INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE PROIECTARE  ŞI DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII  Biroul executiv  DECIZIA NR.

 127  din 2 noiembrie 1982  PENTRU APROBAREA ”INSTRUCŢIUNILOR TEHNICE  PRIVIND COMPOZIŢIA  ŞI  PREPARAREA  MORTARELOR  DE ZIDĂRIE ŞI TENCUIALĂ”, INDICATIV C 17­82  Având  în  vedere  art.  5,  litera  d,  din  Decretul  Consiliului,  de Stat  nr. 170/1976  pentru  organizarea  şi  funcţionarea  Institutului  central  de  cercetare,  proiectare  şi  directivare  în  construcţii,  avizul  CTE  nr.  437  din  31  august  1982  şi  referatul  Direcţiei  directivare, norme, normative, prescripţii nr. 7289 din 25 octombrie 1982, Biroul executiv  al  Consiliului  ştiinţific  al  Institutului  central  de  cercetare,  proiectare  şi  directivare  în  construcţii emite următoarea  DECIZIE:  1.  Se aprobă  ”Instrucţiunile  tehnice  privind  compoziţia  şi  prepararea  mortarelor  de zidărie şi tencuială” având indicativul C 17­82.  2.  Instrucţiunile  tehnice  de  la  p ct.  1   intră  în  vigoare  la  data  publicării  în  Buletinul construcţiilor. Ele se vor publica şi în colecţia de normative şi instrucţiuni.  La  aceeaşi dată încetează  valabilitatea  ”Instrucţiunilor  tehnice  privind  compoziţia  şi prepararea mortarelor de zidărie şi  tencuială”,  indicativ C 17­78, aprobate de  ICCPDC  cu Decizia nr. 180/1978.  PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV  DIRECTOR GENERAL  Ing. VALERIU CRISTESCU 

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PRIVIND COMPOZIŢIA  ŞI PREPARAREA MORTARELOR DE ZIDĂRIE  ŞI TENCUIALA  Indicativ: C 17­82  Elaborate de:  INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII  ŞI ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR ­ INCERC 

Director adj. Ştiinţific .........................Dr. Ing. Romulus Constantinescu  Şef laborator.......................................... Ing. Ştefan Enescu  Responsabil de lucrare........................ Ing. Angela Stănescu  Responsabil din partea ICCPDC......... Ing. Aurelian Rădulescu

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PRIVIND COMPOZIŢIA ŞI  PREPARAREA MORTARELOR DE ZIDĂRIE ŞI TENCUIALĂ 

Indicativ C17­82  Înlocuiesc C17­78 

1. PREVEDERI GENERALE  1.1. Prevederile  din  prezentele  instrucţiuni  tehnice  se  referă  la  compoziţia,  prepararea  şi  transportul mortarelor obişnuite de zidărie şi de tencuială la care liantul poate fi varul, şlamul  de  carbid,  argila,  cimentul,  ipsosul,  precum  şi  liantul  mixt  ciment­cenuşă  de  centrală  termoelectrică.  Mortarele de zidărie şi tencuială se referă la suport: cărămidă, înlocuitor de cărămidă, beton  şi beton celular.  Indicaţii privind compoziţia mortarelor speciale (mortare cu rezistenţe mari la agresivitate  chimică, mortare refractare, mor­tare pentru izolaţii  hidrofuge) sunt date în reglementări tehnice  speciale.  1.2. Mortarele de zidărie sunt caracterizate prin marcă.  Marca  mortarului  reprezintă  o  valoare  convenţională  privind  rezistenţa  la  compresiune  considerată  la  proiectare  şi  care  trebuie  realizată  de  mortarul  pus  în  lucrare,  verificarea  efectuându­se conform STAS 2634­80.  Scara de mărci precum şi rezistenţa minimă care trebuie realizată sunt, stabilite prin STAS  1030­70.  2. MATERIALE  Lianţi  2.1. Var hidratat conform STAS 9201­80 ”Var hidratat în pulbere pentru construcţii”.  Se poate utiliza oricare dintre cele 3 calităţi de var prevăzute în standard.  2.2. Var pastă conform STAS 146­78 ”Var pentru construcţii”.  Se  poate  utiliza  oricare  din  cele  2  calităţi  de  var  prevăzute  în  standard.  Densitatea  aparentă a pastei de var corespunzătoare consistenţei 12 cm, este indicată în tabelul 1.  Tabelul 1  Densitatea aparentă a pastei de var  3  (kg/m  )  1250 … 1300  1301 … 1350 

Calitatea pastei  I  II 

În locul pastei de var se poate utiliza şlamul de carbid cu o densitate aparentă de 1301...  3  1350 kg/m  corespunzătoare consistenţei de 12 cm.  Şlamul  de  carbid  trebuie  să  îndeplinească  următoarele  condiţii  (determinate  conform  STAS 3910­76):  ­ consistenţa max. 12 cm;  ­ conţinutul de substanţe inerte > 3 mm, max. 3%  ­ (CaO + MgO) activi raportaţi la substanţa uscată 50 %  Pentru dozarea corectă a pastei de var sau şlamului de carbid de altă consistenţă şi deci de  altă densitate aparentă, se va aplica un coeficient de corecţie calculat cu formula: 
K = 

d a 12 - 1000  d a  - 1000 

în care:  K ­ coeficientul de corecţie;  δa12 ­ densitatea aparentă a pastei la consistenţa 12 cm;  δa  ­ densitatea aparentă a pastei în momentul între­buinţării.  2.3  Argilă conform STAS 4686­71 ”Argilă pentru mortare pe bază de ciment” sub formă  de pastă de consistenţă 13­15 cm.  2.4  Ipsos de construcţii conform STAS 545/l­80 ”Ipsos de construcţii”.  2.5  Se  pot  utiliza  cimenturile  prevăzute  în  STAS  1  500­78  ”Cimenturi  cu  adaosuri”  conform  prevederilor  din  ”Normativul  pentru  executarea  lucrărilor  de  beton  şi  beton  armat”,  indicativ C 140­79, anexa IV.1, tabelul 7.  2.6  Cenuşă de centrală termoelectrică  care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute  în STAS 8819/1­80.  Agregate  2.7 Nisip  natural  de  carieră   sau  de  râu,   conform STAS 1667­76.  Nisipul natural de carieră sau de râu poate fi parţial înlocuit cu:  ­  nisip provenit din concasarea rocilor naturale;  ­ nisip de mare.  Aceste  nisipuri  trebuie  să  îndeplinească  condiţiile  tehnice  prevăzute  în  STAS  1667­76  ”Agregate  naturale  grele  pentru  mortare  şi  betoane  uşoare”:  Proporţia  în  care  se  vor  utiliza  în  amestecul  de  mortar  se  va  stabili  prin  încercări,  asigurându­se  însă  un  conţinut  de  cel  puţin  50% nisip natural.  Nisipurile de mare se pot utiliza numai la mortarele de zidărie şi tencuială, având marca  maximă 25.  Granulozitatea nisipului trebuie să se încadreze în limitele din tabelul 2.  LIMITELE DE   GRANULOZITATE ALE NISIPULUI PENTRU MORTARE  Tabelul 2  % treceri în masă prin sita Ø mm:  0,2  1  3,15  7,1  min. 5  min. 35  min. 90  ­  max.30  max. 75  max. 100  ­  min. 3  min. 25  min. 54  min. 95  max. 12  max.40  max. 70  max. 100 

Granula  maximă  3  7 

Apa  2.8  Se  va  utiliza  apa  de  la  reţeaua  de  alimentaţie.  În  cazul  utilizării    altei  surse,  apa trebuie să corespundă condiţiilor STAS 790­73.  Aracet  2.9  La  prepararea  mortarelor  adezive  pentru  zidării  din  blocuri mici de b.c.a. cu  rosturi subţiri se utilizează următoarele tipuri:  ­ aracet DP 25 sau DP 50, conform STAS 7058­80;  ­ aracet CPMB, conform MICh ­ NII 5314­73, producător Uzina chimică Râşnov;  ­ aracet CIC, conform MICh ­ NII 5314­73, producător Uzina chimică Râşnov.  În  locul  aracetului  se  poate  utiliza  crilorom  3080,  fabricat  de  Uzina  Chimică  Râşnov conform caietului de sarcini.  Aditivi  2.10.  Plastifianţi.  În  cazul  mortarelor  de  ciment  se  poate  utiliza  ca  aditiv  plastifiant antrenor de aer ”Disanul”, conform STAS 8625­70.

Dozarea plastifianţilor organici se va face pe bază de încercări preliminare.  2.11. Acceleratorii de întărire. Clorura de calciu se poate utiliza ca accelerator de  întărire pentru mortarele de zidărie, de ciment şi ciment­var de marcă 50 sau mai mare, la  lucrările executate pe timp friguros.  Clorura  de  calciu  se  adaugă  în  apă  de  amestecare,  sub  formă  de  soluţie  cu  concentraţia de 10% (cu densitatea 1,083) sau de 20% (cu densitatea 1,177), în proporţie de  max. 3% faţ ă de masa cimentului.  Pentru  evitarea  apariţiei  eflorescentelor,  în  cazul  construcţiilor de  locuinţe  şi  social  culturale, se va limita adaosul de clorură de calciu la max. 2%.  Adaosul  de  clorură  de  calciu  dă  rezultate  bune  în  cazul  mortarelor  cu  consistenţă  până la 8 cm la conul etalon.  În anexa 1 sunt date indicaţii cu privire la modul de preparare a soluţiei de clorură de  calciu precum şi dozajul clorurei de calciu în mortare.  2.12  Întârzietori  de  priză.  Pentru  mortarele  de  ipsos  se  va  utiliza  întârzietorul  de  priză fabricat de ICPILA conform caietului de sarcini ”întârzietor de priză pentru ipsos”.  Se pot folosi şi alţi întârzietori pe bază de prescripţii speciale. 

3. COMPOZIŢIA MORTARELOR  3.1. Dozajele uzuale pentru mortarele de zidărie pe bază de var şi ciment, care pot  fi  utilizate  fără  încercări  preliminare  în  cazul  folosirii  nisipurilor  naturale  (conform  STAS  1667­76), sunt indicate în tabelul 3, pentru mortarele de zidărie pe bază de ciment cenuşă  de centrală termoelectrică şi var în tabelul 4, iar cele pentru mortarele de zidărie pe bază de  argilă şi ciment sunt indicate în tabelul 5. 
DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE ZIDĂRIE CU VAR ŞI CIMENT 

Tabelul 3 
Tipul  Marca  mortarului  mortarului  şi notaţia  Ciment  F  25  M 30  (kg)  (kg) 
3  Materiale  pentru   1  m  mortar  Var  hidratat  Var  Nisi p  Var pastă  pastă  sau  3  sau şlam de  şlam de  (m  )  (kg)  carbid  carbid  3  (m  )  (kg) 

M 10 Z  M 25 Z  M  50  Z  M  100 Z  M  100 Z 

var­ciment  ciment­var  ciment­var  ciment­var  ciment 

117  165  230 ­  ­ 

112  157  219  275  323 

0,100  0,100  0,090  0,060  ­ 

130  130  115  75  ­ 

1,23  1,23  1,18  1,18  1,18 

1 660  1 660  1 600  1 600  1 600 

3.2  Compoziţiile  uzuale  pentru  mortarele  de  zidărie  pentru  blocuri  mici  din  b.c.a. sunt prezentate în anexa 5.  3.3  Dozajele  uzuale  pentru  mortarele  de  tencuială  pe  bază  de  var  şi  ciment,  în  cazul nisipurilor naturale (STAS 1667­76), sunt date în tabelul 6, pentru mortarele de tencuială  pe bază de ciment­cenuşă de centrală termoelectrică şi var în tabelul 7, iar cele pentru mortarele  de tencuială pe bază de argilă­ciment sunt date în tabelul 8.  Mortarele pentru tencuieli pentru pereţi interiori sau exteriori din blocuri mici şi plăci din  b.c.a. sunt prezentate în anexa 5.  3.4  Stratul  vizibil  al  tencuielilor  se  va  executa  dintr­un  mortar  denumit  ”tinci”,  de  aceeaşi compoziţie cu a stratului de grund, eventual cu o cantitate mai  mare de var şi  nisip fin

până la 1 mm.  DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE ZIDĂRIE CU CIMENT, VAR ŞI CENUŞĂ  DE CENTRALĂ TERMOELECTRICĂ (CONSISTENŢA LA CON  ETALON = 8 cm)  Tabelul 4  3  Marca  Materiale pentru 1 m  mortar  mortarului  Ciment  Ciment  Cenuşă  Var  Var  Nisip sort  Apă  şi notaţia  M 30  centrală  hidratat,  pastă  0...7 mm  ( l  informa tiv)  F2 5  termo­  var pastă  sau şlam  3  electrică  sau şlam de  de carbid  (m  )  (kg)  3  (kg)  carbid (m )  (Kg)  ­  160  0,100  130  1,1  1480  260  M 10 CT­Z  80  ­  200  0,100  130  1,04  1400  255  M 25 CT­Z  115  ­  240  0,090  115 1,04  1400  260  M 50CT­Z  160 190  190  0,060  75  1,00  1350  265  M 100CT­Z  ­  225  225  ­  ­  1,00  1350  275  M 100CT­Z  ­ 

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE ZIDĂRIE CU ARGILĂ   ŞI CIMENT 

Marca  betonului 

Tipul  mortarului 

M 10 Z  M 25 Z  M 50 Z  M 100Z 

argilă­ciment  ciment­argilă  ciment­argilă  ciment­argilă 

Tabelul 5  Materiale pentru   1 m 3  de mortar  Ciment  Argilă  Nisip  3  3  F 25  M 30  (m  )  (kg)  (m  )  (kg)  (kg)  (kg)  117  112  0,075  130  1,23  1660  165  157  0,075  130  1,23  1660  230 219  0,060  115  1,18  1600  ­  275  0,045  80  1,18  1600 

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE TENCUIALĂ CU VAR ŞI CIMENT  Tabelul 6  Materiale pentru 1 m  mortar  Ciment  Nisip  Var  hidratat,  Var pastă  F 25  M 30  var pastă  sau şlam  3  (kg)  (kg)  (kg)  sau  şlam  de carbid  (m  )  de carbid  (kg)  3  (m  )  0,375  1,25  1 550  ­ ­  500  0,250  1,20  1 500  145  138  325  0,200  1,20  1 500  180  171  260  0,085  1,18  1 450  290 275  110  0,045  1,10  1 350  ­  370  60  385  1,25  1 550  ­  ­  ­ 

Marca  mortarului  şi  notaţia 

Tipul  mortarului 

M 4T  M 10T  M 25T  M 50T  M 100T  M100T 

var  var­ciment  var­ciment  ciment­var  ciment­var  ciment 

Obs.  ­  La mortarul de marcă 4 se pot adăuga 0,1...0,2 părţi ipsos  pentru.  1  parte  var,  în scopul accelerării întăririi.

3.5  Pentru mortarele de zidărie sau tencuială de marcă 100 se poate utiliza şi cimentul Pa  35, în care caz se vor reduce dozajele de ciment cu 5 %.  3.6  Pentru calcularea dozajului de var hidratat în unităţi de masă se va ţine seama de  densitatea aparentă a fiecărui lot de var care se determină conform STAS 3910/2­76.  3.7  În cazul în care varul hidratat se utilizează după o perioadă mai mare de 60 zile de  la fabricarea sa, se va determina coeficientul de segregare al mortarului respectiv conform STAS  2634­80,  verificându­se  îndeplinirea  condiţiei  tehnice  prevăzute  în  STAS  1030­70,  pentru  coeficientul de segregare. 

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE ZTENCUIALĂ CU CIMENT, VAR ŞI  CENUŞĂ DE CENTRALĂ TERMOELECTRICĂ  (CONSISTENŢA LA CON  ETALON = 10 cm)  Tabelul 7 
Marca  Materiale pentru  1 m  mortar  mortarului şi  Ciment  Ciment  Cenuşă  Var hidratat,  Var pastă  Nisip Sort  Apă  notaţia  F 25  M 30  centr.  var pastă  sau şlam  0...3  (1 informativ)  (kg)  (kg)  termo­  sau şlam  de  carbid  mm  3  (m )  (kg)  electr.  carbid  (kg)  3  (kg)  (m )  M 10CT­T  110  ­  165  0,200  260  1,06  1300  315  M 25CT­T  140  ­  140  0,200  260  1,06  1300  300  M  50CT­T  225  ­ 170  0,085  110  1,02  1250  325  M 100CT­T  ­  295  220  0,045  60  0,98  1200  320  M 100CT­T  ­  280  210  ­  ­  0,98  1200  320 

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE TENCUIALĂ CU ARGILĂ ŞI CIMENT 

Marca  mortarului  şi notaţia  M 4T  M 10T  M 25T  M 50T  M 100T 

Tipul  mortarului 

argilă  argilă­ciment  ciment­argilă  ciment­argilă  ciment­argilă 

Tabelul 8  Materiale pentru  1  m 3  de mortar  Ciment  Argilă pastă  Nisip  3  3  F 25  M 30  (m )  (kg)  (m )  (kh)  (kg)  (kg)  ­  ­  0,300  500  1,15  1400  145  138  0,190  325  1,20  1500  180  171  0,150  260  1,20  1500  290 275  0,060  110  1,25  1550  ­  385  0,035  60  1,25  1550 

3.8  Dozajele uzuale pentru  mortarele pe bază de  ipsos, utilizate  la  lucrările  de  zidărie  şi  tencuială sunt indicate în tabelul 9.  3.9  Dozajele  indicate  pentru  mortarele  de  zidărie  sunt  stabilite  pentru  cazul  utilizării  nisipului  natural  sort  0...7  mm  cu  umiditate  de  2%  sau  mai  mare  şi  densitatea  aparenta  în  3  grămadă de circa 1350 kg/m  . Dozajele indicate pentru mortarele de tencuială sunt stabilite pentru  cazul  utilizării  nisipului  natural  sort  0...3  mm,  cu  umiditate  de  2%  sau  mai  mare  şi  densitatea  3  aparentă  în  grămadă  de  circa  1220  kg/m  .  În  tabelele  3  şi  6  pentru  calculul  dozajelor  s­a  3  considerat varul pastă calitatea I cu consistenţa 12 cm şi densitatea aparentă de 1 300 kg/m .

Tabelul 9 
Marca  mortarului  40 25 50 50  ipsos­var  ipsos  ipsos  pastă de ipsos  Tipul  mortarului  Ipsos  (kg)  300  490  750  1000  Materiale pentru 1 m 3  mortar  Var pastă sau  şlam de carbid 
3  (m  )  0,170  ­  ­  ­ 

Nisip  (kg)  1 325  1 400  1  090  ­ 

(kg)  220 ­  ­  ­ 

3  (m  )  1,00  1,07  0,84 ­ 

Obs. În mortarele de  marcă  25 sau 50,  în pasta de ipsos,  pentru o  mai bună elasticitate şi  comportare în timp, se  poate  introduce pasta de var sau şlam de carbit în proporţie de 0,5 părţi la 1 parte ipsos. 

În  cazul  folosirii  unui  var de altă consistenţă  se va  efectua  corecţia  conform prevederilor  de  la  pct. 2.2.  Când  se  utilizează  nisip  uscat  (sub  2%  umiditate),  cantităţile  în  volume  de  nisip  din  tabelele 2...8 se vor reduce în funcţie de sortul şi respectiv densitatea aparentă a nisipului, conform  indicaţiilor din anexa 3.  3.10  În  cazul  în  care  se  utilizează  nisipuri  care  nu  provin  din  balastiere  omologate  (nisip  din  exploatări  locale,  nisip  de  mare  etc),  sau  atunci  când  se  urmăreşte  reducerea  consumului de  lianţi  sau  precizarea  proporţiei  de  aditivi,  stabilirea  compoziţiei  mortarelor  se.  va  face  pe  bază  de  încercări  preliminare.  La  definitivarea  compoziţiilor  se  va  avea  în  vedere  realizarea  condiţiilor  tehnice  prevăzute  în  STAS  1030­70,  cu  menţiunea  că  pentru  rezistenţele  mecanice  valorile  medii  obţinute  în  încercările  de  laborator  trebuie  să  depăşească cu minim 20% pe cele prescrise.  3.12  Cantitatea  de  apă  adăugată  la  prepararea  mortarelor  variază  în  funcţie  de  consistenţa indicată pentru tipul mortarului şi felul lucrării (vezi pct. 4.3).  3.13 Alegerea  tipului  de  mortar  de  zidărie  se  face  de  către  proiectantul  lucrării,  ţinându­se  seama  de  solicitările  la  care  sunt  supuse  părţile  de  construcţii  respective,  de  materialul  şi  grosimea  zidăriei,  umiditatea  mediului  exterior  sau  interior,  vârsta  la  care  urmează  a  fi  supus  la  diferite  solicitări,  condiţiile  specifice  regiunii  şi  construcţiei  (seismicitate, mod de exploatare), precum şi de prescripţiile tehnice specifice diferitelor  materiale, solicitări etc.  Alegerea  tipului  de  mortar  de  tencuială  se  face  de  către  proiectantul  lucrării,  ţinându­se  seama  de  felul  lucrării,  umiditatea  mediului exterior  sau  interior,  materialele  pe care se aplică şi categoria mortarelor.  În  funcţie  de  aceste  elemente  se  stabilesc  tipul  mortarului,  mărimea    şi    natura  agregatului,  precum  şi marca mortarului.  Rezistenţa  mortarelor folosite la diferite straturi trebuie  să scadă de la  suprafaţa  suportului spre exterior.  Pentru gleturi se utilizează pastă de ipsos, var sau pastă de var sau şlam de carbid  cu adaos de ipsos; pentru profile se utilizează pastă de ipsos.  Mortarul M 10­T se foloseşte numai în încăperi cu umiditate până la 60 %; în încăperi  cu umiditate peste 60% se va folosi mortarul M 25­T. 

4. PREPARAREA MORTARELOR 

4.1  Prepararea  mortarelor  pe  bază  de  ciment  şi  var  hidratat  se  face  numai  prin  procedee mecanice, asigurându­se următoarele condiţii:  ­ dozarea gravimetrică a componentelor  solide  ale  mortarului  ±  2%  pentru  lianţi  şi

± 3% pentru agregate;  ­ amestecarea îngrijită a mortarului până la omogenizarea completă.  În  cazul  utilizării  varului  hidratat  nu  mai  este  necesară  operaţia  de  stingere  a  varului.  4.2  Prepararea  mortarelor  pe  bază  de  ciment  şi  var­pastă  sau  şlam  de  carbid  sau  argilă­pastă şi a celor pe bâză de ciment cenuşa de centrală termoelectrică şi var hidratat se  face  prin  procedee  mecanice  sau  manuale,  iar  dozarea  componentelor  se  va  efectua  gravimetric sau volumetric, respectându­se toleranţele indicate  la  pct.  5.1,  pentru  lianţi  şi agregate.  În cazul acestor mortare intervin operaţiile de stingere a varului sau de preparare a  pastei de argilă conform anexei 4 şi respectiv 5.  4.3  În  funcţie  de  tipul  mortarului  de  aplicat  şi  de  felul  lucrării,  consistenţa  mortarelor trebuie  să  fie cuprinsă între lipitele  indicate în tabelul 10, pentru mortarele de  zidărie  şi  între  limitele  prevăzute  în  ”Normativul  pentru  executarea  tencuielilor  umede”,  ind. C 18­75, pentru mortarele de tencuială. 

Tabelul 10  Tiptil mortarului şi felul lucrării  Consistenţa [cm]  Mortare de zidărie  a)  pentru zidărie de cărămizi pline sau din blocuri  cu agregate naturale sau artificiale.  8...13  b)  pentru zidărie de cărămidă cu găuri sau blocuri  7...8  c)  a) 
pentru zidărie de piatră sau blocuri de beton  Mortare de tencuială:  Mortare de tencuială aplicate manual:  ­ pentru şpriţ  ­ pentru grund  ­ pentru stratul vizibil executat din mortar care  ­ pentru strat vizibil, executat din mortar fără 

4.. .7 

9  7...8  9...12  7...8 
12  10...12

b) 

Mortare de tencuială aplicate mecanizat  ­ pentru şpriţ  ­ pentru grund 

Prepararea mecanizată a mortarelor  4.4  Pentru  prepararea  mecanizată  a  mortarelor  se  folosesc  malaxoare  cu  amestecare  forţată sau betoniere cu cădere liberă.  4.5  În  cazul  în  care  prepararea  mecanizată  a  mortarelor  se  face  la  locul de  aplicare  a  acestora, ordinea de introducere a componentelor este următoarea:  ­  pentru  mortarele  cu  var  hidratat:  se  introduce  la  început  apă  şi  apoi  componentele  solide;  ­  pentru  mortarele  cu  var­pastă  sau  şlam  de  carbid  sau  argilă­pastă:  se  introduce  la  început  apa,  apoi  pasta  de  var  sau  şlamul  de  carbid  sau  pasta  de  argilă,  se  pune  în  mişcare  tamburul până ce se obţine un lapte omogen şi numai după aceea se introduc agregatele şi cimentul;  ­  pentru  mortarele  de  ciment­cenuşă  de  centrală  termoelectrică  şi  var,  ordinea  de  introducere  a  componentelor  este  următoarea:  se  introduce  la  început  o  parte  din  apa  de  amestecare,  apoi  componentele  solide  şi  după  malaxarea  acestora  se  adaugă  apa 

suplimentară necesară obţinerii consistenţei, cerute.  4.6 În  cazul în  care  prepararea  mecanizată  a  mortarelor  se face în  staţia de mortare, de  unde urmează a fi transportate pentru a fi aplicate la lucrare, se va proceda după cum urmează:  ­ în funcţie de tipul şi de marca mortarului solicitat, la staţie se va prepara un mortar  format din apă, var sau şlam de carbid şi agregat dozate în cantităţile prevăzute pentru mortarul  respectiv în tabelele 2, 3, 5 şi 6;  ­ pentru  mortarul pe bază de ciment­cenuşă de centrală termoelectrică şi var hidratat,  la  staţie  se  va  prepara  un  mortar  format  din  cenuşă  de  centrală  termoelectrică­var  hidratat,  agregate dozate în cantităţile prevăzute în tabelele 4 şi 7;  ­ la punctul de aplicare se va adăuga cimentul în cantitatea prescrisă pentru tipul şi marca  mortarului  solicitat,  se  va  amesteca  manual  mortarul  de  var  cu  cimentul  adăugat  şi  se  va  suplimenta cantitatea de apă până la obţinerea consistenţei dorite.  4.7  Durata  de  amestecare  a  mortarului  este  în  funcţie  de  caracteristicile  tehnice  ale  utilajelor respective şi este limitată în general la un minut.  4.8  La  prepararea  mortarelor  de  ipsos­var  cu  întârzietor  de priză,  după  ce  s­a  introdus  în  malaxor  sau  betonieră  apa  necesară  se  adaugă  şi  întârzietorul  de  priză,  amestecându­se  bine.  Amestecarea  se  consideră  terminată  când  pe  suprafaţa  apei  nu  mai  plutesc  cocoloaşe  de  praf  întârzietor de priză; după aceea se introduc celelalte componente în ordinea arătată mai înainte.  4.9 Pentru obţinerea unor mortare mai omogene se recomandă ca varul pastă să fie mai întâi  transformat în lapte de var.  Ca  urmare,  în  staţiile  pentru  prepararea  centralizată  a  mortarelor,  pasta  de  var  de  consistenţa  12  cm  se  introduce  într­un  buncăr  prevăzut  cu  un  agitator,  se  fluidifică  şi  se  omogenizează, după care se introduce în toba de malaxare a utilajului respectiv.  4.10  La terminarea unui schimb sau la întreruperea preparării mortarului pe o durată mai  mare de 1/2 oră, este obligatoriu ca toba betonierei să fie spălată cu apă amestecată cu pietriş.  4.11  Prepararea manuală a mortarelor se face conform indicaţiilor din anexa 6.  5. CONTROLUL CALITĂŢII MORTARELOR  5.1  Determinarea  caracteristicilor  mortarelor  de  zidărie  şi  tencuială  se  va  face  conform  metodelor  prescrise  în  STAS  2634­80  ”Metode  de  încercare  a  mortarelor,  în  stare  proaspătă  şi  întărită”.  5.2  Condiţiile  tehnice  pe  care  trebuie  să  le  îndeplinească  mortarele  vor  fi  conform  STAS 1030­70 ”Mortare obişnuite de var, ciment sau ipsos. Clasificare şi condiţii tehnice”.  6. TRANSPORTUL ŞI PERIOADA DE PUNERE ÎN LUCRARE A MORTARELOR  6.1  Alegerea   utilajelor  pentru   transportul  mortarului se face în funcţie de gradul de  mecanizare  a  şantierelor,  de  locul  de  amplasare  a  instalaţiei  de  preparare  a  mortarului,  de  distanţele şi nivelurile la care urmează a se face transportul.  6.2  Transportul pe orizontală, pe distanţe mici, se face cu roaba, tomberoane, dumpere  pitice,  bene  sau  pompe,  iar  pe  distanţe  mari,  de  la  staţia  de  preparare  a  mortarului  până  la  punctul de punere în lucrare, transportul se face cu autocamioane, basculante, bene speciale sau  autoagitatoare.  6.3 Transportul pe verticală se face cu macarale, elevatoare, pompe sau trolii instalate pe  sol.  6.4 Condiţiile principale pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de transport sunt  următoarele:  ­ să fie etanşe,  ­ să fie curate (fără mortar vechi aderent),  ­ să permită, fără eforturi, golirea totală şi rapidă.

Mijloacele de transport vor fi curăţate şi spălate:  ­ la sfârşitul schimbului de lucru,  ­ ori de câte ori se schimbă natura materialului transportat,  ­ la fiecare întrerupere a transportului mai mare de 2 ore.  6.5 Descărcarea mortarului  din  autobasculante sau autoagitatoare se face în:  a) dispozitive aşezate la nivelul solului, prin bascularea mortarului în:  ­  buncărul  de  transfer,  din  care  la  rândul  său  prin  basculare  se  încarcă  în  pompe,  bene  speciale pentru transportul pe verticală sau în tomberoane basculante;  ­  lăzi  de  primire,  de  unde  se  împarte  în  găleţi  ce  urmează  a  fi  transportate  cu  dispozitive speciale de agăţare, tip candelabru.  b)  dispozitive  aşezate  sub  nivelul  solului  sau  autocamionului  (exemplu:  bene  speciale  aşezate în gropi prevăzute cu ramă de ghidaj a mortarului sau în bene speciale la nivelul solului  sub ramele pe care vin autobasculantele).  Este interzisă descărcarea mortarelor direct pe pământ.  6.6  Durata  maximă  de  transport  va  fi  astfel  apreciată,  încât  transportul  şi  punerea  în  lucrare a mortarelor să se facă:  ­  în  maxim  10  ore  de  la  preparare,  pentru  mortarele  de  ciment  sau  ciment­var  fără  întârzietor;  ­  în  maxim  16  ore  de  la  preparare,  pentru  mortarele  de  ciment  sau  ciment­var  fără  întârzietor.  Punerea,  în  operă  a  mortarelor  se  va  face  conform  normativelor  în  vigoare  pentru  executarea zidăriilor şi tencuielilor.  7. TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII  7.1  La  executarea  lucrărilor  se  vor  respecta  prevederile  din  ”Normele  republicane  de  protecţie  a  muncii”,  aprobate  de  Ministerul  Muncii  şi  Ministerul  Sănătăţii  cu  ordinele  nr.  34/1975  şi  60/1975  şi  din  ”Normele  de  protecţia  muncii  în  activitatea  de  construcţii­montaj” aprobate   de   M.C.   Ind. cu   ordinul   nr. 1233/D 1980.  În  cazul  utilizării  varului  hidratat,  la  manipularea  acestuia  la  prepararea  mortarelor  se  vor purta ochelari de protecţie şi mănuşi de cauciuc.

ANEXA   1 

PREPARAREA SOLUŢIEI DE CLORURĂ DE CALCIU ŞI INDICAŢII PRIVIND  STABILIREA  NECESARULUI  DE   SOLUŢIE   ÎN  AMESTECUL  DE MORTAR 

1.  Clorura  de  calciu  se  utilizează  sub  formă  de  soluţie  de  concentraţie  10%  sau  20%;  concentraţia  de  20%  este  preferabilă  în  cazurile  în  care  mortarele  se  prepară  mecanizat. Cantitatea corespunzătoare de soluţie se adaugă în timpul preparării mortarului,  după ce s­a introdus aproximativ jumătate din apa de amestecare.  2.  Soluţia  de  clorură  de  calciu  se  prepară  prin  dizolvare  într­un  litru  de  apă  a  cantităţii  necesare  de  substanţă  solidă  (clorură  de  calciu  tehnică  tip  C,  conform  STAS  2073­75), după cum urmează:  110 g ­ pentru soluţia de 10% concentraţie şi respectiv  220 g ­ pentru soluţia de 20% concentraţie.  Se  recomandă  prepararea  soluţiei în  cantităţi  corespunzătoare  volumului  de mortar  prevăzut a se prepara în ziua respectivă de lucru.  3.  La  prepararea  soluţiei  sau  în  cursul  utilizării,  se  poate  verifica  concentraţia  soluţiei prin determinarea densităţii, ţinând seama de prevederile din tabelul 1.1.  Densitatea se determină cu areometrul sau, în lipsa acestuia, în modul următor:  ­  se  cântăreşte un vas de  sticlă gradat, de 1 litru, mai întâi gol  şi uscat,  apoi  plin  până la semnul de 1 litru cu soluţia de clorură de calciu şi în cele din urmă plin, până la  semnul cu apă.  ­ densitatea soluţiei se calculează cu formula: 

D = 
în care: 

G  - G  2  G  - G  1 

G  ­ greutatea vasului gol ;  G 1  ­ greutatea vasului plin cu apă;  G 2  ­  greutatea vasului plin cu soluţia de clorură de calciu.  4. Cantitatea de clorură de calciu ce se utilizează la prepararea  mortarelor poate  fi de 2...3% (exprimată în substanţa solidă, pură şi uscată, faţă de masa cimentului).  Cantitatea de  soluţie, exprimată  in litri,  corespunzătoare  pentru  100  kg  ciment,  în  funcţie de concentraţia soluţiei şi de procentul ce se urmăreşte a se adăuga  mortar, se  determină din tabelul 1.1 (col. 1, 3 ,  4). 

Concentraţia,  soluţiei  %  10 20 

Tabelul 1.1  Densitatea  Cantitatea de soluţie de clorură de  soluţiei  calciu în litri la 100 kg ciment pentru  procentul de clorură de calciu de:  2%  3%  1,083  20,0  30,0  1,177  10,0  15,0

ANEXA 2 

EXEMPLE  DE CALCUL   PENTRU CORECŢIA DOZAJULUI VOLUMETRIC DE  NISIP ÎN CAZUL  UTILIZĂRII LA   PREPARAREA MORTARELOR A NISIPULUI  USCAT, SORT 0...7 mm şi 0...3 mm 
Exemplele de corecţie din tabelul de mai jos sunt calculate pentru:  ­ mortarul de zidărie de marcă 25 cu nisip 0...7 mm  ­ (tabelul 3);  ­ mortarul de tencuială de marcă 25 cu nisip 0...3 mm ­ (tabelul 5). 

Caracteristicile  nisipului şi  componentele  mortarului  ­ umiditatea vasului %  ­ densitatea aparentă în  grămadă a nisipului  3  kg/m  3  3  ­ ciment m  /m  mortar  3  3  ­ var m  /m  mortar 
3  3  ­ nisip m  /m  mortar  3  ­ nisip kg /m  mortar 

Nisip  0...7 mm  Dozaj  Dozaj corectat  conform  pentru  tab. 3, pentru  nisip uscat  nisip umed  2  0 

Nisip  0...3 mm  Dozaj conform  Dozaj corectat  tab. 5, pentru  pentru  nisip umed  nisip uscat  2  0 

1350  165  0,100  1,230  1660 

1700  165  0,110  1350  1,  ´  23  = 0 98  ,  1700  0,98x1700=1660 

1220  180  0,200  1,200  1500 

1550  180  0,200 
1220  1,  ´  2  = 0 95  ,  1550 

0,95x1550=1470 

Notă:  Corecţiile de mai sus s­au făcut pe baza densităţilor aparente în grămadă a nisipurilor de  diferite sorturi cu sau fără umiditate, indicate informativ în tabelul alăturat. 
(continuare ANEXA 2)  Densitatea aparentă  în grămadă 

Sortul nisipului  (mm)  0...1 

Umiditatea nisipului  (%)  0  1  2  0  1  2  0  1  2 

0...3 

0...7 

1450  1210  1100  1550  1340  1220  1700  1430  1350

ANEXA  3 

STINGEREA VARULUI  1.  Stingerea mecanizată  Stingerea mecanizată, a varului se face cu stingătoare de var în conformitate cu instrucţiunile  de utilizare a stingătoarelor respective.  Caracteristicile  tehnice  ale  stingătorului  de  var  termomecanic  fabricat  în  R.S.R.,  sunt  indicate în ”Catalog de utilaje pentru lucrări de construcţie”, elaborat de INCERC şi publicat în  1972.  2.  Stingerea manuală.  Varul în bulgări trebuie să fie stins la interval cât mai scurt după ce a fost aprovizionat,  evitându­se pe cit posibil depozitarea lui pe şantier; stingerea se face după ce în prealabil au fost  luate toate măsurile necesare pentru a­l feri de acţiunea umidităţii atmosferice.  Pentru  stingerea  manuală  a  varului  este  necesară  o  varniţă  din  scânduri  prevăzută într­unul din pereţii laterali cu o deschidere în care se găseşte fixată o plasă metalică cu  ochiuri de 3 mm şi o portiţă mobilă, prin care se scurge pasta de var în groapa de var.  Pentru a uşura scurgerea pastei, fundul varniţei va avea o uşoară înclinare spre portiţa de  evacuare; varniţa se aşează pe un strat de nisip gros de 5...10 cm.  În  ceea  ce  priveşte  dimensiunile  varniţei  şi  ale  gropii  de  depozitare,  se  recomandă  următoarele:  Varniţa:  lungimea  2,50  m,  lăţimea  2  m,  înălţimea  0,35  m;  dulapii  din  care  se  confecţionează varniţa vor fi de brad, cu grosimea de 23...40 mm; portiţa de evacuare va fi făcută  într­unul din pereţii scurţi şi înspre groapa de depozitare.  La stabilirea volumului gropii de var, se va avea în vedere pentru fiecare lot de var, bulgări,  3  un volum de 27 m  . Adâncimea gropii se va stabili ţinând seama de natura pământului, de durata  de utilizare a gropii şi de problemele care le ridică consolidarea pereţilor. În cazul gropilor ai căror  pereţi  nu  sunt  sprijiniţi,  se  vor  lua  mâluri  de  tehnica  securităţii  muncii,  ţinând  seama  şi  de  posibilitatea înmuierii pământului.  Stingerea varului se face astfel: în varniţă se toarnă apă până la 1/4 din volumul ei şi apoi  se introduc bulgări de var cu lopata. Se mai adaugă apoi apă astfel încât cantitatea totală să fie  de 2,5...3 ori volumul varului din varniţă. În timpul stingerii, muncitorul amestecă încontinuu cu  sapa, până ce amestecul din varniţă se transformă într­un lapte de var consistent şi uniform.  După încetarea fierberii, se ridică portiţa varniţei şi prin sita existentă se scurge laptele  de var în groapă.  După  închiderea    portiţei    de    evacuare,  se  procedează  la  stingerea    altei  cantităţi  de  var  bulgări, procedându­se în acelaşi fel.  Varul stins manual nu se poate întrebuinţa decât după un anumit timp de la stingere şi  anume:  ­ pentru mortare de zidărie, după cel puţin două săptămâni de păstrare în groapă;  ­ pentru mortare de tencuială, după cel puţin 2 luni de păstrare în groapă.  Pentru a se preîntâmpina uscarea excesivă a pastei de var in groapă, pasta se va acoperi cu  un strat de nisip de cca 15 cm.

ANEXA  4 

PREPARAREA PASTEI DE ARGILĂ  Argila  se  utilizează  în  mortare  sub  formă  de  pastă  având  o  consistenţă  de  13­15  cm  determinată cu conul etalon. Această pastă se prepară în felul următor:  Argila sub forma în care a fost scoasă' la suprafaţă, după îndepărtarea stratului de pământ  vegetal  şi  după  ce  s­a  stabilit  că  îndeplineşte  şi  condiţiile  din  STAS  4686­71  şi  că  este  corespunzătoare  în  ceea  ce  priveşte  conţinutul  de  argilă  şi  de  nisip,  se  aşează  în  grămezi'  şi  se  stropeşte abundent cu apă. Se menţine astfel saturată cu apă câteva zile, după care se pune într­o  ladă de scânduri asemănătoare cu varniţa pentru stins varul şi se adaugă apă, amestecându­se cu o  sapă de lemn până ce se obţine o pastă cu aspect omogen şi cu o consistenţă între 13 şi 15 cm.  În cazul mortarelor de mărci mai mari de M 10 pasta se trece printr­o sită cu ochiuri de 3 mm,  după care se poate întrebuinţa; bulgării de  argilă care  au rămas pe  sită  se  introduc din nou în  ladă,  împreună  cu  o  nouă  cantitate  de  argilă  din  care  urmează  a  se  prepara pasta  aşa  cum  s­a  arătat mai sus. Prepararea pastei se poate face şi într­un malaxor obişnuit pentru mortare.

ANEXA  5 

MORTARE DE ZIDĂRIE ŞI TENCUIALĂ PENTRU ZIDĂRIE DIN  BLOCURI MICI ŞI PLĂCI DE b.c.a. 

1. MORTARE PENTRU ZIDĂRIE DIN  BLOCURI MICI  a. Mortare pentru zidării cu rosturi obişnuite:  ­  Ciment­var marca 25, cu compoziţia, ciment;  var pastă sau şlam de  carbid: nisip  (1 : 0,7 : 7 părţi în volume);  ­ Ciment­var marca 10, cu compoziţia,  ciment: var pastă sau şlam de  carbid: nisip  (1 : 1 : 10 părţi în volume).  b. Mortare adezive pentru zidării cu rosturi subţiri:  Aracet DP 25 sau D 50, CPMB sau CIC: nisip 0...1 mm, nisip 1...3 mm: apă ( 1 : 3   :  1 : 1 părţi în volume); în locul aracetului se poate utiliza crilorom 3080. 

2. MORTARE PENTRU PEREŢI DESPĂRŢITORI DIN PLĂCI NEARMATE  ­  Ciment­var marca 50, cu compoziţia,  ciment:  var pastă sau  şlam de  carbid:  nisip  (1 : 0,4 : 5 părţi în volume). 

3. MORTARE PENTRU TENCUIREA PEREŢILOR  interiori şi exteriori din blocuri mici şi plăci cu rosturi obişnuite.  Tencuieli interioare:  ­ mortar M  10 cu compoziţia, ciment:  var pastă­sau şlam de carbid:  nisip (1 : 2 :  8 părţi în volume).  Tencuieli exterioare:  ­ mortar cu compoziţia ciment: var: nisip (1 : 2 : 6 părţi în volume). 

4.  MORTARE PENTRU PEREŢI DIN ELEMENTE ARMATE  a. Mortar de poză din ciment şi nisip ( 1 : 3  părţi în volume) şi apă până la realizarea  unui mortar de consistenţă vârtoasă (determinată cu conul etalon).  b. Mortar pentru umplerea rosturilor verticale circulare, din ciment şi  nisip  ( 1 : 3  părţi în volume) şi apă până la realizarea uni mortar de consistenţă fluidă (determinată cu  conul etalon).  c.  Mortar­adeziv  pentru  lipirea  între  ele  a  elementelor  de  beton  celular  autoclavizat.  Reţeta  1:  ­  amorsa  preparată  din  Aracet  CPMB  sau  ARACET  C.I.C.  amestecat  cu  apă  în  raportul 1 : 3 părţi în volume; în locul aracetului se poate utiliza crilorom 3080;  ­  mortar  adeziv  preparat  din  nisip  0...1  mm  şi  amorsă  în  raportul  1  :  1  parte  în

volume,  Reţeta 2:  ­  amorsă  preparată  din  Aracet  DP  25  amestecat  cu  apă  în  raportul  1  :  2  părţi  în  volume; în locul aracetului se poate utiliza crilorom 3080;  ­ mortar adeziv preparat din nisip fin 0...0,2 mm şi Aracet DP 25  în raportul 2 : 1  părţi în volume.  La  prepararea  mortarelor  adezive  se  va  adăuga  apă  până  la  consistenţa  13  cm  determinată cu conul etalon.

ANEXA 6 

PREPARAREA MANUALĂ A  MORTARELOR 
1.  Mortarul de var 

Prepararea mortarului de var se face într­o ladă de scânduri bine încheiată în care se  pune  pasta  de  var  sau  şlamul  de  carbid  (consistenţa  12),  în  cantitatea  corespunzătoare  dozajului stabilit.  Peste  pasta  de  var  sau  şlamul  de  carbid  se  adaugă  apă,  în  cantitatea  necesară  pentru a o transforma într­un lapte consistent, care se omogenizează bine prin amestecare  cu  o  sapă.  Se  adaugă  apoi  nisipul  necesar  şi  se  continuă  amestecarea  până  ce  mortarul  capătă, un aspect omogen. Cu ajutorul conului etalon se determină consistenţa mortarului,  care  trebuie  să  corespundă  prevederilor  din  STAS  1030­70.  Dacă  mortarul  nu  are  consistenţa  necesară,  se  mai  poate adăuga  apă,  amestecându­se  încontinuu până  se  obţine  consistenţa dorită. 
2.Pastă de ipsos 

Pasta de ipsos se utilizează fără sau cu adaos de întârzietor de priză.  a) Fără întârzietor de priză  Când  nu  se  utilizează  întârzietor  de  priză,  trebuie  să  se  respecte  la  prepararea  pastei următoarele reguli:  ­  ipsosul  se  va  presăra  întotdeauna  peste  apa  de  amestecare  care  trebuie  să  fie  în  cantitate de 50...60% din greutatea ipsosului (nu se va turna apa peste ipsos);  ­ amestecarea se va face cât mai repede până când pasta obţinută capătă consistenţa  dorită;  ­ nu  se admite diluarea pastei cu apa, după terminarea amestecării;  ­  pasta trebuie preparată  în  cantităţi mici,  care  să  poată  fi  puse  în lucrare în 10...  15 minute.  b) Cu întârzietor de priză  Când  se  utilizează  întârzietorul  de  priză  în  praf,  acesta  se  va  amesteca  în  prealabil  cu  apa  necesară  amestecului,  până  când  praful  nu  mai  pluteşte  la  suprafaţă  şi  nu  mai  rămân  cocoloaşe,  în  masa  lichidului.  Această  operaţie  se  face  cu  2...5  minute  înainte de prepararea pastei de ipsos. 
3. Pastă de ipsos­var 

Prepararea  pastei  de  ipsos  var  se  face  diluându­se  mai  întâi  pasta  de  var  sau  şlamul  de  carbid  cu  apa  necesară  şi  în  laptele  obţinut  se  presară  ipsosul,  amestecându­se  bine cu o lopăţică până când se obţine o pastă cu aspect uniform.  Pasta de ipsos var  sau şlam de carbid poate fi pusă în lucrare în circa  20 minute  de  la  confecţionare.  Dacă  este  necesar  să  se  prelungească  termenul  de  punere  în  lucrare  peste această limită, se va utiliza întârzietor de priză, care se va amesteca în prealabil cu  apa cu care se va dilua pasta de var.

4. Mortarul de ipsos 

Mortarul de ipsos se prepară din ipsos, nisip şi apă, fără sau cu adaos de întârzietor  de priză. 
a) Fără întârzietor de priză.  În  cazul  utilizării  mortarului  de  ipsos  fără  întârzietor  de  priză  în  pasta  de  ipsos  fluidă  preparată  conform  indicaţiilor  de  la  pct.  2  a  se  introduce  nisipul  dozat  în  prealabil.  Pentru obţinerea unei mai bune omogenizări, pasta  se amestecă  în  tot  timpul introducerii  nisipului.  Toate aceste operaţii nu trebuie să depăşească timpul de 3 minute. Datorită prizei şi  întăririi  rapide,  acest  mortar  nu  poate  fi  folosit  decât  în  amestecuri  care  să  fie  puse  în  lucrare în max. 10 minute. 

b) Cu întârzietor de priză  În  cazul utilizării  mortarului de ipsos  cu întârzietor de priză prepararea mortarului  se face astfel:  Într­o  ladă  de  scânduri  se  pune  mai  întâi  nisipul  peste  care  se  adaugă  ipsosul  în  cantitatea necesară şi se amestecă cit  mai bine cu lopata. Într­un vas se pune cantitatea  de  apă  de  40...50%  din  greutatea  ipsosului  în  amestec,  peste  care  se  toarnă  cantitatea  necesară  de  praf  de  întârzietor  de  priză.  Cu  ajutorul  unei  lopeţi  se  amestecă  apoi  bine,  până  când  tot  praful  se  desface  în  apă  şi  nu  mai  rămân  cocoloaşe,    de  întârzietor  de  priză în masa lichidului.  În  pasta  astfel  pregătită  se  toarnă  amestecul  de  ipsos  cu  nisip  având  grijă  ca  înainte de turnare pasta să mai fie încă o dată bine amestecată cu lopata.  Se  amestecă  mortarul­cu  lopata  până  ce  capătă  un  aspect  uniform.  Dacă  mortarul  astfel obţinut nu are consistenţa necesară, i se mai poate adăuga apă curată, amestecându­  se încontinuu până la obţinerea consistenţei dorite.  Mortarul  astfel  preparat  poate  fi  utilizat  într­un  termen  care  este  în  funcţie  de  cantitatea de întârzietor de priză întrebuinţată şi de eficacitatea acestuia  (vezi anexa 2).  Nu se admite utilizarea mortarului după ce a început să se întărească. 
5. Mortarul de ipsos­var 

Mortarul de ipsos­var se prepară făcându­se întâi mortarul de pastă de var sau şlam  de  carbid,  apă  şi  nisip,  aşa  cum  s­a  arătat  la  pct.  1,  pentru  mortarul  de  var,  apoi  se  adaugă ipsosul sub forma unei paste fluide, amestecându­se bine până la omogenizare.  Se  recomandă  ca  ipsosul  să  se  adauge  la  locul  de  muncă,  iar  după  terminarea  amestecării, mortarul să fie imediat întrebuinţat.  Deoarece varul pastă sau şlamul de carbid are o acţiune de întârziere a prizei, nu se  recomandă  la  mortarele  de  ipsos­var  folosirea  unui  întârzietor  de  priză  special,  dacă  mortarul poate  fi pus în lucrare în circa 20  minute de la preparare. Dacă este necesar  un  termen  mai  lung  de  punere  în  lucrare  se  va  utiliza  întârzietorul  praf  în  acest  caz  cantitatea  necesară  de  întârzietor  de  priză  se  amestecă  cu  apa  de  preparare  a  pastei  de  ipsos, conform prevederilor de la punctul 2 b.

6. Mortarul de ciment  Prepararea  manuală  a  mortarului  de  ciment  se  face  în  felul  următor:  pe  o  platformă  de  beton  sau  de  scânduri  bine  încheiate,  se  amestecă  cu  lopata  cantităţile  necesare  de  nisip  şi  de  ciment.  Se  adaugă  apoi  treptat  apă,  amestecându­se  încontinuu  cu  lopata până ce se obţine un amestec cu aspect uniform şi de consistenţă necesară punerii în  lucrare.  7. Mortarul de ciment­var  Pasta de var sau şlamul de carbid, în cantitatea corespunzătoare dozajelor, indicate în  tabelele  3  sau  5,  se  pune  într­o  ladă  de  scânduri.  În  momentul  măsurării  volumelor  componentelor, pasta de var sau şlamul de carbid trebuie  să aibă consistenţa 12. Se toarnă  apoi  apă  şi  se  amestecă  bine  până  la  omogenizare,  cu  ajutorul  sapei  de  lemn.  În  acelaşi  timp,  pe  o  platformă  alăturată  se  amestecă  bine,  până  la  omogenizare,  nisipul  împreună  cu cimentul.  Se toarnă apoi amestecul de nisip şi de ciment peste pasta din ladă în cantităţi mici,  amestecându­se bine până ce se obţine o pastă omogenă. Se veri­fică consistenţa cu ajutorul  conului  etalon  şi  dacă  nu  corespunde  prevederilor  STAS  1030­70,  se  mai  adaugă  apă,  amestecându­se din nou până la omogeni­zare.  8. Mortar de  ciment­cenuşă de centrală termoelectrică  Prepararea manuală a mortarului de ciment­cenuşă de centrală termoelectrica se face  în  felul  următor:  pe  o  platformă  de  beton  sau  de  scânduri  bine  încheiate,  se  amestecă  cu  lopata cantităţile  necesare  de  ciment,  cenuşă,  var  hidratat  şi  nisip.  Se  adaugă  apă  până  ce  se obţine un amestec uniform şi de consistenţa necesară punerii în lucrare.

Elaborate de:  INSTITUTUL DE  CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII ŞI  ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR ­ INCERC ­ 

Aprobate de:  INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE,  PROIECTARE  ŞI   DIRECTIVARE  ÎN  CONSTRUCŢII  ­ ICCPDC ­  cu decizia nr. 127 din 02 noiembrie 1982 

INSTITUTUL CENTRAL DE  CERCETARE, PROIECTARE ŞI  DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII  Biroul executiv 

DECIZIA Nr.  80 din 25 noiembrie 1988  PENTRU  APROBAREA  COMPLETĂRILOR  LA  „INSTRUCŢIUNILE  TEHNICE  PRIVIND  COMPOZIŢIA  ŞI  PREPARAREA  MORTARELOR  DE  ZIDĂRIE  ŞI  TENCUIALĂ" INDICATIV C 17­82,  Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului central de cercetare, proiectare  şi directivare în construcţii;  Avînd  în  vedere  prevederile  art.  5,  litera  „d"  din  Decretul  nr.  170/1976,  precum  şi  avizul CTE— ICCPDC nr. 348 din 28 iulie  1988;  în  temeiul  Decretului  nr.  170/1976,  modificat  prin  Decretul  nr.  31/1983,  privind  organizarea  şi  funcţionarea  Institutului  central  de  cercetare,  proiectare  şi  directivare  în  construcţii, cit şi a Legii nr. 5/1978, emite următoarea  DECIZIE: 

1.  Se aprobă completările la „Instrucţiunile tehnice privind compoziţia şi prepararea  mortarelor de zidărie şi tencuială" avînd indicativul C 17­82, conform anexei la prezenta  decizie.  2.  Completările de la pct. 1 intră în vigoare la data publicării în Buletinul  construcţiilor.  PREŞEDINTELE  BIROULUI  EXECUTIV  DIRECTOR  GENERAL.  Dr. arh. GHEORGHE POLIZU

ANEXA  la  Decizia  ICCPDC   nr.   80 din  15.XI. 1988 

COMPLETĂRI    LA    „INSTRUCŢIUNILE    TEHNICE  PRIVIND    COMPOZIŢIA ŞI  PREPARAREA.   MORTARELOR   DE  ZIDĂRIE   ŞI   TENCUIALĂ"  INDICATIV C  17­82  Pct. 2.6 se completează cu subpunctul 2.6.1 cu următoarea   redactare:  „  2.6.1,  Calcar dolomitic cu brucit de la Exploatarea minieră  Valea Mare Budureasa  — jud.   Bihor,   care   trebuie   să   îndeplinească   condiţiile   prevăzute in  anexa  7".  După pct. 3.13 se introduce pct.  3.14 cu următoarea redactare:  „3.14.  Dozajele uzuale pentru mortarele de zidărie de marcă 25 şi de tencuială de  marcă 50 pe bază de calcar dolomitic cu brucit şi ciment sîiit  indicate ui  tabelul   11".  Tabelul  11  Marca  Marca  Dozajul  Dozajul  Nisip  Apa (1)  3  mortarului  cimentului  de ciment  de  calcar  (kg/m  )  3  (kg/m )  dolomitic  cu  brucit  3  (kg/m  )  30 1 660  MZ 25­CD  150  130  260  25 1 660  MZ 25­CD  165  130  290  30  1 550  MT 50­CD  275  110  280 

După anexa 6 se introduce anexa 7 după cum urmează:

ANEXA 7 

CALCARUL DOLOMITIC CU BRUCIT.  CONDIŢII GENERALE DE  CALITATE 
1.  Prezentele  condiţii  tehnice  de  calitate  se  referă  la  calcarul  dolomitic  cu  briicit de la Exploatarea minieră Valea Mare Budureasa — jud. Bihor, utilizat ca  adaos activ la prepararea mortarelor.  2.  Calcarul  dolomitic  cu  brucit  prezintă  un  indice  de  activitate  puzzola­  nică  de  IA 24  min  =  0,65.  Activitatea  puzzolanică  trebuie  verificată  de  staţia  de  betoane cel puţin o dată pe lună, conform STAS 8819­88.  3. Livrarea  fiecărui  lot  de  calcar  dolomitic  cu  brucit  va  fi  însoţită  de  un  certificat de  calitate.  4. Caracteristicile  care  trebuie  verificate  şi  condiţiile  de  admisibilitate  sînt conform tabelului 7.1. 

Caracteristici 

U/M 

1  Umiditatea  2  Indice de activitate 
puzzolanică IA 24  min. 

Nr. crt. 

Condiţii de  admisibilitate 

Tabelul 7.1  Metode de  verificare 

%  max. 

STAS 3832­85 

— 

0,65 

STAS 8819­88 

3  Constanţă de volum  în prezenţa cimen­  tului 

Să nu prezinte fi­  suri specifice fe­  —  nomenului de  umflare sau con­  tracţie. 
8  g/dm 

STAS 2386­85  STAS 9201­80 

4  Densitatea aparentă 

max. 

1000 

5.Calcarul  dolomitic  cu  brucit  se  depozitează  în  bazine,  ferindu­se  amestecul      de  impurităţi sau  alte  substanţe.   Bazinele  de depozitare  se  marchează  distinct cu menţiunea  „Calcar dolomitic cu brucit".  6.  Înainte  de  încărcarea  calcarului  dolomitic  cu  brucit,  producătorul  este  obligat să verifice dacă mijloacele de transport sînt curate.  7.  Calcarul  dolomitic  cu  brucit  se  transportă  cu  a,celeaşi  tipuri  de  mijloace  ca  şi  cele  utilizate  la  transportul  varului  pastă,  marcate  distinct  cu  menţiunea „Calcar dolomitic cu brucit".

INSTITUTUL CENTRAL DE CERCETARE, PROIECTARE ŞI DIRECTIVARE  IN CONSTRUCŢII  Biroul executiv 

DECIZIA Nr. 46  din 30 decembrie 1989  PENTRU APROBAREA „INSTRUCŢIUNILOR TEHNICE PROVIZORII PRIVIND  COMPOZIŢIA ŞI PREPARAREA MORTARELOR DE ZIDĂRIE ŞI TENCUIALĂ  CU  PLASTIFIANŢI”  INDICATIV   NP 60­89  Biroul  executiv  al  Consiliului  ştiinţific  al  Institutului  central  de  cercetare,  proiectare  şi  directivare în construcţii;  Avînd  în  vedere  prevederile  art.  5,  litera  „d”  din  Decretul  nr.  17 0 /1 97 6,  cît  şi  avizul  CTE­ICCPDC nr. 450 din 12 septembrie 1989;  În  temeiul  Decretului  nr.  170/1976,  modificat  prin  Decretul  nr.  31/1983,  privind  organizarea  şi  funcţionarea  Institutului  central  de  cercetare,  proiectare  şi  directivare  în  construcţii, cît şi a Legii nr. 5/1978, emite următoarea  DECIZIE:  1. Se aprobă „Instrucţiunile tehnice provizorii privind poziţia şi prepararea mortarelor de  zidărie şi tencuiala cu plastifianţi avînd indicativul NP 60­89.  2.  Instrucţiunile  provizorii  de  la  pct.  l  intră  în  vigoare  la  data  publicării  în  Buletinul  construcţiilor şi au valabilitate pînă la data de 31 decembrie 1991. 

PREŞEDINTELE BIROULUI  EXECUTIV  DIRECTOR GENERAL,  dr. arh. GHEORGHE POLIZU

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PROVIZORII PRIVIND  COMPOZIŢIA ŞI PREPARAREA MORTARELOR  DE ZIDĂRIE ŞI TENCUIALĂ CU PLASTIFIANŢI  INDICATIV NP 60­89 

Elaborate de:  I.C.C.P.D.C. ­  FILIALA TIMIŞOARA  Şef filială:  dr. ing. Victor Gioncu  E laborator:  dr. ing. Dan Vasiliu  Responsabil din partea  I.C.C.P.D.C:  arh. Claudiu Popeşteanu

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PROVIZORII  PRIVIND COMPOZIŢIA ŞI PREPARAREA  MORTARELOR DE ZIDĂRIE ŞI  TENCUIALA CU PLASTIFIANŢI 

Indicativ:  NP 60­89  Completează:  C 17­82 

1. PREVEDERI GENERALE  1.1.  Prezentele  instrucţiuni  tehnice  provizorii  se  referă  la  compoziţia  şi  prepararea  mortarelor cu plastifianţi. La aceste mortare, care nu conţin var, efectul de realizare a unei bune  lucrabilităţi  la  aplicare  şi  de  reducere  a  segregării  este  asigurat  de  acţiunea  unor  substanţe  denumite „plastifianţi pentru mortare”.  1.2. Mortarele cu plastifianţi au aceleaşi performanţe în  stare proaspătă ca şi mortarele cu  var:  au  o  bună  lucrabilitate  la  aplicare,  aderă  bine  pe  suprafeţele  de  cărămidă  sau  beton,  se  întind  uşor  în  straturi  subţiri  şi  se  prelucrează  foarte  bine  cu  dreptarul  sau  cu  drişca.  Au  o  segregare  redusă  şi  se  pot  transporta  cu  pompa  de  mortar.  În  stare  întărită  mortarele  cu  plastifianţi  realizează  rezistenţele  la  compresiune  corespunzătoare  mărcii  pentru  care  sînt  preparate  şi  au  o  bună  adeziune  la  stratul  suport  din  cărămidă  sau  beton.  Mortarele  din  plastifianţi au o foarte bună rezistenţă la îngheţ­dezgheţ şi o durabilitate sporită.  1.3.  Mortarele  de  zidărie  şi  tencuieli  cu  plastifianţi  sînt  caracterizate  prin  marcă.  Marca  mortarului este considerată, în acelaşi fel ca şi la mortarele cu var, conform Normativului C17­  82.

Elaborate de:  INSTITUTUL CENTRAL DE  CERCETARE, PROIECTARE ŞI  DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII  I.C.C.P.D.C. FILIALA TIMIŞOARA  în colaborare cu  INSTITUTUL DE CERCETĂRI  PENTRU CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA  CONSTRUCŢIILOR – INCERC – 

Aprobate de:  INSTITUTUL CENTRAL DE  CERCETARE, PROIECTARE ŞI  DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII  ­ ICCPDC  cu decizia nr. 46 din 30.XII.1989 

2.  MATERIALE  Agregate  2.1.  Nisip natural de carieră sau de rîu conform STAS 1667/76. Nisipul natural de carieră  sau de rîu poate fi înlocuit în proporţie de pînă la 50% cu nisip provenit din concasarea rocilor  naturale sau cu nisip de mare. Utilizarea nisipurilor de mare este permisă la mortarele de zidărie  şi tencuială numai pentru mărcile 10 şi 25.  2.2.  Cenuşa  de  termocentrală  va  trebui  să  îndeplinească  condiţiile  STAS  8819/1­88.  Se  poate utiliza cenuşa tip B STAS 8819/1­88.  Cimentul  2.3.  Se vor utiliza cimenturile cu adaosuri STAS 1500­78 de tipul: F25; M 30; Pa 35.  Plastifiant pentru motoare  2.4.  Plastifiantul pentru mortare se produce de către întreprinderea de detergenţi Timişoara

sub  denumirea  de  „plastifiant  pentru  mortare  UD”  şi  se  livrează  prin  ICECHIM  ­  Laboratorul  de detergenţi Timişoara. Plastifiantul UD se produce pe baza caietului de sarcini ICECHIM nr.  164 LD/89.  2.5. Plastifiantul UD este un lichid VÎSCOS, culoare brun închis, opac, fără miros. Nu este  toxic, şi nu provoacă alergii. Concentraţia de livrare este de 46,5%. Se livrează în butoaie din  tablă sau din material plastic. Se păstrează în încăperi cu temperaturi pozitive.  3.  COMPOZIŢIA MORTARELOR  3.1.  Compoziţiile  uzuale  ale  mortarelor  cu  plastifianţi,  care  pot  fi  utilizate  fără  încercări  preliminare,  sînt  indicate  în  tabelul  2  pentru  mortarele  de  zidărie  şi  în  tabelul  3  pentru  mortarele de tencuială. Se menţionează că dozajele de ciment ale mortarelor cu plastifianţi  sînt  egale  cu  cele prevăzute de Normativul C 17/­82 la mărcile aferente.  3.2. Stratul  vizibil  al  tencuielilor  se  va  executa  dintr­un  mortar  cu  nisip  fin  0/1  mm,  denumit „tinci”, care va avea aceiaşi compoziţie şi consistenţă ca şi cea a grundului.  3.3. La mortarele de zidărie şi tencuială marca 100 se poate utiliza şi cimentul Pa 35. In  acest caz dozajele de ciment se vor reduce cu  5%.  3.4. Compoziţiile mortarelor de zidărie s­au stabilit pentru cazul utilizării nisipului 0/7 mm  3  cu o umiditate de 2% sau mai mare şi cu densitatea în grămadă de 1 350 kg/m  ,.  3.5. Compoziţiile mortarelor de tencuială s­au stabilit pentru cazul utilizării nisipului 0/3  3  mm cu o umiditate de 2% sau mai mare şi cu densitatea în grămadă de 1 250 kg/m  .  3.6. În cazul utilizării nisipului uscat (sub 2% umiditate) volumele de nisip din tabelele 2  şi  3  se  vor  reduce  în  funcţie  de  sortul  şi  de  densitatea  în  grămadă  a  nisipului,  conform  prevederilor din Normativul C 17­82, anexa 2.  4. PREPARAREA MORTARELOR  4.1.  Prepararea  mortarelor  cu  plastifianţi  se  va  face  numai  prin  procedee  mecanice,  cu  malaxoare cu amestec forţat sau cu betoniere cu cădere liberă.  4.2. Dozarea  materialelor  componente,  cu  excepţia  apei,  se  va  face  cu  o  precizie  de  +  2%  pentru  ciment  şi  plastifiantul  UD  şi  de  +  3%  pentru  nis ip  şi  cenuşă  de  termocentrală.  4.3. Mortarele cu plastifianţi se prepară astfel:  ­  se introduce în malaxor o parte din apa de amestec în care se dizolvă plastifiantul  UD;  ­  se introduce apoi cimentul, cenuşa şi nisipul;  ­  se completează cantitatea de apă pînă se obţine consistenţa prescrisă în  tabelele 2 şi  3;  ­  după terminarea dozării apei se amestecă încă 30 s.  4.5.  La  începutul  fiecărei  zile  de  lucru  plastifiantul  UD  se  va  amesteca  energic  3  ...  4  minute pentru omogenizare. Amestecarea se va efectua în butoaiele în care este  livrat, cu şipci  sau cu lopeţi înguste de lemn.  4.6.  La  terminarea  preparării  mortarului  sau  la  întreruperi  mai  mari  de  1/2  oră,  toba  betonierei se va spăla cu apă amestecată cu pietriş.  5. CONTROLUL CALITĂŢII MORTARELOR  5.1.  Determinarea  caracteristicilor  fizico­mecanice  ale  mortarelor  de  zidărie  şi  tencuială  cu plastifianţi se va face conform metodelor prescrise  de STAS 2634­80.  5.2.  Mortarele  cu  plastifianţi  trebuie  să  îndeplinească  cond iţ iile  tehnice  prescrise    de  STAS 1030­85.  6. TRANSPORTUL  ŞI  PERIOADA  MOTOARELOR CU PLASTIFIANT  DE  PUNERE  ÎN  LUCRARE  A 

6.1. Transportul mortarelor cu plastifianţi pe distanţe mici se va face cu tomberoane, roabe,  bene, sau pompe de mortar. Trasportul cu pompa de mortar este deosebit de indicat pentru acest  tip de mortare.  6.2.  Transportul  pe  distanţe  mari  se  va  face  cu  autoagitatoare,  camioane,  basculante

etanşe sau bene speciale.  6.3. Transportul pe verticală se va face cu tomberonul, bena sau cu pompa.  6.4. Mijloacele de transport şi modul de descărcare al mortarului va  trebui să îndeplinească  condiţiile din  Normativul­C 17­82 punctele 6.4 şi 6.5.  6.5. Durata maximă  de  transport  şi  manipulare,  adică intervalul  de  timp dintre  terminarea  preparării şi punerea în lucrare a mortarului, nu va depăşi valorile din tabelul 1.  Tabelul 1  Temperatura mediului ambiant (  C)  Durata maximă de transport şi manipulare (ore) 

sub 18  6 

18 ... 25  5 

peste 25  4 

În cazul depăşirii valorilor din tabelul 1 şi a modificării consistenţei mortarelor se interzice  adaosul de apă şi reamestecarea în vederea  realizării consistenţei de lucru.  6.6.  Punerea  în  lucrare  a  mortalelor  cu  plastifianţi  se  va  face  în  acelaşi  fel  ca  şi  în  cazul  mortarelor cu var, conform normativelor existente pentru executarea zidăriilor şi tencuielilor.  7. TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII  7.1.  La  executarea  lucrărilor  cu  mortare  cu  plastifianţi  se  vor  respecta  prevederile  din  „Normele  republicane  de  protecţie  a  muncii”,  aprobat  de  Mnisterul  Muncii  cu  ordinul  nr.34/1975  şi  de  Ministerul  Sănătăţii  cu  ordinul  60/1975,  precum  şi  „Normele  de  protecţie  a  muncii în activitatea de construcţii­montaj” aprobate de M.C.Ind. cu ordinul nr. 1233/1980.  Tabelul 2  COMPOZIŢIILE  UZUALE  ALE  MORTARELOR  DE   ZIDĂRIE  CU  PLASTIFIANT   UD  Consistenţa   con   etalon   10   cm 
3  Materiale  pentru 1m  mortar  Ciment  Nisip  Plastifiant UD  Cenuşă  F 25  M 30  3  3  kg  m  kg  kg  dm  kg  kg 

Marca mortarului şi  notaţia  MA 10 CT­Z  MA 25 CT­Z  MA 25­Z  MA 50­CT­Z  MA 50­Z  MA 100­CT­Z  MA 100­Z 

80  115  165  160  230  — — 

— —  153  140  220  290  320 

0.82  0.82  0.93  0.82  0.93  0.82  0.85 

1 100  1 100  1 250  1 100  1 250  1 100  1 150 

310  233  — 195  —  125  — 

0.70  0.70  0.70  1.10  1.40  1.70  1.70 

0.63  0.63  0.63  0.98  1.25  1.50  1.50

Tabelul 3  COMPOZIŢIILE UZUALE  ALE MORTARELOR DE TENCUIALA CU  PLASTIFIANT UD  Consistenta con etalon  12 cm 
3  Materiale  pentru 1m  mortar  Ciment  Nisip  Plastifiant UD  Cenuşă  F 25  M 30  3  3  kg  m  kg  kg  dm  kg  kg 

Marca mortarului şi  notaţia  MA 10 CT­T  MA 25 CT­T  MA 25­T  MA 50­CT­T  MA 50­T  MA 100­CT­T  MA 100­T 

110  140  180  225  290  — — 

— —  170  210  270  295  370 

0.88  0.88  1.00  0.88  0.95  0.88  0.88 

1 100  1 100  1 250  1 100  1 200  1 100  1 100 

250  210  — 175  —  100  — 

2.10  2.70  2.70  2.70  2.70  2.70  2.70 

1.85  2.40  2.40  2.40  2.40  2.40  2.40

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful