1

SFÂNTA TREIME SAU LA ÎNCEPUT A FOST IUBIREA

Preotul Profesor DUMITRU STĂNILOAE

2

PREFAŢĂ

Sfânta Treime este supre m a tain ă a existen ţ ei, care explic ă îns ă toate, sau f ă r ă de care nu se poate explica nimic. De aceea, deşi e supre m a tain ă , este întrucâtva inteligibil ă, confor m ă pân ă la un loc unei logici. Ea se prezint ă ca atare ca o metafizic ă real ă , sau ca funda m e n t ul abisal, dar într - un fel inteligibil, a toată existen ţ a. Filosofiile care vorbesc de o metafizic ă r ă mân într o total ă neclaritate în privin ţ a metafizicii despre care vorbesc ele. Pentru ele, acea realitate metafizic ă nu e decât o esen ţă stă pânit ă de o lege a evolu ţ iei sau emana ţ iei, din care ies toate, stă pânite de aceea şi lege. Dar cine a putut da acea lege, care arat ă în sine o dependen ţă , dar nu pot explica de cine depinde? Metafizica filosofiilor se prezint ă drept lipsit ă de orice logic ă . Cel pu ţ in în privin ţ a scopului pe care- l poate urm ă ri Sfânta Treime, sau sensului pe care îl poate oferi Ea pentru existen ţă , e deplin acceptabil ă din punct de vedere logic. Ea este o iubire f ă r ă început şi urm ă re ş te o extindere a iubirii. Şi ce poate justifica existen ţ a mai mult decât iubirea? Iubirea nu satur ă pe nimeni, niciodat ă . Deci poate fi f ă r ă de sfâr şit; şi de aceea poate fi şi f ă r ă de început.

3

Iubirea f ă r ă de început şi f ă r ă de sfâr şit d ă o mul ţ u mire deplin ă existen ţ ei, deci o lumin ă . Metafizica filosofiilor este supus ă orbeş te unei legi f ă r ă început şi f ă r ă sfâr şit, nu d ă nici o lumin ă . Al doilea lucru pe care ţinem să - l not ă m în aceast ă „Prefa ţă” este că Biserica Ortodox ă vede pe Sfânta Treime, ca Dumne ze ul iubirii, lucr ă toare prin Sfântul Duh în sufletele credincioşilor, pentru a- i ridica în rela ţ ia iubitoare dintre Persoanele ei. Datorit ă acestui fapt, Sfintele Taine au o importan ţă hot ă râtoare în via ţ a lor. Prin ele, Sfânta Treime îns ăşi este lucr ă toare prin Sfântul Duh în sufletele lor, cât ă vreme în catolicism, în Sacramente nu e decât o gra ţ ie creat ă , prin care se acord ă nişte merite şi credincioşilor din supra m eritele jertfei lui Hristos, ceea ce a f ă cut ca celelalte forme creş tine desprinse din catolicism să nu mai dea nici un loc Tainelor în via ţ a lor. Ortodoxia are prin aceasta un accentuat caracter duhovnicesc şi sfin ţ ilor. Credincioşilor ortodocşi nu li se iart ă num ai în sens juridic p ă catele (în via ţ a aceasta, la catolici, şi în cea viitoare, la protestan ţ i), ci li se comu nic ă puterea lui Hristos de- a iubi prin Duhul Lui cel Sfânt şi pe Dumne ze u şi pe semenii lor şi, o dat ă cu aceasta, eliberarea de patimile egoiste şi o sfin ţ ire tot mai mare, pe m ă sur ă ce fac şi ei un efort în acest sens. Ortodoxia nu cunoa ş te num ai un Hristos al discursurilor, ci pe Hristos care, iubind pe Tat ă l prin Duhul Sfânt, comunic ă şi credincioşilor aceast ă iubire a Sfintei Treimi. Ortodoxia ajut ă pe me m brii săi se înduhovniceasc ă prin nevoin ţ e ascetice şi prin aceasta să se sfin ţ easc ă din

4 puterea Treimii. în care tr ăiesc înc ă de pe p ă mânt. AUTORUL . înaintând în Împ ă r ăţ ia iubitoare f ă r ă sfâr şit.

109. necau za bilitatea. ştim despre existen ţ a sau Dumne zeirea necauza t ă . „absolut ă ”. dac ă n.ar fi fost din eternitate? Existen ţ a fă ră de început. 14) neavând nici început şi neput â n d nici înceta” 1 . traducere din limba greac ă şi note de Pr. O dat ă zice: „Dumne ze u spune: Întregul « este » e al Meu (Ieş. Căci cum ar exista cele cauzate şi începute. iar catafaticul nu e nici el cu totul în ţ eles având ca origine apofaticul absolut. 3. Apofaticul nu e cu totul ne ş tiut.5 1. apofaticul fiind în parte cunoscut prin catafatic şi catafaticul fiind mai bine cunoscut prin apofatic. EXISTEN ŢA CONŞTIENTĂ ŞI LIBERĂ. Academician Dumitru Stăniloae. indepen d e n t ă . Sfântul Grigorie de Nazianz o spune aceasta în multe locuri. ei Dar indepen d e n ţ a. sau cunoscut e. Ed. 1 caracter ul „absolut” „Cuvântul 31. Exist ă o comunicare reciproc ă între cunoa ş terea catafatic ă şi apofatic ă . 23. iar din existen ţ a necunoscu t ă în ţ elegem cele cauzate. sau din eternitate. sau necuno scu t ă .ar fi o existen ţă fă r ă de început şi fă ră de cauz ă ? Se poate deci spune: din cele cauzate. ŞI EXISTEN ŢA ÎNCEPUTĂ ŞI CREATĂ Nu ne putem închipui că a fost cândva când n.a fost nimic. din depen d e n ţ a lor. Dar totodat ă el explic ă totul. FĂRĂ ÎNCEPUT ŞI FĂRĂ CAUZĂ . De unde ar fi ap ă rut existen ţ a. Dar legile sau depen de n ţ a lor presu p u n e o necau za t ă . Anastasia. dac ă n. 1993. este un mister inexplicabil. Cele existen ţă cauzate le cunoa ş tem din legile lor. p. în Cele cinci cuvânt ă ri teologice . Dar de ea ş tim din cele ce experiem ca existen ţ e cauzate. . Bucure ş ti. A cincea cuvântare teologică”.

care în cea mai mare parte ră mâne necunosc ut ă . pentr u a cunoa ş te ceva din cauza lor. n. Dar existen ţ a fă ră început şi fă ră sfâr ş it şi indepen de n t ă . sau prin sine. Ceea ce pute m ş ti despre existen ţ a etern ă necauza t ă . ca una ce este în întregime prin sine. Totu ş i. faptul că existen ţ a nu numai contravine celor cauzate şi depen d e n t e. căci spiritualul.ar putea fi deplin de sine. ci este şi ceea ce le explic ă pe acestea. n.le deplin. la fel: le cunoa ş tem şi ne pe amândo u ă . chiar în forma redus ă tr ăit ă de noi. Apofaticul arunc ă o lumin ă asupra catafaticului. ne face posibil ă şi o anumit ă cunoa ş tere a lor. taina lor necuno scân d u . ci în mare parte e o existen ţă liber ă . pentru că niciodat ă nu în ţ elegem niciodat ă deplin cauza lor ultim ă . prin sine.le. ră mâne o mare tain ă pentr u noi. este nesup u s strict legilor. şi catafaticul. Astfel. necauza t ă . este că acea existen ţă necauza t ă este de ordin spiritual. deschid cunoscân d u .6 (dezlegat de orice depen de n ţă ). dar şi o tain ă . folosind negativ cunoa ş terea celor cauzate. Cauza ultim ă are în ea ceva din cele pe care le află m în cele cunoscute şi cele cunoscute ne le în ţ elegem niciodat ă deplin.ar fi cu totul prin sine. ci . ne pute m folosi de unele din cele cunoscu te în lumea cauzat ă .o explice. cu totul indepen de n t ă . dar o cunoa ş tere care le las ă în mare parte neîn ţ elese. dat fiind că în ţ elegerea noastr ă coincide cu explicarea celor cauzate şi depen d e n t e prin legile ce le sunt impuse de o existen ţă care nu e supu s ă acestor legi. dac ă ar avea în sine vreo lege care s. Apofaticul nu e o necunoa ş tere total ă şi catafaticul nu e o cunoa ş tere deplin ă . În acest caz.

pe de alt ă parte. în care ar fi putu t începe timp ul şi evolu ţ ia. N.ar însem na aceasta că eternitatea a avut totdea u n a un caracter temporal? Dar se poate cugeta o eternitate cu caracter temporal? Nu este în aceast ă form ul ă o contradic ţ ie de sens? Nu înseam n ă ea. dac ă ar fi ap ă rut într . în mod necesar.7 ar depin de de o lege pe care ar trebui să o gândeasc ă . lege şi libertate de la început. Nu s. Existen ţ a respectiv ă n. Libertatea ei nu poate fi prod u s ul unei legi care este impus ă autom at. ca o condi ţ ie a unei evolu ţ ii care s.o duc ă la apari ţ ia con ş tiin ţ ei de sine? E de neîn ţ eles cum ar fi putu t ap ă rea un „moment” în eternitate. pe de o parte. o lege care să nu fie impus ă de o alt ă existen ţă ? Deci trebuie să fie undeva o existen ţă fa ţă de care nu este o lege superioar ă . deci etern ă .ar mai fi o existen ţă total ă . prin calitatea ei de supre m a calitate. căci legea de care ar depin de ar trebui cugetat ă în mod distinct de ea. ci este prin ea îns ăşi legea. ar însem na că pân ă la aceast ă apari ţ ie a fost necesar să apar ă şi ar fi trebuit să se parcurg ă un timp. pe . înso ţ it ă de libertate. face să se prod uc ă în mod necesar o con ş tiin ţă care să apar ă . Dar cum a putut ap ă rea într o existen ţă fă ră de început.o existen ţă făr ă de început. Pe de altă parte. silit ă de o lege să produc ă cu vremea în ea o con ş tiin ţă de sine şi o libertate. oricând ar fi putut ulterior acea lege.o să se gândeasc ă şi să se explice. Şi cum ar putea fi cugetat ă o lege fă ră o existen ţă .ar putea afirma că acea existen ţă fă ră de început a fiin ţ at din eternitate. un timp? Cum ar fi putu t ap ă rea în ea un timp. prin care. sau care ar ajuta .

sau la o explicare a existen ţ ei sale? Poate ap ă rea într . Dar dac ă poate ap ă rea acea existen ţă prin sine din eternitate. deci cu un începu t.o existen ţă etern ă . o anumit ă neputin ţă în acea existen ţă care deci nu poate fi prin sine şi fă ră început? Şi. e imposibil să definim pe „este” ca o existen ţă cu începu t prin sine. a ap ă rut într . cu o evolu ţ ie şi cu un sfâr ş it. prin aceasta. prin sine.i fie supu s ă . când n. o lege şi în acest caz acea existen ţă prin sine la o existen ţă care nu e prin sine. nesu p u s ă unei legi şi netrebuin d să ajung ă supus ă unei legi şi. pe de alta. deci care a ajuns şi la con ş tiin ţă prin evolu ţ ia în timp? Şi nu înseam n ă aceasta o mă rginire. atunci. să o cuget ă m fă ră o con ş tiin ţă în baza unei legi. superioare ei? Nu e absur d să socotim că în aceast ă existen ţă prin sine a ap ă rut un mome nt în care s. Ea e deci o existen ţă de ordin total spiritual. din eternitate – ca pe baza ei să ajung ă la o con ş tiin ţă de sine. ci ad ă ugit ă unei legi existent ă virtual în ea? Şi pân ă unde am merge în că utarea originii acestei legi? De fapt. temporal ă . o existen ţă fără de început.a ivit din ea în mod necesar o lege – existent ă virtual în ea înainte.o existen ţă din eternitate. printr . într . neavând nevoie de nimic altceva pentr u a se explica.a voit ea. ea nu poate nici sfâr ş i vreodat ă . Dar un lucru trebuie admis: ea nu poate fi fă r ă con ş tiin ţ a de sine prin ea îns ăşi.8 de o parte. ulterior o lege şi o con ş tiin ţă de sine în baza ei? Nu e absur d să admite m că. Nu poate ap ă rea în ea vreo lege a evolu ţ iei care să o poat ă duce chiar la .un anumit momen t. nu e logic să cuget ă m o existen ţă prin sine din eternitate.o lege că reia să .

nesup u s ă legilor. La ce. o dat ă ce n. dac ă n. fă ră să fie con ş tient ă de sine? Dacă nu ştie de unde este.i fie proprie con ş tiin ţ a de sine.9 sfâr ş it.i dea şi un început. Dar. Dar noi constat ă m. pentr u ca să primeasc ă şi el posibilitatea unei tr ă iri în absolut ul nem ă rginit şi netrec ă tor. unit ă cu o tot mai larg ă cunoa ş tere. niş te legi în baza că rora evolueaz ă şi ele spre un sfâr ş it. Dar de unde ar fi ap ă rut aceste legi şi con ş tiin ţ a de noi înşine. cu existen ţ a prin sine. sau explicarea totului. nu aspir ă numai dup ă o adânc ă con ş tiin ţă de sine. în noi înşine şi în lumea cu care sunte m lega ţ im niş te legi şi în baza lor avem şi noi.ar fi. o explicare a noastr ă în baza unor legi. Omul nu se mul ţ u m e ş te numai cu tr ă irea în relativul să u şi al celorlalte existen ţ e relative. în care totul. ci vrea o rela ţ ie cu absolut ul.a fost o astfel de lege care să .ar fi fost o existen ţă etern ă . ci şi dup ă o rela ţ ie direct ă cu existen ţ a absolut ă . dar capabil ă să dea unei forme inferioare de existen ţă ni ş te legi. în primul rând. con ş tiente. Omul este o existen ţă care ştie că în sine nu este deplin ă şi deci nu poate fi fă r ă început. în calitate de cauz ă a lor. şi primul rând de cel că ruia îi . ca oameni. dar că nu ar fi acea existen ţă care să le şi poat ă ridica deasu p r a lor? De unde ar fi altfel con ş tiin ţ a de sine pe care o au atâtea existen ţ e supu se unor legi fă ră o existen ţă superioar ă care să le fi dat? Şi de unde ar fi setea lor dup ă o con ş tiin ţă de sine – unit ă cu o tot mai larg ă cunoa ş tere a tuturor? Şi e de remarcat că aceste existen ţ e depende n t e. ei trebuie să . că în ea nu cuprinde toate cele ce pot exista.

în care nu apare nimic ulterior. ea le poate cugeta pe toate. sau are con ş tiin ţ a despre toate. iar apoi de existen ţ a incon ş tient ă a celorlalte forme ale lumii. care are totul perfect din eternitate. con ş tiin ţ a e lumina întoars ă spre sine. toate formele de existen ţă . Şi oare nu acesta este rostul principal al existen ţ ei lor? Existen ţ a etern ă . Dr faptul con ş tiin ţ ei mele e înt ă rit de existen ţ a con ş tient ă a altora.10 apar ţ ine. El a legat prin aceasta strâns cugetarea sau con ş tiin ţ a de existen ţă . Sunt şi forme de existen ţă care nu se manifest ă în cugetare. animalele nera ţ ionale. a avut numai în Sine toate virtualit ăţ ile existen ţ ei. Ea asigur ă de aceea existen ţ a tuturor. în mare parte dobân dit ă prin progres ul în cunoa ş terea mea prin rela ţ ia cu cele deosebite de mine. Dac ă existen ţ a e prin sine o lumin ă . Descartes a prod u s formula: „Cogito. ci cugetarea este faptul cel mai sigur al existen ţ ei mele. sau existen ţ a mea se cuget ă pe sine. la ce. Existen ţ a este condi ţ ia cuget ă rii. „Cogito.ar mai fi? Deci trebuie să fie o existen ţă prin sine. . ergo sum ” nu înseam n ă „cuget ”. cum sunt pietrele. Dar oare legă tura nu e mai strâns ă ? Şi cugetarea nu e numai o form ă oarecare. ergo sum ”. În primul rând îmi cuget existen ţ a mea. Con ş tiin ţ a e existenta autodeter mi n at ă . Care a avut în Sine. virtual. ci forma cea mai sigur ă a existen ţ ei. ierburile. Dar ele sunt pentr u a da un con ţ inut cuget ă rii sau con ş tiin ţ ei omului. Eu am cunoa ş terea şi deci şi con ş tiin ţ a de ceea ce sunt eu.

Setea aceasta de cunoa ş tere. care să înainteze spre un „este” luminat de o con ş tiin ţă prin evolu ţ ie. să fi ap ă rut o existen ţă temporal ă deosebit ă de cea existent ă din eternitate. dar ştie de sine ca de cel ce nu ştie nimic deplin despre celelalte. Şi ea nu poate fi decât crea ţ ia existen ţ ei de sine din eternitate. nu ca emana ţ ie a ei. pentr u că cuno ş tea numai în parte existen ţ a.a o fi creat pe a doua din nimic. Sunt dou ă planuri ale existen ţ ei: una etern ă . Din aceasta rezult ă concluzia că timpul n. ci trebuie să se fi prod u s. nici ca emana ţ ie a existen ţ ei prin sine din eternitate.11 Socrate a putu t afirma: „Ştiu că nu ştiu nimic”. care să acopere cu toate existen ţ a? Nu arat ă ea că omul e făcut pentr u a înainta spre cunoa ş terea totului şi că deci exist ă undeva o con ş tiin ţă care cunoa ş te totul. şi una tempo r al ă . existen ţ a prin sine. El trebuie să aib ă o altă cauz ă . care a putut aduce la existen ţă lumina creat ă . nu arat ă că exist ă undeva o cunoa ş tere des ă vâr ş it ă . N. .a putut fi din veci un „este” întunecat. Toat ă crea ţ ia a primit existen ţ a pentru a spori lumina sau con ş tii ţ a omului. prin cuvânt ul: „Să fie lumin ă!”.a ap ă rut în existen ţ a ce fiin ţ eaz ă prin sine din eternitate. manifestat ă în triste ţ ea sentin ţ ei lui Socrate. care nu trebuie să înainte ze spre o ţ int ă mai presus de sine? A fost o lumin ă fă ră de început. Căci timp ul nu s. El ştie de sine.a putut produce nici prin sine. În fond tot ce „este” este lumin ă . creat ă de cea care fiin ţ eaz ă din eternitate prin sine şi care are în sine şi puterea de . ci creat ă de ea. nu ca apari ţ ie natural ă din ea.

.. precum Însu ş i a ştiut. la taina creatului care nu e prin sine. În lumea creat ă ra ţ ionalul ne duce la tain ă . întocmite dinainte de veacuri de Dumne ze u. Ra ţ iunea noastr ă este făcut ă pentr u a cunoa ş te şi acele ra ţ iuni. care îşi au temeiul în ra ţ iunile lui Dumne ze u Cuvântul: „Ra ţ iunile lucrurilor. ne vestesc în chip ascuns ra ţ iunile dup ă care au fost făcute şi ne descoper ă prin ele scopul aş ezat de Dumne ze u în fiecare fă ptur ă . deci la taina lui Dumnez e u. . ra ţ iunile lumii ne descoper ă taina lui Dumne ze u. Între taina lui Dumne ze u şi ra ţ iunile lumii nu este o contradic ţ ie. supus ă unor legi care nu duc prin libertate şi alt ă form ă a existen ţ ei la fericire. cât şi în lumea creat ă . mai men ţ ion ă m că ea poate fi exprimat ă ca unire între ra ţ ionalitate şi tain ă .12 Dacă ar fi numai forma divin ă a existen ţ ei. ca explicare ra ţ ional ă a tainei crea ţ iu nii. Şi ra ţ iunea noastr ă implic ă. Dacă ar fi numai forma lumii. ea ar fi lipsit ă de atotp u t er nicie şi de generozitat e. ci presu p u n e o existen ţă prin sine din eternitate. ca şi explicare a lor (care e taina lor). Din contem plarea în ţ eleap t ă a crea ţ iunii. Dup ă Sfântul Maxim Mărturisitor ul. desprinde m Ra ţ iunea .. ar repre ze n t a iar ăşi o form ă nedeplin ă a existen ţ ei. cu ajutorul cuvenitei ştiin ţ e şi cuno ş tin ţ e. Ca să revenim încă pu ţ in la unirea între catafatic şi apofatic. Căci toate fă pturile lui Dumne ze u.se vă d prin în ţ elegere de fă pturi. Ra ţ ionalul cuprinde în el şi tainicul şi viceversa. pe Dumne ze u. sau panteist ă . ca supre m a Ra ţ iune a lor.. Dar legă tura e în fiecare de alt ă categorie. conte m plate de noi prin fire. atât în Dumne ze u.

Toat ă existen ţ a e o tain ă pe care n. Stă niloae. este şi ra ţ ional ă şi tainic ă . identic ă cu Spiritul supre m. şi. trad. în unire 2 „Răspunsuri către Talasie”. ca o lume fenomen al ă . ap ă rut ă nu dintr . împreu n ă cu el. III. Chiar şi trupul. spre a ajunge acolo. nici o existen ţă fă ră rost. şi note de Pr. p. ..46. fă ră nici o dezvoltare. pute m afirma că exist ă o metafizic ă . edi ţ ia I. de care fă pturile con ş tiente trebuie să ţ in ă seama pentr u a se ridica şi ele la o unire tot mai strâns ă cu existen ţ a prin sine. introd. Până la urm ă . vol. D. 1948. universul întreg. adic ă Tat ăl. Rezu m â n d cele spuse. făcut ă pentr u a tr ă i în Dumne ze u. alcă tuit din materie şi supu s în mod accentuat unor legi. Dar toat ă e şi ra ţ ional ă . sau îndu m n e z eit. Aceast ă ordine fenomen ologic ă exist ă îns ă şi ea pentru a fi ridicat ă de la starea supus ă unor legi de dezvoltare. e fericit ă din veci şi pân ă în veci prin ea îns ăş i. Prof. Sibiu. în baza faptului că e fă ră de început. iar cea creat ă . 45. care explic ă lumea creat ă . va fi ridicat prin înviere Existen ţ a deasu p r a legilor. fiind spiritualizat.13 care ne lumineaz ă cu privire la Sfânta Treime. ca o identitate între cea mai înalt ă exprimare şi cea mai deplin ă bucurie a tr ă irii în libertate. Nu poate fi nici un gol total. în care tr ă im noi. care tr ă ie ş te binele. şi sfâr ş ind cu lumea creat ă .o evolu ţ ie a Aceleia. la Fiul şi la Duhul Sfânt” 2 . depende n t ă de Aceea. sau fericirea în El. având ca izvor şi ţ int ă bun ă tatea lui Dumneze u. sau iubirea prin sine. începân d de la Dumneze u cel nev ă zut şi etern. supre m ă . toat ă existen ţ a. ci prin crearea ei din nimic. în Filocalia .o poate explica omul.

Aceasta arat ă din nou că. Binele care se voie ş te st ă în armonia liber ă a fă pturilor con ş tiente între ele şi între ele şi Dumneze u. crea ţ iei pilda şi puterea unei armonii. în Care exist ă cea mai perfect ă armonie şi iubire. sau a Ra ţ iunii adev ă rate. deci şi lui Dumne ze u. sau spre prom ovarea egoist ă . Ideea o vedem dezvoltat ă tot la Sfântul Maxim Mărturisitorul. sau a Ra ţ iunii supre m e. Un Dumnez e u monoper s o n al nu ar ar ă ta şi de oameni. El despar te de Dumneze u.şi aduc ă o contribu ţ ie şi crea ţ ia.l împlineasc ă Însu ş i Fiul lui Dumneze u. prin care trebuie să înainteze. poate folosi ra ţ iunea ce i s. cerut ă fă pturii con ş tiente. Care să se poat ă apropia între oamenii înş işi. pe care . împlinind rolul Mijlocitorului între Dumne ze u şi oameni şi . Şi n. fapt pe care îl arat ă omenirii şi o ajut ă să . pentru a justifica orientarea spre un bine mincinos. Dar interesul egoist este contrar acestui bine. urmân d legi ca expresie a binelui voit de Dumneze u. Îns ă libertatea ce i s. la unirea cu Dumneze u prin bine. trebuie să . are nevoie de un efort al libert ăţ ii.ar avea pe Cineva egal cu Sine.L folose ş te Tat ă l Său şi ca Ra ţ iune pe seama crea ţ iei. de Ra ţ iunea lui Dumne ze u care urm ă re ş te armonia între toate şi între ele şi Dumne ze u. Se poate spune de aceea că Dumnez e ul Treimii este şi Dumneze ul Ra ţ iunii adev ă rate.a dat.14 cu existen ţ a fă ră începu t. Ea poate folosi ra ţ iunea în mod strâm b. în ţ eleas ă ca for ţă a Bună t ăţ ii şi a armoniei.a dat şi într un mod contrar Ra ţ iunii supre m e a binelui şi a legii lui. Dar aceast ă contribu ţ ie e ajutat ă de un Dumneze u al Treimii.

deci să se iubeasc ă şi între ei. se adevere ş te «Dumne ze u cuvânt ul dum ne z eiescului Apostol că va judeca cele ascunse ale oamenilor. n. cât şi unul ra ţ ional. „Iisus Hristos. şi cea a harului. iar întrupat. . ca Providen ţ iator şi Dătă tor de Lege şi ca Răscum p ă r ă tor. 4). Căci toat ă iubirea.15 Sfântul Maxim Mărturisitorul prezint ă pe Fiul lui Dumneze u neîntr u p a t ca Ra ţ iunea dup ă ale Cărei ra ţ iuni au fost create toate. Dacă deci în Hristos.n. Căci «sfârşitul Legii» . şi cea scris ă . a făcut şi legea natural ă (legea armoniei naturale. am 3 Ibidem . 2. atât Legea scris ă în litere. ).n. şi un Dumne ze u mono per s o n al n. « este Hristos» (Rom. porne ş te din El. n. . 58. Cuvântul lui Dumne ze u.ar avea Iubirea ca Putere a creă rii lumii şi un scop al acestei cre ă ri. cât şi Legea Duhului. ca Cel care restabile ş te armonia tuturo r cu Dumne ze u şi între ele. desigur. adic ă dup ă ceea ce li se bineveste ş te” 3 (Rom. Lumea este făcut ă de Fiul lui Dumneze u Cel întru p a t. p. Remarcân d Dumneze u şi condi ţ ionarea ra ţ ionalitatea reciproc ă crea ţ iei. ca Ziditor (Creator) al tuturo r. în toate treptele prin care are să treac ă omul. după Evanghelia Lui ». ). 16). Aceasta pentr u că Ra ţ iunea adev ă rat ă este una cu Iubirea. adic ă al Legii scrise. se adun ă şi legea natural ă .l primeasc ă pe El însu ş i în ea. ca Ziditor (Creator). în ţ eleas ă duhovnice ş te. 10. Iar ca Providen ţ iator şi Dătă tor al Legii a dat. ca să . adic ă a harului (a Evangheliei. ca în El să iubeasc ă to ţ i pe Tat ă l. între sau taina vă zând lui în amân d o u ă atât un con ţ inut de tain ă .

are un con ţ inut mai adânc decât con ţ inut ul ei ra ţ ional trans p ar e n t în crea ţ ie.. care este mai 4 Op. „dup ă mine. nu e un apofatic sau o tain ă care dep ăş e ş te prea mult ra ţ ionalul sau taina crea ţ iei. De fapt. cit. Dar când L.. Ra ţ iunea divin ă „mai presus de ra ţ iune”.a fost cu putin ţă . Contrar lui Platon. întorcân d u .am primit acolo.. . A doua cuvântare teologică”. 22). spune Sfântul Grigorie. şi cât ă ajunge pân ă la noi”. pe cât mi.. Căci.16 putu t lă sa impresia că în Ra ţ iunea dum ne z eiasc ă . îl nume ş te Sfântul Grigorie de Nazianz „mă rirea firii dum ne z eie ş ti în creatur ă şi cele puse în fa ţ a noastr ă ” 4 . dar imposibil de exprimat”. în parte apofatic ă . care spunea că Dumne ze u este „greu de în ţ eles. 3. Dar mult înainte de acestea este firea neîn ţ eleas ă şi necuprins ă .i cuno ş ti decât umbrele. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Şi am str ă b ă tut nourul ajungân d înlă untru.m ă şi cât ă ră mâne pu ţ in. şi acesteia nu . dar a.m ă în mine. nu vedeam firea prim ă şi neamest ecat ă . „Spatele” lui Dumne ze u. vă zut de el. în m ă sura în care fiin ţ a Lui dep ăş e ş te ra ţ ionalul crea ţ iei. p. a exprima pe Dumneze u este cu neputin ţă .. aş a cum e de ea îns ăşi sub întâia catapeteas m ă şi se ascunde de sub Heruvimi. Şi aplecând u . Nici una din ele nu e u ş or de în ţ eles.. 23.L în ţ elege este şi mai imposibil”. „Cuvântul 28.mă şi adâncind u . 33. de abia am vă zut «spatele» lui Dumne ze u cunoscu t ă (Ieş. apofaticul dep ăş e ş te în Dumne ze u ra ţ ionalul. Dar „nu avem nici în ţ elegerea exact ă a crea ţ iei. cum îi spune apofatic Sfântul infinit Maxim Mărturisitorul.. departe de materie şi de cele materiale.

în care se reflect ă „spatele lui Dumne ze u”. Socrate avea dreptate să spun ă : „Ştiu că nu ştiu nimic”. . iubire – nu e un fapt infinit de importa n t? A şti de existen ţ a Celui infinit mai presus de toate cele din lume. Căci e foarte importa n t faptul „că ştim că este”. nu e un fapt care arunc ă o uria şă lumin ă asupr a tuturo r? Nu e un fapt care m ă face să în ţ eleg că tot binele pe care . Nu în ţ elegem perfect nici ra ţ ionalul crea ţ iei. şi în el un fel de apofatic.mi ajunge aceasta spre mânt uirea mea. . Din acest punct de vedere. nici de ş art ă credin ţ a noastr ă (I Cor. şi din acest punct de vedere necuprins şi apofatic. al că rei „spate” se reflect ă în crea ţ ie. atâta cât ştim din m ă re ţ ia nem ă sura t ă şi de necuprins a lui Dumnez e u e totu ş i enor m. 25. şi de aceea nu pot afirma că ştiu ceva cum este în realitate. dac ă o traduce m prin expresia: „Ştiu că nu ştiu nimic exact”. nespu s mai presus de toate cele cauzate şi care explic ă existen ţ a tuturor – con ş tiin ţă . persoan e..mi vine în Hristos e de la ea? Nu..Dar se deosebe ş te mult convingerea că este. Cu atât mai neîn ţ eleas ă este firea lui Dumne ze u. Dar pentr u micimea noastr ă . 14). Căci nu e goal ă propov ă duirea noastr ă . p.l tr ă iesc şi nă dejdea veş niciei mele pline de sens e de la ea şi că mânt uirea ce. 15. ci ceea ce este. Şi spun că nu cunosc nu că este. A ş ti că este existen ţ a Celui cauzat. iar aceasta nu dă un 5 Ibidem . de cuno ş tin ţ a a aceea ce este” 5 . 5.17 presu s de acestea şi din care sunt toate. chiar dac ă nu ş tim „ce este ”.

fă ră ca noi să . un ajutor în sporirea cunoa ş terii Lui? Ce fericit ă cunoa ş tere a Acelei existen ţ e mai presus de în ţ elegerea mea.mi face mult bine? Şi totu ş i. . cât ă fericire îmi dă cunoa ş terea existen ţ ei lui în mare parte. pe de altă parte.i dă m ceva! Cunosc eu toat ă taina semen ului meu. E o cunoa ş tere care nu m ă lipse ş te nici de smerenia prin care îi cunosc adâncimea necup rins ă . Şi cu cât în ţ eleg mai pu ţ in existen ţ a lui. cel mai mult. nici de mul ţ u mirea pentr u ceea ce îmi dă ruie ş te. Mă vă d pe mine cu atât mai plin de preten ţ ia că sunt egal cu el.18 sens fericit vie ţ ii mele? Şi nu e aceast ă cuno ş tin ţă . care ne d ă totul. sau mai mare ca el.l servesc. cu atât are mai pu ţ in preten ţ ia să . Îl vă d cu atât mai de necuprins. care m ă iube ş te şi. dar mă serve ş te el. cu cât îmi face mai mult bine.

altfel. prin setea lor dup ă ea. dar în ei nu are nem ă rginire. sau fă ră de începu t trebuie să aib ă o con ş tiin ţă deplin ă de Sine şi o cuno ş tin ţă a totului. Şi cum sar explica aceast ă sete a noastr ă de nem ă rginirea ei. O astfel de via ţă sau de fiin ţă e dorit ă într . şi are în Sine totul. sau. cum ar tr ă i oamenii însetarea dup ă ea? Şi dorin ţ a unei astfel de vie ţ i.un fel se dă chiar ordinii materiale putin ţ a ca omul să tr ă iasc ă buna ei folosire prin trup ul destinat unei domin ă ri a lui de că tre bine. De aceea sunt făcu ţ i cu setea dup ă ea şi capabili de împ ă rt ăş irea lor de ea. este via ţ a prin Sine. căci. PLINĂ TATEA EXISTEN ŢEI PRIN SINE. .19 2.un fel şi de fă pturile create. cum spun Părin ţ ii Bisericii. dă posibilitate şi îndem n existen ţ ei prin Sine să vrea ca să sporeasc ă şi ei în tr ă irea vie ţ ii lor. Aceast ă existen ţă prin Sine nu are nevoie de nimic. cuprins ă în Sine actual şi virtual. Plină tatea nem ă rginit ă a tr ă irii acestei vie ţ i trebuie să se afle undeva. dac ă nar fi undeva un mod al ei real? Într . ÎNSETATĂ DUPĂ NEMĂ RGINIRE ŞI ÎMPĂ RTĂŞIREA EI DE ABSOLUT Am ar ă tat în capitolul anterior că existen ţ a prin Sine. Se tr ă ie ş te dorin ţ a ei ca necesar ă şi de oameni. sau de fiin ţ e. SAU A FIIN ŢEI DUMNEZEIEŞTI NEMĂ RGINITE ŞI FIREA OMENEASCĂ M Ă RGINIT Ă .

. care socote ş te că toat ă existen ţ a este şi se mi ş c ă prin legea ce. nu poate fi socotit ă ca servind binelui. a Persoanelor eterne. Şi în aceasta se arat ă că nu e numai o Persoan ă .20 Dumneze u vrea ca via ţ a sau binele care este El prin fire şi în grad nem ă rginit să se întind ă şi la o existen ţă m ă rginit ă prin fiin ţ a ei. Existen ţ a prin sine. bucurie care le dă şi lor puterea iubirii şi a efortului spre Ea. pus ă în slujba bun ă t ăţ ii. cuprin de tot ce este actual şi poate fi via ţă din eternitate. sau a fiin ţ ei. Panteism ul filosofilor. Dar Ea are aş a şi atotpu t er nicia pus ă în slujba acestei bun ă t ăţ i nem ă rginite. care voie ş te ca fă pturile m ă rginite create să se bucure de iubirea ei. Ea poate fi vă zut ă în urm ă toarele trei forme: una este bun ă tatea sau voin ţ a iubitoare de a se dă rui. că rora să Se d ă ruiasc ă şi care să I se dă ruiasc ă deplin. ca plin ă tate a vie ţ ii. nu poate da o explica ţ ie nici setei de bine tot mai mare şi nici posibilit ăţ ii lui. nu le desfiin ţ ea z ă . în care totul se întâm pl ă prin niş te legi.i este impus ă în mod inexplicabil. spre bucuria existen ţ ei în unire cu Ea dar şi între ele. O existen ţă general ă panteist ă . pentru că vor ca ele să se bucure în mod liber de iubirea Lor şi a acelora fa ţă de Ele. De aceea dac ă nu folosesc astfel libertatea lor. ci înc ă una sau dou ă Persoane eterne. se arat ă şi în faptul că nu se tem de libertatea fă pturilor m ă rginite. dar desigur tot cu ajutor ul Lui. ar ă tând şi în aceasta bun ă tatea Lor nem ă rginit ă . dar şi voin ţ a de a se d ă rui şi unor persoane create din nimic. Aceast ă atotp u te r nicie.

sau .ar mai fi bun ă tate. şi în rela ţ ia cu lumea şi deplin ă creat ă . ci. Iar din aceast ă cuno ş tin ţă nu poate lipsi cunoa ş terea celorlalte dou ă .21 Plină tatea existen ţ ei prin sine se arat ă îns ă şi în cuno ş tin ţ a a tot ce este. urmea z ă că existen ţ a supre m ă este o existen ţă interper so n al ă .un autom a tis m extensiv. Omul nu lucreaz ă nici binele. Şi aceasta face ca nimic din cele ce se întâm pl ă în existen ţ a creat ă să nu se considere ca prod ucâ n d u . le poate fi altora de folos. El se mi ş că în actele Lui cu o libertate. nu înceteaz ă nici o clip ă să lucreze spre folosul lor. Căci altfel aceasta n. Dumne ze u. la care ajung unele prin nefolosirea bun ă t ăţ ii Lui. Dumneze u este deasup r a legilor şi a autom a tis m ul ui men ţ in u t în parte în ele. de ş i men ţ ine şi acest autom a tis m. Chiar pilda chinurilor. de ş i acest auto m a tis m are şi el un mare rol. Şi bun ă tatea. săvâr ş e ş te adeseori şi abateri de la el prin minuni.se printr . Dar existen ţ a prin sine a lui Dumne ze u e o cauz ă voluntar ă în activarea bun ă t ăţ ii Sale. ca existen ţă necauza t ă a tuturor celor cauzate din cu atotp u t er nicie cunoa ş tere. se exercit ă neîncetat bun ă tate. care. ca ajutor al creaturilor con ş tiente în efortul lor liber spre înaintarea în bine. nici r ă ul în mod for ţ at. Şi aceast ă mi ş care liber ă a bun ă t ăţ ii neput ân d fi decât de la o Persoan ă la alta. fiind d ă ruit vie ţ ii spirituale ca mijloc de cunoa ş tere pentru binele plă nuit de El. căci şi în cuno ş tin ţă e o putere. unit ă cu atotpu t er nicia şi cunoa ş terea lui Dumneze u. el a fost rânduit şi e sus ţ inu t de voin ţ a perso nal ă a lui Dumne ze u.

Concep ţ ia cre ş tin ă despre existen ţă e deosebit ă de concep ţ ia panteist ă . iar cuno ş tin ţ a e pus ă şi ea în slujba binelui. o lume în care are un importa n t rol şi libertatea fă pturilor con ş tiente. Am men ţ iona t trei con ţ inut u ri principale ale fiin ţ ei lui Dumneze u: bun ă tatea nem ă rginit ă . atotpu t e r nicia e cea care a prod u s o existen ţă deosebit ă de Dumne ze u şi o face să progresez e. puterea şi cuno ş tin ţ a lui Dumneze u nu pot fi slă bite sau m ă rginite. nu poate da nici o justificare şi ap ă rare binelui. înso ţ it ă de puterea nem ă rginit ă . E o concep ţ ie care cunoa ş te. emana ţ ionist ă sau evolu ţ ionist ă . dac ă nu progresea z ă . Am men ţ ionat că panteis m ul filosofiilor.22 auto m at. e sursa exclusiv ă a binelui.l dă ruie ş te Dumneze u. Fiin ţ a. de ş i omul poate să nu primeasc ă tot binele pe care i. Dar între ele este o unitate. fă ră ca ele să poat ă prod uce o dezor di ne total ă în ordinea material ă . sau spre care ţ inte ş te ajutorul de la Dumne ze u. binele pur şi simplu nu exist ă . în care ele sunt daruri ce . Pentru el. Ele nu pot slă bi decât în existen ţ a creat ă din nimic. sau via ţ a bun ă şi fericit ă . Aceasta ne ajut ă să în ţ elegem că Dumne ze u e libertatea deplin ă . sau. sau spiritual ă . în care aceste fă pturi con ş tiente sunt făcute să lucreze. îngere ş ti şi omene ş ti. dar libertatea Lui. Bun ă tatea sau iubirea este forma cea mai ferm ă a vie ţ ii. atotp ut e r nicia şi cunoa ş terea tuturo r. de ş i nu poate face tot binele sau tot ră ul pe care îl alege. nu o las ă să piar ă cu totul. pe lâng ă Dumneze u Cel deplin liber şi binevoitor.i sunt impuse şi a că ror origine nu poate fi explicat ă . care crede că toat ă existen ţ a se mi ş că numai prin legile ce.

Sfântul Apostol Ioan a accentuat cu deosebit ă claritate identitatea între bun ă tate sau iubire şi cuno ş tin ţă sau lumin ă . Aceast ă legă tur ă se prelunge ş te şi în oameni.11)..23 pot fi primite sau refuzate. puterea e înlocuit ă cu o mare slă biciune şi cuno ş tin ţ a se restrânge la falsa pre ţ uire a eului propriu. identificat cu totul. Când nu sunt primite. sau via ţă . 10. Nu mai are loc o apropiere de Dumneze u.se ca ţ int ă supre m ă existen ţ a eului singular. Aceasta aduce cu sine şi o slă bire a comuniunii între persoan e. Bună tatea sau iubirea. pentr u că este supre m a unitate neconfu n d a t ă a comuniu nii triperso n ale. Toate formele fiin ţ ei lui Dumne ze u au în ele putin ţ a de . ca Treime iubitoare de Persoane. ele sporesc şi prin efortu rile puse prin crea ţ ie în fiin ţ a fă pturilor. socotin d u . ceea ce produce un mare întuneric. că ruia i se atribuie o fals ă infinitate de cre ş tere în via ţă şi cunoa ş terea îşi caut ă întemeierea în argum en t e şi în pă reri mincinoase. Dumneze u este iubirea.a se comu nica. El spune: „Cine iubeş te pe fratele să u r ă mâne în lumin ă .. însu ş irile date prin crea ţ ie sunt strâm ba t e. de putere şi întunericul. Puterea este pus ă în slujba egoism ul ui. Dar întrucât Dumne ze u nu e silit să le . îndrept at ă numai spre eul propriu. Când sunt primite. nu mai e bun ă tate sau iubire. Desp ă r ţ irea de Dumne ze u a adus lipsa de iubire. pentru că întunericul a orbit ochii lui” (I In 2. deci via ţ a şi lumina prin Sine. Iar cel ce ur ăş te pe fratele să u este în întuneric şi umbl ă în întuneric şi nu ştie încotro se duce.

1. a putut spune despre Sine însu ş i că „Cel ce umbl ă în El nu umbl ă în întuneric ”. trebuie să vedem şi afirma ţ ia că El este iubirea.a identificat în fond şi cu iubirea. şi: „Eu sunt Lumina lumii ”. Numai via ţ a împu ţ inat ă . Ba spune şi direct că aceast ă lumin ă este via ţ a. Dar acestea le spune despre Hristos şi Sfântul Apostol Pavel. Aceasta face pe Dumne ze u o Treime de Persoane unite în cea mai mare iubire. care nu le are pe acestea ca fiin ţă . în cuvintele urm ă toare ale lui Iisus. existen ţ a cea prin Sine. are loc o comunicare a lor în El însu ş i. Iar dac ă cuno ş tin ţ a sesizeaz ă adev ă rul şi deci ea este una cu lumina. 24). pot fi considerate şi ca Adev ă rul total. . ca despre Cel ce este Adevă rul.a numit pe Sine însu ş i ca Dumne ze u întru pa t şi Adev ă rul. ci va avea lumina vie ţ ii ” (In 8.24 comu nice. bun ă tatea şi lumina sau cuno ş tin ţ a. „Eu sunt Lumina lumii. Şi aceasta e proprie lumii create. Iar dac ă lumina este cuno ş tin ţ a adev ă rului.şi comunic ă între ele fiin ţ a sau via ţ a. Aceasta face ca Dumne ze u să fie în trei Persoane. De aceea Iisus Hristos S. El a spus astfel despre Sine: „ Eu sunt Adev ă rul şi Via ţ a ”. când Îl nume ş te şi „Puterea şi În ţ elepciunea lui Dumne ze u ” (I Cor. 12). ră utatea sau lipsa de bun ă tate şi ne ş tiin ţ a. Deci s. Hristos a putut spune despre Sine. care . Cele trei forme ale con ţ inut ul ui fiin ţ ei Sale. prin care spune că este lumina. Aşadar. Ca Putere este şi Via ţă şi ca În ţ elepciune este lumin ă şi iubire. sau cuno ş tin ţ a împu ţ ina t ă e unit ă cu necom u nicarea. cel ce Îmi urmea z ă Mie nu va umbla în întuneric.

ca ele să . oricât mai multe ar fi persoanele umane cu care realizeaz ă rela ţ iile de iubire. Dar. ca a unora ce au şi ele nevoie de El.un fel în care să aib ă şi bucuria iubirii lor fa ţă de sine.o nem ă rginire a eului lor. Şi. deci şi o capacitate de a primi în forme m ă rginite aceste con ţ inut u ri.le împreun ă cu Tat ă l.le acestea prin ele înse ş i. înseam n ă că nu au o fiin ţă prin sine şi nem ă rginit ă . Ei sunt ajuta ţ i de aceea să creasc ă în nem ă rginirea iubirii şi a bucuriei de ea prin iubirea fa ţă de tot mai mul ţ i semeni şi prin bucuria de iubirea tot mai multora. ele nu . este deofiin ţă cu Tat ă l. deci nici iubirea din partea lor în mod vizibil şi într .le pe toate prin Sine.l pot . avându . El este izvorul lor şi pentr u noi. unii oameni am ă gindu . setea de ea şi în ţ elegerea bog ăţ iei ei. şi chiar o sete de a le avea tot mai mult. Iar Iisus Hristos ca Fiu al Tat ă lui. a făcut Dumneze u multe persoane. o au prin actul creator al lui Dumneze u. Pe de altă parte.se cu ideea că pot cre ş te într . ci şi o legă tur ă necesar ă cu fiin ţ a lui Dumne ze u şi cu toate formele ei. neavând fiin ţ a prin ele. avându .25 Toate acestea formea z ă con ţ inut ul fiin ţ ei lui Dumneze u şi în El ea este nem ă rginit ă . Îns ă pentr u că omul nu are legă tura cu Dumne ze u ca şi cu niş te persoa ne egale. Iar aceasta se datore ş te şi m ă rginirii lor.şi lărgeasc ă tot mai mult zona iubirii. Îns ă aceasta înseam n ă nu numai m ă rginirea lor şi depen d e n ţ a de Dumneze u. Cele create neavând u . Dar setea aceasta spre nem ă rginire o pot ele şi strâm ba.

El ră mâne deschide perspectiva rela ţ ia de unei iubiri iubire cu şi de însetat Dumneze u Cel în Treime.i pot asigura fericirea veş nic ă. .i pot infinite.26 mul ţ u mi în mod drept pe om şi nu . căci nu .

Şi sunt aş a.o unic ă Persoan ă .ar fi unit ă cu bun ă tatea sau cu iubirea. încât în fiecare e vă zut Dumne ze u întreg.o mul ţ ime de Persoane. s.27 3. deci nici aceast ă mul ţ ime n. Numai existând în trei Persoane. Fa ţă de ideea că Dumne ze u nu poate fi deci o unic ă Persoan ă . aceste trei Persoane sunt dum n e z eie ş ti. fericite.ar fi dum ne z eiasc ă .ar fi bun ă sau iubitoare din eternitate. cea omeneasc ă . vom spune. Dacă fiin ţ a dum ne z eiasc ă ar fi într . Atotput er nicia lui n. pentr u că sunt aş a de prezen te una în alta. nici monoper s o n al I. nefiind deci trei Dumnezei.ar relativiza. o dat ă ce ar fi un despot . valoarea lor. CA UN UNIC DUMNEZEU. pentru că au o valoare şi o rela ţ ie între ele care le face demne şi capabile de iubirea absolut ă . prin aceasta. Dumnez e u. Şi ar mai fi aceasta atotp u t er nicie. deci n. n.şi împline ş te nici Dumneze u şi nici uman ul destinul de existen ţă iubitoare şi. TREI PERSOANE PURTĂ TOARE ALE UNEI FIIN ŢE NEMĂ RGINITE ŞI NEREPETATE. întemeia ţ i pe Sfin ţ ii Părin ţ i.ar fi dum ne z eiasc ă . dem n ă de iubire şi capabil ă de iubirea infinit ă . Dar şi dac ă ar fi într . urm ă toarele: Un dum ne z e u persoan ă . în multe persoa ne. Altfel nu .ar fi de aceea nici lipsi des ă vâr ş irea.ar n. MODELUL ŞI Ţ INTA FĂPTURILOR CREATE CONŞTIENTE Nici o fiin ţă con ş tient ă nu exist ă decât în ipostas u ri sau persoan e: Fiin ţ a dum ne zeiasc ă în trei Persoane.

pe cea din nimic.28 incapabil de o legă tur ă iubitoare cu alte forme de existen ţă ? În acest caz ce l. cu pretextul că resping un politeism. Ţine de bun ă tatea ei să fie din eternitate ipostaziat ă ca Tat ă şi ca Fiu. care negau dum ne z eirea Fiului şi Sfântului Duh. o face să fie Tat ă . aş a e Născă tor veş nic prin fire. I”. De aceea. 48 . ci din eternitate fiin ţ a supre m ă este iposta ziat ă în Tat ă l Născă tor şi în Fiul Născut. inexplicabil ă în privin ţ a originii sau a ceea ce se petrece prin miş carea ei. Nu fiin ţ a neiposta ziat ă ca Tat ă na ş te pe Fiul.ar mai îndem n a să creeze o alt ă form ă de existen ţă . col. Ţine de ea să fie astfel ipostaziat ă . dac ă nu s.ar apropia de o esenţă imperso n al ă supu s ă unei legi a evolu ţ iei sau a emana ţ iei. mai precis niş te prime creaturi. căci putea să nu fie ceea ce e propriu ei? Aceasta e asemenea cu a zice: Tată l putea să nu fie bun. Sfântul Atanasie zice: „A spune de Fiul că putea să nu fie e o îndr ă zneal ă ce atinge fiin ţ a Tat ă lui. P. Iar a zice: Tat ă l voie ş te pe Fiul şi Cuvântul voie ş te pe Tat ă l nu arat ă o voin ţă anteceden t ă (na ş terii).G.ar vedea în aceasta chiar o incapacitate de a o crea? Căci ce l.ar îndem na să voiasc ă o comu niu n e cu sine a unei existen ţ e create în timp? Un dum ne z e u monoper s o n al s. „Or. Dar precu m Tat ă l e veş nic bun prin fire. 26. declarau pe Fiul şi pe Duhul Sfânt creaturi. şi care. Nu se poate gândi în fiin ţ a 6 Contra Arianos . Sfin ţ ii Părin ţ i au comb ă tut în mod hot ă rât ereziile: arian ă şi pnevmat o m a h ă . ci indic ă autenticitatea aceleia ş i firi şi calitatea şi identitatea fiin ţ ei” 6 .

VII. .şi arate bun ă tatea fa ţă de alt ă Persoan ă şi n. ipostaziat ă în Tat ă l şi în Fiul.29 dum ne z eiasc ă ca existen ţă nici o clip ă anterioar ă ipostazierii ei în Tat ă l şi în Fiul.ar fi bun şi autentic. cap. Ţine de bun ă tatea ei să fie Tat ă din eternitate. dac ă n. prin libertatea de a.ar admite o mul ţ ime de persoane. se admit trei dum ne z ei desp ă r ţ i ţ i. nici nu vrea să fie Tat ă l fă ră Fiul.se trei Persoane în Dumnez e u. 45. aş a cum s.ar fi mai presu s de toate.şi ar ă ta bun ă tatea din veci şi neîncetat. Contra lui Eunomiu . iar voind şi putân d. P. în acest caz.G. ar fi supus unor legi. Iar Sfântul Vasile cel Mare condi ţ ionea z ă rela ţ ia de Tat ă şi Fiu a lui Dumne ze u de bun ă tatea şi de puterea Lui. nu e fă ră putere. 769. prin cele suferite şi prin 7 La Sfântul Grigorie de Nyssa. Indivizii sunt foarte desp ă r ţ i ţ i prin timp. că. Căci.ar fi în El o Persoan ă care să .ar avea puterea să fac ă aceasta. iar voind. sau mai mul ţ i între ei. admi ţ ân d u . 7 Dumneze u n. „Binele (bun ă tate) este pururea în Dumne ze u Cel mai presus de toate . pentr u că veş nic voie ş te să fie binele (bun ă tatea)”. e firesc să aib ă veş nic pe Fiul. deci niciodat ă nu lipse ş te binele (bun ă tatea) din El. sau ale altora. Iar fa ţă de afirma ţ iile acelora ş i eretici. col.ar întam pla şi dac ă s. Fiu din veci şi pân ă în veci. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Dar aici (la oameni) comun ul înf ăţ i ş eaz ă numai o unitate care este cunoscut ă numai prin gândire. Cel mai mult şi mai perma n e n t îşi arat ă o Persoan ă bun ă tatea fa ţă de alta când una e Tat ă şi alta. precum se cunosc trei oameni. dar e un bine (o bun ă tate) ca să fie Tat ă al unui astfel de Fiu. În acest caz n.

ci e posedat ă în modul comun total. sau în ipostas u ri vedem aceea ş i fiin ţă repetat ă . Căci nu este Unul mai mult Dumne ze u. E ca o unic ă lumin ă în trei sori ce se penetrea z ă reciproc. fă ră să se contop easc ă . 94. La oameni. Când privim la dum ne z eire. A cincea cuvântare teologică ”. „Cuvântul 31. 8 9 . nici nu Se împarte în putere. iar Altul mai târziu.G.30 putere” 8 . Nici Unul mai înainte. La fel spune Sfântul Ioan Damaschin: „Cei trei sori care se compene t rea z ă sunt o singur ă lumin ă ” 10 . ci dum ne zeierea e neîmp ă r ţ it ă în Cei ce Se disting. Cei închina ţ i sunt Trei” 9 . 103. fiind din ea şi de aceea ş i slav ă. nedeplin unit ă şi Op. apare în cugetarea noastră unitatea ei. Nici nu se scindeaz ă în voin ţă . dac ă trebuie să vorbim pe scurt. Iar când privim la Cei în care este dum ne z eirea. p. col.. P. deci nedeplin unit ă în persoanele lor. Şi cei ce sunt din ea ră mân în ea. cit. de ş i credem că sunt Trei. iar Altul mai pu ţ in Dumne ze u. 829. firea cea comun ă e posedat ă de multe persoan e prin repeti ţ ia ei în acele persoane. Sfântul Grigorie spune: Dar „pentr u noi nu este decât un unic Dumne ze u. Sfântul Vasile cel Mare spune că la oameni fiin ţ a este dispersa t ă . 15. p. Nimic din ceea ce este în cele împ ă r ţ ite nu se află aici (în fiin ţ a cea Una). Ibidem . În Persoanele dum ne z eie ş ti firea nu se repet ă . Iar un tropar din slujba înmor m â n t ă rii spune: „O Dumne zeire în trei str ă luciri”. 10 De fide orthodoxa . la cauza prim ă şi la principiul unic (la monar hie). pentru că una este dum ne z eierea. Iar afirmân d unitatea lui Dumne ze u fa ţă de mul ţ ii zei ai elinilor. 14. 103. 18. Cei ce ies din cauza prim ă în mod netem p o r al.

L (în comu nic ă Persoane. trup u rile le împiedic ă de la o deplin ă comunicare. col. ca necreat. 38 . care să fie ca un spa ţ iu între Tat ă l şi Fiul şi Duhul Sfânt. în ţ ele ş i în infinitatea lor Ep. . care fac firea să se repete şi să nu fie într . De aceea. nici vreun alt lucru subzisten t ( ) afar ă de firea dum n e z eiasc ă . dac ă sufletele pot comunica mai u ş or. pentr u că Fiul şi Duhul Sfânt nu pot fi în afara acestei infinit ăţ i atotcu p ri n z ă toare şi în afara singurei existen ţ e necreate şi în afara slavei. La fel nu se va putea cugeta Tat ă l în afara Fiului sau 11 a Duhului Sfânt. Îi cuget ă m şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt la fel. să produc ă o fisur ă în prin fiin ţ ei întreru pâ n d continuitatea intercalarea golului”. „ci se contem pl ă în fiecare comun ul neîntrer u p t şi neîmp ă r ţ it”. În Persoanele Sfintei Treimi îns ă „se vede o continu ă şi infinit ă comu nitate” 11 .328. 32. Când cuget ă m pe Tat ă l ca necuprins. persoanele îşi comunic ă numai în parte şi când voiesc ceea ce au comun prin aceea ş i fire. adic ă o comuniu ne neîntrer u p t ă de vreo discontin uitate cele trei şi infinit ă în con ţ inut ul nu ce vede şi. Între persoanele umane de aceea ş i fire se află un spa ţ iu sau alte obiecte. 326 . încât să o poat ă împ ă r ţ i prin inserarea a ceva str ă in.G.31 identic ă în aceste repeti ţ ii. Nu e nimic care să se intercaleze între Ei. „Cugetarea Dumneze u) nici o întreru pe r e.o total ă comuniu ne. care divine. în ţ elepciunii şi atotpu t e r niciei ei. nici golul vreunei existen ţ e fă ră subziste n ţă întregul neipost a ziat ă . ar ă tân d că firea lor este aceea ş i. La aceasta contribuie şi faptul că firea uman ă e constituit ă din suflet şi trup şi. P.

„Căci nu se va putea în nici un fel inventa vreo tăiere sau împ ă r ţ ire încât să se poat ă cugeta Fiul fă ră Tat ă l. Şi ce ne . op. ci se vede şi în Aceş tia o negr ă it ă şi neîn ţ eleas ă comunitate şi distinc ţ ie. Căci. nici o mul ţ ime de persoa ne.L desp ă r ţ im de Tat ă l. pentr u că ar fi lipsit de comuniunea iubirii. asemenea Tat ă lui. aceast ă calitate de unic Dumnez e u în trei Persoane nu o are pentr u faptul că este simplu în trei Persoane cu totul la fel. nici ) deosebirea ipostas u rilor tăind comunicarea ( ò firii.32 atotcu p ri n z ă toare.333. col. pentru că acesta de fapt este un unic Dumne ze u prin unitatea de fiin ţă şi de iubire nem ă rginit ă ce.ar socoti şi trei persoan e umane un singur om. m ă rginite persoan ă . în acest s. Deci. De Synodis . pute m Dumneze u. vie ţ uie ş te şi subzist ă deosebit. dar întreit în Persoane. prin aceasta nu . 26. Căci credem că ei sunt uni ţ i în chip nemijlocit şi sunt nedes p ă r ţ i ţ i între ei..I este proprie prin rela ţ ia de Tat ă şi Fiu uni ţ i în Duhul Sfânt. cit. Întreg Tată l Îl are pe Fiul întreg în sânul Său şi întreg Fiul e împreun ă cunoscu t cu Tat ă l şi se odihne ş te neîncetat în sânurile pă rinte ş ti” 13 . aceste cuprinde vorbi decât persoane toate de în un ar fi fiecare singur şi nu Deci. adic ă cele proprii fiec ă rui ipostas”. cugetân d unele spa ţ ii şi distan ţ e prin care ar fi dessp ă r ţ it trupe ş te. 12 Sfântul Atanasie spune şi el: „Dar dac ă zicem că Fiul este. 723. P.G. sau Duhul desp ă r ţ it de Fiul. . Astfel.ar nu putea caz. În acest caz s. col. nici comu nicarea firii confun dâ n d particularit ăţ ile semnelor (ipostatice). Dumneze u nu poate fi nici o singur ă Persoan ă . 332.ar împiedica să 12 13 Sfântul Vasile cel Mare.

Şi rela ţ ia aceasta. Îl prezint ă pe Tat ă l ca nev ă zut ul exclusiv.o rela ţ ie în care fiecare le cuprin de pe celelalte dou ă prin locul deosebit ce. Tat ă l nu e ca Persoan ă decât Cel ce iube ş te pe Fiul ca Tat ă . El e în ţ eles ca Tat ă exclusiv şi având în rela ţ ie cu El în mod total şi pe Fiul. şi Unul singur reprezint ă toat ă fiimea şi numai fiimea în raport cu Tat ă l şi Duhul Sfânt reprezint ă o rela ţ ie special ă cu amân d oi. ca iubirea de Tat ă fa ţă de Fiul. În Dumneze u. nu înseam n ă o confun da r e între Ei. Nu pot gândi şi zice Tat ă l. de ş i este atât de intim ă prin des ă vâr ş irea iubirii datorit ă nem ă rginirii fiecă ruia şi iubirii infinite a fiec ă ruia fa ţă de ceilal ţ i. deci nu pot să . şi ta ţ i. Nici nu e unit numai unul cu altul în calitatea exclusivă de tat ă şi de fiu. De aceea. când se cuget ă şi se nume ş te Tat ă l. sau Duhul ca acela ş i Dumneze u. Calitatea de Tat ă al unui singur Fiu. fă ră să vă d în El pe Fiul. sau să socotim şi pe cele trei Persoane divine trei dum ne z ei? E un singur Dumne ze u numai pentr u că cele trei Persoane dum n e z eie ş ti sunt într . e în ţ eles în rela ţ ie exclusiv ă şi total ă cu El şi Tat ăl. fă ră să gândesc şi să vă d în El pe Fiul. şi fii. nu . Între oameni to ţ i sunt.l are în rela ţ ie cu acelea. Şi în mod asem ă n ă tor în ţ elegem şi pe Duhul Sfânt.33 socotim pe to ţ i oamenii un singur om. şi numai de Tat ă. De aceea. deci reprezint ă toat ă pă rin ţ imea şi numai pă rin ţ imea în rela ţ ie cu un unic Fiu. ca o unire deplin ă .I pot zice Tat ă lui sau Fiului Dumneze u. şi când e cugetat şi numit Fiul.I spun Dumne ze u fă ră să vă d . Unul singur este Tată l. sau pot fi.

Amândoi ave ţ i aceea ş i slav ă. de fra ţ ii lui. Sunte ţ i împreun ă Dumneze u”. ci şi altceva. .34 unit cu El ca Dumne ze u şi pe Fiul.l une ş te în mod total şi exclusiv cu cel ce. ca să nu mai spun de mo ş ii lui. În Dumneze u o Persoan ă n. sau al mai multora. ca unit în slava de Dumne ze u cu El.L vă d în El şi pe Tat ă l ca Dumne ze u. pe care a hot ă rât să o creeze. n. fă ră să . dar e şi fiu al unui tat ă . Nu vrea ca eu să spun: „Tu eş ti Dumne ze u. Iubirea unui fiu omenesc nu . sau cu cel ce. Nu vă d în nici un om numai un fiu.i este tat ă .ai fi Dumne ze u.are decât afec ţ iunea de Tat ă din veci şi pân ă în veci fa ţă de un unic Fiu. iar o Alta numai afec ţ iunea de Fiu în veci şi pân ă în veci fa ţă de un unic Tat ă . a Aceluia ş i Dumne ze u.i este fiu. Tat ă l nu poate să nu se gândeasc ă şi să nu aibă în El exclusiv sim ţ irea iubitoare fa ţă de Fiul Său ca unit cu El. El vrea să spun: „Tu eş ti Dumne ze u împreu n ă cu El.ai fi Tat ă al Fiului Dumnez e u. Iar Fiul este numai Fiu şi singur Fiu iubitor al Tat ă lui şi de aceea nu pot să cuget pe Fiul şi să numesc pe Fiul. Dac ă n. iar El nu este Dumnez e u”. sau cu mai mul ţ i fii pe care îi are. Deci cu nici unul din ace ş tia nu este voit în mod exclusiv şi total. pe atât este şi Fiul. nici în tat ă l numai un tat ă . ca Dumne ze u. Eşti Dumne ze u pentr u că Fiul tă u este Dumnez e u. Pe cât este El de Dumneze u. Ci e unit cu fiecare din cei doi. fiind Persoane coeterne şi aflate în via ţ a plenar ă comu n ă . Un om este tat ă al unui fiu. şi viceversa. Dar se arat ă şi aş a cunoa ş terea lumii. de nepo ţ ii lui.

ar obliga aceasta să socotim pe Tat ăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt un unic Dumneze u. în toat ă gândirea şi sim ţ irea.I confun d ă m ca Persoane. mai ales în Evanghelia dup ă Sfântul Ioan. Fiecare e purt ă toare a întregii dum ne z eie ş ti nerepet ate. deci în toat ă existen ţ a. pe Tat ă l Dumne ze u. Tat ă l tr ăie ş te ca Subiect sim ţ irea Fiului fa ţă de Sine. De pild ă . fă ră să se confun d e prin aceasta cu Fiul.ar fi ea nesfâr ş it mai intens ă în rela ţ iile dintre Persoanele dum ne zeie ş ti? Şi cum nu ne. de ş i pe de alt ă parte tocmai aceasta Îl men ţ ine veş nic în calitatea Sa de Tat ă. oamenii. nedesp ă r ţ it de Sine.35 Şi fiind numai Tat ă şi Tat ă l unui unic Fiu. fă ră să se despar t ă . deosebit de Fiul. nu voie ş te să nu aib ă în Sine. Iisus Hristos spune aceste lucruri în multe feluri. Nu voie ş te să nu se simt ă una în toate cele dum n e z eie ş ti cu Fiul. nu voie ş te să nu gândeasc ă unit cu Sine pe Fiul. Deci cum n. numin d Dumne ze u. pe Fiul. deci fiecare e Dumne ze ul întreg. fă ră să se confun de cu Fiul.I socotim fiin ţ e El ca Dumnezei. deci une ş te sim ţ irea Sa de Tat ă l fa ţă de Fiul cu tr ă irea sim ţ irii iubitoare a Fiului fa ţă de Sine. în şi. Unitatea Tată lui cu Fiul trebuie cugetat ă mergând mai departe: Tat ă l nu voie ş te să nu tr ă iasc ă şi sim ţ irea iubitoare a Fiului fa ţă de Sine. ră spun z â n d . Şi cine nu simte în sine şi sim ţ irea de că tre Tat ă l a sim ţ irii Fiului? Avem experien ţ a acestui fapt şi în rela ţ iile dintre noi. dar şi fă ră să se confun de între ele. Dar şi în aceasta se vede unitatea neconfu n d a t ă a Tat ă lui cu Fiul. pentru că are singur pe Fiul şi numai pe un unic Fiu. să trei în ţ elegem Persoan ă fă ră să . dar şi fă ră să .

pentr u a se sim ţ i fiecare fericit ă .a v ă zut pe Mine a v ă zut pe Tat ă l.36 la întrebarea lui Filip: „Arat ă . De aceea nu se vede întreg într . Când vorbe ş te copilul. de ş i sunte m fă pturi create. fiind tat ă al mai multor fii. Crede ţ i Mie că Eu sunt întru Tat ă l şi Tat ă l întru Mine” (Ioan 14. La Dumne ze u. nu e necesar să fie o mul ţ ime de persoane pentr u a. Dar tat ă l omenesc.i uneasc ă din nou. are putin ţ a să fie tat ă şi al altor fii. cuprinzâ n d întreaga fiin ţă nem ă rginit ă . nu se vede pe sine întreg într . Ci şi cei ce cunosc şi copilul şi mama.o anu mit ă comu niune. ca să comunice întreolalt ă . O persoa n ă trebuie să vorbeasc ă cu o alta şi în modul cel mai interesat şi unificator de un al treilea.ne nou ă pe Tat ă l ”. m ă rginite. fiecare din aceste trei Persoane. ci Tat ă l – Care r ă mâne întru Mine – face lucr ă rile Lui. el. Vom adânci ideea unui singur Dumne ze u în trei Persoane şi în modul urm ă tor: O persoan ă trebuie să aib ă ca eu un tu . chiar fiind în realitate tat ă al unui singur fiu. Şi nu numai el simte aceasta. Cei apropia ţ i suflete ş te nu vorbesc în mod izolat. şi un el care să . el simte că prin el vorbe ş te şi mama. Fenomen ul acesta îl trat ă m în parte şi noi. în interesul pentr u al treilea.. Tat ăl vede în fapta vrednic ă a fiului şi fapta sa. . ar ă tând îns ă că nu ne pute m împ ă ca cu nem ă rginirea. vede în fiecare fiu alt aspect de sine. El zice: „Cel ce M.11).un singur fiu. Nu crezi tu că Eu sunt întru Tat ă l şi Tat ă l este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine.şi comu nica mai mult fiin ţ a. 9.un fiu al să u. depen de n t e.. Dar şi faptele lor se află într .

iubirea între ei n. El îi une ş te pe amân d oi prin aten ţ ia reciproc ă ce spore ş te iubirea între Ei. fă ră a fi mai mul ţ i dum ne zei. fa ţă de Tat ă l. Aceasta îi une ş te în mod des ă vâr ş it în fiin ţă şi în iubire. ci şi al unei mame. ca Fiu. Ci este Cineva care reprezin t ă aten ţ ia sau iubirea Tat ă lui fa ţă de Fiul şi ră spu n s ul iubirii Fiului. Dacă Acest Tat ă ar fi şi Tat ă l real sau posibil al altor fii şi dac ă ar avea pe lâng ă calitatea de Tat ă şi pe aceea de fiu al vreunui alt tat ă . ca Tat ă .I înt ă re ş te în calitatea lor de Tat ă şi de Fiu. dar nu trei Dumnezei. ca afec ţ iune de Tat ă şi. spre Fiul. cu niş te texte din Sfântul Grigorie de Nazianz.ar avea pe un al treilea tot atât de nem ă rginit şi de exclusiv.se celor ce . făcând pe fiecare Dumne ze u deplin. nici împreu n ă Născut al Fiului cu Tat ă l. sau dac ă Fiul ar fi şi el tat ă al unor al ţ i fii.L iubeasc ă împreun ă . sau un alt Tat ă al Fiului. ajuns în Fiul. Dar dac ă ace ş tia doi n. şi ar fi nu numai fiu al unui tat ă . El nu poate fi un alt Fiu al Tat ă lui.ar mai avea toat ă fiin ţ a şi toat ă intensitatea iubirii de Tat ă exclusiv şi de Fiu exclusiv. nefiind desp ă r ţ i ţ i în nici un fel în fiin ţă şi în iubire. El porne ş te de la Tat ă l. Dar acest al treilea nu poate fi împreu n ă Născă tor cu Tat ă l al Fiului. ar lipsi ceva care îi une ş te şi în alt ă form ă pe cei doi. de ş i este în trei Persoane şi fiecare e Dumne ze u deplin. care . pe care să .37 Dar cea mai iubitoare rela ţ ie între un Eu şi un Tu are loc atunci când una e Tat ă l celeilalte şi numai Tat ă şi al uneia singure. Adresân d u . se întoarce ca afec ţ iune sporit ă a Fiului fa ţă de Tat ă l. Vom da o ultim ă şi cuprinz ă toare înt ă rire a învăţă turii că Dumne ze u este Unul.

ci şi o opozi ţ ie între noi şi în noi înşine. „Cuvântul 31. . La întrebarea adversarilor: „Oare nu e o unică dum ne z eire şi la Elini. la cauza prim ă şi la principiul unic (la monar hie).38 afirmau că. Sfântul Grigorie spune: „Dar care este lupta şi argum en t ul nostru împotriva celor dou ă partide împreu n ă (din care una afirm ă o confun da r e într . iar altul mai pu ţ in Dumne ze u. n.. de ş i credem că sunt Trei. dac ă trebuie să vorbim pe scurt. pentru că una este Dumne zeirea. cit.o singur ă zi curat 14 Op.. Sfântul Grigorie Teologul ră spun de: „Dar comu n ul uman posed ă o unitate care este cunoscut ă numai prin gândire. Nici Unul mai înainte. Nici nu se scindeaz ă în voin ţă şi nu se împarte în putere. prin cele pă timite şi prin putere. Noi tr ăim nu numai o compo zi ţ ie (având trup uri deosebite).n )? Pentru noi nu este decât un unic Dumne ze u. fă ră să se contop easc ă . 103. alta le despar te în trei Dumne zei. p. fiind din ea şi de aceea ş i slavă. cei închina ţ i sunt Trei” 14 . Când privim la Dumne zeire. A cincea cuvântare teologică”. Indivizii sunt foarte desp ă r ţ i ţ i prin timp. apare în cugetarea noastră unitatea ei. 14. ci Dumne zeirea este neîmp ă r ţ it ă în Cei ce se disting. E ca o unic ă lumin ă în trei sori ce se penetrea z ă în mod reciproc.. iar altul mai pu ţ in.. Iar când privim la Cei Care ies din cauza primă în mod netem p o r al. ar fi trei dum n e zei. Nu ră mâne m nici într .un unic Dumne ze u a celor trei Persoane.. Şi la noi nu este tot neam ul omenesc o unic ă umanitate? Dar totu ş i nu sunt mul ţ i zei şi nu unul. ca şi mul ţ i oameni?”. dac ă ar fi trei Persoane de fire dum ne z eiasc ă . Şi Cei ce sunt din ea ră mân în ea.. Căci nu este Unul mai mult Dumne ze u.

cu atât mai pu ţ in toat ă via ţ a. . ca cele omene ş ti. fiind nem ă rginit ă . şi de aceea Persoanele se întregesc mai deplin. şi de aceea mai pu ţ in întregitoare. Nu sunt Persoane mai mult sau mai pu ţ in unifor me. că firea unic ă e tr ă it ă de firea celeilalte aproap e ca identic ă cu a sa. folosind fiecare în alt fel toat ă puterea fiin ţ ei într . ci fiecare repre zin t ă toat ă fiin ţ a. nu se poate repeta.104.39 aceia ş i. p.tu şi de un al treilea pentru întregire. dar cele trei Persoane ale Ei nu se confun d ă . Uneori firele comunicative între dou ă persoane sunt aş a de multe. fiind o întregire a celor trei roluri ale aceleia ş i fiin ţ e nerepet ate. care poart ă aceea ş i fire. de ş i sunt simpli şi mai înt ă ri ţ i în bine prin apropierea de Binele supre m” 15 . dar în mod repetat. Aceasta le face pe cele trei Persoane să aib ă deplin fiecare în Sine şi pe celelalte dou ă . Dar nu poate tr ă i fiecare persoan ă uman ă cu toate celelalte aceast ă unitate. Fiin ţ a.o comu nicare reciproc ă . 103. pentru că fiecare reprezint ă în alt mod fiin ţ a dum ne z eiasc ă cea unic ă şi prin aceasta se întregesc altfel decât cele omene ş ti. ci în trupu rile şi sufletele noastre este un flux continuu şi o schimbare neîncetat ă . La oameni exist ă o comunicare între persoa nele apropiate corporal şi spiritual. 15 Ibidem . Nu ştiu dac ă nu sunt aş a nici îngerii şi toat ă firea de sus şi de dup ă Treime. 15. ca între niş te noduri între care sunt întinse niş te fire. dar altfel. Dar la Dumne ze u e mai mare deosebirea şi de aceea nu se repet ă în ele fiin ţ a. De fapt şi la oameni e nevoie de un eu. Dar cele trei Persoane dum ne z eie ş ti sunt un unic Dumneze u.

dar nu printr . În via ţ a viitoare. fiind unite şi ele toate în Fiul cu Tat ă l prin Duhul Sfânt. e mai moart ă spiritual. Şi pe m ă sur ă ce o persoan ă e mai pu ţ in legat ă prin astfel de fire cu fiin ţ a repetat ă în alte persoane. fă ră ca aceasta să fac ă să înceteze subziste n ţ a sa in firea proprie. cu unele prin mai multe fire. Modul unit ăţ ii Sfintei Treimi este astfel originea şi ajutor ul veş nic al unit ăţ ii între fă pturile con ş tiente. cu altele prin mai pu ţ ine. unde cunoa ş terea tuturo r de că tre fiecare în Hristos va avea o maxim ă dezvoltare. În via ţ a pă mânteasc ă o persoan ă nu este legat ă prin fire mai multe sau mai pu ţ ine numai cu firea repetat ă din alt ă persoan ă . ci cu mai multe astfel de nodu ri. ca un nod iradiant cu altul.40 dat ă fiind distan ţ a dintre ele.o rela ţ ie asemen ea celei dintre Persoanele divine. . se vor apropia şi persoanele umane de unitatea care este între Persoanele Treimice.

.41 4. Dar. ar trebui . deci fă ră de începu t. Una nu e deci mai înainte de alta. Cela ce eş ti împreu n ă veş nic ca Dânsul şi împreu n ă fă r ă de început”. Iisuse Hristoase. Deci una şi aceea ş i fire dum ne z eiasc ă este în Tat ă l nen ă scut ă din eternitate. dar este aş a din eternitate. Deşi Tat ă l e nen ă scut.. dinainte de Sfânta Împ ă rt ăş anie. ci Tat ă l o are din eternitate nen ă scut ă . Aceasta înseam n ă că n. În rug ă ciunea întâi a Sfântului Vasile cel Mare. în mod nă scut din Tat ă l şi Duhul Sfânt din eternitate în mod purces din Tat ă l spre Fiul.a fost nici fiin ţ a dum ne z eiasc ă imperson al ă anterioar ă subzisten ţ ei lor în cele trei Persoane. Dumnez e ul nostr u. ci întrucât este în Tat ă l. iar Fiul Născut şi Duhul purces. ea nu este nici nen ă scut ă în Sine. se spune că tre Fiul: „Stă pâne Doamne. Cela ce eş ti izvorul vie ţ ii şi al nemuririi. în Fiul nă scut din Tat ă l şi în Duhul Sfânt purces din Tat ă l spre Fiul. Deoarece nu fiin ţ a în sine na ş te şi purcede. deoarece e nem ă rginit ă . în trei Persoane: în Tat ă l nen ă scut. nena ş terea Tat ă lui nu au o succesiune între ele. ea nu se dubleaz ă şi nu se întrege ş te prin aceasta. dar totodat ă este nă scut ă în Fiul din eternitate şi în Duhul Sfânt este purceas ă din eternitate. ci întrucât este în Tat ă l. Fiul Tat ă lui Celui fără de început. Căci dac ă ar fi nen ă scut ă în sine. DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI FIIN ŢE DUMNEZEIEŞTI NEREPETATE ÎN RELA Ţ IILE ÎNTREGITOARE Fiin ţ a dum ne zeiasc ă subzist ă din eternitate.

este eternitate celelalte dou ă .42 să şi nasc ă . în mod panteist. am considera pe Tat ă l temporal înaintea celorlalte. Născă tor şi Purcez ă tor.au prod u s pe rând. dar şi nă sc ă toare şi purcez ă toare a Tat ă lui şi în Persoana nă scut ă a Fiului şi în cea sunt purceas ă din a Sfantului nu Duh. Din eternitate. Ci este din eternitate în Persoana nen ă scut ă . şi prin aceasta are din eternitate în Fiul calitatea de nă scut ă şi în Duhul. Nici nu s. existân d în Sine. dar şi de nă sc ă toare şi purcez ă toare. În bun ă tatea ei. în binele ei. fiin ţ a dum ne z eiasc ă nu exist ă altfel decât în Persoana Tat ă lui Nen ă scut. Întreaga fire dum n e zeiasc ă – de când exist ă în mod con ş tient. de purceas ă . de la calitatea de fiin ţă a Tat ă lui. şi în Persoana Fiului Nă scut şi a Duhului Purces.o iubire actual ă . prin voin ţă . netrecân d ca o debordare de la Tat ă l la Fiul şi Duhul Sfânt în baza unei legi a emana ţ iei. Toate pe rând Persoan ă trei la în Persoanele existen ţă . În cazul acesta. la cea în starea celor trei Persoane. Ele sunt din eternitate într . ceea ce ar reduce pe Dumne ze u la o existen ţă monoper s o n al ă aprop riat ă de o esen ţă şi de legea ei de dezvoltare. Nu s. la cea de fiin ţă a Fiului şia a Sfântului Duh. deci din eternitate – este implicat ă în cele trei Persoane. eternitate.o esen ţă înainte de ele. Fiin ţ a cea una are din eternitate în Tat ă l calitatea de nen ă scut ă . e dat modul etern şi .ar fi prod u s ele nici prin voin ţ a tuturor Celor trei. din venite fiecare Deci. deci ar avea loc o evolu ţ ie de la starea de fiin ţă impersonal ă . Deci nu trece în timp de la calitatea de nen ă scut ă la cea de nă scut ă şi purceas ă . fă ră început. Aceasta ar însem n a tot un fel de lege existent ă într .

în deplin ă libertate. alta. Prima Persoan ă e prin acesta nen ă scut ă şi numai Nă scă toare. Cel ce iube ş te astfel se d ă ruie ş te întreg şi prime ş te ră spuns ul iubitor întreg la aceast ă dă ruire. dar mai ales când Tat ă l e numit Tat ă şi Fiul.ar fi o Persoan ă nen ă scut ă .a primit nimic. Şi pân ă unde s. ca existen ţ e din eternitate. prima Persoan ă na ş te din veci Persoana că reia i. Dar tocmai pentru că se dă ruie ş te întreag ă Aceleia. mai ales că nu e decât Fiu. o dă ruie ş te întreag ă unei Persoane care. Dacă n.o dă ruie ş te. Fiu şi o a treia. n. dar şi Aceea în ea.ar merge cu na ş terea din alta şi alta? Unirea între eternitate şi des ă vâr ş irea lor se vede. este . fiind dă ruit ă de Sine ca Tat ă . Iar dac ă supre m a existen ţă e supre m ă bun ă tate. şi ră spun s ul cel mai deplin la aceast ă d ă ruire este al unui Fiu. dar o d ă ruire care nu poate să nu tr ă iasc ă bucuria ră spun s ul ui la d ă ruirea iubitoare proprie. Căci nu e iubire mai adânc ă şi mai curat ă ca cea dintre Tat ă l şi Fiul. sau toat ă bun ă tatea. Voind să . Persoanele dum n e zeie ş ti. Trăind din veci ca originea ultim ă a toat ă existen ţ a. ea nu se debordea z ă fă ră voie. ci e o d ă ruire integral ă de Sine a existen ţ ei care n.ar fi nici una numai Tat ă şi Tat ă l ultim. prin aceasta. Iubirea cea mai deplin ă o arat ă o Persoan ă . arat ă că iubirea este fă ră de început şi cauz ă şi din faptul că una dintre Persoane este Tat ă . este în Aceea. Duhul Sfânt al iubirii care porne ş te din Tat ă l spre Fiul şi se întoarce ca ră spu ns de la Fiul la Tat ă l.şi dă ruiasc ă din eternitate întreaga fiin ţă nen ă scut ă . numai Fiu.43 liber al existen ţ ei celor Trei Persoane dum ne z eie ş ti.

Primul este Nă scă tor şi Purcez ă tor şi aceasta în chip nep ă timitor şi netem p o r al şi netru p e sc.se întreg lui. cu toat ă mul ţ u mirea ei. ceea ce a îndr ă znit să .se de bun ă tatea nesfâr ş it ă primit ă . Şi aceasta este pentr u noi Tat ă l şi Fiul şi Sfântul Duh. ci ca pe Unul care devine şi al Celui că ruia Îi se arat ă iubirea Sa. Persoanei neoriginitate care i s. Neoriginat ul d ă na ş tere originat ului.Se întreg.44 egală şi unit ă deplin cu Sine. Unul este Născut. Celălalt Purces. ) se miş ca spre doime pân ă în treime.a dă ruit. n. nu e o tăiere în fiin ţă . Căci nu vom îndr ă zni să vorbim de o debor d are a bun ă t ăţ ii.L prime ş te.o dă ruiasc ă în calitate de bun ă tate sau de fiin ţă primit ă . Dar nu poate să nu dă ruiasc ă Celui Născut prin dă ruirea de Sine. ca pe o alt ă dovad ă a iubirii Sale. dă ruind u . Unirea des ă vâr ş it ă din bun ă tate face din prima Persoan ă originea Persoanelor care să primeasc ă întreag ă bun ă tatea Ei. ca să primeasc ă de la Acela ca ră spuns dă ruirea Lui. pe Duhul Sfânt. chiar dac ă este în ea (în firea dum ne z eiasc ă ) o diferen ţă exprimat ă prin num ă r. Tat ă l. nu ca pe un Frate al Aceluia. într . ca să se bucure şi Ea de ră spu ns ul Lor.n.ar numi cineva. ca să produc ă şi în Acela mul ţ u mirea iubitoare a iubirii Sale. ca acesta. na ş te prin aceast ă d ă ruire de Sine pe Cel ce.un mod cu totul deosebit de cele vă zute. De aceea monad a «de la început» (de la început ul etern al existen ţ ei ei. ca d ă ruire fiin ţ ial ă . Dintre ceilal ţ i. sau nu ştiu cum le. Chiar noi oamenii experiem faptul că. umplân d u . să i. dă ruind u . cu atât ne îmbog ăţ im mai mult. cu cât ne dă ruim mai mult altora. Sfântul Grigorie de Nazianz le spune acestea astfel: „Astfel.

ea n. admite m nena ş terea şi o na ş tere şi pe Cel purces din Tat ă l. ră mânân d în hotarele noastre. având în Sine bun ă tatea neoriginat ă de nimeni. Şi de când sunt acestea? Acestea sunt deasu p r a lui cândva . 26). deci nem ă rginit ă . „Cuvântul 29.3. nu poate să nu fie şi fecund ă . Dar de când este Tat ă l? Nu era cândva când nu era” 16 . De aceea. Dar fecunditatea nu const ă în sporirea fiin ţ ei. ele sunt de când e Tat ă l. 52. dă ruirea şi primirea nu e o astfel de multiplicare.53. mai bine zis de trei con ş tiin ţ e. cum spune undeva Dumneze u Cuvântul (In 15.a putut fi nici nă scut ă cândva. una cu bun ă tatea nem ă rginit ă . care e autod ă ruirea total ă de Sine. întregul infinit care este aceast ă existen ţă sau bun ă tate nem ă rginit ă . Dar pentr u că existen ţ a aceasta.a na ş te şi o alt ă con ş tiin ţă . care e nem ă rginit ă . nu se poate multiplica. nici nen ă sc ă toare. A treia cuvântare teologică”. Sau. ea nu poate fi decât bun ă tatea supre m ă . care nu e potrivit ă ideilor noastre despre Dumnezeire. prin dă ruire şi primire. care să se bucure de aceast ă bun ă tate. spunâ n d prim ă şi cauza debordea z ă prin a doua. 2. . În fond bun ă tatea nu poate să 16 Ibidem . Să nu despre cauza care o na ş tere e ca un crater introduce m involunt ar ă şi un fel de debor dare natural ă şi de nere ţ inut. Existen ţ a con ş tient ă de Sine din eternitate. p.45 facă primul dintre filosofii elini. că prima curgere. Dacă existen ţ a este prin Sine din eternitate. ci în capacitatea de. ci un act care face să se tr ăiasc ă de dou ă . dac ă trebuie să vorbim cu oarecare curaj. sau dou ă alte con ş tiin ţ e.

În Ra ţ iune (în Logos). eu privesc la mine. existen ţ a fă ră de început. m ă îndem n pe mine. de trei. are un chip al Său. Lumina şi bucuria ei st ă în comuniu ne a cu o altă con ş tiin ţă . care ia un caracter tripersonal.ar da nici o bucurie real ă . În Dumne ze u aceast ă convorbire a Tat ă lui cu Fiul este numai pozitiv ă . că rora să li se dă ruiasc ă cu tot ce are ea. Mintea supre m ă se descoper ă deplin pe Sine pentr u bucuria de Sine. O con ş tiin ţă singur ă nu poate fi nici un om. care e o existen ţă total ă . eu vorbesc cu mine. căci un chip pur gândit nu i. Părin ţ ii au vă zut rela ţ ia între Tat ă l şi Fiul ca o rela ţ ie între Minte şi Ra ţ iune. şi anum e. . se bucur ă de tot con ţ in u t ul nem ă rginirii Sale. În con ş tiin ţ a de Sine. are capacitatea şi pornirea de.46 nu fie tr ă it ă în comu n de mai multe con ş tiin ţ e. Oricât aş fi de singur. care nu poate fi lipsit de realitate. ca să nu se relativizeze acestea. ci se bucur ă de Sine. este numai iubire şi numai bucurie. cu atât mai pu ţ in Dumnez e u. Ra ţ iunea este actul min ţ ii.a na ş te o alt ă con ş tiin ţă . împlinit ă chiar în Persoana Tat ă lui. m ă îndrept pe mine. ca la un fel de altul. Am putea spune că aceast ă rela ţ ie e un fel de autoîn ţ elegere a existen ţ ei de sine. nu de mai multe. Dar acest chip nu poate fi nici o realitate desp ă rti ţă de Sine. fiind o con ş tiin ţă fecund ă . sau al Subiectului care se cuget ă pe Sine. în ţ elegerea Subiectului supre m se cuget ă pe Sine. Dumne ze u nu se îndreptea z ă pe Sine în Persoana Fiului. De aceea. m ă bucur de mine. În Ra ţ iune. În Sine îns ăşi con ş tiin ţ a existen ţ ei prin Sine. sau dou ă alte con ş tiin ţ e. sau ca o rela ţ ie triperso nal ă .

84.Persoan ă .o lumin ă plin ă de sens. de ra ţ iune. este Mintea ridicat ă în mod absolut şi infinit peste toate şi în tot chipul. dar de la o alt ă Persoan ă cu totul de în acord cu El. „La început Ioan a vorbit de un Cuvânt perso nal fă ră de început la Dumneze u. . Dumne ze u are un Fiu. 1. cit. o face cunoscu t ă celor vrednici” 17 . adic ă al Ra ţ iunii negat ă tainic prin dep ăş ire. existen ţ a dum ne z eiasc ă .47 De aceea Sfântul Evanghelist Persoan ă . ră spun z â n d. se descoper ă şi se pune în deplin ă lumin ă via ţ a lui Dumne ze u ca iubire plin ă de bucurie. Şi Dumne ze u era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumne ze u ” (In 1. ca de o alt ă era Cuvântul. Aceasta arat ă că între lumea creat ă şi Dumne ze u Cel ce are un Fiu nu este o înstr ă inare total ă . cuvânt ul ce I. confor m Căruia a dat o anumit ă ra ţ ionalitate lumii create. Iar vorbind u . În acest sens am putea în ţ elege cuvânt ul Sfântului Maxim Mărturisitor ul: „Iar Cap al lui Hristos. Oamenii sunt şi ei ra ţ iuni sau cuvinte încorporate.3).. ca o Persoan ă Cuvânt.I Tat ă l.. ar ă tând caracter ul de Persoan ă pe care l. făcu ţ i să 17 Op.a luat cuvânt ul Tat ă lui..l aude Tat ă l de la Fiul Său e cu adev ă rat ca de la o alt ă Persoan ă . p. Se pune într . cuvânt ului Să u. deosebit de Sine. Cel în ţ eles spiritual ca Ra ţ iunea Min ţ ii prin fire.I ră spun de. Fiul lui Dumne ze u se nume ş te Cuvânt sau Ra ţ iune nă scut ă de Tat ă l şi pentru faptul că are în El pe Cel ce cuprinde în Sine toate ra ţ iunile dup ă care se vor crea toate ale lumii. În convorbirea Tat ă lui cu Persoana Cuvânt ului. care . Pe aceasta Hristos.l spune devine Cuvânt . Acea Persoan ă vorbe ş te. Cuvânt ul ce.

mai comun ă şi mai explicativ ă a lumii cu o origine mai presu s de ea. Ra ţ iunile că utate şi comunicate de ra ţ iunea omului se comu nic ă prin cuvinte între persoane care caut ă o în ţ elegere tot mai profun d ă . care le vine de la Dumneze u. . în Care exist ă într . care îşi cer explicarea în unitatea ra ţ iunilor din Fiul şi deci în originea lor ultim ă . e cugetat ă şi Mintea. dar aflat ă prin lume. De exemplu: „Întrucât deodat ă cu Ra ţ iunea. Dacă folosim ra ţ iunea în mod drept. 88. mai presus de aceste ra ţ iuni. nu putem să nu vedem prin ea armonia ra ţ iunilor din lume. făcu ţ i să se uneasc ă împreun ă prin cuvinte cu Cuvânt ul Tat ă lui. Mai precis se spune aceasta în unele Scolii ale lui. în calitatea Lui de Minte. p. la care se raportea z ă Ra ţ iunea. în acela ş i timp. Scolia 6 la Răspunsul 25. Ra ţ iunile lumii sunt făcute făcute spre o armonie între ele. care na ş te prin fire Ra ţ iunea” 18 . Ra ţ iunea dum ne a z eiasc ă e singura care ne poate explica lumea şi în acest sens e Ra ţ iunea lumii. deci nu sunt contrare lui Dumne ze u Cuvântul şi iubirii. ca la cauza Sa. dar e. care nu exist ă prin ea îns ăşi.48 cunoasc ă prin Fiul pe Dumne ze u Tat ă l. Tat ă l ca Minte e Cap al Ra ţ iunii. şi ele duc spre Dumneze u. a numit pe Tat ă l cap al lui Hristos. prin 18 Ibidem. dep ăş ind lumea. Aceasta arat ă că în ra ţ iuni e o unitate mai presus de ele. că orice ra ţ iune a unei persoan e se cere dup ă în ţ elegerea cu alte persoa ne şi cu ra ţ iunile unei lumi. o exprim ă Sfântul Maxim şi în modul urm ă tor: „Cel ce a primit în chip ne ş tiut. Legă tura între Ra ţ iunea dum ne z eiasc ă şi lume. în Tat ă l.o armonie ra ţ iunile lumii create. care e Făcătoarea tuturo r.

este Ra ţ iunea dup ă care s. Iar prin aceast ă Ra ţ iune înaint ă m la Sensul tuturor. ca la sensul a tot ce exist ă . este Mintea cea necau za t ă prin fire. Din ea şi spre ea. îns ăşi vederea nemijlocit ă a Ra ţ iunii celei mai presus de orice ra ţ iune. îi d ă via ţă” 19 . Scolia 12 la acela ş i Răspuns. Dar via ţ a adev ă rat ă nu e fă ră iubire.49 negarea în sens de dep ăş ire a celor create. Ibidem . care nu mai are nevoie de o explica ţ ie. sau spre originea tuturor. spre care călă uzind. Căci cel ce a vă zut prin credin ţă Ra ţ iunea a vă zut deodat ă cu Ra ţ iunea şi Mintea care na ş te în chip netem p o r al Ra ţ iunea.” 20 Ra ţ iunea supre m ă care explic ă toate. am ajuns în mod tainic şi 19 20 Ibidem .se în Ra ţ iune dup ă fiin ţă . este totodat ă atins ă prin credin ţă . cugetat ă împreun ă cu Ra ţ iunea a că rei cauz ă este. ca din Tat ă l şi spre Tat ă l. explic ă toate. Căci luminea z ă prin Sine toate. 88. mintea ceL urmea z ă . Între ra ţ iune şi via ţă este deci o legă tur ă . ca şi cauz ă a lor. are drept cap Ra ţ iunea cea atotunic ă . aflându . ca spre capul ei.au creat toate şi prin care urc ă m spre Tat ă l prin ra ţ iunea care adun ă ra ţ iunile lucrurilor înlă untr u spre Ra ţ iunea supre m ă . Sensul acesta e una cu Mintea supre m ă . care e armonia între persoan e şi al că rei model şi izvor supre m e Dumnez e u.89. „Capul Ra ţ iunii celei mai presus de toate. p. fiind mai presus de putin ţ a noastr ă de în ţ elegere. care. peste care şi cu care nu exist ă alt ă ra ţ iune prin fire. 89. Între credin ţă şi Ra ţ iune. Scolia 10 la acela ş i Răspuns.. Ea are ca nă sc ă toare prin fire unica Minte. Ra ţ iunea supre m ă explicativ ă a lumii duce mintea omeneasc ă ce caut ă aceast ă explicare la via ţă.. p. . prin Duhul cel de o fiin ţă cu Ea.

sau armonia tuturor. Cel neoriginat de nimic. ontologic al Să u. prin actul min ţ ii sau al în ţ elegerii. dar care e originea tuturo r prin Fiul sau prin Ra ţ iune. Şi mai departe: „Pentru că este chipul Celui care L.ţ i arate că iese din minte”. El nu se poate bucura deplin de Sine. Dacă. iube ş te acest chip al Său. are totu ş i o existen ţă . pentr u că n.50 la Mintea supre m ă supre m ă . Duhul este proiectarea iubirii Sale spre acest chip gândit.a nă scut şi fă ră să se despar t ă întru ceva de Cel ce L. este ultimul Sens al tuturo r.are nici o cauz ă . prin sim ţ ire. ca iubire a chipului Său cugetat.se: „Pentru ce este numit «Cuvânt»?”. În ţ elesul supre m este mai presus de orice ra ţ iona m e n t. dac ă nu se în ţ elege oarecum printr . chipul Său ontologic. El e cauza ultim ă a tuturo r celor ra ţ ionale. ar ă tând în El însu ş i şi întregin d pe Cel ce L. Fiul sau Cuvânt ul. ca Sens al tuturor.un altul. Ră mân amân d oi într . care e Ra ţ iunea Lui.o comuniune sau iubire etern ă . este prod us ul cuget ă rii la Sine al Tat ă lui. ca Logos. şi acesta e chipul Său real. Sfântul Vasile cel Mare vede şi în numele de Cuvânt dat Fiului lui Dumne ze u gândirea întreag ă a lui Dumneze u Tat ă l spre Sine.a nă scut.a nă scut. iar Duhul Sfânt. Fiul este dedublarea cugetat ă a Tat ă lui. Întrebân d u . din care provine ra ţ iunea sau iubirea. este produs ul sim ţ irii sau al „inimii” Sale. Tat ă l se descoper ă pe Sine ca existen ţă ra ţ ional ă . Numai în Dumneze u Tat ă l. sau Ra ţ iunea supre m ă . Acel În ţ eles supre m inexplicabil este una cu Subiectul supre m neoriginat. ră spu n d e: „Ca să . sau prin Duhul.

ieşind în afar ă .. N. fă ră iubirea dintre ei. dă na ş tere la un cuvânt întreg şi des ă vâr ş it. nici nu se taie. are în el toat ă puterea min ţ ii care l. 1986. E. ră mânân d întreag ă în propria sa fiin ţă . se na ş te fă ră p ă timire. nici nu se împarte.518. p.B. întrucât: „Toate printr .51 des ă vâr ş it ă în El însu ş i.B. Care se folose ş te de El cu bun ă voire şi în comuniune spre a crea toate. Cuvânt ul ne arat ă şi comuniu ne a etern ă cu Tat ă l. nici nu curge.O. ci mintea.B. să . ca şi cu o altă Persoan ă . Aşadar. . dar şi strict unit cu Tat ă l.a numit «Cuvânt». D. vol. se mai arat ă că în Dumneze u Cuvântul e o atotp u te r nicie care aduce din nimic.R. toate la existen ţă şi că prin El. dar ele nu sunt fă ră El şi fă ră comuniu nea între El şi Tat ă l. arat ă caracterul personal al Lui. trad.I. Ioan L. Toate printr .au fost aduse la existen ţă prin evolu ţ ie involunt ar ă . Dar. 517.S.a descoperit în primul rând Sieşi Tat ă l şi a realizat din eternitate un dialog cu Sine.ţ i arate na ş terea nepasiv ă din Tat ă l. Şi mai arat ă că prin Cuvânt s. 21 „Omilia XVI”. în Scrieri.Însul s. Fecioru. 17. în comu niu n e cu Tat ă l. Cuvânt ul fa ţă de cele create e liber.a nă scut” 21 . ci prin Cuvântul liber şi prin bun ă voirea Tat ă lui. ca să . Ca şi cuvânt ul nostru nă scut din minte. se sus ţ in toate. Când Evanghelist ul spune: „Şi Cuvânt ul era la Dumne ze u şi Dum ne ze u era Cuvântul. ca prin Cuvântul plin de putere. de ş i strâns unit ă cu ea.Însul sau fă cut ”.ţ i teologhiseasc ă existen ţ a des ă vâr ş it ă a Fiului şi să arate prin aceasta legă tura în afar ă de timp a Fiului cu Tat ă l. aş a precu m şi cuvântul nostr u înf ăţ i ş eaz ă în întregime gândirea noastr ă . iar cuvânt ul.. P.au f ă cut ”. Partea I.. din bun ă voin ţ a Tat ă lui.. de Pr.M.

aş a n. dar. celălalt nă scut.a fost cândva când Dumneze u n. Căci a pus şi în ei putin ţ a şi trebuin ţ a cuvânt ului. Ţine de eternitatea lui Dumne ze u să fie originea ultim ă nu a unor lucruri incon ş tiente şi minore.a ar ă tat de Sfântul divin ă .a avut un Fiu.i ajuta pe ei să se întâlneasc ă între ei şi cu El însu ş i.52 dar şi putin ţ a Tat ă lui de a se folosi liber de El pentr u crearea. sau a întâlnirii lor şi cu Cuvântul dum ne z eiesc. întrucât n. cum e şi Tat ă l înainte de orice timp. deci de orice îşi prime ş te o existen ţă în timp. Căci altfel nu s. El pur şi simplu n. deci Îl are pe Cel nen ă scut ca Tat ă. sau o iubire plin ă de toat ă bucuria şi via ţ a. Sensul cuvânt ul ui împreun ă eternitatea ca întâlnire Cuvânt ului între persoane. ni.a fost Tat ă . Căci în Cuvânt are loc nu numai întâlnirea între oameni şi între ei şi Cuvântul dum ne z eiesc. sus ţ inerea şi apropierea fă pturilor con ş tiente de El. Dar un alt în ţ eles principal al expresiei: „La început era Cuvântul” este eternitatea Fiului lui Dumnez e u în convorbire cu Tat ă l. Este o comu niu n e etern ă .a fost cândva când n. Unul e nen ă scut.a se întâlni cu oamenii şi de a. Evanghelist ci şi voin ţ a Ioan şi nu numai lui putin ţ a interpers o n alitatea Dumneze u de . Căci s. din eternitate. ci a unui Subiect egal cu El în infinitatea şi nem ă rginirea Lui. Căci El „era” când a avut loc un „început” în general. Este din eternitate.l arat ă şi .a nă scut din Tat ă l. adic ă era înainte de orice a început.a nă scut înainte de orice timp. Prin numele de Cuvânt ni s. El era înainte de timp. de ş i s. deci cu Tat ă l.are un început.ar fi făcut toate prin El.

prin vorbire. le dă şi lor putin ţ a să foloseasc ă cuvânt ul. Poporul român. la un loc” (convent us ) a dou ă sau mai multe Prin convent us supre m şi liber. printr . prin cuvânt ul lor contra zic ă tor. nu numai spre bine. dar realizân d toate spre bine. persoan ele umane pot să refuze ră spun s ul pozitiv la ceea ce voie ş te Fiul lui Dumnez e u.un convent us al iubirii între Tat ă l şi Fiul a fost creat ă şi lumea. când îi creeaz ă . şi dup ă ce sunt făcute. dar nu numai pentru a se uni prin iubire între ei cu Cuvânt ul Creator şi conduc ă tor spre unirea în El ca bine.53 termen ul folosit de poporul român pentr u comunicare între persoan e. căci cuvânt ul e un act liber. Precum vorbe ş te El liber. prin termen ul „cuvânt”. ca Dumne ze u Cel bun prin fire. Dumnez e u. Cuvântul dum n e z eiesc arat ă că. Dumneze u respect ă libertatea lor. ci şi „venirea persoan e. . respect ă libertatea lor în folosirea cuvânt ului. ci şi contrar cerin ţ ei Lui. ră mânâ n d totu ş i lega ţ i. folosit de orice persoan ă creat ă cum voie ş te. indic ă nu numai exprimarea gândului cuiva. cu semenii şi cu Dumnez e u. înzest râ n d pe oameni cu cuvânt ul.

De aceea Fiul a avut o lucrare mai apropiat ă în crearea lumii şi a oamenilor din ea. dar şi când ace ş tia s. şi la iubirea frăţ easc ă fa ţă de Fiul.ar fi binevoit să .ar exista o baz ă pentr u aducerea la existen ţă a unor fă pturi con ş tiente.ar fi un Fiu al lui Dumneze u deofiin ţă cu Tat ă l.ar fi şi rela ţ ia etern ă dintre Tat ă şi Fiu. Numai pentru că este un Tat ă. Şi nu poate fi un destin mai înalt pentr u umanitate ca acesta.54 5. dac ă n.a făcut om. Care are din veci un Fiu. asemenea Fiului. Tat ăl n.au dep ă rtat de aceast ă calitate a lor.i arate o iubire asemenea celei dintre El şi Fiul Său şi pe care Tat ă l şi Fiul Său să o ajute să se înal ţ e la iubirea fa ţă de Tat ă l. model şi putere în iubirea lor fa ţă de Dumne ze u şi întreolalt ă . mai bine zis la hr ă nirea lor din rela ţ ia etern ă şi prin fire a Fiului cu Tat ă l. Nu poate fi o existen ţă supre m ă şi fă ră de început ca model şi ţint ă mai înalt ă pentr u oameni ca un astfel de Dumneze u. chemate şi ele la starea fericit ă fă ră sfâr ş it a rela ţ iei fr ăţ e ş ti cu Fiul. ca şi la iubirea fr ăţ easc ă între ele. n. Pă rin ţ ii Bisericii spun că. În cazul al doilea li s. a creat Dumnez e u şi o categorie de fă pturi că reia să . RELAŢ IA ÎNTRE PERSOANA TAT Ă LUI ŞI CEA A FIULUI – TEMELIA CARACTERULUI FILIAL AL PERSOANELOR UMANE ŞI A ÎNDUMNEZEIRII LOR Dacă în Dumne ze u n.

L iubeasc ă . din iubire fa ţă de Tat ă l.ar fi fost cineva care. Fără un Dumne ze u Tat ă şi Fiu (şi Duh Sfânt). Dar cum a fost posibil ca oamenii să nu ră spun d ă iubirii lui Dumne ze u şi să nu se iubeasc ă nici între ei. asemen ea unei esen ţ e. De aceea. Ei au mai primit şi corpuri. Fiul Unul . n. Fiul Unul .ar exista decât viziunea panteist ă a unei esen ţ e din care evolueaz ă toate. şi când oamenii au refuzat să ră spun d ă iubirii lui Dumne ze u cu iubirea lor. în cadrul legilor ei oarbe. a ră mas în iubirea des ă vâr ş it ă fa ţă de Tat ă l? Faptul acesta dureros din istoria omenirii se explică prin aceea că oamenii n.i iubeasc ă şi care să . tot Fiului i. unor legi de care nu poate sc ă pa. şi. având şi El în Sine toat ă infinitatea fiin ţ ei . iar prin aceasta să ajung ă supu ş i mor ţ ii. separat de oameni ar fi şi El supu s. în mod fatal. de nedep ăş it. ca un lipsit de atotp u t er nicie. Dumneze u ar fi ră mas. să voiasc ă să se creeze şi al ţ i fii care să iubeasc ă pe Tat ă l asemen ea Lui. pentr u a trebui să se ajute şi pentru a se ajuta şi unii pe al ţ ii şi pentr u a se sfin ţ i de Dumne ze u şi corpurile lor şi universul îndeob ş te. n.55 creeze pe oameni ca pe niş te fii asem ă n ă tori Fiului Unul Nă scut pe care să .Nă scut al lui Dumnez e u. nefiind acest Fiu.Nă scut. Pe lâng ă aceasta au mai fost crea ţ i şi ca fă ptur ă liber ă .au putut fi adu ş i la existen ţă ca subiecte ale firii dum n e z eie ş ti infinite. ci ale unei firi m ă rginite. cât ă vreme modelul lor.a încredin ţ a t Tat ă l misiunea să Se fac ă om şi să arate oamenilor modelul omului cu adev ă rat iubitor de Dumnez e u şi să le dea puterea spre aceasta.

au mai dat pre ţ iubirii fa ţă de Dumnez e u şi de semeni şi n. La aceasta contribuia şi faptul că Fiul a avut fa ţă de Tat ă l iubirea prin fire. ca Făcă tor al tuturor. sau egoiste. care se interesau şi ei să . o dat ă cu existen ţ a Lui. în loc să înainteze spre iubire între ele. producâ n d prin ele o lupt ă în firea lor repetat ă în fiecare. Oamenilor li se cerea şi voin ţ a lor. . sporirea lor. Şi aveau în aceast ă voin ţă şi tendin ţ a de a spori în con ţ inu t ul vie ţ ii lor. în socotin ţ e individualiste. putea să îi ajute la ridicarea lor din nou spre asem ă narea cu Dumne ze u. dat ă fiind m ă rginirea lor.au mai folosit nici ra ţ iunea pentr u a se convinge că numai în colaborare întreolalt ă . ei n.56 Tat ă lui. sau chiar să lupte cu ei. Despre iubire”. şi a avut . Dar prin aceasta omul a putut fi şi u ş or am ă git să cugete că trebuie să lupte pentru subiectul propriu. pot spori.o din eternitate. Astfel. Care. le cere aceast ă unitate prin iubirea între ei. Sfântul Maxim Mărturisitorul a dezvoltat pe larg aceast ă idee în „Epistola că tre Ioan Cubicularul. sau Cuvânt ului şi Fiului Lui. deci prin iubire şi prin credin ţ a în Dumne ze u. El a descris cum persoanele umane. ca o înaintare a unuia în altul şi în considerarea de că tre unul a celuilalt ca o sine proprie.şi sporeasc ă via ţ a sa. Au schimbat aceast ă ra ţ iune confor m ă firii lor comune şi Ra ţ iunii lui Dumne ze u. din universul material şi din aş ezarea altora. ca să . ca să ră spun d ă iubirii lui Dumne ze u cu iubirea lor fa ţă de Dumnez e u şi întreolalt ă .şi atrag ă . şi prin aceasta să se interese ze mai pu ţ in de Dumne ze u şi de ceilal ţ i.

57

dup ă asem ă narea Sfintei Treimi, au ales să se urasc ă şi să sporeasc ă lupta între ele, sus ţ inân d în cadrul firii celei una, repetat ă în ele, putin ţ a de a se sfâ ş ia. Căci persoanele umane nu pot învinge am ă girea că ut ă rii infinit ăţ ii în sinea proprie, fă r ă credin ţă în Dumne ze u şi alipirea de El, Singurul de la Care le poate veni puterea unirii între ei şi cu El prin iubire. Numai unind u - se prin iubire cu Dumne ze u, ne vine de la El puterea normal ă a unit ăţ ii firii umane. Şi numai în unitatea în firea purtat ă de persoane diferite, care le vine din iubirea întreolalt ă şi în unirea cu Dumne ze u, st ă nor malitatea ei. De aceea a venit Fiul lui Dumnez e u ca om, ca să ne conving ă şi să ne dea harul, sau puterea Lui, ca să învingem aceast ă socotin ţă egoist ă , care pune firea noastr ă în lupta anorm al ă cu sine îns ăş i şi cu Dumneze u. Astfel, Hristos convinge socotin ţ a noastr ă să procede ze potrivit firii, neopu n â n d u - se ra ţ iunii firii, prin care to ţ i, precum avem o unic ă fire, aş a pute m avea şi o unic ă socotin ţă şi o unic ă voin ţă cu Dumnez e u între noi, neavând nici o desp ă r ţ ire de Dumneze u şi între noi, când, prin legea harului, alegem ca regul ă de via ţă legea firii în socotin ţ a noastr ă . Căci e cu neputin ţă ca cei ce nu s- au unit mai înainte cu Dumne ze u, prin buna în ţ elegere şi cuget drept, să poat ă conveni între ei prin libera hot ă râre. „Căci la începu t înş elă torul diavol l- a înş elat pe om prin ră utatea vicleniei, îmbiindu - i momeala plă cerii înf ăţ i ş at ă ca iubire de sine. Iar prin aceasta l- a desp ă r ţ it pe om de Dumneze u şi pe noi întreolalt ă , făcându - ne, prin alegerea socotin ţ ei, să pă r ă sim cugetul drept şi să împ ă r ţ im

58

în mod ul acesta firea, tăind - o în multe p ă reri şi închipuiri. Căci a făcut ca lege a trupului uneltirea şi nă scocirea ca orice fel de pă cat, folosind u - se pentr u aceasta de puterile noastre şi impu n â n d, ca sprijin al st ă ruin ţ ei ră ului în to ţ i, lipsa de acord a socotin ţ ei lor. Prin aceasta a convins pe om să se abat ă de la mi ş carea cea dup ă fire şi să - şi mi ş te pofta de la ceea ce e îngă duit, spre ceea ce e oprit... Căci din ne ş tiin ţă ră sare iubirea de sine, iar din aceasta ră sare tirania fa ţă de cel înrudit (dup ă natur ă )... De aceea, prin ra ţ iune omul trebuie să ocoleasc ă ne ş tiin ţ a şi să se miş te numai spre Dumneze u prin cuno ş tin ţă ... Şi prin acestea şi pentru acestea să dea na ş tere fericitei iubiri, care îl leag ă de Dumne ze u şi îl face dum ne z e u pe iubitorul de Dumneze u.” 22 Căci iubirea, contrar ra ţ iunii iubirii de sine, „adun ă cele divizate şi face pe om iar ăşi o singur ă ra ţ iune şi un singur mod de vie ţ uire şi aduce la egalitate şi neteze ş te toat ă inegalitatea şi deosebirea, sus ţ inut ă în to ţ i prin socotin ţ e proprii. Mai mult, ea miş că în chip cuvenit spre o inegalitate lă udabil ă , întrucât fiecare atrage cu voia pe aproapele la sine (în locul să u) aş a de mult, şi- l cinste ş te cu atât mai mult pe acela ca pe sine, cu cât mai înainte îl respingea şi râvnea să fie el înaintea aceluia...” Şi „fiecare e al fiec ă ruia şi to ţ i ai tuturo r şi mai degrab ă ai lui Dumne ze u decât unii ai altora”. Şi s- a înăl ţ at spre Dumne ze u, „pă r ă sind particularitatea celor diviza ţ i şi care divide, nemaisocotin d pe celălalt om ca pe altul decât sine, ci cunoscân d pe to ţ i ca pe unul şi pe
„Epistola a doua către Ioan Cubicularul. Despre iubire”, în P.S.B. vol. 81, Scrieri. Partea a doua , E.I.B.M.B.O.R., Bucure ş ti, 1990, p. 30- 31.
22

59

unul ca to ţ i... privind la ra ţ iunea cea atotuna, împreun ă cu care Îl cunoa ş tem ap ă rând pe Dumne ze u şi prin care El st ă ruie să Se arate ca bun, adunân d în Sine fă pturile Sale, fiindc ă ra ţ iunea nu - L poate cunoa ş te din El însu ş i cum este” 23 . Prin Hristos ajungem astfel să socotim pe celălalt ca pe noi înşine, aş a cum Tat ă l nu mai despar t e pe Fiul şi pe Duhul Sfânt de Sine şi nici ace ş tia nu Se mai consider ă desp ă r ţ i ţ i între ei şi de Tat ă l. Fiecare îl vede în sine pe celă lalt, ba e preocu p at mai mult de acela decât de sine. Aceasta este sim ţ irea proprie iubirii care une ş te, dar nu confun d ă . Căci, pre ţ uin d pe celălalt mai mult ca pe tine, nu tr ă ie ş ti desp ă r ţ irea lui, dar nici pe a ta, care ai, în aceast ă tr ă ire a lui de că tre tine, cea mai mare bucurie a ta. Aceasta e Ra ţ iunea (Cuvântul) care ne une ş te şi în ea tr ă im Sensul supre m al existen ţ ei noastre (pe Tat ă l). Dar aceast ă ţ int ă a realizat - o întâi Fiul în Sine, ar ă tând u - ne calea pe care să înaint ă m spre ea în pilda vie ţ ii Lui de om şi dând u - ne din Sine puterea Lui. Făcându - Se El omul pe care trebuie să - l realiz ă m şi noi în unire cu El, a primit şi p ă timirile ce au intrat în firea noastr ă prin dezbinarea între noi şi între noi şi Dumnez e u. Dar, primin d nu patimile plă cerii, ci numai patimile suferitoare care au venit în firea noastr ă de pe urma acelora, le- a biruit pe acelea. Astfel, primind şi moartea care a intrat în noi prin voia noastr ă , a învins - o şi pe ea, dând u - ne în Sine puterea de - a o învinge şi noi, dac ă ne unim prin
23

Ibidem , p. 31- 33.

ar ă t ă m şi noi iubirea fa ţă de Dumne ze u. dup ă ce l. dar şi puterea dum ne z eiasc ă lucr ă toare în aceast ă iubire. Dacă atotp u te r nicia divin ă a creat lumea din iubire. se arat ă iubirea Fiului lui Dumneze u făcut om. Fiul lui Dumne ze u vrea să realizeze un dialog cu o fiin ţă creat ă în trup. capabil ă de deplina primire a puterii Lui. Iubirea învinge moartea în creatur ă .şi învie trupul Său.60 credin ţă cu El şi ne desp ă r ţ im pe cât pute m şi noi de patimile plă cerii şi de vina de . a primit moartea ca să o înving ă . Pentru ca să . Care a voit să . întru pa t ca om.i dea via ţ a veş nic ă în sine.Se de atotp u te r nicia simpl ă . tot prin iubire atotp ut e r nicia Lui readuce la via ţă trup ul creat la început din ţă râna neorganizat ă . primin d pă timirile pentru pă catele egoism ului Care. din iubire. În Hristos ni se arat ă că Dumne ze u a învins moartea nu în mod arbitrar. nostr u. pentr u că e unit ă cu puterea dum ne z eiasc ă . folosind u . pân ă la moartea pe cruce. În pă timirea Lui pentr u noi. ar ă tând că.a făcut chiar al Său. poate vorbi cu omul în trupul readus la via ţ a nemu ritoare. Şi prin trup ul Său a voit să câş tige şi iubirea oamenilor . Dacă renun ţă m şi noi la patimile egoiste. chiar ca Dumne ze u. ca a Celui mai bun Frate pentr u noi. ci de iubirea care se une ş te cu umanul.a suporta moartea veş nic ă de pe urma lor. pentr u a învia prin el şi pe al celorlal ţ i.l iubitor de Dumneze u pân ă la dobândirea prin aceasta a iubirii. era nevoie ca fă ptura omeneasc ă să ră spun d ă şi ea iubirii Creator ul ui. făcându . ca să învng ă prin ea moartea. În Hristos ia El însu ş i trup. sau să vorbeasc ă cu aceast ă fiin ţă existent ă în trup.

prin Sine. a p ă timirii pentr u om. ca moarte spiritual ă . prin ipostas ul Lui. menite să frâneze ră ul. binele deplin tr ă it în cea mai mare libertate. Iar iubirea din partea lui Dumne ze u se arat ă şi în însu ş irea. ca să poat ă fi învia ţ i prin atotpu t er nicia Lui.a fost indicat şi ajutat prin unele legi. În Dumne ze u este iubirea atotp u t er nic ă . Creând pe oameni ca fă pturi m ă rginite. Pe de altă parte. chemate să urce prin comuniu nea între ele în comu niu n e cu Dumnez e u. Nu se poate cugeta una fă ră alta. pentru că existen ţ a des ă vâr ş it ă este existen ţ a fă ră nici o lips ă sim ţ it ă . Unde este iubire. Oamenii trebuia să se confor m e z e şi unor legi ale naturii. Dumneze u nu tr ă ie ş te supu nerea sau niscaiva legi. Atotput er nicia lui Dumne ze u n. Dar iubirea nu poate fi într . Iubirea implic ă comuniunea interpers o n al ă . sau chiar în ea este atotp u t e r nicia. Iubirea pune în miş care atotpu t e r nicia. având să împlineasc ă legile binelui.61 de rând. urm ă rind dialogul iubirii cu el şi folosindu . este extrema putere a neputin ţ ei.ar avea rost să învie pe om în trup ul lui. sau îmbinarea lor. ca să ajute şi omul să pă timeasc ă .se de acest dialog. iubirea învinge legile necesit ăţ ilor. înfrângînd u . Iubirea înseam n ă îndrept area mea spre altul. .şi plă cerea egoist ă prin pă timirea pentru Dumnez e u. Unde nu este iubire.o existen ţă monoper s o n al ă . care trebuia să stea în legă tur ă şi cu legile întip ă rite naturii. este putere care învinge urm ă rile ră ului sau ale diminu ă rii existen ţ ei. şi în aceasta se arat ă puterea mea. sau să ră ciei de via ţă . drum ul acesta le. pentru că este.

suferea de caracterul pedepsitor luat de legile binelui. deci şi noi.a . În Evanghelia Sfântului Matei se spune despre început ul propov ă duirii lui Hristos: „De atunci a început Iisus să propov ă duiasc ă şi să spun ă : Pocăi ţi. Vor fi şi ei împ ă ra ţ i în Împ ă r ăţ ia lui Hristos pe care a venit El să o preg ă teasc ă pentr u ei. înaintea z ă şi ei spre biruirea acestor legi prin ră bdare. prin aceasta. care . Aceş tia.a suportat cu ră bdare. căci s. fă ră să se lase condus de ele spre noi călcă ri ale lor. pân ă la urm ă . acestea s.62 Dar. de ş i.v ă . pân ă tr ă iesc pe p ă mânt.au schimbat în legi care le aduceau oamenilor suferin ţ e şi. Fratele nostr u şi Duhul lor. ei sunt ajuta ţ i de Duhul Sfânt al lui Hristos. Fiul lui Dumneze u. De fapt. Dar în aceast ă preg ă tire spre Împ ă r ăţ ia des ă vâr ş itei libert ăţ i a iubirii. îşi împlineau pă tima ş poftele lor. dac ă se unesc prin credin ţ a în Hristos. Dar deplin le vor învinge şi ei când vor fi învia ţ i. a învins st ă pânirea acestor legi cu o mare putere. care au că p ă tat şi ele un fel de caracter de legi care îi st ă pânea u.le să înainte ze spre ea prin Biseric ă. că utân d să scape de ele. Stă pâni în aceast ă Împ ă r ăţ ie vor fi Tat ă l nostr u. luând trupul omenesc. prin neascultarea de Dumne ze u. toat ă propov ă duirea şi faptele lui Hristos urm ă resc câ ş tigarea oamenilor pentru Împ ă r ăţ ia lui Dumneze u. îi va ridica şi pe ei mai presus de legi. ajutân d u .i alipe ş te pe veci de Dumnez e u. Oamenii. Atunci iubirea. luând trupul omenesc. moartea. Şi. le. a ridicat trupul Să u deasu p r a legilor cu marea putere a iubirii de oameni. neîmplinind în parte legile lui Dumnez e u. preze n t şi în noi.

63

apropiat Împ ă r ăţ ia cerurilor” (Mt. 4, 17). Şi dup ă aceea: „Şi a str ă b ă tut Iisus toat ă Galileea, înv ăţ ând în sinagogile lor şi propov ă duind Evanghelia (vestea bun ă ) a Împ ă r ăţ iei” (Mt. 4, 23). El ne înva ţă să ne rug ă m lui Dumnez e u, numin d u - L Tat ă, şi cerând u - I „să vină Împ ă r ăţ ia Lui”, iar în „Fericiri” pro mite celor să raci cu duhul şi celor prigoni ţ i pentru dreptate Împ ă r ăţ ia cerurilor. În Predica de pe munte cere oamenilor: „Că uta ţ i mai întâi Împ ă r ăţ ia lui Dumne ze u şi toate celelalte se vor ad ă uga vou ă” (Mt. 6, 33). În ultimele propo zi ţ ii se arat ă în ce fel trebuie să se preg ă teasc ă oamenii pentr u Împ ă r ăţ ia cerurilor. În predica de pe munte, dând toate poruncile iubirii de oameni,

Mântuitor ul spune: „Cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va înv ăţ a aş a pe oameni, foarte mic se va chema în Împ ă r ăţ ia cerurilor; iar cel ce va face şi va înv ăţ a, acesta mare se va chema în Împ ă r ăţ ia cerurilor” (Mt. 5, 19). Iar poru ncile ce se cer împlinite sunt cele ale iubirii, ale milei, sau ale iert ă rii pân ă acolo, încât cel lovit pe un obraz să i- l întoarc ă şi pe celălalt. Stă pânirea în Împ ă r ăţ ia cerurilor este nu a celor îngâmfa ţ i, ci a celor smeri ţ i: „Adev ă r v ă zic vou ă: De nu v ă ve ţ i întoarce şi nu ve ţ i fi ca pruncii, nu ve ţ i intra în Împ ă r ăţ ia cerurilor”. Ca să facem parte din acea Împ ă r ăţ ie, trebuie să fim „fii ai Tat ă lui celui din ceruri”, împreun ă cu Fiul Lui, Care S- a smerit din iubire pân ă a Se face om. Dar fii ai Tat ă lui ceresc se fac cei ce binecuvântea z ă pe cei ce- i bleast ă m ă , cei ce iubesc pe vră jma ş ii lor (Mt. 5, 44 - 45).

64

Dacă st ă pânirea prin sine în aceast ă Împ ă r ăţ ie este cea a comu niu nii treimice, participarea la ea nu o pot avea oamenii decât unind u - se cu Ea şi tr ă ind şi ei din puterea Acesteia, comu nicân d între ei. Deci, cine se va smeri şi va fi ca pruncii, acela va putea intra în Împ ă r ăţ ia cerurilor (Mt. 18, 4- 5). Cei ce au scă pat de legile greu de împlinit prin puterea lor au devenit, prin iubire, st ă pâni peste toate. Pe de alt ă parte, aceast ă calitate o dobânde ş te „cel ce face voia Tat ă lui ceresc”, împlinin d cele cerute înainte, dup ă pilda Acelui Tat ă Care „face să ră sar ă soarele şi trimite ploaie şi peste cei buni şi peste cei r ăi” (Mt. 5, 45). Dar aceast ă preg ă tire, spre a ajunge la iubirea care st ă pâne ş te peste toate legile, nu o pot realiza oamenii dup ă ce S- a înă l ţ at Hristos la ceruri, decât prin Duhul Lui Cel Sfânt. În acest sens spune Mântuitorul că tre Nicodim: „Adev ă r, adev ă r zic ţie: de nu se va naş te cineva din ap ă şi din Duh, nu va putea să intre în Împ ă r ăţ ia cerurilor” (In 3, 5). Nu fă ră El le- a învins şi Fiul ca om, întâi ră bdând u - le ca urm ă ri ale slă biciunii aduse de p ă cate, apoi biruind îns ăş i treap ta ei culminan t ă , adic ă moartea. Vom vedea prin ce lucrare poate ajuta Duhul Sfânt biruirea acestor slă biciuni, şi poate ajuta pe om să ajung ă la starea de înviere, superioar ă legilor ap ă rute de pe urma pă catului. Deocam d a t ă să ar ă t ă m cum le- a învins Hristos, Care nu le- a avut de suportat fă ră voie, ca noi, ci le- a asum at şi supor tat de bun ă voie. De aceea alterna în via ţ a Lui actele de

65

putere cu cele de pă timire şi greut ăţ ile omene ş ti, ba uneori le unea într - un mod tainic. E o unire antinomic ă , care împac ă cele finite cu cele infinite, pentr u că exist ă totu ş i o înrudire a celor finite cu cele infinite şi cele finite se pot lă rgi ca să încap ă în ele cele infinite. Dumneze u cele îndu m n e z eie ş te Iată cele omene ş ti şi omul înomene ş te dum ne z eie ş ti

dum ne z eie ş ti, fă ră să le desfiin ţ eze. cum descrie unirea celor cu să vâr ş irea sau p ă timirea celor omene ş ti în Hristos, Sfântul Grigorie de Nazianz: „Omul de acum era necom p u s. Ceea ce era, a ră mas. Iar ceea ce nu era, a asumat. Era la început fă ră de cauz ă , căci care este cauza lui Dumne ze u? Dar şi mai târziu, El S- a nă scut pentru o cauz ă . Iar aceasta a fost: ca să te mânt uie ş ti tu, care - L jigne ş ti, care pentr u aceasta ta. min ţ ii, dispre ţ uie ş ti dum ne z eirea, fiindc ă a primit grosimea Căci, înso ţ in d u - Se cu trupul prin mijlocirea

Dumneze u S- a făcut omul de jos, fiindc ă s- a îmbibat cu Dumneze u..., ca să m ă fac atâta Dumneze u, cât Acela S- a făcut om. El s- a nă scut (Mt. 1, 16), dar era şi nă scut (Ps. 2, 7; Fapte 13, 33; Evr. 1, 5; 5, 5). Se na ş te din femeie (Gal. 4, 4), dar dintr - o fecioar ă (Lc. 1, 34- 35; Mt. 1, 20). Una dintre acestea Îl arat ă om, cealalt ă , Dumneze u. El se arat ă aici făr ă Tat ă (Mt. 1, 20), dar acolo fă ră mam ă (Ps. 2, 7). Amândo u ă sunt proprii dum ne z eirii. A fost luat în pântece (Lc. 1, 31), dar a fost cunoscu t de Prooroc, care era şi el purtat în pântece şi a săltat (Lc. 1, 41) în prezen ţ a Cuvânt ului pentr u Care a fost făcut. A fost învelit în giulgiuri (In 19, 40), dar leap ă d ă giulgiurile, sculând u - Se din mor mâ n t (In 20, 5- 7). A

48)”. dar a să turat mii (Mt. 3. 7). A fugit în Egipt (Mt.21). 35. 14. 2. Lc. 67.14). 2.20. 2. 29). 4. cit. 19. 2. 4. 16. 4. 14. 20. 3. 2). dar a desfiin ţ at p ă catele ca Dumnez e u (In 1. 11). „Cuvântul 29. 21). 11). Lc. căci El este pâinea de via ţă .d ă t ă toare şi cereasc ă (In 6. 24 24 Op. 1. A fost ispitit ca om (Mt. 2) şi închinat de magi (Mt.. 13.14) şi vestit de o stea (Mt. 21) ca om. 27).68. A treia cuvântare teologică ”.. deci ca să sfin ţ easc ă apele. p. dar a biruit ca Dumnez e u (Mt. de ş i a fost slăvit de îngeri (Lc.66 fost pus în iesle (Lc.. dar fug ă re ş te pe egipteni (Ieş. 2. A flă mânzit (Mt. 3. 2. Lc. 13 . . S. 4.a botezat (Mt.

Fiul. având la baz ă constitu ţ ia omului din spirit şi materie.67 6.Născut şi L. pentru a. comp u s din suflet şi materie. arat ă că materia nu este inapt ă de . Faptul acesta. dar nu deofiin ţă cu Sine şi deci nu printr . a creat şi o ordine material ă şi pe oamenii comp u ş i din spirit şi trup. compu s din suflet şi materie. Că zând oamenii din rela ţ ia iubitoare cu Tat ă l şi cu Fiul. SPIRIT ŞI MATERIE Dumneze u. fiindc ă aceasta ar relativiza pe Unul . MIJLOC DE ÎNFIERE ŞI ÎNDUMNEZEIRE A OAMENILOR. Dar voind să dea fiin ţă tuturor formelor de existen ţă . deci a creat şi materia şi lumea material ă ca un mijloc de unire şi de manifestare a iubirii lor. ÎNOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU. cu bun ă voin ţ a Tat ă lui Care a creat pe om dup ă chipul Lui. dar depen d e n ţ i în mod accent uat de voin ţ a prin care vor să . ca să fac ă nepieritoare unirea uman ului. a creat pe oameni ca chipuri ale Fiului Să u. care nu ar mai men ţ ine o deosebire între Dumne ze u şi lume.şi extinde iubirea pă rinteasc ă şi la al ţ i fii. creând prin Cuvântul şi Fiul Său Unul Nă scut toate (In 1.a fi format ă prin spirit ca o sum ă de organe prin care să se manifeste bog ăţ ia de activit ăţ i ale spiritului.a făcut şi El om. dar ră mânâ n d şi Dumneze u. cu Dumne zeirea.o lege intrinsec ă . S. prin nemanifesta rea tă riei voin ţ ei lor fa ţă de materie. 3).şi manifeste iubirea.ar supune pe Dumneze u unei legi. dar şi tă ria spiritual ă . Dar omul fiind .

Pe larg descrie minunat a lucrare a lui Dumne ze u în univers. Aceasta înseam n ă că materia nu e creat ă de Dumneze u ca o form ă de existen ţă incapabil ă de. e bine să st ă ruim pu ţ in asupr a tainei prin care spiritul omenesc. Dar şi la început ul Genezei ni se spune că Duhul lui Dumne ze u se purta pe deasu p r a apelor. pe care o vom reda mai târziu. cu ordinea lui armonioas ă . deci prin Duhul Să u cel Sfânt.a . a fost creat şi e sus ţ inut de Dumne ze u. O rug ă ciune bisericeasc ă . un trup constituit de organe prin care să se manifeste El însu ş i ca Dumne ze u şi pe care să .l elibereze de moartea sub care a că zut prin p ă cat. 1). ni. Ps.şi fac ă El însu ş i materia. Dar ca să facem mai u ş or de acceptat aceast ă supre m ă tain ă . de exemplu. sau a universului şi toate le. adic ă a putut să . ne va vorbi despre rolul Duhului Sfânt în formarea universului format din aş tri care se arat ă oamenilor de pe pă mânt ca lumin ă . poate da materiei o form ă de trup capabil să fie organ al func ţ iilor lui multiple. 18. Aceasta înseam n ă că materia nu e creat ă ca o mas ă conda m n a t ă să ră mân ă amorf ă .68 creat ca o astfel de compo zi ţ ie prin Fiul lui Dumne ze u. 135. creat dup ă chipul Fiului lui Dumneze u. ca slă bire a spiritului şi ca să . prin sufletul asuma t. sau de.l spun adeseori şi Psalmii: „Cerurile spun slava lui Dumne ze u şi facerea mâinilor Lui o vesteş te t ă ria” (Ps.o unic ă form ă . Faptul că întreg universul material.l facă organul unei vie ţ i nemu ritoare şi deplin îndu m n e z eite. prin starea aprins ă în care se manifest ă materia unora din ei. se poate face şi El om.a fi făcut ă organ deplin adecvat al ipostas ului dum ne z eiesc şi deci al îns ăş i Treimii dum ne z eie ş ti.

în ţ elegându se din fă pturi. 28. 20). constituite în mari unit ăţ i planetare.a îmbr ă cat ca unul dintre ei” (Mt. în care Mântuitor ul însu ş i vede lucrarea în ţ eleapt ă a lui Dumneze u? „Iar de îmbr ă c ă minte de ce v ă îngriji ţ i? Lua ţ i aminte la crinii câmp ului cum cresc. Iar fizica mai nou ă a for ţ ele variate aflate în materie: mi ş carea.29). prin Cuvânt ul Său. de Care e nedes p ă r ţ it Duhul Său. 1. căldura. energia din atomi. Aceasta înseam n ă că chiar în materie sunt niş te puteri care pot fi folosite pentr u organizarea armonioas ă a universului de că tre Dumne ze u pentr u folosirea lui de către spiritul omenesc. Dar ştiin ţ a nu va putea vedea curând aceast ă în ţ elepciune în cele materiale.a folosit Dumne ze u chiar în facerea sau organizarea lumii. Astrono mia mai nou ă a descoperit un mare num ă r de corpu ri cere ş ti.abia chimia mai nou ă a vă zut num ă rul variat de atomi şi molecule variate în care se comp u n prin energiile ce. toate .. în toată slava lui. nu s. Căci cum s. În acest sens spune Sfântul Apostol Pavel că ra ţ iunile dum n e z eie ş ti se vă d în univers şi de ele s. bog ăţ ia de ierburi şi de flori. descoperit electricitatea.i atrag. De. adic ă veş nica Lui putere şi Dumne zeire” (Rom. unifor m ă . În ţ elepciu nea lui Dumneze u imprimat ă în univers a cunoscu t .. comp u s ă din atomi identici.ar fi prod us din atomi. „Cele v ă zute ale Lui se v ă d de la facerea lumii.o Sfânta Scriptur ă înainte cu mii de ani. 6. Nici Solomon. Elinii socoteau că materia e o mas ă unifor m ă .69 organizat Dumne ze u dup ă treptele în care cele superioare se puteau folosi de cele inferioare.

Ce mare tain ă e în puterea sufletului de a aş eza în ţ elesuri în ochii organiza ţ i pentr u aceasta.se între ele. Şi prin toate se manifest ă unitatea con ş tient ă a aceluia ş i subiect. plă mânii. să organizeze şi să foloseasc ă într . Dar e o minune la fel de mare că.se unele în jurul altora. descoperit ă prima dat ă de Newton. deci atr ă gându . dar într . stomacul. Iar Plank a stabilit prin teoria cuantic ă m ă rginirea ordinii materiale. toate legate între ele într . materia într . de a exprima voin ţ a sa prin glasul constr uit de organul vorbirii etc! De ce n.un trup propriu? Căci de unde ar avea sufletul capacitatea de a organiza atât de complex şi de unitar materia în organele trupului ce se întregesc. voite sau sim ţ ite ale sufletului omenesc? Tot Dumne ze u trebuie să fie prezent cu lucrarea Lui şi în aceast ă legă tur ă dintre sufletul omenesc şi materia atât de minu nat şi de corespu n z ă tor cu ele organizat ă a trup ul ui. Care a creat pe om dup ă chipul Lui. şi mai direct pentr u El.un trup şi servind scopurilor con ş tiente ale subiectului uman.un fel care le men ţ ine distincte. Cine poate explica aceast ă posibilitate a materiei de a fi organizat ă atât de variat şi de a putea servi ca mijloc de manifestare a variet ăţ ii faptelor gândite.un mod şi mai intim. E legea gravita ţ iei. sunt organizat e organele variate ale trupul ui: inima. dac ă nu din bog ăţ ia armonioas ă a ra ţ iunilor Logosului dum ne z eiesc? . organele sim ţ urilor.70 miş când u .ar putea atunci şi Fiul lui Dumne ze u. din mul ţ imea variat ă de molecule.

a putu t sim ţ i El însu ş i bucuria trans pa re n ţ ei Lui prin trup ul înviat. Fiul lui Dumneze u. mânc ă rurilor şi a odihnei în trupul material. având pe om ca centru con ş tient al ei. sau (şi plă cerile) plă cerea produ se de a în ţ ep ă turi.71 Poate fi dintr . exist ă o sim ţ ire a milei pentr u oameni şi în Dumne ze u.o întâm plare. şi cu siguran ţă că nici Tat ă l nu st ă nep ă s ă tor la aceast ă durere a Fiului Său. Căci nu cred că am putea spune că ipostas ul Cel Unul al lui Hristos st ă tea cu o parte a Lui nep ă s ă tor la durerile ce le pă timea. făcându . întregirea existen ţ ei inimii cu plă mânii. ca să .a putu t însu ş i într . Aşa cum mama simte în suflet durerea pentr u chinurile copilului. şi aceasta pentr u a sus ţ ine via ţ a con ş tient ă a sufletului în trup şi în cadrul universului întreg? Nu se dovede ş te în aceasta o ra ţ ionalitate superioar ă voit ă . culminate prin cuiele bă tute în el prin ră stignire. Şi astfel a putut ridica materia trupului deasup r a mor ţ ii. Fiul Lui Îşi tr ă ie ş te rolul de „Mielul lui Dumne ze u Cel ce ridic ă p ă catul lumii” ( In 1.i elibereze de ele. Iar mila nu exist ă fă ră o sim ţ ire. ce sufer ă jertfa în locul oamenilor pentru pă catele lor. cu ficatul. şi.un anumit fel durerile suferite cu trupul Să u. care a cugetat şi a organizat întreaga realitate a lumii. . cu stomacul.Se Subiect al trupului. Din bun ă tatea lui Dumne ze u nu lipse ş te mila. 29). mâng ă ierilor. îndrepta t prin aspira ţ ia lui spre legă tura cu Creator ul mai presus de lume? O mare şi minun at ă tain ă se arat ă şi în faptul că sufletul simte de şi el durerile lovituri. lipsit ă de con ş tiin ţ a unui sens şi scop.

prin faptul că era El însu ş i Fiul Unul . deci o atrac ţ ie contrar ă bucuriei spiritului de Dumneze u. şi primele ridicate la puritatea deplin ă prin ultimele. cele dum ne z eie ş ti.o Fiul lui Dumneze u. Pentru om îns ă materia trupului.ar fi deci un Dumneze u treimic. poate repreze n t a şi un prilej de sensibilitate plă cut ă . Spiritul divin înt ă rind legă tura spiritului uman cu El. Dar faptul că şi. arat ă că a creat El însu ş i pe om cu trup ul lui material. Aceasta a făcut . ca să nu se reduc ă totul la o esen ţă a lumii acesteia. în mod silit. Ridicarea omului din închisoarea naturii sale e posibil ă datorit ă faptului că exist ă un Dumneze u al Treimii. ci a făcut acestea şi săvâr ş ea minunile. un Dumne ze u care e Tată . Dacă n.Nă scut al Tat ă lui ceresc. prin voia Sa. supu s ă unor legi de origine inexplicabil ă . Care e Spirit pur. Numai o înt ă rire a legă turii spiritului uman cu Dumne ze u poate să facă şi din trup un mijloc de bucurie spiritual ă curat ă . în care se manifesta prin faptele trupul ui. Fiul lui Dumne ze u nu şi. fiind înzestrat ă cu o sensibilitate.a fi însu ş it ă şi folosit ă ca mediu de manifestare a Persoanei lui dum n e z eie ş ti. cu prec ă dere lucr ă rile dum ne z eie ş ti. prin mijlocirea unor fapte trupe ş ti. Fiu şi Duh Sfânt. în mod curat şi minunat. Iar putin ţ a acestei că deri a omului de la str ă muta rea în .a organizat El însu ş i prin suflet trup ul Lui din materie şi n.ar fi putut face aceasta.72 Desigur.a putut organiza cu voia Sa un trup omenesc şi lucra prin cele omene ş ti ale Lui.a manifestat prin acest trup faptele omene ş ti unite cu cele dum ne zeie ş ti. Şi ridic ă pe oameni la calitatea de fii prin har ai Tat ă lui ceresc. şi deci materia întreag ă în stare de . nu s.

sufer ă pentru ele pân ă şi moartea. datorat ă primirii puterii dum n e z eie ş ti în el. Îşi însu ş e ş te suferin ţ ele la care e supus trupul omului. crezân d că poate dezvolta m ă rginirea din sine şi din univers. o form ă de manifestare a puterii spiritului şi prin aceasta poate ridica trup ul din moarte. materia trup ul ui ajungân d intr ă astfel într . se împline ş te m ă rginirea cu setea de nem ă rginire a omului în voia lui Dumne ze u de a crea toate formele de existen ţă – deci şi cea comp u s ă din spirit şi materie – pentr u a le atrage pe toate în spiritualitatea Sa. în dialog iubitor cu Tat ă l. ră bdân d u . ci şi că El este înainte de tot ce are un început şi că toate cele ce au un început au venit la existen ţă . Aceasta e făcut ă posibil ă pe de o parte prin limitarea lui prin nem ă rginire. inclusiv moartea. şi în formele şi sim ţ irile ar ă tate în materie. slă bind în st ă pânirea materiei de că tre spirit.l face pe om incapabil de ea. Omul. El ia astfel asupra Sa urm ă rile pă catelor noastre. face din ră bdarea lor. Fiul lui Dumne ze u. Dar şi calitatea Fiului de Cuvânt ne poate deschide unele în ţ elesuri ale înăl ţă rii omului. aduse de întrupare a Lui. inclusiv a mor ţ ii.73 iubirea lui Dumne ze u nu poate fi vă zut ă într .un proces de desco m p u n e r e.o neputin ţă a lui Dumne ze u de a. Dumne ze u voieş te să se vad ă frum u s e ţ ea iubirii sufletului creat fa ţă de El. dar învinge aceast ă slă biciune a materiei. luând trup ul. la moarte.le fă ră să le despar t ă de Dumne ze u. dar. Astfel. Expresia Sfântului Evanghelist Ioan: „La început era Cuvântul” înseam n ă nu numai că Fiul lui Dumne ze u e fă ră început şi Persoan ă dum ne zeiasc ă asemenea Tat ă lui.

74 prin El. El însu ş i tr ă ie ş te în Sine puter nic. bazat pe tr ă irea de că tre Fiul întrupa t a cererii de angajare a Lui. angajarea perfect ă fa ţă de Tat ă l şi o întip ă re ş te aceasta şi umanit ăţ ii Sale. Căci aş a cum Fiul tr ă ie ş te în Sine cererea de angajare a Tat ă lui. ca asigurare a iubirii Lui şi pe ră spu ns ul asigurator al Lui. ceea ce înseam n ă asigur ă ri reciproce ale iubirii. dar şi că El – ca Cuvânt al Tat ă lui – este angajat într . implicând şi o asigurare a iubirii Sale de angajare iubitoare fa ţă de altul şi trebuin ţ a ră spuns ul ui angajant al celuilalt. deplin angajat fa ţă de Tat ă l. iar angajarea aceasta se întinde şi la ceilal ţ i oameni care cred în El ca în Fiul lui Dumne ze u. Fără rela ţ ia interpers o n al ă n. Iar supre m ul izvor al acestei cereri angajatoare şi .o armonie aş a cum sunt ra ţ iunile lor din El. ca Fiu dum ne z eiesc. care implic ă asigurarea pre ţ uirii şi iubirii Tat ă lui şi ră spu ns ul angajator sau asigurator al iubirii Fiului.ar exista aceast ă cerere de angajare şi ră spuns ul la ea prin asigurarea proprie. El extinde cererea de angajare şi a oamenilor. sunt uni ţ i şi între ei. Aşa sunt atra ş i şi oamenii în rela ţ ia iubitoare a Treimii. Deci înseam n ă că fiecare are în cuvânt ul să u o cerere. ca să le comu nice şi lor aceast ă angajare. fiind atra ş i în angajarea Fiului fa ţă de Tat ă l. extins şi în umanitatea Lui. şi că toate sunt organizate dup ă un cuvânt sau o ra ţ iune a Lui. când ei îşi slă besc acest angajam en t fa ţă de Tat ă l. aflând u .se toate într . din partea Tat ă lui. Şi de aceea.un ră spu n s etern iubitor fa ţă de Tat ă l şi ca atare angajeaz ă împreu n ă cu El fa ţă de Tat ă l şi pe oamenii crea ţ i dup ă chipul Lui ca cuvinte sau prin cuvintele lor. Dar. se face El însu ş i şi om.

Treimea este existen ţ a supre m ei asigur ă ri a iubirii. . asigurare pornind de la Tat ă l şi ră spu n z â n d prin Fiul.75 ră spu ns ul angajator este în Treime.

primind într . Dar.Tu poate aduce o not ă nou ă . la rândul Ei. care e primul mod de iubire. că tre Care se îndreap t ă iubirea dintre Tat ă l şi Fiul şi Care. . Dar cu judecata aceasta s.l pe primul cu toată infinitatea Ei. de ce n. se bucur ă cu fiecare dintre ei şi celălalt.o nou ă eviden ţă importa n ţ a ei. Şi vedem chiar în noi.ar putea spune că Tat ă l fiind infinit şi Fiul. că un altul decât eu şi tu ne aduce un mod nou şi sporit de iubire şi deci de bucurie. Dar bucuria real ă o dă alt ă con ş tiin ţă atent ă la ea. sporind u . sporit ă . fă ră început şi fără sfâr ş it. SFÂNTA TREIME. Simplul fapt că e o alt ă Persoan ă decât cele dou ă aflate în rela ţ ie de Eu. dac ă infinitatea unei Persoane cere pentru iubirea care dă fericire şi o alt ă Persoan ă . iubirea aceasta se arat ă des ă vâr ş it ă . în iubirea dintre cele dou ă . IUBIREA DESĂ VÂRŞITĂ ÎN SINE ŞI M Ă NTUITOARE A NOASTRĂ Dacă iubirea între Tat ă l supre m şi numai Tat ă al unui unic Fiu ni se descoper ă în cea mai înalt ă iubire. nu mai e lips ă de o alt ă Persoan ă pentr u a aduce ceva nou în iubirea Unuia fa ţă de Celălalt. infinit. care sunte m dup ă chipul dum ne z eiesc. Nu infinitatea în sine dă bucuria iubirii. ci repre ze n t a r ea ei de că tre o alt ă persoan ă decât cea proprie. s. Desigur.ar cere infinitatea iubirii Lor. existând tot din eternitate şi o alt ă Persoan ă .ar putea afirma şi că o singur ă Persoan ă dum ne z eiasc ă îş i este suficient ă în infinitatea ei pentru fericirea proprie. lipse ş te bucuria.76 6. Unde lipse ş te con ş tiin ţ a.

a ad ă uga la eu . sau într . cu atât ne iubim şi unul pe altul.tu. Poate în acest sens.o legă tur ă . P. sau ca să vedem că dou ă Persoane nu epuizea z ă toat ă posibilitatea iubirii. chiar în planul infinit. Nu putem să uit ă m de un el. cu cât ne iubim mai mult unul cu altul. aflând u . ci chiar într . col.77 Iubirea între eu .tu. Noi sim ţ im 25 Epistola către Serapion.G. sau bucuria unuia de altul spore ş te când e înso ţ it ă de bucuria unui al treilea. 589.ne în rela ţ ie de eu. În acest sens. sim ţ im şi iubirea fa ţă de el. lega ţ i ca eu. şi odihnin d u . 75) vom da tot textul din care am luat acest citat. sau când bucuria celor doi tr ă ie ş te bucuria comun ă de un al treilea. continuâ n d lucrarea Fiului. vrea să se extind ă spre altă persoan ă . oamenii. sau invers: cu cât tr ă im doi inş i. Sfântul Grigorie Palama precizeaz ă că aceast ă calitate de Duh al Adev ă rului şi al În ţ elepciunii – şi am putea ad ă uga că şi calitatea de Mângâietor – nu o îndepline ş te Duhul numai pentru oameni. . Sfântul Atanasie al Alexandriei a spus: „Iar Domnul a spus că Duhul este Duh al Adev ă rului şi Mângâietor: prin aceasta a ar ă tat că în Duhul este Treimea des ă vâr ş it ă” 25 . un el. ci e nevoie şi de a treia. Mai încolo (p. ci: „De El se folose ş te şi Cuvânt ul şi Fiul preaiubit al Tat ă lui fa ţă de Nă scă tor.L ca împreun ă ieşit din Tat ă l.Se în El prin unitatea firii”. dar avându .o unitate cu cele dou ă . chiar prin necesitatea limbii de .tu .tu. 26. Trăim acest fapt şi noi. pe un al treilea mai mult. care e şi ea nu numai într . pentr u a vedea cum Sfântul Grigorie de Palama vede pe Duhul pe Duhul ca pe Cel ce este necesar pentr u plenitu dinea iubirii şi a bucuriei în Dumne ze u.o unire. Poate că.

nu exist ă subiect al adev ă rului” 26 .78 trebuin ţ a să fim iubi ţ i de al treilea şi să iubim pe al treilea. Dar şi cel de . Chiar fiin ţ a divin ă trebuie să tr ă iasc ă în deplin ă mul ţ u mire. 4 Briefe in „Ostliches Christentu m”.. am sim ţ i că ne . 1925. să am şi pe altul care te iube ş te împreu n ă cu mine. 36. Dacă am fi numai doi. Con ş tiin ţ ele proprii a dou ă persoane sunt subiecte care dau şi primesc iubirea.al treilea vrea să ne vad ă uni ţ i în iubirea fa ţă de el. Iubirea are drept baz ă con ş tiin ţ a unei alte persoa ne. . sau în iubirea lui fa ţă de noi. II. În afar ă de trei nu exist ă confirm ar e (în adev ă r). Infinitatea esen ţ ei unei persoane nu m ă mul ţ u m e ş te prin iubirea ei. München. ci vreau să fie înso ţ it în iubirea lui fa ţă de mine şi de un al treilea (de un el). inseparabil de el. precu m ea vede în con ş tiin ţ a mea iubirea mea. în rela ţ ie de trei con ş tiin ţ e personale.. şi tu al meu voieş ti la fel. eu nu pot exista în afara rela ţ iei cu tine şi tu în afara rela ţ iei unui orizont care ne confirm ă . Simt că aceasta nu e toat ă (iubirea) realitatea. oricât ar fi de infinit. Eu nu vreau să fiu iubit numai de unul (de tu ). Numai în unitatea celor trei prime ş te fiecare o unitate absolut ă . De ea vă d condi ţ ionat ă iubirea ei. p. şi cu cât îl iubim mai mult împreu n ă . cu atât ne iubim şi noi mai mult. Teologul rus Pavel Florensky nume ş te în felul urm ă tor adev ă rul despre num ă rul trei: „Voi fi întrebat: de ce exist ă tocmai trei ipostas u ri? Eu vorbesc de num ă arul «trei» ca de unul imanen t adev ă rului. 26 Der Pfeiler und die Grundfeste der Wahrheit.ar lipsi ceva din realitate.

ceea ce. alteori Fiul pe Tat ă l. Deci toat ă . prin urmare. arat ă pe Tat ă l iubind deplin pe Fiul însu ş i şi pe Fiul iubind pe Tat ă l însu ş i. din Trei des ă vâr ş i ţ i”.L iube ş te pe Fiul decât în Duhul. De aceea şi Tat ă l nu . dar ar ă tând iubirea Lui deosebit ă fa ţă de fiecare în raport cu iubirea lor între Ei. ajunge un singur El care să complete ze iubirea ce o aş tept şi care să ne mul ţ u m e a sc ă cu iubirea pe care ne. şi a fiecă ruia dintre Ei fa ţă de El. dat ă fiind infinitatea persoanelor. ca fii duhovnice ş ti.o arat ă . că uneori Tat ă l descoper ă pe Fiul. De aceea. Ci trebuie să fie o Persoan ă de alt ă categorie. şi pe Duhul. Dar al treilea în Dumne ze u nu poate fi ca al doilea. ca să fie vă zut aş a dup ă ce Se va întrupa Fiul şi în noi. Astfel. şi Fiul. Aceasta ar ar ă ta pe Fiul neatr ă gând iubirea integral ă a Tat ă lui. Fiecare cuprin de şi descoper ă adeseori nu Eul să u. Duhul îi înt ă re ş te în unitate prin iubirea Lui şi Ei se înt ă resc în unitate prin iubirea fa ţă de El. chiar prin felul în care îşi prime ş te subzisten ţ a de la Tat ăl. El face pe Fiul şi mai iubit de Tat ă l şi pe Tat ăl şi mai iubit de Fiul. „Vezi. zice Sfântul Vasile cel Mare. deosebit ă . Sau Fiul e vă zut în Duhul.I iubeasc ă pe Amândoi. ci pe ceilal ţ i. ca fra ţ i duhovnice ş ti. în fiecare ipostas se pot vedea celelalte. Duhul une ş te şi mai mult pe Tat ă l şi pe Fiul. şi invers. deci Fiu.L face să fie şi El iubit de Amândoi şi El să . decât în Fiul. şi deci pe noi. Nu se trece dincolo de iubirea între Tat ă l şi Fiul prin Duhul.79 Iar la Dumne ze u. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Treime des ă vâr ş it ă . Care.

Duhul Îl arat ă mai mult pe El. Duhul repre zin t ă întoarcerea Dumne zeirii în Sine. dar tr ă it ă în unitate deplin ă . căci Duhul e mereu în Tat ăl şi Fiul.” 28 În cele trei Persoane dum ne z eie ş ti este pluraritatea în unitate. În Dumne ze u Trei e totul. că ceva lipse ş te. dar dep ăş indu . s. 35.ar vedea că cineva ră mâne mereu afar ă .ar fi totul în aceast ă rela ţ ie direct ă neîncetat ă . nici să se reverse la nesfâr ş it. Fără să anuleze acest mod.G. P. cartea VI. ca matc ă interpers o n al ă a Dumne zeirii infinite. iar dup ă ce învie şi Se înal ţă Fiul. În cele trei e totul în rela ţ ie direct ă . col. se hot ă rnice ş te ca Treime (căci aceasta este prima care dep ăş e ş te doimea). Ar ră mâne mereu un El exterior. n.se doimea (fiindc ă e mai presus de materie şi form ă . col.G. S. sau iubirea deplin ă .ar vedea că nu e totul. realizat ă în amân do u ă formele. P.80 Dumnezeirea ţ i se arat ă uneori în Tat ă l. Oratio de Pace. 29. arat ă El mai mult pe Duhul. din care sunt corpurile). ca să nu fie Dumnezeirea nici strâm t ă . rela ţ ie între Persoane. iar ăşi.se din pricina bog ăţ iei ei. sau Duhul Îl descoper ă sub un acoper ă mânt sim ţ it ca atare. . făcând pe Fiul chiar mai sim ţ it şi mai eficient în lucrarea Lui. 1160 D. În dou ă Persoane. 756. Idem. alteori în Fiul şi în Duhul. pân ă ce Fiul este pe pă mânt. Dumnezeirea se arat ă prin Duhul ca struct ur ă . aş a zicând readu n a rea Ei pe planul modului de existen ţă în comu niu n e person al ă .” 27 De aceea. „Căci mona d a mi ş cându . Dacă ar fi patru. evitând atât lipsa de „genero zitat e” 27 28 a fiin ţ ei încuiate ermetic în întunericul Contra lui Eunomiu.

Atât primul fapt. . supu s ă unor legi oarbe. spre a Se odihni în Fiul. aflându . dar şi cum Hristos e în legă tur ă cu Duhul. E forma activă rii practice sau a prelungirii în noi a ceea ce a făcut Hristos pentr u noi în cur ăţ irea de patimi. chiar prin pă timire. Aceast ă legă tur ă între lucrarea lui Hristos şi a Duhului se arat ă chiar în felul venirii la subziste n ţă a Duhului. cât şi cel de . neiubitoare. Cum lucreaz ă Duhul în to ţ i ). deci spre spiritualizarea trup ului. incapabil ă de crea ţ ie. prin purcederea din Tat ă l. poate fi şi Hristos prin El.81 existen ţ ei imperso n ale. şi în înaintarea spre înviere. Vom vedea în alt capitol cum Duhul ne pune pe fiecare în legă tur ă cu Hristos.Se în Duhul. Dup ă înal ţ area Fiului.al doilea ar umple totul de o esen ţă neliber ă . lipsit ă de sens. nici pretutin de ni. cât şi dezor dinea pluralit ăţ ii infinite ca num ă r. panteist ă . când oamenii nu .L pot vedea nici în spa ţ iu m ă rginit. Care poate fi prezen t pretutin de ni. Duhul iradiaz ă pretutin de ni din trupul înviat al lui Hristos (la Sfântul Vasile.

PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT DIN TAT Ă L ŞI ODIHNA LUI ÎN FIUL. dar n.i lipse ş te. Dar este o deosebire de ar ă tare. ar fi tot Fiu. ce este nena ş terea Tat ălui şi eu îţ i voi explica ce este na ş terea Fiului şi purcederea Duhului.constan tino p olitan Biserica a spus despre El: „Care din Tat ă l purcede”. 11) 29 . pentru a fi Fiu? Căci dac ă nu i. „A cincea cuvântare teologică”. De aceea şi în Simbolul niceo .ar fi lipsit ceva. sau de rela ţ ie întreolalt ă . Şi vom delira amân d oi ţ inând a str ă bate tainele dum ne z eie ş ti” (In 20.. Părin ţ ii au ţ inut să accent ue ze că purcederea Duhului din Tat ă l este altceva decât na ş terea Fiului. cu deosebirea între luarea Evei din Adam şi na ş terea lui Set. p. 8. cit. 26). TEMEI AL IUBIRII DESĂ VÂRŞITE ÎNTRE TAT Ă L ŞI FIUL ŞI AL ÎNFIERII NOASTRE PRIN DUHUL Iisus Hristos spune de Duhul Sfânt că purcede din Tat ă l şi El va trimite celor ce cred în El (In 15.mi tu. 99. 9. Ibidem .I lipse ş te. . iar altul vine în alt mod la existen ţă ? Dar cum? Eva şi Set nu vin din acela ş i Adam? Din care altul? Şi 29 30 Op. Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Dar ce este purcederea? Spune . 98. Şi aceasta a produs şi o deosebire de nume” 30 . Noi spune m că nu .au voit să precizeze în ce const ă ea. Dar exemplificân d deosebirea între na ş terea Fiului din Tat ă l şi purcederea Duhului. „Ce. ca să spune m aş a. Căci Dumne ze u nu are lipsuri. Duhului deci. p. zic ei.82 8. tot Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Nu se poate spune de acela ş i că unul e nă scut din ei (Adam şi Eva).

iar celălalt nă scut. Dar tot Părin ţ ii au ţ inut să accentue z e că Duhul. care scrie în alt 8. se odihne ş te în Fiul. să ascult ă m pe dum n e z eiescul Damaschin. Aceast ă „odihn ă ” a Duhului în Fiul pune într . ca dintr . . 33.101. 11. Căci. legă tur ă pe care catolicism ul a socotit în mod gre ş it că o poate afirma identificând purcederea Duhului din Tat ă l cu purcederea din Fiul. spune că aceasta e o dovad ă că. Căci sunt oameni.lea din capetele dogmatice: «Credem şi în Sfântul Duh. Duhul se odihne ş te peste El.au săvâr ş it pentr u întrupar ea Fiului. Şi totu ş i amând oi sunt oameni identici întreolalt ă . Sfântul Grigorie Palama continu ă : „Şi ca să nu socoteasc ă cineva că acestea s.81.Se din cer „şi ră mânân d peste Fiul”.un singur principiu (tanqua m ex uno principio ). Sfântul Grigorie Palama. Cuvinte dou ă zeci şi patru pentru purcederea Sfântului Duh . Buză u. p. nici Dumneze u?” 31 . purcezân d din Tat ă l.se pe m ă rturia Sfântului Ioan Botez ă torul. Vei înceta deci să lup ţ i împotriva Duhului afirmân d sau că e numaidecât nă scut. considerâ n d .au scris şi s. Şi el arat ă şi pe Sfântul Ioan Damaschin cugetân d astfel. p. şi înainte de întru parea Fiului. Care din Tat ă l purcede şi în Fiul se odihne ş te»” 32 . bazân d u . La Iosif Vrienie.o ca un act al 31 32 Ibidem .83 sunt amân d oi nă scu ţ i? Nicidecum! Dar ce sunt ei? Eva e luat ă din Adam. 100 . 80. Nimeni nu va nega. că a vă zut pe Duhul pogorân d u . dup ă ce aminte ş te locul din Evanghelia dup ă Ioan 1. 1832. „Cuv. ceea ce ş terge în acest act deosebirea între Tat ă l şi Fiul. sau că nu e nici de o fiin ţă .o legă tur ă pe Duhul şi cu Fiul. I”.

primin d u . El e bucuros că Tat ă l trimite Duhul Său spre El şi. face să se vad ă pe Sine ca o altă Persoan ă prin care îşi arat ă iubirea Sa fa ţă de chipul Său. Căci îi place Tat ă lui însu ş i să Se odihneasc ă peste Fiul prin Duhul purces spre El. În acest sens Sfântul Grigorie Palama spune: „Iar acest Duh al Cuvânt ului supre m este ca o iubire negr ă it ă a Născă torului fa ţă de Cuvântul 33 nă scut în mod negr ă it. prin faptul că.Şi arat ă .Se pe Sine.i ar ă ta cuiva direct iubirea ta e o bucurie pentru acela.i comu nica şi participarea altuia la iubirea sa e o bucurie şi mai mare pentru acela.84 fiin ţ ei lor comu n e. Ymca Press. nu ca un act care men ţ ine pe Tat ă l ca Persoan ă deosebit ă de Fiul. Antropologia Sfântului Grigorie Palama . Sfântul Grigorie Palama spune de fapt urm ă toarele: „Şi Însu ş i Cuvântul preaiubit şi Fiul lui Dumneze u Se întoarce spre Nă scă torul prin Duhul Sfânt. îşi na ş te un chip al Să u. Ciprian Kern. Dar a. prin faptul că. gândind u .Se pe Sine ca Tat ă iubitor al Fiului. numai El poate fi şi originea iubirii fa ţă de Fiul şi a Fiului fa ţă de El.L. 356). şi bucuria Lui fa ţă de Tat ă l. De El se folose ş te şi (În traducerea Arhim. Fiul nu poate ră mâne decât Fiu şi în aceast ă rela ţ ie de iubire şi de bucurie ce exist ă între Tat ă l şi Fiul din eternitate. gândind u . A.Se împreu n ă cu El în Sine” 33 . Dacă Tat ă l este originea Fiului. odihnin d u . p. Duhul e trimis de Tat ă l peste Fiul ca o fapt ă a iubirii Lui fa ţă de Fiul. Dar Fiul nu ră mâne pasiv sau nep ă s ă tor în aceast ă aten ţ ie iubitoare a Tat ă lui fa ţă de El. . Paris. ca iubire. şi are Duhul Sfânt prin Tat ă l. „Odihna” Duhului purces din Tat ă l peste Fiu o socote ş te Sfântul Grigorie Palama ca dovedind iubirea Lui fa ţă de Fiul.

iubitoare cu El fa ţă de Fiul. Pe Acesta Fiul îl are şi El ca Duh al Adevă rului şi al În ţ elepciunii şi al Cuvânt ului şi prin El se bucur ă împreu n ă cu Tat ă l. Duhul arat ă (pune în des ă vâr ş ita eviden ţă ) Fiului pe Tat ă l şi Tat ă lui. . împreu n ă . pe Fiului. 242. 267. ci Duhul se constit uie ca legă tur ă iubitoare des ă vâr ş it ă între Tat ă l şi Fiul. 36 Iosif Vrienie. El nu e numai o sim ţ ire a Tat ă lui. ca iubitor.iubitoare a Tat ă lui cu Fiul. 257. Patriarhul Constantinop ul ui (1283. sau str ă luce ş te din Fiul” 35 .G. în care Tat ă l nu înceteaz ă să Se arate ca Tat ă şi Fiul. Care se bucur ă de El”34 . Şi acest rol Îl prime ş te Duhul şi în Fiul.iubitor al Duhului cu Tat ă l şi cu Fiul se arat ă şi în faptul că Duhul nu e numit niciodat ă singur. având bucuria de o alt ă Persoan ă purceas ă din El. şi invers. cit. Acest rol de împreun ă . şi o sim ţ ire a Fiului. Dar aceasta nu înseam n ă că Duhul e mai pu ţ in Persoan ă ca Tat ă l şi ca Fiul. op. Duhul e trimis spre Fiul ca Persoan ă împreu n ă . 260. ca să fie drept urmare o Persoan ă împreun ă . ca Fiu 36 . Aceasta se arat ă spunân d u . purcezâ n d din Tat ă l. Tat ă l îşi arat ă iubirea des ă vâr ş it ă fa ţă de Fiul. Care Îl purcede. E o reciprocitate. dar având u .se că Duhul. Aceasta se arat ă şi în 34 35 Ibidem . 240. Prin aceast ă str ă lucire.85 Cuvântul şi Fiul preaiubit al Tat ă lui fa ţă de Născă torul Lui. 142.L ca împreu n ă ieşit din Tat ă l şi odihnind u .Se în El prin unitatea firii. 286. P. „Se odihne ş te peste Fiul. Grigorie Cipriotul. cum e numit Tat ă l fa ţă de Fiul. col. spre a fi şi Tat ă l o ţint ă a Duhului.iubitoare a Fiului de că tre Tat ă l. Prin purcederea Duhului nu se constit uie de că tre Tat ă l o Persoan ă ca ţ int ă proprie a Sa.1289).

că nici Fiul nu e nă scut pentru a fiu purces Duhul peste El. Duhul nu e un al Treilea. nici în sensul de un alt Nă scut. De aceea spune Sfântul Grigorie de Nazian z în . iar Duhul. Duhul e în Tat ă l. dar ca un Fiu fa ţă de Tat ă l. nu ca un alt Tat ă. ca să se poat ă spune apoi că peste Fiul nă scut Se odihne ş te Duhul purces. Care iube ş te pe Fiul. Tat ă l este împreu n ă cu Duhul în ..ar mai referi la Fiul. men ţ inân d calitatea lor distinct ă de Tat ă şi Fiu. nu invers. ci şi prin faptul că Fiul e nă scut şi Duhul purces de Acela ş i Tat ă. nici în sensul de un El. purces. Iar deosebirea între Fiul şi Duhul e numai că Unul e Născut. căci atunci nu L. În acest caz n. şi mai spune m că Fiul sau Tat ă l ne dau pe Duhul.86 faptul că noi spune m că iubim pe Duhul prin Tat ă l sau prin Fiul. ci Duhul ar lua o pozi ţ ie indepen d e n t ă . Pe Duhul Îl refer ă Tat ă l la Fiul Său unic. ca o Persoan ă care se bucur ă şi El împreun ă cu Fiul de Tat ăl. pentr u că voie ş te să aib ă pe Cel peste Care vrea să Se odihneasc ă Duhul Lui. Nu e corect nici a socoti că Duhul este purces de Tat ă l pentr u că este Nă scut Fiul. ca o Persoan ă ce se bucur ă împreun ă cu El de Fiul şi Se odihne ş te pornind din Tat ă l în Fiul. Care se află închis în rela ţ ia dintre ceilal ţ i Doi. Duhul tr ă ie ş te iubirea între Tat ă l şi Fiul.Cuvântul teologic 31” că Fiul şi Duhul Sfânt sunt uni ţ i nu numai prin fire. Dar e firesc să se aminteasc ă întâi de na ş terea Fiului. Dar pe Duhul nu .ar mai vedea pe Tat ă l ca Tat ă .L mai na ş te Tat ă l ca Fiu aparte. ca eviden ţ iere a iubirii Lui absolute fa ţă de acest unic Fiu. Dar totu ş i Duhul e purces pentru a Se odihni peste Fiul şi Fiul e nă scut de Tat ăl.

mai ales să ne rug ă m lor.Prive ş te şi Tu cum m ă mul ţ u m e sc de aceast ă împreu n ă iubire a Mea de că tre Tine împreu n ă cu Duhul.. Pot să Te iubesc şi Eu ca Fiu.Vezi. Nici Tat ă l şi nici Fiul nu vorbesc .Le în calitatea lor distinct ă . Duhul Adev ă rului. ci împreun ă cu El”.Le. sunt Trei Persoane. şi Fiul este şi El.87 iubirea Fiului. Atât Fiul. ci câte aude va vorbi şi cele viitoare v ă va vesti” (In 16. chiar şi când vorbesc cu noi. De aceea am spus că Duhul nu este un „El” de Care vorbesc Tat ă l şi Fiul. dar acum nu le pute ţ i purta. nu singur. Îns ă aceasta nu . pe Tine. .L şi pe celălalt în El.Înc ă multe am a v ă spune. Tat ă l şi Fiul se unesc mai mult ca Tat ă şi Fiu prin Duhul. unind u . cât Te iubesc de mult pe Tine. Dacă Tat ă l purcede pe Duhul pentru a spori bucuria Lui fa ţă de Fiul şi Fiul se na ş te din voin ţ a Tat ă lui de a Se bucura de El împreun ă cu Duhul.13). ci fiecare vorbe ş te în mod nedes p ă r ţ it de ceilal ţ i doi. împreu n ă cu Duhul dă ruit Mie de Tine. ca Duh al Tat ă lui.. spune Tat ă l. având şi pe Duhul care se bucur ă împreun ă cu Mine de Tine?” Şi Fiul ră spu n d e: . v ă va călă uzi la tot adev ă rul. datorit ă faptului că are pe Duhul de la Tat ă l împreu n ă .iubitor. sau este în fiecare.. dar şi înt ă rindu . ci Le une ş te pe amând o u ă . Fiului. Iar când va veni Acela.a folosi Tat ă l şi pe Duhul pentr u iubirea dintre ei arat ă şi mai mult iubirea între ei şi unirea lor. căci nu va vorbi de la Sine. dar şi pe Tat ă l. Faptul de . dar a treia nu st ă la o parte de cele dou ă .L opre ş te pe Duhul să ne vorbeasc ă şi El însu ş i nou ă şi să ne inspire să vorbim cu Tat ă l şi cu Fiul. 12. Iisus le spune ucenicilor: . cât şi Duhul vorbe ş te avându .

pe Duhul când vorbe ş te cu Tat ă l. cât şi al Fiului. Fiecare din cele trei Persoane dum ne z eie ş ti este unit ă cu Celelalte dou ă nu numai prin firea lor comun ă . Duhul este al Lui pentru că Se odihne ş te în El. prin faptul că e purces din El. Duhul este numit şi Duh al Tat ă lui şi Duh al Fiului: al Tat ălui. Fiul îşi arat ă toat ă iubirea fa ţă de Tat ă l. ca având ceva din existen ţă de la El. Tat ă l îşi arat ă toat ă iubirea fa ţă de Fiul şi numai prin Duhul. ci Tat ă l are în Sine pe Duhul când vorbe ş te cu Fiul şi Fiul. ca purcez ă tor al Lui spre Fiul înspre Care purcede. Dar Tat ă l nu este numit Tat ă al Duhului. sau Fiul e unit cu Tat ă l prin faptul că e nă scut de Tat ă l şi are pe Duhul purces de la Tat ă l odihnin d peste El. duhul este unit cu Tat ă l. în sensul că are ceva de la Duhul. To ţ i trei sunt neîncetat uni ţ i. a unuia prin na ş tere. . dar Duhul este numit atât Duh al Tat ă lui. dar numai în Duhul se des ă vâr ş e ş te Treimea ca existen ţă şi prin aceasta este Cel ce duce la o ultim ă unitate pe Tat ă l şi Fiul. dar şi când vorbesc cu noi. Tat ă l une ş te pe Fiul şi Duhul Sfânt ca origine a ambilor. Duhul este al Tat ă lui şi al Fiului în sensul că în existen ţ a Lor se împline ş te Treimea. a celuilalt prin purcedere spre Fiul. prin faptul că Se odihne ş te peste El.88 despre Duhul ca de un al treilea în afar ă de ei. Tat ă l îşi activeaz ă toat ă iubirea de Tat ă fa ţă de Fiul şi Fiul. Numai prin Duhul. la fel. ci şi prin propriet ăţ ile lor personale. Numai prin Duhul. şi cu Fiul. nici Fiul nu este al Duhului. Fiecare une ş te pe ceilal ţ i doi. având existen ţ a legat ă de Amândoi. Aşa cum Fiul este al Tat ă lui.

L comu nice şi nou ă . iubirii Tat ă lui. dar şi pe Fiul. şi în acest caz n. În Sfânta Scriptur ă se afirm ă adeseori că Iisus Hristos. Şi pentru că sunte ţ i fii. Sfântul Apostol Pavel spune: „Iar când a venit plinirea vremii. Părinte” (Gal. ca Frate al nostr u în Tat ă l. ca Fiu. care strig ă: Avva. 4. fiind iubi ţ i de Tat ă l ca Fiul Său şi iubind şi noi pe Tat ă l ca Tat ă al nostr u. a trimis Dumne ze u pe Fiul Să u… ca să dobândi m înfierea.l are „el” în realitatea (rela ţ ia) dintre eu şi tu . Dar din Fiul nu L. împreun ă cu Fiul.6). Ceea ce spune în locul amintit din . a trimis Dumne ze u pe Duhul Fiului Să u în inimile voastre.89 Purcederea Duhului din Tat ă l spre Fiul şi str ă lucirea Lui din Fiul spre Tată l se reflect ă şi în faptul că noi primim pe Duhul de la Tat ă l prin Fiul şi pute m fi făcu ţ i fii iubitori ai Tat ă lui.am avea pe Duhul ca fiind al Lui. ca să ră spun d e m şi noi. Fiul are şi ca om pe Duhul iubirii de la Tat ă l. 4. De aceea când Se face şi om. sau pentr u aceast ă lucrare. Aceasta ne încadrea z ă şi pe noi în iubirea dintre Tat ă l şi Fiul. Poate că acest rol se arat ă în parte şi în rolul ce. Astfel.ar comunica nici nou ă pe Duhul ca Duh de fii. ca să ni.am avea produs ă în noi iubirea de fii ai Tat ă lui şi de fra ţ i ai Fiului. Fiecare îl avem pe acela în noi. ne face prin Duhul Său fii ai Tat ă lui ceresc. făcut Frate al nostr u prin întru p are. ca Unul ce purcede din Tat ă l cu acest scop. şi ca Fiu al Tat ă lui nu ne . ceea ce face ca şi noi să ne iubim unii pe al ţ ii ca fii ai aceluia ş i Tat ă şi fra ţ i ai aceluia ş i Fiu al Tat ă lui. şi astfel iubirea dintre noi este mai mare. împreun ă iubitor. Deci Duhul sus ţ ine în Fiul din eternitate dragostea de Fiu fa ţă de Tat ă l.

de a spune lui Dumneze u „Tat ă”. În felul acesta.L trans mit ă şi nou ă . Fiul întrupa t este Cel ce strig ă împreun ă cu noi. ci ne şi rug ă m Tat ă lui şi Fiului. Dar totu ş i ne d ă m seama că. dac ă nu s. ci şi al Tat ă lui. sau şi Fiul se roag ă o dat ă cu Duhul în noi. Duhul se une ş te atât de mult cu noi. „Avva. 14 . Dar prin Duhul nu spune m Tat ă lui numai: „Avva. Dar aceasta înseam n ă că şi în Fiul neîntr u p a t Duhul Fiului este nu numai al Lui. ne dă şi puterea să cerem ajutorul Lui: „De asemenea şi Duhul vine în ajutor slă biciunii noastre. adic ă primit de la Tat ă l. Părinte”. 29). n.L dă. 8. Şi mai înseam n ă că Duhul.o dă.am putea striga şi noi în şine.ar striga şi El cu noi lui Dumne ze u: „Avva. Părinte!”. căci noi nu ştim să ne rug ă m cum trebuie. ca să ni. Sfântul Duh este Cel ce ne une ş te şi pe noi cu Dumne ze u Tat ă l şi cu Fiul în aceast ă calitate a lor.15.90 Epistola că tre Galateni. Ca atare sunte m şi „mo ş tenitori ai lui Dumne ze u. Părinte”. Pă rinte”. strig ă m prin El: Avva. purt ă tor al Duhului Său de Fiu al lui Dumne ze u. 17). nu e desp ă r ţ it nici de Fiul.a făcut. că sim ţ irea ce. sau El ni S. prin Care strig ă m: „Avva. Care vrea să ne mânt ui m prin ajutor ul pe care ni. . împreun ă cu Hristos” (Rom. Prin aceasta Hristos ni S. înt ă ri ţ i de acela ş i Duh. 8. o spune Sfântul Pavel şi în Epistola că tre Romani: „Că ci câ ţ i sunt mâna ţ i de Duhul lui Dumne ze u sunt fii ai lui Dum ne ze u … De aceea şi câ ţ i am primit Duhul înfierii. şi ca om. Părinte”. Dumneze u. Nu pute m să ne rug ă m singuri lui Dumneze u Tat ă l fă ră Duhul.ar uni Duhul cu noi. deci şi făr ă Fiul.a făcut „întâiul nă scut între mul ţ i fra ţ i” (Rom. dac ă n. o tr ă im ca o sim ţ ire a noastr ă .

8. aş a ne une ş te Duhul şi pe noi cu Tat ă l şi cu Fiul. nici chiar când se miş că în noi. dup ă înăl ţ are. Aceast ă pornire de . Precum une ş te pe Fiul cu Tat ă l. Şi totu ş i. Ne atrage prin Duhul tot mai mult spre starea de fii.91 ci Însuşi Duhul Se roag ă pentru noi cu suspine negr ă ite” (Rom. încât nu pute m vedea grani ţ a între noi şi Dumnez e u. asemenea Lui. sau schimba ţ i la fa ţă sau îndu m n e z ei ţ i. şi Fiul vrea. Dar în aceast ă contribu ţ ie ar ă t ă m că ne silim şi noi să devenim asemenea Fiului. ră mânem con ş tien ţ i şi de slă biciunea noastr ă . .a striga şi a ne ruga împreun ă cu Duhul Fiului. 26). Iată cum Duhul nu ră mâne pentr u Dumne ze u Tat ă l şi Fiul un „El”. sau cu Fiul sălăşluit în noi prin Duhul Lui. aş a de mult. punân d u . învia ţ i cu trupul. pentr u a ajunge la înviere. ci se face un Eu greu de distins de al nostru. să parcurge m şi noi dru m ul parcurs de El cu trupul Lui. ne spune Sfântul Pavel că nu ne vine şi fă ră o contribu ţ ie din partea omului. chiar dac ă nu e vă zut ă de noi. asemenea Fiului Său făcut om şi înviat. cât timp a fost întru p a t pe pă mânt.Tu cu Dumneze u. Tat ă lui.ne şi pe noi în rela ţ ie de eu. fii ai Tat ă lui.

VIA ŢĂ . ca din El să treac ă în oameni. Duhul Lui ne duce spre starea în care a fost dus trup ul lui Hristos prin înviere. Lucrarea aceasta a Fiului înăl ţ at prin Duhul este o lucrare de via ţă făcă toare şi sfin ţ itoare. LUCRAREA FIULUI ÎNTRUPAT ÎN NOI.Făcă tor şi Sfin ţ ilor. Hristos Cel înă l ţ at săvâr ş e ş te în noi aceast ă lucrare prin Duhul Său. al Că rui chip sunt făcu ţ i oamenii. de.92 8. aş a cum a săvâr ş it . dragostea Fiului venit ă de la Tat ă l întorcân d u se spre Tat ă l. iar dup ă ce ace ş tia se despar t prin pă cat de Dumne ze u. sau e a Fiului prin Duhul. Duhul purcede din Tat ă l şi Se odihne ş te în Fiul.FĂ CĂ TOR ŞI SFIN Ţ ILOR Fiul înviat şi înăl ţ at lucreaz ă în noi prin Duhul Sfânt pentr u a parcurge şi noi drum ul spre starea de fii. ră mânân d El pe p ă mânt. Lucrarea aceasta sfin ţ itoare şi de via ţă făcă toare e şi a Fiului şi a Duhului. în care trup ul e schimbat la fa ţă sau îndum ne z eit prin Duhul.via ţă . . îndum ne z ei ţ i. Aceasta nu o poate face Fiul cu oamenii de pe pă mânt. spre str ă lumina ţ i.o şi El în umanitatea Sa cât a fost pe pă mânt. PRIN DUHUL DE . ci pentr u a trece şi la oameni dragostea Fiului.a Se face Însu ş i Fiul om în care lucreaz ă Duhul. nu numai pentru a ar ă ta deplina unire în dragoste dintre Tat ă l şi Fiul. ci numai dup ă ce a ajuns la cap ă tul deplinei p ă trun de ri a trupului Lui de Duhul de . Astfel. starea de fii schimba ţ i la fa ţă cu trupul. DUPĂ ÎN Ă L ŢARE.

p. atât cât va fi pe pă mânt. Biserica a numit pe Duhul în Simbolul niceo constan tin o p olitan nu numai Sfânt şi de . Cuvânt ul neîntru p a t a preg ă tit astfel în prealabil pe oameni pentr u lucrarea ce. . Urmân d Părin ţ ilor biserice ş ti se poate chiar spune că Hristos este «Marele Înainte . Pe de altă 37 38 L’Esprit Saint dans la tradition orthodoxe . Paul Evdokimov vede aceast ă dezvoltare ca o alternare a lucr ă rilor mereu mai vă dite ale Duhului şi Cuvânt ului. şi apoi în oameni. ar ă tând u .93 Aceast ă lucrare a Duhului din Fiul e prevestit ă întâi prin prooroci. când celălalt mai vă dit în aceast ă lucrare comu n ă .i întoarce şi pe ei spre Tat ă l. Apoi „Cincizecimea apare ca scopul ultim al iconomiei trinitare a mânt uirii. „Prin spusa proorocilor. dup ă ce Se va înă l ţ a înviat şi îndu m n e z ei t cu trupul. Duhul Sfânt a preg ă tit venirea Cuvânt ului în trup.i atrage şi pe oamenii uni ţ i cu Fiul prin credin ţă spre Tat ă l. du Cerf. De aceea. mai bine zis ale Ambilor.Mergă tor al Duhul Sfânt»” 38 . nu fă ră prezen ţ a lucr ă toare a Duhului în El. 87.Se când unul. 1969. ducând trupul pân ă la înviere. umplu ţ i deplin de Duhul din Fiul. sau a. spre învierea din via ţ a viitoare.o va să vâr ş i prin Sine. tot Vechiul Testam e n t este o Cincizecime preliminar ă în vederea apari ţ iei Fecioarei şi a acelui «Fie»” 37 . Care va lucra întâi în mod vă zut asupra trupul ui Său. Ibidem. Lucrarea revelatoare comun ă şi complem e n t ar ă a Fiului şi a Sfântului Duh are o dezvoltare. Ed. pentr u a.Făcător. ci şi Cel Care a gr ăit prin prooroci. Paris. ca apoi să prelungeasc ă aceast ă împreun ă lucrare Hristos nemaiv ă zut în lucrarea Duhului săvâr ş indu se în mod sim ţ it în înduhovnicirea trupul ui celor credincio ş i.via ţă .

o la înviere. ci în interiorul ucenicilor Săi. pentru ca să înfieze cu adev ă rat prin Dumneze u umanitatea în trup.o via ţă a face pe oameni să dup ă modelul lui înviat şi înduhovnicit. ducând . Din contr ă .o perioad ă se află Unul pe planul prim. spre a ajunge Cre ş tinism ul asemenea celui al lui Hristos. Celălalt. pentru ca oamenii să cread ă în El când va veni în trup în chip minuna t.”39 A fost necesar ă lucrarea profetic ă a Duhului Cuvântului neîntr u p a t. credinciosului Ortodoxia e singura care vorbe ş te continuu 39 de lucrarea Ibidem . rela ţ ia oamenilor cu Duhul Sfânt se efectua prin Hristos. alt plan. dup ă Cincizecime. Şi a fost necesar ă venirea în trup a Fiului. „În timpul lucr ă rii pă mânte ş ti a lui Hristos. Dar a fost necesar ă şi lucrarea Fiului întrupa t şi înviat în chip nevă zut prin Duhul Sfânt.94 parte. Înăl ţ area supri m ă vizibilitatea istoric ă a lui Hristos. Dar Cincizecimea restituie lumii prezen ţ a interiorizat ă a lui Hristos şi acum Îl reveleaz ă nu în fa ţă . dă pă mânteasc ă la trupul Hristos. al Celui ce une ş te cu subiectul nostr u energia dum ne z eiasc ă ridicare a necreat ă . . pentr u înainteze într . Se afirm ă în Hristos. p. rela ţ ia cu Hristos se efectuea z ă prin şi în Duhul Sfânt. nu al harului necreat din Sfintele Taine. un Hristos al discurs urilor. transfor m a t o a re. 96. dar într . Evdokimov observ ă că Duhul Sfânt şi Cuvânt ul sunt mereu împreu n ă . în sfin ţ itoare. separat. occidental nu aproape nici o însem n ă tate lucr ă rii Duhului Sfânt în oameni dup ă înăl ţ area lui Hristos sau lucr ă rii lui Hristos şi Duhul Sfânt. iar în altă perioad ă .

cu un trup înviat. Prin aceasta ieşim din moartea spiritual ă care e una cu alipirea la lumea aceasta. str ă luminat.via ţă . Ea începe prin na ş terea noastr ă din nou prin Duhul Sfânt. Duhul ne na ş te la o via ţă adev ă rat ă în Dumne ze u şi ne sus ţ ine în ea.Făcător şi Sfin ţ itor. socotit ă ca unica realitate. pentru a se na ş te din nou. 4. Pentru umanitatea sfin ţ enie. Pentru ortodoc ş i. ci via ţ a lor cre ş te în sfin ţ enie şi cre ş terea oamenilor în sfin ţ enie dup ă modelul lui Hristos tinde spre a ajunge la un trup transfigurat. El spune lui Nicodim: „Adev ă rat.o credin ţă în efectul jertfei Lui. deci ca fii ai lui Dumne ze u. sau să fie cur ăţ i ţ i de pă cate doar în via ţ a viitoare printr . transfor m a r e în (transfigurare) şi normalitate Dumnez eirii .L primeasc ă prima dat ă prin Botez. împreu n ă cu toat ă crea ţ ia. nu ajunge oamenilor să fie ierta ţ i numai pentru supra m e ritele lui Hristos. Dar pentr u aceasta trebuie să ne silim şi noi să ducem o via ţă pe pă mânt pe cât se poate dup ă modelul lui Hristos. în via ţ a viitoare. pe de alta le spune că ei trebuie să . Cel prin care Hristos ne face fii ai lui Dumneze u.9). asemenea Lui. Dar şi aceast ă silin ţă a noastr ă de vie ţ uire ca fii ai lui Dumneze u ne este ajutat ă de Duhul lui Hristos. care ni se d ă în Botez. prin Duhul lui Hristos. încetând să fie robii lumii materiale (Gal. şi aceasta e o înaintarea în sfin ţ enie.L va trimite pe seama celor ce vor crede în El. 7.95 Duhului Sfânt cel de. pe Duhul ce. Mântuitor ul pro mite pe de o parte. adev ă rat zic ţie: De nu se va naş te cineva din ap ă Ortodoxie în mod Dumnez e u ca mediu asemenea Îşi de poate însu ş i real.

fă r ă să vrea aceasta Hristos însu ş i. Prin Duhul vine Hristos. Iertarea pă catelor în Taina Spovedaniei iar ăşi se prod uce prin Duhul Sfânt.23).le cu Duhul Tă u cel Sfânt”. şi ce este n ă scut din Duh. 5. care cred în numele Lui. trup este. pref ă cându .a dat putere ca să se fac ă fii ai lui Dumne ze u” (In 1. 7). 22 . dar puterea aceasta este Sfântul Duh. acesta cinstit sângele Hristosul ui Tă u.a înă l ţ at. Te rug ă m şi cu umilin ţă la Tine că dem: trimite Duhul Tă u Cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte şi fă pâinea aceasta cinstit trupul Hristosul ui Tă u. Dar ace ş tia se nasc ca fii ai lui Dumne ze u pentru că Fiul lui Dumneze u cel întru p at se une ş te cu ei prin Duhul. Ce este n ă scut din trup. le. iar ce este în potirul.96 şi din Duh. nu va putea să intre în Împ ă r ăţ ia lui Dumne ze u. Este în lucrare întreag ă Sfânta Treime: Tat ă l preface darurile. şi pâinea şi vinul nu se pot preface în Trupul şi Sângele lui Hristos. dar prin Duhul. De aceea preot ul întreab ă pe cel venit să se boteze (sau pe na ş ul lui): „Te lepezi de Satana?” şi: „Te une ş ti cu Hristos?” Iar aceasta ră spu n d e afirmativ la amândo u ă întreb ă rile. duh este… Trebuie să v ă naş te ţ i de sus” (In 3. sau prin Hristos vine Duhul lui Hristos Care S. Fiul sufl ă asupra lor puterea iert ă rii pă catelor.au primit (pe Cuvânt ul). Căci Hristos a suflat şi sufl ă puterea Duhului peste Apostoli şi urma ş ii lor spre iertarea pă catelor (In 20. „Celor ce L. . 12). Pentru prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului Hristos este cerut ă iar ăşi lucrarea Sfântului Duh: „Încă aducem Ţie aceast ă slujb ă duhovniceasc ă şi făr ă de sânge şi Te chem ă m.6.

asemenea Fiului.i în via ţ a de un iar ăşi spre Tat ă l. Sfânta Treime întreag ă este în lucrare asupra întregii crea ţ ii. preotul se adreseaz ă Celui ce a venit să aduc ă tă m ă duiri oamenilor: „Şi acum trimite harul Prea Sfântului şi de . a tă m ă dui toat ă boala.97 Şi sfin ţ irea apei.via ţă . când voie ş te. şi sfin ţ e ş te apa aceasta”. are loc prin Duhul Sfânt cerut de la Domnul Hristos: în rug ă ciunea de sfin ţ ire a apei. deci şi asupra efectelor ce le are Duhul asupra oamenilor prin lucr ă rile Lui. şi realizân d u .via ţă . fiind încadrat ă în miş carea Treimii de la Tat ă l spre Fiul şi de la Fiul spre Tat ă l. de la Tat ă l purcezâ n d Duhul.Şi lucrarea asupra celor cerute. Duhul este de . e trimis prin Fiul spre a sfin ţ i toate. prin Duhul. Duhul purcede pururea din Tat ă l. prin care se sfin ţ esc toate cele stropite prin ea.făcă toare şi sfin ţ itoare. Dar să insist ă m pu ţ in şi asupr a sensului calit ăţ ii Duhului ca Persoan ă de . încadrân d u . trecut ă prin Fiul şi unificat ă prin Duhul Sfânt cu umanitatea Fiului. mai ales ca să atrag ă pe oameni spre calitatea de fii ai Tat ă lui. pentru se scoate pe oameni din moartea sufleteasc ă .Făcă torul Tă u Duh.Făcă tor.via ţă . care sfin ţ e ş te toate. Umanitatea e sfin ţ it ă prin mi ş carea pornit ă din Tat ă l şi făcut ă spre Tat ă l. care sfin ţ e ş te toate. Crea ţ ia e atras ă spre Tat ăl prin lucrarea pornit ă din Tat ă l. prinde în cadrul ei şi . a înă l ţ a via ţ a oamenilor şi. Duhul este puterea suflat ă de Dumne ze u. pornit ă de la Tat ă l spre Fiul prin Duhul şi întoars ă umanitatea. Iubirea. trecând prin Fiul.

Căci socotesc că p ă timirile vremii de acu m nu sunt vrednice de m ă rirea care ni se va descoperi” (Rom. în sensul de via ţă în continu ă cre ş tere spiritual ă . ca împreu n ă cu El să ne şi prea m ă ri m. ca să pute m suport a şi noi o via ţă de jertf ă . . 8. sunte m şi… împreun ă mo ş tenitori cu Hristos. cu Hristos Îns ă aceasta ce am înseam n ă pă timit pream ă rirea dup ă împreun ă cu El: „Şi dac ă sunte m fii. Aceast ă via ţă pă timitoare era suporta t ă în Hristos ca foame. Duhului I se spune „fă ră de moarte”. nesup u s ă plă cerilor. Tat ă l e numit „Dumne ze u”. nu poate avea loc fă ră să avem şi pe Hristos. în cântarea întreit sfânt ă . El ne. dac ă p ă timi m împreun ă cu El. tot mai înalt că derea şi tot mai bogat pe cei mor ţ i plă ceri şi prin prin în trec ă toarele continua să r ă cire prod u s ă de egoism. Fiul. 17. ne facem şi mo ş tenitori. ai Împ ă r ăţ iei noastr ă cerurilor. De aceea. El spune că.18).a dat prin na ş terea prin Botez o via ţă nou ă . Apostolul Pavel descrie în Epistola că tre Romani în cuvinte de adânc în ţ eles via ţ a cea nou ă a celor ce au primit „Duhul înfierii”. „tare”. De aceea primim pe Hristos şi ca jertf ă în Sfânta Împ ă rt ăş anie. devenind prin Duhul fii ai lui Dumneze u. pe când. Dar pă timirea prin care ne preg ă tim pentr u slava vie ţ ii noastre viitoare în Dumne ze u şi pe care o suport ă m prin duh ul de fii. o via ţă nesl ă bit ă de moartea spiritual ă .98 con ţ in u t suflete ş te. împreun ă cu Hristos ca om. Care ne înt ă re ş te în aceast ă pă timire a înfrân ă rii de la cele rele şi a ră bd ă rii unei vie ţ i supus ă pentr u credin ţă la tot felul de greut ăţ i şi necazuri.o. dă ruit nou ă de Hristos. ca Cel Care a învins moartea ră bdân d .

„Fiindc ă Dumne ze u. să slă bim şi să desfiin ţă m patimile plă cerii şi ale egoism ului. El ne ajut ă şi pe noi. nici îngerii. ajutân d u .l să le înving ă .El a str ă lucit în inimile noastre. prin puterea Duhului dă ruit nou ă . nici puterile. cea întru Hristos Iisus. de odihn ă . ca batjocur ă . ca să . 4. poate să ne dea nou ă puterea supor t ă rii pă timirii dureroase. nici st ă pânirile.un plan care nu mai e inclus în crea ţ ie.99 ca oboseal ă . lumina». Iar scă parea de patimile plă cerii şi egoism ului este una cu o via ţă ridicat ă în legă tur ă cu Dumne ze u într . . ci într . nici cele ce vor fi. Domnul nostru” (Rom. Care ne une ş te tot mai mult cu El. de ş i înăl ţ at la o via ţă deplin îndu m n e z ei t ă ca om. 8. ca lovituri. 10). 38 . de slăvire lumeasc ă . Prin Duhul purt ă m „totdeauna în trup omorârea lui Iisus pentru ca şi via ţ a lui Iisus să se arate în trupul nostru ” (II Cor. care e una cu silin ţ a sporirii în iubirea lui Dumne ze u. Sfântul Apostol Pavel descrie pe cel înaintat în aceast ă via ţă astfel: „Sunt încredin ţ at că nici moartea. El nu ră mâne nesim ţ ito r la aceast ă sim ţ ire a noastr ă . nici adâncul şi nici o alt ă f ă ptur ă nu va putea să ne despart ă pe noi de dragostea lui Dumne z e u. din întuneric. E o mare tain ă cum Hristos. nici în ă l ţ imea. nici cele de acum. de frica mor ţ ii. ca ră stignire. Care a zis: «Str ă luceasc ă .o tr ă ire mai îndum ne z eit ă .39). E ceva analog cu sim ţ irea mamei care tr ă ie ş te durerile copilului. Anun ţ area patimilor Sale Îl face pe Iisus să retr ă iasc ă spiritual acele p ă timiri şi deci şi pă timirile celui ce le tr ă ie ş te şi el din dragostea pentru El. nici via ţ a. era o pă timire prin care înt ă rea firea Sa omeneasc ă împotriva ispitei de hran ă .

Făcă tor şi Sfânt. ajunge pân ă la noi. Acum îns ă . ca „o suflare” spiritual ă . cuno ş ti prin experien ţă tainic ă pe Dumne ze u. 4. deci ca un vânt care are un glas. aducân d u . că rora voi ţ i iar ăşi să le sluji ţ i ca înainte?” (Gal. . slujea ţ i celor ce din fire nu sunt dum ne z ei. de cur ăţ ie.ţ i asigur ă via ţ a veş nic ă. pentru că El este Cel în Care Dumneze u Tat ă l. „care nu ş tii de unde vine. ca o adiere de bun ă tate. 6. În aceast ă tainic ă adiere. necunoscând pe Dumne ze u. 8.un plan superior lumii. Şi. ci lui Dumne ze u. 17). dar şi El te cunoa ş te pe tine şi te face să te cuno ş ti pe tine în Dumne ze u. sau mai degrab ă dup ce a ţ i fost cunoscu ţ i de Dumne ze u. adiere pe care o sim ţ im dintr .ne toat ă cur ăţ ia. care „ne va aduce şi nou ă … slava veş nic ă este Duhul de . dup ă spusa Mântuitor ului că tre Nicodim (In 3. slava şi sfin ţ enia dum ne z eiasc ă . prin Fiul. 5). Astfel se întâm pl ă cu oricine e „nă scut din Duhul”. 4. cunoscân d pe Dumne ze u şi cunoscân d dru m ul ce te poate duce la adev ă rata ta realizare. Care . nu mai sluje ş ti lumii trec ă toare. Duhul dum n e z eiesc pe fa ţ a lui Hristos” (ca om). „Atunci. dup ă ce a ţ i cunoscut pe Dumne ze u. cum v ă întoarce ţ i iar ăşi la stihiile cele slabe şi să race. de iubire. sau ca o adiere spiritual ă care ajunge din Tat ă l prin Fiul întrupa t pân ă la noi. Duhul se nume ş te aş a ca suflare dum ne z eiasc ă . nici încotro se duce”.100 str ă luceasc ă cuno ş tin ţ a slavei lui Dumne ze u covâr şitoare” (II Cor. Prin aceast ă adiere în noi Treimea iubitoare şi atotsfân t ă e „ca un vânt”.via ţă .9).

El . decât în Duhul Sfânt. pentru că ne dă mângâiere în greut ăţ ile şi necazurile vie ţ ii p ă mânte ş ti. nu o poate avea nimeni decât prin Duhul. În aceast ă rug ă ciune Îi spune m Duhului Sfânt „Împ ă rate ceresc”. sau Adevă rul. dup ă acelaşi Duh.101 Credin ţ a în Hristos. unde st ă pâne ş te ca Duh peste cele materiale. Dar. pe lâng ă credin ţ a în Hristos şi via ţ a curat ă şi iubitoare de Dumne ze u. care este via ţ a în Hristos. „Nimeni nu poate să zic ă: Domn este Iisus. 13).4. El este „Duhul Adev ă rului”. sau con ş tiin ţ a prezen ţ ei lui Hristos în sine. 8). dac ă ar avea cineva vreun dar cât de mare. ci în primul rând pentr u al ţ ii. nu . Importa n ţ a acordat ă de Biserica Ortodox ă lucr ă rii Sfintei Treimi prin Duhul Sfânt în cei credincio ş i şi în toat ă crea ţ ia. cuvânt ul cuno ş tin ţ ei” (I Cor. Sfântul Vasile cel Mare a spus în acest sens că orice dar are cineva. De aceea. Fiul lui Dumne ze u Cel întrupa t. este iubirea. pentr u că El ne înal ţă în Împ ă r ăţ ia cerurilor. Darurile sunt felurite. prin care începe Biserica unele din slujbele ei. 3. spre care trebuie şi pot înainta to ţ i prin Duhul. 12. adresat ă Sfântului Duh. se vede din rug ă ciunea „Împ ă rate ceresc”. Duhul dă fiecă ruia şi unele daruri potrivite firii lui.l are numai pentr u sine. El este „Mângâietor ul”. mincinos este (I Cor. dar acelaşi Duh… Unuia i se d ă prin Duhul Sfânt cuvânt de în ţ elepciune. pentr u că ne descoper ă calea adev ă rat ă . iar altuia. dar dragoste nu are. Căci calitatea cea mai înalt ă . Şi darurile felurite ale celor mul ţ i se întregesc între ele şi folosesc tuturo r. Aceasta arat ă cât de uni ţ i sunt Duhul şi Hristos în cel credincios. lucrare ce aduce acestora via ţ a nou ă şi veş nic ă şi sfin ţ enia.

102 este „pretutin d e ni Acela ş i”. care ne satisface în toate. Prin aceasta împline ş te de fapt toate. El este „Vistierul bun ă t ăţ ilor”. mânt ui n d u . şi. prin aceasta. . Pe El Îl rug ă m să Se sălăşluiasc ă întru noi şi să ne cur ăţ easc ă de toat ă întin ă ciunea. El „împline ş te toate”.ne. pentru că ne scap ă de toate lipsurile. unind în credin ţă şi iubire pe to ţ i.ne. ne dă via ţ a în Dumne ze u. sfin ţ indu .ne de să r ă cia existen ţ ei moarte. scă pând u . dându .ne nemurirea existen ţ ei tot mai fericite. El este „Dă tă torul de via ţă”. căci toate cele bune ne vin de la El şi le putem comu nica altora.

o cu unele comentarii. LUCRĂ TOR ŞI CONDUCĂ TOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFIN Ţ IRE ŞI ÎNDUMNEZEIRE Într . ca o dovad ă că în trecut ul Bisericii n. cum nu se mai întâlne ş te azi. Se afirm ă în . în tipografia Patriarhiei din Constan tin o p ol.103 10. În prima rug ă ciune se semnaleaz ă bucuria adus ă în suflet de Sfântul Duh şi unirea neamest ecat ă ce o realizeaz ă El cu sufletul sau cu subiectul celui ce se roag ă .a atras aten ţ ia Prof. Prima rug ă ciune. la 1827. Care sus ţ ine şi efortul omului credincios. DUHUL SFÂNT. Virgil Cândea. Asupra acestei căr ţ i mi . care sunt o adev ă rat ă teologie ascetic ă şi mistic ă . şi tradus ă şi publicat ă în române ş te la m ă n ă stirea Neam ţ . scris ă în caractere chirilice. care mi. la 1799.a procurat şi o copie xerox dup ă ea.a încetat să se exprime şi în alte şi alte rug ă ciuni experien ţ a tr ă irii în Dumne ze u.o carte tip ă rit ă în grece ş te. se cuprind şapte rug ă ciuni către Sfântul Duh. Sfântului Simeon Noul Teolog şi continuân d cu ale altora din secolele urm ă toare. drum ul spiritual al purific ă rii şi starea mistic ă a unirii cu Dumnez e u prin lucrarea Duhului Sfânt. am transcris .un stil nuan ţ at. de adev ă rat ă poezie. Rugă ciunile sunt slujitori duhovnice ş ti ai alcă tuite de îndru m ă tori începân d cu una şi a Bisericii. Ele descriu într . CAPĂ TUL DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU.

Doamne. în tot locul str ălucindu .m ă pe mine Cela ce nu Te întorci de la nimeni. Cela ce eşti întru aceea şi cinste cu St ă pânirea Tat ă lui şi a Fiului. În ţ elep ţ e ş te şi înt ă re ş te inima mea întru îndelung ă .ai f ă cut a Te dori pe Tine. nevoind a veni că tre Tine. pe Care Te. o dat ă cu cur ăţ irea de patimi: „Vino. Pune limbii mele frâu. Preabun ule St ă pâne. Doamne al meu.104 ea şi lumina ce o aduce Duhul Sfânt în suflet. îmbr ă c ă mintea care str ă luceş te şi cu totul arde pe draci. .mi d ă mie. f ă r ă de schimbare.Te cu mine un duh. cur ăţ irea care m ă spal ă pe mine prin nestric ă cioase şi sfinte lacrimi.Făcă torule şi Ziditorule Duh. Fă . Cel peste toate. întru cea vesel ă şi veş nic ă şi dreapt ă . Doamne.Te mie. via ţ a mea. Arat ă auzul meu bine supus sfintelor Tale porunci. Dep ă rteaz ă de la mine. care de. hrana negr ă it ă şi cu totul nemistuit ă . f ă r ă de amestecare. Cel cu totul neapropiat. bucuria mea cea neîncetat ă şi desf ă tarea şi slava. Vino.a dorit şi Te doreş te tic ălosul meu suflet! Vino. ca să nu ne acoperi m de întunericul p ă catelor noastre. suflarea mea.ai fă cut Tu însu ţ i dorin ţ a întru mine şi m . Dă . Dumne z e ule.via ţă . întreaga în ţ elep ţ ie a ochilor.Te mie Însu ţ i toate întru toate. f ă . pe care venirea Ta le d ă ruie ş te celor la care vine.mi r ă bdare întru necazuri.r ă bdare. cea tot Sfinte şi de. lumina neînserat ă şi soare neapus. Vino.a pururea se revars ă pe buzele sufletului meu şi curge în izvorul inimii mele. Cel ce Te. Tu. Doamne. f ă r ă de mutare. mâng âierea sufletului meu! Fă . Vino. toat ă în ăl ţ area cea pierz ă toare şi. Care au aceast ă egalitate şi Dumne zeire şi unitate de socotin ţă în trei fe ţ e. via ţ a atot ţ iitoare.

Căci la Tine este via ţ a mea. împreu n ă şi Celui f ă r ă de început Slobozitorului T ă u Părinte şi Celui împreu n ă vecuitor şi de o fire cu Tine al Lui Fiu. întru smerit ă cugetare.” Rugă ciunea a doua către Sfântul Duh este a lui Ioan diaconul.p ă timire. . ca să aflu pe care dintre ele se cade mai mult a le alege. şi pe Tine bine Te cuvântez şi Te slă vesc şi Ţie m ă închin. lumina mea. şi cu totul a. Căci nu s. întru dragoste. întru înfrânare. Se mai afirm ă în ea că prin lucrarea Treimii. întru împreun ă . mânt uirea mea.am desf ă tat. şi nomofilax al Bisericii celei mari (din Constan ti no p ol). acu m şi pururea şi în vecii vecilor. Mitropolitul Efesului.mi t ăia voia mea şi atârna cele ale mele de purtarea Ta de grij ă şi de la aceasta a n ă d ă jdui folosul. Dă .ar îndrep t a deplin Unul către Altul Tat ă l şi Fiul decât prin Iubire. Dă .mi mie deslu şire în gânduri. întru întoarcerea dinspre lenevia şi trând ă via dracilor.105 întru ner ă utate. totdeaun a. Amin. Se pare că e vorba de un frate al Mitropolitului Marcu Efeseanul. care la 1438 a comb ă tut la Sinodul de la Ferrara Floren ţ a învăţă tura catolic ă despre Filioque . Remarc ă m de la început în aceast ă rug ă ciune expresia: „Împlinitor ul Treimii”. sau prin Duhul. ajuns ă la cap ă t în fă pturi. se săvâr ş e ş te îndu m n e z eirea acestora. în sinea mea şi că tre to ţ i. întru milostivire. În ea se afirm ă clar că în lucrarea terminat ă simte plinul Sfintei Treimi.mi a cunoa ş te uneltirile diavolului şi pe acestea împreun ă cu el a le lep ă da. cel ce a fost frate al lui Marcu. întru care ca în nişte dulce ţ i m .

Cela ce pretutindenea eşti şi toate le plineş ti. Te. Însu ţ i. Cela ce împreu n ă bine ai voit venirea cea că tre noi şi întruparea Cuvântului împreu n ă cu Tine veş nic şi împreun ă ai sfin ţ it firea noastr ă .ai pogorât fiin ţ e ş te pe p ă mânt. Duhule Sfinte. Şi (aşa) în limbi de foc Te. Ci. întru care cu nevrednicie chem nu mele T ă u cel Preasfânt şi închinat.înşii toat ă lumea Adev ă rului o ai adus. Împ ă rate ceresc. Cela ce împreun ă cu Tat ă l şi cu Fiul eşti închinat şi slă vit. Şi dup ă slă vita Lui în ăl ţ are la ceruri. al unuia Dumne ze ului nostru. Şi să nu Te îngre ţ oş ezi de mine. Cela ce eşti împreun ă .106 „Mângâietorule Bunule. precu m ai suflat în Sfin ţ ii şi binecuvânta ţ ii de . Duhul adev ă rului.ai umplut pe ei de darul şi puterea cea negr ă it ă şi printr . precu m desfrânatei spre buna întoarcere. dup ă adev ă r. iubitorule de oameni. caut ă cu blânde ţ e din sfintele în ăl ţ imi ale slavei Tale celei sfinte spre ticăloşia şi smerenia mea în ziua şi în ceasul acesta şi în toat ă vremea şi locul. Cela ce sfin ţ eş ti şi luminezi şi lăcaş uri Ţie faci pe cei vrednici de primirea Ta şi darul T ă u. şi d ă ruitorule de daruri mari. iubitorule de bun ă tate. pentru cele din pruncie şi pân ă acu m necuviincioasele mele fapte şi gânduri rele şi p ă cate.Ziditor cu Mintea cea dintâi şi cu Cuvânt ul a toat ă f ă ptura cea gândit ă şi sim ţ it ă. adev ă rat Dumne ze u şi îndu m n e z eitor.ai ar ă tat peste Sfin ţ ii Apostoli şi i. Cela ce eşti împlinitorul Sfintei şi Încep ă toarei de via ţă Treimi. precu m ai ajutat de demult lui Manase şi lui David spre poc ă in ţă . Cel. Cela ce din Tat ă l negr ă it şi neîn ţ eles purcezi. iubitorule de d ă ruiri. Vistierul bun ă t ăţ ilor şi Dăt ă torule de via ţă . lesne îndurate şi mult milostive.

cu cununa veş nic ă a slavei şi a cinstei celei de la Tine. deş ert ă ciunii şi din adâncul ce ai izb ă vit lumea din Cela înşel ăciunea vr ă jma ş ului.m ă cu roadele Tale cele sfinte. aş a ajut ă .mi blânde ţ ii îmbun ă t ăţ e ş te . Arde . Cu înfrânarea şi cu nep ă timirea întemeiaz ă via ţ a mea. cu zaua drept ăţ ii m ă îngr ă de ş te.m ă . Dă ruieş te. celui ce alearg ă la blânde ţ ea şi darul T ă u. Cela ce ai ars me ş teş ugurile vicleanului celui potrivnic cu focul Dumne zeirii Tale celei nemateriale. al cunoş tin ţ ei. Sfin ţ e ş te. Cela ce ţii toat ă puterea cerurilor. Cela ce umpli toat ă vietatea de bun ă voin ţă şi de dar. lumina cea mai înainte de veci. Cu tă ria credin ţ ei zideş temi casa sufletului.m ă cu puterea Ta cea f ă c ă toare de via ţă . precu m şi acum şi pân ă la sfâr şit aju ţ i spre fapt ă bun ă şi frica lui Dumne z e u tuturor celor ce voiesc.mi inima. Duh drept înnoieş te întru cele dinl ă untru ale mele. al temerii de Dumne ze u. p ă c ă tosului. cu ceata faptelor bune celor sfin ţ ite împodobe ş te . Hră ne ş te. de la Care toat ă darea bun ă t ăţ ilor izvor ăş te pentru toat ă zidirea. Zdrobe ş te capul lui de picioarele mele în pace. Scoate .mi duhul în ţ elepciunii.m ă . Cela ce eşti firea cea sfin ţ itoare.m ă neş tiin ţ ei şi al din fundul orbirii. cu darurile Tale cele de multe feluri. Cu pav ă za credin ţ ei m ă ap ă r ă . şi cu duh st ă pânitor alunecarea cugetului meu o înt ă reş te. cu arme de lumin ă m ă ocoleşte. Cu liniştea bun ă t ăţ ii .m ă în chip gândit. Încununea z ă . Cu bun ă tatea p ă ze ş te. Cu cuvântul lui Dumne ze u gura mea o sfin ţ e ş te. Bunule.înşii.mi şi mie. al tă riei. al sfatului. Prosl ă veş te.107 Dumne ze u Prooroci şi ai gr ă it printr . al priceperii.mi mul ţ imea cea nem ă surat ă a greş elilor mele.

. Cu suferirea îndelungii r ă bd ă ri îndreptea z ă . Preabunule.am înnoit şi m . Cela ce eşti vârful doririlor. şi Ţie să . Mângâietorului Şi să . red. Partea cea cuvânt ă toare ce s. Fă ca în duh şi adev ă r să m ă închin Ţie. Pofta îndreptea z . Cu bucurie des ă vâr ş it ă pierde mâhnirea mea cea din p ă cat şi. Pace dulce d ă ruieş te puterilor sufletului meu.o.o şi la calea cea dreapt ă a voii Tale celei sfinte pov ăţ uie ş te.am n ă scut şi de iznoav ă ∗ m .o num ai asupra p ă catului şi şarpelui celui pierz ă tor. învredniceş te. Cuvântarea mea fă .mi lenevirea mea.mi voin ţ a mea cea nem ul ţ u mitoare. Mângâietorule.).am însem nat şi m . pe Tine să Te laud. f ă . Dumne ze ule.Ţi slujesc. Tu.a supus necuvâ nt ă rii în ţ elep ţ e ş te . Duhul meu cel sfâr şit de ră ceala lenevirii şi omorât de gerul p ă catului înc ălze ş te. Cu milostivirea îndur ă rii îndrepteaz ă . Cela ce totdeauna în veci eşti slavoslovit întru cele înalte de Sfintele Puteri cele fă r ă de trupuri.am pecetluit din partea din nou (n. Mângâietorule. eşti Să vâr şitorul Sfintelor Taine ale Bisericii. Bunele.Ţi mul ţ u m esc mă Dumne ze u.m ă des ă vâr ş it prin dragostea Ta.l cu Duhul T ă u cel f ă c ă tor de via ţă . pe Tine să Te slavoslovesc. prin dragostea cea curat ă că tre aproapele. Prin Tine a doua oar ă m . întru toate. mintea mea cea întunecată de pâcla patimilor cu str ă lucirea puterii Tale celei mânt uitoare o luminea z ă .108 gândurile.o nu m ai că tre Tine.am zidit (creat) şi m .o să ocârm uiasc ă toate (să ţin ă seama de timp) şi să se îndrepteze dup ă voia Ta cea presfânt ă . Mânia mea întoarce .am apropiat de Dumne ze u. Prin Tine cu ungere împ ă r ă teasc ă m . Tu.

Te po ţ i opune la infinit vie ţ ii . lesne îndurate. Remarc ă m şi expresiile: „fundul (abisul) de ş ert ă ciunii” şi „adâncul ne ş tiin ţ ei” din care ne scoate Duhul. împreu n ă şi Tat ă lui şi Fiului.mi. ci d ă . pân ă la r ă suflarea mea cea mai de pe urm ă . Abisul de ş ert ă ciunii coresp u n d e. Nu m ă lăsa să fiu ocar ă dracilor celor v ă t ă m ă tori de suflet. şi dum ne ze u dup ă dar.109 lui Dumne ze u şi prin d ă ruirea darului T ă u. sprijine ş te neputin ţ a mea şi fieţi mil ă de lenevirea şi trând ă virea mea. în vecii vecilor. prin opozi ţ ie. să Te slă vesc şi să . Prin Tine de masa cea fă r ă de moarte a Tainelor celor f ă c ă toare de via ţă m . Nu m ă p ă r ă si robit de patimile cele de ruşine. ca.” Remarc ă m în mod special că. Taina ungerii cu Sfântul Mir e considerat ă ca un act de ungere pentr u calitatea de împ ă rat a credinciosului în Împ ă r ăţ ia cereasc ă şi că Duhul Sfânt însu ş i este Cel ce să vâr ş e ş te prin preot toate Tainele şi sfin ţ irile. prosl ă vitul Mângâietorul Dumne ze u. Atotputernice. Şi pe Tine. Tu îmi ajut ă mie. celor feciorelnici de cur ăţ ire Dă t ă tor. întru cur ăţ ie şi luare aminte şi frica lui Dumne ze u. celor întru înso ţ ire spre înfrânare ajut ă tor. Tu eşti al preo ţ iei însu ţ i Lucr ă tor.am învrednicit şi în chipul lui Hristos m ă fac. infinitei cunoa ş teri în care se poate înainta în Dumne ze u. celui ce m ă primejduiesc. în rug ă ciunea aceasta. celor ce se duc din via ţă că tre poc ă in ţă Pov ăţ uitor. abisului vie ţ ii din Dumneze u şi adâncul ne ş tiin ţ ei. sfâr şitul vie ţ ii acesteia să .Ţi mul ţ u m esc şi să m ă închin. Amin. cu puterea Ta cea negr ă it ă .l să vâr ş esc şi de pârga vie ţ ii celei veş nice şi a desf ă t ă rii ce va să fie de aici curat să m ă învrednicesc şi să dobândesc bun ă t ăţ ile cele cereş ti.

Căci via ţ a. de unde cei neputincioşi se fac tari. Via ţ a mea de. Puterea cea atotputernic ă şi negr ă it ă . ci împ ă r ăţ e ş te Tu întru Mine. ea e generoas ă . Izb ă vitorul şi Mântuitorul nostru.110 prin de ş ert ă ciuni şi cuno ş tin ţ ei prin strâm ba cunoa ş tere. Duhul cel bun şi cu totul Sfânt şi de. cel vinovat de toat ă munca (chinuirea) şi vrednic de toat ă pedeapsa. de la Cel prin Care ne lumin ă m a vedea pe Domn ul. Lumina cea adev ă rat ă şi neînserat ă . A treia rug ă ciune că tre Sfântul Duh prezint ă în mod şi mai precis pe Sfântul Duh ca Cel ce îl conduce pe credincios pe calea ascetic ă . Domnul meu şi Dumne ze u. cad eu. spre unirea mistic ă cu Dumne ze u. Cu cât spore ş ti în via ţă . este totodat ă cur ăţ itoare. Cuno ş tin ţ a cea . Cela ce izvor eşti a toat ă firea zidirii. fiind una cu Dumne ze u. Şi pe Tine Te rog.a pururea vecuitoare şi neîncetat ă . Remarc ă m şi expresia „liniş tea bun ă t ăţ ii”. spore ş ti în cur ăţ ie şi viceversa. pentru că se hr ă ne ş te din infinitatea vie ţ ii. de unde este a doua naş tere a noastr ă şi plă smuirea de a doua oar ă şi toat ă cunoş tin ţ a. căci Dumne ze u nu desfiin ţ ea z ă total fă pturile con ş tiente create. toat ă Bun ă tatea şi pricina a tot lucrul bun şi de folos. Bun ă tatea nu se teme de nimic. prin Care toate viaz ă şi dureaz ă . ci le las ă să se adânceasc ă în contrariul infinit ăţ ii Lui pozitive. e una cu bun ă tatea şi generozitatea. St ă pânirea cea prea deplin ă şi necuprins ă şi neajuns ă . „La Tine. să nu m ă surpe pân ă în sfârşit potrivnicul. În ţ elepciunea cea negr ă it ă .via ţă Făcă tor. Puterea sfin ţ itoare. se mai spune în rug ă ciune.

dobândind biruin ţ a asupra diavolului. Necuprinsule şi Neîn ţ elesule. Aş a. St ă pâne. Ca. se scoal ă asupra mea. Izb ă ve ş te. (de sim ţ uri). prin post. Şi să seceri darul T ă u dintr . lacrimi. dinl ă untru sau din afar ă . Luminea z ă inima mea. înv ă luiri Miluieş te să r ă cia ale patimilor. rou ă de via ţă veş nic ă . Să se afle sufletul meu.l. netrebnicul şi nevrednicul robul T ă u. neîn ţ eleas ă . inima mea p ă mânt bun. întru lumina Ta cea negr ă it ă . să ma închin f ă r ă de ruşine înaintea Scaunului Împ ă r ăţ iei Tale.m ă pe mine. Întoarce sufletul meu la odihn ă . împreu n ă cu ceata Sfin ţ ilor T ăi. să trec şi să să vâr ş esc calea cea strâmt ă şi nec ă jit ă .însa. binevoieş te ca tot al T ă u să m ă fac şi să vie ţ uiesc de acum dup ă voia Ta. Înceteaz ă mea. Întoarce sufletul meu la staulul raiului prin grea p ă timire şi prin scârb ă (necaz). Ridic ă m ă dularele mele pe care p ă cat le.m ă de tot lucrul r ă u.m ă de tot vr ă jma ş ul care. Scrie nu mele robului T ă u în cartea vie ţ ii şi.m ă . Izb ă ve ş te. Iart ă toate greş elile nelegiurii mele şi să deş te întru mine dragostea Ta cea des ă vâr ş it ă . pe care o întunec ă pofta cea rea şi sufletul întreitele meu cel omorât de înviaz ă . Doamne. purt ă tor de grij ă şi milostiv. Dumne ze ul tuturor.mi d ă ruie ş te sfârşit bun. Ajut ă . Şi roureaz ă darul T ă u întru dânsa. Doamne. ca să m ă învrednicesc a dobândi fă g ă duin ţ ele Tale şi să strig întru desf ă tarea raiului: Slav ă Tat ă lui Celui f ă r ă de moarte şi . St ă pâne al tuturor.se Ţie. primind să mân ţ a bun ă . ascult ă . Facă .a zdrobit p ă catul. închin ă ciune cu umilin ţă . m ă nunchi bun. Str ă lucirea toat ă cea Slava. priveghere. înfrânare.111 mai presus de toat ă sim ţ ire Via ţ a. toat ă Puterea.

întru tot Cinstite. ajungân d u . În ţ elepciunea cea adev ă rat ă a tuturor celor ce vor să se mânt uiasc ă . Vino. parcurs ă prin patimi nepl ă cute: înfrân ă ri. ca lumin ă negr ă it ă . bun. Unule că tre unul. împlinitorule a toat ă lumea dup ă fiin ţă şi neînc ă put de cineva dup ă putere: Însu ţ i via ţ a şi izvor al vie ţ ii. care culmineaz ă în dragostea des ă vâr ş it ă. re ţ inut ă de plă cerile patimilor plă cute.se astfel la iluminarea prin Sfântul Duh şi la o tot mai înaintat ă echivaleaz ă sfin ţ enie. Atotcercet ă torule. Însu ţ i puterea şi izvor al puterii şi întru tot îndurate Dumne ze ule! Vino. Dă ruitorule. Însu ţ i în ţ eleptule şi izvor al în ţ elepciunii. Aceasta cu dobân direa virtu ţ ilor contrare patimilor. mare cuviin ţă şi închin ă ciune în vecii vecilor. Preaputernice.” Se descrie calea nevoin ţ elor ascetice ca o cale îngust ă . nem ă rginit Neschimb at ule. primitor e socotit şi roditor puterea al semin ţ ei ce dă odihn ă Postul sufletului. împrejur. Atotf ă c ă torule. suportar ea de greut ăţ i şi necazuri. În aceast ă stare de odihn ă . care va fi ob ţ inut ă în mod des ă vâr ş it în via ţ a viitoare. sufletul îi poate dă rui toat ă gândirea lui Dumneze u şi în inima lui pot intra cu îmbel ş ugare darurile Sfântului Duh. Neîn ţ elesule. Acestea sunt rodite de inim ă când ea e făcut ă Sfântului pă mânt Duh. Nescrisule cu nem ă rginirea Preaîn ţ elepte. Amin.112 Fiului Celui f ă r ă de moarte şi Duhului Sfânt Celui f ă r ă de moarte. . Neur m a t ule. cu încredere în voia lui Dumneze u. Duhule. scă pat de grijile mânc ă rilor plă cute. cu nem ă rginire Bunule. Puternicule. A patra rug ă ciune că tre Sfântul Duh: „ Vino. Atot ţ iitorule.

să cuget ă m. a toate Preabun ule. să sufl ă m. că de la Tine ne este nou ă a în ţ elege fru m u se ţ ea cerului. legi. iar nu dup ă mult ă vreme şi cea mai des ă vâr ş it ă şi mai curat ă . potrivnicului! Bine Te pe Tine. precu m m ă vezi. nede ş ertat ă şi al al vie ţ ii şi al nem uririi şi al a noian şi cuno ş tin ţ ei Ţie. primirea slavei. prefacerile vrem urilor. că Tu ne dai nou ă iscusin ţ a lucr ă rii p ă mâ nt ului. dru m ul soarelui. purt ă ri bune. să Te cunoa ş tem Dumne ze u pe Tine. cinstea cea întocmai cu îngerii. acum ca în nişte oglinzi şi ghicituri. rotunjeala lunii. Mul ţ u mi m fapte bune. St ă pâne. că de la Tine este nou ă a în ţ elege ceasurilor. şi necuprins. buna podoab ă a stelelor şi buna potrivire cea între toate acestea cuvântâ m schimbarea şi mişcarea cea de multe feluri. şi pe Tat ă l Cel f ă r ă de început şi pe Unul . nede ş ertat ă şi necheltuit ă . Prea Sfinte Duhule. primenirile vânturilor. priceperii neîmpu ţ inat ă . hran ă . Ce limb ă va gr ă i. Bine Te cuvânt ă m pe Tine. mari şi minunate? Că Tu eşti al cur ăţ eniei şi al sfin ţ eniei izvor. deprinderi. că de la Tine este întru noi să fim.113 căci unul sunt. Mul ţ u mi m Ţie. şi al în ţ elepciunii şi al puterii adânc prea mult nem ă rginit nem ă surat comoar ă şi neajuns.N ă scut Fiul Lui. Bine Te pe Tine. că de la Tine este nou ă a n ă d ă jdui Împ ă r ţ ia cerurilor. de. Vino şi Te sălăşluieşte întru mine şi m ă cur ăţ e ş te cuvânt ă m de toat ă n ă v ă lirea şi bântuiala Împ ă rate. bun ă t ăţ ii milostivirii visterie a toat ă lumea.a pururea cur ăţ itor şi nede ş ertat. . înconjur ă rile anilor. me ş teş uguri. marile Tale fapte cele mai presus de cuvânt şi de în ţ elegere.

Pă zitor şi Dăt ă tor de toate darurile Tale cele bogate.a dreapta Tat ă lui cu nedesp ă r ţ ire ca un Dumne ze u. cea hot ă rât ă mai înainte de vecia a se face Maica lui Dumne ze u cea aleas ă din toate neam urile. spre viteaz toat ă cunoş tin ţ a cea mânt uitoare.a suit la ceruri şi a şezut de. Fă . în ţ elep ţ e ş te .mi pricepere. d ă .114 Tu întru Prooroci ai suflat şi cele ce vor fi mai înainte le. şi de cuvânt şi de în ţ elepciune şi de îndr ă zneal ă pe dân ş ii i. prea sfin ţ itul pântece al acesteia locaş al Cuvântului lui Dumne ze u l.N ă scutului mai înainte o ai propov ă duit. Ţie m ă cuceresc să Te apleci mie. îndelung ă .ai f ă cut întru semne. tăcere. la Sfin ţ ii Lui Ucenici şi Apostoli ai venit în chip de limbi de foc. St ă pânitor (peste) întru mine să fii Tu.m ă .m ă . sufl ă întru mine blânde ţ e. ca Cel de o fire cu Dânsul şi deofiin ţă . Că Tu eşti lucrarea cea des ă vâr ş it ă a tuturor . şi împreun ă ai f ă cut du m n e z eie ş te semnele cele minunate. Tu împreu n ă cu Hristos Cuvântul ai fost. Cur ăţ e ş te. ca o f ă r ă de prihan ă şi prea curat ă . pov ăţ uie ş te. m ă arat ă şi neînduplecat de patimi. Sfin ţ e ş te.ai umplut şi puternici i. dreptate. decât toat ă puterea cea potrivnic ă mai tare.ai vestit şi întruparea Mântuitorului Unuia .m ă de toat ă spurc ă ciunea trupului şi a duhului. robului T ă u. Tu către Maria cea cu daruri d ă ruit ă venind. Iar dup ă ce S.r ă bdare. la Tine cad. Deci Ţie m ă rog.m ă . adev ă r.ai f ă cut şi împreu n ă cu Dânsul ai lucrat pea sfânta Lui luare (fire omeneasc ă ).m ă pe mine biseric ă vrednic ă a slavei Tale. şi cu bun ă tate să m ă cercetezi pe mine şi să m ă sco ţ i din adâncul greş elilor celor de voie şi celor neş tiute.

dar şi cea mai presus de fire şi ajut ă la sporirea celei create şi a celei noi. acu m şi pururea şi în vecii vecilor.o prin iubirea cu care ră spun d iubirii dum ne z eie ş ti. care are ca efect veş nica îndu m ne z eire a omului în Împ ă r ăţ ia cerurilor. în minuna ta ei rânduial ă . împreun ă cu Tat ă l şi cu Fiul. Amin. . De aceea. dar şi prevestirea contribu ţ iei la întruparea mai presus de fire a Fiului. dar şi în cea de înă l ţ are a lui Hristos. Prin Duhul Sfânt se realizeaz ă întreg dialogul între Dumneze u şi fă pturile umane. Se afirm ă din nou că El sufl ă în noi via ţ a natural ă .115 bun ă t ăţ ilor şi Ţie. în via ţ a aceasta. dup ă datorie. dar deplin în via ţ a viitoare. se afirm ă că El face pe omul credincios biseric ă plin ă de slava Duhului. lucrarea Lui în Fiul întrupa t.” E o rug ă ciune în care se cere venirea Duhului Sfânt cu mare st ă ruin ţă şi se laud ă lucrarea Lui împreun ă cu Tat ă l în crearea şi conservarea lumii. laud ă Îţi aduce m. împreu n ă cu Tat ă l. Primul trimi ţ ân d prin Cel din urm ă iubirea Lui acestora şi ace ş tia primind aceast ă iubire şi fructificân d .

........... LUCRĂ TOR ŞI CONDUCĂ TOR AL OAMENILOR PRIN PURIFICARE SPRE SFINŢIRE ŞI ÎNDUMNEZEIRE.................................67 SFÂNTA TREIME............................................ IUBIREA DESĂ VÂRŞITĂ ÎN SINE ŞI MĂ NTUITOARE A NOASTRĂ 76 PURCEDEREA DUHULUI SFÂNT DIN TATĂ L ŞI ODIHNA LUI ÎN FIUL...........19 TREI PERSOANE PURTĂ TOARE ALE UNEI FIINŢE NEMĂ RGINITE ŞI NEREPETATE........................VIA ŢĂ FĂ CĂ TOR ŞI SFINŢILOR..................... ŞI EXISTENŢ A ÎNCEPUTĂ ŞI CREATĂ ...........................................116 CUPRINS PREFAŢĂ ........................................................................................................ CA UN UNIC DUMNEZEU............................82 LUCRAREA FIULUI ÎNTRUPAT ÎN NOI...........................5 PLINĂ TATEA EXISTENŢEI PRIN SINE....................27 DEOSEBIREA CELOR TREI PERSOANE ALE UNICEI FIINŢE DUMNEZEIEŞTI NEREPETATE ÎN RELAŢIILE ÎNTREGITOARE............................................................................ SPIRIT ŞI MATERIE........................... FĂ RĂ ÎNCEPUT ŞI FĂ RĂ CAUZĂ ......2 EXISTENŢ A CONŞTIENTĂ ŞI LIBERĂ ................................ ÎNSETAT Ă DUPĂ NEMĂ RGINIRE ŞI ÎMPĂ RTĂŞIREA EI DE ABSOLUT ................... DUPĂ ÎNĂ LŢARE........... TEMEI AL IUBIRII DESĂ VÂRŞITE ÎNTRE TATĂ L ŞI FIUL ŞI AL ÎNFIERII NOASTRE PRIN DUHUL .....54 ÎNOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU.......................................... SAU A FIINŢEI DUMNEZEIEŞTI NEMĂ RGINITE ŞI FIREA OMENEASCĂ MĂ RGINITĂ ......................................................................................................................................................................................................................... PRIN DUHUL DE.. MODELUL ŞI ŢINTA FĂ PTURILOR CREATE CONŞTIENTE .......................................41 RELAŢIA ÎNTRE PERSOANA TATĂ LUI ŞI CEA A FIULUI – TEMELIA CARACTERULUI FILIAL AL PERSOANELOR UMANE ŞI A ÎNDUMNEZEIRII LOR ...92 DUHUL SFÂNT......................................................................................... MIJLOC DE ÎNFIERE ŞI ÎNDUMNEZEIRE A OAMENILOR......................................................................................................................... CAPĂ TUL DINSPRE LUME AL LUI DUMNEZEU.........................103 ..............................................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful