PSIHOEDUCATIA IN CADRUL SERVICIILOR DE SANATATE MINTALA - JAAP van der Stel

JAAP van der Stel
Pentru a veni in sprijinul pacientilor adulti cu tulburari psihice si psihiatrice si al rudelor acestora, in ultimul deceniu au fost elaborate diferite tipuri de interventii psihosociale. In cele ce urmeaza voi aduce in centrul atentiei psihoeducatia: o interventie psihosociala cu un obiectiv si o structura esentialmente educative. Prin psihoeducatie se intelege o serie de obiective, metode si materiale educative care vizeaza tulburarea in cauza. Ea ofera pacientilor si rudelor acestora un sprijin teoretic si practic pentru a face fata bolii. Educatia este deseori asociata cu o serie de mijloace de ordin terapeutic care au ca scop imbunatatirea comunicarii sau reducerea frecventei recaderilor prin exersarea deprinderilor. In unele tari, in cazul psihoeducatiei mijloacele terapeutice s-au aflat pana nu demult in prim plan, insa in prezent ele au fost inlocuite intr-o mare masura cu mijloace cu caracter mai degraba didactic si de suport (Solomon, 1996). In partea intai voi discuta cateva teme generale. Partea a doua aduce in discutie rezultatele cercetarilor fara a face referire la un anume tip de tulburare. In partea a treia voi aborda studiile realizate asupra eficientei psihoeducatiei in cazul diferitor tipuri de tulburari. In partea a patra voi incerca sa formulez cateva concluzii. 1. INTRODUCERE Pentru persoanele care sufera de tulburari psihice, precum si pentru rudele lor, este extrem de important sa cunoasca mai multe date despre diagnostic, despre evolutia bolii, despre factorii de risc, precum si despre simptomele si consecintele tratamentului (farmacoterapeutic). In institutiile de asistenta medicala psihiatrica exista programe psihoeducative destinate in special pacientilor care sufera de schizofrenie, depresie, anxietate, tulburari bipolare, tulburari digestive si tulburari de personalitate. Insa psihoeducatia nu ii ajuta pe pacienti si pe familiile acestora doar prin aprofundarea cunostintelor lor despre boala; ea se axeaza si pe comportamentul alternativ si exersarea deprinderilor. Printre cele mai importante aspecte ale programelor sau modelelor psihoeducative la care iau parte atat pacientii cat si rudele lor, se numara, printre altele: informarea lor asupra (simptomelor) bolii psihice si asupra medicatiei; informarea lor cu privire la serviciile sociale si medicale disponibile; - distribuirea de informatii privind reabilitarea si modul in care pot lua contact cu alte persoane aflate intr-o situatie similara; - explicarea modului in care pot fi recunoscute primele semnale de avertisment; - cautarea de alternative pentru comportamentele inadecvate: exersarea deprinderilor necesare pentru a aduce schimbari in atitudinile si conceptiile negative; explicarea si/sau exersarea deprinderilor sociale si comunicative; - instruirea pacientilor in vederea autoingrijirii, in care sunt incluse, printre altele, exercitii de relaxare; - sprijinirea pacientilor si a rudelor in eforturile acestora de a beneficia de o mai buna ingrijire si o mai buna pozitie sociala; - deprinderea modurilor de a face fata sentimentelor dureroase le impiedica buna functionare. Un program psihoeducativ poate consta dintr-o serie de sedinte de grup saptamanale sau bilunare, cu 612 participanti (cel mult 15). In cazul in care se doreste acest lucru, pot fi utilizate si liste cu intrebari in vederea evaluarii. Durata psihoeducatiei variaza - exista programe care constau doar din cateva sedinte, in timp ce altele pot dura pana la unul sau chiar doi ani. Argumentul oferit in favoarea programelor de lunga durata este acela ca efectele preventive asupra frecventei recaderilor sunt vizibile de-abia dupa noua luni. E de la sine inteles ca programele de lunga durata presupun participarea unor grupuri de persoane aflate in situatii similare si ca in acest caz elementul strict educativ sau informativ reprezinta doar un procentaj redus al activitatilor. Relatia cu alte forme de activitate Putem vorbi despre psihoeducatie ca fiind o modalitate preventiva, desi ea cuprinde si aspecte curative si de reabilitare. Psihoeducatia poate fi organizata ca activitate separata - acest lucru este valabil in primul rand pentru toate formele de psihoeducatie pentru persoane care (inca) nu au cerut in mod explicit ajutor si/sau in cazul activitatilor preventive. Insa de multe ori ea este si o componenta necesara, indisolubila, a psihoterapiei. In oricare din aceste cazuri, nu este probabil recomandabil sa disociem aceasta functie de programul de tratament. Psihoeducatia nu inlocuie ste insa terapiile existente - ea este doar o com- pletare a lor sau le ofera

sub forma unui curs poate constitui o pregatire ideala pentru un tratament mai intensiv. folosit initial pentru a explica aparitia depresiei in situatiile asupra carora o persoana nu mai detine controlul. Pe langa aceasta. pana ce se ajunge la un simplu automatism. teoria cognitiv-comportamentala consta dintr-un cadru de activitate coerent in care se regasesc bine definite relatiile complexe si dinamice dintre ganduri.asa cum sugereaza aceasta sintagma . In programele psihoeducative sunt utilizate in mod frecvent principiile teoriei cognitiv-comportamentale. Psihoeducatia poate fi cu greu delimitata de alte tehnici terapeutice sau terapii (de grup). Acesta se refera la diferentele dintre modul in care oamenii se comporta pentru a aduce sub control situatia in care se afla. Nu mai este necesar sa spunem ca organizarea separata a psihoeducatiei. In prezent. Cercetatorii care au studiat comportamentul uman au pus un accent deosebit pe rolul pe care il are mediul in procesul de invatare si si-au propus sa analizeze comportamentul complex in unitati mai simple si mai usor de inteles. ea poate avea un impact negativ asupra caracterului integral al tratamentului. astfel incat ele au un pronuntat caracter educativ. Incepand din copilarie. este important de retinut ca in cele mai multe cazuri psihoeducatia nu este suficienta pentru tratarea tulburarilor. Aceasta relatie consta in faptul ca ambele forme de activitate recurg la teoriile cognitive sociale. constituit din mai multe etape distincte. . Atata timp cat exista suprapuneri intre psihoeducatie si psihoterapia de grup. insa psihoeducatia ofera tratamentului o mai mare eficienta: medicamentele nu dau rezultate daca nu sunt insotite de discutii si sprijin practic. de exemplu. psihoeducatia face parte din terapiile comportamentale din tratamentul tulburarilor digestive sau de personalitate.Medicatia poate fi de o importanta vitala. nu duce neaparat la rezultate pozitive: ba mai mult.Psihoeducatia constituie un bun inceput pentru combinarea interventiei terapeutice cu alte eforturi orientate spre desfasurarea tratamentului alaturi de niste clienti critici si bine informati. cognitivi stii si-au indreptat atentia spre procesele care vizeaza autoreglarea si autoevaluarea. Un program psihoeducativ oferit.. Copiii vorbesc cu ei insisi cu glas tare.Conceptul de self-efficacy al lui Bandura. psihoeducatia se afla intr-o stransa legatura cu terapia cognitiv-comportamentala.Psihoeducatia aduce o contributie importanta la procesul de refacere.ea constituie o parte esentiala din procesul de tratament. In timp ce pentru psihologii comportamentali psihicul a ramas un "black box". dar in mod succesiv adopta "inner speech".pe langa medicatie . Psihologia cognitiva a pus in schimb accent pe importanta pe care o au self reports si pe rolul pe care il joaca limbajul si inner speech in formarea si pastrarea fenomenelor psihice. ei au subliniat si importanta pe care o au monitorizarea si evaluarea (printre care follow-up si continuarea si consolidarea experientelor de invatare anterioare). Schimbarile de comportament erau considerate de acestia ca fiind un proces succesiv. si invers.Psihoeducatia este in general privita ca o activitate ce presupune cheltuieli reduse pentru personalul medical. eventual. devenind din ce in ce mai putin constienti de rolul de directionare a comportamentului pe care il are limbajul. precum si la imaginea pe care si-au format-o asupra masurii in care reusesc sa isi exercite acest control. In mod ideal. . In multe cazuri. Urmatoarele inovatii au pus bazele acestei teorii: (Furniss et al. . ea face parte integranta din alte terapii. 2000): .sprijin. alaturi de farmacoterapie si. . orientat spre un mod de viata mai echilibrat. de terapia cognitiv-comportamentala. .o combinare a elementelor teoriilor referitoare la comportament cu cele referitoare la rolul cognitiilor. sub forma de module. oamenii invata sa inteleaga lumea din jurul lor cu ajutorul limbii. De asemenea. De asemenea.O mare parte din rezultatele cercetarii procesului de autoreglare a comportamentului prin intermediul limbajului. Teoria cognitiv-comportamentala reprezinta . intr-o masura progresiva. . 2002). Printre fundamentele psihoeducatiei de grup regasim urmatoarele: . Teoria cognitiv-comportamentala Dupa cum am mentionat mai sus. vizavi de schimbarile de comportament. psihoeducatia constituie un aspect "obligatoriu" al tratamentului.Conceptul de learned helplessness al lui Seligman. dar . modalitatea de grup este cel mai probabil cel putin la fel de eficienta ca si cea individuala (vezi si: Van der Stel. sentimente si comportament.

Intrucat aceste lucrari fac in principal referire la anumite tulburari. printre care si o serie de metastudii. Teoria cognitiv-comportamentala detine un rol important in explicarea reactiilor la stres. sustine teoria cognitivcomportamentala.Aceasta teorie prezinta si caile prin care pot fi aduse modificari acestor relatii. In mod ideal. Avand in vedere faptul ca este vorba despre o forma educativa. consolidarea comportamentului alternativ nu are loc doar prin stimuli externi (recompense sau pedepse). demonstreaza eficacitatea psihoeducatiei. Lucrurile stau insa altfel atunci cand oamenii trebuie sa ia decizii asupra modului in care urmeaza sa intreprinda ceva. precum si de varsta pacientului si de pozitia sa sociala. alaturi de transferul de cunostinte. trebuie tinut seama de eventualele amintiri negative din timpul scolii pe care le-ar putea starni aceasta. arata ca autoreglarea nu este necesara pentru indeplinirea actiunilor preprogramate. Furniss et al. sau daca simpla acceptare a acesteia este o solutie mai buna. sau cand automatismele lor sunt dereglate. posibilitate pe care textele scrise o ofera intr-o mai mica masura.cognitive. s-a experimentat din ce in ce mai mult cu mijloacele computerizate (Greist. voi discuta acest subiect pe larg in partea a treiea. trebuie stabilit daca (mai) are sens participarea rudelor la aceasta interventie. Acestea decurg mai mult sau mai putin in mod automat. In ultimii ani.un echilibru intre stimulii externi si cei pe care si-i stabilesc ei insisi. Cognitiile se refera la evaluarea realitatii. numarul exemplelor de educatie a pacientilor bazata pe tehnologia computerizata este inca limitat (vezi si Vollebregt. ei dau si o directie modului in care gandesc. sustin ca exista mai multe variante ale teoriei comportamental. insa. in functie de evolutia tulburarii. Forme de activitate Grupurile sau "clasele" psihoeducative se caracterizeaza printr-o abordare conceptuala didactica prin care se urmareste. cum ar fi obisnuintele. Conceptul de autoreglare este important pentru a putea intelege comportamentul deliberat. in ambele cazuri ele pot fi functionale sau disfunctionale (ibid). Aceste evaluari fac trimitere la procese cognitive cum ar fi perceptia si constructia cognitiva a unei situatii. simt si actioneaza. La aceasta se adauga si faptul ca formele de educatie care apeleaza la tehnologia computerizata pot depasi si obstacolul important pe care il reprezinta analfabetismul sau deficientele de citire. Din pacate. In centrul unei astfel de evaluari se afla intrebarea daca se poate intreprinde ceva impotriva situatiei de stres. dar si deprinderi care vizeaza prevenirea recaderilor. Efectele favorabile pacientului includ reducerea frecventei recaderilor. De asemenea. Exista un consens cu privire la faptul ca in general transferul de informatii este mult mai eficient atunci cand sunt utilizate metode si mijloace de invatare diversificate. corectarea deprinderilor sociale si interpersonale deficitare. Bineinteles. preprogramate sau nu. Potrivit teoriei cognitiv-comporta mentale. Prin modul in care oamenii isi formeaza opinii asupra lor insisi. Pot fi predate tehnici cognitive. oamenii gasesc . din cauza costurilor initiale. Acestea au avantajul ca procesul educativ presupune mai multa interactiune. In astfel de cazuri. dar ca miezul ei il constituie invatarea modurilor de autoinstruire (ibid). Ea explica diferentele dintre reactiile oamenilor la situatiile de stres pornind de la diferentele dintre modul in care ei evalueaza situatiile respective. Nu exista nici un fel de conditii prestabilite referitoare la locul de desfasurare sau la forma pe care o va lua interventia. rutinele sau ritualurile. dar si a posibilitatilor de autoreglare. CERCETARI CU CARACTER GENERAL Un numar considerabil de studii sistematice de specialitate. Furniss et al. gandire. 1998). precum si reactiile emotionale si comportamentale legate de acestea. Psihoeducatia se poate desfasura pe parcursul tuturor etapelor bolii. ei trebuie sa recurga la functii cognitive superioare (constiinta. sentimente si comportament. diminuarea simptomelor . 2. o sala de clasa poate fi mai putin adecvata pentru anumite exercitii. In prezenta acestui echilibru. In pofida opiniilor primei generatii de teoreticieni ai comportamentului. Este de sine inteles ca. va exista o congruenta deplina intre ganduri. chiar si o "sala de clasa" ar putea fi un loc potrivit. lasand tot atat de mult loc pentru autoaprecieri pozitive cat si pentru critica de sine (ibid). 2001).in functie de obiectivele pe care si le aleg . Insa indiferent daca este vorba de comportamente sau de procese cognitive. oamenii isi pot consolida propriul lor comportament. decizie). Computerele se dovedesc de mare ajutor in acest sens prin intermediul imaginilor si/sau al cuvantului scris sau vorbit.

Barton. este important sa se ia in considerare si nivelul de educatie al pacientilor si capacitatea lor intelectuala (Macpherson.existenta unei pregatiri suficiente pentru realizarea acestor programe. Macpherson et al [1996a] au acordat atentie explicita acestei chestiuni intr-un RCT (randomised controlled trial) realizat pentru pacientii de schizofrenie. Continutul educativ si nevoile participantilor Se pot face afirmatii cu privire la continutul programelor psihoeducative si de nevoile educationale ale participantilor pe baza cercetarilor? Bisbee (2000) enumara douasprezece aspecte care trebuie abordate intr-un program psihoeducativ: . Limitele participantilor Un aspect care deseori ramane doar implicit in literatura de specialitate este cel al limitelor (cognitive) ale participantilor. . Avantajele enumerate de cei doi autori sunt contrabalansate de concluzia lor ca aplicarea psihoeducatiei nu se inscrie in linia tratamentelor de rutina din serviciile de ingrijire medicala. interventiile de scurta durata neducand la nici un rezultat. De aceea este important ca la stabilirea numarului de sedinte sa se aiba in vedere acest factor pentru ca rezultatul invatarii sa fie cat mai bine consolidat. La toate acestea se mai adauga si eficienta costurilor pe care le presupune psihoeducatia. . ei au ajuns la concluzia ca unii pacienti prezentau probleme serioase de memorare (deseori asociate cu simptome negative). Un alt aspect extrem de important al psihoeducatiei il constituie.disponibilitatea facilitatilor necesare. Intr-un articol recent. ei subliniaza nu doar importanta transmiterii de informatii educative catre pacienti si rudele acestora. Hughes. in special ale pacientilor. . acestea vizand capacitatea lor de invatare si memorare. . . In ceea ce priveste continutul si structura psihoeducatiei. . In cazurile in care aceste bariere sunt totusi depasite. Intr-un workshop organizat cu rude ale pacientilor cu tulburari psihice. oricare ar fi coloritul sau. . .psihotice. .modul in care pacientii pot face fata simptomelor. (2001) afirma ca. despre acest subiect nu cunoastem foarte multe date. . un self-efficacy sporit pentru rudele acestuia. continutul programului psihoeducativ trebuie sa ia explicit in considerare posibilitatile si limitele participantilor. pe langa deficientele cognitive cauzate de tulburarile psihice. Ce isi doreste insa grupul? Din pacate. atim deja ca persoanele care se confrunta cu tulburari psihice prezinta deseori o functionare cognitiva deficitara. Din nefericire. rude si cadre medicale cat si pentru manageri. Asadar.drepturile si responsabilitatile pacientilor.medicatie.comunicarea.explicarea conceptului de tulburare psihica. psihoeducatia orientata spre familie (inclusiv pacienti) constituie o practica bazata pe evidente pentru persoanele cu tulburari psihice grave. Jerrom. . Alte conditii pentru implementarea programelor psihoeducative sunt urmatoarele: . (Pollio et al.un mod de viata orientat spre recuperare.interactiunea in cadrul familiei.autoobservarea si monitorizarea tulburarii.pericolele intrebuintarii substantelor psihoactive.. ci si sprijinul emotional care le este oferit in cadrul psihoeducatiei. precum si cel al modului in care se poate tine seama de aceasta problema. 1998.stress management. 1996b). Deficientele functiei de memorie si atentie si celelalte probleme cognitive impiedica prelucrarea informatiilor complexe sau invatarea deprinderilor complexe.functionarea sociala a pacientilor. Rezultate pozitive comparabile s-au inregistrat si in aria exersarii deprinderilor sociale. Atat pentru pacienti. Insa. identificarea resurselor de ajutor in perioade de criza si exersarea deprinderilor de solutionare a problemelor. . . in opinia autorilor. Aceste aspecte se doresc a fi o serie de linii directoare pentru organizatorii programelor.diverse modele . In urma studiilor.prevenirea recaderilor. imbunatatirea functionarii sociale. 1999).din perspectiva organizatorilor de curs . exista o serie de obstacole care ingreuneaza implementarea acestui tip de programe. Dixon et al. precum si tulburari de comportament care le limiteaza considerabil capacitatea de a retine informatiile oferite. pentru a putea face astfel recomandari in vederea elaborarii unui curriculum pentru interventiile psihoeducative. Pollio et al (1998) au incercat sa gaseasca un raspuns la intrebarea care sunt nevoile educative ale acestora. au fost realizate . dispunem inca de putine informatii despre modul in care putem ajunge la o deplina armonie intre continutul programelor si capacitatea de invatare a diverselor grupuri de participanti. putem totusi vorbi la toate nivelurile (si in special in cel al grupului-tinta) de utilitatea acestei forme de activitate.existenta perspectivei de a realiza aceste programe pe un termen lung. De asemenea. precum si o mai buna intelegere a tulburarilor in cauza.

conduse de exemplu de asistenti medicali. Autorii au conchis ca simpla distribuire a unui fact sheet nu are nici un efect asupra atitudinii pacientilor fata de medicatie.ca trebuie sa se acorde o mai mare flexibilitate continutului in asa fel incat si participantii sa poata avea un cuvant de spus in planificarea interventiei. Trebuie sa remarcam faptul ca pacientii s-au declarat multumiti de ambele modalitati de informare. scenarii. (1996a) au constatat ca. ci . desi toate curriculumurile care vizau schizofrenia acordau atentie (pe larg) simptomelor pozitive. iar acestea nu se aflau in fruntea listei de prioritati din curriculum. potentialul de "ingrijitori" al familiei poate fi cu mult incurajat. Profilul efectelor secundare al multor medicamente este . precum si la modul in care prefera sa li se prezinte informatiile . exista o relatie de cauzalitate intre noncomplianta si lipsa de informatii a pacientilor referitoare la starea lor. Daca li s-a oferit aceasta posibilitate. pentru tratamentul schizofreniei (Altamura si Malhi.afirma Pollio et al .din prisma pacientilor . La acest studiu explorator trebuie sa se raspunda inainte de luarea unor decizii importante. etc. Desi structural pot fi acordate sanse egale de contributie atat participantilor cat si organizatorilor. Sunt interventiile educative eficiente in cazul pacientilor care utilizeaza mijloace psihofarmaceutice? In psihiatria traditionala. din lucrarile de specialitate despre dinamica de grup si terapia de grup reiese ca organizatorii au o influenta extrem de mare asupra desfasurarii procesului si a temelor abordate. ei insista asupra faptului ca activitatile psihoeducative trebuie sa aiba loc intr-un mediu in care pacientul sa nu resimta nici un fel de amenintare la adresa lui. casete video. Macpherson et al. increderea in prescriptiile medicale. 1997). au incercat sa afle si care sunt temele pe care le prefera participantii la programele psihoeducative si au studiat un numar de curriculumuri publicate pentru a vedea in ce masura acorda acestea atentie subiectelor care participantii ar dori sa aiba prioritate. erau organizate cursuri. In acest context. . lipsa ce conduce la nerespectarea cu strictete a indicatiilor medicale. Pollio et al. atipice. cu un grup de control care nu a facut obiectul nici unuia dintre aceste tipuri de interventii. Aceste detalii sunt importante mai ales in cazul familiilor din straturile social-economice inferioare.(curriculumuri. o discutie cu un profesionist duce la rezultate semnificative. In psihiatria clasica. nu este doar extrem de importanta. In primul rand ei au aratat ca trebuie sa se intreprinda mai multe pentru consolidarea relatiilor dintre pacienti si rudele implicate in acordarea de ajutor acasa. in schimb. este important sa stim in prealabil care sunt asteptarile participantilor. Si Gasque-Carter si Curlee (1999) au studiat (intr-un spital de psihiatrie din Statele Unite) nevoile educative ale rudelor pacientilor spitalizati. Interesanta este concluzia ca. intrucat acestea lipsesc de cele mai multe ori sau se retrag din program cel mai des. Potrivit lui Emer si McLarney (1999). desi acestia considera extrem de importanta informarea pacientilor cu privire la efectele secundare ale medicatiei. In al doilea rand.).materiale scrise.se de la aceasta conceptie. 2000). doar o treime dintre ei fac acest lucru cu regularitate. grupurile interactive dovedesc o mai mare eficienta in ceea ce priveste transferul de informatii despre tulburarile pacientilor si ofera participantilor sansa de a retine mult mai bine datele prezentate. Pentru aceasta. Pentru pacientii cu probleme psihice grave. Nu trebuie insa sa se inteleaga ca pentru stabilirea continutului programelor psihoeducative trebuie sa se tina seama exclusiv de lista de prioritati a viitorilor participanti. discutii de grup. Majoritatea pacientilor au citit foile primite si au declarat ca le considera folositoare.de multe ori atat de negativ incat ei renunta la mijloacele farmaceutice. In opinia lor. De aceea. locul si momentul in care ar dori sa se desfasoare programul educativ. Insa pe langa incercarea de a gasi medicamente cu un numar redus de efecte secundare. Increderea in prescriptiile medicale In urma unui studiu asupra activitatilor educative pe care le desfasoara psihiatrii cu pacientii lor. in comparatie cu cursurile traditionale. cum ar fi schizofrenia. ei au pus si intrebari suplimentare. ce ofereau o sansa minima discutiilor intre participanti. ci constituie si o problema serioasa. apoi au facut cateva recomandari importante pentru psihoeducatie. complianta. speciali stii si-au indreptat atentia spre modele cu un caracter interactiv mai pronuntat. s-a incercat si solutionarea problemei prin interventii social-psihologice cum ar fi psihoeducatia (Gaebel. (1996) au incercat sa gaseasca un raspuns la intrebarea daca distribuirea de informatii scrise (fact sheets) constituie un mijloc util pentru informarea pacientilor internati in spitalele de psihiatrie asupra medicatiei lor si au comparat un grup care a primit doar o astfel de foaie si un grup care in plus a participat si la o discutie. Pornindu. trebuie sa mentionam progresul important pe care il reprezinta mijloacele recente. In ultimul timp. au fost elaborate si adoptate diverse strategii ce au ca obiectiv o mai buna informare a pacientilor si ameliorarea starii lor psihice. respondentii considerau mult mai importante simptomele negative. insa acestea au fost doar rareori rezultatul inventarierii nevoilor educative ale grupului-tinta in cauza. precum si la efectele secundare ale medicatiei. optime si pentru distribuirea de informatii terapeutice referitoare la exersarea abilitatilor sociale si pentru punerea in practica a acestor informatii intr-un mediu in care pacientii se simt protejati. printr-o comunicare mai intensiva si prin desfasurarea de activitati educative. studiile arata ca. este necesar sa se ceara opinia rudelor cu privire la modul. dar ca. Evans et al.

Acelasi lucru este valabil. Schizofrenia Utilitatea psihoeducatiei in cadrul serviciilor de sanatate mintala a fost studiata extensiv.frecventa recaderilor. . A. cu atat mai mare: . a reiesit ca. Prin psihoeducatie. cele mai multe dintre ele indicand ca acest gen de interventie are . Un aspect important al educatiei pacientilor bolnavi de schizofrenie este medicatia. Efectele interventiilor educative asupra medicatiei persoanelor cu tulburari psihice pot fi puse in discutie. medicatia antipsihotica este indispensabila. psihoeducatia reduce frecventa recaderilor sau chiar le previne complet. .informatiile despre efectele secundare ale tratamentului. aferenta medicatiei. verdictul dat acestora face referire la fiecare tulburare in parte.un efect pozitiv asupra evolutiei bolii. iar deficientele cognitive variaza. printre altele. Un alt motiv pentru care este recomandabil sa se faca o astfel de diferentiere este acela ca efectele secundare ale medicamentelor sunt diferite. in care voi discuta aplicatiile psihoeducatiei in cazul anumitor tulburari. Ne putem astepta la un rezultat pozitiv al psihoeducatiei. global. de la o tulburare la alta. are un impact pozitiv asupra prevenirii recaderilor. este mai grava (vezi si Klingberg et al. Efecte favorabile exista si in cazul functionarii pacientului. investigand masura in care acest tip de interventie. de exemplu. La ora actuala dispunem de numeroase date despre eficienta programelor psihoeducative organizate pentru pacientii care sufera de schizofrenie si pentru rudele acestora. a imbunatatirii functionarii pacientului si a starii generale a familiei acestuia. indeosebi pe plan cognitiv. si pentru eficienta terapiei cognitivcomportamentale sau a altor forme de terapie. dar acestea sunt mai putin convingatoare. din cate se pare. Mueser et al.1. 1999) . Rezultate din literatura de specialitate Pe baza lucrarilor de specialitate. ei au mai observat ca pacientii au fost mai mult interesati de informatiile referitoare la efectele secundare ale medicatiei decat de actiunea farmacologica sau de modul de administrare a medicamentelor. manifestat prin consolidarea increderii in terapie? Intr-un studiu sistematic asupra metodelor de tratare a persoanelor cu tulburari psihice grave. voi relua detaliat subiectul "increderea in indicatiile medicale". intr-adevar. EFICIENTA PSIHOEDUCATIEI IN CAZUL ANUMITOR TIPURI DE TULBURARI Unii cercetatori resping orice incercare de a vorbi la un mod general despre efectul educarii pacientilor sau al psihoeducatiei. 3.cel putin pentru o perioada scurta de timp . se incearca convingerea pacientilor sa respecte tratamentul prescris.informatiile despre boala (inclusiv semnale si simptome) si despre importanta tratamentului. . aansa ca interventia educativa sa nu conduca la un rezultat educativ satisfacator este. Experienta ne arata ca informarea pacientilor in legatura cu efectele negative nu are un impact defavorabil compliantei.Pe langa aceasta. nu ar exista nici o dovada ca acest fapt ar conduce si la urmarea cu strictete a indicatiilor medicale.complianta pacientului la terapie si evaluare. Concluzia lor nu este insa tocmai una inedita: teoreticienii au precizat deja cu multa vreme inainte ca informarea pacientilor si schimbarea atitudinii lor sunt un factor insuficient pentru a atrage dupa sine schimbari comportamentale semnificative. Potrivit acestor cercetatori.distribuirea de informatii nu este insotita de exersarea deprinderilor si a comportamentului alternativ. 3. In paragrafele de mai jos. (2002) au constatat ca efectele psihoeducatiei asupra medicatiei sunt limitate la simpla imbogatire a cunostintelor despre mijloacele de tratament.cu cat tulburarea. pornind de la urmatoarele variabile: . Acelasi lucru a fost constatat si in ceea ce priveste starea generala a rudelor pacientilor. De preferinta. 2000). atentia cea mai mare indreptandu-se spre aplicatiile ei in tratamentele pentru schizofrenie.intrebuintarea serviciilor de ajutor si eficienta costurilor. Dixon si Lehman (1995) au elaborat in urma cu cativa ani un studiu sistematic asupra efectului psihoeducatiei de familie (pacienti si rude). ci are o influenta pozitiva asupra increderii lor in persoanele care le asigura ingrijire si in medicamentele respective (Motlova. insa efectele sale secundare pot fi vizibile si ii determina de multe ori pe pacienti sa renunte la urmarea cu strictete a indicatiilor medicale. . In cazul schizofreniei. sau ca educatia ar avea urmari pozitive si asupra altor parametri. Cei doi cercetatori au incercat sa gaseasca si raspunsul la intrebarea daca un anumit tip .. Din eventuala constatare a ineficientei psihoeducatiei (sau a segmentelor acesteia) la anumite grupuri de pacienti nu se poate trage concluzia ca esecul este obligatoriu si in cazul altor grupuri. Din cercetarile lor.

In schimb. Dixon et al.de psihoeducatie se dovedeste in mod evident superior celorlalte. . Pe baza lucrarilor studiate.gradul de implicare afectiva si calitatea relatiei dintre pacient si rude. . Aceasta dificultate s-a datorat faptului . . toate formele de psihoeducatie au contribuit la reducerea frecventei recaderilor si la diminuarea numarului de spitalizari pe o perioada de noua pana la optsprezece luni. . . dar si pacientii si membrii familiilor acestora. Un amplu studiu (metaanaliza) asupra literaturii de specialitate dedicate eficientei psihoeducatiei in tratamentul schizofreniei a fost realizat recent pentru Cochrane de Pekalla si Merinder (2000). este important ca programul psihoeducativ sa inceapa imediat dupa stabilirea diagnosticului. Totusi. In opinia lor.orientarea spre comportament.asigurarea unei structuri si a unei stabilitati.concentrarea asupra restructurarii cognitive. acestia s-au oprit asupra a zece interventii psihoeducative de grup la care au participat atat pacienti cat si rude.identificarea rezultatelor la pacienti pe care si le propun ca obiectiv cadrele medicale. In urma unei selectii riguroase. complianta la medicatie a cunoscut o imbunatatire semnificativa pe parcursul unui an de zile de la incheierea programului. Astfel. Dixon si Lehman au mai incercat sa afle daca succesul psihoeducatiei este influentat de caracterul pacientului si de mediul sau familial. Intr-o revizuire a lucrarii semnate de Dixon si Lehman despre succesul psihoeducatiei in cazul pacientilor bolnavi de schizofrenie si al rudelor lor. In cazul unui EE ridicat. interventiile la care iau parte mai multe familii sunt superioare ca numar celor la care participa una singura. . Concluzia la care au ajuns ei a fost aceea ca de programele psihoeducative orientate spre familie beneficiaza mai ales pacientii care au o legatura apropiata cu rudele lor. au identificat cateva aspecte aparte care contribuie cel mai probabil la succesul psihoeducatiei: . evaluarea generala a functionarii pacientului si nivelul emotiilor exprimate de rude). . Rezultatele au fost rezumate in metaanaliza lor dupa cum urmeaza: in cazul unei interventii de grup de scurta durata (respectiv zece sedinte).preferintele exprimate de pacient si rude fata de psihoeducatie in raport cu alte metode de activitate psihosociale. Goldstein si-a indreptat atentia asupra masurii in care succesul programelor psihoeducative variaza in functie de stadiul de evolutie al bolii. In opinia acestor doi cercetatori. sau in cazul in care inceputul tratamentului a coincis cu debutul unei etape de stabilizare. insa celelalte studii nu au indicat acelasi rezultat pozitiv.adoptarea unei atitudini pozitive si antrenarea participantilor intr-o "relatie de munca". nu la fel se intampla si in cazul unui EE scazut. Potrivit autorilor. el a constatat ca programele psihoeducative la care participa o singura familie sunt eficiente mai ales in cazul in care boala s-a manifestat recent.focalizarea atentiei asupra momentului si locului de fata. starea psihica. .evaluarea importantei interventiei pentru rude si pacient. . psihoeducatia trebuie sa faca parte integranta din tratamentul pentru schizofrenie. ei nu au reusit insa sa dea un verdict final. Pe baza materialului cercetat.abordarea conceptelor legate de familie. Interventiile la care participa mai multe familii duc la rezultate pozitive mai ales in timpul etapelor tarzii ale tratamentului si in cazul pacientilor cronici. Intr-un studiu al materialelor de specialitate disponibile. ei au formulat urmatoarele patru criterii ce pot fi luate in considerare in incercarea de a stabili daca psihoeducatia se recomanda unui anumit pacient si rudelor sale: . mult mai dificila a fost insa evaluarea rezultatelor "secundare" ale interventiilor (asimilarea de informatii. Din lucrarile de specialitate a reiesit o diferenta vadita intre familiile cu un "expressed emotion" (EE) ridicat si cele cu un EE scazut.imbunatatirea comunicatiei. (2000) au discutat rezultatele a cincisprezece studii noi si au ajuns la concluzia ca dovada eficientei psihoeducatiei se impune neconditionat.

Cei doi au realizat un RCT in care au comparat doua tipuri de psihoeducatie de grup (unul cu o structura didactica si unul bazat pe discutii libere). Aceeasi parere este impartasita si de Dixon si Lehman. Intr-un studiu realizat la institutul australian Joanna Briggs. (2002). Nu a fost insa posibila gasirea. in medie. acest fapt ne arata ca succesul psihoeducatiei nu se datoreaza elementelor didactic-terapeutice. Buchkremer et al. Cu toate acestea. aceste lucruri nu schimba nimic din faptul ca inca mai sunt necesare multe cercetari in acest domeniu. Intr-unul din articolele sale. B. Rezultatele lucrarii lor concorda cu concluzia lui Mueser et al. cel mai probabil. numarul de recaderi (grave) pe o perioada de un an de la interventie a fost vizibil mai mic decat in cazul interventiilor psihoeducative la care a participat o singura familie. psihoterapia nu are un impact vizibil asupra compliantei. Pekalla si Merinder au conchis ca psihoeducatia (pentru pacienti si pentru rudele acestora). De asemenea. are o contributie extrem de importanta. sunt interesante rezultatele obtinute in urma unui studiu efectuat de McFarlane et al. Potrivit opiniei celor doi cercetatori. Un singur studiu a evaluat si efectele economice ale interventiei. Mai mult decat atat. Factori activi In consonanta cu concluziile la care au ajuns Dixon si Lehman (1995). Merinder (2000) sustine ca psihoeducatia pentru pacientii bolnavi de schizofrenie duce la rezultate pozitive mai ales pe planul asimilarii de informatii si al compliantei.ca in RCT-urile selectate. ei au ajuns la concluzia ca pacientii care. iar simptomele psihotice au fost reduse considerabil. exista doar putine congruente intre rezultatele publicate. Ei au mai observat ca in cazul in care interventia a fost oferita mai multor familii simultan. au beneficiat de un tratament specific au obtinut. aceste forme de activitate trebuie incurajate in serviciile de sanatate mintala. nu s-a observat nici o influenta pozitiva a interventiilor asupra urmatoarelor variabile: atitudinea fata de boala si fata de medicatie (importanta pentru complianta) si masura in care serviciile oferite i-au multumit pe participanti. are de a face cu efectele aspecifice ale tratamentului. Rezultatele trialurilor (RCT-uri) In relatie cu studiile sistematice de mai sus. datorita duratei scurte a acestor interventii si a eficientei costurilor pe care le presupun. la persoanele care sufera de tulburari psihice grave. Totusi. cu conditia sa fie abordate aspectele comportamentale. Psihoeducatia . cel mai intensiv tratament. interventiile psihoeducative la care au participat mai multe familii au fost astfel mai eficiente in a extinde perioada de remisie. Ascher-Svanum si Whitesel (1999) sustin ca pe baza cercetarilor la ora actuala se pot face doar putine afirmatii referitoare la factorii activi. (2000) au ajuns insa la concluzia ca. In ciuda diferitelor deficiente ale materialului selectat. Numarul de spitalizari a scazut semnificativ. ca parte integranta din programele de tratament pentru pacientii care sufera de schizofrenie sau alte tulburari similare. standardele de evaluare difereau semnificativ. a unui raspuns satisfacator la intrebarea ce forma a psihoeducatiei este mai eficienta si cat de mare este in acest sens influenta duratei interventiei. Privite indeaproape. Dupa analiza rezultatelor obtinute pe parcursul mai multor ani. Insa rezultatele studiilor luate in discutie au aratat in mod consecvent ca interventiile au avut cel mai probabil o contributie considerabila la imbunatatirea starii generale a pacientului. ma voi opri in cele ce urmeaza asupra catorva monografii mai importante. Hodgkinson et al. psihoeducatia nu afecteaza in nici un fel segmentul compliantei. (1997) au comparat intr-un RCT efectul diferitor combinatii dintre psihoeducatie (cu accent pe medicatie). Participarea uneia sau mai multor familii In stransa legatura cu intrebarea formulata in studiul lor de Dixon si Lehman vizavi de relativa eficienta a interventiilor psihoeducative (pentru una sau mai multe familii). Intr-un RCT. numarul spitalizarilor a cunoscut si el o scadere vizibila. care reunea . ei mai sustin ca. potrivit carora. Cercetatorii au mai afirmat ca aceste interventii pot duce si la evitarea unor cheltuieli substantiale. (1995 a si b). ci trebuie privit in lumina unui tratament complex constituit din mai multe elemente aflate in stransa legatura si bine integrate intre ele. Efectul pozitiv s-a manifestat mai ales la pacientii care prezentau un risc mai mare de recadere. psihoterapie cognitiva si consiliere individuala in cazul unui grup de pacienti (ambulanti) cu schizofrenie. pe langa medicatie.parte integranta dintr-un program de tratament complex In mod evident. Diferentele dintre rezultatele obtinute au fost minime. ci. un rezultat terapeutic relativ mai bun (respectiv reducerea frecventei recaderilor) fata de grupul de control care nu a beneficiat de un tratament specific. efectul psihoeducatiei nu este de sine statator. ei au constatat ca ambele variante ale psihoeducatiei sunt interventii eficiente. in cazul acestui tip de pacienti. Putem asadar afirma ca in privinta acestui aspect atat de important cum este complianta. Pe de alta parte. pe baza acestor RCT-uri.

masura in care reusesc ei sa faca fata tulburarii) si in ce mod evalueaza ei programul la finalizarea acestuia.2. programul psihoeducativ ar trebui sa-l abordeze. Durata programului Ideea ca "de scurta durata" poate insemna acelasi lucru ca si "de lunga durata" sa impus in serviciile de sanatate mintala cu multa rumoare in anii nouazeci. 2000). Ca activitate. complianta. Aceasta forma de terapie este indicata si pentru deficientele de procesare a informatiilor pe care le presupune aceasta tulburare psihica.de tratare si reabilitare a pacientilor bolnavi de schizofrenie (Heissen et al. Asteptari si evaluari De mare importanta pentru eficienta psihoeducatiei sunt asteptarile participantilor si evaluarile lor la incheierea programului. definind simptomele negative in relatie cu recaderea. in care au comparat interventiile psihoeducative cu tratamentele clasice. pe care. Pe baza studiului lor. printre altele. Ascher-Svanum et al. . s-a mai remarcat si o imbunatatire considerabila a relatiilor dintre pacient si rudele sale. (2001) au studiat in cazul unui grup de pacienti spitalizati care sunt asteptarile participantilor vizavi de programul educativ (cum ar fi. psihopatologia. La un an de la incheierea interventiei. in opinia lor. Grupul de control nu a prezentat insa diferente in privinta compliantei. 1992). De aceea este important ca acordarea ingrijirii medicale sa fie astfel organizata incat fiecare din efectele celor doua tipuri de interventie sa se completeze reciproc. "Imbogatirea cunostintelor despre diagnostic si medicatie" a fost cel mai bine cotata de ei. Succesul terapiei cognitiv-comportamentale este deja bine cunoscut (vezi. a modului de percepere a bolii. De asemenea. Sensky et al. au fost inregistrate si cateva deosebiri intre modul in care diferiti pacienti au perceput utilitatea programului educativ. (1999) au studiat rezultatele ce pot fi obtinute in urma unei interventii psihoeducative de scurta durata (opt sedinte) pentru pacientii bolnavi de schizofrenie si rudele lor. s-a dovedit a fi cel mai eficient in ceea ce priveste scaderea numarului de internari clinice. in timp ce informatiile despre prevalenta schizofreniei. Intr-un RCT. Liberman si Green. Cercetatorii au conchis ca un program psihoeducativ de scurta durata este insuficient pentru a influenta variabile importante cum ar fi recaderile. s-a constatat o imbunatatire semnificativa a cunostintelor lor despre schizofrenie. Trebuie sa mentionam aici si legatura dintre psihoeducatie si terapiile cognitiv-comportamentale. Totusi. ma voi opri pentru inceput asupra tulburarii bipolare. (2000) au ajuns la concluzia ca terapia cognitiv-comportamentala reprezinta o forma de tratament eficienta si pentru pacientii care se confrunta cu halucinatii si cosmaruri imune la medicatia antipsihotica. Din cercetari a rezultat ca participantii aveau asteptari ridicate fata de selfmanagement. 3. cercetatorii au constatat ca participarea la programul educativ a avut intr-adevar consecinte pozitive asupra simptomelor negative pe o perioada de un an de zile si au insistat asupra importantei concluziei lor. (2000) au discutat impactul pe care l-a avut o interventie psihoeducativa la care au participat mai multe familii asupra evolutiei simptomelor negative ale schizofreniei.si in cazul altor tulburari psihice. Tulburarea bipolara Dupa cum am aratat. dupa cum s-a demonstrat . de exemplu. iar asteptarile ridicate pe care le-au avut la inceput par sa fi avut un efect de consolidare asupra sentimentului lor de satisfactie de la incheierea programului. precum si o ameliorare minima a frecventei recaderilor si a imaginii psihiatrice. in comparatie cu un grup de control.toate cele trei elemente mentionate mai sus. Dintre acestea. psihoeducatia in tratamentul schizofreniei a fost studiata pe larg. a functionarii psihosociale si a nivelului EE-ului rudelor. Simptome negative Pe masura ce consensul in ceea ce priveste eficacitatea globala a psihoeducatiei familiale (rude inclusiv pacienti) devine din ce in ce mai pronuntat. Participarea la program i-a multumit pe participanti. este extrem de important sa se ia in discutie subiecte mult mai exacte. sau functionarea psihosociala. Ea a atras insa atentia specialistilor . Intr-un RCT recent. Psihoeducatia poate fi descrisa ca o "metoda didactica" ce face parte dintr-un grup de strategii educative psihosociale .eficiente. Merinder et al. psihoeducatia prezinta multe similitudini cu terapia cognitiv-comportamentala. Astfel.chiar daca intr-o mai mica masura . proasta functionare sociala si profesionala si evaluarea negativa a calitatii vietii. posibilitatile de reabilitare psihosociala si intrebuintarea serviciilor sociale au fost cel mai slab evaluate. atitudinea fata de boala. Dyck et al.

Pampallona et al. B. Semnalizarea simptomelor Intr-un RCT. dupa o interventie psihoeducativa la care au participat mai multe familii ale unor pacienti care sufereau de tulburari bipolare. Intr-un studiu sistematic al literaturii de specialitate in care sunt discutate 32 de cazuri. Concluzia la care au ajuns ei a fost ca participantii la o interventie experimentala au avut mai putine episoade de recadere intr-o faza maniacala a bolii. Depresia A. maniacale. in comparatie cu un grup de control.A. De retinut este faptul ca si in cazul tulburarii bipolare in interventiile psihoeducative au fost deseori implicate rudele directe (partenerii de viata). (1998) au investigat. hipomaniacale sau mixte a fost mult mai lunga. Rezultate ale trialurilor (RCT-uri)Verdictul favorabil pronuntat de Kusumaker et al. (1999) s-au intrebat care este rezultatul informarii pacientilor cu tulburare bipolara asupra modului in care pot fi identificate simptomele recaderii intr-o faza maniacala si in care ei pot. perioada premergatoare aparitiei simptomelor depresive. Emotii exprimate (EE) Honig et al. 1997). oferite atat sub forma structurata cat si nestructurata) in cazul pacientilor cu tulburare bipolara (de tip I si II). nu este posibil pe baza literaturii de care dispunem sa stabilim cu certitudine care tip de psihoeducatie. ei au mai remarcat si un efect pozitiv asupra numarului si duratei spitalizarilor. alaturi de terapia de familie. psihoeducatia are un fundament empiric de o eficienta demonstrata si ca ea ar trebui recomandata mai des ca parte integranta din tratamentul acestei tulburari.este una din cele mai studiate metode de tratament. mai bine. respectiv cum poate ea contribui la cresterea compliantei la medicatie. intr-un RCT. B. nici asupra numarului de faze depresive. este cel mai eficient. Kusumakar et al. ei manifestau totusi o incredere sporita in prescriptiile medicale. Eficienta a fost masurata cu ajutorul scarii Beck Depression Inventory si cu cel al scarii SF-36. La evaluarea acestora la aproape un an de la interventie. Rezultate din literatura de specialitate In articolul lor despre fundamentele tratamentului eficient al tulburarilor bipolare. Aceasta nu schimba insa nimic din faptul ca. grupul de pacienti care a luat parte la programul combinat functiona. (1997)a fost reconfirmat si nuantat in mai multe studii ulterioare. (1997) sustin ca psihoeducatia reprezinta o componenta indispensabila a unui holistic package de interventii a caror eficienta este incontestabila.in ceea ce priveste complianta . Perry et al. La aceeasi constatare au ajuns si Rothbaum si Austin (2000). la fel ca si numarul de recaderi suferite de ceilalti pacienti. eventual in combinatie cu alte forme de tratament. De asemenea. Pe langa o evaluare a activitatii pe parcursul interventiei. functionarea lor sociala a cunoscut si ea o imbunatatire semnificativa. (2002) Si in tratamentul depresiei un rol important il joaca intrebarea cum poate psihoeducatia conduce la o incredere sporita in terapie. Psihoeducatia complementara tratamentului clasic Clarkin et al. (2003) au studiat efectele psihoeducatiei de grup (21 de sedinte. lucru vizibil din numarul redus al persoanelor care s-au retras pe parcurs. In fine. pe baza acestora. Ei au studiat literatura "outcome" produsa pe parcursul a douazeci de ani si au ajuns la concluzia ca. Rezultatele trialurilor (RCT-uri) Psihoeducatia in comparatie cu cursurile de rezolvare a problemelor Intr-un RCT bine conceput si realizat in mai multe centre de psihiatrie. Desi nu s-au gasit rezultate pozitive la nivelul simptomelor. ei au gasit si o stransa legatura intre un EE scazut si diminuarea numarului de spitalizari. Concluzia a fost aceea ca dupa aceasta interventie de grup numarul de pacienti care au suferit recaderi a scazut semnificativ. Tratamentul experimental nu a avut insa nici un efect pozitiv asupra momentului primei recaderi intr-o faza depresiva. rudele apropiate prezentau o imbunatatire a EE. 3. (1997) au stabilit ca. Cercetatorii au mai constatat si ca participantii au fost multumiti de interventie. cere ajutor. Prevenirea recaderilor Recent. Colom et al. eficacitatea psihoeducatiei (ca si complementare a unui tratament clasic fara psihoeducatie) pentru pacientii casatoriti si partenerii acestora. Rezultate din literatura de specialitate Pampallona et al. in general. Acelasi grup de cercetatori au asezat sub lupa lor succesul interventiilor psihoeducative in tratamentul tulburarii bipolare (Parikh et al. In plus. Dowrick et al. (2002) au constatat ca educatia pacientilor . ei i-au consultat pe pacienti la doi ani dupa incheierea acesteia. (2000) au studiat eficienta a doua interventii psihologice (un program focalizat pe rezolvarea problemelor si un program psihoeducativ oferit sub forma unui curs) in cazul adultilor care sufera de depresie. Ambele interventii au . desi psihoeducatia este eficienta in cazul depresiei. De asemenea.3.

nici la incheierea programului. Tulburarile digestive Despre aplicatiile psihoeducatiei in tratarea tulburarilor digestive se cunosc extrem de multe date. (2001) au cercetat efectele pe care le au la nivelul EE (expressed emotion) programele educative organizate pentru pacientii cu tulburari digestive si pentru rudele acestora. conducand in acelasi timp la formarea unei imagini mai clare asupra patologiei ereditare de la baza afectiunii lor. in urma interventiilor psihoeducative. evaluate la patru luni de la finalizarea celor doua interventii.Spreeuw et al. Cercetatorii au conchis ca programul educativ a presupus mai putine cheltuieli. diferente intre aceia dintre ei care au participat la programul educativ si cei care nu au participat. Intr-un binecunoscut studiu. Femeile in varsta In tratamentul depresiei. Geist et al. 3. Bulimia nervosa Davis et al. Cercetatorii au constatat ca la persoanele care au participat la acest program simptomele au fost reduse considerabil si au recomandat ca psihoeducatia sa fie integrata in tratamentul prescris femeilor in varsta care sufera de tulburari depresive. Participantele s-au declarat entuziasmate de interventii si nu s-a gasit nici un motiv pentru a aduce modificari semnificative programului. (2000) au comparat eficienta unei terapii de familie cu cea a unui program psihoeducativ. precum si pe parintii acestora. precum si la obtinerea unor rate de remisie mult mai ridicate. prin aceea ca. nici in follow-up. aceasta a fost insotita de diminuarea considerabila a problemelor psihice nonspecifice. nu s-au observat. psihoeducatia reprezinta o interventie extrem de utila in cadrul programelor de stepped care (ingrijire in trepte de severitate) pentru tulburarile digestive (Wilson et al. simptomele depresive au fost evaluate cu ajutorul scarii SCL-90 si cu cel al Scarii de Depresie Geriatrica. studiul lor (RCT) presupunand un program de 16 saptamani. Atentia grupului de cercetatori s-a indreptat asupra variatiei greutatii lor corporale si a unui numar de variabile psihosociale. 2000). Cu ajutorul unor instrumente electronice. Totusi. fata de cursul de psiho-educatie. De asemenea. Asa cum era de asteptat. psihoeducatia este deseori oferita sub forma unui curs (preventiv). Schimmel. nici una dintre interventii nu a avut un efect semnificativ asupra functionarii psihice a pacientelor si a parintilor lor. dar ca el a fost in acelasi timp la fel de eficient ca si terapia de familie. s-au observat si imbunatatiri semnificative ale modului de evaluare de catre rude a problematicii psi . nivelul ridicat al EE-ului rudelor (prin aceasta intelegandu-se exprimarea emotionala a implicarii lor afective) a inregistrat o scadere considerabila.4. Concluzia la care au ajuns ei a fost ca ambele metode s-au dovedit favorabile recuperarii greutatii corporale ideale. In special. s-au retras mai putini participanti. Totusi. (1999) au investigat succesul psihoeducatiei in combinatie cu terapia cognitiv-comportamentala. alaturi de alte interventii de scurta durata si metode de autoajutor. Uehara et al. s-a putut observa ca in cazurile in care s-a inregistrat o involutie a bolii pe planul simptomelor legate de alimentatie. La pacientii a caror stare nu a cunoscut imbunatatiri. Nu s-au remarcat insa diferente specifice pe planul psihopatologiei non-specifice.. cercetatorii au constatat ca interventia focalizata pe rezolvarea problemelor adultilor intr-un mediu ambulant a avut un succes oarecum mai mare. ei au reusit sa masoare nivelul EE si au ajuns la concluzia ca. Pe de alta parte. fapt datorat importantei pe care o au in general interventiile psihosociale in cadrul repertoriului de posibilitati de tratament al acestor tulburari.dus la reducerea caseness (adica a momentului in care pacientul este diagnosticat ca suferind de depresie) si la imbunatatirea starii generale a pacientului. ambele vizand cateva adolescente care au necesitat spitalizare din cauza anorexiei nervosa. programul mixt a dus la rezultate pozitive in ceea ce priveste reducerea simptomelor specifice bulimiei. Cursul a cuprins si un training al deprinderilor sociale. Anorexia nervosa De ce informatii dispunem in ceea ce priveste succesul psihoeducatiei in tratamentul acestei tulburari si unde se incadreaza ea intre celelalte interventii psihologice similare? Intr-un studiu recent. La incheierea interventiei. au incercat intr-un mic studiu (organizat in Olanda) sa defineasca efectul unei astfel de interventii la femeile in varsta.