TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR CAPITOLUL 1 OBLIGAŢIA CIVILĂ 1.1.

Noţiunea de obligaţie

Luând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit noţiunea de obligaţie, Codul civil român din 1865, ca de altfel şi alte coduri civile europene, ca cel austriac din 1811, cel elveţian din 1907 sau Codul federal elveţian al obligaţiilor din 1881 şi apoi din 1911, nu au definit această instituţie juridică.1 Acest lucru se explică prin adoptarea de către redactorii codurilor respective a renumitei definiţii a obligaţiei din INSTITUTELE lui Justinian, care a definit obligaţia astfel: „ obligatio est juris vinculum quo necesitate adstringimur, alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis jura.” În aceste condiţii, sarcina definirii obligaţiei civile a revenit doctrinei. Astfel au fost formulate mai multe definiţii: „ Obligaţia este o legătură juridică între două sau mai multe persoane, în virtutea căreia, o parte, numită debitor, se obligă faţă de alta, numită creditor, la executarea unei prestaţiuni pozitive sau negative, adică la un fapt sau la o abstenţiune.”2 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căreia o persoană este ţinută să dea, să facă sau să nu facă ceva în favoarea unei alte persoane.”3 „Raportul juridic de obligaţie poate fi definit ca acel raport în baza căruia o persoană, numită creditor, poate pretinde altei persoane, numită debitor, efectuarea unei anumite prestaţiuni.”4 „Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană, numită creditor, are dreptul de a pretinde de la altă persoană, numită debitor, o anumită prestaţiune, pe care acesta este îndatorat a o îndeplini.”5 „Obligaţia este raportul de drept civil în care o parte, numită creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte părţi, numită debitor, să execute o prestaţie sau mai multe prestaţii, ce pot fi de a da, a face sau a nu face , de regulă, sub sancţiunea constrângerii de stat.”6 „ Obligaţia este raportul juridic în temeiul căruia o persoană numită debitor este ţinută faţă de alta, numită creditor, la datoria de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bună voie.”7 „ Obligaţia este acel raport juridic în temeiul căruia o persoană – numită creditor – poate să pretindă unei alte persoane – numită debitor – să-i facă o prestaţie pozitivă sau negativă, iar în caz de neîndeplinire s-o poată obţine în mod forţat.”8 „Obligaţia – în sens larg – este, aşadar, acel raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor – şi căruia
1 2

Ioan Albu, Drept civil. Introducere în studiul obligaţiilor, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 1984, pag. 14; Constantin Hamangiu, I. Rosetti – Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. II, Ed. Naţională S. Ciornei, Bucureşti, 1929, pag. 511; 3 Tudor R . Popescu, Petre Anca, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pag. 9; 4 Renee Sanilevici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Iaşi, 1976, pag. 2; 5 Ioan Albu, op. cit., pag. 14; 6 Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, pag. 10; 7 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Actami, Bucureşti, 2000, pag. 9; 8 Ion Dogaru, Pompil Drăghici, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 10;

2 îi revine îndatorirea corespunzătoare – a da, a face sau a nu face ceva, sub sancţiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bunăvoie.”9 În raport de definiţiile enunţate, putem defini obligaţia civilă ca fiind raportul juridic în baza căruia creditorul are dreptul să pretindă debitorului să execute prestaţia corelativă de a da, a face sau a nu face ceva. 1.2. Elementele raportului juridic obligaţional

În literatura de specialitate10, raportul juridic este definit ca acea legătură socială, reglementată de norma juridică, conţinând un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi, determinaţi, legătură ce este susceptibilă de a fi apărată pe calea coerciţiunii statale. Raportul juridic civil este o specie de raport juridic – relaţia socială patrimonială sau napatrimonială, reglementată de norma de drept civil – caracterizat prin caracter social, voliţional şi poziţia de egalitate juridică a părţilor11. Ca orice raport juridic, raportul juridic obligaţional prezintă trei elemente structurale: subiectele, conţinutul şi obiectul. 1.2.1. Subiectele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic de obligaţie sunt persoanele fizice şi persoanele juridice, ca titulare de drepturi subiective civile şi obligaţii corelative, precum şi statul, atunci când participă la raporturile juridice civile, ca subiect de drept civil. Subiectul activ se numeşte creditor, iar subiectul pasiv se numeşte debitor, denumiri care sunt folosite, cu caracter general, în toate raporturile obligaţionale, indiferent de izvorul obligaţiei., fiind termeni proprii teoriei generale a obligaţiilor. Atunci când ne raportăm la izvoarele concrete ale obligaţiilor, subiectele poartă denumiri specifice: vânzător şi cumpărător, în cazul contractului de vânzare – cumpărare, donator şi donatar, în cazul contractului de donaţie, locator şi locatar, în cazul contractului de locaţiune. Există raporturi de obligaţii în care o parte este numai creditor, iar cealaltă parte numai debitor. De exemplu, în cazul contractului de împrumut, împrumutătorul este numai creditor, iar împrumutatul numai debitor. De cele mai multe ori, raporturile de obligaţii au un caracter complex, subiectele având calităţi duble. De exemplu, în cazul contractului de vânzare – cumpărare, vânzătorul este creditor al preţului şi debitor al obligaţiilor de transmitere a dreptului de proprietate şi de predare a lucrului vândut, iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului şi debitorul preţului. 1.2.2. Conţinutul raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional este alcătuit din dreptul de creanţă care aparţine creditorului şi obligaţia corelativă acestui drept, care incumbă debitorului. Raportul de obligaţie poate fi, din punct de vedere al conţinutului, simplu, atunci când o parte are numai drepturi, iar cealaltă parte numai obligaţii sau complex, atunci când ambele subiecte au atât drepturi cât şi obligaţii.
9

Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 3; 10 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, Bucureşti, 1997, pag. 289; 11 Gheorghe Beleiu, Drept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. „ Şansa”, Bucureşti, 1994, pag. 63-64;

3 Conţinutul raporturilor juridice de obligaţii este determinat prin voinţa părţilor, atunci când izvorul obligaţiei este contractul civil, respectiv legea, în cazul în care izvorul obligaţiei este fapta juridică ilicită cauzatoare de prejudicii. 1.2.3. Obiectul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic de obligaţie constă în ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor şi acesta trebuie să îndeplinească, adică însăşi prestaţia.12 Obiectul obligaţiei poate fi concretizat într-o prestaţie pozitivă – a da, a face – sau într-o abţinere sa inacţiune – a nu face ceva ce ar fi putut să facă în lipsa obligaţiei asumate13. Indiferent de felul prestaţiei, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să aibă natură juridică, să fie destinată creditorului, sau persoanei desemnate de către acesta, să prezinte interes pentru creditor, sau persoana desemnată de către acesta, să fie posibilă, să fie determinată sau determinabilă şi să fie licită. 1.3. Clasificarea obligaţiei civile

Clasificarea obligaţiilor se realizează în funcţie de următoarele criterii: • izvorul obligaţiei, • obiectul obligaţiei • opozabilitatea obligaţiei • sancţiunea juridică • după cum sunt sau nu afectate de modalităţi 1.3.1. Clasificarea obligaţiilor după izvoare Dacă avem în vedere criteriul izvorului lor, obligaţiile se clasifică astfel: • Obligaţii născute din acte juridice - obligaţii născute din acte juridice unilaterale; - obligaţii născute din contracte; • obligaţii născute din fapte juridice - obligaţii care rezultă din fapte juridice licite: - obligaţii născute din îmbogăţirea fără just temei; - obligaţii născute din gestiunea de afaceri; - obligaţii născute din plata nedatorată; - obligaţii care rezultă din fapte juridice ilicite 1.3.2. Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor O primă clasificare, în funcţie de acest criteriu, ne permite să distingem trei categorii de obligaţii: - obligaţii de a da; - obligaţii de a face; - obligaţii de a nu face. Obligaţia de a da ( aut dare) înseamnă îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real.
12 13

Ioan Albu, op. cit., pag.34; Gabriel Marty, Pierre Raynaud, Droit civil, Les obligations, Sirey, Paris, 1962, pag. 7; Alex Weill, Droit civil, Les obligations, Dalloz, Paris, 1971, pag. 1;

De exemplu. faţă de proprietarul vecin. Obligaţia de a nu face (aut non facere) constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la o anumită acţiune. Obligaţia de diligentă (sau de mijloace) constă în îndatorirea debitorului de a depune toată stăruinţa pentru obţinerea unui anumit rezultat. a presta un serviciu sau de a preda un lucru.4 O asemenea obligaţie este. În cadrul aceluiaşi criteriu de clasificare. ce revine celorlalte subiecte de drept. denumit debitor. 14 Art. A nu face. predarea unui lucru este obligaţie de a face. De exemplu. fără a se obliga la realizarea acelui rezultat. obligaţia proprietarului vecin. în cazul contractului de vânzare – cumpărare. obligaţia vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru determinat sau. obligaţia pe care şi-o asumă prin contract.3. De exemplu. Obligaţia de a face (aut facere) reprezintă îndatorirea care revine subiectului pasiv. Această obligaţie are un conţinut diferit după cum este corelativă unui drept real sau unui drept de creanţă. De exemplu. A nu face. un rezultat bine determinat. de a nu încălca dreptul de proprietate al vecinului. constă în îndatorirea. în depărtare de doi metri. preluată apoi şi de doctrina noastră. 607 Cod civil prevede că „ nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi. De exemplu. în cazul unui contract de transport. desfăşurând o anumită activitate. 1. • Obligaţii reale. în care a da înseamnă a preda un lucru. ca obligaţie corelativă unui drept real.” . obligaţiile se clasifică în: • Obligaţii obişnuite. obligaţia vânzătorului de a preda cumpărătorului lucrul ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare. în doctrina franceză. Obligaţia determinată (sau de rezultat) este o obligaţie strict personală. de exemplu. constă în îndatorirea debitorului de a se abţine de la ceva ce ar fi putut să facă. de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi.3. dacă nu şi-ar fi asumat o asemenea obligaţie. după obiectul lor. Pentru dreptul civil. pentru arborii înalţi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii. debitorul asumându-şi îndatorirea de a obţine. obligaţia medicului născută din contractul dintre medic şi pacient. ca obligaţie corelativă unui drept de creanţă. de a executa o lucrare. sub aspectul obiectului şi scopului urmărit. decât la depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obiceiuri. cu excepţia titularului dreptului real. prin care medicul se obligă să acţioneze cu toată prudenţa şi diligenţa pentru însănătoşirea pacientului. proprietarul unui teren. de a se abţine să facă ceva de natură a aduce atingere exerciţiului dreptului de către titularul acestuia. În dreptul civil a da are un alt înţeles decât în limbajul obişnuit. obligaţia cărăuşului de a transporta marfa la o anumită destinaţie. obligaţiile se mai pot clasifica şi în obligaţii pozitive – obligaţiile de a da şi obligaţiile de a face – şi obligaţii negative – obligaţiile de a nu face -.14 Începând cu a doua jumătate a secolului XX. Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor După gradul de opozabilitate. precum şi a celorlalte persoane. de a nu sădi pomi la o distanţă mai mică de 10 m de linia hotarului despărţitor. generală şi negativă. obligaţiile au fost clasificate în obligaţii determinate şi obligaţii de diligenţă. obligaţia vânzătorului de a transmite cumpărătorului dreptul de proprietate asupra lucrului vândut. • Obligaţii opozabile şi terţilor.

17 Art. obligaţia proprietarului unui fond aservit. modificată şi republicată în temeiul art. întrucât afost făcută prin act autentic sau prin act privat. Obligaţia civilă perfectă este acea obligaţie a cărei executare este asigurată. cu excepţia cazului în care în contractul de locaţiune s-a prevăzut desfiinţarea acesteia din cauza vânzării. obligaţiile se clasifică în: obligaţii civile perfecte. asumată în momentul constituirii unei servituţi de trecere. obligaţii civile imperfecte. 1.24. este acea obligaţie care nu poate fi executată silit. debitorul nu mai are posibilitatea să ceară restituirea prestaţiei. 1441 Cod civil dispune că „ dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. op.11. Menţionăm în acest sens obligaţia cumpărătorului unui bun ce formează obiectul unui contract de locaţiune. numită şi obligaţie naturală. în caz de neexecutare de către debitor. sunt accesorii ale acestuia şi se transmit o dată cu bunul.18/199116 republicată. de a efectua lucrările necesare exerciţiului servituţii. printr-o acţiune în justiţie şi obţinerea unui titlu executor ce poate fi pus în executare silită. Obligaţie propter rem convenţională este. deşi nu a participat direct şi personal la naşterea raportului obligaţional. Obligaţiile opozabile şi terţilor . încât creditorul nu poate obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul bunului va fi obligat să respecte acest drept.4. legea sau convenţia părţilor. aceste obligaţii reale grevează dreptul asupra terenului.15 Din definiţia dată rezultă că obligaţiile propter rem pot fi legale sau convenţionale.5 Obligaţia civilă obişnuită reprezintă regula. sunt îndatoriri ce revin deţinătorului unui bun determinat şi care au ca izvor legea sau convenţia părţilor.propter rem .. 15 16 Corneliu Bîrsan.cit. Obligaţia civilă imperfectă. care impune tuturor deţinătorilor de terenuri agricole obligaţia de a asigura cultivarea acestora şi obligaţia de a asigura protecţia solului. fără nici o formalitate specială pentru îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară.299/27.1441 Cod civil17.169/1997. cumpărătorul este obligat să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare. dar dacă a fost executată de bună voie. reglementată în art. iar celelalte categorii de obligaţii sunt excepţii. afară numai când desfiinţarea ei din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune. Obligaţie propter rem legală este cea prevăzută de art. Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor După sancţiunea lor juridică. pag. cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzare.VII din Legea nr.” . Legea nr.cunoscute sub denumirea de obligaţii reale de a face. Obligaţia civilă obişnuită este obligaţia care incumbă debitorului faţă de care s-a născut. dar cu dată certă.scriptae in rem. Obligaţiile reale . se caracterizează prin faptul că sunt atât de strâns legate de posesia unui bun.74 din Legea nr.1997.18/1991 a fondului funciar. de exemplu. Indiferent de izvorul lor.75-76 din aceeaşi lege.Of.3. publicată în M. Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat. care dacă nu sunt respectate atrag sancţiunile prevăzute de art. nr.

Ne aflăm în prezenţa gestiunii de afaceri ori de câte ori o persoană îndeplineşte. în timp ce cvasidelictul este o faptă ilicită săvârşită fără intenţie.4.19 1. un act în interesul altei persoane. respectiv art. Deosebirea dintre delict şi cvasidelict constă în forma vinovăţiei. Izvoarele obligaţiilor Prin izvor de obligaţie se înţelege sursa acestuia. administrează – gerează – interesele acesteia. ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii. iar obiectul constă într-o singură prestaţie. delictul este o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită cu intenţie. Potrivit Codului civil.plata lucrului nedatorat sau plata indebitului. Ele se mai numesc obligaţii pure şi simple. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. Cvasicontractul este.obligaţii simple. 20 alin. delictele. 942 Cod civil ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. 1 din Decretul nr. din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi.4. potrivit art. . Obligaţiile simple sunt obligaţiile neafectate de modalităţi şi reprezintă raporturi juridice obligaţionale care au un creditor şi un debitor. 20 alin.6 În legislaţia noastră civilă sunt reglementate expres două cazuri de obligaţii naturale. din neglijenţă sau imprudenţă. Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile După cum sunt sau nu afectate de modalităţi. 1092 alin. 1. obligă pe cel care a cauzat prejudiciul din vina sa. adică actul juridic sau faptul juridic care dă naştere unui raport juridic obligaţional. fără a primi mandat din partea altei persoane. obiectul şi efectele lor. 2 Cod civil. nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei. care dă naştere obligaţiei de restituire Delictul şi cvasidelictul sunt definite în art.” 19 Art. Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale. Obligaţiile complexe sunt acele obligaţii afectate de modalităţi. Contractul este definit în art.” . 18 Conform art. produc efecte ireversibile şi se execută imediat după ce au luat naştere. 1 din Decretul nr. dând naştere la obligaţii reciproce. 998 – 999 Cod civil ca fiind fapte ilicite care.gestiunea de afaceri sau gestiunea intereselor altuia. datorită împrejurării că au produs un prejudiciu altei persoane. cvasicontractele. 1092 1 Cod civil. Plata lucrului nedatorat constă în fapta unei persoane de a plăti unei persoane o datorie inexistentă sau pe care nu o avea. obligaţiile se clasifică în: . sunt considerate izvoare de obligaţii contractele. să-l repare. un fapt licit şi voluntar.3. fără însărcinare prealabilă. Gestiunea de afaceri constă în fapta unei persoane care. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă18. cvasidelictele şi legea. în art. În această categorie sunt incluse: . Modalităţile care afectează o obligaţie civilă sunt termenul şi condiţia. Astfel. prevede că „ orice plată presupune o datorie.obligaţii complexe. care prezintă particularităţi în ceea ce priveşte subiectele. care au fost achitate de bună voie. 986 Cod civil. . 167/1958 „ debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris.

intitulat „ Despre contracte sau convenţii” a generat în doctrină o problemă în legătură cu existenţa sau inexistenţa unor deosebiri între cele două noţiuni. obligaţia de întreţinere reglementată de art. Având în vedere criticile formulate. 942.19.actul juridic unilateral. părinţi şi copii. reprezentând acordul de voinţă ce are ca obiect modificarea sau stingerea unei obligaţii ori crearea. Sursa de inspiraţie a Codului civil român în definirea contractului a constituit-o Codul civil italian. 142.contractul.. potrivit căruia contractul este o convenţie prin care una sau mai multe persoane se obligă să dea.fapte juridice: . De exemplu. . pentru că nu există consecinţe diferite în cazul delictului şi cvasidelictului. modificarea sau stingerea unui drept. 22 Alex Weill. 1 Codul familiei dispune că „obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie. În sistemul francez22. 20 Art. cit. Petre Anca. deoarece nu face referire şi la actul juridic unilateral.fapte juridice licite. s-a impus clasificarea izvoarelor de obligaţii în: . Dalloz. Titlul III din Cartea a III –a din Codul civil român. . 1101 din Codul civil francez.1. Droit civil. 942 contractul ca fiind acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. cu motivarea că este incompletă.7 Legea este considerată izvor de obligaţie în măsura în care prin lege se nasc. întemeiată pe dispoziţiile art. să facă sau să nu facă ceva. Les obligations.fapte juridice ilicite cauzatoare de prejudicii. bunici şi nepoţi.acte juridice: . direct şi nemijlocit. precum şi între celelalte persoane prevăzute de lege. op. străbunici şi strănepoţi. contract şi convenţie. CAPITOLUL 2 CONTRACTUL 2. fraţi şi surori. Francois Terre. Paris. 1098 aceeaşi definiţie adoptată în art. 1986. cel care adoptă şi adoptat. Definiţia contractului Codul civil defineşte în art. nereprodus de Codul nostru civil. . 86 Codul familiei. 86 alin. Popescu. respectiv inexactă. pag. obligaţii civile. altul decât un drept personal. . care prevedea în art. pag.” 21 Tudor R. se consideră că noţiunea de convenţie este mai largă.20 În doctrină21 a fost criticată această clasificare a izvoarelor de obligaţii.

prin care se nasc . Contractul civil este folosit în cele mai diverse raporturi dintre persoane fizice şi juridice: vânzarea-cumpărarea de bunuri. ceea ce numeşte . potrivit altor autori 25. Frecvenţa acestor contracte . în sfârşit . cu condiţia de a nu aduce atingere ordinii publice şi bunelor moravuri. pag. asigurările. Datorită acestui fapt.se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii. Ed Ştiinţifică şi Enciclopedică. deosebirile constând în aceea că unii autori includ în definiţia contractului civil toate efectele. pag.16. Bucureşti.2. în literatura juridică s-a încercat o delimitare a convenţiei faţă de contract. pag. op. au consacrat. Petre Anca. cit.23 Deoarece Codul civil se referă la noţiunea largă a efectelor contractului. S-a afirmat că dacă convenţia este genul. termenul de contract este sinonim cu acela de convenţie. de a-şi organiza. cu intenţia părţilor de a produce efecte juridice.donaţia. în măsura în care este rezultatul voinţei părţilor. Acordul de voinţă intervenit între două sau mai multe persoane este considerat ca având putere de lege între aceste persoane . • contractul are putere de lege între părţile contractante.47 Constantin Stătescu.. • orice contract. etc..principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor. După cum am arătat în definiţia contratului civil . 1921. contractul este specia. convenţia este acordul de voinţă realizat cu scopul de a produce efecte juridice. interpretarea contractului trebuie să se facă după intenţia comună a părţilor (art. Popescu.1986.8 În cuprinsul Codului civil român .ca de altfel însăşi evoluţia dreptului civil . locaţiunea . fără a enumera aceste efecte ). Art.. efectua şi controla activitatea în vederea realizării scopurilor”26 are un rol deosebit în materie de contracte civile şi obligaţii contractuale . depozitul.25 Ion Dogaru. 2. împrumutul . unii autori24 au definit contractul sau convenţia ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice” O definiţie cuprinzătoare este aceea potrivit căreia : „prin contract se înţelege acordul de voinţă între două sau mai multe persoane. adică un raport juridic de obligaţii” şi . cit. pe câtă vreme alţi autori se referă numai la scopul contractului (acela de a produce efecte juridice. „contractul este acordul de voinţă care dă naştere. Principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor poate fi sintetizat astfel: • fundamentul forţei obligatorii a contractului îl constituie voinţa părţilor. Cartea Românească. Corneliu Bîrsan.este strâns legată de evoluţia dreptului de proprietate.5 din Codul civil dispune că persoanele sunt libere. Tudor R.) Reglementările cuprinse în Codul civil cu privire la voinţa oamenilor în domeniul contractelor şi al obligaţiilor contractuale. Cantacuzino. să încheie orice fel de contracte şi să creeze orice fel de obligaţii. în caz de litigiu. Acest principiu nu trebuie înţeles ca fiind o libertate în general . iar contractul este convenţia care dă naştere unei obligaţii. Voinţa definită ca „ o capacitate a omului de a propune scopuri şi de a-şi realiza idealuri pe calea unor activităţi care implică învingerea unor obstacole.. Ed. 23 24 25 Matei B. 47.977 Cod civil. Bucureşti.pag.Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil. Valenţele juridice ale voinţei. iar. elementul specific al acestuia este acordul de voinţă al părţilor . capacitatea omului de a-şi planifica. modifică sau stinge drepturi şi obligaţii” Din definiţia elaborată în literatura de specialitate se poate observa că accentul se pune pe efectele juridice produse de contract . este just şi legitim. prin simpla lor voinţă. op.ci ca pe o libertate pe care o condiţionează şi o determină viaţa socială şi dispoziţiile legale. Elementele dreptului civil. 26 . adică întâlnirea concordantă a două sau mai multe voinţe individuale.

în înseşi denumirile date acestor tipuri. fără deosebire. Toate clasificările generale la care ne vom referi în continuare sunt necesare tocmai pentru că reduc la un limbaj sintetic o varietate nesfârşită de forme juridice. ordinea de drept constituită. principiile dreptului .derivând din nivelul dezvoltării sociale la momentul respectiv.ci ea se poate manifesta în următoarele limite: • morala existentă la momentul potrivit . clasificare ce ne va permite o mai justă caracterizare a fiecărei specii particulare de contract. se interpune o anumită clasificare.9 principiul autonomiei de voinţă afirmă deplina libertate contractuală . Când calificăm. Clasificarea ne dă putinţa să înţelegem că. Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip. • după conţinutul lor. întemeiată pe diferite criterii generale. Voinţa juridică a părţilor contractante nu este nelimitată . 2.3.31/1954). • după efectele produse. dar cuprinzător. fără să fie necesar să facem alte precizări. de exemplu. toate nenumăratele contracte speciale se încadrează în diferite tipuri. vom cunoaşte.2. • după modul de executare. • nu se pot exercita drepturile subiective decât potrivit scopului lor economic şi social(art.3. Criterii de clasificare a contractelor civile.1. • . • după scopul urmărit de părţi. precum şi din lege. un contract bilateral sau sinalagmatic.3. Abstrăgându-se din aceste specii cele mai generale caractere . ca izvor de obligaţii civile.1-3 din Decretul nr. • după corelaţia existentă între ele. Fiecare dintre clasificările rezultate prezintă însemnătate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumează fiecărui tip. că acelui contract i se va aplica un anumit regim juridic. care este valabil pentru toate contractele sinalagmatice. ale căror caracteristici pot fi exprimate succint. în fond. Ea înglobează o varietate deosebită de specii de contracte. Clasificarea contractelor civile 2. • necesitatea social politică . Între această categorie juridică generală – al cărei conţinut este concretizat în însăşi definiţia pe care am dat-o contractului – şi diferitele specii de contracte. lăsându-se la o parte particularităţile şi toate celelalte laturi specifice în teoria şi practica dreptului a fost determinată categoria juridică a contractului.Importanţa clasificării contractelor civile Clasificarea contractelor civile ne dă posibilitatea să înţelegem că diferitele contracte existente se încadrează în diferite tipuri ale căror caracteristici pot fi exprimate în înseşi denumirile date acestor tipuri. 2. Principalele criterii de clasificare a contractelor civile sunt următoarele : • după modul de formare .în sensul unei depline libertăţi de fond şi de formă. Categoria juridică pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sferă foarte bogată.

contractul de împrumut. cit. contractele civile se clasifică în contracte consensuale . gajul . 489. dar aceasta nu pentru valabilitatea contractului .1772 Cod civil) . 1 şi art. schimbul de terenuri ( art. de regulă. pe lângă acordul de voinţă al părţilor.3. împrumutul de consumaţie . contractul de depozit gratuit. 2 Cod civil). Aceste contracte se consideră încheiate numai în momentul predării sau remiterii bunului la care se referă. ci a unei convenţii nenumite .813 Cod civil).1107 pct. contractul de gaj. 944 Cod civil „ contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane. subrogaţia în drepturile creditorului consimţită de debitor (art. dar acest acord nu este urmat sau însoţit şi de remiterea materială a lucrului . Băicoinau.” De exemplu. o promisiune unilaterală de a contracta 2. 27 28 C. este necesară şi remiterea materială a obiectului prestaţiei uneia din părţi28. căci respectarea unei anumite forme este o condiţie de validitate a contractului (ad validitatem). Potrivit art. manifestarea de voinţă a părţilor. În cazul acestor contracte. 54/1998). Clasificarea contractelor după conţinutul lor În raport de conţinutul lor. pag. 6 din Legea nr. pag. 16/1994. fără nici o formalitate27. Contractele consensuale sunt acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor (solo consensu) . contractul de arendare scris (art. Hamangiu. depozitul . contractele se clasifică în contracte unilaterale şi contracte bilaterale (sinalagmatice). contractul de transport.10 • în raport de nominalizarea în legislaţia civilă. Uneori . 2. este forma autentică. părţile înţeleg să consemneze în scris acordul lor de voinţă . neînsoţită de nici un fel de formă. C. legea arendării).2. Sunt incluse în categoria contractelor reale: comodatul . 1.1 Clasificarea contractelor după modul de formare După acest criteriu. art. 29 . 12 alin. Contractele solemne sunt acele contracte pentru a căror încheiere şi valabilitate se cere nu numai acordul de voinţă ci şi respectarea unei anumite forme cerute de lege. Nerespectarea acestei forme este sancţionată cu nulitatea absolută a contractului. Al. 3 şi art.2. care reprezintă regula în materie de încheiere a contractelor. Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la obligaţii numai în sarcina unei părţi. Contractele reale sunt acele contracte pentru a căror formare.2 alin.12 alin. ipoteca convenţională (art.3. nu ne aflăm în prezenţa unui contract real . op. Stătescu. 2 din Legea nr.54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). I.2. ci pentru a asigura mijlocul de probă privind încheierea şi conţinutul contractului. fără ca acestea din urmă să se oblige. contracte solemne şi contracte reale . Rosetti – Bălănescu. care. 14 din Legea nr. sunt contacte unilaterale contractul de donaţie. Dacă se realizează acordul de voinţă al părţilor (chiar în formă autentică ) . op. este suficientă pentru încheierea valabilă a contractului. cit. Sunt solemne următoarele contracte :donaţia (art. Corneliu Bîrsan. vânzarea-cumpărarea de terenuri situate în intravilan sau extravilan (art.

rezoluţiunea. pag. contractul de închiriere. contractul de rentă viageră Contractul cu titlu gratuit este acel contract prin care se procură un folos patrimonial. contractul de schimb.” . contractul de antrepriză. Sunt contracte cu titlu oneros contractul de vânzare – cumpărare. chiar dacă ulterior se stabilesc obligaţii numai în sarcina unei dintre părţi. 943 Cod civil. defineşte contractul cu titlu oneros ca fiind acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj. 2. înscrisurile sub semnătură privată prin care se constată contracte sinalagmatice trebuie să fie făcute. Contractul cu titlu oneros este acel contract prin care. fără a se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb. contractul de locaţiune. 945 Cod civil. Drept civil pentru învăţământul superior economic. Lumina Lex.3. incerte. în schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte părţi. contractul de transport. care este rezultatul voinţei unei singure părţi. iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului vândut şi debitorul obligaţiei de plată a preţului. Sunt contracte bilaterale contractul de vânzare. conform art. Ed. numai în cazul contractelor sinalagmatice întâlnim excepţia de neexecutare.29 Astfel.3. părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor. • din punct de vedere al probelor. Ed. existând şansa unui câştig sau riscul unei pierderi. 31 Potrivit art. la a cărui încheiere. Raluca Dimitriu.etc. nu şi întinderea acestora. 1179 Cod civil. Bucureşti. Art. în dublu exemplar.140 . în timp ce actul unilateral presupune o singură manifestare de voinţă.30 Contractul bilateral (sinalagmatic). în cazul contractului de vânzare – cumpărare. după definiţia dată în art. în art. acestea trebuie să poarte menţiunea „bun şi aprobat”. în cazul contractelor unilaterale având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen. cu titlu oneros. Persoanele. acel contract. este acel contract în care părţile se obligă reciproc una către alta. contractele sunt cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. 268. 947. de un eveniment incert. la a cărui încheiere părţile cunosc numai existenţa obligaţiilor.31 Este comutativ acel contract. 1180 Cod civil. contractul unilateral se formează în baza acordului de voinţă dintre părţi. De exemplu. Întinderea uneia sau cel puţin a uneia dintre prestaţii depinde de hazard. între contractul comutativ şi contractul aleatoriu.11 Contractul unilateral nu se confundă cu actul juridic unilateral. All Beck. Importanţa clasificării contractelor în unilaterale sau bilaterale : • din punct de vedere al efectelor. Bucureşti. vânzătorul este creditorul obligaţiei de plată a preţului şi debitorul obligaţiei de predare a lucrului vândut. contractul de locaţiune. 2002.141 Brânduşa Ştefănescu. Acest tip de contract se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor. se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial. De exemplu. 29 30 Gabriel Boroi.2. Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi După scopul urmărit de părţi. Drept civil. rezilierea şi riscul contractului. cu titlu oneros. Contractul este aleatoriu când echivalentul depinde. Partea generală. pag. datorită unei împrejurări viitoare. 2001. pentru una sau toate părţile. Este aleatoriu. conform art. contractul de asigurare. 947 Cod civil „ Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci când obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte. Codul civil distinge. contractul de asigurare. contractul de vânzare – cumpărare. De exemplu.

comodatul. cit. un avantaj celeilalte. cit. prin care una din părţi procură celeilalte părţi un folos patrimonial. se exercită în condiţii mult mai uşoare decât atunci când se intentează împotriva contractelor cu titlu oneros încheiate de debitor cu terţe persoane. Constantin Stănescu. pag. legea prevede că donaţia trebuie încheiată în formă autentică. Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte prin care se constituie sau se transmite un drept real (dreptul de proprietate. contractul de mandat gratuit. Clasificarea contractelor după efectele produse În funcţie de efectele produse33.56. contractul de mandat gratuit. Contractul dezinteresat este acel contract cu titlu gratuit. 39 – 40. chiar dacă au încuviinţarea ocrotitorilor legali şi a Autorităţii tutelare. De exemplu. dreptul de uzufruct. contractul de împrumut fără dobândă. 946 Cod civil. legea interzice reprezentanţilor legali să facă donaţii în numele celor pe care îi reprezintă şi. • în cazul contractelor cu titlu oneros. . cit. Corneliu Bîrsan. prin acţiunea pauliană.4.contracte declarative de drepturi.contractele constitutive sau translative de drepturi reale. Pompil Drăghici.3. obligaţiile părţilor şi răspunderea lor contractuală sunt reglementate cu mai multă severitate decât în cazul contractelor cu titlu gratuit. 2. de asemenea. introdusă de creditori. op. . 30. Petre Anca.. Contractul de donaţie reprezintă un exemplu de liberalitate. Popescu. • moştenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donaţiilor la masa succesorală pentru stabilirea rezervei succesorale şi pot să ceară reducţiunea lor în cazul în care depăşesc cotitatea disponibilă. Importanţa acestei clasificări constă în următoarele: • în scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu. cea dea doua grupă cuprinde: .40-41. op. dreptul de superficie). dreptul de uz. • sub sancţiunea nulităţii absolute. să facă donaţii.. Contractele generatoare de drepturi de creanţă sunt acele contracte prin care iau naştere raporturile juridice obligaţionale. pag. prima grupă cuprinde: . pag.contractele generatoare de drepturi de creanţă.12 Potrivit art.2.. 32 33 Tudor R.32 2. de aceea eroarea asupra persoanei constituie cauză de anulare a contractelor. . • revocarea contractelor cu titlu gratuit. Sunt contracte cu titlu gratuit: contractul de donaţie. Liviu Pop. • contractele cu titlu gratuit se prezumă că se încheie intuitu personae. op. contractele se clasifică în două grupe: 1. cit. prin care una din părţi îşi micşorează patrimoniul prin folosul patrimonial procurat celeilalte părţi. dreptul de servitute. op.. fără echivalent. fără să-şi micşoreze patrimoniul. interzice minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.contracte constitutive sa translative de drepturi. contractul de depozit neremunerat. Liberalităţile sunt contracte cu titlu gratuit. Ion Dogaru. Contractele cu titlu gratuit se subclasifică în contracte dezinteresate şi liberalităţi. pag. contractul gratuit sau de binefacere este acela în care una din părţi voieşte a procura.

efectele datorate desfiinţării se produc numai pentru viitor. fie prin introducerea unor elemente noi. Bucureşti. contractul considerânduse desfiinţat din momentul încheierii sale. din motive de forţă majoră. contractul de locaţiune. 2003. contractul de ipotecă convenţională. Clasificarea contractelor după modul de executare În funcţie de modul de executare contractele pot fi contracte cu executare imediată şi contracte cu executare succesivă34. Sunt contracte numite: contractul de vânzare – cumpărare. Contractele cu executare imediată sunt acele contracte care presupun o executare instantanee.29. 1. care se produce la un singur moment Contractele cu executare succesivă sunt contractele a căror executare presupune mai multe prestaţii eşalonate în timp. Obligaţii. etc. Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie În raport de nominalizarea în legislaţia civilă. pag. efectele desfiinţării se produc şi pentru trecut. contractul de donaţie. fie prin combinarea unor elemente specifice unor contracte numite. contractul considerându-se desfiinţat din momentul constatării cauzei de desfiinţare. • suspendarea executării. În cazul acestor contracte. contractul de vânzare – cumpărare. 197. Drept civil. ca efect al nulităţii ori al rezoluţiunii. 2. independent de orice contract numit. All Beck. • dacă se desfiinţează un contract cu executare imediată. 34 Paul Mircea Cosmovici. • în cazul desfiinţării unui contract cu executare succesivă. 35 Florin Ciutacu. se aplică numai contractelor cu executare succesivă. Themis Cart. Codul civil. în cazul contractelor cu executare imediată şi rezilierea. Cristian Jora. Această clasificare a contractelor prezintă interes practic deoarece: • în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare. contractul de donaţie. în cazul contractelor cu executare succesivă. sancţiunea care intervine este rezoluţiunea contractului.13 Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care produc efecte ex nunc (pentru viitor) din momentul încheierii lor. De exemplu. contractul de gaj. contractul de tranzacţie. Ed. Teoria generală a obligaţiilor. Contractele declarative de drepturi sunt acele contracte care au ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept preexistent. Conţinutul acestor contracte este stabilit de părţi. contractele se clasifică în contracte numite şi contracte nenumite. .35 Contractele numite sunt acele contracte care au o denumire stabilită de legea civilă şi o reglementare proprie. Bucureşti. Drepturi reale. 1998. pag. Drept civil. De exemplu. simpla calificare şi încadrare într-un anumit tip de contract este suficientă pentru a-i cunoaşte regimul juridic. • calculul prescripţiei extinctive este diferit. Ed. în sensul că la contractele cu executare succesivă se calculează pentru fiecare prestaţie un termen de prescripţie. Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire şi o reglementare proprie. contractul de mandat.

Constantin Stătescu. pag. modalitatea de plată. consimţământul valabil al părţii care se obligă. Contractele de adeziune sunt contractele redactate total sau parţial de către una din părţile contractante şi pe care cealaltă parte nu poate să le modifice. Focşani. toate clauzele. Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele După corelaţia dintre ele.1. 948 Cod civil. De exemplu. 2. conform regulii accesorium sequitur principale. Contractele accesorii sunt acele contracte care însoţesc unele contracte principale şi depind de soarta acestora. asigurarea de răspundere civilă pentru proprietarii de autovehicule. în egală măsură. Încheierea contractului Prin încheierea contractului se înţelege realizarea acordului de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale. op.36 Încheierea contractului înseamnă. Contractele negociate sunt acele contracte în cadrul cărora părţile discută. contractul de ipotecă.36. a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte. . 1994. Potrivit art. sub toate aspectele. pag 43. preţul. Drept civil. contracte de adeziune. 53. Corneliu Bîrsan. în timp ce soarta contractului accesoriu va fi examinată nu numai în funcţie de elementele sale intrinseci. contractul de transport. clauza penală. contractele se clasifică în contracte principale şi contracte accesorii. condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt : capacitatea de a contracta. 4. cealaltă parte aderă la un contract preredactat. De exemplu. în cazul unui contract de vânzare – cumpărare părţile discută predarea lucrului. De exemplu. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Contractele obligatorii sunt acele contracte ale căror condiţii de încheiere sunt impuse de lege. negociază. Acest acord se realizează prin întâlnirea concordantă. contractul de gaj. cit. op. Ed. contracte obligatorii.14 3. dar şi în funcţie de soarta contractului principal pe care îl însoţeşte. Obligaţii. Contractele principale sunt acele contracte care au o existenţă de sine stătătoare şi a căror soartă nu depinde de aceea a altor contracte încheiate între părţi. Valabilitatea şi menţinerea contractului principal se examinează în mod de sine stătător.. contractul de furnizare. cit. un obiect determinat şi o cauză licită. De exemplu.. Neuron. Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Acest criteriu permite clasificarea contractelor în contracte negociate. Cristian Jora. încheiat în baza Legii nr. analiza mecanismului de formare a acordului de voinţă şi examinarea condiţiilor esenţiale pentru validitatea unei convenţii. Capacitatea de a contracta 36 Eugeniu Safta – Romano. Florin Ciutacu. pag.4. Dacă acceptă clauzele. pur şi simplu.

toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte. pag. iar art. • persoanele ce administrează bunuri ce aparţin statului. capacitatea de a contracta a fost definită ca fiind o parte a capacităţii juridice civile (de folosinţă sau de exerciţiu) constând în aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a încheia.185 41 Francisc Deak. Ion Dogaru. 38 Decretul nr. care reprezintă capacitatea generală de a fi titular de drepturi şi obligaţii. Şansa. Drept civil. contracte civile. cât şi legali. oraşelor. 1308 pct. nr. publicat în B. care au natura juridică a unor interdicţii de a vinde şi cumpăra sau de a cumpăra: • vânzarea între soţi este interzisă (art. municipiilor sau judeţelor.1308 pct. 40 Doru Cosma. În doctrină39. regula este capacitatea. De exemplu. Incapacităţile parţiale sau speciale se referă numai la anumite categorii de persoane care nu pot încheia unele contracte. 8/30.15 Capacitatea civilă37 este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil. 2 Cod civil). 1308 pct. 1968. 4/1956. Capacitatea de a contracta. 949 Cod civil prevede că poate contracta orice persoană ce nu este declarată incapabilă de lege.04. Drept civil. pag. Bucureşti. Elementele dreptului civil. Ed. 4 Cod civil). Beleiu. 388. pag. nr. minorii. Introducere în dreptul civil. All Beck. În structura capacităţii civile intră două elemente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. În raport de art.3 Cod civil). Dicţionar de drept civil. 31/1954 incapacităţile generale îi vizează pe minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti. 11 din Decretul nr. Tipografia Universităţii Bucureşti.1308 pct. Persoanele. fie realizarea concomitentă a acestor două obiective. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Stabilirea scopului fiecărei incapacităţi are importanţă deoarece în funcţie de aceasta se va aplica sancţiunea nulităţii absolute – în cazul în care incapacitatea a avut ca scop protejarea unui interes public – ori nulitatea relativă – în cazul în care incapacitatea a avut drept scop doar protecţia incapabilului sau a unei anumite persoane. 2001. teoria generală a actului juridic civil. Persoanele.1954. Bucureşti. Bucureşti. Drept civil. Art. 31 – 35. Actul normativ de bază în materia capacităţii civile este Decretul nr. Bucureşti. 1307 Cod civil). atât convenţională. în genere. 184 . Tratat de drept civil.1956. Contractele speciale. 31/195438. 1980. 1 Cod civil). Ştiinţifică. comunelor.40 Există incapacităţi generale şi incapacităţi speciale. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice.Of. • tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub tutela lor cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date şi primite (art. 1996.14. 11/4. Contracte speciale. fie ocrotirea unor terţi sau a unor interese obşteşti. Instituirea incapacităţilor are drept scop fie ocrotirea celor supuşi interdicţiilor sau îngrădirilor ce decurg din ele. Ed. iar excepţia incapacitatea. Actami. Ed. pag. modificat prin Legea nr. pag. Pentru încheierea valabilă a contractului este necesar ca părţile să aibă capacitatea de a contracta. Gabriel Boroi. personal sau prin reprezentare. 39 Mircea Mureşan. 37 Pentru dezvoltări a se vedea Gh. • mandatarii. publicată în B. 65. 1993. 482. Ed. 36 –40. pag. 950 Cod civil dispune că sunt necapabili de a contracta. interzişii şi. . Ea are ca gen proxim capacitatea juridică. Partea generală. Lumina Lex. • funcţionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau unităţilor administrativteritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art. împuterniciţi a vinde un lucru nu pot să-l cumpere(art.Of. Subiectele dreptului civil. 29 –33. 1982. Din redactarea celor două texte rezultă că în materia încheierii contractului. Bucureşti. ED. nu pot cumpăra bunurile aflate în administrarea lor ( art. pentru contractul de vânzare – cumpărare 41 legea prevede anumite incapacităţi speciale. Dan Chirică. Bucureşti. pag. 1997. Ed.

să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. 1309 Cod civil). op. Drept civil. în condiţiile în care nici nu a primit preţul vânzării. Eroarea obstacol este cea mai gravă formă de eroare. pag. dolul (viclenia). Partea generală. procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari (cumpărători) de drepturi litigioase care sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei circumscripţie îşi exercită funcţia sau profesia (art.. cit. Didactică şi Pedagogică. pentru eroare obstacol.. împiedicând însăşi formarea contractului. • • 2. iar încălcarea acestei interdicţii se sancţionează cu reducţiunea actului juridic până la limita suprafeţei legale. eroarea asupra naturii actului juridic ( error in negotio) şi eroarea asupra identităţii obiectului actului juridic (error in corpore). Ed. acord de voinţe (concursus voluntatum)care constituie însuşi contractul şi dă naştere. Această soluţie este acceptată. pag. pag. pag. ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului. 46 Curtea de Apel Timişoara. Ed. 1963. Universul Juridic. Viciile de consimţământ sunt eroarea. Nicolae Puşcaş.. cit. Această formă de eroare este o eroare distructivă de consimţământ. cit. op. I. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorilor de la Parchetul general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Bucureşi. pag. 1967. proprietatea funciară a dobânditorului şi a familiei sale nu poate depăşi 200 ha teren agricol în echivalent arabil (art. care face ca voinţa celor două părţi să nu se întâlnească. pentru că distruge consimţământul. op. de lege lata. Bucureşti.44 Pentru a dobândi valoare juridică. prin consimţământ se înţelege voinţa unei dintre părţi manifestată la încheierea contractului. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). instanţa a admis acţiunea având ca obiect declararea nulităţii absolute a unui contract de vânzare – cumpărare. Sunt considerate erori obstacol. nepublicată.45 iar potrivit art. atât în doctrină cât şi în practica judiciară. pag. reţinând că vânzătoarea a făcut dovada că intenţia sa a fost aceea de a încheia un contract de întreţinere şi nu de vânzare – cumpărare. Petrică Truşcă. Astfel. Eroarea poate fi definită ca falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea actului juridic. 953 Cod civil consimţământul nu este valabil când este dat prin eroare. motiv pentru care operaţia juridică afectată de o astfel de eroare este lovită de nulitate absolută. Petre Anca. 63.civilă). Academiei. Bucureşti. 2003. Instituţii de drept civil. consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să emane de la o persoană cu discernământ. vol. 1072/1998.2.42 În sens restrâns. Tratat de drept civil.4.52 – 53. Pompil Drăghici. smuls prin violenţă sau surprins prin dol. persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitaţie publică (art. interdicţia se întinde pe tot teritoriul ţării. 45 Aurelian Ionaşcu. Teoria Generală. Drept civil. obligaţiilor respective. să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vicii de consimţământ. 163. ca atare. Edd. Ion Dogaru. iar în cazul judecătorilor de la Curtea Constituţională. Ion Rucăreanu.280. având credinţa că va fi întreţinută de pârâţi. Decizia nr. . 2 alin. 44 Veronica Stoica. Beleiu. Gh. Popescu. violenţa şi leziunea.43 sau voinţa unilaterală a părţilor ce se obligă de a-şi manifesta achiesarea la propunerea făcută de cealaltă parte.46 42 43 Tudor R. 2 din Legea nr. 281. 535 Cod proc.16 • judecătorii. Consimţământul părţii care se obligă Consimţământul (cum sentire) este definit ca fiind acordul de voinţe al părţilor unui contract. Secţia civilă.135.

pentru a o determina să încheie un contract. pag.” Un alt viciu de consimţământ care atrage nulitatea relativă a contractului este dolul – sau viclenia – care constă în inducerea în eroare a unei persoane. Decizia nr. 200/1993.49Pornind de la consacrarea legislativă. 202. Bucureşti.17 Eroarea viciu de consimţământ este falsa reprezentare a realităţii ce cade fie asupra calităţii substanţiale ale actului – error in substantiam – fie asupra persoanei contractante – error in personam -. op. 960 alin.. iar sancţiunea care intervine în acest caz. între eroare asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi viciile ascunse.. 956 : „Este violenţă totdeauna când. i s-a insuflat temerea. prin mijloace viclene sau dolosive. Secţia civilă. fără violenţă. raţională după dânsa. 957: „Violenţa este cauză de nulitate a convenţiei şi când s-a exercitat asupra soţului sau a soţiei. ambele situaţii fiind generate de cunoaşterea inexactă a realităţii. în realitate. Pentru a stabili dacă temerea a fost determinantă. Partea generală. atunci când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenţia”. doctrina50 a definit violenţa ca fiind acel viciu de consimţământ care constă în ameninţarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să încheie un act juridic. 954 Cod civil. Ion Dogaru. eroarea provocată prin dol este. în Revue Generale du Droit. că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. reglementate de art. op. pe care altfel nu l-ar fi încheiat.” 50 Gh. au fost îndreptăţite să reţină că autorul reclamantei. pag. Decizia nr. Potrivit prevederilor art. nu poate anula convenţia. cu voinţa slăbită de boală şi bătrâneţe. În acest sens. 1352 – 1360 Cod civil. încât este evident că. Lumina Lex. iar sancţiunea prevăzută are ca scop să ocrotească victima erorii. în raport atât cu persoana victimei. Secţia civilă. 1932. Potrivit art. fără aceste maşinaţii.47 s-a argumentat că „ între eroare asupra substanţei şi viciile ascunse există o distincţie netă: eroarea asupra substanţei deschide calea acţiunii în anulare. asupra descendenţilor sau ascendenţilor”. 958: „Simpla temere reverenţioasă.220. cit. 139. atunci când ea priveşte substanţa prestaţiei proprii. Se ţine cont în această materie de etate. 7/1994. pag. întrebuinţate de una din părţi sunt astfel. cât şi cu împrejurările în care s-a încheiat contractul. faţă de probele existente la dosar. 2000. pag. spre a face pe o persoană de a contracta. dolul este o cauză de nulitate a convenţiei atunci când mijloacele viclene. art. Aspazia Cojocaru. 48a fost susţinut şi punctul de vedere conform căruia. cit. 955 Cod civil: „Violenţa în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate. în vreme ce viciile ascunse din materia vânzării permit doar cumpărătorului opţiunea între acţiunea în rezoluţiunea contractului şi acţiunea în micşorarea preţului. Eugen Barasch.. în practica judiciară. . 84. de sex şi de condiţia persoanelor”. art. a consimţit să încheie contractul de vânzare – 47 48 Curtea Supremă de Justiţie. Codul civil reglementează violenţa în patru articole. Ed. investită cu soluţionarea unui recurs extraordinar împotriva unor hotărâri judecătoreşti prin care s-a admis acţiunea în anularea contractului de vânzare – cumpărare pentru vicierea consimţământului vânzătorului. există o strânsă legătură. Essai d’une theorie realiste du dol en droit francais. În materia vânzării. nepublicată. op. art. o nulitate pentru eroare asupra cauzei. care poate să fie exercitată chiar de vânzător. 1 Cod civil. Curtea Supremă de Justiţie 51. 49 Art. cit. În doctrină. sub imperiul constrângerii morale exercitate asupra sa de către cele două pârâte. pag. ignorarea sau greşita cunoaştere a realităţii constituie viciu de consimţământ în două ipoteze: când cade asupra substanţei obiectului prestaţiei părţilor şi când se referă la persoana cu care s-a încheiat actul. cealaltă parte n-ar fi contractat. Drept civil. instanţele de judecată trebuie să facă aprecierea ei în concret. 51 Curtea Supremă de Justiţie. Dol et cause. 167. Pentru ca eroarea să fie cauză de anulare a contractului este necesar ca ea să fie cauza unică şi determinantă a consimţământului deoarece nu orice eroare viciază consimţământul. Gabriel Boroi. Sub acest aspect. de la Legislation et de la Jurisprudence. Beleiu. a decis că „ instanţele de fond şi recurs. 160/1993 în „Dreptul „ nr. ar trebui să fie nulitatea absolută.

Pentru valabilitatea contractului se cere întrunirea unor condiţii generale. Iaşi. . Cauza contractului Cauza sau scopul este acel element al contractului care constă în obiectivul urmărit la încheierea acestuia. Pentru anumite contracte se cer întrunite şi condiţii speciale. să fie posibil.4. înstrăinare pe care n-ar fi făcut-o şi nici nu ar fi avut motive să o facă. ca viciu de consimţământ. 25 din Decretul nr. ceea ce va atrage nulitatea absolută a acestuia. ca şi temerile acestuia de consecinţele executării. 962 Cod civil. 2. prin renunţarea creditoarei la creanţa pe care o avea împotriva reclamantului. să fie determinat sau determinabil.14-15. cum ar fi: cel ce se obligă să fie titularul dreptului subiectiv. Condiţia existenţei obiectului contractului trebuie să fie îndeplinită la momentul încheierii acestuia. obiectul să constea într-un fapt personal al debitorului. Secţia civilă. În acest sens. acte juridice pentru a căror valabilitate nu se cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. sunt acte de administrare şi au fost încheiate de minori fără încuviinţarea ocrotitorului legal. să fie licit şi moral.18 cumpărare cu privire la apartament. 2. 32/1954. dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare.4. ameninţarea cu executarea unei creanţe sau cu introducerea unei acţiuni în justiţie. scop ce nu este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri.4. Obiectul contractului Potrivit art. 52 Curtea de Apel Iaşi. să existe autorizaţia administrativă prevăzută de lege. Decizia nr.” Ameninţarea care constituie substanţa violenţei trebuie să fie ilicită. nu reprezintă acte de violenţă. se obligă. Legiuitorul a admis anularea pentru leziune numai dacă actele încheiate de minorii între 14 şi 18 ani care. având vârsta de 14 ani împliniţi. acţiunea în anulare pentru leziune se restrânge la minorii care. care a cerut să se anuleze contactul de vânzare – cumpărare. cu următoarea motivare: „ s-a dovedit că reclamantul. lipseşte o condiţie esenţială a contractului. nu constituie nici o violenţă. să fie în circuitul civil. Potrivit art. în acelaşi timp. În practica judiciară s-a stabilit că este valabil contractul de vânzare – cumpărare în care s-a stipulat că obligaţia cumpărătoarei de plată a preţului se execută prin renunţarea acesteia la creanţa ce o avea împotriva vânzătorului. Astfel. 1214/1997. pag. sunt lezionare pentru minor şi sunt comutative. în Culegere de practică judiciară. aşa încât acţiunea nu este întemeiată. Fapta cumpărătoarei de a-l fi ameninţat pe vânzător cu executarea creanţei.cumpărare pentru vicierea consimţământului prin violenţă.” Leziunea este acel viciu de consimţământ care constă în disprroporţia văsită de valoare dintre două prestaţii. vinderea este nulă. deoarece dacă lipseşte obiectul.3. 1998. încheie singuri. 1311 Cod civil prevede că dacă în momentul vânzării lucrul era pierit în tot. a încheiat aceste contract în scopul stingerii obligaţiei sale de plată a creanţei. Aceasta înseamnă că dacă ea priveşte un rău care nu are nimic ilicit. sau exercitarea unui drept. obiectul convenţiilor este acela la care părţile. nu ne vom găsi în prezenţa unui act de violenţă. Astfel. fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. art. sau numai una din părţi. instanţa 52a respins acţiunea vânzătorului având ca obiect anularea contractului de vânzare. respectiv: să existe.

Condiţiile ofertei 53 Jean – Luc Aubert. b) în funcţie de precizarea termenului în care trebuie să se realizeze acceptarea ei de către destinatar: . 2000. contrar ordinii publice. Ed. 56 Corinne Renault – Brahinsky.3. cit.1.ofertă adresată unei persoane determinate.ofertă cu termen. Felurile ofertei de a contracta Oferta de a contracta poate fi de mai multe feluri: a) în funcţie de persoana căreia îi este adresată: . cit.69. Responsabilite civile.2. în timp ce absenţa cauzei este sancţionată cu nulitatea relativă sau cu nulitatea absolută Lipsa cauzei atrage nulitatea absolută atunci când se datorează: lipsei obiectului contraprestaţiei în contractele sinalagmatice.54 Oferta de a contracta 2. expres sau tacit.5.43. . 2. Obligations. pag 46. pag. lipsei elementului aleatoriu – riscul – în contractele aleatorii. Gualino. 253. Forma ofertei În principiu. op. Droit civil. Muriel Bougeois. Paris.19 Art.ofertă adresată unor persoane nedeterminate (publicului). pag. contrară bunelor moravuri şi ordinii publice. lipsei remiterii bunului în contractele reale. 2000. autorii Codului civil nu au impus nici o condiţie specială de formă pentru valabilitatea ofertei. 4 Cod civil.55 2. Les obligations. prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.56 Acest lucru se explică prin faptul că în raport de principiul libertăţii contractuale. nevalabilitatea cauzei atrage nulitatea absolută a contractului atunci când lipseşte cauza datorită scopului imediat (causa proxima) ori aceasta este ilicită sau imorală. Cauza este ilicită când rezultatul ce se tinde a se obţine şi care a constituit motivul impulsiv şi determinant la încheierea actului juridic reprezintă consideraţia unui scop nepermis.5. de a încheia un contract în anumite condiţii. s-au exprimat opinii diferite. În sistemul dreptului civil român. în scris. op. 54 Ion Dogaru. . enumeră printre condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii o cauză licită.. iar art. Paris. . 968 Cod civil. aceasta putând fi exprimată prin oricare din modurile de exteriorizare a voinţei juridice. verbal. Dalloz. Paris. 966 Cod civil. cauza ilicită este cea prohibită de lege. Conform art.139. pag. în sensul că sancţiunea nulităţii absolute intervine numai pentru cauză imorală şi cauză ilicită. În dreptul francez53. Introduction au droit et themes fondamentaux du droit civil.5.4. 55 Liviu Pop. Noţiune Oferta de a contracta (policitaţiunea) este propunerea pe care o persoană o face unei alte persoane sau publicului. 1999. situaţie consacrată şi în doctrina franceză. economice şi sociale. Droit civil. 948 pct. Centre de Publications Universitaires. pag.5. nu se cere nici o condiţie specială pentru forma ofertei.ofertă fără termen.. . 2.

. serioasă. până la momentul încheierii contractului.să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice. . . ofertantul o poate revoca. 37 din Codul comercial a fost instituită regula potrivit căreia. . după cum oferta a ajuns sau nu la destinatar: • Dacă oferta nu a ajuns la destinatar. iar contractului i se aplică regulile privind puterea obligatorie a contractului. iar acceptarea ulterioară rămâne fără efecte. conştientă. dar prin art.să fie precisă şi completă. respectiv: . în cazul ofertei cu termen.5. ofertantul este obligat să o menţină până la expirarea termenului.20 Pentru ca o ofertă să fie valabilă se cer întrunite două categorii de condiţii: a) condiţii generale Fiind o manifestare de voinţă. oferta şi acceptarea ofertei sunt revocabile. ofertantul este obligat să o menţină un interval de timp rezonabil pentru a da posibilitatea destinatarului să se pronunţe asupra ei. Oferta devine caducă la expirarea termenului.5. soluţia este diferită. . iar beneficiarul promisiunii are un drept de opţiune. precum şi în situaţiile în care ofertantul devine incapabil sau moare mai înainte de acceptarea ofertei. 2.să provină de la o persoană cu discernământ. neviciată şi cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic.să fie exteriorizată. Forţa obligatorie a ofertei Forţa obligatorie a ofertei se analizează anterior acceptării ei.să fie fermă şi neechivocă.să nu fie afectată de vicii de consimţământ. Revocarea intempestivă a ofertei va atrage răspunderea ofertantului pentru toate prejudiciile produse ca urmare a retragerii ofertei. . În analiza forţei obligatorii a ofertei se disting două situaţii.dacă oferta este fără termen. Promisiunea de vânzare Promisiunea de vânzare este un antecontract care dă naştere unui drept de creanţă. însă se cere ca revocarea să ajungă la destinatar cel mai târziu odată cu oferta. b) condiţii speciale: . .să fie o manifestare de voinţă reală. în sensul că trebuie să exprime voinţa neîndoielnică de a încheia contractul prin simpla acceptare. deoarece după ce a fost acceptată se încheie contractul.dacă oferta este cu termen. respectiv să cuprindă elementele necesare pentru încheierea contractului. în sensul de a cumpăra sau nu bunul. În Codul civil nu există reglementări referitoare la forţa obligatorie a ofertei. oferta de a contracta trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale de validitate ale consimţământului: . • Dacă oferta a ajuns la destinatar. după cum oferta este cu termen sau fără termen. una dintre părţi având o obligaţie de a face faţă de cealaltă parte – să vândă în viitor un anumit bun -.

obligarea promitentului. în „Dreptul”nr. Aplicarea în timp a legii civile.61 Astfel. deciziile nr. 138/5. care este un act juridic unilateral.Of. 144/195858 şi al Legilor nr.7/1994. 11/1992. 144/1958. Ed. 15/29.11. 9/31. întemeindu-se pe dispoziţiile art.29-39. beneficiarul – cumpărător nu poate cere predarea lucrului. contractul de vânzare – cumpărare. 50/1991. 1356/1993 şi nr. 61 Valeriu Stoica. decizia nr. În materia bunurilor imobile. nr.1974. pag. oricare dintre părţile antecontractului de vânzare – cumpărare poate cere instanţei de judecată. pag. ci şi bilaterală – de a vinde şi cumpăra – în ipoteza în care ambele părţi se obligă să încheie în viitor. 1073 şi 1077 Cod civil. 60 Legea nr. publicată în B. 3/1992. Marian Nicolae. iar din aceste antecontract ia naştere obligaţia părţilor de a face tot ce este necesar pentru ca înstrăinarea să aibă loc. pag. deoarece nu a devenit proprietar. în „Dreptul” nr. în „Dreptul” nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar. o persoană primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun. Executarea silită a antecontractelor de vânzare – cumpărare a imobileleor în condiţiile abrogării art. dar constituie antecontracte. Acceptarea ofertei 57 Bogadan Dumitrache. iar vânzarea încheiată cu altă persoană este – sub rezerva fraudei la lege – este valabilă.Of. intrat în vigoare la 29. deoarece dă naştere la obligaţii numai în sarcina promitentului. în cazul promisiunii de vânzare. În această situaţie. 1993. investite cu soluţionarea unor astfel de pricini.acordarea de daune – interese. abrogată prin Decretul –Lege nr. pag. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire. publicată în B. Dacă lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există alte impedimente legale.41 – 53.12. nr. Efectele juridice ale antecontractului de vânzare – cumpărare a unei construcţii.1989.62 Instanţele judecătoreşti63. nr. pag.1989. .. în Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie. Vasile Pătulea. 144/1958.Of.1991 prin art. 221/1993. în”Dreptul” nr.11.57 Din definiţia dată rezultă că promisiunea de vânzare este un contract unilateral. Bucureşti. publicat în B.1991. .27 – 33. în condiţiile abrogării Decretului nr.08.30. Flavius Baias. 14471958. 2001. pag.Flavius Baias. 63 Curtea Supremă de Justiţie. în „Dreptul” nr. în virtutea principiului conversiunii actelor juridice. 765/1993. Instituţii de drept civil. nr.300. reparare şi desfiinţare a construcţiilor. nr. rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta ulterior consimţământul de a cumpăra bunul. Regimul juridic al antecontractelor privind înstrăinările imobiliare subsecvent abrogării Decretului nr. Universul Juridic. 59 Legea nr. nr. au decis în sensul că pot pronunţa . abrogată prin Decretul – Lege nr.03. o hotărâre care să ţină loc de act contract de vânzare – cumpărare.Of.21-22. . deciziile nr. 1073 şi 1077 Cod civil a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare – cumpărare. printr-un înscris sub semnătură privată se va poate constata doar existenţa unui antecontract de vânzare – cumpărare.03.2339/1993.pronunţarea. cit. 1448/1993. 1/26. în baza art. pe baza unui antecontract de vânzare – cumpărare. încheiate sub imperiul Decretului nr. beneficiarul – cumpărător nu poate cere decât daune – interese.222/1993. 41 din Legea nr. 2614/1991. pag.1958.1058 şi abrogat la 7. nr. Dacă promitentul – vânzător nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane. la preţul stabilit. 58 Decretul nr. în legătură cu înstrăinările de imobile. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale. 9/1993. nr. 135/1. precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii.75-79. 58/197459 şi 59/197460 sunt nule ca şi contracte de vânzare – cumpărare.Romano. Romeo Popescu. în „Dreptul” nr. sub sancţiunea daunelor cominatorii. Promisiunea de vânzare poate fi nu numai unilaterală.21 Spre deosebire de oferta de a contracta. op.879/1993.02.12. 62 Francisc Deak.Eugeniu Safta.7/1994. Secţia civilă.1974. 12 din Decretul nr. 167/7. la încheierea contractului. alternativ: .8/1992. publicată în M. actele juridice constatate prin înscrisuri sub semnătură privată.

Momentul încheierii contractului Momentul încheierii contractului este acela în care se realizează acordul de voinţă prin întâlnirea acceptării cu oferta de a contracta. Cu caracter de excepţie.7. Definiţie Acceptarea ofertei este cea de a doua latură a consimţământului şi constă în manifestarea voinţei juridice a unei persoane dea încheia un contract în condiţiile stabilite în oferta ce i-a fost adresată în acest scop. s-a pus problema valorii pe care o are simpla tăcere a unei persoane cărei i s-a adresat o ofertă. momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul şi acceptantul cad de acord asupra încheierii contractului.64 2. prin lege sau în practica judecătorească. .50-51.ofertantul şi acceptantul sunt prezenţi. prin ea însăşi.cit. acceptarea poate să provină de la orice persoană interesată să încheie contractul. tăcerea nu poate avea valoare de acceptare. .7.1.2. • atunci când oferta este făcută exclusiv în interesul celelilate părţi. 64 65 Liviu Pop. numai acea persoană o poate accepta. Încheierea contractului între prezenţi În cazul în care ofertantul şi acceptantul sunt de faţă. • dacă oferta a fost adresată unei anumite persoane. se consideră că tăcerea poate să însemne acceptare a ofertei în următoarele cazuri: • legea admite tacita reconducţiune – tacita reînchiriere -65 • părţile pot să fi convenit.8.. să fie conformă acesteia. Condiţiile acceptării ofertei Acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru voinţa juridică. adică să concorde cu oferta. 2. în condiţiile în care. ca simpla tăcere după primirea ofertei să aibă valoare de acceptare. • acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să fi devenit caducă sau să fi fost revocată. op. 2. tacită. dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie. precum şi următoarele condiţii speciale: • să fie pură şi simplă. mai înainte. .22 2. es poate fi considerată ca fiind acceptată chiar dacă partea căreia i-a fost adresată tace. atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită”. care poate fi în scris sau verbal. se va distinge după cum: .contractul se încheie prin telefon.1. pag.contractul se încheie prin corespondenţă. 1437 Cod civil „ după expirarea termenului stipulat în contractul de locaţiune. Felurile acceptării ofertei Acceptarea ofertei poate fi de două feluri: 1. expresă. care rezultă din anumite acţiuni. dar dacă a fost adresată publicului. Potrivit art. în general. Pentru stabilirea momentului la care s-a încheiat un contract. Referitor la acceptarea tacită.

transmiterea dreptului de proprietate are loc în momentul încheierii contractului. numită şi încheierea contractului între absenţi. Încheierea contractului prin corespondenţă Încheierea contractului prin corespondenţă. chiar dacă nu a comunicat acceptarea sa ofertantului. este preferat sistemul recepţiei acceptării. locul încheierii contractului este acela unde se află ofertantul.3. locul încheierii contractului este acela în care se află părţile. prin scrisoare. telefax. a generat patru sisteme sau teorii pentru cunoaşterea momentului încheierii contractului. • viciile de consimţământ se analizează în raport de momentul încheierii contractului. telex. • determină locul încheierii contractului.8. respectiv: • din momentul încheierii contractului acesta poate să-şi producă efectele. • Sistemul expedierii acceptării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care acceptantul a expediat răspunsul său afirmativ. chiar dacă răspunsul nu a ajuns la cunoştinţa ofertantului. Importanţa momentului încheierii contractului Momentul încheierii contractului prezintă importanţă datorită consecinţelor deosebite pe care le produce. Locul încheierii contractului Locul încheierii contractului se determină diferit. precum şi caducitatea ofertei. după cum încheierea contractului s-a realizat între prezenţi. iar riscul pierii bunurilor se suportă de cumpărător. • dacă încheierea contractului se realizează prin telefon. telefax. indiferent de faptul că ofertantul a luat sau nu la cunoştinţă de conţinutul acestuia. 2. . prin telefon sau prin corespondenţă: • Între părţile prezente. În doctrină şi jurisprudenţă. telegramă. 2. telex. • Sistemul informării consideră că momentul încheierii contractului este acela în care ofertantul a luat cunoştinţă de acceptare.23 Regulile încheierii contractului între prezenţi sunt aplicabile şi în ipoteza în care încheierea contractului se realizează prin telefon.2. • în cazul contractelor translative de proprietate având ca obiect bunuri certe. • în raport de acest moment se apreciază posibilitatea de revocare. • Sistemul emisiunii (al declaraţiunii) consideră că acordul de voinţă s-a realizat în momentul în care destinatarul ofertei şi-a manifestat acordul cu oferta primită. • Sistemul recepţiei acceptării de către ofertant (sistemul primirii acceptării) consideră că încheierea contractului a avut loc în momentul în care răspunsul acceptantului a ajuns la ofertant. atunci când oferta şi acceptarea se transmit prin scrisoare. telegramă.8. născându-se drepturile şi obligaţiile părţilor contractante. • în caz de conflict de legi în timp contractului i se va aplica legea în vigoare la momentul încheierii sale.

2. A interpreta înseamnă a determina înţelesul exact al clauzelor unui contract. prin cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă. • contractul produce pe lângă efectele expres arătate şi alte efecte.71 -72 . 79 din Legea nr. Tratat de drept civil. în timp ce altele au caracter special. regulă reglementată în art. modificat sau stins prin acel contract. legii locului unde a fost încheiat.2. Noţiune şi reglementare Prin efectele contractului se înţeleg raporturile juridice civile născute din acel contract. Ed. iar nu după sensul literal al termenilor”. Importanţa locului încheierii contractului Determinarea locului încheierii contractului prezintă importanţă în cadrul relaţiilor de drept internaţional privat atunci când apare un conflict de legi în spaţiu.1. 977 Cod civil conform căruia „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante.” 67 68 Elena Cîrcei. dispune: „Contractul care nu poate fi localizat în funcţie de prestaţia caracteristică a unei dintre părţi este supus. 977-985 din Codul civil.1. dar sunt interdependente şi trebuie să fie aplicate concomitent. 2 Cod civil. Bucureşti. Codul civil cuprinde reglementări referitoare la efectele contractului în art. regulă reglementată în art. 969 – 985. având în vedere sistemul recepţiei acceptării. Interpretarea contractului Determinarea efectelor contractului presupune stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut. Pentru aceasta este necesar să se dovedească contractul şi să se interpreteze clauzele acestuia. Corneliu Bîrsan. cât priveşte condiţiile de fond. în sensul că sunt avute în vedere la interpretarea oricărui contract. dar la toate urmările.9. Academiei.1.24 • în cazul contractului încheiat prin corespondenţă. respectiv drepturile şi obligaţiile aflate în conţinutul acestor raporturi. 970 alin. pag.66 CAPITOLUL 3 EFECTELE CONTRACTULUI 3. 1981. 970. pentru stabilirea legii aplicabile.47 Constantin Stătescu. 105/1992 cu privire la reglementare raporturilor de drept internaţional privat. 1/1993. 3. Teoria generală a obligaţiilor.67 Principalele reguli de interpretare sunt cuprinse în art. pag. locul încheierii contractului este acela unde se află destinatarul ofertei. care dispune referitor la contracte că „obligă nu numai la ceea ce este expres întrînsele. În legătură cu interpretarea legii şi a convenţiilor civile. ce 66 Art. Regulile generale de interpretare a contractului Regulile generale68 de interpretare a contractului sunt: • prioritatea voinţei reale a părţilor. 44 .2. cu precizarea că unele dintre aceste reguli au caracter general. 3. în „Dreptul” nr.

980 Cod civil)..1. • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care ele pot produce un efect (art. • regula in dubio pro reo. când este îndoială. Principiul obligativităţii contractului Principiul obligativităţii contractului este reglementat în art. op.2. 983 Cod civil).110 . dar şi din cauze autorizate de lege. în timp ce contractul obligă numai pe cei care l-au încheiat.984 Cod civil). 969 alin. 969 alin. Conform art. revocarea convenţiilor se poate realiza nu numai prin consimţământul mutual..65 Tudor R. nu se restrânge numărul şi întinderea acestora la exemplul dat (art. pag. obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa”.3. 3.2.1. op. 2 Cod civil. 979 Cod civil). pag. acesta are ca obiect numai prestaţiile la care părţile s-au obligat (art. Principiile efectelor contractului şi excepţiile de la aceste principii Principiile efectelor contractului sunt reguli de drept civil care arată cum şi faţă de cine se produc aceste efecte. principiul relativităţii şi principiul opozabilităţii. Efectele contractului sunt guvernate de principiul obligativităţii. Între aceste cauze se înscrie şi denunţarea unilaterală a contractului care poate să intervină în materia contractului de închiriere 69 70 Liviu Pop. convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă (art. Regulile speciale de interpretare a contractului Regulile speciale de interpretare a contractului69 sunt următoarele: • clauzele îndoielnice se interpretează în sensul care reiese din natura contractului (art. cit. 981 Cod civil care prevede principiul conform căruia „clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg deşi nu sunt expres întrînsul”. • atunci când în contract se dă un exemplu pentru aplicarea obligaţiilor. Popescu.3.985 Cod civil).1. • oricât de generali ar fi termenii contractului.3. Petre Anca. 3. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului trebuie să fie prevăzute expres de lege sau de contract. • în cazul în care există îndoială clauzele contractului se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul (art. fie numai pentru considerentul că legea are o aplicaţie generală. 3. conform căruia „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”. 1 Cod civil.978 Cod civil). Ne vom găsi în prezenţa unei excepţii de la acest principiu în următoarele cazuri: Denunţarea unilaterală a contractului Între modul de încheiere a contractului şi modul de revocare a acestuia trebuie să existe o simetrie. precum şi în art. cit.70 3. În doctrină s-a susţinut că un contract nu poate fi identificat cu o lege.25 echitatea. în sensul că dacă încheierea contractului este rezultatul unui mutuus consensus. revocarea contractului trebuie să fie rezultatul unui mutuus dissensus.

72 Aceste excepţii sunt clasificate în excepţii aparente şi excepţii reale sau veritabile. a contractului de mandat ( art. 71 3.Of. din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale. pag 140 73 Constantin Stătescu. el neputând să profite sau să dăuneze altor persoane. 71 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.2004 72 Ion Dogaru. în materia contractului de închiriere. 1436 alin.2. 1552 şi 1556 Cod civil) sau a contractului de depozit (art. pag. • ceea ce se promite este fapta personală a debitorului de a determina o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic faţă de creditor. iar obligaţia sa se va naşte numai dacă aderă la contract sau încheie un nou contract.1. se prelungeşte de drept pentru o perioadă de 5 ani.1616 Cod civil). 8/2004. O suspendare temporară apare în situaţia în care. Excepţiile de la principiul relativităţii contractului Excepţiile de la principiul relativităţii contractului sunt acele situaţii juridice în care contractul poate să producă efecte şi faţă de alte persoane decât părţile sau succesorii în drepturi ai părţilor. independent de voinţa părţilor. contractul încetează de plin drept. nr.3. Pompil Drăghici.26 fără termen (art. publicată în M. pe parcursul existenţei unui contract cu executare succesivă.66 .2.73 Trăsăturile caracteristice ale promisiunii pentru fapta altuia sunt următoarele: • terţul nu este obligat prin contractul încheiat între promitent şi creditorul promisiunii. Acest principiu este instituit prin art. 3. conform căruia „convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”. iar dacă partea a decedat. Corneliu Bîrsan. aflate în curs de executare. Încetarea contractelor intuitu personae Contractele intuitu personae sunt încheiate în considerarea calităţilor deosebite ale unei părţi. în materia contractului de asigurare. Suspendarea forţei obligatorii a contractului Dacă una dintre părţi nu îşi execută obligaţia intervine suspendarea obligativităţii contractului. Prorogarea legală Un caz de modificare a forţei obligatorii a contractului. Acest lucru se întâmplă de exemplu în cazul contractului de mandat.278/30. cit. care expiră la data de 8 aprilie 2004. op. op. cit. iar excepţia reală este stipulaţia pentru altul sau contractul în folosul unei terţe persoane. Excepţiile aparente sunt promisiunea faptei altuia sau convenţia de porte – fort şi acţiunile directe. îl reprezintă prelungirea legală a contractului dincolo de termenul stabilit de părţi.3.03. De exemplu. 973 Cod civil. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere. 2 Cod civl). prin lege s-a dispus că durata contactelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe. Promisiunea faptei altuia este un contract prin care debitorul se obligă faţă de creditor să determine o terţă persoană să-şi asume un angajament juridic în folosul creditorului din contract. intervine un caz de forţă majoră care împiedică executarea contractului. dacă partea obligată nu plăteşte prima de asigurare. Principiul relativităţii efectelor contractului Principiul relativităţii efectelor contractului poate fi definit ca regula potrivit căreia contractul produce efecte numai faţă de părţile contractante. De exemplu...

Codul civil face aplicaţii ale stipulaţiei pentru altul în materia donaţiei cu sarcină în favoarea unui terţ (art. care nu participă la încheierea contractului. numită promitent. Pentru ca stipulaţia pentru altul să producă efecte juridice este obligatorie întrunirea condiţiilor generale menţionate în art. 1984. Terţul beneficiar exercită acest drept printr-o acţiune personală (proprio nomine). să facă sau să nu dacă ceva în folosul unei terţe persoane. un obiect determinat şi o cauză licită). 28 . Dreptul terţului beneficiar se naşte direct în puterea contractului dintre stipulant şi promitent. aplicaţii ale acestei excepţii se mai întâlnesc în cazul contractului de asigurare (art. 3. dar exerciţiul dreptului depinde de voinţa terţului.828 – 830) şi a rentei viagere (art. Dreptul transporturilor. lucrătorii folosiţi de antreprenorul unei clădiri au dreptul să-l acţioneze direct pe beneficiarul clădirii pentru plata sumelor ce li se cuvin. în măsura în care aceste sume nu au fost plătite antreprenorului. Raporturile juridice dintre stipulant şi promitent au în conţinutul lor dreptul stipulantului de a pretinde promitentului să-şi execute obligaţia asumată în folosul terţului beneficiar. Stipulaţia pentru altul generează raporturi juridice între stipulant şi promitent. direct şi nemijlocit. Codul civil reglementează două cazuri de acţiuni directe în materia contractului de antrepriză74 şi a contractului de mandat75 Stipulaţia pentru altul – numită şi contractul în folosul unei terţe persoane – este un contract prin care o parte. În afară de reglementările cuprinse în Codul civil. consimţământul valabil al părţii care se obligă. Principiul opozabilităţii efectelor contractului 74 Conform art.1642).27 • debitorul nu este obligat să garanteze faţă de terţ executarea angajamentului de către terţa persoană. numită terţ beneficiar. voinţa de a stipula (animus stipulandi). persoana terţului beneficiar trebuie să fie determinată la momentul încheierii contractului sau să fie determinabilă în raport cu momentul executării acestuia. Acţiunile directe reprezintă posibilităţi recunoscute de lege unor persoane străine de un contract de a acţiona împotriva uneia din părţile contractante. nu în favoarea sa. numită stipulant. Universitatea Bucureşti. iar dreptul de a cere executarea obligaţiei îi aparţine şi stipulantului. invocând contractul la a cărui încheiere nu au participat.38 . Stipulaţia pentru altul a fost calificată ca o excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului deoarece prin intermediul acestei construcţii juridice se creează drepturi în favoarea altor persoane decât părţile contractului.3. 75 Potrivit dispoziţiilor art. Raporturile juridice dintre promitent şi terţul beneficiar pun în evidenţă caracterul de excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor contractului a stipulaţiei pentru altul. însă acesta va cere executarea obligaţiei în favoarea terţului. 2. 9 din Legea nr. independent de manifestarea de voinţă a terţului. pag. să dea. 136/1995) şi a contractului de transport de bunuri76. la care se adaugă două condiţii speciale: 1. Tonel Ciobanu. dar în puterea contractului. 1488 Cod civil.3. 76 Aurel Pop. mandantul are o acţiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul şi-a substituit-o în îndeplinirea mandatului. precum şi între promitent şi terţul beneficiar. în sensul că favoarea terţului se naşte un drept. 948 Cod civil pentru valabilitatea contractelor (capacitatea de a contracta. 1542 Cod civil. dispune ca cealaltă parte.

Cristian Jora. prin contractul secret. Ed. Ed. mincinos – care nu reflectă voinţa lor reală. Contractul şi răspunderea contractuală. a drepturilor şi obligaţiilor născute din acel contract. Drept civil. Ion Dogaru. între aceleaşi părţi. De exemplu. Facultatea de drept. II. pag. în funcţie de modul în care este conceput contractul public şi de elementul în privinţa căruia operează. Universitatea din Bucureşti. Definiţia simulaţiei Analizând definiţiile formulate în doctrină77putem defini simulaţia ca fiind o operaţiune juridică în cadrul căreia două persoane încheie un contract public – aparent. Bucureşti. pag. Teoria generală a contractelor şi obligaţiunilor. Drept civil român.Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului este situaţia în care un terţ va fi îndreptăţit să ignore existenţa unui contract. că operaţiunea juridică consemnată în contractul public nu s-a realizat. Obligaţiuni. În acest caz părţile convin.108. simulaţia se poate prezenta în una din următoarele forme: • contractul fictiv. pe cale de consecinţă. vol. op. Bucureşti. prin care se creează o altă situaţie juridică decât cea creată printr-un contract secret – contraînscris – care exprimă voinţa reală a părţilor.a.3. 3. iar contractul secret este un contract de donaţie. 1947.259. şi. 1925. Florin Ciutacu. Partea I. Simulaţia prin deghizarea contractului public este de două feluri: 1. Teoria generală a dreptului civil. Curs de drept civil.153. 1994. Ed. Facultatea de drept.79. deghizare parţială. • contractul prin care se realizează o interpunere de persoane. Luţescu. fiind anihilat de prevederile contraînscrisului.28 Opozabilitatea contractului reprezintă modul de a defini obligativitatea contractului în raport cu terţii.. Drept civil. 1994. cit. O astfel de excepţie este simulaţia. Bucureşti.. pag. Dreptul obligaţiilor. Teoria generală a drepturilor reale.144. Lumina Lex.1. Curs de drept civil. 1993. vol. apg. Bucureşti. pag. Flavius Baias. Simulaţia prin încheierea unui contract fictiv presupune o disimulare totală a realităţii. Francisc Deak. unul public şi unul secret. când prin contractul public se urmăreşte să se ascundă natura juridică a contractului secret. Beleiu. George N. Ed. Bucureşti. contractul public este un contract de vânzare – cumpărare. În raport cu terţii un contract se impune ca o realitate juridică care nu poate fi ignorată. Ed. pag. Ioan Albu. cit. 1960. Teoria generală. Universitatea din Bucureşti. în sensul că actul public este lipsit de orice conţinut juridic. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă. pag.46-50 .Traian Ionaşcu. vânzarea fictivă a unor bunuri pentru a evita executarea silită pornită de creditor. • contractul deghizat. Condiţiile existenţei simulaţiei În cazul simulaţiei se încheie. 77 George Plastara. Cartea Românească. Vlahide. Curs de drept civil. Teofil Pop. Gh. Bucureşti. 404. IV. f. deghizare totală. două contracte. pag. de exemplu preţul din contractul de vânzare – cumpărare sau scadenţa reală a obligaţiei de plată a preţului. op. Dacia. Cluj – Napoca.122. Aurel Pop. pag. Teoria generală a obligaţiilor.176. pag. Europa Nova. Formele simulaţiei Simulaţia se poate prezenta. Simulaţia. dacă prin contractul public sunt ignorate numai anumite elemente ale contractului secret. Repetiţia principiilor de drept civil.3. 2. De exemplu. Rosetti. 347. Paul C. Pentru a ne găsi în prezenţa simulaţiei este necesar ca actul secret să se încheie anterior sau concomitent cu actul public. Pompil Drăghici. 1980.

29 Simulaţia prin interpunere de persoane intervine atunci când contractul public se încheie între anumite persoane, iar în contractul secret se determină adevăratele persoane între care s-a încheiat contractul. Această formă de simulaţie este întâlnită în materia donaţiei prin interpunere de persoane, pentru a se asigura anonimatul persoanei gratificate. Scopurile urmărite de părţi prin simulaţie78 Simulaţia are un scop general şi abstract, acela al ascunderii de către părţi a cuprinsului ori a existenţei acordului de voinţă, faţă de terţi, precum şi un scop concret, care poate să constea în: - sustragerea unor bunuri de la urmărirea pornită de creditori; - evitarea raportului donaţiilor şi reducţiunii liberalităţilor excesive; - asigurarea anonimatului unei persoane gratificate; - evitarea aplicării integrale a taxelor de timbru. Efectele simulaţiei Potrivit dispoziţiilor art. 1175 Cod civil, actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane. În sistemul dreptului civil român, simulaţia nu este sancţionată cu nulitatea, sancţiunea specifică care intervine în cazul simulaţiei este, după caz, inopozabilitatea faţă de terţi a situaţiei juridice create prin contractul secret şi înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie. Efectele contractului în caz de simulaţie sunt guvernate de două reguli: 1. contractul secret produce efecte numai între părţi şi, în principiu, succesorii lor universali; 2. contractul secret nu produce efecte faţă de terţii de bună-credinţă. Terţii au opţiunea de a invoca în favoarea lor contractul public sau contractul secret. Acţiunea în simulaţie Acţiunea în declararea simulaţiei este acea acţiune civilă prin care se urmăreşte constatarea caracterului simulat al contractului public şi existenţa contractului secret care modifică, total sau parţial, contractul public. Proba simulaţiei se face după reguli diferite: - între părţi, proba se face conform regulilor de drept comun referitoare la proba actului juridic; - terţii pot proba simulaţia prin orice mijloc de probă, inclusiv martori sau prezumţii, deoarece faţă de ei simulaţia este un fapt juridic. Admiterea acţiunii în simulaţie va duce la înlăturarea efectelor contractului public, iar singurul contract care îşi va produce efectele juridice va fi contractul secret, dacă este încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi, eventual, formă cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Efectul principal al acţiunii în declararea simulaţiei este încetarea caracterului secret al contraînscrisului. 3.4. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice Din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg următoarele efecte specifice: 1. obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să fie executate simultan. De la această regulă fac excepţie acele contracte care prin natura lor sau datorită voinţei părţilor se execută altfel. Aşa fiind, oricare parte contractantă are dreptul să refuze executarea obligaţiei proprii, atâta timp cât cealaltă parte, care pretinde
78

Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.147

30 executarea, nu execută obligaţiile ce-i revin din acelaşi contract. Această posibilitate poartă denumirea de excepţie de neexecutare a contractului; 2. dacă una din părţi nu-şi execută culpabil obligaţiile, cealaltă parte are dreptul să ceară în justiţie rezoluţiunea sau rezilierea contractului; 3. dacă un eveniment independent de voinţa sa împiedică o parte contractantă să-şi execute obligaţiile, contractul încetează, cealaltă parte fiind exonerată de obligaţiile sale. Legat de aceasta se pune problema suportării riscurilor contractuale.79 3.4.1. Excepţia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus) Definiţia Excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii. Prin invocarea acestei excepţii, partea care o invocă obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o suspendare a executării propriilor obligaţii, până în momentul în care cealaltă parte îşi va executa obligaţiile ce-i revin. De îndată ce aceste obligaţii vor fi îndeplinite, efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare a contractului încetează.80 Reglementare În codul nostru civil nu există un text general care să reglementeze excepţia de neexecutare a contractului, dar ea este consacrată în câteva cazuri, în materie de vânzare, de schimb şi depozit remunerat. “Vânzătorul nu este dator să predea lucrul, dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi nu are dat de vânzător un termen pentru plată”, dispune art. 1322 Cod civil. Tot astfel, cumpărătorul are şi el dreptul de a opune excepţia de neexecutare. În cazul contractului de schimb, partea ce a primit lucrul ce i s-a dat în schimb de către cealaltă parte, fără ca acesta să fi fost proprietarul lucrului respectiv, nu poate fi constrânsă să predea lucrul pe care, la rândul său, l-a promis, ci numai să întoarcă pe cel primit (art. 1407 Cod civil). În materia contractului de depozit, “depozitarul poate să oprească depozitul până la plata integrală cuvenită din cauza depozitului”(art. 1619 Cod civil).81 Temeiul juridic În doctrină, excepţia de neexecutare a contractului este fundamanetată, de majoritatea autorilor, pe reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor născute din contractele sinalagmatice.82, dar este susţinut şi punctul de vedere potrivit căruia fundamentul excepţiei de neexecutare este principiul bunei-credinţe şi echităţii, în baza căruia nici una dintre părţi nu ar putea solicita celeilalte părţi executarea angajamentelor sale, fără a oferi şi ea ce datorează.83 Condiţiile invocării excepţiei de neexecutare a contractului Pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului se cer întrunite următoarele condiţii: -obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. De exemplu, cumpărătorul nu poate refuza să plătească preţul pe motiv că vânzătorul îi datorează o sumă de bani pe care i-a împrumutat-o;
79 80

Liviu Pop, op. cit.,pag. 72; Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 83. Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 84. 81 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 136. 82 Octavian Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru, Principii şi instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă 2002- 2003, Ed. Rosetti, Bucureşti, pag. 197; Liviu Pop, op. cit., pag. 73. 83 Dimitrie Gherasim, Buna - credinţă în raporturile juridice civile, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag. 82.

31 este necesar ca din partea celuilalt contractant să existe o neexecutare, chiar parţială, dar suficient de importantă; - neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui ce invocă excepţia, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia; - părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce. Dacă un astfel de termen a fost convenit, înseamnă că părţile au renunţat la simultaneitatea de executare a obligaţiilor şi deci nu mai există temeiul pentru invocarea excepţiei de neexecutare; - pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu se cere ca debitorul să fi fost pus în întârziere. Invocarea excepţiei de neexecutare are loc direct între părţi, fără a fi necesar să se pronunţe instanţa judecătorească. Este însă posibil ca partea căreia i se opune această excepţie să sesizeze instanţa judecătorească ori de câte ori pretinde că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv.84 Excepţia de neexecutare poate fi opusă nu numai celeilalte părţi, ci tuturor persoanelor ale căror pretenţii se întemeiază pe acel contract. Aşadar, ea poate fi invocată şi faţă de un creditor al celeilalte părţi care solicită obligarea la executare pe calea acţiunii oblice. În schimb nu poate fi opusă acelor terţi care invocă un drept propriu şi absolut distinct născut din contractul respectiv. Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului Efectul invocării excepţiei de neexecutare a contractului constă în suspendarea obligaţiei asumate de partea care foloseşte aceste mijloc de apărare, până la momentul la care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţia a cărei neexecutare a determinat invocarea excepţiei. 3.4.2. Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Definiţia rezoluţiunii Prin rezoluţiune se înţelege desfiinţarea, pe cale judiciară sau convenţională, a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, în cazul în care nu se îndeplinesc, în mod culpabil, obligaţiile asumate prin convenţie, desfiinţare care produce efecte retroactive.85 Cu alte cuvinte, rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediată, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului. Rezoluţiunea contractului şi nulitatea Deşi ambele au ca efect desfiinţarea retroactivă a contractului, între rezoluţiune şi nulitate există şi importante deosebiri. Astfel, în timp ce cauzele nulităţii sunt întotdeauna concomitente cu momentul încheierii contractului, cauza rezoluţiunii este întotdeauna posterioară încheierii contractului. Nulitatea se întemeiază pe ideea că un contract nu a fost valabil încheiat, pe când rezoluţiunea are ca premisă un contract perfect valabil încheiat, care însă nu a fost executat din culpa uneia dintre părţi. -

84 85

Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag. 86. Valeriu Stoica, ”Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile”, Ed. All, Bucureşti, 1997, pag. 15.

op. s-a afirmat că rezoluţiunea contractului este o sancţiune civilă.debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere. străin de comportamentul debitorului şi nu are caracter 86 87 Liviu Pop. pag. a obligaţiilor contractuale. Acţiunea în rezoluţiune poate fi introdusă de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a realizat precum şi de avânzii ei cauză. 88 Ion Dogaru. Corneliu Bîrsan. Aceste clauze sau pacte comisorii exprese nu trebuie confundate cu condiţia rezolutorie expresă care constituie o modalitate a contractului. 1021 Cod civil.. op. 90 Ovidiu Ungureanu. împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. Corneliu Turianu. ci aceea a riscului contractului. p. Alexandru Bacaci. op. să acorde un termen de graţie părţii acţionate. cit. Călina Jugastru. . . p. . cit. 199. Bacaci. garanţie a respectări contractului.157.32 Temeiul juridic al rezoluţiunii contractului În doctrină.una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile sale. Al. Rezoluţiunea convenţională Clauzele contractuale exprese prin care părţile prevăd rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiilor uneia din ele se numesc pacte comisorii. ar însemna să i se acorde o primă de încurajare. Pompil Drăghici. Punerea în întârziere este foarte importantă. op. constatând îndeplinirea acestor condiţii. cit. cit. Partea îndreptăţită trebuie să se adreseze instanţei judecătoreşti cu o acţiune în rezoluţiune. Dacă neexecutare s-a datorat unei cauze fortuite. pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligaţiilor de către cealaltă parte contractantă. o cale nejustificată de a se desprinde din raportul contractual la care a convenit. 77 Ovidiu Ungureanu. rezoluţiunea nu operează de drept. cit. op. independente de voinţa debitorului.. op. pag. 89 Constantin Stătescu. 87. cit. pag.88 Dacă s-ar recunoaşte o asemenea acţiune părţii care nuşi execută obligaţia. . în condiţiile prevăzute de lege.89 Condiţiile exercitării acţiunii în rezoluţiune Pentru admiterea acţiunii având ca obiect rezoluţiunea unui contract se cer îndeplinite următoarele condiţii: .90 Instanţa judecătorească.. ceea ce ar constitui o înfrângere de neadmis a principiului obligativităţii contractelor. 79. de natură a contribui la executarea întocmai şi cu bună-credinţă.. Constantin Stătescu. Liviu Pop.87 Rezoluţiunea judiciară Potrivit art. op. urmează să se pronunţe asupra rezoluţiunii contractului. Călina Jugastru. Corneliu Bîrsan. 78. rezoluţiunea depinde de un eveniment viitor şi nesigur. op. 199. neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia. p. În cazul condiţiei rezolutorii. Corneliu Turianu. În aceste condiţii. cit. pag. nu se va pune problema rezoluţiunii. Liviu Pop. după caz. pag. 87. putând. legea recunoaşte instanţei dreptul de a verifica şi aprecia cauzele rezoluţiunii.86 Majoritatea autorilor consideră însă că temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic. cit.

op. Intenţia părţilor de a stipula o asemenea clauză trebuie să rezulte fără echivoc din cuprinsul actului juridic. Constantin Stătescu. 93 Constantin Stătescu. op. cit. Tudor R. respectiv intensitatea cu care produc efectele rezoluţiunii. 89. Daunele interese pot fi evaluate anticipat de părţile contractante printr-o clauză penală. . 200. Pompil Drăghici. în cazul în care una dintre părţi nu îşi va executa obligaţiile sale. Alexandru Bacaci. contractul se consideră desfiinţat de drept. părţile fiind ţinute să-şi restituie prestaţiile efcetuate în temeiul contractului desfiinţat. cit. Popescu. instanţa nu poate acorda un termen de graţie.. Efectul principal constă în desfiinţarea contractului. pag. cealaltă parte este în drept să considere contractul ca desfiinţat. Corneliu Turianu. rezoluţiunea contractului are ca efect repunerea lor în situaţia anterioară. op. Ovidiu Ungureanu. conform art. obligarea debitorului la plata de daune interese. fără ca obligaţia să fi fost adusă la îndeplinire. contractul se desfiinţează. op. Petre Anca. 140. pag. Între părţi. pag. Astfel.. Atunci când creditorul a suferit şi un prejudiciu din cauza neexecutării obligaţiei de către cealaltă parte.91 După modul în care sunt redactate. de îndată ce a expirat termenul de executare. op. chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. Liviu Pop. cit. c) Pactul comisoriu de gradul III constă în clauza prin care se prevede că. 92 În legătură cu toate pactele comisorii este necesar a fi făcută observaţia generală că singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluţiunea este creditorul care şi-a executat sau se declară gată să-şi execute obligaţiile. deşi obligaţia nu a fost îndeplinită la termen totuşi ea a fost executată înainte de a fi avut loc declaraţia de rezoluţiune. Călina Jugastru. op. Corneliu Bîrsan. rezoluţiunea se datorează neexecutării obligaţiilor contractuale de către debitor şi se pune în valoare la iniţiativa creditorului. dar va putea să constate că rezoluţiunea nu a avut loc. în cazul neexecutării obligaţiei. Instanţa de judecată sesizată de una dintre părţi nu va avea altă posibilitate decât aceea de a constata faptul că rezoluţiunea contractului a operat de plin drept. cit..Ion Dogaru. op. fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţei de judecată. Aceasta înseamnă că instanţa de judecată nu este îndreptăţită să acorde termen de graţie şi să se pronunţe referitor la oportunitatea rezoluţiunii contractului. întinderea daunelor interese va fi stabilită de instanţa de judecată. pactele comisorii sunt de patru tipuri: a) Pactul comisoriu de gradul I este clauza contractuală prin care părţile prevăd că.. pag. b) Pactul comisoriu de gradul II este clauza prin care părţile convin că în cazul în care o parte nu-şi execută obligaţiile. 82. 90. Dimpotrivă. cât şi pentru viitor (ex nunc). 81. pag. Instanţa sesizată de partea care nu şi-a executat obligaţia va putea totuşi să constate că. 91 92 Liviu Pop.pag. Având în vedere consecinţele lor asupra fiinţei contractelor. în cazul în care una dintre ele nu execută prestaţiile ce le datorează. 1084 Cod civil. d) Pactul comisoriu de gradul IV este acea clauză contractuală prin care părţile prevăd că. În caz contrar.33 sancţionator. contractul se consideră rezolvit de plin drept. cit. cit. cit. 156..93 Efectele rezoluţiunii contractului Rezoluţiunea produce efecte între părţile contractului şi faţă de terţi. Debitorul care nu şi-a executat obligaţiile nu are dreptul de a pretinde rezoluţiunea contractului.. pe lângă rezoluţiunea contractului. el are dreptul să ceară. pactele comisorii sunt interpretate de practica judiciară restrictiv şi cu mai mare severitate. atât pentru trecut (ex tunc). Corneliu Bîrsan. pag. O asemenea stipulaţie are drept efect desfiinţarea necondiţionată a contractului. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură posibilitatea acestuia de a cere executarea silită a contractului şi de a nu se ajunge la rezoluţiune.. în cazul pactului comisoriu.

De aceea şi obligaţiile izvorâte din cele două stipulaţii erau independente una faţă de alta. cu excepţia faptului că desfiinţează contractul numai pentru viitor. În doctrină s-a afirmat că. Corneliu Bîrsan. op. pag. pag. pierderea fortuită a bunului înainte de predare. cit. regimul juridic al rezoluţiunii. stipulaţia prin care vânzătorul se obliga să vândă bunul cumpărătorului şi stipulaţia prin care cumpărătorul se obliga să plătească preţul vânzătorului. rezoluţiunea contractului are ca efect desfiinţarea tuturor drepturilor consfinţite în favoarea lor de către dobânditorul bunului sau bunurilor ce au format obiectul contractului rezolvit. cit. soluţia injustă din dreptul roman. 3 Riscul contractului Când în cadrul unui contract sinalagmatic. fără însă ca aceasta să aibă vreo influenţă asupra a tot ceea ce s-a executat până atunci.. Constantin Stătescu. op. cine va suporta riscul contractului în cazul imposibilităţii fortuite de executare a obligaţiei ce revine uneia dintre părţi. rezilierii i se aplică. Filipescu. 96 Tudor R. de exemplu. în cazul bunurilor imobile. din considerente de echitate.. resolvitur jus accipientis”. quam ipso habet”. urmare a caracterului retroactiv al rezoluţiunii. în orice alt mod. adică să suporte riscul contractual. 84. pag. Astfel. efectele viitoare ale contractului încetează. op. Valeriu Stoica. ci în exprimarea contractuală de res perit debitori. în timp. 90. Prestaţiile executate în trecut. 87. cit. este normal ca şi cealaltă parte să fie exonerată de executarea obligaţiei sale corelative. Liviu Pop. cit. pag. op. pag. cit. libera pe vânzător. Rezilierea are ca efect desfiinţarea contractului sinalagmatic. Se poate întâmpla însă că dintr-o împrejurare independentă de voinţa părţilor. care trebuia să plătească preţul. cealaltă parte va putea cere rezilierea contractului. 15. 130. la contractul de vânzare-cumpărare.. deci res perit emptori.97 94 95 Liviu Pop. Popescu. dobânditorul nu putea transmite drepturi pe care nu le avea “nemo plus juris ad alium transfere potest.95 3. pag. . pag. cu alte cuvinte. op. 84. pentru cauză de neexecutare numai pentru viitor. Se pune atunci problema de a şti dacă partea cealaltă mai este ţinută să-şi execute obligaţia ce-i revine ori.34 Faţă de terţi. 138.4. nu însă şi pe cumpărător. op. 97 Ioan Albu. Petre Anca. cit. una dintre părţi să se afle în imposibilitatea de a-şi executa obligaţia. terţii dobânditori vor putea opune dobândirea drepturilor lor prin posesie de bună credinţă (art. sub toate celelalte aspecte. de exemplu. conform principiului “resoluto jure dantis. însă nu în exprimarea extracontractuală de res perit domino. Contractul de închiriere. Cu toate acestea.94 Rezilierea contractului Rezilierea contractului este sancţiunea care se aplică în cazul neexecutării culpabile a unui contract cu executare succesivă. În dreptul medieval. este un contract cu execuţie succesivă. şi în dreptul civil modern.. în cazul bunurilor mobile şi prin uzucapiune. Dacă la un moment dat una dintre părţi nu-şi mai execută obligaţia. o parte nu vrea să-şi execute obligaţia sa. op. Această soluţie s-a transmis.. Ion P. fiind de regulă ireversibile. cu soluţia res perit domino. cu titlu de regulă. 1909 Cod civil). se poate spune că rezoluţiunea contractelor cu executare succesivă se numeşte reziliere. contractele sinalagmatice aveau la bază două stipulaţii independente. De aceea. Ca urmare.. ori este.96 Problema suportării riscurilor contractuale a fost soluţionată diferit în decursul timpului. a fost înlocuită. rămân definitiv executate. În dreptul roman. culpabilă de această neexecutare. care exprima aplicarea la vânzare-cumpărare a adagiului res perit creditori. cit. Ca efect al rezilierii.

fie soluţia de a se reduce în mod corespunzător contraprestaţia ce ar urma să se execute de cealaltă parte. contractul se consideră de drept desfăcut. proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimţământului părţilor.. dacă în timpul locaţiunii lucrul închiriat piere în totalitate. Suportarea riscurilor în contractele sinalagmatice translative de proprietate Riscul contractului capătă o soluţie specifică în cazul în care este vorba de un contract sinalagmatic translativ de proprietate privind un bun cert.. pag. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. dacă parte ce ar putea fi executată nu asigură scopul pentru care contractul a fost încheiat. care determină aplicarea regulii riscului contractual. 1423 Cod civil civil). Locatorul este debitorul unei obligaţii imposibil de executat şi va suportă riscul contractului. nu are caracter imperativ. în diferite materii. 92. dacă înainte de predare. . Regula riscurilor contractuale se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor care s-au obligat fiecare numai în consideraţia executării obligaţiei corelative. Temeiul sau fundamentul regulii res perit debitori constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligaţilor ce revin părţilor contractante. cit. Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei debitorului lipseşte de cauză obligaţia creditorului. . 98 Ion P. Filipescu. cit. care pune riscurile în sarcina debitorului obligaţiei a cărei executare a devenit imposibilă. Regula că riscul contractului este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat nu este formulată de Codul civil. dar nici cealaltă parte nu va putea pretinde despăgubiri pentru neexecutare de la debitorul obligaţiei imposibil de executat. produce efecte retroactiv. deci nu în întregime ca în situaţiile precedente. aşa încât părţile pot conveni cu privire la sarcina riscurilor contractuale.fie soluţia desfiinţării sau desfacerii în întregime a contractului. op. O asemenea problemă se pune în situaţia în care lucrul care a făcut obiectul contractului a pierit dintr-o cauză fortuită. înainte de a fi fort predat de către transmiţător. chiar dacă nu i s-a făcut tradiţiunea lucrului”. Cu privire la transmiterea proprietăţii unui lucru cert. Astfel: . două situaţii sunt posibile: . motiv pentru care această regulă. neexecutarea obligaţiei uneia dintre părţi lipseşte de suport juridic obligaţia celeilalte care. obligaţia fiecărui contractant este cauza executării obligaţiei de către celălalt contractant. în sensul că ambele obligaţii se consideră ca şi cum nu au existat niciodată. art.în materia contractului de antrepriză. În această situaţie riscul contractului este suportat integral de către debitorul obligaţiei imposibil de executat. dar acesta face unele aplicaţii. 88. Cazul fortuit. astfel. antreprenorul nu va putea pretinde de la comitent plata pentru munca investită în confecţionarea lucrului Antreprenorul are. ceea ce înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat suportă riscul contractului în măsura obligaţiei neexecutate de el. Constantin Stătescu.35 Regula menţionată înseamnă că debitorul obligaţiei imposibil de executat nu va putea pretinde celeilalte părţi să-şi execute obligaţia corelativă. În contractele sinalagmatice. Regula consacrată în legislaţie este aceea că în cazul contractelor translative de proprietate. în acest caz. ale regulii. pentru a o impune creditorului. op. lucrul confecţionat de antreprenor piere fortuit. sau a unui alt drept real.98 În cazul în care obligaţia devine numai parţial imposibil de executat. riscul contractului îl suportă acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia (res perit domino). . nu va mai trebui să fie executată. Cu alte cuvinte. 971 Cod civil dispune: “În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii.în materie de închiriere. ceea ce înseamnă că locatorul nu va avea dreptul să pretindă chiria de la chiriaş (art. prin caz fortuit. pag. Corneliu Bîrsan. de pildă. calitatea de debitor al unei obligaţii imposibil de executat şi deci suportă riscul contractului.

în acest caz rizico-pericolul este al debitorului”. 2 Cod civil). în cazul bunurilor de gen. riscul contractului va fi suportat de către vânzător. Teoria generală a obligaţiilor”. În caz de neexecutare vânzătorul poate fi obligat la plata de despăgubiri. în acest sens fiind dispoziţiile art. op. obligaţia de predare.părţile au convenit transmiterea proprietăţii la o dată ulterioară încheierii contractului. riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat. acesta nemaifiind în măsură să-şi execute obligaţia la împlinirea condiţiei. 99 Ion P. 1156 alin. Francisc Deak. 1295 alin. Filipescu. iar bunul piere înainte de a se fi operat transferul proprietăţii. transferul operează în momentul întabulării. înainte de pieirea lucrului. Pieirea unor bunuri de gen nu înlătură obligaţia vânzătorului de a-şi executa în natură obligaţia.în sistemul de carte funciară. 1018 alin. 3 Cod civil). spre a-şi executa obligaţia (genera non pereunt). cumpărătorul este obligat să-l primească în starea în care se găseşte. adică de vânzător. Astfel. cit. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. ci ulterior. Astfel. legea dispune că riscul îl va suporta vânzătorul. chiar dacă se împlineşte condiţia (art.99 În cazul în care obiectul contractului sunt bunuri de gen. transmiterea proprietăţii lucrului individual determinat este subordonată realizării condiţiei. pag 163. atât ca aplicare a principiului res perit domino. Dacă pendente conditione lucrul a pierit numai în parte. fără a putea obţine vreo reducere a preţului (art. urmează a se distinge după cum este vorba de o condiţie suspensivă sau de o condiţie rezolutorie. în privinţa vânzătorului. Bucureşti.în cazul vânzării lucrurilor viitoare.. Debitorul pus în întârziere poate scăpa de urmările riscului numai dacă dovedeşte că lucrul ar fi pierit chiar dacă ar fi fost predat cumpărătorului la termen (art. Dacă lucrul piere în mod fortuit pendente conditione. dacă până la predare intervine o imposibilitate de executare. deşi este vorba de bunuri certe. cât şi pentru că el este debitorul obligaţiei imposibil de executat. Cu toate acestea riscurile trec asupra dobânditorului. deoarece ca regulă. Chiar dacă toate bunurile din patrimoniul vânzătorului de genul celor vândute au pierit în mod fortuit. În cazul în care vânzarea a fost încheiată sub condiţie suspensivă. de exemplu: . pag. Riscul contractului va fi suportat de către vânzător şi atunci când. numai în acest moment se realizează individualizarea bunurilor. deşi este vorba de un bun cert.. 1074 alin. vânzătorul este obligat să-şi procure altele. O situaţie deosebită apare în cazul în care transferul proprietăţii este afectat de o condiţie. . conform dispoziţiilor art. iar cumpărătorul nu va fi obligat să plătească preţul. Drept urmare. transferul proprietăţii operează la predare. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. 1018 Cod civil). transferul dreptului de proprietate operează numai odată cu predarea către cumpărător. prin înscriere în carte funciară dreptul de proprietate se transmite atât în raporturile dintre părţi. 1960. În consecinţă.. 1 “ vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. În cazul în care. vânzătorul fusese pus în întârziere întrucât nu îşi executase la termenul prevăzut. afară dacă debitorul este în întârziere. .”Curs de drept civil.36 Codul civil face aplicaţia practică a aceste reguli în materia contractului de vânzarecumpărare. chiar mai înainte de întabularea dreptului de proprietate în favoarea dobânditorului. şi anume din momentul în care înstrăinătorul şi-a îndeplinit obligaţia sa prin punerea în posesie a dobânditorului şi predarea înscrisurilor necesare pentru înscrierea dreptului transmis. transferul proprietăţii nu se produce la încheierea contractului. 2 Cod civil care menţionează expres că “lucrul este în rizico-pericolul creditorului.. 88. cât şi faţă de terţi. . de acelaşi fel.

de a acorda un premiu determinat celei mai bune lucrări realizate de cineva. deşi dreptul său de proprietate este desfiinţat cu efect retroactiv din momentul încheierii contractului. care constă în notificarea adresată de dobânditorul unui imobil ipotecat creditorilor ipotecari. Dacă lucrul piere mai înainte de realizarea condiţiei rezolutorii. în condiţiile concursului arătate în promisiune. care va trebui să plătească deci preţul. nu cuprind o reglementare generală a actului juridic unilateral ca izvor de obligaţii.125 .. Cristian Jora. Ed. Reglementare Codul civil. Definiţie Actul juridic unilateral ca izvor de obligaţii este actul juridic civil care reprezintă rezultatul voinţei unui singur subiect de drept având ca efect naşterea.. să plătească o recompensă persoanei care va îndeplini un act sau fapt juridic. Această notificare. 231-232. Constantin Stătescu. riscul contractului va fi suportat de către acea parte care are calitatea de proprietar sub condiţie rezolutorie. Casa de editură şi presă „Şansa” S. III. 102 Gh. 1998. 95.R. pag. cit. 134. numită promitent. Iosif Urs. iar ofertantul este obligat să o menţină timp de 40 de zile.101 CAPITOLUL 4 ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII 4. asumat în mod public. prin care acesta se oferă să plătească. op. vol. iar bunul piere pendente conditione. proprietar sub condiţie rezolutorie.L. Petre Anca. Smaranda Angheni. Popescu. pag. cit. care a fost analizată la mecanismul încheierii contractului. Bucureşti. op. 128. datoriile şi sarcinile ipotecare. 1998. în limita preţului de cumpărare a imobilului sau a preţului evaluat. riscul îl suportă cumpărătorul. Drept civil. realizată în condiţiile art. 4. Oscar Print. c) Promisiunea publică de premiere a unei lucrări în caz de reuşită la un concurs. Beleiu. op.. pag. cumpărătorul unui lucru individual determinat devine proprietar din momentul încheierii contractului şi se află în aceeaşi situaţie în care se găseşte vânzătorul în contractul încheiat sub condiţie suspensivă.2. d) Oferta de purgă a imobilului ipotecat. Bucureşti. Corneliu Bîrsan. dacă bunul a fost dobândit printr-un act cu titlu gratuit. constă în angajamentul unei persoane.37 Dacă vânzarea s-a făcut sub condiţie rezolutorie. cit. se numeşte ofertă de purgă. ca dealtfel şi alte izvoare ale dreptului civil. 4. pag. Florin Ciutacu.3. izvoare de obligaţii În doctrină102 sunt considerate ca izvoare de obligaţii următoarele acte juridice unilaterale: a) Oferta de a contracta. 1804 – 1806 Cod civil. în mod public. Drept civil român. Exemple de acte juridice unilaterale. se obligă. modificarea sau stingerea unei obligaţii. 100 101 Tudor R. b) Promisiunea publică de recompensă este acel act juridic prin care o persoană. pag.100 În concluzie se poate afirma că ori de câte ori transferul unui bun este afectat de o condiţie. acesta reprezentând o excepţie dedusă din interpretarea anumitor instituţii juridice.126 .1.

cunoaşte o definiţie legală cuprinsă în art. Pornind de la această definiţie legală.2.296 . şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane. Gestiunea intereselor altei persoane 5. Bucureşti. gere (administrează) interesele altuia. ca izvor de obligaţii: • Gestiunea de afaceri (art. gestiunea de afaceri este un fapt licit şi voluntar. 987 Cod civil.1.987 – 991). Definiţie Gestiunea intereselor altei persoane. Codul civil reglementează două fapte juridice licite. 103 Constantin Stătescu. pag. modifică sau sting raporturi juridice.992 – 997). cit. Din categoria faptelor juridice licite face parte şi îmbogăţirea fără justă cauză. conform căruia „ acela care. persoana pentru care se acţionează. care nu are o reglementare legală. 2002. cu voinţă. op. All Beck.38 CAPITOLUL 5 FAPTUL JURIDIC LICIT 5.104 Din definiţiile formulate rezultă că părţile care intră în acest raport obligaţional se numesc gerant. Raluca Dimitriu. săvârşeşte fapte materiale sau încheie acte juridice în interesul altei persoane. Corneliu Bîrsan.2. 5. Teoria generală a obligaţiilor.. numită gerat. Ed. Drept civil. fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă. persoana care intervine prin fapta sa voluntară şi gerat. Noţiune şi reglementare Prin fapte juridice se înţeleg evenimentele şi acţiunile omeneşti care produc efecte juridice. fără cunoştinţa proprietarului. 104 Brânduşa Ştefănescu. adică creează. fiind o construcţie a literaturii de specialitate şi a practicii judecătoreşti. se obligă tacit a continua gestiunea ce a început şi a o a săvârşi. în doctrină gestiunea intereselor altei persoane a fost definită ca fiind o operaţiune ce constă în aceea că o persoană intervine.1. până ce proprietarul va putea îngriji el însuşi”. prin care o persoană numită gerant. • Plata lucrului nedatorat (art. numită şi gestiunea de afaceri. pag. fără a avea mandat din partea acesteia.103 Într-o altă formulare.113.295 . prin fapta sa voluntară şi unilaterală.

2. Obligaţiile geratului Geratul are următoarele obligaţii: .3. Efectele gestiunii de afaceri 5. 987 – 988 Cod civil). b) gerantul să acţioneze cu intenţia de a administra interesele unei alte persoane. în caz contrar fiind vorba de un mandat tacit. 3. . 2. Obligaţiile gerantului Obligaţiile gerantului sunt următoarele: . care s-au născut din actele încheiate de gerant în numele său. Actele juridice încheiate de gerant în nume propriu nu trebuie să depăşească limitele unui act de administrare. Gestiunea trebuie să fie utilă geratului105.2.2.să execute toate obligaţiile faţă de terţi.în efectuarea actelor de gestiune să depună diligenţa unui bun proprietar (art.3. . 991 Cod civil). în sensul ca prin săvârşirea ei să se evite o pierdere patrimonială. pag.să dea socoteală geratului pentru operaţiunile efectuate. Aceste condiţii sunt următoarele: 1. 5. Din punct de vedere al atitudinii părţilor faţă de actele de gestiune.2. 5. sau moştenitorii săi. op. .39 5. cit.să plătească gerantului pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut (art. vor putea să o preia (art.să continue gestiunea începută până în momentul în care geratul.2.1.3. precum şi atitudinea părţilor faţă de actele de gestiune.2. 989 Cod civil). 105 Liviu Pop. nu propriile sale interese.149 . urmează a fi reţinute două aspecte: a) geratul să nu aibă cunoştinţă de intervenţia gerantului. Condiţiile gestiunii de afaceri Condiţiile gestiunii de afaceri privesc obiectul şi utilitatea gestiunii..

3.4. Corneliu Bîrsan. potrivit căruia „acela care.3. Constantin Stătescu. . 1092 Cod civil.120.3.. Bucureşti. care diferă după cum acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă. 2 Cod civil).1. În raport de aceste considerente. 996 alin.3.” Întinderea obligaţiei de restituire este reglementată în art. Plata lucrului nedatorat 5. 5. 1981. .2.3. 5. pag. prin plată se înţelege executarea voluntară a unei obligaţii.” Obligaţia de restituire a accipiensului este reglementată în art. iar întinderea obligaţiei de restituire va opera numai în limitele îmbogăţirii sale. iar persoana care primeşte plata se numeşte accipiens. Conform art.dacă lucrul a fost înstrăinat se va restitui preţul primit (art. iar accipiensul este debitorul acestei obligaţii. primeşte ceea ce nu-i este debit. Persoana care efectuează plata se numeşte solvens.3. indiferent de obiectul acesteia. op.40 5. în doctrină106 plata lucrului nedatorat a fost definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără intenţia de a plăti datoria altuia. pag.187. Buna – credinţă în raporturile juridice civile. a plătit o datorie. 994 Cod civil). are drept de repetiţiune în contra creditorului. . care prevede că „ cel ce. crezându-se debitor.1. 5. orice plată presupune o datorie. dar are dreptul să păstreze fructele. 993 Cod civil. 5. din eroare. Reglementare legală Dreptul solvensului de a cere restituirea este reglementat expres în art. Ed.. 106 Dimitrie Gherasim. op. este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. Bina – credinţă se prezumă. Academiei.plata să fie nedatorată. 154. Efectele plăţii nedatorate Principalul efect al plăţii nedatorate este obligaţia de restituire a lui accipiens.plata să fie făcută din eroare. ca orice posesor de bună – credinţă (art.va restitui lucrul. din eroare sau cu ştiinţă. respectiv: . Definiţie În dreptul civil. Acest fapt juridic licit constituie izvor de obligaţii deoarece prin efectuarea unei plăţi nedatorate ia naştere un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul unei obligaţii de restituire a ceea ce a plătit.să existe o plată. de către debitor. Condiţiile plăţii nedatorate Condiţiile generale ale plăţii nedatorate sunt următoarele: . Liviu Pop. cit. 992 Cod civil. cit.3. .4. Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Accipiensul este de bună – credinţă atunci când nu a cunoscut faptul că plata pe care a primit-o nu era datorată. pag. 994 – 997 Cod civil.

41 dacă lucrul a pierit. 995 Cod civil). 1098 şi art. Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Obligaţia de restituire a plăţii nedatorate nu mai există în următoarele cazuri: • cazul obligaţiilor civile imperfecte achitate de bună voie de către debitor (art. prescriptibilă în termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani. termen care începe să curgă din momentul în care solvensul a cunoscut. 5. Bucureşti.7. ră restituie valoarea acstuia din momentul cererii de restituire. 5. acesta va restitui doar în măsura îmbogăţirii sale (art. 5.dacă lucrul a pierit. 2 Cod civil).3. Dacă obiectul plăţii a fost un bun individual determinat. 1092 Cod civil). Cine poate să ceară restituirea Restituirea plăţii poate să fie cerută de următoarele persoane: .8.2. deşi ştia că nu i se datorează. 5.3.creditorii chirografari ai solvensului. 1164 Cod civil).dacă a înstrăinat lucrul. All Beck. sau trebuia să cunoască faptul că plata era nedatorată. să restituie cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut cu conservarea lucrului.5. 81 . Obligaţiile solvensului Solvensul este obligat faţă de accipiens. Îmbogăţirea fără justă cauză 107 Coordonator Ion Dogaru. în principiu. la data introducerii acţiunii în justiţie (art. indiferent de preţul pe care l. • dacă plata a fost făcută unui incapabil. 994 Cod civil).3. va fi liberat de obligaţia de restituire (art.a primit.4. Idei producătoare de efecte juridice.3. 996 Cod civil). Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Accipiensul este de rea – credinţă atunci când primeşte o plată. 2002. • când plata a fost făcută de către o altă persoană decât debitorul. cu excepţia cazului în care va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la solvens (art.995 alin. indiferent dacă acesta este de bună – credinţă sau de rea – credinţă. pe calea acţiunii oblice.4. să restituie valoarea acestuia.să restituie lucrul primit şi fructele percepute (art.3. Drept civil. • dacă plata s-a efectuat în temeiul unui contract nul pentru cauză imorală. în mod fortuit. Acţiunea în restituire Acţiunea în repetiţiune (restituire) este o acţiune patrimonială. 5. iar accipiensul a distrus cu bună – credinţă titlul constatator al creanţei sale. .6. acţiunea are caracterul unei acţiuni în revendicare care este. .107 5. imprescriptibilă. Obligaţiile sale sunt următoarele: . în mod fortuit. . Ed. pag.solvens. respectiv sporirea valorii lucrului.

iar cel care a construit cu materialele sale pe terenul altei persoane are dreptul să fie despăgubit de către proprietarul terenului care a reţinut construcţia. 5. Condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire • • • să se producă mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile. ca izvor de obligaţii. 5. op. respectiv să nu fie vorba de o dispoziţie legală. Popescu. arăturile şi munca depusă de alţii. proprietarul care a construit pe terenul său cu materialele altei persoane are obligaţia de a plăti contravaloarea acestora. pag.4.conform art. op. decizia nr. cit. 484 Cod civil. o hotărâre judecătorească. op.2.42 5.272 110 Tudor R. Petre Anca.4.potrivit art. dar există mai multe aplicaţii ale acestui fapt juridic licit. diminuarea unui patrimoniu. 1999. cit. cea dintâi având obligaţia de a înapoia celei de a doua avantajul pe care l-a obţinut în dauna ei. Definiţie Îmbogăţirea fără justă cauză este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane. 5. un contract111. prin diminuarea patrimoniului altei persoane. condiţii materiale. Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire pot fi grupate în două categorii: 1.4. pag. 108 109 Constantin Sătescu.. 5. pag. fără temei legitim. Condiţiile juridice ale intentării acţiunii în restituire110 • să nu existe un temei legal al îmbogăţirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane. în sensul că ambele operaţiunii să fie efectul unei cauze unice. op. pag 127 Paul Mircea Cosmovici. 2.156.4. având ca obiect restituirea. în Culegere de practică judiciară. proprietarul terenului care culege fructele este obligat să plătească semănăturile.. cunoscută şi sub denumirea de îmbogăţire fără just temei. 493 – 494 Cod civil. să existe o legătură între mărirea şi. care constă în mărirea patrimoniului unei persoane. micşorarea patrimoniului altei persoane să constea în diminuarea unor elemente active sau în efectuarea unor cheltuieli. se numeşte actio de im rem verso.1. 31-33 . pag. 3548/1999.224. 111 Curtea de Apel Bucureşti.109 Acţiunea în justiţie pe care o are creditorul acestei obligaţii. fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.4.2.108 De regulă. condiţii juridice. respectiv: . se consideră că aceasta implică un fapt juridic..4. Renee Sanilevici.3. respectiv.4. Reglementare Codul civil nu conţine o reglementare de principiu a îmbogăţirii fără justă cauză. Secţia a III-a civilă. .4.. cit. Corneliu Bîrsan. cit.

la momentul intentării acţiunii în restituire. dar atunci când acest lucru nu este posibil. Prescripţia acţiunii Acţiunea în restituire este o acţiune prescriptibilă extinctiv. restituirea se face în natură. termenul de prescripţie începe să curgă din momentul în care persoana care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut.6.43 • să nu existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite. în temeiul căruia persoana al cărei patrimoniu s-a mărit devine creditorul obligaţiei de restituire. supusă termenului general de prescripţie. deoarece s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză. 8 alin. cât şi persoana care a beneficiat de această mărire. Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prin mărirea unui patrimoniu în detrimentul altui patrimoniu se creează un dezechilibru patrimonial.4. atât faptul măririi altui patrimoniu. CAPITOLUL 6 FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII. persoana al cărei patrimoniu s-a mărit nu poate fi obligată la restituire decât în măsura creşterii patrimoniului său. de 3 ani. IZVOR DE OBLIGAŢII . 167/1958. 2 din Decretul nr. sau trebuia să cunoască. 5. De regulă. restituirea se va face prin echivalent.5. împotriva căruia se intentează acţiunea. 5. persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decât micşorarea patrimoniului său. Obligaţia de restituire cunoaşte două limite: 1. pentru acţiunile formulate în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.4. 2. din care ia naştere un raport juridic obligaţional. iar persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat devine creditorul acestei obligaţii. Conform prevederilor art.

Potrivit art. conform căruia o persoană are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este ţinută răspunzătoare prin dispoziţiile legale. Răspunderea civilă este de două feluri: .. 112 Ion M. Răspunderea civilă. iar art. 1972.7-8 113 Liviu Pop.44 . pag. Răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligaţie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. Bucureşti. pag. Mihail Eliescu. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. 15-21. Ed. op. care cauzează altuia prejudiciu. răspunderea civilă a fost definită ca fiind o instituţie juridică alcătuită din totalitatea normelor de drept prin care se reglementează obligaţia oricărei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractuală sau contractuală.1. Francisc Deak. Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale Sediul materiei răspunderii civile delictuale îl constituie dispoziţiile art. 999 Cod civil precizează că omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.răspundere civilă contractuală . Popa. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. Răspunderea civilă delictuală. Ed. Academiei. orice faptă a omului. 998 – 1003 Cod civil.RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ - 6. 1970. cit. Anghel. care constă într-un raport juridic obligaţional. 6.răspundere civilă delictuală Răspunderea civilă contractuală apare în cazul nerespectării clauzelor unei convenţii.2. pag. Ştiinţifică. ori pentru care este chemată de lege să răspundă. Marin F.164 . Bucureşti.112 Într-o altă formulare113. Noţiunea de răspundere civilă Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice. a-l repara. 998 Cod civil.

pag. 998 şi 999 Cod civil. 114 Constantin Stătescu. Felurile răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală este de mai multe feluri. Drept civil. 2 Cod civil). 998 – 999 Cod civil). • răspunderea pentru fapta altei persoane: 1. respectiv: • răspunderea pentru fapta proprie (art. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate în paza juridică a unei persoane (art. 998 – 999. • existenţa unei fapte ilicite.5. 1000 alin. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Condiţiile generale ale răspunderii Din analiza textelor art.2.4. răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. 3 Cod civil). 3. 1000 alin. Răspunderea civilă delictuală. răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori (art. 2. Art. Reglementare Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este reglementată de Codul civil român în art. dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”. Facultatea de drept. rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii: • existenţa unui prejudiciu. a-l repara”. în general (art. care cauzează altuia prejudiciu. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.45 6. 1002 Cod civil). al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat114. răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art. 6. 1000 alin. Teoria generală a obligaţiilor. 998 Cod civil dispune că „orice faptă a omului. 1 Cod civil). răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauztae ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcţie (art. edificii şi animale: 1. 2.5 . 6. 1001 Cod civil). 6. 3. Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune specifică dreptului civil care se aplică pentru săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Răspunderea pentru fapta proprie 6. Universitatea din Bucureşti. 4 cod civil). nu în considerarea persoanei care a săvârşit fapta ilicită ci a patrimoniului acesteia. Natura juridică a răspunderii civile delictuale Fapta ilicită declanşează o răspundere civilă delictuală. iar art.1.5. 1980. • Răspunderea pentru lucruri. 999 Cod civil prevede că „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.3. 1000 alin.5.

deoarece atât timp cât o persoană nu a fost prejudiciată. Francisc Deak. 6. pag. 117 Constantin Stătescu. 1979. pierderea capacităţii de muncă. ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparaţie. Ed. Drept civil.46 existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul. prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale. Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat în bani. cit. pag..1. op. De exemplu. op.. Popa.Definiţie Prejudiciul. efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane. Cluj – Napoca. cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra în 1969.160-161. Alături de aceste elemente. Anghel. • după cum putea sau nu să fie prevăzut în momentul producerii: prejudiciu previzibil şi prejudiciu imprevizibil. ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană. pag. Prejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare în bani. • după durata producerii: prejudiciul este instantaneu sau succesiv. op. op. pag.71 116 Tudor R Popescu. Bucureşti. pag.6.. cit. Prejudiciul 6. pentru că nu poate face dovada unui interes. doctrina şi jurisprudenţa română au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la 115 • Paul Demetrescu. distrugerea unui bun. 119 Constantin Stătescu.. calificat ca o condiţie sine qua non118. pag. Ion M. de antură patrimonială sau nepatrimonială.29 . Într-o altă opinie 117s-a precizat că existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvârşit fapta ilicită poate fi examinată separat. Victor Ursa. Petre Anca. neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. Prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale. 6. Clasificarea prejudiciului Prejudiciul se clasifică în funcţie de mai multe criterii. cit.33 120 Ioan Albu. Teoria generală a obligaţiilor.29. pag. cit.. condiţie necesară şi esenţială a acesteia. Didactică şi Pedagogică. după cum poate fi considerată un element implicat în condiţia vinovăţiei.119 Alţi autori120 au apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare. De exemplu. atingerea adusă onoarei şi demnităţii persoanei.6. Marin F. respectiv: • după natura sa: prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonial. Ed Dacia. 1966. constând în intenţia. În deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale. este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană. suferinţa fizică provocată de un accident. în literatura de specialitate115 s-a susţinut şi necesitatea existenţei capacităţii delictuale a celui care a cauzat prejudiciul. Alţi autori116 au argumentat în sensul că această condiţie trebuie analizată numai ca un element al vinovăţiei autorului faptei ilicite şi nu ca o condiţie distinctă a răspunderii civile delictuale.6. cit. 89. 32 118 Ioan albu. Rezultând din atingerea unor valori morale ale omului. Răspunderea civilă pentru daune morale. Victor Ursa. op.2.

Prejudiciul succesiv constă în consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat în timp. restrângerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii.121 Prejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau într-un interval de timp scurt.1997. a acelora prin care s-au adus atingeri grave personalităţii umane şi a raporturilor de familie. a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiate. Lumina Lex. în cadrul infracţiunilor contra vieţii.316-320 . Prejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite. Secţia penală. 1999. Bucureşti. să fie recunoscută.10. desfigurările. 121 Curtea de Apel Ploieşti. Ed. mutilările.09. pag. vătămările. Punerea de acord a jurisprudenţei române cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale. libertăţii persoanei. integrităţii şi sănătăţii persoanei. în Buletinul Jurisprudenţei. Prejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvârşirii faptei ilicite. a determinat concluzia că o atare despăgubire de „compensare” sau „satisfacţie” a victimei.47 reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice încercate de părţile vătămate prin lovirile.09. deciziile nr. 475/4. exclusiv.1997. 229/30.1997 şi 242/14.

6. va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite. Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş.4.3. Este considerat cert.1.Dacă victima primeşte indemnizaţie de asigurare. 271 . iar dacă terţul a plătit în locul autorului faptei ilicite. în Culegere de decizii ale T.122 2. 1356/1983. cu titlu de ajutor. Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană. se fac următoarele distincţii: • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator. Principiile reparării prejudiciului Repararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni în justiţie pentru plata despăgubirilor. cât şi modalitatea de plată a acestora. Caracterul cert al prejudiciului Prejudiciul este cert atunci când este sigur atât sub aspectul existenţei cât şi al întinderii sale. 6. 3.2. prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor. decizia nr. . asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei. iar victima îl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la asigurator.6. 122 Tribunalul Suprem. • dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat. se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite.3. acordată de Asigurările sociale. Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Analiza acestei condiţii se face în raport de trei posibile situaţii. cumulativ. în măsura în care sunt sigure atât apariţia acestui prejudiciu. victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ. în cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă. în acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentând diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurare. nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite.prejudiciul să nu fi fost reparat încă.prejudiciul să fie cert.48 6. în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane.3. pentru repararea prejudiciului ea va fi îndreptăţită să formuleze acţiune în răspundere civilă delictuală având ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii.6. două condiţii: . Secţia penală. Condiţiile reparării prejudiciului Prejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare. pe anul 1983. dacă sunt îndeplinite. 6. Pe cale convenţională.S.6. în calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri. victima şi autorul faptei ilicite pot să încheie în mod valabil o convenţie prin care să stabilească atât întinderea despăgubirilor. pag. cât şi posibilitatea de a fi determinat. adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea acţiunii în despăgubire. • indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator. 6. respectiv: 1.

2530/21. 123 Curtea Supremă de Justiţie. idem. dar este recunoscut în doctrină şi jurisprudenţă. Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie. Pompil Drăghici..107 . după caz. decizia nr. pag. autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată până la data încetării stării de invaliditate. Secţia penală.11. cit.stabilirea unor prestaţii periodice. În cadrul unei astfel de acţiuni. cauzatoare de vătămări corporale. pag.3.1. 6. La repararea integrală a unui prejudiciu. 6. repararea se face prin echivalent. • În stabilirea întinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicite124 • Prejudiciul trebuie să fie reparat în întregime. 1990 – 1992. 6. 223 . • se repară atât prejudiciul previzibil cât şi prejudiciul imprevizibil. 1993. op.acordarea unei sume globale. care se stabileşte prin hotărârea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor. pag.6.6.126 Repararea prin echivalent se poate face în două modalităţi: .49 Dacă între părţi nu a intervenit o asemenea convenţie. în formă bănească. devenind aplicabilă ori de câte ori repararea în natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilă. 747/1992.6. în Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie.2.principiul reparării integrale a prejudiciului. victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune având ca obiect plata despăgubirilor. . . Repararea prin echivalent a prejudiciului Atunci când nu este posibilă repararea în natură a prejudiciului . etc. 92 . Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea în natură a prejudiciului constă într-o activitate sau operaţie materială. principiul reparării în natură nu este consacrat în Codul civil. temporar sau viager. distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu încălcarea unui drept al altuia. care se plătesc victimei.109 124 Curtea Supremă de Justiţie.4.93 125 Liviu Pop. în cazul săvârşirii unei infracţiuni contra persoanei. cit. Principiul reparării integrale a prejudiciului Restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictuale. cât şi beneficiul nerealizat – lucrum cesans-123. op.1991. De exemplu. urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte: • este supusă reparării atât paguba efectivă – damnum emergens -.169 126 Ion Dogaru. cu urmarea unei invalidităţi temporare. pag.125 Sub aspectul reglementării. decizia nr. repararea prejudiciului se face în funcţie de următoarele principii: . Bucureşti. înlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel.principiul reparării în natură a prejudiciului. Ed.4. concretizată în restituirea bunurilor însuşite pe nedrept.4. Secţia civilă. remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru. indiferent de forma sau gradul de vinovăţie. Orizonturi..

pag. • autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobânzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire.6. precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical.7. Secţia civilă...170 Curtea de Apel Ploieşti. încălcându-se normele dreptului obiectiv. cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată. după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească. fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care. iar aceste dobânzi curg din momentul în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă. pag. se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii.4. precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate în întreţinerea victimei.438 129 Constantin Stătescu. În materia răspunderii civile delictuale. ulterior abandonat. în concepţia tradiţională avea în structura sa un element obiectiv sau material şi un element subiectiv sau psihologic. indiferent sub ce formă.09. Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului întinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de acordare a despăgubirilor.. cit.1. sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. op. şi chiar mai mare. realizează la locul de muncă aceleaşi venit. dacă se dovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort în plus.1995. pag. care. op. decizia nr. cit. Constantin Stătescu. 437 .186 . având drept cauză aceeaşi faptă ilicită. • dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată. chiar şi în situaţia în care. în cazul vătămării integrităţii corporale.. fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterior pronunţate.50 În doctrină127 s-a precizat că în cazul în care. 2110/26. Instanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni având ca obiect plata despăgubirilor. op. Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare. Fapta ilicită 6.129 127 128 • Constantin Stătescu. cu precizarea că elementul subiectiv a fost. care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie. 128 6. adică manifestarea exterioară a unei atitudini de conştiinţă şi voinţă a unei persoane. se pot obţine despăgubiri suplimentare. se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice. consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost.4. op. 6. care a necesitat pentru compensare. se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de înmormântare. Corneliu Bîrsan. este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efort. se face dovada unor noi prejudicii. Corneliu Bîrsan. Definiţie Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară săvârşirea unei fapte ilicite. 45. deoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte. cit. Aceasta înseamnă că în analiza faptei ilicite vom avea în vedere doar elementul obiectiv al acesteia. pag. fără consecinţe de durată. au decis şi în sensul că în cazul în care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar. ulterior producerii prejudiciului. cit.7. • dacă urmarea faptei ilicite constă în decesul victimei. ajutor social). • dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale.

op. pag. cit. pag. cit. este ilicită fapta posesorului de rea – credinţă. fapta trebuie să fie ilicită. în realitate.212 Veronica Stoica.. constând într-o conduită ori manifestare umană exteriorizată. 328 132 Curtea de Apel Iaşi. op. 162-170. pag. • fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihice. 17 133 Mihail Eliescu. Nicolae Puşcaş. cit. pag. În aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere nu numai normele juridice. Iaşi. Teoria generală a obligaţiilor. potrivit art. 2002. Cauzele135 care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt: .213 135 Iosif Urs. dar şi normele de convieţuire socială. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. 130 131 Liviu Pop. Ed..131 Deşi dispoziţiile art. 484 Cod civil. în principiu. sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. potrivit art. op.3. o daună constând în contravaloarea fructelor însuşite pe nedrept. Ed. Răspunderea civilă delictuală operează atât în cazul încălcării unui drept subiectiv.7. la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi încălcate. Andreea Tabacu. producând astfel proprietarului care.2.Dumitru Văduva. 480 Cod civil.110-113.05. . deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane. 25 şi 35 din Decretul nr. Drept civil. cit. Smaranda Angheni.7. De exemplu. fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane130 sau ca reprezentând un act de conduită prin săvârşirea căruia se încalcă regulile de comportament în societate. Ed.141 134 Liviu Pop.1997. pag. care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine. prin acte comisive. Drept civil. 6. • fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate. să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelor. în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale. Obligaţii. Deoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite. 6. printr-o activitate pozitivă.254-258. Legea impune. o persoană este obligată să îndeplinească o activitate sau să săvârşească o anumită acţiune. dar fapta ilicită poate îmbrăca şi forma unei inacţiuni. Iaşi. în Culegere de practică judiciară. Maria Gaiţă. Paralela 45. 998 Cod civil se referă la „orice faptă care cauzează altuia prejudiciu”. potrivit legii. 2003. Instituţii de drept civil. răspunderea nu este angajată. 998 Cod civil. 1999. deoarece este înlăturat caracterul ilicit al faptei.132 În acest sens şi art. Secţia civilă. dar şi atunci când sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei. menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicită. În asemenea situaţii. Drept civil.51 În alte formulări. 487/5. pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală. pag. pag. 1998. decizia nr. Petrică Truşcă.. de regulă. 133 Încălcarea acestei obligaţii are loc. Universul Juridic. iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese. obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora. Bucureşti. în acele situaţii când. are dreptul să culeagă fructele. op. pag. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei În anumite situaţii. Institutul European. acesta având obligaţia ca..legitima apărare. Trăsăturile caracteristice ale faptei ilcite Fapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice:134 • fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială.

atacul să pună în pericol grav viaţa. . All Beck. Starea de necesitate . Drepturile subiective şi abuzul de drept.138 Dreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege în temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său.06. astfel cum rezultă din prevederile art...dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat în limitele sale interne. prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său. pag. împotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană. respectiv potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege.52 starea de necesitate. Culegere de practică judiciară. direct. 45 alin. Bucureşti. pag. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public.2002. viaţa. consimţământul victimei. Cristian Jora. Cluj – Napoca. Fapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală. 1988. exercitarea unui drept. Exercitarea unui drept înlătură caracterul ilicit al faptei dacă. integritatea corporală sau sănătatea autorului. Executarea ordinului superiorului137 înlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent. 136 137 Mihail Eliescu.204 139 Ion Deleanu.. integrităţii corporale. a sănătăţii. obştesc. s-au creat anumite restrângeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei alte persoane. Dacia.2 Cod penal.există un atac material. cit. onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea. 44 Cod penal. sub sancţiunea recunoscută de lege. ale altei persoane sau în apărarea unui interes general. cit. agresorului.139 Exercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii: . legitim şi juridic protejat. 31/1954 . şi care nu putea fi înlăturat altfel. op. îndeplinirea ordinului superiorului. o asemenea pagubă. Legitima apărare este definită în art. Ed. . 63 A/13. în acord cu interesul obştesc şi cu normele de convieţuire socială. direct. definită de art.apărarea celui care săvârşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu atacul. îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege. în scopul valorificării unui interes personal. născut şi actual. în Ministerul Justiţiei. 2003. integritatea corporală . lipsindu-i caracterul ilicit.136 O persoană este considerată în legitimă apărare dacă fapta a fost săvârşită în următoarele condiţii: .152 Curtea de Apel Târgu – Mureş. 2 din Decretul nr. emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale. 35-36 138 Florin Ciutacu. ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv. 49 . pag. op. presupune că fapta a fost săvârşită pentru a salva de la un pericol iminent. iar modul de executare al ordinului nu este ilicit. . decizia civilă nr. libertăţii.atacul să fie îndreptat împotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori împotriva unui interes general. imediat şi injust împotriva persoanei care comite fapta. pag. dacă a fost săvârşită în îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superiorului. reprezintă o faptă săvârşită în scopul apărării vieţii. drepturile celui atacat ori interesul public. 3 alin. faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului. Ed.

53 dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună – credinţă, conform dispoziţiilor art. 57 din Constituţia României şi art. 970 alin. 1 Cod civil. Dacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat. În dreptul civil, prin abuz de drept se înţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale. Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci în intenţia de a păgubi o altă persoană. Instanţele judecătoreşti au decis că „ deşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv, fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile când ea este săvârşită cu permisiunea legii. Este cert, că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit, chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane. În acest sens, exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţia României nu poate fi calificată ca o faptă ilicită.”140 Sancţiunea care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său. Consimţământul victimei reprezintă o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei în măsura în care victima prejudiciului a fost de acord, înainte de săvârşirea faptei, ca autorul acesteia să acţioneze într-un anumit mod, deşi exista posibilitatea producerii unei pagube. 6.8. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate141, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.142 Codul civil impune această cerinţă prin art. 998 – 999; astfel potrivit art. 998, răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul, iar conform art. 999, răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. Necesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite, în condiţiile în care caracterul ilicit ala cesteia este dat de împrejurarea că prin ea a fost încălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei. Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criterii143: • sistemul cauzalităţii necesare,144 potrivit căruia cauza este fenomenul care, precedând efectul, îl provoacă în mod necesar; • sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile145, care consideră că fenomenul – cauză nu acţionează izolat, ci este condiţionat de mai mulţi factori care, nu produc în mod
140

-

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2788/30.05.2001, în „Pandectele Române” nr. 2/2002, pag.

62
141 142

Mihail Eliescu, op. cit., pag 115-1120; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.175 - 178 Neculaescu Sache, Răspunderea civilă delictuală. Examen critic al condiţiilor şi fundamentării răspunderii civile delictuale în dreptul civil român, Ed. Casa de editură şi presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1994, pag.99 143 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.200-2002; 144 Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, op. cit., pag.97; Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.177 145 Valeriu Stoica, Relaţia cauzală complexă ca element al răspunderii civile delictuale în procesul penal, în „Revista Română de Drept” nr. 2/1984, pag. 35; Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 765/1990, în „Dreptul” nr.6/1991, pag.66

54 nemijlocit efectul, dar îl favorizează, astfel încât aceste condiţii alcătuiesc, împreună cu împrejurarea cauzală, o unitate indivizibilă, în cadrul căreia ele ajung să dobândească, prin interacţiune cu cauza, un rol cauzal. 6.9. Vinovăţia 6.9.1. Noţiune Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite în raport respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce.146 de fapta

6.9.2 Structura vinovăţiei Vinovăţia este alcătuită în structura sa din doi factori: - factorul intelectiv, implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvârşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce; - factorul volitiv, care constă în actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite. 6.9.3. Formele vinovăţiei Codul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei. Dispoziţiile cuprinse în art. 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei, formele vinovăţiei şi modalităţile acestora.147 Codul penal reglementează două forme de vinovăţie: intenţia şi culpa. Intenţia se poate prezenta în două modalităţi: 1. intenţie directă, când autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea faptei; 2. intenţie indirectă, când autorul prevede rezultatul faptei şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. Culpa este de două feluri: 1.imprudenţa (uşurinţa),când autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind, fără temei, că el nu se va produce; 2. neglijenţa, când autorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. 6.9.4. Cauzele care înlătură vinovăţia Cauzele care înlătură vinovăţia148 sunt împrejurările care împiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia. Aceste cauze sunt: • fapta victimei înseşi; • fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundă; • cazul fortuit;
146 147

Mihail Eliescu, op. cit., pag.176; Maria Gaiţă, op. cit., pag.190 –191;Liviu Pop, op. cit., pag. 225 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Explicaţii teoretice şi practice ale Codului penal român, Partea generală, vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969, pag.114 - 124 148 Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, op. cit., pag.216-219; Ion Dogaru, Pompil Drăghici, op. cit., pag.250

55 • forţa majoră.

6.9.5. Capacitatea delictuală Pentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernământul faptelor sale, adică să aibă capacitate delictuală. Lipsa discernământului echivalează cu absenţa factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovăţiei. Analiza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile: 1. pentru minori, prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernământului începând cu vârsta de 14 ani; 2. persoanele nepuse sub interdicţie, care suferă de boli psihice care le afectează discernământul, în măsura în care au împlinit vârsta de 14 ani, sunt prezumate că au capacitate delictuală; 3 în cazul persoanelor puse sub interdicţie, răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvârşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernământ. 6.9.6. Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţie. Procesul civil fiind pornit de către reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecată, acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii – onus probandi incumbit actori -. Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale, în raport de dispoziţiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei. Fiind vorba de fapte juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de probă, inclusiv proba testimonială. 6.10.Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine, vor fi săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Această formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normative: - Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice; - Legea nr. 31/1990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, cu modificările ulterioare; - Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice în regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare; - Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003. Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră în componenţa sa, dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice, au o

2 Cod civil).persoana juridică în solidar cu persoanele fizice care au acţionat în calitate de organe ale persoanei juridice. atât în raport cu persoana juridică cât şi cu victima prejudiciului.56 răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii. operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de . 3 Cod civil). 1000 alin. Această formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă. 1000 alin. în art. 1000 alin. 2)răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art.persoanele fizice.persoana juridică. conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptă. . Aceasta înseamnă că în toate cazurile de răspundere pentru fapta altuia. Victima prejudiciului poate să cheme în judecată pentru plata de despăgubiri: . CAPITOLUL 7 RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE Codul civil. în sarcina celui considerat responsabil.1000. . 4 cod civil). În situaţia în care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune în regres împotriva persoanei fizice care compune organul de conducere. reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia: 1)răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 3)răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art. Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general.

pag.148 152 Mihail Eliescu.1. All Beck. tatăl şi mama. Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile. în doctrină au fost formulate mai multe teorii: răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minor151. 7. Tratat de dreptul familiei. după moartea bărbatului.2. Bucureşti. Referitor la această problemă. 97 alin. Partea generală. respectiv existenţa prejudiciului. 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori 7. precum şi cu prevederile art. 1001 alin. 1000 alin. Popescu. pag. textul din Codul civil este interpretat în acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie149. cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei. Otilia Calmuschi. în „Justiţia Nouă” nr.240. Persoanele. op.. pag.213 150 Ion P. de obicei sub forma neglijenţei. pag. 1000 alin. 2/1950.10/1987.1. Ion M. 6/1956. Teoria generală a obligaţiilor.147 . în „Revista Română de Drept” nr. în baza art. 4/1978.. 2000. astfel cum aceasta este reglementată în art. pag. Ion P. institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută – juris et de jure – în cazul comitenţilor. 2 Cod civil.13. iar alin. Reglementare Conform art. Ed. existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. Filipescu. All Beck. Actami. pag. Evoluţia doctrinară şi jurisprudenţială în domeniul răspunderii civile a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori. pag. 7. Aspecte ale răspunderii părinţilor pentru fapta copilului minor. cit.150 În concluzie. Modificările aduse Codului civil de principiul constituţional al egalităţii sexelor. în „Revista Română de Drept” nr. în „Studii şi Cercetări Juridice” nr. 2 Cod civil. Responsabilitatea civilă a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor minori..1. 1 din Codul familiei. Bucureşti.. pag. Drept civil.. pag. care din această cauză săvârşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. În prezent. 6/1981.57 obligaţia probei. Bucureşti. prezumţia de culpă a părinţilor. Andrei I. cit.677. Prezumţia de culpă este relativă – juris tantum –în cazul părinţilor. răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul. op. Petre Anca. Ed. Francisc Deak. 149 Traian Ionaşcu. op. răspunderea părinţilor se întemeiază pe neîndeplinirea obligaţiei de educare152. din afara căsătoriei ori adoptaţi. 375 . ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvârşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane. fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie.1. 2 Codul familiei153 Codul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor.376 151 Vasile Longhin. Drept civil. 147 . Teofil Pop.Gabriel Boroi.203 154 Liviu Pop. Popa. Fundamentarea răspunderii părinţilor Fundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor legale ce le revin faţă de copii. conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori. Marin F.256 153 Raul Petrescu. pag. 2001. Anghel. sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii. Examen al practicii judiciare privind conţinutul prezumţiei de culpă a părinţilor pentru prejudiciul cauzat de copii lor minori. op. cit. pag.347. Tudor R. 2001. 62. Ed. Filipescu.510 – 517. Andrei I. se declanşează o triplă prezumţie de culpă:154 prezumţia că în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri. Filipescu. Filipescu. constând în acţiuni sau inacţiuni ilicite. cit. în „ Legalitatea populară” nr. pag.

Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art.4. Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani. în situaţia în care copilul este adoptat. Părinţii nu răspund în următoarele situaţii: . dar în acest din urmă caz. locuinţa copilului coincide cu domiciliul. Astfel. sau chiar 15 ani. 7. prevederile art.2. Copilul să locuiască cu părinţii săi Comunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art. indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătoriei.1000 alin. Sub acest aspect. Copilul să fie minor Referitor la această condiţie. 1000 alin. 2 Cod civil au în vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite.1. existenţa faptei ilicite. deoarece în acest caz drepturile şi îndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator.minorul a dobândit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie. 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoane: părinţilor. respectiv existenţa prejudiciului.pentru copilul major lipsit de discernământ ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale. care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţii. deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă. fără deosebire cum cum este sau nu pus sub interdicţie. în sensul că neexerciatrea îndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvârşirea faptei. Condiţiile generale Condiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează în persoana minorului.3. vinovăţia. nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernământ. Condiţiile speciale Răspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii speciale: . 2 Cod civil.1. .4. domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornic.1. art. Referitor la vinovăţie. . 1000 alin. existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.copilul să fie minor. 7. 2 Cod civil Răspunderea reglementată de art.copilul să locuiască cu părinţii săi. în raza teritorială a căruia domiciliază femeia. • adoptatorilor. adică cu vinovăţie. 31/1954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi. este necesară încuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean. 1000 alin. 14 alin. De regulă. iar atunci când părinţii nu au locuinţă comună. Condiţiile răspunderii părinţilor 7. 1 din Decretul nr. părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă între timp copilul a împlinit vârsta de 18 ani.4.1.58 prezumţia de cauzalitate între aceste abateri şi fapta prejudiciabilă săvârşită de copilul minor. 7. .1.

nu este permisă dovada contrară.6. În caz de neînţelegere între părinţi.. va decide ţinând seama de interesele copilului. Asemenea situaţii pot să apară în următoarele cazuri: • minorul a părăsit locuinţa părinţilor . Răspunderea părinţilor se va angaja şi în acele situaţii în care nu este îndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvârşirii faptei prejudiciabile de către minor. cit. Efectele răspunderii părinţilor Dacă sunt îndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere.132 157 Constantin Stătescu. Prezumţiile legale absolute sunt acelea împotriva cărora.59 Potrivit art. temporar. Secţia penală.10. pag. iar prezumţiile legale relative sunt acelea împotriva cărora se poate face proba contrară. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1980 – 1985.. op. Dacă părinţii nu locuiesc împreună. cit. în doctrină şi jurisprudenţă s-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă. va răspunde numai părintele căruia i-a fost încredinţat copilul. instanţa judecătorească. precum şi pe copil. • minorul se află internat în spital. 155 Tribunalul Suprem. pag.157 7. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor Conform art. deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este însăşi îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti. prezintă interes nu domiciliul minorului.1980. la care dintre ei va locui copilul. Bucureşti. ascultând autoritatea tutelară. Ed. Obiectul probei contare trebuie să îl constituie faptul că părinţii şi-au îndeplinit în mod ireproşabil îndatoririle ce le reveneau. aceştia vor decide. ci locuinţa acestuia. pag. 1986. că nu se poate reţine un raport de cauzalitate între fapta lor – ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor – şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită de minor. Corneliu Bîrsan. În situaţia în care minorul nu are discernământ. În cazul minorul a fost încredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotărâre judecătorească. • minorul se află. părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil. 152 156 Gabriel Boroi. 241 . vor răspunde numai părinţii. de comun acord. copilul minor locuieşte cu părinţii săi. op.1. deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de minor. Ioan Mihuţă. dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani. decizia nr. prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. 5 Cod civil. deoarece poate fi răsturnată prin probă contrară. Referitor la cea de a doua condiţie specială. • minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducare în care se afla internat155. 1000 alin.156 Potrivit art. 1199 Cod civil.1. fără acordul acestora. În raport de această prevedere legală. Ştiinţifică şi enciclopedică. 1828/10. Prezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relative. 100 Codul familiei. 7. părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minor.5. în principiu. la rude sau prieteni.

Pentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent în raport cu altă persoană. acesta are o acţiune în regres împotriva celuilalt părinte. 7. • contractul de antrepriză. Ed. • să cheme în judecată minorul şi ambii părinţi. 1000 Cod civil în categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere. Dacă un părinte a plătit integral despăgubirea. a îndruma şi controla activitatea prepusului. Condiţia raportului de subordonare este îndeplinită în toate cazurile în care. Izvoarele raportului de prepuşenie sunt variate: • contractul individual de muncă158.3.3 Cod civil Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepus. pentru fapta proprie. Dreptul muncii. între cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare. 2002. În măsura în care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvârşită de minorul cu discernământ. Bucureşti. o persoană fizică sau juridică a încredinţat unei persoane fizice o anumită însărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării. dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandant. • situaţia militarului în termen.1 Reglementare Potrivit art. comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile încredinţate. deoarece nu sunt menţionaţi în alin. 5 al art. • să-i cheme în judecată pe părinţi. • contractul de mandat. Lumina Lex. 3 Cod civil. Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenie.60 Dacă la momentul săvârşirii faptei minorul a acţionat cu discernământ. deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară.2. comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil. Domeniul de aplicare al art. 998 – 999 Cod civil. 169 . pe baza acordului de voinţă dintre ele. acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită. în care prepusul se află în subordinea comitentului. 7.2.2. • calitatea de membru al unei organizaţii cooperatiste. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 158 Ion Traian Ştefănescu.2. recuperând ce au plătit pentru minor. • să cheme în judecată minorul şi unul dintre părinţi. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7. Dacă minorul este chemat în judecată el va răspunde în temeiul art.2. 1000 alin. 1000 alin. vor avea la îndemână o acţiune în regres împotriva minorului. Spre deosebire de părinţi. pag. victima are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe minor. institutori şi artizani. 7.

op.1981 şi 402/17. All Beck. Bucureşti. Ion Dogaru.220-224. comitentul exercită supravegherea. Natura şi condiţiile răspunderii comitentului.61 Pentru fundamentarea răspunderii comitentului în doctrină şi jurisprudenţă s-au propus mai multe teorii 159: • teoria prezumţiei legale de culpă. Ed. pe anul 1981.. Constantin Stătescu.03. Pompil Drăghici. cit.2. deciziile nr. 7. Aurelian Ionaşcu.29. pentru angajarea răspunderii comitentului se cer întrunite două condiţii speciale161: . pag. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. Condiţii speciale Alături de condiţiile generale. 7. cit.4. Examen teoretic al practicii judiciare privind repararea prejudiciului cauzat de prepuşi sau de lucruri. pag. . Condiţii generale Condiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie îndeplinite de prepus: . • teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului.252-253. 216. 1983. în „Revista Română de Drept” nr. pag.4. pag. conform căreia răspunderea comitentului se întemeiază pe o culpă în alegerea prepusului – culpa in eligendo – ori pe culpa în supravegherea prepusului – culpa in vigilendo. pag. Curs selectiv pentru examenul de licenţă. teorie ce nu poate fi aplicată în ipoteza în care alegerea prepusului se face prin concurs. 10/1983. îndrumarea şi controlul activităţii prepusului.existenţa raportului de prepuşenie la dat săvârşirii faptei ilicite. Ştiinţifică şi enciclopedică. în „Revista Română de Drept” nr. 159 Tudor R. Liviu Stănciulescu..existenţa faptei ilicite săvârşite de prepus.raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.1981. cit. pag. Cristian Jora. op. pag.274-279.vinovăţia prepusului. cit. pag. Bucureşti. potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate. 2002. . op.1. • teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil. Gabriel Boroi. Popescu. bazată pe o prezumţie absolută de culpă. pag. pag.S.. teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea în regres împotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei. .în Culegere de decizii ale T.4.283-291.săvârşirea faptei ilicite de către prepus în funcţiile ce i-au fost încredinţate de comitent. Drept civil. 392/14. Teoria garanţiei este acceptată şi constituie opinia dominantă în doctrină şi jurisprudenţă160.existenţa prejudiciului. op.. op.. Ed. Raul Petrescu. op. • teoria riscului.280-284 160 Tribunalul Suprem. având drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului. Secţia civilă. cit.14-17 . cit. Liviu Pop. 2/1978.112-116 161 Victor Scherer. în temeiul raportului de prepuşenie. Corneliu Bîrsan. garanţie care rezultă din faptul că.2.2. Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă.03.265-267. Petre Anca. precum şi că reprezentarea este valabilă numai în materia actelor juridice nu şi a faptelor juridice. . Maria Gaiţă..2. Florin Ciutacu.

persoana încadrată în muncă.1982. deoarece: . pe anul 1981. Ed. în temeiul art. pag. Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. Rosetti. decizia nr. • să cheme în judecată comitentul şi prepusul. 3 Cod civil. fapta prejudiciabilă a fost săvârşită în timpul concediului de odihnă) . 1000 alin. 2002.11. este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său în aceste condiţii.comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează în interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia încredinţată şi nici atunci când activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitent.răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie. în Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2000. pe anul 1982. 1000 alin. Corneliu Turianu.62 Referitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizări162: . potrivit cărora obligaţia solidară se împarte de drept între debitori. Fapta săvârşită de un salariat cu ocazia unui transport în interesul unităţii la care este angajat îndeplineşte această cerinţă.02. în Culegere de decizii ale T. 1052 şi 1053 Cod civil. Alexandru Bacaci.răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimă. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva prepusului. decizia nr.1.1981 şi decizia civilă nr. op. chiar dacă acesta nu a respectat traseul stabilit în foaia de parcurs. 226-227 Tribunalul Suprem. Pentru a se exonera de răspundere. pag. comitentul poate invoca numai acele împrejurări care erau de natură să înlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului. . Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus Dacă comitentul a acoperit prejudiciul.5. 7.comitentul nu va răspunde în cazurile în care prepusul a săvârşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul funcţiei încredinţate163 ( de exemplu. • să-l cheme în judecată pe prepus. pag.2. care este autorul faptei ilicite.5.173 165 Tribunalul Suprem.2..2.S.03. . codebitorul solidar care a plătit debitul neputând pretinde de la fiecare codebitor decât partea acestuia. 392/14.2. în temeiul art. 272/4. 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă în aceea ca fapta prepusului să fi fost săvârşită în îndeplinirea funcţiilor care i-au fost încredinţate acestuia din urmă. În consecinţă. decizia nr. Bucureşti. 998 – 999 Cod civil. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului Victima prejudiciului are următoarele posibilităţi: • să-l cheme în judecată pe comitent pentru a se despăgubi. Secţia a III-a civilă. nu 162 163 Ovidiu Ungureanu.5. 1673/2000.S. Dispoziţiile art. 312 164 Curtea de Apel Bucureşti. Secţia civilă. Secţia penală. În practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art.1981. pag. poziţia unui codebitor solidar. pentru a fi obligaţi în solidar la plata despăgubirilor. în Culegere de decizii ale T. . 113-117 .prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs.164 7. cit. 1779/17. În practica judiciară165 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are în raporturile cu prepusul. adică de prepus. Călina Jugastru.

pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul ei. ei se pot exonera de răspundere. în tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghere. Ucenicii sunt persoane care. Corneliu Bîrsan. în sensul articolului 1000 alin. Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din învăţământul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeşti. 1000. 5). iar nu persoana juridică. calitatea comitentului de garant. pot fi atât meşteşugarii individuali.3.3. pag. Noţiune şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art. doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor întâlniţi în acest articol. alin. meşteşugarului. 4. 4 din Codul civil. la supravegherea ucenicilor. pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă. inspectorat judeţean de învăţământ sau chiar Ministerul Educaţiei şi Cercetării166. învăţătorii din învăţământul primar. 166 Constantin Stătescu. Artizanii. care vine în contact direct cu ucenicul şi. ca urmare a constatărilor practice judiciare..3. Aşa fiind. op. în speţă profesorul. reprezentată de o instituţie şcolară. Ca şi părinţii. deci. Literatura juridică actuală foloseşte ca înlocuitor al cuvântului "institutor" termenul generic de "profesor". În această categorie sunt incluşi educatorii din învăţământul preşcolar. cât şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comerciale. Majoritatea autorilor. cât şi la sporirea profitului meseriaşului. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7. În cadrul acestuia s-au inclus. care foloseşte lucrările practice executate de ei în scopuri exclusiv personale. însă. profesional ori tehnic. sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional. Institutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea. 7. 4 Cod civil institutorii şi artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor. au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere.2. îi dă dreptul după despăgubirea victimei să se întoarcă împotriva prepusului său pentru întreaga sumă plătită. 1000.63 sunt aplicabile în raporturile dintre comitent şi prepus. Domeniul de aplicare Pentru aplicarea prevederilor art.1. profesorii din cel gimnazial. 7. particulari. Aceştia sunt ţinuţi. "dacă probează că nu au putut împiedica faptul prejudiciabil" (conform art. 252 . alin. prin activitatea depusă contribuie atât la însuşirea unei meserii. Elevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat. Ca şi în cazul institutorilor. liceal. are obligaţia de a-l instrui şi supraveghea. răspunderea pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de ucenic revine persoanei fizice. 1000 alin. cit. din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de îngrijire părintească. în vigoarea obligaţiilor de serviciu. care în doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari. Artizanii. În literatură şi practică au existat controverse în legătură cu posibilitatea ca unitatea de învăţământ să fie obligată la reparaţie împreună sau în locul profesorului. spre deosebire de elevi.

În susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente. pag. făcându-se trimitere la răspunderea părinţilor. pag. Cealaltă teză. la momentul adoptării Codului civil. ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi. cit. prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor îşi are temeiul în îndatorirea de supraveghere. 1000. şi ca urmare. 2 Cod civil. deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decât pentru părinţi"167. op. 7. 1000 alin. Ei dobândesc aptitudinile necesare unei meserii sub îndrumarea unei persoane fizice sau juridice. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor Fundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din însăşi formularea art.3. op. op. 1000 alin. 255 . Anghel. Corneliu Bîrsan.. Astfel. astfel că "numai minorii au a fi supravegheaţi" şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie "împovăraţi cu o prezumţie de răspundere mai întinsă decât cea a părinţilor"169. conform articolelor 998-999 Cod civil. se prevede expres condiţia minorităţii copiilor. Un alt argument formulat rezultă din însăşi analiza alin. pag. termenul de "institutori" se referea la învăţătorii încadraţi în ciclul primar al învăţământului. cit. Mihail Eliescu. practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vârstă a elevilor peste cea a minorităţii.. Într-o primă opinie se consideră că răspunderea institutorilor şi artizanilor se fundamentează pe trei prezumţii: 167 168 Ion M. op. În acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului. consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai în cazul în care fapta păgubitoare a fost săvârşită de elevi sau ucenici minori168. 279 169 Mihail Eliescu. pag. Marin F. în doctrină s-au formulat mai multe opinii. 4 anumite prezumţii. Cât priveşte ucenicii. 161 Constantin Stătescu. În încercarea lor de a extrage din textul art. că articolul 1000 alin. la acea dată ei nu puteau fi decât minori. 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane. 210. numai atunci când se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului. cit. Tudor R. Popa. 1000 alin. astfel: calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea. cit. conform legii. Practica judiciară a statuat faptul că alin.. calificată drept artizan. Astfel. pag. O primă opinie are în vedere faptul că în art. Prin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial. indiferent de vârsta autorului.. 252-254. pag.3. Petre Anca. care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub "supravegherea" institutorilor şi artizanilor.. unde se întâlnesc numai elevi minori. Popescu. 4 Cod civil. în care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori. O controversă ivită în literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vârsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutorului. 4 al art. menţionează generic termenii de elev şi ucenic. majoratul începând cu vârsta de 21 de ani"170. 4 Cod civil.. liceal). Francisc Deak.64 De asemenea. din cauza faptului că sunt beneficiarii unor îndatoriri de instruire şi supraveghere. Corneliu Bîrsan. 4 Cod civil trebuie să fie aplicat. "articolul 1000 alin. fundamentarea răspunderii îşi are temeiul în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de supraveghere. op. op. nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cât se află sub supravegherea institutorului sau artizanului. 4 al art. S-a considerat astfel. 279-280 170 Constantin Stătescu. cit. cit.

În opinia celor mai mulţi dintre autori. acestea sunt prezumate de lege. Răspunderea va fi angajată şi în cazul în care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului. nu cu mult diferită de prima. cit. op. pag. op.Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilor Pentru ca institutorii şi artizanii să poată răspundă în baza art. 1000 alin. În legătură cu aceasta s-a spus că pârâtul. o simplă dificultate nefiind de ajuns172. b) existenţa faptei ilicite a elevului sau ucenicului. Ca urmare a înlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor173. b) fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârşită în timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanului. c) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. care se află în continuarea celei de culpă. în această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictă.3.. În momentul în care reclamantul a probat aceste condiţii generale. Corneliu Bîrsan. trebuie să probeze faptul că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a-şi îndeplini îndatorirea de supraveghere.3. 7. deşi a acţionat cu maximum de diligenţă. care o completează pe prima. existenţa acestei din urmă condiţii nu este necesară. 4 Cod civil.4. op. În practica judiciară au apărut însă cazuri în care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului. 7. în fapt el nu se găsea sub această supraveghere. dintre neîndeplinirea acestei obligaţii şi săvârşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite care a produs pagube altei persoane. el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că. după cum am văzut. d) existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului.2. pag.4. reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta proprie: a) existenţa prejudiciului. b) prezumţia de cauzalitate. pentru a înlătura obligaţia de a repara prejudiciul. b) prezumţia de cauzalitate. cit. 255 . conform articolului 1000 alin. cit. 171 172 C.. A doua opinie. c) prezumţia de vinovăţie (culpă) a institutorului sau artizanului în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce îi cădea în sarcină171.onstantin Stătescu. 5 Cod civil. Corneliu Bîrsan. 1000 alin. când acesta era lipsit de discernământ ori avea un discernământ diminuat.Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor Condiţii generale Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor. conform art. se întemeiază tot pe trei prezumţii. cel chemat să răspundă va putea face dovada că. se mai cer îndeplinite încă două condiţii: a) cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minor. respectiv a) prezumţia de culpă. 4.65 a) prezumţia că îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinită în mod corespunzător.. fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenită. 281 173 Constantin Stătescu. 255 Mihail Eliescu. c) prezumţia de garanţie. pag. Iar cum aceste prezumţii sunt relative.

artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci când. În aceste cazuri art. Aceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă. 310-313 Constantin Stătescu. permiţând prin aceasta să se săvârşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii). astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va fi obligat să înmâneze institutorului sau artizanului întreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei176. În cazul în care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a îndeplinit îndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvârşirea faptei prejudiciabile.. 257 176 Ibidem. Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor În măsura în care toate condiţiile general şi speciale sunt îndeplinite. 998-999 Cod civil şi îşi are temeiul în efectele subrogaţiei legale prin plata creditorului. iar acţiunea în regres se exercită conform ar. pag.. 1977.S. Acţiunea în regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului.66 Instanţa a hotărât în acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla. În final. a favorizat sustragerea de sub supraveghere174 (exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau întârzie de la cursuri. 174 175 Tribunalul Suprem. se va putea atrage.3. institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului. 1000 alin. sub supravegherea sa.5. op. răspunderea părinţilor. cit. 254 . acesta neavând posibilitatea de a împiedica săvârşirea faptei prejudiciabile. acesta are o acţiune în regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns. 257. cit. Reclamantul are însă posibilitatea să cheme în justiţie: . pag. Decizia nr. pag. . cit. 4/17 ian. invocând ca motiv neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor175. 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă. în subsidiar. Institutorul sau artizanul se va putea însă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii. op. Pentru toate situaţiile în care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei.pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan împreună. Liviu Pop. Corneliu Bîrsan. pag.pe elev ori ucenic. 7. op.. hotărârea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină în supraveghere. în fapt. prin fapteoemisive sau comisive contrare îndatoririlor legale ce îi incumbau. în Culegere de decizii ale T. pe anul 1977.

8.1. sau că a scăpat. cit. Popescu.. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8..67 CAPITOLUL 8 RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE. op. 1001 Cod civil. cit. proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dânsul. cit.. op. în art. Liviu Pop. pag. op. pag. Filipescu. op. Maria Gaiţă. Dumitru Văduva ..1. pag. op.. precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundere. 313. pag. Andreea Tabacu. pag.2002 178 Tudor R. nr. cit. Domeniul de aplicare Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă. Constantin Stătescu.248-250.. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Andrei I. 3 prevede că proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor suportă răspunderea stabilită de lege.178 177 O. cit. cit.G nr. 55/2002177.Of.1. pag. 306-309. 311/10.253-255. Noţiune şi reglementare Potrivit art.2. pag.05. este responsabil de prejudiciul cauzat de animal. cit.288-292. . în cursul serviciului. sau că animalul se află sub paza sa. Ion Dogaru.1. publicată în M.U. 163-164. Filipescu. op.. Pompil Drăghici. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8. Corneliu Bîrsan. Petre Anca. Ion P. op.

persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale. Prin pază juridică se înţelege dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi în interes propriu de animalul respectiv. Pentru animalele sălbatice care se găsesc în stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art. ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animalului. Florin Ciutacu. op. 998 – 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal. pag. Dacă animalul aparţine în coproprietate.animalele domestice. 15 alin. 721/24. în Buletinul Jurisprudenţei. 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vânat revine gestionarului fondului de vânătoare. care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animal. până la proba contrară. 749/23. . cit. circuri). răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de: . deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalul. pag. iar pentru cele cauzate de vânatul din speciile strict protejate. op. fie că animalul se află în paza sa .2001 183 Gabriel Boroi. Lumina Lex. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Pentru fundamentarea acestei forme de răspundere în doctrină s-au formulat trei opinii: 136. răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciului. pag.265-266. Au paza materială a animalului: ciobanul. care în art. 1001 Cod civil. decizia nr. comodatarul. aceştia au paza juridică.183 8. instanţa a admis acţiunea cu motivarea că „în situaţia în care câinele pârâtului. Secţia civilă.03. 1001 Cod civil. pag. având ca obiect acţiunea în despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de câinele pârâtului. decizia nr.68 Referitor la persoanele care sunt chemate să răspundă.11. Florin Ciutacu. cum ar fi uzufructuarul. Cristian Jora.Of. în temeiul art. publicată în M. în „Revista juridică a Olteniei” nr. în Culegere…. Secţia a IV-a Civilă. În practica instanţelor judecătoreşti179 s-a reţinut că. autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. decizia nr. În acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie.54 182 Legea nr. potrivit cărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta.311-312 . Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art.181 . 2002.35 180 Curtea de Apel Bucureşti.1. Pentru acestea există Legea nr. 1001 cod civil. scăpat de sub supraveghere. Cristian Jora. 2449/2000.”180 Paza juridică nu se confundă cu paza materială.2001. răspunderea civilă delictuală a pârâtului este antrenată în condiţiile art. în măsura în care nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora. Ed. Într-o altă cauză..1001 Cod civil. în raport cu dispoziţiile art. 654/2001. 1001 Cod civil. 103/1996 a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului. cit. nr. a produs un prejudiciu reclamantului. Liviu Stănciulescu. zootehnicianul. 193/1998.3.. chiriaşul. Secţia civilă. 1-2/1999. pag. modificată prin Legea nr. op. 1001 Cod civil. Paza juridică se prezumă că aparţine proprietarului.175-176 181 Curtea de Apel Suceava. sunt acelea care aveau paza juridică în momentul producerii pagubei. fie că a scăpat. în temeiul art. cit. văcarul. pag. Bucureşti. mai multor titularii.animalele sălbatice aflate în captivitate (grădini zoologice... precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică. 103/1996182. 309-312 179 Curtea de Apel Craiova.animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vânătoare. conform art.

în sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta. în temeiul art. ci prin existenţa raportului de cauzalitate între fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate. 1998. când ruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.4. Craiova. 1002 Cod civil.69 1. 8. Victoria Daha. în temeiul art.1.2.48-53 186 Maria Gaiţă. pag. Fundaţia Eugeniu Carada. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8.2. .edificiu. dacă a plătit despăgubirile. Răspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de împrejurarea că la producerea rezultatului păgubitor.noţiunea de ruină a edificiului. op.137 . 8. 1002 Cod civil. 3.fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă în supravegherea animalului.1.2. pg. Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei înseşi. în „Studii şi cercetări juridice” nr. 17!987. Probleme de drept din deciziile civile ale Curţii de Apel Craiova pronunţate în anul 1997.252 –253.184 Paznicul juridic al animalului. pag. 2. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale Victima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri: .. cit.185 8. Răspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă. Constantin Furtună. decizia nr.fundamentarea răspunderii pe ideea de risc. 1001 Cod civil. iar participarea acestuia să îmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprie. Andreea Tabacu.1. . animalul a participat activ. cit. Dumitru Văduva. proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului. Acţiunea în regres a paznicului juridic împotriva paznicului material.5. Secţia civilă. op. faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majoră. Noţiune şi reglementare Conform art. 2532/1998. impune prezentarea următoarelor noţiuni186: . 998-999 Cod civil.2. Domeniul de aplicare Determinarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art.de la cel care are paza materială a animalului. 998 – 999 Cod civil. Flavius Baias.112 185 Valeriu Stoica. Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului Pentru angajarea răspunderii. pag. precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri.de la cel care are paza juridică a animalului.. în temeiul art. victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal. fundamentarea răspunderii de ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor. 8. poate formula acţiune în regres împotriva paznicului material. 184 Curtea de Apel Craiova.

Marin F. dezagregarea materialului. op. coproprietarii răspund solidar. pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor. . Proprietarul sau superficiarul nu vor putea înlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de întreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei. care constă în ruina edificiului..existenţa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi ruina edificiului. 191 Mihail Eliescu..forţa majoră. cit. 1002 Cod civil.2. op. pag. devine.318 189 Tudor R. iar dacă există un drept de superficie. cit.fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă. Prin edificiu se înţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care.243. . Anghel. Condiţiile răspunderii Pentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiarului.311 Florin Ciutacu.existenţa faptei ilicite.fapta victimei. Popa. 8.70 . desprinderea unor elemente de construcţie. cit.lipsa de întreţinere a edificiului. . . prin încorporarea lor în sol sau la altă construcţie. pag.persoana răspunzătoare. op.188 Ruina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie. op. cit.. victima trebuie să dovedească: . căderea unei părţi. în baza art.4. un imobil prin natura sa.417 . care are calitatea de proprietar al construcţiei. independentă de orice culpă din partea proprietarului.. 187 188 Liviu Pop.teoria răspunderii obiective190. în mod durabil. în doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii: . dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze: .251-252 190 Ion M.2. .viciu de construcţie. Cristian Jora. .Popescu. cit.3. op. Răspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului.teoria răspunderii subiective. 8.existenţa prejudiciului. conform căreia răspunderea se întemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie191. răspunde superficiarul. . Francisc Deak. pag. pag.împrejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de întreţinere sau de un viciu de construcţie. chiar dacă imobilul format obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufruct. Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului În legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului. Dacă imobilul este în proprietate comună. .187 Ruina edificiului reprezintă dărâmarea completă sau parţială a edificiului. Petre Anca. pag.189 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de întreţinere sau unui viciu de construcţie..

1000 alin. iar în lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie.192 Acţiunea în regres se va întemeia pe contractul încheiat între proprietar şi persoana culpabilă. pag. Acţiunea în regres se va intenta. nu numai lucrurilor ” periculoase”.2. deoarece vânzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului.uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau în sarcina lor. prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene. printr-o acţiune în regres. în doctrina şi jurisprudenţa franceză.167-170. cit. conform art. 194 „Dreptul” nr. precum şi în decizia din 1 decembrie 1907 a Tribunalului Iaşi195care.3. pag. având în vedere lucrările adepţilor teoriei riscului. pag. proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei. Doctrina franceză193 modernă a recunoscut aplicarea textului în discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor. Contractele speciale.1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată în decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti194. În ţara noastră. . până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut în unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decât o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului. 998 – 999 Cod civil. lucrurilor acţionate de mâna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci când paguba este produsă de viciul lucrului. Bucureşti.. Drept civil.1000 alin. 195 „Dreptul” nr.1384 din Codul civil francez. pag.constructorului sau proiectantului. jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neînsufleţite aflate în paza cuiva.125-131 Corinne Renault. Ulterior. după caz. a unei responsabilităţi obiective. Ed.21/1907. pag. 2003.. Efectele răspunderii Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8.5. depăşind chiar soluţiile admise la acea dată în jurisprudenţa franceză. lucrurilor aflate în mişcare şi lucrurilor aflate în staţionare. acesta fiind înlocuit cu o prezumţie de culpă rezultând din lipsa de pază a lucrului. 1002 Cod civil. constată în 192 193 Coordonator Ion Dogaru.1 din Codul nostru civil reproduce prevederile cuprinse în art.34/1908.71 8. reglementate în textele subsecvente. cit. dar şi a celor care nu sunt periculoase. . împotriva: . . op.Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază Principiul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general este consacrat în Codul civil în art. care prevede că „suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră. proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiri.213.1. Iniţial. răspunderea în baza art. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8. precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804.1. op. Muriel Burgeois.145-146.273-276.Brahinsky.” Art.3. dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie.1000 alin.vânzătorului de la care a fost cumpărat imobilul. În cazul în care ruina edificiului se datorează altei persoane. All Beck.

în care se arată: ”Este de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neînsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii: stabilirea raportului cauzal între daună şi faptul generator al acesteia. Droit civil. deoarece alin. răspunderea prevăzută de art. În planul concepţiei subiective. paznicul juridic poate înlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă.3.3.72 art. pag. deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucrului. Eugen Barasch. s-a afirmat că.” 8.333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie196. Dincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii.27-30.152. ele sunt marcate de încercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate.5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate. prin care s-a încercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente. în special a răspunderii civile delictuale. s-au înscris următoarele teorii: • prezumţia relativă de culpă a paznicului juridic. care nu poate fi răsturnată. apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridică. Les biens et les obligations. direct sau indirect. Răspunderea civilă delictuală – culpa element necesar al răspunderii. • existenţa unei culpe în paza juridică. J.2. pag.3. fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră.1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă.571. 8. • prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic. 8. cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie. pag. Opiniile şi soluţiile propuse în doctrină şi jurisprudenţă se încadrează în cele două mari concepţii: concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective.1000 alin. 1/1939. în dreptul civil modern îşi au originea. Într-o primă explicaţie. în încercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător. legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neîndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului. prin acest text al Codului civil. astfel încât victimele ajungeau în situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciului. Traian Ionaşcu.Carbonnier.1. Paris. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri Toate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea întregii răspunderi civile. . Concepţia răspunderii subiective Potrivit acestei concepţii.1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucrului.2. legate de tradiţia Codului civil. ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă.2. în „Studii şi cercetări juridice” nr. Concepţia răspunderii obiective 196 197 „Pandectele Române” nr.1/1970. Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare în această materie îl reprezintă decizia nr.1000 alin.197 Curând s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut. Tome II. 1957.2. Aşa fiind. răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri.

3.3. 998-999 Cod civil.73 Conform acestei concepţii. deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde în solidar. a paznicului juridic.raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru. în temeiul art. 1975. În situaţia în care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ. în caz contrar. deoarece.3. pag. sau de la cel care are paza materială a lucrului.5. fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic. în sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucru. Les obligations. Fr.3. O altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere. observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei absolute prezumate. Paris. . alcătuită din mai multe teorii. care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare. răspunderea repartizându-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia. 998-999 Cod civil. Droit civil. deoarece până la proba contrară.667.Reglementări cu caracter special în materia răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri 198 Ioan Albu. raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucrului. 8. pag.Terre. pentru tot ce a plătit în plus.existenţa prejudiciului.. această calitate se prezumă că aparţine proprietarului.3. calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită. titularului unui alt drept real sau posesorului. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva terţului. Efectele răspunderii Victima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului. iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc întinderea corespunzătoare a participaţiei sale. .4. în temeiul art. A. Condiţiile răspunderii Pentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer întrunite următoarele condiţii: . cit.faptul că lucrul se află în paza juridică a unei persoane.forţa majoră.184. care se materializează în obligaţia de despăgubire. dovedită sau prezumată. . 8. 1000 alin. întemeiată pe dispoziţiile art. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă. Dacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune în regres împotriva paznicului material. până la concepţiile obiective ce prezintă neîndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă. op. Unii autori198 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului – profit. 2.fapta unui terţ nu înlătură total răspunderea paznicului juridic. 1 Cod civil. Paznicul juridic poate înlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere: 1.Weill. 8. Concluzionând asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. nu poate fi prezumată.fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă întruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore.

104/29. sunt produse în această instalaţie ori sunt transmise la aceasta.că prin daună nucleară se înţelege „decesul sau vătămarea corporală a unei persoane. .106/1992.1963.05.1993.11. care provin ori rezultă din orice radiaţie ionizantă emisă de orice altă sursă de radiaţii.74 .09.05.283/21.1995. la 21.05.Of.06. dacă legea statului pe teritoriul căruia se află instalaţia prevede orice dăunare a persoanei. nr. explozive sau a altor proprietăţi periculoase ale unui combustibil nuclear. Convenţia comună asupra gospodăririi în siguranţă a deşeurilor radioactive204 şi Convenţia privind compensaţiile suplimentare pentru daune nucleare. Pe plan internaţional aceste reglementări sunt cuprinse în Convenţia de la Paris asupra răspunderii civile în domeniul energiei nucleare din 29. împreună cu reprezentanţi a 10 organizaţii internaţionale. precum şi răspunderea civilă. România a aderat la Convenţia de la Viena şi la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris şi a Convenţiei de la Viena.06.04.1986 a determinat Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică ca în sesiunea extraordinară din 21 mai 1986 să convoace experţii guvernamentali din 62 de state membre ale agenţiei în scopul elaborării unor măsuri pentru consolidarea cooperării internaţionale în domeniul siguranţei nucleare şi protecţiei radiologice.223/ 11.201 Ulterior au mai fost elaborate şi alte documente în această materie. 203 Convenţia a fost adoptată la Viena la 17 iunie 1994 şi a fost ratificată de România prin Legea nr. publicată în M. 201 România a aderat la aceste convenţii prin Decretul nr. Aceştia s-au reunit la Viena. nr.1993.1990.k .Of.78/9.1 lit.05.1995.265/15. Alături de stabilirea unor norme severe de securitate impuse de industria nucleară. Convenţia privind securitatea nucleară203. publicat în M. nr. orice pierdere sau dăunare a bunurilor. 204 Convenţia a fost adoptată la Viena la 5 septembrie 1997 şi a fost ratificată de România prin Legea nr. publicată în M.67/14.Of.09. publicată în M.1999. nr.105/ 16.205 199 200 Convenţia de la Paris a intrat în vigoare la data de 1.06.1990.43/24.” În sensul Convenţiei. între 21 iulie – 5 august 1986.” Consecinţele accidentului de la Cernobîl din 26.04.11.Răspunderea civilă pentru daunele nucleare Folosirea pe scară tot mai largă şi în tot mai multe state a energiei nucleare în scopuri paşnice a pus probleme deosebite şi în ce priveşte securitatea desfăşurării acestor activităţi.1999. aflată într-o instalaţie nucleară. Convenţia de la Viena a intrat în vigoare la 12. dintre care menţionăm: Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare202. prin accident nuclear se înţelege ”orice fapt sau succesiune de fapte care având aceeaşi origine.1960199. ale produselor sau deşeurilor radioactive care se află într-o instalaţie nucleară ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalaţie nucleară. în plan naţional şi internaţional.05. respectiv: Convenţia asupra notificării rapide a unui accident nuclear şi Convenţia privind asistenţa în caz de accident nuclear ori de situaţie de urgenţă radiologică. Prin Legea nr. precum şi orice deteriorare a bunurilor.1977. încheiat la Viena.Of.1963200 şi Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Paris. Convenţia de la Viena asupra răspunderii civile în materie de pagube nucleare din 21.1988. ceea ce a determinat instituirea unui regim special în materie. şi au redactat două proiecte de convenţie care au fost aprobate de Conferinţa din 24 – 26 septembrie 1986 a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. orice altă pierdere sau daună astfel provocate în cazul şi în măsura în care prevede legea tribunalului competent. care provin s-au rezultă din proprietăţile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi a proprietăţilor toxice. gravitatea potenţialelor pagube şi dificultatea soluţionării cererilor de reparare a lor au generat adoptarea unor reglementări adecvate. cauzează o daună nucleară. Convenţia de la Viena precizează în art. 202 Convenţia a fost semnată la Viena la 3 martie 1980 şi ratificată de România prin Legea nr.

nr.267/29.703/2001 are un regim juridic propriu.11. În art. Bucureşti. în România activităţile nucleare sunt de interes naţional şi se desfăşoară în condiţii de siguranţă şi securitate nucleară.204/2000. Strategia naţională de dezvoltare a domeniului nuclear a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. publicată în M.Of. 208 Publicată în M.384/2001. 212 Liviu Pop. . a fost adoptată Legea nr.589/21.Of. nr.9/18. modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. în „Dreptul” nr. nr.11. penală şi civilă pentru încălcarea prevederilor legale.1259/7. obligaţiile titularului de autorizaţie şi ale altor persoane fizice şi juridice. nr.2002.1259/7. avize şi responsabilităţi. publicată în M.75 În ţara noastră.703/2001 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare211. cu riscuri minime. Editura All Beck. publicată în M.59/1.07.136/2.1974. 210 H.703/2001. care a prevăzut măsuri. Răspunderea civilă pentru daune nucleare reglementată prin legea nr. aprobată cu modificări prin Legea nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare207 şi de Ordonanţa Guvernului nr. 207 Publicată în M.1996.5/8. 206 Legea nr.Of.2002 privind aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a domeniului nuclear în România şi a Planului de acţiune pentru implementarea acestei strategii. nr. nr.01.7/2003 privind utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare. prevederile tratatelor şi acordurilor internaţionale la care România este parte.111/1996.Această răspundere se angajează numai pentru daunele nucleare Potrivit art. a mediului şi a proprietăţii.7/2002.Of.851/26.56. prin daună nucleară se înţelege: 205 Convenţia a fost adoptată la Viena la 12 septembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr.3 lit. sub îndrumarea şi controlul statului şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. Ulterior.G.2001 şi intrată în vigoare la 19.61/1974 cu privire la desfăşurarea activităţilor în domeniul nuclear206.1999. atribuţii şi obligaţii pentru prevenirea accidentelor nucleare. pag. alte autorizaţii. cu importante particularităţi. regimul de control al acestor activităţi şi răspunderea administrativă. d din legea nr.400/20. în doctrină afirmându-se că ne găsim în prezenţa unei ipoteze speciale de răspundere civilă delictuală. nr. 2003. care are la bază Strategia de dezvoltare a domeniului nuclear şi Planurile Nucleare Anuale.1 se prevede că obiectul acestei legi îl constituie reglementarea răspunderii civile pentru repararea daunelor rezultate din activităţile de utilizare a energiei nucleare în scopuri paşnice.Of. autorităţile competente în domeniul nuclear. a mediului înconjurător şi a proprietăţii împotriva radiaţiilor este dată de Legea nr. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare. În conformitate cu prevederile Convenţiei de la Paris asupra răspunderii în domeniul energiei nucleare.2002210 şi se bazează pe recomandările Uniunii Europene. ca urmare a aderării la documentele internaţionale în materie. pentru limitarea consecinţelor lor. de protecţie a personalului ocupat profesional. reglementarea activităţilor de folosire a energiei nucleare în condiţii de securitate nucleară. elaborate de Agenţia Naţională pentru Energie Atomică.209 Legea nr. nr. abrogată expres prin Legea nr.2003. în regim de autorizare.396. precum şi a actelor normative interne.Of.2002.2000. a Convenţiei privind răspunderea civilă pentru daune nucleare de la Viena şi a Protocolului comun referitor la aplicarea acestor convenţii de la Paris.12.11.2001. răspunderea pentru daunele nucleare a fost reglementată pentru prima dată de Legea nr.212 Caracterul special al acestei răspunderi se concretizează în următoarele elemente: 1. 211 Publicată în M.818/19.10.111/1996 cuprinde dispoziţii cu privire la activităţile şi sursele cărora li se aplică.11. iar în cazul producerii acestora. publicată în M. nr.Of. Activităţile din domeniul nuclear se desfăşoară conform Planului Nuclear Naţional. Tratat de dreptul mediului.208 Potrivit reglementărilor în vigoare. pag.Of. a populaţiei.12.11. de protecţie a personalului expus profesional. 209 Daniela Marinescu.1999. a populaţiei.02.01.61/1974 a fost publicată în B.

insurecţie sau ostilitate.Operatorul unei instalaţii nucleare este ţinut să răspundă exclusiv pentru orice daună nucleară. 6.1 din lege.2. care cauzează o daună nucleară sau o ameninţare gravă şi iminentă de producere a unei astfel de daune.703/2001 . care este titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii nucleare. ori implicând un material nuclear care provine din această instalaţie sau este trimis către ea. Fundamentul acestei răspunderi este obligaţia de garanţie pe care o are operatorul. dacă s-a dovedit a fi provocată de un accident nuclear survenit la instalaţia sa. Operator înseamnă titularul autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor Legii nr. care este considerat operator. neinclusă în aceste prevederi.2. 7. dacă este admisă de legislaţia privind răspunderea civilă a instanţei competente. ia naştere ca rezultat al radiaţiei ionizante emise de orice sursă de radiaţie care se află într-o instalaţie nucleară sau emise de combustibilul nuclear. a din Legea nr.1 şi 2. În cazul unui accident survenit în timpul transportului de materiale nucleare. 3. dacă astfel de măsuri sunt luate sau urmează să fie luate şi dacă nu sunt incluse în pct. republicată. costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de astfel de măsuri. dar este suferită de o persoană îndreptăţită să ceară despăgubiri în cea ce priveşte o astfel de pierdere. 2. de plin drept. răspunderea pentru daunele nucleare revine transportatorului. costul măsurilor de refacere a mediului înconjurător deteriorat în urma producerii unui accident nuclear. prin excepţie. 5. război civil. 4.Răspunderea pentru daunele nucleare este o răspundere obiectivă Potrivit art. orice pierdere sau orice deteriorare a bunurilor.Daunele nucleare trebuie să se dovedească că au fost cauzate de un accident nuclear Accidentul nuclear este definit – art. adică fără culpă. explozive ori cu alte proprietăţi periculoase ale unui astfel de material.4 alin. alta decât cea cauzată de degradarea mediului înconjurător. de produşii radioactivi sau de deşeurile radioactive dintr-o instalaţie nucleară ori de materialul nuclear provenit din. 2. Instanţa de judecată competentă îl poate exonera pe operator de răspundere dacă acesta dovedeşte că dauna nucleară a . Pierderile sau daunele prevăzute de lege sunt calificate daune nucleare în măsura în care pierderea sau dauna : 1. dacă o astfel de deteriorare este semnificativă. în sensul legii. orice pierdere economică care rezultă dintr-o daună la care s-a făcut referire la pct. venind de la sau trimis spre o instalaţie nucleară.3 lit. Tot daune nucleare sunt considerate şi costul măsurilor preventive şi orice pierderi sau daune cauzate de luarea şi desfăşurarea unor astfel de măsuri. orice altă daună economică. răspunderea pentru daunele nucleare este de natură obiectivă. Operatorul este exonerat de răspundere dacă face dovada că dauna nucleară este rezultatul direct al unor acte de conflict armat. orice deces sau orice rănire. datorită deteriorării semnificative a mediului şi dacă nu este inclusă în pct.ca fiind orice fapt sau succesiune de fapte având aceeaşi origine. orice pierdere a veniturilor care derivă dintr-un deces economic faţă de orice utilizare a mediului înconjurător. 3. 2.111/1996.76 1. este rezultatul proprietăţilor radioactive ale unui astfel de material sau al unei combinaţii de proprietăţi radioactive cu proprietăţi toxice. 4.

8 alin. 2. .S. Pentru o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a legii – 19. operatorul are un drept de regres numai în următoarele situaţii: 1. iar dacă această determinare nu este posibilă. Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare poate aproba ca răspunderea operatorului să fie limitată pentru fiecare accident nuclear la mai puţin de echivalentul în lei a 300 milioane D.Sistemul de despăgubire Legea nr. răspunderea operatorului sau transportatorului.. 5. În limita sumei plătite cu titlu de despăgubiri.. 4. depozitelor de deşeuri radioactive şi de combustibil nuclear ars. răspunderea lor este solidară. şi poate fi redusă.T.Răspunderea faţă de victimă a mai multor operatori este divizibilă în măsura în care este posibilă stabilirea cu certitudine a părţii din daună care revine fiecăruia. una nucleară. răspunderea operatorului poate fi limitată pentru fiecare accident nuclear produs în această perioadă şi sub echivalentul în lei a 150 milioane D. în măsura în care nu poate fi separată cu certitudine de cea nucleară. cu aprobarea autorităţii naţionale competente. este limitată la echivalentul în lei a 5 milioane D.S.În cazul în care două daune. iar alta nenucleară sunt cauzate de un accident nuclear sau de un accident nuclear împreună cu unul sau mai multe evenimente diferite. Dacă obiectul transportului este combustibilul nuclear care a fost utilizat într-un reactor nuclear. operatorul şi transportatorul de materiale nucleare au obligaţia legală de a încheia contract de asigurare sau să-şi asigure o garanţie financiară care să acopere răspunderea civilă pentru daune nucleare.S.2002 .T. în aceleaşi condiţii. răspunderea operatorului este limitată la echivalentul în lei a 25 milioane D.T.T.12.703/2001 limitează răspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear la cel mult echivalentul în lei a 300 milioane D.T.S. În cazul în care daunele nucleare se produc datorită reactoarelor de cercetare.213 De la această regulă instituită prin art.S. înseamnă „ drepturi speciale de tragere”. în tot sau în parte.77 fost cauzată. ca fiind nucleară... Dacă accidentul nuclear se produce în timpul transportului de materiale nucleare. 7.T. 3.dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acţiune sau omisiune săvârşită cu intenţia de a cauza o daună nucleară.S. de o culpă gravă ori de acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu intenţie de către victima accidentului nuclear. 6.S. după caz. existenţa acestora fiind dovedită autorităţii naţionale competente în vederea obţinerii autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare. răspunderea operatorului va fi de minimum echivalentul în lei a 30 milioane D.S. cauzată exclusiv de accidentul nuclear. care constituie unitatea de contabilitate definită şi utilizată de Fondul Monetar Internaţional. 2.T. cu condiţia ca diferenţa să fie acordată de stat din fondurile publice în vederea acoperirii daunelor nucleare produse.. acţiunea în regres se va intenta împotriva persoanei fizice care a săvârşit fapta. cu condiţia ca diferenţa să fie alocată de stat din fondurile publice. 213 D.T.S.1 din lege.S.T. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 150 milioane D. Pentru garantarea plafonului răspunderii. până la echivalentul în lei a 10 milioane D.T. dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 75 milioane D. există următoarele excepţii: 1. dauna nenucleară este considerată..dacă dreptul a fost prevăzut în mod expres într-un contract.

12 din Legea nr. dreptul la despăgubire împotriva operatorului se prescrie dacă acţiunea nu este intentată în termen de 30 de ani de la data producerii accidentului nuclear. de la data producerii accidentului nuclear. Debitorul este ţinut de această prestaţie. răspunderea civilă pentru daunele nucleare este guvernată de regulile specifice prevăzute în Legea nr.EXECUTAREA ÎN NATURĂ Raportul juridic obligaţional conferă creditorului dreptul de a pretinde debitorului să dea.Acţiunea în despăgubiri este prescriptibilă În conformitate cu prevederile art.703/2001 care se completează cu principiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale. Corneliu Bîrsan. pag. pozitivă sau negativă. în cazul celorlalte daune nucleare expres prevăzute de lege.325. 321 .. op.703/2001. CAPITOLUL 9 EFECTELE OBLIGAŢIILOR EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR . pag. Brînduşa Ştefănescu. cit. să facă sau să nu facă ceva. cit. reglementată de Codul civil..78 8. op. 214 Constantin Stătescu. sub sancţiunea constrîngerii sale de către organele de executare ale statului214. respectiv răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general. Raluca Dimitriu. respectiv în termen de 10 ani. În concluzie. dacă dauna nucleară a constat în deces sau rănire.

9. op. care poate să facă plata în temeiul gestiunii de afaceri sau a unui contract de mandat.. Reglementare Plata este reglementată în art. 1092 –1121 Cod civil. executare indirectă.1. creditorul are dreptul de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei. 1073 Cod civil. adică o persoană obligată împreună cu debitorul.327 – 328. Termenul de plată are două accepţiuni: • mijloc de executare voluntară a unei obligaţii. Corneliu Bîrsan. comitentul pentru prepus. • un terţ neinteresat. Ion Dogaru. În cazul executării necorespunzătoare sau a neexecutării. respectiv persoane obligate pentru debitor. Plata 9. 9. cit. Aceasta înseamnă că plata poate fi făcută de următoarele persoane215: • debitor. numită şi executare prin echivalent. 1093 Cod civil. op. plata poate fi făcută de debitor şi de orice persoană interesată sau neinteresată. numită şi executare în natură. executare directă. • codebitorul solidar sau indivizibil. Aceasta înseamnă că executarea obligaţiilor poate fi. totale sau parţiale. cumpărătorul unui bun ipotecat care plăteşte datoria vânzătorului pentru a salva bunul de la urmărire. Executarea obligaţiilor este guvernată de principiul executării directe sau în natură. cit.1. În concluzie.416 417 .1. de exemplu.3. • act juridic. Pompil Drăghici. • fidejusorul. Potrivit art.1. pag. cum ar fi. plata poate fi definită ca fiind executarea voluntară a unei obligaţii de către debitor. 215 Constantin Stătescu. personal sau prin reprezentant.79 Efectul oricărei obligaţii este dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care acesta s-a obligat.1.3. părinţii pentru copii lor minori. Noţiune Plata reprezintă efectul specific al raportului juridic obligaţional..Condiţiile plăţii 9. 9.2.1. • un terţ interesat să stingă obligaţia. indiferent de obiectul ei sau o convenţie între cel care face plata şi cel care primeşte plata. pag. Persoana care poate face plata Conform art. creditorul are dreptul la despăgubiri.1.

plata nu poate fi făcută decât de debitorul acelei obligaţii. dacă obiectul obligaţiei este prestaţia de a da un bun cert. având ca obiect constituirea sau transmiterea unui drept real asupra unui bun. op.1100 Cod civil rezultă că debitorul este obligat să plătească exact lucrul sau prestaţia pe care o datorează. care trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. în cazul obligaţiilor de a da. bunuri de o calitate mijlocie. dacă părţile nu au convenit altfel. conform principiului genera non pereunt. plata poate fi primită de : • creditor.. Obiectul plăţii Potrivit art. pag. cit. 3. respectiv de a face. • succesorii creditorului.80 De la principiul conform căruia plata poate fi făcută de orice persoană. 9. În ipoteza în care obiectul obligaţiei este prestaţia de a da bunuri generice. când plata făcută unei alte persoane a profitat creditorului ( de exemplu. 216 Liviu Pop.întotdeauna. 2. plata poate fi făcută numai de proprietarul bunului. de a da un bun cert sau sau bunuri generice. • terţ desemnat de justiţie pentru a primi plata (de exemplu. În consecinţă. • cesionarul creanţei.477 . iar pierirea bunurilor nu-l va libera pe debitor de datorie.1. • tutore. Persoana căreia i se poate face plata Referitor la persoana căreia i se poate face plata. • mandatar. unui moştenitor aparent). când plata s-a făcut cu bună-credinţă posesorului creanţei (de exemplu. debitorul trebuie să remită creditorului . Astfel. când creditorul a ratificat plata făcută unui accipiens fără drept de a o primi. chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.3. sub sancţiunea nulităţii plăţii. debitorul trebuie să remită acel bun în starea în care se află la momentul plăţii şi nu va răspunde în cazul în care bunul a pierit dintr-un caz fortuit sau de forţă majoră. 1100 Cod civil. există următoarele excepţii216: • în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae.3.1. 9. • când părţile au convenit ca plata să nu fie făcută decât de debitor. 1096 Cod civil dispune că plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său.3. • potrivit art. creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se datorează. Persoana care primeşte plata trebuie să fie o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină. creditor popritor) Plata făcută altor persoane este valabilă în următoarele cazuri: 1. decât dacă a fost pus în întârziere. 1095 Cod civil. sau persoanei autorizată de lege ori de instanţa de judecată să o primească. s-a plătit unui creditor al creditorului). iar sancţiunea care intervine în cazul plăţii făcute unui incapabil este nulitatea relativă. Din interpretarea art. Obiectul plăţii este diferit în raport de felul obligaţiei. art.2.

3. Principiul indivizibilităţii plăţii Principiul indivizibilităţii plăţii este consacrat legislativ în art. Atunci când părţile nu au stabilit locul plăţii. 9. iar debitorul face o plată care nu acoperă toate datoriile şi nu se cunoaşte care dintre acestea s-a stins. • când plata este făcută de fidejusori. 1104 că plata trebuie să se facă la locul stabilit prin acordul de voinţă al părţilor. Soluţionarea acestei probleme prezintă interes atunci când creanţele sunt purtătoare de dobânzi sau sunt însoţite de garanţii. plata trebuie făcută imediat după naşterea raportului obligaţional. 1105 Cod civil. are interes să .1 Cod civil.1. De la acest principiu există următoarele excepţii: • creditorul consimte ca plata să se facă fracţionat. creditorul are dreptul la despăgubiri pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat. În cazul executării cu întârziere a obligaţiei. sau de ambele părţi în mod egal. Cheltuielile pentru efectuarea plăţii Potrivit art.81 În cazul obligaţiilor de a face. în locul debitorului.Locul plăţii Codul civil dispune în art. dar părţile pot conveni ca aceste cheltuieli să fie suportate şi de creditor. • instanţa de judecată acordă debitorului un termen de graţie şi eşalonarea plăţii. la domiciliul debitorului. adică a ajuns la scadenţă.3. Dacă obligaţia este afectată de un termen suspensiv. debitorul trebuie să facă plata la expirarea termenului. Data plăţii Plata trebuie să fie făcută în momentul în care creanţa a devenit exigibilă. cheltuielile pentru efectuarea plăţii sunt în sarcina debitorului. • când datorii reciproce ale părţilor se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici sume şi se plăteşte doar diferenţa rămasă din daorie. adică este indivizibilă. care prevede că debitorul nu-l poate sili pe creditor să primească o parte din datorie.3. 1101 alin.7.1. Imputaţia plăţii Problema imputaţiei plăţii apare în situaţia în care un debitor are mai multe datorii faţă de acelaşi creditor.4.1.6. 9.8. pentru o parte din datorie. chiar dacă datoria este divizibilă. În cazul obligaţiilor pure şi simple. 9. 9.5.1.3. plata trebuie făcută. • în caz de deces al debitorului datoria se împarte între moştenitorii acestuia. 9. deoarece debitorul. în principiu.3. Aceasta înseamnă că plata este cherabilă şi nu portabilă. aceştia invocând beneficiul de diviziune vor plăti fiecare parte ce li se cuvine. debitorul trebuie să execute întocmai faptul la care s-a obligat. Aceasta înseamnă că plata trebuie făcută în întregime.1. spre deosebire de creditor.

Primul care decide asupra cărei obligaţii se impută plata este debitorul. Dovada plăţii se face după regulile de drept comun referitoare la proba actelor juridice. se va considera plătită datoria cea mai veche. Dumitru Rădescu. Dovada plăţii În principiu. Reglementarea ofertei reale urmată de consemnaţiune este cuprinsă în art. iar termenul a fost stipulat în favoarea creditorului.9.4. 9. Dacă debitorul nu face imputaţia plăţii. Imputaţia convenţională este cea făcută prin acordul părţilor sau numai prin voinţa uneia dintre ele. art. ce datorie s-a stins prin prestaţia debitorului. Bucureşti. deoarece el pretinde stingerea obligaţiei prin plată. Naţional. 1113 Cod civil. iar altele nu au ajuns la scadenţă. • dacă unele datorii sunt scadente. imputaţia se face asupra aceleia care este mai oneroasă pentru debitor. 2 Cod civil dispune că atunci când creditorul remite debitorului titlul original al creanţei. Oferta reală urmată de consemnaţiune217 Oferta reală de plată este o procedură instituită în scopul de a da posibilitatea liberării debitorului de bună-credinţă de obligaţia sa faţă de creditor. prezumţia este relativă. • dacă toate datoriile scadente sunt la fel de oneroase şi au aceeaşi vechime. în chitanţa liberatorie de obligaţie. Pentru a simplifica sarcina probei plăţii. în puterea legii. conform regulilor prevăzute în art. imputaţia se face asupra dobânzii. Ed. se prezumă liberarea debitorului prin plată sau remitere de datorie. care este un înscris sub semnătură privată. Bucureşti. Ed. pag. cu respectarea următoarelor reguli: • plata trebuie să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie. 586-590 din Codul de procedură civilă.3. Imputaţia legală este acea formă a imputaţiei plăţii care se face de drept. 1997. această prezumţie este absolută. • dacă toate datoriile sunt scadente şi la fel de oneroase.. art. 9. imputaţia plăţii este de două feluri: imputaţie convenţională şi imputaţie legală. 1994. vol. astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 217 Gabriel Boroi. Codul civil a instituit două prezumţii de plată: 1. pag. 1138alin 1 Cod civil prevede că atunci când creditorul a remis debitorului titlul constatator al creanţei sale. în situaţia în care creditorul refuză să primească prestaţia. All.1. 831 – 833. dovada plăţii se face de debitor. • dacă toate datoriile sunt scadente.506-509 . respectiv: • în primul rând se consideră plătită datoria ajunsă la scadenţă. se prezumă că debitorul a fost liberat prin plată sau remitere de datorie. care este un înscris autentic sau o hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie. imputaţia se face asupra obligaţiei scadente. în caz contrar se încalcă principiul indivizibilităţii plăţii. • dacă creanţa este producătoare de dobânzi. aceasta va fi făcută de creditor. În funcţie de izvorul său.1. II. 1138 alin.82 considere că prin plata făcută sa-u stins datoriile care produc dobândă sau cele însoţite de garanţii.Viorel Mihai Ciobanu. plata se impută proporţional asupra fiecăreia. Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. 2. care va preciza. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.

1115 şi alin. 9. iar dacă creditorul refuză primirea. lună – până la executarea obligaţiei.2. op. 9. debitorul poate să-i facă ofertă reală. în temeiul legii. pe cheltuiala debitorului.2. 1 Cod civil. Potrivit art. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face În legătură cu obligaţiile de a face. 59/2001 şi în art.1. b)dacă obligaţia are ca obiect un bun individual determinat. obligaţie care se execută întotdeauna în natură. 218 Constantin Stătescu. creditorul poate fi autorizat de instanţa judecătorească să le aducă la îndeplinire. art. în contul debitorului. orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului. 1114-1121 Cod civil. 1075 Cod civil. 3 şi 4 din art.83 nr. art. 1076 Cod civil prevede posibilitatea creditorului de acere instanţei de judecată obligarea debitorului să distrugă ceea ce a făcut cu încălcarea acestei obligaţii sau îl poate autoriza pe creditor dă distrugă el însuşi. 9. pentru valorificarea dreptului său. cit. creditorul are mai multe posibilităţi: să ceară executarea silită în natură. se poate executa silit numai în măsura în care bunul se află la debitor. executarea în natură este întotdeauna posibilă. să achiziţioneze cantitatea de bunuri de gen.2.218 Cuantumul sumei şi unitatea de timp pentru care se acordă se stabilesc prin hotărâre judecătorească. Corneliu Bârsan. pag. iar pe calea executării silite să recupereze preţul acestora. obligaţia de a preda bunul.. pe socoteala debitorului. c)dacă obiectul obligaţiei este un bun de gen. Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere – sau pentru altă unitate de timp: săptămână. 1116.3.339 .2 Executarea silită în natură a obligaţiilor În situaţia în care debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia asumată. Executarea silită este tot o executare în natură şi constă în obligarea debitorului să execute obiectul obligaţiei. 1077 Cod civil dispune că. când creditorul unei sume de bani refuză să primească plata. Executarea obligaţiei de a da În funcţie de obiectul său. în caz de neexecutare. executarea se va face prin echivalent. dacă nu se mai află la acesta. să accepte executarea prin echivalent. 8 din art. debitorul are două obligaţii: să constituie sau să transfere dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului. creditorul poate cere executarea silită. 9. executarea silită a obligaţiei de a da se face diferit: a)dacă obligaţia are ca obiect o sumă de bani. 1114 alin. Daunele cominatorii În temeiul art. cu excepţia alin. În cazul obligaţiilor de a nu face. să consemneze suma.2.

Ion M. 10. Marin F. 342.2.02.. op. numită şi executarea prin echivalent. este doar provizorie. pag. iar încasarea daunelor cominatorii de către creditor. în Buletinul Jurisprudenţei…. se înţelege dreptul creditorului dea pretinde şi a obţine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit. ca urmare a neexecutării.. decizia nr. pag.220 Aceasta înseamnă că atunci când nu mai este posibilă executarea în natură a obligaţiei creditorul are dreptul la despăgubiri sau daune – interese care reprezintă echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit. Popescu.Popa. putând păstra doar suma corespunzătoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit din cauza întârzierii executării. Aceste despăgubiri se pot cumula cu executarea în natură a obligaţiei. în cazul în care debitorul şi-a executat totuşi obligaţia.84 În jurisprudenţă. Noţiune Prin executarea indirectă a obligaţiilor.3. Ion Dogaru. Eugeniu Safta – Romano. Obligaţii. în ipoteza în care debitorul nu şi-a executat în natură obligaţia. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor Pornind de la definiţia executării indirecte a obligaţiilor rezultă că aceasta are natura juridică a unei răspunderi civile care poate fi . Anghel. pag. daune – interese moratorii. daune – interese compensatorii. cit... care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei.433 221 Tudor R.319. Francisc Deak.221 10. care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei. cit. op.266 .”219 CAPITOLUL 10 EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT – 10. cit. s-a reţinut faptul că „natura juridică a daunelor cominatorii este aceea de mijloc de constrângere a debitorului obligaţiei de a face pentru a-şi executa în natură obligaţia.1997..1. deoarece pentru a nu realiza o îmbogăţire fără justă cauză. Corneliu Bârsan. 303. cit. Categorii de despăgubiri Despăgubirile sau daunele – interese sunt de două feluri: • despăgubiri compensatorii. pag. pag. creditorul va trebui să restituie debitorului sumele încasate cu titlu de daune cominatorii. op. op. Ed..380-381 Constantin Stătescu. pag. în raport de izvorul obligaţiei. Neuron . 1994. Drept civil. executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare a obligaţiei asumate. Focşani. contractuală sau delictuală. 285/3. 219 220 Curtea de apel ploieşti. spre deosebire de despăgubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natură. Acordarea lor nu este condiţionată de existenţa vreunui prejudiciu. Petre Anca. Pompil Drăghici. sau suma corespunzătoare valorii prejudiciului cauzat prin neexecutare. iar aceasta nu se mai poate face. • despăgubiri moratorii. Secţia civilă.

iar răspunderea contractuală este tratată la efectele obligaţiilor.85 În Codul civil este reglementată distinct răspunderea civilă delictuală. astfel că în doctrină se afirmă că despăgubirile reprezintă unul dintre aspectele posibile ale executării obligaţiei contractuale prin echivalent atunci când nu este posibilă executarea în natură. . împreună cu despăgubirile.

.2.223 Condiţia existenţei prejudiciului rezultă din dispoziţiile art. rezultă că pentru existenţa răspunderii contractuale trebuie să fie întrunite următoarele condiţii: • fapta ilicită care constă în neexecutarea obligaţiilor contractuale asumate de debitor. executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat. 10. forţei majore sau vinovăţiei creditorului. executarea cu întârziere a obligaţiei îi este imputabilă. cu excepţia situaţiilor în care întinderea prejudiciului este stabilită de lege( de exemplu. neexecutarea obligaţiei este imputabilă debitorului. cât timp debitorul nu dovedeşte executarea. Condiţiile acordării de despăgubiri 10. Vinovăţia debitorului Vinovăţia debitorului reprezintă latura subiectivă a faptei debitorului. • existenţa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului. în sensul că neexecutarea sau executarea necorespunzătoare.5. Contractul şi răspunderea civilă. Ed. creditorul trebuie să dovedească existenţa creanţei. op. În principiu. cit.. pag. cit. până la proba contrară.. Drept civil.336 223 Liviu Pop. pag. op. Liviu Pop. 10. Referitor la proba acestei condiţii. 1082 Cod civil potrivit căruia debitorul datorează daune – interese „ de se cuvine”. efecte ale încălcării de către debitor a dreptului de creanţă aparţinând creditorului său contractual. când legea fixează drept despăgubire dobânda legală).5.4.86 10. 1994. faptă care constă în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei asumate.1.Ioan Albu. Prejudiciul Prejudiciul constă în consecinţele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială. op. Cluj – Napoca.7. prin neexecutarea prestaţiei sau prestaţiilor la care s-a îndatorat.222 Din analiza textelor Codului civil. pag. • vinovăţia debitorului. acţiunea creditorului având ca obiect plata despăgubirilor urmează să fie respinsă ca fiind lipsită de interes. • în cazul obligaţiilor de a da şi a face. cit. Dacia.5. distingem următoarele situaţii: • în cazul obligaţiilor de a nu face. pag. creditorul va trebui să dovedească faptul săvârşit de debitor prin care s-a încălcat obligaţia. • existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi prejudiciul creditorului.339 . 222 Mihail Eliescu. Condiţiile răspunderii contractuale Răspunderea contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea. Debitorul va fi exonerat de răspundere numai dacă va dovedi că neexecutarea obligaţiei se datorează cazului fortuit. Sarcina probei prejudiciului revine creditorului. 235. în cazul obligaţiilor care au ca obiect sume de bani. În măsura în care nu există prejudiciu. Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului. iar dacă face această dovadă neexecutarea se prezumă.

5. 1079 pct. Corneliu Bîrsan. debitorul se va pune în întârziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului său. cum sunt obligaţiile de furnizare a energiei electrice sau a apei. nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat. Evaluarea legală Evaluarea legală există în cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligaţii având ca obiect o sumă de bani. Debitorul este pus de drept în întârziere în următoarele cazuri225: în cazurile determinate de lege (punerea în întârziere legală – art. ca efect al punerii în întârziere. 1079 alin 1 Cod civil. 1079 Cod civil. de societate.1. • cererea de chemare în judecată a debitorului. în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face (art. Astfel.6. punerea în întârziere trebuie să îmbrace una din următoarele forme: • notificare prin intermediul executorilor judecătoreşti. care se află în legătură cauzală cu faptul care a determinat neexecutarea contractului. 1079 pct.6. riscul se strămută asupra debitorului. op. cit. 10. op.2. Evaluarea despăgubirilor 10. Punerea debitorului în întârziere Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voinţă din partea creditorului. afară de cazurile în care . pe care debitorul l-a lăsat să expire fără să-şi execute obligaţia(art. în principiu.. pentru a-şi produce efectele. când părţile au convenit expres că debitorul este în întârziere la împlinirea termenului (art.349 Florin Ciutacu. după lege. 1072 Cod civil). cit. Cristian Jora.3. de fidejusiune. în cazul obligaţiilor continue. Aceste daune – interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica vreo pagubă. 3 şi art. dobânda curge de drept.” 224 225 Constantin Stătescu. „la obligaţiile care de obiect o sumă oarecare. când obligaţia constă în a da un bun individual determinat.6. prin care ele pretinde executarea obligaţiei de către debitor. Punerea în întârziere a debitorului produce următoarele efecte juridice: de la data punerii în întârziere debitorul datorează daune –interese moratorii. 1079 pct. nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. când obligaţia. 1081 Cod civil). din acest moment creditorul este îndreptăţit să pretindă daune-interese compensatorii. 10841086 Cod civil: la stabilirea despăgubirilor. pag. În cazul art. de câte ori legea face să curgă de drept dobânda. Evaluarea judiciară Modalitatea evaluării despăgubirilor de către instanţa de judecată este reglementată de art. debitorul este obligat să repare numai prejudiciul direct. 1 Cod civil). instanţa de judecată va avea în vedere atât pierderea efectiv suferită cât şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza.. dacă obligaţia constă în a da sau a face.87 10. 10. care ţine loc de daune. dauneleinterese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.224 Potrivit art.2 Cod civil – punerea în întârziere convenţională). 1088 Cod civil.385-386 . conform art. prin natura sa. afară de regulile speciale în materie de comerţ. debitorul va fi obligat să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului.interese la obligaţiile ce au ca obiect sume de bani. pag.

.3. decizia nr. • este datorată numai atunci când sunt întrunite toate condiţiile acordării de despăgubiri. pag. pag. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.03. cit. în lumina noilor reglementări. Regimul juridic al dobânzilor în contractul de împrumut din perspectiva noilor reglementări cuprinse în O. 356/2002. 5/1999. Toma Mircea. executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său.357. Stabilirea nivelului dobânzii legale în lumina reglementărilor Ordonanţei Guvernului nr.6. astfel încât instanţa nu este chemată să-l determine ea printr-o apreciere proprie. Secţia civilă. instanţele au reţinută că „ penalităţile stipulate de părţi în contractul de împrumut au caracterul unei clauze penale. pag.227 Clauza penală prezintă următoarele caractere juridice: • este o convenţie accesorie.347. Clauza penală este definită ca fiind acea convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării. • are valoare practică deoarece fixează anticipat valoarea prejudiciului.. decizia civilă nr. Ion Dogaru. 9/2000. 365/2002. pag. precum şi a Legii nr. pag. Cristian Jora. 625/14. 6/2000. care se prevalează de clauza penală. Evaluarea convenţională Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea făcută prin convenţia părţilor. 206. să facă dovada prejudiciului suferit. 1088 Cod civil. deoarece daunele – interese pentru executarea cu întârziere sunt egale cu dobânda. cit. op.”229 226 Gheorghe Chivu. Argument. pag. în Culegere…. Acest lucru se realizează prin inserarea în contract a unei clauze numită clauză penală. pag. stabilită pentru întârzierea executării obligaţiei de restituire a sumei împrumutate.. cit. pag. Discuţii în legătură cu dobânda legală.3-16. Secţia a IV-a civilă. care este echivalentul pentru lipsa folosinţei banilor.388 228 Tribunalul Suprem.. Corneliu – Liviu Popescu.88 Dobânzile legale226 pentru obligaţii băneşti sunt stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. Ion P. pag.28-31. Andrei I. 9/2000. aşa cum rezultă din dispoziţiile art.Filipescu. în „Dreptul” nr. Constantin Stătescu. 2000.. 9/2000. Florin Ciutacu. în Ioan Mihuţă. Teoria generală a obligaţiilor. pag. Pompil Drăghici. 10. 10/2002..348..1984. Ed. • este obligatorie între părţi. Alin Iuliana Ţuca. Drept civil.. op. cit. Repertoriu de practică judiciară….43 .Filipescu. ca orice contract. 227 Liviu Pop. cit. 422/2002. aprobată cu modificări prin Legea nr. Această clauză este interzisă în contractele de împrumut . nr. Având o natură convenţională.228 În practică.455.82 229 Curtea de Apel Bucureşti. op.G. ci urmează doar să constate dacă executarea s-a făcut sau nu în condiţiile stipulate prin contract. Bucureşti. 3154/1999. op. în „Juridica” nr. op. Corneliu Bîrsan.44-49. Aceasta înseamnă că instanţa nu poate pretinde creditorului obligaţiei. în „Dreptul” nr. clauza penală este menită să stabilească anticipat cuantumul prejudiciului ce-l va suferi creditorul. apg.

pag. „oricine este obligat personal este ţinut a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale.. 344 232 Eugeniu Safta – Romano. dar va duce la acelaşi rezultat ca şi cum ar fi fost exercitată de debitor. Acţiunea oblică este acţiunea în justiţie pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparţine debitorului său. pentru a evita deteriorarea sau ascunderea de către debitor. acţiunea oblică a fost definită ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului său atunci când acesta refuză sau neglijează să şi le exercite.1. 4) dreptul de a formula acţiunea în declararea simulaţiei. afară de acelea care ăi sunt exclusiv personale. op. • să ceară luarea unor măsuri conservatorii.232 230 231 Constantin Stătescu.1. care se numesc măsuri conservatorii sau acte conservatorii: 1) cererea de a pune sechestru pe anumite bunuri ale debitorului. Consideraţii generale Debitorul răspunde pentru obligaţiile asumate cu întregul său patrimoniu. pag. Popescu.231 Acţiunea oblică se mai numeşte şi indirectă sau subrogatorie deoarece este exercitată de creditor în numele debitorului. Măsurile conservatorii În temeiul dreptului de gaj general creditorii chirografari. creditorii pot exercita toate drepturile şi toate acţiunile debitorului lor. Petre Anca. în „Revista Română de Drept” nr. 363 Tudor R. 3) dreptul de interveni în procesele debitorului.89 CAPITOLUL 11 DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11. 11. care instituie dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.97 . 9-12/1989. Acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie – 11.3.230 Într-o altă formulare. cit. • să intenteze acţiunea revocatorie – pauliană -.2. 974 Cod civil. pentru ca acestea să nu fie făcute cu viclenie pentru vătămarea drepturilor creditorului. Definiţie Potrivit art. 11. pentru a evita insolvabilitatea debitorului. • să intenteze acţiunea oblică – indirectă sau subrogatorie -. mobile şi imobile. op. Corneliu Bîrsan. Potrivit art. 1718 Cod civil. cit.3. prezente şi viitoare. 2) cererea de efectuare a inscripţiei sau transcripţiei imobiliare.. Examen teoretic şi practic refertor la acţiunea oblică şi acţiunea pauliană. pag. cu privire la bunuri din patrimoniu sau de partaj.” Creditorii chirografari au următoarele drepturi asupra patrimoniului debitorului: • să ceară executarea silită asupra bunurilor debitorului. au la îndemână mijloace juridice destinate să asigure conservarea patrimoniului debitorului.

475 234 Tribunalul Suprem. cit. Corneliu Bîrsan. 364-365. 233 Liviu Pop.. 11.S. op. fără ca nici unul dintre ei să nu se poată opune unei asemenea acţiuni”234. • creditorul să aibă un interes serios şi legitim pentru a intenta acţiunea (de exemplu. cu următoarele excepţii:233 • creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a încheia acte de administrare şi nici nu au dreptul să încheie acte de dispoziţie. • creanţa creditorului trebuie să fie certă lichidă şi exigibilă. decizia nr. cit. pe anul 1983. cu motivarea că „acţiunea de ieşire din indiviziune nu este exclusiv personală a debitorului. în Culegere de decizii ale T. cum ar fi.3. de exemplu. Domeniul de aplicare În principiu.. • creditorul nu poate exercita acţiunile şi drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv şi strict personal.1983. debitorul este insolvabil). de exemplu. pag.412-413. Condiţiile intentării Pentru intentarea acţiunii oblice se cer întrunite următoarele condiţii: • debitorul să fie inactiv. 1405/30. creditorul poate exercita pe calea acţiunii oblice toate drepturile şi acţiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului. În practică. cit. acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine.3. care implică o apreciere din partea titularului lor. pag. cum ar fi. Pompil Drăghici. pag. • creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile. op. dreptul la pensia de întreţinere. deoarece prin drepturi cu caracter exclusiv personal se înţeleg acele drepturi a căror exercitare implică o apreciere subiectivă din partea titularului lor. instanţele au reţinut că acţiunea de partaj poate fi intentată pe calea acţiunii oblice. dreptul de uz. Constantin Stătescu. pag. op.06.2.3.90 11. Ion Dogaru.. Secţia civilă. ceea ce nu este cazul cu privire la acţiunea de partaj care aparţine deopotrivă tuturor coindivizarilor. dreptul de abitaţie. 39 .

care constă în faptul că acesta din urmă a cunoscut existenţa creanţei şi că a achiziţionat bunul urmăribil tocmai pentru a zădărnici încasarea ei. pag. precum şi a prejudiciului şi conivenţei frauduloase dintre debitor şi terţul achizitor. pag. Domeniul de aplicare În principiu.4.4. 42 . Definiţie şi natură juridică Acţiunea revocatorie sau pauliană este acţiunea civilă prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor. domeniul de aplicare al acţiunii pauliene este acelaşi cu al acţiunii oblice. anterioare actului pe care îl atacă. 257/5. vol. Costin.4. Sub aspectul naturii juridice. determinându-se insolvabilitatea lui sau agravarea acesteia. acţiunea pauliană este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda creditorului său. Repertoriu de practică.1983.235 Acţiunea revocatorie se mai numeşte şi acţiune pauliană. Prin urmare. în Ioan Mihuţă. 11. pag. 11. creatorul său fiind pretorul Paulus. creditorul trebuie să facă dovada unei creanţe certe. Mircea C.3. acel act nu poate fi prejudiciabil şi nici fraudulos pentru creditor. bunul asupra căruia exista dreptul care era ameninţat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului. • în cazul admiterii acţiunii. • creanţa trebuie să fie certă.2.60 Tribunalul Suprem.91 11.237 235 236 Mircea N. constând în micşorarea gajului general. 891/14. Efectele acţiunii oblice Creditorul exercită acţiunea oblică în locul şi în numele debitorului. lichidă şi exigibilă. decizia nr.3. va putea să opună acestuia toate apărările şi excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi debitorului.4. Acţiunea revocatorie – pauliană – 11. • creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat.1984. Lumina Lex. 82 237 Tribunalul Suprem.”236 Prejudicierea creditorului se apreciază avându-se în vedere faptul dacă prin actul respectiv s-a micşorat patrimoniul debitorului. Condiţiile intentării Exercitarea de către creditor a acţiunii pauliene se poate face dacă sunt întrunite următoarele condiţii: • existenţa unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului. Ed. secţia civilă. decizia nr. iar în cazul actelor cu titlu oneros.4. I.1. ceea ce produce următoarele efecte: • pârâtul pe care creditorul îl acţionează în judecată. 1997.04. În practica judiciară s-a reţinut că „ pentru admiterea acţiunii pauliene. Secţia civilă. de natură să determine sau să mărească insolvabilitatea debitorului. în Culegere de decizii ale T. lichide şi exigibile. Costin. Bucureşti.02. deoarece originea sa se află în dreptul roman.S pe anul 1983. creditorul nu va putea să ceară anularea unui act de vânzare – cumpărare încheiat anterior creanţei sale. deoarece dacă este ulterioară. prin care debitorul a înstrăinat bunul unui terţ. 11. Dicţionar de drept civil. terţul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului.

• pentru încheierea sa valabilă nu se cere consimţământul debitorului. dar creanţele pot fi cesionate şi prin contract de schimb sau contract de donaţie.1. care. CAPITOLUL 12 MODURILE DE TRANSMITERE A OBLIGAŢIILOR 12.92 11. Corneliu Bîrsan. cesiunea de creanţă este o convenţie încheiată între cedent (cel care transmite creanţa) şi cesionar (cel care dobândeşte creanţa) prin care primul substituie în locul său pe al doilea. Efectele acţiunii revocatorii În cazul admiterii acţiunii pauliene. capacitate şi cauză. Cesiunea de creanţă 12.2. Condiţiile cesiunii de creanţă Cesiunea de creanţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • toate condiţiile de validitate ale unui contract referitoare la consimţământ. • contractul de cesiune este un contract consensual. 1402 – 1404 Cod civil. astfel.377 . Acţiunea pauliană îşi produce efectele numai faţă de creditorul care a intentat o astfel de acţiune. va fi inopozabil creditorului.1. obiect. 12. va putea urmări bunul. Cesiunea de creanţă este reglementată de art.238 Cu alte cuvinte. 238 Constantin Stătescu.1.1. actul atacat. cit. dovedit fraudulos. 1391 – 1398 şi art.. op. acesta devenind noul creditor al debitorului (numit debitor cedat).Definiţie şi reglementare Cesiunea de creanţă este contractul prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane. cu excepţia cazului când reprezintă o donaţie şi trebuie să se încheie în formă autentică.4. Terţul dobânditor al bunului poate să păstreze bunul oferind o sumă de bani creditorului pentru satisfacerea creanţei sale. nu şi faţă de ceilalţi creditori ai debitorului. pag.4. în materia vânzării.

Dacă cesiunea s-a făcut printr-un contract cu titlu oneros.prin transfer.3. orice creanţă poate forma obiectul unei cesiuni. 12. mai ales atunci când cesiunea este cu titlu gratuit.1. 462 Constantin Stătescu.2. plătind datoria debitorului. Prin cesiunea de creanţă. Definiţie Subrogaţia este acel mod de transmitere a obligaţiilor care constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic obligaţional cu o altă persoană care. cu excepţia creanţelor incesibile (de exemplu. 2000. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi În materia cesiunii de creanţă sunt terţi: debitorul cedat. • pentru opozabilitatea faţă de terţi. pag.1. caz în care toate drepturile creditorului vor trece asupra celui care plăteşte (solvens).3. va deveni terţ faţă de ceilalţi cesionari. Corneliu Bîrsan. dobândind toate drepturile creditorului plătit. Lumina Lex. cit. cesiunea de creanţă îşi produce efectele numai de la data notificării sau a acceptării cesiunii de către debitor. Felurile subrogaţiei 239 240 Liviu Pop. Aceeaşi va fi soluţia şi în cazul în care cesiunea de creanţă s-a produs printr-un contract cu titlu gratuit. 12. sau obţine din partea acestuia acceptarea cesiunii printr-un înscris autentic. cesiunea trebuie să fie notificată debitorului sau să fie acceptată de debitor printr-un act în formă autentică.1.239 12.2. Efectele cesiunii de creanţă între părţi Ca efect al cesiunii de creanţă. 1106 – 1109 posibilitatea ca o plată să se facă şi prin subrogare (înlocuire).3. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12. care .93 • în principiu. debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului. op.2. cesionarii ulteriori şi succesivi ai aceleiaşi creanţe. creditorii cedentului.2. creanţa trece în patrimoniul cesionarului.240 12. Faţă de terţi. creditorii cedentului pierd un element al gajului general pe care îl au asupra patrimoniului acestuia. până la momentul notificării sau acceptării.1. Efectele cesiunii de creanţă 12. Ed.3.381 . În consecinţă. cesionarul devine creditor pentru valoarea nominală a creanţei. care era terţ faţă de raportul iniţial dintre creditor şi debitor. Bucureşti.. Reglementare Codul civil a prevăzut în art. În situaţia în care există mai mulţi cesionari. Teoria generală a obligaţiilor. devine creditor ale acestuia din urmă. între părţi.2. devine creditor în locul cedentului. 12. pag.1. indiferent de preţul pe care l-a plătit. acela care îl notifică primul pe debitorul cedat.2. pensia de întreţinere).

2. Această formă de subrogaţie este reglementată de art. 1 din Legea nr. fiind el însuşi creditor al aceluiaşi debitor. Potrivit art. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. pag. d) în folosul moştenitorului care a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar şi plăteşte din patrimoniul său un creditor al moştenirii. în mod expres. De exemplu. 22 alin. 1107 pct. plăteşte altui creditor ce are preferinţă. 12. • trebuie să se producă concomitent cu plata. 1107 pct..1. subrogaţia poate fi: • • subrogaţie legală.242 12.2. Această formă de subrogaţie este reglementată de art. fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei. la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă. subrogaţie convenţională. b) Subrogaţia consimţită de debitor Subrogaţia consimţită de debitor se realizează prin acordul de voinţă intervenit între debitor şi un terţ. cit. plăteşte creditorul ipotecar. c) în folosul celui care. • chitanţa să aibă dată certă. codebitorii obligaţiilor indivizibile şi fidejusorii între ei. subrogând terţul împrumutător în drepturile creditorului iniţial. 464 Constantin Stătescu. în limitele indemnizaţiei plătite. are interes să o plătească. • trebuie să fie expresă. între creditor şi terţul care plăteşte datoria debitorului. care poate fi de două feluri: subrogaţie convenţională consimţită de creditor. subrogaţia legală există în următoarele cazuri:241 a) în folosul celui care . asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. în acele situaţii prevăzute de Codul civil şi în materie de asigurare. pag.2.94 În funcţie de izvorul său. op. subrogaţie convenţională consimţită de debitor. cu intenţia de a evita urmărirea silită a bunului. Corneliu Bîrsan. un creditor chirografar plăteşte unui creditor ipotecar şi se subrogă în drepturile acestuia. op. Subrogaţia convenţională a) Subrogaţia consimţită de creditor Subrogaţia consimţită de creditor se realizează prin acordul de voinţă realizat.382 . de la care debitorul de împrumută pentru a plăti creditorului.. cit. 2 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: 241 242 Liviu Pop. dobândind un imobil ipotecat. b) în folosul celui care. 1 Cod civil şi prezintă următoarele trăsături caracteristice: • pentru a opera nu se cere consimţământul debitorului ci doar al creditorului iniţial. fără a fi necesar acordul de voinţă al părţilor. 1108 Cod civil.3. Conform art.3. Subrogaţia legală Subrogaţia legală operează prin efectul legii. Sunt obligaţi împreună cu altul: codebitorii solidari.

1.2.1. iar în caz de plată parţială va opera proporţional cu suma plăătită. 12. Novaţia obiectivă Novaţia obiectivă este acea formă a novaţiei care se produce între creditorul şi debitorul iniţial. Subrogaţia operează numai în măsura plăţii efectuate. Novaţia 13. Felurile novaţiei 13.2.2. Definiţie Novaţia este o convenţie prin care părţile unui raport juridic obligaţional sting o obligaţie veche şi o înlocuiesc cu o obligaţie nouă. 13. • în actul de împrumut trebuie să se menţioneze expres suma care se împrumută pentru plata datoriei. ceea ce înseamnă că atât contractul de împrumut cât şi chitanţa de plată a datoriei trebuie să se încheie în formă autentică. • în chitanţa de plată a datoriei să se precizeze că aceasta s-a plătit cu suma împrumutată.4. precum şi garanţiile creanţei şi poate să exercite toate drepturile şi acţiunile împotriva debitorului. prin schimbarea în raportul juridic obligaţional a obiectului sau cauzei obligaţiei vechi. gestiunii de afaceri sau îmbogăţirii fără justă cauză. CAPITOLUL 13 MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13. Împotriva debitorului terţul poate să intenteze şi acţiuni proprii în temeiul contractului de mandat. debitorul are la îndemână oferta reală urmată de consemnaţiune. .1.1.1. efectul principal al subrogaţiei este acela că subrogatul dobândeşte toate drepturile creditorului plătit.1.95 • este un act juridic solemn. • dacă creditorul refuză plata. Efectele subrogaţiei Indiferent de izvorul său. • această subrogaţie nu presupune consimţământul creditorului.

împreună cu toate garanţiile sale.2. obiectul sau cauza. Bucureşti. care să se stingă prin novaţie.1. • dă naştere unei noi obligaţii.129 244 Liviu Pop. consimţământul unei alte persoane. 13. 2000. 13.2.. Referitor la condiţiile novaţiei.1999. care are caracter contractual fiind rezultatul voinţei părţilor. Ed. Schimbarea cauzei obligaţiei intervine atunci când dobânditorul unui bun. 13.387 .4. novaţia produce următoarele efecte: • stinge obligaţia veche. op. care să înlocuiască obligaţia veche.1. iar novaţiei îi sunt necesare îndeplinirea unor condiţii prevăzute de lege pentru încheierea contractelor. să existe o obligaţie veche valabilă. op.. animus novandi. precum şi următoarele condiţii speciale: 1. pag.06. Delegaţia 13. cit. voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act.245 243 Tribunalul Suprem. numit delegant. cit. în Buletinul Jurisprudenţei. Efectele novaţiei Indiferent de felul ei. ceea ce prepune că debitorul va fi liberat faţă de vechiul creditor şi obligat faţă de noul creditor. decizia nr. obligaţia nouă să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie. prin acordul părţilor să se nască o obligaţie nouă. 81. care se obligă alături sau în locul delegantului.96 Schimbarea obiectului obligaţiei se realizează atunci când părţile convin ca obiectul obligaţiei să-l reprezinte nu o sumă de bani ci o altă prestaţie. pag. în practica judiciară s-a reţinut faptul că „potrivit art. Novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ se obligă faţă de creditor să plătească datoria.244 Delegaţia a mai fost definită şi ca fiind o convenţie prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor. valabilă. numită delegat. Secţia civilă. Curtea de Apel Cluj. Lumina Lex. 1130 Cod civil. cum ar fi părţile. în Ioan Mihuţă. numit delegatar. convine cu înstrăinătorul să păstreze preţul cu titlu de împrumut. Novaţia subiectivă Novaţia subiectivă este acea formă a novaţiei care se realizează prin schimbarea creditorului sau debitorului obligaţiei iniţiale.1. alături de el sau în locul lui. Repertoriu de practică judiciară…. Corneliu Bîrsan. 3. 4.”243 13. novaţia nu se prezumă. 2. Condiţiile novaţiei Novaţia presupune întrunirea tuturor condiţiilor de validitate ale contractelor. debitor al preţului. Secţia civilă.2. pag.1. fără a se cere acordul debitorului iniţial.1981. 470 245 Constantin Stătescu. 127 .2. aduce creditorului său. Novaţia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea creditorului iniţial cu un nou creditor.3. Definiţie Delegaţia este actul juridic prin care un debitor. 1136/11. decizia nr. 177/11.02. pag. intenţia părţilor de a nova.

se adaugă un nou raport obligaţional celui preexistent. astfel că delegantul nu este liberat faţă de delegatar. Constantin Stătescu.2. novaţie. remitere voluntară. astfel: în cazul delegaţiei perfecte. stinge obligaţia veche şi o înlocuieşte cu o obligaţie nouă. Corneliu Bîrsan. 2. Compensaţia 246 Liviu Pop. prin efectul realizării condiţiei rezolutorii şi prin prescripţie.După cum stingerea obligaţiei a dus sau nu la realizarea creanţei creditorului: a) moduri de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţei creditorului: compensaţia.1. op. darea în plată.. prin anulare sau resciziune.393 .2. pe delegat. 473 -474. Felurile delegaţiei Delegaţia este de două feluri: 1. cit. op. 14. în cazul delegaţiei imperfecte. • prescripţia extinctivă duce la stingerea dreptului la acţiune în sens material. delegantul şi delegatul. confuziune. având doi debitori. după cum ne vom afla în prezenţa delegaţiei perfecte sau imperfecte.97 13. • nulitatea şi rezoluţiunea desfiinţează chiar raportul juridic obligaţional.După rolul voinţei părţilor în încetarea raportului obligaţional: a)moduri voluntare de stingere a obligaţiilor care presupun manifestarea de voinţă a părţilor: remiterea de datorie şi compensaţia convenţională. iar acesta va mai avea un debitor. imposibilitatea fortuită de executare. în doctrină246 au fost formulate următoarele critici: • novaţia este un mod de transformare a obligaţiilor. cit. obligaţiile se sting prin plată. Efectele delegaţiei Efectele delegaţiei sunt diferite. pierirea lucrului. confuziunea. b)moduri de stingere a obligaţiilor care nu implică manifestarea de voinţă a părţilor: imposibilitatea fortuită de executare şi confuziunea.. delegaţie imperfectă – atunci când delegatarul nu consimte la liberarea delegantului. 2. compensaţie. pag. CAPITOLUL 14 MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR Potrivit art.3. această formă de delegaţie se confundă cu novaţia prin schimbare de debitor. faţă de care rămâne obligat delegatul. pag. 13. b) moduri de stingere a obligaţiilor care nu duc la realizarea creanţei creditorului: remiterea de datorie. delegaţie perfectă – atunci când delegatarul îl acceptă pe delegat ca debitor şi-l liberează pe delegant.2. 1091 Cod civil. ceea ce înseamnă că delegantul va fi liberat faţă de creditor. Modurile de stingere a obligaţiilor se clasifică în funcţie de mai multe criterii: 1. Analizând textul menţionat.

determinate în întinderea lor şi să fi ajuns la scadenţă. op. conform art. 405-406. adică a unor bunuri fungibile care au fost date în depozit şi au fost consumate de depozitar. compensaţia este un mod de stingere a oricăror obligaţii contractuale sau extracontractuale.1. 1147 Cod civil.98 14.3. op. . fiecare având atât calitatea de debitor cât şi calitatea de creditor. 14. Domeniul de aplicare Potrivit dispoziţiilor art.1. pag. în art.3. nu i se poate opune compensaţia.. pag.1.3. de exemplu cazul pensiei de întreţinere. Compensaţia convenţională Compensaţia convenţională este acea formă de compensaţie care operează prin convenţia părţilor. lichide şi exigibile. cit.395 248 Liviu Pop. pag. creditor şi debitor una faţă de cealaltă. Petre Anca. adică să existe între aceleaşi persoane. compensaţia poate fi de trei feluri: legală. întrucât nimeni nu poate să-şi facă singur dreptate.când creanţa este insesizabilă. op. Popescu. fără a fi nevoie de acordul părţilor sau de o hotărâre judecătorească. Compensaţia judecătorească 247 Tudor R. cit. op.. Corneliu Bîrsan.488.388 . Liviu Pop. Constantin Stătescu. depozitarul trebuie să restituie bunul primit în depozit.3.când se pretinde restituirea unui depozit neregulat. 14. Corneliu Bârsan. cit. 14. adică să neîndoielnice.” Pentru existenţa compensaţiei legale se cer îndeplinite următoarele condiţii248 • obligaţiile să fie reciproce. prin care obligaţiile se sting până la concurenţa celei mai mici. celui care ia fost luat bunul.247 Reglementarea generală a compensaţiei este dată de dispoziţiile art. cu următoarele excepţii: . cit. Constantin Stătescu.1.1. 1143 – 1153 Cod civil. 14.. pag. 1145 Cod civil. cit.2. atunci când nu sunt întrunite condiţiile compensaţiei legale.când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la proprietar. chiar dacă este debitorul persoanei care şi-a însuşit bunul. pag. Definiţie şi reglementare Compensaţia este acel mod de stingere specific obligaţiilor reciproce. 14.1.389 .1. Codul civil. Felurile compensaţiei În funcţie de izvorul său. 1144 prevede că această formă de compensaţie operează „chiar şi când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta. întrucât compensaţia legală nu este posibilă atunci când obiectul obligaţiei reciproce constă în bunuri certe sau bunuri de gen de specie diferită. • creanţele să fie certe.. op. .. Compensaţia legală Compensaţia legală este acea formă de compensaţie care operează în temeiul legii. în acelaşi timp. 489 – 490. cum este. în cadrul cărora aceleaşi persoane sunt.3. convenţională şi judecătorească.2. • creanţele să aibă ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani sau bunuri fungibile.1.

în cauză sunt incidente regulile aplicabile în materie de imputaţie a plăţii. creanţa nu se stinge decât pentru partea codebitorului solidar. fără a putea să profite şi celorlalţi codebitori. Domeniul de aplicare Confuziunea se aplică tuturor obligaţiilor de natură contractuală sau extracontractuală. 14. Efectele confuziunii Confuziunea stinge obligaţia cu toate garanţiile şi accesoriile sale.2. În cazul compensaţiei judecătoreşti efectele se vor produce de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus compensarea.1100 Cod civil.2. existând între persoane fizice sau persoane juridice. Dacă între părţile compensaţiei există două sau mai multe datorii reciproce şi compensabile. pronunţată de instanţa de judecată la cererea unuia dintre creditorii reciproci.249 14. la propunerea debitorului. Darea în plată se aseamănă cu novaţia prin schimbare de obiect. Confuziunea 14. Efectele compensaţiei Compensaţia stinge creanţele reciproce. În cazul obligaţiei solidare. pentru a opera acest mod de stingere a obligaţiilor este necesar consimţământul creditorului. cit. 14.2. Definiţie Darea în plată este definită ca fiind acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în acceptarea de către creditor.4.3. hotărâre prin care se dispune stingerea datoriilor până la concurenţa celei mai mici. de a primi o altă prestaţie în locul celei la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaţional.1. op.1.2. 14. În raporturile dintre persoanele fizice. pag.492 . 14. Potrivit art. În raporturile dintre persoanele juridice. dacă confuziunea se produce între creditor şi unul dintre codebitorii solidari. 249 Liviu Pop.. confuziunea apare în materia succesiunii. Darea în plată 14.3. dar se şi deosebeşte de aceasta deoarece darea în plată are loc odată cu plata şi îl liberează pe debitor de executarea obligaţiei.3. confuziunea operează în cazul în care două persoane juridice între care există un raport obligaţional se reorganizează prin comasare sau divizare.2. precum şi garanţiile şi accesoriile acestora.99 Compensaţia judecătorească este acea formă a compensaţiei care operează în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.1. Definiţie Confuziunea este acel mod de stingere a obligaţiilor care constă în întrunirea în aceeaşi persoană a calităţii de creditor şi de debitor al aceleiaşi obligaţii. atunci când succesiunea este acceptată pur şi simplu.

4. cit.252 Remiterea de datorie este reglementată în art. Dacă remiterea de datorie s-a făcut printr-un act între vii.4. Imposibilitatea fortuită de executare 14.3.4. 14.2. la dreptul său de creanţă.4. caz în care constituie un legat de liberaţiune. Efectele dării în plată Principalul efect al dării în plată constă în stingerea obligaţiei ca şi plata. pag. care poate avea loc şi printr-un testament.. Definiţie şi reglementare Remiterea de datorie este renunţarea cu titlu gratuit a creditorului de a-şi valorifica creanţa pe care o are împotriva debitorului său.4.5. ea constituie o donaţie indirectă şi este supusă tuturor regulilor acesteia. împreună cu toate accesoriile sale... care este un înscris autentic sau copia legalizată a unei hotărâri judecătoreşti. 435 252 Liviu Pop. pag. op.251 Într-o altă formulare. în cauză sunt aplicabile regulile de drept comun în materie de probă a actelor juridice. op.250 14. 1138 – 1142 Cod civil.509 Constantin Stătescu.100 14. cit. cu excepţia formei autentice.. investită cu formulă executorie. op. Florin Ciutacu.2. 14. 492 . Condiţiile remiterii de datorie Remiterea de datorie este o convenţie care. Pompil Drăghici. 509. remiterea de datorie este un mod voluntar de stingere a obligaţiei care constă în renunţarea creditorului. cu consimţământul debitorului.4.5. apg. pag. 14. 14. Efectele remiterii de datorie În cazul remiterii de datorie. care este un înscris sub semnătură privată. Pompil Drăghici. operează o prezumţie absolută de liberare a debitorului. iar prin art. Proba remiterii de datorie În legătură cu proba remiterii de datorie. Remiterea de datorie 14. 1138 Cod civil au fost instituite prezumţii de liberare a debitorului: • în cazul în care creditorul înmânează debitorului originalul titlului constatator al creanţei. pentru a fi valabilă. pentru că altfel nu se va mai produce efectul dării în plată. 4001. Definiţie şi reglementare 250 251 Ion Dogaru. Condiţia care se cere este ca cel ce dă în plată să fie proprietarul lucrului prestat în locul celui ce trebuia prestat. presupune manifestarea de voinţă a ambelor părţi. în sensul că nu trebuie să îmbrace forma autentică.1. • în situaţia în care creditorul remite debitorului originalul titlului constatator al creanţei sale. pag. Cristian Jora. cit. ca şi cum ar fi fost executată. obligaţia se stinge.. Ion Dogaru. cit. Corneliu Bârsa. op. cit. op.1. prezumţia de liberare a debitorului este relativă.3.

15. debitorul urmând să execute obligaţia prin echivalent. Prin acest mod nu se sting obligaţiile de a da sau de a preda bunuri generice. 253 Liviu Pop. Efectele imposibilităţii fortuite de executare Imposibilitatea fortuită de executare stinge obligaţia împreună cu garanţiile şi accesoriile sale.494 . op. De la această regulă există următoarele excepţii253: • obligaţia nu se stinge dacă în momentul pierii lucrului.5. • obligaţia de a restitui un bun sustras ori luat pr nedrept. pag. nu se stinge dacă bunul a pierit din cauză de forţă majoră. 1156 Cod civil.5. precum şi obligaţiilor de a face care implică un fapt personal ala debitorului.2. în cazul în care i l-ar fi transmis sau predat..3. 14. cu excepţia acelor cazuri în care debitorul şi-a asumat expres răspunderea şi pentru unele cazuri de forţă majoră. cu excepţia cazului în care debitorul va dovedi că lucrul ar fi pierit şi la creditor. Domeniul de aplicare Imposibilitatea fortuită de executare este un mod de stingere a obligaţiilor propriu obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de predare a unui bun individual determinat. conform regulii genera non pereunt. debitorul era pus în întârziere. din cauză de forţă majorăAcest mod de stingere a obligaţiei este reglementat în art.101 Imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiei de către debitor este un mod de stingere a obligaţiei care operează datorită faptului că debitorul este în imposibilitate absolută de executare a prestaţiei pe care o datorează. cit. din cauză de forţă majoră.

termenul este stipulat în favoarea deponentului. pluralitatea de subiecte.Clasificare În funcţie de efectul său: 1.termen suspensiv. Introducere în dreptul civil.1. În funcţie de beneficiarul termenului: 1. Bucureşti. adică acel termen care amână exerciţiul dreptului subiectiv şi obligaţiei corelative până la împlinirea lui. pluralitatea de obiecte.182 .2. termen în favoarea ambelor părţi. Ed.1. termenul la care trebuie restituită suma împrumutată. 254 Gabriel Boroi. 15. Obligaţiile afectate de modalităţi 15. obligaţii alternative şi facultative. solidare şi indivizibile. În raport de aceste considerente există : 1. termen în favoarea debitorului. 3. pag. Universul Juridic. 2. afectarea de modalităţi: 2. op. de exemplu. de exemplu termenele stabilite într-un contract sinalagmatic.1. obligaţii afectate de termen sau condiţie. până la împlinirea lui. cum sunt de exemplu termenele stabilite prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1.102 CAPITOLUL 15 OBLIGAŢIILE COMPLEXE Caracterul complex al obligaţiei poate să rezulte din: 1. stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a executării obligaţiilor corelative. Termenul 15. 3. Beleiu. Subiectele dreptului civil. pag. 8/2004. care reprezintă regula.1.Gh. cit. obligaţii divizibile. 2.Definiţie Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare până la care este amânată începerea sau. De exemplu.termen extinctiv.1. termen în favoarea creditorului.254 15. 2. Drept civil român. în materia contractului de depozit.termen legal.189. 3. De exemplu.1. data morţii credirentierului într-un contract de rentă viageră.. privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere. În funcţie de izvorul său: 1. 2003.1. după caz. adică acel termen care amână stingerea exerciţiului dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative. cum sunt.

termen cert. 1583 Cod civil. 15.103 2.3. iar când termenul a fost prevăzut în favoarea ambelor părţi. 15. • înainte de împlinirea termenului. • până la împlinirea termenului. dar nu împiedică compensaţia. cu următoarele consecinţe: • dacă debitorul execută obligaţia sa înainte de termen. • de la data împlinirii termenului suspensiv începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune. echivalentă cu renunţarea la beneficiul termenului. 2. Dacă se renunţă la beneficiul termenului. la beneficiul acestuia.termen convenţional. judecătorul poate să dea împrumutatului un termen potrivit împrejurărilor”.1. • până la scadenţă (împlinirea termenului) nu curge termenul de prescripţie.termen judiciar.” Un asemenea termen se numeşte termen de graţie şi este acordat de instanţa de judecată atunci când obligaţia scadentă nu a fost executată de debitor. adică termenul acordat de instanţa de judecată debitorului. creditorul poate lua măsuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului său. iar art. 1582 Cod civil „ nefiind de fapt teremenul restituţiunii. creditorul nu poate opune debitorului compensaţia.1. fără a se cere şi consimţământul creditorului. ele pot renunţa.teremen incert. 1583 Cod civil. creditorul nu poate intenta acţiunea oblică sau acţiunea pauliană. cu excepţia cazului în care părţile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV. Termenul de graţie împiedică executarea silită. obligaţia nu va mai fi o obligaţie afectată de modalităţi ci va deveni o obligaţie pură şi simplă. 3.1. • înainte de împlinirea termenului.1.5. Efectele termenului În legătură cu efectele termenului prezintă interes distincţia dintre termenul suspensiv şi termenul extinctiv. Caracteristica acestui termen o constituie faptul că se acordă de instanţa de judecată numai în favoarea debitorului. numit şi termen de graţie. judecătorul va prescrie un termen de plată după împrejurări. . Termenul de graţie Potrivit art. termen a cărui împlinire este cunoscută din momentul naşterii raportului juridic obligaţional. respectiv termenul stabilit prin convenţia părţilor. a cărui împlinire este sigură dar nu se cunoaşte momentul când se va produce acest lucru. Astfel la împlinirea termenului încetează efectele raportului juridic obligaţional.4. Termenul extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative.1.1. Termenul suspensiv nu afectează existenţa obligaţiei ci numai exigibilitatea acesteia. Renunţarea la termen Partea în folosul căreia a fost prevăzut poate renunţa la beneficiul termenului. prin acordul lor. prevede că „ dacă însă s-a stipulat numai ca împrumutatul să plătească când va putea sau când va avea mezii ( mijloace). el face o plată valabilă. În funcţie de criteriul cunoaşterii sau nu a datei împlinirii sale: 1. 15. conform art.

de care depinde existenţa (naşterea sau desfiinţarea) actului juridic civil. 1010 Cod civil) deoarece o asemenea condiţie echivalează cu lipsa intenţiei de a se obliga.1. După cum condiţia constă în îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului: 255 256 Gh. de exemplu: „ îţi vând casa proprietatea mea. Gabriel Boroi. cât şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa. de exemplu: „îţi vând autoturismul meu..1. 1007 Cod civil). Decăderea din beneficiul termenului Potrivit art. 185.6. potrivit art. pag. indiferent dacă are sau nu o vină în producerea ei.întâmplare . decăderea din beneficiul termenului apare în următoarele cazuri: • debitorul ajunge în starea de insolvabilitate. op. de exemplu: „ îţi donez casa mea.2. cit. Condiţia potestativă este de mai multe feluri: 1. 1 Cod civil. pag. Condiţia 15.255 15. dacă vreau”. 3. vânzarea se va desfiinţa”.1. condiţie potestativă simplă – acea condiţie a cărei realizare depinde atât de voinţa uneia din părţi.104 15. condiţie cazuală256 – când realizarea evenimentului depinde de hazard.1. cit. cât şi de voinţa unei alte persoane determinate (art.2. art..1. condiţie mixtă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa uneia din părţi.2. dacă voi fi transferat la Timişoara. op. nici într-aceea a debitorului. dacă părinţii îmi vor dărui un alt autoturism de ziua mea”. condiţie suspensivă – de a cărei îndeplinire depinde naşterea raportului juridic obligaţional. de exemplu: „îţi vând autoturismul. Decăderea din beneficiul termenului are natura juridică a unei sancţiuni care produce aceleaşi efecte ca şi renunţarea la termen. După cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului: 1. De exemplu. 15. • debitorul micşorează garanţiile pe care le-a adus creditorului. cu condiţia că. 192 De la casus . condiţie potestativă – când realizarea evenimentului depinde de voinţa unei din părţi. 1025 Cod civil. condiţia este un eveniment viitor şi sigur ca realizare. obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă este nulă (art. Clasificare În funcţie de efectele pe care le produce: 1. Definiţie Ca modalitate a actului juridic. cât şi de un fapt exterior sau voinţa unei persoane nedeterminate.1. condiţie pur potestativă – a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa unei dintre părţi. 2. condiţie rezolutorie – a cărei îndeplinire desfiinţează retroactiv raportul juridic obligaţional. când nu este nici în puterea creditorului. dispune că donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui. 1005 Cod civil. 2. Beleiu.2. 2. 825 alin. iar această micşorare îi este imputabilă. dacă voi fi transferat la Timişoara”. de exemplu: „ îţi vând autoturismul dacă mă voi muta la Timişoara”.

Andrei I. ci data la care a luat naştere raportul juridic obligaţional.. Corneliu Bîrsan. op. op. 2.. • dacă debitorul execută prestaţia. Pompil Drăghici. Eveniente conditione ( atunci când s-a realizat condiţia) se consideră că obligaţia îşi produce efectele retroactiv. în mod retroactiv. • dobânditorul sun condiţie rezolutorie a unui bun individual determinat. pag. pag. Pompil Drăghici.1. Eveniente conditione 257 Ion P. 15. • în acest interval de timp nu curge termenul de prescripţie extinctivă. • dobânditorul va culege fructele numai din momentul îndeplinirii condiţiei. 388. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă voi fi transferat la Timişoara”. Ion Dogaru. • nici una dintre părţile raportului juridic obligaţional nu poate invoca compensaţia. pag. op. cu următoarele consecinţe juridice: • creditorul nu poate pretinde executarea obligaţiei de către debitor.. Constantin Stătescu. op. pag. cit. cit. Liviu Pop. condiţie pozitivă – acea condiţie care afectează raprotul juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează se se îndeplinească. 387 – 388.. cit.391 258 Ion P. Efectele condiţiei rezolutorii258 Pendente conditione Până la îndeplinirea condiţiei raportul juridic obligaţional este considerat pur şi simplu. iar creditorul poate să ceară executarea obligaţiei. Efectele condiţiei suspensive257 Pendente conditione (intervalul de timp dintre momentul naşterii raportului juridic obligaţional şi momentul realizării condiţiei). op. de exemplu: „îţi vând autoturismul dacă nu voi fi transferat la Timişoara”. suportă riscul pierii bunului în calitate de proprietar – res perit domino. pag. • riscurile produse înainte de realizarea condiţiei sunt în sarcina înstrăinătorului. Filipescu. Ion Dogaru. condiţie negativă – acea condiţie care afectează existenţa raportului juridic obligaţional printr-un eveniment ce urmează să nu se îndeplinească. în sensul că momentul de la care sau până la care se produc nu este momentul îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei. cit.3. cu următoarele consecinţe juridice: • debitorul trebuie să-şi execute obligaţia. 255 – 256. tot sub condiţie rezolutorie.. • dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie poate fi transmis prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. op. pag. pag. Constantin Stătescu. cit. op. în principiu..105 1. 413 – 414. se consideră că obligaţia nu există. Corneliu Bîrsan. op.2. • actele de administrare făcute de înstrăinător înainte de realizarea condiţiei rămân valabile. efectele condiţiei se produc.. Andrei I. Efectele condiţiei Potrivit sistemului Codului civil. Filipescu. Filipescu. 256 – 257. poate să ceară restituirea ei în temeiul plăţii nedatorate. 391 . respectiv: • termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă numai la data realizării condiţiei. • drepturile sub condiţie transmise înainte de îndeplinirea acesteia sunt valabile De la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei îndeplinite există şi excepţii. cit.. cit. pag. 412 – 413. Filipescu. cu următoarele consecinţe juridice: • plata efectuată până la îndeplinirea condiţiei. 390 . cit. Liviu Pop. nu mai este considerată o plată nedatorată şi nu va mai putea fi restituită.

Obligaţia alternativă Obligaţia alternativă este acea obligaţie al cărei obiect constă în două sau mau multe prestaţii. • fructele culese de dobânditorul bunului rămân în proprietatea acestuia. Corneliu Bîrsan. ci stabileşte o obligaţie pentru una dintre părţi. De la regula retroactivităţii efectelor condiţiei rezolutorii există următoarele excepţii: • riscurile produse înainte de îndeplinirea condiţiei sunt suportate de dobânditorul sub condiţie rezolutorie. op. • drepturile constituite cu privire la un bun individual determinat se desfiinţează retroactiv. 371. 15.000 lei sau un autoturism. 15. Renee Sanilevici.4. pag... În cazul obligaţiei de a da . cit. 15.2. la alegerea uneia din părţi. se datorează 100. dintre care. • actele de administrare făcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân valabile. indiferent din ce cauză. deoarece până atunci nu se cunoaşte care dintre obiecte va intra în patrimoniul creditorului. În raport de intenţia părţilor.259 De exemplu.106 Întrucât condiţia se realizează.1. 1027 Cod civil). iar de caz de neexecutare creditorul va putea să ceară executarea obligaţiei. Sarcina nu afectează existenţa raportului juridic obligaţional. dar prin convenţia părţilor i se dă dreptul să se libereze şi prin darea unei sume de bani.000. obligaţia se desfiinţează retroactiv. cu un singur obiect şi se va stinge prin executarea tuturor prestaţiilor. dar poate să aparţină şi creditorului. Alegerea prestaţiei ce urmează să fie executată aparţine debitorului. cit. Obligaţia se transformă într-o obligaţie pură şi simplă atunci când unul din obiectele obligaţiei alternative devine imposibil de executat. cit. 15.1.1.1. însă numai dacă există stipulaţie expresă în acest sens (art.2. op. Constantin Stătescu. op. dreptul de proprietate asupra unui lucru individual determinat se transmite în momentul alegerii. 259 Tudor R. executarea unei singure prestaţii duce la stingerea obligaţiei. Petre Anca. obligaţia produce efecte ca şi cum ar fi pură şi simplă. pag.Pluralitatea de obiecte Obligaţia cu o pluralitate de obiecte se caracterizează prin faptul că debitorul datorează mau multe prestaţii.2. dacă debitorul datorează cumulativ toate prestaţiile la care s-a obligat. Obligaţia facultativă Obligaţia este facultativă când debitorul se obligă la o singură prestaţie. Obligaţiile plurale 15. De exemplu. cu posibilitatea de a se libera prin executarea altei prestaţii determinate.264. a face sau a nu face ceva.2.1.2..415 .2. Popescu. pag. impusă de dispunător gratificatului în contractele cu titlu gratuit. Condiţia şi sarcina Sarcina este o obligaţie de a da. cu următoarele consecinţe juridice: • părţile trebuie să restituie prestaţiile efectuate. debitorul are obligaţia de a da un autoturism.

dar există o pluralitate de prestaţii în privinţa posibilităţii de a plăti. Fiind mai multe raporturi obligaţionale. cit. iar fiecare debitor este obligat să execute numai partea sa de datorie. pag. Corneliu Bîrsan. 260 261 Liviu Pop. iar obligaţia se stinge.262 15. op. iar dacă obiectul obligaţiei piere din caz fortuit sau de forţă majoră. Raluca Dimitriu. atunci când există doi sau mai mulţi debitori. • insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor. deoarece ceilalaţi codebitori nu răspund pentru partea celui devenit insolvabil.2. op. Obligaţiile solidare Obligaţia plurală solidară (solidaritatea) este acea obligaţie cu subiecte multiple în cadrul căreia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrală a prestaţiei datorate de toţi creditorului. fiecare este ţinut şi poate fi urmărit numai pentru plata părţii sale din datorie. op.2.2.263 Obligaţiile solidare sunt reglementate de art. • dacă sunt mai mulţi creditori. pag. darea în plată. 1034 – 1056 Cod civil şi fac parte din categorii obligaţiilor indivizibile. • remiterea de datorie. cit. Pluralitatea de subiecte 15. numărul acestora depinde de numărul creditorilor sau debitorilor. • întreruperea prescripţiei faţă de un debitor.. efectuată de unul dintre creditori nu profită şi celorlalţi creditori. solidaritate pasivă. debitorul va fi liberat. 395 Brînduşa Ştefănescu. fiecare poate urmări pe debitor numai pentru partea lui de creanţă. cesiunea de creanţă şi novaţia făcute de către unul din creditori cu privire la dreptul de creanţă sunt inopozabile celorlalţi creditori (art. Creditorul poate să ceară numai executarea prestaţiei principale. Solidaritatea poate fi de două feluri: 1. 2. • plata de către un debitor a părţii sale din datorie nu are efect liberator pentru ceilalţi debitori. 15.. 1064 alin. 397 263 Constantin Stătescu.. atunci când există doi sau mai mulţi creditori. cit. pag. prin punerea sa în întârziere.2. op.418 . 369 262 Liviu Pop.107 În cazul obligaţiei facultative există o singură prestaţie ca obiect al obligaţiei. solidaritate activă. ceea ce produce următoarele efecte juridice261: • dacă sunt mai mulţi debitori. pag.2. care lasă mai mulţi moştenitori între care obligaţia se împarte. dreptul de creanţă şi datoria se divid în atâtea părţi câţi creditori sau debitori sunt în raportul obligaţional.260 Obligaţia poate fi conjunctă din momentul naşterii sale sau ca efect al morţii creditorului sau debitorului.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) Obligaţia conjunctă sau divizibilă este acel raport obligaţional cu pluralitate de subiecte între care creanţa şi datoria se divid de plin drept. Fiecare creditor poate pretinde numai partea sa de creanţă. Existând o pluralitate de subiecte.2. 2 şi 3 Cod civil)..2. cit. • punerea în întârziere a debitorului şi întreruperea prescripţiei faţă de unul din debitori nu produce efecte în raport cu ceilalţi debitori.

astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate şi că plata făcută de unul dintre debitori liberează şi pe ceilalţi către creditor. Din aplicarea acestui principiu rezultă următoarele efecte:265 1. în măsura în care este favorabilă creditorului urmăritor. debitorul comun este liberat de datorie faţă de toţi creditorii săi solidari. remitere de datorie.108 Solidaritatea activă Potrivit art. dare în plată – cu privire la întreaga creanţă fără consimţământul celorlalţi creditori. op. oricare dintre creditorii solidari ai aceleiaşi creanţe poate să ceară plata integrală a datoriei şi să dea chitanţă liberatorie debitorului (art. „ obligaţia este solidară din partea debitorilor când toţi s-au obligat la acelaşi lucru. Petre Anca. 1034 Cod civil). 1035 alin. 6. pag.” Aceasta înseamnă că fiecare creditor solidar nu este titularul creanţei în integralitatea ei. daunele moratorii cerute de un creditor profită şi celorlalţi creditori. 4. cit.” Din definiţia legală a solidarităţii pasive (între debitori) rezultă că obligaţia solidară pasivă este acea obligaţie cu mai mulţi debitori care dă dreptul creditorului să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei. obligaţia solidară produce următoarele efecte264: 1. . cât timp debitorul nu a fost chemat în judecată de un creditor solidar. pag. existând mai mulţi creditori. În sistemul Codului civil nu este reglementată solidaritatea activă. 2. 1 Cod civil). ceea ce înseamnă că solidaritatea activă îşi are izvorul în convenţia părţilor sau în testament.Filipescu. Popescu. 3. 2. efectele punerii în întârziere profită tuturor creditorilor solidari. 1034 Cod civil). 1038 Cod civil. 1035 Cod civil). Solidaritatea pasivă Potrivit art. remiterea de datorie făcută de unul din creditorii solidari liberează pe debitor numai pentru partea acestui creditor (art. iar prin plata efectuată numai unuia dintre creditori. fiecare creditor adre dreptul să pretindă şi să primească plata integrală a creanţei. dacă debitorul a fost pus în întârziere de către oricare dintre creditori. 264 265 Ion P. Andrei I.1039 Cod civil. Filipescu. un singur creditor nu poate face acte de dispoziţie – novaţie. hotărârea judecătorească obţinută de un creditor profită şi celorlalţi creditori. 376-377. în toate actele care pot avea de efect conservarea creanţei. 1036 Cod civil). În raporturile dintre creditorii solidari şi debitorul comun. potrivit căruia „ creditorul solidar reprezintă pe ceilalţi cocreditori. iar încasarea creanţei în totalitate este posibilă în virtutea reprezentării celorlalţi creditori. cit.. iar plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor (art. debitorul poate plăti oricăruia din creditorii solidari (art. când titlul creanţei dă anume drept fiecăruia din ei a cere plata în tot a creanţei şi când plata făcută unuia din creditori liberează pe debitor. op. fiecare dintre ei este îndreptăţit să ceară debitorului comun plata întregii datorii.” Din definiţia prezentată rezultă că în cazul solidarităţii active. ci numai pentru partea care-i aparţine. 5. 262 Tudor R. debitorul nu poate face plata decât acestuia.. întreruperea prescripţiei făcută de unul dintre creditori profită tuturor (art. 1034 Cod civil „ obligaţia este solidară între mai mulţi creditori. În raporturile dintre creditorii solidari. efectele obligaţiei solidare sunt guvernate de principiul înscris în art. 4. 3. dacă debitorul a fost chemat în judecată de un creditor solidar.

nu se prezumă. 3 Cod civil). cauzele de stingere a obligaţiei. unul ori altul se dărâmă în tot sau în parte. pentru o afacere comună. în comun. efectul principal al solidarităţii pasive este obligaţia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime. Potrivit art. 1041 Cod civil. răspund solidar faţă de victimă266. întreprinzătorul şi arhitectul rămân răspunzători de daune” . cauzele de nulitate relativă şi nulitate absolută. sau ameninţă învederat dărâmarea. Solidaritatea pasivă produce două categorii de efecte: raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. 3. obligaţia solidară. care profită tuturor debitorilor solidari. în materie civilă. În raporturile dintre creditor şi debitorii solidari. 2 Cod civil prevede:” ei vor fi responsabili solidar de a da socoteală de mişcătoarele ce li s-au încredinţat. 1045 Cod civil). 1039 – 1056 Cod civil. 1483 Cod civil prevede: „ dacă în curs de 10 ani. precum şi excepţii personale. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. 4. 1 Cod civil. 2. Codul civil reglementează următoarele cazuri de solidaritate pasivă: 1. sunt ţinuţi să răspundă solidar pentru toate efectele mandatului267. Plata făcută de debitorul solidar liberează pe toţi debitorii faţă de creditorul comun (art. solidaritatea pasivă produce şi următoarele efecte secundare: • punerea în întârziere a unui codebitor produce efecte faţă de toţi codebitorii solidari (art. 1003 Cod civil prevede: ”când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane. au numit un mandatar. Reprezentând o excepţie de la regula divizibilităţii creanţei. • pierirea lucrului care formează obiectul prestaţiei. mandanţii. 918 alin. codebitorul solidar împotriva căruia creditorul a intentat acţiune poate să opună acestuia excepţii comune. ci trebuie să fie stipulată expres. 3. modalităţile comune tuturor acordurilor de voinţă ( de exemplu. un prejudiciu. Excepţiile comune sunt următoarele: 1. • curgerea de dobânzi făcută de creditor împotriva unuia dintre debitori are ca efect curgerea dobânzilor faţă de toţi codebitorii solidari ( art. 1046 Cod civil). În cadrul acestor raporturi. • întreruperea prescripţiei extinctive faţă de unul dintre codebitori are efect faţă de toţi codebitorii solidari ( art. toţi debitorii s-au obligat sub condiţie suspensivă şi invocă neîndeplinirea acesteia). 1044 alin. afară numai dacă testatorul a despărţit funcţiile lor şi dacă fiecare dintre ei s-a mărginit în ceea ce i s-a încredinţat” 269 Art. număraţi din ziua în care s-a isprăvit clădirea unui edificiu sau facerea unui alt lucru asemănător. 2. antreprenorul şi arhitectul răspund solidar pentru dărâmarea construcţiei din cauza unui viciu al acesteia sau al terenului pe care construcţia este situată.109 Această formă de obligaţie plurală este reglementată în art.269. fiecare din ele este răspunzătoare solidar pentru toate efectele mandatului” 268 Art. din culpa unuia dintre debitori angajează răspunderea tuturor codebitorilor (art. 1047 alin. care au acelaşi mandatar. executorii testamentari ai aceleiaşi succesiuni sunt solidar responsabili pentru bunurile mobile încredinţate268. 1039 Cod civil). raporturile dintre codebitori. iar izvorul său este voinţa părţilor şi legea. 266 Art. 3 şi 11 din Decretul nr. prin fapta lor ilicită. care îi profită numai lui. 1044 Cod civil). conform art. cei care au cauzat. aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire” 267 Art. din cauza unui viciu de construcţie sau a pământului. 1551 Cod civil dispune: „ când mai multe persoane. ceea ce implică dreptul creditorului a de a urmări fiecare debitor pentru prestaţia care formează obiectul obligaţiei. cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art.

. va avea la îndemână o acţiune în regres împotriva debitorilor solidari pentru partea fiecăruia dintre ei. Indivizibilitatea pasivă are ca efect principal faptul că fiecare dintre codebitori poate fi obligat să execute în întregime prestaţia datorată. Pompli Drăghici. sau moştenitorul acestuia. modalităţile (termen sau condiţie) consimţite numai în raport cu un debitor solidar. Obligaţiile indivizibile Obligaţia este indivizibilă dacă. prestaţia executată de împarte de plin drept şi trebuie suportată de fiecare debitor270.. datorită naturii obiectului sau convenţiei părţilor.3. 2. • debitorul care a plătit se va întoarce împotriva celorlalţi solicitând restituirea părţii lor de datorie. pag. 1057 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă atunci când obiectul ei. 1062 – 1065 Cod civil. solidaritatea pasivă produce următoarele efecte: • efectul principal constă în faptul că ori de câte ori numai unul dintre debitori plăteşte întreaga datorie. existenţa unei cauze de nulitate relativă numai în raport cu un debitor solidar. a plătit în întregime prestaţia datorată. 270 Art. Plata făcută oricăruia dintre creditori este liberatorie pentru debitor. nu se poate face părţi. • de regulă. cit. dar părţile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate”. care pot fi invocate numai de un codebitor solidar şi îi profită numai celui care le-a invocat. 1058 Cod civil „ obligaţia este nedivizibilă când obiectul este divizibil. decesul unuia dintre codebitorii solidari. nici intelectuale”.110 Excepţiile personale. nu poate fi împărţită între subiectele ei active sau pasive. În raporturile dintre codebitorii solidari. 2. 15.272 . fără a fi denaturat. Indivizibilitatea activă se produce ca urmare a morţii creditorului unei creanţe cu un obiect indivizibil şi are ca principal efect faptul că fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea integrală a prestaţiei. plata se împarte în mod egal între debitori. nici materiale. cit. pag.2. Dacă debitorul solidar. op. renunţarea la solidaritate. 406-407 272 Renee Sanilevici. 1057 – 1059 şi art.272 Potrivit art. sunt următoarele: 1. Obligaţiile indivizibile sunt reglementate în art. Solidaritatea pasivă încetează prin următoarele moduri271: 1. caz în care datoria se divide între moştenitori proporţional cu partea de moştenire primită. iar conform art. 1052 Cod civil prevede că „ obligaţia solidară în privinţa creditorului de împarte de drept între debitori: fiecare din ei nu este dator unul către altul decât numai pentru partea sa” 271 Ion Dogaru. op.

1970. numite “garanţii”. Bucureşti.cit. pag.pag. obligaţia este garantată prin diverse instrumente juridice accesorii. Ed. creditorul diligent poate şi ar trebui să ia măsurile corespunzătoare prin care să preîntâmpine riscul insolvabilităţii debitorului. op. Elena Loredana Anghel. Asigurarea executării unei obligaţii se înfăptuieşte şi pe calea garantării ei. prezente şi viitoare”. pag. Lumina Lex. Bucureşti. 72 . Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor în temeiul dreptului de gaj general pe care-l au asupra patrimoniului debitorului. În sistemele de drept. Garantarea executării obligaţiilor se poate realiza prin două categorii de mijloace juridice: generale şi speciale274.. Creditorii care beneficiază doar de mijloacele generale de garantare a realizării drepturilor lor de creanţă sunt numiţi în literatura de specialitate275 creditori 273 274 Victor Zlătescu. Ed.111 CAPITOLUL 16 GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor Se cunoaşte că scopul final al asumării oricărei obligaţii îl constituie executarea acesteia întocmai cum a fost angajată.1. în această ordine de idei. or. privită ca măsură constituită în acest scop273. conform art. “Garanţiile creditorului”. mobile şi imobile. 49 Victor Zlătescu. Academiei.1718 Cod civil: “oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale. 2001.24-25 275 Nelu Anghel. “Garantarea obligaţiilor civile şi comerciale”.

”Drept procesual civil. se poate ajunge la una din următoarele situaţii: 276 Corneliu Bîrsan. conform art.975 Cod civil. deoarece acesta poate fi supus. pag. ceea ce impietează asupra capacităţii debitorului de a-şi executa la timp şi în mod corespunzător datoriile ce-i incumbă. 1997. Actele de dispoziţie făcute de debitor cu privire la bunurile ce alcătuiesc patrimoniul său sunt opozabile de la naşterea creanţei până la urmărirea bunurilor. dreptul de gaj general conferă creditorilor o serie de prerogative. All Beck. în natură) în situaţia obţinerii unui titlu executoriu277. Mona Maria Pivniceru.13 277 Viorel Mihai Ciobanu. ei pot cere înfiinţarea unui sechestru asigurător. Pe cale de consecinţă. pe calea acţiunii pauliene. În legătură cu ineficienţa gajului general ar mai trebui amintit că el conferă poziţie de egalitate tuturor creditorilor din categoria celor chirografari.974 Cod civil) creditorului de a introduce acţiunea oblică sau subrogatorie pentru a înlătura neglijenţa debitorului în exercitarea propriilor sale drepturi. fapt ce generează următoarea situaţie: în cazul în care sumele obţinute în urma procedurii executării silite nu sunt suficient de acoperitoare pentru satisfacerea în întregime a tuturor creanţelor. prin garanţii. Cu alte cuvinte. Ed. după cum am amintit şi mai sus. conform art. Insolvabilitatea debitorului se traduce prin depăşirea activului de către pasiv.< Prin analogie> se înţelege <proporţional cu valoarea creanţelor respective>. sub rezerva dreptului pe care aceştia îl au de a cere. după caz. aşa cum şi câte sunt la data executării silite. De asemenea. de exemplu. asigurându-se astfel posibilitatea de realizare efectivă a executării silite (prin echivalent sau. acesta constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului-pârât. b) posibilitatea recunoscută de lege (art. Drepturile reale”. În această ordine de idei. acestea se vor imputa (deduce) proporţional asupra valorii creanţelor. altele decât gajul general. modificării de-a lungul existenţei sale (debitorul poate dispune liber de bunurile sale. în virtutea dinamismului său. nu conferă posibilitatea îndestulării creditorului cu preferinţă faţă de alţi creditori ai aceluiaşi debitor şi nici nu conferă posibilitatea urmăririi bunurilor din activul debitorului oriunde s-ar afla ele. “Drept civil. Mijloacele juridice speciale s-au născut din nevoia imperioasă de a evita sau de a reduce o dată în plus riscul insolvabilităţii debitorilor. iar nu bunurile concrete care îl compun. conform art. în principiu. pe cale judecătorească. afară de cazul când există între creditori cauze legitime de preferinţă”. şi nu să-şi mărească în mod fraudulos insolvabilitatea în dauna creditorilor săi). întărindu-le astfel poziţia în cadrul circuitului juridic la care participă. 2003. dreptul de gaj general al creditorilor chirografari reprezintă cea mai generală garanţie pentru executarea obligaţiilor şi în acelaşi timp şi cea mai puţin eficace. Maria Gaiţă. şi preţul lor se împarte între ei prin analogie. Institutul European. pag. întrucât nu înlătură riscul insolvabilităţii debitorului. obiectul dreptului de gaj al creditorilor chirografari îl constituie însuşi patrimoniul debitorului. pe calea acţiunii pauliene. totalitatea bunurilor debitorului. atâta timp cât creditorii nu au procedat la realizarea creanţei lor şi cu condiţia ca debitorul să fie de bună credinţă. Bucureşti. pe cale judecătorească.1719 Cod civil-“bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi. c) posibilitatea de a cere.112 chirografari. O altă opinie276 a fost exprimată în sensul că creditorii chirografari au acea garanţie constând în dreptul de gaj general care priveşte. Gabriel Boroi. fără a fi îngrădit în acţiunile sale. d) posibilitatea de a trece la executarea silită asupra bunurilor debitorului. revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor.975 Cod civil.204 . indiferent de modificările petrecute în patrimoniul debitorului de la data naşterii creanţei (bunurile prezente) şi până la momentul executării creanţei (bunurile viitoare). revocarea actelor făcute de debitor în frauda drepturilor lor. Curs selectiv”. precum: a) dreptul de lua măsuri de conservare în legătură cu un bun sau mai multe bunuri. Iaşi.

2.398 280 Ion Dogaru. dacă executarea devine imposibilă pentru primitorul arvunei. de regulă. să execute obligaţia debitorului în cazul în care el nu o face de bunăvoie278. . în timp ce. cel ce nu-şi execută obligaţia este ţinut la plata sumei prestabilite. într-o opinie279 se consideră că. “Depozitul asigurător” reprezintă a doua funcţie pe care o îndeplineşte numai gajul. dreptul de retenţie etc. purtând asupra patrimoniului unei alte persoane decât debitorul. în subsidiar.în cazul convenirii unei arvune. nici una din cele două instituţii juridice nu adaugă ceva la dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului său.cit. care s-a angajat să execute ea obligaţia ce revenea debitorului”. unul sau unii dintre aceştia fiind puşi. Garanţiile constituie. Garanţiile obligaţiilor sunt mijloace juridice accesorii unui raport juridic obligaţional principal. Astfel. constând. egal cu valoarea bunurilor mobile de care dispune şi care pot fi gajate sau a celor imobile care pot fi ipotecate. 16. Corneliu Bîrsan.. care se obligă. fie 2. acţionând în virtutea legii (cauzele legale de preferinţă. în lipsa uneia legale.). dincolo de limitele dreptului de gaj general şi în plus faţă de acest drept. acesta o va restitui îndoit (art. conform căreia “garanţie.iar în cazul stipulării unei clauze penale. ori. Tot astfel s-a încercat conturarea unei accepţiuni în sens larg a aceleiaşi noţiuni.”280.519 281 Nelu Anghel. op. fără a mai fi nevoie de vreo dovadă în acest sens din partea creditorului. fidejusiunea. Garanţiile reale fixează limita maximă a creditului pe care îl poate obţine o persoană.113 1. garanţiile pot fi definite ca fiind “acele mijloace juridice care. pag.cit. solidaritatea. op. în sens larg (lato sensu).. cit. înglobează pe lângă garanţiile propriu-zise şi alte instituţii juridice precum: arvuna.adăugarea la gajul general existent a unui alt gaj general. pag. unele ipoteci. Pompil Drăghici. într-o situaţie privilegiată. gajul cu deposedare evită pericolul înstrăinării de către debitor a bunului gajat.518 Constantin Stătescu. op.înlăturarea egalităţii dintre creditori. reprezentând echivalentul considerat că va fi încercat de creditor prin neexecutarea obligaţiei de către debitor. contribuind astfel la realizarea funcţiei de asigurare a creditorului şi implicit a creditului. unele ipoteci etc.78 .cit. ce se realizează prin faptul mobilizării tuturor bunurilor debitorului sau numai a unora dintre acestea pentru garantarea creditorului. indivizibilitatea etc. cu precizarea că arvuna şi clauza penală nu sunt considerate garanţii propriu-zise pentru următoarele considerente: . altele se stabilesc prin acordul părţilor contractante (gajul. conferă creditorului garantat anumite prerogative suplimentare.281au fost reţinute două funcţii importante ale garanţiilor. prin chiar garanţia respectivă. conservă anumite bunuri mobile sau imobile ale debitorului în vederea executării silite a creanţei. Funcţiile garanţiilor În doctrină. fie într-o prioritate faţă de ceilalţi creditori.. fie în posibilitatea ca. în caz de neexecutare din partea debitorului. acesta nu mai poate pretinde restituirea ei. Tot doctrinei de specialitate i-a revenit şi de această dată sarcina de a formula o definiţie noţiunii de “garanţie”. dintre garanţii. pag. clauza penală. În timp ce unele garanţii sunt legale. op.). dacă executarea obligaţiei nu a avut loc din vina celui ce a plătit-o. Astfel. făcând posibilă exercitarea privilegiului creditorului. pag. O primă funcţie este aceea de asigurare a creditului.. în consecinţă. prin care creditorul îşi asigură posibilitatea executării în natură a creanţei sale. 278 279 Ion Dogaru. să urmărească pe o altă persoană. Pompil Drăghici.1298 Cod civil). Elena Loredana Anghel. modalităţi de asigurare a executării în natură a obligaţiei.

garanţiile imobiliare au dobândit o însemnătate deosebită faţă de cele mobiliare. bunurile mobile au devenit considerabil mai valoroase ca până în acel moment. La romani. Astfel. care viza atât bunurile mobile. op. dreptul comun în materie. ca o specializare a fiduciei a apărut “pignus” sau “gajul”. cu unele modificări de regim faţă de Codul civil (garanţiile reale mobiliare. garanţii specifice anumitor ramuri de drept (dreptul comerţului internaţional. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice a fost publicată în M. se transmite şi se stinge dreptul real de ipotecă (sistem preluat în dreptul român prin numeroase articole ale vechiului cod de procedură civilă şi prin codul civil). fidejusorul a dobândit beneficiul de discuţiune. Ele se folosesc cu precădere. Elena Loredana Anghel.. ceea ce îi conferea o situaţie deosebită de cea a debitorului solidar şi preferabilă acestuia. astfel cum sunt reglementate de Legea nr. de exemplu. pag. cât şi în afara unui proces. în special cauţiuni bancare. încă mai apar noi forme de garanţii. creditorul obligându-se să-l retransmită proprietarului după ce acesta îşi va fi achitat integral şi în mod corespunzător obligaţia. forme specifice de garantare a creditelor. Ulterior. cum ar fi.79 Legea nr. garanţia bancară autonomă). fie le modifică conţinutul.Reglementarea legală a garanţiilor Codul civil constituie izvorul de bază al garanţiilor civile. În acest context. 99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice283). garanţie specială de plată a unei cambii dată de un terţ). preferinţele s-au îndreptat spre garanţiile mobiliare perfecţionate ( cauţiunea bancară.Evoluţia garanţiilor În decursul anilor. a devenit o piedică în calea desfăşurării raporturilor juridice. deşi frecvenţa lor a fost în continuă schimbare. nr. cea mai des uzitată garanţie însă era fidejusiunea. 16. garanţie personală ce se putea constitui atât în cadrul. care era de data aceasta un simplu detentor al bunului până la executarea obligaţiei. În economia capitalistă dezvoltată. fapt ce a dus la apariţia titlurilor de credit. deoarece creditul imobiliar. 99/ 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. Of. care fie se adaugă celor existente.cit. sistemul garanţiilor a rămas în linii mari acelaşi. bunul nu mai trecea în proprietatea creditorului. având o întrebuinţare frecventă. siguranţei şi opozabilităţii faţă de terţi a actelor juridice prin care se constituie. care instituie un 282 283 Nelu Anghel. de exemplu. Titlul XVIII “Despre privilegii şi ipoteci”. dreptul transporturilor).114 16. extrem de oneros şi de formalist. Literatura de specialitate282 menţionează ipoteca printre primele garanţii cunoscute în Egiptul antic. prin care s-a urmărit asigurarea evidenţei. În epoca feudală. se aplică în coroborare cu dispoziţiile privind garanţiile şi cauzele de preferinţe prevăzute în diferite legi speciale: Legea nr. ce încorporau anumite drepturi de creanţă. care la rândul lor trebuiau garantate (prin aval. care presupunea transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun. cât şi pe cele imobile. Titlul XV “Despre amanet (gajul)”. Sub perioada dominaţiei împăratului Justinian. Prima garanţie reală cunoscută la Roma a fost “fiducia”.3. ori chiar aplicaţii noi ale garanţiilor cunoscute. 236 din 27 mai 1999 . Procesul de transformare a garanţiilor reale a continuat în timpul Revoluţiei franceze când s-a reglementat publicitatea ipotecilor prin transcripţiunea imobiliară.4. Prevederile Codului civil. conţinând o serie de prevederi în această materie: Titlul XIV intitulat “Despre fidejusiune (cauţiune)”.

Fidejusorul se poate angaja din punct de vedere juridic să garanteze obligaţia debitorului dintr-un contract principal.22/1969 privind angajarea gestionarilor. P. în conformitate cu care “cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a îndeplini însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte”. să achite acestuia datoria debitorului atunci când acesta nu o va plăti din proprie iniţiativă. Fidejusiunea (cauţiunea) 16. fără ordinea şi chiar fără ştiinţa acelui pentru care se obligă”). chiar dacă nu are consimţământul acestuia şi chiar fără ca acesta din urmă să ştie.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare.proc. ci şi fidejusorul însuşi al acestuia. Garanţiile reale instituie în favoarea creditorului un drept de urmărire şi un drept de preferinţă. Mai mult. Garanţii personale. Legea nr.115 regim unitar pentru garanţiile reale mobiliare.6. atunci când acesta nu şi-ar executa-o. Legea reglementează o singură garanţie personală: fidejusiunea (cauţiunea). ipoteca. Fidejusiunea sau cauţiunea este singura garanţie personală reglementată de Codul civil român. 16. Faptul că atât indivizibilitatea. privilegiul şi dreptul de retenţie (debitum cum re iunctum) care constituie o garanţie reală imperfectă. prin care o persoană.Clasificarea garanţiilor Codul civil reglementează două feluri de garanţii: garanţii reale şi garanţii personale. astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 16.409 C. Iaşi. Noţiunea şi felurile fidejusiunii. aplicându-i-se.1652 Cod civil. numită fidejusor. În sistemul nostru de drept.Demetrescu.2 ale aceluiaşi articol (“asemenea se poate face nu numai pentru debitorul principal. nr. se poate garanta nu numai debitorul principal. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor.G. în 284 V.6.54/1994 (cu menţiunea că ultimele două legi menţionate au ca domeniu de aplicare gestionarii angajaţi de agenţii economici şi autorităţile sau instituţiile publice) etc. O. însă nu pot fi considerate drept garanţii propriu-zise. deducem că fidejusiunea este un contract accesoriu. Teoria generală a obligaţiilor şi contracte speciale”.civ.1655 alin. la scadenţă. cât şi solidaritatea pasivă. printr-un contract accesoriu. Sunt garanţii reale: gajul.Neagu. includ în raportul obligaţional un alt debitor principal. fidejusiunea fiind un contract unilateral (prin acest contract iau naştere obligaţii numai în sarcina fidejusorului) şi accesoriu (contractul de fidejusiune are caracter accesoriu faţă de un alt contract principal. Din dispoziţiile art. încă de la începuturile sale. o funcţie asemănătoare fidejusiunii o au indivizibilitatea şi solidaritatea pasivă. Garanţiile personale sunt acele mijloace juridice prin care una sau mai multe persoane convin cu creditorul.5. conform art. consensual şi unilataral. Instituţia juridică pe care o analizăm prezintă următoarele trăsături: • are natură contractuală. Garanţiile reale sunt acele mijloace juridice care constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării executării obligaţiei asumată de debitor. evită unele incoveniente ale fidejusiunii. se obligă faţă de un creditor să execute obligaţia debitorului. fidejusiunea a fost cunoscută sub denumirea de “chezăşie”284.). dar şi pentru fidejusorul acestuia”). cu titlu gratuit. “Curs de drept civil.1 Cod civil (“oricine poate să se facă fidejusore. 1958.1.279 . După cum am mai amintit. prevederile Codului de procedură civilă privind ordinea de preferinţă a unor creanţe (art. p. în conformitate cu dispoziţiile alin.

fie chiar un fidejusor al acestuia. numai că. amintim dispoziţiile art. Garantarea unei obligaţii nule absolut (de exemplu.1010 Cod civil) este ea însăşi nulă absolut. op.cit. dar există posibilitatea pentru fidejusor să garanteze numai pentru o parte a obligaţiei principale. Menţionăm cu privire la această clasificare că primele două feluri de fidejusiune. În timp ce. Ed. dacă obligaţia principală se anulează pentru lipsa de capacitate a debitorului principal. După cum sancţiunea nulităţii relative a obligaţiei principale atrage după sine anularea obligaţiei fidejusorului. să existe. ceea ce înseamnă că. fără însă să-l indice sau să-l oblige într-un fel pe acesta. respectiv condiţia suspensivă ca obligaţia principală să se nască. în cazul fidejusiunii.Cartea Românească. fidejusorul este numai un debitor accesoriu. "Tratat de drept civil. Pompil Drăghici. în acest caz. Dispoziţiile art. să fie determinată sau determinabilă şi să fie valabil contractată.523 287 M. pag. în anumite situaţii date. Bucureşti. nu pot substitui acceptul fidejusorului cu privire la perfectarea contractului de fidejusiune. creditorul poate considera pe oricare dintre debitorii solidari drept debitor principal. pentru că ar contraveni caracterului accesoriu al convenţiei de fidejusiune. “Elementele dreptului civil”.art. S-a exprimat şi opinia potrivit căreia prin fidejusiune poate fi garantată chiar şi o obligaţie naturală. a unui fidejusor. judecătorească şi convenţională285. Ed. o obligaţie contractată sub o condiţie potestativă din partea celui care se obligă . pentru ca însăşi fidejusiunea să existe şi să fie valabilă.535 . Poate fi însă numai pentru o parte a datoriei şi sub condiţii mai puţin grele.1653 alin. Teoria generală a obligaţiilor".B. În funcţie de izvorul ei. obligaţia fidejusorului rămâne valabilă.2 Cod civil prevăd: “Cu toate acestea. nici legea..1654 Cod civil. 1921. Corneliu Birsan. nici vreo încheiere judecătorească. obligat numai în subsidiar. care este garantată. cu drept de regres împotriva celorlalţi. legală şi judecătorească. cu condiţia ca cel ce garantează să cunoască natura obligaţiei287. • contractul de fidejusiune se încheie cu sau fără acordul ori cunoştinţa debitorului garantat sau a garantului personal al acestuia. 286 Ion Dogaru. cu solidaritatea286.Academiei. Bucureşti.Cantacuzino. nici poate fi făcută sub condiţii mai oneroase. În susţinerea acestei opinii. fidejusiunea a fost considerată ca fiind legală. “Fidejusiunea nu poate întrece datoria debitorului. la solidaritate. numită fidejusor. Accesorium sequitur principale impune ca obligaţia principală. Fidejusiunea se aseamănă. oricare dintre ei putând fi ţinut să execute întreaga datorie. Garantarea unei obligaţii viitoare impune fidejusiunii o modalitate. În cele din urmă. se poate face cineva fidejusorele unei obligaţii ce poate fi anulată în virtutea unei excepţii personale debitorului. cum de pildă în cazul de minoritate”. pag.116 consecinţă regula de drept conform căreia “accesoriul urmează soarta principalului” sau accesorium sequitur principale). Conţinutul şi întinderea obligaţiei fidejusorului nu pot fi mai mari decât ale debitorului. cu excepţia cazului în care fidejusorul va înlătura prezumţia legală relativă. neidentificându-se însă. obligaţia fidejusorului subzistă până la pronunţarea hotărârii de anulare ori se consolidează prin confirmarea obligaţiei principale de partea în drept care fusese lezată în contractul iniţial. 401. aceasta deoarece în cele două cazuri menţionate legea sau instanţa judecătorească sunt cele care impun aducerea. • fidejusorul garantează fie pe debitorul principal. 1981. Facem 285 Constantin Stătescu. nu contravin nicicum naturii juridice contractuale a fidejusiunii. pag. Cauţiunea ce întrece datoria sau care este contractată sub condiţii mai oneroase e validă numai până în măsura obligaţiei principale”. “însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte” este expresia codului civil. dovedind că el nu a cunoscut starea de incapacitate a debitorului principal. • fidejusiunea reprezintă acordul de voinţă intervenit între creditorul unei persoane şi o terţă persoană de contractul principal.

Conexiunea dintre cele două contracte explică atât efectele fidejusiunii în raport cu obligaţia principală. prin care gestionarul debitor este obligat să aducă un garant. op. instanţa poate cere reclamantului să aducă un fidejusor care să garanteze acoperirea pagubelor care s-ar produce-“instanţa poate încuviinţa execuţia vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviinţă că măsura este de trebuinţă faţă cu temeinicia vădită a dreptului. 22/1969 privind angajarea gestionarilor.6. fidejusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile unei datorii. Caracterul contractual al fidejusiunii va fi păstrat în ambele situaţii. cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădita în întârziere. "Culegere de decizii pe anul 1999".02. în acest caz. în cazul prevăzut de art. mai este necesar ca obligaţia principală să fie validă. pentru cauză de minoritate (art. fie judecătorească. Consecinţele caracterului accesoriu al fidejusiunii sunt multiple. Fie legală. fapt ce ar da contractului un caracter oneros. 1654 alin. ce nu poate întrece datoria debitorului. Fidejusiunea este legală. 276/ 24. ceea ce înseamnă că fidejusorul nu s-ar putea regresa împotriva debitorului principal. pag. 1655 Cod civil: "fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie validă". O prevede expres art. care reglementează procedura încuviinţării unei execuţii vremelnice. Caracterul accesoriu al fidejusiunii a fost reţinut şi în practica instanţelor judecătoreşti. Caracterele juridice ale fidejusiunii Caracterele juridice ale fidejusiunii sunt următoarele: a) Caracterul accesoriu al fidejusiunii faţă de obligaţia principală în vederea garantării căreia se încheie. putând însă. 279 Cod procedură civilă. Curtea de Apel Iaşi. b) Caracterul gratuit al contractului de fidejusiune. Un caz de fidejusiune judecătorească este cel reglementat de art. care să se oblige faţă de unitatea bugetară că va acoperi eventualele prejudicii pe care le-ar cauza gestionarul în cursul gestiunii. 10 din Legea nr. 21 . când hotărârea se va referi la bunuri. Fidejusiunea nu poate fi mai mare decât datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase (art. Astfel. instanţa va putea obliga la darea unei cauţiuni”. fidejusiunea va urma întotdeauna soarta obligaţiei principale. cât şi întinderea obligaţiei fidejusorului. De asemenea. de exemplu. Secţia civilă. 1653 Cod civil). precum şi la cheltuielile ocazionate cu urmărirea silită. nr. decizia. fidejusiunea are un caracter convenţional. cit. cu modificările ulterioare. şi nu de esenţa fidejusiunii. deoarece "nimeni nu poate deveni garant-fidejusor în afara voinţei sale"288. în sensul că fidejusiunea va putea exista şi atunci când obligaţia principală este anulabilă în virtutea unei excepţii personale a debitorului cum ar fi. Ea nu poate exista în absenţa unei asemenea obligaţii. Acesta rezultă din faptul că fidejusorul nu urmăreşte nici un avantaj patrimonial prin perfectarea contractului de fidejusiune.2. 1657 Cod civil. Potrivit art. 302. în lipsa căreia obligaţia fidejusorului nu poate exista. per a contrario. contractul de fidejusiune este un contract accesoriu care durează atât timp cât durează şi contractul principal. 1999. s-a stabilit că "Fidejusiunea este un contract accesoriu şi subsidiar în temeiul căruia garantul se obligă faţă de creditor la executarea obligaţiei de care este ţinut debitorul"289. gratuitatea fiind de natura. Aceasta regulă are însă o excepţie.. de exemplu. constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor. să poarte asupra numai a unei părţi din obligaţia principală ori în condiţii mai puţin oneroase decât aceasta. pag. Nimic nu împiedică însă ca părţile să convină o anumită contraprestaţie în favoarea fidejusorului. Astfel. 1 Cod civil). 288 289 Renee Sanilevici. Totodată.117 precizarea că obligaţia naturală este lipsită de sancţiune. 16. neputând fi supusă executării silite.

Solvabilitatea unui garant se apreciază.art. “Spre acest finit” (în acest scop) nu 290 Ion Dogaru. prin care debitorul dintr-un raport juridic preexistent aduce creditorului său angajamentul unui al doilea debitor.1 Cod civil “Dacă fidejusorul. Această regulă are şi o excepţie. respectiv obligaţie decurgând dintr-un act sau fapt comercial. pag. întrucât legea a statuat în favoarea fidejusorului dreptul de a se regresa împotriva debitorului pe care-l garantează. Contractul de fidejusiune trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate de fond (capacitate de a contracta. Deosebirea constă în aceea că cel ce se obligădelegatul. nu se poate face decât sau prin act autentic.Condiţiile de validitate ale fidejusiunii. fiecare din ele poate fi ţinută pentru întreaga datorie. chiar pentru depozit voluntar. alin. 16. cu excepţia cazului când părţile convin în mod expres aceasta (transformând contractul dintr-unul unilateral şi gratuit într-unul bilateral sau sinalagmatic şi oneros). fiecare din ele rămâne obligată pentru datoria întreagă”-. După cum. op. Ca şi în cazul oricărui act juridic civil. consimţământ valabil exprimat de către părţi. intuitu personae. Contractul de fidejusiune se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. Menţionăm că acestea sunt următoarele: • fidejusorul să fie solvabil.118 Deşi gratuită.. Pompil Drăghici. adică în situaţia în care fidejusiunea s-a contractat în considerarea calităţilor unei anumite persoane.6. Fidejusiunea nu trebuie confundată însă cu delegaţia.1666 Cod civil “când mai multe persoane au garantat unul şi acelaşi creditor pentru una şi aceeaşi datorie.948 Cod civil) şi de formă ale oricărui contract. să rezulte cu claritate din contract. căpătat de creditor de bună-voie sau judecătoreşte.Această condiţie rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. Creditorul nu-şi asumă nici o obligaţie. Nu este necesară îndeplinirea unor formalităţi pentru a lua naştere în mod valabil.cit. care să posede avere îndestulă spre a garanta o obligaţie” cu cele ale art. De asemenea. prin care creditorul a cerut de fidejusor o anume persoană”. d) Caracterul unilateral al fidejusiunii constă în faptul că fidejusiunea dă naştere la obligaţii doar în sarcina fidejusorului faţă de creditor. c) Caracterul consensual al fidejusiunii.nu este un debitor accesoriu. 1656 Cod civil prevede doar ca fidejusiunea să fie expresă. consacrată în alineatul 2 al aceluiaşi articol: “nu se aplică în singurul caz în care fidejusorul s-a dat numai în puterea unei convenţii. afară de cazul când datoria este mică sau afacerea este comercială. art. cu drept de regres ulterior faţă de ceilalţi fidejusori şi faţă de debitorul însuşi. fidejusiunea nu poate depăşi limitele în care s-a contractat. trebuie să se dea un altul”.3. în condiţiile art.1191 Cod civil “dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei. respectiv un alt debitor solvabil.497 . prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul. faţă de acelaşi creditor. Unele condiţii speciale se cer însă fidejusorului. sau prin act sub semnătură privată”.1659 Cod civil“debitorul obligat a da siguranţă trebuie să prezinte o persoană capabilă de a contracta. ci este un debitor principal. Art. nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”. care este o convenţie şi în acelaşi timp un mod de transformare a obligaţiilor. conform art. ca la fidejusiune. a devenit apoi nesolvabil.1660 Cod civil. 1661. forma scrisă se cere numai pentru a se putea face dovada contractului în caz de litigiu. în situaţia în care mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor. prin care acesta din urmă se obligă fie alături de primul debitor.1680 Cod civil prevede că “confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său. fidejusiunea nu este o liberalitate. fie în locul său290. obiect determinat şi cauză licită.în conformitate cu prevederile art. numai după imobilele ce pot fi ipotecate.

vol. la care trebuie să se dea”. cât şi în raportul juridic accesoriu) şi fidejusor. Constituind un beneficiu instituit de lege în favoarea fidejusorului. vom distinge între categoriile de raporturi juridice implicate de cauţiune: raporturi dintre creditor (creditor atât în raportul juridic obligaţional principal.Hamangiu. Al. contractul de fidejusiune trebuie să fie încheiat în formă scrisă. precum şi excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune. “în teritoriul jurisdicţional al tribunalului judeţean. în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţia.. fără a mai fi nevoie de urmărirea în prealabil a debitorului principal.1.4. dacă nu va fi îndestulat. afară numai când însuşi a renunţat la acest beneficiu. efectul obligaţiei sale se regulează după principiile statornicite în privinţa datoriilor solidare”. nici acelea situate la o aşa depărtare. îi conferă acestuia posibilitatea de a invoca beneficiul de discuţiune. Actul scris este necesar numai în ceea ce îl priveşte pe fidejusor.1046 . I. acesta poate renunţa la el. atunci fidejusorul nu mai este obligat. până la soluţionarea excepţiei de către instanţă. nu şi pe creditor. situare în spaţiu. Din punct de vedere al condiţiilor de formă. raporturi dintre fidejusor şi debitorul principal. Pentru analiza efectelor fidejusiunii. Faptul că obligaţia fidejusorului este una accesorie şi subsidiară. pag.4. teza a doua a art. potrivit art. Rosetti-Bălănescu. încât să devină foarte dificile “lucrările executive asupră-le”.1659 Cod civil. Băicoianu. fidejusorul apare ca un obligat personal. Raporturile dintre creditor şi fidejusor. a fost exprimată în sensul că o persoană poate fi considerată solvabilă chiar şi în lipsa deţinerii de bunuri imobile291. aceasta fiind cerută de lege doar ad probationem. precum şi raporturile dintre fidejusori între ei. O altă opinie. Excepţia beneficiului de discuţiune va putea fi invocată numai cu respectarea următoarelor condiţii: 291 C. Putem aprecia în această ordine de idei că beneficiul de discuţie suspendă. 16.119 se pot lua în consideraţie imobilele în litigiu.cit. Efectele fidejusiunii. 1662 Cod civil “Fidejusorul nu este ţinut a plăti creditorului. creditorul se poate îndrepta împotriva fidejusorului.6.II. adică toate măsurile ce se impun în cadrul procedurii silite. Dacă urmărirea împotriva debitorului principal s-a scontat cu îndestularea creditorului.6. în baza acestuia. dacă obligaţia principală a fost garantată de mai mulţi fidejusori. sau s-a obligat solidar cu datornicul. În acest sens. op. urmărirea împotriva acestuia va fi reluată. beneficiul de diviziune. Raporturile dintre creditor şi fidejusor iau naştere în urma perfectării contractului de fidejusiune între cele două părţi. îl poate urmări direct. 16. sunt reglementate prevederile art. • fidejusorul trebuie să aibă domiciliul în raza teritorială a tribunalului judeţean în care urmează să se execute obligaţia. amână urmărirea fidejusorului de către creditor. În raporturile sale cu creditorul. decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuţie-urmărire-. În cazul din urmă. reduce obligaţia fidejusorului proporţional cu valoarea creanţei satisfăcută de însuşi debitorul principal ori poate chiar stinge obligaţia acestuia.1663 Cod civil: “creditorul nu este îndatorat să discute averea debitorului principal. în caz contrar. dacă garantul nu o cere de la cele dintâi lucrări îndreptate contra sa”. Beneficiul de discuţiune constă în facultatea fidejusorului de a pretinde creditorului să pornească mai întâi executarea împotriva debitorului şi apoi împotriva sa.

neinvocând beneficiul de discuţie. fiecare din persoanele arătate în articolul precedent-cofidejusori-. întrucât n-a renuntat la beneficiul diviziunii. Beneficiul de discuţie poate fi invocat numai de fidejusorul urmărit. nu se va putea invoca beneficiul de discuţie: 1. dividă. fidejusorul a renunţat la beneficiu. De aceea. iar în urma primelor apărări în fond debitorul principal a dobândit bunuri ce pot fi supuse urmăririi silite292 .120 1.1677 Cod civil “Garantul judecătoresc nu poate cere discuţia . De asemenea. beneficiul de diviziune nu poate fi invocat dacă fidejusorul a renunţat la el (art. Diviziunea urmăririi nu are loc de drept.530 . bunurile să se afle în raza teritorială a tribunalului judeţean unde urmează a se face plata (conform prevederilor art. 1664 alin. op. conform art. şi pe ceilalţi cofidejusori (art. de exemplu. Excepţia nu poate fi invocată de instanţă din oficiu. Beneficiul de diviziune În cazul existenţei mai multor fidejusori. poate cere ca creditorul să dividă mai întâi acţiunea sa şi să o reducă la proporţia fiecăruia. să indice creditorului care bunuri ale debitorului pot fi urmărite şi să avanseze cheltuielile reclamate de urmărirea acestor bunuri. fidejusorul are facultatea de a invoca beneficiul de diviziune. În caz contrar.datoriei sau care nu se mai găsesc în posesia debitorului). ci numai în raporturile dintre creditor si fidejusori. dacă însă nesolvabilitatea a supravenit după diviziune. 1666 Cod civil este că fiecare fidejusor răspunde pentru întreaga datorie. Invocarea acestui beneficiu pe cale de excepţie se poate face înainte de intrarea în dezbaterea fondului. 1667 Cod civil stipulează că “cu toate acestea. Beneficiul de diviziune nu se poate invoca în raporturile dintre cofidejusori. singură instanţa putând să înlăture această prezumţie pentru motive ce ar justifica întârzierea. cu respectarea condiţiilor impuse de articolele 1662-1665 Cod civil. Insolvabilitatea unui fidejusor nu va fi suportată de creditori. pag. fidejusorul s-a obligat solidar cu debitorul principal. ci de către ceilalti cofidejusori. Regula prevăzută de art. 292 Ion Dogaru.1 Cod civil) ori dacă prin convenţie s-a prevăzut clauza solidarităţii pasive între fidejusori.1678 Cod civil “cel ce s-a făcut garant numai pentru fidejusorul judecătoresc nu poate să ceară discuţia averii debitorului principal şi a fidejusorului”. care garantează pe acelaşi creditor şi aceeaşi datorie. garantul neputând opune beneficiul de discuţie pentru prima dată la instanţa de apel sau în recurs.1 Cod civil.. ceea ce echivalează tot cu o renunţare la diviziune. în cazul fidejusiunii judecătoreşti. Fidejusorul urmărit poate invoca beneficiul de diviziune.1667 alin.cit.1664 alin. în baza art. există prezumţia că fidejusorul a renunţat la acest beneficiu. 2. 2 Cod civil nu se iau în considerare bunurile deja ipotecate pentru “siguranţa” –garantarea. 3. acţiunea creditorului nu a putut fi respinsă pe motiv că acesta ar fi trebuit să-l urmărească mai întâi pe debitor. acesta rămâne obligat în proporţia unei asemenea nesolvabilităţi. caz în care se aplică regulile solidarităţii. Pompil Drăghici. 2. 3. în fond se contestă validitatea obligaţiei. ci numai atunci când este cerută. in limine litis. adică urmărirea să se împartă. În următoarele situaţii. atunci nu mai poate fi răspunzător pentru aceasta”). invocarea beneficiului să se facă până să se fi intrat în judecarea în fond a litigiului. Dacă unii din garanţi erau nesolvabili în timpul în care unul din ei obţinuse diviziunea.averii debitorului principal” şi art. Nici o dispoziţie legală nu interzice ca în cazul fidejusiunii legale sau judiciare fidejusorul să se poată invoca beneficiul de diviziune.urmărirea.

unii din cauţionatori au fost nesolvabili”. dobânzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata”. el are un drept de regres împotriva debitorului principal. Corneliu Bârsan. 1670 Cod civil . acest beneficiu nu mai este o excepţie dilatorie. şi că “regresul se întinde atât asupra capitalului.. pag. Excepţiile personale ce decurg din contractul de fidejusiune Fidejusorul va putea opune creditorului atât excepţiile inerente obligaţiei principale. însă nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului”). op. şi art. nu mai poate să se lepede de această diviziune. “dacă creditorul însuşi şi de bună voie a împărţit acţiunea sa. fidejusorul ar putea opta însă şi pentru o acţiune personală care îşi are izvorul în gestiunea de afaceri.Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal Fidejusorul poate recupera. Prin efectul plăţii făcută creditorului. 1669 Cod civil prevede că atunci când fidejusorul a achitat datoria. invocarea compensaţiei). de regulă.1681Cod civil potrivit cu care “garantul se poate servi în contra creditorului de toate excepţiile datornicului principal inerente datoriei. termene etc. 3 Cod civil “Subrogaţia se face de drept… în folosul aceluia care. fidejusorul beneficiază şi de gajul.2. sau din mandat293. ipoteca. fără ştirea debitorului garantat. În locul acţiunii subrogatorii.. în virtutea căruia fidejusorul beneficiază în cadrul ei de toate garanţiile pe care le avea şi creditorul plătit de el. 293 Constantin Stătescu. deşi. în situaţia când fidejusorul acţionează din proprie iniţiativă. Nu poate însă invoca excepţiile pur personale ale debitorului principal. dacă se cuvine.: excepţia prescripţiei extinctive. Din punct de vedere al dreptului procesual civil. cele privind întinderea obligaţiei.). de care se bucură creditorul.4. atunci când fidejusorul s-a angajat în urma solicitării debitorului principal.6. fidejusorul se subrogă în drepturile creditorului plătit ( conform art.121 Potrivit dispoziţiilor art. garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamaţia pornită asupra-i. cu toate acestea. Fidejusorul are regres şi pentru dobânda sumei ce a plătit. cele referitoare la condiţie. şi încă şi pentru daune-interese. Efectul invocării beneficiului de diviziune constă în aceea că datoria se fracţionează în tot atâtea părţi câţi fidejusori au garantat împreună pentru întreaga datorie. privilegiul etc.404. chiar când datoria nu produce dobândă.cit. are interes de a o desface”.1668 Cod civil. Faţă de avantajul conferit de acţiunea subrogatorie. mai înainte de timpul în care a primit-o. 1108 pct. . Cu toate acestea. 16. care se răsfrâng şi asupra obligaţiei accesorii de garanţie a fidejusorului (ex. inclusiv când garantarea s-ar fi făcut fără ştiinţa debitorului. respectiv “Cauţionatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului”). dar şi excepţiile personale care decurg din contractul de fidejusiune (excepţii privind validitatea contractului. acţiunea personală prezintă avantajul că termenul de prescripţie curge din momentul în care fidejusorul a făcut plata către creditor. ci este o excepţie de fond. Prin efectul subrogării. cum ar fi: nulitatea relativă a obligaţiei principale pentru vicii de consimţământ sau pentru lipsa capacităţii de exerciţiu (art. cât şi asupra dobânzilor şi a spezelor-cheltuielilor. de la debitorul principal suma pe care a plătit-o creditorului şi cheltuielile efectuate după ce a notificat debitorului urmărirea începută de creditor. Art. fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei. nulitatea absolută a obligaţiei principale.

122 În regresul exercitat împotriva debitorului principal, fidejusorul va putea cere acestuia restituirea sumei efectiv plătite, dobânda la această sumă, cheltuielile efectuate de creditor cu urmărirea, inclusiv daunele care s-ar fi putut produce cu ocazia urmăririi. Potrivit art. 1671 Cod civil, "când sunt mai mulţi debitori principali solidari pentru una şi aceeaşi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toţi are regres în contra fiecărui din ei pentru repetiţiunea sumei totale ce a plătit.". Va funcţiona astfel solidaritatea între cofidejusori faţă de fidejusorul care a plătit datoria. Acesta din urmă va putea cere doar partea fiecăruia. Acţiunea în regres este deci divizibilă împotriva cofidejusorilor. Art. 1672 Cod civil stipulează că “fidejusorul ce a plătit prima dată nu are regres contra debitorului principal ce a plătit de-a doua oară, are însă acţiunea de repetiţiune contra creditorului. Când fidejusorul a plătit, fără să fi fost urmărit şi fără să fi înştiinţat pe datornicul principal, nu va avea nici un regres contra acestuia în cazul când în timpul plăţii, datornicul ar fi avut meziu (mijlocul) de a declara stinsă datoria sa; îi rămâne însă dreptul de a cere înapoi de la creditor banii daţi”. Primul caz prevăzut în cuprinsul articolului menţionat se face referire la două plăţi consecutive: o primă plată o efectuează fidejusorul, fără a-l încunoştiinţa pe debitorul principal care, la rândul lui, efectuează a doua plată. În cel de-al doilea caz, mijloace aflate la îndemâna debitorului pentru a paraliza executarea silită ar putea fi invocarea compensaţiei, a prescripţiei extinctive etc. În ambele cazuri, fidejusorul are dreptul să pretindă creditorului ceea ce el a plătit, în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză sau fără just temei, pierzând însă dreptul de regres împotriva debitorului principal. Există împrejurări în care fidejusorul, deşi nu a achitat datoria garantată, este în pericol de a nu fi acoperit pentru plata la care va fi eventual obligat, astfel că art.1673 Cod civil îi dă acestuia dreptul să se poată adresa anticipat debitorului principal: “Fidejusorul, şi fără a fi plătit, poate să reclame dezdăunare de la debitor: 1. când este urmărit în judecată pentru a plăti; 2. când debitorul se află falit sau în stare de nesolvabilitate; 3. când debitorul s-a îndatorat de a-l libera de garanţie într-un termen determinat şi acesta a expirat; 4. când datoria a devenit exigibilă prin sosirea scadenţei stipulate; 5. după trecerea de 10 ani, când obligaţia principală nu are un termen determinat de scadenţă, întrucât însă obligaţia principală nu ar fi fost de aşa fel încât să nu poată a se stinge înaintea unui termen determinat, cum de exemplu tutela, ori întrucât nu s-a stipulat contrariul”. 16.6.4.3.Raporturile dintre fidejusori În situaţia în care mai mulţi fidejusori garantează pentru unul şi acelaşi debitor şi numai unul dintre ei a plătit în întregime, el are o acţiune în regres divizibilă în contra celorlalţi fidejusori, conform art.1674 Cod civil (“Când mai multe persoane au garantat pentru unul şi acelaşi debitor şi pentru una şi aceeaşi datorie, garantul ce a plătit datoria are regres contra celorlalţi garanţi pentru porţiunea ce priveşte pe fiecare. Cu toate acestea, nu are loc regresul decât când garantul a plătit în unul din cazurile arătate în articolul precedent”) numai în cazurile prevăzute la art.1673 Cod civil, enunţate anterior. În toate celelalte cazuri în care nu sunt incidente dispoziţiile art.1673 Cod civil, fidejusorul care a plătit datoria are drept de regres numai împotriva debitorului principal. 16.6.5. Stingerea fidejusiunii 16.6.5.1.Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă

123 Potrivit principiului accesorium sequitur principale, odată cu stingerea obligaţiei principale se va stinge şi fidejusiunea, datorită caracterului său accesoriu. Stingerea pe această cale indirectă este unul din modurile de stingere a obligaţiei accesorii. Dacă debitorul principal a făcut o plată parţială, fidejusiunea rămâne să garanteze restul creanţei neachitate. Pe lângă plată, obligaţia principală se mai poate stinge prin novaţiune (art. 1137 alin. 2 Cod civil), remitere de datorie (art. 1142 Cod civil), compensaţie (art. 1148 Cod civil), confuziune (art. 1155 Cod civil), dare în plată (art. 1683 Cod civil). Dacă obligaţia principală se stinge prin darea în plată, caz în care creditorul primeşte o altă prestaţie decât cea care îi era datorată, fidejusiunea se stinge chiar dacă după aceea creditorul este evins, conform dispoziţiilor art.1683 Cod civil. În situaţia în care plata a fost făcută de către un terţ, iar nu de către debitor, fidejusiunea nu se stinge întrucât terţul se poate subroga în drepturile creditorului plătit, cu excepţia cazului în care prin plată a urmărit efectuarea unei liberalităţi, faţă de debitorul principal ori chiar faţă de fidejusor. De asemenea, tot legea este cea care prevede că un termen de graţie acordat de creditor debitorului său principal nu liberează pe fidejusor de garanţia sa, putând fi urmărit în consecinţă pentru plată (art.1684 Cod civil). 16.6.5.2. Stingerea fidejusiunii pe cale directă Potrivit art. 1679 Cod civil “obligaţia ce naşte din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting şi celelalte obligaţii”, ceea ce înseamnă că fidejusiunea se poate stinge şi independent de obligaţia principală, pe cale directă, prin unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor. Astfel, fidejusiunea se poate stinge prin: • remitere de datorie, în sensul remiterii de fidejusiune, caz în care creditorul îl liberează de bunăvoie pe fidejusor de obligaţia sa; • confuziune între patrimoniul fidejusorului şi cel al creditorului. Cu privire la confuziune, dispoziţiile codului civil sunt în sensul următor: art. 1680 Cod civil stipulează “Confuziunea urmată între datornicul principal şi fidejusorul său, prin erezirea (moştenirea) unuia de către altul, nu stinge acţiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”; • compensaţia opusă de fidejusor creditorului. La aceste cazuri se adaugă cel prevăzut de dispoziţiile art.1683 Cod civil, când, datorită culpei creditorului, fidejusorul nu mai poate dobândi, ca efect al plăţii principale, privilegiile şi ipotecile de care beneficia creditorul în conformitate cu art.1676 Cod civil “cel ce e dator să dea garanţie e liber să dea un amanet sau altă asigurare, care să se găsească suficientă pentru asigurarea creanţei”. De exemplu, din neglijenţa creditorului nu au fost conservate garanţiile care asigurau creanţa principală, ceea ce presupune că garanţiile reale specifice ce se pierd au fost constituite ca accesorii ale creanţei principale în momentul când fidejusorul s-a angajat. 16.7. Gajul 16.7.1.Definiţie şi reglementare Potrivit dispoziţiilor art.1685 Cod civil, gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului său un lucru mobil pentru garantarea datoriei ce constă în îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice. Contractul de gaj sau amanet - le contrat de nantissement - fiind un contract

124 accesoriu, nu este, prin natura sa, nici civil, nici comercial, ci îşi împrumută caracterul său civil sau comercial de la natura obligaţiei principale pe care o garantează, fără a se avea în vedere natura lucrului amanetat. O altă definiţie dată în doctrină294 este formulată în sensul că “gajul este un contract accesoriu prin care debitorul sau un terţ remite creditorului spre siguranţa creanţei sale un obiect mobiliar corporal sau incorporal, în scop de a conferi dreptul de a reţine lucrul până la îndestularea sa şi de a fi plătit din urmărirea bunului amanetat cu preferinţă înaintea altor creditori”. Tot astfel s-a mai apreciat: "Gajul este un contract prin care debitorul sau un terţ se deposedează de un lucru mobil pe care îl afectează plăţii unei datorii, remiţându-l fie creditorului, fie unui terţ care îl conservă pentru creditor" 295. Bunul afectat garanţiei poate fi un bun mobil corporal sau incorporal, care se află în circuitul civil şi, deci, este alienabil, cum ar fi de exemplu: bani, mărfuri, titluri de credit etc. Cuvântul “amanet” provine de la cuvântul turcesc "emanet" şi în acest sens a fost folosit şi de Codul civil. Prin termenul de “gaj”, se înţelege atât contractul de gaj, cât şi garanţia care rezultă din acest contract, precum şi obiectul garanţiei. Sediul materiei garanţiilor reale mobiliare se regăseşte în următoarele acte normative: - Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice296; - Ordonanţa Guvernului nr. 89/29.08.2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de garanţii Reale Mobiliare, modificată şi completată297; - Ordinul Ministrului Justiţiei şi Ministrului Finanţelor nr. 2506 /C/ 1324/2000 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind modul de încasare şi plată a taxelor prevăzute de O.G. nr.89/2000298; - Instrucţiunile Ministerului Justiţiei nr. 1235/C/14.06.2001299 privind criteriile de autorizare a operatorilor de arhivă, prin care s-au abrogat Instrucţiunile nr. 2325/4.10.2000; 16.7.2. Caracterele juridice ale contractului de gaj 1.Contractul de gaj are un caracter accesoriu în raport cu obligaţia principală pe care o garantează, făcându-se aplicarea principiului de drept “accesorium sequitur principale”. Gajul nu este posibil în absenţa unui raport principal de obligaţie. Deşi este un contract numit, cu o reglementare proprie, el va fi afectat de cauzele de anulare, rezoluţiune/reziliere şi de stingere, precum şi toate modalităţile la care este supus raportul juridic obligaţional principal (condiţie, termen). 2.Contractul de gaj are, de regulă, un caracter real, în sensul că, pentru a fi valabil, trebuie să aibă loc remiterea bunului gajat. Excepţia, de a avea caracter consensual, este consacrată de Legea nr.99/1999 şi alte legi speciale; în această situaţie, contractul se naşte în mod valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără să mai fie nevoie de îndeplinirea unei alte condiţii.
294

295

Matei B.Cantacuzino, op.cit, 1921, pag.550-551 H.L. et J. Mazeaud, "Droit civil", Ed. Montchresttien, Paris, 1968, vol. III, pag. 64

296 297

Legea nr. 99/ 26.05.1999 publicată în M.Of. nr. 236/27.05.1999, cu modificările ulterioare O.G. nr. 89/2000, publicată în M.Of. nr. 423/1.09.2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 298/15.05.2002, publicată în M.Of. nr. 356/28.05.2002; O.G. nr. 89/2000 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/30.01.2003, publicată în M.Of. nr. 59/1.02.2003 298 Publicat în M.Of. nr. 502/12.10.2000 299 Publicate în M.Of. nr. 332/21.06.2001

în acelaşi timp.7. bunuri certe şi de gen.1 Codul familiei interdicţia ocrotitorului legal. existând riscul pierderii bunului. În cazul în care bunul afectat garanţiei constă într-o universalitate de bunuri mobile. permite punerea în executare silită a creanţei pe care o constată. de a-l restitui debitorului. deoarece generează obligaţii în sarcina doar a unei părţi contractuale. se poate obţine anularea lor pe calea contestaţiei în anulare. 5. Constituirea gajului. conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale. întinderea obligaţiilor ce-i revin. întocmit în conformitate cu dispoziţiile legii. Contractul de gaj are un caracter unilateral. Contractul de gaj este. cele fungibile şi nefungibile etc.civ. şi pentru a se evita fraudele. Încheierea valabilă a contractului presupune inclusiv menţionarea creanţei ce se garantează. Titlul executoriu reprezintă acel înscris care. mărfuri.2 Codul familiei). brevete de invenţii.art. pentru ca gajul să fie opozabil terţilor.1686). Astfel. inclusiv creanţele (ex. greutăţii şi măsurii lui. nici una dintre părţi nu urmăreşte realizarea unui avantaj patrimonial. 7. Conform prevederilor Legii nr. Lipsa titlului executoriu. întrucât îşi grevează un bun cu sarcini reale.99/1999. Înregistrarea consta în păstrarea unui exemplar al înscrisului constatator al gajului într-o mapă specială. Executarea nu este posibilă decât în raport cu obiectul pe care titlul executoriu l-a determinat. deoarece valabilitatea lui implică valabilitatea cauzei ce l-a generat. un contract gratuit. şi.125 3. dreptul de autor. de a-l conserva şi.să aibă capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor civile. în principiu. obligaţia altuia. inclusiv un fond de comerţ. contractul de garanţie reală este titlu executoriu. nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle într-o stare de interdependenţă funcţională. implicit a contractului de gaj. părinte ori tutore.3.719 şi art. pot fi gajate toate bunurile mobile corporale şi incorporale care se află în circuitul civil.proc.129 alin. Efecte Constituirea valabilă a contractului de gaj impune îndeplinirea următoarelor condiţii de validitate: • în persoana debitorului: . • referitor la obiectul gajului. Contractul de gaj are caracter comutativ. respectiv a contractului principal.cel ce oferă bunul în gaj să fie proprietarul lui şi . adică să-i confere creditorului un drept de preferinţă asupra bunului dat în gaj.720 C.: bani. nu permite pornirea executării silite. dat de naşterea dreptului real de gaj. drepturile succesorale etc. Pompil Drăghici.. iar. • sub aspectul formalităţilor necesare constituirii gajului este necesar să fie respectate câteva reguli. în numele minorului. respectiv în sarcina creditorului: obligaţia de a păstra bunul. art. a felului şi naturii bunului gajat sau descrierea calităţii. pag. 300 Ion Dogaru. pentru cazul executării obligaţiei. dacă totuşi s-au făcut acte de executare. gajarea bunurilor sale pentru garantarea propriei datorii este posibilă numai cu încuviinţarea prealabilă a Autorităţii tutelare (art. caracterul unui act juridic de dispoziţie. op. Este în mod imperativ prevăzută de lege. În cazul în care debitorul este minor. deoarece partea obligată cunoaşte. Mai este considerat în doctrina juridică300 un contract cauzal.99/1999 stipulează că garanţia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile.). 16. Codul civil cere ca gajul să fie constatat printr-un înscris înregistrat (art. 8. Legea nr. la judecătorie (conform dispoziţiilor art.549 .17. În acest caz.cit. 4. titluri la purtător. 6. Contractul de gaj are un caracter constitutiv de drepturi.. de a garanta.129 alin. din momentul încheierii contractului.

ci doar calitatea de detentor precar. fructele şi productele. în cazul în care se va pune problema valorificării garanţiei). Eventualele cheltuieli efectuate pentru conservarea bunului. În urma valorificării bunului afectat garanţiei. cu modificările ulterioare. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului. Forma scrisă (act autentic sau act sub semnatură privată.99/1999). pe de o parte. în situaţia concursului între un creditor care are o garanţie înregistrată în arhivă şi unul care nu a făcut această înregistrare. inclusiv sumele obţinute din orice alte operaţiuni ulterioare. în final. executarea obligaţiei principale.1691 alin.21 din Legea nr. va avea prioritate faţă de acesta din urmă. necesare sau utile. Arhiva îndeplineşte în principal două funcţii deosebit de importante: funcţie de avertizare şi funcţia de asigurare a priorităţii. constituirea altei garanţii sau vânzare. “bază de date la nivel naţional. tot legea prevede că. schimbului. Dacă aceste cheltuieli nu vor fi restituite. astfel cum sunt determinate prin contractul de garanţie. Valoarea indemnizaţiei de asigurare asupra bunului afectat . creditorul are obligaţia de a conserva bunul. să fie pe cale de a fi împiedicată. precum şi sumele încasate din asigurare sau alta formă de administrare ori dispunere de acestea. dacă îi poate fi imputată vreo culpă. care să ofere informaţii exacte şi actualizate cu privire la înregistrările garanţiilor reale mobiliare. Creditorul îşi poate exercita acest drept numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul afectat garanţiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau exista posibilitatea ca plata. inclusiv prin închiriere. În noua reglementare.99/1999 prevede faptul că pe durata contractului de gaj. creditorul păstrează dreptul de retenţie asupra bunului gajat până la plata lor. iar pe de altă parte.7/1996 privind cadastrul general şi publicitatea imobiliară şi Legea nr. astfel încât să nu afecteze activitatea acestuia. pentru respectarea principiului de drept conform căruia “qui prior tempore potior jure”. “primul înscris. primul în drept” (creditorul care îşi înscrie garanţia înaintea altui creditor. dar cu dată certă) este cerută de lege ad probationem.). 99/1999 prevede în art.civ. care asigură înscrierea şi accesul la informaţiile înscrise cu privire la avizele de garanţie”. În situaţia în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia. prin reglementarea înfiinţării şi funcţionării Arhivei Electronice de Garanţii Reale. Odată obligaţia principală executată integral. Legea nr.11 că garanţia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reţine bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obţine plata obligaţiei garantate. Legea nr. debitorul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanţiei şi de produsele acestuia. în aceeaşi arhivă. Deoarece nu dobândeşte un drept de proprietate asupra bunului gajat. Înscrierea la această arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate. cu ajutorul ei se poate determina prioritatea înscrierii. De asemenea. De asemenea.2 C. Art. vor fi restituite de debitor (art. În lipsa unei stipulaţii contrare. în cazul în care constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului afectat garanţiei sau alte fapte de natură să îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită.126 abrogate însă prin Legea nr. garanţia reală acordă creditorului garantat şi următoarele drepturi: a) dreptul de a verifica bunul afectat garanţiei în timpul programului de lucru al debitorului. creditorul trebuie să restituie bunul gajat.99/1999. pentru a reduce nivelul acesteia. arhiva pune la dispoziţia oricărei persoane interesate un sistem de căutare. b) dreptul de a considera că obligaţia garantată a devenit exigibilă şi de a trece la urmărirea silită. apoi asupra dobânzilor şi. pune bazele unui nou sistem de publicitate a garanţiilor reale. Creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului. în cazul existenţei mai multor creditori interesaţi să urmărească acelaşi bun. răspunzând după regulile dreptului comun pentru pierderea sau deteriorarea bunului gajat. fiind plătit cu preferinţă. va avea câştig de cauză cel care are înregistrarea făcută. produsele obţinute constau în orice bun primit de debitor în urma vânzării. asupra cuantumului obligaţiei garantate.

Neîndeplinirea de către debitor a acestei obligaţii atrage răspunderea acestuia pentru orice daună cauzată creditorului garantat. înstrăinarea acestuia. renunţarea creditorului la garanţie.. face excepţie cazul când bunul gajat a fost asigurat. Pentru ipoteza în care bunul afectat garanţiei se găseşte în posesia creditorului sau a unui terţ care îl reprezintă. în final.27. pentru a reduce nivelul acesteia. dacă obligaţia principală este nulă absolut sau este anulată. garanţia reală poate înceta: 1. în afară de cazul în care părţile au convenit. care să specifice încetarea în tot sau în parte a obligaţiei garantate. în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO. situaţie în care dreptul de preferinţă al creditorului se va păstra asupra indemnizaţiei de asigurare. printr-un act liberator din partea creditorului. Orice garanţie reală înscrisă anterior la arhivă va fi opozabilă cumpărătorului. În ceea ce priveşte prescripţia. Stingerea gajului Stingerea obligaţiei principale are ca efect şi stingerea gajului.4. în conformitate cu legislaţia în vigoare. dacă s-au cauzat daune creditorului. creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului.99/1999) Astfel. pag. Aceste consecinţe decurg din caracterul accesoriu şi subsidiar al contractului de gaj. Garanţia reală încetează o dată cu îndeplinirea obligaţiei garantate. fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului.39 din Legea nr. prescripţia extinctivă etc. precum şi în alte cazuri prevăzute de legea aplicabilă în materie (Legea nr. cum ar fi plata. urmând a plăti despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 EURO. 301 302 Renee Sanilevici. 16. de a ţine.127 garanţiei reprezintă rezultatul valorificării bunului afectat garanţiei atâta timp cât suma ce trebuie plătită este datorată oricărei părţi din contractul de garanţie sau împuternicitului acesteia. că garanţia reală acoperă şi obligaţii viitoare. de a întreţine bunul afectat garanţiei şi de a-l folosi ca un bun proprietar. după caz. prin contract. dacă este cazul. Chiar asupra contractului de gaj poate interveni unul din modurile generale de stingere a obligaţiilor (ex. o evidenţă contabilă clară a bunului afectat garanţiei şi. În lipsa unei stipulaţii contrare. De exemplu.99/1999. vor atrage răspunderea debitorului. Debitorul este obligat să transmită cumpărătorului un înscris eliberat de arhivă prin care se atestă existenţa tuturor garanţiilor reale ori a sarcinilor asupra bunului sau un alt înscris de la fiecare deţinător de garanţii reale sau sarcini care să declare că bunurile sunt libere de orice sarcină. conform art. a produselor acestuia. distrugerea sau degradarea datorate neglijenţei ori deprecierea bunului datorată lipsei de diligenţă. op. posesorul bunului afectat garanţiei are următoarele obligaţii: 1. el va avea influenţă şi asupra gajului.: pieirea totală a bunului gajat prin forţă majoră.000 EURO.7. În afara drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin contractul de gaj.. care are drept efect întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune privind obligaţia principală301. apoi asupra dobânzilor şi.cit. Astfel.312 Ibidem . Uneori gajul poate să se stingă şi independent de obligaţia principală. remiterea datoriei. se consideră că lăsarea gajului în mâna creditorului constituie o recunoaştere permanentă a datoriei. 2. desesizarea creditorului de bun gajat302. atunci gajul va fi desfiinţat. aceştia au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul civil privind depozitul voluntar. dacă preţul de achiziţie al bunului depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 1. compensaţia. Dacă debitorul are posesia bunului afectat garanţiei. asupra cuantumului obligaţiei garantate. dacă intervine un mod de stingere a obligaţiei principale. precizează art.

cit.8. Arhiva va introduce în rubrica corespunzătoare o menţiune privind stingerea obligaţiei garantate.8.care ia naştere printr-un contract încheiat între creditorul ipotecar şi proprietarul bunului imobil. pag. În caz contrar. În prezent se poate reţine că sunt cazuri de ipotecă legală: 1. 1746 – 1814 Cod civil. să restituie imediat posesia bunului afectat garanţiei în cazul în care anterior intrase în posesia acestuia. 303 Liviu Pop. După îndeplinirea obligaţiei garantate.8. 4. 5. în sensul că imobilul ipotecat este afectat în întregime pentru garantarea creanţei. 16. Felurile ipotecii În funcţie de izvorul său. Dispoziţiile prevăzute în Codul civil cu privire la cazurile de ipotecă legală au fost abrogate. 1 Cod civil).1.8. prin hotărâre judecătorească. 10 din Legea nr.3. potrivit căruia garanţiile suplimentare a căror obligativitate este stabilită de lege pot să constea nu numai în fidejusiune ori în gaj. la cererea debitorului.8. 16.ipotecă convenţională . 1749 alin. Definiţie şi reglementare Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane. fără deposedare. 16. ipoteca este un drept accesoriu. . ipoteca prevăzută de art. creditorul trebuie să înscrie o notificare la arhivă privind stingerea garanţiei reale. deoarece are ca obiect numai bunuri imobile aflate în circuitul civil. ipoteca este indivizibilă. 3. Caracterele generale ale ipotecii Indiferent de felul ei.1.. dar şi într-o ipotecă. În termen de 40 de zile de la stingerea garanţiei reale.2. ceea ce înseamnă că poate fi constituită numai asupra unui imobil sau a unor imobile individual determinate şi pentru garantarea unei datorii cu o valoare determinată.3. deoarece însoţeşte şi garantează un drept principal. creditorul garantat va trebui. ipoteca este o garanţie imobiliară. 435 . ipoteca este un drept real asupra unui bun imobil care conferă titularului său două atribute: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. Ipoteca legală Ipoteca legală este acea formă de ipotecă care ia naştere în virtutea unei dispoziţii legale. Ipoteca 16. op. ipoteca este o garanţie specializată. 22/1969. care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori din preţul acelui bun. se poate atrage obligarea creditorului la plata către debitor a unor despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 200 EURO.128 2.303 Ipoteca este reglementată în art. 2. care poate să fie debitorul sau un terţ. ipoteca poate fi de două feluri: ipotecă legală – care ia naştere în temeiul unei dispoziţii speciale a legii (art. 16. ipoteca prezintă următoarele caractere generale: 1.

85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. care trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină şi calitatea de proprietar actual al bunului. după caz. nr. cu formele prescrise de lege.3. 1 din Legea nr. Importanţa rangului ipotecii. Ipoteca convenţională Potrivit art.Publicitatea ipotecii Publicitatea ipotecii constă în înscrierea ipotecii în registrul special sau. conform art.02.2. nr. 2 Cod civil. În ceea ce priveşte condiţiile de formă. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie. adică 304 4. 166 Cod procedură penală.8. În cazul ipotecilor legale. 12 din Decretul – Lege nr. ipoteca legatarilor cu titlu particular al unor sume de bani sau bunuri fungibile asupra bunurilor imobile succesorale.4. 264/15. Înscrierea ipotecii legale este imprescriptibilă. în virtutea titlului din care rezultă ipoteca. prevăzută de art. 180/29.06. 902 alin. după care se perimă. Condiţiile de fond privesc persoana care constituie ipoteca. 108 alin. 85/1992305modificată prin Legea nr. 36/1995.306 Publicitatea se efectuează în baza contractului autentic de constituire a ipotecii şi este ordonată printr-o încheiere de către judecător. republicată în M. este nulitatea absolută.1992.1990 305 Legea nr. Data înscrierii conferă şi rangul ipotecii. 15 din Legea nr. 22/8. Înscrierea ipotecii convenţionale conservă dreptul d eipotecă timp de 15 ani de la data înregistrării. 61/1990304 conform căruia creditele acordate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni pentru cumpărarea de locuinţe din fondurile statului vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuinţei dobândite şi art. ipoteca prevăzută de art. conform art. 1772 Cod civil.Of. 1779 Cod civil. ipoteca convenţională este aceea care ia naştere din convenţia părţilor.Of.1998 306 Legea nr. 16. Decretul – Lege nr. 2 Cod civil. 1749 alin. nr.129 2. în sensul că oricât timp ar trece de la data efectuării ei ea nu se perimă. în cartea funciară aflată la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat bunul imobil. cel cu rang prioritar. care reglementează o ipotecă legală cu caracter asigurător având ca obiect bunurile imobile sechestrate. constă în faptul că între doi creditori de rang diferit.Of. 16. 36/1995 a no12 912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912 912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912 912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912912 9129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129129 . unitatea vânzătoare îşi garantează încasarea preţului prin înscrierea ipotecii asupra locuinţei. Pentru valabilitatea ipotecii se cer întrunite condiţii de fond şi condiţii de formă.8. publicată în M. 3. care este cerută ad validitatem. ipoteca prevăzută de art.07. în cazul în care vânzarea se face cu plata preţului în rate. înscrierea lor se face la cererea creditorului. publicat în M. ipoteca convenţională este valabilă numai dacă este constituită prin act autentic. în baza art. Sancţiunea nerespectării formei autentice. conform căruia. 76/1994.

Debitorul poate înstrăina bunul ipotecat sau îl poate greva cu sarcini reale. păstrează. stabilită prin expertiză. fără deposedarea proprietarului bunului imobil. folosinţa şi dispoziţia.8. iar ceilalţi creditori se vor despăgubi din ceea ce rămâne. toate atributele dreptului de proprietate: posesia . nulitatea contractului de ipotecă. Efectele ipotecii 16. 1791 – 1797 posibilităţile pe care le are terţul dobânditor al imobilului ipotecat în cazul în care debitorul nu plăteşte datoria. nulitatea inscripţiei ipotecare. 16. 2. Stingerea ipotecii Ipoteca se poate stinge: 1.5.5. care constă în aptitudinea de a-şi realiza creanţa cu prioritate din preţul obţinut din vânzarea imobilului ipotecat. pe cale principală. 16.8. nulitatea obligaţiei garantate. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat Codul civil reglementează în art.5.1. 16. Procedura acesteia este reglementată în art.dreptul de preferinţă. prin următoarele modalităţi: renunţarea creditorului la ipotecă. 3. terţul dobânditor poate abandona imobilul ipotecat pentru a fi scos la vânzare. rezoluţiunea sau nulitatea titlului prin care cel care a constituit ipoteca a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat.8. Efectele faţă de creditor Creditorul are recunoscut un drept real accesoriu. iar înscrierea se radiază. dreptul de preferinţă se exercită în ordinea dată de rangul ipotecii fiecăruia. va avea dreptul să se despăgubească integral din preţul imobilului ipotecat. 1801 – 1814 Cod civil şi constă în oferta făcută creditorului de a plăti creanţa garantată prin ipotecă. 2. pe cale accesorie.5. până la concurenţa preţului de cumpărare a imobilului sau până la concurenţa valorii imobilului. atunci când se stinge obligaţia pe care o garantează. 16.2. prescripţia extinctivă. respectiv prin: - 307130 130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130130 . care constă în posibilitatea de a urmări bunul în stăpânirea oricui s-ar afla. 4. dacă a dobândit imobilul printr-un contract cu titlu gratuit.8. Dacă debitorul plăteşte datoria. drept care îi conferă două atribute: . iar creditorul cere realizarea ipotecii: 1.130 cel care a înscris primul ipoteca.8. iar în situaţia în care sunt mai mulţi creditori ipotecari. .dreptul de urmărire. oferta de purgă. fără participarea sa. Efectele faţă de debitor307 Debitorul sau cel căruia îi aparţine imobilul ipotecat. chiar dacă debitorul l-a înstrăinat. terţul dobânditor poate să recurgă la purgă. terţul dobânditor poate să opună excepţii: inexistenţa sau stingerea datoriei. ipoteca rămâne fără obiect. în principiu.3.6. terţul dobânditor poate să plătească datoria debitorului şi se va subroga în drepturile creditorului.

privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului (art. privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile (art. care pot fi: .12.12. privilegiul a fost definit ca fiind dreptul unui creditor de a fi plătit cu prioritate faţă de alţi creditori.9. În prezent în această materie sunt incidente dispoziţiile Codului fiscal309 şi ale Codului de procedură fiscală310 care reglementează privilegiul statului pentru obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de plată a impozitelor. 1722 Cod civil.308 Prin calitatea creanţei se înţelege cauza sau faptul juridic din care s-a născut creanţa. .1. 941/29. 16.9.Of. 1722 – 1745. dare în plată. privilegiul este un drept ce dă unui creditor calitatea creanţei sale de a fi preferat celorlalţi creditori. 1780 – 1815 Cod civil şi art.9. 92/2003 şi a fost publicat în M. conform căruia creditorul care a făcut cheltuieli în proces sau cu ocazia executării silite. 1727 Cod civil). 2. În doctrină. 1727 Cod civil. remitere de datorie. nr. 1729 Cod civil). privilegii generale.2. reglementat de art. privilegiile se clasifică astfel: 1.2003 310 Codul de procedură fiscală a fost aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. confuziune. incidente în materie.927/23.2. 409 Cod de procedură civilă.2003 . 1725 Cod civil. Privilegiile 16.9. fie chiar ipotecari. reglementat de art.privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului (art.privilegiul cheltuielilor de judecată. care au profitat 308131 309131 131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131131 13 113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113 113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113113 1131131131131131131Of. Privilegiile generale Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sunt: privilegiul tezaurului public. datorită calităţii creanţei sale. 16. 3. Definiţie şi reglementare Potrivit art.131 plată.1. art. 16. Clasificarea privilegiilor În raport de dispoziţiile Codului civil. compensaţie. 1730 Cod civil). novaţie. privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile (art. 1737 Cod civil). nr. Sediul materiei privilegiilor îl constituie art. .

.3. respectiv: . 1730 Cod civil: . privilegiul arhitectului. pentru preţul neîncasat al imobilului. privilegiul care rezultă din separaţia de patrimonii.9. care conferă un adevărat drept d egaj asupra bunurilor mobile ale chiriaşului sau arendaşului. Dreptul de retenţie 16.cheltuieli de înmormântare a debitorului.1.cheltuieli de judecată făcute în interesul comun al creditorilor. privilegiul copărtaşului.9. . 16. . recunoscut pentru preţul transportului şi pentru toate cheltuielile de transport. constructorilor şi al lucrătorilor asupra imobilului construit.creanţe din salarii.preţul obiectelor de subzistenţă date debitorului şi familiei sale în decurs de şase luni. care poate fi exercitat numai atât timp cât cărăuşul are bunul în detenţia sa. 1729 Cod civil. pentru plata lucrării. Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri imobile Codul civil enumeră în art. privilegiul celui care a împrumutat bani cumpărătorului pentru plata imobilului către vânzător. . Privilegiile speciale asupra anumitor bunuri mobile Privilegiile speciale mobiliare au ca obiect un bun mobil determinat al debitorului şi sunt enumerate în art.privilegiul transportatorului. posibilitatea de a reţine acel bun în . a reparaţiilor locative şi pentru tot ceea ce priveşte executarea contractului.privilegiul cheltuielilor făcute cu conservarea bunului mobil al debitorului. 16. are dreptul să le recupereze din sumele ce formează obiectul urmăririi.privilegiul creditorului gajist asupra lucrului dat în gaj.10. 1737 privilegiile speciale imobiliare: privilegiul vânzătorului unui imobil. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile sunt enumerate în art.2.10. 16. care conferă hotelierului un drept prioritar de a-şi recupera valoarea prestaţiilor asigurate clienţilor din preţul bagajelor aduse în camera de hotel.2.132 şi celorlalţi creditori.privilegiul hotelierului. .privilegiul arendaşului pentru plata sumelor datorate pentru seminţe. . . Definiţie Dreptul de retenţie este acel drept real care conferă creditorului. cheltuiala recoltei anului curent şi pentru instrumentele de exploatare agricolă.privilegiul vânzătorului unui bun mobil al cărui preţ nu a fost plătit de cumpărător. în acelaşi timp debitor al obligaţiei de restituire sau de predare a bunului altuia. . . privilegiul celui care a împrumutat bani pentru plata constructorilor. pentru plata chiriilor sau arenzilor.2.privilegiul locatorului de imobile.cheltuieli pentru îngrijirea medicală făcute în cazul ultimei boli în decurs de un an înaintea decesului. .

1.133 stăpânirea sa şi de a refuza restituirea lui până când debitorul său.1. 1. 1619 Cod civil).1. dreptul de retenţie al unuia dintre foştii soţi asupra bunurilor comune partajate. Dreptul de retenţie este un drept real de garanţie imperfect care conferă retentorului numai o detenţie precară Codul civil nu cunoaşte o reglementare de principiu a dreptului de retenţie.4.1. 1.. depozitarul poate reţine lucrul depozitat până la plata integrală a sumelor care i se datorează de către deponent în legătură cu depozitul (art.3.. cit. în cazul vânzării imobilului. 1322 Cod civil).2. 1. 353. pag. 1. dacă cumpărătorul nu a plătit preţul şi nu are dat de vânzător un termen de plată (art. 1.451. până în momentul în care celălalt soţ. Constantin Stătescu.2. Noţiunea de obligaţie Elementele raportului juridic obligaţional Subiectele raportului juridic obligaţional Conţinutul raportului juridic obligaţional Obiectul raportului juridic obligaţional Clasificarea obligaţiei civile Clasificarea obligaţiilor după izvoare Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor Clasificarea obligaţiilor după opozabilitatea lor Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor Clasificarea obligaţiilor după raportul cu modalităţile Izvoarele obligaţiilor CAPITOLUL 2 – CONTRACTUL 311 Liviu Pop. 1. Condiţia esenţială pentru existenţa dreptului de retenţie este aceea ca datoria pe care deţinătorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii să aibă legătură cu lucrul. op..3. să fie un debitum cum re iunctum.3.2. 448 312 Liviu Pop. îi va plăti sulta. op.2. Iosif Urs. 1444 Cod civil). locatarul şi arendaşul nu pot fi lipsiţi de stăpânirea bunului.4. va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui în legătură cu lucrul respectiv. pârâtul posesor are dreptul să reţină lucrul revendicat până la despăgubirea sa de către proprietarul care a câştigat procesul.10. 1. cit. Corneliu Bîrsan. pag. op. 1.2. Smaranda Angheni.2. cit.3. cit.2. 1. 16.5. 1.3.3.3. CUPRINS CAPITOLUL 1 – OBLIGAŢIA CIVILĂ 1. căruia i-au fost atribuite bunurile de către instanţă. pag.311 În general. op. în cadrul unei acţiuni în revendicare. pag. creditor al lucrului. prin drept de retenţie se înţelege acel drept în virtutea căruia detentorul unui lucru este îndrituit să-l reţină până la plata unei creanţe pe care o are împotriva proprietarului lucrului. înainte de a fi despăgubiţi de către locator sau de cumpărător (art. Aplicaţii Aplicaţiile practice ale dreptului de retenţie312 : vânzătorul nu este obligat să predea lucrul. 452 . el fiind creaţia doctrinei şi a jurisprudenţei.3.

2.2.134 Definiţia contractului Voinţa juridică şi limitele acesteia în cadrul contractului civil Clasificarea contractelor civile Importanţa clasificării contractelor civile Criterii de clasificare a contractelor civile Clasificarea contractelor după modul de formare Clasificarea contractelor după conţinutul lor Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi Clasificarea contractelor după efectele produse Clasificarea contractelor după modul de executare Clasificarea contractelor după nominalizarea în legislaţie Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele Clasificarea contractelor după modul în care se exprimă voinţa părţilor Încheierea contractului Capacitatea de a contracta Consimţământul părţii care se obligă Obiectul contractului Cauza contractului Oferta de a contracta Noţiune Forma ofertei Felurile ofertei de a contracta Condiţiile ofertei Forţa obligatorie a ofertei Promisiunea de vânzare Acceptarea ofertei Definiţie Felurile acceptării ofertei Condiţiile acceptării ofertei Momentul încheierii contractului Încheierea contractului între prezenţi Încheierea contractului prin corespondenţă Importanţa momentului încheierii contractului Locul încheierii contractului Importanţa locului încheierii contractului CAPITOLUL 3 – EFECTELE CONTRACTULUI Noţiune şi reglementare Interpretarea contractului 3.1.1.Reguli speciale de interpretare a contractului Principiile efectelor contractului Principiul obligativităţii contractului 3.Reguli generale de interpretare a contractului 3. Excepţiile de la principiul obligativităţii contractului Principiul relativităţii efectelor contractului Excepţiile de la principiul relativităţii efectelor contractului Principiul opozabilităţii efectelor contractului Excepţia de la principiul opozabilităţii faţă de terţi a contractului Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice .3.2.1.

3.2. Condiţiile materiale ale acţiunii în restituire 5. izvoare de obligaţii CAPITOLUL 5 – FAPTUL JURIDIC LICIT Noţiune şi reglementare Gestiunea intereselor altei persoane Definiţie Condiţiile gestiunii de afaceri Efectele gestiunii de afaceri Obligaţiile gerantului Obligaţiile geratului Plata lucrului nedatorat Definiţie Reglementare legală Condiţiile plăţii nedatorate Efectele plăţii nedatorate Obligaţiile accipiensului de bună – credinţă Obligaţiile accipiensului de rea – credinţă Obligaţiile solvensului Cine poate să ceară restituirea Acţiunea în restituire Cazurile în care nu există obligaţia de restituire a plăţii nedatorate Îmbogăţirea fără justă cauză Definiţie Reglementare Condiţiile pentru intentarea acţiunii în restituire 5.1. Condiţiile juridice ale acţiunii în restituire Efectele îmbogăţirii fără justă cauză Prescripţia acţiunii CAPITOLUL 6 – FAPTA ILICITĂ CAUZATOARE DE PREJUDICII. IZVOR DE OBLIGAŢII – RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ – Noţiunea de răspundere civilă Reglementare legală Natura juridică a răspunderii civile delictuale Felurile răspunderii civile delictuale Răspunderea pentru fapta proprie Reglementare .4.4.3.135 Excepţia de neexecutare a contractului Rezoluţiunea şi rezilierea contractului Riscul contractului CAPITOLUL 4 – ACTUL JURIDIC UNILATERAL CA IZVOR DE OBLIGAŢII Definiţie Reglementare Exemple de acte juridice unilaterale.

6.1.136 Condiţiile generale ale răspunderii Prejudiciul Definiţie Clasificarea prejudiciului Condiţiile reparării prejudiciului 6.3.Prejudiciul să nu fi fost reparat încă Principiile reparării prejudiciului Principiul reparării integrale a prejudiciului Principiul reparării în natură a prejudiciului Repararea prin echivalent a prejudiciului Stabilirea despăgubirilor în cazul reparării prin echivalent a prejudiciului Fapta ilicită Definiţie Trăsăturile caracteristice ale faptei ilicite Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu Vinovăţia Noţiune Structura vinovăţiei Formele vinovăţiei Cauzele care înlătură vinovăţia Capacitatea delictuală Proba condiţiilor răspunderii civile delictuale Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice .6.3.2.Caracterul cert al prejudiciului 6.

2.1.1.4.4.2.1. Condiţiile răspunderii 8. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale 8.3. Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8. DE RUINA EDIFICIULUI ŞI DE LUCRURI ÎN GENERAL 8.4.3.1.3.1.3. Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilor 7.4. Domeniul de aplicare al art. Domeniul de aplicare 8. condiţiile răspunderii părinţilor 7.1. Domeniul de aplicare 7.1.4.3. Efectele răspunderii părinţilor 7.2. Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7. Condiţiile speciale 7.5.2.1.1.3.1. Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor 7.4.2.3. Noţiune şi reglementare 8. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi victima prejudiciului 7.2.1. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general 8.2. Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor 7.2. Înlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilor 7.2. Reglementare 7.2.2. Fundamentarea răspunderii părinţilor 7.2.2.1.2. Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art.3.1.5.4.1. Efectele răspunderii 8. Noţiune şi reglementare 8. Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.1. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului 8. 1000 alin. Noţiune şi reglementare 7. 3 Cod civil 7.1. Domeniul de aplicare 8.6.3.1. 2 Cod civil 7. Condiţii generale 7.4.1. Condiţii speciale 7. 1000 alin. Condiţii generale 7.1. Reglementare 7.3.2.5. Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiului 8. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale 8. Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori 7. Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilor CAPITOLUL 8 – RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE.1.2.3. Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor 7.5.4. Apariţia principiului răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază .3.2.1.2.3.1.4.5.2.2.3.2. Efectele răspunderii comitentului în raporturile dintre comitent şi prepus 7.5.4.137 CAPITOLUL 7 – RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE 7.2. Condiţii generale 7.3.1. Condiţiile răspunderii pentru fapta animalului 8.1. Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului 7.2.5.2 Condiţii speciale 7.2.1.

Efectele răspunderii 8.3.6. Evaluarea convenţională CAPITOLUL 11 – DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI 11.1.1.1. Punerea debitorului în întârziere 10.5. Locul plăţii 9. Daunele cominatorii CAPITOLUL 10 – EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT) 10. Persoana care poate face plata 9.3.3.2.3. Evaluarea legală 10.4. Răspunderea civilă pentru daunele nucleare CAPITOLUL 9 – EFECTELE OBLIGAŢIILOR.4.2. Consideraţii generale 11.2.1. Obiectul plăţii 9. Măsurile conservatorii 11. Executarea silită în natură a obligaţiilor 9.1. Executarea obligaţiei de a da 9. Evaluarea despăgubirilor 10.3. Condiţiile acordării de despăgubiri 10.4. Data plăţii 9.2.2. Domeniul de aplicare .5.3.7.3.1.2.3.2. Natura juridică a executării indirecte a obligaţiilor 10.2.3.3.2. Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri 8.6.3.5.1.1.2.6.1.2.3. Oferta reală urmată de consemnaţiune 9. Evaluarea judiciară 10.1.2. Acţiunea oblică (indirectă sau subrogatorie) 11.2.3.138 8.2.3.1.1. EXECUTAREA DIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR (EXECUTAREA ÎN NATURĂ) 9.3. Condiţiile răspunderii contractuale 10.6.1. Reglementare 9.1. Persoana căreia i se poate face plata 9.1.2.1. Imputaţia plăţii 9. Categorii de despăgubiri 10.3.5.1.1.1. Principiul indivizibilităţii plăţii 9. Noţiune 10.1. Condiţiile plăţii 9. Vinovăţia debitorului 10.3.1. Definiţie 11. Cheltuielile pentru efectuarea plăţii 9. Prejudiciul 10.5.3.2.8.3. Executarea obligaţiei de a face şi de a nu face 9.3.3.5.1.9. Plata 9.4.3.1. Dovada plăţii 9.3.3.3. Noţiune 9. Concepţia răspunderii subiective 8. Concepţia răspunderii obiective 8. Condiţiile răspunderii 8.6.

1. Definiţie şi natură juridică 11. Efectele confuziunii 14. Condiţiile cesiunii de creanţă 12.1.3. Efectele novaţiei 13. Efectele delegaţiei CAPITOLUL 14 – MODURILE DE STINGERE A OBLIGAŢIILOR 14. Compensaţia legală 14.2. Efectele subrogaţiei CAPITOLUL 13 – MODURILE DE TRANSFORMARE A OBLIGAŢIILOR 13.1.1.1.2.3.1.1.2. Felurile compensaţiei 14.2.1.2. Definiţie 14. Compensaţia judecătorească 14.1.1.2.4. Acţiunea revocatorie (pauliană) 11.1.4. Efectele cesiunii de creanţă între părţi 12. Condiţiile intentării 11.3.2. Darea în plată 14. Efectele dării în plată 14. Definiţie 12.3. Efectele cesiunii de creanţă 12.3. Domeniul de aplicare 11.1.1.2.3.2.1.1.4.4.1.3.3.2.2. Definiţie şi reglementare 14.3.2. Efectele cesiunii de creanţă faţă de terţi 12.2. Confuziunea 14. Domeniul de aplicare 14.1. Efectele acţiunii revocatorii CAPITOLUL 12 – MODURILE DE TRANSMITEREE A OBLIGAŢIILOR 12.4. Definiţie 13. Subrogaţia convenţională 12. Subrogaţia legală 12.2. Definiţie 13.2.2. Domeniul de aplicare 14. Novaţia subiectivă 13.1.1.3. Novaţia 13.4. Novaţia obiectivă 13. Felurile subrogaţiei 12.3.1.4. Condiţiile novaţiei 13. Reglementare 12.3.3.2.1.2. Definiţie 14.3.1.1.3.2.1.1.1. Condiţiile intentării 11.3.3. Delegaţia 13.3.2.2. Efectele compensaţiei 14.3.3.4.2. Efectele acţiunii oblice 11.1.2.2.2.1.1.2.4. Felurile novaţiei 13. Felurile delegaţiei 13.139 11.2.2.4. Definiţie şi reglementare 12.3.1. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei 12.2.4. Compensaţia convenţională 14. Remiterea de datorie . Compensaţia 14. Cesiunea de creanţă 12.1.1.1.

1.2.4. Domeniul de aplicare 14.1 Obligaţiile conjuncte (divizibile) 15.4.140 14.2.2. Obligaţiile afectate de modalităţi 15.4. Definiţie 15.2.1.3. Stingerea fidejusiunii pe cale indirectă 16. Definiţie şi reglementare 14.2. Condiţiile de validitate ale fidejusiunii 16.4.4.5.6. Imposibilitatea fortuită de executare 14.6.2. Efectele remiterii de datorie 14.1.1.1.1. Clasificarea garanţiilor 16.3.6. Obligaţia alternativă 15.5. Obligaţia facultativă 15.2. Noţiunea şi felurile fidejusiunii 16.1. Efectele condiţiei 15. Obligaţiile indivizibile CAPITOLUL 16 – GARANTAREA OBLIGAŢIILOR 16.5. Caracterele juridice ale fidejusiunii 16.3.4. Raporturile dintre creditor şi fidejusor 16.2.6.1.6.1.6. Obligaţiile plurale 15. Termenul de graţie 15. Proba remiterii de datorie 14.1.2.5. Consideraţii generale privind garanţiile obligaţiilor 16.1. Efectele fidejusiunii 16.1.1.2. Definiţie şi reglementare 14.6.1.2.2. Efectele imposibilităţii fortuite de executare CAPITOLUL 15 – OBLIGAŢIILE COMPLEXE 15. Evoluţia garanţiilor 16. Clasificare 15. Raporturile dintre fidejusor şi debitorul principal 16.2.5.3.2. Stingerea fidejusiunii 16. Obligaţiile solidare 15.1.1. Definiţie 15.1.5. Reglementarea legală a garanţiilor 16.2.2.6.1.4. Renunţarea la termen 15.1.1.4.6. Funcţiile garanţiilor 16. Condiţia 15.2.2.3.3.1.1. Fidejusiunea (cauţiunea) 16.1. Stingerea fidejusiunii pe cale directă . Efectele termenului 15.1.1.4.1. Condiţiile remiterii de datorie 14.2.6.4. Raporturile dintre fidejusori 16.1. Clasificare 15. Condiţia şi sarcina 15.2.2.1.1.2.4. Pluralitatea de subiecte 15.2.2.5.2.1. Termenul 15.1.5. Pluralitatea de obiecte 15.6.6.3.4. Decăderea din beneficiul termenului 15.5.2. Garanţiile personale.1.3.

Caracterele juridice ale contractului de gaj 16.2.8. Clasificarea privilegiilor 16.4.8.5.4.1.3. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile 16. Stingerea gajului 16.5.6. Constituirea gajului.2.8. Ipoteca convenţională 16.2.2. Efectele faţă de creditor 16.3.10.1.9. Caracterele generale ale ipotecii 16.9.3. Efectele ipotecii 16.2.2.8. Definiţie şi reglementare 16.8.3.1.10. Ipoteca 16.9.8.10. Privilegii generale 16.7.9.1. 8.2.3.1. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile 16. Definiţie 16. Felurile ipotecii 16.9.2. Definiţie şi reglementare 16.7.8.Definiţie şi reglementare 16. Ipoteca legală 16. Efectele faţă de terţii dobânditori ai imobilului ipotecat 16.8.8. Stingerea ipotecii 16. Efecte 16. Dreptul de retenţie 16. Gajul 16.9.2.8. Aplicaţii .1.141 16. Publicitatea ipotecii 16. Privilegiile 16.8.5.5.7.3.7.2. Efectele faţă de debitor 16.7.1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful