Gheorghe PROCOPIUC

Mihai ISPAS

PROBLEME de ˘ ANALIZA ˘ MATEMATICA

IASI 2002 ¸

Prefat˘ ¸a
a a a ¸ Prezenta culegere de Probleme de analiz˘ matematic˘ se adreseaz˘ studentilor a din facult˘¸ile de profil tehnic. Ea contine acelea¸i capitole ca ¸i cursul de Analiz˘ at ¸ s s matematic˘, format electronic, situat pe acela¸i site. Inainte de abordarea oric˘rui capia s a tol din aceast˘ culegere se recomand˘ parcurgerea capitolului corespunz˘tor al cursului, a a a unde pot fi g˘site notiunile ¸i rezultatele teoretice utilizate ˆ formularea ¸i rezolvarea a ¸ s ın s problemelor propuse. Culegerea pune la dispozitia studentilor exercitii ¸i probleme rezolvate, cu indicatii ¸ ¸ ¸ s ¸ de rezolvare sau propuse spre rezolvare, constituind un material util ˆ desf˘¸urarea ın as seminariilor, dar ¸i pentru o mai bun˘ aprofundare a notiunilor predate la curs. s a ¸ Autorii

Cuprins
1 Elemente de teoria spatiilor metrice ¸ 1.1 Spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.2 Multimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 2 Siruri ¸i serii ¸ s 2.1 Siruri de numere reale . ¸ 2.2 Principiul contractiei . . ¸ 2.3 Siruri ˆ Rp . . . . . . . ¸ ın 2.4 Serii de numere reale . . 2.5 Serii cu termeni pozitivi 2.6 Serii cu termeni oarecare 5 5 9 17 17 29 31 32 37 43

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

3 Limite de functii ¸ 47 3.1 Limita unei functii reale de o variabil˘ real˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 ¸ a a 3.2 Limita unei functii de o variabil˘ vectorial˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 ¸ a a 4 Functii continue ¸ 55 4.1 Continuitatea functiilor reale de o variabil˘ real˘ . . . . . . . . . . . . . . 55 ¸ a a 4.2 Continuitatea uniform˘ a functiilor de o variabil˘ . . . . . . . . . . . . . . 57 a ¸ a 4.3 Continuitatea functiilor de o variabil˘ vectorial˘ . . . . . . . . . . . . . . 59 ¸ a a 5 Derivate ¸i diferentiale s ¸ 63 5.1 Derivata ¸i diferentiala functiilor de o variabil˘ . . . . . . . . . . . . . . . 63 s ¸ ¸ a 5.2 Propriet˘¸i ale functiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 at ¸ 5.3 Derivatele ¸i diferentiala functiilor de n variabile . . . . . . . . . . . . . . 73 s ¸ ¸ 6 Functii definite implicit ¸ 6.1 Functii definite implicit de o ecuatie . . . . . . ¸ ¸ 6.2 Functii definite implicit de un sistem de ecuatii ¸ ¸ 6.3 Transform˘ri punctuale . . . . . . . . . . . . . a 6.4 Dependent˘ ¸i independent˘ functional˘ . . . . ¸a s ¸a ¸ a 6.5 Schimb˘ri de variabile . . . . . . . . . . . . . . a 3 85 85 88 90 93 95

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

4

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

7 Extreme pentru functii de mai multe variabile ¸ 99 7.1 Puncte de extrem pentru functii de mai multe variabile . . . . . . . . . . 99 ¸ 7.2 Extreme pentru functii definite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101 ¸ 7.3 Extreme conditionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 ¸ 8 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ 8.1 Siruri de functii reale ¸ ¸ 8.2 Serii de functii . . . ¸ 8.3 Serii de puteri . . . 8.4 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 107 111 115 116 119 119 124 131 135 139 139 140 143 145 147 149 149 157 159 161 163 171 171 178 181 182 183 183 185 190 192 195

9 Integrala Riemann ¸i extinderi s 9.1 Primitive. Integrala nedefinit˘ . a 9.2 Integrala definit˘ . . . . . . . . a 9.3 Integrale improprii . . . . . . . 9.4 Integrale cu parametri . . . . .

10 Integrale curbilinii 10.1 Lungimea unui arc de curb˘ . . . . . . . . . . . a 10.2 Integrale curbilinii de primul tip . . . . . . . . 10.3 Integrale curbilinii de tipul al doilea . . . . . . 10.4 Independenta de drum a integralelor curbilinii . ¸ 10.5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii . 11 Integrale multiple 11.1 Integrala dubl˘ . . . . . . . . . . . . . . a 11.2 Aria suprafetelor . . . . . . . . . . . . . ¸ 11.3 Integrala de suprafat˘ de primul tip . . ¸a 11.4 Integrala de suprafat˘ de tipul al doilea ¸a 11.5 Integrala tripl˘ . . . . . . . . . . . . . . a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

12 Ecuatii diferentiale ordinare ¸ ¸ 12.1 Ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai . . . . . . . ¸ ¸ ıntˆ 12.2 Alte ecuatii integrabile prin metode elementare ¸ 12.3 Ecuatii diferentiale de ordin superior . . . . . . ¸ ¸ 12.4 Ecuatii c˘rora li se poate mic¸ora ordinul . . . ¸ a s

13 Ecuatii ¸i sisteme diferentiale liniare ¸ s ¸ 13.1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul ˆ ai . . . . . ¸ ıntˆ 13.2 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti ¸ ¸ ¸ 13.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n . . . . . . . ¸ ¸ ¸ ¸ 13.4 Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti . . . . ¸ 13.5 Ecuatia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸

Capitolul 1

Elemente de teoria spatiilor ¸ metrice
1.1 Spatii metrice ¸

s 1.1 Fie (G, +) un grup comutativ ¸i p : G → R+ o functie ce satisface propriet˘¸ile: ¸ at 1) p(x) = 0 d.d. x = 0; 2) p(−x) = p(x), ∀x ∈ G; 3) p(x + y) ≤ p(x) + p(y), ∀x, y ∈ G. S˘ se arate c˘ aplicatia d : G × G → R, d(x, y) = p(x − y), ∀x, y ∈ G este o metric˘ a a ¸ a pe G. a a R: Verific˘m c˘ d satisface axiomele metricii: 1o . d(x, y) = p(x − y) ≤ 0, ∀x, y ∈ G s pentru c˘ x − y = x + (−y) ∈ G ¸i d(x, y) = 0 ⇔ p(x − y) = 0 ⇔ x − y = 0 ⇔ x = y; a 2o . d(x, y) = p(x − y) = p(−x + y) = p(y − x) = d(y, x); 3o . d(x, y) = p(x − y) = p(x − z + z − y) ≤ p(x − z) + p(z − y) = d(x, z) + d(z, y), ∀x, y, z ∈ G. ¸ a a a ¸ 1.2 Fie N multimea numerelor naturale. S˘ se arate c˘ urm˘toarele aplicatii sunt distante pe N: ¸ 1) d : N × N → R+ , d(m, n) = |m − n|, ∀m, n ∈ N. 1 1 − , ∀m, n ∈ N∗ . 2) d : N∗ ×N∗ → R+ , d(m, n) = m n n m 3) d : N × N → R+ , d(m, n) = − , ∀m, n ∈ N. 1+m 1+n 1.3 Fie Rn = R × R × · · · × R, produsul cartezian constˆnd din n ≥ 1 factori ¸i a s a a ¸ x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn . S˘ se arate c˘ aplicatiile: d, δ, ∆ : Rn × Rn → R+ , definite prin:
n n

d(x, y) =
k=1

(xk − yk )2 , δ(x, y) =

k=1

|xk − yk |, ∆(x, y) = max |xk − yk |
k=1,n

sunt metrici pe Rn . 5

6

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Pentru d se aplic˘ inegalitatea lui Minkowski: a
n n n 2 ak + k=1 k=1

k=1

(ak + bk )2 ≤

b2 , ∀a = (a1 , a2 , . . . , an ), b = (b1 , b2 , . . . , bn ). k

a s ın 1.4 S˘ se ha¸ureze ˆ R2 sferele deschise S(0, r), r > 0, relative la metricile d, δ, ∆. 1.5 S˘ se arate c˘ d, δ, ∆ sunt metrici echivalente pe Rn . a a a at R: Se demonstreaz˘ inegalit˘¸ile: ∆ ≤ δ ≤ √ √ n · d ≤ n · ∆ ≤ n · δ ≤ n n · δ. |x − y| , ∀x, y ∈ R este o metric˘ pe a 1 + |x − y|

1.6 S˘ se arate c˘ d : R × R → R+ , d(x, y) = a a R.

R: Se ¸ine seama c˘ oricare ar fi a, b, c ≥ 0 cu a ≤ b + c, avem: t a a b c ≤ + , 1+a 1+b 1+c deoarece din 0 ≤ α ≤ β urmeaz˘ a β α ≤ . 1+α 1+β

1.7 Fie d : X×X→ R+ o metric˘ pe X. S˘ se arate c˘ aplicatia δ : X×X→ R+ a a ¸ a d(x, y) definit˘ prin δ(x, y) = a este de asemenea o metric˘ pe X. a 1 + d(x, y) a a ıntr-un spatiu metric (X, d) avem: ¸ 1.8 S˘ se arate c˘ ˆ
n

1) d(x1 , xn ) ≤

i=1

d(xi , xi+1 ), ∀x1 , . . . , xn ∈ X, N ≥ 2.

2) |d(x, z) − d(z, y)| ≤ d(x, y), ∀x, y, z ∈ X. 3) |d(x, y) − d(x , y )| ≤ d(x, x ) + d(y, y ), ∀x, x , y, y ∈ X. R: 3) d(x, y) ≤ d(x, x ) + d(x , y) ≤ d(x, x ) + d(x , y ) + d(y , y). a 1.9 Fie X o multime nevid˘. S˘ se arate c˘ aplicatia d : X × X → R, definit˘ prin: ¸ a a a ¸ d(x, y) = 0, x = y 1, x = y

a este o metric˘ pe X (metrica discret˘ pe X). a 1.10 S˘ se arate c˘ aplicatia d : R+ × R+ → R+ , definit˘ prin: a a ¸ a d(x, y) = este o metric˘ pe R+ . a x + y, x = y, 0, x=y

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a ¸ 1.11 S˘ se arate c˘ aplicatia d : Rn × Rn → R, definit˘ prin: a
n

7

d(x, y) =
k=1

|xk − yk | 1 , · k 1 + |x − y | 2 k k

∀ x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn este o metric˘ pe Rn . a a a a ¸ ¸ 1.12 S˘ se arate c˘ urm˘toarele aplicatii sunt metrici pe multimile indicate: 1 1 1) d(0, ∞) × (0, ∞) → R, d(x, y) = − . x y x y √ − 2) d : R × R → R, d(x, y) = . 1 + 1 + x2 1 + 1 + y2 3) d : R2 × R2 → R, d(x, y) = |x2 − y2 |, x1 = y1 , |x2 | + |y2 | + |x1 − y1 |, x1 = y1 ,

(metrica mersului prin jungl˘), unde: x = (x1 , y1 ), y = (y1 , y2 ). a 4) d : R2 × R2 → R, d(x, y) = (x1 − x2 )2 + (x2 − y2 )2 , dac˘ exist˘ o dreapt˘ δ ⊂ R2 a.ˆ 0, x, y ∈ δ, a a a ı. 2 + x2 + 2 + y2 , ˆ rest, ın x1 y1 2 2

(metrica c˘ii ferate franceze), unde: 0 = (0, 0), x = (x1 , y1 ), y = (y1 , y2 ). a 1.13 S˘ se arate c˘ urm˘toarele aplicatii sunt norme pe Rn : a a a ¸
n

1) ||x|| =
n

k=1

2 xk , ∀ x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn .

2) ||x|| =

3) ||x|| = sup |xk |, k = 1, n, ∀ x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn . a + bi c + di 1.14 Fie M = {A = s , cu a, b, c ∈ R, i2 = −1} ¸i f : M → R+ , −c + di a − bi √ f (A) = det A. S˘ se arate c˘ (M, || · ||) este spatiu normat ˆ raport cu norma dat˘ a a ¸ ın a prin ||A|| = f (A).
0 a C[1,e] → R definit˘ prin ||f || = 1 (f 2 (x) · ln x) dx √ g˘seasc˘ norma functiei f (x) = x. a a ¸ 0 1.15 Fie C[1,e] = {f : [1, e] → R, f continu˘ pe [1, e]}. S˘ se arate c˘ aplicatia || · || : a a a ¸ e 1/2 0 este o norm˘ pe C[1,e] ¸i s˘ se a s a

k=1

|xk |, ∀ x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn .

1 a a a 1.16 Fie C[0,1] = {f : [0, 1] → R, f derivabil˘ cu derivat˘ continu˘ pe [0, 1]}. S˘ se a 1 arate c˘ urm˘toarele aplicatii sunt norme pe C[0,1] : a a ¸

1) ||f || = sup |f (x)|.
x∈[0,1] x∈[0,1]

2) ||f || =

1 0

|f (x)| dx. f 2 (x) dx
1/2

3) ||f || = |f (0)|+ sup |f (x)|. 4) ||f || =

1 0

.

8

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1.17 Fie multimea X = {1, 2, 3, 4} ¸i clasele: ¸ s τ1 = {∅, X, {2}, {1, 2}, {2, 3}, {1, 2, 3}}, τ2 = {∅, X, {1}, {2}, {3, 4}, {2, 3, 4}}. a a 1) S˘ se arate c˘ τ1 este topologie pe X dar τ2 nu este topologie pe X. s 2) S˘ se g˘seasc˘ sistemele de vecin˘t˘¸i ale punctelor 3 ¸i 4 din spatiul topologic a a a a at ¸ (X, τ1 ). a at ¸ R: Se verific˘ propriet˘¸ile din definitia topologiei. Pentru τ2 se constat˘ c˘, de a a exemplu {1} ∪ {2} = {1, 2} ∈ τ2 . / 1.18 Fie X = {α, β, γ, δ} ¸i familia de multimi: s ¸ τ = {∅, {α}, {γ}, {α, β}, {α, γ}, {α, β, γ}, X}. S˘ se arate c˘ τ este o topologie pe X ¸i s˘ se determine sistemele de vecin˘t˘¸i ale a a s a a at punctelor α, β, γ ¸i δ. s 1.19 Dac˘ X = ∅ ¸i τ0 = {∅, X}, atunci (X, τ0 ) este spatiu topologic pe X, numit a s ¸ spatiul topologic nondiscret (grosier) pe X. ¸ 1.20 Dac˘ X = ∅ ¸i P(X) este multimea tuturor p˘rtilor multimii X, iar τ1 = P(X), a s ¸ a¸ ¸ atunci (X, τ1 ) este spatiu topologic pe X, numit spatiul topologic discret pe X. ¸ ¸ 1.21 Dac˘ X are mai mult de dou˘ elemente ¸i a ∈ X, fixat, atunci τ = {∅, {a}, X} a s a a as a este o topologie pe X, diferit˘ de topologia nondiscret˘ ¸i de cea discret˘. 1.22 Fie X = {a, b, c, d, e}. S˘ se precizeze care dintre urm˘toarele familii de p˘rti ale a a a¸ lui X este o topologie pe X: 1) τ1 = {∅, X, {a}, {a, b}, {a, c}}. 2) τ2 = {∅, X, {a, b, c}, {a, b, d}, {a, b, c, d}}. 3) τ3 = {∅, X, {a}, {a, b}, {a, c, d}, {a, b, c, d}}. R: τ1 ¸i τ2 nu, τ3 da. s a a 1.23 Fie τ = {∅, R, (q, ∞)}, q ∈ Q. S˘ se arate c˘ τ este o topologie pe R. √ √ R: Multimea A = ¸ {(q, ∞), q > 2} = ( 2, ∞) este o reuniune de multimi din τ , ¸ q∈Q √ totu¸i ea nu apartine lui τ deoarece 2 ∈ Q. s ¸ / 1.24 Pe multimea X = {a, b, c} urm˘toarele familii de p˘rti ale lui X sunt topologii: a a¸ ¸ τ1 = {∅, X, {a}, {b, c}}; τ2 = {∅, X, {a}, {a, c}}; τ3 = {∅, X, {b}, {a, c}}; τ4 = {∅, X, {c}, {b, c}}. 1.25 Fie τ = {∅, R, (−α, α)}, α > 0. S˘ se arate c˘ τ este o topologie pe R. a a

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ a 1.26 Pe multimea X = {1, 2, 3, 4, 5} se consider˘ topologia: τ = {∅, X, {1}, {1, 2}, {1, 3, 4}, {1, 2, 3, 4}, {1, 2, 5}}. a a a ¸ 1) S˘ se g˘seasc˘ punctele interioare ale multimii A = {1, 2, 3}. 2) S˘ se g˘seasc˘ punctele exterioare ale multimii A. a a a ¸ 3) S˘ se g˘seasc˘ punctele frontier˘ ale multimii A. a a a a ¸

9

R: 1) Int A = {1, 2} deoarece 1 ∈ {1, 2} ⊂ A, 2 ∈ {1, 2} ⊂ A. 3 nu este punct interior lui A deoarece nu apartine la nici o multime deschis˘ inclus˘ ˆ A. 2) CA = {4, 5} ¸i ¸ ¸ a a ın s a Int CA = ∅, deci nu exist˘ puncte exterioare lui A. 3) Fr A = {3, 4, 5}. 1.27 S˘ se arate c˘ urm˘toarele familii de p˘rti sunt topologii pe R: a a a a¸ 1) τi = {∅, R, (a, ∞)}, ∀a ∈ R, (topologia inferioar˘ sau dreapt˘ a lui R). a a 2) τs = {∅, R, (−∞, a)}, ∀a ∈ R, (topologia superioar˘ sau stˆng˘ a lui R). a a a 1.28 S˘ se g˘seasc˘ interiorul, exteriorul ¸i frontiera intervalului I = [3, ∞) relativ la a a a s spatiul topologic (R, τi ), unde τi este topologia inferioar˘ pe R. ¸ a R: Cea mai ampl˘ multime deschis˘, continut˘ ˆ I, este (3, ∞), deci Int A = (3, ∞). a ¸ a ¸ a ın CI = (−∞, 3) ¸i nu contine nici o alt˘ multime deschis˘ ˆ afar˘ de multimea vid˘. s ¸ a ¸ a ın a ¸ a Int CA = ∅, Fr A = (−∞, 3].

1.2

Multimea numerelor reale ¸
√ n 1 1 n + √ + + 1, n ∈ N, n ≥ 2} este n n n

1.29 S˘ se arate c˘ multimea A = {xn = a a ¸ m˘rginit˘. a a

1 a ≥ 2 pentru orice num˘r real pozitiv, rezult˘ xn > 2 + 0 + 1 = 3, adic˘ a a x √ 1 1 a = 3 este un minorant pentru A. Cum pentru n ≥ 2, 1 < n n < 2 ¸i s ≤ , urmeaz˘ a n 2 1 9 9 xn < 2 + 1 + + 1 = , adic˘ b = este un majorant pentru A. a 2 2 2 R: Din x + αx + 1 a a , x ∈ R} este m˘rginit˘ x2 + x + 2 pentru orice α ∈ R ¸i s˘ se determine inf Aα ¸i sup Aα . s a s 1.30 S˘ se arate c˘ multimea Aα = {y ∈ R, y = a a ¸ R: Fie y ∈ Aα . Atunci: yx2 + (y − α)x + 2y − 1 = 0, care trebuie s˘ aib˘ solutii a a ¸ a reale. √ Deci (y − α)2 − 4y(2y − 1) = −7y 2 − 2(α − 2)y + α2 ≥ 0, de unde, notˆnd cu β = 2 2α2 − α + 1,: 2−α−β 2−α+β , y∈ . 7 7 A¸adar: s inf Aα = min Aα = 2−α−β 2−α+β , sup Aα = max Aα = . 7 7

10

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1.31 S˘ se determine minorantii, majorantii, cel mai mic element ¸i cel mai mare a ¸ ¸ s element (dac˘ exist˘) ale urm˘toarelor multimi de numere reale: a a a ¸ 1) A = {sin 1, sin 2, sin 3}. 2) A = 1− 1 , n ∈ N∗ . n

2n − 1 , n ∈ N∗ . 22 + 1 5) A = {x ∈ R, x ≥ 0, x2 > 5}. 7) A = {x − sin x, x ∈ R}. 3) A =

4) A = {x ∈ R, x2 ≤ 5}.

6) A = {x ∈ R, x3 − x ≤ 0}.

π R: 1) Cum: sin 2 = sin(π − 2), sin 3 = sin(π − 3), deoarece: 0 < π − 3 < 1 < π − 2 < 2 π a ¸i functia sinus este strict cresc˘toare pe 0, , rezult˘: s ¸ a 2 sin 0 < sin(π − 3) < sin 1 < sin(π − 2) < sin π 2

s s ¸i deci 0 < sin 3 < sin 1 < sin 2 < 1. A¸adar: min A1 = sin 3, max A1 = sin 2 ¸i orice s num˘r a ≤ sin 3 este un minorant, iar orice num˘r b ≥ sin 2 este un majorant. a a 1 1 2) Deoarece ≤ 1, rezult˘ c˘ 1 − a a ≥ 0. Deci 0 este un minorant al multimii ¸ n n A2 ¸i orice num˘r a ∈ (−∞, 0] eare minorant. Nici un num˘r a > 0 nu poate fi minos a a rant al multimii A2 deoarece 0 ∈ A2 ¸i din definitia minorantului ar rezulta c˘ a ≤ 0 ¸ s ¸ a (contradictie). Evident inf A2 = min A2 = 0. Multimea majorantilor este [1, ∞). Intr¸ ¸ ¸ 1 a s a a adev˘r, b ≥ 1 implic˘ b ≥ 1 − , pentru orice n ∈ N∗ . Dac˘ b < 1 rezult˘ 1 − b > 0 ¸i a n 1 1 sau b < 1 − , adic˘ b nu ar mai fi majorant. Evident a atunci ∃n ∈ N∗ a.ˆ 1 − b > ı. n n sup A2 = 1, ˆ timp ce max A2 nu exist˘. a ın 3) Din inegalitatea: 2n − 1 1 ≤ 2 < 1, n ∈ N∗ , 3 2 +1 deducem c˘ multimea miniorantilor lui A3 este a ¸ ¸ [1, ∞), inf A3 = min A3 = −∞, 1 , multimea majorantilor este ¸ ¸ 3

1 , sup A3 = 1, iar max A3 nu exist˘. a 3 √ √ 4) inf A4 = min A4 = − 5, sup A4 = max A4 = 5, √ 5) inf A5 = 5, sup A5 = ∞, 6) inf A6 = −∞, sup A6 = ∞, 7) inf A7 = −∞, sup A7 = ∞.

1.32 S˘ se determine inf A, min A, sup A ¸i max A dac˘: s a a 1) A = {x ∈ R, x = a+1 , a ∈ R}. a2 + a + 1 2 x − 3x + 2 2) A = {y ∈ R, y = 2 , x ∈ R}. x +x+1 √ 3x2 + 4x 3 − 1 3) A = {y ∈ R, y = , x ∈ R}. x2 + 1

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

11

1 a R: 1) Din xa2 + (x − 1)a + x − 1 = 0, cu a ∈ R, rezult˘ A = − , 1 . Deci inf A = 3 √ √ 9 − 2 21 9 + 2 21 1 . 3) A = [−3, 5]. min A = − , sup A = max A = 1. 2) A = , 3 3 3 a a a 1.33 Utilizˆnd axioma lui Arhimede, s˘ se arate c˘ pentru orice x ∈ R∗ exist˘ n ∈ Z a a.ˆ s˘ avem: ı. a 1) x2 + n ≥ nx + 1. 2) x2 ≥ 2x + n. R: 1) Inegalitatea se mai scrie: x2 − 1 ≥ n(x − 1). Pentru x = 1 este evident˘. Dac˘ a a x2 − 1 x = 1, pentru num˘rul real a = x + 1, conform axiomei lui Arhimede, exist˘ n ∈ Z a x−1 a.ˆ x + 1 ≥ n. ı. 1.34 Fie [an , bn ] ⊃ [an+1 , bn+1 ], n ∈ N∗ un ¸ir descendent de segmente reale. S˘ se s a arate c˘: a ∞ 1) [an , bn ] = ∅ (Cantor-Dedekind).
n=1

2) Dac˘ bn − an ≤ a proprietatea c˘: a
∞ n=1

1 , n ∈ N∗ , atunci exist˘ un num˘r x0 ∈ R, unic determinat, cu a a n [an , bn ] = {x0 }.

¸i inf B ¸i sup A ≤ inf B. In concluzie, s s

R: 1) Din [an , bn ] ⊃ [an+1 , bn+1 ] rezult˘ c˘ an ≤ bm , ∀n, m ∈ N∗ . A¸adar multimea a a s ¸ a a ¸ A = {an , n ∈ N∗ } este m˘rginit˘ superior (orice bm este un majorant), iar multimea B = {bm , m ∈ N∗ } este m˘rginit˘ inferior (orice an este un minorant). Exist˘ deci sup A a a a
∞ n=1

[an , bn ] ⊃ [sup A, inf B] = ∅.
∞ n=1

s s 2) Dac˘ ar exista x ¸i y cu x < y ¸i x, y ∈ a

[an , bn ], atunci din an ≤ x < y ≤ bn

1 a rezult˘: 0 < y − x ≤ bn − an ≤ , adic˘ n(y − x) ≤ 1, n ∈ N∗ , ceea ce ar contrazice a n axioma lui Arhimede aplicat˘ numerelor y − x ¸i 1. a s 1.35 Dac˘ a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗ ¸i a1 · a2 · · · · · an = 1, atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n. a + s R: Folosim metoda inductiei matematice. P (2) : dac˘ a1 , a2 ∈ R∗ ¸i a1 ·a2 = 1, atunci ¸ a + s a1 +a2 ≥ 2. Fie a1 ≥ 1 ¸i a2 ≤ 1. Urmeaz˘ (a1 −1)(a2 −1) ≤ 0 sau a1 +a2 ≥ 1+a1 ·a2 ≥ 2. a s a P (n) : dac˘ a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗ ¸i a1 · a2 · · · · · an = 1, atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n. + s P (n + 1) : dac˘ a1 , a2 , . . . , an , an+1 ∈ R∗ ¸i a1 · a2 · · · · · an · an+1 = 1, atunci a + s a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ n + 1. a ¸ ¸ Printre numerele a1 , a2 , . . . , an , an+1 exist˘ cel putin unul mai mare sau cel putin egal cu 1 ¸i cel putin unul mai mic sau cel mult egal cu 1. F˘r˘ a restrˆnge generalitatea, s ¸ aa a putem presupune c˘ acestea sunt a1 ¸i a2 . Din P (2) avem c˘ a1 + a2 ≥ 1 + a1 · a2 , de a s a unde deducem: a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + a1 · a2 + a3 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + n, a deoarece a1 · a2 , . . . , an , an+1 sunt n numere al c˘ror produs este 1.

12

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1.36 Inegalitatea mediilor. Fie x1 , x2 , . . . , xn ∈ R∗ ¸i A media aritmetic˘, G media a + s geometric˘, H media armonic˘ a celor n numere, definite prin; a a √ x1 + x2 + · · · + xn n A= , G = n x1 · x2 · · · · · xn , H = . 1 1 1 n + + ··· + x1 x2 xn S˘ se arate c˘ au loc inegalit˘¸ile: H ≤ G ≤ A. a a at R: Din definitia mediei geometrice avem: ¸ x1 x2 xn x1 · x2 · · · · · xn = 1 sau · · ··· · = 1. Gn G G G xk xn x1 x2 , k = 1, n, obtinem: ¸ + + ···+ ≥ n, sau Luˆnd ˆ exercitiul precedent ak = a ın ¸ G G G G 1 a A ≥ G. Inlocuind aici pe xk prin , k = 1, n, g˘sim H ≤ G. xk 1.37 Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy. Pentru orice numere reale a1 , a2 , . . . , an ¸i s b1 , b2 , . . . , bn are loc inegalitatea:
2 (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ) ≤ a2 + a2 + · · · + an 1 2 2 2 b2 + b2 + · · · + b2 , 1 n

sau
n n n

k=1

ak bk ≤

k=1

a2 · k

b2 . k
k=1

R: Fie trinomul de gradul al doilea:
2 2 f (x) = a1 + a2 + · · · + a2 x2 − 2 (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ) x + b2 + b2 + · · · + bn , 2 1 2 n

care se mai scrie: f (x) = (a1 x − b1 )2 + (a2 x − b2 )2 + · · · + (an x − bn )2 ≥ 0 pentru orice x ∈ R, deci ∆ ≤ 0, ceea ce implic˘ inegalitatea dat˘. a a 1.38 Inegalitatea lui Minkowski. Pentru orice numere reale ak , bk , k = 1, n are loc inegalitatea:
n n n

k=1

(ak + bk ) ≤

2

a2 + k
k=1 k=1

b2 . k

R: Tinˆnd seama de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, avem: a
n n n n n 2 bk ≤ n n n

(ak + bk ) =
k=1 k=1

2

a2 + 2 k
k=1

ak bk +
k=1

a2 + 2 k
k=1 k=1

a2 · k

b2 + k
k=1 k=1

2 bk ,

sau
n 2

k=1

de unde, extr˘gˆnd radicalul rezult˘ inegalitatea dat˘. a a a a

(ak + bk ) ≤ 

n 2 ak + k=1

n

k=1

b2  , k

2

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

13

s 1.39 Inegalitatea lui Bernoulli. Oricare ar fi a ∈ [−1, ∞) ¸i α ∈ [1, ∞) avem: (1 + a)α ≥ 1 + αa. R: Inegalitatea rezult˘ din studiul monotoniei functiei f : [−1, ∞) → R, f (x) = a ¸ (1 + x)α − αx − 1, observˆnd c˘ aceasta are un minim egal cu 0 ˆ x = 0. a a ın 1.40 Dac˘ a ∈ [−1, ∞) ¸i n ∈ N∗ atunci: (1 + a)n ≥ 1 + na. s a R: Se ia ˆ inegalitatea lui Bernoulli α = n. ın 1.41 Dac˘ b > 0, b = 1, atunci: a 1 + nb n+1
n+1

> bn .

R: Aplicˆnd inegalitatea lui Bernoulli, avem: a 1 + nb n+1
n+1

=

b+

1−b n+1

n+1

= bn+1 1 +

1−b b(n + 1)

n+1

> bn+1 1 +

1−b b

= bn .

1.42 S˘ se arate c˘: a a 1) 1+ 1 n+1
n+1

>

1+

1 n

n

. 2)

1−

1 n+1

n+1

>

1−

1 n

n

.

R: Se ia ˆ inegalitatea precedent˘ b = 1 + ın a

1 1 , respectiv b = 1 + . n n

a a s 1.43 S˘ se arate c˘ oricare ar fi numerele reale a1 , a2 , . . . , an ≥ −1, de acela¸i semn, are loc inegalitatea (generalizare a inegalit˘¸ii lui Bernoulli): at (1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an ) ≥ 1 + a1 + a2 + · · · + an . R: Se folose¸te inductia matematic˘. s ¸ a s 1.44 Inegalitatea lui Cebˆsev. Fie a1 , a2 , . . . , an ¸i b1 , b2 , . . . , bn numere reale cu ı¸ a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an , b1 ≥ b2 ≥ · · · ≥ bn ¸i S = a1 bi1 + a2 bi2 + · · · an bin , n ≥ 2, unde s {i1 , i2 , . . . , in } = {1, 2, . . . , n}. S˘ se arate c˘: a a a1 bn + a2 bn−1 + · · · an b1 ≤ S ≤ a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn . a R: Fie j < k, ij < ik atunci (aj − ak )(bij − bik ) ≥ 0 implic˘: aj bij + ak bik ≥ aj bik + ak bij . Deci orice inversiune ˆ multimea {i1 , i2 , . . . , in } mic¸oreaz˘ suma S, ca atare ın ¸ s a s a ea este maxim˘ pentru permutarea identic˘ {1, 2, . . . , n} ¸i minim˘ pentru permutarea a a {n, n − 1, . . . , 1}. s 1.45 Fie a1 , a2 , . . . , an ¸i b1 , b2 , . . . , bn numere reale cu a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an , b1 ≥ b2 ≥ · · · ≥ bn . S˘ se arate c˘: a a
n n n

ai bi
i=1

ai
i=1

·

bi
i=1

.

14

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
n

R: Din exercitiul precedent rezult˘ c˘ max S = ¸ a a
i=1 n

ai bi . Avem deci inegalit˘¸ile: at

ai bi
i=1 n

= ≥ ≥

a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn , a1 b2 + a2 b3 + · · · + an b1 , ..................... a1 bn + a2 b1 + · · · + an bn−1 .

ai bi
i=1 n

ai bi
i=1

Prin adunare membru cu membru obtinem inegalitatea din enunt. ¸ ¸ a a 1.46 Fie a, b, c > 0. S˘ se arate c˘: a b c 3 a 3 b3 c 3 a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 1) + + ≥ . 2) a+b+c ≤ + + ≤ + + . b+c a+c a+b 2 2c 2a 2b bc ca ab R: Se aplic˘ inegalitatea lui Cebˆsev: a ı¸ 1 1 1 , 1) pentru tripletele (a, b, c) ¸i s , , b+c a+c a+b 1 1 1 , , , respectiv (a3 , b3 , c3 ) ¸i 2) pentru tripletele: (a2 , b2 , c2 ) ¸i s s c b a

b c a , , . abc abc abc

1.47 Inegalitatea lui H¨lder. Dac˘ a1 , a2 , . . . , an ≥ 0, b1 , b2 , . . . , bn ≥ 0, p > 1, o a 1 1 s q > 1 ¸i + = 1, atunci: p q
n i=1 n n 1/p n q bi i=1 1/q

ai bi ≤

ap i
i=1

.

a R: Dac˘
i=1

ap = 0 sau i

n i=1

bq = 0 inegalitatea este evident˘. Fie: a i A= ap i
p ai

n

, B=

n

q bi

i=1

i=1 α

bq i

a ın ¸i functia f : [0, ∞) → R, definit˘ prin: f (x) = x − αx, α ∈ (0, 1). Deoarece f are ˆ s ¸ A x = 1 un maxim egal cu 1 − α, rezult˘ c˘: xα − αx ≤ 1 − α, ∀x ∈ [0, ∞). Lu˘m x = a a a B 1 1 1 A B 1 ¸i α = , deci 1 − α = , deducem: A p · B q ≤ + . Inlocuind aici A ¸i B, sumˆnd s s a p q p q ¸ ¸ apoi dup˘ i de la 1 la n, obtinem inegalitatea din enunt. a a a 1.48 S˘ se arate c˘ pentru orice n ∈ N∗ are loc inegalitatea: 1· √ √ √ (n + 1)! 3 N 2 · 3! · · · · · n! ≤ . 2n

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Se folose¸te majorarea: s √ k k! = √ k 1 · 2 · ··· · k ≤ 1 + 2 + ··· + k k+1 = . k k

15

1.49 Dac˘ x1 , x2 , . . . , xn ∈ R∗ , atunci: a + (x1 + x2 + · · · + xn ) 1 1 1 + + ··· + x1 x2 xn √ ≥ n2 . 1 xi , bi = √ , i = 1, n. xi

R: Se folose¸te inegalitatea lui Schwarz-Cauchy cu ai = s 1.50 Dac˘ a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗ , atunci: a +

2 (a2 + a1 + 1) · · · · · (an + an + 1) 1 ≥ 3n . a1 · a2 · · · · · an

R: Se folose¸te inegalitatea: x + s

1 ≥ 2, pentru orice x ∈ R∗ . + x

1.51 Dac˘ a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗ , n ≥ 2 ¸i S = a1 + a2 + · · · + an atunci: a s + an a2 n a1 . + + ··· + ≥ S − a1 S − a2 S − an n−1 R: Not˘m bi = a 1 a a , i = 1, n. Deoarece S > ai rezult˘ c˘ bi > 0. putem scrie: S − ai (b1 + b2 + · · · + bn ) sau n2 ≤ n−1
n n

1 1 1 + + ··· + b1 b2 bn

≥ n2 ,

ak
k=1 k=1

bk

≤n

a1 a2 an + + ··· + S − a1 S − a2 S − an

.

1.52 Dac˘ a, b, c ∈ R∗ , atunci: a + ab bc ca a+b+c + + ≤ . a+b b+c c+a 2 R: Se ¸ine seama c˘ t a ab a+b ≤ etc. a+b 4

a 1.53 Dac˘ a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗ , n ≥ 2, atunci: + a2 an a1 an−1 + + ··· + + ≥ n. a2 a3 an a1 R: Se folosete inegalitatea mediilor. ¸ a 1.54 Dac˘ a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗ , atunci: + (1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an ) ≥ 2n .

16

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ R: Se ˆ ınmultesc membru cu membru inegalit˘¸ile: 1 + ai ≥ 2 ai , i = 1, n. ¸ at

1.55 Dac˘ a, b, c ∈ R∗ , atunci: (a + b)(b + c)(c + a) ≥ 8abc. a +

√ R: Se ˆ ınmultesc membru cu membru inegalit˘¸ile: a + b ≥ 2 ab etc. ¸ at √ n a1 a2 · · · an

1.56 Dac˘ a1 , a2 , . . . , an > 0, b1 , b2 , . . . , bn > 0, atunci: a
n

(a1 + b1 )(a2 + b2 ) · · · (an + bn ) ≥

n

b1 b2 · · · bn .

R: Se folose¸te inegalitatea mediilor pentru numerele: s bi , i = 1, n ¸i se adun˘ inegalit˘¸ile obtinute. s a at ¸ ai + bi
∗ a 1.57 Dac˘ a, b, c ∈ R+ , atunci:

ai , i = 1, n ¸i respectiv: s ai + bi

aa · bb · cc ≥ (abc)

a+b+c 3

.

R: F˘r˘ a restrˆnge generalitatea, putem presupune a ≥ b ≥ c. Din aa−b ≥ ba−b , aa a ınmultire membru cu membru se obtine inegalitatea din ¸ ¸ bb−c ≥ cb−c , aa−c ≥ ca−c prin ˆ enunt. ¸

Capitolul 2

Siruri ¸i serii ¸ s
2.1 Siruri de numere reale ¸
n2 + 2 3 · 4n + (−4)n = 0. 2) lim = +∞. n→∞ n + 1 n→∞ 5n

2.1 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui ¸ir, s˘ se arate c˘: s a a 1) lim

R: 1) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ exist˘ un rang N = N (ε) a.ˆ a aa a a ı. 3 · 4n + (−4)n − 0 < ε, ∀n > N. 5n ε ln 3 · 4n + (−4)n 4 · 4n 4 . A¸adar, putem lua s Dar < ε pentru n > ≤ 4 5n 5n ln 5     0,  ε > 4,  ε  ln N (ε) =     4  , ε ≤ 4.  4   ln 5

2) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ exist˘ un rang N = N (ε) a.ˆ a aa a a ı. 3 n2 + 2 n2 + 2 a > ε, ∀n > N . Ins˘ = n−1+ > n − 1 > ε, pentru n > 1 + ε. Putem n+1 n+1 n+1 lua N (ε) = [1 + ε]. 2.2 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui ¸ir, s˘ se arate c˘: s a a 1) lim 4n + 1 n2 1 n 1 4 = . 2) lim = . 3) lim = . n→∞ 5n − 1 n→∞ 2(n2 + 1) n→∞ 2n − 1 2 5 2 17

18

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.3 Folosind criteriul lui Cauchy, s˘ se arate c˘ ¸irurile (xn )n∈N∗ sunt convergente, a a s unde:
n

1) xn =
k=1

1 . 2) xn = k2
n

n

k=1

sin(kx) , x ∈ R. 2k

3) xn =
k=1

αk . |αk | < 1, k ∈ N∗ , a > 1. ak

ı. R: 1) Ar˘t˘m c˘ ∀ε > 0, ∃ N (ε) a.ˆ |xn+p − xn | < ε, ∀n > N (ε) ¸i p ∈ N∗ . Deoarece aa a s 1 (n + k) avem: |xn+p − xn | = pentru n >
2

<

1 1 1 = , − (n + k) (n + k − 1) n+k−1 n+k 1
2

(n + 1)

+ ··· +

1 1 1 1 < <ε < − (n + p)2 n n+p n

1 1 . Putem lua N (ε) = . ε ε s ı. 2) Ar˘t˘m c˘ ∀ε > 0, ∃ N (ε) a.ˆ |xn+p − xn | < ε, ∀n > N (ε) ¸i p ∈ N∗ . Avem: aa a 1− 1 2p ,

1 sin(n + p)x 1 1 sin(n + 1)x + ··· + ≤ n+1 + · · · + n+p = n 2n+1 2n+p 2 2 2   1 1 ln ln 1  ε . Putem lua N (ε) =  ε . deci |xn+p − xn | < n < ε pentru n >  2 ln 2 ln 2 |xn+p − xn | = 3) Avem |xn+p − xn | =

αn+p |αn+p | 1 |αn+1 | 1 αn+1 + · · · + n+p ≤ n+1 + · · · + n+p < n+1 + · · · + n+p , n+1 a a a a a a 1 a
p

1 deci |xn+p − xn | < n · 1− a (a − 1)   1  ln ε (a − 1)   Putem lua N (ε) =   . ln a

1 < n < ε pentru n > a (a − 1)

ln

1 ε (a − 1) . ln a

a as 2.4 Folosind criteriul lui Cauchy, s˘ se arate c˘ ¸irul (xn )n∈N∗ este divergent, unde xn = 1 + 1 1 1 + + ··· + . 2 3 n

R: Este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ exist˘ un ε0 > 0 ¸i un p ∈ N∗ a.ˆ |xn+p − xn | ≥ ε0 . a aa a a s ı. Se constat˘ ˆ a imediat c˘ pentru p = n avem: a ıns˘ a |x2n − xn | = 1 1 1 + ··· + ≥ = ε0 . n+1 2n 2

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a s 2.5 S˘ se cerceteze natura urm˘toarelor ¸iruri (xn )n∈N cu termenii generali: 1) xn = 10 11 n + 10 + + ··· . 2) xn = sin n. 1 3 2n + 1

19

R: 1) Sirul este divergent. Se observ˘ c˘: ¸ a a |x2n − xn | = n + 11 2n + 10 2n + 10 1 + ··· + > > . 2n + 3 4n + 1 4n + 1 2

2) Presupunem c˘ exist˘ lim xn = x. Atunci avem ¸i lim xn+1 = x, lim xn−1 = x, a a s n→∞ n→∞ n→∞ ceea ce implic˘: a lim [sin(n + 1) − sin(n − 1)] = 0,
n→∞

adic˘ lim 2 sin 1 cos n = 0 sau lim cos n = 0. Din sin 2n = 2 sin n cos n ar rezulta c˘ a a
n→∞ n→∞ n→∞

s s s lim sin 2n = 0. Dar ¸irul (sin 2n)n∈N∗ este un sub¸ir al ¸irului (sin n)n∈N∗ , de unde se
n→∞ n→∞

s deduce c˘ lim sin n = 0. A¸adar am avea: lim a Deci ¸irul (xn ) este divergent. s

¸ sin2 n + cos2 n = 0. Contradictie.

2.6 Folosind criteriul lui Cauchy, s˘ se studieze natura ¸irurilor cu termenii generali: a s
n

1) xn =
k=1

cos k! . 2) xn = k (k + 1)

n

k=1

cos kx , a > 1. 3) xn = ak

n

k=1

sin kx . 3k

2.7 S˘ se calculeze limita ¸irului cu termenul general: a s xn = α0 nk + α1 nk−1 + · · · + αk , α0 , β0 = 0, k, h ∈ N. β0 nh + β1 nh−1 + · · · + βh
k 1 + 2 + ··· + n Cn n . 2) xn = k . 3) xn = n . n2 n 2 n→∞

2.8 S˘ se calculeze limitele ¸irurilor: a s 1) xn =

2.9 S˘ se arate c˘ dac˘ |a| < 1, atunci lim nan = 0. a a a R: Deoarece |a| < 1, exist˘ b > 0 a.ˆ |a| = a ı. 1 ¸i se dezvolt˘ dup˘ binomul lui s a a 1+b

Newton.

2.10 Fie x1 , x2 , . . . , xp numere reale pozitive. S˘ se arate c˘: a a
n→∞

lim

n

n xn + x2 + · · · xn = max{x1 , x2 , . . . , xp }. p 1

n n a a R: Fie x = max{x1 , x2 , . . . , xp }. Rezult˘: xn ≤ xn + x2 + · · · xp ≤ pxn , adic˘; 1

x≤ Dar lim
n→∞

n

√ n n x1 + x2 + · · · xn ≤ x n p. p

√ n

p = 1.

20

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.11 Fie ¸irul cu termenul general: s
n

xn = a + n + 1 −

k=1

k4 + k2 + 1 . k4 + k

1) S˘ se arate c˘ (xn ) este convergent. a a 2) S˘ se g˘seasc˘ rangul de la care |xn − a| ≤ 0, 01. a a a 2.12 S˘ se calculeze limitele ¸irurilor (xn ) date prin termenii generali: a s √ n 5n2 − 3n + 2 3n + 2 2an + bn . 2) xn = . 1) xn = . 3) xn = n 4n + 1 3n + 5 3a + 4bn 4) xn = √ √ √ 22 + 42 + · · · + (2n)2 . 5) xn = n + 1 − 2 n + 2 + n + 3. 2 + · · · + (2n − 1)2 +3 √ n+2 n+1− √ n + 4 n + 1. 7) xn = √ n+ n+1 √ n+ 3n+2
3

12

6) xn =

n2 + n + 1 − an. 1+ 1 n 1 n
3

8) xn =

−6n 2n2 + 5n + 4 3n + 1 . 9) xn = 3n2 + 2

n

. 10) xn = 3+

−1
2

.

−9

11) xn =

n (13 + 23 + · · · + n3 ) . 12) xn = (n + 2)5
k

n4 + n 2 + 1 −
3

n4 − n2 + 1.
3

13) xn = n

1 n+2 3 − 1 . 14) xn = n n+5

(n + 1)2 −

(n − 1)2 .

r r r 2.13 Se consider˘ curba format˘ din semicercuri de raze r, , , , . . . cu centrele cera a 3 9 27 curilor coliniare. S˘ se calculeze lungimea Ln a liniei formate din primele n semicercuri, a precum ¸i L = lim Ln . care sunt valorile lui n pentru care diferenta L − Ln reprezint˘ s a ¸
n→∞

cel mult 5% din L? R: Avem:

Ln = π r + ¸i L = s

r r r + + · · · + n−1 3 32 3

=

3πr 1 · 1− n 2 3

5 3πr 3πr 3πr 1 . L − Ln = · n ≤ · , de unde 3n ≥ 20, adic˘ n ≥ 3. a 2 2 3 100 2

2.14 S˘ se discute dup˘ valorile parametrului real p: a a = lim np
n→∞

n+1 − n+2

3

n+2 . n+3

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a R: Not˘m an = n+1 − n+2
3

21

n+2 = n+3

n+1 −1 n+2

+

1−

3

n+2 n+3

.

1 Avem an → 0, iar nan → − . Deci: 6 1 = − · lim np−1 6 n→∞  p ∈ (−∞, 1),  0,  1 = − , p = 1,  6  −∞, p ∈ (1, ∞).

2.15 S˘ se calculeze limita ¸irului (xn ) cu termenul general: a s xn = an

sin 1 + a sin 2 + · · · + an−1 sin n , a > 1. [1 + 2a + 3a2 + · · · + (n + 1)an ] (1 − a)(1 − an ) = αn an [1 − (n + 2)an+1 + (n + 1)an+2 ]

R: Din |sin x| ≤ 1, ∀x ∈ R, deducem: 0 < |xn | ≤

¸i cum pentru a > 1, αn → 0, rezult˘ c˘ xn → 0. s a a 1 1 1 2.16 S˘ se arate c˘ ¸irul cu termenul general xn = 1+ + +· · ·+ este convergent. a as 1! 2! n! Limita sa este num˘rul e. a R: Folosim criteriul lui Cauchy: xn+p − xn = = de unde: xn+p − xn < pentru n > N (ε) = 1 1 1 1 1 1 1 < + + ··· + · ≤ < ε, n! n + 1 (n + 1)2 (n + 1)p n! n n 1 . ε a1 + a2 + · · · + an → a. n 1 1 1 + + ··· + = (n + 1)! (n + 2)! (n + p)! 1 1 1 1 + + ··· + (n + 1)! n + 1 (n + 1)(n + 2) (n + 1)(n + 2) · · · (n + p)

a a a 2.17 S˘ se arate c˘ dac˘ an → a, atunci sn = R: Se aplic˘ teorema lui Stolz-Cesaro. a

a a as 2.18 S˘ se arate c˘ dac˘ ¸irul de numere pozitive bn → b, atunci pn =
n

b1 · b2 · · · · · bn → b.

22

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.19 Fie (a)n un ¸ir de numere pozitive. S˘ se arate c˘ dac˘ s a a a
n→∞

lim

√ an+1 = α ⇒ lim n an = α. n→∞ an
N

R: Se ¸ine seama de egalitatea t a 2.20 S˘ se calculeze: 1) lim √ n n. 2) lim

an =

n

a1 a2 an · · ··· · . 1 a1 an−1

n

n→∞

n→∞

√ n (n + 1)(n + 2) · · · (2n) n! . . 3) lim n n→∞ n n 4 1 , 3) . e e

a ¸ ¸ R: Se aplic˘ exercitiul precedent. Se obtine: 1) 1, 2) 2.21 S˘ se arate c˘: a a

1p + 2p + · · · np 1 = , ∀p ∈ N. p+1 n→∞ n p+1 lim R: Se aplic˘ teorema lui Stolz-Cesaro: a an+1 − an (n + 1) = = p+1 bn+1 − bn (n + 1) − np+1 Dar lim n
n→∞ p

1+ n 1 1+ n
p

1 n

p p.

1 −1 + 1+ n

1+

1 n

p

− 1 = p.

2.22 S˘ se determine limita ¸irului cu termenul general: a s xn = 2.23 S˘ se calculeze: a lim 1+ √ √ √ 2! + 3 3! + · · · + n n! , a > 1. n 2 · an
n+1

1p + 3p + · · · + (2n − 1) , p ∈ N∗ . np+1

p

n→∞

R: Se aplic˘ teorema lui Stolz-Cesaro: a
n+1 (n + 1)! an+1 − an 1 = lim n = lim n→∞ bn+1 − bn n→∞ a [(n + 1)2 a − n2 ] a − 1 n→∞

lim

(n + 1)! n + 1 · 2 n = 0. n+1 n ·a

a 2.24 S˘ se calculeze: lim 1 + (2!)2 · √ √ √ 2 + (3!)2 · 3 3 + · · · + (n!)2 · n n √ . n! · (n + 1)! · n

n→∞

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a R: Se aplic˘ teorema lui Stolz-Cesaro: √ an+1 − an (n + 1) · n+1 n + 1 √ lim = lim √ = 0. n→∞ bn+1 − bn n→∞ (n + 1)(n + 2) n + 1 − n 2.25 Se d˘ ¸irul (xn )n∈N cu termenul general: as
n

23

xn =
k=0

1 . (k + 1)(k + 4)

1) S˘ se arate c˘ ¸irul este m˘rginit ¸i s˘ se calculeze sup xn . a as a s a a 2) S˘ se calculeze lim R: 1) Din identitatea 1 1 = (k + 1)(k + 4) 3 deducem:
n→∞ n→∞

18 · xn 11

n

n∈N

.

1 1 − k+1 k+4

, k ∈ N, 11 . 18

lim xn = lim

n→∞

1 3

1 1 1 11 − − − 6 k+2 k+3 k+4

=

Din xn+1 − xn = 2) lim
n→∞

11 1 > 0 rezult˘ c˘ ¸irul este cresc˘tor ¸i deci sup xn = a as a s . (n + 2)(n + 5) 18 n∈N
n

18 · xn 11

= e−1 .

2.26 S˘ se determine limita urm˘toarelor ¸iruri: a a s 1) xn = 5 2n + 1 αn + β n 3 + 3 + ··· + 3 . 2) xn = n+1 , α, β > 0. 13 1 + 23 1 + 23 + · · · + n3 α + β n+1 3) xn = 1 a n + b n + 3n , a, b ≥ 0. 4) xn = n · n + 5n + n 2 7 · n!
n

k 2 + 3k + 9 .
k=1

√ 3 R: La 4) se ¸ine seama de inegalitatea k 2 + 3k + 9 ≥ 3 27k 3 = 9k. t 2.27 S˘ se calculeze: a 1) lim
n

n→∞

(n!)2 . 2) lim n→∞ (2n)! · 8n
3n

n

k=1

k2 + k − 1 . 3) lim n→∞ (k + 1)!
n

n

k=1
3

2k−1 (k − 1) . (k + 1)! k2 −1 . n3

4) lim

n

3

n→∞

· (n!) . 5) lim n→∞ (3n)!

3

1 √ . 6) lim 2+k n→∞ n k=1 k=1

n

1+

24 R: 1) lim deducem c˘ a

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS an+1 1 k2 + k − 1 n+1 1 1 . 2) Din − = lim = = n→∞ 16(2n + 1) an 32 (k + 1)! (k − 1)! (k + 1)!
n n→∞

n→∞

lim

k=1

1 k2 + k − 1 1 = 2. = lim 2 − − n→∞ (k + 1)! n! (n + 1)!

3) Din

2

k−1

(k − 1) 2k−1 2k = − deducem c˘ a (k + 1)! k! (k + 1)!
n n→∞

lim

k=1

2k−1 (k − 1) 2n = lim 1 − = 1. n→∞ (k + 1)! (n + 1)!

2.28 S˘ se calculeze limitele ¸irurilor cu termenii generali a s 1) xn = 4) xn = 6) xn = 1+ (2n + 1)!! . 2) xn = (2n + 2)!! ·
n

k=1 n

k2 + k . 3) xn = n3 + k
n

n

1 1 1 + + ··· + n 2 22 2
2 Cn +

3 · 2 + (−1) . 5) xn = 2n 1 · n3

k=1 n

k2 + k − 1 . (k + 1)! 2k + 1 . k 2 (k + 1)2
2

1 · n2

k=1 n

2 2 Cn+1 + · · · + C2n . 7) xn =

k=1

(2k − 1)

.

2.29 S˘ se calculeze limitele ¸irurilor cu termenii generali: a s √ √ α 6 n−3 2 3 n+1 π n 1) xn = cos . 2) xn = 1 + √ , α ∈ R. n 2 n−3
n

3) xn =
k=1

1 . 4) xn = (k − 1)! + k!

n

k=1

k (k + 1) (k + 2) . n4

2.30 S˘ se calculeze limita ¸irului cu termenul general a s xn = ac + (a + ab)c2 + (a + ab + ab2 )c3 + · · · + (a + ab + · · · + abn )cn+1 , a, b, c ∈ R, |c| < 1, b = 1, |bc| < 1. R: S˘ observ˘m c˘ se mai scrie a a a ac [(1 + c + · · · + cn ) − b (1 + bc + · · · + bn cn )] . xn = 1−b
n→∞

Deci

lim xn = lim xn
n→∞

1 − cn+1 1 − (bc)n+1 ac −b· = . 1−c 1 − bc (1 − c)(1 − bc) 1 , ∀k ≥ 2 k ln k

2.31 S˘ se arate c˘: a a 0 < ln [ln (k + 1)] − ln (ln k) <
n

¸i apoi s˘ se calculeze lim s a

n→∞ k=2

1 . k ln k

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

25

a a a ¸ a R: Inegalitatea din stˆnga rezult˘ din faptul c˘ functia ln x este strict cresc˘toare. a Fie f : (1, ∞) → R, definit˘ prin f (x) = ln (ln x). Pe fiecare interval [k, k + 1], k ≥ 2, conform teoremei lui Lagrange, exist˘ ck ∈ (k, k + 1) a.ˆ a ı. ln [ln (k + 1)] − ln (ln k) = Din ln k < ln ck < ln(k + 1) deducem: 1 1 1 < , < (k + 1) ln(k + 1) ck ln ck k ln k deci 0< 1 1 < ln [ln (k + 1)] − ln (ln k) < . (k + 1) ln(k + 1) k ln k 1 . ck ln ck

Sumˆnd pentru k = 2, n rezult˘ c˘ limita este ∞. a a a 2.32 S˘ se calculeze limita ¸irului cu termenul general a s xn = R: Avem c˘ ln xn = a
n

(n2 + 1)(n2 + 22 ) · · · (2n2 ) . n2

1 n k2 ln 1 + 2 , care este o sum˘ Riemann pentru functia a ¸ n k=1 n 1 2 f (x) = ln(1 + x2 ) pe intervalul [0, 1], pentru diviziunea ∆n = 0, , , . . . , 1 , cu n n k punctele intermediare ξk = ¸i deci s n
1 n→∞

lim ln xn =
0

ln(1 + x2 ) dx = ln 2 − 2 +

π . 2

2.33 S˘ se calculeze limita ¸irului cu termenul general a s
b

xn =
a

(x − a)n (b − x)n dx

1 n

, a < b.

a R: Not˘m Im,n = Im,n =

b (x a

a a¸ ¸ − a)m (b − x)n dx. Integrˆnd prin p˘rti, obtinem

m m m−1 1 · Im−1,n+1 = · · ··· · · I0,n+m . n+1 n+1 n+2 n+m+1 (n!)2 2n+1 (b − a) , de unde lim xn = n→∞ (2n + 1)!
n

Se obtine de aici c˘ In,n = ¸ a

b−a 2

2

.

a 2.34 S˘ se calculeze lim

n→∞

1+
k=1

k −1 . n2

26 R: Deoarece

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1+ k 1 −1= 2 · 2 n n k 1 1+ +1 n 1 · n2 k k 1+ 2 +1 n k k 1+ 2 +1 n . Din

1 · n2

1 · n2

k 1 1+ 2 +1 n

,

sumˆnd pentru k = 1, n, rezult˘ a a n(n + 1) · 2n2 1 1+ 1 . 2 1 , s˘ se a x2 + 3x + 2 1 +1 n
n

1+
k=1

k n(n + 1) · −1 ≤ n2 2n2

1 , 1 1+ 2 +1 n

deci ¸irul are limita s

calculeze limita ¸irului cu termenul general s

a ¸ 2.35 Fiind dat˘ functia f : R \ {−2, −1} → R, definit˘ prin f (x) = a xn = f (k) (1) + f (k) (2) + · · · + f (k) (n),

unde f (k) este derivata de ordinul k a functiei f . ¸ R: Deoarece f (x) se poate scrie: f (x) = f (k) (x) = (−1)k · k! · ¸i deci s xn = − 1 1 → (−1)k · k! · k+1 . k+1 (n + 2) 2 1 1 − , rezult˘ c˘ a a x+1 x+2

1 1 − , (x + 1)k+1 (x + 2)k+1

2 2.36 S˘ se studieze natura ¸irului (xn ) definit prin: x1 = a ∈ [1, 2] ¸i xn+1 = xn − a s s 2xn + 2, pentru n ≥ 1.

2.37 Se dau numerele reale a0 , b0 , c0 . Definim ¸irurile (an )n∈N , (bn )n∈N , (cn )n∈N prin: s an+1 = 1 1 1 (bn + cn ) , bn+1 = (cn + an ) , cn+1 = (an + bn ) . 2 2 2 1 (a0 + b0 + c0 ). 3

S˘ se arate c˘ ¸irurile sunt convergente la a as

R: Fie xn = an + bn + cn . Adunˆnd cele trei relatii, obtinem: xn+1 = xn , deci (xn ) a ¸ ¸ 1 1 a a este un ¸ir constant: xn = x0 . Din an+1 = (an−1 + x0 ) rezult˘ c˘ an → x0 etc. s 4 3

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

27

√ 1− 5 2.38 Fie q = si sirul (xn ) definit prin: x1 = q, x2 = 1 + q, xn+2 = xn + xn+1 , 2 ∗ n∈N . 1) S˘ se arate c˘ termenii ¸irului sunt ˆ progresie geometric˘. a a s ın a a a 2) S˘ se arate c˘ are loc egalitatea ∆n = 3) S˘ se calculeze lim xn . a
n→∞

xn+2 xn xn+1

xn+1 xn+2 xn

xn xn+1 xn+2

= 4 · x3n+2 .

R: 1) Prin inductie matematic˘: x2 = 1 + q = q 2 , x3 = x1 + x2 = q 3 . Presupunem ¸ a a xn = q n . Din xn+2 = xn + xn+1 = q n + q n+1 = q n (1 + q), rezult˘ xn+2 = q n+2 . 2) ∆n = q 3n (q 6 − 2q 3 + 1) = 4q 3n+2 = 4x3n+2 . 3) Deoarece |q| < 1, lim xn = 0.
n→∞

a s 2.39 S˘ se calculeze limita ¸irului: √ √ x1 = a, xn+1 = a + xn , a > 0. 2.40 S˘ se calculeze a
n→∞ n n

lim

4n − 4 − 2an π

, an =
1

2x2 dx, n ≥ 2. 1 + x2

4 − π π. ¸ R: Se obtine: an = 2n − 2 − 2 arctg n + , iar limita este e 2 s as ¸ ı.: 2.41 Fie (An )n∈N∗ ¸i (Bn )n∈N∗ dou˘ ¸iruri de numere rationale a.ˆ √ n √ √ a + b k = An + Bn k, n ≥ 1, a, b ∈ Q+ , k ∈ R \ Q. S˘ se calculeze lim a An . Bn √ √ R: Din An + Bn k = a + b k
n→∞

n

√ √ ¸i An − Bn k = a − b k s
n

n

, urmeaz˘: a
n

An =

1 2

√ a+b k

n

√ + a−b k

1 , Bn = √ 2 k

√ a+b k

n

√ − a−b k

.

A¸adar lim s

n→∞

√ An = k. Bn 1 0 3 2 ¸i s 1 an 0 bn , n ∈ N∗ .

2.42 Fie matricea A =

An = S˘ se calculeze lim a an . bn

n→∞

28

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Se g˘se¸te: an = 3 (2n − 1) ¸i bn = 2n . a s s
n→∞

√ 2.43 S˘ se calculeze lim sin2 π n2 + n + 1 . a R: Deoarece sin α = sin (α − nπ), urmeaz˘: a sin2 π n2 + n + 1 = sin2 π n+1 n2 + n + 1 − nπ = sin2 π √ n2 + n + 1 + n

√ π ¸i deci lim sin2 π n2 + n + 1 = sin2 = 1. s n→∞ 2 a s 2.44 S˘ se calculeze limita ¸irului xn = R: Fie an = Fie
n+1

(n + 1)! −

√ n n!, n ≥ 2. 1 n+1
n+1

(n + 1)n an+1 . Deoarece = n! an
n+1

1+

→ e, rezult˘ c˘ a a

√ n a n = e.

bn = n n+1 n+1 √ s → e ¸i n n!

(n + 1)! √ = n n!

1 n+1 n+1 √ n n!

¸i bn = s n

n+1

e = lim

n→∞

1+

(n + 1)! − √ n n!

√ n n!

n

deci lim xn =
n→∞

1 . e

 xn  = lim  1 + √ n n→∞ n!

√ n

n!

xn

n xn √ n n!  e lim xn  = e n→∞ , 

2.45 S˘ se determine multimea punctelor limit˘, limita inferioar˘ ¸i limita superioar˘ a ¸ a as a pentru ¸irurile date prin: s 1) xn = 1 + (−1)n 2n + (−1)n · . 2) xn = 3 3n + 1 1+ 1 n
n

· (−1)n +

nπ 1 + cos . 2 2

R: 1) Deoarece {xn }n∈N = {x2k }k∈N ∪ {x2k+1 }k∈N ¸i s x2k = rezult˘ c˘ M = a a 4k + 2 4k 4 2 2 + → , x2k+1 = − →− , 3 6k + 1 3 6k + 4 3

2 4 2 4 − , , lim inf xn = − , lim sup xn = . 3 3 3 3

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA s 2) Deoarece {xn }n∈N = {x4k }k∈N ∪ {x4k+1 }k∈N ∪ {x4k+2 }k∈N ∪ {x4k+3 }k∈N ¸i x4k = x4k+1 x4k+2 x4k+3 3 e + 1, 2 4k+1 1 (4k + 1)π 1 1 =− + cos 1+ → − e, 2 4k + 1 2 2 4k+2 1 (4k + 2)π 3 3 = 1+ + cos → e − 1, 2 4k + 2 2 2 4k+3 1 (4k + 3)π 1 1 1+ + cos → − e, =− 2 4k + 3 2 2 1+ 1 4k + cos 2kπ → 3 2
4k

29

rezult˘ c˘ M = a a

1 3 3 3 1 − e, e − 1, e + 1 , lim inf xn = − e, lim sup xn = e + 1. 2 2 2 2 2

2.46 S˘ se determine multimea punctelor limit˘, limita inferioar˘ ¸i limita superioar˘ a ¸ a as a pentru ¸irurile date prin: s 1) xn = 1 1+ n
n·(−1)n

·

n nπ + cos , n ∈ N∗ . 2n + 1 2

n (n + 1) nπ 2 2) xn = 5 − 3 (−1) + sin , n ∈ N. 2 3) xn = nπ 1 (−1)n ·n , n ∈ N∗ . + sin n 2 1 + (−1) n−1 · , n ∈ N. 2 n+1 n ∈ N.
n

4) xn =

n (n + 1) nπ 2 5) xn = (−1) − cos , 3

2.2

Principiul contractiei ¸

a a a a a s a 2.47 S˘ se arate c˘ ecuatia x3 + 4x − 1 = 0 are o singur˘ r˘d˘cin˘ real˘ ¸i s˘ se a a ¸ determine aproximatiile pˆn˘ la ordinul trei ale r˘d˘cinii. ¸ a a a a R: Se constat˘ imediat c˘ ecuatia are o r˘d˘cin˘ pe intervalul [0, 1]. Scriind ecuatia a a ¸ a a a ¸ 1 , problema revine la a ar˘ta c˘ aplicatia ϕ : [0, 1] → R, a a ¸ sub forma echivalent˘ x = 2 a x +4 1 ϕ(x) = 2 , este o contractie pe [0, 1]. Dar ¸ x +4 d(ϕ(x), ϕ(y)) = |ϕ(x) − ϕ(y)| = (x2 |x + y| 1 · d(x, y) ≤ d(x, y). 2 + 4) + 4) (y 8

30

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Intr-adev˘r, din |x| ≤ a

x2 + 4 1 2 , deducem |x + y| ≤ |x| + |y| ≤ x + 4 (y 2 + 4). Deci ϕ 4 4 1 este o contractie pe [0, 1], cu q = . Sirul aproximatiilor succesive: ¸ ¸ ¸ 8 x0 = 0, xn+1 = 1 , n = 0, 1, 2, . . . x2 + 4 n

ne d˘ x1 = 0, 25, x2 = 0, 2461538, x3 = 0, 2462695 etc. a 2.48 S˘ se arate c˘ ecuatia x3 + 12x − 1 = 0 are o singur˘ r˘d˘cin˘ real˘ ¸i s˘ se a a ¸ a a a a a s a calculeze aceast˘ r˘d˘cin˘ cu o eroare mai mic˘ de 0, 0001. a a a a a a a ¸ a a a ın ¸ R: Se constat˘ imediat c˘ ecuatia are o r˘d˘cin˘ pe intervalul [0, 1]. Ca ˆ exercitiul 1 precedent, se arat˘ c˘ aplicatia ϕ : [0, 1] → R, ϕ(x) = 2 a a ¸ , este o contractie pe [0, 1], ¸ x + 12 2 cu q = . Sirul aproximatiilor succesive este: ¸ ¸ 169 x0 = 0, xn+1 = Estimarea erorii metodei este dat˘ de a |xn − ξ| < ˆ care δ = |x1 − x0 |. In cazul nostru ın |xn − ξ| < 1 169 12 167 2 169 δ q n , ∀n ∈ N, 1−q
n

1 , n = 0, 1, 2, . . . x2 + 12 n

< 10−4 .

1 Se constat˘ c˘ este suficient s˘ lu˘m n = 2. Avem: x0 = 0, x1 = a a a a = 0, 08 3333, 12 144 x2 = = 0, 083285135. 1729 a a ¸ 2.49 S˘ se arate c˘ ecuatia sin x − 10x + 1 = 0 are o singur˘ r˘d˘cin˘ real˘ ¸i s˘ se a a a a a s a calculeze aceast˘ r˘d˘cin˘ cu o eroare mai mic˘ de 0, 001. a a a a a a a ¸ a a a R: Se constat˘ imediat c˘ ecuatia are o r˘d˘cin˘ pe intervalul [0, 1]. Se constat˘ c˘ a a 1 1 aplicatia ϕ : [0, 1] → R, ϕ(x) = ¸ (1 + sin x), este o contractie pe [0, 1], cu q = ¸ . 10 10 Sirul aproximatiilor succesive este: ¸ ¸ x0 = 0, xn+1 = Estimarea erorii |xn − ξ| < 1 (1 + sin xn ) , n = 0, 1, 2, . . . 10 1 9 10 10 1 10
n

< 10−3 .

1 1 Este suficient s˘ lu˘m n = 2. Avem: x0 = 0, x1 = a a = 0, 1, x2 = (1 + sin 0, 1) = 10 10 0, 10998.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

31

a a a a a s a a a ¸ 2.50 S˘ se arate c˘ ecuatia x5 + x3 − 1, 16 = 0 are o singur˘ r˘d˘cin˘ real˘ ¸i s˘ se calculeze aceast˘ r˘d˘cin˘ cu o eroare mai mic˘ de 0, 001. a a a a a ¸ a 2.51 Fie f : [a, b] → [−c, c] o functie derivabil˘ pe [a, b] ¸i a.ˆ 0 < m ≤ f (x) ≤ M , s ı. ¸ a ındeplineasc˘ num˘rul p ∈ (m, M ) pentru ca functia a a ∀x ∈ [a, b]. Ce conditie trebuie s˘ ˆ ¸ 1 ϕ(x) = x − f (x), x ∈ [a, b], s˘ fie o contractie pe [a, b] ¸i deci ecuatia ϕ(x) = 0 s˘ aib˘ a ¸ s ¸ a a p o singur˘ solutie pe [a, b]? a ¸ s R: Avem: d(ϕ(x), ϕ(y)) = |ϕ(x) − ϕ(y)| = |ϕ (ξ)| · |x − y| = |ϕ (ξ)| · d(x, y) ¸i pentru 1 ca ϕ s˘ fie contractie este necesar s˘ existe q < 1 a.ˆ |ϕ (ξ)| < q. Ins˘ ϕ (ξ) = 1 − f (x) a ¸ a ı. a p m M ≤ ϕ (ξ) ≤ 1 − < 1 (c˘ci p ∈ (m, M )). Este a ¸i din 0 < m ≤ f (x) ≤ M rezult˘ 1 − s a p p M M M deci necesar ca −1 < 1 − , adic˘ p > a . In concluzie, dac˘ p ∈ (max m, a , M ), p 2 2 ϕ este o contractie pe [a, b]. ¸ a Putem generaliza exercitiul precedent, presupunˆnd p = p(x). Astfel, dac˘ alegem ¸ a p(x) = x − x0 , x ∈ [a, b], f (x) − f (x0 )

se obtine medoda coardei, iar dac˘ alegem p(x) = f (x) se ajunge la metoda lui Newton. ¸ a 2.52 Ce conditie trebuie s˘ ˆ ¸ a ındeplineasc˘ functia f : [a, b] → R, de dou˘ ori derivabil˘ a ¸ a a f (x) s˘ fie o contractie pe [a, b]? a ¸ pe [a, b] pentru ca functia ϕ(x) = x − ¸ f (x) R: Deoarece d(ϕ(x), ϕ(y)) = |ϕ(x) − ϕ(y)| = |ϕ (ξ)| · d(x, y), conditia |ϕ (ξ)| ≤ q < 1 ¸ conduce la: |f (x) · f (x)| ≤ q · f 2 (x), 0 < q < 1. √ a s 2.53 S˘ se calculeze aproximativ p a, a > 0 ¸i p = 2, 3, . . . R: Lu˘m f (x) = xp − a. Atunci ϕ(x) = x − a 1 f (x) (p − 1) x + ax1−p . Cum = f (x) p

ϕ (x) =

p−1 p−1 (1 − ax−p ) < , pentru x > 0, rezult˘ c˘ ϕ este o contractie ¸i deci a a ¸ s p p putem lua √ 1 p a ≈ xn+1 = (p − 1) xn + ax1−p . n p

2.3

Siruri ˆ Rp ¸ ın
−2n √ √ √ 1 2n , 1+ , n n+1− n−1 3n − 1 n   1 2 √ n +2 n 2 2) xn =  2 , n , en  . n +1

a a s 2.54 S˘ se calculeze limitele urm˘toarelor ¸iruri din R3 : 1) xn = .

32

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.55 In R4 se consider˘ ¸irul (xn ) definit prin relatia de recurent˘: as ¸ ¸a 6xn+3 = 11xn+2 − 6xn+1 + xn , ∀n ∈ N, cu x0 = (0, 0, 0, 0), x1 = (1, 9, 3, 6), x2 = (1, 9, 7, 8). S˘ se determine xn ¸i s˘ se calculeze s a a limita ¸irului. s a R: Se caut˘ xn = λn a, cu a ∈ R4 . Se obtine penrtu λ ecuatia caracteristic˘ 6λ3 − ¸ ¸ a 1 1 1 1 2 a a 11λ + 6λ − 1 = 0, cu r˘d˘cinile: 1, , . Deci xn este de forma: xn = a + n b + n c. 2 3 2 3 1 9 27 Se obtine limita x = ¸ , , ,9 . 2 2 2

2.4

Serii de numere reale
1 1 1 1 + + ··· + + ··· = 1·2 2·3 n(n + 1) n(n + 1) n=1

2.56 S˘ se arate c˘ seria a a

este convergent˘ ¸i s = 1. as R: In adev˘r, a sn = 2.57 Seria 1+ 1 1 1 + + ··· + = 1·2 2·3 n(n + 1)
n

k=1

1 1 − k k+1

=1−

1 → 1. n+1

1 1 1 1 + + ··· + + ··· = 2 3 n n n=1

a a se nume¸te seria armonic˘, deoarece pentru n ≥ 2, an este media armonic˘ a termenilor s a a as vecini an−1 ¸i an+1 . S˘ se arate c˘ seria este divergent˘ ¸i are suma +∞. s ¸ R: Sirul (sn ) al sumelor partiale este strict cresc˘tor ¸i divergent, deoarece ¸ a s |s2n − sn | = 1 1 1 1 + + ··· + ≥ , n+1 n+2 2n 2

ceea ce arat˘ c˘ (sn ) nu este ¸ir fundamental. Deci lim sn = +∞. a a s 2.58 S˘ se arate c˘ seria a a 1 − 1 + 1 − 1 + · · · + (−1) este divergent˘. a R: Este o serie oscilant˘ deoarece ¸irul (sn ) al sumelor partiale este ¸irul oscilant: 1, a s ¸ s 0, 1, 0, . . ..
n−1

+ ··· =

∞ n=1

(−1)n−1

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 2.59 Seria 1 + q + q 2 + · · · + q n−1 + · · · =

33

∞ n=1

q n−1 , q ∈ R

s se nume¸te seria geometric˘ deoarece ¸irul (an ), an = q n−1 , este o progresie geometric˘ s a a a a cu ratia q. S˘ se studieze natura acestei serii dup˘ valorile lui q. ¸ R: Sirul sumelor partiale are termenul general ¸ ¸  n  1−q , dac˘ q = 1, a 2 n−1 sn = 1 + q + q + · · · + q = 1−q  n, dac˘ q = 1. a
n→∞

Obtinem ¸

lim sn =

 

s Pentru q ≤ 1 ¸irul (sn ) nu are limit˘. Astfel, seria geometric˘ cu ratia q este convergent˘ a a ¸ a 1 ¸i divergent˘ pentru |q| ≥ 1. s a pentru |q| < 1 ¸i are suma s 1−q 2.60 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor urm˘toare ¸i ˆ caz de convergent˘ s˘ se determine a a a s ın ¸a a sumele lor: ∞ √ √ √ 1) n + α + 1 − 2 n + α + n + α − 1 , α > 0.
n=1

1 , dac˘ |q| < 1, a 1−q  +∞, dac˘ q ≥ 1. a

2)

1 , α ∈ Z− . (α + n)(α + n + 1) n=1 1 . 15n2 − 8n − 3 n=1
∞ n=1 ∞

n , α > 1. 4) 3) αn n=1 5)
∞ ∞ n=1 n

ln

n+1 . 6) n

1 √ . n n

7)

n·2 . 8) (n + 2)! n=1

2n n. [5 + (−1)n ] n=1

√ √ R:√ Not˘m cu an = n + α − n + α − 1. Se observ˘ c˘ sn = an+1 − an . Se obtine 1) a a a ¸ √ suma α − α + 1. 2) Folosind identitatea: 1 1 1 = − , (α + k)(α + k + 1) α+k α+k+1 se obtine sn = ¸ 1 1 1 − . Seria este convergent˘ ¸i are suma as . α+1 α+n+1 α+1

34

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3) Pentru a evalua suma partial˘ de ordinul n plec˘m de la identitatea: ¸ a a x x2 1 xn+1 − xαn xn + 2 + ··· + n = n · . α α α α x−α

Derivˆnd ˆ raport cu x, avem: a ın 2x nxn−1 nxn+1 − α(n + 1)xn + αn+1 1 + 2 + ··· + = . 2 α α αn αn (x − α) De aici, pentru x = 1, obtinem ¸ sn = Seria este convergent˘ ¸i are suma as n − α(n + 1) + αn+1 αn (1 − α)
2

.

α . (1 − α)2 4) Termenul general al ¸irului sumelor partiale se descompune ˆ fractii simple astfel: s ¸ ın ¸ 16k 2 1 1 = − 8k − 3 4 1 4 1 1 − 4k − 3 4k + 1 1− .

Folosind aceast˘ identitate se obtine sn = a ¸ suma

1 . Seria este convergent˘ ¸i are as 4n + 1

1 . 4 5) Sirul sumelor partiale al acestei serii ¸ ¸
n

sn =
k=1

ln

k+1 = ln(n + 1) k

are limita ∞, deci seria este divergent˘. a 1 a 6) Deoarece lim √ = 1, seria este divergent˘. n→∞ n n 2n 7) Fie bn = . Atunci termenul general al seriei se scrie an = n · bn , iar (n + 2)! (n + 2)bn = 2bn−1 . Deci
n n

sn =
k=1 ∞

ak =
k=1

kbk = 2(b0 − bn ) = 1 − 2bn .

Dar bn → 0 deoarece seria gent˘ ¸i are suma 1. as 8) Se observ˘ c˘: a a 2n n = [5 + (−1)n ] n=1

2n este convergent˘. Rezult˘ c˘ seria este convera a a n=1 (n + 2)!

1 1 1 + 3 + 5 + ··· + 2 2 2

1 1 1 + 4 + 6 + ··· 2 3 3 3

=

19 . 24

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

35

a a a s a 2.61 S˘ se arate c˘ urm˘toarele serii sunt convergente ¸i s˘ se determine sumele lor: 1) (−1)n+1 . 2) 3n n=1

2n + (−1)n+1 . 3) 5n n=1

∞ n=1

4n2

1 . −1

1 1 5 R: 1) Serie geometric˘ cu ratia ¸i suma . 2) Serie geometric˘ cu suma . 3) Serie s a a ¸ 3 4 6 1 telescopic˘ cu suma . a 2 2.62 S˘ se calculeze sumele urm˘toarelor serii, ¸tiind c˘ termenii ¸irului (an ) formeaz˘ a a s a s a s ¸ o progresie aritmetic˘ cu a1 > 0 ¸i ratia r > 0: a 1) 1 . 2) a a n=1 n n+1
∞ ∞ n=1

1 an an+1 an+2

. 3)

an + an+1 . a2 a2 n n+1 n=1

R: 1) Pentru orice n ∈ N, avem: 1 1 = an an+1 r Se obtine o serie telescopic˘. ¸ a 2) ¸i 3) Analog, avem: s 1 1 = an an+1 an+2 2r 1 1 − an an+1 an+1 an+2 1 1 − 2 2 an an+1 . , 1 1 − an an+1 .

1 an + an+1 = 2 a2 an n+1 r 2.63 S˘ se arate c˘: a a 1)
∞ n=1

3n−1 sin3

1 x = (x − sin x) . 2) 3n 4

∞ n=1

2n tg 2n x = 2 ctg 2x −

1 . x

x R: 1) Multiplic˘m identitatea sin 3θ = 3 sin θ − 4 sin3 θ cu 3n−1 ¸i lu˘m θ = n . a s a 3 Obtinem: ¸ x 1 n x x 3n−1 sin3 n = 3 sin n − 3n−1 sin n−1 . 3 4 3 3 Punem an = x 3n−1 s sin n−1 . Atunci sn = an+1 − a1 ¸i 4 3
n→∞

lim sn =

1 (x − sin x) . 4

s a 2) Multiplic˘m identitatea tg θ = ctg θ − 2 ctg 2θ cu 2n ¸i lu˘m θ = 2n x. Obtinem: a ¸ 2n tg 2n x = 2n ctg 2n x − 2n+1 ctg 2n+1 x.

36

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.64 S˘ se calculeze suma seriei a
∞ n=1

arctg

1 . n2 + n + 1

R: Din x−y 1 arctg x − arctg y = arctg ¸i 2 s = 1 + xy n +n+1 1 1 − n n+1 , 1 1 1+ · n n+1

rezult˘ c˘ an = arctg a a 2.65 S˘ se arate c˘: a a

1 1 1 π − arctg ¸i deci sn = arctg 1 − arctg s → . n n+1 n+1 4 1 = 1. np p=2 n=2
∞ ∞

1 1 1 + p + ··· + p + ··· 2p 3 n este convergent˘ pentru orice p ≥ 2, deci a 1 1 = . p n np p=2 n=2 n=2 p=2 Dar 1 1 = 2 p n n p=2 ¸i s
∞ n=2 ∞ ∞ ∞ ∞ ∞

R: Seria

1 1 1− n

=

1 1 1 = − n(n − 1) n−1 n 1 = 1. n

1 1 − n−1 n

= 1 − lim

n→∞

2.66 S˘ se arate c˘ urm˘toarele serii sunt divergente: a a a 1)
∞ n=1 ∞

√ n 2. 2)

n . 3) n+1 n=1
∞ n=1

2n + 3n . 2n+1 + 3n+1 n=1 1 √ . 2n + 1 − 2n − 1

4)

1 √ √ . 5) n+1− n n=1

a 2.67 S˘ se studieze natura seriei: an−1 , a, b ∈ R∗ . + (1 + an−1 b)(1 + an b) n=1

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Deoarece termenul general al seriei se poate scrie, pentru a = 1: an = adic˘ a an = Deci 1 b(1 − a) 1 1 − 1 + an b 1 + an−1 b ¸i sn = s 1 b(1 − a) 1 1 − 1 + an b 1 + b . 1 1 an−1 − an (1 + an−1 b) − (1 + an b) = , n−1 b)(1 + an b) 1 − a (1 + a b(1 − a) (1 + an−1 b)(1 + an b)

37

2.5

Serii cu termeni pozitivi

 1    b(a − 1)(b + 1) , a ∈ (1, ∞), ∞  an−1 ∞, a = 1, = n−1 b)(1 + an b)  (1 + a  1 n=1   , a ∈ (0, 1). (1 − a)(1 + b) an este convergent˘ a

2.68 Fie (an ) un ¸ir de numere pozitive. S˘ se arate c˘ seria s a a an d.d. seria este convergent˘. a 1 + an R: Deoarece

an an an este convergent˘ atunci ¸i seria ≤ an , dac˘ seria a a s 1 + an 1 + an este convergent˘. a an an este convergent˘, atunci a → 0, deci an → 0. Deci pentru Dac˘ seria a 1 + an 1 + an an 1 . Deci seria an este convergent˘. a n suficient de mare, 0 ≤ an ≤ 1. Atunci an ≤ 2 1 + an 2.69 Seria 1 a , α ∈ R, numit˘ seria lui Riemann sau seria armonic˘ generalizat˘ a a nα n=1

este: - convergent˘ pentru α > 1; a - divergent˘ pentru α ≤ 1. a

a s R: Intr-adev˘r, dac˘ α ≤ 0, seria este divergent˘ deoarece ¸irul termenilor ei nu a a cunverge la zero. 1 Dac˘ α > 0, ¸rul cu termenul general an = α este descresc˘tor ¸i deci seria lui a s a s n Riemann are aceea¸i natur˘ cu seria s a 1 2 · n α = (2 ) n=1 n=1
n ∞ ∞

1 2α−1

n

,

a a a care este o serie geometric˘ cu ratia q = 21−α > 0, convergent˘ dac˘ q = 21−α < 1, adic˘ a ¸ a α > 1, ¸i divergent˘ dac˘ q = 21−α ≥ 1, adic˘ α ≤ 1. s a a a a 2.70 S˘ se arate c˘ seria cu termenul general an = n+1 2n − 1
n

este convergent˘. a

38 R: Avem:

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

n→∞

lim

√ n

an = lim

n

n→∞

n+1 2n − 1

n

= lim

n→∞

1 n+1 = < 1. 2n − 1 2

2.71 S˘ se arate c˘ seria a a a R: Intr-adev˘r:

1 este convergent˘. a n! n=0

n! 1 1 an+1 = = ≤ < 1, n ≥ 1. an (n + 1)! n+1 2 Suma acestei serii este e = 2, 7182818 . . . 2n este convergent˘ ¸i ¸a se precizeze num˘rul de a s s a n=0 (n + 1)! termeni necesar pentru a obtine suma seriei cu o eroare mai mic˘ de 0, 001. ¸ a 2.72 S˘ se arate c˘ seria a a

R: Aplic˘m criteriul raportului cu limit˘ a a
n→∞

lim

an+1 2 = lim = 0 < 1, n→∞ n + 2 an

an+1 2 1 deci seria este convergent˘. Deoarece a = ≤ , pentru n ≥ 4, restul de ordinul an n+2 3 n rn = s − s n = pentru n ≥ 9. a a 2.73 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: 1 1 1 √ + √ + ··· + √ + ··· 3 n ln 2 ln 3 ln n √ √ 1 1 R: Deoarece n ln n < n n, pentru n ≥ 2, avem c˘ √ a n > √ . Dar seria n n ln n este divergent˘. a 2.74 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a √ ∞ ∞ 7n 1 √ . 3) 1) . 2) n2 + 3n + 5 nnn n=1 n=1
∞ ∞ k=n+1

ak ≤ an

1 1 + + ··· 3 32

=

1 1 2n · an = · < 10−3 , 2 2 (n + 1)!

1 √ n n

1 , a > −1. an + n n=1

R: 1) Seria este convergent˘. 2) Se aplic˘ criteriul comparatiei cu limit˘. Se compar˘ a a ¸ a a 1 1 . Deoarece lim √ = 1, seria este divergent˘. 3) Pentru a > 1, cum a cu seria n n n 1 1 < n , seria este convergent˘. Pentru a = 1 seria dat˘ este seria armonic˘. a a a an + n a Pentru |a| < 1 se aplic˘ criteriul comparatiei cu limit˘. Se compar˘ cu seria armonic˘. a ¸ a a a n Deoarece lim n = 1, seria este divergent˘. a a +n

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a 2.75 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: 1) 1 . 2) n (1 + a + +a2 · · · + an ) n=1
∞ ∞ n=1

39

an √ , a > 0. n n!

a a R: 1) Pentru a ≥ 1, 1 + a + +a2 · · · + an ≥ n + 1 > n. Rezult˘ c˘ 1 1 < 2 2 · · · + an ) n (1 + a + +a n ¸i deci seria este convergent˘. s a Pentru 0 < a < 1 se aplic˘ criteriul comparatiei cu limit˘. Se compar˘ cu seria a ¸ a a armonic˘. Deoarece a
n→∞

lim

1−a 1 = lim = 1 − a, n→∞ 1 − an+1 1 + a + +a2 · · · + an

seria dat˘ este divergent˘. a a √ an n 2) Deoarece n! ≥ 1, avem c˘ √ ≤ an . De aici, pentru a < 1, deducem c˘ seria a n a n! este convergent˘. a √ √ an an an n ¸ a n Din n! ≤ n nn = n, obtinem c˘ √ ≥ . Dar, pentru a ≥ 1, seria este n n n! divergent˘. Rezult˘ c˘ seria dat˘ este divergent˘. a a a a a 2.76 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) 1 . 2) n · 2n n=1
∞ ∞ n=1

arctgn

1 . 3) n

∞ n=1

n 1 1+ n
n2

.

R: Se aplic˘ criteriul r˘d˘cinii cu limit˘. Seriile sunt convergente. a a a a a a 2.77 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: 1)
∞ n=1

a

n2 + n + 1 n2

n

. 2)

∞ n=1

an 1 +

1 n

n

.

R: Se aplic˘ criteriul r˘d˘cinii cu limit˘. Pentru a < 1 seriile sunt convergente, pentru a a a a s a > 1, seriile sunt divergente. Pentru a = 1, ¸irurile termenilor au limita e, deci seriile sunt divergente. 2.78 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: a a
∞ n=1

a

n

n+1 n

n2

, a > 0.

40

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 R: Se aplic˘ criteriul r˘d˘cinii cu limit˘. Pentru a < seria este convergent˘, pentru a a a a a e 1 1 a > , seria este divergent˘. Pentru a = , seria devine: a e e 1 en n=1 Din e < 1+ 1 n
n+1 ∞

n+1 n

n2

.

, obtinem: ¸ 1 en n+1 n
n2

>

1 1 1+ n 1 1+ 1 n

n,

de unde 1 lim n n→∞ e n+1 n

n2

≥ lim

n→∞

n

=

1 > 0. e

Rezult˘ c˘ seria dat˘ este divergent˘. a a a a a a 2.79 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: 1) n2 . 2) 2n n=1
∞ ∞ ∞ n=1 ∞ n=1

n2 arcsin

π . 2n

3)

n! . 4) nn n=1

n tg

π . 2n+1

R: Se aplic˘ criteriul raportului cu limit˘. Seriile sunt convergente. a a 2.80 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) 2 · 7 · 12 · · · · · (5n − 3) . 2) 5 · 9 · 13 · · · · · (4n + 1) n=1

1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) . 2 · 5 · 8 · · · · · (3n − 1) n=1

R: Se aplic˘ criteriul raportului cu limit˘. 1) Serie divergent˘. 2) Serie convergent˘. a a a a 2.81 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) an √ . 2) n! n=1
∞ ∞ n=1

aln n , a > 0.

R: 1) Se aplic˘ criteriul raportului cu limit˘. Seria este convergent˘. 2) Criteriul a a a raportului d˘ dubiu. Aplic˘m criteriul lui Raabe-Duhamel. Se obtine λ = − ln a. Seria a a ¸ 1 1 1 s a ¸ este convergent˘ pentru a < ¸i divergent˘ pentru a > . Pentru a = se obtine seria a e e e armonic˘, deci divergent˘. a a

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

41

a 2.82 S˘ se studieze natura seriei cu termenul general an definit astfel: a1 ∈ (0, 1), an+1 = 2an − 1, pentru n ≥ 1. a s R: Fie f : R → R, definit˘ prin f (x) = 2x − x − 1. Deoarece f (x) = 2x · ln 2 − 1 ¸i f (x) = 0 pentru x0 = − ln(ln 2), avem tabloul de variatie: ¸ x f (x) f (x) 0 − 0 − − ln(ln 2) 0 m + 1 + 0

Deci f (x) < 0 pentru orice x ∈ (0, 1), de unde 2x < x + 1, ∀x ∈ (0, 1). Ar˘t˘m, prin inductie, c˘ an ∈ (0, 1). Avem c˘ a1 ∈ (0, 1). Presupunem c˘ an ∈ aa ¸ a a a (0, 1). Dar an+1 = 2an − 1 > 20 − 1 = 0 ¸i an+1 = 2an − 1 < 21 − 1 = 1. Apoi: s s a s a an+1 − an = 2an − an − 1 < 0, deci este un ¸ir descresc˘tor ¸i m˘rginit. Fie = lim an .
n→∞

Rezult˘ c˘ 2 − − 1 = 0, cu r˘d˘cinile 0 ¸i 1. Deoarece (an ) este descresc˘tor, urmeaz˘ a a a a s a a c˘ = 0. Putem deci scrie: a 2an − 1 2x − 1 an+1 = lim = lim = ln 2 < 1 n→∞ an n→∞ x→0 an x lim

¸i conform criteriului raportului seria este convergent˘. s a a a 2.83 S˘ se stabileasc˘ natura seriei:
∞ n=1

(2n + 1) ·

α(α − 1) · · · (α − n + 1) (α + 1)(α + 2) · · · (α + n + 1)

2

, α ∈ R \ Z− .

R: Criteriul raportului d˘ dubiu. Aplic˘m criteriul lui Raabe-Duhamel. Deoarece a a 1 1 λ = 4a + 3, dac˘ α > − seria este convergent˘, dac˘ α < − seria este divergent˘, a a a a 2 2 1 dac˘ α = − seria devine: a 2 ∞ 1 4· 2n + 1 n=1 care este divergent˘. a a a 2.84 S˘ se stabileasc˘ natura seriei:
∞ n=1

32 · 72 · 112 · · · · · (4n − 1)

12 · 52 · 92 · · · · · (4n − 3)

2 2.

R: Criteriul raportului ¸i criteriul lui Raabe-Duhamel dau dubiu. Aplic˘m criteriul s a lui Bertrand:
n→∞

lim

n

ln n an − 1 − 1 · ln n = − lim = 0 < 1, n→∞ 16n2 + 8n + 1 an+1

deci seria este divergent˘. a

42

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.85 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1) (2n)! . 2) n · (n!)2 4 n=1
∞ n=1 2 ∞

2 · 4 · 6 · · · · · (2n) 1 · . 1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) n + 2 n=1
∞ n=1

3)

lg

(n + 1) . 4) n (n + 2)

αn + β γn + δ

n

, α, β, γ, δ > 0.

1 . 6) 5) n · ln n n=2 2.86 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1)

1 . n (ln n) ln (ln n) n=1

n! · np , p, q ∈ N. (q + 1) (q + 2) · · · (q + n) n=1 n! , α > 0. α (α + 1) · · · (α + n − 1) n=1 3)
∞ ∞

2)

cos (αn) · ln n √ , α ∈ R. n n=1

4)

(α + 1) (2α + 1) · · · (nα + 1) , α, β > 0. (β + 1) (2β + 1) · · · (nβ + 1) n=1

2.87 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: a a 1 a(a + 1) · · · (a + n − 1)b(b + 1) · · · (b + n − 1) · , n! c(c + 1) · · · (c + n − 1) n=1 a cu a, b ∈ R, c ∈ R \ Z, numit˘ seria hipergeometric˘. a R: Incepˆnd de la un rang N care depinde de a, b ¸i c, termenii seriei au acela¸i semn a s s ¸i deci putem presupune c˘ seria este cu termeni pozitivi. Avem: s a an 1 + c − a − b θn =1+ + 2, an+1 n n cu θn = [c − ab − (a + b) (1 + c − a − b)] n3 − ab (1 + c − a − b) n2 . n(n + a)(n + b)

Sirul (θn ) este convergent, deci m˘rginit. Conform criteriului lui Gauss, pentru c > a + b ¸ a seria este convergent˘, iar pentru c ≤ a + b seria este divergent˘. a a 2.88 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: a a α (α + 1) · · · (α + n − 1) n · x , α, β, x > 0. β (β + 1) · · · (β + n − 1) n=1

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

43

a a R: Se aplic˘ criteriul raportului cu limit˘. Pentru x ∈ (0, 1) seria este convergent˘, a a pentru x ∈ (1, ∞) seria este divergent˘. Pentru x = 1 seria este convergent˘ dac˘ a a b > a + 1 ¸i divergent˘ dac˘ b ≤ a + 1. s a a 2.89 S˘ se stabileasc˘ natura seriei: a a n! · bn , (b + a1 ) (2b + a2 ) · · · (nb + an ) n=1 unde b > 0, iar (an ) este un ¸ir de numere reale pozitive, convergent c˘tre a cu a = b. s a

2.6

Serii cu termeni oarecare
a a2 este o serie convergent˘, atunci seria n |an | 1 ≤ n 2 1 . Deoarece n2 an este absolut n
2 s an ¸i

2.90 S˘ se arate c˘ dac˘ a a a convergent˘. a R: Din |an | − 1 n
2

a ≥ 0 deducem c˘

a2 + n

1 n2

sunt convergente, conform primului criteriu de comparatie rezult˘ c˘ seria ¸ a a convergent˘. a 2.91 S˘ se arate c˘ seria a a sin nx este convergent˘ pentru α > 0. a nα 1 R: Pentru α > 0, ¸irul αn = α este monoton descresc˘tor la zero, iar s a n
n

|an | este n

(n + 1)x nx , x sin 2 sin 2 sin k=1 2 pentru x = 2kπ, cu k num˘r ˆ a ıntreg. De unde, sn = sin kx = 1 |sn | ≤ adic˘ (sn ) este m˘rginit. a a 2.92 S˘ se studieze natura seriei a 2nπ cos 3 , x ∈ R. √ x2 + n n=1

x , | sin | 2

1

1 R: Pentru ∀x ∈ R, ¸irul αn = √ s este monoton descresc˘tor la zero, iar a 2+n x
n

sn =
k=1

cos

2nπ 1 (n + 1)π nπ = , π sin 3 cos 3 3 sin 3

2 a a cu |sn | ≤ √ , deci m˘rginit. Seria este convergent˘. 3

44

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2.93 S˘ se arate c˘ seria armonic˘ alternat˘ a a a a 1− 1 1 1 1 1 + − + ··· + − + ··· 2 3 4 2n − 1 2n

este convergent˘ ¸i s˘ se determine suma sa. as a 1 R: Sirul ( ) este monoton descresc˘tor la zero. Dup˘ criteriul lui Leibniz seria este a a ¸ n convergent˘. Pentru calculul sumei folosim identitatea lui Catalan-Botez: a 1− 1 1 1 1 1 1 1 1 − = + + ··· + , + − + ··· + 2 3 4 2n − 1 2n n+1 n+2 2n = a2n − an . Rezult˘ a

1 1 1 an care, dac˘ not˘m an = 1 + + + · · · + , revine la: a2n − 2 a a 2 3 n 2 c˘: a  
n→∞

lim sn =

1  n

1

1 1+ n

+

1

2 1+ n

+ ··· +

 n= 1+ n

1

1

0

dx = ln 2. 1+x

a a a a a 2.94 S˘ se arate c˘ seria armonic˘ generalizat˘ (sau seria lui Riemann) alternat˘

(−1)n+1

n=1

1 nα

ˆ care 0 < α ≤ 1 este simplu convergent˘. ın a 1 R: Sirul ( α ) cu α > 0 este monoton descresc˘tor la zero. Dup˘ criteriul lui Leibniz ¸ a a n a seria este convergent˘. Pentru α > 1 seria este absolut convergent˘. In concluzie, pentru a 0 < α ≤ 1 seria lui Riemann alternat˘ este simplu convergent˘. a a 2.95 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1)
∞ ∞

(−1)n−1 sin

n=1

1 . 2) n

(−1)n−1 arctg

n=1

1 . n

R: Serii alternate convergente. 2.96 S˘ se stabileasc˘ natura seriilor: a a 1)
∞ n=1

sin π

n2 + 1 . 2)

cos nα , α ∈ R. n2 n=1

√ √ s a R: 1) an = sin π n2 + 1 − n + nπ = (−1)n sin π n2 + 1 − n ¸i se aplic˘ criteriul lui Leibniz. |cos nα| 1 2) Deoarece < 2 , seria este absolut convergent˘. a n2 n

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a 2.97 S˘ se stabileasc˘ natura seriei:
∞ n=1

45

1+

1 1 + ··· + 2 n

·

sin nθ . n

2.98 S˘ se studieze convergenta absolut˘ ¸i semiconvergenta seriei: a ¸ as ¸
∞ n=1

(−1)n+1

2n sin2n x . n+1

R: Pentru studiul absolutei convergente folosim criteriul r˘d˘cinii. Avem: ¸ a a lim
n

n→∞

2 sin2 x |an | = lim √ = 2 sin2 x. n→∞ n n + 1

Pentru 2 sin2 x < 1 seria este absolut convergent˘ ¸i deci convergent˘. Pentru 2 sin2 x = 1 as a obtinem seria armonic˘ alternat˘ care este simplu convergent˘. Pentru 2 sin2 x > 1, ¸ a a a termenul general al seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent˘. a a ın 2.99 S˘ se efectueze produsul ˆ sens Cauchy al seriilor absolut convergente 1 ¸i s n! n=0 ¸i s˘ se deduc˘ de aici suma ultimei serii. s a a R: Seria produs
∞ n=0 ∞ ∞

(−1)n

n=0

1 n!

cn are termenul general cn = a0 bn + a1 bn−1 + · · · + an−1 b1 + an b0 ,

adic˘ c0 = 1, iar, pentru n ≥ 1: a cn = 1· = (−1)n + n! (−1)n 1− n! 1 (−1)n−1 1 1 1 (−1)n−2 1 + · + ··· − · + · ·1= 1! (n − 1)! 2! (n − 2)! (n − 1)! 1! n! n (n − 1) (−1)n n n n + + · · · + (−1)n−1 + (−1)n = (1 − 1) = 0. 1! 2! 1! n! 1 = e, dup˘ teorema lui Mertens, a n=0 n!

Deci seria produl are suma egal˘ cu 1. Cum a rezult˘ c˘ a a
∞ n=0

(−1)n

1 1 = . n! e

2.100 S˘ se efectueze produsul ˆ sens Cauchy al seriilor a ın 1−
∞ n=1

3 2

n

¸i 1 + s

∞ n=1

3 2

n−1

2n +

1 2n+1

.

46

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Ambele serii sunt divergente deoarece ternenii lor generali nu tind la zero. Seria

produs

cn are termenul general 3 2
n−1

n=0

cn

= 1· = 3 2

2n +

1 2n+1

3 · 2

3 2

n−2

2n−1 + 1

1 2n

− ··· − −

3 2

n

·1= 3 4
n

n−1

2n − 2n−1 + · · · + 2 +

2n+1

1 1 + ··· + 2 2n 2

3 = 2

.

3 Se observ˘ c˘ seria produs este convergent˘, fiind seria geometric˘ cu ratia q = < 1. a a a a ¸ 4 Rezult˘ de aici c˘ ipotezele teoremei lui Mertens sunt suficiente dar nu ¸i necesare. a a s

Capitolul 3

Limite de functii ¸
3.1 Limita unei functii reale de o variabil˘ real˘ ¸ a a
(x + 1) 1) lim . 2) lim x→∞ x→∞ x2 + 1 3) lim
2

3.1 S˘ se calculeze: a √ 3 x2 + 1 . x+1
3

(x + h) − x3 x2 − 7x + 10 . 4) lim . 2 − 25 x→5 h→0 x h √ √ 3− 5+x 1+x−1 √ . 6) lim 5) lim √ . x→4 1 − x→0 3 1 + x − 1 5−x 1) lim
x→0

a 3.2 S˘ se calculeze:

sin 5x cos x − cos a . 2) lim . x→a sin 2x x−a tg πx . 4) lim x→∞ x+2 x−1 x+1
x

3) lim

x→−2

.

1 1 5) lim (1 + sin x) x . 6) lim (cos x) x .
x→0 x→0

a 3.3 S˘ se arate c˘ functia f : R\ {0} → R, definit˘ prin a a ¸ f (x) = nu tinde c˘tre infinit cˆnd x → 0. a a 1 → 0, f (xn ) = 0 ¸i deci tinde la 0. s R: Pentru ¸irul xn = π s + nπ 2 a 3.4 S˘ se arate c˘ functia f : R → R, definit˘ prin f (x) = sin x, nu are limit˘ pentru a a ¸ a x → ∞. 47 1 1 cos x x

48

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3.5 S˘ se determine α ∈ R a.ˆ functia f : (0, 2] → R, definit˘ prin a ı. ¸ a f (x) = α2 − 2αx ln (ex) + x2 , x ∈ (0, 1), x x ∈ [1, 2], α+ , e

s˘ aib˘ limit˘ ˆ punctul x = 1. a a a ın a a 3.6 S˘ se arate c˘: 1) lim
x→∞

ln x xk = 0. 2) lim = 0, k ∈ N∗ . x→∞ xk ex

3.7 S˘ se cerceteze dac˘ functia f : R → R, definit˘ prin f (x) = [x], are limit˘ ˆ a a ¸ a a ın punctul x = 2. 3.8 S˘ se calculeze: a 1) lim x2 − 2x + 3 x2 − 3x + 2
x+1

x→∞

3 ln (1 + arcsin 2x) x2 . 3) lim . 2) lim 1 + 2 sin x . x→0 x→0 sin 3x
2

√ √ esin 2x − esin x x2 − 2x + 6 − x2 + 2x − 6 4) lim . 5) lim . x→0 sin 2x − sin x x→3 x2 − 4x + 3 √ √ √ √ 3 x3 − 5x + 3 − x2 + 3x − 9 x + 4 − 3 x + 22 √ 6) lim . 7) lim . 4 x→2 x→5 x2 + x − 6 x + 11 − 2 √ √ 3 1 + x2 − 4 1 − 2x arcsin x − arctg x 8) lim . 9) lim . 2 x→0 x→0 x+x x3 10) lim
x

arcsin x − 1− x2

π 2

2

1

. 11) lim

x→0

1 x+1 − ctg2 x . 12) lim x − x2 ln 2 x→∞ x x

.

13) lim

x→0

1 − cos x ·

√ √ 1 cos 2x · 3 cos 3x x. . 14) lim [1 + ln (1 + x) + · · · + ln (1 + nx)] x→0 x2 1 α pα1 x + pα2 x + · · · + pnn x x 1 2 , pi > 0, αi ∈ R. 15) lim x→0 n asin x + btg x 2 1 x

16) lim

x→0

, cu a, b > 0.

2 1 7 112 1 1 R: 1) e. 2) e6 . 3) . 4) 1. 5) − . 6) − . 7) . 8) . 9) . 10) 1. 3 3 30 27 2 2 n(n+1) 2 1 1 11) . 12) Se ia x = , y → 0, limita este . 13) 3. 14) e 2 . 3 y 2 √ α α 15) n p1 1 · p2 2 · · · · · pαn . 16) ab. n

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a ı. 3.9 S˘ se determine parametrul real α a.ˆ
x→∞

49

lim

x2 + x + 1 +

3

x3 + x2 + x + 1 − ax , 5 . 6

s˘ fie finit˘ ¸i nenul˘. a as a R: Adun˘m ¸i sc˘dem x. Se obtine a = 2 ¸i limita egal˘ cu a s a ¸ s a 3.10 S˘ se determine a, b, c ∈ R a.ˆ a ı.
x→∞

lim

5x4 + 7x3 − 8x2 − 4x − ax2 − bx − c = 0.

R: a =

√ 7 209 5, b = √ , c = − √ . 2 5 40 5

a 3.11 S˘ se calculeze: 1) lim cos (xex ) − cos (xe−x ) 1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx . 2) lim , n ∈ N∗ . x→0 x→0 x3 x2 

α+β β−α R: 1) Se ¸ine seama c˘ cos α − cos β = 2 sin t a sin ¸i se obtine limita 2. 2) s ¸ 2 2 Not˘m a 1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx . an = lim x→0 x2 1 n2 n (n + 1) (2n + 1) Avem c˘ a1 = ¸i an = an−1 + a s . Se obtine an = ¸ . 3) Functia se ¸ 2 2 12 mai scrie sin xn − sinn x sin xn − xn xn − sinn x = + . xn+2 xn+2 xn+2 n Se obtine limita . 4) Functia se mai scrie ¸ ¸ 6 tg xn − lnn (1 + x) tg xn − xn xn − lnn (1 + x) = + . n+1 n+1 x x xn+1 Se obtine limita ¸ n 1 . 5) √ . 2 e  1  √ 1 √ 3 cos x − cos x · 3 sin x . 2) lim x2 e x − e x + 1  . x→∞ ln (tg x − cos 2x)

1 1 x  (1 + x) x  sin xn − sinn x tg xn − lnn (1 + x)  . , n ≥ 2. 4) lim . 5) lim  3) lim  n+2 n+1 x→0 x→0 x→0  x x e

3.12 S˘ se calculeze: a 1) lim π x→ 4 sin x ·

50 R: 1) √ 3

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2 . 2) Putem scrie 6 1  1 x2 e x − e x + 1  =  1 1 x2 e x (x + 1) − 1 . · ex + 1 · 1 x (x + 1) x (x + 1)

3.2

Limita unei functii de o variabil˘ vectorial˘ ¸ a a

3.13 S˘ se g˘seasc˘ ¸i s˘ se reprezinte grafic multimile de definitie ale urm˘toarelor a a a s a ¸ ¸ a functii de dou˘ variabile: ¸ a 1) f (x, y) = 1 − x2 − y 2 . 2) f (x, y) = 1 + − (x − y) .
2

3) f (x, y) = ln (x + y) . 4) f (x, y) = x + arccos y. 5) f (x, y) = 1 − x2 + y 1 − y 2 . 6) f (x, y) = arcsin . x

7) f (x, y) = 9) f (x, y) = arctg 11) f (x, y) =

y sin x. 8) f (x, y) = ln x2 + y . x−y . 10) f (x, y) = 1 + x2 + y 2 1 y− √ . x

1 1 + . 12) f (x, y) = x−y y √

sin (x2 + y 2 ).

3.14 S˘ se g˘seasc˘ multimile de definitie ale urm˘toarelor functii de trei variabile: a a a ¸ ¸ a ¸ 1) f (x, y, z) = √ x+ √ y+ z. 2) f (x, y, z) = arcsin x + arcsin y + arcsin z.
z

3) f (x, y, z) = ln (xyz) . 4) f (x, y, z) = (xy) . 5) f (x, y, z) = z xy . 6) f (x, y, z) = 9 − x2 − y 2 − z 2 . 7) f (x, y, z) = ln −x2 − y 2 + z 2 − 1 .

3.15 Se d˘ functia f : E → R, E ⊂ R2 . S˘ se arate c˘: a ¸ a a
(x,y)→(x0 ,y0 )

lim

f (x, y) =

d.d. pentru orice ε > 0 exist˘ un δ (ε) > 0, a.ˆ pentru orice (x, y) ∈ E pentru care ı. a |x − x0 | < δ (ε) , |y − y0 | < δ (ε) s˘ avem |f (x, y) − | < ε. a R: Afirmatia rezult˘ din dubla inegalitate: ¸ a max (|x − x0 | , |y − y0 |) ≤ x − y ≤ (|x − x0 | + |y − y0 |) .

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ a a 3.16 Folosind definitia, s˘ se demonstreze c˘: 1)
(x,y)→(2,4)

51

lim

(2x + 3y) = 16. 2) 4) lim

(x,y)→(2,−3)

lim

(4x + 2y) = 2. 3)

(x,y)→(5,∞)

lim

xy = 1. y+1

(x,y)→(2,2)

x = 1. 5) y

(x,y,z)→(−1,2,0)

lim

(2x + 3y − 2z) = 4.

R: 1) Vom ar˘ta c˘ pentru orice ε > 0 exist˘ un δ (ε) > 0, a.ˆ pentru orice (x, y) ∈ R2 a a a ı. pentru care |x − 2| < δ (ε) , |y − 4| < δ (ε) s˘ avem |(2x + 3y) − 16| < ε. a Intr-adev˘r, a |(2x + 3y) − 16| = |2 (x − 2) + 3 (y − 4)| ≤ 2 |x − 2| + 3 |y − 3| . Fie ε > 0. Lu˘m δ (ε) = a ε . Atunci pentru |x − 2| < δ (ε) ¸i |y − 4| < δ (ε) s 6 ε ε 5ε |(2x + 2y) − 16| < 2 + 3 = < ε. 6 6 6 2) Este suficient s˘ lu˘m δ (ε) = a a a a ¸ 3.17 S˘ se arate c˘ functia f (x, y) = ε ε . 3) δ (ε) = . 7 7 x+y , x−y

a ın definit˘ pentru x = y, nu are limit˘ ˆ origine. a

a a s R: Vom ar˘ta c˘ pentru ¸iruri diferite convergente la 0, obtinem limite diferite. Fie ¸ 1 2 xn = , . Observ˘m c˘ punctele xn sunt situate pe dreapta y = 2x ¸i lim f (xn ) = a a s n n 1 1 −3. Fie apoi xn = s ,− . Punctele xn sunt situate pe dreapta y = −x ¸i lim f (xn ) = n n 0. 3.18 S˘ se arate c˘ functia a a ¸ f (x, y) = y 2 + 2x , y 2 − 2x

a ın definit˘ pentru y 2 = 2x, nu are limit˘ ˆ origine. a

R: Vom ar˘ta c˘ pentru ¸iruri diferite convergente la 0, obtinem limite diferite. ¸ a a s 1 1 Fie xn = , √ . Observ˘m c˘ punctele xn sunt situate pe parabola y 2 = x ¸i a a s n n 1 2 lim f (xn ) = −3. Fie apoi xn = , √ . Punctele xn sunt situate pe parabola n n s y 2 = 4x ¸i lim f (xn ) = 3.

52

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3.19 S˘ se demonstreze c˘ a a x2 + y 2 = 0. (x,y)→(0,0) |x| + |y| lim R: Se ¸ine seama de inegalit˘¸ile: t at 0< x2 + y 2 x2 + y 2 + 2 |x| |y| < < |x| + |y| . |x| + |y| |x| + |y| f (x, y) =

x2 y , + y2 definit˘ pentru x = 0 ¸i y = 0, are limitele iterate ˆ origine egale cu zero, ˆ a nu are a s ın ıns˘ limit˘ ˆ origine. a ın x4 R: In adev˘r, a
y→0

3.20 S˘ se arate c˘ functia a a ¸

lim

x→0

lim f (x, y) = 0, lim

x→0

y→0

lim f (x, y)

= 0.

Ins˘ pe parabola x2 = my, avem a lim f (x, y) = lim my 2 m = . y→0 (m2 + 1) y 2 1 + m2

(x,y)→(0,0)

Pentru diferite valori ale lui m se obtin valori diferite ale limitei, deci f nu are limit˘ ˆ ¸ a ın origine. 3.21 S˘ se cerceteze existenta limitelor iterate ¸i a limitei ˆ origine pentru urm˘toarele a ¸ s ın a functii: ¸ 1 1 xy . 2) f (x, y) = x sin + y cos . 1) f (x, y) = 2 x + y2 y x 3) f (x, y) = 5) f (x, y) = 2x − 3y + x2 + y 2 2xy 2 . 4) f (x, y) = 2 . x+y 2x + 5y 4

x − y + 2x2 + y 2 1 y 2 − 2x . 6) f (x, y) = . 7) f (x, y) = x cos . 2 + 2x y x+y y sin x3 + y 3 1 1 sin , 9) f (x, y) = , x y x2 + y 2 y2 . 11) f (x, y, z) = xyz . x3 + y 3 + z 3

8) f (x, y) = (x + y) sin 10) f (x, y) =

(x + y) tg x2 + y 2 x2 +

12) f (x, y) =

x2 + y 2 x2 + y 2 + 1 − 1 14) f (x, y) =

. 13) f (x, y) = 1 + x2 y 2 1 − cos x2 + y 2 . x2 y 2 (x2 + y 2 )

x2

1 + y2 .

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

53

a s a ın R: 1) Exist˘ limitele iterate ¸i sunt egale cu 0, dar nu exist˘ limta ˆ origine. 2) Nu 1 1 exist˘ limitele iterate, deoarece sin nu are limit˘ pentru y → 0 ¸i cos nu are limit˘ a a a s y x pentru x → 0. Functia are ˆ a limit˘ ˆ origine, deoarece ¸ ıns˘ a ın 0 ≤ |f (x, y)| ≤ |x| · sin 3) Exist˘ limitele iterate: a lim lim f (x, y) = −3, lim lim f (x, y) = 2. 1 1 + |y| · cos ≤ |x| + |y| → 0. y x

y→0

x→0

x→0

y→0

Dac˘ limitele iterate exist˘, sunt finite ¸i distincte nu exist˘ limita ˆ punct. 8) Se ¸ine a a s a ın t seama c˘ a − |x + y| ≤ |f (x, y)| ≤ |x + y| . 9) Functia se mai scrie ¸ f (x, y) = iar sin x3 + y 3 x3 + y 3 · 2 , x3 + y 3 x + y2
3 3

x3 + y 3 |x| + |y| < 2 (|x| + |y|) . ≤ 2 + y2 x x2 + y 2 lim ln (x + ey ) (x − 1) + y 2
2

a 3.22 S˘ se calculeze
(x,y)→(1,0)

.

ın ın s a ¸ R: Fie (x, y) ˆ interiorul discului cu centrul ˆ punctul (1, 0) ¸i de raz˘ r. Obtinem x = 1 + r cos θ, y = r sin θ, θ ∈ [0, 2π). Deci
(x,y)→(1,0)

lim

ln (x + ey ) (x − 1) + y 2
2

= lim

ln 1 + r cos θ + er sin θ = ∞. r→0 r

3.23 S˘ se calculeze a 1)
(x,y)→(0,0)

lim

xy √ . 2) xy + 1 − 1

(x,y)→(0,2)

lim

sin xy . x

ın ¸ R: 1) Suntem ˆ cazul de exceptie lim

0 . Rationaliz˘m numitorul. Avem ¸ a 0 xy + 1 + 1 = 2.

(x,y)→(0,0)

xy √ = lim xy + 1 − 1 (x,y)→(0,0) lim

2) Avem
(x,y)→(0,2)

sin xy sin xy = lim · y = 2. x (x,y)→(0,2) xy

54

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3.24 S˘ se calculeze a 1) 3)
(x,y)→(0,0)

lim

x2 + y 2 sin 1+ y x
x

1 . 2) xy

(x,y)→(0,0)

lim

x . x+y

(x,y)→(∞,k)

lim

. 4)

x+y . (x,y)→(∞,∞) x2 + y 2 lim

1 ≤ x2 + y 2 , limita este 0. 2) Functia nu are limit˘. ¸ a xy De exemplu, pe dreapta y = mx se obtine o limit˘ ce depinde de m. 3) Limita este ek . ¸ a 4) Putem presupune x + y > 1. Limita este 0. R: 1) Deoarece x2 + y 2 sin

Capitolul 4

Functii continue ¸
4.1 Continuitatea functiilor reale de o variabil˘ real˘ ¸ a a

4.1 S˘ se determine α real a.ˆ urm˘toarele functii s˘ fie continue pe multimile lor de a ı. a ¸ a ¸ definitie: ¸ 1) f : [1, 3] → R, definit˘ prin a √ α2 − 2αx + x2 , x ∈ [1, 2), f (x) = αx + 3, x ∈ [2, 3]. 2) f : [0, 2] → R, definit˘ prin a   6 sin α(x − 1) , x ∈ [0, 1), f (x) = x−1  −α + 5x, x ∈ [1, 2].

1 R: 1) α = − . 2) α = −1. 3 4.2 S˘ se determine α real a.ˆ urm˘toarele functii s˘ fie continue ˆ punctele indicate: a ı. a ¸ a ın 1) f : R → R, definit˘ prin a   α (1 − cos x) , x = 0,  x2 f (x) = ˆ x0 = 0. ın  α2  , x = 0, 2 2) f : [1, ∞) → R, definit˘ prin a   α · arctg (x − 1) , x = 1, 2 ˆ x0 = 1. ın f (x) =  α2 , x − 1 x = 1, a 3) f : R → R, definit˘ prin  1  f (x) = (1 + αx) x , x > 0,  x ≤ 0, x + e, 55 ˆ x0 = 0. ın

56

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 4) f : R → R, definit˘ prin a   2x+2 − 16 , x = 2, f (x) = 4x  α, − 16 x = 2,

ˆ x0 = 2. ın

5) f : [0, π] → R, definit˘ prin a   e3x , x ∈ [0, 1], f (x) = α sin (x − 1)  2 , x ∈ (1, π], x − 5x + 4

ˆ x0 = 1. ın

R: 1) α ∈ {0, 1}. 2) α ∈ √

a 6) f : R → R, definit˘ prin  1     (x + ex ) x ,  x < 0, f (x) = e2 , x = 0,  α     (sin x + cos x) x , x > 0, 0,

ˆ x0 = 0. ın

1 1 . 3) α = 1. 4) α = . 5) α = −3e3 . 6) α = 2. 2 2

4.3 S˘ se determine punctele de discontinuitate ale functiilor: a ¸ 1) f (x) = x − √ x, x > 0. 2) f (x) = x 1 , x = 0, f (0) = 1. x

1 1 3) f (x) = x sin , x = 0, f (0) = 0. 4) f (x) = xp arctg , x = 0, f (0) = 0, p > 0. x x 1 a ın ıntreg nenul. 3) R: 1) Discontinu˘ ˆ x = n2 , n ∈ N. 2) Discontinu˘ ˆ x = , cu k ˆ a ın k ¸i 4) Functii continue pe R. s ¸ a 4.4 S˘ se studieze continuitatea functiei f : R → R definit˘ prin: a ¸ f (x) = x3 − x2 , x ∈ Q, 1 − x, x ∈ R \ Q. 4

s R: Dac˘ x0 ∈ R este un punct de continuitate pentru f , atunci pentru orice ¸ir a 1 3 2 s s xn ∈ Q, xn → x0 ¸i orice ¸ir xn ∈ R \ Q, xn → x0 , avem: x0 − x0 = − x0 , de unde 4 1 rezult˘ c˘ x0 ∈ 0, a a . 2 ¸ 4.5 Fie functia f : [0, 1] → R, definit˘ prin a √ x, x ∈ Q, f (x) = 1 − x, x ∈ R \ Q. S˘ se studieze continuitatea, s˘ se arate c˘ f ([0, 1]) este un interval ¸i c˘ f nu are a a a s a proprietatea lui Darboux.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

57

√ R: Punctul x0 ∈ [0, 1] este un punct de continuitate pentru f d.d. x0 = 1 − x0 , √ 1− 5 adic˘ x0 = a este singurul punct de continuitate al lui f . Pentru orice x ∈ [0, 1], 2 √ a x, 1 − x ∈ [0, 1], deci f ([0, 1]) ⊂ [0, 1]. Fie y ∈ [0, 1]. Dac˘ y ∈ Q, exist˘ x = y 2 (x ∈ Q) a a.ˆ f (x) = y, iar dac˘ y ∈ R \ Q, exist˘ x = 1 − y (x ∈ R \ Q) a.ˆ f (x) = y. A¸adar, ı. ı. s a a [0, 1] ⊂ f ([0, 1]). Avem: f ([0, 1]) = [0, 1]. Pentru a ar˘ta c˘ f nu are proprietatea a a 1 1 1 1 1 1 lui Darboux, fie intervalul ⊂ [0, 1], cu f = , f = . Consider˘m , a 9 4 9 3 4 2 1 1 1 1 1 λ= √ ∈ , , ¸i ar˘t˘m c˘ ecuatia f (x) = λ nu are solutii ˆ intervalul s aa a ¸ ¸ ın . 4 3 2 9 4 17 √ 1 1 1 a a ∈ Q, dac˘ x ∈ R \ Q, 1 − x = √ , d˘ / a Dac˘ x ∈ Q, x = √ , d˘ x = √ a 4 4 17 17 17 1 1 1 1 1 / , deoarece 1 − √ > . x=1− √ ∈ , 4 4 9 4 4 17 17

4.2

Continuitatea uniform˘ a functiilor de o variabil˘ a ¸ a

a 4.6 S˘ se arate c˘ functia f (x) = x3 , x ∈ [1, 3] este uniform continu˘ pe [1, 3]. a a ¸ R: Intr-adev˘r, a |f (x) − f (x )| = |x − x | · (x2 + xx + x 2 ) < 27 |x − x | < ε, pentru orice x, x ∈ [1, 3] pentru care |x − x | < δ(ε), cu δ(ε) = 4.7 S˘ se arate c˘ functia f : (0, ∞) → R, definit˘ prin a a ¸ a f (x) = este uniform continu˘ pe (0, ∞). a R: Fie x, x ∈ (0, ∞). Avem |f (x) − f (x )| = |x − x | 1 + dac˘ |x − x | < δ (ε) = a ε . 2 1 (1 + x) (1 + x ) < 2 |x − x | < ε, x + x, x+1 ε . 27

4.8 S˘ se arate c˘ functia f : (−1, ∞) → R, definit˘ prin a a ¸ a f (x) = nu este uniform continu˘ pe (−1, ∞). a x + x, x+1

58

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Intr-adev˘r, s˘ consider˘m ¸irurile xn = − a a a s |xn − xn | = n+1 n ,x =− . Avem n+2 n n+1

1 . (n + 1) (n + 2)

Punctele xn ¸i xn sunt oricˆt de apropiate pentru n suficient de mare, ˆ a ıns˘ s a |f (xn ) − f (xn )| = 1 + deci functia nu este uniform continu˘. ¸ a 4.9 S˘ se arate c˘ functia f : [a, e] → R, a > 0, definit˘ prin f (x) = ln x, este uniform a a ¸ a continu˘ pe [a, e]. a a R: Functia f este continu˘ pe intervalul [a, e] m˘rginit ¸i ˆ ¸ a s ınchis, deci este uniform continu˘ pe acest interval. a 4.10 S˘ se arate c˘ functia f : (0, 1) → R, definit˘ prin f (x) = ln x, este nu uniform a a ¸ a continu˘ pe (0, 1). a R: Fie xn = 1 1 ,x = 2 . Avem |xn − xn | < δ, dar n n n +1 |f (xn ) − f (xn )| = ln n2 + 1 → ∞. n 1 > 1, (n + 1) (n + 2)

a ¸ a 4.11 S˘ se studieze uniforma continuitate a functiei f : R → R, definit˘ prin f (x) = x sin2 x2 . R: Fie xn = Avem |xn − xn | = ¸i s |f (xn ) − f (xn )| = Dar, pentru xn = √ 2nπ, avem (4n + 1) π √ − 2nπ · 0 → ∞. 2 (4n + 1) π − 2 (4n + 3) π → 0. 2 (4n + 1) π , x = 2 n π π (4n + 1) + 2 π (4n + 3) 2 (4n + 3) π . 2 →0

|f (xn ) − f (xn )| =

A¸adar, f nu este uniform continu˘ pe R. s a

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a ¸ 4.12 S˘ se studieze uniforma continuitate a urm˘toarelor functii: 1) f : (0, 1) → R, f (x) = ln x. 2) f : [a, e] → R, f (x) = ln x, a > 0. 3) f : 0, 1 π 1 → R, f (x) = sin . 4) f : R → [−1, 1] , f (x) = sin x2 . x x2 1 . 6) f : R → [−1, 1] , f (x) = cos x. −x−2 1 . 8) f : [0, ∞) → R, f (x) = x2 . x

59

5) f : [0, 1] → R, f (x) =

7) f : (0, 1) → R+ , f (x) =

R: 1) Nu. 2) Da. 3) Nu. 4) Nu. 5) Da. 6) Da, se ¸ine seama c˘ t a |cos x − cos x | ≤ 2 sin 7) Nu, este suficient s˘ lu˘m xn = a a ¸i xn = n + s 1 . n x−x 2 ≤ 2 |x − x | .

1 1 ¸i xn = s . 8) Nu, este suficient s˘ lu˘m xn = n a a n n+1

4.3

Continuitatea functiilor de o variabil˘ vectorial˘ ¸ a a
x2 y 3 , x2 + y 2 = 0, f (x, y) = x2 + y 2  0, x2 + y 2 = 0,  

a a ¸ 4.13 S˘ se arate c˘ functia

este continu˘ pe R2 . a

R: Functia este continu˘ ˆ orice punct ˆ care x2 + y 2 = 0, adic˘ ˆ orice punct cu ¸ a ın ın a ın exceptia originii. R˘mˆne de verificat numai continuitatea ˆ origine, ceea ce revine la a ¸ a a ın ar˘ta c˘ functia are limit˘ ˆ origine ¸i aceasta este egal˘ cu 0. Avem, ˆ a: a a ¸ a ın s a ıns˘ 1 |x| |y| x2 y 3 < 2 · |x| · y 2 ≤ · |x| · y 2 , 2 + y2 2 x x +y 2 ¸ deoarece x2 + y 2 ≥ 2 |x| |y|. Deci limita functiei este 0. 4.14 S˘ se arate c˘ functia a a ¸   sin x3 + y 3 , x2 + y 2 = 0, f (x, y) = x2 + y 2  0, x2 + y 2 = 0,

este continu˘ pe R2 . a

60

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Functia este continu˘ ˆ orice punct ˆ care x2 + y 2 = 0, adic˘ ˆ orice punct cu ¸ a ın ın a ın exceptia originii. R˘mˆne de verificat numai continuitatea ˆ origine, ceea ce revine la a ¸ a a ın ar˘ta c˘ functia are limit˘ ˆ origine ¸i aceasta este egal˘ cu 0. Putem scrie: a a ¸ a ın s a sin x3 + y 3 x3 + y 3 sin x3 + y 3 = · 2 . x2 + y 2 x3 + y 3 x + y2 Ins˘ a lim sin x3 + y 3 = 1 ¸i s x3 + y 3 |x| + |y| x3 + y 3 ≤ < |x| + |y| . 2 + y2 x x2 + y 2 4.15 S˘ se cerceteze continuitatea functiei a ¸ f (x, y) = R: Punem r = 1 − x2 − y 2 , x2 + y 2 ≤ 1, 0, x2 + y 2 > 1.
3 3

(x,y)→(0,0)

x2 + y 2 . Functia este continu˘ pe R2 . ¸ a  

4.16 S˘ se arate c˘ functia a a ¸ f (x, y) = 2xy , x2 + y 2 = 0, x2 + y 2  0, x2 + y 2 = 0,

este continu˘ partial ˆ raport cu x ¸i y, dar nu este continu˘ ˆ origine. a ¸ ın s a ın ın R: Fie (x0 , y0 ) ∈ R2 . Functiile f (x, y0 ) ¸i f (x0 , y) sunt continue ˆ orice punct. ¸ s a ın Functia f (x, y) nu are limit˘ ˆ origine. ¸ 4.17 S˘ se cerceteze continuitatea urm˘toarelor functii: a a ¸   1 − cos x3 + y 3 , x2 + y 2 = 0, 1) f (x, y) = x2 + y 2  0, x2 + y 2 = 0.  1   √ √ 2) f (x, y) = (1 + xy) x + y , x > 0 ¸i y > 0, s   1, x = 0 sau y = 0.

√ xy √ √ ¸ a ¸i √ s √ ≤ xy x + y . Functia este continu˘. x+ y

x3 + y 3 R: 1) Se ¸ine seama c˘ 1 − cos x3 + y 3 = 2 sin2 t a . Functia este continu˘. 2) ¸ a 2 Putem scrie xy   1 1 √x + √y √ √   (1 + xy) x + y = (1 + xy) xy 

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a a ¸ 4.18 S˘ se discute dup˘ valorile parametrului α continuitatea urm˘toarelor functii:  π  1 − cos x2 + y 2 , 0 < x2 + y 2 < , 1) f (x, y) = tg (x2 + y 2 ) 2  α, (x, y) = (0, 0) .  x2 y 2 z 2  , (x, y, z) = (0, 0, 0) , 2) f (x, y, z) = x6 + y 6 + z 6  α, (x, y, z) = (0, 0, 0) .   3x + 2y − z + x2 + yz , (x, y, z) = (0, 0, 0) , 3) f (x, y, z) = x+y+z  α, (x, y, z) = (0, 0, 0) .  2 2 2  (x + y + z) tg x + y + z , (x, y, z) = (0, 0, 0) , 4) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2  α, (x, y, z) = (0, 0, 0) . R: 1) Not˘m r = a x2 + y 2 . Avem lim
r→0

61

0,

π pentru α = 2 2) Fie x = t, y

1 . 2 = mt, z = nt, t ∈ R o dreapt˘ prin origine. Deoarece a
t→0

1 − cos tg r

r

=

1 . Functia este continu˘ pe ¸ a 2

lim f ( t, mt, nt) =

m2 n2 , 6 + m6 + n6

2

deci depinde de directie, rezult˘ c˘ f nu are limit˘ ˆ origine. Functia este continu˘ pe ¸ a a a ın ¸ a R3 \ {(0, 0, 0)}.

62

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 5

Derivate ¸i diferentiale s ¸
5.1 Derivata ¸i diferentiala functiilor de o variabil˘ s ¸ ¸ a

5.1 Utilizˆnd definitia, s˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii, ˆ punctele speca ¸ a a ¸ ın ificate: √ 7. 2) f (x) = ln x2 + 5x , ˆ x0 = 1. ın 1) f (x) = x + 2, ˆ x0 = √ ın 2 ın 3) f (x) = sin 3x , ˆ x0 = π. 4) f (x) = arcsin (x − 1) , ˆ x0 = 1. ın π 6) f (x) = tg x, ˆ x0 = . ın 5) f (x) = e3x , ˆ x0 = 1. ın 4 a a ¸ ın 5.2 S˘ se studieze derivabilitatea urm˘toarelor functii, ˆ punctele specificate: 1) f : 1 − ,∞ 2 → R, f (x) = f (x) = 9 . 8 √ √ 2) f (x) = x2 + x − 3 x. x−1 . 4) f (x) = 2 x +1 x2 6) f (x) = ln . x+1 8) f (x) = ex
2

2) f : (0, ∞) → R,

1 ln (1 + 2x) , x ∈ (− , 0], ˆ x0 = 0. ın 2 2x, x ∈ (0, ∞) , √ x2 + 5x + 2, x ∈ (0, 2], ˆ x0 = 2. ın 9 7 x+ , x ∈ (0, ∞) , 8 4

R: 1) f (0) = 2. 2) f (2) =

a a ¸ 5.3 S˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii: 1) f (x) = x4 + 5x3 − 8. sin x . 2 + cos x 2 3 1 − x . 7) f (x) = 1 + x2

3) f (x) = x cos x. 5) f (x) =

cos x

.

R: Se obtine: ¸

1 1 1) f (x) = 4x3 + 15x2 . 2) f (x) = 2x + √ − √ 2 . 2 x 3 ( 3 x) 63

64

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3) f (x) = cos x − x sin x. 4) f (x) = − x2 − 2x − 1
2

(x2 + 1) 1x+2 2 cos x + 1 5) f (x) = 2 . 6) f (x) = x x + 1 . (2 + cos x) x 4 2 + 1)2 3 (x
3

.

7) f (x) = −

8) f (x) = 2x cos x − x2 sin x ex

x2 + 1 1 − x2
2

2

. .

cos x

a a ¸ 5.4 S˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii: √ √ 1) f (x) = ln 2 sin x + 1 + 2 sin x − 1 . √ k x√ 2 3) f (x) = x + k + ln x + x2 + k . 2 2 √ 5) f (x) = ex arctg ex − ln 1 + e2x . a2 x x√ 2 a − x2 + arcsin . 7) f (x) = 2 2 a R: Se obtine: ¸ 1) f (x) = 3) f (x) = √ cos x 4 sin2 x − 1 . 2) f (x) = 2 . cos3 x sin x 1 + sin x + ln . cos2 x cos x x x 4) f (x) = 5sh3 + 3sh5 . 15 15 xx 6) f (x) = x (x ln x − x − 1) . e √ 8) f (x) = loge2 xn + x2n + 1 . 2) f (x) =

x 3 x ch . 15 15 x x+1 −x x 5) f (x) = e arctg e . 6) f (x) = x e (ln x) (ln x − 1). n−1 √ nx 7) f (x) = a2 − x2 . 8) f (x) = √ . 2 x2n + 1 x2 + k. 4) f (x) = sh2 5.5 S˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii: a a ¸ √ √ 1 + sin x √ 1) f (x) = ln + 2arctg sin x . 1 − sin x 2 3 x +1 1 x−1 1 2) f (x) = ln 2 + ln + arctg x. 4 x −1 4 x+1 2 2x − 1 1 1 1 3) f (x) = ln (1 + x) − ln x2 − x + 1 + √ arctg √ . 3 6 3 3 √ x 2 2. 4) f (x) = 3b arctg − (3b + 2x) bx − x b−x 2 1 x (x − 3) √ . 2) f (x) = . 3) f (x) = 3 . 4−1 x x +1 cos x sin x x . 4) f (x) = 4x b−x R: 1) f (x) =

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a ¸ 5.6 S˘ se calculeze derivatele urm˘toarelor functii: arcsin x x √ 1) f (x) = − + ln . x 1 + 1 − x2 √ 2x2 + 1 2 . 2) f (x) = ln x4 + x2 + 1 + √ arctg √ 3 3 3x x 3 3) f (x) = + + arctg x. 2 + 1)2 8 (x2 + 1) 8 4 (x √ 5 13 4) f (x) = (2x2 + 8x + 1) − √ ln 2 (x + 2) + 2 2 R: Se obtine: ¸ 2x3 + 3x arcsin x 1) f (x) = . . 2) f (x) = 4 2 x x + x2 + 1 5x − 3 1 3) f (x) = . 4) f (x) = √ . 2 + 1)3 2x2 + 8x + 1 (x

65

(2x2 + 8x + 1) .

5.7 S˘ se arate c˘ derivata unei functii pare este o functie impar˘, iar derivata unei a a ¸ ¸ a functii impare este o functie par˘. ¸ ¸ a a a ¸ ¸ a 5.8 S˘ se arate c˘ derivata unei functii periodice este o functie periodic˘. 5.9 S˘ se arate c˘ functia y = xe−x satisface relatia xy = (1 − x) y. ¸ a a ¸

1 satisface relatia xy = y (y ln x − 1). ¸ 1 + x + ln x 5.12 S˘ se calculeze derivatele de ordinul doi ale urm˘toarelor functii: a a ¸ a a ¸ 5.11 S˘ se arate c˘ functia y =
6 1) f (x) = x8 + 7x√− 5x + 4. 4) f (x) = ln x + a2 + x2 .

x2 ¸ 5.10 S˘ se arate c˘ functia y = xe 2 satisface relatia xy = 1 − x2 y. a a ¸

2) f (x) = (arcsin x) . 5) f (x) = 1 + x2 arctg x.

2

3) f (x) = ex . 6) f (x) = sin2 x.

2

R: Se obtine: ¸ 1) f (x) = 56x6 + 210x4 . 2) f (x) =
2 2

2 + 1 − x2

2x (1 − x2 )
3 3

arcsin x.

3) f (x) = 2ex + 4x2 ex . 4) f (x) = − 5) f (x) = 2arctg x + 2 x2

x

.

(a2 + x2 )

x . 6) f (x) = 2 cos 2x. +1 a 5.13 S˘ se calculeze derivatele de ordinul n ale urm˘toarelor functii: a ¸ 1 1 1) f (x) = eax . 2) f (x) = . 3) f (x) = 2 . x−a x − a2 2x 4) f (x) = cos x. 6) f (x) = ln 2 5) f (x) = sin x. . x −1 1 . 9) f (x) = ln (ax + b) . 7) f (x) = 2x . 8) f (x) = 2 x − 3x + 2 1 α 10) f (x) = eax · ebx . 11) f (x) = . 12) f (x) = (1 + x) . ax + b

66

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 . − x−a x+a nπ nπ . 5) f (n) (x) = sin x + . 4) f (n) (x) = cos x + 2 2 2 x +1 6). f (x) = − ¸i se scrie fractia ca sum˘ de fractii simple. s ¸ a ¸ x (x2 + 1) n 7) f (n) (x) = 2x ln 2. 1 1 1 1 n − , se obtine f (n) (x) = (−1) n! ¸ 8) f (x) = n+1 − n+1 . x−2 x−1 (x − 2) (x − 1) n n n−1 (n − 1)!a (n) (x) = eax · ebx (a + b) . 9) f (n) (x) = (−1) n . 10) f (ax + b) n!an n 11) f (n) (x) = (−1) n+1 . (ax + b) α−n . 12) Avem: f (n) (x) = α (α − 1) · · · (α − n + 1) (1 + x) t R: 3) Se ¸ine seama de identitatea: 1 1 = x2 − a2 2a

5.14 Fie f (x) = x2 · e3x . S˘ se calculeze f (10) (x). a R: Se aplic˘ formula lui Leibniz. Se obtine: f (10) (x) = 39 · e3x · 3x2 + 20x + 30 . a ¸ 5.15 Fie f (x) = x2 · sin x. S˘ se calculeze f (20) (x). a R: Se aplic˘ regula lui Leibniz. Se obtine: f (20) (x) = x2 sin x − 40x cos x − 380 sin x. a ¸ a a ¸ 5.16 Utilizˆnd regula lui Leibniz, s˘ se calculeze derivatele de ordinul n ale functiilor: 1) f (x) = x · ex . 1+x 4) f (x) = √ . x 2) f (x) = x2 · e−2x . 5) f (x) = x3 ln x. 3) f (x) = 1 − x2 cos x.

5.17 Se consider˘ functia polinomial˘ f (x) = x4 + x3 + x2 + x + 1. S˘ se calculeze a a ¸ a 4 1 suma: S = , unde xk sunt r˘d˘cinile ecuatiei f (x) = 0. a a ¸ k=1 xk − 2 R: Din f (x) = (x − x1 ) (x − x2 ) (x − x3 ) (x − x4 ), prin derivare, deducem: f (x) = f (x) Deci S = − 49 f (2) =− . f (2) 31
4

k=1

1 . x − xk

5.18 S˘ se determine cu cˆt se modific˘ (aproximativ) latura unui p˘trat dac˘ aria sa a a a a a cre¸te de la 9 m2 la 9, 1 m2 . s √ a a s R: Dac˘ x este aria p˘tratului ¸i y latura sa, atunci y = x. Se dau: x0 = 9, h = 0, 1. Cre¸terea laturii p˘tratului este dat˘ de: s a a 1 y − y0 ≈ dy = f (x) · h = √ · 0, 1 = 0, 016 m. 2 9

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

67

a a a s s ¸ ¸ ın 5.19 S˘ se g˘seasc˘ cre¸terea y −y0 ¸i diferentiala dy ale functiei y = 5x+x2 ˆ punctul a x0 = 2, dac˘ h = 0, 001. s R: y − y0 = 0, 009001 ¸i dy = 0, 009. 5.20 S˘ se calculeze diferentiala functiei y = cos x ˆ punctul x0 = a ¸ ¸ ın π π , pentru h = . 6 36

2 ın a ¸ ¸ 5.21 S˘ se calculeze diferentiala functiei y = √ ˆ punctul x0 = 9, pentru h = −0, 01. x a ¸ ¸ 5.22 S˘ se calculeze diferentialele functiilor: 1 . xn 1−x . 4) f (x) = ln 1+x 1) f (x) = R: Se obtine: ¸ 1) df (x) = − 4) df (x) = xn 2) f (x) = x ln x − x. 5) f (x) = x2 e−x . 3) f (x) = x . 1−x 6) f (x) = ex sin x.

x2

5.23 S˘ se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor: a ¸ ¸ √ 1) f (x) = 1 − x2 . 2) f (x) = arccos x. 3) f (x) = sin x ln x. 1 6) f (x) = ex sin x. 4) f (x) = ln x. 5) f (x) = x2 e−x . x 5.24 S˘ se arate c˘: a a dn (arctg x) = (−1)
n−1

2 dx. 5) df (x) = x (2 − x) e−x dx. 6) df (x) = e (x sin x + cos x) dx. −1

n 1 dx. 2) df (x) = ln x dx. 3) df (x) = 2 dx. +1 (1 − x)

(1 +

(n − 1)!

n/2 x2 )

· sin narctg

1 x

dxn .

5.2

Propriet˘¸i ale functiilor derivabile at ¸
2) f (x) = x2 (x − 12) . 5) f (x) = 2 sin 2x + sin 4x.
2

5.25 S˘ se determine abscisele punctelor de extrem ale functiilor: a ¸ 1) f (x) = 2 cos x + x2 . 4) f (x) =
3

(x2 − 1) .

2

x2 − 2x + 2 . x−1 x x 6) f (x) = 2 cos + 3 cos . 2 3 3) f (x) =

R: 1) x0 = 0 este punct de minim. 2) x1 = 0, x2 = 12 sunt puncte de minim, x3 = 6 este punct de maxim. 3) x1 = 0 este punct de maxim, x2 = 2 este punct de minim. 4) x1,2 = ±1 sunt puncte de minim, x3 = 0 este punct de maxim. π π 5) xk = − + kπ sunt puncte de minim, xk = + kπ sunt puncte de maxim. 6 6 2 s π sunt puncte de maxim, yk = 6 (2k + 1) π ¸i 6) xk = 12kπ ¸i xk = 12 k ± s 5 1 yk = 12 k ± π sunt puncte de minim. 5

68

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

x 5.26 Fie a1 , a2 , . . . , an ∈ (0, ∞) ¸i ax + a2 + · · · + ax ≥ n pentru orice x ∈ R. S˘ se s 1 a n arate c˘ atunci a1 · a2 · · · · · an = 1. a x R: Fie functia f : R → R, definit˘ prin f (x) = ax + a2 + · · · + ax . Avem c˘ ¸ a a 1 n f (x) ≥ n = f (0), ∀x ∈ R, deci x0 = 0 este un punct de minim pentru f ¸i conform s teoremei lui Fermat: f (0) = 0.

a 5.27 Fie a, b ∈ (0, ∞) \ {1} a.ˆ ax · b + bx · a ≥ 2ab, pentru orice x ∈ R. S˘ se arate ı. c˘ ab = 1. a R: Fie unctia f : R → R, definit˘ prin f (x) = ax · b + bx · a. Avem c˘ f (x) ≥ ¸ a a s 2ab = f (1), ∀x ∈ R, deci x0 = 1 este un punct de minim pentru f ¸i conform teoremei lui Fermat: f (1) = 0. π 5.28 S˘ se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functia f : 0, a ¸ 2 definit˘ prin a   cos x, x ∈ 0, π , 4 f (x) =  sin x, x ∈ π , π . 4 2 R: Functia nu este derivabil˘ ˆ ¸ a ın π . 4 → R,
2 2

2

2

5.29 S˘ se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functiile f : [0, 2] → R, a ¸ definite prin: 3 1) f (x) = |x − 1| . 2) f (x) = |x − 1| . R: 1) Nu. 2) Da, c = 1. π π 5.30 S˘ se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru functiile f : − , → R, a ¸ 2 2 definite prin: 1) f (x) = |sin x| . 2) f (x) = sin3 x . R: 1) Nu. 2) Da, c = 0. 5.31 S˘ se arate c˘ polinomul lui Legendre Pn (x) = a a distincte ˆ intervalul (−1, 1). ın dn x2 − 1 dxn
n n

are n r˘d˘cini a a

a ¸ R: Se aplic˘ de n ori teorema lui Rolle functiei f (x) = x2 − 1

.

5.32 Fie f : [a, b] → R o functie continu˘ pe [a, b], derivabil˘ pe (a, b) ¸i a.ˆ f (a) = a ¸ a s ı. f (b). S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (a, b) a.ˆ f (a) − f (c) = f (c) (c − a). a a a ı. a ¸ R: Se aplic˘ teorema lui Rolle functiei g (x) = (x − a) f (x) − xf (a) pe intervalul [a, b].

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a ¸ 5.33 Fie numerele reale a0 , a1 , a2 , . . . , an care verific˘ relatia a0 2n an 2a1 22 a2 + + + ··· + = 0. 1 2 3 n+1

69

S˘ se arate c˘ functia f : 1, e2 → R, definit˘ prin f (x) = a0 + a1 ln x + a2 ln2 x + · · · + a a ¸ a an lnn x se anuleaz˘ cel putin ˆ a ¸ ıntr-un punct din intervalul 1, e2 . a ¸ R: Se aplic˘ teorema lui Rolle functiei g (x) = a0 ln x + a1 ln2 x an lnn+1 x + ··· + . 2 n+1

5.34 Fie f : [a, b] → R o functie continu˘ pe [a, b], derivabil˘ pe (a, b). S˘ sea arate c˘ a ¸ a a a exist˘ c ∈ (a, b) aˆ a ı. a + b − 2c . f (c) = (c − a) (c − b) a ¸ R: Se aplic˘ teorema lui Rolle functiei g (x) = ef (x) (x − a) (x − b) pe intervalul [a, b]. 5.35 Se consider˘ functia f : [−1, 1] → R, definit˘ prin: a ¸ a f (x) = x2 + mx + n, x ∈ [−1, 0] , px2 + 4x + 4, x ∈ (0, 1].

S˘ se determine m, n, p ∈ R a.ˆ f s˘ satisfac˘ ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul a ı. a a s a a a ın [−1, 1] ¸i s˘ se g˘seasc˘ valoarea constantei c ˆ acest caz. R: n = 4, m = 4, p = −7, c = 2 . 7

5.36 Fie f, g : [a, b] → R dou˘ functii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) ¸i cu a ¸ s f (a) = f (b). S˘ se arate c˘ ecuatia f (x) g (x) + f (x) = 0 are cel putin o solutie ˆ a a ¸ ¸ ¸ ın intervalul (a, b). R: Fie h [a, b] → R, definit˘ prin h (x) = f (x) eg(x) , care este o functie Rolle. Exist˘ a ¸ a deci c ∈ (a, b) a.ˆ h (c) = 0. Dar h (x) = f (x) eg(x) + f (x) g (x) eg(x) . ı. 5.37 Fie f : [a, b] → R o functie de trei ori derivabil˘ pe [a, b] a.ˆ f (a) = f (b) = 0 ¸i ¸ a s ı. a a a ¸ ı. f (a) = f (b) = 0. S˘ se arate c˘ exist˘ cel putin un punct c ∈ (a, b) a.ˆ f (c) = 0. a a R: Aplic˘m teorema lui Rolle. Exist˘ d ∈ (a, b) a.ˆ f (d) = 0. Exist˘ apoi c1 ∈ (a, d) ı. a ¸i c2 ∈ (d, b) a.ˆ f (c1 ) = 0 ¸i f (c2 ) = 0. Deci exist˘ c ∈ (c1 , c2 ) a.ˆ f (c) = 0. s ı. s ´ a ı. 5.38 S˘ se cerceteze √ a aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functia f : [0, 1] → R, ¸ s ın a definit˘ prin f (x) = x2 + ax, a > 0, ¸i ˆ caz afirmativ s˘ se determine constanta c a corespunz˘toare. a R: Da, c = √ 1 −a + a2 + a ∈ (0, 1). 2

70

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.39 S˘ se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru functiilor f , definite a ¸ prin:   x, x ∈ [1, 2] , x ∈ [0, 1] , x2 , 1) f (x) = 2) f (x) = x2 2x − 1, x ∈ (1, 2].  + 1, x ∈ (2, 3]. 4  √  3 − x2  x + 1, x ∈ (0, 3], , x ∈ [0, 1] , 2 x 4) f (x) = 3) f (x) = + 1, x ∈ [−4, 0] .  1  , x ∈ (1, 2]. 2 x √ 9 9 3 13 1 . 4) Da, c1 = , c2 = 2. R: 1) Da, f (c) = , c = . 2) Da, c = . 3) Da, c = 8 4 4 36 2 5.40 S˘ se determine abscisa c a unui punct ˆ care tangenta la graficul functiei f : ın ¸ a R → R, definit˘ prin a x+2 , x ≤ 0, f (x) = √2 x + 1, x > 0, este paralel˘ cu coarda care une¸te punctele de pe grafic de abscise x1 = −4 ¸i x2 = 3. a s s 13 R: c = . 36 √ 1 5.41 S˘ se arate c˘ 3 30 − 3 < . a a 9 √ a ¸ a R: Se aplic˘ teorema lui Lagrange functiei f : [27, 30] → R, definit˘ prin f (x) = 3 x. a a a ¸ ¸ 5.42 S˘ se g˘seasc˘ solutiile reale ale ecuatiei (a − 1) + (a + 3) = ax + (a + 2) , cu a > 1.
x x x x x x

R: Ecuatia se mai scrie: ax − (a − 1) = (a + 3) − (a + 2) . Consider˘m functia f : ¸ a ¸ (0, ∞) → R, definit˘ prin f (t) = tx , pentru x∈ R, fixat. Aplic˘m teorema lui Lagrange a a s pe intervalele [a − 1, a] ¸i [a + 2, a + 3]. Exist˘ deci c1 ∈ (a − 1, a) ¸i c2 ∈ (a + 2, a + 3) a s s a.ˆ f (a) − f (a − 1) = f (c1 ) ¸i f (a + 3) − f (a + 2) = f (c2 ). Din f (c1 ) = f (c2 ) cu ı. a c1 = c2 , rezult˘ x1 = 0, x2 = 1. 5.43 Fie f o functie de dou˘ ori derivabil˘ ˆ ¸ a a ıntr-o vecin˘tate V a punctului a ∈ R. S˘ a a a ı. se arate c˘ pentru orice h suficient de mic exist˘ punctele p, q ∈ V a.ˆ a

f (a + h) − f (a − h) f (a + h) − 2f (a) + f (a − h) = f (p) , = f (q) . 2h h2 a ¸ 5.44 S˘ se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru functiile f ¸i g, definite s prin: e 1) f, g : [1, e] → R, f (x) = ln x, g (x) = . x √ x + 3, x ∈ [−2, 1), 2) f, g : [−2, 5] → R, f (x) = g (x) = x. x 7 + , x ∈ [1, 5] ,  3 4 4   x − x2 + 1, x ∈ [1, 3] , 3 3) f, g : [0, 3] → R, f (x) = g (x) = x.   −x + 4 , x ∈ [0, 1] , 3

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA √ 1 2 2 e R: 1) Da, c = . 2) Da, c = . 3) Da, c = + 1. e−1 16 3 a a 5.45 S˘ se calculeze, utilizˆnd regula lui l Hospital: 1) lim tg x − x . x − sin x xn , a > 0. eax 1 − ctg2 x . x2 2) lim xx − x . ln x − x + 1 ctg x − 1 x . 1+x x 3) lim ln (sin 2x) . ln (sin 3x)

71

x→0

x→1

x→0

4) lim

x→∞

5) lim

x→0

7) lim

x→0

8) lim

x→∞

x − x2 ln

1 1 x  (1 + x) x   . 6) lim   x→0  e  . 9) lim
x→1

tg

πx 4

tg

πx 2 .

1 R: 1) 2. 2) −2. 3) 1. 4) 0. 5) 0. 6) − . 7) Putem scrie: 2 sin2 x − x2 cos2 x 1 − ctg2 x = x2 x2 sin2 x 2 1 ¸i se aplic˘ de patru ori regula lui l Hospital. Se obtine . 8) Lu˘m x = , cu t → 0 s a ¸ a 3 t 1 1 pentru x → ∞. Se obtine . 9) . ¸ 2 e 5.46 S˘ se calculeze, utilizˆnd regula lui l Hospital: a a 1) lim R: 1) 5. 2) −e. 5.47 S˘ se dezvolte polinomul f (x) = x3 − 2x2 + 3x + 5 dup˘ puterile binomului x − 2. a a R: f (x) = 11 + 7 (x − 2) + 4 (x − 2) + (x − 2) . 5.48 S˘ se determine o functie polinomial˘ de gradul trei a.ˆ f (0) = 1, f (0) = 1, a ¸ a ı. f (0) = 2 ¸i f (0) = 6. s R: Polinomul Taylor al functiei f este f (x) = 1 + x + x2 + x3 . ¸ a a a a 5.49 S˘ se g˘seasc˘ primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a functiei f (x) = ex dup˘ ¸ puterile binomului x + 1. R: P4 (x) = 1 1 1 1 1 2 3 4 + (x + 1) + (x + 1) + (x + 1) + (x + 1) . e e 2e 6e 24e
2 3

tg x − x sin x x [ln x − ln (x + 1)] + 1 . 2) lim . x→∞ ex [ln (ex + 1) − ln x] − 1 x→0 x − sin x

5.50 S˘ se g˘seasc˘ primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a functiei f (x) = ln x dup˘ a a a a ¸ puterile binomului x − 1.

72

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: P4 (x) = (x − 1) − 1 1 1 2 3 4 (x − 1) + (x − 1) − (x − 1) . 2 3 4 1 1 1 + + . 2! 3! 4!

a a ın 5.51 S˘ se evalueze eroarea comis˘ ˆ aproximarea: e≈2+ R: Avem c˘: ex = 1 + a

1 1 1 x5 θx 1 x + x2 + x3 + x4 + R4 (x), unde R4 (x) = e , cu 1! 2! 3! 4! 5! 1 3 = . θ ∈ (0, 1). Pentru x = 1, |R4 (1)| ≤ 5! 40 5.52 S˘ se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru functiile: a ¸ 1) f (x) = ex , x ∈ R. 3) f (x) = cos x, x ∈ R. 5) f (x) = (1 + x)α , 2) f (x) = sin x, x ∈ R. 4) f (x) = ln(1 + x), x ∈ (−1, ∞). x ∈ (−1, ∞), α ∈ R.

a R: Avem dezvolt˘rile: n xk xn+1 θx x 1) e = + e . (n + 1)! k=0 k! n x2k−1 x2n+1 (−1)k−1 sin(θx). 2) sin x = + (−1)n (2k − 1)! (2n + 1)! k=1 2n+2 2k n x x (−1)k 3) cos x = + (−1)n+1 cos(θx). (2k)! (2n + 2)! k=0 n xk xn+1 (−1)k−1 4) ln(1 + x) = + (−1)n n+1 . k (n + 1) (1 + θx) k=1 n α(α − 1) · · · (α − k + 1) α(α − 1) · · · (α − n) n+1 5) (1 + x)α = 1 + x xk + (1 + k! (n + 1)! k=1 θx)α−n+1 , cu θ ∈ (0, 1). ın 5.53 S˘ se determine n ∈ N astfel ca polinomul Taylor de gradul n ˆ punctul x0 = 0 a asociat functiei f (x) = ex s˘ aproximeze functia pe intervalul [−1, 1] cu trei zecimale ¸ a ¸ exacte. R: Avem |Rn (x)| = 1 |x| eθx < , |x| ≤ 1. (n + 1)! 1000 3 1 Dar cum θx < 1, eθx < e < 3 ¸i deci |Rn (x)| < < pentru n ≥ 6. s (n + 1)! 1000 √ ¸ 5.54 S˘ se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru functia f (x) = a + x, a > 0, a x > −a. 1 √ x 2 R: Functia se mai scrie: f (x) = a 1 + . Se obtine: ¸ ¸ a f (x) = √ a 1+ x + 2a
n n+1

(−1)
k=2

k−1

1 · 3 · · · · · (2k − 3) k! · 2k

x a

k

+ Rn (x) .

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

73

a ın 5.55 S˘ se determine n ∈ N astfel ca valorile polinomului Taylor de gradul n ˆ punctul √ ¸ x0 = 0 asociat functiei f (x) = 1 + x, pe intervalul [0, 1], s˘ nu difere de f (x) cu mai a 1 mult de . 16 R: Avem 1 · 3 · · · · · (2n − 1) (n + 1)! · 2n+1 xn+1 1 n+ (1 + θx) 2 1 · 3 · · · · · (2n − 1) 1 . < (n + 1)! · 2n+1 16

|Rn (x)| =

Se obtine n ≥ 2. ¸ 5.56 Utilizˆnd formula Mac-Laurin s˘ se calculeze urm˘toarele limite: a a a ex + e−x − sin2 x − 2 . x→0 x4 sin x − sin a . 3) lim x→0 x−a 2 x − cos x − e 2 5) lim . x→0 x4 1) lim R: 1) 1 1 1 . 2) 4. 3) cos a. 4) . 5) − . 12 3 12 ln (1 + 2x) − sin 2x + 2x2 . x→0 x3 √ 2 · cos x 1− 1+x 4) lim . x→0 tg4 x 2) lim

5.3

Derivatele ¸i diferentiala functiilor de n variabile s ¸ ¸

5.57 Utilizˆnd definitia, s˘ se calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii, ˆ a ¸ a ¸ a ¸ ın punctele specificate: 1) f (x, y) = x3 − 3x2 y + 2y 3 ˆ (1, 1) . ın π ın ,0 . 3) f (x, y) = sin2 x + sin2 y ˆ 4 ın 5) f (x, y) = x2 − y 2 ˆ (2, 1) . R: Se obtine: ¸ 1 1 1) fx (1, 1) = −3, fy (1, 1) = 3. 2) fx (1, 1) = , fy (1, 1) = − . 2 2 π 1√ 1 2 π 3) fx ,0 = , 0 = 0. 4) fx (1, 1) = , fy (1, 1) = . 2, fy 4 2 4 3 3 2 2 1 1 5) fx (2, 1) = √ , fy (2, 1) = − √ . 6) fx (4, 1) = , fy (4, 1) = − . 3 3 3 3 x−y ˆ (1, 1) . ın x+y 4) f (x, y) = ln 1 + x + y 2 ˆ (1, 1) . ın 2) f (x, y) = ın 6) f (x, y) = ln x − y 2 ˆ (4, 1) .

74

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.58 S˘ se calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii: a ¸ a ¸ 1) f (x, y) = x3 + y 3 − 3axy. 3) f (x, y) = x2 − y 2 . x2 + y 2 . 2) f (x, y) = 4) f (x, y) = x−y . x+y x

5) f (x, y) = ln x + y sin 7) f (x, y) = e x .

. x2 + y 2 y 6) f (x, y) = arctg . x x2 − y 2 8) f (x, y) = arcsin . x2 + y 2

¸ R: Se obtine: 1) fx (x, y) = 3x2 − 3ay, fy (x, y) = 3y 2 − 3ax. 2y −2x 2) fx (x, y) = 2 , fy (x, y) = 2. (x + y) (x + y) x −y 3) fx (x, y) = , fy (x, y) = . 2 − y2 x x2 − y 2 y2 x2 4) fx (x, y) = , fy (x, y) = . 3 3 (x2 + y 2 ) (x2 + y 2 ) 1 y 5) fx (x, y) = , fy (x, y) = . 2 + y2 x x2 + y 2 x + x2 + y 2 y x 6) fx (x, y) = − 2 , fy (x, y) = 2 . 2 x +y x + y2 y y y sin y y 1 sin 7) fx (x, y) = − 2 e x cos , fy (x, y) = e x cos . x x x √ √ x x2 2 xy 2 , fy (x, y) = − . 8) fx (x, y) = (x2 + y 2 ) x2 − y 2 (x2 + y 2 ) x2 − y 2 5.59 S˘ e calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii: a ¸ a ¸ y y x sin . 1) f (x, y) = y x √ 3) f (x, y) = arctg xy . 5) f (x, y, z) = xyz x2 . x2 − y 2 . x2 + y 2 x+y . 4) f (x, y) = xyarctg 1 − xy x z − 6) f (x, y, z) = e y − e y . 2) f (x, y) = arcsin 8) f (x, y, z) = (sin x)
yz

+ y2 + z2 y 7) f (x, y, z) = exyz cos . xz

.

5.60 S˘ e calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii: a ¸ a ¸ 1) f (x, y) = ln xy 2 + x2 y + 2) f (x, y) = 1− x+y xy
2

1 + (xy 2 + x2 y) . + arcsin x+y xy .

2

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

75

a a ¸ a ¸ 5.61 S˘ se calculeze, utilizˆnd definitia, urm˘toarele derivate partiale de ordinul doi: 1) 3) ∂2f (1, 1) , dac˘ f (x, y) = a ∂y∂x x2 + y 2 . 2) ∂2f (−2, 2) , dac˘ f (x, y) = a ∂x∂y
3

x2 y.

∂2f ∂x∂y

π ∂2f a , 0 , dac˘ f (x, y) = x sin (x + y) . 4) (1, 1) , dac˘ f (x, y) = xy ln x. a 4 ∂x∂y

R: 1) Deoarece ∂f ∂f (1, y) − (1, 1) ∂2f ∂x (1, 1) = lim ∂x , y→1 ∂y∂x y−1 √ 1 2 π 1 se obtine − √ . 2) . 3) ¸ 1− . 4) 1. 9 2 4 2 2 5.62 S˘ e calculeze derivatele partiale ale urm˘toarelor functii: a ¸ a ¸ 1) f (x, y, z) = x3 y 2 z + 2x − 3y + z + 5. 3) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . 2) f (x, y, z) = (xy) . 4) f (x, y, z) = z xy .
z

R: Se obtine: ¸ 1) fx (x, y, z) = 3x2 y 2 z + 2, fy (x, y, z) = 2x3 yz − 3, fz (x, y, z) = x3 y 2 + 1. z z z z z 2) fx (x, y, z) = (xy) , fy (x, y, z) = (xy) , fz (x, y, z) = (xy) ln (xy). x y y x 3) fx (x, y, z) = , fy (x, y, z) = , 2 + y2 + z2 2 + y2 + z2 x x z . fz (x, y, z) = 2 + y2 + z2 x xy xy 4) fx (x, y, z) = y z xy ln z, fy (x, y, z) = xz xy ln z, fz (x, y, z) = z . z a a a ¸ s a ¸ 5.63 S˘ se arate c˘ urm˘toarele functii sunt omogene ¸i apoi s˘ se verifice relatia lui Euler: 1) f (x, y) = ax2 + 2bxy + cy 2 . 3) f (x, y) = x . x2 + y 2 2) f (x, y) = x+y
3

y 5) f (x, y) = x2 + y 2 sin . x

x−y . 4) f (x, y) = x2 − y 2 ln x+y y 6) f (x, y) = x2 − y 2 e x .

x2 + y 2

.

5.64 S˘ se arate c˘ dac˘ u = f (x, y, z) este o functie omogen˘ de grad de omogenitate a a a ¸ a m, care admite derivate partiale de ordinul doi continue pe D ⊂ R3 , atunci: ¸ 1) x 2) x2 ∂2f ∂2f ∂f ∂2f +y +z = (m − 1) . 2 ∂x ∂x∂y ∂x∂z ∂x

∂2f ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f + y 2 2 + z 2 2 + 2xy + 2yz + 2zx = m (m − 1) f. ∂x2 ∂y ∂z ∂x∂y ∂y∂z ∂z∂x

76

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.65 S˘ se arate c˘ functiile date mai jos satisfac egalit˘¸ile scrise ˆ dreptul lor: a a ¸ at ın 1) z = ln x2 + xy + y 2 , x ∂z ∂z +y = 2. ∂x ∂y

y ∂z ∂z 2) z = xy + xe x , x +y = xy + z. ∂x ∂y 3) u = (x − y) (y − z) (z − x) , 4) u = x + ∂u ∂u ∂u + + = 0. ∂x ∂y ∂z

x − y ∂u ∂u ∂u , + + = 1. y − z ∂x ∂y ∂z

5) u = ln x3 + y 3 + z 3 − 3xyz , 5.66 Se d˘a functia: a ¸ f (x, y) =   

1 ∂u ∂u ∂u + + = . ∂x ∂y ∂z x+y+z

y 2 ln 1 + 0,

x2 y2

, y = 0, y = 0.

S˘ se arate c˘ de¸i nu sunt satisf˘cute ipotezele teoremei lui Schwarz, totu¸i a a s a s ∂2f ∂2f (0, 0) = (0, 0) . ∂x∂y ∂y∂x R: S˘ observ˘m c˘ teorema lui Schwarz d˘ conditii suficiente nu ¸i necesare pentru a a a a ¸ s egalitatea derivatelor mixte. Deoarece pentru x > 1, ln x > x, avem 0 < y 2 ln 1 + deci lim x2 y2 = 2y 2 ln 1+ x2 < 2y 2 y2 1+ x2 = 2 |y| y2 x2 + y 2 ,

(x,y)→(0,0)

f (x, y) = f (x, y) = 0, apoi  x2  ∂f 2y ln 1 + 2 (x, y) = y  ∂y 0, 2xy 2 , y = 0, x2 + y 2 y = 0,

¸i s

  2xy 2 ∂f , y = 0, (x, y) = x2 + y 2  ∂x 0, y = 0, ∂2f (0, 0) = ∂x∂y ∂2f (0, 0) = ∂y∂x

∂f ∂f (x, 0) − (0, 0) ∂x lim ∂x = 0, x→0 x ∂f ∂f (0, y) − (0, 0) ∂x ∂x = 0. lim y→0 y

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA Dar  4x3 y  ∂2f 2 , y = 0, (x, y) = (x2 + y 2 )  ∂y∂x 0, y = 0,

77

nu este continu˘ ˆ origine. a ın

5.67 S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul doi ale functiilor: a ¸ ¸ 1) f (x, y) = 2x2 − 3xy − y 2 . 2) f (x, y) = 4) f (x, y) = x2 y2 + 2. a2 b 2xy + y 2 .
2

3) f (x, y) = ln x2 + y . x+y . 5) f (x, y) = arctg 1 − xy 7) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .

6) f (x, y) = (arcsin xy) . 8) f (x, y, z) = xy + yz + zx.

5.68 S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul doi, ˆ origine, ale functiei: a ¸ ın ¸ f (x, y) = (1 + x) (1 + y) . R: fxx (0, 0) = m (m − 1), fxy (0, 0) = mn, fyy (0, 0) = n (n − 1). 5.69 S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul m + n: a ¸ ∂ m+n f x+y a (x, y) , dac˘: 1) f (x, y) = . 2) f (x, y) = x2 + y 2 ex+y . ∂ m ∂xn x−y R: 1) Prin inductie dup˘ n ¸i apoi dup˘ m, se obtine: ¸ a s a ¸ mx + ny ∂ m+n f n (x, y) = (−1) · 2 (m + n − 1)! · m+n+1 . m ∂xn ∂y (x − y) 2) Se obtine: ¸ ∂ m+n f (x, y) = x2 + y 2 + 2 (mx + ny) + m (m − 1) + n (n − 1) ex+y . ∂y m ∂xn 5.70 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ 1 y 1) u = arctg , 2) u = ln , unde r = x r satisfac ecuatia lui Laplace: ¸ ∂2u ∂2u + 2 = 0. ∂x2 ∂y (x − a) + (y − b) ,
2 2 m n

5.71 S˘ se arate c˘ functia u = A sin (aλt + ϕ) sin λx satisface ecuatia undelor: a a ¸ ¸ ∂2u ∂2u − a2 2 = 0. 2 ∂t ∂x

78

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.72 S˘ se arate c˘ functia a a ¸ 1 x2 + y 2 + z 2 t ·e

u= √ πt satisface ecuatia c˘ldurii: ¸ a ∂u 1 = ∂t 4

3

∂2u ∂2u ∂2u + 2 + 2 ∂x2 ∂y ∂z

.

a ¸ 5.73 Se d˘ functia f (x, y) = x2 +xy−y 2 . S˘ se g˘seasc˘ variatia ¸i diferentiala functiei a a a ¸ s ¸ ¸ ˆ punctul (x0 , y0 ). ın R: Variatia functiei este: ¸ ¸ f (x, y) − f (x0 , y0 ) = [(2x0 + y0 ) · h + (x0 − 2y0 ) · k] + h2 + hk − k 2 . Deci diferentiala este df (x0 , y0 ) = (2x0 + y0 ) · h + (x0 − 2y0 ) · k. ¸ 5.74 Se d˘ func˘tia f (x, y) = x2 y. S˘ se calculeze variatia ¸i diferentiala functiei ˆ a a a ¸ s ¸ ¸ ın punctul (x0 , y0 ) = (1, 2), pentru: 1) (h, k) = (1, 2), 2) (h, k) = (0, 1; 0, 2). 5.75 Utilizˆnd definitia, s˘ se arate c˘ urm˘toarele functii sunt diferentiabile ˆ punca ¸ a a a ¸ ¸ ın tule specificate: ın 1) f (x, y) = (x − 1) + y 2 ˆ (1, 1). z 3) f (x, y) = ˆ (3, 4, 5) . ın x2 + y 2 R: 1) Pentru orice (h, k) ∈ R2 , avem f (1 + h, 1 + k) − f (1, 1) = 2k + h2 + k 2 = 2k + α (k, h) · cu α (k, h) = √ h2 + k 2 → 0, pentru (k, h) → (0, 0), iar df (1, 1) = 2k. h2 + k 2 ,
2

ın 2) f (x, y) = x2 + (y − 2) ˆ (1, 1) . 4) f (x, y) = ln x3 + y 3 ˆ (0, 1) . ın

2

este continu˘, admite derivate partiale, ˆ a nu este diferentiabil˘. a ¸ ıns˘ ¸ a R: Din 0< |xy| |xy|

5.76 S˘ se arate c˘ ˆ origine, functia a a ın ¸  xy  , x2 + y 2 f (x, y) =  0,

x2 + y 2 = 0, x2 + y 2 = 0,

x2

+

y2

<

y2

= |x| ,

deducem c˘ f este continu˘ ˆ origine. Utilizˆnd definitia se arat˘ c˘ functia are derivate a a ın a ¸ a a ¸ partiale ˆ origine egale cu 0. ¸ ın

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

79

S˘ ar˘t˘m c˘ functia nu este diferentiabil˘ ˆ origine. Dac˘ ar fi diferentiabil˘ ˆ a aa a ¸ ¸ a ın a ¸ a ın origine, ar avea loc egalitatea: f (x, y) − 0 = 0 (x − 0) + 0 (y − 0) + α (x, y) · x2 + y 2 ,

ˆ care α (x, y) s˘ aib˘ limit˘ ˆ origine egal˘ cu 0. Dar din egalitatea precedent˘ rezult˘ ın a a a ın a a a xy α (x, y) = 2 , functie care nu are limit˘ ˆ origine. ¸ a ın x + y2 5.77 S˘ se cerceteze dac˘ functia f (x, y) = a a ¸ ¸ a ın x2 + y 2 este diferentiabil˘ ˆ origine.

R: Functia nu admite derivate partiale ˆ origine, deci nu este diferentiabil˘ ˆ origine. ¸ ¸ ın ¸ a ın 5.78 S˘ se calculeze diferentialele functiilor: a ¸ ¸ 1) f (x, y) = x3 + y 3 − 3xy. x2 − y 2 3) f (x, y) = 2 . x + y2 5) f (x, y) = ln x2 + y 2 . 2) f (x, y) = x2 y 3 . 4) f (x, y) = sin2 x + sin2 y. y x 6) f (x, y) = arctg + arctg . x y

R: 1) df (x, y) = 3x2 − 3y dx + 3y 2 − 3x dy. 5.79 S˘ se calculeze diferentialele functiilor: a ¸ ¸ 1) f (x, y, z) = xyz. 3) f (x, y, z) = arctg xy . z2 2) f (x, y, z) = 4) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . z x xy + . y

R: df (x, y, z) = yz dx + zx dy + xy dz. 5.80 S˘ se g˘seasc˘ cu cˆt se modific˘ (aproximativ) volumul unui con avˆnd raza bazei a a a a a a s ın˘ ¸ x = 10 cm ¸i ˆ altimea y = 30 cm dac˘ raza se mic¸oreaz˘ cu 1 mm, iar ˆ altimea cre¸te a s a ın˘ ¸ s cu 3 mm. π ¸ a R: Volumul conului este V = x2 y. Variatia volumului este dat˘ de: 3 π π V − V0 ≈ dV = 2xy dx + x2 dy = (−600 · 0, 1 + 100 · 0, 3) = −10π cm3 . 3 3 a 5.81 S˘ se calculeze aproximativ (1, 02)
3,01

.

a ¸ R: Consider˘m functia z = xy . Lu˘m x0 = 1, y0 = 3, h = 0, 02 ¸i k = 0, 01. Putem a s scrie: y z − z0 ≈ dz = xy0 −1 y0 · h + x00 ln x0 · k = 3 · 0, 02 + 0 · 0, 01 = 0, 06. 0 Deci z ≈ 1 + 0, 06 = 1, 06. 5.82 S˘ se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor: a ¸ ¸ 1) f (x, y) = cos xy. 4) f (x, y) = ln xy. 2) f (x, y) = x2 + y 2 . 5) f (x, y, z) = xyz. 3) f (x, y) = exy . 6) f (x, y, z) = ex sin yz.

80

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: 1) d2 f (x, y) = − y 2 dx2 + 2xy dxdy + x2 dy 2 cos xy.

5.83 S˘ se calculeze diferentiala de ordinul doi a functiei f (x, y, z) = sin (x − 2y + z). a ¸ ¸ 5.84 S˘ se calculeze diferentiala de ordinul n a functiei f (x, y) = eax+by . a ¸ ¸ ¸ R: Se obtine: dn f (x, y) = eax+by (a dx + b dy) . 5.85 Aplicˆnd formula de derivare a functiilor compuse, s˘ se calculeze F (x0 ), ¸tiind s a ¸ a c˘ F (x) = f (u (x) , v (x)) in care: a 1) f (u, v) = u + uv, u (x) = cos x, v (x) = sin x, x0 = 2) f (u, v) = eu−2v , u (x) = x2 , v (x) = x2 − 2, x0 = 2. 5.86 S˘ se g˘seasc˘ a a a dz dac˘: a dt 1) z = e3x+2y , unde: x = cos t, y = t2 . x 2) z = , unde: x = et , y = ln t. y √ x 3) z = ln sin √ , unde: x = 3t2 , y = t2 + 1. y 5.87 S˘ se g˘seasc˘ a a a 1) z = ex
2

n

π . 4

dz dac˘: a dt 1 x ln , unde: x = tg2 t, y = ctg2 t. 2 y

+y 2

, unde: x = a cos t, y = a sin t. 2) z = du dac˘: a dt

5.88 S˘ se g˘seasc˘ a a a

1) u = xyz, unde: x = t2 + 1, y = ln t, z = tg t. z , unde: x = R cos t, y = R sin t, z = H. 2) u = 2 + y2 x 5.89 S˘ se g˘seasc˘ a a a 5.90 S˘ se g˘seasc˘ a a a 5.91 S˘ se g˘seasc˘ a a a 5.92 S˘ se g˘seasc˘ a a a 5.93 S˘ se g˘seasc˘ a a a dz dac˘ z = uv , unde u = sin x, v = cos x. a dx dz ∂z ¸i s dac˘ z = xy , unde y = ϕ (x). a ∂x dx ∂z ∂z ¸i s , dac˘ z = f (u, v), unde u = x2 + y 2 ¸i v = exy . a s ∂x ∂y x ∂z ∂z s ¸i s , dac˘ z = arctg , unde x = u sin v ¸i y = u cos v. a ∂u ∂v y ∂z ∂z y ¸i s , dac˘ z = f (u), unde u = xy + . a ∂u ∂v x

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a a 5.94 S˘ se arate c˘ dac˘ ω = f x2 + y 2 + z 2 , unde: x = R cos u cos v, y = R cos u sin v, z = R sin u, atunci: ∂ω ∂ω s = 0 ¸i = 0. ∂u ∂v

81

5.95 S˘ se arate c˘ dac˘ z = f (x + ay), unde f este o functie diferentiabil˘, atunci a a a ¸ ¸ a ∂z ∂z =a . ∂y ∂x 5.96 S˘ se arate c˘ functia w = f (u, v), unde f este o functie diferentiabil˘ ¸i u = a a ¸ ¸ ¸ a s x + at, v = y + bt, satisface ecuatia: ¸ ∂w ∂w ∂w =a +b . ∂t ∂x ∂y 5.97 S˘ se arate c˘ functia z = yf x2 − y 2 , unde f este o functie diferentiabil˘, a a ¸ ¸ ¸ a satisface ecuatia: ¸ 1 ∂z 1 ∂z z + = 2. x ∂x y ∂y y y a a ¸ ¸ ¸ a 5.98 S˘ se arate c˘ functia z = xy + f , unde f este o functie diferentiabil˘, x satisface ecuatia: ¸ ∂z ∂z x +y = xy + z. ∂x ∂y  x2 2  5.99 S˘ se arate c˘ functia z = ey f ye 2y , unde f este o functie diferentiabil˘, a a ¸ ¸ ¸ a x2 − y 2 ∂z ∂z + xy = xyz. ∂x ∂y 

satisface ecuatia: ¸

y y 5.100 S˘ se arate c˘ functia z = xf s a a ¸ +g , unde f ¸i g sunt o functii de dou˘ ¸ a x x ori diferentiabile, satisface ecuatia: ¸ ¸ x2 ∂2z ∂2z ∂2z + 2xy + y 2 2 = 0. 2 ∂x ∂x∂y ∂y y √ ¸ xy · g , unde f ¸i g sunt o functii de s x

5.101 S˘ se arate c˘ functia z = f (xy) + a a ¸ dou˘ ori diferentiabile, satisface ecuatia: a ¸ ¸ x2

∂2z ∂2z − y 2 2 = 0. ∂x2 ∂y

82

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.102 S˘ se arate c˘ functia z = f (x + g (y)) satisface ecuatia: a a ¸ ¸ ∂z ∂ 2 z ∂z ∂ 2 z = . ∂x ∂x∂y ∂y ∂x2 5.103 S˘ se g˘seasc˘ d2 z dac˘: a a a a 1) z = f (u), unde u = x2 + y 2 . 3) z = f (u, v), unde u = ax ¸i v = ay. s x , v = xy. y 4) z = f (u, v), unde u = xey ¸i v = yex . s 2) z = uv , unde u =

5.104 S˘ se calculeze diferentialele de ordinul doi ale functiilor compuse: a ¸ ¸ 1) F (x) = f x2 , ln x . 2) F (x, y) = f x2 , x y .

3) F (x, y, z) = f x + y + z, x2 + y 2 + z 2 . 5.105 S˘ se g˘seasc˘ polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei a a a ¸ f (x, y) = ˆ punctul (1, 1). ın R:Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f este: ¸ T3 (x, y) = √ 1 1 1 1 √ [(x − 1)2 + 2(x − 1)(y − 1) + (y − 1)2 ]− 2 + √ [(x − 1) + (y − 1)] + 1! 2 2! 2 2 − 1 1 √ [(x − 1)3 − (x − 1)2 (y − 1) − (x − 1)(y − 1)2 + (y − 1)3 ]. 3! 4 2 x2 + y 2

a a a ¸ 5.106 S˘ se g˘seasc˘ polinomul Taylor de gradul n asociat functiei f (x, y) = ex+y ˆ ın punctul (1, −1). R: Avem:
n

Tn (x, y) = 1 +
k=1

1 [(x − 1) + (y + 1)]k = k!

n

k

k=0 i=0

1 (x − 1)k−i (y + 1)i . i!(k − i)!

5.107 S˘ se g˘seasc˘ o valoare aproximativ˘ a num˘rului (1, 1)1,2 . a a a a a R: Polinomul Taylor de gradul 3 asociat functiei f (x, y) = xy , ¸ punctul (1, 1) este: T3 (x, y) = 1 + x > 0, y > 0, ˆ ın

1 1 1 (x − 1) + [2(x − 1)(y − 1)] + [3(x − 1)2 (y − 1)]. 1! 2! 3!

Putem atunci scrie f (1, 1; 1, 2) ≈ T3 (1, 1; 1, 2) = 1, 1021.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a 5.108 S˘ se dezvolte polinomul f (x, y) = x3 − 2y 3 + 3xy dup˘ formula lui Taylor ˆ vecin˘tatea punctului (1, 2). a ın a R: Avem: f (x, y) = 9 (x − 1) − 21 (y − 2) + 3 (x − 1) + 3 (x − 1) (y − 2) − 12 (y − 2) + + (x − 1) − 2 (y − 2) . 5.109 S˘ se dezvolte polinomul a f (x, y) = −x2 + 2xy + 3y 2 − 6x − 2y − 4 dup˘ formula lui Taylor ˆ vecin˘tatea punctului (−2, 1). a ın a R: f (x, y) = 1 − (x + 2) + 2 (x + 2) (y − 1) + 3 (y − 1) .
2 2 3 3 2 2

83

5.110 S˘ se dezvolte polinomul f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2xy − yz − 4x − 3y − z + 4 a dup˘ formula lui Taylor ˆ vecin˘tatea punctului (1, 1, 1). a ın a a 5.111 Se d˘ polinomul f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 2xy − 2xz − 2yz. S˘ se dezvolte a f (x + k, y + h, z + ) dup˘ formula lui Taylor ˆ vecin˘tatea punctului (x, y, z). a ın a 5.112 S˘ se g˘seasc˘ polinoamele Taylor de gradul 3 asociate, ˆ origine, functiilor: a a a ın ¸ 1) f (x, y) = ex sin y. 2) f (x, y) = cos x cos y. 1 1 1 1 R: 1) T3 (x, y) = y + xy − y 3 + x2 y. 2) T3 (x, y) = 1 − y 2 − x2 . 6 2 2 2 ¸ 5.113 S˘ se g˘seasc˘ polinoamele Taylor de gradul 2 asociat functiei a a a f (x, y) = ˆ punctul (1, 1). ın R: Avem √ T3 (x, y) = 2+ √ 1 1 2 √ (x − 1)2 − 2 (x − 1) (y − 1) + (y − 1)2 . [(x − 1) + (y − 1)]+ 1! 2! 2 2 x2 + y 2

a a a a ın s 5.114 S˘ se deduc˘ formule aproximative (exacte pˆn˘ la termeni de gradul doi ˆ x ¸i y) pentru functiile: ¸ 1) f (x, y) = arctg 1−x , 1−y 2) f (x, y) = (1 + x) + (1 + y) , 2
m n

dac˘ |x| ¸i |y| sunt mici ˆ comparatie cu unitatea. a s ın ¸

84

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 6

Functii definite implicit ¸
6.1 Functii definite implicit de o ecuatie ¸ ¸

6.1 S˘ se arate c˘ ecuatia F (x; y) = y 3 − xy 2 − xy + x2 = 0: a a ¸ 1) Admite o infinitate de solutii y = f (x), f : [0, ∞) → [0, ∞). ¸ 2) Admite numai patru solutii continue y = f (x), f : [0, ∞) → [0, ∞). ¸ a a s a 3) Exist˘ o vecin˘tate U a punctului x0 = 4 ¸i o vecin˘tate V a punctului y0 = 2, ˆ ın a care ecuatia F (x; y) = 0 admite o singur˘ solutie y = f (x), f : U → V , continu˘ pe U , ¸ a ¸ care satisface conditia f (4) = 2. ¸ R: 1) Ecuatia se mai scrie: (y − x) y 2 − x = 0. Deci, pentru orice α, β ∈ R, cu ¸ ¸ 0 ≤ α ≤ β, functiile y = f (x), f : [0, ∞) → [0, ∞), definite prin: √ x, x ∈ [α, β), x, x ∈ [α, β), √ f (x) = f (x) = x, ˆ rest, x, ˆ rest. ın ın 2) Cele patru solutii continue pe [0, ∞) sunt: ¸ f1 (x) = x, f2 (x) = √ x, f3 (x) = x, x ∈ [0, 1), √ f (x) = x, x ∈ [1, ∞), 4 √

x, x ∈ [0, 1), x, x ∈ [1, ∞).

s ¸ 3) Deoarece Fy (4; 2) = −8 = 0, dac˘ lu˘m U = (1, ∞) ¸i V = (1, ∞), functia a a √ f (x) = x este continu˘ ¸i f (4) = 2. as 6.2 S˘ se arate c˘ ecuatia F (x, y; z) = x2 + y 2 − z 2 − 3xyz = 0 admite numai dou˘ a a ¸ a s s ¸ a solutii z = z1 (x, y) ¸i z = z2 (x, y) continue ¸i diferentiabile pe o vecin˘tate a punctului ¸ (0, 1). s a a R: Ecuatia F (0, 1; z) = 1 − z 2 = 0 are r˘d˘cinile z1 = 1 ¸i z2 = −1, iar Fz (x, y; z) = ¸ ı. − (2z + 3xy), a.ˆ Fz (0, 1; 1) = −2, Fz (0, 1; −1) = 2. Deci exist˘ dou˘ functii continue a a ¸ ¸i diferentiabile pe o vecin˘tate a punctului (0, 1) care satisfac conditiile z1 (0, 1) = 1 ¸i s ¸ a s ¸ ¸ respectiv z2 (0, 1) = −1. Derivatele lor partiale sunt date de: ∂z 2x − 3yz ∂z 2y − 3xz = , = . ∂x 2z + 3xy ∂y 2z + 3xy 85

86

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Valorile lor ˆ punctul (0, 1) sunt: ın ∂z1 3 ∂z1 ∂z2 3 ∂z2 (0, 1) = − , (0, 1) = 1, (0, 1) = − , (0, 1) = −1. ∂x 2 ∂y ∂x 2 ∂y 6.3 S˘ se calculeze a d2 y dy ¸i s dac˘ a dx dx2
3

1) F (x; y) = x2 + y 2 − 3 x2 + y 2 + 1 = 0. y 2) F (x; y) = ln x2 + y 2 − a acrtg = 0, a = 0. x 2 3) F (x; y) = x2 + y 2 + ln x2 + y 2 − a = 0. a2 + 1 x2 + y 2 x2 + y 2 d2 y dy x + ay d2 y x dy = − ¸i s =− . 2) = , = . 3 dx y dx2 y3 dx ax − y dx2 (ax − y) x2 + y 2 dy x d2 y =− , =− . 3) dx y dx2 y3 R: 1) 6.4 S˘ se calculeze a dy d2 y d3 y , ¸i s dac˘ a dx dx2 dx3 y2 x2 + 2 − 1 = 0. a2 b R: dy d3 y b2 x d2 y b4 3b6 x =− 2 , = − 2 3 ¸i s = − 4 5. dx a y dx2 a y dx3 a y dy dac˘ F (x; y) = y x − y + 1 = 0. a dx

6.5 S˘ se calculeze a R:

dy y x ln x = . dx 1 − xy x−1 1) F 2) F 3) F 4) F (x, y; z) = x3 + 2y 3 + z 3 − 3xyz − 2y + 3 = 0, (x, y; z) = x cos y + y cos x + z cos x − 1 = 0, (x, y; z) = x + y + z − ez = 0, (x, y; z) = z 2 − xey − yez − zex = 0, ∂z ∂z ¸i s . ∂x ∂y

6.6 Ecuatiile: ¸

definesc functii z = z (x, y). S˘ se calculeze: ¸ a R: 1) 2) ∂z ∂x ∂z 3) ∂x

∂z x2 − yz ∂z 6y 2 − 3xz − 2 = , = . 2 ∂y ∂x xy − z 3 (xy − z 2 ) z cos x − cos y ∂z x sin y − cos z = , = . cos x − y sin z ∂y cos x − y sin z y x ∂z ∂z ∂z 1 e + ze xey + ez , . = = z . 4) = = ∂y e −1 ∂x 2z − yez − ex ∂y 2z − yez − ex

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ 6.7 Ecuatiile: 1) xey + yex + zex = 1, 2) x − z + arctg definesc functii z = z (x, y). S˘ se calculeze ¸ a R: 1) y = 0, 3) sin xy − exy − x2 y = 0. z−x

87

∂z . ∂x

∂z ∂z ∂z y (exy + 2x − cos xy) . = −y − z − ey−x . 2) = 1. 3) =− ∂x ∂x ∂x x (exy + x − cos xy)

6.8 S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ¸i cele de ordinul al doilea ale a ¸ ıntˆ s functiei z = z (x, y) definit˘ de ecuatia ¸ a ¸ x2 y2 z2 + 2 + 2 − 1 = 0. 2 a b c c4 b2 − y 2 ∂z c2 x ∂z c2 y ∂ 2 z c4 xy ∂ 2 z ∂2z = − 2 , = − 2 , = − = − 2 2 3, = , ∂x a z ∂y b z ∂x2 a2 b2 z 3 ∂x∂y a b z ∂y 2 4 2 2 c a −x . − a2 b2 z 3 R: a s 6.9 S˘ se calculeze dz ¸i d2 z dac˘ functia z = z (x, y) este definit˘ de ecuatia: a ¸ a ¸ x2 + y 2 + z 2 = a2 . y xy y 2 − a2 2 x 2 − a2 2 x dx − 2 3 dxdy + dy . R: dz = − dx − dy, d2 z = z x z3 z z3 6.10 S˘ se calculeze dz ¸i d2 z ˆ punctul (2, 0; 1) dac˘ functia z = z (x, y) este definit˘ a ın a ¸ s a de ecuatia: ¸ 2x2 + 2y 2 + z 2 − 8xz − z + 8 = 0. R: dz (2, 0) = 0, d2 z (2, 0) = 4 dx2 + dy 2 . 15

¸ a ¸ 6.11 Functia z = z (x, y) este definit˘ de ecuatia (y + z) sin z − y (x + z) = 0. S˘ se a arate c˘ a ∂z ∂z − y2 = 0. z sin z ∂x ∂y R: Avem: y ∂z ∂z sin z − x − z = , =− . ∂x sin z + y cos z + z cos z − y ∂y sin z + y cos z + z cos z − y ¸ a ¸ 6.12 Functia z = z (x, y) este definit˘ de ecuatia x2 + y 2 + z 2 = ϕ (ax + by + cz), unde ϕ este o functie derivabil˘ ¸i a, b, c sunt constante. S˘ se arate c˘ ¸ as a a (cy − bz) ∂z ∂z + (az − cx) = bx − ay. ∂x ∂y

88

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.13 Functia z = z (x, y) este definit˘ de ecuatia F (x − az, y − bz) = 0, unde F este o a ¸ ¸ a a functie diferentiabil˘ iar a ¸i b sunt constante. S˘ se arate c˘ ¸ ¸ a s a ∂z ∂z +b = 1. ∂x ∂y

6.14 Ecuatia F (x + 2y, y − 2x) = 0 define¸te functia y = y (x). S˘ se calculeze y (x) s ¸ a ¸ ¸i y (x). s ¸ s ¸ 6.15 Ecuatia F (sin x + y, cos y + x) = 0 define¸te functia y = y (x). S˘ se calculeze a y (x) ¸i y (x). s ¸ 6.16 Ecuatia ln x2 + y 2 + z 2 + arcsin (ax + by + cz) = 1 define¸te functia z = z (x, y). S˘ se calculeze s ¸ a 6.17 Ecuatia F ¸ z z x + ,y + y x ∂z ∂z ∂ 2 z , , . ∂x ∂y ∂x∂y

= 0 define¸te functia z = z (x, y). S˘ se arate c˘: a a s ¸ x ∂z ∂z +y = z − xy. ∂x ∂y

6.18 Ecuatia F ¸

x y , z z

a a = 0 define¸te functia z = z (x, y). S˘ se arate c˘: s ¸ x ∂z ∂z +y = z. ∂x ∂y

6.2

Functii definite implicit de un sistem de ecuatii ¸ ¸
F (x; y, z) = x2 + y 2 − z 2 = 0, G(x; y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 − 5 = 0, 4x x ,z = . 5y 5z

6.19 Sistemul

s define¸te functiile y = y (x), z = z (x). S˘ se calculeze y (x), z (x), y (x) ¸i z (x). s ¸ a R: Din sistemul: x + yy − zz = 0, x + 2yy + 3zz = 0, se obtine: y = − ¸ ¸ Derivˆnd din nou ¸i ˆ a s ınlocuind y ¸i z , obtinem: s y =− 6.20 Sistemul 4 5y 2 + 4x2 1 x2 − 5z 2 , z =− . 3 25 y 25 z3

F (x; y, z) = cos x + cos y + cos z − a = 0, G(x; y, z) = x3 + y 3 + z 3 − b = 0,

define¸te functiile y = y (x), z = z (x). S˘ se calculeze y (x), z (x). s ¸ a

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ R: Din sistemul: sin x + y sin y − z sin z = 0, x2 + y 2 y + z 2 z = 0, obtinem: y =− x2 sin z − z 2 sin x x2 sin y − y 2 sin x , z =− 2 . 2 sin z − z 2 sin y y z sin y − y 2 sin z

89

6.21 Sistemul xyz = a, x + y + z = b define¸te functiile y = y (x), z = z (x). S˘ se s ¸ a s calculeze dy, dz, d2 y ¸i d2 z. R: Din: yzdx + xzdy + xydz = 0 ¸i dx + dy + dz = 0 se obtine: ¸ s dy = − z (x − y) y (x − z) dx, dz = dx, x (y − z) x (y − z) x2 + y 2 + z 2 − xz − xy − yz x2 (y − z)
3

d2 y = −d2 z = −2yz 6.22 Sistemul

dx2 .

F (x, y; u, v) = u + v − x − y = 0, G(x, y; u, v) = xu + yv − 1 = 0,

s a ¸ pentru x = y, define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y. S˘ se calculeze derivatele partiale s ¸ s ale functiilor u = u(x, y) ¸i v = v(x, y). ¸ s s a R: Pentru a calcula derivatele partiale ale functiilor u = u(x, y) ¸i v = v(x, y), deriv˘m ¸ ¸ cele dou˘ ecuatii ˆ raport cu x ¸i apoi cu y. Se obtin sistemele liniare: a ¸ ın s ¸ ux + vx = 1, xux + yvx = −u, al c˘ror determinant este a D(F, G) = D(u, v) Aplicˆnd regula lui Cramer se obtine: a ¸ ux = 6.23 Sistemul y+v x+u x+v y+u , vx = − , uy = , vy = − . y−x y−x y−x y−x F (x, y; u, v) = u − x − y = 0, G(x, y; u, v) = uv − y = 0, 1 x 1 y = y − x = 0. uy + vy = 1, xuy + yvy = −v,

¸ s define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai s s a ¸ ıntˆ s ¸i doi ale functiilor u = u(x, y) ¸i v = v(x, y). s ¸ 6.24 Sistemul F (x, y; u, v) = x + y + u + v − a = 0, G(x, y; u, v) = x3 + y 3 + u3 + v 3 − b = 0,

define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai s ¸ s s a ¸ ıntˆ ¸i doi ale functiilor u = u(x, y) ¸i v = v(x, y). s ¸ s

90 R: Obtinem: ¸

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

ux = 6.25 Sistemul

v 2 − x2 x2 − u2 v2 − y2 y 2 − u2 , vx = 2 , uy = 2 , vy = 2 . 2 2 2 − v2 u u −v u −v u − v2 F (x, y; u, v) = u + v − x = 0, G(x, y; u, v) = u − yv = 0,

s ¸ s define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y. S˘ se calculeze du, dv, d2 u ¸i d2 v. s a s R: Din: du + dv = dx ¸i du − y dv = v dy, se obtine: ¸ s du = 1 1 (y dx + v dy) , dv = ( dx − v dy) , 1+y 1+y d2 u = −d2 v = 2 (1 + y)
2

dx dy − v d2 y .

s ¸ s a 6.26 Sistemul ϕ (u, v) = x, ψ (u, v) = y define¸te pe u ¸i v ca functii de x ¸i y. S˘ se s calculeze ∂u ∂v ∂u ∂v , , , . ∂x ∂x ∂y ∂y R: Derivˆnd cele dou˘ ecuatii ˆ raport cu x, obtinem: a a ¸ ın ¸ ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ψ ∂u ∂ψ ∂v + = 1, + = 0. ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x Dac˘ a D (ϕ, ψ) = 0, obtinem: ¸ D (u, v) ∂ψ ∂ψ ∂v ∂u ∂v = − ∂u , = . D (ϕ, ψ) ∂x D (ϕ, ψ) ∂x D (u, v) D (u, v) a a a a 6.27 S˘ se g˘seasc˘ zx ¸i zy dac˘: s 1) x = u cos v, y = u sin v, z = cv. 2) x = u + v, y = u − v, z = uv. R: 1) zx = cvx = − cy 1 1 cx , zy = cvy = 2 . 2) zx = x, zy = − y. x2 + y 2 x + y2 2 2

6.3

Transform˘ri punctuale a

a a 6.28 Fie E = (0, ∞) × [0, 2π) ⊂ R2 ¸i F = R2 \ {(0, 0)}. S˘ se arate c˘ transformarea s punctual˘: a x = r cos ϕ, y = r sin ϕ, (r, ϕ) ∈ E, π este regulat˘ pe E ¸i s˘ se determine inversa sa ˆ vecin˘tatea punctului 1, a s a ın a ∈ E. 4

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ a R: Determinantul functional al transform˘rii este D(x, y) = D(r, ϕ) cos ϕ sin ϕ −r sin ϕ r cos ϕ = r = 0, ∀(r, ϕ) ∈ E.

91

Deci ˆ orice punct cu exceptia originii, transformarea este regulat˘ ¸i inversa ei este ın ¸ as y r = x2 + y 2 , ϕ = arctg . x 6.29 Fie E = (0, ∞) × [0, 2π) × R ⊂ R3 ¸i F = R3 \ {(0, 0, z) , z ∈ R}. S˘ se arate c˘ s a a transformarea punctual˘: a x = r cos ϕ, y = r sin ϕ, z = z, s a ın a este regulat˘ pe E ¸i s˘ se determine inversa sa ˆ vecin˘tatea punctului 1, a ¸ a R: Determinantul functional al transform˘rii este D(x, y, z) = D(r, ϕ, z) cos ϕ sin ϕ 0 −r sin ϕ 0 r cos ϕ 0 0 1 = r = 0, ∀(r, ϕ, z) ∈ E. π , 0 ∈ E. 4

Deci ˆ orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz este regulat˘ ¸i inversa ei este ın ¸ as y r = x2 + y 2 , ϕ = arctg , z = z. x 6.30 Fie E = (0, ∞) × [0, 2π) × (0, π) ⊂ R3 ¸i F = R3 \ {(0, 0, z) , z ∈ R}. S˘ se arate s a c˘ transformarea punctual˘: a a x = r cos ϕ sin θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r cos θ, (r, ϕ, θ) ∈ E,

este regulat˘ pe E ¸i s˘ se determine inversa sa ˆ vecin˘tatea punctului 1, a s a ın a R: Determinantul functional al transform˘rii este ¸ a D(x, y, z) = D(r, ϕ, z) sin θ cos ϕ sin θ sin ϕ cos θ r cos θ cos ϕ r cos θ sin ϕ −r sin θ −r sin θ sin ϕ r sin θ cos ϕ 0

π , 0 ∈ E. 4

= r2 sin θ = 0.

Deci ˆ orice punct cu exceptia celor de pe axa Oz este regulat˘ ¸i inversa ei este ın ¸ as y z . r = x2 + y 2 + z 2 , ϕ = arctg , θ = arccos x x2 + y 2 + z 2 a 6.31 Se d˘ transformarea punctual˘ f : R2 → R2 definit˘ prin: a a u = x2 + y 2 , v = x2 − y 2 . 1) S˘ se g˘seasc˘ imaginea multimii E = (x, y) ∈ R2 | x > 0, y > 0 prin transfora a a ¸ marea f . 2) S˘ se arate c˘ transformarea f este regulat˘ ˆ a ıntr-o vecin˘tate a punctului (1, 1). a a a 3) S˘ se g˘seasc˘ inversa transform˘rii f . a a a a

92

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: 1) F = (u, v) ∈ R2 u + v > 0, u − v > 0 . 2) D (u, v) (1, 1) = −8 = 0. 3) Inversa D (x, y)

transform˘rii f este: a

1 √ 1 √ x = √ u + v, y = √ u − v. 2 2

6.32 S˘ se arate c˘ transformarea punctual˘ f : R2 → R2 definit˘ prin: a a a a u = sin (x + y) , v = y 3 , π π π π nu este regulat˘ pe multimea D = − , a ¸ × − , . 4 4 4 4 R: π D (u, v) = 3y 2 cos (x + y) = 0 pentru y = 0 sau x + y = ± . D (x, y) 2

a a 6.33 S˘ se arate c˘ transformarea: x = cos ϕ cos ψ, y = cos ϕ sin ψ, este regulat˘ pe multimea E = (ϕ, ψ) | 0 < ϕ < a ¸ π , ψ ∈ R . S˘ se calculeze: a 2

∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ , , , , ∂x ∂x ∂y ∂y ˆ punctul (x0 , y0 ) = ın π π , . 4 4 1 1 , imaginea prin transformarea dat˘ a punctului (ϕ0 , ψ0 ) = a , 2 2

R: Determinantul functional al transform˘rii este ¸ a D(x, y) = D(ϕ, ψ) − sin ϕ cos ψ − sin ϕ sin ψ − cos ϕ sin ψ cos ϕ cos ψ = −2 sin ϕ cos ϕ = 0, ∀(ϕ, ψ) ∈ E.

Inversa transform˘rii este: ϕ = arccos a ∂ϕ ∂x 1 1 , 2 2 = ∂ψ ∂x 1 1 , 2 2

y x2 + y 2 , ψ = arctg , iar: x = ∂ϕ ∂y 1 1 , 2 2 = ∂ψ ∂y 1 1 , 2 2 = −1.

6.34 Fie transformarea: x = r cos ϕ sin ψ, y = r sin ϕ sin ψ, z = r cos ψ, (r, ϕ, ψ) ∈ R3 . 1) S˘ se determine punctele ˆ care transformarea este regulat˘. a ın a 2) S˘ se calculeze jacobianul transform˘rii inverse ¸i derivatele rxx , ϕyy , ψzz ˆ ın a a s punctul (x0 , y0 , z0 ) = (0, 1, 0). R: 1) Jacobianul transform˘rii este: a D (x, y, z) = D (r, ϕ, ψ) cos ϕ sin ψ sin ϕ sin ψ cos ψ −r sin ϕ sin ψ r cos ϕ sin ψ 0 r cos ϕ cos ψ r sin ϕ cos ψ −r sin ψ = −r2 sin ψ.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA s Transformarea este regulat˘ dac˘ r = 0 ¸i ψ = kπ, k ∈ Z. a a 2) Jacobianul transform˘rii inverse ˆ punctul (0, 1, 0) este: a ın D (r, ϕ, ψ) 1 (0, 1, 0) = D (x, y, z) π π D (x, y, z) 1, , D (r, ϕ, ψ) 2 2 Transformarea invers˘ este: a r= y x2 + y 2 + z 2 , ϕ = arctg , ψ = arccos x z x2 + y2 + z2 . = −1.

93

Iar: rxx (0, 1, 0) = 1, ϕyy (0, 1, 0) = 0, ψzz (0, 1, 0) = −1.

6.4

Dependent˘ ¸i independent˘ functional˘ ¸a s ¸a ¸ a

6.35 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ 1) f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 , h (x, y, z) = xy + xz + yz. h (x, y, z) = 4xy + 4yz. 2) f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x − y + z,

sunt functional dependente pe R3 . ¸ ¸ a R: 1) Matricea functional˘ 

are rangul mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functional˘ este: h = f 2 − g 2 . a ¸ ¸a ¸ a 6.36 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f (x, y, z) = ln x2 + y 2 + z 2 , x y − +z , g (x, y, z) = arctg y x sunt functional independente pentru x > 0, y > 0, z > 0. ¸ R: Matricea functional˘ ¸ a  2x  x2 + y 2 + z 2  1 y  +  y x2    x y − +z 1+ y x 2y 2 + y2 + z2 x x 1 − 2− y x x y − +z 1+ y x 2z 2 + y2 + z2 x 1
2 2

are rangul mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functional˘ este: g = f 2 − 2h. a ¸ ¸a ¸ a 2) Matricea functional˘ ¸ a   1 1 1  1 1  −1 4y 4x + 4z 4y

x  2x y+z

y 2y x+z

 z 2z  x+y

2

1+

x y − +z y x

are rangul 2.

      

94

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.37 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f (x, y, z) = x + y + z, g (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + 6xyz, h (x, y, z) = xy (x + y) + yz (y + z) + zx (z + x) , sunt functional dependente pe R3 ¸i s˘ se g˘seasc˘ relatia de dependent˘ functional˘. ¸ s a a a ¸ ¸a ¸ a R: Matricea functional˘ ¸ a  1  3x2 + 6yz y 2 + z 2 + 2x (y + z)  1 1  3y 2 + 6xz 3z 2 + 6xy 2 2 2 z + x + 2y (z + x) x + y 2 + 2z (x + y)

are rangul mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functional˘ este: f 3 = g + 3h. a ¸ ¸a ¸ a 6.38 Dac˘ functiile f, g, h sunt derivabile ¸i inversabile, atunci functiile: u = f a ¸ s ¸ v=g D. R: Matricea functional˘ ¸ a       0 z − 2g x 1 h y 1 f z 0 x − 2h y − y f z2 1 g x 0       z , w=h x y , z

x , definite pe D = R \ {(0, 0, 0)}, sunt functional dependente pe ¸ y

are rangul mai mic decˆt 3. a

6.39 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f (x, y, z) = xy − z, g (x, y, z) = xz + y, h (x, y, z) = x2 + 1

y 2 + z 2 − x2 − 1 yz − x y 2 − z 2 ,

sunt functional dependente pe R3 ¸i s˘ se g˘seasc˘ relatia de dependent˘ functional˘. ¸ s a a a ¸ ¸a ¸ a R: Matricea functional˘ are rangul mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functio¸ a a ¸ ¸a ¸ nal˘ este: a h = f 2 − f g + g2 . 6.40 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f1 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x1 + x2 − x3 , 2 f2 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x2 + x2 + x3 + x2 , 1 4 2 2 f3 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = 2x1 x2 − 2x1 x3 − 2x2 x3 − x4 , sunt functional dependente pe R4 . ¸

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

95

¸ a ¸ ¸a ¸ R: Rangul matricei functionale este mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functional˘ este: a 2 f2 + f3 = f1 . 6.41 S˘ se arate c˘ functiile: a a ¸ f1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x1 + x2 + · · · + xn , f2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x2 + x2 + · · · + x2 , 1 2 n f3 (x1 , x2 , . . . , x4 ) = x1 x2 + x1 x3 + · · · + xn−1 xn , sunt functional dependente pe R4 . ¸ R: Rangul matricei functionale este mai mic decˆt 3. Relatia de dependent˘ functio¸ a ¸ ¸a ¸ nal˘ este: a 2 f2 + 2f3 = f1 .

6.5

Schimb˘ri de variabile a
1 ˆ ecuatia: ın ¸ t

6.42 S˘ se efectueze schimbarea de variabil˘ independent˘ x = a a a x2 R: Deoarece: dy d2 y a2 + 2x + 2 y = 0. 2 dx dx x

dt 1 d2 t 2 = − 2 = −t2 ¸i = 3 = 2t3 , avem: s dx x dx2 x dt dx
2

dy dt dy d2 y d2 y dy = = −t2 , = 2 2 dx dt dx dt dx dt ¸i deci ecuatia devine: s ¸ d2 y + a2 y = 0. dt2

+

dy d2 t d2 y dy = t4 2 + 2t3 2 dt dx dt dt

a a a a ın a 6.43 S˘ se efectueze schimbarea de variabil˘ independent˘ indicat˘ ˆ urm˘toarele ecuatii pentru functia y = y (x): ¸ ¸ 1 , x 2 3 2) x y − x y + 2xy − 2y = x3 + 3x, 2 3) 1 + x2 y + 2x 1 + x2 y + y = 0, 3 2 4) (1 + x) y + 3 (1 + x) y + (1 + x) y = ln (1 + x) , 2 5) 1 − x y − xy + y = 0, 1) x2 y − 2y = x2 + R: Not˘m a x = et . x = et . x = tg t. x = et − 1. x = cos t.

dy = y. Se obtine: 1) y − y − 2y = e2t + e−t , ˙ ¸ ¨ ˙ dt ... t 3t ˙ ¨ ˙ y ¨ ˙ 2) y −4¨ + 5y − 2y = e + 3e . 3) y + y = 0. 4) y − 2y + y = te−t . 5) y + y = 0. ¨ ˙

96

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.44 S˘ se efectueze schimbarea variabilei independente ˆ urm˘toarele ecuatii pentru a ın a ¸ functia y = y (x), luˆnd drept nou˘ variabil˘ independent˘ functia t = t (x) indicat˘: ¸ a a a a ¸ a 1) (1 + x) y + (1 + x) y + y = 4 cos [ln (1 + x)] , t = ln (1 + x) . √ √ 2) x 1 + x2 y − 1 − x2 y 1 + x2 y − 3x3 y 2 = 0, t = 1 + x2 . R: 1) Not˘m a dy ¸ ¨ ˙ ¨ ˙ = y. Se obtine: 1) y + y = 4 cos t. 2) y + y y − y 2 = 0. ˙ dt
2

¸ 6.45 Functia y = y (x) verific˘ ecuatia a ¸ x2 y + 4xy + 2 − x2 y = 4x. S˘ se g˘seasc˘ ce devine aceast˘ ecuatie dac˘ se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘ dea a a a ¸ a a a 1 pendent˘ y = 2 z, unde z = z (x). a x R: z − z = 4x. a a ın a 6.46 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente indicat˘ ˆ urm˘toarele ecuatii pentru functia z = z (x, y): ¸ ¸ ∂z ∂z 1) y −x = 0, u = x, v = x2 + y 2 . ∂x ∂y ∂z x ∂z +y = z, u = x, v = . 2) x ∂x ∂y y ∂z ∂z 2 + 1+y = xy, u = ln x, v = ln y + 1 + y 2 . 3) x ∂x ∂y ∂z x ∂z 4) (x + y) − (x − y) = 0, u = ln x2 + y 2 , v = arctg . ∂x ∂y y R: 1) ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z = 0. 2) u − z = 0. 3) + = eu sh v. 4) − = 0. ∂u ∂u ∂u ∂v ∂u ∂v

a ın 6.47 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ, y = r sin θ ˆ ecuatia lui Laplace: ¸ ∂2z ∂2z + 2 = 0. 2 ∂x ∂y R: Se obtine: ¸ ∂2z 1 ∂2z 1 ∂z + 2 2+ = 0. ∂r2 r ∂θ r ∂r 6.48 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ, y = r sin θ ˆ a ın ecuatia: ¸ ∂2z ∂2z ∂z ∂z ∂2z + x2 2 − x −y = 0. y 2 2 − 2xy ∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y ¸ R: Se obtine: ∂2z = 0. ∂θ2

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

97

a a ın a 6.49 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente indicat˘ ˆ urm˘toarele ecuatii pentru functia z = z (x, y): ¸ ¸ ∂2z ∂2z x 1) x2 2 − y 2 2 = 0, u = xy, v = . ∂x ∂y y 2 ∂2z 2∂ z −a = 0, u = ax + y, v = −ax + y. 2) ∂x2 ∂y 2 ∂2z ∂2z ∂2z −4 3) + 3 2 , u = 3x + y, v = x + y. 2 ∂x ∂x∂y ∂y R: 1) ∂2z 1 ∂z ∂2z ∂2z = . 2) = 0. 3) = 0. ∂u∂v 2u ∂v ∂u∂v ∂u∂v

6.50 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente u = sin x + x − y, v = a ın ¸ x − sin x + y, ˆ ecuatia: ∂2z ∂2z ∂2z ∂z + 2 cos x − sin2 x 2 − sin x = 0. ∂x2 ∂x∂y ∂y ∂y R: ∂2z = 0. ∂u∂v

y a 6.51 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente u = x2 − y 2 , v = , ˆ ın x ecuatia: ¸ ∂2z ∂2z ∂z ∂2z ∂z xy 2 + x2 + y 2 + xy 2 − y −x = 0. ∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y R: u ∂z ∂2z − = 0. ∂u∂v ∂v

6.52 S˘ se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ, y = r sin θ ˆ a ın ecuatia: ¸ dy x+y = . dx x−y R: Din dr cos θ + sin θ sin θ · dr + r cos θ · dθ = , se obtine: ¸ = r. cos θ · dr − r sin θ · dθ cos θ − sin θ dθ

6.53 S˘ se efectueze schimbarea de variabile u = x2 + y 2 , v = a ˆ ecuatia: ın ¸ y R: Se obtine: ¸ ∂w = 0. ∂v ∂z ∂z −x = (y − x) z. ∂x ∂y

1 1 + , w = ln z − (x + y), x y

6.54 S˘ se efectueze schimbarea de variabile u = x, v = a x2 ∂z ∂z + y2 = z2. ∂x ∂y

1 1 1 , w = − , ˆ ecuatia: ın ¸ y z x

98

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Se obtine: ¸ ∂w = 0. ∂u x z , w = , ˆ ecuatia: ın ¸ y x

6.55 S˘ se efectueze schimbarea de variabile u = x + y, v = a ∂2z ∂2z ∂2z −2 + 2 = 0. 2 ∂x ∂x∂y ∂y R: Se obtine: ¸ ∂2w = 0. ∂v 2

6.56 S˘ se efectueze schimbarea de variabile u = x + y, v = x − y, w = xy − z, ˆ a ın ecuatia: ¸ ∂2z ∂2z ∂2z + 2 = 0. +2 2 ∂x ∂x∂y ∂y ¸ R: Se obtine: ∂2w 1 = . 2 ∂u 2

Capitolul 7

Extreme pentru functii de mai ¸ multe variabile
7.1 Puncte de extrem pentru functii de mai multe ¸ variabile

7.1 S˘ se determine punctele de extrem ale functiilor: a ¸ 2) f (x, y) = x2 + xy + y 2 − 3x − 6y. 1) f (x, y) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y. 1 x y 3) f (x, y) = xy + (47 − x − y) + . 4) f (x, y) = x3 + y 3 + 3xy. 2 3 4 R: 1) Punctele stationare sunt solutiile sistemului: ¸ ¸ ∂f ∂f = 3(x2 + y 2 − 5) = 0, = 6(xy − 2) = 0, ∂x ∂y adic˘: (2, 1), (−2, −1), (1, 2), (−1, −2). Derivatele de ordinul doi sunt: a ∂2f ∂2f ∂2f = 6x, = 6y, = 6x. 2 ∂x ∂x∂y ∂y 2 In punctul (2, 1), ∆1 = 12 > 0, ∆2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de minim, f (2, 1) = −28. In punctul (−2, −1), ∆1 = −12 < 0, ∆2 = 108 > 0, (−2, −1) este un punct de maxim, f (−2, −1) = 28. In punctele (1, 2), (−1, −2), ∆2 = −108 < 0. Nu sunt puncte de extrem. 2) Un punct stationar: (0, 3). ∆1 = 2 > 0, ∆2 = 3 > 0. Punctul (0, 3) este un punct ¸ de minim ¸i fmin = f (0, 3) = −9. s 2 47 3) Un punct stationar: (21, 20). ∆1 = − < 0, ∆2 = ¸ > 0. Punctul (21, 20) este 3 144 un punct de maxim ¸i fmax = f (21, 20) = 282. s 4) Un punct stationare: (0, 0), (−1, −1). Punctul (0, 0) nu este punct de extrem. ¸ s Punctul (−1, −1) este un punct de maxim ¸i fmax = f (−1, −1) = 1. 99

100

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

7.2 S˘ se determine punctele de extrem ale functiei a ¸ f (x, y) = xy + 50 20 + , x > 0, y > 0. x y

R: Punctele stationare sunt solutiile sistemului: ¸ ¸ ∂f ∂f 50 20 = y − 3 = 0, = x − 2 = 0. ∂x x ∂y y Se obtine un singur punct stationar (5, 2). Derivatele de ordinul doi sunt: ¸ ¸ ∂2f ∂2f 100 ∂2f 40 = 3 , = 3. = 1, ∂x2 x ∂x∂y ∂y 2 y Deci ∆1 = fmin 4 > 0, ∆2 = 3 > 0. Punctul (5, 2) este un punct de minim ¸i s 5 = f (5, 2) = 30.

7.3 S˘ se g˘seasc˘ extremele functiilor: a a a ¸ 1) z = (x − 1) + 2y 2 . 2 3) z = (x − 1) − 2y 2 . x2 y2 5) z = xy 1 − − . 3 3 2/3 . 7) z = 1 − x2 + y 2
2

2) z = x2 + xy + y 2 − 2x − y. 4) z = x3 y 2 (6 − x − y) , x > 0, y > 0. 6) z = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2y 2 . 8) z = x2 + y 2 e−(x
2

+y 2 )

.

R: 1) zmin = z (1, 0) = 0. 2) zmin = z (1, 0) = −1 3) Nu are extreme. 4) zmax = z (3, 2) = 108. √ √ 5) Puncte stationare: (0, 0), 0, ± 3 , ± 3, 0 , (1, 1), (−1, 1), (1, −1), (−1, −1). ¸ 1√ 1√ Extreme: zmax = z (1, 1) = z (−1, −1) = 3, zmin = z (1, −1) = z (−1, 1) = − 3. 3 3 √ √ √ √ 6) zmin = z 2, − 2 = z − 2, 2 = −8. 7) zmax = z (0, 0) = 1. 1 8) zmin = z (0, 0) = 0. In punctele cercului x2 + y 2 = 1, zmax = . e 7.4 S˘ se g˘seasc˘ extremele functiilor: a a a ¸ 1) z = 1+x+y 1 + x2 + y 2 3 3) z = x + y 3 − 9xy + 27. 2) z = x2 + y 2 e2x+3y , x ≥ 0, y ≥ 0. 4) z = sin x + sin y + cos (x + y) , x, y ∈ 0,

5) z = x4 + y 4 + 2x2 y 2 − 8x + 8y.

π . 2

√ R: 1) zmax = z (1, −1) = 3. 2) zmin = z (0, 0) = 0. 3) (0, 0) nu este punct de extrem, zmin = z (3, 3) = 0. 3 π π π π , nu este punct de extrem, zmax = z , = . 4) 2 2 6 6 2 5) zmin = z (1, −1) = −12.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a a ¸ 7.5 S˘ se g˘seasc˘ extremele functiilor: 1) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y − 6z. 2) f (x, y, z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z. 3) f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z − sin (x + y + z) , x, y, z ∈ (0, π) .

101

R: 1) Un punct stationar: (−1, −2, 3). d2 f (−1, −2, 3) = 2 dx2 + dy 2 + dz 2 este ¸ o form˘ p˘tratic˘ pozitiv definit˘ ¸i deci punctul (−1, −2, 3) este un punct de minim, a a a a s fmin = f (−1, −2, 3) = −14. 2) Dou˘ puncte stationare: (0, 0, −1), (24, −144, −1). Ins˘ a ¸ a d2 f (x, y, z) = 6x dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy, a iar: d2 f (0, 0, −1) = 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = 2 (dy + 6 dx) − 72 dx2 + 2 dz 2 , form˘ p˘tratic˘ nedefinit˘, deci (0, 0, −1) nu este punct de extrem, a a a d2 f (24, −144, −1) = 144 dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = (12 dx + dy) + dx2 + 2dz 2 , form˘ p˘tratic˘ pozitiv definit˘ ¸i deci punctul (24, −144, −1) este un punct de minim, a a a as fmin = f (24, −144, −1) = −6913. π π π 3) fmax = f = 4. , , 2 2 2
2 2

7.2

Extreme pentru functii definite implicit ¸

7.6 S˘ se g˘seasc˘ extremele urm˘toarelor functii z = f (x, y), definite implicit prin a a a a ¸ ecuatiile: ¸ 1) F (x, y; z) = x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 11 = 0. 2) F (x, y; z) = x3 − y 2 + z 2 − 3x + 4y + z − 8 = 0. R: 1) Sistemul: Fx = 2x − 2 = 0, Fy = 2y + 4 = 0, F = x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 11 = 0, are solutiile: (1, −2; −2) ¸i (1, −2; 8). Ecuatia F (x, y; z) = 0 define¸te dou˘ functii: ¸ s ¸ s a ¸ z = z1 (x, y) ¸i z = z2 (x, y). s Pentru z = z1 (x, y): A11 A22 ¸i deci ∆1 = s = Fxx (1, −2; −2) 1 Fxy (1, −2; −2) = , A12 = − = 0, Fz (1, −2; −2) 5 Fz (1, −2; −2) 1 Fyy (1, −2; −2) = = − Fz (1, −2; −2) 5 −

1 1 > 0, ∆2 = > 0, deci (1, −2) este un punct de minim, zmin = 5 25 z1 (1, −2) = −2. Pentru z = z2 (x, y): A11 = − 1 Fxy (1, −2; 8) Fyy (1, −2; 8) 1 Fxx (1, −2; 8) = − , A12 = − = 0, A22 = − =− Fz (1, −2; 8) 5 Fz (1, −2; 8) Fz (1, −2; 8) 5

102 ¸i deci ∆1 = − s z2 (1, −2) = 8. 2) Sistemul:

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 < 0, ∆2 = > 0, deci (1, −2) este un punct de maxim, zmax = 5 25

Fx = 3x2 − 3 = 0, Fy = −2y + 4 = 0, F = x3 − y 2 + z 2 − 3x + 4y + z − 8 = 0, are solutiile: (1, 2; 2), (−1, 2; 1), (1, 2; −3), (−1, 2; −2). Ecuatia F (x, y; z) = 0 define¸te ¸ ¸ s dou˘ functii: z = z1 (x, y) ¸i z = z2 (x, y), fiecare avˆnd cˆte dou˘ puncte stationare. a ¸ s a a a ¸ ın Pentru z = z1 (x, y), ˆ primul punct: A11 = − Fxx (1, 2; 2) Fxy (1, 2; 2) 6 2 Fyy (1, 2; 2) = − , A12 = − = 0, A22 = − = Fz (1, 2; 2) 5 Fz (1, 2; 2) Fz (1, 2; 2) 5

6 12 ¸i deci ∆1 = − < 0, ∆2 = − s < 0, deci (1, 2) nu este un punct de de extrem. In 5 25 punctul al doilea: A11 = − Fxx (−1, 2; 1) Fxy (−1, 2; 1) Fyy (−1, 2; 1) 2 = 2, A12 = − = 0, A22 = − = . Fz (−1, 2; 1) Fz (−1, 2; 1) Fz (−1, 2; 1) 3

Deci ∆1 = 2 > 0, ∆2 =

4 > 0, deci (−1, 2) este un punct de minim, zmin = z1 (−1, 2) = 1. 3 Pentru z = z2 (x, y), ˆ primul punct: ın Fxx (1, 2; −3) Fxy (1, 2; −3) Fyy (1, 2; −3) 2 6 = , A12 = − = 0, A22 = − =− Fz (1, 2; −3) 5 Fz (1, 2; −3) Fz (1, 2; −3) 5

A11 = −

6 12 ¸i deci ∆1 = > 0, ∆2 = − s < 0, deci (1, 2) nu este un punct de extrem. In punctul 5 25 al doilea: Fxx (−1, 2; −2) Fxy (−1, 2; −2) A11 = − = −2, A12 = − = 0, Fz (−1, 2; −2) Fz (−1, 2; −2) 2 Fyy (−1, 2; −2) A22 = − =− Fz (−1, 2; −2) 3 ¸i deci ∆1 = −2 < 0, ∆2 = s z1 (−1, 2) = −2.

4 > 0, deci (−1, 2) este un punct de minim, zmax = 3

7.7 S˘ se g˘seasc˘ extremele urm˘toarelor functii z = f (x, y), definite implicit prin a a a a ¸ ecuatiile: ¸ y2 z2 x2 + + − 1 = 0. 1) F (x, y; z) = 12 4 32 2 2 x y z 2) F (x, y; z) = + − + 1 = 0. 3 4 25 √ √ R: 1) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are solutiile 0, 0; − 3 , 0, 0; 3 . ¸ s √ a ¸ Ecuatia F (x, y; z) = 0 define¸te dou˘ functii: z = z1 (x, y) ¸i z = z2 (x, y), zmin = ¸ √ s z1 (0, 0) = − 3, zmax = z2 (0, 0) = 3. 2) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are solutiile (0, 0; −5), (0, 0; 5). ¸ s a ¸ Ecuatia F (x, y; z) = 0 define¸te dou˘ functii: z = z1 (x, y) ¸i z = z2 (x, y), zmin = ¸ s z1 (0, 0) = 5, zmax = z2 (0, 0) = −5.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

103

a a a a ¸ 7.8 S˘ se g˘seasc˘ extremele urm˘toarelor functii z = f (x, y), definite implicit prin ecuatiile: ¸ 1) F (x, y; z) = 4xy − z 2 − 4x − 4y + 8 = 0. 2) F (x, y; z) = 5x2 + 6y 2 + 7z 2 − 4xy + 4yz − 10x + 8y + 14z − 6 = 0. R: 1) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are solutiile (0, 0; −2), (0, 0; 2). ¸

7.3

Extreme conditionate ¸
1) z = xy, pentru x + y − 1 = 0. 2) z = x + 2y, pentru x2 + y 2 − 5 = 0. π x y 2 2 3) z = x + y , pentru + = 1. 4) z = cos2 x + cos2 y, pentru y − x = . 2 3 4 1 1 1 1 1 x y 5) z = x2 + y 2 , pentru + = 1. 6) z = + , pentru 2 + 2 = 2 . a b x y x y a

7.9 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: a a a ¸ a ¸

R: 1) Construim functia lui Lagrange: L (x, y; λ) = xy + λ (x + y − 1). Sistemul: ¸ Lx = y + λ = 0, Ly = x + λ = 0, Lλ = x + y − 1 = 0 1 1 1 1 1 are solutia: x0 = , y0 = , λ0 = − . Fie Φ(x, y) = L(x, y; − ) = xy − (x + y − 1). ¸ 2 2 2 2 2 Atunci 1 1 d2 Φ , = dx dy. 2 2 s Ins˘ dx + dy = 0 ¸i deci d2 Φ a 1 1 1 1 = − dx2 < 0. zmax = z , , 2 2 2 2 2) zmax = z (1, 2) = 5, zmin = z (−1, −2) = −5. 36 18 12 , = . 3) zmin = z 13 13 13 √ 7π 2+ 2 9π 4) zmax = z + kπ, + kπ = , 8 8 √2 5π 3π 2− 2 zmin = z + kπ, + kπ = . 8 8 2 ab2 a2 b2 a2 b 5) zmin = z , = 2 . 2 + b2 a2 + b2 a a + b2 √ √ √ √ 6) zmax = z a 2, a 2 = 4a2 , zmin = z −a 2, −a 2 = 4a2 . = 1 . 4

7.10 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: a a a ¸ a ¸ 1) z = xy, pentru 2x + 3y − 5 = 0. √ 2 √ 2 2) z = x2 + y 2 , pentru x − 2 + y − 2 = 9. 3) z = 6 − 4x − 3y, pentru x2 + y 2 = 1. π π 4) z = cos2 x + cos2 y, pentru x − y = , x, y ∈ 0, . 4 4

104 R: Avem:

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5 5 5 25 1) L (x, y; λ) = xy + λ (2x + 3y − 5), λ = − , zmax = z , = . 3 4 6 24 √ √ 5 1 5 2 5 2 2) λ1 = − , zmax = z , = 25, λ2 = − , 3 2 2 3 √ √ 2 2 = 1. zmin = z − ,− 2 2 5 5 4 3 4 3 = 11, λ2 = , zmin = z , = 1. 3) λ1 = − , zmax = z − , − 2 5 5 2 5 5 3π π 4) zmax = z , = 1. 8 8 a a a ¸ a ¸ 7.11 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: 1) u = x − 2y + 2z, pentru x2 + y 2 + z 2 = 9. y2 z2 x2 2) u = x2 + y 2 + z 2 , pentru 2 + 2 + 2 = 1, a > b > c. a b c 3) u = xy 2 z 3 , pentru x + 2y + 3z = 6, x > 0, y > 0, z > 0. 4) u = xy + xz + yz, pentru xyz = 1, x > 0, y > 0, z > 0. 1 1 1 5) u = x + y + z, pentru + + = 1, x > 0, y > 0, z > 0. x y z R: Avem: 1) umin = u (−1, 2, −2) = −9, umax = u (1, −2, 2) = 9. 2) umax = u (±a, 0, 0) = a, umin = u (0, 0, ±c) = c. 3) umax = u (1, 1, 1) = 1. 4) umin = u (1, 1, 1) = 3. 5) umin = u (3, 3, 3) = 9. 7.12 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: a a a ¸ a ¸ 1) u = xyz, pentru x + y + z = 5, xy + xz + yz = 8, x ≥ y ≥ z > 0. 2) u = xyz, pentru x + y + z = 0, x2 + y 2 + z 2 = 1. R: 1) Functia lui Lagrange: ¸ L (x, y, z; λ, µ) = xyz + λ (x + y + z − 5) + µ (xy + xz + yz − 8) , are punctele stationare: ¸ 7 4 4 16 4 , , ; ,− ¸i (2, 2, 1; 4, −2). s 3 3 3 9 3 112 7 4 4 umax = u , , = , umin = u (2, 2, 1) = 4. 3 3 3 27 1 1 2) umin = − √ , umax = √ . 3 6 3 6

7.13 S˘ se g˘seasc˘ extremele conditionate ale urm˘toarelor functii: a a a ¸ a ¸ 1) u = x4 + y 4 + z 4 , pentru x + y + z = 3. 2) u = x3 + y 3 + z 3 , pentru x2 + y 2 + z 2 = 3, x > 0, y > 0, z > 0.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 7.14 1) 2) 3) S˘ se determine dimensiunile unui paralelipiped dreptunghic a.ˆ a ı.: Aria total˘ s˘ fie egal˘ cu 2a2 ¸i volumul maxim. a a a s Suma celor trei dimensiuni egal˘ cu a ¸i aria total˘ maxim˘. a s a a Volumul egal cu a3 ¸i aria total˘ minim˘. s a a

105

√ a3 3 a a a = . 1) Vmax = V √ , √ , √ 9 3 3 3 2 a a a 2) Amax = A , , = a2 . 3 3 3 3 3) Amin = A (a, a, a) = 6a2 .

R: Avem:

106

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 8

Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸
8.1 Siruri de functii reale ¸ ¸
nx2 − n a ¸ · e 2 . S˘ se determine multimea de 2π

8.1 Se d˘ ¸irul de functii (fn ), fn (x) = as ¸ convergent˘ ¸i functia limit˘. ¸a s ¸ a R: Deoarece:
n→∞

lim fn (x) =

0, x ∈ R \ {0} , ∞, x = 0, x2 , x ∈ R, este simplu convergent pe R n+1

rezult˘ c˘ multimea de convergent˘ este A = R \ {0}, iar functia limit˘: f (x) = 0. a a ¸ ¸a ¸ a 8.2 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii fn (x) = a as ¸ c˘tre f (x) = 0. a R: Intr-adev˘r, a

8.3 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii fn (x) = a as ¸ c˘tre f (x) = 0. a R: Intr-adev˘r, a

x2 x2 − ε . Deci < ε d.d. n > n+1 ε   x2 − ε , dac˘ ε < x2 , a N (ε, x) = ε  0, dac˘ ε ≥ x2 . a

cos nx , x ∈ [0, π], este uniform convergent n2 + 1

1−ε cos nx 1 < ε, adic˘ d.d. n2 > . Deci a < ε dac˘ 2 a n2 + 1 n +1 ε   1−ε , dac˘ ε < 1, a N (ε) = ε  0, dac˘ ε ≥ 1. a 107

108

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS sin nx , x ∈ R cu α > 0, este uniform nα

8.4 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii fn (x) = a a s ¸ convergent pe R c˘tre f (x) = 0. a R: Intr-adev˘r, a sin nx 1 ≤ α → 0. nα n

8.5 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii fn (x) = a as ¸ a pe [0, ∞) c˘tre f (x) = 0.

1 , x ∈ [0, ∞), este uniform convergent nenx 1 → 0. n

R: Pentru x ≥ 0, enx ≥ 1 ¸i deci 0 < fn (x) < s 8.6 Se d˘ ¸irul de functii fn (x) = as ¸

x2 , x ∈ [1, ∞). S˘ se calculeze lim fn (x) = a n→∞ n2 + x 4 f (x). S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ) este uniform convergent pe [1, ∞) c˘tre f . a as ¸ a R: 0 < fn (x) = 1 2nx2 1 · < → 0. 2 + x4 2n n 2n

x , x ∈ (0, ∞). S˘ se calculeze lim fn (x) = a n→∞ n+x f (x). S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ) nu este uniform convergent pe (0, ∞) c˘tre f . a as ¸ a 8.7 Se d˘ ¸irul de functii fn (x) = a s ¸ ıns˘ R: f (x) = 0, ˆ a pentru xn = n, fn (xn ) = 8.8 Se d˘ ¸irul de functii fn (x) = as ¸ 1 . 2

x , x ∈ [3, 4]. S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ) a as ¸ n+x este uniform convergent pe [3, 4] c˘tre functia f (x) = 0, x ∈ [3, 4]. a ¸ R: Pentru 3 ≤ x ≤ 4, avem: 0 < fn (x) ≤ 4 4 < → 0. n+3 n x3 , nu este uniform convergent x3 + n3

8.9 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), fn (x) = a as ¸ pe (0, ∞). R: f (x) = 0, ˆ a pentru xn = n, fn (xn ) = ıns˘ 1 . 2

n

8.10 Se d˘ ¸irul de functii (fn ), fn : R → R, definite prin: fn (x) = a s ¸

xk . S˘ se a

n=0

arate c˘ multimea de convergenta a ¸irului este A = (−1, 1), ˆ a ¸irul nu este uniform a ¸˘ s ıns˘ s convergent pe (−1, 1). S˘ se g˘seasc˘ o multime de convergent˘ uniform˘. a a a ¸ ¸a a xn+1 1 a a + , pentru x = 1, rezult˘ c˘ fn (x) este divergent 1−x x−1 pentru |x| > 1, este convergent pentru |x| < 1. Apoi, fn (1) = n → ∞, fn (−1) = R:Deoarece, fn (x) =

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

109

1 n (1 + (−1) ) este un ¸ir divergent. Deci multimea de convergent˘ a ¸irului este A = s ¸ ¸a s 2 1 . (−1, 1) ¸i functia limit˘ este f (x) = s ¸ a 1−x Dac˘ ¸irul ar fi uniform convergent pe (−1, 1), pentru orice ε > 0 ar exista un N (ε) as xn+1 < ε pentru orice n > N (ε) ¸i orice x ∈ (−1, 1), inegalitate echivalent˘ cu: a a.ˆ ı. s x−1   1 1 ln  ln ε 1 1 |x − 1|   = +∞. n+1> ln − ln |x − 1| , dar sup  +  1 1 1  ε |x|<1 ln ln ln |x| |x| |x| Pentru orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1), putem lua   1 ln   ε  N (ε) =   1  ln |a|

¸i deci ¸irul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1). s s 8.11 1) 2) 3) Se d˘ ¸irul de functii (fn ), fn : R → R, definite prin: fn (x) = 1 + x2n . as ¸ S˘ se g˘seasc˘ multimea de convergent˘ a ¸irului ¸i functia limit˘. a a a ¸a s s ¸ a S˘ se arate c˘ ¸irul nu este uniform convergent pe (−1, 1). a as S˘ se g˘seasc˘ o multime de convergent˘ uniform˘. a a a ¸ ¸a a

R: 1) A = [−1, 1], iar functia limit˘ este: ¸ a f (x) = 1, x ∈ (−1, 1) , 2, x ∈ {−1, 1} .

3) Sirul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1). ¸ 8.12 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), fn : R → R, definite prin: a as ¸
n

fn (x) =
k=1

sin kx , k3

este uniform convergent pe R, iar limita sa este o functie continu˘ cu derivat˘ continu˘ ¸ a a a pe R. a R: Aplic˘m criteriul lui Cauchy:
p p 3 p 2

|fn+p (x) − fn (x)| ≤

1 (n + k)

<
k=1 n

1 (n + k)

<
k=1

k=1

1 1 < . (n + k − 1) (n + k) n

Analog se arat˘ c˘ ¸irul (fn ), fn (x) = a as

cos kx , este uniform convergent pe R. Deci k2 k=1
n n→∞

f (x) = lim

k=1

cos kx . k2

110

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8.13 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), definite prin fn (x) =x arctg (nx), este uniform a as ¸ convergent pe [0, ∞). a R: Aplic˘m criteriul lui Cauchy: |fn+p (x) − fn (x)| = x · |arctg ((n + p) x) − arctg (nx)| = x · arctg < x · arctg px < 1 + (n + p) nx2

p px p 1 ≤x· = < . 2 (n + p) nx (n + p) nx (n + p) n n sin nx , converge uniform n2

8.14 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), definite prin fn (x) = a as ¸ pe R c˘tre functia f (x) = 0. a ¸ R: Se va observa c˘ a sin nx 1 ≤ 2. n2 n

sin2 nx , x ∈ [0, π], este n+1 s a s ¸ s uniform convergent c˘tre functia f (x) = 0 ¸i c˘ de¸i functiile fn ¸i f sunt derivabile pe a ¸ n sin 2nx nu este convergent pe [0, π]. [0, π], ¸irul derivatelor fn (x) = s n+1 π π R: Intr-adev˘r, pentru x = ¸irul fn a s este divergent. 4 4 x , x ∈ [−1, 1]. S˘ se cerceteze dac˘ a a 8.16 Se d˘ ¸irul de functii (fn ), fn (x) = as ¸ 1 + n2 x2 se poate aplica ¸irului (fn ) teorema de derivare termen cu termen. s 8.15 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), definite prin fn (x) = a as ¸ ¸ R: Sirul este convergent pe [−1, 1] la functia f (x) = 0. Sirul derivatelor: ¸ ¸ fn (x) = (1 + n2 x2 ) 1 − n2 x2
2,

are lim fn (x) =
n→∞

1, 0,

x = 0, x ∈ [−1, 1] \ {0}

¸i nu este uniform convergent pe [−1, 1]. Deci nu se poate aplica ¸irului (fn ) teorema de s s derivare termen cu termen. 1 a a 8.17 Se d˘ ¸irul (fn ), fn (x) = · arctg xn , x ∈ R. S˘ se arate c˘: as n
n→∞

lim fn (x)

x=1

= lim fn (1) .
n→∞

π π R: Deoarece multimea valorilor functiei arctg x este intervalul − , ¸ ¸ , rezult˘ c˘ a a 2 2 π |arctg x| < ¸i deci: s 2 1 π 1 · arctg xn < · , 0 ≤ |fn (x)| = n n 2 s de unde deducem c˘ ¸irul este convergent pe R la functia f (x) = 0 ¸i deci: f (1) = 0. as ¸ Pe de alt˘ parte: a xn−1 1 lim fn (1) = lim = . n→∞ 1 + x2n n→∞ 2 x=1

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

111
2

a as ¸ 8.18 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = nxe−nx este convergent, ˆ a ıns˘
1 n→∞ 1

lim

fn (x) dx =
0

0 n→∞

lim fn (x) dx.

R: Intr-adev˘r, a
1 n→∞

lim

fn (x) dx = lim
0

n→∞

1 1 − n 2 2e

=

1 , 2

1 0 n→∞

lim fn (x) dx = 0.

8.19 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = a a s ¸ 2 3 −n2 x3 n x e este convergent, ˆ a ıns˘
1 n→∞ 1

lim

fn (x) dx =
0

0 n→∞

lim fn (x) dx.

R: Intr-adev˘r, a
1 n→∞

lim

fn (x) dx = lim
0

n→∞

1 1 − n2 3 3e

=

1 , 3

1 0 n→∞

lim fn (x) dx = 0.

8.20 S˘ se arate c˘ ¸irul de functii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = a a s ¸ n s nx (1 − x) nu este uniform convergent pe [0, 1], totu¸i
1 n→∞ 1

lim

fn (x) dx =
0

0 n→∞

lim fn (x) dx. 1 → 0, n

R: Sirul este convergent pe [0, 1] la functia f (x) = 0. Dar, pentru xn = ¸ ¸ fn (xn ) = 1− 1 n
n

1 = 0, e

deci convergenta nu este uniform˘. Pe de alt˘ parte: ¸ a a
1 1

fn (x) dx = n
0 0

x (1 − x) dx =

n

n → 0, (n + 1) (n + 2)

1 0 n→∞

lim fn (x) dx = 0.

8.2

Serii de functii ¸
∞ n=1 n n

8.21 S˘ se determine multimea de convergent˘ a urm˘toarelor serii de functii: a ¸ ¸a a ¸ 1) n+1 n 1−x 1 − 2x . 2) sinn x , α ∈ R. 3) nα n=1

(−1) ln n n=2

n

1 − x2 1 + x2

n

.

112

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2 , +∞ . 2) Aplic˘m criteriul a 3

r˘d˘cinii: A = R \ ± a a

π π + 2kπ , ∀α ∈ R. Pentru x = + 2kπ, obtinem seria armonic˘ ¸ a 2 2 π ¸ a generalizat˘, convergent˘ dac˘ α > 1, iar pentru x = − + 2kπ, obtinem seria armonic˘ a a a 2 generalizat˘ alternant˘, convergent˘ dac˘ α > 0. 3) Aplicˆnd criteriul raportului obtinem a a a a a ¸ a o serie convergent˘ pentru: x ∈ R\{0}. Pentru x = 0 seria este de asemenea convergent˘. a Deci A = R. a ¸ ¸˘ a ¸ 8.22 S˘ se determine multimea de convergenta a urm˘toarelor serii de functii: 1)
∞ n=1

a a a R: 1) Aplic˘m criteriul r˘d˘cinii: A = (−∞, 0) ∪

(−1)

n

n+1 2+n+1 n

x2 − 2 1 − 2x2

n

. 2)

∞ n=1

(n3

1 n+1 · x3 − 2x α 2 + 1) + n + 1) ln (n

n

,

α ∈ R. x2 − 2 < 1 rezult˘ x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞). Pentru x = ±1 seria este a 1 − 2x2 convergent˘, conform criteriului lui Leibniz. Deci: A = (−∞, −1] ∪ [1, +∞). 2) Din a x3 − 2x < 1 rezult˘ c˘ seria este convergent˘ pentru orice α ∈ R pentru: a a a R: 1) Din x∈ − √ 1+ 5 , −1 2 ∪ √ √ 1 − 5 −1 + 5 , 2 2 ∪ 1, √ 1+ 5 2 .

√ √ 1 1 + 5 −1 + 5 Pentru x ∈ − , , 1 seria este convergent˘ dac˘ α ≥ , iar pentru a a 2 2 6 √ √ 1− 5 1+ 5 1 seria este convergent˘ dac˘ α > . a a x ∈ −1, , 2 2 2 8.23 S˘ se determine multimea de convergenta a urm˘toarelor serii de functii: a ¸ ¸˘ a ¸ 1)
∞ n=1

(−1) √

n

3n ·

1 √

n2 + 1

tg x. 2)

n

∞ n=0

(−1)

n

n2 + 1 2+n+1 n

4x − 1 x+3

n

.

π π R: 1) A = − , . 2) 3 3

2 4 − , . 5 3

8.24 S˘ se studieze convergenta urm˘toarelor serii de functii, pe multimile indicate: a ¸ a ¸ ¸ sin nx √ , x ∈ [α, 2π − α] , α ∈ (0, π) . 2) 1) n n=1

2nπ cos 3 , x ∈ R. √ x2 + n n=1

R: Din criteriul lui Dirichlet rezult˘ c˘ seriile sunt uniform convergente pe multimile a a ¸ indicate.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a ¸ a ¸ 8.25 S˘ se studieze convergenta urm˘toarelor serii de functii, definite pe R: 1) (−1) x2 , 2) 1 + n3 x4 n=1 √ 1 − x2 n3
2 ∞ n ∞ n=1

113

arctg

2x . 3) 2 + n4 x

∞ n=1

e− 1+

1 n

n

cos nx . n+1

1 √ , 2 n3 s ∀x ∈ R ¸i ∀n ∈ N∗ . In baza criteriului lui Weierstrass, rezult˘ c˘ seria este absolut ¸i a a s 1 ∗ s uniform convergent˘ pe R. 2) Deoarece |fn (x)| ≤ arctg 2 , ∀x ∈ R ¸i ∀n ∈ N . In baza a n criteriului lui Weierstrass, rezult˘ c˘ seria este absolut ¸i uniform convergent˘ pe R. 3) a a s a 3 ∗ s a Deoarece |fn (x)| < 2 , ∀x ∈ R ¸i ∀n ∈ N . In baza criteriului lui Weierstrass, rezult˘ n c˘ seria este absolut ¸i uniform convergent˘ pe R. a s a R: 1) Din ≥ 0 pentru orice x ∈ R, deducem c˘ |fn (x)| ≤ a 8.26 S˘ se studieze convergenta simpl˘ ¸i uniform˘ a urm˘toarelor serii de functii, pe a ¸ as a a ¸ multimile indicate: ¸ 1) x +
∞ n=1

x x − 1 + nx 1 + (n − 1) x

, x ∈ [0, 1] . 2) 1 +

∞ n=1

xn − xn−1 , x ∈ 0,

1 . 2

x → 0, deci seria este convergent˘ la functia f (x) = 0 pe [0, 1]. a ¸ 1 + nx 1 a a a Apoi, din: |sn (x) − 0| < , ∀x ∈ [0, 1], rezult˘ c˘ seria este uniform convergent˘ pe n [0, 1]. n 1 n s , rezult˘ c˘ seria este uniform a a 2) sn (x) = xn → 0 ¸i |sn (x) − 0| ≤ |x| ≤ 2 1 convergent˘ pe 0, . a 2 R: 1) sn (x) = 8.27 S˘ se arate c˘ seria de functii: a a ¸
∞ n=1

(n − 1) x nx − , 2 2 x2 1+n 1 + (n − 1) x2

este convergent˘ pe [0, 1] la o functie continu˘, dar nu este uniform convergent˘ pe [0, 1]. a ¸ a a nx converge la functia f (x) = 0 pe [0, 1] care este ¸ 1 + n2 x 2 1 1 continu˘. Pe de alt˘ parte, oricare ar fi n ∈ N, pentru xn = , avem: |sn (x) − 0| = . a a n 2 A¸adar, exist˘ un ε > 0 a.ˆ oricare ar fi n ∈ N, |sn (x) − 0| ≥ ε pentru cel putin un s a ı. ¸ punct din intervalul [0, 1]. Deci seria nu este uniform convergent˘ pe [0, 1]. a ¸ R: 1) Sirul: sn (x) = 8.28 S˘ se studieze convergenta simpl˘ ¸i uniform˘ a urm˘toarelor serii de functii, pe a ¸ as a a ¸ multimile indicate: ¸ ∞ (n − 1) x nx − , x ∈ [0, 1]. 1) 1+n+x n+x n=1

114 2) 3) 4) 5) 6)
∞ n=1 ∞ n=1 ∞ n=1 ∞ n=1 ∞

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS nx (n − 1) x , x ∈ [0, 1]. − 1 + nx (n) − 1 + x x2 n , x ∈ R. (1 + x)

nxe−nx − (n − 1) xe−(n−1)x , x ∈ [0, 1]. (−1)
n+1

xn − x2n − xn−1 + x2n−2 , x ∈ [0, 1].
n+1

(−1) , x ∈ R. 2 n=1 x + n

R: 1) Uniform convergent˘. 2) Simplu convergent˘. 3) Simplu convergent˘. 4) Cona a a form criteriului lui Cauchy, seria este uniform convergent˘ pe R. 5) Simplu convergent˘. a a 6) Uniform convergent˘. a a a a ¸ 8.29 S˘ se arate c˘ seriile urm˘toare sunt uniform convergente pe multimile indicate: 1) xn , x ∈ [−1, 1] . 2) n2 n=1

sin nx , x ∈ R. 3) 2n n=1

∞ n=1

(−1)

n−1

xn √ , x ∈ [0, 1] . n

R: 1) Din |x| ≤ 1, rezult˘ a 2)

1 xn ≤ 2. 2 n n

sin nx 1 ≤ n , pe R. 2n 2 n 1 n−1 x √ ≤ √ , pe [0, 1]. 3) (−1) n n

8.30 Aplicˆnd derivarea ¸i integrarea termen cu termen s˘ se g˘seasc˘ sumele urm˘a s a a a a toarelor serii de functii definite pe intervalul (−1, 1): ¸ 1)
∞ n=1

n xn−1 . 2)

1 n x . 3) n n=1
∞ n=0

(−1) n n=1

n−1

xn . 4)

(−1) x2n+1 . 5) 2n + 1 n=0

n

∞ n=1

n2 xn−1 .

R: Seria de functii ¸ sum˘ functia f (x) = a ¸

xn este convergent˘ pe intervalul m˘rginit (−1, 1) ¸i are ca a a s

1) Derivˆnd termen cu termen seria a 2) Integrˆnd termen cu termen seria a

1 . 1−x

∞ n=0 ∞

¸ xn obtinem xn obtinem ¸
n−1

∞ n=1 ∞

n xn−1 =

1 (1 − x)

2.

3) Trecˆnd pe x ˆ −x ˆ 2) obtinem a ın ın ¸

n=0 ∞

1 n x = − ln (1 − x). n n=1

(−1) n n=1

xn = ln (1 − x).

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ın 4) Trecˆnd x ˆ −x2 ˆ seria a ın este
∞ n=0

115 (−1) x2n a c˘rei sum˘ a a
n

¸ a xn obtinem convergent˘

∞ n=0

1 . Integrˆnd termen cu termen aceast˘ serie, obtinem a a ¸ 1 + x2 (−1) x2n+1 = arctg x. 2n + 1 n=0
∞ n

5)

∞ n=0

n2 xn−1 =

x (1 + x) (1 − x)
3

.

8.31 S˘ se arate c˘: a a
1 0 ∞ n=1

xn − x2n − xn−1 + x2n−2
∞ ∞

dx =

∞ n=1 0

1

xn − x2n − xn−1 + x2n−2 dx.

R: Seria
1 0

n=1 n=1

xn − x2n − xn−1 + x2n−2

are ca sum˘ functia f (x) = 0, deci a ¸

f (x) dx = 0. Pe de alt˘ parte: a
∞ 1 0

n=1

xn − x2n − xn−1 + x2n−2 dx =

∞ n=1

1 1 1 1 − + − n + 1 n 2n − 1 2n + 1

= 0.

8.3

Serii de puteri
∞ ∞ n=1 ∞ n=1

8.32 S˘ se calculeze raza de convergent˘ a urm˘toarelor serii de puteri: a ¸a a 1) n n x . 2) 2n n=1
n

nα (x − 1) . 3)
n

n

(2n)! (n!)
2

(x + 3) .

n

n 1 = , deci r = 2. 2) ρ = lim n n→∞ 2 2 √ an+1 1 = 4, deci r = . lim n nα = 1, deci r = 1. 3) ρ = lim n→∞ n→∞ an 4 R: 1) ρ = lim
n→∞

|an | = lim

n

n→∞

|an | =

a ¸a s a ¸ 8.33 S˘ se determine intervalul de convergent˘ ¸i s˘ se studieze convergenta la capetele intervalului, pentru urm˘toarele serii de puteri: a 1) xn . 2) (n + 1) · 3n n=0

(−1) xn √ . 3) 5n n + 1 n=0

n

2n (x + 2) 2 √ n . 4) 3 n=0 (2n + 1)

n

(x − 1) . (2n − 1) · 2n n=1

n

√ √ 3 3 R: 1) [−3, 3). 2) (−5, 5]. 3) −2 − , −2 + . 4) [−1, 3). 2 2

116

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8.34 S˘ se determine intervalul de convergent˘ ¸i s˘ se studieze convergenta la capetele a ¸a s a ¸ intervalului, pentru urm˘toarele serii de puteri: a √ ∞ ∞ n2 + 1 n 1 · 5 · 9 · · · · · (4n − 3) n n 1) (−1) x . x , α > 1. 2) α n · ln n n! n=2 n=1 R: 1) r = 1. In punctul x = 1 seria este convergent˘, conform criteriului lui Leibniz. a a In punctul x = −1 seria este convergent˘, conform criteriului lui Bertrand. Deci intervalul de convergent˘ este [−1, 1]. ¸a 1 1 seria este divergent˘, conform criteriului lui Raabea 2) r = . In punctul x = 4 4 1 a Duhamel, iar ˆ punctul x = − seria este convergent˘, conform criteriului lui Leibniz. ın 4 1 1 Deci intervalul de convergent˘ este − , ¸a . 4 4

8.4

Serii Taylor
1 1 n 1 1) ex = 1 + x + x2 + · · · + x + · · · , x ∈ R. 1! 2! n! 1 1 3 1 1 5 n−1 2) sin x = x − x + x − · · · + (−1) x2n−1 + · · · , x ∈ R. 1! 3! 5! (2n − 1)! 1 1 1 n 3) cos x = 1 − x2 + x4 − · · · + (−1) x2n + · · · , x ∈ R. 2! 4! (2n)! 1 1 n−1 1 n x + · · · , x ∈ (−1, 1]. 4) ln (1 + x) = x − x2 + x3 − · · · + (−1) 2 3 n

8.35 S˘ se arate c˘: a a

8.36 S˘ se arate c˘ pentru orice α ∈ R ¸i x ∈ (−1, 1) are loc dezvoltarea binomial˘: s a a a (1 + x) = 1 +
α

α (α − 1) 2 α α (α − 1) · · · (α − n + 1) n x+ x + ··· + x + ···. 1! 2! n!

8.37 S˘ se stabileasc˘ formula lui Euler: eix = cos x + i sin x, ∀x ∈ R. a a 8.38 S˘ se g˘seasc˘ seriile Mac-Laurin ale functiilor: a a a ¸ 1) ch x = 2) sh x ¸ R: Se obtine: 1) ch x = 1+ 1 1 1 2 x + x4 + · · · + x2n + · · · , x ∈ R. 2! 4! (2n)! 1 1 1 1 x + x3 + x5 + · · · + x2n+1 + · · · , x ∈ R. 1! 3! 5! (2n + 1)! = ex + e−x , 2 ex − e−x . 2

2) sh x =

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a a a ¸ 8.39 S˘ se g˘seasc˘ seriile Mac-Maurin ale urm˘toarelor functii: 1) f (x) = 3 . (1 − x) (1 + 2x) 3) f (x) = cos (x + α) . 5) f (x) = ln (2 + x) . 2) f (x) = ax , a > 0. 4) f (x) = sin2 x.

117

R: 1) Putem scrie: f (x) = 2) Se obtine: ¸ f (x) = 1 + 2 1 1 n + = 1 + (−1) 2n+1 xn , |x| < . 1 − x 1 + 2x n=0 2 lnn a n x , x ∈ R. n! n=0
∞ ∞

3) Se ¸ine seama c˘: f (x) = cos x cos α − sin x sin α. 4) Se ¸ine seama c˘: f (x) = t a t a 1 x (1 − cos x). 5) Functia se mai poate scrie: f (x) = ln 2+ln 1 + , pentru x ∈ (−2, 2]. ¸ 2 2 8.40 Aplicˆnd derivarea ¸i integrarea termen cu termen, s˘ se g˘seasc˘ seriile Maca s a a a Laurin ale urm˘toarelor functii: a ¸ 1) f (x) = (1 + x) ln (1 + x) . 2) f (x) = arctg x.√ 4) f (x) = ln x + 1 + x2 . 3) f (x) = arcsin x. t a ¸ R: 1) Deoarece f (x) = ln (1 + x), ¸inˆnd seama de dezvoltarea functiei ln (1 + x), prin integrare obtinem: ¸ (1 + x) ln (1 + x) = 1 1 3 1 2 n x − x + · · · + (−1) xn + · · · , x ∈ (−1, 1]. 1·2 2·3 n (n − 1)
−1

1 = 1 + x2 1 + x2 pentru α = −1, pe x prin x2 , obtinem: ¸ 2) Avem c˘: f (x) = a f (x) = care prin integrare, d˘: a arctg x =
∞ n=0

. Dar, ˆ ınlocuind ˆ dezvoltarea binomial˘, ın a

(−1) x2n ,

n

n=0

(−1)

n

1 x2n+1 , x ∈ (−1, 1) . 2n + 1

1 −1/2 3) Avem c˘: f (x) = √ a = 1 − x2 . Dar, ˆ ınlocuind ˆ dezvoltarea binoın 1 − x2 1 mial˘, pentru α = − , pe x prin −x2 , obtinem: a ¸ 2 f (x) = 1 + (2n − 1)!! 2n x , (2n)!! n=1

118

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

care prin integrare, d˘: a arcsin x = x + (2n − 1)!! 1 x2n+1 , x ∈ (−1, 1) . (2n)!! 2n + 1 n=1

1 −1/2 . Dar, ˆ ınlocuind ˆ dezvoltarea binoın 4) Avem c˘: f (x) = √ a = 1 + x2 2 1+x 1 mial˘, pentru α = − , pe x prin x2 , obtinem: a ¸ 2 f (x) = 1 + care prin integrare, d˘: a ln x + 1 + x2 = x +
∞ n=1 ∞ n=1

(−1)

n

(2n − 1)!! 2n x , (2n)!!

(−1)

n

(2n − 1)!! 1 x2n+1 , x ∈ (−1, 1) . (2n)!! 2n + 1

8.41 S˘ se g˘seasc˘ seriile Mac-Laurin ale functiilor: a a a ¸
x

1) f (x) =
0

e−t dt, 2) f (x) =
0

2

x

arctg t dt, 3) f (x) = t

x 0

ln (1 + t) dt. t

s a ıntre 0 ¸i x, s R: 1) Inlocuind ˆ dezvoltarea functiei ex pe x prin −t2 ¸i integrˆnd ˆ ın ¸ obtinem: ¸ ∞ x 2 1 n 1 e−t dt = (−1) x2n+1 , x ∈ R. n! 2n + 1 0 n=0 2) Inlocuind ˆ dezvoltarea functiei arctg x pe x prin t, ˆ artind prin t ¸i integrˆnd ın ¸ ımp˘ ¸ s a ˆ ıntre 0 ¸i x obtinem: s ¸
x 0

1 arctg t n 2n+1 dt = (−1) , x ∈ [−1, 1] . 2 x t (2n + 1) n=0

3) Inlocuind ˆ dezvoltarea functiei ln (1 + x) pe x prin t, ˆ artind prin t ¸i integrˆnd ın ¸ ımp˘ ¸ s a ˆ ıntre 0 ¸i x obtinem: s ¸
x 0

ln (1 + t) n−1 1 dt = xn , x ∈ [−1, 1] . (−1) t n2 n=1  1 α β − 1 n · 1 + e n + + n n2 n=1

s ı. 8.42 S˘ se determine parametrii reali α ¸i β a.ˆ seriile: a 1 1 1) n · arctg + ln 1 + n n n=1 s˘ fie convergente. a

α β − + 2 . 2) n n

s R: 1) Se folosesc dezvolt˘rile ˆ serii de puteri ale functiilor arctg x ¸i ln (1 + x) ¸i se a ın ¸ s 3 1 s ¸ s g˘se¸te α = 2 ¸i β = . 2) Se folose¸te dezvoltarea lui ex ¸i se obtine α = 1 ¸i β = . a s s s 2 2

Capitolul 9

Integrala Riemann ¸i extinderi s
9.1 Primitive. Integrala nedefinit˘ a
6x2 + 8x + 3 dx. 2) 4) dx √ . 5) 8 − x2 dx √ . n x

9.1 S˘ se calculeze integralele: a 1) 2pxdx. 3)

x2

dx . 6) +7

x2

dx . − 10

R: 1) 2x3 + 4x2 + 3x + C, 2)

1 1− 2 √ n x 2px + C, 3) x n + C, 3 n−1 √ 1 x 1 1 √ x − 10 √ + C. 4) arcsin x 2 + C, 5) √ arctg √ + C, 6) √ ln 4 7 7 2 10 x + 10

9.2 S˘ se calculeze integralele: a 1) xdx (x − 1) (x + 1) 4)
2.

2)

x3
2.

dx . 3) − 2x2 + x x4 dx . 6) +1

2x2

dx . + 3x + 2

dx (x2 + 4x + 5)

5)

x4 dx . x3 − 1

1 x−1 1 x 1 ln + C. 2) ln + C. − − 4 x+1 2 (x + 1) x−1 x−1 x+2 1 2 1 1 3) √ arctg √ (4x + 3) + C. 4) + arctg (x + 2) + C. 2 x2 + 4x + 5 2 7 7 √ √ √ 1√ 1√ x2 + x 2 + 1 1 √ √ 5) 2 ln + 2arctg x 2 + 1 + 2arctg x 2 − 1 + C. 2−x 2+1 8 4 4 x 1√ 1 2 1 1 1 2 6) x + ln (x − 1) − ln x + x + 1 + 3arctg √ (2x + 1) + C. 2 3 6 3 3 R: 1) 119

120

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.3 S˘ se calculeze, efectuˆnd schimbarea de variabil˘ indicat˘: a a a a √ ln x ex 1) dx, t = ex . dx, t = ln x. 2) x ex + 1 3) 5) 7) dx √ , t = 5x. 4) 1 − 25x2 x3 dx √ , t = x4 . 1 − x8
2

a2

1 cos x 2 dx, t = a sin x. 6) + 2 sin x cos x 2 + cos (2x) dx, t =

dx 1 , t = tg x. 2x 2 sin x + 2 cos √ xdx 1 , t2 = 1 + 4 . x 1 + x4

2 sin x. 8) 3

3 2 R: 1) ln 2 x + C. 2) ln (ex + 1) + C. 3 1 1 3) arcsin 5x + C. 4) arcsin x4 + C. 5 4 √ 2 1√ 1 √ arctg 2 arcsin sin x + C. 7) 5) |a| 2 |a| 2 √ 1 8) ln x2 + 1 + x4 + C. 2 9.4 S˘ se calculeze integralele: a 1) 4) x 1 − x2 dx. 2) 1 + x4

1√ 6 sin x + C. 3

2x √ dx. 3) 1 − 4x (tg x + ctg x) dx. 6) eax cos (bx) dx. 9) √ x √ dx. 12) 1 − x3
2

1 x+ √ 3 x

2

dx.

2x · 32x · 53x dx. 5) 7) 10) ln3 x dx. 8) x2 9− x2 dx. 11)

x √ earcsin x dx. 1 − x2 x2 + 1dx. x2 + x + 1dx.

1 1 1 arcsin t + C. R: 1) arctg x2 − ln 1 + x4 + C. 2) t = 2x , d˘: a 2 4 ln 2 √ 7 √ 1 12 6 1 ( x) + 3 3 x + C. 4) 2x 32x 53x + C. 3) x2 + 2 7 ln 2 + 3 ln 5 + 2 ln 3 1 5) tg x − ctg x + C. 6) t = arcsin x, d˘: et (sin t − cos t) + C. a 2 6 6 ln3 x 3 2 7) − − ln x − ln x − + C. x x x x a b 8) 2 eax cos bx + 2 eax sin bx + C. 2 a +b a + b2 1 1 9) x (x2 + 1) + ln x + (x2 + 1) + C. 2 2

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 10) 9 2 1 1 x (9 − x2 ) + arcsin x + C. 11) t2 = x3 , d˘: arcsin t + C. a 2 2 3 3 √ 1 1 √ 2 3 2+x+1+ 12) (2x + 1) x ln x + + x + x + 1 + C. 4 8 2

121

9.5 S˘ se g˘seasc˘ formule de recurent˘ pentru integralele: a a a ¸a 1) In (x) = sinn x dx. 2) Jn (x) = cosn xdx.

n−1 1 In−2 (x) − sinn−1 x cos x, n ≥ 2. R: 1) In (x) = n n n−1 1 2) Jn (x) = Jn−2 (x) + cosn−1 x sin x, n ≥ 2. n n 9.6 S˘ se g˘seasc˘ formule de recurent˘ pentru integralele: a a a ¸a 1) In (x) = R: 1) In+2 (x) = dx . 2) In (x) = cosn x xn e−x dx.

n 1 + In (x). 2) In (x) = −xn e−x + nIn−1 (x). (n + 1) cosn+1 x n + 1

a 9.7 S˘ se calculeze integralele: 1) −x2 + 3x − 2dx. 2) x4 + 1 dx. 3) x3 + 1 dx . + x5

x3

4)

x+1 dx. 5) x4 + x2 + 1 7) dx (x2 + 1)
2 . 8)

dx . 6) x (x + 1) (x + 2) x2 + 1 (x − 1) (x + 3)
3

3x − 1 dx. x2 − 4x + 8 2x2 dx . + 3x + 2

dx. 9)

1 1 R: 1) − (−2x + 3) (−x2 + 3x − 2) + arcsin (2x − 3) + C. 4 8 1 1 2 2 2 2) x + ln (x + 1) − ln x − x + 1 + C. 2 3 3 dx 1 1 = − 2 − ln x + ln x2 + 1 + C. 3) x3 + x5 2x 2 1√ x2 + x + 1 1√ 1 1 1 3arctg √ (2x + 1) + 3arctg √ (2x − 1) + C. − 4) ln 2−x+1 4 x 6 2 3 3 1 1 5) ln x − ln (x + 1) + ln (x + 2) + C. 2 2 1 x−2 1 x 5 3 2 + C. 7) + arctg x + C. 6) ln x − 4x + 8 + arctg 2+1 2 2 2 2x 2 5 x−1 1 1 3 2 + ln + C. 9) √ arctg √ (4x + 3) + C. 8) − − 2 8 (x − 1) 32 x + 3 7 7 4 (x − 1)

122

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.8 S˘ se calculeze integralele: a √ x + x2 + x + 1 √ 1) dx. 2) x + 1 + x2 + x + 1 4) 7) dx √ √ 10 . 5) 4 x · ( x + 1)

√ √ sin x + cos x √ √ dx. 3) x · sin 2 x x4 dx √ . 6) · 1 + x2

3x + 2 √ dx. x2 + x + 2

dx . 5 + 4 sin x tg7 x dx.

dx . 8) 2 sin x − cos x + 5 dx √ . 2) x · 3 x2 + 1 dx √ . 5) 1 + x + x2

dx . 9) sin 2x − cos 2x dx √ . 3) 4 x4 + 1

9.9 S˘ se calculeze integralele: a 1) 4)
3

1+

√ 4 xdx. 1 + sin x x e dx. 1 + cos x

(1 + x)

x+1 √ dx. 6) −x2 + 4x + 5

a 9.10 S˘ se calculeze integralele: 1) 3) e4x e3x − ex dx . 2) − + 2e2x − ex + 1 e3x cos x · cos 3x · cos 6x dx.

x2 + x + 1 arctg x e dx. 4) x2 + 1

2x − 5 dx, a > 1. (x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4) + a

R: 1) ln

1 1 1 1 e2x − ex + 1 + C. 2) sin 4x + sin 8x + sin 2x + sin 10x . 2x + 1 e 8 2 4 5 x2 − 5x + 5 1 arctg x 3) xe arctg √ + C. + C. 4) √ a−1 a−1 sin 2x √ dx, J (x) = 3 + sin 4x cos 2x √ dx. 3 + sin 4x

9.11 S˘ se calculeze integralele: a I (x) = R: I (x) + J (x) =

√ 1 1 √ arcsin 2 cos 4x + C1 , I (x) − J (x) = √ 3 + sin 4x + C2 . 2 2

9.12 S˘ se calculeze integralele: a I (x) = ex sin x dx, J (x) = + sin x + cos x ex ex + cos x dx. + sin x + cos x

R: Se calculeaz˘ J (x) + I (x) ¸i J (x) − I (x). a s 9.13 S˘ se calculeze integralele: a 1) x3 + 2x2 + 3x + 4 √ dx. 2) x2 + 2x + 2 x4 + 4x2 √ dx. x2 + 4

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: 1) Integrala se poate pune sub forma: x3 + 2x2 + 3x + 4 √ dx = αx2 + βx + γ x2 + 2x + 2 x2 + 2x + 2 + λ dx √ . 2 + 2x + 2 x

123

Derivˆnd ¸i identificˆnd coeficientii, obtinem: α = a s a ¸ ¸ 1 2 1 7 x + x+ 3 6 6 2) x2 + 2x + 2 +

1 1 7 5 , β = , γ = , λ = . G˘sim: a 3 6 6 2 x2 + 2x + 2 + C.

5 ln x + 1 + 2

√ √ 1 3 1 x + x x2 + 4 − 2 ln x + x2 + 4 + C. 4 2 √ 1+ 4x √ dx. x

9.14 S˘ se calculeze integralele binome: a 1) R: 1) dx √ . 2) 3 x x2 + 1 dx √ . 3) 4 x4 + 1 xdx √ . 4) 3 1 + x2
3

m+1 = 0, se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘: x2 + 1 = t3 ¸i se obtine: a a s ¸ n √ tdt t−1 1√ 1 3 1 = ln √ + 3 arctan (2t + 1) 3 + C. 2 t3 − 1 2 3 t2 + t + 1 2

2)

m+1 + p = 0, se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘: 1 + x−4 = t4 ¸i se obtine: a a s ¸ n − t2 1 dt = ln 4−1 t 4 t+1 t−1 1 − arctg t + C. 2

2 m+1 = 3, se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘: 1 + x 3 = t2 ¸i se obtine: a a s ¸ 3) n 3 t2 − 1
2

dt =

3 5 t − 2t3 + 3t + C. 5

1 m+1 = 2, se efectueaz˘ schimbarea de variabil˘: 1 + x 4 = t3 ¸i se obtine: a a s ¸ 4) n 12 t3 t3 − 1 dt = 12 7 t − 3t4 + C. 7

9.15 S˘ se calculeze integralele binome: a 1) x3 2x2 + 1 dx
3

3 2 dx. 2) x2
3

dx (x3 + 2)
5

.

3)

√ x3

√ . 4) 4 1 + x3

√ √ 3 x 5x 3 x + 3dx.

124

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.2

Integrala definit˘ a
n

a a 9.16 S˘ se arate c˘: 1) lim n
n→∞ k=1

1 π = . 2) 2 + k2 n 4

n n→∞

lim

k=1

1 = ln 2. n+k

R: Se va observa c˘: a
n

1) lim n
n→∞ k=1

1 = 2 + k2 n

1 0

1 dx. 2) lim n→∞ 1 + x2

n

k=1

1 = n+k

1 0

1 dx. 1+x

9.17 S˘ se calculeze limitele urm˘toarelor ¸iruri: a a s 1) an = 1 n5
n

k 4 . 2) an =
k=1

1 n2

n

k=1 n

k2 . n+k k2 . n2

1 3) an = 2 n

n

k=1

k2 1 e n2 . 4) an = n

1+
k=1

9.18 S˘ se calculeze, aplicˆnd formula lui Leibniz-Newton: a a
1

1)
0 1

1 dx. 2) 1+x
4 1

x

x

et dt. 3)
−x 0

cos t dt.
−1 −2 1

4)
0

x dx. 5) x2 + 3x + 2
1

√ 1+ x dx. 6) x2 π 3 π ctg x dx. 9) 6

x dx. x2 + 4x + 5 ch x dx.

7)
0

x8

x3 dx. 8) +1

0

1 1 7 R: 1) ln 2. 2) ex − e−x . 3) sin x. 4) 2 ln 3 − 3 ln 2. 5) . 6) ln 2 − π. 4 2 2 1 1 1 −1 7) π. 8) ln 3. 9) e−e . 16 2 2 9.19 S˘ se arate c˘: a a In =
0

π 2 sinn x dx =

π 2 cosn x dx ¸i c˘ I = n − 1 I s a n n−2 . n 0

a a a a ¸a 9.20 S˘ se g˘seasc˘ o formul˘ de recurent˘ pentru integrala:
1

Jn =
0

1 − x2

n

dx.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

125

a a ¸ R: Efectuˆnd schimbarea de variabil˘ x = sin t, se obtine Jn = I2n+1 , de unde: 2n Jn = Jn−1 . 2n + 1 9.21 S˘ se calculeze: a
1 b π

1)
0

x2 ex dx. 2)
a 1

(x − a) (x − b)dx. 3)
1 0

x2 cos x dx.
0

4)
0

x+1 √ dx. 5) 1 + x2

dx . 6) x + e−x e
1

4

x
0 π

x2 + 9dx. x2 sin2 x dx.

7)
0

π 4

ln (1 + tg x) dx. 8)
0

x2 arctg x dx. 9)
0

√ √ π 2 R: 1) e − 2. 2) (b − a) . 3) −2π. 4) 2 − 1 + ln 2 + 1 . 8 1 98 π 1 π π2 π . 7) ln 2. 8) − 1 + ln 2 . 9) − . 5) arctge − π. 6) 4 3 8 6 2 6 4 9.22 S˘ se calculeze: a
2 3

1)
0

ex max 1, x2 dx. 2)
2 e

dx √ . 3) (x + 1) x2 − 1 dx √ x+1+

2 −2

min {x − 1, x + 1} dx.

4)
1

sin (ln x) dx. 5) x

2 0

π 3 x sin x dx. . 6) π cos2 x 3 − (x + 1) 3 2π 5π − ln tg 3 12 .

1 π 1 R: 1) 2e2 − e. 2) √ − √ . 3) 2. 4) 1 − cos 1. 5) . 6) 2 6 2 3 9.23 S˘ se calculeze: a π cos x 1) I = 2 π (2 − cos2 x) (ex + 1) dx. 2) I = − 2 R: 1) Avem, succesiv:
0

2nπ 0

sin (x + sin x) dx, n ∈ N∗ .

I

=

=

2 cos x cos x dx + dx = π 2 x + 1) 1 + sin x (e 1 + sin2 x (ex + 1) − 0 2 π 2 π cos x π 2 dx = arctg (sin x)|0 = . 2 4 1 + sin x 0

π

2) Efectu˘m schimbarea de variabil˘: x = t + nπ ¸i obtinem succesiv: a a s ¸
nπ nπ

I=
−nπ

sin [t + nπ + sin (t + nπ)] dt = = (−1)
n nπ −nπ −nπ n

sin [nπ + (t + (−1) sin t)] dt =

n

sin [t + (−1) sin t] dt = 0,

deoarece integrantul este o functie impar˘. ¸ a

126

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.24 S˘ se arate c˘: a a
ε→0

π

lim

ε π

1 − cos kx dx = kπ, k ∈ Z. 1 − cos x

R: Not˘m I (k) = a
ε

1 − cos kx dx. Se constat˘ c˘: a a 1 − cos x
π

I (k + 1) + I (k − 1) = 2I (k) + 2
ε→0

cos kx dx,
ε

de unde: lim [I (k + 1) − 2I (k) + I (k − 1)] = 0. Cum lim I (1) = π, presupunˆnd c˘ a a
ε→0 ε→0

(k + 1) π.

s a ¸ a lim I (k − 1) = (k − 1) π ¸i lim I (k) = kπ, rezult˘ prin inductie, c˘ lim I (k + 1) =
ε→0 ε→0

a 9.25 S˘ se calculeze integrala:
b

Im,n =
a

(x − a) (b − x) dx, cu m, n ∈ N. m · Im−1,n+1 , n+1

m

n

R: Integrˆnd prin p˘rti, se obtine formutla de recurent˘: Im,n = a a¸ ¸ ¸a de unde rezult˘: a Im,n = n!m! n+m+1 . (b − a) (n + m + 1)!

9.26 Dac˘ a < b ¸i n ∈ N∗ , s˘ se arate c˘: a s a a
b n→∞ n n

lim

a

(x − a) (b − x) dx

1 n

=

1 2 (b − a) . 4

R: Din exercitiul precedent avem c˘: ¸ a In,n = de unde rezult˘ c˘ a a lim
n

(n!) 2n+1 , (b − a) (2n + 1)!

2

n→∞

In,n = (b − a) lim

2

n

n→∞

(n!) 1 2 = (b − a) . (2n + 1)! 4

2

¸ a a a 9.27 Fie f : [0, 1] → R o functie continu˘. S˘ se arate c˘:
π 0 π

x · f (sin x) dx = π ·

f (sin x) dx.
0

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a R: Intr-adev˘r,
π 0

127

π π x · f (sin x) dx = 2 x · f (sin x) dx + π x · f (sin x) dx. 0 2 π 2 f (sin x) dx − π 2 x · f (sin x) dx.

Efectuˆnd ˆ cea de-a doua integral˘ schimbarea de variabil˘: x = π − t, obtinem: a ın a a ¸
π

π x · f (sin x) dx = π · 2

0

0

9.28 Fie f : [0, a] → R∗ o functie integrabil˘. S˘ se arate c˘: ¸ a a a +
a 0

a f (x) dx = . f (x) + f (a − x) 2
a 0

R: Fie:
a

I (a) =
0

f (x) s dx ¸i J (a) = f (x) + f (a − x)

f (a − x) dx. f (x) + f (a − x)

a ın Evident: I (a)+J (a) = a. Efectuˆnd ˆ integrala J (a) schimbarea de variabil˘ x = a−t, a a obtinem c˘ J (a) = I (a). Deci, I (a) = . ¸ a 2 9.29 S˘ se calculeze integralele: a 1)
0

π 2

(cos x) (cos x)
sin x

sin x cos x

+ (sin x)

dx. 2)
0

π 2

sin2 x + sin x dx. sin x + cos x + 1

π cos x . Atunci, f − x = (sin x) ¸i conform exercitiului s ¸ 2 π π precedent valoarea integralei este . 2) Fie f (x) = sin2 x + sin x. Atunci, f −x = 4 2 π cos2 x + cos x ¸i deci valoarea integralei este . s 4 R: 1) Fie f (x) = (cos x)
sin x

9.30 Fie f : [−1, 1] → R o functie continu˘ cu proprietatea c˘ f (x) + f (−x) = π, ¸ a a pentru orice x ∈ [−1, 1]. S˘ se calculeze integrala: a
(2n+1)π

I=
0

f (cos x) dx.

R: Efectu˘m schimbarea de variabil˘: x = (2n + 1) π − t. Obtinem: a a ¸
(2n+1)π

I=
0

f (− cos t) dt. 2n + 1 2 π . 2

Dar: f (− cos t) = π − f (cos t) ¸i deci I = s

128

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.31 Fie f : R+ → R+ o functie continu˘ strict cresc˘toare pe R+ ¸i f (0) = 0. S˘ se ¸ a a s a stabileasc˘ inegalitatea lui Young: a
a b

f (x) dx +
0 0

f −1 (y) dy ≥ ab, ∀a, b ∈ R+ .

R: Fie Sx aria suprafetei cuprins˘ ˆ ¸ a ıntre graficul functiei f , axa Ox ¸i dreapta x = a ¸ s s ¸i Sy aria suprafetei cuprins˘ ˆ s ¸ a ıntre graficul functiei f , axa Oy ¸i dreapta y = b. Evident: ¸ Sx + Sy ≥ ab, de unde inegalitatea cerut˘. a 9.32 Fie F (x) =
x3 0

et dt. S˘ se calculeze F (x). a
2 2

2

ı. R: Not˘m cu G (t) o primitiv˘ a functiei et , deci a.ˆ G (t) = et . Atunci: a a ¸ F (x) = G (t)|0 = G x3 − G (0) , de unde: F (x) = 3x2 G (x) = 3x2 ex . 9.33 Fie f : R → R o functie derivabil˘ pe R, definit˘ prin: f (x) = ¸ a a s a a S˘ se calculeze f (x) ¸i s˘ se arate c˘: a
1 0 arctg x tg2 t e dt. 0 x3
6

xf (x) 1 dx + 2e ex 2

1 0
2

ex π dx = . 1 + x2 8

2

ex R: Se constat˘ c˘ f (0) = 0 ¸i f (x) = a a s . Integrˆnd prin p˘rti, avem: a a¸ 1 + x2
1 0
2 1 xf (x) dx = − f (x) e−x 2 ex 2

1 0

+

1 2

1 0

e−x f (x) dx =

2

π f (1) − . 8 2e

9.34 Fie f (x) = 1 cos t2 dt, x > 0. S˘ se calculeze f (x). a x 1 1 1 R: f (x) = √ cos x + 2 cos 2 . x x 2 x a ¸ 9.35 S˘ se determine functiile derivabile f : [0, ∞) → R, care verific˘ relatia: a ¸
x

x

x+
0

f (t) dt = (x + 1) f (x) .

R: f (0) = 0 ¸i prin derivarea relatiei date, obtinem: 1 + f (x) = [(x + 1) f (x)] , de s ¸ ¸ 1 . Deci f (x) = ln (1 + x). unde: f (x) = x+1 a a a a 9.36 F˘r˘ a calcula efectiv integrala, s˘ se arate c˘:
1

0≤

ln
0

ex + 1 e+1 dx ≤ ln . 2 2

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Fie f (x) = ln

129

ex + 1 . Din: f (x) > 0 pe R, rezult˘: f (0) < f (x) < f (1) etc. a 2

a a a 9.37 Fie f : [0, 1] → [a, b] o functie continu˘ pe [0, 1]. S˘ se arate c˘ dac˘: ¸ a
1 1

f (x) dx = 0, atunci
0 0

f 2 (x) dx ≤ −ab.

R: Se integreaz˘ pe [0, 1] inegalitatea: [f (x) − a] [f (x) − b] ≤ 0. a 9.38 Fie f : [a, b] → R o functie derivabil˘, cu derivat˘ continu˘, a.ˆ ¸ a a a ı. f (x) ≥ 1 + f 2 (x) , ∀x ∈ [a, b] . S˘ se arate c˘: b − a < π. a a R: Se integreaz˘ pe [a, b] inegalitatea: a f (x) ≥ 1, ∀x ∈ [a, b] 1 + f 2 (x) ¸i se ¸ine seama de faptul c˘: − s t a π π < arctg α < , pentru orice α ∈ R. 2 2

9.39 Dac˘ f : R → R este o functie continu˘ ¸i periodic˘, de perioad˘ T , atunci: a ¸ as a a
x+T T

f (t) dt =
x 0

f (t) dt, ∀x ∈ R.
x+T

R: Fie F : R → R, definit˘ prin F (x) = x a f (t) dt. Deoarece F (x) = f (x + T )− T a a ¸ f (x) = 0, rezult˘ c˘ F (x) = C. Pentru x = 0 obtinem C = 0 f (t) dt. 9.40 Fie In =
1 0

x2n dx. Se cere: 1+x

1) S˘ se arate c˘ pentru orice n ∈ N are loc inegalitatea: 0 ≤ In ≤ a a 2) S˘ se calculeze lim In . a
n→∞

1 . 2n + 1

3) Folosind identitatea: 1 − x + x2 − x3 + · · · − x2n−1 = s˘ se arate c˘: a a
n→∞

1 x2n − , 1+x 1+x = ln 2.

lim

1−

1 1 1 1 + − + ··· − 2 3 4 2n

ı. 9.41 Fie P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn . S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (0, 1) a.ˆ a a a P (c) = a0 + an a1 a2 + + ··· + . 2 3 n+1

130

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
1 0

a a R: Aplic˘m prima formul˘ de medie integralei

P (x) dx.

¸ a ¸ 9.42 Fie f : [0, 1] → R o functie continu˘ care satisface conditia:
1

6
0

f (x) dx = 2a + 3b + 6c.

S˘ se arate c˘ exist˘ x0 ∈ (0, 1) a.ˆ f (x0 ) = ax2 + bx0 + c. a a a ı. 0 a a R: Fie g : [0, 1] → R definit˘ prin: g (x) = 6 f (x) − ax2 + bx + c . Se constat˘ 1 imediat c˘ 0 g (x) dx = 0. Pe de alt˘ parte, din teorema de medie, rezult˘ c˘ exist˘ a a a a a 1 ı. x0 ∈ (0, 1) a.ˆ 0 g (x) dx = g (x0 ). 9.43 Fie f : [0, 1] → R o functie continu˘ care satisface conditia: ¸ a ¸
1 0 1 0

f (x) dx =

ı. se arate c˘ exist˘ c ∈ (0, 1) a.ˆ f (c) = c2 . a a R: Conditia din enunt se mai scrie: ¸ ¸ medie.

1 . S˘ a 3

f (x) − x2 dx = 0 ¸i se aplic˘ teorema de s a

¸ a a a a 9.44 Fie f : [0, 1] → R o functie derivabil˘, cu derivat˘ continu˘ pe [0, 1]. S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (0, 1) a.ˆ a a ı. 1 1 f (x) dx = f (0) + f (c) . 2 0 R: Avem:
1 0

f (x) dx = (x − 1) f (x)|0 −

1

1 0

(x − 1) f (x) dx,

ı. dar, conform formulei de medie, exist˘ c ∈ (0, 1) a.ˆ a
1 0 1

(x − 1) f (x) dx = f (c)

0

1 (x − 1) dx = − f (c) . 2 continu˘ pe a

9.45 Fie f : [0, 1] → R o functie de dou˘ ori derivabil˘, cu derivata f ¸ a a [0, 1]. S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (0, 1) a.ˆ a a a ı.
1 0

1 1 f (x) dx = f (0) + f (0) + f (c) . 2 6

R: Se integreaz˘ de dou˘ ori prin p˘rti ¸i se aplic˘ teorema de medie. a a a¸ s a a ¸ 9.46 S˘ se determine functiile continue f : [0, ∞) → R care verific˘ egalitatea a
x

sin
0

f (t) dt

=

x , x > 0. 1+x

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a R: Din egalitatea dat˘ rezult˘:
x

131

f (t) dt = arcsin
0

x 1 √ , de unde f (x) = . 1+x (1 + x) 1 + 2x

9.47 Fie f : [a, b] → R o functie continu˘ pe [a, b]. S˘ se arate c˘ exist˘ c ∈ (a, b) a a a ¸ a pentru care:
c b b

a
a

f (x) dx + b
c

f (x) dx =
a

xf (x) dx.
t a

R: Fie functia F : [a, b] → R, definit˘ prin: F (t) = a ¸ f (t), ∀x ∈ [a, b]. Avem, succesiv:
b b

a f (x) dx, derivabil˘ cu F (t) =
b b

xf (x) dx =
a a

xF (x) dx = xF (x)|a −

b

b

F (x) dx = b
a b a a

f (x) dx −

F (x) dx.
a

Conform teoremei de medie exist˘ c ∈ (a, b) a.ˆ a ı.

F (x) dx = (b − a) F (c).

9.48 Fie f : [0, 1] → R o functie continu˘ pe [0, 1] pentru care exist˘ n ∈ N∗ a.ˆ ¸ a a ı.
1

f (x) dx = 1 +
0

1 1 1 + + ··· + . 2 3 n 1 − xn 0 . 1 − x0

S˘ se arate c˘ exist˘ x0 ∈ (0, 1) a.ˆ f (x0 ) = a a a ı. a R: Fie g : [0, 1] → R, definit˘ prin:

g (x) = f (x) − 1 + x + x2 + · · · + xn−1 . Se constat˘ imediat c˘ a a a.ˆ g (x0 ) = 0. ı.
1 0

a a g (x) dx = 0, deci dup˘ teorema de medie exist˘ x0 ∈ (0, 1)

9.3

Integrale improprii
∞ 0

9.49 S˘ se studieze natura ¸i ˆ caz de convergent˘ s˘ se calculeze integralele improprii: a s ın ¸a a 1) In = dx ∗ n , a > 0, n ∈ N . 2) In = (a2 + x2 )
a 0

xn √ dx, a > 0, n ∈ N. a2 − x2

x2n n ≤ 1, ∀x ∈ (0, ∞), cum (a2 + x2 ) α = 2n > 1 ¸i M = 1, rezult˘ c˘ integrala este convergent˘. Avem apoi: s a a a R: 1) Aplic˘m Criteriul I. Deoarece |f (x)| x2n = a I1 = 1 2n − 3 π , In = 2 In−1 , n ≥ 2. 2a a 2 (n − 1)

132

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 xn an ≤ √ , ∀x ∈ (0, a), 2) Aplic˘m Criteriul II. Deoarece |f (x)| (a − x) 2 = √ a a a+x 1 an cum α = < 1 ¸i M = √ , rezult˘ c˘ integrala este convergent˘. Avem apoi: s a a a 2 a I1 = π n−1 , In = a2 In−1 , n ≥ 2. 2 n

9.50 S˘ se studieze natura ¸i ˆ caz de convergent˘ s˘ se calculeze integralele improprii: a s ın ¸a a ln x dx. xα 1 1 a √ R: 1) Scriem integrala ca sum˘ de dou˘ integrale, una pe intervalul 1, 2 ¸i a doua a a s √ 1 1 a pe intervalul [ 2, ∞). Pentru prima integral˘ α = < 1, M = √ , pentru a doua 2 2 √ π integral˘ α = 2 > 1, M = 2, deci ambele integrale sunt convergente. Se obtine I = . a ¸ 2 1 a2 + 1 1 2) Convergent˘ ¸i I = ln 2 a s . 3) Convergent˘ pentru α > 1 ¸i I = a s 2, 2 a −1 (α − 1) divergent˘ pentru α ≤ 1. a 1) I = 1 √ dx. 2) I = x x2 − 1 9.51 S˘ se studieze natura ¸i ˆ caz de convergent˘ s˘ se calculeze integralele improprii: a s ın ¸a a 1) I =
1 ∞ ∞

1 √ dx, a > 0. 3) I = x x2 + 1

dx . 2) I = x (x + 1)

2 0

π R: 1) Convergent˘ ¸i I = ln 2. 2) Convergent˘ ¸i I = √ . 3) Divergent˘. a as as 2 5 9.52 S˘ calculeze integralele: a

dx √ . 3) I = 2 ) 4 − x2 (1 + x

1 −1

x−1 √ dx. 3 x5

1) I =
0

dx . 2) I = 4 − 3 cos x
π

π 0

dx . sin4 x + cos4 x + sin2 x cos2 x

R: 1) Efectu˘m schimbarea de variabil˘ x = π + u ¸i obtinem: a a s ¸ I=
−π

du = 4 + 3 cos u

∞ −∞

t2

2π 2 dt =√ . +7 7

π π ¸i a doua pe s , π cu 2) Scriind integrala ca sum˘ a dou˘ integrale, una pe 0, a a 2 2 schimbarea de variabil˘ t = tg x, se obtine: a ¸ I=2
0 ∞

2π 1 + t2 dt = √ . 4 + t2 + 1 t 3
∞ ∞ 0

a 9.53 S˘ calculeze integralele: 1) In =
0 ∞

e−x xn dx. 2) I =
0

arctg x dx. 3) I = 3 (1 + x2 ) 2

x ln x (1 + x2 )
3

dx.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA
b

133
∞ 1

4) I =
a

dx
b

1

(x − a) (b − x) x dx

, a < b. 5) I =
−1

√ ln (2 + 3 x) √ dx. 6) I = 3 x
e

√ x (1 + x)
2

dx.

7) I =
a

(x − a) (b − x)

, a < b. 8) I =
1

dx √ . 9) I = x ln x

1 0

ln (1 − x) dx.

arctg x π x3 < , ∀x (0, ∞), integrala 3 2 (1 + x2 ) 2 π 1 este convergent˘. Integrˆnd prin p˘rti, obtinem: I = − 1. 3) I = − . 4) I = π. a a a¸ ¸ 2 8 √ π 1 5) I = 6 − 9 ln 3. 6) I = (π + 2). 7) I = (a + b). 8) I = 2. 9) I = 1. 4 2 9.54 S˘ calculeze integralele: a R: 1) In = nIn−1 , deci In = n!. 2) Deoarece 1) I =
0 1 ∞

e−αx cos (βx) dx, α > 0. 2) I =
0

1 e

dx . 3) I = x ln2 x

5 3

x2 dx (x − 3) (5 − x)
1 0
3

.

4) I =
0

dx √ . 5) I = 2 + 2 1 − x2 1−x

1 −1

dx √ . 6) I = (2 − x) 1 − x2
4

x2 dx (1 − x2 )
5

.

7) I =
1

dx √ . 8) I = 3 2x + x2 + 1 + 5

3 + cos x (x − 2)
2

dx. 9) I =
0

π 2 ln (cos x) dx.

2

α π π 33π . 2) I = 1. 3) I = . 4) I = √ . 5) I = √ . α2 + β 2 2 3 3 3 6) Divergent˘. 7) Divergent˘. 8) Divergent˘. a a a π 9) Efectu˘m schimbarea de variabil˘ x = − 2t ¸i obtinem: a a s ¸ 2 π π π 4 dt + 2 4 ln (sin t) dt + 2 4 ln (cos t) dt. I = 2 ln 2 R: 1) I =
0 0 0

In ultima integral˘ efectu˘m schimbarea de variabil˘ t = a a a

π π − u. Rezult˘ I = − ln 2. a 2 2

s 9.55 Fie f : [0, ∞) → R o functie continu˘ pe [0, ∞) ¸i integrala improprie (integrala ¸ a lui Froullani): ∞ f (ax) − f (bx) I= dx, o < a < b. x 0 1) S˘ se arate c˘ dac˘ exist˘ lim f (x) = k ∈ R, atunci integrala I este convergent a a a a x→∞ b ¸i I = [f (0) − k] ln . s a ∞ a a 2) Dac˘ exist˘ lim f (x) nu este finit˘, dar α f (x) dx este convergent˘ pentru a a x→∞ b orice α > 0, atunci integrala I este convergent˘ ¸i I = f (0) ln . as a

134

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: 1) Pentru orice [t1 , t2 ] ⊂ [0, ∞) avem:
t2 t1 at2

f (ax) − f (bx) dx = x
bt2 bt1

t2 t1 bt1 at1

f (ax) dx − x du −f (c2 ) u

t2 t1 bt2 at2

f (bx) dx = x du b = [f (c1 ) − f (c2 )] ln , u a

=
at1

f (u) du− u

f (u) du = f (c1 ) u

s a cu c1 ∈ [at1 , bt1 ] ¸i c1 ∈ [at2 , bt2 ]. Dac˘ t1 → 0 ¸i t2 → ∞, atunci c1 → 0 ¸i c2 → ∞, s s deci: f (c1 ) → f (0), iar f (c2 ) → k. f (x) 2) Fie F : (0, ∞) → R o primitiv˘ a functiei a ¸ pe (0, ∞). Pentru orice t ∈ (0, ∞), x avem:
∞ t

f (ax) − f (bx) dx x

= =

∞ at bt at

f (u) du − u

∞ bt

f (u) du = F (bt) − F (at) = u

b f (u) du = f (c) ln , u a

cu c ∈ [at, bt]. Dac˘ t → 0, atunci c → 0, deci: f (c) → f (0). a 9.56 Folosind integrala lui Froullani, s˘ se calculeze: a 1) I =
0 ∞

e−ax − e−bx dx, a, b > 0. 2) I = x e−a
2

∞ 0

1 p + qe−ax ln dx, a, b, p, q > 0. x p + qe−bx
∞ 0 ∞ 0

3) I =
0

x

2

− e−b x

2

x

2

dx, ab = 0. 4) I =

sin ax − sin bx dx, a, b > 0. x arctg (ax) − arctg (bx) dx. x

5) I =
0

cos ax − cos bx dx, a, b > 0. 6) I = x

b b p+q b ln . 3) I = ln R: 1) I = ln . 2) I = ln . a p a a b π a 4) I = 0. 5) I = ln . 6) I = ln . a 2 b 9.57 S˘ se calculeze integrala lui Euler-Poisson: I = a
∞ −x2 e dx. 0

1 2 ∞ ∞ R: Pe intervalul (1, ∞) avem: 1 e−x dx < 1 e−x dx = , iar pe intervalul [0, 1] e avem o integral˘ definit˘. Deci integrala dat˘ este convergent˘. Observ˘m c˘ pentru a a a a a a 2 2 ∞ −y 2 ∞ x > 0 are loc egalitatea: 0 xe−x y dy = 0 e dy = I. Putem scrie succesiv: I2 = =
0

I

∞ 0 ∞

e−x dx =
0 ∞ 0

2

Ie−x dx =
0

2

∞ 0

xe−x

2 2

y

dy e−x dx =

2

xe−x (y

2

2

+1)

dx dy.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA ¸ Efectuˆnd schimbarea de variabil˘ t = x2 y 2 + 1 , obtinem: a a I2 = √ π Rezult˘ c˘ I = a a . 2 a 9.58 S˘ se calculeze integralele lui Fresnel: Ic =
0 ∞ ∞ 0

135

1 2

∞ 0

1 y2 + 1

∞ 0

e−t dt dy =

1 2

∞ 0

π dy = . y2 + 1 2

cos x2 dx, Is =

sin x2 dx.

a a R: Efectuˆnd schimbarea de variabil˘ t = x2 , obtinem: ¸ Ic =
0 ∞

cos t √ dt, Is = t

∞ 0

sin t √ dt, t
∞ 0

care sunt convergente. Putem ˆ a scrie: ıns˘ Ic − iIs =
∞ 0

cos x2 − i sin x2 dx =

e−ix dx. π , de unde: 2

2

Cu schimbarea de variabil˘ ix2 = u2 , g˘sim: Ic − iIs = a a Ic = Is = 1 2 π . 2

1 (1 − i) 2

9.4

Integrale cu parametri
y

9.59 S˘ se calculeze integralele: a 1) I (y) =
0

ln (1 + xy) dx. 2) I (m, n) = 1 + x2

1 0

xm lnn x dx.

R: 1) Deoarece: I (y) = ln 1 + y 2 + 1 + y2
y 0

ln 1 + y 2 y x + arctg y, dx = (1 + xy) (1 + x2 ) 2 (1 + y 2 ) 1 + y2

prin integrare, obtinem: ¸
y

I (y) =
0

ln 1 + t2 t 1 + arctg t dt = (arctg y) ln 1 + y 2 . 2) 2 2 (1 + t 1+t 2
1 0

2) Derivˆnd egalitatea a

xm dx =

1 a de n ori ˆ raport cu m, g˘sim ın m+1 n! (m + 1)
n+1 .

I (m, n) = (−1)!

136

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

9.60 S˘ se calculeze integralele: a 1) In (y) =
0 ∞

dx (x2 + y)

n+1 ,

y > 0, n ∈ N. 2) I (k, y) =

∞ 0

e−kx

sin (xy) dx. x

R: 1) Avem succesiv: π 1 π 1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) π I0 (y) = √ , I1 (y) = · n√ . √ , . . . , In (y) = 2 y 2 2y y 2 · 4 · 6 · · · · · (2n) 2y y 2) Pentru k = 0, derivˆnd ˆ raport cu y ¸i integrˆnd de dou˘ ori prin p˘rti, avem: a ın s a a a¸ I (k, y) =
0 ∞

e−kx cos (xy) dx =

k . k2 + y2

y Deci, I (k, y) = arctg . Pentru k = 0, avem: k I (0, y) =
0 ∞

a 9.61 S˘ se calculeze integralele: y2 2 ∞ −x − 2 x dx, y > 0. 1) I (y) = 0 e π 2) I (y) = 02 arctg (y sin x) dx. 1 arctg (xy) 3) I (y) = 0 √ dx. x 1 − x2 1 arctg (xy) dx. 4) I (y) = 0 x (1 + x2 )

  − π , y < 0,   2 sin (xy) 0, y = 0, dx =  x   π, y > 0. 2

a ın R: 1) Derivˆnd ˆ raport cu y, avem: y2 y2 2 ∞ − −z 2 y x e I (y) = −2 dz = −2I (y) , dx = −2 e z2 2 x 0 0 y ˆ urma schimb˘rii de variabil˘ x = . De aici rezult˘: I (y) = Ce−2y . Pentru y = 0, ın a a a z √ √ π π −2y π . Deci I (y) = e obtinem C = I (0) = ¸ . 2) I (y) = ln y + 1 + y 2 . 2 2 2 π π 3) I (y) = ln y + 1 + y 2 . 4) I (y) = ln (1 + y). 2 2 9.62 S˘ se calculeze integralele: a π 1) I (α, β) = 2 ln α2 sin2 x + β 2 cos2 x dx, α, β > 0.
∞ −x2 − 0

π 1 + y cos x dx , |y| < 1. 3) I (y) = 2) I (y) = 2 ln 1 − y cos x cos x 0

0

π 2 ln y 2 − sin2 x dx, y > 1.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: 1) I (α, β) = π ln α+β y + y2 − 1 . 2) I (y) = π arcsin y. 3) I (y) = π ln . 2 2
∞ 0

137

9.63 S˘ se arate c˘ integrala lui Euler de speta a doua: a a ¸ Γ(p) = xp−1 e−x dx, p ∈ R.

este convergent˘ pentru p > 0 ¸i divergent˘ pentru p ≤ 0. S˘ se stabileasc˘ relatiile: a s a a a ¸ Γ (p + 1) = pΓ (p), pentru p > 0 ¸i Γ (n + 1) = n!. s R: Putem scrie:
1

Γ(p) =
0

xp−1 e−x dx +
1

xp−1 e−x dx.

Prima integral˘ este convergent˘ dac˘ 1 − p < 1, adic˘ p > 0, fiind improprie de speta a a a a a ¸ doua, cu e−1 < x1−p xp−1 e−x ≤ 1, pe [0, 1]. A doua integral˘ este convergent˘ pentru a a orice p, deoarece lim xα xp−1 e−x = 0, ∀p ∈ R.
x→∞

9.64 S˘ se arate c˘ integrala lui Euler de prima spet˘: a a ¸a
1

B(p, q) =
0

xp−1 (1 − x)q−1 dx,

p, q ∈ R,

este convergent˘ pentru p > 0 ¸i q > 0 ¸i divergent˘ pentru p ≤ 0 sau q ≤ 0. S˘ se a s a a s stabileasc˘ relatiile: a ¸ B(p, q) = (m − 1)! (n − 1)! Γ (p) Γ (q) , p, q > 0 ¸i B (m, n) = s , m, n ∈ N∗ . Γ (p + q) (m + n − 1)!

R: Putem scrie: 1 1 2 xp−1 (1 − x)q−1 dx + q−1 p−1 B (p, q) = 1 x (1 − x) dx. 0 2 Fie m1 , M1 marginile functiei (1 − x) ¸
q−1

pe 0,

1 . Atunci: 2

0 < m1 ≤ x1−p xp−1 (1 − x)q−1 ≤ M1 . Rezult˘ c˘ prima integral˘ este convergent˘ dac˘ p > 0, ∀q ∈ R. Fie apoi m2 , M2 a a a a a 1 p−1 , 1 . Atunci: pe marginile functiei x ¸ 2 0 < m2 ≤p−1 (1 − x)1−q xp−1 (1 − x)q−1 ≤ M2 . Rezult˘ c˘ a doua integral˘ este convergent˘ dac˘ q > 0, ∀p ∈ R. Deci B (p, q) este a a a a a s convergent˘ dac˘ p > 0 ¸i q > 0. a a

138

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 10

Integrale curbilinii
10.1 Lungimea unui arc de curb˘ a

10.1 S˘ se calculeze lungimile urm˘toarelor drumuri: a a √ √ 1) x = ln t + 1 + t2 , y = 1 + t2 , t ∈ [0, 1] . 2) x = a cos3 t, y = a sin3 t, t ∈ [0, 2π] . 1 t R: 1) Avem x (t) = √ , y (t) = √ , deci 2 1+t 1 + t2
1

L=
0

t2 1 + dt = 1 + t2 1 + t2

1

dt = 1.
0

s 2) Avem x (t) = −3a cos2 t sin t ¸i y (t) = 3a sin2 t cos t, deci

L = 3a
0

|sin t cos t| dt = 6a

π 2 sin 2t dt = 6a.
0

10.2 S˘ se calculeze lungimile urm˘toarelor drumuri: a a t 1 + sin t π π 1) x = ln tg , y = ln , t∈ . , 2 1 − sin t 6 3 2) x = 5 sin t − sin 5t, y = 5 cos t − cos 5t, t ∈ [0, 2π] . R: 1) Avem x (t) = 1 1 , y (t) = . Atunci sin t cos t π L = π3 6 1 1 dt = ln 3. + sin2 t cos2 t 139

140

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2) Avem x (t) = 5 cos t − 5 cos 5t, y (t) = −5 sin t − 5 sin 5t, deci L=5 2
0

√ 1 − cos 3t dt = 10

2π 0

|sin 3t| dt = 60

π 3 sin 3t dt = 40.
0

10.3 S˘ se calculeze lungimile urm˘toarelor drumuri: a a 1) x = eat (a sin bt − b cos bt) , y = eat (a cos bt + b sin bt) , t ∈ [0, 1] , a, b > 0. t t 2) x = [sin (ln t) − cos (ln t)] , y = [sin (ln t) + cos (ln t)] , t ∈ [1, 2] . 2 2 2 3) x = 3t − 6 sin t − t3 − 6t cos t, y = 3t2 − 6 cos t + t3 − 6t sin t, t ∈ [−2π, 2π] . R: 1) L = a2 + b2 a (e − 1). 2) L = 1. 3) L = 8π 4 . a

10.4 S˘ se calculeze lungimile urm˘toarelor drumuri: a a   t,  x=√  x = tg t, π π π π y = √ t, ctg 1) . 2) , . x∈ y = 2 ln (cos t) , t ∈ − ,   4 4 4 3 z = tg t − t, z = 2 ln (tg t) , R: 1) L = 2. 2) L = √ 2 3 . 3

10.2

Integrale curbilinii de primul tip
xy ds, (C) x = t, y = t2 , t ∈ [−1, 1] . 1 2) I = C y 2 ds, (C) x = − t4 , y = t, t ∈ [0, 2] . 4 π 3) I = C y (2 − y) ds, (C) x = t − sin t, y = 1 − cos t, t ∈ 0, . 2 3 3 2 2 4) I = C x y ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, a > 0, t ∈ [0, 2π] . 1) I =
C

a a 10.5 S˘ se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb˘ C, indicate:

R: 1) Deoarece ds =

1 + 4t2 dt, avem
1

I=
−1

t3

1 + 4t2 dt = 0,

integrantul fiind o functie impar˘ ¸i intervalul de integrare este simetric fat˘ de origine. as ¸a √¸ 2) Deoarece ds = t6 + 1 dt, avem
2

I=
0

t2

t6 + 1 dt =

1 3

8

u2 + 1 du =
0

√ 4√ 1 65 + ln 8 + 65 . 3 6

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 3) Deoarece ds = (1 − cos t) + sin2 t dt = 2 sin
2

141

t dt, avem 2

π t I = 2 2 sin t sin dt = 4 2 0 4) Obtinem: ¸

π 4 2 sin2 t cos t dt = √ . 2 2 3 2 0

π 3a5 7 2 sin7 2t dt, |sin 2t| dt = 5 2 0 0 π 7 a a deoarece functia |sin 2t| este periodic˘, de perioad˘ . Efectu˘m schimbarea de variabil˘ ¸ a a 2 u = cos 2t ¸i obtinem: s ¸ 3a5 1 3 5 3 1 − u2 du = I= 6 a . 2 70 −1 3a5 I= 7 2 10.6 S˘ se calculeze integrala curbilinie I = a ecuatie x2 + y 2 = ax. ¸
C

x2 + y 2 ds, unde C este cercul de a a (1 + cos t), y = sin t, 2 2

¸ t ∈ [0, 2π]. Se obtine I = 2a2 . 1) I = 2) I = 3) I =

R: O reprezentare parametric˘ a cercului C este: x = a

10.7 S˘ se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb˘ C, indicate: a a
C

x2 + y 2 ds, (C) x = r (cos t + t sin t) , y = r (sin t − t cos t) , t ∈ [0, 2π] . n x2 + y 2 ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, t ∈ [0, 2π] . C |xy| ds, (C) x = a cos t, y = b sin t, a, b > 0, t ∈ [0, 4π] . C r2 3 √ 1 + 4π 2
3

R: 1) I =

− 1 . 2) I = 2πa2n+1 . 3) I =

8ab a2 + ab + b2 . 3 (a + b)

10.8 S˘ se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb˘ C, indicate: a a x2 + y 2 ln z ds, (C) x = et cos t, y = et sin t, z = et , t ∈ [0, 1] . −1 x2 + y 2 + z 2 ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t ∈ [0, 2π] . C 1 1√ 3 2 8t , z = t2 , t ∈ [0, 1] . 3) I = C xy z ds, (C) x = t, y = 3 2 4) I = C x2 + y 2 z ds, (C) x = t cos t, y = t sin t, z = t, t ∈ [0, 1] . √ √ √ t 3 a2 + b2 2πb 3 a arctg . 2e + 1 . 2) I = R: 1) Deoarece ds = 3e dt, rezult˘ I = 9 ab a √ √ 5 4 3 8 2 . 4) I = + . 3) I = 42 5 15 1) I = 2) I =
C

10.9 S˘ se calculeze integrala curbilinie I = C (x + y + z) ds, unde C = C1 ∪ C2 , cu: a    x = 0,  x = r cos t, π y = r − t, t ∈ [0, r] . y = r sin t, t ∈ 0, (C1 ) , (C2 )   2 z = t, z = 0,

142 R: I = 2 +

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ 2 r2 .
C

a 10.10 S˘ se calculeze integrala curbilinie I = ecuatie x2 + y 2 + z 2 = a2 , y = x. ¸

2y 2 + z 2 ds, unde C este cercul de

a a R: O reprezentare parametric˘ a curbei este: x = √ cos t, y = √ cos t, z = a sin t, a 2 2 ¸ t ∈ [0, 2π]. Se obtine: I = 2πa2 . 10.11 S˘ se calculeze masa M firului material cu densitatea liniar˘ ρ (x, y) = 1 + x, a a care este imaginea curbei: (C) x = t, y = R: Deoarece ds = M= √ 1 + t2 dt, avem (1 + t)
0

1 2 t , t ∈ [0, 1] . 2

1

1 + t2 dt =

√ 7√ 1 1 2 + ln 1 + 2 − . 6 2 3

a at s a 10.12 S˘ se calculeze masele firelor materiale care au densit˘¸ile liniare ¸i reprezent˘rile parametrice urm˘toare: a √ √ 3 11 3 1 1) ρ (x, y, z) = 4 2y, (C) x = t8 , y = t8 , z = t , t ∈ [0, 1] . 8 2 3 √ 1 1 2) ρ (x, y, z) = 2y, (C) x = t, y = t2 , z = t3 , t ∈ [0, 1] . 2 3 3) ρ (x, y, z) = x, (C) x = ch t, y = sh t, z = t, t ∈ [0, ln 2] . √ 11 3 3+2 3 1 √ 3 ln 11. 2) M = 3 3 − 1 + ln . R: 1) M = + 5 100 8 2 3 √ 2 15 3) M = + ln 2 . 2 16 10.13 S˘ se calculeze masa M ¸i centrul de greutate G ale firelor materiale cu densia s tat˘¸ile liniare ¸i reprezent˘rile parametrice urm˘toare: at s a a 1) ρ (x, y) = 1, (C) x = R cos t, y = R sin t, R > 0, t ∈ [0, π] . 2) ρ (x, y) = 1, (C) x = R (t − sin t) , y = R (1 − cos t) , R > 0, t ∈ [0, π] . √ 3) ρ (x, y) = y, (C) x = R (t − sin t) , y = R (1 − cos t) , R > 0, t ∈ [0, 2π] . π 4) ρ (x, y) = 1, (C) x = R cos3 t, y = R sin3 t, R > 0, t ∈ 0, . 2 2R 4 4 . 2) M = 4R, G R, R . π 3 3 √ 3 2 2 3 R, R . 3) M = 2R 2Rπ, G Rπ, R . 4) M = R, G 2 2 5 5 R: 1) M = πR, G 0,

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

143

a s 10.14 S˘ se calculeze masa M ¸i centrul de greutate G ale firelor materiale cu densitat˘¸ile liniare ¸i reprezent˘rile parametrice urm˘toare: at s a a 1) ρ (x, y, z) = 1, (C) x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t ∈ [0, 2π] . √ |z| , (C) x = 4t5 , y = 15 t4 , z = 2t3 , t ∈ [−1, 1] . 2) ρ (x, y, z) = 2 √ 68 R: 1) M = 2π a2 + b2 , G (0, 0, bπ). 2) M = 7, G 0, √ , 0 . 7 15

10.3

Integrale curbilinii de tipul al doilea

10.15 S˘ se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb˘ C, india a cate: 1) I = xy dx − y 2 dy, (C) x = t2 , y = t3 , t ∈ [0, 1] . √ π π 2) I = C 1 − x2 dx + x dy, (C) x = cos t, y = 2 sin t, t ∈ − , . 2 2 2 x 3) I = C ye dx, (C) x = ln 1 + t , y = 2arctg t − t, t ∈ [0, 1] . √ √ π 4) I = C x2 y dy − xy 2 dx, (C) x = cos t, y = sin t, t ∈ 0, . 2
C 1 0

R: 1) Deoarece: dx = 2t dt, dy = 3t2 dt, avem: I =

1 2t6 − 3t8 dt = − . 21 8 π ¸ 2) Deoarece: dx = − sin t, dy = 2 cos t dt, obtinem I = π. 3) I = π − . 4) I = . 3 4 x2 dy − y 2 dx √ , (C) 3 x x2 + y 3 y 2

10.16 S˘ se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea: a 1) I = π x = r cos3 t, t ∈ 0, . C y = r sin3 t, 2 −t, x=√ 2) I = C (arcsin y) dx + x3 dy, (C) t ∈ [−1, 1] . y = 1 − t2 , 3π 3π √ r 3 r. 2) I = − 2. 16 8

R: 1) I =

10.17 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C (x + y) dx−(x − y) dy, a unde C este curba simpl˘, ˆ a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv, care are drept imagine triunghiul as a cu vˆrfurile ˆ punctele O (0, 0), A (1, 1), B (0, 2) ¸i ambele capete ˆ origine. a ın s ın R: Avem: C = C1 ∪ C2 ∪ C3 , cu: (C1 ) x = t, y = t, t ∈ [0, 1], (C2 ) x = 2 − t, y = 2 1 a t, t ∈ [1, 2], (C3 ) x = 0, y = 2 − t, t ∈ [0, 2]. Incˆt: I = 0 2t dt + 1 (−4 + 2t) dt + 2 (−2 + t) dt = −2. 0 10.18 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C 2x dy − 3y dx, unde a C este curba simpl˘, ˆ a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv, care are drept imagine dreptunghiul cu as a vˆrfurile ˆ punctele A (1, 2), B (3, 1), C (2, 5) ¸i ambele capete ˆ punctul A. a ın s ın R: I = 35 . 2

144

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

10.19 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea a I=
C

dx + dy , max {|x| , |y|}

unde C este curba simpl˘, ˆ a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv, care are drept imagine triunghiul as a cu vˆrfurile ˆ punctele A (−1, −1), B (2, −1), C (2, 1), D (−1, 1) ¸i ambele capete ˆ a ın s ın punctul A. R: I = −1. 10.20 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C ydx−(x − a) dy, unde a C este curba simpl˘, ˆ a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv, care are drept imagine elipsa: as a y2 (x − a) + 2 = 1, a, b > 0 2 a b ¸i ambele extremit˘¸i ˆ origine. s at ın R: O reprezentare parametric˘ a curbei C este: x = a (1 + cos t), y = b sin t, t ∈ a [−π, π]. Se obtine I = −2πab. ¸ 10.21 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x2 − y 2 dx, unde C a este arcul din parabola y = x2 cuprins ˆ ıntre punctele O (0, 0) ¸i A (2, 4). s R: I = − 56 . 15
2

10.22 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x − y 2 dx + 2xy dy, a a ınchis˘ ¸i orientat˘ pozitiv, care are drept imagine conturul a s a unde C este curba simpl˘, ˆ s ın domeniului plan delimitat de curbele: y 2 = 8x, 9x2 + y 2 = 1 ¸i y = 0, situat ˆ primul cadran. √ 1 80 1 2 2 R: Vˆrfurile conturului sunt: O (0, 0), A a ,0 , B , . Se obtine I = − ¸ . 3 9 3 243 a a 10.23 S˘ se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb˘ C, indicate:   x = −t cos t + sin t, y = t sin t + cos t, 1) I = C y dx − x dy + x2 + y 2 + z 2 dz, (C) t ∈ [0, π] .  z t + 1, =  x = a cos t, y = a sin t, t ∈ [0, 2π] . 2) I = C (y − z) dx + (z − x) dy + (x − y) dz, (C)  z = bt,

R: 1) Deoarece: dx = t sin t dt, dy = t cos t dt, dz = dt, x2 + y 2 + z 2 = 2t2 + 2t + 2, se obtine I = π 3 + π 2 + 2π. 2) I = −2πa (a + b). ¸

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

145

a a 10.24 S˘ se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb˘ C, indicate: √ , 1) I = C x dx + xy dy + xyz dz, (C) x = et , y = e−t z = 2 t, t ∈ [0, 1] .  x = a cos t, √ π y = a sin t, t ∈ 0, . 2) I = C z a2 − x2 dx + xz dy + x2 + y 2 dz, (C)  2 z = bt, R: 1) I = 1 2 1 1 a2 b e + − . 2) I = (π − 1). 2 e 2 2 10.25 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea a I=
C

y 2 + z 2 dx +

z 2 + x2 dy +

x2 + y 2 dz,

unde C este curba simpl˘ care are drept imagine segmentul [AB] cu: A (−1, −1, −1) ¸i a s B (2, 2, 2), iar primul cap˘t ˆ A. a ın √ 15 2 R: I = . 2 10.26 S˘ se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea a I=
C

(y − 2z) dx − (z − x) dy + (2x − y) dz, x2 + y 2 + z 2 = a2 , cu a > 0 ¸i ambele capete s x − y + z = 0,

unde C este curba simpl˘ de ecuatii: (C) a ¸ ˆ punctul A ın a a √ , 0, − √ . 2 2

R: O reprezentare parametric˘ a curbei C este: a a 2a a a a (C) x = √ cos t + √ sin t, y = √ sin t, z = √ sin t − √ cos t, t ∈ [0, 2π] . 2 6 6 6 2 4a2 Se obtine I = √ . ¸ 3

10.4

Independenta de drum a integralelor curbilinii ¸

10.27 Constatˆnd ˆ prealabil c˘ expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exa ın a a ¸ a act˘, s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii, ˆ care s-au specificat numai capetele a a a ın curbei de integrare:
(1,3) (2,0)

1) I =
(2,1) (2,3)

y dx + x dy. (x + 3y) dx + (3x + y) dy.
(1,1)

2) I = 4) I =

y 2 ex dx + 2yex dy.
(0,2) (2,1)

3) I =

2xy dx + x2 dy.
(0,0)

146

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

∂P ∂Q = = 1, rezult˘ c˘ valoarea integralei a a ∂x ∂y nu depinde de curba rectificabil˘ cu capetele ˆ punctele (2, 1) ¸i (1, 3). Fie A1 (2, 1), a ın s s a ın A2 (1, 1) ¸i A3 (3, 1). Alegem pentru integrare curba simpl˘ C = C1 ∪ C2 , ˆ care C1 are ca imagine segmentul A1 A2 paralel cu axa Ox, iar C2 are ca imagine segmentul A2 A3 paralel cu axa Oy, avˆnd reprezent˘rile parametrice: a a R: 1) Cum P (x, y) = y, Q (x, y) = x ¸i s (C1 ) x = −t, s t ∈ [−2, −1] ¸i (C2 ) y = 1, x = 1, t ∈ [1, 3] . y = t,
−1 3

Obtinem: I = C y dx + x dy = C1 y dx + x dy + C2 y dx + x dy = − −2 dt + 1 dt = 1. Se ¸ observ˘ u¸or c˘ functia U (x, y) = xy este o primitiv˘ a expresiei diferentiale y dx + x dy, a s a ¸ a ¸ s adic˘ dU = dx + x dy ¸i deci I = U (1, 3) − U (2, 1) = 1. a 41 2) I = −4. 3) I = . 4) I = 4. 2 10.28 Constatˆnd ˆ prealabil c˘ expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exa ın a a ¸ a act˘, s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii, ˆ care s-au specificat numai capetele a a a ın curbei de integrare:
(5,12) (9,1)

1) I =
(3,4)

x dx + y dy . x2 + y 2
(−3,−2)

2) I = ( 1 ,2) 2

1 2
(3,0)

1 y dx + x 2

x dy. y

3) I =
(1,2)

y2 (x − y)
2

dx −

x2 (x − y)
2

dy.

4) I =
1 ( 3 ,−2)

y x dx + dy. 1 + xy 1 + xy

R: 1) I = ln

13 . 2) I = 2. 3) I = 4. 4) I = ln 3. 5

10.29 Constatˆnd ˆ prealabil c˘ expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exa ın a a ¸ a act˘, s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii, ˆ care s-au specificat numai capetele a a a ın curbei de integrare:
(2,3,1) (2,1,3)

1) I =
(1,1,0) (3,4,5)

yz dx + xz dy + xy dz. x dx + y dy + z dz
(0,0,0)

2) I =
(1,−1,2) (0,3,4)

x dx − y 2 dy + z dz.

3) I =

x2

+

y2

+

z2

.

4) I =

x dx + y dy + z dz . 3 (1,−2,2) (x2 + y 2 + z 2 ) 2

R: 1) Cum: P (x, y, z) = yz, Q (x, y, z) = xz, R (x, y, z) = xy, avem: ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P ∂R = = x, = = y, = = z, ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y deci expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exact˘ ¸i integrala curbilinie nu a ¸ a as depinde de drum. Fie A1 (1, 1, 0), A2 (2, 1, 0), A3 (2, 3, 0), A4 (2, 3, 1). Alegem pentru

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

147

Obtinem: I = ¸

ın integrare curba simpl˘ C = C1 ∪ C2 ∪ C3 , ˆ care C1 are ca imagine segmentul A1 A2 paralel a cu axa Ox, C2 are ca imagine segmentul A2 A3 paralel cu axa Oy, C3 are ca imagine segmentul A3 A4 paralel cu axa Oy, avˆnd reprezent˘rile parametrice: a a     x = t,  x = 2,  x = 2, y = 1, t ∈ [1, 2] , (C2 ) y = t, t ∈ [1, 3] , (C3 ) y = 3, t ∈ [0, 1] . (C1 )    z = 0, z = 0, z = t,
2 1

0 dt +

3 1

0 dt +

1 0

6 dt = 6. 2) I =

√ 2 10 . 3) I = 5 2. 4) I = . 3 15

a ın a a ¸ a 10.30 Constatˆnd ˆ prealabil c˘ expresia de sub semnul integral˘ este o diferential˘ exact˘, s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii, ˆ care s-au specificat numai capetele a a a ın curbei de integrare:
(5,3,1) (2,2,2)

1) I =

−yz dx + zx dy + xy dz
(7,2,3) (2,6,3)

(x − yz)

2

.

2) I =

y 2 z 2 dx + 2x2 z dy + 2x2 y dz (2x + yz)
2

.

(1,1,1) (2,2,4)

3) I =
(−1,3,1)

x xy y dx + dy − 2 dz. z z z

4) I =
(−1,1,5)

z (dx + dy) − (x + y) dz . x2 + y 2 + z 2 + 2xy

2 9 π R: 1)I = − . 2) I = . 3) I = 7. 4) I = . 2 3 2

10.5

Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii

10.31 S˘ se calculeze, cu ajutorul integralei curbilinii, aria domeniului plan m˘rginit a a de: 1) Elipsa: x = a cos t, y = b sin t, t ∈ [0, 2π]. 2) Astroida: x = a cos3 t, y = a sin3 t, t ∈ [0, 2π). 3) Cardioida: x = a (2 cos t − cos 2t), y = a (2 sin t − sin 2t), t ∈ [0, 2π]. 3at 3at2 4) Foliul lui Descartes: x = , y= , t ∈ (0, ∞). 1 + t3 1 + t3 R: 1) Deoarece x dy − y dx = ab dt, avem A = 2) Deoarece x dy − y dx = A = 6πa2 . 4) A = 3a2 . 2 1 2
2π 0

ab dt = πab.
2π 0

3a 3a2 sin2 2t dt, avem A = 4 8

sin2 2t dt =

3πa2 . 3) 8

148

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

Capitolul 11

Integrale multiple
11.1 Integrala dubl˘ a
ln (x + y) dxdy, unde: D = {(x, y) , 0 ≤ x ≤ 1, 1 ≤ y ≤ 2} . π π cos y dxdy, unde: D = (x, y) , 0 ≤ x ≤ , 0 ≤ y ≤ . D 1 + sin x sin y 2 2 π π . cos2 x + sin2 y dxdy, unde: D = (x, y) , 0 ≤ x ≤ , 0 ≤ y ≤ D 4 4 π x+sin y e cos y dxdy, unde: D = [0, π] × 0, . D 2 2 x dxdy, unde: D = [0, 1] × [0, 1] . D 1 + y2
D

11.1 S˘ se calculeze integralele duble: a 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = 5) I =

¸ a a R: 1) Functia de sub semnul integral˘ este continu˘. Domeniul D este un dreptunghi. Aplic˘m formula de reducere la integrale iterate, ˆ ordinea y, x. Avem: a ın
1 2 1

I=
0

dx
1

ln (x + y) dy =
0

[(x + 2) ln (x + 2) − (x + 1) ln (x + 1) − 1] dx,

9 3 ln 3 − 4 ln 2 − . 2 2 2) Domeniul D este un dreptunghi. Aplic˘m formula de reducere la integrale iterate, a x ˆ ordinea x, y. Avem mai ˆ ai, efectuˆnd schimbarea de variabil˘ t = tg : ın ıntˆ a a 2 deci I =
π 2

0

cos y dx = 1 + sin x sin y
π 2 π 2

1 0

1 + sin y 2 cos y dt π = 2arctg − 2y = − y. t2 + 2t sin y + 1 cos y 2
π 2

Apoi,
0

dy
0

cos y dx = 1 + sin x sin y

0

π 1 − y dy = π 2 . 2 8

3) I =

π 4

0

dx

π 4

0

cos2 x + sin2 y dy =

π 1 2 π . 4) I = (e − 1) (eπ − 1). 5) I = . 16 12 149

150

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

11.2 S˘ se calculeze integralalele iterate: a 1) I = 3) I = R: 1) I =
1 0

dx dx

1 0 1 0

x3 + 2xy dy. y dy. 1 + x2 y 2

2) I = 4) I =

2 1 1 0

dx dx

1 0 1 0

1 −1

1 dy. x+y 2 x dy. 1 + y2

3 1 1 . 2) I = 3 ln 3 − 4 ln 2. 3) I = π − ln 2. 4) I = π. 4 2 12

11.3 S˘ se calculeze integralele duble: a 1) I = 2) I = 3) I = 4) I =
D
3 , unde: D = [0, 1] × [0, 1] . (1 + x2 + y 2 ) 2 π x2 y cos xy 2 dxdy, unde: D = 0, × [0, 2] . D 2 2 xy x ye dxdy, unde: D = [0, 1] × [0, 2] . D dxdy 2 , unde: D = [0, 1] × [0, 1. D (x + y + 1)

y dxdy

√ 4 π 2+ 2 √ . 2) I = − . 3) I = 2. 4) I = ln . R: 1) I = ln 16 3 1+ 3 a a 11.4 S˘ se transforme integrala dubl˘ I = pentru urm˘toarele domenii: a
D

f (x, y) dxdy ˆ integrale simple iterate, ın

1) D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 2x . 2) D =

1 (x, y) , x2 + y 2 ≤ 4, x2 + y 2 ≥ 1, x ≥ 0 . 4

R: 1) D este un domeniu simplu ˆ raport cu axa Oy: ın D = {(x, y), −
2 √ 2x−x2

2x − x2 ≤ y ≤

2x − x2 , x ∈ [0, 2]},

deci I = 0 dx −√2x−x2 f (x, y) dy. ın 2) D este un domeniu simplu ˆ raport cu axa Ox: D = {(x, y), deci I =
2 −2 1− 4 y

1 1 − y2 ≤ x ≤ 4

4 − y 2 , y ∈ [−2, 2]},

√ 2 4−y dy √ 1 2 f (x, y) dx.

a a 11.5 S˘ se calculeze urm˘toarele integrale iterate:
1 x 1 √ x

1) I =
−1

dx
−x

xdy. 2) I =
0

dx
x2

√ xy dy. 3) I =

R

√ dy

−R

R2 −y 2 R2 −y 2

3x2 y 2 dx.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA 4 4 R: 1) I = . 2) I = . 3) I = 2R6 3 27 π 2 sin2 t cos4 t dt = π R6 . π 8 − 2

151

11.6 S˘ se calculeze integrala dubl˘: I = D (x − y) dxdy, unde D este domeniul plan a a s m˘rginit de curbele de ecuatii: y = 2 − x2 ¸i y = 2x − 1. a ¸ R: I = 64 . 15

11.7 S˘ se calculeze integralele duble pe domeniul D m˘rginit de curbele indicate: a a 1) I 2) I 3) I 4) I 5) I R: 1) I = = = = = = (x + 2y) dxdy, y = x, y = 2x, x = 2, x = 3. x2 + y 2 dxdy, y = x, x = 0, y = 1, y = 2. D 3x2 − 2xy + y dxdy, x √ 0, x = y 2 , y = 2. = D y ln x dxdy, xy = 1, y = x, x = 2. D (cos 2x + sin y) dxdy, x = 0, y = 0, 4x + 4y = π. D
D

√ 244 1 5 76 π+1−2 2 . . 2) I = 5. 3) I = . 4) I = (ln 4 − 1). 5) I = 3 21 8 4

11.8 S˘ se calculeze integralele duble pe domeniul D, unde D este interiorul triunghiului a cu vˆrfurile ˆ punctele indicate: a ın 1) I = 2) I = x dxdy, A (2, 3) , B (7, 2) , C (4, 5) . 4x2 − y 2 dxdy, O (0, 0) , A (1, 0) , B (1, 1) . D
D

1 R: 1) I = 26. 2) I = 3

√ π 3 . + 3 2

11.9 S˘ se calculeze integralele duble: a 1) I = 2) I = 3) I = (1 − y) dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + (y − 1) ≤ 1, y ≤ x2 , x ≥ 0 . (|x| + |y|) dxdy, unde: D = {(x, y) , |x| + |y| ≤ 1} . D dxdy √ , unde: D = (x, y) , y 2 ≤ 8x, y ≤ 2x, y + 4x ≤ 24 . D x
D 2

R: 1) I =

√ 1 4 . 2) I = . 3) I = 15 2. 15 3

11.10 S˘ se calculeze integralele duble pe domeniul D m˘rginit de curbele indicate: a a 1) I = 2) I = 3) I = 4) I =
D

(x + y) dxdy, y = x2 , y = x. √ x2 dxdy , x = 0, y = 1, y = 3 2, y = x. D x2 + y 2 √ arcsin x + y dxdy, x + y = 0, x + y = 1, y = −1, y = 1. D 3 x 1 dxdy, y = 4, y = x2 , y = x2 . D y 4

152 R: 1) I =

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ π 3 1 √ . 2) I = 2 − ln 1 + 2 . 3) I = . 4) I = 30. 20 6 4 π dxdy , unde: D = 0, × [0, α] 1 + y cos x 2
D

a 11.11 S˘ se calculeze I=

¸i apoi s˘ se deduc˘ valoarea integralei: s a a
α

J (α) =
0

ln (1 + α cos x) dx, α ∈ (0, 1) . cos x

R: Integrˆnd ˆ ordinea y, x, avem: a ın π α dy = I = 2 dx 0 0 1 + y cos x

α 0

ln (1 + α cos x) dx = J (α) . cos x

Schimbˆnd ordinea de integrare ¸i punˆnd tg a s a
α

x ¸ = t, y = cos 2θ, obtinem: 2
1 0

I=
0

dy
0

π 2

1 arccos α dx = −2 π2 sin 2θ dθ 1 + y cos x 4

2 d (ttg θ) , sin 2θ 1 + t2 tg2 θ

de unde, I = J (α) =

π2 1 2 − (arccos α) . 8 2

11.12 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de parabolele: y 2 = 10x + 26 ¸i s a a y 2 = 10 − 6x. s a R: Parabolele se intersecteaz˘ ˆ punctele: (−1, −4) ¸i (−1, 4). Considerˆnd domeniul a ın simplu ˆ raport cu aza Ox, putem scrie: ın D= deci A = dxdy = D (x, y) ,
4 −4

y 2 − 26 10 − y 2 ≤x≤ , y ∈ [−4, 4] , 10 6 dx = 1024 . 45 x2 y2 + 2 = 1. 2 a b

dy

10−y 2 6 y 2 −26 10

11.13 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de elipsa a a a ın R: Considerˆnd domeniul simplu ˆ raport cu axa Oy, avem D= deci A=
D

(x, y) , −

b a

a2 − x 2 ≤ y ≤

b a

a2 − x2 , x ∈ [−a, a] ,

b√ 2 2 a −x b dxdy = dx a b √ 2 2 dy = 2 a −a a −x − a
a

a −a

a2 − x2 dx = πab.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

153

a a ¸ 11.14 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de curbele de ecuatii x = y 2 − 2y, x + y = 0. R: A = 1 . 6

a a 11.15 S˘ se calculeze volumul corpului m˘rginit de planele de coordonate, planul x+y = 1 ¸i paraboloidul eliptic z = 2x2 + y 2 + 1. s R: D = {(x, y) , 0 ≤ y ≤ 1 − x, x ∈ [0, 1]} ¸i deci: s V=
D

(2x2 + y 2 + 1) dxdy =
0

1

1−x

dx
0

(2x2 + y 2 + 1) dy =

3 . 4

11.16 S˘ se calculeze volumul corpului m˘rginit de planele x = 1, z = 0 ¸i paraboloidul a a s hiperbolic z = x2 − y 2 . R: D = {(x, y) , −x ≤ y ≤ x, x ∈ [0, 1]} ¸i deci s
1 x

V=
D

(x2 − y 2 ) dxdy =

dx
0 −x

(x2 − y 2 )dy =

1 . 3

11.17 S˘ se calculeze volumul corpului m˘rginit de planele y = x, y = 0, z = 0 ¸i a a s cilindrul x2 + z 2 = a2 , situat ˆ primul octant. ın R: V =
a 0

dx

x 0

√ 1 a2 − x2 dy = a3 . 3 x2 y2 z2 + 2 + 2 = 1. a2 b c

11.18 S˘ se calculeze volumul corpului m˘rginit de elipsoidul a a
v u u t

R: V = 8

a 0

b

1−

dx

0

x2 2 2 a2 c 1 − x − y dy = 4 πabc. 2 2 a b 3

a a a 11.19 S˘ se calculeze, trecˆnd la coordonate polare, urm˘toarele integrale duble: 1) I 2) I 3) I 4) I = = = =
D

x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 4 . sin x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ a2 , x ≤ 0 . D a2 − x2 − y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ ax . D x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , ax ≤ x2 + y 2 ≤ 2ax . D

R: 1) Trecˆnd la coordonate polare x = r cos θ, y = r sin θ, cum J (r, θ) = r, avem: a I=
D

r2 drdθ, unde: D = {(r, θ) , 0 ≤ r ≤ 2, θ ∈ [0, 2π]}
2π 0

¸i deci: I = s

2 0

dr

r2 dθ =

16 π. 2) I = 3

a 0

dr

3π 2 π 2

r sin r2 dθ =

1 π 1 − cos a2 . 2

154

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

3) Trecˆnd la coordonate polare avem: a I=
D

r

π π a2 − r2 drdθ, unde: D = (r, θ) , 0 ≤ r ≤ a cos θ, θ ∈ − , 2 2

¸i deci: s I=2
0

π 2 dθ
0

a cos θ

r

2 a2 − r2 dr = a3 3

π 2 1 − sin3 θ dθ = 1 a3 (3π − 4) . 9 0

4) Trecˆnd la coordonate polare avem: a π 2 dθ
0 2a cos θ a cos θ

I=

7 r dr = a3 3
2

π 2 cos3 θdθ = 14 a3 . 9 0

11.20 S˘ se calculeze integrala I pe domeniul D m˘rginit de curbele de ecuatii indicate: a a ¸ 1) I = 2) I = π2 2 , x + y2 = π2 . 9 x2 + y 2 dxdy, xy = 1, xy = 2, y = x, y = 3x. D sin x2 + y 2 dxdy, x2 + y 2 = π , π × [0, 2π] ¸i deci: s 3
π

D

R: 1) Trecˆnd la coordonate polare avem: D = a

I=
D

sin r drdθ =
0

dθ π sin r dr = 3π. 3 √ u 1 , y = uv, avem: J (u, v) = . v 2v

2) Efectu˘m schimbarea de variabile: x = a √ Rezult˘ I = ln 3. a

11.21 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de curbele de ecuatii: xy = a, a a ¸ s ın xy = b (0 < a < b), y = αx, y = βx (0 < α < β) ¸i situat ˆ primul cadran. y R: Efectu˘m schimbarea de variabile: u = xy, v = , D = [a, b] × [α, β]. Deoarece a x 1 J (u, v) = , avem: 2v A=
D

dxdy =
D

1 b−a β dudv = ln . v 2 α

11.22 S˘ se calculeze aria domeniului plan m˘rginit de curbele de ecuatii: xy = a, a a ¸ xy = b (0 < a < b), x2 = αy, x2 = βy (0 < α < β). R: A = b−a β ln . 3 α

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

155

a a a a 11.23 S˘ se calculeze integralele duble urm˘toare, efectuˆnd schimb˘ri de variabile corespunz˘toare: a 1) I = 2) I 3) I 4) I 5) I = = = =
D D D D D

1−

y2 x2 − 2 dxdy, unde: D = a2 b
3

(x, y) ,

y2 x2 + 2 ≤1 . a2 b

(x2 + y 2 ) dxdy, unde: D x2 + y 2 dxdy, unde: D = x2 + y 2 dxdy, unde: D = x2 + y 2 dxdy, unde: D =

= (x, y) , x2 + y 2 ≤ a2 , y ≥ 0 . (x, y) , π 2 ≤ x2 + y 2 ≤ 4π 2 . (x, y) , ax ≤ x2 + y 2 ≤ a2 , x ≥ 0, y ≥ 0 . (x, y) , ax ≤ x2 + y 2 ≤ 2ax, y ≥ 0 . π 2 14 3 − . 5) I = a . 2 3 9

R: 1) I =

2 14 4 a3 1 πab. 2) I = πa5 . 3) I = π . 4) I = 3 5 3 3

11.24 S˘ se calculeze integralele duble urm˘toare, efectuˆnd schimb˘ri de variabile corea a a a spunz˘toare: a 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = ln x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , 1 ≤ x2 + y 2 ≤ e2 . x2 + y 2 2 2 e−(x +y ) dxdy, unde: D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 4 . D 4 − x2 − y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 4 . D ln x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , e2 ≤ x2 + y 2 ≤ e4 . D
D

R: 1) I = 2π. 2) I = π 1 −

√ 1 . 3) I = 2π 3. 4) I = πe2 3e2 − 1 . 4 e

11.25 S˘ se calculeze urm˘toarele integrale duble: a a 1) I = 2) I =
D D

arcsin

x2 + y 2 dxdy, unde: D = (x, y) , π 2 ≤ x2 + y 2 ≤ 4π 2 . 2π x2 + y 2 dxdy 1 , unde: D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 1 . 2 2 4 − (x2 + y 2 )

R: 1) I = π 3

1√ 7 3 . 2) Trecˆnd la coordonate polare, avem: π− a 3 2 D = (r, θ) , 0 ≤ r ≤ 2 , 0 ≤ θ ≤ 2π 1 + sin2 θ

¸i deci I = s

D

√ 11.26 S˘ se calculeze volumul corpului limitat de suprafetele de ecuatii z 2 = xy, x + a ¸ ¸ √ y = 1, z = 0. √ √ √ R: Dac˘ D = (x, y) , x + y ≤ 1 , atunci V = D xy dxdy. Efectuˆnd schima a 2 2 barea de variabile: x = u , y = v , (u, v) ∈ ∆, cu ∆ = {(u, v) , 0 ≤ u ≤ 1 − v, 0 ≤ v ≤ 1} , a cum J (u, v) = 4uv, g˘sim: V = 4 3
1 0

√ √ r3 √ drdθ = 4arctg 2 − 2 ln 3. 4 − r4

v 2 (1 − v) dv =

3

1 . 45

156

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

11.27 S˘ se determine masa ¸i coordonatele centrului de greutate ale pl˘cii plane omoa s a gene (ρ (x, y) = const.), care ocup˘ un domeniul: a x2 y2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 . 2 a b 2) D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ a2 , x2 + y 2 ≥ ax, y ≥ 0 , a > 0. 1) D = (x, y) , R: 1) M = 1 2 a bρ, G 3 a 14a 4a 4b 3 , . 2) M = πa2 , G − , . 3π 3π 8 6 9π

11.28 S˘ se determine coordonatele centrelor de greutate ale pl˘cilor plane omogene a a m˘rginite de urm˘toarele curbe: a a 1) y 2 = 4x + 4, y 2 = −2x + 4. 2) 9x2 + 25y 2 − 225 = 0, 3x + 5y = 15, x ≥ 0, y ≥ 0. R: 1) G 2 , 0 . 2) G 5 10 2 , . 3 (π − 2) π − 2

11.29 S˘ se determine coordonatele centrului de greutate ale pl˘cii plane de densitate a a superficial˘ ρ (x, y) = y, m˘rginit˘ de curbele: y = x2 ¸i y = 1. a a a s R: G 0, 5 . 7

11.30 S˘ se calculeze momentele de inertie ˆ raport cu axele de coordonate ¸i ˆ raport a ¸ ın s ın a cu originea ale pl˘cii plane de densitate superficial˘ ρ (x, y) = xy, care ocup˘ domeniul a a D = {(x, y) , x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0} . R: Ix = Iy = 1 1 , I0 = . 120 60

11.31 S˘ se calculeze momentele de inertie ˆ raport cu axele de coordonate ¸i ˆ raa ¸ ın s ın port cu originea ale pl˘cilor plane omogene, care ocup˘ domeniile plane m˘rginite de a a a urm˘toarele curbe: a 1) y = x2 , x = y 2 . 2) √ + y 2 = ay, a > 0. x2 √ √ 3) x + y = a, x = 0, y = 0, a > 0. 3 6 5 1 3 R: 1) Ix = Iy = , I0 = . 2) Ix = πa4 , Iy = πa4 , I0 = πa4 . 3) 35 35 64 64 32 1 4 1 4 Ix = Iy = a , I0 = a . 84 42 11.32 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oy a pl˘cii plane de densia ¸ ın a 1 tate superficial˘ ρ (x, y) = 4 , care ocup˘ domeniul m˘rginit de curbele de ecuatii: a a a ¸ x √ √ √ √ x + y = a, x + y = b, x = α2 y, x = β 2 y, 0 < a < b, 0 < α < β.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Efectu˘m schimbarea de variabile: a Se obtine Iy = 2 ¸ b β 2 − α2 ln . 2β2 α a

157

√ x √ x + y = u, = v, D = [a, b] × α2 , β 2 . y

tunghiului D = [1, 4] × [0, 2]. 2 2 2) I = C ex +y (−y dx + x dy), unde C este cercul x2 + y 2 = 1. 3) I = C (xy − y) dx + (xy + x) dy, unde C este frontiera domeniului plan x2 y2 D = (x, y) , 2 + 2 ≤ 1 , a > 0, b > 0. a b 4) I = C (x − y) dx + dy, unde C este frontiera domeniului plan D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 2x, y ≥ 0 . 5) I = C y 2 dx + x2 dy, unde C este frontiera domeniului plan D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 1, y ≥ 0 . 6) I =
C

11.33 Utilizˆnd formula lui Green, s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii, pe a a a ın curbele ˆ ınchise C, parcurse ˆ sens direct: 1) I = C x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy, unde C este conturul drep-

x2 + y 2 dx + y xy + ln x +

x2 + y 2

dy, unde

(C) x = 1 + cos t, y = 1 + sin t, t ∈ [0, 2π]. 2 a 7) I = C 2 x2 + y 2 dx + (x + y) dy, unde C este conturul triunghiului cu vˆrfurile ˆ punctele A (1, 1), B (2, 2), C (1, 3). ın 8) I = C −y 3 dx + x3 dy, unde C este conturul cercului cu centrul ˆ origine ¸i raza ın s egal˘ cu 1. a x2 y2 2 2 9) I = C e−x +y [cos (2xy) dx + sin (2xy) dy], unde (C) 2 + 2 − 1 = 0. a b x2 + y 2 ¸i Q (x, y) = y xy + ln x + x2 + y 2 , s 1 4 obtinem: I = D y 2 dxdy = 8. 2) I = 2πe. 3) I = 2πab. 4) I = π. 5) I = − . ¸ 2 3 4 3 5 6) I = π. 7) I = − . 8) I = π. 9) I = 0. 4 3 2 R: 1) Deoarece: P (x, y) =

11.2

Aria suprafetelor ¸

11.34 S˘ se determine aria portiunii din sfera (S) x2 + y 2 + z 2 = a2 , a > 0, situat˘ ˆ a ¸ a ın interiorul cilindrului x2 + y 2 = ay. R: Datorit˘ simetriei, aria cerut˘ este de patru ori aria portiunii situat˘ ˆ primul a a ¸ a ın octant, pentru care avem: f (x, y) = a2 − x2 − y 2 , p = ∂f =− ∂x x a2 − x2 − y2 , q= ∂f =− ∂y
D

y a2 − x2 − y 2

,

definit˘ pe D (x, y) , x2 + y 2 ≤ a2 , x ≥ 0, y ≥ 0 . Deci S = 4a a Trecˆnd la coordonate polare, avem: D = a obtine S = 2a2 (π − 2). ¸

dxdy . a2 − x2 − y 2 π . Se (r, θ) , 0 ≤ r ≤ a sin θ, 0 ≤ θ ≤ 2

158

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

11.35 S˘ se determine aria portiunii din conul (S) z = x2 + y 2 , situat˘ ˆ interiorul a ¸ a ın cilindrului de ecuatie: x2 + y 2 = 2x. ¸ √ √ R: S = S dS = D 1 + p2 + q 2 dxdy = 2 D dxdy = π 2. 11.36 S˘ se calculeze aria suprafetei: a ¸ (S) x = tg u cos v, y = tg u sin v, z = (u, v) ∈ ∆ = 0, R: S =

sin u 1 1 + sin u + ln + v, 2 cos2 u 2 cos u

π × [0, 2π]. 4

√ 8π A2 + B 2 + C 2 dudv = . 3

11.37 S˘ se calculeze aria portiunii din paraboloidul de rotatie (S) z = x2 + y 2 , situat˘ a ¸ ¸ a ˆ interiorul cilindrului: x2 + y 2 = r2 . ın R: S =
D

1 + 4x2 + 4y 2 dxdy =

π 6

(4r2 + 1) − 1 . y2 x2 + , a > 0, 2a 2b

3

11.38 S˘ se g˘seasc˘ aria portiunii din paraboloidul eliptic (S) z = a a a ¸ b > 0, situat˘ ˆ interiorul cilindrului eliptic: a ın R: S = 2 πab 3 1 + c2 √ 1 + c2 − 1 . x2 y2 + 2 = c2 . a2 b

a ¸ cilindrul parabolic (S) x2 = 2z, m˘rginit˘ de 11.39 S˘ se calculeze aria portiunii din√ a a planele de ecuatii: x = 2y, y = 2x, x = 2 2. ¸ R: S = 13. a a a ¸ 11.40 S˘ se g˘seasc˘ aria portiunii din paraboloidul hiperbolic (S) x = 1 − y 2 − z 2 , situat˘ ˆ interiorul cilindrului de ecuatie: y 2 + z 2 = 1. a ın ¸ a ¸ ın R: Proiect˘m suprafata ˆ planul Oyz: S=
D

1 + 4y 2 + 4z 2 dydz =

1 √ 5 5−1 . 6

11.41 S˘ se calculeze aria portiunii din cilindrul parabolic (S) z = x2 , m˘rginit˘ de a a a √ ¸ planele de ecuatii: x + y = 2, x = 0, y = 0. ¸ √ √ 2 5 R: S = + ln 3 + 2 2 . 6 4 a ın 11.42 S˘ se calculeze aria portiunii din cilindrul (S) x2 + z 2 = a2 , situat˘ ˆ interiorul a ¸ cilindrului de ecuatie: x2 + y 2 = a2 . ¸

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

159

a a a ¸ R: Datorit˘ simetriei, aria c˘utat˘ este de opt ori aria portiunii din primul octant, de √ a ecuatie: z = a2 − x2 , definit˘ pe domeniul D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ a2 , x ≥ 0, y ≥ 0 , ¸ S = 8a
D

dxdy √ = 8a2 a2 − x 2

π 2 1 − cos θ dθ = 16a2 . sin2 θ 0

11.3

Integrala de suprafat˘ de primul tip ¸a

11.43 S˘ se calculeze integralele de suprafat˘ de primul tip: a ¸a 1) I = (x + y + z) dS, unde S este suprafata cubului ale c˘rui fete apartin ¸ a ¸ ¸ S planelor de coordonate ¸i planelor x = 1, y = 1, z = 1. s 2) I = S x2 + y 2 dS, unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 . x2 y 2 z 2 3) I = S x2 + y 2 dS, unde S este suprafata lateral˘ a conului 2 + 2 − 2 = 0, ¸ a a a b 0 ≤ z ≤ b. R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele ¸ase fete ale cubului. I = 9. s ¸ 2) O reprezentare parametric˘ a sferei este: x = a cos u cos v, y = a sin u cos v, z = a π π a sin v, cu (u, v) ∈ ∆ = [0, 2π] × − , , iar ru × rv = a2 cos v. Deci: 2 2 I = a4

cos3 u dudv =

8 4 πa . 3

3) O reprezentare parametric˘ a conului este: x = av cos u, y = av sin u, z = bv, cu a √ (u, v) ∈ ∆ = [0, 2π] × [0, 1], iar ru × rv = av a2 + b2 . Deci: I = a2 a2 + b2

v 2 dudv =

2 2 πa 3

a2 + b 2 .

11.44 S˘ se calculeze integralele de suprafat˘ de primul tip: a ¸a 1) I = S y 2 z 2 + z 2 x2 + x2 y 2 dS, unde S este portiunea din conul z = x2 + y 2 , ¸ situat˘ ˆ interiorul cilindrului x2 + y 2 − 2x = 0. a ın z dS 2) I = S , unde S este portiunea din paraboloidul 2az = x2 + y 2 , ¸ 2 + y 2 + a2 x situat˘ ˆ a ıntre planele z = 0 ¸i z = h (a > 0, h > 0). s dS , unde: S = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 = a2 , z ≥ 0 . 3) I = S x2 + y 2 + 4z 2 4) I = S z dS, unde: S = {(x, y, z) , x = u cos v, y = u sin v, z = v, (u, v) ∈ ∆}, cu ∆ = [0, a] × [0, 2π]. 5) I = S x2 + y 2 dS, unde S este suprafata conic˘ z 2 = x2 + y 2 , cuprins˘ ˆ ¸ a a ıntre s planele z = 0 ¸i z = 1. R: 1) I = 4) I = π 2 29 √ π 2. 2) I = πh2 . 3) I = 8 √ √ a a2 + 1 + ln a + a2 + 1 √ 2 √ πa 3 ln 2 + 3 . 3 1 √ . 5) I = π 2. 2

160

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 2 11.45 S˘ se determine masa suprafetei omogene (ρ = ρ0 ): (S) z = a ¸ x + y2 , 0 ≤ h z ≤ h, h > 0. R: M = ρ0
S

dS = ρ0

D

1+

D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ h2 .

√ 1 4 (x2 + y 2 ) dxdy = ρ0 πh2 5 5 − 1 , unde 2 h 6

a ¸ 11.46 S˘ se determine masa suprafetei (S) z = tatea superficial˘ ρ (x, y, z) = z. a R: M = zdS = 1 2 x2 + y 2

1 2 x + y 2 , 0 ≤ z ≤ 1, avˆnd densia 2 √ 2 π 6 3 + 1 , unde D = 15

(x, y) , x2 + y ≤ 2 .

S 2

D

1 + x2 + y 2 dxdy =

a ¸ a 11.47 S˘ se determine masa suprafetei cubului 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1, 0 ≤ z ≤ 1, avˆnd densitatea superficial˘ ρ (x, y, z) = xyz. a R: M = 3 . 4

11.48 S˘ se g˘seasc˘ coordonatele centrului de greutate al suprafetei omogene z = x2 + a a a ¸ y 2 , situat˘ ˆ interiorul cilindrului x2 + y 2 − x = 0. a ın R: G 0, 0, 16 . 19

11.49 S˘ se determine masa ¸i coordonatele centrului de greutate ale suprafetei omogene a s ¸ (ρ = 1): (S) z = 1 − x2 − y 2 , x ≥ 0, y ≥ 0, x + y ≤ 1. R: M = 1 √ π 2 − 1 ¸i G s 2 1√ 1√ 1 √ 2, 2, 2+1 4 4 π .

11.50 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oz al suprafetei omogene a ¸ ın ¸ (ρ = ρ0 ): (S) x2 + y 2 + z 2 = a2 , z ≥ 0. R: Iz = 4 4 πa ρ0 . 3

¸ 11.51 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oz al suprafetei omogene a ¸ ın (ρ = ρ0 ): (S) z = x2 + y 2 , 0 ≤ z ≤ h, h > 0. R: Iz = 1 4√ πh 2. 2

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

161

11.4

Integrala de suprafat˘ de tipul al doilea ¸a

11.52 S˘ se calculeze integralele de suprafat˘ de tipul al doilea: a ¸a 1) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy, unde S este fata exterioar˘ a tetraedrului ¸ a m˘rginit de planele de coordonate ¸i de planul x + y + z = a (a > 0). a s x2 y2 z2 2) I = S z dxdy, unde S este fata exterioar˘ a elipsoidului 2 + 2 + 2 = 1. ¸ a a b c ¸ a 3) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este fata exterioar˘ a emisferei x2 + y 2 + z 2 = a2 , z ≥ 0. R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele patru fete ale tetraedrului: ¸ (Sz ) z = 0, Dz = {(x, y) , x ≥ 0, y ≥ 0, x + y ≤ a} , (Sx ) x = 0, Dx = {(y, z) , y ≥ 0, z ≥ 0, y + z ≤ a} , (Sy ) y = 0, Dy = {(z, x) , z ≥ 0, x ≥ 0, z + x ≤ a} , s s a ¸ ¸ a s ˆ care perechile Sz ¸i Dz , Sx ¸i Dx , Sy ¸i Dy au orient˘ri diferite, iar S0 , fata continut˘ ın a ¸ a ın ˆ planul x + y + z = a, a c˘rei proiectii pe planele de coordonate const˘ ˆ Dz , Dx , Dy , ın avˆnd aceea¸i orientare cu S0 . Astfel a s xy dxdy =
S Sz

xy dxdy +
S0

xy dxdy = −
D

xy dxdy +
D

xy dxdy = 0.

Rezultate identice avem pentru ceilalti doi termeni. Deci I = 0. ¸ 2) Integrala sa reduce la I=
D

1−

x2 y2 − 2 dxdy, 2 a b

unde Dz =

(x, y) ,

x2 4 1 y2 ¸ + 2 ≤ 1 . Se obtine I = πabc. 3) I = πa4 . 2 a b 3 2

11.53 S˘ se calculeze integralele de suprafat˘ de tipul al doilea: a ¸a 1) I = S y dydz+z dzdx+3x dxdy, unde S este fata interioar˘ a sferei x2 +y 2 +z 2 = ¸ a a2 , situat˘ ˆ primul octant. a ın ¸ a 2) I = S x2 y 2 z dxdy, unde S este fata exterioar˘ a emisferei x2 + y 2 + z 2 = R2 , z ≥ 0. ¸ a ¸ 3) I = S xz dydz+yz dzdx+ x2 + y 2 dxdy, unde S este fata superioar˘ a suprafetei a ın (S) z = x2 + y 2 , care se proiecteaz˘ ortogonal pe planul Oxy ˆ domeniul D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 1 . dxdy 4) I = S , unde S este fata exterioar˘ a paraboloidului (S) z = ¸ a 4x2 + y 2 + 1 4x2 + y 2 , 0 ≤ z ≤ 1. ¸ a 5) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este fata exterioar˘ a tetraedrului cu vˆrfurile ˆ punctele O (0, 0, 0), A (1, 0, 0), B (0, 1, 0), C (0, 0, 1). a ın 6) I = S x2 + y 2 z dxdy, unde S este fata exterioar˘ a paraboloidului (S) z = ¸ a 2 x + y 2 , situat˘ ˆ interiorul cilindrului x2 + y 2 = 1. a ın

162 7) I =

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS dydz dzdx dxdy x2 + + , unde S este fata exterioar˘ a elipsoidului (S) 2 + ¸ a x y z a

y2 z2 + 2 = 1. b2 c

S

x y z R: 1) Deoarece cos α = − , cos β = − , cos γ = − , avem a a a I=− 1 a
S

(xy + yz + 3zx) dS,

π π cu (S) x = a cos u sin v, y = a sin u sin v, z = a cos v, (u, v) ∈ 0, × 0, . Deoarece 2 2 2 7 2 3 dS = a sin v dudv, se obtine I = −2a . 2) I = πR . 3) Versorul normalei la ¸ 105 1 suprafat˘ ˆ punctul M (x, y, z) este n = ¸a ın (−2xi − 2yj + k), a.ˆ ı. 1 + 4x2 + 4y 2 I=
S

x2 + y 2 (1 − 2z) 1+ 4x2 + 4y 2 1

π dS = − . 6 dxdy
D

4) Deoarece cos γ = − π 1−

√ 25 1 2 , unde D = (x, y) , 4x2 + y 2 1 . 5) I = . 6) I = π. 7) O reprezentare 12 84 parametric˘ a elipsoidului este (S) x = a cos u sin v, y = b sin u sin v, z = c cos v, a a (u, v) ∈ ∆, cu ∆ = [0, 2π] × [0, π]. Rezult˘ I= bc ca ab + + a b c

1+

64x2

+

4y 2

, urmeaz˘ c˘ I = − a a

4x2

+ y2 + 1

=

sin v dudv =

4π 2 2 b c + c2 a2 + a2 b2 . abc

11.54 Utilizˆnd formula lui Stokes, s˘ se calculeze urm˘toarele integrale curbilinii, pe a a a ın curbele ˆ ınchise C, parcurse ˆ sens direct: 1) I = C (x + 3y + 2z) dx+(2x + z) dy +(x − y) dz, unde C este conturul triunghiului cu vˆrfurile ˆ punctele A (2, 0, 0), B (0, 3, 0), C (0, 0, 1). a ın 2) I = C x2 y 3 dx + dy + z dz, unde (C) x2 + y 2 = r2 , z = 0. 3) I = C (y + z) dx+(z + x) dy +(x + y) dz, unde (C) x2 +y 2 +z 2 = a2 , x+y +z = 0. 4) I = C y 2 + z 2 dx + z 2 + x2 dy + x2 + y 2 dz, unde (C) x2 + y 2 + z 2 = 4x2 , 2 x + y 2 = 2x, z ≥ 0. 5) I = C (z − y) dx + (x − z) dy + (y − x) dz, unde C este conturul triunghiului cu vˆrfurile ˆ punctele A (a, 0, 0), B (0, b, 0), C (0, 0, c). a ın 6) I = C y 2 dx + z 2 dy + x2 dz, unde (C) x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = ax (curba lui Viviani). 7) I = C (y − z) dx + (z − x) dy + (x − y) dz, unde (C) x2 + y 2 = 1, x + z = 1. 8) I = C x dx + (x + y) dy + (x + y + z) dz, unde (C) x = a sin t, y = a cos t, z = a (sin t + cos t), t ∈ [0, 2π]. y dy dx + √ + x dz, unde (C) x2 + y 2 = 2x, x + y + z = 0. 9) I = C 2 1+x x

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

163

s R: 1) Deoarece F (x, y, z) = (x + 3y + 2z) i+(2x + z) j+(x − y) k ¸i rot F = −2i+j− ¸ a ın k, S fiind suprafata triunghiului cu vˆrfurile ˆ punctele A (2, 0, 0), B (0, 3, 0), C (0, 0, 1) x y z 1 din planul + + − 1 = 0 ¸i deci n = (3i + 2j + 6k), rezult˘ I = S (n · rot F) dS = s a 2 3 1 7 1 6 x−2 y z , cos β = , cos γ = , rezult˘ a −5. 2) I = − πr . 3) I = 0. 4) Deoarece cos α = 8 2 2 2 I = D (z − y) dS = 4π. 5) I = ab + bc + ca. 6) Avem I = −2
D

x+y+

xy a2 − x2 − y2

π dxdy = − a3 , 4

cu D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ ax . 7) I = 4π. 8) I = −πa2 . 9) I = −π.

11.5

Integrala tripl˘ a

11.55 S˘ se calculeze integralele triple: a 1) I = x3 y 2 z dxdydz, unde V = {(x, y, z) , 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ x, 0 ≤ z ≤ xy}. V x2 y2 z2 x2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 ≤ 1 . 2) I = V a b c y2 z2 x2 3) I = z dxdydz, unde V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 ≤ 1, z ≥ 0 . V a b c R: 1) I = 0 dx 0 dy raport cu axa Oz, deci V = (x, y, z) , −c
1 x xy 0

x3 y 2 z dz =

1 ın . 2) Domeniul spatial V este simplu ˆ ¸ 110 x2 y2 − 2 , (x, y) ∈ D, 2 a b

1−

x2 y2 − 2 ≤z≤c 2 a b

1−

unde D =

(x, y) ,

y2 x2 + 2 ≤ 1 . Deci a2 b x2 y 2 − 2 b2 v a dxdy x2 dz = 2c u u x2 y 2 t −c 1− − a2 b2
c 1−

v u u t

I=
D

x2
D

1−

x2 y2 − 2 dxdy. a2 b

ın Domeniul plan D este simplu ˆ raport cu axa Oy, deci D= ˆ at ıncˆ
a

(x, y) , −b
v u u t

1−

x2 x2 ≤ y ≤ b 1 − 2 , x ∈ [−a, a] , 2 a a

x2 2 v a x2 dx I = 2c u u x2 −a t −b 1− a2
b 1−

1−

y2 x2 − 2 dy = πbc 2 a b

a −a

x2 1 −

x2 a2

dx =

4 πa3 bc. 15

164 3) I = 1 πabc2 . 4

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

a 11.56 S˘ se calculeze integralele triple: dxdydz 1) I = 3 , unde V este tetraedrul delimitat de planele de coordoV (1 + x + y + z) nate ¸i planul x + y + x = 1. s xyz dxdydz, unde V = [0, 1] × [0, 1] × [0, 1]. 2) I = V 2 + y 2 + z 2 )4 (1 + x dxdydz , unde 3) I = V 2 + y 2 − z)3 (1 + x V (x, y, z) , x2 + y 2 ≥ z, x2 + y 2 ≤ 1, z ≥ 0 . 4) I = z dxdydz, unde V 1 V = (x, y, z) , 0 ≤ x ≤ , x ≤ y ≤ 2x, 0 ≤ z ≤ 1 − x2 − y 2 . 2 5) I = x2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 . V x 6) I = dxdydz, unde: V = {(x, y, z) | x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 , x ≥ V x2 + y 2 + z 2 + a2 0, y ≥ 0, z ≥ 0}. 7) I = a z x2 + y 2 dxdydz, unde V este domeniul m˘rginit de cilindrul x2 +y 2 = V s 2x ¸i planele y = 0, z = 0, z = a (a < 0). R: 1) Domeniul V este simplu ˆ raport cu axa Oz: ın
1−x−y

I=
D

dxdy
0

dz (1 + x + y + z)
3

=

1 2
D

1 (1 + x + y)
2

1 dxdy, 4

unde D = {(x, y) , 0 ≤ y ≤ 1 − x, x ∈ [0, 1]}, deci I= 2) I =
1 0

1 2 x2

1 0

1 3−x − 1+x 4 y2 +
4 z2)

dx = ln

√ 5 2− . 16

dx

1 0

dy

1 0

xyz (1 + +

dz =

1 . 3) Domeniul V este simplu ˆ raport ın 192 
D

cu axa Oz:
x2 +y 2

I=
D

dxdy
0

dz 3 2 + y 2 − z) 2 (1 + x

= −2

√ unde D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 1 . Trecˆnd la coordonate polare, avem I = 2π 2 2 − 3 . a 1 1 √ 2 2 7 10 1 2 1−x −y 2 dx 2x x − x3 dx = . 5) Trecem la z dz = 4) I = 0 0 0 x 2 3 192 coordonate sferice:   x = r cos ϕ sin θ, y = r sin ϕ sin θ, (r, ϕ, θ) ∈ [0, R] × [0, 2π] × [0, π] .  z = r cos θ,

1 − 1 + x2 + y 2

 1 2  dxdy,

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA Deoarece J(r, ϕ, θ) = r2 sin θ, avem
R 2π π

165

I=
0

r4 dr
0

cos2 ϕ dϕ
0

sin3 θ dθ

=

4 πR5 . 15

Deoarece dxdydz = r2 sin θ drdϕdθ, avem π 2 dθ
0 0

6) Trecem la coordonate sferice:   x = r cos ϕ sin θ, y = r sin ϕ sin θ,  z = r cos θ, π 2 dϕ
0 R

(r, θ, ϕ) ∈ [0, R] × 0,

π π × 0, . 2 2

I=

r3 sin2 θ cos ϕ π dr = 2 + a2 r 8

R2 + a2 ln

a2 a2 + R 2

.

7) Trecem la coordonate cilindrice: x = r cos θ, y = r sin θ, z = z, (r, θ, z) ∈ V , unde π V = (r, θ, z) , 0 ≤ r ≤ 2 cos θ, 0 ≤ θ ≤ , 0 ≤ z ≤ a . Deoarece J (r, θ, z) = r, avem 2
a

I=
V

zr2 drdθdz =
D

drdθ
0

zr2 dz =

a2 2
D

r2 drdθ,

unde D = (r, θ) , 0 ≤ r ≤ 2 cos θ, 0 ≤ θ ≤ a2 I= 2 π 2 dθ
0 0 2 cos θ

π , deci 2 π 2 2 cos3 θ dθ = 8a . 9 0

4a2 r2 dr = 3

11.57 S˘ se calculeze urm˘toarele integrale triple: a a 1) I = xyz dxdydz, unde V este domeniul spatial m˘rginit de sfera x2 +y 2 +z 2 = ¸ a V ın 1, situat ˆ primul octant. xy 2 z 3 dxdydz, unde V este domeniul spatial m˘rginit de suprafetele z = 2) I = ¸ a ¸ V xy, y = x, x = 1, z = 0. 3) I = (2x + 3y − z) dxdydz, unde V este prisma triunghiular˘ m˘rginit˘ de a a a V planele x = 0, y = 0, z = 0, z = a, x + y = b, cu a, b > 0. 3 ¸ a 4) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m˘rginit de cilinV drul x2 + y 2 = 1 ¸i planele y = 0, y = 1. s 1 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 ≤ 1 . 5) I = V 6) I = x2 + y 2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m˘rginit de suprafetele ¸ a ¸ V 2 2 2z = x + y , z = 2. ¸ a 7) I = x2 + y 2 z dxdydz, unde V este domeniul spatial m˘rginit de paraboloiV 2 2 dul z = x + y ¸i sfera x2 + y 2 + z 2 = 6. s 8) I = z dxdydz, unde V este domeniul spatial m˘rginit de conul ¸ a V a x2 + y 2 ¸i planul z = a, cu a, R > 0. s z= R
3

166

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

√ 8 1 1 1 2 3 R: 1) I = . 2) I = . 3) I = ab (10b − 3a). 4) I = π. 5) I = π 2 2 − 1 . 48 364 12 2 9 16 8 1 2 2 6) I = π. 7) I = π. 8) I = πa R . 3 3 4 11.58 S˘ se calculeze urm˘toarele integrale triple: a a dxdydz 1) I = , unde V este domeniul spatial m˘rginit de sferele x2 + y 2 + ¸ a V x2 + y 2 + z 2 z 2 = 1, x2 + y 2 + z 2 = 4, z ≥ 0. x2 x2 y2 z2 y2 z2 2) I = + 2 + 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 ≤ 1 . V a2 b c a b c I= x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde 3) V V = (x, y, z) , x2 + y 2 ≤ z 2 , x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 , z > 0 . 4) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 ≤ 2az, x2 + y 2 + z 2 ≤ 3a2 , cu a > 0.

5) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 ≤ x . V 2 x dxdydz, unde V este domeniul spatial m˘rginit de suprafetele z = ay 2 , ¸ a ¸ 6) I = V 2 z = by cu y > 0 ¸i 0 < a < b ¸i de suprafetele z = αx, z = βx, 0 < α < β ¸i z = h, s s s ¸ h > 0. x dxdydz , unde 7) I = V 2 + y + z + 1)3 (x V = {(x, y, z) , x + y + z ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0}. z 3 dxdydz , unde 8) I = V (y + z) (x + y + z) V = {(x, y, z) , x + y + z ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0}. 9) I = V =
V

1−

x2 y2 z2 + 2 + 2 2 a b c

dxdydz, unde

(x, y, z) ,
V V

10) I = 11) I =

x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 ≤ z . dxdydz 12) I = , unde V 2 + y2 + z2 x V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 ≥ 4, x2 + y 2 + z 2 ≤ 16 . 13) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V este domeniul spatial m˘rginit de sfera ¸ a V s x2 + y 2 + z 2 = 9 ¸i conul z = x2 + y 2 .

x2 y2 z2 + 2 + 2 ≤1 . 2 a b c z dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 ≤ 8, x2 + y 2 ≤ z 2 , z ≥ 0 .

π R: 1) Se trece la coordonate sferice. Avem V = [1, 2] × [0, 2π] × 0, , I = 2π. 2) 2 Se trece la coordonate sferice generalizate:   x = ar cos ϕ sin θ, y = br sin ϕ sin θ, (r, ϕ, θ) ∈ [0, 1] × [0, 2π] × [0, π] .  z = cr cos θ,

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

167

√ 1 4 Deoarece J(r, ϕ, θ) = abcr2 sin θ, rezult˘ I = πabc. 3) I = πa5 2 − 2 . 4) I = a 5 5 √ √ 1 2 1 5 1 1 1 1 97 √ − √ h4 h. 7) I = πa 18 3 − . 5) I = π. 6) I = − 3 3 5 6 10 27 α β a b √ 1 √ 1 1 1 1 1 1 ln 2 + √ arctg √ + √ arctg 3 − arctg √ . 8) I = . 9) I = π 2 abc. 10) 4 64 4 7 7 2 3 3 √ 1 243 I = 8π. 11) I = π. 12) I = 24π. 13) I = π 2− 2 . 10 5 11.59 S˘ se calculeze, cu ajutorul integralei triple, volumul domeniului spatial a ¸ V = (x, y, z) , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0, z ≤ 1 − y 2 , x + y ≤ 1 . R: V =
V

dxdydz =

1 0

dx

1−x 0

dy

1−y 2 0

dz =

5 . 12

11.60 S˘ se calculeze, cu ajutorul integralei triple, volumul domeniului spatial m˘rginit a ¸ a de suprafetele ¸ 1) y 2 = 4a2 − 3ax, y 2 = ax, z = ±h. 2) x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = ax. 3) y = x2 , y = 1, x + y + z = 3, z = 0. R: 1) V = 32 2 1 a h. 2) V = (3π − 4) a3 . 3) V = 9 9
1 −1

dx

1 x2

dy

3−x−y 0

dz =

16 . 5

11.61 Utilizˆnd formula lui Gauss-Ostrogradski, s˘ se calculeze urm˘toarele integrale a a a a ¸ de suprafat˘ pe suprafetele ˆ ¸a ¸ ınchise S ce m˘rginesc domeniile spatiale V , n fiind versorul normalei la fata exterioar˘: ¸ a 1) I = S x3 y 2 dydz + x2 y 3 dzdx + 3z dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial ¸ a V m˘rginit de paraboloizii z = x2 + y 2 , z = 6 − x2 − y 2 , 0 ≤ z ≤ 6. x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial 2) I = ¸ S V = [0, a] × [0, a] × [0, a], a > 0. 3) I = S x3 dydz + y 3 dzdx + z 3 dxdy, unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 . 4) I = S 2x2 yz dydz + z 2 dzdx + xyz 2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial ¸ 2 2 2 y z x V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 ≤ 1, z ≥ 0 . a b c 5) I = S x dydz + y dzdx + z dxdy, unde S este frontiera piramidei delimitat˘ de a planele x = 0, y = 0, z = 0, x + y + z = a. 6) I = S x2 cos α + y 2 cos β + z 2 cos γ dS, unde S este frontiera domeniului spatial ¸ x2 y2 z2 V = (x, y, z) , 2 + 2 ≤ 2 , 0 ≤ z ≤ b . a a b ¸ 7) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy, unde S este frontiera unui domeniu spatial V. 8) I = S xyz (x dydz + y dzdx + z dxdy), unde S este frontiera domeniului spatial ¸ V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 . 9) I = S x3 dydz + x2 y dzdx + x2 z dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial ¸ V = (x, y, z) , x2 + y 2 ≤ R2 , 0 ≤ z ≤ a , a > 0.

168

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS
2 2

10) I = x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este sfera (x − a) + (y − b) + S 2 2 (z − c) = R . 11) I = S x dydz+y dzdx+ x2 + y 2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial ¸ 1 V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z ≤ , x2 + y 2 ≤ z ≤ 2 x2 + y 2 . 4 12) I = S y 2 z dydz + xz dzdx + x2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spatial ¸ V m˘rginit de paraboloidul z = x2 + y 2 , cilindrul x2 + y 2 = 1, situat ˆ primul octant. a ın 13) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, nde S este frontiera tetraedrului cu vˆrfurile a ˆ punctele O (0, 0, 0), A (1, 0, 0), B (0, 1, 0), C (0, 0, 1). ın R: 1) Deoarece F (x, y, z) = x3 y i + x2 y 3 j + 3z k ¸i div F = 3 2x2 y 2 + 1 , putem scrie s I=
V

(div F) dτ = 3
V

2x2 y 2 + 1 dxdydz =
D

dxdy

6−x2 −y 2 x2 +y 2

2x2 y 2 + 1 dz,

12 5 297 π. 2) I = 3a4 . 3) I = πa . 4) unde D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 3 . Se obtine I = ¸ 8 5 1 3 1 1 5 I = πabc2 . 5) I = a3 . 6) I = πa2 b2 . 7) I = 0. 8) I = a6 . 9) I = πaR4 . 10) 2 2 2 8 4 8 3 1 20 1 8 1 √ − √ . 12) I = π. 13) I = I = πR (a + b + c). 11) I = π . 3 96 8 12 3+2 2 9+4 5 11.62 S˘ se calculeze masa cubului de densitate ρ (x, y, z) = x + y + z, care ocup˘ a a domeniul spatial V = [0, a] × [0, a] × [0, a], a > 0. ¸ R: M = 3 4 a . 2

11.63 S˘ se calculeze masa corpului de densitate ρ (x, y, z) = x, care ocup˘ domeniul a a spatial V m˘rginit de suprafetele x2 = 2y, y + z = 1, 2y + z = 2. ¸ a ¸ R: M = 8√ 2. 35

11.64 S˘ se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ a a domeniul spatial ¸ V = (x, y, z) , x2 y2 z2 + 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 . 2 a b c

R: G

3a 3b 3c , , . 8 8 8

a a 11.65 S˘ se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ domeniul spatial m˘rginit de suprafetele x2 + y 2 = z, x + y + z = 0. ¸ a ¸ 1 1 5 R: G − , − , . 2 2 6

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

169

a a 11.66 S˘ se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ domeniul spatial ¸ V = (x, y, z) , x2 + y 2 ≤ 2z, x + y ≥ z . R: G 1, 1, 5 . 3

a a 11.67 S˘ se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ domeniul spatial ¸ V = (x, y, z) , x2 + y 2 ≤ a2 , z ≥ by, z ≥ 0 , b > 0. R: G 0, 3 3 πa, πab . 16 32

a ¸ ın 11.68 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oz al corpului omogen a ¸ a ¸ (ρ = 1), care ocup˘ domeniul spatial m˘rginit de suprafetele x2 +y 2 +z 2 = 2, x2 +y 2 = z 2 , z ≥ 0. R: Iz = √ 4 π 4 2−5 . 15

11.69 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axele de coordonate ¸i ˆ raport a ¸ ın s ın a a s cu originea ale piramidei omogene (ρ = 1), m˘rginit˘ de planele de coordonate ¸i de planul x + y + z = 1. R: Ix = Iy = Iz = 1 1 , I0 = . 30 20

a ¸ ın 11.70 S˘ se calculeze momentele de inertie ˆ raport cu planele de coordonate ale corz2 x2 y 2 a ¸ a ¸ pului omogen (ρ = 1), care ocup˘ domeniul spatial m˘rginit de suprafetele 2 + 2 = 2 , a b c z = c, c > 0. R: Iyz = 1 1 1 3 πa bc, Izx = πab3 c, Ixy = πabc3 . 5 5 5

11.71 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu axa Oz al corpului omogen a ¸ ın a ¸ (ρ = 1), care ocup˘ domeniul spatial V = R: Iz = 1 ab 5 π h . 5 c2 (x, y, z) , x2 y2 z2 + 2 ≤ 2 , 0 ≤ z ≤ h , h > 0. a2 b c

a ¸ ın a 11.72 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu planul Oxy al corpului avˆnd z densitatea ρ (x, y, z) = a ¸ 2 , care ocup˘ domeniul spatial (x2 + y 2 + 2z 2 + a2 ) V = (x, y, z) , x2 + y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ a , a > 0.

170 R: Ixy =

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 πa2 ln 12 163 4 a . 27

11.73 S˘ se calculeze momentul de inertie ˆ raport cu originea al corpului omogen a ¸ ın m˘rginit de sfera de raz˘ 2 cu centrul ˆ origine. a a ın R: I0 = 128 π. 5

Capitolul 12

Ecuatii diferentiale ordinare ¸ ¸
12.1 Ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai ¸ ¸ ıntˆ

12.1 S˘ se integreze ecuatia (t2 − x2 ) dt − 2tx dx = 0 ¸i apoi s˘ se determine curba a ¸ s a integral˘ care trece prin punctul (1, 1). a R: Avem P (t, x) = t2 − x2 , Q(t, x) = −2tx ¸i Px = Qt = −2x, deci membrul stˆng al s a ecuatiei date este o diferential˘ exact˘. Atunci integrala general˘ este dat˘ de ¸ ¸ a a a a
t t0 x

(τ 2 − x2 ) dτ − 2 0

tξ dξ = C,
x0

(t0 , x0 ) ∈ D.

sau

1 3 t − tx2 = C. Solutia particular˘ care satisface conditia initial˘ dat˘ este t3 − ¸ a ¸ ¸ a a 3 2 3tx + 2 = 0. 12.2 S˘ se g˘seasc˘ integrala particular˘ a ecuatiei t + e x dt + e x a a a a ¸
t t

1−

t x

dx = 0,

care verific˘ conditia initial˘ x (0) = 2. a ¸ ¸ a R: 1 2 t t + xe x = 2. 2

12.3 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale care provin din anularea unei dia a ¸ ¸ ferentiale exacte: ¸ 1) 3t2 + 6tx2 dt + 6t2 x + 4x3 dx = 0. 2) (t + x) dt + (t + 2x) dx = 0. 3) t2 + 2t + x2 dt + 2tx dx = 0. 4) t3 − 3tx2 + 2 dt − 3t2 x − x2 dx = 0. 5) (et + x + sin x) dt + (ex + t + t cos x) dx = 0. 6) (t + x − 1) dt + (ex + t) dx = 0. x t 7) − x dt + ex − t − 2 dx = 0. t2 + x2 t + x2 x t 8) tg x − dt + ctg t + dx = 0. 2 cos2 x sin t 171

172

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 1 R: 1) t3 + 3t2 x2 + x4 = C. 2) t2 + tx + x2 = C. 3) t3 = tx2 + x2 = C. 2 3 1 3 1 1 4 3 2 2 t x 4) t − t x + 2t + x = C. 5) e + tx + t sin x + e = C. 6) ex + t2 + tx − t = C. 4 2 3 2 t x 7) arctg − tx + e = C. 8) t tg x + x ctg t = C. x 12.4 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale care provin din anularea unei dia a ¸ ¸ ferentiale exacte: ¸ 1) et+x + 3t2 dt + et+x + 4x3 dx = 0, cu x (0) = 0. 2) (arcsin t + 2tx) dt + t2 + 1 + arctg x dx = 0. t + 2x cos 5t dx = 0, cu x (0) = e. 3) ln x − 5x2 sin 5t dt + x 4) [sin x + (1 − x) cos t] dt + [(1 + t) cos x − sin t] dx = 0. t 2 2 dx = 0, cu x (0) = 1. 5) 2txet + ln x dt + et + x 6) (t + x + 1) dt + t − x2 + 3 dx = 0. 7) (sin tx = tx cos tx) dt + t2 cos tx dx = 0. 8) t3 + tx2 dt + t2 x + x3 dx = 0. √ √ R: 1) et+x + t3 + x4 = 1. 2) t arcsin t + 1 − t2 + t2 x + xarctg x − ln 1 + x2 + x = C. 2 3) t ln x + x2 cos 5t = e2 . 4) (1 + t) sin x + (1 − x) sin t = C. 5) xet + t ln x = 1. 1 1 6) t2 + t + tx − x3 = 3x = C. 7) t sin tx = C. 8) t4 + 2t2 x2 + x4 = C. 2 3 12.5 S˘ se determine solutia ecuatiei (x2 + 1)dt + (2t + 1)x2 dx = 0, care trece prin a ¸ ¸ punctul (1, 0). R: Separˆnd variabilele, avem a 1 x2 dt + 2 dx = 0, cu solutia general˘ ¸ a 2t + 1 x +1

1 ln (2t + 1) + x − arctg x = C. 2 Solutia particular˘ care safisface conditia dat˘ este ¸ a ¸ a 1 1 ln (2t + 1) + x − arctg x = ln 3. 2 2

12.6 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile: a a ¸ ¸ 2) tx − x = x3 . 1) x dt + t dx = 0. 2 3) txx = 1 − t . 4) tg t sin2 x dt + ctg x cos2 t dx = 0. 2 2 5) dx = t + 1 x + 1 dt. 6) t2 − 1 x − tx = 0. 7) x + sin (t + x) = sin (t − x) . 8) x = sh (t + x) + sh (t − x) . R: 1) Ecuatia se mai scrie, separˆnd variabilele: ¸ a ln |x| = ln |C|, sau tx = C. 2) t2 1 + x2 = Cx2 . 3) x2 − 2 ln t + t2 = C. 4) ctg2 x = tg2 t + C. 1 3 x 5) x = tg t + t + C . 6) x2 = C t2 − 1 . 7) ln tg + 2 sin t = C. 3 2 8) x = ln [tg (ch t + C)]. 1 1 dt + dx = 0. De unde ln|t| + t x

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

173

a a ¸ ¸ ¸ 12.7 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile, cu conditiile initiale precizate: ¸ 1) (1 + et ) xx = et , cu x (0) = 1. 2) 1 + e2t x2 dx = et dt, cu x (0) = 0. π 3) x + cos (t + 2x) = cos (t − 2x) , cu x (0) = . 4 1 2t π 2 4) e1+t th x dt − e dx = 0, cu x (1) = . t−1 2 5) x = et+x + et−x , cu x (0) = 0. 6) x (t + 2) dt + t (x − 1) dx = 0, cu x (1) = 1. 7) t x6 + 1 dt + x2 t4 + 1 dx = 0, cu x (0) = 1. R: 1) x2 = 1 + 2 ln 1 + et π 1 . 2) x3 + = arctg et . 3) ln |tg x| = 4 (1 − cos t). 2 3 4 π 2 4) ln sin2 x = e(x−1) − 1. 5) x = ln et + − 1 . 6) t + x + 2 ln t − ln x = 2. 4 π 7) 3arctg t2 + 2arctg x3 = . 2

12.8 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale cu variabile separabile: a a ¸ ¸ √ 1) (cos t − sin t + 1) x = cos x − sin x − 1. 2) 2t 1 − x2 = x 1 + t2 . 4) x2 (sin t) + cos2 t (ln x) x = 0. 3) et sin3 x + 1 + e2t (cos x) x = 0. + 5) x = sin (t − x) . 6) x + tx = a (1√ tx) . √ 2 2 2 2 + x 1 + t2 x = 0. 7) (tx − 1) tx + t x + 1 x = 0. 8) t 1 + x R: 1) tg t x x 1 − tg . 2) x = sin C ln 1 + t2 . = C 1 + tg 2 2 2 1 + C. 4) x = (1 + ln x + Cx) cos t. 5) t + C = ctg 3) arctg et = 2 sin2 x

x−t π + . 2 4 1 tx− tx . 6) 1 + tx = Ceat . 7) Cu schimbarea de functie u = tx, obtinem x2 = Ce ¸ ¸ √ √ 8) 1 + t2 + 1 + x2 = C. 12.9 S˘ se determine un factor integrant ¸i s˘ se integreze ecuatia a s a ¸ (t3 sin x − 2x)dt + (t4 cos x + t)dx = 0. R: Avem Px = t3 cos x − 2, Qt = 4t3 cos x + 1 ¸i deci s 1 Q ∂P ∂Q − ∂x ∂t =− 3 t

este functie numai de t. Ca atare avem ¸ ¸ Inmultind ecuatia cu µ, obtinem ¸ ¸ sin x − 2x t3

3 1 1 dµ = − ¸i o solutie particular˘ este µ = 3 . s ¸ a µ dt t t 1 t2 dx = 0

dt + t cos x + x = C. t2

a c˘rei solutie general˘ este t sin x + a ¸ a

174

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

12.10 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale ¸tiind c˘ admit un factor integrant a a ¸ ¸ s a de forma µ = µ (t): 1) 1 2tx + t2 x + x3 dt + t2 + x2 dx = 0. 3 2) t + x2 dt − 2tx dx = 0. 3) (t sin x + x cos x) dt + (t cos x − x cos x) dx = 0. 4) (t + sin t + sin x) dt + cos x dx = 0.

1 1 1 R: 1) µ = et , xet t2 + x2 = C. 2) µ = 2 , ln |t| − x2 = C. 3 t t 3) µ = et , (t sin x + x cos x − sin x) et = C. 4) µ = et , 2et sin x + 2et (t − 1) + et (sin t − cos t) = C. 12.11 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale ¸tiind c˘ admit un factor integrant a a ¸ ¸ s a de forma µ = µ (x): 1) x (1 + tx) dt − t dx = 0. 2) x dt − t + x2 dx = 0. √ 2 2 2 dx = 0. 4) 1 + 3t2 sin x dt − tctg x dx = 0. 3) 2tx (ln x) dt + t + x 1 + x 1 t 1 , + t2 = C. 2) t = x (x + C). x2 x 2 3 1 2 1 2 1 t 3) µ = , t ln |x| + x + 1 2 = C. 4) µ = , + t3 = C. x 3 sin x sin x R: 1) µ = 12.12 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale ¸tiind c˘ admit un factor integrant a a ¸ ¸ s a de forma indicat˘: a 1) (t − x) dt + (t + x) dx = 0, µ = µ t2 + x2 . 2) tx2 dt + t2 x − t dx = 0, µ = µ (tx) 3) 2t3 + 3t2 x + x2 − x3 dt + 2x3 + 3tx2 + t2 − t3 dx = 0, µ = µ (t + x) . 4) t2 + x2 + 1 dt − 2tx dx = 0, µ = µ x2 − t2 . 5) (t − tx) dt + t2 + x dx = 0, µ = µ t2 + x2 . 6) 3t + 2x + x2 dt + t + 4tx + 5x2 dx = 0, µ t + x2 . 1 t 1 , ln t2 + x2 − arctg = C. 2) tx − ln |x| = C. t2 + x 2 2 x −2 3) t3 + tx + x3 = C (t + x). 4) µ = x2 − t2 + 1 , x2 − t2 + 1 = Cx. 3 √ 2 5) µ = t2 + x2 2 , x − 1 = C t2 + x2 . 6) µ = t + x2 , (t + x) t + x2 = C. R: 1) µ = ¸ a a a ¸ ¸ 12.13 S˘ se g˘seasc˘ solutia ecuatiei omogene t2 + 2x2 = txx , care satisface conditia initial˘ x(1) = 2. ¸ a ydy dt R:Cu schimbarea de variabil˘ x = ty, ecuatia devine a ¸ ¸ a = , cu solutia general˘ 1 + y2 t √ ¸ ¸ a a t = C 1 + y 2 . Inlocuind pe y, avem t2 = C t2 + x2 . Conditia initial˘ determin˘ pe √ √ 1 2 2 + x2 . ¸ a a a C = √ . Solutia particular˘ c˘utat˘ este t 5 = t 5

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a a ¸ ¸ 12.14 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale omogene: 1) tx = x − t. 4) t2 x = x (t − x) . x 7) tx = x + t cos2 . t x 2) tx = x + te t . x 5) tx = x + ttg . t 8) 2t2 x = t2 + x2 . 3) tx = −t − x. 6) (t − x) x = t + x.

175

9) txx + 2tx + t2 = 0.

¸ R: 1) Prin schimbarea de functie x = ty ecuatia se transform˘ ˆ ¸ a ıntr-o ecuatie cu ¸ 1 C variabile separabile: y = − , de unde x = t ln . t t C y 2) Se obtine ty = e , de unde x = −t ln ln . ¸ t t C t 3) Se obtine ty = −1 − 2y, de unde x = ¸ − . 4) t = Ce x . t 2 x x t 5) sin = Ct. 7) tg = ln (Ct). 8) 2t = (t − x) ln (Ct). 9) ln |t + x| + = C. t t t+x a a ¸ ¸ ¸ ¸ 12.15 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale omogene, cu conditiile initiale precizate: x x 1) tx sin + t = x sin , cu x (1) = 0. t t 2) t2 x = x2 + tx + t2 , cu x (1) = 2. 3) 4tx t2 + x2 x + x4 + 6t2 x2 + t4 , cu x (1) = 0. 3t π 3t = 0, cu x = 1. 4) x − 3t sin x + 3x sin x x 3 R: Avem: 3t π x x = 1. 1) te = ecos t . 2) arctg −2 ln |t| = . 3) t5 +10t3 x2 +5tx4 = 1. 4) ln |x|−cos 2t 4 x 12.16 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii omogene: a a ¸ ¸ ¸ 1) 3) 5) 7) 9) 2) (t + x − 3) x = t − x + 1. 4) (t − x + 4) x + t + x − 2 = 0. (t − x − 2) x + t + x = 0. 6) 8) (3t + 2x − 5) x + 2t + 3x − 5 (t − 2x + 3) x + 2t + x − 1 = 0. 10) (t − 2x + 3) x = 2t − 4x + 1. (2t + 2x − 1) x + t + x + 1 = 0. (3t − 7x − 3) x = 3x − 7t + 7. (4t + 2x + 1) x + 8t + 4x + 1 = 0. (6t + 2x − 10) x = 2t + 9x − 20.
10 4t−2x

R: 1) t2 − 2tx − x2 + 2t + 6x = C. 2) (1 − 3t + 6x) 9 e 3 = C. 3) t2 + 2tx − x2 − 4t + 8x = C. 4) t + 2x + 3 ln |t + x − 2| = C. 5 2 5) x2 − 2tx − t2 + 4x = C. 6) (t + x − 1) (t − x − 1) = C. 2 2 2 7) x + 3tx + t − 5t − 5x = C. 8) (4t + 2x + 1) = 4t + C. 2 9) t2 + tx − x2 − t + 3x = C. 10) (x − 2t) = C (t + 2x − 5). 12.17 S˘ se integreze ecuatia liniar˘ neomogen˘ x = xtg t + cos t, t ∈ R \ { a ¸ a a

π + nπ}. 2

1 R: Ecuatia omogen˘ corespunz˘toare, x = xtg t, are solutia general˘ x(t) = C · ¸ a a , ¸ a cos t π a a ¸ a ¸ a t ∈ R \ { + nπ}. C˘ut˘m pentru ecuatia neomogen˘ o solutie particular˘ de forma 2

176

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

1 1 1 x∗ (t) = u(t) · . Se obtine pentru u ecuatia u = cos2 t, de unde u(t) = t + sin 2t. ¸ ¸ cos t 2 4 In consecint˘, solutia general˘ a ecuatiei date este ¸a ¸ a ¸ x(t) = C · 1 1 1 1 + ( t + sin 2t) · , cos t 2 4 cos t t∈R\{ π + nπ}. 2

12.18 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii liniare de ordinul ˆ ai: a a ¸ ıntˆ 2) 1 + t2 x + x − arctg t = 0. 1 x − t + 1 = 0. 3) x + ax − bept = 0, a, b, p ∈ R. 4) tx − t+1 3 √ √ √ 2 2 x t3 + 3tx t2 − 1 = 0. 6) 1 + t2 x + x + t − 1 + t2 = 0. 5) t − 1 n t3 − 2 n 7) t t3 + 1 x + 2t3 − 1 x = . 8) x − x = et (t + 1) , n ∈ N. t t+1 1) x − xctg t + 2t sin t = 0. R: 1) x (t) = t2 sin t + C sin t. 2) x (t) = arctg t − 1 + Ce−arctg t . b pt e + Ce−at , pentru p = −a ¸i x (t) = (bt + C) e−at , pentru p = −a. 3) x (t) = s a+p 1 C t −3 C − t 4 t2 − 1 2 . e . 5) x (t) = 4) x (t) = t + 1 + t+1 4 √ 1 √ ln t + 1 + t2 + C . 6) x (t) = t + 1 + t2 Ct 1 n 7) x (t) = + 3 . 8) x (t) = (et + C) (t + 1) . t t +1 12.19 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii liniare de ordinul ˆ ai, cu conditiile initiale a a ¸ ıntˆ ¸ ¸ precizate: x − t − 1, cu x (0) = 0. 2) tx + x = et , cu x (a) = b (a = 0) . 1 − t2 3) tx − nx = tn+1 ln t, cu x (1) = 0. 4) x cos2 t + x − tg t = 0 cu x (0) = 0. 1) x =

5) tx − nx = tn+1 et , cu x (1) = 1. R: 1) x (t) =

1 6) tx + 2t2 − 1 x = 2t2 − 1, cu x (1) = 1 − . e

1 1 1+t 1 √ t 1 − t2 + arcsin t . 2) x (t) = (et − ea + ab). 2 2 1−t t 1 n+2 1 n t − tn+2 + t ln |t|. 4) x (t) = −1 + tg t + e−tg t . 3) x (t) = 4 2 2 5) x (t) = tn (et − e + 1). 6) x (t) = 1 − te−t . 12.20 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli: a a ¸ ¸ 1) tx + x + tt x2 = 0. 2) 2txx − x2 + √= 0. t 3 3) 3tx = x 1 + t sin t − 3x sin t . 4) x = 2tx + t3 x. 5) x = tx − tx3 . 6) tx + x = x2 ln t. 3 3 2 8) 2x sin t + x cos t = x3 sin2 t. 7) 3tx x − 2x = t .

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: 1) x t2 + Ct = 1. 2) x2 = t ln
t2 2

177

t2 + 2 2 4) x = Ce − . 5) 1 + Ce−t x2 = 1. 6) x (1 + Ct + ln t) = 1. 2 7) x3 = t3 + Ct2 . 8) x2 (C − t) sin t = 1. 12.21 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli: a a ¸ ¸ 1) 3t2 dt = t3 + ex dx. 3) tx + x = t3 x4 . 5) tx + 2x = 3t3 x 3 .
4

2

C . 3) x3 (3 + Cecos t ) = t. t

2) txdt + t2 + x2 + 1 dx. 4) t2 ln x − t dx = x√ dt. x 2t 6) x − x = 4√ arctg t. 1 + t2 1 + t2 C = 1. t C + arctg2 t .
2

R: 1) t3 e−x = x + C. 2) x4 + 2t2 x2 + 2x2 = C. 3) tx 3 3 ln

3 1 2 4) t (1 − Cx + ln x) = 1. 5) x− 3 = Ct 3 − t3 . 6) x (t) = 1 + t2 7

12.22 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Bernoulli, cu conditiile a a ¸ ¸ ¸ initiale precizate: ¸ √ 9 x, cu x (0) = . 4 2 2) t3 + 1 x + 3t2 x = x2 t3 + 1 sin t, cu x (0) = 1. 3) x2 + 2x + t2 x + 2t = 0, cu x (1) = 0. √ √ 4) 2 t2 − 1 xx − tx2 = t t2 − 1 , cu x 2 = 2. 5) x − x cos t = xn−1 sin 2t, n = 1, n ∈ N \ {1, 2} , cu x (π) = 1. 1) x + x = e 2
t

R: 1) x (t) = e−t 4) x2 = t2 − 1 +

√ t2 − 1. 5) x1−n

1 t e +1 2

2

. 2) x (t) =

1 . 3) t2 + x2 = e−x . (t3 + 1) cos t 2 n − 3 (n−1) sin t = 2 sin t + + e . n−1 n−1

12.23 S˘ se arate c˘ ecuatiile diferentiale de tip Riccati de forma t2 x = at2 x2 + btx + c, a a ¸ ¸ 2 a, b, c ∈ R, admit solutii particulare de forma x∗ (t) = αt−1 , dac˘ (b + 1) − 4ac ≥ 0. ¸ a S˘ se integreze apoi ecuatiile diferentiale: a ¸ ¸ 2) 4t2 x + x2 + 1 = 0. 1) 2t2 x = t2 x2 + 1. 2 2 3) t x + (2 − tx) = 0. 4) t2 x = t2 x2 + tx + 1. ¸ ¸ a R: Intr-adev˘r, x∗ (t) = αt−1 este solutie dac˘ aα2 + (b + 1) α + c = 0, ecuatie care a 2 ∗ ¸ a are r˘d˘cini reale dac˘ (b + 1) − 4ac ≥ 0. 1) O solutie particular˘ este x (t) = −t−1 . a a a 1 1 Efectuˆnd schimbarea de functie x = − + , obtinem ecuatia liniar˘ 2t2 y = 2ty − t2 , a ¸ ¸ ¸ a t y t 1 2 a c˘rei solutie general˘ este: y (t) = (C − ln t). Deci, x (t) = − + a ¸ a . 2 t t (C − ln |t|) 2 3t 1 1 1 1 1 2) x (t) = + . 3) x (t) = + 3 . 4) x (t) = − + . 2t t (C + ln |t|) t t +C t t (C − ln |t|)

178

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

12.24 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Riccati, ¸tiind c˘ admit a a ¸ ¸ s a solutiile particulare indicate: ¸ 1) x − x2 + 2et x = et + e2t , x∗ (t) = et . 2) tx − x2 + (2t + 1) x = t2 + 2t, x∗ (t) = t. sin t 1 3) x + x2 sin t = 2 2 , x∗ (t) = . cos t cos t ∗ 2 2 4) t − 1 x + x − 2tx + 1 = 0, x (t) = t. 2 5) t2 x + t2 x2 + tx = 4, x∗ (t) = . t 6) 1 + t3 x − x2 − t2 x = 2t, x∗ (t) = t2 . 1 7) x − x2 − x + 9t2 = 0, x∗ (t) = 3t. t 2 8) t2 x + x2 − 2 (tx − 1) = 0, x∗ (t) = . t 1 1 3 cos2 t 1 . 2) x (t) = t + . 3) x (t) = + . C −t Ct + 1 cos t 3C − cos3 t 3 t−1 1 4 1+t 1 2 4) . 6) x (t) = t2 + = ln + C. 5) x (t) = + 5 . x−t 2 t+1 t Ct − t C −t 2 t 1 . 8) x (t) = + 7) x (t) = 3t + . −3t2 − 1 t t (Ct − 1) 6Ce R: 1) x (t) = et + 12.25 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii diferentiale de tip Riccati, ¸tiind c˘ admit a a ¸ ¸ s a solutiile particulare de forma x∗ (t) = αtn , α ∈ R, n ∈ N: ¸ 1) t (2t − 1) x + x2 + (4t + 1) x + 4t = 0. 2) t5 − 1 x + 2tx2 − t4 x − 3t2 = 0. R: 1) n = 1, α = 2, x (t) = 4Ct3 − 1 Ct3 − 1 . 2) n = 3, α = −1, x (t) = 2 . 4−t Ct t −C

12.2

Alte ecuatii integrabile prin metode elementare ¸
1 dx, de unde p

12.26 S˘ se integreze ecuatia x = an (x )n + an−1 (x )n−1 + · · · + a1 x + a0 . a ¸ R: Punem x = p. Atunci dx = p dt, dt = t=

1 (nan pn−1 + (n − 1)an−1 pn−2 + · · · + a1 ) dp. p

Solutia general˘ este dat˘ de ¸ a a t= n n−1 an pn−1 + an−1 pn−2 + · · · + a2 p + a1 ln p + C, n−1 n−2 x = an pn + an−1 pn−1 + · · · + a1 p + a0 , p > 0.
2

12.27 S˘ se integreze ecuatia x = (x ) tg x . a ¸ R: t = ptg p − ln (cos p) + C, x = p2 tg p.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA a ¸ 12.28 S˘ se integreze ecuatiile: 1) x 3 + (x ) 3 = 1. 2) x 5 + (x ) 5 = a 5 , a = 0.
2 2 2 2 2

179

R: 1) Lu˘m x = cos3 τ ¸i x = sin3 τ . Rezult˘ t = 3τ + 3tg τ + C, x = cos3 τ . 2) s a a 1 3 5 5 tg τ − tg τ + τ + C, x = a sin5 τ . Lu˘m x = a sin τ ¸i x = a cos τ . Rezult˘ t = 5 a s a 3 12.29 S˘ se integreze ecuatiile: a ¸ 1) t = 2x + ex .
2

2) t = x sin x + cos x .

3) t = 2 (x ) − 2x + 1 e2x . 4) t = x sin x . R: 1) Punem x = p. Atunci t = 2p + ep , dx = p dt = (2p + pep ) dp. Solutia general˘ ¸ a este dat˘ de a t = 2p + ep , x = p2 + (p − 1)ep + C. 2) t = p sin p + cos p, x = p2 − 2 sin p + 2p cos p + C. 3 2p e + C. 3) t = 2p2 − 2p + 1 e2p , x = 2p3 − 3p2 + 3p − 2 4) t = p sin p, x = p2 − 1 sin p + p cos p + C.

a ¸ 12.30 S˘ se integreze ecuatia Lagrange x = 2tx + (x )2 . s ¸ R: Punem x = p. Atunci x = 2tp + p2 ¸i diferentiem: dx = 2p dt + 2t dp + 2p dp. dt 2 Dar dx = p dt ¸i deci s = − t − 1, care este o ecuatie liniar˘, a c˘rei solutie general˘, ¸ a a ¸ a dp p C p pentru p = 0, este t = 2 − , ˆ at solutia general˘ a ecuatiei date se scrie ıncˆ ¸ a ¸ p 3 t= C p − , 2 p 3 x= 2C p2 + , p 3 p ∈ R \ {0}.

Pentru p = 0 se obtine x(t) ≡ 0, care este o solutie singular˘. ¸ a ¸ 12.31 S˘ se integreze ecuatia Clairaut x = tx + (x )n . a ¸ R: Punem x = p ¸i derivˆnd obtinem: p = tp + p + npn−1 p sau p (t + npn−1 ) = 0. s a ¸ Avem: p = 0, p = C, care d˘ solutia general˘ x(t) = Ct + C n . Sau t = −npn−1 , a ¸ a x = (1 − n)pn , care reprezint˘ o integral˘ singular˘. a a a 12.32 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii de tip Lagrange sau Clairaut: a a ¸ 1) x = 2tx + ln x . 2) x = t (1 + x ) + (x ) . 3) x = 2tx + sin x . 3 2 3 2 5) x = 2t + (x ) − 4x . 4) x = tx + ex . 6) x = (x ) + t (x ) . 2 2 2 2 2 7) x = (x ) + t (x ) . 8) x = tx + 1 + (x ) . 9) x = 1 + tx + (x ) . 2 3 10) x = 2tx − 4 (x ) . 11) x = tx + x (1 − x ) . 12) t (x ) − xx = 1.
2

180 R: 1) t =

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

2C 1 C − , x + ln p + − 2, p > 0. p2 p p 2) t = 2 (1 − p) + Ce−p , x = [2 (1 − p) + Ce−p ] (1 + p) + p2 . C 2C cos p sin p 2 cos p 3) t = 2 − 2 − ,x= − − sin p, p = 0 ¸i x = 0, solutie singular˘. s ¸ a p p p p p C 1 2 2 3C 3 3 + 3 , x = 2 − 2ep 1 − + 2 , p = 0. 4) t = 3 − 2ep − p p p2 p 2p p p 5) t = 2p + C, x = p2 + 2C ¸i x = 2t − 4, solutie singular˘. ¸ a s 3 2 p2 p2 1 C − p3 + p , x = C +p− ¸i x = 0, x = t + 1, s 6) t = 2 2 2 2 (p − 1) (p − 1) solutii singulare. ¸ Cp2 1 7) t = s ¸ 2 − 1, x = 2 ¸i x = 0, x = t + 1, solutii singulare. (p − 1) (p − 1) √ 8) x = Ct + 1 + C 2 ¸i t2 + x2 = 1, solutie singular˘. s ¸ a 9) x = Ct + 1 + C 2 ¸i t = −2p, x = 1 − p2 , solutie singular˘. s ¸ a 10) t = 3p2 + Cp−2 , x = 2p3 − 2Cp−1 , p = 0 ¸i x = 0, solutie singular˘. ¸ a s 11) x = Ct + C (1 − C) ¸i t = 2p − 1, x = p2 , solutie singular˘. s ¸ a 12) t = Cx + C 2 ¸i x2 + 4t = 0, solutie singular˘. s ¸ a a ¸ 12.33 S˘ se integreze ecuatiile: 1) xx + (t − x) x − t = 0. 2) (x ) − (2x + t) x + 2tx = 0. R: 1) Ecuatia se mai scrie: t (x − 1) + xx (x − 1) = 0, deci x = 1 sau t = −xx . De ¸ unde: x = t + C1 sau x2 + t2 = C2 . 2) Ecuatia se mai scrie: t (x − 2x) = x (x − 2x), deci x = 2x sau x = t. De unde ¸ 1 2t x = C1 e sau x = t2 + C2 . 2 a ¸ 12.34 S˘ se integreze ecuatia (x )2 + tx + 3x + t2 = 0. R: Punem x = p, avem p2 + tp + 3x + t2 = 0. Deriv˘m ˆ raport cu t: 2pp + p + a ın tp + 3p + 2t = 0 sau (2p + 1)(p + 2) = 0. Din p = −2 urmeaz˘ p = −2t + C, de unde a solutia general˘ ¸ a 1 x(t) = − [t2 + t(C − 2t) + (C − 2t)2 ], t ∈ R. 3 Apoi t = −2p ¸i x = −p2 , care reprezint˘ o integral˘ singular˘. a a a s 12.35 S˘ se integreze ecuatia t = a ¸ R: Punem x = p, avem t = 1 x + (x )n . x
2

dp 1 x + pn . Deriv˘m ˆ raport cu x. Obtinem a ın · (npn−1 − ¸ p dx dp 1 1 ) = 0. Deci = 0, p = C, de unde solutia general˘ t(x) = x + C n , sau x = npn+1 , ¸ a 2 p dx C t = (n + 1)pn , care reprezint˘ o integral˘ singular˘. a a a

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

181

12.3

Ecuatii diferentiale de ordin superior ¸ ¸
x(0) = 1, x (0) = 0, x (0) = −1, x(3) (0) = 0, x(4) (0) = 1.

12.36 S˘ se g˘seasc˘ solutia ecuatiei x(5) = 0, care satisface conditiile initiale: a a a ¸ ¸ ¸ ¸

C1 4 C 2 3 C3 2 C 4 t + t + t + t + C5 . Conditiile initiale ¸ ¸ 4! 3! 2! 1! 1 4 1 2 t − t + 1, t ∈ R. precizate conduc la solutia particular˘ x(t) = ¸ a 24 2 ¸ a R: Solutia general˘ este x(t) = 12.37 S˘ se g˘seasc˘ solutia general˘ a ecuatiei x = a a a ¸ a ¸ R: x (t) = t ln |t| + C1 t + C2 . a ¸ ¸ 12.38 S˘ se determine solutia ecuatiei x x(0) = 1, x (0) = −1, x (0) = 0. = sin t, care satisface conditiile initiale ¸ ¸ 1 . t

1 a ¸ ¸ a R: Prin trei integr˘ri succesive obtinem solutia general˘ x(t) = cos t + C1 t2 + C2 t + 2 C3 . Solutia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t + t2 − t. ¸ 12.39 S˘ se g˘seasc˘ solutia general˘ a ecuatiei t = x + ln x . a a a ¸ a ¸ 1 R: Punem x = τ . Atunci t = τ + ln τ . Avem dx = τ dt = τ (1 + ) τ . Se obtine ¸ τ 1 3 solutia general˘ t = τ + ln τ , x = τ 3 + τ 2 + C1 (τ + ln τ ) + C2 . ¸ a 6 4 12.40 S˘ se g˘seasc˘ solutia general˘ a ecuatiei t = ex − (x ) . a a a ¸ a ¸ R: Punem x = τ . Atunci t = eτ − τ 2 . Avem dx = τ dt = τ (eτ − 2τ ) dτ . De unde 2 2 x = τ eτ − eτ − τ 3 + C1 . Apoi dx = x dt = τ eτ − eτ − τ 3 + C1 (eτ − 2τ ) dτ . De 3 3 unde 3 2τ 2 4 1 x= τ− e + 2τ − 2 − τ 3 + C1 eτ + τ 5 − C1 τ 2 + C2 . 2 4 3 15 12.41 S˘ se integreze ecuatiile: 1) x = 1 − (x ) . 2) (x ) + (x ) = 1. 3) (x ) = a ¸ 2x . R: 1) O reprezentare parametric˘ a ecuatiei este: x = τ , x = 1 − τ 2 . Din dx = dτ a ¸ 1 1 1+τ 2 ¸ ¸i dx = 1 − τ dt, obtinem dt = s dτ . Deci t = ln + C1 . Din dx = 1 − τ2 2 1−τ 1 τ dτ , de unde x = − ln 1 − τ 2 + C2 . τ dt = 2 1−τ 2 2) O reprezentare parametric˘ a ecuatiei este: x = cos τ , x = sin τ . Din dx = a ¸ a − sin τ dτ ¸i dx = sin τ dt, rezult˘ dt = −dτ , deci t = −τ + C1 . Din dx = cos τ dt = s − cos τ dτ , urmeaz˘ x = − sin τ + C2 , iar din dx = (− sin τ + C2 ) dt = (sin τ − C2 ) dτ , a deducem x = − cos τ − C2 τ + C3 .
2 2 2 2 2

182 3) Lu˘m x a

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS = 2τ . Atunci x = 2τ 2 . Din dx s = 4τ dτ ¸i dx

= 2τ dt, rezult˘ a 4 3 a dt = 2 dτ , deci t = 2τ + C1 . Din dx = 2τ 2 dt = 4τ 2 dτ , urmeaz˘ x = τ + C2 , iar din 3 4 3 2 4 4 3 dx = τ + C2 dt = 2 τ + C2 dτ , deducem x = τ + 2C2 τ + C3 . 3 3 3 1 R: O reprezentare parametric˘ este x(3) = τ , x(4) = − , τ = 0. Obtinem dx(3) = dτ , a ¸ τ 1 dx(3) = − dt, deci dt = −τ dτ . Se obtine solutia general˘ ¸ ¸ a τ 1 1 7 1 1 t = − τ 2 + C1 , x = − τ + C1 τ 4 − C2 τ 2 + C3 . 2 105 8 2 12.42 S˘ se integreze ecuatia x(3) · x(4) = −1. a ¸

12.4

Ecuatii c˘rora li se poate mic¸ora ordinul ¸ a s

s ¸ a ıntr-o ecuatie liniar˘ ˆ u: u sin t − ¸ a ın R: Punem x(n−1) = u ¸i ecuatia se transform˘ ˆ ¸ u cos t + 1 = 0. Cu solutia u (t) = cos t + C1 sin t. Deci x(n−1) = cos t + C1 sin t, cu solutia ¸ general˘: a x (t) = cos t − n−1 C2 n−1 Cn−1 π + C1 sin t − π + tn−2 + · · · + t + Cn . 2 2 (n − 2)! 1!

12.43 S˘ se integreze ecuatia x(n) sin t − x(n−1) cos t + 1 = 0. a ¸

du ¸i obtinem ecuatia s ¸ ¸ ¸ ¸ R: Ecuatia nu contine pe t explicit. Punem x = u, x = u dx du 1 = u2 + x2 , care este o ecuatie omogen˘. Luˆnd u = xy, obtinem y dy = dx, de xu ¸ a a ¸ dx x 1 √ ((t−C2 )2 −C1 ) 2 ¸ unde y = 2 ln |x| + C1 , deci x = x 2 ln x + C1 , cu solutia x = e 2 . a ¸ 12.45 S˘ se integreze ecuatiile: 1) txx + t (x ) − xx = 0. 2) t2 xx = (x − tx ) . x = u, obtinem ¸ x √ x = xu, x = x(u2 +u ) ¸i deci ecuatia devine tu −u+2tu2 = 0. Rezult˘ x = C2 t2 + C1 . a s ¸ C1 − 2) x = C2 te t . R: Ecuatiile sunt omogene ˆ x, x , x . 1) Cu schimbarea de functie ¸ ın ¸ R: Ecuatia este omogen˘ de ordinul patru ˆ t, x, dt, dx, d2 x. Imp˘rtind prin t2 se ¸ a ın a¸ x x 2 x 2 = 0. Punem t = eτ , x = tu poate pune sub forma · tx + (x ) − 5 · x + 4 t t t ¸ ¸ a ¸i ecuatia devine uu + (u )2 − 2uu = 0. Luˆnd acum u = p obtinem ecuatia liniar˘ s ¸ a dp 1 1 2 1 2 ¸ u + C1 . Deci u = u + C1 . De unde + p − 2 = 0, cu solutia p (u) = du u u u 2τ 2 2 2 2 u (τ ) = C2 e − C1 . Rezult˘ x = t C2 t − C1 . a a ¸ 12.46 S˘ se integreze ecuatia t2 xx + t2 (x )2 − 5txx + 4x2 = 0.
2 2

12.44 S˘ se integreze ecuatia xx − (x )2 = x2 . a ¸

Capitolul 13

Ecuatii ¸i sisteme diferentiale ¸ s ¸ liniare
13.1 Sisteme diferentiale liniare de ordinul ˆ ai ¸ ıntˆ
3 1 1 1 x = − x − y, y = x − y, t > 0. t t t t S˘ se verifice c˘: a a x1 = 1 1 1 1 , y 1 = − 2 , x2 = 2 ln t, y 2 = − 2 (1 + ln t), t2 t t t

a 13.1 Se d˘ sistemul:

formeaz˘ un sistem fundamental de solutii ¸i s˘ se scrie solutia general˘ a sistemului. a ¸ s a ¸ a R: Solutia general˘ este: ¸ a x(t) = 1 (C1 + C2 ln t) , t2 y(t) = − 1 (C1 ln t + C2 (1 + ln t)) . t2

13.2 Se d˘ sistemul: a 1 1 4 3 x = − x + y, y = − x + y + 2, t > 0. t t t t S˘ se verifice c˘: a a x1 = t, y 1 = 2t, x2 = t ln t, y 2 = t(1 + 2 ln t), formeaz˘ un sistem fundamental de solutii ¸i s˘ se scrie solutia general˘ a sistemului. a ¸ s a ¸ a R: O solutie particular˘ a sistemului este: x∗ (t) = t ln2 t, y ∗ (t) = 2t(ln2 t + ln t). ¸ a 183

184

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.3 Se d˘ sistemul: a tx = x + y, ty = −y + S˘ se verifice c˘: a a 2 1 2 , y =− , t t formeaz˘ un sistem fundamental de solutii ¸i s˘ se scrie solutia general˘ a sistemului. a ¸ s a ¸ a x1 = t, y 1 = 0, x2 = R: O solutie particular˘ a sistemului este: x∗ = ln(t + 1), y ∗ = ¸ a 13.4 Se d˘ sistemul: a x = 4 1 4 1 x − 2 y + , y = 2 x − y + t, t ∈ (0, ∞). t t t t t − ln(t + 1). t+1 t − ln(t + 1), t > 0. (t + 1)2

s S˘ se verifice c˘: x1 (t) = 1, y1 (t) = t ¸i x2 (t) = 2t2 , y2 (t) = t3 , t ∈ (0, ∞), formeaz˘ un a a a sistem fundamental de solutii ¸i s˘ se scrie solutia general˘ a sistemului. ¸ s a ¸ a R: Deoarece W (t) = −t3 = 0, cele dou˘ solutii formeaz˘ un sistem fundametal de a ¸ a solutii pentru sistemul dat ¸i deci solutia general˘ a sistemului omogen corespunz˘tor ¸ s ¸ a a este x(t) = C1 + 2C2 t2 , y(t) = C1 t + C2 t3 . C˘ut˘m pentru sistemul neomogen o solutie particular˘ de forma a a ¸ a x∗ (t) = u(t) + 2t2 v(t), y(t) = t u(t) + t3 v(t). Derivˆnd ¸i ˆ a s ınlocuind ˆ sistem, obtinem ın ¸ u + 2t2 v = sau, rezolvˆnd ˆ privinta lui u ¸i v : a ın ¸ s 1 1 1 u = 2 − ,v = − 2 + 3, t t t 1 1 de unde, prin integrare u(t) = 2t − ln t, v(t) = − 2 . Inlocuind ˆ x∗ (t) ¸i y ∗ (t), s ın t 2t obtinem solutia particular˘ a sistemului neomogen ¸ ¸ a 1 x∗ (t) = 4t − 1 − ln t, y ∗ (t) = 3t2 − t − t ln t 2 ¸i deci solutia general˘ a sistemului neomogen este s ¸ a x(t) = C1 + 2C2 t2 + 4t − 1 − ln t, 1 y(t) = C1 t + C2 t3 + 3t2 − t − t ln t, t > 0. 2 1 , u + t3 v = t, t

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

185

13.2

Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti con¸ ¸ stanti ¸

a ¸ a ¸ 13.5 S˘ se determine solutia general˘ a sistemului diferential liniar omogen cu coeficienti constanti: ¸ ¸ x = 3y − 4z, y = −z, z = −2x + y. R: Matricea transform˘rii liniare asociate este a   0 3 −4 A =  0 0 −1  . 0 −2 1

Ecuatia caracteristic˘ a transform˘rii liniare T este λ3 −7λ−6 = 0, cu r˘d˘cinile λ1 = −1, ¸ a a a a a a λ2 = −2, λ3 = 3, simple. Deci transformarea T poate fi adus˘ la expresia canonic˘. Vectorii proprii corespunz˘tori sunt a u1 = (1, 1, 1), Deci functiile ¸ x1 (t) = e−t (1, 1, 1), x2 (t) = e−2t (5, 2, 4), x3 (t) = e3t (5, 1, −3) u2 = (5, 2, 4), u3 = (5, 1, −3).

formeaz˘ un sistem fundamental de solutii. Solutia general˘ a sistemului se scrie atunci a ¸ ¸ a   x(t) = C1 e−t + 5C2 e−2t + 5C3 e3t , y(t) = C1 e−t + 2C2 e−2t + C3 e3t , t ∈ R.  z(t) = C1 e−t + 4C2 e−2t − 3C3 e3t , a ¸ a 13.6 S˘ se determine solutia general˘ a sistemului x = y, y = −x.

R: Ecuatia caracteristic˘ este λ2 + 1 = 0 ¸i deci λ1 = i, λ2 = −i, iar vectorii proprii ¸ a s ¸ corespunz˘tori u1 = (1, i), u2 = (1, −i). Un sistem fundamental de solutii (complexe) va a fi x1 (t) = (eit , ieit ), x2 (t) = (e−it , −ie−it ). Prin schimbarea precedent˘, obtinem sistemul fundamental de solutii (reale) a ¸ ¸ y1 (t) = (cos t, − sin t), y2 (t) = (sin t, cos t),

ˆ at, solutia general˘ a sistemului diferential dat se va scrie ıncˆ ¸ a ¸ x(t) = C1 cos t + C2 sin t, y(t) = −C1 sin t + C2 cos t.

a ¸ 13.7 S˘ se determine solutiile generale ale sistemelor: 1) x = x + y, y = x − y. 2) x = 3x + 8y, y = −x − 3y.

186

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Avem: √ √ √ √ √ √ 1) x (t) = C1 et 2 + C2 e−t 2 , y (t) = C1 2 − 1 e t 2 − C2 2 + 1 e−t 2 . 2) x (t) = −4C1 et − 2C2 e−t , y (t) = C1 et + C2 e−t . a ¸ 13.8 S˘ se determine solutia sistemului: x = 2x + y, y = x + 2y, care satisface conditiile initiale: x (0) = 1, y (0) = 3. ¸ ¸ R: x (t) =1 e3t − et , y (t) = 2e3t + et . 13.9 S˘ se determine solutia general˘ a sistemului x = y, y = −x + 2y. a ¸ a ¸ a s R: Ecuatia caracteristic˘ este (λ − 1)2 = 0 ¸i deci λ1 = 1, cu m1 = 2, iar vectorul propriu corespunz˘tor u1 = (1, 1). Transformarea liniar˘ T nu poate fi adus˘ la expresia a a a canonic˘. C˘ut˘m atunci solutia general˘ sub forma x(t) = (a + bt)et , y(t) = (c + dt)et . a a a ¸ a Derivˆnd ¸i ˆ a s ınlocuind ˆ sistem, obtinem pentru a, b, c, d sistemul: a + b = c, b = d, ın ¸ a − c + d = 0, b − 2c + d = 0, care este compatibil dublu nedeterminat. Luˆnd a = C1 , a a b = C2 , g˘sim c = C1 + C2 , d = C2 a.ˆ solutia general˘ va fi ı. ¸ a x(t) = (C1 + C2 t)et , y(t) = (C1 + C2 + C2 t)et . care:  0 2 . 2

R: Valorile proprii ale matricei A sunt: λ1 = 2, m1 = 1, u1 = (2, 0, 1), λ2 = 1, m2 = 2, ¸ u = (1, 1, 1). O solutie a sistemului este x1 (t) = (2, 0, 1)e2t . Corespunz˘tor valorii a proprii λ2 = 1, m2 = 2, c˘ut˘m o solutie de forma: x(t) = (a1 + b1 t, a2 + b2 t, a3 + b3 t)et . a a ¸ ¸ a Se obtine prin identificare: x(t) = (C2 + C3 t, C2 − C3 + C3 t, C2 + C3 t)et . Solutia general˘ ¸ este:   x(t) = 2C1 e2t + (C2 + C3 t)et , y(t) = (C2 − C3 + C3 t)et ,  z(t) = C1 et + (C2 + C3 t)et .
2

a 13.10 S˘ se rezolve sistemul liniar: x = Ax, ˆ ın  2 −1 A =  −1 0 0 −1

13.11 S˘ se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene: a ¸ ¸ 1) x = 2x + y, y = −x + 4y. 2) x = x − 5y, y = 2x − y. 3)

x = 5x − y, y = x + 3y.

R: 1) λ2 − 6λ + 9 = 0, λ1 = 3, m1 = 2. C˘ut˘m solutia sub forma: a a ¸ x(t) = (a1 + b1 t, a2 + b2 t)e3t . Se obtine: ¸ x(t) = (C1 + C2 t)e3t , y(t) = (C1 + C2 + C2 t)e3t . 2) λ2 + 9 = 0, λ1 = 3i, λ2 = −3i. Se obtin solutiile complexe: ¸ ¸ x1 (t) = 1 3 + i, 1 e3it , x2 (t) = 2 2 1 3 − i, 1 e−3it . 2 2

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

187

 1 3  1 1  cos 3t − sin 3t, cos 3t ,  (x (t) + x2 (t)) = 2 2 2 sunt solutii liniar indepen¸ Dar: 1 3  1 1  (x (t) − x2 (t)) = cos 3t + sin 3t, sin 3t ,  2i 2 2 dente  reale. 1 3 3 1  x(t) = C1 cos 3t − sin 3t + C2 cos 3t + sin 3t , Deci: 2 2 2 2  y(t) = C1 cos 3t + C2 sin 3t. 3) x (t) = (C1 + C2 + C2 t) e4t , y (t) = (C1 + C2 t) e4t . a ¸ ¸ 13.12 S˘ se rezolve sistemele de ecuatii diferentiale omogene: 1) R: Avem: y (t) = (C1 sin 3t + C2 cos 3t) e4t . 1) x (t) = (C1 cos 3t − C2 sin 3t) e4t , 12t 2) x (t) = (C1 cos 5t − C2 sin 5t) e , y (t) = (C1 sin 5t + C2 cos 5t) e12t . 3) x (t) = C1 cos 3t + (5C2 − 3C1 ) sin 3t, y (t) = C2 sin 3t + (2C1 − 3C2 ) cos 3t. 13.13 S˘ se rezolve sistemele de a   x = 3x − y + z, y = −x + 5y − z, 2) 1)  z = x − y + 3z. ecuatii diferentiale omogene: ¸ ¸    x = 2x + y,  x = −x + y + z, y = x + 3y − z, y = x − y + z, 3)   z = x + y + z. z = −x + 2y + 3z. x = 4x − 3y, y = 3x + 4y. 2) x = 12x − 5y, y = 5x + 12y. 3 x = x − 5y, y = 2x − y.

R: 1) λ3 − 11λ2 + 36λ − 36 = 0, λ1 = 2, λ2 = 3, λ3 = 6. Se obtine: ¸   x(t) = C1 e2t + C2 e3t + C3 = C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t , y(t) = C2 e3t − 2C3 e6t ,  z(t) = −C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t . 2) λ3 − 8λ2 + 22λ − 20 = 0, valorile proprii: 2, 3 + i, 3 − i ¸i deci: s  1  x (t) = (1, 0, 1) = (1, 0, 1) e2t , x2 (t) = (1, 1 + i, 2 − i)e(3+i)t ,  3 x (t) = (1, 1 − i, 2 + i)e(3−i)t .

Solutia real˘ este: ¸ a   x(t) = C1 e2t + (C2 cos t + C3 sin t)e3t , y(t) = (C2 (cos t − sin t) + C3 (cos t + sin t)) e3t ,  z(t) = C1 e2t + (C2 (2 cos t + sin t) − C3 (cos t − 2 sin t)) e3t .   x (t) = C1 e2t − C2 e−2t + C3 e−t , y (t) = C1 e2t + C2 e−2t + C3 e−t , 3)  z (t) = 2C1 e2t − C3 e−t .

188

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS ecuatii diferentiale ¸ ¸  x = y + z,  y = z + x, 3)  x = x + y. omogene: x = 6x − 12y − z, y = x − 3y − z, z = −4x + 12y + 3z.

13.14 S˘ se rezolve sistemele de a    x = 2y,  y = 2z, 2) 1)   z = 2x.

R: Avem: √ √  −t −t 2t  x (t) = C1 e sin t 3 + C2 e cos t 3 + C3 e ,   √ √ √ √ 1 1 y (t) = − C1 + C2 3 e−t sin t 3 + C1 3 − C2 e−t cos t 3 + C3 e2t , 1) 2 2    z (t) = − 1 C − C √3 e−t sin t√3 − 1 C √3 + C e−t cos t√3 + C e2t . 1 1 2 3 2 2 2

13.15 S˘ se rezolve sistemul omogen, cu conditiile initiale precizate: a ¸ ¸    x (0) = −4,  x = 8y, y = −2z, y (0) = 0,   z = 2x + 8y − 2z, z (0) = 1.

2) x (t) = C1 e−t + C2 e2t , y (t) = − (C1 + C3 ) e−t + C2 e2t , z (t) = C2 e2t + C3 e−t .   x (t) = 2C1 et + 7 C2 e2t + 3C3 e3t ,   3 y (t) = C1 et + C2 e2t + C3 e3t , 3)    z (t) = −2C et − 8 C e2t − 3C e3t . 2 3 1 3

R: x (t) = −4e−2t − 2 sin 4t, y (t) = e−2t − cos 4t, z (t) = e−2t − 2 sin 4t.

13.16 S˘ se determine solutia general˘ a sistemelor de ecuatii diferentiale liniare neoa ¸ a ¸ ¸ mogene: x = 2x + 4y + cos t, x = 2x + y + 2et , 2) 1) y = −x − 2y + sin t. y = x + 2y + 3e4t . R: Avem: 1) x(t) = C1 et + C2 e3t + tet − e4t , y(t) = C1 et + C2 e3t − (t + 1)et − 2e4t . 2) x(t) = C1 t + C2 + 2 sin t, y(t) = 2C1 t − C1 − 2C2 − 3 sin t − 2 cos t. a ¸ 13.17 S˘ se determine solutia problemei lui Cauchy pentru sistemul: x = x + y, y = −2x + 4y, cu conditiile initiale: x(0) = 0, y(0) = −1. ¸ ¸ R: x(t) = (1 − t) cos t − sin t, y(t) = (t − 2) cos t + t sin t. 13.18 S˘ se determine solutia general˘ a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti a ¸ a ¸ ¸ constanti: ¸ 1) x = y + 1, 2) y = x + 1. x = −2x − 4y + 1 + 4t, 3 3) y = −x + y + t2 . 2 1 3 1 x = 3x − y − 3t2 − t + , 2 2 2 y = 2y − 2t − 1.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Avem: 1) x(t) = C1 et + C2 e−t − 1,

189

1 2) x(t) = C1 e2t + 4C2 e−3t + t + t2 , y(t) = −C1 e2t + C2 e−3t − t2 . 2 3) x(t) = C1 e2t + C2 e3t + t + t2 , y(t) = 2C1 e2t + 1 + t.

y(t) = C1 et − C2 e−t − 1.

13.19 S˘ se determine solutia general˘ a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti a ¸ a ¸ ¸ constanti: ¸ x = −y + e3t , x = 4x + 6y, 2) 1) y = −x + 2e3t . y = 2x + 3y + t. R: Avem: 3 3 3 6 6 2 3 1) x (t) = − C1 + 2C2 e7t − t2 − t − , y (t) = C1 + C2 e7t − t + t2 − . 2 7 49 343 49 7 343 1 3t 5 3t 2) x (t) = C1 et + C2 e−t + e , y (t) = −C1 et + C2 e−t + e . 8 8 a a ¸ ¸ 13.20 S˘ se rezolve urm˘toarele sisteme, cu conditiile initiale precizate: 1) x = 2x + y, y = x + 2y, x (0) = 1, y (0) = 3. 2) x = 3x + 8y, y = −x − 3y, x (0) = 6, y (0) = −2.

R: Avem: 1) x (t) = 2e3t − et , y (t) = 2e3t + et . −t t 2) x (t) = 4e + 2e , y (t) = −et − e−t . 13.21 S˘ se rezolve urm˘toarele sisteme, cu conditiile initiale precizate: a a ¸ ¸ 1) x = y + t, y = x + et , x (0) = 1, y (0) = 0. 2) x = 3x − y + sin t, y = −4x + 3y + cos t, x (0) = 1, y (0) = −1.

R: Avem: 3 5 1 5 5 1 1) x (t) = et + e−t − 1 + et t, y (t) = et − e−t + et t − t. 4 4 2 4 4 2 21 9 3 75 5t 5 t 1 75 5 2) x (t) = − cos t− sin t+ e + e , y (t) = − cos t− sin t− e5t + et . 26 13 104 8 26 26 52 4 13.22 S˘ se determine solutia general˘ a ¸ a constanti: ¸   x = 2x + y − 2z − t + 2, y = −x + 1, 1) 2)  z = x + y − z + 1 − t. R: Avem: a sistemelor diferentiale liniare cu coeficienti ¸ ¸   x = −4x + 2y + 5z + 4t − 2e−t − 4, y = 6x − y − 6z − 6t − 6,  z = −8x + 3y + 9z − 3e−t + 8t − 9.

  x(t) = C1 et + C2 sin t + C3 cos t, y(t) = −C1 et + C2 cos t − C3 sin t + t, 1)  z(t) = C2 sin t + C3 cos t + 1.   x(t) = C1 e2t + (C2 t + C2 + C3 )et + t, y(t) = −2C1 e2t + 3C2 et + e−t , 2)  z(t) = 2C1 e2t + (C2 t + C3 ) et + 1.

190

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.3

Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n ¸ ¸
x + a1 (t)x + a2 (t)x = 0, t ∈ I.

a ¸ ¸ a a a 13.23 Se d˘ ecuatia diferential˘ liniar˘ omogen˘ de ordinul al doilea:

S˘ se arate c˘ dac˘ x1 (t), x2 (t) formeaz˘ un sistem fundamental de solutii al c˘rui a a a a ¸ a s wronskian este W (t), atunci W este solutie a ecuatiei diferentiale: W + a1 (t)W = 0 ¸i ¸ ¸ ¸ s˘ se deduc˘ formula lui Abel - Ostrogradski - Liouville: a a
t

W (t) = W (t0 ) exp − Generalizare. R: Avem: xi W (t) = d dt + a1 (t) xi x1 x1 x2 x2

a1 (t)dt ,
t0

t0 ∈ I.

+ a2 (t)xi = 0, pentru i = 1, 2. Dar, = x1 −a1 x1 x2 −a1 x2 = −a1 (t)W (t).

13.24 Se d˘ sistemul de functii liniar independente x1 (t), x2 (t) . S˘ se arate c˘ ecuatia a a ¸ a ¸ diferential˘ liniar˘ omogen˘ a c˘rei solutie general˘ este: ¸ a a a a ¸ a x(t) = C1 x1 (t) + C2 x2 (t), cu C1 ¸i C2 constante arbitrare, este: s x1 (t) x1 (t) x1 (t) Generalizare. a ıntre cele trei relatii se ¸ R: Derivˆnd x(t) de dou˘ ori, prin eliminarea lui C1 ¸i C2 ˆ a s obtine ecuatia din enunt. ¸ ¸ ¸ 13.25 S˘ se formeze ecuatia diferential˘ omogen˘ al c˘rui sistem fundamental de solutii a ¸ ¸ a a a ¸ este: 1) x1 = sin t, x2 = cos t. 2) x1 = et , x2 = tet . 1 x2 = t 2 . 3) x = t, 1 t x2 = et sin t, x3 = et cos t. 4) x = e , R: 1) x +x = 0. 2) x −2x +x = 0. 4) x −2tx +2x = 0. 4) x −3x 4x −2x = 0. 13.26 S˘ se arate c˘ ecuatia diferential˘ x + a2 x = 0, a ∈ R \ {0} admite solutiile a a ¸ ¸ a ¸ x1 (t) = cos at, x2 (t) = sin at ¸i s˘ se scrie solutia general˘. s a ¸ a x2 (t) x2 (t) x2 (t) x x x

= 0.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA R: Wronskianul sistemului x1 (t), x2 (t) este W (t) = cos at sin at −a sin at a cos at = a = 0.

191

Deci x1 (t), x2 (t) formeaz˘ un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia dat˘, iar a ¸ ¸ a solutia ei general˘ este ¸ a x(t) = C1 cos at + C2 sin at, cu C1 , C2 constante arbitrare. 13.27 S˘ se integreze ecuatia x + a2 x = cos at, a ∈ R \ {0}. S˘ se g˘seasc˘ solutia a ¸ a a a ¸ π π π = 0, x =− . problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x ¸ ¸ a a 2a R: Solutia general˘ a ecuatiei omogene asociate este ¸ a ¸ x(t) = C1 cos at + C2 sin at, t ∈ R. t ∈ R.

C˘ut˘m o solutie particular˘ pentru ecuatia neomogen˘ sub forma a a ¸ a ¸ a x∗ (t) = u1 (t) cos at + u2 (t) sin at, ˆ care u1 (t) ¸i u2 (t) verific˘ sistemul ın s a u1 cos at + u2 sin at = 0, Rezult˘ a u1 = − 1 sin 2at, 2a −au1 sin at + au2 cos at = cos at. u2 = 1 (1 + cos 2at). 2a t ∈ R.

De unde, pˆn˘ la constante aditive arbitrare, obtinem a a ¸ u1 (t) = 1 cos 2at, 4a2 u2 (t) = 1 1 t + 2 sin 2at. 2a 4a

Avem deci solutia particular˘ ¸ a x∗ (t) = 1 1 cos at + t sin at, 4a2 2a t ∈ R.

Solutia general˘ a ecuatiei date se scrie atunci ¸ a ¸ x(t) = C1 cos at + C2 sin at + 1 1 cos at + t sin at, 4a2 2a t ∈ R. =

π cu C1 , C2 constante arbitrare. Solutia problemei lui Cauchy cu conditiile initiale x ¸ ¸ ¸ a π π t 1 0, x = − , cum C1 = − 2 , C2 = 0, este x(t) = sin at. a 2a 4a 2a

192

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.28 S˘ se integreze urm˘toarele ecuatii ¸tiind c˘ ecuatiile omogene corespunz˘toare a a ¸ s a ¸ a admit solutiile indicate: ¸ x1 = t, x2 = e−2t . 1) (2t + 1)x + 4tx − 4x = (2t + 1)2 , 2 t 2 2) (t + 1)x − 2tx + 2x = 2(t + 1)e , x1 = t, x2 = t2 − 1. 3) tx = x − tx + x = −t2 , x1 = t, x2 = et , x3 = e−t . R: Avem: 1 1 1) x(t) = C1 t + C2 e−2t + t2 − t + . 2 4 2) x(t) = C1 t + C2 t2 − 1 + (t − 1)2 et . 3) x(t) = C1 t + C2 et + C3 e−t + t2 + 2. sin t 2 a este o solutie ¸ 13.29 S˘ se integreze ecuatia x + x + x = 0, dac˘ x1 (t) = a ¸ t t particular˘. a R: Se face schimbarea de variabil˘ dependent˘ x = x1 y. Se obtine: a a ¸ 1 x(t) = (C1 sin t + C2 cos t). t 13.30 S˘ se integreze ecuatia t2 (ln t − 1)x − tx + x = 0, dac˘ x1 (t) = t este o solutie a ¸ a ¸ particular˘. a R: x(t) = C1 t − C2 ln t.

13.4

Ecuatii de ordinul n cu coeficienti constanti ¸ ¸ ¸

13.31 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare de ordinul al a a a ¸ ¸ ¸ doilea cu coeficienti constanti: ¸ ¸ 1) x − 5x + 6x = 0. 2) x − 9x = 0. 3) x − x = 0. 5) x − 2x + 2x = 0. 6) x + 4x + 13x = 0. 4) x + x = 0. R: 1) Ecuatia caracteristic˘ r2 − 5r + 6 = 0, are r˘d˘cinile r1 = 2, r2 = 3. Solutia ¸ a a a ¸ general˘ este x(t) = C1 e2t + C2 e3t . 2) x(t) = C1 e−3t + C2 e2t . 3) x(t) = C1 + C2 et . a 4) x(t) = C1 cos t+C2 sin t. 5) x(t) = et (C1 cos t + C2 sin t). 6) x(t) = e−2t (C1 cos 3t+ C2 sin 3t). 13.32 S˘ se integreze ecuatia x + x = a ¸ 1 π , t ∈ R \ {kπ + }. cos t 2

¸ a a a R: Ecuatia omogen˘ x + x = 0 are ecuatia caracteristic˘ r2 + 1 = 0, cu r˘d˘cinile ¸ a r1 = i, r2 = −i. Solutia general˘ a ecuatiei omogene este deci ¸ a ¸ x(t) = C1 cos t + C2 sin t. C˘ut˘m o solutie particular˘ pentru ecuatia neomogen˘ sub forma a a ¸ a ¸ a x∗ (t) = u1 (t) cos t + u2 (t) sin t,

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA cu u1 cos t + u2 sin t = 0, −u1 sin t + u2 cos t =

193

1 , de unde u1 = −tg t, u2 = 1 ¸i deci s cos t

u1 (t) = ln | cos t|, u2 (t) = t, ˆ at, solutia general˘ a ecuatiei neomogene va fi ıncˆ ¸ a ¸ x(t) = C1 cos t + C2 sin t + cos t · ln | cos t| + t sin t. 13.33 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti a a a ¸ ¸ ¸ ¸ constanti de ordinul al doilea, neomogene: ¸ 1) 2x − x − x = 4te2t . 4) x + x = t2 + t. 7) x − 7x + 6x = sin t. 2) x − 2x + x = tet . 3) x + x = t sin t. 5) x + x = t − 2. 6) x − x = te2t . 8) x + 4x = t sin 2t. 9) x + 3x + 2x = t sin t.

¸ a ¸ a R: 1) Se caut˘ o solutie particular˘ de forma: x∗ (t) = e2t (At + B). Se obtine t − 4 28 x(t) = C1 et + C2 e 2 + e2t t− . 5 25 2) Se caut˘ o solutie particular˘ de forma: x∗ (t) = t2 et (At + B). Se obtine a ¸ a ¸ 1 3 t t x(t) = (C1 + C2 t) e + t e . 6 3) Se caut˘ o solutie particular˘ de forma: x∗ (t) = t[(At + B) cos t + (Ct + D) sin t]. a ¸ a Se obtine ¸ t2 t x(t) = C1 cos t + C2 sin t − cos t + sin t. 4 4 4) x (t) = −2 + t + t2 + C1 cos t + C2 sin t. 1 5) x (t) = C1 + C2 e−t − 3t + t2 . 2 4 2t 1 t −t 6) x (t) = C1 e + C2 e + t− e . 3 3 7 5 7) x (t) = C1 et + C2 e6t + cos t + sin t. 74 74 1 2 1 1 cos 2t. 8) x (t) = C1 cos 2t + C2 sin 2t − t cos 2t + t sin 2t + 8 16 64 1 17 3 3 9) x (t) = C1 e−2t + C2 e−t + − t + cos t + t+ sin t. 10 50 10 25 13.34 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti a a a ¸ ¸ ¸ ¸ constanti de ordinul al doilea, neomogene: ¸ 1) x + x = 4t2 et . 3) x − 6x + 9x = 25et sin t. 2) x + 10x + 25x = 4e−5t . 4) x + 2x + 5x = e−t cos 2t.

R: Avem: 1) x (t) = C1 + C2 e−t + 2t2 − 6t + 7 et . 2) x (t) = (C1 + C2 t) e−5t + 2t2 e−5t . 3) x (t) = C1 e3t + C2 e3t t + (4 cos t + 3 sin t) et . 1 4) x (t) = C1 e−t cos 2t + C2 e−t sin 2t + te−t sin 2t. 4

194

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

13.35 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti a a a ¸ ¸ ¸ ¸ constanti de ordin mai mare decˆt doi: ¸ a 1) x − 13x + 12x = 0 4) x − 3x + 3x − x = 0. 7) x − 2x − 3x = 0. 2) x + x = 0. 5) x(4) + 8x + 16x = 0. 8) x + 2x + x = 0. 3) x(4) 2x = 0. 6) x(4) − 2x + x = 0. 9) x + 4x + 13x = 0.

R: Avem: 1) x(t) = C1 + C2 et + C3 e12t . √ √ t 3 3 2) x(t) = C1 e−t + e 2 C2 cos t + C3 sin t . 2 2 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) x(t) = C1 + C2 t + C3 et 2 + C4 e−t 2 . x(t) = et C1 + C2 t + C3 t2 . x(t) = (C1 + C2 t) cos 2t + (C3 + C4 t) sin 2t. x(t) = (C1 + C2 t) e−t + (C3 + C4 t) et . x (t) = C1 + C2 e−t + C3 e3t . x (t) = C1 + (C2 + C3 t) e−t . x (t) = C1 + (C2 cos 3t + C3 sin 3t) e−2t .
√ √

a a a ¸ ¸ ¸ ¸ 13.36 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti constanti: ¸ 1) x + 4x + 5x = 0. 2) x(5) − 2x(4) + 2x − 4x + x − 2x = 0. (4) 3) x + 4x + 8x + 8x + 4x = 0. 4) x(4) − 4x + 5x − 4x + 4x = 0. R: Avem: 1) x (t) = (C1 cos t + C2 sin t) e−2t . 2) x (t) = (C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t + C5 e2t . 3) x (t) = [(C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t] e−t . 4) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + (C3 + C4 t) e2t . 13.37 S˘ se g˘seasc˘ solutia general˘ a ecuatiei a a a ¸ a ¸ x(4) + 2x + 5x + 8x + 4x = 40e−t + cos t. R: Ecuatia caracteristic˘ r4 + 2r3 + 5r2 + 8r + 4 = 0 are r˘d˘cinile r1 = r2 = −1 ¸i ¸ a a a s r3 = 2i, r4 = −2i. Solutia general˘ a ecuatiei omogene se scrie ¸ a ¸ x(t) = (C1 + C2 t)e−t + C3 cos 2t + C4 sin 2t, t ∈ R. Deoarece r = −1 este r˘d˘cin˘ dubl˘ pentru ecuatia caracteristic˘, vom c˘uta o solutie a a a a ¸ a a ¸ particular˘ de forma a x∗ (t) = At2 e−t + B cos t + C sin t. 1 s Introducˆnd ˆ ecuatie ¸i identificˆnd coeficientii, se g˘se¸te A = 4, B = 0, C = ¸i deci a ın ¸ s a ¸ a s 6 solutia general˘ a ecuatiei neomogene va fi ¸ a ¸ x(t) = (C1 + C2 t)e−t + C3 cos 2t + C4 sin 2t + 4t2 e−t + 1 sin t, 6 t ∈ R.

˘ ˘ PROBLEME DE ANALIZA MATEMATICA

195

a a a ¸ ¸ ¸ ¸ 13.38 S˘ se g˘seasc˘ solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale liniare cu coeficienti constanti de ordin mai mare decˆt doi, neomogene: ¸ a 1) x(4) − 2x + x = et . 3) x − x + x − x = t2 + t. 2) x(4) − 2x + x = t3 . 4) x − x = 12t2 + 6t. t2 2 et .

a R: 1) Se caut˘ x∗ (t) = At2 et . Rezult˘ x(t) = C1 + C2 t + C3 + C4 t + a 2) Se caut˘ x∗ (t) = t2 A + Bt + Ct2 + Dt3 . Rezult˘ a a 1 1 4 x(t) = (C1 + C2 t) + (C3 + C4 t) et + 12t2 + 3t3 + t + t5 . 2 20 3) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + C3 et − 1 − 3t − t2 . 4) x (t) = C1 + C2 t + C3 et − 15t2 − 5t3 − t4 . 13.39 S˘ se g˘seasc˘ solutia particular˘ a ecuatiei: a a a ¸ a ¸ x + 2x + 2x + x = t, care verific˘ conditiile initiale: x(0) = 0, x (0) = 0, x (0) = 0. a ¸ ¸ R: x(t) = e
−t

t +e 2

√ √ 3 3 1 t + √ sin t cos 2 2 3

+ t − 2.

13.5

Ecuatia lui Euler ¸
1) t2 x + tx + x = 1. 3) t2 x − 4tx + 6x = t. 5) t2 x − 2tx + 2x = t2 − 2t + 2. 2) t2 x + 3tx + x = 0. 4) t2 x + 2tx − 6x = 0. 6) t2 x − tx − 3x = t.

13.40 S˘ se integreze ecuatiile Euler: a ¸

R: Avem: 1) x(t) = C1 cos (ln t) + C2 sin (ln t) + 1. 1 2) x(t) = (C1 + C2 ln t) . t 1 3) x(t) = C1 t3 + C2 t2 + t. 2 1 2 4) x (t) = C1 t + C2 3 . t 5) x (t) = C1 t + C2 t2 − t2 + 2t ln t + 1 + t2 ln t + 2t. 1 1 6) x (t) = C1 + C2 t3 − t. t 4 13.41 S˘ se integreze ecuatiile Euler: a ¸ 1) (t − 2) x − 3 (t − 2) x + 4x = t − 2. 2) t3 x − t2 x + 2tx − 2x = t3 + 2t. 2 3) (4t − 1) x − 2 (4t − 1) x + 8x = 0. 3 2 4) (t + 1) x + 3 (t + 1) x + (t + 1) x = 6 ln (t + 1) .
2

196

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

R: Avem: 2 1) x (t) = t − 2 + [C1 + C2 ln (t − 2)] (t − 2) . 1 2) x (t) = C1 t + C2 t2 + C3 t ln t + t3 − t ln2 t + 2 ln t + 2 . 4 3) x (t) = C1 (4t − 1) + C2 (4t − 1). C1 1 C2 + ln (t + 1) + ln3 (t + 1). 4) x (t) = t+1 t+1 t+1 13.42 S˘ se g˘seasc˘ solutia particular˘ a ecuatiei: a a a ¸ a ¸ t2 x = tx + x = 2t, care verific˘ conditiile initiale: x(1) = 0, x (1) = 1. a ¸ ¸ R: x(t) = t ln t + ln2 t .

Bibliografie
˘ [1] Lia Arama, T. Morozanu, Culegere de probleme de calcul diferential ¸i integral, ¸ s Vol. I, Editura Tehnic˘, Bucure¸ti, 1967. a s ¸ ¸ [2] V. Barbu, Ecuatii diferentiale, Editura Junimea, Ia¸i, 1985. s [3] G. N. Berman, A Problem Book in Mathematical Analysis, Mir Publishers, Moscow,1980. ˆ ˘ ˘ ¸ s [4] Gh. Bucur, E. Campu, S. Gaina, Culegere de probleme de calcul diferential ¸i integral, Vol. II ¸i III, Editura Tehnic˘, Bucure¸ti, 1967. s a s [5] N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de analiz˘ matematic˘, Rotaprint IPI, 1988. a a ´ [6] G. Chilov, Analyse math´matique, Editions Mir, Moscou, 1984. e ¸˘ as a [7] S. Chirita, Probleme de matematici superioare, Editura Didactic˘ ¸i pedagogic˘, Bucure¸ti, 1989. s ¸ ¸ ¸ ın a [8] A. Corduneanu, Ecuatii diferentiale cu aplicatii ˆ electrotehnic˘, Editura FACLA, Timi¸oara, 1981. s ¸ ¸ ¸ [9] A. Corduneanu, A. L. Pletea, Notiuni de teoria ecuatiilor diferentiale, Editura MATRIX ROM, Bucure¸ti, 1999. s [10] B. Demidovich, Problems in mathematical analysis, Mir Publishers, Moscow, 1981. [11] N. Donciu, D. Flondor, Analiz˘ matematic˘. Culegere de probleme, Editura a a ALL, Bucure¸ti, 1993. s as [12] N. Gheorghiu, T. Precupanu, Analiz˘ matematic˘, Editura Didactic˘ ¸i pedaa a gogic˘, Bucure¸ti, 1979. a s [13] M. Krasnov, A. Kiselev, G. Makarenko, E. Shihin, Mathematical Analysis for Engineers, Vol. I and II, Mir Publishers, Mosvow, 1990. [14] V. A. Kudryavtsev and B. P. Demidovich, A Brief Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moscow, 1978. [15] Gh. Morosanu, Ecuatii diferentiale. Aplicatii, Editura Academiei, Bucure¸ti, 1989. ¸ ¸ ¸ ¸ s 197

198

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

[16] C. P. Nicolescu, Teste de analiz˘ matematic˘, Editura Albatros, Bucure¸ti, 1984. a a s [17] M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiz˘ matematic˘, Vol. I, Editura a a Didactic˘ ¸i pedagogic˘, Bucure¸ti, 1966. as a s [18] Gh. Procopiuc, Matematic˘, Tipografia Univ. Tehnice “Gh. Asachi” Ia¸i, 1999. s a [19] Gh. Procopiuc, Gh. Slabu, M. Ispas, Matematic˘, teorie ¸i aplicatii, Editura a s ¸ “Gh. Asachi” Ia¸i, 2001. s a as [20] Gh. Procopiuc, N. Ionescu, Algebr˘ liniar˘ ¸i geometrie, Editura Tehnica-Info, Chi¸in˘u, 2002. s a [21] Gh. Procopiuc N. Ionescu, Probleme de algebr˘ liniar˘ ¸i geometrie, Editura a a s Tehnica-Info, Chi¸in˘u, 2002. s a a a [22] Gh. Procopiuc, Analiz˘ matematic˘, http://ontario.tcm.tuiasi.ro/˜tcm1, 2002. [23] M. Rosculet, Analiz˘ matematic˘, Editura Didactic˘ ¸i pedagogic˘, Bucure¸ti, ¸ ¸ a a a s a s 1984. [24] Ioan A. Rus, Paraschiva Pavel, Gh. Micula, B. B. Ionescu, Probleme de a s a ecuatii diferentiale ¸i cu derivate partiale, Editura Didactic˘ ¸i pedagogic˘, Bu¸ ¸ s ¸ cure¸ti, 1982. s [25] A. A. Shestakov, A Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moskow, 1990. ¸ s [26] Gh. Siretchi, Calcul diferential ¸i integral, Vol. 1, Notiuni fundamentale, Ed. ¸t. ¸ s ¸ ¸i Encicl., Bucure¸ti, 1985. s s ¸ ¸ s [27] Gh. Siretchi, Calcul diferential ¸i integral, Vol. 2, Exercitii, Ed. St. ¸i Encicl., ¸ s ¸ Bucure¸ti, 1985. s [28] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz˘ matematic˘, Vol. I, Calculul a a diferential, Univ. Th. Gh. Asachi Ia¸i, 2000. ¸ s a a [29] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz˘ matematic˘, Vol. II, Calculul s integral, Univ. Th. Gh. Asachi Ia¸i, 2001.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful