1

SFÂNTA TREIME SAU LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA

Preotul Profesor DUMITRU STĂNILOAE

2

PREFAŢĂ

Sfânta Treime este supre m a tain ă a existen ţ ei, care explic ă îns ă toate, sau f ă r ă de care nu se poate explica nimic. De aceea, deşi e supre m a tain ă , este întrucâtva inteligibil ă, confor m ă pân ă la un loc unei logici. Ea se prezint ă ca atare ca o metafizic ă real ă , sau ca funda m e n t ul abisal, dar într - un fel inteligibil, a toată existen ţ a. Filosofiile care vorbesc de o metafizic ă r ă mân într o total ă neclaritate în privin ţ a metafizicii despre care vorbesc ele. Pentru ele, acea realitate metafizic ă nu e decât o esen ţă stă pânit ă de o lege a evolu ţ iei sau emana ţ iei, din care ies toate, stă pânite de aceea şi lege. Dar cine a putut da acea lege, care arat ă în sine o dependen ţă , dar nu pot explica de cine depinde? Metafizica filosofiilor se prezint ă drept lipsit ă de orice logic ă . Cel pu ţ in în privin ţ a scopului pe care- l poate urm ă ri Sfânta Treime, sau sensului pe care îl poate oferi Ea pentru existen ţă , e deplin acceptabil ă din punct de vedere logic. Ea este o iubire f ă r ă început şi urm ă re ş te o extindere a iubirii. Şi ce poate justifica existen ţ a mai mult decât iubirea? Iubirea nu satur ă pe nimeni, niciodat ă . Deci poate fi f ă r ă de sfâr şit; şi de aceea poate fi şi f ă r ă de început.

3

Iubirea f ă r ă de început şi f ă r ă de sfâr şit d ă o mul ţ u mire deplin ă existen ţ ei, deci o lumin ă . Metafizica filosofiilor este supus ă orbeş te unei legi f ă r ă început şi f ă r ă sfâr şit, nu d ă nici o lumin ă . Al doilea lucru pe care ţinem să - l not ă m în aceast ă „Prefa ţă” este că Biserica Ortodox ă vede pe Sfânta Treime, ca Dumne ze ul iubirii, lucr ă toare prin Sfântul Duh în sufletele credincioşilor, pentru a- i ridica în rela ţ ia iubitoare dintre Persoanele ei. Datorit ă acestui fapt, Sfintele Taine au o importan ţă hot ă râtoare în via ţ a lor. Prin ele, Sfânta Treime îns ăşi este lucr ă toare prin Sfântul Duh în sufletele lor, cât ă vreme în catolicism, în Sacramente nu e decât o gra ţ ie creat ă , prin care se acord ă nişte merite şi credincioşilor din supra m eritele jertfei lui Hristos, ceea ce a f ă cut ca celelalte forme creş tine desprinse din catolicism să nu mai dea nici un loc Tainelor în via ţ a lor. Ortodoxia are prin aceasta un accentuat caracter duhovnicesc şi sfin ţ ilor. Credincioşilor ortodocşi nu li se iart ă num ai în sens juridic p ă catele (în via ţ a aceasta, la catolici, şi în cea viitoare, la protestan ţ i), ci li se comu nic ă puterea lui Hristos de- a iubi prin Duhul Lui cel Sfânt şi pe Dumne ze u şi pe semenii lor şi, o dat ă cu aceasta, eliberarea de patimile egoiste şi o sfin ţ ire tot mai mare, pe m ă sur ă ce fac şi ei un efort în acest sens. Ortodoxia nu cunoa ş te num ai un Hristos al discursurilor, ci pe Hristos care, iubind pe Tat ă l prin Duhul Sfânt, comunic ă şi credincioşilor aceast ă iubire a Sfintei Treimi. Ortodoxia ajut ă pe me m brii săi se înduhovniceasc ă prin nevoin ţ e ascetice şi prin aceasta să se sfin ţ easc ă din

AUTORUL . în care tr ăiesc înc ă de pe p ă mânt.4 puterea Treimii. înaintând în Împ ă r ăţ ia iubitoare f ă r ă sfâr şit.

„absolut ă ”. Dar legile sau depen de n ţ a lor presu p u n e o necau za t ă . p. ei Dar indepen d e n ţ a. dac ă n. Căci cum ar exista cele cauzate şi începute. iar din existen ţ a necunoscu t ă în ţ elegem cele cauzate.ar fi fost din eternitate? Existen ţ a fă ră de început. este un mister inexplicabil. 1 caracter ul „absolut” „Cuvântul 31. traducere din limba greac ă şi note de Pr. ştim despre existen ţ a sau Dumne zeirea necauza t ă . dac ă n. O dat ă zice: „Dumne ze u spune: Întregul « este » e al Meu (Ieş. Sfântul Grigorie de Nazianz o spune aceasta în multe locuri. Anastasia. Exist ă o comunicare reciproc ă între cunoa ş terea catafatic ă şi apofatic ă . Ed.a fost nimic. în Cele cinci cuvânt ă ri teologice . indepen d e n t ă . A cincea cuvântare teologică”. Academician Dumitru Stăniloae. ŞI EXISTEN ŢA ÎNCEPUTĂ ŞI CREATĂ Nu ne putem închipui că a fost cândva când n. apofaticul fiind în parte cunoscut prin catafatic şi catafaticul fiind mai bine cunoscut prin apofatic. De unde ar fi ap ă rut existen ţ a. Dar de ea ş tim din cele ce experiem ca existen ţ e cauzate. sau cunoscut e. Apofaticul nu e cu totul ne ş tiut. Bucure ş ti. . 23. FĂRĂ ÎNCEPUT ŞI FĂRĂ CAUZĂ . Cele existen ţă cauzate le cunoa ş tem din legile lor. necau za bilitatea.ar fi o existen ţă fă r ă de început şi fă ră de cauz ă ? Se poate deci spune: din cele cauzate. Dar totodat ă el explic ă totul. sau din eternitate.5 1. 1993. 109. sau necuno scu t ă . EXISTEN ŢA CONŞTIENTĂ ŞI LIBERĂ. iar catafaticul nu e nici el cu totul în ţ eles având ca origine apofaticul absolut. din depen d e n ţ a lor. 3. 14) neavând nici început şi neput â n d nici înceta” 1 .

Apofaticul nu e o necunoa ş tere total ă şi catafaticul nu e o cunoa ş tere deplin ă . necauza t ă . ră mâne o mare tain ă pentr u noi. care în cea mai mare parte ră mâne necunosc ut ă . cu totul indepen de n t ă . pentru că niciodat ă nu în ţ elegem niciodat ă deplin cauza lor ultim ă . căci spiritualul. Dar existen ţ a fă ră început şi fă ră sfâr ş it şi indepen de n t ă . Ceea ce pute m ş ti despre existen ţ a etern ă necauza t ă . Astfel. dar şi o tain ă . Cauza ultim ă are în ea ceva din cele pe care le află m în cele cunoscute şi cele cunoscute ne le în ţ elegem niciodat ă deplin. taina lor necuno scân d u . ne face posibil ă şi o anumit ă cunoa ş tere a lor. Apofaticul arunc ă o lumin ă asupra catafaticului. ci .6 (dezlegat de orice depen de n ţă ). Totu ş i. ci în mare parte e o existen ţă liber ă . deschid cunoscân d u . dat fiind că în ţ elegerea noastr ă coincide cu explicarea celor cauzate şi depen d e n t e prin legile ce le sunt impuse de o existen ţă care nu e supu s ă acestor legi. folosind negativ cunoa ş terea celor cauzate. ne pute m folosi de unele din cele cunoscu te în lumea cauzat ă . şi catafaticul. pentr u a cunoa ş te ceva din cauza lor. este nesup u s strict legilor. faptul că existen ţ a nu numai contravine celor cauzate şi depen d e n t e.o explice. chiar în forma redus ă tr ăit ă de noi.ar putea fi deplin de sine.ar fi cu totul prin sine. n. este că acea existen ţă necauza t ă este de ordin spiritual.le. dac ă ar avea în sine vreo lege care s. sau prin sine. la fel: le cunoa ş tem şi ne pe amândo u ă . prin sine. ci este şi ceea ce le explic ă pe acestea. În acest caz. dar o cunoa ş tere care le las ă în mare parte neîn ţ elese. n. ca una ce este în întregime prin sine.le deplin.

o să se gândeasc ă şi să se explice. sau care ar ajuta . lege şi libertate de la început. face să se prod uc ă în mod necesar o con ş tiin ţă care să apar ă . Libertatea ei nu poate fi prod u s ul unei legi care este impus ă autom at. ca o condi ţ ie a unei evolu ţ ii care s.ar însem na aceasta că eternitatea a avut totdea u n a un caracter temporal? Dar se poate cugeta o eternitate cu caracter temporal? Nu este în aceast ă form ul ă o contradic ţ ie de sens? Nu înseam n ă ea. Existen ţ a respectiv ă n.o duc ă la apari ţ ia con ş tiin ţ ei de sine? E de neîn ţ eles cum ar fi putu t ap ă rea un „moment” în eternitate.ar putea afirma că acea existen ţă fă ră de început a fiin ţ at din eternitate.o existen ţă făr ă de început.ar mai fi o existen ţă total ă . deci etern ă .7 ar depin de de o lege pe care ar trebui să o gândeasc ă . pe de alt ă parte. pe . Nu s. ci este prin ea îns ăşi legea. înso ţ it ă de libertate. o lege care să nu fie impus ă de o alt ă existen ţă ? Deci trebuie să fie undeva o existen ţă fa ţă de care nu este o lege superioar ă . Pe de altă parte. silit ă de o lege să produc ă cu vremea în ea o con ş tiin ţă de sine şi o libertate. oricând ar fi putut ulterior acea lege. în care ar fi putu t începe timp ul şi evolu ţ ia. N. în mod necesar. ar însem na că pân ă la aceast ă apari ţ ie a fost necesar să apar ă şi ar fi trebuit să se parcurg ă un timp. prin care. căci legea de care ar depin de ar trebui cugetat ă în mod distinct de ea. Dar cum a putut ap ă rea într o existen ţă fă ră de început. prin calitatea ei de supre m a calitate. un timp? Cum ar fi putu t ap ă rea în ea un timp. pe de o parte. Şi cum ar putea fi cugetat ă o lege fă ră o existen ţă . dac ă ar fi ap ă rut într .

superioare ei? Nu e absur d să socotim că în aceast ă existen ţă prin sine a ap ă rut un mome nt în care s.un anumit momen t. neavând nevoie de nimic altceva pentr u a se explica. din eternitate – ca pe baza ei să ajung ă la o con ş tiin ţă de sine.a ivit din ea în mod necesar o lege – existent ă virtual în ea înainte. într . o lege şi în acest caz acea existen ţă prin sine la o existen ţă care nu e prin sine. Ea e deci o existen ţă de ordin total spiritual. prin sine. ulterior o lege şi o con ş tiin ţă de sine în baza ei? Nu e absur d să admite m că. sau la o explicare a existen ţ ei sale? Poate ap ă rea într . nu e logic să cuget ă m o existen ţă prin sine din eternitate. temporal ă . deci cu un începu t. atunci. pe de alta. a ap ă rut într . să o cuget ă m fă ră o con ş tiin ţă în baza unei legi. nesu p u s ă unei legi şi netrebuin d să ajung ă supus ă unei legi şi. deci care a ajuns şi la con ş tiin ţă prin evolu ţ ia în timp? Şi nu înseam n ă aceasta o mă rginire.i fie supu s ă .8 de o parte.o lege că reia să . Dar un lucru trebuie admis: ea nu poate fi fă r ă con ş tiin ţ a de sine prin ea îns ăşi. când n.a voit ea. prin aceasta. o anumit ă neputin ţă în acea existen ţă care deci nu poate fi prin sine şi fă ră început? Şi. ea nu poate nici sfâr ş i vreodat ă . ci ad ă ugit ă unei legi existent ă virtual în ea? Şi pân ă unde am merge în că utarea originii acestei legi? De fapt. Dar dac ă poate ap ă rea acea existen ţă prin sine din eternitate. printr . cu o evolu ţ ie şi cu un sfâr ş it. Nu poate ap ă rea în ea vreo lege a evolu ţ iei care să o poat ă duce chiar la . o existen ţă fără de început.o existen ţă etern ă . e imposibil să definim pe „este” ca o existen ţă cu începu t prin sine.o existen ţă din eternitate.

Omul este o existen ţă care ştie că în sine nu este deplin ă şi deci nu poate fi fă r ă început. fă ră să fie con ş tient ă de sine? Dacă nu ştie de unde este.ar fi fost o existen ţă etern ă . sau explicarea totului.a fost o astfel de lege care să . La ce. că în ea nu cuprinde toate cele ce pot exista. Dar de unde ar fi ap ă rut aceste legi şi con ş tiin ţ a de noi înşine. în calitate de cauz ă a lor. în care totul. Omul nu se mul ţ u m e ş te numai cu tr ă irea în relativul să u şi al celorlalte existen ţ e relative. ca oameni. Dar.i dea şi un început. dar că nu ar fi acea existen ţă care să le şi poat ă ridica deasu p r a lor? De unde ar fi altfel con ş tiin ţ a de sine pe care o au atâtea existen ţ e supu se unor legi fă ră o existen ţă superioar ă care să le fi dat? Şi de unde ar fi setea lor dup ă o con ş tiin ţă de sine – unit ă cu o tot mai larg ă cunoa ş tere a tuturor? Şi e de remarcat că aceste existen ţ e depende n t e. şi primul rând de cel că ruia îi .9 sfâr ş it. niş te legi în baza că rora evolueaz ă şi ele spre un sfâr ş it. o explicare a noastr ă în baza unor legi. dar capabil ă să dea unei forme inferioare de existen ţă ni ş te legi. con ş tiente. unit ă cu o tot mai larg ă cunoa ş tere.i fie proprie con ş tiin ţ a de sine. ci vrea o rela ţ ie cu absolut ul. Dar noi constat ă m. pentr u ca să primeasc ă şi el posibilitatea unei tr ă iri în absolut ul nem ă rginit şi netrec ă tor. în noi înşine şi în lumea cu care sunte m lega ţ im niş te legi şi în baza lor avem şi noi. în primul rând. nu aspir ă numai dup ă o adânc ă con ş tiin ţă de sine.ar fi. ci şi dup ă o rela ţ ie direct ă cu existen ţ a absolut ă . ei trebuie să . cu existen ţ a prin sine. o dat ă ce n. dac ă n. nesup u s ă legilor.

Dar oare legă tura nu e mai strâns ă ? Şi cugetarea nu e numai o form ă oarecare.ar mai fi? Deci trebuie să fie o existen ţă prin sine. . ci forma cea mai sigur ă a existen ţ ei. „Cogito. Existen ţ a este condi ţ ia cuget ă rii. animalele nera ţ ionale. Eu am cunoa ş terea şi deci şi con ş tiin ţ a de ceea ce sunt eu. Descartes a prod u s formula: „Cogito. Dac ă existen ţ a e prin sine o lumin ă . În primul rând îmi cuget existen ţ a mea. la ce. Con ş tiin ţ a e existenta autodeter mi n at ă . ergo sum ”. toate formele de existen ţă . ierburile. în care nu apare nimic ulterior. cum sunt pietrele. Dar ele sunt pentr u a da un con ţ inut cuget ă rii sau con ş tiin ţ ei omului. virtual. El a legat prin aceasta strâns cugetarea sau con ş tiin ţ a de existen ţă . con ş tiin ţ a e lumina întoars ă spre sine. care are totul perfect din eternitate.10 apar ţ ine. Sunt şi forme de existen ţă care nu se manifest ă în cugetare. Care a avut în Sine. Dr faptul con ş tiin ţ ei mele e înt ă rit de existen ţ a con ş tient ă a altora. Ea asigur ă de aceea existen ţ a tuturor. ergo sum ” nu înseam n ă „cuget ”. Şi oare nu acesta este rostul principal al existen ţ ei lor? Existen ţ a etern ă . iar apoi de existen ţ a incon ş tient ă a celorlalte forme ale lumii. sau existen ţ a mea se cuget ă pe sine. ea le poate cugeta pe toate. ci cugetarea este faptul cel mai sigur al existen ţ ei mele. a avut numai în Sine toate virtualit ăţ ile existen ţ ei. sau are con ş tiin ţ a despre toate. în mare parte dobân dit ă prin progres ul în cunoa ş terea mea prin rela ţ ia cu cele deosebite de mine.

11 Socrate a putu t afirma: „Ştiu că nu ştiu nimic”.a putut fi din veci un „este” întunecat. N.a putut produce nici prin sine. care să înainteze spre un „este” luminat de o con ş tiin ţă prin evolu ţ ie. El trebuie să aib ă o altă cauz ă . În fond tot ce „este” este lumin ă . să fi ap ă rut o existen ţă temporal ă deosebit ă de cea existent ă din eternitate. ci creat ă de ea. nici ca emana ţ ie a existen ţ ei prin sine din eternitate. nu ca apari ţ ie natural ă din ea. existen ţ a prin sine. . manifestat ă în triste ţ ea sentin ţ ei lui Socrate. creat ă de cea care fiin ţ eaz ă din eternitate prin sine şi care are în sine şi puterea de . nu arat ă că exist ă undeva o cunoa ş tere des ă vâr ş it ă . şi una tempo r al ă . prin cuvânt ul: „Să fie lumin ă!”. ci trebuie să se fi prod u s. care nu trebuie să înainte ze spre o ţ int ă mai presus de sine? A fost o lumin ă fă ră de început. dar ştie de sine ca de cel ce nu ştie nimic deplin despre celelalte.a ap ă rut în existen ţ a ce fiin ţ eaz ă prin sine din eternitate. Setea aceasta de cunoa ş tere. pentr u că cuno ş tea numai în parte existen ţ a. Şi ea nu poate fi decât crea ţ ia existen ţ ei de sine din eternitate. nu ca emana ţ ie a ei. care să acopere cu toate existen ţ a? Nu arat ă ea că omul e făcut pentr u a înainta spre cunoa ş terea totului şi că deci exist ă undeva o con ş tiin ţă care cunoa ş te totul. El ştie de sine. Toat ă crea ţ ia a primit existen ţ a pentru a spori lumina sau con ş tii ţ a omului. Sunt dou ă planuri ale existen ţ ei: una etern ă .a o fi creat pe a doua din nimic. Căci timp ul nu s. Din aceasta rezult ă concluzia că timpul n. care a putut aduce la existen ţă lumina creat ă .

. ca supre m a Ra ţ iune a lor. ca explicare ra ţ ional ă a tainei crea ţ iu nii. ea ar fi lipsit ă de atotp u t er nicie şi de generozitat e. Dacă ar fi numai forma lumii. atât în Dumne ze u. la taina creatului care nu e prin sine. ci presu p u n e o existen ţă prin sine din eternitate. desprinde m Ra ţ iunea . Ra ţ iunea noastr ă este făcut ă pentr u a cunoa ş te şi acele ra ţ iuni. Ca să revenim încă pu ţ in la unirea între catafatic şi apofatic. ca şi explicare a lor (care e taina lor).se vă d prin în ţ elegere de fă pturi.. supus ă unor legi care nu duc prin libertate şi alt ă form ă a existen ţ ei la fericire. conte m plate de noi prin fire. cu ajutorul cuvenitei ştiin ţ e şi cuno ş tin ţ e. ar repre ze n t a iar ăşi o form ă nedeplin ă a existen ţ ei. Şi ra ţ iunea noastr ă implic ă. precum Însu ş i a ştiut. ne vestesc în chip ascuns ra ţ iunile dup ă care au fost făcute şi ne descoper ă prin ele scopul aş ezat de Dumne ze u în fiecare fă ptur ă .12 Dacă ar fi numai forma divin ă a existen ţ ei. Căci toate fă pturile lui Dumne ze u. deci la taina lui Dumnez e u. Între taina lui Dumne ze u şi ra ţ iunile lumii nu este o contradic ţ ie. Din contem plarea în ţ eleap t ă a crea ţ iunii. Dup ă Sfântul Maxim Mărturisitor ul. În lumea creat ă ra ţ ionalul ne duce la tain ă . mai men ţ ion ă m că ea poate fi exprimat ă ca unire între ra ţ ionalitate şi tain ă . ... Dar legă tura e în fiecare de alt ă categorie. care îşi au temeiul în ra ţ iunile lui Dumne ze u Cuvântul: „Ra ţ iunile lucrurilor. întocmite dinainte de veacuri de Dumne ze u. Ra ţ ionalul cuprinde în el şi tainicul şi viceversa. pe Dumne ze u. cât şi în lumea creat ă . sau panteist ă . ra ţ iunile lumii ne descoper ă taina lui Dumne ze u.

şi. având ca izvor şi ţ int ă bun ă tatea lui Dumneze u. p. edi ţ ia I. alcă tuit din materie şi supu s în mod accentuat unor legi. în baza faptului că e fă ră de început. Prof. Sibiu. Chiar şi trupul. în unire 2 „Răspunsuri către Talasie”. Dar toat ă e şi ra ţ ional ă . începân d de la Dumneze u cel nev ă zut şi etern.. pute m afirma că exist ă o metafizic ă . universul întreg. care explic ă lumea creat ă . sau fericirea în El. 45. vol. ap ă rut ă nu dintr . în care tr ă im noi. şi note de Pr. spre a ajunge acolo. ci prin crearea ei din nimic. Rezu m â n d cele spuse. supre m ă . toat ă existen ţ a. la Fiul şi la Duhul Sfânt” 2 . nici o existen ţă fă ră rost. sau iubirea prin sine.13 care ne lumineaz ă cu privire la Sfânta Treime. trad. 1948. făcut ă pentr u a tr ă i în Dumne ze u. împreu n ă cu el. Aceast ă ordine fenomen ologic ă exist ă îns ă şi ea pentru a fi ridicat ă de la starea supus ă unor legi de dezvoltare. Stă niloae. fă ră nici o dezvoltare. care tr ă ie ş te binele. fiind spiritualizat. depende n t ă de Aceea. este şi ra ţ ional ă şi tainic ă . . introd. Toat ă existen ţ a e o tain ă pe care n. identic ă cu Spiritul supre m. ca o lume fenomen al ă . ca o identitate între cea mai înalt ă exprimare şi cea mai deplin ă bucurie a tr ă irii în libertate. în Filocalia . e fericit ă din veci şi pân ă în veci prin ea îns ăş i. de care fă pturile con ş tiente trebuie să ţ in ă seama pentr u a se ridica şi ele la o unire tot mai strâns ă cu existen ţ a prin sine.46.o poate explica omul. va fi ridicat prin înviere Existen ţ a deasu p r a legilor. şi sfâr ş ind cu lumea creat ă . adic ă Tat ăl. Până la urm ă . sau îndu m n e z eit. iar cea creat ă .o evolu ţ ie a Aceleia. Nu poate fi nici un gol total. D. III.

Îns ă libertatea ce i s. în ţ eleas ă ca for ţă a Bună t ăţ ii şi a armoniei.şi aduc ă o contribu ţ ie şi crea ţ ia. Se poate spune de aceea că Dumnez e ul Treimii este şi Dumneze ul Ra ţ iunii adev ă rate. Dar aceast ă contribu ţ ie e ajutat ă de un Dumneze u al Treimii. Ea poate folosi ra ţ iunea în mod strâm b. sau a Ra ţ iunii adev ă rate. Care să se poat ă apropia între oamenii înş işi. Aceasta arat ă din nou că.a dat. urmân d legi ca expresie a binelui voit de Dumneze u. la unirea cu Dumneze u prin bine. împlinind rolul Mijlocitorului între Dumne ze u şi oameni şi . pe care . crea ţ iei pilda şi puterea unei armonii. fapt pe care îl arat ă omenirii şi o ajut ă să .14 cu existen ţ a fă ră începu t. sau a Ra ţ iunii supre m e. cerut ă fă pturii con ş tiente. are nevoie de un efort al libert ăţ ii. trebuie să .l împlineasc ă Însu ş i Fiul lui Dumneze u. pentru a justifica orientarea spre un bine mincinos. prin care trebuie să înainteze. Binele care se voie ş te st ă în armonia liber ă a fă pturilor con ş tiente între ele şi între ele şi Dumneze u. de Ra ţ iunea lui Dumne ze u care urm ă re ş te armonia între toate şi între ele şi Dumne ze u.L folose ş te Tat ă l Său şi ca Ra ţ iune pe seama crea ţ iei.a dat şi într un mod contrar Ra ţ iunii supre m e a binelui şi a legii lui. Un Dumnez e u monoper s o n al nu ar ar ă ta şi de oameni. sau spre prom ovarea egoist ă . poate folosi ra ţ iunea ce i s. în Care exist ă cea mai perfect ă armonie şi iubire. El despar te de Dumneze u. deci şi lui Dumne ze u. Şi n.ar avea pe Cineva egal cu Sine. Ideea o vedem dezvoltat ă tot la Sfântul Maxim Mărturisitorul. Dar interesul egoist este contrar acestui bine.

« este Hristos» (Rom. ca Providen ţ iator şi Dătă tor de Lege şi ca Răscum p ă r ă tor. se adevere ş te «Dumne ze u cuvânt ul dum ne z eiescului Apostol că va judeca cele ascunse ale oamenilor. ca să . în toate treptele prin care are să treac ă omul. a făcut şi legea natural ă (legea armoniei naturale. 4). p. ca Ziditor (Creator).l primeasc ă pe El însu ş i în ea. ). 2. Aceasta pentr u că Ra ţ iunea adev ă rat ă este una cu Iubirea. . n. adic ă dup ă ceea ce li se bineveste ş te” 3 (Rom. cât şi unul ra ţ ional. „Iisus Hristos. adic ă a harului (a Evangheliei. 10. şi cea a harului. iar întrupat. 16). ca în El să iubeasc ă to ţ i pe Tat ă l. în ţ eleas ă duhovnice ş te. ). Căci «sfârşitul Legii» .15 Sfântul Maxim Mărturisitorul prezint ă pe Fiul lui Dumneze u neîntr u p a t ca Ra ţ iunea dup ă ale Cărei ra ţ iuni au fost create toate. atât Legea scris ă în litere. ca Ziditor (Creator) al tuturo r.n. Iar ca Providen ţ iator şi Dătă tor al Legii a dat. cât şi Legea Duhului. Dacă deci în Hristos. . ca Cel care restabile ş te armonia tuturo r cu Dumne ze u şi între ele. deci să se iubeasc ă şi între ei. Lumea este făcut ă de Fiul lui Dumneze u Cel întru p a t. între sau taina vă zând lui în amân d o u ă atât un con ţ inut de tain ă . după Evanghelia Lui ». 58. Cuvântul lui Dumne ze u. n. se adun ă şi legea natural ă . am 3 Ibidem . porne ş te din El. desigur. adic ă al Legii scrise. şi cea scris ă .ar avea Iubirea ca Putere a creă rii lumii şi un scop al acestei cre ă ri. şi un Dumne ze u mono per s o n al n. Căci toat ă iubirea. Remarcân d Dumneze u şi condi ţ ionarea ra ţ ionalitatea reciproc ă crea ţ iei.n.

spune Sfântul Grigorie. 22). 23.i cuno ş ti decât umbrele.m ă şi cât ă ră mâne pu ţ in. „Cuvântul 28. nu e un apofatic sau o tain ă care dep ăş e ş te prea mult ra ţ ionalul sau taina crea ţ iei.. „dup ă mine. în parte apofatic ă . aş a cum e de ea îns ăşi sub întâia catapeteas m ă şi se ascunde de sub Heruvimi. vă zut de el.. Dar când L. de abia am vă zut «spatele» lui Dumne ze u cunoscu t ă (Ieş.. Dar „nu avem nici în ţ elegerea exact ă a crea ţ iei. îl nume ş te Sfântul Grigorie de Nazianz „mă rirea firii dum ne z eie ş ti în creatur ă şi cele puse în fa ţ a noastr ă ” 4 .. care este mai 4 Op.L în ţ elege este şi mai imposibil”. De fapt.. cum îi spune apofatic Sfântul infinit Maxim Mărturisitorul. pe cât mi. Nici una din ele nu e u ş or de în ţ eles.am primit acolo. nu vedeam firea prim ă şi neamest ecat ă . apofaticul dep ăş e ş te în Dumne ze u ra ţ ionalul.16 putu t lă sa impresia că în Ra ţ iunea dum ne z eiasc ă .. „Spatele” lui Dumne ze u. . Căci. dar imposibil de exprimat”. departe de materie şi de cele materiale. întorcân d u . cit. Şi aplecând u . Contrar lui Platon. care spunea că Dumne ze u este „greu de în ţ eles. Dar mult înainte de acestea este firea neîn ţ eleas ă şi necuprins ă . Ra ţ iunea divin ă „mai presus de ra ţ iune”. în m ă sura în care fiin ţ a Lui dep ăş e ş te ra ţ ionalul crea ţ iei.m ă în mine. p. dar a. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Şi am str ă b ă tut nourul ajungân d înlă untru. 33. A doua cuvântare teologică”. şi acesteia nu . şi cât ă ajunge pân ă la noi”. a exprima pe Dumneze u este cu neputin ţă .mă şi adâncind u . are un con ţ inut mai adânc decât con ţ inut ul ei ra ţ ional trans p ar e n t în crea ţ ie.a fost cu putin ţă . 3..

. Căci e foarte importa n t faptul „că ştim că este”. 14). persoan e. iar aceasta nu dă un 5 Ibidem . şi de aceea nu pot afirma că ştiu ceva cum este în realitate. al că rei „spate” se reflect ă în crea ţ ie.mi vine în Hristos e de la ea? Nu. A ş ti că este existen ţ a Celui cauzat. Nu în ţ elegem perfect nici ra ţ ionalul crea ţ iei. ci ceea ce este. Socrate avea dreptate să spun ă : „Ştiu că nu ştiu nimic”.Dar se deosebe ş te mult convingerea că este. nespu s mai presus de toate cele cauzate şi care explic ă existen ţ a tuturor – con ş tiin ţă . p. nu e un fapt care arunc ă o uria şă lumin ă asupr a tuturo r? Nu e un fapt care m ă face să în ţ eleg că tot binele pe care . dac ă o traduce m prin expresia: „Ştiu că nu ştiu nimic exact”. Şi spun că nu cunosc nu că este. iubire – nu e un fapt infinit de importa n t? A şti de existen ţ a Celui infinit mai presus de toate cele din lume.mi ajunge aceasta spre mânt uirea mea.17 presu s de acestea şi din care sunt toate. Căci nu e goal ă propov ă duirea noastr ă . 15. Din acest punct de vedere. nici de ş art ă credin ţ a noastr ă (I Cor. şi în el un fel de apofatic.. . de cuno ş tin ţ a a aceea ce este” 5 . 25. în care se reflect ă „spatele lui Dumne ze u”. 5. atâta cât ştim din m ă re ţ ia nem ă sura t ă şi de necuprins a lui Dumnez e u e totu ş i enor m. chiar dac ă nu ş tim „ce este ”.. Dar pentr u micimea noastr ă .l tr ă iesc şi nă dejdea veş niciei mele pline de sens e de la ea şi că mânt uirea ce. şi din acest punct de vedere necuprins şi apofatic. Cu atât mai neîn ţ eleas ă este firea lui Dumne ze u.

care ne d ă totul. cât ă fericire îmi dă cunoa ş terea existen ţ ei lui în mare parte. un ajutor în sporirea cunoa ş terii Lui? Ce fericit ă cunoa ş tere a Acelei existen ţ e mai presus de în ţ elegerea mea. nici de mul ţ u mirea pentr u ceea ce îmi dă ruie ş te.mi face mult bine? Şi totu ş i. cel mai mult. pe de altă parte. . E o cunoa ş tere care nu m ă lipse ş te nici de smerenia prin care îi cunosc adâncimea necup rins ă . fă ră ca noi să . dar mă serve ş te el. sau mai mare ca el. Mă vă d pe mine cu atât mai plin de preten ţ ia că sunt egal cu el. cu atât are mai pu ţ in preten ţ ia să .18 sens fericit vie ţ ii mele? Şi nu e aceast ă cuno ş tin ţă . Şi cu cât în ţ eleg mai pu ţ in existen ţ a lui.l servesc. Îl vă d cu atât mai de necuprins. cu cât îmi face mai mult bine. care m ă iube ş te şi.i dă m ceva! Cunosc eu toat ă taina semen ului meu.

cum spun Părin ţ ii Bisericii. ÎNSETATĂ DUPĂ NEMĂ RGINIRE ŞI ÎMPĂ RTĂŞIREA EI DE ABSOLUT Am ar ă tat în capitolul anterior că existen ţ a prin Sine. dar în ei nu are nem ă rginire.un fel se dă chiar ordinii materiale putin ţ a ca omul să tr ă iasc ă buna ei folosire prin trup ul destinat unei domin ă ri a lui de că tre bine. este via ţ a prin Sine. Se tr ă ie ş te dorin ţ a ei ca necesar ă şi de oameni. cum ar tr ă i oamenii însetarea dup ă ea? Şi dorin ţ a unei astfel de vie ţ i. dă posibilitate şi îndem n existen ţ ei prin Sine să vrea ca să sporeasc ă şi ei în tr ă irea vie ţ ii lor.19 2. Plină tatea nem ă rginit ă a tr ă irii acestei vie ţ i trebuie să se afle undeva. O astfel de via ţă sau de fiin ţă e dorit ă într . prin setea lor dup ă ea. dac ă nar fi undeva un mod al ei real? Într . căci. De aceea sunt făcu ţ i cu setea dup ă ea şi capabili de împ ă rt ăş irea lor de ea. Şi cum sar explica aceast ă sete a noastr ă de nem ă rginirea ei. sau de fiin ţ e.un fel şi de fă pturile create. Aceast ă existen ţă prin Sine nu are nevoie de nimic. SAU A FIIN ŢEI DUMNEZEIEŞTI NEMĂ RGINITE ŞI FIREA OMENEASCĂ M Ă RGINIT Ă . PLINĂ TATEA EXISTEN ŢEI PRIN SINE. cuprins ă în Sine actual şi virtual. şi are în Sine totul. sau. sau fă ră de începu t trebuie să aib ă o con ş tiin ţă deplin ă de Sine şi o cuno ş tin ţă a totului. altfel. .

ca plin ă tate a vie ţ ii. dar şi voin ţ a de a se d ă rui şi unor persoane create din nimic. nu poate fi socotit ă ca servind binelui.i este impus ă în mod inexplicabil. care voie ş te ca fă pturile m ă rginite create să se bucure de iubirea ei. O existen ţă general ă panteist ă . De aceea dac ă nu folosesc astfel libertatea lor. a Persoanelor eterne. care socote ş te că toat ă existen ţ a este şi se mi ş c ă prin legea ce. cuprin de tot ce este actual şi poate fi via ţă din eternitate. dar desigur tot cu ajutor ul Lui. Aceast ă atotp u te r nicie. nu le desfiin ţ ea z ă . că rora să Se d ă ruiasc ă şi care să I se dă ruiasc ă deplin. Dar Ea are aş a şi atotpu t er nicia pus ă în slujba acestei bun ă t ăţ i nem ă rginite. bucurie care le dă şi lor puterea iubirii şi a efortului spre Ea. Existen ţ a prin sine. . pentru că vor ca ele să se bucure în mod liber de iubirea Lor şi a acelora fa ţă de Ele. se arat ă şi în faptul că nu se tem de libertatea fă pturilor m ă rginite. ar ă tând şi în aceasta bun ă tatea Lor nem ă rginit ă . sau a fiin ţ ei. spre bucuria existen ţ ei în unire cu Ea dar şi între ele. în care totul se întâm pl ă prin niş te legi. Ea poate fi vă zut ă în urm ă toarele trei forme: una este bun ă tatea sau voin ţ a iubitoare de a se dă rui. ci înc ă una sau dou ă Persoane eterne.20 Dumneze u vrea ca via ţ a sau binele care este El prin fire şi în grad nem ă rginit să se întind ă şi la o existen ţă m ă rginit ă prin fiin ţ a ei. pus ă în slujba bun ă t ăţ ii. Şi în aceasta se arat ă că nu e numai o Persoan ă . Panteism ul filosofilor. nu poate da o explica ţ ie nici setei de bine tot mai mare şi nici posibilit ăţ ii lui.

la care ajung unele prin nefolosirea bun ă t ăţ ii Lui. se exercit ă neîncetat bun ă tate. El se mi ş că în actele Lui cu o libertate. unit ă cu atotpu t er nicia şi cunoa ş terea lui Dumneze u. săvâr ş e ş te adeseori şi abateri de la el prin minuni. Şi aceasta face ca nimic din cele ce se întâm pl ă în existen ţ a creat ă să nu se considere ca prod ucâ n d u . ca ajutor al creaturilor con ş tiente în efortul lor liber spre înaintarea în bine.ar mai fi bun ă tate.un autom a tis m extensiv. Dumneze u este deasup r a legilor şi a autom a tis m ul ui men ţ in u t în parte în ele. care. el a fost rânduit şi e sus ţ inu t de voin ţ a perso nal ă a lui Dumne ze u.21 Plină tatea existen ţ ei prin sine se arat ă îns ă şi în cuno ş tin ţ a a tot ce este. de ş i acest auto m a tis m are şi el un mare rol. nici r ă ul în mod for ţ at. ci. şi în rela ţ ia cu lumea şi deplin ă creat ă . ca existen ţă necauza t ă a tuturor celor cauzate din cu atotp u t er nicie cunoa ş tere. Chiar pilda chinurilor. Iar din aceast ă cuno ş tin ţă nu poate lipsi cunoa ş terea celorlalte dou ă . fiind d ă ruit vie ţ ii spirituale ca mijloc de cunoa ş tere pentru binele plă nuit de El. Dumne ze u. le poate fi altora de folos. Omul nu lucreaz ă nici binele. de ş i men ţ ine şi acest autom a tis m. sau .se printr . Căci altfel aceasta n. Şi bun ă tatea. urmea z ă că existen ţ a supre m ă este o existen ţă interper so n al ă . Dar existen ţ a prin sine a lui Dumne ze u e o cauz ă voluntar ă în activarea bun ă t ăţ ii Sale. căci şi în cuno ş tin ţă e o putere. nu înceteaz ă nici o clip ă să lucreze spre folosul lor. Şi aceast ă mi ş care liber ă a bun ă t ăţ ii neput ân d fi decât de la o Persoan ă la alta.

iar cuno ş tin ţ a e pus ă şi ea în slujba binelui. sau spre care ţ inte ş te ajutorul de la Dumne ze u. emana ţ ionist ă sau evolu ţ ionist ă . sau spiritual ă . în care ele sunt daruri ce . nu poate da nici o justificare şi ap ă rare binelui. atotp ut e r nicia şi cunoa ş terea tuturo r.22 auto m at. Am men ţ ionat că panteis m ul filosofiilor. Aceasta ne ajut ă să în ţ elegem că Dumne ze u e libertatea deplin ă . îngere ş ti şi omene ş ti. o lume în care are un importa n t rol şi libertatea fă pturilor con ş tiente. Bun ă tatea sau iubirea este forma cea mai ferm ă a vie ţ ii. Dar între ele este o unitate.i sunt impuse şi a că ror origine nu poate fi explicat ă . Pentru el. de ş i omul poate să nu primeasc ă tot binele pe care i. dac ă nu progresea z ă . fă ră ca ele să poat ă prod uce o dezor di ne total ă în ordinea material ă . Ele nu pot slă bi decât în existen ţ a creat ă din nimic. de ş i nu poate face tot binele sau tot ră ul pe care îl alege. Concep ţ ia cre ş tin ă despre existen ţă e deosebit ă de concep ţ ia panteist ă . Am men ţ iona t trei con ţ inut u ri principale ale fiin ţ ei lui Dumneze u: bun ă tatea nem ă rginit ă . sau. în care aceste fă pturi con ş tiente sunt făcute să lucreze. Fiin ţ a. e sursa exclusiv ă a binelui. atotpu t e r nicia e cea care a prod u s o existen ţă deosebit ă de Dumne ze u şi o face să progresez e. nu o las ă să piar ă cu totul. dar libertatea Lui. înso ţ it ă de puterea nem ă rginit ă . puterea şi cuno ş tin ţ a lui Dumneze u nu pot fi slă bite sau m ă rginite. binele pur şi simplu nu exist ă .l dă ruie ş te Dumneze u. E o concep ţ ie care cunoa ş te. sau via ţ a bun ă şi fericit ă . care crede că toat ă existen ţ a se mi ş că numai prin legile ce. pe lâng ă Dumneze u Cel deplin liber şi binevoitor.

. Când sunt primite. Când nu sunt primite.. nu mai e bun ă tate sau iubire. 10. că ruia i se atribuie o fals ă infinitate de cre ş tere în via ţă şi cunoa ş terea îşi caut ă întemeierea în argum en t e şi în pă reri mincinoase. Dumneze u este iubirea. identificat cu totul. Desp ă r ţ irea de Dumne ze u a adus lipsa de iubire. deci via ţ a şi lumina prin Sine.a se comu nica. socotin d u . puterea e înlocuit ă cu o mare slă biciune şi cuno ş tin ţ a se restrânge la falsa pre ţ uire a eului propriu. ceea ce produce un mare întuneric.23 pot fi primite sau refuzate. însu ş irile date prin crea ţ ie sunt strâm ba t e. Puterea este pus ă în slujba egoism ul ui. sau via ţă . ca Treime iubitoare de Persoane. Nu mai are loc o apropiere de Dumneze u. pentru că întunericul a orbit ochii lui” (I In 2. Bună tatea sau iubirea. El spune: „Cine iubeş te pe fratele să u r ă mâne în lumin ă . Toate formele fiin ţ ei lui Dumne ze u au în ele putin ţ a de .11). de putere şi întunericul. Dar întrucât Dumne ze u nu e silit să le . Aceast ă legă tur ă se prelunge ş te şi în oameni. îndrept at ă numai spre eul propriu. Aceasta aduce cu sine şi o slă bire a comuniunii între persoan e.se ca ţ int ă supre m ă existen ţ a eului singular. pentr u că este supre m a unitate neconfu n d a t ă a comuniu nii triperso n ale. Sfântul Apostol Ioan a accentuat cu deosebit ă claritate identitatea între bun ă tate sau iubire şi cuno ş tin ţă sau lumin ă . ele sporesc şi prin efortu rile puse prin crea ţ ie în fiin ţ a fă pturilor. Iar cel ce ur ăş te pe fratele să u este în întuneric şi umbl ă în întuneric şi nu ştie încotro se duce.

Iar dac ă cuno ş tin ţ a sesizeaz ă adev ă rul şi deci ea este una cu lumina.a numit pe Sine însu ş i ca Dumne ze u întru pa t şi Adev ă rul. Cele trei forme ale con ţ inut ul ui fiin ţ ei Sale. Iar dac ă lumina este cuno ş tin ţ a adev ă rului.24 comu nice. existen ţ a cea prin Sine. are loc o comunicare a lor în El însu ş i. pot fi considerate şi ca Adev ă rul total. ci va avea lumina vie ţ ii ” (In 8. a putut spune despre Sine însu ş i că „Cel ce umbl ă în El nu umbl ă în întuneric ”. bun ă tatea şi lumina sau cuno ş tin ţ a. 12). ca despre Cel ce este Adevă rul. care nu le are pe acestea ca fiin ţă . ră utatea sau lipsa de bun ă tate şi ne ş tiin ţ a. Aceasta face ca Dumne ze u să fie în trei Persoane. care . Hristos a putut spune despre Sine. sau cuno ş tin ţ a împu ţ ina t ă e unit ă cu necom u nicarea. când Îl nume ş te şi „Puterea şi În ţ elepciunea lui Dumne ze u ” (I Cor. 24). Numai via ţ a împu ţ inat ă . 1.a identificat în fond şi cu iubirea.şi comunic ă între ele fiin ţ a sau via ţ a. Şi aceasta e proprie lumii create. Ba spune şi direct că aceast ă lumin ă este via ţ a. în cuvintele urm ă toare ale lui Iisus. trebuie să vedem şi afirma ţ ia că El este iubirea. El a spus astfel despre Sine: „ Eu sunt Adev ă rul şi Via ţ a ”. Aceasta face pe Dumne ze u o Treime de Persoane unite în cea mai mare iubire. „Eu sunt Lumina lumii. Deci s. prin care spune că este lumina. şi: „Eu sunt Lumina lumii ”. Ca Putere este şi Via ţă şi ca În ţ elepciune este lumin ă şi iubire. De aceea Iisus Hristos S. cel ce Îmi urmea z ă Mie nu va umbla în întuneric. Dar acestea le spune despre Hristos şi Sfântul Apostol Pavel. . Aşadar.

se cu ideea că pot cre ş te într .şi lărgeasc ă tot mai mult zona iubirii. a făcut Dumneze u multe persoane. El este izvorul lor şi pentr u noi. ele nu . ci şi o legă tur ă necesar ă cu fiin ţ a lui Dumne ze u şi cu toate formele ei. oricât mai multe ar fi persoanele umane cu care realizeaz ă rela ţ iile de iubire. ca ele să . înseam n ă că nu au o fiin ţă prin sine şi nem ă rginit ă . Ei sunt ajuta ţ i de aceea să creasc ă în nem ă rginirea iubirii şi a bucuriei de ea prin iubirea fa ţă de tot mai mul ţ i semeni şi prin bucuria de iubirea tot mai multora. deci şi o capacitate de a primi în forme m ă rginite aceste con ţ inut u ri. Iar Iisus Hristos ca Fiu al Tat ă lui. Dar setea aceasta spre nem ă rginire o pot ele şi strâm ba. este deofiin ţă cu Tat ă l. Dar. Iar aceasta se datore ş te şi m ă rginirii lor.un fel în care să aib ă şi bucuria iubirii lor fa ţă de sine. şi chiar o sete de a le avea tot mai mult. Şi. o au prin actul creator al lui Dumneze u. Îns ă pentr u că omul nu are legă tura cu Dumne ze u ca şi cu niş te persoa ne egale. setea de ea şi în ţ elegerea bog ăţ iei ei. avându .le acestea prin ele înse ş i. deci nici iubirea din partea lor în mod vizibil şi într . neavând fiin ţ a prin ele.l pot .le pe toate prin Sine. Pe de altă parte. avându . unii oameni am ă gindu . ca a unora ce au şi ele nevoie de El.le împreun ă cu Tat ă l.o nem ă rginire a eului lor.25 Toate acestea formea z ă con ţ inut ul fiin ţ ei lui Dumneze u şi în El ea este nem ă rginit ă . Cele create neavând u . Îns ă aceasta înseam n ă nu numai m ă rginirea lor şi depen d e n ţ a de Dumneze u.

26 mul ţ u mi în mod drept pe om şi nu . căci nu .i pot asigura fericirea veş nic ă. El ră mâne deschide perspectiva rela ţ ia de unei iubiri iubire cu şi de însetat Dumneze u Cel în Treime.i pot infinite. .

ar fi bun ă sau iubitoare din eternitate. încât în fiecare e vă zut Dumne ze u întreg. deci n.ar fi unit ă cu bun ă tatea sau cu iubirea. Dar şi dac ă ar fi într . prin aceasta. s. pentru că au o valoare şi o rela ţ ie între ele care le face demne şi capabile de iubirea absolut ă . Altfel nu .ar n. nici monoper s o n al I.şi împline ş te nici Dumneze u şi nici uman ul destinul de existen ţă iubitoare şi.ar fi dum ne z eiasc ă .o mul ţ ime de Persoane.ar fi de aceea nici lipsi des ă vâr ş irea. cea omeneasc ă . întemeia ţ i pe Sfin ţ ii Părin ţ i. n.27 3. dem n ă de iubire şi capabil ă de iubirea infinit ă . MODELUL ŞI Ţ INTA FĂPTURILOR CREATE CONŞTIENTE Nici o fiin ţă con ş tient ă nu exist ă decât în ipostas u ri sau persoan e: Fiin ţ a dum ne zeiasc ă în trei Persoane. aceste trei Persoane sunt dum n e z eie ş ti.ar fi dum ne z eiasc ă . urm ă toarele: Un dum ne z e u persoan ă . Numai existând în trei Persoane. fericite.o unic ă Persoan ă . Şi ar mai fi aceasta atotp u t er nicie.ar relativiza. TREI PERSOANE PURTĂ TOARE ALE UNEI FIIN ŢE NEMĂ RGINITE ŞI NEREPETATE. deci nici aceast ă mul ţ ime n. Dacă fiin ţ a dum ne z eiasc ă ar fi într . vom spune. Şi sunt aş a. CA UN UNIC DUMNEZEU. Fa ţă de ideea că Dumne ze u nu poate fi deci o unic ă Persoan ă . nefiind deci trei Dumnezei. pentr u că sunt aş a de prezen te una în alta. Dumnez e u. în multe persoa ne. o dat ă ce ar fi un despot . Atotput er nicia lui n. valoarea lor.

ci indic ă autenticitatea aceleia ş i firi şi calitatea şi identitatea fiin ţ ei” 6 . care negau dum ne z eirea Fiului şi Sfântului Duh. Ţine de ea să fie astfel ipostaziat ă .ar vedea în aceasta chiar o incapacitate de a o crea? Căci ce l. 26. şi care. Sfin ţ ii Părin ţ i au comb ă tut în mod hot ă rât ereziile: arian ă şi pnevmat o m a h ă . 48 . cu pretextul că resping un politeism. pe cea din nimic. Nu fiin ţ a neiposta ziat ă ca Tat ă na ş te pe Fiul.ar mai îndem n a să creeze o alt ă form ă de existen ţă . „Or. Sfântul Atanasie zice: „A spune de Fiul că putea să nu fie e o îndr ă zneal ă ce atinge fiin ţ a Tat ă lui. căci putea să nu fie ceea ce e propriu ei? Aceasta e asemenea cu a zice: Tată l putea să nu fie bun. col. aş a e Născă tor veş nic prin fire.28 incapabil de o legă tur ă iubitoare cu alte forme de existen ţă ? În acest caz ce l. declarau pe Fiul şi pe Duhul Sfânt creaturi. P. ci din eternitate fiin ţ a supre m ă este iposta ziat ă în Tat ă l Născă tor şi în Fiul Născut. mai precis niş te prime creaturi. Nu se poate gândi în fiin ţ a 6 Contra Arianos . De aceea. Iar a zice: Tat ă l voie ş te pe Fiul şi Cuvântul voie ş te pe Tat ă l nu arat ă o voin ţă anteceden t ă (na ş terii). Ţine de bun ă tatea ei să fie din eternitate ipostaziat ă ca Tat ă şi ca Fiu. I”. o face să fie Tat ă .G. Dar precu m Tat ă l e veş nic bun prin fire. dac ă nu s. inexplicabil ă în privin ţ a originii sau a ceea ce se petrece prin miş carea ei.ar îndem na să voiasc ă o comu niu n e cu sine a unei existen ţ e create în timp? Un dum ne z e u monoper s o n al s.ar apropia de o esenţă imperso n al ă supu s ă unei legi a evolu ţ iei sau a emana ţ iei.

sau mai mul ţ i între ei. În acest caz n. admi ţ ân d u . cap.ar fi bun şi autentic. dac ă n. se admit trei dum ne z ei desp ă r ţ i ţ i. Cel mai mult şi mai perma n e n t îşi arat ă o Persoan ă bun ă tatea fa ţă de alta când una e Tat ă şi alta. VII. 45. Iar Sfântul Vasile cel Mare condi ţ ionea z ă rela ţ ia de Tat ă şi Fiu a lui Dumne ze u de bun ă tatea şi de puterea Lui. P. col.ar avea puterea să fac ă aceasta. dar e un bine (o bun ă tate) ca să fie Tat ă al unui astfel de Fiu. Iar fa ţă de afirma ţ iile acelora ş i eretici.ar fi în El o Persoan ă care să .ar admite o mul ţ ime de persoane.G. ipostaziat ă în Tat ă l şi în Fiul.şi ar ă ta bun ă tatea din veci şi neîncetat. 769.29 dum ne z eiasc ă ca existen ţă nici o clip ă anterioar ă ipostazierii ei în Tat ă l şi în Fiul. precum se cunosc trei oameni. prin libertatea de a. „Binele (bun ă tate) este pururea în Dumne ze u Cel mai presus de toate .ar întam pla şi dac ă s. Căci. că. nu e fă ră putere. pentr u că veş nic voie ş te să fie binele (bun ă tatea)”. în acest caz. prin cele suferite şi prin 7 La Sfântul Grigorie de Nyssa. Contra lui Eunomiu . deci niciodat ă nu lipse ş te binele (bun ă tatea) din El. Indivizii sunt foarte desp ă r ţ i ţ i prin timp. aş a cum s. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Dar aici (la oameni) comun ul înf ăţ i ş eaz ă numai o unitate care este cunoscut ă numai prin gândire. iar voind. ar fi supus unor legi. 7 Dumneze u n.se trei Persoane în Dumnez e u.ar fi mai presu s de toate. e firesc să aib ă veş nic pe Fiul. Ţine de bun ă tatea ei să fie Tat ă din eternitate. . sau ale altora. iar voind şi putân d. Fiu din veci şi pân ă în veci.şi arate bun ă tatea fa ţă de alt ă Persoan ă şi n. nici nu vrea să fie Tat ă l fă ră Fiul.

A cincea cuvântare teologică ”. Nimic din ceea ce este în cele împ ă r ţ ite nu se află aici (în fiin ţ a cea Una). Când privim la dum ne z eire. Cei închina ţ i sunt Trei” 9 . Iar un tropar din slujba înmor m â n t ă rii spune: „O Dumne zeire în trei str ă luciri”. ci e posedat ă în modul comun total. ci dum ne zeierea e neîmp ă r ţ it ă în Cei ce Se disting. Sfântul Vasile cel Mare spune că la oameni fiin ţ a este dispersa t ă .. 103. p. 18. Iar când privim la Cei în care este dum ne z eirea. La oameni. iar Altul mai pu ţ in Dumne ze u. 103.G. nici nu Se împarte în putere. În Persoanele dum ne z eie ş ti firea nu se repet ă . 10 De fide orthodoxa . iar Altul mai târziu. sau în ipostas u ri vedem aceea ş i fiin ţă repetat ă . Iar afirmân d unitatea lui Dumne ze u fa ţă de mul ţ ii zei ai elinilor. apare în cugetarea noastră unitatea ei. fă ră să se contop easc ă . 15. pentru că una este dum ne z eierea. Ibidem . 94. Şi cei ce sunt din ea ră mân în ea. 14. E ca o unic ă lumin ă în trei sori ce se penetrea z ă reciproc. col. „Cuvântul 31. 8 9 . de ş i credem că sunt Trei. nedeplin unit ă şi Op. Sfântul Grigorie spune: Dar „pentr u noi nu este decât un unic Dumne ze u. La fel spune Sfântul Ioan Damaschin: „Cei trei sori care se compene t rea z ă sunt o singur ă lumin ă ” 10 . Nici Unul mai înainte. p. Cei ce ies din cauza prim ă în mod netem p o r al. cit. 829.30 putere” 8 . Căci nu este Unul mai mult Dumne ze u. fiind din ea şi de aceea ş i slav ă. dac ă trebuie să vorbim pe scurt. la cauza prim ă şi la principiul unic (la monar hie). Nici nu se scindeaz ă în voin ţă . P. firea cea comun ă e posedat ă de multe persoan e prin repeti ţ ia ei în acele persoane. deci nedeplin unit ă în persoanele lor.

să produc ă o fisur ă în prin fiin ţ ei întreru pâ n d continuitatea intercalarea golului”. Când cuget ă m pe Tat ă l ca necuprins. Între persoanele umane de aceea ş i fire se află un spa ţ iu sau alte obiecte. pentr u că Fiul şi Duhul Sfânt nu pot fi în afara acestei infinit ăţ i atotcu p ri n z ă toare şi în afara singurei existen ţ e necreate şi în afara slavei. trup u rile le împiedic ă de la o deplin ă comunicare. La fel nu se va putea cugeta Tat ă l în afara Fiului sau 11 a Duhului Sfânt. ca necreat. Îi cuget ă m şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt la fel. 326 .G. În Persoanele Sfintei Treimi îns ă „se vede o continu ă şi infinit ă comu nitate” 11 . care să fie ca un spa ţ iu între Tat ă l şi Fiul şi Duhul Sfânt. De aceea. „Cugetarea Dumneze u) nici o întreru pe r e. La aceasta contribuie şi faptul că firea uman ă e constituit ă din suflet şi trup şi. P.328. Nu e nimic care să se intercaleze între Ei. adic ă o comuniu ne neîntrer u p t ă de vreo discontin uitate cele trei şi infinit ă în con ţ inut ul nu ce vede şi. ar ă tân d că firea lor este aceea ş i. col.L (în comu nic ă Persoane. 32. persoanele îşi comunic ă numai în parte şi când voiesc ceea ce au comun prin aceea ş i fire. care fac firea să se repete şi să nu fie într .o total ă comuniu ne. 38 . . nici vreun alt lucru subzisten t ( ) afar ă de firea dum n e z eiasc ă . dac ă sufletele pot comunica mai u ş or. încât să o poat ă împ ă r ţ i prin inserarea a ceva str ă in. nici golul vreunei existen ţ e fă ră subziste n ţă întregul neipost a ziat ă . „ci se contem pl ă în fiecare comun ul neîntrer u p t şi neîmp ă r ţ it”. în ţ ele ş i în infinitatea lor Ep. care divine.31 identic ă în aceste repeti ţ ii. în ţ elepciunii şi atotpu t e r niciei ei.

ar împiedica să 12 13 Sfântul Vasile cel Mare. prin aceasta nu . adic ă cele proprii fiec ă rui ipostas”.. 26. 723. P. pute m Dumneze u. dar întreit în Persoane. sau Duhul desp ă r ţ it de Fiul.L desp ă r ţ im de Tat ă l. nici o mul ţ ime de persoa ne. aceast ă calitate de unic Dumnez e u în trei Persoane nu o are pentr u faptul că este simplu în trei Persoane cu totul la fel. col. În acest caz s. col. Dumneze u nu poate fi nici o singur ă Persoan ă . 12 Sfântul Atanasie spune şi el: „Dar dac ă zicem că Fiul este. pentr u că ar fi lipsit de comuniunea iubirii. De Synodis .32 atotcu p ri n z ă toare. nici ) deosebirea ipostas u rilor tăind comunicarea ( ò firii. pentru că acesta de fapt este un unic Dumne ze u prin unitatea de fiin ţă şi de iubire nem ă rginit ă ce.G. aceste cuprinde vorbi decât persoane toate de în un ar fi fiecare singur şi nu Deci. 332. Astfel. m ă rginite persoan ă .ar nu putea caz. vie ţ uie ş te şi subzist ă deosebit.I este proprie prin rela ţ ia de Tat ă şi Fiu uni ţ i în Duhul Sfânt. . Căci. Întreg Tată l Îl are pe Fiul întreg în sânul Său şi întreg Fiul e împreun ă cunoscu t cu Tat ă l şi se odihne ş te neîncetat în sânurile pă rinte ş ti” 13 . nici comu nicarea firii confun dâ n d particularit ăţ ile semnelor (ipostatice). „Căci nu se va putea în nici un fel inventa vreo tăiere sau împ ă r ţ ire încât să se poat ă cugeta Fiul fă ră Tat ă l. cugetân d unele spa ţ ii şi distan ţ e prin care ar fi dessp ă r ţ it trupe ş te. Căci credem că ei sunt uni ţ i în chip nemijlocit şi sunt nedes p ă r ţ i ţ i între ei. Şi ce ne . asemenea Tat ă lui. Deci. ci se vede şi în Aceş tia o negr ă it ă şi neîn ţ eleas ă comunitate şi distinc ţ ie. op.333.ar socoti şi trei persoan e umane un singur om. în acest s. cit.

El e în ţ eles ca Tat ă exclusiv şi având în rela ţ ie cu El în mod total şi pe Fiul. nu . când se cuget ă şi se nume ş te Tat ă l. şi numai de Tat ă. Tat ă l nu e ca Persoan ă decât Cel ce iube ş te pe Fiul ca Tat ă . Unul singur este Tată l.l are în rela ţ ie cu acelea. ca o unire deplin ă . Calitatea de Tat ă al unui singur Fiu. În Dumneze u.I spun Dumne ze u fă ră să vă d . fă ră să vă d în El pe Fiul.I pot zice Tat ă lui sau Fiului Dumneze u. deci reprezint ă toat ă pă rin ţ imea şi numai pă rin ţ imea în rela ţ ie cu un unic Fiu. Şi rela ţ ia aceasta.o rela ţ ie în care fiecare le cuprin de pe celelalte dou ă prin locul deosebit ce. sau să socotim şi pe cele trei Persoane divine trei dum ne z ei? E un singur Dumne ze u numai pentr u că cele trei Persoane dum n e z eie ş ti sunt într . Între oameni to ţ i sunt. şi când e cugetat şi numit Fiul. sau pot fi. fă ră să gândesc şi să vă d în El pe Fiul. Îl prezint ă pe Tat ă l ca nev ă zut ul exclusiv. Şi în mod asem ă n ă tor în ţ elegem şi pe Duhul Sfânt. deci nu pot să . De aceea. De aceea. ca iubirea de Tat ă fa ţă de Fiul. Nu pot gândi şi zice Tat ă l. e în ţ eles în rela ţ ie exclusiv ă şi total ă cu El şi Tat ăl. şi ta ţ i. de ş i este atât de intim ă prin des ă vâr ş irea iubirii datorit ă nem ă rginirii fiecă ruia şi iubirii infinite a fiec ă ruia fa ţă de ceilal ţ i. nu înseam n ă o confun da r e între Ei. Nici nu e unit numai unul cu altul în calitatea exclusivă de tat ă şi de fiu. şi Unul singur reprezint ă toat ă fiimea şi numai fiimea în raport cu Tat ă l şi Duhul Sfânt reprezint ă o rela ţ ie special ă cu amân d oi. şi fii. sau Duhul ca acela ş i Dumneze u.33 socotim pe to ţ i oamenii un singur om.

de nepo ţ ii lui.34 unit cu El ca Dumne ze u şi pe Fiul. Eşti Dumne ze u pentr u că Fiul tă u este Dumnez e u. Nu vă d în nici un om numai un fiu. sau cu cel ce. În Dumneze u o Persoan ă n. Tat ă l nu poate să nu se gândeasc ă şi să nu aibă în El exclusiv sim ţ irea iubitoare fa ţă de Fiul Său ca unit cu El. pe care a hot ă rât să o creeze. ca să nu mai spun de mo ş ii lui. Sunte ţ i împreun ă Dumneze u”.i este tat ă . ci şi altceva. Pe cât este El de Dumneze u. Iubirea unui fiu omenesc nu .ai fi Tat ă al Fiului Dumnez e u. Amândoi ave ţ i aceea ş i slav ă. fiind Persoane coeterne şi aflate în via ţ a plenar ă comu n ă . Dac ă n. Iar Fiul este numai Fiu şi singur Fiu iubitor al Tat ă lui şi de aceea nu pot să cuget pe Fiul şi să numesc pe Fiul. sau cu mai mul ţ i fii pe care îi are. . pe atât este şi Fiul. Ci e unit cu fiecare din cei doi. sau al mai multora. Deci cu nici unul din ace ş tia nu este voit în mod exclusiv şi total. El vrea să spun: „Tu eş ti Dumne ze u împreu n ă cu El. a Aceluia ş i Dumne ze u. ca Dumne ze u. nici în tat ă l numai un tat ă .ai fi Dumne ze u. n.i este fiu.l une ş te în mod total şi exclusiv cu cel ce.are decât afec ţ iunea de Tat ă din veci şi pân ă în veci fa ţă de un unic Fiu.L vă d în El şi pe Tat ă l ca Dumne ze u. iar o Alta numai afec ţ iunea de Fiu în veci şi pân ă în veci fa ţă de un unic Tat ă . de fra ţ ii lui. ca unit în slava de Dumne ze u cu El. Un om este tat ă al unui fiu. dar e şi fiu al unui tat ă . Dar se arat ă şi aş a cunoa ş terea lumii. fă ră să . iar El nu este Dumnez e u”. şi viceversa. Nu vrea ca eu să spun: „Tu eş ti Dumne ze u.

Nu voie ş te să nu se simt ă una în toate cele dum n e z eie ş ti cu Fiul. De pild ă .I socotim fiin ţ e El ca Dumnezei. dar şi fă ră să se confun de între ele. deci une ş te sim ţ irea Sa de Tat ă l fa ţă de Fiul cu tr ă irea sim ţ irii iubitoare a Fiului fa ţă de Sine. Fiecare e purt ă toare a întregii dum ne z eie ş ti nerepet ate. deci în toat ă existen ţ a. pe Tat ă l Dumne ze u. dar şi fă ră să . Deci cum n. pe Fiul. deosebit de Fiul. Dar şi în aceasta se vede unitatea neconfu n d a t ă a Tat ă lui cu Fiul.ar obliga aceasta să socotim pe Tat ăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt un unic Dumneze u.35 Şi fiind numai Tat ă şi Tat ă l unui unic Fiu. nu voie ş te să nu aib ă în Sine. Tat ă l tr ăie ş te ca Subiect sim ţ irea Fiului fa ţă de Sine.ar fi ea nesfâr ş it mai intens ă în rela ţ iile dintre Persoanele dum ne zeie ş ti? Şi cum nu ne. deci fiecare e Dumne ze ul întreg. numin d Dumne ze u. în şi. de ş i pe de alt ă parte tocmai aceasta Îl men ţ ine veş nic în calitatea Sa de Tat ă. pentru că are singur pe Fiul şi numai pe un unic Fiu. fă ră să se despar t ă . nu voie ş te să nu gândeasc ă unit cu Sine pe Fiul. Unitatea Tată lui cu Fiul trebuie cugetat ă mergând mai departe: Tat ă l nu voie ş te să nu tr ă iasc ă şi sim ţ irea iubitoare a Fiului fa ţă de Sine. fă ră să se confun d e prin aceasta cu Fiul. mai ales în Evanghelia dup ă Sfântul Ioan. în toat ă gândirea şi sim ţ irea. să trei în ţ elegem Persoan ă fă ră să . ră spun z â n d . nedesp ă r ţ it de Sine. Şi cine nu simte în sine şi sim ţ irea de că tre Tat ă l a sim ţ irii Fiului? Avem experien ţ a acestui fapt şi în rela ţ iile dintre noi. fă ră să se confun de cu Fiul. Iisus Hristos spune aceste lucruri în multe feluri. oamenii.I confun d ă m ca Persoane.

depen de n t e. Dar tat ă l omenesc. O persoa n ă trebuie să vorbeasc ă cu o alta şi în modul cel mai interesat şi unificator de un al treilea. Şi nu numai el simte aceasta. în interesul pentr u al treilea. fiind tat ă al mai multor fii. Cei apropia ţ i suflete ş te nu vorbesc în mod izolat. cuprinzâ n d întreaga fiin ţă nem ă rginit ă .o anu mit ă comu niune. chiar fiind în realitate tat ă al unui singur fiu. Ci şi cei ce cunosc şi copilul şi mama. Fenomen ul acesta îl trat ă m în parte şi noi. nu se vede pe sine întreg într . de ş i sunte m fă pturi create.un singur fiu. El zice: „Cel ce M. şi un el care să . m ă rginite. ci Tat ă l – Care r ă mâne întru Mine – face lucr ă rile Lui. De aceea nu se vede întreg într .11).i uneasc ă din nou. fiecare din aceste trei Persoane. ca să comunice întreolalt ă . Dar şi faptele lor se află într . ar ă tând îns ă că nu ne pute m împ ă ca cu nem ă rginirea. . pentr u a se sim ţ i fiecare fericit ă . el. La Dumne ze u.şi comu nica mai mult fiin ţ a.36 la întrebarea lui Filip: „Arat ă .. are putin ţ a să fie tat ă şi al altor fii. Când vorbe ş te copilul. 9.a v ă zut pe Mine a v ă zut pe Tat ă l.ne nou ă pe Tat ă l ”. Vom adânci ideea unui singur Dumne ze u în trei Persoane şi în modul urm ă tor: O persoan ă trebuie să aib ă ca eu un tu . Tat ăl vede în fapta vrednic ă a fiului şi fapta sa..un fiu al să u. Crede ţ i Mie că Eu sunt întru Tat ă l şi Tat ă l întru Mine” (Ioan 14. nu e necesar să fie o mul ţ ime de persoane pentr u a. el simte că prin el vorbe ş te şi mama. Nu crezi tu că Eu sunt întru Tat ă l şi Tat ă l este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine. vede în fiecare fiu alt aspect de sine.

nici împreu n ă Născut al Fiului cu Tat ă l. Adresân d u . şi ar fi nu numai fiu al unui tat ă . ar lipsi ceva care îi une ş te şi în alt ă form ă pe cei doi. sau dac ă Fiul ar fi şi el tat ă al unor al ţ i fii. se întoarce ca afec ţ iune sporit ă a Fiului fa ţă de Tat ă l.I înt ă re ş te în calitatea lor de Tat ă şi de Fiu.ar mai avea toat ă fiin ţ a şi toat ă intensitatea iubirii de Tat ă exclusiv şi de Fiu exclusiv. făcând pe fiecare Dumne ze u deplin. ci şi al unei mame.ar avea pe un al treilea tot atât de nem ă rginit şi de exclusiv. ca Tat ă . pe care să . Aceasta îi une ş te în mod des ă vâr ş it în fiin ţă şi în iubire. El porne ş te de la Tat ă l. cu niş te texte din Sfântul Grigorie de Nazianz. dar nu trei Dumnezei. iubirea între ei n. El nu poate fi un alt Fiu al Tat ă lui. sau un alt Tat ă al Fiului. Dacă Acest Tat ă ar fi şi Tat ă l real sau posibil al altor fii şi dac ă ar avea pe lâng ă calitatea de Tat ă şi pe aceea de fiu al vreunui alt tat ă . ajuns în Fiul. El îi une ş te pe amân d oi prin aten ţ ia reciproc ă ce spore ş te iubirea între Ei.se celor ce . Ci este Cineva care reprezin t ă aten ţ ia sau iubirea Tat ă lui fa ţă de Fiul şi ră spu n s ul iubirii Fiului. fa ţă de Tat ă l. de ş i este în trei Persoane şi fiecare e Dumne ze u deplin. fă ră a fi mai mul ţ i dum ne zei. spre Fiul. care . ca Fiu. Vom da o ultim ă şi cuprinz ă toare înt ă rire a învăţă turii că Dumne ze u este Unul.37 Dar cea mai iubitoare rela ţ ie între un Eu şi un Tu are loc atunci când una e Tat ă l celeilalte şi numai Tat ă şi al uneia singure.L iubeasc ă împreun ă . nefiind desp ă r ţ i ţ i în nici un fel în fiin ţă şi în iubire. Dar acest al treilea nu poate fi împreu n ă Născă tor cu Tat ă l al Fiului. ca afec ţ iune de Tat ă şi. Dar dac ă ace ş tia doi n.

cei închina ţ i sunt Trei” 14 . prin cele pă timite şi prin putere. alta le despar te în trei Dumne zei.un unic Dumne ze u a celor trei Persoane. A cincea cuvântare teologică”. n. 14. ca şi mul ţ i oameni?”. iar altul mai pu ţ in Dumne ze u. fă ră să se contop easc ă .. Când privim la Dumne zeire. Nici Unul mai înainte. Şi Cei ce sunt din ea ră mân în ea.. Noi tr ăim nu numai o compo zi ţ ie (având trup uri deosebite). iar altul mai pu ţ in. Nici nu se scindeaz ă în voin ţă şi nu se împarte în putere. cit. fiind din ea şi de aceea ş i slavă. apare în cugetarea noastră unitatea ei.. ci Dumne zeirea este neîmp ă r ţ it ă în Cei ce se disting. ar fi trei dum n e zei. ci şi o opozi ţ ie între noi şi în noi înşine. dac ă trebuie să vorbim pe scurt.n )? Pentru noi nu este decât un unic Dumne ze u. E ca o unic ă lumin ă în trei sori ce se penetrea z ă în mod reciproc. Căci nu este Unul mai mult Dumne ze u.. Sfântul Grigorie spune: „Dar care este lupta şi argum en t ul nostru împotriva celor dou ă partide împreu n ă (din care una afirm ă o confun da r e într . Nu ră mâne m nici într . . de ş i credem că sunt Trei.38 afirmau că. pentru că una este Dumne zeirea.. p. Indivizii sunt foarte desp ă r ţ i ţ i prin timp. Şi la noi nu este tot neam ul omenesc o unic ă umanitate? Dar totu ş i nu sunt mul ţ i zei şi nu unul. La întrebarea adversarilor: „Oare nu e o unică dum ne z eire şi la Elini. „Cuvântul 31. 103. Sfântul Grigorie Teologul ră spun de: „Dar comu n ul uman posed ă o unitate care este cunoscut ă numai prin gândire.. la cauza prim ă şi la principiul unic (la monar hie).o singur ă zi curat 14 Op. Iar când privim la Cei Care ies din cauza primă în mod netem p o r al. dac ă ar fi trei Persoane de fire dum ne z eiasc ă .

o comu nicare reciproc ă . şi de aceea Persoanele se întregesc mai deplin. p. Dar la Dumne ze u e mai mare deosebirea şi de aceea nu se repet ă în ele fiin ţ a.39 aceia ş i. 15 Ibidem . ca cele omene ş ti. pentru că fiecare reprezint ă în alt mod fiin ţ a dum ne z eiasc ă cea unic ă şi prin aceasta se întregesc altfel decât cele omene ş ti. dar altfel.tu şi de un al treilea pentru întregire. Uneori firele comunicative între dou ă persoane sunt aş a de multe. 15. dar în mod repetat. Fiin ţ a.104. fiind o întregire a celor trei roluri ale aceleia ş i fiin ţ e nerepet ate. cu atât mai pu ţ in toat ă via ţ a. ci fiecare repre zin t ă toat ă fiin ţ a. fiind nem ă rginit ă . dar cele trei Persoane ale Ei nu se confun d ă . nu se poate repeta. şi de aceea mai pu ţ in întregitoare. La oameni exist ă o comunicare între persoa nele apropiate corporal şi spiritual. care poart ă aceea ş i fire. ci în trupu rile şi sufletele noastre este un flux continuu şi o schimbare neîncetat ă . . 103. De fapt şi la oameni e nevoie de un eu. că firea unic ă e tr ă it ă de firea celeilalte aproap e ca identic ă cu a sa. ca între niş te noduri între care sunt întinse niş te fire. Nu sunt Persoane mai mult sau mai pu ţ in unifor me. Dar nu poate tr ă i fiecare persoan ă uman ă cu toate celelalte aceast ă unitate. de ş i sunt simpli şi mai înt ă ri ţ i în bine prin apropierea de Binele supre m” 15 . Dar cele trei Persoane dum ne z eie ş ti sunt un unic Dumneze u. folosind fiecare în alt fel toat ă puterea fiin ţ ei într . Nu ştiu dac ă nu sunt aş a nici îngerii şi toat ă firea de sus şi de dup ă Treime. Aceasta le face pe cele trei Persoane să aib ă deplin fiecare în Sine şi pe celelalte dou ă .

Şi pe m ă sur ă ce o persoan ă e mai pu ţ in legat ă prin astfel de fire cu fiin ţ a repetat ă în alte persoane. e mai moart ă spiritual. ca un nod iradiant cu altul. În via ţ a pă mânteasc ă o persoan ă nu este legat ă prin fire mai multe sau mai pu ţ ine numai cu firea repetat ă din alt ă persoan ă . ci cu mai multe astfel de nodu ri. În via ţ a viitoare. fiind unite şi ele toate în Fiul cu Tat ă l prin Duhul Sfânt. cu altele prin mai pu ţ ine. cu unele prin mai multe fire.40 dat ă fiind distan ţ a dintre ele. fă ră ca aceasta să fac ă să înceteze subziste n ţ a sa in firea proprie. dar nu printr . Modul unit ăţ ii Sfintei Treimi este astfel originea şi ajutor ul veş nic al unit ăţ ii între fă pturile con ş tiente. unde cunoa ş terea tuturo r de că tre fiecare în Hristos va avea o maxim ă dezvoltare. se vor apropia şi persoanele umane de unitatea care este între Persoanele Treimice.o rela ţ ie asemen ea celei dintre Persoanele divine. .

ci întrucât este în Tat ă l. Cela ce eş ti izvorul vie ţ ii şi al nemuririi. Dumnez e ul nostr u. dar este aş a din eternitate. ci întrucât este în Tat ă l. Deoarece nu fiin ţ a în sine na ş te şi purcede. ci Tat ă l o are din eternitate nen ă scut ă . Una nu e deci mai înainte de alta.a fost nici fiin ţ a dum ne z eiasc ă imperson al ă anterioar ă subzisten ţ ei lor în cele trei Persoane.. se spune că tre Fiul: „Stă pâne Doamne. Fiul Tat ă lui Celui fără de început. deci fă ră de începu t. Deci una şi aceea ş i fire dum ne z eiasc ă este în Tat ă l nen ă scut ă din eternitate. Cela ce eş ti împreu n ă veş nic ca Dânsul şi împreu n ă fă r ă de început”. dinainte de Sfânta Împ ă rt ăş anie.. Căci dac ă ar fi nen ă scut ă în sine. ea nu este nici nen ă scut ă în Sine. Aceasta înseam n ă că n. Iisuse Hristoase. în mod nă scut din Tat ă l şi Duhul Sfânt din eternitate în mod purces din Tat ă l spre Fiul. ea nu se dubleaz ă şi nu se întrege ş te prin aceasta. în trei Persoane: în Tat ă l nen ă scut. ar trebui .41 4. Deşi Tat ă l e nen ă scut. În rug ă ciunea întâi a Sfântului Vasile cel Mare. în Fiul nă scut din Tat ă l şi în Duhul Sfânt purces din Tat ă l spre Fiul. deoarece e nem ă rginit ă . dar totodat ă este nă scut ă în Fiul din eternitate şi în Duhul Sfânt este purceas ă din eternitate. iar Fiul Născut şi Duhul purces. Dar. nena ş terea Tat ă lui nu au o succesiune între ele. DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI FIIN ŢE DUMNEZEIEŞTI NEREPETATE ÎN RELA Ţ IILE ÎNTREGITOARE Fiin ţ a dum ne zeiasc ă subzist ă din eternitate.

am considera pe Tat ă l temporal înaintea celorlalte. Întreaga fire dum n e zeiasc ă – de când exist ă în mod con ş tient. deci ar avea loc o evolu ţ ie de la starea de fiin ţă impersonal ă .ar fi prod u s ele nici prin voin ţ a tuturor Celor trei. Aceasta ar însem n a tot un fel de lege existent ă într . Deci nu trece în timp de la calitatea de nen ă scut ă la cea de nă scut ă şi purceas ă . în mod panteist. În cazul acesta. Ele sunt din eternitate într . la cea în starea celor trei Persoane.au prod u s pe rând. ceea ce ar reduce pe Dumne ze u la o existen ţă monoper s o n al ă aprop riat ă de o esen ţă şi de legea ei de dezvoltare. Ci este din eternitate în Persoana nen ă scut ă . Născă tor şi Purcez ă tor. dar şi de nă sc ă toare şi purcez ă toare. este eternitate celelalte dou ă . în binele ei. de la calitatea de fiin ţă a Tat ă lui. Din eternitate. e dat modul etern şi . Fiin ţ a cea una are din eternitate în Tat ă l calitatea de nen ă scut ă .o esen ţă înainte de ele. la cea de fiin ţă a Fiului şia a Sfântului Duh. fiin ţ a dum ne z eiasc ă nu exist ă altfel decât în Persoana Tat ă lui Nen ă scut. Toate pe rând Persoan ă trei la în Persoanele existen ţă . În bun ă tatea ei. deci din eternitate – este implicat ă în cele trei Persoane. prin voin ţă . de purceas ă . din venite fiecare Deci. netrecân d ca o debordare de la Tat ă l la Fiul şi Duhul Sfânt în baza unei legi a emana ţ iei. şi în Persoana Fiului Nă scut şi a Duhului Purces. eternitate. dar şi nă sc ă toare şi purcez ă toare a Tat ă lui şi în Persoana nă scut ă a Fiului şi în cea sunt purceas ă din a Sfantului nu Duh.o iubire actual ă . Nici nu s. şi prin aceasta are din eternitate în Fiul calitatea de nă scut ă şi în Duhul.42 să şi nasc ă . Nu s. existân d în Sine. fă ră început.

Şi pân ă unde s. n. dar o d ă ruire care nu poate să nu tr ă iasc ă bucuria ră spun s ul ui la d ă ruirea iubitoare proprie. este în Aceea. Iubirea cea mai deplin ă o arat ă o Persoan ă . fiind dă ruit ă de Sine ca Tat ă . Voind să . este . ea nu se debordea z ă fă ră voie. şi ră spun s ul cel mai deplin la aceast ă d ă ruire este al unui Fiu. dar şi Aceea în ea. numai Fiu.43 liber al existen ţ ei celor Trei Persoane dum ne z eie ş ti. arat ă că iubirea este fă ră de început şi cauz ă şi din faptul că una dintre Persoane este Tat ă .o dă ruie ş te. în deplin ă libertate. Fiu şi o a treia. sau toat ă bun ă tatea.a primit nimic. Cel ce iube ş te astfel se d ă ruie ş te întreg şi prime ş te ră spuns ul iubitor întreg la aceast ă dă ruire. Duhul Sfânt al iubirii care porne ş te din Tat ă l spre Fiul şi se întoarce ca ră spu ns de la Fiul la Tat ă l. alta. Trăind din veci ca originea ultim ă a toat ă existen ţ a. prin aceasta. Dacă n. mai ales că nu e decât Fiu.şi dă ruiasc ă din eternitate întreaga fiin ţă nen ă scut ă . Prima Persoan ă e prin acesta nen ă scut ă şi numai Nă scă toare.ar fi nici una numai Tat ă şi Tat ă l ultim.ar fi o Persoan ă nen ă scut ă . o dă ruie ş te întreag ă unei Persoane care. prima Persoan ă na ş te din veci Persoana că reia i. Căci nu e iubire mai adânc ă şi mai curat ă ca cea dintre Tat ă l şi Fiul. Iar dac ă supre m a existen ţă e supre m ă bun ă tate. dar mai ales când Tat ă l e numit Tat ă şi Fiul. ci e o d ă ruire integral ă de Sine a existen ţ ei care n. ca existen ţ e din eternitate. Dar tocmai pentru că se dă ruie ş te întreag ă Aceleia.ar merge cu na ş terea din alta şi alta? Unirea între eternitate şi des ă vâr ş irea lor se vede. Persoanele dum n e zeie ş ti.

Primul este Nă scă tor şi Purcez ă tor şi aceasta în chip nep ă timitor şi netem p o r al şi netru p e sc. să i. Sfântul Grigorie de Nazianz le spune acestea astfel: „Astfel. cu cât ne dă ruim mai mult altora. Persoanei neoriginitate care i s. Dar nu poate să nu dă ruiasc ă Celui Născut prin dă ruirea de Sine. Şi aceasta este pentr u noi Tat ă l şi Fiul şi Sfântul Duh.L prime ş te.n. chiar dac ă este în ea (în firea dum ne z eiasc ă ) o diferen ţă exprimat ă prin num ă r. n.se întreg lui. pe Duhul Sfânt. dă ruind u . nu e o tăiere în fiin ţă . ca pe o alt ă dovad ă a iubirii Sale. într . De aceea monad a «de la început» (de la început ul etern al existen ţ ei ei.a dă ruit.ar numi cineva. ca să produc ă şi în Acela mul ţ u mirea iubitoare a iubirii Sale. sau nu ştiu cum le.44 egală şi unit ă deplin cu Sine. ci ca pe Unul care devine şi al Celui că ruia Îi se arat ă iubirea Sa. Celălalt Purces. ca d ă ruire fiin ţ ial ă .un mod cu totul deosebit de cele vă zute. ca să primeasc ă de la Acela ca ră spuns dă ruirea Lui. Chiar noi oamenii experiem faptul că. Unul este Născut. ) se miş ca spre doime pân ă în treime.o dă ruiasc ă în calitate de bun ă tate sau de fiin ţă primit ă .se de bun ă tatea nesfâr ş it ă primit ă . Tat ă l. Unirea des ă vâr ş it ă din bun ă tate face din prima Persoan ă originea Persoanelor care să primeasc ă întreag ă bun ă tatea Ei. ca acesta. nu ca pe un Frate al Aceluia. cu toat ă mul ţ u mirea ei.Se întreg. umplân d u . Dintre ceilal ţ i. Neoriginat ul d ă na ş tere originat ului. cu atât ne îmbog ăţ im mai mult. na ş te prin aceast ă d ă ruire de Sine pe Cel ce. dă ruind u . Căci nu vom îndr ă zni să vorbim de o debor d are a bun ă t ăţ ii. ca să se bucure şi Ea de ră spu ns ul Lor. ceea ce a îndr ă znit să .

. Dar fecunditatea nu const ă în sporirea fiin ţ ei. Şi de când sunt acestea? Acestea sunt deasu p r a lui cândva . ea n. 26). „Cuvântul 29. întregul infinit care este aceast ă existen ţă sau bun ă tate nem ă rginit ă . că prima curgere.3. Să nu despre cauza care o na ş tere e ca un crater introduce m involunt ar ă şi un fel de debor dare natural ă şi de nere ţ inut. ea nu poate fi decât bun ă tatea supre m ă . admite m nena ş terea şi o na ş tere şi pe Cel purces din Tat ă l. una cu bun ă tatea nem ă rginit ă . Dar pentr u că existen ţ a aceasta. Sau.53.a na ş te şi o alt ă con ş tiin ţă . care e autod ă ruirea total ă de Sine. deci nem ă rginit ă .45 facă primul dintre filosofii elini. spunâ n d prim ă şi cauza debordea z ă prin a doua. nu poate să nu fie şi fecund ă . Dar de când este Tat ă l? Nu era cândva când nu era” 16 . dac ă trebuie să vorbim cu oarecare curaj. prin dă ruire şi primire. sau dou ă alte con ş tiin ţ e. cum spune undeva Dumneze u Cuvântul (In 15. În fond bun ă tatea nu poate să 16 Ibidem . Existen ţ a con ş tient ă de Sine din eternitate. care nu e potrivit ă ideilor noastre despre Dumnezeire. 52. ele sunt de când e Tat ă l. dă ruirea şi primirea nu e o astfel de multiplicare. p. nici nen ă sc ă toare. care să se bucure de aceast ă bun ă tate. mai bine zis de trei con ş tiin ţ e. 2. ră mânân d în hotarele noastre. A treia cuvântare teologică”. nu se poate multiplica. având în Sine bun ă tatea neoriginat ă de nimeni. ci un act care face să se tr ăiasc ă de dou ă . Dacă existen ţ a este prin Sine din eternitate. care e nem ă rginit ă .a putut fi nici nă scut ă cândva. De aceea. ci în capacitatea de.

căci un chip pur gândit nu i. are capacitatea şi pornirea de. Dar acest chip nu poate fi nici o realitate desp ă rti ţă de Sine. În con ş tiin ţ a de Sine. Mintea supre m ă se descoper ă deplin pe Sine pentr u bucuria de Sine. Oricât aş fi de singur. m ă îndem n pe mine. eu vorbesc cu mine. ci se bucur ă de Sine. nu de mai multe. care e o existen ţă total ă . Ra ţ iunea este actul min ţ ii. cu atât mai pu ţ in Dumnez e u. şi anum e. Am putea spune că aceast ă rela ţ ie e un fel de autoîn ţ elegere a existen ţ ei de sine. care ia un caracter tripersonal. De aceea. se bucur ă de tot con ţ in u t ul nem ă rginirii Sale. sau ca o rela ţ ie triperso nal ă . O con ş tiin ţă singur ă nu poate fi nici un om. m ă bucur de mine.ar da nici o bucurie real ă . fiind o con ş tiin ţă fecund ă . are un chip al Său. ca să nu se relativizeze acestea. Lumina şi bucuria ei st ă în comuniu ne a cu o altă con ş tiin ţă . sau al Subiectului care se cuget ă pe Sine. În Dumne ze u aceast ă convorbire a Tat ă lui cu Fiul este numai pozitiv ă . sau dou ă alte con ş tiin ţ e. Dumne ze u nu se îndreptea z ă pe Sine în Persoana Fiului. existen ţ a fă ră de început. eu privesc la mine. În Sine îns ăşi con ş tiin ţ a existen ţ ei prin Sine. În Ra ţ iune (în Logos). Părin ţ ii au vă zut rela ţ ia între Tat ă l şi Fiul ca o rela ţ ie între Minte şi Ra ţ iune. că rora să li se dă ruiasc ă cu tot ce are ea. de trei.a na ş te o alt ă con ş tiin ţă . în ţ elegerea Subiectului supre m se cuget ă pe Sine.46 nu fie tr ă it ă în comu n de mai multe con ş tiin ţ e. împlinit ă chiar în Persoana Tat ă lui. care nu poate fi lipsit de realitate. . În Ra ţ iune. m ă îndrept pe mine. este numai iubire şi numai bucurie. ca la un fel de altul.

de ra ţ iune.l spune devine Cuvânt . dar de la o alt ă Persoan ă cu totul de în acord cu El..a luat cuvânt ul Tat ă lui. Pe aceasta Hristos. ră spun z â n d. Cuvânt ul ce. În convorbirea Tat ă lui cu Persoana Cuvânt ului. 1. p. Dumne ze u are un Fiu. „La început Ioan a vorbit de un Cuvânt perso nal fă ră de început la Dumneze u. În acest sens am putea în ţ elege cuvânt ul Sfântului Maxim Mărturisitor ul: „Iar Cap al lui Hristos. ca de o alt ă era Cuvântul. confor m Căruia a dat o anumit ă ra ţ ionalitate lumii create. adic ă al Ra ţ iunii negat ă tainic prin dep ăş ire. cuvânt ul ce I. Fiul lui Dumne ze u se nume ş te Cuvânt sau Ra ţ iune nă scut ă de Tat ă l şi pentru faptul că are în El pe Cel ce cuprinde în Sine toate ra ţ iunile dup ă care se vor crea toate ale lumii..47 De aceea Sfântul Evanghelist Persoan ă . cit. este Mintea ridicat ă în mod absolut şi infinit peste toate şi în tot chipul. care .I ră spun de. Acea Persoan ă vorbe ş te. Iar vorbind u . Oamenii sunt şi ei ra ţ iuni sau cuvinte încorporate. . 84. cuvânt ului Să u. o face cunoscu t ă celor vrednici” 17 . Şi Dumne ze u era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumne ze u ” (In 1. Cel în ţ eles spiritual ca Ra ţ iunea Min ţ ii prin fire. existen ţ a dum ne z eiasc ă .. ca o Persoan ă Cuvânt.o lumin ă plin ă de sens. Aceasta arat ă că între lumea creat ă şi Dumne ze u Cel ce are un Fiu nu este o înstr ă inare total ă . se descoper ă şi se pune în deplin ă lumin ă via ţ a lui Dumne ze u ca iubire plin ă de bucurie.Persoan ă . ar ă tând caracter ul de Persoan ă pe care l.I Tat ă l. făcu ţ i să 17 Op.l aude Tat ă l de la Fiul Său e cu adev ă rat ca de la o alt ă Persoan ă .3). deosebit de Sine. Se pune într .

prin 18 Ibidem. Ra ţ iunea dum ne a z eiasc ă e singura care ne poate explica lumea şi în acest sens e Ra ţ iunea lumii. ca la cauza Sa. Scolia 6 la Răspunsul 25. care le vine de la Dumneze u. făcu ţ i să se uneasc ă împreun ă prin cuvinte cu Cuvânt ul Tat ă lui. nu putem să nu vedem prin ea armonia ra ţ iunilor din lume. p. care nu exist ă prin ea îns ăşi. şi ele duc spre Dumneze u. e cugetat ă şi Mintea. dep ăş ind lumea. De exemplu: „Întrucât deodat ă cu Ra ţ iunea. în calitatea Lui de Minte. în acela ş i timp. deci nu sunt contrare lui Dumne ze u Cuvântul şi iubirii. dar e. o exprim ă Sfântul Maxim şi în modul urm ă tor: „Cel ce a primit în chip ne ş tiut. Dacă folosim ra ţ iunea în mod drept. a numit pe Tat ă l cap al lui Hristos. Legă tura între Ra ţ iunea dum ne z eiasc ă şi lume. care îşi cer explicarea în unitatea ra ţ iunilor din Fiul şi deci în originea lor ultim ă . în Care exist ă într . Ra ţ iunile că utate şi comunicate de ra ţ iunea omului se comu nic ă prin cuvinte între persoane care caut ă o în ţ elegere tot mai profun d ă . 88. că orice ra ţ iune a unei persoan e se cere dup ă în ţ elegerea cu alte persoa ne şi cu ra ţ iunile unei lumi.48 cunoasc ă prin Fiul pe Dumne ze u Tat ă l. Tat ă l ca Minte e Cap al Ra ţ iunii. care na ş te prin fire Ra ţ iunea” 18 .o armonie ra ţ iunile lumii create. mai presus de aceste ra ţ iuni. care e Făcătoarea tuturo r. Ra ţ iunile lumii sunt făcute făcute spre o armonie între ele. Aceasta arat ă că în ra ţ iuni e o unitate mai presus de ele. în Tat ă l. la care se raportea z ă Ra ţ iunea. dar aflat ă prin lume. mai comun ă şi mai explicativ ă a lumii cu o origine mai presu s de ea. . Mai precis se spune aceasta în unele Scolii ale lui.

îns ăşi vederea nemijlocit ă a Ra ţ iunii celei mai presus de orice ra ţ iune. Iar prin aceast ă Ra ţ iune înaint ă m la Sensul tuturor. ca şi cauz ă a lor. . spre care călă uzind. care. îi d ă via ţă” 19 . aflându . p.. „Capul Ra ţ iunii celei mai presus de toate. ca la sensul a tot ce exist ă .. 89. Dar via ţ a adev ă rat ă nu e fă ră iubire.se în Ra ţ iune dup ă fiin ţă . Căci luminea z ă prin Sine toate. care e armonia între persoan e şi al că rei model şi izvor supre m e Dumnez e u. Ibidem . Sensul acesta e una cu Mintea supre m ă . este Mintea cea necau za t ă prin fire. este totodat ă atins ă prin credin ţă . cugetat ă împreun ă cu Ra ţ iunea a că rei cauz ă este. explic ă toate. Din ea şi spre ea. care nu mai are nevoie de o explica ţ ie. peste care şi cu care nu exist ă alt ă ra ţ iune prin fire. Între ra ţ iune şi via ţă este deci o legă tur ă . ca spre capul ei. prin Duhul cel de o fiin ţă cu Ea. fiind mai presus de putin ţ a noastr ă de în ţ elegere. am ajuns în mod tainic şi 19 20 Ibidem . Căci cel ce a vă zut prin credin ţă Ra ţ iunea a vă zut deodat ă cu Ra ţ iunea şi Mintea care na ş te în chip netem p o r al Ra ţ iunea.au creat toate şi prin care urc ă m spre Tat ă l prin ra ţ iunea care adun ă ra ţ iunile lucrurilor înlă untr u spre Ra ţ iunea supre m ă . are drept cap Ra ţ iunea cea atotunic ă . sau spre originea tuturor. mintea ceL urmea z ă .” 20 Ra ţ iunea supre m ă care explic ă toate.89. Scolia 12 la acela ş i Răspuns. Ra ţ iunea supre m ă explicativ ă a lumii duce mintea omeneasc ă ce caut ă aceast ă explicare la via ţă. p. Ea are ca nă sc ă toare prin fire unica Minte.49 negarea în sens de dep ăş ire a celor create. Scolia 10 la acela ş i Răspuns. este Ra ţ iunea dup ă care s. 88. ca din Tat ă l şi spre Tat ă l. Între credin ţă şi Ra ţ iune.

se: „Pentru ce este numit «Cuvânt»?”. iar Duhul Sfânt. din care provine ra ţ iunea sau iubirea.un altul. prin actul min ţ ii sau al în ţ elegerii. Numai în Dumneze u Tat ă l. Acel În ţ eles supre m inexplicabil este una cu Subiectul supre m neoriginat. dac ă nu se în ţ elege oarecum printr . pentr u că n. Fiul este dedublarea cugetat ă a Tat ă lui. este produs ul sim ţ irii sau al „inimii” Sale. prin sim ţ ire. El nu se poate bucura deplin de Sine.o comuniune sau iubire etern ă . ar ă tând în El însu ş i şi întregin d pe Cel ce L.50 la Mintea supre m ă supre m ă . este ultimul Sens al tuturo r. sau prin Duhul. ră spu n d e: „Ca să . Şi mai departe: „Pentru că este chipul Celui care L. Dacă. sau Ra ţ iunea supre m ă .a nă scut şi fă ră să se despar t ă întru ceva de Cel ce L. Tat ă l se descoper ă pe Sine ca existen ţă ra ţ ional ă . chipul Său ontologic. este prod us ul cuget ă rii la Sine al Tat ă lui. ca iubire a chipului Său cugetat. Fiul sau Cuvânt ul. În ţ elesul supre m este mai presus de orice ra ţ iona m e n t. are totu ş i o existen ţă . ca Sens al tuturor. şi acesta e chipul Său real. ca Logos. Cel neoriginat de nimic. sau armonia tuturor. iube ş te acest chip al Său.ţ i arate că iese din minte”.a nă scut.are nici o cauz ă . Întrebân d u . El e cauza ultim ă a tuturo r celor ra ţ ionale. Ră mân amân d oi într .a nă scut. Sfântul Vasile cel Mare vede şi în numele de Cuvânt dat Fiului lui Dumne ze u gândirea întreag ă a lui Dumneze u Tat ă l spre Sine. care e Ra ţ iunea Lui. dar care e originea tuturo r prin Fiul sau prin Ra ţ iune. ontologic al Să u. Duhul este proiectarea iubirii Sale spre acest chip gândit.

B. Ioan L. .a numit «Cuvânt». ieşind în afar ă .a nă scut” 21 . în Scrieri.Însul sau fă cut ”.ţ i teologhiseasc ă existen ţ a des ă vâr ş it ă a Fiului şi să arate prin aceasta legă tura în afar ă de timp a Fiului cu Tat ă l. Cuvânt ul fa ţă de cele create e liber. Dar. 1986.I. nici nu se taie. fă ră iubirea dintre ei.M.Însul s.51 des ă vâr ş it ă în El însu ş i. nici nu curge. are în el toat ă puterea min ţ ii care l. aş a precu m şi cuvântul nostr u înf ăţ i ş eaz ă în întregime gândirea noastr ă . ci prin Cuvântul liber şi prin bun ă voirea Tat ă lui. E. se na ş te fă ră p ă timire.au f ă cut ”.R.ţ i arate na ş terea nepasiv ă din Tat ă l. N.. 17. dar ele nu sunt fă ră El şi fă ră comuniu nea între El şi Tat ă l. din bun ă voin ţ a Tat ă lui.. p.518.. D. 21 „Omilia XVI”.a descoperit în primul rând Sieşi Tat ă l şi a realizat din eternitate un dialog cu Sine. Şi mai arat ă că prin Cuvânt s. Cuvânt ul ne arat ă şi comuniu ne a etern ă cu Tat ă l.B. ci mintea. Fecioru.. Ca şi cuvânt ul nostru nă scut din minte. se mai arat ă că în Dumneze u Cuvântul e o atotp u te r nicie care aduce din nimic. Toate printr . în comu niu n e cu Tat ă l. Care se folose ş te de El cu bun ă voire şi în comuniune spre a crea toate. toate la existen ţă şi că prin El. iar cuvânt ul. întrucât: „Toate printr . Partea I.B.S. Aşadar. Când Evanghelist ul spune: „Şi Cuvânt ul era la Dumne ze u şi Dum ne ze u era Cuvântul. nici nu se împarte. de Pr. P. se sus ţ in toate. dar şi strict unit cu Tat ă l. ca prin Cuvântul plin de putere. trad. de ş i strâns unit ă cu ea. ră mânân d întreag ă în propria sa fiin ţă . arat ă caracterul personal al Lui. să . ca şi cu o altă Persoan ă .O. ca să .au fost aduse la existen ţă prin evolu ţ ie involunt ar ă . vol. dă na ş tere la un cuvânt întreg şi des ă vâr ş it. 517.

Unul e nen ă scut.a nă scut înainte de orice timp. aş a n. celălalt nă scut. sau o iubire plin ă de toat ă bucuria şi via ţ a.a ar ă tat de Sfântul divin ă .a nă scut din Tat ă l. El era înainte de timp. Evanghelist ci şi voin ţ a Ioan şi nu numai lui putin ţ a interpers o n alitatea Dumneze u de . Căci în Cuvânt are loc nu numai întâlnirea între oameni şi între ei şi Cuvântul dum ne z eiesc. sau a întâlnirii lor şi cu Cuvântul dum ne z eiesc.a fost cândva când n. adic ă era înainte de orice a început. Căci El „era” când a avut loc un „început” în general.a avut un Fiu. sus ţ inerea şi apropierea fă pturilor con ş tiente de El.a fost Tat ă . deci de orice îşi prime ş te o existen ţă în timp. Este din eternitate. deci Îl are pe Cel nen ă scut ca Tat ă. Căci altfel nu s.i ajuta pe ei să se întâlneasc ă între ei şi cu El însu ş i.a se întâlni cu oamenii şi de a. Este o comu niu n e etern ă . cum e şi Tat ă l înainte de orice timp.ar fi făcut toate prin El. Ţine de eternitatea lui Dumne ze u să fie originea ultim ă nu a unor lucruri incon ş tiente şi minore. dar. de ş i s. întrucât n. din eternitate. El pur şi simplu n. ci a unui Subiect egal cu El în infinitatea şi nem ă rginirea Lui. Dar un alt în ţ eles principal al expresiei: „La început era Cuvântul” este eternitatea Fiului lui Dumnez e u în convorbire cu Tat ă l. Prin numele de Cuvânt ni s.l arat ă şi .52 dar şi putin ţ a Tat ă lui de a se folosi liber de El pentr u crearea. Sensul cuvânt ul ui împreun ă eternitatea ca întâlnire Cuvânt ului între persoane. Căci a pus şi în ei putin ţ a şi trebuin ţ a cuvânt ului. deci cu Tat ă l. ni.are un început.a fost cândva când Dumneze u n. Căci s.

căci cuvânt ul e un act liber. folosit de orice persoan ă creat ă cum voie ş te. ci şi „venirea persoan e. dar nu numai pentru a se uni prin iubire între ei cu Cuvânt ul Creator şi conduc ă tor spre unirea în El ca bine. prin termen ul „cuvânt”. . le dă şi lor putin ţ a să foloseasc ă cuvânt ul. la un loc” (convent us ) a dou ă sau mai multe Prin convent us supre m şi liber. ca Dumne ze u Cel bun prin fire. Dumneze u respect ă libertatea lor. prin cuvânt ul lor contra zic ă tor. printr .un convent us al iubirii între Tat ă l şi Fiul a fost creat ă şi lumea. ci şi contrar cerin ţ ei Lui.53 termen ul folosit de poporul român pentr u comunicare între persoan e. persoan ele umane pot să refuze ră spun s ul pozitiv la ceea ce voie ş te Fiul lui Dumnez e u. Poporul român. respect ă libertatea lor în folosirea cuvânt ului. dar realizân d toate spre bine. când îi creeaz ă . ră mânâ n d totu ş i lega ţ i. cu semenii şi cu Dumnez e u. Cuvântul dum n e z eiesc arat ă că. nu numai spre bine. indic ă nu numai exprimarea gândului cuiva. Precum vorbe ş te El liber. şi dup ă ce sunt făcute. Dumnez e u. prin vorbire. înzest râ n d pe oameni cu cuvânt ul.

Nu poate fi o existen ţă supre m ă şi fă ră de început ca model şi ţint ă mai înalt ă pentr u oameni ca un astfel de Dumneze u. Şi nu poate fi un destin mai înalt pentr u umanitate ca acesta. În cazul al doilea li s. n. mai bine zis la hr ă nirea lor din rela ţ ia etern ă şi prin fire a Fiului cu Tat ă l.ar fi şi rela ţ ia etern ă dintre Tat ă şi Fiu. dar şi când ace ş tia s. dac ă n. asemenea Fiului. chemate şi ele la starea fericit ă fă ră sfâr ş it a rela ţ iei fr ăţ e ş ti cu Fiul.54 5.a făcut om.ar exista o baz ă pentr u aducerea la existen ţă a unor fă pturi con ş tiente. Pă rin ţ ii Bisericii spun că. Numai pentru că este un Tat ă. ca şi la iubirea fr ăţ easc ă între ele. a creat Dumnez e u şi o categorie de fă pturi că reia să .ar fi un Fiu al lui Dumneze u deofiin ţă cu Tat ă l. RELAŢ IA ÎNTRE PERSOANA TAT Ă LUI ŞI CEA A FIULUI – TEMELIA CARACTERULUI FILIAL AL PERSOANELOR UMANE ŞI A ÎNDUMNEZEIRII LOR Dacă în Dumne ze u n.ar fi binevoit să . Care are din veci un Fiu.au dep ă rtat de aceast ă calitate a lor.i arate o iubire asemenea celei dintre El şi Fiul Său şi pe care Tat ă l şi Fiul Său să o ajute să se înal ţ e la iubirea fa ţă de Tat ă l. şi la iubirea frăţ easc ă fa ţă de Fiul. De aceea Fiul a avut o lucrare mai apropiat ă în crearea lumii şi a oamenilor din ea. Tat ăl n. model şi putere în iubirea lor fa ţă de Dumne ze u şi întreolalt ă .

55 creeze pe oameni ca pe niş te fii asem ă n ă tori Fiului Unul Nă scut pe care să . şi. având şi El în Sine toat ă infinitatea fiin ţ ei . ca un lipsit de atotp u t er nicie. tot Fiului i. a ră mas în iubirea des ă vâr ş it ă fa ţă de Tat ă l? Faptul acesta dureros din istoria omenirii se explică prin aceea că oamenii n.ar fi fost cineva care. iar prin aceasta să ajung ă supu ş i mor ţ ii. cât ă vreme modelul lor. să voiasc ă să se creeze şi al ţ i fii care să iubeasc ă pe Tat ă l asemen ea Lui. n. Dumneze u ar fi ră mas. şi când oamenii au refuzat să ră spun d ă iubirii lui Dumne ze u cu iubirea lor. Ei au mai primit şi corpuri. Pe lâng ă aceasta au mai fost crea ţ i şi ca fă ptur ă liber ă .Nă scut. pentr u a trebui să se ajute şi pentru a se ajuta şi unii pe al ţ ii şi pentr u a se sfin ţ i de Dumne ze u şi corpurile lor şi universul îndeob ş te. în cadrul legilor ei oarbe.a încredin ţ a t Tat ă l misiunea să Se fac ă om şi să arate oamenilor modelul omului cu adev ă rat iubitor de Dumnez e u şi să le dea puterea spre aceasta. din iubire fa ţă de Tat ă l. asemen ea unei esen ţ e. în mod fatal. nefiind acest Fiu.L iubeasc ă .au putut fi adu ş i la existen ţă ca subiecte ale firii dum n e z eie ş ti infinite.Nă scut al lui Dumnez e u. De aceea. Fiul Unul . Fără un Dumne ze u Tat ă şi Fiu (şi Duh Sfânt). de nedep ăş it. unor legi de care nu poate sc ă pa. separat de oameni ar fi şi El supu s. Dar cum a fost posibil ca oamenii să nu ră spun d ă iubirii lui Dumne ze u şi să nu se iubeasc ă nici între ei.i iubeasc ă şi care să . n.ar exista decât viziunea panteist ă a unei esen ţ e din care evolueaz ă toate. ci ale unei firi m ă rginite. Fiul Unul .

ca Făcă tor al tuturor. Care. Au schimbat aceast ă ra ţ iune confor m ă firii lor comune şi Ra ţ iunii lui Dumne ze u. şi prin aceasta să se interese ze mai pu ţ in de Dumne ze u şi de ceilal ţ i. sporirea lor. sau chiar să lupte cu ei. Despre iubire”. le cere aceast ă unitate prin iubirea între ei. La aceasta contribuia şi faptul că Fiul a avut fa ţă de Tat ă l iubirea prin fire.şi sporeasc ă via ţ a sa. în loc să înainteze spre iubire între ele. ca o înaintare a unuia în altul şi în considerarea de că tre unul a celuilalt ca o sine proprie. sau egoiste. în socotin ţ e individualiste.o din eternitate.au mai dat pre ţ iubirii fa ţă de Dumnez e u şi de semeni şi n. producâ n d prin ele o lupt ă în firea lor repetat ă în fiecare. pot spori. . Oamenilor li se cerea şi voin ţ a lor. deci prin iubire şi prin credin ţ a în Dumne ze u. care se interesau şi ei să .şi atrag ă .au mai folosit nici ra ţ iunea pentr u a se convinge că numai în colaborare întreolalt ă . Sfântul Maxim Mărturisitorul a dezvoltat pe larg aceast ă idee în „Epistola că tre Ioan Cubicularul. ca să ră spun d ă iubirii lui Dumne ze u cu iubirea lor fa ţă de Dumnez e u şi întreolalt ă . dat ă fiind m ă rginirea lor. ca să . Astfel. El a descris cum persoanele umane. din universul material şi din aş ezarea altora. Dar prin aceasta omul a putut fi şi u ş or am ă git să cugete că trebuie să lupte pentru subiectul propriu. Şi aveau în aceast ă voin ţă şi tendin ţ a de a spori în con ţ inu t ul vie ţ ii lor. şi a avut .56 Tat ă lui. putea să îi ajute la ridicarea lor din nou spre asem ă narea cu Dumne ze u. sau Cuvânt ului şi Fiului Lui. ei n. o dat ă cu existen ţ a Lui.

57

dup ă asem ă narea Sfintei Treimi, au ales să se urasc ă şi să sporeasc ă lupta între ele, sus ţ inân d în cadrul firii celei una, repetat ă în ele, putin ţ a de a se sfâ ş ia. Căci persoanele umane nu pot învinge am ă girea că ut ă rii infinit ăţ ii în sinea proprie, fă r ă credin ţă în Dumne ze u şi alipirea de El, Singurul de la Care le poate veni puterea unirii între ei şi cu El prin iubire. Numai unind u - se prin iubire cu Dumne ze u, ne vine de la El puterea normal ă a unit ăţ ii firii umane. Şi numai în unitatea în firea purtat ă de persoane diferite, care le vine din iubirea întreolalt ă şi în unirea cu Dumne ze u, st ă nor malitatea ei. De aceea a venit Fiul lui Dumnez e u ca om, ca să ne conving ă şi să ne dea harul, sau puterea Lui, ca să învingem aceast ă socotin ţă egoist ă , care pune firea noastr ă în lupta anorm al ă cu sine îns ăş i şi cu Dumneze u. Astfel, Hristos convinge socotin ţ a noastr ă să procede ze potrivit firii, neopu n â n d u - se ra ţ iunii firii, prin care to ţ i, precum avem o unic ă fire, aş a pute m avea şi o unic ă socotin ţă şi o unic ă voin ţă cu Dumnez e u între noi, neavând nici o desp ă r ţ ire de Dumneze u şi între noi, când, prin legea harului, alegem ca regul ă de via ţă legea firii în socotin ţ a noastr ă . Căci e cu neputin ţă ca cei ce nu s- au unit mai înainte cu Dumne ze u, prin buna în ţ elegere şi cuget drept, să poat ă conveni între ei prin libera hot ă râre. „Căci la începu t înş elă torul diavol l- a înş elat pe om prin ră utatea vicleniei, îmbiindu - i momeala plă cerii înf ăţ i ş at ă ca iubire de sine. Iar prin aceasta l- a desp ă r ţ it pe om de Dumneze u şi pe noi întreolalt ă , făcându - ne, prin alegerea socotin ţ ei, să pă r ă sim cugetul drept şi să împ ă r ţ im

58

în mod ul acesta firea, tăind - o în multe p ă reri şi închipuiri. Căci a făcut ca lege a trupului uneltirea şi nă scocirea ca orice fel de pă cat, folosind u - se pentr u aceasta de puterile noastre şi impu n â n d, ca sprijin al st ă ruin ţ ei ră ului în to ţ i, lipsa de acord a socotin ţ ei lor. Prin aceasta a convins pe om să se abat ă de la mi ş carea cea dup ă fire şi să - şi mi ş te pofta de la ceea ce e îngă duit, spre ceea ce e oprit... Căci din ne ş tiin ţă ră sare iubirea de sine, iar din aceasta ră sare tirania fa ţă de cel înrudit (dup ă natur ă )... De aceea, prin ra ţ iune omul trebuie să ocoleasc ă ne ş tiin ţ a şi să se miş te numai spre Dumneze u prin cuno ş tin ţă ... Şi prin acestea şi pentru acestea să dea na ş tere fericitei iubiri, care îl leag ă de Dumne ze u şi îl face dum ne z e u pe iubitorul de Dumneze u.” 22 Căci iubirea, contrar ra ţ iunii iubirii de sine, „adun ă cele divizate şi face pe om iar ăşi o singur ă ra ţ iune şi un singur mod de vie ţ uire şi aduce la egalitate şi neteze ş te toat ă inegalitatea şi deosebirea, sus ţ inut ă în to ţ i prin socotin ţ e proprii. Mai mult, ea miş că în chip cuvenit spre o inegalitate lă udabil ă , întrucât fiecare atrage cu voia pe aproapele la sine (în locul să u) aş a de mult, şi- l cinste ş te cu atât mai mult pe acela ca pe sine, cu cât mai înainte îl respingea şi râvnea să fie el înaintea aceluia...” Şi „fiecare e al fiec ă ruia şi to ţ i ai tuturo r şi mai degrab ă ai lui Dumne ze u decât unii ai altora”. Şi s- a înăl ţ at spre Dumne ze u, „pă r ă sind particularitatea celor diviza ţ i şi care divide, nemaisocotin d pe celălalt om ca pe altul decât sine, ci cunoscân d pe to ţ i ca pe unul şi pe
„Epistola a doua către Ioan Cubicularul. Despre iubire”, în P.S.B. vol. 81, Scrieri. Partea a doua , E.I.B.M.B.O.R., Bucure ş ti, 1990, p. 30- 31.
22

59

unul ca to ţ i... privind la ra ţ iunea cea atotuna, împreun ă cu care Îl cunoa ş tem ap ă rând pe Dumne ze u şi prin care El st ă ruie să Se arate ca bun, adunân d în Sine fă pturile Sale, fiindc ă ra ţ iunea nu - L poate cunoa ş te din El însu ş i cum este” 23 . Prin Hristos ajungem astfel să socotim pe celălalt ca pe noi înşine, aş a cum Tat ă l nu mai despar t e pe Fiul şi pe Duhul Sfânt de Sine şi nici ace ş tia nu Se mai consider ă desp ă r ţ i ţ i între ei şi de Tat ă l. Fiecare îl vede în sine pe celă lalt, ba e preocu p at mai mult de acela decât de sine. Aceasta este sim ţ irea proprie iubirii care une ş te, dar nu confun d ă . Căci, pre ţ uin d pe celălalt mai mult ca pe tine, nu tr ă ie ş ti desp ă r ţ irea lui, dar nici pe a ta, care ai, în aceast ă tr ă ire a lui de că tre tine, cea mai mare bucurie a ta. Aceasta e Ra ţ iunea (Cuvântul) care ne une ş te şi în ea tr ă im Sensul supre m al existen ţ ei noastre (pe Tat ă l). Dar aceast ă ţ int ă a realizat - o întâi Fiul în Sine, ar ă tând u - ne calea pe care să înaint ă m spre ea în pilda vie ţ ii Lui de om şi dând u - ne din Sine puterea Lui. Făcându - Se El omul pe care trebuie să - l realiz ă m şi noi în unire cu El, a primit şi p ă timirile ce au intrat în firea noastr ă prin dezbinarea între noi şi între noi şi Dumnez e u. Dar, primin d nu patimile plă cerii, ci numai patimile suferitoare care au venit în firea noastr ă de pe urma acelora, le- a biruit pe acelea. Astfel, primind şi moartea care a intrat în noi prin voia noastr ă , a învins - o şi pe ea, dând u - ne în Sine puterea de - a o învinge şi noi, dac ă ne unim prin
23

Ibidem , p. 31- 33.

ca a Celui mai bun Frate pentr u noi. pentr u a învia prin el şi pe al celorlal ţ i. Dacă atotp u te r nicia divin ă a creat lumea din iubire.şi învie trupul Său. făcându . dup ă ce l. ca să învng ă prin ea moartea. era nevoie ca fă ptura omeneasc ă să ră spun d ă şi ea iubirii Creator ul ui. ar ă t ă m şi noi iubirea fa ţă de Dumne ze u. Pentru ca să . pentr u că e unit ă cu puterea dum ne z eiasc ă . nostr u. În Hristos ni se arat ă că Dumne ze u a învins moartea nu în mod arbitrar. se arat ă iubirea Fiului lui Dumneze u făcut om. Şi prin trup ul Său a voit să câş tige şi iubirea oamenilor .a suporta moartea veş nic ă de pe urma lor. Iubirea învinge moartea în creatur ă . În Hristos ia El însu ş i trup. chiar ca Dumne ze u.i dea via ţ a veş nic ă în sine.60 credin ţă cu El şi ne desp ă r ţ im pe cât pute m şi noi de patimile plă cerii şi de vina de . sau să vorbeasc ă cu aceast ă fiin ţă existent ă în trup. Fiul lui Dumne ze u vrea să realizeze un dialog cu o fiin ţă creat ă în trup. poate vorbi cu omul în trupul readus la via ţ a nemu ritoare. pân ă la moartea pe cruce.a făcut chiar al Său. Care a voit să . În pă timirea Lui pentr u noi. folosind u . din iubire.Se de atotp u te r nicia simpl ă . capabil ă de deplina primire a puterii Lui. a primit moartea ca să o înving ă . tot prin iubire atotp ut e r nicia Lui readuce la via ţă trup ul creat la început din ţă râna neorganizat ă . dar şi puterea dum ne z eiasc ă lucr ă toare în aceast ă iubire. întru pa t ca om.l iubitor de Dumneze u pân ă la dobândirea prin aceasta a iubirii. ci de iubirea care se une ş te cu umanul. primin d pă timirile pentru pă catele egoism ului Care. Dacă renun ţă m şi noi la patimile egoiste. ar ă tând că.

înfrângînd u .ar avea rost să învie pe om în trup ul lui.şi plă cerea egoist ă prin pă timirea pentru Dumnez e u. sau îmbinarea lor. Unde este iubire. pentru că existen ţ a des ă vâr ş it ă este existen ţ a fă ră nici o lips ă sim ţ it ă . având să împlineasc ă legile binelui.o existen ţă monoper s o n al ă . binele deplin tr ă it în cea mai mare libertate. Iar iubirea din partea lui Dumne ze u se arat ă şi în însu ş irea. prin Sine. Dar iubirea nu poate fi într .61 de rând. menite să frâneze ră ul. urm ă rind dialogul iubirii cu el şi folosindu .a fost indicat şi ajutat prin unele legi. chemate să urce prin comuniu nea între ele în comu niu n e cu Dumnez e u. Creând pe oameni ca fă pturi m ă rginite. În Dumne ze u este iubirea atotp u t er nic ă . . ca să ajute şi omul să pă timeasc ă . Atotput er nicia lui Dumne ze u n. ca să poat ă fi învia ţ i prin atotpu t er nicia Lui. Dumneze u nu tr ă ie ş te supu nerea sau niscaiva legi. iubirea învinge legile necesit ăţ ilor. şi în aceasta se arat ă puterea mea. Nu se poate cugeta una fă ră alta. Oamenii trebuia să se confor m e z e şi unor legi ale naturii. Iubirea implic ă comuniunea interpers o n al ă . sau să ră ciei de via ţă . care trebuia să stea în legă tur ă şi cu legile întip ă rite naturii.se de acest dialog. este putere care învinge urm ă rile ră ului sau ale diminu ă rii existen ţ ei. a p ă timirii pentr u om. ca moarte spiritual ă . Unde nu este iubire. este extrema putere a neputin ţ ei. pentru că este. Pe de altă parte. prin ipostas ul Lui. Iubirea înseam n ă îndrept area mea spre altul. sau chiar în ea este atotp u t e r nicia. drum ul acesta le. Iubirea pune în miş care atotpu t e r nicia.

acestea s.v ă . care .a . ei sunt ajuta ţ i de Duhul Sfânt al lui Hristos. îi va ridica şi pe ei mai presus de legi. neîmplinind în parte legile lui Dumnez e u. Oamenii. Aceş tia. fă ră să se lase condus de ele spre noi călcă ri ale lor. ajutân d u . căci s. Şi. dac ă se unesc prin credin ţ a în Hristos. pân ă tr ă iesc pe p ă mânt. deci şi noi. prin neascultarea de Dumne ze u. că utân d să scape de ele.le să înainte ze spre ea prin Biseric ă. înaintea z ă şi ei spre biruirea acestor legi prin ră bdare. Vor fi şi ei împ ă ra ţ i în Împ ă r ăţ ia lui Hristos pe care a venit El să o preg ă teasc ă pentr u ei. îşi împlineau pă tima ş poftele lor. de ş i. a ridicat trupul Să u deasu p r a legilor cu marea putere a iubirii de oameni. preze n t şi în noi. Dar în aceast ă preg ă tire spre Împ ă r ăţ ia des ă vâr ş itei libert ăţ i a iubirii.62 Dar. De fapt. a învins st ă pânirea acestor legi cu o mare putere.au schimbat în legi care le aduceau oamenilor suferin ţ e şi. suferea de caracterul pedepsitor luat de legile binelui. În Evanghelia Sfântului Matei se spune despre început ul propov ă duirii lui Hristos: „De atunci a început Iisus să propov ă duiasc ă şi să spun ă : Pocăi ţi. pân ă la urm ă .a suportat cu ră bdare. Dar deplin le vor învinge şi ei când vor fi învia ţ i. Fiul lui Dumneze u. Atunci iubirea. prin aceasta. luând trupul omenesc.i alipe ş te pe veci de Dumnez e u. care au că p ă tat şi ele un fel de caracter de legi care îi st ă pânea u. Stă pâni în aceast ă Împ ă r ăţ ie vor fi Tat ă l nostr u. moartea. Fratele nostr u şi Duhul lor. toat ă propov ă duirea şi faptele lui Hristos urm ă resc câ ş tigarea oamenilor pentru Împ ă r ăţ ia lui Dumneze u. le. luând trupul omenesc.

63

apropiat Împ ă r ăţ ia cerurilor” (Mt. 4, 17). Şi dup ă aceea: „Şi a str ă b ă tut Iisus toat ă Galileea, înv ăţ ând în sinagogile lor şi propov ă duind Evanghelia (vestea bun ă ) a Împ ă r ăţ iei” (Mt. 4, 23). El ne înva ţă să ne rug ă m lui Dumnez e u, numin d u - L Tat ă, şi cerând u - I „să vină Împ ă r ăţ ia Lui”, iar în „Fericiri” pro mite celor să raci cu duhul şi celor prigoni ţ i pentru dreptate Împ ă r ăţ ia cerurilor. În Predica de pe munte cere oamenilor: „Că uta ţ i mai întâi Împ ă r ăţ ia lui Dumne ze u şi toate celelalte se vor ad ă uga vou ă” (Mt. 6, 33). În ultimele propo zi ţ ii se arat ă în ce fel trebuie să se preg ă teasc ă oamenii pentr u Împ ă r ăţ ia cerurilor. În predica de pe munte, dând toate poruncile iubirii de oameni,

Mântuitor ul spune: „Cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va înv ăţ a aş a pe oameni, foarte mic se va chema în Împ ă r ăţ ia cerurilor; iar cel ce va face şi va înv ăţ a, acesta mare se va chema în Împ ă r ăţ ia cerurilor” (Mt. 5, 19). Iar poru ncile ce se cer împlinite sunt cele ale iubirii, ale milei, sau ale iert ă rii pân ă acolo, încât cel lovit pe un obraz să i- l întoarc ă şi pe celălalt. Stă pânirea în Împ ă r ăţ ia cerurilor este nu a celor îngâmfa ţ i, ci a celor smeri ţ i: „Adev ă r v ă zic vou ă: De nu v ă ve ţ i întoarce şi nu ve ţ i fi ca pruncii, nu ve ţ i intra în Împ ă r ăţ ia cerurilor”. Ca să facem parte din acea Împ ă r ăţ ie, trebuie să fim „fii ai Tat ă lui celui din ceruri”, împreun ă cu Fiul Lui, Care S- a smerit din iubire pân ă a Se face om. Dar fii ai Tat ă lui ceresc se fac cei ce binecuvântea z ă pe cei ce- i bleast ă m ă , cei ce iubesc pe vră jma ş ii lor (Mt. 5, 44 - 45).

64

Dacă st ă pânirea prin sine în aceast ă Împ ă r ăţ ie este cea a comu niu nii treimice, participarea la ea nu o pot avea oamenii decât unind u - se cu Ea şi tr ă ind şi ei din puterea Acesteia, comu nicân d între ei. Deci, cine se va smeri şi va fi ca pruncii, acela va putea intra în Împ ă r ăţ ia cerurilor (Mt. 18, 4- 5). Cei ce au scă pat de legile greu de împlinit prin puterea lor au devenit, prin iubire, st ă pâni peste toate. Pe de alt ă parte, aceast ă calitate o dobânde ş te „cel ce face voia Tat ă lui ceresc”, împlinin d cele cerute înainte, dup ă pilda Acelui Tat ă Care „face să ră sar ă soarele şi trimite ploaie şi peste cei buni şi peste cei r ăi” (Mt. 5, 45). Dar aceast ă preg ă tire, spre a ajunge la iubirea care st ă pâne ş te peste toate legile, nu o pot realiza oamenii dup ă ce S- a înă l ţ at Hristos la ceruri, decât prin Duhul Lui Cel Sfânt. În acest sens spune Mântuitorul că tre Nicodim: „Adev ă r, adev ă r zic ţie: de nu se va naş te cineva din ap ă şi din Duh, nu va putea să intre în Împ ă r ăţ ia cerurilor” (In 3, 5). Nu fă ră El le- a învins şi Fiul ca om, întâi ră bdând u - le ca urm ă ri ale slă biciunii aduse de p ă cate, apoi biruind îns ăş i treap ta ei culminan t ă , adic ă moartea. Vom vedea prin ce lucrare poate ajuta Duhul Sfânt biruirea acestor slă biciuni, şi poate ajuta pe om să ajung ă la starea de înviere, superioar ă legilor ap ă rute de pe urma pă catului. Deocam d a t ă să ar ă t ă m cum le- a învins Hristos, Care nu le- a avut de suportat fă ră voie, ca noi, ci le- a asum at şi supor tat de bun ă voie. De aceea alterna în via ţ a Lui actele de

65

putere cu cele de pă timire şi greut ăţ ile omene ş ti, ba uneori le unea într - un mod tainic. E o unire antinomic ă , care împac ă cele finite cu cele infinite, pentr u că exist ă totu ş i o înrudire a celor finite cu cele infinite şi cele finite se pot lă rgi ca să încap ă în ele cele infinite. Dumneze u cele îndu m n e z eie ş te Iată cele omene ş ti şi omul înomene ş te dum ne z eie ş ti

dum ne z eie ş ti, fă ră să le desfiin ţ eze. cum descrie unirea celor cu să vâr ş irea sau p ă timirea celor omene ş ti în Hristos, Sfântul Grigorie de Nazianz: „Omul de acum era necom p u s. Ceea ce era, a ră mas. Iar ceea ce nu era, a asumat. Era la început fă ră de cauz ă , căci care este cauza lui Dumne ze u? Dar şi mai târziu, El S- a nă scut pentru o cauz ă . Iar aceasta a fost: ca să te mânt uie ş ti tu, care - L jigne ş ti, care pentr u aceasta ta. min ţ ii, dispre ţ uie ş ti dum ne z eirea, fiindc ă a primit grosimea Căci, înso ţ in d u - Se cu trupul prin mijlocirea

Dumneze u S- a făcut omul de jos, fiindc ă s- a îmbibat cu Dumneze u..., ca să m ă fac atâta Dumneze u, cât Acela S- a făcut om. El s- a nă scut (Mt. 1, 16), dar era şi nă scut (Ps. 2, 7; Fapte 13, 33; Evr. 1, 5; 5, 5). Se na ş te din femeie (Gal. 4, 4), dar dintr - o fecioar ă (Lc. 1, 34- 35; Mt. 1, 20). Una dintre acestea Îl arat ă om, cealalt ă , Dumneze u. El se arat ă aici făr ă Tat ă (Mt. 1, 20), dar acolo fă ră mam ă (Ps. 2, 7). Amândo u ă sunt proprii dum ne z eirii. A fost luat în pântece (Lc. 1, 31), dar a fost cunoscu t de Prooroc, care era şi el purtat în pântece şi a săltat (Lc. 1, 41) în prezen ţ a Cuvânt ului pentr u Care a fost făcut. A fost învelit în giulgiuri (In 19, 40), dar leap ă d ă giulgiurile, sculând u - Se din mor mâ n t (In 20, 5- 7). A

Lc.. 21). S. 21) ca om. 19.. A fugit în Egipt (Mt. 67. 20. dar fug ă re ş te pe egipteni (Ieş.. 16. 1. 24 24 Op. 2. p.d ă t ă toare şi cereasc ă (In 6. dar a biruit ca Dumnez e u (Mt. 48)”.14). A treia cuvântare teologică ”. 2. 3.14) şi vestit de o stea (Mt. 14. 2). de ş i a fost slăvit de îngeri (Lc.68.21).20. 11). 3. cit. 13 . Lc. 2. căci El este pâinea de via ţă . dar a desfiin ţ at p ă catele ca Dumnez e u (In 1. . 35. 29). 2) şi închinat de magi (Mt. 3. dar a să turat mii (Mt. 4. 4. 4.a botezat (Mt. 13. A flă mânzit (Mt. Lc. A fost ispitit ca om (Mt. „Cuvântul 29. deci ca să sfin ţ easc ă apele. 4. 7). 2. 2. 27).66 fost pus în iesle (Lc. 2. 14. 11).

şi manifeste iubirea. dar nu deofiin ţă cu Sine şi deci nu printr .Născut şi L. fiindc ă aceasta ar relativiza pe Unul . care nu ar mai men ţ ine o deosebire între Dumne ze u şi lume. având la baz ă constitu ţ ia omului din spirit şi materie. a creat şi o ordine material ă şi pe oamenii comp u ş i din spirit şi trup.67 6. S. comp u s din suflet şi materie. ÎNOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU. a creat pe oameni ca chipuri ale Fiului Să u. cu bun ă voin ţ a Tat ă lui Care a creat pe om dup ă chipul Lui. MIJLOC DE ÎNFIERE ŞI ÎNDUMNEZEIRE A OAMENILOR.şi extinde iubirea pă rinteasc ă şi la al ţ i fii. Dar omul fiind . dar depen d e n ţ i în mod accent uat de voin ţ a prin care vor să . Dar voind să dea fiin ţă tuturor formelor de existen ţă . prin nemanifesta rea tă riei voin ţ ei lor fa ţă de materie. 3). Fiul. deci a creat şi materia şi lumea material ă ca un mijloc de unire şi de manifestare a iubirii lor.ar supune pe Dumneze u unei legi.a fi format ă prin spirit ca o sum ă de organe prin care să se manifeste bog ăţ ia de activit ăţ i ale spiritului.a făcut şi El om. cu Dumne zeirea.o lege intrinsec ă . dar ră mânâ n d şi Dumneze u. Faptul acesta. SPIRIT ŞI MATERIE Dumneze u. arat ă că materia nu este inapt ă de . dar şi tă ria spiritual ă . compu s din suflet şi materie. ca să fac ă nepieritoare unirea uman ului. creând prin Cuvântul şi Fiul Său Unul Nă scut toate (In 1. Că zând oamenii din rela ţ ia iubitoare cu Tat ă l şi cu Fiul. pentru a.

18.68 creat ca o astfel de compo zi ţ ie prin Fiul lui Dumne ze u. e bine să st ă ruim pu ţ in asupr a tainei prin care spiritul omenesc. Dar şi la început ul Genezei ni se spune că Duhul lui Dumne ze u se purta pe deasu p r a apelor. a fost creat şi e sus ţ inut de Dumne ze u. poate da materiei o form ă de trup capabil să fie organ al func ţ iilor lui multiple. Aceasta înseam n ă că materia nu e creat ă ca o mas ă conda m n a t ă să ră mân ă amorf ă . prin starea aprins ă în care se manifest ă materia unora din ei.şi fac ă El însu ş i materia. 135.l facă organul unei vie ţ i nemu ritoare şi deplin îndu m n e z eite. ne va vorbi despre rolul Duhului Sfânt în formarea universului format din aş tri care se arat ă oamenilor de pe pă mânt ca lumin ă . Aceasta înseam n ă că materia nu e creat ă de Dumneze u ca o form ă de existen ţă incapabil ă de. ca slă bire a spiritului şi ca să . se poate face şi El om.o unic ă form ă .a .l elibereze de moartea sub care a că zut prin p ă cat. Faptul că întreg universul material. adic ă a putut să . Pe larg descrie minunat a lucrare a lui Dumne ze u în univers. pe care o vom reda mai târziu. 1).l spun adeseori şi Psalmii: „Cerurile spun slava lui Dumne ze u şi facerea mâinilor Lui o vesteş te t ă ria” (Ps. Dar ca să facem mai u ş or de acceptat aceast ă supre m ă tain ă .a fi făcut ă organ deplin adecvat al ipostas ului dum ne z eiesc şi deci al îns ăş i Treimii dum ne z eie ş ti. Ps. deci prin Duhul Să u cel Sfânt. de exemplu. O rug ă ciune bisericeasc ă . sau a universului şi toate le. prin sufletul asuma t. un trup constituit de organe prin care să se manifeste El însu ş i ca Dumne ze u şi pe care să . ni. cu ordinea lui armonioas ă . creat dup ă chipul Fiului lui Dumneze u. sau de.

adic ă veş nica Lui putere şi Dumne zeire” (Rom. de Care e nedes p ă r ţ it Duhul Său. Căci cum s.ar fi prod us din atomi.29). Astrono mia mai nou ă a descoperit un mare num ă r de corpu ri cere ş ti.. Iar fizica mai nou ă a for ţ ele variate aflate în materie: mi ş carea. toate . energia din atomi. căldura. Dar ştiin ţ a nu va putea vedea curând aceast ă în ţ elepciune în cele materiale. 1. 20). descoperit electricitatea.o Sfânta Scriptur ă înainte cu mii de ani. unifor m ă . în ţ elegându se din fă pturi. constituite în mari unit ăţ i planetare. 6. prin Cuvânt ul Său. În ţ elepciu nea lui Dumneze u imprimat ă în univers a cunoscu t .a folosit Dumne ze u chiar în facerea sau organizarea lumii. nu s. În acest sens spune Sfântul Apostol Pavel că ra ţ iunile dum n e z eie ş ti se vă d în univers şi de ele s. în care Mântuitor ul însu ş i vede lucrarea în ţ eleapt ă a lui Dumneze u? „Iar de îmbr ă c ă minte de ce v ă îngriji ţ i? Lua ţ i aminte la crinii câmp ului cum cresc.abia chimia mai nou ă a vă zut num ă rul variat de atomi şi molecule variate în care se comp u n prin energiile ce. în toată slava lui. Nici Solomon. 28. comp u s ă din atomi identici.a îmbr ă cat ca unul dintre ei” (Mt.i atrag. Elinii socoteau că materia e o mas ă unifor m ă . bog ăţ ia de ierburi şi de flori. De.69 organizat Dumne ze u dup ă treptele în care cele superioare se puteau folosi de cele inferioare.. Aceasta înseam n ă că chiar în materie sunt niş te puteri care pot fi folosite pentr u organizarea armonioas ă a universului de că tre Dumne ze u pentr u folosirea lui de către spiritul omenesc. „Cele v ă zute ale Lui se v ă d de la facerea lumii.

Cine poate explica aceast ă posibilitate a materiei de a fi organizat ă atât de variat şi de a putea servi ca mijloc de manifestare a variet ăţ ii faptelor gândite. deci atr ă gându . să organizeze şi să foloseasc ă într .un trup şi servind scopurilor con ş tiente ale subiectului uman. dac ă nu din bog ăţ ia armonioas ă a ra ţ iunilor Logosului dum ne z eiesc? . Ce mare tain ă e în puterea sufletului de a aş eza în ţ elesuri în ochii organiza ţ i pentr u aceasta. dar într . voite sau sim ţ ite ale sufletului omenesc? Tot Dumne ze u trebuie să fie prezent cu lucrarea Lui şi în aceast ă legă tur ă dintre sufletul omenesc şi materia atât de minu nat şi de corespu n z ă tor cu ele organizat ă a trup ul ui. din mul ţ imea variat ă de molecule.un fel care le men ţ ine distincte. descoperit ă prima dat ă de Newton.se între ele.ar putea atunci şi Fiul lui Dumne ze u. de a exprima voin ţ a sa prin glasul constr uit de organul vorbirii etc! De ce n.se unele în jurul altora. Iar Plank a stabilit prin teoria cuantic ă m ă rginirea ordinii materiale.70 miş când u . Şi prin toate se manifest ă unitatea con ş tient ă a aceluia ş i subiect. Care a creat pe om dup ă chipul Lui. E legea gravita ţ iei.un trup propriu? Căci de unde ar avea sufletul capacitatea de a organiza atât de complex şi de unitar materia în organele trupului ce se întregesc. materia într . stomacul. sunt organizat e organele variate ale trupul ui: inima. toate legate între ele într .un mod şi mai intim. organele sim ţ urilor. plă mânii. Dar e o minune la fel de mare că. şi mai direct pentr u El.

Căci nu cred că am putea spune că ipostas ul Cel Unul al lui Hristos st ă tea cu o parte a Lui nep ă s ă tor la durerile ce le pă timea. Aşa cum mama simte în suflet durerea pentr u chinurile copilului. cu ficatul. Fiul Lui Îşi tr ă ie ş te rolul de „Mielul lui Dumne ze u Cel ce ridic ă p ă catul lumii” ( In 1. Fiul lui Dumneze u. şi. cu stomacul. făcându . având pe om ca centru con ş tient al ei. lipsit ă de con ş tiin ţ a unui sens şi scop. a putu t sim ţ i El însu ş i bucuria trans pa re n ţ ei Lui prin trup ul înviat. sau (şi plă cerile) plă cerea produ se de a în ţ ep ă turi. culminate prin cuiele bă tute în el prin ră stignire. care a cugetat şi a organizat întreaga realitate a lumii.Se Subiect al trupului. 29).o întâm plare. şi aceasta pentr u a sus ţ ine via ţ a con ş tient ă a sufletului în trup şi în cadrul universului întreg? Nu se dovede ş te în aceasta o ra ţ ionalitate superioar ă voit ă .a putu t însu ş i într .71 Poate fi dintr . şi cu siguran ţă că nici Tat ă l nu st ă nep ă s ă tor la aceast ă durere a Fiului Său. mâng ă ierilor. Iar mila nu exist ă fă ră o sim ţ ire.i elibereze de ele. Din bun ă tatea lui Dumne ze u nu lipse ş te mila. exist ă o sim ţ ire a milei pentr u oameni şi în Dumne ze u.un anumit fel durerile suferite cu trupul Să u. . ce sufer ă jertfa în locul oamenilor pentru pă catele lor. mânc ă rurilor şi a odihnei în trupul material. îndrepta t prin aspira ţ ia lui spre legă tura cu Creator ul mai presus de lume? O mare şi minun at ă tain ă se arat ă şi în faptul că sufletul simte de şi el durerile lovituri. ca să . întregirea existen ţ ei inimii cu plă mânii. Şi astfel a putut ridica materia trupului deasup r a mor ţ ii.

ar fi putut face aceasta. arat ă că a creat El însu ş i pe om cu trup ul lui material. cu prec ă dere lucr ă rile dum ne z eie ş ti. şi primele ridicate la puritatea deplin ă prin ultimele. prin faptul că era El însu ş i Fiul Unul . supu s ă unor legi de origine inexplicabil ă . prin voia Sa. Fiul lui Dumne ze u nu şi.a organizat El însu ş i prin suflet trup ul Lui din materie şi n.Nă scut al Tat ă lui ceresc. Pentru om îns ă materia trupului.ar fi deci un Dumneze u treimic. Numai o înt ă rire a legă turii spiritului uman cu Dumne ze u poate să facă şi din trup un mijloc de bucurie spiritual ă curat ă .72 Desigur. cele dum ne z eie ş ti. Fiu şi Duh Sfânt. Dar faptul că şi. Dacă n. Ridicarea omului din închisoarea naturii sale e posibil ă datorit ă faptului că exist ă un Dumneze u al Treimii.o Fiul lui Dumneze u. Spiritul divin înt ă rind legă tura spiritului uman cu El.a fi însu ş it ă şi folosit ă ca mediu de manifestare a Persoanei lui dum n e z eie ş ti. ci a făcut acestea şi săvâr ş ea minunile. în care se manifesta prin faptele trupul ui. Iar putin ţ a acestei că deri a omului de la str ă muta rea în . Şi ridic ă pe oameni la calitatea de fii prin har ai Tat ă lui ceresc.a putut organiza cu voia Sa un trup omenesc şi lucra prin cele omene ş ti ale Lui. Care e Spirit pur. un Dumne ze u care e Tată . în mod curat şi minunat. prin mijlocirea unor fapte trupe ş ti. în mod silit. deci o atrac ţ ie contrar ă bucuriei spiritului de Dumneze u. poate repreze n t a şi un prilej de sensibilitate plă cut ă . nu s. ca să nu se reduc ă totul la o esen ţă a lumii acesteia. şi deci materia întreag ă în stare de .a manifestat prin acest trup faptele omene ş ti unite cu cele dum ne zeie ş ti. Aceasta a făcut . fiind înzestrat ă cu o sensibilitate.

sufer ă pentru ele pân ă şi moartea. slă bind în st ă pânirea materiei de că tre spirit. inclusiv moartea. materia trup ul ui ajungân d intr ă astfel într .le fă ră să le despar t ă de Dumne ze u. face din ră bdarea lor.o neputin ţă a lui Dumne ze u de a.un proces de desco m p u n e r e. crezân d că poate dezvolta m ă rginirea din sine şi din univers.73 iubirea lui Dumne ze u nu poate fi vă zut ă într . o form ă de manifestare a puterii spiritului şi prin aceasta poate ridica trup ul din moarte. Expresia Sfântului Evanghelist Ioan: „La început era Cuvântul” înseam n ă nu numai că Fiul lui Dumne ze u e fă ră început şi Persoan ă dum ne zeiasc ă asemenea Tat ă lui. Aceasta e făcut ă posibil ă pe de o parte prin limitarea lui prin nem ă rginire. Dumne ze u voieş te să se vad ă frum u s e ţ ea iubirii sufletului creat fa ţă de El. se împline ş te m ă rginirea cu setea de nem ă rginire a omului în voia lui Dumne ze u de a crea toate formele de existen ţă – deci şi cea comp u s ă din spirit şi materie – pentr u a le atrage pe toate în spiritualitatea Sa. ră bdân d u . şi în formele şi sim ţ irile ar ă tate în materie. Dar şi calitatea Fiului de Cuvânt ne poate deschide unele în ţ elesuri ale înăl ţă rii omului. dar învinge aceast ă slă biciune a materiei. ci şi că El este înainte de tot ce are un început şi că toate cele ce au un început au venit la existen ţă . Îşi însu ş e ş te suferin ţ ele la care e supus trupul omului. în dialog iubitor cu Tat ă l. Fiul lui Dumne ze u. Omul. aduse de întrupare a Lui. Astfel. inclusiv a mor ţ ii.l face pe om incapabil de ea. datorat ă primirii puterii dum n e z eie ş ti în el. la moarte. luând trup ul. El ia astfel asupra Sa urm ă rile pă catelor noastre. dar.

ar exista aceast ă cerere de angajare şi ră spuns ul la ea prin asigurarea proprie. ca Fiu dum ne z eiesc. şi că toate sunt organizate dup ă un cuvânt sau o ra ţ iune a Lui. Căci aş a cum Fiul tr ă ie ş te în Sine cererea de angajare a Tat ă lui. dar şi că El – ca Cuvânt al Tat ă lui – este angajat într .un ră spu n s etern iubitor fa ţă de Tat ă l şi ca atare angajeaz ă împreu n ă cu El fa ţă de Tat ă l şi pe oamenii crea ţ i dup ă chipul Lui ca cuvinte sau prin cuvintele lor. Fără rela ţ ia interpers o n al ă n. bazat pe tr ă irea de că tre Fiul întrupa t a cererii de angajare a Lui. extins şi în umanitatea Lui. implicând şi o asigurare a iubirii Sale de angajare iubitoare fa ţă de altul şi trebuin ţ a ră spuns ul ui angajant al celuilalt. ceea ce înseam n ă asigur ă ri reciproce ale iubirii. sunt uni ţ i şi între ei. Iar supre m ul izvor al acestei cereri angajatoare şi . Dar. care implic ă asigurarea pre ţ uirii şi iubirii Tat ă lui şi ră spu ns ul angajator sau asigurator al iubirii Fiului.o armonie aş a cum sunt ra ţ iunile lor din El.74 prin El. deplin angajat fa ţă de Tat ă l. ca să le comu nice şi lor aceast ă angajare. Şi de aceea. se face El însu ş i şi om. din partea Tat ă lui. fiind atra ş i în angajarea Fiului fa ţă de Tat ă l. El însu ş i tr ă ie ş te în Sine puter nic. angajarea perfect ă fa ţă de Tat ă l şi o întip ă re ş te aceasta şi umanit ăţ ii Sale. ca asigurare a iubirii Lui şi pe ră spu ns ul asigurator al Lui. Aşa sunt atra ş i şi oamenii în rela ţ ia iubitoare a Treimii. El extinde cererea de angajare şi a oamenilor. când ei îşi slă besc acest angajam en t fa ţă de Tat ă l. aflând u . Deci înseam n ă că fiecare are în cuvânt ul să u o cerere.se toate într . iar angajarea aceasta se întinde şi la ceilal ţ i oameni care cred în El ca în Fiul lui Dumne ze u.

asigurare pornind de la Tat ă l şi ră spu n z â n d prin Fiul. Treimea este existen ţ a supre m ei asigur ă ri a iubirii.75 ră spu ns ul angajator este în Treime. .

infinit. Şi vedem chiar în noi. fă ră început şi fără sfâr ş it.ar putea afirma şi că o singur ă Persoan ă dum ne z eiasc ă îş i este suficient ă în infinitatea ei pentru fericirea proprie. că tre Care se îndreap t ă iubirea dintre Tat ă l şi Fiul şi Care. IUBIREA DESĂ VÂRŞITĂ ÎN SINE ŞI M Ă NTUITOARE A NOASTRĂ Dacă iubirea între Tat ă l supre m şi numai Tat ă al unui unic Fiu ni se descoper ă în cea mai înalt ă iubire. iubirea aceasta se arat ă des ă vâr ş it ă . care sunte m dup ă chipul dum ne z eiesc. Dar. în iubirea dintre cele dou ă . Nu infinitatea în sine dă bucuria iubirii.l pe primul cu toată infinitatea Ei. lipse ş te bucuria. de ce n. se bucur ă cu fiecare dintre ei şi celălalt.Tu poate aduce o not ă nou ă . s. Dar bucuria real ă o dă alt ă con ş tiin ţă atent ă la ea.ar putea spune că Tat ă l fiind infinit şi Fiul. Unde lipse ş te con ş tiin ţ a. nu mai e lips ă de o alt ă Persoan ă pentr u a aduce ceva nou în iubirea Unuia fa ţă de Celălalt. ci repre ze n t a r ea ei de că tre o alt ă persoan ă decât cea proprie. primind într . Dar cu judecata aceasta s. SFÂNTA TREIME. . dac ă infinitatea unei Persoane cere pentru iubirea care dă fericire şi o alt ă Persoan ă .76 6. existând tot din eternitate şi o alt ă Persoan ă . că un altul decât eu şi tu ne aduce un mod nou şi sporit de iubire şi deci de bucurie.o nou ă eviden ţă importa n ţ a ei. la rândul Ei. care e primul mod de iubire. Simplul fapt că e o alt ă Persoan ă decât cele dou ă aflate în rela ţ ie de Eu. sporind u .ar cere infinitatea iubirii Lor. Desigur. sporit ă .

Mai încolo (p. chiar în planul infinit. continuâ n d lucrarea Fiului. 589.tu.77 Iubirea între eu . cu cât ne iubim mai mult unul cu altul. pe un al treilea mai mult.o unitate cu cele dou ă . aflând u . Sfântul Atanasie al Alexandriei a spus: „Iar Domnul a spus că Duhul este Duh al Adev ă rului şi Mângâietor: prin aceasta a ar ă tat că în Duhul este Treimea des ă vâr ş it ă” 25 . P. sau când bucuria celor doi tr ă ie ş te bucuria comun ă de un al treilea. Noi sim ţ im 25 Epistola către Serapion.tu. col. un el.L ca împreun ă ieşit din Tat ă l. ci: „De El se folose ş te şi Cuvânt ul şi Fiul preaiubit al Tat ă lui fa ţă de Nă scă tor. sau bucuria unuia de altul spore ş te când e înso ţ it ă de bucuria unui al treilea. Poate în acest sens. chiar prin necesitatea limbii de .ne în rela ţ ie de eu. ci chiar într . ci e nevoie şi de a treia. sau ca să vedem că dou ă Persoane nu epuizea z ă toat ă posibilitatea iubirii. Sfântul Grigorie Palama precizeaz ă că aceast ă calitate de Duh al Adev ă rului şi al În ţ elepciunii – şi am putea ad ă uga că şi calitatea de Mângâietor – nu o îndepline ş te Duhul numai pentru oameni. vrea să se extind ă spre altă persoan ă . care e şi ea nu numai într . sim ţ im şi iubirea fa ţă de el. oamenii.o legă tur ă .a ad ă uga la eu .Se în El prin unitatea firii”. sau într . Trăim acest fapt şi noi. lega ţ i ca eu. pentr u a vedea cum Sfântul Grigorie de Palama vede pe Duhul pe Duhul ca pe Cel ce este necesar pentr u plenitu dinea iubirii şi a bucuriei în Dumne ze u. 75) vom da tot textul din care am luat acest citat. În acest sens. dar avându . cu atât ne iubim şi unul pe altul.tu .o unire. 26. Nu putem să uit ă m de un el. sau invers: cu cât tr ă im doi inş i. şi odihnin d u .tu. .G. Poate că.

..al treilea vrea să ne vad ă uni ţ i în iubirea fa ţă de el. inseparabil de el. şi tu al meu voieş ti la fel. Dacă am fi numai doi. Simt că aceasta nu e toat ă (iubirea) realitatea. În afar ă de trei nu exist ă confirm ar e (în adev ă r). Chiar fiin ţ a divin ă trebuie să tr ă iasc ă în deplin ă mul ţ u mire. eu nu pot exista în afara rela ţ iei cu tine şi tu în afara rela ţ iei unui orizont care ne confirm ă . . Dar şi cel de . Numai în unitatea celor trei prime ş te fiecare o unitate absolut ă . în rela ţ ie de trei con ş tiin ţ e personale. 36. 4 Briefe in „Ostliches Christentu m”. II. oricât ar fi de infinit. p. Infinitatea esen ţ ei unei persoane nu m ă mul ţ u m e ş te prin iubirea ei. cu atât ne iubim şi noi mai mult. De ea vă d condi ţ ionat ă iubirea ei.ar lipsi ceva din realitate. Teologul rus Pavel Florensky nume ş te în felul urm ă tor adev ă rul despre num ă rul trei: „Voi fi întrebat: de ce exist ă tocmai trei ipostas u ri? Eu vorbesc de num ă arul «trei» ca de unul imanen t adev ă rului. nu exist ă subiect al adev ă rului” 26 . 26 Der Pfeiler und die Grundfeste der Wahrheit. München. Iubirea are drept baz ă con ş tiin ţ a unei alte persoa ne. 1925. şi cu cât îl iubim mai mult împreu n ă . Con ş tiin ţ ele proprii a dou ă persoane sunt subiecte care dau şi primesc iubirea. Eu nu vreau să fiu iubit numai de unul (de tu ). să am şi pe altul care te iube ş te împreu n ă cu mine. am sim ţ i că ne . precu m ea vede în con ş tiin ţ a mea iubirea mea. sau în iubirea lui fa ţă de noi.78 trebuin ţ a să fim iubi ţ i de al treilea şi să iubim pe al treilea. ci vreau să fie înso ţ it în iubirea lui fa ţă de mine şi de un al treilea (de un el).

o arat ă . decât în Fiul. Astfel. că uneori Tat ă l descoper ă pe Fiul. şi deci pe noi. zice Sfântul Vasile cel Mare. Care. Aceasta ar ar ă ta pe Fiul neatr ă gând iubirea integral ă a Tat ă lui. alteori Fiul pe Tat ă l. ca fii duhovnice ş ti. şi pe Duhul. ajunge un singur El care să complete ze iubirea ce o aş tept şi care să ne mul ţ u m e a sc ă cu iubirea pe care ne. Nu se trece dincolo de iubirea între Tat ă l şi Fiul prin Duhul. deci Fiu.L face să fie şi El iubit de Amândoi şi El să . şi Fiul. chiar prin felul în care îşi prime ş te subzisten ţ a de la Tat ăl. ci pe ceilal ţ i. Deci toat ă . deosebit ă . dar ar ă tând iubirea Lui deosebit ă fa ţă de fiecare în raport cu iubirea lor între Ei. din Trei des ă vâr ş i ţ i”. Sau Fiul e vă zut în Duhul. prin urmare. ca să fie vă zut aş a dup ă ce Se va întrupa Fiul şi în noi. Duhul îi înt ă re ş te în unitate prin iubirea Lui şi Ei se înt ă resc în unitate prin iubirea fa ţă de El. De aceea. arat ă pe Tat ă l iubind deplin pe Fiul însu ş i şi pe Fiul iubind pe Tat ă l însu ş i.79 Iar la Dumne ze u.I iubeasc ă pe Amândoi. Duhul une ş te şi mai mult pe Tat ă l şi pe Fiul. şi a fiecă ruia dintre Ei fa ţă de El. dat ă fiind infinitatea persoanelor. De aceea şi Tat ă l nu . „Vezi. şi invers. ca fra ţ i duhovnice ş ti.L iube ş te pe Fiul decât în Duhul. Fiecare cuprin de şi descoper ă adeseori nu Eul să u. Dar al treilea în Dumne ze u nu poate fi ca al doilea. în fiecare ipostas se pot vedea celelalte. ceea ce. El face pe Fiul şi mai iubit de Tat ă l şi pe Tat ăl şi mai iubit de Fiul. Ci trebuie să fie o Persoan ă de alt ă categorie. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Treime des ă vâr ş it ă .

P. Oratio de Pace.ar vedea că cineva ră mâne mereu afar ă .ar vedea că nu e totul. 1160 D. căci Duhul e mereu în Tat ăl şi Fiul.ar fi totul în aceast ă rela ţ ie direct ă neîncetat ă . Duhul Îl arat ă mai mult pe El. nici să se reverse la nesfâr ş it. sau iubirea deplin ă . 756. rela ţ ie între Persoane. Idem. S. iar ăşi. Dacă ar fi patru. „Căci mona d a mi ş cându . din care sunt corpurile). cartea VI. În cele trei e totul în rela ţ ie direct ă . evitând atât lipsa de „genero zitat e” 27 28 a fiin ţ ei încuiate ermetic în întunericul Contra lui Eunomiu. aş a zicând readu n a rea Ei pe planul modului de existen ţă în comu niu n e person al ă . . col.G.G. col. dar tr ă it ă în unitate deplin ă . ca să nu fie Dumnezeirea nici strâm t ă . În dou ă Persoane. Ar ră mâne mereu un El exterior. iar dup ă ce învie şi Se înal ţă Fiul. Duhul repre zin t ă întoarcerea Dumne zeirii în Sine. Fără să anuleze acest mod. se hot ă rnice ş te ca Treime (căci aceasta este prima care dep ăş e ş te doimea).se doimea (fiindc ă e mai presus de materie şi form ă .” 27 De aceea. s. pân ă ce Fiul este pe pă mânt. P.80 Dumnezeirea ţ i se arat ă uneori în Tat ă l. arat ă El mai mult pe Duhul. alteori în Fiul şi în Duhul. În Dumne ze u Trei e totul. sau Duhul Îl descoper ă sub un acoper ă mânt sim ţ it ca atare. dar dep ăş indu . 35. 29. că ceva lipse ş te. făcând pe Fiul chiar mai sim ţ it şi mai eficient în lucrarea Lui. realizat ă în amân do u ă formele. n.” 28 În cele trei Persoane dum ne z eie ş ti este pluraritatea în unitate. ca matc ă interpers o n al ă a Dumne zeirii infinite. Dumnezeirea se arat ă prin Duhul ca struct ur ă .se din pricina bog ăţ iei ei.

aflându . Dup ă înal ţ area Fiului. Duhul iradiaz ă pretutin de ni din trupul înviat al lui Hristos (la Sfântul Vasile. chiar prin pă timire. dar şi cum Hristos e în legă tur ă cu Duhul. când oamenii nu . spre a Se odihni în Fiul.81 existen ţ ei imperso n ale. Vom vedea în alt capitol cum Duhul ne pune pe fiecare în legă tur ă cu Hristos. neiubitoare. . poate fi şi Hristos prin El. cât şi dezor dinea pluralit ăţ ii infinite ca num ă r. lipsit ă de sens. deci spre spiritualizarea trup ului. supu s ă unor legi oarbe.L pot vedea nici în spa ţ iu m ă rginit. şi în înaintarea spre înviere. prin purcederea din Tat ă l. Atât primul fapt.Se în Duhul. Cum lucreaz ă Duhul în to ţ i ). E forma activă rii practice sau a prelungirii în noi a ceea ce a făcut Hristos pentr u noi în cur ăţ irea de patimi. panteist ă . cât şi cel de .al doilea ar umple totul de o esen ţă neliber ă . nici pretutin de ni. Aceast ă legă tur ă între lucrarea lui Hristos şi a Duhului se arat ă chiar în felul venirii la subziste n ţă a Duhului. Care poate fi prezen t pretutin de ni. incapabil ă de crea ţ ie.

ce este nena ş terea Tat ălui şi eu îţ i voi explica ce este na ş terea Fiului şi purcederea Duhului. 26). Şi aceasta a produs şi o deosebire de nume” 30 . p. p. pentru a fi Fiu? Căci dac ă nu i.ar fi lipsit ceva.constan tino p olitan Biserica a spus despre El: „Care din Tat ă l purcede”. 8. „Ce. tot Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Nu se poate spune de acela ş i că unul e nă scut din ei (Adam şi Eva). Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Dar ce este purcederea? Spune . Ibidem .82 8. 11) 29 . ar fi tot Fiu.i lipse ş te. Noi spune m că nu . sau de rela ţ ie întreolalt ă . Dar este o deosebire de ar ă tare. Dar exemplificân d deosebirea între na ş terea Fiului din Tat ă l şi purcederea Duhului.I lipse ş te. 98.. 9. dar n. 99. „A cincea cuvântare teologică”.au voit să precizeze în ce const ă ea. cu deosebirea între luarea Evei din Adam şi na ş terea lui Set. . Căci Dumne ze u nu are lipsuri. ca să spune m aş a.mi tu. cit. TEMEI AL IUBIRII DESĂ VÂRŞITE ÎNTRE TAT Ă L ŞI FIUL ŞI AL ÎNFIERII NOASTRE PRIN DUHUL Iisus Hristos spune de Duhul Sfânt că purcede din Tat ă l şi El va trimite celor ce cred în El (In 15. zic ei. Şi vom delira amân d oi ţ inând a str ă bate tainele dum ne z eie ş ti” (In 20. De aceea şi în Simbolul niceo . Părin ţ ii au ţ inut să accent ue ze că purcederea Duhului din Tat ă l este altceva decât na ş terea Fiului. PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT DIN TAT Ă L ŞI ODIHNA LUI ÎN FIUL. iar altul vine în alt mod la existen ţă ? Dar cum? Eva şi Set nu vin din acela ş i Adam? Din care altul? Şi 29 30 Op. Duhului deci.

o ca un act al 31 32 Ibidem . dup ă ce aminte ş te locul din Evanghelia dup ă Ioan 1. Cuvinte dou ă zeci şi patru pentru purcederea Sfântului Duh . nici Dumneze u?” 31 .o legă tur ă pe Duhul şi cu Fiul. Nimeni nu va nega. 80. 33.81. Buză u. I”.se pe m ă rturia Sfântului Ioan Botez ă torul. Şi totu ş i amând oi sunt oameni identici întreolalt ă .Se din cer „şi ră mânân d peste Fiul”. că a vă zut pe Duhul pogorân d u . p. Sfântul Grigorie Palama. considerâ n d . care scrie în alt 8. Şi el arat ă şi pe Sfântul Ioan Damaschin cugetân d astfel. Căci. Aceast ă „odihn ă ” a Duhului în Fiul pune într . 100 . Dar tot Părin ţ ii au ţ inut să accentue z e că Duhul. se odihne ş te în Fiul.un singur principiu (tanqua m ex uno principio ). să ascult ă m pe dum n e z eiescul Damaschin. bazân d u . Care din Tat ă l purcede şi în Fiul se odihne ş te»” 32 .lea din capetele dogmatice: «Credem şi în Sfântul Duh. La Iosif Vrienie. Duhul se odihne ş te peste El. p.83 sunt amân d oi nă scu ţ i? Nicidecum! Dar ce sunt ei? Eva e luat ă din Adam. Vei înceta deci să lup ţ i împotriva Duhului afirmân d sau că e numaidecât nă scut.au scris şi s. iar celălalt nă scut.101. ca dintr . „Cuv. Căci sunt oameni. 11. sau că nu e nici de o fiin ţă .au săvâr ş it pentr u întrupar ea Fiului. 1832. şi înainte de întru parea Fiului. spune că aceasta e o dovad ă că. purcezân d din Tat ă l. ceea ce ş terge în acest act deosebirea între Tat ă l şi Fiul. Sfântul Grigorie Palama continu ă : „Şi ca să nu socoteasc ă cineva că acestea s. . legă tur ă pe care catolicism ul a socotit în mod gre ş it că o poate afirma identificând purcederea Duhului din Tat ă l cu purcederea din Fiul.

şi bucuria Lui fa ţă de Tat ă l. . ca iubire. El e bucuros că Tat ă l trimite Duhul Său spre El şi. gândind u . Antropologia Sfântului Grigorie Palama . face să se vad ă pe Sine ca o altă Persoan ă prin care îşi arat ă iubirea Sa fa ţă de chipul Său.Se împreu n ă cu El în Sine” 33 . prin faptul că. gândind u .Se pe Sine. Dar Fiul nu ră mâne pasiv sau nep ă s ă tor în aceast ă aten ţ ie iubitoare a Tat ă lui fa ţă de El. odihnin d u .L. Paris.i comu nica şi participarea altuia la iubirea sa e o bucurie şi mai mare pentru acela. 356). Duhul e trimis de Tat ă l peste Fiul ca o fapt ă a iubirii Lui fa ţă de Fiul. nu ca un act care men ţ ine pe Tat ă l ca Persoan ă deosebit ă de Fiul. numai El poate fi şi originea iubirii fa ţă de Fiul şi a Fiului fa ţă de El. A. În acest sens Sfântul Grigorie Palama spune: „Iar acest Duh al Cuvânt ului supre m este ca o iubire negr ă it ă a Născă torului fa ţă de Cuvântul 33 nă scut în mod negr ă it. Dar a. primin d u .84 fiin ţ ei lor comu n e. Căci îi place Tat ă lui însu ş i să Se odihneasc ă peste Fiul prin Duhul purces spre El. „Odihna” Duhului purces din Tat ă l peste Fiu o socote ş te Sfântul Grigorie Palama ca dovedind iubirea Lui fa ţă de Fiul. Ymca Press. Dacă Tat ă l este originea Fiului. prin faptul că.Şi arat ă . p.Se pe Sine ca Tat ă iubitor al Fiului. Sfântul Grigorie Palama spune de fapt urm ă toarele: „Şi Însu ş i Cuvântul preaiubit şi Fiul lui Dumneze u Se întoarce spre Nă scă torul prin Duhul Sfânt. De El se folose ş te şi (În traducerea Arhim. Fiul nu poate ră mâne decât Fiu şi în aceast ă rela ţ ie de iubire şi de bucurie ce exist ă între Tat ă l şi Fiul din eternitate. îşi na ş te un chip al Să u. şi are Duhul Sfânt prin Tat ă l. Ciprian Kern.i ar ă ta cuiva direct iubirea ta e o bucurie pentru acela.

Dar aceasta nu înseam n ă că Duhul e mai pu ţ in Persoan ă ca Tat ă l şi ca Fiul. Prin purcederea Duhului nu se constit uie de că tre Tat ă l o Persoan ă ca ţ int ă proprie a Sa. în care Tat ă l nu înceteaz ă să Se arate ca Tat ă şi Fiul. Acest rol de împreun ă . op.iubitor al Duhului cu Tat ă l şi cu Fiul se arat ă şi în faptul că Duhul nu e numit niciodat ă singur. purcezâ n d din Tat ă l. 267. Prin aceast ă str ă lucire. cum e numit Tat ă l fa ţă de Fiul. ca iubitor. . dar având u . 286. Grigorie Cipriotul. Şi acest rol Îl prime ş te Duhul şi în Fiul.L ca împreu n ă ieşit din Tat ă l şi odihnind u . P. şi invers.Se în El prin unitatea firii.iubitoare cu El fa ţă de Fiul.G. Aceasta se arat ă şi în 34 35 Ibidem . 260.iubitoare a Tat ă lui cu Fiul. 36 Iosif Vrienie. pe Fiului. ca Fiu 36 .iubitoare a Fiului de că tre Tat ă l. 240. 257. împreu n ă . având bucuria de o alt ă Persoan ă purceas ă din El. Duhul e trimis spre Fiul ca Persoan ă împreu n ă . ca să fie drept urmare o Persoan ă împreun ă . „Se odihne ş te peste Fiul.85 Cuvântul şi Fiul preaiubit al Tat ă lui fa ţă de Născă torul Lui. Tat ă l îşi arat ă iubirea des ă vâr ş it ă fa ţă de Fiul. col. Care Îl purcede. 242. E o reciprocitate. Pe Acesta Fiul îl are şi El ca Duh al Adevă rului şi al În ţ elepciunii şi al Cuvânt ului şi prin El se bucur ă împreu n ă cu Tat ă l. Patriarhul Constantinop ul ui (1283. Aceasta se arat ă spunân d u . şi o sim ţ ire a Fiului.1289). El nu e numai o sim ţ ire a Tat ă lui. cit. 142.se că Duhul. spre a fi şi Tat ă l o ţint ă a Duhului. Duhul arat ă (pune în des ă vâr ş ita eviden ţă ) Fiului pe Tat ă l şi Tat ă lui. ci Duhul se constit uie ca legă tur ă iubitoare des ă vâr ş it ă între Tat ă l şi Fiul. sau str ă luce ş te din Fiul” 35 . Care se bucur ă de El”34 .

pentr u că voie ş te să aib ă pe Cel peste Care vrea să Se odihneasc ă Duhul Lui. nici în sensul de un alt Nă scut.ar mai vedea pe Tat ă l ca Tat ă .. nu ca un alt Tat ă. ci Duhul ar lua o pozi ţ ie indepen d e n t ă . men ţ inân d calitatea lor distinct ă de Tat ă şi Fiu. În acest caz n.86 faptul că noi spune m că iubim pe Duhul prin Tat ă l sau prin Fiul. căci atunci nu L. ca eviden ţ iere a iubirii Lui absolute fa ţă de acest unic Fiu. ci şi prin faptul că Fiul e nă scut şi Duhul purces de Acela ş i Tat ă. De aceea spune Sfântul Grigorie de Nazian z în . nici în sensul de un El. Iar deosebirea între Fiul şi Duhul e numai că Unul e Născut. ca o Persoan ă ce se bucur ă împreun ă cu El de Fiul şi Se odihne ş te pornind din Tat ă l în Fiul. ca o Persoan ă care se bucur ă şi El împreun ă cu Fiul de Tat ăl. Duhul tr ă ie ş te iubirea între Tat ă l şi Fiul. Dar e firesc să se aminteasc ă întâi de na ş terea Fiului. Duhul e în Tat ă l. Tat ă l este împreu n ă cu Duhul în . Dar pe Duhul nu . purces.L mai na ş te Tat ă l ca Fiu aparte. ca să se poat ă spune apoi că peste Fiul nă scut Se odihne ş te Duhul purces. că nici Fiul nu e nă scut pentru a fiu purces Duhul peste El. iar Duhul.ar mai referi la Fiul. Dar totu ş i Duhul e purces pentru a Se odihni peste Fiul şi Fiul e nă scut de Tat ăl. Pe Duhul Îl refer ă Tat ă l la Fiul Său unic. nu invers. şi mai spune m că Fiul sau Tat ă l ne dau pe Duhul. Nu e corect nici a socoti că Duhul este purces de Tat ă l pentr u că este Nă scut Fiul. Care iube ş te pe Fiul. Care se află închis în rela ţ ia dintre ceilal ţ i Doi. dar ca un Fiu fa ţă de Tat ă l. Duhul nu e un al Treilea.Cuvântul teologic 31” că Fiul şi Duhul Sfânt sunt uni ţ i nu numai prin fire.

dar acum nu le pute ţ i purta. dar şi pe Tat ă l. ci câte aude va vorbi şi cele viitoare v ă va vesti” (In 16. ci fiecare vorbe ş te în mod nedes p ă r ţ it de ceilal ţ i doi. Atât Fiul. nu singur.Vezi. dar şi înt ă rindu .L opre ş te pe Duhul să ne vorbeasc ă şi El însu ş i nou ă şi să ne inspire să vorbim cu Tat ă l şi cu Fiul.. dar a treia nu st ă la o parte de cele dou ă . sunt Trei Persoane.Prive ş te şi Tu cum m ă mul ţ u m e sc de aceast ă împreu n ă iubire a Mea de că tre Tine împreu n ă cu Duhul.. ca Duh al Tat ă lui. pe Tine. sau este în fiecare.iubitor.87 iubirea Fiului. căci nu va vorbi de la Sine. Pot să Te iubesc şi Eu ca Fiu. cât şi Duhul vorbe ş te avându .a folosi Tat ă l şi pe Duhul pentr u iubirea dintre ei arat ă şi mai mult iubirea între ei şi unirea lor. Dacă Tat ă l purcede pe Duhul pentru a spori bucuria Lui fa ţă de Fiul şi Fiul se na ş te din voin ţ a Tat ă lui de a Se bucura de El împreun ă cu Duhul. mai ales să ne rug ă m lor. Nici Tat ă l şi nici Fiul nu vorbesc . Îns ă aceasta nu .. Tat ă l şi Fiul se unesc mai mult ca Tat ă şi Fiu prin Duhul. v ă va călă uzi la tot adev ă rul.Înc ă multe am a v ă spune. ci împreun ă cu El”. . ci Le une ş te pe amând o u ă . spune Tat ă l. Duhul Adev ă rului. chiar şi când vorbesc cu noi.L şi pe celălalt în El.13). Iisus le spune ucenicilor: . De aceea am spus că Duhul nu este un „El” de Care vorbesc Tat ă l şi Fiul. 12. şi Fiul este şi El. Faptul de . unind u . Iar când va veni Acela. datorit ă faptului că are pe Duhul de la Tat ă l împreu n ă .Le în calitatea lor distinct ă . având şi pe Duhul care se bucur ă împreun ă cu Mine de Tine?” Şi Fiul ră spu n d e: .Le. cât Te iubesc de mult pe Tine. Fiului. împreu n ă cu Duhul dă ruit Mie de Tine.

prin faptul că Se odihne ş te peste El. a celuilalt prin purcedere spre Fiul. sau Fiul e unit cu Tat ă l prin faptul că e nă scut de Tat ă l şi are pe Duhul purces de la Tat ă l odihnin d peste El. dar şi când vorbesc cu noi. Numai prin Duhul. Numai prin Duhul. Fiul îşi arat ă toat ă iubirea fa ţă de Tat ă l. Duhul este numit şi Duh al Tat ă lui şi Duh al Fiului: al Tat ălui. dar numai în Duhul se des ă vâr ş e ş te Treimea ca existen ţă şi prin aceasta este Cel ce duce la o ultim ă unitate pe Tat ă l şi Fiul. pe Duhul când vorbe ş te cu Tat ă l. la fel. Fiecare din cele trei Persoane dum ne z eie ş ti este unit ă cu Celelalte dou ă nu numai prin firea lor comun ă . . şi cu Fiul. ca având ceva din existen ţă de la El. în sensul că are ceva de la Duhul. Fiecare une ş te pe ceilal ţ i doi. To ţ i trei sunt neîncetat uni ţ i. duhul este unit cu Tat ă l. Duhul este al Tat ă lui şi al Fiului în sensul că în existen ţ a Lor se împline ş te Treimea. cât şi al Fiului. având existen ţ a legat ă de Amândoi. Duhul este al Lui pentru că Se odihne ş te în El. Dar Tat ă l nu este numit Tat ă al Duhului. Aşa cum Fiul este al Tat ă lui. Tat ă l îşi arat ă toat ă iubirea fa ţă de Fiul şi numai prin Duhul. Tat ă l îşi activeaz ă toat ă iubirea de Tat ă fa ţă de Fiul şi Fiul. prin faptul că e purces din El. ca purcez ă tor al Lui spre Fiul înspre Care purcede. a unuia prin na ş tere. ci şi prin propriet ăţ ile lor personale. nici Fiul nu este al Duhului. ci Tat ă l are în Sine pe Duhul când vorbe ş te cu Fiul şi Fiul. dar Duhul este numit atât Duh al Tat ă lui. Tat ă l une ş te pe Fiul şi Duhul Sfânt ca origine a ambilor.88 despre Duhul ca de un al treilea în afar ă de ei.

Sfântul Apostol Pavel spune: „Iar când a venit plinirea vremii. ca să ni. Aceasta ne încadrea z ă şi pe noi în iubirea dintre Tat ă l şi Fiul.l are „el” în realitatea (rela ţ ia) dintre eu şi tu . De aceea când Se face şi om. Fiecare îl avem pe acela în noi. sau pentr u aceast ă lucrare. ca Frate al nostr u în Tat ă l. făcut Frate al nostr u prin întru p are. care strig ă: Avva. a trimis Dumne ze u pe Fiul Să u… ca să dobândi m înfierea. şi în acest caz n.ar comunica nici nou ă pe Duhul ca Duh de fii. 4. şi astfel iubirea dintre noi este mai mare.6). Deci Duhul sus ţ ine în Fiul din eternitate dragostea de Fiu fa ţă de Tat ă l. ca Unul ce purcede din Tat ă l cu acest scop. Astfel. ca Fiu. a trimis Dumne ze u pe Duhul Fiului Să u în inimile voastre. Şi pentru că sunte ţ i fii. dar şi pe Fiul. şi ca Fiu al Tat ă lui nu ne . Părinte” (Gal. Dar din Fiul nu L.am avea produs ă în noi iubirea de fii ai Tat ă lui şi de fra ţ i ai Fiului.L comu nice şi nou ă .am avea pe Duhul ca fiind al Lui. iubirii Tat ă lui. ca să ră spun d e m şi noi. împreun ă cu Fiul. 4. În Sfânta Scriptur ă se afirm ă adeseori că Iisus Hristos. ne face prin Duhul Său fii ai Tat ă lui ceresc. Fiul are şi ca om pe Duhul iubirii de la Tat ă l. Ceea ce spune în locul amintit din . Poate că acest rol se arat ă în parte şi în rolul ce. ceea ce face ca şi noi să ne iubim unii pe al ţ ii ca fii ai aceluia ş i Tat ă şi fra ţ i ai aceluia ş i Fiu al Tat ă lui. împreun ă iubitor. fiind iubi ţ i de Tat ă l ca Fiul Său şi iubind şi noi pe Tat ă l ca Tat ă al nostr u.89 Purcederea Duhului din Tat ă l spre Fiul şi str ă lucirea Lui din Fiul spre Tată l se reflect ă şi în faptul că noi primim pe Duhul de la Tat ă l prin Fiul şi pute m fi făcu ţ i fii iubitori ai Tat ă lui.

Părinte”. Părinte”. dac ă n. Părinte!”.90 Epistola că tre Galateni.15. Ca atare sunte m şi „mo ş tenitori ai lui Dumne ze u. sau şi Fiul se roag ă o dat ă cu Duhul în noi.o dă. Prin aceasta Hristos ni S. 17). ci ne şi rug ă m Tat ă lui şi Fiului. adic ă primit de la Tat ă l. purt ă tor al Duhului Său de Fiu al lui Dumne ze u. 14 . Care vrea să ne mânt ui m prin ajutor ul pe care ni.ar striga şi El cu noi lui Dumne ze u: „Avva. Dar totu ş i ne d ă m seama că. Duhul se une ş te atât de mult cu noi. În felul acesta.L trans mit ă şi nou ă . Dar prin Duhul nu spune m Tat ă lui numai: „Avva. „Avva. strig ă m prin El: Avva. Dumneze u. căci noi nu ştim să ne rug ă m cum trebuie. Fiul întrupa t este Cel ce strig ă împreun ă cu noi.L dă. Sfântul Duh este Cel ce ne une ş te şi pe noi cu Dumne ze u Tat ă l şi cu Fiul în aceast ă calitate a lor. ca să ni. şi ca om. dac ă nu s. n. o spune Sfântul Pavel şi în Epistola că tre Romani: „Că ci câ ţ i sunt mâna ţ i de Duhul lui Dumne ze u sunt fii ai lui Dum ne ze u … De aceea şi câ ţ i am primit Duhul înfierii. că sim ţ irea ce.a făcut. deci şi făr ă Fiul.ar uni Duhul cu noi. Pă rinte”.am putea striga şi noi în şine. prin Care strig ă m: „Avva. nu e desp ă r ţ it nici de Fiul. 29).a făcut „întâiul nă scut între mul ţ i fra ţ i” (Rom. ci şi al Tat ă lui. ne dă şi puterea să cerem ajutorul Lui: „De asemenea şi Duhul vine în ajutor slă biciunii noastre. Şi mai înseam n ă că Duhul. 8. Părinte”. . o tr ă im ca o sim ţ ire a noastr ă . 8. Dar aceasta înseam n ă că şi în Fiul neîntr u p a t Duhul Fiului este nu numai al Lui. Nu pute m să ne rug ă m singuri lui Dumneze u Tat ă l fă ră Duhul. împreun ă cu Hristos” (Rom. de a spune lui Dumneze u „Tat ă”. sau El ni S. înt ă ri ţ i de acela ş i Duh.

26). sau cu Fiul sălăşluit în noi prin Duhul Lui. punân d u . Iată cum Duhul nu ră mâne pentr u Dumne ze u Tat ă l şi Fiul un „El”. Aceast ă pornire de . ci se face un Eu greu de distins de al nostru. Tat ă lui. cât timp a fost întru p a t pe pă mânt. nici chiar când se miş că în noi.a striga şi a ne ruga împreun ă cu Duhul Fiului. şi Fiul vrea. ne spune Sfântul Pavel că nu ne vine şi fă ră o contribu ţ ie din partea omului. încât nu pute m vedea grani ţ a între noi şi Dumnez e u. 8. sau schimba ţ i la fa ţă sau îndu m n e z ei ţ i.ne şi pe noi în rela ţ ie de eu. să parcurge m şi noi dru m ul parcurs de El cu trupul Lui. Şi totu ş i. fii ai Tat ă lui. Ne atrage prin Duhul tot mai mult spre starea de fii. dup ă înăl ţ are. asemenea Fiului Său făcut om şi înviat. aş a de mult. asemenea Lui. aş a ne une ş te Duhul şi pe noi cu Tat ă l şi cu Fiul. Dar în aceast ă contribu ţ ie ar ă t ă m că ne silim şi noi să devenim asemenea Fiului. ră mânem con ş tien ţ i şi de slă biciunea noastr ă . . învia ţ i cu trupul. Precum une ş te pe Fiul cu Tat ă l.91 ci Însuşi Duhul Se roag ă pentru noi cu suspine negr ă ite” (Rom. pentr u a ajunge la înviere. chiar dac ă nu e vă zut ă de noi.Tu cu Dumneze u.

aş a cum a săvâr ş it . DUPĂ ÎN Ă L ŢARE. ră mânân d El pe p ă mânt. Duhul Lui ne duce spre starea în care a fost dus trup ul lui Hristos prin înviere. îndum ne z ei ţ i. Duhul purcede din Tat ă l şi Se odihne ş te în Fiul. iar dup ă ce ace ş tia se despar t prin pă cat de Dumne ze u.92 8. al Că rui chip sunt făcu ţ i oamenii. Aceasta nu o poate face Fiul cu oamenii de pe pă mânt. sau e a Fiului prin Duhul. ca din El să treac ă în oameni.VIA ŢĂ . Hristos Cel înă l ţ at săvâr ş e ş te în noi aceast ă lucrare prin Duhul Său. . starea de fii schimba ţ i la fa ţă cu trupul.o şi El în umanitatea Sa cât a fost pe pă mânt.via ţă .Făcă tor şi Sfin ţ ilor. LUCRAREA FIULUI ÎNTRUPAT ÎN NOI.a Se face Însu ş i Fiul om în care lucreaz ă Duhul. ci numai dup ă ce a ajuns la cap ă tul deplinei p ă trun de ri a trupului Lui de Duhul de . PRIN DUHUL DE . spre str ă lumina ţ i. dragostea Fiului venit ă de la Tat ă l întorcân d u se spre Tat ă l.FĂ CĂ TOR ŞI SFIN Ţ ILOR Fiul înviat şi înăl ţ at lucreaz ă în noi prin Duhul Sfânt pentr u a parcurge şi noi drum ul spre starea de fii. Lucrarea aceasta a Fiului înăl ţ at prin Duhul este o lucrare de via ţă făcă toare şi sfin ţ itoare. Lucrarea aceasta sfin ţ itoare şi de via ţă făcă toare e şi a Fiului şi a Duhului. de. Astfel. în care trup ul e schimbat la fa ţă sau îndum ne z eit prin Duhul. nu numai pentru a ar ă ta deplina unire în dragoste dintre Tat ă l şi Fiul. ci pentr u a trece şi la oameni dragostea Fiului.

Urmân d Părin ţ ilor biserice ş ti se poate chiar spune că Hristos este «Marele Înainte . Ibidem. De aceea.i atrage şi pe oamenii uni ţ i cu Fiul prin credin ţă spre Tat ă l. spre învierea din via ţ a viitoare. dup ă ce Se va înă l ţ a înviat şi îndu m n e z ei t cu trupul. p. sau a. tot Vechiul Testam e n t este o Cincizecime preliminar ă în vederea apari ţ iei Fecioarei şi a acelui «Fie»” 37 .Făcător.via ţă . ar ă tând u . . umplu ţ i deplin de Duhul din Fiul. 1969.i întoarce şi pe ei spre Tat ă l. 87. „Prin spusa proorocilor. Apoi „Cincizecimea apare ca scopul ultim al iconomiei trinitare a mânt uirii. nu fă ră prezen ţ a lucr ă toare a Duhului în El. ca apoi să prelungeasc ă aceast ă împreun ă lucrare Hristos nemaiv ă zut în lucrarea Duhului săvâr ş indu se în mod sim ţ it în înduhovnicirea trupul ui celor credincio ş i. ci şi Cel Care a gr ăit prin prooroci. ducând trupul pân ă la înviere. Biserica a numit pe Duhul în Simbolul niceo constan tin o p olitan nu numai Sfânt şi de . mai bine zis ale Ambilor. Paul Evdokimov vede aceast ă dezvoltare ca o alternare a lucr ă rilor mereu mai vă dite ale Duhului şi Cuvânt ului. Paris. Duhul Sfânt a preg ă tit venirea Cuvânt ului în trup. Care va lucra întâi în mod vă zut asupra trupul ui Său. pentr u a. du Cerf. Lucrarea revelatoare comun ă şi complem e n t ar ă a Fiului şi a Sfântului Duh are o dezvoltare. Cuvânt ul neîntru p a t a preg ă tit astfel în prealabil pe oameni pentr u lucrarea ce. când celălalt mai vă dit în aceast ă lucrare comu n ă .93 Aceast ă lucrare a Duhului din Fiul e prevestit ă întâi prin prooroci.o va să vâr ş i prin Sine. şi apoi în oameni.Mergă tor al Duhul Sfânt»” 38 . atât cât va fi pe pă mânt. Ed. Pe de altă 37 38 L’Esprit Saint dans la tradition orthodoxe .Se când unul.

dup ă Cincizecime. dar într . „În timpul lucr ă rii pă mânte ş ti a lui Hristos. al Celui ce une ş te cu subiectul nostr u energia dum ne z eiasc ă ridicare a necreat ă . nu al harului necreat din Sfintele Taine. p. Şi a fost necesar ă venirea în trup a Fiului. Evdokimov observ ă că Duhul Sfânt şi Cuvânt ul sunt mereu împreu n ă . Dar a fost necesar ă şi lucrarea Fiului întrupa t şi înviat în chip nevă zut prin Duhul Sfânt. transfor m a t o a re. Din contr ă . un Hristos al discurs urilor. alt plan. Se afirm ă în Hristos. separat. iar în altă perioad ă . ducând . occidental nu aproape nici o însem n ă tate lucr ă rii Duhului Sfânt în oameni dup ă înăl ţ area lui Hristos sau lucr ă rii lui Hristos şi Duhul Sfânt. dă pă mânteasc ă la trupul Hristos.o via ţă a face pe oameni să dup ă modelul lui înviat şi înduhovnicit. în sfin ţ itoare. spre a ajunge Cre ş tinism ul asemenea celui al lui Hristos.94 parte. . rela ţ ia cu Hristos se efectuea z ă prin şi în Duhul Sfânt.”39 A fost necesar ă lucrarea profetic ă a Duhului Cuvântului neîntr u p a t. pentru ca oamenii să cread ă în El când va veni în trup în chip minuna t. rela ţ ia oamenilor cu Duhul Sfânt se efectua prin Hristos. pentr u înainteze într . Dar Cincizecimea restituie lumii prezen ţ a interiorizat ă a lui Hristos şi acum Îl reveleaz ă nu în fa ţă .o perioad ă se află Unul pe planul prim.o la înviere. credinciosului Ortodoxia e singura care vorbe ş te continuu 39 de lucrarea Ibidem . pentru ca să înfieze cu adev ă rat prin Dumneze u umanitatea în trup. 96. ci în interiorul ucenicilor Săi. Celălalt. Înăl ţ area supri m ă vizibilitatea istoric ă a lui Hristos.

care ni se d ă în Botez. încetând să fie robii lumii materiale (Gal. Pentru ortodoc ş i. pe de alta le spune că ei trebuie să . Duhul ne na ş te la o via ţă adev ă rat ă în Dumne ze u şi ne sus ţ ine în ea.9). deci ca fii ai lui Dumne ze u. Mântuitor ul pro mite pe de o parte. Pentru umanitatea sfin ţ enie. 4. ci via ţ a lor cre ş te în sfin ţ enie şi cre ş terea oamenilor în sfin ţ enie dup ă modelul lui Hristos tinde spre a ajunge la un trup transfigurat. prin Duhul lui Hristos. Dar pentr u aceasta trebuie să ne silim şi noi să ducem o via ţă pe pă mânt pe cât se poate dup ă modelul lui Hristos. Prin aceasta ieşim din moartea spiritual ă care e una cu alipirea la lumea aceasta. sau să fie cur ăţ i ţ i de pă cate doar în via ţ a viitoare printr . 7.L va trimite pe seama celor ce vor crede în El.95 Duhului Sfânt cel de. Cel prin care Hristos ne face fii ai lui Dumneze u. în via ţ a viitoare. adev ă rat zic ţie: De nu se va naş te cineva din ap ă Ortodoxie în mod Dumnez e u ca mediu asemenea Îşi de poate însu ş i real.L primeasc ă prima dat ă prin Botez. Ea începe prin na ş terea noastr ă din nou prin Duhul Sfânt. transfor m a r e în (transfigurare) şi normalitate Dumnez eirii . El spune lui Nicodim: „Adev ă rat. socotit ă ca unica realitate. pentru a se na ş te din nou.Făcător şi Sfin ţ itor. împreu n ă cu toat ă crea ţ ia. şi aceasta e o înaintarea în sfin ţ enie.via ţă . pe Duhul ce. asemenea Lui. str ă luminat. nu ajunge oamenilor să fie ierta ţ i numai pentru supra m e ritele lui Hristos. cu un trup înviat.o credin ţă în efectul jertfei Lui. Dar şi aceast ă silin ţă a noastr ă de vie ţ uire ca fii ai lui Dumneze u ne este ajutat ă de Duhul lui Hristos.

Fiul sufl ă asupra lor puterea iert ă rii pă catelor. şi ce este n ă scut din Duh. Te rug ă m şi cu umilin ţă la Tine că dem: trimite Duhul Tă u Cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte şi fă pâinea aceasta cinstit trupul Hristosul ui Tă u.a dat putere ca să se fac ă fii ai lui Dumne ze u” (In 1. . „Celor ce L. nu va putea să intre în Împ ă r ăţ ia lui Dumne ze u. care cred în numele Lui. fă r ă să vrea aceasta Hristos însu ş i. Ce este n ă scut din trup.6. Dar ace ş tia se nasc ca fii ai lui Dumne ze u pentru că Fiul lui Dumneze u cel întru p at se une ş te cu ei prin Duhul. dar prin Duhul.au primit (pe Cuvânt ul). Căci Hristos a suflat şi sufl ă puterea Duhului peste Apostoli şi urma ş ii lor spre iertarea pă catelor (In 20. 22 .le cu Duhul Tă u cel Sfânt”. sau prin Hristos vine Duhul lui Hristos Care S. Pentru prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului Hristos este cerut ă iar ăşi lucrarea Sfântului Duh: „Încă aducem Ţie aceast ă slujb ă duhovniceasc ă şi făr ă de sânge şi Te chem ă m. iar ce este în potirul. 7). De aceea preot ul întreab ă pe cel venit să se boteze (sau pe na ş ul lui): „Te lepezi de Satana?” şi: „Te une ş ti cu Hristos?” Iar aceasta ră spu n d e afirmativ la amândo u ă întreb ă rile. pref ă cându . acesta cinstit sângele Hristosul ui Tă u. trup este. 12). Este în lucrare întreag ă Sfânta Treime: Tat ă l preface darurile. Prin Duhul vine Hristos. dar puterea aceasta este Sfântul Duh. le.a înă l ţ at.96 şi din Duh. duh este… Trebuie să v ă naş te ţ i de sus” (In 3. şi pâinea şi vinul nu se pot preface în Trupul şi Sângele lui Hristos. Iertarea pă catelor în Taina Spovedaniei iar ăşi se prod uce prin Duhul Sfânt.23). 5.

Sfânta Treime întreag ă este în lucrare asupra întregii crea ţ ii. e trimis prin Fiul spre a sfin ţ i toate. pornit ă de la Tat ă l spre Fiul prin Duhul şi întoars ă umanitatea. trecând prin Fiul. şi realizân d u . a tă m ă dui toat ă boala.Şi lucrarea asupra celor cerute. încadrân d u .via ţă . prin care se sfin ţ esc toate cele stropite prin ea. de la Tat ă l purcezâ n d Duhul. prin Duhul.Făcă torul Tă u Duh.i în via ţ a de un iar ăşi spre Tat ă l. Iubirea. asemenea Fiului. trecut ă prin Fiul şi unificat ă prin Duhul Sfânt cu umanitatea Fiului. Duhul este puterea suflat ă de Dumne ze u. preotul se adreseaz ă Celui ce a venit să aduc ă tă m ă duiri oamenilor: „Şi acum trimite harul Prea Sfântului şi de . Duhul este de . are loc prin Duhul Sfânt cerut de la Domnul Hristos: în rug ă ciunea de sfin ţ ire a apei.Făcă tor. Crea ţ ia e atras ă spre Tat ăl prin lucrarea pornit ă din Tat ă l. a înă l ţ a via ţ a oamenilor şi. şi sfin ţ e ş te apa aceasta”. care sfin ţ e ş te toate.via ţă . care sfin ţ e ş te toate.97 Şi sfin ţ irea apei. când voie ş te. pentru se scoate pe oameni din moartea sufleteasc ă . prinde în cadrul ei şi . deci şi asupra efectelor ce le are Duhul asupra oamenilor prin lucr ă rile Lui. Dar să insist ă m pu ţ in şi asupr a sensului calit ăţ ii Duhului ca Persoan ă de . fiind încadrat ă în miş carea Treimii de la Tat ă l spre Fiul şi de la Fiul spre Tat ă l.făcă toare şi sfin ţ itoare.via ţă . Umanitatea e sfin ţ it ă prin mi ş carea pornit ă din Tat ă l şi făcut ă spre Tat ă l. Duhul purcede pururea din Tat ă l. mai ales ca să atrag ă pe oameni spre calitatea de fii ai Tat ă lui.

. Apostolul Pavel descrie în Epistola că tre Romani în cuvinte de adânc în ţ eles via ţ a cea nou ă a celor ce au primit „Duhul înfierii”. ca să pute m suport a şi noi o via ţă de jertf ă . ne facem şi mo ş tenitori. împreun ă cu Hristos ca om. nesup u s ă plă cerilor. sunte m şi… împreun ă mo ş tenitori cu Hristos. Căci socotesc că p ă timirile vremii de acu m nu sunt vrednice de m ă rirea care ni se va descoperi” (Rom. 8. ai Împ ă r ăţ iei noastr ă cerurilor. De aceea. cu Hristos Îns ă aceasta ce am înseam n ă pă timit pream ă rirea dup ă împreun ă cu El: „Şi dac ă sunte m fii. pe când. ca împreu n ă cu El să ne şi prea m ă ri m. Dar pă timirea prin care ne preg ă tim pentr u slava vie ţ ii noastre viitoare în Dumne ze u şi pe care o suport ă m prin duh ul de fii. nu poate avea loc fă ră să avem şi pe Hristos. dac ă p ă timi m împreun ă cu El. El ne. Fiul. dă ruit nou ă de Hristos.o.a dat prin na ş terea prin Botez o via ţă nou ă . Tat ă l e numit „Dumne ze u”.98 con ţ in u t suflete ş te. tot mai înalt că derea şi tot mai bogat pe cei mor ţ i plă ceri şi prin prin în trec ă toarele continua să r ă cire prod u s ă de egoism. De aceea primim pe Hristos şi ca jertf ă în Sfânta Împ ă rt ăş anie. Care ne înt ă re ş te în aceast ă pă timire a înfrân ă rii de la cele rele şi a ră bd ă rii unei vie ţ i supus ă pentr u credin ţă la tot felul de greut ăţ i şi necazuri. Aceast ă via ţă pă timitoare era suporta t ă în Hristos ca foame. El spune că. în sensul de via ţă în continu ă cre ş tere spiritual ă . devenind prin Duhul fii ai lui Dumneze u.18). „tare”. o via ţă nesl ă bit ă de moartea spiritual ă . ca Cel Care a învins moartea ră bdân d . Duhului I se spune „fă ră de moarte”. 17. în cântarea întreit sfânt ă .

ca ră stignire. ajutân d u . nici puterile. nici în ă l ţ imea. E o mare tain ă cum Hristos. nici cele ce vor fi. cea întru Hristos Iisus.un plan care nu mai e inclus în crea ţ ie. ca batjocur ă . prin puterea Duhului dă ruit nou ă . era o pă timire prin care înt ă rea firea Sa omeneasc ă împotriva ispitei de hran ă . nici cele de acum. Anun ţ area patimilor Sale Îl face pe Iisus să retr ă iasc ă spiritual acele p ă timiri şi deci şi pă timirile celui ce le tr ă ie ş te şi el din dragostea pentru El. 4. Care ne une ş te tot mai mult cu El. El ne ajut ă şi pe noi. de slăvire lumeasc ă . ca să . din întuneric. ci într . nici via ţ a. nici îngerii. care e una cu silin ţ a sporirii în iubirea lui Dumne ze u.l să le înving ă . El nu ră mâne nesim ţ ito r la aceast ă sim ţ ire a noastr ă . . E ceva analog cu sim ţ irea mamei care tr ă ie ş te durerile copilului. poate să ne dea nou ă puterea supor t ă rii pă timirii dureroase. 38 . de ş i înăl ţ at la o via ţă deplin îndu m n e z ei t ă ca om. Care a zis: «Str ă luceasc ă .El a str ă lucit în inimile noastre.39).o tr ă ire mai îndum ne z eit ă .99 ca oboseal ă . Sfântul Apostol Pavel descrie pe cel înaintat în aceast ă via ţă astfel: „Sunt încredin ţ at că nici moartea. Iar scă parea de patimile plă cerii şi egoism ului este una cu o via ţă ridicat ă în legă tur ă cu Dumne ze u într . „Fiindc ă Dumne ze u. să slă bim şi să desfiin ţă m patimile plă cerii şi ale egoism ului. lumina». 10). Prin Duhul purt ă m „totdeauna în trup omorârea lui Iisus pentru ca şi via ţ a lui Iisus să se arate în trupul nostru ” (II Cor. ca lovituri. nici st ă pânirile. nici adâncul şi nici o alt ă f ă ptur ă nu va putea să ne despart ă pe noi de dragostea lui Dumne z e u. Domnul nostru” (Rom. de odihn ă . de frica mor ţ ii. 8.

ţ i asigur ă via ţ a veş nic ă. sau ca o adiere spiritual ă care ajunge din Tat ă l prin Fiul întrupa t pân ă la noi. 17). cuno ş ti prin experien ţă tainic ă pe Dumne ze u. dup ă spusa Mântuitor ului că tre Nicodim (In 3. 6. slujea ţ i celor ce din fire nu sunt dum ne z ei.un plan superior lumii. . 5). ca o adiere de bun ă tate. dup ă ce a ţ i cunoscut pe Dumne ze u. pentru că El este Cel în Care Dumneze u Tat ă l. nu mai sluje ş ti lumii trec ă toare.100 str ă luceasc ă cuno ş tin ţ a slavei lui Dumne ze u covâr şitoare” (II Cor. Prin aceast ă adiere în noi Treimea iubitoare şi atotsfân t ă e „ca un vânt”. Acum îns ă . de cur ăţ ie.ne toat ă cur ăţ ia. care „ne va aduce şi nou ă … slava veş nic ă este Duhul de . 4. ajunge pân ă la noi. slava şi sfin ţ enia dum ne z eiasc ă . Duhul dum n e z eiesc pe fa ţ a lui Hristos” (ca om). ca „o suflare” spiritual ă . necunoscând pe Dumne ze u. Duhul se nume ş te aş a ca suflare dum ne z eiasc ă . dar şi El te cunoa ş te pe tine şi te face să te cuno ş ti pe tine în Dumne ze u. cum v ă întoarce ţ i iar ăşi la stihiile cele slabe şi să race. că rora voi ţ i iar ăşi să le sluji ţ i ca înainte?” (Gal. adiere pe care o sim ţ im dintr . de iubire. Care .9). În aceast ă tainic ă adiere. Şi.Făcă tor şi Sfânt. „care nu ş tii de unde vine. deci ca un vânt care are un glas. prin Fiul. sau mai degrab ă dup ce a ţ i fost cunoscu ţ i de Dumne ze u. nici încotro se duce”.via ţă . cunoscân d pe Dumne ze u şi cunoscân d dru m ul ce te poate duce la adev ă rata ta realizare. „Atunci. ci lui Dumne ze u. aducân d u . 8. 4. Astfel se întâm pl ă cu oricine e „nă scut din Duhul”.

Darurile sunt felurite. Aceasta arat ă cât de uni ţ i sunt Duhul şi Hristos în cel credincios. 3. Importa n ţ a acordat ă de Biserica Ortodox ă lucr ă rii Sfintei Treimi prin Duhul Sfânt în cei credincio ş i şi în toat ă crea ţ ia. nu . Şi darurile felurite ale celor mul ţ i se întregesc între ele şi folosesc tuturo r. dar acelaşi Duh… Unuia i se d ă prin Duhul Sfânt cuvânt de în ţ elepciune. „Nimeni nu poate să zic ă: Domn este Iisus. nu o poate avea nimeni decât prin Duhul. se vede din rug ă ciunea „Împ ă rate ceresc”.l are numai pentr u sine. Căci calitatea cea mai înalt ă . este iubirea. prin care începe Biserica unele din slujbele ei. pe lâng ă credin ţ a în Hristos şi via ţ a curat ă şi iubitoare de Dumne ze u. pentr u că El ne înal ţă în Împ ă r ăţ ia cerurilor.101 Credin ţ a în Hristos. De aceea. El este „Duhul Adev ă rului”. sau Adevă rul. iar altuia. Duhul dă fiecă ruia şi unele daruri potrivite firii lui. decât în Duhul Sfânt. ci în primul rând pentr u al ţ ii.4. pentru că ne dă mângâiere în greut ăţ ile şi necazurile vie ţ ii p ă mânte ş ti. lucrare ce aduce acestora via ţ a nou ă şi veş nic ă şi sfin ţ enia. care este via ţ a în Hristos. El . sau con ş tiin ţ a prezen ţ ei lui Hristos în sine. dup ă acelaşi Duh. mincinos este (I Cor. În aceast ă rug ă ciune Îi spune m Duhului Sfânt „Împ ă rate ceresc”. adresat ă Sfântului Duh. unde st ă pâne ş te ca Duh peste cele materiale. Dar. dar dragoste nu are. Sfântul Vasile cel Mare a spus în acest sens că orice dar are cineva. spre care trebuie şi pot înainta to ţ i prin Duhul. 8). 13). 12. cuvânt ul cuno ş tin ţ ei” (I Cor. Fiul lui Dumne ze u Cel întrupa t. dac ă ar avea cineva vreun dar cât de mare. El este „Mângâietor ul”. pentr u că ne descoper ă calea adev ă rat ă .

şi. care ne satisface în toate. ne dă via ţ a în Dumne ze u. El „împline ş te toate”. dându . pentru că ne scap ă de toate lipsurile. sfin ţ indu . Prin aceasta împline ş te de fapt toate. căci toate cele bune ne vin de la El şi le putem comu nica altora. mânt ui n d u . . prin aceasta.102 este „pretutin d e ni Acela ş i”.ne. El este „Vistierul bun ă t ăţ ilor”. scă pând u .ne nemurirea existen ţ ei tot mai fericite.ne de să r ă cia existen ţ ei moarte. Pe El Îl rug ă m să Se sălăşluiasc ă întru noi şi să ne cur ăţ easc ă de toat ă întin ă ciunea.ne. El este „Dă tă torul de via ţă”. unind în credin ţă şi iubire pe to ţ i.

şi tradus ă şi publicat ă în române ş te la m ă n ă stirea Neam ţ . Asupra acestei căr ţ i mi . Se afirm ă în . Care sus ţ ine şi efortul omului credincios. în tipografia Patriarhiei din Constan tin o p ol.103 10. CAPĂ TUL DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU. Ele descriu într .o cu unele comentarii. care sunt o adev ă rat ă teologie ascetic ă şi mistic ă .a încetat să se exprime şi în alte şi alte rug ă ciuni experien ţ a tr ă irii în Dumne ze u. de adev ă rat ă poezie. LUCRĂ TOR ŞI CONDUCĂ TOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFIN Ţ IRE ŞI ÎNDUMNEZEIRE Într . scris ă în caractere chirilice. drum ul spiritual al purific ă rii şi starea mistic ă a unirii cu Dumnez e u prin lucrarea Duhului Sfânt. am transcris . Sfântului Simeon Noul Teolog şi continuân d cu ale altora din secolele urm ă toare. ca o dovad ă că în trecut ul Bisericii n. se cuprind şapte rug ă ciuni către Sfântul Duh.a procurat şi o copie xerox dup ă ea. Prima rug ă ciune.a atras aten ţ ia Prof. care mi. Rugă ciunile sunt slujitori duhovnice ş ti ai alcă tuite de îndru m ă tori începân d cu una şi a Bisericii. DUHUL SFÂNT.o carte tip ă rit ă în grece ş te. cum nu se mai întâlne ş te azi. la 1827.un stil nuan ţ at. la 1799. În prima rug ă ciune se semnaleaz ă bucuria adus ă în suflet de Sfântul Duh şi unirea neamest ecat ă ce o realizeaz ă El cu sufletul sau cu subiectul celui ce se roag ă . Virgil Cândea.

ai fă cut Tu însu ţ i dorin ţ a întru mine şi m . bucuria mea cea neîncetat ă şi desf ă tarea şi slava. f ă r ă de mutare. via ţ a mea. . Doamne. Tu. pe care venirea Ta le d ă ruie ş te celor la care vine. În ţ elep ţ e ş te şi înt ă re ş te inima mea întru îndelung ă . Vino. Arat ă auzul meu bine supus sfintelor Tale porunci. Doamne al meu.Te mie Însu ţ i toate întru toate. f ă r ă de amestecare. nevoind a veni că tre Tine.Te mie. suflarea mea. f ă r ă de schimbare. întru cea vesel ă şi veş nic ă şi dreapt ă .a dorit şi Te doreş te tic ălosul meu suflet! Vino.ai f ă cut a Te dori pe Tine. pe Care Te. cur ăţ irea care m ă spal ă pe mine prin nestric ă cioase şi sfinte lacrimi.104 ea şi lumina ce o aduce Duhul Sfânt în suflet. Doamne.r ă bdare. Vino. mâng âierea sufletului meu! Fă . Dă . întreaga în ţ elep ţ ie a ochilor.mi r ă bdare întru necazuri. Fă . hrana negr ă it ă şi cu totul nemistuit ă . în tot locul str ălucindu .a pururea se revars ă pe buzele sufletului meu şi curge în izvorul inimii mele. Pune limbii mele frâu.Te cu mine un duh.m ă pe mine Cela ce nu Te întorci de la nimeni. Dumne z e ule. Cel cu totul neapropiat. Vino.mi d ă mie. lumina neînserat ă şi soare neapus. Preabun ule St ă pâne. Cel peste toate. via ţ a atot ţ iitoare. cea tot Sfinte şi de. f ă . o dat ă cu cur ăţ irea de patimi: „Vino. Dep ă rteaz ă de la mine. ca să nu ne acoperi m de întunericul p ă catelor noastre.via ţă . îmbr ă c ă mintea care str ă luceş te şi cu totul arde pe draci. Cela ce eşti întru aceea şi cinste cu St ă pânirea Tat ă lui şi a Fiului. toat ă în ăl ţ area cea pierz ă toare şi. Cel ce Te.Făcă torule şi Ziditorule Duh. care de. Doamne. Care au aceast ă egalitate şi Dumne zeire şi unitate de socotin ţă în trei fe ţ e.

mi a cunoa ş te uneltirile diavolului şi pe acestea împreun ă cu el a le lep ă da. întru înfrânare.” Rugă ciunea a doua către Sfântul Duh este a lui Ioan diaconul. întru milostivire. întru întoarcerea dinspre lenevia şi trând ă via dracilor. în sinea mea şi că tre to ţ i. întru care ca în nişte dulce ţ i m .ar îndrep t a deplin Unul către Altul Tat ă l şi Fiul decât prin Iubire. lumina mea. Dă . Mitropolitul Efesului. mânt uirea mea. împreu n ă şi Celui f ă r ă de început Slobozitorului T ă u Părinte şi Celui împreu n ă vecuitor şi de o fire cu Tine al Lui Fiu.105 întru ner ă utate.mi mie deslu şire în gânduri. ca să aflu pe care dintre ele se cade mai mult a le alege. se săvâr ş e ş te îndu m n e z eirea acestora. .mi t ăia voia mea şi atârna cele ale mele de purtarea Ta de grij ă şi de la aceasta a n ă d ă jdui folosul.am desf ă tat. acu m şi pururea şi în vecii vecilor. Se pare că e vorba de un frate al Mitropolitului Marcu Efeseanul. care la 1438 a comb ă tut la Sinodul de la Ferrara Floren ţ a învăţă tura catolic ă despre Filioque . întru dragoste. întru împreun ă . totdeaun a. sau prin Duhul. Se mai afirm ă în ea că prin lucrarea Treimii. Căci la Tine este via ţ a mea. Dă . şi nomofilax al Bisericii celei mari (din Constan ti no p ol). Căci nu s. ajuns ă la cap ă t în fă pturi. cel ce a fost frate al lui Marcu. şi pe Tine bine Te cuvântez şi Te slă vesc şi Ţie m ă închin. şi cu totul a.p ă timire. Remarc ă m de la început în aceast ă rug ă ciune expresia: „Împlinitor ul Treimii”. Amin. În ea se afirm ă clar că în lucrarea terminat ă simte plinul Sfintei Treimi. întru smerit ă cugetare.

Cela ce sfin ţ eş ti şi luminezi şi lăcaş uri Ţie faci pe cei vrednici de primirea Ta şi darul T ă u. precu m ai ajutat de demult lui Manase şi lui David spre poc ă in ţă .106 „Mângâietorule Bunule. precu m desfrânatei spre buna întoarcere. Însu ţ i. dup ă adev ă r. şi d ă ruitorule de daruri mari. Cela ce eşti împlinitorul Sfintei şi Încep ă toarei de via ţă Treimi. Cela ce împreun ă cu Tat ă l şi cu Fiul eşti închinat şi slă vit. Cela ce din Tat ă l negr ă it şi neîn ţ eles purcezi. pentru cele din pruncie şi pân ă acu m necuviincioasele mele fapte şi gânduri rele şi p ă cate.ai ar ă tat peste Sfin ţ ii Apostoli şi i. Împ ă rate ceresc. Vistierul bun ă t ăţ ilor şi Dăt ă torule de via ţă . întru care cu nevrednicie chem nu mele T ă u cel Preasfânt şi închinat. Şi să nu Te îngre ţ oş ezi de mine. lesne îndurate şi mult milostive. caut ă cu blânde ţ e din sfintele în ăl ţ imi ale slavei Tale celei sfinte spre ticăloşia şi smerenia mea în ziua şi în ceasul acesta şi în toat ă vremea şi locul. Şi (aşa) în limbi de foc Te. Cel. Te. adev ă rat Dumne ze u şi îndu m n e z eitor. Ci.ai pogorât fiin ţ e ş te pe p ă mânt. Cela ce eşti împreun ă . Cela ce împreu n ă bine ai voit venirea cea că tre noi şi întruparea Cuvântului împreu n ă cu Tine veş nic şi împreun ă ai sfin ţ it firea noastr ă . al unuia Dumne ze ului nostru. iubitorule de d ă ruiri. Duhule Sfinte.înşii toat ă lumea Adev ă rului o ai adus. precu m ai suflat în Sfin ţ ii şi binecuvânta ţ ii de .Ziditor cu Mintea cea dintâi şi cu Cuvânt ul a toat ă f ă ptura cea gândit ă şi sim ţ it ă.ai umplut pe ei de darul şi puterea cea negr ă it ă şi printr . Duhul adev ă rului. Şi dup ă slă vita Lui în ăl ţ are la ceruri. iubitorule de bun ă tate. iubitorule de oameni. Cela ce pretutindenea eşti şi toate le plineş ti.

cu cununa veş nic ă a slavei şi a cinstei celei de la Tine. al cunoş tin ţ ei. al priceperii. Încununea z ă . Cela ce ţii toat ă puterea cerurilor. al temerii de Dumne ze u. deş ert ă ciunii şi din adâncul ce ai izb ă vit lumea din Cela înşel ăciunea vr ă jma ş ului.m ă . lumina cea mai înainte de veci.mi şi mie. cu ceata faptelor bune celor sfin ţ ite împodobe ş te .mi mul ţ imea cea nem ă surat ă a greş elilor mele. celui ce alearg ă la blânde ţ ea şi darul T ă u. Cu liniştea bun ă t ăţ ii . de la Care toat ă darea bun ă t ăţ ilor izvor ăş te pentru toat ă zidirea.mi duhul în ţ elepciunii.înşii. al tă riei.m ă cu puterea Ta cea f ă c ă toare de via ţă . Dă ruieş te. Cu pav ă za credin ţ ei m ă ap ă r ă . Cu tă ria credin ţ ei zideş temi casa sufletului.mi blânde ţ ii îmbun ă t ăţ e ş te .107 Dumne ze u Prooroci şi ai gr ă it printr . Cela ce ai ars me ş teş ugurile vicleanului celui potrivnic cu focul Dumne zeirii Tale celei nemateriale. Prosl ă veş te.m ă cu roadele Tale cele sfinte. Cu cuvântul lui Dumne ze u gura mea o sfin ţ e ş te. Hră ne ş te. precu m şi acum şi pân ă la sfâr şit aju ţ i spre fapt ă bun ă şi frica lui Dumne z e u tuturor celor ce voiesc. cu zaua drept ăţ ii m ă îngr ă de ş te. p ă c ă tosului. aş a ajut ă .m ă neş tiin ţ ei şi al din fundul orbirii.m ă în chip gândit. şi cu duh st ă pânitor alunecarea cugetului meu o înt ă reş te.m ă . Bunule. Arde . Sfin ţ e ş te. Duh drept înnoieş te întru cele dinl ă untru ale mele. Cu înfrânarea şi cu nep ă timirea întemeiaz ă via ţ a mea. Cela ce eşti firea cea sfin ţ itoare.mi inima. al sfatului. Zdrobe ş te capul lui de picioarele mele în pace. Cu bun ă tatea p ă ze ş te. cu darurile Tale cele de multe feluri. Scoate . Cela ce umpli toat ă vietatea de bun ă voin ţă şi de dar. cu arme de lumin ă m ă ocoleşte.

Ţi mul ţ u m esc mă Dumne ze u. Partea cea cuvânt ă toare ce s. Duhul meu cel sfâr şit de ră ceala lenevirii şi omorât de gerul p ă catului înc ălze ş te. Pofta îndreptea z . Pace dulce d ă ruieş te puterilor sufletului meu. Mângâietorule.am înnoit şi m . prin dragostea cea curat ă că tre aproapele. Dumne ze ule. Tu. Cu milostivirea îndur ă rii îndrepteaz ă . Cuvântarea mea fă . învredniceş te.am apropiat de Dumne ze u. eşti Să vâr şitorul Sfintelor Taine ale Bisericii.l cu Duhul T ă u cel f ă c ă tor de via ţă .am n ă scut şi de iznoav ă ∗ m .m ă des ă vâr ş it prin dragostea Ta.mi voin ţ a mea cea nem ul ţ u mitoare.am însem nat şi m .mi lenevirea mea.am pecetluit din partea din nou (n. . pe Tine să Te slavoslovesc. Preabunule.o.Ţi slujesc. şi Ţie să . întru toate. Bunele. pe Tine să Te laud. Cela ce eşti vârful doririlor. Mângâietorului Şi să . Tu. Cela ce totdeauna în veci eşti slavoslovit întru cele înalte de Sfintele Puteri cele fă r ă de trupuri. Mânia mea întoarce .o şi la calea cea dreapt ă a voii Tale celei sfinte pov ăţ uie ş te. Prin Tine cu ungere împ ă r ă teasc ă m . Mângâietorule. Cu bucurie des ă vâr ş it ă pierde mâhnirea mea cea din p ă cat şi. mintea mea cea întunecată de pâcla patimilor cu str ă lucirea puterii Tale celei mânt uitoare o luminea z ă .a supus necuvâ nt ă rii în ţ elep ţ e ş te .108 gândurile. f ă .o să ocârm uiasc ă toate (să ţin ă seama de timp) şi să se îndrepteze dup ă voia Ta cea presfânt ă .).am zidit (creat) şi m .o nu m ai că tre Tine. Fă ca în duh şi adev ă r să m ă închin Ţie. red.o num ai asupra p ă catului şi şarpelui celui pierz ă tor. Prin Tine a doua oar ă m . Cu suferirea îndelungii r ă bd ă ri îndreptea z ă .

Şi pe Tine. infinitei cunoa ş teri în care se poate înainta în Dumne ze u. lesne îndurate. prosl ă vitul Mângâietorul Dumne ze u. în rug ă ciunea aceasta. celor ce se duc din via ţă că tre poc ă in ţă Pov ăţ uitor. pân ă la r ă suflarea mea cea mai de pe urm ă . Nu m ă lăsa să fiu ocar ă dracilor celor v ă t ă m ă tori de suflet.l să vâr ş esc şi de pârga vie ţ ii celei veş nice şi a desf ă t ă rii ce va să fie de aici curat să m ă învrednicesc şi să dobândesc bun ă t ăţ ile cele cereş ti. Tu îmi ajut ă mie. sprijine ş te neputin ţ a mea şi fieţi mil ă de lenevirea şi trând ă virea mea. Remarc ă m şi expresiile: „fundul (abisul) de ş ert ă ciunii” şi „adâncul ne ş tiin ţ ei” din care ne scoate Duhul. Nu m ă p ă r ă si robit de patimile cele de ruşine. Taina ungerii cu Sfântul Mir e considerat ă ca un act de ungere pentr u calitatea de împ ă rat a credinciosului în Împ ă r ăţ ia cereasc ă şi că Duhul Sfânt însu ş i este Cel ce să vâr ş e ş te prin preot toate Tainele şi sfin ţ irile. Amin. Prin Tine de masa cea fă r ă de moarte a Tainelor celor f ă c ă toare de via ţă m . cu puterea Ta cea negr ă it ă . să Te slă vesc şi să . Atotputernice. celui ce m ă primejduiesc. Te po ţ i opune la infinit vie ţ ii . în vecii vecilor. prin opozi ţ ie.mi. ci d ă .am învrednicit şi în chipul lui Hristos m ă fac. abisului vie ţ ii din Dumneze u şi adâncul ne ş tiin ţ ei. Abisul de ş ert ă ciunii coresp u n d e. şi dum ne ze u dup ă dar. ca.” Remarc ă m în mod special că.Ţi mul ţ u m esc şi să m ă închin. Tu eşti al preo ţ iei însu ţ i Lucr ă tor. sfâr şitul vie ţ ii acesteia să . celor feciorelnici de cur ăţ ire Dă t ă tor. întru cur ăţ ie şi luare aminte şi frica lui Dumne ze u. celor întru înso ţ ire spre înfrânare ajut ă tor. împreu n ă şi Tat ă lui şi Fiului.109 lui Dumne ze u şi prin d ă ruirea darului T ă u.

ci împ ă r ăţ e ş te Tu întru Mine. Izb ă vitorul şi Mântuitorul nostru. prin Care toate viaz ă şi dureaz ă . În ţ elepciunea cea negr ă it ă .110 prin de ş ert ă ciuni şi cuno ş tin ţ ei prin strâm ba cunoa ş tere. se mai spune în rug ă ciune. Bun ă tatea nu se teme de nimic. St ă pânirea cea prea deplin ă şi necuprins ă şi neajuns ă .a pururea vecuitoare şi neîncetat ă . A treia rug ă ciune că tre Sfântul Duh prezint ă în mod şi mai precis pe Sfântul Duh ca Cel ce îl conduce pe credincios pe calea ascetic ă .via ţă Făcă tor. este totodat ă cur ăţ itoare. pentru că se hr ă ne ş te din infinitatea vie ţ ii. de unde cei neputincioşi se fac tari. e una cu bun ă tatea şi generozitatea. fiind una cu Dumne ze u. de la Cel prin Care ne lumin ă m a vedea pe Domn ul. toat ă Bun ă tatea şi pricina a tot lucrul bun şi de folos. de unde este a doua naş tere a noastr ă şi plă smuirea de a doua oar ă şi toat ă cunoş tin ţ a. Duhul cel bun şi cu totul Sfânt şi de. Via ţ a mea de. căci Dumne ze u nu desfiin ţ ea z ă total fă pturile con ş tiente create. Cuno ş tin ţ a cea . „La Tine. Domnul meu şi Dumne ze u. cad eu. Puterea cea atotputernic ă şi negr ă it ă . ea e generoas ă . Lumina cea adev ă rat ă şi neînserat ă . spre unirea mistic ă cu Dumne ze u. să nu m ă surpe pân ă în sfârşit potrivnicul. spore ş ti în cur ăţ ie şi viceversa. ci le las ă să se adânceasc ă în contrariul infinit ăţ ii Lui pozitive. Şi pe Tine Te rog. Cu cât spore ş ti în via ţă . Cela ce izvor eşti a toat ă firea zidirii. Remarc ă m şi expresia „liniş tea bun ă t ăţ ii”. Puterea sfin ţ itoare. Căci via ţ a. cel vinovat de toat ă munca (chinuirea) şi vrednic de toat ă pedeapsa.

lacrimi. Întoarce sufletul meu la odihn ă . Dumne ze ul tuturor. Izb ă ve ş te. să ma închin f ă r ă de ruşine înaintea Scaunului Împ ă r ăţ iei Tale. priveghere.mi d ă ruie ş te sfârşit bun. Şi roureaz ă darul T ă u întru dânsa. (de sim ţ uri). Înceteaz ă mea. purt ă tor de grij ă şi milostiv. Aş a.m ă pe mine. să trec şi să să vâr ş esc calea cea strâmt ă şi nec ă jit ă . Ca.l. rou ă de via ţă veş nic ă . împreu n ă cu ceata Sfin ţ ilor T ăi. întru lumina Ta cea negr ă it ă . Str ă lucirea toat ă cea Slava. Să se afle sufletul meu.m ă . Scrie nu mele robului T ă u în cartea vie ţ ii şi. pe care o întunec ă pofta cea rea şi sufletul întreitele meu cel omorât de înviaz ă . netrebnicul şi nevrednicul robul T ă u. Ridic ă m ă dularele mele pe care p ă cat le. primind să mân ţ a bun ă . prin post.însa. St ă pâne al tuturor. m ă nunchi bun. Întoarce sufletul meu la staulul raiului prin grea p ă timire şi prin scârb ă (necaz). ascult ă . închin ă ciune cu umilin ţă . Luminea z ă inima mea. neîn ţ eleas ă .se Ţie. înfrânare.a zdrobit p ă catul. Ajut ă . Facă . St ă pâne.m ă de tot vr ă jma ş ul care. înv ă luiri Miluieş te să r ă cia ale patimilor. se scoal ă asupra mea. Şi să seceri darul T ă u dintr . toat ă Puterea.m ă de tot lucrul r ă u. dinl ă untru sau din afar ă . dobândind biruin ţ a asupra diavolului. Izb ă ve ş te. inima mea p ă mânt bun. Necuprinsule şi Neîn ţ elesule. Doamne. ca să m ă învrednicesc a dobândi fă g ă duin ţ ele Tale şi să strig întru desf ă tarea raiului: Slav ă Tat ă lui Celui f ă r ă de moarte şi .111 mai presus de toat ă sim ţ ire Via ţ a. binevoieş te ca tot al T ă u să m ă fac şi să vie ţ uiesc de acum dup ă voia Ta. Iart ă toate greş elile nelegiurii mele şi să deş te întru mine dragostea Ta cea des ă vâr ş it ă . Doamne.

nem ă rginit Neschimb at ule. ca lumin ă negr ă it ă . Unule că tre unul. întru tot Cinstite. parcurs ă prin patimi nepl ă cute: înfrân ă ri. Însu ţ i în ţ eleptule şi izvor al în ţ elepciunii. Dă ruitorule. scă pat de grijile mânc ă rilor plă cute. mare cuviin ţă şi închin ă ciune în vecii vecilor. care va fi ob ţ inut ă în mod des ă vâr ş it în via ţ a viitoare. Amin. În ţ elepciunea cea adev ă rat ă a tuturor celor ce vor să se mânt uiasc ă . cu nem ă rginire Bunule. A patra rug ă ciune că tre Sfântul Duh: „ Vino. Acestea sunt rodite de inim ă când ea e făcut ă Sfântului pă mânt Duh. . re ţ inut ă de plă cerile patimilor plă cute. În aceast ă stare de odihn ă . Atotf ă c ă torule. care culmineaz ă în dragostea des ă vâr ş it ă. Preaputernice. Duhule.112 Fiului Celui f ă r ă de moarte şi Duhului Sfânt Celui f ă r ă de moarte. Neîn ţ elesule.se astfel la iluminarea prin Sfântul Duh şi la o tot mai înaintat ă echivaleaz ă sfin ţ enie. Însu ţ i puterea şi izvor al puterii şi întru tot îndurate Dumne ze ule! Vino. Vino. Puternicule. sufletul îi poate dă rui toat ă gândirea lui Dumneze u şi în inima lui pot intra cu îmbel ş ugare darurile Sfântului Duh. primitor e socotit şi roditor puterea al semin ţ ei ce dă odihn ă Postul sufletului.” Se descrie calea nevoin ţ elor ascetice ca o cale îngust ă . suportar ea de greut ăţ i şi necazuri. Nescrisule cu nem ă rginirea Preaîn ţ elepte. Atot ţ iitorule. împlinitorule a toat ă lumea dup ă fiin ţă şi neînc ă put de cineva dup ă putere: Însu ţ i via ţ a şi izvor al vie ţ ii. cu încredere în voia lui Dumneze u. ajungân d u . împrejur. Neur m a t ule. Aceasta cu dobân direa virtu ţ ilor contrare patimilor. bun. Atotcercet ă torule.

mari şi minunate? Că Tu eşti al cur ăţ eniei şi al sfin ţ eniei izvor. primirea slavei. prefacerile vrem urilor. cinstea cea întocmai cu îngerii.113 căci unul sunt. Bine Te pe Tine. şi necuprins. înconjur ă rile anilor. deprinderi. Prea Sfinte Duhule. Bine Te cuvânt ă m pe Tine. să Te cunoa ş tem Dumne ze u pe Tine. St ă pâne. că de la Tine este nou ă a n ă d ă jdui Împ ă r ţ ia cerurilor. Ce limb ă va gr ă i.N ă scut Fiul Lui. Mul ţ u mi m fapte bune. buna podoab ă a stelelor şi buna potrivire cea între toate acestea cuvântâ m schimbarea şi mişcarea cea de multe feluri. să cuget ă m. purt ă ri bune. nede ş ertat ă şi al al vie ţ ii şi al nem uririi şi al a noian şi cuno ş tin ţ ei Ţie. precu m m ă vezi. dru m ul soarelui. să sufl ă m. hran ă . nede ş ertat ă şi necheltuit ă . şi pe Tat ă l Cel f ă r ă de început şi pe Unul . că de la Tine ne este nou ă a în ţ elege fru m u se ţ ea cerului. că Tu ne dai nou ă iscusin ţ a lucr ă rii p ă mâ nt ului. potrivnicului! Bine Te pe Tine. bun ă t ăţ ii milostivirii visterie a toat ă lumea. acum ca în nişte oglinzi şi ghicituri. că de la Tine este nou ă a în ţ elege ceasurilor. rotunjeala lunii. de. Vino şi Te sălăşluieşte întru mine şi m ă cur ăţ e ş te cuvânt ă m de toat ă n ă v ă lirea şi bântuiala Împ ă rate. legi. că de la Tine este întru noi să fim. Mul ţ u mi m Ţie. me ş teş uguri. priceperii neîmpu ţ inat ă . . şi al în ţ elepciunii şi al puterii adânc prea mult nem ă rginit nem ă surat comoar ă şi neajuns. a toate Preabun ule. iar nu dup ă mult ă vreme şi cea mai des ă vâr ş it ă şi mai curat ă .a pururea cur ăţ itor şi nede ş ertat. primenirile vânturilor. marile Tale fapte cele mai presus de cuvânt şi de în ţ elegere.

ai f ă cut şi împreu n ă cu Dânsul ai lucrat pea sfânta Lui luare (fire omeneasc ă ). d ă . Tu împreu n ă cu Hristos Cuvântul ai fost. St ă pânitor (peste) întru mine să fii Tu.ai umplut şi puternici i.ai f ă cut întru semne.r ă bdare. Deci Ţie m ă rog.a dreapta Tat ă lui cu nedesp ă r ţ ire ca un Dumne ze u.m ă .ai vestit şi întruparea Mântuitorului Unuia . ca Cel de o fire cu Dânsul şi deofiin ţă .m ă pe mine biseric ă vrednic ă a slavei Tale. Cur ăţ e ş te. adev ă r. dreptate. prea sfin ţ itul pântece al acesteia locaş al Cuvântului lui Dumne ze u l. în ţ elep ţ e ş te . spre viteaz toat ă cunoş tin ţ a cea mânt uitoare. m ă arat ă şi neînduplecat de patimi. tăcere.114 Tu întru Prooroci ai suflat şi cele ce vor fi mai înainte le. la Sfin ţ ii Lui Ucenici şi Apostoli ai venit în chip de limbi de foc. cea hot ă rât ă mai înainte de vecia a se face Maica lui Dumne ze u cea aleas ă din toate neam urile. Fă .m ă . Sfin ţ e ş te. şi cu bun ă tate să m ă cercetezi pe mine şi să m ă sco ţ i din adâncul greş elilor celor de voie şi celor neş tiute. Iar dup ă ce S. decât toat ă puterea cea potrivnic ă mai tare. şi împreun ă ai f ă cut du m n e z eie ş te semnele cele minunate. Că Tu eşti lucrarea cea des ă vâr ş it ă a tuturor . Pă zitor şi Dăt ă tor de toate darurile Tale cele bogate. Tu către Maria cea cu daruri d ă ruit ă venind.mi pricepere. ca o f ă r ă de prihan ă şi prea curat ă . sufl ă întru mine blânde ţ e. Ţie m ă cuceresc să Te apleci mie.N ă scutului mai înainte o ai propov ă duit.m ă de toat ă spurc ă ciunea trupului şi a duhului. şi de cuvânt şi de în ţ elepciune şi de îndr ă zneal ă pe dân ş ii i. pov ăţ uie ş te. îndelung ă .a suit la ceruri şi a şezut de. robului T ă u.m ă . la Tine cad.

De aceea. împreun ă cu Tat ă l şi cu Fiul. lucrarea Lui în Fiul întrupa t. dar şi prevestirea contribu ţ iei la întruparea mai presus de fire a Fiului. laud ă Îţi aduce m. dup ă datorie. împreu n ă cu Tat ă l. Se afirm ă din nou că El sufl ă în noi via ţ a natural ă . în via ţ a aceasta. acu m şi pururea şi în vecii vecilor. se afirm ă că El face pe omul credincios biseric ă plin ă de slava Duhului.o prin iubirea cu care ră spun d iubirii dum ne z eie ş ti.115 bun ă t ăţ ilor şi Ţie. în minuna ta ei rânduial ă .” E o rug ă ciune în care se cere venirea Duhului Sfânt cu mare st ă ruin ţă şi se laud ă lucrarea Lui împreun ă cu Tat ă l în crearea şi conservarea lumii. dar deplin în via ţ a viitoare. dar şi în cea de înă l ţ are a lui Hristos. . care are ca efect veş nica îndu m ne z eire a omului în Împ ă r ăţ ia cerurilor. dar şi cea mai presus de fire şi ajut ă la sporirea celei create şi a celei noi. Primul trimi ţ ân d prin Cel din urm ă iubirea Lui acestora şi ace ş tia primind aceast ă iubire şi fructificân d . Amin. Prin Duhul Sfânt se realizeaz ă întreg dialogul între Dumneze u şi fă pturile umane.

............................................................................................................................................27 DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI FIINŢE DUMNEZEIEŞTI NEREPETATE ÎN RELAŢIILE ÎNTREGITOARE...................................................2 EXISTENŢ A CONŞTIENTĂ ŞI LIBERĂ .................VIA ŢĂ FĂ CĂ TOR ŞI SFINŢILOR................................................... CA UN UNIC DUMNEZEU...........41 RELAŢIA ÎNTRE PERSOANA TATĂ LUI ŞI CEA A FIULUI – TEMELIA CARACTERULUI FILIAL AL PERSOANELOR UMANE ŞI A ÎNDUMNEZEIRII LOR .................... IUBIREA DESĂ VÂRŞITĂ ÎN SINE ŞI MĂ NTUITOARE A NOASTRĂ 76 PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT DIN TATĂ L ŞI ODIHNA LUI ÎN FIUL.................................................. ÎNSETAT Ă DUPĂ NEMĂ RGINIRE ŞI ÎMPĂ RTĂŞIREA EI DE ABSOLUT ........... DUPĂ ÎNĂ LŢARE....... PRIN DUHUL DE....................... MODELUL ŞI ŢINTA FĂ PTURILOR CREATE CONŞTIENTE ..........................................................................................................................................54 ÎNOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU.................... ŞI EXISTENŢ A ÎNCEPUTĂ ŞI CREATĂ ......................................................................... TEMEI AL IUBIRII DESĂ VÂRŞITE ÎNTRE TATĂ L ŞI FIUL ŞI AL ÎNFIERII NOASTRE PRIN DUHUL ..92 DUHUL SFÂNT.........................103 ........ SPIRIT ŞI MATERIE........................................................ MIJLOC DE ÎNFIERE ŞI ÎNDUMNEZEIRE A OAMENILOR.......67 SFÂNTA TREIME.............................................19 TREI PERSOANE PURTĂ TOARE ALE UNEI FIINŢE NEMĂ RGINITE ŞI NEREPETATE.............................................................82 LUCRAREA FIULUI ÎNTRUPAT ÎN NOI........... SAU A FIINŢEI DUMNEZEIEŞTI NEMĂ RGINITE ŞI FIREA OMENEASCĂ MĂ RGINITĂ ..................116 CUPRINS PREFAŢĂ ........................... CAPĂ TUL DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU................................................................................................5 PLINĂ TATEA EXISTENŢEI PRIN SINE.................................................. LUCRĂ TOR ŞI CONDUCĂ TOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFINŢIRE ŞI ÎNDUMNEZEIRE........................................................................................ FĂ RĂ ÎNCEPUT ŞI FĂ RĂ CAUZĂ ....................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful