You are on page 1of 2

PROBLEMA TIMPULUI

Ne putem intreba nu numai ce există, de ce există ceea ce există, ci si cum există. Din această ultimă perspectivă, ne vom referi la dimensiuni si trăsături ale existentei, cum sunt spatiul, timpul, ordinea, determinarea. Spatiul si timpul au fost considerate drept determinatii fundamentale, modalităti ale existentei, in general, si ale fiecărui lucru. Despre ceva se poate spune că există in mod real numai in masura in care ocupă un loc in spatiu, intr-un moment determinat. In sens larg, spatiul este inteles prin categoriile coexistentei (stanga - dreapta, in fată - in spate, sus - jos), iar timpul prin categoriile succesiunii (inainte - după) sau duratei (mai mult - mai putin). Spatiul este o inlăntuire de "locuri", iar timpul o succesiune de momente. Cu referire la spatiu si timp, se poate vorbi despre un tip mai important de problematizare, si acela este: DACA sunt a) obiective (independente de experienta noastră, de modul nostru de a percepe realitatea) b) subiective (simple perspective sau modalităti omenesti de a intelege existenta) Distinctia dintre timpul obiectiv si cel subiectiv este intuitivă. Ex: Pentru o persoană care sustine un examen, timpul poate sa curgă repede, insă aceeasi persoană poate să considere că timpul poate să curgă greu atunci cand asteaptă pe cineva. Este posibil chiar ca in situatii similare curgerea timpului sa fie traita diferit de persoane diferite. Ex: O persoană care a invatat pentru examen poate să considere că timpul trece usor, dar pentru cineva care nu a invatat acelasi timp i se va părea că trece mult mai greu. Pe de altă parte, a vorbi despre trăirea sau perceperea timpului presupune implicit existenta obiectivă a acestuia. Problema nu este asadar dacă timpul există, ci dacă noi putem sti vreodată ce este timpul in sine, independent de modul nostru de trăire sau de cunoasterea noastră. Momentele timpului - trecutul, prezentul si viitorul - indică asa numita sageată a timpului: el curge intr-un singur sens, ireversibil, dinspre trecut spre viitor.Oamenii au fost intotdeauna fascinati de ideea revenirii ciclice a tuturor lucrurilor sau de posibilitatea călătoriei in timp. Vorbind despre o săgeata a timpului, oamenii de ştiinţă şi filosofii, preocupaţi de această problemă, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demonstrabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al unidimensionalităţii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor ; în cadrul unidimensionalităţii se poate discuta şi sensul unic al curgerii timpului, deci imposibilitatea realizării drumului invers. Argumentul principal îl constituie în acest caz lanţurile cauzale, imposibilitatea apariţiei efectului înaintea cauzei şi, de cele mai multe ori, nota de succesiune în relaţiile cauzale, efectul continuând să existe şi să acţioneze după încetarea acţiunii cauzei, dar ca rezultat evident al acţiunii acesteia. Treptat se conturează pentru secolul XX, tot mai insistent, abordarea diversificată calitativ a timpului. Specificitatea coordonatei temporale obligă la diferenţierea între timpul cosmic (astronomic), timpul fizic, cel biologic, uman (individual şi social).

Caci noi spunem "a fost". Si ca "Prezentul insa. Powered by http://www. Totusi Sf Augustin spune ca poate sa afirme cu incredere ca daca nu ar trece nimic. si ca Demiurgul (nume dat în filosofia lui Platon. si nici nu a fost candva. il stie. creatorului divin care a făurit lumea. ziua este mai lungă decât pentru omul matur. spune Platon. nici nu este acum si nici nu va fi vreodata in devenire. nu ar fi timp prezent. amplu cercetat. evidenţiind ritmurile diferite. nu-l stie. nu ar fi timp viitor si daca nu ar exista nimic. "este" si "va fi". deci activitatea e mult mai intensă. nu ar mai fi timp. Pentru copil. in timp ce "a fost" si "va fi" se refera la devenire ce se desfasoara in timp. căci în cadrul ei se petrec incomparabil mai multe evenimente şi în plan fiziologic şi în plan psihic. Dar. Acest aspect poate fi ilustrat cu ritmuri diferite de maturizare şi îmbătrânire a diferitelor organisme. adica Dumnezeu). luni si ani.referat. iar daca ar vrea sa explice cuiva care il intreaba. se poate afirma că timpul organismului tânăr este mai dilatat decât cel al organismului îmbătrânit. pune în primul rând problema deosebirilor între timpul fizic (cronologic) şi cel biologic. Toate acestea sunt parti ale timpului si ca atat "a fost" cat si "va fi" sunt forme nascute ale timpului pe care. a facut astfel incat ele sa apara odata cu alcatuirea universului.Timpul biologic. daca ar fi mereu prezent si nu ar trece in trecut. Deci timpul pentru minte noastra este ca forma inteles insa de explicat in cuvinte este mult mai greu. nu existau zile si nopti. în aşa fel încât timpul biologic nu poate fi totdeauna măsurat cu unităţile timpului fizic. La intrebarea Ce este timpul? Sfantul Augustin spune chiar daca timpul este atat de familiar si cunoscut. dar numai "este" se potriveste unei vorbiri adevarate. pe cand ceea ce este vesnic identic si imobil nu poate deveni nici mai batran. cine ar putea sa explice acest lucru usor si scurt? Intelegem ce este cand vorbim despre el si cand auzim despre el. insa spune Sf Augustin ca daca nimeni nu il intreaba. creatorul universului. deşi încă într-o formă incipientă. nu ar exista timp trecut si daca nu ar veni ceva. nici mai tanar prin trecerea timpului. Platon spune ca inainte de nasterea cerului.ro/ cel mai tare site cu referate . întrucât secunda de viaţă a unui organism tânăr este mai bogată în procese fiziologice. le atribuim in mod gresit existentei vesnice. caci acestea sunt miscari. deci. ci eternitate".