Ultraşii englezi sunt cei mai răi.

Turcii scot cuţitele şi se înjunghie chiar şi pe

teren. Argentinienii rup tribunele în Clausura şi umplu terenul cu role de hârtie,
dar îşi împart cu generozitate şi zeci de mii de pumni, atunci când vine vorba de
bătaie.

Dincolo de răfuielile dintre ei, fanii au

multe de împărţit şi cu trădătorii. Să joci la
Inter şi apoi să pleci la Milan nu e chiar o
mişcare inteligentă. La fel şi în cazul unui
transfer de la Barcelona la Real. Galeriile de
oriunde nu dau doi bani pe strategia
economică a clubului, pe mutările de fineţe şi
pe deciziile care îi condiţionează sufleteşte.
Nu poţi să urli pe gard până rămâi fără voce pentru un număr zece perfect şi
apoi să fii nevoit să îl înghiţi 90 de minute la tine pe teren dar în tricoul rivalei
de moarte.Ce dacă vânzarea lui a adus în visteria clubului 60 de milioane de
euro, suma record a momentului.

Naţionaliştii catalani din peluza Boixos

Nois vedeau negru în faţa ochilor chiar
şi pe 23 noiembrie 2002, la doi ani şi
trei luni de la momentul în care Luis
Figo, Figo al lor, trecea în curtea rivalei
din capitală. Fair Play-ul merge de
minune cu raţiunea, dar se opreşte la
poarta sufletului. Iată ce se întâmplă atunci când Luis Figo de la Real Madrid a
încercat să bată un corner pe Camp Nou.

Fanii Barcelonei au aruncat spre Figo cu tot ce au avut la ei. Sticle, brichete,
chei, pahare de plastic, orice. Nu au lipsit însă nici obiectele mai puţin obişnuite.
Iată unul dintre ele:

Transferurile între rivale nu

sunt chiar atât de rare, însă de fiecare dată urmările au fost cu scântei, fie că
echipele în cauză au fost Barca sau Real, Bruges sau Anderlecht, Panathinaikos
sau AEK. În continuare vă vom prezenta peste 50 de astfel de transferuri şi ceea
ce s-a întâmplat după ce oficialii cluburilor au bătut palma.