ETNOLOGIE GENERALA SI ROMANEASCA

Conf. Dr. Dumitru Stan

CUPRINS:

I.

ISTORIA ETNOLOGIEI
1. Etnologia ca stiinta. Ce este etnologia 2. Evolutia etnologiei 3. Etapele de dependenta

II.

TEME FUNDAMENTALE ALE ETNOLOGIE
1. Familia , etape ale evolutiei istorice ale familiei
a. b. c. d. e. Reguli de realizare a casatoriei Obiceiuri referitoare la constituirea si functinarea familiei Princii si sisteme ale relatiei de rudenie Familia in Vechiul Testament Familia traditional romanesca

2.

Justitia din perspectiva etnologica
a. Principii ale justitiei trationale si arhaice. b. Sisteme traditionale de drept. c. Dreptul traditional romanesc.

,,Satul romanesc traditional a fost, pe ansamblu, un model optim de functionalitate sociala, iar cunoasterea acestuia ar putea reprezenta o sursa de optimizare functionala pentru satul actual.’’
D. Stan

I.

ISTORIA ETNOLOGIEI

1. Etnologia ca stiinta, Ce este etnologia. Evolutia etnologiei. Etapele de dependenta
Etimologie: în limba greaca, ethnos înseamna popor, natiune, grup uman, iar graphos înseamna scriere sau descriere, logos înseamna cuvânt, discurs, iar anthropos înseamna om. Din îmbinarea acestor cuvinte rezulta numele etnografie, etnologie si antropologie. Terminologie si definitii, termenii cu care a fost denumita stiinta ce are ca obiect cercetarea grupurilor umane si definitiile acestei stiinte s-au modificat de-a lungul anilor si confuzia, stufozitatea termenilor înca persista. Desi interesul pentru -celalalt (numit cu un termen mai modern alteritate) este atestat înca din antichitate, etnologia are o istorie care numara mai putin de doua secole. Observatii privind viata altor popoare faceau egiptenii, cu mai bine de un mileniu înainte de Hristos. Unele basoreliefuri reprezinta populatii pigmee care pot fi hotentoti din Africa de Sud sau bosimani din desertul Kalahari. Marturii din calatoriile facute au consemnat scriitori antici precum Homer, Hesiod, Herodot, apoi marii calatori din Evul Mediu. Între români putem aminti pe Spatarul Nicolae Milescu, autor al unor impresii din Rusia si China (1675) si pe Dimitrie Cantemir, cu a sa lucrare ,,Descriptio Moldaviae’’ (1714 1716). Termenul etnologie a fost utilizat în Franta, uneori paralel cu cel de etnografie, si avea în vedere studiul societatilor numite primitive, adica populatiile din fostele imperii coloniale ale Occidentului. Termenul antropologie, raspândit în tarile anglo-saxone înca de la sfârsitul secolului al XIX-lea, denumea, initial, stiinta care se ocupa de caracterele somatice ale omului, numita, în prezent, antropologie fizica. Pâna la mijlocul secolului al XX-lea etnologia studia societatile si culturile lor, iar antropologia studia rasele umane. O acceptiune a termenilor în discutie, care s-a impus, a propus, în 1958, Claude Lévi Strauss: etnografia colecteaza date (acesta ar fi demersul monografic); etnologia interpreteaza datele oferite de etnografie, efectuând o sinteza dezvoltata în directie geografica, istorica si sistemica; antropologia efectueaza analiza comparata a societatilor si culturilor. Autorul considera etnografia, etnologia si antropologia ca trei etape autonome si inseparabile ale aceluiasi demers stiintific de ansamblu .

II.

TEME FUNDAMENTALE ALE ETNOLOGIE 1. Familia, etape ale evolutiei istorice ale familiei.
a. Reguli de realizare a casatoriei.

Averea unei comunitati arhaice ori traditionale se masura in : - numarul proprietatilor funciare si imobiliare, - numarul armelor, - cantitatea de bunuri de consum avuta, - numarul membrilor ei. Pentru a fi o comunitate numeroasa era nevoie de un numar considerabil de femei. Acestea trebuiau sa nasca, dar in afara relatiilor incestuoase. Evitarea incestului a determinat comunitatile sa practice reguli de schimb marital sau reguli de casatorie : EXOGAMIA – barbatul mergea in alta comunitate si cumpara o femeie, pentru a evita incestul . Dificultati in realizarea exogamiei:      distanta fizica dintre comunitati; dificultati de comunicare; deosebirile profunde de ordin religios; diferentele rasiale; prejudecatile legate de straini.

ENDOGAMIA – femeia era din comunitate, dar se respecta interdictia incestului . Schimb marital – intre doua comunitati erau schimbate femeile.

Regula endogamiei, reprezinta obligativitatea obtinerii partii maritale din interiorul comunitatii in conditiile in care nu este incalcata regula interdictiei incestului . Avantaje :
   

conservarea particularitatilor culturale ale comunitatii, evitarea traversarii unor perioade de criza de adaptare prin plecarea intr-o alta comunitate, conservarea fondului marital al comunitatii, evitarea instrainarii unor bunuri sub forma de zestre catre comunitatile straine.

-

Dezavantaje :
 

dificultatea urmaririi situatiilor de incest, relativa disproportie intre tinerii dintre cele doua sexe din cadrul comunitatii, Deficitul marital a condus la incalcarea restrictiilor generate de endogamie – etnologii au identificat mai multe grade, tipuri de endogamiei : la nivelul comunitatii, la nivelul satelor invecinate.

Eventual acest grad de endogamie poate fi extins pana la nivelul unei provincii istorice. Daca se depasesc granitele acesteia intervine exogamia .

ENDOGAMIA ABSOLUTA, atunci cand sunt permise casatoriile intre rude avand ca justificari :
 

evitarea alterarii sangelui (casatoria copiilor de regi), evitarea alterarii apartenentei religioase (mormonii).

Regula exogamiei, obligativitatea obtinerii partii maritale din interiorul etniei de apartenenta – exigenta intalnita in special la rromi si la evrei . (femeia evreica este declarata moarta pentru comunitatea evreiasca daca ea se casatoreste cu un barbat de alta etnie). Regula hipergamiei, obligativitatea obtinerii partii maritale din acelasi strat social si din aceeasi apartenenta religioasa (lumea indiana). Leviratul, trecerea femeii vaduve intr-o relatie maritala cu o ruda a sotului decedat . R. Lowie - " Tratat de sociologie a primitivilor " : Un barbat dintr-un trib african este casatorit cu 5 femei; in urma decesului lui femeile au fost impartite astfel : - vaduva 1 – fratelui cel mai mic, - vaduvele 2,3 – altor frati, - vaduva 4 – unui nepot, - vaduva 5 – unui fiu al decedatului, dar cu conditia ca vaduva sa nu fie mama lui Este un sistem de transmitere a mostenirii economice, dar si o modalitate de protejare a copiilor orfani de catre familia largita. In fapt, nu ar fi vorba de o noua casatorie, ci de mostenirea averii, dar si a problemelor sotului decedat. Sororatul, casatoria unui barbat vaduv cu sora sotiei decedate. Familia din care provine sotia decedata este obligata sa dea o sotie noua: fie o sora, fie o alta ruda a sotiei decedate disponibile pentru relatia maritala. Barbatul este obligat sa primeasca sotia la schimb, iar familia din care provenea fosta lui sotie nu ii acorda libertatea de a se casatori cu o alta femeie in afara celei care ii este oferita. Casatoria intre rude de genul celor descrise aici nu erau tot timpul situatii incestuoase. Prin urmare au fost ingaduite diferite grade de abatere de la exigentele endogamiei, fara insa a se schimba esenta endogamiei.

b. Obiceiuri referitoare la constituirea si functinarea familiei.

Familia, microcomunitate prin casatoria a doua persoane de sex opus precum si copiii rezultati (definirea clasica) Constituirea familiei prezinta cel putin doua avantaje : de ordin biologic – recunoasterea sociala a desfasurarii raporturilor sexuale dintre soti, de ordin social – familia este o asociere a unor persoane care provin din grupuri diferite, iar din aceasta asociere deriva o crestere a potentialului existential.

Etnologii folosesc cu predilectie urmatoarele concepte legate de tipologia familiei :

-

familie simpla (nucleara) = sotii si copiii lor, familie largita (extinsa) = prezenta in acelasi habitat a mai multor familii simple inrudite, familie de origine = grupurile familiale din care provin sotii, familie de procreatie = grupul familial in care sotii sunt capabili sa se reproduca.

Tipuri istorice de familii,

In etnologie sunt mentionate mai multe tipuri de familie valabile in diverse etape istorice : familia in etapa comunismului sexual, dupa procesul de antropogeneza nu au existat proceduri sau reguli de realizare a casatoriei si de constituire a familiei. Reproducerea speciei si a grupurilor s-a facut pe baza comunismului sexual: practic, toti barbatii dintr-o comunitate puteau coabita cu toate femeile din acea comunitate.

Lewis Morgan - " Societatea arhaica " sustine:  la bosimani (trib african din desert) nu exista cuvantul "familie" , ceea ce inseamna ca nu exista realitatea sociala numita familie. Prin urmare, relatiile sexuale reprezentau doar manifestari ale fortei fizice in relatiile fizice interpersonale, la om, sentimentul de gelozie este foarte puternic (inclusiv la vertebrate). Relatiile sexuale in forma comunismului sexual nu ar fi fost posibile.

Concluzia, lui este ca starea de promiscuitate nu a fost posibila. Eventual putem considera ca a fost o etapa in care se practica monogamia de foarte scurta durata. Intrucat relatiile sexuale au fost nelimitate s-au produs o serie de efecte negative :
  

blocaje demografice : a scazut numarul nasterilor, nasteri in care nou-nascutii aveau malformatii, degradarea starii de sanatate si micsorarea rezistentei fizice.

Pentru a putea fi depasite aceste neajunsuri s-a constituit cea mai veche regula a umanitatii : paza contra incestului (prin urmare se stabileau grupurile intre care erau permise relatiile sexuale si intre care se puteau incheia casatorii) . Familia in timpul poliginandriei relatiile incestuoase:

Barbat

Femeie

Copil

Copil

-

se delimita starea de incest intre persoanele cu gradul I de rudenie – nu se puteau realiza casatorii intre parinti si proprii lor copii si nici intre copiii acelorasi parinti. In rest nu mai actiona nici o interdictie.

Exemplu, la irochezi femeia foloseste cuvantul "fiu" pentru a desemna copiii nascuti de ea, dar si pe copiii surorilor ei. In schimb, foloseste cuvantul "nepot" pentru a numi pe copiii fratilor ei, ceea ce inseamna ca femeii ii este interzis sa coabiteze sexual cu propriul frate, dar ii este permis sa coabiteze sexual cu sotii surorilor ei.

 -

Familia in etapa poligamiei prezinta doua forme:  casatoria unei femei cu mai multi barbati – POLIANDRIE  casatoria unui barbat cu mai multe femei – POLIGINIE

Poliandria, s-a practicat pe scara larga pana la sfarsitul neoliticului (pana la sfarsitul matriarhatului). In prezent, mai este intalnita la unele insule din Pacific, in unele parti ale Indiei, in Sritanka si in Podisul Tibet. Explicatia, acestui tip de familie s-ar baza pe urmatoarele argumente : numarul femeilor este mai mic decat al barbatilor, dreptul femeii la infanticid (erau sacrificate fetitele pentru a nu deveni concurente cu mama la viitoarele relatii maritale), valoarea economica a femeii era foarte mare, astfel ca :  mai multi barbati se asociau pentru a cumpara o femei,  mai multi frati foloseau averea familiei pentru a putea cumpara o femeie cu care vor fi toti casatoriti. prestigiul femeii care devenea atractiv pentru un numar important de barbati.

-

Poligiania, argumente :
-

numarul mai mic al barbatilor decat al femeilor, mortalitatea ridicata la barbati (din cauza razboaielor), capacitatea economica a barbatului de a cumpara si intretine mai multe femei, prestigiul social si politic al barbatului se justifica prin numarul sotiilor.

Familia monogama, cel mai intalnit tip de familie.

L. Morgan : monogamia nu trebuie inteleasa ca o etapa de progres in viata de familie, ci ca pe o incapacitate a barbatului de a avea mai multe femei.  Aspecte ale formarii si constituirii familiilor arhaice si traditionale

Constituirea familiei prin: -

cumpararea femeii, (valoarea femeii depindea de varsta acesteia, de prestigiul familiei din care
provenea, de a cata sotie devenea ea pentru barbatul cu care se casatorea),

-

casatoria prin rapire, care putea avea doua forme:

propriu-zisa (luarea unor femei dintr-o alta comunitate si intreruprerea oricaror legaturi cu familiile de origine),

simulata (tanara este indemnata sa fuga dupa viitorul ei sot si obtine un consimtamant tacit din partea parintilor ei. Acestia simuleaza furia, dar in realitate sunt bucurosi ca fiica lor se casatoreste ).

-

Rezidenta, in perioada matriarhala, rezidenta a fost matrilocala . Odata cu epoca metalelor,
rezidenta a devenit patrilocala.   ambilocala, pentru perioade scurte sotii locuiesc succesiv in ambele zone rezidentiale de origine, neolocala, cazuri mai rar intalnite, intrucat strainii erau greu primiti in comunitati.

Ramanea deci posibilitatea ca noii casatoriti sa formeze ei insisi vetre de locuire.

Grija fata de copii In perioadele arhaice si traditionale, mortalitatea era ridicata, din aceasta cauza numarul mostenitorilor trebuind sa fie foarte mare. Trebuia astfel valorificata toata perioada de fertilitate a sotilor. Copiii rezultati din coabitare erau ingrijiti pe perioade foarte scurte (la pigmei, de exemplu, maxim 2 ani), sau foarte lungi (aproximativ 9 ani). In medie, grija fata de copii dura maxim 7 ani. Grija se manifesta si in modul in care erau inclusi in problemele vietii de familie. Exemplu: In Madagascar copilul capata toate drepturile unei persoane adulte in privinta mostenirii chiar de la nastere. La apasi copilul primea drepturi abia dupa ce se desfasurau ritualurile de trecere sau initiere .

Daca existau sau nu persoane initiate in grija copiilor : la popoarele crestine, parintii si persoanele care ajutau la nastere ; la musulmani, persoanele din familia proprie, dar si din cea largita ; la budisti, toate persoanele din comunitate.

Cu cat comunitatea era mai mica, cu atat numarul persoanelor implicate in educarea copiilor devenea mai mare .

Separarea sexelor S-a practicat vreme indelungata tocmai pentru a se evita desfasurarea unor relatii incestuoase. Fiii care realizasera ritualurile de initiere nu aveau voie sa-si priveasca mama sau sa ia masa cu surorile lor. Barbatii erau obligati sa-si instruiasca fiii in practicarea unor munci, in manuirea armelor, in implicarea in problemele vietii comunitare. La fel erau implicate mamele cu fiicele lor . Numai in anumite perioade ale anului se puteau reuni, fara a mai fi dominati de obsesia incestului.

c. Princii si sisteme ale relatiei de rudenie.

Una dintre consecintele cele mai importante ale casatoriei este inrudirea unui numar insemnat de persoane . R. Fox – rudenia poate fi delimitata dupa urmatoarele principii : Femeile nasc copii:  cel mai vechi principiu in stabilirea relatiilor de rudenie,  inrudirea dintre mama si copilul nascut de ea nu poate fi contestata => cel mai profund grad de rudenie – gradul I,  femeia putea avea relatii sexuale cu mai multi barbati => nu se putea stabili cu precizie cine este tatal,  barbatul nu constientizeaza care este rolul lui in conceperea copilului .

Conform acestui principiu, si in prezent, in unele spatii traditionaliste, femeile au drept de infanticid! Barbatul insarcineaza femeia:  s-a impus spre sfarsitul Neoliticului (inceputurile patriarhatului),  barbatul tine sa-si delimiteze importanta in grupul familial prin remarcarea rolurilor pe care le-a avut in conceperea nou-nascutului ;  din acest moment, barbatii nu mai accepta ca femeile cu care sunt casatoriti sa aiba relatii sexuale si cu alti barbati. Toate societatile au delimitat regului stricte si foarte aspre pentru a sanctiona femeile care comiteau relatiile adulterine.

Barbatul exercita de obicei controlul.Se impune in perioada Epocii Bronzului, cand :  barbatii, avand o forta fizica superioara femeilor, puteau manui cu mai multa usurinta uneltele din metal,  creste productivitatea muncii,  barbatul realizeaza cea mai mare parte a bunurilor de care depinde nivelul consumului din familie,  bunastarea familiei depinde esential de actele barbatului ; Intrucat barbatul are importanta economica mai mare decat femeia, el decide si asupra profunzimii relatiilor de rudenie dintre copiii lui si familiile de origine ale barbatului si sotiei acestuia. Situatia echivaleaza cu o etichetare surprinzatoare, este ca si cum copiii s-ar inrudi mai mult cu familia de origine a tatalui si mai putin cu cea a mamei lor. Aceasta situatie s-a mentinut pana la aproximativ jumatatea sec. XX . Unii sociologi si etnologi apreciaza ca si in prezent societatea este o andocratie (cladita dupa chipul si asemanarea barbatului). Pornind de la aceste principii, etnologiii delimiteaza mai multe sisteme ale relatiilor de rudenie :

-

Sistemul totemic,

(TOTEM = o planta, un animal, un obiect care ar fi purtatorul spiritului unui stramos si care ar oferi protectie purtatorului reprezentarii acelui lucru, pe diferite suporturi materiale) La nastere, copilul primea un totem. Acesta era atribuit de: samanul comunitatii, batranii comunitatii, sau chiar femeia care nastea. Totemul atribuit era in functie de: locul in care se producea nasterea, momentul din zi cand se producea nasterea, fenomenele fizice ori sociale care avusesera loc in preajma nasterii. Cel care primea totemul se inrudea cu toate persoanele purtatoarele de acelasi totem, deci purtatorul unui totem se inrudea cu cei care aveau totemuri similare, dar era posbil sa nu se inrudeasca chiar cu

consangvinii lui, daca avea un totem diferit fata de acestia. Un individ se putea casatori cu cineva din propria familie, fara ca situatia sa fie considerata incestuoasa.

Sistemul bazat pe consangvinitate si afinitate,

Intre membrii familiei nucleare sau simple exista gradul I de rudenie, sau rudenia bazata pe CONSANGVINITATE . Intre sot si rudele sotiei, rudenia este bazata pe afinitate, la fel in cazul sotiei si familiei de origine a sotului. Intre copiii acelorasi parinti si familiile de origine ale parintilor lor exista rudenie bazata pe consangvinitate.  Sistemul rudeniei spirituale prin nasie,

Nasia intervine in viata crestinilor la botez si la cununie . Nasia la botez: genereaza relatia de rudenie dintre nasi si fini, prin actul botezului, finul este crestinat, nasul da numele finului, nasul urmareste modul in care este crescut finul si isi asuma responsabilitatile de educatie, nasul de botez era obligat sa asigure si nasia de cununie a finului .

Nasul de botez putea boteza mai multi copii din aceeasi familie, dar nu putea fi si nas de cununie decat pentru unul dintre fratii botezati . Daca ar fi cununat pe mai multi dintre acestia, el ar fi diluat importanta rudeniei spirituale. Nasul devine parinte spiritual, mai important decat parintii naturali . Rudenia spirituala prin nasie era atat de profunda incat ar fi fost incestuoasa casatoria dintre consangvinii nasului cu cei ai finului .  Sistemul rudeniei spirituale derivata din nasie

Consangvinii si afinii nasilor nu se puteau casatori cu consangvinii si afinii finului, intrucat ei beneficiau de o inrudire derivata din nasie si indicata prin cuvantul “CUMATRU” . O consecinta foarte importanta a acestui sistem a fost obligarea comunitatii sa practice regula exogamiei .  Sistemul rudeniei conventionale – sistemul fratiei de cruce

Acest sistem s-a practicat la doua niveluri : varstei premaritale

In zona Sibiului exista obiceiul ca in jurul varstei de 7 ani, copiii sa se “prinda veri si varute”, in sensul ca :  isi petrec timpul liber impreuna,  realizeaza o buna intercunoastere,  se socializeaza cu usurinta,  realizeaza in comun anumite munci,  petrec impreuna sarbatorile . Aceste acte erau/sunt desfasurate pana la 10 ani .

-

persoanele sunt la varsta maritala

In acest caz se practica separatia de gen – frati/surori de cruce – si relatia se incheie doar intre doua persoane si nu la nivel de grup . In momentul incheierii fratiei, cele doua persoane :    rosteau juraminte de fidelitate si ajutor, isi ofereau reciproc daruri, provocau rani (incizii) si gustau din sangele celuilalt .

Toate eceste situatii echivalau cu intrarea intr-o relatie de rudenie. Fratele de cruce (“fartate”) avea o insemnatate deosebita : “mai aproape de fartate decat fratele” .

d. Familia in Vechiul Testament. Normalitatea existentei individuale se realizeaza inclusiv atunci cand individul paraseste familia de origine si isi alcatuieste propria familie nucleara. “Cresteti si va inmultiti, umpleti pamanatul si il stapaniti ”. In toate societatile au existat preocupari legate de popularea densa a teritoriului; familiile care aveau un numar mare de copii apreciau ca sunt binecuvantati de Divinitate . Obligativitatea sotilor de a fi fideli si momogami, de la aceasta exigenta au fost ingaduite abateri doar in cazul barbatilor . Obligativitatea membrilor familiei de a se asista si sprijini reciproc . Obligativitatea parintilor perioada de batranete. de a-si forma fiii si obligativitatea fiilor de a-si asista parintii in

Din Vechiul Testament deriva si alte aspecte legate de constituirea si functionarea familiei : Statutul femeii, trecerea, prin casatorie, din subordonarea fata de proprii parinti la subordonarea totala fata de sot. Prin casatorie, femeia evreica isi lua stapan, iar barbatul devenea domn. Autoritatea barbatului era atat de mare incat putea decide asupra activitatii religioase si casnice a femeii, si chiar sa decida unilateral intreruperea relatiei maritale . Atributiile sotilor: Barbatul, era responsabil cu doua tipuri de activitati:  economice – sa asigure bunastarea familiei,  religioase – educarea religioasa a membrilor familiei .

Barbatul utiliza metode coercitive, iar copiii erau pusi de la varste foarte fragede sa invete texte religioase . Femeia, trebuie sa isi educe copiii de sex femeiesc:  subordonarea fata de tata si fata de viitorii soti,  respectarea cu strictete a sarbatorilor religioase .

Incheierea casatoriei, pentru evrei reprezenta un act mult prea important pentru a fi la libera optiune a unor tineri . Parintii decideau relatia maritala cu mult inainte ca partile maritale sa coabiteze de obicei, familia nucleara se constituia la 15 ani – femeia si 17 ani – barbatul. Femeia era cumparata.

Pedepsele aplicate in familie. Copiii erau considerati binecuvantare divina; toti trebuiau crescuti, educati, formati. Barbatul pretuia femeia cu atat mai mult cu cat numarul nasterilor era mai mare. Abaterile de la regulile familiei erau foarte aspru sanctionate. Pentru abateri mai mici sanctiunile erau decise de catre intreaga comunitate domneasca. Pentru delicte grave in cadrul comunitatii familiale, sanctiunea era pusa in aplicare imediate chiar de catre parintii copilului – mutilarea fizica sau chiar suprimarea. Uneori, la sanctiunile grave participa intreaga comunitate, mai ales atunci cand procedeul era lapidarea. Prin toate aceste aspecte, modelul de familie din Vechiul Testament s-a reprodus intr-atat de mult incat, cel putin din punct de vedere principial, este aplicat si astazi. Familia crestina s-a inspirat din modelul familiei din Vechiul Testament si a adaugat alte principii: partile maritale sa fie constiente in legatura cu faptul marital, obtinerea consimtamantului fiecarei parti, casatoria sa fie urmarea unui ritual religios oficiat de un preot hirotonit :  parcurgerea euharistiei (purificarea prin impartasanie),  mirungerea,  incoronarea mirilor (se primeste slava divina si casatoria este incuviintata de divinitate),  incredintarea miresei.

e. Familia traditional romanesca.  Varsta la casatorie: - Nevarsta la casatorie sau varsta total nepotrivita.  La fete sub 12 ani,  La baieti sub 15 ani. Varsta normala la casatorie.  Fetele intre 14 si 16 ani (la 20 de ani fată era considerată bătrână),  Baieții intre 15 si 21 de ani (cu o prelungire de până la 25 de ani). Varsta optima (garanta maturitatea fizica, psihica si socio-economica ).  La fete intre 16 si 18 ani,  La baieții 17 si 21 de ani. Vârsta tardiva la casatorie.  La fete intre 19, 20 si 21,  La baieți intre 25 si 30 de ani.

-

-

Obsevație! Mai curand era aceptata nevarsta la casatorie decat varsta tardiva!  Interdictii la casatorie. In satul românesc tradițional contituirea familiei era controlata de un numar impresionant de interdictii cum ar fi:

-

Evitarea cu desevarsire a situatiilor incestuase. Erau urmarite inrudirile de pana la gradele 7-9, era prcticat obiceiul stigarilor in biserica, timp de 3 saptamani, la a patra saptamana era intalnita stigarea; ,,Au iesit stigarile!,, preotul care ar fi neglijat acest obicei era izgonit din comunitate . Respecrarea anului de doliu pentru femeia vaduva. Barbatul vaduv se putea recasatori la 40 de zile dupa inmormantarea sotiei (mai ales daca avea copii mici de intretinut). Femeia vaduva se putea recasatori abia dupa un an de la decesul sotului, pentru a nu exista sa suspiciuni legate de paternitatea primului copil pe care il va naste.

-

-

Ordinea la casatorie. Se casatoreau de regula fetele mai intaii si apoi baietii ( copii aceleasi familie), fetele trebuiau sa se casatoreasca neparat in ordinea nasteri lor. Daca nu era respectata ordinea se compromiteau sansele maritale pentru fete. ,, Fetele sarite de rand,, puteau sa se casatoreasca cu barbati aflati la varsta tardiva, cu barbati vaduvi sau sa nu se casatoreaca niciodata si sa locuiasca pe langa gospodaria unei surori casatorite. Persoana de sex femeiesc care indraznea sa initieze relatii maritale inainte de obinerea acceptului parintilor, primeau o zestere mai mica. Obtinerea consimtamantului comunitar.

-

-

-

Consimtamantul se realiza in doua ipostaze:`   Consimtamatul comuntatii satesti prin realizarea obiceiurilor strigarilor si participarea la nunta, Consimtamantului familiilor. (Abia dupa ce ei exprimau acordul in fata preotului acesta putea realiza cununia religioasa)

-

Realizarea predilecta a endogamiei. C. Noica afirama ca ,,Dragostile din alt sat sunt mai rele decat hula din satul tau,, Optiunea pentru endogamie era justificata de cunoasterea prealabila a partilor maritale, garantarea ramanerii zestrei in interiorul comunitatii satesti. Blocarea exogamiei se mai realiza si prin obiceiul numit ,,plata vulpii,,. Persoanele care se casatoreau trebuia sa aiba acceasi apartenenta religioasa, in caz contrar nu se reliza cununia religioasa si deci casatoria nu avea loc.

-

-

-

Obligativitatea casatoriei persoanelor care aveau acelasi statut social, fii de boieri care se casatoreau cu persoane din clasa taranesca erau de regula dezmosteniti. Persoane apartinand taranilor liberi refuzau sa se casatoreasca cu persoane avad statut de sclavi (Separatia taranilor se facea inclusiv prin bisericile pe care le frecventau). Obligativitatea partilor de a avea aceeasi apartenenta etnica. Romanii au fost de regula primitori in relatia cu strainii dar de obicei au ezitat sa realizeze casatorii cu acestia. Selectia maritala.

-

In satul traditional romanesc partenera se alegea in functie de:

-

Frumusete, care era cel mai important criteriu in alegerea miresei, desi in folclor frumusetea este trecatoare. In cazul barbatului frumusetea era neglijabila. Harnicia la barbati, trebuia sa fie buni de roata. Starea materiala a familiei. Statutul social al patilor maritale, reprezenta un criteriu fundamental pentru persoanele cu varsta tardiva la casatorie, de asemenea pentru persoanele cu deficiente fizice.

Daca statutul social trimite la un nivel oarecare a starii materiale atunci trebuie spus ca barbatii sunt selectati de catre femeii cu intetii maritale pornind in primul rand de la starea materiala a acetuia.

Institutiile premaritale.

Persoanele aflate la varsta maritala participau la actiunile unor institutii, consecinta participarii find socializarea. Institutiile premaritale erau:  Hora.

Moment de petrecere colectiva revendica participarea comunitara in zile de sarbatoare, actorii principali erau tinerii aflati la varsta maritala, acestia erau supusi evaluarii fizice, mimice, executilor dansatorii, abilitatilor de comunicare, al spiritului de initiativa si de mobilizare grupala. Reprezenta un moment cand tinerii realizau intercunoasterea, criterii de orientare maritala, tinerii erau initiati de regula de parintii lor. Daca dansurile executate se realizau in companii relativ constante ele exprimau intentie maritala (anticipau logodna) Tinerii care nu participau la Hora isi diminuau sansele la casatorie.  Sezatoarea.

Erau de doua tipuri:   Cu participare exlusiva de gen (numai de baieti sau numai de fete). Cu participare mixta.

Scopul sezatorii era unul de deconectare sau relaxare, unde este posibila comunicarea lejera a indivizilor, in vederea identificarii celor mai bune criterii de selectii maritale. De pilda, in sezatorile cu participare exclusiva de gen, erau prezentate sub forma de gluma reusitele/esecurile maritale de rasunet in sat. Toti participantii erau indemnati sa exprime un punct de vedere sa opteze pentru un criteriu sau altul de selectie maritala supunandu-se astfel judecatii egalilor lor. Deasemeni erau insotiti de persoane de acelasi sex de varste inaintate. Sezatorile cu participare mixta. Aici accentul cadea pe aspecte ludice (joc), desi de fatada erau aduse si elemente ce sugerau munca, fetele isi aduceau furca de tors, sau realizau cusaturi/ impletituri.Tinerii erau stimulati sa rosteasca cuvinte si expresii cu subanteles, cu miez intelept pentru a li se deslusi intentiile sau proiectiile lor maritale, erau provocate dispute sau subiecte contradictorii.  Claca.

Reprezenta o institutie premaritala intrucat tinerii trebuiau sa participe la activitati de genul;

   

Ajutarea unor persoane in varsta care nu aveau forta necesara sa isi deruleze activitatile agricole sezoniere, Ajutarea unor persoane bolnave, Sa participe la ajutarea acelor pesoane care erau nevoite sa presteze alte activitati decat cele de sezon, Participarea la activitati cu beneficiu colectiv. Cum ar fi; repararea unor drumuri, poduri, curatirea islazului satului, plantare de copaci, etc.

Ceata de profil, (Ceata masculina si cea feminina).  Cetata masculina.

Era obligatorie, in caz contrar tanarul in cauza era supus judecatii colective pedepsit si nu isi gasea partea maritala in interiorul comunitatii. In special in preajma Craciunului feciorii traiau pentru aproximativ trei saptamani, pe langa gospodaria unui barbat vaduv, intelept si priceput. In aceasta perioada feciorii:      Invatau sa presteze anumite munci, Stabileau criterii fundamentale dupa care sa se aleaga partea maritala, Stabileau care dintre tinerele fete sa fie invitate, pentru prima data la ``Hora``, Se organizau pentru a putea desfasura activitati distractive din perioada sarbatorilor, Stabileau forme de penitenta (pedepsire) pentru feciorii care se abateau de la deciziile grupului,

In ultima instanta ei invatau sa traiasac in afara spatiului familial de provenienta.  Ceata feminina.

Presupunea participarea tuturor fetelor aproximativ trei saptamani la ctivitati zilnice, la domiciliul unei femei vaduve cu prestigiu comunitar. Cu acest prilej tinerele fete invatau:    Cum sa presteze anumite munci, Delimitau criteriile esentiale dupa care sa isi aleaga partea maritala, Primeau minime notiuni de educatie sexuala si de relationare cu viitorii socri, soti.

Obseravtii! Fetele trebuiau sa revina in fiecare seara la casa parinteasca.  Nedeile sau targurile.

Targurile, din muntii Apuseni se desfasurau si in scopuri maritale, tinerii din mai mute sate aveau ocazia sa se cunoasca si sa decida sa se casatoreasca, mai mult la targ fetele veneau insotite de parinti dar si cu zestrea pe care o aveau la casatorie, bunuri mobile. Nedeile, se desfasurau pe parcursul a mai multor zile, in acest interval aveau loc hore si in mod surprinzator aspirantii la casatorie, se puteau casatori pe loc( preotii nu mai invocau obiceiul strigarilor) Concluzie. Sursele de socilalizare premaritale erau numeroase totusi nivelul de intercunoastre, ramanea relativ scazut (exista convingerea ca ``DRAGOSTEA SE INVATA``), nu se cunosteau suficient si deci nu puteau declara ca se iubesc, evident ca nu trebuia sa se casatoreasca.

2. Justitia din perspectiva etnologica
   Principii ale justitiei tradtionale si arhaice. Sisteme traditionale de drept. Dreptul traditional musulman. Dreptul traditional romanesc.

a. Principii ale justitiei trationale si arhaice.
Nici o societate nu este posibila fara un sistem de ordine interna. In comunitatile traditionale si arhaice elementele de organizare s-au impus de teama ca ar putea surveni, pedepse, sanctiuni: Sanctiunea religioasa, evita sa savarseasca pacate, Sanctiune morala, evitata ca indivizii sa fie respinsi de cei din jur, Sanctiunea juridica, invita ca indivizii sa se teama de legea juridica.

Totalitatea caracterului juridic formeaza un sistem de drept. Sitemele de drept au fost calsificate in diverse moduri. Dupa vechimea:  Dreptul arhaic,  Dreptul traditional,  Dreptul modern. Dupa gradul de elaborare sau de complexitate:  Dreptul nescris (drept obisnuielnic, sau cutumial),  Dreptul scris. Dupa radicalismul sanctiunilor:  Drept represiv (pedepse foarte dure),  Drept restitutiv sau recuperatoriu (pedeapsa are rolul reintegrari sociale a individului).

-

-

Concluzii! Dreptul din perspectiva etnologica are ca tipuri: Dreptul traditional, Dreptul cutumial, Dreptul represiv.

Dreptul abordat de justitia traditional, functiona pe baza urmatoarelor principii:

-

Principiul, delictul savarsit de un individ atragea sanctiuni nu doar asupra faptuitorului dar si asupra grupului de apartenenta a acestuia.

Exemplu, la australieni era pedepsit delicventul, dar intro masura mai mica decat fratele mai mare al acestuia (faptuitorul pierdea astfel o sursa imoprtanta pentru existenta personala). Delictul privea doua pesoane din triburi diferite (Pieile rosii), persoana pagubita primea sprijin de la intregul trib de la care apartinea, prin urmare sanctionarea persoanei devenea o responsabilitate colectiva chiar daca procedeul se finaliza cu un razboi intre triburi. Obseravatie ! Dreptul modern a impus responsabilitatea individuala in detrimentul resposanbiltatii colective (sanctiunea este individualizata). Principiul marturiilor, erau admise probe sau dovezi, uneori acestea erau evidente, prin urmare sentinta se putea pronunta fara ca ea sa fie contestata intrun fel. Alteori nu existau marturii de nici un fel, existau insa acuzele si trebuia pronuntata o sentinta. In asemenea situaii judecata trebuia sprijinita pe ``dovezi`` care aveau in caracte magic:

Exemple;  La africani vinovatia/nevinovatia trebuia sprijinta pe ceea ce sugera traiectoria fumului in cazul unui foc observant special. Daca traiectoria fumului era dreapta acuzatul era scapat. Daca traiectoria era curba era declarat vinovat. Tot la aficani acuzatul era supus la probe surprinzatoare iar gesturile pe care le savarsea deveneau elocvente:  Cazul unu, se arunca asupra lui cu apa fiarta sau ulei incins. Gesturile de aparare sau vaitele sugerau vinovatia.  Cazul doi. acuzatul este pus in fata unei capcane sau pericol foarte mare, daca ar fi rezistat in confruntarea cu acestea atunci acuzatule era declarat nevinovat.

-

Principiul intentiei criminale, se facea distinctia intre :  Delicte savarsite cu intentie,  Delicte savarsite fara intentie din imprudenta.

Cele din urma erau pedepsite mai usor sau chiar era iertat. In schimb primele erau pedepsite foarte dur cu o mare duritate( suprimare fizica, mutilare fizica, izgonirea din comunitate. Observatie ! In dreptul traditional african, este suficient ca un anumit delict sa fi fost savarsit din imprudenta ca toate celelalte delicte de acelasi fel sa fie savarsite tot din imprudenta. Principul compensatiei materiale, unele delicte puteau fi rezolvate prin obligarea la plata unor despagubiri catre partea vatamata.

Exemple;   La Pieile Rosii plata se realize prin darea unui numar de cai. La Mongoli daca victima era o femeie insarcinata care si pierdea sarcina atunci agresorul trebuia sa ii plateasac cate o camila pentru fiecare luna de sarcina purtata.

 

Pentru delicte care se finalizau cu vatamari corporale minore, compensatia consta in haine si bunuri alimentare. La aceste principii active in mod special in perioada arhaica s-au adaugat cateva principii active in mod special in perioada traditionala.

b. Sisteme traditionale de drept Dreptul traditional musulman
Lumea Musulmana, se intinde din Maroc si pana in Indonezia, in aceasta zona exista doua surse fundamentale de drept (fara ca aceste surse sa fie lucarari speciale de drept): Hadit, o culegere de date referitoare la faptele lui Mohamed Coranul, in cadrul caruia gasim doua componente:  Componenta dogmatica, explicare facerii si evolutiei lumii,  Parte actionala numita (Sariat).

Etnologii au identificat trei tipuri de obligatii religioase in cadrul Coranului;  Obligatii religioase:  Postul,  sa se inchine de cinci ori pe zi,  sa merga la Meca macar o data in viata. Obligatii civile:  Obligatia de a returna imprumutul, fara a pricepe camata,  Participarea la toate actele de importanta majora pentru comunitate,  Obligatia de a spori oastea credinciosilor (de a avea cati mai multi copii) Obligatii morale:  Obligatia de asi intretine sotiile (sotii)  Participarea obligatorie in maniera informala la ajutarea saracilor,

Toate aceste obligatii fac din lumea musulmana un mediu social de mare stabilitate. Hadit, se prezinta sub forma unor texte memorabile cu un continut parimiologic. Exemplu, ,,Comunitatea dreptcredinciosilor nu va cadea de acord asupra unei faradelegi’’ ,,Faptele inaintasilor sunt demne de urmat de cei care traiesc in prezent’’ Haditurile in general sunt judecate dupa urmatoarele criterii:   Concluzie! lanturile de transmiteri intre momentul in care s-a produs fapta memorabila si momentul in care este invocat haditul, prestigiul persoanelor care au consemnat haditurile,

In continuturile celor doua surse juridice aflam informatii cu caracter juridic destul de putin, cele mai multe se referea la relatia sot-sotie, relatia parinte-copil, sistemul de transmitere a mostenirilor, modurile de recompensare a persoanelor care au suferit un abuz. Or delictele posibile intrun spatiu social sunt mult mai numeroase, ca sa se poata realiza judecati, musulmanii urmaresc urmatoarele etape: delimitarea premisei majore, respectiv identificarea unui text din Coran sau din Hadit care are valoare principiala pentru situatia data (,,nici un raufacator nu poate scapa nepedepsit’’), stabilirea premisei minore, stabilirea faptei, definite ca delict si necesitatea sanctionarii acesteia, stabilirea termenului mediu, cand se gaseste legatura dintre premisa majoara si cea minoara, stabilirea sentintei luand in calcul circumstantele producerii delictului:  momentul,  intentiei  cat de multe persoane sunt afectate de delict,  cat de mult este afectata generatia tanara,  Prestigiul persoanelor aflate in proces

Concluzie! Lumea musulmana realizeaza in interiorul sau judecati pornind de la aceste doua surse de drept: Surse speciale au fost adoptate doar pentru cetatenii straini, si pentru a judeca delicte care angajeaza musulmani si straini.

c. Dreptul traditional romanesc
,, De la aparitia statului roman pana la sfarsitul secolului al XVII-lea . Dupa apare codurile de legi pe filiera Fanariota’’ Timp de 18 sec. dreptul din spatiul Carpato-Danabiano-Pontic s-a caracterizat prin: Dreptul obisnuielnic, respectiv aplicarea unor obiceiuri cu caracter juridic in rezolvarea delictelor:  Obiceiurile juridice erau sprijinte pe faptele inaintasilor, (obiceiuri ,,din batrani’’)  Sprijinite de religia crestina, Legea sfanta a Ortodoxiei. Sistemul juridic traditional romanesc, cuprindea urmatoarele niveluri de judecata:  Nivelul judecatii domnesti (Domnitorul avea putere absoluta)  Domnitorul avea ,,scaune de judecata’’ peste tot teritoriul statului si participa cel putin odata pe an la realizarea judecatilor  Pentru delicte speciale era insotit de Mitropolit,  Hotararile domnesti erau numite ,,Pravile’’ si capatau putere de lege, (de regula aceste ,,pravile’’ erau consemnate in document de un boier de rangul al doilea, Logofat.  Nivelul judecatii boieresti, aveau dreptul sa judece tarani, sau boierii de rang inferior.  In multe cazuri deciziile boieresti mai ales in satele cu tarani dependenti erau pravile boieresti  Nivelul judecatii Judelui sau Cneazului, persoana aceasta avea puterea judecataroasca la nivelul unui grup , hotaraile luate de June erau de regula respectate de Domnitor si de catre Boieri. In momentul primirii functiei, Judele primea ca insemn o ,,carja noduroasa’’  Nivelul judecatii satesti, in iteriorul unui sat se putea desfasura trei tipuri de judecata:  Judecata cetei de batrani,

-

   

 -

Judecata profesionala, a oamenilor zdraveni, Judecata cetei de feciori, Capacitatea juridica era totala, nu exista delict care sa se produca in interirul satului si care sa nu poata fi judecat de acestia, Satenii judecau de regula:  Persoanele lenese, cele care nu isi lucrau pamantul, sentinta; confiscarea proprietatii  Cazurile de atulter  Delicte care se produc intre vecini,  Atribuirea locurilor pentru case,  Inpartirea locurilor dintre localnici si venetici, cei din urma deveneau egali cu localnicii abia dupa dupa o perioada indelugata in care ei probau fidelitate fata de comunitatea steasca Principiile cele mai aplicate erau:  Obligativitatea fiecarei persoane de a presta o munca utila,  Obligativitatea rasplatirii persoanei care a prestat o munca in favoarea altor persoane, Principiile legaturilor vecinale, R. Vulcanescu,  Obligativitatea persoanei care vindea sa intrepe vecinii daca vor sa cumpere proprietati Principiul:  Trebuia sa se judece intro zi  In functie de gravitate Principiul colectiv:

Tipuri de judecata sateasca  Judecata cetei de batrani.

Era cea mai importanta instanta de judecata (controla activitatea celorlate cete ), deasemeni era alcatuita din ,,judecatori’’ (batrani cu varste intre 60-70 de ani cu reputatia de persoane drepte si morale ), completul de judecata era alcatuit dintrun numar impar de membri dar nu mai mult de 39 (decizia se stabilea prin votul majoritar ). Locul de judecata:   In curtea bisericii, Pridvorul bisericii - (la judecata participa in mod obligatoriu preotul satului, iar realizarea judecatii in apropierea bisericii constituia un factor de presiune atat asupra persoanelor implicate in proces cat si asupra ,,judecatorilor’’, Judecarea la hotar – (aici erau judecate delictele cele mai grave iar faptasii erau pedepsiti imediat, macar prin izgonirea din comunitate ), In piata publica – (un spatiu relativ mare unde ar fi putut sa participe o asistenta numeroasa ), La casa unuia dintre batranii care alcatuiau completul de judecata, considerat a fi cel mai gospodar.

  

Momentul:    Cu prilejul celor mai mari sarbatori de peste an - ( Paste si Craciun ), De fiecare data cand era nevoie - amanarea nu era permisa din cauza gravitatii delictului, De fiecare data cand Domnitorul trecea prin comunitatea sateasca si solicita intrunirea cetei de batrani,

Desfasurarea momentului:   Anuntarea zilei judecatii, de catre jitarul satului, Spovedirea ,,actorilor’’ participanti la judecata (acuzat, acuzator si membrii completului de judecata ), Prezentarea acuzatului, Acordarea acuzatului, un timp de a raspunde la cele acuzate, Realizarea unui dialog cu persoanele care asistau la proces (dialog controlat, pentru a obtine noi probe importante pt delictul judecat ) Rostirea unor blesteme care sa atinga partile implicate in proces, precum si membrii completullui de judecata daca vor accepta si pronunta o sentinta nedreapta. Pronuntarea sentintei si momentul de punere in aplicare a sentintei, ( aplicare imediata, daca dovezile erau foarte clare si daca delictul era foarte grav, aplicarea dupa parcurgerea recursului, pentru delicte minore)

  

Concluzie! Toate aceste aspecte determinau:     Identificarea rapida a delictelor, Implicarea intregii comunitati in stabilirea dreptatii, Stabilirea si restabilirea ordinii comunitare.

Judecata cetei profesionale

In satul traditional romanesc existau doua structuri profesionale de baza: pastori si agricultori. De regula pastorii paraseau vatra satuli si locuiau cea mai mare a timpului in salase de pastori, Agricultorii in schimb realizau activitati la campie, dar locuiau in cea mai mare parte a timpui in vatra satului. Concluzia! Delictele produse intre agricultori erau solutionate de ceata de batrani, delictele dintre pastori, erau judecate insa chiar de catre pastori, care formau ei insisi o ceata de judecata Un salas de pastori era alcatuit din grupuri de barbati de un numar de 3 – 7 familii, ei aveau roluri profesionale in activitatea de pastorit, fiind diferentiati in:     Mulgatori, Strungatori, Manatori. Baciul, cea mai importanta functie, care urmarea respectarea obligatiilor fata de domnie,( biruri, impozite) deasemeni prima persoana care raspundea fata de persoanele care erau proprietare a terenului unde era amplasata stana. Decidea ziua si locul desfasurarii judecatilor intre pastori. Pentru delicte minore putea decide el insusi pedeapsa si sa aplice pe loc acea pedeapsa

Toate aceste persoane purtau numele de ,,pacurar-i’’.  Judecata cetei de pastori  Pierderea turmei,  Agresiuni intre pastori,  Lovituri cauzatoare de moarte,  Parasirea fara incuviintare a salasului.

Desfasurarea judecatii se desfasura astfel:   Locul de judecata, chiar in spatiul unde s-a desfasurat delictul Pe locul cel mai inalt din apropierea salasului (acest loc inalt era considerat mai curat pentru ca era mai apropiat de soare)

Alcatuire:

 De baci,  De persoanele mai invarsta din salas  Orice persoana care nu putea fi acuzata de imoralitate
Completul se aduna la locul de judecata in preziua judecatii. Pe timpul noptii nu dormea ci stateau in jurul focului vorbeau putin meditand asupra faptelor pentru care trebuiau sa rosteasca sentinte. Neaparat trebuiau sa asiste la rasaritul soarelui ( echivala cu un moment de euharestie ) In desfasurarea judecatii nu lipseau momentele:    Principii:    Baciu avea dreptul la numai un vot, principul judecarii in prima si ultima instanta, nu se admitea recurs, Principiul aplicarii imediate a sentintei, Ascultarea partilor, Reconstituirea faptelor (daca era posibil), Rostirea sentintei de catre baci, prin aplicarea principiului egalitatii votului.

Punerea in aplicare a sentintei:    Concluzie! Cetele de pastori se mai numesc:   ,,Judetul cel mic’’ se judecau delicte minore insa pedepsele ramaneau mari, ,,Judetul cel mare’’ pentru delicte foarte grave ale caror sanctiuni erau; mutilarea fizica si suprimarea fizica Chiar de catre cel acuzat De o ruda a celui pedepsit, De oricare alta persoana indicata de baci.

Judecata cetei de feciori

Tinerii aflati la varsta maritala sa participe la ceata specifica, de feciori si fete. Feciorii erau utilizati de catre batranii satului, pentru a realiza judecati mai ales cu caracter moral, procedeul judecatii era ,,stigarea peste sat’’ a faptelor incriminate. Puteau fi supuse acestei strigari:

     Concluzia!

Persoanele lenese, Femeile banuite de catre femei, Preotii care se dovedeau a fi prea lacomi, Tinerii care incepeau viata sexuala inainte de casatorie, Gesturile de insubordonare a copiilor fata de parinti a tinerilor fata de batrani.

Sanctiunea era defapt blamul public. (numai atunci cand erau judecate delicte, produse intre feciorii participanti la ceata, puteau fi decise sanctiuni juridice:    Obligarea la plata unor amenzi, Bataia in public, Izgonirea din ceta.

Desfasurarea judecatii se desfasura astfel Realizatorii actelor de asistare

Asistarea sociala in satul traditional romanesc era realizata de multe categorii de persoane. In literatura Etnologica sunt analizate cu predilectie urmatoarele: Preotul, definit ca persoana cu patru ochi pentru stiinta de carte si capacitatea de a interpreta scrierile religioase.Oferea consiliere in problem foarte diverse (de la problem economice, la cele legate de educarea cipiilor si rezolvarea conflictelor familiale. Invata carte pe cipii satului. Pe laga Biserica era organizata institutia Diaconilor si diaconitelor, avand rol asistential asupra a doua categorii defavorizate, copii orfani si femeile vaduve. Tot pe langa biserica erau infiintate Xenodochii, cu misiunea de a asista persoanele sarace si pe calatori (straini). Preotul dirija activitatea bornitelor, organizate pe langa biserici si care acordau asistenta medicala minimal. Preotul realizeaza prin actele specific adevarate moment de terapie psihica implinind astfel activitatea asistentiala.  Moasa, Importanta institutiei mositului este recunoscuta si in prezent prin organizarea facultatilor de moase. Asisteau prin urmatoarele roluri:  Rol obstretician, ajutau la nasterea propriu-zisa.  Avea rol de nasa de buric, taia cordonul ombilicar,  Avea rol de saman, efectuau acte magice si organiza masa ursitoarelor,  Avea rolul de moasa de neam,  Oferea sfat tinerelor femei in legatura cu incetarea relatiilor sexuale in timpul purtarii sarcinii si despre reluarea acestora dupa nastere.  Urmarea evolutia copiilor pe care i-a mosit, recomandand diverse forme de corectare cand era cazul.  Multa vreme moasele erau si nase ale copiilor misiti de ele  Importanta moasei era intratat de mare incat renumele ei era tranferat si asupra sotului acestuia Comunitatea sateasca, Boierul, Preotul, Notarul, Avocatul, Aceste notabilitati :     Acordau loc de construire a unei case tinerilor saraci, Acordarea de lemn pentru foc sau constructii, Scutirea de dari pentru familiile sarace si redistribuirea sarcinilor fiscal pe celelalte familii, Mobilizau comunitarii sa intervina in situatii de urgent (decese, catastrophe, epidemii, etc.) 

Mobilizau comunitarii pentru efectuarea unor lucrari care ar fi avut foarte multi beneficiary Batranii satului , Asistau comunitatea prin:  Asisatu in judecati juridice,  Strigau peste sat,  Ofereau sfaturi diverselor persone ca urmare a experientei bogate de viata,  Ocroteau comunitatea de producerea situatiilor incestuase (cunosteau arboreal genealogic si in consecinta erau deacord sau nu cu realizarea casatoriilor anuntate)  Rezolvau delictele legate de proprietatea funcira cunosteau vechile mosii

Concluzia! Aceasta categorie umana nu numai ca nu consumau resursele in favoarea ei ci oferea din plin asistare sociala celorlate categorii de comuniatate.  Vecinii, se asitau reciproc prin:  Se asociau in realizarea unor actiuni economice,  Isi acordau ajutor in caz de boala, sau de criza materiala,  Se ajutau in cresterea copiilor,

La aceste categorii se adaugau rudele, consangvinii, nasii si orice alta categie de personae care intr-un context dar ar fi putut da un ajutor. Motivatii ale actelor de asistare. Actele de asistare sociala aveau justificari legate strict de situatiile in care se produceau, private insa la modul generic aceste acte se justificau astfel 1. Asigurarea asistarii sociale (Scopul fundamental al asistentilor sociali era acela de a extrage indivizii din spatial subnormalitatii si integraii lor in normalitate). 2. Asigurarea prestigiului in cadrul comunitatii (persoanele care refuzau sa asiste erau supuse strigarii peste sat, in ultima instant erau stigmatizate).3. Prin interventii in favoarea altor persone individual considera ca isi asigura o post existent fasta. 4. Acordarea de ajutor pt a asuporta o penitenta aferente unei fapte savarsita de individual care asista sau de persone din familia de provenienta Concluzie! Fiecare persoana oferea variante de asiastare, intru cat oricarui om din comunitate I se putea intampla sa aiba nevoie de asitare (se asigura astfel solidaritatea comunitara)

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful