You are on page 1of 306

Adina Berciu-Drăghicescu

Liliana Trofin
CULEGERE DE DOCUMENTE
PRIVIND ISTORIA ROMÂNILOR
SECOLELE IV-XVI

2

Adina Berciu-Drăghicescu Liliana Trofin

CULEGERE DE
DOCUMENTE
PRIVIND ISTORIA
ROMÂNILOR
SECOLELE IV-XVI
PARTEA I
Ediţia a II-a

3

4

Referenţi ştiinţifici: Prof. dr. Ştefan OLTEANU
Conf. dr. Gheorghe ISCRU

Şos. Panduri 90-92, Bucureşti – 050663; Tel./Fax: 410.23.84
E-mail: editura_unibuc@yahoo.com
Internet: www.editura.unibuc.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
BERCIU-DRĂGHICESCU, ADINA
Culegere de documente privind istoria românilor:
secolele IV-XVI / Adina Berciu-Drăghicescu, Liliana Trofin. –
Ed. a 2-a - Bucureşti: Editura Universităţii Bucureşti, 2006
ISBN (10) 973-737-210-7; ISBN (13)978-973-737-210-9
Partea I. – 2006. - Bibliogr. – ISBN (10) 973-737-211-5;
ISBN (13) 978-973-737-211-6

I. Trofin, Liliana
94(498)"03/15"(093.2)

Tehnoredactare computerizată: Constanţa TITU

6

............................................. Răspândirea creştinismului ................................. Mişcări sociale în ţările române........................................................... 99 Capitolul VII – Structura socială în secolele XIV-XVI....................................................................... .............................. 7 Capitolul I – Originea românilor oglindită în izvoarele externe........................................................................................................................... .............. 115 7 .......................................................................................................................................................................................................... . ............................. 78 Capitolul V – Constituirea statelor medievale româneşti: Ţara Românească........................ 67 Capitolul IV – Societatea şi civilizaţia românilor în secolul al XIII-lea ................................................................................... Moldova şi Dobrogea........................... 19 Capitolul III – Românii şi formaţiunile lor social-politice în secolele IX-XII ..................... ................. 11 Capitolul II – Continuitatea daco-romană în secolele IV-VIII la nordul Dunării............................................................ ............................................................. ...................................................................................................................................................................................... Integrarea lor în structurile europene................................... ........................... Clase şi categorii sociale.................................................. CUPRINS Introducere ... 91 Capitolul VI – Viaţa economică a ţărilor române de la jumătatea secolului al XIV-lea până la sfârşitul secolului al XVI-lea .......

...........................................Poartă a creştinătăţii” în timpul lui Ştefan cel Mare.......................................................................... 176 c) Românii sub conducerea lui Iancu de Hunedoara .......................................................................... . ................................................................................................................................................................... 207 Capitolul XII – Epopeea românească în timpul lui Mihai Viteazul .............................. ............................................................................................................. ........................................... .................. 143 Capitolul IX – Lupta ţărilor române pentru menţinerea independenţei în secolele XIV-XV ........................................................................................................................ .......................................................................................................................................................................................................................................................... 220 Capitolul XIII – Biserica ortodoxă română în secolele XIV-XVI 8 ........................................................................................................................................................... ... 195 Capitolul XI – Lupta ţărilor române pentru redobândirea independenţei în a doua jumătate a secolului al XVI-lea ........................ 159 a) De la Vlaicu Vodă la Vlad Ţepeş ....... ............................................................................ 189 Capitolul X – Acţiuni antiotomane ale ţărilor române în prima jumătate a secolului al XVI-lea ......................................................... 159 b) Moldova – .................................................................................... ......................... ........................................................................................................Capitolul VIII – Organizarea politică internă a ţărilor române în secolele XIV-XVI.

............................................................................................................................................. ........................... .............................. 300 9 ................................................................ 266 Capitolul XIV – Aspecte din cultura românească în secolele XIV-XVI ........................................................................................ ...............

Foarte multă atenţie am acordat izvoarelor externe documentare şi narative (bizantine. sociale.. culturale şi religioase. Se realizează astfel învăţarea prin . Pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor didactice autorii au realizat prezenta culegere de documente. mai ales după înfiinţarea a numeroase facultăţi şi colegii particulare. care întregesc la rândul lor imaginea societăţii medievale româneşti. în cronici şi relatări ale călătorilor dar şi în unele crestomaţii anterioare.. În vederea dezvoltării gândirii istorice a studenţilor. pe de o parte.descoperire“ şi . Aceştia au selectat cele mai ilustrative documente din secolele IV-XVI. În învăţământul preuniversitar se simte de asemenea lipsa unui material didactic ajutător în susţinerea problematicii de istorie medievală a românilor. După cum se poate constata din cuprinsul lucrării. şi la înlăturarea caracterului reproductiv pe de altă parte. 10 . Am considerat util introducerea şi a unor documente epigrafice care vin în completarea surselor scrise. izvoarele interne şi externe documentare. narative sau epigrafice ilustrează aspecte economice. ungureşti. poloneze. rămânând ca în cadrul seminariilor textele să fie comentate şi bine aprofundate. turceşti şi altele) precum şi relatărilor călătorilor străini. ci numai un succint rezumat. autorii culegerii nu au dat explicaţii prea largi pe marginea izvorului. Introducere Întocmirea unei culegeri de documente privind istoria românilor constituie o necesitate de mult simţită în învăţământul universitar. aflate în colecţiile de documente. interne şi externe.cercetare” ceea ce contribuie la modernizarea învăţământului universitar şi preuniversitar. politice.

izvoarele au fost ordonate pe probleme. cât şi unui public interesat de trecutul nostru istoric. materialul selectat a fost grupat în paisprezece capitole. corespunzând unei tematici generale de curs şi seminar. Autorii prezentei culegeri de izvoare nădăjduiesc că aceasta va fi un preţios instrument de lucru care va contribui la îmbunătăţirea şi modernizarea predării şi dezvoltării problemelor esenţiale ale istoriei medievale româneşti. Spre uşurinţa folosirii izvoarelor. în ordine cronologică. Prezenta lucrare se adresează atât specialiştilor din domeniul istoriei. Pentru a se putea realiza analize comparative în cazul unor momente istorice mai importante s-au prezentat două sau mai multe surse informative.   11 . profesori de gimnaziu şi liceu. În cadrul fiecărui capitol. cadre didactice şi studenţi.

H. Română. Documente Documente turceşti privind istoria României.. Univ. ştiinţifică. Edit. Mioc. XIII. fasc. 1972. Moldova 8.. Bucureşti. Ilie Corfus.S. 1968. 3. României.XV – turceşti. (sec. mijlocul sec.S.III.. Academiei R. Panaitescu şi Damaschin Mioc. Maxim. vol. Şt.I (1247-1500) întocmit de P.. (1351-1355) sub redacţia Acad.I. Române. D. Românească.. întocmit de Leon Şimanschi. Izvoare documentare şi juridice texte oto. secolul al XVI-lea. îngrijit de Maria Holban. Şimanschi.. Documente privitoare la istoria României culese din arhivele Documente. Caproşu şi N. introductiv E. vol. Ţara Române.II. Edit. 5. 1979. turceşti. 2. Pascu. sec. vol.L.. Bucureşti.X. Transilvania.III (1487-1504).. vol. C. volum întocmit de Mihail Guboglu şi Mustafa Mehmet.Acad. 1970. Bucureşti.R. XVII. 1966. Caproşu. Culegere de Culegere de texte otomane.II (1449-1486). E. 1953.. 1975. Cihodaru.III (1526-1535) întocmit în cadrul seminarului de paleografie slavă.S. A. Documente privind istoria României. vol. vol... Edit. ediţie îngrijită de M. întocmit de C.P. 4. România. Transil- vania. M. B. studiu munteni. vol. condus de D. 1966. ABREVIERI 1.. îngrijit de Maria străini. 1976. în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru Agache. Academiei R.XV-XX). ed. XV. Documenta Romaniae Historica.P. Bucureşti. întocmit de Mustafa A. Moldova. Bucureşti..I. vol.I (1384-1448). vol. Călători Călători străini despre ţările române. 6. 1974. I... Academiei R. Alexandrescu Dersca-Bulgaru. B.I (1455-1774).. 12 . Ţara Românească.I. polone. I. XIV şi XV..P. 1961.. vol. Holban. Bucureşti. R. vol.I. veac. Paul Cernovodeanu. volum întocmit de C. B. şi L. Cronici Cronici turceşti privind ţările române.S. Edit..R. D. 1971. XIV şi Ţara Românească. 1976. 7. mane.I (1247-1500). Bucureşti. Academiei R. Edit.A.II (1501-1525) îngrijit de Ştefan Ştefănescu şi Olimpia Diaconescu. veacul XIII.. Edit. Ciocan.. C.S. Extrase. 1975. România..M. Edit. Academiei R. Mehmet.P. Stănescu. A. Cronicari Cronicari munteni. I. 1980. îngrijită de Mihail Gregorian. vol. Cihodaru. vol.

Nestor Una din primele scrieri ale literaturii române străvechi. Gheorghe Zbuchea. Pascu.. D.... medieval. 12. 9. România. Hanga. pedagogică. Poporul Poporul român şi lupta de eliberare a popoarelor din Balcani. Române. Vornicescu. ediţia a II-a. Ureche Letopiseţul Ţării Moldovei. Bucureşti. studiu introductiv. Historiae vol.P. Academiei R. ediţie îngrijită. 1992. Mihai Maxim. convenţii şi alte acte cu e. Academiei R.. Pascu.. România.P. Pascu. Gundish.S. Lupta Lupta pentru unitate naţională a Ţărilor Române (1590-1630). Universitatea Bucureşti. Cihodaru. Documente. didactică şi L.. N. Viorica Pervain. 1975. Edit. Edit. vol. Elian. român… Bucureşti. caracter internaţional.. Gr. Relaţiile Relaţiile internaţionale ale României în documente (1368-1900). Relaţii între Ţările Române. Edit. Oraşul Oraşul medieval. Izvoarele istoriei României. Pătimirea Sfinţilor Epictet şi Astion (de la cumpăna secolelor III- Una din IV). 10. Fontes Fontes Historiae Daco-Romanae.Panaitescu. Letopiseţul… Indice şi glosar întocmit de P. Bucureşti. Şt. 13. acorduri. Pascu şi Vladimir Crestomaţie. Florentina Căzan. Bucureşti. România. 1958. unitate… 11. Romanae. Hanga. C. Şt. Stelian Brezeanu. 1971.. Damaschin Mioc. Edit. România. primele scrieri… 18. Culegere. Culegere de texte. 17. Daco.XI-XIV.S. Documente străine despre români.III (scriitori bizantini) sec. Edit. 13 . 1977. Gheorghe Gheorghe. Craiova. 1986 15. 1977. 1977. politică.I (1222-1456) întocmit de Acad. Vl. 14. România. Ştiinţifică. 1995. I. Konrad G.. Bucureşti. internaţional Culegere selectivă de tratate. 1990.. publicată de Alex. Maior. pentru Documente externe. 1981. 16. II (Feudalismul) întocmită de Şt. Bucureşti. Crestomaţie pentru studiul istoriei statului şi dreptului R. Şt. Bucureşti.S. 1976. Academiei R. Petre Bărbulescu.. Edit. Şerban Tanaşoca. Bucureşti. Culegere de texte pentru istoria României. Mihail Guboglu. Lucrare întocmită de Ion Ionaşcu. alcătuită de Radu Manolescu.

. ca pe o lege moştenită. să trimitem apoi la tine.. de multă vreme ţi-am propus prin scrisorile şi trimişii (noştri) să te vizităm. . luând aminte la aceasta... Astfel. îndemnăm pe nobilitatea ta şi te încurajăm întru Domnul să primeşti cu bunăvoinţă pe legatul nostru. de multă vreme am hotărât.31. că trebuie să vizităm nobilitatea ta pentru ca. iar tu ai moştenit de la ei nobleţea sângelui şi simţământul curat de credinţă pe care îl ai faţă de scaunul apostolic. Domnul a ţinut seama de smerenia şi credinţa pe care ştii că le-ai arătat până acum bisericii romane şi în tumultul şi primejdiile războiului nu numai că te-a ocrotit foarte mult ci te-a şi dus la mărire în chip uimitor şi cu îndurare.) 1202. Căci îţi este de folos atât pentru slava lumească cât şi pentru mântuirea veşnică să fii roman şi prin strădanie. auzind că strămoşii tăi şi-au tras originea din nobila stirpe a oraşului Roma. Iar noi. maica ta. CAPITOLUL I ORIGINEA ROMÂNILOR OGLINDITĂ ÎN IZVOARELE EXTERNE 1199. primind la rândul tău sfaturile bune şi rânduielile acestuia şi făcând ca el să fie primit şi păstrat de întreaga biserică a bulgarilor şi românilor. “. şi să te străduieşti a-i arăta cinstea cuvenită. înţelegând simţământul de credinţă pe care îl ai faţă de biserica romană. care spui că eşti coborâtor din nobila stirpe a romanilor. Nobilului bărbat Ioaniţiu etc. care spune că este coborâtor din sângele 14 . iar poporul ţării tale.” (România.Inocenţiu episcopul etc. Fragment din scrisoarea Papei Inocenţiu al III-lea către Ioniţă. regele românilor şi al bulgarilor . Scrisoarea papei Inocenţiu al III-lea către Ioniţă. Aşadar. prin trimisul şi scrisorile noastre. p. şi să vă asigure bunăvoinţa milostivenia scaunului apostolic. Documente. regele bulgarilor şi al românilor. ca pe noi înşine. soli de rang înalt care să te păstorească cu vorba şi cu pilda atât pe tine cât şi poporul supus ţie.. după cum eşti prin neam.

De aceea ei se fălesc că sunt romani. primii dintre toţi cei care au 15 .” (România. sunt numiţi vulgari de limba romană vulgară. ce coboară din Germania (şi trece) prin Ungaria. la miazănoapte cu Rusia sau Lituania. sunt ape mari şi câmpii (întinse). ceea ce înseamnă «Gura Lupului». Ei nu au oraşe mari ci sate multe şi (multe) animale. Prin această ţară trece Dunărea.romanilor.31-32. lângă Marea cea Mare sau Pontică este Valahia. să urmeze învăţăturile bisericii romane. şi deşi turcul a prins pe mulţi dintre ei şi i-a făcut tributari.) Sec. Saşii îşi trag originea din Saxonia. secuii şi românii. Ioan de Sultanieh.) 1501. A fost locuită odinioară de daci. prezintă date referitoare la originea poporului român. p. şi după cum se povesteşte se trag din romani. la amiază cu Constantinopolul. Documente…. Această ţară se mărgineşte la răsărit cu Marea cea Mare. Cosmographia. p. o ţară mare. şi lucru se vădeşte în limba lor. despre originea românilor din nordul şi sudul Dunării ... căci ei vorbesc ca romanii. Libellus de Notitis Orbis. Ei sunt numiţi după cele şapte cetăţi (oraşe) pe care le locuiesc. doamna Margareta. Secuii sunt socotiţi cei mai vechi unguri. vii sunt puţine. «Siebenbürgeri» în limba lor maternă. Are un domn al său.53. căci atunci când un împărat român a pus stăpânire pe acele ţări – adică pe Macedonia – unele grupuri dintre romani văzând că ţara e mănoasă şi însurându-se acolo au rămas pe loc. apoi prin Valahia şi se varsă în Marea cea Mare lângă Licostom. precum am şi văzut. Enea Silvio Piccolomini. Dincolo de aceştia. bărbaţi puternici şi deprinşi cu lupta. Documente…. dar acum a fost devastată de turci. şi ei trec repede la credinţa noastră.Regiunea Transilvaniei este aşezată dincolo de Dunăre. măcar că şi noi avem mai multe lăcaşuri ale ordinului Predicatorilor şi ale Minoriţilor şi avem mulţi germani ce locuiesc în aceste părţi. XV.” (România. Pământul (e) mănos. totuşi nu a dobândit stăpânirea acestei ţări ca şi a celorlalte. Ei au o limbă a lor şi aproape latină. şi în cele duhovniceşti ei i-ar urma pe latini şi nu pe greci decât că îi au pe greci ca vecini. Îndeobşte ei urmează pe greci în credinţa lor. cel mai mare fluviu de pe pământ. popoare viteze şi vestite prin multe înfrângeri ale romanilor: în vremea noastră e locuită de trei popoare: saşii. Valahia e numită: cea Mare şi cea Mică.Dincolo (de Serbia) spre miazănoapte este Vulgaria sau Bulgaria şi a fost o ţară mănoasă. De aceea. deoarece când se varsă în mare formează multe insule (şi multe) guri.. de către un frate predicator ce era vicar general prin părţile acelea. încât să se vadă că şi în slujba lui Dumnezeu urmaţi obiceiurile strămoşilor voştri. la apus cu Albania. . Domnul lor a fost odinioară convertit la credinţa noastră şi îndeosebi maica sa.

care l-au pus pe fugă ruşinoasă pe Darius. Apoi după o lungă bucată de timp. ei spun în felul acesta: ştii româneşte. De aceea deşi îşi cultivă pământul cu mâinile lor trăind la ţară şi îşi pasc turmele lor. are de toate în afară de vin. de la Roma. aşezat în şes şi înconjurat de ziduri. Castelul din acel (oraş). etc. nu a sporit gloria ungurilor cât a romanilor din mijlocul cărora se născuse. a cărui reputaţie o întunecă pe a celorlalţi. e împrejmuit cu pari de stejar foarte groşi. în locul căruia oamenii obişnuiesc să bea bere.... În cele din urmă au fost subjugaţi şi zdrobiţi de forţele romane.” (România. Însemnări despre originea. dacă nu se supun. sub conducerea unui oarecare Flaccus.. care fac slujba bisericească potrivit regulilor bisericii romane. la nord sunt ruşii pe care cei din vremea noastră îi numesc ruteni şi către râul Nistru neamurile nomade ale sciţilor pe care îi numim azi tătari. Şi când li se porunceşte să iasă la război.Târgoviştea este un oraş nu prea mare. pentru a se aşeza în această ţară. iar atunci i se predau regelui atâţia boi câţi capi de familie sunt. Şi a fost acolo după o colonie de romani. este netedă aproape în întregime şi e lipsită de (cursuri de) ape. Spre miazăzi se află fluviul Dunărea. Valahia este o regiune vastă care începând de la [hotarele] Transilvaniei se întinde până la Marea Neagră. Această ţară e foarte mănoasă.) 1532. fiul lui Histaspe. după care a fost numită Flacchia.. şi au pricinuit multe înfrângeri Traciei.» şi nici nu plătesc dări decât în anul când se încoronează regele Ungariei. iar bunurile lor sunt confiscate. purtând pe cap căciuli asemenea celor croate. În acest oraş a fost înălţată o biserică a sfântului Francisc (având) câţiva călugări observanţi. Acest pământ a fost locuit odinioară de geţi. adică ştii să vorbeşti limba română. fiecare îl salută pe celălalt zicându-i «nobile domn. Locuitorii trăiesc după legea ortodoxă şi se îmbracă în haine lungi. Acest popor până acum are un grai roman. Documente…. ei îşi zic în limba lor romani spunând că au venit din vremuri străvechi. . Francesco della Valle.venit din Ungaria veche în această provincie. şi când vreunul întreabă dacă ştie careva să vorbească în limba lor valahă. Căci ei sunt oameni barbari şi aspri în obiceiuri. Limba lor e puţin deosebită de limba noastră italiană. deşi schimbat în mare parte şi abia putând fi înţeles de un om din Italia. şi se spune că numărul lor ar trece de 60 de mii. p. obiceiurile şi oraşele românilor . atunci sunt pedepsiţi cu pedeapsa capitală.59. totuşi ei sunt numiţi nobili şi când se întâlnesc între ei. Românii sunt un neam italic după cum vom arăta ceva mai apoi. în care locuieşte domnul ţării. Pe un deal în 16 .. Ioan de Hunedoara. alternându-se numele... din cauză că limba lor s-a stricat. aşa cum se întâmplă a fost numită Valahia.. totuşi vei găsi printre transilvăneni puţini bărbaţi cu experienţă care să nu cunoască limba ungară. care să-i ţină în frâu pe Daci. şi în loc de flacci [locuitorii] au fost numiţi valahi.

domnul Moldovei sau al Valahiei de sus. n-a avut nevoie de ajutorul lui. pentru că acel Petru i-a pregătit o cursă (pândindu-l) cu 1500 de călăreţi cu gândul să ne taie pe toţi în bucăţi. în care locuiesc nişte călugări greci care ne-au făcut o foarte bună primire şi ne- au povestit toată istoria aşezării locuitorilor din această ţară. care călărea totdeauna înainte pentru a asigura drumul. şi Moldova. mai întâi de la marginile Poloniei.322-323) 1541. i-a ieşit în întâmpinare cu mare oaste de călăreţi dar nefiind (acesta) urmărit de duşmani.faţa oraşului se află o mânăstire sau mai degrabă o abaţie foarte mare. Georg Reicherstorffer... originea şi obiceiurile românilor. după pofta inimii sale cele rele... încât aceştia trăgându-se. să nu treacă mai departe. după cum vrem să-i spunem. până când se ajunge la hotarele Moldovei trecând prin Rusia. să-şi ducă la îndeplinire gândul. Aflând acest lucru stăpânul meu. Aceasta este tot ce am putut afla de la acei călugări. voievodul Moldovei. De aici. Acolo lângă locul de trecere al acestui râu al Nistrului se află cetatea numită Hotin iar (trecând) peste acest râu se intră pe pământul Moldovei. Domnul acestui oraş care aflase despre acest lucru de la curieri ai stăpânului meu. El făcea acest drum pentru a trata cu acest voievod Petru. de aceea îşi zic astăzi români.. până la cetatea Liov. amândouă. Dar în decursul veacurilor au schiminosit aşa de mult numele ca şi obiceiurile şi limba. a împărţit-o între soldaţii săi şi a prefăcut-o în colonie romană. Chorografia Moldovei. după cum urmează. Deci neizbutind Petru. (Călători străini. arătându-se gata să-i stea în ajutor el însuşi cu (toate) forţele sale armate”. navigabile şi foarte adânci. pentru că din această ţară destul de întinsă se îndreaptă drumul spre Moldova. După ce a mers două zile a fost înştiinţat de garda sa. din vechi (colonişti) păstrează numele de romani. Precum că împăratul Traian. Această ţară este vecină cu tătarii. şi încredinţându-se că ştirea era adevărată a hotărât să se întoarcă înapoi. pământul este şes şi foarte darnic în toate cele trebuitoare (atât) folosirii (zilnice) şi hranei. aproape pustie. apoi s-a hotărât să treacă în ţara voievodului Petru. 17 . învingând şi cucerind această ţară. urmându-şi cursul (Nistrul) se varsă în Marea Neagră aproape de o cetate foarte puternică. spre a-i câştiga bunăvoinţa. formând în cursul lor mari cotituri: adică Nistrul care se numeşte Boristhenes.. întorcându-se la Târgovişte. că abia îi mai poţi înţelege. I. care încing toată această ţară din toate părţile. cu polonii şi cu Ţara Românească. s-a prefăcut mirat că stăpânul meu s-a întors înapoi cu atâta grabă şi şi-a trimis solii săi după el până la Târgovişte cu multe daruri. de la care şi-a luat această ţară numele dintru început. Pornind deci.. pomenită mai sus. din care cauză am călărit toată noaptea aceea cât şi ziua următoare. care se află la o depărtare de cincizeci de mile de Cracovia. nefiind deloc stăvilit de dealuri mari şi de munţi. după cum se spune. p. . Despre aşezarea ţării. nu chiar aşa de departe sunt două râuri cam la fel de largi. vestita capitală a acestei Rusii. Stăpânul meu s-a oprit aici câteva zile.

care cetate a Braşovului este închisă de jur împrejur de [cununa] munţilor alăturaţi. au alunecat cu totul spre obiceiurile geţilor. românii sunt o seminţie italică ce se trage. după puţin drum se ajunge la un târg numit Sniatin. despre care se spune în istorie că au fost aduşi în Dacia de împăratul Traian. în afară de limba părintească foarte primitivă şi alterată. Pe lângă aceasta se mai cheamă şi Valahia. fără multă osteneală la Braşov. Cu acest ţinut este în hotar în partea sa de miazănoapte însăşi Ţara Românească cu alt nume numită Transalpina şi (cu) Bulgaria şi Marea Neagră. şi bine întărită cu ziduri. De aci înconjurul întregii ţări a Moldovei se întinde în linie dreaptă pe o lungime de şaizeci şi patru de mile până la munţii Transilvaniei. Odinioară ea fusese supusă şi tributară regilor Ungariei. acum însă. de la Flacci o gintă romană. în Ţara Bârsei. de care. Şi această Ţara Românească şi-a tras numele de Transalpina din aceea că este despărţită şi mărginită de Ungaria şi de Transilvania care este partea cea mai însemnată a Ungariei. printr-un lanţ de munţi. după cum zic ei. căci romanii după ce au înfrânt şi nimicit pe geţi. Valahia. 18 . între fluviile Dunărea şi Nistru. poporul moldovean cu un port aproape întocmit ca al străbunilor săi purcede după datina şi rânduiala (acestora). Iar Ţara Românească este o ţară larg deschisă şi întinsă în lung şi în lat. Şi domnul Moldovei a fost odinioară legat prin jurământ de regii Ungariei. unde este hotarul din urmă al acestei ţări a Moldovei şi unde se mântuie. şi astăzi nu mai păstrează nimic din străvechea lor origine şi din dovezile trecutului. Aici se arată la cea dintâi privire graniţele Moldovei. care desparte teritoriul Moldovei de acel vecin al Rusiei. încât abia ar mai putea fi înţeleasă de un roman. Despre datinile şi obiceiurile moldovenilor. care era ca şi dependentă de regatul Ungariei. de unde s-a numit mai întâi Flaccia. În sfârşit. şi desparte teritoriul vecin al Moldovei de ţinutul foarte apropiat al Transilvaniei. dar atât de alterată întru toate. fără îndoială. Aşadar. prin stricarea cuvântului. prin sus-zişii munţi (prin care) se ajunge în Transilvania. sub jugul turcesc. şi chiar de cei mai înalţi. au adus aci colonişti sub conducerea unui oarecare Flaccus. pentru paza şi apărarea sa. Ei sunt destul de îndemânatici în treburile ostăşeşti şi foarte ageri. care sunt ceva mai scurte ca cele (ungureşti) şi nu se deosebesc mult de acele săbii şi suliţe ce se întrebuinţează şi acum în luptă. nu se foloseşte de arme deosebite de ale ungurilor. acoperiţi de păduri dese şi frumoase. şi la Dunăre e în hotar cu turcii. din nenorocire. Aşadar. din vechii romani. Această părere este întărită de faptul că vorbirea română mai dăinuieşte încă la acest neam. căpăta de la regii Ungariei ajutorul trebuitor în desele sale războaie cu duşmanul obştesc. De aci prin aceşti munţi şi pe un drum foarte greu. spre marea pagubă a creştinătăţii.numită Cetatea Albă. stâncos şi atât de îngust încât abia poate să înapoieze pe el un singur car trecând prin locuri secuieşti se ajunge în două zile. Iar ţara lui. apoi. adică de scuturi şi lănci de luptă. a căzut împreună cu Moldova.

...... sub cârmuirea voievodului......” (România.Scriu mulţi autori şi aproape toţi cei moderni susţin ca lucru sigur că valahii sunt numiţi după un oarecare bărbat roman Flaccus sub conducerea căruia a fost adusă în aceste regiuni o colonie romană ca să-i supună pe daci............. În această ţară locuiesc împreună. după trecerea a multă vreme şi prin (tot felul de) legături cu neamuri şi limbi felurite................. armeni... . fără mare greutate şi muncă...... Întrucât îl priveşte pe Flaccus....... cetatea Nouă a Romanului. cetatea Iaşi.. Ei recunosc pe Hristos şi pe sfinţii apostoli şi după cum susţin ei au urmat cu multă evlavie şi cinstire încă de la început şi până acum învăţătura sfântului Pavel. . în mare număr. aşa cum s-a arătat mai sus........ Moldovei şi Ţării Româneşti... o oaste până la şaizeci de mii de călăreţi şi pedeştri... Neamţ... cum ar fi al flacilor... Moldova creşte minunaţi cai turceşti şi moldoveneşti............. Soroca şi Orhei apoi Târgul Huşi.........61- 63.......... nu văd nicăieri că sub conducerea sau auspiciile acestui Flaccus s-ar fi adăugat fie geţii fie dacii sau orice altă 19 ...... originea... să adune în ţara sa....... atunci când nevoia unui război ar cere-o...... Acestea sunt: Suceava... Hotin.... gata să însoţească oriunde pe voievod cu trupele lor. p...... Şi orice sectă sau neam îşi urmează ritul şi legea după bunul său plac.. şi că deci (ei) ar fi numiţi oarecum flacci. Principele acestei ţări....... şi. s-a ajuns că din stricarea numelui de flacci să se formeze cel al valahilor.. În acelaşi chip şi călugării ce mărturisesc acolo credinţa creştină urmează ceremoniile lor religioase şi slujbele lor după datina şi regula mânăstirii sau ordinului lor...... ţine pentru strălucirea curţii sale cheltuiala sa zilnică trei mii de călăreţi care stau necontenit sub arme... diferite secte şi religii şi neamuri ca de pildă... Apoi neamul acesta al moldovenilor este aspru şi foarte primitiv... Căci ei spun că mai apoi... Vaslui....... ei sunt deosebit de bine de pregătiţi în felul lor.... Totuşi..) Anton Verancsics.... Descrierea Transilvaniei..... mulţi saşi din Transilvania. făcând chemare obştească........... ruteni. .... precum şi foarte buni cai «asturconi» cât şi alte soiuri. în sfârşit.......... Dar. din ordinul voievodului doar arareori se îngăduie scoaterea slobodă a acestora din ţară şi numai pentru solii şi trimişii oficiali străini......... .... Documente.. care se numeşte voievodul Moldovei... fără ca din cauza deosebirilor de rituri şi dogme să se certe între ei..... bulgari şi tătari... De altfel voievodul poate..... Bârlad şi Târgul Roman şi încă alte târguri şi castele pe care nu am vrut să le mai înşirăm în ordine şi să le descriem............ . sârbi.... despre aşezarea românilor.. poloni........... Se pot înşira pe nume câteva locuri mai însemnate.. pentru a fi mai scurţi................................ totuşi în treburile ostăşeşti şi războinice.. adică cetăţi şi oraşe din Moldova. limba şi importanţa strategică a teritoriilor locuite de ei.......

. Tracia. care erau păstorii lor rămânând acolo din propriul lor imbold. iar judecata va fi a cititorilor. Iar de câte isprăvi au făcut toţi aceştia în aceste regiuni sunt pline toate istoriile.. sub un oarecare tetrah Matrinus. (Aurelian a pierdut Dacia) . Chiar de aceea toţi cei care au intrat în rândurile lor sunt dăruiţi printr-un hrisov împărătesc cu scutirea tuturor dărilor. de aceasta din cauza diverselor schimbări ale ţării lor. August şi în sfârşit Traian. care ţinea de asemenea sub autoritatea romanilor amândouă Moesiile... nume care fără discuţie a crescut în Europa mulţumită tâlhăriilor lor şi s-a lăţit în toată împărăţia turcilor.. şi despre ei se crede că sunt cu mult cei mai vechi şi decât romanii şi decât ungurii. îl întreabă: dacă este român. Căci la toate popoarele ce se folosesc de limba slavă. şi a vecinătăţii pe care o au aici cu rutenii şi polonii şi colo cu bulgarii. şi 20 . bosniaci. croaţi. stireni. când ungurii au urmat în stăpânire ei au adoptat de la iliri numele de vlazi sau vlahi cu care îi găsiseră pe aceştia numiţi şi i-au numit vlahi.. cu un nume al cărui tâlc îl vom arăta mai departe. Însă pentru ca să se lămurească această îndoială prin argumente mai sigure. Flaminius. carinthieni. Ahaia. Galienus a transportat locuitorii în Moesia romană şi a făcut două Dacii şi le-a numit Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea. şi ne-am putea mira de ce din numele nici unuia din aceştia nu s-a format numele valahilor. bărbat războinic şi guvernator al romanilor. bulgari. Totuşi ei mai rostesc şi multe pe ungureşte şi pe limba slavă. şi acestea se învecinau cu Bosnia.. rascianii şi sirmienii.. Aceşti daci se întind (şi) în ziua de azi foarte departe prin tot Iliricul din Macedonia şi Panonia de jos la Istru şi la ţărmul dalmatic şi locuiesc mai ales prin păduri şi munţi şi se numesc vlahi sau vlasi. ca la dalmaţi. . voi aduce două argumente. iar valahii. şi mai ales de longobarzi şi italieni. sloveni. rasciani. Apoi dacă acest popor trebuia să-şi dobândească acest nume de la vreun învingător ar fi trebuit cu cea mai mare dreptate şi îndreptăţire să-l dobândească de la Traian. Lăsând de o parte nenumăratele cuvinte pe care valahii le au întocmai şi cu acelaşi înţeles ca în limba latină şi în dialectele italienilor. Aci totuşi s-a mai adăugat şi altceva. şi anume a acelora care cunosc mai multe limbi. ruteni şi chiar la poloni şi boemi. Macedonia. Apoi după aceea schimbându-se cu fiecare zi şi lăsându-se de sălbăticia scitică. dar nici un Flaccus. şi să se arate hotărât că valahii îşi trag originea de la romani. după ce li s-a îngăduit din partea hunilor să treacă nestingheriţi Marea Adriatică mergând în Apulia.. italieni din Dalmaţia sunt numiţi vlahi sau vlasi. Deci după ce au fost italienii alungaţi din Panonia şi aşa cum mărturisesc aceste cronici. Căci atunci când au venit hunii din Scoţia citim cronicile ungurilor că în Panonia locuiau diferite neamuri atrase de rodnicia pământului.. Sunt pomeniţi aici Lucullus.. numiţi (astfel) de la şiretenia hoţească şi iuţeala lor.naţiune a acestor locuri la Imperiul roman. Şi dintre aceştia sunt acei aşa-zişi matrolozi (cu un) nume care s-a răsplătit la turci. când întreabă ei pe cineva dacă ştie să vorbească pe limba valahă spun: «Oare ştii româneşte? sau (când întreabă) dacă este valah.

vlahi”.. Documente.67-68. (România. p. au numit după o terminaţie şi un cuvânt mai blând valahi pe cei pe care îi numiseră (mai înainte)...) 21 .păstrând folosirea literelor romane.

(. care. ambii părinţi se găseau credincioşi în Hristos. Dacă veţi îndeplini taina acestei puteri dumnezeieşti şi veţi face cele scrise în această carte.. CAPITOLUL II CONTINUITATEA DACO-ROMANĂ ÎN SECOLELE IV-VIII LA NORDUL DUNĂRII. RĂSPÂNDIREA CREŞTINISMULUI Sec.. în acelaşi ceas i-a făcut catehumeni. să mă caute.. când Vigilantius s-a dus să se roage la mormântul lor deodată i-a apărut înainte fericitul Astion şi i-a spus: «Părinţii mei au să vie astăzi din patria noastră.R. rugându-se mult pentru ei. unul vorbind despre minunile lui Hristos. Editura Acad. i-ai la tine acasă şi mângâie-i în tot felul fiindcă din pricina mea sunt stăpâniţi de o mare tristeţe. arătându-le Crucea Domnului (et ostendesi lis dominicam Crucem) şi sfânta Evanghelie a lui Hristos (et sanctorum Evangelium Christi) a zis către ei: «Acestea sunt cele ce mi le-a lăsat fiul nostru Astion.. catehizându-i (. 387-389... . venind Vigilantius cu toată casa sa şi cu alţi creştini. după ce timp de o săptămână au discutat între ei. pe nume Bononus.S. R. le-a îngropat într-un loc deosebit şi de cinste. prea iubite frate.. cu cântări de psalmi şi cu mare evlavie. când a sosit ziua de duminică.. Atunci Vigilantius luându-i.. 1976. Donariul creştin de la Biertan*. p... după înmormântarea sfinţilor martiri.. (Em. Bucureşti. primeşte-i. iar mai târziu să le vorbeşti despre credinţa în Mântuitorul nostru şi despre alte lucruri mari». spre lauda numelui lui Hristos (. stropindu-le cu mirodenii foarte scumpe şi cu smirnă. Fragmente din Pătimirea Sfinţilor Epictet şi Astion .) Iar către apusul soarelui. După ce am petrecut patruzeci de zile de şedere a lor în acel 22 . iar ceilalţi doi ascultându-l cu plăcere. IV d. Astfel. îşi ducea viaţa ascuns într-un loc retras.). Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România. judeţul Sibiu . coboară repede în port. ferindu-se de cruzimea persecuţiilor.Eu..). i-a dus în chilia Sfinţilor Martiri (in cellam Sanctorum Martyrum) şi. În acel loc se petrec până în ziua de azi multe semne şi minuni.H. Vigilantius i-a luat şi i-a dus la un sfinţit preot. Popescu. Sec.. A treia zi în zori.Christos”. a ridicat pe ascuns trupurile sfinţilor martiri. am îndeplinit juruinţa” . Acesta. IV d..H. în mod sigur îl veţi vedea şi veţi fi cu el pe veci în acea împărăţie». Zenovius. Te rog.

unii dintre băştinaşii din acel sat. Acesta (Sava) fiind got de neam şi petrecându-şi viaţa în ţara goţilor în mijlocul unei populaţii sucite şi curioase.... spre a petrece sărbătoarea împreună cu dînsul.... p. Aflînd conducătorul de această îndrăzneală a poruncit să se înfăţişeze Sava. i-a condus la Evangelicus.... Una din primele scrieri. Întâi când mai marii din ţara goţilor au început să se agite împotriva creştinilor.. pentru a-i păstra neprihăniţi şi pe ei şi pe ai lor şi a înşela pe prigonitori.. Pentru acest lucru cei care uneltiseră această înşelăciune l-au izgonit din sat. d.. Aflînd aceasta.. aducând jertfe zeilor erau gata să jure înaintea prigonitorului că nu este nimeni creştin în satul lor.. a întrebat pe cei de faţă dacă au ceva în sprijinul său......... de către goţi. imitând pe sfinţi........ Şi tresăltând de bucurie cu ei timp de opt zile după aceea s-a dus în altă cetate care era în apropiere”..... apoi după câtva timp.. se arăta ca o stea în lume.. ci adesea. ca de obicei... a dat dovadă de fapte evlavioase întru credinţă.. 108) 374.. 105.. episcopul lui Hristos a venit în cetatea almiridenşilor.......... luându-i împreună cu sfinţitul preot Bononus.......ţinut şi Evangelicus........... În vreme ce mergea pe drum a văzut un bărbat 23 .... zise: «Pentru mine să nu jure nimeni. Actul martiric al Sfântului Sava Gotul ....... l-au rugat să-i sfinţească în rândul credincioşilor lui Hristos. foarte bucuros întru Domnul.... iar nelegiuitul n-a ţinut seama şi a zis: «Un asemenea om nu poate fi nici ajutat şi nici vătămat»...... spunând: «Dacă cineva mănâncă din acele cărnuri. sătenii i-au ascuns pe ai lor şi au jurat că în sat nu există creştini. Expunându-i acestuia în ordine toate câte se petrecuseră...... în afară de unul singur...... unii dintre băştinaşii din satul în care şedea Sava au fost de părere ca pe creştinii de la ei să-i facă să mănânce carne neprovenită de la victime în loc de carne de victime la apariţia persecutorilor.Biserica lui Dumnezeu care sălăsuieşte în ţara goţilor către biserica lui Dumnezeu din Capadocia şi către toate parohiile bisericii catolice din acel loc. căci sunt creştin»....... Şi zicând astfel a poruncit să-l scoată afară. dar venind în mijloc...... Sava însă. a protestat înaintea tuturor... înainte de a se săvârşi.. când s-a apropiat ziua sfântă a Paştilor şi a vrut să se ducă în altă cetate... După aceea se iscă în ţara goţilor o persecuţie mare din partea păcătoşilor împotriva bisericii lui Dumnezeu. Punându-le la cale iarăşi o încercare... 99..... Căci nu odată. la preotul Guticas.... (Nestor Vornicescu.. Vigilantius..95-96. Iar el.. silindu-i să mănânce carne de victime. fericitul Sava nu numai că n-a mâncat din aceste mâncăruri...... Ei au răspuns că n-au nimic......... . luându-i şi rugându-se mult pentru ei i-a botezat. nu poate fi creştin». Când s-a înfăţişat prigoniturul.H.... i-au îngăduit să vină înapoi... Şi i-a împiedicat pe toţi să cadă în plasa diavolului.. arătându-se iarăşi sincer şi venind în mijlocul adunării. După ce a venit.... ..

Dar nici câine.. a văzut o mulţime imensă de zăpadă pe faţa pământului. trimise oameni vrednici de 24 . urmărindu-i şi lovindu-i cu vergi şi bastoane. Aşadar slujitorii nelegiuirii. Pe preot l-au aşezat într-o căruţă...de o mărime extraordinară şi strălucit la înfăţişare. aflând acestea porunci să fie omorât. Atunci Atarid. Atunci îl coborâră spre apă. adică în ajunul ideilor lui aprilie. îl împinseră în adânc. lăsând pe preotul Sansalas legat luară pe Sava şi-l duseră la râul ce se cheamă Museu să-l înece.. Dar Sava nu ştia de întoarcerea sa şi de aceea răspunsese în felul acesta celui care i se arătase şi se împotrivise să meargă la preotul Guticas.. cum va vrea el». cei care-l aveau în pază ziseră unii către alţii: «Hai să slobozim pe acest nevinovat.. fiind vreme frumoasă în ceasul acela. cinstitor al Domnului. Sava a răspuns spunând: «Sansalas a dispărut». fiul craiului Rodesteos.». Şi săvârşindu-se astfel din cauza lemnului şi a apei. ci rămăşiţele au fost adunate şi îngropate de mâinile fraţilor. împreună cu un pâlc de tâlhari nelegiuiţi şi găsindu-l pe preot dormind în casă. Şi nu mult după aceea veniră cei trimişi de Atarid. care i-a zis: «Întoarce-te şi du-te la preotul Sansalas». nici vreo fiară nu s-au atins deloc de el. ucigaşii îl aruncară neîngropat şi se depărtară. Unius Soranus prea strălucitul conducător al Sciţiei. În acelaşi timp l-au luat şi pe Sava dezbrăcat din aşternut şi l-au aruncat în lanţuri. Atunci a înţeles că este voinţa lui Dumnezeu care îl împiedică să meargă mai departe şi în schimb îi porunceşte să se îndrepte spre preotul Sansalas. la vârsta de treizeci şi opt de ani. deoarece nu ne este îngăduit. încât îi împiedica drumul şi nu putea trece mai departe. dar atunci se întorsese pe faţă în patrie pentru sfânta sărbătoare a Paştelui. Ei răspunseră: «Stăpânul nostru Atarid». păstră neprihănit simbolul mântuirii. aducând mâncăruri de la sacrificiile pentru idoli şi ziseră către preot şi Sava: «Atarid ne-a poruncit să vă aducem acestea. aruncându-l şi punându-i un lemn pe gât. Când l-a văzut pe Sansalas s-a bucurat şi i-a vestit lui şi la mulţi alţii ceea ce văzuse pe drum. iar pe Sava l-au dus gol cum se întâmplase. Deoarece nu voia să asculte de poruncă. Atarid este un om nelegiuit şi pângărit. Când fu adus pe malul râului.. Sava zise: «Există un singur stăpân. Dar fericitul Sava le spuse: «De ce vorbiţi în zadar şi nu faceţi ce vi s-a poruncit?». deodată. Căci Sansalas fugise din pricina persecuţiei şi trăia în ţara romanilor. Săvârşitu-s-a în sâmbăta a cincea după Paşti... a pus să-l lege.. Ei au petrecut împreună ziua Paştilor. Dumnezeu din ceruri.. Preotul răspunse zicând: «Noi nu mâncăm aşa ceva. sub împăraţii Valentinian şi Valens şi pe vremea consulatului lui Modestus şi Arintheus. Şi-i târâră prin zăpada care fulguia. Sava zise: «Cine a trimis toate acestea?». căci de unde va cunoaşte aceasta Atarid?”. Şi binecuvântând pe Dumnezeu s-a întors din drum.. Spuneţi lui Atarid să dea poruncă să fim răstigniţi pe cruce sau ucişi în alt chip. Apoi târându-l din apă. În a treia noapte după sărbătoare iată că din ceata nelegiuiţilor apăru în satul acela Atarid. arătând cruzime şi neîndurare faţă de slujitorii lui Dumnezeu. ca să mâncaţi şi să scăpaţi de moarte sufletele voastre».

cu atât mai mult creştea şi numărul lor şi sângele martirilor hrănea din belşug pe atleţii tot mai numeroşi ai dreptei credinţe. Şi câte nu ne-ai dăruit şi acum? Patria care te-a născut. partea a III-a. Epistole. am fericit pe cel care l-a pregătit pentru luptă.. b) .. Şi dând ţării lui dar de preţ şi rod slăvit al credinţei. Sfântul Vasile cel Mare.Cât de mult a copleşit de bucurie inimile noastre această scrisoare a cuvioşiei Tale.. II.. îl trimise în Capadocia. încât lucrurile păreau că s-ar petrece înaintea ochilor noştri? .) Sec.. Epistole*. Bucureşti. El va dobândi în faţa Dreptului Judecător cununa dreptăţii pentru că a întărit un număr mare de creştini în lupta pentru dreapta credinţă”. Tu ai cinstit-o cu un martir care a luptat recent în ţara barbară vecină.355-358.. Cu cât erau mai apăsaţi creştinii.” (Fontes Historiae Daco-Romanae. Cine ar putea să descrie bucuria pe care au încercat-o la această veste sufletele noastre? Ce putere ne-am putea închipui că are cuvântul care ar fi în stare să exprime simţămintele tainice ale inimilor noastre? De bună seamă.. 25 .. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. întrucât cuvântul nu-i în stare s-o exprime cu tăria cu care ar trebui.. nu o pot spune prea uşor. Despre concepţia funerară a daco-romanilor * Este vorba de Epistolele cu nr.XII. 1988. Ca o mlădiţă nobilă..H..” (Sfântul Vasile cel Mare. Inscripţie funerară descoperită laTomis. . IV. în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti... p. care a ieşit dintr-o rădăcină aleasă. pentru că cei care urmau pilda înaintaşilor intrau în luptă întăriţi de pilda celor dintâi. IV d. care de curând a fost împodobit cu cununa dreptăţii.. ba chiar ne-a sosit şi martirul însuşi din ţinuturile barbarilor care locuiesc la nordul Dunării. atunci când a expus atât de viu felul pătimirii lor. pe care l-am şi primit cu bucurie şi am dat slavă lui Dumnezeu Cel Care a împlinit răspândirea Evangheliei lui Hristos la toate manurile. ai umplut pământul de dincolo de graniţele ţării noastre cu roade duhovniceşti.711-715) Sec.încredere şi îl transportă din ţinutul barbar în ţara romanilor. Ed.. E vorba de un martor al adevărului. Unui atlet al lui Hristos într-adevăr i se cade să-i aducem daruri. Cu toate acestea inimile noastre au revenit la fericirea de altădată. când am văzut pe acest luptător (Sava Gotul). înflorită de frumuseţea dragostei. din clipa în care ne-a venit o scrisoare dintr-o ţară îndepărtată.. dar ţi-o poţi imagina după frumuseţea lucrurilor despre care ai scris. Câte nu ne-a spus scrisoarea?. Oare nu se cuprindea în ea o minunată descriere despre martiri.. Prigoana suferită de creştini la nordul Dunării a) . trimiţând ca un agricultor recunoscător pârgă din roada celor care dăruiseră seminţele.164 şi 165.. vol. p. vestind el însuşi cât de curată este credinţa care domneşte acolo.

cu o măreţie neruşinată şi îndrăzneaţă escortat de o mulţime de soldaţi. era în timpurile acelea printre legiunile soldaţilor. deşi se numesc creştini. – Rămâi cu bine. Această necurată tradiţie. iar cel pe care cădeau sorţii. se mai păstrează încă. oamenii uşuratici. însuşi cel ce purtase înfăţişarea împărătească. îmbrăcând o haină împărătească. Atunci. ca un crin între spini. ca şi el să săvârşească această nelegiuire şi rânduiala sărbătorii. fiind ucis în săbii. Şi ei socoteau faptul acesta de a sărbători ziua lui. Când. care a ajuns până în zilele noastre. în public. în ziua lui. . dar voinţei mele i-a luat-o înainte hotărârea Destinului prin acest mormânt.. Martiriul Sfântului Dasius “Pe când împărţeau nelegiuiţii pângăritori ai celor sfinte. drumeţule şi fii sănătos în schimb pentru alţii”.Nimic nu stă în puterea oamenilor. IV d. – Potrivit hotărârii Destinului dragii mei. acest obicei ca să se celebreze în fiecare an sărbătoarea cea însemnată a lui Cronos. Iar după împlinirea celor treizeci de zile. se aducea îndată pe sine jertfă nelegiuiţilor şi spurcaţilor idoli.H. Aşadar. după rânduiala firii şi împreună cu soţia mea Ianuaria. sărbătoarea lui Cronos lua sfârşit şi odată cu ea şi această dorită sărbătoare a lor. nu ia sfârşit obiceiul cel urât. săvârşind. Popescu. – Eu tatăl Bassianus i-am ridicat acestuia mormânt. Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România. şi eu în lumea asta mi-am plătit obolul mai înainte de a fi tânăr şi a intra în rândul bărbaţilor. merg cu pompă măreaţă. 52-53) Sec. p. având îngăduită voia pentru treizeci de zile. cum s-a spus. plângem naşterea fără durere a copilului. Am murit fiind copil mic. mult înlăcrimata. fiecare săvârşea nelegiuirea dorită. mai însemnată decât celelalte zile. de şase ani. I s-a poruncit şi era silit spre a săvârşi (cele rânduite) în ziua cea însemnată a sărbătorii lui Cronos. nici sfârşindu-se lumea. acesta a răsărit. totul se desfăşoară după voia Destinului şi eu m-am grăbit să-mi cresc un copil şi să-mi înfiez nădejdi. şi mă numeam Lillas. alegerea a căzut şi pe fericitul Dasius. după asemănarea lui Cronos însuşi. urmând obiceiul păgânilor. în faţa întregului popor. din nefericire. Maximian * şi Diocleţian**. ca un dar plăcut şi ales al lui Cronos. (Em. însă. ci mai rău se întăreşte. schimbându-şi * Maximian Galeriu (292-311) ** Diocleţian (284-305) 26 . fiindcă. după obicei. mergând în frunte. jocurile cele neruşinate şi necurate. Căci în ziua calendelor lui ianuarie. îşi împlinea poftele cele nelegiuite şi ruşinoase şi se dădea la plăceri diavoleşti.

Căci ce-mi va folosi mie. mă numesc Dasius». este mai bine pentru mine să fiu jertfă de bună voie Domnului Hristos. Îmbrăcaţi în piei de capră. a dispreţuit pe diavolul cu amăgirile lui şi a luat jugul lui Hristos Cel răstignit. Dar nu numai aceasta. pe care chiar şi neamurile barbare le adoră şi slujesc lor». în ziua aceea.firea lor şi se îmbracă în chipul şi înfăţişarea diavolului. Căci. S-a hotărât. Este mai bine pentru mine să sufăr puţinele chinuri şi munci. Auzind acestea. iar a doua zi. iar după moarte să moştenesc viaţa cea veşnică. voi fi aruncat în focul cel veşnic. ci Împăratului celui ceresc şi primesc darul Lui. Iar fericitul Dasius a răspuns soldaţilor care-l sileau: «Fiindcă mă siliţi la această întinăciune. împotriva neruşinării diavolului. dacă. pentru cinstirea necuraţilor demoni. iar după trecerea din viaţă. slujitorii fărădelegii l-au închis îndată într-o temniţă întunecoasă. ca fericitul Dasius să fie adus de toţi spre a săvârşi măreaţa sărbătoare a lui Cronos. ne dau leafa şi îngrijesc în fiecare zi de tot binele nostru». deci. care ne asigură pacea. ci mă lipsesc în chip nenorocit şi de această viaţă trecătoare. cugeta acestea în mintea lui: «De mă voi îngriji în aceste treizeci de zile ale acestui deşert şi neruşinat obicei. mă dau pe mine însumi pieirii veşnice. de cinstirea demonilor. împreună cu toţi Sfinţii». scoţându-l din închisoare. mă dau pe mine sabiei. voi fi dat sabiei? Împlinind cu curaj porunca (împăraţilor). ei care au mărturisit la Botez că se leapădă de diavolul şi de amăgirile lui. l-au dus. trăiesc din harul Lui şi mă îmbogăţesc din negrăita Lui iubire de oameni». Dasie. iar despre numele meu îţi voi spune: numele meu cel ales e cel de creştin. Astfel. se întorc iarăşi la el prin faptele cele rele şi ruşinoase. – «Eu chiar ţi-am spus şi-ţi spun că sunt creştin şi nu slujesc împăratului pământesc. la sfintele chipuri ale împăraţilor noştri. pe care credinţa creştinilor o dispreţuieşte şi o opreşte. Legatul Bassus a zis: – «Roagă-te. schimbându-şi înfăţişarea. Fericitul martir Dasius a răspuns: 27 . Fericitul Dasius a răspuns cu îndrăzneală şi în voie: – «Sunt. privind la el. sfârşindu- se urâtele şi necuratele jocuri ale lui Cronos. după cele treizeci de zile. iar după numele pus de părinţi. la pretoriul legatului Bassus. pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. a călcat în picioare lumea cu înşelăciunile ei. Iar după ce Sfântul martir Dasius a fost adus de grupa (soldaţilor) la scaunul de judecată al legatului Bassus. Cunoscând fericitul Dasius că aceasta este o tradiţie deşartă. ostaş. ei leapădă chipul cel bun în care s-au renăscut (prin Taina Botezului) şi reiau chipul cel rău în care s-au născut. Bassus a zis: «De ce stare eşti şi cum te numeşti?». înţelept fiind aprins de râvnă sfântă. după stare. trăgându-l. decât să mă jertfesc idolului vostru». Legatul Bassus a zis: «Roagă-te chipurilor stăpânilor noştri împăraţi.

S-a săvârşit. fiind ziua a 24-a a lunii (cereşti). Tatăl. precum am mărturisit adeseori. A pătimit. aruncându-i la pământ. la 20 ale lunii noiembrie.H. Bucureşti.246-250) Sec. după despărţirea de această viaţă. p. dispreţuiesc şi pe împăraţi şi mărirea lor. i-a răspuns zicând: – «Fă ceea ce ţi s-a poruncit de către necredincioşii şi necuraţii împăraţi. 1997. răspunde-mi fără grijă şi fără teamă». Sfântul martir prin tăierea capului. Iar ameninţările tale nu pot să mă schimbe de la această alegere». la ora a patra. căci sunt creştin. un oarecare mergea înaintea lui cu nelegiuitul vas de tămâiere. şi o privesc cu scârbă ca. cu a Cărui putere s- a luptat cu tărie împotriva tiranului. Iar fericitul Dasius a zis: – «Ce nevoie este de un răgaz de două ore? Ţi-am arătat voinţa şi alegerea mea. – «Eu mărturisesc că sunt creştin. curatului şi veşnicului Dumnezeu. pentru că. Legatul Bassus a zis: – «Iată. Fiul şi Sfântul Duh. ai un timp de două ore. Dasius. împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. pe când împărăţeau Maximian (Galeriu) şi Diocleţian. atunci. Cel în trei nume şi feţe. şi nu mă supun nimănui altuia. A fost lovit cu sabia de ostaşul (călăul) Anicet Ioan. odată pentru totdeauna. Căruia (se cuvine) slava. fiind judecat de legatul Bassus. în ziua de vineri. biruiesc şi nimicesc îndată nebunia diavolului». luând cu mâinile sale vasele de tămâiere a împrăştiat tămâia lor şi a răsturnat idolii cei nelegiuiţi şi necuraţi ai păgânilor. spunând: «Fă ceea ce voieşti. s-o păstrez şi o păstrez. Ammianus Marcellinus. Atunci legatul Bassus. Legatul Bassus a zis: – «Nu ştii. că orice om se supune poruncii împărăteşti şi sfintelor legi? Fiindcă. pentru a treia oară mărturisesc cu glasul credinţa în Sfânta Treime. ca să poţi trăi cu noi în mărire». de voieşti să te răzgândeşti cu mintea ta. să pot trăi viaţa de dincolo». Iar pe când acesta mergea spre slăvita lui mucenicie. iar în cer împărţind Domnul nostru Iisus Hristos. deci. Despre războaiele romanilor cu goţii şi hunii 28 . IV d. Dasie. întărit fiind printr-Însa. Căci iată. şi cred cu putere şi tărie să rămân în această mărturisire a mea. Iar fericitul şi smeritul atlet al lui Hristos. Căci eu păstrez credinţa mea pe care am făgăduit Dumnezeului meu. acum şi în vecii vecilor. te cruţ. Iată. dar de o singură fiinţă. şi şi-a într-armat fruntea cu semnul Sfintei cruci a lui Hristos. Amin“. după ce l-a supus la multe chinuri. (Viaţa Sfântului Dasius. Sfântul martir Dasius în oraşul Durostor. Şi fiindcă îl sileau să aducă jertfă spurcaţilor demoni. deci. decât Unuia. în volumul Actele Martirice. şi s-a săvârşit în pace mucenicia lui. fericitul Dasius. a dat hotărârea să i se taie capul.

apoi închise între graniţele lor proprii de către Drusus..... se crede că au fost odrysii............ Sub ameninţarea lui... iar oraşele aşezate în Bospor şi Propontida au fost cucerite de flotele romane....... unde se află Marcianopolis. aceştia îi înfăţişară o scrisoare a lui Procopius însuşi. fără să întâlnească nici o împotrivire..... După aceasta Haemimontul are Adrianopolis....... după aceştia cei rămaşi au fost nimiciţi într-o încăierare sângeroasă de către proconsulul Appius Claudius. îşi împlântau fierul armelor în trupurile semenilor lor ca în nişte străini. toate provinciile tracice au trecut în stăpânirea strămoşilor noştri şi în chipul acesta. apoi Durostorus.. dăduse sprijin de arme omului care iscase război împotriva unor împăraţi legitimi........... şi Anchailos........... în timpul ospeţelor. a fost trimis la goţi Victor comandant de cavalerie spre a cunoaşte... care s-a războit cel dintâi cu neamul neînduplecat al bessilor şi a răpus în aceeaşi luptă şi pe haemimontani. după ce şi-a strâns la un loc armata şi şi-a măsurat loc de tabără lângă fortăreaţa numită Dafne.. ..... iar în dreptul lor este Scythia. Era plin de încredere în sine.... După înfrângerea lui Procopius în Frigia... neamurile acestea.... ........... Tomis şi Calatis................... după mai multe încăierări cu sfârşit îndoielnic... care i s-au împotrivit cu înverşunare... vechea Eumolpias şi Beroea.................... Apoi Moesia. Nicopolis şi Odessus...... Pentru a-şi dezvinovăţi fapta printr-o apărare temeinică............... . Având ştire despre aceasta din raportul lui Victor.Şi aceste locuri au fost stăpânite în timpurile vechi de către barbari....... care ştiau dinainte ce trebuia să se întâmple. el a făcut un pod de vase şi a trecut fluviul Istru.......... pe vremea când era în floare puterea consulară... cetăţi mari.. după îndestulare cu mâncare şi băutură... După aceştia a venit generalul Lucullus.... .......... care curge din munţii cei înalţi ai osrysilor.... Între ele. căci toţi localnicii............ au fost respinse după multă stăruinţă de către Marcus Didius........ în care oraşele mai de seamă sunt............ care se numea altădată Uscudama. printre alţii. care arată că şi-a însuşit o stăpânire ce i se cuvenea de drept ca unei rude apropiate a dinastiei lui Constantin şi ziceau că a fost o greşală care se cuvine să fie trecută cu vederea.. învecinată cu illyrii... Dintre aceştia.... poreclit astfel după numele surorii împăratului Traian. mai înainte totdeauna nesupuse şi rătăcind din loc în loc fără rânduială şi legi....... cea din capăt.... iar mai în urmă înfrânte şi răpuse în luptă de către Minucius lângă râul Hebru.. deosebiţi între ei prin obiceiuri şi limbă. atât de obişnuiţi să verse sânge de om. încât atunci când nu aveau prilejul să aibă în faţa lor duşmani...... Dar după ce statul roman s-a mărit... Dionysopolis........ cei mai sălbatici.. poartă numele special de Tracia şi are drept podoabe cetăţi măreţe ca Filippopolis... şi la începutul primăverii............. Valens a dat puţină crezare cuvintelor lor deşarte şi a pornit cu armele împotriva goţilor... cuprinşi de 29 . între altele...... din ce motive acesta .... deoarece în drumurile sale încoace şi încolo nu găsea pe cineva care să-l poată înfrânge sau înspăimânta.. au fost adăugate statului roman şase provincii...

. legând pod de vase lângă Noviodunum spre a trece râul... pe când ieşea luna 30 .. împreună cu căruţele în care locuiesc...... având bănuiala că grosul oştirii se află ceva mai departe........... s-a întors la Marcianopolis pentru a-şi petrece iarna................. foamea şi setea........ Pe lângă neplăcuta lor (a hunilor n........ deoarece nu li se împotrivea nimeni... mai sunt şi grozavi de înapoiaţi... deoarece Atharicus.... pe atunci un şef foarte puternic.. năvălind în ţinuturile barbarilor şi mişcându-se în marşuri neîntrerupte până departe. Când se duc la străini..................... împreună cu câteva cete prădalnice.. dar şi fără să primească.. căci nu se cred la adăpost sub acoperişuri........ pe care o încălzesc puţin.......... se retrăseseră în munţii cei înalţi ai Serilor........... De acolo.... trimiţând pe Arintheus........ fără un trai regulat............. cu neputinţă de străbătut pentru cine nu-i cunoştea bine...... comandant de pedestrime... aşezând-o între picioarele lor şi spinarea cailor... ci se hrănesc cu rădăcini de ierburi sălbatice şi cu carne de animale de tot soiul...... Dar după ce a trecut toată vara..... neputând face nimic din pricina mărimii apelor.... apoi...... În anul următor............ s-a întors apoi nevătămat împreună cu ai săi.................. dând poruncă să i se măsoare până spre toamnă o tabără de vară.. fără cămin şi fără lege......... căci toţi umblă de colo până colo fără sălaşuri statornice...... ....groază la apropierea unor armate cu înfăţişare arătoasă.. Nu sălăşluiesc nici odată în case.......... Nu-i cu putinţă să găseşti la ei nici măcar o colibă ţuguiată de trestie.... care faţă de ţinuturile acelea este acolo destul de domoală.. pentru a nu se întoarce fără nici o ispravă.. pe jumătate crude..... a fost împiedicat de umflarea apelor Dunării şi a rămas pe loc în apropiere de Satul carpilor. Căci hunii cum sunt ei iscusiţi în presupuneri.. Şi mulţumit cu atât cât i-a dat întâmplarea. nu intră în case decât siliţi de o nevoie mare.... Cu aceeaşi încăpăţânare a pornit şi în anul al treilea................ns) înfăţişare omenească..... fără să pricinuiască cuiva rană grea.... La dânşii nimeni nu ară şi nici nu pune vreodată mâna pe plug.... s-a dus în tabăra de iarnă de la Marcianopolis. împreună cu toţi ai săi................... şi se feresc de ele ca de nişte morminte oprite folosinţei obşteşti......... ……….... s-a năpustit asupra tribului războinic al greuthungilor... ... .. apoi el însuşi........................... După câteva încăierări uşoare. avusese îndrăzneala să-i stea în cale cu o mână de oameni socotiţi de el că sunt mai mulţi decât trebuie şi de teama pieirii i-a pus pe fugă.............. s-au strecurat pe lângă cei din faţa ochilor lor şi adunându-se în linişte.. ........ aşa încât nici nu simt nevoia focului sau a mâncării gătite..... totdeauna ca nişte fugari....... . încercând să intre iarăşi cu aceeaşi grabă în ţinuturile duşmanului................... a răpit o parte din familiile şi sclavii celor care rătăceau pe întinsul câmpiilor şi puteau fi prinşi înainte de a ajunge în văgăunile întortochiate ale munţilor.. ci în rătăcirile lor prin munţi şi păduri se obişnuiesc din leagăn să îndure frigul.......

.. după ce a izgonit de acolo pe sarmaţi”................... p... în limba greacă. a propovăduit..conducătorul vizigoţilor.. Şi era Ulfila un episcop cu o viaţă............. Acolo... Despre viaţa lui Ulfila "Scrisoare despre credinţa............ II............... dascăl întru sfinţenie şi propovăduitor al adevărului......... .. greu de pătruns din pricina pădurilor şi munţilor înalţi........ Silit de această împrejurare neaşteptată şi fiindu-i teamă de primejdia mai mare care se apropia... latină şi gotică..... episcopul Durostorului........ care le-a făgăduit convocarea unui sinod............. Aşadar fiindu-i teamă că această duşmănie durează încă... în timpul unor tratative.................... s-a retras şi el amintindu-şi că odinioară. o persecuţie a creştinilor din partea necredinciosului şi nelegiuitului jude al goţilor........ iar acolo s-au dus la împărat........ apoi au izbit cu o lovitură năprasnică pe însuşi Atanarich* . 31 .. şi din cauza răutăţii şi prin uneltirea vrăjmaşului........ aşa cum arată limpede scrisoarea lui Auxentius.. au trecut râul prin vad......... şi nu ştiau ce să facă... Săvârşind acestea şi altele asemenea şi strălucind cu glorie timp de 40 de ani în episcopat........ el a început să ridice ziduri înalte de la malurile râului Gerasus până la Dunăre... (Fontes Historiae Daco-Romanae. de teamă ca vreo iscoadă trimisă înainte să nu-i înfricoşeze pe cei care se aflau în treabă mai încolo... cu o furie tiranică.. spintecând în două ţinuturile taifalilor** .............. ..... împreună cu episcopul Ulfila............. deoarece câţiva dintre ai săi şi-au găsit moartea................... la curtea împăratului Theodosius.................... deoarece aşa părea că cer interesele statului.......... el credea că-şi pune la adăpost liniştea şi viaţa... fără întrerupere. Ei (goţii) au fost respinşi.......................... Înspăimntându-l de la primul atac. în locul cel mai potrivit.......... ...129-137) Sec.H.. iar Athanarich. el s- a retras împreună cu toţi ai săi într-un loc din Caucaland. . s-a pornit atunci pe pământul barbar. . ** taifali ......din nori..... ... viaţa şi moartea lui Ulfila Căci amintiţii episcopi......... drept credincios al lui Hristos..................... l-au silit să se retragă în grabă în prăpăstiile munţilor............ şi o vorbă...... * Atanarich ..... s-au îndreptat şi înspre răsărit. Săvârşind la timp şi cu grijă această întăritură de pământ.... Auxenţiu din Durostor.neam germanic...... de teamă să nu i se întâmple la fel.. IV d.... în una şi singura biserică a lui Hristos................. respinsese propunerile lui Valens sub motivul că ar fi legat prin jurământ să nu calce niciodată pe pământul roman şi cu acest pretext silise pe împărat să semneze pacea în mijlocul fluviului.. prin harul apostolic......... foarte aleasă..... .....

după pătimirea glorioasă a multor slujitori şi slujitoare ale lui Hristos şi după împlinirea a 7 ani de episcopat... deoarece Traian...... IV d. Breviarum ab urbe condita....... pe poporul său din stăpânirea şi furia faraonului şi a egiptenilor.....H. Pontul..” (Fontes Historiae Daco-Romanae............. Eutropius. Şi astfel.. .. Când sfinţii apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit în toată lumea..... Dumnezeu a scăpat din pământul barbar pe cei care mărturiseau pe sfântul său fiu... A încercat să facă acelaşi lucru şi în Dacia.. a fost primit cu cinste de împăratul Constantius...Şi Gallienus a fost proclamat caesar de către senat la Roma.. prin Moise... Despre cucerirea romană a Daciei ....... după cum Dumnezeu a scăpat....... într-o bătălie mare. (Fontes Historiae Daco-Romanae. învingând pe Decebal el a supus Dacia şi a transformat în provincie romană ţinuturile de dincolo de Dunăre... prea sfântul şi fericitul Ulfila.. Lui i-a urmat Claudius.. pe care le stăpânesc acum taifalii.... el a rechemat armatele din Asiria... Eusebiu din Caesarea Istoria Bisericească........ l-a făcut să treacă Dunărea şi să-i slujească în munţi.. adusese o mulţime foarte mare de oameni din toate colţurile lumii romane pentru popularea oraşelor şi cultivarea ogoarelor: căci Dacia fusese secătuită de bărbaţi în urma lungului război al lui Decebal..... tot astfel........11-15) Sec..... pe care Traian o alipise imperiului dincolo de Dunăre...” . cum spune tradiţia..După moartea lui Traian a fost făcut împărat Aelius Hadrianus . victofalii şi tervingii*. Asia au fost devastate de goţi.. II.. Pannonia a fost pustiită de către sarmaţi şi cvazi. prin adesea pomenitul (Ulfila). după cucerirea Daciei. Grecia. Macedonia. 32 . p........... dar l-au oprit de la aceasta prietenii săi... II. p............ unul născut. de fericită pomenire până acum..” ..111-113) Sec. după pilda sfinţilor”...H. a fost pierdută...... Parthia.... i-a învins pe goţii care devastau Illyria şi Macedonia..... l-a făcut să treacă marea şi s-a îngrijit să-i slujească lui.... * Neamuri germanice.... Despre viaţa religioasă la Dunărea de Jos . Acesta.. Această provincie are o circumferinţă de un milion de paşi.. ..... lui Toma i-a căzut la sorţi. ca nu cumva să fie daţi pe mâna barbarilor o mulţime de cetăţeni romani. fiind izgonit cu o mare mulţime de credincioşi din ţinutul barbar pe pământul romanilor...... Şi bântuind acolo cu furie persecuţia.. Dacia.... pomenitul bărbat........ iar lui Andrei Sciţia.I-a urmat la tron Ulpius Traianus.. IV d.

H.. «Iată de ce valorez. «prin faptele săvârşite împotriva uzurpatorilor sunt mai presus decât Traian...... care au fost mai războinici decât oricare intre oamenii ce au trăit cândva – şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor.. II.. 33 ... Crezând că nu mor..” (Fontes Historiae Daco-Romanae...... Acuza bătrâneţea că nu i-a îngăduit să sfârşească războiul cu parţii... dacă nu cumva valorează mai mult să recâştigi un lucru decât să-l câştigi»... el a restabilit puterea romană în vechile ei hotare.. II. ai domnit douăzeci de ani şi Alexandru acesta de aici (a domnit) doisprezece. După acesta... Pentru ce.».. şi sunt fără îndoială egalul lui prin reluarea ţinuturilor pe care el le dobândisse mai înainte.. în loc să învinuieşti moliciunea ta învinuieşti scurtimea vremii?» Mâniat de zeflemisire (căci nu era străin de retorică...... i se dădu cuvântul lui Constantin. Datorită diferitelor sale războaie norocoase..31) * Din sudul Dunării ** Împărat între anii 361-363..... Romanii pe care i-a scos de pe ogoarele şi din oraşele Daciei i-a aşezat în partea de mijloc a Moesiei.. pentru că am luptat cu romanii şi cu neamurile germane şi scitice...” (Fontes Historiae Daco-Romanae.... Împăratul Iulian** . şi din cauza silniciei geţilor........... dar lenea îl făcea de obicei să încredinţeze lui Sura grija de a pune în scris pentru el cele mai multe. cu toate că era priceput să cuvânteze. ...... dar faptul că-i plăcea să cam bea îi slăbea uneori puterea de a înţelege)............ IV d.. a spus el. Jupiter şi zeilor. el a golit provincia Dacia.... dar că îşi schimbă locuinţa.... de loc din Dacia Ripensis* ... începu să arate zeilor trofeele getice şi cele partice... pe care o crease Traian dincolo de Dunăre... Şi astfel provincia Dacia este acum în dreapta Dunării.... zise: «Eu.După aceasta i se dă lui Traian putinţa de a vorbi.... decât ar fi înclinaţi să întreprindă o călătorie. eu am fost socotit de supuşi cel mai blând».... ei sunt mai porniţi să lupte........ ... Deoarece toată Illyria şi Moesia erau devastate... Acesta. mai degrabă strigând decât vorbind... Atunci Silenus: «Dar. după ce am luat conducerea imperiului amorţit şi descompus din cauza tiraniei care dăinuise mult la noi în ţară. Dintre toţi împăraţii de dinainte de mine... aşadar....... Am făcut această expediţie în cinci ani... Despre geţi . singur am cutezat să merg împotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru şi am nimicit neamul geţilor. pe când înainte fusese în stânga ei. Cezarii.. p. După acesta a luat puterea imperială Aurelian......... decât Alexandru Macedon. zise..37-39) Sec.. acesta a învins cu multă vitejie pe goţi.... dar şi pentru că îi convinsese să fie astfel slăvitul lor Zamolxis.... mai mult decât aceştia.. şi nu mai spera să o mai poată păstra. îngâmfatule. p.. nu cu barbarii din Asia........

.... în ţinuturile ripheice... Unde era odată nărav de fiare. înţepeneşte fluviile cu gheţuri dese......... iar omul drept trăieşte retras în peşterile în care a sălăşuit cândva tâlharul.... îl culege acuma cu mintea din cer... tu vei dezgheţa cu focul (credinţei) minţile înţepenite de gheaţa de deasupra........ Poema dacică intitulată: Despre întoarcerea lui Nicetas sau Despre Dacia .......... fii ai păcii.... ... le pun acum cu bucurie sub jugul adevăratului stăpân.. năpraznici prin pământurile şi sufletele lor şi mai asprii ca zăpezile.......... Ca odinioară lui Tobias printre mezi.. aurul pe care-l căuta înainte cu mâna în pământ....... Odinioară pământ al sângelui.. O ce schimbare a lucrurilor! Ce înfăţişare bine rânduită! Munţii inaccesibili mai înainte şi sălbateci ocrotesc acum tâlhari prefăcuţi în monahi. au ajuns acum ca nişte oi şi sub îndrumarea ta se îmbulzesc spre locaşul păcii.. iar Hristos e alături de tâlharii care au în stăpânire împărăţia din înălţimi........ ..Sec..... Acum bessul mai bogat prin valoarea muncii sale se înalţă..Vei merge departe până la dacii de la miazănoapte. 34 .... IV d..... au respins să le supună sclaviei.......... înfloresc acum rânduieli de îngeri. unde vei învăţa neamurile aspre să-şi supună sălbaticele grumazuri blândului Hristos! Acolo unde Boreas....H............. acum e al vieţii..... aşa să-l însoţească şi să-i fie călăuză până la daci chiar îngerul. mereu neînfrânţi de război....... .. Paulinus din Nola.................. puterea plină de credinţă a hoţilor se îndreaptă spre cer. O! De câte bucurii va răsuna atunci pământul acela. Căci iată bessii.... Grumazurile pe care.

* Te deum = este o specie lirică care îmbină sentimentul de adoraţie cu lauda la adresa Divinităţii. articole. pe Tine Doamne. la cuvintele tale scitul se îmblânzeşte. culmi întinse. Bucureşti. II. Pe Tine. care aveai să Te întrupezi în om pentru a-l mântui. Veşnicule Părinte tot pământul Te cinsteşte. Oştirea îmbrăcată în alb al mucenicilor. Niceta din Remesiana. Studii. nu Te-ai înfricoşat de pântecele Fecioarei.177-181) Sec. Evanghelia lui Luca (II. p. 14) a oferit modelul doxologiei creştine: "Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ.. Această specie lirică îşi are originea în vechea doxologie creştină şi în cântările de laudă şi de preamărire a lui Dumnezeu. Ţie cerurile şi toate puterile. Istorie şi valori. Pe Tine sfânta Biserică Te mărturiseşte pe întregul pământ. Aleargă şi geţii şi dacii din cele două ţinuturi: cel care lucrează pământul în ţinutul de la mijloc sau cel cu căciulă şi boi mulţi. Ţie toţi îngerii.H. Te mărturisim. Unul-Născut care trebuie cinstit. Pe adevăratul Fiul Tău. 1994. eseuri. IV d. Sfânt. Sfânt. Te deum* . Toate ţinuturile de la miazănoapte îţi zic tată. 35 .Pe Tine. Şi pe Sfântul Duh Mângâietorul. înfrângi pădurea stearpă a minţii inculte şi o prefaci în ogoare roditoare. dezbrăcat cu adevărat de armele fărădelegii. Domnul Dumnezeul Savaot! Pline sunt cerurile şi pământul de mărimea slavei Tale.. comunicări. Dumnezeule. pace. Pe Tine Te laudă ceata slăvită a apostolilor. Mulţimea vrednică de laudă a proorocilor. de care l-a despoiat Hristos. Hristoase. Ţie Heruvimii şi Serafimii cu neîncetat glas îţi strigă: Sfânt. Tu. se desprinde din el însuşi şi sub îndrumarea ta îşi părăseşte gândurile sălbatice. Tată al nesfârşitei măriri. Vezi M. Tu eşti Fiul veşnic al Tatălui. şi cauţi drumul. iar ucigaşul se căieşte de pagubele pricinuite.96. Te lăudăm. împărat al slavei. între oameni bună învoire".. Diaconescu. Tu străbaţi codri neumblaţi. p.” (Fontes Historiae Daco-Romanae. Răufăcătorul de odinioară ajunge pradă sfinţilor. locuitor al ţărmului îmbelşugat. Tu.

Doamne. aceasta are de jur împrejur un milion de paşi. Studii. Rufius Festus. comunicări. În Tine. iar Aurelian. Craiova. poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. care poate nu numai să-l încânte pe monah dar chiar să-i dăruiască cele mai bune mijloace de viaţă”. 1984..... fără de păcat să ne păzim. Cezarii. Despre Dacia 36 .. II.H. Învredniceşte-ne Doamne şi ziua aceasta. Fie. Vornicescu.). (Fontes Historiae Daco- Romanae. a creat două Dacii în regiunea Moesiei şi a Dardaniei (. Ioan Cassian Conlantiones XXIV . Istorie şi valori. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu în slava Tatălui. să ne revedem părinţii.) lupta cugetelor noastre. Despre pierderea Daciei în timpul lui Gallienus “(.51) Sec. IV d.H.. Miluieşte-ne pe noi. am nădăjduit. În fiecare zi Te binecuvântăm Şi lăudăm numele Tău în veac şi în veacul veacului. Aşadar.) Sec. Pricina cea mai mare a dorinţelor noastre era aceea că ne aducem aminte de câtă evlavie şi pietate era plină inima părinţilor noştri (. Ed. Mântuieşte-ne. Şi condu-i pe ei şi îi înalţă până în veac. ai deschis credincioşilor împărăţia cerurilor. care zilnic ne împungea cu ardoare sufletească să ne întoarcem în provincia noastră. Diaconescu. Sextus Aurelius Victor. p.Cu toată neliniştea i-am mărturisit acestui Avraam (. Mitropoliei Olteniei. mila Ta..H. p.) Traian i-a învins pe dacii lui Decebal şi a transformat în provincie romană teritoriul Daciei de dincolo de Dunăre. dar în timpul împăratului Gallienus ea a fost pierdută. să nu mă ruşinez în veac!” (N.IV-V d. după ce ai învins acul morţii. Doamne.)”. (.. ajungând cel dintâi dintre toţi generalii romani până la Dunăre.43) Sec. p. singurătăţi şi păduri. IV-XVI.. Dăruieşte-le slavă cu sfinţii Tăi.. eseuri. după ce i-a mutat de acolo pe romani. (M. tabloul cu aşezarea locurilor în care se găsea averea moştenită de la strămoşi şi frumuseţea regiunilor cu întinderi. Breviarum gestarum populi Romani. Tu. Primele scrieri patristice în literatura noastră în sec. În afară de aceasta ne apărea în faţa ochilor. miluieşte-ne pe noi. peste noi precum am nădăjduit în Tine. IV-Vd.) Proconsulul Curio i-a supus pe moesi şi pe dardani. Credem că vei veni Judecător. Doamne. te rugăm vino în ajutorul robilor Tăi pe care i-ai răscumpărat cu preţiosul Tău sânge. Doamne. articole.81..

Vornicescu........ căruia-i dăduse titlul de Caesar..... de către excomunicaţi. În locurile mai periculoase şi totodată potrivite au fost construite castele militare.... şi fiind pierdute teritoriile de dincolo* de Dunăre pe care le câştigase Traian... .......... p... Primele scrieri...... Despre hotărârile sinodului ecumenic** de la Calcedon ..H.. De aceea....... el ca primul sau chiar singurul a extins stăpânirea romană dincolo de Dunăre..... dar prin o intenţie neruşinată fiind hirotonit. iar între timp s-a făcut printre neamurile sălbatice un drum pe care se merge uşor de la Marea Neagră până în Galia....... ca şi pe sardoni . cuvântul mărturisirii noastre făcându-l cunoscut autorului nostru sănătos. Despre secta audienilor* * Dacia ** sinod ecumenic – forul suprem în Biserica creştină. şi eu şi toată Biserica lui Dumnezeu (din Scythia şi de pretutindeni) aşa înţelegeau şi cu consimţământul mânăstirii confirmăm prin credinţa şi mărturisirea noastră evlavioasă hotărârile Sfinţilor Părinţi.." (N......... în multe locuri au fost ridicate în mod adecvat castre şi castele militare”.... Achaia şi ţinuturile învecinate cu Asia: ....H.... regula bisericească îl consideră ca un dezbrăcat de demnitate şi excomunicat... Şi între timp marcomanii au fost distruşi iar tot neamul carpilor a fost mutat pe teritoriul nostru.. împreună cu fiul său Saloninus.... Este cunoscut ca adeptul ideii asemănării omului cu Dumnezeu în chip 37 .............. (Fontes Historiae Daco-Romanae. Iar despre Timotei (monofizitul înscăunat al Alexandriei) aşa socotim că.. .. * Audios este întemeietorul sectei audienilor.. Prea Bunule Împărate.. Într-adevăr... care purtau . IV-V d. dorim ca pronia divina să vă ţină totdeauna în pace. II......... astfel încât goţii care înaintaseră nestingheriţi prin Tracia au ocupat Macedonia...51) Sec. peste Dunăre s-a făcut un pod şi au fost înfiinţate multe colonii.. Contra celor 80 de erezii. .Noi nu ştim ceva mai mult decât cele ce Sfântul Dumnezeu a învăţat prin gura atâtor Părinţi. el a dus statul roman aproape de marginea prăpastiei. deoarece în puterea rugăciunilor el se crede a fi actualmente episcop.......25) 458 d.. Iar între timp neamurile goţilor şi ale sarmaţilor au fost strivite.......... Teotim al II-lea. Deci acum...... supunând şi transformând într-o provincie romană pe daci.. şi numeroase neamuri...........pileus”....... o bună parte dintre aceştia se găsea aici încă de la Aurelian... Peste Dunăre s-a făcut un pod...... adresată împăratului Leon I. .. El a fost exilat de către Constantius al II-lea (337-361) în Scythia.... Scrisoarea episcopului Tomisului. p.... precum şi pe regele Decebal..Cu greu poate fi găsit cineva mai strălucit în timp de pace sau în timp de război. episcop de Constantia (Cipru)....... . Epiphanios...

Iar după moartea episcopilor Uranios şi Silvanius din ţara goţilor.. Dar nu poate să fie nimicită rădăcina înţelepciunii şi planta credinţei. el a voit să îndepărteze de acolo orice ar fi putut să însemne neam creştinesc.175) antropomorfic înţelegând ad litteram expresiile Vechiului Testament. care a trăit pe vremea lui Arius. în sânul cărora a înflorit regula călugărească. care se bucura de un mare renume în sânul acelei tagme. unde locuiesc din timpul acela.. fecioria şi asceza. (S-au mai alăturat) şi alţi episcopi. 10.” (Fontes Historiae Daco-Romanae. s-au alăturat ucenicilor acestuia.. Trecând la nordul Dunării. cum li se mai spune. iar împăratul l-a trimis prin părţile Sciţiei.. în interiorul ţării goţilor. sau chiar prin alte locuri pe unde obişnuiesc să-şi facă sălaşurile sau aşezările lor cele îngrădite. sunt o tagmă. mulţi audiani s-au retras din ţara goţilor şi au venit până în regiunile noastre.Audianii sau odianii. Şi orice faptă care se petrece în mănăstirile audianilor este frumoasă. i-a instruit pe mulţi dintre goţi în lucrurilor credinţei. Uranios. deprinderea de a trăi în feciorie şi o asceză deosebit de severă. . mulţi s-au despărţit de schisma lui Audios şi comunitatea audianilor ajunse foarte mică. Această prigoană a fost aprigă şi îngrozitoare. Căci nu poate seca izvorul credinţei. fiindcă se iscase prigoana regelui Hellenos. unii episcopi. 1-4). Aceştia locuiesc în mănăstiri şi trăiesc retraşi de societatea celorlalţi oameni având aşezările lor prin pustietăţi ori în apropierea oraşelor.. Fără îndoială. După moartea lui Audios. (limitându-se) la părţile cetăţii Chalcis de lângă Antiohia şi la regiunea Eufratului. cam pe atunci când se adunase împotriva lui Arius sinodul.... pricinuită de ura împotriva romanilor. Şi pe când Audios se afla acum de o bucată de vreme în Sciţia (n-aş putea să spun de câţi ani) şi pătrunsese adânc acolo. felul de viaţă al comunităţilor audiane este cu totul vrednic de admiraţie. sau prin suburbii. ba chiar şi creştinii de-ai noştri care se aflau pe acolo. de patru ani. Acesta i-a atras de partea sa şi pe câţiva inşi din ţara goţilor pe care i-a sfinţit episcopi. Întrucât împăraţii romanilor erau creştini.. Obârşia omului acesta era în Mesopotamia. Aşadar... Acelaşi bătrân Audios a fost surghiunit. au rămas totuşi acolo unii oameni credincioşi. Secta audienilor este amintită şi de Teodorot din Cyr în lucrarea Istoria Bisericească (III. printre care Silvanius. Episcopii îl acuzaseră de lucrul acesta la împărat. din Gothia cei mai mulţi audiani au fost alungaţi. şi cu toate că s-ar părea că au fost alungaţi de acolo toţi creştinii. care l-a condmnat. dintre care s-a întâmplat să moară unii. II. Întemeietorul acestei secte a fost Audios. Audios pătrunde în teritoriul controlat de către goţi unde întemeiază mânăstiri. fiind în patria lui Audios un om vestit. printre care a fost şi un anume Uranios din Mesopotamia. fiindcă făcea să se răzvrătească multă lume. A murit şi cel mai de seamă dintre toţi episcopii. 38 . În cadrul acestora se practicau viaţa călugărească. Tot el a întemeiat în aceeaşi ţară a goţilor şi mănăstiri. p. Într-adevăr. intrând în tagma audianilor.

Este. lucru necucernic să porţi grijă toată viaţa de cele trupeşti şi să nu te îngrijeşti de loc de cele viitoare.. p. dar când suntem atraşi de cele trecătoare. dincolo de Istru. . A ajunge la desăvârşirea sufletului înseamnă a-l elibera de griji căci. Acest prilej a fost un pretext că mulţi dintre barbari s-au făcut creştini. în gânduri strălucitoare şi înflăcărate. Ei au obţinut o victorie împotriva lui Athanarich.Barbarii de dincolo de Istru. (Sfântul Teotim. atunci suntem îmbrăcaţi în purpură. Lucrurile acestea au fost aduse la cunoştinţa împăratului Valens. care nici nu toarce şi totuşi s-a îmbrăcat mai frumos decât slava lui Solomon”. numiţi goţi. neglijează în întregime partea conducătoare (a omului).. într-adevăr. VIII. alăturându-se atunci acesteia din cauza împăratului. Deoarece Ulfila propovăduia creştinismul nu numai printre barbarii de sub ascultarea lui Fritigern. (sec. Scriptura spune: «Toată viaţa celui nelegiuit este plină de griji. .H.... Când stăruim.343-344) 380-439.. Tabăra lui Athanarich s-a dovedit mai puternică şi Fritigern a fugit la romani şi le-a cerut ajutor împotriva rivalului său. În acel timp şi Ulfila. De aceea zice Ieremia în Plângerile sale că acei ce au fost crescuţi în purpură stau trântiţi în gunoaie»” . a inventat literele gotice şi.. Căci crinul din Evanghelie înseamnă sufletul lipsit de griji.. De aceea şi până în ziua de azi mulţi goţi sunt de credinţă ariană. În mintea tulburată şi plină de griji. Ioan Damaschin. ci şi 39 .) . episcop de Tomis. Căci vrând să mulţumească pentru binele ce i s-a făcut...Sec. Prigoana lui Athanaric îndreptată împotriva creştinilor de la nordul Dunării . Sacra Parallela Din scrierile episcopului Tomisului. din grija faţă de ele. punând în mişcare un război între triburile lor. Despre cei ce poartă grijă numai faţă de cele trupeşti. nu se află nici un gând frumos şi nu se varsă peste ea harul lui Dumnezeu. se nimiceşte. se spune despre sufletul desăvârşit că este într-adevăr ca un crin în mijlocul spinilor. IV-V d.. Socrate Scolasticul Istoria bisericească. Merge pe patru picioare cel ce se încrede în cele pieritoare şi. Teotim I... tot aşa cei legaţi (numai) de această viaţă nu reuşesc să ducă până la capăt calea virtuţii”. După cum cei legaţi cu lanţuri merg cu greutate. el a poruncit soldaţilor staţionaţi în Tracia să dea ajutor barbarilor care se aflau în luptă cu barbarii. s-a pregătit să-i înveţe pe barbari învăţăturile divine. silindu-i şi pe cei de sub ascultarea sa să facă acest lucru. punând pe fugă pe duşmani. De aceea.. după ce a tălmăcit scrierile sfinte în limba goţilor. iar pe cealaltă Athanarich.. Fritigern a îmbrăţişat credinţa împăratului... sufletul. Cel ce merge pe patru picioare este cu totul necurat... atunci ne acoperim de gunoaie”.. datorită grijilor. în volumul Actele Martirice. s-au împărţit în două tabere: pe una dintre ele o conducea Fritigern. într-adevăr. d. episcopul goţilor.H.

..” (Fontes Historiae Daco-Romanae. Apoi trecând în Asia... capadocieni de neam...219) Sec................ născuţi în apropierea oraşului Parnassos.... IV d....... el a fost pus episcop în felul acesta......printre cei aflaţi sub ascultarea lui Athanarich..... care cum a vrut.... .... printre alţii şi clerici şi s-au întors acasă cu multă pradă...... a trecut în teritoriul roman o mare mulţime de oameni. ....... încât adesea..... Deci acest Ulfilas a fost conducătorul emigrării acestor oameni cucernici.... fu hirotonit de Eusebius şi de episcopii care erau împreună cu el ca episcop al creştinilor din ţara getică....... izgoniţi din lăcaşurile părinteşti din cauza credinţei lor.................. adepţi ai lui Arius... Philostorgios.... Neamul acesta a trecut la creştinism în chipul următor....... Din numărul acestor prizonieri au făcut parte şi strămoşii lui Ulfila. au ajuns atunci martiri........ o mare parte din sciţii de dincolo de Istru au trecut în teritoriul romanilor şi au pustiit prin incursiunile lor o bună parte din teritoriul Europei. Când hunii au pornit cu război împotriva sciţilor de peste Istru.... aceştia au fost alungaţi din locurile lor şi au trecut în teritoriul romanilor ca prieteni......... unul din sciţii de dincolo de Istru (pe care cei vechi îi numeau geţi..H......... au convertit mulţi din ei la adevărata credinţă şi i-au convins să îmbrăţişeze religia în locul credinţei păgâne........ II..... au năvălit în Galatia şi Capadocia.... El avea grijă şi de celelalte treburi ale lor şi făcând litere proprii pentru ei.... Aceste cărţi au puterea de a da un imbold. Misiunea lui Ulfila în ...Moise din timpul nostru"... pe Ulfilas îl avea în cea mai mare cinste..... Aceşti prizonieri şi oameni cucernici.. iar cei de acum îi numesc goţi)..... pe urmă au trecut fluviul când a îngheţat şi 40 ..... acesta (Athanarich) şi-a văzut primejduită credinţa strămoşeasşcă şi a supus răzbunărilor sale pe mulţi dintre cei care se creştinau.. a tradus în limba lor toată scriptura........ trăind împreună ca barbarii.... fiind orânduit primul lor episcop. afară de cărţilor regilor............. pentru că ele cuprind istoria războaielor......... p.. ... Împăratul a aşezat în părţile Moesiei această mulţime de transfugi.... îi zicea . Fiind trimis de conducătorul neamului gotic în timpul lui Constantin în delegaţie împreună cu alţii (căci neamurile barbare din această parte ascultau de împărat)......... Istoria bisericească...... iar neamul acesta este războinic şi e nevoie mai de grabă de o înfrânare a pornirii lor spre războaie şi nu de un imbold către acestea........................ au luat mulţi prizonieri... . Astfel barbarii.. vorbind despre el... fiindcă sunt socotite sfinte şi formează sufletele credincioşilor pentru adorarea lui Dumnezeu........... Pe când domneau Valerianus şi Gallienus. într-un sat numit Sadagolthina..... (Philostorgios) spune că hunii ocupaseră mai întâi o mare parte din Sciţia de peste Istru şi o distruseră...ţara getică” “(Philostorgios) spune că în timpul acesta Ulfilas.

. Priscus Panites..... erezia semiplegianistă promova predestinarea având ca motivaţie concepţia potrivit căreia Dumnezeu nu dorea ca toţi oamenii să aibă acces la mântuire.... fiind acuzat de către teologii răsăriteni de semipelegeanism.... amândoi comandanţi de armată.. De asemenea. iar domnia peste huni a trecut asupra lui Attila. S-a remarcat ca un apărător al creştinismului împotriva ereziei pelegianiste dar.... şi-a pus în gând să pornească război împotriva amilzurilor.... regele hunilor........ Plinthas a dorit să-l ia cu sine pe Epigenes..... (Fontes Historiae Daco-Romanae... p. de aceea senatul roman a socotit nimerit să trimită la ei pe Plinthas...... care atunci erau acolo copii şi îi aminteau fără şovăială că văzuseră aceste întâmplări?” (Fontes Historiae Daco-Romanae... II. Romanii au luat hotărârea să trimită o solie la huni şi au încuviinţat să se ducă la ei Plinthas.......... care de obicei îndeplinea slujba de mijlocitor în neînţelegerile dintre el şi romani.... deşi acolo nu erau decât catolici. pentru a le spune că va rupe numaidecât învoiala de pace pusă la cale între dânşii.. Despre prigoana creştinilor din Gotia . spre a-l îndupleca pe Rua să nu înceapă tratative cu nimeni altul dintre romani decât cu el însuşi.H... După ce hotărârea aceasta a fost aprobată de împărat. Această ultimă erezie susţinea că natura umană pervertită de păcatul originar nu poate înfăptui binele fără ajutorul harului divin... ** Goţia = teritoriul de la nordul Dunării.... din prea mult zel. Cetatea lui Dumnezeu.... de neam tracic. Când li s-a dat cuvenita * Augustin s-a născut în anul 354 în Numidia.. de neam scitic. Ideile teologice şi filozofice expuse în lucrarea Cetatea lui Dumnezeu aveau să devină doctrina oficială a bisericii apusene..H.......... IV d. dacă nu-i dau înapoi toţi fugarii adăpostiţi la ei.. boiscilor şi a altor neamuri care locuiau lângă Dunăre şi se grăbiseră să facă alianţă de arme cu romanii.. Despre solia romană trimisă la curtea lui Attila . itimarilor.. în timpul asediului oraşului de către vandali. l-a trimis pe Esla........ .. care avuseseră la romani demnitatea de consuli.... cade în extrema cealaltă.... După convertirea la creştinism devine episcop de Hippons unde şi moare.. dintre care cei mai mulţi au fost încoronaţi cu martiriu.Când Rua..... .. Dar Rua a încetat din viaţă.... după cum am auzit de la nişte fraţi... şi Dionysios. Numai dacă nu ar trebui să fie socotită prigoană (aceea) când regele goţilor a prigonit chiar în Goţia** pe creştini cu o cruzime uimitoare... 41 . Plinthas l-a trimis împreună cu Esla pe Singilachos... un bărbat cunoscut prin marea sa înţelepciune şi care avea demnitatea de quaestor.au năvălit în teritoriul roman”.......... Deoarece a crezut că Esla va ajunge la Rua înainte de a sosi acolo solia lor. p.. tonosurilor. Augustin*.203- 205) Sec....215) 448 d..... unul din prietenii săi apropiaţi........ II...

............ şi ambele părţi au depus jurământul de credinţă.. Şi s-au înţeles ca pe viitor......................... Aceste tratate să fie păzite şi să rămână în vigoare. dar nu deopotrivă cu ceilalţi».. fiecare după obiceiul patriei sale şi apoi s-au despărţit..... care habar n-avea de ceea ce se punea la cale....... deoarece nu se cuvenea ca unii să vorbească de pe cai... pe care i-au primit în cetatea Carsus din Tracia şi i-au ucis pe cruce drept pedeapsă pentru fuga lor...... În ea se scria despre soli....... ei au pornit amândoi în solie şi au ajuns până la Margus... ........... romanii......îngăduinţă..... «Iar pe lângă fugarii pe care ţi-am dat mai înainte. După ce eunucul Chrysaphius l-a îndemnat pe Edecon să-l omoare pe Attila. ţi-am trimis acum alţi şaptesprezece. Am avut de străbătut acelaşi drum împreună cu barbarii şi am ajuns până la Serdica.. Aici am poposit şi am găsit nimerit să-l poftim la masă pe Edecon împreună cu barbarii care îl însoţiau................. 42 ... . Ei s-au întâlnit în afara oraşului şi au venit călări.......... Oamenii lui Attila şi Bleda au pus la cale pacea cu romanii şi au pornit să subjuge triburile scitice şi au început război împotriva sorosgilor.. aşa încât solii romani au socotit nimerit să vină în faţa sciţilor în aceeaşi ţinută.. nu numai să nu primească fugari sciţi.... În aceste condiţii au încheiat pace hunii şi romanii. că se trage dintr-o familie nobilă şi că este prieten bun cu împăratul............. între ei şi copiii Mama şi Atacam de neam regesc.. ..... în faţa cetăţii Constantia de pe malul celălalt al fluviului.. anume că Vigila este interpret....... Mai înainte fuseseră numai treisute cincizeci de livre aur.............. unde se adunaseră sciţii regali.. lângă râul Istru. oraş aşezat în Illyria moesilor... ci şi pe Maximinus..... Apoi a mai adăugat că Attila nu trebuie să calce tratatele şi nici să pătrundă pe pământul roman............... Localnicii ne-au pus la îndemână oi şi boi.. iar Maximinus are un rang mai înalt decât Vigila. iar târgurile să fie deschise deopotrivă şi fără primejdie atât pentru romani cât şi pentru huni. împreună cu prizonierii romani sosiţi acasă fără să fi plătit preţul răscumpărării.......... trebuia să înmâneze scrisoarea împăratului. Vigila urma să ducă la îndeplinire ceea ce socotea nimerit Edecon...... iar Maximinus................... Fugarii care se aflau la romani au fost înapoiaţi barbarilor.. pe care i-am tăiat şi am pregătit un ospăţ............ Barbarii n-au vrut să discute decât de pe cai. ci să-i înapoieze şi pe cei care fugiseră mai înainte...... la o depărtare de treisprezece zile de la Constantinopol pentru un bărbat bine echipat.... Pe motiv că era tălmaci........ împăratul Theodosius şi magistrul Martialius s-au sfătuit cu privire la aceste măsuri şi s-au hotărât să-l trimită în solie la Attila nu numai pe Vigila........... iar alţii de jos.. sau să dea pentru fiecare prizonier de război câte opt monede de aur....... iar romanii să plătească sciţilor regali un tribut anual de şapte sute de livre aur. . romanii să nu încheie alianţe militare cu nici un neam barbar care s-ar afla în război cu hunii...

.. Puţin mai sus de râu am descălecat pe un loc curat..... Când s-a luminat de ziuă... deoarece Attila îşi pusese în gând să treacă la vânătoare pe teritoriul roman.. şi numai printre dărâmăturile sfinte se mai întâmpla să întâlnim câte un bolnav.. după cum ne poruncise împăratul... Pe la ora a noua din zi am ajuns la corturile lui Attila (căci el avea mai multe) şi am vrut să ne aşezăm cortul pe o movilă...... Deci am aşezat cortul acolo unde au voit sciţii şi au venit la noi Edecon. Aşadar am intrat în vorbă cu el şi am primit cinci fugari care trebuiau daţi hunilor. A doua zi am ajuns la Agintheus...... când am auzit zgomot de cai ce se apropiau de noi.... Noi i-am poftit să stea mai întâi cu noi la masă. dar Scotta s-a supărat şi ne-a spus că este ordinul şefului său şi că n-a venit la noi de capul său... ne-am îndreptat de la hotarele Naissului spre fluviul Istru şi am ajuns într-o vale strâmtă. Apoi dintr-o regiune plină de dealuri am ajuns într-o câmpie împădurită. deoarece toate locurile de pe malurile apei erau pline de oasele celor care căzuseră în lupte. pe care am întâlnit-o în cale. căci trebuia să ne dea cinci fugari din cei şaptesprezece.. iar a doua zi ne-au condus pe drum.... depresiuni şi coline............. cu numeroase cotituri... am fost nevoiţi să ne oprim într-o câmpie până când Edecon l-a înştiinţat pe Attila despre sosirea noastră....... conducătorul armatelor din Illyria. dar barbarii ieşiţi în calea noastră ne-au oprit. ne-am dezorientat în privinţa aşezării locului şi am strigat că soarele şi-a schimbat mersul şi arată altă stare de lucruri... Noi ne-am mirat de această întrebare neobişnuită şi am început să ne uităm unul la altul. ci pentru a transporta mulţimea barbară......... şi am luat de la el fugarii. Ei ne-au trecut dincolo de râu.... Au sosit doi bărbaţi sciţi care ne- au poruncit să ne ducem la Attila.. După ce am trecut Istrul şi am străbătut împreună cu barbarii un drum de aproape şaptezeci de stadii... .... am vrut să ne îndreptăm spre apus... de câţi scrisese lui Attila.... nu departe de Naissus. dar de fapt regele scit făcea pregătiri de război sub pretext că nu-i fuseseră restituiţi toţi fugarii.... deoarece cortul lui Attila era aşezat într-o vale.. dar ni s-a părut că vedem răsăritul soarelui în partea opusă. El i-a mângâiat şi i-a trimis cu noi.... iar ei au stăruit să primească un răspuns. Oreste... Scotta împreună cu alţi fruntaşi sciţi şi ne-au întrebat pentru ce treburi ne-am ostenit cu solia noastră... După ce am înnoptat acolo........... * Naissus = Niş 43 ...... Am ajuns la Naissus* şi am găsit oraşul pustiu de locuitori.... iar ei au descălecat şi s-au ospătat.. Către seară tocmai luam masa..... Noi am răspuns că nu este aceasta rânduiala solilor de a-şi împărtăşi misiunea prin alţii fără să dea ochii cu cei la care au fost trimişi... deoarece fusese distrus de duşmani... cu toate că nu se pregătiseră pentru noi. tăiate şi scobite de ei înşişi. Noi le-am declarat că avem poruncă de la împărat să stăm de vorbă cu Attila şi nu cu alţii....... Necunoaşterea locului ne făcea să credem că acea parte a drumului e spre răsărit....... Acolo ne-au primit luntraşi barbari în bărci monoxile făcute din trunchiuri de copaci.

atunci când unii dintre dânşii au de-a face cu romanii......... oraş al moesilor la Dunărea de Jos. Dar aceştia. şi ne-au dezvăluit toate amănuntele pentru care veniserăm în solie.. Atunci el a zâmbit şi mi-a spus că este grec de origine... decât să ne întoarcem acasă fără nici un rezultat..... când din pricina bogăţiei sale 44 ... I-am răspuns la salut şi l-am întrebat cine e şi de unde a venit în ţinutul barbarilor. i-a descoperit lui Attila cursa pregătită şi câţi bani au fost trimişi. poruncindu-ne să ne îndreptăm fără întârziere........ când mi-a ieşit în cale un om care după îmbrăcămintea sa scitică l-am crezut un barbar...... fie că am venit în solie pentru ceea ce au spus sciţii. Deci am socotit că este mai bine să nu răspundem nimic în privinţa soliei noastre... căci nu puteam pricepe cum de au fost date la iveală toate planurile ascunse ale împăratului....... Pe când făceam pregătirile de drum. că trebuie să se petreacă la fel şi cu noi şi că nu ne vom arăta misiunea noastră în altă formă.. .. Căci Edecon...... era frumos îmbrăcat şi avea capul tuns de jur împrejur.că despre acest lucru au cunoştinţă şi sciţii care au venit adeseori în solie la împărat. dacă nu ni se dă putinţa să ajungem la Attila. iar eu i-am spus că pricina nedumeririi mele este faptul că el vorbeşte greceşte.. Dar traiul îmbelşugat de acolo a luat sfârşit odată cu căderea oraşului sub barbari. sub nici un motiv... El a vrut să afle de ce caut eu să ştiu toate acestea. iar eu am răspuns mirat că un scit vorbeşte greceşte. Îmi petreceam timpul plimbându-mă în faţa împrejmuirii palatului.... pot fi recunoscuţi după hainele lor zdrenţuite şi după capul lor neîngrijit şi se vede că au căzut într-o soartă mai rea... După ce ne-am pregătit animalele de povară şi eram gata să pornim la drum chiar în timpul nopţii....... Dar ei ne-au poruncit să plecăm numaidecât.......... fie pentru faptul că a vrut să se ferească şi de Oreste.. Dar el m-a salutat în limba grecească spunându-mi: «Fiţi binevenit!». fie din viclenie... Dar omul meu semăna cu un scit bogat... decât doar cei care au fost luaţi prizonieri din Tracia sau de pe ţărmul Illyriei. De aceea le-am spus că...... Căci sciţii sunt amestecaţi şi pe lângă limba lor barbară caută să vorbească sau limba hunilor sau a goţilor sau a ausonilor. Vigila ne-a mustrat pentru răspunsul nostru... alegându-şi traiul scitic..... numai regele lor are dreptul să ştie şi noi nu vom sta de vorbă cu nimeni altcineva..... dacă nu mai avem altceva de adăugat.. La aceste vorbe am rămas şi mai nedumeriţi. Şi nu lesne vorbeşte cineva dintre ei greceşte... spunând că ar fi fost mai bine să fi fost prinşi cu o minciună. dar fără Edecon.. fără voia noastră.. .. Ei s-au dus la Attila şi s-au întors apoi din nou......... fie pentru alte lucruri... când sunt întâlniţi din întâmplare..... de teamă să nu ajungă până la urechile lui Attila vorbele rostite de noi după prânzul din Serdica şi să-i arunce vina că a stat de vorbă cu împăratul şi cu eunucul fără să fie şi el de faţă... că acolo a stat mult timp şi s-a căsătorit cu o femeie foarte bogată... au venit spre noi câţiva barbari care ne-au spus că din pricina vremei nepotrivite Attila a dat ordin să mai rămânem... că a venit să facă comerţ la Viminacium..... apoi i-a dat de ştire şi despre ceea ce voia să trateze solia noastră.........

dacă nu dă ceva bani judecătorului şi slujbaşilor din jurul său”. Căci cel nedreptăţit nu poate ajunge la judecată. deoarece judecăţile ţin timp îndelungat şi cer cheltuieli foarte mari. Despre existenţa unei ierarhii religioase superioare în Scythia Minor . cum obişnuia el. deoarece se găsesc sub apăsarea birurilor grele şi a nedreptăţilor pricinuite de cei răi. În timp de pace îndură suferinţi şi mai neplăcute decât nenorocirile războiului. sunt daţi nobililor sciţi. dar în schimb nu este supărat de loc sau numai puţin.. iar cei care au arme sunt mai nenorociţi din pricina răutăţii comandanţilor. suferă asprimea legii. ci dacă le calcă unul dintre cei bogaţi. Valens a îndurat cu greu această înfruntare. are putinţa să scape nepedepsit. Brettanion a discutat cu mult curaj în faţa stăpânitorului despre dogma de la sinodul din Niceea. Neamul acesta are multe oraşe. se spune că din această pricină şi sciţii au rămas la vechea lor credinţă.. Fără îndoială. precum se pare.a fost împărţit ca lot de pradă. Intrând în biserică şi îndemnându-l. Şi până în ziua de azi stăpâneşte acolo vechiul obicei ca bisericile întregului neam să aibă un singur episcop.Căci. Mai pe urmă s-a distins în luptele cu romanii şi cu neamul acatirilor. pe malul stâng pentru cine pluteşte cu corabia în Pontul numit Euxin. după ce şi-i alege Attila. pentru că au o situaţie mai înaltă. În timpul acela le oblăduia Brettanion şi împăratul Valens a venit în Tomis. mulţimile nu-şi schimbau credinţa de mai înainte. Şi prinzându-l pe Brettanion. bănuind că se va întâmpla ceva deosebit. a dat stăpânului său barbar tot câştigul de război.. să se unească cu cei din secta potrivnică. potrivit legii sciţilor.. Cei care trăiesc în ţinuturile romanilor se prăpădesc uşor în timp de război. iar dacă este cineva sărac şi nu ştie cum să se apere.. lui Onegesius. Mai trist ca orice este faptul că legea ţi-o poţi dobândi cu bani. deoarece prizonierii mai înstăriţi. deoarece străinii care rămân la sciţi în urma războiului îşi petrec viaţa în linişte. pentru că legile nu sunt deopotrivă pentru toţi. care se feresc să înfrunte greutăţile războiului... apoi l-a părăsit şi s-a dus în altă biserică. II. Ia masa împreună cu Onegesius şi socoate starea de acum mai bună decât cea de mai înainte. IV. împreună cu cei din jurul său. şi a dobândit libertatea. Apoi s-a căsătorit cu o femeie barbară şi acum are copii. Părăsit acolo. Sozomen. pe ţărmul mării. Căci după cum cred eu. (Fontes Historiae Daco-Romanae. dacă se întâmpla că bisericile erau conduse bine de oameni îndrăzneţi. fiecare se bucură de ceea ce are şi nu supără pe nimeni. iar poporul l-a însoţit. . p. vedea bine că sciţii sunt supăraţi pentru exilarea episcopului şi se temea să nu pună la cale o 45 . Istoria bisericească. Capitala este Tomis. a poruncit să-l ducă în exil. sate şi cetăţi.247-267) Sec.. oraş mare şi bogat. dacă nu cumva moare înainte de a se da sentinţa. Şi se adunase aproape tot oraşul spre a-l vedea pe împărat. iar nu mult după aceea a dat ordin să fie adus din nou (la locul său). căci nădejdile lor de scăpare sunt la alţii şi n-au voie să se folosească de arme din cauza stăpânilor asupritori.

De aceea.. şi nu după bunul plac.. Fără îndoială.....225-229) 46 . Deoarece (barbarii) năvăleau şi făceau stricăciuni sciţilor.... deşi sunt de aceeaşi credinţă. fiind aşezaţi ca un zid în faţa presiunii barbarilor.... Şi pregătindu-şi o funie cu laţ. a ridicat mâna dreaptă şi a vrut să arunce laţul asupra lui...... În accest chip Brettanion s-a arătat mai puternic decât zelul stăpânitorului: era de altfel un bărbat destoinic şi renumit prin virtutea vieţii sale....... faptă de filozof să cedeze şi acestora după nevoie.....) a făcut o lege (... după cum mărturisesc şi sciţii înşişi... nu-i admis să-l insulţi pe cineva ca a murit de mult. un bărbat barbar a încercat să-l ia prizonier...........) celor care mărturisesc (.. Se spune că a rămas cu părul lung.. Căci fură puşi la încercare de fapte divine din partea lui.. .) în oraşele din Tracia şi din Sciţia. p... s-a sprijinit în scut...... nici pe însoţitorii săi şi nici caii de pe care descălecaseră. Împăratul (.. cu toate că sunt multe oraşe. şi prin poziţia locurilor.. Căci era. Se spune că mergând el odată pe lângă pământul barbarilor de acolo.. dar el s-a dat jos de pe cal şi a început să se roage. Căci pe de o parte împăratul însuşi i-a aprobat pe aceştia când i-a văzut şi a vorbit cu ei... sciţii au un singur episcop.... spunea el.. Şi barbarul n-a fost eliberat din cătuşele nevăzute.. cum obişnuia când stătea de vorbă cu duşmanii...) una şi aceeaşi divinitate (. iar Theotimos s-a rugat lui Dumnezeu pentru el... l-a dojenit pe faţă şi pe Epiphanios...... Theotimos........răscoală..... în înaintarea lor spre Tomis.. dar i-a rămas încătuşat... episcopul Sciţiei. Traiul îi era modest. Barbarii nu l-au zărit nici pe el........) Şi (a stabilit) că aceştia sunt cei care comunică (. după părerea mea.. Odată cu această încercare şi-a ridicat braţul în aer.... barbarii huni din jurul Istrului îl numeau dumnezeul romanilor... i-a abătut spre blândeţă.... după modul cum era atunci când a început să se ocupe cu filozofia.......) ca pretutindeni să se încredinţeze bisericile (.... Admirându-l pentru virtutea lui.... bănuind că e bogat. ştiind că sunt viteji.. până când ceilalţi barbari n-au intervenit... îl întâlniră pe acelaşi drum... necesari lumii romane..... Cei din jurul său se văitau că vor pieri în curând. un bărbat crescut în dragostea de înţelepciune.. fiind sălbatici din fire.... (Fontes Historiae Daco-Romanae. Căci nu se găsesc aceleaşi tradiţii despre toate la fel în toate bisericile.... ospătându-i şi atrăgându-i u daruri... ci au trecut înainte pe alături.. În acest timp biserica din Tomis şi din restul Sciţiei era condusă de scitul Theotimos. pe de altă parte se răspândea faima bună despre ei că îşi conduceau cu evlavie bisericile.. Căci... . nici să respingi judecata celor mai vechi fără ocară şi să condamni cele aprobate de ei.. în timpul cinei şi-l fixa nu tot la aceeaşi oră... II. spre a-l trage spre sine şi spre cei de un neam cu el. ci când era foame sau sete.. cu Terentius (episcop) al Tomisului şi cu Martyrios al Marcianopolisului..

Orosius. Tracia.... care se află la miazăzi şi care.. apoi se află Germania...... ..... care se află spre răsărit.................... (Fontes Historiae Daco-Romanae.. dinspre nord-vest Pannonia şi dinspre miazănoapte Dunărea............... Theodoretos din Cyros.........................223.. Gallia.. Despre viaţa creştină la Dunărea de Jos ....... .. dinspre apus Istria....*** Moesia are (ca hotare) dinspre răsărit gurile Dunării...... cele din Spania.. ... Spanii........ dinspre miazăzi Macedonia........ Sfântul sinod..... Africa....care strălucea prin tot felul de virtuţi şi care conducea ca episcop oraşele întregii Sciţii....... şi-a înflăcărat inima de zel şi a combătut stricarea învăţăturilor şi nelegiuirilor lui Valens împotriva sfinţilor............ În Durostorum* (oraş însemnat al Traciei) atletul victorios Aemilianus a fost dat pradă focului unui rug de către Capitolinus.. Dar şi Bretanion... din Roma........(Europa) începe de la munţii Rifei.... după cum arată vechile izvoare... care mai înainte s-a numit Bizanţ....... întrunit cu voia lui Dumnezeu în Sardica.... ** Azi Marea de Azov *** Marea Mediterană 47 .... la mijloc Dacia unde e şi Goţia.. Dacia şi Mysia... Tesalia... coboară de-a lungul ţărmului Oceanului de Nord până în Gallia Belgica şi până la fluviul Rin. Rodope...... Historiam adversum paganos libri VII............. care se află la apus. dinspre sud-vest Dalmaţia. Sardinia...............Sec..... Asia .. Tracia are (ca hotare) dinspre răsărit golful Propontidei şi cetatea Constantinopol. «Află Auguste prea iubit de Dumnezeu. Dardania.. şi striga cu prea dumnezeiescul David: «Grăiam întru mărturiile tale înaintea împăraţilor şi nu mă ruşinam» (Psalm...............La Sardica s-au adunat două sute cincizeci de arhierei.......... dinspre sud-est Tracia.... numită şi Istru...... * Silistra..... Descrie viaţa comunităţilor nord-dunărene ....... pe aceasta au mărturisit-o părinţii care s-au întrunit în Niceea şi cu aceasta sunt de acord toate bisericile din tot locul.. îndreptându-se spre răsărit.. II. V d............ Britania. Acum voi arăta tot ceea ce Dunărea desparte de lumea barbarilor până la Marea Noastră. Italia toată....H..... toţi aceştia sunt în total cinci zeci şi patru de neamuri.» .. Istoria bisericească.. p... Gallii............. conducătorul întregii Tracii. Campania.......... Pannonia....... La răsărit se găseşte Alania.......... Dacia...... Italia. 46)”.. V d. Macedonia... apoi până la Dunăre... 235) Sec......... Ahaia........... Calabria...... 118. Epir.. cealaltă Dacie.. Mysia..... Dalmaţia......... se varsă în Pont................ din care cea mai mare parte este ocupată de suebi. ..........H..... că aceasta este (credinţa) cea propovăduită din veac............. de la fluviul Tanais şi de la lacul Meotic** ......

... 12........ de vreme ce tot pământul era stăpânit de ei şi le stătea la dispoziţie........ sub pretextul înfrângerii duşmanilor triumfa.. Athanaric.... . (Traian) a supus multe neamuri dincolo de Dunăre....... ... i-a înălţat la rangul de martiri.......... De curând geţii aceia..... În afară de aceasta... au nădăjduit totuşi să (dobândească)..... Căci cât de mari au fost luptele lui Durpaneus... le-aş enumera......... (de fapt....... persecutântu-i într-un mod foarte crud pe creştinii din neamul său.... dinspre apus şi sud- vest Macedonia....... adică în regiunea sarmaţilor.... la Roma... imediat după aceea......... rugându-ne ei nu cer un loc modest pentru a se aşeza.... după ce şi-au golit locuinţele şi le-au părăsit......... ........ prin rugăminţi de la romani un tratat de prietenie pe care l-ar fi putut cere cu armele... armata.. .... au fugit pe pământul roman..... Macedonia. aceiaşi comandanţi au dus cu energie lupte împotriva carpilor şi bastarnilor. decima senatul şi poporul.. într-o înşirare lungă. nu la alegerea lor........ iar Dacia de peste Dunăre este răpită pentru totdeauna. ..... Reîntorcându-se în Mesopotamia (Galerius) a fost primit cu cele mai mari onoruri de Diocleţian........ Războiul contra germanilor şi a dacilor a fost dus de locţiitorii săi într- un mod tot atât de nenorocit pentru stat precum şi el... era distrusă de duşmani prin măceluri necontenite... regele goţilor. ....... care acum sunt (numiţi) goţi şi despre care Alexandru declarase că trebuie să te fereşti............. .......... cu generalul Fuscus........................................... de care Pyrrhus se îngrozise şi pe care şi Caesar i-a evitat. ucişi pentru credinţa lor.......... (Constantin) a nimicit.. pe un foarte mare număr de prizonieri dintre aceştia i-au răspândit de-a lungul posturilor de pază de la frontierele romane. cvazii şi marcomanii pustiesc Pannoniile...................... pe cele mai viteze şi mai mari neamuri de goţi... pe mulţi dintre aceşti barbari............. ei singurii de care s-au temut monarhii neînvinse. Totuşi cei mai mulţi dintre ei.......... s-au oferit chiar pentru paza imperiului roman............ chiar în mijlocul ţinutului barbarilor......... Pontul...................... şi cât de mari dezastrele romanilor............ au intrat în bloc. dacă Cornelius Tacitus........ .... iar la hotare................................. Imediat după aceasta. Asia sunt inundate şi distruse de năvala goţilor.. pentru credinţa în Hristos. în provinciile romane şi totodată......... Apoi i-au învins pe sarmaţi.. rău condusă.. Grecia... dinspre miazăzi marea Egee.... fără să 48 .. regele dacilor.. umflat de cea mai nebunească vanitate..) pentru legiunile distruse.dinspre nord o parte din Dalmaţia şi golful Pontului Euxin.. deşi mult timp inspiraseră doar groază.. cu toate forţele lor....... ci după aprecierea noastră deşi aveau posibilitatea să-şi aleagă de la început orice loc le-ar fi plăcut...... Totuşi Domiţian. care a tratat în mod organic şi cu foarte mare exactitate aceste evenimente istorice.

... adică puţin timp după ce Valens făcuse prăpăd în sânul bisericilor creştine din tot Orientul şi omorâse mulţi sfinţi... trecând în fugă Dunărea... ci şi el care luptă împotriva fiecărei hotărâri de folos obştesc şi privat să fie lipsit cu ruşine de lucrurile sale..tremure de frică......... ori de altfel sunt chinuite de sărăcieşi nu pot fi ajutate în alt chip........ să priveze un oraş de episcopia sa proprie sau de teritoriul care i-a fost atribuit sau de oricare alt drept şi să-l facă dependent în această privinţă sau în oricare alta de alte oraşe................. ................ decât prin mijlocirea iubitorului de Dumnezeu episcop din Tomis.. cum am arătat mai înainte........ ci să rămână cu organizare proprie.... pentru faptul că aceste preasfinte biserici sunt zdruncinate fără întrerupere de incursiunile barbarilor..... În al treisprezecelea an al domniei lui Valens............. ...... fie reconstruit în anii trecuţi sau inexistent mai înainte.. Toate acestea le-am hotărât în general........ .... Iustinian....... Dispoziţii care fac referire la teritoriile de la nordul Dunării .. (Fontes Historiae-Daco-Romanae................ 191.. VI d......... ............... să aibă în orice caz un episcop deosebit şi propriu care să se îngrijească de treburile bisericeşti.H............. 49 ........... p.. şi nici măcar prin poruncă împărătească. deoarece (mergeau) la nişte fraţi. dar nu numai atâta......... ca şi cum (ar trece) la duşmani... fie în locurile cu drepturi orăşeneşti sau destinate să fie renovate şi promovate în viitor. II. care este şi oraşul de reşedinţă civilă: hotărâm ca acestea să fie scoase de sub prevederile prezentei largi şi să nu fie deloc supuse constrângerii ei..... şi le va lipsi de privilegiul episcopiei proprii sau le va lua vreun alt drept din cele acordate sau acordabile de acum înainte......... totodată şi rădăcina nenorocirilor noastre a dat roade foarte îmbelşugate.. acela să fie zădărnicit în încercarea sa. i-au alungat din vechile lor aşezări........ fără nici un pact de alianţă şi nici armele nu le-au predat romanilor.... Cel care va face sau va încerca să facă ceva împotrivă..... ci cu încredere................... s-au aprins împotriva goţilor şi....... ca să li se dea mai uşor crezare”. 197) Sec. Goţii... 195.. fie în oraşele reconstruite........................ ........................ răvăşindu-i..(Împăratul Zenon Augustul) . Acelaşi pedepsesă fie date şi celui care va îndrăzni să facă ceva asemănător prin rescript imperial..... au fost primiţi de Valens................. dar am avut înainte şi situaţia preasfintelor biserici aflate sub oblăduirea oraşului Tomis din eparhia sciţilor............. Corpus Iuris Civillis..........189........... Căci neamul hunilor.... ................. multă vreme închis în munţi în care era greu de pătruns......... Nimănui să nu-i fie îngăduit în niciun chip........................ împinşi de o furie neaşteptată........ Decidem ca fiecare oraş......... dar deţinând acest drept prin bunăvoinţă împărătească...

Şi deoarece nu era lucru folositor statului. cuvioşia ta şi toţi sfinţii arhiepiscopi conducători ai pomenitei Iustiniana prima să aibă prerogativa şi toată libertatea de a le împărţi autoritatea şi de a-i orândui. Dardania. şi de a avea în toate provinciile amintite mai sus cea dintâi cinste. Şi de aceea. în prea fericita noastră patrie. pe care a creat-o el însuşi. cu ajutorul lui Dumnezeu. ci sub umbra prefecturii. în care Dumnezeu mi-a hărăzit să viu întâi în această lume. numai aceştia s-o împiedice şi să-i pună capăt. să-i rânduiască şi să nu meargă la altcineva. ni s-a părut necesar să mutăm însăşi prefectura în părţile mai de sus. Moesia prima. atât pentru pricinile civile cât şi pentru cele episcopale. fie prin autoritatea sa ori prin trimitere de clerici să aibă toată puterea şi tot controlul sacerdotal şi libertatea de a alege. Dar. am socotit necesar să aşezăm lângă Pannonia. aşa că amândouă ţărmurile Dunării sunt populate acum cu cetăţi de ale noastre şi atât Viminacium cât şi Recidiva şi Litterata. Dar după aceea. ci tu însuţi şi toţi episcopii Primei Iustiniane să le fie judecători şi arbitri: orice neînţelegere s-ar ivi între ei. care se află în civitas Bacensis. Macedonia secunda şi partea şi Pannonia secunda. i-a urmat atunci prefecturii şi demnitatea sacerdotală. au fost supuse din nou stăpânirii noastre. în aşa fel ca pe viitor să nu mai fie sub episcopul din Meridium. cea dintâi demnitate. deoarece Pannonia secunda nu se află la mare depărtare de Dacia mediteraneană. în aşa fel ca sfinţitul episcop de acuma din Prima Iustiniana a patriei mele să devină nu numai mitropolit. când localităţile de acolo fuseseră pustiite şi Apraeemius. statul nostru s-a mărit. în vremurile lui Attila. adică atât Dacia mediteraneană însăşi cât şi Dacia ripensis. Căci în timpurile vechi prefectura fusese rânduită la Sirmium şi acolo unde se aflase cea mai înaltă autoritate a Illyricului. provincia Praevalitana. ci să-l recunoască drept arhiepiscop al lor toţi cei din provinciile amintite şi să-i simtă autoritatea de a alege. prea fericitul bărbat arhiepiscop al Primei Iustiniana. însăşi preaglorioasa prefectură. iar episcopul de Salonic a dobândit o situaţie privilegiată. cea mai înaltă treaptă: să fie aleşi de scaunul tău şi numai pe tine să te aibă arhiepiscop. voim să fie rânduit un episcop de către sanctitatea ta. ca oamenii aflaţi mereu în sudorile războaielor să vină până în Macedonia prima. care se găsesc dincolo de Dunăre. şi fie prin sine. Catellianus. care se află în provincia Dacia Ripensis. nu prin autoritatea sa. pentru ca provinciile rânduite lângă ea să-i simtă alinarea mai uşor. cea mai înaltă funcţiune sacerdotală. Novela XI. Acelaşi (împărat) către A. Dorind să ridic prin multe şi deosebite căi patria mea. venise ca refugiat din cetatea Sirmium la Salonic. fără să păstreze nici o legătură cu episcopul din Salonic. prefectul pretoriului. Dar şi la Aquae. vreau ca în privinţa supravegherii sacerdotale s-o măresc cu cele mai înalte demnităţi. ci şi arhiepiscop. Despre privilegiile arhiepiscopului din Prima Iustiniana. care fusese rânduită în Pannonia. dar Macedonia prima este despărţită de Pannonia secunda prin spaţii întinse. fiindcă în timpul de faţă. ci Meridianul să rămână în 50 . şi să se afle sub oblăduirea sa anumite provincii. peste întinderi atât de mari şi prin atâtea greutăţi.

............... Acelaşi împărat către Petrus preailustrul eparh al pretoriilor........... Deci sfinţia ta să nu întârzie să ducă la îndeplinire în toate chipurile cele hotărâte de eterna noastră putere. am trimis venerabilului tău scaun prezenta lege.... indicţiunea a opta (anul 545)...... în al optulea an de consulat al ilustrului bărbat Basilius... eparhul pretoriilor.......... în eparhiile supuse lui să aibă acelaşi rang cu scaunul apostolic din Roma în conformitate cu hotărârile date de sfântul papă Vigilius.. dar să nu păstreze nici o legătură cu Aquae..... Dat la 15 martie în al optsprezecelea an de domnie al împăratului şi stăpânului Iustinian augustul................ . Moesia superior şi Pannonia.......... să aibă totdeauna sub propria jurisdicţie pe episcopii eparhiilor Dacia Mediteraneană................ în afară de cazurile când au fost date de ctitori cu specificarea că ele nu pot fi însărcinate în nicio împrejurare...... Iar noi decretăm că onoratul augustal trebuie să dea ajutor celor trimişi pentru aceasta de la scaunul tău: şi celor care mânuiesc bani şi scriniarilor sau celui care le ţine locul în încasările 51 .. Dacia ripensis.. Deci pentru ca sfinţia ta să cunoască hotărârea puterii noastre supreme......... fără să se păstreze nici pentru aceasta vreo legătură cu episcopul din Salonic.......... Preafericitul arhiepiscop din momentul de faţă în Iustiniana Prima....... teritoriile şi bisericile ei................... Despre înstrăinarea şi ipotecarea obiectelor bisericeşti... . Dat la 2 mai în al optsprezecelea an de domnie a împăratului şi stăpânului Iustinian augustul...... Edictul XIII.......... preaslăvitul eparh al sfintelor comandamente militare din Orient....... (Acelaşi împărat) către Ioannes............ iar el să fie hirotonit de către propriul său sinod.... hotărâm ca la timp potrivit episcopul să fie rânduit de venerabilul sobor al mitropoliţilor.... Acelaşi împărat către Petrus.............. în al treilea an de consulat al ilustrului bărbat Basilius (anul 544).... Praevalis...... .... Dardania... ..............Meridium....... spre a putea izgoni din acea cetate şi de pe acel pământ fărădelegea bonosiacilor şi a o aduce la credinţa cea mai adevărată. Iar când stăpânul acelui scaun îi va fi dat să părăsească această lume...... Îndemnăm preasfintele biserici din oraşele Odessos şi Tomis să înstrăineze imobile pentru răscumpărarea prizonierilor de război........ iar episcopul din Aquae să aibă numita cetate şi toate castelele... aceştia să fie hirotoniţi de dânsul.......... părinte al patriei.. patria noastră....... Despre canoanele şi privilegiile eclesiastice.. pentru ca biserica patriei noastre să aibă pe veci această binefacere spre gloria atotputernicului Dumnezeu şi pentru eterna amintire a puterii noastre supreme... părintele patriei... cum se cade unui episcop să fie înălţat în cinste şi în toate bisericile..

Scrisori... cerând cele datorate caselor tale de bani. p. După ce am spus mai întâi aceste lucruri.care îi privesc pe aceştia precum şi în cele predate casei generale şi speciale. potrivit chiar înţeleptului îndemn al sfintei scripturi.373. se vor afla în primejdie şi în ce priveşte aprovizionările. după împrejurări. punându-se capăt certurilor. invităm pe sfinţia voastră apostolică să fiţi arbitru în tulburările ce au pornit din Sciţia – de aceea cred că e bine să se ţină şi un sinod -... Papa Hormisdas. fericit. VI d. ca. pururea august.Anastasius cel victorios. prea sfinţitul şi religiosul arhiepiscop şi patriarh Hormisdas. Şi de aceea am socotit că este nimerit să aducem la cunoştinţa voastră tulburările care au loc la noi sub pretexte religioase. deşi după cazne. Să ştie şi prea luminaţii tribuni ai prea vitejilor noştri oşteni şi mai ales conducătorii lor. circulând despre voi un zvon plăcut. Aceste provizii vor fi sechestrate de la augustal din clipa aceea şi vor fi trimise caselor tale de bani pe propria lor primejdie. pe care a întemeiat tăria bisericii sale. b) . căci a fost ales un preot cu numele Paul din biserica constantinopolitană. iar unitatea militară în întregime va fi strămutată din ţară şi aşezată în ţinuturile de dincolo de fluviul Istru sau Dunăre spre a sta de pază la hotarele de acolo.. Despre neînţelegerile de natură dogmatică datorate grupării călugărilor sciţi a) . să se restabilească unitatea sfintei biserici”. 379. decretăm că cel care mânuieşte bani obşteşti sau scriniarii ori cel care le ţine locul are libertatea să lămurească aceste lucruri prea mărinimosului augustal.” (Fontes Historiae Daco-Romanae.H. Acum însă. Căci înainte de aceasta. ca să căutăm ceea ce Dumnezeul şi Mântuitorul nostru i-a învăţat pe sfinţii apostoli prin divinele-i cuvinte şi mai ales pe Petru. ne-a făcut să ne gândim la bunătatea dragostei părinteşti.. Încheindu- se deci perioada tăcerii. II. triumfător. şi vor fi supuşi la confiscare prea luminaţii tribuni şi conducătorii lor (care trebuie să se teamă şi de pedeapsa capitală). cu propria lui primejdie. biserica din Antiohia a fost pusă în ordine. iar acesta cu propria lui primejdie şi a unităţii militare care ascultă de el să dea ordin oştenilor să sprijine fapta şi să-i prindă pe cei necinstiţi. evlavios. deşi după multe încordări. 387) Sec. că dacă iau lucrurile acestea în uşor şi nu pregătesc toate măsurile pe care le-am amintit. că trebuie să vorbeşti sau să taci. Şi pentru că este vorba despre acestea şi biserica face zilnic progrese în privinţa aceasta. grija ce o aveţi de treburile grele ale episcopatului pe care îl conduceţi ne făcea să ne reţinem şi să nu trimitem nicio scrisoare. Credem că fericirea voastră ştie. ne-a venit îndemnul de a vorbi. Dacă se întâmplă că unii din ţinuturile amintite sunt necinstiţi faţă de fisc şi încearcă să facă tulburare spre a scăpa de obligaţia de a plăti. un vechi uneltitor a aţâţat pe monahii 52 . vestit.. Acum.. aşa încât atât prin mijloace de forţă civile cât şi militare să se pună capăt acestor lucruri şi fără întârziere să avem încasate dările şi ele să fie trimise în această mare cetate a noastră.. 383.

.În afară de cele patru sinoade. conducătorul de oşti. decât să ajungă la împăcare. a sfătuit şi pe acuzatorii episcopului să se roage de acesta. ci fiindcă avem în faţa ochilor învăţăturile fericirii voastre. printre care este cuprins şi (acela) că . Între acestea este.. fiindcă li se cerea să se împace.. episcopul din cetatea Tomis.. şi acum spunem aceasta pentru ca nici o inovaţie să nu fie scrisă de reşedinţa apostolică. printre altele. nici în tradiţia bisericească. se grăbesc să vină la Roma. Sus-numiţii monahi. sperând să fie confirmate de fericirea voastră câteva capitole. acest lucru n-a fost spus nici în sfintele sinoade.. după cum am semnalat şi în altă scrisoare. stă în puterea voastră să deliberaţi ce vă va fi poruncit Dumnezeu. prea piosul împărat.din Sciţia. Totuşi provocatorii şi complicii acestor frământări şi cei care au pus piedici unităţii bisericeşti au fost monahii din Sciţia. care sunt din familia conducătorului de oşti Vitalianus. au alergat la fericirea voastră. nici nu spunem. Aceştia acuză pe episcopii din provincia lor. venind în Italia au de propus câteva capitole. Au prezentat cereri şi siliţi de porunca prea piosului principe şi stăpân Vitalianus. Monahii însă. (un punct) unde vor să spună că doar unul singur din treime a fost crucificat. fiindcă şi noi. sperând să se strecoare şi să întărească părerile lor printr-o scrisoare a reşedinţei voastre.După multe mâhniri şi lupte duse de părinţii bisericeşti aproape trei luni. mi se pare că se vor naşte neînţelegeri şi scandaluri mari între biserici. că nu se gândesc la lucruri care aduc pacea. sperând astfel să fie confirmat de autoritatea fericirii voastre. care ne-am ostenit multă vreme. fugind. sau ce nu a fost scris de papa Leon. între altele.. nu puţin a rezistat ereticului Severus. orice nu este cuprins în susnumitele sinoade. nici în scrisorile papei Leon. Dată în ziua a treia înainte de calendele lui iulie. printre care se află Paternus. care. la Constantinopol”. fiind pusă doi ani în Antiophia. înaintea împăratului şi înaintea senatului. Am scris ceea ce ni s-a părut nouă.. ne-am adunat adesea pentru judecarea pricinii. în afară de scrisorile papei Leon. spunând despre el. mai ales cu privire la alegerea (episcopului) sus-pomenitei biserici din Antiohia. fiind înfieraţi de toţi. nici ei. între care este şi Leontinus. nici nu admitem nimic.. care nu acceptau nici un argument. după ce aici s-au îndepărtat de la dreapta credinţă. potrivnici dorinţelor tuturor creştinilor. dorind să li se dea 53 . care zice că este rudă cu Vitalianus. nu ca şi cum am fi voit să ne preocupăm de aceste treburi. c) . nu înregistram vreun progres al părerilor la care ţineam. Şi fiindcă nici noi. Aceşti monahi.. fiindcă dacă va voi stăpânul nostru să scrie vreo inovaţie. într-o adunare publică.. au preferat să plece din cetate..unul din Treime a fost crucificat”. a ales un preot cu numele Paul din biserica constantinopolitană să fie episcop în biserica antiohiană. va fi mai rău acest început decât cel făcut de Eutyches”. fiindcă ei încearcă să afirme aceasta. Dacă se îngăduie să se facă acestea. nu primim. unde a poruncit să fim şi noi de faţă.. şi această mărturie că. prea bunul împărat a adus la împăcare pe susnumitul episcop şi pe slăvitul bărbat Vitalianus.. prin autoritatea sa. am arătat acestea spunând: . a căror tulburare a creat mari piedici unităţii bisericilor.

................ Dată în ziua a treia înainte de calendele lui iulie. ca astfel să mărturisim şi să spunem că unul din Treime a pătimit.......... dar încolo sunt în toate la fel.. înalţi de statură...... iar unii îi numeau neamuri getice... numită gotică..........Nu a fost chip să înfăţişăm mai în amănunţime ţinuturile din jurul Pontului Euxin.. Toţi aceştia se deosebesc între ei prin nume.. Schimbarea lui o deplânge împreună cu noi toată biserica...... ... Toţi sunt de credinţa lui Arius şi au o singură limbă.....satisfacţie în acest chip... . ceea ce n-au spus nici părinţii bisericeşti. În timpul când în apus era împărat Honorius...... De aceea am expus acestea una câte una...... Despre războaie şi Despre edificii... De aceea vă rugăm să cugetaţi cu obişnuita grijă şi cu luarea aminte.. iar mai târziu s-au deosebit după numele şefilor care i-au condus pe fiecare.............329- 331) Sec. Neamurile gotice erau şi sunt şi astăzi multe la număr şi deosebite unele de altele.. p.. ........ frumoşi la chip şi folosesc aceleaşi legi................... deoarece barbarii de dincolo de fluviul Istru... (Fontes Historiae Daco-Romanae. dintre toate.... voi arăta în cele ce urmează.. fac ca romanii să nu fie în stare să ajungă pe ţărmul din părţile acelea........... Altădată li se spunea sarmaţi şi melanhleni. Procopius din Caesarea... Acest neam locuia din vechime dincolo de fluviul Istru............. care se întinde de la Bizanţ până la mlaştina Meotică.. II.......... Eu cred că la obârşie se trag cu toţii dintr-un singur neam.....H. sau să fie respinse capitolele lor... numit şi Dunăre........... după cum am mai spus. unde sălăşluiesc ei până în zilele noastre........ Mai târziu gepizii au luat în stăpânire ţinuturile de lângă Singidunum şi Sirmium.. fiindcă biserica catolică din Constantinopol se îngrozeşte de toţi aceştia. Se poate spune doar că din Bizanţ şi până la gurile Istrului este o cale de 22 de zile... 54 ... cum trebuie să fie primiţi cei care au plecat în felul acesta de la noi şi s-au separat de comunitatea noastră...... nici sinoadele..... .. Căci toţi sunt albi la trup şi cu părul blond. în Constantinopol”.... dar........................ Cu privire la relaţiile romanilor cu migratorii a) Despre războaie ............. care trebuie calculată la itinerarul Europei. Din pricina acestor noi păreri ale lor au determinat cu viclenie pe strălucitul Vitalianus să apere astfel de lucruri şi din cauza lor să ne aducă orice piedici a putut.... vizigoţii şi gepizii.. dincoace şi dincolo de fluviul Istru. cele mai mari şi mai vrednice de luat în seamă sunt goţii.... Cine erau ei şi în ce chip au venit... vandalii... pe care o are de obicei stăpânul nostru... ca nu cumva subtilitatea lor să se laude faţă de simplitatea noastră. VI d. barbarii i-au cuprins ţara..............

iar sclavinii îl întâmpinară cu toată mulţimea. Chilbudios. cât a stat acolo în acea dregătorie. prin urmare. ce 55 . pentru că hunii. în această împrejurare. toată împărăţia romană nu fu în stare să tragă în cumpănă. Acesta îi povesti totul. cel care îl răscumpărase îl întrebă pe om dacă-i Chilbudios. ca de obicei. dacă va voi să asculte sfatul său cât se poate de binevoitor. Ajungând la ei acasă. va voi să plătească preţul răscumpărării lui Chilbudios şi să-l ducă în ţara romanilor. poruncindu-i să vegheze ca barbarii de acolo să nu mai poată trece fluviul. anţii şi sclavinii îl trecuseră de mai multe ori şi pricinuiseră romanilor pagube de nesuferit. foarte viteaz în lupte şi atât de mândru faţă de bani încât pentru el avuţia cea mai de preţ din toată chiverniseala lui era faptul că nu avea nimic. Aşadar. Chilbudios ajunsese atât de temut de barbari. Întâmplarea făcu ca unul din aceşti prizonieri să dea peste un stăpân omenos şi blând. De atunci încolo barbarii putură să treacă fluviul nestingheriţi. se gândi la următoarele. Vorbele acestea ale romanului îl înduplecară îndată pe stăpân. dar se întâmplă ca anţii să fie învinşi de vrăjmaşii lor. Chilbudios era unul dintre curtenii împăratului Iustinian. în al patrulea an al domniei sale. sub conducerea lui Chilbudios. Căci barbarii aceştia încheiaseră acum pace între ei şi se întâlneau fără teamă. în scurt timp îl va pune în posesia unei averi imense. Vrând să se întoarcă în ţara romanilor. comandantul armatei romane. Cu timpul acest Chilbudios ajunse cu multă tragere de inimă faţă de stăpânul său şi viteaz în lupte. care merse împreună cu dânsul la sclavini. spunându-i că pentru aceasta va avea mult bine de la Dumnezeu şi nici el nu va rămânea nerecunoscător faţă de un stăpân atât de omenos. fără îndoială îşi va dobândi faimă prin aceasta şi o foarte mare avere de la împărat. cât vrednicia unui singur om. Îşi punea de multe ori viaţa în primejdie pentru stăpânul său şi se învrednicea în chip deosebit şi dobândi prin aceasta o mare faimă. ci. în care căzură mulţi romani. Prizonierul acela era peste măsură de viclean şi în stare să înşele pe aceia care aveau de-a face cu dânsul. ei prădară şi luară ca sclavi o mulţime de romani de acolo. cu oaste puţină. şi-l duse cu sine acasă. Se înfăţişă înaintea stăpânului său şi începu să-l laude pentru omenia lui. Pe acest Chiulbudios. şi ucideau sau luau sclavi pe barbarii de acolo. Şi iată cum: printre sclavini se află ca sclav fostul comandant al armatei romane. Se iscă o luptă înverşunată. şi îi duseră cu dânşii la vetrele strămoşeşti. iar bogăţiile romanilor ajunseră pentru ei lesne de atins. îl răscumpărară şi plecară îndată împreună cu dânsul. fără ca nimeni dintre barbari să ştie cine e. În această luptă un sclavin luă ca prizonier pe un tânăr duşman. Dacă. îl pusese comandant militar peste Tracia şi-l însărcinase cu paza fluviului Istru. şi neavând cum. Trei ani mai târziu Chilbudios trecu fluviul. nimeni nu fu în stare să treacă Istrul împotriva romanilor. cu numele Chilbudios. Mai târziu anţii şi sclavinii ajunseră la neînţelegeri între ei şi se încăierară. printre care şi comandantul lor Chilbudios. împăratul. ci de multe ori treceau romanii pe ţărmul dimpotrivă. dădură o sumă mare de bani stăpânului lui Chilbudios. încât timp de trei ani. În acest timp anţii năvăliră în ţinuturile Traciei.

.... Auzind aceasta.... care se află dincolo de Istru şi fusese zidită pe vremuri de împăratul roman Traian........ Toate acestea fură săvârşite la început.... . După cum am spus. Ademenit de această nădejde...... însă când va ajunge pe teritoriul roman nu numai că nu va ascunde adevărul...... .............. şi nu vrea să descopere totul...... Îl ameninţau cu pedeapsa dacă va zice că nu........ spunându-i adevărul cum că şi el e de neam ant şi că luptându-se împreună cu ai săi împotriva sclavinilor.... b) Despre edificii (zidiri) ..... anţii se adunară atunci şi-l siliră pe omul acela să spună că e Chilbudios...... Pe temeiul acestor spuse fu trimis la Bizanţ...........de-amănuntul şi fără ocol.. Cu toate aceste înfăptuiri.. cerându-le să se aşeze cu toţii într-o cetate veche.... aşa cum îşi puseseră în gând............... dar rămăsese părăsită de mult timp.............. după cum e firesc... Iustinian făgăduia că le va dărui cetatea.. şi că de acum înainte... neavând încredere în amăgitoarea nădejde omenească şi gândindu-se că........ dar se teme. cu numele Turris. deoarece aparţinea romanilor încă de la început......... În timp ce la ei se petreceau acestea... 56 .............. . zicând că acela era Chilbudios pe care-l voiau ei............. căci o pustiiseră barbarii localnici... barbarii se învoiră şi făgăduiră că vor face totul......... spre a nu fi împiedicat să se întoarcă acasă şi spunea cu tărie că omul acela e Chilbudios cel adevărat... şi a aşezat pretutindeni pe ţărm străji de oşteni.. a fost prins de unul din ei... Narses îl puse la închisoare şi-l sili să mărturisească totul..Vrând să facă din Istru cea mai puternică apărare a noastră şi a întregii Europe.............. împăratul Iustinian trimise o solie la acei barbari. şi zicea că el este acela... dar pe drum se întâlni cu Narses............. pe care era în stare să le imite). dacă duşmanii vor izbuti să treacă fluviul în vreun fel oarecare.... comandantul armatei romane. care pe atunci erau duşmanii lor..... că va face tot ce-i va sta în putinţă ca să-i adune laolaltă şi să le mai dea şi o sumă mare de bani...... comandantul armatei romane.. va fi şi dânsul liber.... în taină.. omul nostru ţinea acum şi el să fie Chilbudios... împăratul a acoperit ţărmul fluviului cu întărituri dese.... fără ştirea celorlalţi barbari.. ci se va mai făli cu numele acesta. împreună cu teritoriul din jurul ei.... potrivit legilor........ odată ce a ajuns în ţara sa...... fiind între duşmani.. Dar romanul căuta să-l mângâie şi să înlăture adevărul.. ..... numai să-i fie deacum înainte aliaţi şi să-i împiedice pentru totdeauna pe huni de a mai cotropi împărăţia romană..... după cum vom arăta ceva mai încolo. Acesta intră în vorbă cu el şi văzu că omul minte (deşi vorbea latineşte şi învăţase multe din apucăturile lui Chilbudios.. numai să-l numească din nou pe Chilbudios comandant al armatei romane şi să-l lase să locuiască în mijlocul lor. după aceea îl luă cu sine la Bizanţ”... Cel care plătise banii pentru el rămase încremenit şi se umplu de necaz văzând că i s-a spulberat o speranţă atât de mare. pentru a opri cu străşnicie trecerea barbarilor din părţile acelea...

. cu fortificaţii şi garnizoane de soldaţi..... În felul acesta a redat complet imperiului roman siguranţa pe care o pierduse.... Construcţia şi numele lor se întemeia mai înainte pe un singur turn... ci numai ca să nu rămână ţărmul fluviului fără apărători..ţărm” se cheamă în latineşte ripa..vor cotropi ogoarele lipsite de apărare............ împăraţii romani de odinioară au acoperit tot ţărmul acestui fluviu cu fortificaţii......... Pe acesta împăratul nostru l-a transformat într-o fortăreaţă mare şi deosebit de întărită...... pe celălalt ţărm.. cu numele Literata.......... care se fereau să atace pe romani.... Acum însă împăratul Iustinian a sporit mult numărul şi mărimea clădirilor şi întăriturilor din aceste locuri şi le-a dat însemnătatea unui oraş.. şi pustii cea mai mare parte a teritoriului roman fără să întâmpine vreo împotrivire... când Attila năvăli cu oaste multă.......... E adevărat că cele mai multe întărituri constau dintr-un singur turn şi de aceea se şi numeau monopyrgia.. ducând o viaţă ca animalele şi lipsiţi de legături cu ceilalţi oameni....... mergând înainte...... ci cu mult mai puternice... el dărâmă aceste întărituri până la pământ....... fără nici o greutate. ........ ci au zidit pe alocuri şi în partea opusă orăşele întărite şi cetăţi. Fluviul Istru coboară din munţii celţilor........ Mai târziu însă......... pentru că barbarii de prin acele părţi nu ştiau să ia cu asalt ziduri.... Acum voi arăta şi cum a întărit ţărmul fluviului Istru...... ocoleşte un teritoriu întins............ întâlnim trei fortificaţii pe ţărmul Istrului: Pinci. . De aceea romanii numesc Dacia din această parte Ripensis.. vor lua ca sclavi pe toţi oamenii de vârstă tânără şi vor prăda toate avuţiile..... împăratul nu se mulţumi să le dea o siguranţă colectivă prin fortificaţiile de pe malurile fluviului......... stătea din vechime un turn lăsat în părăsire. pe care oamenii de demult îl numeau Lederata.................... care se mai numeşte şi Dunăre........ După Novae urmează fortăreţele Cantabaza.. 57 ......... În felul acesta împăratul Iustinian a fortificat tot ţinutul dinlăuntrul Illyriei.......... De la Viminacium... şi pe foarte multe le-a dres şi le-a înnoit tot el. ci le mai dădu şi una deosebită...... care acum se numesc galli. Toate acestea le voi arăta aşa cum s-au întâmplat.. Căutând să oprească trecerea Dunării de către barbarii care locuiau de cealaltă parte. ... Dar aceste întărituri nu fuseseră făcute în aşa fel încât să poată rezista vreunui atac.............. încât fiecare ogor îşi are fortificaţia sa.. . Cupi şi Novae.. Şi atât era de ajuns pe atunci pentru a speria triburile barbare..... căci ..... în cea mai mare parte cu desăvârşire pustiu.. În faţa oraşului Novae. Când ajunge foarte aproape de Dacia.. sau se află în vecinătatea unui loc întărit. el apare pentru prima oară ca hotar între barbarii care ocupă partea stângă a fluviului şi teritoriul roman din dreapta sa.. nu numai în dreapta fluviului...... locuit numai pe ici-colo de barbari... În ele se afla un număr de oameni cu totul redus....... nu cum fuseseră mai înainte... Smornes............. Însă împăratul Iustinian a zidit din nou întăriturile dărâmate... El făcu atât de dese întărituri în sate.......

Acelaşi Lucius. Tanata......... . Suavia...... învingând într-o luptă şi pe regele panonilor.... a devastat toate împrejurimile acestuia...... Moesia Superioară.. o lucrare a împăratului Traian şi un orăşel foarte vechi cu numele Zanes.. într-o parte a acesteia a întemeiat Dacia Mediterranea şi Dacia Ripensis.. la care a adăugat Dardania....... 465) Sec... Dalmatia...... După aceea urmează aşa-numitul Caputbovis.. Acolo fluviul întinde un braţ şi.. După aceasta. iar pe alţii îi fugăresc. Achaia.. Praevales.... .. ambele Dacii.... i-a prefăcut în provincie Traian... Thessalia. .. două Epyrus. p.... care are în interiorul său optsprezece provincii şi anume: două Noricum.. în fruntea cărora se găseau Ardaric şi Valamir.. Despre realităţile nord- dunărene a) Faptele romanilor . 463. Valeria. Zernes şi Ducepratu.. ci constrâns de născocirea omenească.. le-a aşezat în Moesia şi acolo. Gallienus însă le-a pierdut în timpul domniei sale..... Faptele romanilor şi Getica.. în timpul domniei sale. Macedonia...... 439-443. 58 . II.. Tracia.VI d.. Nu face acest lucru de la sine. Moesia şi Sciţia... şi cu diferite alte neamuri conduse de regii lor..... două Dacii........ iar împăratul Aurelian......... care au o întindere de un milion de paşi.. Creta. a fost unită într-un singur organism.. a devastat toată Illyria.... Pe celălalt ţărm au fost construite din temelii multe alte fortăreţe.. Iordanes.. pe dacii din ţinuturile de dincolo de Dunăre.. după ce ocoleşte o mică parte a ţărmului........ (Fontes Historiae Daco-Romanae. Regele hunilor Attila. se întoarce din nou în albia sa obişnuită şi se amestecă cu sine însuşi.Pe dardani şi pe moesi pentru întâia oară i-a îmblânzit proconsulul Curio şi ajungând ca primul dintre toţi romanii până la fluviul Dunărea. Pe toate acestea le-a înconjurat cu întărituri foarte puternice şi a făcut din ele cetăţi de necucerit ale imperiului......... după ce regele lor Decebal a fost omorât.. Aceştia venind în teritoriul roman sunt primiţi fără a depune armele.H.. două Pannonii.. Dardania. împreună optsprezece. rechemând de acolo legiunile... Toată Illyria însă.. în strânsă unire cu gepizii şi goţii.... Negreşit atunci (sub Diocleţian) a fost învins neamul carpilor şi a fost trecut pe teritoriul roman. Neamul hunilor năvălind asupra goţilor pe unii dintre aceştia îi supun.Campses.. Datorită lăcomiei generalului Maximus sunt chinuiţi de foame şi constrânşi să se răscoale. a transformat în provincie ambele Pannonii.. Voi arăta din ce pricină locul acesta a fost numit Pontes şi de ce silesc oamenii Istrul să facă acolo un înconjur. care fusese supusă pe regiuni în mod separat.435... Nu departe de această Zanes se află un post întărit cu numele Pontes..

. care stăpâneşte câmpiile geţilor”... se întind lăcaşurile bulgarilor. socotind că şeful războaelor trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc.. care a compus istoria şi analele lor în limba greacă.. De aceea goţii au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor şi aproape egali cu grecii. Sclavinii locuiesc de la cetatea Noviodunum şi lacul care este numit Mursianus şi până la Nistru.. pe care înşelăciunea poeţilor l-a făcut zeu al războiului... Arnegisclus.. Luptându-se vitejeşte... În mijlocul lor se află Dacia. că apoi au locuit în Moesia.... de la izvorul Vistulei se află aşezată pe un spaţiu imens numeroasa populaţie a veneţilor... ca de o coroană.......Neobositul părinte.. după aceea pe Deceneu şi în al treilea rând pe Zamolxe despre care am vorbit mai sus...... Goţii n-au fost deci lipsiţi de oameni care să-i înveţe filozofie...... ...... Deşi astăzi numele lor variază după diferitele familii şi regiuni. este al gepizilor.. Anţii însă........ Partea aceasta a Sciţiei este străbătută de fluvii mari şi celebre..... deoarece se părea că invocaţia spiritului său era ca aceea adresată unui părinte.. Aceste râuri se găsesc la o distanţă de mai multe zile de drum unul de altul.. .. El spune că acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început Tarabostes. iar în nord până la Vistula: drept oraşe au păduri şi mlaştini.. În cel de al doilea lăcaş al lor... lui i se atârnau pe triunghiurile arborilor prăzile de război cele dintâi şi exista un simţământ religios adânc în comparaţie cu ceilalţi zei.. încât să spună că la ei s-a născut Marte. De aceea spune şi Vergilius: . este ucis.. Căci şi mai înainte au avut pe învăţatul Zeuta.. după cum relatează Dio..... apărată de Alpii abrupţi.. goţii au avut drept rege pe Zamolxe.. înspre sud se află însăşi marea Dunăre.. despre care cei mai mulţi scriitori de anale ne spun că a fost un filozof cu o erudiţie de admirat..... spre nord... pornind de la apus..... Tracia şi Moesia. Lui i se jertfeau primele prăzi..În această Sciţie primul neam care este aşezat..... Citim despre lăcaşul acestora că mai întâi a fost pe pământul Sciţei lângă mlaştina Meotis....... iar dinspre est o taie Flutausis care este repede şi vijelios şi se varsă cu furie în undele Dunării... care sunt cei mai viteji dintre ei.. adică în Dacia.... b) Getica .. Dincolo de aceştia.. În partea lor stângă.... Pe acest Marte......... care au devenit foarte cunoscuţi datorită consecinţelor nenorocite ale păcatelor noastre. ei poartă mai ales numele de sclavini şi anţi...... goţii totdeauna l-au înduplecat printr-un cult sălbatec (căci victimele lui au fost prizonierii ucişi).. deasupra Mării Pontice.. Şi într-atât au fost de lăudaţi goţii. iese din Marcianopolis şi pleacă în întâmpinarea sa. Urmează de aici hunii. Tracia şi Dacia.... acolo unde Marea Pontică face un cot.. Căci Tisa aleargă prin nordul şi vestul ei... iar apoi Pilleati: dintre dânşii se alegeau regii şi preoţii.. se întind de la Nistru la Nipru....... iar la urmă din nou în Sciţia deasupra Mării Pontice..Comandantul trupelor din Moesia.. 59 ....

... a luat-o repede la fugă spre Tracia... căci era un maestru priceput în acest domeniu......... a venit în Goţia Deceneu............ regele goţilor.... se desface şi Sciţia se numeşte Taurus...... ...... a pierdut la Tape opt mii de soldaţi şi..... după cum spune Paulus Orosius...... construind în acelaşi fel un pod peste Dunăre şi fiind atacat necontenit.. după ce a aşezat vase aproape de la Chalcedon şi până la Bizanţ în chip de pod....... ele se păstrează până astăzi........... împrumutându-şi numele de la Sciţia Mare......... Ei socoteau ca noroc şi câştig..... ......... .. despicându-se.. fiul lui Histaspe....... şi că ei sunt din fire deştepţi................. el atinge chiar apele Istrului...... rugându-l şi îngrozindu-l în acelaşi timp..... în privinţa minţii... .................... După sfatul acestuia goţii au început să pustiească pământurile germanilor pe care acuma le stăpânesc francii... în timpul domniei la goţi a lui Burebista.... fără a se mai opri în Moesia vreun moment...... i-a instruit în ştiinţele fizicii......... i-a învăţat logica....... sub numele de belagines. i-a instruit în aproape toate ramurile filozofiei. Istoricul Dio Cassius care a dat operei sale titlul de Getica............ dacă nu i-ar împlini voinţa............. ..... Apoi muntele formând cu creasta sa marginea popoarelor scitice....... înaintează până la Pontul Euxin şi prin colinele înşirate strâns............. a trecut în părţile Moesiei.. luând de la inamic atâta pradă după obţinerea victoriei... dându-le un exemplu practic i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune....... Fiind refuzat.. dispreţuind legătura de rudenie cu el... Mai apoi Darius............... Primindu-l pe Deceneu. .... despre care geţi am arătat mai sus că sunt goţi. îndeplinirea în orice chip a lucrurilor pe care le sfătuia îndrumătorul lor Deceneu.. dezvăţându-i de obiceiurile lor barbare... demonstrându-le teoria celor douăsprezece 60 ................ a cerut în căsătorie pe fiica lui Antyrus..... încercând să răzbune o ruşine personală cu preţul nenorocirii statului.. deoarece nu se credea aici în siguranţă.... observând înclinarea lor de a-l asculta în toate..... Burebista i-a dat o putere aproape regală....... drept unica lor dorinţă... Darius s-a aprins de mânie şi a pregătit împotriva lor o armată de şapte sute de mii de soldaţi. făcându-i să trăiască conform legilor naturii.......... făcându-i superiori celorlalte popoare. au înşelat speranţele soliei. care acuma se cheamă Sciţia Minor.......... pe vremea când Syla a pus mâna pe putere la Roma. judecând că este folositor să realizeze aceasta. El i-a învăţat etica.............. El................ timp de două luni.... şi acolo pe ţărmul moesic al Pontului a zidit oraşul Tomis căruia i-a dat numele său.. Goţii însă.... Apoi....... .... temându-se ca podul de peste Dunăre să nu fie ocupat de adversarii săi.................. regele perşilor..... el a intrat în Tracia şi Moesia........... Regina Tomiris.... în locul în care acest râu..... transcriind aceste legi....

Căci atunci a ales dintre ei pe bărbaţii cei mai de seamă şi mai înţelepţi pe care i-a învăţat teologia. Aceasta era considerat la ei şi ca rege şi ca preot suprem şi ca judecător. încât a condus nu numai pe oamenii ede rând. s-a urcat pe tron. pe celălalt observând eclipsele soarelui şi cum. aşezată în faţa Moesiei. după cum am spus. Vezi ce mare plăcere. pe altul însuşirile ierburilor şi ale fructelor. (astrele) care se grăbesc să atingă regiune orientală sunt duse înapoi spre regiunea occidentală. şi împărţea poporului dreptate ca ultimă instanţă. pe acesta studiind descreşterea şi scăderea lunii. nume pe care goţii îl reamintesc până astăzi în cântecele lor. El se numeşte Hister în limba bessilor şi are adâncimea apei. Iar după moartea lui Deceneu. Dunărea întrece în mărime toate celelalte fluvii. ca rege al goţilor. 61 . pe o întindere de 1200 mile. după cum cred. i-a sfătuit să cinstească anumite divinităţi şi sanctuare făcându-i preoţi şi le-a dat numele de pileati. se mărgineşte la răsărit cu roxolanii. Căci el izvorăşte din câmpiile alamanilor şi primeşte de la izvorul său şi până la gura sa care se varsă în Pont şasezeci de râuri din dreapta şi din stânga. deoarece i-au dat o mare consideraţie. odihnindu-se apoi după o regulă prestabilită. este înconjurată de o cunună de munţi. în afară de Nil. numai de două sute de picioare. una pe la Boute şi alta pe la Tape. ei au avut aproape în aceiaşi veneraţie pe Comosicus.semne ale zodiacului. Această Goţia pe care strămoşii noştri au numit-o Dacia şi care acum se numeşte Gepidia. Iazigii sunt despărţiţi de roxolani numai prin râul Aluta. având numai două intrări. ca nişte oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filozofice. dar chiar şi pe regi. Şi fiindcă s-a făcut menţiunea Dunării. dincolo de Dunăre. la miază-noapte cu sarmaţii şi bastarnii şi la miazăzi cu fluviul Dunărea. în albia unde este mai adâncă. Această ţară. Corillus care a condus timp de patruzeci de ani popoarele sale în Dacia. Părăsind şi acesta viaţa. în care se înfig fluviile ca nişte coaste şi în general este cel mai mare fluviu. ei făceau sacrificii. Deceneu a devenit în ochii lor o fiinţă miraculoasă. la apus cu iazigii. Putem vedea pe unul cercetând poziţia cerului. le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele trei sute şi patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit până la apus spre a se apropia sau depărta de polul ceresc. datorită priceperii sale. cred că nu e în afara subiectului să dau câteva indicaţii despre acest fluviu atât de însemnat. fiindcă. Am în vedere Dacia cea veche pe care acum o ocupă popoarele gepizilor. având forma unei spinări de peşte. restul poporului a dat ordin să se numească capillati. Ajunge cât am spus despre Dunăre. prin rotaţia cerului. Comunicând acestea şi alte multe goţilor cu măiestrie. când mai aveau puţintel timp liber după lupte. având capetele acoperite cu o tiară. pe care o numim cu un alt nume pilleus. fiindcă era tot aşa de iscusit.

la miază- noapte hermundurii... . la fel de îngroziţi ca şi fraţii lor.......... cel mai de seamă dintre toate triburile şi foarte războinic. care este numit şi Dunăre.. Gilpil şi Grisia. năvălind asupra mai multor castele şi cetăţi.... nici atacurile hunilor şi a murit....... unde nu s-a luptat mult timp pe picior de egalitate.. Oppius Sabinus. ... ajungând la vârsta respectabilă de 110 ani. .. după cum am spus..... ei au ajuns de la Ocean până în regiunile noastre...... Moartea sa le-a dat hunilor posibilitatea să obţină supremaţia asupra acelor goţi care.. care întrece în mărime pe toate celelalte mai sus amintite. n-a putut suporta nici suferinţele pricinuite de rană.. Dându-se lupta...... lângă râurile Marisia.... goţii de teama zgârceniei sale.. i-a obligat să treacă peste Dunăre împotriva armatei lui Durpaneus..... După un interval de timp îndelungat.......... Pe când se aflau vandalii aici..... Dorind ca începuturile domniei sale să le inaugureze prin supunerea vandalilor.. nu ştiau din cauza hunilor ce hotărâre să ia cu 62 ...... După referinţele războinicului Dexip. Domiţian a plecat cu toate forţele sale în Illyria şi încredinţând conducerea aproape întregii armate generalului său Fuscus şi câtorva bărbaţi aleşi.......... care era foarte bătrân. sub domnia împăratului Domiţian.. iar lui Oppius Sabinus i s-a tăiat capul şi goţii.. regele vandalilor......anzi” şi nu simpli oameni......... ca şi cum ar fi învins datorită norocului lor.... desfăcură tratatul ce-l încheiaseră odinioară cu alţi împăraţi şi începură să devasteze..... după Agrippa.. împreună cu şefii lor. el a pornit împotriva lui Visimar..... În fruntea acestor provincii se găsea pe atunci ca guvernator.... iar la goţi conducerea o avea Durpaneus. romanii au fost învinşi. Din cauza nenorocirii celor ai săi..... distrugându-le armatele împreună cu comandanţii lor...... Atunci goţii... Miliare.... Pe atunci la răsărit de ei se aflau goţii............ care era din tribul asdingilor..... locuiesc în partea de răsărit şi se numesc ostrogoţi..... abia în decurs de un an.. ................ omorând pe comandantul acestora Fuscus şi au jefuit bogăţiile din lagărul soldaţilor. care locuiau în partea de apus. adică .. li s-a declarat război de către Geberich regele goţilor............... la ţărmul susamintitului râu Marisia... malurile Dunării care erau de mult în stăpânirea Imperiului roman... care n-au fost luaţi pe neaşteptate... ci imediat e culcat la pământ însuşi Visimar...... regele acestora. adică ceilalţi tovarăşi ai lor.. Ei ocupau atunci locurile unde astăzi locuiesc gepizii.... la apus marcomanii...... pe un pod din corăbii legate între ele..... . Vizigoţii....... la miazăzi Istrul.... cu o mare parte din neamul său................... Între timp Hermanaric................ din pricina mărimii teritoriilor pe care au trebuit să le străbată. au pus mâna pe arme chiar de la prima ciocnire au învins pe romani...... au prădat regiunile care ţineau de imperiu......... Pentru dobândirea acestei victorii mari ei i-au numit pe conducătorii lor semizei..

.. .... Tibisia şi Drica..... Theofilact din Simocatas. Chibzuind mult timp ei trimiseră în sfârşit... . ne relatează. a aprobat imediat ceea ce vrut chiar el să le propună şi i-a aşezat pe goţi în regiunile Moesiei ca un fel de zid al imperiului său contra celorlalte neamuri barbare.... Aflând Valens acest lucru şi socotind că-i aduce glorie....... La această pace.. .... Mai departe........ p.. Ei înşişi.... am ajuns în locul în care odinioară Vidigoia. însuşindu-şi cu forţa regiunile hunilor şi punând stăpânire în calitate de învingători pe tot teritoriul Daciei ca nişte oameni destoinici... a căzut printr-o mişelie a sarmaţilor.. Şi deoarece împăratul Valens închisese toate bisericile noastre... (Fontes Historiae Daco-Romanae....... a trimis la predicatori din secta sa......... Iar gepizii.... Şi astfel vizigoţii au fost făcuţi de către împăratul Valens mai degrabă ariani decât creştini. predicară evanghelia atât ostrogoţilor cât şi gepizilor.......... stăpânul tuturor hunilor. trecând Dunărea...... Ei cereau să li se acorde ca loc de agricultură o parte din Tracia sau din Moesia.H. În Istoriile sale aminteşte luptele purtate de romani cu barbarii 63 .Trecând peste nişte fluvii foarte mari şi anume Tisia......... următoarele: ..... care răspândiră acolo............. Istoricul Priscus. cu permisiunea împăratului....... cel mai viteaz dintre goţi. II.... Ziua aceea a înlăturat foamea goţilor şi siguranţa romanilor.......... . în Moesia şi în Tracia.. s-au stabilit........ la nişte oameni simpli şi ignoranţi................. fiind trimis de Theodosius cel Tânăr într-o ambasadă la el..privire la ei...... ca să poată trăi sub legile şi autoritatea sa... după cum am spus... în Dacia Ripensis.. delegaţi în imperiu............ nu ca nişte noi sosiţi şi străini....400............ n-au cerut altceva de la Imperiul roman decât pace şi daruri anuale...... învăţându-i cultul acestei erezii şi invitară toate neamurile de limba lor să ia parte la cultul acestei secte. de aici am ajuns nu departe de satul în care stătea regele Attila. Goţii au început să se poarte..... împinşi de zel... ci să comande ca cetăţeni şi stăpâni unor simpli posesori şi să ţină sub autoritatea lor cu depline drepturi toate regiunile de nord până la Dunăre.. prins fiind de perfidia arianilor.....VI-VII d. Ca să fie mai demni de încredere ei permit să devină creştini în caz că li se vor da propovăduitori în limba lor. otrava ereziei lor........ a fost administrat şi s-a bucurat de o faimă strălucită la toate neamurile...... şi singurul stăpânitor în lume al aproape tuturor neamurilor din întreaga Sciţie.. 411-415................... care erau înrudiţi cu cei dintâi...... fratele împăratului Valentinianus.... Printr-un tratat de prietenie împăratul a consimţit atunci bucuros la aceasta şi până astăzi poporul acesta primeşte darul obişnuit de la împăratul roman”....... 425-429) Sec........ după o hotărâre comună.. Attila. între altele..... la împăratul Valens.... zic sat dar era de mărimea unui oraş foarte mare..

. care era neîntărit şi lipsit de maşini de război. luând asupra sa.. Comentiolus aranjă armata şi punând-o pe o singură linie de luptă o lăsă să înainteze. distruse stupii bunei chibzuiri şi prădă osteneala comandantului.. la cei mai destoinici făcând să se nască o dorinţă neînfrântă de a se bate....... făgăduiră să verse în fiecare an barbarilor optzeci de mii de piese de aur în bani şi în îmbrăcăminte felurită de la neguţători... Cum l-au ocupat..... Aceşti huni care locuiesc lângă Istru.. Căci.. cam la patru mile de acolo. a arătat vestitul Menandru.. iar a doua zi să năvălească asupra haganului ca o furtună şi să facă un mare măcel printre duşmani.. .... Îl cuceriseră cu foarte puţină vreme înainte ca împăratul Mauricius să se urce pe tronul cezarilor. porunci să se îndrepte spre Astice. să istorisesc din nou cele spuse limpede şi să mă expun mustrării poetului. Eu n-am răgaz să adaog ceva mai amănunţit la acele lungi povestiri. prietenă a războiului. Dar tratatul fu ruşinos pentru romani.... lăudat şi slăvit de romanii care locuiau în Europa...... După ce oraşul Sirmium fu în mâinile hunilor. Tratatul însă nu dură mai mult de doi ani... Localitatea se numea Sirmium şi era oraş foarte vestit.. cu toţii într-un gând..... căci stând ca nişte judecători ai luptei.. vom aminti întâi mişcarea împotriva avarilor.... Coborâră deci de pe Haemus la Calvomuntis şi la Libidurgos şi văzură nu departe............. se răspândise multă nepăsare în Tracia................. Aşadar nu puţine isprăvi au fost săvârşite atunci de ei cu îndrăzneală nesocotită.. odată cu purpura. ca 64 . căci pacea neglijează paza şi nu e prevăzătoare pentru viitor........ pentru că. se ajunse la înţelegerea ca.. Şi îndată.... începând ţesătura istoriei şi descriind războaiele cu barbarii. După ce bătrânul spuse aceste vorbe adunării.. Şi cu toată indignarea împăratului.. .. adună trupele şi luă fără de veste oraşul Singidunum. reaprinse în piepturile soldaţilor curajul pentru luptă.. dispreţui tratatul...... “. ei trimiseră soli la împăratul Mauricius........ Pe lângă cele optzeci de mii de piese de aur cerea să i se plătească de către romani altele douăzeci în fiecare an.. sunt neamul cel mai necredincios şi mai nesăţios dintre cele care duc o viaţă nomadă... pe hagan stând cu corturile fără nici o grijă.. ei acordară barbarilor daruri strălucite ca răsplată a unei glorii.. căci haganul – aşa era numit de huni – se purta cu trufie faţă de romani.. Se ridică un strigăt puternic din adunare şi teatrul răsuna de laudele celor care admirau pe soldatul bătrân pentru marele lui curaj.. Dar o soartă potrivnică găsi cale să schimbe socotelile acestei expediţii. noaptea să fie sub pază......... în urma păcii..... şi ridicând fără zăbavă trâmbiţa.. şi grijile romanilor. După ce puseră stăpânire pe un oraş foarte mare. dădu în vânt jurămintele făcute.. să se bucure de pace şi să trăiască în linişte. lăsând duşmănia.. întocmai ca un bondar... De acum... părăsiră adunarea şi se îndreptară spre arme.. pentru că aceste întâmplări sunt foarte alăturate de faptele arătate mai înainte şi ordinea aceasta este cea mai potrivită. întrucât armata îi era împrăştiată prin toată Tracia.. şi pişcând cu vorba ca şi cu un bici lipsa de bărbăţie a celor domoli îl făcu să se schimbe...

.........531-533. El este cel care în Europa are mai multă faimă la toţi... Etimologii. îşi schimbă şi numele şi în drumul său îşi adună 65 .. după asemănarea ultimei silabe...... fluviu al Germaniei. p... Dar cei care veneau în urmă şi vedeau animalul de povară târând în dezordine sarcina după el....... se spune că este numit (astfel) de la mulţimea de zăpezi...... fiindcă s-au născut din neamul goţilor.......... Se împrăştie aşadar toată oştirea ca o armonie a coardelor de la liră........ ............. unul dintre animalele de povară şi-a scuturat sarcina de pe el... Şi li se spune masageţi....... torna ....geţi puternici”.... Se întâmplase însă că stăpânul lui să meargă înainte... îngrozitor prin felul armelor....H. ca şi cum li s-ar fi ivit pe neaşteptate o luptă în timpul nopţii........ Haganul fugi de această a doua şi cea mai mare primejdie cât îl ţinură picioarele şi lăsând căile bătute şi strămutându-se în alt loc. strigară la stăpân să se întoarcă şi să îndrepte povara de pe animal.......întoarce-te.... datorită cărora creşte şi mai mult.......... La fel făcură şi romanii şi fugeau la rândul lor. după ce soarele şi-a arătat spatele sumbrei nopţi şi lampa prea frumoasă şi dătătoare de lumină acoperindu-şi strălucirea a cedat puterii nopţii.......... ca dagi..... Isidor din Sevilia.......... ca şi cum duşmanii s-ar fi ivit în apropiere de ei mai repede decât orice închipuire. întoarce-te”.. Despre ei spune cunoscutul (poet ..... Dunărea...... E tot una cu Istrul. Goţii se crede că au fost numiţi (astfel) de la Magog........ decât goţi............. .... grăind cu foarte mare tulburare torna........ înalt prin statura corpurilor..... fiind că în timp ce trece pe la nenumăratele neamuri....... până la daci”........... căci mulţimea auzea glasul şi cele spuse erau luate greşit drept un semnal care se părea că era pentru fugă... ........ Descrie populaţiile existente la Dunărea de Jos ............ adică ........... 539) Sec..........Paulinus către Niceta”): .. VII d............. “Masageţii sunt din neamul sciţilor...Vei merge departe la miazănoapte..................... II...... găsi o scăpare şi mai neaşteptată decât cea dintâi. În adevăr...... Ei bine.pe cea a unei albine.......... ...........................” (Fontes Historiae Daco-Romanae.............. Dacii au fost mlădiţe ale goţilor şi se crede că s-au numit daci..... acest lucru a fost pricina tulburării ordinei în oştire şi a făcut să înceapă fuga înapoi.. cei vechi i-au numit mai mult geţi.......... fiecare striga tare să se întoarne şi se îndemna unul pe altul în limba băştinaşă să se întoarcă înapoi... ca unora grei.................. fiul lui Iafet........ Despre ei Lucnus spune: "De aici să ne atace dacul....... ........ neam tare şi foarte puternic... . S-a produs o foarte mare învălmăşeală în armată şi mult sgomot.......... de dincolo getul.....

.. vei găsi acolo un lucru de mirare... Aceşti "regi" erau de fapt simpli conducători militari aleşi temporar........................ primeşte în albia sa şaizeci de râuri şi se varsă în Pont prin şapte guri.Dar dacă citeşti.......... pentru ca duşmănia faţă de toţi să nu ducă la unire sau la o singură stăpânire........H................ .. despre războiul pe care Traian..... trebuie să ne păzim cu străşnicie........ noi am arătat * Nu este vorba de o regalitate de tip germanic.. ..... De aşa- zişii refugiaţi.................. Cosmographia.. ............. şi anume în ce chip se minunau cei mai înţelepţi dintre romani........ Prima regiune a Europei (este) Sciţia inferioară....H.. măcar că sunt romani....... dragă Odo.... ei au căpătat cu vremea această calitate......... (Fontes Historiae Daco-Romanae.... II.......................” (Fontes Historiae Daco-Romanae. “Deoarece au mulţi regi* şi nu se înţeleg între dânşii........VII d........... II....... .... .................. Prima parte a ei este Alania.. Strategicon....... l-a purtat atunci când a cutreierat tot oceanul de nord şi când a învins pe regele dacilor..............puteri mai mari. au uitat de ale lor şi sunt cu mai multă tragere de inimă faţă de duşmani.......................VII d..... iar pe cei care ne fac rău să-i pedepsim........ se îndreaptă către răsărit.........................561) Sec......... Izvorăşte din munţii Germaniei şi pădurile de apus ale barbarilor.................. acestei ţări în general i se zice barbară............... Geograful anonim din Ravena................ Mauricius.......... 66 .............. Bucatele aflate în ţara din apropiere să nu le părăduim...... pe animale şi corăbii: căci râurile lor se varsă în Dunăre şi căratul se face uşor cu ajutorul corăbiilor”.. care ajunge până la lacurile Meotice.............. Descrierea teritoriului vechii Dacii ................... în care se întind diverse ţări până la marea cea mare a Pontului......... trimişi să ne arate drumurile şi să ne descopere pe cineva.................... e nimerit ca pe unii dintre ei să-i mânuim cu vorbe sau daruri..573-577) Începutul sec. Iar în dreptul regiunii meotice este ţara foarte mare numită Dardania.. Pe cei binevoitori să-i răsplătim... iar împotriva celorlalţi să pornim cu război..................... După aceasta Dacia..... ... apoi Germania.. ei care socoteau că stăpânesc în egală măsură tot pământul...... .............. unde (este) şi Goţia......................... Fragmente .... p... împăratul romanilor...... care începe de la mlaştina Meotică şi se întinde între Dunăre şi Oceanul nordic până în Germania... din cauza neamurilor barbare de care este locuită..... p...... ci să ne străduim să le aducem în ţară la noi.. mai ales pe cei din apropierea hotarelor noastre.

Tomis...... De asemenea în altă parte există oraşe chiar în Dacii.. . Acmonia.. …Tot lângă Marea cea Mare este ţara care se numeşte Tracia. dintre care vom arăta pe unele şi anume lângă ţărmul mării.... * În Moesia Inferioară. De asemenea. unde locuiesc acum hunii numiţi şi avari.. Prin aceste diferite ţări trec mai multe fluvii..... Amândouă aceste Dacii au fost descrise de foarte mulţi filosofi dintre care eu am citit pe Sardonius şi Hylas şi pe Aristarh. dintre care vom arăta pe unele... Capidava.... Noviodunum***.. Potaissa... Arrubium.. *** Probabil regiunea a V-a Macedonica.. …Tot aşa. În această Tracie am citit că au foarte multe oraşe... Tibiscum. 67 .. Tibiscum.... Pons Aluti.... Bulgaria). Largiana.. Ad Mediam. sunt oraşele Moesiei Inferioare** . Masclianis. filosofi ai grecilor. Tegulicium... şi anume: Drobeta. Bizone..... De asemenea în altă parte* sunt oraşe. peste fluviul Dunărea. Cedonia. În această Moesie am citit că au existat numeroase oraşe dintre care vom arăta pe unele şi anume: Beroe.. Apulum. Argidava.... Beroe.. Capidava... Durostorum*****.. Porrolissum.... Napoca. şi anume: Tema. Blandiana...... Tiriza. adică cea de Jos şi cea de Sus. Macedonica*** ... Pons Vetus..oraşele din aceste regiuni după mai sus numitul Livianus. şi anume: Gura Peuce. Caput Bubali. Centum Putea.......... Certia... Acidava. Salinae.. Brucla.. Sucidava. Urgum. .. Praetorium. Petris. Caput Stenarum. Aegyssus**.. Romula...... sunt aşezate două Moesii... cu sediul la Potaissa. Germisara... care se leagă cu oraşul Acmonia din provincia Moesia.. **** La nordul Dunării. Bersovia... ** În Dacia. Carsium. Aquae... Dinogetia. Sarmizegetusa. Optatiana.. De asemenea lângă însăşi Cedonia este un oraş cu numele Burticum... între altele acelea care se numesc.... Dar regiunile înseşi le-am descris după Sardonius. de asemenea fluviul Mureş.... Transmarisca.... Iar între Tracia sau Macedonia şi Moesia Inferioară locuiesc acum bulgarii care au ieşit din Sciţia Mare mai suspomenită. În aceste regiuni ale dacilor am citit că odinioară au existat foarte multe oraşe. Ad Pannonios.. Salsovia.. Cersiae. Bacaucis.. Sturium... Troesmis**** . Congri. Stratonis... ca să vorbim despre un pământ foarte întins.. Nigriana*..... Gaganis..... Histria..... Callatis... Carsium.. se află regiuni foarte întinse care se numesc Dacia Prima şi Secunda numite şi Gepidia****.. Timum. Aiziziss. ** Tulcea *** Isaccea **** Igliţa ***** Silistra * Se pare că este Candidiana (Malăk Preslaveţ. Tot aşa cam în partea sudică... Ermenium... şi anume: Porolissum. Dionysopolis............. De asemenea în altă parte sânt oraşele care se numesc: Tyras.

. şi au ajuns la fărâmiţare.. Al patrulea şi al cincilea trecură fluviul Istru sau Danubis: unul rămase cu oastea în Pannonia. Tomis... Marisis.......... iar din celelalte laturi era înconjurat de râuri şi oferea multă siguranţă împotriva duşmanilor pentru un neam micşorat prin separarea de ceilalţi... Despre teritoriile de la nordul Dunării ... în regiunea avarilor.. aflată sub conducerea hanului avarilor. Prin aceste regiuni ale dacilor trec foarte multe râuri.. Callatis. s-a ridicat marele neam al chazarilor.. şi ocupă (regiunea) Oglos şi se aşază între acesta din urmă şi celelalte două socotind că e un loc sigur şi inexpugnabil din orice latură.. a păzit porunca tatălui său şi a rămas pe pământul strămoşesc până în ziua de astăzi. între altele şi acele care sunt numite Tisia. Miliare. Acesta l-a supus pe fratele cel dintâi Batbaian. Al doilea frate............... Gilpit. .. .. trecu peste fluviile Danapris şi Danastris de la nord de Dunăre....... stăpânul primei Bulgarii şi a luat de la el tribut până în ziua de azi..... numit Cotrag. Căci râul Flutausis formează hotarul regiunii. a pornit împotriva lor pe apă şi pe uscat...... p.. Împăratul Constantin (al IV-lea) a aflat că pe neaşteptate un neam murdar şi nespălat s-a aşezat în Oglu.. conducător şi peste cotragi.... în cinci grupe.. numit Batbaian..... Crisia.... din adâncimile cele mai îndepărtate ale Berziliei din prima Sarmaţie şi a pus stăpânire pe tot pământul de dincolo de fluviu până la Marea Pontică.. Tirizis.. Drica... stăpânul dinspre apus al pomenite Bulgarii... Timum....... Mesembria.... năvălind în ţinuturile din apropierea Dunării.. căci avea în faţă mlaştini.... pustieşte ţara stăpânită acum de ei. Feciorul cel mai mare. II...... Theophanes Confesor.. Apoi după aceşti fraţi.....581) Sec..... Tyras.. Totuşi mai sus-numitul cronicar Iordanes le-a expus mai amănunţit.. După ce s-au despărţit aceşti fraţi. anume Kubrat.... iar celălalt se îndreaptă spre Pentapolis de lângă Ravenna şi ajunse sub stăpânirea creştinilor. încercând să-i urmărească cu război: a rânduit trupele pedestre pe uscat între numitul Oglu şi Dunăre...Pe timpul lui Constantin..... Bizone.. Toate aceste râuri se varsă în Dunăre. trecu fluviul Tanais şi se stabili în preajma fratelui celui dintâi..... a lăsat la moartea sa cinci feciori şi le-a cerut să nu se despartă niciodată de traiul lor împreună spre a stăpâni toate neamurile şi a nu fi subjugaţi de nici unul din ele... în felul amintit.... Puţin timp după moartea lui. El s-a întristat peste măsură şi a dat poruncă tuturor comandamentelor militare să treacă în Tracia... dincolo de Dunăre şi. Stratonis.. Dionysopolis.. IX... Histria... iar de-a lungul ţărmului din apropiere a pus în mişcare 68 ...“ (Fontes Historiae Daco-Romanae....... Chronografia. cei cinci feciori ajunseră la învoială şi se despărţiră unul de altul.... Tibiscum. cel de-al treilea numit Asparuh. După ce a înarmat o flotă.. dar aflată atunci sub oblăduirea creştinilor. fiecare împreună cu gloata aflată sub conducerea sa..

monn .casa Domnului” şi-a primit numele de la dominus . Şi după cum mărturisesc istoriile. trebuie să spunem că şi barbarii au fost oşteni în statul roman şi că mulţi au venit printre aceste fiare ca să lupte împotriva păcatelor şi că din aceste pricini ai noştri au învăţat multe lucruri folositoare. mai cu seamă de la goţi*. tot aşa şi casa domnului (basilica) sau casa regelui (regia). 1990. întrucât pe vremea când au fost aduşi la credinţa lui Hristos. lucrarea misionară sau de răspândire a învăţăturii creştine. de la µην şi multe altele.. au fugit în întăriturile lor şi s-au pus la adăpost”. * Îi identifică greşit pe goţi cu geţii ** Autocefalie – dreptul bisericii unei ţări de a exercita puterea învăţătorească. Vezi I. cuvânt care arată o anumită paternitate şi se potriveşte cu vrednicia clericilor. Puterea jurisdicţională constă în întocmirea normelor de drept. 204.părinte”. sacramentală şi jurisdicţională.papă” de la papa .stăpân” de la heres. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Dacă ne întrebăm cu ce prilej au ajuns până la noi aceste urme de grecitate. Listele episcopatelor Listele episcopatelor Lista 8. şi mai ales la tomitani.domn”.. adică Dominica .stăpânul”. Puterea sacramentală (sfinţitoare) este acea lucrare prin care se sfinţeşte viaţa creştinilor administrându-se harul pe care Sfintele Taine şi ierugiile îl împărtăşesc. Am aflat din cele istorisite de o seamă de fraţi vrednici de crezare că la unele seminţii de ale sciţilor.biserică” de la Kyrios . pe care nu le cunoscuseră mai înainte.. p..corăbiile. 28. însă vorbeau limba noastră cea tudească. învăţaţii acelui neam au tălmăcit pentru ei cărţile dumnezeieşti pe înţelesul limbii lor. pentru că în ea se slujeşte Domnului Domnilor şi Stăpânului Stăpânilor. slujbele dumnezeieşti se săvârşesc până astăzi în aceeaşi limbă. Despre viaţa religioasă a comunităţilor nord-dunărene “Tot de la greci noi am primit pe kyrch . (Fontes Historiae Daco-Romanae. volumul II. ei trăiau în ţinuturile grecilor. II. II. papst ...” (Fontes Historiae Daco-Romanae. Arhiepiscopi autocefali “Eparhia Moesiei. de la rege.641) Secolul IX. p.. herr . lucrarea de apărare a adevărurilor de credinţă.. Când au văzut bulgarii această oaste unită şi numeroasă. Ed. p. deşi nu pe drumul cel drept. 69 .lună” şi monath . la fel Kyriaca.619) Walafrid Strabus (808/809-849). s-au gândit să scape. din care se păstrează şi azi urme la unii din ei. asigurarea unei stări de echilibru în relaţiile sociale-juridice şi realizarea ordinii juridice. Drept canonic ortodox. care se cheamă şi geţi** .15.lună”.. Bucureşti. Puterea învăţătorească constă în: lucrarea de păstrare a adevărului relevat. lucrarea de precizare şi de adâncire a credinţei. Legislaţie şi administrare bisericească. Cărticică despre începuturile şi dezvoltările unor obiecte bisericeşti. urmărindu-se astfel. la Odessus sau se zice şi Varna. Floca.

..... II.......................... arhiepiscopilor autocefali..... la Tomis............ .. Eparhia Sciţiei............ ...... Rânduiala.” (Fontes Historiae Daco-Romanae.... Lista 6.... a). la Odessus sau se zice şi Varna........................... p... la Tomis.639) 70 ..................... Eparhia Sciţiei.............. b).. Eparhia Moesiei..

.. CAPITOLUL III ROMÂNII ŞI FORMAŢIUNILE LOR SOCIAL-POLITICE ÎN SECOLELE IX-XII Sec.... IX.. de unde iese râul Donavis”.. din care o parte e la răsărit de Zaghura.. p. apoi ia şi el alţi ostatici de la aceşti pecenegi şi îi ţine în vase............ Editura ştiinţifică şi Enciclopedică.. deoarece pietrele sale par albe................ Decei.......... De administrando imperii.. şi prin acest om le duce darurile împărăteşti....... iar el păzeşte lucrurile din vase.... Despre viaţa politică la Dunărea de Jos ..................... solul le dă oamenii săi ca ostatici... până la ţara necunoscută căreia îi zic Balak şi până la muntele Râvbia....... X. iar după ce-i găseşte....... Românii din veacul al IV-lea până în al XIII-lea în lumina izvoarelor armeneşti..... .... uşor şi repede.... există cetăţi părăsite: prima este cetatea numită de pecenegi Aspron (Albă)... ... în volumul Relaţii româno-orientale”. Aşa trebuie să ne înţelegem cu ei...... fie împotriva bulgarilor.... să-l servească..... acesta le dă darurile împărăteşti şi primeşte de la ei prieteni câţi pofteşte.. şi abia după aceea se înţelege cu dânşii....... geograf armean... spre Chersones.... Ei au ajuns de temut în zilele noastre... fie împotriva ruşilor....... lângă malurile fluviului.......... Ei vin la dânsul şi după ce se urcă pe vase........ care e Ţara bulgarilor şi germanilor (se întinde) în spre Oceanul nordic. Dincoace de fluviul Nipru..... Moise Chorenati... a doua cetate se numeşte Tungate.......52) Sec....... Când e trimis acolo cu vasele.............. după legile lor. (A....... “Neamul pecenegilor s-a aşezat şi într-o parte a Bulgariei....... Nistrului şi a celorlalte fluvii de acolo. .. în aşa fel încât atunci când împăratul are nevoie de ei. Despre Ţara Românilor “Sarmaţia........ Bucureşti............................. în ţinutul Niprului..... Constantin Porfirogenetul. însă rămâne în vase... îi înştiinţează printr-un om al său........ 1978.. fie împotriva turcilor (= ungurilor): căci ei sunt în stare să se războiască cu toţi aceştia şi de multe ori pornesc împotriva lor... unde îi găseşte tot pe pecenegi.. solul împărătesc poate merge de acolo............ a treia 71 . Când pecenegii fac jurăminte în faţa solului.... şi apoi se întoarce. înspre partea Bulgariei. Culegere de studii..

............... căci mai înainte erau numiţi onogunduri... Constantiana.... Locurile pecenegilor în care s-au aşezat atunci turcii (ungurii) se numesc după numele fluviilor de acolo............ Fluviile sunt acestea: primul fluviu se numeşte Baruh....... ........ cari s-au numit ungureşti şi începură să lupte cu Volochii şi cu Slavii care trăiau acolo”..... . Carsos.................... Noviodunum................... Eparhia Sciţiei se află sub un conducător şi are 15 oraşe: Tomis.. (Fontes Historiae Daco-Romanae............. când a ajuns cunoscut şi numele lor...... iar un alt râu este Tisa........ unde îi desparte fluviul Istru. Cele mai dinlăuntrul decât acestea.... s- a văzut silit s-o aducă în situaţia de provincie şi să numească în ea un conducător de oşti.. de aceea unii cred că romanii au avut cândva locuinţe în locurile acelea.......... vol...... . din pricina năvălirii sciţilor şi bulgarilor.... Zelpa.... . cum sunt şi Polovţii (cumanii)........... 671) Sec....... ....... Callatis. a patra Salmacate.... Râurile sunt acestea: primul râu se numeşte Timiş.......... au primit numiri după râurile care curg pe acolo........... al treilea Trullos................ ... p................... Troesmis.. fluviu numit şi Dunăre..... al patrulea Criş................ a cincea Saracate şi a şasea Gieucate.... peste muntele care şi astăzi se numeşte unguresc (Ugorş Koie) şi au ajuns la Nipru şi-şi întinseră corturile... Despre aşezarea maghiarilor în câmpia Panoniei ... Acestea sunt locurile vrednice de amintit şi numele lor de lângă fluviul Istru....... Tropaeum......... Venind din răsărit........ ... la apus sunt francii.............. 667....................... al treilea Mureş............. Povestea vremurilor de demult. Popa-Lisseanu.............................. unde sunt peste tot aşezări turceşti (ungureşti).... cruci tăiate şi piatră poroasă.... 72 ............Cracnacate.. Izvoarele istoriei românilor........................ al doilea Tutis.. În clădirile acestor cetăţi vechi se găsesc urme de biserici..... (Cronica lui Nestor la G....... al doilea Cubu............ căci ei erau nomazi... al patrulea Brut iar al cincilea Svatopluk.............III...... Capidava. ei mergeau grăbiţi prin munţii cei înalţi. .Anul 6406 (896) ungurii trecură pe lângă Kiev.... II.......... X......... Dionysopolis............ Aegissos şi Halmyris”......... Cu turcii (ungurii) se învecinează în partea de răsărit bulgarii........ de atunci şi împăratul...... Trecerea barbarilor peste fluviul Istru s-a întâmplat spre sfârşitul domniei lui Constantin Pogonat.. iar la miazăzi croaţii............ Dar de când neamul urât de Dumnezeu al bulgarilor a trecut fluviul Istru.. Provincia actuală a Traciei fusese pusă sub oblăduirea împăratului din Constantinopol şi a slujit pentru serviciile lui: în ea nu se afla niciun conducător de oşti.. Axiopolis....... Istros...659... Acrae....

Trimişii lui Arpad însă. s-au aprins de mânie şi au poruncit numaidecât să se trimită o armată împotriva lui. din care descinde neamul lui Moglout. bunicul lui Geule şi Zumbor. ceea ce se tăgăduieşte. Crestomaţie. nu-i cedăm din pământ nici cât un deget. neîntâlnind nici o împotrivire. nici din dragoste. care se numea biciul lui Dumnezeu. pământul Pannoniei romanii îi ziceau că este păşune. se duseră în fuga mare la stăpânul lor. a treia zi le-a spus să se întoarcă acasă. Dunărea şi Tisa şi alte prea vestite ape. Şi vorbele lui nu ne tulbură inima că ne-a arătat că descinde din neamul regelui. bulgarii şi blachii. p. la ducele Menumorut. după ce au pornit de aici. după moartea regelui Athila. fie de frică. au plecat nu cu o mică oaste şi au trecut peste Tisa la vadul Ladeo. zicându-le: «Spuneţi lui Arpad. Gesta Hungarorum. Iar ducele Menumorut.46-47. Au hotărât să plece Tosu. Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voinţe a noastre nu i-l vom ceda niciodată. Fiindcă. Şi. Iar ducele Arpad şi nobilii săi. Şi cu drept cuvânt se spunea că pământul Pannoniei ar fi păşunile romanilor. XII. Şi sosind. Că această ţară o locuiesc slavii. tatăl lui Horca. solii ducelui Arpad. A doua zi. cu toate ce-i sunt necesare fiindcă e om străin şi duce lipsă de multe. p. să-i cedeze pământul de la fluviul Someş până la hotarul Nirului şi până la Poarta Mezesyna. fiindcă turmele lor păşteau în ţara Pannoniei. Aceştia. Şi chiar dacă acela a răpit prin violenţă această ţară de la strămoşul meu. pline cu peşte bun. au comunicat domnului Arpad solia lui Menumorut. Datori îi suntem ca un amic. i-a primit cu bunăvoinţă şi încărcându-i cu diferite daruri. împăratul din Constantinopol. deşi a spus că are un drept asupra lui. Anonymus. Şi ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu. În urmă însă. cerându-i ca din drepturile strămoşului său. nici din frică. nimeni nu poate să mi-o mai smulgă din mâinile mele». Căci spuneau că acolo curg cele mai renumite izvoare de ape. le-a dat drumul să plece. Noi însă. Pascu. unui amic. fiindcă şi acum romanii pasc pe moşiile Ungariei. sosind în fortăreaţa Byhor. Bucureşti.. luându-şi rămas bun de la ducele Arpad. Şi. comunicându-i solia ducelui Arpad. domnului vostru. Dar să lăsăm aceasta! Iar ducele Arpad. Athila. Totuşi le-a dat răspunsul. câtă vreme vom fi în viaţă. trecând câteva zile. Pătrunderea maghiarilor în Transilvania . vezi şi Şt. încep să meargă călări pe lângă Tisa spre fluviul 73 . ducele Hungariei. au pretins teritoriul pe care l- am numit mai sus. după ce s-a sfătuit cu nobilii săi. Hanga. II. spunându-le acestea. regele Athila. tatăl lui Leu şi Zobolsu. Tuhtum. Usubuu şi Veluc au trecut peste fluviul Tisa la vadul Lucy. a trimis soli în fortăreaţa Byhor. au salutat pe ducele Menumorut şi i-au prezentat darurile pe care i le trimisese ducele lor. fie din dragoste. adică păstorii romanilor. Atunci Usubuu şi Veluc. cum se spune. acum însă graţie stăpânului meu.52) cca Sec. fiul lui Eleud din care se trage neamul lui Saac şi de asemenea. Vl. aflând aceasta. 1935.Şi le lăuda pământul Pannoniei ca fiind extraordinar de bun.

fiindcă auzise că ducele Arpad şi ostaşii săi sunt foarte viteji în război. rugându-se înaintea feţei lui Usubuu şi Velec. Şi aceştia. precedată de secui. că romanii din Pannonia au fost puşi pe fugă. că Usubuu şi Velec.Someş şi şi-au aşezat tabăra. încep să se roage de aceşti doi şefi de armată şi deschizându-le fortăreaţa. aruncându-se la picioarele lor. le-a comunicat că îi refuză să dea o palmă de pământ acum. prin aceeaşi soli învins şi zdrobit. fiul lui Arpad. au trimis vestitori care să roage pentru pace pe domnul lor. pe ducele Arpad. că au jefuit teritoriile Carinthinilor Moravieni. fugind din faţa lor. văzând curajul ungurilor. Şi s-au luptat între ei douăsprezece zile şi dintre soldaţii lui Usubuu au fost omorâţi 20 de unguri şi 15 secui. când a aflat că fata lui Menumorut este de aceeaşi vârstă cu fiul său Zulta. Iar ducele Arpad. după ce ungurii şi secuii au umplut şanţurile fortăreţei şi voiau să aşeze pe ziduri. el cu soţia şi fiica sa au fugit din faţa lor şi au căutat să rămână în pădurea Ygfon. Usubuu şi Velec şi întreaga lor armată veseli încep să meargă călări în contra fortăreţei Byhor şi şi-au aşezat tabăra lângă fluviul Iuzos. n-a mai amânat cererea 74 . împreună cu delegaţii lor. Căci se temeau de ei mai toate popoarele şi unii. deabia au scăpat. aproape toţi locuitorii ţării li s-au supus de bunăvoie şi. din cealaltă parte. i-au adus ştire de faptele lor. cu îngâmfare. A treisprezecea zi însă. Secuii şi ungurii omorâseră mulţi oameni prin loviturile de săgeţi. Atunci Usubuu şi Velec au aprobat bucuros planul lui şi. care sosind la Menumorut. Şi în acest loc. căci toţi locuitorii se temeau de ei nespus de mult fiindcă ziseră că ducele Almus. a aprobat şi a lăudat propunerea lui Menumorut şi. a doua zi delegaţii au comunicat solia lui Menumorut. că multe mii de oameni au căzut prin ascuţişul săbiilor lor. vin împotriva sa cu o puternică trupă. Menumorut a fost cuprins de o atât de mare groază că n-a mai îndrăznit să ridice mâna. se trage din neamul regelui Athila. soldaţii adunaţi din diferite naţiuni încep lupta contra lui Usubuu şi a soldaţilor săi. pe fiica sa. tatăl lui Arpad. Iar a doua zi orânduindu-şi armatele. veniră în picioarele goale. cei mai vestiţi generali ai ducelui Arpad. Auzind aceasta Menumorut de la vestitorii scăpaţi cu fuga. nu stă la îndoială să-i dea întregul său regat şi lui Zulta. s-a temut grozav şi n-a îndrăznit să le iasă în cale. în locul unde este acum Zobolosu. Atunci ducele Menumorut părăsindu-şi mulţimea de soldaţi în fortăreaţa Byhor. Auzind aceasta Menumorut. au plecat spre castelul Belland şi. Acestora punându-le oameni de pază. Usubuu şi Velec au intrat în fortăreaţă şi au dat acolo de multe bogăţii ale soldaţilor acestora. Usubuu şi Velec uciseră cu balistele lor 125 soldaţi. după ce au intrat în insula Sepel şi au salutat pe ducele Arpad. a fost cuprins de o mare groază şi şi-a trimis soli la Usubuu şi Velec cu diferite daruri şi i-a rugat ca chiar ei să fie mijlocitori ai păcii să lase pe soli să se ducă la ducele Arpad ca să-i vestească că Menumorut care la început prin delegaţii săi proprii cu inima ca de bulgar. că au cucerit regatul Pannoniei şi că duşmanii au fugit înaintea feţei lor. şi-au dat copiii ca ostatici pentru a nu suferi vreo nenorocire. Auzind aceasta. ostaşii ducelui Menumorut. consfătuindu-se cu nobilii săi.

Iar Gelu. om foarte prevăzător a trimis pe un oarecare bărbat şiret. a lăudat propunerea lui Tuhutum şi i-a dat voie să meargă dincolo de păduri să se lupte împotriva lui Gelu. fiindcă suferă multe neajunsuri din partea cumanilor şi a pecenegilor. ţara de dincolo de păduri. Căci Tuhutum voia să-şi câştige şi nume şi pământ. Aflând aceasta de la solul său. i-a plăcut nespus de mult şi. a sosit la râul Almaş. pentru sine şi pentru urmaşii săi. pe ascuns.lui Menumorut şi a primit pe fiica lui ca soţie pentru Zulta. Tuhutum. al căror nume şi folos le-a amintit pe rând. ducele Ultrasilvan. Fiindcă sunt blachi şi slavi care nu au alte arme decât arcuri şi săgeţi şi ducele lor Gelu e puţin statornic şi n-are ostaşi buni împrejurul său şi n-ar îndrăzni să se împotrivească curajului ungurilor. trimiţând delegaţi la Usubuu şi Velec. ca să-i dea voie să se ducă dincolo de păduri şi să se lupte împotriva lui Gelu. în cea mai mare grabă. însă. Ceea ce s-a întâmplat. le-a dat însărcinarea să încheie căsătoria şi să primească pe fiica lui Menumorut ca soţie pentru fiul său Zulta şi pe fiii locuitorilor. că aurul din acea ţară este cel mai bun aur. tatăl lui Horca cum era el un om şiret. precum spun lăutarii noştri: toţi au câştigat pământ şi au căpătat nume bun. şi-a strâns oastea şi a pornit călare. şi-a trimis soli la ducele Arpad. bunătatea şi rodnicia pământului şi pe locuitorii săi. Şi. în contra lui Gelu ducele blachilor. rămânând aici mai multă vreme. luaţi ca ostatici. a început să ofteze dacă n-ar putea cumva să o dobândească printr-o favoare din partea ducelui Arpad. întocmai. s-a întors la domnul său. Atunci Tuhutum. împreună cu cei doi fii ai săi Biula şi Bucna şi n-ar fi lucrat mereu împotriva sfântului rege. după ce şi-a lăsat tovarăşii acolo. înaintea lui pentru ca să-l oprească la porţile Mezeşului. Iar mai susnumitul Tuhutum. după aceea. Dar Tuhutum străbătând pădurea într-o singură zi. după ce a sosit i-a vorbit multe domnului său despre bunătatea acelei ţări: că pământul acela e udat de cele mai bune râuri. a văzut. 75 . că din nisipul lor se culege aur. aflând bunătatea acelei ţări. Ce să mai spun? Când tatăl Ogmand iscoada lui Tuhutum. dând târcoale ca o vulpe. pe cât poate să cuprindă vederea omului. Şi. unde domnia o avea un oarecare blac Gelu. a plecat peste păduri. auzind de venirea lui. după consfătuirea avută. să-i aducă cu sine şi ducelui Menumorut să-i lase fortăreaţă Byhor. după cum se va arăta în cele ce urmează. Căci ţara Ultrasilvană urmaşii lui Tuhutum au stăpânit-o până în timpul regelui Ştefan cel Sfânt şi ar fi stăpânit-o şi mai departe dacă Gyla cel Mic ar fi primit să se facă creştin. că de acolo se scoate sare şi materii sărate şi că locuitorii din acea ţară sunt cei mai nevoiaşi oameni din toată lumea. spre răsărit. împreună cu regatul promis şi. Ducele Arpad. în cea mai mare fugă. Atunci ambele armate au ajuns faţă în faţă. Tuhutum a făcut pregătiri cu ostaşii săi şi. după ce a prins să afle de la locuitori despre bunătatea ţării de dincolo de păduri. să se informeze despre calitatea şi fertilitatea pământului din Ultrasilvania şi ce fel de oameni sunt locuitorii de acolo şi dacă ar fi cu putinţă să se războiască cu ei.

. Şi în vreme ce o parte din armata ungurilor era dincolo. ambele linii au ajuns deodată la luptă. Iar Tuhutum a dat naştere lui Horca. care se găsea între ele. împreună cu Zuard. cu toate că i-a fost rudă după mamă. să treacă apa şi să înceapă lupta în contra duşmanilor. tatăl lui Horca.găsindu-se între ele numai râul. Iar făcându-se dimineaţă. Horca a dat naştere lui Geula şi Zubor. fiindcă era păgân şi n-a voit să se încreştineze şi lucra împotriva regelui Ştefan cel Sfânt. cu arcaşii săi. Şi fiindcă trecerea le-a fost uşoară. după cum s-a şi întâmplat. Şi pe când fugea grăbit spre fortăreaţa situată lângă fluviul Zomus. ca să-şi scape viaţa a luat-o la fugă cu puţini din ai săi. plecând cu oastea. dar ostaşii ducelui Gelu au fost biruiţi şi mulţi dintre ei şi omorâţi şi încă şi mai mulţi luaţi prizonieri. împreună cu o mare armată de călăreţi şi de pedestraşi cu ajutorul cumanilor şi bulgarilor şi valachilor. în timpul căruia regele Ştefan cel Sfânt a subjugat ţara Ultrsilvană. pentru ca trecând peste râu. voia să-i oprească acolo. trecerea le-a fost uşoară. dincoace. plecând de aici. ori cum ar putea. înainte de auroră. însă. până ce toţi locuitorii din acea patrie de la Mureş până la fluviul Timiş. numaidecât. fără să afle soldaţii lui Gelu să înceapă lupta. Şi. Tuhutum şi-a împărţit armata în două părţi şi a doua jumătate a trimis-o ceva mai sus. Şi din ziua aceea localitatea aceasta poartă numele Esculeu.. le-a dat o mare 76 . fiindcă ajutorul lui era alături de unguri. fiindcă acolo au făcut jurământul. urmărindu-l în fuga mare au omorât pe Gelu lângă râul Copus. localitatea ce se cheamă Esculeu.. Saroltu a fost mama regelui Ştefan cel Sfânt. împreună cu o jumătate din oastea sa. Şi s-au luptat între ei cu înverşunare. atunci ungurii făcură să răsune trompetele de război şi trecând înot peste fluviul au început să lupte cu înverşunare. Geula a avut două fete. Când a văzut aceasta ducele Gelu. a pornit călare cu jumătate din oştire şi s-a scoborât mai jos în fuga mare. tatăl lui Bue şi Bucne. de bunăvoie. dintre care una o chema Caroldu şi cealaltă Saroltu. şi-au întărit cuvântul prin jurământ. din neamul căruia se trage Ohtun ducele acestei patrii. soldaţii lui Tuhutum. a stăpânit ţara în pace şi fericire şi urmaşii lui au stăpânit-o până la timpul regelui Ştefan cel Sfânt. din ziua aceea. Iar Zubor a dat naştere lui Geula cel Mic. văzând moartea domnului lor. fiindcă nici una din cele două oştiri nu putuse să treacă deloc peste fluviul Timiş. Zuardu a însărcinat pe fratele său Cadusa ca. dând ascultare poveţii fratelui său. Pe Geula chiar l-a dus legat în Ungaria şi l-a ţinut în închisoare toată viaţa. să coboare mai jos. Atunci locuitorii acelei ţări. Apoi. împreună cu Cadusa şi o jumătate de parte. A doua zi. Iar ducele Gelu. Şi nu s-a aflat nici un duşman care să ridice mâna împotriva lor fiindcă groaza cuprinsese pe toţi oamenii din acea ţară. Şi. Şi. Cadusa. li s-au supus şi au primit pe fii lor ca ostatici.. dând mâna şi-au ales ca domn pe Tuhutum. Iar Tuhutum. au ajuns în părţile de la Beguey şi aici au rămas timp de două săptămâni. au venit spre fluviul Timiş şi şi-au aşezat tabăra lângă Vadul Ni Şi când au voit să treacă peste fluviul Timiş le-a ieşit înainte Glad. Şi cum graţia dumnezeiască era de partea lor.

până la Tisa. şi-a trimis soli şi a început să ceară pace. Oguzname. plecând de aci au venit victorioşi spre hotarele bulgarilor şi şi-au aşezat tabăra lângă râul Ponoucea. Viaţa Sfântului Gerard. Ale sale erau şi turmele nesfârşite care toate îşi aveau păstorii lor anumiţi. a început să dea lupta. Prima cronică turcă aminteşte ţările din răsăritul Europei care s-au opus pe cale armată cumanilor (kâpceak) . Crestomaţie…) Sec. foarte puternic.În zilele acelea. era în oraşul Mureşana (Marisena) un oarecare voievod (princeps) cu numele Ahtum. a treia zi... 1998. precum şi Boyta... Şi în acest război au murit doi duci ai cumanilor şi trei cneji ai bulgarilor. în Analele Universităţii Creştine . afară de cei îngrijiţi şi păstraţi de slugi acasă. n-au vrut să se supună. (Traducere din latină la Şt. iar duşmanii cădeau înainte-le. Zuard şi Cadusa. Matcear (maghiarilor) şi Basquard (başcurzilor) au devenit . numai luându-l la fugă a putut să scape.iagî” (duşmani). Menţiuni despre români în izvoare turceşti preotomane şi otomane (sec. vame şi paznici şi a pus vama asupra tuturor”. nr. au cucerit fortăreaţa Ursova şi au locuit în ea timp de o lună şi pe Boyta. care a fost botezat în oraşul Vidin după legea grecilor. Documente. Hanga. de asemenea avea şi moşii (allodia) şi curţi (curiae). seria Istorie.Dimitrie Cantemir”.. i-au trimis la ducele Arpad..yighit” (voinic).XI. Kîpceak a fost han 300 de ani aici (aluzie la dominaţia cumanilor). Bucureşti. împreună cu a treia parte din armată şi cu fiii locuitorilor luaţi ca ostatici. Apoi Zuard şi Cadusa şi Boyta. Despre formaţiunea politică condusă de Ahtum .XI. ducele lor. De aceea întrecea pe rege în mulţimea ostaşilor şi nu-l prea lua în seamă. Acesta era foarte slăvit în virtutea şi puterea sa (.).” (România.. şi armata sa întreagă s-a topit ca ceara în faţa focului şi a pierit de ascuţişul săbiilor. Pascu şi Vl. dăruindu-le de bună voie fortăreaţa împreună cu diferite daruri. ţările (illari) Urus (ruşilor). Atunci (Oguz Han) a oferit lui kâpceak mult . Ulak (românilor).IX-XV).il” (popor) şi numeroşi .2. Avea chiar o mulţime fără număr de cai neîmblânziţi. a intrat de teama ungurilor în fortăreaţa Kevea. Şi-a întins puterea sa peste sarea regească ce cobora pe Mureş...63) 77 ..victorie. ca snopii după secerători. Apoi mergând de aci.. Iar ducele Glad.nocheri” (ostaşi) şi i-a poruncit să meargă în părţile Ten (Don) şi Itil (Volga) şi să le aducă sub ascultare. Şi. orânduindu-şi armata împotriva fortăreţei Kevea. p.33-39) Sec. p. după cum am spus mai sus. Văzând aceasta ducele lor Glad. luând-o la fugă.” (Mehmet Ali Ekrem.Când kâpceak (căpetenia cumanilor) a crescut mare şi a devenit . Toţi kâpceaii (cumanii) se trag de la el şi îi poartă numele. Şi însuşi Glad. din al cărui neam se trage Brucsa.. punând în porturile acelui râu. Acolo stă scris (aluzie la sursa de unde au fost culese) numele apelor Ten şi Itil şi numele apei Ulug suwî.

Crestomaţie. a purtat un vestit şi rodnic război împotriva unchiului său cu numele Gyla. a fost ucis şi capul i-a fost înfipt într-o suliţă în mijlocul oraşului romeilor. Căci aceştia sunt numiţii daci. nici nu s-a întors la legea creştină. căzând de acord asupra acestui lucru. Gesta Hungararum. p.Sec. au avut aceiaşi soartă în munţi. Aceştia nu s-au chemat huni. Pascu. 1937. au intrat în tratative cu conducătorii lor. când au aflat că unghurii se întorc din nou în Panonia. P. 1935. Bucureşti. amestecându-se cu românii se spune că se folosesc de literele acestora”. foarte mare şi foarte bogat. Strategicon. le-au ieşit în cale când se întorceau la hotarele Rutenoiei. vecini cu românii. iar regele lor. cu Tatos numit şi Chalis şi cu Sesthlav şi cu Satza – căci trebuie să amintesc numele celor mai de seamă dintre dânşii (…) unul ţinând în stăpânirea sa Dristra. Despre formaţiunile politice din Dobrogea “Un neam scitic. Ana Comnena. părăsindu-şi sălaşele. p. ceilalţi Vicina şi celelalte”. Deci în anul 1002. fiindcă deşi i s-a atras atenţia foarte adeseori luarea aminte de către fericitul rege Ştefan. Cronica pictată de la Viena. l-a unit cu regatul Unghariei”. Lisseanu. vol. Kekaumenos. p. p. vezi şi Şt. temându-se de popoarele din Apus. fericitul Stefan a prins pe ducele Gyla împreună cu soţia şi cei doi fii ai săi şi i-a trimis în Ungharia. volumul XI. XI. (Cronica pictată de la Viena. (Fontes Historiae Daco-Romanae.84-85. Cum aveau nevoie să se înţeleagă cu cei care. care pe acea vreme avea domnia peste întreg regatul Ultrasilvaniei.68) 1086. Hanga. De aceea. (Popa Lisseanu. Despre vlahii din Tesalia . III. au rămas în Câmpia Cigla (loc neidentificat) până la vremea lui Arpad. Bucureşti.IV. căci aceşti secui sunt rămăşiţe ale hunilor care. ci. Despre convieţuirea românilor cu secuii “Mai rămăseseră dintre huni 3000 de bărbaţi care au scăpat cu fuga din războiul Crimhildira (Crimhilda)care. Aceasta însă pentru acee a făcut-o. (zişi) şi beşi. numit Decebal.148) Simon de la Keza. au fost şi de acesta. Şi întregul regat. Voievodatul Transilvaniei la începutul secolului XI “În urmă fericitul Ştefan. Şi locuiau mai întâi lângă râul Dunărea şi un râu pe care acum îl numim 78 .. locuiesc la Dunăre.Loviţi cu război de către împăratul Traian şi înfrânţi deplin. prădat zi de zi de sarmaţi.89) Sec. XIV. însă nu în câmpia Panoniei. Vl. nici n-a încetat de a ataca pe unghuri. şi după ce au cucerit împreună Panonia au dobândit o parte din aceasta. ci secui. după ce a primit din mila lui Dumnezeu coroana înălţimii regeşti. a coborât la Dunăre.

de neam român (vlah).24) 1111.. p. III.I. Dar când Andronic a încetat să se mai teamă. 79 . pe atunci ban şi de voievodul Leustachiu. C. Răscoala vlahilor şi bulgarilor “Capii răului şi cei care au răsculat poporul au fost fraţii Petru şi Asan..95) 1176. Cehoslovacă. la care ajunsese zvonul despre fuga lui. Acum ne mai mulţumindu-se să păstreze ceea ce era al lor şi nici numai cu stăpânirea Moesiei. de care au dat dovadă în Grecia (…) fiind aduse la auzul şi la cunoştinţa regelui Bela de către Ompudin.. atunci cade în capcanele vânătorilor. unde locuiesc mai de curând sârbii.S. Hanga. se întâlniră cu cumanii şi strânseră acolo mare mulţime de tovarăşi de arme după voie şi se întoarseră în patria lor. (D. Ei s-au repezit peste Dunăre şi trecând-o cu luntrea s-au dus la vecinii lor cumanii (…).. Coloman. în locuri întărite (de natură) şi greu accesibile. p. veac XI-XIII. Iar barbarii ce întovărăşeau pe Asan.. fratele său. Transilvania.” (România. Documente.251.. (D. veac XI-XIII.R. Hanga. Pascu. Niketas Choniates. trecând Dunărea. regele Ungariei întăreşte o danie pe seama mânăstirii Zabor* În lista demnitarilor printre alţii: Simion.Sava. p. p. vol. Moesia (…). p. era dus din nou înapoi. după ce a sosit acolo (…) şi-a luat cu el merinde de drum şi a căpătat călăuze a pornit spre Galiţia (cnezatul Haliciului). Sixt de Bihor. C.. Bela III regele Ungariei.. Crestomaţie. Pascu. Laurenţiu de Cenad.I. Saul comite de Bihor. Mercuriu principe al Transilvaniei (…). Niketas Choniates.R. ţinând seama de slujbele credincioase şi deosebite ale lui Lob.2. se hotărâră cu totul să aducă împărăţiei bizantinilor cea mai grea lovitură şi să unească stăpânirea românilor şi a bulgarilor (…)“ (Traducere la Şt.” (Fontes Historiae Daco-Romanae. la împărat. Crestomaţie.91) * Zabor în teritoriul fostei R. ca şi cum scăpase din mâinile urmăritorilor şi ajunsese la hotarele Galiţiei către care se repezise ca spre un azil mântuitor. tatăl său şi ale lui Toma.) 1167.43) 1185. vezi şi Şt. p. confirmă lui Chanea fiul lui Lob privilegiile “Prin urmare noi. Despre românii din părţile Moldovei “Andronic Comnenul.I. în tovărăşia cărora au luptat zişii oameni . Vl. Vl. I. episcop al Transilvaniei. Căci prins de vlahi.

2 Oraş neindentificat. jumătate de zi. De la Kirkisia la Desina14 . localitate neindentificată. o zi. 9 Probabil Chilia. oraş pe malul unui râu şi lângă o baltă. 8 Localitate neindentificată. patru zile. 13 Probabil Adam Clisi. De la Aniksoboli la Agathoboli12 . 12 Oraş neindentificat. aşezat pe panta unei coline plăcute care domină marea. pe uscat. De aici la Stlifanos10 . De la Bestrinos la Rosso Castro4 . cu câmpii roditoare şi negoţ viu. 40 mile (…) De aici /drumul merge/ la Deristra15 . 14 Vicina 15 Silistra 16 Preslavul Mic 17 Punctele cardinale greşite la Edrisi 18 Constanţa 80 . la Brisklava16 . De la Basca la Akli9 . două zile (…) 1 Probabil numele Dobrogei. De la Agathoboli la Kirkisia13 . 3 Numită în alt loc Silista. De la Ghuluni la Basca8 . De la Desina. spre răsărit o zi jumătate. 6 Localitate neindentificată lângă Hârşova. De la Deristra. o zi. jumătate de zi. De aci îndreptându-se spre sud la Armocastro18 . De la Ghuluni7 . 7 Numit în alt loc Ghorlu. până la mare.Sec. Localităţi în Dobrogea după relatarea lui Edrisi “Revenind la oraşele din Bergean1 spunem că de la Zakanhra2 oraş în interiorul ţării despre care am făcut menţiune şi în a doua secţiune şi până la Bestrinos3 este cale de o zi. De la Meghala Therme la Neo-Castro6 . o zi.XII. spre răsărit. oraş vechi. cu clădiri înalte. localitate aşezată la o zi de Aniksoboli11 . jumătate de zi. De aici la Meghala Therme5 . spre răsărit. localitate aşezată nu departe de gura Dunării. patru zile. neindentificat. oraş cu uliţi largi. spre răsărit17 . cu bazaruri numeroase şi multe bogăţii. De aci la Desina. oraş cu multe bogăţii şi cu împrejurimi roditoare. 11 Vechiul Axiopolis lângă Cernavodă. spre răsărit. o zi. 10 Probabil Istria. 15 mile. jumătate de zi. 4 Oraş în nordul Dobrogei. 5 Probabil Mangalia. 15 mile.

Pascu. Vl. până la Reknovo 20 lângă munte. jumătate de zi.” (Traducere la Şt. Crestomaţie.. p. De aici la Rosso-Castro21 oraş important într-o câmpie. De la El-Mas19 . oraş bine populat.. Hanga. jumătate de zi. neindentificat 81 .92-93) 19 Oraş neindentificat în Dobrogea 20 Probabil Turtucaia 21 Oraş în nordul Dobrogei. teritoriul căruia e îmbelşugat în fructe şi roade de tot felul şi al cărui teritoriu este întins. spre răsărit.

..geţi” şi . castelanul de la Cetatea de baltă.. însăşi oastea regească fiind trecută peste Dunăre în corăbii întărite şi apărate de atacurile luptătorilor şi arcaşilor voievodului Layk... Şi atunci regele a zidit mai întâi aci cetatea Severinului şi după câţiva ani o * Marea de Azov....... în mănăstirea Fecioarei Maria.. schimbându-se iarăşi roata norocului. care locuiesc Cursa lui Ahile** .. ...... iar unde îşi varsă toate apele înconjoară cu fel de fel de canale insula Peuce...... a fost atacat de mulţimea Valahilor din păduri şi din munţi şi a rămas mort împreună cu vrednicul bărbat Petru.... Şi după ce ungurii părăsind oastea..... cu Secuii Petru şi Ladislau..... îngustă şi lungă....... Despre . adică ale Valahilor.... după întâmplarea aceea tristă..... .. banul de Macsó.. geţi şi bastarni sau mai bine zis batarni. germani. CAPITOLUL IV SOCIETATEA ŞI CIVILIZAŢIA ROMÂNILOR ÎN SECOLUL AL XIII-LEA 1197-1272....... Dar după aceea înaintând fără grijă mai departe.. Iar trupul voievodului Nicolae. ** limbă de pământ nisipoasă şi îngustă aflată pe ţărmul nordic al Pontului Euxin între Nipru (Boristene) şi golful Carcinic.... cu Petru Ruffus...... care slobozeau potop de săgeţi asupra lor.............. strâmtoraţi între prisăci...... alanii cei puternici şi taurii...... bărbaţi viteji şi cu alţi numeroşi ostaşi şi nobili de seamă. În sfârşit. ajungând prin locuri noroioase şi mlăştinoase... cu Deseu zis vas. l-au adus în Ungaria.... De aici spre miazănoapte sunt o mulţime de neamuri până la gura lacului Meotic* ... scoţându-l cu luptă grea din mâinile Valahilor.marea ţară a geţilor” “Lângă fluviul Rin izvorăşte marele Istru şi se îndreaptă spre răsărit spre Pontul Euxin: el se numeşte Danubius. dăduseră dosul şi o rupseră la fugă.... duşmanii au fost puşi pe fugă şi s-au împrăştiat ca fumul... vice-voievodul său.. 82 . sarmaţi.............. şi rămăşiţele oastei întregi au intrat în ţara Severinului şi o au cuprins.. marea ţară a dacilor... Nicephoros Blemmydes. cu ajutorul lui Nicolae de Gara. când se înfundase pe nişte potece foarte înguste. precum şi gura lacului Meotic.. să-l înmormânteze la Strigoniu.. printre prisăci şi tufişuri dese..... mulţi dintre ei fură ucişi de Valahi. numai câţiva au scăpat cu mare primejdie a persoanei şi cu pagube în avutul lor.....

3) 83 . atât de faţă cât şi viitori. Am mai îngăduit zişilor fraţi să ţină liber pe râul Olt şase corăbii şi pe râul Mureş alte şase. cresc şi sorţile (…). Din dania regelui Emeric făcută bisericii din Arad . numită Bran (Therch) lângă hotarul muntean şi o a ţinut în stăpânirea sa.I. iar restul să-l oprească pentru ei. ca să o locuiască în pace şi să o stăpânească liber. IV. Numele iobagilor (…) fiecare din aceştia are sorţi cu săteni ( villanis = ţărani liberi ) şi dacă numărul acestora creşte. şi le-am dat pe vecie în mod liber şi oriunde ar voi mine de sare numite ocne îndestulătoare pentru acele douăsprezece corăbii. Eterez cu unu (…). Pe deasupra. pentru ca.XI-XIII.103) cca 1202-1203. Saris.I.. prin aşezarea lor să se întindă regatul (…). (Fontes Historiae Daco-Romane. unde se află vânătorii cetăţii Bihor. Aşezarea cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei şi privilegiile acordate acestora “Am dăruit din dragoste frăţească lui Hermann magistrul ordinului ospitalierilor Sfintei Maria a teutonilor din Ierusalim şi fraţilor săi.R. p. cu pedestraşi şi cu arcaşi din Anglia. Mai adăugăm că le dăruim susnumiţilor fraţi şi cetatea Cruceburg (Rîşnov) pe care pomeniţii fraţi o clădiseră din nou. aceea ţară numită Bârsa.În satul Felquer biserica are două sorţi (sortes) şi loc pentru două curţi. iar la venit în sus să aducă alte lucruri. Diploma regelui Andrei al II-lea. Iar primul hotar al acestui ţinut începe de la întăriturile cetăţii Hălmeag şi merge până la întăriturile cetăţii Hngra pe Olt până acolo unde Prejmerul se varsă în Olt.cetate foarte puternică spre Braşov. Afară de asta le-am îngăduit ca. în Transilvania dinspre cumani. le-am dat voie să-şi ridice cetăţi şi oraşe de piatră. le-am dat pe deplin târguri libere şi vămile târgurilor din acea ţară. împreună cu livezile din jurul aceleia şi ţinutul de la capătul pământului Cruceburg. pe veci. deşi deşartă şi nelocuită. Să nu fie supuşi judecăţii sau jurisdicţiei nimănui altuia decât regelui (…). întărind cetatea cu oameni înarmaţi.H.. ca o întărire a regatului împotriva cumanilor. care să ducă sare prin tot regatul nostru la mers în jos.) 1222. dacă în numita ţară a Bârsei se va găsi aur sau argint.24-25. C.. de la întăriturile Hălmegului până la izvorul apei ce se cheamă Bârsa şi de aici înaintează până la Dunăre (…).” (D. Totodată i-am iertat pe ei şi pe oamenii lor de plata oricărei vămi când vor trece prin ţara secuilor sau prin ţara românilor. vol. ce merge până la hotarele brodnicilor şi de cealaltă parte. iar dacă se măreşte numărul lor trebuie să li se înmulţească şi sorţile..” (D.R. Aceştia au pământul în comun cu sătenii acelui sat. pentru pază”. anume Verbel cu doi fii. biserica are cinci gospodării. şi. p. Într-alt sat. pentru ca să fie în stare să facă faţă duşmanilor (…). D. vol. jumătate din el să fie dus vistieriei regale de către fraţi. p. Transilvania.

dar dreptul de a bate monedă nu-l aveţi. cu ţara secuilor din ţara Sebuş.. Papa Honoriu al III-lea confirmă donaţia regelui Ungariei Andrei al II-lea. făcându-vă concesia ca să nu fiţi obligaţi să plătiţi nici o dare nici voi. Iară la camera noastră să plătească pe an 500 mărci de argint..Sec. şi să se socotească sub un jude.. p. că se găseşte şi aceea că el v-a dăruit în pietatea sa o ţară oarecare ce se cheamă Burza. fiind voi aşezaţi la marginea regatului său. îndestulătoare pentru cele douăsprezece corăbii. Iară comitele Sibiului. episcopul . să fie un popor. Aceasta fiindcă s-a gândit în special la recompensa daunelor ce aţi suferit atunci. după cum li se va părea mai bine.. că noi călcând în cuvioasele urme ale înaintaşilor noştri. vrem să se facă cunoscut celor de faţă şi celor viitori. În adevăr. iar cealaltă parte să rămână pentru folosul vostru. şi cu ţara Draus.. ordinulului cavelerilor teutoni în Ţara Bîrsei. să nu cuteze a pune dregător în prezisele comitate. Şi chiar şi ţara v-a fixat-o prin anumite hotare. strălucitul rege al ungurilor.30-31) 1224 noiembrie 30. spre a stăpâni liber pe veci. Însă aşa ca tot poporul începând de la Varaş (Orăştie) până la Baraolt. Privilegiile saşilor de la Orăştie “ . V-a mai acordat ca să aveţi libere pe fluviul numit Olt. transportând în jos prin tot regatul lui sare şi transportând în sus alte mărfuri. V-a mai acordat în întregime libertatea târgului şi venitul târgului din această ţară. decât numai dintre cei ce locuiesc între dânşii. afară de cei 84 . .. le-am dăruit iarăşi libertatea cea de mai înainte. Andrei. Diploma regelui Andrei II. din privilegiul prea scumpului nostru fiu întru Cristos. când supărarea regală provocată împotriva voastră a căutat să vă ia dreptul asupra numitului teritoriu şi mai ales fiindcă. pentru regatul său rezistaţi înfruntând moartea ca o fortăreaţă de apărare.” (Şt. Vrem ca nici un proprietar nobil sau orice alt locuitor. Dărnicia regală v-a mai acordat chiar şi minele de sare ce se numesc Acana. am aflat. când veţi trece prin ţara secuilor sau a românilor .. şase corăbii şi tot atâtea pe fluviul numit Mureş. Şi nimeni din comitatul Sibiului să nu cuteze a cumpăra loc (nobilitar) cu bani. acordându-vă nu mai puţin ca. Maior.XIII.. Aşa dară noi plecându-ne urechile cu obişnuita pietate spre plângerile lor cele drepte. aveţi de susţinut atacurile dese ale păgânilor şi fiindcă. şi mişcaţi fiind din fundul inimii.Pascu. fără o specială învoire a lui.. desfiinţându-se din rădăcină toate comitatele afară de al Sibiului. L.Honoriu.. o parte să revie fiscului regesc. lăsându-vă nu mai puţin libertatea banilor şi a vămilor şi dându-vă libertate şi scutire de orice dajdie şi a dispus ca nici un voevod să nu aibe voie să se amestece în treburile voastre.. care se află între dânşii să nu fie scutit de această dare.. printre altele.. dacă în numita ţară se va întâmpla să se găsească aur şi argint. liber de a face transportul oriunde veţi voi. şi pe el să-l aleagă popoarele... Culegere.. nici oamenii voştri. oricine va fi. sau miezuine.

Culegere.” (D. ca nimenea să nu cuteze a-i împiedica cu luarea de tribut când se vor duce sau se vor întoarce. de a boteza . după măsura Sibiului. Bula papală către regele Ungariei. şi să nu fie datori a face niciun serviciu pentru aceasta.. vol. care le-a dat tatăl nostru Bela.Grigore episcopul (…) şi fiindcă ai putea avea mai mult folos dacă ai primi slujba de legat al scaunului apostolic. primesc tainele bisericeşti nu de la venerabilul nostru frate (…) ci de la nişte pseudoepiscopi.. 85 .I.. să tragă fără diferenţă cât un denar din Colonia. Tot aşa le dăm dreptul. prin care să ai putere în aceste ţări de a predica în locul lor. afară de cele mai sus zise.. p. nici ei nu vor fi datori a trimite. p.. Nici regele nu va putea să ceară mai mulţi. Iară deputaţilor noştri.. I. iară dacă va trimite afară pe un supus al său. pe cari îi va trimite maiestatea regală ca să strângă acei bani. dacă regele va merge în persoană. veac X-XIII..”. îmbrăţişând diferite rituri şi obiceiuri într-o singură credinţă.. Înfiinţarea Episcopiei cumanilor .. ne-au rugat să binevoim a-ţi încredinţa slujba de legat. (Şt. şi peste graniţă o sută. săvârşesc fapte ce sunt potrivnice acestui nume.. Dat în anul de la naşterea Domnului o mie douăsute douăzeci şi patru . Şi aceasta le îngăduim.Pascu.. le-am dat pădurea românilor şi a bisenilor dimpreună cu apele... le dăm tuturor săracilor cât şi bogaţilor.I. sau spre ajutorul amicului său sau întrebările sale proprii..228) 1234.. vor trimite numai cincizeci de ostaşi. Bela al IV lea.31- 32) 1227 iulie 31... în episcopatul cumanilor sunt nişte oameni care se numesc români care.. Despre religia românilor “…După cum am aflat. a le plăti pe fiecare zi ce vor petrece acolo. L. Iar ostaşi vor trimite cinci sute în campania regelui între graniţele ţării. ca să le folosească liber . bucurându-se de mai sus zisa libertate. nu se vor împotrivi. Iară pădurea cu toate pertinenţele ei şi apele cu toate cursurile lor. Căci. nesocotind biserica romană. despre convieţuirea cărui neam se trage nădejde. cu banii care vor fi datori să ni-i plătească. Maior.R. ordonăm ca toate târgurile lor să se ţină fără impozite . care se ţin numai de dreptul regelui. ca să se folosească de dânsele în comun cu susnumiţii români şi biseni. adică cu patru fertoni şi jumătate. de fericită memorie. C.ce vor avea privilegiu special despre aceasta. deşi după nume se socot creştini. Iară afară de cele mai sus zise. întrucât autoritatea apostolică s-a bucurat întotdeauna de mare preţuire în Cumania şi în acea ţară vecină a brodnicilor. de a hirotonisi preoţi cât şi de a numi episcop şi de a îndeplini îndeobşte toate slujbele ce ţin de cult şi de sporirea credinţei. câte trei loţi pentru cheltuiala lor. de a ridica biserici. să nu se măsoare cu altă măsură decât cu marca de argint.

” “După ce au prins câţiva inşi care se ascunseră prin păduri le-au dat drumul spunându-le că oricine ar voi să li se supună.. fără călăreţi. Iar despre numărul laicilor mai mari şi mai mici care se înecaseră în bălţi şi în ape. fie în fugă? Caii cu şeile şi frâiele. luaţi pe alese. împreună cu şase sute de teutoni înarmaţi. Tătarii.H. însă. unde se află o mină de argint a regelui. arşi în foc sau omorâţi de sabie. cât şi teutoni. ziduri şi întărituri. Învingând pe oamenii care se adunaseră la luptă..20-21) 1241. venind dintr-odată.Corpurile acestora au fost ciopârţite de înfiorătoarele săbii că. le-a ieşit în întâmpinare în afara oraşului.. însă într-un anumit timp. precum le-o cere nebunia lor teutonică. fiindcă. i-a alăturat ostaşilor săi şi a început să vină cu ei dincoace de păduri. altele sfârtecate în bucăţi. D. au pătruns în oraş din mai multe părţi. li se va da libertatea de a veni acasă. de hainele şi de alte lucruri ale atâtor oameni care au făcut fie în luptă. Căci zăceau pe câmpii şi pe drumuri cadavrele multor morţi. în vile şi în biserici în care se refugiaseră cei mai mulţi. de armele... văzând că nu li se pot împotrivi. iar unii. atât unghuri. a ajuns la bogata Rodna. din cauza lipsei de hrană mureau de foame. trec la dânşii ca să locuiască acolo şi astfel. Ce să mai vorbim. făcând un drum de trei zile prin păduri. deci de argintul.Regele Cadan. s-au lăsat cu totul în voia lor. Astfel toţi câţi mai 86 . prefăcându-se că fuge dinaintea lor.” ”. chiar după retragerea duşmanilor. Invazia mongolilor conduşi de Cadan în Transilvania .I. împreună cu alţi dreptcredincioşi din regatul Ungariei. alcătuiesc un singur popor cu pomeniţii români… . şi cum stau în carierele de piatră blocurile tăiate pentru construcţie.. Cadan a luat oraşul sub ocrotirea sa.. locuitorii..care ţin ritul grecilor..” (D. Rogerius. Atunci întorcându-se locuitorii cu izbândă. aşezat între munţi înalţi. alergau prin livezi şi dumbrăvi şi din pricina zgomotului deveniră atât de furioşi că păreau că au înnebunit de-a binelea. de caii. văzând mulţimea lor înarmată. a dat dosul. au aruncat armele şi au început a se îmbăta cu vin. Iară Bochter cu alţi regi au trecut râul numit Siret şi au ajuns în ţara episcopului cumanilor. Cum erau încă oameni războinici şi nu duceau lipsă de arme auzind sosirea tătarilor. unele cu capul tăiat. Oamenii au dat crezământ acestor vorbe ale lor.. ţinu ocupate drumurile două zile şi tot pământul era înroşit de sânge. prin păduri şi munţi... p. şi cu toate că dintr-o parte şi dintr-alta s-a întâmplat un măcel mare. nu se poate pune temei pe vorba nici unui om. Şi stăteau leşurile pe pământ.R. căci nu aveau şanţuri. de oi şi de porci. deşi fuseseră mult căutate n-au putut fi găsite.. Carmen Miserabile (Cântecul de jale). acest prăpăd şi acest măcel. Pe comitele oraşului Ariscaldus. şi în care locuia mare mulţime de oameni. Această distrugere.. se aflau numeroase corpuri arse. un oraş al teutonilor. Iară Cadan.. prinseră a cuprinde ţara în întregime. între Rusia şi Cumania. cum stau la păşune în câmpiile nelucrate turmele de vite.

principele Batu. Şi Orda şi Baydar. Apoi. daruri şi veşmintele trebuincioase..32-33) Sec. Şi Kadan şi Büri mergând spre poporul Sasan. arme. până la ţărmul mării. Kadan s-a întors. XIII. Şi astfel gazda mea era dintre domnii aceştia şi conducea aproape o mie de case.. bărbaţii. pe Kelar. care se află pe malul mării şi a mers pe mare. corespunzând anilor şase sute treizeci şi şapte.. au învins acest popor în urma a trei lupte.. care este anul şoarecelui.Pascu. 87 . Şi cum pădurile erau mari. Şi în kukăr yil. au petrecut vara pe râurile Tisa şi Tunha. aşa că ţara s-a populat la cale de trei zile şi fiece sat şi-a ales dintre tătari ca rege pe cine a dorit... toate oraşele lui Uladimur. femeile şi copiii. să le procure cai. p. Maior. După ce s-a făcut aceasta. mergând pe mâna dreaptă.. au strâns cu toţii recolta şi au adunat-o în hambare împreună cu paiele şi cu fânul.rămăseseră în viaţă s-au întors pe la casele lor. târguri şi fiecăruia i se dădea dreptate ce i se cuvenea . Şi de aici a intrat în pădurile şi munţii Yprak Tak Bayak Buk sau Babak Tok la hotarele lui Miselev şi i-a înfrânt pe duşmanii care se aflau acolo gata de luptă. Culegere. L. Macarilor şi Sasanilor şi punându-l pe fugă pe padişahul lor.. fiindcă era timpul secerişului. l-au întâlnit pe numitul Barz cu o armată şi l-au înfrânt. ei au traversat la mijlocul lunii de primăvară munţii Yaprak Tak spre Polari şi Basghurzi. anul morţii lui Ögädäy Kaan. cu daruri. Despre luptele românilor cu mongolii "În toamna lui kulkana yil. după ce au trecut prin Illavut. I. în urma unor mari bătălii. Într-o împrejurare oarecare aproape toţi cnejii dădură ordin ca din anumite case să vie în prezenţa acelora.. Şi-au ales cneji. Şi el a luat oraşele românilor (ulakut) Tîrnin şi Kila. Şi erau aproape o sută de cneji. când Büyük Kaan şi Möngka Kaan s-au întors din Däst-i Kîpčak prin porunca yarlîcului Kaanului.. Au asediat toţi împreună oraşul lui Uc oghul Uladimir şi l-au luat în trei zile. Ei înaintau rânduiţi în tömän după tömän şi au luat cetăţile şi ţările care se aflau în drumul lor.” (Şt.. animale. Cnejii se adunau aproape în fiecare săptămână.. Şi Böcek mergând pe drumul Valahiei Negre (Kara Ulagh) prin munţii acolo a înfrânt acest popor Ulagh (akam-i ulagh). Aveam pace. Fäzl al Lah Räsid ed Din Suma istoriilor. Iar când el s-a aşezat într-o corabie în oraşul Telekîn... Şi Kadan a plecat în expediţie cu o oaste şi a cucerit ţările Takut Uyrad şi Saran şi l-a pus pe fugă pe rege (Kiral) padişahul acestor ţări. fraţii săi Kadan şi Büri şi Böcek au pornit împotriva ţării Urus şi a poporului Kulah-e Siyahan şi au luat în nouă zile marele oraş al uruşilor al cărui nume este Mänkerman. adică balivi care să facă dreptate. Şi prinţii mergând pe aceste cinci drumuri pomenite au cerut în întregime ţările Basghurzilor. popor nenumărat stătea ascuns în ele.

. Documente. Mai adăugăm. de asemenea cu fânaţele şi păşunile pentru vitele şi oile lor.... lăsând la o parte de asemenea toate morile dintre hotarele teritoriilor amintite. că dacă ar veni vreo oaste asupra regatului nostru – de care lucru să ne ferească Dumnezeu – a cincea parte din ostaşii teritoriilor amintite să fie datori a veni în oastea noastră şi a pleca la război pentru apărarea ţării noastre. numita casă îşi va primi partea după numărul ostaşilor din ţara 88 . Grecia şi Cumania. să strângă jumătate din toate veniturile şi foloasele ce se vor aduna pe seama regelui de la românii ce locuiesc în ţara Litua afară de ţara Haţegului. Şi vestea morţii Kaganului (Ogädäy) nu sosise încă la ei". iar cealaltă jumătate o lăsăm pentru folosul casei mari sus pomenite. Voim însă. p. Pe lângă acestea. de asemenea cu toate clădirile şi semănăturile. Vl.40) 1246. jumătate ţinem pentru noi.“ (Şt. fraţii înşişi să fie datori să dea sprijin şi ajutor (românilor) cât le va sta în putinţă. păzindu-se drepturile bisericilor . cu privire la sarea ce le-am îngăduit s-o transporte în chip îndestulător spre folosinţa acestei ţări şi a părţilor dinspre Bulgaria. tot aşa şi din banii ce vor umbla acolo în voia regelui şi cu sfatul preceptorului acestei case.. regele Ungariei. atât din cea mişcătoare cât şi din cea nemişcătoare. Conducători politici în Moldova ”Iar la ieşirea din Cumania am întâlnit pe ducele Roman care intră la tătari şi alaiul său şi pe ducele Olaha care ieşea şi alaiul său. din acea vreme. ca amintiţii români să ajute pe numiţii fraţi cu oastea lor spre apărarea ţării şi spre înfrângerea şi pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străini. cu cele ce se ţin de dânsa. Diploma cavalerilor ioaniţi “.. De asemenea dăruim casei (Ospitalierilor). (România.. va ieşi a treia parte din cei în stare a merge la război şi din prada de război. în afară de cele din ţara Litua. Hanga.. cât şi cele ce se vor clădi. aşa le dăm (acele venituri) încât jumătate din toate foloasele şi veniturile şi slujbele din întreaga ţară a Severinului pomenită şi din cnezatele numite mai sus să ne rămână nouă şi urmaşilor noştri. Bela .. iar cealaltă jumătate va rămâne spre folosul zisei case. iar la rândul lor.. Totuşi.. cu cheltuiala – dimpreună a noastră şi a lor – păzindu-se întru toater drepturile episcopilor. Giovanni Pian del Carpini... care sunt acum sau care se vor face de către dânşii. afară de pescăriile de la Dunăre şi heleşteiele de la Celeiu pe care le ţinem spre folosul împreună al nostru şi al acestora (al cavalerilor).. făcute cu cheltuiala fraţilor zisei case.. precum s-a spus şi despre celelalte venituri. atât cele clădite. în prilejuri asemenea. Iar dacă vom pleca cu oaste spre Bulgaria.. p. Crestomaţie. Pascu. pe care toate le lăsăm în întregime în folosul fraţilor acestora. Grecia şi Cumania.99) 1247. ei vor putea s-o scoată din orice ocnă din Transilvania de unde le va fi mai uşor. ca şi mai sus. la fel şi cu pescăriile.

pe care o lăsăm românilor. precum şi cu cnezatele lui Ioan şi Fărcaş până la râul Olt. am mai dăruit amintitului preceptor şi. marele preceptor al casei Ospitalierilor din ierusalim din părţile de dincoace de mare. afară de ţara cnezatului lui Litovoi voievodul. mori şi toate celelalte care s-au spus mai sus una câte una. foloasele şi slujbele venite de acolo.. 89 . Vicina). Aşadar mânaţi de acest gând. de la râul Olt şi munţii Transilvaniei... Pascu.Severinului şi după armele lor.. din bună voinţa lui Dumnezeu. veacul XIII. întreaga ţara Severinului. p. Didymoteichos. s-au cinstit (cu treapta de) mitropolii aceste.. trebuie să le purtăm noi împreună cu acei fraţi. Le-am dăruit acelora pământ de 400 de pluguri în Feketig sau în alt loc în Transilvania şi vom împlini acest număr la intrarea în ţara Cumeniei sau în Severin. vom sta în ajutorul fraţilor cu sfaturi şi cu puterea când va fi nevoie şi când vom fi chemaţi de aceşti fraţi vom merge înşine. îi dăm şi îi dăruim. păstrându-se şi excepţiunile din partea Ospitalierilor din ţara Cumeniei. împreună cu munţii acesteia şi cu toate celelalte locuri ce ţin de ea.... Melagina . toată Cumania..34-35) 1249-1250.. vor fi plătite vistieriei regale de către fraţii acelei case aşa fel.. printr- însul casei Ospitalierilor. Culegere.. p.I..5) 1277. prin pedeapsa lui Hristos.. despre care danie vom face scrisoare deosebită. până ce s-au întors într-însul. La zidirea cetăţilor în amintita ţară a Cumaniei. precum şi la apărarea ţării Cumaniei împotriva oricăror duşmani. în aceleaşi condiţii arătate mai sus despre ţara Severinului. unde vom crede a fi mai de folos numiţilor fraţi. ca din cinci în cinci ani. A.. în legătură cu Severinul.. din care vor primi numai jumătate din venituri şi foloase. afară de ţara lui Seneslau voievodul românilor. trimisul nostru osebit va trebui să socotească veniturile. Răscoala saşilor din Transilvania. încuviinţate şi jurate de înălţimea regală. lui şi printr-însul numitei case. L. Pe lângă aceasta.. timp de douăzeci şi cinci de ani. care rămâne acelora. după ce au plecat Romeii din Constantinopol. Însă nu vrem să trecem sub tăcere aceasta. . am hotărât în acest chip – stând la sfat împreună cu venerabilul bărbat Rembaldus. jumătate din toate veniturile. foloasele şi slujbele. Prima menţiune a oraşului Vicina (Glosă din 1299): Să se ştie că. după cum au avut-o aceştia şi până acum.. Maior. I.. .. Moldova. păstrându-se alte condiţii pentru noi. de nu vom fi împiedicaţi de alte lucruri. De atunci. afară de cele din ţara amintită a lui Seneslau.R. după cum au avut-o şi până acum şi întocmai în acele condiţii rânduite mai sus cu privire la ţara Litua. XIV şi XV. toate veniturile ţării Cumaniei în întregime le va strânge numita casă.” (Şt. cum ar fi cu privire la biserici.. (D.. că de la cea dintâi aşezare a pomeniţilor fraţi. Iară cheltuielile ce se vor face cu paza cetăţilor sau întăriturilor.

preoţii. au fugit în acele părţi. ca şi părtaşii silniciei lui. ei au în abundenţă multă brânză excelentă. veac XIII. Achaia şi Thesalonicul se găseşte un oarecare popor. Chemată în ajutorul său pe ruteni (brutenos) şi pe necredincioşi. poruncim frăţiei tale. potirele. Descrierea Europei Orientale “Este de notat aci că între Macedonia. vol. Foarte mare şi răspândit. de aceea.R. Mihail şi au mistuit în flăcări pe arhidiaconi. şi de aceea au căzut prin însăşi faptele lor în osânda afurisaniei. nici episcopii şi nici alţi locuitori catolici. Crestomaţie. unde se aflau păşunile romanilor. făcând ca toţi să se ferească mai straşnic de ei… .104) Geograf anonim. care se numeşte blachi.” (Traducere la Şt. vol. saşii din părţile Transilvaniei mânaţi şi însufleţiţi de o turbare drăcească au ars în chip nelegiuit catedrala Sf. p.193-195) 1273 octombrie 7. s-a îndreptat spre regatul Thesalonicului şi acum. Scrisoarea Papei Nicolae III. clericii şi o mare mulţime de creştini în numita biserică şi au ucis pe alţi nenumăraţi oameni ori în ce loc i-ar fi prins şi au jefuit moaştele. Ţara acestor blachi. veac XIII. C. odăjdiile preoţeşti şi toate odoarele bisericilor. fiind izgoniţi de aci de unguri. prin scrisoarea de faţă îndemnăm cucernicia obştei voastre întru domnul şi vă poruncim ca pe pomenitul Gaan şi pe tovarăşii săi la cele de mai sus (…) să-i ocoliţi ca pe unii ce sunt afurisiţi. aşezat la hotarele tătarilor.. lapte şi carne mai presus de alte naţii. pe apă şi pe uscat 90 . “Deoarece Gaan. fiul lui Alard şi tovarăşii nelegiuirii sale. Hanga. Deoarece.II. să cercetezi despre veniturile privind scaunul apostolic. care şi altădată au fost păstori ai romanilor şi din cauza terenului roditor şi plin de verdeaţă trăiau odinioară în Ungaria. canonicii.” (D. împreună cu cărţile şi cu alte lucruri sfinte. iar oraşul Milcovia.. C. Pascu. Despre înfiinţarea episcopiei Milcoviei “Nicolae episcopul (…). care este mare şi bogată.I. însă nu este acolo nici un episcop catolic care să-i poată hirotonisi pe acei fraţi. ca şi tezaurul pomenitei biserici şi le-au întrebuinţat pentru cele mai spurcate nevoi ale lor. regele Boemiei a fost înşelat.. dacă s-a obişnuit să fie acolo un episcop. p. Despre românii din Moldova în secolul al XIII-lea “Ottocar încearcă să provoace o răscoală cu mulţi nobili în Germania. crucile. însă după voinţa lui Dumnezeu rutenii şi românii (blacis) neînţelegându-se între ei. p. după cum s-a zis.” (D.I. prin scrisoare apostolică. a ocupat-o aproape în întregime armata prinţului Carol care e stabilită în părţile Greciei şi.R. a fost odinioară distrus de numiţii tătari şi nu mai sunt acolo de patruzeci de ani şi mai bine.II. ca spre folosul sufletelor. Vl.222) Thomas Tuscus. Dar în urmă.

Documente. Apoi în expediţia noastră pe care am pornit-o împotriva regelui Boemilor.. din mila lui dumnezeu. încât fiecare să fie încredinţat că va fi cu atât mai răsplătit cu darurile mărinimiei sale. Dalmaţiei. împreună cu Gylnich Bana) şi pământul Nyr dincolo de Tisa). Şi în sfârşit. a luat în prinsoare nouă boemi. acelaşi magistru Gheorghe. tuturor celor care vor vedea scrisoarea de faţă. fiul lui Marcu. Când începusem noi a domni. fiul lui Simion. Ramei. Despre lupta voievozilor Litua şi Barbat cu regele Ungariei Ladislau Cumanul. în răscoala lui a cuprins şi a ţinut cu samavolnicie împotriva majestăţii noastre regale ţinutul nostru Zips. (sujbe) ce ar fi prea lung a fi povestite fiecare în parte şi prea obositor a fi cuprinse în această scrisoare. Cumaniei şi Bulgariei. Şi în marea luptă cu acelaş rege al Boemiei. p. acest Roland a fost omorât în acea luptă. precum şi credinţa datorată coroanei regale. Serbiei. regele Romanilor. iar voevodul Litovoi 91 . Drept aceia. ţinând seama de slujbele credincioase şi vrednice de răsplată pe care ni le-a adus nouă m(agistrul) Gheorghe. împreună cu alţi baroni ai noştri. iar noi pentru necredinţa lui am poruncit să i se taie capul. pe când eram în anii copilăriei. prinşi chiar pe câmpul de luptă. (România. până în părţile Transilvaniei. Dania acestuia pentru magistrul Gheorghe “Ladislau. Anume mai întâi când Roland.cucereşte cetatea numită Thesalonic. şi ne-a înfăţişat majestăţii noastre trei nobili boemi bine înarmaţi. împreună cu regiunea dimprejur”. când l-am trimis noi pe acel magistru Gheorghe ca să recunoască şi să cerceteze armata numitului rege al Boemiei şi el a înfrânt cu bărbăţie chiar înainte de zorirea noastră o ceată din oastea aceluia. numitul m < agistru> Gheorghe s-a avântat dintr-o dată împotriva oastei cumplit înzestrate a duşmanilor. împreună cu caii lor de luptă. Galiţiei. am hotărât totuşi ca din cele multe. Lodomeriei. l-a luat în prinsoare pe acela. puţine să fie însemnate în cele de faţă. după moartea prea iubitului nostru tată. Croaţiei. prin rândurile de faţă voim să ajungă la ştirea tuturor că. din care s-a ales cu o rană.. Prevăzătoarea chibzuinţă a regilor trebuie să arate o grijă atât de cumpănită faţă de aceia care le slujesc cu credinţă. împreună cu alţi credincioşi ai noştri. Şi după moartea lui (Roland). ce ne-a dovedit-o cu toată râvna în deosebitele războaie ale regatului nostru. năpustindu-se din porunca noastră asupra lui. mântuire întru adevăratul mântuitor. cu cât îl slujeşte mai cu râvnă. regele Ungariei. şi anume cu m(agistrul) Finta. după moartea prea iubitului nostru tată de fericită pomenire. pe care noi i-am dăruit domnului Rudolf.45) 1285 ianuarie 8.. când ruda lui cu numele Grigore s-a înstăpânit în pomenitele ţinuturi. şi când numitul m(agistrul) Gheorghe. şi după o luptă înverşunată. când am pus mâna pe frânele domniei. şi ni l-a adus nouă. luptând bărbăteşte împotriva lui.

Apoi când ne-am dus la Dorman pentru o întâlnire sub cuvânt de pace. chiar în faţa ochilor noştri s-a năpustit asupra lor ca un leu năpraznic. Sowpothok şi Delne. după sfatul prelaţilor şi baronilor noştri i-am dăruit şi i-am hărăzit numitului m(agistru) Gheorghe şi prin el moştenitorilor lui şi urmaşilor moştenitorilor lui nişte sate regale ale noastre numite Sowar. în vechile hotare şi semne de hotar de mai înainte. numitul magistru Gheorghe. ne-a rugat cu smerenie şi supunere că dacă s-ar întâmpla cumva să moară fără urmaşi să aibă voie neîngrădită de a lăsa şi dărui cu zisele bunuri dobândire de el de la majestatea noastră regală fraţilor săi. (şi) noi l-am trimis împotriva lui pe des numitul magistru Gheorghe care. Şi încă atunci când am trimes pe oamenii noştri credincioşi din Transilvania împreună cu Cumanii împotriva lui Dorman şi a Bulgarilor. făcându-l pe m(agistru) Gheorghe căpitanul acestei oştiri. cu bună ştiinţă şi din curată dărnicie. întrucât numitul magistru Gheorghe a fost gata şi hotărât întotdeauna să îndeplinească deosebitele slujbe şi însărcinări pe care i le-a dat. şi s-au îndatorat la aceasta de bună voie. Şi cu toate că ar fi fost vrednic de o răsplată mai mare şi mai însemnată. Tot aşa în expediţia pe care am făcut-o împotriva Cumanilor noştri răsculaţi. Toma şi Simion înfăţişaţi ei înşişi înaintea noastră ne-au arătat prin viu grai că dacă milostivirea domnului l-ar dărui cu vreun copil pe magistrul Gheorghe. fratele lor. fiecare din ele cu toate folosinţele lor şi cele ce ţin de ele. am trimis pe m(agistrul) Matia arhidiaconul din Ujvar. Pentru care am pus să se stoarcă o însemnată sumă de bani. şi a primit acolo felurite răni de săgeţi şi suliţi. în pace şi nestrămutat. comitele capelei prea iubitei noastre soţii ca în tovărăşia lui Andrei comitele nostru din 92 . aflătoare în comitatul Saros. şi acesta a luat în prinsoare pe nişte baroni a noştri. şi când i-a pierit calul s-a luptat pe jos pe chiar câmpul de luptă cu cea mai mare înverşunare. cu ocna sau puţul de sare ce se află acolo. să le ţină şi să le aibă pe veci. ca să le stăpânească. arătându-se lămurit şi aceea că. Şi deoarece hotarele şi semnele de hotar ale acestor moşii ne erau cunoscute. a cuprins pe seama sa o parte din regatul nostru ce e dincolo de munţi şi nu s-a îngrijit la nici un îndemn al nostru să ne plătească veniturile ce ni se cuveneau din acea parte. Iar aceşti comiţi Boxa. numitul m(agistru) Gheorghe ne-a făcut şi ne-a închinat slujbele cele mai credincioase şi ne-a adus prins pe unul din tovarăşii acelui Dorman. ei în numele lor şi a moştenitorilor nici nu cer de la el şi moştenitorii săi nici nu vor să aibă vreo parte din suszisele moşii. iar pe fratele lui numit Bărbat l-au luat în prinsoare şi ni l-a adus nouă. şi anume comiţilor Boxa. acest m(agistru) Gheorghe a adus şi acolo slujbe mulţumitoare şi vrednice de cinstea majestăţii regale.împreună cu fraţii săi. în necredinţa sa. şi astfel în slujbele acelui m(agistru) Gheorghe ni s-a aşezat iar tributul nostru din acele părţi. Toma şi Simion. luptând împotriva lui cu însufleţirea credinţei l-au ucis pe el. noi din belşugul milostivirii noastre.

iar a le înşira în scrisoarea de faţă ar fi obositor. acelaşi comite Petru. I.II. în faţa tuturor megieşilor şi vecinilor fără a se fi împotrivit cineva Urmează hotărnicirea moşiilor amintite..Iulia “ Noi Andrei (…) rege al Ungariei. p. la Alba – Iulia. luând aminte la credinţa şi slujbele vrednice de răsplată ale comitetului Petru zis Pirus. pentru a îndrepta starea de lucruri de aici. ni le-au adus şi săvârşit cu credinţă în schimbătoarele împrejurări ale soartei şi care ar fi lung a le povesti cu deamănuntul pe fiecare în parte. veac XIII. Diploma prin care este răsplătit comitele Petru. în al patrusprezecelea an al domniei noastre. dăm de ştire prin cuprinsul scrisorii de faţă tuturor cărora se cuvine că. Dat de mâna venerabilului părinte Toma din mila lui Dumnezeu episcop de Vaţ. cancelar al curţii noastre. Lupta voievozilor Litua şi Barbat cu regele Ungariei “Noi magistrul Gheorghe. p.” (D. din porunca sa. în părţile transalpine. veac XIII. ne-a slujit cu cea mai mare credinţă.. octombrie 6. pe care.II. vărsându-şi sângele în acea întâmplare. voievodul Transilvaniei confirmă împărţirea bunurilor din Rodna ale comitelului Nicolae 93 . fiul lui Simion. în anul domnului 1285. Iar aceştia întorcându-se apoi la noi. să se cuprindă în scrisoarea aceasta. Moldova.R. (D. în a şasea zi înainte de idele lui Ianuarie". De asemenea. pe nume Făgăraş şi Sâmbăta şi a cerut să i le dăm înapoi şi să-l punem iarăşi în stăpânirea lor înfăţişându-ne şi nişte dovezi şi privilegii pe care le avea asupra lor.R. când l-au adus prins în faţa domnului nostru regele.Saros.R.303) 1291. vol. secuii şi românii. totuşi am pus.6- 8) 1288. credinciosul şi iubitul nostru. saxonii.I. vol. pe voevodul necredincios din Litua cu numele Bărbat. măcar câteva din multele sale isprăvi. facem cunoscut la toţi cei ce se cuvine că făcând noi dicta laolaltă cu toţi nobilii. A. ne-au arătat că au hotărnicit sus zisele pământuri şi le-au dat pe seama zisului m(agistru) Gheorghe...I. iubitul şi credinciosul nostru.I. Participarea românilor la dieta de la Alba .” (D. Ladislau. să hotărnicească şi să dea în stăpânire acele pământuri. am dat numitului magistru Gheorghe cu privire la pomenita danie scrisoarea noastră de faţă întărită cu puterea dublei noastre peceţi. stând din copilărie mereu alături de noi. şi sfătuindu-ne şi cu forţele bisericeşti şi baronii din regatul nostru ce se aflau pe Ungrinus ni s-a plâns chiar aici în dietă că i-au fost pe nedrept luate nişte domenii de lângă Olt. p. C. Şi pentru ca actul daniei noastre să capete puterea veşnicei trăinicii şi să nu poată fi zădărnicit niciodată.369) 1292.

p. casele băieşilor. brutăriile.I. adică clădirea sus numitului palat în care locuieşte acest comite Nicolae..II. măcelăriile. “…Facem cunoscut obştii domniilor voastre că am văzut şi ştim să dăm mărturie prin cele de faţă că împărţirea bunurilor de moştenire (…) a fost făcută (…) . veac XIII.” (D. vol. cizmăriile.382-383) 94 . ogoare sau păduri. căsăpiile. sau celelalte case.R. cârciumile.. De asemenea din bunurile de moştenire aflătoare în Rodna. C. morile. ale celor ce întăresc şi curţile de casapi sau orice alte bunuri de moştenire clădite sau pustii sau livezi.

cu toate ce se ţin de el. pentrucă dacă veniţi şi mai mult înlăuntrul ţării. cu mintea trufaşă.. împotriva numeroşilor săi duşmani – şi la îndemnul voievodului ardelean Thoma şi a lui Dionisie fiul lui Nicolae. CAPITOLUL V CONSTITUIREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEŞTI: ŢARA ROMÂNEASCĂ. cu puterea le ţineţi în mâinile voastre. ÎNTEMEIEREA ŢĂRII ROMÂNEŞTI 1330.Să spuneţi aşa lui Bazard. şi voi lăsa în pace şi Zeverinul. Atunci un baron credincios cu numele Danciu. comite de Zalyom şi de 95 .. ca să alunge din această ţară pe Bazarad.. După ce regele a cuprins Zeurinul (Severinul) şi fortăreaţa lui. Victoria de la Posada a lui Basarab I. numai să vă întoarceţi îndărăt cu pace şi să înconjuraţi primejdia persoanelor voastre. cu toate că voievodul plătise întotdeauna cu credinţă darea cuvenită maiestăţii sale regelui. că el e păstorul oilor mele şi ei. v-aţi ostenit cu strângerea oştirii. din ascunzişurile sale de barbă îl voi scoate”. – nu însă toată puterea sa armată. nu veţi putea niciodată să înconjuraţi primejdia”. în ţara voievodului vlahilor Bazarad. Cronica pictată de la Viena. căci trimisese soldaţi la hotarul ţării în diferite expediţii. nepotul lui Ivanca. sau cel puţin să dea în posesiune ţara aceluia unuia dintre curtenii săi. eu voi răsplăti osteneala voastră cu 7000 mărci de argint. în anul domnului 1330. tributul ce datorez coroanei voastre. îl voi plăti cu credinţă în tot anul. s-a dus în persoană. a izbucnit faţă de soli cu următoarele vorbe. domnul Ţării Româneşti.Fiindcă voi. pe care acum. pentruca să servească pe banii mei şi pe cheltuiala mea. Făcându- se aceasta. Regele. Pe deasupra. auzind aceasta. le-a încredinţat toate numitului Dionisie împreună cu demnitatea de ban. Bazard a trimis la rege o solie vrednică de toată cinstea ca să-i spună regelui: . regele şi-a adunat o mare oaste. “În acelaşi an. zicându-le: . Şi nu mai puţin voiu trimite la curtea voastră pe unul din fiii mei. MOLDOVA ŞI DOBROGEA. rege şi stăpân al meu. INTEGRAREA LOR ÎN STRUCTURILE EUROPENE A. prin Severin. ţară care nu poate fi locuită de un popor neobicinuit cu ea.. în luna septembrie.

........ Culegere.. s-a ordonat o împăcare cu Bazard. aşteaptă vremea de apoi..... Privilegiul acordat lui Nicolae fiul lui Radoslav............ pe locul luptei..Stăpâne.. Regele atunci a repetat vorbe de sumeţie şi de ameninţare pomenită mai sus şi părăsind sfaturile mai sănătoase. care se găsea în fundul unei văi adânci. Pascu... Cădeau tineri şi bătrâni.......” (Şt....... Regele a ajuns pe o cale oarecare cu toată oastea sa...... nici nu aveau loc de fugă. aşa a grăit regelui: . unde din pricina înghesuielii cei mai sprinteni cai şi ostaşi cădeau din toate părţile în luptă.. De aceea.. pentru aceasta răspundeţi-i în scrisoarea voastră cu fervoarea bunătăţii regale şi arătaţi-i deplină iubire şi milostivire”... Iar regele îşi schimbase însemnele armelor sale. între munţi şi dealuri cu păduri........ de principi şi de nobili şi numărul lor nu se poate socoti...... Căci din pricina urcuşului prăpăstios din acea vale nu se putea sui în contra vlahilor pe nici una din râpile de pe amândouă laturile drumului...... ce nici nu se putea numi cale...... a pornit îndată mai departe.... au început să sufere în curând de foame regele însuşi.. precum în leagăn se leagănă şi se scutură pruncii sau cum se clatină trestiile de vânt....... şi astfel regele se întorcea în siguranţă punând temeiu pe credinţa perfidă a schismaticului. L. cât ale nobililor laici acolo.. atât ale feţelor bisericeşti...... Dar vlahii au dus mulţi prizonieri atât răniţi cât şi neatinşi şi au pus mâna pe foarte multe arme şi haine de preţ ale tuturor celor căzuţi şi bani de aur şi de argint şi vase preţioase şi brâuri de săbii şi multe pungi cu groşiţe late şi mulţi cai cu şele şi cu frâne ce toate le-au luat şi le-au dus la Bazarad Voievod.. Şi neputând regele şi ai săi să găsească de mâncare în ţară necunoscută.. Şi a fost aici un cumplit dezastru. din ziua a şasea.. principi şi nobili fără nici o deosebire. acest Bazard se adresează către voi cu mare smerenie şi spre cinstea voastră. ci mai curând un fel de corabie strâmtă.. dându-şi acesta cuvântul că va asculta de rege şi că va da regelui şi tuturor oamenilor săi siguranţa de a se întoarce acasă şi că-i va arăta un drum drept. pe care crezându-l vlahii a fi însuşi regele l-a omorât cu cruzime.... fiul lui Dionisie. fiind făcute acolo prisăci... ci erau cu totul prinşi ostaşii regelui ca nişte peşti în vârşe ori în mreajă. Iar regele şi toţi ai săi negândindu-se în adevăr la aşa ceva.. dar calea aceasta era cotită şi închisă de amândouă părţile de râpe foarte înalte de jur împrejur şi pe unde această cale era mai largă acolo vlahii în mai multe locuri o întăriseră împrejur cu prisăci. ... Şi însuşi regele de abia a scăpat cu câţiva inşi.36-37) 1335 decembrie 13.. ca apoi să dea lupta.. Căci această tristă întâmplare a ţinut mult de la ziua a şasea a săptămânii până la ziua a doua a săptămânii viitoare.. ostaşii şi caii. căci au căzut o mulţime de ostaşi... în cari zile soldaţii aleşi aşa se izbeau unii de alţii.. mulţimea nenumărată a vlahilor sus pe râpe a alungat din toate părţile şi au aruncat săgeţi asupra oastei regelui..... Maior. în preziua Sfântului Martin şi după aceea în cea următoare..Liptou. p........ nici nu puteau merge înainte... de către 96 . Cadavrele tuturora. cu cari s-a îmbrăcat Desev.

ci prinşi ca peştii în plasă sau în vărşe ne zbatem strigând către Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute. cu mintea ageră. făcându-se din partea câtorva ostaşi de lângă mine de asupra capului meu un acoperământ de scuturi şi înlăturând astfel potopul ca de ploaie al unor lovituri de săbii. Nu se mai gândea să-şi apere capul său. în mai multe locuri.regele Ungariei Carol Robert de Anjou. necunoscută pentru popoarele noastre. Nicolae [Radoslav] un tânăr atlet. Şi nu era chip să scăpăm nici fugind înapoi. cu ochii ţintă la mine. ci înşelarea bunei credinţe. rupse şi aruncă la pământ toată armătura de fier şi aşa dezbrăcat. aşternându-i la pământ lipsiţi de suflare. având să lupte voiniceşte. al baronilor şi al tuturor fruntaşilor regatului nostru. deasupra căruia zburau paloşele a cinci valahi care se grăbeau înainte de toate să ne reteze capul nostru de rege. Doamne. un răzvrătit şi un recunoscut rival al nostru fiindcă ne-a încălcat ţara şi hotarele regatului. la suspinele noastre cele adânci. bine chibzuit. confirmă victoria . din motive binecunoscute. curajos ca un recrut. furios ca un leu. închisă de ambele părţi cu râpe ameţitoare. întorcându-şi forţele şi tăria braţului său de ostaş. ne puturăm feri viaţa de primejdia morţii ce se apropia din ce în ce mai mult.schismaticului” Bezorad (Basarab) de la Posada “Pierzând. după ce am luat sfatul. dându-şi cu perfidie cuvântul că ni se va supune şi ne va arăta nouă şi armatei noastre un drum sigur de întors acasă. Ne-am încrezut în cuvântul schismaticului în care nu era bună credinţă. cu trecerea vremii.. Apoi cu ajutorul dumnezeesc al lui Iisus Christos care s-a răstignit pentru noi şi al Prea Sfintei sale Maice şi al tuturor sfinţilor. am început să suferim de lipsa de orice alimente şi pentru oameni şi pentru cai. al tuturor prelaţilor. Din toate părţile suntem izbiţi de o ploaie de aruncături. numai cu scutul şi agitându-şi lancea sa cea ascuţită. iar înainte unde ea se lărgea era întărită. Acolo înaintând câteva zile fără de lupte printre vizuinile dintre munţi şi dintre dealuri. Atunci credinciosul nostru. pe o cale blestemată în veci de Dumnezeu. voievodul valachilor. Atunci am încheiat cu numitul Basarab un armistiţiu. pentru ca să o supun înălţimii noastre regale. Cu săbiile lor lovesc escadroanele noastre înmuindu-şi în sângele celor ucişi săgeţile şi lăncile lor. Acolo însuşi viteazul soldat Nicolae şi-a primit din faţă şase răni la cap 97 . ne-am strâns o armată puternică şi am trecut în ţara sa de peste munţi. Şi pe când ne întorceam înapoi cu oamenii noştri. cu aruncători de praştii şi cu alte izbituri ameţitoare de lovituri sălbatice. se aruncă din nou în luptă în linia celor ce năvăliseră asupra noastră. de puternice prisăci ocupate de o mulţime de oameni înarmaţi de ai numitului Basarab. nici mergând înainte. de săgeţi de lăncii şi alte izbituri. către Mântuitorul nostru: ia aminte. fiind strânşi ca de un zid mişcător. năvălind asupra noastră şi a armatei noastre cu furie în diferite chipuri şi lovindu-ne câineşte cu bolovani. ci era ţintă la capul nostru. Dar prin agerimea sa fulgerătoare pe toţi I-a răpus. ne pomenim deodată din toată părţile cu un atac năprasnic. orice încredere în acel blăstămat de Bozorad.

Scrisoarea Papei Ioan XXII către episcopul de Strigon.I. D. ajungând la luptă cu oastea numeroasă a voievodului Layk. împreună cu Simion fiul lui Mauriţiu ca să cerceteze părţile muntene cu oaste puternică.37) B. strângând în jurul său românii din acel district. din vremea când zişii tătari au năvălit cu silnicie. Dat la 13 decembrie 1335. Despre întemeierea Moldovei “ Iar în această vreme. Cronica Dubnicense. bunurile şi drepturile episcopiei şi alte biserici pomenite fiind cotropite de puternicii din acele locuri (potentes illarum partium)". ÎNTEMEIEREA MOLDOVEI 1332 octombrie 4.şi la umeri. Documente. scrisă de un diac din Maramureş.” (România. din bătălia venită fără de veste – cu voia Celui Prea Înalt.H. luând cu putere întăriturile ridicate acolo de Valahi.. în partea de către Bulgaria. cu nobili şi cu secui ardeleni. Pascu.. însă pustie de locuitori de 98 .. Ioan de Târnave despre expediţia regelui Ludovic de Anjou împotriva Ţării Româneşti şi înfrângerea sa “Însuşi regele a plecat în persoană prin Bulgaria spre părţile muntene. De altă parte a trimis dinspre pământul secuilor pe Nicolae voievodul Transilvaniei. împotriva lui Layk voievodul aşa ziselor părţi. a trecut în taină în ţara Moldovei supusă Coroanei regatului Ungariei. voievodul românilor din Maramureş. însuşi căpitanul a fugit.49-50) 1368. (D. Maior. vai în zisul regat sau zisele părţi ungureşti – a fost cu desăvârşire nimicită de aceşti duşmani sălbatici şi aducători de nenorocire (…) moşiile... care se răsculase contra Majestăţii Regale. Culegere. Bogdan. Iar voievodul Nicolae. cu ajutorul lui Dumnezeu se potoli ardoarea duşmanilor şi se putu sparge latura dreaptă a zidului de duşmani şi luând-o la picior prin spărtura făcută. după ce a trecut cu oastea amintită mai sus râul Ialomiţa. l-a învins într-o ciocnire foarte aprigă: după ce căzură mulţi.” (Şt. Şi astfel. p.46) 1359. supuse sfintei coroane. p. care pe toate de mai înainte le orânduieşte – siliţi la fugă de duşmani şi urmăriţi din acel loc. L. p. castelanul lui de Dâmboviţa (Domloyka). ca să împiedice intrarea armatei Domnului Rege. precum şi cu alţii dintre ostaşii mai de seamă. al cărui căpitan era comitele Dragomir Valahul. aflarăm prilejul mântuirii şi luarăm drumul spre casă. Despre conducătorii locali din Moldova “Episcopia Milcoviei din ţara Ungariei anume din ţinuturile tătarilor – orânduită ca o veche stavilă.R. destul de grele şi a lăsat pe locul luptei vreo douăzeci şi cinci de nobili dintre ai săi. Acesta (Layk) stătea atunci la pândă cu oaste mare pe lângă Dunăre.

. Pre urma lui Laţcovodă au domnit Bogdan vodă 6 ani. carile au venitu de la Maramoroş. ori cum s-ar numi. adesea să vor schimba şi între domniia Moldovei multă neaşezare va fi.” (Traducere la Şt. Moisei. Hanga.” (Şt. Pascu. totuşi sporind numărul mare al românilor locuitori ai acestei ţări s-au împrăştiat în toată ţara. să putea cunoaşte că nu va fi aşezarea bună între domniia Moldovei. iar celora ce nu ascultă. Din îneputul domnilor văleatul 6867 “Într-acei păstori ce au nemeritu locul acesta. aşa şi domnii ce vor fi înainte. fără vătămarea drepturilor altora. şi orice ar ţine de ele. de trăieşte păn într-aceste vremi în mânule cui alege Dumnedzău a hire domnu ţării. aflătoare în pomenita ţară a Maramureşului. fost-au şi Dragoş. de să pune pre cărţi.40) 1365 febr.207) 1359. p. ce poronceşte domnul de tocmele şi de aşedzări lăcuitorilor şi de ascultat cărora vor să facă strâmbătăţi între lăcuitori. După moartea lui Sas vodă au ţinut domniia fiiu-său. Recunoaşterea întemeierii Moldovei de către regele Ungariei (…) . Maior. luară pildă de pre capul acei hiară năsîlnice. moşia numită Cuhca. L. cu toate folosinţele lor. Şi dacă au domnitu doi ani. zimbrul ce scrie mai sus că l-au vânat şi pusără de au făcut peciate ţării Moldovei. de trăiaşte păn astăzi. Culegere. p. Crestomaţie. Misail Călugărul. 99 . în care au fost ţinute şi stăpânite până acum. ce cum fu pre scurtu viiaţa domnului dintăi. prin el. pre carile cu toţii l-au pus mai mare şi purtătoriu lor de grijă. Borşa şi cele două Selişte. tre ani. Pascu. Vl. carile să vediia şi mai de cinste şi mai de folos decâtu toţi. Sas vodă şi au ţinut domniia 4 ani (şi au murit).” (Misail Călugărul) “Şi dacă l-au pus domnu. Şi cu toate acestea regelui. Dragomir şi Ştefan. de certare mare… Şi-ntr-acea începătură a fost domnîia ca o căpitănie. 2. ficiorul lui Muşatu. ca să stăpânească. în aceleaşi adevărate şi vechi hotare.. Pre urma lui Dragoş vodă au stătut la domnie fiiu-său. lui Drag. păduri şi munţi. După domniia lui Bogdan vodă au domnit Pătru vodă. Pre acesta semnu dintăiaşi dată ca să arată domniia fără trai. 16 ani. ce ţin de aceeaşi moşie Cuhea. Laţco vodă 8 ani. După dânsul au domnitu frati-său.multă vreme din pricina vecinătăţii tătarilor. ce se află în ţara noastră a Maramureşului cu alte sate.am dăruit şi am hărăzit pomenitului voievod Balc şi. trecute în mâinile noastre regeşti de la voievodul Bogdan şi fii săi. fraţii lui buni şi tuturor moştenitorilor lor şi urmaşilor lor. cele două Vişee. au muritu. Bocicoel. numite Ieud. să le ţină şi să le aibă pe veci şi nestrămutat. Roman vod. anume ape.

Ce noi acesta nume nu priimim. daca s-au discălicat sat. Acolo fiindu şi hiara obosită au ucis-o la locul unde se chiamă acum Bourenii.” (D.H.R. pentru ca nebunia lor să nu fie cumva pildă altora. iară apei de pre numele căţelii Moldii. i-a îndemnat de mai multe ori să se abată de la calea adevărului şi de la statornicia credinţei datorate – plecând pe ascuns din zisul nostru regat al Ungariei în suspomenita noastră ţară moldovenească. locuri desfătate cu câmpi deschişi. pentru blestemata lor de vină de necredinţă. pre numele hatmanului râmlenescu ce l-au chiemat Flacus carile au bătut războiu cu şţitii pre aceste locuri şi schimbîndu-să şi schimonosindu-să numele. p. sau cumu-i zic unii. uneltesc să o păstreze spre paguba majestăţii noastre. iar muntenii mai dintâi.I. de au discălicat întâi supt munte. apoi mai adăogăn-du-să şi 100 . Chiematu-o-au unii şi Flachia. Şi hierul ţării sau pecetea cap de bour se însemnează. pre carea o au chemat-o Molda. ci Ţării Munteneşti. am lipsit şi am despuiat cu toptul. cându (păstorii din munţii ungureşti pogorându după vânat au nemerit la apa Moldovei. Predoslovia. ce se chiamă Maramoroş.82) Grigore Ureche. de coprinde o parte mare şi din Ţara Leşească. nici-l putem da ţării noastre Moldovei. o au scos la şesul apei Moldovei.” “… După răsipa ţării dintăi. D. de au rămas locul pustiu) mai apoi. Şi căţeaoa cu care au gonit fiara aceia au crăpat. cu păduri dese. au tras pre ai săi de la Maramoroş şi pre alţii au îndemnat. când au răsipit tătarii dintr-aceste locuri. Moldova. să facă doao ţări. ca pe nişte nevrednici. Letopiseţul Ţării Moldovei. pre limba slovenească. în munţi cu dobitoacele.necredincioşi învederaţi ai noştri . muntenii mai întăi moldovenii mai pre urmă de păstorii nemerit. că ei nu vor să dispară. din Flachia i-au zis Vlahiia. ci scriu că au fostu tot un loc şi o ţară şi noi aflăm că Moldova s-au discălicat mai pe urmă. din aceea că acel Bogdan şi fii săi . i-au zis Molda. Ajijderea şi ţării. Despre întemeierea statului “Vor unii Moldovei să-i zică că au chemat-o Sţitia. care ar cuteza fapte asemănătoare. dipre numele apei i-au pus numele Moldova…. Ce Sţitia coprinde loc mult. stricând şi socotind deşarte toate actele scrise şi întocmite pentru acel Bogdan şi fii săi cu privire la sus-numitele moşii (…). drept care noi. ce scriu letopiseţele latineşti. şi îndrăgind locul. pe acel Bogdan şi fii săi sus-zişi de sus-numitele moşii. ce închide Ardealul şi Ţara Muntenească şi câmpii preste Nistru. măcară că s-au tras de la un izvod. cu ape curgătoare. sau Schithia.. nimicind. fulgeraţi de diavolul. au dat de o hiară ce se chiamă bour şi după multă goană ce au gonit-o prin munţi cu dulăi.. cum spune mai sus că s-au pustiit de nevoia oştilor lui Flac hatmanul râmlenescu (sau cum spune letopiseţul cel ungurescu de Laslău creaiul ungurescu. duşmanul neamului omenesc – care rănindu-le greu inima cu săgeţile sale învecinate de viclenie şi înşelăciune. nu numai al nostru. că umblîndu păstorii de la Ardeal. după multă vreme cum spune mai sus.

cerându-i ajutor.” (Fontes Historiae Daco-Romanae. carile toate mai înainte la locurile sale să vor arăta. pre ardeleni nu-i lăsa să se odihnească. rocoşindu-să şi nu fără multă moarte şi pagubă în oameni. După acea înfrângere Dobrotiţă a rămas în Bizanţ. p. o “ţară” – o formaţiune politică. Mai apoi şi turcii (cari să vedea) carii să vedea că ca o negură toată lumea acoperea. FORMAREA STATULUI DOBROGEA 1346. 101 . căci avea nevastă dintre romei şi s-a bucurat de cinstea cuvenită din partea împărătesei. Maior. Culegere. Chiar şi Dobrotiţă era să fie prins. războaie minunate făcea. cârmuitor al Carnovei**. până a o aşeza…. iarăşi au fost început a se tinde la câmpi). ce şi domniile schimba şi pre cine vrea ei. ce s-au întinsu pănă la Nistru şi pănă la mare. A scris o lucrare intitulată Istoria. mai apoi de o au supus supt giugul lor. dar izbutind să fugă s-a înapoiat cu ruşine. Iar fratele său Teodor s-a întors acasă împreună cu rămăşiţele oştirii. văduva lui Andronic al III-lea* “Iar împărăteasa (Ana de Savoia) (…) a trimis solie la un oarecare Balica. Pascu.crescându înainte. le-au convins să se îndepărteze de împărat şi să treacă de partea împărătesei. nu numai apa Moldovei. care avea capitala probabil la Caliacra. în Ţara leşească de multe ori au intrat şi multă pradă şi izbîndă au făcut.” (Şt. L. aceştia trecând prin oraşele de pe ţărmul Pontului.39) C. Ioan Cantacuzino a trăit în secolul XIV. de multe ori i-au şi biruit. Şi împărăteasa i-a primit pe bărbaţi cu multă bunăvoinţă şi cinste şi a căsătorit-o pe fiica marelui Apokankos cu Dobrotiţă şi l-a făcut pe el strateg al armatei romeilor. III. fiind împărat între anii 1347-1354. Teodor şi Dobrotiţă în fruntea a o mie de oşteni aleşi. iunie. trimite ajutor militar Anei de Savoia. căci sperau să înfăptuiască lucruri mari. ci pururea le făcea nevoie şi cetăţi câteva le luasă şi le lipiia cătră ţara Moldovei. Iar acesta cu oastea sa şi cu cea a romeilor a pornit asupra Selymbriei (…). Iar acesta a primit bucuros solia şi a trimis ajutor împărătesei pe fraţii săi.491- 493) 1348. Dobrotici predă bizantinilor cetatea Midia “(…) Iar împăratul (…) a pornit împotriva Midiei. Ajijderea şi muntenilor nu numai nevoie şi groază le făciia. priimia. ** Carnova – identificată de unii cercetători cu Cavarna. ce nici Siretiul nu i-au hotărât. Nici războiae mai făcea ca să-i apere ţara şi pământul de către şţiti şi gotthi şi di cătră alţi vecini şi limbi ce era prin prejur. din câmpi tătarii i-au scos (că după multă răsipă ce i-au fostu gonit pre tătari oarecând di pre aceste locuri Laslău craiu ungurescu. cetate de pe ţărmul * Descendent al unei familii bizantine. de multe ori i-au asudat. Balica principele Carvonei. p. rădicasă dentru sine. Ce avându purtatoriu domnii lor carii.

în orice ţară a acelei comune a Genovei. în orice loc al cuprinsului zisei comune. în numele şi în locul comunei mai sus puse şi a genovezilor mai sus spuşi au făgăduit numiţilor domni Costea şi Jolpan. III. solii mai sus zişi. Iar acela. fiul strălucitului Dobrodiza.. (D. veac XIII. i-a trimis vorbă lui Dobrotiţă să i se supună şi să predea cetatea. Împăratul l-a învrednicit de bunăvoinţă şi purtarea de grijă ce i se cuveneau şi l-a rânduit printre romeii cei mai de vază . să-l socotească să-l ţină şi să-l trateze cu bunăvoinţă pe mai sus numitul domn Ivancho şi pe supuşii lui şi pe oricare alţi supuşi ai aceluia.34-40) 102 . p. în vremea războiului. p. în averea sau fiinţa lor. XIV şi XV. după cum li se va părea mai potrivit comunei cârmuitorului zisei comune. ca din ziua încheierii păcii de faţă înainte. potesta al Perei şi al genovezilor din Imperiul Romaniei (…) în numele şi din partea comunei Genova şi a tuturor genovezilor aflători în orice parte a lumii – de o parte – şi chibzuiţii şi înţelepţii bărbaţi. domnii Ioan de Mezano. Tratatul încheiat de Ivanco cu genovezii “ (…) Străluciţii şi puternicii bărbaţi.Pontului. văzînd că-i este cu neputinţă să ridice armele împotriva împăratului. de bună amintire cu învolnicire deplină şi îndestulătoare (…) au ajuns şi au declarat în numele amintite că au ajuns la o pace bună şi adevărată ce va dăinui deapururi (…).491- 495) 1387. Adică. n-a voit să se supună împăratului Cantacuzino nici după împăcarea dintre împăraţi. de către strălucitul Ivanco. care fusese aşezat cârmuitor al acesteia de către împărăteasa Ana.” (Fontes Historiae Daco-Romanae. domnii Costea şi Jolpan solii şi împuterniciţii anume pentru cele de mai jos.R. mai sus zisul domn şi potesta şi solii mai sus numiţi. B.. a căzut la întelegere şi i-a predat cetatea. Dobrotiţă. ci strângând în jurul său o ceată numeroasă de tâlhari jefuia şi vătăma nu puţin cetăţile învecinate (…) după ce a ajuns la Midia. şi să-i mântuie cu credinţa şi să-i păzească pe aceia şi pe supuşii lor şi oamenii lor în privinţa lucrurilor şi mărfurilor lor si să facă să dea şi să săvârşească dreptate şi dreaptă judecată acestor oameni supuşi ai mai sus zisului domn Ivancho sau să pună să li se dea şi să li se facă dreptate în privinţa tuturor şi fiecăruia dintre genovezi ce le sunt datori sau care ar păgubi de acum înainte pe oamenii şi supuşii mai sus zişi.I. păstrându-se cumpăna dreptăţii (…)".

vouă şi obştei voastre. din osebită bunăvoinţă. p. Privilegiul comercial acordat de Vlaicu negustorilor braşoveni “(. între Buzău şi Prahova. care vor merge cu mărfurile lor spre ţări străine pe drumul Brăilei. la Câmpulung.R. Aflaţi că noi v-am îngăduit... CAPITOLUL VI VIAŢA ECONOMICĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE DE LA JUMĂTATEA SECOLULUI AL XIV-LEA PÂNĂ LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVI-LEA 1358 iunie 28. p..87) 103 . D. ci la înapoiere. scutim pe toţi negustorii din Braşov şi din acel district de toată vama de la Slatina (…)”. din mila lui Dumnezeu regele Ungariei.. juraţilor şi tuturor orăşenilor şi oaspeţilor din Braşov.H. Ludovic I “Ludovic. dar nu la trecere.H. D. I. sau pe aproape şi primind acolo adeverinţă de la vameşul nostru vor putea trece prin ţara noastră liberi şi nevătămaţi. I. ca să puteţi trece slobod şi neturburat cu mărfurile voastre şi orice fel de lucruri. şi să nu vă poată opri nimeni pe nedrept în această trecere a voastră”. nici tricesimă după bunurile lor. pentru a merge în ţări străine afară de drumul Brăilei vor fi datori să plătească două tricesime anume una la trecere şi alta la înapoiere în aşa fel ca să ne plătească o tricesimă la intrarea în ţara noastră.. Privilegiul comercial acordat braşovenilor de regele Ungariei. Dar negustorii. atunci nu ne vor plăti nouă vamă.. (D. ci numai vama dreaptă şi veche şi nu tricesimă. (D. credincioşilor săi. judelui. Dacă însă acei negustorii îşi vor vinde mărfurile lor bune sau vor târgui în cuprinsul ţării noastre. Ţara Românească. de asemenea. vor fi datori să ne plătească nouă o singură tricesimă.72) 1368 ianuarie 20.) Toţi negustorii din Braşov şi din acel district. la Câmpulung. sănătate şi milostivire.R. la Câmpulung sau pe aproape. în Dunăre râul numit Siret. adică din locul unde se varsă în Dunăre râul numit Ialomiţa până în locul unde se varsă. Buda Veche. În afară de acestea. trecând pe orice drum al ţării noastre. Tot astfel la înapoiere ne vor plăti tricesima la Dunăre şi primind din nou adeverinţă vor trece prin ţara noastră slobozi.

. liberi şi nestânjeniţi să umble oamenii domnului rege. 9. domnul Ţării Româneşti întăreşte mânăstirii Vodiţa. Statutul de reorganizare a breslei meşteşugarilor din scaunele săseşti “Noi. şi câte găleţi vor fi de la satul lui Costea pe Topolniţa şi pe Dunăre venitul domnesc de la opt pescării şi toată vâltoarea cea de la mijloc cu toate ale ei şi Dunărea de la Padina Oreahova până la Maştiştea de Sus.. iar cu munca lui chir Nicodim şi a fraţilor lui. ci precum va spune Chir Nicodim şi cum va orândui.. Vlaicu. din mila lui Dumnezeu. de asemenea. nici la un singur fir de păr." (D. B. sfetnicii. vase sfinţite de argint. orăşenii şi toţi locuitorii din cele şapte scaune ale ţării Transilvaniei. Poloniei. după sfat. după îndemnul lui Dumnezeu să ridic o mânăstire la Vodiţa în numele marelui şi purtătorului de Dumnezeu Andonie. o serie de posesiuni "Pentru că eu. că după moartea lui Chir Nicodim să nu fie volnic nici un cârmuitor. Privilegiul dat de ţarul de la Vidin.. în cetatea domnului ţar şi să târguiască ce le place. bătrânii. p. a domnului Ludovic..... am zidit şi am zugrăvit.. o pereche de odăjdii preoţeşti de mătase. Şi să nu aibă nici un fel de neajunsuri.170-171) 1374. şi cu cheltuială şi daruri de la domnia mea. toate breslele meşteşugarilor noştri fiind din nou înjghebate şi încuviinţate prin sănătoasa 104 . acum am dăruit: un tetravanghel ferecat cu argint şi aurit.R. Dalmaţiei etc. nici arhiereu. ca şi când ar fi supuşi din ţaratul meu. După acestea.H. mergând spre Rîşava şi Vodiţa Mare.1369. Folnogiul şi lui Petru Faingei şi tuturor pârgarilor. pe Dumenzeul meu.. aşa să ţie călugării cei de acolo şi singuri să-şi pună cârmuitor. am binevoit. juzii. ascultând pe cinstitul între călugări Nicodim.De la stăpânitorul ţar Straşimir.I. că noi am scris şi am poruncit ca oamenii voştri să umble liberi. Straţimir. regele Ungariei. slobod de toate dările şi muncile domneşti şi de oaste şi cu totul ohabă. De asemenea. preamilostivul nostru stăpân firesc. satul Jidovştiţa.. am întocmit domnia mea.. cel în Hristos Dumnezeu. negustorilor braşoveni spre a face comerţ la sud de Dunăre “. domn a toată Ungravlahia. că prin îndurarea prealuminatului principe.. şi încă fiţi stimaţi şi iubiţi de domnia mea…” (Oraşul medieval. binecredinciosul voievod Vladislav. vol.18-19) 1376 nov. o cădelniţă de argint. prin cuprinsul acestei scrisori dăm de ştire tuturor celor de faţă şi celor viitori cărora se cuvine. Şi după cât a adus vremea. după cum singuri veţi vedea. p. pe amândouă părţile cu nucii şi cu livezile şi cu Ţerovăţul şi cu seliştea Bahnei. nici nimeni altul. jupanului Iacob Herman. Căci eu îmi pun credinţa mea de ţar şi i-am luat chezăşie pe sufletul meu. Vidin. ctitoria sa.

iar de nu va putea să facă dovada. părtinire sau pentru mită. ci mai degrabă să-şi caute şi să-şi ceară datoria pe cale judecătorească. având în vedere binele obştesc.cele patru timpuri”. episcopul Transilvaniei şi ale nobilului bărbat. domnul Goblinus. după fiecare din . Sebeş. Fiecare meşteşugar să aibă slobodă voie să-şi facă lucrul său oricât de bine ar vrea. să pună la vedere în târg şi să vândă oricât va voi şi va putea. după ce se va 105 . voind să-l împiedice. şi mai cu seamă prin osebitele îndemnuri şi îndrumări ale preavrednicului de cinstire întru Hristos părinte. sub pedeapsa unei gloabe de douăzeci de mărci de argint bun. domnul Ioan. pentru a-şi dovedi cinstea şi purtarea sa. oprită în breasla lor şi ştiută de ei. pe cheltuiala şi osteneala sa. din ură. Sighişoara. De asemenea nici un meşteşugar să nu se îndeletnicească cu două sau mai multe meşteşuguri. an desfiinţat multe aşezăminte şi orânduieli vechi şi rele ale meşteşugarilor noştri. la octavele sărbătorii Naşterii Domnului. care vor jura că vor păzi dreptatea în meşteşugul lor. nici o nedreptate. seniorul de Scherpenek. pentru el singur. ci oricare dintre ei ştie mai multe meserii să-şi aleagă una dintre ele. din prietenie. care va voi. când nu e întinat de pata vreunui nume rău în mijlocul nostru trebuie îngăduit şi primit în breasla meşteşugului său. că nu vor îngădui. Acei staroşti să fie de faţă. oricât va voi şi va putea. Apoi. fie localnic. să fie îndreptată şi totodată împlinită. dreptatea şi folosul tuturora. fără a se întovărăşi cu altul sau cu alţii. atât acasă.chibzuinţă şi prin cumintele sfat. date de numiţii domni potrivit poruncii regeşti. iar pe celelalte să le lase pentru totdeauna. nici un străin nu trebuie să fie silit a merge la locul său de obârşie. să fie dator a dovedi împotriva celui învinuit acea nelegiuire sau faptă ruşinoasă. şi să nu împiedice pe alt meşteşugar de a lucra pentru ei. Orăştie aşezăminte şi rânduielile mai jos. şi anume: În fiecare breaslă să se aleagă. prin aceasta de a intra în tovărăşia breslei. – şi am hotărât să rânduim. pentru ca. scrise. doi staroşti. cât şi în târg şi să ţină pentru munca sa oricâte slugi sau ucenici va voi. la sfaturile cele mai apropiate ale orăşenilor şi ale celor din ţinutul lor. castelanul cetăţii numite Lanzrou. De asemenea cel care învinovăţeşte pe un meşteşugar străin. în fiecare an. dacă va fi vreo lipsă la oamenii de rând sau la meşteşugari. De asemenea nici un meşteşugar să nu pună cumva zălog asupra cuiva pentru datoria cu care îi este dator. atunci să sufere pedeapsa cuvenită pentru o astfel de nelegiuire sau faptă ruşinoasă. ci orice meşteşugar. şi că nu vor asupri. sau de vreo faptă ruşinoasă. că nu o vor lăsa nepedepsită. ţinut mai înainte cu voinţa şi deplina învoire a tuturor meşteşugarilor noştri.. în oraş şi în ţinut. pentru fiecare breaslă a meşteşugarilor de acum şi a celor viitori din Sibiu. de vreo nelegiuire. să-şi cumpere cele ce ţin şi sunt de trebuinţă lucrului şi meşteşugului său. care trebuie plătită în felul arătat mai jos. fie străin. să se scoată acolo la iveală. spre a se îndeletnici cu ea. pe nici un nevinovat.

în afară de aceia puţini care învaţă meşteşuguri şi pentru care. fiicele şi văduvele tuturor meşteşugarilor care sunt în breaslă. şi ei sunt datori să pună oricând la îndemâna oraşului şi a tuturor străinilor veniţi acolo. În afară de aceasta. patru ulcioare de vin şi o masă. cu un ort. carne curată şi proaspătă. Orice brutar care nu va face pâine îndeajuns de albă. în felul acesta însă. dar bărbaţii care nu fac parte din breaslă. să fie globit cu trei groşi. Staroştii măcelarilor să arunce la câini carnea veche sau murdară pe care o vor găsi la şetrele măcelarilor. când va fi să cumpere dreptul de a intra în breaslă. trebuie să se plătească cu zece florini după socoteala de Sibiu. când se căsătoresc cu astfel de văduve. dreptul de breaslă al tăbăcarilor trebuie să se cumpere cu şase florini. În afară de aceasta. De asemenea. pielarul ce ocăreşte pe alt pielar. cu două libre de ceară. Iar măcelarii trebuie să pună la îndemâna oraşului şi a tuturor care vin în oraş. să fie supus la o gloabă de un ort. două ulcioare de vin şi o masă. un florin. să fie globit cu un florin şi oprit timp de opt săptămâni de a mai scoate pâine. De asemenea dreptul de breaslă al brutarilor trebuie să se cumpere cu şase florini. la care vina aceasta va fi dovedită. dreptul de breaslă al măcelarilor. pâine albă îndeajuns. să aibă jumătate de drept din breaslă. Orice măcelar care la şatra lui ocărăşte un cumpărător. trebuie să fie cheltuite pentru lumânări şi pentru înmormântarea celor săraci. fie străin. ca să nu se cumpere piei de vite de furat. două ulcioare de vin şi o masă şi mai ales 106 . toate amenzile ce au fost primite sau vor fi primite de către bresle pentru abateri. trebuie să i se pună un soroc potrivit pentru plata preţului de cumpărare a acestui drept. tot de atâtea ori să fie oprit patru săptămâni de a mai vinde carne. ca oricărui meşteşugar sărac. se prevăd mai jos alte rânduieli. două libre de ceară.primi mai întâi din partea sa taxa datorată. Nici un pielar să nu cuteze a cumpăra piei acasă sau piei fără coarne. iar pielea pusă în vânzare care n-a fost destul de bine tăbăcită să fie ridicată în întregime de către starostii pielari. iar cealaltă jumătate s-o cumpere. De câte ori însă se va găsi vreo lipsă la pâinile albe. Nici un negustor. să aibă dreptul cuvenit membrilor breslei. De asemenea dreptul de breaslă al pielarilor să se cumpere cu opt florini. din belşug şi ori de câte ori un măcelar va cumpăra o vită de furat. patru libre de ceară. iar cel care nu plăteşte partea lui din cheltuielile de îngropăciune ale vreunui membru al breslei. două libre de ceară. două ulcioare de vin şi o masă. bărbat sau femeie. şi nici un pielar să nu cumpere vreo piele în târg înainte de sfârşitul liturghiei celei dintâi. trebuie globit. să nu cuteze a cumpăra mai puţin de douăzeci şi cinci de piei de vită. Dar ucenicii care învaţă vreun meşteşug în vreunul din cele patru oraşe arătate mai sus. fie localnic. De asemenea. De asemenea. în temeiul legăturilor lor de rudenie cu văduvele şi fiicele. fiii. în cinstea lui Dumnezeu. mai jos arătată. să cumpere jumătate din acest drept. tot de atâtea ori trebuie să se ia brutarului.

decât dacă proprietarul acestor blăni cere să fie lucrate pentru el sau pentru familia lui. care e orânduit ca cercetător al blănurilor. Orice tovarăş din această breaslă care ocărăşte pe altul sau nu plăteşte parte lui din cheltuielile de îngropăciune. să dea pentru dreptul de a intra în breslele lor. dreptul de breaslă al cuţitarilor să se dea cu patru florini. nici un negustor să nu cuteze a cumpăra mai puţin de o sută de blăni de veveriţă. va da ca gloabă o libră de ceară. rotarii. iar ucenicul ce învaţă meşteşugul va cumpăra dreptul de breaslă cu un florin. două libre de ceară. două ulcioare de vin şi o masă. Nici unul dintre dânşii nu trebuie să lucreze piei albe spre vânzare şi nici mai multe decât are nevoie pentru meşteşugul lui. două libre de ceară. două ulcioare de vin şi o masă. două ulcioare de vin şi o masă. să i se ia unsprezece dinari. şi de asemenea pălărierii. Dacă fierarul răneşte calul atunci când îl potcoveşte. şi nici să nu îndrăznească a vinde vreo blană negustorilor străini în hotarele ţinutului celor şapte scaune. De asemenea funarii să dea dreptul breslei lor cu un florin. să se cumpere la fel dreptul de breaslă al fierarilor. două ulcioare de vin şi o masă pentru breaslă. două libre de ceară. să dea două libre de ceară. De asemenea dreptul de breaslă al mănuşarilor. Şi. va da în fiecare an doi florini pentru altarul sfântului arhanghel Mihail. De asemenea. şase dinari. Nici un fierar să nu ţină calul cuiva în butuci. îndeobşte. iar când un fierar ocărăşte pe altul. De asemenea. să se cumpere cu doi florini. Nici un blănar să nu se încumete a lua bani de la negustori străini pe piei de cumpărat. iar blănarul. două ulcioare de vin şi o masă. meşterii ce fac ace. câte trei florini. va plăti oricărui staroste se va găsi de faţă unsprezece dinari. Blănarii n-au voie să lucreze blăni străine. De asemenea. Lucrul nou cârpit cu blană veche să se ia în întregime de către staroştii blănarilor şi să se dea la altarul sfântului arhanghel Mihail. două ulcioare de vin şi o masă. două ulcioare de vin şi o masă. două libre de ceară. cu şase florini. două libre de ceară. decât doar preţul unui potcovit făcut o singură dată. două libre de ceară. Blănarul care va ocărî pe alt blănar va da drept gloabă. iar celui ce nu plăteşte partea lui din cheltuielile de îngropăciune. două ulcioare de vin şi o masă. şi îndeosebi cel care se însoară cu o 107 . cei care dreg veşmintele.bărbaţii care iau în căsătorie fete sau văduve de-ale lor. dar proprietarul să plătească nutreţul. căldărarii. mai puţin de cincizeci de blăni de miel. De asemenea. De asemenea. curelarii. să fie dator a vindeca fără plată calul. săbierii şi lăcătuşii să aibă o singură breaslă cu fierarii. sau mai puţin de douăzeci şi cinci de blăni de vulpe sau jder. două libre de ceară. În afară de aceasta. oricărui staroste ce se va găsi de faţă. dreptul de breaslă al cizmarilor să se plătească cu şase florini. patru libre de ceară. numiţi croitori de mantale. două ulcioare de vin şi o masă. dreptul de breaslă al blănarilor să se dea cu patru florini.

deoarece din darea de seamă făcută nouă de către credincioşii noştri din Sibiu am aflat că unii negustori străini îşi aduc mărfurile la numitul nostru oraş Sibiu şi apoi. iar după aceea. Orice postăvar care va face postav fals. când le face lor plăcere. iar ucenicul ce învaţă această meserie să fie dator a da. regele Ungariei “Noi. două ulcioare de vin şi o masă. orice breaslă. cuiva care vrea să intre în breaslă. Celui care vinde. să i se ia în întregime asemenea valuri şi asemenea stofă. cade sub pomenita gloabă de douăzeci de mărci de argint bun…. două ulcioare de vin şi o masă. pentru întărirea celor de mai sus.văduvă din acea breaslă. Dalmaţiei etc. două libre de ceară. p. sau va tăgădui pe nedrept.. valuri. dreptul de a intra în acea breaslă. din care mărci. e dator să dea. Dreptul de etapă şi de depozit* acordat Sibiului de Ludovic I. să fie pedepsit cu luarea tuturor bunurilor sale mişcătoare. sunt obligaţi să cedeze beneficiul redistribuirii produselor aduse de ei pe piaţa transilvăneană. Maior. … În afară de aceasta. iar celelalte zece mărci obştii ţinutului nostru. drept stofă bună. să fie pedepsit cu plata a douăzeci de mărci de argint bun după greutatea de Sibiu. îi tăgăduieşte aceluia timp de alte opt zile. L. stând între orăşenii noştri. 108 . şi îndeosebi ucenicul ce vrea să înveţe meşteşugul ţesutului va da pentru breasla ţesătorilor numai două libre de ceară şi două ulcioare de vin. două libre de ceară. prin însuşi acest fapt. arcarii. să fie dator a da un florin. postăvarii să vândă dreptul breslei lor cu patru florini. două libre de ceară.45-49) 1382 martie 14. patru libre de ceară şi două ulcioare de vin. ca să intre în breaslă. duc şi cară. Roman. iar unii negustori vând şi scot la vânzare cu amănuntul. ţesătorii. Cercul pus de un dogar unui butoi trebuie preţuit numai la trei dinari şi îndeosebi cel care cumpără dreptul de breaslă al olarilor. dogarii. facem cunoscut tuturor celor care vor citi scrisoarea de faţă că. deşi a fost sfătuit de sfetnicii oraşului. De asemenea. două ulcioare de vin şi o masă. de postav ce n-au lungimea şi lăţimea cuvenită. – să ştie că. o lumânare potrivită pentru slujba sfintelor daruri din timpul liturghiilor. Poloniei. De asemenea. din mila lui Dumnezeu regele Ungariei.” (Şt. odată cu preţul de mai sus. Drept care. şofran şi alte asemenea * Negustorii care sosesc la Braşov. Sibiu. Pascu. acele mărfuri din oraşul nostru Sibiu spre Ţara Românească. am rânduit ca orice breaslă are va face din nou vreun statut potrivnic aşezămintelor şi rânduielilor de mai sus sau vreuneia din ele sau va lua pentru dreptul de breaslă mai mult decât se scrie mai sus. dreptul de a fi primit în breaslă. la sfânta cruce. olarii. Ludovic. zece trebuie să se dea domnului şi regelui nostru pentru cetatea numită Lanzcron. croitorii şi trăistarii să cumpere dreptul breslei lor cu doi florini. fără temeiu legiuit. Culegere. piper. Nu au dreptul să vândă produsele lor cu amănuntul. care a purtat cu vorba opt zile pe cel care cere să intre în breaslă. negustorilor locali.

aşa dar. Şi încă a dăruit domnia mea satul Sogoino şi satul Pesticevo şi venitul care este al domniei mele de la roţile lui Ciop Hanoş. întăresc cele dăruite de sfântrăposatul părintele domniei mele Io Radu voievod: satul Vadul-Cumanilor cu jumătate Toporna şi balta Bistreţ. pe amândouă părţile. întăreşte domnia mea câte a dăruit sfântrăposatul fratele domniei mele Io Dan voievod: nucii câţi copaci sunt pe Jaleş. ci să-l trimită aşa acolo la mânăstire.114) 1391 sept. mai susde Covaciţa. Şi cineva fi găleţar să nu întrebe pe domniţa mea despre aceasta. dorind să înlăturăm aceste neplăceri şi pierderi ale numitului nostru oraş. dar şi câte s-au dăruit mănăstirii sub tatăl meu şi sub fratele meu. 31. pe care sfântrăposatul părintele domniei mele Io Radu voievod a ridicat-o din temelie şi sfântrăposatul fratele domniei mele Io Dan voievod a întărit-o cu multe lucruri. care 109 . am dăruit şi domnia mea mai sus-zisei mănăstiri a preasfintei născătoare de Dumnezeu. mijlocitoare pentru viaţa veşnică. în numitul oraş (…). Nu numai aceasta.lucruri. spre lauda şi cinstea Preaslăvitei mele Stăpâne şi Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. binecredinciosul Io Mircea voievod. Pe lângă acestea. p. iar în cumplita zi a judecăţii.R. prin care fapte se aduce numitului nostru oraş şi locuitorilor lui foarte mare pagubă şi daună. la locul numit Tismena o mănăstire. 10 pături. şi de asemenea ca nici un negustor să nu îndrăznească să ofere sau să vândă cu amănuntul piper. în Dabaceşti şi din casa domniei mele pe fiecare an. şofran şi alte asemenea lucruri. voim ca nici un negustor străin să nu cuteze să ducă din acest oraş spre Ţara Românească mărfurile pe care le-au adus la Sibiu. de la Topolniţa până la Bârzogârla. iar noi. dăruite de Dumnezeu. ca s-o aflu pe ea întăritoare şi ajutătoare în viaţa domniei mele. D.H. Mircea cel Bătrân întăreşte m-tirii Tismana daniile anterioare şi dăruieşte în plus noi sate precum şi venitul domnesc de la roţile lui Ciop Hanoş “Pentru că eu cel întru Hristos Dumnezeu. 10 caşcavale. satul numit Jarcoviţi şi seliştea Salcişor pe balta Bistriţei. la începutul domniei mele. 10 postavuri de încălţăminte. am aflat în ţara domniei mele. 1 – 1392 aug. din mila lui Dumnezeu.. şofran şi alte asemenea lucruri (…)” (D. pe fiecare an. După aceasta.. I. 10 burdufuri de brânză. de aceea a binevoit domnia mea precum în domnie să le fiu urmaş. acest hram al Preasfintei Stăpâne Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria. domn a toată Ungrovlahia. să-l întăresc cu toate darurile şi veniturile şi cele nedesăvârşite să le împlinesc. Dar la târguri vor putea vinde slobod şi nestingheriţi piper.. să înnoiesc pentru viaţa şi mântuirea domniei mele pomana părintelui meu şi a fratelui. 10 postavuri de îmbrăcăminte. aşa şi în aceasta. pe partea care a fost odinioară a lui Stance Vrană şi satul Suşiţa pe Topolniţa. câtă a fost Ligăşească (şi) Ruşească… cevo… şi 400 de găleţi de grâu din judeţul Jaleş. cu satul numit Hârsomunţi şi Tismena. Mai întâi.

H. la iuţeli. pe care a dăruit-o mănăstirii mama domniei mele. de vita cornută un gros. până la seliştea Bahnei şi moara în Bistriţa şi 40 de sălaşe de ţigani. să fie blestemat de Domnul Dumnezeu Atotţiitorul şi de Preacurata Născătoare de Dumenzeu şi de toţi sfinţii şi să fie părtaş cu toţi cei ce s-au lepădat de Domnul şi l-au dat pe el morţii".R. doamna Calinichia. vama pentru un car nemţesc patru groşi. la moartea lui. la Bistriţa. în Suceava. nici eu însumi. (…) Iar cine merge la Liov. ce i-ar fi să dea în Siret. la vama principală. Acestea toate le dăruieşte şi le întăreşte domnia mea. pe Dunăre.. tot aceia va da în Dorohoi. De asemenea şi satele slobode de toate muncile şi dările şi veniturile domniei mele. carele să nu se scuture. câte trei groşi (monedă poloneză). ci numai pe cel pe care ei singuri îl vor binevoi.le-a făcut de curând la Bratilov şi moara. pentru 12 cântare în Suceava o rublă de argint. piper (…) tămâie. şi după moartea cârmuitorului lor să nu pună nimeni cârmuitor. pentru o sută de piei de vită cornută cincisprezece groşi (…) Iar cine merge către ţinutul tătăresc. pe amândouă părţile. Pe lângă aceasta porunceşte domnia mea: călugării din amândouă mănăstirile să fie de sine stătători. să fie nemişcate şi neschimbate. Privilegiu de comerţ acordat de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov “(…) Şi le-am rânduit vămi şi le-am uşurat să dea vămă în ţara noastră astfel: mai întâi vama principală de la Suceava precum mătasă. şi ce i-ar fi să dea în Cernăuţi. ci negustorul să-şi dea cuvântul că nu are marfă oprită în carul său. pentru zece porci un gros. cu toată porunca şi întărirea.35-36) 1408 octombrie 6. cu nucii şi cu livezile. ceară şi cai buni de ţară (…) Iar liovenii ce vor aduce 110 . I. Suceava. jderi. iar de iapă câte şase groşi şi de fiecare cal câte şase groşi. (D. pentru o sută de piei de miel doi groşi. Iar cine va duce cai sau iepe la Cameniţa. Pe lângă acestea. pentru o sută de vulpi zece groşi. a 4-parte din Dăbăceşti… cât a fost a lui. pentru o sută de veveriţe un gros. care a fost mai înainte a arhimandritului Basea şi încă ce a dăruit Dimitru Dabacescu. nici altul dintre cei de după mine. argint. pentru carul domnesc şase groşi (…) În Cernăuţi. vin grecesc. pentru o sută de piei crude de oaie patru groşi. întăreşte domnia mea şi câte a dăruit sfântrăposatul unchiul domniei mele Vladislav voievod sfântului Antonie de la Vodiţa: satul Jidovştiţa cu potocul şi tot vârtejul de la mijloc. mănăstirii mai înainte-zise. de grivnă (monedă ideală) în Suceava. pentru zece oi un gros. tot aceia va da în Hotin (…) Iar în Cernăuţi. Mircea voievod. B. în Iaşi treizeci de groşi şi în Cetatea Albă o jumătate de rublă argint (…). nici să se strice rândurile şi datina lui Nicodim şi porunca mea. Cine ar îndrăzni să strice ceva din toate acestea sau să schimbe în rău. şi venitul de la opt pescării şi Dunărea de la Padina Oreahova până la Mostiştea de Sus şi Vodiţa Mare. p.

iar la Dâmboviţa câţi cai la car atâţia ducaţi şi 1 peşte. de la piei şi de la alte cumpărături ce vin de peste mare. şi pedestrul 1 ban. de vor fi şi alte piei cu ea. Privilegiu acordat de Mircea cel Bătrân.. de Colonia 12 ducaţi. D.. negustorilor braşoveni “(…) Io Mircea. Ştibor. nimic. din acest argint ars să cumpărăm noi pentru noi cât ne va trebui (…) şi încă le-am dat voie să-şi ţină în Suceava o casă dar în această casă să nu ţie cârciumă. de la camelotă. să-şi caute datornicul sau chezaşii. de butoiul de vin 6 ducaţi. Şi încă cine îşi dă marfa pe datorie. şi calul slobod 1 ducat.. cu autoritatea maiestăţii regeşti. Călăreţul care trece pe la Turciu 3 bani. voievodul Transilvaniei. veţi fi datori să le-o daţi înapoi. de un porc 2 ducaţi.95-98) 1412 septembrie 18. stăpânind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei şi părţile de peste munţi. iar de car la Târgşor 1 peşte. nici mied (vin din miere) nici măcelărie să nu ţină. şi nimeni să nu băntuiască pe omul drept”. prin cele de faţă.. fiindcă s-au rugat de domnia mea să le înnoiesc şi să le întăresc privilegiile ce le-au avut de la strămoşii domniei mele pentru vamă prin târgurile din ţara domniei mele şi pe drumul Braşovului până la Brăila. de car 1 peşte. mare voievod şi domn. încă şi spre părţile tătăreşti şi amândouă laturile întregii Podunavii până la marea cea mare şi din mila lui Dumnezeu şi al cetăţii Dârstorului stăpânitor. de la 100 de perperi 3 perperi. I. Câmpulung. iar de vilarul tăiat nimic. p.ei înşişi din Ungaria argint ars (mercur). de bou 3 ducaţi. la Târgovişte de asemenea.. de maja de ceară 12 ducaţi. iar pentru ce va fi pe deasupra. nici pâine să nu vândă (…)” (Relaţiile internaţionale. de cal. Iar la Brăila de majă 1 perper. de cel de Luvia un perper.. cine cumpără. 111 . Altfel noi va trebui să le dăm acelora o despăgubire în temeiul potrivitei autorităţi de mai înainte…” (D.197) 1413 august 6. că de acum înainte să nu cereţi sau să luaţi nici o vamă de la cei care vor veni din Moldova şi din părţile de sus. de berbece un ducat. pedestru un ban. de burduful de brânză un ducat. De butoiul de mied 12 ducaţi. p.H. de la bumbac. 6 ducaţi. de la piei de miel. iar de la alte mărfuri nimic. A binevoit domnia mea cu a sa bunăvoinţă cu inima curată şi luminată şi am dăruit acest hrisov al domniei mele şi am împlinit rugămintea pârgarilor din Braşov. de la şofran. Calul încălecat fie cu orice 3 ducaţi. Şi cei care trec cu peşte. Şi dacă le-aţi pricinuit vreo pagubă moldovenilor. iar de omul drept să se ferească. dacă îi are. de Cehia 6 ducaţi. Şi cine aduce şepci frânceşti. de la piper. pe care ne întemeiem în chip deplin în sus- amintitele părţi. iar de calul încărcat 3 bani. ca să dea de 1 vilar de Ipriu un fertun. porunceşte să nu se ia vamă moldovenilor care vin în Braşov “(…) vă punem în vedere şi vă poruncim. Sibiu. ci de la aceia care obişnuiau să vină din Ţara Românească.R. să nu dea nimic. de vacă 3 ducaţi. nici să nu facă bere. să nu dea nimic. de pielea de cerb 1 ducat.

. de la piper.. să nu daţi nicăieri. Înţelepţilor şi cinstiţilor bărbaţi (…) la plângerea lui Ioan. p. M. (D. să-i faceţi deplină dreptate acestui Ioan din partea numitului Petru. domnul Ţării Româneşti acordă un privilegiu comercial orăşenilor din Târgovişte "Io Dan.R. I. în pricina fiului său.H. două sate “Iar ei ne vor zugrăvi. croitorul nostru.323-324. să daţi vamă mai puţin ceva. A. astfel şi acum. din partea cinstitului bărbat Petru tunzătorul de postav. vol." (D. Iaşi. mare voievod şi domn singur stăpânitor. Şi cum aţi dat vamă mai înainte.198) 1414–1419. ca luând cunoştinţă de această scrisoare.I. ca de aci înainte să nu ni se mai plângă”. adică de la toate cumpărăturile. de la fier. până acum.H. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele oraşului domniei mele. B.. p. (D.56) 1424–1431 noiembrie. pentru aceste două sate.109) 1436 iunie 9. 112 . de la şofron. nicăieri să nu daţi. afară de bisericile de la Rădăuţi.H. pe care l-a încredinţat. Alexandru cel Bun dăruieşte lui Nichita şi Dobre zugravi. prefăcându- vă nu v-aţi îngrijit de loc s-o faceţi spre marea pagubă şi cheltuiala aceluia.I. p. de la bumbac. voievodul Moldovei împuterniceşte mânăstirea lui Iaţco de lângă Suceava să-şi întemeieze sat. ori din ţară leşească. toţi aceşti oameni câţi vor fi la această mânăstire să fie slobozi să-şi are şi să-şi semene grâu şi să cosească fân în ţarina târgului Suceava ca şi oamenii târgoveţi.R. Drept acum vă rugăm. numai la Târgovişte. (D.I. Alexandru al II-lea. Iliaş voievod către braşoveni rugând să-I facă dreptate lui Ioan croitorul din târgul Roman “(…) Ilieş voievod şi domn al ţării Moldovei. ca să-l înveţe meşteşugul tunderii postavului şi cere dreptate. Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare. p.. apoi iar să umblaţi şi pe la Severin şi prin toate târgurile şi la Brăila şi prin toată ţara domniei mele. cum aţi dat în zilele vechilor domni. ca să-i faceţi dreptate. adică concetăţeanul vostru.A.696-697) 1453 februarie 23. Dan al II-lea.. sau o casă sau un pridvor (…)”. am scris altă dată înţelepciunii voastre. 1932. din târgul Roman. florini să nu fie. astfel şi acum: de la o majă de ceară 12 ducaţi. cf.II. care va fi voia noastră. D.H. scutindu-l de orice dări şi slujbe “(…) Şi pe oricine vor chema. vă sloboade domnia mea de toate şi de vamă.. ori din ţara noastră. una din Târgul de Jos (Roman) iar alta.R.R. acestui Petru. vol.. Costăchescu. p. vol. două biserici. târgoviştenilor: iată. vol. sub făgăduiala de chezăşie. sau din ţară străină.

pretutindenea în ţara noastră şi cumpărând prin târguri şi prin sate şi vamă nicăieri să nu dea nici un groş. Iar când vor vrea să scoată boi din ţara noastră la ţara ungurească. sau orice fel de meşter. De asemenea. Şi să fie volnici a-şi cumpăra şi boi şi vaci şi tot ce au mai cumpărat pe vremea moşului nostru. cum a fost dreptul cel vechi dat lor de strămoşii noştri.R. vol.II. tuturor oamenilor şi tuturor neguţătorilor.H. şi orice ar avea. iar postavurile să le vândă cu bucata celor cu care se vor tocmi. şi pânză. noi. fie altceva. De asemenea. dacă cineva îşi va cunoaşte la el boii sau caii săi. nici iliş. iar în alt loc nicăieri în ţara noastră. nici din oi şi nici alta nimic să nu dea. de la una de Buda câte 8. niciodată în veci. tuturor braşovenilor şi tuturor neguţătorilor şi întregii ţări a Bârsei. acelaşi drept şi aceeaşi voie le-am dat şi noi. şi prin cetăţi şi prin târguri. ei vor rămâne numai cu pagube. sau grec sau orice fel de limbă să nu dea aceşti oameni dare. dar nu vor avea să plătească şi gloabă. Şi să fie volnici şi slobozi să umble prin toată ţara domniei mele. oriunde la ţara noastră. fie vite. dacă braşovenii ar voi să stea şi să se judece înaintea 113 . Şi nimeni dintre boieri sau dregătorii noştri să nu cuteze a lua de la ei nici măcar un groş. (D. fie că vama este vândută sau nevândută (…)”. Şi asemenea aceşti oameni să aibă slobozenie fie că vor fi meşteri sau cojocari. Iar vama Sucevei să n-o plătească nicăieri afară de Suceava. iar vama vor avea să plătească câte 4 groşi de povară. facem cunoscut prin această carte a noastră tuturor câţi o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se că ne-am sfătuit cu boierii şi cu toţi sfetnicii noştri şi am dat această carte a noastră prietenilor noştri. Şi de asemenea. domnul ţării Moldovei. voievodul Alexandru: când vor veni cu marfă la ţara noastră cu marfa lor. De asemenea. p. ei vor pierde acei cai sau boi. dar pânza şi boboul să le vândă cu cotul. şi dacă domnul nostru va dovedi pe braşoveni cu oameni buni. întorcându-se cu marfa lor la ţara ungurească. aceşti oameni să fie slobozi să umble în bună voie cu oale sau cu sare sau după peşte fie că vor umbla cu marfă vie sau moartă. iar braşovenii nu vor putea să pună chezaşi (sodîşi) pentru cai sau pentru boi.. Ştefan-Voievod. iar Cehia câte 4 groşi. de la una de Leubia câte 18 groşi. Suceava. atunci vor plăti pe fiecare cap de bou câte 2 groşi. ca să-şi vândă marfa lor: şi postavuri.39) 1458 martie 13. nici la morile noastre să nu lucreze nici la cetate. spre aceea ca să aibă de la noi acelaşi aşezământ şi acelaşi drept pe care l-au avut de la moşul nostru. Privilegiul acordat de Ştefan cel Mare negustorilor braşoveni de a face comerţ în Moldova "Din mila lui Dumnezeu. cu ce vor putea trăi. Alexandru-Voievod. Iar vamă au să plătească: de la o bucată de Colonia câte 12 groşi. nici să dea deseatină din albine.. măcar de ar merge până dincolo de mare. şi bobou. cât vor avea. sau rus. şi mai mult nimic. A. nici posadă. mai mult nimic nu vor plăti. nici măcar un groş. vor plăti vama Sucevei la Suceava.

nici şoltuz. mai sus sunt scrise. ei să fie volnici a veni înaintea noastră ca să-i judecăm. cum s-a plătit şi pe vremea altor domni dinaintea noastră.. boierului Vulpaş. aceştia să poată şi să fie datori să-şi depună şi să-şi rânduiască aceste mărfuri şi bunuri de vânzare ale lor în sus-zisa cetate a noastră a Braşovului şi să le vândă şi să facă negoţătorirea lor tot acolo şi nu în altă parte”. Matei Corvin. acela să târguiască de la oamenii domniei mele cu ridicata şi să-şi plătească vama dreaptă. pentru lucrul neguţătorilor ce vor veni cu marfă din Braşov sau din Ţara Bârsei. Maior. fie din Moldova în această cetate a Braşovului cu mărfurile şi cu bunurile lor de vânzare.. în aceste mai sus zise scaune să târguiască braşovenii şi bătrânii bârseni. Culegere. noi.177) 1517 martie 17. p.noastră.. să nu îndrăznească a-i judeca sau a le lua măcar un groş peste cele ce scriem mai sus. acordă braşovenilor dreptul de etapă şi de depozit “atunci şi când şi ori de câte ori negustorii sau oricare alţi oameni de orice stare ar fi.191) 18 decembrie 1518." (Şt. dar să preţuiască mărfurile cu ridicata. Pascu. L. Scriem toate aceste de mai sus ca să le fie neclintite toată viaţa noastră. Ştefan-Voievod. Scris-a Iliaş în Suceava la anul 6966. Iar spre mai mare tărie a tuturor acestora. (Oraşul medieval. împreună cu oamenii domniei mele. care ar veni fie din Ţara Românească. p. regele Ungariei. subcanţilerul. Neagoe Basarab. p. am poruncit credinciosului nostru. domnia mea pun din nou credinţă şi jurământ că cine va fi om drept şi va umbla pe calea dreaptă. şi credinţa mitropolitului nostru. care cuprinde şi prevederile referitoare la comerţul braşovenilor în Ţara Românească “(…) Şi iarăşi. chir Teoctist. Neagoe Basarab. cere meşteri argintari din Sibiu 114 . regele Ungariei. aceia să fie judecaţi după judecata dumnezeiască şi să fie pedepsit fiecare după fapta sa (…)” (Oraşul medieval. Iar spre aceasta este credinţa domniei mele mai sus scrisului. când cineva s-ar jelui împotriva lor.68-69) 1468 septembrie 28. domnul Ţării Româneşti încheie un tratat cu Ludovic al II-lea. la Târgovişte şi la Câmpulung şi la Târgşor. Nimeni altcineva în ţara noastră. nici vornic. iar prin alte oraşe să nu fie slobozi a merge cu marfă.. Şi dacă unii (dintre ei) vor fi oameni ce nu voiesc să umble cu dreptate şi pe calea dreaptă. şi credinţa tuturor boierilor noştri. iar domnia mea să nu le pună alte vămi noi şi alt aşezământ să nu le ridice. martie 13. şi mari şi mici. nici boier. să scrie şi pecetea noastră s-o atârne la această carte a noastră. ci să târguiască unde este scaunul domniei mele... nicăieri. altfel va păţi mare pedeapsă şi urgie de la domnia mea. Bratislava.

53-54) Anton Maria Graziani. Tăierea unui viţel constituie o ceremonie.. Acestora veneţienii le zic boi ungureşti şi preferă carnea lor faţă de a altora.a. Scrie domnia mea prietenilor noştri cinstiţi şi buni şi de aproape vecini. burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiului. cerând de la noi argint să-l lucreze. Radu Paisie scrie sibienilor cu privire la schimburile comerciale dintre cele două ţări "(." (N. Ci dumneavoastră aţi înţeles şi aţi trimis la noi pentru lucrările noastre ca mai isteţi decât ceilalţi pe meşterul Ioan şi pe meşterul Celestin argintarul. că aţi oprit domnia voastră să nu treacă cerealele în ţara domniei mele. a venit la noi acelaşi meşter Celestin argintarul. când făcuse acel lucru al nostru şi ni-l înfăţişase înaintea ochilor nu ne-a plăcut. multă sănătate şi dragoste pofteşte domniei voastre. Ci noi i- am dat argintul cel mai curat. care să facă înţelepţeşte lucrările noastre. că am auzit domnia mea. pentru că era făcut după felul ţiganilor. cum s-au hrănit şi până acum". Şi după aceasta dau de ştire domniei voastre. (S. De aceea dacă domnia voastră faceţi astfel. la fiecare trei zile. scrisori de boieri. p. Documente nouă privitoare la relaţiile Ţării Româneşti şi cu Sibiul. Vălenii de Munte. Iarmaroacele se fac în Moldova la şapte ani pe câmpii foarte întinse: venind un mare număr de negustori. Iarmaroc de vite în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVI-lea "Înjugă câte doisprezece boi la jug şi aceasta mai mult din pricina păşunilor prielnice. care desigur că au săvârşit lucrările noastre aici în Ţara Românească a noastră destul de bună după placul nostru (. Scrisori de domni. Dragomir. nici boi. nici nimic. nici porci. în sec. dar chiar polonii.. f. preţ pe care-l urmează apoi mulţimea 115 . ca să ne facă o căţuie după chipul turnului cetăţii voastre. în ţara domniei voastre şi oamenii domniei voastre în ţara domniei mele.. să lăsaţi bucatele din ţara domniei voastre în ţara domniei mele şi să se hrănească ţara domniei mele. se scoate acel mare număr de boi.) Dar de atunci. cerusem de la dumneavoastră argintari mai isteţi decât ceilalţi.) Io Radu voevod şi domn al Ţării Româneşti. neguţătorii se sfătuiesc asupra preţului unui cap. p. 1932. Iorga. anul trecut. domnia mea voi închide vămile şi nu va trece nimic din ţara domniei mele în ţara domniei voastre. De aceea rog pe domnia voastră ca pe un prieten al nostru..182-184) 1535-1545. ba chiar şi Italia. Căci de aici. Mai înainte. din Moldova. “(…) Vă aduceţi aminte că. mai de curând. că noi am străbătut Ţara Ungurească şi mai frumos turn nicăieri nu am văzut.XV şi XVI. Avem noi destui meşteri care ar fi putut mai frumos să facă de cum a făcut el. germanii. cu a căror carne se hrănesc în mare parte nu numai popoarele vecine din Ungaria şi Rusia. decât pentru lucratul ogorului.. şi în primul rând cetatea Veneţiei.

adică pentru fiecare lucru în valoare de o sută de ducaţi să ne plătească trei ducaţi. că am încheiat cu măritul Vilhelm Harbone.381- 383) 1588 august 27 Iaşi. pe lângă prealuminatul şi preaputernicul împărat al turcilor. Tratatul de alianţă încheiat între domnul Moldovei. Maior. (Călători străini. p.. p.) ţinutul Suceava Cisla a găsit 4.765 oi ţinutul Vaslui 116 . Cerem ca ceea ce precede să fie bine stabilit şi asigurat prin convenţiunea noastră. fără nici o piedică sau greutate. păzindu-se însă întreg şi nevătămat dreptul vămilor noastre.R.500 oi ţinutul Fălciu A găsit Cisla 2. de a se statornici. III.. Socoteala goştinei oilor din Moldova şi ţinuturi "(. Petru Şchiopul şi regina Angliei.180) 1591 mai 12. întreagă această grămadă de boi se vinde în câteva ceasuri şi este mânată în diferite părţi. doamna Elisabeta. Ieremia Movilă acordă diferite scutiri meşteşugarilor săteşti “Io. nici iliş să nu dea. de a vinde.cealaltă şi care rareori trece peste trei galbeni de aur. ba chiar de a face toate cele ce societatea omenească şi obiceiul caută pentru negoţ şi pentru trebuinţele vieţii.IV. nici să lucreze la morile noastre. sau ciubotar sau curelar sau orice meşter ar fi să nu aibă a da acei oameni mănăstireşti nici bir. ambasadorul prealuminatei şi preaputernicei doamne. sau vor fi meşteri sau cojocar. s-a pus şi sigiliul nostru".. nici din vinurile din viile lor şi nici o muncă a noastră sau dabilă să nu aibă a da niciodată în veci (…)” (D. veac XVI. veniturile sale sporesc mult"... convenţiunea următoare: ca negreşit de aci înainte să fie cu totul liberi supuşii prealuminăţiei sale şi toţi negustorii de a şedea în ţara noastră. Culegere. căci el obişnuieşte a vinde în fiecare an un mare număr de boi de pe moşiile sale. Din aceasta dobândesc un însemnat câştig boierii care cresc cirezi şi însuşi voievodul se îmbogăţeşte foarte mult de aici.I.86-87) 1597 septembrie 19. nici podvoade. L. Franţei şi Irlandei.. Elisabeta "Noi Petru din graţia lui Dumnezeu domn al Ţării Româneşti şi al Moldovei. (Şt. nici la cetate. facem cunoscut tuturora celor prezenţi şi viitori. A. de a face negoţ. Pascu. iar din vânzarea acestora. Şi spre mai bună tărie. a cumpăra. p. Eremia Moghilă voevod (…Facem cunoscut) … şi de asemeni acei oameni să aibă de la noi mare slobozenie. să nu aibă a da nici deseatină din stupii lor. care sunt şi vor fi interesaţi.. vol. din graţia lui Dumnezeu regina Angliei.

Acestea sunt toate (. veac XVI.. ne-a înfăţişat două scrisori deschise.. din mila lui Dumnezeu regele Ungariei. ascultând cu binevoitoare dragoste preaplecatele cereri ale sus-zisului Dragoş. fiul lui Ghiula şi fraţilor săi “Ludovic. fiul lui Petru. Lodomeriei.510 oi (.100. fiul lui Dragoş. având cuprinsul arătat mai jos. primim sus- zisele două scrisori. ca să binevoim a primi şi încuviinţa acele scrisori. Noi.. Oile cumpărate care au luat (. înfăţişate maiestăţii noastre. cuprinsă în ele. fiul lui Ghiula. sunt toate la un loc 29. rămânând totuşi neştirbit dreptul regesc şi ai oricăror altora asupra acelor (moşii şi) cu îndatorirea ca sus-zisul Dragoş şi tatăl şi fraţii săi mai sus-zişi precum şi urmaşii acestora să dea întotdeauna 117 .670. de Braşov şi de Maramureş.A găsit Cisla 3. fostul comite al secuilor.. Ramei.IV. aşa precum se ştie că pomenitele moşii au fost dinainte adevăratul sălaş şi locul neîndoios de aşezare al acelui Dragoş şi al tatălui şi fraţilor săi mai sus-zişi şi al înaintaşilor lor. ca şi darea în stăpânire a moşiilor. făcută (pe seama) aceluiaşi Dragoş.) Câte oi ale ţării s-au găsit din goştină.400".. fie în aspri fie în oi. voievodul românilor din Maramureş. Dragomir.. rotundă. principe de Salerno şi domn al ţinutului şi muntelui Sant-Angelo.) pecetluite. iar altă scrisoare a lui Ioan.. Cumaniei şi Bulgariei. Şi sunt şi boi şi altele.. Câte s-au găsit la o casă. Plăcuta cerere a celor ce ne roagă cu supusă credinţă trebuie să fie împlinită în întregime pentru ca. de asemenea a lui Ştefan. Croaţiei. sunt toate la un loc 65. Costea şi Mirislău. rugând el maiestatea noastră. trecute din cuvânt în cuvânt în scrisoarea de faţă (precum) şi darea în stăpânire a moşiilor.850. care vor lua la cunoştinţă de cele de faţă. şi a le întări pentru ei cu privilegiul nostru. p. fraţii săi.880. A.R. precum şi a sus-pomenitului său tată. de la domn şi au trecut prin schele sunt toate la un loc 45. Ludovic. De aceea. tuturor credincioşilor întru Hristos. şi le întărim cu puterea (noastră) regească pentru ei şi pentru moştenitorii şi urmaşii lor.) 141. Galiţiei. fiul lui Ghiula.19- 26) 1355 octombrie 12. fiul lui Iuga. dobândind ei cele ce le cer cu dreptate să fie şi mai mult îmboldiţi spre săvârşirea altor fapte de credinţă. pentru care au trecut 1.. de 3 faţă şi viitori. Serbiei. şi a lui Nicolae. în numele său şi acela al tatălui şi al fraţilor săi mai sus-zişi. vol. ( D. venind înaintea noastră.I. regele Ungariei întăreşte dania făcută lui Dragoş. omul magistrului Andrei. mântuire întru dăruitorul mântuirii. Dalmaţiei. Tatar. şi anume: una a noastră întărită cu pecetea noastră de taină. prin aceste rânduri. arătată în ele. întocmite cu privire la darea în stăpânirea moşiilor numite Giuleşti de lângă râul Maramureş şi Nyres. aşadar. vrem să ajungă la cunoştinţa tuturor că Dragoş Românul.

şi Petru de Bosnia. marele nostru stolnic. voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc.363-364) 118 . marele nostru uşier. potrivit obiceiurilor îndătinate ale românilor. Dumitru de Oradea.. Dat de mâna aceluiaşi venerabil întru Hristos părinte. adevărate şi duble. Ştefan de Nitra.H. Leukus. iar în al domniei noastre al paisprezecelea an. Toma. vicecancelar ai curţii noastre. Nicolae al întregii Slavonii şi al Croaţiei. Nicolae de Mačva. p. X. judele curţii noastre. păstorind în chip fericit bisericile lui Dumnezeu. comite de Pojon. marele nostru vistier. în anul domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. fraţii Toma al Sirmiului. întărită cu puterea peceţii noastre atârnate. şi mulţi alţii ţinând comitatele şi dregătoriile ţării noastre. C.R. palatin şi jude al cumanilor. Cyko. Coloman de Györ şi Mihail de Vaţ. comitele Nicolae de Zech. Nicolae de Pécs. Venerabilii întru Hristos părinţi: Nicolae arhiepiscopul de Strigoniu şi comite perpetuu al acelui loc – scaunul de Calocea fiind vacant – şi Dominic arhiepiscopul de Spalato. măriţii bărbaţi Nicolae.dările cuvenite şi să fie datori a sluji mereu maiestăţii regeşti. Nicolae. domnul Nicolae. Spre amintirea şi veşnica trăinicie a acestui lucru am pus să fie întocmită această scrisoare privilegială a noastră. Ioan de Vesprim. Simion. banii. iubitul şi credinciosul nostru. episcopii: Nicolae de Agria.” (D. Dionisie marele nostru comis. episcopul de Zagreb.. Toma de Cenad. Andrei al Transilvaniei. fiul lui Mauriciu. în a patra zi înainte de ideile lui octombrie.

ci să lase pe Micul şi Stoia să ţină în pace această moşie în veci. Baldovin logofăt. copiilor şi nepoţilor lor. 4. Şi nimenea din boierii sau slugile domniei mele să nu îndrăznească să atingă miluirea şi darul meu. I. Bratul. 2. din moară şi din toate câte va fi având. Luca. pe boierii cei mai jos scrişi. CLASE ŞI CATEGORII SOCIALE. 3. boierii domniei mele.. După aceasta şi câţiva boieri am scris ca martori. din stupi. (fie) din neamul meu sau din alt neam sau dintr-un neam din Ţara Ungurească. fiindcă am dăruit-o de a mea bunăvoie. 10. B. din porci.I. 8. din vin. Argeş. 5. în ziua de 20 iulie. Costea. 9. p. Micul şi Stoia. stăpânitor până la Dunăre şi peste munţi în Ţara Făgăraşului până la Olt. Badea. locuitori în Mândra. Din inimă cu adevărat curată a voit domnia mea de am dăruit prin această carte de privilegiu. dacă va ţine şi va păzi dania mea. MIŞCĂRI SOCIALE A. iar dacă nu o va ţine şi nu o va păzi. domn a toată Ţara Românească. Jupan Ioan. CAPITOLUL VII STRUCTURA SOCIALĂ ÎN SECOLELE XIV-XV. De asemenea. 6. Marin. nici Dumnezeu să nu-l ţină. cine va veni după moartea mea domn în Ţara (Românească) şi în Ţara Făgăraşului. Mihail voievod întăreşte unor moşneni satul Chiojdul 119 . Ţara Românească 1400 iulie 20. pentru slujba lor credincioasă. 7. precum: jupan Vlad. jumătate din satul Mândra în Ţara Făgăraşului “Eu de Hristos Dumnezeu învrednicitul. ci să aibă parte cu Iuda şi Arie în lumea de veci şi cu acei jidovi care au strigat că luăm asupra noastră sângele lui Hristos şi asupra urmaşilor noştri. marele Mircea voievod. Stănilă. cu aceia împreună să locuiască în veci.R. pe acela să-l ţină şi Dumnezeu. ca să le fie în veci moşie şi stăpânire lor. S-a dat în cetatea noastră Argeş.56) 1418 iulie 10. cu jumătate din satul numit Mândra şi cu toată dijma lui. Velea. anul de la facerea lumii 6908 (1400)” (D. din mila lui Dumnezeu. Mircea cel Bătrân dăruieşte lui Micul şi Stoia pentru credincioasă slujbă. domn autocrat creştin.

Aceasta dau de ştire tuturor credincioşilor noştri.. sfântul And one de la Vodiţa şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu de la Tismana. hotarul şi vama de mărfuri şi de trecere. veac XIII-XV. Şi pescăriile şi vârtejurile ce au la Dunăre. Voia ce au avut mai înainte şi acum să le fie slobode şi satele şi toate hotarele ce au şi viile şi morile şi nucii şi livezile. să fie a popii Agathon şi călugării Vodiţei şi Tismenii să fie volnici peste tot venitul ce este la Bistriţa. să o dea de la cine a luat-o. La rugămintea lor şi pentru dreapta lor credinţă şi aceasta le-am dat-o. întru Dumnezeu fraţi din ordinul lor. pe omul lor şi marfa lor şi ce cumpără şi ce vând şi pe uscat şi pe apă. ca să fie lor moşia Chiojdul (jud. al ţării Croaţiei şi a altor ţări. pentru care le-am dat credinţa mea şi a întregii Ţări Ungureşti şi a tuturor celor care cred în sfânta coroană şi vreau de la mine bine. toate să fie slobode. Şi încă am aflat adevărul că şi mai înainte Bistriţa a fost bisericească. care ţine de mine şi mă ascultă şi este credincios sfintei coroane şi Ţării Ungureşti şi vrea de la mine bine: fiecare să se ferească şi să nu fie volnic întru nimic să supere mănăstirile popii Agathon. să le fie ocină şi să le fie uric cu tot ce ţine de ea. Şi pe unde merg oamenii lor cu marfa lor.71) 1419 octombrie 28. Vodiţa. B. p.I. Buzău)". în niciun loc să nu plătească vamă. cum au fost şi mai întâi. moşnenilor din Star Chiojdul. domnul Ţării Rumâneşti şi al munţilor şi către ţara tătărască şi amândouă părţile de dincoace şi peste Dunăre şi până la Poarta de Hier şi până la Marea Neagră. Sigismund.R. Şi cine citeşte această carte. porunceşte dregătorilor săi să nu se atingă de călugării m-rilor Vodiţa şi Tismana “Sigismund. pentru slujba şi dreapta credinţă cu care ne slujesc. cine va fi în acele locuri. I. al Dalmaţiei Fraşice. ci să meargă slobod. astfel până în veci să fie mănăstirilor şi popii Agathon şi călugărilor lui şi după dânşii. regele Ungariei. toate să le fie slobode şi de uric şi să nu aibă nimeni voie să-i supere întru nimic. pe care i-am luat să-i păzim şi să-i apărăm. împărat al romanilor şi rege al Ungariei şi rege al Cehilor. precum şi peste tot. Şi ei să rămână în credinţa lor şi să păstreze şi legea lor în bisericile lor şi să nu aibă voie nimeni să-i prigonească sau să-i turbure pentru legea lor. 120 . "Mihail voievod. căpeteniilor bisericeşti şi tuturor vlastelinilor şi şpanilor şi pârcălabilor şi nobililor şi oricărui om şi mare şi mic. cine va fi sluga mea şi după noi şi în veci: nimeni să n-aibă voie să-i împiedice. din mila lui Dumenzeu. pentru că le-am dat cu buna mea voie şi i-am primit cu credinţa mea. toate să le fie slobode şi de uric de acum şi până în veci şi nimeni să n-aibă voie să-i supere cu ceva. fiecăruia îi spun şi celor de acum şi mai apoi. Cine nu vrea să aibă de la mine rău. câte sate şi hotare şi livezi şi mori au şi la Severin şi la Bistriţa şi în orice loc care este al acelor mănăstiri şi ce ţin de ele. (D.

..000 de scuzi pe an..n. şi de când cunt rege al Ţării Ungureşti..) ca să-i fie satul Băiaşi. anul al zecilea. care sunt foarte rău trataţi de stăpânii lor. birarii domniei mele. foste libere ." (D...) care mai mult. câte puţin odată.14) 1597 iunie 15.R.. Pentru că acest sat Băiaşi au fost oameni slobozi. astfel că veniturile principelui ajung la peste un milion pe an".000 şi din venitul numeroaselor pescării (obţine) o sumă egală. acest bir ei îl plătesc în trei rânduri.94-95) 1441 aprilie 23.. care dau un venit de 40. jupânului Stanciul Moenescul cu 5 feciori ai lui.. Vlad Dracul întăreşte lui Stanciu Moenescul părţi din mai multe moşii. apoi ei s-au vândut de a lor bunăvoie boierului domniei mele. drept 12.109) Franco Sivori despre regimul ţăranilor din Ţara Românească în a doua jumătate a secolului XVI "Sunt boieri în Ţara Românească care stăpânesc câte 50 de sate şi au sub ei mai bine de o mie de ţărani dependenţi. III.(.. p. ani 34 şi de când sunt împărat al romanilor.. p.) Dat-am domnia mea (Mihai Viteazul) această poruncă a domniei mele cinstitului boierului domniei mele jupan Theodosie mare logofăt şi cu feciorii lui (...R. din care cauză cu greu pot să agonisească prin munca lor cele de trebuinţă traiului şi să plătească birul obişnuit către principe care este de doi până la zece scuzi pe an (.. care-i au slujbă.I. Astfel că din aceste biruri şi din ocnele de sare. I. p. al XVI-lea. ce s-au scris mai sus. ridicându-l în cinul boieresc pe el şi pe fii săi ". B.. şi le-am dat lor să fie boieri şi slobozi cu boierii domniei mele.000 aspri gata.H. nici bir.. Poruncit-am de la cei mici până la cei mari. să nu-şi râză de dânşii (s. luna octombrie 28 de zile şi de la naşterea lui Hristos. nici gloabă. însă anume: Stan şi Stan şi Dan şi Vlasie şi Şerban şi Radul şi Stoica şi Opriş şi Stanciul şi Vladul şi Stanciul Plescoe şi Stan Cojan şi Anca şi feciorul ei Opriş şi Vişa şi Anca şi feciorul ei Ion.. tot. Mihai Viteazul întăreşte logofătului Teodosie stăpânirea asupra mai multor sate.. Eu împăratul romanilor am spus cu limba mea să se dea această carte... pe cap de familie. S-a dat această carte la Vodiţa. Aservirea satelor libere la sfârşitul sec.. Acestea toate le-am dat ca să fie ocină şi moşie şi boierişag lor şi rămăşiţelor lor şi la neam din neamul lor (să nu dea nici un fel de vamă din produse).” (D.) şi să nu-i învăluiască pre acele ocine şi să nu puie judeţ. cum că să fie ei rumâni. Şi am dăruit domnia mea şi cu a mea bunăvoie acestui cinstit şi slugă bună. care mai puţin. din dări (obţine) 60. cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu toţi rumânii.. Theodosie. 121 . de îl vor umblea în ţară. anul 1420. (Călători străini. mare logofăt. veac XIII-XV. B.

drept 8. apoi s-au vândut cu toată moşia lui. pentru că acest sat au fost de baştină oameni slobozi. Apoi domnia-mea am căutat şi am judecat cu toţi cinstiţii dregătorii domniei-mele şi n-am vrut domnia-mea a 122 ..VI.Legătura" lui Mihai Viteazul. ei de a lor bună voie. domnia-sa aşa au fost făcut aşezământul atunci cum care pe unde a fi. vol.. popa Oancea şi Dragomir şi Dănicel şi Turciu şi Manea şi Zahariia.R. Deci Mihail- voievod.I. p. apoi s- au vândut boierului domniei mele ce s-au zis mai sus. Pentru aceia. după împrejurul locului şi dinaintea domniei mele. iar ei au fugit din ţară şi au dat găleata de ieşire şi tot au fost fugari până în zilele lui Alexandru-voievod. ginerele lui Cîrstian au zis că aceşti rumâni mai sus-zişi au fost ai socrului său Cîrstian. cu tot hotarul şi cu toate moşiile lor dupretutindenea. şi de parte tot hotarul. cum că aceşti rumâni mai sus-zişi i-au fost apucat aşezământul lui Mihail-voievod la aceşti boieri mai sus-zişi. însă anume: Bunul şi Andreica şi Neagoiu şi Stanciu şi Badea şi Stănilă şi Oprea. pentru că au fost om slobod. postelnici. să fie rumân. apoi au venit cu pâră înaintea domniei-mele cu slugile domniei mele Pîrvul şi Radul. de faţă.273) 24 aprilie 1613. B. Iar când au fost acum în zilele domniei-mele.000 aspri gata. veac XVI. ei au fost mai dinainte vreme a lui Cîrstian de ohabă până în zilele răposatului părintelui domniei-mele Mihnea voievod. Şi iar au cumpărat boierul domnii mele ce s-au scris mai sus satul Gărdeşti însă partea oamenilor celor slobozi toate şi din sat şi din câmpu. de la Znamena. anume Radul cu feciorii lui. Şi s-au vândut aceşti oameni slobozi să fie rumâni şi cu moşiile lor. Ghinea Diaconul. Şi iar să fie lui un rumân.000 aspri gata.Să le fie lor 2 rumâni. drept 850 aspri gata. cu ştirea tuturor fraţilor lor şi a tuturor megiaşilor. însă anume: Pătru şi Dan şi Stoica şi Stan. pentru că au fostu ei de baştină oameni slobozi. nepoţilor şi strănepoţilor lui şi nimenea să nu clintească după zisa domniei mele". i-am dat şi domnia mea boierului domniei mele ce s-au zis mai sus Theodosie mare logofăt.. oricâtă se va alege. oricât se va alege de preste tot hotarul. ca să-i fie lui satele şi cu rumânii ohabnice şi stătătoare lui şi feciorilor lui. Iar domnia mea am căutat şi am adeverit foarte bine cu toţi cinstiţii dregătorii domniei-mele. ei au venit de s-au închinat acestor mai sus zişi boieri de a lor bunăvoie şi de atunci până în zilele domniei mele tot au avut pace de către Cîrstian şi de către toate rudeniile lui. iar când au fost în zilele lui Alexandru- voievod. (D. Şi iar să fie satul Turcineşti tot. . pentru că aceşti rumâni mai sus-zişi. drept 13. anume Oprea şi Ioan din Băbeni şi cu feciorii lor. consemnată într-un document din timpul lui Radu Mihnea . acela să fie rumân vecinic unde se va afla.. rumânii aceştia mai sus-zişi. Apoi s-au vândut ei de a lor bunăvoie să fie rumâni. ca să-i fie rumâni.

ocinile lui. vol. p.I. tot pe acest sat pe Dolheşti şi încă două privilegii vechi.I. Iar hotarul acestor sate de la Turlui cu toate poenile şi cu toate hotarele lor vechi pe unde din veac au folosit. dăruieşte mânăstirii Neamţ mai multe sate. .) toate acele sate mânăstireşti să fie slobode. XVII.)". .(.177) B.. vol.R. A.“ (D.I...I.din a noastră dreaptă ocină şi dedină (moştenire părintească) pentru slujba bună ce ne-a făcut.218) 1502 februarie 22.. pe Bistriţa şi Dvorniceşti şi Timişeştii şi Cîrstineşti şi Baloseşti (.) şi iarăşi Dobra. mai multe sate..(... au avut privilegiul pe care l-a avut unchiul lor..). fiica lui Ivanco şi verii ei Toader Mecica şi Berzea. pan Şandru portar tot de la noi.strica aşezământul lui Mihail-voievod (. Moldova 1400 februarie 11.R. satele anume (..) l-am miluit cu deosebită milă şi i-am dat.R. A. vol.7) 1409 ianuarie 28. şi lângă aceasta. pentru credincioasă slujbă. scutite de slujbe şi dări..R.II.. de la Alexandru voievod.. p. în ţara noastră în Moldova.I.. pe acelaşi sat mai sus scris (.I.. Noi dar am văzut credinţa lui dreaptă şi le-am miluit cu tot sfatul boierilor mari şi credincioşi (. p. fiul lui Alexandru cel Bun. unde este casa lui. vol..)“. Proprietatea boierească Alexandru cel Bun întăreşte boierului Giurgiu Ungureanu.. veac XVI. Suhodolul la fântână ca să-şi aşeze sat şi pe Turluiu.. cumpărat de la Dobra.. pe care le- au avut răzeşii lor de la bunicul nostru.. fiica lui Ivanco ...) am dat această carte mânăstirii noastre de la Neamţ (.. anume Ungurenii.) pentru ca oricâte sate ascultă de mânăstirea noastră. satele. A.9- 10) 123 . (D. B. A..)".I...I...“ (D.. anume unde este Samoil vătăman.(.18- 19) 1446 martie 11.. Proprietatea domnească Alexandru cel Bun dăruieşte lui Dan vameşul un loc de şase sate într-un hotar .R. veac XIV-XV. (D. veac XIV-XV. Ştefan cel Mare întăreşte lui Isac vistier satul Dolheşti. p.. vol.. (D.. Proprietatea bisericească Ştefan voievod. veac XIV-XV.I. p.

au fost cei care l-au îndemnat la toate cruzimile. Să-şi aducă aminte că războiul este gata să izbucnească.342-343) 1563. veac XIV-XV. Ţăranii au ascultat cu mare luare aminte cuvintele lui. în mijlocul a multor mii de ţărani. Aceştia cu strigăte puternice îi cereau să şteargă darea. precum şi pe un episcop moldovean pe care în limba lor îl numesc vlădică. Pe aceştia i-au învinuit că.R. nici jold. încât a fost răpit din mijlocul a lor săi şi plin de spaimă s-a văzut deodată rămas singur cu unul sau doi slujitori. sau ialovite. pe Barnovschi. A. sau fiare. decât cu ameninţări şi le-a ţinut o cuvântare cu vorbe împăciuitoare.Pe când Despot* se afla în apropierea cetăţii Hotinului cercetând oastea şi se îndrepta în chip deschis spre ostaşi. sau iepe sau orice altă marfă. sau să le ia zălog. p. nici buţi să nu cară. din care mulţi iau prin prădăciuni nedrepte o mare parte în numele domnului. încă în vremea lui Alexandru. vol. robirea copiilor şi soţiilor lor. şi lui nu i-a fost mai puţin greu decât lor să puie această dare. Răscoala ţăranilor moldoveni . de un galben. cu care vor putea să răscumpere pacea pe mulţi ani. sau iarăşi de la ceară. trimiţând în cercetare slujile sale ca să micşoreze o parte din dările obşteşti. răutăţile lor nu vor * Despot – domn al Moldovei între 1561-1563 124 . nici vreo altă dare sau slujbă a noastră să nu aibă. sau Legii. Iar cine va voi să judece pe acei oameni. iar acum îşi măresc puterea.I. Nu poate privi cu inimă uşoară prădarea tuturor bunurilor lor. nici la cetate să nu lucreze. sau jderi. sau de la varză. sau de la mere. nici podvoadă.. dacă nu vor plăti această mică sumă. că vor plăti galbenul care li se cere. pentru a-l omorî. sau de la plute. nici la mori. nici posadă. dacă ar slobozi soldaţii cu plată. neobişnuită până atunci.. ei să aibă de la noi scutire şi slobozenie pe cinci ani de toate dările şi slujbele noastre şi să nu dea nici iliş.I. căpetenia călăreţilor. Ei au răspuns că vor face cu plăcere pe voia domnului. În schimb le făgăduieşte că va găsi calea să uşureze greutăţile lor.. I-au cerut domnului să le predea. în măsura în care vor putea s-o facă. căci într-adevăr porniseră o mare ură împotriva celor pe care-i socoteau pricina tuturor nenorocirilor lor. sau să ia vamă de la ei pentru vreo marfă a lor sau de la peşte proaspăt sau de la majă sărată. sau orice fel de marfă să nu le oprească nimic şi fără vamă oriunde şi în orice loc“. nici să nu cosească fân. sau de la postav sau de la pânză sau de la fier.. sau de la miere curată când le vor vinde sau pentru orice vor vinde sau iarăşi când vor cumpăra sau marfă vie sau moartă: sau boi.. sau de la vase de lemn.Şi acei oameni orişicine se va aşeza în acel sat. sau berbeci. pe neaşteptate a fost înconjurat de mulţimea ţăranilor. dar mai mari ar fi nenorocirile dacă ar şterge-o. Domnul cu îndrăzneală a socotit că e mai bine să se poarte cu blândeţe şi cu rugăminţi faţă de mulţimea înfuriată.1456-1504. sau de la sare. sau de la oale. sau cai. Obligaţiile fiscale în Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare . (D.

I. îi va omorî cu chinuri. i-a făcut să-l slobozească din prinsoarea mulţimii. Culegere. Să lase pe seama judecăţii sale. având picioarele învelite. p..181) Stratificarea socială în Moldova la sfârşitul sec.. Francisc Pavia. săraci şi lipsiţi. Despre exploatarea ţăranilor din Moldova "(. al XVI-lea (1591 februarie 20)..) oameni puţini la număr. Din catastihul de cisle al Moldovei a) curtenii şi nemeşii Ţinutul Soroca Ţinutul Covorloiul 114 de curtiani 270 durtiani 14 de vătaşi 40 vătaşi 93 de neamişi 82 neamişi Ţinutul Hotinul Tutova ţinut 77 curtiani 28 vătaşi 41 vătaşi 226 curtiani 122 neamişi 148 neamişi Ţinutul Iaşi Ţinutul Dorohoiului 482 curtiani 24 vătaşi 279 neamişi 124 curtiani 50 neamişi Ţinutul Fălciiul Chighiaciul ţinut 32 vătaşi 268 curtiani 177 neamişi 50 vătaşi 328 curteani 325 neamişi Ţinutul Orheiul Suceava ţinut 380 curtiani 34 vătaşi 226 neamişi 181 curtiani 125 . legate şi învăluite deasupra şi dedesubt cu o sfoară şi păşind deci cu greu.avea capăt. Maior. căci ar fi nedrept să piară cu moarte repede în mâinile mulţimii înfuriate. liniştindu-i.. (Călători străini.“ (Şt. Întorcându-se în cetate.. spunându-le că dacă va cunoaşte că aceia sunt pe dreptate aîţi de popor. III. în loc de încălţăminte. care a fost părtaş la răscoala împotriva domnului. decât prin moarte. L. Pascu. Cu vremea s-a învederat că ţăranii avuseseră dreptate cu privire la Barnovschi. căci în curând le va face pe deplin voia.83) 1585. Cu greu a izbutit domnul cu multe vorbe să liniştească mulţimea înnebunită.. îmbrăcaţi cu câteva piei de oaie. Astfel. de care vedem că e populată pe alocuri această ţară. domnul şi-a arătat mânia că a fost părăsit de ai săi şi nu înţelegea cum trebuie să socotească acest lucru. p.. cu piei sau cu muşchi şi scoarţă de copac. încurcaţi în toate acestea".

ţărani dependenţi cu jirebii. 61 neamişi Ţinutul Neamţul Hîrlăul ţinut 283 curtiani 109 curtiani 16 vătaşi 14 vătaşi 56 neamişi 34 neamişi Ţinutul Tecuci Lîpuşna ţinut 281 curtiani 42 vătaşi 27 vătaşi 501 curtiani 217 neamişi 352 neamişi Ţinutul Vasloiul Cernăuţii ţinut 403 curtiani 41 vătaşi 38 vătaşi 17 curtiani 253 neamişi 66 neamişi Ţinutul Bărladului Romanul ţinut 129 neamişi 12 vătaşi 22 vătaşi 149 curtiani 155 curteani 49 neamişi Trotuşul ţinut Putna ţinut 66 curtiani 315 nemişi 24 vătaşi 42 vătaşi 73 neamişi 311 curteni Bacăul ţinut 102 curteni 23 vătaşi 64 neamişi Cărligîtura ţinut 10 vătaşi 156 curtiani 50 neamişi b) ţăranii dependenţi Ţinutul Soroca Ţinutul Neamţ 1714 ţărani de istov* 2525 istov 204 săraci 558 săraci 3083 face peste tot Ţinutul Hotinului Ţinutul Tecuci 1916 ţărani istov* 1073 istov cu săraci 232 săraci * Ţăranii de istov erau cei ce plăteau întreaga dare. 126 .

p. A.IV..860 cu toţi (D. veac XVI.543 oameni 48 istov slobodzia 1417 popi Ciacărloi 3948 curteni 5 săraci 626 vătaşi 3020 nemişi 46.I. 20 288 săraci 36...R.4-6) 127 . vol.1591" Fev.Ţinutul Iaşii Ţinutul Vasloiul 2270 ţărani istov 1075 istov 177 săraci Ţinutul Fălciiul Ţinutul Bîrladul 1070 oameni cu săraci 427 istov 114 pre dup-nse Ţinutul Orheiului 87 săraci 2657 oameni cu săraci 9 oameni cu cărţi de iartat Ţinutul Covorloiul Cernăuţii ţinut 1157 istov 1095 istov 243 săraci 68 săraci Tutora ţinut Romanul ţinut 1311 oameni cu săraci 913 istov 141 siraci Ţinutul Dorohoiul Trotuşul ţinut 1306 istov 455 istov cu 204 siraci 81 săraci 120 şaigii (saşi) Chighiaciul ţinut Bacăul ţinut 2260 istov 415 istov 220 săraci Suciava ţinut Cărligîtura ţinut 4000 istov 516 oameni de toţi 568 săraci Hîrlăul ţinut Putna ţinut 1055 istov 2040 oameni ţărani 240 ţărani fără ocoale 355 ocol Botîşani 56 ocol şipotele Lîpuşna ţinut Cisla ţării 1538 istov An 7099 .

iar a treia parte lui Petru diacul. magistrul Petru. Serbiei. Transilvania.15) 1355 noiembrie 30. Ca urmare.. trimis anume pentru aceasta...C. (dar) care locuiesc în alte părţi ale regatului nostru. să trimitem pe unul dintre noi. Cumaniei şi Bulgariei. capitlul bisericii Transilvaniei. care au moşii în zisele părţi ale Transilvaniei. arhidiaconul de Kyzdy. cu toată prietenia şi cinstea cuvenită (. celor de acum şi celor viitori care vor lua cunoştinţă de scrisoarea de faţă. regele Ungariei hotărăşte ca nobilii din Transilvania să se prezinte la adunarea obştească a voievodului Transilvaniei “Ludovic. X. Alba Iulia. din însărcinarea noastră. drepturile altora rămânând totuşi neştirbite. cu dreptul cu care se ştie că ţin de dânşii. prin aceste rânduri. voievodul Transilvaniei şi comite de Solnoc. Regele Ludovic al Ungariei acordă danii magisterului Mihail şi lui Petru diaconul “Măritului bărbat. (D. încuviinţând în chip legiuit dreptele cereri ale prieteniei voastre. s-au dus la faţa locului pe pomenita moşie Ciunga şi după ce i-au chemat pe toţi vecinii şi megieşii ei şi fiind aceştia de faţă şi neîmpotrivindu-se întru nimic. marea lor supuneresă fie îmboldită spre a face fapte de credinţă. în lunea de după sărbătoarea mai sus-amintită a Întâmpinării Domnului. Noi. Croaţiei. nu se îngrijesc să vină la 128 . au dat în stăpânire. ca să le stăpânească pe veci. în timp ce se dau la lumină lucrurile pe care ei le cer pe drept. două părţi din moşia Ciunga magistrului Mihail. Aceştia. fiul Petru. decanul bisericii noastre. omul vostru. mântuire întru dătătorul mântuirii. tuturor credincioşilor întru Cristos. C. voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că venind în faţa noastră comitele Nicolae zis Was şi Akus. cavaleri şi oameni de altă stare. nobili din părţile Transilvaniei. în numele lor şi în locul şi în numele tuturor nobililor acelei ţări a Transilvaniei s-au îngrijit a face cunoscut maiestăţii noastre în chip de plângere că. domnului Toma. ba dimpotrivă dându-şi învoirea. Galiţiei. întorcându-se apoi la noi.R. principe de Salerno şi domn al ţinutului şi al Muntelui Sant Angelo. ne-au spus într-un glas că. în anul arătat mai sus". Lodomeriei. de faţă cu omul nostru (rânduit) anume. unii prelaţi. atunci când voievodul nostru al Transilvaniei aflător în slujbă ţine adunarea obştească. Transilvania 1351 februarie 14. şi anume pe chibzuitul bărbat. aşadar. Cererea binevenită a supuşilor care se roagă (de noi) trebuie să fie adusă în întregime la îndeplinire pentru ca. din mila lui Dumnezeu regele Ungariei. fiul lui Elleus. am hotărât ca împreună cu sus-zisul Laurenţiu. baroni. ca să aducă la îndeplinire cele de mai sus. Dalmaţiei. Ramei. prietenului vrednic de cinste. cantorul bisericii noastre. Ludovic. Dat la sărbătoarea fericitului mucenic Valentin. în zisele părţi ale Transilvaniei. p. în numele maiestăţii noastre.).H.

iubitul şi credinciosul nostru. voind ca. maerle nostru vistier. Ioan de Vesprim. Mihail de Vaţ. iar măriţii bărbaţi Nicolae palatin şi jude al cumanilor. am poruncit şi poruncim prin cuprinsul scrisorii de faţă ca.H. de acum înainte. întărită cu puterea peceţii noastre autentice şi atârnate. satele româneşti aparţinând comitatului Dobîca s-au răsculat împotriva nobililor 129 .381-382) 1357 ianuarie 20. şi prin aceasta li se fac adesea nedreptăţi împotriva libertăţilor lor îndătinate şi ei îndură multe neajunsuri. în numele regelui (şi) de faţă cu omul regesc (rânduit) anume pentru sus-zisele părţi ale Transilvaniei. (D. În amintirea acestui lucru şi spre veşnica lui trăinicie am dat scrisoarea noastră privilegială de faţă. iar în al domniei noastre în al patrusprezecelea an. fără a se ţine seamă de unele milostiviri sau libertăţi ale lor. (dar) care locuiesc în alte părţi ale regatului nostru să fie datori să ia parte la adunarea obştească a voievodului Transilvaniei aflător în slujbă. din pricina lungimii drumului şi a depărtării locului. Coloman de Györ. în anul Domnului o mie trei sute cincizeci şi cinci. strămoşii noştri. ca şi când ar fi fost a noastră. arhiepiscopul de Spalato. în ziua a doua înainte de calendele lunii decembrie. Dumitru de Oradea. (libertăţi) pe care. C. şi să fie datori să se supună întru toate judecăţii şi hotărârii aceluia.R. (De aceea) ei s-au rugat de înălţimea noastră să le găsim un leac potrivit în această privinţă. Nicolae de Pécs.adunarea obştească şi astfel acei nobili care locuiesc în acele părţi ale Transilvaniei. Nicolae de Zeech. Andrei al Transilvaniei. scaunul de Bosnia fiind de asemenea vacant. toţi şi fiecare din prelaţii. X. nobilii şi oamenii de orice altă stare care au moşii în zisele părţi ale Transilvaniei. Dionisie. fiul lui Mauriciu. şi să răspundă celor care se plâng împotriva lor. din poruncă regească. Datorită discriminărilor sociale. la soroacele legiuite. banii Nicolae de Mačva. făcute. vicecancelar al curţii noastre. p. Chykow. Toma de Cenad. fraţii Ştefan de Nitra (şi) Toma de Sirimiu. pe care acela o va ţine. Nicolae al întregii Slavonii şi al Croaţiei. Simion. precum şi episcopii Nicolae de Agria. Nicolae Konth. aşadar. şi Dominic. Venerabilii întru Hristos părinţi şi domni: Nicolae. să vină la curtea noastră spre a-şi urmări pricinile lor. înlăturând de la dânşii orice neajuns să păstrăm pe acei nobili nevătămaţi în libertăţile lor. judele curţii noastre. date şi hărăzite lor sau vreunuia din ei poate (chiar) de către noi sau de către ceilalţi regi ai Ungariei. marele nostru stolnic şi paharnic. le ştergem şi hotărâm (să n-aibă) nici o putere (dar) numai în ceea ce priveşte adunarea şi ziua ţinerii ei. somnul Nicolae episcopul de Zagreb. comite de Pojon precum şi alţii foarte mulţi ţinând comitatele şi dregătoriile ţării noastre". nu pot dobândi hotărârea definitivă a pricinilor lor. neavând putinţă. arhiepiscopul de Strigoniu. Dat de mâna venerabilului întru Hristos părinte. prin mărturia scrisorii de faţă le desfiinţăm. scaunul de Calocea fiind vacant. marele nostru comis şi Toma. voievod al Transilvaniei. Noi. şi Blasiu de Knin păstorind întru fericire bisericile lui Dumnezeu. Leucus. baronii. marele nostru uşier. politice şi religioase la care sunt supuse..

cnezul Surban… şi românii Dumitru. înălţimea sa regele ne-a trimis din puterea sa regească şi din cerinţele datoriei slujbei noastre de palatin în oricare comitate ale regatului nostru a ţine adunări obşteşti şi noi. Kulhum. nu vor spune minciuni şi ne vor arăta pe nume toţi răufăcătorii. castelanul de Unguraş.” (Şt. dăm de ştire că deoarece înmulţindu-se răufăcătorii şi tâlharii din regatul său. “Noi conventul mănăstirii Fericitei Fecioare din Cluj-Mănăştur dăm de ştire că. şi aceşti români apucând lucrurile scrise mai sus… au omorât un cal. atingând lemnul crucii Domnului. aproape de oraşul Semlac..punerea în afara legii” şi pedepsirea aspră a cetelor de haiduci din Banat “Noi. Iar noi am trimis pe fratele Laurenţiu preotul care întors după aceea la noi şi cercetat de noi. venind cu de la sine putere. Ladislau de Oppeln hotărăşte . iar pe Lasislau şi pe cnezul Prodan… rănindu-l pe câmp… ne-a povestit nouă că a aflat că acestea au fost săvârşite…. fiul lui Ladislau. Palatinul Ungariei. Maior. şi că toţi nobilii din comitatul Dobîca şi Solnoc şi mai ales juzii nobililor din comitatele de mai sus au mărturisit astfel într-un glas. Culegere. cu silnicie şi cu mâinile înarmate… asupra satului Sîbou au ridicat şi au mânat cu sine o mie două sute de oi ale iobagilor din… De asemenea că în cea dintâi vineri după octavele Naşterii Domnului mai sus- pomeniţii…. în lunea de după sărbătoarea fericiţilor apostoli Filip şi Iacob. pentru a înfrâna pe hoţi şi pe tâlhari. că în vinerea dinaintea sărbătorii Naşterii lui Hristos. L. Pascu. p. S-au năpustit din nou asupra moşiei regelui numită Cutca ce ţine de sus-zisa cetate Unguraş şi au luat cu silnicie întocmai ca mai sus cinci boi şi un cal… şi au trimis în satul Welpreth… doi români ca să ceară înapoi lucrurile ridicate. palatinul regatului Ungariei şi jude al cumanilor. ne-a mărturisit următoarele: că el dimpreună cu acel Ştefan. voievodul satul Welpreth. a stârpi pe orice răufăcători şi a împărţit oricui s-ar plânge dreptatea cuvenită… Juzii nobililor din acel comitat. în locul stăpânului său. am ţinut adunarea obştească cu obştea nobililor şi a altor oameni de orice stare şi condiţie din comitatul Caraş. în ziua de marţi după octavele acum de curând trecute ale sărbătorii Botezului Domnului în satul Bonţida. nu vor înăbuşi adevărul. s-a dus. între celelalte comitate ale regatului Ungariei. iar în ziua următoare. Ladislau de Oppeln. înfăţişându-se înaintea noastră Ştefan. ne-a rugat cu stăruinţă a ne milostivi să dăm omul nostru pentru împlinirea celor scrise mai jos. Şi ţinând între ei sfat chibzuit ni i-au trecut în condica lor drept hoţi obşteşti şi răufăcători învederaţi care trebuie scoşi în 130 . adică miercuri s-a dus în satul Dej. Cristian şi Ioan rânduiţi în ceata şi numărul răufăcătorilor. au jurat pe credinţa lor datorată lui Dumnezeu şi pe supunerea ce trebuie să o păstreze faţă de domnul nostru regele şi de sfânta sa coroană că vor păzi dreptatea pentru toţi. fiul lui Ladislau slujitorul nobilului bărbat magistrul Petru zis Zekel.43) 1370 mai 12.

pe Ztoha care e pribeag. locuind în satul Zcepteleky. pe Veytyh. fiul lui Balkonya şi pe Pryan iobagi regeşti ce locuiesc în satul Herczek. iobag regesc. pe Valentin. locuitor în satul Bozyas. fiul lui Maladin. pe Ioan. pe Rada. iobag regesc. Benche. fiul lui Nicolaie. pe Rados. pe Ladislau.afara legii şi predaţi spre a-şi căpăta cuvenita pedeapsă de Pousa. pe Mihail fratele sus-zisului Bucha. pe Boguzlou care e pribeag. pe Choga şi pe Petru. pe Vanchuk locuitor pe pătrimea fiicelor din moşia Doman.. fiul magistrului Konya fostul ban. pe Bratizlou şi Bucha iobagii magiştrilor benedict şi Petru. iobag al domnului nostru regele. fiul lui Toma. iobag al lui Nicolaie. pe Sysa rătăcind fără căpătâi.. fiul lui Bratyzlou. pe Buda şi Haal iobagi regeşti. pe Mykola locuind în satul Kygyos. locuind în zisul oraş. locuind în satul său numit Matyaz. fiul lui Heem. pe Kychyn. care locuieşte în oraşul Semlac. de asemenea ca gazdă de hoţi. pe pământul ce ţine de cetatea Erdsomplyo. pe Bratak de asemenea iobag regesc. iobag regesc ce locuieşte în satul Kuzegh şi ţine de cetatea Galambuch. fiul lui Nicolaie cneazul. locuind pe moşia sa Kundench…. fiul său. fiul lui Brata cneazul iobag regesc. pe unul zis V …. fiul lui Mycos. 131 . pe Ladislau. pe Ladislau fiul lui Kragnus. pe Dobray şi Prodan. locuind în satul Teremfeu. şi care a bătut bani falşi. ce stau în satul Almaş. locuind în satul Novak. az iobagul ….. fiul lui Luca ce stă ascuns…. fiul lui Gall de Omor. iobagii lui Francisc. ca gazdă de hoţi. pe Ladislau fa…. fiul lui Balc pe pământul ce ţine de Borzwafeu. locuind în satul Zohor. pe Toma cel Roşu. fiii lui Pavel. Buchan şi Luca ce sunt pribegi. iobag regesc locuind în satul Basta ce ţine de cetatea Erdsomplyo. care stă în satul Karalus pe pământul ce ţine de oraşul Semlac. iobag al sus-zisului Francisc. pe Dumitru zis Bychench şi Drusoya. pe magistrul Ladislau locuind pe moşia sa Denta. fiul lui Kopaz. iobagul acelui magistru Ladislau. ce locuieşte în satul Hom. răposatului voievod locuind în satul Teyed. pe Andrei. fiul …. pe Drugan. care şade pe lângă magistrul Karapach. pe Wolka iobagul lui Zemere locuind în satul Talyamfalva. ce sunt pribegi. pe Toma zis …. ca gazdă de hoţi. pe Veze rătăcind fără căpătâi. locuind în satul Ters gazde de hoţi. pe Stoica şi Voicu. locind în zisul sat Denta. ce se ascunde. care e pribeag. fiul lui Ztyrw.Satul lui Petru”. pe Benedict zis Orrus. zis Kutus. pe Frakas altfel numit şi Faryan. pe Valentin. pe Bakaan care se ascunde. fiul lui Nicolaie de Jank. locuind în satul Chazarteteu. pe Gozcyn care e pribeag. care a bătut bani falşi.. fiul lui Avram. care sunt pribegi. pe Hranoyacnezul. locuind …. fiul…. locuind în satul soma. pe Ratk iobagul lui Petru. iobag reges locuind în satul Kragunfalva pe pământul ce ţine de Iladia. pe Dobra iobagul lui Gheorghe. iobag al domnului nostru regele. pe Iacob. fiul lui Heem locuind în satul Iersig. pe Radouch. pe Vasile şi Luca. fiul lui Ztanyzlou ce stă ascuns. pe Syuka. locuind în satul Hom. iobagul magistrului Ladislau. iobagii zisului Francisc. şi pe D…. pe Horgach iobagul. iobagii lui Toma. fiul lui Tyseu. ce sunt pribegi. fiul magistrului Konya şi pe Wolp. fiul lui Tudor. fiul lui Nogyhna. Iobag regesc locuind în Moxond. ce e pribeag. iobag regesc locuind în . pe Ladislau fratele sus-zisului Mykola. Drayan şi pe Radu fratele său. pe Stoian. locuind în satul Radylmya.

precum şi întreaga obşte a juzilor şi bătrânilor oraşului şi scaunului Sibiu. Pascu. – toţi sau unul câte unul. oriunde s-ar afla… ca nu cumva pilda acelor răufăcători puşi în afara legii … din ţară…. – să aibă dreptul oricine de a-I ucide. în sensul că. proprietăţilor şi bunurilor lor. de dragul păcii obşteşti am avut bunătatea să ne lepădăm de despăgubirile cuvenite pentru toate omorurile şi uciderile săvârşite de Vladimir şi toţi ceilalţi români care locuiesc sub cetate şi de prietenii lor. deşi au declarat că se vor supune legii şi dreptăţii.” (Şt. Şi nimeni dintre ei şi dintre rudele acelor răufăcători puşi în afara legii să nu poată vreodată să stârnească vreo pricină şi plângere împotriva ucigaşilor acelora cu privire la uciderea şi înstrăinarea bunurilor lor…. spre a păstra pe veci linişte păcii. episcopul Transilvaniei. judele oraşului Sibiu. noi. îndeosebi cât priveşte moartea femeii Drusa şi moartea unui român din Ţara Românească despre care Dobrin a spus 132 . pe Mihail zis Buka ce stă în satul Giulvăz… şi pe Mekenye fiul lui Kur… og…. fiul lui Dragoya. deoarece românii aşezaţi împrejurul nostru au prilejuit felurite neajunsuri şi pagube ce nu se pot socoti tuturor satelor sus-zisului scaun şi au săvârşit furturi. nu s-au îngrijit să vină sau să trimită pe cineva la acea adunare a noastră şi să se supună judecăţii. Nicolae zis Wychin. Culegere. Maior. atât în cuprinsul cetăţilor şi oraşelor. spânzura şi căzni pe unii ca aceştia cu orice chin şi de a-şi lua a ţine pentru sine bunurile şi lucrurile lor. Ioan zis Crispus. pe Olyad. am făcut următoarea înţelegere cu mai sus pomeniţii români şi la stăruitoarea rugăminte a acestora.pe H…. Răscoala românilor împotriva patriciatului care le-a cotropit obştile “Noi. pe Zla… pe Blasiu iobagul magistrului Petru. judele de Cisnădie şi Heiczman zis Tawsintschon. domnul Goblin. am hotărât şi statornicit prin puterea celor de faţă ca acei puşi în afara legii… să fie pedepsiţi cu moarte şi cu pierderea tuturor moşiilor.43-44) 1383 ianuarie 13. în aşa fel că nici unul dintre ei nu mai trebuie de aci înainte să pornească din nou zisa pricină încheiată prin împăcare şi stimă. am locuind în Semlac. incendii. pe Rad… locuind în satul Rad… locuind în satul …yuk. după sfatul venerabilului întru Hristos părinte şi domn. pentru care trebuie să se plătească gloaba împăcării. drept aceea noi. p. pe Kya fiul lui Druguzlou locuind în…. cât şi în satele libere ale regelui şi reginei şi pe moşiilor nobililor. împreună cu sus- zisul vicecomite şi cu juzii nobililor şi asesorii juraţi ce şedeau cu noi în acea adunare generală. ce stă ascuns. fiul lui Heem locuind în Iersig. am statornicit între noi şi acei români punctele mai jos scrise. Şi cum aceşti răufăcători puşi în afara legii. jafuri şi omoruri. dacă nişte femei sau bărbaţi din Ţara Românească ar fi ucişi. Cel dintâi punct este acesta că. L. Am hotărât ca oriunde şi la oricine ar putea fi găsiţi de către oricare şi de oricine acei răufăcători puşi în afara legii. prin cuprinsul celor de faţă dăm de ştire şi facem cunoscut tuturor cărora se cuvine ca.

în afară de astfel de împrejurări ar purta arc. Pascu. Şerbu. sau om rău şi vătămător. Neagu cel Bogat. Al cincilea punct este acesta că. din partea cimitisei de Cisnădie: Teodor. Petrila. Stroia. magistrul Toma din Sic. a pus sau a făcut vreo faptă asemănătoare. – sarcinile acelor gloabe le-au luat asupra lor românii mai sus zişi. nici turmele lor pe pământul saşilor. venind înşişi înaintea noastră nobilii bărbaţi: Ladislau fiul lui Benedict de Sfăraş. Dragomir Băbuţ. din partea obştii din Cisnădie: Gros Schramchet şi fratele său…” (Şt. să fie ars numaidecât. David. cinstiţii bărbaţi:Ladislau Biro. din partea oraşului: Cândea cnezul. Toma. o jefuire. Neagu cel Mare. precum şi magistrul Paul de Voievodeni. Al doilea punct este acela că. pe de o parte.că e ruda sa. Maior. Benedict de Juc şi Dionisie de Sfăraş. acum şi în viitor. p. iobagii distinsului Ladislau. făcute până acum de acei români împotriva locuitorilor din Cristian şi să trăiască veşnic în pace. furturile. căpitani şi războinici. Banciu cel Roşu. fiul banului Ioan de Maroth şi Anton din Bogata Ungurească. Şerban. Giuca. stegarul obştii 133 . din Cluj – Mănăştur… Prin scrisoarea de faţă voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că. incendiile. Vincenţiu judele şi Ladislau Bana din Olpreţ. Culegere. L. să fie pedepsit în averea şi trupul său. Cel care. Din partea cetăţii fiind de faţă românii mai jos scrişi: întâi Vladimir. afară doar numai cu deplina îngăduinţă şi învoire a saşilor pe pământul cărora vor paşte. Înţelegerea de la Bobîlna încheiată între răsculaţi şi nobili a fost adeverită la Conventul de la Cluj – Mănăştur “Conventul mănăstirii Sfintei Fecioare Maria. Ludu. apoi magistrul Anton şi Gal din Chendru. zişii români s-au legat să facă de strajă pe toţi munţii de la Tălmaciu până la Sălişte. zişii români s-au legat să nu dea găzduire vreunui punător de foc. Stan Beşa. Iuba. Radu cel Negru. românii s-au legat ca nici unul din ei să nu cuteze a mânui sau a purta arc.. Tot aşa. Cristian Phaff şi fiul său Radul. aleşi de obştea nibililor. iobagul distinsului Desideriu de Losontz. ucigaş. dacă cineva ameninţă să dea foc. Ioan fiul magistrului Iacob din Cluj din partea ungurilor şi Ladislau fiul lui Gal locuitor din Anteş. iar pe de altă parte. Banciu cel Negru. Al şaselea punct este aceea că. Vladimir. jafurile. cu urmaşii lor. acei români s-au legat să nu pască niciodată vitele. oricine dintre români e dovedit din şapte jurăminte că a săvârşit un furt. şi în schimb locuitorii din Cristian s-au legat să ierte cu totul acelor români toate omorurile.49-50) 1437 iulie 6. sau orice moarte de om făcută de locuitorii din Cristian printre români. Drăghici. alt Ladislau fiul lui Gereu de Someşfalău. dacă prin şapte jurăminte poate fi dovedit de aceasta. Al patrulea punct este acesta că. iar dacă vor da găzduire unui astfel de om să fie arşi împreună cu ei. afară numai dacă nevoia sau folosul cere aceasta. Al treilea punct este acesta că. să fie ars numaidecât.

unii nobili temători de dumnezeu şi oameni cinstiţi. au fost îngropaţi în pământ în afară de biserică şi de ţintirim. apoi. domnul Gheorghe Lepeş. tăierile în bucăţi şi alte feluri rele. prin viu grai. în chipul următor: că susnumita obşte a ungurilor şi românilor. chinuindu-i amar şi apăsându-i cu greutăţi de neîndurat. sau din obştile poporului. Pentru a câştiga şi dobândi din nou vechile libertăţi. prea plecaţi şi cu supunere de la domnii lor să-i lase în zisele libertăţi ale sfinţilor regi şi să scoată capetele lor din jugul nesuferit al şerbiei. trecând din această lume fără primirea tainei împărtăşaniei şi a celorlalte taine bisericeşti. ne-au împărtăşit şi mărturisit deopotrivă. cu sufletul plin de amărăciune şi cu întristată durere. ei li s-au împotrivit. iar trimişii lor au fost prinşi. în dinari umblători de valoare mică.locuitorilor unguri şi români din aceste părţi ale Transilvaniei. Pentru neplata acelor dijme a aruncat pe nedrept afurisenie. împotriva rânduielilor şi ritului ce trebuie ţinut în sfânta biserică romană şi catolică. aleşi de acea obşte pentru ducerea la îndeplinire a celor de mai jos. au făcut. următoarea împăcare şi 134 . luminaţi de milostivirea Atotputernicului Dumnezeu şi de harul Duhului Sfânt. date şi lăsate de sfinţii regi tuturor locuitorilor acestui regat al Ungariei. scuturând şi aruncând greutăţile poverilor de neîndurat. au fost căsătorite sau măritate fără binecuvântarea bisericii. au trimis soli şi au cerut. nu a voit să strângă dijmele datorate lui de acea obşte a ungurilor. i-au jefuit de toate lucrurile şi bunurile lor şi nu le-au îngăduit nicidecum să plece. În cele din urmă. voievodul Transilvaniei. dintr-o singură voinţă. apăsându-i în chip vădit şi cu nedreptate. fraţii şi surorile. din pricină că reverendul întru Hristos părinte. au ajuns la unirea păcii şi înţelegerii depline. episcopul Transilvaniei. iar de curând a voi să le stoarcă în monedă mare şi grea. s-au străduit pentru încheierea păcii între părţi şi potolind luptele a acestui război. astupându-şi urechile. surorile şi fiicele lor. pe de o parte. s-au adunat pe dealul Bobîlna. din pricină că domnii lor de pământ i-au aruncat în grea şerbie. locuind pe orice moşii în aceste părţi ale Transilvaniei. ca pe nişte robi cumpăraţi. li s-au tăiat capetele şi au fost tăiaţi în bucăţi de măritul Ladislau Chaak. făcute şi pricinuite pe rând de unii altora. sub care afurisenie rudele lor. Apoi mergând asupra lor cu război acel voievod împreună cu Lorand vicevoievodul său şi cu ajutorul măriţilor Henric de Tămăşeni şi Mihail Jakch de Căşei. fiii şi fiicele şi alte rude. aşezat pe pământul pomenitei moşii Olpret şi sfătuindu-se îndelung asupra necazurilor lor. Şi începându-se lupta au căzut şi au murit mulţi din amândouă părţile. Apoi de asemenea. deoarece când au voit să plece de pe unele moşii în alte locuri. ţinând între ei un sfat chibzuit. adică taţii şi mamele. lipsindu-i de toate drepturile şi libertăţile lor. le-a lăsat să se adune la ei aproape trei ani. Făgăduindu-şi unii altora că vor fi apăraţi în pace şi întru totul iertaţi de toate uciderile şi schilodirile de orice fel. nu le-au primit rugăminţile. cu inimile îmblânzite. dintre acei nobili şi locuitori. Stăpânii lor. comiţii secuilor.

au hotărât ca din bunurile acelora care ar muri fără mângâierea urmaşilor. nici de la iobagii proprii. sau o sută de dinari umblători acum. că pe cei care au vrut să plece în altă parte nu i- au lăsat să plece. care acum. florinii fiind socotiţi în aur. au hotărât şi au statornicit ca de acum încolo. sunt în chip vădit nesocotite şi cu totul desfiinţate. stăpânul lor să-i cheme înapoi. prin judele obişnuit. iar după pământurile arătoare darea sau venitul obişnuit. din orice fel de grâne sau semănături sau din vin. să aibă voie să plece unde vor vrea. fără a-şi plăti darea după pământ. Croaţiei etc. însă în vremea strângerii dijmelor episcopiale să nu poată strânge dijmă vreun slujitor al nobililor. nobili şi persoane înalte sau vreun alt om să nu cuteze în nici un chip să ia a noua parte din bucate. fiindcă s-a văzut că toate jefuirea silnică şi apăsarea locuitorilor ţării vine de acolo. prin hotărârile de mai jos. Aceia însă. adică pe feţele bisericeşti. Aceia care se ştie că ţin vii sau pământuri în moşiile altor stăpâni. agricultori sau de le cultivatorii de vii. ci aceşti locuitori. dovedind cu jurământul său şi cu a altor doi că aceia nu s-au supus legii. nici de la străini. au mărturisit că ei. ca toţi şi fiecare dintre oamenii de stare liberă. liberi şi nestingheriţi. trebuind să fie ţinută nestrămutat de către ei. Sigismund. sau la plata dării după pământ. sub pedeapsa călcării jurământului: În primul rând. după ce-şi vor fi plătit darea dreaptă după pământ şi datoriile. s-au silit numai să câştige din nou libertăţile lor. din mila lui Dumnezeu împărat în veci august al romanilor şi rege al Ungariei. potrivit legilor ţării. sau drepturile regeşti. săvârşindu-se felurite silnicii. să trebuiască să dea şi să plătească după douăzeci de clăi un florin. care ţin vreo dregătorie sau orice slujbă şi nici nu vor încerca aceasta în viitor. Şi apoi. la neînţelegerile şi primejdiile de mai sus. Dar deoarece din schimbarea dinarilor umblători acum s-a făcut neplata dijmelor episcopiale. Mai degrabă. sau care nu se supun legii şi judecăşii. nici chiar după ce i-au jefuit. au hotărât astfel. Dacă însă vreun nobil ar voi să împiedice ori să păgubească în lucrurile sale pe iobagii care vor să plece în altă parte. pentru a se păzi şi a înlătura în viitor asemenea primejdii.. până ce s-a ajuns la duşmănie între ei. pentru plata dijmelor episcopiale. Dalmaţiei. nici unul dintre magnaţii. dar rămânând după ei soţie. date odinioară de sfinţii regi. dreptatea sa şi sfânta biserică mamă. să trebuiască să plătească după vii darea după pământ obişnuit. De asemenea. care vor fi chemaţi pentru nelegiuirile lor în judecată. pe acela comitele comitatului să-l pedepsească cu trei mărci. Pe iobagii care pleacă în ascuns. să nu poată pleca decât după ce se vor fi dezvinovăţit.învoire. să pricinuiască vreun rău sau să vateme pe domnii ţării. Boemiei. stăpânul de pământ să nu 135 . nu încearcă să vateme cu nimic pe dumnezeu. Ei n-au voit să se răscoale. ori sfânta coroană şi nici pe prea luminatul lor domn firesc. păstându-şi întru totul credinţa.

în care se cuprind libertăţile şi legile. ori cu alţii care vor fi aleşi atunci. copii şi rude de sânge şi care mor fără testament. la sărbătoarea Naşterii Domnului. De asemenea cămăraşul să nu-i poată vinde vin în alte case ori locuri. moşie sau oraş. iar domnii moşiilor să nu poată schimba acest testament. dacă ar vrea. la sărbătoarea sfântului Stefan. în întregime sau în vreo parte. 136 . precum şi darea numită în popor .. să poată lăsa prin testament lucrurile şi bunurile lor cui vor voi. ţinându-le în bună stare. acei căpitani sau vreunul dintre ei. iobagii care locuiesc pe pământurile cămării sării regeşti. cum s-a luat până acum de atâta vreme. Bunurile celor fără soţii. din fiecare sat. la darurile de dat şi slujbele de făcut ca… până vor putea să ceară de la maiestatea sa împăratul carte sfântului rege Ştefan sau cărţile urmaşilor săi. să revină stăpânilor de moşie. fie la alte poveri. şi dacă vreun nobil a călcat hotărârea de mai sus cu punctele de mai jos. Au mai statornicit şi au hotărât să ţină neclintit. Ca slujbe. să se adune pe sus-pomenitul deal Bobîlna doi bătrâni mai înţelepţi şi mai vrednici de încredere împreună cu numiţi căpitani. să dea daruri şi să facă slujbe în chipul următor… Ca dare anuală. celelalte daruri pomenite mai sus. fie in ocne. Ca daruri să trebuiască să dea stăpânilor lor de moşie care au moară sau mori. Dacă unii însă nu ar avea soţie. sau cel puţin cu unii dintre ei. decât în casa proprie a cămării. mai ales din jurul cetăţilor. să fie socotit călcător de jurământ şi ceilalţi nobili să se ferească şi să se păzească de a-l apăra. dacă domnii lor îi lasă în libertăţile lor sau nu. să fie datori să plătească darea anuală. moştenitori şi rude de sânge. de asemeni doi colaci şi un pui. o găleată de ovăz şi doi colaci. zece dinari umblători iar nu mai mulţi. Acelor stăpâni care nu au mori să trebuiască să le dea la sărbătoarea Naşterii Domnului o găleată de ovăz şi de asemenea doi colaci. să poată cerceta şi întreba pe acei bătrâni. dijma sau altă dare din porci şi albine.poată lua mai mult decât o vită de trei ani şi toate bunurile celor care mor astfel. acolo unde locuiesc acei cămăraşi. De asemenea au hotărât cu privire la plata dărilor. Şi acolo. De asemenea. să rămână soţiilor şi rudelor lor de sânge. trebuie să facă o zi de coasă sau de seceră şi să repare iazurile morilor. iar la celelalte sărbători pomenite. şi de se va afla că a făptuit ceva împotrivă. dar cămaraşii să nu îndrăznească să-i silească la alte slujbe. anume de la unguri şi de la români. înainte de sărbătoarea înălţării domnului. De asemenea. iar în vremea vânzării vinurilor sale să nu poată opri pe alţii de la vânzarea de vin. după obiceiul de totdeauna. să împlinească întotdeauna cu credinţă maiestăţii regeşti slujbele cuvenite şi obişnuite. ca totdeauna. în fiecare an pe viitor.ako” ocaua să nu mai fie nimeni silit a o plăti stăpânilor de moşie. la Paşti de asemenea doi colaci şi la sărbătoarea hramului bisericilor. fiecare iobag să fie dator să plătească.

ca baronii care. care trebuie să meargă la oaste. în timpul iernii în sate sau oraşe şi comandantul sau căpitanul oastei să cheme la el pe juzii de pe moşiile din jur sau pe judele oraşului şi să-i pună să jure ca nici ei să nu îngăduie. vreunul din iobagii nobililor. să supere. spunând acestea hotărăsc. să păgubească ori să vateme cu ceva pe sus- numiţii căpitani şi oameni aleşi de ei de ţărani sau pe oricine din obştea lor. şi dacă fapta lor se va putea dovedi în chip legiuit cu cel puţin doi sau trei martori potriviţi. adunându-se împreună şi sfătuindu-se cu chibzuială despre toate acestea. cei ce săvârşesc asemenea fapte trebuie mustraţi sau pedepsiţi. oriunde s-ar afla. Dacă voievodul şi comiţii secuilor sau episcopul. în pace şi linişte. ori s-ar răzvrăti necugetat împotriva nobililor şi împotriva lui vor mărturisi de asemenea doi sau trei martori. De asemenea. că dacă în cartea sfântului rege Ştefan. ar pricinui. cum se zice că au făcut până acum. voievodul şi comiţii secuilor. pe viitor să ţină ei asemenea iscoade şi să nu mai silească locuitorii să se adune la oaste pentru lucruri nesigure şi să necăjească ţara şi pe locuitori pentru zvonuri deşarte şi închipuite. sau alţi oameni. De asemenea. sau pe preţ prea ridicat. sau în cuprinsul ei. că dacă vreun nobil. iar nu cu sila şi trăgând din preţ. De asemenea au hotărât şi au statornicit. fie din mânie. ori pentru altceva să pună piedici. trebuie să-şi aibă întotdeauna gata de luptă cetele banderiile pentru apărarea ţării şi trebuie să ţină iscoade sigure şi credincioase. au oprit cu tărie ca cineva din obştea nobililor să îndrăznească vreodată. De asemenea au mai statornicit şi hotărât şi au aşezat pentru a ţine nestrămutat că. prin însuşi acest fapt. ucideri. atunci locuitorii ţării să aleagă dintre ei oameni vrednici de încredere. să tulbure. să le dea din belşug. şi astfel să cumpere bucate socotindu-le la preţ potrivit. să primească bucatele de trebuinţă în chipul următor: în timpul verii să poposească în câmp. unul ca acela să fie socotit călcător al credinţei sau călcător al jurământului şi nobilii ţării să se ferească de a-l apăra. care odată aleşi. nici alţii să nu îndrăznească să vândă bucate la târg. înţelepţi şi cu frica lui dumnezeu. de orice stare şi condiţie. Dacă dimpotrivă. din pricina de mai sus. ar încerca să facă una ca aceasta. adunându-se împreună cu ceilalţi nobili cinstiţi care vor fi aleşi pentru aceasta de obştea nobililor. iar întru cât s-ar putea găsi bucate locuitorii să nu le ascundă ci. fie din supărarea sufletului său. atât ei cât şi urmaşii lor. ridicându- se împotriva stăpânului său sau altor nobili. dacă s-ar arăta nevoia vreunei expediţii militare. n-ar fi arătate lămurit toate aşezămintele şi rânduielile obiceiului după care trebuie să trăiască locuitorii ţării cu stăpânii lor. să cadă sub pedeapsa pierderii capului şi a tuturor bunurilor. bătăi sau vărsări de sânge iobagilor săi sau celor străini. precum şi vicevoievodul 137 . atunci zişii domni: episcopul. să statornicească şi să hotărască sub ce datini şi obiceiuri să rămână veşnic. precum şi locuitorii ţării. potrivit poruncii regeşti şi hotărârii majestăţii regeşti. Au voit şi au hotărât chiar.

Dacă cartea dată asupra acestora. sau a vreunui capitlu. comiţii secuilor şi cu nobilii ţării.51-55) 1437 septembrie 16. atunci aşezămintele sau rânduielile de mai sus. cât şi cu 138 . atunci mai sus-scrisele aşezăminte şi hotărâri să se rupă. Au mai hotărât să plătească dijmele episcopiale neplătite de câţiva ani. Iar sus-pomeniţii Ladislau Biro. în faţa noastră sus-numiţii: Ladislau. alt Ladislau. prin împuternicirea pe care le-au dat-o…” (Şt. şi după ce s-au nimicit atunci să trăiască. Unio Trium nationum “Noi. Pe lângă acestea au mai hotărât şi au statornicit să se ţină. fiul lui Gereu. că dacă trimişii nobililor şi ai locuitorilor ţării ar vrea să primească şi să aducă de la maiestatea regească cartea sfântului rege Ştefan sau cuprinsul ei. de vor face dimpotrivă. atunci să fie socotiţi călcători de jurământ şi obştea nobililor sau cineva dintre ei să nu îndrăznească să se alăture sau să dea ajutor voievodului. cu cinci dinari umblători. împinşi de vreun gând rău. după cum s-a mai spus. Căpâlna. fiul lui Benedict. Ladislau Bana şi Anton. Unirea dintre nobilimea maghiară. potrivit libertăţilor lăsate de însuşi sfântul rege Ştefan. vicevoievodul Transilvaniei. războinicilor şi stegarului lor. al căpitanilor. sau oricare alţi oameni. iar darea oilor dijmuită după dreptul regesc să o plătească aşa cum s-a hotărât. p. s-au legat. La toate cele de mai sus şi la fiecare dintre ele. Culegere. Pascu. fără a mai aştepta porunca regelui de uşurarea ei. să fie socotit călcător de credinţă faţă de partea cealaltă care va stărui în cele de mai sus şi locuitorii să se ferească şi să se păzească de a-l apăra. ori vreun punct sau mai multe dintre ele. n-ar vrea să ţină cele de mai sus. S-a mai făcut şi acest legământ. să rămână în putere nestrămutate pe veci. cu cele care se vor legiui şi statornici. comiiţilor secuilor. Benedict de Juc şi Dionisie de Sfăraş. în timpurile viitoare. ori ar încerca să le strice în vreun fel. episcopului vicevoievodului Lorand sau altora. în numele lor şi a obştii zişilor nobili prin împuternicirea pe care le-au dat-o. Vicenţiu judele.Lorand ori comiţii comitatelor. Lorand Lepeş de Varaskezy. unul ca acela sau oricare dintre ei. ar încerca să se ridice împotriva pomeniţilor căpitani şi împotriva obştii lor sau împotriva oricărui dintre ei şi ar vrea să-i facă vreun rău. cu tărie. saşi şi secui. Maior. sau aceea în rândurile căreia se cuprind acestea nu s-ar putea găsi şi dobândi. fie a locuitorilor ţării sau numai vreo persoană din aceste obşti. că dacă una din părţile amintite. dregătorie sau rang. întărită cu pecetea maiestăţii regeşti. prin scrisoarea de faţă dăm de ştire tuturor… că în lumea de după sărbătoarea înălţării sfintei cruci. adunându-ne şi strângându-ne noi împreună cu măriţii: Mihail Jach de Căşei şi Henric de Tămăşeni. de orice stare. să fie socotiţi călcători de jurământ. cu saşii din cele şapte plus două scaune săşeşti şi cu cei din Bistriţa. L. adică fie obştea nobililor. anume pentru douăzeci de clăi o sută de dinari. de asemenea în numele lor.

Dalmaţiei. firescul nostru stăpân foarte de temut şi să se împotrivească tuturor acelora ce vor lupta împotriva acestei ţări – din orice stare ar fi acei duşmani – şi au jurat să fie legaţi nedespărţiţi unul de altul întru apărarea acestei ţări. atâta vreme şi atunci când nebiruitul principe şi domn. adică împotriva nobililor. iar o parte va chema într-ajutor altă parte. atunci stăpânul acelui pandur să nu se dea înapoi de a jura că fuga nu s-a făcut după sfatul său sau din voinţa sa. din orice stare ar fi. nu cu o gloabă din avere. ar avea vreun gând rău sau ar vrea să ia vreo măsură nedreaptă împotriva uneia din cele trei părţi. partea chemată să fie datoare a porni chiar a doua zi în ajutorul celorlalte şi să nu pregete a face în 139 . împotriva vreuneia din pomenitele părţi. să ducă pedeapsa la îndeplinire. …Atunci când vreuna din acele părţi ar avea de gând să pornească război. adică împotriva nobililor. din mila lui Dumnezeu împăratul romanilor şi regele Ungariei. a saşilor sau a secuilor. Croaţiei etc. să nu pricinuiască… vreun neajuns sau pagubă gazdei sale. iar ostaşii să se îndatoreze a primi acest fel de plată. Pe acela însă. potrivit cuprinsului scrisorii. atingând semnul crucii domnului. împăratul romanilor şi regele Ungariei. ostaşii să fie datori de a-şi face tabăra de vară pe câmp. iar bătrânii din satul mai apropiat sau mai învecinat să fie datori a le da bucatele de trebuinţă. dar… nici un nobil şi nici vreun sas sau secui. s-au legat pe veci să păstreze de-a pururi credinţă faţă de sfânta coroană şi de nebiruitul principe şi domn. Dalmaţiei. Boemiei. prin rostirea unui jurământ. …În vreme de iarnă ostaşii să fie găzduiţi în oraşe. Boemiei. domnul nostru Sigismund. slujitorul sau pandurul vreunui nobil ori ale unui sas sau secui va fugi de la oaste. Dacă. sau a saşilor ori a secuilor. saşi şi secui care. după vina lui. Oricine va cuteza să vândă mai scump. domnul Sigismund. Croaţiei etc. dar nu cu un preţ mai ridicat. după depunerea jurământului.. să plătească despăgubire din averea sa. să scoată de la căpetenia oastei o scrisoare de ştergere a fugarilor din condica celor luaţi de la oaste şi să caute a da de urma slujitorului fugit şi. însă. judele împreună cu căpetenia oastei… să fie datori a-l pedepsi cu moartea sau cu o pedeapsă potrivit vinei sale. să fie pedepsit de judele său. totuşi cu acea condiţie ca. ci cu preţul cu care îngăduie ei sătenilor să le vândă. oriunde va putea să-l găsească. atunci celelalte două părţi nu altfel decât cu genunchii placaşi să vină în ajutorul celei de a treia părţi spre a dobândi de la rege milostivire şi să nu fie îndatorate şi nici să nu cuteze cumva a-i da vreun ajutor. ce va pricinui vreo pagubă. ci să fie dator acel stăpân. târguri şi sate şi să li se dea sălaş. ca ori în ce vreme şi oricând se va întâmpla să aibă loc vreun atac duşman sau vreo neînţelegere de orice fel. … Să se păzească cu tărie şi aceasta.secuii din toate scaunele în târgul Căpîlna ca să cercetăm împrejurările grele ale acestor părţi. s-a făcut următoarea unire frăţească între sus-zişii nobili. ci cu pedeapsa morţii. Afară de aceasta.

. p. aruncă în robie crâncenă şi grea oameni. Pentru ei se ară ogoarele.. Părţile pomenitei uniri frăţeşti. Pascu. Culegere. mai ales când sunt de acelaşi neam cu ei. Şi aceasta e cu atât mai greu de suportat.. pentru ei se cresc turmele şi vitele. Nimic nu e mai neplăcut lui Dumnezeu. să fie socotită călcătoare a credinţei şi nici una din părţi să nu îndrăznească a-i veni într-ajutor. tot ce produc animalele voastre cade pradă nobilimii. dacă se căsătoreşte. nobilimea maghiară nu vă consideră cetăţeni pe voi. Iar dacă o parte va face sau va porni vreo pâră împotriva altei părţi. Mai mult decât atât! Abia de vă consideră vrednici de lumina aceasta de care se bucură deopotrivă şi oamenii şi dobitoacele. adică nobilii saşii şi secuii. înaintea judecătorului ei. Dacă vreunul dintre nobili clădeşte o casă. Căci tot ce rodesc ogoarele cultivate prin truda şi hărnicia voastră. dacă îşi mărită 140 . Căci ce deosebire este între a fi apăsat cu poveri de rob şi a fi rob cumpărat pe bani sau prins în războaie? Soarta lor abia se deosebeşte. ci vă stăpâneşte ca şi când aţi fi proprietatea ei. această nobilime revendică în chip nelegiuit numai pentru ea. cu pecetea noastră. episcopul Transilvaniei şi capitlul aceleiaşi biserici. De vreme ce robia nu vine de la natură. vouă vă rămâne mizeria în robie şi toate lipsurile. pentru veşnică tărie şi dăinuire…” (Şt. precum şi între nobili. ţăranii ei. cu prea smerite rugăminţi ne-au cerut să punem să se întărească şi să se încuviinţeze pentru ei. folosind cu nedreptate autoritatea lor. şi de acum înainte nici una din acele părţi să nu cuteze a le înnoi. Tot ceea ce trebuie să fie comun şi vouă şi nobilimii. nu este crimă mai mare decât aceea pe care o fac oamenii când. s-o urmărească în chip legiuit pe cale legii. şi judele părţii potrivnice să fie ţinut a-i face dreptate fără zăbavă. …Prin jurământ tare să se curme şi să se stingă cu totul şi pe deplin orice prilej mai vechi de pizmă şi duşmănie… între… Gheorghe Lepeş. saşi şi secui.. acea scrisoare. doar că poartă alt nume. ea săvârşeşte împotriva voastră acte pe care numai legea războiului le îngăduie faţă de duşmani. pentru ei se sădesc viile. Maior.. decât ca oamenii să-i înrobească pe oameni. Într-adevăr. Discursul ţinut de Gheorghe Doja (1475-1514) în faţa răsculaţilor în oraşul Czegled în care explică cauzele declanşării acţiunii de protest îndreptată împotriva nobilimii ".). iar dacă vreuna din părţile amintite le-ar reînnoi. cu cât cei ce sunt cauza belşugului tocmai aceia îndură cel mai mult lipsurile! Atât de peste măsură este pornită pe jaf nobilimea (. supremul părinte şi stăpân al tuturor lucrurilor.fiecare zi trei mile spre a veni degrabă în ajutorul aceleia… Dacă una din părţi… va fi dimpotrivă. L.56-57) 1514. să fie pedepsită după lege… cu pedeapsa morţii. ci din nedreptatea norocului şi din lăcomia omenească. sau face vreo aţâţare. Nici chiar bietul vostru suflet nu vi l-ar lăsa aceşti oameni atât de îngâmfaţi dacă viaţa voastră n-ar fi spre folosul lor.

numai să ne ajute Dumnezeu în ce am început. Înnobilarea oamenilor de rând în Transilvania ". întrucât principele nostru strânge şi înscrie pe unii oameni de condiţie plebeiană. Hanga. nu există un lucru pe care să-l facă ei fără ca acela să nu fie spre paguba voastră grea.. baroni şi alţi magnaţi.79- 80) 1548 iulie 8. Antologia gândirii româneşti. dacă moare. voi sunteţi cei despuiaţi.. precum şi ceilalţi nobili. dacă se duce la rege pentru treburile sale. nu-mi va lipsi nici curajul. nici încrederea să înfrunt greutăţile şi primejdiile (. Vl. Werböczi ". Bucureşti. Şi nu vă gândiţi că. dacă primeşte un musafir. opera juristului St... sec. îl 141 ... şi-l socotim. Şi dimpotrivă.. partea I-a. totuşi nenobilii (care sunt arătaţi cu numele de plebe). în acest loc.. 1967. Iar prin numele şi denumirea de popor. Dar deşi acest termen de popor cuprinde de-o potrivă pe toţi nobilii şi nenobilii.. că vă sunt conducător.. dacă i se naşte un copil. Culegere... I. dar nu nenobili. fiii născuţi dintr-un tată nobil şi dintr-o mamă nenobilă sunt socotiţi drepţi şi adevăraţi nobili.) Fiindcă aţi cinstit cu sprijinul vostru cu numele de comandant. în rândul şi starea şi numărul adevăraţilor nobili ai regatului. spre deosebire de voi toţi cei adunaţi. p. mă voi folosi de acest nume. am hotărât să ridicăm pe Mihail Mateiaş şi prin el pe toţi moştenitorii din starea de ţărani şi nenobili în care acesta s-a născut din părinţi nenobili la starea de nobil. Nu este locul a trata în această parte. . şi că primesc să fiu. gândiţi-vă câte veţi răbda când v-aţi făcut vinovaţi.fata... dacă vinovaţi trebuie numiţi aceia care cer să li se redea libertatea şi drepturile. p.. eu voi fi în afară de primejdie. ba chiar îl şi ridicăm şi-l înnobilăm.. Structura socială a Transilvaniei apare oglindită în codul de legi cunoscut sub numele de Tripartitum. Iar prin denumirea de plebe se înţeleg cei nenobili.. De asemenea pot deveni nobili prin adopţiune. .. Pascu. (Şt. pentru a vă apăra pe voi şi spre a-l lovi pe duşman".. despărţindu-i şi scoţându-i din starea de ţăran iobag şi nenobil".XIV-XIX. când anume un domn sau nobil a adopta pe un ţăran sau nenobil ca fiu al său şi l-a făcut urmaş şi moştenitor al bunurilor sale şi acestei adopţiuni i-a fost dată încuviinţarea regească.) Nu aţi putut răbda tirania nobililor când eraţi nevinovaţi şi ascultători. Pascu.. Nobili adevăraţi.13-15) 1517. L. . se înţeleg numai domnii prelaţi.. Maior. pot fi făcuţi şi creaţi chiar şi în alt chip. (Şt. Ce minte omenească poate să creadă că ar putea cineva să suporte aceasta? (. şi fără dania unor drepturi de moşie. declar liber şi să ştie toată lumea că pornesc spre cucerirea libertăţii voastre..

dar ele se cârmuiesc prin ele 142 . Vl. Dar ei au fost ajunşi de Maylath împreună cu oamenii săi lângă Târgu Mureş..82) 1562. p." (Traducere la Şt. Crestomaţie. 4. Răscoala secuilor împotriva nobilimii "... Scaunul Rupea are cincisprezece sate. ultima zi a lui mai. şi aceasta are douăzeci şi patru de sate. La 14 mai s-a răsculat o mulţime de oameni. dintre care oraşul Mediaş. Scaunul Ciuc are douăzeci şi două de sate. mai sunt alte două separate. L. Pascu.. Pentru aceasta a sosit. cu câmpii roditoare. 2. După aceea secuii s-au retras.. e capitala. 8-9. 3. cu buni locuitori. Maior. cea mai mare parte a Sibiului a fost mistuită de flăcări. după ce mai întâi l-au purtat peste tot locul unde a ars. Şi Orăştia e un pământ numit de germani Bross. Durerea pagubelor a aţâţat pe locuitori. În acelaşi an. p. Scaunul Alţina cu douăsprezece sate.. care spre miazăzi e departe de Câmpul Pâinii de o leghe. Însă după aceea înfăptuitorii răscoalei au fost omorâţi în chinuri.. Pentru aceasta a venit regele la Sighişoara primind aci ajutorul multor nobili. mişcarea întinzându- se departe în Transilvania. Răscoala orăşenimii sărace din Sibiu din anul 1556 "..înscriem şi-l adăugăm în rândul şi numărul adevăraţilor nobili ai acestei ţări a noastre Ungaria. mulţime de iepuri. i-a împrăştiat însă cu mare greutate." (Şt. Pascu. p. chemat de rege." (Şt. Culegere. foarte buni peşti. 6..... cu climă foarte sănătoasă. Scaunul Orăştie avea unsprezece sate regeşti. ţin într-un oarecare chip de principele Transilvaniei. Pascu.82) 1584. animale sălbatice. banul din Ţara Românească împreună cu mulţi oameni şi se statornici în secuime. cu cinci sate regeşti.. Antonio Possevino descrie organizarea saşilor din Transilvania "1.. care după ce s-au răsculat au omorât cu mare furie pe judele regesc zis Ioan Roth.. Hanga. În afară de aceste şapte scaune ale saşilor. de daimi şi cerbi. Toate aceste scaune şi oraşe fiind oarecum unite şi aproape libere. însă au fost atacaţi pe neaşteptate de un nobil Mihail Tamas şi mulţi dintre ei au fost ucişi. Scaunul Sebeş are acelaşi oraş. 5. Scaunul Sighişoara are un oraş şi şaisprezece sate. L. şi aşezată aproape de râul Mureş. nu departe de civilizaţie. 7.. om în vârstă înaintată. arzând vreo 31 de oameni. Scaunul Miercurea are zece sate.. Culegere. pricinuind secuilor mari pagube. Maior...128- 129) 1556.

pentru ca să fie plăcut atât înaintea domnului. Astfel petrecându-se lucrurile. deoarece copiii ascultători nu obişnuiesc să-şi ocărască... vă rugăm pe d-voastră.. pe aceia dintre dânşii care ar fi început lucrul nu i-au lăsat să lucreze. Culegere. ci... ceea ce nicidecum nu putem suferi din partea lor. l-a întărit şi a poruncit ca de acum înainte să ne conducem după acest statut.. nici atunci n-am fi meritat din partea lor asemenea ocări. negândindu-se nici la poruncile lui dumnezeu. în breaslă şi în loc cinstit să nu primească lucru. întâi să i se atragă luarea aminte şi dacă totuşi nu se supune. numele să-i fie şters. Atunci calfele au alergat la principe şi s-au plâns. ca fiecare tânăr să-şi întocmească viaţa potrivit voinţei lui dumnezeu. Credem că d-voastră ştiţi ce statut nou am întocmit pentru noi şi pentru calfele de aurari. Pascu. văzând cum s-a răspândit în tineret. Deoarece în statutele breslei stă scris că dacă cineva nu se supune articolelor şi hotărârilor aceleia. Răzvrătirea calfelor de aurari din Cluj "Chibzuiţilor. cât şi înaintea oamenilor şi să-şi slujească stăpânul cu supunere.. prevăzătorilor domni.. pe noi ne-au vătămat pe fiecare personal şi cu atât mai mult au vătămat întreaga breaslă. atât judele Clujului cât şi sfatul oraşului ne-au întărit-o cu pecetea oraşului. cu o conducere deosebită. nici la judecata înţeleaptă a judelui. Această hotărâre aflată drept bună şi întocmită potrivit voinţei lui dumnezeu. până când aci. să fie oprit de a mai lucra şi mai mult să nu mai aibă de lucru nici aci la Cluj. atât noi cât şi tineretul. numele cărora e scris mai jos. a trebuit să facem în aşa fel. ci unii i-au ameninţat şi cu moartea. ba chiar au scris în toate oraşele ca nici o calfă nouă să nu vină la noi la învăţătură. au scris în diferite oraşe că noi am întocmit nişte legi nemaiauzite şi nelegiuite. la Cluj. precum şi între calfele de aurari şi între meşteri multă ruşine. Deoarece am vrut să prevenim greşelile şi să înfrânăm tineretul. p. ocările şi prin scrisorile trimise în alte ţări şi în alte oraşe şi prin defăimările săvârşite împotriva noastră... nu se împacă cu breasla. nici o calfă. a sfatului şi nici la cea a principelui.însele. de aceea să nu vină la noi.86) 1591 octombrie 14." (Şt. aceste calfe jignindu-ne pe noi şi întreaga breaslă prin nesupunerea. Stăpânul nostru principele. în pornirea lor blestemată şi în îndârjirea şi supărarea lor. ca să trăim potrivit aceleia şi astfel să îndrumăm tineretul. nici la dorinţa şi hotărârile noastre bune. batjocurile. De aceea. nici în altă parte. părinţii. preacinsiţilor prieteni sănătate şi gata a-i sluji oricând cu slujbele noastre. ameninţările. În afară de acestea şi-au vărsat împotriva noastră multele lor supărări. nu au început lucru. Chiar dacă n-ar exista pe lume oameni mai ticăloşi decât noi.. de nicăieri.. cinstiţii noştri domni. ba mai mult. ca d-voastră să ţineţi 143 . aceste calfe. După aceea. L. atât de necuvenit. Mai mult. Maior.. pagubă şi neplăceri.

Cu moşia se mărgineşte dinspre apus grădina de zarzavat foarte mare şi lată şi foarte potrivită pentru toate feluritele de seminţe." (Şt. Acest râu ne îndestulează în fiecare vineri cu peştişori îndeajuns de mulţi şi foarte buni pentru sănătate. pe sub vii se întind ogoare de lungimea viilor.. paiele. ca cei ascultători să nu fie stricaţi de astfel de inşi ticăloşi. Culegere. în hotar cu mânăstirea şi suburbia oraşului Cluj. împotriva voinţei breslei..vechea înţelegere dintre noi şi d-voastră şi întreaga castă a aurarilor. ca d-voastră să nu daţi de lucru acelor calfe al căror nume e scris în această scrisoare. care e urâtă atât înaintea lui dumnezeu şi e vrednică de ocară şi înaintea oamenilor. dar cu mare cutezanţă s-au ridicat împotriva noastră. ci fac după voinţa lor neînduplecată. Pe el umblă neîncetat şi vara şi iarna o moară cu trei roţi de la care adunăm mai mult grâu şi făină decât ar putea să consume colegiul într-un an întreg. Ei însă nu luară în seamă pilda frumoasă. de la răsărit la apus este tot sădit pe o întindere de trei sau patru mile italiene cu vii din care ni se dă dijmă.. la supusă slujire şi la teamă faţă de dumnezeu. Maior. cum au vrut aşa au făcut. Apoi de o parte a râului pe deal e aşezată moşia noastră la o depărtare de o aruncătură de piatră de mânăstire. împotriva judecăţii principelui şi. L. porumbei. Şi nu numai noi i-am îndemnat. De cealaltă parte a râului se află o livadă foarte întinsă sădită cu fel de fel de pomi. fânul.. p. Pascu. să fie scos din oraş. cancelarul ne-a spus în faţa calfelor. ovăzul. Mai mult. ca om distins şi înţelept. Locul de locuit aici e prea frumos şi sănătos. Între ogoare şi dealul pe care e aşezată mânăstirea curge râul Someş pe o albie de pietriş nespus de limpede spre răsărit. împotriva tuturor sfaturilor. oi. Şi de asemenea o altă grădină foarte mare pentru varză.. ci i-a îndemnat şi cancelarul. pepeni şi in. încăpăţânată şi ticăloasă. Dinspre 144 . pentru că acela e un mişel.. Noi pe aceste calfe le-am îndemnat cu vorbe frumoase de trei ori. aci se tescuiesc caşurile de oi şi de vaci şi se aduce lapte din belşug de câte ori e nevoie la colegiu. albine şi găini. ca să înceteze răzvrătirea şi să se liniştească. că dacă cineva nu se va supune acestei hotărâri bune. porci. care au fost împărţite între nobili după ce au fost alungaţi călugării din ţară. să se supună unei hotărâri atât de bune şi potrivite cu voinţa lui Dumnezeu şi să o primească cu supunere. pentru ca astfel de tineri trufaşi să nu poată stăpâni asupra noastră şi pentru ca libertatea blestemată. dintre cei ascultători. Dinspre răsărit are satul nostru. spre oraş. să nu poată birui şi oarecum să putem aduce acele calfe la bună ascultare..87-88) Un domeniu mânăstiresc din Transilvania în secolul al XVI-lea "Al doilea loc în care s-au aşezat mai întâi părinţii noştri se numeşte Clujmănăştur ce a fost odinioară reşedinţa abatelui Transilvaniei ce avea sub el cam 30 de sate şi oraşe. răzvrătiţi. la nord cam la o milă italiană se întinde un deal înalt. aici sunt adăposturi diferite pentru boi. grâul. Aci se păstrează bucatele.

dar acelea le-au scos orăşenii eretici mai înainte de a ne preda locul. Pe lângă acestea mai sunt mulţi arbori fructiferi care produc de la sine alune. A cincea grădină o avem în oraş. De aceea atât de mofturoşi la mâncare s-au făcut frăţiorii încât rari sunt aceia care consimt să guste carnea de vacă. ogoarele. Mai apoi Clujmănăşturul nostru are dinspre apus ogoarele şi fâneţele iobagilor noştri. când 145 . la mijloc e un pământ gras şi neted bun pentru semănături. în anul trecut i-a pus să semene pe lângă grâu şi orz încă 20 de măsuri de ovăz.) În fiecare zi se dă se două ori carne la prânz iar în zilele de Paşte se dă de două ori peşte. Chiar în zilele de post se servesc porţii îndoite câte două feluri de mâncare din feluriţi peşti. pomi şi viţă. dar poate este felul polon. în afară de dijma purceilor şi a mieilor. fără a mai pomeni o mulţime de găini. (în rândul) 5 fructe şi brânză: acest fel de trai nu l-am văzut încă nicăieri în nici un colegiu al Societăţii (lui Iisus). seceră pe pământul nostru pentru noi.. iar mâncarea a doua de carne este întotdeauna de găină sau de căprioară sau de cerb sau de iepure. râul. sau alte vânaturi şi aproape întotdeauna la cină se dă de două ori carne. În locul puilor sau a cărnii (amintite) la (punctul) 2 adesea sunt gâşte. când cară bucatele în şoproane şi le clădesc în şire. Aşadar. Căci în zilele de carne abia este vreo zi în care să nu se servească două mâncăruri de carne pe lângă felul de la început şi felul de după masă.. Găini sunt datori ţăranii să dea – dacă nu mă înşel – mai bine de o mie trei sute pe an. ară. În anul acesta (i-a sporit la) 28. Mai întâi aluaturi. aci trăiesc multe păsări şi fiare sălbatice pe care nu e îngăduit nimănui să le prindă sau să le vâneze fără încuviinţarea noastră. satul şi pădurile (. iar dinspre sud pădurile noastre foarte mari al căror înconjur în lungime şi lăţime se împlineşte într-o zi de mers. din Cluj ori încotro ne-am îndrepta ochii fie la răsărit sau la apus. la sud sau la nord.) Se mai plâng iobagii că în fiecare zi le mai sporeşte muncile. e al nostru şi în aceeaşi clipă pot fi îmbrăţişate cu privirea viile. la o singură masă am consumat mai bine de zece căprioare şi cincisprezece iepuri. vânaturi de tot felul se prind în pădurile noastre şi în piaţă se vinde o căprioară pe trei pui. Eu cred că în toate colegiile Societăţii (Iezuiţilor) la un loc nu se consumă într-un an atâtea găini şi atâta vânat cât în acest singur colegiu. Această grădină ne oferă destui struguri de masă şi pe lângă ei şi un număr de butoaie de vin.. grădinile.. tot ce se vede. În privinţa mâncării şi a băuturii ei trăiesc în luxul cel mai mare. ci aşteaptă găinile.. Iar când iobagii seamănă. fâneţele. iepuri. nu mai puţin spaţioasă care are plantaţi de jur împrejur tot felul de pomi.) (.. iepurii sau căprioarele din care ei iau porţii atât de mari încât oricine poate să se sature până la îngreţoşare (. Au fost odinioară şi viţe tămâioase sădite de călugări.răsărit se mărgineşte cu mânăstirea sau incinta noastră grădina a patra care e plantată de jur împrejur cu trandafiri. (în rândul) 2 carne de vacă sau de ovine (în rândul) 3 pui gătiţi cu piper şi şofran (în rândul) 4 piureuri. Înaintea Păresimelor.

) Pretutindeni în această ţară umblă vorba şi la catolici şi la eretici că Iezuiţii care vor să se arate bărbaţi sfinţi. în toţi anii ţăranii sunt siliţi să sădească şi să stropească foarte multe verze. nr. la munci ci se lasă să putrezească în beciuri şi se aruncă afară.. Au putrezit pe câmp clăi de fân care nici nu s-au vândut nici nu au fost date ţăranilor. abia dacă se poate consuma de colegiu jumătate de vas într-un an întreg. Se umplu cu ele 4 sau cinci vase.. nr. Fontes Rerum Transylvanicarum. p. vol. au rămas nelucrate 4 grădini foarte mari.N. p. au întrecut prin cruzime pe toţi stăpânii eretici care stăpâniseră mai înainte acele sate ale lor (. Faţă de săraci nu arată nici o milă.) Şi că doar în cuvinte propovăduiesc altora mila şi îndurarea dar la fapte sunt mai cruzi decât turcii (. Aşa s-a făcut de doi ani încoace. Iorga")) 146 .. îndurători şi apostolici. celelalte vase nu se vând şi nici nu se dau săracilor sau ţăranilor.175-176.) (A..163-164.234 (traducere la Institutul de Istorie .transportă dijma vinului şi feluritele legume în pivniţe (sau) cămări. Veress..78.. nu li se dă nici o mâncare sau băutură. nr.. p.I. şi în acelaşi timp risipeşte banii colegiului pe lucruri zadarnice şi de nimic (.59.58.

la mijlocul sec. I. (D. stăpânind şi domnind peste toată ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi. mare voievod şi domn. veac XIII-XV. Iar de îndată ce se naşte principele moştenitor al ţării.50) Georg Reicherstorffer despre caracterul electiv-ereditar al domniei în Moldova şi Ţara Românească. (D..R. încă şi până la Marea cea Mare şi stăpânitor al cetăţii Dîrstorului". I. A.R. p. A. 1393 domnitorul moldovean se intitula: .R.. binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul Io Mircea.. Moldova.I.. p.3) 1393 ianuarie 5. B.. al XVI-lea ".1-3) Titlatura lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) din care se poate observa întinderea Ţării Româneşti "Eu cel în Hristos Dumnezeu. fiii legitimi ca şi cei nelegitimi urmează la domnie fără nici o deosebire. p. Titulatura lui Roman.H. (D. Roman domn al Moldovei În documentul emanat în 5 ian. din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu.. CAPITOLUL VIII ORGANIZAREA POLITICĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE ÎN SECOLELE XIV-XVI A. herzeg şi domn al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile pe toată Poduvania.. Io Roman voievod stăpânind Ţara Moldovei.. el este 147 .Noi. din mila lui Dumnezeu domn. Instituţia domniei 1392 martie 30.H. de la munte până la Mare". domn al Moldovei "Marele singur stăpânitor. Roman voievod al Moldovei şi moştenitor al întregii Ţări Româneşti de la munte la malul mării".. încă şi către părţile tătăreşti şi Almaşului şi Făgăraşului.

563- 565) Franco Sivori despre ceremonia încoronării domnului în Ţara Românească la sfârşitul veacului al XVI-lea "Suindu-se principele pe tronul său.) La adunările parţiale vin doi din fiecare comitat. să se poată bucura de o domnie lungă. se nasc între fraţi războaie foarte multe şi deosebit de vătămător. după cum este obiceiul în această ţară. iar de alta cei din Transilvania. p.. imbrohorul sultanului. a ţinut 148 . Însă foarte rar se întâmpla ca aceşti voievozi." (Călători străini... Acelaşi lucru se petrece şi în Ţara Românească şi se întâmplă acolo încă foarte des (.000 de ducaţi ungureşti şi tot atâţia merg în dar la dregătorii lui.. În a treia (grupare) stau cei din secuime.. pentru dobândirea puterii.însemnat pe trup cu un semn anume cu fierul înroşit. afară de sultan. şi fără să fi îndatorat la altă contribuţie.. Şi după ce s-a ales se trimite la Constantinopol după steag. El este ales prin voturile nobilimii şi ale cetăţilor săseşti în comiţiile ţării şi este pe viaţă. atât ai Moldovei cât şi ai Ţării Româneşti.. principele Transilvaniei este dator să trimită acolo numărul de oameni care i se porunceşte..) . pentru ca." (. sub un baldachin. La adunările generale aleargă toţi nobilii şi consulii şi judecătorii oraşelor săseşti. în acestea se tratează mai ales despre toate cele în legătură cu subsidiile datorate principelui. prin care urmăresc de cele mai multe ori în ascuns pe principii lor atât de aspri şi de cruzi.. mai ales din cauza tainicelor urzeli şi curse ale supuşilor lor. La aceste (adunări) ungurii cari sunt din afara Transilvaniei şed pe de o parte.. avu loc ceremonia încoronării. în afară de faptul că atunci când Moldova şi Ţara Românească trebuie pacificate în urma mişcărilor care se iscă adeseori în ele.199-201) Antonio Possevino despre modul de guvernare al principilor din Transilvania la sfârşitul secolului al XVI-lea "Principele nu atârnă acum de nimeni. fără vreo îndoială că este adevărat fiu de domn. II. Şi astfel de adunări parţiale se fac aproape la fiecare şase luni... să poată fi cunoscut după acest semn. fiind căpetenie a celorlalte. care-l întovărăşise. II. Şi când se vede că trei din aceste părţi se unesc într-o părere atunci trebuie ca şi a patra să- şi dea încuviinţarea. care a fost cu mare fast. căruia îi plăteşte în fiecare an ca tribut 15.. p. trimite pe judele regal şi pe consul. care steag (I) se dă de la Poartă de către Sultan fără să presteze vreun jurământ . Nu sunt siguri de domnia lor şi din cauza deselor năvăliri ale duşmanilor – atât ale turcilor cât şi a tătarilor – decât atunci când fac unire şi înţelegere cu ei. După aceasta. în semn de întărire. dar dintre oraşele săseşti numai Sibiul.. De aici. ajungând la vârsta bărbătească. de voie sau de nevoie".. (Călători străini. iar oraşele săteşti într-o parte..

După ce i s-a pus pe cap înălţimii sale un calpac de brocart de aur. veniră unul după altul prelaţii şi boierii cei mai de seamă.. Dar după ce cu trecerea timpului au început să se ceară pentru o domnie legiuită voturile boierilor. în semn de ascultare. la urmarea în scaun a primilor şase domnitori. cu toţi ceilalţi nobili ce se găseau la curte. a trecut pe seama celor şapte boieri mari de treapta întâi şi anume: marele logofăt. fiind în vârstă fragedă. marele spătar şi marele paharnic (…). poruncindu-le. hatmanul. se adunau obişnuit în divan. după obiceiul Ţării Româneşti. Într-adevăr după moartea celui de-al şaselea domnitor de la întemeierea Moldovei. dar nu-l 149 . cei doi vornici. prea puţine ceremonii se făceau sau nici unele. punând la cârma ţării un copil. deschizând testamentul răposatului domn.. pentru ca ţara să nu fie lipsită prea mult de părintele ei şi. De fapt. Aceştia. dându-şi părerile numeau prin majoritate de voturi pe noul domnitor. postelnicul. cred că ar fi bine să spun ceva şi despre datinile şi ceremoniile cu care se făcea în vechime înscăunarea domnilor. Descriptio Moldavie. confirmarea şi scoaterea din domnie a domnilor moldoveni A. îndată după moartea domnitorului lor. din pricina tulburărilor care se iscau din ce în ce mai des de pe urma numărului mare al alegătorilor. să dea ascultare şi credinţă principelui lor legitim. mai înainte ca prin alegerea lui Ştefan I să se amintească acea succesiune ereditară a domnitorilor Moldovei care până atunci fusese respectată. DESPRE DATINILE DE DEMULT ŞI CELE DE AZI LA ÎNSCĂUNAREA DOMNILOR MOLDOVEI "După ce am arătat cine era socotit vrednic. boierii au socotit că trebuie să aleagă mai degrabă un domnitor de ispravă şi priceput în ştiinţa războiului decât. care pe atunci era al tuturor boierilor. au trebuit să se introducă mult mai multe solemnităţi. Roman I. din pricină că fiul lui. lucrat cu nestemate întocmai ca o coroană. după moartea domnitorului n-avea nevoie spre a se urca pe tron decât de proclamare. pentru a se închina înălţimii sale. odinioară şi azi.91) Dimitrie Cantemir. mai târziu. să se vâre din cauza nepriceperii lui în cele mai mari pericole. s-au înfăţişat toţi ceilalţi nobili pentru a face aceeaşi supunere" (Călători străini. p. căruia sultanul i-a restituit stăpânirea acelei ţări. Acel drept. Alexandru cel Bun. dacă într-însul nu era arătat nici un succesor. În vreme de 15 sau 20 de zile.o mică cuvântare boierilor şi poporului care se adunase în piaţa din faţa palatului.. dacă ţin la mila sultanului. părea că nu este în stare să poarte povara conducerii ţării şi în acelaşi timp să respingă pe duşmanii care călcaseră Moldova din toate părţile. să ia conducerea Moldovei. Căci moştenitorul la domnie fiind cunoscut de pe când tatăl sau fratele lui era încă în viaţă. Despre datinile legate de înscăunarea. III.

După ce făceau aceasta. După terminarea ei. în vreo biserică mare. lângă tronul tatălui său. îmbrăcat în haine de doliu. Apoi domnitorul trebuia să îngenuncheze la altar în dreptul uşilor împărăteşti. La uşa sfântului lăcaş îi ieşea în întâmpinare. zicea că deşi recunoaşte că nu e destul de în stare să poarte povara domniei. devotamentul şi blândeţea. acelaşi logofăt se apropia cel dintâi de domnitorul desemnat şi. apoi anunţa că el este cel hotărât prin testamentul defunctului ca domnitor şi-l ruga în numele tuturor stărilor Moldovei să ia cât mai repede sceptrul moldovean şi să voiască a-i conduce ca pe nişte supuşi şi slujitori printr-o cârmuire dreaptă şi omenoasă. dacă ar fi fost desemnat ca succesor fratele mai mic. se îngrijeau de înmormântarea celui răposat şi dacă în timpul vieţii lui clădise vreo mânăstire îi îngropau rămăşiţele în biserica ei. să fie ştiut de toţi că aceasta s-a făcut din voinţa domnitorului decedat şi nu dintr-o preferinţă a alegătorilor. toţi boierii mari şi curtenii împreună cu toate căpeteniile de oaste se întorceau de la biserică la curte într-o tăcere adâncă şi nu numai în haine cernite. că tocmai de aceea primeşte demnitatea oferită şi că va conduce pe supuşii săi cu toată dreptatea. şi să-şi rezeme capul de marginea pristolului (sfintei mese) unde mitropolitul. deplângând în numele ţării soarta acestuia. Toate acestea fiind astfel rânduite. cădelniţându-l la intrare şi dându-i să sărute crucea şi sfânta evanghelie. dacă era dintre fiii răposatului. iar cete de oşteni cât mai multe cu putinţă. trecându-se peste fratele mai mare. dacă nu. dar cu feţele pline de întristare. se înşirau în curtea divanului şi aşteptau proclamarea noului domn. La acestea. răspundea de obicei în foarte puţine cuvinte. mitropolitul. şedea nemişcat la locul lui de mai înainte. În vremea aceasta domnitorul numit. dacă însă fusese ales dintre boierii mari. mai ales în scopul ca.vesteau public. După citire. cu două lumânări înainte. învinuia soarta că a lipsit ţara de un domn atât de bun. punându-i omoforul pe cap citea cu glas mare rugăciunile care se citesc de obicei la încoronarea împăraţilor ortodocşi şi-l ungea pe frunte cu 150 . la mitropolie. Dacă însă prin testamentul părintesc era lăsat ca domn vreunul din fiii domnitorului. în frunte fiind mitropolitul şi feţele bisericeşti. cum se numesc. După ce se sfârşea înmormântarea. stând în picioare şi cu capul gol. cel dintâi rupea tăcerea mitropolitul şi printr-o cuvântare aleasă pomenea meritele domnitorului răposat. alegătorii nu puteau să nu încuviinţeze acea hotărâre şi după aceea nu se mai trecea la vreo alegere. întreaga adunare se scula îndată în picioare şi cu mare alai însoţea pe noul domnitor. La acestea noul domnitor. cu armele şi steagurile aplecate în jos. de obicei stătea în picioare. totuşi nu poate să nu dea ascultare poruncii tatălui sau fratelui său şi voinţei întregii ţări. ceea ce s-a şi întâmplat de câteva ori. mai întâi căuta să-i mângâie durerea de moartea tatălui sau a fratelui său. dacă acesta se trăgea din neam de domn. marele logofăt citea cu glas tare în adunare testamentul domnitorului răposat. Îndată boierii mari intrau în divanul cel mare şi-şi luau acolo aceleaşi scaune şi locuri pe care le avuseseră cât trăia domnul. la care acela închinându-se era introdus în biserică.

iar toţi ceilalţi. în sala de primire a doamnei. După împlinirea acestor ceremonii premergătoare. erau primiţi la sărutarea mâinii şi a caftanului domnesc şi marele logofăt cu ceilalţi boieri. cum i se spune. La întoarcerea de la altar mitropolitul îi punea pe cap în mijlocul bisericii coroana de aur care strălucea de pietre scumpe. dar de când prin tirania turcilor toate s-au stricat şi boierilor ţării li s-a luat dreptul de a-şi alege ei domnitorul. Totuşi şi ea avea un tron mai ridicat în partea mai dinspre uşă a bisericii.vrednic este". domnitorul se ridica din scaun şi. se întorcea la curte şi acolo. se reîntorceau la ale lor. în timp ce psalţii cântau . După o astfel de cuvântare spătarul punea pe capul domnitorului coroana şi se retrăgea în odaia cea de taină. În acelaşi moment tunurile care erau aşezate împrejurul oraşului se descărcau şi muzicanţii cu sunetele armonioase ale instrumentelor lor vesteau sărbătoarea zilei. intrând în sala cea mare. şi. şi în sala ei de primire (în care toate jupânesele. domnitorul era învestmântat chiar în tinda bisericii cu caftan domnesc şi totodată boierii. nu se potrivea cu o femeie. Jupânesele boierilor aduceau aceleaşi onoruri soaţei domnitorului. dădea tuturor binecuvântarea lui şi-i îndemna să fie cu credinţă faţă de domnul lor. însoţit atât de mitropolit cât şi de tot sfatul. solemnitate la care poala hainei lui era obiceiul să o ţină de-a dreapta hatmanul sau comandantul armatei. făgăduindu-le că va fi blând. dar puţin mai scund decât al soţului. chiar şi ale boierilor mari aveau fiecare scaunul ei după rangul bărbaţilor lor) purta o coroană la fel cu aceea a soţului ei. La sfârşitul acestei ceremonii. fiecare după treapta lui..sfântul mir. ori din ură ori din pricina vreunei vini a 151 . După domnitor veneau mitropolitul împreună cu tot sfatul şi după ce aceştia se aşezau în scaunele lor. sprijinind pe domnitor de subţiori. Apoi întorcându-se spre popor. domnitorul urca iarăşi pe cal şi. lucru care se poate foarte bine vedea din portretele lor de demult. După ce aceştia făceau plecăciune noului domn. îl suiau pe tronul cu trei trepte care este către peretele din partea dreaptă a bisericii. După ce se încheia cu acestea. de-a stânga marele postelnic. Într-adevăr. zicând că se va ruga pentru el şi la rândul său cerând domnului ocrotirea sa şi a clerului. îmbrăcau altele mai vesele şi mai strălucitoare. Făcându-se apoi απολυδει . drept şi apărător de ţară. îi săruta mâinile şi într-o scurtă cuvântare îi ura numai fericire şi spor în toate. domnul se scula în picioare şi săruta cu evlavie sfânta masă din altar şi rând pe rând sfintele icoane. Mitropolitului îi urmau episcopii Moldovei şi ceilalţi clerici. descoperindu-şi capul aducea mulţumiri tuturor pentru dragostea ce i se arată. Într-acest chip se făcea odinioară înscăunarea domnului Moldovei. dacă era însurat. se suia singur în jilţul domnesc. fiind o solemnitate bisericească. lepădând veşmintele cernite pe care le purtaseră până atunci. modul cum se face alegerea domnului Moldovei este cu totul altul. el din dreapta iar postelnicul cel mare din stânga. cel dintâi se apropia de domnul care şedea în tron mitropolitul. de îndată ce vizirul află că domnitorul Moldovei a murit sau hotărăşte. în afară de încoronare care.

făgăduieşte scaunul celui care dă mai mulţi bani. dacă însă ameninţă vreun război.Deoarece acest lucru este cu totul potrivnic maiestăţii-tale şi intereselor imperiului. au fost recunoscute. care se numeşte talhîş.Domnitorul de acum al Moldovei cutare împilează peste măsură pe supuşii maiestăţii tale. pe drept sau pe nedrept." B. cinstit şi vrednic de această favoare". DESPRE CONFIRMAREA DOMNILOR "În felul acesta. ba unii au venit aici. nu i-a fost refuzată nici o cinste. pe care-l ştiu om drept. pentru ca. fie vreo altă acuzaţie. celui care este mai de credinţă şi mai cunoscut prin meritele sale de bun oştean.să se facă precum scrie mai sus. atunci când Bogdan al III-lea. ce-i drept. După 152 . într-adevăr.. de voie. cele civile şi cele bisericeşti.) . legile ţării. caută printre fiii de domn şi printre alţi boieri de la Constantinopol un nou domnitor şi. pe-a cărui sălbăticie o încercaseră nu o singură dată şi nu fără pierderi. dacă vremile sunt liniştite. Dacă această propunere este pe voia împăratului şi dacă nici cîzlar-agasî şi nici alţi slujitori ai curţii sale mai intime nu se împotrivesc încercărilor vizirului. îşi va lepăda sălbăticia de altădată şi că sleindu-şi puterile prin pierderea sângelui. decât să potolească cu forţa furia lui. implorând îndurarea ta împărătească contra unui stăpân atât de crud. cu trecerea vremii. De bună seamă. credincios. să-l scoată din scaun.aceluia. precum am arătat acum. aduce la cunoştinţa împăratului părerea lui printr-o scrisoare. am socotit că ar trebui (dacă maiestatea-ta crede tot astfel) să scoţi din scaun pe mai sus-numitul domnitor şi să pui în locul lui pe cutare. trăgând nădejde că va veni o zi când acesta. a supus cel dintâi ţara Imperiului otoman. dregătoriei supreme i-au fost lăsate însemnele ei şi turcii s-au mulţumit doar ca. ca să scape de asuprirea lui. După ce se învoieşte cu acest candidat asupra darurilor şi a altor condiţii ale noii domnii şi după ce primeşte un înscris de suma de bani ce trebuie plătită. turcii au arătat prea bine că nu fără dreptate se spune despre ei proverbul că vânează iepuri nu cu câinii. de nevoie va răbda să i se pună lanţuri şi cătuşe la picioare. să se plătească Porţii patru mii de galbeni anual. de obicei el scrie dedesubt cu mâna lui: mucibince amel oluna adică . ci cu carul şi că n-au obiceiul să momească un cal fără a avea ceva în sac. încât. De fapt. se născoceşte în contra lui fie vina că nu trimite tributul. scapă din mâini mai repede decât ai rosti o vorbă.. În acest scop. (Iar dacă asemenea vină nu se poate pune în seamă domnitorului. aşa încât boierii acelei ţări au fost siliţi să fugă în ţările vecine. fie că este lăsător în îndeplinirea poruncilor. se încredinţează de către curtea otomană domnitorilor Moldovei sceptrele arătoase.. fiul lui Ştefan cel Mare. au socotit că este mai bine să domolească cu momeli neîmblânzitul zimbru moldovenesc. spre recunoaştere a vasalităţii. redactată cam în aceşti termeni: . dar rupându-se atât de uşor. după felul lor de a se purta obişnuit faţă de moldoveni. cum se zice. să iasă că merită să fie scos. dacă nu sunt întărite cu cercuri foarte tari.

......... Firmanul este de obicei la fel cu acela care se dă domnitorilor la prima lor numire... Ştefan al VI-lea.. ca să-l felicite de luarea domniei şi să-i aducă însemnele. adică .. şi a fost trimis de către sultan mai marele grajdurilor împărăteşti în calitate de sol.. eu îl socotesc vrednic de îndurarea ta..... ... sangiacul..... să vină el însuşi la Înalta Poartă la fiecare trei ani şi să se închine împăratului.Eşti dăruit cu domnia prin bunătate şi milă".. să capete la fiecare trei ani confirmarea domniei de la curtea otomană. să le refuze nici o cinstire şi să tulbure alegerea domnitorilor. dar mai mult.... pe care boierii şi-l aleseseră domn ca fiind moştenitorul legiuit la domnie..referendar") şi după ce sultanul o subscrie cu obişnuita formulă Amel oluna. fiindcă pe lângă aceasta a condus şi boieri şi ceilalţi locuitori ai Moldovei cu atâta bunătate şi dreptate.. temându-se de lăcomia vizirilor.. iar pentru celelalte aştept porunca preaînaltă a maiestăţii-tale".. se 153 .. dacă domnul nu vrea să fie socotit vrăjmaş.. călcându-şi cuvântul... tuiurile. Deoarece turcii au observat că o Moldovă sleită nu poate să refuze condiţia impusă.......... până ce în timpul lui Ioan zis armeanul au găsit prilejul să calce vechile privilegii şi să impună ţării poveri noi şi necunoscute mai înainte... urmaşilor acestuia...moartea lui Bogdan. l-au dat morţii.. sau vreun altul să nu fi oferit vreo sumă mai mare de bani....... implorându-te în repetate scrisori. Acesta se acordă uşor domnitorului... deşi le-au fost impuse tributuri mai mari.........se va face conform cu raportul"... o cinstire şi mai mare i s-a dat fiului acestuia. numai că în încheiere. După ce l- au prins pe mai sus pomenitul Ioan uneltind răzvrătire şi.. .......... numai vizirului să nu i se fi strecurat vreo bănuială despre credinţa lui... Pentru ca aceasta să se facă cu mai multă râvnă... cuca domnească şi un cal împărătesc foarte frumos împodobit. sub domnia lui Miron Barnovschi.. încât aceia..... este adusă de către acelaşi talhîşci înapoi la vizir....... Această scrisoare este prezentată împăratului după practica obişnuită a turcilor de către talhîşei (cum am zice ....... după aceea domnii au fost schimbaţi şi scoşi mai des..... adică .. încât nu numai că primesc cu plăcere ordinul de a veni la curte după primul sau al doilea an şi de a căpăta de la bunătatea împăratului confirmarea în domnie........ cer ei înşişi şi doresc ordinul de confirmare.. turcii n-au îndrăznit.. iar pe deasupra a trimis în fiecare an la fericita Poartă a imperiului întreg tributul obişnuit. au impus altă condiţie prin care se poruncea ca domnitorul să primească el însuşi de la curte însemnele rangului său. au început să strângă Moldova în lanţuri mai tari şi să ceară ca. au mărturisit cu sunt mulţumiţi de conducerea lui şi au rugat pe maiestatea-ta să binevoiască a-l întări în domnie......... mai târziu. şi atâta groază a intrat în ei....Fiindcă domnul de acum al Moldovei cutare s-a arătat timp de atâţia ani credincios Imperiului otoman şi n-a pregetat să-şi pună nici viaţa nici averea în slujba împărăţiei.... şi atunci marele vizir trimite sultanului un talhîş cam în felul următor: .. în loc de Voydelige tevcih olunmak ihsan-i hümayun olmişdur.

....... fără nici o întârziere. Căci ei conduceau pe supuşi după voia lor ca şi regii şi căpătaseră această putere mai degrabă prin moştenire de la strămoşi.. care lecuieşte regatele europene de rănile neînţelegerilor interne. sau neînfrânata ambiţie a fiilor îl tulbura.............. supuşii maiestăţii-noastre.. adică ...... dar din pricina dezbinărilor interne..... . Aşa s-a făcut că istoricii..Preaînălţate între domnitorii neamurilor ce cred în Iisus şi preaslăvite între mai marii neamurilor nazarienilor... trimise ţie.. dacă avea putinţă să fugă............ trăgând o concluzie generală din câte un caz particular............... nu prin vreun act de forţă din afară..... Aşadar ţi-am acordat conducerea şi puterea deplină asupra moldovenilor.. şi punându-ţi poalele în brâu să-ţi foloseşti într-aceasta toate puterile tale. era în puterea părintelui să-şi lase urmaş prin testament pe cine voia dintre fiii lui.... atât ai polonilor cât şi ai ungurilor..... decât prin alegerea fruntaşilor.... aflând de slujbele tale netăgăduite şi cercetând adânc credinţa ta faţă de noi................" ...... cum ai făcut şi mai înainte..... să trimiţi la data hotărâtă tezaurului nostru întreg haraciul anual stabilit asupra Moldovei.. domnitorii nu erau scoşi şi nici nu puteau fi scoşi... Dealtfel.. se retrăgea fie în Transilvania....... Păzeşte-te să gândeşti sau să faci altfel şi dă crezare sfintei noastre semnături....... cronicile noastre spun totuşi că de câteva ori cârmuitorii neamului moldovenesc au fost izgoniţi din domnie. susţin că domnitorii Moldovei au fost vasalii lor şi sunt obligaţi să aplice numele de 154 .................... fie în Polonia (ţinuturi în care domnitorii de multe ori îşi aveau moşii) şi acolo aşteptau prilejul potrivit de a-şi reface puterile şi de a-şi întări partida.... acestora tu să le împărţeşti dreptatea... în anul........... şi iarăşi legile ţării interziceau să se împartă domnia... învinsul.. cutare.. "De bună seamă în primele secole după întemeierea Moldovei........... ... Dat la Constantinopol.... pe boieri şi pe toţi locuitorii Moldovei de orice treaptă să-i ocroteşti şi să-i aperi şi să nu pregeţi să aduci la cunoştinţa strălucitei noastre Porţi toate nevoile..scrie Voydeligine tecdid ve mukarrer olunmak ihsan-i hümayun olmişdur........... te- am socotit întru totul vrednic de îndurarea şi mila noastră şi din această pricină am poruncit să ţi se întărească şi reînnoiască domnia Moldovei............. Pe lângă acestea să fii gata a împlini poruncile maiestăţii-noastre... Când porunca noastră va fi ajuns la tine. Prin acestea cel care avea parte de mai mult noroc în război punea mâna pe domnie... DESPRE SCOATEREA DIN SCAUN A DOMNILOR . nu era posibil să nu se deschidă câmp larg pentru luptele interne................ luna......... domnitorul Moldovei de astăzi........Domnia ţi se reînnoieşte şi ţi se întăreşte prin îndurarea etc.. să iei la cunoştinţă că....... Moldova nu cunoştea acel drept de primogenitură.............. Ori de câte ori moartea neaşteptată a domnitorului împiedica acest lucru......" Iar porunca sună aproape aşa: ... asupririle şi împilările lor..... C.......

) Tocmit-au şi boiari mari la sfat.... Guţu. fără împotrivirea nimănui. fiindu-le luate (moldovenilor). acuzându-l că a dat foc Chiliei.) Stolnicul cel mare (. Pârcălab de Hotin la acea margine despre ţara Leşească şi Căzăciască (. numit Şchiopul. ce sunt curteni şi giudecătoriu tuturor (...) Comis mare..) Hatman şi pârcălab de Suceava (.) şi pârcălab de Iaşi şi tâlmaciu de limbi striine. până ce. fie din pricina tiraniei lui. (D.) Vornic mare în Ţara de Gios (.153-157.. Pe lângă acestea s-a întâmplat de câteva ori ca domnul. aceasta s-a întâmplat cu Petru al VI-lea. fie a vreunei fapte rele prin care lovise în boieri.. măcar că era în viaţă. A doua oară. afară de Eustratie Dabija şi de tatăl nostru Constantin Cantemir. după trădarea lui Miron Barnovschi. Această regulă a fost prima oară călcată cu Petru al V-lea.) şi vornic Dorohoiului. giudecătoriu şi alegătoriu de ocine (proprietăţi).supuşenie drepturilor care rezultă din prietenie.. numit Rareş. n-a mai avut parte să-şi sfârşească zilele pe tron". Spatariu mare şi staroste de Cernăuţi (. deşi fusese ales de boieri după groaznica moarte a lui Ioan Armeanul. 179-183.) B.) Paharnic mare şi pârcălab de Cotnari (.. i-au dat din nou domnia de mai înainte. Organizarea politico-administrativă a Ţărilor Române Sfatul ţării în Moldova "Acest Alixandru vodă multe lucruri bune au făcut în ţară (. fiul natural al lui Ştefan cel Mare. au dat sceptrul Moldovei după placul lor lui Ilie al III-lea. Bucureşti. 1973. Descriptio Moldaviae..) Vistiernic mare (. ispravnic pre povodnici (cărăuşi) şi pre toţi caii domneşti (. şi a pus în locul lui. 187-189.) şi vornic Bârladului. Totuşi destul de rar turcii foloseau forţa faţă de domnitori şi nici atunci decât dacă era vorba de o răzvrătire pe faţă.. ci cel care apucase odată sceptrul îl păstra până la moarte..... l-a alungat din domnie. pe care Suleiman I. împăratul turcilor. ş-a pământului Moldovei: Logofăt mare. Cantemir.. p.. toate drepturile de alegere... ispravnic pre o frunte de oameni de ţară. Vornicul cel mare de Ţara de Sus (.. turcii l-au scos apoi. De atunci nimeni.) 155 . care susţinea că este strănepotul lui Alexandru I. traducere după originalul latin de Gh. să fie scos de la tron prin uneltirile boierilor şi uneori chiar să fie ucişi. de chiverniseala ţării. pe care. Afară de acestea nu era alt chip ca domnii să fie lipsiţi de coroană.. căindu-se de fapta lor... dar totuşi puţin după aceea. pe Ştefan al VII-lea. fiul lui Alexandru al IV-lea.) Postelnic mare (.

Postelnici den al doilea.... Comitatul Cenadului (1197) 10. Comitatul Arad (1214) 12.) Jigniceru mare.. Comitatul Sibiu (1224) 14....) Uşer mare.. Comitatul Cluj (1177) 6. p. Paharnicul al doilea.) vorbitoriu la masa domnului (. Comitatul Solnocul interior (1166) 5... Comitatul Hunedoarei (1276) 17.) pre toţi cei ce fac rău (. ispravnic pre beciurile domneşti (. Comitatul Dobâca (1164) 3. Comitatul Târnavei (1217) 13.) Sulger mare. Şetrar mare pre corturile domneşti (.. Comitatul Turda (1279) 18. Comitatul Sălaj (1324) (Reconstituire din documente la Şt.. Comitatul Crasna (1164) 4.. Comitatul Alba (1177) 7. Banatul de Severin (1233) 15.. Comitatul Zarand (1261) 16..... Medelniceriu mare. Comitatul Maramureşului (1300) 19.) şi ispravnic pre neguţători. Crestomaţie." (Grigore Ureche.) la cuhnele domneşti (. ispravnic pre toate obroacele /dări/ de pâne (.257-258) Districtele româneşti în Transilvania 1.) Clucer mare. Spătariu al doilea şi al treilea.. Comitatul Timiş (1177) 8.. Comitatul Bihorului (pomenit 1111) 2.) Armaş mare. p.. (.. purtătoriu de grijă solilor (.69-71) Comitatele transilvănene 1. Districtul sau Ţara Făgăraşului (atestat 1222) 156 . ispravnic (.. ispravnic (...) Vameş mare ce ţine scările /schelele-porturi/ ţării pentru vămăşie (.. Comitatul Carasului (1200) 11. Paharnicul al treilea. Hanga... Letopiseţul Ţării Moldovei.... ispravnic pe dărăbani Logofăt al doilea.) Aga.. Comitatul Satu Mare (1181) 9. Pascu şi Vl.

. p..XIV) 7. Pascu. 2. Hanga. Vl. Pascu. Districtul sau Ţara Amlaş (atestat la 1366) 3. Districtul Strei (1377) 6. Districtul Lugoj (1391) 9. Districtul Rodna (1458) 22. Arieş (1289) 6. Sebeş (1309) 5.261) Scaunele săseşti 1.XIII) (Şt. Ciuc (1329) 6. Crestomaţie.259-260) Scaunele secuieşti 1.XV) 7. Districtul Mediaş (1381) 21. în sec. Districtul Beiuş (1363) 20. Districtul Comiat (1391) 11.. Districtul Amlaj (sec. Districtul Caran (sec. Districtul Sebeşului (1369) 8.XV: Odorhei 2. Sighişoara (1337) 3. Mediaş (1318) 4. Crestomaţie. p. Districtul Caraş (1391 – contopit cu Sebeş) 10. Sepsi (1252) 5.. Ciuc (sec.XV) 13. Hanga. Districtul Hunedoara (sec. Miercurea (1349) 7. Sibiu (pomenit în anul 1302) 2. Kezdi (1262) 3. Districtul Mehadia (1376) 12. Orhay (1262) – toate cele trei s-au grupat într-unul singur: Trei Scaune 4.XV) 14. Districtul sau Ţara Maramureşului (sec.XV) 16. Mureş (sec.. Districtul Râbiţa (1444) 18.. Districtul Bîrzava (sec. Districtul Haţeg (1360) 4. Districtul Crişul Alb (1404) 17.XV) 15. Rupea (1377) 157 . Districtul Deva (1362) 5.XIV) (Şt. Telegd (pomenit în 1270). Districtul Iladia (sec. Districtul Călăţele (1486) 23. Vl. Districtul Săplac (1374) 19.

Judeţul Râmnicului (1481) 11. Judeţul Buzău (1481) 10. Judeţul Gilortului (1508) în nordul Olteniei 19. Judeţul Ilfov (1482) 13. Ţinutul Tecuci (1437) 9. Judeţul Ialomiţa (1473) 9.. Ţinutul Bacău (1435) 4. Judeţul Durostorului (1406) 3.261) Judeţele Ţării Româneşti 1. în câmpia Dunării 7. Ţinutul Chigheaciului (1435) (în partea centrală a Basarabiei) 8. Judeţul Vlaşca (1498) 18.. Judeţul Jaleş (pomenit în 1385) (în Oltenia) 2. 8. Judeţul Pădureţ (1498) în jud.. Judeţul Teleorman (1451) 8. Crestomaţie. Judeţul Dâmboviţa (1512) 21. Judeţul Motru (1415) 5. Pascu.256-257) Ţinuturile Moldovei 1. Hanga. Judeţul de Baltă (1444). Judeţul Mehedinţi (1483) 15. Judeţul Argeşului (1502) 20. Crestomaţie. Ţinutul Neamţ (pomenit 1402) 2.. Alţina (1361) (Şt.. Pascu. Vl. Ţinutul Covurlui (1445) 11. Judeţul Olt (1519) 22. p. Ţinutul Tutova (1435) 6. Judeţul Prahova (1482) 14.. Ţinutul Suceava (1442) 10. Orăştie (1340) 10. Ţinutul Chilia (1435) – ţinutul cetăţii Chilia 5. Ţinutul Vaslui (1423) 3. Vl. Nochrich (1349) 9. Ţinutul Trotuş (1466) 158 . Ţinutul Ţeţina (1435) – (în Bucovina) 7. Judeţul Brăilei (1481) 12. p. Judeţul Jiului de jos (1534) (Doljul) 23. sec. între Prahova şi Buzău 6. XVI) (Şt. Judeţul Jiului de Sus (1497) 16. Judeţul Vîlcea (1407) 4. Argeş şi Dâmboviţa 17. Judeţul Muscelului (încep. Hanga. Judeţul Săcueni (1431).

vol...253-255) Dregătorii satelor: cnezi. vătămani.... Judeţul Adjud (1546) 17.I.. Alexandru cel Bun dăruieşte lui Şandru satul Muntenii Scutaşi. juzi a) 1414 aug. Vladislav I regele Ungariei întăreşte privilegiile cnejilor români din Banat . cu privire la toate libertăţile.) ci de ar avea cineva vreo pâră sau pricină împotriva numiţilor nobili români şi cneji sau 159 . Ţinutul Iaşilor 8. l-am miluit pre dânsul cu osebita noastră milă şi i-am dat lui în pământul nostru a Moldovei un sat. ".. p. Ţinutul Neamţului 7. anume Muntenii Scutaşi. Judeţul Hotin (1553) În secolul al XVI-lea după cronica moldo-polonă erau 24 de ţinuturi. Ţinutul Horincea (1528) (ţinut dispărut în centrul Moldovei) 15. Hanga..." (D.unde este jude Paşco". Pentru aceea. Ţinutul Chilia 2.(.. văzând noi cu dreptate şi credincioasa slujbă.. unde iaste cneaz Litu şi Şerban. Judeţul Hîrlău (1546) 18.. p. Faţă de cele menţionate mai sus. Ţinutul Bârladului 2. Judeţul Putna (1533) 16. Ţinutul Fălciului şi dispar: 1. A.H. Ţinutul Lăpuşnei (în Basarabia) 3. Ţinutul Romanului 4... se adaugă: 1. De asemenea voim ca cnejii acelor români să fie scutiţi de orice plată a dării atât a noastră cât şi a oricăror altora (. p. 12. Ţinutul Ţeţina (Şt. toate şi fiecare din privilegiile pomeniţilor nobili şi cneji români..). prerogativele şi drepturile date lor (. Ţinutul Orheiului (în Basarabia) 5.51) b) 1425 ian. 30.. Crestomaţie. Vl.. (Ibidem. Pascu.) primim şi întărim pe veci pentru numiţii nobili români şi cneji şi pentru ceilalţi români şi acum şi de totdeauna. Alexandru cel Bun dăruieşte lui Ştefan zugrav patru sate pe Miletin – .R. Ţinutul Cernăuţi (1478) 13. Ţinutul Cîrligătura (1485) (ţinut dispărut în nordul Moldovei) 14. 2. ca să-i fie lui uric.87) 1457 august 29. Ţinutul Sorocii (în Basarabia) 6.

dintre preoţi şase şi dintre românii de rând." (Şt. Petru vicevoievodul Transilvaniei şi castelan de Haţeg (. Organizare militară 160 . Drept aceia Tomoş şi Barta s-au jurat înaintea noastră. să vie Petru la noi şi cum vom şti aşa să vă spunem. Organizarea judecătorească 1324 martie 25.. am hotărât ca..I... Nicolaescu. Drept care cum am ştiut. vol.. oricât de grele sau mărunte să fie judecate de către pomenitul voievod Toma şi de către urmaşii săi ce vor fi cu timpul voievozi ai Transilvaniei. membri de rând ai obştilor "Noi. C. (Hurmuzachi-Densuşianu.114) 1360 iunie 1. (D. p.. Dreptul de judecată al voievodului Transilvaniei .. 6 preoţi şi 6 români. Hanga.. Iar altfel nu ştiu (. aşa v-am şi scris. 2.)"..pomeniţilor lor iobagi acela să o urmărească împotriva numiţilor iobagi ai nobililor români înaintea nobililor acelora şi dimpotrivă pe numiţii nobili români şi cneji să-i urmăreacă înaintea comiţilor lor care vor fi în slujbă atunci“. Pascu.272) 1460-1464..Carol (Robert) (. sau prin dobândirei de scutiri.. închinăciune la ai noştri prieteni.. aşa precum judecau voievozii în vechile timpuri (. p. veac XIV. Vl. traducere la Şt.R. ţine scaun de judecată la Haţeg.) pentru ca autoritatea voievodală să nu fie ştirbită prin scoaterea unora de sub judecata sa. p. Hanga. Documente…. Conducere şi instanţă orăşenească în Moldova "De la şoltuzul şi pârgarii din Vaslui..92-93. iar voi (le-aţi făcut legea. p. vicevoievodul Transilvaniei.312-315) D. asistat de 12 cneji. Pascu şi Vl.. care Petru s-au pârât înaintea noastră cu femeia lui Antonie.)".. că Petru înaintea lor s-ar fi lepădat de acei florini.. Petru. Şi după aceia iată spun vouă despre lucrul lui Petru. soltuzilor şi pârgarilor din Braşov. Crestomaţie.. II. (Şt. p. Crestomaţie. toate pricinile privitoare la încălcări de moşii şi orice alte pricini. amândoi cu sufletele lor şi pe botezul lor. Documente slavo-române. ce au fost a lui Antonie. II. adică dintre cnezi doisprezece. de asemenea şase.138) C.) am pus să se vestească adunarea obştească cu obştea cnejilor şi cu oameni de orice stare şi seamă din districtul Haţeg pentru reaşezarea drepturilor lor şi-a poruncit să ni se trimită din sânul obştii lor ca asesori juraţi următorii bărbaţi potriviţi şi vrednici de crezare. de aici înainte şi pentru totdeauna.

) ca cu prilejul ridicării oastei celei mari. Umanistul Verancsics despre organizarea militară în Moldova şi Ţara Românească . au doar cămăşi de zale şi coif de oţel. puţini. împreună cu prelaţii şi baroni (. Dealtfel potrivit cu decretele împăraţilor vechi şi ale sultanilor turci de acum.) în Moldova sunt doar trei cetăţi de piatră. Vl.. vor trebui să-i ducă la oastea mare a ţării (. adică din cei ce au arcuri. Târgovişte este singurul oraş mai însemnat. cetăţuie lângă Dâmboviţa şi Poenari. acesta aşezat la graniţa secuilor. iar alta nimic mai mult (. anume tot de la treizeci şi trei iobagi pe care îi au pe moşiile şi pământurile lor (..... şi numai din cei bogaţi. lor nici nu le este îngăduit să întemeieze cetăţi şi fortăreţe. fruntaş şi nobil cu moşie. în primul rând Suceava. S-a stabilit pe deasupra şi s-a hotărât de maiestatea noastră. fiecare baron. p.. p. călări. Decretul regelui Ungariei Sigismund I cu privire la organizarea oştirii "art.voievati" pentru a face slujbă ostăşească. decât doar pentru a hărţui pe duşmani în locuri muntoase şi pe aceastea le-au risipit şi fără rânduială... care înseamnă a conduce. Trupe de pedestraşi nu folosesc ei deloc.1409 mai 11. În Ţara Românească. nici să-şi împrejmuiască oraşele cu ziduri şi întărituri. Principii lor se numesc voievozi.)" (Şt. B. Crestomaţie.(.) vor da unul. (D.2. aproape de Argeş)... de la voy sau voyniza. Celelalte toate sunt aproape ca în Moldova. dar nu aşa de însemnate ca să fie vrednice a fi arătate pe nume (Bucureşti. patru degete. ceea ce înseamnă conducători de oaste.. care în limba ilirică (slavă) înseamnă oaste şi vody..Numai la oastea cea mare să slujească domniei mele.384-385) Sec.64) 1435.R.. Moldovenii se luptă mai mult călare.. ei toţi îmbracă nişte haine de in.I. iar acela la aceea a Poloniei.. potrivit întinderii stăpânirii lor. mai ales în partea umerilor şi până la coate – după cum se poate vedea pe ţesăturile 161 . sabia şi săgeţile. săbii şi arbalete şi fiind potriviţi şi folositori de luptă.). toată puterea ţării stând numai în numărul şi vitejia ostaşilor... veac XIII-XV. apoi Hotinul şi Neamţul. Pascu. din o sută de iobagi vor da trei şi astfel vor urma din ceilalţi oricâţi vor avea.. Armele principale ale moldovenilor sunt ca şi la tătari: scutul. umplute cu bumbac în grosime de trei. reşedinţa domnească. lancea. dintre o sută (vor da) numai trei arcaşi. platoşă grea nu are nimeni. Hanga. săgeţi. XVI. dar drept platoşă. mai sunt două cetăţi de piatră. iar din ceilalţi. Oastea cea mare în Ţara Românească Mircea cel Bătrân scuteşte satul Pulcovăţ al mânăstirii de la Strugalea de toate dările ... destul de întins şi capitala ţării. De aceea ei numesc pe soldaţi voinici şi spun ...

Franco Sivori. înflorită cu un fel de ciucuri...329- 331) Secolul al XVI-lea..străvechi – şi cu cusături în iţe dese la depărtare de un deget şi jumătate una de alta. Decăderea militară a Ţării Româneşti "Oamenii ." (Călători străini. fiind însă înconjuraţi de turci şi de aliaţii lor.... dar sunt întotdeauna datori să iasă la război pe cheltuiala lor. care atârnă în jos de la umărul stâng de-a curmezişul pieptului pe sub braţul drept până la coapse. şi sunt socotite drept platoşă căci sabia nu le poate pătrunde... (Boierii) se împodobesc cu multe inele. Moldova 25. fără nici o plată. care nu lasă să se mai clădească vreunele. toate fiind dărâmate de turci.. fără să se strâmtoreze cu nimic poate să aibe 40.18) Raportul lui Giovanni de Marini Poli către Rudolf al II-lea. vite şi alte alimente şi dimpotrivă (ele) s-ar da armatelor creştine…” (Călători străini.. p. cu o haină de mătase şi de fier de aur.. Îmbrăcămintea şi podoabele boierilor – căci aşa se numesc nobilii la amândouă aceste naţiuni – le sunt proprii lor şi sunt făcute după o anumită regulă. III.. căci deşi la nevoie s-ar putea ridica. "Moldova şi Ţara Românească pot să aibă împreună 60.250) CAPITOLUL IX 162 .. Oraşele sunt fără ziduri şi nu există nici o cetate. în bună parte sunt fără arme... pe toate acestea le au la fel cu turcii. muntenii nu ar putea să le ţină piept singuri. p.... fără de alte alianţe".000 de luptători. III.000 de călăreţi. p.000 de . II.. ce nu plătesc nici o dare. pentru ca să nu li se poată împotrivi. (Călători străini..tscerniode" ("roşii") care sunt nobili.000 şi Ţara Românească 35.000 de luptători buni… să se unească cu Moldova şi Ţara Românească… şi astfel s-ar tăia aprovizionarea duşmanului care fiecare an scoate din aceste provincii grâne nemăsurate. ceea ce nici nu poate face. privind posibilităţile militare ale ţărilor române în preajma bătăliei de la Călugăreni. până la 40. din cauza unor obiceiuri comune. Muntenii n-au nici un fel de regulă în privinţa îmbrăcămintei şi a armelor. apoi cu lanţuri la gât şi brăţări şi cu alte asemenea podoabe.

ca. voievodul Ţării Româneşti.. Vişegrad. încât la sărbătoarea fericitului apostol Matia." (D. cu privire la anumite înţelegeri.. spre a ne face cu bărbăţie credincioase şi mulţumitoare slujbe nouă şi sfintei noastre coroane..R.. să ne puteţi ajunge la Timişoara.. vă punem în vedere şi poruncim credincioasei voastre obşti. Straţimir. să vă îngrijiţi să vă înarmaţi şi pregătiţi cu cai. întru înfruntarea domnului (său) de la care trebuie să capete el semnele (puterii) sale.. p. ca să zdrobim cutezanţa zisului duşman şi răzvrătit al nostru sus-pomenit. ca unul ce şi-a uitat de binefacerile primite de la noi şi ca un nerecunoscător încă (să calce) cu îndrăzneală cutezătoare credinţa sa cu care s-a legat faţă de noi cât şi scrisorile întocmite între noi şi el. D. râvnim cu toată silinţa şi ne străduim din toate puterile să redobândim această ţară (a noastră) . numirea sa mincinoasă (de domn). pe apă şi pe uscat şi biruindu-l lesne şi luându-l 163 . De la Vlaicu-Vodă la Vlad Ţepeş 1365 ianuarie 5.. voi toţi. fiul lui Vladislav urmând relele desprinderi părinteşti . Cronica lui Mauro Orbini aminteşte de confruntările militare dintre regele Ludovic al Ungariei şi ţarul Vidinului. tatălui său în scaunul suspomenitei noastre Ţări Româneşti. La aceste lupte a luat parte şi Vlaicu Vodă..LUPTA ŢĂRILOR ROMÂNE PENTRU MENŢINEREA INDEPENDENŢEI ÎN SECOLELE XIV-XV A. cu învoirea trădătoare şi tainica înţelegere a românilor şi a locuitorilor acelei ţări.. luând cunoştinţă de cele de faţă. Pregătirea expediţiei împotriva Ţării Româneşti de către regele Ludovic al Ungariei ".. se pregăti de război asupră-i cu mulţi oşteni. ce ni se cuvine nouă după dreptul şi rânduiala naşterii.. cu atâta grabă.. suntem siliţi şi datori să redobândim hotarele şi ţinuturile de margine ale acestui regat al nostru din ghiarele oricăror răzvrătiţi.. fără a ne întreba şi a ne cere învoirea.H. prin straşnica poruncă regală. şi să le alipim din nou la acest regat al nostru. Întrucât răposatul (Alexandru). fără de zăbavă. (drept aceea). dări şi. ce va veni curând. (nerecunoscându-ne) câtuşi de puţin de stăpân al său firesc.. însuşindu-şi în pomenita Ţară Românească. cu toţii dimpreună şi fiecare din voi în parte. murind el.. şi după datina statornicită a regatului Ungariei. şi deoarece noi. care după vechiul obicei al sfinţilor regi răposaţi..79) 1368-1369.. domnul Ţării Româneşti “… regele Ludovic. pe cât ne este dată de Dumnezeu putinţa şi puterea de a ne apăra drepturile noastre. fiind înfruntat de către Straţimir.. cuvenite nouă (în temeiul) stăpânirii noastre fireşti (şi fiindcă) apoi. a (cutezat) să treacă în locul . înaintaşii noştri. cu arme şi cu celelalte ce sunt trebuinţă la război...

Vlaicu a trimis îndărăt la Vidin pe toţi cei pe care-i luase din acel loc…” (Poporul român. Noi consimţim ca Principatul Valahiei.. a venit cu multă oaste sub zidurile Vidinului şi l-a luat cu asalt (pentru că ungurii se retrăseseră înăuntrul unor cetăţi dimprejur) şi l-a ars. aşezată dincolo de Dunăre. să se guverneze ca şi domnul ei după propriile sale legi şi ca domnul Valahiei să aibe dreptul de a face război şi pace cu vecinii săi şi să încheie tratate de prietenie cu ei şi să aibă dreptul de viaţă şi de moarte asupra supuşilor săi.viu. Acei dintre valahi care vor merge în orice parte a stăpânirilor noastre vor fi scutiţi de haraciu (contribuţie personală) şi de orice altă contribuţie. vol. din cauza acestei înalte clemenţe şi deoarece noi am înscris această ţară în lista celorlalte ţări supuse protecţiei noastre. nu vor putea fi reclamaţi sau vătămaţi.. 1896. a fost luată prin vicleşug. lăsând să cârmuiască la Vidin un magnat de-al său cu mai mulţi oşteni unguri. V. aşezată pe malul Dunării … mai trecând ceva vreme. Art. II. Şi trimiţând el toţi oamenii pe care I-a găsit la Vidin în ţara lui. ea va fi obligată să plătească anual. acea cetate. în apropierea cetăţii Vidinului…” (Poporul român. Dar. de către craiul eretic Basarab. IV.107) 1393 ianuarie 5. Art. p. p.. ca să păzească oraşul. îl duse cu sine în Ungaria şi-l ţinu o vreme prins în cetatea arhiepiscopiei de Zagreb.. îmbrăţişând religia lui Mahomed. Bucureşti.VI. române şi străine Cronica bulgară 164 . de curând supus prin forţa noastră invincibilă. Iar Vlaicu voievodul Ţării Româneşti. ori că zişii oşteni unguri îi bântuiau ţara. III.105) 1369. partea II-a .) 1394 octombrie 10. care cârmuia dincolo de Dunăre. cu sila. vor trece apoi din regiunile supuse puterii noastre în Valahia şi vor deveni acolo din nou creştini. Art. Art. Fragment din Chronicon observantis provinciae Bosniae Argentinae ordinis Sancti Francesci Seraphici care menţionează cucerirea Vidinului cu ajutorul localnicilor de către Vladislav I “În anul 1368….144. ca să locuiască acolo… după ce a făcut pace. ori pentru altă pricină. Din marea noastră clemenţă. Bucureşti.. Tratatul încheiat de Mircea cel Bătrîn cu sultanul Baiazid I “Art.. (Acte şi documente relative la istoria renaşterii României. I.. zisă Chumnek. Lupta de la Rovine în izvoare narative. Toţi creştinii care. Domnii creştini vor fi aleşi de mitropolit şi boieri. cu voia câtorva locuitori ai săi. tezaurului nostru imperial trei mii de piaştri roşii sau cinci sute piaştri de argint în moneda noastră". trecând preacreştinul crai al Ungariei Ludovic Porţile de Fier şi apucând mai înainte zisa cetate a Vidinului. p.

(Letopiseţul Cantacuzinesc. trecând Baezet Dunărea fără vad. Acad. (Traducere din Cronica bulgară la P. limanuri şi în orice alte locuri supuse stăpânirii şi ascultării noastre. slobodă.Mirgi (Mircea) venise şi atacase Karinovasi (probabil Cavarna). a) . cetăţi. Edit. p. Biruit-au Mircea vodă pe turci şi făr de număr au pierit. ei s-au întors iarăşi şi s-au aşezat din nou acolo cu multă strădanie… Mircea s-a împăcat şi a trimis avuţii cu soli şi astfel de vicleşug a făcut Mircea în războiul cu sultanul…”. R. În apropiere de Argeş (Arkis) s-a dat o luptă crâncenă. I p. trecători.(…) Mircea voievod bătrânul. 39) 1395 martie 6. ţinuturi. ci ar trimite numai oştirea sa. Deşi au fost învinşi. în Istoria Ţării Româneşti (1290-1690).. pe baza deplinei egalităţi “(…) Şi anume. regele Ungariei. ghiaurii fiind zdrobiţi şi-au aruncat armele şi uneltele de luptă. Lupta de la Nicopole în izvoare româneşti şi străine 165 . Acesta au vrut mare război cu Baezet sultanul. Făcut-au şi sfânta mânăstire den Cozia şi sfânta mânăstire Cotmeana când era văleatul 6891.R. Bucureşti. regele nu ar merge el însuşi. Tratat de alianţă îndreptat împotriva turcilor încheiat de Mircea cel Bătrân cu Sigismund. Ediţie critică întocmită de C. paşnică şi sigură trecere şi hrană totdeauna potrivită pentru banii lor (…)”.. 244) Letopiseţul cantacuzinesc b) . el însuşi împotriva turcilor pomeniţi sau împotriva oricăror altora ce ţin cu ei atunci să fim ţinuţi şi datori a merge cu dânsul. Mircea cel Bătrîn.. p. împotriva acelora... cu oamenii şi cu toată puterea noastră.P. Şi alte multe războaie au avut cu turcii. Şi au domnit Mircea vodă ani 29 şi au murit în domnie şi s-au îngropat la mânăstirea lui la Coziia (…)”. Simionescu. de asemenea noi înşine împotriva acelora.3) Cronici turceşti c) . Baiazid s-a înspăimântat şi a fugit şi râul acela curgea roşu de săngele ce ieşea din mulţimea trupurilor căzute”. în Cronici turceşti. Făcutu-s’au acel război pre apa Ialomiţei. Grecescu şi D.Panaitescu. adunând oaste.P. mai întâi ca noi. iar sultanul. (Cronicarul turc Enveri. Se clătinau lovite de pretutindeni cetele din Asia şi din Macedonia. (Relaţii internaţionale …. la Braşov. dimpreună cu oştirea domnului rege (…) dacă va merge (…) în părţile Dobrogei. p.(…) Şi lănci nenumărate s-au frânat atunci şi mulţimea săgeţilor a fost nenumărată. 1960. cu toată oştirea. sau pe oricare alte pământuri. când şi de câte ori de acum înainte domnul nostru regele va merge cu oştirea sa.) 1396. încât văzduhul nu se mai putea vedea de desimea lor. Tracia şi Serbia şi sultanul văzînd nepotrivirea locului hotăreşte să se retragă.. Şi dacă domnul.90. a plecat în Ţara Românească. atunci şi noi să fim ţinuţi şi datori de asemenea să trimitem numai oştirea şi pe oamenii noştri.

undeva prin ţară după hrană sau la prădat vite. şi din Europa şi din Asia. în timp ce turcii se ţin pe urma lor. Acad.R.P. adună toată tăria despre apus. Bucureşti.62-64) Cronograful Mihail Moxa. si a pornit în contra lui spre Istru în marşuri foarte repezi. la mare suferinţă. 1958. multă armată s-a prăpădit în fluviu. dând lupta. se ţinea strâns în urma ei punând-o. Dar când îşi aşezase tabăra la patruzeci de stadii de Istru. celţii sunt înfrânţi şi luînd-o la fugă din răsputeri şi fără nici o ordine. şi aşa cu foarte mare îndrăzneală se ţinea de armată. găsindu-I vină. pe cât se putea”. Grecu. rămânând acolo în tabără. celţii (cavalerii francezi) fiind mândri şi nesocotiţi ca de obicei. cum erau strâmtoraţi de turci. Edit. pe cât putea. au atacat ei mai întâi. Ediţie V. şi trecând peste Istru. Dar Mircea strângând oastea ţării.R. rămânând pe loc ziua aceea. Mai după aceea însă se ţinea şi dânsul cu armata pe urmele lui Baiazid prin pădurile de stejar ale ţării. Căderea împărăţiei bizantine. săvârşea isprăvi vrednice de amintit. nemţi şi francezi şi pre uscat şi pre Dunăre că nu se vedea apa de mulţimea corăbiilor. celţii şi peonii fiind ucişi de duşmani. a plecat pe mare acasă… Asupra acestui Mircea care a început întâi mai înainte război. plecând cu armata asupra barbarilor împreună cu împăratul romanilor Sigismund. cad dintr-o dată peste oastea lor însăşi. Ridicându-se însă luptă grea. ori de căte ori voia. o iau deodată cu aceştia la fugă şi peonii (ungurii) şi germanii. mergea înainte robind ţara. a doua zi însă a trecut armata peste Istru în chipul cel mai sigur. şi o aducea în situaţii grele şi nu înceta să-i facă stricăciune (…). Aici amestecându- se. Atuncea aşadar Baiazid s-a adăpostit acolo în tabără. p. a pornit cu război. b) . Şi se zice că armata fiind în cale. se lupta într-una cu dânsul în chip strălucit. care sunt multe şi acoperă în toate părţile ţara. Şi ţinându-se pe urmele lui. să nu fie uşor de umblat pentru duşmani şi nici lesne de cucerit.Baiazid cum a aflat că împăratul romanilor Sigismund vine asupra lui şi că e pe drum cu multă armată... Şi ajungând să stea de vorbă cu împăratul Bizanţului şi intrând la el. cronicar bizantin a) . ca şi cum să-I zdrobească dintr-o dată pe barbari. s-a urcat pe fluviu într-o triremă şi a plecat pe apă la împăratul elinilor în Bizanţ. (Laonic Chalcocondil. Ţinându-se de urma lui Baiazid. nu şi-a făcut planul să vină asupra lui şi să dea lupta. ci cu multă grijă şi-a pus la adăpost în muntele Braşovului femeile şi copii. Şi mult omor s-a făcut. Iar Sigismund trecând prin cea mai mare primejdie şi scăpând să nu fie el cel prins. Expuneri istorice. Căutând în grabă să treacă peste Istru.Jicmon (Sigismund) craiul unguresc. Laonic Chalcocondil. Baiazid a lui Amurat. boierii. domnii. când vreo unitate duşmană rupându-se. voiau ca numai lor să le aparţină victoria şi greu înarmaţi. Mircea voievod cu românii şi de la Manoil 166 .Creşterea puterii turceşti. voievozii.. şi-a luat toată oastea. şi a fost prins generalul conducător al burgunzilor şi alţi nu puţini din peoni şi celţi.

190-191) 1411 25 mai. împreună cu panii noştri. facem cunoscut cu această carte a noastră celor de faţă şi viitorii. I s-au trimis oşti din Ţara Românească (Elfak). şi când sosi la cetatea de Necopoe.). Culegere. I. cui îi va face de trebuinţă să ştie. în ed. domnitorului nostru. de la bulgari şi de la frînci*… El (Mehmed I) s-a îndreptat spre necredinciosul din Ţara Românească cel cu gânduri rele. că dorim cu credinţa şi cu dreptatea noastră să arătăm supunerea noastră şi jurămintele noastre măreţului şi strălucitului preaputernicului Vladislav. împlătoşaţi. pe care i le-am făcut şi am sărutat crucea şi cărţile noastre şi ale panilor noştri. Au trimis trei fii de * Din cronică este omisă lupta de la Rovine.domnul ţării Moldovei. Şi cine i-ar fi vrăjmaş.n. Maior. domnul Moldovei şi Vladislav al II-lea. când va fi nevoie. El a făcut ca toate să înflorească. Ei au luat asupra lor plata haraciului şi s-au socotit printre supuşii înaltului prag al Sultanului (s. noi. de la albanezi. de la croaţi.60-61) Încheierea păcii cu turcii de către Mircea cel Bătrân descrisă de cronicarul turc Sürüilah (La început se aminteşte de lupta de la Kosovo) “Beiul Laz (ar) auzind aceasta a dat de ştire ghiaurilor din ţările apusene şi le-a cerut ajutorul. Cristescu. tuturor împreună. au cerut pace. iară craiul scapă într-o corabie. Buzău. Ghiaurii cei fără minte. el vrea să ia Necopia. (Cronograful lui Mihail Moxa. Pascu. De acolo îndreptându-se asupra ungurului. că nu vom fi niciodată împotriva coroanei lui polone. Alah să-i nenorocească. fără înşelăciune şi viclenie. 1942. marelui crai al Poloniei. a doua Ieni – Sale iar a treia se numea Giurgiu. Ci vom sta în ajutorul lui şi coroanei sale. văzînd măreţia musulmanilor. ca şi în nevoile noastre. Tratatul de alianţă dintre Alexandru cel Bun. poleiţi şi scripiia (sclipea) de-ţi părea că răsare soarele. a luat cetatea Severin. În partea aceea se aflau trei cetăţi care. regele Poloniei “Cu mila lui Dumnezeu. de N. 167 .Paleologul veniră corăbii multe pline de voinici din Ţarigrad şi den Veneţia 30 de corăbii. împotriva craiului unguresc şi împotriva fiecăruia din duşmanii săi. de la sîrbi. deci mergea craiu pe uscat în jos pre Dunăre cu hvală (fală) mare şi cu oşti tocmite. cu care împreună ne-am legat în scris. Simache şi T. p. fuseseră ruinate. Una se numea Isaccea (Sagki). p. coroanei sale şi crăiei sale. acesta este vrăjmaş şi nouă şi stăm pe lângă dânsul în nevoile lui. şi cu panii noştri. din pricina ghiaurilor cei fără minte. iar Baiazid i-au gonit până la Dunăre şi mulţi se înecară în Dunăre (…). iară Baiazid strânse turcii cu totul despre răsărit şi păziră curând de se loviră făţiş cu cei despre apus şi fu sfadă mare în multă vreme ce învinseră turcii pre unguri.” (Şt. L. de la Unguri şi de la cehi. Alexandru-Voievod.

Jehan de Wavrin. iar vrăşmaşul domniei mele să fie şi vrăşmaşul braşovenilor şi al întregii ţări a Bîrsei … şi să nu li se facă nici o pagubă din ţara domniei mele. …P. Şi acei bulgari creştini au înştiinţat pe domnul Ţării Româneşti şi pe cardinal de venirea lor. domnul Ţării Româneşti în sudul Dunării pentru ajutorarea populaţiei bulgare răzvrătite împotriva turcilor “Răspândindu-se prin ţară aceste veşti. . ca să nu petreacă în mijlocul vostru. Dar turcii n-au stat să-l aştepte şi când au ştiut că vine cu atâta oaste.S. care aflaseră că acei bulgari creştini se răzvrăteau.“ (Cronici turceşti.n. creştinii care trăiau în Bulgaria ca tributari. luând cu ei şi toate vitele lor ca să vină să dea domnului Ţării Româneşti şi celor de pe nave. trezindu-se. pe marginea textului .H. Atunci domnul Ţării Româneşti care avea o ţară mare şi încăpătoare şi cu mai puţin popor în unele ţinuturi de margine. ei au luat-o la fugă care mai de care. nici domnia mea să nu adăpostească oameni răi”.Şi să se judece săracii domniei mele înaintea domniei mele. unde i-au împresurat pe un munte. D.. (D.n.218) 1445. Ei s-au hotărât şi au încărcat în care şi căruţe toată averea lor şi femeile şi copiii. ca la cei care li se păreau oameni destoinici pentru a ţine piept turcilor care mai rămăseseră. şi să nu adăpostiţi printre voi oameni răi. Radu Praznaglava încheie un tratat de pace cu Braşovul şi cu Ţara Bârsei “… Făgăduieşte domnia mea din ziua această. rugându-l smerit să binevoiască să-i ajute să treacă Dunărea şi să le dea sau dăruiască un loc în ţara sa unde să locuiască. Dar domnul Ţării Româneşti. adevărul despre acest lucru.principi.31 – 32) 1421 mai 17. le-a încuviinţat cu dragă inimă 168 .). Astfel au făcut pace. ca să slujească lîngă sultan. p. cu armele lor cu tot. ci să fie o singură ţară cu ţara domniei mele ( s.) şi toată ţara Bîrsei făgăduieşte domnia mea ca vrăşmaşul lor să fie şi vrăşmaşul domniei mele. iar săracii voştri înaintea voastră şi să nu li se facă nedreptate. rugându-se pentru slava lui Dumnezeu să binevoiască să-i primească. de când şi-au dat braşovenii avutul lor. Ei au jurat că în tot timpul vieţii sultanului ghiaurii cei fără de minte nu-l vor trăda în nici un fel şi nu se vor împotrivi sultanului Mehmed şi nici oamenilor săi.. pe care nu-i iubeşte domnia mea. afară de aceşti trei fii ai celor trei bei. Intervenţia lui Vlad Dracul. Ei şi-au luat asupra lor obligaţia ca.. a pus caii săi să treacă înot râul şi a trecut cu mai bine de patru mii de oameni ca să meargă în ajutorul celor împresuraţi. p. să trimită şi oastea lor după cum va dori sultanul. lângă Rusciuc.R. I. s-au sfătuit împreună şi au spus că nu mai vor să rămână sub stăpânirea turcilor. ca să fie pace între noi şi să fim o singură ţară cu ţara domniei mele (s. s-au luat după ei – fiind cam între opt sute şi o mie de oameni – şi i-au urmărit la o leghe de acel ţinut. Dar turcii. atunci când va fi bătălie şi sultanul le va porunci. cum că oamenii noştri biruiau pe păgâni. Şi acei bulgari s-au supus domnului Ţării Româneşti.

dar pentru voi şi ai voştri pacea cu acei turci nu putem s-o facem.Dumneavoastră. prietenilor şi vecinilor noştri cu adevărat iubiţi. unul mai tare va veni asupra lui şi va face cu dânsul ce va voi. ci nu voim a ne despărţi de voi niciodată. şi aşa mai mult. vreau să le puie turcii pe umerii noştri şi să neîngreuie. vor fi mai moi şi le vom spune că vin şi mai mulţi. ca. Iată acum a venit vremea şi ceasul pe care dinainte vi l-am spus: sarcini mai aproape cu neputinţă de purtat. la vederea acestora. aşa. p. că ei caută cale să iasă şi să pradă la voi prin ţara noastră. să le faceţi cum facem noi acum pentru voi. când e fără putere. De aceea cu aceasta vă cerem de la fiecare din voi. dar. Cum v-am zis mai sus. Scrisori de boieri. 1932. Când vor vedea turcii putere de la unguri. cum am spus şi v-am jurat. Unora ca acelora duşmani să le fiţi. Iorga. cu dragoste.. şi afară de aceasta ne mai silesc în multe cele a lucra împotriva credinţei catolice şi împotriva noastră. Şi voi gândiţi-vă bine ce ne poate cădea nouă şi alor voştri spre cinste şi folos. 161 – 163) Georgios Sphrantes (1401 – cca. primindu-i cu dărnicie ca supuşi ai săi…” (Poporul român.cererea. zău că uşor am putea face pace şi bună linişte. Ed. în ce priveşte ale noastre. fără zăbavă să ne trimiteţi ajutor 200 ori 100 ori 50 de oameni aleşi până duminica viitoare. voind. că acum a venit la noi solul turcilor: să vă intre bine în minte şi să păstraţi cu tărie ce ne- am învoit mai înainte pentru frăţie şi pace bună: ce am zis atunci. p. Însă voinţa noastră desăvârşită este a nu face nimic rău împotriva voastră. a 3-a. atunci când un om ori domn e puternic şi tare.“ (N. Prin aceasta vă dăm ştire.. Aşa că vom putea rândui după cuviinţă lucrurile noastre şi ale voastre până ce vom fi avut porunci de la dumnealui Craiul. Scrisoarea lui Vlad Ţepeş către braşoveni . pentru binele. fraţilor. acum şi întotdeauna cu tragere de inimă a noastră şi bunăvoinţă vom ţinea statornic. pentru folosul nostru şi al vostru. ci pentru voi şi ai voştri vreau turcii aceia să facă şi să ne silească... că poate sunt unii care se gândesc rău asupră-ne şi lucrează nedrept.115- 116) 1456 septembrie 10. atunci poate face pacea cum vrea. cum v-am dat ştire şi mai înainte. să fiu frate credincios şi prieten al vostru. cum le suntem noi duşmanilor voştri. De aceea am oprit aici pe solul turcesc până voi da de ştire. Pentru că. voim să ne ostenim şi să lucrăm pentru ale voastre.1477) în Memorii aminteşte luptele românilor cu turcii 169 . Şi să vă gândiţi că. Scrisori de domni. Nu pentru noi sau pentru ai noştri pun greutăţi aşa de mari. apărarea şi folosul alor voştri şi alor noştri cât puteţi mai iute grăbiţi că martor mi-e Dumnezeu ne gândim mai mult la binele şi statornicia voastră decât la ale noastre. Vălenii de Munte. îndată. Aşa precum ne ostenim şi lucrăm pentru ale noastre.

a socotit că e lucru grav. fratele acestui băiat. de cei de alt neam se crede că împăratul se foloseşte nu prea mult.. femei şi copii şi.. “Şi petrecându-şi împăratul iarna aceasta în capitala sa. . Şi băiatul.. feciorul lui Dracul.. îi sluţea şi trăgea în ţeapă cu toată casa lor. scoţând un pumnal. ca să nu aibă necazuri dacă s-ar răscula iarăşi bărbaţii de frunte ai Daciei.......... ca să-şi întărească domnia. fără să cruţe pe vreunul din ei. în puţină vreme.. Şi în acea iarnă. chemând unul câte unul pe fruntaşii ţării despre care (se părea) că ar fi în stare să trădeze pentru schimbarea domnilor.. pe ei......... Căci... pe copii.. Căci aprinzându-se de dragoste pentru băiat.. după aceea.. Şi peoni nu puţini. căci cu aceştia e mereu împreună şi petrece cu ei zi şi noapte. un grămătic elin. trimiţând un bărbat încercat de la Poartă... împăratul dorind să se apropie de băiat... băiatul......... a năvălit şi a luat domnia. ar fi ucis. despre care credea că au vreun amestec în treburile acestea. Dar cum a ajuns domn.. Are însă obicei acesta să se folosească nu mai puţin de cei ce duc aceiaşi viaţă ca şi el..... Însă doctorii i-au vindecat împăratului rana. era cât pe ce să moară de mâna lui. Căci pe oamenii aceştia îi pedepsea cu ştirea împăratului... deci... plănuia să se răzvrătească împotriva împăratului.. înconjurându-se cu un număr de ostaşi şi trabanţi aleşi şi devotaţi. Vlad.. încât am aflat că bărbatul acesta singur a ajuns să facă mai mare ucidere de oameni decât (toţi) cei pe care îi ştim............ acestora le dăruia banii şi averea şi celelalte bunuri ale celor ucişi. Şi acesta îl săruta împotriva voinţei lui şi băiatul..... a trimis după Vlad. până la douăzeci de mii de bărbaţi. Şi..... care nu-şi închipuia că va păţi aşa ceva din partea împăratului. ci puţintel. se zice... şi-a făcut o gardă personală nedespărţită de el. nu va păţi nimic neplăcut din 170 . încât peste puţin timp s-a ajuns la o prefacere mare şi starea Daciei a fost cu totul schimbată de omul acesta.... Lui Vlad.. a luat-o la fugă. umblând cu gânduri vrăjmaşe de răzvrătire şi îndreptându-se către peoni. Şi s-a întâmplat că atunci când abia ajunsese împărat şi stătea să plece împotriva lui Caraman. Acestea... când împăratului i s-a dat de ştire că acesta. a ucis în număr foarte mare. Iar când i s-a părut că şi-a asigurat domnia Daciei.. îndată..... chipurile ca să-şi întărească domnia în folosul acestuia....... împăratul i-a încredinţat domnia Daciei. l-a chemat la Poartă.. îl chema în camera de culcare....... Iar băiatul s-a ascuns urcându-se într-un copac de pe-acolo. dacă o să vină la Poartă.. domnul Daciei.. Şi-l avea la sine pe fratele acestuia mai tânăr... pe femeile şi slujitorii lor. îl chema la taifasuri şi închinând cu patimă paharul către el. coborându-se din copac şi pornind la drum.. l-a văzut pe împărat repezindu-se la el pentru un lucru ca acela şi s-a împotrivit şi nu se supunea dorinţei împăratului.. aşa le-a săvârşit.... pe unde i-a venit la îndemână......... îl loveşte în coapsă pe împărat şi... feciorul lui Dracul............... care-i era favorit şi trăia şi locuia la el. face cu ei învoieli şi alianţă. chemându-i în ajutor ca aliaţi pe peoni.. spunând că...... şi cu ajutorul împăratului.. a ajuns nu cu mult mai târziu la Poartă şi a devenit favoritul împăratului.. După ce însă împăratul s-a pregătit de călătorie şi a plecat.

înarmat. să vină în cea mai bună rânduială şi să i se înfăţişeze deplin înarmaţi. celor mai de frunte oameni ai săi şi le-a spus şi celorlalţi. trecând în aşezările de dincolo de Istru. împreună cu oamenii lui. De aceea a trimis veste pretutindeni. arzând totul pe unde mergea. spunându-i grămăticului că trebuie să-l prindă pe om. biruindu-l. va dobândi bunuri şi bunăvoinţă chiar mai mare decât bunăvoinţa arătată de el împăratului. cum era firesc şi socotea că ar fi şi mai grav. Poruncind acestea. a fost dat morţii aşa.partea împăratului. Iar apoi. s-a înapoiat în Dacia. şi slujitorilor le-a făcut acelaşi lucru ca şi stăpânilor lor. pentru că s-a arătat binevoitor faţă de interesele împăratului. fiecăruia după rangul său. care au luat-o la fugă. el s-a întristat. Grămaticul însă să-i dea de ştire (lui Hamuza) când urmează să pornească înapoi. însoţea pe cârmuitorul trimis de la Poartă al acesteia şi pe gărmătic. Iar lui Hamuza. Dar era supărat şi pentru că el a trecut Istrul cu oaste multă şi. Când i s-au vestit acestea împăratului Mehmet. a spus oamenilor împăratului cele întâmplate la daci şi l-a supărat rău. zis purtătorul de şoimi. Şi după ce a făcut prăpăd mare. pe toţi i-a dus şi i-a tras în ţeapă. care primise însărcinarea să cârmuiască nu puţină ţară lângă Istru şi să fie guvernator Vidinului. nimicindu-i cu desăvârşire pe locuitori. l-a prins şi din ceilalţi. după ce a ars ţara împăratului şi a făcut omor printre oamenii din neamul lui. Pe aceştia. Dar se mai spune că mai înainte de toate acestea. fie într-alt chip. vizirul Mahmut. domnul Daciei şi că Hamuza. fiindcă pleacă la război cu oştile. Astfel şi-a pregătit expediţia împotriva dacilor. Hamuza i-a întins din vreme o cursă chiar în această ţară. bărbatul de vază al Porţii împărăteşti. ci. că solii lui au fost ucişi de Vlad. Acesta deci. când Hamuza l-a atacat. s-a putut întoarce înapoi. împreună cu femeile şi copiii lor şi caselor le-a dat foc. Catavolinos. i-a trimis poruncă tainică să i-l aducă. La Poarta împăratului aşa ceva nu se 171 . (făgăduindu-i) că-i va fi foarte recunoscător pentru asta şi (îndemnându-l) să-l prindă fie prin vicleşug. Şi se spune că acesta i-a dat şi bătaie. s-a luptat cu vrednicie şi. a căzut în cursă şi. a dat îndată poruncă şi-i prinde pe aceştia împreună cu slujitorii lor şi. anume când Vlad îl va însoţi la întoarcere. lui Hamuza însă i-a făcut o ţeapă mai înaltă. într-o clipă. a nimicit pe câţiva. odată prinşi. dacă ar trece cu vederea uciderea în aşa fel a unor oameni atât de însemnaţi şi dacă nu va pedepsi îndrăzneala atât de mare a aceluia de a-i ucide solii şi dacă nu-i va cere socoteală domnului Daciei pentru moartea acelora. şi-a întocmit de îndată o oaste cât a putut mai mare şi a pornit numaidecât spre Istru şi. Iar Vlad care. Şi după ce grămăticul face asta şi-i vesteşte în taină ceasul la care trebuia să plece însoţit de Vlad. ajungând ştirea despre uciderea solilor şi a guvernatorului Hamuza şi despre pârjolirea ţării. a stricat ţara împăratului. cum şi-a dat seama. după ce mai întâi i-a schilodit. prin vreun vicleşug pe om. fără să fi fost la împăratul. să-i întindă o cursă în această ţară chiar şi aşa să-l prindă. l-a trimis la el pe grămăticul Porţii. Dar cu mult mai grave decât toate acestea i se păreau cele făcute solilor săi. dacă va putea. se sfătuiesc asupra mijloacelor folositoare pentru atingerea acestui ţel.

. Şi că era multă rânduială în privinţa armelor şi a echipamentului şi că armata ar fi numărat cam două sute cincizeci de mii de oameni. încălecând în locul lui. Trimiţând aşadar crainici în toate părţile. şi-au adăpostit femeile şi copiii. Apoi. când au auzit că împăratul vine asupra lor. împăratul a pornit împotriva Daciei. Şi se spune că întocmirea oştirii a fost mai frumoasă decât oricând. Şi trupul tot şi-l încing. l-au urmat pe Vlad. flota a plecat prin Pontul Euxin spre gura Istrului. căci ele sunt foarte dese şi copacii crescuţi în ele sunt foarte apropiaţi unii de alţii. când gonesc. după ce s-au strâns la un loc. Olăcari se cheamă aceşti crainici. armata a pornit de la Filipopole. Şi aceasta se poate deduce uşor la cei care ţin vadul Istrului în arendă şi care au cumpărat de la împăratul trecerea peste fluviu cu trei sute de mii de galbeni şi se spune că au câştigat mari sume de bani. chiar la începutul primăverii. de jur împrejurul căruia întinzându-se o mlaştină. mână din răsputeri şi calul aleargă cât de tare e în stare. (turcii) dădeau foc la case şi ardeau (totul). ca să-l respingă. Iar pe alţii îi adăpostesc în pădurile greu de străbătut de un om venit de aiurea. solul descalecă şi-i trece omului calul (pe care a călărit) mai înainte. ca să nu-şi obosească şi să nu-şi chinuie prea mult trupul. Şi împărţindu-şi în două armata. Astfel şi-au adăpostit deci copiii şi femeile. Pe uscat. nu localnic. Şi îndată ce a ajuns la gură. Şi ştim de crainici care ajung în cinci zile din Peloponez până la Adrianopol. a echipat vreo douăzeci şi cinci de trireme şi o sută cinci zeci de corăbii de transport şi mergea de-a dreptul spre Istru. Căci domnul acestei Bogdanii Negre se certase şi se războia din această pricină 172 . Crainicii împăratului îi duc veştile în ţară şi vestitorii. parte într-un orăşel numit (. Şi pe unde făcea flota vreo debarcare. (solul) îl dă îndată jos pe călăreţul de pe cal şi. cu popasuri scurte. oraş al dacilor. domnul. un drum (altminteri) de cincisprezece zile pentru un bărbat care călăreşte foarte bine. (solii) străbat un drum foarte lung. când e vorba de oameni care din rândul robilor şi nu dintre feciorii turcilor au ajuns la conducere. punând foc. Se spune că a fost foarte mare această armată. Şi aşa. parte în muntele Prasovon. iar pe cealaltă a trimis-o împotriva domnului Bogdaniei Negre. sosesc foarte repede la Poartă. iar ei înşişi.socoteşte a fi un lucru cu totul ruşinos. a prins să urce pe fluviu spre Vidin. şi în foarte puţine zile fac drumuri foarte lungi în chipul următor: când vede în cale un cal. încât prea puţin se poate pătrunde în adâncul lor. Şi a poruncit ca aceste corăbii să intre prin Pontul Euxin pe Istru.). el ţinea cu sine o parte. După ce i s-au pregătit oştile. iar pe mare. în care se face târg mai bine decât în toate oraşele ţării. au ars şi Prailavon. a doua năvala acestui împărat împotriva Bizanţului. când se întâmplă cumva un lucru nou. (împăratul) a poruncit să i se înfăţişeze oastea deplin şi bine înarmată şi să-l însoţească în această expediţie toată călărimea. îl apăra şi-l păzea şi-l întărea foarte şi-l punea deplin la adăpost. cu gândul să treacă pe la Vidin. când găseşte un altul. Şi aşa cum poruncise împăratul.. dacă acela ar încerca să năvălească şi să nu-l slăbească din hărţuială dacă izbuteşte să pătrundă în ţară. Căci mai toate casele sunt de lemn. şi. Dar dacii.

cred. împăratul nu se abătea nicăieri din cale după gardă. nu le-ar mai ieşi nimic după gândul lor (…) unuia dintre ei!». Căci. îl chema să-i vină (în sprijin) şi spunea că este gata să pornească la război alături de el. că nu vor rămâne liniştiţi locului. de la gura fluviului. Căci împăratul nu îngăduia (aşa ceva) armatei. a plecat în grabă spre flota împăratului. după ce l-au bătut mai multe zile. umbla prin păduri. Dar cum nu înaintau în cucerirea oraşului. Şi atunci. Căci. Dar Vlad. (împăratul) îl cinstise în chip deosebit cu prietenie pe fratele mai tânăr al lui Vlad şi-l dăruise cu bani şi veşminte multe şi alese şi l-a pus să trimită vorbă în Dacia celor puternici să lucreze (pentru el). Aţi aflat acum. Şi robi. a lui Vlad. s-au retras amândoi. El mai are însă cu sine şi pe fratele mai tânăr al domnului nostru. dar n-a izbutit atunci să-şi atingă ţelul prin această solie. împresurau amândoi oraşul şi. şi tabăra s-a nimerit într-un loc deschis. aşteptând să vadă încotro va înainta armata împăratului. Deoarece i s-a dat de ştire că nimeni nu stă să iasă la luptă împotriva sa şi că nici din partea peonilor nu i-a venit lui Vlad vreun ajutor. însă ea suferea pierderi foarte 173 . Împăratului îi erau pe plac vorbele acestui domn şi l-a îndemnat să facă aşa încât generalul lui să se unească pe fluviu cu comandantul flotei sale şi să împresoare oraşul numit Chilia. ci mergea cu ea în ordine de luptă. Ajuns aşa deodată foarte bogat. pe care urmăreşte să-l pună domn în Vlahia. să vă apăraţi şi voi. voi ştiţi doar că ţara noastră e vecină cu a voastră şi că şi unii şi ceilalţi locuim lângă Istru. trimiţând soli la împăratul Mehmet. împăratul nu se sinchisea şi nu se îngrijea de întărirea taberei. îndată ce a aflat de năvala duşmanilor. dar foarte puţini. au fost respinşi şi au pierdut câţiva oameni. aducea în tabără călărimea. Iar Vlad. şi voi că împăratul turcilor se îndreaptă cu oaste mare împotriva noastră. adunându-şi oaste din ţară. şi să nu-i lăsaţi să ne strice ţara şi să ne nenorocească şi să ne subjuge neamul. Mergea de-a dreptul asupra oraşului în care dacii îşi puseseră la adăpost femeile şi copiii. Şi dacă va învinge şi va supune Dacia aceasta. pe când pornea la război împotriva Daciei. el a trimis vorbă şi a făcut precum i-a poruncit împăratul.cu Vlad şi. ci îndată vor năvăli cu război asupra voastră şi locuitorii ţării voastre vor avea greu de suferit din partea lor. Şi după ce s-a unit cu oastea împăratului. Aşadar acest domn. Acum e ceasul ca. Şi ei cu asta se ocupau. era însă oprit de acea parte a oştirii care fusese rânduită acolo să păzească ţara. după ce oştile i-au trecut spre Istru şi a ajuns în Dacia. dădea foc satelor şi lua pradă de vite pe unde se întâmpla să dea de ele. ca să-şi unească (forţele) cu comandantul flotei. oprind cât mai departe cu putinţă de ţară această oaste. înaintând împreună cu oastea lui. vă daţi seama bine şi voi. cu partea mai mare din oaste. a trimis la peoni sol care le spuse următoarele: «Peoni. Iar împăratul. Şi dacă vreunii se răzleţeau de armată erau nimiciţi îndată de aceştia. iar ei se ţineau prin păduri pe urma împăratului. Ascultând aceste vorbe ale solului. Negrul Bogdan a pornit cu năvală să intre în ţara dacilor. ajutându-ne pe noi. de-a dreptul la oraşul Chilia. Şi strângeau armată. peonii s-au lăsat convinşi de ele şi s-au îndemnat să-l ajute (pe Vlad) şi mai ales să se apere.

Se spune că Vlad însuşi a pătruns ca iscoadă în tabăra împăratului şi că. se şi vedeau nimiciţi cu desăvârşire. fie că dă peste ei alt necaz. dar dacă se îndepărta vreunul ieşind din rânduri. fiecare unde îşi avea cortul. când putea doar să se folosească de multe iscoade.grele ori de câte ori se depărtau vreunii din ea de tabără. au prins să umble prin tabără crainici de-ai împăratului şi strigau să nu se urnească nimeni din loc. spunându-le următoarele: «Musulmani. El însă. pedestraşi cu toţii. întorcându-se. s-au întors spre piaţa taberei şi. Căci împăratul vă va ucide el pe voi. căci va muri îndată de mâna împăratului (duşmanul). se luptau cu vrednicie. Căci oştile acestui neam au obiceiul să nu se mişte niciodată noaptea nici într-o parte. dacă armata stă locului. cu făclii şi cu torţe aprinse înainta cu oastea în deplină rânduială şi bună întocmire şi s-a repezit mai întâi spre Poarta împăratului. Şi după ce s-au mai luptat şi aici puţin. umblând prin ea. Eu însă nu cred că Vlad s-a hotărât să se vâre într-o primejdie atât de mare. de îndată cădea de mâna turcilor. căutând să scape cu viaţă. încep a se retrage pe rând. şi. fără să se mişte nicăieri. Venea însă el însuşi chiar şi în timpul zilei foarte aproape de tabără şi privea cu atenţie corturile împăratului şi cortul lui Mahmut şi piaţa. afară de cei de la Poarta împăratului. Şi oamenii lui Mahmut fiind viteji. aşezaţi în ordine de luptă. prădând-o şi ucigând pe cine le stătea cumva în cale. aşteptaţi puţin! Căci veţi vedea îndată în tabără cum vrăjmaşul împăratului cade şi-şi ia pedeapsa pentru cutezanţa sa faţă de împărat». fiindcă zorile se apropiaseră şi se lumina de ziuă. apoi însă. îmbărbătându-i. Şi s-a făcut mai întâi spaimă mare în tabără. îndeosebi că. plecă 174 . Oştirea din tabără a rămas toată pe loc. Şi stăteau deci şi atunci turcii neclintiţi. Şi la acestea s-a dat luptă mare şi au ucis cămile şi catâri şi animale de povară.. deoarece oamenii împăratului credeau că i-a atacat o mare armată duşmană. Şi aproape toţi cei din tabără şi-au încălecat caii. pe când. ci rămân neclintite locului. îi îndemnau aşadar să rămână fiecare acolo unde fusese rânduit. Astfel de vorbe rosteau şi multe altele asemănătoare ziceau. n-au avut nici o pierdere vrednică de însemnat. duşmanul este dat îndată pieirii. mai înainte de a vă îndepărta fugind de acela. S-au luptat aici vreme destul de îndelungată. luptând în rânduri bine strânse. (oamenii lui Vlad) au pornit spre Poarta împăratului şi i-au găsit pe ostaşii din jurul împăratului în afara Porţii. (ci cred că aceasta este o plăsmuire) pentru a-i arăta îndrăzneala. care dădeau semnul pentru atac. fie că se întâmplă să pătrundă vreun hoţ în tabără. venită din altă parte. mai apoi însă. Şi. Şi. ci au dat peste corturile vizirilor Mahmut şi Isaac.sunteţi pierduţi cu toţii. de îndată ce Vlad a năvălit. Crainicii împăratului. deşi erau cuprinşi de mare spaimă. Şi având cu sine chiar mai puţin de zece mii de călăreţi (unii spun însă că nu avea mai mult de şapte mii de călăreţi). Când a năvălit năpraznic în tabără Vlad. înspăimântaţi şi cuprinşi de groază mare din pricina năvalei. dacă se urneşte din loc. Dar n-au nimerit peste curtea împăratului. Căci (Vlad) atacase la lumina făcliilor şi în sunete de corn. puşi pe fugă. a cercetat cum este întocmită tabăra. a năvălit cu ei în tabăra împăratului de la prima strajă a nopţii. l-a întâmpinat mai întâi armata din Asia şi s-au luptat ei acolo scurtă vreme. .

minunându-se mult de aceste lucruri. domnul Daciei. ducându-i mai departe (de tabără). au încremenit de groază. Şi prinzând oştenii împăratului în noaptea aceasta pe unul dintre oştenii lui Vlad. Şi dacii. înaintând. Ali. dând de urma lui. spunea că nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri atât de mari şi ştie să domnească şi să se poarte cu supuşii lui într-un chip mai presus de firea omenească. dacă nu află de la el ce vor să afle întrebându-l. fie călăreţ. Şi după ce a vorbit de toate. gonind cât de repede vor putea. apoi s-a îndreptat asupra domnului Bogdaniei Negre care. strângând pe cei mai aleşi ostaşi ai guvernatorilor şi punându-le comandant pe Ali. Înaintând astfel cu armata în rânduri strânse mai departe în Dacia. (se spune) pe oştean. precum se spunea. împăratul. văzând mulţimea de oameni traşi în ţeapă. pierzând în noaptea aceasta numai câţiva oameni. Şi. l-au dus la Mahmut. ar fi adăugat însă. vreo douăzeci de mii. Şi în fiecare noapte. ori de câte ori poposea. privelişte pentru turci şi pentru împăratul însuşi! Chiar şi împăratul. şi-l întreba acesta cine e şi de unde vine. a nimicit pe mulţi şi a prins vreo mie de daci şi i-a dus în tabără la împărat. când iată că-i vede pe ai săi traşi pe ţepe. cu oarecare teamă pentru situaţia sa. a mers vreo douăzeci şi şapte de stadii. Şi cum îi tot spuneau că-l vor ucide. foarte puţini.din tabără. 175 . mâna din răsputeri şi ajunge oastea lui Vlad şi repezindu-se asupra ei. cum se făcuse repede ziuă. fiul lui Mihal. Şi erau pari mari în care erau înfipţi bărbaţi şi femei şi copii. care se pregătiseră şi se aşteptau să fie împresuraţi aici de împărat. luând deci armata. Iar (oşteanul) i-a răspuns că ştie foarte bine. împăratul însă. nu poate spune nimic. a ajuns la oraşul în care îşi avea capitala domnul Vlad. dar că nu îndrăzneşte să le dezvăluie nimic din cele ce-l privesc (pe Vlad). Mahmut. Erau şi copii mici. el spuse că e gata să moară oricând. de frica aceluia. Aşa s-au întâmplat atunci aceste lucruri. Iar restul turcilor. Şi spunea că acest bărbat care săvârşeşte asemenea isprăvi s-ar putea învrednici de mai mult. Împăratul i-a luat şi. Şi din armata împăratului se spunea că au pierit puţini. atârnaţi de mamele lor în ţepe şi păsările îşi făcuseră cuiburi în măruntaiele lor. Vlad aţinându-se pe urmele oştilor împăratului. şi dă oastea împăratului peste câmpia cu ţepe care se întindea în lungime vreo şaptesprezece stadii şi în lăţime şapte. Împăratul. nici de asediu nu s-a apucat. l-ar fi ucis. au deschis porţile şi erau gata să-l înfrunte pe însuşi împăratul care venea cu oaste împotriva lor. Îndată după aceea. că dacă (Vlad) ar avea o armată însemnată. îşi înconjura tabăra cu palisade şi o întărea înăuntrul palisadelor şi o ţinea închisă şi punea străji mai mari ca înainte şi poruncea ca oştile să fie zi şi noapte sub arme. a dus-o în grabă lui Vlad şi. cuprins de uimire. ar putea să ajungă foarte mare. fie azap. ucide pe oricine se răzleţea (de ele). dar că despre acesta. a mers de-a dreptul asupra oraşului în care îşi avea reşedinţa însuşi domnul Vlad. înaintând de aici înăuntrul ţării. le-a poruncit să pornească pe urmele dacilor. i-a ucis pe toţi. nici tabără n-a aşezat. l-a mai întrebat dacă ştie cumva pe unde se află acum Vlad. trecând pe lângă oraş şi nevăzând nici un om pe ziduri în afară de tunari care trăgeau cu tunurile asupra oştirii lui.

fugea dinaintea duşmanilor. cum n-am mai auzit să se fi întâmplat nicăieri pe pământ». mai făceau câte o mare ispravă şi cu mare grabă au trecut peste Istru. Şi lui Omar împăratul i-a dat cârmuirea Tesaliei. Şi cum împăratul a început să dea înapoi. Şi. care treceau să-şi răscumpere pe cei robiţi. nici vită de povară (la voi). iar împăratul a luat nu puţini robi din ţară. Nu peste mult timp. Omar însă. fiul lui Mihal. pentru că aţi ţinut cu acest răzvrătit care a făcut mult rău Daciei. frică de dacii care. Aceştia. fiul lui Turahan. i-a înduplecat şi i-a îndemnat să spună şi celorlalţi să îndrăznească să vină la el. a ajuns armata împăratului la Istru. Şi aşa s-a întâmplat cu a doua năvală îndrăzneaţă a dacilor împotriva armatei împăratului. căci. să acopere spatele armatei. învingându-i pe daci şi urmărindu-i. aducând robi. să-l atace îndată şi să-l zdrobească. Şi a poruncit guvernatorului din aceste ţări să-i stea în ajutor. fiecare. oastea porneşte de-a dreptul asupra armatei lui şi. poruncindu-i să se ţină prin păduri pe urma împăratului şi. Şi au pornit năvala asupra taberei împăratului. s-au luat la luptă cu duşmanii şi s-au luptat cu vrednicie. a alergat să apuce armele. Ştiţi doar că acum n-au mai rămas nici dobitoc. a întâlnit în cale pe Iosuf. şi-au dat 176 . pustiind ţara şi că ni se va lua tot ce ne-a mai rămas? De ce nu deveniţi prieteni ai împăratului? Şi o să aveţi linişte în ţară şi în casele voastre. Şi însuşi Mahmut stătea cu oştile sub arme. Iar Dracul cel tânăr îi chema pe fiecare în parte. rânduit şi el de Mahmut să meargă asupra duşmanilor. încurajaţi de retragerea lui. l-a lăsat acolo în ţară pe Dracul. Şi l-a ocărât şi-i spunea cam aşa: «Nenorocitule. întorcându-se împreună cu Omar. asedia Chilia. Oştenilor le era. dobândeau mari câştiguri.precum se vestise. îi ucideau fără nici o cruţare. întrunindu-se. când vei ajunge la el ca fugar? Au nu mai rău decât duşmanii se va purta cu tine împăratul însuşi şi te va da pe loc morţii celei mai rele. Şi au ucis vreo două mii. ce-i drept. Dar Iosuf. a fost bătut şi luând-o la fugă. unde te duci? Au nu ştii cum te va primi împăratul. slobozind pe urmă călărimea. Când însă a venit ştire de la straja de acolo că duşmanii dau năvală. feciorul lui Turahan. care. Şi el s-a dus împotriva domnului Bogdaniei Negre. mânând cu ei şi vite. spunându-le: «Dacilor. Trimiţând aceste vorbe dacilor. fratele domnului Vlad. Şi toate aceste grele suferinţe le-aţi îndurat din pricina fratelui meu. au cutreierat ţară nu puţină şi. se ducea spre tabăra împăratului. mai mult de două sute de mii de cai şi boi şi vaci. iar el a pornit drept spre capitală. dar a lăsat oaste ca de şase mii. Şi când a tăbărât la Istru. s-au înapoiat în tabără. când îşi va da seama că ai fugit?!» Cu aceste cuvinte l-a îndemnat pe om. Iar împăratul i-a poruncit lui Ali. dacă vor cădea asupra lui. dacă cineva s-ar răzleţi. fără să-şi fi pierdut de loc îndrăzneala. credeau că vor dobândi mare glorie. Iar Mahmut a poruncit lui Iosuf să înainteze ca să-i întâmpine pe duşmani. Şi. Şi înfingându-le în suliţe capetele. ce credeţi că o se întâmple cu voi în viitor? Au nu ştiţi ce putere mare are împăratul şi că îndată or să vină împotriva voastră oştile împăratului. îndată ce a pornit şi a încins lupta. era încă mazul şi avea oameni vrednici şi-l însoţea pe împărat. ca să trateze cu dacii şi să aducă ţara sub ascultarea lui. afară de Poarta împăratului.

i-a trecut pe toţi în Ţara Românească si le-a curmat viaţa cu aceeaşi moarte prin tragere în ţeapă.. a plecat la peoni. l-au băgat în închisoare în oraşul Belograd... p..... iar despre celelalte. trecând de partea lui. Ei au venit şi au arătat românului cele indicate. o moarte inumană.435) Sec. Iar celălalt.. Un comandant de-al tiranului de la hotarele acelea.. Românul s-a ciocnit cu ei......seama că tânărul e mai bun pentru ei decât domnul Vlad şi.. a năvălit în părţile Distrei.... când dacii au trecut de partea fratelui său şi când şi-a dat seama că în zadar a făcut mai înainte atâtea ucideri... l-au apucat ameţeala şi turbarea şi strângând de peste tot armată.... şi- a supus ţara. feciorul lui Choniates şi..... Auzind aceasta tiranul s-a înfuriat şi a trimis pe unul dintre oamenii săi de vază împreună cu un secretar şi a spus: «Să-mi aduceţi dările... adică zece mii de galbeni....... iar pe care i-a prins de vii.... IV........ cât despre faptul de a veni la închinare...... degrabă l-au părăsit pe Vlad şi au trecut de partea fratelui său... Expediţia împăratului împotriva dacilor s-a desfăşurat deci aşa [cum am arătat].501- 515) Sec..... pe copii însă nu poate...... mă voi gândi eu». (Fontes Historiae Daco-Romanae.. Şi cum au simţit asta şi ceilalţi daci...... a trimis voievodului Ţării Româneşti un sol anunţându-l să vină degrabă la închinare şi să aducă cu el cinci sute de copii şi tributul ce-l dădea în fiecare an.. Şi de îndată ce i s-a strâns armată..... apoi a trecut cu armata.. XV...... peste o sută cincizeci de mii.. voind să arate o faptă deosebită.. a trecut în Ţara Românească cu zece mii de turci.... Trădarea lui Vlad Ţepeş de către boieri “Şi cum Mahomed nu avea nici cele trebuincioase pentru oştire şi nici nu putea urmări pe Draculea în pădurile în care se ascunsese fără a se expune la 177 .. Aflând acestea tiranul.. pe ai căror apropiaţi îi ucisese el în Dacia... a luat popor de jos o mulţime. dureroasă şi urâtă. Despre domnia lui Vlad Ţepeş “Iar în anul 6970.. osândindu-l cu grea osândă ca pe unul care a ucis oameni cu totul pe nedrept... Bocignoli. Mai întâi acesta i-a tras în ţeapă. Însă peonii. p.. se adunau treptat. şi pe care i-a omorât în luptă.. Laonic Chalcocondil.. Şi cum fratele său Dracul a năvălit şi şi-a supus ţara Daciei. l-au acuzat de omor în faţa regelui peonilor. Vlad a plecat la peoni.. în vreme de primăvară a plecat de la Adrianopol şi a ajuns la Dunăre". i-a osândit pe toţi la moarte prin tragere în ţeapă pe ei şi pe comandantul lor Hamza.... XV. IV........ el a năvălit şi a pus mâna pe domnie şi. aducându-şi şi oaste de-a împăratului. . acesta este şi mai cu neputinţă........ ………... i-a omorât........ Acesta a răspuns: galbenii îi are pregătiţi ca să-i dea...” (Fontes Historiae Daco-Romanae..

atât dinspre ţara şi coroana cea sfântă a Măriei Tale. pe mare. p. ponegreau pe Draculea. p. care aduce scrisoarea. uitară de binele pe care li-l făcuse Draculea şi începură împotriva lui uneltiri periculoase. Pentru că nici un chip nu vreau să lăsăm în drum ce am început. El a adunat oastea cât avea. adu-l în această ţară peste munţi a noastră şi binevoieşte să te baţi aici cu ei.) (…) Văzînd ei ceea ce am făcut. (N.130. să le nimicească şi să le facă pustii. Însă vaduri n-au. Scrisoarea lui Vlad Ţepeş către Matei Corvin. Iar dacă nu vrei Măria Ta însuţi. cu toată puterea lor. Cronica anonimă intitulată Povestire despre Dracula Voievod prezintă într-o manieră deformată personalitatea şi faptele domnului Ţării Româneşti. îndată şi iute. ci să ducem lucrul la capăt (…) deoarece nu vrem să fugim înaintea sălbăticiei lor (…)". scăpând de vrăjmaşul care pricinuise atâta teamă. Iar boierii munteni. încă de la sărbătoarea Sfântului Grigore. Cum se va deschide vremea. cât şi din toate celelalte părţi. măcar Transilvania şi părţile secuieşti. că turcii nu se poartă cu vrăjmăşie atâta timp cât ei le sunt credincioşi şi le plătesc tributul cerut. ridicară în slăvi pe turci. au de gând să vie duşmăneşte. Scrisori de boieri. şi şi-au aruncat toată turbarea asupră-ne. şi în sfârşit. atunci dă numai cât ţi-e voia.. Măria Ta.Împăratul foarte s-a supărat pentru aceasta şi a pornit cu oaste împotriva lui şi a venit asupra lui cu multe puteri. Măria Ta. 1914. adică primăvara. Pe omul nostru. 178 . că atâta timp cât va trăi el Ţara Românească nu va plăti tribut turcilor. Iar dacă Măria Ta voieşti să ne dai vreun ajutor. Documente privind relaţiile Transilvaniei şi Ungariei cu Moldova şi Ţara Românească. am pus să le ardă. Scrisori de domni. au părăsit gâlcevile şi certurile pe către le aveau până acum în toate alte părţi. ci să ne spui cu adevărat gândul Măriei Tale. atât călăreţii. că am călcat pacea cu ei (cu turcii – n. atunci Măria Ta să fii bun a nu ne zăbovi. se străduia să le arate că nu se cade să ceară pacea de la cei învinşi. în afară de Vidin. .” (A. de data aceasta să nu-l întârzii. spuneau că victoria va fi cândva mai dăunătoare învingătorilor decât celor învinşi. regele Ungariei "(…) Deci să ştii. Veress. 1476. Draculea.. refuzară a mai face serviciul militar. I. cât şi pedestraşii.n. fu nevoit să facă calea întoarsă fără nici o pradă şi fără a dobîndi victoria pentru care venise. atunci fii bun şi trimete-ţi oastea întreagă în părţile transilvane ale Măriei Tale..) 1456-1462. Dacă însă Măria Ta nu vrei să dai toată oastea. Iorga. vol. dimpotrivă. Budapesta.primejdii din cele mai mari. atunci strânge-ţi toată ţara şi tot poporul de oaste. milostive Doamne. ei ar vrea să-şi aducă vasele de la Constantinopol şi Galipole. Deoarece pe vadul Vidinului prea puţin pot să ne aducă vreun rău. că apărându- se cu arma în mână pot trăi în libertate. 165 – 167. mă rog. Vlad Ţepeş . dacă voia Măriei Tale este să ai luptă cu ei. că ai vadurile lor de la Dunăre. ci să mi-l trimiţi înapoi. pierzînd pe mulţi dintre ai săi. Deci. la Dunăre.) 1462 februarie 11. Măria Ta..

sau călugăr.(30 000) şi a lovit pe turci noaptea şi a nimicit o mulţime dintre dânşii şi nu a putut să se bată cu oameni puţini împotriva marii oştiri. Mihul logofăt. acela să nu meargă cu mine.Poartă a Creştinătăţii" în timpul lui Ştefan cel Mare. 97- 98) B. căci a făcut Dumnezeu să fim o singură ţară (s. Scrisoarea lui Vlad Ţepeş către braşoveni prin care anunţă că a reuşit să ia din nou domnia “Scrie domnia mea credincioşilor şi bunilor. furt sau tâlhărie sau vreo minciună sau nedreptate. sau om de rând. El s-a ciocnit cu dânşii şi turcii au fugit." (Şt. Deci v-a slobozit Dumnezeu calea. L. Sfârşitul lui a fost aşa.. Iar atunci. . şi. Veniţi cu pâine şi cu marfă şi vă hrăniţi. cuvintele domniei tale.. Şi aşa de mult ura răul în ţara lui.. domnul Moldovei un tribut anual în valoare de 2000 de ducaţi “Mehmed.66- 67) 1476. judeţului şi pîrgarilor din Braşov. Pascu. nu se putea răscumpăra de la moarte. chiar dacă cineva avea mare bogăţie. niciunul dintre aceştia nu rămânea viu. spunându-i în loc de prohod: «Tu nu eşti bărbat. Care era rănit în faţă. fiul lui Murad Han. Oastea lui Dracula a început să-i taie fără milă şi i-a gonit. p. Iată vă dau de ştire că am răsturnat pe vrăjmaşul nostru Laiotă. a început el însuşi să-i cerceteze. 1455 octombrie 5. Scrisoarea sultanului Mehmed al II-lea Fatih prin care îi cere lui Petru Aron. printr-însul.. Moldova – . pe 179 . iubitoare salutare să primească nobleţea ta! Ai trimis pe solul acesta şi boier al tău. Apropriaţii lui luându-l drept turc. ci femeie».n. Culegere. El nu a îndrăznit să meargă mai departe împotriva lui. dacă cineva făcea un rău. şi s-a întors înapoi. Şi pe cei care au venit cu dânsul din această luptă. Pe el l-au străpuns cu multe suliţe şi astfel a fost omorât.. nobilului şi înţeleptului şi celui demn de cinste şi laudă Ioan Petru. Fie că era boier mare sau preot. El văzând că este ucis de ai lui îndată a ucis cu sabia lui pe cinci dintre ucigaşii lui. dulcilor şi cinstiţilor prieteni ai domniei mele.. Dracula de bucurie s-a urcat pe un deal să vadă cum taie pe turci şi s-a depărtat de oaste. I. sultanul Mehmed Beg.. voievod şi domn al Morovlahiei. p. care era rănit la spate. când a pornit împotriva turcilor. Împăratul auzind aceasta a plecat cu mare ruşine. unul l-a lovit cu o suliţă. pe acela poruncea să-l pue în ţeapă. Trăia în Ţara Muntenească şi au venit turcii asupra ţării lui şi au început să jefuiască. a pierdut oaste nenumărată. încât.. veşnic biruitor! De la marele domn şi marele emir. aceluia îi dădea mare cinste şi-l făcea viteaz al său. astfel a vorbit întregii lui oşti: «Cine se gândeşte la moarte.. să rămâie aici». Maior.)…“ (Relaţiile internaţionale…. şi a fugit la turci.

În mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti". “(…) Prin asprimea şi dreptatea sa. în fiecare an. De va sosi la împlinirea acestora. i-au ieşitu înainte Pătru vod Aron pe Siretu. ci chiar şi pe ţărani îi strânse la arme. aprilie 12. Dacă nu va veni.care le-a spus. Şi de acolea luo Ştefan vodă steagul ţării Moldovei şi să duse la scaunul Sucévii. Ştefan Vodă. atât 180 . şi s-au lovitu în zioa de joi mari. nu cerca să aşeze ţara. domniei- mele. Ci Aron vodă nu se lăsă cu atâta. lui Bogdan vodă. arc sau sabie sau că a pornit la luptă fără pinteni. la Doljăşti. p. (Grigore Ureche. slujea regelui polon şi din sfatul şi porunca acestuia ocupase Chilia. Baza socială a armatei lui Ştefan cel Mare. Când s-au strânsu ţara la Direptate Déciia Ştefan vodă strâns-au boiarii ţării şi mari şi mici şi altă curte măruntă dimpreună cu mitropolitu Theoctistu şi cu mulţi călugări. Şi pentru aceasta punem soroc peste trei luni. Letopiseţul Ţării Moldovei. Şi aşa sultanul dete poruncă să se pregătească oaste împotriva Moldovei. iar Ştefan adunându-şi la arme pe toţi ai săi. Şi-l prinse pre Pătru vodă Aron şi-i taie capul. atunci pacea va fi încheiată. p. Deci. Începutul domniei lui Ştefan cel Mare "Acest domn. care nici când n-a fost cu credinţă sultanului. aceasta o ştiţi voi! Şi Dumnezeu să te veselească!” (Documente turceşti privind istoria României. că au împărţitu oştii sale steaguri şi au pus hotnogi şi căpitani. 2000 de ducaţi de aur. la tină. atunci pacea va fi încheiată cu domnia-mea. dacă vei trimite haraciu. Décii Ştefan vodă gătindu-să de mai mari lucruri să facă. ci de iznoavă s-au bulucitu şi al doilea rându să lovi la Orbic şi iarăşi biroui Ştefan vodă. Şi décii cu toţii l-au rădicatu domnu şi l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. îi tăia capul fără nici o milă (…) Împăratul turcilor turba de ură şi de mânie la auzul acestor veşti şi în sufletul lui plin de mânie îl mai aprindea şi Radu prin stăruinţele şi îndemnurile lui de a grăbi să răzbune perfidia lui Ştefan. rădicat-s-au de la Ţara Muntenească cu multă mulţime de oaste muntenească şi din ţară adunaţi şi au intrat în ţară. carile toate cu noroc i-au venit".. îi făcu pe aceştia plecaţi şi ascultători (boieri) întru toate poruncile lui. şi înfrânse Ştefan vodă pe Aron. I.1) 1457-1504. învăţînd pe fiecare să-şi apere patria. ci sub cuvânt că plăteşte tribut. ci de războiu să gătiia. Şi silind spre scaunul Sucevii. Letopiseţul. după doi ani a domnii lui Pătru vodă Aron. Dacă află că vreun ţăran n-avea săgeţi. de-şi răsplăti moartea tatâne-său. la locul ce se chiamă Direptatea şi i-au întrebatu pre toţi: iaste-le cu voie tuturor să le fie domnu? Ei cu toţii au strigat într-un glas: . nelăsînd nici o crimă nepedepsită.83) Cronicarul polonez Jan Dlugosz. Şi nu numai pe ostaşi şi pe boier. Grigore Ureche.

nici la vârstă. Moldova şi ..... după ce îşi arse carele şi alte bagaje şi după ce îngroapă în pământ cinci sute de tunuri......... Pe acestea şi toate orăşelele din vecinătatea lor....... ci-l hărţui mereu din locuri ascunse şi pline de curse timp de vreo patruzeci de zile... 1915.. nu cuteză să se lase în luptă deschisă.. Partea mare a armatei ajungând în munţi şi găsind drumul închis cu arbori prăvăliţi... aceasta se datoreşte binefacerei unui român căruia Ştefan voievod descoperind înşelăciunea îi taie capul... plecat din Polonia. lăsându-şi caii şi sarcinile în tabără.. temându-se totuşi de puterea lui (căci regele Matia avea ca la 40000 oameni în armata sa) şi temându-se şi de necredinţa oamenilor din cauza tiraniei lui. ........ neuitându-se la nimic. boiemul.... iar după ce regele Matia ... toată ţara locuită şi bogată.... Adunându-şi o armată puternică şi luând cu sine pe Berindei.. dar nu de moarte.. Se spune că zece mii de unguri au fost ucişi în acea luptă şi câteva steaguri au fost luate şi aduse de soli de ai lui Ştefan. fu scos din focul luptei pe targe.. Lupta de la Baia dintre Ştefan cel Mare şi Matei Corvin . pe la mijlocul lunei lui octombrie ieşii din Ungaria.Pannoniacul" ajunse la orăşelul Baia. Încredinţând conducerea şi grija armatei lui Ioan Giscra de Brandis. semn de biruinţă. ca să nu pună mâna moldovenii pe ele. Şi dacă regele Ungariei nu a fost prins sau omorât. "Matia... şi care făgăduise acestuia că-l va reaşeza în scaunul Moldovei. foc şi omor..... cu gropi şi cu care (căci se temea de năvălirea duşmanilor).. care-şi aşezase armata între două râuri.... Orghidan. scapă cu fuga............ care primise la sine pe Berindei. care stăruia în supunerea sa către Cazimir... după ce izbucniseră flăcările...pe ostaşi cât şi pe ţărani – aşa că numai femeile şi copii mai rămăseseră acasă.. Şi cu toate că Ştefan voievod îi ieşise în cale cu oastea sa la acel Chotrusz. ajunge la . regele Ungariei. şi după ce întări orăşelul cu valuri de pământ. Ştefan voievod... regelui Cazimir al Poloniei (– care petrecea în Vilma). nici la stare şi nici la sex...... Şi a ţinut luptă schimbătoare până la revărsatul zorilor.Samush" socotind că a sosit timpul. Craiova.......... Cronicarul polonez Jan Dlugosz...) 1467......... rănit în trei locuri.8-9.. sosi cu pedestraşi uşori la Baia.. cu gândul să-l aşeze în scaunul Moldovei şi să răpească dreptul regelui şi al regatului Polon asupra stăpânirii Moldovei..... mulţi pârjoliţi de flăcări.. care de popor sunt numite Ptenini. Iar Ştefan şi armata sa dobândi 181 . o pustii cu sabie. p.. când cu puţin să poată bate pe cei mulţi. la târgul Roman şi apoi la Nyemiecy...Chotrusz" şi pe care-l pradă şi-l arse. Şi trimiţând mai înainte oameni.. cari să dea foc oraşului din câteva părţi... năvăleşte în Moldova şi trecând munţii şi pădurile. Matia ca să nu cadă viu în mâna moldovenilor.. căci omorâse aproape pe toţi fruntaşii.. şi-l împiedică de a jefui mai departe. Ce spun cronicarii străini despre Ştefan cel Mare...........” (Traducere la N. căzând mulţi din unguri ucişi. Merse apoi mai departe pe lângă munţi şi ajunse la Bacău.. neputând suferi să fie părăsit şi dispreţuit de Ştefan...... porni împotriva lui pregătit să moară cu toţi ai săi sau să învingă........ se aruncă asupra ungurilor în seara zilei de 15 decembrie.

.. (Gh. Bucureşti. al doilea beglerbeg. Şi dacă această poartă ar fi pierdută. va fi în primejdie toată creştinătatea. închinăciune prietenească şi dorim tot binele pentru binele oamenilor încredinţaţi cârmuirii voastre. Cuscura-beg. voievodul Transilvaniei.000. Aşadar. Tineretului. cu toţi curtenii sultanului. din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei. p.. Drept aceea.cit. că în jurul sărbătorii de curând trecute a Bobotezei. op. drept căpitan de frunte al ei. ziua douăzeci şi cinci – 1475".pradă mare. fiul lui Isac-paşa. Căci numitul turc are în toate părţile mulţi duşmani care vor purcede împotrivă-i cu sabie în mână. Scrisoare adresată de către domnul Moldovei. Şi auzind noi aceasta." (Traducere la N. din toată creştinătatea şi din orice loc va ajunge scrisoarea noastră de faţă.. şi pe toţi i-am trecut prin ascuţişul săbiei.. să nu întârziaţi. şi i-am învins şi i-am călcat în picioare. cu toată puterea sa. cu oştile lor. vă facem cunoscut domniilor voastre. cu toată puterea sa. Ştefan cel Mare principilor creştini "Coroanei Ungariei şi tuturor ţărilor în care va ajunge această scrisoare. ne-am înarmat cu toţii şi am mers împotriva lor. i-am tăiat mâna dreaptă. Necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este perzătorul creştinătăţii şi în fiece zi se gândeşte cum ar putea să o subjuge.. făgăduim. domnul din Sofia.. cu Assar-beg şi Ali-beg şi Schender-beg şi Grana-beg. Numai Ioan de Daroch. corturi.9- 11) 1475 ianuarie 25. din partea voastră. D. care se crede că au fost ca la 4. Zamfirescu. în număr de o sută douăzeci de mii de oameni. auzind necredinciosul turc lucrul acesta şi-a pus în cap şi-n gând ca-n luna lui mai să se răzbune asupra noastră.. Piri-beg. Edit. pe credinţa noastră creştinească. noi Ştefan voievod.. numitul turc a trimis asupra noastră o mare oştire de-a sa. pe Soliman paşa. p. cu toată Rumelia şi cu domnul Munteniei. Dat în Suceava.. mântuire. Valtivar-beg. întrucât de astă dată. Voieşte a-şi supune această poartă a creştinătăţii care e ţara noastră. Serefaga-beg.. Iară noi. Şi aşa trebuie să faceţi şi voi.48-49) 182 . pe uscat şi pe mare. din partea noastră. Şi după aceasta. 1969. în ziua de Sfântul Pavel luna ianuarie.. care şi tunuri. că vom sta şi vom lupta până la moarte pentru creştinătate. De aceea ne rugăm de prietenia voastră. Prea luminaţilor şi măriţilor principi cu toţii. Au scăpat însă împreună cu regele aproape toţi baronii Ungariei.. Cu zisa oştire a trimis.. Şi aceştia erau căpitanii cei mari.. punându-ne capul în cumpănă. Literatura românească veche. Orghidan. Mihăilă. să vă îndreptaţi asupra duşmanului creştinătăţii cât mai este vreme. împreună cu toţi oamenii săi. ca şi de toţi regii. dintre cei mai mari a fost omorât.

.... . Când călăreţii.. le-au luat capul..... a intrat în fundătura sălbatică a unei trecători...................... ………. strângându-şi de asemenea oastea.... s-au îngrămădit în groapa (azmak) aceea. După o vreme.. Nici nu era chip. Cronicarul turc Tevarih-I Ali-I Osman despre expediţia turcilor în Moldova .......... au fugit astfel încât nici nu s-au mai uitat îndărăt.. ci să lupte cu înverşunare. ca să nu fugă.. "Mehmed-han..... el nu a putut totuşi să-şi închege şi să-şi rânduiască alaiul.... Cele două oşti au stat o vreme.... Cetele care veneau unele după altele s-au răvăşit ca valurile. s-au ajutat unii pe alţii şi s-au năpustit asupra oştii ghiaurilor.... ... cei care au dat primii peste ea au rămas împotmoliţi. punându-se în mişcare ca un uragan şi ca un vânt puternic aducător de nenorociri..... L. care erau cât un ocean de întinsă.... noi... "În primul rând... Dar acei ageamii care nu erau obişnuiţi cu luptele au obosit.... luptându-se pe locul de bătălie.. . După ei au venit duşmanii şi trântindu-i şi pe cei care nu căzuseră încă de pe calul vieţii.. El porunci călăreţilor săi să descalece şi îi făcu pe toţi pedestraşi... aşa cum ne legăm şi cum şi predecesorii noştri voievozi au făcut şi erau îndatoraţi...... Suleiman-paşa nu a putut să-i strângă într-alt loc pe ostaşii aceia care se împrăştiau.................. p.. mai înainte arătat.. ei s-au împrăştiat de tot şi au fost cauza înfrângerii şi a celorlalţi.. Culegere.... Părăsind lupta şi măcelul....... Când au văzut oarecare îngăduinţă....1475... Tratatul de alianţă dintre Ştefan cel Mare şi Matei Corvin ...... devenind astfel punte pentru cei care au sosit după ei......... făgăduim credinţa veşnică împreună cu întreaga noastră ţară majestăţii regale însăşi şi sfintei coroane....” (Şt................... a pornit pe urmele lui şi a pus mâna pe cei pe care i-a găsit slabi...... Ei s-au călcat în picioare ca nişte turme de oi şi nici viteji şi bravi nu au mai putut găsi cale să mai lupte.. În groapa aceea s-au împotmolit caii multor mii de oameni şi picioarele multor trupuri. I... .............71) 1475 iulie 12.. şi a pornit prin vilaietul Moldovei. Pascu...... Iaşi.. venind iute ca vântul şi cu iuţeala unui torent.. Oricât de mult s-a străduit şi oricât de multe sforţări a depus.............. Atunci un buluc dintre ei. voievod al Moldovei.... punându-şi în primejdie.................. a ajuns pe malul apei Dunărea....... Dar şi oastea ghiaurilor răi de fire... În sfârşit acel necredincios.. dar au văzut că ei nu ies din pădure. rămânând astfel în mlaştina morţii.... mergând cale de mai multe zile...... Ştefan............... Maior............... văzând moldoveanul (Kara Bogdan) că ţinutul acela a rămas pustiu. unde îşi pregătise uneltele sale de război. 183 .............. Gazii s-au învârtit pe acolo cu ogarii lor...... că duşmanul a fugit.... Abia căutau prilejul de fugă........

după ce se va fi cercetat dreptatea şi nepărtinirea părţilor. miercuri. că de acum încolo. 12. noi. să se dea satisfacţie părţii vătămate. pe faţă sau în ascuns. fiind exceptat regele Poloniei şi coroana acestuia. care ar fi acţionat contra majestăţii regale. că de acum înainte nu vom ţine în nici un caz în ţară răufăcători care obişnuiesc să năvălească în regatul Ungariei şi să comită jafuri. dimpotrivă. fiecare să cerceteze pe temeiul dreptului în faţa judecătorilor ordinari. fără nici o încălcare. De asemenea. La fel. Ştefan-Voievod. că de aci înainte negustorii nu vor mai fi reţinuţi în vreo parte. ci. le primim şi aprobăm de bunăvoie şi prin aceasta în toate punctele şi tot conţinutul ne obligăm şi promitem să le păstrăm şi că le vom păstra de-a pururi în curată credinţă creştină şi cinste. De asemenea. De asemenea. ne obligăm şi va trebui să trimitem oamenii noştri. în persoană şi cu toată puterea cu zisul căpitan. că noi vom îndeplini faţă de majestatea regală şi de sfânta coroană toate slujbele pe care înaintaşii noştri au obişnuit să le facă. Ştefan. noi. în ajunul fericitei fecioare Margareta.. îi vom scoate din statul nostru şi nu-i vom păstra împotriva voinţei majestăţii regeşti. în persoană şi cu toată puterea împreună cu majestatea regească." (Relaţii internaţionale. atunci din amândouă părţile să se adune oameni care să vină la hotare la un loc potrivit şi. încât în propria noastră persoană nu vom putea merge. contra tuturor duşmanilor majestăţii regale. în anul 1475. la folosul şi liniştea şi la apărarea familiei noastre şi a ţării. De asemenea. pentru care a fost atârnat sigiliul secret al documentelor noastre. de asemenea. în acelaşi timp. direct sau indirect. cu care înaintaşii noştri au avut pace. deoarece înţelegem că ele ţintesc la propăşirea situaţiei noastre. Tot astfel. pe aceştia îi vom pedepsi şi vom da despăgubire pentru ei. şi aceştia să se îndatorească a face dreptate fără a ţine seama de condiţia persoanelor. luna iulie. Tot aşa. Ştefan-Voievod. care vor fi găsiţi că au comis pagube şi jafuri. vom fi reţinuţi de către duşmani puternici. la fel. pe aceştia. vom merge. atunci trebuie să trimitem pe acesta (pe căpitan) cu toată puterea noastră. nici nu le vom fi favorabili sau îi vom ajuta în ceva. şi fără vreun gând ascuns sau viclenie.127-129) 184 . Dacă însă vom fi împiedicaţi de vreo slăbiciune sau. dacă se va isca ceva. noi. Pe aceste articole. fără altă pagubă a cuiva după aceea. ci. dacă nu cumva vor fi apărut neînţelegeri între supuşii majestăţii regale şi noi. nobili sau magnaţi ori oameni de orice condiţie. în nici un caz să nu se păşească la mijloace de fapt (violenţă). în caz că majestatea regală ar trimite contra aceloraşi turci pe un căpitan al său prin aceeaşi Valahie. în toate pricinile care ar putea să se ivească. Dat în oraşul Iaşi. când vom fi chemaţi. că de acum înainte nu vom adăposti pe nimeni în ţara noastră.. vom merge. servind drept întărire şi martor. după obiceiul voievozilor anteriori nouă. p. şi că înşişi negustorii să fie liberi şi în siguranţă. în caz că majestatea regală va merge contra turcilor prin Ţara Românească. ci cei de acest fel. sus-zisul voievod. că noi. ci cei care ar fugi la noi. De asemenea.

Acestea sunt lucrurile pe care le spun cu gura mea. când împotriva mea singur erau atâtea puteri. mi s-a întâmplat nenorocirea pomenită. şi să merg să pun pe numitul domn în Ţara Românească. din partea lui. Şi dacă vrăjmaşul ar fi fost singur. sol şi unchiu al domnului Ştefan Voievod. cu cât mă întreceau la număr. Şi totuşi.. pentru că ei nu numai nu m-au ajutat.1477 mai 8.. Ioan Ţamblac. ori. am rămas lipsit de orice ajutor din partea creştinilor. n-ar fi fost aşa de rău. aş fi încercat să scap pe locuitorii ţării mele. Dar m- au lăsat singur. Gândească-se Luminăţia Voastră. iar însuşi a venit în persoană cu toată puterea lui şi m-au înconjurat din trei părţi şi m-au găsit singur pe mine. dacă ar şi ştiut că prinţii creştini şi vecini cu dânsul au să se poarte cu el aşa cum s-au purtat. împotriva căruia ar fi mers turcii. E adevărat. ei l-au înşelat şi astfel a păţit ce a păţit. cu toţi ostaşii împrăştiaţi. Eu. Luminăţia Voastră trebuie să fi auzit de la mulţi. şi nu aş fi suferit atâta pagubă. că cele ce au urmat nu i s-ar fi întâmplat. aş fi făcut una din două: ori m-aş fi împotrivit cu adevărat vrăjmaşului la trecătoare şi nu l-aş fi lăsat să treacă. am înduplecat chiar la acest lucru pe Măria sa craiul unguresc. Căci dacă nu ar fi fost aşa. 185 . Eforturile diplomatice ale lui Ştefan cel Mare privind organizarea unei coaliţii antiotomane se oglindesc în expunerea lui Ioan Ţamblac în faţa senatului şi a dogelui veneţian " . Prea înălţate prinţ şi domn. Învoielile şi jurămintele ce erau între dânşii cuprindeau că toţi trebuiau să fie gata şi să ajute în orice loc pe acela dintre domni. ca să mă pedepsească pentru păcatele mele. ca să-şi apere casele lor. cu toată nădejedea mea într- înşii.. şi am rămas parcă liniştit. eu cerusem ca voievodul Basarabă să fie alungat din cealaltă Ţară Românească şi să fie pus acolo un alt domn creştin. Şi totuşi. el a trimis să-mi spue ca să-mi adun oastea. Care lucru socotesc că a fost voia lui Dumnezeu. ca să se îngrijească el. Că toate acestea s-au săvârşit din partea turcilor în ţara sa. şi s-au întâmplat cum am spus mai sus. anume Drăculea cu care să ne putem înţelege împreună. Lucrul acesta m-a bucurat şi mi-a dat mare nădejde. şi-mi făgădui multe lucruri din partea Luminăţiei Voastre prea creştine. din partea sa ca Vlad Drăculea să ajungă domn. cari de bună voie vă gândiţi la binele creştinilor şi la nimicirea vrăjmaşului lor. şi lăudat să fie numele lui. dar el a poruncit să vie cealaltă ţară Românească deoparte şi tătarii de alta. cari poate au simţit plăcere pentru paguba făcută mie şi ţării mele de către păgâni. – dar au fost unii între dânşii. împreună cu curtea mea. dacă aceasta mi-ar fi fost cu neputinţă. După ce vrăjmaşul într-adevăr a plecat. când mi-a spus că din banii trimişi în ţara Ungurească şi din alţii voi avea şi eu ceva ajutor şi folos. şi înduplecându-se în sfârşit. Căci deşi avea jurăminte şi învoieli cu dânşii. Între acestea veni secretarul Luminăţiei Voastre şi-mi spuse cele ce i se porunciseră. ea Ioan Ţamblac. am făcut ce am putut şi s-a întâmplat cum am spus mai sus.

fiindcă venise vremea să se îndeplinească cele ce-mi spusese din partea Luminăţiei Voastre. treburile mele rămân. pe care o rog să binevoiască a mă ajuta. Aşadar. de nevoie. fiindcă ştiu că Turcii vor veni în vara aceasta iarăş asupra mea. nu pot s-o fac prin scrisoare. şi a hotărât împreună cu mine să se întoarcă de Sfintele Paşti. şi i-am lăsat 200 de oameni dintre curtenii mei. Pe alţi domni creştini. Şi mi-a cerut un om care să meargă împreună cu el şi pe care să-l aibă tovarăş la întoarcere. Văzând cu adevărat grija şi graba sa. care era foarte aspră. oameni de ai noştri. eu îl voiu răsplăti înzecit. Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru treburile creştine această ţărişoară a mea. de câte ori veţi avea nevoie şi – veţi cere. Isprăvind aceasta. Şi făcând aceasta. Afară de asta. Ba eu zic mai mult. al Chiliei şi al Cetăţii Albe. vecini cu mine. fiindcă Turcul s-a împedecat de mine. şi găsindu- se lângă mine secretarul Luminăţiei Voastre şi auzind şi el cele întâmplate. – dar numai împotriva păgânilor. că aceste două ţinuturi sunt Moldova toată şi că Moldova cu aceste două ţinuturi este un zid pentru Ungaria şi pentru Polonia. afară de zece. care le sunt foarte supărătoare. şi am rămas cu vorbele sale ca cu un lucru îndeplinit. şi făgăduiesc că orice dar şi orice ajutor îmi veţi trimite. Atât cer acum. eu l-am lăsat să plece şi i-am dat un om. că este vădit. Afară de asta. îl găsi singur şi-l omorî. ajutând pe un domn creştin. fiindcă în români nu se prea încredea. că dacă aceste două cetăţi vor fi păstrate. Eu l-am sfătuit să nu facă aceasta din pricina iernii. Cred chiar că craiul unguresc va face pace cu Ţara Românească şi că atunci va fi cu mult mai rău. pentru cele două ţinuturi. fără ajutor. Şi lucrul ar 186 . îmi zise: nu cumva mi-ar face plăcere să-l las să plece. Şi astfel repede am făcut şi am mers eu dintr-o parte şi căpitanul craiului dintr-alta. fiindcă lucrul e prea vădit. şi ne-am unit şi am pus în domnie pe zisul Drăculea. – oriunde veţi porunci şi fără nici-o zăbavă. el îmi răspunse: aceasta o voi face în persoană. Luminăţia Voastră ştie ce neînţelegeri sunt între dânşii. Luminăţia Voastră va face o faptă foarte cinstită. mulţi creştini au rămas în linişte de patru ani. şi asta. n-am vrut în adevăr să-i mai încerc ca să nu mă văd iarăşi înşelat. Lucrul acesta aflându-l noi îndată. De aceea să faceţi o altă pregătire mai obştească. Dar numaidecât necredinciosul Basarabă se întoarse. spre a-mi păstra această ţară a mea. socotesc că este de prisos. Din pricina aceasta cu mare greutate poate să-şi vază fiecare abia de treburile sale. el m-a rugat să-i las. am plecat. şi împreună cu el fură omorâţi toţi oamenii mei. fiindcă sunteţi domni creştini şi sunteţi cunoscuţi ca creştini. pentru paza lui. va fi cu putinţă ca turcii să piarză şi Caffa şi Chersonesul. Luminăţia Voastră trebuie să aveţi în vedere. era cam pe la 10 Ghenarie. I-am spus că poate să scrie şi să facă prin scrisoare. eu viu la prea luminată Domnia voastră cerând ajutorul vostru creştinesc. că ea este saraiul Ţării Ungureşti şi al Poloniei şi este straja acestor două crăii. De aceea adăpostul şi nădejdea mea sunt la prea luminată Domnia voastră. folositoare pentru treburile creştine.

Cuib" al Califatului dinastiei otomane şi îndeosebi faţă de măreţul Prag al Împărăţiei mele. din pricina mâniei mele. 187 . am ruinat din rădăcină. neamânând nici o clipă îndatoririle sale de supunere. dacă vi se pare însă că nu e bine să merg. vă voiu arăta. podoaba lumii. după expediţia din anul 1476 "Actul de pace (Sulhname) al sultanului Mehmed han – să-i fie ţărâna uşoară – cu Kara-Bogdan. ca şi mai înainte. I. purtătoare de vijelie. deşteptându-se din somnul neştiinţei.73-75) 1480 martie 13 – 1481 martie 1." (Şt. Dacă veţi cere. Dar..Predându-mi. şi-i dădusem o straşnică pedeapsă cu viteza mea mână nimicitoare. dublând (muza'af) haraciul meu. Maior. el pocăindu-se şi ruşinându-se. de la o vreme. Dacă domnia voastră îmi veţi da voie. în fiecare an. înalt ca cerul. Pricina emiterii preaslăvitului semn împărătesc (hakanî). era în fiecare an de trei mii de florini frânceşti. Pascu... arătase îndrăzneală şi ieşise din calea ascultării. şi-a plecat faţa la pământ pentru slujire şi s-a rugat zicând astfel: . haraciul său. pe care îl fixasem. Ahidname* prin care sultanul Mehmed al II-lea confirmă încheierea păcii cu Ştefan cel Mare. neabătându- * Ahidname . eu mă voi duce. precum şi dările (rüsűm) stabilite prin firman. vrând mai bine de mii de morţi. din neascultare. şi-apoi celălalt lucru. a cerut iertare cu sute de mii de umilinţe şi prin tot felul de închinăciuni.fi uşor: dar nu mai spun în ce chip s-ar putea face aceasta. el călcase în afara cercului cuviinţelor supunerii şi. Lucrul acesta însă nu-l voiu face niciodată. Toată nădejdea el şi-o pune în domnia voastră şi de la domnia voastră cere ajutor şi pentru ceilalţi creştini. din două lucruri unul se va întâmpla de bună seamă: ori voiu fi silit. în vremurile vechi. decât aceasta. şi făcându-l de şase mii de florini. ca să nu lungesc scrisoarea. nu mă voi duce. am devenit prietenul prietenilor şi duşmanul duşmanilor voştri. De asemenea. chipurile. Astfel. se supunea poruncilor mele şi îşi plătea la timp. ocrotitoarea lumii. care. – veşnicească-i preaînaltul Allah preamărirea.. aşa cum îmi fusese fixat. acestea sunt lucrurile ce mi-a poruncit să le aduc la cunoştinţa voastră. Culegere. era plin de omenie şi supus faţă de înaltul . p. căruia i se cuvine judecată dreaptă. din respect faţă de cele şapte versete -. cu glorioasele mele oşti. prefăcând-o asemenea ţinuturilor lui Semud şi Ad. fără întârziere. refugiindu-se la Curtea mea. Aşadar.tratat. şoaptele îndărădniciei diavoleşti vârându-i în creier gândul de răscoală şi de tulburare. L. care. Dacă Dumnezeu va vrea să nu fiu ajutat. ca uraganul.. De aceea zelul pentru credinţa în Allah şi efortul pentru cinstea împărăţiei se puseseră în mişcare. şi a strălucitei monograme (tugra) sultanale. Cu acest prilej. Şi îmi pun nădejdea în domnia voastră. grumazul meu la supunere şi la ascultare şi de asemenea. că am scrisori şi vorbe de dus către Prea Sfântul Părinte. de nevoie. ţara sa prosperă. să mă supun păgânilor. este aceasta: Kara-Bogdan.

iar interiorul şi exteriorul sunt împodobite şi înfloritoare. ea a fost lăsată pe seama unor comandanţi vestiţi şi apărători puternici. praful răutăţilor sale.mă.” (Cronici turceşti…. Cucerirea de către turci a cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă “…Chilia era lacătul acelui ţinut şi a fost cucerită cu sabia. potrivit condiţiilor amintite mai sus. ca să-l aibă în mâna sa drept bunăvoinţă şi ca pricină de încredere.. prin puterea împărăţiei. de aceeaşi bunăvoinţă împărătească a mea (şâhânemle) şi va fi ocrotit cu aceeaşi mărinimie împărătească a mea (husrevânemle). înaltă ca cerul". ca să îndepărteze. a poruncit fiului său Albert. cu nici un pas. I. Şi l-am învrednicit cu acest ahidname. au venit turcii cu Petru Hronoda voievod fără împotrivire asupra Sucevii şi pentru că Suceava nu a vrut să se predea. a negustorilor ruşi. ca şi în zilele de altădată. nici de ceilalţi supuşi ai mei şi. din partea mea. Astfel. după ce a fost cucerită.. din partea lui. Şi Allah cel milostiv şi binevoitor a zis: . Cetatea a fost umplută cu provizii şi cu muniţii. a negustorilor leşi şi unguri. După aceea. să pornească cu ceva oştire în ajutorul lui. Astfel." (Documente turceşti. lacătul s-a descuiat.. această cetate a fost cucerită cu uşurinţă şi cu multe făgăduinţe. atunci. După ce..Ţineţi-vă legământul. la Colomeea şi pe când voievodul era rege. unul dintre slujitorii acestei măreţe Porţi. s-a dus Ştefan voievod la craiul Poloniei. a celor din Deşt I Kîpcea (Crimeea). atât timp cât. nici el.5- 6) 1484. are ziduri puternice şi construcţii trainice. din tată şi moş. Dar craiul Albert s-a întors iarăşi înapoi de la Colaciu şi a lăsat pe unii dintre comandanţi să meargă 188 . Cetatea aceea se află în apropiere de Marea Neagră. Cronica moldo-germană. l-am iertat pentru vina sa şi am reînnoit tratatul. De aceea. Şi când craiul l-a lăsat. sunt. de pe locul ascultării. nici avutul său şi nici ţara sa nu vor fi atacate de mine. în prima zi.77- 78) 1485. Tursun-Bei. deoarece. din calea cea dreaptă. el se va bucura.. atunci ei au ars târgul şi aproape toată ţara.p. revărsându-se oceanul mărinimiei mele şi marea bunăvoinţei mele. De vreme ce. sunt răspunzători cei care îşi încalcă legământul!". el va avea legături bune cu Poarta împărăţiei mele şi va arăta ascultare. se vor vedea fapte drepte. Şi craiul nu voia să-l creadă şi nu voia să-i dea drumul.De asemenea. Într-adevăr. s-au deschis drumurile şi către alte ţări. fără întârziere au pornit victorioşi asupra cetăţii Akermanului. este un loc de trecere populat şi înfloritor… În finalul descrierii luptelor pentru cucerirea celor două cetăţi este adăugat versul: “Lacătul acelui ţinut era Chilia. Lupta de la Cătlăbuga “În luna septembrie. p. este un loc de trecere a negustorilor din Kaffa. el a făcut să-i curgă din ochi torente de lacrimi şi a cerut iertare.

Atunci a bătut Petru Hronoda pe Ştefan voievod şi a câştigat lupta şi Ştefan voievoda căzut de pe cal şi a zăcut printre morţi.XV-XVI. s-a ciocnit Ştefan voievod cu Hronoda la Bulgari (Scheia alte izvoare) la apa numită Siret. de şi-a adunat oastea lui şi a trimis la Petru voievod pe un boier anume Pântece. (Cronicile slavo-române sec. crai al Poloniei. Tratat de pace încheiat de Ştefan cel Mare cu Ioan Albert. în ziua 6. ducele Lituaniei “(…) Noi Ioan Ştefan voievod (…) facem cunoscut şi arătăm pe faţă prin această carte a noastră tuturor (…) că între noi şi între prealuminăţia sa pomenitul domn Ian Olbraht. p. craiul leşesc. iar pe ei şi pe duşmanii lor îi vom ajuta totdeauna cu sfatul şi cu fapta. şi între urmaşii noştri. şi între luminăţia sa prinţul şi domnul Alexandru. 189 .P. de amândouă părţi are să fie linişte şi pace veşnică. din orice parte cu sabia şi cu sfatul şi cu oameni şi cu toată puterea domniilor sale (…) De asemenea făgăduim noi Ştefan (…) pomenitul crai (…) că vom fi totdeauna prietenilor şi neprieteni neprietenilor lor. şi Jigmont.“ (Cronicile slavo-române…. şi cu fraţii domniei sale Alexandru şi Jigmont (…) că (…) vom păstra şi vom avea pace şi linişte veşnică şi nestrămutată şi nestricată. Astfel a rămas Ştefan voievod stăpân în ţară cu ajutorul lui Dumnezeu. şi copiii şi urmaşii lor au să ne apere pe noi Ştefan voievod şi pe copiii noştri (…) şi ţara noastră a Moldovei de toţi vrăjmaşii noştri. încât atunci încă mulţi turci au fost nimiciţi la Cătlăguga” (lîngă Chilia). după ce l-a învins că de acum câştigase bătălia. într-o luni. cât va sta în putinţa noastră împotriva tuturor vrăjmaşilor. Lupta de la Şcheia “În luna martie. şi fraţii domniei sale Alexandru. (…) Noi. Şi cu ceata lui au tăiat capul lui Petru voievod şi au dus capul lui Ştefan voievod. Panaitescu. 36) 1499 iulie 12. Atunci a scos pe voievod de acolo. Tot aşa prealuminăţia sa pomenitul Ian Olbraht. 1959. Tot aşa domnia sa sus- numitul crai şi (…) fraţi ai domniei sale (…) făgăduiesc (…) că voi fi totdeauna prietenilor noştri prieteni sau neprietenilor noştri neprieteni. marele cneaz al Litvei. care s-a supus lui Petru voievod şi l-a scos afară din bătălie. P. Atunci a venit călare un boier cu nume Purice (se confirmă ştirea păstrată de tradiţie privind pe aprodul Purice) care a recunoscut pe Ştefan voievod. sus-numitul Ioan Ştefan voievod (…) făgăduim (…) sus- numitul domn Ian Olbraht. şi prinţul Jigmont. ed. Bucureşti. craiul leşesc. p.cu el (…) cu ceva oaste şi se purtară cavalereşte lîngă graţia sa. marele cneaz al Litvei. regele Poloniei şi Alexandru. Cronica moldo-germană.35) 1486. fraţii prea iubiţi ai domniei sale. de dimineaţă până la prânz. cu toată puterea şi cu toate oştile noastre şi cu ţara noastră a Moldovei.

craiul leşesc. şi să fie totdeauna pe lîngă noi şi împreună cu noi. şi sus-numiţii fraţi ai domniei sale. atunci prealuminăţia sa Vladislav. vor merge ei înşişi în persoană cu toate puterile şi cu ţările şi cu oştile lor împotriva împăratului turcesc şi a ţărilor lui. pe noi şi ţara noastră. pe acolo să treacă. sau un altul pe care-l vom trimite noi cu domniile lor. afară doar dacă ar veni vreo putere a împăratului turcesc. afară doar – doamne fereşte-ne de asta – dacă vom fi atunci în vreo neputinţă şi nu vom putea să mergem noi înşine împreună cu ei. după ce se vor fi înţăles între sine amândoi susnumiţii crai cu sus-numiţii fraţi ai domniilor lor şi cu noi sus- numitul Ştefan voievod. craiul unguresc şi cehesc. Dar până la vremea aceea şi la ceasul acela. şi Alexandru. Luptele purtate de Ştefan cel Mare cu polonii în Codrii Cosminului 190 . cf. prealuminăţiile lor sus- numiţii crai Vladislav. p. ţara Moldovei. a craiului unguresc şi a celui leşesc şi a sus-numiţilor fraţi ai domniilor sale. Documentele lui Ştefan cel Mare. şi prealuminăţia sa sus-numitul Ian Olbraht. de împăratul turcesc şi de oştile lui.) 1497. craiul unguresc şi cehesc. dacă vom auzi despre o pornire a turcilor împotriva ţărilor şi domniilor prealuminaţilor sus-numiţilor domni. au să treacă împotriva ţărilor împăratului turcesc tot pe Dunăre şi anume la vadul ce se cheamă Obluciţa. Atunci noi Ştefan voievod. (…) Şi apoi. noi înşine în persoană şi cu toată puterea noastră şi cu toată ţara noastră a Moldovei. cu ajutorul lui Dumnezeu. şi să ne dea ajutor împotriva împăratului turcesc şi împotriva oştilor lui. şi Ian Olbraht. p. domnul nostru milostiv. atunci are să meargă împreună cu dânşii fiul nostru Bogdan voievod în persoană. sau. să facă război şi. cu toată puterea lui şi a noastră. are să meargă prin ţara Basarabilor şi are să treacă de acolo peste Dunăre în ţările împăratului turcesc. craiul unguresc şi cehesc. cât vom putea mai iute. sau a sangeacului sau a supuşilor lui. şi nu vom da nici un sfat şi nici un ajutor turcilor.132-140.428- 433. noi le vom da de ştire şi le vom arăta aceasta amânduror crailor şi fraţilor lor. Tot aşa şi noi Ştefan voievod. pe unde li se va părea lor şi nouă că ar fi mai bine şi mai folositor. Letopiseţul de la Bistriţa. şi le-am da ajutor fără voia noastră – printr-aceasta însă credinţa noastră şi credinţa fiului nostru Bogdan voievod şi credinţa boierilor noştri şi pacea încheiată să nu fie călcate cu nici un chip şi noi să nu fim vinovaţi de nimic. craiul leşesc. Iar prealuminăţia sa Ian Olbraht. când vor vrea prealuminăţia sa Vladislav. care să ne silească să le dăm ajutor. cu susnumiţii fraţi ai domniei sale. şi cneazul Jigmont ne-au făgăduit nouă Ştefan Voievod să ne apere întotdeauna. craiul leşesc. marele cneaz al Litvei. Relaţiile internaţionale. vom merge cu domniile lor împotriva împăratul turcesc. căci turcilor pe cât vom putea le vom fi neprieteni…" (Ioan Bogdan. domnul nostru milostiv. până atunci.

iar pe ceilalţi porunci să-i spânzure. în 26 a lunei octombrie şi a biruit atunci Ştefan voievod şi i-a bătut şi i-a alungat peste făgetul Cosminului. carele era frate cu Albert craiul leşesc. spre târgul Romanului. îi trimise îndărăt cu cinste la ale sale. iar cu ei se afla Birtoc voievodul Ardealului. Iar domnul Ştefan vodă făcu pe voia lui să se împace. dar cu făgăduiala. şi iarăşi mai ales după vorbele lor mincinoase trimise domnul Ştefan voievod soli la craiul pe credincioşii săi boieri. de aceea s- a mâniat Ştefan voievod şi gonindu-i în urma lor cu oştile sale şi cu 2000 de turci. ca să se întoarcă pe aceiaşi cale pe unde veniseră. iar domnul Ştefan voievod ospătând şi dăruind pe voievodul Birtoc cu multe şi mari daruri. jupânul Tăutu logofătul şi jupânul Isac vistiernicul. cu multe şi mari daruri. pe apa Prutului. începură a bate cetatea Sucevei. că se duce împotriva turcilor şi mai trimise şi craiul pe solii săi la Ştefan voievod. spunându-i din nou cu înşelăciune. Şi astfel leşii petrecură acolo la Coţmani 7 zile şi apoi năvăliră la Spinţi. pornita craiul leşesc numit Albert cu toate puterile sale împotriva lui Ştefan voievod înşelându-l cu vorba că se duce împotriva turcilor. şi acolo prinseră pe solii domnului Ştefan voievod şi-l trimiseră la cetatea Leovului. vistiernicul. ci porni pe altă cale. la marginea ţării Moldovei. "În anul 7005 (1497). în 27 a lunei lui august. Jupânul Isac. ca să le ia cetăţile Chilia şi Cetatea Albă. În 19 ale lunei octombrie. Atunci văzu Ştefan voievod că a fost înşelat de leşi şi porunci tuturor oştirilor sale să se adune la târgul Romanului. care Birtoc era şi cuscru cu Ştefan voievod. iar domnului Ştefan voievod îi veni ajutor de la craiul unguresc numit Laslău. îl trimise îndărăt în ţara sa. cu multe şi mari daruri. şi astfel voievodul Birtoc întreabă pe domnul Ştefan voievod dacă vrea să-l împace cu craiul leşesc. omorându-i şi tăindu-i. Atunci a trimis domnul voievod spre întâmpinarea craiului leşesc numit Albert pe solul său. şi veniră până la Coţmani. 12000 de ostaşi. întraceiaşi zi îi adunară din străji şase leşi. Şi astfel craiul trecu râul Nistru pe la Mihalcea de această parte. În vremea aceasta domnul Ştefan voievod întocmi şi întări străjile şi le trimise împotriva leşilor la vadul târgului Cernăuţilor. pe unde ţara era întreagă. iar domnul voievod. cu toate oştirile sale. Şi astfel craiul leşesc veni cu toată puterea care o avuseră la cetatea Sucevei. dintre cari pe trei îi trimise împăratului turcesc. i-au ajuns la marginea făgetului de la Cosmin şi i-au lovit. joia se întoarse craiul leşesc. marţea spre seară. joia. după ce îl ospătă bine. şi astfel o bătură trei săptămâni ziua şi noaptea dar nu isprăviră nimic. fosta atunci mare moarte între leşi din partea armelor moldoveneşti şi toate schiptrele crăeşti au fost luate şi mulţi boieri şi voievozi mari de-ai leşilor au căzut acolo şi mulţi ostaşi au căzut 191 . iar în 26. dar nu porni pe calea pe unde venise. Craiul primi darurile cu dragă inimă şi trimise cu pace pe soli îndărăt la domnul Ştefan voievod. şi aşa trimise Birtoc pe solii săi la craiul leşesc cu vorbă ca să meargă el însuşi la craiu. şi astfel se duse la craiul şi-i împăcă pe ei. iar însuşi domnul Ştefan voievod porni din Suceava la oastea sa. duminică în 24 a lunei septembrie.

şi multe altele mici şi mai mici. întru nimic inferior ducilor eroici.atunci şi toate puştile cele mari.000 de călăreţi şi 20. dar nici oastea aceea nu ştia de înfrângerea craiului. fost-a şi acolo multă moarte în ziua aceea printre leşi din partea armelor moldoveneşti şi căzut-a şi acolo multă oaste leşească la locul ce se cheamă satul Lenţeşti." (Şt. şi acolo făcu domnul Ştefan voievod mare ospăţ tuturor boierilor săi.. Figura lui Ştefan cel Mare “(…) O bărbat demn de admirat. care în vremea noastră cei dintâi dintre principii lumii a repurtat asupra turcului o victorie atât de strălucită. nici de pieirea ei. Lunia în 30 octombrie craiul a fost din nou respins de la Cernăuţi şi a trecut râul Prut şi de acolo a fugit cu puţini ostaşi şi de-abia a scăpat. Maior. o bătură. L. pentru că este îndurător şi drept.000 de pedeştri (…) turcii au mare frică de acest domn şi de creştinii ce şi-ar face drum prin această ţară (…)" (Călători străini… I. pe care îi admirăm. Atunci Boldur luă oastea şi trecu râul Prut şi întâlni acea oaste sâmbătă seara. p.148-149) Jan Dlugosz. După judecata mea el este 192 . veşnic treaz şi darnic.. I. printre care mi-a spus: (…) eu sunt înconjurat de duşmani din toate părţile şi am purtat 36 de lupte de când sunt domnul acestei ţări dintre care am fost învingător în 34 şi am pierdut 2 (…)” Cât despre sus-numitul domn. cu care bătuseră cetatea Sucevei au fost prinse atunci. ageri şi nu făcuţi să stea pe perne ci la război pe câmpul de luptă. iar oştile lui Ştefan voievod mergeau dimpreună cu ei. iar duminică în 29 octombrie răzbiră şi acea oaste şi. iubit mult de supuşii săi. Şi sosi vestea domnului Ştefan voievod că mai vine o oaste leşească spre ajutorul craiului leşesc şi astfel domnul Ştefan voievod chemă pe Boldur. Raportul medicului Matteo Muriano despre Ştefan cel Mare “… m-a salutat foarte bine voitor cu dovezi şi cuvinte foarte prieteneşti. şi se adunară cu toţii în acea zi. hatmanul său. p. fiecare pe la ale sale. iar domnul Ştefan voievod trimise toate oştile sale acasă. Culegere.. iar craiul nu ştia de venirea acelei oşti la dânsul. adică 40. de la mare până la mic şi mulţi viteji făcu atunci şi cu daruri scumpe îi dărui. şi apoi porunci tuturor vitejilor şi boierilor săi să se adune în ziua de sfântul Nicolae la locul ce se cheamă Hîrlău. şi-i de te oştile. Acest domn prea vestit poate să ridice 60. arată bine la trup pentru vârsta sa (…) Supuşii săi sunt bărbaţi viteji..000 de oameni de ispravă.. Pascu. pe care nu este cu putinţă a le înşira. iar însuşi craiul cu ostaşii rămaşi se adunară într-o tabără lângă satul Cosminului şi de acolo se duseră la Cernăuţi. şi-l trimise să întâmpine acea oaste şi-i porunci să se bată cu ea. pe fiecare după destoinicia sa. el este un om foarte înţelept vrednic de multă laudă.76- 77) 1502. omorându-se unii pe alţii.

tot astfel şi mărinimia. Unii îndrăznesc s-o aducă în legătură cu neamul lui Teodosius. Iar mamă-sa. De bună seamă. înşepciunea şi vitejia romană. se crede a fi fost răsărită dintr- un neam vechiu şi împărătesc. pe care nici nu i-ar fi fost îngăduit a o spera… . Avea o înfăţişare foarte plăcută şi o respectabilă vigoare de ostaş. Militară. Bucureşti. Prin blîndeţă. Nu-i lipsea nici iubirea cinstei. ci prin bogăţiile şi succesele sale. Românii sub conducerea lui Iancu de Hunedoara Antonio Bonfini. Se spune că nici părinţii lui nu erau de neam obscur. a Transilvaniei. cum dovedeşte asemănarea limbii lor. – se spune că l-ar fi adus pe Ioan încă de mic copil din părţile Transilvaniei în Transilvania şi pentru buna purtare i-ar fi dăruit moşiile Huniadeşti. ca nu cumva să fie împiedicat în planurile sale. a rămas acolo. Mai târziu s-a înrudit cu familia Gherebilor. încât toţi îl iubeau deopotrivă. Edit. a justiţiei. Despre Sigismund – căruia i s-a dus vestea. născută între greci. încât prin destoiniciile sale şi-au deschis drumul spre înălţimea unei demnităţi. 1973. nici cultul prieteniei. care sunt aşezate la graniţa de către Muntenia. A fost un bărbat în care se putea recunoaşte virtutea cea mai mare a corvinilor. într-atâta era de stăruitor spre a-şi câştiga încrederea soldaţilor şi simpatia celorlalţi. prin silinţele sale militare nu şi-a câştigat bogăţie mai multă decât faimă. În privinţa religiei. Născut în satul Corvinus îşi trage spiţa neamului din familia Corvina a romanilor. De aici şi-a luat de nevastă pe Elisaveta.cel mai vrednic să i se încredinţeze şefia şi conducerea întregii lumi şi mai ales funcţia de şef suprem şi comandant împotriva turcilor (…)” (File din cronici. a dărniciei şi a facerii de bine era foarte zelos. prin destoinicie şi virtute a făcut cinste neamului său mai presus de aşteptarea tuturor. Căci tatăl său – precum se zice – se bucura de vază foarte mare la neamul românilor. Căci urmând pe Sigismund în Italia. Se distingea prin frumuseţea ochilor şi a nasului. Despre originea şi personalitatea lui Iancu de Hunedoara “Acesta s-a născut din tată român şi mamă greacă.69) C. Fiind totuşi schimbăcios în norocul războaielor. cari stăpânesc acum locurile geţilor şi ale dacilor şi cu drept cuvânt se cred a fi rămăşiţele colonilor romani. p. care a născut pe Ladislau şi pe Matia. că i-ar fi fost părinte. pe care-l 193 . el şi- a sporit autoritatea nu numai prin înţelepciune şi printr-o îndelungată experienţă. în pământul Huniadeştilor. fiind deprins în necontenite războaie. purtările lui în orice privinţă erau foarte nobile şi scutite de orice sălbăticie barbară. iar caracterul său blînd şi distins îi împrumuta imaginea demnităţii romane (Romanae dignitatis imaginem referabat). facere de bine şi prin lipsa făţărniciei viclene aşa a înlăturat duşmăniile şi urile. Crestomaţie privind Istoria militară Românească (Secolele X-XIX). A servit de la început cu 12 cai episcopului Dimitrie din Zagreb şi doi ani a făcut serviciu militar în Italia sub ducele Filip de Milano. de Dan Căpăţână – Sergiu Iosipescu.

acesta este atât de întriit şi prin măiestria clădirii şi prin situaţia sa naturală. a zidit un castel pe un munte înalt. în orice moment şi în orice loc (…) Mai înainte de a ajunge la marginile regiunii. spre a nu părea că au părăsit Ungaria. primi poruncă să năvălească cu o oaste mare în provincia Transilvaniei. prefera totuşi să-şi găsească mai degrabă moartea. aprinzându-se de mânie şi unul şi celălalt. Cu oastea astfel adunată. Antonio Bonfini. după ce a săvârşit mai multe fapte vrednice de laudă. şi nu pierdeau nici o ocazie de a se năpusti asupra lor. a poruncit să fie înarmaţi şi sciţii. bătălia se desfăşura într-o ordine 194 . Culegere…. le-au ieşit împotrivă cu trupele pe care le-au putut aduna pe moment. remarcabil prin bărbăţie şi prudenţă şi nu mai puţin demn de laudă şi într-ale războiului. ci orânduindu-se pe patru linii au ajuns până la satul Sântimbru (…) (Iancu) însă a ridicat în acest timp provincia cu o iuţeală de necrezut şi purta sabia însângerată. Cei ce se împrăştiaseră prin văi şi pe înălţimi se întorceau plini de curaj îndărăt. a dat ordin să fie chemaţi la oaste printr-un anunţ public cu toţii deopotrivă ţărani şi târgoveţi pentru salvarea soţiilor. nu au mai trimes înainte nici iscoade şi nici călăreţi rapizi.. se năpustiră pe neaşteptate asupra turcilor.61-62) 1442. la un sat. şi de aci înainte cu uşurinţă s-a ridicat şi la mai mare. aflînd de năvala turcilor şi dându-şi seama că nu poate opri un vrăşmaş atât de însemnat şi de puternic şi nici nu era chip de rânduit curând o oaste într-o astfel de învălmăşeală (…) s-a refugiat la Alba Iulia unde se afla şi episcopul Gheorghe Lepeş (…) Deşi vedea că va avea de înfruntat pe turci cu oameni nu prea bine pregătiţi. Comandantul împlini în grabă porunca şi plecă numaidecât din Moesia. Astfel Ion Corvinul. trecând prin Ţara Românească. răspândeşte pretutindeni tulburare şi groază. L. angajaţi fiind în războiul sîngeros din Albania.primise odinioară în dar de la Sigismund.Iau turcii. trecând Dunărea. (Şt. care sosise de-abia de câteva zile în provincie. Astfel. aduna oşteni din sate şi oraşe. pe care îl mângâie râuri liniştite. p. Şi cu toţii au dat urmare poruncii. Pascu. nu ţine seama de vârstă. Căzînd pe neaşteptate asupra provinciei lui Corvin. De aceea a fost numit voievod dobîndind prin aceasta multă autoritate şi putere…”. Lupta de la Sântimbru . zdrobeşte pe oricine îi stă în cale. pradă şi pârjoleşte. decât să le cedeze provincia şi să îndure nenorociri şi suferinţe. distruge furajele. pentru a nu pieri cu soţiile şi copii lor. Iancu Corvin. completându-şi armata cu trupe din cele mai bune. într-un fel de iureş că risipeau necontenit linia de bătălie pe care aceştia încercau s-o înfiripeze. Maior. porni cu curaj pe urma turcilor ce se retrăgeau după ce pustiiseră provincia. au început ostilităţile în Dacia. încât nu se înspăimântă de nici un atac de partea vrăjmaşilor. Căpetenia militară Mezid. ca răsplată pentru bunele servicii a primit provincia Transilvaniei cu drept de stăpânire. Avântându-se la drum doar din dorinţa de a se răzbuna.

fiul lui Iaroslav din Cinciş şi al lui Voicu. şi slujba credincioasă şi faptele de vitejie ale nobililor Dan.24-27. iar 195 . Tratatul de alianţă dintre Bogdan al II-lea domnul Moldovei şi Iancu de Hunedoara guvernatorul Transilvaniei “(…) că făgăduim şi am făgăduit iubitului nostru părinte. guvernator al Ungariei etc. se gândi să scape măcar de el şi o luă la goană împreună cu călărimea. Roman. câştig. districtul Haţeg. fură opriţi în cale şi ucişi . mai sus amintit. vărsându-se sânge din belşug şi dintr-o parte şi din cealaltă. căzură şi din cei ce erau cu ei mulţime fără număr (…)" (Traducere din Antoniu Bonfinius. guvernator al întregii ţări a Crăiei şi altora. şi aceasta o vor dobândi luptând. Petru. căci unii se băteau pentru patrie.confuză. înfruntându-se şi unii şi alţii cu aceeaşi îndârjire. Deşi se făcu mare măcel şi dintr-o parte şi din cealaltă. pentru aceasta voim să-i dăruim ca răsplată domeniul Cinciş. care s-au străduit să fie de folos sfintei coroane a Ungariei atât în cele de interes public cât şi al regelui. Documente…I/2. căci stă în (puterea) braţului lor de a-şi scăpa copiii şi nevestele şi se cade să răzbune înjuriile pe care le suferiseră divinitatea şi oamenii.. Ciorba şi Ioan. Pierzându-şi deci orice nădejde. Corvin alerga încoace şi încolo şi îi îndemna pe ai săi pentru a nu lăsa să scape năvălitorii care au pricinuit atâta măcel şi pârjol fără a obţine o victorie asupra lor. p. care-şi puseseră ultima speranţă în fugă. necruţăndu-şi nici viaţa şi nici bunurile şi vărsîndu-şi chiar sîngele. domeniu unde amintitul Dan fusese cneaz…” (E. Având în vedere şi aducându-şi aminte de credinţa sub diferite chipuri (manifestată). căci o parte din armată se preda. iar alta o luase la fugă. maghiarii însă se luară pe urma lor şi ucideau pe cei răzleţiţi.) Înnobilarea unor ţărani pentru fapte de arme de către Iancu de Hunedoara “…Iancu de Hunedoara. şi-au împlinit-o deopotrivă şi unii şi alţii (…) Mezid îşi dădu seama cu strângere de inimă că se destramă frontul susţinut de ai săi şi sorţii sunt cu totul nesiguri. Îmbărbătând pe cei şovăielnici. altare şi cămin. copii. ca să-i fim în chip de fiu. Dar cauza pentru care luptau era departe de a fi aceeaşi pentru ambele părţi. aşa cum cereau necesităţile. totuşi de la turci au căzut mai mulţi (…) În acest timp. Mezid şi fiul său. pe când ceilalţi pentru pradă. aşezat în comitatul Hunedoara. fii ai aceluiaşi Iaroslav de Cinciş. (trimete) capitlului bisericii din Alba Transilvaniei salutare şi cinstire. silindu-se şi comandantul şi oastea să-şi facă datoria cât se poate de bine. Hurmuzaki. iată de ce luptau cu o însufleţire şi bărbăţie inegală.727) 1500 februarie 15. în File din cronici. Ungherische Chronica. lui Ianăş de Hunedoara. precum şi oştirii noastre împotriva preacruzilor turci şi a altor cunoscuţi vrăjmaşi ai regatului în cele mai multe campanii. p. cât viaţa noastră şi el domnia sa asemenea să ne fie nouă părinte şi orice îi va fi de trebuinţă din partea noastră noi să stăm pe lîngă domnia sa şi cu căpeteniile noastre şi cu toate oştile şi cu tot sfatul cel bun al nostru pentru bunul domniei sale şi să fim prieteni tuturor prieteni domniei sale. chemând din nou la luptă pe cei ce fugiseră.

în Ţara Românească şi în părţile ei. care locuiţi oriunde în această ţară şi în părţile ei. Şi asemenea ţara domniei mele şi cu ţara domniei sale să fie una. neînţelegeri. cu orice lucruri şi bunuri ale lor de vânzare. Şi în aceeaşi măsură vă încredinţăm şi vă asigurăm pe voi. I. care doreau mai ales pace. Victoria lui Iancu de Hunedoara la Belgrad 196 . discuţii şi certuri. nici în vreo altă parte aiurea. Istoria turco-bizantină. şi apoi (să poată şi să fie în stare) să se întoarcă la ai lor cu zisele lucruri şi bunuri ale lor. libera circulaţie a negustorilor în Ţara Românească şi a celor munteni în Transilvania "Noi. Şi voim ca aceasta să se pună a se vesti pe faţă pretutindeni.R. (D. deşi între noi şi vestitul Vladislav. se născuseră sau se iviseră contradicţii. mai ales în oraşul regal Braşov şi în cele care ţin de el. liber şi în pace. orice nume ar avea ele. care vor vedea scrisoarea noastră de faţă. să rămână. fără vreo vătămare a lucrurilor şi bunurilor (lor). p.448) 1456. că oricine dintre aceştia să poată şi să fie în stare să vină liber. decât să avem nădejde în Dumnezeu cel de sus şi în iubitul nostru părinte. D. Ducas. în pace şi fără teamă.. de bunăvoie şi fără zăbavă să intre şi de bunăvoie să iasă şi cu toţi boierii săi şi cu averile (…)” (D. şi acolo să se oprească. prin locurile publice". să rămână. comite perpetuu de Bistriţa etc. toţi oamenii de stare liberă. ţara noastră să fie deschisă domniei sale şi averilor domniei sale şi cu boierii săi şi cu toate oştile domniei sale. D.. iar apoi (să poată şi să fie în stare) să se întoarcă la ai lor.. Şi asemenea. să cumpere şi să vândă. iar iubitul nostru părinte să ne ocrotească sub mâna sa şi să ne apere de orice duşmani ai noştri. voievodul Ţării Româneşti. după vechiul obicei. că. şi aici să se oprească. cu orice lucruri şi bunuri ale lor de vânzare. în urma păcii încheiate cu Vladislav al II-lea. Şi solilor şi negustorilor şi tuturor oamenilor buni să fie ţara domniei mele deschisă şi slobodă şi de bunăvoie cu tot dreptul. p. încredinţăm şi asigurăm pe toţi oamenii de stare liberă. în pace şi fără nici o piedică. Iancu de Hunedoara.H. voind ca acea ţară şi părţile ei să rămână şi să se bucure de pacea şi liniştea de odinioară.. potolite şi încetate între noi. dacă s-ar întâmpla părintelui nostru vreo nevoie. până acum în nici un fel nu au putut fi stinse. duşmănii. Iar noi să nu avem a ne căuta alt părinte mai bun nicăieri. 422) 1455 noiembrie 15. ca oricine dintre voi să poată şi să fie în stare să meargă fără teamă. care cu toate intervenţiile multora. decăt pe iubitul nostru părinte Ianăş de Hunedoara. prin mărturia acestei scrisori a noastre. să cumpere şi să vândă în siguranţă şi fără nici o teamă. duşmani.R. făgăduim şi chezăşuim. marele guvernator. Iancu de Hunedoara reconfirmă. care locuiesc oriunde în Ţara Românească. I. ceea ce Dumnezeu să nu dea. în această ţară şi în părţile ei.H. totuşi noi. facem cunoscut tuturor şi fiecăruia.duşmanilor domniei sale.

şi-a câştigat mare renume (…) Se mai spune că a fost răpus de ciumă”. i-a urmărit de aproape şi. Istoria turco-bizantină (1341-1463). pe mulţi din germani şi din peoni şi din boemi. Şi ieşind însuşi pe poartă cu ostaşi foarte mulţi. a căutat să-şi salveze armatele cu fuga (…) După izgonirea împăratului.241-245) b) . ** Un călugăr învăţat. şi intrând în oraş.. i-au adus cu sine (…) Când însă s-a dat consemnul şi trâmbiţa a răsunat.P. 1958. Academiei R. Edit.(…) Atunci Iancu despre care a mai fost vorba înainte. i-a gonit afară. au început să se retragă spre zid. trecând Dunărea. trad. la paza cetăţii Tutul alţii) şi Choriat* cu oamenii săi şi Capistran** nazireanul. pp. alături de Iancu. Iar împăratul cum ştia că situaţia îi este grea.R. că ienicerrii sunt răniţi şi apucaţi de frică. 197 . căci sosise în ziua aceea. Bucureşti. Bucureşti. Şi după ce a ucis pe mulţi turci. Iancu n-a mai trăit mult timp şi după aceea s-a săvârşit din viaţă şi a fost acest bărbat foarte destoinic întru toate şi de jos s-a ridicat la mare putere şi a săvârşit isprăvi în contra germanilorn şi a boemilor şi a ajungând la conducerea treburilor obşteşti la peoni. la apărarea Belgradului. iar pe alţii rănindu-i. Şi tiranul ruşinat s-a întors la Adrianopole şi ameninţă să pornească anul următor cu război asupra Belgradului. (Laonic Chalcocondil.P. cei mai mulţi fiind neînarmaţi. atunci cei ce mai înainte au fost pe ziduri au alergat din nou la metereze şi i-au prins înăuntru pe ieniceri. i-a luat întreaga pregătire de război. aşa încât însuşi sultanul a fost rănit la şold. Expuneri istorice. a) Asupra acestui Belgrad a pornit cu război Mehmet al lui Amurat (…) Pe fluviu au rămas de atunci peonii şi se duceau de pe uscatul de dincolo în oraş.420) * Iancu de Hunedoara. bărbat învăţat şi de mare renume (…) şi când a mers (Iancu de Hunedoara) în războiul acesta. Vasile Grecu. care participa. s-a întors în sfârşit în oraş şi a dat foc vaselor turceşti. i-au izgonit atuncea afară din oraş pe ieniceri şi i-au doborât pe barbari (…).. R. 1958. pe unii omorându-i. p.R. Astfel dat peonii. cei ce însă erau cu aceştia. Aceste fapte s-au petrecut în luna iulie a aceluiaşi an (…)“ (Ducas. Ed.

luînd ajutoriul lui dumnezeu.” (Grigore Ureche. de au ajunsu la locul ce să chiamă Şerbanca.. p. au trimisŞtefan vodă pre Petrea Cărăbăţu vornicul şi cu toţi giosenii să treacă Prutul. Şi dacă s-au buluicitu. Şi câţi au mai rămas.131) b) 1513 . nepotul împăratului. însă şi el rănit rău la cap. Şi pre mulţi i-au prins vii. Şi dacă au luat învăţătură şi au trecut Prutul. ficiorul hanului. în revărsatul zorilor i-a lovit fără veste. Iară tătarii cu pagubă mai multă apă (la trecerea Nistrului) decât de oaste au avut. Letopiseţul…. . când ei nici o grijă nu avea şi cu norocul lui Ştefan vodă i-au răzbit şi mulţi din tătari au pierit. Letopiseţul…. luni dimineaţa. iară trei sute au scăpat.132) c) 1518. numai sultanul cu puţini au scăpat. fără veste. cu multă oaste tătărască şi au trecut Nistrul fără veste şi au tras către Prut. tăindu-i şi săgetându-i până la Nistru.Beti Ghirei. i-au gonitu peste câmpi. de s-au întors cu multă 198 . Acolo fiindu obosiţi căii de fugă multă. suindu pre Prut în sus. de I-au lovit cu o mie de oameni şi nesocotit dând război vitejeşte. Letopiseţul Ţării Moldovei. au căzut de ai noştri şapte sute. anume Tamizu şi Bicazul. mai apoi sultanul fiindu săgetat foarte rău au murit. Luptele de apărare împotriva tătarilor în timpul urmaşilor lui Ştefan (Bogdan III şi Ştefăniţă) a) 1510 . s-au pribegitu cu oaste gata în gura Coroviei şi au dat veste şi ţărăi. ca să se apere. de multă pradă şi robire de oameni au făcut şi plean de dobitoace au luat. Iară Bogdan vodă îngrozindu-să de acea pagubă.. CAPITOLUL X LUPTA ANTIOTOMANĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XVI Grigore Ureche.” (Grigore Ureche.. de vor să vină de iznoavă. în luna lui augustu. p. 8 zile. sultan. intrându în Nistru s-au înecatu. au trimis la craiul leşăsc soli. cu multă mulţime de tătari pe trei locuri au intrat în ţară. Şi deciiu s-au apucat a prăda ţara.În al doilea anu a domnii lui Ştefan vodă. s-au întorsu la Pericop. de au prădat de la Orheiu până la Dorohoiu şi pre Prut în sus. mulţi în Prut s-au înecat şi s-au fost înglotindu în Ciuhru.Iară asupra lor (tătarii) trimiseasă Bogdan vodă pre Corpaciu hatmanul său. asemenea şi pre doi mârzaci mari. de sîrgu să se strângă. rădicatu-s-au Albu sultan cu tătarii de la Pericop. Ci norocul cel bun al Ştefan vodă. de au poftitu ajutor împotriva tătarilor.

dar ei nu au vrut să se învoiască. Dintre toţi ostaşii săi de gardă. Atunci le-am zis: «Să facem arz la Poarta împărăţiei. nu vom avea ce face. de acolo la Movila-Mare. Eu voi face ceva după aceea». câţi avea. Din această pricină. dar a grăit astfel: «Măria sa împăratul să aibă bunăvoinţă şi să mă ocrotească şi să arate milă faţă de supusul de mine. vedeţi mai întâi hotarele Chiliei (Kili) şi Akkermanului (Cetatea Albă). au fost aduşi şi întrebaţi creştinii bătrâni de acolo. iar sărmanul de mine le-am spus: . iar de acolo se îndrepta spre Iezerina (sau) Vadul-Iezilor. începea de la Kara-Bulak (?) şi mergea la lacul Cupa (Kupa). Letopiseţul…. el a trimis cu noi 700-800 de oameni destoinici de-ai săi.Vom face arz către Poarta împărăţiei". De aceea a fost înregistrată în hotarele Akkermanului. dar supusul de mine nu m-am dus. să-mi dea şi mie o bucată de pâine să mănânc». fără arme şi fără cai au scăpat. De acolo mergea la lacul Cătlăbuga (Kutlu-Boga). iar de acolo ajunge la Movila-Neagră.» Dar li s-a spus: «În orice caz. De acolo merge spre Botos. De asemenea.134) 1517-1527. I-am zis: «Nu se cade supusului de mine să mă mai duc iarăşi». Mustafa. de acolo ajunge la Dikilitaş. Ne-am 199 . spre Kara-Bulak (?). amintit mai sus". Încă şi aceia câţi au scăpat. Şi i-am mai spus că «porunca împărătească trebuie adusă la îndeplinire». fiind de acord. Ştefan (Ístefan) ne spusese: «Să vă întoarceţi înapoi». cucerite de turci "Plecând umila mea faţă către Curtea cea înaltă şi Pragul cel măreţ robul de mine fac arz despre aceea că. Dincolo de Iurgheci- Kerman. când o ţinea Ungaria (Üngürüs). Atunci.Hotarul Chiliei începea de la Fântâna lui Turhan. Creştinii din Moldova au zis: «Hotarul Akkermanului este la Iurgheci-Kerman. iar de acolo mergea la lacul Saftian. Şi eu îi sunt un supus. Acesta a arătat ahidname- lele sale şi a dovedit multă bunăvoinţă şi preţuire. De asemenea. în situaţia de acuma. în tătărime i se spune Don-Suyu. S-a dus înapoi supusul vostru Hasan. el merge până la Movila-Neagră. Raportul prin care reprezentantul Porţii. când i s-a vorbit în legătură cu chestiunea hotarului.. Dacă n-o să vrea. hotarul Chiliei.. Cercetându-se bine hotarul Akkermanului. cetatea amintită mai sus trebuie să rămână la Akkerman». şi ne-am dus la hotarul de la Akkerman. atunci se va milostivi şi o va dărui». M-am şi îmbolnăvit. Iar când o stăpânea Ţara Românească. iar de acolo apa Don ajunge la Mare. am mers la domnul Moldovei. mergând la domnul Ţării Româneşti.pagubă şi perire şi ruşine. potrivit poruncii împărăteşti. p. despre aceasta ei au zis: . creştinii s-au necăjit. el a spus: «Lăsaţi hotarul meu. iar dacă o să vrea. iar de acolo la Vadul-Iezilor. s-a mai zis că este mai bine ca locuitorii cetăţii Chilia să fie trecuţi pe seama Vadului Isaccei (Sak çi).” (Grigore Ureche. care este o fortăreaţă lângă Akkerman. informează despre misiunea sa cu privire la reglementarea problemelor de hotar dintre Moldova şi cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.

ci tot vă va sta împotrivă. în legătură cu participarea unui contingent de oşti româneşti la o expediţie plănuită de sultanul Suleiman Magnificul. descrise de umanistul italian. cu numele lui Isus Hristos (…) Deci de vor veni asupra voastră vrăjmaşii voştri şi veţi vedea că sunt cu putere mai mare decât voi. text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan Zamfirescu. decât viaţa cu amar şi cu ocară (…) Deacii să-ţi tocmeşti toate tunurile şi oştile tot pre cete cum le va vi rândul (…) Iar tu să mergi dreptu faţă la faţă spre vrăjmaşii tăi. şi voievodul Ţării Româneşti cere un termen de douăzeci de zile pentru strângerea oştirii sale. că mai bună iaste moartea cu cinste. îndată ce va veni el. De asemenea. 1970. despre care se poruncise. să se semnaleze chestiunea aceea. pre acei priiateni şi îndemnători ai voştri să nu-I credeţi. pentru liniştirea hatârului său. iar căci vor fi ei mulţi.. trimiţîndu-se un olac. Despre solii şi despre războaie “(…) Iar deacă veţi vedea că cu cuvintele voastre cele bune şi dulci nu veţi putea potoli voia şi porunca acelui ce va fi trimis solii aceia la voi.ahidname” “De asemenea. De asemenea. De acum încolo oastea noastră se poate aduna doar în douăzeci de zile». încă te învăţ să nu umbli cu oamenii cei fricoşi.. Ce porunciţi? În rest. ca să nu cumva să pierzi cinstea mea şi moşiia ta (…)“ (Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. nici să te îndoieşti. să pribegiţi.. fătul meu. p. iar priiatnicii voştri vă vor îndemna să mergeţi asupra lor.13) Învăţăturile lui Neagoe voievod către fiul său Teodosie. Bocignoli “Basarab (Neagoe Basarab).” (Documente turceşti. iar în partea Moldovei. Luptele cu turcii după moartea lui Neagoe Basarab. era nevoie să ne fi dat de ştire încă de mai înainte. domnul Ţării Româneşti (pe care l-am cunoscut înainte de a fi domn. nimic să nu te înfricoşezi. firmanul depinde de Curtea cea înaltă. se cere să i se acorde domnului Ţării Româneşti un . să i se trimită şi acel ahidname. deacii voi să nu vă daţi cinstea voastră lor. p. comunică marelui vizir discuţiile purtate cu domnul Ţării Româneşti.10- 11) Scrisoare prin care Mehmed. p. Bucureşti . ci să eşiţi la dânşii hrăbori. El a spus: «De vreme ce erau de făcut asemenea treburi.înţeles să mergem împreună. făr de vreme sau vă vor sperea ca să ieşiţi afară den ţara voastră. Neagoe Basarab. Că omul viteazu şi războinic nu să spare de oamenii cei mulţi (…) Că omul viteaz toţi oamenii îi sunt într-ajutor.278-281) 1522. iar omului fricos toţi oamenii îi sîntu duşmani (…) Şi de aceasta..” (Documente turceşti…. pe când mă aflam la români) moare lăsând după 200 . că nu vă voescu binele (…) Pentru aceia să nu faci aşa. fără nici o frică. I.

Pascu. Iar acela vine cu oaste în Ţara Românească şi-iopreşte pe turci. zicând că-l pohteşte ţara să fie el domn. Iar Radul-vodă s-au ieşit înainte cu oaste. a început să trateze pacea cu românii. ginerile lui Băsărab-vodă. şi toată curtea şi au rădicat domn pre Radul-Vodă din Afumaţi. Şi au biruit pre Mehmet-bei ca dintâi.178-179) 1522-1529. şi făcu război mare la Grumazi. temându-se să nu supună ungurii ţara. fiind într-acea vreme la Poartă în Ţarigrad. iar Radul-vodă cu boierii au fugit în Ţara Ungurească.80) 201 .. (bătălia s-a dat la Grumazi. p. Deci peste puţină vreme. după vechile condiţii (…)” (Călători străini…. I. la leatul 7030 (1522). Iar Mehmet-bei au pus oamenii lui subaşi pre la toate oraşele. Vidin şi Silistra să-şi adune oastea de pradă şi să pustiască Ţara Românească. L. Aflînd acestea. deoarece vedea că pe aci e trecerea cea mai uşoară contra ungurilor (…) Iar românoii nu l-au primit nici pe copil şi nici pe turci (…) nu este potrivit cu datina cea veche ca să fie dată ţara turcilor şi ei spun cu tărie că nu vor îngădui vreodată acest lucru. 1522) ce se pregăteau să jefuiască ţara.. cu gândul ca astfel să se înveţe cu încetul românii cu domnii turci. p. şi s-au sfădit. iar când au fost apoi. Şi au perit Benga. Şi s-au lovit la Clejani.el un fiu (Teodosie) de şapte ani. ca să rădice domn cum mai curând pre Radul-Vodă din Afumaţi. Şi s-au dus Mehmet-bei peste Dunăre. Şi au trimis curând oameni aleşi. pentru-că piiere ţara de turci. de dimineaţă până seara. Letopiseţul cantacuzinesc. curând au trimis aice în Ţara Românească la toţi boierii. Într-aceia curând s-au adunat boierii toţi şi mari. Iar preste puţină vreme au venit iar Radul-vodă din Ţara Ungurească cu boierii şi cu mulţi unguri. Mâniindu-se turcul (…) porunceşte paşalelor de Nicopole. Maior. românii îl cheamă din Transilvania pe Ioan (Zapolya) şi i se supun lui împreună cu toate ale lor. Drept aceia împăratul crezu pe Mehmet-bei şi i-au dat domniia în Ţara Românească. Sultanul îi trece acestuia domnia şi îi pune epitropi turci care să cârmuiască ţara până ce ar ajunge copilul vârstnic. Şi iar au venit Mehmet-bei cu toate oştile şi sangalele gata de oaste şi au intrat în ţară. şi mulţi turci au perit. Şi au strâns Radul-vodă oaste mare. Iar Radul vodă cel Tânăr s-au gătit şi au ieşit înaintea lui cu oaste. şi mici." (Şt. I. Culegere. Iar Stoica logofătul.. mulţime de turci şi au intrat în ţară. în Bucureşti. Şi au ieşit Radul-vodă cu boierii înaintea lui cu oaste. Mehmet-bei au venit cu mulţime de turci şi au intrat în ţară. au biruit turcii. Şi au venit Mehmet-bei cu steag de la Poartă. căci ivindu-se acest prilej îi venise gândul să ocupe ţara cu desăvârşire. de au cuprins toţi subaşii pren toate satele şi oraşele şi le-au tăiat capetele. Luptele lui Radu de la Afumaţi cu turcii "Iar după aceia. şi au făcut războiu la sat la Glubavi. Iar Radul-vodă s-au întors îndărăt în scaun. şi mulţi turci şi delii au pierit. şi au biruit Radul-vodă pe Mehmet-bei şi au fugit Mehmet-bei de s-au mai gătit încă de război. Mehmet-bei a cerşit domniia de la împăratul aici în Ţara Românească. Când i s-a dat de ştire acest lucru sultanului. părăsind făţiş pe turci.

ianuar 27. care din ei ar fi atât de vrednic şi înţelept. p. punând acolo domn pe turcul Mohamed. căci vreau s-o aşez la o parte şi să văd dacă turcii vor într-adevăr şi cu gând bun să ne aducă pace şi steag sau dacă nu cumva vor să lucreze cu şiretenie şi cu gând să piarză Ţara Românească şi să apropie de ţara Înălţimii sale craiului şi a dumneavoastră. trimiteţi-mi oaste în ajutor. ocupat în alte regiuni. nu s-a întors încă cu faţa spre noi. Zău! Aveţi domnia voastră o domnie şi o crăiie mare şi un divan mare şi numeros şi puteţi să cumpăniţi lucrurile despre păgâni şi să vă sculaţi şi să vă apăraţi contra vrăjmaşului împreună cu toată creştinătatea. să hotărască. Pentru aceasta noi trebuie să avem cu ce să ne apărăm şi cu ce să ne batem cu ei. câtă vă este cu putinţă. prietenul măriei voastre. deşteptând pe sfântul părinte papa.n. Încercarea lui Ştefăniţă.) (…) Să vă mai spun măriei voastre. Domnul meu.) şi presiunile ce le face Imperiul Otoman asupra lui. de curând risipiră şi stricară domnia şi ţara muntenească.1523. ţine acum sfat cu sfetnicii săi despre regii şi domnii creştini. Crestomaţie….” (Şt. ca s-o prade. II. asedierea cetîţii Rodhos. Pascu. ca unghia de deget (s. bunul şi marele nostru prieten. De aceea vă rog pe dumneavoastră şi Dumnezeu să vă înmulţească anii d-voastră. să căutaţi măria voastră ca prin domnia şi regatul măriei voastre să se ridice creştinătatea. căci atunci vai creştinătăţii. etc. că domnul mieu. ca să ne apărăm şi să nu ne dăm turcilor. şi cum însuşi sultanul cu toate puterile sale asediază pe mare şi pe uscat Rodosul (…) De aceia veghiaţi măria voastră până ce păgânul. şi pe cesarele. domnul Moldovei de a realiza o coaliţie creştină anti otomană Trimiţând pe Luca Cîrja la regele Poloniei să-l informeze de situaţia politică internaţională (căderea Belgradului. de a conduce marea lucrare a împăciuirii creştinilor contra duşmanilor păgâni ai creştinătăţii (…) Nu treceţi cu uşurinţă asupra ambasadei noastre fiind ea de cea mai mare însemnătate. şi pe regi şi pe toţi domnii creştini să înfrunte cu puterea pe necredincioşii ai creştinătăţii. Scris în Tîrgovişte. Scrisoarea lui Radu de la Afumaţi către braşoveni “(…) Deci mă rog de d-voastră. pentru ca. nedezbinaţi şi alipiţi. 202 . încât să fie în stare de a începe de a întocmi. 400-404) 1524 ianuarie 27. prin glasul solului. Hanga. cari am arătat măriei voastre ce făcură păgânii cu ţara ungurească şi cum. Ştefăniţă. dar în taină. îi spune regelui următoarele: “… Aşadar. VI. prieten al domniei voastre că face cunoscut primejdia creştinătăţii şi vă îndeamnă să vă sculaţi una cu toată creştinătatea împotriva păgânului.

luna ianuarie. în anul 7037(1529).200) 1529 ianuarie 4. la Gruma(zi). pe care le-a găsit. indictionul 3. la adânci bătrâneţe. mitropolitul chir Teoctist.94./ al 7-lea la cetatea Tîrgovişte/. şi după ce fuseseră pricinuite Moldovei cele mai mari pagube – şi aceasta nu atât din partea turcilor (…) cât mai ales din partea tătarilor (…) Apoi a ocupat acea parte a Moldovei care se întinde de la Prut până la fluviul Nistru şi care aparţine cetăţii cu acelaşi nume (Cetatea) Albă de la Nistru – pentru că e foarte bogată în vite şi pentru a avea întotdeauna mâna sa asupra grumazului acelei ţări. al 20-lea/ la Didrih (…)" (T. al17-lea la oraşul Slatina. 1939. p. pe care. al 6-lea la cetatea Bucureşti. după cum am auzit îl îngropase voievodul Petru în nişte butoaie foarte mari de vin în chiar cetatea Suceava. a trimis cu rugăminte la craiul leşesc ca să-i dea înapoi moşia lui părintească. Despre consecinţele înfrângerii lui Petru Rareş “(…) Iar sultanul s-a întors la Constantinopol după ce a capturat o uriaşă comoară. Luptele lui Petru Rareş (1527-1538. al 9-lea la /satul Plata.. Pisania de pe piatra de mormânt a lui Radu de la Afumaţi “Răposat-a robul lui Dumnezeu şi multmilostivul Io(an) Radul. a adormit întru domnul.. ziua 4. al 13-lea la Şiştov. al 5-lea /la Ciocăneşti. Scrisori de boieri. cu 7 sangeacuri. Radu de la Afumaţi. al 19-lea /la satul Rucăr. al 3-lea la statul Ştefeni pe Neajlov. luna august s-a întâmplat că domnul Petru voievod aruncându-şi privirile peste tot. deci împlinindu-se atunci anii lumii de şate ori cinci şi tot de atâtea ori câte o mie adăugându-se unul la 15 (7036-1528) de aceleaşi luni. Iorga. înainte de 17 ale calendelor lui februarie. În anul 7039 (1531).” (N. p. fiul marelui şi preabunului Radul voievod. al 12-lea /la Nicopole. Bucureşti. al 4-lea la C(lejani). al 18-lea /la cetatea Bucureşti/ cu Vladislav voievod. cel mai iute şi mai aprig/ din toate războaiele. Anton Verancsics. al 16- lea iar la Bucureşti/. p. /al 14-lea la /cetatea /Poenari/. mare voievod şi domn a toată Ţara Ungrovalahiei şi a Podunaviei.) 1538. care fusese smulsă în vremea 203 .418-421) Cronica lui Macarie. al 8-lea la râul Argeşel. cel care ungea pe domni şi învăţătorul Moldovei. al 15-lea la Gher/ghiţa. /al 11-lea. scrisori de domni. Iar dumneavoastră bine să vă pregătiţi şi să vă păziţi şi să aveţi oastea gata. al 10-lea la A/lămăneşti pe Teleorman. precum şi mult bănet. Să vă fie ştiute războaiele ce vă voi povesti. şi nenumărate veşminte de lînă şi mătase şi bătute în ţinte de aur. Palade. al 2-lea cu Gub(avi).. crugul soarelui 7. 1541-1546) cu polonii "După trecere de un an. cu ţăranii. I.” (Călători străini…. pe care le-am făcut eu: 1-ul cu agarenii.

cel neînsemnat.domnilor care au fost înainte. regele Ianoş.. iar apele râurilor erau amestecate cu sânge. dacă nu va răzbuna jicnirea primită. Arzul supusului de mine. L. precum şi mult bănet. Duşmanii au fost însă mai puternici.. Pentru voievod dacă a văzut cu jale pe leşi cotropind hotarele Moldovei. Pascu. p. care eşti padişahul nostru. Grid. prin Transilvania "Măria-sa marele şi măreţul şi puternicul şi strălucitul padişah. este următorul: 204 .. îmi plec faţa. Culegere.81) Anton Verancsics. I.. a ieşit la luptă. ca şi peste Bagdad şi Ierusalim (Kudüs) şi Egipt şi peste multe alte ţări. p..” (Călători străini…. iar câmpurile care erau acolo le-a făcut strat de trupuri. Astfel au căzut ca nişte spice trupurile leşilor. mulţumind lui Dumnezeu pentru izbânde în anii curgători de la creaţiune 7046 (1538) în săptămâna cărnii. precum şi peste multe alte ţări. pe care. aprins de mânie.418-421) 1538 august 18. Şi a luat cetăţi puternic cu asalt şi i-a silit pe ei să rămână în ţara lor. măria-sa sultanul Suleiman Han.. sunt rege (kral) peste Ungaria şi Croaţia şi Moravia şi peste Lausitz (Luzadj) şi Murkalab (?). marele şi strălucitul padişah peste Rumelia şi Anatolia şi Karaman şi Rum şi Alep (Haleb) şi Damasc (Şam) şi Arabia şi Persia şi peste Mecca cea mare şi Medina cea luminată. cari i-au stat împotrivă şi peste tot a înfrânt pâlcurile lor şi a biruit pe întâii luptători.. Despre consecinţele înfrângerii lui Petru Rareş “(…) Iar sultanul s-a întors la Constantinopol după ce a capturat o uriaşă comoară. S-a întors învingător cu bine. şi după ce fuseseră pricinuite Moldovei cele mai mari pagube – şi aceasta nu atât din partea turcilor (…) cât mai ales din partea tătarilor (…) Apoi a ocupat acea parte a Moldovei care se întinde de la Prut până la fluviul Nistru şi care aparţine cetăţii cu acelaşi nume (Cetatea) Albă de la Nistru – pentru că e foarte bogată în vite şi pentru a avea întotdeauna mâna sa asupra grumazului acelei ţări. El însă în nici un chip nu a primit. Ioan Zápolia confirmă sultanului Soliman Magnificul primirea unei porunci în legătură cu prinderea lui Petru Rareş dacă acesta va încerca să fugă în Austria sau în alte părţi. supusul. pe care le-a găsit. cu voia lui Allah şi prin eforturile mari ale măriei-sale marelui şi măreţului padişah.. Principele Transilvaniei. după cum am auzit îl îngropase voievodul Petru în nişte butoaie foare mari de vin în chiar cetatea Suceava. Maior.. socotind ca lipsă de vitejie şi slăbiciune. Şi a pătruns înăuntrul ţării lor. I. deci Petru voievod a hotărât să-şi ia aceasta cu război. cu mii de neputinţe. la pământul dăruitor de fericire de sub picioarele voastre! Eu.. şi nenumărate veşminte de lînă şi mătase şi bătute în ţinte de aur." (Şt.

prin ceauşul Veis. pentru a înlătura tulburarea lui. iar dacă se va pune mâna pe el. cu hrană şi alte lucruri tot va fi plătit (…) voi ţine minte pe cine va face bine . Cu acest prilej dăm ştire vouă. atunci să fie trimis la Curtea cea măreaţă. când veţi afla aceasta. pentru ca să nu fie cu putinţă ca el să fugă şi să scape. prietenului nostru. precum şi în multe alte ţinuturi“. în ţara supusului de mine. I…. ca să aflaţi deplin cum îi merge doamnei noastre şi copiilor şi. supusul.. împreună cu judele şi sfatul. la 14 august. Scrisori de boieri. sosindu-mi o poruncă purtătoare de înaltă glorie.) 1541. împăratul Turciei şi al altor mari state de lege musulmană. În clipa de faţă. la rândul tău. supusului de mine. fiind pe cale de a-mi pregăti oştirea. p. să vă străduiţi şi să găsiţi o cale.. strângând oastea ta. că a dat din nou lui Petru Rareş domnia Moldovei "Scrisoare de la împăratul turcilor. cel neînsemnat.. 196. supusul de mine. unde va auzi că suntem (…) Şi ce veţi putea face bine doamnei şi copiilor. Adrianopol.Voievodul Moldovei aflându-se în stare de răscoală. scrisori de domni. Sultanul Soliman I Magnificul îl informează pe Sigismund I. Nădăjduim în Dumnezeu că vom fi ce-am fost şi mai mult decât atât (s. din mila lui Dumnezeu voievod şi moştean al Moldovei (…) Să ştii că noi suntem la Constantinopol bine sănătoşi. Scrisoarea lui Petru Rareş către Toma Boldorffer din Bistriţa “Petru.” (N.) şi vom plăti tot întocmai (…). că am dat lui Toader această scrisoare pentru jude şi sfat şi mai ales pentru dumneata. în afară de drumurile care vin.n. în cuprinsul ei împărătesc s-a dat poruncă în felul următor: . unul dintre ceauşii de la Înalta Curte. I. regele Poloniei. 205 . Din mila lui Dumnezeu. păzim şi supraveghem cu cea mai mare străduinţă drumurile şi trecătorile care vin spre Ungaria şi Transilvania. p. dragă jupâne Toma.p. din vilaietul sus- numitului voievod. De aceea şi tu.244-245. cf. potrivit poruncii glorioase. regele Poloniei şi al altor state de lege creştină. lui Sigismund. să păzeşti şi să supraveghezi cu cea mai mare străduinţă drumurile şi trecătorile care duc într-acolo.29) 1540 iunie 23. (Documente turceşti. cu oastea mea purtătoare de glorie. să îndemnaţi pe Toader a se întoarce cu răspuns la noi. Dar. Vă facem cunoscută prin această carte a noastră prietenia noastră şi cercetăm sănătatea voastră. Literatura română veche. el mai are încă multe drumuri care merg şi trec în ţara lui Ferdinand (Feranduş)." Astfel. slava Domnului şi ţinuţi bine şi în cinste de Măria sa Împăratul şi de vizir (…) Să ştii. la rândul meu. s-a hotărât ca împărăţia-mea să mă îndrept asupra lui. dăruite supusului de mine. Iorga.

cu ajutorul Domnului. în care hotare l-au ţinut acei înaintaşi ai săi. S-a dat din Adrianopol. ca de câini. ca să-i daţi învăţătură regelui Ferdinand să se străduiască pentru creştini să ia Buda de la turci.prietenului nostru.35- 36. care a fost mai înainte. Iar noi i-am îngăduit. ca voi. Iar dacă va ajuta Domnul să se aşeze creştinii în ea. Dar. prietenul nostru. i-am dat din a noastră deosebită şi înaltă îndurare voievodatul ţării Moldovei. dar am nădejde în mila Domnului şi în îndurarea măriei voastre. ca turcii să nu se întărească acolo. ci strică totul creştinilor. din mila noastră. Când vor cuceri această parte. să ştiţi despre aceasta şi să daţi crezare acestei cărţi a noastre. jumătate de ţară. a stăpânului său. se vor împărţi. că turcii mi-or da-o înapoi. şi aşa n-am de unde să-i iau că să-i dau. Mai facem cunoscut măriei voastre că turcii voiesc să ia ţara Moraviei cu totul. căci nu ajută nimic creştinilor că turcii se aşază acolo. ceea ce nu le ajuta Doamne. iar ceilalţi vor porni 206 .Ţării de jos" de la turci "De la voievodul Moldovei. milostive rege. şi l-am trimis în acest voievodat. şi dacă va cuceri-o s-o sfarme şi să măture totul în Dunăre. ca să se aşeze acolo şi să pornească spre Viena în Ţara Nemţească. Corfus. atunci aceştia vor clădi cetatea altă dată. Petru Rareş cere un ajutor bănesc lui Sigismund I necesar răscumpărării . Documente…. Preastrălucite milostive domnitorule. ca într-un domn creştin. că ne încarcă şi vreau de la noi tare mulţi zloţi pentru această bogată ţară de jos. milostive rege. Dăm de ştire măriei voastre regeşti că mare greutate am de la turci. până acum ar fi luat şi Hotinul şi atunci s-ar fi apropiat de Cameniţa.. Miluiţi-vă şi de noi de toţi creştinii.. am numai nădejde în Dumnezeu şi în măria voastră. şi cum au luat-o aşa au luat-o în sus spre Nistru. precum a fost în timpul tatălui său şi al bunicului său.) 1541. Dacă ar fi ţinut-o aşa mai departe. Alta. (I. Iar noi. milostive rege. după cum voiesc. şi aşa băgaţi de seamă măria voastră cu cine au turcii graniţele. facem cunoscut măriei voastre. în două: unii vor rămâne la Buda. cum a fost la început. ne-am rugat la Dumnezeu ca să-mi dea viaţă să scot toată ţara de la turci şi de păgâni şi Dumnezeu ne-a ajutat că am obţinut-o toată de la turci. Iar eu am graniţele cu turcii şi aşa am totdeauna pagube de la ei. că în această vreme a murit Ştefan voievodul Moldovei. să aibă acest voievodat în aceleaşi hotare şi în acelaşi fel ca şi înaintaşii săi. şi aşa a venit la noi şi la fericita şi marea noastră stăpânire Petru voievod şi s-a umilit în faţa noastră. iar creştinilor să le fie pagubă. numai Tighina n-am căpătat-o. p. cu toate. pe care a fost luat-o împăratul turcesc şi pe care ne-a dat-o înapoi. De aceea lor nu le pasă de creştini. văzându-i umilinţa. Alta. că ei voiesc să întindă totul în toate părţile. dăm de ştire măriei voastre cum au fost luat la început turcii ţara de jos.

ca să ştiţi măria voastră. iar acest fiu al nostru. n-am de unde să iau pentru a mă plăti de turci. căci ei nu doresc nici un bine creştinilor. ca să-mi ajute. Mai aduc la cunoştinţa măriei voastre despre acei tătari. pentru toţi creştinii. milostive rege. ca să mă răscumpăr de turcii păgâni. ca unui domn creştin. împotriva duşmanilor creştinilor. milostive rege. ca unui prieten al nostru bun şi vecin apropiat. turcii voiesc tare mult de la noi pentru această ţară de jos. 207 . şi mi-au poruncit să-i pregătesc alţi (bani) şi să plec la război. atunci nu ştiu unde să mă îndrept. în toate părţile. ca să vă feriţi de aceşti lotri păgâni de turci. Mai bine este a trăi cu creştinii în pace decât cu păgânii. iar de pacea cu voi nu le pasă nici de un ban. că s-au pregătit 30000 de tătari. şi n-am de unde lua.asupra voastră. Facem cunoscut măriei voastre că am trimis pe fiul nostru la turci. care mă apasă acum foarte. altfel nu este. Dar aşa vă spun. astfel că turcii pot face până atunci mult rău creştinilor. De asemenea. milostive rege. iar acum pe Telem-paşa l-au înlăturat şi sunt gata pentru orice clipă. pe care i-a bătut Pretwicz şi le-a luat soţiile. Mai dăm de ştire măriei voastre despre turci. la voia şi rugămintea noastră. după cum au mers până acum. dar nu îndrăznesc. rugăm şi cerem tare măriei voastre. să moară pentru noi şi pentru toţi creştinii. altfel nu va fi. dar să nu le daţi nici una. ca să nu amânaţi cu nunta şi cu discordia până la cei Trei regi. domnii creştini. căci voi nu ne credeţi. iar noi ne temem de voi să nu ne înşelaţi. Milostive rege. prin ţara şi statele mărie voastre solii mei la marele cneaz al Moscovei. ceea ce nu ştiu dacă ştiţi sau nu că turcii au acest gând. Mai înştiinţez pe măria voastră despre tătari. ci vă temeţi de trădare. şi aşa vor să le ceară de la voi. numai că nu ştiu de ce să mă apuc mai întâi. milostive rege. ca să se îndure şi să ne dea cât îl va îndemna Dumnezeu. că aş fi trimis la toţi domnii creştini. ca unui domn creştin. vrând tare mulţi zloţi pentru această ţară de jos. Şi aceasta mai dăm de ştire măriei voastre. şi s-ar afla cu ei fiul hanului. cum au murit alţii. dar nici de fiul meu nu mi-ar păsa deloc. Eu aş fi la un loc cu toţi creştinii. Dacă domniile voastre. căci până la cei Trei regi este mult. ci numai să-i trădeze şi să pună mâna pe ei. că nu merg acum cu Telem paşa. Şi totul este cu învăţătura împăratului turcesc. Aşa este. ca să bată cu război ţara măriei voastre. dacă aş auzi că creştinii s-au înţeles între ei şi s-au unit laolaltă împotriva turcilor. pe care eu trebuie s-o răscumpăr. nu mă veţi ajuta. ca unui prieten şi vecin apropiat al nostru. ca să vă înduraţi cu 20000 de zloţi ungureşti. Aş da mai multe ştiri măriei voastre. precum sunt eu acum un om căzut la pământ. dacă nu vă veţi îndura domniile voastre. cu toate uneltele. dar voi nu ştiţi nimic de aceasta şi cu toţi creştinii. domnii creştini. căci dacă le veţi da măcar una. pe care au luat-o turcii de la noi. ca măria voastră să binevoiască să lase să treacă. căci n-am de unde să-i iau. din această parte despre turci. care este la turci. Mai dăm de ştire măriei voastre. milostive rege. apoi va trebui să le daţi pe toate.

ca prietenul şi vecinul nostru. ca mai departe să nu fie amânare şi întârziere. ci-i cer pentru creştini. Orice ar înţelege solii noştri cel mai temeinic şi cel mai sigur în aceste lucruri din partea voievodului şi a sfetnicilor săi. de limba păgână. iar al doilea un curtean. Mai facem cunoscut măriei voastre că turcii ne-au pus ca eu să fiu vilaem între creştini şi să ţin cu ei (cu turcii).Milostive rege. milostive rege. milostive rege. milostive rege. în ţara Moldovei. Rog şi cer din nou măriei voastre. în legătură cu tezaurul nostru. Vă rugăm deci să binevoiţi să faceţi aceasta ca un domn creştin. ca să mă plătesc cu ei de turci. ca să-mi dea înapoi tezaurul. ca să mi se facă dreptate. Facem cunoscut măriei voastre ca măria voastră să nu binevoiască să stea tot timpul la Vilna sau la Cracovia. ca să nu vă trădeze turcii. ca să trimiteţi scrisorile voastre reginei Ungariei şi călugărului. căci am fost un foarte. dar eu n-am ţinut de bună voie cu ei şi nici nu voi ţine. ca să binevoiţi s-o faceţi. să ne dea de ştire Boraty nski. Alta.S.. aşa am fost ieşit din ţara mea şi aşa am fost prin ţări străine. ca pe noi. cerându-vă şi rugându-vă ca domnia voastră să-mi facă dreptate cu Sienko. Adam şi Iordan. ca să păziţi jurământul de pe cartea pe care am întărit-o cu jurământ împreună cu hatmanul duşman al măriei sale şi al Coroanei. vă mai rog. pe nume Dragoş Scorici. ca un domn creştin. Încă mai rog. să daţi drumul la acei prizonieri care au fost prinşi în lupta de la Obertyn şi care sunt în cetatea voastră Olsztowiec.. ginerele lui Iskrzyeki. la marea noastră rugăminte. şi ne-am rugat tare lui Dumnezeu ca să ne dea să fim în creştinătate. vă rog şi vă cer ca aceasta să ia sfârşit. ci cu creştinii voi ţine.. Milostive rege. atunci măria sa nu va binevoi să refuze nimic din ceea ce va fi drept spre binele domnului voievod şi al ţărilor sale. ca să ne dea înapoi cetăţile noastre. am trimis la măria voastră. ca să mi se dea înapoi tezaurul meu. iar noi vom şti cu chibzuială şi cu sfat bun cum să hotărâm şi să rânduim mai 208 . mai sus de Cracovia. să binevoiţi s-o faceţi. potrivit jurământului făcut la Bakota. Ciceiul şi Cetatea de Baltă. milostive rege. milostive rege. Alta. ca unui vecin şi prieten. ci să-şi păzească pământul de la hotar. care este la ei şi pe care-l folosesc ei şi acum. ca prietenul şi vecinul nostru apropiat. ginerele lui Iskrzyeki. măria sa binevoieşte să primească aceasta cu recunoştinţă din partea domnului voievod şi nu se îndoieşte că va sta într-aceasta cu putere şi va face-o cu încredere. dar până acum nu mi s-a dat încă nimic înapoi de către ei. Şi mai înainte am trimis la măria voastră ca să-mi faceţi dreptate. milostive rege. ca un domn creştin. s-o faceţi la rugămintea şi voia noastră. care este la Sienko şi la Iordan. Iar dacă domnul voievod va socoti că înţelege cel mai bine să facă faţă trebilor sale şi ale ţărilor sale şi va înştiinţa prin solii săi că are nevoie de ajutor din partea M. ca să binevoiască să ni le dea înapoi. vă rog de multă vreme să-mi faceţi dreptate. regelui. la voia măriei voastre. dar eu nu cer bani pentru folosul meu. pe care le-am avut în Ungaria. dar m-am rugat lui Dumnezeu şi ne-a ajutat să venim în moşia noastră.

Panaitescu. dar i-a fost cu neputinţă să treacă. atunci noi împreună cu supuşii noştri. p. către marele împărat. gătirea lui de război. Documente. 1934. căci şi mai înainte l-a miluit şi l-a ajutat". pentru ca noi şi urmaşii noştri să putem scăpa din această robie turcească. Suceava. (Ilie Corfus. vom întoarce toate puterile şi oastea noastră şi vom trece în partea oastei creştine şi-i vom da ajutor (…) Vrem mai încolo şi promitem că se vor aduce pentru întreţinerea oastei creştine 30. cu preţ drept şi cuviincios... precum şi trei sute de mii de zloţi roşii. la Moscova. dar marele împărat (al Moscovei) să-l miluiască şi să-i dea ajutor ca să se răscumpere.p.161- 163) 1543. Bucureşti. p. iar a treia parte a luat-o sultanul pentru sine. precum şi ceilalţi ce vor fi cu noi.. Moldova. comandantul trupelor imperiale “…şi în fine. Turcii şi tătarii din Crîm i-au prădat ţara şi erau de asemenea în război şi cu regele (Poloniei) şi el plecat în ţara ungurească. şi să nu fim constrânşi a ne lupta contra sîngelui creştinesc şi pentru ca să putem căpăta îndărăt cetăţile şi posesiunile noastre (…) şi ca să putem fi legaţi uniţi şi întrerupţi de-a pururea cu sacrul Imperiu roman noi promitem şi ne obligăm. şi voievodul voia să meargă către tine.departe aceste lucruri". în numele nostru al urmaşilor noştri (…) cum că noi.7) CAPITOLUL XI 209 .” (Relaţiile internaţionale…. Tratat secret de alianţă între Petru Rareş şi Ioachim electorul de Brandenburg. (P.49- 51) 1542 martie 1. în tot cursul acestui război vom pune şi vom ţinea de-a pururea şi în anumite locuri spioni buni şi credincioşi care vor pândi şi vor observa plecarea turcului din Constantinopol. ordinea. ca să-i înapoieze domnia în Moldova şi sultanul turcesc i-a două părţi din Ţara Moldovei. căci sultanul turcesc l-a alungat din ţara lui. Solia lui Petru Rareş la Moscova “Şi s-au închinat marelui împărat solii din partea voievodului şi l-au rugat să-i dea ajutor să se răscumpere de la sultanul turcesc. Petru Rareş şi Moscova.000 de boi din ţările noastre prin Polonia la locul unde se va afla oastea. pe lîngă darea pe care i-o dă annual. oastea şi toată puterea lui (…) Şi dacă împăratul turcilor ar veni el singur în persoană şi noi cu supuşii noştri (…) se va întâmpla să fim cu turcii şi timpul ni se va părea oportun.P. iar din ţara ungurească s-a dus să se închine sultanului turcesc.

şi voim să urmăm mai ales pe acelea. pe puternicii şi de bun neam panii sfetnici ai noştri. măriei sale şi i-am mai făgăduit să întărim jurământul în ţară de către toţi şi să-l înnoim. LUPTA ŢĂRILOR ROMÂNE PENTRU REDOBÂNDIREA INDEPENDENŢEI ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI al XVI-lea 1553 iunie 22. voievozii Moldovei. regelui că a binevoit să ne ţină şi să ne hrănească pe noi în regatul său atunci când am venit cu mulţi şi cu alţi sfetnici ai noştri în ţara sa şi să ne arate îndurarea sa regească. din mila lui Dumnezeu. Noi Alexandru. prin care să mulţumim mai întâi m. că noi rămânem la vechile obiceiuri ale înaintaşilor noştri. De aceea ne- am declarat prin ei ca să ne închinăm măriei sale şi ne-am rugat ca măria sa să ne primească pe noi şi ţara noastră sub protecţia sa. s-ar cuveni ca amândouă statele să contribuie şi să adauge şi să-l întărească din nou.s. când noi în acea vreme am fost venit cu mulţi oameni de arme în regatul Poloniei. care veţi avea cunoştinţă de aceasta. pentru credinţa şi jurământul faţă de preastrăluciţii regi ai Poloniei.. şi să-l confirme din nou prin jurământ. Când deci ţara Moldovei a fost eliberată. cu ajutor împotriva duşmanului. pe care ei au obişnuit să le ţină cu stăruinţă şi cu bunăvoinţă. Amin. Jurământul lui Alexandru Lăpuşneanu. regele Poloniei. în oraşul Bakota. În care lucruri am cunoscut 210 . celor de faţă şi viitor. domnul Moldovei faţă de Sigismund August. De aceea am trimis la Cracovia. facem cunoscut cu această carte a noastră tuturora împreună şi fiecăruia îndeosebi. la dieta mare. din mila lui Dumnezeu domn şi moştenitor al ţării Moldovei şi Ţării Româneşti.) În numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului sfânt. şi au obişnuit să se îndatoreze. supunerii şi omagiului de vasalitate. şi să binevoiască să trimită solii săi la noi. în aceeaşi domnie a ţării Moldovei şi Ţării Româneşti şi de aceea i-am jurat pe Nistru. cu ajutorul unor oameni de seamă şi oameni de arme dintre sfetnicii noştri. ca vasal. şi pentru păstrarea păcii veşnice. regele Poloniei " (. Hârlău. de domnia lui Iliaş şi Ştefan voievozi. noi înşine am fost puşi şi ridicaţi anul trecut. faţă de preastrăluciţii regi şi faţă de Coroana polonă şi să întărească mai întâi jurământul. pe Ioan Hîra pârcălabul Hotinului şi pe Dan vistiernicul nostru. iar da şi aceasta n-r fi de ajuns pentru pacea veşnică şi pentru păzirea credinţei. prietenul şi părintele nostru milostiv. de către preastrălucitul Sigismund August. să fim supus. şi că întărim jurământul făcut de noi la Bakota şi că împlinim şi adăugăm la ceea ce n-ar fi ajuns.. ei înşişi şi urmaşii lor. prin sfetnicii noştri de ambele părţi. după înţelegerea şi jurământul lor şi prin jurămintele lor pentru păstrarea credinţei. tare şi neclintit.

fără nici o trădare şi viclenie şi altă minciună. Mai întâi făgăduim şi ne îndatorăm.s. regatului măriei sale al Poloniei. aflând de trădări. ca să fie ţinute cu credinţă şi păzite toate lucrurile scrise mai jos. cu mâinile noastre pe Hristos cel sfânt. ş. faţă de urmaşii măriei sale. care sunt pe lângă noi şi care n-ar fi. când ne-a pus în domnie şi când ne-a adăpostit în ţara sa. voievozii de mai înainte ai ţării Moldovei cu preastrăluciţii regi ai Poloniei.s. burgravul şi substarostele Cracoviei. şi voim să fim prieten credincios măriei sale şi vom fi duşman duşmanului măriei sale. boierii şi cu toţi supuşii noştri să ţinem şi să păzim tare în vecii vecilor toate lucrurile scrise mai jos şi confirmăm şi întărim toţi împreună şi fiecare în parte cu aceste cărţi ale noastre întru totul îndeplinirea în toate atât a jurământului înaintaşilor noştri.s. oameni aleşi şi înţelepţi. că nu vom avea şi nu vom recunoaşte şi nici urmaşii noştri nu vor avea şi nu vor recunoaşte pe un altul al nostru decât pe preastrălucitul rege al Poloniei. nobilimea. după vechile omagii. castelanul Liovului. Pe lângă aceasta. de către pârcălabi. de supunere şi vasalitate. şi a binevoit să ne primească sub scutul şi în îndurarea sa pe noi. pârcălabii. luminatei maiestăţi a m. şi în numele tuturor supuşilor noştri şi al urmaşilor noştri. Belz şi Urzedów. şi îl vrem ca un tată al propriilor noastre ţări. şi de asemenea trădările şi primejdiile care ar fi din partea duşmanului asupra regatului Poloniei. vom da fără întârziere de ştire m. căruia îi vom fi credincioşi şi supuşi. şi urmaşii noştri şi supuşii noştri în vecii vecilor vor fi. ţara noastră şi pe supuşii noştri. regele.s. Căci. faţă de preastrălucitul rege. cu panii sfetnici ai noştri şi cu boierii şi cu toată ţara îndeobşte şi fiecare în parte am făcut şi am împlinit toţi împreună şi fiecare în parte. regelui şi regatului Poloniei. cu toată ţara noastră. regelui şi regatului Poloniei. cât şi jurământul nostru împlinit şi legat şi săvârşit în orăşelul Bakota preastrălucitei maiestăţi a m. Am făgăduit prin aceste cărţi şi făgăduim. domn şi domn Sigismund August. pe puternicul domn Stanislav conte de Tenczyn. cum am cunoscut o îndurare mai mare decât toţi ceilalţi voievozi dintâi în păstrarea vieţii noastre şi a supuşilor noştri şi cu mare preţuire şi spre mare înălţare. la rugămintea noastră. în numele nostru şi al panilor sfetnici şi al pârcălabilor şi al boierilor şi al tuturor supuşilor noştri ai ţării Moldovei. faţă de regatul Poloniei. prietenului şi părintelui nostru milostiv. staroste de Lublin. şi vom respinge cu mare grijă pe duşmani de la ţara măriei sale. regelui Sigismund August. a binevoit să trimită la noi solii săi. noi făgăduim să ţinem credinţa şi 211 .o îndurare nu mai mică decât ceea ce am cunoscut-o mai înainte. şi pe nobilul domn Petru Boratynski. sfetnicii. secretarul său. boierii şi de către toţi supuşii noştri ai ţării Moldovei şi Ţării Româneşti. şi vom fi prietenul m. regelui sau hatmanilor poloni. Noi deci foarte recunoscători închinându-ne înaintea acestor soli şi depunând jurământ. tare şi întru nimic neschimbat în vecii vecilor de către noi înşine şi de către urmaşii noştri şi de către sfetnicii noştri. dacă cineva ne-ar sfătui să părăsim pe m. jurăm şi făgăduim pentru noi înşine şi pentru urmaşii noştri.s.

Noi făgăduim să dăm şi să îngăduim din partea noastră intrarea liberă în ţara noastră a Moldovei în bună voie.jurământul. şi nu vor voi să uite binefacerile m. şi vor da şi urmaşii noştri în vecii vecilor. să cumpere şi să vândă. îl vom dobândi după putinţa noastră. n-avem să facem şi să stabilim în numele ţării nici o înţelegere şi nici o hotărâre şi nici o alianţă şi omagiu de vasalitate cu nici o persoană de orice stare şi demnitate ar fi ea.s. atunci noi. fără ştirea m. ferească Dumnezeu. din care s-ar putea aduce daune măriei sale şi regatului polon. la un sfat diavolesc.s. întărim şi confirmăm împreună cu sfetnicii noştri privilegiile care au fost acordate şi date de oricare dintre voievozii moldoveni. şi dacă noi înşine l- am părăsi. şi vor fi datori aceasta şi urmaşii şi supuşii noştri. avem să le stricăm şi să le desfiinţăm. şi voi fi dator să dau de ştire. Şi dacă va fi nevoie să mergem noi înşine cu capul nostru. care ar dăuna m. care călătoresc şi merg din regatul Poloniei în Ţara Moldovei şi Ţara Românească. dacă vom fi îndepărtaţi de aici. n-avem să facem război împotriva nimănui. dacă ar ajunge la cunoştinţa noastră şi a supuşilor noştri ceva. să se ocupe de trebile lor. ar voi să-l părăsească. în apărarea statului Coroanei polone. sau care trec prin ţara noastră la turci sau în oricare altă ţară pentru orice pricină. Nu vom fi îndepărtaţi şi nici urmaşii noştri nu vor fi îndepărtaţi din voievodatul Moldovei şi al Ţării Româneşti. Să dăm ajutor împotriva tătarilor şi împotriva fiecărui duşman. Pe lângă aceasta. regelui.s. măriei sale sau hatmanilor sau staroştilor şi nobililor de graniţă. atunci noi vom pedepsi pe vinovat de orice stare sau rang ar fi el pentru fapta sa rea. De asemenea. fără permisia m.s. sau dacă urmaşii noştri.s. regelui şi ori de câte ori va fi nevoie. cât şi a marelui hatman şi a hatmanului de câmp. regelui şi cheltuielile pe care a binevoit să le facă la aşezarea noastră în domnia Moldovei. regelui Poloniei. regelui şi a urmaşilor şi a senatorilor măriei sale. De asemenea. dimpotrivă. cu sfetnicii noştri şi cu boierii şi cu supuşii noştri şi urmaşii noştri ai Moldovei şi Ţării Româneşti în ajutorul preastrălucitului domn. regelui. vom merge şi vom da ajutor. să înmulţim şi să sporim bunul renume şi folos al regatului polon şi să ne ferim să intrăm în sfat şi în înţelegeri unde s-ar plănui ceva stricăcios m. Ci dimpotrivă. vom fi datori să-i trimitem. fără întârziere.s.s. regelui însuşi. neexceptând pe nimeni care s-ar război sau ar ridica război împotriva statului m. Iar dacă cineva le-ar face lor împreună sau oricui în parte daună sau ar vrea să-i ucidă şi ar fi găsit. 212 . Afară de aceasta. sfetnicii şi toţi boierii şi toată ţara noastră a Moldovei şi Ţării Româneşti făgăduim să stăm sub acest jurământ şi să ţinem credinţă adevărată m.s. ci. la vestirea şi cererea proprie. regelui şi regatului polon. cu sfetnicii şi cu boierii şi cu toată ţara noastră. precum şi trecere şi întoarcere în voie tuturor negustorilor şi solilor mari şi mici. atât a m. regelui şi regatului Poloniei. toate înţelegerile şi hotărârile. voievozii.s. regelui şi a senatorilor Coroanei polone. Să avem totdeauna gata 7000 de oameni buni de luptă împotriva fiecărui duşman al m. făgăduim să prevenim şi să oprim.

unii prizonieri ar fugi pe faţă sau în taină de la tătari sau de la turci ori din orice altă ţară de margine în regatul polon prin ţara noastră a Moldovei şi Ţării Româneşti. supusul nostru. supuşilor noştri din acest moment să înfiinţeze nici un sat şi nici o cetate. sau să îngăduim supuşilor noştri să le pustiiască. toate legile în legătură cu împărţirea dreptăţii în amândouă statele. aceiaşi pârcălabi şi toţi slujbaşii vor fi datori să pedepsească hoţii şi năvălitorii. vom da în fiecare an. ci după străvechiul obicei şi hotărâre. Şi ţăranii fugiţi. şi nici urmaşii noştri nu vor îngădui aceasta. să-i redăm m. cei care pradă case şi ard oraşe şi sate. dimpotrivă.s. şi le păzim şi le întărim cu aceste cărţi ale noastre.s. nu prin hotărârea adunării comisarilor. comisari dintre toţi sfetnicii.s. iar pârcălabii noştri au să ia sfat şi au să se ţină după aceste legi la împărţirea dreptăţii supuşilor luminatei maiestăţi a m. împreună cu sfetnicii noştri. oricine ar fi. Pe lângă aceasta. regelui. jafurile. şi vor fi datori aceiaşi pârcălabi şi alţii toţi. oameni şi stări şi oamenilor împreună şi fiecăruia în parte care se află în regatul Poloniei şi care locuiesc în Coroana polonă a m.s. ori cum ar fi chemaţi pe nume. De asemenea. ci după lege. ci cu capetele lor. ci. de orice stare ar fi el. Pe lângă aceasta. Dacă cineva ar vrea să fie duşman regilor Poloniei şi trădător al regatului polon. să facă dreptate la cea dintâi cerere a arendaşilor domeniilor cu toţi supuşii noştri. vor fi datori. după vechiul obicei şi hotărâre. prinzându-i. ori să-i izgonim din ţara noastră. cum va fi dovedit omul. şi 213 . robii şi fugarii au să fie predaţi fără nici o amânare stăpânilor lor de către noi şi de către sfetnicii noştri şi de către fiecare supus al nostru. toţi aceştia să fie pedepsiţi cu capul. regelui. Pe lângă aceasta. după vechea hotărâre. Dacă. oricăror oraşe. vom fi datori ca. regelui sau staroştilor de la hotar. nu prin bani de la fiecare. De asemenea. nici să facă iazuri şi prisăci pe ambele părţi ale Nistrului pe pământurile m.s. care comisari toţi împreună şi fiecare în parte vor avea putere reciprocă să judece şi să pedepsească pe omul. de asemenea. fără nici o amânare. le vom păzi în toată puterea lor.înaintaşii noştri. ci să ne arătăm şi îndurarea noastră asupra lui. neaşteptând sosirea de acolo. pârcălabii. fără nici o amânare. legi care sunt făcute de răposatul rege al Poloniei şi de voievodul Moldovei şi trecute şi înscrise în registrul cetăţii Cameniţei. fără nici o reţinere a sa. regelui şi supuşilor săi. după lege şi după Dumnezeu. nu numai voia de a trece prin ţară. unuia ca acestuia avem să-i dăm. boierii. şi să nu facem năvăliri în aceste state ale regatului Poloniei. n-avem să-i adăpostim pe faţă sau în taină în ţările noastre şi nici supuşii noştri n-au să-i adăpostească în dauna regatului polon. după fapta lor. voim să avem toate graniţele între ţările noastre şi statul regatului Poloniei şi cel al marelui principat al Lituaniei nu altfel. regelui. care vor fi datori să facă dreptate supuşilor noştri cu supuşii m. nu vom îngădui.

nici (să stea) cu vitele pe acele pământuri, şi urmaşii noştri nu vor îngădui
aceasta.
Nici mori n-avem să folosim mai mult, după străvechea hotărâre, pe
ambele părţi ale Nistrului, pe pământul m.s. regelui, decât cât va fi voia şi
bunăvoinţa măriei sale. De asemenea, vom îngădui să se repare şi să se
clădească în ţara noastră bisericile săseşti şi armeneşti, distruse de Ştefăniţă
voievodul cel rău.
La fel, n-avem să cerem şi nici să pomenim de ţara Pocuţiei şi nici să
intrăm în ea câtuşi de puţin în vecii vecilor, pentru că ţara Pocuţiei este
dreaptă moşie a m.s. regelui şi aparţine Coroanei polone. N-avem s-o cucerim
şi nici n-avem să facem nici o năvălire asupra ei nici noi, nici urmaşii, nici
sfetnicii noştri, căci această ţară a Pocuţiei este din vremuri vechi proprie de
moştenire a m.s. regelui, prietenul şi părintele nostru milostiv, şi are să fie în
veci. Numai oamenii care vor fi drepţi de moştenire şi robi, ca şi ţiganii şi
tătarii ţării Moldovei, asemenea oameni n-au putut să fie nicicând primiţi în
ţara Poloniei, ci au să fie daţi înapoi în ţara Moldovei. Şi fugarii de ambele
părţi să nu fie primiţi, ci să fie predaţi fiecare aceluia de la care a fugit.
De asemenea, să fie păzită regula în privinţa împărţirii dreptăţii, după
cum este scris în alte cărţi.
Dacă, din vrerea Domnului, s-ar întâmpla asupra noastră, asupra ţării
noastre a Moldovei şi asupra urmaşilor noştri vreo năvălire şi violenţă din
partea unor duşmani creştini sau păgâni, preastrălucitul Sigismund, regele
Poloniei, milostivul nostru părinte, şi urmaşii măriei sale şi cu toţi sfetnicii săi
şi cu ajutorul său şi cu toţi supuşii săi are să ne dea oaste şi are să ne fie de
ajutor împotriva duşmanilor creştini şi păgâni, să ne ajute şi să ne apere. Şi aşa,
ferească Dumnezeu, dacă s-ar întâmpla să vină asupra noastră şi asupra
sfetnicilor noştri moldoveni şi asupra întregii ţări a Moldovei o astfel de
putere şi apăsare din partea oricărui duşman păgân, cărora nu i-am putea
face faţă, atunci urmează să avem intrare liberă, cu cneaghinele noastre, cu
sfetnicii noştri şi cu boierii, cu supuşii noştri şi cu soţiile şi cu copiii noştri, cu
tezaurul, cu averile, cu vitele noastre cu toate în ţara m.s. regelui, în toate
oraşele şi în toate cetăţile şi în toate satele măriei sale şi la sfetnicii măriei
sale în toate ţinuturile şi prin toate ţinuturile măriei sale, oricare sunt sub
puterea măriei sale, şi să ne fie dată putinţa să locuim şi să ne adăpostim
slobod şi de bună voie şi la alegere şi sigur. De asemenea, dacă s-ar întâmpla
ca duşmanii noştri păgâni să ne ceară pe noi şi pe boierii noştri şi supuşii
noştri din mâna măriei sale regelui, măria sa n-are să ne dea pe noi, nici pe
boierii noştri, nici pe supuşii noştri în mâinile păgânilor, duşmanii creştinilor.
La fel, prietenul şi părintele nostru milostiv, Sigismund August, regele
Poloniei, are să se îndure şi să ne ia şi să ne ţină pe noi şi boierii noştri şi
supuşii noştri în graţia sa şi să ne îngăduie hrana, ca s-o câştigăm pe dreptate.
Tot aşa m.s. regele, prietenul şi părintele nostru milostiv, are să ne fie de
ajutor, cu persoana sa şi cu puterea sa şi cu sfetnicii săi şi cu supuşii Coroanei

214

polone, nouă şi moşiei noastre, ţării Moldovei, ca să ne-o dobândească. Iar
dacă ne va ajuta Dumnezeu să ne dobândim moşia, ţara Moldovei, să fim
lăsaţi de m.s. regele să ieşim slobod şi în voie pe faţă şi în siguranţă, fără nici
o daună şi oprelişte, din ţara măriei sale, cu cneaghinele şi cu sfetnicii noştri
şi cu supuşii, copiii şi soţiile noastre şi cu tot tezaurul şi cu averea, cu vitele
noastre în ţara şi moşia noastră a Moldovei şi în statele noastre. De
asemenea, nici un duşman de-al nostru, care ar voi să se dea drept domn al
ţării Moldovei şi care ar veni la prietenul şi părintele nostru, m.s. regele
Sigismund August, n-are să şadă în ţara măriei sale, nici să-l adăpostească, ci
are să-l izgonească şi să-l alunge din ţara sa.
Tot aşa, M.S. regele Sigismund August şi urmaşii măriei sale şi
supuşii măriei sale n-au să ne facă nouă, lui Alexandru voievod şi urmaşilor
noştri şi ţării noastre nici o pagubă şi nici o răutate în chip duşmănos, nici cu
sfatul şi nici cu fapta, nici pe faţă şi nici în taină. Iar dacă s-ar cunoaşte
asemenea răutăţi din partea unor astfel de duşmani ai noştri, atunci M.S. regele
Sigismund August are să ne dea de veste şi să ne spună.
De asemenea, dăm voie negustorilor noştri din ţara noastră a
Moldovei să meargă slobod şi în voie şi deschis şi să târguiască în ţara M.S.
regelui, după vechiul zacon şi după vechiul antrepozit, plătindu-şi dreapta
vamă, şi cu aceasta este şi are să le fie slobod şi deschis să se întoarcă înapoi
pe drumurile pe care vor pleca, cu toate averile ce le va avea fiecare la el.
Toate aceste lucruri la un loc şi fiecare în parte, care sunt scrise în
acest loc şi oricâte sunt scrise în vechile cărţi de jurământ şi în jurământul
nostru care a fost făcut la Bakota, pe care le trecem în această carte, făgăduim
cu toţi sfetnicii şi cu toţi boierii şi supuşii noştri ai ţării noastre a Moldovei şi
Ţării Româneşti să le păzim şi să le ţinem tare şi neschimbat, sub jurământul
nostru şi al sfetnicilor noştri, noi şi cu sfetnicii noştri făgăduim să le păzim sub
jurămintele noastre pe sufletul nostru şi pe cinstea noastră şi a supuşilor noştri
în numele nostru şi în numele urmaşilor noştri şi în numele supuşilor noştri,
toate câte atârnă de noi. Aceste deci le-am făcut şi le-am împlinit de bună voie
prin jurăminte, cu sfetnicii noştri şi cu îngăduinţa lor, gândindu-ne bine şi
chibzuind, şi panii noştri mai jos scrişi le-au făcut şi le-au împlinit de bună
voie, că le vom păzi şi le vom împlini, noi şi toţi supuşii ţării Moldovei şi Ţării
Româneşti care s-au aflat în acest timp şi care nu s-au aflat, după cum este
scris mai sus.
Aşa să ne ajuţi Doamne şi Sfânta Troiţă şi sfânta cruce.
Iar dacă n-am împlini sau n-am face toate aceste lucruri hotărâte,
stabilite, făgăduite şi mai sus scrise şi promise de noi şi am voi să facem sau
am făcut ceva duşmănos împotriva prietenului nostru, M.S. regele, şi împotriva
Coroanei polone, atunci Doamne Dumnezeule puternice în Sfântă Troiţă
bunule, nu ne ajuta şi ucide-ne sufletul şi trupul.
Şi la aceasta este credinţa şi sufletul nostru, al panilor sfetnici ai noştri
şi al boierilor noştri. Şi la aceasta au fost faţă panii sfetnici ai noştri duhovnici

215

şi mireni: în Dumnezeu preasfinţitul şi de Dumnezeu rugătorul nostru kir
Grigore mitropolitul Sucevei, cel mai înalt dintre toţi rugătorii de Dumnezeu şi
episcopii ţării noastre a Moldovei, şi kir Macarie episcopul Romanului, al
Cetăţii Noi şi al întregii ţări de jos, kir Grigore episcopul Rădăuţilor, Putnei şi
Cernăuţilor şi al întregii ţări de sus; puternicii sfetnici ai noştri panii mireni:
pan Movilă Hudici mare logofăt, pan Simeon Negrilă pârcălabul cetăţii
Sucevei, mare hatman al întregii noastre curţi, pan Ioan Nădăbaico mare vornic
al întregii ţări de jos, pan Sturdza Ureche, pan Petru Cîrcă, pan Luca Popovici
şi pan Ioan Hîra staroştii Hotinului, pan Ioan Danciul, pan Veisa Prasan (?)
staroştii Cetăţii Neamţului, pan Iosif Veveriţă şi pan Văscan staroştii
Romanului şi Cetăţii-Noi, pan Ioan Iaţcu şi pan Giurgea staroştii Sucevei, pan
Dănilă Mosu mare vistier, pan Ioan Şendrescul mare spătar, pan Văscan
Movilă mare postelnic, pan Teodor de la Dorohoi păharnic, pan Medelean de la
Covurlui mare stolnic, pan Negoi mare comis, pan Ioan Moţoc vornicul
întregii noastre curţi şi starostele ţinutului Iaşilor, pan Barnovschi starostele
Cernăuţilor, pan Drăghici Nădăbaico mare medelnicer, pan Anton mare pitar,
pan Drăghici Spancioc mare vornic, pan Grigore Liciul postelnic, pan Ioan
Mogâldea vistiernic şi cămăraş, pan Ioan al lui Petrică, pan Grigore al lui Feria
logofeţii noştri şi alţi boieri ai noştri şi secretari şi dregători mari şi mici.
Şi s-a dat această carte prin mâna mai sus scrisului pan Movilă Hudici
mare logofăt al ţării noastre a Moldovei. Iar pentru mai mare putere şi întărire a
tuturor acestor lucruri scrise mai sus am poruncit să se atârne pecetea noastră la
această carte a noastră şi să se lege peceţile panilor sfetnici ai noştri mai sus
scrişi la această carte a noastră. S-a scris în oraşul Hîrlău, în anul 7061 (1553)
luna iunie, ziua 22". (I. Corfus, Documente..., p.172-177)

1556. Actul de suzeranitate al sultanului Soliman Magnificul asupra principelui
Transilvaniei, Ioan Sigismund confirmă vechea autonomie a ţării

".... De asemenea tu, împreună cu ţara ta, potrivit făgăduielii făcute
de tine, vei plăti în fiecare an tributul făgăduit, la fel şi urmaşii tăi îl vor plăti
în strălucita noastră visterie... În ceea ce priveşte libertăţile voastre, te voi
păstra în ele, te voi apăra de-a pururea, principe ţara îşi va alege pe cine va
dori, liberă fiind în aceasta şi cercetându-ne şi pe noi pentru a-l împodobi, voi
trimite calul meu bun prevăzut de toate (însemnele), buzduganul, steagul,
sabia mea împreună cu coiful împănat, pentru întărirea lui...."
(Şt. Pascu, L. Maior, Culegere..., I, p.82)
1561 sau 1562. Proclamaţia adresată boierilor Moldovei de către Despot Vodă

“Ioan Despot, din mila lui Dumnezeu, domn al Moldovei (…) Apoi să
ştiţi cu toţii împreună că dorinţa mea nu e alta decât să eliberăm această ţară de
tiranie şi s-o aducem în stare bună, cum a fost odată, pe vremea pre-luminaţilor
mei înaintaşi (…) nu vreau să daţi bir nimănui, nici nu voi consimţi să fiţi

216

supăraţi de cineva. De la voi nu vreau alta decât să fiţi credincioşi şi cu totul
ascultători, iar aceasta va fi salvarea noastră. Pentru că gândul meu nu e altul
decât să fac ca Dunărea să fie hotarul ţării mele a Moldovei şi mă războiesc zi
şi noapte cu necredincioşii şi blestemaţii de turci. Drept care nădăjduiesc (…)
că voi, vitejilor şi neam războinic, ce vă coborâţi din romani (…).”
(G. Mihăilă, D. Zamfirescu, Literatura română veche, Bucureşti, I, p. 281)

Grigore Ureche. Letopiseţul Ţării Moldovei. Luptele de la Iezerul Cahulului şi
Roşcani purtate de Ion Vodă împotriva turcilor din anul 1574

"... Auzind împăratul turcescu, sultan Selim, de semeţiia lui Ion vodă,
şi câtă pagubă i-au făcut, au gândit ca să stropşească toată ţara Moldovei şi
prea hainul său, pre Ion vodă, să-l prinză. Şi degrabu trimisă în toate părţile,
la toţi sangeagii, să se găteze de oaste şi să treacă Dunărea asupra lui Ion
vodă. Iară Ion vodă dacă au înţeles, cu oastea sa, cu toată, s-au pornit şi au
supus oastea sa suptu Tighinea şi au trimis o samă de oaste cu Ieremiia
pârcălabul de Hotin, ca să apere trecătoarea turcilor, să nu treacă Dunărea.
Ci nevoie iaste a opri cei puţini pre cei mulţi şi cei slabi pre acei tari, că
trecându întâi puscile cu ienicerii şi cu pedestrimea, să apere vasile, aciiaşi şi
oastea toată au sosit. Văzându Ieremiia pârcălabul că nu-i poate opri, s-au
întorsu şi de sîrgu au dat de ştire lui Ioan vodă. Ci Ioan vodă altă zăbavă n-au
făcut, ci îndată au purces spre oastea turcească. Însă întâi au trimis pre
Sfirciovschii cu o samă de cazaci şi cu 6000 de oameni de ţară, să poată
prinde o limbă. Şi fără zăbavă au dat pre oastea turcească unde nu era mai
puţin decât oastea moldovenească şi dându-i războiu, au fugit turcii...
... Şi acolo o samă de boiari cei mari anume vornicul Murgul cel Mare
şi Bilăi vornicul cel mare şi Slăvilă hatmanul, văzându atâta putere de oaste
turcească ce venise cu Pătru vodă, temându-să ca să nu cază în mreaja
vrăşmaşului său, au părăsit pre Ion Vodă şi au fugit la turci, de s-au închinat
lui Pătru Vodă.
Când s-au lovit oştile

Decii Ion vodă au împărţit oastea sa în 30 de polcuri şi la tot polcul au
dat câte o puşcă, era şi 80 de puşci huşniţe iară toată oastea lui era 30000 (fără
prostime şi adunătură ce era pre lângă Ion vodă. La începutul războiului zic că
o samă de moldoveni să fie închinat la turci şi turcii i-au pus în frunte, de s-au
oprit focul într-înşii, de au pierit cu totul. Decii cazacii cu focul, moldovenii cu
fuşturile arunca turcii de nu ştiia ce vor face. Văzându turcii pre moldoveni că
vor să moară, decât să nu biruiască, cu multe meşteşuguri au nevoit să-i
amăgească pre moldoveni, să-i ducă asupra puşcilor. Ci văzându moldovenii
meşteşugurile lor, nu-i goniia mult, ce numai pănă da dos, că vediia că fuga lor
iaste cu înşelăciune, că de mulţimea lor tot locul acoperisă. Decii lăsându turcii
partea dinspre cazaci, cu toată puterea s-au întorsu spre moldoveni şi puşcile

217

toate le sloboziia într-înşii. Ci moldovenii aşa sta, cum s-ar fi gătit să moară,
au să izbândească. Şi multă moarte s-au făcut între amândoao părţile, că nu era
loc călca pre pământu, ci pre trupuri de om. Aşa mai apoi să bătiia de aproape,
cât şi mâinile le obosisă şi armile scăpa. Acela praf să făcusă, cât nu să
cunoştiia care de care-i ieste, de săneaţe şi di trăsnetul puşcilor nu să auziia
dinspre amândoao părţile, nici puşcaşii nu mai ştiia în cine dau. Decii Ion vodă
au îndireptat pre ai săi dinapoia puşcilor, să să odihnească puţinel şi turcii
aşijderea. Aşa stându şi privind unii la alţii, au dat o ploaie mare, de li s-a
muiat praful.... Văzându Ion vodă că flămânzescu şi mor de sete şi praful încă
îl împuţinasă, să fugă să scape, loc nu era, doară să zboare, că coprinsese turcii
tot locul, gândi că doară cu blândeţe şi cu jurământu făcându cu turcii, doară să
va scoate de la moarte. Începu a trimite la dânşii, că să vă închina, de vor
trimite un om ca acela ca să-i jure lui, de ce va pohti el, că-i va face pre voie.
Turcii bucuroşi fură la una ca aceia, decât arme şi cu sânge, mai bine cu
înşelăciune să-l dobândească. Aşa decii trimiseră la Ion vodă de-i jurară pre
pohta lui, ca să-l ducă viu la împăratul, pre cazaci să-i lase neatinşi, să se ducă
de unde au venit, iară de acealaltă adunătură să-i sloboază voinici, ca să ducă la
casile lor, că nu va fi paguba lui, ce a împăratului, căci sîntu robi împărăteşti.

De moartea lui Ion vodă

Văzându Ion vodă tocmala şi făgăduinţa mare şi jurământul tare de la
turci că-i vor face pre voie, de toate câte scrie mai sus, cum au pohtit el, s-au
gătitu să meargă la paşa, în tabăra turcească şi au împărţit tot al său ce au avut
între cazaci şi di către toţi ş-au luat iertăciune şi însuşi al treilea la tabăra
turcească au mers. Acolo, dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat şi
l-au dat de viu, de l-au legat de coadile a douao cămile şi l-au slobozit prin
tabără di l-au fărâmat...." (Grigore Ureche, Letopiseţ, p.189-
191)

1575 august. Marele vizir Mohamed îi solicită principelui Transilvaniei, Ştefan
Bathory mărirea tributului de la 10.000 la 15.000 de galbeni

"A murit împăratul şi acum s-a suit fiul său în scaun. El a poruncit
tuturor voievozilor şi altora care plătesc bir, să urce birul. Aceia au adus birul
sporit. Şi ţie îşi porunceşte să ridici birul cu 5.000 de galbeni şi să ni-l trimiţi.
Dacă nu-l trimiţi după porunca împăratului atunci va fi adevărat ce a
spus Becheş despre tine.
Şi voievozii care au trimis birul dacă vor vedea că nu-l trimiţi şi tu, se
vor răzgândi.
Ştii cum au jefuit turcii ţara Moldovei anul trecut: au adus 30000
robi, pe alţii i-au trecut prin ascuţişul săbiei şi au făcut prăzi şi în averile lor.

218

Totuşi Moldova a sporit birul cu 5000 galbeni. Dacă ţara va zice ceva despre
aceasta, arată-le ce au făcut ceilalţi voievozi...."
(Şt. Pascu, L. Maior, Culegere, p.84-85)

1586 septembrie. Sultanul confirmă domnia lui Mihnea al II-lea în Ţara
Românească cu obligaţia de a plăti tribut, recunoscându-se în schimb de către
Poartă, deplina autonomie internă a ţării

“Semnul împărătesc este următorul: arătând înalta mea favoare lui
Mihnea Turcitul, 1585 – 1591) (…) i-am acordat în ziua de 30 martie 1585
domnia Ţării Româneşti cu obligaţia de a plăti anual de 70 de ori câte
100.000 de aspri i-am dat acest berat împărătesc şi am poruncit următoarele:
fiind domn numitului vilaiet potrivit măreţului meu ordin, să cunoască
supunerea către Înaltul Prag şi dacă e nevoie de împlinirea unei slujbe, să
cunoască posibilităţile statului, (iar) în ce priveşte apărarea şi protecţia ţării şi
liniştea şi siguranţa supuşilor să arate felurite eforturi şi mare grijă. Şi să
trimită an de an din numitul vilaiet haraciul fixat (al necredincioşilor) fără
lipsă şi (în monedă) neciuntită şi cu amestec (de aur şi argint) şi cu greutatea
întreagă (şi) la timp, să se ferească de delăsare şi în afară de asta să mai dea,
la timp şi fără lipsă cele ce se dau de obicei (la Poartă). Şi încă să plătească
an de an marilor viziri şi beglerbeiului şi altor demnitari (ai statului) ceea ce
se dă fiecăruia după obicei.
Şi numitului vilaiet a fost cucerit sub influenţa săbiilor noastre.
Ţara se află sub cuvenita noastră protecţie, iar supuşii săi îmi plătesc
haraci. Nu există nici o explicaţie pentru a fi asuprire şi agresiune nici măcar
pentru un singur individ. Şi oricare au fost vechile obiceiuri ale zisului vilaiet,
potrivit lor să acţioneze (şi) pentru raiaua să se nu fie nici o asuprire şi nici o
opresiune.
Principii şi logofeţii şi boierii şi cnezii numitului vilaiet să-l
(re)cunoască pe sus-numitul Mihnea voievod (numit) prin ordin al meu
împărătesc, (iar) în treburile potrivnice cu ilustrul meu firman să (I) se
supună. Şi numitul voievod să se supună înaltelor mele porunci, care cu
măreţie emană de la cinstitul şi Înaltul meu Prag, să fie după porunca mea, să
dea cele ce se dau de obicei la Vistieria mea Imperială şi Marilor viziri şi
beglerbeiului Rumeliei şi altor demnitari, (însă) să le dea timp şi fără lipsă.
(Numitul domn) să fie prieten prietenului şi duşman duşmanului (meu) şi să se
supună ilustrelor mele porunci trimise de la Înaltul meu Prag, să fie de o cinste
totală.”
Şi să nu se atingă nimeni de marfa şi viaţa celor care vin cu treburi de
comerţ în vilaietul de Eflak, să nu li se producă supărare şi pagubă, să nu li se
facă lehamite, (ci) să fie în deplină siguranţă şi linişte.
Şi nimeni dintre marii mei viziri, nici dintre beglerbei sau bei şi nici
dintre slujitorii Porţii mele a Fericirii sau din rândul altora să nui se atingă
nici odată şi prin nimic nici de valetul de Eflak, nici de beii săi, nici de

219

ns. Atunci când hainul sus-numit a fost mazilit. a raportat răposatului belierbei. a trecut cu forţa aceste femei în credinţa ghiaură. în acel an. Raportul marelui vizir Kodja Sinan paşa trimis sultanului Murad al III-lea face referire la încercările de constituire a unei alianţe împotriva turcilor la iniţiativa fostului domn al Ţării Româneşti. pe care nu numai că le-a posedat.) se poruncise voievodului Mihnea despăgubirea celor opt sute poveri akçe luate de la negustori. devenind hain. şi făcând 220 .n. să fie întrebat robul său (al sultanului – n. raportează că sus-numitul hain a stat pe vremuri în Galata.n. Dacă se consideră necesar să se adune informaţii în legătură cu chestiunea sus-menţionată.). a ales trei femei musulmane culte şi le-a dus în vilaetul Ţara Românească. a fost miluit cu domnia şi. Atunci când. iar apoi le-a căsătorit cu ghiauri. 65-67) 1589. Din această cauză. nici de reiaua sa.n. Apoi. După ce le-a posedat câţiva ani. Petru Cercel "Condica (defter) arată dorinţa de a trăda a voievodului Petru. Ca urmare a fost trimis un ceavuş cu o poruncă specială. fugise şi se făcuse pierdut. Şi banii pe care i-a adunat în acest mod i-a dăruit necredincioşilor unguri şi polonezi. nici de (…) sau de alte mărfuri şi lucruri ale sale. Şi.logofeţii săi. măcelari şi gelebi. sus-numitul hain fugind şi luând banii menţionaţi. Culegere de texte otomane. populaţia Ţării Româneşti a devenit neputincioasă şi strâmtorată. a ajuns în vilaetul polonez şi a dăruit o parte din ei ungurului. i s-a trimis un ceavuş cu porunca ilustră de a veni la Poarta fericirii. Atunci când a fugit. a luat cu sine una din ele şi a mers în vilaetul unguresc. Petru a irosit banii sus-menţionaţi. aflate în Ţara Românească.s. nici de fii şi fetele sale. a dus şi a dăruit necredinciosului ungur steagul Maiestăţii sale fericitul padişah. pe când era voievod al Ţării Româneşti. în afara banilor pentru haraci şi a banilor pe care îi strânsese cu sila de la populaţia Ţării Româneşti. acele femei. dar. a provocat apoi păgubirea şi jefuirea cetăţilor Bender şi Özi (Oceacov). unde aducea pe ascuns multe doamne şi femei musulmane.” (Mihai Maxim. ceea ce se prezintă este aceasta: Supuşii săi (ai sultanului – n.). iar alta polonezului devenind părtaş la gândul şi fapta cazacului rău la caracter. nici de cnejii săi. voievodul Mihnea. nesupunându-se ilustrului firman. supusul său (al sultanului – n. cea mai mare parte a fost plătită.s. În privinţa acestei chestiuni există chiar şi o sentinţă religioasă (fetvâ- i şeru'yye). ajungând în Ţara Românească. a aflat de acele femei.) Pirî kethüda. devenind hain. nici de boierii săi. beii Ţării Româneşti şi Moldovei. au fost găsite întocmai cum s-a raportat şi au fost aduse la Islâmbol. care.s. a fugit fără să le dea înapoi. atunci când i s-a dat domnia Ţării Româneşti. a luat şi opt sute poveri akçe de la negustori şi măcelari şi gelebi. pe baza registrului menţionatului hain (Petru Cercel – n. p.

ns. preîntâmpinându-se tulburarea populaţiei vilaetului. care.. cât şi la Moscova şi la ungur şi la Viena şi în Spania şi la papa de la Roma. Când populaţia vilaetului (Ţara Românească – n. voi. deoarece negustorii şi măcelarii şi gelepii nu au putut da banii statului (otoman – n. slujitorul M. la rândul vostru. Chiar dacă s-ar cheltui toate bunurile (statului otoman – n.ns. obţinând ştiri (despre acesta). asupra otomanului (Osman oglu)". De aceea. se află lângă ambasadorul francez. să trimiteţi o parte din ea în ajutorul meu. Arătându-se atâtea trădări ale numitului hain. Apoi. Mergând atât în Germania.. iar altă parte s-o trimiteţi pe mare. Când menţionatul necredincios a ajuns la Islâmbol. după aceea. Dar. venind ambasadorul Franţei şi punându-se garant. astfel încât să fie pildă pentru ceilalţi trădători şi. a stat multă vreme acolo. sub pretextul călătoriei la Ierusalim. voievodul Moldovei. în unire să pornim atacul.ns. de la un capăt la altul. pe orice cale posibilă.ca numeroşi musulmani să fie luaţi prizonieri. În afară de acestea. Dacă porunca imperială ar permite. considerăm important să se pună mâna pe el pentru a i se cere bunurile pe care le-a consumat şi pentru a fi pus să scrie una câte una informaţiile adunate din vilaeturile ghiaure pe care le-a vizitat. a raportat în mod fundamentat răposatului beilerbei. într-un chip oarecare. răposatul beilerbei a pus mâna pe el. prin bunăvoinţa papei de la Roma să ocup fie Moldova. Apoi. pe mare şi pe uscat. să se poruncească pedepsirea lui pentru trădarea săvârşită. fie vilaetul Ţara Românească şi să distrug cetăţile şi satele aflate pe malul Dunării. nu s-ar putea prinde o asemenea limbă. l-a ţinut multe zile la închisoare. dacă nu se va pune mâna pe el şi nu va fi pedepsit. Apoi. în acelaşi timp. le-a cerut: . după aceea. pentru a ajunge din nou beiul Ţării Româneşti. a ajuns pe punctul de a se tulbura. pentru a face spionaj. ceea ce a produs dificultăţi deosebite în strângerea bunului statului. După ce numitul hain l-a trimis pe kethüda sa la Islâmbol. aşa cum făceau în alte vremuri. pentru a merge la Ierusalim. a aflat în întregime care este gândul răuvoitor al acestora. ocupându-se zi şi noapte cu spionajul. umblând. atunci este sigur că Ţara Românească şi Moldova vor fi cuprinse în întregime de tulburări.) unit în gând şi în faptă. trecând pe la toţi beii necredincioşi şi întâlnindu-se cu ei şi purtând discuţii.). Venind cu acest scop să solicite domnia. prin toate vilaeturile necredincioşilor. pe necredinciosul nelegiut numit Planca (?) aflat în slujba sa (kethüdasî neamînda). pregătind pe ascuns armată multă.). devenind şi cu aceştia (cu veneţienii – n.ns. fără a merge la Ierusalim. a 221 . Dar înainte de sosirea acestuia la Islâmbol.S. se găseşte acum în Islâmbol. de patru ani încoace. menţionatul necredincios a fost eliberat. împreună cu femeile şi copiii lor. a adus prejudicii onoarei padişahale.) a aflat de venirea la Islâmbol a sus-zisului hain. nu există posibilitatea strângerii bunului statului.Să mă ajutaţi. în acest sens. el însuşi a plecat în vilaeturile necredincioşilor. mergând la Veneţia. l-a trimis la Islâmbol.

Chiar dacă prin informarea (asupra) unor asemenea lucruri producem tristeţe.. să fie făcuţi atenţi aceia de care atârnă soarta şi salvarea statelor creştine.” (Poporul român. şi treziţi la primejdia extremă care ameninţă tot restul Europei din pierderea acestor ţări.. ca luând seama la zdruncinarea creştinilor pe care zi de zi îi bântuie şi îi frământă noi răscoale. ce am pornit eu să fac. atât de prielnică ar fi Transilvania pentru succesele acestui tiran. pătrunzând în ea întocmai ca pana (de spart lemne) în trunchiul de copac vor avea putinţă să ajungă uşor la oricare din ţările vecine ale creştinilor fără mare luptă.” (Mihai Maxim. ce să facem." (România. pregătirea (răscoalei) poate fi observată de pe acum. Culegere de texte otomane. trebuie păzită ţara islamului şi noi trebuie să ne îngrijim de credinţa şi statul padişahului meu. zi şi noapte aceştia să se roage pentru norocul Maiestăţii voastre. Ţara Românească şi Moldova de asemenea se vor răscula. şi suprimând chiar numele lui Dumnezeu vor împinge mai adânc în Germania Istrul şi vor întinde mai departe stăpânirea lor. (aceasta) nu este o treabă care să fie neglijată. Cu aceste chestiuni trebuie să se ocupe personal padişahul meu (…) Trebuie trimis un număr de oşteni în părţile Ţării Româneşti şi Moldovei pentru apărare. cu Ţara Românească şi Moldova încă de mult se întâmplă rău – să nu cadă în puterea turcilor.. XVII. şi desigur nu ca nişte lucruri noi sau necunoscute cu desăvârşire.negustorilor şi a altora. Ţara Românească şi Moldova sunt pe cale de răscoală “ (…) Transilvania se va răscula..64) Raport către sultanul Murad III (1574-1595) din care rezultă că Transilvania.. p. Documente.. p. Căci dacă s-ar întâmpla această nenorocire – de care să ne ferească Dumnezeu – atunci turcii.780) 222 . Anton Verancsics subliniază poziţia strategică de excepţie a Transilvaniei în faţa expansiunii turceşti "Voi spune cât mai puţine cuvinte se va putea. p. ei să vegheze şi să se străduiască din toate puterile ca măcar Transilvania – deoarece.157-159) Sec.. îndemnat mai ales de acest [gând]....

m-am ispitit şi eu am făcut pe banul Mihai Domn al Ţării Româneşti. al împăraţilor împărat (care să trăiască mulţi ani) şi l-am făcut domn. prea cucernice Doamne. Dar Dumnezeu ştie că eu de la început n-am vrut să mă amestec în încercările acestea al Vlacho- Bogdaniei. care ai fost şi eşti cucernic domn pentru a păstori un popor şi a îndrepta o ţară nenorocită. sângele mi-l vărs pentru prietenul meu. CAPITOLUL XII EPOPEEA ROMÂNEASCĂ ÎN TIMPUL LUI MIHAI VITEAZUL 1593 noiembrie 14. Apoi am înţeles bine cele ce mi le scri. împreună cu prea slăvitul tău fiu şi domn (care să trăiască mulţi ani) Ştefan voievod. văzând cerinţele timpului şi zăbava Domniei- Tale şi faima rea şi ticăloasă a lui Alexandru Voievod şi intriga lui. ca să vin în Constantinopol să mă amestec cu aceasta. care ţară îmi mulţumeşte mult pentru dânsul. Cinstita scrisoare a domniei tale am primit-o la treisprezece ale lunei noiembrie şi am aflat întâi despre sănătatea domniei-tale şi m-am bucurat şi am mulţumit lui Dumnezeu. şi mai ales în astfel de vremi. care i-a învrednicit şi li-a dat un astfel de păstor bun şi creştin şi iubitor de săraci. când am muncit şi m-am străduit şi am făcut domni pe copiii mei. pentru îndreptarea ţărei şi poporului. Dumnezeu mi-a pus în inimă să se indigneze dascălul zis Nichifor împreună cu mine. dar totuşi ce să fac? Le-am adus năcazuri şi suferinţi. Andronic Cantacuzino îl informează pe Petre Şchiopul despre numirea ca domn al Ţării Româneşti a lui Mihai Viteazul "Cu Dumnezeu. şi cu frică de Dumnezeu. numai Dumnezeu care nu greşeşte ştie iubirea şi râvna ce am cătră domnia ta. de la început până la sfârşit şi în ea voi rămânea statornic toată viaţa mea. numai păcătoşi (?) neciopliciţi şi mincinoşi. Însă prin Banul Mihai s-a mulţumit nenorocita ţară. Pentru acum ţinem Ţara Românească pe numele Domniei-Tale. numai cât pentru păcatele mele a fost că. care au ajutat cu ajutorul preabunului Dumnezeu şi cu puterea preacinstitului împărat. E vrednic să 223 . am judecat că e mai bun el decât ceilalţi păcătoşi de bei. şi au mulţumit lui Dumnezeu. şi-au fericit pe părinţii mei răposaţii. pentru care mă rog şi-l sărut. şi argaţi şi nevrednici din toate punctele de vedere. Mă rog Domnului Dumnezeu să te afle pe domnia-ta scrisoarea de faţă a mea în sănătate şi fericire. lucru de care n-aveam nevoie să-i ascult pe dânşii. cu atât mai mult nu pot să te uit pe Domnia-Ta. însă. Prea-slăvite. pe care n-o puteam s-o trec cu vederea. care nu arată nici un semn nici de la tată nici de la mamă.

distanţă de două mile. şi dă-mi de ştire să vin să mă întâlnesc cu Domnia-Ta. aici se consultă cu căpeteniile oştirii asupra modului cum să poarte războiul mai înţelept şi mai fericit pentru ţară.. iese din Bucureşti cu oaste de opt mii şi merge de-aşi aşează tabăra la Măgureni. până la ce în urmă câteva mii de turci izbutesc a trece Dunărea la o depărtare de două zile din jos de Giurgiu. mi-am făcut râs de viaţa mea şi de sufletul meu. tare prin dealurile. cu inima plină de încredere sfătuit de ai săi. Însă împăratul împăraţilor. şi atunci desigur Moldova va fi a Domniei-Tale. căci. pădurile şi râul său Neajlov. de mulţi gineri. şi când ne-o oferă fă ce trebuie. Moldova o ţin şi pe dânsa pe numele Domniei-Tale până acum. de vrăşmaşi. Lupta de la Călugăreni "Aşadară.păstorească un popor. după aceea mai o lună întreagă împiedecă inamicul la facerea podului. se opreşte şi în depărtare de două zile de la tabăra lui Mihai îşi aşează corturile într-un loc potrivit şi mai sigur. Alta nu e. copiiii cu tot ce avea mai scump la Sibiu în Transilvania. cată pentru Dumnezeu să vină la Adrianopol. (Şt. fiind însă aproape de cetăţuie şi de insula situată în mijlocul apei. asedie castele la râpa Dunărei din dreptul Giurgiului. Pascu. purcede înainte împreună cu ceilalţi paşi. care să trăiască mulţi ani. pleacă cu oaste de 180000. şi zilele Domniei Tale fie multe. însoţit de mai mulţi paşi iluştri. cu tot aparatul necesar la răzbel.. înainte de revărsatul zorilor. cu oastea şi muniţiunea sa. după ce trece trei poduri. ci cată şi hotărăşte în ceasul când vei primi scrisoarea mea căci şti că nu pot s-o ţin multă vreme. îl ocupă. iară Sinan paşa. nu zăbovi. la 1594. L. domnul Ştefan voievod. dar supt apărarea sfintei cruci. că mai bine să se lupte cu bărbăţie pentru mântuirea patriei şi a creştinătăţii decât să fugă cu ruşine. în timp ce alţii o treceau în vase în faţa Giurgiului. aşezate de amândouă laturile lui. şi în locul ce se chiamă Călugăreni. Andronic Cantacuzino şi fratele Domniei-Sale". jură şi se legă pe capul său că are să le supună. Şi cu toate că Dunărea în acel loc e lată de un sfert de milă. p. dacă Domnia-Ta ai gustat din toată inima şi din tot sufletul. izbeşte în însăşi tabăra 224 . Altceva nu este. Cu adevăr. restaură cetăţuia sfărâmată de români şi o întăreşte. nu eşti oprit acolo. În următoarea zi de 13 august. deci. decât domnul Dumnezeu să ne învrednicească a ne întâlni şi a vedea cinstita-ţi faţă şi a ne îmbrăţişa. I.90-91) 1594. Culegere. Balthazar Walter. iese la luptă cu oaste puţină. Atunci Mihai se vede constrâns a se retrage şi a păstra pe ai săi pentru luptele cele mari ce se apropiau. Numai cât dacă întrebi şi despre aceasta. Eroul nostru văzând că nu-i rămâne acum altă alegere decât să se lupte sau să fugă. se apucă cu cel mai înflăcărat şi mai neostenit zel să arunce pe acel loc al Dunării un pod de vase. Mihai înainte de sosirea inamicului trimite muierea. împreună cu preaslăvitul meu fiu şi domnu. mai bine el decât alţii. a poruncit să vii Domnia-Ta la Ţarigrad. şi ai năcaz. atinge malul Ţării Româneşti. Maior. Cronica despre Mihai Viteazul. şi. isprăvind în sfârşit podul apărat ca de o îngrămădire de cetăţuia din insulă şi de vasele cu oameni înarmaţi.

şi astfel îi confundă. şi Heidar paşa şi alţi mai mulţi căpitani şi trei mii de oşteni fură tăiaţi. de la coaste-i loveşte cu bărbăţie Mihai cu ai săi. dealtmintrelea. Atunci mărinimosul Ion Mihai invocând ajutorul Mântuitorului. vol. armele lor se năpusteau însă cu bărbăţie asupra micii oştiri creştine. Iară paşa din Anatolia.turcească cu atâta furie. fără îndoială era să frângă de tot puterea duşmanului şi să pună deodată capăt războiului". Căpitanul Kiral Albert. îi mână batându-i din dărăt ca turmele de vite. Vestesc. p. locul de luptă de abia având lărgimea unui sfert de milă. aceştia se retrag luptându-se neîncetat şi pierd 11 tunuri. 1959. ei însă totdeauna se retrăgeau în şiruri dese în forma unui colţ militar spre şesul câmpiei. şi se crede ferice putându-şi scăpa viaţa. domnul Moldovei “Ne pare necesar să anunţăm pe domnia voastră că patru mii de turci şi toţi tătarii din Dobrogea. s-au adunat lîngă Obluciţa ceea ce aflînd (…) am trimis contra trupelor noastre . Asan paşa se ascunde cu ruşine în desimea spinetului. culcă la pământ şi taie oastea turcească. era momentul când se cerea neapărat o mişcare eroică. de abia în următoarea zi se târăşte la ai săi. departe de a se putea asemăna cu numeroasa oştire a păgânilor. abia 16000. adunând pre ai săi fulgeră două tunuri drept în gloata cea mai deasă a inamicului şi o răreşte înfricoşat. şi tot atâţia cazaci cu căpitanul lor Cocea. Chronica lui Balthasar Walther despre Mihai Viteazul în raport cu cronicile interne contemporane. cel din Zaiu. şi îi alungă în ruptul capului spre tabără. Ridicarea la luptă antiotomană a lui Aron vodă. taie în bucăţi pre altul. pădurile şi dealurile încă împiedicau planul turcilor. loveşte în piept pe unul din căpitanii turci. în acea fierbinţeală a luptei. şi după o luptă de erou se întoarce la ai săi neatins. apucă în mână o secure militară. nu cumva să pătrundă duşmanul aici şi să-i împresoare. în sfârşit turcii resping pe creştini pân'la un sfert de milă. În această ameţeală a fugei turceşti Sinan paşa în fruntea taberei cade de pe podul Neajlovului. În zadar cercau ienicerii a plini golurile prin focurile lor: căci îndată 200 transilvani.de asemenea pe domnia voastră că trupele noastre s-au întâlnit lîngă Bialgorod (Cetatea Albă) cu un sultan tătărăsc având şapte mii de tătari (…) acest duşman n-a avut deloc. (D. În timpul bătăliei acest duşman (…) a pierdut toate steagurile şi puştile şi a scăpat doar acela care a avut un cal bun. încât de cu seară recâştigând cele 11 tunuri. deşi se văd constrânşi a se retrage.58-96) 1595. Simonescu. toate 225 . pedeştrii se reped cu înverşunare asupra-le tulbură ordinea. se aruncă singur în şirul duşmanilor.III. care din doi va birui. superior prin mulţimea şi pregătirea lor de război. care să cutremure inimile păgânilor şi să înalţe pe ale creştinilor. se lupta din toate puterile. o faptă măreaţă. în .. încât nici fireasca poziţiune a locului nu-l împiedică a sfâşia unul din corturile vrăjmaşului. Într-aceea tunurile turceşti fulgereau fără încetare.Studii şi materiale de istorie medie". Creştinii. pierzînd de asemeni. Lupta ţine mai multe ore cu îndoială. de ce să se veselească. din creştini abia căzură câteva sute şi dacă întunericul nopţii nu împiedica pe Mihai. Turcii într-o poziţiune mai norocoasă. îi sar doi dinţi.

Simonescu….Grecescu şi D.) de i-au tăiat şi i-au gonit până i-au trecut Dunărea (…) iar Mihai-vodă purcese cu oştile asupra lor şi trecură Dunărea pre ghiaţă pre la Marotin (…) şi pripiră de să loviră unii cu alţii. Iar hanul dacă prinse de veste. p. el încă trimise pre un nepot al lui cu mulţime de tătari şi veniră până la sat la Stăneşti. Letopiseţul cantacuzinesc. Cronicarul maghiar Szamoskozy. Înfrângerea tătarilor de către Mihai Viteazul la Putinei şi Şerpăteşti “Şi gătindu-se ca să treacă Dunărea ca să lovească pe Mustafa paşa. pe care mai că-l ţinem în spinare (…) Dat la Iaşi. Atuncea au pierit şi nepotul hanului cu mulţime de tătari. la Bucureşti . numai decât trimise oşti asupra lor cu banul Manta şi noaptea. Tot aşa ţarul (hanul tătarilor) de Perecop. Şi arseră Ruşciucu şi toată marginea ţării lor şi să învârtejiră cu multă dobîndă la scaunul lui. veni-i veste cum au intrat hanul cu tătarii în ţară. p. fără să ştie că Mihai vodă este vrăjmaşul turcilor şi că a tăiat pe turci. supl. Iar Mihai vodă să îngrijă şi numaidecât să învârteji îndărăt cu toate oştile şi lăsă tabăra la Hulubeşti (La confluenţa Cîlniştei cu Neajlovul) şi trimise străjoi asupra tătarilor. fratele nostru. Iar Buzeştii încă păziră şi le ieşiră în întâmpinare şi să loviră de faţă la ghenar 16 deni şi fură bătuţi de acei tătari. Bogdan-vodă încă de abia au scăpat.I. Atuncea au pierit şi Mustafa paşa cu mulţime de turci. polonă şi franceză în Hurmuzaki. Critică C. la 15 februarie anul 1595.drepturile şi puştile.122) 1595. Letopiseţul cantacuzinesc. vol. 14 deni(zile) ei să întâmpinară cu tătarii în streji. voievodul valahiei (MihaiViteazul) aflînd aceasta (…) i-a închis calea cu trupele sale (…) cerem stăruitor ca domnia voastră. şi au început a robi şi prăda. ed. el a fugit de pe câmpul de luptă. . Cer slobozire de la Mihai vodă şi hanul i-a trimis carte. Înfrângerea tătarilor la Şerpăteşti “În vremea când era el (Mihai Viteazul) la Giurgiu. Bucureşti. pe rând mulţi şi vii încă prinseră mulţi.n.” (Istoria Ţării Româneşti. II. cf. p. la sat la Putinei şi fură biruiţi tătarii de Buzeşti.. slovaci. pe Radu Buzescu cu fraţii lui. trecea prin Ţara Românească nepotul hanului tătărăsc (…) cu multe bogăţii şi cu şapte mii de robi: nemţi. unguri şi alţii pe care i-a prins la luarea Raabului în Ungaria. fără veste-i lovi (s. venind din Ungaria a voit să traverseze Ţara Românească. 1893.341) 1595 ianuarie 25. 56-58. prin sfaturile pe lîngă graţia sa regele. la ghenar 25 deni şi fură bătuţi turcii.Cronicari munteni”. Iară Mihai-vodă deacă prinse veste de dânşii. să-i sloboade prin ţară 226 . I. să facă pe graţia sa regească. croaţi.” (Text în l. Preda postelnicul şi Stroe Stolnicul şi Radu Calomfirescu cu o seamă de oşti alese. Documente privitoare la istoria românilor. să binevoiască a ne da un grabnic ajutor căci ţara noastră este într-adevăr un zid al întregii creştinătăţi acestui duşman. Iar hanul s-au fost tăbărât la Şărpateşti împreună cu Mustafa şi cu Bogdan –vodă. Deci când am fost la ghenar.

iar Batîr Jicmon. s-au îndreptat asupra albanezilor şi alor noştri.. ce stăpâneau acele locuri. în iarna aceea cumplită.. 123. prădând satele de averile lor şi întorcându-se cu prada în Ţara Românească... p. de să apucară unii ca aceia mai mult să facă vrajbă decât pace. p. omorându-i şi urmărindu-i până la munţi"..” (I.. Din care alegând vreo 1500 şi cu 500 de inşi din oastea muntenească şi cu unguri. cit. Raportul agentului Giovani de Marini Poli adresat consilierului imperial Pezzen prezintă expediţia lui Mihai Viteazul la sudul Dunării ". dar ai noştri s-au înturnat asupra lor. Alba Iulia.. cu mare tăiere a turcilor. în lăuntrul ţării. 1928. vezi şi .. socotise că nu va mai avea Mihai-vodă nici o nevoie de turci. cu toată averea lor şi cu vitele. el nu se putu suferi.60) 227 .) Letopiseţul cantacuzinesc despre tratatul încheiat de boierii trimişi de Mihai Viteazul la Sigismund Bathory “Făcându-se aceste războaie şi nevoindu-se Mihai-vodă foarte tare pentru creştini. cum să scază pre Mihai– vodă din ţară. (Poporul român. spre paguba turcilor. craiul unguresc. Ci strigându-se turcii laolaltă. locuite de albanezi. Iar Mihai– vodă deacă prinse de veste. Albanezii din Cervena Voda şi alte sate învecinate.Crăciun. Şi alese Batîr Jicmon 12 boieri juraţi munteni punându-I ispravnici peste tot venitul ţării şi să fie supt porunca lui. Mihai vodă îi sloboade. pătrunzând până la Razgrad. căci nimic nu vor strica. Şi scăzură pre Mihai–vodă despre domnia ţării şi despre venitul ei. Cronicarul Szamoskozy şi însemnările lui privitoare la români. Iar ceilalţi boieri ce să nevoia să slujească domnu-său în dreptate de neprieteni fură biruiţi.) 1595 martie 14/24. să fie mai mic şi ascultătoriu de poruncile lui şoi să-i oprească ţaa cu tot venitul ei.“ (Istoria Ţării Româneşti..spre ţara tătărească. înainte de răsăritul soarelui. arzând oraşele. învrăjbitorul diavolul umblase în mijlocul lor. îi nimici. p. 58-59. ca să-i ceară voie să se mute cu familiile şi averile lor din Ţara Românească şi să-şi părăsească locuinţele lor din ţara turcilor. p. Cluj.000) de suflete. ci trimise la Batîr Jicmon boiari bătrâni sfetnici (…) Dintr-aceşti boieri ce-i trimisese Mihai–vodă pentru tocmeală..102-103. au trecut Dunărea şi au ucis pe locuitorii turci din Cervena Voda. acel voievod de îndată le-a făgăduit aceasta şi curând după aceea au venit şi au trecut Dunărea în jur de (15. La Şerpăteşti. socotind să-i găsească nepregătiţi şi bucuroşi de pradă. la trei leghe şi mai bine depărtare de Rusciuc şi de Dunăre. în vreme cât ai fierbe un ou.Cronicari munteni” I. trimiţând la acel voievod al Ţării Româneşti. ca să locuiască într-aceea Ţară Românească. numai să fie tocma cu căpitanii lui... cu femei şi copii. de n-a scăpat nici unul (…) Pe cei şapte mii de robi pe toţi I-a slobozit. ci făcu sfat cu toţi voievozii Ardealului cum să scază pre Mihai–vodă despre Ţara Muntenească. ed.

. oraşul Giurgiu. Pascu. lovind acolo în câmpia Nicopolei pe Hafiz Ahmed paşa şi pe Caraiman paşa şi dându-le război a fost ucis acolo Caraiman paşa. oastea şi bagajele care se aflau pe el au căzut în Dunăre. dând un atac asupra lucrurilor părăsite de turci. sîrbi şi alţii.l-a bătut trei zile şi l-a stricat. De asemenea au trecut tunuri şi o parte a muniţiilor.. Atunci s-a renunţat la acea dare şi noaptea oastea a fost lăsată să treacă.. încât o astfel de înfrângere nu se mai întâmplase în nici un secol.92-93) 1598." Cea mai mare parte din muniţii şi tunuri fiind luate de duşmani. sub conducerea lui aga Leca.. Mihai-vodă a trimis ajutor lui Sigismund ca la o mie cinci sute de români. nespus de multe bogăţii. în văzul tuturor. Expediţia lui Mihai Viteazul la sud de Dunăre “În vremea când Satârgi paşa bătea Oradea şi Sigismund fugise acasă din Oppel. Apoi. Stricând podurile cu tunurile. jefuit şi prădat vreme de şase săptămâni ţara de dincolo de Dunăre (…) Tăiat-a pretutindeni pe turci iar pe creştini. când ostaşii islamici. Szamoskozy. i-a adus împreună cu vitele şi cu carele lor şi i-a aşezat în Ţara Românească. În vremea aceasta a trecut şi Mihai-vodă Dunărea pe la Nicopole. iar celălalt cu greu a putut să fugă pe un cal fără şa (…) După această luptă a împresurat Nicopolul.ajută-ne Allah. Maior. deoarece mai înainte. sîrbi şi bulgari. dar restul poverilor au rămas. paşa din Vidin a strâns pe toţi turcii şi norodul de la ţară şi l-a aşteptat la * Dare în favoarea podişuahului (a cincea parte din prada şi moşii luate în campaniile militare)." (Şt. apoi isprăvindu-i-se pulberea s-a întors înapoi. unii din oaste ducându-se pe apa Dunării strigau pe pod .. Dobîndit-a în acea luptă multe steaguri. cămile. de asemenea. le vânduseră cu un preţ de nimic în ordie... s-au ivit spre chindie alaiurile duşmane care şi-au aşezat tabăra în şesul Giurgiului. făcând incursiunea în ţinuturile Ţării Româneşti. 228 .. ordia şi ienicerii. Când din cauza învălmăşelii ca din ziua Apocalipsului oamenii nu ştiau unii de alţii şi erau uluiţi de ceea ce se întâmpla. Culegere. catâri. I. Cronicarul Kiatip Celebi în lucrarea Fezeke-i Tarih despre victoria lui Mihai Viteazul de la Giurgiu "Apoi ajungând în grabă la Giurgiu. Până dimineaţa au trecut spre partea Rusciucului cortul vizirului. Din pricina zăpăcelii s-a luat măsura nechibzuită de a se încasa pengik* de la vreo zece mii de harable ce erau înşirate. s-a anunţat prin strigări să se facă un popas de trei zile. au început să le prade şi să le devasteze. fiind părăsite. după ce a gătit de mai înainte ca o mie cinci sute de bărci. Cronica.. Când să sosească Mihai-vodă la târgul Vidinului. A stricat. a fost incendiat şi în acelaşi timp ghiaurii au început să bată cetatea. În acest timp s-a primit ştirea că a sosit pe neaşteptate oastea duşmană a lui Mihai cel rău. pricinuind atâtea nenorociri şi pagube...1595 octombrie 15. p. ajunseseră până la graniţa Ardealului şi luaseră multe mii de robi şi animale. L.

Vidin. dar şi pe aceştia i-a bătut (…) În vremea când a săvârşit Mihai-vodă toate acestea. Cronicarul Szamoskozy. care este dincolo de Dunăre. 111- 113) 1598 30 mai/9 iunie. cu câţiva ani înainte. Ştefan Szuhay. s-o recunoască drept stăpân şi rege legitim şi natural al său. aflând vreme şi prilej. a luat hotărârea să nu mai ridice spada de acum înainte pentru necredincioşii duşmani ai crucii lui Hristos. aflînd această veste. M-tirea Dealu. şi îndemnat de evlavie şi dragostea creştină. aşezată în podgoria cetăţii Târgovişte. ne-am întrunit cu zisul Domn Mihai Voievod şi. Preastrălucitul Domn Voievod al acelei provincii. dar Mihai-vodă i-a bătut şi pe aceia. mâhnit de această îndelungată robie. Tratatul de alianţă dintre Mihai Viteazul şi Rudolf al II-lea împăratul Germaniei "Noi. prefect al Camerei Ungariei şi Nicolae Istvanffy de Kissaszonfalva. iar pe Sfânta Maiestate Imperială şi Regală. aşa cum totdeauna şi multă vreme li se cădea să facă regilor dinainte al Ungariei. Prada dobîndită de Mihai în aceste locuri era atât de mare încât ajungeau 80 de taleri pentru fiecare oraş (…) Adus-a din Bulgaria douăsprezece mii de sârbi şi i-a aşezat în Ţara Românească. declarând tuturor celor interesaţi. să tratăm şi să hotărâm cu el asupra chipului şi rânduielii în care va trebui să se încredinţeze ocrotirii şi proteguirii Maiestăţii Sale Imperiale. noi. După ce a jefuit la Vidin s-a întors la Cladova. delegaţi să luăm în seama noastră şi să ocupăm Transilvania. ne-a încredinţat să ne întrunim. Maiestatea Sa Imperială. ba încă a avut bunăvoinţa să-l ajute cu generozitate şi osârdie. împlinind.” (I. consilieri şi comisari delegaţi cu depline puteri în Transilvania şi Ţara Românească ai Sfintei Maiestăţi Imperiale etc. s-a întors în Ţara Românească. stăpânul nostru preaîndurător. repezit-a de olac (curier). mai întâi de către Domnul Voievod şi domnii – înaintea 229 . luându-se şi prestându-se în biserica Fericitului Episcop Nicolae (scris peste: Preafericitei Fecioare Maria). a hotărât să aducă această provincie în starea şi ascultarea ei de mai înainte şi s-o unească iarăşi cu coroana Ungariei. însărcinările în Transilvania. pe cât s-a putut.Crăciun. a suferit o aspră robie iar. dacă ne va fi cu putinţă. Prin urmare. episcop de Vac. în anii aceştia din urmă. cu el şi cu cei mai de seamă boieri şi sfetnici şi dregători ai săi. rugându-se pentru ajutorul şi ocrotirea Maiestăţii Sale. supusă acum mai bine de 100 de ani jugului şi tiraniei turceşti. cu zisul domn Mihai Voievod. întâmpinatu-l-au şi aci sangeacii de Cladova. ci pentru întreaga lume şi credinţă creştină. nu s-a dat în lături să-l primească pe el şi provincia lui sub protecţia şi în vasalitatea sa. Mihai-vodă. reprezentând toată provincia. craiul Sigismund la Mihai-vodă (…) făcându-i ştire că Mohamed Satîrgi paşa a luat Oradea .. întrucât provincia Transalpină. Că. (Târgovişte). propalatin al regatului Ungariei şi căpitan al cetăţii Sopron. iar nouă. p. încredinţăm amintirii prin cele de faţă.

anume vara în întregime. ori în locurile vecine ale Ungariei. şi cu acele libertăţi şi scutiri. după cum va porunci Maiestatea Sa imperială. Dimpotrivă. pentru a ataca pe vrăjmaşi. drepturile şi hotărnicirile sale Domnului Mihai Voievod şi fiului său Pătraşcu. declarându-se că agentul Maiestăţii Sale să le plătească şi să aibă grijă de ei în fiecare lună. prin oamenii şi agenţii săi fiscali. Iar dacă va fi nevoie de o oaste mai mare. aceste ajutoare mutuale şi să poată împlini lucrare de credinţă pentru lumea creştină. că Sfânta Maiestate Imperială. cu numărul cel mai mare de arme şi de oameni. Domnul Mihai Voievod va avea grijă ca să îndepărteze cu acele oşti de Transilvania şi Ţara Românească şi părţile Ungariei pe turci şi alţi duşmani. starea lucrurilor şi împrejurările vor fi astfel încât asemenea oşti să nu fie trebuincioase. ori să fie îndreptate într-acolo unde va cere nevoia vremii şi vor porunci Maiestatea Imperială şi Regală cu Serenisimul Maximilian. ori în numele său Serenisimul Arhiduce Maximilian. jurământ solemn şi efectiv. Tunurile. leafa pentru 5.000 de oameni. (1) Mai întâi. acolo unde va cere nevoia. fără plata vreunui tribut sau dări. să vină în ajutor cu oşti mai multe. cu care a stăpânit-o şi a ţinut-o până 230 . ori oameni călări şi pedeştri. praful de puşcă. în numele său. dacă se va întâmpla să fie ostilităţi în Transilvania.000 de oameni de bani gata. iar dacă. atunci oşti de acestea să nu fie întreţinute degeaba şi să nu fie plătite. Serenisimul Arhiduce Maximilian. Sfânta Maiestate Imperială dă provincia Transalpină. făgăduim că ne vom strădui să împlinim. ghiulele şi altele. (2) Pentru ca Domnul Mihai Voievod să dea. şi în aceste împrejurări şi izbânzi va căuta să împlinească porunca şi toate dorinţele Sfintei Maiestăţi Împărăteşti şi ale Serenisimului Maximilian. în numele său şi al moştenitorilor şi urmaşilor săi. care i se vor plăti. de va vrea Dumnezeu. cât şi cu oamenii din provincia sa Transilvania. atunci Maiestatea Sa Imperială. pentru apărarea provinciei. la cererea Maiestăţii Sale. care va cârmui de acum înainte Transilvania în numele Maiestăţii Sale. fratele preaiubit al Maiestăţii Sale. întru credinţa şi fidelitatea şi ocrotirea Maiestăţii Sale Imperiale şi a urmaşilor şi moştenitorilor săi. anume celor care-i vor fi scoboritori în linie dreaptă de parte bărbătească. le va procura Maiestatea sa Imperială. cât şi din alte locuri. ca s-o ţină şi s-o stăpânească veşnic de drept cu fiii fiilor lor şi o dăruieşte ca unui vasal şi feudatar al său. pe care ar cere-o o nevoie de neocolit. cu mai multă sârguinţă şi zel. ca Maiestatea Sa să dea ori banii pentru hrană şi cheltuială.Preafericitului Eftimie Arhiepiscop Târgovişteanul – boieri. acelaşi Domn Mihai Voievod. câţi a cerut el. atât din Transilvania. şi dacă se va ivi prilejul. de trebuinţă la război. astăzi am convenit şi am hotărât în felul care urmează. iar iarna jumătate. cu toate veniturile. pe timpul acestui război cu turcii care ţine de 6 ani va da şi se va îngriji să i se numere Domnului Mihai Voievod. ori a Serenisimului Maximilian să fie ţinut a veni în ajutor atât cu zisele oşti. ori. Pentru alţi 5.

acum, cu condiţia ca el şi urmaşii săi, după vechiul obicei, vrednic de laudă,
păstrat întotdeauna de sfinţii regi de demult ai Ungariei, să trebuiască a da la
fiece an Maiestăţii Imperiale, ca unui domn şi rege al său, un dar spre cinste,
potrivit şi cuviincios cu Maiestatea Sa şi cu el, prin aceasta, să-şi arate şi să-
şi dovedească grija şi ascultarea faţă de Maiestatea Imperială ca feudatar.
(3) Bunurile şi drepturile de proprietate cumpărate şi dobândite de
Domnul Mihai Voievod ori fiul său, să revină, după dispoziţia lui, la aceia
cărora va vrea să le lase moştenire ori să le treacă, ori să facă cu ele după
cum va vrea.
(4) Dacă s-ar întâmpla ca, Doamne fereşte, Domnul Mihai Voievod şi
Pătraşcu, fiul său, să moară fără mângâierea unor fii de parte bărbătească şi
nu ar mai fi sămânţa lor, atunci Maiestatea Sa Imperială şi urmaşii şi
moştenitorii săi primesc ca provincia Transalpină să aibă un voievod sau
principe din aceeaşi ţară şi de aceeaşi credinţă ca şi până acum, prerogativa
numirii fiind rezervată Maiestăţii Sale Imperiale şi urmaşilor şi moştenitorilor
ei, iar Maiestatea Sa Imperială şi urmaşii şi moştenitorii săi să aleagă şi să
întărească atunci ca voievod pe cel ce va fi numit şi desemnat de către boierii
şi stările şi cinurile provinciei într-un singur glas.(…)
(5) Şi ca Maiestatea Imperială să hotărască şi să aleagă o cetate din
Ungaria şi Transilvania, cu veniturile, pentru el şi moştenitorii săi, care să le
fie potrivită, pentru a se întreţine după cuviinţă, pentru care lucru îi asigurăm
în numele Maiestăţii Sale.
(6) Pe lângă aceasta, hotărâm în privinţa fugarilor, care săvârşind aici
în Transalpina nelegiuirea vânzării, ori altă nelegiuire, obişnuiesc să fugă în
părţile Transilvaniei ori ale Ungariei şi acolo socotesc că nu pot fi pedepsiţi, ca
aceştia de acum înainte să nu mai fie primiţi în vreun fel nici în oraşe, nici în
sate, nici în cetăţile Transilvaniei ori ale locurilor vecine, ci dimpotrivă
Domnul Mihai Voievod să aibă puterea de a-i urmări şi de a-i prinde oriunde.
Aceasta trebuie să se înţeleagă aşijderea şi pentru oştenii, călări ori pedeştri,
care luându-şi leafa ar cuteza să fugă în taină, ce vor trebui să fie daţi înapoi,
oriunde vor fi găsiţi.
(7) În privinţa negoţului slobod al negustorilor din provincia
Transalpină s-a hotărât că, dacă aceasta nu va fi în chip vădit dăunătoare sau
încălcând alte privilegii, să li se dea de acum înainte dreptul de a face slobod
negoţul lor în oraşele libere ale Transilvaniei, plătindu-se cele de drept. Iar alţi
negustori din afară şi comercianţi să aibă voie a aduce şi a scoate în şi din
această provincie orice feluri de mărfuri, atât ardeleni, cât şi unguri şi nemţi,
plătind asemenea cele cuvenite.
(8) În privinţa credinţei, Maiestatea Sa Imperială îi încredinţează că
nu vor fi aduse de acum înainte piedici credinţei care a fost până acum în
această provincie Transalpină, nici rânduielile bisericeşti nu vor fi oprite
episcopilor şi preoţilor aceia, şi nici Domnul Voievod şi stările ori cinurile
sale nu vor fi siliţi să primească altă credinţă.

231

(9) Alţi boieri ori căpitani ai acestei provincii, care s-au arătat cu
vrednicie faţă de creştinătate şi Maiestatea Sa Imperială şi Regală, pe care
Preastrălucitul Domn Mihai Voievod îi va recomanda, vor fi trataţi aşa cum se
cuvine. Tot aşa solilor şi trimişilor lui la Sfânta Maiestate Imperială ori la
Serenisimul Arhiduce Maximilian li se va acorda la vreme audienţă şi vor fi
licenţiaţi după cuviinţă, potrivit cu lucrul şi felul chestiunii, fiind trataţi
cuviincios.
Pentru respectarea cărora, toate şi fiecare, cu tărie şi neclintire, atât de
către Sfânta Maiestate Imperială, cât şi de către Serenisimul Arhiduce
Maximilian, în locul şi persoana Maiestăţii Sale Imperiale şi Regale ne legăm
şi făgăduim, cu buna noastră credinţă şi după cuvântul imperial şi regal al
Maiestăţii Sale, că Maiestatea Sa Imperială aprobă şi întăreşte toate cele
făgăduite, iar de cealaltă parte, Domnul Mihai Voievod, în numele său, al
Domnului Pătraşcu, fiul său şi al urmaşilor şi moştenitorilor săi, ca şi boierii,
în numele şi persoana lor şi ale urmaşilor şi moştenitorilor lor, în numele
persoanelor, stărilor şi cinurilor provinciei Transalpine, de acum şi din viitor,
trebuie şi sunt ţinuţi a da o scrisoare asemenea, deasupra cărora va fi suszisul
jurământ de credinţă, iscălind-o cu peceţile şi semnăturile lor autentice, către
Maiestatea Sa, în mâna noastră, ca ambasadori ai Maiestăţii Sale (adăugat în
margine: şi provincia lor toată, odată cu sine, s-o dea şi s-o supună oblăduirii
Maiestăţii Sale Imperiale şi Regale, ca să se unească şi să se supună coroanei
Ungariei, aşa cum s-au dat şi s-au supus de fapt pe veci, fără întoarcere,
neţinându-se seama de alte împrejurări).
Ne legăm şi făgăduim, prin această pecete a noastră şi iscălitură a
mâinii noastre, cu tăria şi mărturia acestei scrisori a noastre (adăugat în
margine: pe care Sfânta Maiestate Imperială şi Regală s-o pună a se copia în
formă de privilegiu şi să-l transmită zişilor Domn Mihai Voievod şi stărilor şi
cinurilor provinciei Transalpine).
Dat şi făcut în biserica sau mănăstirea Sfântului Episcop Nicolae (…)
în podgoria zisei cetăţi a Târgoviştei, în a noua zi a lunii iunie, anul Domnului
1598, al domniilor Maiestăţii Sale 23 ca împărat, 26 ca rege al Ungariei şi 23
ca rege al Boemiei".
(Lupta pentru unitate…, p.200-202)

1599 noiembrie 22. Alba Iulia. Mihai Viteazul acordă clujenilor amnistie şi le
confirmă ,,toate privilegiile ce le-au fost date până acum de sfinţii regi ai
Ungariei dinainte şi principii Transilvaniei"

"Noi Mihai, voievod al Valahiei muntene, consilier al Preasfintei
Maiestăţi imperiale şi regale, locţiitor în Transilvania şi căpitan general al
armatei sale în Transilvania şi părţile ce-i sunt supuse etc. Prin cele de faţă
încredinţăm amintirii arătând tuturor celor cărora li se cuvine că, între cele prin
care principii şi căpeteniile vor să dobândească veşnică slavă numelui lor şi să
dobândească loc în rai, cel dintâi loc şi mai de seamă îl au îndurarea şi

232

bunăvoinţa faţă de cei învinşi, pentru ca faţă de cei pe care i-au adus cu armele
în puterea lor şi pentru care pot hotărî viaţă sau moarte, cu măsură să se
folosească de această putere supremă, amintindu-şi că sunt şi ei oameni, sub
puterea lui Dumnezeu, care lucru şi noi îl avem mereu în vedere, care cu
armele am apărat de câţiva ani încoace creştinătatea de urgia barbarilor.
Ci, după ce în vremea din urmă, această ţară a Transilvaniei tulburată
de felurite şi primejdioase schimbări, a ieşit din credinţa Preafintei Maiestăţi
imperiale şi regale, domnul nostru preamilostiv, pentru a o redobândi, la
cererea Maiestăţii Sale imperiale, biruind oastea ardelenilor, am rămas
învingători, având toată puterea, cu sprijinul armelor, ci am socotit totuşi că
trebuie să iertăm pe învinşi şi să ne arătăm cu blândeţe faţă de ei. Între care
înţelepţii şi pricepuţii fruntaşi judele regal şi juraţii cu toţi ceilalţi cetăţeni şi
locuitori ai oraşului Cluj, de care se ştie că au supărat foarte Maiestatea
imperială, pentru a fi primit pe principele Sigismund, ne-am îngrijit să
primească o roadă a îndurării şi milostivirii noastre. Deoarece n-au fost
singurii şi nici cei mai de seamă izvoditori ai supărărilor, ba încă am
descoperit că nici nu s-au îndepărtat vreodată de la credinţa Maiestăţii Sale
imperiale, îi asigurăm şi îi încredinţăm că nu-i vom supăra vreodată pentru
suszisa ofensă adusă şi nici pentru alte pricini de supărare, prin care Sfânta
Maiestate imperială ar fi putut sau ar putea fi atinsă, nici noi, nici alţii
neluând răzbunare au vreo pedeapsă pentru aceasta, făgăduindu-ne, pe lângă
aceasta, de bunăvoie, că pe jude şi pe juraţi, ca şi pe toţi ceilalţi cetăţeni şi
locuitori ai zisei cetăţi a Clujului îi vom ţine în toate privilegiile ce le-au fost
date până acum de sfinţii regi ai Ungariei dinainte şi principii Transilvaniei,
care vor fi respectate atât de noi, cât şi de alţi supuşi ai noştri neclintit, ba
încă chiar şi dacă Sfânta Maiestate împărătească, mâniată de ofensele
dinainte vreme, ar porunci să se ia vreo hotărâre aspră în privinţa clujenilor,
noi vom lua aceasta asupră-ne şi ne vom strădui, cu toată sârguinţa, truda şi
vorba bună pe care o vom pune, ca mânia Maiestăţii Sale imperiale să o
îndepărtăm de la ei, s-o înlăturăm şi s-o ştergem şi să le redobândim vechea
milă faţă de ei, pentru care îi încredinţăm şi-i asigurăm prin puterea şi
mărturia celor scrise aici. Dată la Alba Iulia într-a 22-a zi a lunii noiembrie,
anul Domnului 1599". (Lupta pentru unitate...,
p.212)

Letopiseţul Cantacuzinesc. Despre intenţiile lui Mihai Vodă şi Andrei Bathory de
a-l scoate pe Mihai de la domnie

”Atuncea Ieremia Voda, domnul Moldovei, deacă se aşază Batîr
Andreiaş (Andrei Bathory) pe crăie, iar el trimise cărţi la Batîr Andreiaş cum
să fie amândoi una şi să scoaţă pre Mihai-vodă din mijlocul lor. Şi de nu-i va
ieşi de voie, ei să ridice oşti asupra lui să-l prinză, să-l dea turcilor. Şi Batîr
Andreiaş fu bucuros acelui sfat rău şi trimise soli la Mihai-vodă pre un nemiş,
anume Ciomîrtan Tamaş, cum să iasă Mihai-vodă din ţară cu pace, că apoi va

233

încăpea în mâinile turcilor. Iar Mihai-vodă dacă auzi acel sfat rău şi amar, el
încă-şi strânse toţi boierii şi făcură sfat foarte de folos (s. n.) (…) ci trimise la
împăratul nemţesc şi-i cerşu oşti ajutor cum să iasă împotriva lui Batîr
Andreiaş, care se închinase turcilor. Iar împăratul nemţesc fu bucuros să-i
facă pe voia lui.”
(Istoria Ţării Româneşti, ed. cit., p.72.,vezi şi Cronicari munteni, I , p.133)

1600 ianuarie 9. Poznan. Ştirile venite din Poznan fac cunoscute planurile lui
Mihai de unire a celor trei ţări româneşti sub egida Turciei şi a Poloniei

Ştiri din Poznan.

,,Regatul Poloniei vrea să se ocupe în mod serios de Moldova, pe care
o consideră drept provincie ereditară a ei (Poloniei), din care motiv a fost
trimis Tarnówski la Mihai vodă. În acelaşi timp a sosit acolo şi un ceauş
turcesc, care a adus cu sine două steaguri şi doi cai turceşti zdraveni şi frumoşi,
ca şi alte daruri mari, pe care le-a dăruit pe jumătate lui Mihai şi pe jumătate
fiului său, în numele împăratului turcesc. Mihai, împreună cu fiul său le-a şi
primit pe toate (cadourile) cu mare plecăciune, l-au tratat tot timpul pe ceauş
foarte bine şi în sfârşit au (pus să fie) scrisă pe o mare piele de pergament o
pace veşnică cu multe puncte (prevederi) între împăratul turc şi Mihai vodă,
întărită cu multe sigilii atârnate, conţinând expres că el, Mihai vodă, nu va
întreprinde nimic duşmănos împotriva marelui (sultan) turc, şi cu atât mai
puţin să dea vreun ajutor împăratului roman.
După toate acestea, numitul ceauş a fost din nou expediat şi a plecat.
Acestea le-a văzut domnul Tarnówski personal şi le-a adus cu sine drept ştire
sigură în Polonia. Cu privire însă la expedierea domnului nostru Tarnówski de
către Mihai, i s-a dat (primului) următorul mesaj de răspuns: deoarece Ieremia
întreţine pe duşmanul său (al lui Mihai vodă), pe Sigismund Báthory, în ţara
sa, şi el (Mihai vodă) ar avea ştiri sigure că Ieremia vrea să dea lui Sigismund
ajutor, să atace şi să cucerească Transilvania....
Pe lângă acestea, Mihai a cerut ca regele Poloniei să-i predea
Moldova, să-l primească şi să-l încorporeze pe el şi pe fiul său ca membru şi
nobil al regatului Poloniei, iar ei amândoi să aibe câte un loc în sfatul regelui
(aşa cum a fost cazul şi la cardinalul Báthory). În schimb, el şi fiul său s-ar
obliga faţă de regatul Poloniei ca după moartea lor a amândorura, şi nu mai
târziu, să cedeze, să predea şi să scrie cele trei principate, Transilvania, Ţara
Românească şi Moldova pe seama regatului Poloniei în mod ereditar, cu
multe oferte de a dovedi regatului Poloniei... (Refuzul polonezilor).... pe lângă
declaraţia, că ar vrea să păstreze pace şi vecinătate bună cu Moldova, aşa cum
s-a întâmplat tot timpul. Iar în cazul că va întreprinde ceva duşmănos, să ştie
sigur, că va avea ca duşman veşnic nu numai regatul Poloniei, ci şi pe turci,
potrivit tratatelor lor, care (puteri) l-ar întrece în putere şi s-ar putea ajunge la
mari vărsări de sânge, la ceea ce regatul Poloniei nu s-ar aştepta de la el.

234

Astfel, el a plecat cu răspunsul, iar ce va întreprinde în continuare, vremea va
da la iveală". (Lupta pentru unitate..., p.217)

1600 ianuarie 10. Braşov. Acordul dintre A. Tarnowski şi Mihai Viteazul privind
unirea ţărilor române şi recunoaşterea suzeranităţii Poloniei asupra acestora

“Mai întâi M.S. Regele trebuie să facă următorul jurământ: Prieten
care să fie întotdeauna Milosteniei Sale domnului Mihai voievod să nu dea
cauze de duşmănie, să trăiască în vecinătate, în înţelegere şi bună prietenie,
iar orice M.S. Regele ar şti că e stricăcios să prevină pe M.S. domnul Mihai
voievod şi pe urmaşii lui şi prin scrisorile sale are să-l încunoştiinţeze. Nici un
ajutor să nu dea duşmanului lui, nici prin sfat, nici prin orice ajutor să nu
permită trecerea duşmanului său prin ţările coroanei polone, precum şi al
marelui ducat de Lituania. Ţara Moldovei trebuie s-o dea «ex nunc» M.S.
domnului Mihai Voievod.
Să-i dea fiului lui, Nicolai indigenatul coroanei polone şi al marelui
ducat de Lituania, al cărui loc în consiliul coroanei şi al marelui ducat de
Lituania, are să fie între Milostiveniile lor domnii voievozi poloni şi lituanieni,
atunci când va fi chemat la sfat la seim.
Să-i fie permis lui şi urmaşilor săi să-şi cumpere averi în regatul
polon şi în marele ducat de Lituania. Iar când domnul Dumnezeu va lăsa
moartea asupra M.S. domnului Mihai, voievodul Transilvaniei şi al Munteniei,
atunci M.S. Regele cu întreaga republică trebuie să ia în apărarea şi sub
scutul său pe fiul lui. Nicolai, şi soţia M.S. domnului voievod şi cu ceilalţi
copii cu toate ţările şi voievodatele rămase după M.S. Domnul Mihai voievod,
iar Muntenia, Moldova şi Ţara Ardelenească M.S. Regele le va da fiului său,
Nicolai, şi urmaşilor lui de viţă bărbătească, când mai întâi urmaşul lui Mihai
voievod va presta jurământ M.S. Regelui, coroanei polone precum şi marelui
ducat de Lituania. Iar aceste mai sus pomenite state, urmaşul M.S. domnului
Mihai voievod le va ţine nu după alt drept, ci numai cu dreptul de feudă,
precum se ţin şi alte principate de coroana Poloniei.
Astfel şi Prealuminatul şi Milostivul domn voievod al Munteniei şi
Transilvaniei va presta un astfel de jurământ M.S. Regelui Poloniei şi marelui
ducat de Lituania.
Mai întâi jură Preaseninului Sigismund al III-lea M.S. Regele polon şi
coroanei polone, cât şi marelui ducat de Lituania; că are să fie întotdeauna
prieten, că nu va da ocazie la nici o duşmănie, că va trăi în vecinătate, în
înţelegere şi bună prietenie. Iar ce-ar şti că e stricăcios coroanei Poloniei şi
marelui ducat de Lituania să vestească, să prevină, să nu tăinuiască şi să
încunoştinţeze prin scrisori, sau prin solul său. Să nu dea nici un ajutor vreunui
domn sau păgân, de orice s-ar ţine, nici să dea sfaturi împotriva coroanei nici
să dea veşti prin vreo scrisoare sau prin vreun om. Să apere de tătari coroana
Poloniei şi marele ducat de Lituania precum şi pământurile Rusiei, Poloniei,
Voliniei şi Kievului.

235

Împotriva fiecărui duşman al coroanei Poloniei şi al marelui ducat
lituan să pună 3500 oameni călări şi pedeştri tot atât de mulţi şi să susţină pe
aceşti oameni pe costul său atât de mult până ce nu se va sfârşi războiul.
Fără voia şi sfatul M.S. Regelui să nu intre în legătură cu nici un
domn străin, fie creştin sau păgân. Voievodatele Transilvaniei, Munteniei,
ţării moldoveneşti, alias Moldovei şi toate acele ţări ce le-a luat prin puterea
şi sabia sa, trebuie să le unească şi să le dea coroanei Poloniei. Tot astfel,
Chilia, Tighina, Cetatea Albă, Oceakovul şi Ismailul, recuncerindu-le de la
turci pe costul său, trebuie să le dea coroanei polone.
Iar aceste mai sus pomenite ţări M.S Regele nimănui altuia n-are ă le
dea, decât urmaşilor Milostiveniei Sale domnului Mihai voievod în linie
bărbătească.
Aşa să-mi ajuţi doamne Dumnezeul unul în Sfânta Treime şi Sfânta
Maria şi toţi sfinţii". (România. Documente..., p.76-79)

1600 ianuarie 19. Viena. Consiliul de război îl informează pe arhiducele Matthias
în privinţa tratatului cu Mihai Viteazul

"Preamilostive principe şi domn!

La ordinul milostiv trimis de Luminăţia Voastră Princiară, Consiliul de
război, împreună cu mai mulţi aţi consilieri, am luat în considerare cu deosebită
sârguinţă ceea ce au comunicat trimişii români prezenţi la Maiestatea Sa.
(1) În ceea ce priveşte mai întâi realizările lui vodă şi serviciile aduse
de el prin recuperarea ţării Transilvaniei, Maiestatea Sa imperială şi el vodă
însuşi trebuie să mulţumească mult Atotputernicului, că această problemă s-a
sfârşit aşa de bine, chiar împotriva aşteptărilor lui vodă, deoarece el însuşi s-a
eliberat din primejdia în care se afla mai înainte prins împreună cu toţi ai săi,
prin această (acţiune) şi în acelaşi timp a pedepsit pe duşmanii şi infidelii faţă
de Maiestatea Sa într-un fel binemeritat şi astfel s-a asigurat această ţară, care
mai înainte a cauzat creştinătăţii multe tulburări dăunătoare şi inconveniente,
iar Consiliul de război şi domnii consilieri nu se îndoiesc că Maiestatea Sa
imperială va fi înclinată să recunoască acest lucru cu toată mila şi îşi va
aminti de el.
(2) În ceea ce priveşte al doilea rând pe Basta, care nu s-a prezentat la
timpul stabilit potrivit ordinului dat, ci mai înainte a făcut neorânduieli prin
prădarea supuşilor din câteva localităţi şi a provocat multe suspiciuni faţă de
voievod, din partea domnilor consilieri se poate răspunde că acest lucru s-a
întâmplat în primul rând pentru Sfinţia Sa papală s-a amestecat şi s-a străduit
să obţină o înţelegere paşnică şi să-l aducă la ascultare pe cardinalul Báthory
(faţă de care), el, Basta, a trebuit să aştepte în mod cuviincios până la
comunicarea rezoluţiei. Când însă voievodul a avut prilejul şi a fost pe cale să
se salveze pe sine şi pe ai săi, şi i s-a ivit ocazia ca să pedepsească pe cardinal

236

şi pe transilvăneni pentru sperjurul lor din hotărârea specială a lui Dumnezeu,
atunci el s-a folosit de acest prilej, care i-a adus o victorie deplină, în urma
căreia el însuşi a ocupat ţara. Numai după aceea Basta a intrat cu trupele sale şi
prin aceasta a cauzat voievodului suspiciunea menţionată mai sus şi alte
greutăţi care au urmat.
În această problemă consiliul de război şi domnii consilieri nu pot
aproba pe voievod, deoarece Maiestatea imperială din totdeauna şi încă în
timpul Báthoreştilor a avut intenţia să ocupe cu trupele sale şi să stăpânească
toate şi fiecare din moşiile, judeţele şi cetăţile care depind nemijlocit de
coroana Ungariei şi care nu au vreo apartenenţă la Transilvania, chiar fără ca
aceasta să fie realizată cu ajutorul voievodului. În cazul în care ţara ar fi fost
adusă în subordinea Maiestăţii Sale, aceasta ar fi fost determinată să înzestreze
oraşele Transilvania cu trupele necesare şi anume în primul rând pentru ca prin
acest mijloc poporul nestatornic din Transilvania să poată fi ţinut în frică şi
ascultare, făcând abstracţie de faptul că voievodul în acelaşi timp când a ocupat
această ţară a maiestăţii sale, căreia îi aparţine, a cerut localităţile ,,Cherip",
Solnoc şi ,,Crasta" pentru retribuirea parţială a trupelor sale, şi nu a avut motiv
să aibă vreo suspiciune faţă de Basta sau alţii din slugile Maiestăţii Sale.
(3) Potrivit opiniei preasupuse a Consiliului de război şi a domnilor
consilieri, în al treilea rând, voievodul nu se poate plânge în privinţa
cheltuielilor de război, deoarece Maiestatea Sa nu s-a obligat niciodată faţă de
el, şi nici nu a afirmat că ar întreţine toată armata voievodului, ci i-a plătit de
fiecare dată ce i-a fost promis, tot aşa cum Maiestatea Sa acum este în curs să-i
plătească ceea ce (voievodul) crede că încă îi datorează, şi aceea ce n-a putut fi
plătit mai înainte din cauza multor impedimente.
(4-5) Că în al patrulea şi al cincilea rând – anume că voievodul a cerut,
deoarece în această acţiune a riscat toate: trupul, cinstea şi averea sa şi ale
boierilor săi, şi de aceea serviciile sale să fie recompensate cu obişnuita
milostime imperială şi să-i fie dată o ţară, după calea şi felul cum Maiestatea
Sa obişnuieşte să procedeze faţă de un slujitor credincios; şi să-i confirme şi să
restituie şi cetăţile Hust, Şimleul Silvaniei, Baia Mare şi Oradea – Consiliul
de război şi domnii consilieri în nici un caz nu consideră că este de sfătuit –
din cauza greutăţilor care sunt de aşteptat la o astfel de fire nestatornică, după
cum s-a observat – ca voievodul, potrivit cererii sale, să rămână în ţară, şi cu
atât mai puţin să-i fie date localităţile susmenţionate, ci Maiestatea Sa să dea
voievodului drept răspuns, potrivit opiniei preasupuse a Consiliului de război
şi a domnilor consilieri, că Maiestatea Sa încă de mult a promis acea ţară
Transilvania fratelui său, Luminăţiei Princiare arhiducelui Maximilian. De
aceea, Maiestatea Sa n-ar putea conferi această ţară altcuiva, ci Maiestatea Sa
doreşte să-l recompenseze pe voievod cu alte milostiviri imperiale, pentru
mulţumirea lui şi pentru o satisfacţie corespunzătoare. Însă în cazul că
Luminăţiei Voastre Princiare nu v-ar conveni acest lucru şi acea ţară ar trebui
să fie încredinţată neapărat altcuiva, pentru a o guverna, Consiliul de război şi

237

Va fi nevoie nu de unul. în tratatul de pace. De aceea. care s-au salvat după bătălie. Atât Consiliul de război cât şi domnii consilieri nu pot considera a fi indicat ca persoanele care se vor afla în Ungaria să fie extrădate în Transilvania pentru a fi judecate şi pedepsite. care să-l asiste în toate şi să-l supravegheze. să se declare duşman public al turcilor. care vor fi găsiţi că ar fi înstrăinat pe cardinal şi pe alţii de la fidelitatea faţă de Maiestatea Sa. (9) De aceea. un german şi un maghiar.domnii consilieri consideră că ar fi cel mai bine ca acea guvernare să nu-i fie acordată lui (Mihai vodă). să fie incluse. pentru ca ele să nu stea singure şi de-o parte. însă pentru cazul că guvernarea va fi încredinţată fiului voievodului. şi care au nesocotit jurământul prestat iresponsabil faţă de toţi. ci însăşi Maiestatea Sa imperială va şti să întreprindă şi să execute toate cele cuviincioase pentru unii şi pentru alţii. prin acesta şi comisarii instituiţi pe lângă el. să execute porunca Maiestăţii Sale şi să îndeplinească cu fapte cele la care s-a obligat faţă de (Maiestatea Sa). după cum s-a menţionat mai sus. când Maiestatea Sa va încheia o pace cu turcii. (8) Că în al optulea rând (faptul) că cei care l-au rechemat şi l-au readus pe Sigismund (Báthory în Transilvania) să fie pedepsiţi. să se dea o amnistie generală scrisă. excluzând însă părţile aparţinătoare de coroana Ungariei. (11-12-13) Aşadar. şi să-i fie încredinţată şi guvernarea Transilvaniei. în al şaselea şi al şaptelea rând se vor fi întâmplat. după cum nu este deloc indicat să se trimită persoana solicitată la Ibrahim paşa la Constantinopol. 13-lea rând. faţă de comisarii imperiali care trebuie instituiţi în acest scop. potrivit opiniei preasupuse a Consiliului de război şi a domnilor consilieri. (10) În al zecelea rând. va fi nevoie ca voievodul (Mihai) să se exprime odată în mod categoric dacă doreşte să rămână nestrămutat în credinţa faţă de Maiestatea Sa. ci de doi comisari de vază. după cum am raportat cu puţin mai înainte. fără de a căror ştire prealabilă el (fiul voievodului) singur să nu întreprindă nimic. în al unsprezecelea. şi să termine de fapt toate legăturile cu ei. de ambele părţi. în al nouălea rând. pe lângă altele. atunci Maiestatea Sa se va gândi ca aceste ţări ale ei. ce se poate crede şi aştepta din partea turcilor. deoarece printre ei probabil că sunt mulţi. trebuie să se depună din nou jurământul de către fiul voievodului şi de către stările (Transilvaniei). al 12-lea. (6-7) Dacă acestea. el să fie îndrumat să urmărească cu perseverenţă. este ca atare just. sau să fie date uitării. şi de aceea să se întreprindă în mod sârguincios ancheta necesară în acest scop. ci fiului său. ceea ce ar fi timpul. Consiliul de război şi domnii consilieri nu pot sfătui ca pentru nobili. Transilvania şi Valahia. pe lângă care să fie instituiţi oameni de vază. după speranţele izvorâte din tratativele purtate de curând. prin care (amnistie) cele de mai sus ar fi anulate şi ei ar scăpa în acelaşi timp şi de anchetă şi de pedeapsă. 238 . cu toate că lui vodă din experienţele sale repetate nu-i este necunoscut.

în ascuns şi în taină.” (Ştefan Pascu. răsculîndu-se peste tot. securile. vol. 1956.217-219) 1600 februarie.. s-au unit cu poporul venit (de peste munţi) şi.. în cazul în care Românul (Mihai Vodă) va trebui înlăturat din ţară sau fiul său să fie adus în ţară. p. funiile şi toate locurile de osîndă mai mult erau pline de români. (Lupta pentru unitate. fiind încurajată viclenia lor de principele român şi sporindu-le îndrăzneala din pricina războiului ce l-au săvârşit. ci – după cum va fi nevoie – să fie trimise acolo mai multe trupe.220- 221) 1599. este neapărată nevoie să nu fie trimişi numai cei 2000 de maghiari şi 400 germani cu cai şi trupe – deoarece a cerut să aibă o gardă personală pe cheltuială proprie – pentru ca atât transilvănenii cât şi el însuşi să poată fi ţinuţi în frâu.. Almaş. încurajaţi de încrederea că au un domn din neamul lor şi strecurându-se după obiceiul acelora care folosesc şi săgeţi. nădăjduind că nu vor fi pedepsiţi şi frânaţi. cârligele. atât uniţi cât şi deosebit. pe cei ce fugeau sau se ascundeau în case. Peste tot spânzurătorile. dovediţi în scaunele de judecată cu vreo faptă rea. (14) În ultimul rând. 132..” (Lupta pentru unitate. cu cât mai înainte. p... cu atât mai cu cruzime au atacat cu acest prilej. p. Eu nu voi părăsi Transilvania înainte ca voi să chibzuiţi şi să gândiţi despre aceasta cu atenţie. Ştefan Csáki.. îl îndeamnă pe Gheorghe Mako să treacă de partea nobilimii deoarece Mihai doreşte să colonizeze . Mişcări ale ţăranilor români prilejuite de intrarea lui Mihai în Transilvania “La vestea luptei nenorocite (de la Şelimbăr).I.. comitele secuilor. au ocupat drumurile şi au ucis pretutindeni..) 239 . sau va deveni ereditară pentru voievodul Mihai. trebuie să aveţi grijă. eu am fost întotdeauna prietenul dumneavoastră binevoitor. De aceea. să nu o îngăduiţi în nici un fel. Iar Consiliul de război şi consilierii Maiestăţii Sale se recomandă în mod preasupus. de aceea pot să vă zic ca lucru demn de încredere că toată dorinţa voievodului (Mihai) este îndreptată în direcţia de a coloniza cu românii toate oraşele închise ale Transilvaniei.Studii de istorie medie". au prădat în lungul şi latul ţării.. Căci. au prădat bunurile şi au săvârşit stricăciuni şi tot felul de fapte îngrozitoare nemaivăzute şi nemaiauzite (…) Acum.cu români toate oraşele închise ale Transilvaniei" "Credeţi-mă. au năvălit în casele nobililor. care s-a răspândit cu cea mai mare iuţeală în întreaga ţară. deoarece altfel ţara va reveni ori turcilor ori polonezilor. neamul românilor care locuieşte în satele şi cătunele Transilvaniei. Ar fi bine să înştiinţaţi şi celelalte oraşe despre aceasta. erau pedepsiţi cu cele mai grele pedepse. în . când ţara era liniştită. butucii. Mişcări ţărăneşti prilejuite de intrarea lui Mihai Vitezul în Transilvania.

p. ca să fie ei slobozi a-şi apăra tot hotarul. Ţara Românească. râul Bistriţei cu toate râurile şi izvoarele câte sunt de amândouă părţile Bistriţei şi din gura pârâului Largul până la gura Fărcaşei şi râul ce se numeşte Dereptul.H. măriei sale lui Mihai vodă şi fiului măriei sale. B. stăpânitorului şi domnul Ardealului. domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi al Moldovei. Hotârâri ale dietei transilvănene în favoarea iobagilor români “Ne plângem mai departe ca iobagii şi slugile tocmite ne fug dinaintea dărilor şi trec între călaraşii şi pedestraşii măriei-tale.R... Nimeni să nu aibă vreo treabă acolo. să aibă a-i lua tot şi nimeni să nu îndrăznească a-i opri. 29 mai 1600. Am dat şi am înnoit rugătorilor noştri monahi de la mănăstirea Neamţ. (D. prin vreun om sau prin scrisoare. Pârcălabul cetăţii Suceava. maghiară al protocolului încheiat cu imperialii "Şi hotaru Ardealului. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Mihail voievod. XI. pârcălabul cetăţii Suceava. p. Semnătura autografă a lui Mihai Viteazul pe versul textului în lb. titulatura lui Mihai ca domn al celor trei ţări româneşti "Io. de unde ne ameninţă cu uciderea şi cu devastarea. râul Bistriţa cu toate râurile şi izvoarele sale. trec la boieri şi la alţi slujitori ai mariei-tale. Nebojatco (a scris)". Mihai Viteazul îi împuterniceşte pe călugării m-tirii Neamţ să- şi apere hotarele. tot aşa-i voi fi drept şi cu credinţă şi voi ţinea pentru măriile lor cetatea ce mi-a fost încredinţată mie. că voi fi drept şi cu credinţă domnului meu. 240 . Pascu.R. Ţării Româneşti şi Moldovei." (Şt. De asemenea. Mare logofăt a învăţat.H. p.98) 1600 iulie 20-27. Şi la vremea când vor porunci măriile lor şi vor dori. XI. până-mi va sta capul. Maior. înaintea acestei cărţi a noastre. Dat în cetatea Sucevei. lui Pătraşcu vodă. alţii între pedestraşi de cetăţi. după priceperea mea. B. Dacă vor afla pe cineva intrând acolo. Pohta ce-am pohtit. Iisus Hristos. I.1600 mai 27. L. Moldova. jur pe Dumnezeu şi pe sfântul fiul său. Iaşi.529) 1600 mai 29.529-530) 1600 iulie. Culegere. în acela voi da cetatea în mâna cui vor porunci măriile lor. Scris în Iaşi. în orice ceas vor dori şi porunci măriile lor. în anul 7108 (1600) mai 27. din mila lui Dumnezeu.” (D. unii apoi între haiduci. Ioan Cepturi depune omagiu în faţa lui Mihai şi a fiului său Pătraşcu "Eu Ioan Cepturi.

şi de la mitropoliţi şi de la toţi egumenii de-amu tremes atunce o carte de la domnu la Erimie voievoda şi altă carte la domnia voastră (…) O vai de noi mare rău iaste pre noi că perimu acum! Şi acum iară de alta vă dămu în ştire. în afară de oi). elu acuma va să fugă cu acei hoţi ci ţine. porci. În acest timp. care din ceas în ceas ne pradă şi ne strică satele. aşijderea şi cei din oraşele întărite şi libere (…) La saşi şi la secui. să fie pedepsiţi. că acumu Mihaiu vodă dec-au spartu ţeara.I. ci vedemu că se teme de noi că-l vomu prinde. şi că ne ia bucatele noastre (…) iară de dânsul noi perimu acum. să îngăduie păşunat liber în locurile şi hotarul necultivat satelor româneşti ce sunt hotarnice cu ele. şi pre aceşti boiari i-au băgat în temniţă iară pre Leca aga l-au muncitu şi l-au arsu şi 241 . de pe toate moşiile şi din mine. să fie plătite de cel răzvrătit. în persoana lor. de la nobili. ca persoanele preoţi români să nu poată fi silite de nimeni la robotă. după venirea măriei-tale în locuri lăzuite între secui sau între saşi. Hotărâm ca astfel de slugi şi iobagi fugiţi. stăpânul nostru milostiv. am respectat şi în această privinţă dorinţa măriei-tale şi am hotărât ca preoţii români să fie scutiţi pretutindeni.. rugăm pe măria-ta sa urmărească prin cei mari. satele ungureşti şi săseşti. şi cu asprime să poruncească căpitanilor şi hotnogilor sa nu mai primească de aici înainte astfel de oameni (…) Iobagii care au fugit. că şi acumu au prinsu pre oarecăţi boiari. pe ostaşi şi. Aflînd apoi ca mulţi oameni lipsiţi şi neplătiţi au trecut între lefegii măriei-tale. ci ne aruncă acumu năpăşti şi face hochimure turceşti şi va să ne piearz(ă) şi pre noi. 1940. orice dări s-au pus asupra acestor fel de iobagi fugiţi. hotărâţi să fie ceruţi cu poruncă: cei de pe locurile lăzuite.) Am hotărât ca nemeşii care au bătut şi ucis pe iobagi în vremurile acestea să fie judecaţi în formă sumară de către spanii comitatelor (…) Mai departe pofteşte măria-sa. de la căpitanii acestora. p. de la toţi. fără întârziere. de astfel de slujbe…” (Ioan Lupaş. vol. sa fie restituiţi în grabă de pretutindeni. nimeni sa nu poată primi astfel de iobagi slugi. junci. iobagul nerestituit după judecată va rămânea în schimbul preţului de 200 florini.. acela care a reţinut pe iobagi (. Documente istorice transilvane. cu toate că greutăţile şi plata dărilor o poartă în chip egal (această dorinţă este satisfăcută pentru unele vite: cai. Cluj. pre Dumitru dvornicul şi pre Buzeşti către 3 fraţii şi pre Mihalcea banul şi pre Bărcan logofăt şi pre Leca agă şi pre Miroslavul logofet şi pre Radul postelnicul.55-59) Uneltirile boierilor munteni împotriva lui Mihai “Noi fraţii domnilor voastre căţi ne aflăm acum aicea în ţeara Muntenească damu în ştirea domnilor voastre căci ştiţi că vamu tremes mai nainte de ceastă vreme neşte cărţi de la noi. boi. Iar după aceasta. ca satele lăzuite. În ce priveşte a doua dorinţă a măriei-sale. iar cei dintre secui sau dintre saşi. găsind printre ei astfel de vagabonzi şi rătăcitori.

Dorpat. facem cunoscut că măria sa regele. Ştiri noi cu privire la domnia lui Mihai Viteazul. Reinstalarea ca domn al lui Ieremia Movilă “Ioan Zamoyski din Zamosc cancelar şi mare hatman al Coroanei polone. stăpânul nostru milostiv. cine ne va scoate de în mâna acestui tiranu! Ci dereptu aceia una mulţemimu dumnezeu căce v-au scosu dumnezeu de îm mâna acestui tiranu.” (Şt. venind fără de veste asupra domniei sale Ieremia Movilă. şi prin aceasta a călcat în picioare şi a înjosit slava şi demnitatea măriei sale regelui şi a Coroanei polone. Proclamaţia lui Ioan Zamoyski către stările Moldovei după înlăturarea de la domnia Moldovei a lui Mihai Viteazul. ne-am săturatu cum sântemu sătuli şi de cesta. vol. l-a alungat din domnie şi i-a luat stăpânirea. m-a trimis pe mine şi cu oştile măriei sale ca să scot ţara Moldovei din mâinile acelui duşman. că nemănăîncăşi ne-au măncaat cu totul (…) Ca să poată ieşi acestu tiranu de în mijloc ca de-aru eşi elu noi amu hălădui şi amu avea pace şi toată lumea aru fi în pace. Tuturora împreună şi fiecăruia în parte. pre Erimie voievoda (…) Cu aceea ne rogămu şi noi să facă mare pomană cu noi să ne scoaţă şi pre noi cum au scosu şi Moldova şi într-acel chipu să fimu şi noi plecaţi şi să fimu suptu arepile luminatului măririi craiului leşescu cumu e şi domnul Erimie voevoda cu ţeara Moldovei. iar pre acei boiari I-au datu în chezăşie şi săntemu toţi nici vii nice morţi.187-188) 1600 august 27. de la mare până la mic. că de greci şi de frănci şi de alţi hoţi ci ne- a venit de ne-au fost domni. voievodul ţării Moldovei. căce că săntemu toţi de o lege şi de o limbă şi săntu domn de rudă bună. numai acum domniile voastre ca iubiţi fraţilor noştri să nu pregetaţi şi să umblaţi şi să mergeţi şi la luminatul craiul leşescul şi la mărie canţelarul şi pre la toţi cine veţi şti şi ne voiţi şi cum veţi tocmi şi de noi să fie tocmit. Jaworów şi altele. de Mihai-vodă. panilor boieri şi mazili şi vătafi şi nemeşi şi curteni şi tuturor slugilor şi slujbaşilor de la curte din ţara Moldovei. ci acumu iară vă rugăm şi vă cerumu să cădeţi şi să rugaţi pre domnu. V. ca să nu pieră această ţeară şi moşiile domniei voastre şi ale noastre pre ceastă vreme şi iute şi rea ci cătu să ne ia pre cestu tiran de în spinarea noastră şi să-l scoaţă şi să ne dea domnu pre fratele Eremii voevoda să ne fie domnu că vedemu că săntu domni buni şi milostivi (…) Eu mitropolit kir Eftimie ot Tărgovişte şi toţi egumenii de la toate mănăstirile. Miedzyrzec. în ”Studii şi materiale de istorie medie”.1970.l-au căznit până va şi muri. Nistru. ci dereptu acela acumu ne iaste Mihai vodă tocma ca şi turcii. Ştefănescu. staroste de Belz. că nu e de nădejde. Gródek. p. care. O vai de noi. De aceea măria sa 242 . Noi fraţii domniei voastre boiari ci săntem acum den ţeara muntenească: Dumitru dvornic i Teodosie logofet i Radul cliucear i Stroe stolnic i Preda postelnic i Calot (ă) banul i Sava armaş i Radul comis i Udrea banul şi Radul Otetelişanul şi de la toţi alalţi boieri mari şi mici . Knyszyn. Malbork.

Corfus. Ieremia Movilă voievod. Cu aceştia împreună mai fură trimişi înainte încă trei sute de polonezi uşor înarmaţi prevăzuţi cu arcuri şi prăştii şi cu săbii de aramă. fără să ne fi înşelat – că desfăşurarea luptei va fi mai curând în folosul valahului.417-418) 1599. ca să reveniţi la îndurarea de mai înainte a măriei sale regelui şi la domnul vostru. încât partea dinspre Şelimbăr pare mai aplecată. Cronicarul Szamosközy. am intrat în ţara Moldovei şi am găsit cu cale să vă atragem atenţia şi să vă facem cunoscut pentru binele vostru şi pentru averile voastre. sau dânsul şi-l alesese după propria sa chibzuială în contra mai jos aşezatului Andrei. acela care mai apoi plăti cu moartea râvna de stăpânire asupra Transilvaniei.regele a poruncit din nou ca să aşez iarăşi pe domnul Ieremia Movilă domnitor vouă şi ţării Moldovei. ungurul Gheorghe Aradi. şi vouă are să vă fie bine. deoarece vă credem că din pricina îndeajunselor voastre neputinţi nu aţi putut sta până la capăt lângă domnul vostru. Acestea vi le aducem la cunoştinţă şi cu aceasta vă dorim tot binele de la domnul Dumnezeu. La aceştia se mai alătură vestitul căpitan de pedestraşi din Braşov. conform obiceiului în număr de 800. Ceea ce. încât să-şi poată în asemenea vremi ce se întâmplă să-şi ascundă femeile şi copiii şi avutul. pentru că şi voi şi ţara vă veţi împăca şi linişti poate mai repede în faţa unui astfel de rău care va veni asupra voastră. Documente. cardinalul cu armata sa ocupă partea mai aplecată. trecând Nistrul aici. Pe de altă parte.v. anul 1600".). p. (I. Şi nicidecum să nu vă temeţi. prevedem... Aceşti ostaşi ai săi erau conduşi de nobilul polon. care era închisă de oraşul şi râul Sibiului. Mihai se aşează spre sud-est. La dreapta acestora erau pedestraşii luaţi din garnizoane şi trimişi de saşi. Cronica Lupta de la Şelimbăr "Lupta se dădu pe întinsa câmpie dintre oraşul Sibiu şi comuna Şelimbăr. Distanţa de 4000 de paşi (între Sibiu şi Şelimbăr). aşa că dacă s-ar fi cumpănit foloasele s-ar fi văzut că voievodul sau norocul îi dădu un loc mai prielnic. De aceea vă amintim şi a doua oară să nu faceţi altfel şi nici să înţelegeţi altfel. Întinderea celui şes e astfel împărţită pe vechea albie a Cibinului. Mihai cuprinse cu oştirile sale locurile parte pe din jos. Încolo aşeză în faţă-i cardinalul cam 1000 călăreţi din oastea sa. să vă speriaţi. dacă veţi face aşa şi va fi împlinită voia măriei sale regelui. august 27 (st. Judecând după aceste condiţiuni topografice. decât al ardelenilor. Pe toţi aceştia îi conducea Moise Szekely. iar cardinalul în partea opusă spre apus cătră râul Cibin.. Flancul acesta era dat spre apărare lui Ştefan Lazăr. 243 . regele Poloniei cu ruşii. cari adică sunt mai în apropierea munţilor de deasupra Sibiului şi Şelimbărului. De aceea. parte de din sus de şelimbăr.. S-a scris pe Nistru.. straşnic luptător şi distins în mod deosebit în războaiele lui Ştefan. iară cea de către Sibiu mai ridicată. În stânga erau aşezaţi 600 de soldaţi pretorieni numiţi după uniforma lor. singurul bărbat credincios şi statornic. pentru că este cunoscut tuturora că ţara Moldovei n-are astfel de cetăţi sau astfel de oraşe..

A". În mijloc se găsea armata ungurească. din pricină necunoscută.. După ce se puseră la cale în felul acesta. Încolo însuşi principele supraveghia la stânga falangei dintr-un loc mai ridicat toate întâmplările.. de răcnete. în care voievodul îşi puse înainte de luptă nădejdea într-un sfârşit cu izbândă. care de la început fu ales de principele Andrei. El se văzu că a îmbrăcat o hlamidă roşie în felul uniformei militare şi potrivită staturii sale. Căci pricinui mai multă spaimă decât pustiire cu ghiulele lui aruncate de mai sus. dacă ar fi avut tunari pricepuţi în acea meserie. de zdrăngănitul săbiilor îngrămădite. polonezii şi cavaleria puternică a românilor şi în sfârşit însuşi voievodul cu rezerva şi cu o mie de secui. cu mai multă vitejie decât putere... Şi ca ai săi să cunoască locul aşezării lui. sau atingeau numai vârfurile suliţelor. Întreaga linie era închisă după aceştia de la spate de falanga compusă din oamenii şi nobilimea comitatelor. iar pe seama lui Mihai de două ori atâta oaste. trecu la valahi. care zburau pe deasupra liniei de bătaie. de ciocnirea grozavă a suliţelor. decât cu suflet războinic. în sfârşit de pucioasă. Mihai îi trimise în ajutor o puternică ceată de călăreţi voinici. iar valahul fără îndoială că ar fi putut să se dezlănţuie mai vehement asupra ardelenilor. Toate se umplură de fiorul omorului şi al prăbuşirei.. unde aparţinea şi întreaga ceată a boierilor.. care – după cum dovedi sfârşitul luptei – intrară în vârtejul încăierării mai curând cu o vitejie prefăcută.. când unul dintre cei ce stăteau pe loc anume Daniil Zalasdi.. viteaz. La aripa stângă a acestora se încopcie Andrei Barcsai.. că la stânga care corespundea din faţa aripei drepte a lui Andrei stătea Baba Novac cu voluntarii săi. După aceştia urmau cazacii. care ar fi putut fi create de soarta încăierării. Primul atac îl făcu Baba Novac în fruntea cetelor sale în contra lui Ştefan Lazăr care se afla în faţa lui. trupe care sunt foarte potrivite 244 .. îndărătnic şi brav.. fu silit să se retragă.. banul lugojean cu puternica-i companie de călăreţi.. În dreapta era cavaleria sârbilor.. s-a suflat în trâmbiţe şi tunurile dimpreună cu toate maşinăriile începură să împrăştie moartea.. Un oarecare italian a pus pe seama cardinalului 8000. au fost gata de a-şi întuneca faima ostăşească de odinioară.albaştrii şi împodobiţi cu toate distincţiile.. Armata voievodului era astfel orânduită. aducându-şi aminte de pecetea sufletului şi trupului său. în fruntea cărora erau puşi Petru Huszar.. Ştefan Tahi. decât de a se lupta cu mai multă bărbăţie. prezenţa-i era trădată printr-un mai înalt steag.porţile" comitatelor... Căpetenia acestora era Mateiu Perusith. însă pe lângă toate străduinţele ce-şi dăduse.. ca apărător al principatului . În dreapta. respins de cetele acestuia. român de origine. tot atâţia pedestraşi aleşi din ţărănime şi altă amestecătură de oameni strânsă laolaltă – precum se zice – de la . care purta litera .. Abia se încăierară. căci mulţumiţi. ce strălucea printre tunuri.. pregătit anume pentru aceasta... pentru că era aşezat într-un loc mai potrivit pentru luptă şi pentru punerea în acţiune a artileriei... pe care acest soiu de armată le putea câştiga. Acestora le încredinţă Andrei la aripa dreaptă întreaga conducere. văzduhul întreg se umplu de strigăte. Pe urma acestui rând împărţit în trei călca o armată auxiliară de aproape 500 călăreţi. prevăzuţi cu lănci.

şi atunci eu. Lecturi din izvoarele istoriei românilor. Moise fu respins de către Mako şi pierdu multă lume în această retragere. Soldaţilor.. ca toate să se ridice contra mea. cari siliră pe Baba Novac să se retragă. şi năvălind asupra trupelor lui Mihai le împrăştie şi le respinse înapoi. Acolo pieri şi Ştefan Lazăr. fu prins pe neaşteptate şi dus la voievod. Totuşi luptându-se un răstimp cu egale puteri. îndepărtând de la sine orice speranţă de a mai îndrepta situaţia. împărţindu-se în două părţi.... însuşi Mihai sărindu-le în ajutor cu restul călărimii sale ungureşti şi sârbeşti şi cu toată falanga sa puternică. împungând pe alţii cu lăncile. trecură din tabăra principelui Andrei la conaţionalii lor. Mihai trimiţând un mănunchi de oameni soldaţilor săi spre ajutor. căruia i se încredinţase din partea cardinalului conducerea întregii armate. după ultimul impuls al valahului. dar după multă vărsare de sânge îi sili să se retragă. Plecară în această luptă dintre ardeleni aproape toţi cei nobili. Aici fu răpit un steag împodobit cu insignele bathoreştilor.. care se afla în faţă. Era la trei ceasuri d. Parte se deslănţuiră asupra pedestraşilor. pe care eu îi aşteptam într-ajutor contra vrăşmaşilor Măriei 245 . iar dintre ostaşii de rând asemenea din amândouă părţile cam două mii." (Ioan Lupaş. îl măcelăriră cumplit.. şi eu nu ştiam nimic. călcând pe unii cu copitele cailor..... luptându-se fără nădejde. Cealaltă parte a oştirii voievodului năpădi asupra aripei lui Moise. Gaspar Corniş. când Andrei. Oricum se înfăţişează aceste împrejurări comparate. Despre sfârşitul stăpânirii sale în Transilvania "Basta trimisese scrisori prin toate cetăţile Transilvaniei. ce se aflau în retragere. nemaiaşteptând mai departe nici un sfârşit al luptei.. din amândouă părţile se luptau cu eroism şi cădeau din ambele părţi istoviţi de răni. nu numai că-i salva pe unguri (din oastea sa) şi pe sârbi... atuncea am bănuit că vor să se unească cu Basta şi că nu se vor bate. ungurii şi Basta. În vremea aceea mi se spune că Sigismund a venit de s-a împreunat cu ardelenii şi cu polonii. Şi aproape în acelaşi timp şi polonii cardinalului părăsind oastea transilvănenilor. mă ridicai de unde eram şi plecai dorind să mă unesc cu el. spre mai multă siguranţă faţă de Basta.. căci fiind punctul principal al încăierării.. Toţi se înfiorară la auzul captivităţii nebănuite şi-şi făcură gânduri rele despre căpetenia supremă. Petru Huszar cu gândul să îndrepte situaţia disperată a lui Moise grăbi să-i dea ajutor cu voinica-i oaste de călăreţi. Mihai îmbărbăta pe ai săi să folosească tot momentul şi să exploateze cât mai mult succesul.. a ieşit din luptă şi a luat-o la fugă. însă a treia zi se năpustiră asupra mea ardelenii.. pe care-i conducea Gheorghe Mako.pentru respingerea atacurilor violente... care slujeau valachului.131-142) Memoriul lui Mihai Viteazul către împăratul Rudolf al II-lea. Aceştia îmbărbătară soldaţii gata de luptă şi retragere şi întorcându-şi caii spre cardinal şi spre Ştefan Lazăr se năpustiră asupra lor.m... iar cardinalul rămase biruit. nemţii. aşternându-se morţii. p.. Erau ungurii şi secuii. aşa se întâmplă că valachul birui.. Aici se săvârşi mare măcel...

Acum oricine poate vedea prin ce trădare m-au ruşinat şi m-au păgubit înaintea Măriei-Sale împăratului şi a toată creştinătatea. iar Basta îmi trimise pe Sebastian Sisholi şi Miclens Vihes. înştiinţându-l despre multe lucruri. a vrut Dumnezeu să-i taie pe toţi în bucăţi şi să nu scape nici unul. în sfârşit. nefiind cuvenit să mergem noi asupra domnului meu şi atunci m-am ridicat din Făgăraş şi m-am dus sub munţii Braşovului. cei mai de aproape. grecii. pe care o clădisem mai înainte. Moise Secuiul. Mai voiau ca eu să le trimit soţia cu toată familia şi visteria mea. şi alesei pentru mine numai 10000 de călăreţi şi plecai cu ei spre Ţara Românească de jos şi mă dusei până la Dunăre. vreo nouă mii de secui ascunşi în nişte coteţe. văzând că lucrurile tind spre un sfârşit rău. fură tăiaţi în bucăţi cu toţii. unde făcură acelaşi lucru şi în biserica mea. şi cu toţii mă lovii de vr-o câteva ori. m-am întâlnit cu oamenii mei. ceea ce nu întârziai s-o fac şi astfel îmi trimisei toate lucrurile în mâinile lui Giorgiu Basta. de alta turcii. mă rugai de el ca să-mi dea ajutor ca să pot face faţă duşmanului. Iar după ce mă alungară. cari erau în mâinile lui Moise. au intrat şi au dezgropat oasele lui Aron Vodă. care veneau din Moldova. mă văzui înconjurat din toate părţile de duşmani. Şi după ce am făcut acest din urmă serviciu creştinătăţii. care a venit şi a dat buzna pe oamenii mei şi i-a tăiat. unde-l găsii pe sangeacul Vidinului cu 4000 de turci. slobozii pe ostaşii mei. Mi s-a promis şi mi-am trimis pe acel trădător. iar după ce ne jurasem şi le trimisesem familia mea ca ostatecă. de unde am trimis soli la George Basta. al cărui steag îl dusei cu mine la împăratul. văzând că nu pot oprii atâţea duşmani. şi ne-am înţeles să mă răzbun de ruşinea suferită fiind gata fiecare a muri pentru mine. nemaiavând cu ce să-i ţin. La urmă. am plecat să vin la picioarele Măriei-Sale. pe toţi îi trecură prin ascuţişul săbiei şi se duseră la spitale. întorcându-se cu mulţi robi şi vite ca să-i treacă în Turcia. pe de o parte polonii. cu familiile lor până la pruncii de ţâţă. şi astfel din mila lui Dumnezeu am intrat în ţara Măriei-Sale cu vreo 7000 de călăraşi. mai curând dorind moartea decât învingerea. mă gândi că se face din porunca Măriei-Sale împăratului. Apoi. reţinându-le pe toate. Atunci eu. ştiindu-l omul Măriei-Sale. şi-mi aduseră scrisori de jurăminte. ca să aflu cauzele celor întâmplate. fără a lăsa pe vreo unul în viaţă. care nu le lăsa să treacă. şi după ce am ajuns aproape de el. ca s-o dea lui Gheorghe Basta. fură chemaţi cu jurământ de credinţă şi ieşind. românii. mă retrăsei cu acea puţină călărime ce o aveam şi plecai spre Făgăraş şi văzând toată ţara sculată asupra mea. trecând prin Ardeal. care însă mai voinic o dădu în mâinile duşmanului.Sale împăratul. care cerură ca din nou să jur să le dau pe fiul meu spre a-l trimite la Măria-Sa. de cari era plină ţara. Când am ajuns la Făgăraş. După aceea am trimis mulţi dintr-ai mei la Gheorghe Basta. moldovenii şi tătarii. unde pe toţi italienii. care de atâta timp era înmormântat şi ale altor boieri de ai mei şi le-au zvârlit afară. pe urmă au venit în Alba Iulia. 246 . trimisei toată artileria mea la Moise Secuiul. după ce-i despoiară. După aceea intrând eu în Ţara Românească. sârbii. aşa neomenie nu au făcut nici păgânii. pe care le am încă astăzi. şi a căzut şi sangeacul. I-am îndemnat să se liniştească.

dar Dumnezeu le vede. fiind cu aceia şi Bogdan vodă. nici osteneală. I. cu un altul. Am vrut apoi ca toate cele învecinate să fie arse. nici sânge." (Şt.. pentru că Dunărea era îngheţată.99-100) 1601 februarie 3/13. am părăsit toate prieteniile ce le aveam. şi dacă le-aş fi pierdut din pricina duşmanilor. iar turcii tăiaţi în bucăţi şi am trecut pe toţi creştinii de acolo cu neamul lor în Ţara Românească. sau dacă mi-ar fi fost luate de duşman. căci am luat de la turci 100 de tunuri şi am ocârmuit trei ţări. am putut să trec pe gheaţă cu toţi oamenii mei. am pus oamenii mei să se pregătească şi le-am ieşit în întâmpinare. p. Şi le-am luat noi toate tunurile şi alt calabalâc ce mai aveau cu ei şi. Ţara Românească. pentru ca să pună în locul meu pe acel Bogdan vodă. Într-acea vreme. fără ca să am nici fortăreţe. Şi. abia de s-au mântuit.. nici castele. ci spre a căpăta eu un loc şi un nume în creştinătate. În vremea aceasta oricine poate vedea că n-am cruţat nici cheltuieli. i-am biruit şi am rămas biruitor întru mare tăiere a lor. împăratul turcilor trimisese pe un anume Hassan paşa. jefuind tot ce era pe acolo.. Culegere. şi ţări şi averi şi soţie şi copilaşi şi în sfârşit tot ce aveam pe lume. Maior. Pascu. nici oraşe. de îndată ce am aflat că aşa stau lucrurile. pierind într-acea luptă amândouă paşalele ce erau acolo. Mustafa paşa. feciorul Iancului vodă. Memoriul lui Mihai Viteazul adresat marelui duce al Toscanei în care descrie efortul său depus în slujba Creştinătăţii ". L. de la care nădăjduiam şi aşteptam ajutor şi razim. fugind. nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele şi cu cheltuieli peste măsură la creştinătate şi nu am fost cunoscut de nimeni şi nici nu le-am făcut îndemnat de cineva. căci am pierdut tot. că veşnic şi-l vor aminti. mi-am aruncat oastea asupra lor şi am început bătălia şi aşa. pierzând tot ce câştigasem din zilele tinereţii până la bătrâneţe şi ţări şi averi şi soţie şi copii. i-am găsit pregătiţi şi aşteptându-mă vitejeşte şi apropiindu-mă eu de ei. Astfel rog toată creştinătatea să-mi stea într-ajutor. iar feciorul Iancului vodă. Transilvania şi Moldova şi le-am supus Măriei-Sale împăratului 20000 de oameni de luptă. după ce i-am bătut într-acest chip. unde să mă retrag. ci am purtat războiul foarte mult timp. Acuma. nu m-ar durea atâta cât mă doare fiindcă au fost făptuite de aceea. nici propria-mi viaţă. iar când am ajuns la Rusciuc. eu însumi cu sabia în mână. iar eu habar n-aveam de toate astea. nici cel puţin o casă de piatră. făcând ostaşii mei atâta plean. cu cari am fost totdeauna gata să slujesc Măriei-Sale. oricine poate vedea câtă muncă şi osteneală am îndurat 7 ani de-a rândul şi câtă slujbă am făcut creştinătăţii. Şi toţi aceştia veneau să intre în Ţara Românească. 247 . tunurile şi celelalte. ci abia una singură pentru locuinţă. de îndată ce am ajuns. Şi fiind eu în acele ţări îndepărtate şi necunoscute. cu mulţime de spahii şi ieniceri cu aga lor. ci. am dat foc la ţinutul Rusciucului. Acuma am ajuns la acest sfârşit. cu mila lui Dumnezeu. pedeştrii sau călări.

văzând turcul răul pe care i-l tot pricinuiam. caii. cu mare mulţime de turci. luându-le cămilele. fiul lui Mehmed paşa. să ardă şi să ucidă şi aşa au şi făcut.. i-am ieşit în cale. iar a patra la Nicopole. cu poruncă ca. prin Ţara Românească. am străbătut ţara dintr-un cap într- altul. ca să dea ajutor sultanului la Eger. şi a lăsat în locul său pe un altă paşă. dând piept cu aceia. am trimis de îndată pe Baba Novac.... 248 . alta la Turtucaia. au rămas ai mei biruitori. ca să-l aştepte acolo. Şi vrând paşa să treacă acei munţi. a dat poruncă să se adune oaste numeroase. armele şi toată averea câtă o aveau. fără a mai aştepta altceva. pe dată Baba Novac i-a sărit asupră-i. iar apoi s-a întors cu acea biruinţă în Ţara Românească. iar după aceea. să scoată pe Aron vodă şi să-l pună în loc pe acest Ştefan. ori poate mai târziu. mi-a trimis steagul. am trimis pe un boier de-al meu. Pe dată mi-am împărţit oştile. cu o bună parte din oamenii mei. să prade. Ci pe dată s-a îndemnat să încheie pace cu mine.. iar într-acea vreme am luat eu cetatea şi am primit steagul. care lucru văzând eu. ci nevrând el să mă aştepte. orişiunde vor putea ajunge prin satele turceşti.. alta la Cerven.. ca să bat un turn ce era în faţa Nicopolului. au trecut Dunărea asemenea pe ghiaţă şi. tăind aşijderea destui dintre ai lor. din care. i-am luat urma şi l-am gonit afară din ţară. trimiţându-mi oamenii lui spre pace. întorcându-se îndărăt cu mare ruşine. Într-acea vreme venea tătarul cu mare putere. plecând atunci împăratul la Eger. au început lupta. cu mare tăiere de duşmani. vrând el foarte să mă poată îndupleca la credinţa lui.. care era beglerbegul Greciei şi l-a lăsat la hotarul Ţării Româneşti. suferind Hassan paşa acea ruşine de la Baba Novac. aflându-se acela la război cu Sinan paşa şi văzând ruşinea lui Sinan. ca să meargă în Moldova. cum se poruncise.. Care lucru înţelegându-l. anume banul Mihalcea. pe toţi i-am trecut prin sabie. Sinan a plecat la Constantinopol şi a lăsat în locul său pe un anume Hassan paşa. Ci. din care am trimis o parte la Brăila. ca să se înţeleagă cu sultanul la Sofia. bătându-l şi punându-l pe fugă. După ce a înţeles Sinan paşa aceste mari pagube şi stricăciuni. ca să vină cu ea în Ţara Românească asupra mea. .. Şi după ce l-am bătut pe Sinan şi am luat Giurgiul îndărăt. şi ştiind pe unde avea el să treacă şi peste ce munţi. Apoi s-a sculat de acolo Hassan şi s-a dus să-l întâlnească pe sultan la Sofia. care trebuiau să treacă de la Silistra în Ţara Românească. cu turcii. care s-a dus cu haiducii lui şi a trecut Dunărea şi a ajuns până la munţii prin care avea să treacă Hassan paşa. cu voia lui Dumnezeu. iar pe câţi turci am aflat în cetate. După aceasta n-a trecut multă vreme şi am aflat cum că turcii se găteau în toate cetăţile lor de la hotarul Dunării de război. tătarii şi mare mulţime de moldoveni cu ei. înţelegând eu aceasta. împăratul turcilor trimisese pe un anume Ştefan vodă. pe care-l şi luai şi.. ca să treacă Dunărea. care grăbindu-se. Şi toată această mică slujbă am făcut-o eu într-o singură iarnă. Într-acest timp. iar pe urmă am mers să mă odihnesc în scaunul meu.

ostenindu-mă zi şi noapte. necruţând vreo cheltuială. m-am dus la Cladova.. am dat piept cu ei şi. şi pentru aceasta m-am lăsat a o mai bate." (Poporul român. am rămas în ţara turcului şase săptămâni. anume Hafiz Ahmat paşa. şi aşa cu toţi oamenii mei am plecat către Vidin. cu ajutorul lui Dumnezeu. cu neamul. unde am găsit aşteptându-mă pe sangiacul ei cu mulţi turci şi dând eu lupta cu ei. Când am înţeles aceasta. ca să ardă şi să strice totul... vrând eu ca tot acest ţinut să fie ars şi pârjolit şi câţi creştini se găseau acolo. veniseră cu mare oaste la Nicopole. cu toate că mi-a fost omorât calul sub mine şi am fost rănit la umăr... iar ceilalţi au fugit. într-această bătălie. cu ajutorul lui Dumnezeu. pe toţi i-am făcut să treacă în Ţara Românească.. din care o bună parte.. iar Karaman paşa a rămas ucis cu nenumărate căpetenii de- ale lor. n-au putut să se împotrivească şi au dat dosul.. cu care m-am îndreptat înspre părţile Dunării.. pe toţi am pus să-i treacă în Ţara Românească.. Mi s-a dat apoi de ştire cum că un serdar.. cu mare tăiere a lor. i-am biruit şi i-am stropşit şi am tăiat mulţime nenumărată dintre ei. p. După aceea. am dobândit biruinţă asupra lor. cu toate că au început să se împotrivească cu vitejie. nici altceva. iar pe de altă parte mi-am trimis oamenii prin împrejurimi. Iar câţi creştini am găsit. pentru că nu adusesem cu mine îndeajuns. Şi. după ce Dumnezeu mi-a dăruit biruinţa asupra lor. stăteau să ne aştepte cu bărbăţie. că fără a mai întârzia. bântuind eu atâta ţară. de la Dunăre până la munte şi de la munte iarăşi până la Dunăre. am primit o împunsătură de suliţă în piept de la un turc. ca să dau piept cu ei şi pregătind multe bărci. chemând pe Dumnezeu într-ajutor. stricând toată ţara duşmanului şi omorând câţi duşmani am putut afla. iau eu. când am ajuns la Vidin. mi s-a întâmplat că mi s-a sfârşit pulberea. Şi le-am luat toate tunurile şi tot ce mai aveau ei în tabără. fără să fi avut vreodată pace ori odihnă. am trecut cu ele Dunărea pe oamenii mei toţi şi m-am aşezat în faţa taberei lor. şi cu el Karaman paşa. care suliţă am scos-o şi am rupt-o cu mâinile mele. toţi oamenii foarte viteji. După aceasta. omorând pe toţi păgânii câţi îi vor afla. cu ajutorul lui Dumnezeu.. am văzut că sangiacul Vidinului împreună cu alţi sangiaci şi cu turci din împrejurimi şi încă şi veniţi de la Sofia. am poruncit să se înceapă a se bate cetatea. . şi să lupte. nici vara. Şi pe când se bătea cetatea. cetate aşijderea turcească. cu toată averea lor. încât eu.. am început cu ei lupta şi s-a dat acolo frumoasă şi vrednică bătălie şi. După aceasta. au năvălit cu bărbăţie asupra noastră cu oastea lor. nici ferindu-mă de vreo primejdie vreodată. începând de la hotarul Ardealului şi până unde se varsă Dunărea în Marea Neagră. Acum orişicine va putea să-şi dea seama câtă pagubă am făcut duşmanului şi câtă slujbă creştinătăţii.177-179) 249 . a fost ucisă. iar Hafiz paşa cu greu s-a mântuit fugind la Nicopole în cetate... nici iarna. ci când au văzut ei aceasta. lucrurile şi animalele lor. pe dată mi-am adunat oastea. dar încă unii dintre ai noştri le-au luat urma şi au prins şi tăiat mulţime nenumărată dintre ei. mergând zece zile.

aşa cum am fost eu mai înainte. că domnia mea nu aveam atunci nici unde să-mi aşez capul. iar de la mine robul şi sluga domniei tale plecată închinare aducem măriei tale domnii şi în veci ne rugăm de Domnul Dumnezeu zi şi noapte pentru buna sănătate a domniei tale. ci anume vrăjmăşie au cugetat împărăţiei sale ungurii ardeleni împreună cu nemţii şi au hotărât în inima lor toate vicleniile şi şireteniile lor şi au vrut să facă şi din domnia mea duşman al cinstitului împărat. când s-a milostivit cinstitul împărat merhum. ci am fugit în Ţara Muntenească. Ci mă rog şi cer domniei tale. după Dumnezeul nostru. iar domnia mea iarăşi vreau să le dau şi să le închin cinstitului împărat şi domniei tale.1600 decembrie 14-23. ţara Ardealului şi Ţara Românească. ca şi dânşii şi au căzut asupra domniei mele şi asupra ţării domniei mele cu oştile lor şi m-au făcut cu sila pe domnia mea să fiu duşman al cinstitului împărat. Ibrahim Paşa şi serdar asupra tuturor ţărilor şi stăpânirilor Apusului. au dat jos pe domnia mea din ţara Ardealului. pentru că domnia mea n-am avut ajutor de la nimeni. 1601 august? Ko ice. Multă viaţă şi pace şi sănătate să aibă domnia ta de la Domnul. marea noastră nădejde. Şi pentru aceasta dau de ştire domniei tale. aşijderea şi din Ţara Românească. aşa ca să fie toate ale domniei mele şi să fim eu şi fiul meu ca voievozi. robi şi slugi credincioase ale cinstitului împărat. să dea Domnul Dumnezeu ca să fie acestea. iar după aceea au făcut aceia aşa de s-au unit cu nemţii şi iarăşi au căzut asupra domniei mele. Domnul Dumnezeu s-a milostivit de domnia mea şi a dat pe toţi vrăjmaşii cinstitului împărat în mâna domniei mele şi am luat şi ţara Ardealului şi în acelaşi ceas au trimis la mărita domnia ta şi la cinstitul împărat Mehmed sultan şi am dat şi am închinat ţara Ardealului şi Ţara Românească ca să fie sub oblăduirea cinstitului împărat. ci după aceea. aşa cum m-am jurat şi cum m-am înţeles cu domnia ta. că mai înainte vreme. adică răposatul sultan Murad a milostivit pe domnia mea cu schiptrul Ţării Româneşti şi domnia mea am fost rob şi slugă bună şi credincioasă împărăţiei sale. iar fiul domniei mele şi doamna domniei mele au rămas în mâna ungurilor şi după aceea am mers la împăratul creştin şi m-am rugat de el ca să dea ajutor domniei mele. Mărite vezir-i-azim. Domnul care a făcut cerul şi pământul. împărat al împăraţilor din răsărit şi din apus. ca să ne fie domnia ta în ajutor şi de va vrea Domnul Dumnezeu. după câtăva vreme. în vremea când am luat ţara Ardealului din mâna ungurilor şi altădată atunci când ţi-am trimis deunăzi o scrisoare domniei 250 . ca să pot scoate pe fiul domniei mele şi pe doamna domniei mele din mâinile ardelenilor şi să apucăm şi Ţara Ardealului şi Ţara Românească. Mihai Viteazul îi solicită marelui vizir Ibrahim Paşa sprijinul în vederea unirii Ţărilor Române sub oblăduirea Porţii "Luminatului şi atotputernicului şi de Dumnezeu învrednicitului şi cu mare har dăruitului şi slăvitului şi. al cinstitului şi luminatului sultan Mehmed cel mare.

şi se dădu în seama împăratului. că nu au nici o putere. cu căpitanii şi domnii lor cu tot. aşa cum m-am jurat cu domnia ta şi doamna domniei mele şi fiul domniei mele să fie în mâna (domniei tale şi) să meargă şi atunci va vedea cinstitul împărat Mehmed sultan şi domnia ta că sunt rob credincios al acestei împărăţii. ca să poată domnia ta să scoată pe fiul domniei mele din mâinile ungurilor. ţinută la Alba Iulia. care urau pe nemţi ca pe Vatinius. ci sunt doar nişte bicisnici. se lepădă de domnie la adunarea de obşte a ţării. Scris-am la Caşovia luna".duşmanul stă gata să ne sară în gât din zi în zi şi că e cu şapte poşte înaintea nemţilor ca îndestulare cu de 251 . că . o voi lua şi o voi închina cinstitului împărat. şi vreau să am cât mai iute şi mai curând învăţătura şi . a tuturor.răspunsu" de la mare domnia ta. şi Domnul Dumnezeu să-ţi sporească zilele şi anii domniei tale. că doar am văzut pe aceşti saşi pârliţi (ce-s în stare). Sigismund. precum că . zicând ei pe faţă altceva însă. atunci cinstitul împăratMehmed sultan şi dregătorii să dea puţină oaste pe mâna domniei mele. ca să ştiu de toate. iubind mai mult tihna decât grijile cârmuirii. iar domnia mea totdeauna (va arăta) tărie (porunca) nemernicilor aceştia şi oraşelor lor şi oamenilor lor (care) sunt oameni cinstiţi. să plece în Germania şi să dobândească de la împărat un ţinut sigur şi slobod de vâltorile războiului. Amin. ori că nu se socotea în stare a mai stăvili năvala duşmanului..turcul e puternic şi priceput într-ale războiului". dar cum ar mai putea încă să apere ori să păzească şi pe domnia mea şi ţara domniei mele. aşa ca. ori la îndemnul curtenilor unguri. acesta părăsind-o ori din pricina farmecelor babei lui Ioan Iffiu. pricinuite de uşurinţa cu care nobilii unguri treceau dintr-o tabără în alta.... O vreme a rămas în această ţară Maria Cristina. Asasinarea lui Mihai Viteazul de către generalul Basta Unele pasaje din acest raport prezintă tendenţios evenimentele. chipurile.tale. cu principele Sigismund.să ne părăsim de legătura cu nemţii şi să ne dăm iarăşi în grija împăratului turcesc". voiesc să vină aici şi să ia toate ţările din mâna acestor saşi şi oraşele lor şi ţara lor. Aşa adevăr să ştie domnia ta. părăsindu-şi însărcinările. care nu-s destoinici să-şi apere ţara. sub o stea norocoasă. iar ţie să (dau de) ştire. Ci dacă vrea domnia ta să fie în voia cinstituşui împărat. ori că . ca să fie în mâinile domniei tale... că aici am văzut şi mi-am dat seama ce putere au domnia sa împăratul creştinesc şi fraţii lui şi oraşele lui şi căpitanii. Ci de-ar putea domnul Dumnezeu să mă scoată pe domnia mea din mâinile saşilor aceştia şi să fie ţara lor pe mâna domniei mele. cum să fac. Despre realităţile Transilvaniei în timpul lui Mihai Viteazul. adică a turcului.. Narratio de rebus Transsylvanieis. cu gândul. (Lupta pentru unitate. care nu mai avea nici o nădejde. care mai înainte se măritase.. Leonardus Basilius.. p. la binele Ardealului. şi voia să fugă de ele.226-227) 1599-1603.. ci mă rog şi cer domniei tale să nu laşi fiul domniei mele şi pe doamna domniei mele în mâna lor. părându-le rău că nemţii erau mereu în preajma principelui Sigismund şi a arhiducesei Cristina. "Înţelegându-se cu împăratul roman.

fiind ei răspândiţi în felurite locuri. pricină fiind cele două firi deosebite. decât de fapte. la urma urmei şi un Sigismund poate să plece. pedeştri sau călăraşi. trecerea pe care o aveau faţă de curtenii unguri se risipi pe nesimţite. secuii şi saşii. Fiind dar urechile tuturor celor de la curte împuiate cu unele ca acestea. încât până şi împuterniciţii îşi dădură seama de semnele vădite ale lucrului cel nou.toate. Ştefan Bocskay. ca nu cumva să se răscoale secuii ori saşii. care semne însă ungurii le tăgăduiră cu jurăminte. Împrăştiindu-se zvonul că turcii au aşezat tabără la cetatea Timişoarei. De aceea. iar ţara în turburare şi săpată de fruntaşii unguri. să nu fie cu totul dată deoparte de la sfaturi. aşa că alergară cu toţii în tabără. se răspândi zvonul că principele Sigismund s-a întors la Cluj. mai mult mare de neam. iar gloata ungurească umblând mai toată vremea după neam mare şi cerând din răsputeri un domnitor. Aşa stând lucrurile. aşa că mai degrabă s-ar cuveni să se stingă focul din apropiere. le ascunseseră până atunci toate. nevoiţi fiind după noile împrejurări a face aşa. nevrând el să ia în seamă faptul că steaua Ungariei apusese şi că. iar celălalt Nicolae Istvánffi. o moşie în Silezia. Szuhay. om blând şi temător. dar la fire deosebindu-se foarte. Pe atunci trăia la curte unchiul după mamă al principelui Sigismund. pe cât aveau să îngăduie starea sa de femeie şi însemnătatea treburilor ce aveau a fi tocmite. căruia îi părea rău tare că nepotul său lăsase domnia şi că acest din urmă vlăstar al strălucitului neam Báthory a pogorât scara cinstei. Sigismund ieşind din hotarele Ardealului şi fiind trecut de împărat la Opolie. cu meşteşugul ori cu banii. blestemând nestatornicia lui Sigismund şi înşelând astfel pe împuterniciţii cei lesne încrezători. curtenii purceseră a se sfătui în taină cum să aducă îndărăt pe domnul lor şi să tragă de partea lor mai cu seamă pe căpitanii oştirii. cei din tabără cu atâta aprindere căutară să ia partea lui Sigismund. iar celălalt. au fost chemaţi şi oştenii noştri în tabăra ce avea a fi tocmită la târgul Sebeşului. setoşi de putere. iar pofta de domnie aprinse inimile unor noi tabere. de-l vor primi au ba. neştiind nimic de aceasta celelalte neamuri. cărora ungurii. că unul credea că e mai bine dacă cere de la toţi daruri. fără de ştirea împuterniciţilor şi se sfătuiră asupra doritei întoarceri a principelui. propalatinul Ungariei. ca să se poată împotrivi la trecători şi opri pe vrăjmaşul aflat la hotarele ţării să intre şi să nu fie cotropiţi şi asupriţi. bani. având ei aceeaşi însărcinare. treburile încăpură pe mâna celor doi împuterniciţi ai împăratului. Fiind dar comisarii aşa cum am spus deosebiţi la fire. Turcul mergând de-a lungul Dunării şi îndreptându-şi oastea către Oradea. făcându-se aşa însă caarhiducesa Cristina. toate cele fiind cuprinse de frica duşmanului dinafară. cele de trebuinţă la oaste şi locuri cu prilej de izbândă". porunci şi hotărâri. socotea că se cuvine a se da după vremi. decât cel care se vede arzând mai departe. hotărâră să trimită scrisori pentru 252 . noul chip de cârmuire scârbindu-i pe toţi din zi în zi mai mult. unul fiind episcopul de Vác.

iar Sigismund căută în toate chipurile să se pună bine cu ea şi s-o câştige de partea lui. cu gând să plece la maică-sa în Ştiria. fură sloboziţi cu voia tuturor fruntaşilor. cu arhiducesa Maria Cristina şi trăi cu ea vreme de câteva luni fără ceartă. toţi nemeşii din tabără hotărâră să repeadă trimişi pentru întâmpinarea lui Sigismund. cu ajutorul judelui Mihail Katonay cerceta adeseori în tabără pe cine voia.întoarcerea principelui. nu este vina supuşilor că-i pare rău acum de acea cotitură. cărora jugul nemţesc le era nesuferit. rugându-se numai să cheme stările. de curând făcut episcop de Alba şi Ştefan Bockskay. să-i bage în sperieţi cu armele şi ostaşii care apucaseră să se adune în tabără. aşijderea că dacă Sigismund s-a lepădat de bună voie de domnie. care scrisori. care să ceară iertăciune pentru schimbarea petrecută şi să se roage de mila sfintei sale mării împăratul. Într-acea vreme Sigismund stătea ascuns la Cluj. pentru care lucru au fost trimişi Dimitrie Napragy. să laude pe Sigismund şi să arate că toate au fost îndreptate. cu îndemnul cui. ca să cerce inimile celorlalte neamuri. să înduplece pe împăratul şi să-i dobândească bunăvoinţa. Iar pentru ca să se chibzuiască mai temeinic. şi aştepta urmarea sfaturilor ce se făceau. ci fiind nerăbdător din fire. ba chiar şi cei cărora domnia nu le fusese pe plac mai înainte. ca să aibă mai multă tărie. fură iscălite de zece fruntaşi ai nobilimii. Jurământul pe care-l ceru iarăşi principele îi fu tăgăduit în chip răspicat. nevăzând ei nici o dreaptă pricină ca să părăsească pe împărat şi să se alipească principelui Sigismund. ca să nu strice starea ţării cu alte tulburări şi că este lesne a aduce treburile tulburi în primejdie. socotind cu tărie că ai săi curteni. a cărui rudă era. pentru ca. de aceea se roagă ca să li se mai dea un răgaz de chibzuială. prin mijlocirea ei. aşa cum doreau. ajungând solii la curtea împăratului şi dobândind toate. În această vreme Maria Cristina veni la Cluj. dar că a potoli vrajbele şi a lecui rănile ţării e un lucru care cere multă osteneală. episcopul Ştefan Szuhay şi Istvánffi fură aduşi la dietă şi după ce fură ţinuţi zălog pe cuvânt câteva zile. Acolo se ceru lui Sigismund să dea slobozire credinţei. de către iezuitul Kabosy. nu ştiu. cardinalul Andrei Báthory pe care principele Sigismund. la jude. Între timp. principele se duse la Alba Iulia. care lucru îi izbândi pe deplin. iar de nu vor vrea să-şi dea încuviinţarea. cancelarul. în schimb el trebui să jure în chip vrednic că va ocroti pe supuşi şi să făgăduiască a chivernisi totul în privinţa împăratului. primind-o şi recunoscând-o iarăşi ca soţia sa. care lucru vrând să-l schimbe principele Sigismund după sfatul iezuiţilor. Slobozindu-se solii. ca să arate că ei sunt pentru aceasta. cum lucrul nu putea fi ţinut sub obroc. ce-şi atârnaseră peceţile. Saşii răspunseră că sunt legaţi de jurământul dat împăratului roman şi nu pot să primească această aducere înapoi fără mustrare de cuget. fu adus din Polonia. ne aduse pe noi într-această strâmtoare. După multă ceartă. 253 . dieta alese doi soli către măria sa împăratul. după îndemnul ungurilor. aveau să facă multe pentru el. la care dietă să fie chemaţi şi saşii şi secuii. care era cetatea lui de scaun. Cei doi împuterniciţi. care să-l primească cu cinste. pentru oprirea podoabelor lui Sigismund.

în afară de doi sau trei numai. a ţinut în biserică o cuvântare. umflă primejdia care s-ar abate asupra capetelor noastre. Mulţi fură potrivnici acestei schimbări. îl primi cu dragoste şi-l rugă cu lacrimi în ochi. sub pedeapsa de a se plăti 200 florini. că se jucau toţi cu jurămintele. şi să se ardă în foc. Mirosind principele Sigismund că treaba va să meargă încet şi greu. iar la duminica aceea se cântă în biserică. apoi se înegri pe sine în gura mare de nepriceperea sa într-ale cârmuirii. în ungureşte. pe care principele le ţesuse cu îndemnul mai multor pristavi. Astfel. aşteptând ce va să le aducă solia de curând plecată la împăratul şi spunând mereu că nu trebuie să se purceadă la astfel de lucrătură cu uşurinţă. dându-se pretutindeni poruncă precum ca să se caute toate foile cu acele hotărâri în privinţa surghiuniţilor. părându-li- se că în domnia acestuia nu ştiu ce chip de spaimă şi semn rău s-ar ascunde. fu poruncită dietă la Mediaş în luna martie. Între alte temeiuri din multe cele pe care le arăta. pentru a-şi arăta mai limpede bunăvoinţa. Ci pentru că nici o prefăcătorie nu ţine mult. Judecă-ne Doamne. şi ieşiră la iveală urzelile îndelung socotite. ca să-şi dovedească dragostea. lăudându-se ei că numai prin dânsul ţara va putea redobândi pacea. să dea uitării cele petrecute. ce a trezit în toate stările ţării bucurie şi veselie mare. prin care căuta să arate pricina pentru care lăsa domnia. după felurită sfăduire cardinalul Andrei Báthory fu vestit cu fală ca principe. Nobilimea ungurească. lăsând ura deoparte. Ci era ca şi cum ar fi stat să spuie basme surdului. le era oprit a mai sta în ţară. se bucura peste poate şi socotea că ţara va propăşi foarte în acest chip. precum copiii cu bilele şi se arătă mai cu greutate voia celor care erau de partea cardinalului. de n-am pleca de bună voie grumajii sub jugul cel nou al cardinalului. pentru uneltirile lor din anii trecuţi împotriva principelui Sigismund. cardinalul. strângându-se laolaltă toţi cei care spre paguba noastră. să laude pe văru-său. Mirându-se de schimbarea cea iute. Ca să se caute leac stricăciunilor ţării. fuseseră învrăjbiţi. se făceau adunări şi sfaturi de taină pentru alegerea principelui nou. Aşa a început dieta. cardinalul şi părtaşii săi adică. arătând că astfel se calcă în picioare credinţa făgăduită împăratului roman.venind la Sibiu. nădăjduind cu toţii că treburile ţării vor fi îndreptate. precum şi să aline rănile din suflete. la îndemnul unor sfaturi date de curteni şi. Principele povesti multe aici despre strălucita vrednicie a Bathoreştilor arătată în pricinile creştinătăţii şi despre vitejiile unchiului său în Polonia. ca să îndepărteze orice bănuială a răului din mâinile supuşilor. toate stările se bucurau pe tăcute că s-au împăcat cei doi principi de acelaşi neam. Acolo se sfătuiră ca să şteargă hotărârea luată în privinţa surghiuniţilor. Saşii şi secuii însă cu greu numai se lăsară înduplecaţi. întru sfârşit cu stricăciune grozavă ce va să vină. apăsa mai cu seamă pe sfatul şi 254 . pe când se socotea că toate cele pentru starea de faţă fuseseră hotărâte şi se aştepta sfârşitul dietei. aşa ca să se vindece toată răutate. la acea întrunire vru să meargă în aceeaşi trăsură cu el. toate acestea spundându-le pe şleau. cărora. să-i ierte mânia arătată faţă de ruda sa. tot aşa nici vicleşugul acesta nu rămase ascuns multă vreme.

purcese a-i fi urâtă şi cu bănuială. în scurtă vreme traiul său desfrânat îi aduse drepte mustrări. întru care crescuse. numai având de domn pe cardinal. Cu toţii făcură de îndată. pricinuită de nechibzuinţa banilor. din grija pentru soarta ţării. iar să cauţi rană de moarte pentru lege şi neam este prea frumos lucru. la turci fiind calea netezită pentru a înnoi legătura cu ei. în afară de saşi. iar de va fi să se încerce ceva din partea neamţului. cei doi principi. lipsa comatului la oaste şi a oştenilor buni. cum era. cu fală mare şi mari alaiuri. care îndemn a şi fost pricina acelei nenorociri. noi ne-am putea mântui. cu limba udată de vin. că. că şi pe polon şi pe moldovean îi are cardinalul alături. Mai zicea de sine că este şubred şi muncit de boli felurite. iar când dădea paharul pe gât (că vinul 255 .armele celor doi împăraţi. oricum ar cădea sorţii. ca să fie ei mai întâi iertaţi de jurământul dat mai înainte împăratului. iar această povară cere puteri depline. după năravul acelui neam polonez. cele poruncite. făcând această preaslăviţii domni Carol Quintul şi alţii. ci ascunzând supărarea în inima sa. lăsându-se grija cârmuirii. se arătau mai vrednici. asemenea lui Rovoam le asculta mereu cu plăcere. prin care şi-ar fi păstrat puterea. încât vorba cea slobodă a curtenilor. iar Sigismund plecă în Polonia. Spărgându-se adunarea. cum că şi nu este ceva nemaiauzit ca să pună binele ţării mai presus de cele ale sale şi. prin neam ori destoinicie. În această vreme. Om îngâmfat. că nicicând nu l-a supărat cardinalul pe împăratul şi este sigur de bunăvoinţa papei. ori să se facă toate ţinându-se seama de întâietatea aceluia. împotriva căruia împăratul nici să crâcnească n-ar cuteza. iar mai apoi să-şi răzbune de îndată asupra celor care l-au îndemnat pe Sigismund să-l ucidă pe Baltazar. ca să se mai însenineze. minte ageră şi vântul cel bun al norocului. să se ascundă oarecine într-o tainiţă. trecerea de care se bucura cardinalul Báthory la amândoi împăraţii şi la craiul Poloniei. dând acioaie în loc de aur. nu e nici o teamă de primejdie. începură a vorbi de una şi de alta şi se înţeleseră în privinţa celor ce aveau a se face cu episcopatul cel polonez al cardinalului. văzându-se trasă pe sfoară şi păcălită purcese a se mânia şi urî ticăloşia unora ca aceştia. prin a căror mijlocire poate să dobândească orice. căruia să i se închine cu evlavie întru desfătări. pe urmă nenorocirea noastră. care toate se află desăvârşit la cardinalul Báthory. Maria Cristina. se leapădă de domnie. după ce luă domnia. care vrură să se supună aşa anume. îşi îndreptă toată străduinţa şi iscusinţa pe două căi mai ales. De sine ruga să fie iertat. că a încărunţit înainte de vreme şi este măcinat de multe. pe care cardinalul i le hărăzi de bună voie. mai ales la ospeţe. dându-i-se lui Sigismund ţinutul Bistriţei şi stăpânirea altor câteva locuri. Fiind el dedat mai mult decât se obişnuieşte lăcomiei şi îngâmfându-se. îşi chivernisi lucrurile şi se pregăti iarăşi de drum către Ştiria. Cardinalul. la maică-sa. cugeta la vărsări de sânge şi socotea mai prejos decât el pe toţi cei care. Sfaturile nevârstnicilor. Pe scurt. anume ca mai întâi să se îngrijească de pântecele său.

cu care se socotea că pacea ce o făcuse era tare ca diamantul. Socotea astfel cardinalul că acum. cum să facă să căsăpească şi să-şi răzbune pe cei ce erau pricina morţii fratelui său Baltazar Báthory. cât trăise. cardinalul îi pricinuia tot felul de neajunsuri. chemă adunarea tuturor stărilor. Învrednicindu-se cardinalul principe cu rânduirea înmormântării fratelui său. aşa ca să n-aibă a se teme de duşmani din două părţi deodată. iar prilejul pentru acea răzbunare să se arate cu atât mai deplin. ca să facă treaba asta aşa cum se cuvine. va să vină. cardinalul numai atât mai răsucea în minte. beţivanii şi lichelele ajunseră la mare preţ. iar 256 . ca unuia ce nu se desprinsese făţiş de nemţi. toate cele ale domniei se răspândeau în lume. La această dietă oamenii au venit ca broasca ţestoasă.doar n-are cheie) nu-şi ascundea pornirile lăuntrice ale inimile sale. ca un Irod. Aşa se făcu de ajunseră treburile de obşte şi însemnătate a fi cârmuite cu nepăsare. principele Sigismund fiind alungat la hotarul Poloniei. ura de o parte şi de alta domneau la curte. ca să dea paiele la fumurile cardinalului şi aşa să-i vorbească de treburile lui. încât nu mai putu să vrea nimic drept. care prefăcătorie izbuti pe deplin. se va putea săvârşi cu uşurinţă omorul urzit de el. Potolindu-se ori liniştindu-se tulburările din afară şi cele dinlăuntru. să se dezgroape casele numai şi să se ducă la Alba Iulia. Principele cel nou dobândea. cinstit şi slăvit. ca astfel să-şi sature ochii cu încrâncenată vărsare de sânge nevinovat. ca prin nişte oale cu vinaţuri. purtările sale nelegiuite îl făcuseră urât şi duşmănit. În schimb. Încrederea deplină. astfel înjosind propovăduitorii de dreaptă credinţă ai cuvântului lui Dumnezeu. desfrâul arătat prin veşminte. Voievodul muntean se făcea însă a-i fi supus. tot ce dorea de la turc. măcar o schimbare a treburilor obşteşti. mâncăii. ca să-şi ducă ţara de râpă. iar lăcomia mereu aţâţată. iar Poarta împăratului făgăduia de toate cu dărnicie chezaşului nostru. trimiţând soli ca să se încline cardinalului şi se căznea din răsputeri să nu atragă asupră-i armia turcească. fiind principele dedat luxului şi desfătorilor feacilor. iar pe cel ce. şi ceata de cheflii slăbiră duhul principelui până într-atât. Porunci astfel să se întocmească o raclă de argint. sub cuvânt de sfătuire asupra războiului ce urma a fi purtat cu turcii. cardinalul. voia acum. iar linguşitorii. după voie. vecinului muntean. un om şiret. Gheorghe Raţ şi pe banul Mihalcea. dacă nu o răsturnare. alungaţi şi aşa să le aducă pe toate la vechiul liman de pace. ca să fie îngropat cu alai şi măreţie unul ca acela care nimic vrednic nu săvârşise. care altele avea în cuget. ci se născuse sub o stea nenorocoasă. în mormântul cel nou. dar în fapt pentru a răzbuna moartea fratelui ucis printr-un alt măcel şi a-şi potoli astfel pofta sa de tiran. să-l plângă nevinovaţii orfani ai celor ucişi. să cugete nimic sănătos şi să facă nimic vrednic de laudă. trimiţând el. oarba bănuială. În acel an turcul nu porni război asupra ardelenilor şi nici nu trimise oaste asupra palatinului Valahiei. ca măcar printr-această tărăgănare cei care n-aveau guturai să poată mirosi că în curând. ca măreţia îngropăciunii să fie cât mai vădită. să cheme înapoi pe cei vechi. iar turcul adus la pace. risipa zilnică. prin care. ca să se socotească el.

aducând cu sine principelui scrisori din partea sfatului braşovean. a năvălit în ţară cu oaste şi a intrat în Ţara Bârsei. de izbândă într-ale sale şi de veşnică pomenire la noi saşii pentru o binefacere aşa de rară şi de mare. adunată din felurite locuri. iar ei îndată îi vor arăta ascultare şi s-or ţine de jurământ. cu nasul pe sus. unde îşi dădu frâu liber şi purcese a se îndeletnici numai cu ghiftuirea pântecului. moştenită de neamul nostru şi pe care nici o cronică. neliniştiţi. aşa cum încredinţau pe cardinal. iar făcând el asemenea milostivire. cel dintâi dintre pârgari şi pe Mihai Albu. iar măria sa va să laude asemenea supuşi care dau ascultare şi ţin credinţă domnului lor atâta vreme cât este în ţară şi că singura şi cea mai mare fală a neamului săsesc a fost dintotdeauna că a ţinut cu sfinţenie jurămintele. Mihai trecu iute trecătorile şi la 23 octombrie năvăli în Ţara Bârsei. un războinici mare la suflet ca el. cerând pârgarilor Braşovului să i se închine cu jurământ. care a luat armele pentru credinţă şi dreptate. glăsuind aşijderea că vor păstra credinţa şi statornicia făgăduită. Pe atunci începuseră a umbla pretutindeni tot felul de vorbe despre venirea lui Mihai vodă cu multă oaste. unii. Ca să-şi ceară iertăciune că nu pot împlini această cerere nedreaptă şi ca să îmblânzească mânia tiranului. ca un om aplecat către fală şi risipă asemenea lui Sardanapal. ca să nu fie supuşii săi împiedicaţi la cules. să-şi mântuiască ale sale cu uneltiri tainice. Ci principele. primind ştire îndeajuns prin ai săi de starea ţării. Ci numai Dumnezeu să-i dea izbândă deplină. slobozire şi iertarea fărădelegilor săvârşite. încă de pe când Mihai chibzuia numai cum să treacă munţii şi se dusese cu vreo câţiva apropiaţi ai săi la băi. Acolo alergară unul după altul olăcari trimişi de braşoveni. cu bani mulţi. sutaş. Cardinalul principe plecase de la curte. ori că se temea de turci. nu vru să dea crezare unui zvon al norodului. nici un hrisov crăiesc şi nici un letopiseţ nu arată a fi fost vreodată clintită prin silă. ţinut supus cetăţii Braşovului. pe care o adusese în podgorie la mijlocul culesului. să nu dea foc la nimic şi să lase solii să plece nevătămaţi. Cu asemenea strânsură. ori că ar fi trimis chiar el vorbă cardinalului că a adus oştenii la munte. ameninţa că va pustii totul cu foc şi sabie şi chiar oraşul îl va face una cu pământul. precum 257 . Tabăra şi-o aşeză la Prejmer. braşovenii trimiseră soli în tabără pe Pavel Chinezul. care să îndemne pe voievod a purcede mai departe întru supunerea ţării şi războirea cu cardinalul.acei fruntaşi a căror scăpare se părea acum a fi primejduită. mai ales că nu lipseau la curte unii fruntaşi. cu atât mai vârtos cu cât nu vor fi ei împovăraţi cu oaste şi cereri de bani şi merinde. Varvarul se lăsă înduplecat şi îndemnat de această rugăminte să ierte oraşul. doctor în medicină. iar ei din urmă nimic duşmănesc nu aveau să încerce. în care se adeverea precum că Mihai a trecut munţii. nu trebuie să ne-o răpească. iar de nu vor voi. unde a dat foc conacelor nobililor. Chiril Greysling. iar nu cu oaste bine întocmită. se încercau. numai ca braşovenii să stea liniştiţi şi să nu oprească pe cei rămaşi să vină din urmă. va avea parte de binecuvântarea lui Dumnezeu. care slavă.

iar ai noştri. pe vremea războiului cu Sinan. se bucură ca un copil şi se îngriji să-şi cheme de îndată oastea împotriva unui duşman pe care-l socotea de nimic. trecu în tabăra duşmanului Kornis. Nu cu multă vreme înainte Mihai atrăsese şi inimile secuilor de partea sa. să-şi caute pe acolo scăpare cu fuga. de nu vor înceta a mai împuia urechile principelui cu asemenea prăpăstii. ca să-l bage pe principe în sperieţi şi că.Gaşpar Kornis şi alţii. auzind ei că oastea lui Mihai a fost adusă la poalele munţilor şi că solii. întrucât cei luaţi de la plug fuseseră aşezaţi în frunte. ori că fiind ei prea lacomi de jaf le făcuse toate voile în ţara sa. ieşind din tabără. În vremea luptei. era deja în ţară. care adeveri cele mai înainte pomenite. aşa cum se ştie. de care se zice că ştia care era sfatul voievodului. care atunci era mai marele oastei. Văzând că oastea sa este în primejdie. auzind vestea. poruncind să se scoale toată ţara cu bărbăţie. lucru ce aduse cardinalului pieirea. Aşadar chemă în tabăra sa pe toţi secuii dimprejur. ori că le arăta nădejde limpede că le va da înapoi slobozia dinainte. aşa că se făcu mare măcel în oastea ţărănească de strânsură. mulţi din ostaşii chemaţi în tabăra cardinalului neapucând încă să ajungă acolo. că se vede că nu mai ştiu să pună frâu ori capăt smintelii de care sunt cuprinşi. luptând cu Mihai în câmp deschis între satul Şelimbăr şi oraşul Sibiu de ziua sfinţilor apostoli Simion şi Iuda. de la ora opt până la ceasul al cincilea de noapte. de va cădea în primejdie. aşa că toate se văzură a ajunge la sfârşitul cel socotit dinainte. care ştire desmetici pe cardinalul principe. că nimic nu e mai pe placul gloatei nestăpânite şi cu nimic nu poate fi mai lesne ademenită în laţ. cu ameninţările sale. până ce noaptea îi despărţi. două. ori de va fi bătut la război. Oştenii biruitori. trecând munţii cu oastea. că. pentru care lucrul mai rămase în Ţara Bârsei o zi. care ţin trecătorile către Muntenia. principele cardinal o luă la fugă. arătând că Mihai vodă. Ci abia sfârşi Kornis. trecu codrul Codlei şi în 4-5 zile întocmi tabără la o postată de Sibiu. Muntenia. al căror nume îl trec sub tăcere. cu ostaşi obosiţi şi amestecaţi. luând credinţa posadnicilor de la Turnu Roşu. aşa că îi ieşi în cale duşmanului fără teamă. iar lui Mihai izbândă cu noroc. în voia sorţii. o inimă vitează nu trebuie să se lase turburată de braşoave. iar ungurii stăteau la urmă şi aşteptau să vadă cum or să cadă sorţii războiului. ori să plece pe dată din acele părţi. ce ziceau că asta este o născocire a saşilor. în luptă fără cumpănire. Cardinalul principe. or căpăta ştreang în loc de răsplată. ce văzu că fusese dus de nas de către Kornis. aşteptându-se ca Mihai să piară cu ocară. legaţi între ei cu legătura războiului. cu gând de mântuire. iar braşovenii răspândesc acestea numai pentru că sunt morţi de frică. După aceea. căzând repede noaptea. iar izbânda atârnă de partea duşmanului. Lupta se dădu de amândouă părţile cu înverşunare. lăsară izbânda duşmanului. vecinii braşovenilor. decât cu făgăduiala slobozeniei. dară năvală în 258 . cu grabă mare. de va afla că se pregăteşte oaste asupră-i. aşa că-şi luă rămas bun de la chilhanurile zilnice şi repezi scrisori către stări să se adune în tabără. că ajunse acolo în goană un pârgar braşovean.

îi jefuiră. cu vreo câţiva nemeşi care-l slujeau. ca printr-o ţeavă. Tot într-această vreme. luând seama cui vorbesc şi ce spun. în munţii Moldovei. o parte a oştenilor. iar rămăşiţea coastei s-o aducă la ascultare şi s-o împartă pe sălaşe de iarnă. împodobind şi el alaiul de înmormântare cu faţa sa. necinsti şi jefui pe toţi cei se-i ieşiseră în cale. îndemnară pe domn să adune dietă. încât purceseră cu toţii să grăiască cu grijă. A doua zi voievodul îşi aşeză tabăra la Şura Mare. îi traseră la chinuri. îl uciseseră fără de milă. pe care secuii. vrând să lecuiască asemenea rele. Potolindu-se acum vâltoarea războiului şi oştenii fiind lăsaţi la sălaşul de iarnă. pe care le pricinuiseră numai vânzătorii. până-i aduseră trunchiul. care legământ noi l-am fi călcat odată cu domnul popă. şi porunci să-l aducă la Alba Iulia. Pătraşcu vodă. cum îl judecă norodul şi magnaţii. oprindu-l pe când fugea. iar al doilea cei ce trăgeau cu urechea. ca ca audă prin ei. Curtenii. La curte paraziţii aveau întru cârmuire locul cel dintâi. să cureţe drumurile de tâlhari. Cât priveşte împăratul turcesc. Voievodul se îngriji să se păstreze acea căpăţână timp de câteva zile. sat aflat la depărtare de o postală de Sibiu. lucru ce-l făcură nepedepsiţi toată iarna. aşa că pe drept cuvânt se putea spune de acesta că a ajuns în culmea fericirii. vărsă şi lacrimi deasupra mormântului. de-l îngropă. jefuiră nepedepsiţi cele părăsite. ca acolo toate naţiunile să se lege cu jurământ. dându-i vreme de câteva zile voie să cutreiere ţara şi să jefuiască. cardinalul adică. 259 . în acelaşi chip voievodului. care se închină biruitorului. închinându-i-se lui Mihai ca lui Dumnezeu şi asemuindu-l arhanghelului Mihail. de înveninară foarte inimile tuturor. prin codri. cărora ei le zic boieri. pentru strălucitele lui fapte ostăşeşti. toate satele neamului săsesc erau supuse din răsputeri la stoarceri. deşi cu întârziere. numai auzindu-i numele începeau a tremura cu toţii şi nu mai erau în stare de nimic. ca să nu se bage singuri în bucluc. cu fiul său. în munţi şi pe câmpii. fugăriră de jur împrejur. alături de magnaţii ce mergeau în urma coşciugului şi. peşteri şi prăpăstii pe fugari. încât ucise. de aceea dar aveau a fi suferite relele. Români din cei bărboşi. aşa cum se zice. iar drumurile bântuite de jafurile românilor răsculaţi. După aceea plecă la Alba Iulia cu oastea. Împăratul roman socoteau că-i este binevoitor în tot chipul lui Mihai. s-o trimită în Muntenia. zicând că toate le făcuse pentru păstrarea legământului cu împăratul german. Într-această dietă fu reînnoit jurământul dat împăratului şi. unde-l cusu de cap cu fir de mătase şi-l puse în racla de argint făcută pentru frate-său Baltazar. de-l urmaseră din Muntenia. care-şi zicea locţiitor al împăratului şi căpitan general. pe 14 noiembrie. cărora li se alipiseră şerbi fugari din Muntenia. erau ţinuţi la curte în mare cinste. şi stoarse mulţi bani de la sfatul Sibiului. după voia inimii. le stoarseră banii şi-i tăiară.tabăra duşmanilor. fu adusă căpăţâna cardinalului Báthory. ca să ia bani cu japca de la oameni şi să-şi acopere cu straie alese păduchii. pe care voievodul îi oploşise în număr mare.

pe care-l pregătea. a sârbilor. fără întârziere. Aţâţat de asemenea cuvinte. ca pe o ciumă a ţării. ca şi prin meşteşug. pe Ieremia îl alungă din hotarele sale. Răspândindu-se zvonul despre oastea turcească. despărţi pe unguri de cealaltă oaste. este foarte întărită. încât purceseră cu toţii la ruşinoasa lor robie şi a căuta căi de slobozire de fiara cea nemiloasă. să poată trece lesne în Polonia şi să se mântuiască. nefiind acela întărit cu oaste îndeajuns ca să se împotrivească şi socotind că ajunsese la o înţelegere prin solia de pace trimisă lui Mihai. să se poată simţi tare cu atâţia oşteni străini. prin care le poruncea cu străşnicie să se grăbească. decât omorând pe oştenii lui Ieremia. pentru care lucru zilnic aduna ostaşi. Moise Secuiul fu făcut hatman peste toată oştirea. strângea toate cele de nevoie la războiul cel nou. ceea ce dădu prilej să se ceară iarăşi slobozirea de biruri şi oaste. izgonind din ţara sa pe Moldovean. polonezilor şi românilor. ca să fie laolaltă oştenii de toate neamurile. iar voievodul vrând să cheme oştenii în tabără. se întoarse acasă. înconjurat de vânzători. să îndemne inimile oştenilor şi fruntaşilor la mai multe. Într-această vreme a anului a fost trimis la Mihai polonezul Andrei Tarnowski. şi s-o înlăture. făcând ce-i trecea prin cap. ca izvoditori ai scuturării jugului. pe scurt. bătrân de 60 de ani. care. cu daruri bogate. punea dări nemaiauzite pe supuşi. unul prin strălucirea vechiului său neam. prin felul cum e aşezată pe o stâncă râpoasă. cu toate că îndeplini în tot chipul. pentru aducerea lui Sigismund înapoi. După ce Mihai se încercă zadarnic să ia cetatea. să lărgească hotarele stăpânirii sale. lăsând ţara duşmanului. Valahul se umfla în pene şi căuta. Pe când se gătea oastea să intre în Moldova. îndrăgiţi de voievod pentru pricini anume. la Sebeş. care pustia totul şi tulbura drepturile. ori ca să se potolească vrajba între feluritele neamuri. Mai mult gonind. care este scaunul domnului moldovean. odată cu gloata nemernicilor din preajma sa. Pe atunci erau la curte Ştefan Csáki şi Moise Secuiul. Se zice că aceştia au făcut să se încline talgerul întru asemenea sfaturi. care cetate la Nistru se zice că. se văzu că nobilimea este şi mai numeroasă şi mai bine înarmată. ca să poată ţine mai bine în frâu pe cei aduşi în sapă de lemn şi. ca. răsucind în inima sa mereu gândul ca. unde rămânând puţine zile. Acesta. ca să lucreze pe lângă voievod. ca să-i oprească a aduce merinde înăuntru şi se întoarse la Iaşi. Cu prilejul acestei cercetări ostăşeşti. cu îndemânare şi înţelepciune. ori ca să se arate de ce anume este vrednic fiecare neam la război. celălalt prin vrednicia ostăşească. Mihai împresură cetatea Hotinului. de-l va sili nenorocul. timp de vreo cincisprezece zile. Moise trimise scrisori la toate neamurile. şi să se 260 . amândoi oameni de seamă. Mihai trimise înainte cu grabă o ceată de haiduci şi purcese cu oastea în Moldova. Chivernisind toate cele de trebuinţă. în numele marelui cancelar. porunca soliei sale. pierzând nădejdea şi neputând face nimic. lăsă cârmuirea Moldovei unui Sava armaş şi din Moldova grăbi cu cea mai mare parte a oastei sale la Alba Iulia. Acolo dar dând fuga se adăposti Ieremia. aşeză castea de jur împrejur.

261 . Cât priveşte faptul că nemeşii unguri cu ai lor n-au venit în tabăra chemată la Sebeş. ţinând el drept fleacuri drepturile măriei împărăteşti şi uneltind pe ascuns ca să stoarcă bani de la împăratul roman. Împăratul. prefăcându-se că va să cerceteze meleagurile bistriţene pentru a da leafa oştenilor. pedepsind pe acest tiran îndărătnic şi hain. ca să se poată împotrivi duşmanului. iar cu gura grăiau numai despre un nou măcel. de îndată îi vor îndeplini poruncile. că ungurii ori alţii vor păstra credinţa şi. În acest chip înghiţind el şopârla. încât dădură pinteni voievodului. de vor fi tabere în mai multe locuri. nici credinţă. de va cere nevoia. Ştefan Csáki însă potoli inima cea mâniată a tiranului. De aceea. aceasta nu s-a făcut din dispreţ ori poftă de schimbări. ci pentru că se vor dobândi mai uşor cele dorite. În această vreme Moise Secuiul. apoi şi ca să se înlăture prilej de neînţelegeri între oşteni. mişcat de plângerile îndurerate ale supuşilor. Ci să nu se facă tabără într-un loc anume. la principele Sigismund. socotind că ungurii se vor întoarce la firea lor şi vor unelti în tot chipul împotriva voievodului. că uneltirile lui Moise nu erau ştiute de nici un nemeş şi că nimic nu-l poate tulbura. Ci pentru că ungurilor cârmuirea cea semeaţă li se făcea din zi în zi mai nesuferită. amânând din zi în zi. din ostaş de rând aproape. neîngăduind ca slava şi slobozia lor să fie terfelite de acest ucigaş. ca să redobândească hăţurile ce le scăpaseră din mână şi să-şi poată scutura grumajii de neamul ce le era aşa de urât. ori să fie gata pentru orice altă întâmplare. ori că socoti de ocară pentru sine a mai rămâne legat în acest laţ. să se ridice împotriva lui Mihai ca unui duşman. trimiseră vorbă împăratului roman şi lui Basta. amintindu-şi de jurământul lor. nobilii îndeplineau poruncile voievodului cu încetineala broaştei ţestoase. generalul din Caşovia. că Moise fusese ales de curând căpitan. atât de deosebiţi ca fire. se rugară să vină în ajutorul ţării căzute şi prăbuşite. iar acesta îndemna cu drag prin scrisori neamul saşilor. de va trece hotarele ţării. trecu munţii în Polonia. cum fusese şi că nu va avea părtaşi care să se bucure de trecere. ţinut de domn în mare cinste.pregătească cu cele de trebuinţă. nobilii se adunară pe nesimţite în tabără la târgul Turdei. care n-are nici ruşine. cum că tot ce face voievodul este în paguba ţării. vecin cu oraşul Cluj şi chemară unele scaune ale secuilor să părăsească pe Mihai. prin solii lor. ori că-şi dădu seama că ţara suferă de reaua apăsare. până atunci zadarnic ispitit de către unguri ca. până când avea să li se ivească un prilej bun ca să ducă la îndeplinire cele plănuite şi să se arate o cale mai lesnicioasă de a scutura robia cea ruşinoasă. Această fugă mânie foarte pe vodă şi cei mai mulţi dintre români începură a prinde bănuială asupra nemeşilor. storcând câteva mii de florini de la voievod. pentru priceperea sa ostăşească. dar să-i pună piedici. trimise în Transilvania pe Gheorghe Basta cu oşteni strânşi de-a valma din garnizoanele Ungariei. putându-se ei apoi aştepta la aleasă milă şi ocrotire. ba încă. arătându-i principelui că n-avea a se teme de unguri.

cercetând albia Mureşului. Această vânzare din partea saşilor mâhni straşnic pe voievod şi de aceea cercă. făcându-se că fug. care este ţinută ca praznic de către creştini. trase iarăşi cu daruri de partea lui neamul cel de oşteni rătăcitori al cazacilor. dădură peste cap şirurile încâlcite şi învălmăşite şi dară năvală cu iuţeală. asupra tuturor oştilor lui Mihai. ajunse cu oastea lui şi Gheorghe Basta. închinară duhului apelor sufletele lor nenorocite. pustii cu foc fără de milă satele din scaunul Miercurii şi cele din jurul Sibiului. fiind înduplecat cu meşteşugire de ai săi. ca să-i bage pe saşi în sperieţi. cu oastea gata să dea piept. pe care voiau să-l ţină faţă de împărat cu orice preţ. Auzind vestea venirii lui Basta. De ziua soarelui. ce era aşezat chiar în gura leului. socotindu-se că vreo 12. opriră olăcarii voievodului şi se îngrijiră mai cu seamă ca să îndepărteze oştile chemate într-ajutor din Moldova şi Muntenia. cu duşmanul. că zicând cântec de slavă încă înaintea biruinţei. apoi se întoarseră de dară piept cu vrăjmaşul. Astfel se adeveri prin fapte că nemţii nu sunt mai prejos ca vrednicie ostăşească decât orice alt neam. în afara acelora care. să-i oprească de la ea. la câmp deschis. cu rugă şi ameninţări. parte fugiră cu voievodul muntean. Ci lucrurile neieşind aşa cum voia el. ca nu cumva. se îndepărtară cale de vreo două postate. Ci i-o luă mai înainte sosirea vrăjmaşilor pe negândite şi se lăsă de cele ce-şi pusese în gând. Făcându-se acestea. întru pomenirea Învierii lui Hristos. ajungând mai tare cu oştile întrunite. ca să aducă vrăjmaşul. dădea mereu din gură. merse de la Sebeş la Aiud. ce se întărise şi se adăpostise într-un loc strâmt. de frica primejdiilor. cale de o zi. făgăduind celor statornici mila sa. pe care-l ademeniseră afară din ascunzătoare. primiră porunca împăratului. cale de două zile.000 de duşmani ar fi pierit. arătând care este pricina pentru care se cuvine a se da lupta şi a spune că taman a lor este cea dreaptă. de se va întâmpla. umflând puterea oastei sale. pe care mai înainte îl supărase cu moartea crâncenă a unor tineri de neam mare şi. să se desprindă de unguri. luându-şi Dumnezeu astfel ispaşa. ori îi călcară în copitele cailor. căruia împăratul îi poruncise să potolească pe Muntean şi să aducă lucrurile la matca lor. oricât ar fi el de falnic. plecă de la Turda la Alba. parte se înecară jalnic în râul Mureş ce curgea pe acolo. aruncându-se în râu. După aceea. fiind ei ceva mai puţini la număr şi aşezaţi mai prost pentru luptă. fără codeală. fiind oştile despărţite prin câteva postate. amândoi căpitanii îşi îndemnară oamenii să lupte cu tragere de inimă. că ciuruiră cu gloanţe pe toţi pedestraşii aproape. Călăraşii. Şi nu după multă vreme. şi că nu 262 . trimiseră ungurilor în tabără ostaşi într-ajutor şi 1000 florini bani peşin. oamenii lui Basta îşi tocmiră repede oastea şi. voievodul strânse oşteni. Îndemnaţi de scrisori şi legătura jurământului. Mihai să scape. saşii. ca nu cumva îndelunga zăbavă să stârnească ceva rău. adunând oamenii şi caii. răsucind în gând aşijderea luarea şi nimicirea târguşorului Sebeşului. ca astfel să-i îngrozească pe ai noştri şi. prin solie trimisă de câteva ori la senatul sibian.

ca să vadă sfârşitul războiului muntean şi să oprească pe polonezi cu vorba ori cu sila. atât ca să afle ce s-a petrecut cu oastea cea împrăştiată a lui Mihai vodă. după aceea. avea a se teme de altul şi mai puternic şi se arăta supărat. încercând să scoată din domnie pe Simion. să dea năvală în Transilvania. biruitor. Basta. Basta puse străji la trecători. ca să oprească pe duşmani a trece hotarul. Se mai plângea astfel că se ridică asupră-i capete ca de balaur. că mereu se zicea de marele cancelar al Poloniei Zamoyski că ar fi intrat în hotarele Munteniei.mulţimea. ca să-l pună iar în scaun pe Simion vodă şi pe ruda sa principele Sigismund. Fiind oştile lui Mihai. multe zvonuri umblând în tabără în privinţa chemării lui Sigismund înapoi din Polonia. înaintă până la Sibiu. căruia îi dădu drept chezăşie nevasta. se întoarse în Polonia. că. ţinut al braşovenilor. ca. plecă la Alba Iulia cu oaste împărătească. liniştindu-se lucrurile. Basta ţinu dietă în Secuime. iar după aceea. apoi că Dumnezeu Atotputernicul ajută pe cei ce iau armele în chip legiuit. de a fi iarăşi adusă pe negândite în primejdie prin uneltirile ungurilor. să liniştească ţara. luând deplina izbândă şi potolind împotrivirea acelui călcător de lege. la Leţfalău. după ce dădu lui Basta ostateci şi încredinţări. ci dreptatea pricinii aduce înfrângere ori biruinţă. cât şi ca să-şi dea seama mai bine şi mai deplin de noile vicleşuguri ale nemeşilor ungureşti. se rugă de Basta. plângându-se ei mereu de obrăznicia oştenilor nemţi şi dând acum uitării binele făcut. întorcându-se în oastea sa. ziceau că de nu se va da domnia lui Sigismund. Punându-l pe Simion şi îndemnat de legământul făcut cu împăratul roman. cel adus de polonezi. Basta rămase trei zile cu oastea la Alba Iulia. Plecând dar Mihai din Transilvania. Mihai vodă. plecă de îndată cu oastea la Alba în urmărirea duşmanului. cetatea de scaun a Transilvaniei. după câteva lupte în Muntenia. Basta mai zăbovi cu oştile sale în Ţara Bârsei. neîncrezându-se în gloata neînarmată şi abătută şi văzând că avea duşmanul şi-n faţă şi-n spate. Ci biruit fiind însă de rugăminţile lui Csáki şi altora. Se mâhnea dar măritul căpitan că nemulţumitorii aceia dăduseră slobozirea făcută atât de curând uitării. împrăştiate de polonezi. cu oştile ce-i veniseră în ajutor din Moldova şi Muntenia. ca să izgonească pe duşman din toată ţara. pe lângă altele. ca să slăvească şi să mulţumească Domnului pentru izbândă. ţara se va duce de râpă. cu toate că se prefăcea a cerca iarăşi sorţii războiului. făcându-l să nu mai caute a lua urma vrăjmaşului şi a-l nimici cu atâta tragere de inimă. unde zăbovi îndelung pe drept cuvânt. la care veniseră alte oşti din Muntenia. se vorbi şi de solia ce urma a fi trimeasă la 263 . urmări pe Mihai mai întâi la Făgăraş. În Dieta de la Leţfalău. băiatul şi fata şi se întoarse în Ţara sa Românească. cu oaste puternică şi numeroasă. că stăvilind un duşman. apoi în Ţara Bârsei. iar oastea sa va să fie lipsită pe nedrept de cuvenita slavă. Aceste şoapte şi zvonuri tulburau foarte duhul lui Basta. neputând el să se simtă la adăpost de primejdie şi fără de grijă din partea celor pentru care şi cu care pornise asupra lui Mihai. leahul se opri să intre în Ardeal şi lăsând în Muntenia la Simion oşteni să-l păzească.

Petru Géczi şi (Petru) Huszár. ceru lui Basta prin solie ca să-i dea voie a trece cu ce brumă de oşteni mai avea. După ce solii. de vreme ce le-a trimis şi solia. om rău şi fără credinţă. sub cuvânt de păstrare a stării de obşte. lângă munţii Vâlcan. aşa ca să se ţină de către toţi pe viitor legea împărătească. ce fură puşi în lanţuri pentru aceleaşi bănuieli ori altele asemenea. pentru că fuseseră într-un duh cu Mihai şi erau socotiţi de izvoditori ai stricăciunii şi învălmăşelilor ţării. ca într-o ceată de momiţe. Ba un trântor dintre slugi se găsi chiar să dea în gât pe saşi. pentru jafurile. luând seama la scumpetea celor de-ale gurii şi putându-se încrede în oastea ţării. Mai ziceau ei şi că asemenea sfat este cu folos unei ţări stoarse cu totul şi de bine pentru Maximilian chiar. Mai cerură aşijderea de la măria sa împăratul să trimită pe frate-său Maximilian în aceste părţi. când. Pancratie Senniey şi Gaspar Kornis au fost prinşi şi băgaţi în cetatea Gheorghieni.împăratul roman. omorurile şi altele asemenea petrecute până atunci. se aşternură la drum. şi. ce avea să vină. Csáki îndemnă pe Basta să cheme pe 3 februarie 1601 dieta la Cluj şi să poruncească tuturor neamurilor cu străşnicie să vină acolo. cu hotărârea ca să se aducă mulţumiri adânci împăratului în numele celor trei neamuri că a scos din ţară şi a slobozit-o de acel Mihai. prin marginea Ardealului. Luca Trausner şi Luca Enyeter. Această adunare de stări se ţinu aşijderea şi ca să se bage spaima în oase celor ce erau ţinuţi de vrăjmaşi ai ţării. împreună cu Ştefan Bodoni. cu vestea cea bună a soliei. ca să afle ce scriu solii de la curtea împăratului şi să se sfătuiască pentru mântuirea ţării. arătând un ostaş cum stau lucrurile. pierzând el cu totul nădejdea şi liniştea. Pe când se petreceau acestea în Transilvania. că doar nu mai sunt uneltiri şi capcane. Ştefan Csáki cu alţi câţiva îndemnară pe basta să slobozească pedestraşii nemţi de îndată. slobozită de teama primejdiei. duhurile cele dornice de zurbale să nu cuteze a cerca ceva. Cu toţii făcură de sârg cele poruncite şi aşteptară cu nerăbdare şi lăcomie să afle veştile cele noi aduse de la curtea împăratului. că la nevoie împăratul nu-şi va părăsi fratele. iar ţara era slobozită acum de primejdia năvalei poloneze. Toate erau acum în linişte. pentru care pricină. între care se numărau Baltazar Bornemisza. va să aibă nevoie de comat pentru hrana oştirii ce-o va aduce cu sine. cum că aceştia ar fi ţinut în ascuns partea lui Mihai şi împreună cu alţi oameni de rând ar fi chemat pe acela din ascunzătoarea sa. care să ia cârma ţării. care lucru dobândind voievodul. că fu un adevărat vălmăşag de vorbe şi ocări. Mihai cu rămăşiţele împrăştiate ale oastei sale se aţinea în munţi şi. fără îndoire. ţinând cu sine numai puţini italieni pentru slujbe şi pază. ca să se ajute şi să împodobească ţara. la Orăştie şi să se ducă la împăratul roman ca să-l roage a se milostivi de dânsul. trimise pe dată la vatră toate oastea. Dându-se Basta după sfatul ungurilor. din ură pentru cardinal şi din dragoste faţă de 264 . judele sibian. îndeplini de sârg ce-şi pusese în gând. iar turcii să poată fi uşor stăviliţi. În dietă se făcea aşijderea multă gâlceavă pentru stoarcerile dinainte.

sub stăpânirea Bathoreştilor. luând seama la ce face. Socotiră astfel că oştenii sunt gata să le pustiiască hotarele. ungurii şi secuii adică. care laudă pe faţă credinţa şi statornicia la păstrarea legămintelor. fiind departe şi lipsit de bani ca să hrănească oştenii. aşijderea Sigismund. Saşii se împotriviră cu iuţime pe faţă la aceasta. cum juzii saşilor nu pot nimic împotriva silei vădite şi a armelor gata. jurământul şi legile dumnezeieşti şi omeneşti. arătând că astfel s-ar călca credinţa. Ci această pâră mincinoasă o lepădă Albert Hutter. grăbindu-se de sârg a întoarce muşcătura vânzătorului aceluia de baliverne. ca să se sfătuiască. dacă numai neamul lor se va împotrivi înţelegerii celorlalte. vrând ei mai bine să se despartă şi să se adune deoparte alături. 265 . a dobândit mila împăratului turcesc. adevăratul moştenitor. care ţară înflorea mai înainte. Mai întâi se făcură sfaturi pentru aceasta în taină. lucru ce-l întăresc şi hrisoavele hărăzite de sfinţii crai. potrivit cu legile ţării. în adunare şi se porunci sfătuire în de toate stările. cu meşteşugul nemţilor. vrăjbile şi hotărându-se toate cele de folos binelui ţării. descoperindu-şi părerea sa şi a altora. sunt nevoiţi să îmbrăţişeze părerea acelora. de a chema pe Sigismund îndărăt. ca să-şi mântuiască ale sale. se puse frâu neobrăzării pârâşilor. iar neamţul nu poate să ne apere de năvala turcească. purcese a pomeni multe în privinţa stării celei turburate a ţării şi a îndemna pe toţi să caute leacuri la vreme pentru aceste rele. ştiu prea bine cu toţii.nemţi. pentru chemarea lui Sigismund înapoi din Moldova. ca să nu se nască ceartă lăuntrică şi să moară o mulţime de nevinovaţi. fiind acum ruptă de legământul cu turcii. aşa cum se vede. Astfel. fiind de acelaşi sânge cu ei. fiind gonit Sigismund. iar secuii cu ungurii şi alţii au făcut legământ şi le-au trimis solul lor îndărăt. ce vor face. ce anume se spune despre ei în letopiseţele şi istorisirile lor chiar. lăudând ascultarea saşilor faţă de domnii lor şi dând în vileag pe acel clănţău drept mincinos. prin mijlocirea polonezilor. Înlăturându-se. până la cel mai din urmă şi mai puchinos dintre bărbieri. că ceru pe faţă să i se arate omul stropit cu cea mai mică pată de trădare din partea noastră. apoi fură vestite în chip răspicat tuturor. Ci întrebarea aceasta de minune se arăta a fi foarte şi neaşteptată din partea unui om ca acela. Prin răspunsul cel răspicat şi curat împotrivă. ca să nu piardă cele dobândite şi să le aducă pe toate în primejdie. văzură ei apoi că. ori să ia de bun ce au hotărât celelalte neamuri. că neamul saşilor nicicând n-a turburat ţara şi n-a zămislit oameni de credinţă alunecoasă. Csáki chemând pe fruntaşii nemeşilor şi secuilor la el acasă şi cerând sfatul saşilor. nemţii au apucat cu vicleşug Ardealul. iar fruntaşii socotiră că se cuvine a-l ruga pe Csáki să mijlocească împăcarea lor cu judele crăiesc. puţini la număr. judele crăiesc şi fruntaşul neamului săsesc cu agerime şi adeverirea lucrului. a cărui trecere atârna de nemţi şi căruia toţi obişnuiau să i se închine şi să-i aducă laude. acasă. Cât priveşte însă pe unguri. pe ale noastre le duc de râpă. care. păţind pe drept cuvânt urgie şi cea mai de pe urmă pustiire.

parte chiar puşi în lanţuri. mai înainte de a se putea năimi oaste îndeajuns. Aceste vorbe ruşinoase la atâta mânie aduseră inima cea vitează a lui Basta.N-aveţi Dumnezeu. şi se dădu crezare tuturor basmelor ce le povesti în privinţa Transilvaniei. a doua ca să adune oşteni de pretutindeni la Cluj. care să se strângă pentru apărarea hotarelor. de amândouă părţile se vesti războiul. Lepădându-se şi de darurile lor. solii noştri fură parte opriţi locului la Viena. ca să potolească mânia împăratului şi să-l întoarcă de la arme. Ungnad şi alţii. iar lui Mihai dimpotrivă. din pricini temeinice şi îndreptăţite. Atunci românul pomeni multe despre viclenia ungurilor. În această vreme Mihai ajungea la Viena. dobândi de la împăratul tot ce dori. că la 28 martie fu adus cu mare osteneală principele din Moldova. Apoi îndreptându-se către unguri. ca nu cumva oamenii împăratului. ca ori să-l pună în obezi. aşa că n-o să daţi lupta". răspunse aceasta la nemaiauzita lor uşurinţă: . făgăduind a face tot ce vor nemţii şi neîncercând nimic duşmănos. de aceea fură degeaba toate cele încercate de ungurii noştri ca să înduplece inimile celorlalţi. numai să i se dea înapoi cetăţile luate în stăpânire şi smulse Transilvaniei. nici nu putu rămâne locului. care era supus împăratului. lucruri pe care le aduse iute şi cu bine la îndeplinire cu ajutorul multora. care voie dobândit-o. să facă pe negândite vreo năvală. fără nici o zăbavă purcese cu italienii săi în grabă la Uivar. la care 266 . Astfel iarăşi se ridică vâlvătaia unui nou război între nemţi şi ardeleni. de nu s-a şters cu totul amintirea vredniciilor săvârşite. care nu poate dăinui decât cu Sigismund. Dar. care voia să-şi răzbune ruşinea şi să pună iar mâna pe stăpânirea Munteniei. să-i dea voie să plece. nici nu putu da răspuns nevrednicilor ce-l cercetaseră. unde nu i se dădu nici o cinste. cât şi pentru descotorosirea sa. două lucruri tot răsucea în minte fără preget. Plecând Basta. care ţinea hăţurile cârmuirii. Dar această ocară era socotită prea ruşinoasă. de solii Pezzen. ca pe un căpitan al oştirii împărăteşti. care nu ştia nimic. purceseră a-i da cinste cu strălucire. Uivarul şi Hustul.. Ci toate acestea le vânturau ungurii în ascuns de Basta. strângând oşteni din ţinuturile învecinate. iar oştenii care să apere hotarele se putură strânge. pe care Sigismund cu ai săi căută cu tot dinadinsul s-o stingă prin soli şi scrisori. după ce se dădu la curtea împăratului vestea de părăsirea supunerii de către ardeleni. una ca să aducă pe Sigismund cu soli din Polonia cât mai repede va putea. Csáki. de multa-i tulburare. încât. împotriva căruia se ridică ei acum. anume a semeţirii sale asupra împăratului şi a năvălirii şi apucării cu silnicie a unei ţări supuse măriei împărăteşti. fiind dus pe dată la Praga şi pus să stea în faţa împăratului. Astfel. de atâtea ori săvârşite. la care după aceea fură trimişi fruntaşi dintre nemeşi şi celelalte neamuri. cât şi stărilor împărăţiei. ca să se poată vindeca ea cu un leac aşa de blând. cu rugămintea de a încuviinţa schimbarea făcută şi a stărui pe lângă împărat pentru binele Ardealului. scriind atât lui Basta. neîncuviinţând aceasta mai cu seamă domnul muntean. atât numai ceru. ori.

printr-a căror vrednicie fusese dobândită izbânda. care uneltea iarăşi împotriva împăratului. la depărtare de o postată de târgul Şimleului. vru mai bine să ţină oştenii în tabără. pieri cea mai mare parte a pedestrimii. călare şi pe jos. pentru firea locuitorilor săi cea din cale afară de plecată către schimbări. că deşi Sigismund era înconjurat de oaste însemnată. Pentru ca să nu işte dar un alt măcel şi oştenii împărăteşti. pe care unii vroiau să-l facă una cu pământul. dădu peste oamenii lui Sigismund la satul Guruslău. văzând că izbânda înclină de partea duşmanilor. Sigismund. (Lupta pentru unitate. pricină din care ungurii se uitau de sus la nemţi. Ci Basta hotărî că e mai bine să-i pedepsească globindu-i şi. o luă la fugă. măcelăreau fără a alege pe cei ce le ieşeau în cale. nu putură duce la împlinire cele zămislite şi socotite în inima lor de aceştia după dorinţa lor. după ce le stoarse banii. rătăcind de ici colo şi meşterind mii de vicleşuguri cugeta la nu mai ştiu câte urzeli în privinţa lui Basta. slobozi pe toţi ardelenii cei buni de spaima tiranului cel sângeros şi nestatornic.ungurii purceseră pregătiţi îndeajuns. ca nu cumva prea multă răutate să-l facă urât.309-320) 267 . cu mila veşnicului Dumnezeu. Basta înlătură pe Mihai. care jefuiau cele sfinte. Ducând astfel în afara hotarelor Transilvaniei oaste aleasă. că săvârşeau mai departe fărădelegi. nici mulţimea oştenilor. se alătură oastei românului. în care luptă ardelenii fiind mai mulţi. ca Ştefan Csáki. de care-şi bătuseră joc înainte. unde Basta. Nicolae Bogathi şi alţii. temându-se ca nu cumva rămăşiţele lui Sigismund să se adune iarăşi şi să-i facă greutăţi. ci aşa cum harapul nu-şi leapădă pielea cea neagră. râpoase şi păduroase. înconjurat de câţiva tovarăşi credincioşi. atât lui cât oamenilor. spărgând cetăţile şi zvântând averile locuitorilor". a căror căpetenie era Mihai. să le ia armele. După aceea Basta şi Mihai ajunseră cu oastea la Turda. p. nici făgăduielile cele cu care se hrăneau ungurii. nici fala şi strălucirea armelor. ca şi cele nesfinte. că va putea duce asupra neamţului la luptă câte oşti va vrea. ascunzându-se în Moldova la Ieremia.. făcute în dreapta şi-n stânga de turci. şi după două-trei săptămâni petrecute în locuri muntoase. sfătuindu-se cu vreo câţiva numai.. Basta se duse la Clujul. amestecând cu îndrăzneală desfrâul cu uciderea şi uciderea cu pârjolul. nu însă şi prin îndreptăţirea pricinii şi vrednicia inimilor. Această ucidere a lui Mihai mai potoli sălbaticele năvăliri ale românilor.. Basta strânse în oaste pe oştenii săi. fiind ajutat şi de voievozii Moldovei şi Munteniei şi îndemnat de făgăduiala turcilor să se poarte cu destoinicie şi îndrăzneală. să nu se întindă prea tare. ca să-l răpună şi să ia el ţara. dar nemţii mai destoinici în luptă. că Mihai pustia cu fier şi foc în lung şi-n lat cu ai săi. până le va afla pe toate şi ca turbarea haiducilor. împărţeau stăpâniri pe care nu le dobândiseră încă şi aşteptau degeaba pe turcul. pe când oamenii lui Sigismund se întreceau în podoabe. nici aceştia nu-şi lăsară năravul. să nu fie pe negândite nimiciţi de un tiran plin de turbare. prin câţiva căpitani din oastea sa şi astfel.

. Ţara Românească. I. şi să primească un arhiereu care să fie hirotonisit de către smerenia noastră şi să facă parte din dumnezeiescul şi sfântul sinod. ci de mai multe ori prin scrisorile sale şi s- a rugat de smerenia noastră şi de dumnezeiescul şi sfântul sinod de pe lângă dânsa.R. chiar Iachint. pe preasfinţitul mitropolit al Vicinei. avându-l pe acesta drept păstor legiuit a toată Ungrovlahia. prin care dăruieşte satul Bădeşti mânăstirii din Câmpulung ". docum. el şi întreaga lui stăpânire şi domnie. având rang de hypertimos. ca să fie sfinţii biserici a domniei sale spre întărire. ca să fie de acum înainte şi în viitor. catolică şi apostolică. fapt pentru care acum câtva timp el a şi chemat la sine pe cel care se afla în vecinătatea lui...H. arătând faţă de dânsul cuvenita supunere şi evlavie. Menţiunea unui act de la Nicolae Alexandru Basarab.2) 1359. îndemnat de un gând iubitor de Dumnezeu şi dovedind multă dragoste şi supunere şi ascultare către sfânta biserică a lui Dumnezeu. a cerut nu numai o dată. iar domniei sale şi părinţilor domniei sale vecinică pomenire". care pare a fi foarte agreat de către acest mare voievod. Apoi. întru Sfântul Duh fiu preaiubit al smereniei noastre. p. (D.11. frate iubit întru Domnul şi coliturghisitor al smereniei noastre. Întemeierea Mitropoliei Ţării Româneşti “Preanobilul mare voievod şi singur stăpânitor a toată Ungrovlahia. pentru binecuvântarea şi îndreptarea duhovnicească a lui şi a copiilor lui şi a întregii sale domnii. B. la biserica a toată Ungrovlahia. iar după moartea acestui mitropolit al Vicinei să se aleagă 268 . iar preoţilor şi părinţilor din cliros spre hrană. domnul Ţării Româneşti. domnul Alexandru. Neculai Alixandru voevod. CAPITOLUL XIII BISERICA ÎN SECOLELE XIV-XVI 1351 septembrie 1 – 1352 august 31. Pentru că acest mai sus numit satu Bădeşti au fost mai nainte vreme sat domnescu. şi a primit cu cea mai mare plăcere binecuvântarea sa. sub jurisdicţia eclesiastică şi călăuzirea preasfintei mari biserici a lui Dumnezeu de la noi. întru aceia. domnia lui au fost datu şi au fost miluit pre sfânta biserică Câmpulungul cu satul Bădeşti. şi a cerut cu multă rugăminte ca în prezent să fie strămutat acest prea-sfinţit mitropolit al Vicinei. nr.

poporul cel creştin al Domnului. precum şi de la orice dogmă din afară şi străină de biserica lui Hristos. povăţuindu-i pururea cu vorba cea scrisă ori rostită şi cu fapta. chibzuind cele privitoare la chestiunea de faţă. ca părinte duhovnicesc pe unul mai încercat dintre cei pe care-i ai. aflat în zisa domnie şi stăpânire a toată numita Ungrovlahie. cel în toate desăvârşit şi neasemuit prin bunătatea firii şi a moravurilor şi prin seninătate. cel care vrea ca în toate să domnească şi să se dea la iveală dreptatea. promiţând să dea şi o asigurare cu jurământ şi în scris. zicând că toată lumea nu preţuieşte cât un suflet. Petru I Muşat domnul Moldovei îngăduie construirea unei biserici catolice la Hîrlău 269 . va fi îndrumat de către această supraveghere arhierească şi păstorie spre împlinirea preceptelor celor mântuitoare ale lui Hristos. de acum înainte. pentru ca să primească spovedaniile celor care recurg la el.un altul. faptă dumnezeiască decât toată lumea mai de preţ. aşa cum s-a mai arătat.. ca un arhiereu legiuit. Aşadar. arhiereul călăuzindu-i şi învăţându-i pe aceştia pe calea Evangheliei. întrucât s-a găsit cu cale de către smerenia noastră şi de către dumnezeiasca adunare a preasfinţilor arhierei de pe lângă dânsa. iar lucrul acesta să-l faci cu toată grija.. conform cu acest scaun şi titlu să aibă parte şi să se bucure şi de un loc în sfântul synthronon. IV. ci numai pentru acesta cere el cu multă rugăminte această cârmuire arhierească. întru păstrarea fermă a credinţei noastre. cum că toată zisa Ungrovlahie va rămâne de acum înainte şi în viitor. Deci pentru acestea smerenia noastră. cât timp va dăinui principatul şi domnia sa. aşa cum stă scris mai sus.). stabilit (. să fie trimis acolo ca păstor şi arhiereu legiuit a toată Ungrovlahia. cu ştirea şi încuviinţarea puternicului şi sfântului meu împărat.. Deci l-a mutat smerenia noastră cu mitropolitul Vicinei în scaunul a toată Ungrovlahia.). ţinându-i totodată departe de faptele cele neîngăduite ale păcatului şi oprindu-i de la acestea. la una cu dumnezeiasca adunare a preasfinţilor arhierei de pe lângă dânsa. care hirotonisit de către preasfânta mare biserică a lui Dumnezeu de la noi. Harul lui Dumnezeu să fie cu sfinţia ta!” (Fontes Historiae Daco-Romanae. lucru care are în vedere marele lor folos sufletesc. frate iubit întru domnul şi coliturghistor al nostru. cel al Heracleii (. că o astfel de cerere şi aspiraţie a preanobilului mare voievod vine spre folosul şi statornicirea a multor suflete. iar prin prooroc că acel care scoate un vrednic dintr-un nevrednic ca gura mea este.197-201) 1384 mai 1. lucru de care cu sârg se va îngriji şi smerenia noastră. întrucât acest mare voievod ţine cu tot dinadinsul ca mitropolitul Vicinei să fie strămutat în scaunul a toată Ungrovlahia şi al stăpânirii şi domniei lui. după cum domnul a făcut cunoscut în sfânta Evanghelie. Hîrlău. Prin urmare tot timpul de aici înainte şi în viitor sus-numitul preasfinţit mitropolit a toată Ungrovlahia. şi deocamdată pentru nici un altul. căci el este dintre cele mai necesare pentru regimul de viaţă al creştinilor.. sub oblăduirea preasfintei mari biserici de la noi. p. preacinstit.

Noi aşadar după pilda sfinţilor regi şi principi care prin binefacerile şi daniile lor au crescut şi au sporit în mai multe chipuri închinarea şi slujba către Dumnezeu ca David şi alţi regi şi principi care au fost asemenea cu el. am poruncit slugii noastre. “Noi Petru voevodul. mult păcătosul şi umilul între oameni. în anul 6911 (1403)..I. şi închinare sau rugăciune ne-a rugat din suflet şi ne-a cerut rugător cu dragoste şi duioşie de mamă ca să binevoim să dăm şi să dăruim deadreptul suszişilor fraţi predicatori slujind la biserica aceea cântarul sau cumpăna care este în suszisa noastră cetate a Siretului. jupan Aldea (. mama noastră şi-a ales loc de îngropare după ce Dumnezeu o va chema din lumea aceasta întru. I.. Iar oricare domn va clinti.13-14) 1398 noiembrie 21. din mila lui Dumnezeu.” (D. credinţa panului Şandru dela Neamţ şi a copiilor lui. credinţa panului Ion Jumătate şi a copiilor lui şi credinţa panului Ravas Litovoi şi a copiilor lui.R. cine va fi domn în ţara Moldovei... pentru slujba şi credinţa cu care i-am slujit sau cu făţărnicie. la mânăstirea 270 . precum şi fericitul Ioan Botezătorul – să se înalţe şi să se zidească în cetatea Siretului o biserică şi lăcaş al fraţilor călugări predicatori pentru mântuirea sufletului său. Iată şi eu. duce al Ţării Moldovei luând aminte şi ţinând seama că strălucita şi preamărita doamnă Mărgărita. luna Ianuarie în 7 zile. Iar după viaţa noastră.. mama noastră iubită şi vrednică de cinste. Boierul Aldea şi soţia sa Bisa. acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi de Preacurata Lui Maică şi de 12 sfinţi şi fruntaşi apostoli şi de 318 sfinţi şi părinţi purtători de Dumnezeu dela Nicheia şi de toţi sfinţii şi unul ca acela să fie anatema şi unul ca acela să fie asemenea lui Iuda vânzătorul şi blestematului Arie şi unul ca acela să aibă parte cu cei care au strigat asupra lui Iisus Hristos: sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor. p. credinţa panului Vlad Tuciaischi vornic de Târgul Roman. şi al nostru şi al părinţilor noştri. credinţa tuturor boierilor moldoveni şi mici şi mari. În cetatea Sucevei. la soborul sfântului Ioan Botezătorul. Şi pentru mai mare întărire. dăruiesc satul Cireşov mânăstirii Cutlumuz de la Athos ". atât în vechiul Horaeţ dela Hotin. slava sa: şi de aceea dorind ea din tot sufletul ca slujitorii zisei biserici şi capelanii sau fraţii predicatori mai înainte pomeniţi să poată fi slobozi a se apleca cu mai multă căldură şi cucernicie către cătarea spre dumnezeu. mi-am îndeplinit dorinţa. din fraţii noştri sau din neamul nostru sau oricine. unul ca acela să nu clintească dania noastră şi întărirea noastră pe care am dat-o sfintei episcopii.) din ce mi-a dăruit Dumnezeu şi domnul voievod Io Mircea. ca să dau la Sfântul Munte. A. Brateiu logofăt să atârne pecetea noastră. în care biserică sus zisa doamnă. ci şi cu adevărată şi dreaptă credinţă. a pus – din evlavie pentru Dumnezeu şi Fericita Maria Maica Sa.

satul numit Cireasov. El. Căci îl vedea adeseori rugându-se lui Dumnezeu. pentru că este mânăstirea noastră. lesne apropiat tuturor. ca prin rugăciunile lui să ne apere Dumnezeu în ziua judecăţii. de aceea şi fericitul Ioan adeseori. este o cetate mare ce se numeşte Trapezunda. pe fericitul Ioan..19) Sec. deschide uşa mărturisirii celor ce vor a se face mucenici şi îi cinsteşte cu aceeaşi cinste. Ţara Românească. Deci fericitul Ioan. docum. ce fel de lucruri bune a făcut. spre a-şi câştiga cele de trebuinţă. intrând în acea corabie cu un astfel de om. ci şi acum. intrând în corabie şi ducându-se în multe cetăţi. la turn. în vremea cea mai de pe urmă. * Moaştele sale se află astăzi la Suceava. pentru avuţia ce se afla în ea. apoi şi părinţilor noştri şi mie şi soţiei mele. Sfântul Mare Mucenic Ioan. pentru îndestularea mărfurilor. de unde este naşterea şi creşterea sfântului ce se prăznuieşte astăzi. Din această cetate a odrăslit acest plăcut al lui Dumnezeu.H. În părţile Capadociei. Pătimirea Sfântului mare mucenic Ioan cel Nou în Cetatea Albă* "Mulţi au vieţuit în lume viaţă bună şi plăcută lui Dumnezeu după învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos şi după învăţătura Sfinţilor lui Apostoli. P. Dintre aceştia este şi Sfântul Ioan. de vreme ce Stăpânul Hristos şi Dumnezeul nostru." (D. al lui Hristos.. diavolul a început a-i pizmui viaţa cea îmbunătăţită şi plăcută a lui Dumnezeu.R. Într-o vreme. I. binecredincioşi.. dătătorul de nevoinţe. nr.sfântului arhierarh şi făcători de minuni. ca să fie pomenire în fiecare săptămână.. se cade să începem a istorisi. crescându-l şi deprinzându-l. Marele Mucenic al lui Hristos. care se mărgineşte cu Armenia mică. multe corăbii de pretutindeni se abăteau pe acolo. Acea cetate aflându-se lângă mare. Şi au venit către atotcinstitul părinte şi duhovnic şi ieromonarh chir Eremia şi i-am dat lui aceasta. fiind blând şi plecat către toţi. De vreme ce acea cetate este zidită lângă mare şi cetăţenii ei erau obişnuiţi a umbla cu corăbiile pe mare şi a face neguţătorie. 271 . postind.46-47. miluind pe toţi cei lipsiţi ce erau în corabie. ca să se roage pentru sufletele noastre. deşi s-a arătat cu mult timp mai târziu. B. care este la Cutlumus. tot astfel şi pe acest fiu iubit al lor. făcând milostenie către toţi. cu obicei sălbatic. Deci. adică papistaş. mai întâi domnului nostru Io Mircea voievod. şi-i încununează cu aceleaşi bunuri. iubitori de Dumnezeu şi împodobiţi cu fapte bune. fiindcă vrăjmaşul nu suferea cu uşurinţă faptele cele bune ale fericitului Ioan. nu este mai mic decât cei de demult. El s-a născut din părinţi creştini. Acela era de neam francez. cum a mărturisit pe Hristos şi cum a pătimit pentru dragostea Lui. XIV. cu credinţa latin. nemilostiv şi fără de omenie. făcea neguţătorie. a încununat nu numai pe ucenicii cei din vremea cea de demult. l-au făcut desăvârşit în faptele cele bune creştineşti. Nicolae. i s-a întâmplat lui că a intrat într-o corabie a unui om care avea multă neguţătorie.

care a venit cu mine aici şi voieşte să se lepede de credinţa sa cea creştinească şi să se înstrăineze de patria sa. iar pe cei bolnavi îi mângâia. călătorind noi pe mare. eparhul privind la el cu faţa veselă. pe stăpânul corabiei. a gândit să-l depărteze de la dreapta şi sfânta credinţă a Bisericii Răsăritului. Pentru aceasta a îndemnat contra fericitului pe vrăjmaşul cel nevăzut. ca să-l aduci la credinţa voastră. toţi cei ce sunt cu gând curat şi o înţeleg pe ea. i-a zis cu blândeţe: «M-am înştiinţat mult despre tine. vrăjmaşul cel rău şi pizmaş s-a dus la eparhul cetăţii. Când a venit şi a stat înaintea lui. Deci. o prietene. îşi zicea: «De vei milui pe fratele tău cel ce pătimeşte rău. din cei de frunte din Trapezunda şi că ai iubit credinţa noastră cea mahomedană şi că voieşti a te apropia de ea. Acestea văzându-le vrăjmaşul cel nevăzut şi pizmuindu-l. ieşind din corabie. huleşte şi 272 . care era cu neamul şi credinţa turc. francezul acela se mânia foarte rău contra nebiruitului ostaş al lui Hristos. Ochii lui pururea erau plini de lacrimi şi. Acestea auzindu-le acel eparh păgân. gândind contra lui. în călătoria pe mare pentru credinţă. următoarea pâră contra Sfântului Ioan. Astfel este credinţa noastră. Cum vei mângâia pe cel întristat aşa vei fi şi tu mângâiat de Dumnezeu». Aceasta o ştiu deoarece. s-a umplut de bucurie şi şezând la locul unde avea obicei a judeca. căci multă cinste vei avea de la împăratul şi de la toţi cei de un neam şi cei de o credinţă cu tine. El voieşte a se apropia de credinţa voastră şi să primească legea voastră cea turcească. ca astfel să ocărască pe dreptcredinciosul rob al lui Hristos. şi astfel îi ruşina socoteala lui cea nedreaptă şi ereticească. cel dinspre ţara Moldovei. pentru buna credinţă a Răsăritului. ei au sosit cu corabia de la Bosfor la malul Mării Negre. Acest bărbat este înţelept şi iscusit. şi totdeauna Sfântul Ioan biruia pe acel francez. Acel francez a adus la cadiu. izvorând totdeauna lacrimi. încât se lipesc şi-şi aprind inima de ea. lângă Cetatea Albă. foarte ales şi vestit şi nu este mai mic sau mai prejos cu neamul decât cei ce sunt mai mari. De aceea tu să ai îndată purtare de grijă pentru el. De aceea.îndestulându-i cu cele de nevoie. a vrut să facă sfântului împiedicare de la calea mântuirii. ci leapădă credinţa creştinească care este defăimată şi batjocorită de toţi şi cu glas mare înainte a tot poporul ce s-a adunat aici. că eşti om ales şi înţelept. mai de cinste şi mai de frunte în cetatea Trapezunda». de multe ori mi-a spus despre aceasta şi s-a jurat înaintea mea cu multe jurăminte că nicidecum nu-şi va schimba gândul său. nu mai zăbovi. este un bărbat în corabie. pe când credinţa creştinească este vrednică de râs. dându-le lor cele de nevoie din averile lui şi întinzându-le mână de ajutor în toate. fiind fierbinte păzitor şi apărător al credinţei sale celei turceşti. le dă viaţă bine norocită şi lungime de zile. deci să se facă părtaş al seminţiei voastre. O vrăjmăşie ca aceea aprinzându-se în apuseanul acela. Deci. a poruncit să cheme cu cinste la sine pe fericitul Ioan. mai întâi. cadiule. iar cei ce o primesc cu bucurie. pentru aceea. De aceea. zicând: «O. miluit vei fi şi tu de Dumnezeu. ca un preaiscusit în învăţăturile cărţilor. se făcea mare ceartă între ei. care se împotrivea credinţei celei drepte. se iuţea şi îl batjocorea cu multe ocări şi-l vrăjmăşuia.

de întunericul păgânităţii. Astfel te vei învrednici de la împăratul nostru de multă cinste şi de mari vrednicii. leapădă-te. grăieşte prin tine către mine. Fericitul Ioan. Care eşti Dumnezeu preamărit împreună cu Tatăl Tău Cel fără de început. câtă vreme acel cadiu viclean şi rău credincios grăia aceste cuvinte. Deci. că vi se va da vouă cuvânt căruia nimeni nu va putea a se împotrivi. şi a strigat cu glas mare în auzul tuturor: «Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Tine. ca să te audă pe tine mărturisind credinţa noastră. minunatule. îndulcindu-te de viaţa cea dulce împreună cu noi. fiind cuprins cu întunericul amăgirii. nici nu mi-au venit în cuget vreodată să mă lepăd de sfânta credinţă a Domnului meu Iisus Hristos! Să nu se întâmple un lucru necuvios ca acesta. nici să mă lase Dumnezeu să primesc în mintea mea un gând păgânesc ca acesta. care zace în sufletul tău şi învredniceşte-te a te face fiu al luminii. strălucind cu razele dumnezeiescului Botez mai mult decât soarele. căutând cu ochii cei simţiţi către tiran şi. intrând în tine ca într-un vas al său. care este Ziditor al tuturor făpturilor văzute şi nevăzute. Nu socoti că soarele care se vede pe cer este Dumnezeu. precum şi al soarelui acesta. Acela. încât să vadă şi alţii şi să înveţe de la tine a cinsti credinţa noastră». răspunzând cu bună îndrăzneală. a zis: «O. făcătorul soarelui căruia tu te închini. a ridicat ochii inimii sale la ceruri şi cerea ajutor de la Dumnezeu. aduci această cinste. celor ce luminează lumea. fiindcă am auzit despre tine că voieşti să te faci propovăduitor al renumitei şi strălucitei noastre credinţe. iar tu. cadiule! Mi se pare că minţi pe faţă. pentru numele Meu. iar nouă ne vei fi ca un frate adevărat. şi stai împreună cu noi şi preamăreşte cu glas minunat soarele cel strălucitor. şi-a ridicat mâinile şi ochii către cer. o Putere şi o 273 . Apoi. nici a răspunde ceva ce vi se împotrivesc. Vino. ci cunoaşte că este un luminător făcut din fiinţa focului şi pus pe cer de Dumnezeu. te rog. să nu vă gândiţi mai înainte ce veţi grăi sau ce veţi răspunde în acel ceas. calcă în picioare legea şi credinţa creştinească.blesteamă legea şi credinţa cea creştinească. o. tatăl său. cu Preasfântul Duh. s-a zidit în a patra zi. căci pentru aceasta s-a adunat aici poporul. deci cum poate zidirea să fie Dumnezeu?» Sfântul Ioan. ca una ce este defăimată şi proastă. adică soarele. nădăjduind astfel că mă va trage spre pieire. spre slujba oamenilor. Acel vrăjmaş se sileşte să mă depărteze de la Dumnezeul cel adevărat. împreună cu femeile şi cu copiii lor. că. Care a zis în Sfânta Evanghelie: Când veţi fi duşi înaintea domnilor şi împăraţilor. Deci nu te amăgi că mă vei pleca la minciună. ci mai vârtos tu însuţi învaţă-te de la mine taina adevărului. dă cinste luceafărului care răsare înaintea soarelui şi adu jertfă luminătorilor cereşti. Hristoase Mântuitorul meu. zicând nişte cuvinte ca acestea. Acestea toate sunt meşteşugiri ale vrăjmaşului adevărului şi ale satanei. care se cade a se aduce numai lui Dumnezeu cel adevărat. Ziditorul lui. pe care tu îl cinsteşti ca pe un Dumnezeu. Aceste cuvinte nu sunt ale mele.

nu mă voi lepăda de lumină. Deci acel tiran. Aceluia aduc jertfă de laudă. că îţi voi zdrobi cu toiegele acestea nu numai trupul. făcând cele ce li se poruncise. că pentru Hristos pe Care Îl hulea păgânul ighemon. În El m-am învăţat a crede de la strămoşii şi de la părinţii mei. răspunzând a zis: «Tiranule şi plinule de toată spurcăciunea. până când voi avea această răsuflare. Acela va veni să răsplătească fiecăruia după faptele lui în vremea aceea. nu mă voi lipi de întuneric. iar credinţa lui păgânească. Deci fă îndată ceea ce ai să faci. iar de nu. mai ales. nu voi jertfi luceafărului. pentru că urechile mele nu pot să audă mai mult cuvintele tale cele necurate. cadiul a poruncit să-i aducă multe toiege înaintea lui. sfântul stătea gol. ci sunt rob şi mărturisitor al adevăratului Dumnezeu Cel preamărit în Sfânta Treime. ci leapădă-te îndată de credinţa cea nefolositoare şi primeşte legea noastră cu toată inima. Pentru aceea nu te mai nădăjdui că vei auzi altceva de la mine decât numai cele ce le-am zis întâi şi de la început. nu voi lăsa pe Dumnezeul meu şi nici nu voi sluji diavolului!» Zicând aceste cuvinte mărturisitorul lui Hristos. acelea le grăiesc şi acum şi le voi grăi până la sfârşit. nu voi sluji focului. Niciodată nu mă voi lepăda de Hristos Dumnezeu şi Făcătorul meu. nici cuvântător de poveşti precum spui tu. în care m-am născut şi care m-am deprins de la părinţii mei. Stăpânul cel dorit de mine. Sfântul. neputând mai mult să rabde pe mucenic. împodobindu-te astfel cu legile noastre. precum ai făgăduit. sau mai bine zis înşelăciunea. nu mă voi închina zidirii mai mult decât Ziditorului. De acum părăseşte acele lungi cuvântări ale tale şi împlineşte ceea ce ai făgăduit.Împărăţie! Nu mă voi închina soarelui. după porunca Lui. Deci nu mai zăbovi. fiind însă îmbrăcat în Hristos. dar te voi munci şi cu munci mai cumplite şi nesuferite firii. pe Acela Îl aştept judecător al viilor şi al morţilor. de care zice proorocul: Venin de aspidă 274 . a defăimat-o până la sfârşit. că este ziditor al tuturor făpturilor. cea bine norocită şi slăvită. cu care voieşti să mă munceşti. soarele acesta ce se vede. scapă-te odată de grija cea pentru aflarea muncilor. şi trimite-mă mai degrab cu orice fel de moarte vei voi. până când voi fi stăpân al gândului meu. pe Acela Sfântul Ioan Îl lăuda şi Îl propovăduia în mijlocul poporului că este Dumnezeu adevărat. niciodată nu voi cinsti mai mult făptura decât pe Făcătorul. aşezat şi rânduit de Dânsul pentru slujba oamenilor. la Dumnezeul Cel adevărat. nu sunt mincinos. pentru aceasta a poruncit ostaşilor săi să-l dezbrace de hainele sale. şi. iar pe urmă te voi omorî cu moarte grea». Lui unuia mă închin. După aceea. ci arată obiceiul tău de fiară care este ascuns în tine. care îi grăia împotrivă şi îi arăta păgânătatea şi deşarta lui credinţă. şi uitându-se către mucenic a zis: «Nu spune către mine nişte poveşti ca acestea. nu voi defăima sfânta credinţă în Dumnezeul meu. apoi mă jur pe legea noastră. tiranul îşi schimba adeseori faţa sa. pe El Îl mărturisesc. se va întuneca. când. lucrător al nedreptăţii. cu multă îndrăzneală şi cu faţă veselă. aprinzându-se de focul mâniei. Astfel ostaşii.

ca şi cum n-ar fi pătimit nimic. care este atât de scumpă şi de iubită tuturor oamenilor. slugile tiranului atât de cumplit l-au bătut pe răbdătorul de chinuri al lui Hristos. Deci. s-a mirat foarte mult că. încât s-a zdrobit trupul lui în multe bucăţi. rănile şi zdrobirile trupului tău se vor tămădui. ci petreci în creştinătatea ta. Dar tiranul cel sălbatic şi nemilostiv. este gata însănătoşirea ta. Ioane. tiranul acela cu chipul de fiară. auzind pe mucenic rugându-se lui Dumnezeu. eu sunt gata a le răbda cu plăcere şi cu bucurie.» Atunci Sfântul Mucenic 275 . care din neputinţa omenească mi s-au întâmplat a le păcătui înaintea ta. Deci.este sub buzele lor. şi locul pe care era întins mucenicul era înroşit de sângele lui. s-au umplut de mai multă mânie şi atât de cumplit l-au bătut. Doamne! Apoi el a zis: . întărea şi pe Sfântul Ioan. a poruncit să aducă înaintea lui pe Sfântul Mucenic Ioan. ighemonul a poruncit să lege pe sfântul mucenic. auzind cuvintele acestea ale viteazului mărturisitor. Nici ochii mei să nu mai vadă faţa ta cea spurcată. Muncitorii aceia. nu vezi. Stăpâne Dumnezeule. către care privind răucredinciosul cadiu şi. căci darul lui Dumnezeu care a întărit pe sfinţii mucenici cei de demult. Dumnezeul meu». care abia sufla. Deci. şi pe acelea nu te lenevi a le aduce asupra mea. cu faţa luminată şi cu sufletul vesel. spre o mai mare muncă. pentru dragostea lui Hristos. se arăta aşa de vesel. Ascultă-mă. a zis către el: «O. văzându-l cu faţa atât de luminată şi veselă. de vreme ce. că de te vei pleca sfatului şi socotelii mele. făcându-se seară. care pătimea pentru aceeaşi mărturisire a bunei credinţe. să-l arunce în temniţă şi să-l păzează până a doua zi. muncitorii l-au târât ca pe un mort şi astfel l- au închis în temniţă.. că te aşteaptă mai multe şi mai cumplite bătăi. până ce i s-a stins şi glasul. şezând la locul lui cel obişnuit de judecată. răbdătorul de chinuri şi viteazul ostaş al lui Hristos a venit înaintea lui. s-a aprins de mânie şi îndată a poruncit să întindă pe mucenic la pământ şi să-l bată fără de milă cu toiege noduroase. şi-a ridicat ochii minţii sale către cer şi a zis: «Mulţumesc Ţie. pune asupra lui şi alte munci şi mai cumplite decât acestea. despre care iarăşi acelaşi prooroc zice într-alt loc: Umple feţele lor de ocară şi vor căuta numele Tău. iar carnea. în ce fel de ruşine şi necinste te aduce neînduplecarea şi nesupunerea ta. după atâtea cumplite munci. a preasfântului nume al lui Hristos Dumnezeul nostru. Iar de nu voieşti să asculţi de sfatul meu. neputând să meargă singur de cumplitele răni. fiindcă noi avem doctori foarte iscusiţi aduşi din India şi din Persia. lipindu-se de toiege. viteazul pătimitor răbdând cu bărbăţie o muncă ca aceea. A doua zi. se mai află suflet în el şi. taie-l în bucăţi cu sabia. după Sfântul Botez». se arunca sus în aer. gata pentru muncile tale! Bate-l cu toiege. pe toate acestea şi pe cele mai multe decât acestea. apoi să ştii. că m-ai învrednicit a mă spăla cu sângele meu şi a mă face curat de păcatele mele. Apoi. încât puţin a lipsit de nu ţi-ai pierdut viaţa. cu două lanţuri. arde-l cu foc. Deci. căci în puţine zile. Dar mucenicul lui Hristos. îneacă-l în mare.Iată ai înaintea ta trupule meu gol.

Dar pe când se făcea bucurie în cer. iar capul trântindu-se de pământ şi de pietre? Cine nu s-ar fi umilit şi nu ar fi vărsat izvoare de lacrimi. Astfel fiind tras Sfântul Ioan de acel nemilostiv călăreţ. le era jalnică acea privelişte. Şi cum să nu le fie jalnică priveliştea. a zis Domnul în Sfânta Evanghelie. ocărându-i obiceiul lui cel nemilostiv şi sălbăticia lui cea de fiară. mai noi şi mai cumplite. nebăgat în 276 . Apoi slugile. şi strigând şi strâmbând feţele lor. Iar cinstitul lui trup. după aceea unul din ostaşi să încalece pe calul acela şi să alerge pe uliţele cetăţii cât va putea. decât numai să rabd până la sfârşit muncile ce se vor aduce asupra mea de la tine. căci rănile cele mai dinainte. râzând fără de rânduială. acela se va mântui. adică sufletul se înnoieşte. de ai gândit şi ai aflat şi alte munci. când vedeau calul alergând şi trăgând după el pe mucenic prin locuri aspre? Când vedeau pământul roşindu-se cu sângele lui. cu atât omul nostru cel dinlăuntru. Şi dacă pentru un păcătos se face bucurie. mulţime de evrei batjocoreau pe mucenic. l-au lăsat în acel loc. Atunci tiranul a poruncit să aducă un cal sălbatic şi să lege picioarele mucenicului de coada calului. tremurând cu totul de mânie. neîngropat. cu atât mai vârtos pentru un mucenic atât de răbdător. i-a tăiat cinstitul şi sfântul lui cap. Şi astfel bunul şi viteazul ostaş al lui Iisus Hristos şi-a sfârşit nevoinţa sa mucenicească. văzând unele ca acestea? Poate numai acela care n- ar fi fost împărtăşit de fire cuvântătoare. muncind acel trup tare ca diamantul. eu le socotesc întru nimic!» Nebunul tiran s-a ruşinat foarte mult de aceste cuvinte prea înţelepte şi. schimbându-se unii după alţii. căci cu cât se strică omul nostru cel din afară. dându-şi în mâinile Domnului sfântul şi luminatul său suflet. pentru un păcătos care se pocăieşte. care era târât de calul acela. Deci Sfântul a fost tras prin toate uliţele cetăţii. Deci. eu câtuşi de puţin nu mă îngrijesc de rănile trupului meu cel zdrobit. strigau contra nelegiuitului judecător. şi astfel să târască pe pătimitorul lui Hristos prin toată cetatea. după cum grăieşte Marele Apostol Pavel. şi bucăţile de carne ce cădeau din trupul lui. până au obosit cei ce-l băteau. judecător tiran. au muncit până ce s-au rănit şi s-au rupt şi cele dinlăuntru ale sfântului. dezlegându-l călăreţul acela de la coada calului. Toţi câţi se adunaseră la acea privelişte şi priveau la acele cumplite munci. pentru Hristos Cel ce mă întăreşte şi Care a zis: Cel ce va răbda până în sfârşit. aruncau în el cu ce se întâmpla a avea în mâini. adică trupul. astfel. muncitorii aceia au bătut multe ceasuri pe răbdătorul de chinuri. Deci. care le-ai adus asupra mea. care pătimea pentru dragostea Lui unele ca acestea. pune-le asupra mea. încât s-a făcut privelişte îngerilor şi oamenilor: Că bucurie se face în ceruri. Iar Sfântul şoptea cu buzele şi se ruga lui Dumnezeu să-i dea răbdare până la sfârşit. alergând în casa sa şi ajungând calul ce târa pe sfânt.Ioan a răspuns: «O. Unul din acei jidovi. s-a ridicat ca o fiară şi a poruncit să-l bată mai cumplit. când a ajuns pe la locuinţele jidoveşti şi alerga trecând pe uliţele lor. oamenilor celor bine credincioşi. Eu nu am altă grijă. au ostenit.

părându-i-se că preoţii creştini au venit să-l ia şi să-l dea îngropării celei obişnuite. Făcându-se ziuă. asemenea şi mâna stângă care ţinea arcul. iar bărbaţii. Aşa a petrecut toată noaptea acel jidov. vrând să săgeteze pe unul din acei preoţi. Apoi preotul. ca fiind ferecat cu fiare şi legat cu puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu. nici mâinile să le dezlipească. a alergat cu toată puterea sa la biserică şi a găsit mormântul săpat şi deschis iar trupul sfântului nefurat. Deci. deşi nu voia. După ce a înnoptat. Apoi. francezul. a tras cât a putut şi. Cel ce preamăreşte pe sfinţii Săi. a luat un arc cu săgeată şi s-a apropiat acolo. care vânduse pe sfânt spre mucenicie. iar trei bărbaţi cu haine albe cântau cântare de cuvinte sfinţite şi negrăite şi cădeau cu tămâie împrejurul trupului mucenicului. descoperind mormântul. fiu de viperă. a vrut să ia cinstitele lui moaşte. Pentru aceea a poruncit creştinilor să ia trupul mucenicului şi să-l îngroape.» Preotul. cum stătea astfel nemişcat. Minunea aceasta s-a văzut de mulţi şi mai ales de cei ce locuiau împrejurul locului unde zăceau sfintele lui moaşte. Iar unul din jidovi. că iată acel francez voieşte să fure trupul meu. acei minunaţi bărbaţi şi stâlpul de foc şi făcliile s-au ascuns. tinerii şi bătrânii alergau la locul acela. a voit să fure cinstitul lui trup şi să-l ducă în patria sa. Poate că s-a căit pentru răutatea sa şi poate că a avut de gând să spună că sfântul a fost de credinţa lor cea apuseană. luând cinstitele moaşte ale 277 . deoarece nimeni din creştini nu îndrăznea a se apropia sau a se atinge de el. precum întinsese arcul şi săgeata. Dar în acel ceas. După ce a făcut către toţi arătarea şi mărturisirea acelei minuni. povestea tuturor toate cele văzute de dânsul asupra trupului mucenicului şi cum i s-a făcut de Dumnezeu acea izbăvire. aceea se lipise de degetele de la mâna dreaptă. încât nu putea nici să trimită săgeata. având vreme prielnică pentru acel lucru. s-a făcut o minune ca aceasta asupra trupului sfântului mucenic. chemând pe creştinii acelei biserici. când a vrut să dea drumul săgeţii. le-a povestit cele făcute şi toţi au preamărit pe Dumnezeu. pentru a vedea pe acel ticălos săgetător. a izgonit pe acei nelucrători şi deşerţi oameni cu acel gând rău. s-a văzut un stâlp deasupra sfintelor moaşte întărit până la cer. femeile. punând săgeata în arc. Deci creştinii. ostaşul lui Hristos s-a arătat în somn preotului acelei biserici şi a zis: «Scoală-te îndată şi aleargă la biserică. Înştiinţându-se cadiul de această minune. Deci. i s-au dezlegat mâinile şi a scăpat de pedeapsă. pentru aflarea cea cu îndrăzneală a lucrului celui rău. făcându-se nevăzuţi. luându-l. l-au îngropat cu cinste lângă biserica lor. Atunci a început a săpa locul şi. Deci într-una din nopţi. deodată s-au arătat multe făclii arzând. sculându-se îndată. a cărui casă era aproape de acel loc unde zăcea mult pătimitorul trup al sfântului.seamă şi neîngrijit şi astfel zăcea împreună cu capul lui cel tăiat. După ce au trecut câteva zile. a cugetat în sine şi a mers cu ai săi la mormântul mucenicului. temându-se de urgia păgânilor. Deci el. s-a temut foarte mult. De asemenea.

sfătuindu-se cu prea sfinţitul arhiepiscop a toată ţara. vremurile fiind tulburate.cel Bun". nici daruri pe la cei ce aveau trebuinţă de acestea – căci Cetatea Albă era atunci sub stăpânirea otomanilor – şi astfel şi-a dobândit dorinţa. a trimis la Cetatea Albă. cu tot clerul său cel duhovnicesc şi tot poporul. Luând acele sfinte moaşte. cel bine a voit a veni la dânşii. Acolo au stat acele sfinte moaşte ale Sfântului Mucenic Ioan mai bine de şaptezeci de ani. încă şi al binecredinciosului popor al ţării Moldovei. încât a străbătut pretutindeni vestea minunilor care se făceau acolo. Aceia. le-au pus în biserică. mutându-se scaunul domniei la Iaşi. alteori îngeri pogorându-se asupra lor şi suindu-se la cer. a pus pe Sfântul Mucenic Ioan ca păzitor al său şi al stăpânirii sale. multă părere de rău a pricinuit credincioşilor de acolo. s-a mutat acolo şi scaunul mitropoliei. alteori. în chip de foc pogorându-se asupra lor. Deci. auzind el de multele minuni ce se făceau de sfintele moaşte ale acelui mucenic. Deci. iar alte ori ieşea de acolo bună mireasmă negrăită. necruţând nici bani. Iosif. mergând la mai sus zisa cetate. iar de la Naşterea lui Hristos. Deci. pe oarecare din boierii săi. cu tămâie şi cu miruri bine mirositoare pe mucenicul lui Hristos. Iar când se apropia cu dânsele de cetatea domnească din Suceava.Sfântului Mucenic. la acele sfinte moaşte. marele voievod. făcându-se asupra lor arătări dumnezeieşti ziua şi noaptea. se făceau felurite tămăduiri.. cu mulţime de ostaşi şi cu multă avere. preasfinţitul arhiepiscop Iosif. au ieşit întru întâmpinarea lor marele Voievod Alexandru cel Bun. Apoi. vărsând multe lacrimi de bucurie. 7194. cu mare cinste au aşezat cinstitele moaşte ale mucenicului în Sfânta Mitropolie din Suceava. care era pe acea vreme. de la zidirea lumii. a îmbrăţişat mult pătimitoarele sale moaşte. ale Sfântului Ioan. Dar la anul. 1686. cetate domnească sau capitală a Moldovei. Astfel. a dorit să le aibă. Pentru aceea au adus sfintele moaşte la Iaşi şi le-au aşezat în biserica Sfintei Mitropolii. Sfintele moaşte au stat mulţi ani în Sfânta Mitropolie a Sucevei. ci era aprins şi cu dragoste şi cu râvnă dumnezeiască către sfinţii mucenici. Iar marele voievod. Şi astfel au întâmpinat cu bucurie. şi mitropolit fiind Dositei cel vestit întru multă 278 . care se împodobea nu numai cu toate felurile de fapte bune. domnind peste ţara Moldovei răposatul şi fericitul întru pomenire Constantin Cantemir voievod. căzând pe sicriul Sfântului Mucenic Ioan. Uneori se arătau în formă de lumină minunată. au răsturnat toată piatra cea de obşte. pentru care s-a numit . Alexandru. punându-şi ochii şi gura pe cinstitele mâini ale mucenicului şi le săruta cu multă evlavie şi credinţă. cu făclii. până când. toţi boierii cei mari. Într-acea vreme domnea în ţara Moldovei binecredinciosul şi de Hristos iubitorul domn. mai cu seamă să-şi împodobească ţara cu acea nepreţuită vistierie. aşezându-le în altar aproape de Sfânta Masă. stăpânitorii ţării celei duhovniceşti şi politiceşti aveau frică să nu se prade de neamuri păgâne acel odor nepreţuit.

până s-a cuprins de stăpânirea apuseană o bucată mare din Ţara Moldovei. a împlinit-o el cu lucrul. în târgul cel mai sus arătat. venind Iosif. unde le lăsase Dositei Mitropolitul. Sfintele moaşte au stat mulţi ani în ţara leşească. a întrebat pe episcopul Rădăuţiului. împăratul Austriei. Acolo. până a nu se învechi lucrul. Asemenea. zicând: «Acolo au fost aşezate sfintele moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou». a pornit către ţara Leşească (Polonia) spre cetatea Livovului şi. ca apoi iarăşi să le ducă în Moldova la locul lor. Deci. târgul Sucevei. Dositei: «Ce loc este acolo?» Episcopul a răspuns. căci a murit acolo în ţara leşească şi. împreună cu ţara. căci nu este departe de acel sat. după ce s-au adus de la Cetatea Albă. prelungindu-se vremea tulburărilor. pregătindu-se. privind în toate părţile şi văzând între altele şi locul în care fuseseră aşezate mai înainte sfintele moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou. care se numea Cordunul şi în care s-a cuprins şi târgul Sucevei. fiind sub stăpânirea apusenilor sfintele moaşte vărsau neîncetate minuni şi izvorau tămăduiri spre cei ce alergau cu credinţă. Deci. a venit Ioan Sobieţki craiul polonez cu oştile sale. trecând asupra Bugeacului tătăresc şi întorcându-se prin târgul Iaşului. Acolo se afla şi Mitropolia cea veche. anume Ioasaf. în patru zile ale lunii iunie. Mitropolitul. a ridicat sfintele moaşte ale Sfântului Ioan. şi a intrat în biserica Mitropoliei. într-o Duminică. fost egumen al Mănăstirii Putna. cu dragoste şi cu evlavie la ajutorul sfântului. Mitropolitul Dositei nu a ajuns să-şi împlinească scopul şi voinţa sa. În anul de la mântuirea lumii 1783. De acolo a mers în Suceava. Luându-le cu sine. a ajuns acolo. fiind şi Meletie arhimandritul trimis mai 279 . cu ştirea craiului leşesc. neavând osârdie să încerce cu dinadinsul să aducă la locul lor acele sfinte moaşte. de vreme ce a păgubit ţara Moldovei multă vreme de acea vistierie nepreţuită. i-a poruncit să se gătească a merge la cetatea Jolcova pentru aducerea sfintelor moaşte. s-a dus împreună cu oastea crăiască în ţara leşească să se sprijinească acolo. în optsprezece zile ale lunii iunie. chemând episcopul pe un ieromonah. să se prade de alte neamuri străine şi barbare şi această vistierie sfântă şi nepreţuită. a mers pe la marginea Cordunului. ca să vadă hotarul. Alexandru Voievod. pentru faptele lui bune ce a făcut. Împăratul arătând cu mâna a zis: «Să le aducă iarăşi şi să le aşeze acolo». de ceea ce s-a temut ca să nu se întâmple de la alte naţiuni barbare. aşezate într-una din bisericile din târgul ce se numeşte Jolcova. le-au lăsat acolo în ţara leşească împreună cu odoarele sfintei Mitropolii. până se vor linişti tulburările şi se va face pace. cei de pe urmă. ca la nişte vecini buni. Iar el. împreună cu toate odoarele mitropoliei şi hrisoavele moşiilor.învăţătură. Dar. Această cerere o făcuse episcopul Dositei mai înainte de a veni împăratul Austriei. care s-a numit şi cel Bun. de prea fericitul întru pomenire şi prea binecuvântatul şi de Hristos iubitorul. în care erau aşezate sfintele moaşte. şi a venit şi prin satul ce se numeşte Bosanci. văzând vremurile revoltate şi nepaşnice şi temându-se ca să nu pricinuiască vreo robie a ţării şi.

a vorbit cu mai marele străji şi îndată i-au liberat. Deci. Deci. domn al Ţării Moldovei». Trimişii. zăbovind acolo până la miezul nopţii. de le-a dat de ştire. ridicându-se racla de patru greci papistaşi. îndată au venit doi baziliani.înainte pentru această pricină. deci. După aceea. iar la picioare o candelă mare de argint aprinsă. au dat peste altă strajă. Acolo aflându-se şi împăratul. care nu le-au zis nimic. care era trimis mai înainte pentru această treabă. împreună cu toţi ai săi. până ce unul din ei s-a dus unde era arestat arhimandritul bazilianilor. Mai era în raclă şi un vas de argint. spre luarea raclei cu sfintele moaşte. Înconjurându-i straja. ca să fie spre aducerea aminte a minunilor lui. au cerut cheia şi descuind-o. stând împrejurul sfântului cu capetele descoperite. mâini şi altele. care întrebându-i ce caută. ochi. acel Gheorghe. iar mai marele străji i-a întrebat: «Dar puteţi să-l luaţi?» Ei au răspuns: «Putem. După aceea. au ajuns cu toţii la întâia strajă nemţească. Atunci îndată i-a lăsat şi. a poruncit la două regimente de ostaşi să meargă mai înainte la cetatea Jolcova. s-au apropiat de racla Sfântului. încât puteau să se vadă una cu alta. ca să nu se facă vreo tulburare în popor pentru luarea sfintelor moaşte. au intrat pe poarta cetăţii şi. atunci a venit poruncă să pornească cu careta cea pregătită. Deci. Pe acelea le puseseră acolo cei ce au avut boli şi vătămături în aceste părţi ale trupului lor şi se vindecaseră cu rugăciunile sfântului. luând toate sfeşnicile de pe raclă. fratele casierului din Liov. Deci. unul din baziliani a oprit racla. făcându-se listă de toate argintăriile care s-au aflat în raclă. Înăuntru erau multe lucruri de argint. pe care erau scrise cu slove de aur: «Vasile Voievod. Acolo mai erau cincisprezece sfeşnice cu făclii. la mânăstirea în care se aflau sfintele moaşte. De acolo. prin întuneric fără nici o lumină. iar cel care va ieşi afară să fie împuşcat. care era pusă în loc de prestol şi pe care slujeau bazilianii liturghia lor. cu două făclii de ceară aprinse şi au intrat în biserică. care merseseră cu părinţii cei trimişi. picioare. într-o mahala a unei biserici iarăşi baziliene. mergând către biserica în care se aflau sfintele moaşte. de neam grec. Astfel au pornit la miezul nopţii. au găsit toată cetatea înconjurată de străjile celor două regimente. care i-au oprit puţin. s-a încuiat iarăşi racla cu încuietoarea ei. Iar un comisar împărătesc 280 . Acolo au găsit pe un comisar împărătesc cu vreo treizeci de ofiţeri. le-au răspuns că au venit să ia pe Sfântul Ioan. povăţuitorul părinţilor. au găsit acolo doi soldaţi cu puştile în spate. Împreună cu aceia era şi un om cu numele Gheorghe. Aceia făcându-şi cale. mergând ei printr-o boltă la o uşă. căci avem poruncă împărătească». care străji erau atât de sus aşezate. ca: inimi. împăratul a dat poruncă ca tot poporul să stea închis prin casele lor. trimişii porunciseră pentru luarea sfintelor moaşte şi. Iar banii ce s-au aflat în cutie s-au dat bazilianilor. Acea mânăstire era credincioasă din vremea când a fost acolo mitropolitul Dositei cu sfintele moaşte. au ridicat capacul. mergând înainte şi trecând prin alte străji. ajungând la marginea cetăţii Jolcova.

i-a întâmpinat mult popor. ca nu cumva după vremi să ni se mai ceară vreodată moaştele. mergând să deschidă racla. gătindu-se de plecare. să se închine sfintelor moaşte. că nu putem să deschidem nici racla. i-a întâmpinat un trimis de la generalul Comando. îndată au ridicat Sfintele Moaşte în careta cea pregătită spre această slujbă şi au ieşit la poarta cetăţii. 281 . mergând la generalul Comando. a ieşit din cetate pe altă poartă. care este în marginea hotarului. Stând amândoi părinţii în altă caretă. după aceea în careta în care era racla sfântului. Ajungând la alt târg ce se numeşte Tolmaci. ca în acel loc să se închine şi să sărute sfintele moaşte. care era peste raclă. Atunci. socotind că este dreaptă cererea lor. şi astfel au pornit împreună cu cei ce duceau moaştele. şi s-a deschis racla. Deci. sărută racla cu credinţă». După ce au ieşit pe poartă. aducându-şi aminte. au trecut prin târgul ce se numeşte Stanislav.» Deci ei. au scris acea adeverinţă şi s-a iscălit de Meletie arhimandritul şi fostul egumen Ioasaf. Mergând până la un han ce era aproape de Liov. cu poruncă ca cei treizeci de ostaşi să se întoarcă înapoi. a venit un grec la arhimandritul Meletie. i-au spus că au adus sfintele moaşte şi le-a dat voie să rămână până a doua zi. iar părinţii cu sfintele moaşte să meargă singuri în cetatea Liovului. Iar arhimandritul Meletie cu fostul egumen Ioasaf. neştiindu-i nimeni cu ce trebuinţă merg. rugându-l să-i dea voie să sărute sfintele moaşte. şi de aceea nu s-a putut deschide racla. dacă s-au luat sfintele moaşte şi în ce chip a urmat. nu l-a putut ridica. ca să cerceteze unde se află trimişii. decât numai cerem adeverinţă de la comisarii Moldovei. nici să ridicăm acoperământul! Poate nu este voia Sfântului! Deci. Plecând de acolo. cincisprezece de-o parte şi cincisprezece de altă parte. care au pus şi peceţile lor şi s-a dat bazilianului. frate. vrând să ispitească puterea sfântului. Acolo au găsit pe acei treizeci de ostaşi tot după cum i-au lăsat. mergeau pe valea Liovului. nu numai că n-a putut. După aceea. îndată acei ostaşi au înconjurat careta. Deci. cu uşurinţă s-a ridicat acoperământul de pe raclă. Acesteia răspunzându-se. episcopul Rădăuţiului. s-a întors înapoi la episcopie. s-a făcut orânduială de li s-au dat câte şapte ostaşi şi au mers în acea zi până aproape de hotarul ce desparte ţara leşească de Bucovina. au ajuns la alt târg. el a răspuns: «Alt nimic nu este. s-au pornit către Sneaten. Astfel făcând grecul. până s-au suit într-un deal. Împăratul Iosif. dar nici acoperământul. s-a dus. A doua zi. unde. A doua zi.întrebându-l care este pricina. unde au întâmpinat pe secretarul Mihalache iarăşi trimis de episcop. care ieşise din târg. până a se găti de plecare. după parola ce o aduseseră cu dânşii din Liov. Văzând aceasta. a zis grecului: «Vezi. domnule. au cunoscut că acel grec ce a cerut mai înainte să sărute sfintele moaşte a fost făţarnic şi necredincios. i-a întâmpinat o delegaţie trimisă de Dositei. A treia zi. cale de o jumătate de ceas. A doua noapte. având a merge la Brod. Acolo i-au ajuns patru greci cu femeile lor.

care este mai mare decât toate botezurile. prin lacrimi necontenite. cu arhierei şi cu boierii Moldovei. întorcându-se înapoi. Al 282 . cel ce aştepta pe sfânt. A doua zi. Astfel a fost sfârşitul mărturisirii. aşezându-le în mijlocul bisericii. trăgând şi multe tunuri din dealul Cernăuţiului. cu aceste cununi s-a încununat de mâinile lui Dumnezeu. începătorul de nevoinţă. El a plecat cu marfă pământească la Trapezunda. la un sat ce se numeşte Lucaveţul. de aceea. Făcându-se ştire şi în Moldova de aceasta. Dar. în cinstea sfântului. Mutările moaştelor lui pe pământ sunt acestea: De la Cetatea Albă s-au adus întâi în Suceava cu alai domnesc. spre ziua Sfinţilor Apostoli. ci la Ierusalimul cel de sus. între care numai preoţi erau două sute patru. Şi s-a aşezat în ceata mucenicilor. Astfel. s-a suit ca pe o scară către vârful faptelor bune. pentru că generalul Enţiverc încă nu sosise. unde au rămas. astfel a ruşinat pe păgânul cadiu. El. care s-a nevoit cu bună nevoinţă în lumea aceasta. au zăbovit peste hotar. îndată s-a pornit să treacă peste podul Colacinului. De trup s-a dezbrăcat ca de o sarcină. dar la mijlocul podului. care este hotarul ţărilor leşeşti şi al Bucovinei. episcopul Dositei al Bucovinei cu mulţime de preoţi îmbrăcaţi şi cu tot poporul. către Sfântul Botez cel de sânge. au pornit la Culacini. nu s-a întors la Trapezunda. Dându-li-se de acolo alţi şapte ostaşi. acolo au aşezat sfintele moaşte şi au stat până la opt septembrie. cu dascălii lor şi cu prapore au ajuns seara. au mers în Cernăuţi cu mulţi creştini şi cu mulţime de ostaşi. de cealaltă parte. întru lumina cea neînserată întru veselia şi bucuria cea nesfârşită. i-au spus episcopului că nu este voie să treacă hotarul până nu va sosi şi generalul. ca un mucenic. le-au dus în Mitropolia Sucevei şi. prin milostenie şi prin facerile de bine către aproapele. De aceea. Mergând prin târg până la o biserică a oarecăruia Herescu. dar s-a nevoit duhovniceşte. Pornind de acolo cu mulţime de popor numai din Bucovina. au rămas acolo şi până în ziua de azi. au luat sfintele moaşte cu cinste şi le-au adus la târgul Sucevei. Aceasta este viaţa şi pătimirea Sfântului Ioan cel Nou. iar peste această parte a graniţei n-a lăsat să treacă nici un om din ţara leşească. iar acolo au găsit corturi întinse şi pe episcop. întru odihna drepţilor. Acolo au stat până la ziua Înălţării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. încât puţin a dat şi mult a dobândit. împreună cu tot norodul ce ieşise din Sneaten spre închinarea sfintelor moaşte. Iar în acea zi. Acolo au stat pe loc. ridicând sfintele moaşte din mai sus numita biserică. vreo şaizeci de tunuri. s-a adunat mulţime de creştini. unde le-au aşezat într- o biserică de piatră a unei mahalale ce se numeşte Iţcani. spre cinstirea sfintelor moaşte. El aşa de bine s-a negustorit. prin post şi rugăciune către Dumnezeu. până a sărutat racla tot poporul. astfel de vitejie a arătat în nevoinţa mărturisirii. Trecând peste graniţă s-au tras. Sosind generalul. întru Împărăţia cea veşnică. s-a luat racla din careta în care a venit până acolo şi s-a pus într-alta.

împreună şi Părintelui Cel fără de început şi Preasfântului şi de viaţă Făcătorului Duh. ieromonahii şi monahii. Prin toate a trecut după vorba apostolului. Ioan Sobieţchi. dar pe acesta din urmă l-a lăsat suspendat din funcţie. De curând însă ni s-au adresat atât zisul mare voievod. Ed. cu cea cerească şi cu cea pământească. iar pe Iosif l-a afurisit şi l-a declarat şi suspendat din funcţie. îi preamăreşte cu îndoită slavă. Căruia I se cuvine slava. s-au adus în Suceava cu alai împărătesc. pentru a sluji din nou şi a-i blagoslovi pe ei. cinstea şi stăpânirea. prin cele de-a stânga. cât şi toţi oamenii săi de vază. căci se spunea că acesta era episcop sârb de unde a ajuns el în fruntea acelei biserici. ci că fiind el un localnic şi înrudit cu familia domnitoare a ţării. acel chir Antonios demn de veşnică pomenire. fiind astfel hirotonisit de către acela ca 283 . trimiţând în solie oameni ai săi de vază şi ieromonahi către smerenia noastră şi către dumnezeiescul şi sfântul sinod. care are de la sinod permisiunea de a hirotonisi episcopi pentru episcopiile din părţile Rusiei Mici. iar şederea Sfântului Ioan în ţara leşească a fost de 94 ani. fapt pentru care a afurisit poporul întreg. care însă plecând într-acele locuri s-a întors înapoi găsindu-l acolo ca episcop pe zisul chir Iosif. în anul 1783. Pe cei ce-L mărturisesc înaintea oamenilor. rugând-o pe smerenia noastră şi dumnezeiescul şi sfântul sinod ca zisul episcop chir Iosif să fie iertat. p. Că Dumnezeu. (Vieţile sfinţilor pe luna iunie. prin cele de-a dreapta. din ţara leşească. ci şi înaintea Mântuitorului Hristos. motive pentru care a şi fost mutat ca arhiereu în Moldovlahia chir Ieremia. a cerut şi s-a rugat ca să fie iertat episcopul chir Iosif care se află acolo şi pe care în chip sinodal l-a depus preasfântul patriarh. a iertat tot poporul şi pe episcop de afurisenie. în prezenţa şi a lui chir Ieremi