Dreptul de copyright: Cartea downloadată de pe site-ul www.mateinfo.

ro nu poate fi publicată pe un alt site şi nu poate fi folosită în scopuri comerciale fără specificarea sursei şi acordul autorului

Adrian Stan

Editura Rafet 2007

1. Mulţimea numerelor reale
1.. Scrierea în baza zece:

abcd = a ⋅103 + b ⋅102 + c ⋅10 + d
a-cifra miilor; b-cifra sutelor; c-cifra zecilor; d-cifra unităţilor;

a,efg = a ⋅10+ e ⋅10−1 + f ⋅10−2 + g ⋅10−3 = = a ⋅10+ e ⋅ 0.1+ f ⋅ 0.01+ g ⋅ 0.001
e-cifra zecimilor; f-cifra sutimilor; g-cifra miimilor. 2. Fracţii -Fracţii zecimale finite: a, b = -Fracţii zecimale periodice:-

ab ; 10

a, bc =

abc ; 100

ab − a abc − a ; a, (bc) = ; 9 99 abc − ab abcd − ab mixte: a, b(c ) = ; a, b(cd ) = ; 90 990
simple: a, (b) =

3.. Rapoarte şi proporţii

a a a⋅n se numeste raport ∀b ≠ 0; = = k, n ∈ Q* , b b b⋅ n
k se numeşte coeficient de proporţionalitate ; Proprietatea fundamentală a proporţiilor:

a c = ⇒a⋅ d = b⋅ c b d
4. Proporţii derivate:
⎧ ⎪ ⎪ a c ⎪ = ⇒ ⎨ b d ⎪ ⎪ ⎪ ⎩ b d sau = a c a = a ± b c a a + c = b b + d d c a b sau = = b a c d c a ± b c = sau ± d b a a − c = sau sau b b − d ± d d a2 c2 . = 2 b d 2

2

5. Sir de rapoarte egale:

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n )
proporţionale ⇔

a a + a 2 + a 3 + .... + a n ; a1 a = 2 = ......... = n = 1 b1 b2 bn b1 + b 2 + b 3 + ..... + b n sunt direct

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n ) sunt invers
proporţionale

a a1 a 2 = = .. = n = k . b1 b2 bn

⇔ a1 ⋅ b1 = a 2 ⋅ b2 = .. = a n ⋅ bn

6. Modulul numerelor reale Proprietăţi:
⎧ ⎪ a, ⎪ ⎨ 0, ⎪ ⎪− a, ⎩ a〉0 a = 0 a 〈0
2. 4. 6. ;

a

def

1. 3. 5. 7. 8. 9. 10.

a ≥ 0, a = −a,

∀a ∈ R ; ∀a ∈ R ;
;

a = 0, a = b,

⇔ a = 0; ⇔ a = ±b ;
;

a ⋅b = a ⋅ b

a a = b b

a − b ≤ a±b ≤ a + b
x = a, ⇒ x = ± a,

a〉 0 ;

x ≤ a, x ≥ a,

⇔ x ∈ [− a, a],

a〉 0 ; a〉 0 .

⇔ x ∈ [−∞,− a] ∪ [a,+∞],

7. Reguli de calcul în R
2 2

1. (a + b ) = a 2 + 2ab + b 2 ; 2. (a − b ) = a 2 − 2ab + b 2 ; 3. (a+b)(a-b= a 2 -b 2 ;

3

4. (a + b + c ) = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca
2

6. (a − b ) = a 3 − 3a 2 b + 3ab 2 − b 3 ;
3

5. (a + b ) = a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3 ;
3

7. a 3 − b 3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 ) ; 8. a 3 + b 3 = (a + b)(a 2 − ab + b 2 ) . 8. Puteri cu exponent întreg

a n def
1. a o = 1; a1 = a;0 n = 0; 2. a m + n = a m ⋅ a n 3. ( a ⋅ b ) = a ⋅ b
n n n

a ⋅ a ⋅ a ⋅ ......⋅ a
n factori

5. ( a m ) n = a m ⋅ n 6. a − n =
n

1 ,a ≠ 0 an

an ⎛a⎞ 7. ⎜ ⎟ = n , b ≠ 0 b ⎝b⎠ 8. a m = a n ⇔ m = n.

4.

am = am−n ; a ≠ 0 n a

9. Proprietăţile radicalilor de ordinul doi 1. 2. 3. 4. 5.

a 2 = a ≥ 0, ∀a ∈ R

a ⋅b = a ⋅ b a b = a ,b ≠ 0 b
n

an = ( a )n = a 2 , a± b = a + a2 − b a − a2 − b ± 2 2

unde a²-b=k² .

4

x+ y 2 Media geometrică m g = x ⋅ y
Media aritmetică m a = Media ponderată m p =

10. Medii

p⋅x+q⋅ y ; p, q − ponderile p+q 2 2 xy Media armonică m h = . = 1 1 x+ y + x y 2 xy ≤ x+ y
11. Ecuaţii

Inegalitatea mediilor

xy ≤

x+ y 2

b a ⋅ x + b = 0 ⇒ x = − ,a ≠ 0 a
x2 = a ⇒ x = ± a , a ≥ 0 ; a ⋅ x 2 + b ⋅ x + c = 0 ⇒ x1, 2 = − b ± b 2 − 4ac . 2a

a ≠ 0, b 2 − 4ac ≥ 0.

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = ± a.

[x] = a ⇒ a ≤ x〈 a + 1 ⇔ x ∈ [a, a + 1)
12. Procente p % din N =

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = a 2

.

p ⋅N 100

5

D=

S ⋅ p⋅n …. Dobânda obţinută prin depunerea la bancă a unei 100 ⋅ 12

sume S de bani pe o perioadă de n luni cu procentul p al dobândei anuale acordate de bancă . Cât la sută reprezintă numărul a din N. x % din N =a ⇒ x = 13. Partea întreagă

a ⋅ 100 . N

1. x = [x ] + {x} , ∀x ∈ R , [x ] ∈ Z şi {x} ∈ [0,1) 2. [x ] ≤ x < [x ] + 1

[x] = a ⇒ a ≤ x < a + 1

3. [x ] = [ y ] ⇔ ∃K ∈ Z a. î. x, y ∈ [k , k + 1] ⇔ x − y < 1 4. [x + k ] = k + [x ] , ∀k ∈ Z , x ∈ R 5. {x + k } = {x}, ∀x ∈ R , ∀k ∈ Z 6. Dacă

{x} = {y} ⇒ x − y ∈ Z

7. Dacă x ∈ R ⇒

[[x]] = [x] ∈ Z [{x}] = 0 , {[x]} = 0 , {{x}} = {x}

8. Identitatea lui Hermite

[x] + ⎡ x + 1 ⎤ = [2 x] , ⎥ ⎢
⎣ 2⎦

∀x ∈ R

9. [x + y ] ≥ [x ] + [ y ] , ∀x, y ∈ R 10. Prima zecimală, după virgulă, a unui număr N este dată de [10 ⋅ {N }] sau [( N − [N ]) ⋅ 10]

6

a + b + c ≥ a + b + c ∀a. c ≥ 0 3 2 11.. c ∈ R a2 + b2 5. 2 ⎝ 2 ⎠ a a a+r . c ∈ R 2 2 ( ) a 2 + b2 + c2 1 ≥ (a + b + c ) ∀ a.. 0 < < 2 ⇒ < b b b+r a a a+r 1< ⇒ > .k . ∀ a. ≥ 2 a2 + b2 6.. Inegalităţi a k −1 < a k ∀ k ≥ 1 a ∈ (0. a > 1 ⎛a+b⎞ ⎜ ⎟ ≥ ab ∀ a. (n − 1) a12 + . b ∈ R ⎝ 2 ⎠ a+b 2 ≥ ab ≥ . ∀n ∈ N .a1an + a2 a3 + . n a + . 3 a 2 + b 2 + c 2 ≥ (a + b + c ) ∀a. b. c ∈ R 3 a+b+c 3 10. 2 k k + k +1 1. + an −1an ) 9. b > 0. ∀r > 0.. 0 < a ≤ b ⇒ (a m − b m )(a n − b n ) ≥ 0 ∀ m. ∀ n ∈ N 2 a n + bn ⎛ a + b ⎞ 13.k −1 k + k −1 2 k 1 1 > = k +1. ( ) 12. ∀r > 0 b b b+r 7 .1) a k < a k −1 ∀ k ≥ 1 2.2. b.. b > 0 1 1 2 + a b 7. + a n ) .. a a 1 1 4. ≥⎜ ⎟ . + a 2 1 ( ( 2 n ) ≥ (a 2 ) 1 + . b.. n ∈ N 1 1 3... ≥ a+b 8. a. 14. + an ≥ 2(a1a2 + .. a + ≥ 2 (∀) a > 0 a + ≤ −2 ∀ a < 0. < = k . b. a 2 + b 2 + c 2 ≥ ab + bc + ca ∀ a.

. c ∈ R+ ⇒ a+b b+c c+a + + ≥ 6..x n e maxim când x1 = . n = . n ∈ Z .. + a n .. + x n e n minimă atunci când x1 = . xn ≥ 0 si x1 + . a ± b ≤ a + b . ± a n ≤ a1 + .. x ≤ a (a > 0 ) ⇔ − a ≤ x ≤ a. xn < 0 si ∏ i =1 n xi = k constant ⇒ x1 + .. n ⎛a⎞ 22.. y.. z ∈ R+ a.. Dacă x1 . = xn = k.i * 23.... c = x + y. x1 .. + pn 8 . b > 0 . c a b 24. b ∈ R sauC . i = 1.. Dacă x1 . 26. + x n = k constant atunci produsul k x 2 ⋅ x 2 .. 16.. n 21. n p1 p2 pn p1 + .... = x n = . c pot fi lungimile laturilor unui triunghi a = y + z . a − b ≤ a − b in R sau C . Numerele pozitive a....x npn este maxim când x1 x x k = 2 = . 25. 17. m ∉ Q ⇒ ma 2 − nb 2 ≥ 1. 19....15.. b ∈ Z . pi ∈ N * . 1 1 1 1 1 = ≤ = − 2 n n ⋅ n (n − 1)n n − 1 n 1 1 1 1 < = − n! (n − 1)n n − 1 n 20.... b = x + z.. Dacă. b. x n ≥ 0 si x1 + . in R sau C . m... ⎜ ⎟ ⎝b⎠ ≥ 1 a ≠ b ∀ a. + x n = k = constant atunci x 2p1 ⋅ x 2p1 . a.. a. 18. a. b. a −b * dacă şi numai dacă ∃ x. a1 ± a 2 ± ..

n. + a n . i = 1. 30... ⎟ ⎠ egalitate când ai = aj .Inegalitatea lui Bernoulli: (1 + a )n ≥ 1 + na. + an ⎜ ⎜ n ⎝ α . ⎜ ⎜ ⎛ a + . 9 . 28. + an )(b12 + . β ⎞ α ⎛ a1β + . (Ι interval) si f ⎜ ∀xi ∈ Ι . Teorema lui Jensen: f ( x1 ) + f ( x2 ) ⎛ x1 + x2 ⎞ ⎟ ≤ (≥ ) 2 ⎝ 2 ⎠ f ( x1 ) + . x2 ∈ Ι ⇒ f ⎜ 2 ⎟ ≤ (≥ ) n n ⎠ ⎝ Dacă f : Ι → R... bi ∈ R+ . n. + anbn ) ∀ai .. ∀n ∈ N .. ai aj 31.a n ≤ a1 + ... Inegalitatea mediilor n 1 1 + ..27. ∀ai . + an ⎟ ≥⎜ ⎟ ⎜ n ⎠ ⎝ 1 ⎞β ⎟ . ∀i. i = 1....... + a1 an ≤ n a1 . a ≥ −1. β ∈ R.. Inegalitatea mediilor generalizate: " =" ⇔ = . + a n )⎜ ⎜ ⎛1 1 + . ⎟ ⎠ 1 ⇓ 32... + a n ⎟ ≥ 1 ⎟ n ⎠ 1 2 33. j = 1. bi bj 2 1 2 (a α α ⎛ a1 + ..α ≥ β .. + an ⎝ a1 ⎞ ⎟ ≥ n 2 . + xn ⎞ ∀x1 . Inegalitatea lui Cauchy-Buniakowsky-Schwartz. n. bi ∈ R. 2 2 + ... (a1 + a 2 + . + bn ) ≥ (a1b1 + ...... + f ( xn ) ⎛ x + . ∀ ai ≥ 0.. n 29. + a n ⎝ 2 1 2 n ⎞ a + .

B E. Comutativitatea reuniunii si a intersecţiei: A B=B A A B=B A 3. A Ø=A 5. Idempotenţa reuniunii si intersecţiei: A A=A A A=A A Ø=Ø 4. (A B)= (A B)= ( A)=A A A B B (A B) 9. A\B= 10. Asociativitatea reuniunii si a intersecţiei: A (B C)=(A B) C A (B C)=(A B) C 2. Distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune: A (B C)=(A B) (A C) 7. A. A\(B C)=(A\B)\C A\(B C)=(A\B) (A\C) (A B)\C=(A\C) (B\C) (A B)\C=A (B\C)=(A\C) B 11. A E. Distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie: A (B C)=(A B) (A C) 6. 1.Mulţimi.3. Operaţii cu mulţimi. A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B C)=(A×B) (A×C) A×(B\C)=(A×B)\ (A×C) A×B≠B×A A B ⇔ ( x) (x ∈ A=>x ∈ B) A B ⇔ ( x)((x ∈ A) (x B)) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B) x ∈ C EA ⇔ (x ∈ E) (x A) x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A) (x B) 10 . 8.

‫ך‬p p = F. ‫ך‬p p=A. (p q) r = p (q r) (p q) r = p (q r) 11. p ‫ך‬p =A 10. p A=A 7. p q = q p 8. p ⇒ q ‫ך‬p q. ‫(ך‬p q)= ‫ך‬p ‫ך‬q . 2. p ⇔ q (p ⇒ q) (q ⇒ p) (‫ך‬p q) (‫ ך‬q p). ‫ך(ך‬p)=p 9. ‫( ך‬p q)=‫ך‬p ‫ך‬q. p (q r) = (p q) (p r). Relaţiile lui de Morgan 1. p (q r)=(p q) (p r). p q = q p . 5. p F = p p F = F 11 . p ‫ך‬p =F . 4. 3. 6. p A = p .12.

a3 .…. Două şiruri ( a n ) n .. Definiţie: Se numeşte şir de numere reale o funcţie f: N*→R . Progresii 1.4.6.4..…….3.. reprezintă poziţia pe care îi ocupă termenii în şir.. 12 .5...5. unde a1 .. a1 . a3 sunt termenii şirului iar indicii 1.6.2.2. ∀n ∈ N Orice şir are o infinitate de termeni. ai .4.. 2. (bn ) n sunt egale dacă a n = bn . Un şir poate fi definit prin : a) descrierea elementelor mulţimii de termeni..şirul numerelor pare 2..8. un şir de numere reale este dat în forma a1 . a n Observaţie: Numerotarea termenilor unui şir se mai poate face începând cu zero: a 0 .3. b) cu ajutorul unei formule a n =2n c) printr-o relaţie de recurenţă.5.……. Şiruri Se cunosc deja şirul numerelor naturale 0. i ≥ 1 se numeşte termenul de rang i. a n +1 = a n + 2 Un şir constant este un şir în care toţi termenii şirului sunt constanţi : 5. a 2 . a 2 ..4. definită prin f(n)=a n Notăm (a n )n∈N * şirul de termen general .1..…… Din observaţiile directe asupra acestor şiruri. a 2 ..

9. Suma primilor n termeni : Sn = (a1 + a n ) ⋅ n 2 6. a1 + 3r . x4 se scriu în progresie aritmetică astfel: x1 = u – 3v.v ∈ ℜ . Progresii aritmetice Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir în care diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r.v ∈ ℜ . Suma oricăror doi termeni egal departaţi de extremi este egal cu suma termenilor extremi : ak + an−k+1 = a1 + an 5. Trei numere x1. an+1 sunt termenii unei progresii aritmetice ⇔ an = a n −1 + a n +1 2 3. x2 = u – v .a2. 1. Termenul general este dat de : an = a1 + (n −1)r 4. x2. a1 + 2r . x3 = u + v . an. Şirul termenilor unei progresii aritmetice: a1 . a m − a n = (m − n )r x2 = u 7. numit raţia progresiei aritmetice. Relaţia de recurenţă între doi termeni consecutivi: an+1 = an + r. Dacă ÷ ai ⇒ ak ak +1 〈 ak +1 ak + 2 13 . ∀n ≥1 2. ∀ u. x2. x4 = u + 3v. x3.2. … an-1. a1. x3 se scriu în progresie aritmetică de forma : x1 = u – v x3 = u + v ∀ u. a1 + r . 8. Patru numere x1.…….

.. 7. b1 ⋅ q. b1.. v ∈ R*+ 8. bn+1 sunt termenii unei progresii geometrice cu termeni pozitivi ⇔ bn = b n −1 ⋅ b n + 1 n −1 3. Şirul termenilor unei progresii geometrice : b1 . x2. numit raţia progresiei geometrice. 1. Patru numere x1... … bn-1. bn.b2.. ∀u . x3. x4 se scriu în progresie geometrică astfel : u v3 u x2 = v x3 = u ⋅ v x4 = u ⋅ v 3 ∀u . Termenul general este dat de : b n = b1 ⋅ q 4. ∀ n ≥ 1 2. Relaţia de recurenţă : b n +1 = b n ⋅ q . x3 se scriu în progresie geometrică de forma : x1 = u v x1 = x2 = u x3 = u ⋅ v . Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice : Sn 1− qn = b1 ⋅ 1− q 6. Trei numere x1.4. v ∈ R*+ 14 . Produsul oricaror doi termeni egal departati de extremi este egal cu produsul extremilor bk ⋅ bn − k +1 = b1 ⋅ bn 5. b1 ⋅ q 2 .. Progresii geometrice Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q.b1 ⋅ q n . x2.

dacă orice paralelă la axa 0x.5. dacă orice paralelă la axa 0x intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct.î. ∀ x ∈ A. există cel puţin un punct x ∈A. 1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă. 1) Funcţia ƒ: A→B este inversabilă . II. dusă printr-un punct al lui B. funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ-1. 3) Funcţia f este injectivă. III. x≠ y=>ƒ(x)≠ ƒ(y). dacă există o funcţie g:B→A astfel încât g o ƒ = 1A si ƒ o g =1B. dacă ∀ y ∈ B. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y.y ∈A. 3) Funcţia ƒ este surjectivă. 2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a. Funcţii I. daca ƒ(A) =B.î. dusă printr-un punct al lui B. ƒ(x)=y. intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.pentru orice y din B) 3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x. 15 . 2) Funcţia ƒ este injectivă. 1)Funcţia ƒ este surjectivă. intersectează graficul funcţiei într-un punct şi numai unul. 1A: A→A prin 1A(x) =x. 2) ƒ(x) = y <=> x= ƒ-1(y) 3) ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.are o singură soluţie. a.dacă din ƒ(x)=ƒ(y) =>x=y. IV. Fie ƒ: A→B.dacă ∀ x. 1) Funcţia ƒ este injectivă. 2) Funcţia ƒ este surjectivă.

atunci g o ƒ este pară.atunci g o ƒ este surjectivă. Fie ƒ:A→B si g: B→C. atunci g o ƒ este 5) (strict) descrescatoare. atunci g o ƒ este impară. 1) Dacă ƒ si g sunt surjective. rezultă u=v. Dacă g o ƒ este surjectivă. Dacă ƒ si g sunt injective. atunci g o ƒ este bijectivă. 9) Dacă ƒ este impară si g pară. două funcţii. rezultă u=v 16 . dacă şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u.g: A → B iar h: B→ C bijectivă si h o ƒ = h o ƒ. atunci ƒ este injectivă si g surjectivă. Dacă ƒ. Funcţia ƒ este surjectivă. atunci ƒ = g. VII. 3) Dacă ƒ si g sunt (strict) crescatoare. 7) Dacă ƒ este pară.v: X→A.din ƒ o u =ƒ o v. de monotonii diferite. atunci ƒ este injectivă. Fie ƒ: A→B si X. Funcţia ƒ este bijectivă.atunci 6) g o ƒ este descrescatoare. din u o ƒ = v o ƒ. atunci g o ƒ este injectivă. Dacă ƒ si g sunt (strict) descrescatoare. Dacă ƒ si g sunt monotone. 10) VI. atunci g o ƒ este periodică. atunci g este surjectivă. Dacă ƒ este periodică.v :B→Y.V. 8) Dacă ƒ si g sunt impare. Dacă g o ƒ este bijectivă. Dacă g o ƒ este injectivă. daca şi numai dacă oricare ar fi funcţiile u. Fie ƒ: A→ B si g:B→C.Y mulţimi oarecare. atunci g o ƒ este pară.atunci g o ƒ este 4) (strict) crescatoare. 2) Dacă ƒ si g sunt bijective. două funcţii.

ƒ(x)=y} ƒ-1 (B) = {x ∈ E ⏐ƒ(x)∈ B}. 4) Fie A finită şi ƒ :A→A.Fie ƒ: E→ F si A. Atunci ƒ este injectivă <=> este surjectivă. 1)Dacă ƒ :A→B este strict monotonă. g o ƒ=1E.VIII. 2) ƒ surjectivă <=>(∃) g : E→F (injectivă) a. atunci 1)ƒ injectivă <=> (∃) g : F →E (surjectivă) a. 3) Funcţia ƒ este injectivă dacă ƒ(A— B)=ƒ(A) — ƒ(B). 17 .i.B ⊂ E ƒ(A ∩ B) = ƒ (A) ∩ (B). 2) Daca ƒ : R→R este periodic şi monotonă. 1)Funcţia ƒ este injectivă dacă şi numai dacă (∀) A. 2) Funcţia ƒ este surjectivă dacă şi numai dacă (∀) B ⊂ F există A ⊂ E. B ⊂ E. atunci ƒ este constantă.atunci ƒ-1 este impară. c) ƒ(A ∩ B) ⊂ ƒ(A) ∩ ƒ(B). b) ƒ(A ∪ B)= ƒ(A) ∪ ƒ(B). atunci ƒ(A) ={y ∈ F ⏐ ∃ x ∈ A a.i. ∀ A. Fie ƒ: E → F. atunci a) A ⊂ B => ƒ(A) ⊂ ƒ(B). 1. 3) Daca ƒ : R→R este bijectivă şi impară.B ⊂ E. Fie ƒ : E → F si A⊂ E. ƒ o g =1F 3) ƒ bijectivă <=> inversabilă. IX. XI. d) ƒ(A) — ƒ(B) ⊂ ƒ(A — B). X.atunci ƒ este injectivă.i. B ⊂ E. Fie ƒ : E → F. astfel încât ƒ(A)=B.

2. b. Δ〈0 . ∀x ∈ R . a ≠ 0 este Δ b ⎞ ⎛ . b)ƒ-1 (A) ∪ ƒ-1 (B) ⊂ ƒ--1 (A ∪ B).− ⎟ .B ⊂ F atunci a) A ⊂ B => ƒ-1 (A) ⊂ ƒ-1 (B).punct V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ de minim. f ( x ) = a⎜ x + ⎟ − 2a ⎠ 4a ⎝ Δ⎞ ⎛ b Graficul funcţiei este o parabolă de vârf V ⎜ − . 2 a.x2 ∈ C f(x) >0. ∀x ∈ R . c ∈ R. c)ƒ-1 (A) ∩ ƒ-1 (B) = ƒ-1 ( A ∩ B). x1. e) ƒ-1 (F) = E.Fie ƒ: E → F si A. Funcţia de gradul al doilea Forma canonică a funcţiei f:R→R. Δ⎞ ⎛ b . unde ⎝ 2a 4a ⎠ Δ = b2 − 4ac a〉 0 f este convexă. f ( x) = ax 2 + bx + c. d) ƒ-1 (A) — ƒ-1 (B) = ƒ-1 (A— B). 18 .− ⎟ .

+∞) . ∀x ∈ R . x1=x2 ∈ R f(x) ≥ 0. x1 ] ∪ [ x 2 . 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− .− ⎟ funcţia este strict descrescătoare.Δ = 0 . b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0. ∀x ∈ ( x1 . x 2 ) b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞. ∀x ∈ (−∞. f(x)<0. x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0.+∞). funcţia este strict crescătoare 2a 19 .

a<0 funcţia este concavă Δ 〈0 . ∀x ∈ [ x1 . x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0. ∀x ∈ (−∞.− ⎟ . x1.x2 ∈ C f(x) <0. x1 ) ∪ ( x 2 . x1=x2 ∈ R f(x) ≤ 0. f(x)<0.punct de V⎜− ⎝ 2a 4a ⎠ maxim Δ = 0 .+∞) 20 . ∀x ∈ R . b f(x)=0 ⇔ x = − 2a Δ〉 0. x 2 ] . Δ⎞ ⎛ b . ∀x ∈ R .

conjugatul lui z1 5. b ∈R. 2a ⎠ ⎝ b Pentru x ∈ [− .b ⎞ ⎛ Pentru x ∈ ⎜ − ∞. . a. Atunci: 1.− ⎟ funcţia este strict crescătoare. 2a 6. z1 + z 2 = ( a + c ) + i (b + d ). z 2 = c + id . i2 = −1⎬ ⎩ ⎭ . 4. z=a+ib=Re z+Im z OPERAŢII CU NUMERE COMPLEXE Fie z1 = a + ib. 2.+∞). funcţia este strict descrescătoare. z1 = a − ib. NUMERE COMPLEXE 1. z1 = z 2 ⇔ a = c si b=d. = 2 −i 2 2 z1 a + b a + b2 21 . z1 ⋅ z 2 = ( a ⋅ c − b ⋅ d ) + i ( a ⋅ d + b ⋅ c).mulţimea numerelor complexe. NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ ALGEBRICĂ ⎧ ⎫ C = ⎨z z = a + ib. 3. z1 a ⋅ c + b ⋅ d b⋅c − a⋅d = 2 +i 2 2 z2 c +d c +d2 1 b a 6.

2 = ± a + ib ⇒ ⎡ a + a2 + b2 − a + a2 + b2 ⎤ ⎥ z1.2 = ±⎢ ±i 2 2 ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ ‚+’ dacă b pozitiv. z ≥ 0. i = i. i = −1 . ‚-‚ dacă b negativ 22 . 1 −1 1 −n 5. z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2 5. i = −i . i −n ⎧i n .PUTERILE LUI i = 1. i 4k 4 k +1 6. z n = z n 8. i i 1. z2 ≠ 0 z2 z2 z1 − z 2 ≤ z1 ± z 2 ≤ z1 + z 2 7.modulul nr. z ∈ C . complexe 1. 6. 2. n par ⎪ = (−i ) = (−1) ⋅ i = ⎨ ⎪− i n . 2. i = = −i . z ⋅ z = z 2 3. z = z z1 z1 = . z = 0 ⇔ z = 0 4. n impar ⎩ n n n PROPRIETĂŢILE MODULULUI z = a 2 + b 2 . 4k +2 3. 4 k +3 4. i = n . ECUAŢII: z ∈ R ⇔ Im z = 0 ⇔ z = z z2 = a + ib ⇒ z1.

2 = −b±i −Δ daca 2a Δ〈0 NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ GEOMETRICĂ Forma trigonometrică a numerelor complexe: z= ρ (cos ϕ + i sin ϕ ) . si exista k ∈ Z a. ⎪ ⎪ k = ⎨1. ⎪ ⎪ 2. III ( a . b ) ∈ II . 2 = − b ± b 2 − 4ac 2a daca Δ = b 2 − 4ac ≥ 0 sau x1.ax 2 + bx + c = 0 ⇒ x1. a ρ = z = a + b se numeşte raza polară a lui z 2 Fie z1= ρ 1 (cos ϕ 1 + i sin ϕ 1 ) şi z2= ρ 2 (cos ϕ 2 + i sin ϕ 2 ) .i ϕ 1 = ϕ 2 + kπ z1 ⋅ z 2 = ρ 1 ⋅ ρ 2 [cos(ϕ 1 + ϕ 2 ) + i sin(ϕ 1 + ϕ 2 ) z1 = ρ 1 (cos ϕ 1 − i sin ϕ 1 ) 23 . ⎧0. ⎩ 2 (a. b ) ∈ IV ϕ = arctg b + kπ . z1=z2 ρ 1 = ρ 2 . b) ∈ I ( a .

x. n − 1 1 1 n n n n 7. ∞ ).1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〉 a x2 Proprietăţi: Fie a.b ∈ (0. y ∈ R ⇒ 24 . k ∈ 0. a〉 0. f: R→ (0. b ≠ 1. a ≠ 1 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〈 a x2 Dacă a ∈ (0.∞). FUNCTIA EXPONENTIALĂ Def. a. f(x)= a x . n ∈ R ϕ + 2kπ ϕ + 2kπ n z = n ρ (cos 1 + i sin 1 ).1 1 = [cos(−ϕ 1 ) + i sin(−ϕ 1 )] z1 ρ 1 z2 ρ2 = [cos(ϕ 2 − ϕ1 ) + i sin(ϕ 2 − ϕ1 )] z1 ρ 1 z1 = ρ 1 (cos nϕ 1 + i sin nϕ 1 ).

a〉 0. a f ( x ) = b g ( x ) . a ≠ 1. a. a.a ≠ 0 a x a 〈 0 . a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0. a f ( x ) = a g ( x ) .1) a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 25 . 5. ecuaţii exponenţiale reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei exponenţiale. nu se defineste a x pentru Tipuri de ecuaţii: 1.a ≠ 0 x x a ⎛ a ⎞ ⎜ ⎟ = b ⎝ b ⎠ 0 a = 1 a − x . a〉 0.b ≠ 0 = 1 . b〉 0 ⇒ f ( x) = log a b 2.a x ⋅a ⋅b y x y = a = a x+ y x (a a a (a ) x y )x ⋅a y = a x⋅y = a x x− y . a ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) 3. b〉 0. a f ( x ) = b. b ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) ⋅ log a b 4. Inecuaţii a>1.

c ≠ 1. ∞). ∞ ). x. a ≠ 1 .b c ∈ (0. y ∈ (0.FUNCTIA LOGARITMICĂ Def: f:(0. b.∞) →R. m ∈ R ⇒ Proprietăţi: a y = x 〉 0 ⇒ y = log a a x a log log x ⋅ y = log x = log y a a x + log a y a x − log y 26 .x>0 Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〈 log a x 2 Dacă a ∈ (0. a〉 0. a.1) ⇒ f este strict descrescătoare x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〉 log a x 2 Fie a. f(x)= log a x .

log a f ( x) = log a g ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) 3. 5. f ≠ 1 ⇒ g ( x) = f ( x) b 2. g 〉 0. log a a b m = m log b a a b a a b = c c c a 1 log x = a a log x = log b b = c log a 1 = 0. log f ( x ) g ( x) = b. f .log log a log a a m = m. log a f ( x) = log b g ( x) ⇒ f ( x) = a b 4. log g ( x ) Inecuaţii a>1. ecuaţii logaritmice reductibile la ecuaţii algebrice printr-o substituţie. a . a = 1. log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≤ g ( x) a ∈ (0. log log log b log b . Tipuri de ecuaţii: 1.1) log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≥ g ( x) 27 . ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei logaritmice.

...nkan−k ⋅bk +... Newton a extins-o şi pentru coeficienţi raţionali. Deşi formula era cunoscută încă din antichitate de către matematicianul arab Omar Khayyam (1040-1123).. (−1)nCnnbn ..>Cnn daca n este par.. C n se numesc coeficienţii binomiali ai dezvoltării. Pentru (a-b)n avem următoarea formă a binomului lui Newton: 0 1 n (a−b)n =Cn0an −Cn1an−1 ⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 −.... C n ...(−1)kCnkan−k ⋅bk +.. Dacă n=2k+1 ⇒ Cnk şi Cnk+1 sunt egali şi sunt cei mai mari... Cno<Cn1<……<Cnk >Cnk+1>…....2b+….....Cnnbn +C + (1) Numerele C n . Dacă n=2k ⇒ coeficientul binomial al termenului din mijloc al dezvoltării este Cnk şi este cel mai mare...8. BINOMUL LUI NEWTON În 1664 Isaac Newton (1643-1727) a găsit următoarea formulă pentru dezvoltarea binomului (a+b)n..... Este necesar să se facă distincţie între coeficientul unui termen al dezvoltării şi coeficientul binomial al acelui termen. n=2k 28 . TEOREMĂ: Pentru orice număr natural n şi a şi b numere reale există relaţia: (a+b)n =Cn0an +Cn1an−1⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 +. Numărul termenilor dezvoltării binomului (a+b)n este n+1.+ + (1’) Proprietăţi: 1. Exemplu: (a+2b)4= a4 + 4a 3 . Coeficientul celui de-al doilea termen este 8 iar coeficientul binomial este C41 =4.....

...... 2.... C +C +C +. Cn = Cn (2) k n−k 3..12. n=2k+1... k =0.Cno<Cn1<……<Cnk =Cnk+1>….>Cnn daca n este impar... k =0 n (4) 4.. Relaţia de recurenţă între termenii succesivi ai dezvoltării este următoarea: Tk + 2 n − k b = ⋅ Tk +1 k + 1 a (5) 5. Coeficienţii binomiali din dezvoltare. C =(1+1 . Pentru a=b=1 se obţine n 0 1 2 n n n n n (6) ceea ce înseamnă că numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2n . n (3) k ⇒ Formula binomului lui Newton scrisă restrâns are forma: (a + b )n = ∑ C n k a n − k b k .. Termenul de rang k+1 al dezvoltării (sau termenul general al dezvoltării) este Tk+1 =Cn an−k ⋅bk . .. egal depărtaţi de termenii extremi ai dezvoltării sunt egali între ei.+ ) 29 .

sens. B(x. o pereche ordonată de puncte din plan. Se numeşte vector. Adunarea vectorilor se poate face după regula triunghiului sau după regula paralelogramului: 30 . aceeaşi lungime şi acelaşi sens cu ale unui segment orientat.y).y0).9.normă).direcţie.modul(lungime. Notaţii: AB vectorul cu originea A şi extremitatea B. Observaţii: Orice vector AB se caracterizează prin: . Definiţie: Se numesc vectori egali. acelaşi sens şi acelaşi modul. vectorii care au aceeaşi direcţie. Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie. dat de lungimea segmentului AB. AB = ( x − x 0 ) 2 + ( y − y 0 ) 2 . mulţimea tuturor segmentelor orientate care au aceeaşi direcţie. .modulul vectorului AB unde A(x0. dată de dreapta AB sau orice dreaptă paralelă cu aceasta. indicat printr-o săgeată de la originea A la extremitatea B. Vectori şi operaţii cu vectori Definiţie: Se numeşte segment orientat.AB = BA . acelaşi modul şi sensuri contrare: . .

vectori necoliniari Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ R a.i. v ≠ 0 ⇒ λ ⋅ v = λ ⋅ v .λ ⋅ v = 0 ⇔ λ = 0 sau v = 0. În caz contrar se numesc necoliniari. λ ⋅ v are direcţia şi sensul vectorului v dacă λ 〉 0 şi sens opus lui v dacă λ 〈0 . Definiţie: Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. 31 . v = λ ⋅ u . ∀λ ∈ R Daca λ ≠ 0. vectori coliniari Teoremă: Fie u ≠ 0 şi v un vector oarecare.

α . există α . AB CD ⇔ AB si CD sunt coliniari. Oricare ar fi vectorul v . Ei au modulul egal cu 1. b . j se numeşte bază ortonormată. B.i. β se numesc coordonatele vectorului v în baza a. y ∈ R a.1). Teoremă: Fie a şi b doi vectori necoliniari. Considerăm punctele A(1. Baza i. C sunt coliniare ⇔ AB si AC sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ Ra. Vectorii i = OA si j = OB se numesc versorii axelor de coordonate.0). Dacă u şi v sunt vectori necoliniari atunci ∃x. Definiţie: Fie XOY un reper cartezian. direcţiile axelor şi sensurile semiaxelor pozitive cu OX şi OY. β ∈ R(unice) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b . ( ) B(0.i. AB = λ ⋅ AC . Vectorii a şi b formează o bază. ( ) 32 . x ⋅ u + y ⋅ v = 0 ⇔ x = y = 0 .Punctele A.

y ' ≠ 0. λ y’). α ∈ [0. ] ⇒ u ⋅ v ≥ 0. y ' ) sunt coliniari x y ⇔ = = k . y ).y+y’).yA v = prOX v ⋅ i + prOY v ⋅ j AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 Teoremă: Fie u ( x.xA. i ⋅ i = j ⋅ j = 1. π ]. u ⋅ v = u ⋅ v ⋅ cos α unde α = m(u. atunci: AB = rB − rA 33 . cos α = x ⋅ x'+ y ⋅ y ' x 2 + y 2 ⋅ ( x' ) 2 + ( y ' ) 2 2 2 Fie u ( x. y=yB. i ⋅ j = 0. 2 Vectori de poziţie. Dacă rA . u ⋅ u = 0 ⇔ u = 0. y ' ) nenuli. rB sunt vectori de poziţie. u ⋅ u = u ≥ 0. v( x' . α ∈ ( . v( x' .v = A' B ' + A' ' B ' ' = x ⋅ i + y ⋅ j x=xB. 2) ∀λ ∈ R. x' . v). Atunci: π π α ∈ [0. 3) u ( x. π ] ⇒ u ⋅ v〈0 u ⋅ v = 0 ⇔ u ⊥ v ⇔ x ⋅ x'+ y ⋅ y ' = 0. ⇔ xy '− x' y = 0. y ' ) . λ ⋅ v are coordonatele ( λ x’. v( x' . Atunci: 1) u + v are coordonatele (x+x’. x' y ' 4) Produsul scalar a doi vectori nenuli. y ). ∀u. y ).

10. Funcţii trigonometrice
Semnul funcţiilor trigonometrice:

Sin: ⎢ −

⎡ π π⎤ , → [− 1,1] ⎣ 2 2⎥ ⎦

⎡ π π⎤ arcsin:[-1,1]→ ⎢− , ⎥ ⎣ 2 2⎦

Cos: 0, π → − 1,1

[

] [

]

arccos:[-1,1] → [0, π ]

34

Tg: ⎜ −

⎛ π π⎞ , ⎟→R ⎝ 2 2⎠

⎛ π π⎞ arctg:R→ ⎜ − , ⎟ ⎝ 2 2⎠

Reducerea la un unghi ascuţit
Fie u ∈ (0,

π

2

) Notăm sgn f= semnul funcţiei f; cof = cofuncţia lui f

π ⎧ ⎪sgn f (k 2 ± u ) ⋅ sin u, k = par ⎛ π ⎞ ⎪ sin ⎜ k ± u ⎟ = ⎨ Analog pentru ⎝ 2 ⎠ ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cos u, k = impar ⎪ 2 ⎩
celelalte;

π ⎧ ⎪sgn f (k 2 ± u ) ⋅ f (u ), k = par ⎪ În general, f ( k ± u ) = ⎨ 2 ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cof (u ), k = impar ⎪ 2 ⎩ π

35

Ecuaţii trigonometrice

Fie x un unghi, a un număr real şi k ∈ Z .

sin x = a, a ≤ 1 ⇒ x = (−1) k arcsin a + kπ , dacă a ∈ [0,1]
= ( − 1)
k +1

arcsin a + kπ , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

cos x = a, a ≤ 1 ⇒ x = ± arccos a + 2kπ , dacă a ∈ [0,1]
= ± arccos a + ( 2 k + 1)π , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

tgx = a, a ∈ R ⇒ x = arctga + kπ
arcsin(sin x) = a ⇒ x = (−1) k a + kπ arccos(cos x) = a ⇒ x = ± a + 2kπ arctg (tgx) = a ⇒ x = a + kπ sin f ( x) = sin g ( x) ⇒ f ( x) = (−1) k g ( x) + kπ cos f ( x) = cos g ( x) ⇒ f ( x) = ± g ( x) + 2kπ tgf ( x) = tgg ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) + kπ , k ∈ Z
Ecuaţii trigonometrice reductibile la ecuaţii care conţin aceeaşi funcţie a aceluiaşi unghi; Ecuaţii omogene în sin x şi cos x de forma: asin x+bcos x=0; asin2 x+bsin x .cos x+ ccos2 x=0 Ecuaţii trigonometrice care se rezolvă prin descompuneri în factori; Ecuaţii simetrice în sin x şi cos x; Ecuaţii de forma:

a sin x + b cos x + c = 0 : a ⇒ sin x + tgϕ cos x = −

c ⇒ a

c x + ϕ = (−1) k arcsin(− cos ϕ ) + kπ a

a sin x + b cos x ≤

a2 + b2

Observaţie importantă: Prin ridicarea la putere a unei ecuaţii trigonometrice pot apărea soluţii străine iar prin împărţirea unei ecuaţii trigonometrice se pot pierde soluţii;

36

cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 2 cos 2 α − 1 = 1 − 2 sin 2 α 1 + cos 2α 1 − cos 2α cos 2 α = . ctgα + ctgβ ctg (α − β ) = =± 1 − cos 2 α ⇒ cos α tg 2α + 1 = 1 .FORMULE TRIGONOMETRICE 1. tgα + tgβ tgα − tgβ . 13. sin(α − β ) = sin α cos β − sin β cos α . sin 2 α = . 8. 5. sin 2 α + cos 2 α = 1 ⇒ cos α = ± 1 − sin 2 α . ctgα − ctgβ 10. α cos α . 15. sin α 2 1 − sin α tgα 1 cos α = ± . 2 2 1 + cos α 1 − cos α α α cos = ± . ctg 2α = . 12. sin α = ± . sin α = ± 1 − cos α 2 α ∈ R tgα = ± 3. cos 2 α ctg (α + β ) = ctgα ⋅ ctgβ + 1 . tg (α − β ) = . sin = ± . sin 2α = 2 sin 11. 14. tg 2α = 2 2ctgα 1 − tg α 37 . 7. 9. ctg = ± tg = ± 2 1 + cos α 2 1 − cos α 2 ctg α − 1 2tgα . 2 2 2 2 α α 1 − cos α 1 + cos α . 4. sin(α + β ) = sin α cos β + sin β cos α . 6. 2. cos(α − β ) = cos α cos β + sin α sin β . tg (α + β ) = 1 − tgα ⋅ tgβ 1 + tgα ⋅ tgβ ctgα ⋅ ctgβ − 1 . 1 + tg 2α 1 + tg 2α cos(α + β ) = cos α cos β − sin α sin β .

2tg 1 − tg α 2 .16. 2 cos α = 1 − tg 2 1 + tg α 2. 3 3tgα − tg 3α tg 3α = 1 − 3tg 2α ctg 3α − 3ctgα . cos 3α = 4 cos α − 3 cos α . sin α = 2 . α 2 2 3 sin 3α = 3 sin α − 4 sin α . α 2 α 19. ctg 3α = 3ctg 2α − 1 1 ctg 18. tgα = 17. 2 2 α sin a + sin b = 2 sin a+b a−b ⋅ cos 2 2 a−b a+b sin a − sin b = 2 sin ⋅ cos 2 2 cos a − cos b = −2 sin a+b a−b ⋅ sin 2 2 a−b a+b cos a + cos b = 2 sin ⋅ cos 2 2 sin( a + b) cos a ⋅ cos b tga + tgb = tga − tgb = sin( a − b) cos a ⋅ cos b sin(b − a ) ctga − ctgb = sin a ⋅ sin b ctga + ctgb = sin(a + b) sin a ⋅ sin b 38 . 2 α ctgα = 1 − tg 2 2tg α 2. tg α 2 = sin α 1 − cos α = = 1 + cos α sin α 2tg 1 + tg α 2 .

sin a ⋅ cos b = sin( a + b) + sin( a − b) 2 cos a ⋅ cos b = sin a ⋅ sin b = cos(a + b) + cos(a − b) 2 cos( a − b) − cos( a + b) 2 arcsin x + arcsin y = arcsin( x 1 − y 2 + y 1 − x 2 ) arcsin x+arccos x= π 2 1 π arctg x+arctg = x 2 arctg x +arcctg x= π 2 arccos(-x)= π -arccos x 39 .

Dreptele d şi d’ sunt paralele Dreptele d şi d’ coincid ⇔ m=m’şi n=n’. Ecuaţia dreptei determinată de un punct M(x0. Ecuaţia carteziană generală a dreptei: ax+by+c=0 (d) Punctul M(x0. Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare ⇔ mm’= -1.y2): y − y1 x − x1 = y 2 − y1 x 2 − x1 3. d ' ) a b c Dreptele d şi d’ sunt paralele ⇔ = ≠ a ' b' c ' 40 .c’ ≠ 0. Fie (d): y=mx+n şi (d’): y=m’x+n’ ⇔ m=m’şi n ≠ n’. x y 5. Ecuaţia dreptei prin tăieturi: + = 1. unde m = tgϕ = 2 este panta x 2 − x1 dreptei şi n este ordonata la origine.y1).11. B(x2.b’. Ecuaţia explicită a dreptei (ecuaţia normală): y − y1 y=mx+n.y0) şi o direcţie dată( are panta m) y-y0=m(x-x0) 4. Ecuaţia dreptei determinată de punctele A(x1.y0) ∈ d ⇔ a ⋅ x0 + b ⋅ y 0 + c = 0 2. Fie d: ax+by+c=0 şi d’: a’x+b’y+c’=0 cu a’. a. ECUAŢIILE DREPTEI ÎN PLAN 1. Tangenta unghiului ϕ a celor două drepte este m − m' tgϕ = 1 + m ⋅ m' 7. a b 6. şi θ = m(〈 d . b ≠ 0.

B(x2.y2).y1) şi B(x2. h) = a2 + b2 41 .y2) este AB= (x2 − x1 ) + ( y2 − y1 ) 2 2 Distanţa de la un punct M0(x0. a ). AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0 Condiţia ca punctele A(x1.y3). C(x3.y1). D(x4.y1). AB|| CD ⇔ ∃α ∈ R*.y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c . Dreptele d şi d’ coincid ⇔ cos θ = v ⋅ v' v ⋅ v' = a ⋅ a ' +b ⋅ b ' a 2 +b 2 ⋅ a ' +b' 2 2 unde v (−b . B(x2. Fie punctele A(x1. a. Dreptele AB şi CD sunt paralele. Distanţa dintre punctele A(x1.a b c = = a ' b' c ' a b Dreptele d şi d’ sunt concurente ⇔ ≠ ⇔ a ' b' ab’-ba’ ≠ 0.î AB = α CD sau mAB=mCD. v' (−b' .y2).y3) să fie coliniare este: y 3 − y1 x − x1 = 3 y 2 − y1 x 2 − x1 9. C(x3. d ⊥ d ' ⇔ a ⋅ a ' +b ⋅ b ' = 0 8. Dreptele AB şi CD sunt perpendiculare. Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare. a ' ) sunt vectorii directori ai dreptelor d şi d’. d ( M 0 .y4) în plan.

b) = r² 6.y1)(y .a)² + (y + b)² = r² . Ecuaţia tangentei după o direcţie O(0. Ecuatia normala a cercului 42 .b)(y0 .12. y0) (x· x0) + (y ·y0) = r² respectiv (x . x² + y² = r² 3.x1)(x . Ecuaţia cercului de diametru A(x1.y1). y ) | OM = r } 1. y2) (x .a) + (y . C ( O .CERCUL Definiţie: Locul geometric al tuturor punctelor din plan egal depărtate de un punct fix. Ecuaţia cercului de centru: O(a. B(x2.b) : y-b = m(x-a) ± r 1 + m² 5. Ecuaţia generală a cercului A(x² + y²) + Bx + Cy + D = 0 2.0) : y = mx ± r 1 + m² O(a.x2) + ( y. numit centru se numeşte cerc. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0. 0) si raza „r” (x . CONICE 1.y2) = 0 4. r ) = { M ( x .a)(x0 . b) respectiv O(0.

x² + y² + 2mx + 2ny + p = 0 cu O(-m; -n) şi r² = m² + n² - p 7. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0,y0) x · x0 + y · y0 + m(x + x0) + n(y + y0) + p = 0 8. Distanta de la centrul cercului O(a, b) la dreapta de ecuaţie y = mx + n este d(0,d) =

| ma − b + n | | ax 0 + by 0 + c | sau ( d = ) m² + 1 a ² + b²

9. Ecuaţiile tangentelor din punctul exterior M(x0, y0) I. Se scrie ecuaţia 4 şi se pune condiţia ca M să aparţină cercului de ecuaţie 4. II. y - y0 = m(x - x0) x² + y² = r² , Δ =0 2. ELIPSA Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan care au suma distanţelor la două puncte fixe, constantă, se numeşte elipsă.

F,F’- focare, FF’ distanţa focală E= {M ( x, y ) MF + MF ' = 2a} MF,MF’- raze focale 1. Ecuaţia elipsei

43

x² y ² + =1 , a ² b²

b² = a² - c²

2. Ecuaţia tangentei la elipsă y = mx ± a ² m² + b² 3. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0, y0) la elipsă b² x0 x ⋅ x0 y ⋅ y0 + =1 , m=− ⋅ a² b² a² y0 4. Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0) la elipsă VAR I Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M să aparţină elipsei de ecuaţie 2 de unde rezultă m VAR II Se rezolvă sistemul y – y0 = m(x-x0) , x² y ² + = 1 cu conditia Δ = 0 a ² b²

3. HIPERBOLA

Definiţie: Locul geometric al punctelor din plan a căror diferenţă la două puncte fixe este constantă, se numeşte hiperbolă

44

H: = { M(x,y) | |MF – MF’| = 2a } y=±

b x --ecuaţia asimptotelor a

1. Ecuaţia hiperbolei

x² y ² − = 1 , b² = c² - a² ; a ² b²
Daca a = b => hiperbola echilaterală 2.Ecuaţia tangentei la hiperbolă y = mx ± a ² m² − b ² 3. Ecuaţia tangentei în punctul M(x0, y0)

x ⋅ x0 y ⋅ y 0 − =1 , a² b²

m=

b² x0 ⋅ a² y0

4. Ecuaţiile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0) VAR I. Se scrie ecuaţia 2 si se pune condiţia ca M să aparţină hiperbolei de ecuaţie 2, de unde rezultă m. VAR II. Se rezolva sistemul y - y0 = m(x - x0)

x² y ² − =1 a ² b²
4. PARABOLA

,

cu Δ = 0

Definiţie: Locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, (numit focar) şi o dreaptă fixă (numită directoare), se numeşte parabolă.

45

1. y) | MF = MN } (d): x = − p ( locul geometric al punctelor din plan de unde putem 2 duce tangente la o parabolă). Ecuaţia parabolei y² = 2px 2. Se scrie ecuaţia 2 şi se pune condiţia ca M ∈ (ecuatia 2) => m VAR II.x0) y² = 2px cu Δ = 0 46 . Ecuaţia tangentei în M (x0. Ecuaţia tangentei la parabolă y = mx + P 2m 3.P: = { M(x. Ecuatia tangentelor dintr-un punct exterior M(x0. y0) y·y0 = p(x + x0) 4. y0) VAR I.y0 = m(x . Se rezolvă sistemul y .

atunci determinantul matricei este nul. DETERMINANŢI. 4. Adunarea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a + x b + y⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜c d ⎟+⎜z t ⎟ = ⎜c + z d +t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎛ x y⎞ ⎛a⋅ x a ⋅ y⎞ a ⋅⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎜ z t ⎟ = ⎜ a ⋅ z a ⋅t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎝ Înmulţirea matricelor ⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a ⋅ x + b ⋅ z a ⋅ y + b⋅t ⎞ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ c d ⎟⋅⎜ z t ⎟ = ⎜c ⋅ x + d ⋅ z c ⋅ y + d ⋅t ⎟ ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ T ⎛a c ⎞ ⎛a b ⎞ Transpusa unei matrice ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ c d ⎟ = ⎜b d ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse. 47 . Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule. a b c d = a⋅ d −b⋅ c. MATRICE.13. 3. a b c d e f = a⋅e⋅i + d ⋅ h⋅c + g ⋅b⋅ f − c⋅e⋅ g − f ⋅ h⋅ a −i ⋅b⋅ d g h i Proprietăţi: 1. ALGEBRA LINIARĂ 1. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul. 2.

9. obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul matricei iniţiale. a 0 0 b c 0 = a⋅c⋅ f d e f 12. 10. atunci determinantul este egal cu a ⋅ c ⋅ f . 7. Determinantul Vandermonde: 1 1 1 a b c = (b − a )(c − a )(c − b) . Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu determinantul matricei iniţiale. Dacă la o matrice pătratică A de ordin n presupunem că elementele unei linii i sunt de forma aij = aij +aij atunci det A = det A’ +det A’’. 6. 8. a2 b2 c2 11. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul. Dacă într-un determinant toate elementele de deasupra diagonalei principale sau de dedesubtul ei sunt egale cu zero.5. Factor comun ' '' a⋅x u a⋅ y v a⋅z r x u y v z p r b⋅ m b⋅ n b ⋅ p = a ⋅b ⋅ m n 48 .

r ∈ N. Teorema: Inversa unei matrice dacă există este unică.( A este nesingulară). Teorema: Fie A ∈ M m. 1 ≤ r ≤ min(m. Teorema: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A iar toţi minorii de ordin r+1 sunt zero. determinantul format cu elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane. Dacă noul determinant este nul rezultă că ultima linie(respectiv coloană )este combinaţie liniară de celelalte linii (respectiv coloane). Atunci orice minor de ordinul k .3. n (C ). Definiţie: Fie A ≠ Om . Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A. n o matrice . 49 . s) al lui AB se poate scrie ca o combinaţie liniară de minorii de ordinul k al lui A (sau B). A este inversabilă ⇔ det A ≠ 0. Observaţii: 1) det (A·B) =det A· det B. Rangul unei matrice Fie A ∈ M m . Teorema: Rangul produsului a două matrice este mai mic sau egal cu rangul fiecărei matrice. Stabilirea rangului unei matrice: Se ia determinantul de ordinul k-1 şi se bordează cu o linie (respectiv cu o coloană). n) . nenul iar toţi minorii de ordin mai mare decât r+1 (dacă există) sunt nuli. B ∈ M n . 1 2) A−1 = ⋅ A* det A ( A→A τ → A* = ((−1)i+ j dij)i. j → A−1 ) 3) A-1 ∈ M n ( Z ) ⇔ det A = ± 1 . n (C ) . s (C ) . Definiţie: ∈ M n (C ) . 1 ≤ k ≤ min(m. Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A.

. amn bm ⎠ a sistemului. 1 ≤ j ≤ n ..... ⎛ a11 .....Un sistem se numeşte compatibil determinat ⇔ are o singură soluţie.... 50 . ⎪a x + a x + .... + a x = b m2 2 mn n m ⎩ m1 1 ∑ n j =1 a ij x j = bi Unde A (aij) 1 ≤ i ≤ m .......α 2 . i = 1. Teorema: Rangul r al unei matrice A este egal cu numărul maxim de coloane(respectiv linii) care se pot alege dintre coloanele (respectiv liniile) lui A astfel încât nici una dintre ele să nu fie combinaţie liniară a celorlalte...Teorema: Un determinant este nul ⇔ una din coloanele (respectiv linii) este o combinaţie liniară de celelalte coloane(respectiv linii)... Sisteme de ecuaţii liniare Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute este: ⎧a11 x1 + a12 x2 + .... Definiţie: ... a1n b1 ⎞ ⎟ ⎜ Matricea A = ⎜ ....Un sistem se numeşte compatibil ⇔ are cel puţin o soluţie. Definiţie: Un sistem de numere α1 ... m ......... ⎟ se numeşte matricea extinsă ⎟ ⎜a ⎝ m1 .... ... + a1n xn = b1 ⎪ sau (1 ⎨.α n se numeşte soluţie a sistemului (1) ⇔ ∑a j =1 n ij α j = b i .................matricea coeficienţilor necunoscutelor.. 4.Un sistem se numeşte incompatibil ⇔ nu are soluţie..... .........

A−1 A ⋅ X = B ⇒ X = A−1 ⋅ B ⇒ X j = n 1 ⋅ ∑ aij ⋅ bi . Notăm cu m-numărul de ecuaţii. det A i =1 Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer: Teorema lui Cramer: Dacă det A not Δ ≠ 0 . r -rangul matricei coeficienţilor. Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli. Δ Teorema lui Kronecker. I II m=n=r m=r 〈 n Sistem compatibil determinat Sistem compatibil nedeterminat Sistem compatibil determinat sau Δ≠0 III n=r 〈 m Minorul principal este nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli 51 . n. n . B ∈ M n (C ) . atunci sistemul AX=B are o soluţie unică Xi= Δi . j = 1. Rezolvarea matriceală a unui sistem Fie A..Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat ⇔ are o infinitate de soluţii.numărul de necunoscute.

r 〈 m Sistem compatibil nedeterminat sau Sistem incompatibil Există cel puţin un minor caracteristic nenul Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli Există cel puţin un minor caracteristic nenul Teorema: Un sistem liniar şi omogen admite numai soluţia banală ⇔ Δ ≠ 0 52 .Sistem incompatibil IV r 〈 n.

Teorema 2: Fie (a n )n∈N un şir de numere reale. Notăm (a n )n∈N : a 0 . Şiruri convergente Definiţia 5 : Un şir (a n )n∈N este convergent către un număr a ∈ R dacă în orice vecinătate a lui a se află toţi termenii şirului cu excepţia ⎯ ⎯ unui număr finit şi scriem a n ⎯n→∞ → a sau lim a n = a n→∞ a se numeşte limita şirului .. Orice şir are o infinitate de termeni. (bn )n∈N ⇔ a n = bn . atunci limita sa este unică.... o mulţime V pentru care ∃ ε >0 şi un interval deschis centrat în a de forma (a. a3 . a1 ...sau a1 . Atunci: (a n )n∈N este monoton crescător ⇔ a n ≤ a n +1 . şirului (a n )n∈N . ∀n ≥ k ∈ N Definiţia 3: Fie a ∈ R. Definiţia 1 : Se numeşte şir ... Definiţia 2 : Două şiruri a n este termenul general al sunt egale (a n )n∈N . 2... Un punct α ∈ R se numeşte punct de acumulare pentru D dacă în orice vecinătate a lui α există cel puţin un punct din D. Un punct x ∈ D care nu e α α punct de acumulare se numeşte punct izolat. a+ ε) ⊂ V. ∀n ∈ N sau a n +1 − a n ≥ 0.ε . Vecinătăţi........14. Teorema 1: Dacă un şir e convergent . an 53 . Se numeşte vecinătate a punctului a ∈ R. SIRURI DE NUMERE REALE 1..{ }) ≠ Ǿ. sau a n +1 ≥ 1. a 2 ...{ } ⇔ V ∩(D... o funcţie f : N → R definită prin f(n) = an .. Puncte de acumulare.. Definiţia 4: Fie D ⊆ R. a 2 .

Teorema 6: Dacă (a n )n∈N ∈ R+ este un şir strict crescător şi * nemărginit atunci lim a n = +∞ n→∞ ⇒ lim 1 =0 . Un şir an descrescător cu termenii pozitivi este mărginit de primul termen şi de 0. ∀n ∈ N sau a n +1 〈1 . an Definiţia 6. Definiţia 7: Dacă un şir are limită finită ⇒ şirul este convergent. an sau este monoton descrescător ⇔ a n ≥ a n +1 . Dacă un şir are limită infinită + ∞ sau −∞ ⇒ şirul este divergent. β ∈ R astfel încât α ≤ an ≤ β . 54 . Un şir (a n )n∈N este mărginit ⇔ a n +1 − a n 〈 0. sau încât a n ≤ M sau ∃ M ∈ R astfel ∃α . sau a n +1 ≤ 1. sau a n +1 〉1 . fie dacă are o limită sau dacă admite două subşiruri care au limite diferite. Teorema 3: Teorema lui Weierstrass: Orice şir monoton şi mărginit este convergent. Teorema 4: Orice şir convergent are limită finită şi este mărginit dar nu neapărat monoton. ∀n ∈ N sau a n +1 − a n 〉 0.(a n )n∈N (a n )n∈N (a n )n∈N este stict crescător ⇔ a n 〈 a n +1 . ∀n ∈ N a n +1 − a n ≤ 0. Definiţia 8: Un şir e divergent fie dacă nu are limită. an este strict descrescător ⇔ a n 〉 a n +1 . Teorema 5: Lema lui Cesaro: Orice şir mărginit are cel puţin un subşir convergent. OBS: Orice şir crescător are limită finită sau infinită.

lim a n bn lim ită lim a n lim a n = bn lim bn = (lim a n ) lim bn lim (log a a n ) = log a (lim a n ) lim k a n = k lim a n Prin convenţie s-a stabilit: ∞+∞=∞ . an ⋅ bn . a au b sens atunci şirurile . Operaţii cu şiruri care au limită Teorema 7: Fie (a n )n∈N .a<0. ∞ ∞ = ∞.a>0. 0 = 0. n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞ lim( α ⋅ a n )=α·lim a n . b n ⎯n→∞ → b . lim( a n ⋅ bn )=lim a n .α ⋅ an . an n au bn lim( a n + bn )= lim a n +lim bn . şi bn → 0 ⇒ a n ⎯n→∞ → a ⎯ ⎯ şi bn → ∞ ⇒ a n ⎯n→∞ → ∞ ⎯ ⎯ 55 . dacă a〈 0 ⎩ a Nu au sens operaţiile: ∞-∞. ∞·(-∞)=-∞. a·∞=∞ . a·∞=-∞. (bn )n∈N şiruri care au limită: ⎯ ⎯ ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → a . n . Dacă operaţiile a+b. ±∞ 1∞ . an − bn . dacă a〉 0 ∞ =⎨ ⎪0.ab a b . ∞ −∞ = 0.lim bn .a ∈ R. Teorema 8: Dacă a n − a ≤ bn Dacă a n ≥ bn ±∞ . 0·(±∞). -∞·(-∞)=∞. ∞0. ∞+(-∞)=-∞. 1−∞ . a b an + bn .3. ∞ ⎧ ⎪∞. a+(-∞)=-∞. a+∞=∞.

atunci şirul produs a n ⋅ bn este convergent la zero.. dac ă q 〉1 ⎪ ⎪ ⎩ nu exist ă ..+ a p ⎪ b0 ⎪ =⎨ lim q q −1 a + . dac ă q ≤ − 1 ⎧∞ .. a0 〈 0 ⎩ ( ) ⎧ ⎪0. dacă p〉q şi 0 〈0.. dacă p = q p p −1 a0 ⋅ n + a1 ⋅ n + .1) ⎪ ⎪1. a 〉 0 ⎪ 0 lim a 0 n p + a1n p −1 + .. dac ă q ∈ ( − 1. + a p = ⎨ n→∞ ⎪ − ∞ . Limitele unor şiruri tip ⎧ ⎪ 0 . (a n )n∈N este 4.. + bq n →∞ b0 ⋅ n + b ⋅ n 1 ⎪∞. ⎪ b0 ⎩ 56 .. dacă p〈q ⎪ a0 ⎪ . ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → 0 ....Dacă a n ≤ bn şi bn → −∞ ⇒ a n ⎯n→∞ → −∞ ⎯ ⎯ a n ⎯n→∞ → a . dacă p〉 q şi 0 〉0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞.. ⎯ ⎯ convergent la zero.. Dacă a n ⎯n→∞ → a ⇒ ⎯ ⎯ Dacă a n ⎯n →∞ → 0 ⇒ ⎯ ⎯ Teorema 9: Dacă şirul iar (bn )n∈N este un şir mărginit. dac ă q = 1 n lim q = ⎨ n→∞ ⎪ ∞ ..

...71.. lim ⎜ 1 + ⎜ xn ⎟ n⎠ ⎝ ⎝ ⎠ n→∞ x n →∞ xn =e lim (1 + xn ) xn = e x n →0 lim 1 lim sin xn =1 xn x n →0 arcsin x n =1 xn lim tgx n =1 xn x n →0 x n →0 lim arctgx n =1 xn lim ln(1 + xn ) xn =1 x n →0 x n →0 a xn − 1 = ln a lim xn x n →0 lim (1 + xn )r − 1 xn =r x n →0 lim e xn xn p =∞ lim ln x n xn p =0 x n →∞ x n →∞ 57 .n ⎛ 1 ⎞ 1⎞ ⎛ ⎟ lim ⎜1 + ⎟ = e ≈ 2..

x0 ∈ D un punct de acumulare. lim g ( x) ⇒ lim f ( x) 〈 lim g ( x) x → x0 .g:D ⊆ R → R . ∃ U o vecinătate a lui x0 ∈ D astfel încât f(x) ≤ g(x) ∀x ∈ D ∩ U − {x0 } şi dacă există lim f ( x). î. LIMITE DE FUNCŢII Definiţie: O funcţie f:D ⊆ R → R are limită laterală la stânga ( respectiv la dreapta) în punctul de acumulare x0 ⇔ există l s ∈ R (respectiv l d ∈ R) a. (respectiv lim f(x) = l d ). Dacă lim f(x) =l atunci x → x0 3. ⇒ lim f ( x) = 0 lim f ( x) = 0 x → x0 4. x → x0 x → x0 x → x0 58 . atunci această limită este unică. lim f(x)= l s . Dacă lim f(x) există. lim f ( x) = l . Funcţia f are limită în x0 ⇔ l s ( x0 ) = l d ( x0 ) Proprietăţi: 1. Dacă Reciproc nu. Fie f. x → x0 x〈 x0 x → x0 x〉 x0 Definiţie: Fie f:D ⊆ R → R .15. x → x0 x → x0 2.

limf(x)g(x)= l1 ⋅ l 2 59 . l1 l2 atunci: 1. Dacă lim f ( x) = 0 şi ∃M 〉 0 a. l1 − l2 . 1 . ⇒ lim f ( x) ⋅ g ( x) = 0 Dacă 8. Dacă f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ) ∀ x ∈ D ∩ U − {x 0 } şi ∃ lim f ( x ) = lim h ( x ) = l ⇒ ∃ lim g ( x ) = l . lim(f(x) ± g(x))= l1 ± l 2 . x→x0 6. lim g ( x) = l2 şi au sens operatiile l l l1 + l2 . f ( x) ≥ g ( x) f ( x) ≤ g ( x) şi lim g ( x) = +∞ lim g ( x = −∞ ⇒ lim f ( x) = +∞. l1 2 . l1 ⋅ l2 . g ( x) ≤ M .î. Dacă şi ⇒ lim f ( x) = −∞. OPERAŢII CU FUNCŢII Dacă există lim f ( x) = l1 . 2.5. x→x0 x→x0 f ( x) − l ≤ g ( x) ∀ x ∈ D ∩ U − {x0 } şi Dacă lim g ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = l 7.

nu există.lim f ( x) g ( x ) = l1 2 5.lim f ( x) l1 = g ( x) l 2 l 4. dacă dacă q ∈ (− 1.a0 ≠ 0 n lim P( x) = a0 (±∞) x ⎯ ±∞ ⎯→ x⎯ ⎯→ ∞ lim q = x 0.. 1.lim f ( x) = l1 P(X)=a0xn + a1xn-1 + …………….3.+an .1) q=1 ∞. dacă q>1 dacă q ≤ −1 60 .

+ a p ⎪ b0 ⎪ =⎨ lim q q −1 a0 + ...⎧ ⎪0. dacă p 〉 q şi 〉 0 b0 ⎪ ⎪ a ⎪− ∞ .1) ⎯→ ∞ x⎯ lim a lim a x =∞ =0 a ⎯→ −∞ x⎯ x lim ax = 0 x ⎯→ ∞ x⎯ ⎯→ x ⎯ −∞ lim a ⎯→ 0 x⎯ =∞ a ⎯→ ∞ x⎯ lim log lim log x=∞ x = −∞ lim log ⎯→ 0 x⎯ x = −∞ x=∞ ⎯→ ∞ x⎯ a lim log a x⎯ ⎯→ 0 lim sin x =1 x tgx =1 x u x lim ( ) sin u ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim u x lim ( ) tgu ( x ) =1 ⎯ ⎯→ 0 u ( x ) x⎯ ⎯→ 0 lim lim arcsin x =1 x arctgx =1 x 1 x u x lim ( ) arcsin u ( x ) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 u x lim ( ) arctgu ( x ) =1 u(x ) ⎯ ⎯→ 0 1 u x x⎯ ⎯→ 0 lim (1 + x ) =e ⎯→ 0 u x ⎯ lim (1 + u(x )) ( ) = e ( ) 61 .. dacă p 〈 q ⎪ a0 ⎪ .. dacă p = q p p −1 a 0 ⋅ x + a1 ⋅ x + .. ⎪ b0 ⎩ a>1 a ∈ (0... dacă p 〉 q şi 0 〈 0..1) a>1 a ∈ (0.. + bq x → ∞ b0 ⋅ x + b1 ⋅ x ⎪∞ ..

⎛ 1⎞ lim∞ ⎜1 + x ⎟ = e ⎠ ⎯→ ⎝ x⎯ x ⎛ 1 ⎞ lim ∞ ⎜1 + u (x ) ⎟ ⎜ ⎟ u(x ) ⎯ ⎯→ ⎝ ⎠ u(x ) =0 x⎯ ⎯→ 0 lim lim lim ln (1 + x ) =1 x a x −1 = ln a x u x lim ( ) ln (1 + u ( x )) =1 u (x ) ⎯ ⎯→ 0 x⎯ ⎯→ 0 au( x) − 1 lim 0 u(x ) = ln a ⎯→ u(x ) ⎯ (1 + x )r − 1 = r x x⎯ ⎯→ 0 (1 + u (x ))r − 1 = r lim 0 u (x ) ⎯→ u(x ) ⎯ u (x ) lim ∞ a u ( x ) = 0 u(x ) ⎯ ⎯→ k xk lim∞ a x = 0 x⎯ ⎯→ x⎯ ⎯→ ∞ lim ln x =0 xk u x ⎯ ⎯→ ∞ lim u (x ) ( ) ln u (x ) k =0 62 .

tg x. • Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiţie. x ∈ D ⎩l . dar ≠ f(x0)... f(x) = ⎨ ⎧ f ( x). funcţia radical n f ( x) . x0 se numeşte punct de continuitate. PRELUNGIREA PRIN CONTINUITATE A UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT DE ACUMULARE DEFINIŢIE. funcţia exponenţială ax. Fie f : D ⊂ R → R. . funcţia raţională f(x)/g(x). funcţiile trigonometrice sin x..punct de discontinuitate de prima speţă dacă ls (x0 ). Dacă funcţia nu este continuă în x0 ⇒ f. Dacă f are limita l ∈ R în punctul de acumulare x0 ∉ D ⇒ f: D ∪ { x0} →R. funcţia logaritmică log f(x). funcţia polinomială f(x) = a0xn + a1xn-1 + . astfel încât pentru orice x ∈ U ∩ D ⇒ f(x) ∈ V. există o vecinătate U a lui x0. DEFINIŢIE. f este continuă pe o mulţime ( interval) ⇔ este continuă în fiecare punct a mulţimii ( intervalului). DEFINIŢIE. funcţia putere xa. O funcţie f : D ⊂ R → R se numeşte continuă în punctul de acumulare x0 ∈D ⇔ oricare ar fi vecinătatea V a lui f(x0) .. FUNCŢII CONTINUE DEFINIŢIE. x = x0 63 .se numeşte discontinuă în x0 şi x0 se numeşte punct de discontinuitate.. Exemple de funcţii elementare: funcţia constantă c.punct de discontinuitate de a doua speţă dacă cel puţin o limită laterală e infinită sau nu există.an . cos x. funcţia identică x. f : D ⊂ R → R este continuă în x0 ∈ D ⇔ f are limită în x0 şi lim f(x) = f(x0) sau ls (x0 ) = ld (x0 ) = f(x0).. ld (x0 ) finite. ctg x.16. Acesta poate fi: .

f/g. f sunt continue în x0 ( respectiv pe D). Fie f:D→R continuă în în x0 ∈A şi g:B →A continuă în x0 ∈B. OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE T1.b) astfel încât f(c) = 0. Reciproca nu e valabilă.surjectivă f . b). T3. f•g. fg.continuă f(I) =J .g:D→R sunt continue în x0 ( respectiv pe D) atunci f+g. αf. atunci g•f e continuă în x0 ∈A. Dacă f.b] ⇒ ecuaţia f(x) = 0 are cel mult o rădăcină în intervalul ( a. 64 .este o funcţie continuă în x0 şi se numeşte prelungirea prin continuitate a lui f în x0. f este strict monotonă ⇔ f: I →J . g ≠ 0. • Dacă f este strict monotonă pe [ a.b] şi dacă are valori de semne contrare la extremităţile intervalului ( f(a) • ( f(b) <0 ) atunci există cel puţin un punct c ∈ ( a.injectivă Orice funcţie continuă pe un interval compact este mărginită şi îşi atinge marginile. lim f( g (x) = f( lim g(x)) x→x0 x→x0 Orice funcţie continuă comută cu limita. Dacă f este o funcţie continuă pe un interval [ a. PROPRIETĂŢILE FUNCŢIILOR CONTINUE PE UN INTERVAL LEMĂ. Dacă f:D→R e continuă în x0 ∈D ( respectiv pe D) ⇒ f (x) e continuă în x0 ∈ ( respectiv pe D). T2. α ∈ R.

DEFINIŢIE. ⇔ ∀ a. Fie f : I → R. Dacă f :I → R are P. ( Reciproca e în general falsă). care nu se anulează pe acest interval păstrează semn constant pe el. Fie f : I ⊂ R → R o funcţie monotonă a. Orice funcţie continuă pe un interval are P.D. Fie f : I ⊂ R → R ( I = interval) f are proprietatea lui Darboux. f( I) e interval. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR INVERSE T1. Dacă f e bijectivă şi continuă atunci inversa sa f-1 e continuă şi strict monotonă. atunci ⇒ f( I) e interval.D. Orice funcţie continuă şi injectivă pe un interval este strict monotonă pe acest interval. f(a)) ⇒∃ c ∈ ( a. I. 65 .î. J ⊂ R intervale. O funcţie continuă pe un interval.b ∈ I cu a < b şi ∀ λ ∈ ( f(a). f(c) = λ. a. T3. TEOREMĂ.î. f(b)) sau λ ∈ ( f(b).b).STABILIREA SEMNULUI UNEI FUNCŢII PROP. T2. Atunci f este continuă.

2 sin x 1 1− x2 66 .17.n+1 x 1 - 1 xn x n x 2 x 1 n n x n −1 sin x cos x tg x ctg x arcsin x cosx -sinx 1 cos 2 x 1 . DERIVATE FUNCŢIA DERIVATA C x xn xa ax ex 1 x 0 1 nxn-1 axa-1 a x lna ex 1 x2 n .

v’.u’ + uv. uv-1.arccos x arctg x arcctg x lnx log a x (uv)’ = - 1 1− x2 1 1+ x2 1 1+ x2 1 x 1 x ln a v.lnu f(x)= ax + b cx + d f’(x)= a c b d ( cx + d ) 2 REGULI DE DERIVARE (f.g)’=f’g+fg’ (χf )' = χf ' ⎛ f ⎞ f ' g − fg ' ⎜ ⎟= ⎜g⎟ g2 ⎝ ⎠ −1 ' 0 ' ( f ) ( f ( x )) = 1 f ( x0 ) ' 67 .

(vezi desenul f (a ) < f (c ) ).18. Definiţie. Obs.O funcţie poate avea într-un punct a un maxim (local). STUDIUL FUNCŢIILOR CU AJUTORUL DERIVATELOR Proprietăţi generale ale funcţiilor derivabile . f ( x ) ≥ f (a )) .)(d. Se numeşte punct de maxim (respectiv de minim)(local) al funcţiei f . ∀ x ∈ Ι. f (c)) -puncte de maxim (b.(vezi desenul).2. f (d)) -puncte de minim 68 . (a.1. 1. Obs. f (x )) ≥ f (a )∀ x ∈ V. Fie Ι un interval şi f:Ι → R. • a se numeşte punct de maxim(respectiv de minim) global dacă f ( x ) ≤ f (a )(resp. f (a)). f (b). un punct a ∈ Ι pentru care există o vecinătate V a lui a astfel încât f ( x ) ≤ f (a )(respectiv. fără a avea în a cea mai mare valoare din interval. (c. • Un punct de maxim sau de minim se numeşte punct de extrem.O funcţie poate avea într-un interval mai multe puncte de extrem.Punctele de extrem ale unei funcţii.

2.TEOREMA LUI FERMAT Dacă f este o funcţie derivabilă pe un interval Ι si x0 ∈ I un punct 0 de extrem. lui FERMAT nu este adevărată. Obs. Ex. Obs. Obs. (dacă ar fi o extremitate a intervalului I atunci s-ar putea ca f ' ( x0 ) ≠ 0 ). f ( x ) = x. • Soluţiile ecuaţiei f ' ( x ) = 0 se numesc puncte critice .1. Reciproca T. O altă teoremă care dă condiţii suficiente pentru ca derivata să se anuleze este : 69 .3. f ( x0 )) este paralelă cu OX. Punctele de extrem se găsesc printre acestea.atunci f ' ( x0 ) = 0 .(se pot găsi funcţii astfel încât f ' ( x0 ) = 0 dar x0 să nu fie punct de extrem). Teorema este adevărată şi dacă funcţia este derivabilă numai în punctele de extrem. • Teorema lui Fermat dă condiţii suficiente (dar nu si necesare) pentru ca derivata într-un punct să fie nulă. Condiţia ca punctul de extrem x0 să fie interior intervalului este esenţială. Interpretare geometrică: • Deoarece f ' ( x0 ) = 0 ⇒ tangenta la grafic în punctul (x 0 .

f (a ) = f (b ). INTEPRETAREA GEOMETRICA Dacă funcţia f are valori egale la extremităţile unui interval cu axa ox . f este continuă pe [a.b]. a < b. TEOREMA LUI LAGRANGE (sau a creşterilor finite) Fie f : I → R. f este continuă pe [a. 1. Fie f : I → R. b] 70 . a < b. 3. b ) a.I (interval. atunci ∃ cel puţin un punct c ∈ (a. Consecinţa 2. b ∈ I.TEOREMA LUI ROLLE. Dacă: 1. a. [a.b]. Dacă: 2. f este derivabilă pe (a. b ) . atunci există cel puţin un punct în care tangenta este paralelă Consecinţa 1. Între două rădăcini consecutive ale derivatei se află cel mult o rădăcină a funcţiei.î f ' (c ) = 0. b ∈ I. Între două rădăcini ale unei funcţii derivabile se află cel puţin o rădăcină a derivatei. a.

1) ⎩2.b ). x ∈ (0.a extremităţilor) există cel puţin un punct de pe grafic(care nu coincide cu extremităţile). b ) a.3) f ( x ) = ⎨ ⎧1. Daca f (a ) = f (b ) ⇒ Teorema lui Rolle. în care tangenta este paralelă cu coarda care uneşte extremităţile.1.2. tgα = Consecinţa 1. Expl.3) 71 . f (b ) − f (a ) tangenta la grafic în M are coeficientul. b−a INTERPRETAREA GEOMETRICĂ Dacă graficul funcţiei f admite tangentă în fiecare punct(cu excepţia eventual. Dacă o funcţie are derivata nula pe un interval. x ∈ (2.atunci ea este constanta pe acest interval.î să avem f (b ) − f (a ) = f ' (c ). • Dacă o funcţie are derivata nula pe o reuniune disjuncta de intervale proprietate nu mai rămâne adevărată în general. b−a unghiular f ' (c ) dar f (b ) − f (a ) f ' (c ) = b−a Obs. atunci există cel puţin un punct c ∈ (a. f este derivabilă pe (a.1) ∪ (2. f : (0.

Intersecţia graficului cu axele de coordonate : Intersectia cu axa Ox conţine puncte de forma{x.f{0}} {dacă punctul 0 aparţine domeniului de definitie} 3. f ( x ) = tgx ⎧ ⎛ π⎞ ⎪tgx + 1. proprietatea e falsă în general. Consecinţa 4.unde x este o rădăcină a ecuaţiei f(x)=0 {daca există}. x ∈ ⎜ 0. x ∈ ⎛ π π ⎞ ⎟ ⎜ ⎪ ⎝2 ⎠ ⎩ Consecinţa 3.0}. Dacă l < ∞ ⇒ f e derivabila in x0 . Expl. ETAPELE REPREZENTĂRII GRAFICULUI UNEI FUNCŢII 1. g (x ) = ⎨ ⎪tgx − 1.Daca f ' ( x ) ≠ 0 pe I ⇒ f ' păstrează semn constant pe I. 2 ⎟ ⎪ ⎠ ⎝ . f − g = c. Dacă f si g sunt două funcţii derivabile pe un interval I şi dacă au derivatele egale f ' = g ' atunci ele diferă printr-o constantă.Consecinţa 2. f : i → R. ⇒ f are derivata în x0 şi = f ' ( x 0 ). x0 ∈ I Daca f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) = l ∈ R . Intersecţia cu axa Oy este un punct de forma {0. − Consecinţa 5. Daca f ' ( x ) > 0 pe I ⇒ f e strict crescătoare pe I. c ∈ R • Dacă f si g sunt definite pe o reuniune disjunctă de intervale. Domeniul de definiţie. Studiul continuităţii funcţiei pe domeniul de definiţie : 72 . Daca f ' ( x ) < 0 pe I ⇒ f e strict descrescătoare I. 2.

Determinarea intervalelor pe care semnul lui f este constant.Dacă funcţia este definită pe R se studiază limita funcţiei la ± ∞ iar dacă este definită pe un interval se studiază limita la capetele intervalului. Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de inflexiune ale graficului c. Acestea reprezinta intervalele de monotonie pentru f. funcţia eate concavă. Trasarea graficului. c) Asimptotele oblice sunt drepte de forma y=mx+n. Rezolvarea ecuaţiei f’(x)=0. Stabilirea intervalelor pe care semnul lui f este constant.Studiul primei derivate : a.Se rezolva ecuatia f’’(x)=0. 5. Tabelul de variaţie. Calculul lui f’. Asimptotele orizontale sunt drepte de forma y=a. b.Asimptote : a. 7. c. Astfel. 8. dacă există cel puţin o limită laterală a funcţiei în x0. unde a= lim f ( x) dacă cel puţin una din aceste limite are sens şi x → ±∞ există în R. analog şi pentru m = lim x x →∞ x →∞ -∞. b) Asimptotele verticale sunt drepte de forma x=x0. 6. 73 .pe intervalele pe care f’’>0 functia este convexă şi pe cele pe care f’’<0. 4.Se calculează f’’ b.Studiul derivatei a doua : a. unde f ( x) ∈ R si n = lim ( f ( x) − mx) ∈ R .Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi eventuale puncte de maxim sau de minim ale functiei . infinită.

PRIMITIVE Primitive.{0 }. lui f are forma F = F0 + c . Fie f: I → R. x ε I. F’ =f. Dacă două primitive ale funcţiei f. b) F’(x) =f(x). ∀ x ε I. c= constantă 74 . Se spune că f admite primitive pe I F se numeşte primitiva lui f. F derivabile ⇒ F ( x ) = F ' ( x) = f ( x) ∀ x ε I ⇔ ( F − F ) ( x) = F ( x) − F ' ( x) = 0 . Definiţia 1. Teorema nu mai rămâne adevărată dacă I este o reuniune disjunctă de intervale Expl: f: R.1 Fie f : I → R. rezultă că f are Proprietatea lui Darboux. Orice funcţie care admite primitive are Proprietatea lui Darboux. Contradicţie cu T 1. Demonstraţie : Dacă ' 1 ' F . G sunt primitive ale lui f dar F-G nu e constantă . f(x) = x² ⎧ x3 ⎪ +1 x3 ⎪3 F= .19. F sunt primitive atunci F . ⇒ F ( x) − F ( x) = c . G= ⎨ 3 3 ⎪x + 2 ⎪3 ⎩ F. Teorema 1.F 1 2 : I → R sunt OBS 1. OBS 2. Fie I un interval din R. ∀ x ∈ I. ( I poate fi şi o reuniune finită disjunctă de intervale). c= constantă 1 2 1 2 ' 1 2 1 2 1 2 0 2 sunt F a unei funcţii. Se ştie că derivata oricărei funcţii are Proprietatea lui Darboux . Fiind dată o primitivă F . atunci orice primitivă F a ⇒ f admite o infinitate de primitive. dacă ∃ F : I →R astfel încât a) F este derivabilă pe I.1 OBS 3. Proprietăţi. atunci există o constantă c ∈ R astfel încât F 1 ( x) = F 2 ( x) + c.

Fie F(I)= { f : I → R} Pe această mulţime se introduc operaţiile : (f+g)(x) =f(x)+ g(x) .F P. Fie f: I →R o funcţie care admite primitive. rezultă f(I) este interval ceea ce este o contradicţie.α constantă C= { f : I → R / f ∈ R} ∫ f ( x ) dx = {F ∈ F ( I ) / F primitivă a lui f . Orice funcţie continuă definită pe un interval admite primitive. } 75 .f(x) ∀ x ∈ R . Definiţia 2. Simbolul ∫ a fost propus pentru prima dată de Leibniz. Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii(care admite primitive ) se numeşte integrare. Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul ∫ f (x ) dx. (αf)(x)=α.D P C D OBS 4. OBS 5. Dacă presupunem că f admite primitive atunci din OBS 3 rezultă că f are P lui Darboux. Dacă I este interval şi f(I) def { f ( x) / x ∈ I } nu este interval atunci f nu admite primitive. în 1675.

f’g. ∫f =∫f +C Formula de integrare prin părţi. Integrarea funcţiilor trigonometrice Calculul integralelor trigonometrice se poate face fie folosind formula integrării prin părţi.g:R→R sunt funcţii derivabile cu derivatele continue.cos x) atunci cos x=t. R(-sin x. În acest caz se pot face substituţiile: 1. Teorema 1.-cos x) atunci tg x=t. 2) f admite primitive. Dacă funcţia este pară în raport cu ambele variabile R(-sin x.) Atunci funcţia (f o ϕ ) ϕ ’ admite primitive. fg’ admit primitive şi are loc relaţia: ∫ f(x)g’(x)dx =f(x)g(x).Teorema 1. 3. ∫αf=α∫f. αf admit de asemenea primitive şi au loc relaţiile: ∫(f+g) =∫f +∫g. R(sin x. 76 . functii cu proprietat ile : 1) ϕ este derivabilă pe I. atunci funcţiile fg.cos x) atunci sin x=t.J intervale din R şi ϕ : I → J . f : J → R .1 Dacă f. atunci funcţiile f+g. Dacă funcţia este impară în sin x. α≠0.g:I→ R sunt funcţii care admit primitive şi α ∈ R. fie metoda substituţiei. 2. (Fie F o primitivă a sa. α ≠0. iar funcţia F o ϕ este o primitivă a lui (f o ϕ ) ϕ ’ adică: ∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ (t )dt ' = Fo ϕ + C 5. Dacă funcţia este impară în cos x.-cos x)=-R(sin x.cos x)=-R(sin x.2 Dacă f.∫ f’(x)g(x)dx Formula schimbării de variabilă (sau metoda substituţiei). Teoremă: Fie I.

cos x. PRIMITIVELE FUNCŢIILOR CONTINUE SIMPLE 1. x n +1 + C n +1 3. 0 ≤ grad r<grad g şi deci R(x)= R( x) = f ( x) r ( x) = q( x) + . cos x = 1+ t2 1+ t2 unde t = tg x 2 5.g sunt funcţii polinomiale. Pentru g ( x) g ( x) ca suma de functii R ( x ) se face scrierea rationale simple . I interval. ∫ cdx = c ⋅ x + C . Se mai pot folosi şi alte formule trigonometrice: sin 2x=2sin x . Dacă o funcţie nu se încadrează în cazurile 1. ax + C a dx = ln a x 77 . g ( x) Dacă grad f ≥ grad g.4.3. g ( x) ≠ 0. x ∈ I . se numeşte raţională dacă f ( x) . ∫ x n dx = c∈R 2. ∫ ∫ x α +1 x dx = +C α +1 α 4.atunci se utilizează substituţiile universale: sin x = 2t 1− t2 . atunci se efectuează împărţirea lui f la g ⇒ f=gq+r.2. unde f. sin 2 x = 1 − cos 2 x 2 cos 2 x = 1 + cos 2 x 2 Integrarea funcţiilor raţionale Definiţie: O funcţie f:I→R .

∫ sin xdx = − cosx + C ∫ cos ∫x ∫x ∫ ∫ ∫ 2 xdx = sin x + C 11. 10. 1 1 x dx = arctg + C 2 a a +a 1 1 x−a +C dx = ln 2 −a 2a x+a 1 dx = ln( x + a 2 + x 2 ) + C 12.5. 1 x −a 2 2 dx = ln x + x 2 − a 2 + C x +C a 15. 1 dx = ln x + C x 1 2 7. 2 13. ∫ sin x dx = − ctgx + C 8. x +a 2 2 14. ∫e ∫ x dx = e x + C 6. ∫ cos 1 2 x dx = tgx + C 9. 1 a −x 2 2 dx = arcsin 78 .

x2 + a2 dx = 22. x2 − a2 dx = 23.16. ∫ ax + b dx = a ln ax + b + C ∫ ( ax 1 1 1 ⋅ + C dx = − n n −1 a + b) ( n − 1 )( ax + b ) 1 1 ∫ 26. 25. x 2 a2 x 2 a − x dx = a − x + arcsin + C a 2 2 2 2 24. 17. 1 1 dx = 2 2 2 2 (x + a ) a ∫ (x ∫ x2 + a2 − x2 2 + a2 ) 2 +C = 1 a2 ∫ 1 1 dx − 2 2 2 x +a a ⎛ −1 x ⋅⎜ ⎜ 2 x2 + a2 ⎝ ( ) ⎞ ⎟ dx ⎟ ⎠ ' 79 . ∫ ∫ ∫ tgxdx = − ln cos x + C ctgxdx = ln sin x + C x x2 + a 2 dx = x2 + a 2 + C 19. ∫ ∫ ∫ ∫ x a −x 2 2 dx = − a 2 − x 2 + C x 2 2 a2 x + a + ln x + x2 + a2 + C 2 2 x 2 2 a2 x − a − ln x + x2 − a2 + C 2 2 21. ∫ x x2 − a 2 dx = x2 − a 2 + C 20. 18.

Δ〉 0 ⎪∫ ⎪ a[( x + b ) 2 − ( Δ ) 2 ] 27. 1 ⎪ 2a 2a ∫ ax 2 + bx + c dx = ⎨ 1 ⎪ dx. Δ〈0 ⎪∫ b 2 −Δ 2 ) ] ⎪ a[( x + ) + ( 2a 2a ⎩ 28.1 ⎧ dx. 1 m ⋅ ln ax 2 + bx + c + n ⋅ ∫ dx 2 ax + bx + c 2 Ax + B dx = + bx + c ∫ 80 . ∫ ax ∫ ax 2 ax + b dx = ln ax 2 + bx + c + C 2 + bx + c m ( 2 ax + b ) + n dx = ax 2 + bx + c 29.

pentru clasele 9-12”. Năstăsescu.” Memorator de Matematică-Algebra. Editura tehnică. Bucureşti. .1983. Gh. E. 1996. .E.. 81 . I. Beju:”Compendiu de matematică”. Bucureşti. Complemente de matematică.C.P. Bucureşti.C. .„Mică enciclopedie matematică”. .Bibliografie: .D.D.C. Stănescu: Matematică-Manual pentru clasa a X-a-Algebră”.Arno Kahane. editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.”Tabele şi formule matematice”.. .Editura tehnică. 1982.2006.Luminiţa Curtui.1984. Beju. . Năstăsescu. Editura Tehnică. Niţă. Bucureşti. 1958. Rogai. C Niţă.P. I. Bucureşti.E. E.1980. Editura Booklet. Rizescui:”MatematicăManual pentru clasa a IX-a”.

. a a 3.. să se calculeze a4 + 4 . + X n = ⇒ X ⋅3 2008 X n +1 − 1 X −1 = [3 2008 2 3 2008 2 − 1] ⋅ 2008 ⇒X = 3 3 3 −1 82 . Din egalarea termenilor asemenea între ei rezultă : ab=2 şi 2a2+3b2=14 rezultă: a=1 şi b=2.. a 1 a2+ 2 =51 procedând analog se obţine a 1 1 a 4 + 4 = 512 − 2 ⇒ a 4 + 4 = 2599 ...Probleme propuse şi rezolvate 1.Dacă a − =7.... Rezolvare: Ridicăm la puterea a doua expresia dată: 4 6 + 14 = 2a 2 + 2 6ab + 3b 2 . 1 1 2...Să se determine numerele întregi a şi b astfel încât 4 6 + 14 = a 2 + b 3.. a a Rezolvare: 1 Ridicăm la puterea a doua relaţia dată: ( a − )2=49... + 2007 = ⋅ 2008 ..3 2008 = (3 2008 – 1) : (1+ 1 1 1 + 2 + .Aflaţi X din X..... după formula 2 3 3 3² 3 1 + X + X ² + .. + 2007 ) 3 3 3 Rezolvare: 1 3 3 2008 − 1 1 1 1 + + + ...

Ştiind că a = 3 − 1 să se calculeze partea întreagă a b a ² + b² numărului a ² − b² Rezolvare: a = 3 + 1 ⇒ a = 3 + 1. Să se calculeze: 2a − 3 3−a unde a = 7 − 11 − 4 7 Rezolvare: 11 − 4 7 = 11 + 3 11 − 3 − = 7 −2⇒ a = 2 2 2 2 2− 3 3− 2 = (2 2 − 3 )( 3 + 2 ) = 2 6 + 4 − 3 − 6 = 6 +1 3− 2 5.4.Se dă numarul x = 6 − 2 5 − 6 + 2 5 Să se arate ca x² = 4 Să se calculeze (X+2)2007 Rezolvare: a) 83 . b = 1 ⇒ b = = 5+2 3 3+ 2 3 = 9 − 12 (5 + 2 3 )(3 − 2 3 ) = ( ( 3 +1 ² +1 ) = 3+ 2 3 + 1)² − 1 3 + 2 3 +1+1 3 +1−1 = 15 − 10 3 + 6 3 − 12 3 − 4 3 4 3 − 3 = = 3 −3 −3 ⎡ 4 3 − 3⎤ ⎥ =1 ⎢ 3 ⎦ ⎣ 6.

= 2007 .................. Dacă 8......Să se calculeze suma S= 2 + 2 2 + 2 3 + ......... x = − 2 ⇒ x + 2 = 0 ⇒ ( x + 2) 2007 = 0 66b a ... + 21003 + 1 − 1 = = 1 + 2 + 22 + ...... Am adăugat şi am scăzut 1..... Rezolvare: S= = ( 2+ ( 23 + 25 + . + 21003 ) )( 2 +1 −1 = ) 84 ... + 2 2007 . să se calculeze b a 223 − 9b Rezolvare: 66b 66 66 1 = = = a = b 2007 ⇒ b 2007 ⋅ 223 − 9b 223 ⋅ 3 − 9 660 10 7.. 1004 ( = [(2 ) − 1]( + 2 + 22 + 23 + ...... + 22007 + ) + ⎛ 22 + 24 + .....x = (1 − 5 )² − (1 + 5 )² = 1 − 5 − 1 + 5 = −1 + 5 − 1 − 5 = −2 ⇒ x² = 4 b......... + 22006 ⎞ = ⎟ ⎜ ⎠ ⎝ = 2 1 + 2 + 22 + . + 21003 + ) 2 + 1 − 1......

4= 1± 2 3 . 2 85 .Determinati n ∈ Z astfel încât Rezolvare 14 − 6 5 + 6 − 2 5 ∈ Z.1.9. Să se rezolve ecuaţia: (2x-4)(2x-3)(2x+1)(2x+2)=-6 Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: (2x-4)(2x+2)(2x-3)(2x+1)=-6 ⇔ (4x2 –4x-8) (4x2 –4x-3)=-6 Notam 4x2 –4x-8=t ⇒ t(t-5)=-6 ⇒ t2-5t+6=0 ⇒ t1=2 si t2=3 ⇒ 4x2 –4x-8=2 ⇒ x1. 10.2} n 11.Calculaţi: E = Rezolvare: 4 + 2 3 + 7 − 4 3 + 2 68 − 351 + 2 68 : 350 ( ) 4+2 3 = 7−4 3 = 4+2 4−2 + = 3 +1 2 2 7 +1 7 −1 − = 2− 3 2 2 (2 ) − (3 ) 4 17 51 3 17 50 < 0 ⇒ E = 3 + 1 + 2 − 3 + − 268 + 351 + 268 : 350 ( ) = 3 + 3 : 3 = 3 + 3 = 6.−1.2= 1 ± 11 2 4x2 –4x- 8=3 ⇒ x3. n 5 −1 = 3 − 5 + 5 −1 n (3 − 5 ) 2 + n ( 5 −1 ) 2 = 3− 5 + n = 2 ∈ Z ⇔ n ∈ {− 2.

restul nu sunt reale A³+ 3A²-3A²-9A+6A+18=0 A²(A+3) – 3A (A+3)+6(A+3)=o (A+3)(A²-3A+6)=0 A=-3 13.din (1) când x = 0 ⇒ y = 4 − 3m Aflam coordonatele lui B: . Doua drepte perpendiculare între ele în punctul M(3.din (2) când y = 0 ⇒ x = 4m + 3 86 . Rezolvare : Scriem ecuaţiile dreptelor AM si MB (1)AM : y − 4 = m(x − 3) cum AM ⊥ MB (2)MB : y − 4 = − 1 (x − 3) m Aflam coordonatele lui A: . Soluţia reală a acestei ecuaţii este A = -3 .4) intersectează axa OY în punctual A si OX în punctual B. Se cere să se calculeze 3 x1 + 3 x 2 . a) să se scrie ecuaţia dreptei AB b) să se arate ca diagonalele patrulaterului AOBM sunt perpendiculare . x2 sunt soluţiile ecuaţiei .unde 0 este originea sistemului. Rezolvare : Fie A = 3 x1 + 3 x 2 .18 x1+x2=1 (Relaţiile lui Viete) A³.12 . Se dă ecuaţia: x² + 18x + 1 = 0. Se ridică la puterea a treia A³ = x1 + x2 + 3 3 x1 x 2 · A Cum x1 + x2= . unde x1.3A + 18= 0 .

b) coordonatele centrului de greutate. f) ecuaţia dreptei care trece prin A şi face un unghi de 300 cu axa OX.6). Se dau punctele A (2. d) ecuaţia medianei AM şi lungimea sa. c) ecuaţia dreptei BC. B(-4. C(6.3).y = 2 2 4 2x − 3 ⇒ 2y = 4 − 3⋅ ⇒ 8 y = 16 − 6 x + 9 ⇒ 4 ⇒ 6 x + 8 y − 25 = 0(ec. 4 Panta dreptei OM este evident 4−0 4 = ⇒ m AB ⋅ mom = −1 ⇒ OM ⊥ AB. Se cere: a) perimetrul triunghiului ABC şi natura sa .drepteiAB ) 3 ⇒ panta dreptei AB este m = − . 87 . e) ecuaţia înălţimii din A pe BC şi lungimea sa .Fie P(x.y) mijlocul lui AB 4M + 3 4 − 3m 2x − 3 ⇒X = ⇒x= . 3−0 3 A M(3.-2).4) O B 14.

b) Coordonatele centrului de greutate sunt date de formula: ⎛ x + x 2 + x3 y1 + y 2 + y 3 ⎞ ⎛4 7⎞ . 3 3 ⎝3 3⎠ ⎝ ⎠ c) Ecuaţia dreptei BC se scrie folosind formula: y − y1 x − x1 = ⇒ y 2 − y1 x 2 − x1 y−3 x+ 4 = ⇒ 5x+10y-10=0 x+2y-2=0 10 −5 1 (forma generală a dreptei )sau y = − x + 1 (forma normală). 2 1 d) Coordonatele mijlocului segmentului BC sunt : M (1. altfel se poate aplica formula distanţei.AC = 4 5 ⇒ P = 12 5 . Pentru calculul lungimii 1− 2 1 −6 2 medianei AM se poate folosi faptul că într-un triunghi dreptunghic mediana corespunzătoare ipotenuzei este jumătate din ipotenuză: BC 5 5 ⇒ AM = = . G⎜ 1 ⎟ ⇒ G⎜ . Se verifică cu reciproca teoremei lui Pitagora că triunghiul este dreptunghic cu unghiul de 900 în vârful A. 2 2 e) Fie AD înălţimea din A ⇒ AD şi BC sunt perpendiculare ceea ce înseamnă că produsul pantelor este egal cu -1. Rezolvare: a) Aplicând formula distanţei pentru cele trei laturi ale triunghiului AB = (x2 − x1 )2 + ( y2 − y1 )2 obţinem: AB = 3 5 . BC = 5 5 .g) ecuaţia dreptei care trece prin A şi este paralelă cu BC. ⎟ . ) ⇒ 2 ecuaţia medianei este: x−2 y−6 = ⇒ 11x-2y-10 =0. Cum 88 . h) ecuaţia bisectoarei din A şi lungimea ei i) aria triunghiului ABC.

2 2 h) Fie AE bisectoarea unghiului A. Pentru a calcula lungimea 2 6 −2 −6 7 7 bisectoarei ne putem folosi şi de formula A 2 AB ⋅ AC cos 2 care este utilizată de obicei când se AE = AB + AC cunoaşte măsura unghiului a cărei bisectoare se calculează. 2 panta dreptei BC este − 89 . 12 10 ⇒ AE = . Am aplicat formula y-y0=m(x-x0) în 3 condiţiile în care panta este tg300 1 1 g) y-6= − (x-2) unde − este panta dreptei BC . Atunci ecuaţia bisectoarei este: ⎝7 7⎠ x−2 y−6 = ⇒ 21x-7y=0. ⎟ .Folosindu-ne EC AC 4 de raportul în care un punct împarte un segment rezultă ⎛2 6⎞ coordonatele lui E ⎜ . Pentru calculul înălţimii (într-un triunghi dreptunghic) este convenabil să aplicăm formula: AB ⋅ AC 3 5 ⋅ 4 5 12 5 AD = = = . BE AB 3 Din teorema bisectoarei k= = ⇒ k= . 7 i) Aria triunghiului dreptunghic ABC este dată de formula A = AB ⋅ AC = 30 . 3 f) y-6= (x-2). Rămâne să 2 scriem ecuaţia dreptei care trece prin A şi are panta 2 : y-6=2(x-2) ⇒ 2x-y+2=0 este ecuaţia înălţimii din A. trebuia rezolvat sistemul format din ecuaţiile dreptelor BC şi AD pentru a determina coordonatele lui D.1 ⇒ panta lui AD este 2. BC 5 5 5 Altfel.

y0) la o dreaptă h de ecuaţie (h): ax+by+c=0 este dată de: ax0 + by 0 + c d ( M 0 .Se va insista pe faptul că dacă triunghiul nu ar fi fost dreptunghic ar fi trebuit să se calculeze distanţa de la A la dreapta BC adică tocmai lungimea înălţimii iar aceasta s-ar putea face mai simplu folosind formula : Distanţa de la un punct M0(x0. h) = . Sa se rezolve ecuaţia : x x 3 ⎞ ⎛ ⎜ 2005 4 + 2005 4 ⎟ + 1 2006 − 2005 = 6 ⋅ 2005 + 4⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Rezolvare : Ecuaţia dată este echivalentă cu : x x x 2 4 x ⎛ ⎞ 2006 = ⎜ 2005 4 + 1⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Ridicăm la puterea x x x x 1 ⇒ 2006 4 = 2005 4 + 1 ⇒ 2006 4 − 2005 4 = 1 4 x (x ) Din monotonia funcţiei f ( x ) = (1 + a ) − a x care e strict crescătoare ⇒ ecuaţia (x ) are soluţie unică ⇒ x = 4 x 16 . a2 + b2 15. Să se rezolve ecuaţia: x 2x x x 3 3 2007 – 2006 = 3(2006 + 2006 ) + 1 90 .

unde p reprezintă numărul de cifre ale lui N. Ridicăm la puterea 1/3 => x x 3 3 2007 = 2006 +1 => x x 3 3 2007 – 2006 =1 (*) Din monotonia funcţiei f(x) = (1+ a)x – ax care e strict crescătoare => ecuaţia (*) are soluţie unică: x = 3 17. Rezolvare: 102 < abc <103 . Pentru N = 72007 => lg N = 2007 lg 7 ≈ 1696 de cifre. p = 4 (*) 10p-1 ≤ N < 10p . Să se determine numărul de cifre din care este compus numărul 72007. 91 . p = 3 ______ 3 10 < abcd < 104 . Din (*) => lg 10p-1 ≤lg N <lg 10p => p-1 ≤ lg N <p .Rezolvare: Ecuaţia dată este echivalentă cu: x x 3 3 2007 = (2006 + 1) .

. unde : a = 2005 2006 b = 6 + 6 2 + 6 3 + ..⎛a b ⎞ 18... + 111 . 11 2006 ori de 1 d = 2006 Rezolvare : 2005 A e inversabilă ⇔ det A ≠ 0 ⇔ ultima cifră a numărului det A e≠0 u (a ) = 5 u (d ) = 6 ⇒ u (det A) = 5 ⋅ 6 − 6 ⋅ 6 = 0 − 6 = 4 ≠ 0 ⇒ det A ≠ 0. Să se arate că matricea A = ⎜ ⎟ ⎜ c d ⎟ ∈ M 2 (Z ) e ⎠ ⎝ inversabilă . + 6 2006 c = 1 + 11 + 111 + ... u (b ) = 6 u (c ) = 6 92 .

Să se calculeze: a) b) 98 − 44 − 50 + 99 . NUMERE REALE. ⎜ 20 ⎠ ⎝ 2 5 ⎠ ⎝ 5 −1 93 . 3 2 3 3−2 2 ⋅ 2 c) d) e) f) g) h) i) 5 2 + 3⋅ − 8 3 + 4⋅ 3 2 + 2⋅ { [ ( 3 − 2 2 : 22. APLICAŢII. ( 287 − 358 − 358 ) : 1620. )]} 12 − 2 3 12 + 3 2 2 6 − 6 − + .Probleme . (7 2 − 8 3 ) − (5 2 − 6 3 ) + (− 2 + 2 3 ). 1. (520 + 330 − 520 ) : 914. 2 3 3 2 6 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 − ⎟:⎜ ⎟ . ( 20 − 18 ) ⋅ ( 45 + 50 ) − 10 . 3 2 3 − 12 .sinteze I.

2007. 2− 3 2+ 3 2+ 3 + 2− 3 2− 2− 3 3− 2 + .5 94 . 3+ 2 2+ 2+ 3 3+ 2 − 2 ( ) ( ) ( 2 )( 3− 2. m) n) o) p) (3 − 7 ) + (2 − 7 ) . 2 − 3 ⋅ ( 6 − 2 ) ⋅ (2 + 3 ). a 2 − b 2 pentru a = 242. q) r) s) t) u) v) 3 + 7 ⋅ ( 13 − 7 − 5 − 7 ). 2+ 3 2− 3 + .5 şi b = 46. ) 2. Dacă a=2006. (3 − 2 ) + (2 2 − 3) − (3 2 − 5) . arătaţi că 3. Să se calculeze numărul a + a + a 〈 2007. 2 2 2 2 2 2 16 x16 25 y 24 .j) k) l) 6561 + 1225 − 5184 . 11 − 6 2 + 6 − 4 2 + 9 + 4 2 . ⎛ 1 2 1 ⎞ ⎜ − + ⎟: 3 2 ⎜ ⎟ 32 2 2 ⎠ ⎝3 2 ( ) −1 2⋅ 2+ 2 ⋅ 2+ 2+ 2 ⋅ 2− 2+ 2. 3 + 2 2 + 6 − 4 2 − ( 2 − 1) .

. 9. Stabiliţi valoarea de adevăr a propoziţiei: 13. x+5 a) 3 5 2 +7 −3 5 2 −7 = 2 9+4 5 +3 9−4 5 =3 3 15. a) 5n + 7 ∈ R − Q b) 5n + 13 ∈ R − Q 2n 11.. Să se arate că: a) 3 2 n + 2 ⋅ 4 2 n + 3 − 2 2 n +1 ⋅ 6 2 n + 3 ∈ Q. Comparaţi numerele: a= ( 5− 3 + ) 2 ( 3− 5 +2 ) 2 ( 5 + 3 +46− 5 . 17.. Să se arate că: a) 2 sau 3 3 2 . Care număr este mai mare: 10*.41 − 2 7. Arătaţi că numărul a = 1. Dacă b a ⋅ 499 + 3b 6. 5. ∀n ∈ N . calculati . 2 x = 1 + 2 0 + 21 + 2 2 + 2 3 + .4.. 95 .. ) 2 ( ) b = 6 − 2 5 + 6 + 2 5 + 2 14 − 6 5 . Să se ordoneze crescător numerele: 2 . ⋅ 31 + 32 ∈ Q. 2x − 4 14. a〉 0.. E= b= 2a − b ∈Q a + 2b stiind ca a = 3 − 5 + 9 − 4 5 7 − 1 − 11 − 4 7 8. a 3b = 1996 .. Să se arate că expresia ( ) 5 e pătrat perfect. 6 6 . + 2 999.. ∀n ∈ N b) 2 ⋅ 9 n +1 +4 n+ 2 ⋅3 2n ∈ N .. Să se afle x ştiind că 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ ... Să se afle numerele întregi x pentru care ∈ Z.41 − 2 + 251 − 334 + 251 : 32 + 1.. 12. Să se raţionalizeze numitorii fracţiilor: 3. Să se verifice egalităţile: b) 3 16. Să se aducă la o formă mai simplă expresia: E (a) = 6a 4 + 6a 8 + 5a 16 + 16a 32 .

a9 = −125. PROGRESII ARITMETICE c) a1 = 1...5 −3 2 2− 2 − 3 2+ 2 − 3 a) 3 1 . a10 = 36. 2+ 3+ 5 nu este un număr raţional. 1 2+ 3 + 1 4 + 15 + . a9 = ?.. Se dau : 96 . b) 3 1 2−3 3 1 2 +1 . Să se demonstreze că: (a 2 +1 b2 +1 c2 +1 ∈ Q .... )( )( ) 21.21. r= 0. a 20 = −20. a19 = ? 5.. Să se calculeze primii cinci termeni ai şirului cu termenul general a n a) a n =3n+1 ..... Să se găsească primii doi termeni ai progresiei aritmetice (a n )n : a) a1 ... a5 = 13. e) 18.3 a) a1 =-3 . Să se determine rădăcina pătrată a numărului a= 6 + 2 3 − 2 19.. r=5 b) a1 =7 . a11 = ? d )a 2 = −5.15... b) a n = 3 + (-1) n c) a n = n +n + 1 2 4.c numere raţionale astfel încât ab+ac+bc=1. Să se determine cel mai mare număr natural n cu proprietatea: 2 −2 6 ≤3 2. a 2 .. + 1 2n + 4n 2 − 1 20..27.. − 9 .. a10 = ? c)a 6 = 2.. a15 = ? b)a8 = 40. Dacă se dau doi termeni ai progresiei să se afle ceilalţi : a )a3 = 7... a 2 . 3. ... a 7 = ?. d) . Să se scrie primii patru termeni ai progresiei aritmetice (a n )n dacă : II. c) 3 1 9 +3 5 .. 5 . Fie a. Fie (a n )n o progresie aritmetică... − 2 . Fie (a n )n o progresie aritmetică .. a9 = ?.b. b) a 1 .. a 7 = ?...r=2 2.3 .. Să se demonstreze că 1.

r = −5 c)a1 = 5. 97 .5. Şirul ( x n )n este dat prin formula termenului general. a100 = 7. 11. a)a1 =10 a100 =150 8. Determină x ∈ R astfel încât următoarele numere să fie în progresie aritmetică. a 60 = −92 c)a1 + a 7 = 42. b) x n =10-7n. a10 − a3 = 21 d )a 2 + a 4 = 16. Să se calculeze S50. S10 = 100.5 se cere a 12 b) a1 = 3. 2 ÷ ai . a3 + a 4 + a5 = a12 + 2 7.5 se cere a 19 c) a10 = 131. Sn = n2 − n. 4 2 b) a1 = ?. 12. a) x n =2n-5 .Cunoscând Sn să se găsescă : a) primii cinci termeni ai progresiei aritmetice dacă Sn =5n +3n . r = −3 se cere a1 6. Este progresie aritmetică un şir pentru care : a) Sn = n -2n . c) Sn = -4 n +11. b) Sn= 7n-1 . S30 =900 . 10. ÷ ai . Să se afle S 100 dacă : b)a1 = 2.a )a1 = −2. Să se arate că ( x n )n e o progresie aritmetică. r = −1. r = 0. r= ? dacă Sn = 2 n 2 +3n . Să se găsească primul termen şi raţia unei progresii aritmetice dacă : a )a5 = 27. Să se afle primul termen şi raţia. Sn =3 n 2 2 .5 9. S 3 = −3 f )a1 + a 2 + a3 = a 7 . . a 27 = 60 b)a 20 = 0. r = 12 se cere a1 d) a 200 = 0. a1 ⋅ a5 = 28 e) S10 = 8S 5 .

b − ca.+(x+25) = 338 . x − 2 13. b. 14. .. ∀n ≥ 2 . c sunt în progresie aritmetică. .c sunt în progresie aritmetică atunci există relaţia : 2(x1+x2)+x1. 9.b . c) x +1 2x x( x + 1) 15. . (a-b)² .+x =280 .. Fie (a n )n o progresie aritmetică.x2.+(x+28) = 155 . b+c c+a b+a 2 2 2 aritmetică atunci numerele a .18..x2 +1 = 0 18.4 − 2 x + x 2 2 c) x + 2 . b−c c−a a−b ÷ a3 a2 3 b2 3 c2 d2 . Să se arate că : 1 1 1 n −1 + + . x ≠ −1. Să se arate că dacă numerele 1 1 1 sunt în progresie . c 2 + 2ab ⇔ ÷ c) 1 1 1 . Să se rezolve ecuaţiile : a) 1+7+13+…. x ≠ 0. x+3 .c . Să se demonstreze : a) ÷ a − bc.. b) x 2 + 2. ..a) x-3.. Fie ecuaţia ax² +bx+c =0 cu soluţiile x1. c) (x+1)+(x+4)+(x+7)+…. e) x+(x+5)+(x+10)+………+(x+100) = 2100. (3x ) . b 2 . Să se arate că următoarele numere sunt în progresie aritmetică : a) (a+b)² . d) (x+1)+(x+3)+(x+5)+ ……. c b) 2 2 2 ÷ a 2 + 2bc. . Dacă numerele a. a²+b² ..d3 ⇒ ÷a 2 . + = . b(a − b) 2ab a (b − a) a x + a −1 x2 + a −1 . d 2 bcd acd abd abc 98 .. b) a a+b b . . a1 ⋅ a 2 a 2 ⋅ a 3 a n −1 ⋅ a n a1 ⋅ a n 17.b. b 2 + 2ca.. b . b) 1+3+5+…. c − ab ⇔ ÷a. 16. c 2 .+x = 169 .

Să se găsească primul termen b1 şi raţia q a progresiei geometrice (b n ) n dacă : 99 . Să se determine x geometrică : b) Sn = 2 − 1 . să se găsească b7 . b3 . c) 1. 2 2 7.36... b) b1 ..−135. b2 . b6 .24. bn +1 = 2bn d) b1 = 10. x .81. x .. b5 = 24 .. Să se scrie primii cinci termeni ai progresiei geometrice (b n ) n dacă : a) b1 = 6. b9 . numerele următoare să fie în progresie b) 2 x . 6.5. b+x.…………….. bn +1 = 1 bn 5 5.. bn +1 = 3bn c) b1 = 9..225..5 1 2 d) b2 = 0..54.. Să se găsească primii doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n : a) b1 . 4. q = e) b1 = 1..32 . bn +1 = −3bn a) b1 = 2. 2 4 a) a+x. q = 3 2..III. 3.î. q = −0. c+x . b12 .. b8 = −10 . Este progresie geometrică un şir pentru care suma primilor n termeni este : a) Sn = n² -1 ..6 − x .. q = 5 b) b1 = −24.... n c) Sn = 3 + 1 n a. PROGRESII GEOMETRICE 1... q = 2 c) b2 = −10. Dacă se cunosc doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n a) b3 = 6. Să se scrie formula termenulei al n-lea al progresiei geomertice date prin : b) b1 = 4. b10 b) b5 = 10. b2 .

.lgb-3 lg3. Să se logaritmeze expresiile în baza a : a) E=a2 7 ab 6 . b5 a⋅3 b a ⋅ b2 1 2...... x ≠ 0 IV...7777…7(de n ori 7) h) 1 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 2 2 2 + 4 ⋅ 23 + .. LOGARITMI 1.a) ⎨ ⎧b2 − b1 = −4 ⎩b3 − b1 = 8 2 3 b) ⎨ ⎧b3 − b2 = 12 ⎩b4 − b2 = 48 2008 c) ⎨ ⎧b6 = 25 ⎩b8 = 9 8.... Să se determine expresia E ştiind că : lg E=2 lga.. Să se arate că log26+log62>2......100 ⋅ 22007 2007 9.... b) E= 4 c) E= a3 .......Să se calculeze sumele : a) 1 + 2 + 2 + 2 + . Să se calculeze expresiile: a) 11 log 25 121 100 . x ≠ 1 2007 b) 1 + (1 + x) + (1 + x ) + ...... + (1 + x ) = 0.. − 2008 2 2 e) 1+11+111+1111+………111111…1 (de n ori 1) f) 3+33+333+……... + 2008 2 2 1 1 + 3 − . 2 3. + 22008 1 1 + 3 + .. 4.... + 2 b) 1 − 2 + 2 2 1 1 + 2 22 1 1 d) − 2 2 2 c) − 23 + ..33333…... Să se rezolve ecuaţiile : a) 1 + x + x + x + .3 g) 7+77+777+…....x 3 2 = 0..

6. Să se arate că dacă a.y. b.. Să se arate că expresia: E= log 2 3 2 − log 3 3 log 2 x + log 2 y + log 2 3 z log 3 x + log 3 y + log 3 3 z este independentă de valorile strict mai x...c sunt în progresie geometrică atunci are loc egalitatea: 2 1 1 = + log b x log a x log c x ∀a. + log 3 n + . z sunt în progresie geometrică atunci log a x. + 1 log n 1 + log n 2 + .. y. log 96 2 log12 2 b) E= 7...b.1 log 4 b) 7 49 20 ⎞ ⎛ 4⎞ ⎟ + log 2 ⎜ ⎟ .z. x〉 0 1 9. c ∈ R * + − { }. log c z sunt în progresie aritmetică.Să se calculeze suma: 31+log3 7 − 2 log 4 121 1 1 + log 2 1 + log 2 2 + .. + log 2 n log 3 1 + log 3 2 + .. log b y. 101 . + log n n 8. Să se calculeze expresiile: a) E= mari ca 1 ale variabilelor log 2 24 log 2 192 − .. Să se arate că dacă x. ⎝ 3⎠ ⎝ 21 ⎠ d) log 5 (log 3 (log 6 216)) e) log 2 (log 5 (log 3 243)) f) c) E=log225-log2 ⎛ ⎜ log 5 125 − log 3 3 9 64 log 8 2 + log 2 2 g) 49 log 7 3 + log 3 81 5.

∫ (3 x + 3 )dx x x ⎛ 5 3 2 ⎞ ⎟dx 6. ∫ 17. 20. x 2 + 4dx 4 − x 2 dx x2 + 3 14. dx x2 + 2 1 19. ∫(3x 5 −2 x 3 + 3 x − 2)dx 3. ∫ x(x-1)(x-2)dx 1 4. ∫ x ( x − 1) 3 dx 9. ∫ 18. ∫ ( x + 1)( x − x + 1)dx 5. ∫( e x + 11. ∫ (x 5 +5 x )dx 1 )dx ex 2 ∫⎜ ⎝ ⎛ 5 + 4x ⎞ ⎟ dx x ⎠ 12. ∫ 1− x ∫ ∫ ∫ dx x + x2 −1 x2 − 2 dx x2 − 3 1 dx sin x . ∫ 16. ∫ (x + 2)3 dx x3 x 2 − 9dx 1 13. cos 2 x 1+ x dx 21.PRIMITIVE 1. 1. ∫ (2 x − 3 x + 45 x dx ) 7. cos x 102 . ∫ ⎜ 5 − 3 + ⎜ ⎟ x x⎠ ⎝ x 5 3 ⎞ ⎛ 8. ∫ 15. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii. ∫ ⎜ 2 x + − 2 ⎟dx x x ⎠ ⎝ 10. 2. ∫ dx 2 sin x.

∫ ln 2 xdx 2 8. ∫ (x + 2 x ) ⋅ e 21. ∫x 1 ln xdx ∫ x ln xdx 1 ∫ x ln xdx 2 3. ∫ dx 16 x 2 + 4 2 ∫ 4x 2 ∫ 25 − 9 x ∫ 1 1 2 dx dx 4x + 9 1 9. ∫ dx sin 2 5 x 1 13. ∫ sin(ln x)dx 14. ∫ 4 sin 4 xdx 6. ∫ 2ctg 2 xdx 3. ∫ 5 ⋅ 2 5 x dx 4.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii compuse. ∫ ln(1 + )dx x 9. 17. 12. ∫ tg 4 xdx 14. ∫ 3 cos 3 xdx 7. ∫ ∫ 5x + 3 dx 8. ∫ x ln dx x +1 −x 18. ∫ cos(ln x)dx x2 2 13.. 2. 1.2. ∫ x ⋅ ln xdx ln(ln x) 6. ∫ x ⋅ e dx 2 2 2x x +1 x + 1 ⋅ e x dx ln(1 + x 2 + 1)dx ∫ x ln( x − 1)dx x −1 16. 3. ∫ 3 4 x dx 5. 1 1 dx − 16 1 10. 5. 2. ∫ dx 11. ∫ ( x − 2 x + 3) ln xdx 15. ∫ x 2 2 ) ∫( 19. 9 − 16 x 2 dx 12. ∫ x ⋅ e dx 2 x 23. ∫ ln xdx 4. Să se calculeze primitivele următoare utilizând metoda integrării prin părţi: 1. ∫ dx cos 2 3 x 2 1 11. dx 3x 22. ∫ x ⋅ e dx 2 −x 103 . ∫ ( x 3 + 5 x 2 − 2) ⋅ e 2 x dx 3⋅ 2x + 2 ⋅ ex 24. ∫ dx x 2 7. ∫ dx 2x ∫ x ⋅ e dx 20. ∫ ln 3 x dx x2 ln 2 x 10.

∫ x ⋅ sin 2 xdx 35. ∫ x ⋅ cos xdx 32. ∫ x 2 − 9dx 4 − x 2 dx ∫ x ln xdx x 2 − 2x + 5 dx ex n 3. ∫ x(5 x − 3) dx 6. ∫ sin x 2 2 2 2 41. Să se calculeze integralele prin metoda substituţiei 1. x x 2 2 26. ∫ arcsin x dx x2 42. 47. ∫ x ⋅ 43. ∫ e ⋅ sin 2 xdx 29. ∫ x ⋅ sin xdx x dx 37. ex ∫ e x + 1dx ex 9. ∫ x (x + 1) dx 9 2 3 6 x ∫ x ⋅ 7 dx 2 ∫ (2 x − 1) dx 4. ∫ e x dx 12. 9 2 7 k k +1 n 7. ∫ e − x 1− x2 ⋅ sin 2 xdx dx 40. ∫ x ⋅ cos xdx x dx 38. ∫ e x ⋅ cos xdx 28.∫ e ⋅ sin xdx 27. ∫ x ⋅ cos xdx 34. e2x ∫ e x − 1dx 104 . ∫ x ⋅ sin xdx 33. ∫ cos x 25. ∫ x ⋅ sin xdx 31. ∫ x(2 x − 1) dx 5. ∫ 2 x dx e +1 e x dx 11. ∫ x ⋅ x 2 + 16dx 46. ∫ x ⋅ arcsin x ∫ e ⋅ cos 2 xdx 30. ∫ x 10. ∫x⋅ 45. ∫ x (x + 1) dx 2. ∫ cos 2 (ln x)dx 44. ∫ x ⋅ cos 2 xdx 36. ∫ (ax + b ) dx 3. x 2 2 39. 8.

25. ∫ sin(2 x + 5)dx 4. ∫ dx 2 x 3 − ln x − x + 3x + 4 x 30. ∫ dx x2 +1 1 32. ∫ 4 dx x +1 1 31. 16. 21. ∫ dx 2 x ln x + 8 1 34. ∫ sin 3 x ⋅ cos xdx 3. ∫ cos 3 x ⋅ sin 2 xdx 105 . 28. 23. ∫ x(2005 + ln x) 2006 35. 3 2 x + 5dx − x 2 − x + 2dx ∫ x 1 + x dx 18. ∫ 3 36 . ∫ x x + 2dx 20. ∫ x 3 x 2 + 2dx 38. ∫x 25 x − 1dx 2 ∫ 2 x + 5dx 17.e3x 13. 24. 3 4 19. ∫x 1 x2 −1 dx 4. Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii trigonometrice: 1. (1 − x )2 dx x x 1 2 4x + 2x − 3 x 29. ∫ x 1 − x dx 15. ∫ dx x ln x dx ( ) 1 + ln x dx x 1 dx 37. 27. ∫ dx 4 x(1 + ln x ) 1 33. ∫ sin 3 x ⋅ cos 2 xdx 2. ∫ 2 x dx e −1 14. ∫ ∫ ∫ ∫ ln x dx x x ln xdx ln x dx x x−2 x 3 x 1 2 dx dx 26. ∫ x − 6 x − 7 dx 3 2 ∫ ∫ ∫ ∫ 22.

∫ cos 3 xdx sin x 13. ∫ (tgx + tg x )dx 3 6. ∫ sin 3 xdx 12. 9. 7. 5. 1 dx −9 1 8. ∫ 13. ∫ arcsin x 2 dx 1 − x 2 ⋅ arcsin 2 x 1 dx 17.Să se calculeze primitivele următoarelor funcţii raţionale: 1. ∫ 1 − cos x 11. dx ∫ x + 4 dx ∫x 2 x 6. ∫ 18. ∫ dx sin x 2 14. ∫ dx cos 2 x − 4 15. 4. 7. ∫ 3x + 5 dx ∫ 2 x + 3 dx 1 − 3x 1 2. ∫ 2 3x + 5 1 dx 12. ∫ (x + 1)(x + 2) x2 ∫ x 2 − 2 dx x2 ∫ x 2 + 1 dx dx (x − 1)(x − 2) 1 1 ∫ x(x + 2) dx 106 . ∫ 19. ∫ 1 + sin ∫ 1 x cos x 2 x dx sin 3 x ∫ cos x dx x dx 9.5. 8. ∫ 1 cos x dx 10. ∫ x 2 + 4 dx 1 dx 10. 1 2005 2x + 3 3. ∫ 2 x + 1 dx ∫ (2 x + 3) 11. ∫ sin 10 x ⋅ cos 3 xdx cos x (arctgx )2006 dx 1 dx 20. ∫ 1− x sin 2 x dx 2 dx 5. ∫ 1+ x2 1 − x 2 ⋅ (2005 + arcsin x) 2006 1 − (cos x ) 1 16.

∫ 2 x − 5x + 6 x +1 22. ∫x 2 15. ∫ 2 dx x − 2x + 5 6x − 2 19. 29. ∫ 1 4 x + 4 3 x dx 26. ∫ 1 + x8 14. ∫ (x − 1) x3 12 dx 28.1 dx − 3x + 2 1 dx 16. ∫ 2 dx x +4 x2 23. ∫ 2 dx 3x − 2 x + 5 5x − 2 21. ∫ (x − 1) x 10 dx x2 ∫ x 6 + 4 dx 107 . ∫ 2 3x + x + 1 4x − 3 dx 18. ∫ dx 1+ x4 ∫ 2x 2 27. 1 dx − x −3 1 17. ∫ 6 dx x −3 2x 25. ∫ 2 dx x + 2 x + 10 x dx 24. ∫ 2 2 x − 3x + 1 3x − 2 dx 20.

Sec. numere relativ prime.e.n. sau denumirile de paralelogram. teoremă.e. mesopotamienii creează primele tabele de înmulţire. hiperbolă.n) filozof grec a introdus noţiunile de perimetru.e.e. este dată aria triunghiului în funcţie de laturi sau în funcţie de raza cercului înscris şi semiperimetru.e.n. sec. este cunoscută asemănarea triunghiurilor de către Thales. parabolă şi noţiunile de focare. prismă.n.n). 18 î.n ) cel care a întemeiat celebra şcoală din Alexandria (în 323 î.e.n. de elipsă. unul din cei mai mari geometri ai antichităţii introduce pentru prima dată denumirile pentru conice. Aristotel (384-322 î.e.ISTORICUL NOŢIUNILOR MATEMATICE Sec.n) introduce metoda de determinare a tuturor numerelor prime mai mici decât un număr dat. normale şi defineşte omotetia şi inversiunea şi dă o aproximare exactă a lui π cu patru zecimale. 3 î.e.e. puterea unui punct faţă de un cerc sau sferă. numere prime perfecte. 5 î. Sec. 4 î. Sec.e. tetraedru.n.n) a introdus noţiunile de semidreaptă. metodă cunoscută sub numele de „Ciurul lui Eratostene” 108 . pitagorienii introduc noţiunile de număr prim. tangentă la o curbă. Matematicianul grec Euclid(330-275 î. Eratostene din Cyrene(275-195 î. 6 î. A enunţat teorema catetei şi a înălţimii pentru un triunghi dreptunghic şi a demonstrat concurenţa mediatoarelor unui triunghi. poliedru. silogism. număr compus. Apolonius din Perga(262-200 î.

precum şi sistemul de numeraţie zecimal. 1515.este descrisă extragerea rădăcinii pătrate şi a celei cubice în cartea „ Lilavati” a matematicianului indian Bhaskara(1114-1185). pe lângă vaste cunoştinţe de astronomie şi trigonometrie şi diviziunea cercului în 360 de părţi congruente şi exprimarea acestora în fracţii sexagesimale.m. 109 . 3 s-a dat formularea teoremei celor trei perpendiculare de către Pappos. Tot prin opera sa „Liber abaci” sunt introduse pentru dată în Europa numerele negative. şi pe acelea de gradul al patrulea de Ludovico Ferrari în 1545. 1202.Fibonacci introduce denumirea pentru numărul zero.e. tot el prezintă şi operaţiile de înmulţire şi împărţire cu numere negative.Leonardo Fibonacci (1170-1240) matematician italian introduce notaţia pentru fracţia ordinară. fiind interpretate ca datorii. 7 sunt cunoscute regulile de trei directă şi inversă de către Bragmagupta.n) precursor al calculului integral. deşi promisese autorilor lor să nu le divulge. acesta a mai dat şi definiţia conicelor precum şi teorema despre volumul corpurilor de rotaţie Sec.în prima carte din „Elementele” lui Euclid este cunoscută teorema împărţirii cu rest şi „algoritmul lui Euclid” pentru aflarea c. Sec. Arhimede(287-212 î. 1228. matematician indian.d.c. iar mai târziu de Niccolo Tartaglia în 1530.rezolvarea ecuaţiilor de gradul al treilea cu o necunoscută de către Scipio del Fero. 1150. a determinat aria şi volumul elipsoidului de rotaţie şi ale hiperboloidului de rotaţie cu pânze. a două numere întregi 85-168 matematicianul grec Ptolemeu prezintă în cartea sa „Almagest”. Acestea au fost făcute cunoscute abia în 1545 de către Girolamo Cardano(1502-1576) în lucrările sale.m.

1591-matematicianul francez Francois Viete(15401603) introduce formulele cunoscute sub numele de relaţiile lui Viete.este introdusă noţiunea de variabilă de către Rene Descartes(1596-1650). 1679. 1640. 1656. reducând problemele de geometrie la probleme de algebră. „Regula lui l’Hospital” este dată de către Jean Bernoulli lui Guillaume de l’Hospital pe care acesta o publică în 1696. 1614.este dată teorema lui Ceva de către Ceva Giovani(1648-1734).este introdusă denumirea pentru cicloidă de către Galileo Galilei (1564-1642). 1692. a lui Pierre Fermat(1601-1665). cel care a introdus literele alfabetului latin pentru notaţii şi a folosit coordonatele carteziene (definite după numele său).inventarea logaritmilor naturali de către John Neper(1550-1617).începutul creării teoriei probabilităţilor datorat corespondenţei dintre Pierre Fermat(1601-1665) şi Blaise Pascal(1623-1662) şi dezvoltarea combinatoricii odată cu apariţia lucrării lui Pascal. definiţia derivatei.este determinat semnul sinusului şi desenată sinusoida respectiv secantoida de către John Wallis). = 0 şi a ∞ 0 denumirilor de interpolare respectiv mantisă 1670.matematicianul englez John Wallis(1616-1703) 1 1 introduce simbolul ∞ cu notaţiile = ∞. reguli de integrare.este scris primul manual de calcul integral de către matematicianul elveţian Jean Bernoulli(16671748)” Lectiones mathematicae de methodo integralium aliisque”.în „Varia opera mathematica” apărută postum. tipărit abia în 1742 şi de asemenea a mai scris un manual de calcul diferenţial. 1637. 110 . „Combinaţiones”. a fost dată „Marea teoremă a lui Fermat”. 1654. 1678. descoperit abia în 1920.

arcsinx. 1733. cosx. caracterizată de inegalitatea (1+x)n ≥ 1+nx (Jacques Bernoulli)..este dată „Legea numerelor mari” de către Jacques Bernoulli. n 2 3 1739. 1747 este enunţată problema celor trei corpuri de către Clairaut.introducerea conceptului de integrală curbilinie de către Alexis Clairaut.1690.utilizarea sistemului de axe perpendiculare pentru a determina poziţia unui obiect în funcţie de cele trei coordonate.. 1711.este demonstrată existenţa rădăcinilor complexe în număr par a unei ecuaţii algebrice cu coeficienţi reali de către Mac Laurin Colin(1698-1746..Matematicianul elveţian Leonhard Euler(17071783) introduce şi calculează constanta 1 1 1 e= lim(1 + + + .realizarea dezvoltării în serie a funcţiilor ex.sunt descoperite proprietăţile spiralei logaritmice (Jacques Bernoulli) 1694. n→∞. punerea problemei izoperimetrelor de către Jean Bernoulli. de către matematicianul englez Isaac Newton(1642-1727) cel care a pus bazele calculului diferenţial şi integral concomitent cu Gottfried Leibniz(1646-1716).relaţia lui Stewart este demonstrată de Mathew Stewart după ce în prealabil ea îi fusese comunicată de către Robert Simson în 1735... 1731.577215.crearea trigonometriei sferoidale de către Alexis Clairaut(1713-1765). 1735. 1696-1697. 1705. 111 . 1746.este propusă denumirea de integrală de către Jacques Bernoulli(1654-1705) 1692. 1729. sinx. + − ln n) =0.este descoperită curba numită lemniscată.introducerea calculului variaţional.

1766. 1750. Monge).introducerea metodei multiplicatorilor nedeterminaţi în studiul sistemelor de ecuaţii diferenţiale de către Jean Le Rond D’Alembert(1717-1783). precum şi notaţiile e. Monge).Gabriel Cramer dă o regulă de rezolvare a sistemelor cunoscută sub denumirea de metoda lui Cramer.demonstrarea existenţa factorului integrant la ecuaţiile diferenţiale de ordinul întâi de către D’Alembert.începutul creării geometriei descriptive de către Gaspard Monge(1746-1818).au fost introduse liniile de curbură ale suprafeţelor(G. Monge. 1775. 112 .este dată „Teorema lui Fourier” de determinare a numărului rădăcinilor reale cuprinse într-un interval. 1768. f(x)şi a creat teoria fracţiilor continue. de către Joseph Fourier(1768-183). 1785.a fost dată ecuaţia planului tangent(G.a fost dată ecuaţia planului normal şi formula distanţei dintre două puncte din spaţiu de către matematicianul francez G. cunoscută sub denumirea de „teorema lui Lagrange”.este dată formula creşterilor finite. 1796.demonstrarea iraţionalităţii lui π de către Heinrich Lambert(1728-1777).indicatorul lui Euler. 1767. i. sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912). 1797.sunt puse bazele calculului variaţional de către Lagrange(1736-1813) concomitent cu Euler. 1755. 1765. 1780. acesta a introdus şi funcţia ϕ (n ) .crearea mecanicii analitice de către Joseph Lagrange(1736-1813) cu enunţarea principiului vitezelor virtuale şi a ecuaţiilor Lagrange.introducerea noţiunilor de soluţie generală şi soluţie particulară în teoria ecuaţiilor diferenţiale de către Leonhard Euler. 1771.

a b este propusă denumirea de reprezentare conformă de către Gauss. de către Fourier.introducerea noţiunii de raport anarmonic de Chasles Michel(1793-1880).este introdusă seria hipergeometrică de către Carl Friedrich Gauss(1777-1855) matematician german.au fost considerate cosinusurile directoare ale unei drepte(G. 1822 introducerea funcţiilor Bessel de către Friedrich Bessel. 1812. 1807-. pentru partea întreagă de către Arien Marie Legendre (1752-1833). numere conjugate. fondatorul către geometriei proiective alături de matematicianul francez Jean Poncelet. Monge). 1816-1835. 113 .. este introdusă notaţia pentru integrala definită ∫ f ( x)dx . este introdus simbolul [. a introdus noţiunile de afix. a enunţat criteriul de convergenţă al seriilor. criteriu care-i poartă numele.]. cel care a demonstrat teorema fundamentală a algebrei. cercul lui Euler sau cercul celor nouă puncte este considerat pentru prima dată de către Charles Brianchon . Jean Poncelet şi Karl Feuerbach. atribuinduse din greşeală numele lui Euler acestei teoreme. 1822 sunt date seriile Fourier care au contribuit la crearea teoriei analitice a căldurii. fondatorul analizei matematice moderne. 1820. a dat primele teoreme de existenţă din teoria ecuaţiilor diferenţiale şi al ecuaţiilor cu derivate parţiale. modul al unui număr complex.1798.Augustin Cauchy(1789-1857). transpoziţie.

Niels Abel(1802-1829) demonstrează imposibilitatea rezolvării cu ajutorul radicalilor. 1828 sunt introduse formele fundamentale ale suprafeţelor şi curburii totală a unei suprafeţe(curbura Gauss) de către Gauss. a ecuaţiilor algebrice de grad mai mare decât patru. 1839introducerea noţiunii de integrale multiple(Dirichlet).este propusă denumirea de grup cu înţelesul actual de către matematicianul francez Evariste Galois(1811-1832). funcţia Dirichlet.1823-1831. 1827.este creată teoria funcţiilor eliptice de către Abel.definitivarea calculului cu numere complexe de către Gauss .este dată o formă a eliminantului a două ecuaţii algebrice de către James Sylvester(1814-1897). 114 .introducerea noţiunii de factor de discontinuitate. 1830. 1831. 1824este dată denumirea de geometrie neeuclidiană de către Gauss. demonstrarea teoremei lui Fermat pentru n=5 de către matematicianul german Dirichlet (1805-1859). W. 1841descoperirea invarianţilor de către matematicianul irlandez George Bole (1815-1864).începutul creării primei geometrii Bolyai(1802-1860) neeuclidiene de către Janoş concomitent şi independent de cea a lui Lobacevski. 1840.Abel introduce integralele ce-i poartă numele.introducerea notaţiilor pentru limite laterale de către Dirichlet şi a funcţiei care îi poartă numele. referitor la integralele 1837. matematician englez. Hamilton introduce termenul de asociativitate a unei legi de compoziţie. 1825. 1834.

introducerea variabilei complexe în teoria numerelor imaginare de către D’Alembert. 1847 este introdus calculul logic de George Boole.crearea calculului matriceal de către Arthur Cayley(1821-1895) matematician englez . 1852. definind şi 115 . 1843. Sylvester). lui datorându-se studiul integralei definite.introducerea noţiunilor de margine inferioară şi superioară ale unei funcţii.Legea numerelor mari – Cebâşev. numită geometria sferică. 1858. de convergenţă uniformă de către Weierstrass(1815-1897).este introdusă noţiunea de oscilaţie într-un punct de către Riemann care creează o nouă geometrie neeuclidiană. este introdusă noţiunea de ideal de către Ernest Kummel(1810-1893). 1845. 1846. introducerea sufrafeţelor riemann de către matematicianul german Bernhard Riemann(1826-1866). 1853.descoperirea cuaternionilor de către William Hamilton (1805-1865). 1854. creatorul algebrei booleene.sunt introduse noţiunile de rang şi signatură a unei forme pătratice şi sunt propuse noţiunile de matrice şi jacobian(J.introducerea segmentelor orientate AB de către Chasles Michael(1793-188) care a formulat şi proprietăţile axei radicale a două cercuri precum şi a conicelor şi cuadricelor. Tot el introduce mulţimea întregilor unui corp de numere algebrice. 1871 Dedekind introduce noţiunile de corp şi modul ceeace în limbajul actual exprimă noţiunile de subcorp şi Z-submodul ale lui C.Kronecker(1823-1891) introduce notaţia a ij = det(a ij ) . 1851.„Teorema limită centrală” este dată de matematicianul rus Pafnuti Cebâşev.

Charles Hermite(1822-1901) demonstrează 1 transcendenţa numărului e= lim (1 + ) n = 2. mulţime bine ordonată.este dată denumirea de subgrup de către Sophus Lie(1842-1899). 1882Ferdinand Lindemann(1852-1939) a demonstrat trascendenţa numărului π =3. 1897. sensul de astăzi. 1872introducerea structurilor de subinel şi modul de către Dirichlet. punct izolat.idealele acestei mulţimi şi demonstrează teorema fundamentală de descompunere unică a oricărui ideal în produs de ideale prime. 1880-sunt descoperite funcţiile automorfe de matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912). 1873.. 1874-1897. introducerea numerelor raţionale prin tăîeturi de către Dedekind.. 1878.. mulţime numărabilă.. Weber. (un număr se numeşte transcedent dacă nu este soluţia niciunei ecuaţii algebrice cu coeficienţi raţionali).rezolvarea problemei celor patru culori pentru colorarea hărţilor de către Cayley. 1899 -axiomatizarea geometriei de către David Hilbert.. asociază conceptului de corp. mulţime închisă.introducerea denumirii de inel de către Hilbert(1862-1943).141592. ca o structură cu o lege de grup aditiv şi o înmulţire asociativă.. distributivă şi în care orice element e inversabil.. tot el demonstrează imposibilitatea cvadraturii cercului cu rigla şi compasul. El a introdus noţiunile de mulţime deschisă. 116 . n →∞ n 1874. punct de acumulare. produs cartezian..crearea teoriei mulţimilor de către Georg Cantor(1845-1918).. mulţime densă.H. reuniune. 1893. intersecţie.718281.

117 . 1950 -este introdusă noţiunea de Δ .1900introducerea axiomatică a numerelor întregi(D. 1910. 1936 -Matematicianul român Gheorghe Mihoc(19061981) dă o metodă cunoscută sub numele de metoda Schulz-Mihoc. de determinare a legilor limită ale unui lanţ Markov. 1928 -este introdusă funcţia areolar-conjugată de către matematicianul român Miron Nicolescu(1903-1975).este introdusă noţiunea de distanţă între două mulţimi închise de către matematicianul român Dimitrie Pompeiu(1873-1954).derivată de către Dan Barbilian. 2000 -este determinat cel mai mare număr prim 269725931.Hilbert). 1996 -celebra conjectură a lui Fermat este demonstrată de către Andrew Wiles de la institutul Isaac Newton din Cambridge. 1912 -este descoperită noţiunea de derivată areolară(Pompeiu) 1927-s-a stabilit formula Onicescu referitoare la geodezice dată de Octav Onicescu(1892-1983). 1941 -teorema lui Moisil referitoare la geodezicele unui spaţiu riemannian este introdusă de Grigore Moisil(1906-1973). obţinut cu ajutorul a 20 de mii de calculatoare puse în reţea. având două milioane de cifre. 1905. unul din fondatorii analizei funcţionale. 1944 -este introdusă în domeniul algebrei moderne noţiunea de signatură de către matematicianul român Dan Barbilian(1895-1961).este introdusă denumirea de funcţională de către Jacques Hadamard (1865-1963). 1933 -introducerea funcţiilor convexe de ordin superior de către Tiberiu Popoviciu(1906-1975).

4. Bucureşti.vol. 1: N. Editura Rafet. 100 de probleme rezolvate. Mihăileanu. 2: Vasile Bobancu.Caleidoscop matematic.1. 3.1974/ 1981.Istoria matematicii. Bucureşti 118 . Editura Tehnică.vol2. Mică enciclopedie matematică.Editura Ştiinţifică şi enciclopedică. Neculai Stanciu..BIBLIOGRAFIE. Editura Niculesu.

...128 Istoricul noţiunilor matematice........................................................................................................103 Primitive..................................................................................................................... Operaţii cu mulţimi..............................................82 Şiruri de numere reale...............................................77 Algebră liniară.56 Funcţia exponenţială şi logaritmică.........................................................................................101 Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor.................................. 45 Progresii.......88 Limite de şiruri....117 Probleme....................................................................................................109 Probleme propuse şi rezolvate.........................................93 Funcţii continue......75 Conice..98 Derivate................Cuprins Aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie......63 Vectori şi operaţii cu vectori..........................................59 Binomul lui Newton..........................................................................................................................................................................................143 119 ............................65 Funcţii trigonometrice...47 Funcţii...................................69 Formule trigonometrice....37 Inegalităţi...............................................sinteze............. .......................50 Numere complexe..............................................................42 Mulţimi........................................................................................................................72 Ecuaţiile dreptei în plan................5 Sinteze matematice Mulţimea numerelor reale................

120 .