UNGUENTE (UNGUENTA FRX) Definitie: Sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele sau mucoase in scop therapeutic

sau de protectie. Sunt constituite din excipienti (baze de unguent) in care se pot incorpora SA. Excipientele constituie o parte majora a preparatului care pot influenta eficacitatea substantelor medicamentoase incorporate. Unguentele se intrebuinteaza atat pt tratamentul afectiunilor dermatologice cat si pentru protejarea si intretinerea epidermului. Preparatele destinate sa apele pielea de actiunea agresiva a unor agenti nocivi sunt denumite unguente de protectie iar cele care contribuie la ingrijirea pielii se numesc unguente dermatocosmetice. In literatura de specialitate se intalnesc pe langa denumirea de unguent si alte denumiri care sunt atribuite in functie de anumite caracteristici privind compozitia sau modul de folosire al preparatelor respective. Astfel se intalnesc urmatoarele denumiri: -pomezi – sunt unguente de consistenta semisolida care se inmoaie cand sunt frecate pe piele formand un film superficial gros. -cremele – sunt unguente-emulsii cu un continut ridicat de apa si se caracterizeaza printro consistenta mai scazuta. -pastele – sunt preparate cu un continut mare de pulberi care au o consistenta mai tare si care de obicei nu se topesc la temperatura corpului iar prin intindere pe piele formeaza un film protector. -ceratele – sunt preparate grase care contin un procent mare de ceara sau de parafina avand o consistenta tare si un punct de topire ridicat. -glicerolatele – sunt hidrogeluri obtinute cu glicerina si amidon, fiind cunoscute si sub numele de unguent de glicerina. CLASIFICAREA UNGUENTELOR 1.Dupa actiunea terapeutica -unguente de acoperire – formeaza o pelicula protectoare pe tegumente. In aceasta categorie se includ unguente de protectie si unguente cosmetice -unguente racoritoare – contin apa sau alcool diluat. Acestea in contact cu pielea prin evaporarea unei parti din apa sau alcool dau o senzatie de racorire a pielii -unguente epitelizante (pt rani) – se aplica pe pielea lezata in scop de vindecare -unguente revulsive – produc o vasodilatatie locala si hiperemie locala -unguente antiacneice -unguente antimicotice -unguente sicative 2.Dupa locul de aplicare -dermice -oftalmice -unguente care se aplica pe mucoase 3.Dupa capacitatea de patrundere (locul manifestarii efectului terapeutic) -unguente cu actiune locala: -unguente de suprafata -unguente de acoperire sau epidermice -unguente de profunzime (endodermice)

Conditiile unei bune penetratii sunt: -dimensiunea particulei de substanta medicamentoasa -sa existe o afinitate lipofila a excipientului fata de piele Pentru a putea defini modul de actiune al unui preparat dermatologic este necesar sa se analizeze 3 factori: pielea. Totusi absorbtia grasimilor se face redusa si penetratia este favorizata la substantele care au pe langa solubilitatea in lipide si o oarecare solubilitate in apa. Deoarece pielea este considerata o membrana lipidica. timpul de contact si frecventa. Aceste unguente cedeaza SA vaselor sanguine si vaselor limfative. prin piele pot penetra substante solubile in grasimi. O trecere a medicamentului in torentul sanguin este intalnita in terapia locala cu antireumatice. Antireumaticele sunt aplicate prin masarea pielii. sau diadermice). prezinta importanta deoarece caracteristicile pielii variaza . Zona care se trateaza. Permit administrarea medicamentului prin ocolirea tubului digestiv. Se mai administreaza unguente cu nitroglicerina. Penetratia prin piele.Dupa proprietatile chimice si fizice -hidrocarburi geluri -lipogeluri -hidrogeluri -polietilen-glicol geluri -silicon geluri. 5. cu actiune vasodilatatoare sub forma de pansament adeziv aplicat in regiunea toracica. Ex: pielea descuamata. dar sa nu ajunga in circuitul sanguin desi acest lucru nu poate fi impiedicat in toate cazurile. ceea ce reprezinta administrarea percutanata. -unguente cu actiune la distanta (sistemice). Patrunderea in piele si prin piele a preparatelor farmaceutice se poate face prin pori sau transepidermal (prin celulele pielii). Ex: ung antireumatice. marimea acesteia.-unguente de penetratie (cele care se situeaza intre cele doua. Pentru tratamentele dermatologice este necesara sa se precizeze suprafata de aplicare. Pentru tratarea afectiunilor in faza acuta se urmareste o actiune de profunzime in timp ce in afectiuni cronicizate se prefera o actiune in straturile superficiale ale pielii. SA si excipientul. Medicamentele hidrofile pot patrunde in piele numai daca se produce o hidratare a pielii (ex: dupa o baie calda care are loc o dilatare a porilor si o umflare a pielii). 4. Prin penetratia cutanata se intelege patrunderea intradermica a substantei medicamentoase incorporate in baza de unguent. In tratamentele dermatologice se urmareste ca medicamentul sa patrunda in piele. iar prin absorbtie percutanata se intelege traversarea pielii si patrunderea SA in fluxul sanguin. PIELEA – este foarte importanta starea pielii.Dupa metoda de preparare respectiv gradul de dispersie al substantei medicamentoase -unguente de tip solutie -unguente de tip suspensie -unguente de tip emulsie -unguente mixte. iritata se comporta diferit in comparatie cu pielea intacta.

fenolul si mercurul. Prin masarea viguroasa a pielii se favorizeaza penetrarea. excipientii pentru unguente pot fi impartiti in 4 categorii: 1. astfel pentru pielea cu secretie sebacee abundenta sunt indicate unguente emulsii de tip U/A si hidrogeluri. Dpdv al afinitatii fata de apa sau fata de grasimi. de greutatea moleculara si de forma cristalina. anestezina. vitamine liposolubile. alcool. strignina. Cedarea SA depinde de solubilitatea acesteia in excipient. unele vitamine hidrosolubile (acid ascorbic.baze emulsii de tip A/U 3. corticosteroizi. COMPONENTELE BAZELOR DE UNGUENT De cele mai multe ori se folosesc ca excipient o asociere constituita din mai multe componente a caror alegere se face iin functie de necesitatile terapeutice si tehnice. Functia bazelor de unguent este aceea de a dilua PA. SUBSTANTELE ACTIVE. modul de aplicare si frecventa aplicarilor influenteaza eficacitatea preparatelor dermatologice.de la o zona la alta la acelasi individ. tiamina. Pansamentele ocluzive izoleaza zona pe care se aplica preparatele ceea ce determina o crestere locala a temperaturii. stabilitate si pret de cost convenabil. Un excipient pentru unguent trebuie sa indeplineasca o serie de conditii: -sa nu fie iritant si sa nu produca sensibilizari -sa nu produca deshidratarea pielii si sa fie emolient -sa cedeze rapid si complet medicamentele incorporate -sa nu fie gras si sa fie lavabil -sa aibe un aspect placut -sa fie constituit dintr-un numar minim de componente si sa fie usor de preparat -sa aiba compatibilitate chimica. Varsta este un alt factor insemnat. substantele insolubile sau putin solubile in baza de unguent fiind cedate mult mai usor. solventi cu actiuen degresanta. piridoxina). Numarul componentelor trebuie sa fie limitat la strictul necesar. Alelgerea unei baze de unguent in functie de tipul de piele reprezinta o conditie esentiala pentru formularea preparatelor dermatologice. EXCIPIENTUL. moi. unii alcaloizi (morfina. . Un astfel de excipient poate fi constituit din: produse lichide. agenti tensioactivi. Astfel porozitatea si gradul de hidratare al pielii la tineri sunt superioare persoanelor in varsta.baze apoase 2.baze hidrosolubile. Pe langa aceasta functie. rolul excipientului este de a vehicula SA. Penetratia cutanata a substantelor active depinde de solubilitatea acestora in excipient. Excipientul reprezinta in majoritatea cazurilor cel poutin 90% din preparat. Timpul de contact. Astfel se absorbe foarte bine prin piele urmaatoarele substante: hormonii sexuali. Patrunderea in invelisul cutanat poate fi grabita si prin masarea in prealabil cu acetona. emulgatori. nicotina). astfel la locul indicat excipientul trebuie sa cedeze SA. activand circulatia ceea ce duce la intensificarea penetratiei SA. acid salicilic.baze emulsii de tip U/A 4. antioxidanti si conservanti. stabilizanti. riboflavina.

A fost folosit ca baza de unguent fara adaosuri deoarece are o consistenta semisolida. Se prezinta ca o masa cu luciu sidefos. moale. cetaceum. Din aceasta grupa fac parte: -grasimi si uleiuri vegetale si animale -hidrocarburi -siliconi Caracteristicile principale ale acestor baze sunt: solubilitatea in uleiuri si lipsa de solubilitate in apa. Cerurile: ceara de albine. Desi este relativ stabila. lumina. Ceara alba se obtine din ceara galbena prin purificare. arahide. Este solubila in eter. In Farmacopee figureaza 2 lanoline: lanolina anhidra (adeps lane anhidricus) si lanolina hidratata (adeps lane hidrosus). Lanolina se . Cetaceum – este un produs obtinut din substante grase continute in cavitatile pericraniene ale balenei. Ceara de albine – este un produs obtinut prin topire in apa calda a fagurilor de albine goliti de miere. alcool. Astazi este foarte putin folosit in medicina naturista deoarece este instabila chimic fiind supusa unei antioxidari rapide. Se foloseste pentru obtinerea unguentelor emulsii A/U. cu miros caracteristic. alcooli derivati in lanolina. Lanolina ca baza de unguent este comparabila cu pielea constituind un agent emolient care produce o pelicula hidrofoba cu efect adeziv. Exista doua tipuri de ceara: alba si galbena. Ex: substante vegetale: ulei de floarea soarelui. aerul. Aceste uleiuri sunt bine tolerate de piele. Nu este iritant sau alergic. cu structura lamelara cristalina. Lanolina (adeps lane anhidricus) – este un produs de origine animala obtinut prin extratia si purificarea lipidelor de pe lana de oaie si contine alcooli superiori esterificati cu acizi grasi alaturi de alcooli si acizi grasi liberi. benzen. masline. Lanolina este o masa vascoasa de culoare galben deschis pana la galben brun cu miros slab caracteristic. soia. 1. Baze grase – se mai numesc baze anhidre lipofile. La lumina se antioxideaza cand are loc colorarea in galben. Se pastreaza la rece la adapost de lumina in vase complet umplute. Cand pe o reteta se prescrie lanolina se elibereaza lanolina hidratata. Ceara galbena este sub forma de placi sau masa galbena cu miros slab caracteristic. Uleiurile vegetale in generat sunt asociate cu componente avand punct de topire ridicat (ceara. Atat ceara cat si cetaceum nu pot fi folosite ca baze de unguent ca atare ci intra in compozitia bazei de unguent compuse. benzina si este insolubila in apa. caldura produc degradari datorita autooxidarii. transparenta in strat subtire cu miros slab caracteristic. Are proprietati similare cu ceara galbena. Pentru o mai buna pastrare se pot adauga antioxidanti cum ar fi: alfatocoferolul. Din categoria grasimilor animale (grasimea de porc) este produsul rezultat prin topirea tesuturilor adipoase ale porcului. cloroform. lanolina. seminte de bumbac. omogena.I. Se absoarbe mai greu dar in amestec cu produse fluide patrunde destul de usor prin piele si favorizeaza absorbtia medicamentelor. Lanolina hidratata contine 25% apa. Se obtine incalzind lanolina anhidra pe baia de apa apoi se adauga treptat apa. parafina). Adaugat in bazele de unguent confera preparatului un aspect omogen. Este o masa alba. se amesteca pana la racire si se omogenizeaza.Grasimile si uleiurile (lipogeluri) sunt dpdv chimic amestecuri de golicozide.

este inerta fata de SA. Cu toate dezavantajele pe care le prezinta ramane unul dintre produsele cele mai utilizate la prepararea unguentelor. Este folosit in unguente asociat cu parafina. Produsul nedecolorat este vaselina galbena care nu contine urme de decoloranti si de aceea este mai bine tolerata pe mucoase. Este usor solubila in eter. Fara miros si fara gust. Vaselina alba este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate obtinute din petrol purificata si albita. Este o baza de unguent hidrofoba. De obicei se foloseste in amestec cu alte baze deoarece folosita ca atare duce la obtinerea de produse lipicioare. uleiul de parafina. Nu se foloseste ca atare ca baza de unguent ci in amestec cu vaselina. Este o masa alba cu aspect omogen.amesteca usor cu vaselina si da amestecuri care absorb cantitati mari de apa sau solutii apoase sub forma de emulsii A/U. formeaza un film uniform pe piele. Dezavantajele lanolinei: miros persistent.Cele mai utilizate produse pentru prepararea unguentelor: parafina. vaselina. are un pret de cost scazut. grasa la pipait. vaselina sau alte baze de unguent pentru a regla consistenta acestora. Vaselina are o buna capacitate de intindere. este stabila la pastrare. Dpdv chimic este un amestec de oxicolesterol. Alcooli de lanolina (lanalcooli) –in FR se intalnesc sub denumirea Alcooles Lanes – se obtin prin hidroliza lanolinei cand se obtin un amestec de acoolsteroici (colesterol. nu poate fi absorbita. In FR (valinum album) vaselina este un produs de consistenta moale obtinut din rezi\duurile de la distilarea petrolului brut si este constituit din hidrocarburi saturate. Nu se foloseste ca atare ci in amestec cu alte baze. poate fi iritanta. Se folosesc 2 tipuri de ulei de parafina: tipul usor si tipul vascos. 2. . izocolesterol. aderenta prea mare de piele. izocolesterol). translucida in strat subtire si opaca in strat gros. Uleiul de parafina nu are capacitatea de a penetra in epiderm si da o senzatie uleioasa la aplicare. benzen. Poate fi sterilizata prin caldura uscata. antioxidarea. metacolesterol. De culoare alba. insolubila in apa. alcooli. Este un amestec de hidrocarburi saturate lichide obtinute la distilarea petrolului. glicerina. Dezavantaj: este mai greu tolerata de piele. emulsioneza cantitati mari de apa iar vascozitatea si consistenta sunt dependente de temperatura astfel in timpul verii unguentele cu vaselina devin moi si apare riscul separarii componentelor active iar in timpul iernii pot deveni prea consistente si sunt mai greu de aplicat pe piele. cloroform.. Sub forma topita este transparenta si are o slaba fluorescenta verde-albastruie. Inafara de vaselina saturata se mai intalnesc produse sintetice ca vaselina artificiala care este alcatuita din amestecuri de ulei de parafina si parafina sodica iar vaselina sintetica este obtinuta prin sinteza si este un produs foarte scump. Alcoolii proveniti din lanolina (derivati de lanolina) Eucerina – obtinuta din lanolina. Uleiul de parafina (ulei de vaselina) – Parafinum Lichidum. Parafina este un amestec de hidrocarburi solide asemanatoare cu ceara ca si consistenta. Cea mai intalnita: vaselina. uneori reactii alergice.

Baze de unguent emulsii U/A Prin utilizarea emulgatorilor hidrofili se obtin baze U/A. Excipientii de tip U/A sunt usor de aplicat. Pentru o mai buna conservare in loc de apa se foloseste solutia conservanta (nipagin. . rasini. parafina lichida. Preparatele cu silicon nu se vor aplica acolo unde este necesara o drenare sau pe pielea inflamata si iritata. se pot obtine baze de unguent de tip A/U sau U/A. Cei mai folositi sunt polimeri fluizi cu greutate moleculara mica si dintre acestia cel mai intalnit este Dimeticonul. Pielea normala tolereaza foarte bine siliconii. Cei mai simpli sunt siliconii metilici care exista sub 3 forme: uleiuri. elastomeri (asemanatori cauciucului). Ex: -unguentul de acool din lana format din amestec de alcool din lana. Sunt produse care se indeparteaza usor prin spalare. Comparativ cu acestea prezinta avantajul ca au o consistenta potrivita si o anumita capacitate superioara de penetrare si de cedare a SA incorporate. 2. Ex: 1. Bazele emulsiei de tip A/U au o consistenta buna ce asigura calitati sporite de intindere si aderare de tesuturi si contin o faza apoasa incorporata in faza grasa datorita proprietatilor emulsive ale emulgatorilor. 3. Nu se folosesc pentru unguentele oftalmice. de aceea se numesc si baze lavabile. Se obtine din unguent emulgator+apa. Deoarece capacitatea de incorporare a apei majoritatii acestor baze este mica se impune adausul de emulgatori.unguente racoritoare. II. Au in compozitia lor ceara iar apa continuta are tendinta de a se evapora de aceea se numesc unguente racoritoare.Siliconii (Polisiloxani). nipasol). Ca si bazele lipofile.unguentul emulgator este oficinal in FRX si are urmatoarea compozitie: alcool cetostearic cu rol de emulgator. bazele emulsiilor A/U nu se pot indeparta prin simpla spalare cu apa. Bazele emulsii prezinta o serie de avantaje sub aspectul proprietatilor reologice si al capacitatii de penetrare si cedare a substantelor medicamentoase incorporate. Pe masura ce greutatea moleculara creste produsele devin vascoase. Bazele emulsiei A/U au o buna capacitate de a incorpora apa si din acest motiv se numesc baze de absorbtie. alcool cetostearic si parafina. Penetrarea se datoreaza faptului ca excipientul gras care reprezinta faza externa a emulsiei fiind miscibil cu grasimile pielii favorizeaza patrunderea in piele a SA dizolvate in faza apoasa. cedeaza rapid SA si in unele cazuri favorizeaza penetrarea. Sunt polimeri inalti la care atomi de silicon sunt legati intre ei prin intermediul oxigenului. Baze de unguent emulsii A/U Prin incorporarea apei sau a solutiilor apoase sau hidroalcoolice in hidrocarburi gliceride. vaselina alba. Ei sunt relativ inerti si nu exercita o actiune terapeutica proprie.unguentul emulgator hidrat. silicon. Simplex) III. -unguent cu alcool din lana hidratat -unguent simplu (ung.3.

Baze solubile in apa (hidrogeluri) Bazele de unguent hidrosolubile sau hidrodispersabile formate din substanta care se umfla sau se dizolva in prezenta apei. polietilen glicol. Derivati de celuloza . Se recomanda conservarea in vase bine inchise in prezenta substante conservante. Sunt preparate ca baze de unguente oftalmice. Polietilen-glicoli – compusi macromoleculari a caror consistenta depinide de greutatea moleculara. se usuca si formeaza un film la locul de aplicare. Aerosilul – este un bioxid de siliciuu coloidal. Sunt preferate de bolnavii care au pielea sensibila la grasimi. absorbtia si penetratia este mai buna decat din unguentele grase in special cand sunt aplicate pe pielea lezata sau pe mucoase. Din amidon se obtin unguente numite « glicerolat de amidon ». PREPARAREA UNGUENTELOR Bazele de unguent pot fi folosite pentru calitatile lor de protectie.tragacanta. cartofi). Actiunea terapeutica. Prezinta dezavantajul ca se deshidrateaza usor si pot fi invadate de microorganisme. Pentru evitarea deshidratarii se adauga glicerina sau propilen-glicol. Cand este necesar un excipient hidrofil se va folosi unguentul cu glicerina. pot fi emulsionate daca se gasesc sub forma lichita (unguent emulsii) sau dispersate sub forma solida (unguente suspensii). Exista 2 categorii: -hidrogeluri anorganice: bentonica.metil celuloza. porumb. hidroxietilceluloza. pectine si alginati) -semisintetice (derivati de celuloza) -sintetice (alcool polivinilic. Adera bine pe mucoase si pe rani supurate. aerosol.IV. Substantele medicamentoase pot fi dizolvate in baza de unguent (unguent solutii). hidroxid de Al -hidrogeluri organice: -naturale (amidon. La prepararea unguentelor trebuie sa se tina seama de natura SA si de posibilitatea de incorporare a acesteia in excipient. carbopoli). de intretinere a pielii dar rolul cel mai important este cel de a servi ca vehicole pentru diferite SA. carboximetilceluloza. . De obicei daca in prescriptie nu se indica excipientul atunci se folosesc ca baza de unguent unguentul simplu. Aceasta indicatie poate fi respectata cand SA incorporate sunt dispersate sub forma de emulsii sau suspensii. Alginatul de Na – sarea de Na a acidului alginic. De fiecare data se specifica pe reteta baza de unguent folosita. Sunt compatibile cu majoritatea substantelor medicamentoase. ale pielii bolnave sau traumatizate. Bentonita – un silicat de Al hidrat Amidonul – un produs organic obtinut din plante (grau. Obtinerea bazelor de unguent prin procedeul topirii. Hidrogelurile au un continut mare de apa 80-90%. Cu cat greutatea moleculara este mai mare cu atat compusul este mai consistent. Se indeparteaza cu usurinta prin spalare cu apa de aceea sunt indicate in tratamentul regiunilor paroase ale mucoaselor. Fiind lipsite de grasimi au calitatea de a depinde foarte putin de temperatura in ceea ce priveste consistenta. sunt indiferente fiziologic.

Componentele de consistenta solida se maruntesc inainte de a fi topite pentru a nu fi nevoie de o incalzire prelungita. fie datorita concentratiei prea mari de SA. parafina. In unele cazuri substanta medicamentoasa se dizolva intr-un lichid volatil cum ar fi cloroformul sau eterul iar solutia obtinuta se amesteca cu excipientul lipofil topit. Ex: camforul. unguentele emulsii se mai numesc si creme. La adaugarea substantelor solubile in excipientul topit trebuie sa se evite excesul de caldura pentru a evita degradarea acestora. Unguente emulsii Medicamentele usor solubile in apa care nu se dizolva in grasimi pot fi dispersate in baze lipofile sub forma de emulsii. Ex: ceara. La unguentele preparate prin dizolvarea SA in baza la cald trebuie sa se urmareasca ca substantele solide sa nu cristalizeze la racire. mentolul. Substantele medicamentoase se includ in faza in care sunt solubile. Unguentele suspensii Cele mai multe unguente sunt preparate in care SA este dispersata sub forma de suspensie. Intotdeauna se va topi mai intai substanta cu punct de topire cel mai ridicat adaugand apoi celelalte substante in ordinea descrescanda a punctelor de topire. Amestecul topit se aduce intr-un mojar. Ex: tinctura. Dupa aceea solventul volatil care a servit ca intermediar pentru dizolvare se inlatura prin incalzire si amestecare. Ca material filtrant se folosesc de obicei tifonul sau un strat subtire de vata asezat pe un suport de tifon. Pentru aceasta substantele solide se transforma mai intai intr-o pulbere cat mai . Prepararea in acest caz se poate face fie la cald.In majoritatea cazurilor unguentele se prepara la cald fiind necesara incalzirea si topirea componentelor care formeaza baza. In cazul solutiilor apoase dispersarea lor se face in baze hidrosolubile astfel se prepara si unguentele cu substante usor solubile in apa. Daca faza apoasa depaseste 10% din masa unguentului. Amestecul topit este eventual separat de impuritatile mecanice prin detectare si filtrare. se tritureaza pana la racire pentru a obtine un preparat omogen. lanolina si la sfarsit se adauga componentele lichide. Prepararea unguentelor emulsii se face respectand regulile intalnite la obtinerea emulsiilor fluide astfel se obtin separat cele 2 faze (uleioasa. Unguente solutii Exista medicamente avand caracter lipofil care se dizolva in grasimi si uleiuri la cald in excipientul topit. Aceasta se poate petrece datorita unei tehnici defectuoase cum ar fi o racire rapida. Cristalizarea poate surveni in timp in perioada de conservare astfel cand nu este sigura mentinerea gradului de dispersie initial se prefera prepararea sub forma de unguente suspensii. fie la rece. alcool cetilic. vaselina.. Cand cantitatea de lichid este prea mare si ar rezulta un unguent moale se recurga la concentrarea acestuia. apoasa) care se amesteca la o temperatura cuprinsa intre 50-70 grade Celsius. Unele substante cum ar fi substantele volatile se dizolva in baza racita tocmai pentru a evita indepartarea lor prin incalzire.

tehnica prin care se obtine un amestec omogen. ustensilele cu care se lucreaza sunt din: portelan. . Prepararea unguentelor in farmacie Se folosesc mojare cu interiorul mat sau lucios sau patene emailate. Unguentele care contin mai multa doza cu 5% pulbere au o consistenta mai tare si sunt denumite de obicei paste. peliculogene -se folosesc metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei contaminari ulterioare cu microorganisme. arsuri. Mojarele sunt avantajoase mai ales cand se incorporeaza cantitati mari de lichid. Prepararea in industrie Se folosesc aparate speciale obtinandu-se astfel produse foarte omogene si stabile. sticla. Acest lucru este recomandabil si in cazul substantelor colorante cand ustensilele pot fi curatate mai usor. Uneori este indicata incalzirea mojarului si a pistilului pentru a pastra la inceput o temperatura apropiata de cea a amestecului care se lucreaza. Daca cantitatea de pulbere este mai mare. Cantitatea de ulei folosita pentru triturare se scade din greutatea excipientului si se specifica pe reteta. In farmacie se mai pot folosi mojarele actionate mecanic. metal emailat. De asemenea amestecatoare planetare iar unele aparate lucreaza sub vid care este util pentru a elimina bulele de aer din unguent. Pentru a evita fixarea pulberii de peretii mojarului se foloseste un mojar gresat cu o mica cantitate de baza de unguent. dupa care se adauga treptat restul recipientului. Aceste ustensile care servesc la prepararea unguentelor trebuie rezervate exclusiv acestui scop. In FRX la prepararea unguentelor se mai indica: -posibilitatea de folosire a antioxidantilor si conservantilor antimicrobieni -unguentele care se aplica pe plagi. ulei vegetal sau o portiune din excipientul topit. este preferabil sa se lucreze intr-un mojar incalzit cu masa topita. AMBALAREA UNGUENTELOR Unguentele se elibereaza in cutii de material plastic de forma cilindrica cu deschidere larga pentru a favoriza relevarea unguentelor sau pot fi eliberate in tuburi de metal flexibil sau material plastic (in industrie).fina. In general. In cazul in care cantitatea de pulbere este mica aceasta se tritureaza mai intai la mojar cu o mica cantitate de ulei de parafina. Amestecarea se face ajutorul pistilului iar in timpul operatiei de amestecare unguentul care se ridica pe peretii mojarului se curata cu o spatula flexibila si se aduce in fundul mojarului. astfel se folosesc diferite mori pentru amestecare. pe pielea sugarilor se prepara cu baze de unguent cu proprietati emulsive. Cand cantitatea de pulbere este foarte mica incorporarea se poate face si in masa netopita. Cutiile de material plastic sunt usoare. Astfel pentru unguentele dermatologice este recomandata dimensiunea de 150 microni iar pentru unguentele oftalmice dimensiunea este 10-20 microni. Un astfel de mojar este fixat pe un suport si executa o miscare circulara. Aceasta masura este justificata de faptul ca excipientii grasi lasa urme chiar dupa o buna curatare.

urmata de sudare iar orificiul se astupa cu un capac filetat.5 si 8. finete si aderenta. In timp mai indelungat se pot produce modificari datorita faptului ca peretii din material plastic nu sunt complet impenetrabili. 3. Pentru a se asigura integritatea in timpul transportului si a manipularii tuburile se introduc in cutii de carton. sa nu prezinte miros ranced sau de mucegai. 2. CONTROLUL CALITATII UNGUENTELOR Unguentele au o compozitie complexa de aceea controlul calitatii presupune efectuarea a numeroase incercari: 1. modul de intrebuintare. dupa aceea se inchide prin pliere.5.Determinarea pH-ului – este important pentru a aprecia daca unguentul este sau nu iritant pentru tesuturi.ieftine si asigura in multe cazuri o pastrare satisfacatoare. Tuburile se eticheteaza sau se folosesc tuburi imprimate.Masa totala pe recipient . In industrie conditionarea unguentelor este facuta aproape exclusiv in tuburi flexibile din metal.Marimea particulelor – se determina doar pentru unguentele suspensii si consta in urmarirea la microscop a dimensiunilor particulelor SA. Umplerea tuburilor se face pe partea inferioara pana cand unguentul patrunde in tot tubul si aerul iese afara. cantitatea in grame. compozitia. culoare. FR prevede ca pH-ul unguentelor sa fie cuprins intre 4. Se mentioneaza denumirea produsului. Dupa FRX unguentele trebuie sa aibe mirosul componentelor. Unguentele preparate in farmacie si ambalate in cutii de material plastic pot fi pastrate doar cateva saptamani. Aceste tuburi sunt prevazute cu o canula si un orificiu prin care se scoate unguentul prin apasare. Se utilizeaza de cele mai multe ori tuburi de Al dar si de material plastic. 4. producatorul si termenul de valabilitate.Controlul organoleptic – aspect.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful