ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

CURSUL: CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI - De la proiect la machetă Repere comunicaţionale

Lect.univ.dr. Dumitru Titus Popa

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI

CUPRINS PARTEA ÎNTÂI PROIECTUL COMUNICAŢIONAL (realitate, context, mesaj) - Ziarul – o creaţie subiectivă - Ce nu poate lipsi “actorilor” comunicării (în presa scrisă) - Intenţia informaţională în conceperea şi elaborarea ziarului - Ziarul – un mesaj contextual PARTEA A DOUA OPŢIUNEA REDACŢIONALĂ - “Un ziar pentru cine?” - “Un ziar pentru a spune ce?” - “Un ziar cu cine?” - Tipuri de organigrame redacţionale - Ziarul şi comportamentul comunicaţional - Cadrul (tipic) de organizarea şi funcţionarea ziarului - Câteva date de management comunicaţional PARTEA A TREIA VIZUALIZAREA MESAJULUI (Elemente principale de machetare şi punere în pagină) - Machetarea şi structura publicaţiei - Distribuirea pe pagini a textelor şi imaginilor - Realizarea propriu-zisă a machetei • Calibrarea şi cotarea textelor • Calibrarea şi cotarea titlurilor • Calibrarea şi cotarea fotografiilor - Litera de ziar - Punerea în pagină – criterii şi tehnici uzuale - Culoarea şi mesajul publicistic - Reguli utile privind redactarea - De la şedinţa de machetă la închiderea ediţiei

2

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI

PARTEA ÎNTÂI PROIECTUL COMUNICAŢIONAL (Realitate, context, mesaj)

ZIARUL – O CREAŢIE SUBIECTIVĂ Actul efectiv de concepere şi elaborare a ziarului configurează, sugestiv, caracterul intelectiv al produsului mediatic, în general, al ziarului, în cazul de faţă. - În expresie concentrată, ziarul constituie un proiect şi un rezultat al unei bine gândite acţiuni (“strategii”) comunicaţionale. - O acţiune care îşi propune, în chip deliberat, construcţia unei “realităţi informaţionale” particularizatoare (de echipă), prin gestionarea coerentă şi controlată, în nume propriu, a mesajului propus. - Scopul urmărit şi, de obicei, precizat în preambulul oricărui proiect publicistic, este de a convinge: de a obliga mintea la consimţire. (1 - Caracterul deliberat al mesajului, trăsăturile particularizatoare relevă, fără echivoc, dimensiunea subiectivă explicită a produsului mediatic – a ziarului – în substanţa şi efectele informaţionale preconizate şi finalizate. - Produsul mediatic (ziarul) este o creaţie, cu toate particularităţile specifice acesteia: originalitate de interpretare şi stil (“stilul casei”), impact cognitiv şi emoţional, determinarea unor atitudini civice, politice, morale, de adeziune sau respingere a unor idei, opinii, programe economice, doctrinare/ideologice sau iniţiative cu relevanţă publică. Spunem, astfel, că un proiect mediatic bine gândit, trebuie să definească, argumentat şi credibil, percepţia subiecţilor comunicării (“orientarea publicaţiei”) asupra realităţii faptelor, evenimentelor, opiniilor; mai precis, poziţia “actorilor” comunicării faţă de realitatea de fapt şi, în aceeaşi măsură, faţă de realitatea percepută de publicul ţintă. Sociologii şi specialiştii în comunicare relevă, în context, configurarea a trei tipuri de realităţi, de care un proiect comunicaţional realist trebuie să ţină seama: a) realitatea de fapt (“obiectivă”), b) realitatea publicistică (preconizată şi finalizată de echipa redacţională); c) realitatea publicului (percepţia nemijlocită “a vieţii trăite”).
(1

G.Călinescu: “Un articol nu trebuie să fie o piesă de retorică, ci o demonstraţie suficientă, care să oblige mintea la consimţire”. Alte aprecieri şi formulări memorabile, în “Gîlceava înţeleptului cu lumea” (I-II), Ed. Minerva, Bucureşti, 1974.

3

Realitatea “aşa cum există ea pentru public” este un demers obligatoriu. dar. a presei în poziţia de a patra putere în stat.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI . scria J. un concurs de realităţi. în conţinuturi de diferite forme. în aprecierile publicului exprimate în sondaje sau alte investigaţii sociologice.). Arghezi). putem spune că acestea contribuie la construcţia propriei noastre realităţi” (s. prelucrarea şi publicarea faptelor de presă. când ziarul “The Times” constituia probă indubitabilă în justiţie. personalizată. de multe ori. de la naşterea sa. subiectivă.“Actorii” comunicării sunt obligaţi să ţină seama şi să-şi onoreze rolul de intermediari ai mesajului. acelaşi statut îl poate dobândi şi ziarul. (3 Aptitudinea ziariştilor de a retranscrie realitatea cât mai aproape de substanţa ei veridică constituie regula elementară a profesiei. evenimentelor. cauza situării. propria sa imagine despre lume şi îi dă un sens potrivit cu experienţele şi observaţiile sale.F. jurnaliştii devin <<creatori>> ai actualităţii. publicul poate fi implicat în descoperirea adevăratei realităţi mai favorabilă propriei sale evoluţii şi opţiuni. dar numai cu atât publicaţia riscă să dispară după două-trei numere. a ziarului/publicaţiei. (Este bine să reţinem situarea mai mereu a mass media. cu mari resurse de echilibrare a deciziei politice.). În schimb. . dobândesc un statut exponenţial. legislative. nu coincide. Desigur. . cu realitatea de fapt sau cu cea publicistică. .L. ierarhic etc. entuziasmul şi orgoliul (profesional) nu trebuie să lipsească. pentru a asigura acceptarea şi succesul actului de informare şi comunicare. (4 4 . în consecinţă. Exigenţele unei astfel de “construcţii” sunt bine precizate. aşa cum spuneam mai la început. când profesează.“Cinste şi gramatică” le cerea I.). cu rigoare şi perseverenţă. Problema care se pune. idee valabilă şi azi când bătălia profesională se dă între cuvântul cinstit şi “cuvântul poruncit” (T.(2 . de “voci ale publicului”. de ordin social.ns. ca instituţie comunicaţională.ns.Cinstea profesională este criteriul esenţial de asigurare a credibilităţii şi prestigiului ziariştilor şi ziarelor. .“Capacitatea de a influenţa a media constă într-o <<putere construcţionistă>>. Caragiale ziariştilor vremii sale. în conceperea şi elaborarea ziarului. plauzibil şi convingător. cărora proiectul şi produsul comunicaţional trebuie să le găsească punctul de convergenţă. rol ce le impune corectitudine şi onestitate în identificarea. în imediata apropiere a bisericii şi armatei. adevărul faptelor. aşa cum există ea pentru public” (s. (A fost o vreme.“Mediile de masă construiesc realitatea în producţia lor. apoi <<martori>> ai evenimentelor. oneste. de reală probitate profesională.). Prin mijloace comunicaţionale specifice. la fel cum fiecare dintre noi a construit.Cu atât mai mult se impune comportamentul comunicaţional corect şi onest cu cât unii ziarişti. politic. este una a maximei lucidităţi morale şi profesionale şi mai puţin una a entuziasmului şi orgoliului de a direcţiona cu tot dinadinsul opinia publică (expresia consacrată este “direcţie de conştiinţă”). din simpli <<observatori>>. executive sau judecătoreşti. când aceste observaţii ne parvin prefabricate de media. prin natura ei. fără nici un fel de discrimnare sau alt tip de diferenţiere. . de fapt. între realitatea de fapt (“obiectivă”) şi realitatea publicistică. Mansfield.Rezultă.

240. (2 Gândirea mediatică (5 este o stare şi o obligaţie de situare continuă. 5 . ci şi de vizualizarea lui în paginile publicaţiei. mai precis. Ele implică. ştim că sensul (curat. Atât despre lizibilitate.3). corp de literă aflat în fonturile calculatorului). Cu aceste precizări am numit cele două condiţii decisive ale unui bun proiect de concepere şi elaborare a ziarului: lizibilitatea şi vizibilitatea. întrucât se regăsesc. iar pentru Norbert Winner(8 definea informaţia: “dimensiune a unui conţinut obţinut din lumea exterioară în procesul adaptării noastre la ea”. de fiecare dată acut. în beneficiul cui şi cu ce efecte. pentru a şti care sunt adevărate şi care sunt provocate.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Propunem aceste prime formulări generale şi. pag. caută în spatele (“culisele”) evenimentelor cauzele care le-au determinat. C. ne spune Lucian Blaga(7. cunoscute. în războiul Crimeei. Dar gândirea mediatică. Să reamintim că “a (te) informa”. ci şi veridicitatea celor relatate/comunicate. Paris. 1991 (apud prof. printr-o atentă utilizare a sintaxei. cât şi despre vizibilitate vom vorbi pe larg la timpul cuvenit. la jumătatea secolului al XIXlea. aşa cum vom vedea în paginile ce urmează. obligaţia cunoscătorului de a acţiona în lumea exterioară (şi asupra ei) pentru a o cunoaşte şi a te adapta la ea… A intra în forma realităţii şi/sau a ţi-o apropia. Acum. pag.12. să ştie ce şi de ce comunică. însemna “a intra în forma realităţii”. Casa de editură şi presă “ŞANSA” SRL. (Încă la începutul gazetăriei moderne. fie că sunt profesionişti experimentaţi. precizăm doar că sensul lizibilităţii indică nu numai strădania de a asigura citirea fără dificultăţi a textului. dar şi ca o modalitate de relevare a autenticităţii mesajului.P. pag. cunoscutul cibernetician subliniind. nedistorsionat) este legitim numai dacă respectă adevărul faptului. 1991. prin “conţinut obţinut”. opiniilor de referinţă. dar şi ceea ce nu se vede. unui ziarist englez trimis corespondent de front. în premisa oricărui proiect mediatic – de concepere şi elaborare a ziarului. Ed.F. considerăm lizibilitatea ca o facilitare a lecturii. în general.(6 În acest fel. pe traseul de la “fapt public” la “publicul de fapt”. fie că sunt la început de carieră. Ioan Drăgan. (4 Louis Guery et Pierre Lebedel – Comment créer et animer une publication. vezi pct. într-o asemenea interpretare ca scriitură şi sens. termenilor sau literei “tipografice” (caracter. la origini.. este validată nu numai de talentul de a investiga. (3 Ioan Drăgan – Paradigme ale comunicării de masă. Lizibilitatea apare. conştiinţa şi voinţa de a face (“de a informa/comunica”) ale comunicatorilor/ziariştilor. Michel Martin – Communication et medias de masse. Ed. semn simbolic al tentativei de cunoaştere nemijlocită. Presses de l’Université du Quebec. faptelor. pentru a asigura integritatea/veridicitatea mesajului şi corecta lui receptare. Se spune pe bună dreptate că ziaristul/comunicatorul trebuie să ştie cum să intre în forma realităţii – cum să preia publicistic realitatea – să vadă şi dincolo de aparenţele realităţii. în Paradigme ale comunicării de masă. pentru a trăi sau a comunica o realitate certă/veridică constituie acţiuni certe ale clarităţii (“lizibilităţii”) ariei evenimentelor. într-o formă sau alta. din 1852. a ziaristului/comunicatorului pe “traseul” Emiţător-Canal-Receptor.J. 1996. redactorul său şef i-a spus: transmite ceea ce vezi. Bucureşti.8. esenţializa şi redacta mesajul.

capacitatea de a identifica relaţia cauză-efect în producerea şi derularea evenimentelor. Ed. “să intre în forma realităţii”. . Cartea românească.). în folosul clarităţii mesajului. sporeşte forţa de impact a mesajului. Expresie ce sugerează existenţa. Arta relaţionării texttitlu-imagini. de a nu-l altera prin desprinderea din context. design. matematic. atât stilistic. un rol precumpănitor în realizarea comunicării publice. cartea cu acelaşi titlu. 1966. între altele: . ştiinţifică. opiniilor cu relevanţă publică. vizualiştii presei se află mereu în situaţia de a proba calităţi profesionale şi morale specifice. Legat de vizibilitate. Ed. a actului publicistic. (5 CE NU POATE LIPSI “ACTORILOR” COMUNICĂRII (în presa scrisă) Să fiu de acord cu profesioniştii comunicării mediatice când susţin că. cum şi comportamente individuale sau colective: atitudini şi mentalităţi. trei sunt considerate în primul rând necesare şi la îndemână: a) Un avizat discernământ comunicaţional. Este vorba de ceea ce constructorii ziarelor moderne numesc vizualizare – prin machetare şi punere în pagină – a textelor. Ziaristul era sfătuit să vadă dincolo de aparenţe. culoare…). azi. apărută la Ed. care presupune. spre deosebire de adevărul filosofic. informaţiile/ştirile sunt evaluate conform “criteriilor adevărului” (vezi “comportamentul comunicaţional”). editorii. vom preciza acum doar câteva caracteristici ce ţin de obişnuit. (6 Când se vorbeşte de “adevărul ziaristic”. Expresivitatea grafică are. (7 Lucian Blaga – Elanul insulei. selectarea şi prelucrarea corectă a faptelor. se subliniază particularitatea jurnalismului: de a respecta faptul. redactorii. Faptele. 6 . cât şi grafic (machetă. în structura unei pagini de ziar şi în ansamblul ziarului.aptitudinea de contextualizare. titlurilor şi imaginilor rezultate din munca redacţională. Dacia. evenimentelor. Între acestea. . a unor criterii şi principii specifice ariei mediatice de analiză şi comunicare (Bernard Miège propune conceptul de “gândire comunicaţională”. acţiuni şi scopuri etc. pentru evitarea subiectivizării excesive.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI cine şi cu ce scop se comportă astfel. 1977 (8 Norbert Wiener – Cibernetica sau ştiinţa comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşini. de fapt. a faptelor publice. 1998.perceperea. interpretare etc. arbitrare..

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI

b) Vocaţia “de a vedea adevărul” faptelor: - “actorii” comunicării (editori, ziarişti, “vizualişti”) nu trebuie să se mulţumească doar cu o imagine impresionistă (constatativă/cantitativă) asupra faptelor, evenimentelor (chiar dacă, de multe ori, este tot ce pot obţine); - permantizarea obligaţiei profesionale de a depăşi, cu asumarea oricărui risc profesional, aparenţele, pentru a face cunoscute adevărurile conţinute de evenimente, fapte, atitudini; - faţă de tot ce vezi şi ţi se spune, formulează consecvent întrebarea cauzală: - “De ce?”, pentru a ajunge la mesajul veridic al realităţii investigate; pentru a ajunge la înţelesul şi viaţa oamenilor pentru care publici.

O vorbă cunoscută a marelui scriitor latin, Martial, ne vine în ajutor: “Citeşte cartea aceasta, despre care Viaţa poate spune: e a mea! N-ai să găseşti în ea nici Centauri, nici Gorgone, nici Harpii: rândurile mele miros a om.”

Ar fi cum nu se poate mai bine să putem începe o confesiune personală cu propoziţia: “Citeşte publicaţia aceasta…” c) Talent de gazetar. Precizarea “de gazetar” apare ca necesară. Pentru că “talent” nu are acelaşi sens pentru scriitori, muzicieni, plasticieni şi pentru… ziarişti. În cazul primilor, vorbim de un “talent artistic” (creaţie exclusiv personală, originală, legitimată, pe baza unor judecăţi estetice, de valoare etc.), pe când, “talentul de gazetar” mizează pe claritatea şi accesibilitatea (până la un nivel elementar) textului. Se şi spune: când scriitorul intră într-o redacţie de cotidian, pentru a se ilustra publicistic, lasă talentul literar la intrare. Lumea scriitorului este, de multe ori, mică, insolită, simbolică – oricum, nu neapărat reală, nemijlocită – pe când lumea gazetarului este reprezentată de realitatea evenimentelor, este veridică, constatabilă, analizabilă (psihologic, sociologic, comunicaţional). Talentul de gazetar este menit să surprindă realul, să-l relateze şi să-l comenteze. Robert Hennard(9, specialist în pregătirea tinerilor ziarişti spunea: “Acum şi în viitor funcţia esenţială a ziasitului este de a povesti ce se întâmplă; a explica ce se întâmplă şi, nu foarte des, a comenta cele întâmplate”. Opinie nu foarte diferită de formula comunicării propusă de H. Laswell: “Cineva spune ceva despre altcineva”. Înţelegem, astfel, că talentul de gazetar constă în: - aptitudinea de a relata cele văzute şi investigate şi de a le reda într-o formă narativă simplă, accesibilă, onestă; - prioritatea evenimentului în raport cu stilul sau disponibilităţile “abstractizante” ale autorului; - capacitatea de

7

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI

a spune mult în puţine cuvinte (non multa sed multum), expresie a talentului, dar şi a respectului faţă de citiProfesor şi, mulţi ani, în fruntea centrului european de pregătire şi perfecţionare a ziarişrilor, de la Lille (Franţa). tor: se poate vorbi chiar de un canon al scriiturii gazetăreşti, recomandându-se utilizarea cuvintelor pline (substantive, verbe) în raport cu cele simple (prepoziţii, conjuncţii, adverbe); o frază de 40 de cuvinte nu se reţine, “iar cele de 50-60 de cuvinte ar trebui repudiate din scriitura gazetărească”. Stilul şi timpul scriiturii/lecturii trebuie considerate cu mare atenţie în orice tip de proiect comunicaţional (pe suport de hârtie) sau în finalizarea intenţiei informaţionale. Dacă în legătură cu scriitura am reţinut câteva reguli, precizările referitoare la timpul lecturii nu sunt mai puţin sugestive. Sociologi francezi au stabilit că o perssană acordă aproximaativ 20 de minute pentru citireaa unui cotidian şi aproximativ 60 de minute pentru o revistă de tip magazin.
(9

Calul fuge… O mică anecdotă a făcut oarece succes, la un moment dat. Un text “frumos” a ajuns pe masa redactorului şef. A citit primul paragraf: “În zarea unui pustiu părelnic, pe câmpia netedă, sărutată de răcoarea amurgului, când noaptea sta la pândă în orizontul spectral, fin, ca părul indefinit al îngerilor – un tretin argintat de omătul lunii se-ndepărta, dispărea în ezitarea clipei fragile…”. Redactorul şef s-a înfiorat, dar n-a ezitat: a tăiat paragraful şi în locul “frumoasei” imagini a scris doar atât: “Calul fuge…”. Scurt, expresiv şi exact. Ca pentru presă.

INTENŢIA INFORMAŢIONALĂ ÎN CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Câteva precizări sunt necesare. În sensul obişnuit, intenţia este similară cu “a orienta”, “a dirija”. În aria comunicării, intenţia (intenţionalitatea) semnifică acţiunea de “a adapta la viitorul imediat anumite conţinuturi ale conştiinţei”. În sociologie, foarte lapidar vorbind, intenţia vizează premisele, cauzele şi consecinţele acţionale sau monacţionale ale persoanei, colectivităţii sau instituţiilor, în raport şi faţă de realitatea (socială, politică, morală) de referinţă. Cercetarea sociologică îşi poate propune, raportată la timp, o investigare unidimensională (în prezent); bi sau tridimensională (prezent – trecut - viitor). Întrebări de tipul: 1). Care sunt, după părerea dvs., cauzele creşterii alarmante a violenţei şi criminalităţii, în momentul de faţă, în România? 2). Ce credeţi că a determinat o atât de accentuată disoluţie a autorităţii statale şi a unor instituţii publice, cu rol nemijlocit în asigurarea respectării legii şi a statului de drept? 3). Cine şi cum credeţi că trebuie să acţioneze, pentru a înlătura, în viitorul imediat, teama şi nesiguranţa în care trăim?
8

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI

Intenţia şi finalizareaa sociologică configurează o imagine cât mai realistă (“obiectivă”) a momentului social investigat; rezultatul sociologic este/poate fi legitimat prin răspunsurile/argumentele oferite de “conştiinţele implicate”. Prin consecinţă, “spaţiul sociologic”, subiectiv şi el, fireşte, tinde să fie cât mai obiectiv, (cât mai) coincident cu realitatea de fapt şi, adesea, chiar este (cu excepţia cazurilor în care sociologia nu poate înfrânge… ideologia). Cel puţin două observaţii se impun: realitatea sociologică încearcă să descopere realitatea de fapt şi s-o descrie structural, în cauza ei profundă; pe când realitatea publicistică se raportează la realitatea de fapt, dar în mod selectiv, reţinând “efectele combinatorii” semnificative, cu relevanţă publică; de interes public; forţând termenii, am putea spune că sociologia vizează, cu precădere, aspectele procesuale ale organismului social, pe când presa, cea cotidiană mai ales, vizează fenomenul (fapt, persoană, întâmplare, evoluţie, efect “care surprinde prin calităţi şi noutate” (10). Nu este vorba, cum bine ştim, de “o clasificare” tranşantă; atât sociologia (mai des), cât şi ziaristica (mai rar) analizează/comentează realitatea din perspectivă procesuală şi fenomenală (fenomenologică) deopotrivă. Precizări utile ne înlesneşte şi sensul juridic al intenţiei. Se ştie, spre exemplu, că unul din elementele definitorii ale infracţiunii/delictului (inclusiv de opinie) este vinovăţia, sub cele două forme ale sale: intenţia şi culpa(11. Intenţia constituie elementul subiectiv al delictului (infracţiunii); probează voinţa şi conştiinţa de a produce răul. Intenţia în actul de presă are o natură cu totul aparte. Actul de presă este un act de gândire. Practic, nu poate fi calificat (şi clasificat) ca un fapt oarecare, “de drept comun”. Ca act/fapt de gândire, actul de presă (text, fotografie, desen etc.) nu poate fi alăturat unui fapt de drept comun: ziaristul comunică, simte un fapt imaterial, abstract, cu consecinţe de ordin aperceptiv (efecte psiho-afective, de imagine, viaţă personală, onoare, reputaţie); în faptele/crimele de drept comun (viol, crimă, tâlhărie) consecinţele pot fi ireversibile, abominabile; vătămările produse de actul publicistic sunt reversibile: cel ce se consideră lezat întrun interes sau un drept al său poate solicita un drept la răspuns/replică, în care să fie dezavuate, ca neadevărate, faptele ce i-au fost atribuite. Concluzia preliminară: ziaristul nu este şi nu poate fi un infractor, în rând cu tot felul de borfaşi, violatori, criminali. Practic, ziaristul nu poate fi învinuit/inculpat decât ca o excepţie de la principiul libertăţii de exprimare, şi numai atunci când se probează indubitabil că a vrut şi a comis delictul de presă, că a făcut acte/acţiuni care să determine producerea faptului delictual şi a consecinţelor acestuia. (Vezi şi “Ziarul şi comportamentul comunicaţional”, în “Partea a doua” a lucrării de faţă.)

(10

Vezi şi “Informaţia combinatorie” (Dimensiunea socială), în Dreptul comunicării, de dr. D.T. Popa, Ed. Norma, 1999, pag.27. (11 Art.19, Cod Penal (“Vinovăţia”).

9

gen publicistic). sensul. conceptelor. să precizăm că acţiunea de contextualizare a mesajului este o componentă obligatorie a profesiei – de redactor. Înainte de a le enumera pe cele considerate mai importante.faptic. . În triada “fapt – context – redactare” nu se poate face. se petrec. precum şi consecinţele/efectele. punerea în pagină). am reţinut cinci tipuri de contexte: . Dislocate. pentru a avea loc o comunicare reală. de care autorii proiectului comunicaţional trebuie să ţină seaama. Pentru exemplificare. emoţional. conţinutul. utilizarea cuvintelor. Calitatea mesajului depinde. Este. Cele trei componente menţionate sunt la fel de importante. adesea puternic emoţionale. Efecte asemănătoare pot apărea şi în cazul unei proaste redactări sau al unei neinspirate selecţii a faptelor cu relevanţă publică. cum observăm. aici. regăsite în mesajul publicistic. practic. Sensul şi valoarea lor comunicaţională sunt configurate. cât şi criteriile de selectare. sau pot fi mai bine soluţionate comunicaţional. truncheri. acceptat şi necesar. “redacţia” şi “publicul” – utilizează acelaşi “cod” comunicaţional. dificil de decriptat. dar şi psihologice. politice. constituie o fază esenţială a comunicării mediatice. şi care se va regăsi în scriitură. în funcţie de contextul şi cauzele care i-au determinat valoarea de fapt public semnificativ. faptele să nu sufere deformări. .CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI ZIARUL – UN MESAJ CONTEXTUAL Faptele. vorba de preluarea unui principiu de bază al ştiinţei comunicării. cum şi relaţiile de consecinţă operaţionale în contextul dat. de aptitudinea ziaristului (“comunicatorului”) de a identifica şi analiza cauzele şi tensiunile determinate. Tipurile de contexte ce urmează au tocmai rolul de a valida oportunitatea gândirii contextuale. în conceperea şi elaborarea produsului mediatic (ziarul). în situaţii diferite. pornind de la existenţa mai multor tipuri de contexte. moral şi comunicaţional. sugestiv formulat: Emiţătorul şi Receptorul trebuie să se afle în aceeaşi arie a sensului. .paradigmatic. Desprinderea din context a faptului. gândit şi finalizat în paginile publicaţiei preconizate/realizate. stil. Contextul paradigmatic are în vedere relaţia semantică prestabilită între Emiţător şi Receptor. civice. de timp. secretar de redacţie sau vizualizator – şi un reper. distorsionări. de capacitatea ziaristului/comunicatorului de a păstra şi prelua întocmai faptul – în cauza şi semnificaţia sa comunicaţională. Aceeaşi atenţie relativă la integritatea faptelor trebuie avută în vedere şi în momentul “prelucrării” redacţionale (scriitură. Contextul faptic (“cadrarea”) pretinde ziaristului/comunicatorului să păstreze conţinutul şi sensul faptelor. fără a-i afecta conţinutul şi sensul. în substanţă. desprinse din împrejurările “genezice”. în contexte diferite. Spre exemplu: Desprinderea arbitrară a faptului din contextul determinant anulează.al vizualizării (macheta. expresiilor recurente sunt 10 . atât scriitura (“redactarea”). fireşte. Ambii poli ai comunicării – în cazul de faţă. o ierarhizare contributivă. lexic. “stilul casei”. sociale. evenimentele publicistice au loc şi se desfăşoară în anumite circumstanţe (împrejurări): de loc. emoţionale.radicalizant. Cauzele şi tensiunile determinate.

dar tot atât de normal este să stabileşti şi cum comunici. în 1993. în momentele unor confruntări “pe viaţă şi pe moarte” între grupuri politice sau de interese. dar şi a ziaristului. Este normal să stabileşti cui comunici. ci provocarea sau evitarea reacţiilor psihologice. în interiorul unui sistem/regim politic (ex. stări. pare cu totul nefiresc să priveşti pe ecranele televizoarelor teribila catastrofă provocată de cutremurul din Salvador şi să-l asculţi pe reporter cum înşiră. Contextul radicalizant apare.)… Este cunoscută replica fostului preşedinte George Bush. evenimente “neaşteptate”. Evenimentele radicale româneşti din dec. dar poate fi şi supralicitat. Să observăm cum. comunicarea normală. În aceeaşi arie a exemplelor emoţionale putem situa şi campania electorală. cu precădere.F. între sisteme. “A nu fi surprins de nimic face parte din însăşi calificarea reporterului”. deci. concurenţiale etc. Mansfield. când a instituit cenzura militară (permisă în timp de război) în timpul confruntărilor cu armata irakiană care invadase Kuweitul: Nu vreau să câştig războiul pe teren şi săl pierd la televizor! În fapt. câţi dispăruţi. Apărea. în primul rând. 11 . în faţa unor situaţii. de adevărul faptelor. câţi scoşi de sub ruine. aceasta!). astfel. provocat. Într-adevăr. Contextul emoţional (“psihologic”) vizează.>> (12 De unde deducerea că cinstea este o virtute şi un argument emoţional. reacţia psiho-mentală a publicului. a explicat insuccesul partidului său zicând: <<Am fost prea cinstit. câţi răniţi. în funcţie de interese şi împrejurări evenimenţiale (conflicte armate. descoperirea şi cunoaşterea adevărului faptelor publice (nu. “Ingineria” emoţională nu-şi propune. preşedintele avea în vedere reacţia emoţională a poporului american la vederea inevitabilelor tragedii. ziaristului nu este firesc să i se întâmple acelaşi lucru. ce şanse de supravieţuire mai au cei prinşi sub dărâmături şi tot aşa – de parcă ar fi vorba de discursul unui statistician. ocultat etc. electorale.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI familiare pentru cei ce transmit şi cei ce receptează mesajul. emoţionale. “joacă” un rol). ne spune J. estompat. ceea ce unii analişti numesc o altă realitate informaţională/comunicaţională. . “contextul emoţional” poate fi constatat. pentru o cauză şi nu pentru o evoluţie organică). care spera ca minciuna (instrument emoţional curent) să nu prevaleze în campania electorală… “După alegeri. informaţia veridică au fost enclavate. de o parte sau de alta a frontului. spaţiu tipic psiho-emoţional. câţi fără adăpost. rupte de “realitatea înconjurătoare”. “terifiante” etc. parcă fără nici un fel de emoţie. în zilele confruntărilor decembriste de la noi. fie el şi al dezastrului. confruntări sociale. caracteristică schimbărilor sau destructurărilor violente: a) informaţia este subiectivizată până la paroxism (golită de realitate. b) informaţia urmează logica unor scenarii (construcţii arbitrare.informaţia este determinată de criteriul pasional şi nu de cel raţional. culturi etc. ţări. Dacă publicul este de aşteptat să aibă o reacţie emoţională puternică. în cadrul căruia opţiunea/angajarea/implicarea afectivă (“a sensibilităţii”) blochează în bună măsură resursele lucidităţii şi realismului. cum sugerează şi formularea. ’89). Rămâne de referinţă concluzia liderului Partidului Liberal australian. câţi morţi. Cum adesea constatăm. dislocate din contextul lor natural şi adaptate “spaţiului psihologic” al confruntărilor. “senzaţionale”.

Bill Clinton nu părea “prăbuşit” din cauza încurcăturii. nr. astfel. ci. civic). 1998). Institutul European. România liberă) şi cotidiane specializate (ex. Contextul radicalizant impune o altă logică a adevărului faptelor.26. prelucrată. dar şi de formatul. în chiar zilele scandalului şi ca efect al acelui scandal. Există. Exemplu. pragmatic. mai degrabă. titluri şi imagini. inclusiv în România. celebru de-acum: relaţia nepotrivită dintre Bill Clinton şi stagiara de la Casa Albă. cum sunt numiţi adesea oamenii redacţiei specializaţi în realizarea unor relaţii comunicaţionale incitante între texte. de grup sau instituţional. în care informaţia (dirijată. independente (ex. Un proiect comunicaţional trebuie să ţină seamă de toate tipurile de mutaţii – petrecute la nivel individual.92 (vezi volumul “Sociologia minciunii”. evenimentelor. Vizualiştii (vizualizatorii). operatori şi machetatori sunt şi redactori. fără prejudecăţi. ai şanse să fii iertat pentru alte efecte colaterale. realist. un preşedinte nu mai apare. ai procesării publicaţiei. Personalitate şi personaj charismatic. într-un moment sau altul al evoluţiilor şi confruntărilor.). astfel că love-story-ul clintonian a devenit un business mondial (“global”). nu sunt simpli tehnicieni ai unor operaţiuni stereotipe. în cazul periodicelor. dar şi “un haos bine organizat”. inerente lumii pe care tocmai o parcurgem. Important este să reţinem o mutaţie sugestivă a percepţiei publicului. 12 . Monica Lewinski. periodicitatea şi destinaţia (“publicul de referinţă”) publicaţiei. Reacţii pro-Clinton s-au înregistrat şi în alte ţări. azi. enţă semnificativă. Economistul. Adevărul. local sau global – aşa cum apar ele. Efectul Clinton indică un context nou al percepţiei şi mentalităţii. Culmea poveştii a fost atinsă când sondajele de opinie indicau o creştere spectaculoasă a încrederii populare în preşedinte. alte criterii de calificare şi utilizare a datelor. faptelor. enclavată) poate atinge o efici(12 Revista “Memoria”. Iar când schimbarea radicală vizează mentalităţi sau structuri de tip paradigmatic (“noua ordine”) rezultatele pot fi cu adevărat surprinzătoare. Surpriză şi nu tocmai. Contextul vizualizării reprezintă concretizarea soluţiilor redacţionale şi secretariale pentru a obţine efectul comunicaţional preconizat. diferenţe de vizualizare între cotidiane populare. (De multe ori. radical schimbată faţă de o perioadă anterioară nu prea îndepărtată. Iaşi. Cu atât mai mult cu cât presa asistată de calculator (PAO) face posibilă implicarea publicistică. ca “părinte/tătuc” al semenilor săi. Ed. politic. inclusiv a operatorilor nemijlociţi.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Ca profesionişti sau viitori profesionişti ai comunicării suntem obligaţi să constatăm cum contextul radicalizant poate fi un fapt real. ca exponentul unui “proiect” (economic. la nivel social sau mental. Vizualizarea este direct legată de intenţia informaţională. comentată la nivel planetar. martie/1993. pag. funcţional: preşedintele a fost ales pentru a aduce binele (“fericirea”) şi rezultatele economice şi sociale au fost apreciate ca remarcabile. În fond. Dacă ceea ce ai promis ai realizat.

un astfel de context al vizualizării. tabloidele recurg la “pagina vitrină”. Prevalente sunt titlurile şi imaginile. partea a doua a paginii este relativ sobră. însoţite de scurte explicaţii (ex. Evenimentul zilei) şi format tabloid (ex. Naţional) care îmbină sobrietatea cu spectacolul “vitrină”. evenimentele. 13 . Formula AS. titluri şi culori de efect. Sigur este. opiniile. de opinie şi analiză. între ziare de scandal (“jelow press”) şi cele oneste. între cotidiane şi periodice… Diferenţele în funcţie de format – format mare (ex. că echipa redacţională şi-a propus din start (din proiect) un astfel de “stil al casei”. Este un stil impus probabil de “piaţa informaţiei”: la chioşc sau pe tarabe. Libertatea) impun şi anumite reguli relative la dimensiunea textelor. însă.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Ziarul financiar). În general. cu titluri şi texte de mai mari dimensiuni. în care sunt prezentate. ziarele sunt expuse (“împăturite”) astfel încât apare la vedere numai prima parte a paginii întâi. dar şi Pro-Sport). recurg la pagina vitrină şi la specularea atentă a manşetei şi frontului paginii I. Sunt ziare de mare tiraj (Evenimentul zilei. cum este “Pro-Sport”. Să observăm cum şi ziarele de format mare. Libertatea. “spectacolul grafic” al primei pagini. punerea în pagină. interviurile din interiorul publicaţiei. Astfel că prima parte a paginii I este de tip vitrină (fotografii. cât mai subliniat.

pentru că. aderenţilor sau publicului larg. (13 Louis Guery et Pierre Lebedel.” (14 Recomandabil ar fi realizarea unui număr zero (“pilot”). pag. cum sunt: “. 14 . Răspunsurile şi argumentele solicitate de întrebările şi acţiunile tipic redacţionale formulate imediat mai sus ne obligă să constatăm cum problematizarea subiectivă de până aici se regăseşte şi în etapa operativă a construcţiei ziarului. se realizează de fiecare dată un ziar diferit. op.Criteriile de constituire a echipei redacţionale. vocabularul. să facă observaţii de care echipa redacţională să ţină seama. “Un ziar pentru cine?” – impune.Un ziar pentru cine?” “. să-şi spună părerea. . civic etc.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI PARTEA A DOUA OPŢIUNEA REDACŢIONALĂ Proiectul comunicaţional în discuţie – ziarul – structurează nu numai “spaţiul subiectiv” ce configurează mesajul de transmis (intenţia informaţională şi interpretarea contextuală). Diferit în privinţa alegerii subiectelor. Este vorba de soluţionarea punctuală a unor operaţiuni succesive.Un ziar pentru a spune ce?” “.). Doi remarcabili specialişti în materie. stil de conducere şi difuzare. cu texte. Iniţiatorii şi realizatorii ziarului decid dacă se adresează propriilor militanţi (dacă este vorba de o asociaţie. un organism politic.. distribuit unor cititori avizaţi care. în forma de redactare: scriitura. apoi.cit. stabilirea “publicului ţintă”. punere în pagină. Louis Guery şi Pierre Lebedel(13. profesional. inclusiv în ce priveşte prezentarea: titraj (titrare). în funcţie de obiectivele prestabilite ale proiectului. titluri. Aceleaşi precizări sunt necesare şi în cazul unui “ziar de întreprindere”: se va adresa numai cadrelor de conducere/coordonare sau tuturor salariaţilor?. . ci şi anumite funcţii/conlucrări în interiorul redacţiei. în maniera de a le trata.Stilul de lucru al comitetului/consiliului director. în funcţie de răspunsuri. Numărul zero să fie.Comportamentul comunicaţional (profesional şi normativ). după lectură. imagini reale. ilustraţii. stabilesc o relativ precisă traiectorie a conceperii şi elaborării nemijlocite (concrete) a ziarului: de la gândul de a face un ziar până la organigramă. 12-22.Un ziar cu cine?” La care se poate adăuga: . sau în cazul unui ziar municipal: destinat numai personalului de decizie sau “masei” de cetăţeni? Concluzia autorilor citaţi: “Este important să se formuleze răspunsuri clare la această primă serie de întrebări. înainte de toate.

echipa redacţională poate fi formată doar din câţiva angajaţi permanenţi (director/redactor şef. Olivier Todd. aşa cum a fost formulată în proiectul comunicaţional şi-n produsul mediatic finalizat. alte două întrebări solicită răspunsuri tot atât de importante: “Cu cine? şi “Cum?”. în realizarea căruia se angajează şi moral. În sens obişnuit “cu cine?” vizează echipa redacţională.. dacă se gândeşte elaborarea unui ziar. Constituirea echipei redacţionale – În cazul conceperii şi elaborării unui ziar nou. şi contractual. tirajul publicaţiei. Componenţii redacţiei vizează un anumit tip de mesaj. auxiliar).” (15 … Ceea ce obligă la stabilirea clară a liniei/orientării redacţionale. Într-o întâlnire la “Biblioteca franceză” din Bucureşti.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI “Un ziar pentru a spune ce?” – este considerată întrebarea cheie a oricărui proiect comunicaţional.15. secretar de redacţie. unul sau doi operatori. radicală. pentru a oferi şi alte variante de interpretare publicului ţintă. oportună se consideră a fi numirea în fruntea echipei a unui profesionist care ştie cum să organizeze o 15 . Publicaţia se realizează. Pentru un periodic. eventual o secretară tehnică). poate ajunge la sute de angajaţi (redactori. un cunoscut ziarist francez. pag.cit. personal tehnic. opiniile în divergenţă ale redactorilor. a trecut de la “Le Nouvelle Observateur” (publicaţie a socialiştilor francezi) la “l’Express” (publicaţie condusă de un lider al partidului radical francez). Un exemplu: . echipa redacţională profesează ideile şi stilul de comunicare stabilit în proiect sau în “statutul” de funcţionare. cu ziarişti/colaboratori (permanenţi sau ocazionali). economic-administrativ. ale colaboratorilor sau ale publicului. păstrându-se astfel “stilul casei” – filosofia de informare şi comunicare proprie. În cazul unui cotidian de mare tiraj şi acoperire (teritorială). În funcţie de periodicitatea şi aria de răspândire/acoperire a ziarului. în principal. Ziarul se realizează cu o echipă constituită (şi) pe relaţii elective (şi de idei) şi pentru realizarea unui mesaj.În anii ’70. Nu excludem. Un mesaj contrar (în mod voit contrar) celui proiectat şi realizat de echipa redacţională poate prejudicia credibilitatea şi. opinii de apărat. fireşte. componenţa şi numărul componenţilor echipei sunt diferite. cu condiţia să fie astfel anunţate. “Un ziar cu cine?” – Pe lângă răspunsurile la întrebările “pentru cine” şi “pentru a spune ce”. op. Idem. “înainte de a lua decizii definitive”. Exemplul francez ne oferă răspunsuri şi la “cu cine?” şi la “cum?”. în paginile ziarului. în ultimă analiză. (14 (15 Louis Guery et Pierre Lebedel. În general. corespondenţi. “Cert. şi profesional. informaţii de publicat. echipa redacţională este mult mai numeroasă. În acest caz. însă.13. două-trei persoane la corectură. Astfel că s-a înscris imediat în noul stil şi-n noua orientare a celor de la l’Express”. aceasta înseamnă că există un mesaj de transmis. el preciza că trecerea de la “stânga” la “centru” a fost. Dar întrebarea “cu cine?” cere un răspuns şi la ceea ce numim coerenţa comunicaţională a echipei. într-adevăr. pag.

În situaţia în care redacţia. de obicei. “Consiliu director”. cum să-i imprime o funcţionare operativă. Ceea ce nu înseamnă că “România liberă” nu are un organism operativ de lucru. tocmai schimbate. trece la extrema stângă. acesta este format din directorul executiv.Aşa cum vom vedea ceva mai încolo. invocând clauza de conştiinţă. în perfectă cunoştinţă de cauză. la “România liberă” rolul cel mai important îl are “directorul executiv al Societăţii R”. mesajul etc. prin cunoaşterea opţiunii lor comunicaţionale. la stilul de informare şi comunicare manifest al ziarului şi al echipei care-l realizează… Nu se pune nici un moment restricţionarea profesională a noilor angajaţi şi. În practica redacţională poate deveni operaţională şi o instituţie juridică specifică presei: clauza de conştiinţă. redacţiile sunt coordonate (“conduse”) operativ de un organism colectiv format dintr-un număr restrâns de persoane (3-5-7). În plus. În aria presei. utilizarea surselor de informare… În cazul ziarelor cu vechime pe piaţa mediatică problema nu mai este a constituirii. Ea se referă la ziariştii angajaţi cu contract. cu reînnoirea semnificativă a corpului redacţional. Opţiunea pentru un ziar este liberă. ale redacţiei. care devin obligaţii pentru părţile contractante. cum sunt “România liberă” şi “Cotidianul”. Acum este necesar să facem precizări relative la principiile şi normele comunicaţionale (publicistice) de conducere a ziarului. În acest caz. de şomaj. a comunicării publice de tip 16 . continuitate în muncă etc. promptă. în raport de aptitudini. de la stânga. este a asimilării noilor angajaţi. Dar despre forme şi structuri de conducere/coordonare redacţională vom vorbi în capitolul următor. redactorul şef.). în acest caz. îşi schimbă profilul comunicaţional (alte idei. trebuie lămurită o problemă de limbaj. adjuncţii. a ideilor şi convingerilor pe care le profesează şi “compatibilitatea” (eventual – complementaritatea) acestora cu obiectivele comunicaţionale ale redacţiei. în contractul colectiv de muncă (acolo unde există) sau în contractul individual sunt/pot fi specificate şi anumite principii şi norme comunicaţionale (obiective informaţionale. în nici un caz. de la dreapta la extrema dreaptă) ziaristul poate cere desfacerea contractului de muncă. redactorul şef. Franţa). La unele ziare. “Comitet de redacţie” (semnalat şi pentru Franţa de Guery şi Lebedel). “Adevărul”). după caz. redactorul şef adjunct. să zicem. ziaristul beneficiază de toate facilităţile şi drepturile cuvenite celor disponibilizaţi – ajutoare sociale. Spre exemplu: “Adevărul” este condus de “Consiliul director”. secretarul de redacţie coordonator şi. iar. în care directorul ziarului are un rol important (întâmplător este şi preşedintele Consiliului de administraţie). cum liber este refuzul de a opta pentru un ziar sau altul. în raporturile de comunicare publică/publicistică. beneficiază de favoarea morală şi profesională a celor consecvenţi şi intransigenţi cu convingerile şi ideile lor. în anumite situaţii. în practică. Problema este de aderare deliberată. La noi întâlnim denumiri.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI redacţie. Denumirea organismului coordonator respectiv diferă de la redacţie la redacţie (la noi. ci a completării echipei cu noi redactori. În primul rând. azi) sau corespunde unei tradiţii redacţionale (ex. limitarea libertăţii de exprimare. Stilul de lucru al comitetului/consiliului de redacţie: . Deosebirile sunt de stil de conducere. cum sunt: “Comitet director”. incompatibilitate a convingerilor sale cu cele. secretarul general de redacţie. cifra optimă dovedindu-se a fi cinci (ex. talent de investigare şi redactare. cum să repartizeze obligaţiile publicistice pe oameni. dar se nominalizează preşedintele Consiliului de administraţie sau directorul executiv. alt tip de mesaj. şefii de secţie. în caseta tehnică nu este specificată existenţa şi componenţa “Comitetului” sau “Consiliului”. Problema. spre exemplu.

statutul redacţiei). onest. în dispreţul normelor. în general. Părţile menţionate sunt chemate “să îşi desfăşoare activitatea împreună”.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI mediatic. ca şi oricare alte forme de conducere/coordonare au atribuţii de un fel special – de a armoniza conştiinţe.ns. şi pe întreaga sa durată de apariţie. trebuie asigurată şi protejată de presiuni interne libertatea în cadrul (s. Comitetul/Consiliul director. cum specifică Rezoluţia 1003 (1993). Este un element esenţial al respectării dreptului fundamental la informaţie… 17 . comunicarea şi informarea în aria mass media (inclusiv în presa scrisă) este călăuzită de principiile libertăţii de exprimare. editori şi patroni. adoptat şi de Camera Deputaţilor a Parlamentului României. practicilor şi uzanţelor caracteristice lumii moderne. individualităţi (în formare sau consacrate) şi nu de a le supune unor interese. Codul deontologic al Clubului Român de Presă). pe lângă libertatea mijloacelor de informare în masă. care. ţinând seama de faptul că respectul legitim faţă de orientarea ideologică a editorilor sau a patronilor este limitat de imperativul absolut al corectitudinii în cazul ştirilor şi al onestităţii în cazul opiniilor.) mijloacelor de informare în masă… 13. (16 Ce înseamnă împreună ne precizează rezoluţia tocmai menţionată. Aceleaşi norme sunt valabile şi când este vorba de relaţia dintre editori. Aceste necesare principii şi norme ale comportamentului informaţional trebuie specificate clar în proiectul publicistic şi respectat pe tot parcursul realizării lui. democraţia comunicării este încălcată. patroni şi ziarişti”: (16 Document al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. În cadrul acestor organizaţii. ceea ce vrea să însemne estomparea aspectului executiv sugerat de verbul “a conduce”. în septembrie 1994. Constituţia României din 1991). în care sunt stabilite şi raporturi de muncă (ex. altele decât cele referitoare la dreptul de a informa şi de a fi informat corect. Acolo unde există. patroni şi ziarişti. conducerea şi realizarea presei (“a ziarului”) nu poate şi nu trebuie să fie de tip administrativ. apoi. Într-adevăr. Trebuie avut în vedere faptul că ziaristica se sprijină pe mijloacele de informare în masă. cum şi în constituţii şi reglementări legislative naţionale (ex. Este impropriu să existe diferenţe autoritariste între redactori. 10. în care personalitatea comunicaţională să fie respectată şi acceptată. patroni şi ziarişti. există. În acest sens. editorii şi ziariştii trebuie să îşi desfăşoare activitatea împreună. reglementări normative mai generale la care publicaţia a aderat sau a contribuit la elaborarea şi aprobarea lor (ex. aşa cum au fost ele stabilite în documentele fondatoare (Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului – 1789. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului – 1948) şi preluate în alte documente internaţionale (universale sau europene). recomandată şi ziariştilor români. Contractul individual). au la bază o structură de întreprindere în cadrul căreia trebuie făcută distincţia între editori. cuvântul propriu este coordonare şi nu conducere. Observăm că limbajul utilizat în organizarea. Să adăugăm elaboratele normative din interiorul redacţiilor. Codul deontologic. în subcapitolul “Dreptul la informaţie” ca drept fundamental al omului – editori. Necesar este un limbaj al libertăţii şi conştiinţei libertare. dar şi raporturi de comunicare (ex. la rândul lor.

nici ziariştii nu trebuie să considere că informaţia este un bun personal. Un periodic (săptămânal sau lunar) poate avea o organigramă foarte simplă. înseamnă a media şi a intermedia corect. nici de cei care elaborează şi transmit mesajul (ziarişti. Nici editorii. (17 (17 Vezi şi Dreptul comunicării (menţionat la pct. pag.30 din Constituţie – alin. eficienţă informaţională şi economico-financiară. nici patronii. în presă. viaţa privată. extremismul. oricare ar fi denumirea sau componenţa lui. art. garantată de norme şi reguli comportamentale interne şi internaţionale. un drept fundamental al omului.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI 15. Orice tip de limitare a dreptului la informaţie şi comunicare trebuie expres prevăzut de lege şi numai atât cât legea stabileşte (ex. directori de publicaţii). editori). în reglementări ale organizaţiilor profesionale. Organizaţiile care se ocupă de difuzarea informaţiei nu trebuie să o trateze ca pe o marfă. aria de răspândire. în legi organice (Legea 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Radiodifuziunii şi Televiziunii publice.182 şi următoarele. obscenităţile publice). în nici un caz şi indiferent de presiuni (interne sau externe). tiraj. xenofobia. de tipul: DIRECTOR Serviciul economicadministrativ Distribuţia 3-5 redactori permanenţi + colaboratori REDACTOR ŞEF Secretar de redacţie Corectura Reprezentare 18 . care nu poate fi gestionat discreţionar/autoritar nici de cei care asigură resursele economico-financiare (patroni. cu bună-credinţă. Concluzia este logică: organismul de coordonare operativă a redacţiei. în aria comunicării publice. A conduce. gândurilor. numărul de pagini. creaţiilor. ziaristul/comunicatorul să nu cedeze prerogativa libertară de care dispun. defăimarea ţării şi a naţiunii.31). redactori şefi.10). Limitările sunt excepţii de la regula comunicării nelimitate a ideilor. judecăţilor de valoare. trebuie să respecte principiile şi exerciţiul libertăţii de informaţie.(6) şi (7) referitoare la demnitate.30 şi art. TIPURI DE ORGANIGRAME REDACŢIONALE Structura şi amploarea organigramei redacţionale diferă în funcţie de periodicitatea. opiniilor. Legea 48/1992 privind audiovizualul). ci ca pe un drept fundamental al cetăţeanului…” Principii şi norme comunicaţionale – de comportament mediatic – se regăsesc în Constituţia României (art. ale redacţiilor şi instituţiilor de presă. propria imagine.

Structura standard a unei organigrame simple este prezentată astfel de L. organigrama este mult mai cuprinzătoare. Să vedem cum este organizată. dar se implică şi în elaborarea şi definitivarea machetei fiecărui număr. împreună cu secretarul de redacţie. rubrici şi formate cvasipermanente. în Colecţia “Medias”. cât şi ca număr de persoane implicate în conceperea. atât pe compartimente. lucrează direct şi cu tipografia (“imprimeria”). precum şi domeniile de maxim interes investigate şi comentate de ziarul vizat.241. trimestriale) ca redactorul şef să realizeze şi macheta şi să îndeplinească şi obligaţiile ce revin directorului (sunt redacţii mici care au fie numai director. Redactorul şef stabileşte linia publicaţiei. fie numai redactor şef).41. elaborarea şi difuzarea ziarului. redacţia unui cotidian: (19 (19 Christine Leteinturier – Les metiers des medias. Într-o asemenea structură rolurile redacţionale nu sunt “fixe”. Guery şi P. pag.. Lebedel: (18 (18 Op. pag. 19 . Ba uneori se întâmplă (în special la publicaţiile lunare. Ed. Directorul publicaţiei Redactor şef Secretariat de redacţie Compoziţie Imprimerie Redactori Fotografi Desenatori Machetatori În cazul marilor cotidiene. Ellipses. Lucrurile se pot petrece astfel întrucât periodicile ajung la o structură (machetă) standard a publicaţiei – cu pagini. “stilul casei”. De asemenea.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI O asemenea organigramă simplă a avut săptămânalul “Românul”. Simpla citire a organigramei ne dă posibilitatea să anticipăm relaţiile şi responsabilităţile intraredacţionale. 1995. cit. în mod obişnuit.

cu unele modificări. 20 . în general. organigrama “Adevărului” aproape coincide cu cea de mai sus.Direcţia – Redactorul şef – Reportaje şi anchete – 27. în presa modernă. în organigrama redacţională: . Cu menţiunea că în cazul publicaţiei româneşti. La noi. de pildă.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Consiliul de administraţie Directorul publicaţiei Redactor şef Documentare Servicii redacţionale Secretariat de redacţie Servicii administrative Politică Economie Internaţional (extern) Servicii comerciale Servicii tehnice Consiliul de Cultură Sport Societate Organigrama prezentată se regăseşte. redacţii. în succesiunea: administraţie Consiliul Director Director … Redactor şef În timp ce “Evenimentul zilei” are structura: Consiliul de administraţie … Directori generali (2) Redactor şef Învăţăminte utile putem reţine şi în ce priveşte numărul personalului redacţional şi repartizarea lui pe departamente. repartizarea ziariştilor ziarului “Le Monde” (20.Serviciul Extern – 17. în prima parte a organigramei apare şi “Consiliul Director”. servicii. Iată. .

Pornim de la ideea că în premisa oricărui proiect mediatic trebuie să fie bine argumentate trei lucruri: (20 Christine Leteinturier.o sumă de individualităţi complementare. op. reale/potenţiale).aptitudini publicistice reale. în general acceptate. texte şi imagini).Corespondenţi în post în străinătate – 21. mixtă sau prin societăţi specializate). 21 .Serviciul Cultură – 25.organigrama funcţională. . infografie. .difuzarea (reţea proprie. . . Alegerea echipei redacţionale va avea în vedere: . offset.242. . compartimentul care vizualizează mesajul (armonizarea comunicaţională între titluri. . Este semnul firesc al importanţei ce se acordă impactului vizual.mesajul intenţionat.).cit. la o culoare. policromie etc. Observaţia ce se impune vizează numărul mare de angajaţi în compartimentul “Secretariat de redacţie.Corespondenţi în provincie – 6.Alte publicaţii (titluri) necotidiene – 24. în alb-negru.opţiunea redacţională. .Serviciul Economie – 25.sursele profesionale şi financiare (proprii/atrase.Secretariat de redacţie. .formatul ziarului (format “mare” sau “tabloid”). . întemeiată pe libertate şi onestitate profesională. Redacţia este bine să fie concepută ca: .Serviciul Politică – 16. procesare.mijloacele de vizualizare şi imprimare (tipar înalt – practic dispărut. de asemenea: . în era multimedia. . Proiectul va preciza.o echipă ce-şi asumă răspunderi individuale. . .discernământul profesional al “actorilor” comunicării. pag. fotoculegere.o structură funcţională. colective şi instituţionale.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI .intenţia informaţională. . în aria comunicării publice. . infografie. iconografie – 36.impactul comunicaţional (efectele reale/virtuale).. . iconografie” (36).vocaţia evenimentului (de presă). Detaliile proiectului vor avea în vedere: . . În finalul primei părţi a sintezei de faţă ni se pare util să realizăm un punctaj al problematicii specifice proiectării şi finalizării produsului mediatic vizat – ziarul. . care nu poate fi în nici un fel ignorat de un proiect publicistic bine articulat.

organisme sau instituţii – ne dau măsura disponibilităţilor de înţelegere din partea acestora a actului de comunicare mediatică. la care România este parte. Reglementările menţionate. instituţii). rezultat din modul de percepere şi interpretare a realităţii evenimenţiale. Pe de altă parte. democratică.juridic şi deontologic – care vizează actul publicistic şi pe “actorii” implicaţi. opiniilor. Invocarea şi respectarea reglementărilor europene nu trebuie evitate şi nici privite cu o anume reticenţă. creaţiilor au ca suport normativ şi opţional libertatea neîngrădită. cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta. Aceasta.când este vorba de drepturile fundamentale ale omului . rezoluţii ONU etc. atitudinea şi interpretarea normativă a actului publicistic – de către persoane. dreptul la informaţie). informaţii şi idei prin orice mijloc 22 . în cheie libertară. în litera şi spiritul reglementărilor româneşti şi europene. fără a ţine seama de graniţe. “1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. dar şi libertăţile de care pot beneficia. deci. norme juridice (civile.că prioritate au normele europene de comportament comunicaţional (dreptul la libera exprimare. au prioritate reglementările internaţionale.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI ZIARUL ŞI COMPORTAMENTUL COMUNICAŢIONAL Consemnările de până aici indică existenţa unui comportament comunicaţional al ziaristului.” (Art. juridice. deşi.). Comportamentul comunicaţional are. Convenţia europeană a drepturilor omului) şi norme universale (Declaraţia universală a drepturilor omului. norme deontologice (profesionale). pe de o parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) tocmai această cauză o afirmă: “Orice persoană are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare. Realitatea şi contextul evenimentelor. ziaristul/comunicatorul acceptă şi îşi impune anumite norme de conduită – morale. persoane. deontologice – în identificarea. fapte cu relevanţă publică. neconcordante. prelucrarea şi publicarea faptelor de presă. Este fapt (şi text) constituţional . norme europene (Rezoluţia 1003/1993. pluralistă. de a primi şi de a răspândi. şi legile interne. Proiectul comunicaţional – în faza de intenţie şi de realizat (“produs”) va circumscrie cât mai exact cadrul normativ . precum şi a circumstanţelor în care a avut loc evenimentul. regăsite în actul publicistic. divergente: a) a ziaristului /comunicatorului şi b) a celor care receptează mesajul (public.20. de presă. este stabilit de norme constituţionale. ne dau măsura corectitudinii şi normalităţii autorilor/comunicatorilor. în cauzele comunicaţionale. penale). În fapt. ca şi toate cele referitoare la circulaţia informaţiilor. două laturi complementare. în multe cazuri. Constituţia României) Cadrul normativ al răspunderii şi calificării.

în cazul opiniilor. nud” – fără nici o apreciere a autorului. Germania) stabilesc un cadru general. judecăţile de valoare exprimate. Ele subliniază atitudinea morală şi profesională a “actorilor” comunicării faţă de libertate. o delimitare netă între ştiri şi informaţii. gândurile. Fireşte. al libertăţii informaţiei şi comunicării. care se referă la demnitatea. în general acceptabile. de asemenea. a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel” (art. părerilor. Constituţia României … inviolabilitatea libertăţii de exprimare “a gândurilor. referindu-se la un caz soluţionat de Curtea Europeană. alin. rasială sau confesională. . absolutizată.30. În 23 . opiniile. judecăţilor de valoare se operează cu criteriile onestităţii. are şi interpretarea normativă aplicată actului publicistic. actual şi eficient. Soluţia o oferă reglementările europene şi sentinţele Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.7). Există. a naţiunii. nu trebuie. opiniile exprimate/publicate nu constituie insulte sau calomnii. Am văzut cum textul constituţional precizează că gândurile. orice adjectiv calificativ determină o modificare de conţinut şi o responsabilitate nemijlocită. faptul de presă trebuie să fie relatat întocmai – “brut. În termeni obişnuiţi spunem: nimeni nu poate fi condamnat pentru ideile. ură naţională. totuşi.” (art. faţă de libertatea de exprimare şi comunicare. Toate aceste limitări şi interdicţii de publicare. SUA. în primul rând. preconizat şi realizat. documentele secrete şi strict secrete etc. păreri. pe bună dreptate. ordinea publică şi bunele moravuri (Constituţie. în cazurile în care se încalcă drepturile şi libertăţile altora.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI de exprimare. Tot limitări sunt şi prevederile conţinute de art. exactitatea şi atunci când este decupat din realitatea contextuală în care s-a produs. ştirea. Existenţa faptelor poate fi demonstrată. orice intervenţie subiectivă în relatare/redactare. criteriile menţionate sunt valabile atâta vreme cât faptele. nu pot fi judecate. în procedurile juridice sau deontologice obişnuite. Este vorba. Reglementările în vigoare fac. creaţii. separatism teritorial şi violenţă publică (alin. libertară. Asimilarea lor în proiectul comunicaţional. dacă dorim să impunem o publicaţie credibilă. alin. Există limite. Practica europeană stabileşte criterii diferite de apreciere a corectitudinii unei ştiri şi a credibilităţii unei opinii: . gânduri.30. de limitări. siguranţa naţională. pe de altă parte. este obligatorie . între care amintim evenimentele şi procesele cu minori. fiind apreciate ca inviolabile. atâta vreme cât ele sunt corecte şi oneste. opiniile. secretele militare. de exprimare/publicare. opiniile/credinţele şi creaţiile sunt inviolabile.1).6 şi 7. pe de o parte. faptul să-şi păstreze veridicitatea. Acţiunea libertară. Semnificaţii asemănătoare. viaţa privată sau imaginea persoanei (alin. în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu poate fi dovedit”. şi opinii. Elaborată sub semnul Declaraţiei Universale. judecăţi de valoare. limitări în virtutea legii. Ceea ce înseamnă că ştirile sau informaţiile nu se bucură de un tratament normativ similar.26 (2)).6) şi la defăimarea ţării. proprie ariei comunicaţionale. cauzele pe rol în justiţie.19). existente în legislaţia majorităţii ţărilor moderne (exemple: Franţa. art. Federaţia Internaţională a Editorilor de Ziare constată: “După părerea Curţii trebuie să se facă o distincţie clară între fapte şi judecăţi de valoare.în cazul ştirilor/informaţiilor se aplică criteriile adevărului. prin importanţă şi efect comunicaţional.

Thompson se întreabă oarecum retoric: “Există o dimensiune normativă sau etică a noului tip de caracter public creat de mass media?” În fapt. Condiţiile de apropiere şi de contemporaneitate nu se mai păstrează. Date generale Ziarul “Adevărul”. pag. începând cu anul 1996. Universul etic nu mai poate fi gândit ca o lume de contemporani coprezenţi. cu privire la cele relatate până aici. CADRUL (TIPIC) DE ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ZIARULUI Proiectul comunicaţional preconizat şi realizat poate fi sistematizat – în formă şi conţinut – astfel încât să devină o cartă a principiilor. 24 . comunicaţional şi etic. civice. Autorul citat are în vedere modificările de substanţă petrecute în însăşi ideea de comunicare în lumea de azi. profesionale. iar reflecţia etică era o morală a proximităţii. mass media a determinat o nouă redimensionare a însăşi ideii de realitate comunicaţională.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI sensul acesta se exprimă şi Rezoluţia 1003/1993 adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei: “Exprimarea opiniilor poate consta în reflecţii sau comentarii asupra unor idei generale sau în observaţii privind informaţii cu fundament real. Thompson vorbeşte de tendinţa “spre o etică a responsabilităţii globale”. Thompson – Media şi modernitatea.” Iată un paragraf-argument sugestiv: “Astăzi nu mai putem gândi chestiunile moral-practice în acest mod. O teorie socială a mass media. 2000. care considera comunicarea dialogică. “faţă în faţă”. etică.” Dezvoltările doctrinare referitoare la comportamentul public. Ed. datorită dezvoltării tehnologiilor şi concentrării masive a resurselor. apare în noua formulă de la data de 25 decembrie 1989. O lectură instructivă. ele trebuie totuşi exprimate într-o manieră onestă.250. fondat în 1888. politică. iar universul etic trebuie să fie lărgit pentru a-i cuprinde pe cei aflaţi la distanţă. normelor şi responsabilităţilor redacţionale: în interiorul instituţiei. acţiunile pot avea consecinţe care se întind cu mult dincolo de locul imediat. deşi îndepărtaţi în spaţiu şi timp. John B. prin urmare. Deşi opiniile sunt inevitabil subiective şi. sunt sugestive. Astăzi. socială. Teoria lui Jurgen Habermas. nu pot şi nu trebuie supuse criteriului adevărului. pentru noile valori comunicaţionale ale modernităţii. pot face totuşi parte dintr-o secvenţă interconectată a acţiunilor şi a consecinţelor lor”. Mass media modifică ideea după care “universul etic era format din contemporani. bazată pe coprezenţa participanţilor nu mai rezistă noilor conţinuturi. “I. John B. care. în raport cu ceilalţi şi cu organismele guvernamentale. ne oferă (şi) Statutul ziarului “Adevărul”. spre exemplu. ANTET. (21 (21 John B. redactat şi aplicat în redacţia ziarului. favorizate de globalizarea comunicaţională dar şi economică. din indivizi situaţi aici şi acum.

El acţionează în apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. evitându-se orice confuzie între ele. II. luând cunoştinţă de informaţiile şi punctele de vedere diverse. 3. Marca ziarului “Adevărul” este înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub nr. În activitatea redacţională se va face o diferenţiere clară între ştiri şi opinii.140/2964 din 16 mai 1991. de grup ori personale – interne sau din exteior. 4. 2. III. În consecinţă. să înlesnească înţelegerea şi încrederea mutuală. faptele sunt prezentate astfel încât cititorii. definite în Constituţie şi în documentele internaţionale la care România este parte. Ziarul respectă principiul prezumţiei de nevinovăţie. 2. Principiile de bază ale activităţii redacţionale 1. a respectului pentru opiniile civile şi politice. ADEVĂRUL se adresează cititorilor din toate categoriile sociale. ADEVĂRUL promovează valorile democraţiei şi statului de drept. ADEVĂRUL nu face politica nici unui partid.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Editorul ziarului este Societatea pe acţiuni “Adevărul”. din 22 iunie 1992. financiare. fără prejudecăţi. ADEVĂRUL şi-a ales ca deviză articolul 16 din Constituţie: “Nimeni nu este mai presus de lege” – definindu-se ca un cotidian angajat în promovarea legalităţii şi a justiţiei sociale. Ziarul este împotriva oricăror forme de extremism şi îşi propune promovarea toleranţei în viaţa socială şi politică. susţine instaurarea economiei de piaţă. ADEVĂRUL este un cotidian naţional independent. Potrivit însuşi titlului său. exercitarea atribuţiilor lor nu trebuie să condiţioneze sau să influenţeze desfăşurarea actului de justiţie. sub nr. idei. în acord deplin cu realitatea.18332. să-şi poată forma propriile convingeri. 3. El îşi propune să contribuie la prevenirea momentelor de tensiune. cât şi faţă de Opoziţie. evitând să publice comentarii şi luări 25 . ADEVĂRUL oferă o imagine corectă a vieţii. redactorii ziarului nu pot fi membrii vreunui partid politic. autorizată prin S. credinţe sau judecăţi de valoare. iar opiniile sunt exprimarea unor gânduri. Ca o garanţie a statutului său de independenţă.C. considerând drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la prevederile legii şi la principiile morale. 5. economice. Ziariştii nu se substituie instituţiilor şi puterilor publice. El este în afara oricăror influenţe politice. Obiectivele ziarului 1. Ştirile sunt fapte şi date. În spiritul respectului pentru adevăr. El are o atitudine critică atât faţă de Putere. Opiniile sub forma comentariilor asupra evenimentelor sau acţiunilor unor persoane sau instituţii nu trebuie să vizeze o negare sau o ocultare a realităţii faptelor. 79/1991 a Judecătoriei sectorului 2 şi înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti.

2. penală sau civilă. în afara cazului în care aceasta poate avea urmări asupra vieţii publice. 5. Ea este asigurată de un Consiliu Director. redactorulşef. dar şi asupra datelor şi faptelor de care au luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor lor. se vor comporta corect şi demn. Aceasta nu exclude relatările obiective asupra faptelor în evoluţia lor. redactorii vor respecta cu stricteţe principiul de drept “Audiatur et altera pars”. redactorii săi vor da dovadă de fidelitate faţă de ziar. corectă şi completă.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI de poziţie asupra unor cauze aflate pe rol în justiţie. În cursul anchetelor publicistice. Directorul ziarului este reprezentantul Redacţiei în relaţia cu Editorul şi el îşi asumă răspunderea pentru tot ce apare în ziar. redactorii-şefi adjuncţi. Dacă verificarea nu este posibilă. apărând prestigiul firmei ADEVĂRUL. Organizarea Redacţiei şi relaţiile cu Editorul 1. 8. după caz. Redactorii nu vor uza de statutul lor pentru obţinerea de beneficii şi promovarea intereselor proprii. sunt interzise orice înţelegeri care ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa ziarului. materială. ascultarea şi a celeilalte părţi. format din 5 persoane – directorul ziarului. 26 . Redactorii nu vor prezenta raţionamentele lor drept fapte. Încălcarea principiilor enunţate mai sus atrage răspunderea administrativă. 7. Ei nu vor ascunde sau distorsiona informaţia. La rândul lor. ADEVĂRUL respectă dreptul cetăţenilor la o viaţă privată şi este conştient că persoanele cu funcţii în viaţa publică au dreptul la protecţia vieţii lor private. Redactorilor ADEVĂRULUI le este interzis să publice în ziare şi reviste concurente. inclusiv asigurându-le asistenţă juridică.S. Redactorii sunt datori să asigure ca informaţia publicată să fie reală. Ziarul îşi asumă răspunderea morală şi de altă natură pentru conţinutul ştirilor şi articolelor publicate şi asigură dreptul la replică al celor avizaţi. le întreţin cu autorităţile publice sau cu diverse sectoare economice şi firme. informaţia se publică sub o rezervă explicită în acest sens. în urma analizei în Consiliul Director. în exercitarea profesiei. la care România este parte. 2. În relaţiile pe care redactorii. Redactorii vor veghea asupra confidenţialităţii surselor de informaţii. Titlurile trebuie să reflecte cât mai fidel conţinutul faptelor şi datelor prezentate.E. 6. 4. Ziarul ADEVĂRUL îşi apără şi protejează redactorii în exercitarea corectă şi onestă a atribuţiilor lor.C. Zvonurile nu trebuie confundate cu ştirile. Este o obligaţie primordială verificarea temeinică a informaţiei. Conducerea redacţiei şi ziarului ADEVĂRUL este o conducere colegială. Confidenţialitatea surselor de informaţii este garantată de documentele C. Regulile de conduită profesională şi etică a redactorilor ADEVĂRULUI 1. V. 5. alţi membri ai redacţiei. 3. 4. Orice colaborare externă va putea avea loc doar cu aprobarea directorului ziarului.. IV.

financiare şi tehnice. efectele politicilor financiare. prin vot deschis. pe de o parte. 4.. În faza de proiect. precum şi documentele Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. cu majoritate simplă. Câteva repere devin obligatoriu de cunoscut şi de luat în calcul: . Consiliul Director este ales pe o perioadă de doi ani. comisionul acordat societăţii de distribuţie sau distribuitorilor individuali (care poate ajunge până la 35% din preţul pe exemplar). sociale. Redacţia este structurată pe departamente. 2. Consiliul Director hotărăşte prin consens asupra orientării ziarului în toate chestiunile importante ale vieţii politice. Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristică. elaborat şi finalizat. Personalul redacţional răspunde pe cale ierarhică pentru îndeplinirea atribuţiilor încredinţate. tipografia. Statutul ziarului ADEVĂRUL a fost întocmit luând în considerare prevederile Constituţiei României privind dreptul la informaţie şi libertatea de exprimare. 6.). transportul. Directorul ziarului este validat în post de Consiliul de Administraţie. 7. acelea pe care succesul şi credibilitatea ziarului le vor provoca şi implica în consolidarea şi legitimarea ziarului. Componenţa Consiliului Director se hotărăşte de către Adunarea Redactorilor. pe baza propunerii directorului ziarului şi este validată de Consiliul de Administraţie.” CÂTEVA DATE DE MANAGEMENT COMUNICAŢIONAL Proiectul comunicaţional. preţul publicităţii este calculat “la centimetru pătrat”). Validitatea Statutului 1. şansele clasei mijlocii.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI 3. periodicitatea. O atenţie particulară se acordă publicităţii. VI. propuneri prezentate apoi de directorul ziarului Consiliului de Administraţie spre aprobare. 8. stabilitatea pieţei muncii etc. cum este firesc.veniturile populaţiei (un studiu temeinic privind: salarii. chiar şi în această fază a inventarierii resurselor publicistice (redacţionale). între care: tirajul. etc. 5. resurse preconizate – reale şi virtuale -. investiţiile productive. Avem în vedere. mediul de afaceri. culturale. şi resursele aşteptate. şi o posibilă soluţie managerială. pe de altă parte. cuprinde. 27 . calculele de rentabilitate implică o serie de detalii. Acest statut devine valid cu condiţia aprobării sale cu cel puţin două treimi din voturile membrilor Adunării Redactorilor. Consiliul Director elaborează toate propunerile care privesc personalul redacţiei. sponsorizări. în urma prezentării candidaturii sale de către Adunarea Redactorilor. donaţii). economice. (În cazul ziarului. teritorialitatea (aria de difuzare). costurile de producţie (hârtia. Anularea sau amendarea sa sunt subiectul unei proceduri similare.

chiar culoarea utilizată – o singură culoare sau policromie – rimează cu gustul.costul hârtiei . Modalitatea curentă de verificare a stării şi rezultatelor instituţiei de presă se dovedeşte a fi audit-ul. o modalitate corectă de stimulare sau penalizare…). dacă formatul. vârstă. actualitatea şi interpretarea faptelor evenimentelor sunt în concordanţă cu aşteptările publicului. recuperabile sau să fie evitate. studiul atent al condiţiei sociale a publicului de referinţă sunt completate şi de intervenţia în strategia informaţională propriu-zisă: calitatea publicistică. accesibilitatea termenilor. . doctorat.modalitatea sigură de recuperare a banilor de la societăţile de difuzare şi de la difuzorii individuali . precum şi a preţului ziarului. calificare.) .text. ediţii speciale. tirajul tras şi vândut. un sistem bine conceput de concursuri pe post sau concursuri profesionale. Managementul comunicaţional înseamnă. Christian Schneider(22 aprecia ca necesar de ştiut: 28 . dacă stilul casei. tradiţia şi sensibilitatea publicului ţintă.o continuă supraveghere a raporturilor dintre venituri şi cheltuieli . Corecta gestionare a resurselor. campaniilor de imagine etc. caractere. eventuale alocaţii din bugetul/veniturile societăţii comerciale în structura cărora sunt integrate şi ziarele (ex.costul distribuţiei/difuzării . vocabularul. executarea unor servicii de tip publicistic. structura pe pagini şi rubrici. masterat. recompenselor.. editare cărţi. între altele. “Societatea R” – pentru “România liberă”. coproducţii etc. desigur. cum şi litera aleasă (familii.resursele proprii (fondul/suma de bani alocată iniţial. la solicitarea unor clienţi. Într-o sinteză referitoare la audit-ul comunicaţional. a publicităţii. astfel încât pierderile să fie minime. sau “Societatea Adevărul” – pentru ziarul “Adevărul”. donaţii).salariile personalului angajat .resursele atrase (sponsorizări. fotografie etc.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI .). pe o perioadă de probă. cu inflaţia şi puterea de cumpărare a leului. relaţii contractuale cât mai precise: pe termen nelimitat.o modalitate plauzibilă de raportare a cheltuielilor înregistrate pentru producţia redacţională la cheltuielile cu personalul redacţional (costul efectiv al produsului mediatic: . producerea altor publicaţii – (almanahuri. publicitate. reviste. salariilor. cicluri de perfecţionare în redacţie. pe o perioadă limitată. . tipuri) pentru tipărirea ziarului constituie alte detalii deloc lipsite de importanţă în managementul comunicaţional. mult mai mult.costurile imprimării .resursele umane (aptitudini. limbajul. Se va stabili.atenta corelare a veniturilor. Cu aceeaşi atenţie vor fi detaliate cheltuielile: . în ţară sau străinătate. preţul publicaţiei. suplimente) -. în forme instituţionalizate – studii post-universitare.onorariile pentru colaboratori .

. Ideile de mai sus sunt considerate de autorul citat ca părţi ale “concluziei audit-ului care nu trebuie să se transforme în strategie dar subliniază marile obiective de la care se poate porni în elaborarea strategiei” (pag. să nu fie implicat în vreun fel în îndeplinirea activităţilor pe care le auditează”… Între atribuţii se stabileşte şi “evaluarea economicităţii. astfel încât personalul de specialitate angajat în acesta. constituit din una sau mai multe persoane. denumit (…) auditor intern. 29 .punctele puternice. umane şi materiale pentru îndeplinirea obiectivelor şi obţinerea rezultatelor stabilite”.69). punctele slabe. . Paris.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI . (22 Christian Schneider – Communication.119/1999 stabileşte organizarea auditului intern. . în ţara noastră. modificată şi republicată în 1998.existenţa şi rolul circuitelor de comunicare internă. “sub forma unui compartiment specializat. Auditul intern Ordonanţa guvernamentală nr. . Să mai adaugăm obligaţia de identificarea slăbiciunilor sistemelor de conducere şi de control.disfuncţionalităţile care au dus la un deficit de comunicare (internă sau externă) sau la o comunicare inadaptată. Obiectivele şi competenţele sunt stabilite prin Legea 31/1990. în context.69. DELMAS. pag. Ed. precum şi a riscurilor asociate unor astfel de sisteme”… Reguli şi obiective de auditare pot fi aplicate şi la societăţile comerciale. eficacităţii şi eficienţei. cu care sistemele de conducere şi de execuţie existente în cadrul instituţiei publice ori la nivelul unui program/proiect finanţat din fonduri publice utilizează resurse financiare. a unei ordonanţe guvernamentale care reglementează audit-ul. calitatea şi posibilele lipsuri.marile linii de care să se ţină seama în orientarea eforturilor în materie de comunicare. 1993. Amintim. existenţa.relaţiile existente între întreprindere şi publicările sale principale. precum şi cauzele situaţiei observate.

Conţinutul acestei a treia faze în elaborarea ziarului nu presupune o simplă prelucrare mecanică a operaţiunilor de prezentare. titlurile şi imaginile selectate. pe când 30 . ci şi design-eri. nu trebuie privit ca un simplu machetist (machetator). în relaţie directă cu redactorul şef. dacă aşa ar fi. format. Secretarul de redacţie face parte şi reprezintă un “organ de execuţie şi coordonare”. totuşi. desenatori. pe care. dar căruia nu-i poate lipsi dimensiunea creativă. compatibilitatea dintre conţinutul textului (mesaj) şi mijloacele de vizualizare ce sporesc vizibilitatea şi efectele informaţionale. a alegerii elementelor grafice (literă de titlu şi text. operatori pentru tehnoredactare computerizată.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI PARTEA A TREIA VIZUALIZAREA MESAJULUI (Elemente principale de machetare şi punere în pagină) Proiectul comunicaţional. Raporturile de muncă şi competenţele redacţionale în redacţiile informatizate de azi nu diminuează rolul important al secretarului (secretariatului) de redacţie. pe care-l putem observa. deoarece “nu este vorba doar de o simplă funcţie de fabricaţie. nu numai tehnoredactori. prelucrate şi definitivate pentru tipar se vor regăsi în macheta realizată de specialişti în vizualizare ai redacţiei (angajaţi permanenţi şi/sau colaboratori).prezentarea: difuzarea şi vânzarea – Louis Guery atribuie secretariatului de redacţie etapa prezentării. odată gândit şi detaliat. analiştii ştiu ce trebuie făcut (scris. ni se atrage atenţia. Referindu-se la cele patru etape (faze) de tratament al informaţiei: . de multe ori. chiar realizarea machetei “foaie de machetă”.colectarea şi transmiterea: . 1964 (în colecţia “Ziaristica”). În fapt.prepararea. Munca secretarului de redacţie este succesivă actului de creaţie publicistică şi-i poate spori valoarea comunicaţională. urmează “să fie pus în practică” – să ia forma fizică a ziarului – în conţinutul. o creştere accentuată a ritmului de gândire şi execuţie a machetei “electronice”. azi. Ed. Pergamon Press. Secretarul de redacţie. punerea în pagină (procesarea) şi. În cadrul secretariatului de redacţie se găsesc. pe lângă o adaptare a muncii secretariale. formatul şi structura stabilite. rolul comunicaţional al echipei secretariale. citind şi analizând ziarele şi revistele ce ne stau la dispoziţie la chioşcuri sau la centre de difuzare a presei. Redactorii. pur tehnică. în organigrama ziarului. culoare). căruia îi revine culegerea. Performanţele tehnice şi grafice ale presei asistate de ordinator nu înlătură. (23 (23 Roy Nash – How newspapers work. ar putea fi luată de imprimeur”. desenată de secretarii/tehnoredactorii “erei plumbului”. cu deosebire în structura marilor cotidiene. comentatorii. Textele. acest moment al conceperii şi elaborării ziarului activează în mod deosebit compartimentul secretariat de redacţie. comunicat). secretariatul de redacţie include şi serviciul/colectivul “de calculatoare”. căreia îi revine obligaţia de a prezenta materialul informaţional în forma şi cu efectele pe care le putem aprecia. machetatori sau secretari “de paginaţie” (cum aveau marile cotidiane şi la noi). . prin mijloace specifice. Ziarul informatizat impune. În unele redacţii.

“în presa ilustrată în mod special. în acest cadru. o astfel de evoluţie.) abundent ilustrat.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI secretarii de redacţie (rewriters. odată cu evoluţia presei.ns. al secretariatului de redacţie a dispărut. astfel.la jumătatea secolului XIX. de la litera de lemn la litera “electronică”.“Şi mâine?” Louis Guery este precis: “… Chiar dacă ordinatorul compune texte. Dar nu înseamnă că rolul comunicaţional. . să apară în serviciul secretariat şi un vizualizor. când tirajele erau nesemnificative. în timp. chiar dacă secretarul de redacţie desenează pagina pe un ecran video cu un creion electronic. în fond. apar obligaţii noi. evoluţia presei însăşi. design-eri/plasticieni) ştiu cum trebuie făcut (grafic. trimestrială munca secretarului de redacţie 31 . urmând. Secretariatul devine. în cele mai bune condiţii. (Louis Guery. selecţionează culorile. “Pratique du secretariat de redaction”. Secretarul de redacţie va trebui să adauge aptitudinilor sale şi pe aceea de machetist” (machetator). Munca şi poziţia secretarului (şi secretariatului) de redacţie a evoluat. machetatori. cu deosebire în aria vizualizării (desen. machetatorii”. deci. “La vechea sa funcţie redacţională )…) s-a adăugat o funcţie de coordonare”. de a o ierarhiza în pagină şi în publicaţie. imagine/fotografie. în special la marile cotidiane (la periodice sau alte publicaţii cu tiraje mici sau cu o periodicitate lunară. Paris. atractiv mesajul. clasează informaţiile puse în memorie. există. mai întâi desenul apoi fotografia. rewriters (revizori ai copiei/exemplarului imprimat) şi. Presa asistată de calculator este o realitate. realizat cu mijloace ziaristice şi tehnice. “Deja ilustraţie. au apărut (…) Prima pagină în mod special devine un veritabil afiş (s. de alta. un public determinat”. . Rolul comunicaţional al secretariatului (secretarului de redacţie). esenţial pentru sarcina sa ziaristică va rămâne aceea de a aprecia calitatea informaţiei. şi de a-i da prezentarea cea mai bună pentru a atrage. pentru ca în condiţiile în care. Să urmărim. 9-11). este mai bine “înţeles”. serviciu specializat. foarte pe scurt. Dimpotrivă. astăzi. echipa secretarială era redusă numeric şi îndeplinea o funcţie redacţională: “Nu pretindea nici un fel de tehnicitate deosebită. ziarul viza o arie mare de răspândire şi un public tot mai numeros. Presse et formation.până la mijlocul secolului XIX. şi acceptat. dacă-i urmărim evoluţia în istoria presei: . pag. sporirea lizibilităţii şi vizibilităţii). ci doar o foarte bună cultură şi sensurile raporturilor umane”. de la “gazetă” la “cotidian”. În timp. Ed. “vizual”). grafică pe calculator. concurenţa presei audiovizuale este atât de puternică. pentru a finaliza convingător. de o parte. acum. asistăm la o anumită explozie de obligaţii. . s-au conturat anumite constante ale muncii redacţionale în competenţa secretariatului şi secretarului de redacţie. tehnic. machetator şi vizualizor (“vizualizator”). trei specialităţi distincte în ziarul modern: rewriter. de la tirajul “confidenţial” la “tirajul popular”. odată cu apariţia presei de informaţie şi cu apariţia publicităţii.a treia etapă se situează între cele două războaie mondiale. “redacţiile (…) au început să se organizeze în servicii specializate care trebuiau coordonate”. în presa de azi.

este adevărat. secretariatul de redacţie este constituit în serviciu sau compartiment tehnic. (25 (24 32 . colective şi continue”. rolul secretarului de redacţie ar fi asemănător cu al unui dirijor. indispensabilă “a unei creaţii dinamice. op. “cenzorul solemn”..F. “cunoaşterea tehnicilor grafice”. Mansfiled.33. “o voinţă de obiectivitate şi o mare cinste în tot ceea ce priveşte informaţia” (28. Ca ziarist complet. unul este specializat în “revizia copilor”. “soldatul necunoscut” (J. sau cu acela al unui regizor dacă s-ar face comparaţia cu o piesă de teatru sau cu un film” (Louis Guery).F.J. Candlin – Teach Yourself Journalism.J. “o bună cultură generală”.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI poate fi făcută de redactorul şef sau de unul dintre puţinii redactori angajaţi). Constatăm chiar o “ocultare” a rolului secretarului de redacţie.cit. într-un limbaj care azi ni se pare… exotic. cu mijloacele specifice muncii sale. Mansfield – Complete journalist. în structură şi conţinut. C. Despre secretarul de redacţie se spune că este: “eminenţa cenuşie a redacţiei” (Frank Candlin). un bun secretar de redacţie este un artist creator” (R. altul în vizualizare. O atenţie specială acordă specialiştii în materie calităţilor şi profesionalismului obligatorii pentru secretarul de redacţie. 1974). secretarul de redacţie trebuie să posede: “. Press. În redacţiile zilelor noastre. Ed. Pergamon Press. în plan mai general. “secretarul de redacţie este mai mult decât un machetator (…) dacă ar fi comparată publicaţia cu o mimă sau cu o orchestră. “cunoaşterea dreptului presei”. Mansfield) (25. (27 Vezi şi Frank E. partimentului respectiv. Sunt configurate astfel sarcinile de sinteză şi obligaţia de a asigura coerenţa întregii publicaţii. În fond. a Facultăţii de ziaristică. cu un personal relativ numeros. oricare i-ar fi “sarcinile de serviciu” este obligat să-şi însuşească regulile şi tehnicile comunicaţionale: să ştie să comunice. (26 Citat de J. secretarul de redacţie. Rolul secretariatului de redacţie este subliniat şi de expresiile (sintagmele) sugestive ce-l definesc. “artera principală” a ziarului (Roy Nash) (24. Londra. de pildă. chiar dacă. 1964 (în colecţia “Ziaristica”). aptitudinile menţionate va trebui să le regăsim la oamenii comRoy Nash – How newspapers work. Paris. Ed. altul în machetare. Louis Guery propune şi “un profil al secretarului de redacţie în general”. redactorul şef al ziarului şi. Blumenfeld) (26. secretarul de redacţie va trebui să fie “elementul motor al acestei creaţii”.P.un sens clar al informaţiei”. coordonat de un secretar general sau secretar principal. pag. 1962 (vezi colecţia “Ziariastica”. “modestie”. La ziarele de mare tiraj.să fie un ziarist complet şi un ziarist responsabil.F.F. Specialistul francez îi pretinde secretarului de redacţie două calităţi importante: . Cu o precizare necesară. în funcţie de organigramă. Univ. Ed. Pitman. “aptitudini artistice” (gust sigur de vizualizare). de consiliul/comitetul director (care definitivează macheta la zi) (27. Londra (28 Louis Guery – Le secrétariat de rédaction. dar munca sa va fi ghidată nemijlocit de directorul. munca secretarului de redacţie este o componentă. 1995 (ediţia a 5-a). Ed. în limbajul redacţional: “statul major” al redacţiei. “chirurgul ştiinţei”. J.

deocamdată. pag. acum. de puterea sa financiară. în multe pagini există mai puţine sau mai multe coloane. la celelalte secţiuni renunţă. într-o ţară/într-o economie dezvoltată. adoptat începând din martie 2001. cu precădere. în multe cazuri. publicităţii etc. deci. Dimensiunile cele mai mari folosite vreodată pentru o pagină de ziar au fost de 130 x 89 cm ale ziarului “The Constellation”.48) Să precizăm sensul şi conţinutul termenilor: format şi “pagini tematice” (secţiuni). în noul format. rubrici şi “pagini tematice”. realizat de revista Lumea. La noi. atunci când nu sunt impuse de parametrii tehnici ai… rotativei.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI MACHETAREA ŞI STRUCTURA PUBLICAŢIEI Macheta. tipărit în 1859 de George Roberts. fotografiilor. Formatul mare are dimensiunile – lăţime şi înălţime – pe care le constatăm la marile noastre cotidiane (“Adevărul”. în datele ei principale. Un exemplar cântărea 3. cu prilejul sărbătorii zilei de 4 iulie (ziua naţională a SUA)… Cel mai mic format de pagină a fost folosit de ziarul “Daily Banner”: 7. “Adevărul” a optat pentru şase coloane (6 cm lăţime). apropiate de aceste dimensiuni este “Libertatea” – 26. Formatul optim este considerat a fi ≈ 38 x 14 cm (“lumina paginii”). “Cel mai masiv număr al unui ziar a fost ediţia de duminică.200. aşa cum există în presa noastră. tot după natura evenimentelor. sunt structurate pe secţiuni. economice. în funcţie de natura lor (politice. incluzând aproximativ 1. a ziarului “New York Times”.000 rânduri pentru publicitate. opiniilor.5 cm.40 kg. sociale etc. stabilesc o precisă repartizare “pe pagini” a evenimentelor. “România liberă” apare “pe secţiuni”. constatăm cum cotidianele. 33 . Formatul se referă şi la structurarea ziarului pe coloane. dar şi periodicele. urmează structurarea pe pagini şi rubrici a ziarului. spre exemplu. Dimensiunile rămân la alegerea echipei redacţionale. “Evenimentul zilei”.6 x 9. cum şi de dorinţa de performanţă în sine (“de record”). în funcţie de formatul textelor. Mărimea unui ziar – număr de pagini şi kilograme! – depinde. începând cu martie 2001. are 49 cm înălţime şi 32 cm lăţime. faptelor. Format – în limbajul gazetăresc obişnuit desemnează două dimensiuni: “format mare şi tabloid”. “Naţional” – pe şapte coloane (≈ 5 cm lăţime). cu deosebirea că secţiunile sunt adevărate “ziare în ziar” şi pot ajunge la zeci de pagini fiecare. 17 octombrie 1965. de nivelul de dezvoltare şi capacitatea de cumpărare. Dacă.). 8 pagini. “Adevărul” are 51 cm înălţime şi 39 cm lăţime. fiecare secţiune nedepăşind. “România liberă”. Formatul mare nu este considerat şi obligat să se supună unor dimensiuni fixe. Marile cotidiane occidentale. “le aruncă la coş!”). cu un număr total de 946 pagini. Dimensiunile sunt orientative.5 x 39 cm şi “Formula AS” ≈ 25 x 36 cm. Spre exemplu: “Evenimentul zilei” a optat pentru şase coloane (≈ 5 cm lăţime). “Evenimentul zilei” şi celelalte asemenea). (Fapt curent: multe persoane cumpără ziarul numai pentru una dintre secţiuni: cea financiară/bursă/curs valutar. avea 15 secţiuni. Prin simplă observaţie.” (“Caiet de vacanţă ’85. Formatul tabloid urmează aceleaşi reguli privind dimensiunile.

). “Economie”. .CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI DISTRIBUIREA PE PAGINI A TEXTELOR ŞI IMAGINILOR Un moment important al conceperii şi elaborării ziarului îl constituie stabilirea temelor (domeniilor) urmărite şi analizate. despre fapte. joc în săli şi pe micul ecran (Antena 1). “Viaţa internaţională”. . cu puternic impact la public. Diferenţele sunt date de selectarea. “Sport”. în structura organigramelor prezentate mai înainte. opinii din domeniul respectiv. evenimente definitorii pentru intenţia informaţională a zilei respective. permanenţa rubricilor de ştiri “la zi”. şi “în paginile tematice”. . dar şi maxima tensiune profesională: faptele. “Teleeurobingo” (Linie bingo.predominant comentativă-informativă (ex. “Pagina a 6-a pentru ziua a 7-a”. aproape în fiecare pagină există “rubrici permanente”. la care se adaugă paginile cu apariţie periodică. în prima pagină (pe contrafond – “ultima coloană”) şi pe ultima pagină (când nu este ocupată de publicitate). “Spectacole”. “punere în pagină” etc. “Sport”. Pot fi rubrici de ştiri complementare tematicii/domeniului comentat în pagină. la “Adevărul”. expresivă. un mesaj clar.predominant infomativă-comentativă (ex. “Evenimentul zilei”. care apar în ziarul de sîmbătă. mai ales. 34 . opiniile considerate cele mai importante. “Caleidoscop”. Este important să observăm. interpretarea şi punerea lor în pagină. Am văzut. în care prevalent este stilul personal. de vreme ce ea exprimă tensiunile zilei. “Magazin auto”. “coşul zilnic”). cum arătam. din punctul de vedere al echipei redacţionale. “Politic”. “Economic”. titrarea sugestivă. “vremurile”. se regăsesc în mai multe ziare. Diferenţierea între cotidianele în discuţie – dar şi în cazul altora (“Evenimentul zilei”. “Externe”. existenţa unor redacţii/departamente care. prin particularitatea stilului (casei) şi. “Actualitate”.“Adevărul” – şi-a titrat paginile astfel: “Politică”. “flickflack”… Unele rubrici sunt comune mai multor ziare: “horoscop”. există rubrici de ştiri.“Jurnalul naţional” cuprinde paginile: “La zi”. pagina întîi poate fi: . “Modern” şi. “ultima oră” (evenimente/fapte/opinii de interes general. fireşte. vom nota şi aici “locul fix” al articolului de fond de pe prima pagină. “Horoscop”. pot fi şi “rubrici de autor”. coerent. “curs valutar”. de obicei în finalul întâlnirii (ex. prelucrarea şi prezentarea ştirilor specifice. de obicei săptămânală. “Naţional”. “Libertatea”. “Cronica neagră”. “Curierul naţional” şi celelalte) – se obţine. Să notăm construcţia tematică a ziarelor “Jurnalul naţional” şi “Adevărul”. “Pagina întîi” este considerată oglinda comunicaţională a ziarului. dar şi rubrici ca “la închiderea ediţiei”. “Extemporalul de sâmbătă”. “Punctul pe i”. prioritar. evenimentele. prin ele însele. “meteo”. tot pe contrafond. “Societate”. În funcţie de opţiunea redacţională (orientare. exactă. şi “flash”. despre care se mai spune că reprezintă obsesiile zilnice (“soarta”. cum sunt “Cultură”. “Adevărul”. de obicei. din dimineaţa zilei de apariţie. “La zi”. pe o coloană. rubrici permanente: “Ştirile zilei”. scriitura fluentă. “Sănătate”. întrucât şi ziarul şi postul TV menţionat se află sub acelaşi patronat. “Naţional”). prin: ierarhizarea faptelor/evenimentelor. “Adevăruri scandaloase”. “România liberă”). “Finanţe-Bănci-Afaceri”. “Adevărul”). concisă. stil. În şedinţele de machetă. superlinie şi bingote pe de trei!). plasat în “frontul paginii” (imediat sub titlul ziarului). Concomitent cu structurarea tematică. imaginile care să completeze sau care să fie. “tabletă” sau “comentariul zilei”. pagina întîi se discută separat. fireşte. Şi este normal să fie aşa. de echipa redacţională. “Informaţii”. “Cotidianul”.

în proporţie de (aproximativ) 60-70%. nu numai titluri. influenţele şi presiunile (alternative) ale presei audio-vizuale. Întâlnim o asemenea proporţionalizare şi în presa noastră. stimulat în substanţă de societatea informaţională. (29 Vezi pct. rasterelor şi a culorii (policromie) subliniază intenţia informaţională. atenţia firească a fost acordată paginii întâi. care-i rămâne la 35 . despre informaţie/ştire şi criteriile adevărului (precizări sugestive şi în Rezoluţia 1003/1993. a celei vizuale (televiziunea). În ultimă analiză. utilizarea negativelor. imagini şi scurte trimiteri “în interior”. comentarii. Drept urmare. în special. atâta timp cât libertatea de exprimare este (aproape) neîngrădită.). mai ales. în aria informaţională a zilei de referinţă.6. Un semnal oarecum surprinzător ne transmit cotidianele “Adevărul” şi “România liberă” (serie nouă). comentariilor. iar ziariştii sunt oameni ai conştiinţei libere. prima pagină tinde să devină o sinteză a întregului ziar. astfel. pe prima pagină. opinii).cel puţin 50% să fie ocupat de titluri şi imagini. în ultimul secol. Texte concise. ca pagina de prim contact cu cititorii. recurgând. “de vină” părând a fi nu numai prestigiul de marcă şi profesionalitatea “echipei”. dar şi texte (ştiri. în general (pagina întâi pregnant) a suportat. practic fără nici un text informativ sau comentativ este a săptămânalului “Formula AS”. dar este şi comentativ în bună măsură. astfel. Ziarele menţionate au succes. Constatarea apare ca neaşteptată. culese cu un corp de literă mai mare (corp 10. la publicaţiile clasificate aici informatic-comentative (“Evenimentul zilei” – care se declară “cotidian de informaţie”. lizibile. cu supratitluri. S-au conturat anumite reguli de elaborare a ziarului. cu o fotografie de mari dimensiuni. Chiar şi o privire comparativă superficială ne permite să constatăm cum fiecare ziar propune “o zi informaţională” proprie: “aceeaşi zi este o altă zi”. diversitatea comentativă şi stilistică este un mare beneficiu profesional şi moral. “Naţional” etc. cu interpretări şi mesaje accesibile. “Jurnalul naţional”. . pagina vitrină tipică.de dorit ar fi ca spaţiul menţionat să ajungă până la 70-75%. Ziarul. cum şi marea şansă este a identificării şi publicării adevărului ziaristic(29. însoţită de titluri şi imagini care trimit la paginile şi textele din interiorul revistei). “Libertatea”. Titlurile şi imaginile sprijină textul. ziarele au căutat soluţii de vizualizare. S-a stabilit. sintezelor. în care repartizarea spaţiului imprimat (“lumina paginii”) să se facă astfel: . cititorul vrea şi titluri şi imagini. titluri şi subtitluri care să sporească sensul şi conţinutul informaţiilor. la puterea de atracţie a titlurilor şi imaginilor. Pagina întâi a acestora este dominată de texte (ştiri. despre “adevărul ziaristic” (adevărul faptului).pagina vitrină (ex. o anumită proporţie între titluri-texte-imagini. astfel încât cititorul să fie atras “de oferta evenimenţială” şi de forma (grafica) în care aceasta este prezentată.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI . ci şi “comportamentul cititorilor”. un semn al modernităţii şi postmodernităţii. de pe pagina întâi să nu lipsească tot ce este mai important şi mai actual. Se pare că cititorului îi convine mai mult să aibă. cititorul de ziar rămâne fidel “informaţiei fixate” pe hârtie. O apreciere de ordin cantitativ este necesară. note) în aceeaşi pagină. din punct de vedere publicistic. pctele 4-5). pluralismul comunicaţional este un semn al democratizării reale a gândirii (al democraţiei participative). Totuşi. în contextul ofensivei totale a presei televizate. comentarii. Din punctul de vedere comunicaţional (ziaristic). 12). Şi nu poate fi altfel.

de a ne ajuta să comparăm trecutul grafic şi tipografic – de la quadraţi şi plumb – cu prezentul – centrimetri (sau inci).5 mm). “Desenarea” riguroasă a coloanelor. procesare (în loc de machetare). programe de paginare – Page Maker. au devenit. “punere în pagină”. o ştire nu depăşeşte 3060 de secunde. machetarea şi distribuirea pe pagini şi rubrici a textelor. dar şi anumite prelucrări: formatul textelor. Comparaţia surprinde. antiqua). traseul de la paginare. când apreciem a fi o soluţie profesională modalitatea în care concep cele două cotidiene pagina întâi. (Un cicero = 12 puncte tipografice ≈ 4. litera de text şi titlu.B. Un punct tipografic are 0. şpaltul. formatele.376 mm. Comparaţii istorice Întrucât presa electronică lucrează şi în inci. Un vocabular nou se impune: printare (în loc de şpalt). a viabilităţii şi succesului ziarului proiectat şi realizat. REALIZAREA PROPRIU-ZISĂ A MACHETEI Presa asistată de ordinator (PAO) a schimbat în mare măsură ideea de machetă. “casele” de litere. Singura lor menire este de a înlesni comparaţia istorică în domeniu. etc. în cazul de faţă. Astfel că: 1□ 48 puncte tipografice 4 cicero 18. culegar (vingalac). scanare. desigur. “peria”. titlurilor şi imaginilor – cu atenţie deosebită pentru pagina întâi – constituie o secţiune decisivă a proiectului comunicaţional. probar de litere. se lucrează în milimetri şi centrimetri. Quark x Press sau Photoshop (pentru fotografii) etc. inclusiv conţinutul şi sensul faptelor. font de literă (în loc de probar). 36 . tipar înalt. utilizarea ludlowului. în mai puţin de zece ani. chiar familii şi caractere de litere (ex. O coloană de ziar americană “clasică” măsoară 2 1/16 inci (inches). Să fie asta soluţia pentru marile cotidiene comentativ-informative? Noi credem că da. la stereotipie şi la rotativă. datele profesiei. recursul la plumbul topit. Schimbările tehnologice au schimbat. păstrând diferenţele specifice. în sfârşit. Să notăm în concluzia acestui subcapitol: structurarea ziarului. bold (în loc de aldin). cum şi viteza şi mobilitatea compartimentului care asigură prezentarea ziarului – secretariatul de redacţie. evenimentelor. Cum se ştie. N. Credem că nu exagerăm.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI îndemână mult mai mult timp decât o imagine televizată (în cazul jurnalelor TV. au ieşit practic din vorbirea şi practica secretarială obişnuită. cu un ecran evenimenţial. chenarelor. un inci (inch) măsoară 2. pentru tot ce însemna literă culeasă. În fapt. cititorul poate vizualiza (“viziona?”) imaginea zilei. machetare şi imprimare.54 cm 1 şi 18 puncte tipografice. – Precizările tehnice de mai sus sunt strict formale. culegerea la linotip. centrimetri şi inci. La ora de faţă.04 mm. Pagina întâi poate fi asemănată. putem stabili relaţia (de mărime) dintre quadrati (□). tipar adânc (tivdrug). pentru culegerea titlurilor. firesc.. schimbarea totală a operaţiunilor de culegere. dar este dificil să revezi şi să reanalizezi informaţia transmisă (înregistrarea pe casetă proprie nu constituie un fapt obişnuit). timp în care vezi şi afli. la calandru. “creionul” electronic. aşa cum au fost gândite şi “transmise” de echipa redacţională şi tehnică. în sensul cunoscut până de curând. şif. calibrarea şi “zincarea” fotografiilor. rămas pe stop cadru. Linotip. regulile titrării etc. date de istorie.

tipuri şi corpuri de literă . eventuale inserţii de imagini. că operaţiunile de calibrare şi cotare pot fi simultane sau. din stilul de comunicare al ziarului. de rânduri. spre exemplu) în aria presei de scandal (“Jelow press”). cotarea textului este o operaţiune succesivă calibrajului şi stabileşte traseul textului. însă. impus de machetare/tehnoredactare. Ca să nu mai vorbim de tabloide. Am dat exemplul cu “Sărut”-ul prinţesei Diana. cotarea poate corecta o calibrare nesatisfăcătoare. adesea.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI În noul context. în unele cazuri. deci. (în Anglia. în “manşeta” sau frontul paginii întâlnim titluri cu literă de afiş (tip banner“flamură”). în structurarea machetei. caracterul. Esenţial este ca noile performanţe tehnologice să fie implicate în sporirea capacităţii de percepere şi asimilare a mesajului publicat. ceea ce nu le împiedică să atingă tiraje de milioane de exemplare. în cele ce urmează la: . apar elemente informaţionale ce urmează să fie atent “prelucrate” de personalul de specialitate. nr. Astfel că. care mizează pe puterea de senzaţionalizare a titlurilor. sublinierile în text. Macheta se poate realiza (şi se realizează) efectiv pe calculator. de semne pe rând). înseamnă stabilirea lungimii (nr. Calibrarea şi cotarea titlurilor Titlurile constituie atu-ul vizual caracteristic ziarului modern.calibrarea şi cotarea titlurilor . Louis Guery notează. de rânduri/pagini) şi raportul cu caracterul. operaţiuni mecanice. corpul şi tipul de literă utilizate. de la manuscris la “atelierul tipografic”.calibrarea şi cotarea textelor . se referă la dimensiunile textului. sau David Beckam şi Victoria Adams. Ele accentuează dimensiunea frapantă a presei scrise. Procedeele neortodoxe ale tabloidelor le clasează. în sens restrâns. Calibrarea şi cotarea textelor Calibrarea. calibrarea şi cotarea textului privesc: dimensiunea exactă a textului (nr. nu de puţine ori. Ne vom opri. date sau expresii sugestive )”decupate” din textul în lucru). fac parte din “stilul casei”. tehnologic. trebuie să fim de acord. Cu precădere. opinii. mesajul nu poate fi. în nici un caz. cotidianele populare mizează pe puterea de impact a titlurilor şi. 37 . el va purta continuu pecetea subiectivă a comunicatorului/redactorului. corpul şi tipul de literă. Cotarea şi calibrarea textelor nu sunt. în sens general.familii. pe prima pagină se publică doar un titlu de senzaţie şi o fotografie (tot de senzaţie).calibrarea şi cotarea fotografiilor . dar fotografii asemănătoare au apărut şi cu prinţul Charles şi Camilla Parker. machetarea manuală nu mai constituie regula.culoarea. caractere. În rezumat. Dar.

şi să conţină o informaţie (regulă necesară în special în cazul ziarelor de mare tiraj (“populare”)). arme”. Titlurile artistice respectă. să-i stimuleze interesul şi să-i dea posibilitatea să vadă dintr-o privire ce este mai semnificativ în ştirile zilei. când este vorba de creaţia artistică. “oglindă”. Lupa nu este identică cu oglinda strâmbă. “Adio.să fie concis. în perioada renaşterii engleze. Dar se poate face şi abuz de titluri şi. Scrierea titlului: . Scopul ziarului popular este să reţină atenţia cititorului. “titlul este o descoperire” (C. mai puţin pe aceea a exactităţii. al simţirilor şi presimţirilor. trebuie neapărat. chiar necesară. Continuând în aria artistică. premiul Nobel pentru literatură.11/1060). Panstovski). ci două: Prin cenuşa imperiului şi Jocul cu moartea. Căci în titlu trebuie cuprinsă întreaga poveste.2. uneia dintre nuvelele sale: “Fantastica şi trista poveste a candidei Erendira şi a nesăbuitei sale bunici”. De pildă. dar nu este permis ca ele să deformeze ştirile. metaforice. Ernest Hemningway nota: “Întocmesc o listă de titluri posibile. când apăruse şi “o teorie a răzbunării”. Aceasta nu înseamnă că nu pot fi (şi sunt) formulate titluri eliptice. în general. Blumenfeld. expresiv şi exact. prin care criticul de film D. “obsesive”. aprecia titlul unui film: “Titlul unei poveşti are. cum este cel dat de Gabriel Garcia Marquez. obligatoriu. de două moduri în care moartea se arată în gândurile şi faptele oamenilor” (“România literară” din 11 februarie 1976). 38 . “titlul important face ca ştirea să fie importantă” (replică în filmul “Cetăţeanul Kane”). “Pentru cine bat clopotele”. numai de dragul efectelor senzaţionale (…) O anumită propoziţie de exagerare este justificată. Titlurile pot fi cât se poate de senzaţionale şi de ţipătoare. Filmul tras de Andrei Blaier din romanul lui Zaharia Stancu nu are un titlu.” – R. opera artistică vizând şi “insondabilul”. “anatomie”… Cuvântul răzbunare apare cu o mai mare frecvenţă în primul deceniu al secolului XVII (1601-1610). există şi excepţii.). “jocul” sugestiilor şi intenţiilor. ci şi de contextele (şi efectele) psihologice (de “cuvintele recurente”. Leon Leviţki. adică tot ceea ce povestea nr. de miracol.I. după ce termin un roman sau o poveste. temă regăsită semnificativ în dramaturgia shakespeariană (“Hamlet”. de <<banner>>. titluri de-o limpezime apolinică. plus povestea aceea nr. de a avea un ziarist angajat pentru a crea titluri pentru textele la zi.col. Suchiann. În alt plan. în special. ale momentului). Într-un sens mai cuprinzător.1 ne lăsa doar să presupunem. ba mai mult.D. căci este vorba aici de două feluri de a muri. În privinţa artistică. inefabilul. Căutările marelui scriitor au fost răsplătite de titluri memorabile: “Bătrânul şi marea”. observa cum. de mare plasticitate. Era nevoie de amândouă. Importanţa şi dificultatea titrării este exemplificată de iniţiativa unor mari ziare populare. regula conciziei şi expresivităţii. Apoi încep să tai din ele. aluzive. dar exagerarea nu înseamnă falsificare. Uneori numărul lor ajunge la o sută. să urmărim felul sugestiv.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI “Titlurile sunt creaţia jurnalismului popular. “şcoală”. Dar titlurile ţin seama nu numai de evoluţiile aperceptive sau lingvistice. în special americane. “Richard al III-lea” ş. în anii ’70 apăruse moda titlurilor lungi. un “inventar” al titlurilor date lucrărilor beletristice indică o mare frecvenţă a cuvintelor “răzbunare”. anglist de autoritate. nr. Se întâmplă să le tai şi pe toate” (“Presa noastră”. să aibă un caracter de vrajă. Aceasta se obţine prin folosirea generoasă a titlurilor.

din 33 de litere) Presa modernă nu exclude nici titlurile lungi nici găselniţa (“trouvaille”) de efect comunicaţional sigur. mobiluri. ci a unui prefix. spre exemplu: “Pe câmpia verde. dominant în acele momente de început ale unor transformări radicale. în frontul paginii: “Hoţii de maşini au mai furat 15 autoturisme în noaptea când primul ministru le declara război” (la care să adăugăm subtitlul: “Reţele de hoţi proliferează cu complicitatea Poliţiei şi Justiţiei”). Tema: . mod de operare (“modus operandi”) etc. Surpriza a constituit-o alegerea nu a unui cuvânt. Titlul arăta astfel: HOTTENTOTENPOTENTATENTOTENATENTAT (un singur cuvânt. Regula. cine şi/sau cum s-a întâmplat. într-un moment al acţiunilor guvernamentale împotriva crimei organizate.d. Două exemple: a) Într-un concurs ad-hoc.Cuvântul cel mai adecvat pentru definirea evoluţiei contemporane (politic. dar complementare. “antagonism”. consecinţe. Ca detaliu amuzant. într-o redacţie de cotidian. b) titlul.J. Structurarea titlului: . care aveau să culmineze cu distribuţia totalitarismului (în plan socio-politic). “ecran”. d. însă.).p. prin sintagma “calul fuge”.P. concizia şi claritatea.părţile componente sunt: a) supratitlul. să luăm un titlul din “România liberă”: Supratitlu La o săptămână nu se ştie cine l-a ucis pe Saşa Disici Titlu Toţi suspecţii cercetaţi au fost eliberaţi ulterior Nu se ştie încă mobilul crimei Purtătorul de cuvânt al I. în cea cotidiană cu deosebire. “convergenţă”. în întregul său. dar şi “antimaterie”. 7 martie 2001. iar subtitlul încearcă să detalieze cauze.v al mentalităţilor şi ale limbajului etc. “Adevărul” de miercuri. Pentru exemplificare. ştiinţific. titlul. în galop părelnic…” Atât textul. Cum vedem. sau ce şi când s-a întâmplat. sub razele lunii. O frază amplă (titlul) şi o propoziţie dezvoltată (subtitlul) ne prezintă o informaţie completă. titrează pe pagina întîi. astfel încât cititorul să afle ce s-a întâmplat. conciziei şi clarităţii trebuie respectată. A fost ales prefixul “anti”. b) Expresia “calul fuge”… În loc de. când este vorba de presa cotidiană. nuanţări).CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI În presă. “anticolonialism”. Mai ales. c) subtitlul. s-a făcut un concurs de titluri. reamintim titlul dat de o publicaţie germană relativ la încercarea de asasinare a unui prinţ negru din Haiti. S-au propus mai multe cuvinte definitorii (să notăm că suntem la începutul anilor ’70): “informatică”. “cuantă”. poate fi supus canonului celor 39 . “antieron”. odată cu asumarea concluziilor fizicii cuantice. Subtitlu(ri) Timiş a fost destituit pentru relaţia defectuoasă cu presa Să notăm cum cele trei componente ale titlului conţin informaţii diferite (eventual. tehnica acestui fel de titrare devine prevalentă. restul reveriei revenind cititorului. dar şi cu acceptarea crizei raţionalismului scientist. astfel încât cititorul să ştie exact despre fenomen şi comportamentul infracţional. cât şi stilul pot fi exprimate concis. “antimemorii”. regula expresivităţii. “antiştar”. este a conciziei şi exactităţii. un tretin superb se pierdea.

În stabilirea titlului. Este un stil dar. Ex. în forma transcrisă aici. fie fără subtitlu. “Jurnalul naţional”) nu recurg tot timpul la supratitluri şi subtitluri. nu sunt obligatorii cele trei componente.ideea de frazare este impusă de titluri “puse în pagină” pe două sau mai multe rânduri. Este de observat cum cotidianele format tabloid (“Libertatea”. regula a fost respectată întocmai. de genul Vize pe termen scurt din partea Franţei sau: Vize pe termen scurt din partea Franţei Lucrurile sunt evidente şi este suficientă atenţia elementară pentru a fraza corect. fie numai titlul. probabil.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI cinci + una întrebări. al doilea nu are nici supratitlu nici subtitlu. Titlul a apărut pe două coloane. Ex. 40 . Cum nu sunt fixe nici cele 6 întrebări pentru componentele titlului. Era total greşită o frazare pe două rânduri. mai mic faţă de al cotidianelor “format mare”. Apar titluri fie fără supratitlu. apoi spus că nu ne vom mai întâlni>>. dar. din “Evenimentul zilei” (7 martie 2001): Adrian Năstase promite: “Putem rezolva problema vizelor până la sfârşitul anului” sau (din “Libertatea”/10 martie 2001): Localităţile des inundate vor fi desfiinţate şi mutate Primul titlul are doar supratitlu. şi o regulă impusă de “spaţiul tipărit” (lumina paginii). Frazarea titlului: . utilizate pentru elaborarea/scrierea ştirii (cine? ce? de ce? când? unde? cum?) (“cum” a fost adăugat ulterior. pe prima pagină a ziarului. mizând pe titluri. în fruntea textului din pagina “de interior” este corect frazat: Ana Blandiana renunţă la şefia Alianţei Civice sau acest titlu: iar mi-a <<Am făcut amor. în aşa fel încât fiecare parte să-şi păstreze o anumită autonomie de sens. Iată câteva titluri prea grăbit frazate din cotidianele noastre: LA ANA BLANDIANA RENUNŢĂ ŞEFIA ALIANŢEI CIVICE – titlu greşit frazat. În cazul exemplului dat. pentru a înlesni redactarea unei ştiri cât mai complete). din “Jurnalul naţional”/19 martie 2001: Vize pe termen scurt din partea Franţei Regula frazării impune împărţirea titlului pe rânduri.

posibilitatea de frazare corectă se află în raport cantitativ cu dimensiunea spaţiului din lumina paginii destinat titrării evenimentului vizat. în cazul unui text paginat tot pe patru coloane. spre exemplu. de asemenea. în partea de sus: ex. familia. . cu deosebire în cazul cotidianelor de informaţie şi comentariu de mare tiraj şi audienţă. etc. iar coloanele 1 şi 4 flanchează. corpuri şi tipuri diferite. aici “intră în joc gustul şi talentul secretarului de redacţie”.în “burta” textului: în mijlocul textului. între supratitlu. în pagină. cu efecte grafice sigure. Formele grafice ale titlurilor sunt practic nelimitate. caracterul şi corpul de literă. acelaşi caracter. regula este impusă de fantezia profesională. Lungimea titlului. însă. în mod semnificativ. Cum spune Louis Guery.priveşte familia. . insistent recomandată utilizarea. . cu caractere. în stânga şi în dreapta. fireşte. de o parte şi de alta a titlului. titlul este dispus în coloanele 2 şi 3.au în vedere dimensiunile titlului: număr de cuvinte. aceasta. precizări) din cuprinsul textului.pe întreaga lăţime a textului. astfel: . decât cel pentru titlu. titluri şi subtitlu. 41 . Nu-i nimic obligatoriu nici în aceste operaţiuni de vizualizare. eventual. . dar şi poziţionarea/dispunerea unui titlu faţă de text.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Calibrarea şi cotarea titlului: . Relaţia text-titlu: . acolo literele fiind adevărate desene. În presa noastră (şi nu numai) se pot constata “diversele forme şi dispuneri ale unui titlu”. tipul şi corpul de literă. în text. În legătură cu familia/caracterul/corpul de literă: este bine să fie din aceeaşi familie şi. care “umple” în întregime spaţiul destinat titlului. Se pot.îngropat. puţin mai sus de centrul geometric. de fapt. cu spaţii albe egale.. fie pe o coloană îngustă (cuvintele unul sub altul). în “capul” textului.pe înalt – în stânga textului. titlurile sunt: “rând unic plin”. “mai multe rânduri în cadru” (“au carré”). dar şi pentru ziar în ansamblul său. un text paginat pe patru coloane. fie chiar unul sau două cuvinte scrise literă sub literă (tehnică frecventă în presa japoneză şi chineză. stabili diferenţă de mărime pentru litera supratitlului faţă de cea a subtitlului. caracterul şi corpul de literă. utilizarea unei singure familii de literă. în spaţiul tipografic. caracterul. În privinţa dispunerii şi a formei grafice. În limbajul secretarial. deasupra textului. dispunerea titlului poate arăta. . Este. al doilea la dreapta. titlul. În tehnoredactarea franceză. Ca regulă generală: corpul de literă pentru supratitlu şi pentru subtitlu este mai mic.centrat. Mai ales atunci când subtitlul este.aliniat la stânga sau la dreapta. în care rândurile titlului sunt perfect egale etc. cu obligaţia diferenţelor de corp (de mărime). o succesiune de “bumbi” (detalii. titlul poate fi “îngropat” pe cele două coloane din mijloc (2 şi 3). pentru titluri. “două rânduri decalate” – în care primul rând se aliniază la stânga.

Între acestea le regăsim pe cele ale presei.. fără timp pierdut: cinci copii în şase luni” (1964) (Vezi Louis Guery. se acceptă chiar existenţa unor funcţii informaţionale ale imaginii. mort în acel an. textul însoţeşte fotografia – “proeminenţa imaginii”. o fotografie poate fi un titlu. în plus.funcţia de divertisment apar şi funcţiile: . Guery). aşa cum s-au conturat de-a lungul timpului. când imaginea vorbeşte de la sine).fotografia-informaţie (când numai imaginea singură este suficientă pentru a face cunoscut un fapt. la vârsta de 28 ani. Astăzi.funcţia formativă . op. de obicei mai sobre.titlurile pot fi “impresionate” pe o fotografie sau pot fi însoţite (sau pot însoţi) o fotografie. Calibrarea şi cotarea fotografiilor Vizualizarea accentuată a comunicării mediatice conferă fotografiei o anumită prioritate în structurarea informaţională a unei publicaţii.cit. încât un titlu. În structurarea paginii de ziar. ale fotografiei cu precădere.“Doamna Proust.funcţia informativă .CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Premiile anuale Louis Rameix Instituite în Franţa.prevalent informative (de exemplu. fotografiile pot avea funcţii informaţionale diferite: . în comparaţie cu tabloidele sau revistele ilustrate de tip magazin. uneori.97) . grafice. mai puţin “ţipătoare”.ilustrativă/decorativă. portretul robot etc. în fotoreportaje unde. . în 1953. 42 . tinerii au rămas surzi la calităţile muţilor” (1957) . un personaj implicat.informativ-exemplificative (în sprijinul textului publicistic – “proeminenţa textului”).fotografia-titlu (când conţinutul imaginii este definitoriu prin el însuşi.“Din dragoste filială. să pară pleonastic).“Marţi la cine-club. pag. .documentară (“documente fotografice” sau imagini de alt gen: desene. de data asta.simbolică . Iată câteva titluri premiate sau reţinute de juriu: .) . un detaliu revelator). Cotidianele de mare tiraj. alături de funcţii ce decurg din particularităţile imaginii: . nu pot ocoli resursele informaţionale şi… financiare pe care le conţine/provoacă fotografia. în memoria unui “tânăr şi strălucit reporter” (L. . el şi-a ajutat tatăl să se spânzure” (1954) .

Decuparea din realitate a faptului trebuie să respecte regulile riguroase ale “încadrării”: să nu fie deformat. la dimensiunea din pagină. “Vederea este principalul mijloc de cunoaştere a lumii exterioare. pe bază. a cadrajului – procedeele tehnice clasice pot fi necesare şi utile. Calibrarea şi cotarea fotografiei – aspecte tehnice Presa asistată de calculator a soluţionat radical tehnicile de calibrare şi de trecere în pagină a imaginilor. la bază. Dincolo de orice clasificări funcţionale şi informaţionale. (În fond. “fereastră” etc. lăţimea celor două coloane. Şi în cazul evenimentului fotografiat intervin aceleaşi reguli profesionale ca şi în cazul evenimentului scris. în La communication audiovisuelle”. am putea spune că fotografia este o realitate văzută (fotografiată) şi oferită vederii. pentru a avea o idee cât mai precisă asupra efectelor reducerii sau măririi fotografiei. să limpezească nu să distorsioneze etc. Colecţia “Le Point” (Apostolar des editions). un canal de transmisie şi un mediu receptor (publicul). dar ea este mult mai mare. fiecare coloană este lată de 4. ducem o linie punctată verticală. apoi vom măsura.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI . faţă de celelalte simţuri. şi o alta pe orizontală. (30 Roland Barthes – Le message photographique: “Fotografia de presă este un mesaj. din punctul de pe diagonală până în marginea (verticală) a fotografiei. Ansamblul acestui mesaj este constituit dintr-o sursă emiţătoare. de lăţime. din punctul de la 9. odată cu răspândirea tehnicii Gutenberg de tipărire a cărţilor şi publicaţiilor. cu cinci coloane.).fotografia artistică (în care prevalent este mesajul estetic. Paris. pe care va fi publicată (în tabloidul nostru: 9. cadraj. calculatorul execută un program prestabilit…) Aşadar: (30 . Poate avea loc şi o “previzionare” a fotografiei. Vedem “nu văzut”. se stabileşte numărul de coloane pe care va fi publicată (în cazul nostru. legendă. Scannerul rezolvă şi problemele de înălţime. 1969. Un vechi proverb al vânătorilor din munţi pretinde că omul valorează cât ochii lui. de selectare a unor “entităţi” informaţionale din fotografie (decupaj. “cunoaşterea emoţională”). structuralist prin formaţie. Roland Barthes. fotografia a luat prim-planul informaţional prin puterea de impact asupra publicului. vom proceda astfel: trasăm o diagonală pe verso-ul fotografiei. Ziarul este “un complex de mesaje concurente. Fotoreporterul trebuie să aibă un acut simţ al faptului cu relevanţă publică. după care. până întâlnim diagonala.5 cm. Patru cincimi din informaţia noastră trece prin ochi. Marshall Michehan vorbea de proeminenţa văzului. în care fotografia este centrul.5 cm). numele însuşi al ziarului…”. înainte de a accepta. prelucra şi publica. aşa cum a înţeles să-l fixeze fotoreporterul (ziaristul–fotograf). titlu. mereu amendabile. a propus chiar o retorică a fotografiei. să nu omită sau să adauge alte elemente informaţionale (o fotografie retuşată nu trebuie să fie o fotografie deformată). ne-am propus să elaborăm/machetăm un ziar tabloid. dar care este încadrată de text. N-am precizat întâmplător calitatea de ziarist-fotograf a fotoreporterului. obţinem astfel mărimea exactă a fotografiei ce va fi publicată. de a-l selecta. Totuşi. Omul vrea să vadă.5 cm. iar distanţa între coloane este de ≈ 5 mm) • dacă vrem să publicăm (să calibrăm) fotografia pe două coloane. punerea în pagină şi de o manieră mai abstractă dar nu mai puţin <<informantă>>.” Forţând termenii. 43 .Cum se micşorează o fotografie? • întîi.

. Când. şi nici valoarea grafică (“vizuală”).4 cm (înălţime). în situaţia să calibrăm o fotografie mai mică decât spaţiul ce i-a fost rezervat în “lumina paginii”. fotografia ce va fi publicată va avea dimensiunile 9. măsurăm pe bază cei 9. se recurge la scontarea “în medalion” a detaliului informaţional. cât măsura fotografia înainte de calibrare (scanare). trasată în continuarea bazei reale a fotografiei (6 cm). Fotografia are dimensiunile 6/4 cm. pentru “a individualiza” detaliul interesant. prioritar este elementul informaţional (ansamblu sau detaliu) pe care dorim să-l propunem cititorului. Ducem diagonala pe verso-ul fotografiei.5 cm (lăţime) şi 7. Să convenim publicarea pe două coloane ale aceluiaşi tabloid. de asemenea cu o linie punctată diagonala.5 cm 14 cm Astfel.Cum se măreşte o fotografie? Suntem. totuşi. Micşorarea fotografiei nu trebuie să se facă mecanic. Micşorarea să nu afecteze valoarea de ştire a fotografiei. deci. Vom ajunge la următorul “desen”: 44 .4 cm 9.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Iată cum vom proceda cu o fotografie ale cărei dimensiuni sunt 10/14 cm (micşorarea fotografiei). faţă de 14 cm (lăţime) şi 10 cm (înălţime). fotografia trebuie dată. cât va avea în pagină. Continuăm. chiar estompându-se claritatea.5 cm. pe o linie punctată. sau se foloseşte un semn (x) sau un cerc. 10 cm 7.

mărimea fotografiei nu trebuie să estompeze definiţia imaginii.Prin procedee tehnice asemănătoare se pot realiza “o fereastră” sau “o crestătură” (encoche) în fotografie. pentru ca informaţia (mesajul) să nu fie deteriorate.5 cm 4 cm 6 cm 9. Şi în acest caz.5 cm Fireşte. o explicaţie.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI 6. “Desenul” tehnic apare astfel: 45 . . un detaliu. pentru un titlu. procedeele de precizare a detaliilor (detaliului) sunt asemănătoare cu acelea privind micşorarea (reducerea) fotografiei.

Peter Brielmaier. va fi repede surclasat de profesioniştii autentici. cadrează subiectul său în funcţie de ceea ce simte în legătură cu evenimentul pe care vrea să-l relateze. c. publicaţiile artizanale nu rezistă concurenţei. POLIROM. cu atât mai mult le poate aplica în mod creator. Litera nu trebuie să pună probleme cititorului. 1992. 1999. Duplan. pag.” (31 Consideraţiile autorilor tocmai citaţi au în vedere elaborarea şi realizarea publicaţiilor. sublinierea ideii pe care vrea s-o exprime. caracterul. O literă neagră (bold) ar apărea cel puţin excesivă pentru un text afectiv (scrisoare. despre istoria evoluţiei şi folosirii lor. laudatio). că litera poate face şi (mai) lizibile şi (mai) vizibile textele. integrarea imaginii într-un context cu alte imagini…” (P. Ideea susţinută de iniţiatorii proiectelor mediatice este că “posesorul unor hardware şi software competitive (nu) poate crea un produs individual cu care să intre pe piaţa concurenţei” (32. Ed. Un tehnoredactor poate recadra o imagine pentru nevoi precise: a. Alegerea literei pentru imprimarea unui text sau titlu nu poate fi întâmplătoare. pag. prin desenul său sau printr-o tăietură/floare care să-i “adauge” detalii supărătoare pentru cititor. spre exemplu.126) LITERA DE ZIAR “La revistele cu apariţii frecvente este obligatorie colaborarea cu paginatorii profesionişti şi specialiştii în grafică (…) Cu cât un paginator va şti mai multe despre tipurile de literă. titlurilor. situarea imaginii în raport de mesajul care-i este propus.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Cadrajul “Un creator de imagini. Roger Jauneau – Maquette et mise en page. 46 . În acelaşi timp. 155. (31 (32 Pierre Duplan. printr-o inspirată alegere compatibilă. Jauneau. în actuala etapă a presei asistate de calculator. tipul de literă pot constitui mijloace tehnice de creştere a forţei informaţionale a textelor. Putem spune. odată cu apariţia altor caractere şi familii. Familia. R. Eberhard Wolf – Ghid de tehnoredactare. b. Importanţa ce trebuie acordată literei este semnificativă. “Maquette et mise en page”. Paris. logo-urilor utilizate în comunicarea publică. cum tot astfel italice ar părea cu totul improprii pentru un pamflet coroziv sau pentru un articol de analiză economică. Editions du Moniteur. litera trebuie pusă într-o relaţie simbolică cu conţinutul textului. astfel. la un moment dat litera din familia (de litere) “Didot” a trezit o reacţie de respingere din partea cititorilor. În Franţa. fotograf sau ilustrator.

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI În mod obişnuit.Antiqua . Familia “Egipţiene” are forma dreptunghiulară. realizată în 1962. Caracterele de literă. (în funcţie de caracterul literei). Alessandrini etc. de la litera care reproduce caracteristicele desenului manual (“Les Manuaires”) până la “Les Scriptes” care imită scrisul curent. în tipărirea ziarelor. cuprinde “nouă famillii de literă.37: unde sunt prezentate şi alte clasificări: Novarese. Pierre Duplan. Jacno. m M. “Antiqua” – fără o caracteristică anume.. dispuse în ordine istorică” (33.Familii de literă . Arial Arial Black Arial Narrow AvantGarde Bk BT Book Antiqua Bookman Old Style Calisto MT Century Gotic Courier New asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG (33 47 . Clasificarea Vox. Clasificarea Thibaudeau: . Fiecare “familie” are caractere de literă de mare diversitate.Corpuri de literă Familiile de literă diferă în funcţie de desenul.Egipţiene . în comparaţie cu celelalte familii (vezi Anexe). Familia “Egipţiene” are în desen “bare” pentru încadrarea literelor: A sau A. “Didot” are piciorul literei filiform. totuşi.cit. a revistelor şi a altor tipuri de publicaţii se utilizează: .Didot . Roger Jauneau – op. fiecare “caracter” păstrează nota distinctivă a literei ce defineşte “familia”.Tipuri de literă .Elzevir Clasificarea Thibaudeau şi-a stabilit drept criteriu baza (“piciorul”) literei. pag. dimensiunea şi particularităţile “formale” ce-i sunt caracteristice. la ora actuală. “Elzevir” are forma triunghiulară.Caractere de literă . obişnuit (folosită rar). Există două clasificări ale familiilor de litere în general acceptate de specialişti.

Utilizarea tipurilor de literă trebuie să se facă în funcţie de natura textului. Atât literele “de rând” (obişnuite). avem trei tipuri: . un text cules cu “drepte” (obişnuite) poate avea cuvinte. Pentru un text emoţional/afectiv sunt potrivite italicele. . Textele de ziar pot avea sublinieri cu altă literă decât cea de bază. . în mod obişnuit. Arial Arial Black Arial Narrow AvantGarde Bk BT Book Antiqua Bookman Old Style Calisto MT Century Gotic CG Times Copperplate gothic Courier New Garamond Haettenschweiler Impact aAaa aAaa aAaa aAaa aAai aAaa aAaa aAaa aAaa aAaa aAaa aAaa aAaa aAaa 48 . fraze sau paragrafe culese cu bold sau italice. După pregnanţa literei. Ex. cum este numită în cadrul serviciilor electronice de culegere a textelor. mai potrivite ar fi sublinierile culese cu literă obişnuită (normală). pentru unul de mare gravitate poate fi potrivit bold-ul. pentru culegerea textelor. “normală”. “normală”). litera “obişnuită”. sintagme.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Garamond Lucida Console Tahoma Times New Roman Verdana asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG asdfg ASDFG Tipurile de literă indică dimensiunea literei utilizată în imprimarea publicaţiei. cât şi cele verzale (majuscule) pot fi drepte.aldină (în “tipografia” electronică – bold).dreaptă (“obişnuită”. italice sau bold. “de bază”.cursivă (în “tipografia” electronică – italică). Există două tipuri de literă: de rând – litera utilizată. verzală (majusculă). Nu se recomandă sublinierile cu bold (literă obişnuită) în texte culese cu italice.

în general.corp 14 . se recomandă utilizarea a cel mult două familii de literă (când nu este posibilă o singură familie + caracterele ce o compun).corp 22 aA . greu de acceptat de cititori. aA . pentru a asigura o notă de distincţie publicaţiei. titlurilor. Litera poate da şi reda.corp 36 a A . legendelor etc.corp 11 aA . 49 .corp 8 aA . Pentru “imaginea” de ansamblu a ziarului. iar textele să fie.corp 20 aA .corp 48 a A .CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Corpurile de literă. rezonabile ca lungime şi coerente (concise şi exacte) stilistic. de profesionalism şi bun gust.corp 18 aA . printr-o potrivită alegere. Tendinţa generală este de a utiliza corpuri de literă mai mari (10-12).corp 9 aA . mărimea literei (“corpul”) nu se alege la întâmplare.corp 72 Regula de lucru pe care o putem desprinde din utilizarea literei pentru tipărirea ziarului impune însuşirea ştiinţei de a corela familia – caracterul – tipul şi corpul de literă cu valoarea mesajului de comunicat. tensiunea şi actualitatea evenimentului transpus în textul publicistic.corp 26 aA .corp 12 aA aA .corp 16 aA .corp 10 aA . Un ziar cules cu “corp 6” şi “corp 7” este greu de citit. Este vorba de dimensiunea (mărimea) literei utilizate pentru culegerea textelor. Cel mai mic corp de literă utilizat este “corp 6” şi cel mai mare poate ajunge la “corp 72” sau litera de afiş.corp 24 aA . Desigur.

în felul următor: • Într-un “format” de dimensiunile: 1. acum.5 cm lăţime intră 2. Cu Fireşte. atunci când operatorul sau redactorul nemijlocit procesează materialele informaţionale. fireşte. cu o atenţie specială referitoare la mentalitatea receptorului. dacă se utilizează un corp de literă mai mare. Vizualizatorii sunt chemaţi. fie şi aproximativ… Lucrul direct în calculator rezolvă cu multă uşurinţă şi acest detaliu de machetare. textelor. Desigur. • Important este să avem un reper în funcţie de care să putem aprecia raportul “spaţiutext”. 10. în această fază. numărul de coloane. cules cu “corp 8”: Un studiu elaborat de britanici a relevat că cea mai bună şi efici entă metodă de a-i cuceri rapid pe reprezentanţii sexului tare es te un banal sărut… pe obraz. în “formatul” (“dreptunghiular”) vor intra ≈ 2 rânduri. imaginile.8. atâta vreme cât “litera electronică” poate fi redimensionată continuu (se lucrează şi cu corpuri “intermediare”: corp 6. se poate stabili o relaţie “de referinţă” convenţională. cum şi la aspectele lizibilităţii şi vizibilităţii titlurilor. să dea forma grafică (şi tipografică) adecvată “stilului casei”. În legătură cu acest din urmă detaliu (text-spaţiu).criterii şi tehnici uzuale Machetarea şi punerea în pagină sunt operaţiuni ce se situează în munca de prezentare a elementelor informaţionale realizate în procesul de creaţie redacţională: textele. • Diagrama lui Arnold – construită pe baza rezultatelor obţinute în urma observării “traseului” urmat de cititori pe pagina de ziar. fotografiilor. cu 65 de semne pe fiecare rând.5 rânduri dactilografiate (culese). Schema arată astfel: 50 .CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI PUNEREA ÎN PAGINĂ .7. titlurile.8 cm înălţime şi 4. astfel că raportul de care vorbim se rezolvă operativ.5 sau 9. Cu Un studiu elaborat de britanici a relevat că cea mai bună şi eficientă metodă de a-i cuceri rapid pe reprezentanţii sexului tare este un banal sărut… pe obraz. Indiferent de cum este realizată macheta – manual sau electronic – câteva criterii de punere în pagină sunt considerate necesare şi utile. lăţimea coloanelor. când corpul de literă este mai mic (“corp 7”) intră aproximativ 3 rânduri • dactilo (culese). vizualiştii au imaginea de ansamblu a ziarului: formatul. raportul între mărimea textului şi spaţiul din “lumina paginii” în care va fi repartizat.

ca un principiu de lucru şi o soluţie de ultimă instanţă. 2. indiferent de modalitatea de realizare 2 . Orizontala neagră striveşte partea inferioară.cit. Contrafond (dreapta sus. R. deci: Fond (locul din stânga sus. în momentul punerii în pagină. Pierre Duplan şi Roger Jauneau(34 stabilesc o serie de reguli de care se poate ţine seama în momentul realizării machetei şi punerii în pagină. Ultima oră (sau “la închiderea ediţiei” etc. pag.P. Centrul optic (puţin mai sus de centrul geometric). Rămâne. publicului ţintă şi strategiei (orientării) informaţionale proprie redacţiei de referinţă. după cum şi observăm în ziarele noastre (“format mare” sau “tabloide”). Pătratul optic trebuie înălţat puţin. de aceeaşi mărime (vezi mai jos).CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Traseul este. locul cel mai important al fiecărei pagini). Pătratul geometric este pentru ochi mai larg decât înalt. 3 51 . printr-o atentă prelucrare grafică şi tipografică – chenar. în structurarea paginii). literă mare şi pregnantă – informaţii de interes. 3. la ora actuală. “Diagrama lui Arnold” nu este obligatorie.24-25.. unde se pot publica. Verticala neagră pare mai subţire ca acea orizontală. (34 . de mare rigoare profesională. imediate. În ciuda unui aparent “haos grafic”.. se subordonează mesajului. al doilea. Trei exemple:1. ca importanţă. 1 Punerea în pagină urmează o geometrie “vizuală”. de care specialiştii ţin seama. tehnicile de machetare şi punere în pagină sunt. însă. oricât de neaşteptată şi riscantă. Duplan. Fantezia vizualizării. Jauneau – op.

pag.culorile de bază (albastru. roşu) . în primul rând. în fond. forma. precum şi ale psihologilor.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI CULOAREA ŞI MESAJUL PUBLICISTIC Aportul culorii la succesul – de public şi de casă – al unei publicaţii este mereu discutat/disputat. Rezultatele au fost acestea: Bărbaţi: 0% 8% 8% 12% 20% 52% VIOLET ALBASTRU VERDE GALBEN PORTOCALIU ROŞU Femei: 0% 35% 30% 5% 17% 13% (-Femeile preferă albastru şi verde. Culorile de referinţă sunt cele şapte culori ale curcubeului (plus alb şi negru): roşu. în pagină. azi.culori complementare. Ce culori preferă domnii? Ce culori preferă doamnele? Au fost întrebaţi americanii dintr-i localitate urbană care sunt preferinţele culorilor din spectru. culoarea pare a fi. indigo. când nu este de-a dreptul contestat (în special. În timp ce subiectul. linia se adresează înainte de toate gândirii. bărbaţii – portocaliu şi roşu): 52 . sunt: . (35 (35 Op. nu culoarea vinde. ci valoarea/actualitatea evenimentului. o imagine sugestivă. miologilor şi chiar ale… ocultiştilor. verde. reviste. a mesajului. poate “focaliza”. Eugéne Delacroix făcea o remarcă şi avizabilă: “Culoarea este prin excelenţă partea artei care deţine harul magic.culori reci (albastru. gravorilor. “zugravilor”. un plus de strălucire publicaţiei. O delimitare este. un fapt. în cazul cotidianelor de prestigiu şi mare tiraj). presa scrisă) să asimileze rezultatul experienţei şi cercetărilor – ale pictorilor. Aria sensibilă (“emoţională”). se spune. Totuşi. când este să stabilim efectele culorii asupra receptorului/cititorului. albastru. i-a obligat pe specialiştii în vizualizarea mediatică (aici. inevitabilă pentru toate tipurile şi formatele de ziare.culori calde (roşu. verde. violet.. mai ales când vizualizatorii probează talent în materie.cit.169 (citat din jurnalul pictorului). portocaliu. galben. un eveniment. După puterea de impresionare a sensibilităţii sunt: . dar ea are toate puterile asupra sensibilităţii. După importanţă. totuşi. Culoarea poate conferi. culoarea nu are nici un sens pentru inteligenţă. galben) . este adevărat. verde). ceea ce nu este puţin lucru. impresionată puternic de culoare. portocaliu. ea clocoteşte de sentimente”. alte mijloace mediatice pe suport de hârtie. Întrucât. necesară. “Capitolul 20” – Couleur et communication.

culorile sunt asociate cu textele. “La Stampa“ nu utilizează policromia. stimulant. micşorează timpul percepţiei globale a informaţiilor la 65%..” (36 Valorile simbolice ale culorilor. « omul percepe deodată 10-15 obiecte în spaţiu. (36 (37 Pierre Duplan. raportate la viaţa psihică. pentru reclamă. op. titlurile şi imaginile ce urmează să fie puse în pagină.. Nu ţine de civilizaţia europeană. hipnotic. “France Doir” sau “B. 53 . verde = sedativ. “Sun”. liniştitor. 3-4 categorii de culori şi linii şi 10 culori » . emotiv.214 Preluate de comunicarea publicistică (ziare.” (Berliner Zeitung). iar tabloidele şi regionalele nu mai pot fi concepute în absenţa culorii. Policromia vulgarizează .cit. Romulus Căplescu.cit. în Europa. Observaţia este valabilă în cazul cotidianelor de mare tiraj şi de mare tradiţie.Este culoarea o componentă obligatorie a ziarului? Da. “Le Monde“ . albastru şi verde vor fi indispensabile în mesajele adresate femeilor. Nu tocmai este de părere un bun cunoscător al presei române şi internaţionale. calorific. portocaliu = favorizează digestia. pag.Z. în interior. op. galben = stimulant pentru ochi şi nervi. reviste). violet = calmant.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI “Se poate spune în concluzie că portocaliul şi roşul sunt indispensabile într-o comunicare destinată bărbaţilor. afectivă arată astfel: Culoare/ Domeniu Alb Negru Roşu Portocaliu Galben Verde Albastru Viaţă psihică igienă mort forţă apetit sănătate odihnă calm Viaţă socială justiţie nihilism putere ambiţie bogăţie noroc arte Viaţă spirituală înţelepciune pesimism voinţă orgoliu inteligenţă energie virtute Viaţă afectivă loialitate tristeţe pasiune bucurie infidelitate speranţă tandreţe Ocultism Virginitate Neant Moarte Desfrâu Trădare Nebunie Degenerare Misticism Hristos Pluton Satan Jupiter Iuda Mahomed Fecioara Maria Indigo vindecare umanitate hotărâre ardoare Tiranie Faraon Violet somn politeţe bunătate gelozie Mister Buddha (37 Efectele fiziologice ale culorilor. “Neue Zurker Zeitung“. cum sunt “Daly Expres”. Cel mult. este utilizat de tabloide. Colorul. negru = repaus (odihnă). Părerea sa poate părea şocantă : Marile cotidiane “New York Times “. alb = neant.178. stabilite de Maurice Dèribéré . albastru= calm. mental. crede Pavel Mureşan(38: În realizarea materialelor audio-vizuale. pag. iar al citirii la 76% . Louis Guery. socială. Roger Jauneau. odihnitor. stimulant. apar astfel: roşu penetrant. Câteva întrebări sunt semnificative: . este o trăsătură a presei asiatice şi latino-americane.

Există şi reguli relative la chenarele color aplicate culorii de bază. poate susţine mesajul şi-i poate amplifica sensul şi puterea de impact. galben/albastru. portocaliu/alb. pag.Avem bani pentru ziare color? Policromia este scumpă. roşu/negru. cernelurile. roşu/verde. trebuie să se supună principiului <<forma corespunde funcţiei>>. Bucureşti. pentru portocaliu – albastru şi verde oliv… Ştiinţa vizualizării mesajului include culoarea şi-i utilizează virtuţile comunicaţionale. pentru culoarea albastru chenarele vor fi galbene sau portocalii.Care sunt avantajele şi riscurile culorii în comunicare? Bine utilizată. roşu/alb. pag.verde şi brun. verde/portocaliu. albastru/roşu. Ex. O quadricomie (3 culori + negru) costă de opt ori mai mult decât reproducerea unei fotografii în negru. culoarea poate implica emoţional cititorul. portocaliu//negru. alb/verde. negru/portocaliu. alb/portocaliu. verde/galben. tehnologia nu se pot compara cu vechile publicaţii în alb-negru. pentru roşu . Eberhard Wolf – Ghid de tehnoredactare.75. principiul de utilizare a culorii în conceperea. 1987. albastru/portocaliu. negru/galben. verde/alb. POLIROM. alb/negru. culese la linotip. alb/roşu. galben/negru. poate spori sau estompa lizibilitatea şi vizibilitatea textelor. 1999. (38 Pavel Mureşan – Culoarea în viaţa noastră. Ed. specialişti în grafica pe computer). ne etrage atenţia Louis Guery. roşu/galben. negru/verde. adesea recurgându-se la “oameni de meserie” (plasticieni. Pierre Duplan şi Roger Jauneau stabilesc 30 de îmbinări validate de practica realizării publicaţiilor color. elaborarea şi imprimarea ziarului. Dar. albastru/alb. ca mai toate elementele grafice sau tipografice. Exemplu: Cele 30 de contraste sunt acestea: “negru pe alb”. cum este şi normal. “Culoarea. . albastru/galben.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI . 54 . şi aceeaşi măsură. alb/albastru. portocaliu/albastru. Contrastele – (culoare şi lizibilitate) – constituie. imaginilor. CERES. galben/roşu. galben/verde.(39 (39 Peter Brielmaier. tipar înalt etc. Ed. hârtia. roşu/portocaliu. galben/portocaliu.92. negru/roşu. titlurilor. design-eri. pe principiul “culoare de fond” şi “culoare de contrast”.

matematic. la final. Textul ziaristic urmează soarta faptelor pe care le selecţionează. un verb. în acest flash: “Peste o sută de persoane şi-au pierdut viaţa. Asta este tot”. Stilul său este simplu. Să fii clar în ce vrei să comunici.”. ieri. în cauzele şi efectele sale imediate. cvasiinexistentă. cum spuneau înţelepţii elini. este minimă. spunea încă la începutul secolului trecut Adrien Hébrard. trecătoare. dimensiunea esenţial etică a “stilului” publicistic. filosofic. Caragiale cerea ziaristului “cinste şi gramatică”. A fost suficient ca polemica să se încheie brusc. aşteptată aproape patruzeci de ani: “Există un al doilea asasin în cazul J. de fapt. comparaţii. din realitatea combinatorie (“fenomenologică”) a faptului/spaţiului investigat.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI REGULI UTILE PRIVIND REDACTAREA Când I. sau acest titlu despre evenimentele româneşti din 1989: “Există un început în tot sfârşitul”. (41 Ziaristul mizează pe puterea informaţională a cuvintelor. credibil. concizie şi veridicitate. în ziaristică. Cuvintele se supun faptelor. Spre deosebire de adevărul ştiinţific. din aparenţe şi certitudini. scris şi tipărit pentru a fi citit şi… uitat în douăzeci şi patru de ore”. Ce adjective. ţine de claritate. tentat mereu de realitatea fundamentală/profundă (“ontologică”) a realului. Adevărul ziaristic se constituie dintr-o succesiune sau sumă de fapte. Creaţia publicistică. Este şi motivul pentru care. O ştire cum nu se poate mai scurtă arăta aşa: “Între lordul X şi doamna Z se pare că ar exista ceva”. 55 . de “o notă de redacţie” care arăta aproximativ astfel: “Da. prelucrează/redactează şi le publică. Cuvintele îţi atrag atenţia. Puterea cuvântului face puternic şi credibil faptul publicistic. din aspecte reale şi virtuale… Adevărul ziaristic este adevărul faptului cu relevanţă publică. distanţa dintre sensul faptului şi sensul cuvintelor ce-l configurează comunicaţional. pentru a le asigura veridicitatea şi receptarea cât mai fidelă. spre deosebire de literatură. într-o catastrofă aviatică. Indignat.K. un complement direct. să nu deformezi în nici un fel adevărul faptului publicistic. însoţit. Un mareşal al Franţei fixase regulile discursurilor şi mesajelor sale astfel: “Un subiect. Radu Vasile: “În ţara asta nu mai este nimic de furat”. (40 Ceea ce-l face pe Carol Warren să aprecieze: “… Stilul ziaristului diferă sensibil de stilul scriitorului. opinii şi împrejurări. Ziarul l-a publicat. sau celebra concizie atribuită celebrului “The Times”. “sunt umbra faptelor”. nu (şi) pe valoarea estetică a mesajului. Faptele ziaristice sunt succesive. direct. textul ziaristic. Sau celebra propoziţie a fostului premier. Ele vin în ajutorul faptelor. mizează pe valoarea etică (“pe cinste”). din acţiuni şi inacţiuni. lordul nominalizat a trimis un aprig drept la răspuns. între lordul X şi doamna Z n-a existat nimic… Nici măcar cămaşa”. metafore mai pot încăpea între “fapt” şi “expresie”. Ziaristul vizează ceea ce am putea numi adevărul clipei – plauzibil. deasupra Oceanului Atlantic”. Ziaristica. sau această ştire. Folosirea ingenioasă a cuvintelor este una din calităţile bunului ziarist”.L. bogat în imagini. dar nu infailibil – şi nu adevărurile eterne. “Amintiţi-vă întotdeauna că un ziar trebuie să fie conceput. adevărul ziaristic se legitimează din anecdotica realului.F. să comunici în cât mai puţine şi mai accesibile cuvinte. efemere. definea.

Vezi Carol Warren în “A. Warren. “Foloseşte cuvinte pe care cititorul le poate vizualiza”. ca şi în franceză. 1959 (Adrien Hebrard a fost directorul lui “Le Temps”. (43 (40 Constatarea se impune: să folosim cuvintele “în sensul lor natural şi simplu”. “Evită cuvintele care nu sunt necesare”. nu ca să impresionezi”.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI “Există cuvinte care sunt vii ca şi oamenii. ce ţine de regula elementară a scrisului comunicaţional. “Pune acţiune în verbe”. (44 Sensul natural şi simplu. nemiloase precum călăul. “Foloseşte varietatea”.). avem fraza obişnuită: subiect-verb(predicat)-complement. iar cele de 50-60 cuvinte trebuie expulzate din scrisul publicistic. absolute ca şi despoţii. (42 Idem.claritatea mesajului aflate într-o relaţie de complementaritate necesară. “şoc” în loc de “traumatism”. fraze scurte. (subcapitolul: “Compoziţia. claritatea limbajului pretind o disciplină anume a scrisului – de la ortografie până la accesibilitatea vocabularului: “greşelile ortografice tulbură percepţia subiectului relatat”.B. redutabile ca şi cuceritorii. care cerea: “Propoziţii scurte”. (45 S-au conturat şi anumite principii generale care ar trebui respectate în utilizarea timpului verbelor: 56 .C. “Preferă simplul.” (42 Redactarea ziaristică. Rămân valabile consideraţiile fostului general manager al agenţiei Associated Press. Text apărut în colecţia “Probleme de ziaristică” a ziarului “România liberă”. în timp ce Voltaire nota: <<Secretul de a plictisi este de a spune totul>>. “Scrie ca să exprimi. recomanda Boileau. “Tradu jargonul”. “Scrie cum vorbeşti”. Gramling. Munchen. ale căror reguli le-am mai amintit – fraze mai lungi de 40 de cuvinte nu sunt receptate (în bună parte). complexului/complicatului”.claritatea limbajului. sintaxa care trebuie să urmeze “structura frazei” caracteristică limbii în care se scrie: la noi. a impus câteva reguli generale şi de detaliu relative la scriitură şi la finalizrea comunicaţională urmărită. (41 C. stilul”).” (Saint-Beuve) “Nu vă încărcaţi cu detalii inutile”. O. op. des reporters”. . în perioada 1867-1914). “sever” mai degrabă decât “drastic” etc. Opinii de specialitate aşează în prim-plan două obiective semnificative: . folosirea unui vocabular accesibil: cuvinte uzuale în loc de neologisme (ex.cit. situată mereu între “efemeritatea stilului” şi puterea “nemiloasă” a cuvintelor.

avem acces la imagini digitizate. Să nu uităm că cititorul obişnuit acordă lecturii unui ziar aproximativ 20 de minute.(46 Timpul verbelor este într-un raport cantitativ şi calitativ cu timpul lecturii. . Viitorul – utilizat. stilului şi limbajului comunicaţional. putem transmite mesaje printr-o simplă apăsare de taste şi putem întreţine dialoguri cu partenerii.P.. Ed. Mansfield. (43 Apud Cristian Florin Popescu – Modalităţi de redactare a textului publicistic. pe care îi putem şi vedea.N. normal. iar unei reviste magazin (“news magazines”) aproximativ o oră.F. (45 Guide de la rédaction. pentru că “ataşează (leagă) acest trecut la prezentul celui care vorbeşte sau scrie”. ex. pag. timpul verbelor).16-22 (dimensiunea frazei. pentru a relata un fapt din viitor. adresat membrilor şi simpatizanţilor unui partid: “Veţi vota cu candidatul cel mai bine plasat” (în sondaje sau în turul doi de scrutin…). Şi este dat exemplul “electoral” clasic. “prin excelenţă. tendinţa actuală este de “a fi” înlocuit de perfectul compus” (considerat. pag.J.F.” (47 57 . dominante. Perfectul simplu este considerat “timpul clasic al naraţiunii întrucât exprimă o acţiune definită de trecut”. Ed. O scriitură coerentă. Paris. lizibilă. accesibilitatea termenilor/cuvintelor. ci să ţinem seama de sugestiile pe care le conţine. utilizat pentru a exprima “un imperativ nuanţat”. În aceeaşi unitate de timp citeşti mai multe informaţii. op. deşi se află la distanţe foarte mari. televizorul şi fax-ul printr-un calculator. favorizează citirea unui “volum” mai mare de informaţii. Mai mult decât perfectul este utilizat: . în comparaţie cu oferta pretenţioasă/preţioasă stilistic/lexical propusă de unele publicaţii “profunde”. Imperfectul – “când se relatează un eveniment obişnuit din trecut” sau “când se exprimă simultaneitatea a două acţiuni din trecut”.I. Claritatea mesajului. timpul verbelor şi timpul lecturii constituie o triadă elementară a comunicării mediatice. 1997.77). când sunt bine scrise. “grave” etc. reunind telefonul. cum şi o cauză a modificărilor de substanţă în comunicarea modernă.25. timpul informaţiei. “De acum.pentru a adăuga o nuanţă unei anteriorităţi imediate.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Prezentul – folosit când “este vorba de o stare sau o acţiune cu caracter permanent”. la cărţi sau enciclopedii pe CD-ROM. Poliţia controlează fenomenul infracţional. Important este nu s-o absolutizăm. Tehnologiile performante adaugă noi dimensiuni. în situaţii concrete ale redactării. (44 J. (în colecţia “Ziaristica”. raportate la durata lecturii.“pentru a indica anterioritatea îndepărtată a unei acţiuni în raport cu alta din trecut”. I. Multimedia este o realitate inevitabilă.cit. C. pag.. dar. în presă.

excesiv. Informaţia manevrată prin sistemul hypertext este divizată în noduri între care se stabilesc anumite legături. Buc. argumentarea este aceasta: “… Hypertextul este un mod de organizare a informaţiei. 1997. Discursul mediatic. menite să structureze mesajul. 1991.22. Jean Lohisse(48 observă cum era informatizării impune un alt tip de percepţii referitoare la timp. Bruxelles 58 . (Să notăm că Internet-ul operează numai cu structuri “narative” în sistemul hypertext). se poate face ordine în documente: selectarea informaţiilor relevante. memorie. pag. “L’homme et le cyborg”. pag. în acest timp al multimedia şi al presei electronice (PAO). A devenit loc comun trimiterea la hypertext (“text cu n dimensiuni). pentru a fi de acord că discursul mediatic actual se supune unor noi rigori (“textului”. Bucureşti. Ce este hypertextul? – În termenii elementari.11). Desigur. Cison. pag. timpul real şi timpul ordinatoarelor (“timpul instantaneu al imediatului”) nu coincid. pag. Georgeta Drulă: “Multimedia – concepte şi practică”. structurării şi redactării textului publicistic. intenţia sintezei de faţă nu este de a pleda pentru “cibernitizarea” exclusivă a gândirii. ordonarea logică a componentelor sau paragrafelor documentelor. în cadrul temei de faţă). Moles sau Laswell. Fiecare nod reprezintă un anumit tip de informaţie. iar modul tipic de acces la informaţie în acest sistem este unul foarte cunoscut. 1997. spaţiu. Ed. “dezordinea” din documentele de referinţă nu pot fi utilizate comunicaţional. Ed. anume prin navigare” (Ion Smeureanu. Tehnic. conservarea cumulată apropie timpul trecut (care “a fugit”). iar “paragrafele sau componentele documentului compus nu au fost introduse într-o anumită ordine”…Incoerenţa. Ion Smeureanu. cu particularitatea că poate lega diferite părţi ale informaţiei. CISON. (…) într-o anumită logică. (47 (46 Sistemul hypertext permite o serie de legături specifice (“legături hypertext”). Influenţele sunt de ordin argumentativ şi narativ. În cartea “L’homme et le cyborg”. hypertextul poate fi considerat: a) o metodă tehnică de lucru. Georgeta Drulă – Multimedia – concepte şi practică – Ed.11 (pentru hypertext vezi şi capitolul “Limbaje specializate ale multimediei”. De Boeck Univ. b) o acţiune profesională de relaţionare/organizare a informaţiei. relaţii coerente/comunicaţionale între elementele “de natură diferită”. Durata este redusă prin accelerare. pornind de la elementele ce o compun (“de la părţi ale informaţiei). într-un context cauzal şi informaţional relativ incoerent. Autorii tocmai citaţi mai sus propun un exemplu: Se poate întâmpla ca un “document text de mare întindere sau un document compus..CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Sunt suficiente şi asemenea mijloace de intermediere/realizare a comunicării. performanţe comunicaţionale. aleatoriu. Prin intermediul unui program (aici Word 6 for Windows). Dimpotrivă. aşa cum l-au prefigurat Shannon. în sfârşit. c) o modalitate de construcţie a mesajului multimedia.cit.203-208). (48 Jean Lohisse. Vrem doar să sugerăm influenţele şi adaptările la noile mijloace şi. cu numeroase elemente de natură diferită”. Op. este sensibil influenţat de noile argumente şi efecte ale multimedia.

conjuncţii.00 dimineaţa. “revoluţionară”) a faptelor de presă au fost eliminate violent din practica mediatică. dar şi o adevărată obsesie: şedinţa de sumar. Relativa autonomie a “unităţilor informaţionale” permite cititorului să realizeze propria-i interpretare. Cotidianele de azi sunt decise de evenimentele zilei pe care le configurează publicistic. vom acorda mare atenţie organizării textului. în faţa unui nou tip de naraţiune comunicaţională. sancţiunile. “necesar”… Dar o machetă “desenată” savant. “oportun”. autonomia auctorială sunt practici curente. în vremea predecembristă. şedinţele de analiză privind acoperirea tematică şi teritorială. participativă. avertismentele. sprijinite (garantate) de norme şi comportamente morale. faţă de acum. minuţios. Conceperea şi elaborarea ziarului – de la redacţie la rotativă – se transformase într-un ritual imposibil de imaginat (sau de acceptat) azi. în funcţie de ritmul şi tensiunea faptelor la zi. Un exemplu: “Adevărul” din 10 martie 2001 Cine n-a lucrat în presa veche cu greu îşi poate reprezenta diferenţa de esenţă dintre realizarea unui număr de ziar. să aştepţi publicarea propriului text “când va fi cazul”. verbe) vor fi dominante şi lămuritoare. Este mai mult decât sigur că tinerii ziarişti nu ştiu ce-i acela “portofoliu”. dobândită (câştigată) de presă. a modificat radical şi munca redacţională. relaţiilor dintre elementele informaţionale. vigilenţa maladivă. reportaje. pentru două-trei numere şi care. Deveniseră nu numai o pratică. odată cu “epoca” de care aparţineau. ce-i aceea “şpaltotecă”. departamente etc. şedinţa de machetă. selectarea şi interpretarea univocă (“partimică”. deşi erau “bune de publicat”. propriul său mesaj. “măsurile de îndreptare a greşelilor”. Cum tot atât de absurd ar putea părea să nu scrii “la zi”. cu titluri 59 . adverbe). şedinţele de critică şi autocritică. Libertatea comunicaţională reală. Vom scrie concis şi. de fapt. de la ora 9. care vor fi nu numai exacte. ci şi într-un raport argumentativ uşor de observat şi interpretat de “navigator”. autonomia redacţională. pe secţii. în competiţie cu “mesagerul” însuşi. în toate componentele ei. anchete). exponenţială. în condiţiile democraţiei şi realei libertăţi de exprimare şi comunicare. cu dimensiuni fixe. Autonomia editorială. de la ora 13. nu ajungeau în paginile ziarului. şedinţe precedate de altele. “Ritualul” greoi. rutinier. mai ales.00. în comparaţie cu cele simple (prepoziţii. DE LA ŞEDINŢA DE MACHETĂ LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI • Schimbări radicale. în destule cazuri. cuvintele pline (substantive. amintit. juridice şi deontologice legitime. ce rost ar mai putea avea şedinţele tematice (săptămânale/bilunare/lunare. tezelor şi obiectivelor “teoretice şi practice” ale partidului.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Adaptarea stilistică la urgenţele comunicaţionale ale tehnologiilor de mare performanţă este un pas al timpului şi un prag psihologic de trecut. Totul se realizează din mers. Lumea reală şi lumea virtuală ne situează. Naraţiunea propriuzisă va fi. în care se stabileau planurile bilunare (sau săptămânale) de teme (subiecte). de apreciere a modului de asimilare a politicii. “aprovizionarea” sau revizuirea portofoliului cu texte (articole de analiză.). în primul rând intensivă şi nu extensivă.

în condiţiile de azi (ziarul “Adevărul” din ziua de 10 martie 2001) şi vom înţelege mutaţiile de ordin profesional şi psiho-intelectual petrecute în presa română a momentului.Extemporalul de sâmbătă Pagina 3: Cultură .Echipele de tipografi.Şuetă la o cafea Pagina 7: Economie Pagina 8: Mică publicitate 60 . în nici un fel. Să punctăm momentele de concepere şi elaborare a unui număr de ziar. .Publicitate: Kappa – 6/4.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI fixate dinainte.Accente Pagina 4: Spectacole . Cercelescu) . . înainte de şedinţa de machetă.Sumarul pare “o erezie” în comparaţie cu ce era odată. în mod sigur.Practic. ritualizată – nici la nivel individual nici instituţional.Ştirile zilei Pagina 2: Politică . titlul editorialului de pe pagina 1. Libertatea de informare şi comunicare nu trebuie să fie. conţinutul grupajelor de ştiri se stabilesc în ziua apariţiei ziarului. “administrată”. subiectele.6 cm Pagina 6: Pagina a 6-a pentru ziua a 7-a . în România postdecembristă. secretari de tipografie şi redactori de servici “la pagină” (ex.Teatre Pagina 5: Finanţe-Bănci-Afaceri . . cu texte “infailibile”. în structura căruia este de mirare. culese şi depozitate în “şpaltotecă” (text cules la linotip şi încă nepus în pagină). Pagina 1: . controlată. “în aşteptare” – cine ar mai putea-o accepta. .Programe TV .Ziarul nu mai consideră necesar să aibă acele “celebre” planuri pe termen mediu şi de perspectivă.Nu mai există portofoliu de materiale. ca mod de lucru? Nimeni. cu ştiri sub embargo. primul “spaţiu” al adevăratei manifestări libertare. . Iată numărul ziarului “Adevărul” din 10 martie 2001. pagina externă. singura care se făcea “la zi”) “au sărit din schemă”.Editorial: PDSR dă calitatea pe caritate (Gh.Cinema . în celelalte pagini pe “domenii” doar titlurile rubricilor permanente. s-a precizat. Presa constituie un exemplu reprezentativ. comentariile. că se ştia.

de pe o zi pe alta . • Participă Consiliul director (cinci persoane). • Să notăm că nu se discută. atâta timp cât poate fi executată direct în calculator. de obicei. pentru a veni în sprijinul operatorului de la calculator.Horoscop Pagina 10: Sport Pagina 11: Viaţa internaţională Pagina 12: Actualitate . deci. Helvetica (îngustă). . şeful de număr (de obicei unul dintre membrii Consiliului director).Urmări din pag.00 (dimineaţa). Iaşi.Corectura se face “pe print” şi în pagină.) . Century (intermediară). se discută pagina 1: tema şi autorul articolului de fond. în final.Şedinţa de sumar – la ora 11. se consultă sumarul evenimentelor la zi (certe . supleţea gândirii. se reformatează şi se transmite prin satelit la tipografiile menţionate.Litera – trei caractere: Bookman (lată). Macromedia Publisher. Imaginea primită pe computer în tipografii este transpusă.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI Pagina 9: Societate . se lucrează doar la prima şi/sau ultima pagină. . Page Maker.Procesarea – programul Page Maker 6. coloana de ziar are 6 cm lăţime.Dimensiunea luminii paginii: 51 cm înălţime. pe o placă metalică (în sistemul offset) şi se calează pe cilindrul rotativei. impuse de evenimentele zilei respective. • Se discută sumarul. Dacă apar modificări în ultima clipă (evenimente cu totul deosebite). pentru a se asigura “acoperirea” tuturor faptelor. evenimentelor la zi.Ştiri la zi . (Cele mai utilizate programe pentru procesare sunt Quark x Press. cu deosebire în zona 61 . 1 .Meteo Succesiunea activităţilor de elaborare a numărului de ziar este aceasta: .00. secretarul de redacţie schiţează o machetă. iar pentru fotografii – Photoshop 5. relatările.posibile). . elaborării şi tipăririi ziarului zilelor noastre implică omul şi computerul într-o activitate de creaţie cu notabile puncte complementare. evenimentul din “frontul paginii” şi celelalte. pornind de la forma prezentată mai sus şi se stabilesc ştirile. . . pentru imprimare/tipărire. comentariile etc. difuzat de obicei de Mediafax. doar în cazuri cu totul aparte.Pagina realizată şi “închisă” (“bună de tipar) se transmite prin satelit la tipografiile din Bucureşti.Ediţia se închide la ora 20. Cluj-Napoca şi Craiova. secretarul general de redacţie şi secretarul general adjunct). Dinamica. la dimensiunile standard. nu constituie o etapă obligatorie. pe baza unei machete pre-elaborate. macheta.. 39 cm lăţime.

prin ea însăşi. însă. Presa noastră (marile cotidiane). este. că hotărâtoare rămâne calitatea mesajului. situată între primele trei “instituţii publice” după biserică şi armată. 62 . un exponent legitim în dramatica tranziţie românească spre o adevărată democraţie a comunicării. un mesaj de calitate. calitatea gândirii libere a ziaristului/comunicatorului.CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI prezentării/vizualizării. Vom fi de acord. de sondajele de opinie.

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI ANEXE 63 .

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI 64 .

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI 65 .

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI 66 .

CONCEPEREA ŞI ELABORAREA ZIARULUI 67 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful