Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA Facultatea Limbi Străine şi Ştiinţe ale Comunicării

Catedra Jurnalism şi Comunicare Publică PROGRAMA ANALITICĂ LA DISCIPLINA

Comunicare Politică
ANUL DE STUDII 3 SEMESTRUL 5 NUMĂRUL TOTAL DE ORE NUMĂRUL DE ORE DE CONTACT DIN ELE LABORATOARE CREDITE ECTS

65 60 0 4

Programa a fost discutată şi aprobată la şedinţa Catedrei Jurnalism şi Comunicare Publică

Autor Şef Catedră BOHANŢOV Decan Facultate Preşedintele Comisiei metodice

lect. asist. Andrei Curăraru dr. conf. Alexandru dr. conf. Ludmila Hometcovschi lect. sup. Victoria BULICANU

Chişinău, 2010
1

I. Conceptia cursului Cursul este destinat studenţilor anului III de la Secţia Jurnalism si Comunicare Publică. Este un curs de bază în procesul de formare a specialistului in jurnalism şi comunicare socială. Ţinând cont de faptul ca marketingul polilic reprezinta metoda globala a comunicării politice, cursul este axat atât pe dezvăluirea aspectelor teoretice ale activităţii în domeniul marketingului politic, cat si pe aplicarea in practica a cunoştintelor obtinute in vederea asimilării deprinderilor si formarea a bi li t at i l or necesare în cadrul profesional. Cursul are drept obiectiv iniţierea studenţilor în investigaţiile ştiinţifice întreprinse în domeniul marketingului polilic. Atentia principală esle acordată influenţei mesajului politic în manipularea electoratului. Sunt explicate circumstanţele şi actorii politici ce determini cererea si oferta pielii politice din Republica Moldova. Mai mult ca atât. informarea şi comunicarea ideologică sunt factorii esenţiali intru determinarea opţiunii alegătorilor. Cursul pune accent atât pe elemente şi concepţii teoretice, definirea exactă a termenilor şi a proceselor specifice, cât şi pe dimensiunea practic-aplicativă. Cursul este orientat spre familiarizarea studenţilor cu cele mai importante aspecte ale activităţii comunicaţional-mediatice în cadrul campaniilor politice-electorale. Fenomenul marketingului politic este examinat în contextul cunoştinţelor şi deprinderilor obţinute de studenţi pe parcursul anilor de studii precedenţi. Cursul propune o viziune de ansamblu asupra evoluţiei şi specificului activităţii în cadrul marketingului politic, precum şi o analiză detaliată şi aplicativă a diverselor metode şi tehnici de comunicare politico-mediatică. Competenţe preliminare: Diplomă de bacalaureat în domeniul de formare profesională socio-umanistică. Interdisciplinarifatea: Cursul Comunicare Politică, implică o raportare directă Ia conceptele de bază ale domeniilor ştiinţifice adiacente, inclusiv: ştiinţele politice, sociologia, psihologia, filosofîa. Poziţionarea disciplinei în planul de studii Curs obligatoriu Finalităţi: Ca rezultat al urmării cursului Comunicare Politică studentul trebuie să achiziţioneze următoarele atitudini

Analiza spectrului abordărilor istonco-teoretice ale fenomenului Comunicare Politică, Să compare caracterul evoluţiei marketingului poiilic în SUA şi Europa Occidentală; Să dezvăluie specificul marketingului politic; • Diferenţierea fenomenului marketingului politic de cel al marketingului comercial; Identificarea caracteristicilor marketingului politic în contextul propagandei, publicităţii şi comunicării; • Plasarea acţiunilor marketingului politic în contextul legislativ; • Analiza dificultăţilor în desfăşurarea campaniilor politice; • Determinarea oportunităţii recurgerii in diferite mijloace de comunicare pe parcursul campaniei electorale; • Să estimeze eficacitatea publicităţii politice în campania electorală; • Delimitarea, din punctul de vedere deontologic, a tehnologiilor utilizate în cadrul campaniilor electorale: • Să realizeze importanţa abordării teoretico-ştiinţifice a fenomenelor politicomediatice pentru evaluarea şi pronosticarea proceselor social-politice.

