Adrian Paunescu - Poezii

Rugă pentru părinţi
Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Chiamă-i Doamne înapoi Că şi-aşa au dus-o prost, Şi fă-i tineri cum au fost, Fă-i mai tineri decât noi. Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poţi întârzia Să o ia de la început. Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor. Ia priviţi-i cum se duc, Ia priviţi-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, şi parcă ning. Plini de boli şi suferind Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiaţi-i pe părinţi. E pământul tot mai greu, Despărţirea-i tot mai grea, Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Dar de ce priviţi asa, Fata mea şi fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei mă duc şi eu.

1

Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Rămas bun, băiatul meu, Rămas bun, fetiţa mea, Tatăl meu, băiatul meu, Mama mea, fetiţa mea.

Steaguri albe
Mă rog cu puterea cuvântului Pentru copiii pământului, Mă rog cu dulceaţa colinzilor De sănătatea părinţilor. Florile, florile dalbe, Iar pe lume steaguri albe. Mă rog cu lumina minunilor În amintirea străbunilor, Mă rog cu nădejdile omului De echilibrul atomului. Florile, florile dalbe, Iar pe lume steaguri albe. Mă rog cu putinţa mătuşilor Contra venirii cenuşilor, Mă rog cu blândeţea din flaute Un happy end să ne caute. Florile, florile dalbe, Iar pe lume steaguri albe. Mă rog cu pecete de fulgere Să ne ferim de distrugere, Mă rog cu puterea cuvântului De sănătatea pământului. Florile, florile dalbe, Iar pe lume steaguri albe

2

Iubiţi-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul Că dragostea să devină Obiect al meditaţiei, Al speculaţiei, Al filozofiei. Ferească Dumnezeu De acea dragoste retorică, În stare să ucidă Numai eroii Pe scenele de scândura uscată. Alt fel de dragoste am trăit eu În zilele şi-n nopţile vieţii mele. Am fost devorat, De patimi reale, Şi nici un regizor Nu mi-a putut iscăli pieptul Cu biata lui cerneală roşie, De care s-au învrednicit toţi actorii. Eu însumi am ceva teatral În fiinţa mea. Dar eu nu sunt actorul, Eu nu sunt regizorul, Eu sunt autorul Tragediei pe care o joacă atâţia. Adolescenţi şi adolescente Se vor regăsi teatral În poemele mele de dragoste Pe care le restitui lumii Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd Şi nu pot. Căci nici o boală nu devine Mai mică în tine Dacă se molipsesc şi alţii de ea; O, dragostea mea devăstătoare, Câţi tineri îşi vor face iluzia Că-i poţi salva când te vor ciţi În cuvintele mele. Nu există propriu-zis experienţă umană,

3

Nimic nu e valabil decât o singură dată, Ca o seringă în vremea modernă. Totul se aruncă după folosinţă, Înclusiv dragostea unui poet Citită în cărţile lui. Nici Biblia nu foloseşte, Nici Biblia n-are un conţinut exemplar, Experienţa din Cântarea Cântărilor Se pierde ca un proces verbal de şedintă, Nu e nimic de făcut, Nu e nimic de ales Din toate acele cuvinte, Decât plăcerea estetică. Eu simt autorul tragediei, Eu declam împreună cu actorii, Eu fac fibrilaţie la inimă odată cu regizorii, Eu aplaud şi huidui împreună cu spectatorii, Eu mă spânzur împreună cu administratorul teatrului În acest final de veac În care dragostea A ajuns atât de prost vandabilă. Se joacă, dragii mei, Tragedia dragostei În faţa scaunelor goale. Murim şi nimeni nu se uită la noi, Actorii turbează pe scândura goală Şi poate ca de-atâta singurătate În sălile în care joacă Ei încep să ia în serios Rolurile din tragedia dragostei. N-a fost chip să scap de aceste cuvinte, A trebuit să vi le spun Gelos pe Shakespeare, Care a avut răbdarea Să-şi omoare toţi eroii, Stiind Că vă fi absolvit de marea lui vină Pentru că, între timp, oricum, Toţi aveau să moară, De moarte firească. Dar eu sunt poet liric,

4

Eu încă n-am deprins învăţul De-a pune la persoana a treia Ceea ce devoră persoana întâi. Şi de-atâtea ori am simţit nevoia Să mă salvez cu un plural al majestăţii Şi n-am putut şi unii dintre voi Au numit, prosteşte, Această care mi s-a întâmplat, Egoism. Şi nici nu am blestemată Răceala de cuget A şefului de cadre Care iubeşte-n taină, În vreme ce acţionează Cu dosare şi referinţe de tot felul Împotriva tuturor iubirilor şi a tuturor celor Care iubesc. Dragostea mea are un aspect Aproape clasic, În romantismul ei Desuet şi expresionist. Iubesc În numele tuturor umilinţelor, Şi al tuturor aşa-ziselor faradelegi pedepsite De legi fără de lege. Vai mie, autor de tragedii, O s-ajung exemplar, o să se predea Lecţii de literatură universală Pe textele mele, Biată autopsie, Vinovată şi impudică autopsie, Câti din voi, care vă veţi supăra pe copii voştri C-au luat note mici La lecţia "Poezia lui Adrian Păunescu", N-aţi fi azi în stare Să mă ucideţi Pentru poezia de dragoste La care nu copii voştri, ci voi aţi putea rămâne repetenţi. Vă voi trece clasa, Pe voi şi pe femeile voastre, În faţa cărora îngenunchez Pentru sfânta răbdare pe care o au cu noi

5

Păsări de această marcă. fraţii mei tineri. Şi rugindu-vă. Să lucrez ca orbetele Pentru infăţişarea voastră festivă. bucuraţi-vă. Iar pe voi. O. Bucuraţi-vă că mai aveţi Poeti din acest os. Eu iubeam şi scriam Poezie de dragoste. Bucuraţi-vă. Împulsuri în această direcţie. bieţii mei prieteni! Scriu poezie de dragoste Şi ştiu că n-am nici o şansă În timpul vieţii mele. Vă voi trece clasa. într-adevăr. şi pacea Va fi şi Truda de-a le păstra. Pe voi. Şi poate mai mult în pozia mea de dragoste. Implorindu-vă. Teatral uneori. Care nu e reglementată Prin hotărâre a Consiliului de Miniştri. Că în vreme ce voi mă credeaţi surghiunit În sintaxa unei singure orientari. Ordonidu-vă: Pace şi dragoste Şi dacă sunt pe lume şi dragostea. Veţi supravieţui în poezia mea. Teatral uneori Pentru că în oraşul nostru Nu mai e loc nicăieri altundeva de poeţi Întrucât primaria e plina de funcţionari. Suport interdictia de a vă fi unul din semeni. teatral. Sunt făcut să par altceva. Teatral.Şi pentru misteru1 care ne leagă. Pentru că-n clădirea teatrului nostru A ascuns armata Toata muniţia. toate drapelele. 6 . nu pariaţi prea mult Pe această iluzie. plângând. vă voi trece veacul. care mă veţi ciţi crezând Că veţi avea ceva de învăţat din poezia mea de dragoste Vă rog.

Toată poezia mea de dragoste E o imensa vatră de cenuşă La temelia unui rug Ce arde încă. o fată pură plânge. Iubirea e tragică Pentru că actorii o rostestesc cu suflarea tăiată. Vai. Se sărută pe scenă cu o actriţă. nu. actor la Teatrul municipal. Voi mă veţi iubi Abia după ce Veţi ajunge-n situaţia mea. ci după cele scrise Citiţi cartea mea Când viaţa v-a obosit de-ajuns într-o zi. dar pasionata lor Iubire de oameni. În sală pe fiecare-l aşteapt-o femeie. Luaţi această carte-n mâini.Nimic nu se învaţă de la nimeni Până când nu înveţi acel lucru Din propria ta experienţă. Iubirea e tragică. la balcon. O. Pentru că iubirea e moarte. ea e dragoste. eterna contradicţie Dintre artă şi viaţă! Nu vă luaţi după spusele mele. Dar abia aşteaptă să coboare Dupa ce şi-au îmbrăcat hainele de stradă În fierbintea. Când iubitul ei. Căci fiecare dintre voi 7 . În versurile mele nu veţi găsi Descrise somptuos Poziţiile dragostei Ca-n manualele de pornografie indiana Sau chiar daneză. Poezia mea de dragoste nu e iniţiere. Această machetă a unui teatru tragic. N-am decât orgoliul de-a mă alatura Cu toată cenuşa distrugerii mele Cenuşilor voastre. Undeva. Eu nu am pretenţia să vă învăţ nimic. urâtă. Măreaţă cum e În scriitura pe care au învăţat-o. Poezia mea nu e de dragoste.

Iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde. Iubiţi-vă pe tunuri! Concediaţi tunarii Şi dezamorsaţi obuzele Şi daţi-ne acest prim şi netrecător Semn al păcii universale. voi. Iubiţi-vă aruncând din mâini Tot ce vi se-ntâmplă s-aveţi în mâini. În numele singurei religii care ne uneşte. oglinzile. Fără nici o ruşine. Cu lacomia venitului de pe front. Credinţa în continuitatea speciei umane. A iubit Cu disperarea condiţiei umane. Oamenii şi munţii. Cu grija medicului 8 . O. Sfărimând ochelarii greţoşi ai generalilor. Iubiţi-vă pe tunuri! Iubiţi-vă până le veţi hodorogi. Îmbrăţişaţi-vă. aruncaţi-vă hainele de pe voi. Iubiţi-vă. tineri ai planetei mele Convulsionată de-atâtea arme. Sub ochii holbaţi ai armatelor. Păsările şi peştii. deşi n-a avut norocul Să facă dragoste pe nici un tun.E un cuplu De la care ar putea începe Iaraşi BR> Lumea. Actele voastre. Şi când veţi vedea În faţa ochilor voştri arzând de iubire Tunurile veacului pregătindu-se s-ă-distrugă Câmpiile şi fabricile. Iubiţi-vă. Când n-a dormit şi n-a scris. Nu pregetăţi. Bibliotecile şi spitalele. Chiar şi această carte care nu are decât meritul Că aparţine unui om Care în viaţa lui. sărutaţi-vă. Mormintele şi bisericile. banii voştri. Până le veţi scoate din funcţiune. Şi pentru că pământul e rece.

Facă-se profeţia mea. Cu timpul s-ar dărăpăna Şi-n casă-ar fi ruine Şi peste molcomul prăpăd Peste privirea-mi oarbă Cu gura începând să vad Eu. Lovit pieziş de vreme Şi-ncet ca un izvor supus Ţi-aş murmura poeme. Albitul firii mele os. Şi patul de sub şira mea. 9 . Podeaua care-l ţine. aşa cu faţa-n sus. Ţi-aş mai încredinţa încet Mistere şi poeme. năpădit de iarbă. Din somnul ca un trist magnet Ce ştie doar să cheme. Cu cinic urlet dinadins Mi-ar înghiţi şi osul. Ar face gura şi-ar sopti Despre ce e şi nu mi-i În veacul de schizofrenii Pân-la sfârsitul lumii Şi dacă varul cel nestins. Ce-i una cu folosul.Şi cu dăruirea muribundului. Lovit de pietre dureros Şi mărunţit de-o coasă. Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor Iubirea pe tunuri! Poetul Aş sta. Schiloada chipăroasă.

Călcând tăceri postume. Către o casă. Să-mbătrânesc de tine. unde-acum Şi moartea mai aşteaptă. blând şi tutelar. bărbat sub pecetea tăcerii. tainic. Aş sta aici. pus hotar pieziş. pe-acest prundiş Pe care-mi este bine. Din toţi pereţii daţi cu var M-aş reîntoarce-n lume.Eu. Ruina e departe. Aicea la munte mai poate să spere Şi cel care moare că moartea-i departe Şi noi să fugim şi să scriem o carte 10 . Iar eu cu inima te ştiu Pe viaţă şi pe moarte. Şi sunt întrebări prin natura puzderii Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară Şi vara ne-nchide în toamna afară Femeie. Până să-nceapă tristul drum De dincolo de şoaptă. Ca vremii. Să-mi sugă oasele-n pământ De parcă oase-aş plânge. Să-ţi spun că încă nu-i târziu. Pastel de toamnă Pe muntele negru de frunza de vară Te chem cu accent brumariu să te sperii Când spicul de toamnă dă-n spicele verii Şi cade lumina şi trage să moară. Să fiu doar calcar şi cuvânt Şi-un ultim strop de sânge.

Să trecem în moarte din cauze varii. fii azi optimistă. mai vechea. nu odată. femeie visată. perechea. Materia-n fierberea ei grosolană. plângând lângă tot ce mă doare. Dă zgomotul mării afară din casă. Că norii se-adună şi vremea se strică Şi eu. te ţin ca pe-o fiică. iubito. Dar tu dintre toate mai nouă. Soluţia buna e-n noi şi există Şi dacă. Cu marea venind către noi ca barbarii. La noapte. straniu. Pereche de umbra noptatecă pune În contul durerii că eşti slăbiciune. Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie. S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec. Ar fi să ne stingem curând. Pe ochi desena-te-voi. stând sub grijă. Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec. împasul. Nestinso.În ea cuprinzând ale toamnei mistere. Tu. să fii tot o rană. Eu las adevărul acesta să steie. 11 . drama cu mii de soluţii greşite. Te plâng până ochii îmi ies din orbite. Fii azi râzătoare. Că sufletul meu te consideră mamă. Că suntem în lume pe-acolo prin partea Pe unde întârzie poşta şi moartea Dumnezeul salvării Închide fereastra. Dă marea afară din casă şi vino. neblândo şi iar nestrăino. Să fiu tot o rană. Îmi eşti dulcea umbra. perdeaua o lasă. Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă. cu sare.

Căci marea e singura lumii pedeapsă. 12 . moartea e oarecine. în val. Şi daca se-ngăduie fapta aceasta. Copiilor noştri să dăm să învingă Prin ei tragedia cu chip de seringă. Iubito. Să vina fatal. Şi mută din tine în mine durerea. Vreau linişte. Să rupa. sa-ţi treacă de coapsă. şi-n pat arşi de lună. Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa Ar face să cânte prin noi suferinţa. şantinele de veghe. Să intre săratele zbateri şi unde Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde. Să-mi spele armura. Cu jale cu tot şi cu clipa temută. Din dragostea noastră. ţi-aş naşte copila. linişte. consfinţând cu toţi solii Mutarea în mine a dramei şi bolii. Dă zgomotul mării afară din casă. Ţi-ai naşte copilul. Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea Te-nchină şi crede. Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra. Să intre barbara şi tulburea mare Prin noi în pământul pe care nu-l doare. în mine te mută.Din dragostea noastră nebună şi bună. Cu marea în casă. amână secunda fatală. Căci marea e singura morţii pereche. prin timpul prea greu S-ar naşte el. Eu sunt cineva. marea m-apasă. Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre Alţi doi să repete-ntrebările noastre. Să dăm alor noştri şi dramă şi boală. Vreau moartea să vină să lupte cu mine. vindecător Dumnezeuul. În pumni de olar ar surâde argila Şi daca nu e Dumnezeu să audă Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă.

Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare. Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte. fiinţei. bolnavul de moarte. Dă zgomotul mării afară din casă Şi-n larmele lumii şi-n templele mării Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării. pedeapsa. iubito de lună. Iubito. Să vina să urle ca mama şi tatăl Îi sunt duşi la moarte. şi eşti tragedie. seminţei. Regină prea blândă şi nemuritoare. Cum buzele tale îşi tânguie arcul. departe. Iubito de neguri. Hai. Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare. pur şi tânăr. iubito. rodniciei. Sătulul de viaţă. iată-l. Şint legile care fac vieţi şi morminte. Să vină mai repede. Iubito de carne. Suav miazăzi şi brutal miazănoapte. Din mare să-ţi bată mătănii catargul. Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă Din Marea Niponă. vino. să-l crească În ritm fără pauză neomenească. Iubito de taină şi jale-mpreună. în liniştea mea neguroasă. Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine O grijă la mine şi moartea la tine. Fii gazdă nu bolii. iubito de şoapte. el şovăie. 13 . Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră Să naştem salvarea din dragostea noastră Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine. ci vietii. să-ţi fie bine. din Marea Norvegă. Cum inima mea te-a găsit şi te ştie Şi eşti bucurie.Să vina să stingă cu tot vicleşugul Şi lampa din casă şi ochii şi rugul Şi-apoi să mă ducă departe. Dă pantecul tău. mirare. Da sângele tău.

Astăzi. Mama şi tata ţie-ţi vor face Leagăn de stele şi de ninsori. Copile dulce. prunc adormit. Ca să creşti mare. În vise viaţa este eternă. Dormi şi viseaza bunul tău vis. Cu ceruri blânde şi fără sfârşit. lângă tine suflet. copile. Lumea-ngenunche la a ta tâmplă. legănându-te. ai tai sunt vii Şi mai au viaţă şi mai au zile. că eu te apăr. Că eu în tine mă nasc din nou. plâng şi te leagan. eu îţi dau pâine. cor de copii. Visul e lumea ce eu ţi-am promis. capul pe pernă. Pat de rachită mirositoare. Te-asteaptă vise. îmbătrânesc. copile. să dormi în pace. capul pe pernă. Să crezi că pururea ei vor trăi. Să ai lumina la ursitori. La geam lumina lunii ţi-o scapăr Luminii tale să-i dau ecou. Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine. Leagăn albastru şi-ncondeiat. Totul e bine. Pune-ţi. copile. Capu-l pe perna pune-l. 14 . Eu. Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă. Că-n vise viaţa este eternă. Trupul tau fraged ca un mesteacăn Să se îndoaie galeş în somn. copile.Leagăn pentru toată copilăria Pune-ţi. Nici nu e bine tu să le şti. Să-ţi fie bine. fericitule. Şi. Tu pâinea asta o muşti firesc. Pentru copilul care răsare Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat. prea tinere domn. Dormi.

cu-o bucurie tristă. acum. Dar nani-nani. Încât băiatul meu şi-al nimănui. În clipa când atât de-aproape-i sunt. Nălucă-nlăcrimatei sale case. Şi nu se joacă. Şi iată-l. în acelaşi fum. Poate că mâine îţi va fi greu. Cu cer în cer şi-n gard cu-o fântânea. Iubindu-şi fiul şi uitându-şi tatăl. Dormi şi visează că lumea-i gata Şi te asteaptă numai să creşti. Mi-e dor de-o casă care nu există. frumosul meu. dor de casa mea. ţie-ţi vin anii. Mie-mi trec anii. Somnul ţi-l apară ochi părinteşti. Încă mi-e dor de casa mea. 15 . Mi-o-nchipui iar. veghează tata. Sau vitele îi calcă în copite. S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani. O rezidesc din lacrimi şi neştire. Ea nu se află azi în nici un sat. Mi-e dor de casa mea din amintire. Băiatul meu zideşte el.Mama te leagană. El mă zideste-ncet în casa lui. Stau. el şi casa. Care-a plecat şi ea. Mi-e dor de casa mea pe negândite. Făcătorii de case Mi-e dor de casă. pune mâna pe pământ. stă şi se ridică. Mi-e dor de dorul fostei mele vieţi. când iată-l. Şi cărnii mele i se face frică. când am plecat. Un pumn de var în zid şi altu-n oase. Bătrânii mei se află în pereţi.

aceiaşi sunt oamenii. Sfios într-un Cluj ca în templul Ardealului. Ca Iancu aş vrea pe suişul Feleacului Să cad furtunos peste Cluj ca un cal. Ce seamănă Clujul în noapte cu creierul. Dar şi de-aş avea tot o singură naştere Aici aş muri de o mie de ori. toate rudele.Şi carnea mea. Dar astăzi e linişte dulce în inima Prea mult patimitului nostru Ardeal. Dumitru şi Ana şi Tina şi Ioan. şi clipele libere. Şi ce n-a fost voie. Dor de Cluj Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului. Şi paşii lui Blaga pe străzi se aud. Un creier cu gânduri aprinse în el. Acelaşi e Clujul. fiu de ţărani din fierbintele sud. Ce dor mi-e de Blaga. Eu. 16 . Tărână e şi viaţa mea e groapa Lângă-nălţarea lujerului meu. El trece spre moarte. ce dor mi-e de Cluj. Când noaptea se lasă tresar amintirile Şi trec literaţi spre un magic castel. şi ce e reproş Se-adună nostalgic la cumpana nopţilor Când Blaga îşi murmură paşii sfioşi. hohotire de clopote. Şi ce-i mulţumire. fiindu-i dor mereu De-o casă ca un fulgerat de apă. Mereu născători şi mereu muritori. Mereu către dealul ciudat al Feleacului Atras mi-a fost neamul bătrân de oltean. Şi Clujul e. în marea lui trecere Şi e printre noi şi din nou printre duşi. tot. Aici învăţară ai mei.

de tirania pâinii Aicea în castelul fără geamuri Şi tigrii lui domestici sar în hamuri Şi-n lanţuri lupi se gudură. Furtuna din veac mai de preţ le făcu. oameni. Legendele iartă momentul cel crud. Cei tineri pe piept au insigne cu "U". V-aţi spălat de superstiţii. Miroase a pustiu şi a cenuşă.Roş-galben-albastre sunt razele Clujului. 17 . Atât de senin se transcriu tragediile. Dă semne de cădere şi de pace. fericiţii. Castel medieval Condamnă toţi şi numai unul iartă. Bătrâni înţelepţi poartă grija grădinilor. nu câinii. fraţii mei. E un tiran . tulburea mea soartă. Ce vremuri de vremelnicii sărace. Disperaţii. Mi-am dejugat şi tidva lângă poartă. Făt-Frumos Oameni. Şi-acum aştept voios în noaptea moartă Pe cineva să vină mai încoace. În beciuri e-o uzină de cătuşe. Când toţi vorbesc se-aude cel ce tace. Ce simplu cântăm: "Blaga-i mut ca o lebădă" Şi paşii lui Blaga prin Cluj se aud. Dezamăgita. De demoni şi dumnezei.

nimica nu-i. N-a stat nimănui în cale. Voi. Mai visaţi de vreţi să fiţi Fericiţi cu capu-n pernă. Vin la voi acum plângând. Ce-aţi făcut cu Făt-Frumos? Făt-Frumos n-a existat. Făt-Frumos şi toţi ai lui. de fapt. Nu-i lăsati sub gând satanic. Doborâţi himera jos. Ca şi când nu ar fi. Feriţi epoca modernă De rigizi şi scofâlciţi. L-aţi pierdut pe Făt-Frumos. Fiincă unde nu-i poveste Lume nu-i şi om nu este Şi. reveniţi în lume. mecanic. Era numai visul moale Al vreunui trist băiat. Să respire sterp. Unde este Consânzeana. oameni. Unde vă e basmul. Din prea mult entuziasm Să nu spargeţi Voroneţul. Gura-mi sângeră ca rana. care aveţi copii. Oameni. Ca la un pierdut examen. Oameni. În ce bolţi. Pe umana noastra culme Regăsiţi pe Făt-Frumos.Însă-i nu-i destul folos Dacă peste tot ce este V-aţi spălat şi de poveste. pe ce pământ? Mă ridic plângând de jos. 18 . mai râvniţi la basm. Daţi-i voi mai mare preţul.

Vameşi vigilenţi. am curaj şi mă tem. 19 . Afară roiesc întunerici Aici suntem noi luminoşi Se ceartă-ntre ele biserici Făcându-şi acelaşi reproş. întuneric şi tu Intrăm în amor fără nume Fiorul ca fulger căzu. Făt-Frumosul din iluzii Şi frumos numai prin voi. redaţi-i Actele lui Făt-Frumos. Ochii mari. Pretenţii nici n-am de la lume Un pat. mişcarea buzii. Şi totuşi e stare de veghe Şi totuşi murim repetat Şi totuşi mai cred în pereche Şi totuşi ceva sa-ntâmplat. Daţi-i viaţa înapoi. Motoarele lumii sunt stinse Reţele pe căi au căzut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeşte-le tu c-un sărut. dau lumii de ştire Iubesc. Totuşi. Acum te declar Dumnezee Eu însumi mă simt Dumnezeu Continuă lumea femeie Cu plozi scrişi în numele meu. iubirea Şi totuşi există iubire Şi totuşi există blestem Dau lumii.El venea la noi pe jos Şi ni l-au răpit piraţii.

şi-acum.Şi tu şi iubirea există Şi moartea există în ea Îmi place mai mult când eşti tristă Tristeţea. Pe piatra lui am tot bătut cadenşa şi-am s-o mai bat atât cât voi trăi. Prăval peste tine pădurea: Adio. dau lumii de ştire Iubesc. pe cât m-afund în viaţă mă simt atras de fleacuri omeneşti. el e un prag lovit să vezi alt prag. De el ne-am săturat. Aici m-au sufocat cu dulce teii şi au trecut aiurea anii mei aici copiii mi-au venit la viaţă şi am născut şi-am îngropat idei. şi-mi place-n anotimpul de vacanşă să-ntârzii. adică rămâi. Ce spun se aude aiurea. să rămân în Bucureşti. Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul mă sprijin de cer. am curaj şi mă tem. de fapt. spre un Olimp ascuns pe orice stradă în cautarea marii poezii. e a ta. Şi totuşi există iubire Şi totuşi există blestem Dau lumii. Tu eşti în puterile mele. dar el ne place. când sunt sătul de locul zilnic mă simt golit şi-mi e deodata drag. 20 . Îndrăgostit de Bucureşti Nu ştiu de ce. Deşi închiziţii te cer. Mă-ntorc la silaba dintâi.

Care-i îmbăta. dar simt că toamna-i anotimpul meu. nu este el cel mai frumos din lume. copilăria toată. dar era independent. 3 august 1989 Şoferul şi nevastă-sa Ne urcasem cu toţii în autobuz Care nu era confortabil. visam s-ajung să pot şi eu vedea celebrii câini ce au covrigi în coadă şi să-ntâlnesc şi eu pe mama mea. Dar ne gândeam că o să aibă. 21 . L-am părăsit destul. Mă pregătesc să fug din nou în ţară şi să ciştig aripi dumnezeieşti.La Bucureşti. Era primăvară. Eu vara aş iubi-o pe orbeşte. dar cel mai drag ne e în orice caz. Venea vara. N-avea fiecare locul său. Noi cântam cântece de-ale noastre. ca azi să-l caut şi să-l găsesc întodeauna treaz. Se dezgheţau drumurile. Pe care nu le mai cântasem de multă vreme Şi unii din cauza vitezei. când frunze şi lumini pe bulevarde mai dau halou părerilor de rău. Puteai să mergi cu gulerul cămăşii descheiat. să pot gusta melancolia toamnei în fiecare colţ de Bucureşti. Se dezgheţau drumurile. vechi. Când pe terase se mai bea o bere şi oamenii romanţe triste vor. şi-n curţi se face vin din must de struguri şi toţi bucureştenii au umor.

Eu sunt al dvs. să cântăm Că autobuzul nostru E cel care dezgheaţă Drumul pe care mergem. Aşa că nu ne interesa destinaţia. în care ne opream. Fusese ajutor de şofer.. a lui. Şoferul era tânăr. Noi am aplaudat. după cum frâna. Am început să zicem. De laudele noastre. strigăm noi. Era un autobuz unic Nu mai exista aşa ceva în imprejurimi. După cum mergea. În fond e autobuzul dvs. Pe direcţia aceea spre munte. 22 . Şi autobuzul mergea mai departe Şi-n diverse localităţi. Nu mai mersese niciodată un autobuz. Numai turişti particulari. Era fără îndoială cel mai bun şofer Dintre toţi şoferii noştri.. Spre marele munte. Cal încurcăm la condus. Ăsta-i omul care ne trebuie Şi el dădea din mână cu modestie Rugându-ne să nu-l mai lăudăm. Lucrase mult şi cinstit. Mulţi urcau Şi nimeni nu mai voia să coboare. Rămăseseră-n urmă troleibuzele agăţate De reţeaua electrică Şi lipsite de orice independenţă. Asta-i treaba mea. Numai nebuni ocazionali. M-aţi ales să conduc autobuzul. chiar şi aceasta lepădare.Alţii cu o tandră ironie. Conducea pentru prima oară Un asemenea autobuz. Ăsta conduce exceptional. Ne ajungea bucuria Că mergem cu toţii spre marele munte.

Şoferul conducea exceptional. Şi hai. Ca şi el e om. Da-o dracului de modestie Noi. Eşti al nostru. Nimeni nu conduce mai bine ca el. Şi uite-l acum în cuşca lui de protecţie. mă. Au zis alţii. 23 . Dar să-şi ia şi nevasta lângă el. Strigam noi Şi el dădea moale din mână. să fim atenţi şi cu nevastă-sa. A dat drumul şi la muzică. Autobuzul nostru se încărcase înspăimântător. Că drumul e lung şi se plictiseşte omul. Bravo. Eşti dintre ai noştri. În cabina lui blindată! Ce hotărât conduce. care n-am avut niciodată posibilitatea Unui asemenea drum. Ura. Dar uneori îi blocam o mână sau un picior. Şi noi strigam iarăşi. Şi el nu mai putea să ne oprească. Trebuia să fie atent la drum. Pe care o întrerupem noi din când în când Cu cântece despre el şi de drumul nostru. Stăteam claie peste grămadă în autobuz. Fiecare urca în autobuz cu ce avea mai bun. Până când câţiva meseriaşi L-au rugat să oprească pentru câteva minute Ca să-i faca o cuşca de protecţie. lasa modestia la o parte. Ştim valoarea lui adevărată. Iar noi eram prea mulţi Şi începusem să-l încomodăm. Se aude în toată maşina o muzică eroica. Să nu-l mai încomodăm la condus. Rămâi între noi.Tramvaiele înghesuite între sine Şi aceeaşi reţea. Lasă frate.

Stau şi el şi nevastă-sa cu mâinile pe volan. somnul. Mai e puţin combustibil. Sate şi oraşe. de un răgaz. Începem să coborâm. Să te odihneşti şi dumneata. Nene şoferule. Pentru că n-am mai oprit demult. Probabil c-am început să-l şi enervăm Cu mofturile noastre Setea. Şi-avem nevoie şi noi De pâine. Unii au murit. Să ne odihnim şi noi. Aşa e la orice coborâre. Şi şoferul conduce autobuzul Din ce în ce mai nervos. Nu mai e nimeni în autobuz. Vecină cu drumul. Am intrat pe un fel de linie ferată. de apă. Dar el nu mai aude. E cel mai bun. conduce exceptional. După ce ni s-au spart cauciucurile Şi după ce şoferul a dărâmat Cu lovituri de autobuz Case şi biserici. foamea. Alţii au fugit. Şi bineînţeles că viteza creşte. Drumul continua. Şi-ntr-adevăr. El conduce. Alii ne-am uscat de foame şi de sete. Că n-o fi foc. Pe ele au sărit cei ce n-au mai putut suporta. A început să facă şi accidente. Dar autobuzul coboară 24 . opreşte. Uşile au ruginit şi nu se mai deschid. Geamurile autobuzului nu mai există demult. Alţii am îngheţat de frig. Am început să obosim. Dar ne e foame.În autribuz vara e cald Iarna e frig. Marile piscuri îi cheamă. Muntele e tot mai departe. Viteza creşte. strigam toţi.

Dar nu el ascultă orbeşte. Şoferul şi nevastă-sa. pe om când acasă trăieste.Halucinând pe linia moartă De cale ferată. mă simt răstignit pe şuruburi. Ai zice că apără. cu cât mă coboară pe mine. poporul de rău şi păcate. poate. Şi numai ei doi. putere zeiască şi oarbă el scris e şi-n firul de iarbă. ce face cu mine nu-i veghea. Când excursia începuse atât de frumos Către marele munte. de cei ce ţin arme în liră de cei care mint şi conspiră. cu-atât el mai mare devine. În cabina blindată. ne întră-n cearceaf şi sub piele. Se uită doar înainte. Şi de ce tac toţi pasagerii Şi de ce se merge cu viteza prăbuşirii. Nu mai ştiu pe cine conduc şi unde se duc. electronice unde în ochi şi în tălpi ne pătrunde. Prin mări. el trage din zid cu urechea. Ascultă fereastra deschisă 25 . Iubirea mi-o suge prin tuburi. 12/13 iulie 1987 Cineva mă ascultă În veac cu putere ocultă din zid cineva mă ascultă. în creier de gânduri săi-l spele.

26 . fă-mă călugăr Şi cheamă-mă până la tine Să-ţi spun adevarul Despre marele dezastru pământesc. din zid. cum gâfâie-n dragoste mirii. 1981 Călugăr Doamne. fă-mă călugăr. cineva mă ascultă. După mirosul morţilor După mirosul viilor. Am auzit eu că există O scară de răşină de brad Care ajunge până la tine. După mirosul de tămâie. Dar călugării au totuşi O oarecare liberă trecere La vamile cerului. O voi gasi-o şi voi veni Să-ţi spun ce rău e pe pământ Să-ţi spun că-n luptele pentru dreptate Dreptate a ieşit Atât de zdrobitor victorioasă Încât a devenit idee. concertul mărunt al pieirii. Voi gasi-o chiar dacă Nu e în evidenţa primăriei din Mîneciu O voi gasi-o după miros. Au fost ofensaţi. Au fost haituiţi. Doamne. Lasă-mă să urc şi să-ţi spun. Undeva. În veac cu poliţie multă. Nu mai are nici o realitate. la Cheia. Doamne.şi viermii urcând în caisă.

să ne spunem minciuni importante. fi bun şi primeşte-mă Că. să ne spunem minciuni şi mai mici. în fine Doamne. Ore de clasă nu mai sunt. Doamne. Fă-mă şi ascultă-mă La ora când mânăstirea ta Cu 5 continente Şi cu 4 miliarde de prăpădiţi Instalează ultimele arme În clopotniţă! 10 decembrie 1983 Minciunile Dar.Doamne e nedrept totul. hai. primeşte-mă în audienţă Pe mine. Aşa cum amanţii le mint pe amante Şi ele îi mint pe pământ pe aici. fă-mă călugăr. Doamne. Dar. Bătrânii sunt puşi la zid Sub nişte taloane de pensii Care sunt trase din tunuri Ale binevoinţei generale. hai. 27 . Al mânăstirii tale cu 5 continente. Hai. alttel. călugărul cel mai limbut. Copiii nu mai au decât recreaţii şi examene. Dar. Nu mai am pe unde urca Vine omenirea flămândă Să mănânce scara de răşină Care duce la tine. În rest muncim până ne cad mâinile din umeri Şi nu mai ştim pentru cine muncim Mai ales că ei ne dau să facem Lucruri pe care tot ei le considera inutile Şi ne reproşează nouă Că facem lucruri inutile. dacă întârzii.

Ascultă delirul consoanelor grave. V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi. E foarte frumoasă. 28 . V-am spus că fac teribil de urât De sunt călcat puţin pe libertate. Dar. Dar. 1984 Analfabeţilor V-am spus că sunt un om periculos Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă. V-am spus ca sunt oşteanul credincios Dar care doar cu inamici se bate. hai. să vedem cine minte mai mult. să minţim în direct şi-n răspăr.Dar. hai. Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt. Dar. dragă Păcală. tu ce faci acolo? În campionate de ce nu apari? Se minte cum nu s-a minţit niciodată. Minciuna supremă va fi adevăr. să ne spunem cu patos braşoave. e foarte frumoasă Minciuna aceasta pe care mi-o spui. Dar. hai. E multă minciună la noi pe pământ. V-am spus s-aveţi pentru persoana mea Un plus de-ngrijorare şi de teamă. te rog. doar ce nu-i. Cenzori capricioşi ai vremii mele. hai. Aşa că. Cum şi eu minciunile tale le-ascult. Sunt false recursuri şi nu-i judecată. Concurs de minciuni la echipe şi solo Şi ies campioni mincinoşii cei mari. să minţim fără nici o ruşine. Că poate prin rău vom ajunge la bine. şi pe mine mă lasă Să palavrăgesc doar ce nu-i.

Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră. V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i. V-am spus că n-o să placa nimănui Pornirea voastră. Cu papagali care ţin loc de vulturi. V-am spus că vremurile s-au schimbat Şi că situaţia e mai complexă. V-am spus că bătălia pentru om Nu iartă astăzi nici o dezertare Şi voi v-aţi decorat voi între voi Când lupta este în desfăşurare. V-am spus. Cultura nu-i ceva ca o anexă.C-o să vă coste scump măruntul moft. Nu-i intelectualul . tulbure şi sumbră. Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte. V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx. V-am spus să puneţi mâna să munciţi. Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura Şi voi într-una fără să-l ciţiti Îl pomeniţi până vă doare gura. V-am spus că muzica nu-i un microb Care ameninţă civilizaţii E-a omului pentru a fi mai bun.servitor. Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte. concetăţeni analfabeţi. V-am spus şi am puterea să mai spun Ca nu încape muntele în seră Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad Şi de la căprioară la panteră. 1979 29 . De a ne face nouă zile grele. Şi lumea nu se poate cuceri Umflând la cifre şi mimind tumulturi Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi.

ce dracu! Gândiţi. e un melc mort. melcul. hai să gândim împreună. nu mai amânaţi aceasta. 10 noiembrie 1983 30 . ce dracu! Vă depăşeşte în viteză broasca ţestoasă. dormiţi de 2. concentraţi-vă. încordaţi-vă minţile odihnite şi produceţi gânduri. hai gândiţi şi voi. vă mişcaţi ca prin corpuri solide. aveţi minţile odihnite. aţi avut concediu mental. aţi avut scutire. de-a cărui trecere vă ţiuie urechile. mintea mea obosită. gândiţi-vă. ariciul v-apare ca un ideal imposibil.000. aţi avut permisie.Probă olimpică Mintea mea obosită nu e mai proastă decât mintea voastră odihnită. gândiţi. ca prin undelemn îngheţat ca prin ochi de sticlă. cu depline sentimente de posesiune şi protecţie. Ce cânt acele broboane de sudoare de pe frunţile voastre? Străduiţi-vă.000 de ani. ar fi trist pentru voi şi vaţi fi pus mintea la uscat pe gardurile în care închideţi.

asta e. aşa suntem noi. noi nu ne luăm după nimeni decât când regresează. nu exageraţi. Două sute de ani! Atât! Aveţi răbdare. da. un biet accident istoric. o socoteală matematică greşită. noi nu puteam. ce-o să fie. noi nu progresăm. nu-i nimic. marş! 8 aprilie 1988 Motorul greşit Şi dacă după cum s-a auzit şi dacă după cum un simţ o spune întregul drum e o deşărtăciune şi chiar motorul e croit greşit! 31 . daţi în Paşte. noi. Bulgarii. aveţi răbdare. daţi în Paşte.Regresăm Nu-i nimic. mai vedem noi. asta e. Maghiarii. mai vedem. e-n regulă. Ruşii. n-avem nevoie. noi regresăm cu talent. nu vrem noi. ai dracului. n-aveam voie. regresaţi cu noi! Înapoi. când nu voiau vecinii. nu chemaţi salvarea. suntem în Estul Europei. nu cricniţi. când vor vecinii. nu uitaţi. da. nu vă pripiţi noi regresăm cu plăcere. da. e-n regulă. da. că se interpretează. Polonezii. nu bateţi din picioare. noi nu. mai aşteptăm două sute de ani. nu.

sclavul trist al harpei mele tristre. Prietenii mă ocolosc de frică. când au venit piraţii şi apele din mătci ni le-au furat. Tu nu auzi constructor de motoare. dar vin heralzii cinici să-mi izbească scrisorile prăpădului de scut. prea greoi nu poartă. 32 . prăpădul întinzându-se îl văd şi nu mai e nimic să mai reziste acestei sinucideri în prăpăd. Ce să mai cânt. eu vad pierind. M-aş îneca. mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe să merg în ea. 1983 Condamnaţi Eu. ce-am iubit. m-aş stinge şi m-aş duce. De n-aş avea puterea diavolească să înţeleg că totul a căzut. tăcut şi umilit. mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.Maşina e din ce în ce mai grea. nici nu mai am nevoie de o cruce. o lacrimă fiinţei mele daţi-i şi-o s-auziţi de omul scufundat. să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea. sclavul trist al tristei mele harpe. l-împingem noi. o-mpingem năzuind la zile bune şi aşteptăm s-apară o minune să ne putem urca şi noi în ea. Eu. că ţi l-am da pe-acesta înapoi? E un motor prea leneş. ci-i purtat de fiecare. Şi zi de zi motorul nostru moare şi-n loc să meargă el. cu ochii.

ei au meditatori. învaţă ei ceva pe dinafară. ca pe eroi? Îmi vine şi a plânge şi a râde că nu există cale înapoi. Ce să mai cânt? Doar calea pân-la gide! Ce să mai cânt? Pe voi. măcar s-ajung la Dumnezeu. dar n-au părinti. Voi nu simtiţi că nu mai aveţi ape? V-au luat piraţii tot pe vasul lor şi iată.probabil mă consideră ciumat. dintr-o gaură de şarpe. cântăreţul soarelui din nord. eu. cobitori. zic Casandrele. de-aicea. noi suntem un pustiu nemuritor. Se pregăteşte marele exemplu! Acela. sclavul trist al tristei mele harpe. rostesc un acatist şi-un dezacord. Eu. Murind. Voi nu vedeţi ea nu mai aveţi ţară şi ca străini vi-s pruncii. din aproape în aproape. sunt eu! Ca un berbec am să mă duc în templu. 1981-1983 33 . hai Casandra. Din harpa mea ridicolă şi tandră învoluntar un cântec fără rang te cheamă lângă mine. Iubire? Vis de mâine? Regăsire? N-au gizii mei un minim interes poveşti cu dulci iluzii să-mi înşire din starea condamnatului să ies. sărută-mi gâtul gata pentru streang. eu însumi scriu acum la lampa mică să nu mă vadă cei care se bat.

Sunt radical adica îmi închipui că dacă ecuaţia "poporul ne-a ales. în ziua aceea.Sunt radical Sunt radical mai precis sunt pentru păstrarea unui just raport între minciună şi adevăr. fără să-l întrebi pe om. construim socialismul cu oamenii şi pentru oameni." este adevărată. te condamnă mai grav dacă vorbeşti. când i-a întrebat dirigintele ce fapte bune au săvârşit. 34 . dacă ai opinii. guvernăm în numele poporului. între plus şi minus. vorbim în numele poporului. între eroi şi eroi. sunt radical. Sunt radical. ba mai mult. mai precis. nu e corect să-i distrugi omului casa. decât dacă ucizi. cred că nu e bună legea care te condamnă mai grav dacă ucizi un urs decât dacă ucizi un om. mi-e silă de demagogia socialistă mai tare decât de demagogia burgheză pentru că o simt apăsându-mă cu mult mai de aproape. oraşul sau satul. zece elevi au declarat la şcoală.

bătrâna nu vrea să treaca strada. dacă bătrâna nu vrea să treaca strada e greu să te lauzi ca eşti cel mai bun dintre oameni pentru ca o obligi să traverseze. Cam asta ar fi situaţia sunt radical şi o privesc în fata. piersicile. as putea dicta un poem şi de la un telefon public. adica mi-e groaza de remuscarile care nu mai pot salva nimic. femeia. ci o tara emotionata ca va trebui să traverseze. şi bătrâna nici nu e bătrâna. Sunt radical. îmi plac prunele. mai ales viata care şi asa se incapaţineaza de câteva generaţii incoace să se duca în pastele mă-sii. bătrâna nu se afla pe strada nici nu exista strada. granitele istorice. marele veraţice. şi lucrurile stau chiar asa. s-a mirat dirigintele pentru ca bătrâna nu voia să treaca strada au raspuns ei. Sunt radical. şi strugurii tamiiosi. Sunt radical. dar tot radical sunt şi mentionind ca n-aş putea face aceasta decât dacă şi cea 35 . libertatea.ca au ajutat o bătrâna să treaca strada dar de ce asa de multi.

când ploua şi când ninge ştiu ca e vorba despre mine. nu cred să existe accident mai rodnic şi lege mai contrariata decât omul. ar putea fi declarat fără rezerve. apa într-o nevindecabila formula chimica. Sunt radical. Din mine insumi şi din ceilalti extrag radacina patrata şi observ ca nu e decât apa. măcar după lectura Pactului Ribbentrop-Molotov. Sunt radical. dacă ar fi rejudecat de un tribunal impartial. mai mult decât atât. despre apa care sunt. cred ca Maresalul Ion Antonescu. si. Sunt radical. Sunt radical. apa în stare de gândire. erou al Romaniei post-mortem şi martir universal. 36 . cred în valoarea frunzei de varza aplicata pe lucrurile dureroase ale corpului. nu cred să existe înger mai urât şi demon mai frumos decât omul.careia îi dictez ar avea telefon. apa cu suflet şi cu virtejuri.

37 . cu Zamolxe. 1 august 1988 Din nou. În patrie la noi. Această dăm de ştire. Dacii liberi Noi n-am avut nevoie Să luam adeverinţe Că vieţuim acasă. De sub pământul nostru.despre apa care sunt. Şi vrednici de război. Numiţi şi ţara noastră Cu numele ei dacic Iubiţi pe nou veniţii După atâţia ani. Urmaşilor în care Reinviem acum. Nu ne-au învins romanii Şi-am râs de toţi barbarii Strigând la ei cu steagul Făcut din cap de lup. Dar veşnic ţineţi minte Că peste dacii liberi Au tot călcat invazii Şi altfel de romani. Şi stelele din ceruri Din sânge ni se rup. La focuri. Am fost şi vom rămâne De-a pururi dacii liberi Şi iubitori de pace. Femeile iubindu-şi Să nască dacii liberi Spre răzbunarea noastră Pe cel din urmă drum. La Sarmisegetuza.

Noi am rămas în glie Şi devenim pădure. Şi devenim recolte. Iertările tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă că ochii mei sunt când senini când verzi că port ninsori sau port noroi pe tâmplă ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi văd lumea prin lunete măritoare şi vad grădini cu arme mari de foc sub mâna mea deja planeta moare şi în urechi am continentul rock ai să ma ierţi că sunt labilitate că trec peste extreme fulgerând ai să mă ierţi preablânda mea de toate eu sunt nemuritorul tău de rând ai să ma ierţi că nu pot fără tine şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi mie pierzându-te-mi va fi mai bine eu tristul cel mai liber dintre toţi şi cum se-ntâmplă moartea să le spele pe toate-nobilându-le fictiv 38 . Să vă hrănim pe voi. Şi vrednici de război. Dăm Romelor de ştire. Cu tot ce năzăreşte Din firea noastră veche. Dar dacă e nevoie Ne vom scula oricând. Că numai oboseală Ne-a aşezat sub scoarţă. Şi temelia ţării S-o întărim cu oase Şi iubitori de pace. Prin ierburi murmurind.

ei albiră de dor Să le fie copilul c-o treaptă mai domn. după lungi săptămâni Fii bătrâni ce suntem. Între ei şi copii e-o prăsilă de câini. Câtă muncă în plus. Ne-amintim. Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.. Care ştiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu. Dacă nu au murit trişti în casele lor.ai să te-apleci deasupra morţii mele şi tot ai să mă ierţi definitiv ai să mă ierţi în fiecare noapte şi-am să te mint în fiecare zi şi cât putea-va sufletul să rabde cu cât îţi voi greşi te voi iubi Repetabila povară Cine are părinţi. Ochii lumii plângând. Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând. Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc De atâţia copii şi de-atât nenoroc Nişte cruci. când scriu. şi ce chin. Ce părinţi? Nişte oameni. după actele lor. ori că suntem cuminţi. şi de ei. cel mai greu e să fii Nu copil de părinţi. Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi. Că din toate ce sunt. că n-am fost. pătimind undeva. respirând tot mai greu. dacă oasele-i dor. Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini. lacrimi multe s-au plâns 39 . pe pământ nu în gând. ca şi când aş urla. Nu contează deloc.. pe pământ nu în gând Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând Că am fost. cât nesomn! Chiar acuma. cu părinţii bătrâni Dacă lemne şi-au luat. Eu îi ştiu şi îi simt. Cine are părinţi. acolo şi ei. încă vii. ci părinte de fii.

Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici.Însă pentru potop. 40 . Enervanţi pot părea. ies arare la porţi Despre noi povestind. semne de la strămoşi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi. Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot? Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga.. când n-ai ce să-i mai rogi. Cine are părinţi are încă trecut. Mai avem. Vom pricepe de ce fiii uită curând. ca de moşii lor morţi. Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat. Într-un biet orăşel. Iar când vom începe şi noi a simţi Că povară suntem. într-o zare de sat. Cine are părinţi. Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii? Pe pământul de cruci. numai om să nu fii. Deşi plouă mereu. Deşi lumea în care părinţi am ajuns De-o vecie-i mereu zguduită de plâns. pentru-ai noştri copii. mai avem scurtă vreme de dus Pe conştiinţă povara acestui apus Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer. Când vom şti disperaţi veşti. încă nu-i de ajuns. Mai aşteaptă şi-acum. Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând. Unde-avem şi noi însine ai noştri copii. Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer. ce azi nu se ştiu. Ba nu văd. Cocoşaţi. ne-au crescut.. Şi abia într-un trist şi departe târziu. Şi ca nişte stafii. ba fac paşii prea mici. ba n-aud. Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital. într-un ritm infernal. Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot. cocârjaţi. ne-au adus până-aci. încă nu e pierdut. deşi pururi a nins. Ne-au făcut. Şi în genere sunt şi niţel pisălogi. Şi de ce încă nu e potop pe cuprins.

S-a auzit de peste uliţi o veste. sus la izvor. mâine. nimeni aici legea cerească n-o calcă. sufletu-n plop. sara pe deal. anii se-ncarcă de vină cum ne-ating. noi între noi să mai gustăm cât se poate 41 . lemne de foc. omului bun.Sara pe deal Iese amurg dintr-o bătaie de clopot caii culeg iarba din ultimul tropot. sara pe deal. casa puternică fie-i. păsări adorm dacă amurgul le-atinge. cade-n fântâni ziua să urce iar. Misticul sat luneca în rugăciune. oamenii sunt umbre tăcute de îngeri. totul deodata învie. mieii o pasc. pofta din ei este oarbă. nevinovaţi. capul se-apleacă pe pernă. cucii dispar lângă clopotniţa arsă. oarbe caruţe mai cară. oile nu mai pasc iarbă. fiinţele cum le declină. Sara pe deal seamănă cel mai ades cu sara pe deal cum o scria Eminescu sara pe deal e şi-aici cum şi-ntr-însul. ca o pecete de ceară. în amintiri satul miroase a pâine. În cimitir. sara pe deal. Caii în apus pasc magnetismul chindiei. înspre pământ nu mai spune. nimeni nimic. fetişizându-ne plânsul. florile ţin sipete de adevăruri. ultim sărut. dangatul parcă revarsă. sus la obirsie. toate se-ntorc ireductibil spre ceruri. un nou născut viu într-o iesle mai este. Iarăşi amurg. sara pe deal. Sara pe deal. parte din noaptea eternă. ninge. Case cuprind sufletul zilnicei frângeri. muzică din poezie. trupul se-apleacă în salcă.

sara pe deal. printre copii zgomotul lor isca groază. de nebunesc şi domestic. fetele mari grup se întorc de la luncă. nici nu vom şti unde pleacă. Dulce-albăstrui caută suflet de iapă. sara pe deal e ca un duh de bunică. Lâna-n fuior în turbioane se leagă. blânde bunici îi însoţesc din fereastră. nişte pândari. carii bătrâni de-o veşnicie lucrează. iar după ei se mai aude o toacă. ea nu mai e.sara pe deal. ca şi o seară apare. care mai ia forma poruncilor grele. cine-are timp să-i audă. cea mai de preţ dintre toate. 42 . Şi să privim cerul cu tragice stele. parcă de ieri luna răsare-nspre mâine. alta va şti să-l înceapă. sfinţi înţelepţi celor cuminţi li se-arată. podul pe râu scârţâie şi se îndoaie. coacem porumb. sau parcă latră un câine. oamenii trec. plânge-un copil. muştele bat. cumpănă sinea nu-şi strică. într-un temei lasă întreaga porunca. Sara pe deal. Plaurii morţi. ţipă guzgani. Dacă întinzi mâna cu-o mică lumină ai să şi simţi vrejuri crescând în grădină. uite un mânz care moare. Ziua s-a stins. semn de-nnorare şi ploaie. sara pe deal nu e decât un amestic de fabulos. Urmele lor sunt sau copiii sau munca. cei cautaţi mult mai târziu se arată. fruct zemuit împrăştiat pe tot locul. suflet din el. ultimi copii strigă pe uliţa noastră. unde ai noştri fac focul. zeamă de zarzară crudă. Poartă în sâni dorul de-o mână bărbată. creşte-n dovleci dor de sămânţa întreagă. cresc dintr-o apă uitată. haulituri îşi aruncă.

Nu mai vreau decepţii. cade pe om. starea de om trece spre starea cea pură. 43 . Trag oblonul negru la fereastra mea.Sara pe deal. suntem aici: Oamenii. dulce vânare de vară. nu au curajul s-o strice. ultima-ncercare Dar în magazie era doar găblonz. fum doborât dintr-un sfeşnic.. toate-s foarte bune. vrednic şi întreg. precum au fost în natură.. la un ultim glonţ Ultima speranţă. cei pedepsiţi. sufletul mare al lumii. Şi cu pasiune. spune că asta ni-i rostul.Sara. voi abandona. Iar când noi toţi vom murmura ce ne doare. Poate se rezolvă toate între timp. Nu-i nici o problemă. vreau singurătate. cum mi-ar sta să neg. parcă-ntrupându-şi-l veşnic. tu să ne dai o creştinească iertare. ochii în lacrimi ai mumii. salutări la mire. nu a murit idealul. Hai. cânepa fumegă bice. întinde mâna pentru despărţire Schimbă-ţi telefonul. Oraţie de nuntă Astfel după tine se încheie toate.. toate rămân.. că şi eu mi-l schimb Salutări miresei. şi cu voluptate Şi credeam în tine. sara pe deal. ca oricare. Sara pe deal. sara pe deal. să o numim suflet din sufletul nostru. sara pe deal. sara pe deal. Avusesem dreptul şi eu. La o nebunie. azi nici un om nu are dreptul să moară. Sara pe deal. Te-am iubit desigur.Şi Dealul. Nu mai vreau iubire.

pleacă. tu rămâi un mit. te-am iubit. te-am iubit! Vezi că se confirmă bârfa despre mine: Te-am lasat deodată crud şi nefiresc Totuşi ţine minte. Mi-e dor de tine ca de acasă. Nu întoarce capul. Eu voi ţine minte scurta nebunie Şi-ntrebarea noastră fără de răspuns. Nuntă fericită. Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o Nici n-ar fi nevoie. trei persone care ne-au ascuns. nimeni n-o să ştie Două. Îmi pasă Mi-e dor de tine Şi nu-mi ajung celelalte Uite ca un surogat Pentru puritate Nu s-a găsit. ţine bine minte Te salvez de mine fiindcă te iubesc. Mi-e nu ştiu ce.Întră în mulţime. Îmi pasă! Detalii Ştiu unde Nu ştiu de unde. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e înlăuntrul meu de tine Mi-e nu ştiu cum. adio. Nu ştiu de ce Şi nu ştiu 44 .

prea bătrân. mă trezesc doritor să rămân şi. pe o piatră de râu mi-ar fi dor să-mi aştern. în memorie-i gol. prea bătrân. nici curaj. să fiu numai român. Nu-i de mine nimic din infernul modern. hai acasă. pentru veci. E trei sferturi sub ierbi generaţia mea. azi. Prea târziu am ajuns. de pe oricare loc. prea târziu am ajuns la Paris. la Paris. pentru opera lui. lângă voi aş cădea. la Paris Prea târziu am ajuns la Paris. n-are rost să rămân. orice drum la Paris mi se pare prea greu. Condamnat. îi dormeam pe la uşi. Şi mi-e dor de Brâncuşi. cât mi-a fost inetrzis. eu în peşteri. m-ating de pavaj. prea bătrân. n-am avut nici noroc. nici chemări. dacă nu-ntârziam.Pentru ce merit Dumnezeu te-a trimis Pe buzele mele Prea târziu. 1995 45 . cel mai mult de Brâncuşi. într-un straniu pariu. unde sunt. abia mă mai scol. acum. aş avea locul meu. îi umblam la fereşti. dar mă cheamă absurd nebunia pe roţi. e prea scump pentru mine să mor în străini. fără nimeni din toţi? invalizi glorioşi. eu plec. ce să caut aici. amintirea s-a şters. oraş al eternei lumini. cu grele picioare. era bine să-l gust. măcar piatră să-i fiu. noapte bună.

De la noi până la lume. singurătate. Numai tu şi eu şi plânsu-mi. De la tine pân' la mine. Din neanţ la dumneavoastră. De la mine pân' la ea. De la lume pân' acasă. eu aici. 7 noiembrie 1997 46 . Numai tu. Numai fiare fără nume. Numai rău şi nici un bine. Ei acolo. Numai gratii la fereastră. Numai piese de muzeu. Invers. Şi-ntre noi e-un fel de bici. De la mine pân' la ei. De la eu până la însumi. din doi în doi. Numai ei. Numai guşteri şi ruine. De la voi la oarecine. De la noi până la noi. Numai vreme friguroasă. lume De la mine pân' la tine Numai fluturi şi albine. Numai lupte şi scântei. Unde-i ea şi unde-s eu.Lume. De la toate pân' la toate. de la noi la noi. Numai stare de război. Numai lanţ şi numai za.

Şi mai mare ca noi e. Şi. Sunt cei supradotaţi pentru lumea de mâine. Poate că. 47 . între noi. Ca la un alt scandal pentru putere. Suntem răi între noi. E prea puţin o singură-Nviere. în tot ce. pe pământul îngheţat. De-atâta moarte câtă ni s-a dat. vai. oricum. Lumina lunii drepturile-şi cere Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere Şi vânturile primenirii bat. într-o lume orfană. zilnic. s-a-ntâmplat. e uitarea de sine. totuşi.E prea puţin De-atâtea zilnice-ncercări mizere. Noi . tot ce-i rău ne-răieşte. cum destinul ne arată. peste traiul de câine. Cei mai răi sunt acei ce urăsc omeneşte. E prea puţin o singură-Nviere. Şi. Un popor de orfani. Noi nici nume n-avem. altă rană. oricum. Pe pământ. cei mai mulţi n-au nici mamă. 25 aprilie 1997 Orfani A fi om e mai greu decât plumbul pe lume. Mai cumplită.parinţi nu avem. E lupta-ntre femeie şi bărbat. E ca un fel de rupere de ere Şi ca un întuneric luminat. Dar câţi oameni au nume? Ne-aţi uitat în cămin şi ni-i greu şi ruşine. De-atâta umilinţă şi păcat. nici tată.

S-o dăm artiştilor pribegi. Când voi i-aţi condamnat pe ei La trai pe muchie de cuţit? O locuinţă v-am cerut. Când v-am rugat a nu-i uita. Că suntem nişte pasageri. Târziu răspuns şi ipocrit. e gata casa lor Şi v-aţi putea şi voi mândri Că daţi o casă celor morţi. 20 mai 1994 48 . Dar locatarii nu mai sunt. Şi-am fost ridicol stăruind Şi-am încercat să vă mai spun Şi noi m-aţi învinovăţit Şi m-aţi considerat nebun. Artiştii au ajuns pământ. Şi eu v-am zis că nu e timp. Şi jaful vostru mi-a răspuns Cu literele unei legi. Acum.10 aprilie 1997 Târziu Când v-am rugat să-i ocrotim. Şi voi aţi construit minciuni. Deşi ei v-au cerut-o. Şi-acum de ce vă bucuraţi De arta celor ce-au murit. Mai multe astăzi decât ieri. N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns Că-i o problemă foarte grea. vii. E gata casa vieţii lor.

cerşetorul. 49 . El e bătrân şi înţelegător. Adolescenţii se mai ţin de glume Şi-i pun în palmă semne de-ale lor. Ea. cu cei mici. Şi cine observă. Şi. Şi iarăşi e-un fior fierbinte În graniţele inutile. Mai strigă ruşii: înainte! De Yalta tragicelor file. În căruciorul cu rotile. Imperturbabil. anume. înt-o doară. În voie mişună reptile. către-o altă lume Decât aceea unde. Cu noi. minunea se-ntrupează. tocmai în aceste zile.Căruciorul cu rotile America nu se dezminte. fără nume. Din lacrimile fostei mile. cu toţii. aminte. În el e Dumnezeu. Prin orizonturi numai ţinte. sub căruţul cu rotile. a uitat să moară. Sub zdreanţa lui. 20 martie 1997 Bătrânul cerşetor La colţul străzii e un cerşetor Cu mâna-ntinsă. ce stă de paza. în acest tumult. Ne mai trimite-un preşedinte. toţi. Se scoală morţii din morminte. El ispăşeste râsul tuturor. El. Ca el e-aici din vremuri de demult. dar. Ne-aducem iarăşi.

Care pardon. pe lume Nici n-ai venit Şi. Deocamdată. năuci. Care plecare. Suferi cumplit. Încă-i abstractă Iubirea mea. N-ai nici un tren. Încă nu-i gata. Când amândoi Nu ne cunoaştem Noi între noi? Nu fi precoce. Nici nu ştiu unde Vrei să te duci. Acarii însuşi Se simt şomeri. Nu insista. într-un pantec. În hale reci. noi.9 aprilie 1997 Unde să pleci Află şi-nvaţă Acest refren: Până la moarte. 50 . Care adio. Creşte. Clipă absurdă Şi. Cât tu. Trenul cu care Crezi c-ai să pleci. sub cerul Astrilor căşti. Încă de ieri. Care peron? Ce despărţire.

Dar. Şi. aşa cum cere jocul. totuşi. Nici nu mai ştiu cât pot să rezist. dar mă simt că sunt departe. 18 iulie 1997 Ce simplu mi-ai fi. Dacă m-aş lua după pretexte. azi. dacă nu te-aş iubi Altceva nu-i nimic Şi mereu mă complic Şi ce simplu mi-ar fi. Eu tot îi mulţumesc lui Dumnezeu C-a-ntârziat şi-aşa. vai. Deşi mi-a fost întotdeauna greu. dacă-aş trage unde e uşor. ajung un fel de dublu-mixt. Închis într-un ziar şi într-o carte. Şi-am transformat în foc destinul meu Ca. Dacă nu te-aş iubi. sorocul. cenuşa să rezume focul.Maternitatea Unde urmează Să mi te naşti. Mă-ncredinţez iluziei deşarte Că mă salvează regăsirea-n Christ. prea mult. Ca să devin o piesă de muzeu. Cu viaţă-n minus şi cu plus de moarte. Din ce în ce mai singur şi mai trist. 51 . 28 decembrie 1997 Viaţa. nu m-a ocolit norocul. dublu mixt Trăiesc aici. Şi de-aş cădea.

dar aleg o cale complicată. dar pricep că mi-ar fi fost rentabil să privesc destinul ca pe-un sport. te iubesc în felul unui trăznet. mă închin la legile naturii şi salut iubirea. Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie cu acest fel de a trăi al meu. te prefer aşa cum s-a-ntâmplat. fără care-ar fi cu mult mai greu. decorată circumstanţial.nici nu trebuia s-aud de tine şi-mi era mai de folos să mor. din pacate. tatăl ei de soartă la mezat. tocmai din motivul că sunt viu. dragostea e o dificultate. M-am băgat de bună voie slugă. ca scandal. vreau să ştii că. pentru un ambiţios pariu.1 ianuarie 1997 Bucureşti 52 . 31 decembrie 1996 . dragostei morale ce ţi-o port. totuşi. Eu detest relaţia burgheză. Nu-i o simplă încăpăţânare. Mama ei de viaţă prefacută.