. Dar ultimul savant din aceste locuri abia o fi avut timp să observe noul fenomen. toată lumea ne va găsi îngrozitor de graşi. nu departe de lacul Debo. Trecerea Victoriei stârni oarecare mişcare . înaintăm spre sud şi urcăm spre izvoarele Nilului. care este foarte schimbător. dar. în curând. în care punct crezi că vom atinge ţărmul Africii ? — Mi-e foarte greu să-ţi răspund. Cu toate că arzătorul funcţiona cu toată presiunea. suntem prea grei. nu prea. Suntem în voia vântului. Tembuctu nu mai era decât o amintire din călătorie. abia putea menţine în aer balonul. — Şi ce ne lipseşte pentru asta? — Hidrogenul. ca să ne poată duce până la ţărm. Dar cel puţin mergem în direcţia dorită ? — Nu prea. la nevoie. în anumite părţi ale acelor ţinuturi vom întâlni prieteni. 169 . tot nu m-aş teme. cuprinsă de paragina atât de molipsitoare a oraşelor care dispar.

în serbări publice. nădăjduia că sfârşitui ploii va aduce o oarecare schimbare şi în curenţii atmosferici. Joe. balonul se îndrepta şi mai mult spre sud şi. forţând chiar foarte mult dilataţia. — Dar ce este ? întrebă Joe. lăcuste ! — Miliarde de lăcuste care vor trece ca o trombă peste ţinut. Va fi vai de noi dacă se vor abate asupra balonului . dar în zadar. învelişul va fi devastat. Norul gros. Acolo ar fi fost pierduţi ! Pe de altă parte. mii de victime omeneşti. Vântul neschimbat care-l purta spre partea meridională a Africii îi strica toate socotelile. DIRECŢIA PERMANENTĂ SPRE SUD. balonul se uzase şi doctorul simţea că nu-l mai poate stăpâni. Din nenorocire. JENNE. — Şi încă unul grozav ! răspunse Kennedy. REGRETELE LUI JOE. spuse doctorul. — Este un stol ! — Un stol ? — De lăcuste. Renunţă la manevra care mărea pierderea gazului. care populau coastele Guineei. printre triburile cele mai sălbatice. presând în învelişul slăbit al aerostatului. Fergusson avea dreptate. Capitolul XL TEMERILE DOCTORULUI FERGUSSON. I'e una din ele se ridicau câteva colibe de păstori. În zece minute stolul va fi lângă noi şi te vei convinge cu ochii tăi. şi de data asta se va transforma în potop. NORUL DE LĂCUSTE. Totuşi. — Nu cred că ar fi în stare de una ca asta ! — Aşteaptă puţin. — Încă un nor ! făcu Fergusson. SCHIMBAREA VÂNTULUI. — Staţi. — Cum n-am mai văzut! adăugă Joe. la cheremul unui rege care sacrifica. punând deoparte luneta. înseamnă că ploaia se va înteţi. cu o întindere de 170 . Ce se va întâmpla cu ei în mijlocul barbarilor. — Asta-i acum. deoarece viteza Victoriei se mărea. Aşa încât nu-i fu pe plac când îl auzi pe Joe spunând: — Hei ! Dacă ţinem seama de norul care se apropie de noi. Nu mai ştia pe cine şi pe ce se poate bizui. nu vă grăbiţi. era cu neputinţă să le determini poziţia exactă. deşi era foarte îngrijorat. dacă nu vor putea ajunge pe teritoriul englez sau francez ? Şi direcţia actuală a vântului îi purta spre regatul Dahomey. opac. depăşi lacul Debo. SEGO. dar. în câteva clipe. Albia fluviului era împânzită de insule mari. Fergusson căută alţi curenţi atmosferici la diferite înălţimi. Nu este un nor. printre care trecea un curent foarte repede. Nu spusese nimic. din pricină că timpul se schimbase puţin.

după moscheile sale. ele se năpustiră asupra unui ţinut înverzit. Pe malurile fluviului se distingeau câteva plantaţii de tutun şi mlaştini. Dar nu ar fi prudent. în aceste ţinuturi există şi o recompensă pentru pagubele pe care le aduc . — Să lăsăm vizita pentru excursia următoare. dar primele lor rânduri se aruncă în flăcări. Spre seară se arătă un ţinut mlăştinos . Era o legiune numeroasă din acele lăcuste numite cosaşi. se spune. ca să oprească zborul insectelor. Nu trebuie să pierdem o asemenea ocazie. de parcă ar fi fost cosite. Jenne este într-adevăr o aşezare comercială care furnizează toate cele necesare oraşului Tembuctu. şi restul trece cu uşurinţă mai departe. dacă nu mă înşel. Aerul era îmbibat de mirosul îngrozitor ce se înălţa din milioanele de cuiburi de rândunele. La o sută de paşi de Victoria. în stil maur. ca să-mi dau seama ! spuse Joe. proiectând o umbră imensă pe pământ. locuitorii incendiază pădurile şi chiar recolta. nici călătorii nu-i putură vedea pe locuitori. care nu mai putea fi consumată. — Dealtfel. Peste un sfert de oră. din care regret că nu am putut gusta şi eu. E foarte curios. — Este o ploaie îngrozitoare. pe drumurile adumbrite. Doctorul zvârli câteva obiecte nefolositoare . spuse Joe. dar şi normal. primele raze ale soarelui luminau Sego. balonul zbura repede şi direct spre nord-vest. Din fericire. Ce face în mic una. aflate pe ziduri. caravanele. spuse vânătorul. mai multe sticle goale şi o lădiţă cu carne. o fac în mare mii de lăcuste. râzând. La patru dimineaţa. spuse doctorul. se vedeau câteva vârfuri de baobabi. domnule. glăsui Fergusson. transportă până acolo felurite produse ale industriei locale. pe fluviu. Pe o insulă mare era aşezat oraşul Jenne cu cele două turnuri ale moscheii sale cu ziduri de lut. Ai fi spus că o iarnă venită brusc transformase câmpia în pământul cel mai sterp. — Sunt racii aerului. Printre case. Joe ? — Am văzut. lăcustele îşi reluară zborul şi călătorii putură să distingă de departe arborii şi tufişurile despuiate cu totul. — Mi-ar plăcea să coborâm în oraş dacă aceasta nu ne-ar întârzia din drum. — Şi este cu neputinţă să te fereşti de ea. cu plăcere. venea cu un zgomot asurzitor. Câteodată. Bărcile. prin devastările ei. Sunt desigur aici mulţi arabi care au călătorit în Franţa şi în Anglia şi cărora nu li s-ar părea ciudat mijlocul nostru de locomoţie. vântul are o tendinţă uşoară să sufle de la est.câteva mile. izbutind astfel să menţină Victoria într-o zonă favorabilă proiectelor sale. Dar nici locuitorii nu-i văzură pe călători. Doctorul 171 . indigenii le adună în cantitate mare şi le mănâncă. Chiar şi noaptea oraşul părea în plină activitate. uşor de recunoscut după cele patru oraşe care o compun. le sting. capitala ţinutului Bambarra. în care creşteau nutreţuri grase. pădurile erau înlocuite de grupuri de copaci izolaţi. mai îngrozitoare decât grindina. mimoze şi curmali. — Ai văzut.

se mai linişti puţin.
— Încă două zile în direcţia asta, cu viteza pe care o avem acum, şi vom
ajunge la fluviul din Senegal.
— Şi vom fi într-o ţară prietenă ? întrebă vânătorul.
— Nu chiar, dar, dacă Victoria nu va mai putea să înainteze,
la nevoie vom putea ajunge pe jos la aşezări locuite de francezi.
Dacă însă va putea să plutească mai multe sute de mile, vom ajunge
la coasta occidentală, fără oboseală, temeri sau primejdii.
— Şi acesta ar fi sfârşitul călătoriei ! spuse Joe. Păcat ! Dacă
nu ar fi plăcerea de a povesti şi altora peripeţiile noastre, nu aş dori
să mai coborâm pe pământ niciodată. Ce spuneţi: vom fi crezuţi ?
— Cine ştie, dragul meu Joe ? Călătoria noastră va rămâne,
totuşi, un fapt netăgăduit de nimeni: mii de martori ne-au văzut
plecând de la o coastă a Africii, mii de oameni ne vor vedea
ajungând la cealaltă coastă.
— Într-adevăr, va fi greu să spună cineva că n-am străbătut
Africa, răspunse Kennedy.
— Ah, domnule Samuel, glăsui Joe, oftând, regret mult pietrele mele de
aur masiv. Ele ar fi dat multă greutate istorisirilor noastre şi crezământ
sigur întâmplărilor. Dăruind câte un gram de aur fiecărui auditor, aş fi
adunat în jurul meu o sumedenie de oameni care să mă asculte şi să mă
admire !

Capitotul XLI

APROPIEREA DE SENEGAL. VICTORIA COBOARĂ DIN
CE ÎN CE. SE ARUNCĂ TOT FELUL DE LUCRURI.
PREOTUL EL-HADJI. DOMNII PASCAL, VINCENT ŞI
LAMBERT. UN RIVAL AL LUI MAHOMED. MUNŢI GREU
DE TRECUT. ARMELE IUI KENNEDY. MANEVRA LUI
JOE. POPAS DEASUPRA UNEI PĂDURI

La 27 mai, de la ora nouă dimineaţa, ţinutul prezenta un aspect
nou : povârnişurile domoale se schimbaseră în coline, care prevesteau
apropierea munţilor. Trebuiau să treacă peste lanţul muntos
care desparte bazinul Nigerului de bazinul Senegalului şi care determină
scurgerea apelor, fie în Golful Guineei, fie în micul golf de la Capul
Verde.
Această parte a Africii, până Ia Senegal, este socotită ca foarte
periculoasă. Doctorul Fergusson o ştia din povestirile înaintaşilor
săi, care suferiseră multe lipsuri şi trecuseră prin multe primejdii
printre negrii sălbatici. Climatul nesuferit ucisese pe cei mai mulţi
dintre tovarăşii lui Mungo-Park. Fergusson se hotărî ca, sub nici
un motiv, să nu aterizeze în aceste ţinuturi neospitaliere.
Dar nu se puteau odihni o clipă. Victoria cobora simţitor.
Trebuirâ să arunce o serie de obiecte, mai mult sau mai puţin utile,
mai ales în momentul când erau nevoiţi să treacă peste vreun pisc,

172

şi asta se repetă de mai multe ori pe un parcurs de peste o sută
douăzeci de mile. Obosiseră urcând şi coborând; dar balonul,
această nouă stâncă lui Sisif pierdea mereu din înălţime. Aerostatul,
umflat prea puţin, se lungise, şi vântul forma buzunare largi în
învelişul slăbit. Kennedy nu se putu opri de a remarca :
— Nu cumva balonul are o spărtură ?
— Nu, răspunse doctorul, dar gutaperca s-a stricat de tot, sau s-a topit
din cauza căldurii, şi hidrogenul se scurge prin mătase.
— Cum am putea să împiedicăm pierderea asta ?
— E cu neputinţă. Nu ne rămâne decât să uşurăm balonul, să aruncăm
tot ce putem arunca.
— Dar ce anume ? răspunse vânătorul, privind nacela destul de goală.
— Să ne debarasăm de cort, a cărui greutate este considerabilă.
Joe, căruia i se adresa acest ordin, se urcă deasupra cercului
care unea corzile plasei, izbuti să desprindă uşor perdelele groase
ale cortului şi le aruncă peste bord.
— Asta va face fericit un trib întreg de negri, spuse el. Se vor îmbrăca
un milion de indigeni, deoarece sunt foarte modeşti în materie de
îmbrăcăminte.
Balonul se ridicase puţin, dar nu mult după aceea văzură limpede
că se apropiau iarăşi de pământ.
— Să coborâm, spuse Kennedy, şi să vedem ce se poate face cu
învelişul.
— Îţi repet, Dick, nu avem nici o posibilitate de a-l repara.
— Atunci ce vom face ?
— Vom sacrifica tot ce nu ne este absolut trebuitor. Vreau să ocolim cu
orice preţ aceste regiuni; pădurile peste care trecem acum nu sunt nici
ele mai sigure.
— Sunt locuite de lei, hiene ? întrebă Joe cu dispreţ.
— Nu, băiete, pe aici trăiesc oamenii cei mai cruzi din Africa!
— De unde ştiţi ?
— De la călătorii care au fost înaintea noastră. Apoi francezii, care
stăpânesc Senegalul, au avut legături cu populaţia locului, în timpul cât
colonelul Faidherbe a fost guvernator, i s-au făcut legături şi cu triburile
din interiorul ţinutului. Ofiţeri, cum sunt domnii Pascal, Vincent,
Lambert, au adus din expediţiile lor documente preţioase. Ei au explorat
ţinuturile de la cotul Senegalului, unde războiul şi jaful n-au lăsat decât
ruine.
— Dar ce s-a întâmplat ?
— În 1854 un preot senegalez, numit El-Hadji, dându-se drept purtătorul
de cuvânt al lui Mahomed, a împins triburile să se războiască cu
necredincioşii, adică cu europenii. Acest El-Hadji a adus nenorocire şi
distrugere în toate ţinuturile dintre fluviul Senegal şi afluentul său
Falemé. Trei hoarde de fanatici conduşi de el răscoleau ţinutul fără să
cruţe nici măcar un sat sau vreo colibă, jefuind şi măcelărind oamenii.
Au înaintat până în valea Nigerului, pe lângă oraşul Sego, care a fost
mult timp în primejdie. În 1857, au urcat înspre nord şi au asediat fortul
Medina, ridicat de francezi pe malul fluviului. Fortul a fost apărat de Paul

173

Holl, care a rezistat eroic mai multe luni, fără hrană, aproape fără arme,
până a sosit colonelul Faidherbe în ajutor. Atunci El-Hadji şi banda lui au
trecut din nou Senegalul şi au ajuns la Kaarta, unde au continuat jaful şi
măcelul. Acesta e ţinutul în care s-a refugiat cu bandiţii şi vă garantez
că nu va fi o plăcere să cădem în mâinile lor.
— N-o să ne lăsăm prinşi, spuse Joc, chiar de-ar fi să aruncăm şi pantofii
din picioare ca Victoria să se poată înălţa.
— Nu suntem departe de fluviu, dar prevăd că balonul nostru
n-o să poată zbura peste el, spuse doctorul.
Dacă am ajunge măcar până la mal, tot ar fi bine, vorbi Dick.
— O să încercăm, îi răspunse doctorul, dar un lucru mă îngrijorează.
— Ce anume ?
— Vom avea de trecut munţii şi va fi greu, deoarece nu pot
mări puterea ascensională a aerostatului, chiar de-aş face cea mai
mare căldură cu putinţă.
— Atunci să aşteptăm şi o să vedem !
— Biata Victoria, suspină Joe, m-am legat de balonul ăsta ca
un marinar de corabia lui şi-mi va fi greu să-l părăsesc. E drept că
nu mai e ca la început, dar nu trebuie să-l vorbim de rău ! Ne-a
folosit din plin şi o să mi se rupă inima să-l las.
— Fii liniştit, Joe, n-o să-I părăsim, fie că vrem, fie că nu. Ne va servi
până în ultima clipă până ce va fi la capătul puterilor, îi mai cer încă 24
de ore.
— Bietul balon e pe ducă, spuse Joe uitându-se la aerostat.
— Samuel, dacă nu mă înşel, uite la orizont munţii despre care vorbeai,
spuse Kennedy.
— Într-adevăr ! răspunse doctorul, examinându-i cu luneta. Mi se par
foarte înalţi şi va fi foarte greu să trecem peste ei.
— Nu am putea să-i evităm ?
— Nu cred, Dick. Uite ce spaţiu imens ocupă! Aproape jumătate din
orizont. Parcă s-ar strânge in jurul nostru; sunt şi la stânga, şi la dreapta
noastră.
— Trebuie neapărat să trecem peste ei.
Aceste obstacole primejdioase păreau să se apropie cu mare
repeziciune, sau, mai bine-zis, vântul puternic precipita aerostatul
spre piscurile lor ascuţite. Da, trebuiau cu orice preţ să se ridice,
altfel se ciocneau de ei.
— Să golim rezervorul de apă, spuse Fergusson. Să păstrăm provizii
numai pentru o zi !
— Poftim ! făcu Joe, îndeplinind poruncile.
— Balonul s-a ridicat ? întrebă Kennedy.
— Puţin ; cam cincizeci de picioare, răspunse doctorul, cu ochii la
barometru. Dar nu este de ajuns.
Într-adevăr, vârfurile înalte ale munţilor veneau spre călători,
ca şi cum s-ar fi aruncat asupra lor. Balonul era departe de a fi
deasupra lor; ar fi trebuit să se mai înalţe cu cinci sute de picioare
pentru a-i domina. Provizia de apă a încălzitorului fu aruncată de
asemenea peste bord ; nu păstrară decât câţiva litri, dar nici asta nu

174

Situaţia era îngrozitoare. prin nacelă. — Aruncă-le ! — Poftim ! facu Joe. iar mai departe cobora într-o pantă domoală. Victoria câştigase o înălţime de încă aproape douăzeci de stânjeni. Joe. Balonul se înălţă. domnule Dick. Nacela ajunse la nivelul acestui platou destul de uniform. se ridică simţitor. propuse Kennedy. — Prietene. Dar era silit să se 175 . depăşi vârful primejdios şi partea lui superioară fu luminată deodată de razele soarelui. Simţeau că se vor sfărâma . — Dacă nu izbutim să-l depăşim în zece minute. de nu. — Trecem ! Trecem ! Am trecut ! strigă o voce care-l făcu pe Fergusson să tresară. Piscul munţilor era în acest loc lat de aproape douăzeci de picioare. În faţa lor se ridica un adevărat perete prăpăstios. dacă nu se înălţa deasupra şirului muntos. nu ne vei părăsi. din păcate. dar asta nu ajuta la nimic. nacela noastră se va sfărâma de stânci. — Dick. E trist că ne descompunem bucată cu bucată. — Nenorocitul! exclamă doctorul. proviziile de gloanţe şi praful de puşcă ne pot costa viaţa ! — Ne apropiem ! strigă Joe. înseamnă că va fi necesar.fu de ajuns. — Kennedy. aruncă armele. — Joe. — Să aruncăm rezervoarele. dacă ţi-o voi cere. Joe luă păturile şi le aruncă. — Ce este de făcut. Victoria înainta cu o mare viteză. dar munţii erau mai înalţi. Doctorul privi împrejurul lui. orice s-ar întâmpla. Ne apropiem ! — Zece stânjeni ! Muntele întrecea Victoria cu încă zece stânjeni. te rog să nu repeţi dovada de devotament de rândul trecut! Jură- mi că. — Totuşi trebuie să trecem. Kennedy se întoarse şi îl văzu dispărând peste bord. — Samuei! Samuel ! — Armele. spuse doctorul. uşurând astfel balonul de greutatea sa. desigur că lovitura avea să fie groaznică. Joe ! strigă el înspăimântat. Zvârli şi câţiva saci cu gloanţe şi cu praf de puşcă. fii gata ca la nevoie să-ţi sacrifici armele ! — Să-mi sacrific armele ? ! exclamă vânătorul tulburat. Kennedy. suntem pierduţi ! — Aşteptaţi. domnule. strigă doctorul. alerga pe creastă. care întrecea cu două sute de picioare înălţimea balonului. — Păstrează numai provizia de pemmican şi aruncă toată carnea. nu ne vom mai despărţi. — Joe. uşurat cu cincizeci de livre. de care ameninţa să se sfărâme inevitabil. tot sunt goale. Dar. agăţat cu mâinile de marginea de jos a nacelei. care scârţâiau la trecerea ei. aproape târându-se pe un teren acoperit cu pietre ascuţite. aşteptaţi ! strigă Joe. nacela rămânea mai jos de înălţimea unui al doilea pisc. care atârnă greu. fără să-i mai spună lui Kennedy. spuse doctorul. Balonul. — Fiţi liniştit. domnule Samuel ? întrebă Joe.

ÎN AFARĂ DE PERICOL Doctorul Fergusson începu prin a-şi stabili poziţia. fără să poată spune ceva. te-ai hotărât in sfârşit! — Da. 176 . orientându-se după stele. — N-a fost prea greu. ULTIMUL SACRIFICIU. Aruncă ancorele. — Vom căuta un loc prielnic pentru a poposi. am nevoie de ajutorul vostru pentru o muncă anevoioasă. după ce-şi însemnase locul pe hartă. Joe se ridică în mâini cu o mişcare hotărâtă şi. — Ah. ÎNDEMÂNAREA IUI JOE. Îmi place să-mi plătesc datoriile şi acum suntem achitaţi ! Şi întinzându-i vânătorului arma lui preferată. adevărat ocean de verdeaţă. — Am putea să coborâm ? întrebă Joe. STRAJA IUI KENNEDY. prezenta numeroase ridicături. INCENDIUL. am făcut-o nu pentru dumneavoastră. Când ajunse pe panta cealaltă a muntelui şi în faţă se deschise prăpastia. ci pentru puşca domnului Dick ! îi datoram asta de la întâmplarea cu arabul. Terenul părea foarte accidentat. — Ah. m-am gândit mult la planul pe care-l vom îndeplini. spuse el. EL ADOARME. căci putea să-l scape. Kennedy îi strânse mâna cu putere.. deşi nu o dorea. spuse doctorul. — La ce bun ! Vă repet că ar fi periculos să ne despărţim. — Tot ce putem face. răspunse Kennedy. Se găseau la douăzeci şi cinci de mile de Senegal. greu de ocolit în cursul nopţii cu un balon care nu putea fi dirijat. spuse el. adăugă : Aş fi regretat mult să vă văd fără ea. — Văd păduri nesfârşite. STRAJA DOCTORULUI. care ajunsese deasupra întinsei păduri. ceea ce îi era foarte uşor.. Seara se lăsa repede şi doctorul se hotărî să se oprească până a doua zi. MIEZUL NOPŢII. vântul scăzu şi balonul rămase aproape nemişcat deasupra unei păduri de sicomori. Când vom ajunge deasupra lor. Pentru nimic în lume nu vom consimţi să coborâm pe pământ. ne vom agăţa de un arbore. Joe ! Joe îi îndeplini porunca şi cele două ancore atârnau acum dedesubtul nacelei. se opri brusc: ancorele se fixaseră. — Curajosul meu Joe! Prietene ! exclamă doctorul cu bucurie. deoarece este abia ora şase seara. Victoria trebuia să coboare. Spre seară. De altfel. Capitolul XLII ÎNTRECERE DE GENEROZITATE. APARATUL DE DILATAŢIE. URLETELE. Balonul se găsi curând la două sute de picioare de sol şi rămase în echilibru. veni lângă tovarăşii săi.ţină cu putere. agăţându-se de frânghiile balonului. spuse el. mai avem timp. Victoria.

. apoi vasul de încălzire şi la urmă rezervorul pentru descompunerea apei. spuse Joe. — Dar. împreună cu cele două ancore pe care ţin să le păstrez. piesă cu piesă. spuse vânătorul. Eu abia m-am obişnuit şi. — Dar mai înainte. Joe reuşi să taie articulaţiile de cauciuc. când vor găsi obiectele astea în pădure. Sunt foarte curios să-l cunosc. trebuie să-l trecem neapărat cu balonul. — Care ? întrebă Kennedy. O plimbare ne-ar fi de folos. prietene. nici vreo barcă. — Ce se vor mai mira negrii. la câteva picioare deasupra nacelei. — Nu este vorba să te arunci din balon. vom întrebuinţa un ultim mijloc pentru a uşura Victoria. — La lucru ! spuse Joe. tu eşti mai competent decât noi în această materie. Demontară mai întâi rezervorul de amestec. spuse Fergusson. — Trebuie să ne debarasăm de rezervoarele de apă ale încălzitorului. fu nevoie de eforturile unite ale celor trei călători. — Dar nu văd cum vom reuşi.. Samuel.. trebuie să sacrificăm aparatul nostru. Treaba nu era uşoară. Numai dacă unul dintre noi se hotărăşte să rămână în urmă. Porunceşte ce trebuie să facem şi noi ne vom supune. dar cum nu există nici pod. — Întrecerea voastră în generozitate este inutilă. ajunge pentru a ne putea transporta pe noi şi puţinele obiecte care ne-au mai rămas.. fără să ne despărţim. prieteni. Trebuia demontat aparatul. Tu singur vei hotărî. reluă doctorul. Pentru a smulge recipientele din fundul nacelei. Când ajunse însă la ţevi. — Dragul meu Samuel. oricât de groaznică ar fi hotărârea. Pentru asta e nevoie să-l mai uşurăm. E rândul meu să cer această onoare ! — Ei asta-i ! răspunse Joe. făcând goluri largi în frunzişul sicomorilor. greu de cărat prin aer. adăugă Joe. — Dar. prieteni. operaţia 177 . am străbate împreună ţinutul. Cântărim abia cinci sute de livre.este să depăşim fluviul . replică Kennedy. care se temea să nu-i fie sacrificate armele. Trebuiră apoi să se ocupe de ţevile dinăuntrul balonului. — La ordinele dumneavoastră. Am calculat exact ce ne mai rămâne ca putere de ascensiune. spuse vânătorul. de pila Bunsen şi de serpentină : cântăresc aproape nouă sute de livre. nu vei mai putea dilata gazul ! — Ne vom lipsi de asta. Eu rezist la drum lung şi sunt un bun vânător. de care erau bine fixate. — Sacrifică-l ! repetă Kennedy. Joe îndemânatic şi Samuel atât de ingenios. Sper că nu vom ajunge la această măsură extremă. — Întocmai ! spuse Joe. încât reuşiră. Dar Kennedy era puternic. dacă ar fi nevoie. care se legau de serpentină. ci să te întorci pe jos până la coastele Africii. Piesele fură rând pe rând aruncate afară şi dispărură. — Vă repet. — Ascultaţi-mă. De altfel.

privea în jurul lui. deşi balonul oscila. pentru că erau fixate la capetele lor superioare şi legate cu sârmă de cercul supapei. desfăcu piuliţele exterioare care ţineau ţevile. Kennedy îşi aprinse liniştit pipa. Se aflau în sânul unui ţinut sălbatic. Acesta. La sfârşitul unei asemenea călătorii. doctorului i se părea câteodată că aude zgomote nelămurite în adâncul pădurii . desigur. căzând într-un somn adânc. Noaptea era liniştită. supraveghind cu atenţie perdeaua întunecată a frunzişului de dedesubt. putea da greş în orice clipă. Atunci Joe îşi arătă minunata sa îndemânare . care era cufundat într-un somn adânc. Către miezul nopţii mâncară în fugă o cină compusă din pemmican şi grog rece. izbuti. îl voi trezi pc Kennedy. Era în starea aceea de spirit în care temeri vagi îşi tulbură mereu mintea. dar cu preţul multor eforturi. să se urce până la vârful exterior al balonului şi acolo. îmbiindu-l la somn. fiind sigur pe el. era mort de oboseală. Avusese. dar nu văzu nimic. Câţiva nori treceau pe deasupra lunii. pentru a-şi goni toropeala. o halucinaţie. cei doi prieteni se culcară în fundul nacelei şi adormiră repede. in definitiv. Un vânt uşor clătina vârfurile copacilor şi legăna nacela. îl trezi pe Kennedy. căţărându-se pe fileu. cu picioarele goale. iar mijlocul lor de transport. le spuse Fergusson. Sub aceste impresii. în clipele dinaintea ajungerii la ţel.deveni mai grea. Voi face primul de strajă . crezu chiar că zăreşte o străfulgerare dc lumină printre arbori şi cercetă locul cu luneta. la ultimul pătrar. o linişte adâncă domnea peste tot. ca şi Kennedy de altfel. Fergusson. Kennedy îl va trezi pe Joe . temerile sunt mai vii. şi se întinse lângă Joe. prieteni. Voi să reziste. Aceste diferite operaţiuni se terminară cu bine. situaţia prezentă nu oferea nici o siguranţă. Ascultă. agăţat cu o mână de suprafaţa alunecoasă. după mii de greutăţi. pe care abia-i ţinea deschişi. Era departe vremea când îl manevra cu îndrăzneală. la ora două. razele ei abia răzbeau întunericul. Victoria. După ce-şi termină orele de pază. Nu se mai bizuia pe balon ca înainte. recomandându-i o atenţie desăvârşită. apoi se frecă la ochi. — Culcaţi-vă şi dormiţi. după ce depăşeşti atâtea piedici. Fără să se lase rugaţi. la ora şase vom pleca şi cred că aceasta va fi ultima zi a călătoriei noastre cu balonul. uşurată de o greutate considerabilă. se ridică în aer. emoţiile mai mari. la patru. pentru a nu zgâria învelişul. sprijinit în marginea nacelei. De altfel. întinzând puternic frânghia ancorei. Cel mai mic zgomot îi părea suspect şi căuta să-şi explice chiar şi freamătul uşor al frunzelor. şi se pare că ţinta fuge dinaintea ochilor. Acestea se desprinseră uşor şi fură scoase prin supapa de jos pe care apoi o strânseră bine. fără să audă cel mai mic zgomot. Se aşeză într-un colţ şi începu să fumeze. deschise ochii de 178 . căci doctorul nu mai putea pune căldură la dispoziţia Iui Joe.

o mare în flăcări . îndreptându-se spre frânghia ancorei. toată vegetaţia se zvârcolea în focul distrugător. trosnetul crengilor uscate se îmbina cu gemetele ramurilor verzi. — Nu am scăpat încă de pericol. doborât de oboseală. în sfârşit. VICTORIA COBOARĂ.mai multe ori. privi în noapte fără să vadă nimic şi. — Iată ce înseamnă să faci lucrurile la timp. eliberată de legăturile care o ţineau. APĂRAREA CU LOCURI DE ARMĂ. — Foc ! Foc ! strigă. pădurea incendiată . AER CALD. Este singurul nostru mijloc de salvare ! Fergusson îl opri hotărât şi. venit odată cu lumina zorilor. fără să înţeleagă ce se petrece. Era ora patru dimineaţa. O căldură puternică îi încinse obrajii. Cei doi tovarăşi se treziră. spuse doctorul.se răsfrângea în nori şi călătorii păreau învăluiţi într-o sferă de foc. Dar cine poate. — Dacă nu am fi avut prevederea să uşurăm nacela ieri seară. ULTIMELE PROVIZII. ca să fie siguri că vom arde. Privirea nu putea cuprinde decât un ocean de flăcări. VÂNTUL SE RĂCOREŞTE. spuse doctorul. În acel moment izbucniră urlete de sub frunzişul luminat puternic. Te salvezi şi nimic nu este mai normal. Capitolul XLIII TALIBAŞII. Victoria nu poate cobori fără voia ta. FLUVIUL SENEGAL. Un cerc de foc înconjura Victoria . lianele. frunzele.când se trezi deodată la zgomotul unor pârâituri. Se frecă la ochi şi se deşteptă de-a binelea. URMĂRIREA. TRAVERSAREA FLUVIULUI. şi chiar dacă ar cobori ? 179 . adormi. — Ce s-a întâmplat ? întrebă Samuel. Cât timp rămăsese cufundat în starea asta de inconştienţă ? Nu-şi putu da seama . Arborii uriaşi se profilau in văpaie cu ramurile prefăcute în jeratic . CATARACTELE GUINEEI. dar Victoria. Sălbaticii au dat foc pădurii. se îndreptă spre vest. o tăie cu o lovitură de cuţit. Balonul. Strigăte îngrozitoare. SĂRITURILE VICTORIEI.. Pădurea era în flăcări. — Să coborâm pe pământ şi să fugim ! strigă Kennedy. răspunse Joe. — De ce te temi ? întrebă Dick. însoţite de focuri de armă. se urcă în aer la mai bine de o mie de picioare. — Incendiu ! răspunse Joe. izbucniră din pădure. prins de un curent de aer. — Ah ! strigă Joe. am ti fost pierduţi. Flăcările prelungi se ridicau spre balon. spuse Fergusson. VÂNT MODERAT. fără nădejde de scăpare. UN ŢINUT DEVASTAT.. — Fără îndoială că e vorba de fanaticii lui El-Hadji.

iar alţii cu flinte lungi. suntem în siguranţă. — Cred şi eu ! replică Fergusson. Joe. mi-ar face mare plăcere să-i dau jos din şa. urmăritorii izbucniră în strigăte puternice. călătorii abia înaintaseră cu cincisprezece mile spre vest. La ora unsprezece. — Din fericire. dar nu trebuie să coborâm. Se temea de o schimbare în atmosferă. spre a căuta curenţi favorabili . Erau înarmaţi. priveşte ! Marginea pădurii fusese depăşită şi călătorii văzură vreo treizeci de călăreţi în pantaloni largi şi burnusuri fâlfâinde. cu ochii la barometru. — Mişeii galopează încetişor pe urmele noastre. spuse Kennedy. Avea gloanţe şi praf de puşcă în cantităţi îndestulătoare. Dick. — Asta e supărător ! spuse Kennedy. Dar atunci n-ar fi greu nici pentru ei să ochească. Tahibaşii îi urmăriră în tot cursul dimineţii. Vântul este destul de slab. asta e ceva. Şi par puternici. care păreau şi mai de temut din cauza bărbilor lor rare şi ţepoase. nu ar fi rău să ne pregătim armele. — În orice caz. — Dacă nu am fi prea departe. Pe chipurile arse de soare se citea mânia şi ameninţarea. şi balonul nostru ar fi o ţintă lesne de atins pentru flintele lor. acum suntem la cheremul balonului. unii cu lănci. — Sunt din tribul Talibas. Ce s-ar întâmpla cu ei dacă ar fi împinşi 180 . — La şapte sute cincizeci de picioare. închipuie-ţi în ce situaţie ne-am afla dacă ar străpunge învelişul. spuse Joe. — În sfârşit. i-am fi întrecut de mult pe bandiţii ăştia. Ai zice că au ieşit la plimbare. — Nu au o înfăţişare prea plăcută ! spuse Kennedy. Urmăreau. nu ne pot ajunge. nu zboară. aceste sate în ruine şi colibele arse ! Asta e opera lor : acolo unde se găseau vaste întinderi cultivate au pârjolit şi au devastat totul. Dick. strigă vânătorul.— Dacă ar coborî. domnule Dick. Şi Kennedy o încarcă grijuliu. Aş fi preferat să mă aflu în mijlocul pădurii. Or. Şi dacă reuşim să trecem fluviul. Ce bine am făcut că nu le-am aruncat! — Carabina mea ! Sper să nu mă despart niciodată de ea. răspunse doctorul. care avea o viteză destul de mică. — Desigur. vorbi Kennedy. răspunse Joe. ridicându-şi armele. Alergau cu uşurinţă pe aceste platouri joase şi pe povârnişurile uşoare care coborau până la Senegal. La vederea călătorilor. — Asta nu ne va strica. decât să cad în mâinile acestor bandiţi. în galopul cailor. aerostatul. — La ce înălţime ne menţinem ? îl întrebă pe Fergusson. — Priviţi. dar nu mai avem posibilitatea să urcăm sau să coborâm. Dacă am fi întâlnit un uragan asemănător celui din zilele tre- cute. spuse Fergusson. temuţii fanatici ai lui El-Hadji ! spuse doctorul. Doctorul pândea la orizont cel mai mic nor. unul după altul. înconjurat de fiare sălbatice.

”Drace !„ gândi Joe. Talibaşii se agitau. Şi patru focuri succesive loviră în grămada călăreţilor . dar o jumătate de oră mai târziu ea cobora din nou. — Ce să aruncăm peste bord ? întrebă Joe. Talibaşii galopau. din momentul plecării. — Cel puţin nu înainte de a le fi descărcat! răspunse vânătorul. îndemnându-şi caii. nepricepuţilor ! strigă Joe. se ridică însoţită de strigătele talibaşilor. adică incă trei ore de drum. nacela se găsea la o înălţime de numai cincizeci de picioare. lovindu-se de pământ. pentru a se prăbuşi din nou la o milă mai departe. dar era prea puţin şi balonul. Mi se pare că ar fi bine să ne ţinem la distanţă de aceşti oameni. O salvă de focuri sfâşie cerul. chiar şi ultima noastră ancoră. a cărei nacelă aproape atingea pământul. Talibaşul se prăbuşi la pământ. — Aruncă rezerva de rachiu. Ciudat era spectacolul acesta al nenorociţilor care căutau să 181 . consultând barometrul. constată că balonul tinde să coboare. dacă mai coborâm. care se ridicase un moment. tovarăşii săi se opriră şi Victoria câştigă teren. nacela atinse din nou pământul. Curând. Trebuie neapărat să ne ridicăm iarăşi. Şi. — Tot ce a rămas din provizia de pemmican. acum se aflau la o distanţă de două sute de paşi. aerostatul făcu o săritură. Joe execută ordinul. căzu din nou pe pământ. dacă trebuie. — Da. Negrii lui El-Hadji se aruncară spre ea : dar. cu repeziciune . patru talibaşi se prăbuşiră în mijlocul strigătelor furioase ale bandei. termometrele. După un sfert de oră. răspunse doctorul. făcând salturi mari ca o minge enormă de gumă. spuse Kennedy. gazul se pierdea prin porii învelişului. tot nu vom scăpa ! spuse Kennedy furios. — Pentru că sunt siguri că ne vor prinde. — Aşadar. cum se întâmplă în asemenea împrejurări. Aruncă şi instrumentele. trase. Joe smulse barometrele. Joe ! strigă doctorul. — Coborâm ? întrebă Kennedy. Şi vor reuşi. ochind în unul din călăreţii din faţă. Doctorul. atenţia doctorului fu atrasă de noi strigăte. răspunse Fergusson. Victoria. dar aici vântul sufla cu mai multă putere. pierduse din înălţime mai mult de trei sute de picioare şi Senegalul trebuia să fie la o depărtare de vreo douăsprezece mile. În clipa aceea. — Prea departe. Talibaşii alergau pe urmele lui. care se loveşte de pământ.spre Niger ? De altfel. — Sunt prudenţi. înţelese cauza acestor urlete. — Aruncă puştile ! strigă doctorul. Sunt treizeci de livre de care ne putem lipsi. tot ce poate avea o greutate. Victoria se ridică din nou.

la o distanţă de două mile. fluviul Senegal ! Într-adevăr. Victoria atinse de câteva ori pământul şi se ridică iar . desfăcute. crezând că doctorul a înnebunit. uscată de arşiţa soarelui. Era aproape de amiază. fâlfâiau unele peste altele. se vedeau abia câteva tufişuri şi o iarbă deasă. după ce depăşiră colina. se agăţă cu partea superioară a plasei de crengile înalte ale unui baobab. — Suntem pierduţi! spuse Kennedy. Talibaşii îşi îndemnau caii. se golea. Pentru călători era o întâmplare fericită. Se agăţară de ochiurile fileului. Cei trei nenorociţi coborâră pe pământ. Apoi.erou din mitologia greacă. în timp ce balonul se ridica la trei sute de picioare în aer. ţinându-se cu o mână de plasă. Deodată. căci puteau să o depăşească. spuse Fergusson. se lungea. dezumflat. — Nu ! răspunse acesta. ţărmul opus. — S-a sfârşit! spuse vânătorul. Balonul. fertil şi mult mai puţin înalt. Putem să ne ţinem de ochiurile fileului şi aşa să ajungem la fluviu. Aceasta căzu în clipa când aerostatul era pe punctul de a se prăbuşi definitiv. învelişul se înmuie şi cutele de tafta. Joe îşi privi stăpânul. Dar situaţia aceasta trebuia să aibă un sfârşit. prin sărituri gigantice şi care. prinsă de un vânt mai puternic. 182 . salturile ei se micşorau din ce în ce. încât forma un fel de buzunar zburător.fugă. dar Victoria. Mai avem încă peste o sută cincizeci de livre de aruncat. îi întrecu îndreptându-se repede spre o colină. oferea un adăpost sigur şi un loc prielnic pentru coborâre. singurul copac rătăcit în mijlocul acestui ţinut pustiu. Cei trei prieteni se ţineau agăţaţi de plasă. format din povârnişuri mari şi câmpii presărate cu pietre . pentru a o ocoli. — Încă un sfert de oră. în timp ce hoardele lui El-Hadji erau nevoite să se îndrepte spre nord. cobora încet deasupra unui teren lipsit aproape de orice vegetaţie. care se profila la orizont. fără să scoată un cuvânt. doctorul strigă : — Fluviul. care goneau în galop năvalnic. spre vest. şi suntem salvaţi. Victoria se sleia. păreau să capete forţe noi de îndată ce atingeau pământul. aşa cum le indicase doctorul. — Şi numai la o sută de paşi de fluviu ! răspunse Joe. Repede ! Repede ! Şi oamenii aceştia curajoşi nu ezitară să încerce acest ultim mijloc de salvare. Să ne agăţăm de plasă. — Ura ! Ura ! strigă Joe. ca şi Anteu1. Joe. Dar le fu dat să se întâmple altfel. În cele din urmă. tăie frânghiile nacelei. — Nacela ! spuse Fergusson. 1 Anteu . — Ce ? întrebă Kennedy. fluviul se vedea pe o întindere foarte mare rostogolindu-se la vale . Reuşiră s-o lege dedesubtul lor în aşa fel. Doctorul îi conduse spre Senegal.

183 .

cu un zgomot asurzitor. încredere pe care n-o pierdea niciodată. rărindu-l. — În douăzeci de minute vor fi aici! spuse Kennedy. însoţit de strigăte. — Prieteni. nici un suflet omenesc ! Senegalul cădea de la o înălţime de o sută cincizeci de picioare. prin supapă. — Avem un avans de cel puţin o oră faţă de bandiţii ăştia! spuse el. Dar doctorul Fergusson strigă energic. Apoi îngrămădi o mare cantitate de iarbă uscată sub înveliş . În acest loc. cu încrederea pe care o avea în stăpânul său. doctorul mărise orificiul aerostatului. de forme ciudate. Kennedy nu-şi putu reţine un gest de deznădejde. — Nu mai am gaz. tăindu-i partea inferioară . Îmi trebuie cei puţin o sută de livre. prieteni ! Să adunăm o cantitate mare de iarbă uscată. O temperatură de 180°1 e suficientă pentru a scădea la jumătate greutatea aerului dinăuntru. agăţaţi-vă de plasă ! — S-a făcut! răspunse vânătorul. hoarda talibaşilor apăru la două mile spre nord. câteva zguduituri ale balonului arătau tendinţa lui de a se ridica. Imposibilitatea de a trece peste vâltoarea aceasta era vădită. Era unu fără un sfert. de hidrogenul ce mai rămăsese. Să nu pierdem timpul. Victoria începu să ia din nou forma rotundă. Victoria se umflase pe trei sferturi. Nu-i nevoie de prea mult timp spre a umple un balon cu aer cald. Focul se înteţea datorită îngrijirilor doctorului şi aerostatul se mărea văzând cu ochii. iarbă. se întindea de la nord spre sud. îşi conduse repede prietenii la locul unde se găsea aerostatul. era singura speranţă de salvare.Celsius. În clipa aceea. care-i bara cursul. În vremea asta. 184 . venind într-un galop furtunos.şi o aprinse. apele fluviului făceau un zgomot asurzitor. 1 100. împietrite în mijlocul apelor. dar ce are a face ? O să traversez fluviul cu ajutorul aerului cald. antediluviene. — Pentru ce ? întrebă Kennedy. Ajunşi la ţărm. Nici o barcă pe ţărm. Joe ! Peste zece minute ne vom ridica în aer. doctorul recunoscu în căderea de apă din faţa lor cascada Guina. ca nişte animale enorme. curgea de la est spre vest şi linia stâncilor. — Ah ! curajosul meu Samuel ! Eşti într-adevăr un om mare ! Joe şi Kennedy se puseră pe lucru şi după scurt timp o căpiţă imensă fu adunată lângă balon. — Iarbă. Vederea ierburilor uscate dimprejur îi inspirase doctorului o idee îndrăzneaţă. După zece minute. Deoarece nu duceau lipsă de iarbă uscată. plin de curaj : — Nu este totul pierdut! — Ştiam eu ! răspunse Joe. La picioarele cascadei se ridicau alte stânci. mai întâi avusese grijă să-l golească.

cădea împreună cu îndrăzneţii săi călători. care îi priveau surprinşi. Doctorul nu-şi putu reţine o lacrimă. — Nici o grijă. în timp ce curajosul doctor şi prietenii săi contemplau prăpastia cataractelor care se căscau sub privirile lor. Nu erau departe de a crede că asistau la un fenomen ceresc. uimiţi. înghiţindu-l. sub impresia unei mari emoţii. spre celălalt mal al fluviului. cu neputinţă de redat. Strigăte de mânie. agăţaţi de plasă. în clipa în care Victoria se prăbuşea. târât de un curent repede. pricinuindu-i legănări periculoase. îndrăzneţii noştri călători coborau. Vă închipuiţi uluirea lor când văzură balonul ridicându-se de pe malul drept al fluviului. Francezii îi scoaseră din apă. — Ţineţi-vă bine ! strigă Fergusson. doctore. se ridică. Talibaşii se apropiau. îndată apele Senegalului îl târâră în cataractele Guina. care se urcă la o înălţime de aproape opt sute de picioare. cunoşteau din ziarele europene îndrăzneaţă. încetul cu încetul. Acolo se aflau vreo doisprezece oameni în uniformă franceză. — Doctorul Fergusson ! strigă locotenentul. acum se aflau la numai cinci sute de paşi. dar nu era sigur c-ar putea ajunge la mal. — El însuşi. la câţiva stânjeni de ţărmul drept al Senegalului. deschise braţele şi cei doi prieteni. întâmpinară ridicarea aerostatului. 185 . Dar şefii lor. Balonul. Un foc de puşcă îi răspunse şi un glonţ îl atinse în umăr. Balonul. După zece minute. răspunse liniştit doctorul. încercare a doctorului Fergusson şi-şi dădură seama imediat de cele ce se întâmplau. frecându-se de crengile copacului. dezumflându-se puţin câte puţin. — Pornim ! strigă Joe. cu cei doi prieteni ai săi. Aşa că francezii se aruncară în fluviu şi prinseră în braţe pe cei trei călători. un locotenent şi un sublocotenent de marină. i se aruncară la piept. în timp ce balonul dezumflat. dar Kennedy. înspăimântaţi. îşi descarcă arma cu o mână şi doborî încă un inamic. Un vânt puternic îl prinse în bătaia lui. se îndepărta ca o minge uriaşă. nici o grijă ! Doctorul împinse înăuntru încă o mare cantitate de iarbă. aplecându-se. complet dilatat de creşterea temperaturii. — Biata Victoria ! spuse Joe. în care nu schimbaseră nici o vorbă.

sublocotenent de marină. împreună cu sus-numiţii. Samuel Fergusson. Ofiţerii francezi îi primiră cu braţele deschise şi le acordară cea mai largă 1 Aspirant . Aci se sfârşeşte minunata călătorie a doctorului Fergusson şi a curajoşilor săi tovarăşi. Joseph Wilson. De două zile se ocupau cu stabilirea punctului cel mai favorabil pentru fixarea unui post la Guina şi avuseseră astfel prilejul să vadă sosirea doctorului Fergusson. Francezii. Aşa că doctorul le ceru mai întâi să constate oficial sosirea lor la Guina. s-a prăbuşit în cataractele Guina. VAPORUL BASILIC. — Desigur că nu veţi refuza semnarea unui proces-verbal ? îl întrebă pe locotenentul Dufraisse. în termenii următori. 186 . pe doctorul Fergusson şi pe cei doi tovarăşi ai săi. subsemnaţii. târât de curent. Richard1 Kennedy şi Joseph2 Wilson. Richard Kennedy. procesul-verbal care se găseşte şi astăzi în arhivele Societăţii de geografie din Londra : „Noi. deveneau martorii principali ai doctorului Fergusson. domnii Dufraisse. la 24 mai 1862. sublocotenent de marină. Făcut la cataractele Guina. care se afla pe malul fluviului. Dufraisse. în ziua arătată mai jos. Dufays. Drept care am semnat prezentul proces- verbal. PROCES-VERBAL. declarăm că. 2 Joe ste diminutivul de la Joseph. Mayor. — La ordinele dumneavoastră ! răspunse acesta. SAINT-LOUIS. Englezii fură conduşi la un post de pază provizoriu. şi Rodamel. Sosiseră la Senegal la 24 mai. situat pe fluviu. Guillon. asistând ei înşişi la îndeplinirea acestui plan îndrăzneţ. Capitolul 44 CONCLUZII. Lebel. fusese trimisă de guvernatorul Senegalului şi se compunea din doi ofiţeri. POSTUL MEDINA. 1 Dick este diminutivul de la Richard. Rascagnet. aspirant1. Balonul a căzut la câţiva paşi de noi în albia fluviului şi. şi la 27 ale aceleiaşi luni ajunseră în portul Medina. agăţaţi de fileul unui balon. locotenent din infanteria marinei. locotenent din infanteria marinei. Tot acolo fu întocmit. în mijlocul unor triburi mai ospitaliere. AŞEZĂRILE FRANCEZE. FREGATA ENGLEZĂ. verificată de martori siguri. stabilit pe malurile fluviului. Pelissier. precum şi dintr-un sergent şi şapte soldaţi. ÎNTOARCEREA LA LONDRA Expediţia. punându-li-se la dispoziţie şi provizii din belşug. sergent. Acum se găseau între prieteni. Lorois. Ne putem uşor imagina felicitările şi îmbrăţişările cu care fură copleşiţi cei trei călători. soldaţi”. puţin mai la nord. Rodamel. Acolo se bucurară de îngrijirile cele mai atente. pentru a servi de dovadă. i-am văzut sosind. Flippeau. care întreţineau bune raporturi cu francezii.

cu vestita sa carabină.ospitalitate. o schimbare lăuntrică se produsese. unde fură primiţi de guvernator cu cele mai mari onoruri. căci era grăbit s-o liniştească pe bătrâna sa îngrijitoare. 187 . unde povesti expediţia lor aeronautică şi obţinu. cei trei călători se îmbarcară . până la urmă devine plictisitoare. care cobora Senegalul până la vărsarea lui. Doctorul Fergusson ţinu o şedinţă publică la Societatea regală de geografie. la 25 iunie ajunseră la Portsmouth. Doctorul Fergusson şi Joe au rămas aceiaşi oameni pe care i-am cunoscut noi. nu-l sfătuiesc s-o întreprindă. Totuşi. fără ştiinţa lor : deveniseră prieteni. cred c-am fi murit de urât!” O fregată engleză era gata de plecare. Doctorul şi prietenii lui se îmbarcară apoi pe vaporul Băsilic. După paisprezece zile. nici atenţia de care s-au bucurat. destinată să răsplătească cea mai remarcabilă explorare a anului 1862. Joe spunea tuturor : „La urma urmei a fost o călătorie cam searbădă. Fără aventurile de pe Lacul Ciad şi din Senegal. iar a doua zi la Londra. pentru el şi pentru cei doi prieteni. medalia de aur. şi dacă cineva e dornic de emoţii. în ziua în care publică notele de călătorie. De altfel. la 10 iunie. Daily Telegraph ajunse la un tiraj de nouă sute şaptezeci şi şapte de mii de exemplare. Ziarele din întreaga Europă nu mai încetau cu laudele la adresa îndrăzneţilor exploratori. Nu vă vom descrie primirea care li s-a făcut de Societatea regală de geografie. Kennedy plecă imediat la Edinburgh. Acolo se întremară repede după oboseala şi emoţiile prin care trecuseră. ajunseră la Saint-Louis.

.. ARTICOLE ŞL PRONUME LA PLURAL. CAPITOLUL 5 VISURILE LUI KENNEDY...... EXPEDIŢII ACTUALE. MASA DE ADIO. PLIMBARE PE HARTA AFRICII.. ARSENALUL LUI KENNEDY.... ALIMENTE. EL VEDE CU OCHII LIBERI SATELIŢII LUI JUPITER..... PUNTEA DIN FAŢĂ... ROSCHER.. PARISUL PARTICIPĂ LA EVENIMENTE. APARATUL MISTERIOS.... CINĂ LA „TRAVELLER'S CLUB”... CE GĂSEŞTI ÎNTRE DOUĂ VÂRFURI DE COMPAS.... SPEKE ŞI GRANT.. INSINUĂRILE LUI DICK.. DICK KENNEDY LA LONDRA.. ŞEDINŢELE ŞTIINŢIFICE ALE DOCTORULUI DUVEYRIER LIVINGSTONE.... WERNE......... PROVERB PUŢIN ÎNCURAJATOR. MIANI. RĂSPUNSUL SAVANTULUI KONER.. CÂTEVA CUVINTE DESPRE MARTIRII DIN AFRICA. KRAPF ŞI REBMANN. MAIZAN... JOE WILSON PRIMEŞTE O JUMĂTATE DE COROANĂ . CURSURI DE COSMOGRAFIE 188 ......... O PROPUNERE NEAŞTEPTATĂ ŞL NELINIŞTITOARE......CUPRINS CAPITOLUL 1 SFÂRŞITUL UNUI DISCURS FOARTE APLAUDAT......... DE DECKEN ŞI DE HEUGLIN ... CAPITOLUL 2 UN ARTICOL DIN DAILY TELEGRAPH. PORTRETUL DOCTORULUI ÎN ÎNTREGIME..E. AMĂNUNTELE CĂLĂTORIEI AERIENE. PREZENTAREA DOCTORULUI SAMUEL FERGUSSON.... CÂNTÂRITUL. CALCULUL CAPACITĂŢII BALONULUI. PENEY.. DIFERITE PROPUNERI FĂCUTE DOCTORULUI.. DICK SE IA LA HARŢĂ CU JOE.. ULTIMELE PREGĂTIRI............ CAPITOLUL 7 AMĂNUNTE DE GEOMETRIE.. NUMEROASE TOASTURI DE CIRCUMSTANŢĂ. GUILLAUME LEJEAN. ÎNVELIŞUL.. KRAPF...... TAINA DOCTORULUI FERGUSSON. BRUCE. KENNEDY REDUS LA TĂCERE . BARTH.. CAPITOLUL 4 EXPLORĂRI AFRICANE. ANDREA DEBONO.. NACELA.. RICHARDSON. AEROSTATUL DUBLU.. ÎNDOIALĂ ŞI CREDINŢĂ. PLECAREA DIN 21 FEBRUARIE. BRUN-ROLLET.... ÎNCEPUTUL ACESTEI PRIETENII... RĂZBOIUL ZIARELOR SAVANTE. COMANDANTUL LUI RESOLUTE. CAPITOLUL 3 PRIETENUL DOCTORULUI. PETERMANN ÎL SUSŢINU PE PRIETENUL SĂU. AVANTAJELE UNUI AEROSTAT... OVERWEG.... „EXCELSIOR”. M. CAPITOLUL 9 OCOLUL CAPULUI BUNEI SPERANŢE... CAPITOLUL 6 UN SERVITOR CIUDAT. SOCOTEALA FINALĂ CAPITOLUL 8 AERELE LUI JOE. BURTON ŞI SPEK.. DOCTORUL FERGUSSON.

CONSULUL ENGLEZ.. PĂRERILE LUI DICK ŞI PROPUNERILE LUI JOE. SEMNĂTURA LUI ANDREA DEBONO......... JOE ADORAT....... STEAGUL CU STEMA ANGLIEI... INTERVENŢIE DIVINĂ . SISTEMUL DE MANEVRARE.. UN OCEAN DE VERDEAŢĂ...... SMOCHINI-PALMIERI. UMFLAREA BALONULUI. CUM SE DANSEAZĂ ÎN LUNĂ. MEDICAMENTUL DOCTORULUI.. DOUĂ LUNI PE FIRMAMENT... CELE CINCI CHESOANE ALE DOCTORULUI.... REŢETĂ DE CAFEA.. O BEŢIE REGALĂ....... DESPRE DIRIJAREA BALOANELOR......PREDATE DE PROFESORUL JOE.. APARIŢIA BALONULUI VICTORIA. LUPTELE DINTRE DOUĂ POPULAŢII.. ARBORELE RĂZBOIULUI.. CAPITOLUL 12 TRAVERSAREA STRÂMTORII... ASCENSIUNILE AEROSTATICE... BAZINUL IMENGÉ... CAPITOLUL 16 SEMNE DE FURTUNĂ. LA ŞASE MU DE PICIOARE ÎNĂLŢIME.. SE ARUNCĂ ANCORA. PRIVELIŞTEA ŢINUTULUI LA APUSUL SOARELUI. TÂRGUL GĂLĂGIOS... CAPITOLUL 14 PĂDUREA DE ARBORI CARE DAU GUMĂ. SEMNALUL DE ADUNARE....... JIHUE-LA-MKOA...... FRIGURILE LUI KENNEDY. O NOAPTE PE O INSULĂ.. OSPĂŢ PE IARBĂ. MUNTELE RUBEHO.. O NOAPTE SUB CERUL LIBER.......... POPULAŢIA... NEVESTELE SULTANULUI. VATRĂ DE ŢARĂ. ARZĂTORUL CU HIDROGEN ŞI OXIGEN. CAPITOLUL 17 MUNŢII LUNII..... MUNTELE TREMURĂTOR. VICTORIA FUGE DE SALVA DE TUNURI... NYAM- NYAM-II. FOC ALIMENTAT........ KANYEME......... „MAMMOUTH PREES”.. O NOAPTE PE PĂMÂNT... VIITORUL CONTINENTULUI AFRICAN....... UZARAMO. O NOAPTE PE UN NOPAL......... MRIMA... DOAMNA BLANCHARD. VICTORIA. CAPITOLUL 13 SCHIMBAREA TIMPULUI. FURTUNĂ.. ECHIPAJUL ÎNARIPAT. SOSIREA LA KAZEH........ POPAS DE O ZI... CAPITOLUL 18 KARAGUA... ÎNTOARCEREA.......... MOARTEA PACHIDERMULUI. UN ASALT NEAŞTEPTAT... CAPITOLUL 10 ÎNCERCĂRI ANTERIOARE.... CASCADELE.. CĂLĂTORIA PE JOS... ŢARA LUNII... ZONA DE FOC......... CAPITOLUL 19 NILUL....... ASPECTUL ŢINUTULUI. INSULA BENGA. CERUL ÎNSTELAT .. DESPRE CERCETAREA CURENŢILOR ATMOSFERICI. LACUL UKEREUE... SUCCES SIGUR. 189 .. EVRICA ! .. ECUATORUL. MASACRUL. PLECAREA DIN 18 APRILIE. ANTILOPA ALBASTRĂ...... FLORA ŞI FAUNA. NESTATORNICIA MĂREŢIILOR DIVINE . ULTIMUL ADIO..... CELE MAI NOI MAŞINI. AMINTIRI DIN PATRIE... MUNTELE DUTHUMI. PROVIZIE DE APĂ.. POVESTIRILE ARABILOR. CAPITOLUL 15 KAZEH. LOCUITORII NU VĂD CU OCHI BUNI CĂLĂTORIA CU AEROSTATUL.. TRAVERSAREA LACULUI.... WAGANGA... ELEFANTUL REMORCHER................ TEMBE REGAL...... IZVOARELE NILULUI... NEFERICITUL MAIZAN..... FĂCĂTORII DE PLOAIE. MABUNGURU. CAPITOLUL 20 STICLA CEREASCĂ. HĂRŢILE DOCTORULUI. PLIMBAREA DOCTORULUI..... FU LUNII... CAPITOLUL 11 SOSIREA LA ZANZIBAR.... CALORIFERUL.

. CAPITOLUL 29 SEMNE DE VEGETAŢIE. DIMINEAŢA... MISIONARUL.............. CAPITOLUL 25 PUŢINĂ FILOZOFIE. LEUL ŞI LEOAICA.. NOPŢILE LA ECUATOR. PRIVEGHIUL.. MUNTELE MENDIF... RĂPIREA LA LUMINĂ ARTIFICIALĂ... ÎNMORMÂNTAREA. DOUĂ ÎMPUŞCĂTURI...... HALUCINAŢII. GUVERNATORUL ŞL CURTEA SA.... PALMIERI. ÎNGRIJIRILE DOCTORULUI. TOOI. URAGANUL.. PROIECTELE LUI JOE.. ULTIMELE PICĂTURI DE APĂ... FLUVIUL BENUE. VOGEL. ORAŞUL YOLA... SEMNALELE.... BALONUL NEAŞTEPTAT. POVESTEA LUI JAMES BRUCE..... PREPARATIVELE DE PLECARE. MĂSURI DL... UN NOR LA ORIZONT.... LACUL CIAD........ IDEEA FANTEZISTĂ A UNUI AUTOR FRANCEZ.. SIMUNUL. CEI TREI... PORUMBEII INCENDIATORI. UN ATAC NOCTURN.. NEREUŞITĂ......... CERCETĂRI DESPERATE... HIPOPOTAMUL. MUNŢII ATLANTICA. CAPITOLUL 30 MOSFEITA. UN PUŢ ÎN MIJLOCUL DEŞERTULUI... CAPITALA ŢINUTULUI LOGGUM.. AJUTOR! AJUTOR! RĂSPUNSUL ÎN LIMBA FRANCEZĂ... URMELE UNEI CARAVANE.. TRAVERSAREA UNUI VULCAN ..... UIJNLIY.... O PRIVIRE EXACTĂ ASUPRA VICTORIEI.. ÎNCĂ O NOAPTE. EXPLORĂRILE LUI SPERE ŞI BURTON ŞI LEGĂTURA LOR CU CELE ALE LUI BARTH.. BLOCURILE DE CUARŢ. BUCĂTĂRIA LUI JOE. ÎN MIJLOCUL CETII... HALUCINAŢIA LUI JOE.. ŢARA MINUNATĂ. VISURILE LUI JOE............ENNEDY ŞI ALE LUI JOE.. CAPITOLUL 24 VÂNTUL ÎNCETEAZĂ... MOARTEA PREOTULUI. MISIONARUL. PASIUNEA LUI KENNEDY. BAROMETRUL URCĂ.... PUŢINĂ SPERANŢĂ. O SUTĂ DOUĂZECI ŞI DOUĂ DE GRADE..... CONTEMPLAREA DEŞERTULUI.. SCĂDEREA PROVIZIEI DU APĂ... DI. CAPITOLUL 26 O SUTĂ TREISPREZECE GRADE... ARZĂTORUL SE STINGE.CAPITOLUL 21 ZGOMOTE CIUDATE. ŢINUTUL ADAMOVA......... CAPITOLUL 32 190 ...... ŞEICUL. O PLIMBARE PRIN NOAPTE. RĂGAZ DE-O ZI..... UN GLONŢ PIERDUT. KENNEDY ŞL JOE ÎN POM...... CLAPPERTON. ARIDITATE.. SINGURĂTATE. DISERTAŢIE ASUPRA CĂRNII CRUDE. TRECEREA PESTE MUNŢII AURIFERI.. OAZA. NOAPTEA DESPERĂRII. CAPITOLUL 22 MĂNUNCHIUL DE LUMINĂ. LINIŞTI. PĂRERILE DOCTORULUI. DEASUPRA REGIUNII KERNAK. APA LACULUI. ÎNCEPUTURILE DISPERĂRII LUI JOE .... CAPITOLUL 23 MÂNIA LUI JOE.. BAROMETRUL COBOARĂ. A LUNGUL FLUVIULUI SHARI. POVARA PREŢIOASĂ.. BIVUAC.. APROPIEREA DE DEŞERT...... CAPITOLUL 31 PLECAREA ÎN NOAPTE.. SITUAŢIA AŞA CUM ESTE. ÎNCERCARE DE SINUCIDERE..... ÎNGRIJORAREA LUI SAMUEL FERGUSSON. ATACUL... CAPITOLUL 27 CĂLDURI ÎNGROZITOARE.. DENHAM. PREVEDERE.. MASIVUL BACELE..... CAPITOLUL 28 O SEARĂ MINUNATĂ..... PLANUL DE SALVARE ......E. ENERGICELE RĂSPUNSURI ALE LUI K.

. DL. CE SE VA MAI ÎNTÂMPLA . GÎNDURI TRIŞTI. ÎN AFARĂ DE PERICOL . SLIGO.. UN ATAC ÎN ATMOSFERĂ. URMĂRIREA EL ESTE? CĂDEREA DE PE CAL.. NOILE CALCULE AI... LARI... CARAVANA ÎNGHIŢITĂ. TAGELEL. DOMNII PASCAL. VÂNT POTRIVNIC ŞI PRIELNIC.. .. HOTĂRÂRI PRUDENTE... PRIVELIŞTEA FANTASTICĂ A MUNŢILOR NUMBORI... CAPITOLUL 41 APROPIEREA DE SENEGAL.. MANEVRA LUI JOE. FOAMEA. CLAPPERTON IOHN ŞI RICHARD LANDER... CAPITOLUL 40 TEMERILE DOCTORULUI EERGUSSON. INSULA BIDDIOMAH..... CAPITOLUL 34 URAGANUL. SE TREZEŞTE. CAPITOLUL 38 TRAVERSAREA RAPIDĂ.. GOLBERRY.. APARATUL DE DILATAŢIE... VINCENT ŞI LAMBERT.. CĂLĂTORIE PE JOS.. DIRECŢIA PERMANENTĂ SPRE SUD. CĂDEREA. DEVOTAMENTUL SUBLIM. LAING. O HOTĂRÂRE LUATĂ.. MANEVRĂ. PREVEDERILE SALE. O ARMATĂ DE ARABI. JENNE... CAPITOLUL 35 PĂŢANIA LUI JOE.. URLETELE. UN RIVAL AL LUI MAHOMED. ÎNGRIJORĂRILE DOCTORULUI. VICTORIA COBOARĂ... CAPITOLUL 41 ÎNTRECERE DE GENEROZITATE. CAPITOLUL 39 ŢARA DE LA COTUL NIGERULUI.... CARAVANE. CAPITOLUL 37 DRUMUL SPRE EST. ARMELE LUI KENNEDY. MUNGO-PARK.. O NOAPTE APROAPE DE AGHADES. DOCTORULUI FERGUSSON. SUFERINŢE.... ÎNTOARCEREA. ADORAŢII... RĂPIREA ÎN ZBOR. CAPITOLUL 33 PRESUPUNERI. APĂRAREA CU FOCURI DE ARMĂ.... UN ULTIM STRIGĂT ..CAPITALA REGIUNII BORNU.. ULTIMUL SACRIFICIU... VICTORIA COBOARĂ DIN CE ÎN CE.. DRUMUL SPRE NORD...... MIEZUL NOPŢII.. KABRA....I... ULTIMELE PROVIZII SĂRITURILE VICTORIEI... GAO... NORUL DE LĂCUSTE.. TANGALIA. GEOFFROY. DISPARIŢIA VICTORIEI. INSULELE. INSULELE BIDDIOMAII. NIGERUL... APE.. ARBORELE ŞERPILOR. ÎNGHIŢIŢI. SFÂRŞITUL PĂŢANIEI LUI JOE...... SCHIMBAREA VÂNTULUI... INCENDIUL.!. ... RENE CA1LLIE.. DESPERARE.... POPAS DEASUPRA UNEI PĂDURI . JOI. 191 ... REGRETELE LUI JOE .. MLAŞTINA. ÎNCĂPĂŢÂNAREA LUI. PIERDEREA UNEI ANCORE. PLANUL DOCTORULUI BARTH. SE ARUNCĂ TOT FELUL DE LUCRURI... EXPLORAREA COMPLETĂ A LACULUI CIAD... URMĂRIREA. UN ŢINUT DEVASTAT. PREOTUL EL HADJI. EL ADOARME. ÎNVELIŞUL BALONULUI SE RUPE.. VULTURII.. AVERSĂ NEÎNTRERUPTĂ. TRECEREA VICTORIEI. ŢÂNŢARI ŞL FURNICI. CAPITOLUL 43 TALIBAŞII. TROMBA. KENNEDY LA POSTUL SĂU . ÎNDEMÂNAREA LUI JOE. UN GLONŢ TRIMIS DE KENNEDY. PLECAREA FORŢATĂ... MALURILE LACULUI. GRAY.. STRAJA DOCTORULUI.. JOE ESTE SALVAT .. COASTA NORDICĂ A LACULUI . RESTABILIREA ECHILIBRULUI VICTORII. .. DECADENŢĂ. MUNŢI GREU DE TRECUT. VÎNÂTOAREA LUI KENNEDY. . ÎNGRIJORĂRILE LUI KENNEDY.. STRAJA LUI KENNEDY. CAPITOLUL 36 NORI LA ORIZONT. TEMBUCTU.. VÂNT MODERAT.. ÎNTOARCEREA SPRE SUD..

... 192 . TRAVERSAREA FLUVIULUI ... VAPORUL BASILIC... FLUVIUL SENEGAL.. AŞEZĂRILE FRANCEZE. POSTUL MEDINA.. .. CATARACTELE GUINEEI..... CAPITOLUL 44 CONCLUZII. FREGATA ENGLEZĂ. SAINT-LOUIS.. PROCES-VERBAL.. ÎNTOARCEREA LA LONDRA.VÂNTUL SE RĂCOREŞTE.. AER CALD.

193 .