• •

Capacitatii:
2


• • •

Descrierea specificului analizei pieţei politice; Identificarea segmentelor pierii politice actuale; Determinarea particularităţilor acţiunilor de Comunicare Politică în raport cu publicurile ţintă; Determinarea oportunităţii recurgerii la diferite modalităţi de analiză în Comunicare Politică; Caracterizarea principalilor actori ai spaţiului politic autohton; Stabilirea conjuncturii mediului politic în cadrul conceperii campaniei politice; Evaluarea programului politic al candidatului electoral; Stabilirea gradului de implicare politică a instituţiilor mediatice; Planificarea etapelorşi modalităţilor de colaborare cu rnass-media în cadrul Linei companii electorale; Aprecierea prestaţiei candidatului/contracandidatului în campania electorală; Elaborarea strategiei de gestionare a unei crize de imagine; Monitorizarea informaţiei mediauce şi a celei provenite din sondajele de opinie. Recunoaşterea modalităţilor şi procedeelor PR- negru; Să stabilească particularităţile propagandei ca acţiune politico-persuasivâ; Să evalueze rolul grupurilor sociale în modelarea opiniei publice.

• • • •
• •


• •

cunoştinţe: • • • • • • • •
• • • •

• • • •

Stabilirea finalităţilor obiective si mecanismul acţiunilor politico-mediatice; Explicarea esenţei şi rolului marketingului politic în procesul politic; Determinarea funcţiilor marketingului politic; Identificarea particularităţilor aplicării conceptului de marketing iu si era politicii: Identificarea premiselor apariţiei fenomenului marketingului politic; Determinarea fazelor evoluţiei marketingului polilic; Identificarea obiectivelor marketingului politic; Stabilirea modelelor marketingului politic; Cunoaşterea tipologiei campaniilor de Comunicare Politică;; Descrierea modelelor de comportament electoral. Identificarea instrumentelor de informare şi analiză în Comunicare Politică; Definirea conceptului de imagine poJitică; identificarea instrumentelor clasice ale marketingului politic: Dezvăluirea conceptului media planning în Comunicare Politică. Descrierea stratagemelor politico-mediattce actuale; Explicarea esenţei publicităţii electorale. Strategii de evaluare: Examen la sfirşitul semestrului. Examenul este precedat de evaluări curente, în baza răspunsurilor la seminare, prezentării referatelor, elaborărilor de texte analitice, de notări ale lucrărilor ştiinţifice Ia specialitate.

3

4. Structurii cursului:

A) Prelegeri
Nr.
Teme Forma prezentării
Nrde ore

1

Geneza comunicării politice. Contextul istoric al Interactivă evoluţiei conceptului marketing. Relaţiile dintre cerere şi oferta. Funcţiile marketingului politic. Funcţia de investigare. Funcţia de adaptare. Funcţia de maximizare a eficientei. Marketing strategic şi operaţional. Prezentare clasică Structura si conceptele comunicării politice. Nevoile sau Prezentare clasică Necesităţile umane. Dorinţele. Cererea. Produsele. Schimbul. Negocierea. Piaţa Piaţa politică din Republica Moldova. Prezentare clasică Homo polilicus. Care este sistemul electoral din R. Interactivă Moldova. Structurarea pieţei politice. Previzionarea pieţei politice. Capacitatea pieţei politice. Gradul de saturaţie al pieţei. Partidele politice ca actori ai pieţei politice. Cererea şi oferta politică. Segmentarea pieţei politice. Mesajele politice - produs destinat pieţei politice. Campaniile electorale şi structurarea mesajului. Politica de ofertă. Ce oferă organizaţia politică sau ce „cumpără" clientul? Analiza ofertei sau serviciului. Oferta unică de vânzare. Tipuri de produse politice. Situaţii speciale oferte noi. Politica de preţ Analiza segnientelor-ţmtă. Cererea. Partidele de Guvernare. Lobby-ul. Strategii de distribuţie şi promovare în mixul de preţ. Politica de distribuţie Doctrine politice şi strategii de distribuţie. Reprezentarea intereselor şi optimizarea ofertelor politice prin canale de distribuţie. Canalele de distribuţie şi optimizarea ofertelor politice. Analiza canalelor de Comunicare Politică. Puterea. Competiţia. Conflictul. Prezentare clasică

2

2.

4 4

3.

4.

2

5.

Prezentare clasică

2

6.

Prezentare clasică

2

7.

8.

Politica de promovare. Prezentare clasică Tehnici de promovare. Canalul de promovare. Sursa. Căi de transmitere. Auditoriul. Tipul de participare comunicaţională. Reclama. Tipuri de reclame politice. Stabilirea riguroasă a obiectivelor. Stimularea motivării clien|ilor. Stabilirea variantelor mass-media. Codificarea mesajului. Permanenta reglare feedback. Relaţiile cu publicul. Aspectele comunicării în comunicarea politică. Prezentare Structura comunicării. Elementele comunicării şi rolul for in clasică schimbarea atitudinilor. Comunicatorul. Credibilitatea. Atractivilalea. Mesajul. Receplorul. Bariere corminicaţionalc. Planificarea comunicării.

2

2

4

9.

Propaganda. Originile teoriilor propagandei. Totalitarismul. Propagandă totalitară. Germania. URSS. China, Coreea. Vietnam. Combodgia. Excese ale propagandei totalitare. Amurgul propagandei.

Prezentare clasică

2

10. Sistemul informaţional de Comunicare Politică. Prezentare clasică Elementele sistemului informaţional. Capitalul. Munca. Structura sistemului informaţional de Comunicare Politică. Laboratorul sistemului informaţional de 11. marketing. Studiul mediului de Comunicare Politică. Gestionarea sau managementului schimbării. Micromediul Prezentare clasică de Comunicare Politică. Elemente declanşatoare de schimbare. Relaţii publice. Macromediul de Comunicare Politică. Analiza SWOT. 12 Comportamentul consumatorului. Prezentare clasică Factorii ce influenţează comportamentul consumatorului de politică. Factorii psihologici. Facturii socio-culturali. Modelul Howard and Sheth. Total

2

2 2

30

B) Seminare
N r. 1. Teme

Forma prezentării
Interactivă

Constituirea si dezvoltarea Comunicării Politice. I . Scurt istoric al campaniilor electorale americane. 2. Secolul al XX-lea. 3. Marketingul politic în Europa.

Nr de ore

4

2.

3.

4.

5.

6.

Campanii electorale în Republica Moldova. 1. Alegerile din 1994 2. Alegerile din 1998 3. Alegerile din 2001. Alegerile parlamentare din 2005 1. Actorii. 2. Mesajul. 3. Evoluţia mesajului Partidului Comuniştilor. 4. Insuficienta securităţii informaţionale a BMD. Modelarea unei campanii electorale locale, virtuale. 1 . Caracteristicile candidatului. 2. Determinarea electoratului şi a segmentului politic. 3. Formularea sloganului, programei, mesajului. Programele partidelor şi celor electorale. 1. Corelarea programului în dependenţă de necesitatea electorala. 2. Influienţa specificului geografic. 3. Programe politice, sociale şi economice. Mesajul politic. 1. Evoluţia mesajului politic, 2. Dependenţa mesajului politic de mediu. 3. Responsabilitatea mesajului politic.
5

Clasică

4

Clasică

4

Clasică

4

Clasică

4

Ciasică

4

7.

8.

9.

Formele mcdiatizării politicii externe. 1. Press relizuri le şi conferinţele de presa. 2. Dezbateri publice şi televizate. Comunicare instituţională. 1. Instituţii sociale 2. Imaginea - o percepţie socială. 3. Imaginea instituţională. 4. Comunicarea instituţiei. 5. Increderea în instituţii Partidele ca organizaţii politice.
Total

Interactivă

2

Interactivă

2

interactivă

2

30

CAIET DE SARCINI PENTRU EXAMEN:
In cadrul examenului de finalizare a cursului studenţii vor fi supuşi unei testări în scris sau oral. Biletele vor conţine cile trei subiecte. Primul subiect va oferi posibilitatea dezvăluirii gradului de pregătire a studenţilor în problematica fundamental-conceptuală a teoriei comunicării sociale. Primul subiect va avea un caracter mai mult reproductiv şi va expus, preponderant, în baza literaturii de specialitate studiate. Cel de-al doilea subiect va fi axat pe verificarea capacităţilor analiticoprognostice ale studenţilor, continind sarcini de analiză, comparare, apreciere a problemelor actuale ale sectorului comunicaţional-mediatic. In cadrul celui de-al treilea subiect studenţilor li se va propune soluţionarea unei probleme practice din sfera comunicării comunicaţionalmediatice.
GRILA DE EVALUARE:
Ponderea subiectelor în cadru! determinării notei examenului;

3 puncte - pentru primul subiect 4 puncte - pentru subiectul al doilea 3 puncte - pentru subiectul al treilea. Nota examenului este corelată cu media notelor pentru evaluările curente, inclusiv, cele obţinute în cadrul seminarelor şi al studiilor de caz, prezentării referatelor, nota generală fiind media notei examenului şi a evaluării curente.

Criteriile notării:
Nota „10" este acordata pentru răspunsuri de excepţie, pentru cunoştinţe vaste şi profunde, expuse pe larg, în mod coerent. Cu nota „9" se apreciază cunoştinţele profunde, priceperile demonstrate de analiză şi sinteză a materiei studiate, dezvăluirea corecta, argumentată, originală şi expresivă a subiectului. Nota"8" corespunde unui grad acceptabil de pătrundere a temei studiate, de asimilare a noţiunilor ştiinţifice, chiar dacă răspunsul denotă o anumită nesiguranţă, unele inexactităţi neesenţiale. Nota „7" este echivalentă cu expunerea materiei care nu trece limitele unui raţionament reproductiv, însă, în fond, adecvat conţinutului cursului. Cu nota „6" se apreciază masterandul care dă dovadă că a înţeles problemele abordate, dar comite greşeli, priceperile şi deprinderile în materie nu sînt suficient dezvoltate. Nota ,,5'' este o nota de promovare, atestînd minimul necesar, dar incomplet de cunoştinţe. Cunoştinţele nesatisfacătoare sînt apreciate cu notele .,4"."3","2","l"
6

Surse bibliografice:
Allan R. Cohen, Stephen L. Fink, Herman Gadon şi Robin D. Willits, Effective Behavior in Organizations. Learning from the Interplay of Cases, Concepts, and Student Experiences, Richard D. Irvin, Inc., Homewood, 1976 Andrei Stoiciu, Comunicarea politică. Cum se vând idei şi oameni, Humanitas,Libra, 2000 Bernard Dagenais, Profesia de relaţionist, Polirom, 2002 Bogdan Teodorescu (ed.), Marketing politic şi electoral, Editura SNSPA, Bucureşti, 2001 Bogdan Teodorescu, Marketing politic, Bucureşti, 2002 Bull Peter, The Microanalysis of Political Communication: Claptrap and Ambiguity, Questia, 2010 Bull Peter, The Microanalysis of Political Communication: Claptrap and Ambiguity, Questia, 2010 Charles Conrad, Strategic Organizational Communication. An Integrated Perspective, 2nd ed., Harcourt Brace Jovanovich College Publishers, Orlando, 1990 Chiciudean, V. Ţoneş, Gestionarea crizelor de imagine, Bucureşti, 2002 Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii, Institutul European, Iaşi, 1999. Cristina Coman, Relaţii publice: tehnici de comunicare cu presa, Editura ALL, Bucureşti, 1999 Cristina Pripp, Marketingul politic, Editura Nemira, Bucureşti, 2002 David R. Evans, Margaret T. Hearn, Max R. Uhlemann & Allen E. Ivey, Essential Interviewing. A Programmed Approach to Effective Communication, Brooks / Cole Publishing Company, Monterey, 1979. Dumitru Borţun , Psihologia comunicării, Bucureşti, 2002 Dumitru Iacob, Relaţii publice. Comunicare organizaţională, Bucureşti, 2002 Elisabeth Noelle,Neumann (ed.), The Germans: Public Opinion Polls, 1967,1980, Westport, CT: Greenwood, 1981 Everhard Holtmann (ed.), Politik,Lexikon, R. Oldenbourg Verlag, München, 1994. Franck L. Wilson, European Politics Today. The Democratic Experience, 3rd ed., Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey, 1999, François Richaudeau, Le langage efficace, Marabout, Paris, 1973 Gabriel Thoveron, Comunicarea politică azi, Editura Antet, Oradea, 1996 George Orwell, 1984, Editura Hyperion, Chişinău, 1991
7

H.P. Grice, Logic and Conversation, în: Peter Cole şi Jerry L. Morgan (eds.), Syntax and Semantics, volume 3: Speech Acts, Academic Press, New York, 1975 Hoyt Purvis, Media, Politics, and Government, Harcourt College Publishers, Orlando, 2001, Ioan Chiciudean , Gestionarea crizelor de imagine, Bucureşti, 2002 Jean,Noël Kapferer, Căile persuasiunii. Modul de influenţare a comportamentelor prin mass media şi publicitate, comunicare.ro, Bucureşti, 2002, p. 51. Jean,Noël Kapferer, Zvonurile. Cel mai vechi mijloc de informare din lume, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 Joseph A. DeVito, The Communication Handbook. A Dictionary, Harper & Row, New York, 1986 Kaid Lynda Lee, Handbook of Political Communication Research , Questia, 2010 Larry L. Barker, Communication, 4th ed., Prentice,Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1987. M. Bochenski, Ce este autoritatea?, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 57,69; 82,92. Maarek Philippe J., Wolfsfeld Gadi, Political Communication in a New Era: A CrossNational Perspective, Questia, 2010 Michael W. Gamble şi Teri Kwal Gamble, Introducing Mass Communication, McGraw,Hill Book Company, New York, 1986 Mihail Manoilescu, Partidul unic, Editura „Cartea românească“, Bucureşti Mills C. Wright, L’élite du pouvoir, François Maspero, Paris, 1969 Moraru Victor. Mass media vs politica. , Chişinău. USM, 2001. Norman S. Care şi Charles Landesman (eds.), Readings in the Theory of Action, Indiana University Press, Bloomington, 1968. Olivier Reboul, Langage et idéologie, P.U.F., Paris, 1980 Olivier Reboul, Le langage de l’education. Analyse du discours pédagogique, P.U.F., Paris, 1984 Paul Watzlawick, How Real is Real. Confusion, Disinformation, Communication, Vintage Books, New York, 1977, Perloff, Richard M, Political Communication: Politics, Press, and Public in America, Questia, 2010 Philippe J. Maarek, Communication et marketing de l’homme politique, deuxième édition, Litec, Paris, 2001. Prip Cristina. Marketing politic. , Bucureşti: Nemira, 2002.
8

Robert D. Kaplan, Politici de război. De ce necesită conducerea politică un etos păgân, Editura Polirom, Iaşi, 2002 Ron Ludlow şi Fergus Panton, The Essence of Effective Communication, Prentice Hall, New York, 1992 Ronald B. Adler şi Neil Towne, Looking Out / Looking In. Interpersonal Communication, 4th ed., Seib Philip, War and Conflict Communication, Routledge, 2010 Tadeusz Kotarbiński, Tratat despre lucrul bine făcut, Editura Politică, Bucureşti, 1976. Thoveron Gabriel. Comunicarea politica azi , Bucureşti, 1996 William V. Haney, Communication and Interpersonal Relations. Text and Cases, 4th ed., Richard D. Irwin, Inc., Illinois, 1979 Yves Mény şi Andrew Knapp, Government and Politics in Western Europe, 3rd ed., Oxford University Press, 1998, pp. 115,119. Г. Почепцов, Имиджелогия, Киев, 1998 Г. Почепцов, Информационные войны, Киев, 2000 Г. Почепцов, П.Р. для профессионалов, Refl, book, 2001 Г. Почепцов, Теория коммуникации, Киев, 1999

Adrese internet utile:
The ICA promotes the study of communication theory through meetings and divisions. http://www.icahdq.org Here is a link to the Political Communication Division of ICA. http://www.asc.upenn.edu/ica-policomm/ The Political Communication Lab at Stanford University Conducts research on politics, public opinion, and the media. Try online experiments! http://pcl.stanford.edu/ Television News Archive (Vanderbilt) The source listing the contents of US network news from the early seventies to date. http://tvnews.vanderbilt.edu AJR Newslink One of the best sources maintaining links to online newspapers, magazines, TV and radio stations. http://www.newslink.org/menu.html The Pew Center for the People and the Press Reports some of the best surveys of American public opinion towards the news media and makes online datasets available. http://www.people-press.org/ European Journalism Center
9

Links to what's happening across the virtual pond. http://www.ejc.nl/ ICPSR Data, data, data. Can't live with it. Can't live without it. http://www.icpsr.umich.edu Political Communication Center The Center at the University of Oklahoma includes information about the Political Commercial Archive as well as related resources. http://www.ou.edu/pccenter/ International Political Science Association The Research Committee on Political Communications has been part of IPSA since 1984. The group encourages scientific analysis and discussion of the political aspects of communication within states (in a comparative framework) and across national boundaries to develop means of facilitating interaction among scholars who are conducting research on related issues and topics. http://ipsa.concordia.ca/home.html Poynter.org Great resource for journalists. www.poynter.org

10

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful