IV. 1.

Infractiuni care aduc atingere unor activităti de interes public sau altor activităti reglementate de lege: 1 Infractiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul: I-abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, II-abuzul în serviciu contra intereselor publice, III-neglijenta în serviciu, IV-purtarea abuzivă, V-luarea de mită, VI-darea de mită, VII-primirea de foloase necuvenite, VIII-traficul de influentă.

1. ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al abuzului in serviciu contra intereselor persoanelor il constituie acele relatii sociale referitoare la interesele publice a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea bunului mers al activitatii persoanelor juridice de drept public sau de drept privat si apararea intereselor legale ale persoanelor impotriva abuzurilor functionarilor publici sau functionarilor. Obiectul material. De regula, obiectul material lipseste la infractiunile de abuz in serviciu. Daca insa actiunea care constituie elemental material s-a exercitat asupra unui lucru (de ex.: confiscarea abuziva a unui lucru, redactarea defectuoasa a unui inscris), in aceasta situatie exists un obiect material al infractiunii493. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni nu poate fi decat un functionar public sau functionar. Asadar, la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor subiectul activ nemijlocit este calificat. Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public). Autoritatile publice sunt cele prevazute in Titlul III din Constitutia Romaniei, iar institutiile publice sunt, in principiu, calificate astfel prin actele normative ce le reglementeaza activitatea. In lipsa unei definitii legale in acest sens, prin sintagma ,,alte persoane juridice de interes public" se intelege494 orice persoana juridica indiferent de forma de organizare asociatii, fundatii, sindicate etc. - indiferent de felul proprietatii pe care se intemeiaza si indiferent daca sunt guvernamentale sau neguvernamentale, daca, prin actul constitutiv legal aprobat, sunt destinate a organiza sau a servi o colectivitate mare de oameni, o
1

multime de oameni, fie din intreaga tara, fie dintr-o zona sau imitate administrativteritoriala, fie dintr-un domeniu de activitate dintr-o anumita profesie. Nu pot fi considerate ,,alte persoane juridice de interes public" acele persoane juridice care au un caracter inchis, infiintate doar pentru satisfacerea unor interese ale unui grup restrans de oameni, asociati, salariati, colaboratori si care urmaresc un profit. Spre exemplu, o societate comerciala care are ca obiect de activitate comertul avand ca partener alte persoane juridice nu putem spune ca aceasta este o persoana juridica de interes public chiar daca bunurile pe care aceasta persoana juridica le desface ajung la populatie495. Dupa alti autori4 , se considera ca legiuitorul a intentionat ca prin expresia institutiile sau alte persoane juridice de interes public sa le nominalizeze pe cele infiintate de persoanele fizice sau juridice pentru satisfacerea unor interese publice, facand parte dintre acestea partidele politice, organizatiile sindicale, patronale sau profesionale. Sintagma serviciile de interes public este mai putin delimitabila decat celelalte, incluzand regiile autonome si companiile nationale create prin reorganizarea unor regii, cum ar fi: Posta Romana, CONEL, SNCFR si ROMTELECOM. Categoria societatilor care desfasoara servicii de interes public este insa mult mai ampla, incluzand societatile de transport, termoficare, distribuirea apei, prestarea serviciilor medicale etc. Multe dintre acestea nu provin din fostele regii, au capital privat si potential economic redus, insa nu pot fi separate de anterioarele societati numai pe criteriul interesului public. Aceasta notiune nu este definita in Codul penal, in titlul VIII intitulat ,,Intelesul unor termeni sau expresii in legea penala", ea nu poate fi asimilata nici cu termenul public definit in art. 145 C. pen., intrucat nicio notiune nu se poate defini prin ea insasi. Pe de alta parte, este evident faptul ca notiunea public din dreptul penal a primit un inteles mai larg decat eel specific dreptului constitutional, desi pe parcursul catorva ani s-a considerat in mod eronat ca ele sunt identice497. In dreptul penal, termenul de functionar public are un inteles mai larg decat in alte ramuri de drept (ex.: dreptul administrativ), fapt ce se justified prin nevoia de a se realiza in mod corespunzator ocrotirea intereselor sociale prin mijloace de drept penal. In doctrina498, s-a subliniat ca sunt asimilati functionarilor publici si cei care indeplinesc ,,in fapt" o insarcinare in serviciul unei persoane juridice de drept public cu conditia ca unitatea de drept public sa aiba stiinta de acest lucru. Aceeasi solutie se impune in aceasta conceptie si in situatia in care functionarul public este angajat cu incalcarea dispozitiilor legale (de ex.: nu are studiile necesare) ori urmeaza a fi investit, fiind pe cale de a fi angajat (de ex.: cei aflati in termenul de incercare). In raport cu noile prevederi in materie499, in cazul functionarului public, reputatul profesor George Antoniu500 opineaza, in mod just, ca ar fi admisibila (in continuare) o raspundere penala si a functionarului public ,,de fapt", deoarece sunt prejudiciate interesele generale, ocrotite mai putin eficient decat in cazul celor individuale. Prin urmare, severitatea legii trebuie sa fie mai mare. In aceasta conceptie, insa, se sustine, pe drept cuvant, ca n-ar putea fi conceput sa existe un functionar privat ,,de fapt", adica
2

o persoana care sa exercite in fapt o insarcinare in cadrul unei unitati private fara stirea si aprobarea patronului si totusi sa raspunda ca functionar. O asemenea persoana, daca ar exista si daca a produs pagube patronului sau tertilor, va raspunde potrivit legii civile. Definitiile legale date functionarului public si functionarului, in noul Cod penal, sunt vadit superioare celor in vigoare, intre acestea nemaifiind o relatie de la parte la intreg. In aceasta reglementare cele doua notiuni se deosebesc, in esenta, prin beneficiarul insarcinarii acestor persoane (autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice de drept public, in ceea ce priveste functionarul public, respectiv o persoana juridica de drept privat, in ceea ce priveste functionarul) si prin natura insarcinarii pe care o exercita501. Nu poate fi considerat insa functionar public persoana care, in mod sporadic, tine locul unuia dintre acestia fara consimtamantul organelor de conducere caci intr-o asemenea situatie, nu exista un raport de serviciu intre aceasta persoana si unitatea in care activeaza502. Fapta poate fi savarsita de mai multi autori, care au contribuit nemijlocit, in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv (verificare, control, aprobare) la savarsirea abuzului in serviciu. Fiind o infractiune proprie, coautoratul nu este posibil decat daca toti coautorii au calitatea ceruta de lege la data savarsirii faptei. Daca aceasta calitate ceruta de lege pentru autor lipseste, activitatea acelui participant va fi considerate drept complicitate concomitenta la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor chiar daca in concret agentul a comis acte de executare nemijlocita a acestei fapte penale. La savarsirea acestei infractiuni pot contribui insa si alti subiecti activi in afara de autor sau coautori (instigatori, complici). Pentru acesti subiecti nu este necesara calitatea de functionar public sau functionar. Cu alte cuvinte, abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor este imputabil participantilor chiar atunci cand acestia nu au calitatea ceruta de lege pentru autor. In acest caz, nu este vorba de rasfrangerea circumstantei personale de functionar public sau functionar la ceilalti participanti, ci de incadrarea contributiei lor in dispozitia care prevede erga omnes fapta comisa de subiectul activ nemijlocit503. Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 246 C. pen. privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime. Prin ,,functionar", in sensul legii penale, se intelege functionarul public, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele la care se refera art. 145 C. pen. Aceasta norma explicativa a fost considerate504 drept incorecta din punct de vedere al logicii formale, deoarece sub aceeasi denumire include doua realitati antinomice: pe aceea de functionar public si pe aceea de functionar privat, fiecare producand consecinte juridice diferite. In realitate, posibilitatea de a inscrie doua notiuni sub un numitor comun n-are nicio valoare cognitiva daca notiunile sunt antinomice. Societatile comerciale private, chiar daca se afla in serviciul publicului, detin, folosesc, emit
3

inscrisuri private si nu inscrisuri oficiale. In acest sens sunt si prevederile Codului comercial, potrivit carora, toate actele si celelalte documente emise de catre un comerciant sunt considerate ,,inscrisuri sub semnatura privata", indiferent de persoana juridica de la care emana - fie ea chiar si de interes public505. Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv special al acestei infractiuni este persoana careia i s-a cauzat o vatamare a intereselor legale. Nefiind circumstantiat de text, subiect pasiv poate fi oricine, chiar si un coleg al subiectului activ din cadrul aceluiasi serviciu. Subiectul pasiv general este statul, ca titular al relatiilor sociale referitoare la interesele publice si al valorii sociale care este bunul mers al activitatii persoanelor juridice de drept public, valoare careia i se aduce atingere prin savarsirea abuzului. Latura obiectiva Elementul material al incriminarii consta alternativ intr-o inactiune (omisiune) sau intr-o actiune (comisiune) si anume: fie neindeplinirea unui act, fie indeplinirea actului in mod defectuos. Termenul de ,,act" este folosit in continutul normei de incriminare in intelesul de operatie care trebuie efectuata de functionarul public sau privat potrivit solicitarii facute de o persoana si conform atributiilor acestora de serviciu. Solicitarea adresata subiectului activ nemijlocit poate privi constatarea unui act juridic (de ex.: constatarea unei manifestari de vointa privind crearea, modificarea, transmiterea ori stingerea unui drept sau obligatii), ori intocmirea sau confirmarea unui inscris privind un act juridic; ori efectuarea unei constatari cu efecte juridice sau executarea unei hotarari si alte operatii date in competenta unui serviciu al persoanelor juridice de drept public sau privat506. Prin expresia ,,nu indeplineste un act" se intelege omiterea, neefectuarea unui act care trebuia sa fie indeplinit in virtutea indatoririlor de serviciu, adica a unui act a carui indeplinire cadea in sarcina functionarului public sau functionarului potrivit normelor care reglementeaza activitatea acestora, ori care sunt inerente acelui serviciu. Neindeplinirea unui act poate sa constea si in lasarea in nelucrare a unui act inceput si care trebuia sa fie desavarsit sau in refuzul nejustificat de a da urmare ordinelor sau cererilor primite, ori in alte ramaneri in pasivitate contrare indatoririlor. Neindeplinirea poate fi totala sau partiala507. Prin expresia ,,indeplineste (actul) in mod defectuos" se intelege indeplinirea facuta altfel decat se cuvenea sa fie efectuata, adica in alte conditii decat prevede legea. Defectuozitatea in indeplinire poate privi continutul, forma sau intinderea indeplinirii, momentul efectuarii, conditiile de efectuare etc. Expresiile ,,nu indeplineste un act" si ,,indeplineste (actul) in mod defectuos" sunt expresii sintetice care includ numeroase situatii ca: violarea sau nerespectarea obligatiilor impuse prin dispozitii legale, depasirea atributiilor de serviciu, folosirea abuziva a atributiilor de serviciu. Cerinta esentiala: Pentru existenta elementului material este necesar ca omisiunea
4

de a indeplini un act sau comisiunea indeplinirii actului in mod defectuos sa fie savarsita de un functionar public sau un functionar in exercitiul atributiilor sale. Lipsa acestei cerinte esentiale duce la lipsa elementului material si implicit a infractiunii insasi. Urmarea imediata. Pentru ca neindeplinirea unui act sau indeplinirea lui in mod defectuos de catre un functionar public sau un functionar, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, sa intregeasca latura obiectiva a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca fapta omisiva sau comisiva sa aiba ca urmare imediata cauzarea unei vatamari a intereselor legale ale unei persoane. Cauzarea vatamarii constituie expresia materiala a atingerii aduse bunului mers al activitatii serviciului respectiv. Termenul ,,interes" este folosit in textul art. 246 C. pen., in intelesul lui uzual de ,,dorinta de a satisface anumite nevoi", ,,preocupare de a obtine un avantaj", ,,actiune de a acoperi unele trebuinte", ,,folos", ,,profit". Prin expresia ,,interes legal" se intelege acel interes care este ocrotit sau garantat printr-o dispozitie normativa. Prin ,,vatamare" se intelege atingerea de orice fel: fizica, morala sau materiala (art. 24 C. proc. pen.), adusa intereselor legale ale unei persoane. Dar, pentru ca fapta sa aiba gradul de pericol social al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca vatamarea sa prezinte o anumita gravitate, sa constituie violarea unui drept al persoanei (art. 18 C. pen. combinat cu art. 1 C. pen.). In lipsa acestei sravitati, fapta poate atrage sanctiuni disciplinare sau administrative, dar nu penale5 . Abuzul in serviciu, prin transferarea ilegala a unor angajati in locuri de munca unde nu puteau fi incadrati si refuzul de a-i reintegra in vechiul lor loc de munca dispusa prin hotarari civile executorii, constituie fapte de natura a cauza suferinte morale persoanelor vatamate, in principal ca urmare a lipsei locului de munca si a purtarii proceselor timp de doi ani, implicand deplasari repetate in alte localitati si stresul inerent. Ca atare, obligarea inculpatului condamnat pentru abuz in serviciu la plata unor daune morale este justificata 09. Exista infractiunea examinata si in cazul refuzului nejustificat al unui ofiter de politie de a restitui permisul de conducere partii vatamate, asa cum s-a dispus prin hotararea judecatoreasca definitive de anulare a procesului verbal de contraventie prin care se ridicase acel permis de conducere51 sau daca ospatarul de la un restaurant vinde bere si mici cu suprapret511. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata este necesar sa existe si in genere, aceasta rezulta din insasi materialitatea faptei {ex re)5U. Latura subiectiva Forma de vinovatie este expres prevazuta in continutul normei de incriminare si anume intentia directa sau indirecta. Aceasta inseamna ca faptuitorul, cu vointa, a efectuat actiunea sa ori a ramas in pasivitate, a prevazut ca prin savarsirea acelei actiuni
5

sau inactiuni se cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane si a urmarit acest rezultat (intentie directa), sau a acceptat producerea lui (intentie indirecta). Forma de vinovatie specifics acestei infractiuni rezulta si din sintagma ,,cu stiinta" care presupune intentia si in cazul modalitatii omisive a abuzului in serviciu contra intereselor persoanelor. Cand prin inactiunea sau actiunea savarsita din culpa s-a adus intereselor legale ale unor persoane o vatamare importanta, fapta constituie infractiunea de neglijenta in serviciu (art. 249 C. pen.). Nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea lor este totdeauna utila pentru individualizarea pedepsei. Forme. Sanctiuni Forme. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor este o infractiune care se poate savarsi atat prin actiune (indeplinirea in mod defectuos a unui act), cat si prin inactiune (neindeplinirea unui act). Datorita urmarii imediate care trebuie sa constea in vatamarea intereselor legale ale unei persoane, aceasta fapta mai poate fi caracterizata si ca o infractiune de dauna. In practica judiciara513 s-a stabilit, in mod just, ca abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor are caracter subsidiar numai in raport cu alte infractiuni al caror subiect activ este, in mod obligatoriu, un functionar public sau functionar, iar nu in raport cu orice infractiune. Actele preparatorii la aceasta infractiune sunt posibile, dar nu sunt incriminate. La abuzul care se savarseste prin inactiune, nu este posibila tentativa. In modalitatea normativa comisiva, tentativa este posibila, dar nu este incriminata. Indatorirea de a face un act poate fi imediata ori poate fi supusa unui termen. In ambele cazuri infractiunea se consuma instantaneu fie la data neindeplinirii actului, fie la data expirarii termenului pentru efectuarea lui. In modalitatea omisiva, infractiunea se consuma in momentul in care a expirat termenul in care actul trebuia sa fie efectuat. Sanctiuni. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, daca este comis de un functionar public si cu cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani, daca este comis de un functionar. Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie514, cu modificarile si completarile ulterioare, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani515. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71l alin. (2) si (3) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este, dupa caz, amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei sau de la 10.000 la 900.000 lei, in situatia prevazuta in 132 din Legea nr. 78/2000. Top of the Document
6

2. ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al abuzului in serviciu contra intereselor publice il constituie acele relatii sociale referitoare la interesele publice a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea bunului mers al activitatii persoanelor juridice de drept public sau de drept privat prin exercitarea cu corectitudine a atributiilor de serviciu de catre functionarii publici sau functionarii acestora. Prin aceasta incriminare sunt ocrotite si relatiile sociale referitoare la patrimoniul persoanelor juridice de drept public sau privat. Obiectul material, de regula, lipseste la aceasta fapta penala. Daca insa actiunea care constituie elementul material s-a exercitat asupra unui lucru (de ex., produse sau materii prime care, datorita unui abuz in serviciu, nu au fost predate unitatii beneficiare), intr-o asemenea situatie exists obiect material al infractiunii Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni proprii nu poate fi decat o persoana calificata si anume: un functionar public sau un functionar privat530. Prin urmare, instigatori sau complici pot fi orice alte persoane. Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 248 C. pen. privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime. Exista si opinia531, ramasa izolata, potrivit careia subiect activ nemijlocit al abuzului in serviciu contra intereselor publice nu poate fi decat un functionar public deoarece aceasta infractiune are ca obiect de ocrotire relatiile sociale privitoare la bunul mers al unitati din cele la care se refera art. 145 C. pen. Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv special este persoana juridica (de drept public sau privat) careia i s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers sau care a fost pagubita prin activitatea subiectului activ. Subiect pasiv general este statul ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitatii persoanelor juridice de drept public. Latura obiectiva Elemental material consta fie intr-o inactiune (omisiune), fie intr-o actiune (comisiune) si anume: neindeplinirea unui act sau indeplinirea actului in mod defectuos . Pentru existenta infractiunii nu prezinta importanta daca autorul si-a incalcat una sau mai multe indatoriri de serviciu, ori daca si le-a incalcat total sau numai partial. Instanta suprema a stabilit ca, retinandu-se infractiunea de fals intelectual
7

caracterizat, potrivit art. 289 C. pen., prin calitatea de functionar a subiectului activ si prin comiterea faptei in exercitiul atributiilor de serviciu, nu se poate retine si infractiunea de abuz in serviciu prevazuta in art. 248 C. pen., nici in conditiile concursului real si nici in cele ale concursului ideal de infractiuni533. Cerinta esentiala. Pentru existenta elementului material este necesar ca omisiunea de a indeplini un act sau indeplinirea actului in mod defectuos sa fie savarsita de un functionar public sau functionar in exercitiul atributiilor sale. Lipsa acestei cerinte esentiale duce la lipsa elementului material si implicit a infractiunii insasi. Urmarea imediatd in cazul abuzului in serviciu contra intereselor publice consta intr-o tulburare insemnata a bunului mers al unei persoane juridice (de drept public sau de drept privat) ori intr-o paguba pricinuita patrimoniului acesteia. Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice este suficienta producerea uneia dintre aceste urmari care sunt alternative si nu cumulative. In ipoteza in care printr-o activitate ilicita unica se produc ambele urmari prevazute in continutul normei de incriminare, infractiunea va fi unica (cu pluralitate de urmari), iar de acest aspect se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei. Termenul ,,tulburare" implica orice fel de atingere adusa bunului mers al unei persoane juridice (de drept public sau de drept privat), adica regulatei si eficientei sale functionari. Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice este necesar ca tulburarea sa fie ,,insemnata", adica de oarecare proportii. Fapta prin care s-a produs o tulburare neinsemnata poate constitui o abatere disciplinara care atrage sanctiuni disciplinare, nu penale5 4. Constatarea ca, in cazul concret dedus judecatii, s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unei persoane juridice este atributul exclusiv al instantei de judecata, care va stabili existenta acestui element al continutului infractiunii din ansamblul probelor efectuate, fara a fi obligate sa isi insuseasca punctul de vedere al partii civile535. De asemenea, este necesar a se stabili si a se motiva concret in ce consta tulburarea insemnata adusa bunului mers al persoanei juridice536. Paguba pricinuita patrimoniului unei persoanei juridice trebuie sa fie efectiva si certa. Fapta directorului general al unei societati comerciale avand ca actionar unic consiliul local care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, incheie in numele acestei societati contracte, cu nerespectarea prevederilor legale si a hotararii adunarii generate a actionarilor, si prin aceasta cauzeaza o paguba patrimoniului societatii intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice prevazuta in art. 248 C. pen.537 In cazul unui concurs de infractiuni, la caracterizarea juridica a faptelor este necesar sa se tina seama de urmarile pe care le-a avut fiecare fapta in parte, nefiind posibil ca incadrarea sa se faca in raport de suma prejudiciilor produse prin intreaga activitate infractionala a inculpatului538.
8

Instanta suprema53 a decis ca acordarea de credite cu incalcarea normelor de creditare, de catre un functionar al unei banci cu capital privat, constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta in art. 246 C. pen. si nu infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta in art. 248 C. pen., intrucat bancile cu capital privat sunt persoane juridice de drept privat, iar activitatea abuziva a faptuitorului a cauzat o vatamare a intereselor legitime ale actionarilor bancii private si nu unei unitati publice sau de interes public. Daca prin activitatea ilicita a subiectului activ s-au pricinuit consecinte deosebit de grave, fapta acestuia va fi incadrata in dispozitiile din art. 2481 C. pen. referitoare la abuzul in serviciu in forma calificata. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata este necesar sa existe si in principiu, aceasta rezulta din insasi materialitatea faptei {ex re)540. Latura subiectiva Forma de vinovatie este expres prevazuta in continutul normei de incriminare si anume intentia (directa sau indirecta). Aceasta inseamna ca faptuitorul, cu vointa, a efectuat actiunea sa, ori a ramas in pasivitate, a prevazut ca prin savarsirea acesteia se cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unei persoane juridice sau o paguba patrimoniului acesteia, rezultat pe care 1-a urmarit (intentie directa) sau 1-a acceptat (intentie indirecta). Sintagma ,,cu stiinta" reflects intentia, ca forma a vinovatiei in cazul acestei infractiuni si in ipoteza in care fapta analizata este omisiva. Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice nu intereseaza, de regula, nici mobilul, nici scopul urmarit de infractor, dar cunoasterea lor este necesara intotdeauna pentru individualizarea pedepsei. Savarsirea din culpa a faptei prevazuta in art. 248 C. pen. constituie o alta infractiune si anume neglijenta in serviciu, daca sunt intrunite si celelalte conditii de incriminare aratate in art. 249 C. pen. Forme. Sanctiuni Forme. Abuzul in serviciu contra intereselor publice se poate savarsi atat prin actiune (indeplinirea in mod defectuos a unui act), cat si prin inactiune (neindeplinirea unui act) si are caracter subsidiar numai in raport cu alte infractiuni al caror subiect activ este, in mod obligatoriu, un functionar public sau functionar, iar nu in raport cu orice infractiune541. Actelepregdtitoare sunt posibile, dar nu sunt incriminate. La abuzul care se savarseste prin inactiune, nu este posibila tentativa. In modalitatea normativa comisiva, tentativa este posibila, dar nu este incriminata. Legea nu incrimineaza decat faptul consumat. Abuzul in serviciu contra intereselor publice fund o infractiune instantanee se consuma in momentul in care s-a savarsit actiunea incriminata si s-a produs urmarea imediata, iar in caz de omisiune, in momentul in care a expirat termenul in care actul trebuia sa fie efectuat.
9

Abuzul in serviciu contra intereselor publice se poate comite si in mod continuat caz in care vom avea si un moment al epuizarii care va interveni la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni abuzive, data de la care se vor produce toate consecintele juridice ale faptei concrete comisa de agent (de ex., legea aplicabila, incidenta unui act de elements, termenul de prescriptie al raspunderii penale, varsta subiectului activ pentru a se stabili daca raspunde sau nu penal etc.). Sanctiuni. Abuzul in serviciu contra intereselor publice se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, daca este comis de un functionar public, iar daca este comis de un functionar, maximul special se reduce cu o treime. Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie542, cu modificarile si completarile ulterioare, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani543. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71l alin. (2) si (3) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice este, dupa caz, amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei sau de la 10.000 la 900.000 lei, in situatia prevazuta in 132 din Legea nr. 78/2000. Top of the Document 3. NEGLIJENTA IN SERVICIU Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii de neglijenta in serviciu il constituie acele relatii sociale referitoare la interesele generate a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea bunului mers al activitatii persoanelor juridice de drept public sau de drept privat prin exercitarea cu corectitudine si atentie a atributiilor de serviciu de catre functionarii publici sau functionari si fara apararea intereselor legale ale persoanelor impotriva abuzurilor functionarilor publici sau functionarilor. Prin aceasta incriminare sunt ocrotite si relatiile sociale referitoare la patrimoniul persoanelor juridice de drept public sau privat. Obiectul material la infractiunea de neglijenta in serviciu, de regula, lipseste. Daca insa actiunea care constituie elementul material s-a exercitat asupra unui lucru, de ex.: redactarea defectuoasa a unui inscris, neglijenta in intretinerea unor bunuri (aparate, masini, animale etc.), in astfel de situatii exista un obiect material al infractiunii.

Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni proprii nu poate fi decat p
10

persoana calificata, si anume, un functionar public sau un functional"551. In cazul cand aceeasi atributiune cade in sarcina mai multor functionari publici, va fi autor acel caruia i s-a repartizat efectuarea actului sau a operatiei respective, iar in lipsa unor repartizari, autor va fi functionarul public care a omis sa faca repartizarea. La savarsirea infractiunii este posibila participarea cu intentie a unor alti subiecti activi (participate improprie potrivit dispozitiei din art. 31 C. pen.), situatie in care acestia vor raspunde insa, dupa caz, potrivit dispozitiilor din art. 246 sau 248 C. pen. Daca fapta a produs atat urmarea pe care o implica infractiunea prevazuta in art. 273 alin. (1) C. pen., cat si una dintre urmarile prevazute in art. 249 C. pen., se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni552. Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 249 C. pen. privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime. Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv special este persoana juridica de drept public careia i s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers sau care a fost pagubita prin activitatea subiectului activ. Subiect pasiv special este, de asemenea, si persoana careia i s-a cauzat o vatamare importanta a intereselor legale. Subiect pasiv general este statul ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitatii persoanelor juridice de drept public. Latura obiectiva Elementul material consta intr-o incalcare culpabila a indatoririlor de serviciu de catre un functionar public. Prin ,,indatorire de serviciu" se intelege tot ceea ce cade in sarcina unui functionar public potrivit normelor care reglementeaza serviciul respectiv, ori care sunt inerente naturii acelui serviciu. Respectarea acestor norme de catre functionarii publici constituie, pentru acestia, o obligatie de serviciu553. Normele care reglementeaza activitatea de serviciu sunt foarte variate si pot fi prevazute in legi, ordonante de urgenta, ordonante si hotarari de Guvern, ordine si instructiuni ale ministrilor sau secretarilor de stat, statute si regulamente de organizare si functionare, fisa postului ocupat de subiectul activ nemijlocit etc. De asemenea, ordinul sau dispozitia legala a organului ierarhic superior se converteste in indatorire de serviciu pentru functionarul public caruia ii este adresat ordinul sau dispozitia respective, astfel incat nerespectarea ei din culpa angajeaza raspunderea penala pentru infractiunea de neglijenta in serviciu554. Prin ,,incalcarea" indatoririlor de serviciu se intelege nesocotirea, violarea, nerespectarea, neobservarea unei sarcini impuse de serviciu. Aceasta incalcare poate fi realizata alternativ fie prin neindeplinirea unei indatoriri de serviciu, fie prin indeplinirea defectuoasa a acesteia.
11

Asadar, elemental material al infractiunii de neglijenta in serviciu consta alternativ, fie intr-o inactiune (omisiune), fie intr-o actiune (comisiune). Prin ,,neindeplinire" a unei indatoriri de serviciu se intelege omiterea, neefectuarea unui act care trebuia sa fie indeplinit. Neindeplinirea poate fi totala sau partiala, poate privi unul sau mai multe acte, una sau mai multe indatoriri de serviciu. Prin ,,indeplinire defectuoasa" a unei indatoriri de serviciu se intelege indeplinirea altfel decat se cuvenea sa fie efectuata. Indeplinirea defectuoasa poate privi continutul, forma sau intinderea indatoririi, momentul efectuarii, conditiile de efectuare etc. Fapta politistului, insarcinat cu evidenta proceselor-verbale de contraventie si valorificarea lor prin dare in plata, de a nu-si indeplini timp de peste un an aceasta obligatie, cu urmarea ca amenzi contraventionale de peste 150 milioane lei s-au prescris, constituie infractiunea de neglijenta in serviciu, prevederile art. 18 1 C. pen. nefiind incidente intr-un atare caz5 . Cerinta esentiala. Incalcarea culpabila a indatoririlor de serviciu de catre un functionar public sau functionar trebuie sa fie comisa in exercitiul atributiilor sale de serviciu. Urmarea imediata, in varianta de tip a incriminarii, consta intr-o tulburare insemnata a bunului mers al unei persoane juridice de drept public ori intr-o paguba pricinuita patrimoniului acesteia sau intr-o vatamare importanta a intereselor legale ale unei persoane. Pentru existenta infractiunii de neglijenta in serviciu este suficienta producerea uneia dintre aceste urmari care sunt alternative si nu cumulative. In ipoteza in care printr-o activitate ilicita unica se produc mai multe urmari din cele prevazute in continutul normei de incriminare, infractiunea va fi unica (cu pluralitate de urmari), iar de acest aspect se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei. Termenul ,,tulburare" si expresia ,,tulburare insemnata" au acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia comentariului elementului material al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, iar termenii ,,interes", ,,vatamare" si expresia ,,interes legal" au acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia comentariului elementului material al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. Sintagma ,,vatamari importante" intereselor legale ale unei persoane implica o limitare in sensul ca legiuitorul a inteles sa restranga sfera de incidents a incriminarii si deci campul de aplicare a sanctiunilor penale in materia faptelor de neglijenta in serviciu, lasand faptele lipsite de caracter grav sub incidenta sanctiunilor disciplinare sau administrative 56. In varianta agravata a infractiunii de neglijenta in serviciu, urmarea imediata consta in producerea de consecinte deosebit de grave557 in dauna unei persoane juridice de drept public. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si sa fie dovedita. Instanta suprema a decis ca neindeplinirea corespunzatoare de catre functionar,
12

timp de un an si jumatate, a obligatiei sale de serviciu de a efectua periodic controlul gestiunilor din unitate se afla in raport de cauzalitate cu insusirea banilor de catre casierul gestionar care, in cazul unor controale corespunzatoare efectuate la timp, nu ar fi avut posibilitatea sa delapideze, in mod repetat si sistematic, importante sume de bani. Prejudiciul, in atare situatie, fiind produs datorita concursului dintre culpa functionarului cu atributii de control si fapta delapidatorului, ambii sunt tinuti sa raspunda solidar pentru acoperirea acestuia5 . Latura subiectiva Forma de vinovdtie. Fapta de incalcare a unei indatoriri de serviciu constituie fapta penala prevazuta in art. 249 C. pen., atunci cand este savarsita din culpa. Exista, in principiu, culpa atunci cand ramanand intr-o atitudine pasiva (neindeplinirea indatoririi) sau comportandu-se neatent (indeplinire defectuoasa) faptuitorul ar fi trebuit si ar fi putut sa prevada ca prin aceasta se aduce o atingere bunului mers al activitatii persoanei juridice de drept public respective si deci sa evite acest rezultat daca ar fi fost mai prevazator559. In legatura cu posibilitatea de prevedere, in doctrina560 s-a opinat, pe drept cuvant, ca aceasta nu trebuie apreciata in raport cu o unitate de masura abstracts cum este aceea a ,,bunului gospodar" sau a ,,omului mijlociu", ci in raport de imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta, precum si de persoana faptuitorului. Forme. Sanctiuni Forme. Neglijenta in serviciu poate fi savarsita atat prin activitati comisive, cat si prin atitudini omisive. Fiind o infractiune de culpa, actele preparatorii si tentativa nu sunt posibile. Consumarea acestei infractiuni instantanee intervine in momentul cand s-a savarsit actiunea incriminata si s-a produs urmarea imediata, iar in caz de omisiune, in momentul in care a expirat termenul in care actul trebuia sa fie effectual Sanctiuni. In varianta tip, neglijenta in serviciu se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. In varianta agravata, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 2 la 10 ani. Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 249 C. pen. privitoare la functionarii publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71 l alin. (2) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de neglijenta in serviciu este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei. Top of the Document

13

4. PURTAREA ABUZIVA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al purtarii abuzive consta in acele relatii sociale referitoare la interesele publice a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea unei comportari corecte si cuviincioase din partea functionarilor publici in efectuarea activitatii persoanelor juridice de drept public si fara punerea la adapost a demnitatii persoanelor impotriva atitudinilor jignitoare ori a actelor de violenta savarsjte de functionarii publici. Obiectul material. In varianta tip si cea prevazuta in alin. (2) obiectul material lipseste. In celelalte variante agravate insa exista un obiect material si anume corpul victimei sau obiectele apartinand acesteia. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de purtare abuziva este calificat si poate fi numai un functionar public. Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege once persoana care exercita pennanent sau temporar, cu once titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public)56 . Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 250 C. pen. privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o treime. Subiect activ al purtarii abuzive poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Fapta poate fi comisa de mai multi autori care au contribuit nemijlocit, in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv, la savarsirea purtarii abuzive. La savarsirea acestei infractiuni pot participa insa si alti subiecti activi in afara de autor sau coautori (instigatori, complici). Pentru acesti subiecti activi nu este necesara calitatea de functionar public. Cu alte cuvinte, infractiunea de purtare abuziva este imputabila participantilor chiar atunci cand acestia nu au calitatea de functionar public. In acest caz, nu este vorba de rasfrangerea circumstantei personate de functionar public la ceilalti participanti, ci de incadrarea contributiei lor in dispozitia care prevede erga omnes fapta comisa de subiectul activ nemijlocit562. Subiect pasiv al infractiunii de purtare abuziva este autoritatea publica, institutia publica sau o alta persoana juridica de drept public a carei activitate a fost tulburata prin fapta fiinctionarului public. Acesta este, de asemenea, persoana careia i s-au adresat expresiile jignitoare, a suferit lovirile ori alte violente sau careiaj-a fost vatamata integritatea corporala sau sanatatea. In ipoteza in care victima actelor de purtare abuziva avea calitatea de functionar public care indeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat si se afla in
14

exercitiul functiei (sau pentru fapte indeplinite in exercitiul functiei) actele de purtare abuziva constituie infractiunea de ultraj, daca sunt intrunite si celelalte conditii prevazute in art. 239 C. pen.563 Latura obiectiva Elemental material. In varianta tip a incriminarii elementul material consta in intrebuintarea de expresii jignitoare, iar in variantele agravate acesta consta in actiunea de amenintare, de lovire sau alte violente, de vatamare corporala sau de vatamare corporala grava. Termenul ,,expresii jignitoare" are o acceptiune larga. Prin acest termen se intelege orice atingere adusa onoarei ori reputatiei unei persoane, prin gesturi sau prin alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura si folosirea de cuvinte care fara a fi insultatoare exprima o desconsiderare si sunt de natura sa atinga demnitatea unei persoane, cum sunt cuvintele de ocara sau umilitoare564 Persoana careia i s-au adresat cuvinte insultatoare trebuie sa fie prezenta in momentul cand i se adreseaza asemenea cuvinte, altfel fapta nu constituie infractiunea de purtare abuziva565 Termenul ,,amenintare" are acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia comen-tariului faptei prevazute in art. 193 C. pen. Expresia ,,lovirea sau alte violente" corespunde denumirii infractiunii prevazute in art. 180 C. pen. si are implicit continutul acestei fapte penale. Este vorba, deci, de actiunea de lovire sau de efectuare a altei violente asupra corpului unei persoane, cauzatoare de suferinte fizice. Cand o asemenea fapta este savarsita de un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu, fapta de lovire sau alte violente este absorbita in infractiunea de purtare abuziva. Termenul ,,violenta" are insa o sfera mai larga decat cea din dispozitia art. 180 C. pen., intelegandu-se si violentele comise asupra obiectelor apartinand unei persoane (ex.: imbrancirea unei persoane in asa fel incat i-au cazut ochelarii si s-au spart sau i s-a descusut haina; ruperea unei petitii si aruncarea ei in fata celui tratat abuziv)566. In ipoteza in care prin actiunea faptuitorului se vor pricinui subiectului pasiv vatamari mai grave decat cele prevazute in art. 180 C. pen., fapta va fi incadrata in una din variantele calificate ale infractiunii de purtare abuziva in raport de gravitatea urmarilor produse. Daca o persoana comite in concret una sau mai multe din faptele prevazute in art. 250 C. pen., fapta acesteia se va incadra in acea varianta agravata care prevede pedeapsa cea mai aspra, intrucat formele mai putin grave sau simple se absorb in cele agravate. Cu alte cuvinte, intr-o astfel de situatie nu vor fi aplicabile regulile concursului de infractiuni, fapta ramanand unica. Savarsirea unor acte de violenta impotriva unei persoane de catre seful postului de politie, pentru motivul ca nu s-a prezentat la chemarile anterioare pentru a fi cercetat intr-o cauza aflata in curs de urmarire penala, constituie infractiunea de purtare abuziva si in cazul in care este savarsita intr-o zi nelucratoare567. Cerinta esentiald. Pentru ca actiunea sa constituie elementul material al infractiunii
15

de purtare abuziva, aceasta trebuie sa fie comisa de un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu. Lipsa acestei cerinte esentiale duce la lipsa elementului material si implicit a infractiunii insasi. Urmarea imediata. In varianta tip a incriminarii, savarsirea oricareia din actiunile care constituie elementul material al infractiunii de purtare abuziva are ca urmare imediata crearea unei stari care aduce atingere prestigiului si deci bunei desfasurari a activitatii persoanei juridice de drept public in care functionarul public isi exercita atributiile, precum si demnitatii persoanei impotriva careia a fost indreptata actiunea. In cazul lovirilor sau altor violente, al vatamarii corporale sau al vatamarii corporale grave, urmarea consta si intr-o vatamare materials adusa persoanei tratata abuziv. Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta implicit din savarsirea faptei (ex re). In cazul cand elementul material consta in loviri sau violente ori in vatamari corporale simple sau grave legatura cauzala intre actiune si leziunile produse va trebui sa fie dovedita. Latura subiectiva Forma de vinovatie specified acestei infractiuni este intentia. Aceasta inseamna ca infractorul cu vointa a proferat expresii jignitoare sau a recurs la loviri ori alte violente sau la vatamari corporale, a prevazut ca actiunea sa este de natura sa aduca atingere demnitatii sau sa cauzeze vreo vatamare victimei si, implicit, sa puna intr-o lumina defavorabila activitatea unitatii publice in serviciul careia s-a comis fapta, rezultat pe care 1-a urmarit (intentie directa) sau 1-a acceptat (intentie indirecta). Pentru existenta infractiunii de purtare abuziva nu intereseaza nici mobilul, nici scopul urmarit de infractor, dar cunoasterea lor de catre organul judiciar este utila pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise si la individualizarea pedepsei. Savarsirea din culpa a faptei prevazuta in art. 250 C. pen. nu se pedepseste. Forme. Sanctiuni Forme. Purtarea abuziva este o infractiune de actiune (comisiva) si momentana, instantanee. Actelepreparatorii si tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate. Legea nu incrimineaza decat faptul consumat. Consumarea are loc in momentul in care s-au intrebuintat expresiile jignitoare ori s-a recurs la alte violente sau vatamari corporale si s-a produs urmarea imediata. In caz de repetare fata de aceeasi persoana a atitudinii abuzive, fapta va capata forma infractiunii continuate si se va epuiza la data comiterii ultimei actiuni incriminate. Aceasta solutie este corecta numai in masura in care intre actiunile incriminate exista o oarecare durata de timp. Daca intre aceste acte ilicite intervalele de timp sunt foarte scurte sau daca sunt comise in aceeasi imprejurare vom avea o unitate naturala de
16

infractiune sub forma infractiunii simple cu pluralitate de acte contextuale. Situatia se schimba daca actiunea incriminata se realizeaza impotriva mai multor persoane. In aceasta ipoteza vor fi tot atatea infractiuni cate persoane vatamate sunt, adica o pluralitate de fapte penale sub forma concursului de infractiuni568. De asemenea, vor fi incidente regulile de la concursul de infractiuni atunci cand cu ocazia comiterii purtarii abuzive se cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane (art. 246 C. pen.) ori se ingradesc anumite drepturi ale unui cetatean (art. 247,0. pen.)569. Sanctiuni. In varianta tip, purtarea abuziva se pedepseste cu inchisoare de la o lunS la un an sau cu amends. In varianta prevSzutS la alin. (2), pedeapsa aplicabilS persoanei fizice este inchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda, iar in ipoteza de incriminare de la alin. (3), aceasta este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Daca purtarea abuziva consta intr-o vatamare corporals a subiectului pasiv, pedeapsa prevazuta de lege pentru persoana fizicS este inchisoarea de la 6 luni la 6 ani, iar daca se realizeazS printr-o vatamare gravS a acelei persoane, pedeapsa va fi inchisoarea de la 3 la 12 ani. Daca purtarea abuziva este comisa de un functionar, maximul pedepselor prevazute in art. 250 C. pen. se reduce cu o treime. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, in cazul savarsirii infractiunii de purtarea abuziva, in toate ipotezele sale de incriminare, potrivit art. 71l alin. (2) si (3) C. pen., este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei, iar pentru ipoteza prevazuta in alin. (5), amenda va fi de la 10.000 lei la 900.000 lei. Top of the Document 5. LUAREA DE MITA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al luarii de mita consta in acele relatii sociale referitoare la interesele publice, a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila fara a asigura exercitarea cu cinste, probitate si corectitudine a atributiilor de serviciu a functionarilor publici, a functionarilor, a persoanelor care exercita o functie de interes public si a altor persoane prevazute in art. 1 si 81 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie577, cu modificarile si completarile ulterioare. De asemenea, prin aceasta incriminare sunt protejate bunul mers al activitatii unitatilor aratate la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat si interesele legale ale persoanelor particulare. Obiectul material. In legatura cu aceasta chestiune in literatura juridica penala sau conturat trei opinii contradictorii. Obiectul material al acestei incriminari, intr-o prima opinie578, il constituie mita, adica banii sau alte foloase care nu i se cuvin faptuitorului.
17

Intr-o alta parere579 s-a sustinut ca la aceasta infractiune, de regula, lipseste obiectul material. Totusi, atunci cand autorul a efectuat actul pentru a carui indeplinire a primit mita, daca acest act priveste un obiect material acesta va fi in acelasi timp si obiect material al infractiunii (de ex., un functionar postal care acorda prioritate in remiterea coletelor celor care ii ofera mita). De asemenea, atunci cand folosul necuvenit consta in prestarea unei munci (ex.: repararea unui imobil, efectuarea unor lucrari de instalatii electrice, zugravirea unor incaperi), obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine si obiect material al infractiunii si poate servi ca proba pentru existenta infractiunii. Alti autori sustin expres5 ° sau implicit581 (prin neabordarea acestei chestiuni) ca luarea de mita nu are obiect material. Profesorul Vasile Dobrinoiu582 sustine ca sumele de bani ori foloasele respective, atunci cand constau in bunuri corporale, nu constituie decat ,,lucruri dobandite prin savarsirea infractiunii", in sensul art. 118 lit. d) C. pen. si ca prima opinie confunda obiectul material al infractiunii de luare de mita cu obiectul mitei. Cu privire la opinia exprimata in lucrarea Explicatii teoretice, se considers ca actele efectuate de autor nu sunt tipice infractiunii de luare de mita, pentru a se putea afirma ca bunurile asupra carora poarta materialitatea lor constituie obiectul material al infractiunii, ci tipice sunt faptele de pretindere, primire, acceptare sau nerespingere a promisiunii. Or, numai daca acestea ar purta asupra unui bun s-ar putea jmne in discutie ca acesta sa fie obiect material al infractiunii de luare de mita. In completarea acestui punct de vedere, se mai face precizarea583 in doctrina ca efectuarea actului constituie scopul savarsirii actiunii, scop de a carui realizare nici nu este conditional existenta infractiunii de luare de mita. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni, indiferent de ipoteza de incriminare la care ne raportam, este calificat si nu poate fi decat un functionar public584 sau un functionar sau una din persoanele aratate in art. 1, 8 si 8x din Legea nr. 78/2000. In varianta agravata prevazuta in art. 254 alin. (2) C. pen. si art. 7 din Legea nr. 78/2000, subiect activ nemijlocit nu poate fi decat un functionar cu atributii de control sau o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor. Prin sintagma ,,atributii de control" se intelege o activitate complexa de verificare permanenta sau inopinanta intr-un domeniu oarecare cu scopul de a cunoaste realitatile si modul cum se desfasoara activitatea in domeniul respectiv spre a preintampina sau a lichida eventualele lipsuri si a imbunatati activitatea585. Exercitarea de ,,atributii de control" presupune examinarea sau analiza permanenta ori periodica a unei activitati sau situatii, in vederea urmaririi evolutiei acesteia sau luarii de masuri de remediere, iar nu simpla constatare, surprindere sau inregistrare a unei realitati586. In raport cu aceste criterii, seful de tren, in exercitarea indatoririi de a ,,verifica si emite legitimatiile de calatorie in tren", nu are ,,atributii de control" in sensul agravantei prevazute in art. 254 alin. (2) din Codul penal, incat nu poate fi
18

subiect al infractiunii de luare de mita in aceasta. Directorul general al unei societati comerciale avand ca actionar unic consiliul local are calitatea de functionar cu atributii de control in sensul art. 254 alin. (2) C. pen. si, prin urmare, poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita in forma agravata587. Luarea de mita savarsita de un inspector din cadrul oficiului de protectie a consumatorului, prin primirea de foloase de la patronii unor societati comerciale, in scopul de a nu aplica amenzi contraventionale pentru neregulile constatate, se incadreaza in prevederile art. 254 alin. (2) C. pen., deoarece faptuitorul a savarsit infractiunea in calitatea sa de functionar cu atributii de control58 . ,,Persoana care potrivit legii are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor", potrivit art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, este acea persoana anume prevazuta in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia. ,,Persoanele care au ca atributii constatarea, urmarirea sau judecarea infractiunilor" sunt cele prevazute in Codul de procedure penala. Infractiunea de luare de mita se mai poate comite si de catre una dintre persoanele aratate in art. 1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea infractiunilor de coruptie, si anume: - care exercita o functie publica, indiferent de modul in care au fost investite, in cadrul autoritatilor publice sau institutiilor publice; - care indeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o insarcinare, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, in cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor agenti economici; - care exercita atributii de control, potrivit legii; - care acorda asistenta specializata unitatilor prevazute la lit. a) si b), in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta; - care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistenta specializata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, in burse, in asigurari, in plasament mutual ori privitor la conturile bancare si cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne si internationale; - care detin o functie de conducere intr-un partid sau intr-o formatiune politica, intr-un sindicat, intr-o organizatie patronala ori intr-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie; - alte persoane fizice decat cele prevazute mai sus, in conditiile prevazute de lege. Categoriile de persoane prevazute in art. 1 din Legea nr. 78/2000 sunt obligate,
19

in temeiul art. 2 din acelasi act normativ, sa indeplineasca indatoririle ce le revin din exercitarea functiilor, atributiilor sau insarcinarilor incredintate, cu respectarea stricta a legilor si a normelor de conduita profesionala, si sa asigure ocrotirea si realizarea drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor, fara sa se foloseasca de functiile, atributiile ori insarcinarile primite, pentru dobandirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Mai pot fi autori ai infractiunii de luare de mita, potrivit art. 8 din Legea nr. 78/2000, managerii, directorii, administratorii, cenzorii sau alte persoane cu atributii de control la societatile comerciale, companiile si societatile nationale, regiile autonome si la orice alti agenti economici. Luarea de mita (coruptia pasiva) mai poate fi comisa, potrivit art. 81 din Legea nr. 78/2000, de una din urmatoarele categorii de persoane: a) functionarii sau persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori alte persoane care exercita atributii similare in cadrul unei organizatii publice internationale la care Romania este parte; b) membrii adunarilor parlamentare ale organizatiilor intemationale la care Romania este parte; c) functionarii sau persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui contract de munca ori alte persoane care exercita atributii similare in cadrul Comunitatilor Europene; d) persoanele care exercita functii judiciare in cadrul instantelor intemationale a caror competenta este acceptata de Romania, precum si functionarii de la grefele acestor instante; e) functionarii unui stat strain; f) membrii adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain. Subiect activ al luarii de mita poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni de luare de mita. In practica judiciara, s-a decis ca savarseste aceasta infractiune: expertul din cadrul unui birou local de expertize tehnice, desemnat sa efectueze expertize in cauze judiciare si retribuit sub forma onorariului prin biroul de expertize daca pretinde sume de bani pentru reevaluarea bunurilor la un pret mai mic pentru a-1 ajuta pe mituitor sa castige licitatia in conditii avantajoase 89; lichidatorul judiciar al unei societati comerciale, numit prin hotarare judecatoreasca, care a pretins o suma de bani mituitorului pentru subevaluarea unor bunuri ce urmau sa-i fie vandute acestuia590; ofiterul de politie care primeste bani pentru a nu face acte de cercetare in legatura cu o infractiune de specula descoperita591; subofiterul de politie care, in calitate de ajutor al ofiterului de serviciu pe unitate, a primit de la infractori un ,,laptop" pentru a nu intocmi actele necesare in vederea tragerii acestora la raspundere penala592; medicul salariat al unei institutii sanitare care a pretins si acceptat bani ori diferite bunuri, in
20

sapte cazuri, pentru a-si exercita atributiile de serviciu, de acordare a asistentei medicale copiilor nascuti prematur sau distrofici593; directorul unei banci594 care pretinde sume de bani in scopul acordarii unui credit bancar; executorul judecatoresc care a luat o suma de bani pentru a indeplini o indatorire de serviciu595; plutonierul de politie care pretinde soferului de autotren o suma de bani pentru ca acesta sa poata sasi continue drumul, desi avea asupra sa o bicicleta pentru care nu a prezentat documente justificative596; militarul in termen, aflat in postul de santinela la P.C.T.F. Varna Veche, care a primit o suma de bani de la o persoana pentru a-i permite sa intre in tara pe la postul sau, fara controlul vamal al bunurilor achizitionate in strainatate597. Autor al infractiunii de luare de mita poate fi, pe langa functionarul public si un functionar. Recent, s-a decis ca are calitatea de functionar, in sensul legii penale, si poate fi subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita administratorul unei societati comerciale598. De asemenea, instanta suprema a stabilit ca persoana avand calitatea de asociat unic si administrator al unei societati comerciale are, in sensul art. 147 alin. (2) C. pen., calitatea de functionar si, prin urmare, poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita599. Recent600, s-a sustinut ca avocatul nu poate fi autor al infractiunii de luare de mita deoarece nu indeplineste o insarcinare de serviciu. Desi avocatul exercita o profesie de interes public, acesta nu poate fi incadrat nici in prevederile art. 163 din noul C. pen., deoarece pentru dobandirea calitatii de avocat nu este necesara o abilitare specials a autoritatilor publice, ci a organizatiei profesionale din care va face parte (baroul) si nici nu este supus controlului vreunei autoritati publice. Acesta ar putea fi totusi subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita, daca activitatea sa ilicita se circumscrie dispozitiilor din art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu modificarile ulterioare. Toate aceste calitati cerute de norma de incriminare subiectului activ nemijlocit trebuie sa existe la data savarsirii faptei. Lipsa acestei calitati la data comiterii faptei, aspect ascuns mituitorului, va putea fi considerat un mijloc de inducere in eroare al acestuia daca sunt indeplinite si celelalte conditii de incriminare prevazute in art. 215 C. pen.601. Exists si parerea602 ca ar putea totusi constitui si luare de mita in situatia in care, dupa pretinderea sau acceptarea promisiunii foloaselor, subiectul a dobandit calitatea de functionar si apoi in baza intelegerii anterioare, a primit foloasele pretinse sau promise. Daca la data savarsirii actiunii tipice, faptuitorul era functionar, va exista luare de mita chiar daca mai inainte de efectuarea actului in vederea caruia a savarsit fapta, el a pierdut calitatea respective si chiar daca banii sau foloasele pretinse ori promise anterior i s-au dat efectiv dupa pierderea calitatii. In doctrina s-a sustinut603 cS intermediarul nu poate fi decat complice sau instigator. Chiar daca prin activitatea sa, intermediarul infaptuieste actiunea tipica a infractiunii de luare de mitS, aceasta activitate fiind prestata pentru altul, iar nu pentru sine, fapta sa nu poate fi caracterizata decat ca un act de ajutor, deci de complicitate. Daca intermediarul efectueaza atat acte de instigare, cat si acte de complicitate
21

la aceeasi infractiune de luare de mita, acesta va fi tinut sa r&spundS numai pentru instigare deoarece este o forma de participatie principals care absoarbe in continutul sau complicitatea ca forma de participatie secundara604. Luarea de mita poate fi savarsita de mai multi autori (avand calitatea ceruta de lege), care au contribuit nemijlocit in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv la comiterea infractiunii. Participatia penala este posibila si sub forma instigarii si a complicitStii. Mituitorul nu este considerat participant la infractiunea de luare de mita, ci este autor al unei infractiuni de sine statatoare, darea de mita - art. 255 C. pen. Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, in conditiile prevazute in art. 191 din Codul penal. Subiectul pasiv special al luarii de mita este autoritatea publica, institutia publics, persoana juridica de interes public, persoana juridica privata, in serviciul careia agentul isi exercita atributiile functionale. In ipoteza in care luarea de mita este comisa de o persoana care exercita un serviciu de interes public, subiect pasiv este statul ca titular al intereselor publice aparate prin aceasta incriminare. In varianta prevazuta in art. 81 din Legea nr. 78/2000, subiect pasiv va fi, dupa caz, o autoritate publica a statului strain, o instants internationals sau o organizatie internationals din care face parte subiectul activ al infractiunii. DacS mituitorul este constrans prin orice mijloace de c&tre eel care a luat mita, atunci acesta va fi subiect pasiv al infractiunii de luare de mita. Latura obiectiva Elementul material al normei de incriminare analizate constS, in mod alternativ, intr-o actiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori in acceptarea promisiunii unor astfel de foloase si intr-o nerespingere (inactiune) de catre agent a unei astfel de promisiuni. Acceptarea de promisiuni si nerespingerea acestora nu realizeaza elementul material al incriminarii daca agentul denunta de indata celor in drept ca i s-au facut promisiuni de dare de mitS605. A ,,pretinde" inseamnS a cere ceva cuiva, a formula o anumitS pretentie, a solicita ceva. In aceasta situatie, initiativa sSvarsirii luSrii de mita porneste de la faptuitor. Pentru existenta elementului material al normei de incriminare nu este necesar ca pretinderea banilor sau foloaselor, ori intelegerea in privinta primirii acestora sa fi fost urmata de executare. Simplul fapt al pretinderii este suficient pentru consumarea infractiunii. Instanta supremS606 a decis c& fapta functionarului de a pretinde, direct sau indirect, foloase materiale, constituie infractiunea de luare de mita indiferent daca a

22

dobandit sau nu, efectiv, folosul dupa indeplinirea actului privitor la indatoririle sale de serviciu. Aceasta solutie a fost criticata in doctrina607 deoarece scopul prevazut in norma de incriminare (indeplinirea actului privitor la indatoririle sale de serviciu, in speta in discutie) are sensul de finalitate si nu de rezultat, astfel incat simplul fapt al pretinderii consuma infractiunea chiar daca scopul urmarit de agent nu s-a realizat. A ,,primi" inseamna a intra in posesia obiectului mitei, in orice mod. Prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni primirea unei sume de bani de catre un profesor pentru a promova o eleva la disciplina pe care o preda, prevederile art. 181 C. pen. nefiind aplicabile intr-un atare caz608. Banii sau alte foloase pot fi pretinse sau primite de agent atat direct, cat si indirect, adica prin persoana interpusa. Situatia este identica si in cazul acceptarii sau nerespingerii promisiunii de foloase. Persoana interpusa, in functie de activitatea ilicita executata, va raspunde ca instigator sau complice. A ,,accepta" promisiunea inseamna a fi de acord cu aceasta. Prin ,,nerespingerea" promisiunii se intelege acea atitudine a agentului care nu refuza acea promisiune, care nu-si exprima dezacordul cu aceasta. Legiuitorul a asezat pe acelasi plan nerespingerea promisiunii cu acceptarea acesteia, deoarece a considerat ca nerespingerea promisiunii de foloase echivaleaza cu o acceptare tacita. Agentul este astfel stimulat sa ia o pozitie activa (de refuz sau denuntare) fata de persoana care desfasoara o activitate de corupere. Actiunea sau inactiunea incriminata poate privi alternativ, fie efectuarea unui act licit (atunci cand este vorba de indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu ale faptuitorului), fie efectuarea unor acte ilicite (atunci cand e vorba de neindeplinirea sau intarzierea in indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu, ori indeplinirea unui act contrar indatoririlor de serviciu)609. Prin ,,indatorire de serviciu" se intelege tot ceea ce cade in sarcina subiectului activ nemijlocit al acestei incriminari potrivit normelor care reglementeaza serviciul respectiv ori care sunt inerente naturii acestui serviciu. Indatorire de serviciu reprezinta si executarea unui ordin (dispozitie) data de organul ierarhic superior agentului, daca acesta este legal. Infractiunea de luare de mita subzista si in situatia in care actul nu constituie decat componenta unei activitati finale, la care participa si alti functional! avand atributii legate de aceasta610. De asemenea, instanta suprema611 a decis ca cerinta prevazuta in art. 254 alin. (1) C. pen., ca fapta functionarului sa fie savarsita in legatura cu indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, este realizata si in situatia in care indeplinirea actului cade in atributiile altui functionar, dar faptuitorul, prin modul in care-si realizeaza propriile sarcini de serviciu, poate influenta indeplinirea actului de catre functionarul competent. Cerinte esentiale. Legiuitorul a atasat actiunii sau inactiunii incriminate mai multe cerinte esentiale, in lipsa carora fapta nu va constitui infractiunea de luare de mita:
23

1. Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie sa aiba ca obiect bani sau alte foloase. Banii pot fi efectivi sau sub forma de valori ori titluri de orice fel echivaland bani. Prin expresia ,,alte foloase" se inteleg orice fel de avantaje patrimoniale (bunuri, imprumuturi612, premii, amanarea platii unei datorii, folosinta gratuita a unei locuinte, prestari de servicii in mod gratuit, promovarea in serviciu) sau nepatrimoniale (acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altei distinctii onorifice)613. 2. Banii sau celelalte foloase pretinse, primite, promise trebuie sa fie necuvenite, sa nu fie legal datorate, sa aiba un caracter de retributie, adica sa constituie plata sau rasplata in vederea efectuarii unui act determinat, un act aratat in mod explicit. Cu alte cuvinte, pretinderea sau primirea foloaselor de catre autor, acceptarea ori nerespingerea de catre acesta a promisiunii de foloase, trebuie sa constituie un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a celui care s-a angajat sa indeplineasca sau sa intarzie indeplinirea unui anumit act privitor la indatoririle sale de serviciu, ori sa efectueze un anumit act contrar acestor indatoriri. Caracterul de retributie implica existenta unei anumite proportii intre actul determinat si rasplata si constiinta pentru autor ca este vorba de o retributie. Daca intre folosul pretins, primit sau promis si actul determinat exista o vadita disproportie in sensul ca actul determinat depaseste cu mult in valoare sau importanta folosul, caracterul de retributie este exclus. Situatia este identica si atunci cand subiectul activ nemijlocit are credinta ca este vorba de manifestarea unui sentiment de afectiune ori de compasiune, iar nu de o retributie. De aceea, nu constituie infractiunea de luare de mita primirea de mici daruri ocazionale (de ex., cadouri de Anul Nou) sau de daruri care exprima (din partea celui care ofera sau promite) un sentiment de recunostinta ori de respect personal614. Aceasta opinie a fost insa criticata615 pe considerentul ca existenta unei proportii nu este o cerinta a legii, chiar daca exista ca o realitate obiectiva implicate in structura intima a raporturilor care se creeaza intre mituit si mituitor. Fapta exista chiar daca se ofera agentului o suma excesiv de mare. In realitat, ,,cadoul" primit de agent confine atat o valoare proportionals cu serviciul prestat, cat si o valoare suplimentara, reprezentand fie o plata anticipate a celorlalte servicii ilicite, fie o donatie facuta acestuia. Tot astfel, darurile ocazionale oferite agentului, daca sunt in legatura cu un serviciu concret pe care mituitorul il solicits acestuia, vor avea si ele caracterul de mitS. Numai daca i se ofera faptuitorului daruri simbolice (un buchet de flori, o fotografie, o ilustratS etc.) pentru serviciile solicitate s-ar putea admite cS nu ne aflam in fata unor foloase in sensul art. 254 C. pen., asemenea mici atentii excluzand ideea unei retributii, a unei traficari a functiei, a unei rasplate pentru serviciul solicitat. Banii sau celelalte foloase sunt necuvenite si atunci cand pentru indeplinirea unui act care este gratuit se pretinde sau se primeste peste ceea ce este legalmente datorat sau se accepts ori nu se refuzS o promisiune care depaseste ceea ce este datorat.
24

Banii sau foloasele pretinse, primite ori promise cu privire la un act ilicit sunt intotdeauna necuvenite. 3. Actiunea sau inactiunea concreta a agentului sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii ori intarzierii in indeplinirea actului determinat privitor la indatoririle de serviciu. In lipsa acestei conditii fapta concreta comisa de agent va putea fi incadrata, daca sunt indeplinite si celelalte conditii de incriminare, in dispozitiile din art. 256 C. pen. referitoare la primirea de foloase necuvenite616. 617 4. Dupa alti autori , mai exists o cerinta esentiala potrivit careia actul ce constituie scopul actiunii incriminate trebuie sa faca parte din sfera atributiilor de serviciu ale functionarului. Nu are relevantS pentru existenta infractiunii daca actul functionarului, in vederea caruia se da mita, priveste numai o indatorire de serviciu specifica sau generals, deoarece legea penala are in vedere actul functionarului privitor la indatoririle sale de serviciu, in genere. Urmarea imediata in cazul infractiunii examinate consta intr-o stare de pericol, dupa caz, pentru bunul mers al activitatii unitatilor aratate la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat, al unor autoritati publice ale statului strain, al unei instante internationale sau organizatii internationale din care face parte faptuitorul. In ipoteza in care luarea de mita se savarseste in scopul indeplinirii unui act licit, prin constrangerea mituitorului prin orice mijloace, urmarea imediata consta si in vatamarea patrimoniala adusa mituitorului. Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta ex re. Atunci cand luarea de mita este realizata prin constrangere, legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea comisa de agent si paguba pricinuita mituitorului trebuie sa fie dovedita61 . Latura subiectiva Forma de vinovatie care caracterizeaza aceasta infractiune este intentia directa calificata prin scop. Cerinta esentiala a scopului consta in indeplinirea, neindeplinirea ori intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu ale agentului sau in efectuarea unui act contrar acestor indatoriri. Scopul prevazut in norma de incriminare are sensul de finalitate si nu de rezultat. Prin urmare, pentru consumarea infractiunii va fi suficient ca el sa fi fost urmarit si nu realizat. In cazul in care scopul se realizeaza prin savarsirea unei fapte ce intruneste trasaturile unei infractiuni, aceasta nu este absorbita in luarea de mita, ci constituie o fapta penala distincta, cele doua infractiuni aflandu-se in concurs real619. Exista si opinia, ramasa izolata si la care nu subscriem, ca aceasta infractiune se poate comite si cu intentie indirecta620'.
25

Forme. Sanctiuni Forme. Luarea de mita este o infractiune comisiva numai in primele trei modalitati normative, iar in ipoteza nerespingerii promisiunii de foloase ea este o infractiune omisiva62 . Fiind o infractiune de pericol, luarea de mita se consuma in momentul realizarii actiunii sau inactiunii incriminate, aparitia urmarii imediate a acestora fiind inerenta, implicita. Aceasta este o infractiune instantanee, dar poate in concret sa imbrace o forma continuata de savarsire cand obiectul mitei este remis in rate succesive de catre mituitor, nemijlocit sau prin persoane interpuse622. In aceasta situatie luarea de mita se va epuiza la data platii ultimei rate. Luarea de mita este si o infractiune cu consumare anticipate deoarece simplul act cu caracter preparator al ,,pretinderii" sau al ,,acceptarii" ori ,,nerespingerii" de promisiuni consuma infractiunea. Tentativa nu este posibila la aceasta infractiune cu executie prompta. Existenta tentativei s-ar putea pune insa in discutie la modalitatea normativa a primirii, dar legiuitorul a inteles sa nu o incrimineze si implicit sa o sanctioneze. Sanctiuni. In varianta tip luarea de mita se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, iar in varianta agravata si cea prevazuta in art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi. Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71 l alin. (3) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de luare de mita, este amenda de la 10.000 lei la 900.000 lei. Infractiunea de luare de mita are o varianta de tip, prevazuta in art. 7 din Legea nr. 78/2000, in ipoteza in care este comisa de o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor. Aceste dispozitii au abrogat implicit prevederile art. 7 din Legea nr. 12/1990, republicata in temeiul Legii nr. 42/1991. Potrivit art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca infractiunea de luare de mita este savarsita in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani. Conform art. 254 alin. (3) C. pen. ,,banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani." Top of the Document

26

6. DAREA DE MITA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al acestei incriminari consta in acele relatii sociale a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea in activitatea unitatilor prevazute in art. 145 C. pen., persoanelor juridice de drept privat, organizatiilor publice internationale, unitatilor publice dintr-un stat strain, instantelor internationale ori adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain, a unei permanente probitati din partea angajatilor acestora si fara combaterea actiunilor de corupere savarsite de anumite persoane fizice rau intentionate, actiuni care pun astfel in pericol bunul mers al acestor entitati. Obiectul material. Pentru controversele aparute in legatura cu existenta sau nonexistenta obiectului material al acestei fapte penale facem trimitere la cele aratate cu ocazia examinarii obiectului material al luarii de mita. In plus insa, cu privire la aceasta chestiune, s-a mai spus623 ca desi la darea de mita lipseste in genere obiectul material, atunci cand oferirea de mita a fost respinsa, banii sau foloasele care trebuiau sa aiba rolul de mijloace de savarsire a faptei devin obiecte materiale ale acesteia. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni poate fi orice persoana fizica ce indeplineste conditiile generale pentru a raspunde penal. Darea de mita (coruptia activa) mai poate fi comisa, de una din categoriile de persoane prevazute in art. 8 si 81 din Legea nr. 78/2000624: Subiect activ al darii de mita poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Participatia penala este posibila in toate formele sale (coautorat, instigare, complicitate). Dupa cum lesne se poate observa, in sistemul Codului penal roman, coruptia activa si coruptia pasiva constituie incriminari distincte. Prin urmare, in aceste conditii de incriminare, mituitorul (corupatorul) este autorul faptei de dare de mita si nu participant la infractiunea de luare de mita. Subiectul pasiv al darii de mita special este autoritatea publica, institutia publica, persoana juridica de interes public, persoana juridica privata unde isi exercita atributiile de serviciu eel caruia i se da mita. Latura obiectiva Elementul material al normei de incriminare prevazute in art. 255 C. pen. consta in actiunea de corupere care se poate realiza alternativ prin una din urmatoarele modalitati: promisiunea, oferirea sau darea unui functionar public sau functional", ori unui functionar strain, de bani sau alte foloase in vreunul din scopurile aratate in acest text.
27

,,Promisiunea" consta in fagaduiala pe care o face mituitorul unui functionar public sau functionar, ori unui functionar strain cu privire la avantajele pe care le va avea daca actioneaza in vreunul din scopurile prevazute in norma de incriminare. Darea de mita subzista, in aceasta modalitate, chiar daca promisiunea, ca act unilateral al corupatorului, nu este acceptata. ,,Oferirea" consta in prezentarea avantajelor pe care le-ar primi functionarul public sau functionarul, ori functionarul strain, daca actioneaza in vreunul din scopurile prevazute in norma de incriminare. Darea de mita se consuma chiar daca oferta nu este acceptata. Pentru existenta infractiunii de dare de mita este fara relevanta faptul ca organul de cercetare penala, caruia inculpatul i-a oferit o suma de bani, nu putea, in mod direct, sa dispuna scoaterea de sub urmarire penala, asa cum pretindea mituitorul, atata vreme cat el ar fi putut denatura adevarul pentru a se ajunge la solutia ceruta de mituitor625. ,,A da" inseamna a inmana, a preda in mod efectiv, a remite banii sau orice alt folos celui mituit. Solutia instantei626 care a decis ca fapta de a da o suma de bani unui functionar ca sa falsifice un inscris oficial constituie dare de mita si nu instigare la fals, a fost criticata627, pe drept cuvant, deoarece, desi unica, fapta mituitorului, datorita urmarilor multiple pe care le-a produs intruneste elementele ambelor infractiuni in discutie, aflate in concurs ideal. Promisiunea, oferirea sau darea se poate realiza in mod nemijlocit de catre mituitor sau indirect, adica printr-o persoana interpusa. Intermediarul va fi sanctionat, dupa caz, ca instigator sau complice la dare de mita. Cerinte esentiale: 1. Actiunea incriminata este necesar sa aiba ca obiect bani sau alte foloase. Notiunea de ,,alte foloase" are acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia analizei infractiunii de luare de mita . 2. Banii sau celelalte foloase promise, oferite sau date trebuie sa fie necuvenite, sa aiba un caracter de retributie, adica sa fie plata sau rasplata in vederea efectuarii unui act determinat care poate fi licit sau ilicit. Fapta inculpatului de a oferi unui ofiter de politie un inel de aur pentru ca acesta sa-i puna in libertate prietenul, constituie infractiunea de dare de mita, fiind fara relevanta faptul ca ordonanta de retinere a fost intocmita de un alt ofiter de politie, atata timp cat eel caruia i s-a inmanat inelul in scopul aratat, a efectuat acte de cercetare penala in dosarul respectiv si avea posibilitatea eliberarii prietenului inculpatului6 . 3. Actiunea incriminata trebuie sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii ori intarzierii in indeplinirea unui act determinat, licit sau ilicit. 4. O ultima cerinta esentiala este aceea ca actul pentru a carei indeplinire, neindeplinire etc., faptuitorul promite, ofera sau da bani ori alte foloase sa fie un act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului ori un act contrar acestor
28

indatoriri630. Nu are relevanta, asadar, daca actul in vederea caruia se da mita este licit sau ilicit. Lipsa oricareia dintre cerintele esentiale aratate va duce la inexistenta elementului material si implicit a infractiunii de dare de mita. Nu intereseaza pentru existenta acestei infractiuni, care este deja consumata in momentul realizarii actiunii incriminate de catre agent, conduita ulterioara a celui mituit (ex.: restituirea mitei, neindeplinirea actului pentru care a acceptat promisiunea, oferirea sau darea mitei). Urmarea imediata a acestei infractiuni consta intr-o stare de pericol pentru valorile sociale proteguite prin aceasta norma de incriminare (buna desfasurare a activitatii unitatii din care face parte eel fata de care se exercita actiunea de compere si probitatea de care acesta trebuie sa dea dovada in indeplinirea atributiilor sale functionale). Legdtura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta din materialitatea activitatii executate de faptuitor {ex re). Latura subiectiva Forma de vinovdtie specifics acestei incriminari este intentia directa calificata prin scop. Cerinta esentiald. Scopul prevazut in norma de incriminare are sensul de finalitate catre care se indreapta actiunea faptuitorului si nu de destinatie (rezultat), astfel incat pentru consumarea infractiunii de dare de mita este suficient sa fie urmarit si nu realizat631. Scopul prevazut in toate ipotezele de incriminare este de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu ale celui fata de care se exercita actiunea de compere sau de a face un act contrar acestor indatoriri. Exista si opinia ca aceasta infractiune se poate comite si cu intentie indirectd Forme. Sanctiuni Forme. Darea de mita este o infractiune de actiune si instantanee. Prin vointa legiuitomlui, tentativa (promisiunea, oferirea) este asimilata faptului consumat si la fel ca luarea de mita si darea de mita este o infractiune cu consumare anticipata. Fiind si o infractiune de pericol, darea de mita se consumd in momentul realizarii actiunii descrise in norma de incriminare633. Ea este si o infractiune cu continuturi alternative, astfel incat pentru consumarea infractiunii va fi suficienta realizarea oricareia dintre actiunile incriminate alternativ. Realizarea mai multor actiuni incriminate alternativ nu va afecta unitatea darii de mita, dar de aceasta imprejurare se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei. Darea de mita poate fi savarsita in mod continuat daca foloasele care au facut obiectul darii de mita sunt date in rate si in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale634.
29

Sanctiuni. Pedeapsa prevSzuta de lege pentru persoana fizicS, in cazul acestei infractiuni, este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Pedeapsa aplicabila persoanei juridice, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de dare de mitS, este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei. In cazul dSrii de mita arStatS in art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, maximul pedepsei prevazute in art. 255 C. pen. se majoreaza cu 2 ani, iar pentru fapta din art. 82 al aceluiasi act normativ, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la unu la 7 ani. Conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, dacS darea de mita este sSvarsitS in interesul unei organizatii, asociatii sau grupSri criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazuta de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani. Potrivit dispozitiilor din art. 255 alin. (3) C. pen., mituitorul nu se pedepseste daca denuntS autoritStii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fie sesizat pentru acea infractiune. Cu privire la aceste dispozitii, s-a formulat propunerea635 de lege ferenda potrivit careia denuntarea faptei de catre mituitor ar trebui sa constituie numai o cauza de reducere a pedepsei. Cauza speciala de excludere a existentei infractiunii Darea de mita, in oricare din variantele sale de incriminare, nu constituie infractiune daca mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre eel care a luat mita. Ca natura juridica aceasta dispozitie reprezintS o cauza speciala care inlSturS caracterul penal al faptei. Aceasta cauza care inlatura caracterul penal al faptei are un continut mai larg decat eel aratat in art. 46 C. pen. si va fi incidents ori de cate ori nu vor fi indeplinite conditiile instituite de lege pentru existenta constrangerii fizice (vis absolutd) sau morale (vis compulsiva). Dupa unii autori636, despre o constrangere a mituitorului poate fi vorba numai cand acesta solicits de la functionar un act licit, deoarece in celelalte ipoteze nu functionarul exercita o presiune asupra solicitantului, ci acesta preseaza asupra functionarului incercand sa-1 determine cu bani sau alte foloase sa-si incalce indatoririle de serviciu. Top of the Document 7. PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al infractiunii de primire de foloase necuvenite consta in acele relatii sociale referitoare la interesele publice, a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila fara a asigura exercitarea cu cinste, probitate
30

si corectitudine a atributiilor de serviciu a functionarilor publici sau a functionarilor. De asemenea, prin aceastS incriminare sunt protejate bunul mers al activitStii unitStilor arState la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat si interesele legale ale persoanelor particulare. Obiectul material. In legatura cu aceasta chestiune s-au conturat trei opinii contradictorii. Obiectul material al acestei incriminari, intr-o prima opinie637, il constituie banii sau alte foloase care nu i se cuvin agentului. Intr-o alta parere638, se sustine ca la aceasta infractiune, de regula, lipseste obiectul material. Totusi, atunci cand folosul necuvenit consta in prestarea unei munci (ex.: repararea unui imobil, efectuarea unor lucrari de instalatii electrice, zugravirea unor incaperi), obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine si obiect material al infractiunii si poate servi ca proba pentru existenta infractiunii. Alti autori sustin expres 3 sau implicit64 (prin neabordarea acestei chestiuni) ca primirea de foloase necuvenite nu are obiect material641. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni este calificat si nu poate fi decat un functionar public, un functionar sau una dintre persoanele aratate in Legea nr. imQQtf2. Toate aceste calitati cerute de norma de incriminare subiectului activ nemijlocit trebuie sa existe la data savarsirii faptei. Fapta poate fi savarsita de mai multi autori care au contribuit nemijlocit, in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv la savarsirea primirii de foloase necuvenite. La savarsirea acestei infractiuni pot contribui insa si alti subiecti activi in afara de autor sau coautor (instigatori, complici); pentru acesti subiecti nu este necesara calitatea ceruta de lege pentru autor; in acest caz nu este vorba de rasfrangerea circumstantei personale a calitatii detinute de autor la ceilalti participant, ci de incadrarea contributiei lor in dispozitia care prevede erga omnes fapta comisa de subiectul activ nemijlocit643. Daca participantul la infractiunea analizata efectueaza atat acte de instigare, cat si acte de complicitate la aceeasi infractiune de primire de foloase necuvenite, acesta va fi tinut sa raspunda numai pentru instigare deoarece instigarea este o forma de participatie principals care absoarbe in continutul sau complicitatea ca forma de participatie secundara. Persoana care da folosul necuvenit nu este participant la infractiunea de primire de foloase necuvenite si nu se pedepseste. Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv special al infractiunii de primire de foloase necuvenite este autoritatea publica, institutia publica, persoana juridica de interes public, persoana
31

juridica privata, in serviciul careia agentul isi exercita atributiile functionale. Latura obiectiva Elemental material al incriminarii examinate consta in actiunea de primire de catre subiectul activ nemijlocit a unei sume de bani sau a altor foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia. Prin expresia ,,a indeplinit un act in virtutea functiei sale" se intelege ca este vorba de indeplinirea unui act care intra in atributiile de serviciu ale autorului, iar prin expresia ,,obligat in temeiul functiei sale" se intelege ca indeplinirea actului constituie o indatorire de serviciu a acestuia. Cu alte cuvinte, este vorba de indeplinirea unui act intotdeauna licit (spre deosebire de infractiunea de luare de mita, unde poate fi vorba si de indeplinirea unui act ilicit) si, totodata, obligatoriu de indeplinit pentru subiectul activ nemijlocit. Banii pot fi efectivi sau sub forma de valori ori titluri de orice fel echivaland bani. Prin expresia ,,alte foloase" se inteleg orice fel de avantaje patrimoniale (bunuri, imprumuturi, premii, amanarea platii unei datorii, folosinta gratuita a unei locuinte, prestari de servicii in mod gratuit, promovarea in serviciu) sau nepatrimoniale (acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altei distinctii onorifice)644. Cerinte esentiale. Legiuitorul a atasat actiunii incriminate mai multe cerinte esentiale, in lipsa carora fapta nu va constitui infractiunea de primire de foloase necuvenite si anume:l foloase primite trebuie sa fie necuvenite, sa nu fie legal datorate, sa aiba un caracter de retributie, adica de rasplata pentru un act determinat efectuat de autor, un act aratat in mod explicit645. 2. Primirea banilor sau altor foloase este necesar sa fie posterioara indeplinirii unui act determinat in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia si sa nu fi existat anterior o intelegere sau o acceptare a unei promisiuni de bani sau alte foloase. Aceasta cerinta esentiala reprezinta una dintre deosebirile care exista intre primirea de foloase necuvenite si luarea de mita. Daca primirea banilor sau altor foloase este anterioara indeplinirii actului determinat, ori daca anterior indeplinirii actului determinat a existat o intelegere sau a fost acceptata o promisiune fapta va constitui infractiunea de luare de mita. Exista infractiunea de primire de foloase necuvenite in cazul inculpatului, ofiter de politie, care a primit un folos necuvenit dupa ce a restituit o cantitate de marfaprovenita din contrabands, confiscata de organele de politie646. In mod just, s-a decis647 ca pretinderea unor foloase de catre functionar si primirea acestora dupa efectuarea actului privitor la indeplinirea indatoririlor sale de serviciu pentru care foloasele au fost pretinse constituie infractiunea de luare de mita, iar nu aceea de primire de foloase necuvenite. Norma prevazuta in art. 256 C. pen. nu incrimineaza si fapta de pretindere a unor asemenea foloase, ca in cazul infractiunii de luare de mita. Pretinderea de foloase necuvenite in cazul primirii de foloase necuvenite ar putea constitui o tentativa, dar
32

tentativa la aceasta infractiune nu se pedepseste. Aceasta va putea, totusi, sa fie sanctionata disciplinar648. Actul licit intocmit de autor anterior primirii foloaselor necuvenite reprezinta o alta deosebire fata de luarea de mita, unde actul determinat poate fi si ilicit. Daca subiectul activ nemijlocit a indeplinit actul prin incalcarea indatoririlor de serviciu, fapta acestuia va putea constitui si infractiunea de neglijenta in serviciu sau abuz in serviciu, dupa forma de vinovatie cu care a actionat agentul, ori luare de mita, daca se constata existenta unei intelegeri prealabile intre autor si beneficiarul actului ilicit. Banii sau celelalte foloase pot fi primite de subiectul activ nemijlocit fie direct, fie indirect, prin persoane interpuse, caz in care activitatea intermediarului va constitui instigare sau complicitate, dupa caz, la aceasta infractiune. Urmarea imediatd consta intr-o stare de pericol, dupa caz, pentru bunul mers al activitatii unitatilor aratate la art. 145 C. pen., entitatilor aratate in Legea nr. 78/2000 sau persoanelor juridice de drept privat unde isi desfasoara activitatea subiectul activ. Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta ex re. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Pentru existenta faptei de primire de foloase necuvenite este necesar ca actiunea care constituie elementul material sa fie savarsita cu vinovatie si anume cu intentie directa649, adica este necesara vointa faptuitorului de a primi bani sau alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acestei functii, si stiinta ca banii sau foloasele primite nu-i sunt legal cuvenite. In doctrina, s-a sustinut, pe drept cuvant, ca primirea de foloase necuvenite se poate comite si cu intentie indirecta650. Intentia indirecta este posibila la aceasta infractiune intrucat in momentul savarsirii faptei nu este obligatoriu ca subiectul activ sa urmareasca crearea unei stari de pericol pentru prestigiul unitatii din care face parte, fiind suficient ca el sa accepte posibilitatea producerii unei asemenea urmari651. In lipsa unei cerinte esentiale (exprese sau implicite) referitoare la scopul actiunii incriminate (avem in vedere notiunea de scop in sensul sau propriu de finalitate ce se situeaza in afara infractiunii si nu de rezultat), care sa califice intentia, cu greu s-ar putea sustine teza ca aceasta infractiune se poate comite numai cu intentie directa, chiar daca in concret primirea de foloase necuvenite se comite eel mai adesea cu aceasta forma de vinovatie652. Legea prevede implicit si un mobil al faptei fara de care vinovatia nu poate fi conceputa. Acesta consta in tendinta celui care primeste folosul de a se considera recompensat, in acest mod nelegal, pentru ca si-a exercitat atributiile de serviciu653. Forme. Sanctiuni Forme. Primirea de foloase necuvenite este o infractiune de actiune si este susceptibila de desfasurare in timp, avand un Her criminis.
33

Actele preparatorii si tentativa, desi sunt posibile, nu sunt incriminate si deci nici pedepsite. Fiind o infractiune instantanee, aceasta se consuma in momentul primirii banilor sau foloaselor. Aceasta se poate comite si continuat atunci cand banii sau foloasele sunt remise in rate. In aceasta ipoteza, fapta de primire de foloase necuvenite va avea si un moment al epuizarii care va interveni la data ultimei actiuni de remitere a banilor sau foloaselor. In doctrina, datorita aproprierii de fapta prevazuta in art. 254 C. pen., s-a sustinut ca primirea de foloase necuvenite este o variants de specie a infractiunii de luare de mita654. Sanctiuni. Primirea de foloase necuvenite se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Pedeapsa aplicabila persoanei juridice, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen., in cazul savarsirii infractiunii de primire de foloase necuvenite, este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei. Daca primirea de foloase necuvenite este savarsita de persoanele care, potrivit legii, au atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor sau de functionarii cu atributii de control, maximul special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani. Potrivit art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca primirea de foloase necuvenite este savarsita in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. Bunurile sau valorile obtinute de inculpat, ca urmare a savarsirii infractiunii de primire de foloase necuvenite, se confisca chiar daca au fost restituite persoanelor de la care faptuitorul le-a primit. Top of the Document 8. TRAFICUL DE INFLUENTA Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al traficului de influenta consta in acele relatii sociale a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara a asigura bunul mers al activitatii unitatilor prevazute in art. 145 C. pen. sau al persoanelor

34

juridice de drept privat prin combaterea celor care, speculand reala sau pretinsa lor influenta pe langa vreun functionar public sau functional", provoaca in mod implicit o suspiciune atat asupra acestora, cat si asupra desfasurarii corecte a activitatii entitatilor aratate. Obiectul material. Existenta sau inexistenta obiectului material la aceasta norma de incriminare reprezinta o chestiune controversata, iar cele aratate la luarea de mita sunt valabile si in cazul traficului de influenta, motiv pentru care nu vor mai fi reluate si in cadrul acestui Comentariu. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al traficului de influenta pasiv este necircumstantiat de text si poate fi orice persoana fizica, care indeplineste conditiile generate pentru a raspunde penal, chiar si un functionar public sau functionar. Pentru a putea fi subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii de trafic de influenta se cere insa ca faptuitorul sa aiba influenta sau sa lase sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau functionar. Prin expresia ,,lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar" se intelege, in genere, ca o persoana se lauda ca are trecere pe langa un functionar (afirmand, de exemplu, ca datorita increderii de care se bucura, sau datorita rudeniei ori relatiilor personate pe care le intretine cu acel functionar public sau functionar, poate determina la acesta o anumita atitudine, ori poate obtine o anumita rezolvare). A lasa sa se creada ca are influenta exista si atunci cand o persoana fara a se lauda ca are trecere nu dezminte afirmatiile altora cu privire la existenta acesteia. Prin expresia ,,are influenta" se intelege ca acea persoana se bucura in mod real de increderea functionarului public sau functionarului, ori ca bunele relatii personale cu acesta corespund realitatii655. Subiect activ nemijlocit al traficului de influenta activ este persoana care cumpara influenta reala sau presupusa. In variantele de specie prevazute in art. 7 alin. (3) si in art. 8, ambele din Legea nr. 78/2000, subiectul activ nemijlocit al infractiunii de trafic de influenta (pasiv si activ) este calificat si poate fi numai una dintre urmatoarele persoane: cele care, potrivit legii, au atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor sau de functionarii cu atributii de control, managerii, directorii, administratorii, cenzorii sau alte persoane cu atributii de control la societatile comerciale, companiile si societatile nationale, regiile autonome si la orice alti agenti economici. La savarsirea infractiunii de trafic de influenta pot contribui si alti subiecti activi in afara de autor (instigatori, complici). Daca traficul de influenta pasiv este savarsit de un functionar, iar acesta are si el atributii in legatura cu actul pe care urmeaza sa-1 indeplineasca functionarul de a carui valoare se prevaleaza, exista un concurs de infractiuni, intre luare de mita si trafic de
35

influenta, cu conditia ca faptuitorul sa fi asigurat persoana ca va beneficia si de serviciile care intra in competenta sa656. Cumpararea de influenta prin intermediar constituie infractiune numai daca promisiunea, oferta sau folosul ajunge la traficant, nu si atunci cand actiunea tipica, necunoscuta traficantului, se opreste la intermedia!". In aceasta situatie, neputan-du-se refine existenta infractiunii in sarcina autorului, nu poate fi retinuta nici calitatea de complice in persoana intermediarului. Activitatea de mijlocire intre cumparatorul si vanzatorul de influenta pe care o desfasoara intermediarul va constitui, dupa caz, complicitate la cumpararea de influenta sau la vanzarea de influenta, dupa cum a inteles sa ajute, prin actiunile sale, pe cumparatorul si pe vanzatorul de influenta. In toate ipotezele de incriminare, subiect activ nemijlocit al infractiunii analizate poate fi si o persoana juridica in conditiile si cu limitarile prevazute in art. 19!C. pen. Subiectul pasiv special este, dupa caz, o unitate din cele prevazute in art. 145 C. pen., o persoana juridica de drept privat, o organizatie publica internationala, o unitate publica dintr-un stat strain, o instanta international;! ori adunare parlamentara sau administrativa ale unui stat strain in al carui serviciu se gaseste functionarul public sau functionarul pentru a carui influentare faptuitorul primeste sau pretinde foloase, ori accepts daruri. Subiect pasiv special secundar este si functionarul public657 sau functionarul asupra caruia fapta arunca suspiciune. In practica judiciara s-a decis ca functionarii consulari ai unui stat strain sunt functionari in sensul prevederilor art. 257 si art. 258 C. pen. Ca atare, fapta de a se prevala de influenta asupra unui functionar consular, in scopul realizarii unor foloase, constituie infractiunea de trafic de influenta prevazuta in art. 257 C. pen.658. Latura obiectiva Elementul material. Prin art. 257 C. pen. este incriminata vanzarea de influenta, iar prin art. 61 din Legea nr. 78/2000 este incriminata si cumpararea de influenta659. Deoarece conditiile de incriminare din cele doua texte citate sunt partial diferite, se impune o analiza diferentiata a elementelor materiale ale celor doua infractiuni. 1. Elementul material al traficului de influenta pasiv (vanzarea de influenta) consta in actiunea de traficare a influentei de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau functionar. Actiunea incriminata se poate realiza alternativ prin primirea sau pretinderea unei sume de bani ori altor foloase sau prin acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, ori acceptarea de daruri pentru a determina pe acel functionar public sau functionar sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Prin expresia ,,alte foloase" se intelege orice avantaj de natura patrimoniala sau nepatrimoniala6 .
36

In textul art. 257 C. pen., dupa expresia ,,alte foloase" nu a fost necesar sa se adauge cuvintele ,,care nu i se cuvin" (ca in textul art. 254 C. pen.), sau cuvantul ,,necuvenite" (ca in denumirea marginals a infractiunii din art. 256 C. pen.), deoarece in cazul infractiunii de trafic de influenta folosul este intotdeauna necuvenit, nefiind de conceput ca unei persoane particulare sa i se cuvina o retributie legala pentru interventia sa (reala sau presupusa) pe langa un functionar public sau functionar in scopul ca acesta sa faca sau sa nu facS un act ce intra in atributiile sale66 . Pentru existenta traficului de influenta nu intereseaza daca interventia pe langa un functionar public sau un functionar s-a produs sau nu, nici daca prin interventie (reala sau presupusa) se urmareste determinarea unei actiuni licite (de ex.: efectuarea corecta de catre un functionar public sau privat a unui act ce intra in atributiile sale de serviciu) sau a unei actiuni ilicite (de ex.: efectuarea necorecta a actului), ori determinarea unei inactiuni licite (de ex.: abtinerea de la efectuarea unui act abuziv) sau a unei inactiuni ilicite (de ex.: neindeplinirea unei indatoriri de serviciu)662. Pentru existenta infractiunii examinate nu este necesar ca acela pe langa care urmeaza sa se faca interventia sa cunoasca faptul ca infractorul se prevaleaza de trecerea pe care o are fata de el si pretinde ori primeste bani sau alte foloase pentru a1 determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. In cazul in care cunoaste ca infractorul s-a prevalat de influenta pe care o are asupra lui si prin comportarea sa ii inlesneste savarsirea infractiunii, in acest caz el devine complice663. Nu intereseaza pentru existenta infractiunii daca foloasele sunt primite sau pretinse direct sau indirect, prin persoana interpusa. De asemenea, promisiunile de foloase si darurile pot fi acceptate direct sau indirect, caz in care persoana interpusa este instigator sau, dupa caz, complice, in functie de specificul activitatii executate in concret de aceasta. Pentru existenta elementului material si deci a infractiunii de trafic de influenta nu este necesar ca pretinderea banilor sau folosului, sau acceptarea promisiunii de foloase, ori a darurilor sa fi fost urmata de executare, adica de satisfacerea pretentiei sau de respectarea promisiunii de foloase. De asemenea, nu este necesar ca actul ce intra in atributiile functionarului public sau privat sa fi fost ori nu effectual Este suficient ca s-au primit ori pretins foloase sau ca s-au acceptat promisiuni de foloase ori daruri in vederea determinarii functionarului public sau privat In practica judiciara664 s-a decis ca pretinderea unei sume de bani de la o persoana si a unei alte sume de la o alta persoana in scopul intervenirii pe langa un functionar, constituie fapte distincte. Elementul material al infractiunii de trafic de influenta este realizat si atunci cand faptuitorul (care are sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public sau privat) primeste sau pretinde foloase, accepts promisiuni de
37

foloase, ori accepts daruri nu pentru sine, ci pentru altul (de ex.: pentru sotul sSu ori pentru o rudS sau prieten si chiar pentru o asociatie). DacS subiectul activ nemijlocit al infractiunii de trafic de influenta intervine efectiv pe langa un functionar public sau privat pentru a-1 determina la o actiune ori inactiune ilicita, el comite si un act de instigare la infractiunea de abuz in serviciu, are va veni in concurs cu infractiunea de trafic de influenta. De asemenea, in cazul cand subiectul activ nemijlocit al unui trafic de influenta cumpara favoarea unui functionar public sau privat in scopul ca acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca ori sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, el se face vinovat si de infractiunea de dare de mita, care va veni in concurs cu infractiunea de trafic de influenta. Functionarul public sau functionarul va raspunde pentru luare de mita Pentru existenta faptei de trafic de influenta este necesara numai precizarea actului pentru a carui indeplinire urmeaza sa se exercite influenta faptuitorului (traficantului), iar nu si indicarea persoanei asupra careia va fi exercitata. Prin determinarea actului este determinate in mod implicit si persoana care il va indeplini, ca urmare a realei sau pretinsei influente a faptuitorului, si anume, functionarul public sau functionarul in ale carui atributii de serviciu intra indeplinirea acelui act666. Daca persoana indicata de faptuitor si asupra careia acesta afirmase ca isi va exercita influenta nu are in atributiile sale efectuarea actului respectiv, infractorul nu savarseste un trafic de influenta, ci eventual o inselaciune, daca sunt intrunite si celelalte conditii de incriminare prevazute in art. 215 C. pen.667 Aceeasi solutie se impune si in situatia in care functionarul public sau functionarul la care face referire traficantul nu exists in realitate. Deosebirea intre infractiunile prevazute in art. 215 si 257 C. pen. consta in aceea ca persoana inselata este de buna-credinta, fiind indusa in eroare de catre faptuitor, cata vreme beneficiarul traficului de influenta urmareste obtinerea, cu rea-credinta, a satisfacerii unui interes prin coruperea sau influentarea in alt mod a unui functionar. Aceasta din urma infractiune subzista si in cazul in care faptuitorul se prevaleaza de un nume fictiv al functionarului asupra caruia pretinde a avea influenta, fiind suficient sa mentioneze atributiile acestuia de natura a fi apte sa rezolve interesele celui care solicits interventia 68. 2. Elementul material al traficului de influenta activ (cumpararea de influenta), prevazut in art. 61 din Legea nr. 78/2000 consta in actiunea de cumparare a influentei reale sau presupuse pe langa un functionar public sau functionar care poate fi comisa alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase pentru a-1 determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Aceste notiuni au acelasi inteles ca si in cazul infractiunii de dare de mita. Deosebirea dintre cele doua infractiuni consta in aceea ca la darea de mita actiunea incriminata se realizeaza pentru a cumpara indeplinirea sau neindeplinirea activitatii
38

functionarului public sau functionarului, in timp ce la cumpararea de influenta, aceste actiuni sunt executate pentru a cumpara influenta unui tert asupra activitatii functionarului public sau functionarului. Pentru celelalte conditii de incriminare sunt valabile explicatiile date cu privire la elementul material al traficului de influenta pasiv. Urmarea imediata, a ambelor fapte penale, consta in crearea unei stari de pericol pentru bunul mers al activitatii unitatilor prevazute in art. 145 C. pen., persoanelor juridice de drept privat, organizatiilor publice internationale, unitatilor publice dintr-un stat strain, instantelor intemationale ori adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain in serviciul careia se afla functionarul public sau privat, dupa caz, vizat de faptuitor, starea de pericol decurgand din atingerea adusa prin expunerea reputatiei acestora la neincredere si suspiciuni. Legdtura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta din insasi materialitatea activitatii desfasurate de faptuitor {ex re), in ambele texte de incriminare. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea de trafic de influenta (pasiv si activ) se savarseste numai cu intentie directd calificatd prin scop. Cerintd esentiald. Legea conditioneaza existenta infractiunii de urmarirea unui anumit scop. Ca atare, pentru realizarea laturii subiective intentia indirecta nu este suficienta, fiind necesara o intentie calificata si este suficient sa se constate ca a fost urmarit (sau macar afirmat) de catre faptuitor, pentru ca, indiferent daca s-a realizat ori nu, sa existe intentie calificata si deci sa existe infractiunea de trafic de influenta669. Exista si parerea ca aceasta fapta se poate comite si cu intentie indirecta670'. Forme. Sanctiuni Forme. Traficul de influenta este o infractiune cu continuturi alternative. Datorita dependentei ce exista intre aceste continuturi alternative ale infractiunii de trafic de influenta, faptele prin care se concretizeaza doua sau chiar toate continuturile mentionate, savarsite de aceeasi persoana, chiar la intervale de timp diferite, reprezinta, in ansamblu, acte de executare ale unei singure infractiuni (unitate infractionala naturala), dispozitiile referitoare la infractiunea continuata nefiind aplicabile671. Intr-o alta opinie672, se considers ca traficul de influenta poate fi comis in forma continuata daca sunt respectate dispozitiile art. 41 alin. (2) C. pen. Traficul de influenta este o infractiune de actiune (comisiva) si cu consumare anticipata, deoarece simpla pretindere de bani sau foloase si simpla acceptare de promisiuni, care constituie un inceput de punere in executare a hotararii infractionale sunt suficiente pentru a consuma infractiunea. Tentativa este, prin vointa legiuitorului, asimilata cu fapta consumata. Fiind o infractiune instantanee, aceasta se consuma in momentul cand faptuitorul primeste sau pretinde bani sau alte foloase, ori accepts promisiunea unor astfel de
39

foloase, sau accepts daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, pentru a determina pe un functionar public sau functionar sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Pentru consumarea infractiunii nu are importanta daca s-a produs ori nu interventia pe langa functionarul public sau functionar, daca s-a efectuat ori nu actul ce intra in atributiile de serviciu ale acestuia. De asemenea, este fara eficienta juridica, in cazul pretinderii de foloase ori acceptarii promisiunii de foloase, imprejurarea ca pretentia a fost sau nu satisfacuta, ori ca promisiunea de foloase a fost sau nu respectata 73. Situatia este similara si in ceea ce priveste cumpararea de influenta care este tot o infractiune de actiune (comisiva) si cu consumare anticipata. Instanta suprema674 a decis ca purtarea unor discutii repetate cu mai multe persoane aflate impreuna, urmate de primirea unor foloase de la acestea in acelasi timp si loc, nu atribuie faptei semnificatia unei infractiuni continuate de trafic de influenta, caracterizata prin savarsirea repetata a unor actiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni, ci constituie o unitate naturala de infractiune. Aceasta unitate nu este incompatibila cu existenta unei pluralitati de acte materiale, cu conditia ca acestea, considerate in ansamblul lor prin legatura fireasca dintre ele, sa alcatuiasca o singura actiune in vederea aceluiasi rezultat. Sanctiuni. Pedeapsa prevazuta de lege pentru traficul de influenta pasiv si eel activ este inchisoarea de la 2 la 10 ani. Persoana iuridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, conform art. 71 alin. (2) C. pen. Daca traficul de influenta (pasiv sau activ) este savarsit de persoanele care, potrivit legii, au atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor sau de functionarii cu atributii de control, maximul special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani. Conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca traficul de influenta (pasiv sau activ) este savarsit in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani. Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite de faptuitor se confisca, in natura sau prin echivalent banesc, dupa caz, si nu se restituie beneficiarilor traficului de influenta care denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat. In raport cu prevederile mentionate, decizia de indrumare nr. 3/1973 nu poate constitui un temei pentru neconfiscarea valorilor si restituirea lor persoanei care le-a dat675. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul traficului de influenta pasiv sau activ se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul

40

este obligat la plata echivalentului lor in bani676. Daca sumele au fost restituite de infractor persoanei de la care le-a primit, se va dispune confiscarea lor de la aceasta persoana. Dispozitiile referitoare la confiscare nu se aplica in situatia in care fapta s-a comis prin pretindere sau acceptare de promisiuni. In cazul infractiunii de trafic de influenta suma de bani pretinsa de inculpat nu este supusa confiscarii, daca a fost folosita pentru prinderea in flagrant delict a inculpatului si, ulterior, restituita denuntatorului, fapta fiind denuntata organului de urmarire penala inainte de sesizarea acestuia cu privire la savarsirea infractiunii prevazuta in art. 257 C. pen.677 Sumele de bani date de cumparatorul de trafic sunt supuse confiscarii si nu pot constitui obiectul unor pretentii civile din partea celui care a platito, deoarece scopul pentru care au fost remise este unul ilicit678. Bunurile si valorile primite trebuie sa fie luate de la persoanele ce le detin, textul de lege nefacand nici o distinctie in aceasta privinta, dupa persoana detinatorului, si deci ar insemna sa se adauge la lege daca s-ar conditiona confiscarea de imprejurarea ca bunurile sa se gaseasca la inculpat. Dispozitiile referitoare la plata echivalentului banesc au in vedere nu cazul in care banii, valorile sau orice alte bunuri nu mai sunt detinute de inculpat, ci situatia in care identificarea si preluarea acestora nu mai este posibila in mod obiectiv, fie ca detinatorul nu este cunoscut, fie pentru ca bunurile au trecut intre timp in proprietatea unei terte persoane de bunacredinta679. Traficul de influenta activ (cumpararea de influenta) nu se pedepseste daca faptuitorul denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta. In aceasta situatie, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat. Astfel, in cazul denuntarii de catre eel care a dat banii si bunurile faptuitorului, acestea se restituie in temeiul art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 celui care le-a dat si nu se confisca680. Instanta suprema a mai decis ca traficul de influenta nu poate intra in concurs cu inselaciunea si ca persoana care a dat suma de bani nu poate avea calitatea de parte civila, iar sumele date vor fi confiscate681. Top of the Document

41

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful