21

[ ]

1

Promovarea

S

eptimus Heap, Ucenicul NeObi[nuit, fu de[teptat de {oarecele lui de Cas\, care îi l\s\ un bilet pe pern\. Septimus deschise cu greu ochii [i î[i aduse aminte cu u[urare unde se afl\: în dormitorul lui din vârful Turnului Vr\jitorilor. Expedi]ia fusese dus\ la bun sfâr[it. Apoi î[i aduse aminte c\ Jenna, Nicko, Snorri [i Beetle nu ajunseser\ înc\ acas\. Gândul acesta fu de-ajuns ca s\ îl trezeasc\ de-a binelea. Da, ast\zi, indiferent ce va spune Marcia, va merge s\ îi aduc\ înapoi acas\.

22

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

Se ridic\, lu\ biletul [i m\tur\ cu palma murd\ria l\sat\ de [oarece pe fa]a de pern\. Desp\turi cu grij\ biletul [i citi:
DE LA BIROUL MARCIEI OVERSTRAND VR|JITOR NEOBI{NUIT

vw Septimus, a[ dori s\ ne întâlnim la amiaz\ în biroul meu. Sper c\ e o or\ potrivit\ pentru tine.

Marcia

Septimus fluier\ de uimire. Cu toate c\ era ucenicul Marciei de aproape trei ani, pân\ acum nu mai avusese niciodat\ întâlnire cu ea. Când dorea s\ discute cu Septimus, Marcia îl întrerupea din treab\, oricare ar fi fost aceea, [i îi vorbea. Septimus era obligat s\ se opreasc\ exact în acea clip\ [i s\ asculte. Ast\zi îns\, a doua zi dup\ ce se întorsese din Expedi]ie, ceva parc\ se schimbase. Chiar când citea biletul a doua oar\, ca s\ fie sigur c\ nu se în[al\, din dep\rtare se auzir\ clopotele ceasului din Curtea Post\varilor. Num\r\ b\t\ile — erau unsprezece — [i r\sufl\ u[urat. Nu se c\dea s\ întârzie chiar la prima întâlnire pe care o avea cu Marcia. E adev\rat, dormise

P ROMOVAREA

23

pân\ târziu, dar fiindc\ a[a îi spusese Marcia. Cu o sear\ înainte îl anun]ase c\ nu va fi nevoie s\ fac\ în diminea]a aceea curat în Bibliotec\. Septimus privi raza de lumin\ care p\trundea prin sticla purpurie a ferestrei [i cl\tin\ din cap zâmbind. De-ar fi a[a în fiecare zi! O or\ mai târziu, Septimus, îmbr\cat în costumul nou-nou] de Ucenic pe care îl g\sise în camera lui, b\tu politicos la u[a Marciei. — Intr\, Septimus, se auzi vocea acesteia prin u[a groas\ de stejar. Septimus împinse u[a, care se deschise cu un scâr]âit, [i intr\. Biroul Marciei era o camer\ nu prea mare, cu pere]ii lambrisa]i [i un pupitru imens, a[ezat în fa]a ferestrei. În aer plutea un praf fin de Magie din cauza c\ruia lui Septimus i se f\cu pielea de g\in\. Pe to]i pere]ii se în[irau rafturi unde st\teau înghesuite c\r]i legate în piele, cu coper]ile mâncate de molii, teancuri de hârtii îng\lbenite prinse cu panglici purpurii [i o mul]ime de borc\nele negre [i cafenii, pline cu tot felul de lucruri vechi, c\rora nici m\car Marcia nu le [tia g\si o întrebuin]are. Printre borc\nele, Septimus z\ri un obiect care era motiv de mândrie [i bucurie pentru Simon, fratele lui: o cutie de lemn purtând inscrip]ia Potaia, cu litere îmbârligate. Nu se putu ab]ine s\ nu arunce o privire afar\, pe fereastra înalt\ [i îngust\. Priveli[tea î]i t\ia respira]ia: dincolo de acoperi[urile

24

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

Castelului puteai vedea Râul [i, dincolo de el, întinderile verzi ale {esurilor. Iar departe, în zare, se z\rea ca printr-o cea]\ linia alb\struie a dealurilor din T\râmurile Rele. Marcia era a[ezat\ la birou, în str\vechiul dar foarte confortabilul jil] purpuriu. Îl privi cu duio[ie pe Ucenicul care ar\ta neobi[nuit de bine în diminea]a aceea [i îi zâmbi. — Bun\ ziua, Septimus. Te rog s\ iei loc, îi spuse ar\tându-i un jil] ceva mai mic, dar la fel de confortabil. Sper c\ ai dormit bine. Septimus lu\ loc, a[a cum i se spusese. — Da, mul]umesc, r\spunse precaut. Oare de ce se purta Marcia atât de dr\gu] cu el? — Ai avut o s\pt\mân\ grea, Septimus, deschise Marcia discu]ia. Cu to]ii am avut o s\pt\mân\ grea. Nici nu [tii cât de bine îmi pare c\ te-ai întors. Am ceva pentru tine. Deschise un sert\ra[, scoase dou\ panglici de m\tase purpurie [i le întinse pe birou. Septimus [tia ce sunt acele panglici — galoanele purpurii ale Ucenicului de Rang Înalt. Dac\ Ucenicia lui mergea bine, avea s\ le primeasc\ în anul terminal. Ce frumos din partea Marciei s\-i dea de în]eles c\ îl va face Ucenic de Rang Înalt la timpul potrivit. Numai c\ Septimus î[i d\dea seama c\ mai era mult pân\ atunci [i nu se [tie ce întors\tur\ puteau lua lucrurile.

P ROMOVAREA

25

— {tii ce sunt astea? îl întreb\ Marcia. Septimus încuviin]\ din cap. — Bine. Sunt ale tale. Te fac Ucenic de Rang Înalt. — Cum adic\, azi? — Da, zâmbi Marcia din toat\ inima. Acum. — Acum? Acum, pe loc? — Da, Septimus, chiar acum. Sper c\ nu ]i-ai murd\rit mânecile. Nu le-ai mânjit de ou la micul dejun, sper. Septimus `[i cercet\ man[etele: — Nu, sunt curate. Marcia se ridic\ în picioare [i Septimus îi urm\ exemplul — Ucenicul nu are voie s\ stea jos atunci când maestrul lui e în picioare. Marcia lu\ panglicile [i le puse pe tivul mânecilor verzi ale costumului de Ucenic. Se isc\ un abur purpuriu de Magie, panglicile se r\sucir\ singure în jurul man[etelor [i devenir\ parte a tunicii. Septimus privea [i nu îi venea s\ cread\. Amu]ise. În schimb, Marcia avea mai multe de spus. — Acum, Septimus, trebuie s\ afli câte ceva despre drepturile [i îndatoririle unui Ucenic de Rang Înalt. Ai voie s\ hot\r\[ti singur cu privire la jum\tate din proiectele de care te vei ocupa; acela[i lucru e valabil pentru programul pe care ]i-l faci — în limite rezonabile, desigur. S-ar putea s\ î]i cer s\-mi ]ii locul la întrunirile vr\jitore[ti cu caracter general — de fapt,

26

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

chiar ]i-a[ fi recunosc\toare dac\ ai face-o. În calitate de Ucenic de Rang Înalt, po]i s\ vii [i s\ pleci f\r\ s\ îmi ceri permisiunea, cu toate c\ ar fi politicos din partea ta s\ m\ informezi unde te duci [i la ce or\ inten]ionezi s\ revii. Totu[i, pentru c\ e[ti înc\ atât de tân\r, a[ ad\uga c\ te rog s\ te întorci la Turnul Vr\jitorilor înainte de ora nou\ seara în zilele lucr\toare [i cel târziu la miezul nop]ii în ocazii speciale. Ne-am în]eles? Septimus, care nu î[i putuse lua ochii de la galoanele purpurii, sclipitoare, încuviin]\ din cap: — Am în]eles… cred… dar… de ce…? — Fiindc\, îi r\spunse Marcia, e[ti singurul Ucenic care s-a întors din Expedi]ie. Nu numai c\ te-ai întors viu [i nev\t\mat, dar ai mai [i dus misiunea pân\ la cap\t. {i… ceea ce e [i mai greu de crezut e c\ ai fost trimis în… misiunea aceea înfior\toare înainte s\ î]i fi împlinit m\car jum\tate din Ucenicie, dar, cu toate astea, ai izbutit. }i-ai folosit puterile magice mult mai bine decât ar putea spera s\ [i le foloseasc\ vreodat\ mul]i Vr\jitori din Turn. De aceea e[ti acum Ucenic de Rang Înalt. Bine? — Bine, zâmbi Septimus. Doar c\… — Doar c\ ce? — Nu a[ fi putut duce misiunea pân\ la cap\t dac\ nu m-ar fi ajutat Jenna [i Beetle. Iar ei sunt [i acum în depozitul mizer

P ROMOVAREA

27

din Portul Negu]\torilor. Împreun\ cu Nicko [i Snorri. Am promis s\ mergem s\ îi lu\m. — A[a vom [i face, zise Marcia. Dar sunt sigur\ c\ nu se a[teptau s\ ne întoarcem imediat dup\ ei. Pe de alt\ parte, s\ [tii c\ nu am avut nici o clip\ de r\gaz de când am venit. Azi m-am sculat cu noaptea în cap ca s\ aduc de la Zelda o po]iune oribil\ pentru Ephaniah [i Hildegarde — amândoi sunt înc\ în stare grav\. În noaptea asta trebuie s\ stau de veghe lâng\ Ephaniah, dar mâine, cum se crap\ de ziu\, am [i plecat cu Scuip\foc s\ îi aduc înapoi. Vor fi aici în scurt\ vreme, î]i promit. Septimus privi panglicile purpurii, care aveau un luciu magic, asemenea uleiului pe ap\. Îi sunau în minte vorbele Marciei: „În calitate de Ucenic de Rang Înalt, po]i s\ vii [i s\ pleci f\r\ s\ îmi ceri permisiunea, cu toate c\ ar fi politicos din partea ta s\ m\ informezi unde te duci [i la ce or\ inten]ionezi s\ revii.” Cât ai clipi, î[i intr\ în pielea de Ucenic de Rang Înalt: — M\ duc eu dup\ ei. — Ba nu, Septimus, îi t\ie Marcia avântul, uitând deja c\ vorbea acum cu un Ucenic de Rang Înalt. E mult prea primejdios, iar tu e[ti obosit dup\ Expedi]ie. Ai nevoie de odihn\. Am s\ m\ duc eu. — Mul]umesc pentru propunere, Marcia, zise Septimus pe un ton u[or oficial, cum î[i închipuia el c\ ar trebui s\

28

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

vorbeasc\ un Ucenic de Rang Înalt. Inten]ionez s\ m\ duc personal dup\ ei. Voi pleca cu Scuip\foc în aproximativ o or\. M\ voi întoarce poimâine-sear\ cel târziu la miezul nop]ii, deoarece cred c\ aceasta este ceea ce s-ar putea numi în mod rezonabil o situa]ie special\. — A, f\cu Marcia descump\nit\. Acum îi p\rea r\u c\ îi adusese la cuno[tin]\ lui Septimus chiar toate drepturile lui de Ucenic de Rang Înalt. Se a[ez\ [i îl privi gânditoare. Proasp\tul Ucenic de Rang Înalt p\rea s\ fi crescut în câteva clipe. În ochii lui, care o priveau f\r\ s\ clipeasc\, se citea o încredere în sine pe care nu o avusese pân\ atunci [i… da, [tiuse c\ ceva s-a schimbat chiar din clipa când Septimus intrase în camer\: î[i piept\nase p\rul. — Vrei s\ le conduc la plecare? întreb\ ea blând. — Da, te rog, r\spunse Septimus. Ar fi dr\gu] din partea ta. Am s\ fiu pe terenul de decolare a dragonului în ceva mai pu]in de o or\. D\du s\ ias\, dar la u[\ se opri [i se întoarse spre Marcia. — Mul]umesc, Marcia, spuse zâmbind cu gura pân\ la urechi. Mul]umesc din suflet. Marcia îi întoarse zâmbetul [i îl petrecu din priviri. Proasp\tul Ucenic de Rang Înalt avea un mers mai hot\rât.

29

[ ]

2

C\su ]a P\zitoarei

Î

n Mla[tinile Ierboase era o zi de prim\var\, cu soare dar [i cu vânt. Tocmai acest vânt risipise cea]a din zori iar acum fug\rea nori[ori albi pe bolta cerului. În aerul rece plutea miros de ap\ s\rat\ de mare, mâl [i sup\ de varz\ prins\ de fundul oalei. În pragul c\su]ei de piatr\, un b\iat înalt, lat în umeri, cu p\r lung, încâlcit, tocmai lua în spate un rucsac. Lâng\ el, gata s\ îl ajute, st\tea ceva ce p\rea a fi o pl\pumioar\ cusut\ din petice. — E[ti absolut sigur c\ [tii drumul? îl întreba pl\pumioara cu îngrijorare în glas. B\iatul d\du din cap [i a[ez\ mai bine rucsacul în

30

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

spate. Ochii lui negri o priveau cu duio[ie pe femeia durdulie ascuns\ sub faldurile pl\pumioarei. — Am harta de la tine, M\tu[\ Zelda, zise [i scoase din buzunar o bucat\ mototolit\ de hârtie. De fapt, am toate h\r]ile pe care mi le-ai dat. (Mai scoase câteva buc\]i de hârtie.) Uite, aici e de la Canalul {erpuit la Canalul Dublu. De la Canalul Dublu la T\ul Mor]ii. De la T\ul Mor]ii la Calea Larg\. De acolo la p\puri[uri. {i de acolo la Drumul de Piatr\. — Dar de la Drumul de Piatr\ la Port? Asta o ai? întreb\ îngrijorat\ M\tu[a Zelda, fixându-l cu ochii ei alba[tri de vr\jitoare. — Sigur c\ da. Îns\ nu am nevoie de ea. Îmi aduc aminte singur drumul. — Vai de mine, oft\ M\tu[a Zelda. Uf, sper s\ ajungi cu bine, dragul meu B\iat Lup. B\iatul Lup privi în jos la M\tu[a Zelda — ceva ce devenise posibil doar de pu]in\ vreme, adic\ de când el crescuse brusc iar M\tu[a Zelda se încovoiase ceva mai mult de spate. O strânse tare în bra]e. — O s\ fie bine, zise. M\ întorc mâine, cum am vorbit. A[teapt\-te s\ m\ auzi pe la amiaz\. M\tu[a Zelda cl\tin\ din cap.

C | SU } A P | ZITOAREI

31

— Nu mai aud atât de bine în ultima vreme, spuse ea melancolic\. Te va a[tepta Smârcanul. Ei, da’ unde s-a dus? Cercet\ cu privirea {an]ul de Ap\rare, care se umplea v\zând cu ochii de apa s\rat\ adus\ de flux. Apa mâloas\, întunecat\ la culoare, îi amintea B\iatului Lup de supa de gândaci-de-iunie [i napi pe care M\tu[a Zelda o preg\tise la cina din seara dinainte. Dincolo de {an]ul de Ap\rare se întindeau, cât vedeai cu ochii, Mla[tinile Ierboase, pres\rate cu [an]uri [i canale [erpuitoare, bulboane în[el\toare, smârcuri adânci de o mil\ — s\la[ al multor creaturi curioase ([i nu întotdeauna prietenoase). — Smârcanule! îl strig\ M\tu[a Zelda. Smârcanule! — Nu-i nimic, f\cu B\iatul Lup, care abia a[tepta s\ plece. Nu am nevoie de Smâr… — A, iat\-te, Smârcane! se bucur\ M\tu[a Zelda când v\zu ie[ind din apa mâloas\ a {an]ului un cap negru, ca de foc\. — Da. Estem aici, zise creatura, îndreptând o privire de repro[ asupra M\tu[ii Zelda. Estem aici, dormeam. Sau m\car a[a credeam. — Te rog s\ m\ ier]i, Smârcane drag\, dar vrei s\ fii atât de bun [i s\ îl duci pe B\iatul Lup la Drumul de Piatr\. Smârcanul pufni [i scoase pe nas b\[ici de noroi. — Pân\ la Drumul de Piatr\ e cale lung\, Zelda.

32

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

— {tiu. {i periculoas\, chiar [i dac\ ai o hart\. Smârcanul oft\ adânc. O b\[ic\ de noroi ie[i din n\rile lui, se lovi [i se sparse de rochia ei din petice [i se contopi cu alt\ pat\ de noroi. Smârcanul îi arunc\ o uit\tur\ urât\ B\iatului Lup. — Atunci, asta e. Ce s\ mai c\lc\m apa degeaba? Hai dup\ mine. {i cu asta o lu\ înot de-a lungul {an]ului, t\ind suprafa]a n\moloas\ a apei cu mi[c\ri puternice. M\tu[a Zelda îl strânse în bra]e pe B\iatul Lup, aproape învelindu-l cu rochia ei peticit\. Apoi îl împinse deoparte [i îl privi nelini[tit\. — Ai biletul de la mine? îl întreb\ cu glas devenit deodat\ grav. B\iatul Lup `ncuviin]\ din cap. — {tii când trebuie s\ îl cite[ti, nu? Numai atunci [i nicidecum înainte. B\iatul Lup `ncuviin]\ iar\[i din cap. — Trebuie s\ ai încredere în mine, zise M\tu[a Zelda. Ai într-adev\r încredere în mine, nu-i a[a? B\iatul Lup `ncuviin]\ iar din cap, de data asta mai încet. O privea nedumerit pe M\tu[a Zelda. Ochii acesteia str\luceau neobi[nuit de tare. — Nu te-a[ trimite dac\ nu a[ crede c\ po]i duce la bun sfâr[it aceast\ Îns\rcinare.

C | SU } A P | ZITOAREI

33

B\iatul Lup încuviin]\ din cap, cu oarecare [ov\ial\. — {i…of, B\iatule Lup, doar [tii cât de mult ]in la tine, nu? — Sigur c\ [tiu, morm\i B\iatul Lup, pe care îl încerca acum un sentiment de stânjeneal\ [i chiar îngrijorare. M\tu[a Zelda îl privea de parc\ nu avea s\ îl mai vad\ niciodat\, gândea el. Nu avea cum s\ se simt\ bine. Se desprinse din îmbr\]i[area ei. — Cu bine, M\tu[\ Zelda, spuse [i se repezi în urma Smârcanului, care ajunsese deja la noul pod de lemn de peste {an]ul de Ap\rare [i îl a[tepta, dând semne de ner\bdare. Înf\[urat\ în rochia din petice, groas\ ca o pl\pumioar\, la care cususe aproape toat\ iarna, M\tu[a Zelda, r\mas\ pe malul {an]ului de Ap\rare, îl privea pe B\iatul Lup cum se îndep\rteaz\. B\iatul înainta în zigzag, ca [i cum nu cuno[tea drumul, dar Zelda [tia c\ o luase pe c\r\ruia îngust\ care urma toate cotiturile Canalului {erpuit. St\tu a[a, cu palma strea[in\ la ochi ca s\ se fereasc\ de lumina mult prea puternic\ — în ciuda faptului c\ cerul era mai degrab\ acoperit — care înv\luia nesfâr[itele întinderi ale Mla[tinilor Ierboase. Din când în când, B\iatul Lup se oprea, prevenit de Smârcan s\ nu fac\ vreun pas gre[it, iar de vreo dou\ ori s\ri sprinten peste Canal [i continu\ drumul pe malul cel\lalt. M\tu[a Zelda îl urm\ri din priviri pân\ când se topi în cea]a care plutea deasupra

34

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

T\ului Mor]ii — o genune f\r\ fund, plin\ cu mâl [i lung\ de multe mile, care întret\ia singurul drum c\tre Port. Exista un singur mod de a traversa T\ul, [i anume mergând pe un [ir de pietre de care doar pu]ini [tiau — iar Smârcanul era, bineîn]eles, unul din ace[tia. M\tu[a Zelda se întoarse încet acas\. Intr\ în C\su]a P\zitoarei, închise cu grij\ u[a [i se sprijini de ea. Avusese o diminea]\ grea: Marcia venise pe nea[teptate [i îi adusese vestea despre Expedi]ia lui Septimus, care o îngrijorase peste m\sur\. Lucrurile nu merseser\ mai bine nici dup\ ce plecase Marcia, fiindc\, în sinea ei, M\tu[ii Zelda îi era groaz\ s\ îl trimit\ pe B\iatul Lup s\ se achite de Îns\rcinare, cu toate c\ [tia c\ nu are de ales. M\tu[a Zelda oft\ din greu [i roti privirile prin c\su]a pe care o îndr\gea atât. Uitase cum e s\ fii singur\ [i i se p\rea ciudat. Se împlinea un an de când B\iatul Lup locuia acolo [i se obi[nuise s\ simt\ c\ cineva tr\ie[te în preajma ei. Iar acum îl trimisese s\… Cl\tin\ din cap, întrebându-se dac\ era în toate min]ile, dar apoi î[i r\spunse tot ea c\ alt\ cale nu exista. De câteva luni bune, M\tu[a Zelda î[i d\duse seama c\ îl considera pe B\iatul Lup un fel de Ucenic al ei, mai bine zis un P\zitor Menit, dup\ cum era tradi]ia. Venise vremea s\ î[i ia

C | SU } A P | ZITOAREI

35

un ajutor. Sorocul ei de P\zitoare se apropia de sfâr[it. Trebuia s\ înceap\ s\ transmit\ secretele pe care doar ea le [tia, numai c\ era îngrijorat\, [i nu f\r\ temei: pân\ la ea, nu existaser\ decât P\zitoare, nici un P\zitor. Pe de alt\ parte, nu vedea de ce n-ar fi acum unul. De fapt, cu cât se gândea mai bine, cu atât se încredin]a mai tare c\ venise vremea unui P\zitor. Drept urmare, î[i învinsese teama [i îl trimisese pe B\iatul Lup s\ îndeplineasc\ Îns\rcinarea, dup\ care ar fi putut deveni Menitul, cu condi]ia ca Regina s\ fie de acord. Iar acum, î[i spunea M\tu[a Zelda c\utând un drug printre foarfecile de t\iat varza, în absen]a b\iatului trebuia s\ fac\ tot posibilul pentru ca Regina s\ fie de acord cu numirea B\iatului Lup. — Aha, aici te ascundeai, apostrof\ M\tu[a Zelda drugul, revenind la obiceiul de a vorbi cu lucrurile când era singur\. Lu\ drugul din rastel, se duse spre foc [i trase deoparte covora[ul din fa]a c\minului. Pufnind [i puf\ind, se l\s\ în genunchi [i ridic\ o piatr\ din pardoseal\. Î[i suflec\ grijulie mâneca (pentru c\ Marii P\ianjeni P\ro[i de Mla[tin\ î[i f\ceau cuibul sub dalele de piatr\ [i era vremea total nepotrivit\ s\ îi tulburi) [i scoase încet, încet un tub lung de argint. }inând tubul la distan]\, îl cercet\ cu oarecare team\ [i tres\ri de scârb\: ag\]at de cap\tul tubului era un ciorchine

36

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

alb, lucios: ou\ ale Marelui P\ianjen P\ros de Mla[tin\. M\tu[a Zelda scoase un ]ip\t [i începu s\ ]op\ie de colo-colo, scuturând tubul ca s\ scape de ou\. Tubul îns\, fiind acoperit de mâzg\, îi alunec\ dintre degete [i zbur\, descriind un elegant arc de cerc, taman în buc\t\rie, a c\rei u[\ era deschis\. M\tu[a Zelda auzi un plesc\it, semn c\ ceva c\zuse în supa de gândaci-de-iunie [i napi, care deveni acum sup\ de gândaci-de-iunie, napi [i ou\ de p\ianjen. (În seara aceea, M\tu[a Zelda d\du supa în vreo dou\ clocote [i o mânc\ la cin\. I se p\ru c\ avea un gust mult mai bun, [i se gândi c\ poate fiindc\ st\tuse o zi întreag\ pe plit\, dar ceva mai târziu î[i aduse aminte c\ în oal\ fierseser\ [i ou\le de p\ianjen. Se duse la culcare cu o u[oar\ senza]ie de grea]\, lucru de în]eles.) M\tu[a Zelda se preg\tea s\ scoat\ tubul din sup\ când, cu coada ochiului, v\zu ceva mi[când. Dou\ picioare uria[e, p\roase, ie[iser\ din gaura de sub dale [i acum pip\iau podeaua. M\tu[a Zelda se cutremur\, dar g\si t\ria s\ ridice dala [i s\ o trânteasc\ la loc. Piatra c\zu cu un bufnet care zgudui întreaga c\su]\ [i o desp\r]i pe veci pe mama p\ianjen de copiii ei. M\tu[a Zelda scoase tubul de argint din oal\, se a[ez\ la birou [i, ca s\ î[i vin\ în fire, b\u o cea[c\ de fiertur\ de varz\ în care turn\ o lingur\ mare de gem de agri[e-de-mla[tin\. Era

C | SU } A P | ZITOAREI

37

cam tulburat\, fiindc\ p\ianjenul îi reamintise de Îns\rcinarea dat\ B\iatului Lup, aceea[i pe care o primise [i ea de la Betty Crackle. Oft\ înc\ o dat\ [i î[i zise c\ îl preg\tise pe B\iatul Lup cât se pricepuse ea de bine [i, cel pu]in, nu scrisese biletul pe un carton, a[a cum f\cuse Betty Crackle. M\tu[a Zelda [terse cu grij\ supa de gândaci-de-iunie, napi [i ou\ de p\ianjen de pe tub. Lu\ un cu]ita[ de argint, t\ie sigiliul de cear\ [i scoase un pergament vechi, p\tat de mucegai, în capul c\ruia scria, cu litere de stil vechi, pe jum\tate [terse de vreme, „Contract de Ucenicie al P\zitorului Menit”. M\tu[a Zelda petrecu urm\toarea or\ înscriindu-l pe B\iatul Lup în Contract. Dup\ ce termin\, se str\dui s\ scrie caligrafic o Peti]ie de Ucenicie adresat\ Reginei. F\cu sul Contractul [i peti]ia [i le puse în tubul de argint. Era timpul s\ plece, dar mai întâi trebuia s\ g\seasc\ ceva în dulapul cu PO}IUNI INSTABILE {I OTR|VURI SPECIALE. Abia izbuti s\ intre în dulap, mai ales c\ acum era îmbr\cat\ cu rochia matlasat\. Aprinse lampa, deschise un sertar secret [i, cu ajutorul ochelarilor extraputernici, consult\ o c\r]ulie veche, intitulat\ „Dulapul cu Po]iuni instabile [i Otr\vuri speciale: Ghid [i plan pentru P\zitor”. Dup\ ce g\si ceea ce c\uta, deschise un sert\ra[ vopsit în albastru, unde se aflau Amulete [i Talismane. Pe postavul albastru care c\ptu[ea sertarul se

38

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

în[iruiau pietre pre]ioase sculptate [i cristale t\iate în diverse forme. M\tu[a Zelda [ov\i, cu mâna întins\ deasupra Amuletelor ocrotitoare, [i se încrunt\: nu g\sea ceea ce c\uta. Se uit\ înc\ o dat\ în c\r]ulie [i pip\i cu degetele în fundul sertarului pân\ d\du cu degetele de un cârlig micu]. Zelda întinse cât putu de tare ar\t\torul ei bont [i în cele din urm\ reu[i s\ împing\ cârligul în sus. Se auzi un u[or clinc\nit, un obiect greu c\zu în sertar [i se rostogoli la lumin\. Era o sticlu]\ de aur, în form\ de par\, pe care M\tu[a Zelda o puse cu mare grij\ în palm\. Recunoscu lucirea profund\, întunecat\, a celui mai pur aur — aur ]esut de p\ianjenii din Aurum — [i dopul gros de argint pe care se vedea o singur\ hieroglif\ — un nume de mult uitat. M\tu[a Zelda era emo]ionat\, c\ci sticlu]a din palma ei era o Amulet\ ocrotitoare vie, cum nu se mai aflau [i nici m\car ea nu mai v\zuse vreuna pân\ acum. Vizita Marciei, care venise cu noaptea în cap s\ ia ni[te po]iuni pentru Ephaniah [i Hildegarde, o tulburase pe M\tu[a Zelda. Dup\ plecarea ei, M\tu[a Zelda avusese o Viziune: îl v\zuse pe Septimus c\lare pe Scuip\foc, o str\fulgerare orbitoare [i apoi nimic, nimic decât întuneric. Zdruncinat\ de ceea ce v\zuse, r\m\sese pe loc [i privise în întuneric, dar nu z\rise nimic. Iar nimicul era o Viziune însp\imânt\toare.

C | SU } A P | ZITOAREI

39

Dup\ ce avusese Viziunea, M\tu[a Zelda nu î[i mai g\sise lini[tea. {tia îndeajuns despre ceea ce oamenii numesc Presim]ire ca s\ î[i dea seama c\, de fapt, ar trebui numit\ Viziune, fiindc\ nu d\dea gre[ niciodat\, absolut niciodat\. A[a se face c\ ea [tiu, în ciuda faptului c\ Marcia se str\duise s\ o conving\ c\ ea îns\[i va merge c\lare pe Scuip\foc s\ îi aduc\ înapoi pe Jenna, Nicko, Snorri [i Beetle, c\ Septimus va fi cel care va zbura cu dragonul. Ceea ce v\zuse ea urma s\ se întâmple negre[it. Nu avea cum s\ opreasc\ mersul lucrurilor. Tot ce putea face era s\ îi trimit\ lui Septimus cea mai bun\ Amulet\ ocrotitoare pe care o avea — sticlu]a de aur. M\tu[a Zelda ie[i cu chiu, cu vai din dulap [i se duse cu Amuleta la fereastr\. O ridic\ pân\ în dreptul ochilor [i o r\suci ca s\ verifice dac\ str\vechiul sigiliu de cear\ era în bun\ stare. Da, era neatins, nici o cr\p\tur\ sau zgârietur\. Zâmbi de mul]umire: Amuleta era înc\ adormit\. Foarte bine. M\tu[a Zelda trase adânc aer în piept [i, cu o voce cântat\, care parc\ nu era a ei [i ar fi dat fiori oricui o auzea, se apuc\ s\ o trezeasc\. Timp de câteva minute care p\rur\ ore, M\tu[a Zelda cânt\ unul dintre cele mai rare [i complicate cânturi pe care le [tia. Era o în[iruire de reguli, reglement\ri, clauze [i subclauze care, dac\ ar fi fost puse pe hârtie, ar fi f\cut de ru[ine orice

40

S EPTIMUS H EAP : S IRENA

document legal. Era un contract angajant [i M\tu[a Zelda se str\dui s\ nu scape nimic din vedere. Începu prin a-l descrie în am\nun]ime pe Septimus — cel care avea s\ primeasc\ Amuleta — [i, când ajunse s\ îi enumere calit\]ile, vocea ei deveni tot mai puternic\, pân\ umplu toat\ c\su]a. Sparse trei geamuri, f\cu laptele s\ se prind\ [i apoi ie[i afar\ pe co[, unde se întâlni cu vântul dimine]ii. Vocea cântat\ a M\tu[ii Zelda trecu de pragul pân\ la care o putea auzi urechea omeneasc\ [i ajunse înalt\ ca ]ipetele însp\imântate pe care le folosesc jivinele Mla[tinii când simt o primejdie. O familie de }op\itori de Mla[tin\, de la primul pân\ la ultimul, se aruncar\ în {an]ul de Ap\rare, iar cinci {time ale Apelor se ascunser\ pe fundul mocirlei preferate a Smârcanului. Dou\ veveri]e de mla[tin\ se n\pustir\ chi]\ind s\ traverseze podul de peste {an]ul de Ap\rare [i c\zur\ într-un pu] cu noroi. Pitonul de Mla[tin\, care tocmai cotea ca s\ intre în {an], se r\zgândi [i o lu\ spre Insula G\inilor. În cele din urm\, Zelda se opri din cântat [i creaturile din Mla[tin\ începur\ s\ î[i vin\ în fire dup\ spaima pe care o tr\seser\. M\tu[a Zelda trecu o curelu[\ sub]ire de piele prin torti]a de argint de la gâtul sticlu]ei [i o puse cu grij\ într-unul din buzunarele adânci ale rochiei sale. Apoi se duse în mica

C | SU } A P | ZITOAREI

41

buc\t\rie aflat\ în partea din spate a casei [i se apuc\ s\ fac\ un sandvi[ cu varz\ — una din îndeletnicirile ei preferate. Cât ai clipi, sandvi[ul î[i g\si locul al\turi de Amuleta ocrotitoare, în adâncul buzunarului. M\tu[a Zelda era sigur\ c\ lui Septimus îi va p\rea bine de sandvi[, dar nu putea fi la fel de sigur\ în ceea ce prive[te Amuleta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful