S 1 Dreptul international umanitar al conflictelor armate : definitie , sensuri, subramuri Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate reprezintă ansamblul

normelor de drept internaţional, de sorginte cutumiară sau convenţională, destinate a reglementa în mod special problemele survenite în situaţii de conflict armat internaţional şi fără caracter internaţional. Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate , în înţelesul prezentat anterior, se divide în două ramuri de bază: a) Dreptul conflictelor armate (dreptul războiului propriu-zis). Se mai numeşte şi Dreptul de la Haga, datorită faptului că principalele reguli sunt cuprinse în convenţiile adoptate la conferinţele de pace de la Haga din 1899 şi 1907 şi în Convenţia privind protecţia bunurilor culturale din 1954, adoptată tot la Haga (însoţită de un regulament de aplicare şi un protocol) . La aceste instrumente se mai adaugă şi: Protocol referitor la prohibiţia întrebuinţării în război a gazelor asfixiante, toxice sau similar şi a mijloacelor bacteriologice – Geneva, 17 iunie 1925; Convenţia privind neutralitatea maritimă – Havana, 20 februarie 1928; Tratat privind protecţia instituţiilor artistice şi ştiinţifice şi a monumentelor istorice (Pactul Roerich) – Washington, 15 aprilie 1935; Tratatul de la Londra, partea a IV-a (proces verbal privind regulile războiului submarin, 22 aprilie 1930) – Londra, 6 noiembrie 1936; Tratat cu privire la interzicerea amplasării de arme nucleare şi alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor – 11 februarie 1971; Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării, producerii şi stocării armelor bacteriologice (biologice) sau a toxinelor şi asupra distrugerii lor – 10 aprilie 1972; Convenţia asupra interzicerii tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare sau în orice alte scopuri ostile – 10 octombrie 1976; Convenţie asupra interzicerii sau limitării utilizării anumitor arme clasice care pot fi considerate ca producând efecte traumatizante excesive sau ca lovind fără discriminare, însoţită de patru protocoale şi o rezoluţie , 10 octombrie 1980; Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării, stocării şi utilizării armelor chimice şi distrugerea acestora, 13 septembrie 1992 (în vigoare din 29 aprilie 1997); Convenţia pentru interzicerea folosirii, stocării, producţiei şi transferului de mine antipersonal şi pentru distrugerea lor, Ottawa, 1997 (în vigoare din 01 martie 1999). b) Dreptul internaţional umanitar (dreptul umanitar propriu-zis). Se mai numeşte şi Dreptul de la Geneva datorită adoptării principalelor izvoare ale acestuia în capitala Elveţiei, respectiv cele patru convenţii din 1949 şi cele două protocoale adiţionale din 1977. Cuprinde regulile prin care se urmăreşte realizarea protecţiei victimelor conflictelor armate: răniţi, bolnavi, naufragiaţi, prizonieri, persoane civile, populaţie civilă, etc. Pot fi incluse aici şi alte instrumente juridice cu acelaşi obiect de reglementare, precum Tratatul pentru protecţia personalului ONU şi a celui asociat destinat operaţiunilor pentru pace, adoptat în cadrul ONU în 1997.

S 2 Izvoarele dreptului conflictelor armate:evolutii, identificare si scurta caracterizare
Dreptul conflictelor armate (dreptul războiului propriu-zis). Se mai numeşte şi Dreptul de la Haga, datorită faptului că principalele reguli sunt cuprinse în convenţiile adoptate la conferinţele de pace de la Haga din 1899 şi 1907 şi în Convenţia privind protecţia bunurilor culturale din 1954, adoptată tot la Haga (însoţită de un regulament de aplicare şi un protocol). La aceste instrumente se mai adaugă şi:


• • •



• •

Protocol referitor la prohibiţia întrebuinţării în război a gazelor asfixiante, toxice sau similar şi a mijloacelor bacteriologice – Geneva, 17 iunie 1925; Convenţia privind neutralitatea maritimă – Havana, 20 februarie 1928; Tratat privind protecţia instituţiilor artistice şi ştiinţifice şi a monumentelor istorice (Pactul Roerich) – Washington, 15 aprilie 1935; Tratatul de la Londra, partea a IV-a (proces verbal privind regulile războiului submarin, 22 aprilie 1930) – Londra, 6 noiembrie 1936; Tratat cu privire la interzicerea amplasării de arme nucleare şi alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor – 11 februarie 1971; Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării, producerii şi stocării armelor bacteriologice (biologice) sau a toxinelor şi asupra distrugerii lor – 10 aprilie 1972; Convenţia asupra interzicerii tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare sau în orice alte scopuri ostile – 10 octombrie 1976; Convenţie asupra interzicerii sau limitării utilizării anumitor arme clasice care pot fi considerate ca producând efecte traumatizante excesive sau ca lovind fără discriminare, însoţită de patru protocoale şi o rezoluţie, 10 octombrie 1980; Convenţia cu privire la interzicerea perfecţionării, stocării şi utilizării armelor chimice şi distrugerea acestora, 13 septembrie 1992 (în vigoare din 29 aprilie 1997); Convenţia pentru interzicerea folosirii, stocării, producţiei şi transferului de mine antipersonal şi pentru distrugerea lor, Ottawa, 1997 (în vigoare din 01 martie 1999).

nu sunt suficiente. 2. 3. că dreptul poate acţiona chiar şi în război şi poate reglementa. fundamental deosebit de războaiele precedente prin mutaţiile profunde în metodele şi mijloacele de luptă. După 1949. la care au participat 63 de state. Convenţia privitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război. au avut loc în lume numeroase alte conflicte armate care au demonstrat că instrumentele de protecţie a victimelor. îndeosebi populaţia civilă. viitorul Comitet Internaţional al Crucii Roşii.S3 Geneza şi evoluţia dreptului internaţional umanitar. în anul 1863. în unele domenii comportamentul combatanţilor. Convenţia privitoare la tratamentul prizonierilor de război. bolnavilor şi naufragiaţilor din forţele armate pe mare. dimpotrivă. Cel de-al doilea război mondial. Acest tratat de 10 articole răstoarnă convingerea de până atunci că războiul şi dreptul sunt două contrarii ireconciliabile şi susţine. în conformitate cu realităţile existente. Tot la Haga. în anul 1949 s-au desfăşurat la Geneva lucrările conferinţei diplomatice pentru elaborarea convenţiilor internaţionale destinate să protejeze victimele de război. ulterior. Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie. la Geneva. respectiv adoptarea şi semnarea în acelaşi an a primei convenţii de drept umanitar – “Convenţia pentru ameliorarea soartei militarilor răniţi din forţele armate în campanie” . În anul 1899 . ambulanţele. prezent la acest eveniment. Conferinţa a avut ca rezultat adoptarea celor 4 convenţii care sunt valabile în prezent şi la care. la care au participat 12 state. De la apariţia statelor. Un tânăr om de afaceri elveţian. Henry Dunant. Henry Dunant. numărul victimelor. Această convenţie a fost reafirmată şi dezvoltată în anul 1906. constată că mii de soldaţi răniţi sunt abandonaţi fără îngrijire. sunt dezvoltate şi reafirmate primele două convenţii (cele din 1864 şi din 1907) şi este adoptată o nouă convenţie cu privire la tratamentul prizonierilor de război. adoptându-se o a doua convenţie de drept umanitar. Este adoptat şi semnul distinctiv. Protocolul adiţional II la convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia victimelor din conflictele armate fără caracter internaţional. în anul 1864. a IV-a convenţie definea categoriile de combatanţi care au dreptul la statutul de prizonier de război şi care beneficiază de un tratament specific pe toată durata captivităţii lor. Astfel. Cele 102 state reprezentate la această conferinţă au adoptat: Protocolul adiţional I la convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia victimelor din conflictele armate internaţionale. pentru protejarea răniţilor. De asemenea. Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor. răniţii şi bolnavii vor fi adăpostiţi şi îngrijiţi. împreună cu un mic grup de genevezi . De aici înainte. Aceste convenţii sunt: 1. la cea de-a doua conferinţă de pace. omenirea a fost preocupată să limiteze prin diferite modalităţi rigorile războiului şi să protejeze victimele acestuia. care va juca un rol hotărâtor în dezvoltarea dreptului internaţional umanitar . a declanşat intense eforturi din partea statelor. în anul 1907 . În 1929. bolnavilor şi naufragiaţilor din forţele armate pe mare. au aderat aproape toate statele . Astfel. la Geneva. în perioada 1974 – 1977 a avut loc la Geneva o conferinţă diplomatică pentru a discuta două proiecte de protocoale adiţionale la convenţiile de la Geneva di 1949. ivindu-se necesitatea elaborării şi adoptării unor noi reguli. spitalele vor fi recunoscute ca neutre şi protejate şi respectate de către beligeranţi. al crucii roşii pe fond alb . Rezultatul acestei conferinţe marchează naşterea dreptului internaţional umanitar. la prima conferinţă de pace de la Haga. înfiinţează Comitetul Internaţional de Ajutorare a Răniţilor. . Astfel. între care şi România. Aceştia reuşesc să convingă guvernul elveţian să organizeze o conferinţă internaţională. din partea CICR în mod deosebit pentru revizuirea convenţiilor umanitare. personalul sanitar şi religios. de protecţie. 4. Aici se naşte ideea formării unei societăţi care să contribuie cât mai eficient la protejarea militarilor răniţi în conflictele armate. principiile convenţiei din 1864 au fost adaptate la războiul maritim. indiferent cărui beligerant îi aparţin.

la aceste protocoale adiţionale au aderat majoritatea statelor . dar fără prea mari influenţe în practica relaţiilor dintre state. În anul 1927. în numeroasele conflicte armate din ultimii ani (conflictul din Golf. permite folosirea forţei armate pentru exercitarea dreptului la legitimă apărare individuală sau colectivă. care încep să se afirme o serie de principii de drept internaţional. în acelaşi timp. Astfel. în anul 1923. Afganistan. . un obiectiv fundamental al statelor a fost acela de a exclude definitiv războiul din viaţa internaţională. a avut ca efect schimbarea radicală a concepţiei statelor cu privire la dreptul de a recurge la război. războiul de agresiune este scos în afara legii iar dreptul internaţional nu mai recunoaşte decât o singură situaţie legală – starea de pace. Acţiuni mai clare privind ilegalizarea războiului au loc abia în perioada interbelică. Un moment crucial în evoluţia dreptului internaţional o are semnarea la 27 august 1928 a “Tratatului general de renunţare la război”. Cu alte cuvinte. fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite”. cu faptul că există încă diferite categorii de potenţiale victime de război. Carta ONU impune statelor obligaţia de a se “abţine în relaţiile lor internaţionale de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei fie împotriva integrităţii teritoriale ori independenţei politice a vreunui stat.scurta analiza a incercarilor de limitare si reglementare actuala Dreptul de a recurge la război pentru rezolvarea diferendelor dintre state a constituit o regulă de bază a dreptului internaţional până la jumătatea secolului al XIX-lea. Statele. putem afirma că cele mai importante reguli au fost adoptate în perioada postbelică. pentru sancţionarea unui agresor şi pentru exercitarea dreptului la autodeterminare. din unele foste state sovietice) mai ales imperfecţiunii modalităţilor de tragere la răspundere a celor vinovaţi. După cel. Încercări de limitare a recurgerii la forţă şi de soluţionare paşnică a diferendelor au apărut din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. nu putem discuta de un real progres în raport cu realităţile prezente. pentru că primul război mondial. războiul mai rămâne posibil în caz de legitimă apărare. Carta ONU. Totuşi. Totuşi. pentru a face faţă obligaţiilor cuprinse în Pactul Societăţilor Naţiunilor şi în caz de rupere a angajamentelor de către unul sau mai multe state semnatare. De asemenea Adunarea Ligii Naţiunilor adoptă un Protocol pentru reglementarea paşnică a conflictelor internaţionale. Tratatul de asistenţă mutuală elaborat de Comisia a treia a Adunării Ligii Naţiunilor a calificat războiul de agresiune ca fiind o crimă internaţională. Mai mult decât atât. cerând statelor să apeleze numai la modalităţi paşnice de rezolvare a diferendelor. cu consecinţele sale catastrofale. după intrarea în vigoare a tratatului. CICR sunt preocupate în continuare de reglementarea situaţiilor neacoperite prin instrumentele aplicabile în prezent şi fac eforturi mari pentru ca dreptul umanitar să reprezinte realmente un mijloc de protecţie a tuturor victimelor. că dreptul internaţional umanitar are un caracter lacunar. dreptul internaţional umanitar înregistrând un progres clar în raport cu normele anterioare. S 4Razboiul in dreptul international contenporan. deal doilea război mondial. Acest principiu a fost reluat ulterior în numeroase documente internaţionale.În prezent. Astfel. din ex-Iugoslavia. reafirmat şi dezvoltat. tratat care condamna războiul. În concluzie. declarând războiul de agresiune ca o crimă internaţională. într-o Declaraţie a Adunării Ligii a Naţiunilor se preciza că “orice război de agresiune este şi rămâne interzis … toate statele membre sunt obligate să se conformeze acestei Declaraţii”.

care nu implică recunoaşterea formală de către beligeranţi . în accepţiunea căruia erau cuprinse războaiele civile. După 1945. tulburarile interne: definitie. pentru că cel care recurge primul la forţă armată este considerat agresor şi nu beligerant. înlocuindu-se cu noţiunea de “conflict armat”. implicit o violare a scopurilor şi principiilor Cartei ONU. codificare. Prima consecinţă este aceea că statele nu mai dispun de “jus ad bellum” (dreptul de a face război) şi nici de “facultas bellandi” (calitatea de beligerant). conflictele armate destructurante. luptele duse de populaţiile majoritare dintr-un stat împotriva regimurilor rasiste. considerându-l ca cea mai gravă crimă internaţională. Deşi este la fel de vechi ca şi conflictul internaţional. Conflictul armat fără caracter internaţional. S 6 Conflictele armate fără caracter internaţional. codificare În convenţiile adoptate după 1945. scurta caracterizare. Astfel. O situaţie specială o reprezintă luptele desfăşurate la iniţiativa Consiliului de Securitate a ONU împotriva unui stat agresor . chir dacă starea de război nu este recunoscută de unul din ele. având în vedere că violenţa se manifestă încă între relaţiile dintre state. . rezistenţa mişcărilor organizate în situaţii de ocupaţie totală sau parţială a teritoriului unui stat. reglementarea internaţională actuală interzice războiul de agresiune în mod expres. tipuri. luptele duse de popoarele aflate sub regim de ocupaţie împotriva puterii ocupante. luptele armate duse de entităţi nestatale: războaiele de eliberare naţională duse de mişcări de eliberare împotriva dominaţiilor coloniale . S 5 : Conflictele armate internaţionale: definitie.În concluzie. o primă reglementare o întâlnim în articolul 3 comun celor patru convenţii umanitare de la Geneva din 1949. conflictele armate dintre două sau mai multe state. Iată de ce. chiar noţiunea de “război” este din ce în ce mai rar utilizată în dreptul internaţional. conflictul armat fără caracter internaţional nu a fost reglementat decât la jumătatea secolului XX. conflictul armat internaţional este definit ca o formă de luptă armată dintre două subiecte cu personalitate internaţională. în convenţiile adoptate se foloseşte această noţiune care răspunde mai bine realităţilor contemporane şi normelor juridice internaţionale în domeniu. În acest context se pot detalia mai multe tipuri de conflicte armate internaţionale: conflictele interstatale declanşate printr-o declaraţie de război sau ultimatum.

respectiv pot fi supuşi ostilităţilor adversarului şi care beneficiază de statutul de prizonier de război. ultimele două condiţii de mai sus sunt suficiente dacă au luat armele în mod spontan la apropierea inamicului. -să respecte legile şi obiceiurile războiului. prin Protocolul adiţional II. putem spune că numai conflictele armate internaţionale şi cele fără caracter internaţional formează obiectul dreptului internaţional umanitar. sau chiar nu mai există autoritate publică. Potrivit Regulamentului anexă la Convenţia a IV-a de la Haga din 1907 aveau statut de combatant şi puteau fi trataţi ca prizonieri de război:  militarii din armatele regulate. Iniţial. Acestea se derulează pe teritoriul unui stat în care autoritatea publică nu mai este capabilă să asigure respectarea dreptului umanitar. Astfel. bineînţeles. dreptul internaţional umanitar. Extinzând protecţia şi asupra victimelor din aceste conflicte. defineşte în articolele 1 şi 2 conflictul armat fără caracter internaţional ca fiind conflictul care “se desfăşoară pe teritoriul unui stat între forţele sale armate şi forţe armate dizidente sau grupuri organizate care. adoptat la Geneva în anul 1977. războaie de secesiune. Concluzionând. s-a încercat şi s-a reuşit rezolvarea unor situaţii neacoperite. prin adoptarea convenţiilor de la Geneva din 1949.  populaţia civilă aflată pe un teritoriu care nu a fost ocupat. războaiele pentru schimbarea regimului politic dintr-o ţară.  membrii miliţiilor şi corpurilor de voluntari care îndeplinesc următoarele condiţii: -să aibă un şef care să răspundă pentru subordonaţii săi. etc. sub comanda unui comandament responsabil exercită pe o parte a teritoriului său un control care să le permită să ducă operaţiuni armate continue şi concertate şi să aplice acest protocol”. statutul de combatant. s-a extins şi asupra: S7 Statutul combatantului ca reglementare in dreptul international umanitar .războaiele religioase. O situaţie particulară deosebit de periculoasă apărută în ultimii ani şi care nu este încă reglementată de dreptul internaţional umanitar este aceea a conflictelor armate de destructurare. Combatanţii. protecţia acestei categorii de persoane a fost reglementată de dreptul de la Haga. în prezent în vigoare. fără să fi avut timp să se organizeze  După cel de-al doilea război mondial. -să aibă un semn distinctiv care să fie fix şi să poată fi recunoscut de la distanţă. prin urmare şi cel de prizonier de război. sub reglementările dreptului intern al statului pe teritoriul căruia au loc. denumite tensiuni interne sau tulburări interne. -să poarte armele la vedere. Pentru aceasta. Există şi alte forme de violenţă. sunt acele persoane care participă la ostilităţi având dreptul să comită acte de violenţă. dar acestea nu fac obiectul dreptului internaţional umanitar. Asemenea acte intră sub incidenţa convenţiilor referitoare la drepturile omului şi.

cele patru condiţii precizate în 1907 sunt grupate în două categorii: . poate crea dificultăţi… dar şi expulzarea lor masivă poate avea efecte contrare – întârirea capacităţii de luptă inamicului… .membrii forţelor armate revendicate de un guvern sau o autoritate nerecunoscută de puterea ocupantă.s-a reafirmat. cu unele restricţii de regimul neutralităţii. . De asemenea. naţionalii statelor inamice: statut juridic guvernat de dreptul statului de reşedinţă. . principial.membrilor mişcărilor organizate de rezistenţă. De reţinut că Protocolul adiţional I aduce o inovaţie importantă care constă în acordarea statutului de combatant “popoarelor care luptă contra dominaţiei coloniale şi ocupaţiei străine şi contra regimurilor rasiste în exercitarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele …”. naţionalii statelor aliate sau neutre: statutul juridic este cel avut înainte de instituirea stării de beligeranţă. în loc de a purta “un semn distinctiv”. “combatanţii sunt obligaţi a se deosebi de populaţia civilă când iau parte la un atac sau la o operaţiune militară premergătoare unui atac”. de asemenea. Protocolul adiţional I adoptat la Geneva în 1977 aduce noi precizări cu privire la statutul de combatant. mai ales când sunt numeroase şi dispersate mari. prin urmare. acţionând în afara sau în propriul teritoriu. Astfel. S 9 Efectele stării de beligeranţă asupra resortisanţilor statelor şi ai statelor neutre special impuse proprii pe arii - beligeranta naţionalii aflaţi pe propriul teritoriu – două categorii: combatanţi si persoane civile. prizonieri de război. aceste condiţii au fost considerabil extinse. efectele juridice ale stării de beligeranţă sunt determinate de legislaţia locală instituită pentru această situaţie. stabilirea unei prezumţii în favoarea statutului de prizonier de război În sfârşit. . chiar dacă acest teritoriu este ocupat. de forţele armate. Totuşi. acelaşi statut ca în timp de pace.celelalte două condiţii urmează a fi luate în considerare în cazul persoanelor individuale care doresc să fie tratate drept combatanţi şi. persoanele individuale îşi păstrează statutul de combatant cu condiţia să poarte armele la vedere în timpul fiecărei acţiuni militare şi pe timpul perioadei în care este vizibil pentru adversar atunci când el ia parte la o acţiune militară care precede începerea unui atac şi la care el trebuie să participe. în ce priveşte obligaţia de a purta în mod deschis armele. totuşi menţinerea în ţară a acestor persoane.. cu restricţiile impuse de război şi pentru cetăţeni. prezumţia favorabilă statutului prizonierului se război în caz de îndoială.prima şi a patra condiţie trebuie să fie respectate de acum înainte de colectivităţi.

sprijin pentru acordarea asistentei spirituale de către personalul religios autorizat.un volum vor fi - practici diferite în cele două războaie mondiale… în prezent – Convenţia a IV-a de la Geneva din 1949: dreptul de a părăsi teritoriul statului inamic. locuitorii din teritoriul ocupat nu pot fi constrânşi la o alta munca decât cea necesară pentru: nevoilor forţelor de ocupaţie. autorităţile de ocupaţie vor respecta proprietatea privată. . locuitorii din teritoriul ocupat nu vor fi privaţi de drepturile lor în virtutea oricăror schimbări suferite în urma ocupaţiei sau anexării teritoriului. membrii demobilizaţi din forţele armate adverse aflaţi în teritoriul ocupat pot fi internaţi. dar cu restricţii de şedere plecarea poate fi refuzată dacă este contrară intereselor statului şi persoanele respective internate sau plasate în reşedinţă forţată. Puterea Ocupanta nu va deţine locuitorii din teritoriul ocupat în zone deosebit de expuse pericolelor războiului. locuitorii din teritoriul ocupat nu pot fi constrânşi să servească în forţele armate sau auxiliare ale Puterii Ocupante. caz în care vor fi trataţi ca prizonieri de război. cu o sumă de bani necesară călătoriei şi cu rezonabil de efecte şi obiecte de uz personal… posibilitatea de a li se permite rămânerea. cu excepţia situaţiilor impuse de nevoile de securitate ale populaţiei sau de militare imperioase. posibilitatea de a se adresa unui tribunal sau autoritate administrativă special creată… îşi păstrează deplina personalitate juridică… S 10 Protecţia populaţiei civile în teritoriul ocupat Regim de protecţie asigurat de dreptul umanitar: raţiuni în nici un caz. convingerile religioase vor fi respectate.

sub rezerva masurilor temporare şi excepţionale impuse din motive de securitate. echipării. prin grija statelor majore. a legislaţiei interne a muncii cu menţiunea că persoanele sub 18 ani nu vor putea fi constrânse la munca. Prin instrumente scrise cel mai utilizat procedeu. nu poate fi restrâns dreptul populaţiei locale de a părăsi teritoriul ocupat. Modalităţi de încetare a ostilităţilor. în măsura posibilului. debellatio): 1. în cazul în care mişcarea de rezistenţă afirmă şi hotărârea sa de a respecta dreptul conflictelor armate şi se conformează. prin acord tacit. dată de la care se produc o serie de efecte juridice. locuitorii din teritoriul ocupat pot fi supuşi la un regim de rezidenţă forţată sau internare. fără a fi admise represaliile. S11 Încetarea stării de beligeranţă şi restabilirea păcii Încetarea ostilităţilor Este foarte importantă problema datei la care încetează starea de beligeranţă.şi în aceste cazuri. presupune două faze: încheierea acordurilor militare. din raţiuni de siguranţă imperioase. . tratamentul aplicat în aceste cazuri este analog cu cel prevăzut pentru prizonierii de război ori cu cel al internaţilor civili străini în teritoriul neocupat. se vor asigura: efectuarea transporturilor în condiţii satisfăcătoare de securitate. hrănirii. cu excepţia cazului în care plecarea lor aduce atingere securităţii Puterii Ocupante. în forma sa clasică. Puterea Ocupanta va urmări ca. (prin instrumente scrise. interdicţia nu afectează posibilitatea de a evacua populaţia civilă în interiorul teritoriului ocupat. pauza până la încheierea păcii. transportului sau sănătăţii populaţiei din teritoriul ocupat. nesepararea membrilor aceleiaşi familii. se vor accepta acţiunile de ajutorare umanitară ale organizaţiilor neguvernamentale străine şi se vor crea facilităţi necesare derulării lor. localnicii nu vor putea fi constrânşi la activităţi care i-ar obliga să ia parte la operaţiuni militare. se pot lua măsuri preventive. în continuare. în cazul unor acţiuni violente de către formaţiuni de rezistenţă din teritoriul ocupat: vor fi luate masuri corespunzătoare. Puterea Ocupantă nu va putea proceda nici la deportarea nici la transferul unei părţi din populaţia civilă din teritoriul pe care-l ocupa. elemente: încetarea luptelor între forţele armate. Din practica statelor rezultă două momente distincte: momentul încetării ostilităţilor. Puterea Ocupanta va autoriza Societatea Naţională de Cruce Roşie din ţara respectivă (sau orice alta organizaţie umanitara legal recunoscută) să-şi continue activităţile sale umanitare. condiţii de trai convenabile la destinaţie. cu obligaţia de a o readuce la căminele proprii atunci când motivele deplasării lor au încetat. momentul încetării stării de beligeranţă (din acest moment încetează dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate). . informarea Puterii Protectoare. dacă mişcarea de rezistenţă se sprijină pe populaţia civila.serviciilor de utilitate publică. precum şi aplicarea. când se decide măsura evacuării. cazării. hrănire. membrii săi vor fi consideraţi combatanţi legali. Nu există reguli general-aplicabile cu privire la această dată. fiecare persoana sa rămână la locul sau de muncă. igiena. fixându-se reguli de angajament foarte clare.

stabilind exact data de la care efectele juridice ale războiului încetează (nu toate conflictele armate au încetat prin tratate de pace…). nu produce efecte asupra stării de război… regimul de ocupaţie va fi reglementat numai la încheierea păcii. este supus regulilor tratatelor internaţionale… juridic. tehnica: una din părţi face o declaraţie unilaterală de încetare a luptelor. se interzice statelor să facă război prin care să cucerească teritorii străine – desfiinţarea “dreptului învingătorului” şi a “anexării teritoriale”. restabilirea păcii era precedată de o fază intermediară – preliminariile păcii: tratat de pace provizoriu sau un acord de principiu – ţineau loc şi de acord de armistiţiu (şi invers…). supraveghere – prin comisii mixte. decrete etc. lipsa unui acord foemal. . capitularea necondiţionată – este numai aparent un acord convenţional. Conţinut: frontiere.nu mai este un mijloc licit de terminare a războiului. armistiţiul: suspendare temporară şi convenţională a ostilităţilor (întreruperea operaţiilor de război prin acord mutual. înseamnă că ostilităţile au încetat. încheiat de comandanţii militari. Încetarea ostilităţilor prin acord tacit simplă încetare a luptelor (încetarea lui animus bellandi). prin care se suspendă ostilităţile active. restabilirea tratatelor suspendate. cu consimţământul guvernelor. cu termen sau fără terme…) tipuri: armistiţii locale – caracter limitat. dacă cealaltă parte nu adoptă o oziţie contrară. pe întregul teatru de război. efecte numai asupra regimului prizonierilor – vor fi repatriaţi. este un acord militar. cele mai utilizate instrumente scrise: actul de capitulare – predarea negociată a forţelor armate… obligaţia de respectare a condiţiilor convenite. statul învins dispare… în prezent . lipsit de semnificaţie politică…. Tratatul de pace este instrumentul juridic care pune capăt oficial stării de beligeranţă. şi prin acte interne – legi. inconveniente… 3. restituirea bunurilor private rechiziţionate. în realitate este un act unilateral… 2. efecte: încetarea tuturor ostilităţilor.preliminariile păcii (un fel de tratat provizoriu de pace). Debellatio actul prin care statul învingător în război îşi instituie autoritatea în întregime asupra statului învins. de regulă. Restabilirea păcii În trecut. armistiţii generale: convenţii încheiate pe o durată mai lungă. obligaţia de respectare a regulilor onoarei militare.

bolnavii şi naufragiaţii vor fi respectaţi şi protejaţi. în măsura posibilului. în tratatele mai vechi – absolvirea de răspundere a celor vinovaţi de declanşarea şi ducrerea războiului (clauza amnistiei) – nepermisă după cel de-al II-lea război mondial. -toţi răniţii. a se împiedica să fie jefuiţi şi pentru a li se asigura serviciul funebrui.reparaţia daunelor provocate. personalului sanitar şi religios: -întotdeauna când împrejurările o permit şi. vor fi luate. precum şi pentru a se căuta morţii. Aceştia vor fi trataţi uman şi vor primi. Nu se va face nici o distincţie între aceştia care să nu fie bazată pe criterii medicale. . în special după o luptă. -personalul sanitar şi religios va fi respectat şi protejat şi nu va fi obligat să îndeplinească sarcini incompatibile cu misiunea sa umanitarăii. fără întârziere. şi cât mai repede posibil îngrijirile medicale. S 12 Reguli de protecţie umanitara a răniţilor. garanţii de executare. bolnavii şi naufragiaţii. pentru a-i proteja contra jefuirii şi tratamentului necorespunzător şi pentru a li se asigura îngrijirea necesară. clauze militare. bolnavilor. toate măsurile posibile pentru a se căuta şi aduna răniţii.

Protecţia civilă . -unităţile sanitare şi mijloacele de transport sanitar vor fi respectate şi protejate în orice moment şi nu vor face obiectul atacurilor. cât şi de unităţile şi mijloacele de transport sanitar dar nu trebuie utilizat într-un mod abuziv S13: SEMNE DISTINCTIVE INTERNAŢIONALE 1.-nimeni nu va fi pedepsit pentru a fi exercitat o activitate cu caracter medical conform deontologiei. -sub rezerva dispoziţiilor din legislaţia naţională. oricare ar fi fost împrejurările sau beneficiarii acestei activităţiiii. Protecţia lor nu va înceta decât dacă acestea vor fi folosite în scopul de a îndeplini acte ostile. nici o persoană care exercită o activitate medicală nu va putea fi sancţionat pentru faptul că a refuzat sau s-a abţinut să furnizeze informaţii în legătură cu răniţii şi bolnavii pe care i-a îngrijit sau îi îngrijeşteiv.triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu. . în afara sarcinilor lor umanitare. În asemenea situaţii protecţia încetează numai după un avertisment dat într-un termen rezonabil şi dacă avertismentul este ignoratv. -semnul distinctiv al Crucii Roşii (Semilunii Roşii) pe un fundal alb va fi purtat sau arborat atât de personalul sanitar şi religios.

scut în culorile alb şi albastru protecţie generală protecţie specială . dispuse pe aceeaşi axă. 3.Lucrări periculoase şi instalaţii care conţin forţe . transporturi afectat de bunuri personal protecţiei bunurilor culturale . culturale. Bunuri culturale.grup de trei cercuri de culoare portocalie intensă. distanţa dintre cercuri fiind egală cu raza cercului. de aceeaşi dimensiune.2.

7.atunci când este posibilă alegerea între mai multe obiective militare pentru a obţine un avantaj militar echivalent. . nici persoanele civile nu vor trebui să facă obiectul atacurilor.48 : “În vederea asigurării.în cazul atacurilor care pot afecta populaţia civilă. persoanele civile se bucură de protecţie în afară de cazul când participă direct la ostilităţi şi numai pe durata acestei participări.să se asigure că obiectivele de atacat nu sunt persoane civile. care ar putea fi cauzate incidental. .i ii S 14 Reguli de protectie umanitara a persoanelor civile si a populatiei civile Regulile fundamentale de la care porneşte protocolul în reglementarea protecţiei populaţiei civile şi a bunurilor cu caracter civil sunt formulate astfel în art. în timp util şi prin mijloace eficace. 4. b) atacurile în care se folosesc metode şi mijloace de luptă care nu pot fi îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat. afară de cazul când circumstanţele nu permit aceasta. în aceste condiţii. c) atacurile în care se folosesc metode sau mijloace de luptă ale căror efecte nu pot fi limitate şi care sunt capabile să lovească.să evite sau să reducă la minim pierderile de vieţi omeneşti în cadrul populaţiei civile. 3. . să dirijeze operaţiunile lor numai împotriva obiectivelor militare”. sunt interzise atacurile fără discriminare. trebuie lansat un avertisment. în consecinţă. Prin acestea se înţeleg: a) atacurile care nu sunt îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat. persoanele civile şi bunurile cu caracter civil. obiective militare şi persoane civile sau bunuri cu caracter civil. Sunt interzise actele sau ameninţările cu violenţa al căror scop principal este de a răspândi teroarea în populaţia civilă. atacul va fi întrerupt sau anulat. nici bunuri cu caracter civil. rănirea persoanelor civile. a rănirii persoanelor civile şi a producerii de pagube la bunurile cu caracter civil. 2. cei care decid sau pregătesc un atac trebuie să ia următoarele măsuri de protecţie: . operaţiunile militare trebuie să fie conduse cu grijă permanentă de a proteja populaţia civilă. ci obiective militare. părţile la conflict trebuie întotdeauna să facă o diferenţiere între populaţia civilă şi combatanţi. 6. 1. . eventual. pagube în bunuri cu caracter civil sau o combinaţie a acestor pierderi şi pagube care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct aşteptat. respectării şi protecţiei populaţiei civile şi a bunurilor cu caracter civil. fără deosebire. incidental. populaţia civilă şi persoanele civile nu vor fi folosite pentru a pune la adăpost de operaţiile militare anumite puncte sau zone pentru a favoriza sau afecta obiective militare. trebuie să se aleagă obiectivul pentru care se poate aştepta ca atacul să prezinte pericolul cel mai mic pentru . sunt interzise atacurile îndreptate cu titlu de represalii împotriva populaţiei civile sau persoanelor civile. ca şi între bunurile cu caracter civil şi obiectivele militare şi. 5. nici populaţia civilă. pierderi de vieţi omeneşti în rândurile populaţiei civile.să se abţină de la lansarea unui atac de la care se poate aştepta că va cauza.

luarea de ostatici. într-o limbă pe care o înţelege. detenţia sau internarea au încetat să existe. care să se conformeze principiilor general recunoscute ale unei proceduri judiciare normale cuprinzând următoarele garanţii: acuzatul va fi informat fără întârziere de detaliile infracţiunii care i se impută şi i se va asigura înaintea şi pe timpul procesului apărarea. aplicarea prezumţiei de nevinovăţie. tortura fizică sau mintală. aplicarea principiului “o singură pedeapsă pentru aceeaşi faptă”. pe cât posibil. în măsura posibilului. fără nici o diferenţiere cu caracter defavorabil. Cu excepţia cazului de arestare sau de detenţie pentru o faptă penală. persoanele care înaintea începerii ostilităţilor sunt considerate ca apatrizi sau refugiaţi. părţile la conflict se vor strădui. regruparea familiilor dispersate ca urmare a conflictelor armate şi se va încuraja acţiunea organizaţiilor umanitare care se consacră acestei sarcini. persoanele civile şi bunurile cu caracter civil. persoanele care sunt în mâinile unei părţi la conflict şi care nu beneficiază de un tratament mai favorabil în virtutea convenţiilor şi protocolului vor fi tratate cu umanitate. 9. aplicarea legii penale mai favorabile şi neretroactivitatea legii penale.în conducerea operaţiunilor militare pe mare şi în aer se vor lua toate măsurile de precauţie rezonabile pentru a evita pierderile de vieţi omeneşti în rândurile populaţiei civile pagube bunurilor cu caracter civil. populaţia civilă. dacă sunt arestate. în măsura în care aceasta va fi posibil. 8. deţinute sau internate familii. în ceea ce priveşte cazarea lor . nici o condamnare nu va fi pronunţată şi nici o pedeapsă nu va fi executată împotriva unei persoane recunoscută vinovată de o faptă penală comisă în legătură cu conflictul armat. aplicarea principiului răspunderii personale. persoanele civile şi bunurile cu caracter civil supuse autorităţii lor. dreptul la recurs. nimeni nu poate fi forţat să depună mărturie împotriva sa sau să se recunoască vinovat. despre motivele pentru care aceste măsuri au fost luate. Ele vor beneficia cel puţin de următoarele reguli de protecţie: sunt şi rămân interzise întotdeauna şi în orice următoarele acte. în toate împrejurările şi fără nici o diferenţiere cu caracter defavorabil persoane protejate în sensul Convenţiei a IV-a. 10. pedepsele colective. fie că sunt comise de persoane civile sau militari: omorul. convingerile şi practicile religioase ale acestora. această persoană va fi eliberată în cel mai scurt timp posibil în orice caz. unitatea acestora va fi păstrată. potrivit instrumentelor internaţionale sau legislaţiilor naţionale. prostituţia forţată şi orice formă de atentat la pudoare. dacă aceasta nu are loc în baza unei sentinţe prealabile dată de un tribunal imparţial şi constituit legal. vor fi. îndată ce împrejurările care justifică arestarea. să îndepărteze din vecinătatea obiectivelor militare. sentinţa să fie pronunţată în şedinţă publică. deţinută sau internată pentru acte în legătură cu conflictul armat va fi informată fără întârziere. atingerile îndreptate împotriva demnităţii persoanei. populaţia civilă. 11. femeile private de libertate pentru motive în legătură cu conflictul armat vor fi deţinute în localuri separate de cele ale bărbaţilor şi vor fi supravegheate de femei. orice persoană arestată. mutilările. mai ales tratamentele umilitoare şi degradante. respectându-se integritatea corporală. 12. . onoarea. pedepsele corporale. dreptul persoanei de a fi judecată în prezenţa sa. se va facilita. ameninţarea de a comite oricare dintre actele arătate mai sus.persoanele civile sau pentru bunurile cu caracter civil. se va evita amplasarea obiectivelor militare în interiorul sau apropierea zonelor dens populate şi se vor lua măsuri necesare pentru a proteja împotriva pericolelor ce rezultă din operaţiile militare.

care nu beneficiază de un tratament. 6. Reamintim că membrii forţelor armate în iv . tragem concluzia că persoanele enumerate la punctele 4 şi 5 de mai sus pot fi prizonieri de război numai dacă răspund calităţii de combatant. ia armele în mod spontan pentru a combate trupele de invazie. poartă armele în mod deschis. corespondenţii de război. Nu se bucură de statutul de prizonier de război. Protocolul adiţional I stabileşte. În caz contrar. din cauza acestei apartenenţe. Membrii forţelor armate regulate care se pretind ale unui guvern sau ale unei autorităţi nerecunoscute de puterea deţinătoare. furnizorii. nu toţi membrii forţelor armate. 5. în sensul că “orice combatant care cade în mâinile părţii adverse este prizonier de război” . după ce un tribunal competent a pronunţat o sentinţă împotriva lor. mercenarii) şi cei care au comis crime de război. dacă îndeplinesc următoarele condiţii: sunt conduse de o persoană care este responsabilă de conduita lor. fără a face parte din ele direct (membrii civili ai echipajelor avioanelor militare. aceste forţe armate vor trebui să fie supuse unui regim de disciplină internă care să asigure. Persoanele care urmează forţele armate. respectarea regulilor de drept internaţional aplicabile în conflictele armate. Coroborând aceste prevederi cu articolul 50 din Protocolul adiţional I care defineşte persoanele civile. ” . Membrii altor miliţii şi altor corpuri de voluntari.” Pentru o mai bună clarificare. La o cercetarea mai atentă constatăm că art. 4 din Convenţia a III-a stabileşte că sunt prizonieri de război următoarele categorii de persoane care au căzut sub puterea adversarului: 1. Protocolul adiţional I defineşte forţele armate care “se compun din toate forţele. Convenţia a III-a mai stabileşte că vor beneficia de tratamentul rezervat prizonierilor de război şi persoanele care aparţin sau au aparţinut forţelor armate ale ţării ocupate dacă. combatanţii ilegali (spionii. vor fi considerate persoane civile. în schimb civilii care participă la ostilităţi în calitate de combatanţi pot fi făcuţi prizonieri de război. fără a fi avut timp de a se constitui în forţe armate regulate. 3. puterea ocupantă apreciază ca necesară internarea lor. urmând ca un tribunal competent să le determine statutul real al acestora . şi prin urmare. au un semn distinctiv fix şi care se poate recunoaşte de la distanţă. membrii forţelor armate ale unei părţi la conflict precum şi membrii miliţiilor şi corpurilor de voluntari care fac parte din aceste forţe armate. personalul sanitar şi religios nu poate fi făcut prizonier de război. în caz de îndoială. chiar dacă acest teritoriu este ocupat. în special. “Combatanţii sunt membrii forţelor armate ale unei părţi la conflict. etc. aparţinând unei părţi la conflict şi acţionând în afara sau în interiorului propriului lor teritoriu. în operaţiunile lor. De astfel. la apropierea inamicului. Populaţia unui teritoriu neocupat care. inclusiv cei din mişcările de rezistenţă organizate. chiar dacă aceasta e reprezentată de un guvern sau o autoritate nerecunoscută de partea adversă . Deci. Membrii echipajelor. care răspund de conduita subordonaţilor săi faţă de această parte. alţii decât personalul sanitar sau religios. vor beneficia de tratamentul rezervat prin Convenţia a IV din 1949. Protocolul adiţional I stabileşte o formulă mult mai simplă în definirea prizonierului de război. piloţii şi elevii marinei comerciale şi echipajele aviaţiei civile ale părţilor la conflict. sabotorii. inclusiv comandanţii. legilor şi obiceiurilor războiului. în favoarea altor dispoziţii. precum şi cu articolele 43 şi 44 din acelaşi protocol care definesc combatanţii şi forţele armate. pot fi prizonieri de război numai combatanţii. 2. toate grupurile şi toate unităţile armate şi organizate care sunt puse sub comandă.) cu condiţia să fie autorizate de forţele armate pe care le însoţesc. 4. dacă ea poartă armele în mod deschis şi respectă legile şi obiceiurile războiului.iii S 15 Notiunea de prizonier de razboi Din analiza largă a prevederilor Convenţiei a III-a şi ale Protocolului adiţional I rezultă că între noţiunea de combatant şi cea de prizonier este o relaţie directă în sensul în care numai combatanţii pot avea statutul de prizonier când sunt capturaţi de inamic. la vedere. o prezumţie a calităţii de combatant pentru persoanele care iau parte la ostilităţi şi cad în mâinile părţii adverse şi care revendică statutul de prizonier de război. se conformează.

Prizonierii de război au dreptul la respectarea persoanei lor. represaliile împotriva acestora fiind interzise. nici un prizonier de război nu poate fi supus mutilărilor fizice sau experienţelor medicale sau ştiinţifice care nu ar fi justificate de tratamentul medical necesar. cum ar fi rasa. Ei trebuie să fie trataţi tot timpul cu omenie. orientarea politică sau alt criteriu analog. .uniformă care acţionează pe un teritoriu inamic pentru culegerea de informaţii sau distrugerea unor obiective militare ale acestuia beneficiază de statutul de prizonier de război. S 16 Reguli generale de protecţie a prizonierilor de razboi Potrivit unui mai vechi principiu. religia. De altfel. naţionalitatea. orice act sau omisiune ilicită care ar cauza moartea sau ar pune în pericol sănătatea lor fiind interzise. Puterea deţinătoare de prizonieri de război suportă în mod gratuit atât întreţinerea cât şi îngrijirile medicale pe care le necesită starea sănătăţii acestora. Convenţia stabileşte principiul potrivit căruia prizonierii de război trebuie să fie trataţi în acelaşi fel. Femeile trebuie să fie tratate cu toată consideraţia datorită sexului lor şi să beneficieze de un tratament tot aşa de favorabil ca cel acordat bărbaţilor. indiferent de deosebirile pe temeiuri diverse. prizonierii nu sunt sub autoritatea indivizilor sau a armatei care i-a capturat. Ei trebuie să fie protejaţi tot timpul împotriva actelor de violenţă sau de intimidare şi împotriva insultelor şi curiozităţii publice. Puterile deţinătoare de prizonieri de război sunt responsabile de tratamentul ce li se aplică acestora şi la orice act ilicit care antrenează moartea sau pune în pericol grav sănătatea prizonierului va fi considerată ca o gravă infracţiune echivalentă cu crima de război. ci sub autoritatea puterii inamice. statele părţi la convenţie s-au angajat să completeze legislaţiile naţionale cu măsuri de reprimare a actelor contrare convenţiei .

a mediului natural si a lucrarilor si instalatiilor care ontin forte periculoase . ca şi pentru populaţia civilă din zonă. Astfel. data naşterii şi numărul matricol sau. Convenţia obligă părţile să ofere prizonierilor adăposturi contra bombardamentelor aeriene şi altor pericole. (de regulă. De asemenea.. după ce au fost dezarmaţi. bilet care să fie prezentat la orice cerere.internarea. Prizonierii. menţine prevederea Regulamentului anexă la Convenţia a IV-a de la Haga. procurându-li-se apă potabilă şi hrană suficientă. decât numele. nu se vor ridica semnele gradului şi naţionalităţii. Dacă sunt prizonieri răniţi sau bolnavi care din cauza stării lor nu sunt capabili de a se identifica.S 17 Reguli privind captivitatea. în măsura în care legile puterii de care depind le îngăduie. etc. dar care nu i se poate ridica prizonierului. grupaţi în lagăre sau secţiuni de lagăre care să ţină seama de naţionalitate. decese. Toate efectele şi obiectele de uz personal. prin intermediul puterilor protectoare. Interesantă este prevederea Convenţiei (de fapt. Dacă nu respectă această regulă. În lagăre se vor instala cantine unde prizonierii de război să poată procura. gradul. Prizonierii de război vor fi evacuaţi cât mai repede în lagăre situate în afara zonelor de luptă. echipamentul militar şi documentele militare vor rămâne asupra prizonierului de război (inclusiv căştile metalice. prizonierii sunt scoşi imediat din raionul acţiunilor de luptă şi evacuaţi sub escortă la punctul de adunare al prizonierilor organizat la regiment (similar). puterile deţinătoare trebuie să-şi comunice reciproc. Obiectele reţinute şi sumele de bani retrase trebuie să fie păstrate de puterea deţinătoare şi înapoiate prizonierului la sfârşitul captivităţii. din raţiuni de ordin militar. după capturare. evacuarea se va face cu omenie. Convenţia obligă părţile să procure persoanelor aflate sub jurisdicţia lor un bilet de identitate care să ofere datele arătate mai sus. Localurile afectate vor fi la adăpost de umiditate. limbă. rufăria şi încălţămintea vor fi date în cantitate suficientă. toate indicaţiile utile asupra situaţiei geografice a lagărelor de prizonieri. Atunci când este necesar. săpun. Sumele de bani deţinute de prizonieri nu vor putea fi ridicate decât pe baza ordinului unui ofiţer şi după ce se consemnează despre aceasta într-un registru şi după ce s-a eliberat o chitanţă amănunţită. îmbrăcăminte şi îngrijiri medicale. cazarea. Îmbrăcămintea. hrana şi îmbrăcămintea prizonierilor de război Convenţia stabileşte principiul potrivit căruia condiţiile de cazare a prizonierilor de război trebuie să fie tot aşa de favorabile ca acelea rezervate trupelor puterii deţinătoare cantonate în aceeaşi regiune (mai ale în ce priveşte suprafaţa dormitoarelor şi cubajul de are minim). uniformele capturate de la armata inamică). De asemenea. puterea deţinătoare poate recurge la o restrângere a avantajelor acordate prizonierilor de gradul sau statutul lor. Trecând în domeniul reglementărilor de drept intern. prizonierii sunt păziţi şi escortaţi de către militari numiţi de comandantul de pluton. Internarea prizonierilor de război Prizonierii de război trebuie să fie internaţi în clădiri situate pe uscat şi care prezintă toate garanţiile de igienă şi salubritate. contra cost. la preţuri echivalente celor de pe piaţa locală. Se interzice trimiterea sau reţinerea prizonierilor în regiuni expuse focului din zona de luptă. caii. Apa potabilă trebuie să fie în cantitate suficientă şi se va permite întrebuinţarea tutunului. măştile contra gazelor şi alte obiecte de protecţie personală). decoraţiile şi obiectele având o valoare personală sau sentimentală (acestea nu se pot ridica decât pentru motive de securitate). Cazarea. hrana si imbracamintea prizonierilor de razboi Potrivit articolului 17 din Convenţia a III-a. răniţi sau bolnavi se evacuează separat pentru a li se asigura îngrijirile medicale necesare. prizonierii de război. obiceiuri. o indicaţie echivalentă. în lipsă. regulamentele de luptă ale armatei române stabilesc procedura de evacuare a prizonierilor de război. din 1907) potrivit căreia prizonierii de război vor putea să fie puşi în libertate pe cuvânt sau angajament ca nu vor mai pune mâna pe armă. Din raionul acţiunilor de luptă şi până în punctele de adunare. etc). mai puţin armele. nu vor fi obligaţi să declare când sunt interogaţi. lagărele vor fi semnalizate prin literele PG sau PW sau prin alte mijloace. în regiuni cu o climă favorabilă lor. tutun. Raţia zilnică de hrană trebuie să fie îndestulătoare pentru a menţine sănătatea prizonierilor şi a împiedica pierderile în greutate sau tulburările de subnutriţie. şi identificarea lor se va face prin alte mijloace. Prizonierii de război se primesc (predau) pe baza unui proces verbal la care se anexează tabelul nominal în care se consemnează eventualele modificări (evadări. prenumele. suficient încălzite şi iluminate. S 18 Protectia bunurilor indispensabile supravieţuirii populaţiei civile. alimente. Sunt interzise orice măsuri disciplinare colective cu privire la hrană. De aceea. vor fi predaţi serviciului sanitar. Pentru prizonierii femei vor exista dormitoare separate.

Nici celelalte obiective militare situate pe aceste lucrări nu vor face obiectul atacurilor atunci când pot provoca eliberarea de forţe periculoase. aceste bunuri nu vor face obiectul represaliilor. oricare ar fi motivaţia. Pentru respectarea bunurilor culturale. Lucrările de artă sau instalaţiile conţinând forţe periculoase. în sensul că războiul trebuie să se poarte veghind la protejarea mediului natural împotriva daunelor întinse. în consecinţă. încă din timp de pace. De asemenea. digurile şi centralele nucleare de producere a energiei electrice. important şi direct al operaţiunilor militare şi dacă astfel de atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin. Pot fi utilizate de către partea adversă pentru subzistenţa membrilor forţelor sale armate sau în alte scopuri. pot cauza pierderi importante populaţiei civile. nu vor face obiectul atacurilor şi nici al represaliilor. centralele nucleare de producere a energiei electrice furnizează curent electric pentru sprijinul regulat. a dispozitivelor lor de protecţie şi a împrejurimilor lor imediate. chiar dacă ele constituie obiective militare. să se abţină de la folosirea bunurilor culturale de pe propriul teritoriu şi de pe teritoriul altor părţi. ca urmare. În continuare. Această protecţie specială poate înceta când: barajele sau digurile sunt utilizate în alte scopuri decât funcţionarea normală şi pentru sprijinirea regulată şi directă a operaţiunilor militare şi dacă aceste atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin. atunci când astfel de atacuri pot provoca eliberarea acestor forţe şi. Protocolul adiţional I stabileşte câteva reguli de protecţie pentru lucrările şi instalaţiile care conţin forţe periculoase. în scopuri care ar putea să le expună distrugerii sau deteriorării în caz de conflict armat şi de la orice act ostil împotriva lor. dacă raţiuni militare imperioase le impun.Pentru protecţia acestora. pentru a le feri de eventualele efecte ale unui conflict armat. Protocolul precizează: este interzisă înfometarea civililor ca metodă de război. De la această prevedere se poate deroga numai . sănătatea sau supravieţuirea populaţiei. statele părţi sunt obligate să ia măsuri. dar numai ca sprijin direct al unei acţiuni militare. O atenţie deosebită este acordată protecţiei mediului natural. sunt interzise atacurile cu titlu de represalii îndreptate împotriva mediului natural. Convenţia stabileşte următoarele obligaţii în sarcina statelor părţi: 1. Se stabileşte şi modalitatea de identificare a acestei categorii de bunuri puse sub protecţie specială – grupuri de câte trei cercuri portocalii dispuse pe aceeaşi axă. lua sau scoate din uz bunuri indispensabile supravieţuirii populaţiei civile. - S 19 Protecţia a bunurilor culturale Pentru ocrotirea bunurilor culturale de pe propriul teritoriu. Se interzice utilizarea metodelor sau mijloacelor de luptă concepute pentru a cauza sau de la care se aşteaptă să cauzeze asemenea pagube mediului natural şi să compromită. este interzis de a se ataca. distruge. important şi direct al operaţiunilor militare şi dacă astfel de atacuri reprezintă singurul mijloc practic de a face să înceteze acest sprijin. respectiv barajele. aceste bunuri pot fi folosite şi de o parte la conflict pentru apărarea teritoriului său naţional împotriva invadării. de durată şi grave. obiectivele militare situate pe aceste lucrări sau instalaţii sau în apropierea lor sunt utilizate pentru sprijinul regulat. Protocolul cere părţilor la conflict să se străduiască să amplaseze obiective militare în apropierea unor asemenea lucrări sau instalaţii şi le invită să încheie între ele acorduri pentru a asigura o protecţie suplimentară a bunurilor conţinând forţe periculoase.

Repararea prejudiciului constă într-o satisfacţie sub forma exprimării de scuze datorate de statul autor faţa de statul lezat.când necesităţile militare cer în mod imperios o asemenea conduită. 3. precum şi o serie de dezvoltări ale sistemului de protecţie a acestora în conflictele armate fără caracter internaţional. captură şi priză.18 şi 19. personalul afectat protecţiei bunurilor culturale trebuie să fie respectat şui să i se permită exercitarea funcţiilor sale. 5. fără a se limita dreptul de vizită şi de control. Bunurile culturale pot fi prevăzute cu un semn distinctiv pentru identificarea lor în scopul protecţiei (un scut în culorile alb-albastru). Nu se consideră folosite în scopuri militare dacă sunt supravegheate de către paznici înarmaţi autorizaţi sau dacă în apropiere sunt prezente forţe de poliţie însărcinate să asigure ordinea publică. are aplicabilitate în situaţii de conflict armat internaţional. Sub protecţie specială pot fi puse numai anumite categorii de bunuri culturale: -un număr restrâns de adăposturi destinate să protejeze bunurile culturale mobile în caz de conflict armat. chiar şi în tranzit şi atunci când în acel centru se desfăşoară activităţi legate direct de operaţiile militare. 4. Abţinerea de la rechiziţionarea bunurilor culturale. Aceste categorii de bunuri culturale sunt puse sub protecţie specială dacă îndeplinesc următoarele condiţii: a) se găsesc la o distanţă suficientă de un mare centru industrial sau orice alt obiectiv militar important care constituie un punct vulnerabil. Protocolul aduce ca noutate o sumă de reguli privind atât protecţia generală. de cantonare a personalului militar sau de producţie de materiale de război. Convenţia. cât şi protecţia specială a bunurilor culturale în situaţii de conflict armat. vandalism. acţiunile oficiale ale statului german prin care a cerut scuze pentru atrocităţile comise în cel de-al doilea război mondial. precum şi în caz de conflict armat fără caracter internaţional. Pregătirea sau stabilirea din timp de pace. 6. Sunt cunoscute. b) să nu fie folosite în scopuri militare. chiar dacă a căzut în puterea părţii adverse. In caz de ocupaţie. . Introducerea. Sa prevină şi să oprească orice act de furt. în propria legislaţie (îndeosebi în regulamentele pentru uzul trupelor) a dispoziţiilor prin care să se asigure respectarea Convenţiei. adoptat la 26 mai 1999 .) cauzat altui stat printr-o faptă contrară dreptului internaţional. tratament necorespunzător. jefuire sau însuşire ilegală de bunuri culturale. -alte bunuri culturale imobile de foarte mare importanţă. prezentarea de onoruri sau promisiuni că actele ilicite nu se vor repeta. în conformitate cu art. Un document important pentru completarea sistemului de protecţie a bunurilor culturale este cel de-al doilea Protocol la Convenţia de la Haga din 1954. 2. De o noutate absolută sunt prevederile referitoare la răspunderea penală şi jurisdicţia cu privire la încălcările regulilor de protecţie a bunurilor culturale. De asemenea. în cadrul forţelor armate a unor servicii (sau personal specializat) care să vegheze la respectarea bunurilor culturale şi să colaboreze cu autorităţile civile însărcinate cu ocrotirea acestora. în caz de ocupaţie totală sau parţială. -centrele monumentale. S 20 Raspunderea morala si politica a statelor pentru fapte internationale ilicite Răspunderea morală a statelor Este o formă a răspunderii internaţionale a statelor (satisfactio) determinată de prejudiciul moral (insultă. încălcarea uzanţelor internaţionale etc. din timp de pace. Transporturile de bunuri culturale sub protecţie specială sau în caz de urgenţă se bucură de imunitate de confiscare. ocupantul să sprijine autorităţile naţionale din teritoriul ocupat pentru ocrotirea şi conservarea bunurilor culturale. c) să fie înscrise la Registrul internaţional al bunurilor culturale sub protecţie specială ţinut de Directorul General al UNESCO. de exemplu. Se consideră că un centru monumental este întrebuinţat în scopuri militare atunci când este folosit pentru deplasări de personal sau de material militar.

De asemenea. ori Angola şi Somalia sunt doar câteva exemple. Sunt de notorietate. moţiuni şi rezoluţii ale organizaţiilor internaţionale care pot merge până la decizia de suspendare sau de excludere din organizaţie a statului autor. folosirea forţei armate aeriene. bolnavilor şi naufragiaţilor din forţele armate pe mare. Măsurile împotriva Irakului sau cele din Iugoslavia. Aceste convenţii sunt: 1. Convenţia privitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război. Conferinţa a avut ca rezultat adoptarea celor 4 convenţii care sunt valabile în prezent şi la care. întreruperea relaţiilor economice şi a comunicaţiilor. ci. ruperea relaţiilor diplomatice. 3. au aderat aproape toate statele. Convenţia privitoare la tratamentul prizonierilor de război. Uniunea Europeană. la care au participat 63 de state. 2. ulterior. Germania a acceptat să plătească despăgubiri victimelor lagărelor naziste. atât pentru daunele materiale cât şi pentru cele morale provocate. Se pot lua inclusiv măsuri reparatorii pentru aducerea situaţiei la starea anterioară actului ilicit. Răspunderea politică (politico-juridică) a statelor Este o formă a răspunderii internaţionale a statelor care presupune suportarea de către statul autor a unor sancţiuni care pot fi concretizate într-o gamă care variază de la simpla cerere de a pune capăt actului ilicit şi până la sancţiuni dure. sunt semnificative poziţiile luate de ONU. alte organisme şi organizaţii internaţionale. După 1949. sau în plata unor sume de bani ca despăgubiri punitive. între care şi România. încetarea sau suspendarea totală sau parţială a tratatelor pentru încălcările lor substanţiale. prin reafirmarea normelor încălcate. Formele concrete ale răspunderii politice se prezintă în diverse moduri: condamnarea şi alte luări de poziţii de dezaprobare. Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor. pentru gravele violări ale dreptului umanitar în cel de-al doilea război mondial. Rezultă că răspunderea morală nu are numai o funcţie reparatorie din punct de vedere moral. în acest sens. au avut loc în lume numeroase alte conflicte armate care au demonstrat că instrumentele de protecţie a victimelor. De asemenea. De exemplu. chiar cu folosirea forţei armate. şi o funcţie de promovare a respectării dreptului internaţional. Consiliul de Securitate. răspunderea morală se poate concretiza chiar prin aplicarea unor sancţiuni funcţionarilor ori cetăţenilor care au săvârşit fapta. nu sunt suficiente. este posibil ca satisfacţia să fie exprimată şi prin declararea faptei ca ilicită de către o instanţă internaţională. Consiliul Europei şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa faţă de gravele violări ale dreptului umanitar şi drepturilor omului în conflictul derulat în Cecenia (Federaţia Rusă). în cazul actelor de agresiune. chiar comunitatea internaţională în ansamblul ei. S 2 Izvoarele actuale ale dreptului internaţional umanitar în anul 1949 s-au desfăşurat la Geneva lucrările conferinţei diplomatice pentru elaborarea convenţiilor internaţionale destinate să protejeze victimele de război. îndeosebi populaţia civilă. 4. ivindu-se necesitatea elaborării şi adoptării unor noi . navale sau terestre în scop demonstrativ sau chiar operaţii militare în baza deciziei Consiliului de Securitate.Uneori. acţiunile întreprinse în ultimul deceniu de Adunarea Generală a ONU. Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie.

În prezent. În concluzie. dreptul internaţional umanitar înregistrând un progres clar în raport cu normele anterioare. b) permanent trebuie să se facă o distincţie clară între obiectivele militare şi populaţia civilă.Protocolul adiţional II la convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia victimelor din conflictele armate fără caracter internaţional. de persoanele împotriva cărora sunt îndreptate şi de locurile şi bunurile vizate. În dreptul internaţional umanitar sunt consacrate trei principii fundamentale cu privire la metodele şi mijloacele de luptă: a) părţile la un conflict armat nu au drept nelimitat în alegerea mijloacelor şi metodelor de război. Astfel. atacurile fiind permise numai împotriva primelor (principiul discriminării). libertatea în alegerea metodelor şi mijloacelor de luptă era apreciată ca fiind nelimitată. în conformitate cu realităţile existente.Protocolul adiţional I la convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia victimelor din conflictele armate internaţionale. v S8 METODE ŞI MIJLOACE DE RĂZBOI INTERZISE Până în secolul al XIX-lea. de-a lungul timpului au existat încercări de limitare a acestora în funcţie de efectele lor distructive. persoanele civile. putem afirma că cele mai importante reguli au fost adoptate în perioada postbelică. Totuşi. la aceste protocoale adiţionale au aderat majoritatea statelor. . Cele 102 state reprezentate la această conferinţă au adoptat: .reguli. bunurile cu caracter civil. . în perioada 1974 – 1977 a avut loc la Geneva o conferinţă diplomatică pentru a discuta două proiecte de protocoale adiţionale la convenţiile de la Geneva di 1949.

s-a predat fără condiţie precum şi declaraţia că nimeni nu va fi cruţat. 4. Prin expresia atacuri fără discriminare se înţelege: a) atacurile care nu sunt îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat. Atacurile fără discriminare sunt interzise. sunt interzise următoarele mijloace şi metode de război: 1) Metodele şi mijloacele de război care produc rău superfluu. Metode şi mijloace de război cu efect nediscriminant “Pentru a asigura respectul şi protecţia populaţiei civile şi a bunurilor cu caracter civil. dispozitivele capcană şi asimilat. destinaţie sau utilizare. grave şi durabile asupra mediului natural. a suferinţelor şi distrugerilor. depunând armele sau nemaiavând mijloace de a se apăra. pe cât posibil. Metode şi mijloace de război care produc rău suprefluu În această categorie sunt incluse următoarele metode şi mijloace: orice proiectil cu o greutate mai mică de 400 g. Aceste principii se referă la interzicerea acelor metode şi mijloace de război care produc rău superflu. obiective militare şi persoane civile sau bunuri cu caracter civil.1. prin amplasare. în orice timp. fără deosebire. c) atacurile în care se folosesc metode şi mijloace de luptă ale căror efecte nu pot fi limitate … şi care sunt capabile să lovească.c) limitarea. să facă distincţie între populaţia civilă şi obiectivele militare şi. Prin obiectiv militar se înţelege bunul care. 4) Metodele perfide. minele antipersonal. a ucide un inamic care. 3) Metodele şi mijloacele de război ecologic. armele incendiare. 2) Metodele şi mijloacele de război cu efect nediscriminant. în consecinţă. b) atacurile în care se folosesc metode şi mijloace de luptă care nu pot fi îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat. prin natura lui. gloanţele care se dilată sau se turtesc uşor în corpul omenesc.2. În cadrul acestor categorii de metode şi mijloace care produc efecte nediscriminante se numără: - - . gloanţele explozive sau asimilate. care ar fi explozibil sau încărcat cu materii fulminante sau inflamabile. aduce o contribuţie efectivă la acţiunile militare şi a căror distrugere. Părţile la conflict trebuie. armele al căror efect principal este de a răni prin schije care nu sunt localizabile prin raze X în corpul omenesc armele laser care provoacă orbirea. 4. Pornind de la aceste succinte considerente. au efecte nediscriminante sau au efecte întinse. captură sau neutralizare aduce un avantaj militar precis. să nu-şi dirijeze operaţiunile decât contra obiectivelor militare”. cum sunt gloanţele neacoperite în întregime cu cămaşă dură sau cele prevăzute cu incizii.

armele nucleare. introducerea în atmosferă a unor câmpuri electromagnetice.Armele nucleare şi termonucleare. precum: formarea sau dispersarea ceţei şi a norilor. Este. 55. 55 al Protocolului adiţional I nu sunt interzise toate atingerile aduse mediului natural înconjurător ci numai acelea care au efecte întinse. atmosfera şi spaţiul extraatmosferic.tehnicile de modificare a mediului. dar din reglementările existente.armele chimice şi bacteriologice denumite şi arme oarbe. Atacurile contra mediului natural cu titlu de represalii sunt interzise.armele chimice. prin Protocolul adiţional I din 1977 care. . compromiţând datorită acestui fapt. flora şi alte elemente biologice. inclusiv climatice. Ulterior s-au adoptat şi alte documente internaţionale. chimici şi electrici ai mărilor şi oceanelor. rezultă caracterul ilegal al utilizării lor. modificări ale climatului. . grave şi durabile atât armele convenţionale cât şi.”. stabileşte: “Războiul va fi condus veghind la protejarea mediului natural contra daunelor întinse. producerea de taifunuri şi cicloane. este interzisă şi producerea acestora. problema ilegalizării armei nucleare s-a pus în 1961 prin adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a “Declaraţiei cu privire la interzicerea folosirii armei nucleare şi termonucleare”. Utilizarea acestora este ilegală. 4. mai ales. inclusiv biosfera. pădurile şi alte învelişuri vegetale. dinamica. în genul încadrării pe care am prezentat-o mai sus. litosfera. fauna. provocarea de cutremure de pământ. durabile şi grave. modificarea proprietăţilor electrice ale atmosferei. . provocarea de furtuni. . producerea ploii şi a zăpezilor. Prin expresia “mediu natural” înţelegem: resursele naturale. în Art. deteriorarea stratului de ozon. incendierea pe mari suprafeţe a vegetaţiei. . schimbarea parametrilor fizici. Metode şi mijloace de război ecologic Metodele şi mijloacele de război ecologic au fost interzise pentru prima dată. una din marile lacune ale dreptului umanitar. Care sunt metodele şi mijloacele de război ecologic ? Asupra mediului natural înconjurător pot avea efecte întinse. în mod expres. grave şi durabile. producerea grindinii.armele bacteriologice. a permis unor state să se situeze şi să acţioneze în sens contrar. mai mult. Această protecţie include interdicţia de a utiliza metode sau mijloace de război concepute pentru a cauza sau de la care se poate aştepta să cauzeze asemenea daune mediului natural. Aşa cum rezultă din prevederile art. sănătatea sau supravieţuirea populaţiei.. compoziţia sau structura Pământului. cum ar fi: . hidrosfera. În dreptul internaţional umanitar nu există prevederi exprese care să interzică armele nucleare. Prima dată.3. armele special concepute în acest sens (armele neconvenţionale). introducerea de concentraţii de materiale radioactive în oceanul planetar. de altfel. dar absenţa unei norme exprese aşa cum arătam mai sus.

punerea unui preţ pe capul adversarului sau oferirea unei recompense pentru capturarea sa “viu sau mort”. sunt definite de Protocolul adiţional I din 1977 în felul următor: “… actele care fac apel. Dacă perfidia este interzisă de dreptul internaţional umanitar. însă care nu înfrâng nici o regulă de drept internaţional umanitar şi care nefăcând apel la buna credinţă a adversarului în ceea ce priveşte protecţia prevăzută de acest drept. de exemplu. doctrina dreptului internaţional umanitar consideră ca metode perfide următoarele acte: . nu sunt perfide. Protecţia concepută de dreptul internaţional umanitar în domeniul mediului natural cuprinde două direcţii importante: protecţia mediului natural propriu-zis şi protecţia populaţiei faţă de efectele folosirii unor asemenea metode şi mijloace de război. ale statelor neutre sau ale altor state care nu sunt părţi la conflict. dar şi altele întâlnite în regulamentele de luptă.prescripţia şi scoaterea în afara legii a unui adversar. la buna credinţă a unui adversar pentru a-l face să creadă că are dreptul de a primi sau obligaţia de a acorda protecţia prevăzută de regulile dreptului internaţional aplicabile în conflictele armate. lumini.. Metodele perfide Metodele perfide. Actele următoare sunt exemple de şiretenii de război: folosirea de camuflaje. .provocarea de avalanşe şi alunecări de teren.cererea cruţării prin trădare. manualele militare şi practica părţilor la conflictul armat. etc.” Şi alte prevederi ale Protocolului adiţional I incriminează perfidia. b) simularea unei incapacităţi datorate unor răni sau boli. devierea cursurilor de apă.recrutarea de asasini cu simbrie.4. embleme sau uniforme ale Naţiunilor Unite. operaţiuni asimilate şi false informaţii”. 4. Principiile şi regulile stabilite de dreptul internaţional umanitar ne conduc la concluzia că metodele şi mijloacele de război ecologic sunt. . . cu intenţia de a înşela. interzise sub toate formele şi manifestările lor. ca metode interzise de dreptul internaţional umanitar. d) simularea de a avea un statut protejat folosind semne. în prezent. Actele următoare sunt exemple de perfidie: a) simularea intenţiei de a negocia sub acoperirea pavilionului parlamentar sau simularea predării. interdicţia de a pune la adăpost obiective militare contra atacurilor folosindu-se persoane sau bunuri protejate. etc. c) simularea de a avea statutul de civil sau de necombatant.. De asemenea. nu acelaşi lucru se poate spune despre şireteniile de război care sunt “… actele care au scop să inducă un adversar în eroare sau de a-l face să comită imprudenţe. - .

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.