P. 1
Bătălia de la Posada

Bătălia de la Posada

|Views: 127|Likes:
Published by radullo

More info:

Published by: radullo on Sep 18, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/20/2013

pdf

text

original

Bătălia de la Posada (1330

)

Lupta de la Posada în Cronica Pictată de la Viena Dată: 9 - 12 noiembrie1330 Locaţie: Undeva în zona muntoasă dintre Ţara Românească şi Ungaria/Transilvania Consecinţe: Victorie a forţelor române Combatanţi Regatul Ungariei Ţara Românească Comandanţi Carol Robert de Anjou Basarab I Forţe militare 30.000 Până în 10.000 Victime Aproape 30.000 Minime

prin nişte strâmtori şi poteci înguste. pe drumul Câmpulungului”. Denumirea de „Bătălia de la Posada” a fost introdusă şi încetăţenită în istoriografia românească de către Nicolae Iorga. petrecut în toamna anului 1330. din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal.000 de mărci de argint ca despăgubire. Datorită acestei strategii de apărare. Basarab I. domnitorul român cucereşte Turnul Severin. Această bătălie a marcat emanciparea Ţării Româneşti de sub tutela coroanei maghiare. la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin). cneaz al ţinutului. spre Curtea de Argeş. Desfăşurarea evenimentelor În 1324 Basarab I se afla sub suzeranitatea lui Carol Robert de Anjou. să întreprindă o expediţie de recucerire a teritoriului pierdut şi de pedepsire a vasalului său. Ocupă Banatul de Severin şi înaintează prin Oltenia. deşi i se promitea plata a 7. În toate aceste izvoare nu este menţionat niciodată cuvântul „posadă”. bătălia mai este pomenită şi în actele ungare din secolul al XIV-lea. Pe drum. 1486). "numai vă . Astfel. Transformarea lui în toponim s-a produs la începutul secolului al XV-lea. Un an mai târziu. Carol Robert primeşte o solie din partea domnitorului român (ilustrată şi într-una dintre cele trei miniaturi legate de acest subiect ale cronicii pictate de la Viena). care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze. deşi într-o relatare a lui Sigismund (1397) se spunea doar că bătălia se purtase „pe când urcam culmile munţilor. pustiită în prealabil de către Basarab. în documente maghiare legate de bătălia din 1395 între Vlad Uzurpatorul şi Sigismund de Luxemburg. cea a lui Thurocz (Chronica Hungarorum. ceea ce a dus la răcirea relaţiilor cu Regatul Ungar. regele Ungariei. care îi aduce o propunere de pace. 1360). analele lui Jan Długosz (Annales seu cronici incliti regni Poloniae. 1455 . Oferta de pace făcută de Basarab I este refuzată de către rege. strânse între tufişuri mari”. Mai mult decât atât. din care istoricii au putut desprinde şi alte detalii despre conflict. toate din secolele XV-XVI. zise în vorbirea obişnuită [locală] posada. poloneze şi germane de acest gen.1480) precum şi alte lucrări ungare. cedarea cetăţii Severinului şi trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garanţie. Izvoare istorice Bătălia a fost menţionată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena (Chronicon pictum. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar. două dintre acestea (datate 1408 şi 1438) vorbesc despre „munţii zişi ai Posadei”. Solul muntean aduce oferta de pace regelui ungar În luna septembrie a anului 1330. la începutul secolului XX. pleacă din Timişoara să-l pedepsească pe fostul său vasal. Istoricul considera că bătălia din 1395 şi cea din 1330 sar fi desfăşurat în aceleaşi locuri. cu o puternică armată. De asemenea. cca. cca. în rândurile armatei invadatoare se instalează foametea încă de la intrarea în Ţara Românească.Bătăliade la Posada este numele unui conflict militar între Regatul Ungariei şi Ţara Românească. ce desemna iniţial un loc greu accesibil şi apărat de elemente naturale sau artificiale. cca. Carol Robert de Anjou. anume „în cazanul de la Posada.

12 noiembrie1330. şi unde calea zisă era mai largă. Andrei de Alba. din pricina înghesuielii. alături de numeroşi nobili. de la ziua a şasea a săptămânii. şi calea sucită şi de amândouă părţile cu râpe foarte înalte. cei mai sprinteni cai şi ostaşi cădeau în luptă. fără nici o deosebire. nu veţi scăpa de dânsele". precum şi preotul personal al regelui. Au existat două atacuri. Primul. armata maghiară ajunge la Curtea de Argeş. cu condiţia ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria pe drumul cel mai scurt. arunca săgeţi asupra oastei ungureşti care era în fundul căii de drum. Iar regele şi toţi ai săi la aşa ceva întru adevăr nu s-au gândit. Căci această tristă întâmplare a ţinut mult. A. Mulţimea nenumărată a valahilor. că în urma bătăliei „s-au tras nu puţine robii. până la ziua a doua a săptămânii viitoare. O parte a supravieţuitorilor au fost luaţi în robie. principi şi nobili. în cari zile ostaşii aleşi aşa se izbeau unii pe alţii precum în leagăn se leagănă şi se scutură pruncii. fiind şanţurile săpate acolo. doi ani mai târziu. sau ca nişte trestii clătinate de vânt. pe nici una din râpele de pe amândouă laturile drumului.” (Cronica pictată de la Viena) Un document maghiar din 1351 menţionează că în ajutorul românilor au venit şi cete de tătari („păgânii vecini”). Carol Robert de Anjou a scăpat cu greu. voievodul Ardealului. ci mai curând un fel de corabie strâmtă. a oprit înaintarea intruşilor. Cert este că odată ajunşi în acea vale îngustă şi prăpăstioasă. socotindu-l doar un pretext pentru a explica mai uşor înfrângerea ruşinoasă a armatei regale. Xenopol se îndoia de veridicitatea acestui pasaj. conform documentelor. principi şi nobili. D. ci ostaşii regelui erau cu totul prinşi. 9 . care însă nu ar fi trebuit numit drum. însuşi regele recunoscând. tablou de Molnár József(1855) După lupta de 4 zile. schimbând hainele sale cu ale unui oştean pentru a nu fi recunoscut. unguri sunt atacaţi şi zdrobiţi.” (Cronica pictată de la Viena) Fuga lui Carol Robert. S-a făcut aici mai cumplită ucidere. dat în susul văii. „Basarab a venit pe o cale cu toată oastea sa. În cele din urmă. unde. Unele relatări ungureşti dar şi cronica lui Jan Długosz povestesc despre un armistiţiu încheiat între cele două părţi beligerante. Printre victime. acolo valahii în mai multe locuri o întăriseră cu şanţuri săpate împrejur. căci a căzut mulţimea de ostaşi. Se reîntoarce către patrie tot prin Timişoara. iar al doilea a însemnat distrugerea lor. purtătorul sigiliului regal. cazne şi primejdii pentru neamul unguresc”.întoarceţi în pace şi vă feriţi de primejdii. sus pe râpi alergând din toate părţile. Unii istorici consideră această mărturie ca fiind falsă. ca nişte peşti în vârşă sau în mreajă. pe care o găsesc pustie şi o incendiază. s-au numărat şi Toma. nici nu puteau merge înainte. Carol Robert răspunde cu aroganţă că Basarab este păstorul tuturor oilor sale şi că îl va scoate de barbă din vizuina lui. era închisă împrejur. „Au căzut tineri şi bătrâni. nici nu aveau loc de fugă. menită a spori numărul şi puterea armatei lui Basarab şi astfel să poată fi explicată mai uşor . şi numărul lor nu se poate socoti. pentru că din pricina urcuşului prăpăstios din cale nu se puteau sui contra valahilor. că de veţi veni mai încoace. Ghizii români puşi la dispoziţia regelui de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le pregătise o capcană.

în Ţara Loviştei la Titeşti. precum şi cronica teutonă a lui Petru de Duisburg. doar nişte modele bologneze. Constantin Rezachevici menţionează că „drumul sării”. Dragalina.înfrângerea ungurilor. Consecinţe „Românii. a fost P. vestminte scumpe. pentru ca mai apoi să-i lărgească hotarele. Dar ce a rămas în istorie este faptul că această victorie răsunătoare a însemnat practic naşterea unui nou stat feudal independent. Tot în sprijinul lui Basarab se pare că au venit şi sibienii: Chronica antiqua. intrând în colaborare cu Basarab I. puseră mâna pe o mare câtime de pradă. În neconcordanţă cu această relatare. fără legătură cu realitatea geografică românească. arme. în detrimentul alteia necunoscute.. în strâmtorile dintre Orşova şi Meedia [Mehadia]”. vorbesc despre o regiune păduroasă. iar cele două miniaturi ale bătăliei reproduc. Acesta considera că lupta s-a dat „în cheile Crainei. şi prin urmare Carol Robert ar fi fost îndreptăţit să aleagă la întoarcere o cale pe care o ştia cel mai bine. fără a-i aduce însă argumente. istoricii optând pentru locuri precum: Valea Oltului. stâncoase şi neîmpădurite. Localizarea în teren a bătăliei Lupta de la Posada în Cronica Pictată de la Viena Localizarea bătăliei nu a fost stabilită până astăzi cu certitudine. cea mai veche cronică săsească. pe culoarul Rucăr-Bran sau Valea Prahovei. socotit prin deducţie logică ca fiind ori cel mai sigur (respectiv cel de la Turnu Severin).. În zona Mehadiei Primul care a enunţat această ipoteză. în zona Mehadiei (în Banatul de Severin). ori cel mai scurt (trecătorile Carpaţilor către Sibiu sau Braşov). Nici în ipoteza existenţei armistiţiului nu se poate concluziona cu siguranţă că într-adevăr românii i-au dus pe inamici pe drumul cel mai scurt către Ungaria. bani de aur şi de argint şi multe vase de preţ” (Cronica lui Johann de Thurocz) Prin această victorie. în 1899. în special după 1345. între „locuri strâmte” (passus strictissimos). O pondere mare în alegerea locaţiei a constituit-o drumul întoarcerii. În continuare oferă . era legătura obişnuită dintre Ungaria şi Ţara Românească. Basarab I a reuşit să consolideze independenţa ţinutului. Izvoarele istorice oferă puţine informaţii geografice cu privire la acest subiect. menţionează faptul că în timpul bătăliei sibienii s-au răsculat împotriva lui Carol Robert. Basarab I asumând titlul de Mare Voievod. să o întărească din punct de vedere statal. Relaţiile cu Regatul Ungariei s-au îmbunătăţit abia după moartea lui Carol Robert (1342) şi suirea pe tron a fiului său Ludovic I. în opinia lui Constantin Rezachevici. documentele emise de curtea maghiară. Cronica pictată de la Viena menţionează doar „o cale oarecare” (quondam via). pe care a intrat armata ungară. În 1354Nicolae Alexandru a recunoscut suzeranitatea regelui maghiar.

celelalte cad de la sine. prin urmare au ales drumul cel mai scurt către hotar 3. urmat de către Ion Conea. s-a grăbit în urma noastră şi a stăpânului său cu puţini oameni. este relatată primejdia de la acea dată a drumului de pe Valea Oltului: „Când noi împreună cu întreaga putere a armatei noastre am cercetat Ţara Românească. Singurul teritoriu de graniţă al coroanei maghiare aflat la acel moment sub stăpânirea lui Basarab era Banatul de Severin. Constantin Rezachevici se îndoieşte însă de acest lucru. unde ne-am minunat. pentru meritele lor în campania din 1330. spre marea noastră nesocotire şi a sfintei coroane”. Aceste condiţii socio-politice fac aproape imposibilă ipoteza retragerii către Sibiu. în nişte solii şi treburi tainice.739 m). În 1324 avusese loc un conflict sângeros între cele două părţi.câteva şi câteva mărturii din documentele emise de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou: Pe 7 aprilie1331 un document ungar menţionează că bătălia s-a dat dincolo de „muntele românilor” (trans alpem Olachorum). ce erau ţinute pe nedrept în Ţara Românească de către Basarab schismaticul. din porunca măritului bărbat Toma. în colaborare cu Basarab I. stăpânul său. acesta [Bako]. deoarece oastea maghiară avea obiceiul să poarte provizii în campaniile sale şi consideră motivul drept pretext pentru a ascunde adevărarele cauze ale înfrângerii. istoricul a identificat muntele românilor ca fiind Vlaşcu Mic (1. în 1934. din cauza nesupunerii sibienilor. pentru care domnitorul român depusese jurământ de vasalitate la 1324. Până la moartea regelui maghiar relaţiile dintre cele două părţi au rămas la fel de reci. fiul lui Thocomerius. Constantin Rezachevici menţionează în plus relaţiile extrem de încordate între Carol Robert şi sibieni. Plecând de la această concluzie.Valea Oltului Cel dintâi care a optat pentru această zonă a fost Aurelian Sacerdoţeanu. regele însuşi amintind la 2 şi 22 noiembrie1332 că lupta avusese loc „la ieşirea noastră de acolo” (aşadar chiar la hotarul dintre Ungaria şi Ţara Românească). Într-o diplomă din 11 noiembrie1336 dată de rege vicecancelarului transilvănean Thatamer şi fratelui său Bako. apărându-se de duşmani şi de primejdia morţii prin iscusinţa sa isteaţă şi mântuindu-se printr-un noroc şi o întâmplare vrednică de mirare. Pe 26 noiembrie1332 Carol Robert oferea o danie comitelui Pavel şi fratelui său comitele Laurenţiu — ambii participanţi la bătălie — în care menţiona că lupta s-a purtat „când am ajuns în nişte ţinuturi de margine ale regatului nostru. ca fugari 2. cea mai veche cronică săsească (Chronica antiqua) menţionează faptul că în timpul bătăliei din 1330 sibienii s-au răsculat împotriva lui Carol Robert. acest drum nu poate fi decât cel spre Transilvania. In zona Ţara Loviştei . prin Ţara Loviştei şi mai apoi pe Valea Oltului. iar zona bătăliei undeva între Orşova şi nordul Mehadiei. împreună cu toată . Un alt motiv pentru retragerea pe cel mai scurt drum a fost considerat cel al înfometării armatei (lucru menţionat chiar în Cronica pictată). un an mai târziu. Ambii s-au bazat pe trei premise: 1. ne-a ajuns chiar sub cetatea Argeş. voievodul Transilvaniei. Deoarece primul punct este fals. armata ungară se retrăgea pe ascuns. Mai mult decât atât. conform izvoarelor (Carol dorea să poarte bătălia mereu amânată de Basarab).

La sfârştul anilor 1960. odată cu apariţia construcţiilor hidroenergetice de pe râul Lotru. oilor. cu o capacitate oarecum mai redusă decât în "socialism" atât datorită unor reorganizări ale proprietarului. Este străbătută de asemenea de râul Lotru. cunoscută sub numele de Ţara Loviştei. iar în 1960 şi cu curs de zi. cât şi faptului că au apărut o serie de firme private tot din domeniul prelucrării lemnului. regiunea era străbătută de numeroase puncte vamale. existenţa ei fiind determinată de existenţa maghiarilor şi a unor italieni (specialişti ai fabricii de cherestea). viaţa localităţii a suferit un reviriment datorită oferirii de noi locuri de muncă pe o perioadă de peste 15 ani.oastea. de venirea sa neaşteptată. Călineşti. iar în 1916 la Proieni. pe cursul mijlociu a râului Olt. au fost deportate o serie de persoane de naţionalitate germană în gulagurileRusiei Sovietice. exploatare la început a Mănăstirii Cozia făcută cu robi ţigani. Brezoi este un oraş situat în nordul judeţului Vâlcea. Regiunea este străbătută de una dintre cele mai importante artere de circulaţie care face legătura dintre Transilvania şi sudul României. când Statul Român dă o lege favorizantă iniţiativelor particulare. fiind situată între masivele Parâng şi Făgăraş. "Fabrică" care mai funcţionează şi astăzi. maghiari şi germani. Şi astăzi se mai vorbeşte despre diferite familii care au contribuit la această bunăstare şi de multe ori eşti surprins să auzi nume cu rezonanţă italiană. aşezarea fiind şi astăzi cunoscută ca o aşezare de rromi. Câineni şi Perişani. realizându-se astfel . Prima şcoală a Brezoiului a fost înfiinţată în anul 1838. În centrul aceastei regiuni se află depresiunea Loviştei. doar pentru faptul că erau nemţi. În trecut. Localitatea s-a dezvoltat mult după 21 aprilie1887. cu capital italian. Are în componenţa sa şi satele Păscoaia. Cele povestite de aceştia sunt de domeniul incredibilului. exploatarea şi prelucrarea rudimentară a lemnului. Localitatea. Satul Proieni care aparţine oraşului Brezoi se remarcă în istoria neamului prin faptul ca aici într-o veche biserică ortodoxă Mihai Viteazul şi-a legat destinele de Doamna Stanca.” ŢaraLoviştei este o microregiune istorică din nordul actualului judeţ Vâlcea. Şi după naţionalizarea Societăţii forestiere în 1948. Atunci ia fiinţă aici Societatea forestieră "Lotru". în cea mai mare depresiunea intercarpatică. La Valea lui Stan exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului. inima industriei Brezoiului a rămas tot cea a prelucrării lemnului. Voineasa. A aparţinut Ţării Româneşti. datorită faptului ca se află într-o poziţie centrală. Proieni. a fost de-a lungul timpului reşedinţă de plasă şi de raion. cei mai mulţi locuitori lucrând la "fabrică". El se află la 35 km nord de Râmnicu Vâlcea şi la 66 km sud de Sibiu. Structura populaţiei se schimbă prin apariţia de muncitori străini. La origine este un sat de moşneni. de la Brezoi. maghiară sau germană care vorbesc o românească pură. Acest lucru reiese şi din faptul că la Şcoala privată a "Societăţii Forestiere". Oraşul se află înconjurat de păduri de conifere. de multe ori tineri de 16-18 ani. maghiară şi germană. Golotreni şi Valea lui Stan. Urmează înfiinţarea altei şcoli în 1864 la Călineşti. De asemenea. Cele mai importante localităţi din regiune sunt Brezoi. fără a se manifesta vreo tendinţă naţionalistă. înfiinţată în anul 1904. care se ocupau cu creşterea vitelor. se preda în limbile română. Importanţa Brezoiului în zonă a fost determinată şi de apariţia unei puternice industrii forestiere care a adus bunăstare locuitorilor aşezării. aici a existat şi există o parohie romano-catolică. la confluenţa râului Lotru cu râul Olt. România. Liceul din Brezoi se înfiinţează în 1954 cu curs seral. indiferent de etnie sau religie. Aceştia au rămas să lucreze ca salariaţi şi la ceilalţi proprietari de-a lungul timpului. începutul anilor 1970 şi în continuare. Remarcăm faptul că în 1946 de aici.

importante amenajări urbane. către Nicolae Radoslav. El considera că bătălia a fost purtată „în cazanul de la Posada. indiferent de ruta aleasă. Acesta a ales ruta Silistra . este relatată prinderea oştenilor „ca peştii în vârşă”. .Ţara Bârsei . Bibliografie • • • Dr. domnul Munteniei. în „Magazin istoric”..56. Acea Românie care a luat naştere la 1 decembrie1918.. pp.. incluzând provinciile Basarabia.. de munteni şi moldoveni.1582). în opinia cercetătorului FlorianNicu Smărăndescu. Pe Valea Prahovei Bătălia de la Posada în cronica lui Johann deThurocz Plasarea bătăliei pe Valea Prahovei este motivată în principal de trei argumente. De la Wikipedia – enciclopedia libera . unde a fost bătălia.. Mergând pe acest drum. Constantin Rezachevici. el a fost biruit prin şiretenie. Această direcţie a deplasării regelui după scăpare a fost interpretată de către cercetător în sensul alegerii Văii Prahovei ca rută de ieşire din Muntenia. Astfel. Pe acel loc. distanţa dintre Argeş şi Timişoara (de unde a plecat armata şi unde s-a întors regele) este aproximativ aceeaşi. în „Magazin istoric”. nr. 4 (289) din aprilie 1991. unde pe alocuri creşte trestia. a observat monumentul presupus a fi ridicat de Basarab I în cinstea victoriei sale: „Când Carolus. În al doilea rând. Cercetătorul consideră că este vorba despre schitul numit în popor „Trei Lespezi”. In primul rând. nr. sau pe Valea Prahovei?. 4 (289) din aprilie 1991. anume Râul Prahova..Valea Prahovei . într-un defileu „ca o corabie strâmtă”. venit de la Constantinopol spre a merge în Polonia natală. 51 .Moldova. aşa încât cu o mică suită abia a scăpat regele de măcel. aflat în Posada Prahovei şi refăcut de către Cantacuzini în 1661. În pasul Rucăr-Bran Adeptul acestei locaţii a fost Nicolae Iorga. „cu ajutorul lui Dumnezeu. unde se izbeau unii de alţii „cum se clatină trestiile în vânt”. În final. pe care eu însumi i-am văzut în anul 1575. regele menţionează cum. Lupta lui Basarab I cu Carol Robert în Banatul de Severin. menţionează relatarea călătorului Maciej Stryjkowski (1547 . dincolo de oraşul Gherghiţa. locaţia corespunde şi distanţei de două zile călare faţă de Sibiu. pe la Turnu Severin sau prin Sibiu. muntenii au clădit o mănăstire şi au ridicat trei stâlpi de piatră. la două zile de drum de Sibiu. dincolo de munţi”. În perspectivă.54. Oraşul Brezoi deţine un monument ridicat în cinstea eroilor locali din primul război mondial. consideră că presupusa participare a tătarilor la acest conflict ar fi trebuit să se petreacă astfel încât lui Basarab să-i fie cât mai uşor să îi scoată din ţara sa. Florin-Nicu Smărăndescu.Călăraşi .Pasul Oituz . Florian-Nicu Smărăndescu lansează şi o ipoteză a interpretării figurilor de stil din relatarea Cronicii pictate. 55 . care nu se ştie cum a "scăpat" fără a fi fost distrus de puterea instalată la 6 martie1945 cu ajutorul tancurilor sovietice. monument care se află lângă Primărie şi care simbolizează România Mare. se potoli ardoarea duşmanilor şi se putu sparge latura dreaptă a zidului de duşmani şi luând-o la picior prin spărtura făcută din bătălia venită fără veste. venind din Turcia. pp. De asemenea. aflarăm prilejul mântuirii şi o luarăm spre casă”. o dată cu încetarea ostilităţilor. în Ungaria. pe drumul Câmpulungului”. Asemenea descriere — consideră cercetătorul — ar corespunde unei văi cu un fir de apă.. oraş în Transilvania. regele Ungariei a pornit fără pricină război împotriva lui Basarab. într-o diplomă din 13 decembrie1335. Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei. Nu în ultimul rând.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->