Dreptul Uniunii Europene. Evoluţie. Izvoare. Instituţii.

CAPITOLUL I. Comunităţile Europene - temei al procesului de realizare a Uniunii Europene 1. Precizări prealabile. Precursorii integrării europene → ,,Ideea europeană,, prin folosirea sintagmei ,,Statele Unite ale Europei,, este destul de veche (1849)1. De-a lungul anilor ea a fost preluată şi folosită în diverse împrejurări. Astfel, la 19 septembrie 1946, Winston Churchil în discursul său de la Universitatea din Zűrich, afirma necesitatea constituirii Statelor Unite ale Europei, iar ca primă etapă a acesteia, realizarea unui parteneriat Franţa-Germania. → La 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei2 - ca o concretizare a ideii europene ,, având ca membri fondatori 10 state: Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia şi Suedia - al cărui rol principal s-a circumscris domeniului social şi cultural, nu militar şi economic.3 → La 7 iunie 1947, în plan economic, George Marschal4 anunţă oficial lansarea unui vast program de sprijin economic – peste 10 miliarde de dolari – numit Planul Marschal5. În acel moment statele europene se aflau în
Ideea Unităţii europene a fost exprimată în sec.al XVIII-lea de către J. J. Rousseau, I. Kant; în sec.al XIX- lea de către Saint-Simon, Proudon sau Victor Hugo (1849) ; La 7. 09.1929. Aristide Briand în cadrul Societăţii Naţiunilor a propus Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor să creeze între statele Europene o legătură federală care să nu aducă atingere, însă, suveranităţii acestor state. A se vedea, Roxana Munteanu, Drept European, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1996, p.17-19; Henri Brugmans, L’ide′ Européenne, 1920-1970, Bruges, 1970, citat de Pierre Mathijsen, Compediu de drept European, Ed. a VII-a Ed. Club Europa, Bucureşti, 2002,p.12. 2 Congresul de la Haga din 7-10 mai 1948 a condos la creearea Consiliului Europei. 3 A se vedea, O Manolache, Tratat de drept comunitar, Ed.a V-a, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, p.3. 4 La 5 ianuarie 1947 George Marschal, secretar de stat al Statelor unite ale Americii a anunţat într-un discurs, ţinut la Harvard, că S.U.A. va face,, tot ceea ce poate pentru a sprijini revenirea la o economie sănătoasă în lume ,,printr-un ajutor economic în favoarea Europei occidentale,, . 5 Oferta a fost acceptată de cele 16 ţări europene, la 15 iulie 1947; A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p.13.; Acestea au fost: Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elveţia şi Turcia; au aderat ulterior, Germania (3. 10.1949), Spania (20.07.1959), Statele Unite şi Canada au avut calitatea de asociaţi; A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p.
1

1

reale dificultăţi economice şi sociale ca urmare acelui de-al doilea război mondial încheiat recent . Cu toate că, planul Marschal nu a avut consecinţele pe care americanii le-au sperat odată cu lansarea programului, a oferit totuşi, prilejul înfiinţării la 16 aprilie 1948 a Organizaţiei de Cooperare Economică Europeană (O.C.E.E.). Deşi, a fost înfiinţată ca organizaţie permanentă de coordonare a politicilor economice naţionale6 şi însărcinată cu repartizarea ajutorului american nu a putut realiza în fapt un început al înlăturării barierelor economice şi comerciale între ţările membre7 . → La 4 aprilie 1949, în plan politico-militar, se înfiinţează Organizaţia Atlanticului de de Nord - N.A.T.O8 având ca membri fondatori 12 state, inclusiv S.U.A.9 → Maniera de abordare a problematicii construcţiei europene, de angajare a acesteia pe cale comunitară - ca primă etapă parteneriatul FranţaGermania - a fost reînnoită de către Ministrul Afacerilor de externe (din Franţa) Robert Schuman în proiectul cuprins în declaraţia de la 9.05.1950 la Paris10: ,,Europa nu se face dintr-o dată, nici printr-o construcţie de ansamblu, ea se va face prin realizări concrete, creând mai întâi o solidaritate de fapt,,. Funcţionarea construcţiei europene înlătură în acelaşi timp, integrarea globală, în profitul unei integrări sectoriale, şi integrarea politică în profitul integrării economice. → Jean Monnet11 şi Robert Schuman au formulat un principiu fundamental potrivit căruia ,, prin punerea în comun a producţiilor de bază şi instituirea unei Înalte Autorităţi noi, ale cărei decizii vor lega Franţa, Germania şi ţările care vor adera, se vor pune primele baze concrete ale unei federaţii europene indispensabilă păcii,, . Prin această propunere Decaraţia de la 9 mai 1950 sugerează ca începutul edificiului european să fie acela al
22, subsol nr. 3. 6 A se vedea, Grigore Geamănu, Drept internaţional public, vol. II, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982, p. 295. 7 A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 3 8 S-a format un nou sistem de alianţe militare, reprezentate prin : Tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948 între Marea Britanie, Franţa, ţările Benelux (Belgia, Olanda şi Luxeburg), asociind pe cele cinci state (Uniunea Occidentală), cu Statele Unite şi Canada, invitând şi alte state din Europa să adere. 9 Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Portugalia şi S.U.A. Au aderat ulterior Turcia, Grecia (25. 02.1952) şi R. F.Germania (6.05.1955). 10 Proiectul îi poartă numele; A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, Droit communautaire général, 8 édition, Ed. Dalloz, Paris, 2001, p.1. 11 Propunerile lui Robert Schuman au fost inspirate şi pregătite de Jean Monnet, Comisar General pentru Planul de modernizare şi de echipament al Franţei. 2

sectorului de cărbune şi oţel datorită ponderii economice a acestor industrii, dar şi constituirii unor garanţii că ,,orice război între Franţa şi Germania să devină (…) din punct de vedere material imposibil,, . 2. Instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului – C.E.C.O. → Propunerea a fost acceptată iniţial de 5 state – Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg12. Marea Britanie, la 27 mai 1950 s-a declarat neinteresată prin refuzul de a participa la negocieri, pe motiv că nu putea lua în considerare o limitare, chiar parţială, sub aspectul suveranităţii. Următoarele evenimente, au marcat instituirea Tratatului C.E.C.O., astfel : pe data de 10 iunie 1950 declaraţia lui Schuman a fost urmată de negocieri deschise la Paris; la 20 iunie 1950 a avut loc tot la Paris o Conferinţă care a avut ca scop elaborarea Tratatului instituind C.E.C.O.; la 18 aprilie 1951 a fost semnat la Paris Tratatul C.E.C.O. ; la 25 iulie 1952 Tratatul C.E.C.O.13 a intrat în vigoare, după ratificarea acestuia de cele 6 state: Franţa, Italia, R.F.Germania, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Tratatul a fost încheiat pentru o perioadă de 50 ani. La 10 februarie 1953 se deschide Piaţa comună, pentru cărbune, iar la 10 mai 1953, pentru produse siderurgice. Tratatul de la Paris transferă de la statele membre un anumit număr de competenţe - cu puteri de decizie – către instituţiile comunitare, create de acesta. Ca şi Tratatele europene ulterioare (C.E.E. şi C.E.E.A.), Tratatul C.E.C.O. reprezintă mai mult decât un acord internaţional clasic, deoarece a creat instituţii independente de autorităţile publice naţionale şi le-a înzestrat cu drepturi suverane în domeniile legislativ, administrativ şi judiciar, drepturi care le-au fost transferate –după cum am arătat – de la statele membre14. Cele 4 instituţii create de Tratatul C.E.C.O. sunt următoarele15 : - Înalta Autoritate - organ cu pronunţat caracter supranaţional. Are responsabilitatea de a administra piaţa comună a cărbunelui şi oţelului ,,în care să domnească libera circulaţie şi libera concurenţă – obiectiv al
Belgia, Olanda şi Luxemburg, s-au constituit din 29.10.1947 într-o uniune vamală numită Benelux. 13 Primul Preşedinte al Înaltei Autorităţi a fost Jean Monnet, el şi-a ţinut prima reuniune la Luxemburg la 10.08.1952. A se vedea, R. Munteanu, op. cit. p. 28; Cu privire la Tratatul ce instituie C.E.C.O., pe parcursul lucrării, vom folosi prescurtarea T.C.E.C.O. 14 A se vedea, Pierre Mathijsen, op. cit. p. 43. 15 A se vedea, Gui Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 2.
12

3

10.O. op. 1955 a R.Adunarea parlamentară .a două noi propuneri de cooperare mai strânsă a celor 6 state sub forma Comunităţii europene de apărare17 şi a Comunităţii politice europene18 3. op. A se vedea.O.E..08. la creearea Uniunii Europei Occidentale (U.O.C. Cu privire la Tratatele ce instituie C.U.E.T.2.a fost elaborat de către Adunarea C.O.05. p.pentru instituirea unei Comunităţi europene de apărare.C.E şi C.) 18 Proiectul de statut cu privire la Comunitatea politică europeană –din martie 1953 . Reprezintă un al doilea proiect de integrare la care cele 6 state semnatare ale C.A. n-a putut fi extinsă şi pe plan politic dat fiind nereuşita – din anii 1953. A se vedea.E.E.A.A.) → La 20 mai 1955.E.16 Integrarea realizată prin crearea C.E. Benelux-ul propune într-un memorandum creearea unei Pieţe comune cu o dimensiune economică mult mai largă decât producţia de cărbune şi oţel – aceea propusă de Tratatul C. nu au dat curs. pregătind istituţiile celor două comunităţi create ulterior – C.O.O. . 19 La 20.A.E.E.E.O. 14. p. La memorandum se afirma că integrarea economică ar trebui să preceadă integrarea politică.C.între statele semnatare ale Tratatului C.îi este încredinţată controlul politic al Înaltei Autorităţi. pe parcursul lucrări vom folosi prescurtările T. la Organizaţia Atlanticului de Nord (N.1954.la 30. cele 6 state membre C..23 16 4 .E.A.E.05.R.E. Marc Blanquet. instituţiile C.C.O.E.O.T. se întrunesc pentru a desemna un nou preşedinte al Înaltei Autorităţi în locul lui Jean Monnet. .C. A se vedea R.E.1954.F. Tratatul de la Paris reprezintă un prim pas pe calea integrării europene.C.C.Consiliul Special de Miniştri .cu excepţia Franţei care a refuzat să participle la dezbateri .O. şi C. cit. Pierre Mathijsen.29. .C.E. . p. cit. op. Instituirea Comunităţii Economice Europene (C. prin încheierea acordurilor de la Paris din 23. sau E. Brânduşa Ştefănescu. cit..E.C.E.G.şi Gui Isaac. Tratatul a fost ratificat în anul 1954 de statele membre C.M.A.E.) şi la aderarea la 6.C.garantează că Înalta Autoritate acţionează în strânsă legătură cu guvernele naţionale.ceea ce a determinat abandonarea proiectului.E.E.1955. un model de integrare juridică.E. Acest fapt a condus. aşa cum fusese schiţată iniţial de Planul Monnet .O.Curtea de Justiţie – asigură autoritatea dreptului în limitele teritoriale ale celor 6 state semnatare ale Tratatului. op. p. 17 Este vorba despre proiectul de Tratat semnat la Paris la 27 mai 1952 .E. Munteanu.E. 1954 .E.Tratatului – scop în care are puteri decizionale – obligatorii . şi T.cit.Schuman19.care să corespundă unei organizaţii cu un profil mai larg de activitate.pe care le exercită nu numai asupra statelor membre ci şi direct asupra întreprinderilor de sector.) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (C.

23 A se vedea.. 96. 1951 prin acest tratat impunea extinderea integrării europene la toată economia printr-o nouă integrare. . deşi iniţial a acceptat invitaţia. → Astfel că.E. .O. Potrivit raportului. (denumit astfel.). p.C.03. care să cuprindă domeniul specific al energiei atomice. a refuzat să participe la negocierile din cadrul acestui comitet22.E. 5-6. cit.Acesta urmează unele idei din Planul . cit.referitor la posibilităţile unei Uniuni economice generale.C.. ca şi la o uniune în domeniul nuclear. 24 Idem 20 21 5 . op. 22 A se vedea.C.Tratatul ce instituie o Comunitate Europeană a Energiei Atomice – T. vizând promovarea utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice şi dezvoltarea unei puternice industrii nucleare. 1956. un comitet interguvernamental. reuniţi la Conferinţa de la Messina – din 1.Manolache. fără o uniune vamală23. cele două tratate erau pregătite pentru semnare: . → Miniştrii Afacerilor Externe ale celor 6 state semnatare ale T.O. 2 iunie 1955 – vor recunoaşte că logica internă a ceea ce au început în anii 1950. deschide rapid calea unor noi negocieri ce conduc la semnarea a două tratate.1957. O.angajate în stabilirea fundamentelor unei A se vedea pentru detalii O.E. p. la 25.din decembrie 1952.Spaak.A.05.C.E. libera circulaţie a serviciilor şi o politică agricolă comună.E.E. Paul-Henri Spaak. în condiţiile unui regim comun şi ale armonizării legislaţiilor 24. Guvernul britanic.. 1959) p. Hans Joachim Heeser. la acea vreme era ministru de externe Belgian. potrivit căruia cele 6 state se declară . Britich Policy with regard to the unification efforts on the European Continent (Leyden.C. realizarea unei pieţe comune implica: stabilirea unei uniuni vamale. Raportul .Beyen.. Scopurile politice sunt precizate în Preambulul Tratatului.. Manolache. la Veneţia pe data de 29. înlăturarea restricţiilor vamale. după numele preşedintelui) adoptat de cei 6 miniştri de externe ai statelor semnatare ai T. convenindu-se în acest scop o conferinţă interguvernamentală la Bruxelles pentru 26. la Roma.Tratatul ce instituie o Comunitate Economică Europeană – Piaţa comună.6. → Cu acest prilej. op.H. pentru un comerţ liber. sectorială. 07. sub preşedenţia lui P. feb ruarie 1953 – prin care au fost schiţate contururile unei pieţe comune europene20.C..1956..Spaak21 este însărcinat să elaboreze un raport .. menţinându-şi opţiunea pentru o cooperare interguvernamentală în cadrul Organizaţiei de Cooperare Economică Europeană (O..

C. relaţii comerciale cu statele terţe. o stabilitate crescută.O. libera circulaţie a factorilor de producţie (a persoanelor. tratatul prevede mai întâi crearea unei pieţe comune la nivelul celor 6 state.A.C.1957). ca urmare a ratificării lor de către părţile contractante (cele 6 state membre ale C. prevăd pentru cele două Comunităţi următoarele instituţii: Consiliul A se vedea.E.1958 cele două tratate intră în vigoare. transporturi. în doctrina de specialitate s-a precizat că . → La 01. 24.E.3. Brânduşa Ştefănescu. 1979.E.o Convenţie relativă la unele instituţii comune Comunităţilor Europene. a întreprinderilor. Angajamentele imediate prevăzute în conţinutul Tratatului C.E.Adunarea parlamentară şi Curtea de Justiţie.E. : Adunarea Parlementară şi Curtea de Justiţie. 25 26 6 . Din această perspectivă. au două instituţii comune cu C.E. cu o puternică unitate a producţiei care să pemită o expansiune continuă. În plan instituţional cele două tratate de la Roma preiau modelul T..E.E. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.O.. a capitalurilor). şi C. care să aibă caracteristicile unei pieţe naţionale.E.C. Marc Blanquet. a fost adoptată (la Roma) .E. Cele două Comunităţi.25.01.E.A.1957 au fost semnate la Bruxelles protocoalele cu privire la privilegii şi imunităţi şi la Curtea de Justiţie a C.E. protecţia liberei concurenţei.C. Gui Isaac.un tarif vamal comun. preluate din raportul Spaak. A se vedea. ca şi prin actele lor adiţionale.) conform propriilor proceduri constituţionale. vizează realizarea unei zone de politică comună..E. p. Tratatatele C. însă într-o structură mai puţin deschisă caracterului supranaţional. prevede de asemenea atât armonizarea politicilor economice generale cât şi dezvoltarea ploliticilor sectoriale comune în special în: agricultură. şi care să determine realizarea: unei uniuni vamale care să presupună: libera circulaţie internă a mărfurilor şi protecţia externă printr . cit.O. prin actele lor institutive. Ambele tratate au fost încheiate pe o durată nelimitată.04.E. a serviciilor.prin mecanismul instituţional şi decizional pe care-l prevăd elementele supranaţionale să fie măcar în aparenţă contracarate26.. op. şi C. o creştere accelerată a nivelului de viaţă. → La 17 . În acest scop. → Odată cu semnarea Tratatelor de la Roma (25. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. şi anume .Uniuni fără încetare mai strînsă între popoarele Europei. Bucureşti.03.E. Tratatul C.

O. 7. politica privind mediul înconjurător. şomajul. cit. Geamănu. a fost reconstituită pe baze şi cu obiective noi sub denumirea de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică . ▪ În anul 1960. op.au încheiat la Stockolm.E. Manolache. Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană.O. 10 éd. o convenţie privind înfiinţarea unei Asociaţii Europene a Liberului Schimb – A.. standardele de calitate. 7. Paris. 1983. cursul de schimb etc.E. inflaţia. aceasta a decis în favoarea integrării sub forma unei asocieri. op.. Guvernul Britanic şi-a manifestat disponibilitatea pentru a accede la structurile comunitare. vol. ▪ În anul 1961 la 9 august.E. zona comercială liberă se caracterizează prin renunţarea la taxele vamale între ţările membre pentru produsele de provenienţă naţională pe baza unui certificat de origine (cu atenuări de maximum 50% în privinţa gradului de încorporare în produse a unor materii prime de provenienţă străină). Dalloz. respectiv Consiliul Ministerial . şi cele 6 state comunitare. Noua organizaţie a avut ca obiect de reglementare condiţiile în care comerţul se desfăşoară între state.de Miniştri . p. asigurarea condiţiilor de export. O. Marea Britanie. 29 În 1973 a aderat Islanda.C. Gautron. La aceasta au aderat: Australia. referitoare la: condiţiile de concurenţă. 27 28 7 . Droit européen. ▪ Potrivit Convenţiei de la Stockolm. C. cele 7 state necomunitare – Austria. cu anumite exigenţe însă care au îngreunat negocierile. → În anul 1961. 31 La 10 mai 1967 Guvernul Britanic a depus la Consiliu cererea de aderare la Comunităţile Europene.E. care să constituie o unitate economică de sine stătătoare. p. Danemarca. J.82. aceasta să aibă loc între statele membre O. Portugalia.L. Drept internaţional Public.D.E. . p.C. cit. p. iar în 1986.care a avut ca model Tratatul C. cu anumite rezerve32. 296. E. în cadrul unei zone de comerţ liber28. care în condiţiile date. iar în anul 196731 şi-a reînnoit candidatura. Norvegia. Manolache. acceptând Tratatul de la Roma. Finlanda a devenit membru asociat.ca organ de conducere generală.E.E. A se vedea.A. Elveţia. O.D.ca organ executiv. 30 A se vedea. Bucureşti.E.ca organ executiv. Japonia şi S. Comisia . şi Suedia29 .P.C 27 rămase.U. Comisia executivă.S. În privinţa Marii Britanii.30. Canada. II. Gr. Cererea a fost menţinută în următorii 2 ani şi discutată la diverse întruniri ale Consiliului.ca organ suprem.

cele 6 state semnatare ale Tratatelor comunitare au adăugat mecanismului comunitar. ▪ Cu prilejul fuziunii executivelor.R. Realizarea anticipată a Uniunii Vamale a dus la păstrarea unor diferenţe în domeiul taxelor şi al măsurilor cu efect echivalent asupra terifelor şi cotelor. 1966.E.E..E. Ancorări. J.8 şi deciziile de accelerare(1960). 01. 9-11. luată cu majoritate în Comisia Executivă. 1217 şi (1962 ) J. 32 8 . modifica şi aproba în unanimitate orice propunere sau iniţiativă. la Bruxelles33 se produce o simplificare în plan instituţional. 35 Buletinul C. 34 A se vedea. Din acel Marea Britanie şi-a revizuit atitudinea în favoarea aderării la Comunităţile europene datorită unor dificultăţi economice şi financiare cum şi a stabilirii legăturilor sale cu Commonwealth-ul 33 La această dată a fost semnat şi Protocolul asupra privilegiilor şi imunităţilor. op.E. ceea ce constituie un obstacol în calea comerţului liber.R. A se vedea. → Între 1-2 decembrie 1963.Le Monde. pe lângă cele două instituţii Adunarea Parlamentară şi Curtea de Justiţie (comune din 1967). cit. prin semnarea aşa numitului Tratat de Fuziune a executivelor. C. ▪ La 29. intrat în vigoare la 1 iulie 1967. 1966 are loc celebrul acord asupra dezacordului35 semnat la Luxemburg. la Haga a avut loc reuniunea şefilor de stat şi de guvern prin care s-a luat hotărârea de a deschide negocierile între Comunităţi şi statele care au înaintat cereri de aderare..E. un Comitet de reprezentanţi permanenţi – C. în . şi Consiliu şi Comisia. stagnând astfel activitatea acestora – îşi impune voinţa ca . C. ce urmează să devină act comunitar34. 1966.E.O. art.P. 3.E. Prin urmare regula majorităţii în adoptarea deciziilor care trebuia realizată la sfîrşitul anului 1965. p.R. Brânduşa Ştefănescu.O. 1284.P. p. nr. – compus paritar din miniştri reprezentanţi ai statelor membre. şi Pierre Druin.26. a fost amânată reprezentând o ameninţare pentru suveranitatea statelor membre..O. A se vedea. 22 – 23 octombrie. are atribuţia de a pregăti şedinţele Consiliului de miniştri.E. op.→ La 8 aprilie 1965. la lucrările instituţiilor comunitare.O. Pierre Mathjisen.. 36 Doisprezece ani.. → De la 1 iulie 1968 a devenit complet operaţională Uniunea Vamală. cit. dată de la care Comunităţile Europene au comune. prin care Franţa – ce aplicase aşa numita politică a scaunului gol prin refuzarea de a participa.. 15. p. aproape 7 luni.R.în Consiliul Ministerial să se adopte orice decizie cu unanimitate sau deloc. cu 18 luni înaintea calendarului stabilit de Tratat 36. de a cenzura.

care a înlocuit contribuţiile financiare ale statelor membre. la Bruxelles. 38 A se vedea.moment tarifele şi restricţiile cantitative dintre statele membre (cele 6 state) erau complet abolite. Norvegia n-a aderat la Comunităţi deoarece n-a ratificat Tratatul. p. Ed. 4. cit. p. adică acceptarea sistemului comunitar în ansamblul său incluzând şi legislaţia adoptată de instituţiile Comunităţilor38 ▪ Prin decizia 70/243 din 21. 04.. finalizat.. ca urmare a referendumului negativ din 24 septembrie 1972.40 Tratatul de amendare a anumitor prevederi bugetare ale Tratatelor de istituire a celor trei Comunităţi şi ale Tratatului de fuziune a conferit Parlamentului puteri bugetare specifice → A doua lărgire a Comunităţilor Europene a fost iniţiată de Grecia care a cerut aderarea la 12 iunie 1975. 1974.. 197039 cele 6 state au semnat un acord în privinţa adoptării unui sistem de resurse proprii pentru a asigura finanţarea Comunităţilor. primă lărgire a Comunităţilor Europene .Bull. după ratificarea de către cele 6 parlamente naţionale 40 Resursele proprii Comunităţilor sunt asigurate de taxe agricole.5. 39 J. ea a fost admisă la 1 ianuarie 198141.. Irlandei. de exemplu Marea Britanie. L. are loc semnarea Tratatului de aderare a Marii Britanii.ul colectat de statele membre.V. iar din luna februarie 1988 dintr-o sursă suplimentară reprezentând un anumit procent din media PIB-ului în Uniune (1988 Ec.celor 6 state” la o Europă deschisă spre extindere.P..80: Fiecare nouă lărgire însă creează tensiuni în procesul de integrare datorită caracterului eterogen al intereselor statelor. a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971... barierele vamale interne complet suprimate şi un tarif extern comun. op. ▪ Doctrina juridică a denumit aderarea celor trei state ca fiind o . Tratatul intră în vigoare la 1 ianuarie 1973. L’élagissement des Communautés européennes. Roxana Munteanu. Marc Blanquet. A se vedea. cit. De la Europa . şi Pussochet J. op. Norvegiei şi Danemarcei la Comunităţile Europene. spre o Uniune Europeană → La 22 decembrie 1972.O.A. taxe vamale. Gui Isaac. Techniques et économiques. 2-13) 37 9 . 94/19.37 ▪ Prin această .primă lărgire s-a consacrat principiul că aderarea se realizează fără repunerea în cauză a sistemului. procente din T.

▪ La 20 septembrie 1976.. al cărui obiectiv urma să fie realizat în termen de 7 ani (până la 31. ▪ La 5 aprilie 1977 Parlamentul European. la Paris. Pentru a face posibilă implementarea acestui program. 278/1 din 1976.18. reprezentanţii în Cosiliu ai statelor membre au semnat Actul privind alegerea reprezentanţilor Adunării prin sufragiu universal direct43. respectiv. ▪ În zilele de 9 şi 10 decembrie 1974.→ Cu Spania şi Portugalia. şefii de stat şi de guvern din ţările membre ale Comunităţilor Europene hotărăsc să se întâlnească de cel puţin de trei ori pe an în cadrul unei Reuniuni politice numită Consiliu European42. (Franţa. 46 A se vedea. 1984 47 La această dată este semnat acordul privind .1992) pe baza unui program şi un calendar complex. op. Actul a fost ratificat de cele nouă parlamente naţionale de la vremea respectivă: Franţa. Cartea Albă privind finalizarea Pieţei Interne . p. Germania. Grecia este primul stat care semnează un Acord de Asociere cu Comunităţile Europene. C. Andrei Popescu.L. Primele alegeri au avut loc în iunie 1979. C. Irlanda. proiectul Tratatului asupra Uniunii Europene.E. de către 5 ţări membre ale C. Consiliu şi Comisia au elaborat o Declaraţie Comună asupra Drepturilor Fundamentale44 document la care s-au asociat şi şefii de stat şi de guvern prin propria Declaraţie asupra Democraţiei45.. Oland. Belgia. Dicţionar de termini comunitari. referitor la eliminarea progresivă a controalelor la fronterele lor comune. Belgia. ▪ La 19 iunie 1983. cei zece şefi de stat şi de guvern au semnat în cadrul Consiliului European de la Stuttgart o . O.. exprimându-şi voinţa de a transforma întregul complex de relaţii dintre statele membre într-o Uniune Europeană46. 28 iulie 1977. Ion Jinga. Marea Britanie. şi care au fost admise de 1 ianuarie 1986. ▪ La 14 iunie 198547 Comisia C. 03.Spaţiul Schengen. statele membre au hotărât amendarea tratatelor existente prin Actul Unic European.. Integrarea Europeană. p. 2-7. O.. 12 state membre. Editura Lumina Lex. 41 10 . 44 J. 2000. 1961. Danemarca. A se vedea.. Comunităţile Europene numărau în 1986.12. Olanda şi Luxemburg). prezintă Consiliului European . 42 Primul Consiliu European se reuneşte la 10 -11. Luxemburg. Bucureşti.Declaraţie solemnă asupra Uniunii europene. care au formulat cereri de aderare la 28 martie.. la 9.E. 07. Germania. 6 43 J. cit. 1975 la Dublin (Irlanda). Italia. E. Pierre Mathijsen. Bull. 103/1din 1977 45 Pentru detalii a se vedea.

Proiectul pentru o Uniune Economică şi Monetară îi aparţine lui Pierre Werner49 care a prezentat. ca urmare a destabilizării financiare mondiale51. Roxana Munteanu. Cluj Napoca. Editura Sfera s. comunităţile introduc cursul de schimb european .5% în minus sau în plus52. Gyula Fábián. în legătură cu aceasta. → În anul 1976 C.) care a abrogat Tratatele de la Arusha şi Yaounde. Planul prevedea o unificare progresivă a politicilor economice naţionale şi crearea unei organizaţii monetare care să conducă în 1980 la o monedă comună50. la 8 octombrie 1970 un plan care îi poartă numele. unde şefii de stat şi de guvern sunt de acord să primească noi membri şi să realizeze treptat o uniune economică şi monetară până în anul 198048. care avea misiunea de a obliga statele participante ca prin cooperare între ele şi cumpărări intervenţioniste pe pieţele de devize. cit. → În martie 1975 este semnată Convenţia de la Bruxelles. 2004. 38.E.. op. → La 24 aprilie 1972. p. Planul nu a reuşit datorită ridicării convertibilităţii dolarului cu aurul. P. cit. care a propus înfiinţarea treptată până în 1980 a Uniunii Economice şi Monetare.. Această dată marchează încetarea politicii obstrucţioniste a Franţei.r. Uniunea Economică şi Monetară a fost definită în rezoluţia Consiliului Comunităţilor şi a reprezentanţilor statelor membre din 21 martie 1971. 39. Drept instituţional comunitar. Maroc. 51 Cauzată de prăbuşirea sistemului monetar de la Bretton Woods. Uniunea Economică şi Monetară → În 1969 se retrage Charles de Gaulle de la preşedenţia Franţei. Noul ei preşedinte George Pompidou iniţiază o întâlnire la nivel înalt la Haga în 1-2 decembrie 1969. Tunisia) iar în 1977 cu ţările Maschrik (Egipt. 50 A se vedea. Siria). Gyula Fábián.E. → La 28 ianuarie 1975 a fost semnată Convenţia de la Lomé I între C.. privind înfiinţarea Curţii de Conturi europene. Şarpele valutar.E. 49 Pierre Werner a fost prim ministru luxeburghez.C. semnează Tratatul de cooperare cu ţările Maghreb (Algeria. să menţină monedele naţionale la un nivel stabilit de comun acord. A se vedea. Iordania. op. de la care să nu permită fluctuaţii mai mari de 2. 81.5. 48 11 .E. şi 46 de state din zona Africa – Caraibe -Pacific (A. 52 A se vedea. p.l.

sistemul . Aceasta reprezintă a III-a lărgire a C. la Copenhaga să stabilească ca primă prioritate a acestei etape.caracterul ireversibil al operei realizată de Comunităţi.Şarpele valutar. deoarece combină două instrumente diferite: primul care prevede modificarea celor trei tratate europene.U... care în 1984 a fost urmat de cel de III-lea Tratat Lomé. 55 E.. Gyula Fábián.U.E. Problema pieţei unice a fost reluată la întrunirile Consiliului European din 25-26 iunie 1984 de la Fontainbleau. pentru ca apoi. ci este considerat un obiectiv ambiţios care implica Idem.. Actul a fost numit . A.de a pregăti căile unei Europe unite. p.. cu participarea a 66 de state. şi din 29-30 martie 1985 de la Bruxelles. cit.pieţei interne..E are drept obiectiv finalizarea .E..M. Pierre Mathijsen.. a funcţionat ca unitate de cont între statele member. care avea trei elemente de bază: E. mecanismul de curs valutar şi Fondul European de Cooperare Monetară. op. Trecerea de la . 53 54 12 .U. În anul 1989 a fost semnat al IV-lea Tratat.C. Actul Unic European → Actul unic a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie şi la Haga la 28 februarie 1986 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1987.C... → Comunicatul publicat la 2 decembrie 1979... 6. şi a unei unităţi monetare europene . 1986.intrat în vigoare la 13 martie 1979. nu este o simplă modificare terminologică.01. 40 56 A se vedea. A se vedea. cit. a fost schimbat de Sistemul Monetar European. op. → În 1985 au fost semnate Tatatele de aderare ale Spaniei şi Portugaliei la C.E. la . stabilită pe baza unui coş valutar. p.piaţa internă. iar cel de-al doilea care constituie un acord între statele membre pentru formularea şi implementarea în comun a unei politici externe comune56.→ În anul 1976 a fost semnat Tratatul Lomé II. şi necesitatea . la sfârşitul Conferinţei de la Haga preciza . în 1982. în care greutatea valutelor naţionale era determinată de cota de participare în circuitul comercial inter.. Din 1 ianuarie 1979..piaţa comună.. care au intrat în vigoare la 01.18.53 → În 6-7 iulie 1978 Consiliul European de la Bremen ( Germania) decide crearea unui Sistem Monetar European54 S..ECU – European Currency Unit55. desăvârşirea pieţei interne unice. În această privinţă Comisia a prezentat o Carte Albă pentru Consiliul Europei de la Milano din 28-29 iunie 1985..unic.

în partea a treia referitoare la . includerea în Tratat a capitolelor privind coeziunea economică şi socială (dezvoltare regională). în cadrul Consiliului European de la Hanovra. titlu nou adăugat în Tratatul C.U.E. articolele 130 R la 130 T.E.eliminarea frontierelor fizice.E.precizate în Carta Albă. În Actul Unic European se regăsesc. puterile acordate Comisiei pentru aplicarea regulilor stabilite de Consiliu. în partea a treia referitoare la .E. introduce în Tratatul C. titlu nou adăugat în Tratatul C. a creat condiţiile pentru punerea în aplicare a reformelor care să conducă la realizarea Uniunii Economice şi monetare şi la cooperarea în domeniul politicii externe pentru edificarea unei Uniuni politice. crearea Tribunalului de Primă Insatnţă.U. p. articolele130F la 130 Q. În acest context. persoanelor.Politica Comunităţii). serviciiilor şi capitalului este asigurată în conformitate cu dispoziţiile Tratatului58. .10 Art.E. .atribuţii ale Parlamentului European în domeniul legislativ (cu privire la o mai mare implicare a acestei instituţii înprocedurile legislative).E cuprinde atât prevederi noi.politica socială (articolele 21 şi 22.cercetarea ştiinţifică şi tehnologică (tilu VI. Aceste obiective au fost discutate la 27-28 iunie 1988. piaţa internă. cele trei categorii de măsuri . cu majoritate calificată.Politica Comunităţii).. tehnice şi fiscale57 . 59 Referitoare la posibilitatea de a se legifera. . → A.E. 118 A şi art. în acest domeniu.U. referitoare la: . în mare parte.întărirea procesului decisional al Comunităţilor prin: extinderea votului cu majoritate calificată. cât şi prevederi modificatoare a tratatelor.structura instituţională .E.E. 14(2) din Tratatul C.E. articolele 130 A la 130 E.E. cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi mediul. 118 B59).E.coeziunea economică şi socială (Titlul V. . 57 58 13 . titlu nou adăugat în Tratatul C.mediul înconjurător (titlu VII. Manolache. . op. respective prin care se permite Comisiei să stimuleze dialogul socialla nivel European.Politica Comunităţii). O... prin care A. şi încredinţate la 15 A se vedea. A. în partea a treia referitoare la . cit. art.o zonă fără frontiere interne în care libera circulaţie a mărfurilor. a fost preconizată să asigure : .adoptarea a 310 directive de apropiere a legislaţiilor în vederea stabilirii progresive a pieţei interne până la 31 decembrie 1992.

la 27.60 → În anul 1995 intră în vigoare Tratatul de la 61 Schengen . Bucureşti.U. Andrei Popescu. tot la Schengen.E. cu sediul la Londra. 11.E.1991). A. 1996. A se vedea. cit.02. Drept comunitar general. didactică şi Pedagogică. p. cuprindea în preambulul său.R. → În anul 1991 se desfiinţează C. p. Austria. la 6. 60 61 62 63 Va fi utilizat în continuare prin sintagmele: TMs.7. Finlanda şi Suedia.10 La data de 14.. celor două conferinţe interguvernamentale deschise la Roma. Olanda şi Luxemburg) semnează la Shengen (Luxemburg) un acord (este prima variană a tratatului) privind eliminarea progresivă a controalelor la frontierele lor comune...A. Spania şi Portugalia. op. (5. şi O. care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.E. a fost semnată o convenţie între aceleaşi ţări referitor la aplicarea concretă a acordului din 1985. cit. la 28. tratatul de la Mastricht marcheză o nouă etapă în procesul de creare a unei Uniuni fără încetare mai strânsă A se vedea. → La 1 ianuarie 1990 se înfiinţează oficial Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare .E. Ed. → La 1 iulie 1990 începe prima fază a Uniunii Economice şi Monetare (1990-1994). Ion Jinga.. O Manolache. Modificările Tratatelor comunitare potrivit obiectivelor amintite ar fi urmat să fie ratificate până la sfârşitul anului 1992. sau T. 04. La 19 iunie 1990. 12. Tratatul de la Mastricht . Consiliul Ministerial votează Codul vamal comunitar. 1999. → La 22 octombrie 1990 România semnează un Tratat de cooperare cu Comunităţile europene. 1985. 1990. şi A.1991) şi Pactul de la Varşovia (25.D.U. la 19. Apoi mai multe state membre ale Uniunii Europene au semnat acordul de la Schengen: Italia.1991. 05. Germania. Spaţiul Schengen. 221. (Franţa. prin care se prevede desfiinţarea treptată a controalelor la graniţele interne comune până în anul 1990 pentru circulaţia persoanelor. Primul alineat din preambul... R. 11.Tratatul asupra Uniunii Europene62 → La 7 februarie 1992 cei 12 membri ai Comunităţilor Europene au semnat la Mastricht Tratatul privind instituirea Uniunii Europene.decembrie 1990. p. 01. 14 . op. la 25. Ţinca.E. Prin acest Tratat s-au pus bazele a ceea ce astăzi numim .fundamentele unei uniuni fără încetare mai strânsă între popoarele europene63. hotărârea statelor de a realiza o Uniune europeană. cinci ţări membre ale C.R. 7.B. Grecia. 06. Belgia. 1992.. pentru prima dată. 1995. → În anul 1992. → În timp ce Tratatul de la Roma stabilea .

p. nu are personalitate juridică. păstrarea acquisu-lui comunitar şi respectarea principiului subsidiarităţii.al treilea pilon.C. III. cit. .E. cuprinse în Titlurile. . 110. cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. A alin. Roxana Munteanu. . . II. potrivit Tratatului de la Mastricht. Comunităţile îşi păstrează personalitatea lor juridică putând să se angajeze şi să angajeze statele membre în acorduri internaţionale66.S. → Uniunea europeană dispune de un cadru instituţional unic.Comunităţile – primul pilon. .Dispoziţii pentru modificarea Tratatelor ce instiuie Comunitatea economică europeană (în vederea stabilirii Comunităţii europene.între popoarele Europei. 96. .G). p. în care deciziile sunt luate cât mai aproape posibil de cetăţeni (art. introducerea cetăţeniei uniunii.Cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne J.A. . 107 66 Ibidem. articolele A la F). este întemeiată pe următorii piloni sau fundamente: .Dispoziţii privind politica externă şi de securitate comună ( articolele J la J 11).I). o politică externă şi de securitate comună cuprinzând şi evenuala stabilire a unui cadru pentru o politică de apărare comună.I. Tratatul asupra Uniunii europene cuprinde şapte titluri precedate de preambul. → Uniunea europeană – potrivit TMs. constituit în principal dintr-o singură instituţie care este cu adevărat A se vedea.al doilea pilon. Comunitatea europeană a energiei atomice (art. Comunitatea europeană a cărbunelui şi oţelului ( art. art. Acestea se referă la o Uniune Europeană prin fixarea obiectivelor acesteia: stabilirea unei uniuni economice şi monetare incluzând în cele din urmă o monedă unică.Dispoziţii asupra cooperării în domeniile justiţiei şi afacerilor interne( articolele K la K 9). 64 65 15 . nu are competenţa de a încheia tratate. Idem. IV. → Uniunea europeană.Dispoziţii finale ( articolele L la S). Cele şapte titluri cuprind: .Politica externă şi de securitate comună – P.. nu are capacitatea de a se angaja ca atare pe plan extern faţă de state terţe. 2)64. .Dispoziţii comune (Titlul I. op. H ). ea se poate angaja numai în plan politic65.

Atfel. existenţa unei economii de piaţă viabile. o ţară candidată trebuie să aibă instituţii stabile care să garanteze democraţia. Kecsmar.E. care impulsionează dezvoltarea Uniunii şi defineşte orientările politicii generale.E. 15 -16. primatul dreptului. asemănător Consiliului European.U. drepturile omului.) şi Comunitatea Europeană.E. J.E. Polonia. A se vedea. Curtea de justiţie) şi Consiliul european.E. precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei în interiorul uniunii (criterii economice) şi să respecte acquis-ul comunitar70. cit.S.U. şi începe a doua etapă a Uniunii Economice şi Monetare .14.U.E. cu sediul la Frankfurt.. 68 Austria.U. alte zece state au depus cereri de aderare: România. 70 A se vedea. respectarea minorităţilor şi protecţia lor (criterii politice). care este instituţie exclusiv comunitară.O. Cehia. 22.E. Enlargissement: consequences de la proposition de la Commision.S.22 iunie 1993 are loc Consiliul european de la Copenhaga ocazie cu care se precizează că statele est-europene vor fi admise în Uniunea Europeană de îndată ce vor îndeplini condiţiile sau criteriile economice şi politice fixate prin tratatele de asociere. p. Pierre Mathijsen. Lichtenstein.L. o Autoritate de Supraveghere A.M. p.O. Estonia.E. în R. op. Manolache.instituţia Uniuii. Letonia şi Lituania.E.M.E. După adoptarea T. Slovenia. Ungaria şi Cehoslovacia semnează la Cracovia Tratatul de înfiinţare a C. L1/1. respectiv. K.L. → La 21 . 434/2000.S. A se vedea. → La 2 mai 1992 a fost semnat la Porto Acordul de constituire a unui Spaţiu Economic European (S. → Din anul 1994 funcţionează Institutul Monetar European – I. Prin urmare sistemul instituţional unic al Uniunii Europene este format din instituţiile comunitare67 (Consiliul Comunităţilor Europene. Comisia europeană. Printre instituţiile comunitare nu figurează Curtea de conturi. cit. Suedia şi Elveţia. Acordul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 199469.T. Islanda. Ungaria.. Norvegia.E. Parlamentul european. Finlanda. şi O.E. Consiliul european.E. op.L 113/19). 67 16 .) între ţările membre ale Acordului European de Liber Schimb68 (A. nr. asemănătoare Comisiei Europene şi un Comitet Parlamentar Mixt( a se vedea. Slovacia. devenit prin Tratatul de la Mastricht Consiliul Uniunii Europene.A.F. → De la 9 mai 1994 România devine membru asociat la Uniunea Europei Occidentale .C. 1994. → La 21 decembrie 1992. Bulgaria. 1994. regulile de procedură ale Autorităţii de Supraveghere A.L. p. 69 Acordul prevede un Consiliu S.O.M. Polonia.U. Acordul n-a fost ratificat de Elveţia. J.

Manolache. prin care se fac recomandări detaliate în cazul fiecărei cereri şi asupra lansării procesului de negociere71.. 280/282.U. Aderarea celor trei ţări la U. 74 Tratatul de la Mastricht îl vom denumi în continuare T.Of. Slovenia şi Cipru. a devenit efectivă la 1 ianuarie 1995. U. p.E. → În anul 1998 intră în vigoare Convenţia Europol de cooperare poliţienească73.E. A fost infiinţat prin Tratatul de la Mastricht. p. cit. În acelaşi an la Consiliul European de la Cannes se elaborează o .Agenda 2000 Pentru o Europă mai puternică şi mai extinsă. U. N. şi Tratatul de la Mastricht74. nr. iar competenţa i.E. s-a hotărât ca de la începutul anului 1993 pot începe negocierile de aderare cu Austria.7-9. Baun. în Developments in the European Union . . 8. în noiembrie. A se vedea. D. cea de-a treia revizuire importantă a Tratatelor comunitare. ce conţine măsuri în vederea armonizării legislative pentru statele europene asociate. Comisia a adoptată 16 iulie 1997 . UE nr. Cehia. Acesta a fost semnat la 2 octombrie 1997 la Amsterdam. C. Bull. Anlargement. La 10 noiembrie 1997 Consiliu şi-a exprimat acordul său asupra componentelor strategiei de preaderare stabilită în . şi M.. 316/1995 p.14.→ La reuniunea Consiliului European de la Edinburg din decembrie 1992. România depune la Paris în mod oficial crerea de aderare la U. → Cu privire la cererile de aderare ale celor 10 state menţionate. 277/278. Punctul de vedere al Comisiei a fost ca aceste negocieri trebuie să fie deschise cu numai şase ţări: Polonia. Ungaria. după A.Agenda 2000. Cram.Carte Albă. E. prin care s-a creat Biroul European de Poliţie. (97) 2000. În documentul adoptat Comisia a detaliat cele trei serii de condiţii de îndeplinit stabilite de Consiliul European de la Copenhaga pentru a face posibilă aderarea la Uniune. Prin această a IV-a lărgire dată U. By L.E.. Tratatul de la Amsterdam Tratatul de la Amsterdam reprezintă. Europol are sediul la Haga (Olanda). Estonia.Tratatul cu privire la Uniunea Europeană 71 17 .. 1 şi urm. op.. Dinan. urmare a conferinţei interguvernamentale deschisă la Torino la 29 Comunicarea Comisiei COM. 73 Convenţia a fost semnată la 26 iulie 1995. A se vedea J. 11/1997. numără 15 state membre → La 22 iunie 1995.a fost lărgită prin Tratatul de la Amsterdam.. dar a retras-o în urma unui referendum negativ.E. Ed. p. Norvegia a înaintat cerere de aderare.72.7-8/1997. 72 Bull. În acelaşi an. Finlanda şi Suedia. Nugent. O.

în măsura în care cele două Tratate prevăd această competenţă. Consiliu. F par.45. ca şi Parlamentul European. azilul. precizăm că Uniunea nu a aderat la Convenţia europeană a drepturilor omului. Tratatul de la Amsterdam reglementează .E.. 71. să respecte principiile tratatelor şi cadrul instituţional unic al Uniunii.).E. – potrivit căruia Uniunea respectă drepturile fundamentale aşa cum sunt garantate prin prin Convenţia europeană de apărare a În acest scop statele membre trebiue să respecte cele şase condiţii prevăzute la art. . 172. referitor la controlul activităţii instituţiilor în domeniul respectării drepturilor fundamentale. 18. ▪ s-au înlocuit unele proceduri de decizie cu procedura codeciziei. Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie.cooperarea întărită. . ▪ Curtea de conturi. să nu folosească această cale decît ăn ultimă instanţă.U.E.avîndu-se în vedere lărgirea Uniunii . principiile funndamentale şi politicile comunitare. dar. Noul Tratat cuprinde trei părţi: -a. în principal în domeniul pieţei interne (articolele: 12.75. astfel: să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii. 43 par. 75 18 .U. în principal: instituţiile comunitare. 43. În privinţa drepturilor fundamentale. 189 din Tratatul C. TMs. potrivit art.. a.în sensul că acesta nu va putea depăşi şapte sute (art.martie 1996. 2 din T.c. 150.E. 80. acest lucru impune şi o modificare a legislaţiilor naţionale privind alegerea Parlamentului European. Modificări de fond aduse tratatelor. 162. şi ale articolului 6 par.b. 5 T. . 2 T. să nu afecteze acquis-ul comunitar. la art. cooperarea să privească majoritatea statelor membre.în materia reglementată de dispoziţiile articolelor 29-42 din T.E. Prevederi generale şi finale. privind vizele.U. 156. . În privinţa instituţiilor remarcăm: ▪ a fost întărit considerabil rolul Parlamentului European prin stabilirea unui plafon pentru numărul membrilor săi . drepturile şi obligaţiile statelor care nu participă la această cooperare şi să fie deschisă tuturor statelor membre. 42. imigrarea şi alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor( articolele 61-69). dobândeşte statutul de instituţie comunitară. ▪ Curtea de Justiţie a primit noi competenţe: .U. Tratatul a intrat în vigoare la 1 mai 1999. 148. 179). 175. art. Simplificare. privind cooperarea în domeniul poliţiei şi al justiţiei în materie penală.1.E.în cadrul reglementărilor din Titlul IV din Tratatul C. Dispoziţiile Tratatului privesc.

al dreptului la muncă şi al condiţiilor muncii. precum şi al statului de drept. protecţiei împotriva accidentelor şi bolilor profesionale. principii care sunt comune statelor membre. la 4. op. .politica comercială comună.U. 2). op. semnată la Roma. o protecţie socială adecvată. ca principii generale de drept comunitar76 a fost inclus la paragraful 2 al articolului 6 din T. Roxana Munteanu. dezvoltarea resurselor umane. 6 precizează că Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii şi democraţiei. Aceste politici potrivit Tratatului de la Amsterdam (art. p.. respectului drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. p. pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. care să permită un nivel ridicat al ocupării locurilor de muncă etc – Comisia încurajează cooperarea între statele membre şi facilitează coordonarea acţiunilor acestora în toate domeniile politicii sociale şi mai ales în domeniul ocupării forţei de muncă. În acest context paragraful 1 al art. securităţii sociale. formării şi perfecţionării profesionale. Paul Mircea Cosmovici. şi celelealte politici: ale mediului.drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.CE stabileşte că. igiena muncii. Articolul 140 din T.E. 2 T. 1950. ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă care să permită un progres egal. şi în domeniul transporturilor. dreptul sindical şi negocierile colective între patroni şi salariaţi (lucrători). 136 . progresu economic şi social echilibrat şi duarbil” care figurează printre noile obiective ale Uniunii (art. dialogul social. 78 A se vedea. cercetării şi tehnologiei. A se vedea.înaltul grad de copetitivitate”. 2 alin. cit.promovarea ocupării forţei de muncă.77 În privinţa politicilor comunitare. energiei. Paul Mircea Cosmovici. modificat prin Tratatul de la Amsterdam. vor trebui să inspire noua misiune comunitară . Roxana Munteanu. cooperării pentru dezvoltare. protecţiei consumatorilor. Este vorba despre revizuire care urmăreşte să evidenţieze legătura dintre competitivtate şi . politica comună în domeniul agriculturii şi pescuitului. şi aşa cum rezultă din tradiţiile constituţionale comunebstatelor membre. Respectarea principiilor de la articolul 6 paragraful 1 este controlată de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. cit. menţionăm că acţiunile în domeniu privesc: . 53 76 77 19 .. UE)78. securităţii sociale. 11.politica socială. 53. industriei.

T. 903 şi urm. este instituţie independentă. deoarece. T. A se vedea. care face parte integrantă din acesta. fără a fi abrogate dispoziţiile caduce.A. 10 din T. . Grecia s-a alăturat zonei euro la 1. T. 1997. 2003.cit.CE devenea tot mai neclară. acstea reprezentând în continuare doar forma fizică de apariţie a . s-a infiinţat Banca Centrală Europeană 82 (deşi a fost prevăzută a se înfinţa pentru 1. La simplification et la onsolidation des traités. 07. 58. prezentarea T.). op. p. s-a procedat la o renumerotare completă a T.E.. 563. Drept financiar şi fiscal. a înlocuit Institutului Monetar European. p. 25.C. Articolul 10 din T.b. (nu primeşte dispoziţii nici de la Guvernele statelor member.M.euro.U. precizează că simplificarea nu aduce atingere acquis-ului comunitar80.81 Dispoziţiile finale se referă la durata tratatului (nelimitată). 2) Efectele juridice ale actelor în vigoareadoptate pe baza tratatelor menţionate nu sunt afectate.E. potrivit art. Cele două Tratate astfel simplificate şi renumerotate se mai numesc şi versiuni consolidate ale Tratatelor . Roxana Munteanu. 3) Se abrogă Convenţia din 25 martie 1957 nreferitoare la unele instituţii comune Comunităţilor Europene şi Tratatul din 8 aprilie 1965 ce instituie un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor Europene.A.CE astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile T. Bucureşti. sunt renumerotate conform tabelelor de echivalenţă ce figurează în anexa la Tratat. şi reprezintă banca de emisie pentru moneda Euro.euro.. nici din partea instituţiilor C.A..E. p. la intrarea în vigoare şi la redactarea lui în limbile oficiale ale U. Paul Mircea Cosmovici. Dan Drosu Şaguna..A. prevede: 1) Abrogarea sau suprimarea dispoziţiilor caduce din T. op. în care 11 state europene care au îndeplinit criteriile de convergenţă în decontările scriptice. 12.. nr.U.CE şi a T.A. la ratificarea de către părţile contractante.). 1 din T. 1999-200284 Aceste adăugiri. 199883).. nici ale dispoziţiilor din actele de aderare. are sediul la Frankfurt. Ion Jinga Popescu Andrei. 1998 – cursurile deschimb valutar între monedele celor 11 state au fost îngheţate. Editura All Beck. Simplificarea tratatelor a rezultat din faptul că tratatele comunitare au fost supuse unor revizuiri succesive. 82 B. 79 80 20 . în special. articolele. şi din T. O declaraţie referitoare la art.. şi a fost introdusă moneda unic . p. cele rezultând din termenele pe care le acordă. – P. aduse textelor tratatelor sunt cuprinse şi în protocoalele anexate la acestea.A. în Revue trimestrielle de droit europeén. Jacqué.prin T.CE şi T.E. Această dată marchează începutul fazei a III-a a Uniunii Economice şi Monetare (U.. titlurile şi secţiunile din T.CECO. 81 A se vedea.CE. care au constat în adăugiri 79 la textul iniţial.E.E. A se vedea. nu afectează efectele juridice nici ale dispoziţiilor din aceste tratate.. 4. şi adaptarea unor dispoziţii ale acestor tratate. 83 A se vedea. → La 1 ianuarie 1999. cit. J. În consecinţă. aşa cum erau în vigoare înainte de intrarea în vigoare a T.31. EURATOM. 84 La sfârşitul fazei a II-a .E..01 2001. ca urmare a revizuirii decisă la Amsterdam şi în special datorită simplificării. 12 par. Astfel.U.

Lituania. p. Moscovici. A se vedea. în această fază. Malta.→ Ca urmare a Consiliului European de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999. la Cotonou (Benin) o Convenţie care intră în vigoare în locul Tratatului de la Lome. p. destinate dezvoltării instituţionale interne. SAPARD (Special Accesion Programme for Agriculture and Rural Development . 2000. la 8 martie 2001 a fost adoptat un parteneriat pentru aderare.E. Tratatul de la Nisa. 6. prin Regulamentul consiliului 1268/1999 din 21 iunie 1999). s-a considerat că această ţară nu îndeplineşte. Letonia. A se vedea. 434/2000. ponderea votului în cadrul Consiliului. P.. protecţiei mediului. ăn vederea punerii în aplicare a tratatului de la Amsterdam. intrat în vigoare la 1.s-a căzut de acord în cadrul reuniunii de vârf de la Nisa. şi Bulgaria86 -potrivit unor Conferinţe interguvernamentale cu fiecare din aceste ţări. Tratatul a De la această dată prin . 9. democraţia şi drepturile omului. C. Slovacia.C.urmare a Conferinţei interguvernamentale compusă din reprezentanţii statelor membre deschisă la Bruxelles la 14 februarie 200087.P. 1267/1999 din 21 iunie 1999). modernizării agriculturii şi modernizării regionale: PHARE. p. Noi extinderi ale Uniunii Europene → Asupra textului Tratatului de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 . Manolache. criteriile fixate de Consiliul European de la Copenhaga. este primul tratat care face referire la 27 state membre ţinând cont de cererile de aderare ale statelor din Europa de est. Fabian Gyula. Pentru Turcia. → La 23.măsuri de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală în ţările candidate din centrul şi estul Europei. Momentul efectiv de începere a negocierilor a fost 28 martie 2000. şi România. op.16 85 21 . din 711 decembrie 2000. statele membre au aprobat fonduri separate pentru sprijinirea statelor candidate. ISPA (Instrumente structurale pentru preaderare . 47. 06.urmare a concluziilor Consiliului European de la Koln din iulie 1999şi a raportului preşedenţiei.a examinat ăn special. 86 Referitor la negocierile de aderare cu Turcia. cit. în RMCUE. A se vedea. dezvoltării infrastructurii. prin Regulamentul Consiliului Nr. 200085 încep negocierile de aderare între U. Perspectives de L’Union Européenne après le Conseil Européen d’Helsinki. semnează cu statele A. 87 Conferinţa interguvernamentală . O.Instrument for Structural Policy for Pre-accesion -. modificări ale Tratatelor comunitare privind instituţiile europene. la 15 02. cu privire la statul de drept.Agenda 2000. 02 2003. cit. nr. Tratatul de la Nisa. op. cooperare întărită..E. problrmele referitoare la mărimea şi compunerea Comisiei. extinderea eventuală a voturilor cu majoritate calificată în cadrul acestuia.

E. şi ale statului de drept( art. 25 T. ▪ modificările tratatelor C..S-au mai adoptat 4 protocoale. şi la fondurile de cercetare privind cărbunele şi oţelul. introduse de Tratatul de la Nisa).risc clar. luându-se notă de alte 3 declaraţii. Partea aII-a Dispoziţii finale şi tranzitorii:art. ▪ Comitetul Politic şi de securitate.C.) ▪ alte modificări privesc structurarea treptată a unei politici de apărare comună în cadrul politicii externe şi de securitate comună. 26. Parlamentul Partea I. Astfel.U. 88 89 90 A se vedea. ale respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale. şi-a schimbat numele în . şi Tratatele ce instituie Comunităţile Europene şi unele acte asociate acestora88. Protocolul asupra art.modificat T.. la .şi care priveşte extinderea Uniunii Europene. 3..1-6.E. procedurile de vot şi coopearea întărită. ▪ Titlul VII intitulat . op. Comisia va cuprinde câte un reprezentant din fiecare stat membru.O.. (art.... rolul Uniunii Europei Occidentale practic dispare. 7.U. Protocolul care afost anexat la Tratatul C.O.7-13.E.A. au în vedere situaţiile în care există un . T.E.1 T.67 din Tratatul C. C.E. 17 T... ▪ prevederi noi au fost aduse domeniului cooperării judiciare în materie penală.U.U..90de încălcare gravă de către un stat membru a principiilor libertăţii. 1 T.. al doilea par. 2.C. şi la Tratatul C.E. în timp ce rolul N.E.a.Prevederi asupra unei cooperări mai strânse. p. modificat de Tratatul de la Nisa).. alături de Europol s-a înfiinţat Eurojust (Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară).E. Tratatele C.o.. sub responsabilitatea Consiliului.e..E.U. Protocolul care a fost anexat la T. exercită acum control politic asupra operaţiunilor şi direcţionează strategic operaţiunile de administrare a crizelor (art.E.T.Modificări de fond:art.E. 27..E.. precum şi 24 de declaraţii. 6. este consolidat (art. ▪ au fost introduse prevederi noi referitoare la cooperarea întărită în domeniul politicii externe şi de securitate comună. .. Protocolul care a fost anexat la T. 22 . privesc în special instituţiile. Pierre Mathijsen. 4.U.E.E. introdus de Tratatul de la Nisa. şi anume: 1. modificat prin Tratatul de la Nisa). Art. după cum urmează89: ▪ modificările aduse T.U. şi care se referă la consecinţele financiareale expirării tratatului C.U..Prevederi asupra cooperării întărite. şi Euratom.E..E. cit.. noul alineat secund T.O. 27 de la . şi Euratomşi care priveşte statutul curţii de Justiţie..E. pentru o cooperare mai strânsă între autorităţile judiciare şi alte autorităţi competente ale statelor membre (art.U. ale democraţiei. 29. modificat de Tratatul de la Nisa).U.

celelalte state pierd din numărul de locuri. Tratatul defineşte şi competenţele C. Întrunirile Convenţiei s-au ţinut la Bruxelles. . cit.P. eficienţa procesului de luare a deciziilor şi funcşionarea instituţiilor). având în vedere Declaraţia privind viitorul Uniunii. Acestea au durat 16 luni. în urma căror dezbateri şi compromisuri s-a ajuns la adoptarea.03. Manolache. şi a T. O.J. statutul Cartei drepturilor fundamentale. a unui Germania şi Luxemburg îşi păstrează numărul de locuri în Parlament. rolul Consiliului.E. anexată la Tratatul de la Nisa. adaptarea sferelor de competenţă) . votul majoritar în Consiliu va necesita majoritatea statelormembre şi. iar procedura codeciziei a fost extinsă ▪ Tratatul de la Nisa stipulează un nou statut al Curţii de Justiţie. reducerea numărului instrumentelor legislative. prin consens.simplificarea instrumentelor Uniunii (distincţia între funcţiile legislative şi măsurile de executare. Declaraţia de la Laeken a solicitatat ca problemele spre dezbatere (aproximativ 60) să se concentreze asupra următoarelor aspecte92: . votul majoritar a fost introdus pentru încă 27 de cazuri. p. la cererea unuia dintre statele membrevotul de 62% din populaţia Comunităţii. 92 A se vedea.European va avea cel mult 732 membri91. metoda de desemnare a comisarilor. iar pentru rezolvarea unor probleme specifice s-au înfiinţat camere jurisdicţionale. atribuţiile şi alegerea Parlamentului European.I.o mai bună repartizare a competenţei în cadrul Uniunii Europene ( în sensul delimitării stricte a atribuţiilor. .18 91 23 . recurgerea în măsură mai mare la legislaţia cadru). La 1. (Tribunalului de Primă Instanţă). inclusiv o distincţieîntre Uniune şi Comunităţi. diviziunea între un tratat de bază şi dispoziţiiale altor tratate. mai multă transparenţă şi eficienţă (în special. desfăşurarea lucrărilor unei Convenţii privind viitorul Europei.C. echilibru instituţional şi rolul parlamentelor naţionale. ( Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene). posibila adoptarea unui text constituţional în cele din urmă). 2002 Convenţia îşi deschide lucrările. op.spre o constituţie europeană (simplificarea tratatelor existente. → În perioada 4-15 decembrie 2001.mai multă democraţie. Cosiliul european de la Laeken (Belgia) decide.

2.europene. Letonia. cit.. se realizează a V-a lărgire a Uniunii Europene. dată la care s-a încheiat a III-a etapă şi ultima etapă a UEM. A se vedea. În cadrul declaraţiei . La 28.a fost aprobat la întrunirea Consiliului European din 17 şi 18 iunie 2004. Procesul de ratificare a fost prelungit peste termenul stabilit (noiembrie 2006) până la jumătatea anului 2007. 02.One Europe. 24 . A fost respins însă în procedurile de referendum desfăşurate în Franţa (29 mai 2005) şi în Olanda94 (1 iunie 2005). → La 11. şi anume: Cehia. Polonia. cu excepţia Angliei.12. Estonia. care numără 25 de state membre. la care Proiectul de Constituţie nu a primit acordul Consiliului European de la Roma în 13 şi 14 decembrie 2003. Cipru şi Malta. la Atena. au fost semnate tratatele de aderare cu cele 10 state candidate care au încheiat negocierile în vederea dobândirii statului de membre ale Uniunii Europene. România şi Bulgaria au primit atât asigurări că nu trebuie să reia negocierile cu noile state membre. 2001.. 3. Proiectul de Constituţie a parcurs mai multe etape în vedera adoptării lui 93 sub forma unui Tratat. Comisia adoptă Cartea verde a creării unei procuraturi în vederea protejării pe cale penală a intereselor Comunităţilor95 → La 1.. p. 48. Danemarcei şi Suediei. 93 1. cât şi promisiuni de ajutoare de peste 1 miliard euro/ajutor pe an (s-a stabilit ca negocierile să fie încheiate până în octombrie 2004). → La 15 aprilie 2003. 10 state est . În cele din urmă Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa a fost semnat la 29 octombrie 2004 şi supus ratificării de către statele membre potrivit procedurilor naţionale. Gyula Fábián. 2002 moneda unică devine singurul mijloc de plată şi în ministerele europene. Prin aderarea celor 10 state la 1 mai 2004. 94 95 În această ţară referendumul a avut rol consultativ. Ungaria. Slovacia. Lituani. 2002 se pune în circulaţie moneda EURO în 12 state membre. → În decembrie 2002 – la Consiliul European de la Copenhaga au fost invitate să adere la U.E. Slovenia.a fost examinat în cadrul unei conferinţe interguvernamentale la Roma ( ale cărei lucrări au început în 4 octombrie 2003 ). a fost prezentat Consiliului European întrunit la Halkidiki – Salonic..proiect al unei Constituţii Europene. la 13 iulie. în 20-21 iunie 2003. convenit la consiliul European din iunie 2005.01. op.

după ce francezii şi olandezii au respins. cu numai câteva luni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European.E. În România au fost deja demarate procedurile în vederea ratificării acestuia. reunite în cadrul unei conferinţe interguvernamentale. Constituţuia Europeană. conform propriilor reguli constituţionale. economice şi sociale au condus şefii de stat şi de guvern să-şi propună prin Tratatul de la Lisabona să adapteze instituţiile europene şi metodele lor de lucru. Uniunea numără în prezent 27 de state. 12. evoluţia demografică. a fost semnat Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană (după obţinerea avizului pozitiv al Comisiei. la Luxemburg. 2007. → La 3 octombrie 2005 s-a decis deschiderea negocierilor de aderare a Turciei şi Croaţiei la Uniunea Europeană. prin referendum. după doi ani de criză instituţională. urmând să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009. iar la 15-17 decembrie 2005 s-a discutat să se acorde Macedoniei statutul de stat candidat. să consolideze legitimitatea democratică a Uniunii şi a valorilor sale fundamentale. Precizări prealabile. Evoluţiile politice.→ La 25 aprilie 2005. 10. A derarea acestor state s-a realizat la 1 ianuarie 2007. Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor între statele membre. 1.mondializarea economiei. Tratatul de la Lisabona – Tratat de reformare a Uniunii Europene 10. Guvernul român a adoptat în şdedinţa din 19 decembrie 2007 proiectul de lege pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona. Astfel. la lucrările căreia au participat Comisia Europeană şi Parlamentul European. 96 25 . pe cale parlamentară. în vederea transmiterii sale la Parlament. Documentul astfel materializat prin Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007. după ce va fi ratificat96 de fiecare dintre cele 27 de state membre. şi a avizului conform al Parlamentului European din 13 aprilie 2005). din 13 aprilie 2005. Primul stat care a ratificat Tratatul de la Lisabona a fost Ungaria la 18. şefii de stat şi de guvern din ţările membre U. care să pună capăt blocajului creat în 2005. schimbările climatice. aprovizionarea cu energie sau noile ameninţări la adresa securităţii le-au determinat să conştientizeze că nu mai sunt în măsură să facă faţă singure tuturor acestor probleme fără frontiere. Provocările secolului al XXI-lea cu care se confruntă statele membre ale Uniunii europene . au ajuns la un acord asupra unui nou tratat.

semnarea Tratatului finalizează procesul de reformă demarat în 2001 la Laeken şi care urmărae elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa. la semnarea Actului Final al Conferinţei care a adoptat Tratatul Constituţional. în octombrie 2004. 1 par. Anterior acestuia România a participat. reprezentă tratatele de bază ale Uniunii. după cum urmează : .La fel ca şi Tratatul de la Amsterdam şi. Cele două tratate.U..U.. U. Îl vom denumi. Tratatul asupra Uniunii Europene-nou. 1. T. 3) De asemenea. → Titlul I.U. modificate conform Tratatului de la Lisabona. la Roma. Tratatul privind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom).tratatele”(art.C. Tratatul de la Lisabona este primul Tratat al Uniunii pe care România l-a semnat în calitate de stat membru98 Tratatul de la Lisabona aduce o serie de noutăţi pe care le vom sublinia cu ocazia prezentării celor două tratate astfel modificate. Conform noului Tratat Uniunea Europeană dobândeşte personaliate juridică (art. 2.E. care cu aceeaşi valoare juridcă.-nou). Tratatului de la Lisabona i-au fost anexate 13 Protocoale şi 65 de Declaraţii Elaborarea Tratatului – realizat în baza mandatului précis şi detaliat agreat la Consiliul European din 21-23 iunie 2007de la Bruxelles– a reluat practice substanţa prevederilor fostului Tratat Constituţional. au aceeaşi valoare juridică. democraţia. potrivit Tratatului de la Lisabona.Dispoziţii generale”.temeiul juridic al Uniunii este T.). 3.. f.E. ca izvor al dezvoltării valorilor universale ce constă în drepturile inviolabile şi inalienabile ale persoanei. în continuare T. rămâne în vigoare. în lucrarea de faţă. cuprinde un Preambul şi şase Titluri. E. T. 48 ). va substitui Comunităţile Europene şi o va succeede (art.).Enou97) şi Tratatul asupra Comunităţii Europene (T.E.E. egalitatea şi statul de drept. precum şi libertatea. U.U. (T. şi vor fi denumite în continuare . f.U. Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a Tratatelor existente – Tratatul asupra Uniunii Europene.E.Preambulul introduce un al doilea considerent care pune în lumină moştenirea culturală.E.. → T.. religioasă şi umanistă a Europei. respectiv Nisa. – nou.E. → Din perspectivă istorică. intitulat . care prevede că: . 10.U. par.E (nou) şi T.nou. în calitate de stat candidat. care-şi va păstra denumirea (T. 97 98 26 .nou are 14 considerente.acesta urmând să fie redenumit Tratatul privind funcţionarea U.

2 alin. care înlocuieşte art.E. care au aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor (art. precum şi la respecarea principiilor Cartei O. la Strasbourg. ceea ce contribuie la (…) respectarea şi dezvoltarea dreptului internaţional. a valorilor sale şi bunăstarea popoarelor sale. exercitarea acestor competenţe fiind reglementată de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii (art.. precum dreptul la integritate.5). 7a nou). promovarea coeziunii economice. democraţiei.delimitarea competenţelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii.Uniunea se întemeiază pe valorile care sunt comune statelor membre99 (…) potrivit unui nou art. ca atare. 2 cu un text nou). dreptul la educaţie.nou şi T. egalităţii.8) cuprinde prevederi referitoare la: Valorile comune statelor membre. . U.E. astfel cum a fost adaptataă la 12 decembrie 2007. Se poate vorbi despre o veritabilă . egalitatea între sexe.N. 3b. statului de drept. art. interdicţia torturii sau a tratatamentelor inumane sau degradante. f. Uniune şi state membre. care acţionează pentru o dezvoltare durabilă a Europei (…). promovarea valorilor pe care se întemeiază în relaţiile sale cu restul comunităţii internaţionale. 1a. cu ţările în cauză. denumit . prevăzute în art.relaţia. Obiectivele Uniunii vor fi realizate în funcţie de competenţele care îi sunt atribuite prin tratate (T. .Dispoziţii privind principiile democratice”.Uniunea instituie o piaţă internă. în sensul posibilităţii de a încheia. .politică de vecinătate” pe care o dezvoltă Uniunea. respectul vieţii private şi de familie.Uniunea recunoaşte drepturile. ..Uniunea dezvoltă relaţii privilegiate cu ţările învecinate. 1)100. deşi nu este specificată. 6 alin. a libertăţii. ne-discriminarea. 8-8C (care înlocuieşte Titlul II şi art. libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii din 7 decembrie 2000. aderă la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamental. aderarea respectivă nu afectează competenţele Uniunii (art.obiectivele Uniunii (art. printre politicile acesteia. a cărei monedă este euro (potrivit art.. 3a) . respectarea drepturilor omului. 1a sunt: respectarea demnităţii umane.U. şi teritoriale. precum şi solidaritatea între statele membre. → Titlul II. este guvernată de principiul cooperării loiale (art. 99 27 . a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor 100 Carta este un adevărat compediu al drepturilor de care beneficiază cetăţenii faţă de legislaţia europeană. dreptul la libertate. dreptul la proprietate. 3 şi 4).). 6) .U. şi o uniune economică şi monetară. . sunt: promovarea păcii.. licvistică şi religioasă etc. acorduri speciale. şi de a realiza acţiuni în comun (art. diversitatea culturală. sociale.Uniunea.

Uniunea dobândeşte personalitate juridică. şi se substituie Comunităţii Europene.U. teza ultimă). plus preşedintele.E.-nou.pentru o durată de doi ani şi jumătate (faţă de şase luni).). Cu privire la reglementările detaliate ale instituţiilor. Reforma instituţională constă în următoarele: . 3 T. adăugăm: implicarea lor sporită în aspecte privind spaţiul de libertate. 17 alin. Banca Centrală europeană. 101 8C) . în această calitate (art. 8 C. 3. 3) prin participarea la procedurile de revizuire a tratatelor.E. Potrivit principiului democraţiei reprezentative. preia instituţiile Comunităţii: Parlamentul European.E.E. la T.E. Numărul membrilor Parlamentului European – reprezentanţi ai cetăţenilor Uniunii . 9A). defineşte clar noţiunea de cetăţenie. (în conformitate cu art. 8A). cetăţenii Uniunii se bucură de anumite drepturi. împreună cu Consiliu.E).rolul activ al parlamentelor naţionale în funcţionarea Uniunii (art. . 28 . cu un prag minim de Şase membri pentru fiecare stat membru. cu statut de instituţii. 2) prin respectarea principiului subsidiarităţii. ce aparţine oricărei persoane ce are cetăţenia unui stat membru.Parlamentul European (art.-nou. în exercitarea funcţiilor bugetare şi de control politic şi consultative. spre completare. Nici unui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouăzeci şi şase de locuri.U. Curtea de Conturi.nu poate depăşi şapte sute cincizeci. Reprezentarea cetăţenilor este asigurată în mod proporţional descrescător.E) .C. 4) prin punerea în aplicare a politicilor Uniunii în spaţiul acesteia (…).U. consolidarea rolului acestora în controlul subsidiarităţii (art...Dispoziţii privind instituţiile” (art. De asemenea. Alege preşedintele Comisiei (art. pe care se întemeiază funcţionarea Uniunii.3b.Consiliul European (art. 89)..nou face trimitere. fără să o înlocuiască. articolul 9 par.U. iar drepturile şi obligaţiile cetăţenilor Uniunii sunt prevăzute în tratate (în art.U. par. la care adaugă. f.Comisie”) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (anterior tratatului.E.E.cetăţenia Uniunii. 9B) dobândeşte statutul de instituţie a Uniunii.. Consiliul U. corobotate art. 5) prin participarea la cooperarea interparlamentară (…). Datorită faptului că. Consiliul (anterior tratatului. Aceasta conferă Uniunii continuitate în definirea orientărilor şi 101 Potrivit art. C. 8A şi 8Bdin T. rolul activ al parlamentelor naţionale se materializează: 1) prin faptul informării lor de către instituţiile Uniunii cu privire la proiectele de acte legislative ale Uniunii (potrivit Protocolului privind rolul parlamentelor naţioanle în cadrul U. sau cu privire la cererile de aderare la U. Comisia Europeană (denumită în continuare . f.J. 9 este înlocuit cu un text nou). → Titlul III intitulat . îşi alege un preşedinte stabil cu majoritate calificată. T.). cu posibilitatea de a fi reînnoit.).E. 2 T. securitate şi justiţie. şi care se adaugă cetăţeniei naţionale. 9A) este implicat într-o mai mare măsură: în procesul legislativ. Consiliul European (fosta instituţie politică a U.

turism.E. retragerea voluntară a unui stat membru din Uniune. Europol. f. sport. politica spaţială. dreptul de iniţiativă populară. f.priorităţilor politice generale.fie prin exinderea votului cu majoritate calificată la noi domenii pentru care nu există bază juridică. în caz contrar se consideră majoritate calificată. . Preşedenţia formaţiunilor Consiliului. în prezent. Statele membre au convenit pentru o redistribuire a voturilor statelor membre în Consiliu. Majoritatea sistemului de vot va intra în vigoare la 1 noiembrie 2014102. 9C ) cu majoritate calificată (în loc de unanimitate): .E. 102 29 . ţinând seama de complexitatea crescută a . protecţie civilă. în numai trei ani) cât şi din creşterea numărului domeniilor de competenţă a U. Noua durată a mandatului va permite statului membru aflat la preşedenţie să-şi coordoneze mai bine startegiile şi să urmărească efectele acestora. migraţia. controlul la frontiere.E. pentru adoptarea unei decizii este nevoie de acordul favorabil a 55% din membrii Consiliului.. 2 din T.problemelor europene” rezultată. .E. Eurojust. şi reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65% din populaţia Uniunii. este asigurată de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consuliului după un sistem de rotaţie egal. cu excepţia celei Afaceri Externe. Tratatul de la Lisabona simplifică sistemul de vot . se reduce numărul comisarilor Celelalte condiţii privind votul cu majoritate calificată sunt stabilite de art. care va fi realizată în mai multe etape în perioada 20142017. protecţia diplomatică şi consulară. 205 alin. cuprinzând cel puţin cincisprezece dintre aceştia...prin extinderea principiului majorităţii calificate – astfel.Referitor la Comisie (art. cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării. Sistemul de preşedenţie rotativă a Consiliului nu dispare.Se extind domeniile în care deciziile se adoptă de către Consiliu (art. în tratatele în vigoare (resursele proprii ale Uniunii. iniţiativele înaltului reprezentant pentru P.C.U. potrivit art 201b din T. atât din extinderea Uniunii Europene (de la 15 la 27 de state. dar se schimbă. 9D). politica comună a transporturilor.U. Cel puţin patru membri ai Consiliului pot constitui minoritatea de blocare.fie prin aplicarea majorităţii calificate în domenii care în prezent sunt supuse votului cu unanimitate (azilul.S. serviciile de inters economic general. energie. ajutorul umanitar etc) Excepţiile de la principiul majorităţii calificate în luarea deciziilor sunt prevăzute de tratate. obiectivul şi organizarea fondurilor structurale şi fondului de coeziune etc) .

Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii şi Dispoziţii speciale privind politica externă şi de securitate comună”. 280A -280 I din T.Banca Centrală Europeană dobândeşte statutul de instituţie a Uniunii.. Tribunalul .Acţiunea externă”.obiectivele Uniunii în acest sens: politici comune şi acţiuni. Capitolul I (este nou introdus ca şi art.denumit anterior Tribunal de Primă Instanţă – şi tribunale specializate. este denumit . este intitulat .U. Aceasta are personalitate juridică fiind singura abilitată să emită moneda euro..E. . precum şi respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a dreptului internaţional. 30 .Dispoziţii privind formele de cooperare consolidată”.două treimi” sunt compuse dintr-un număr de membri. incluzând preşedintele şi Înaltul Reperezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. deoarece în anumite momente unele state nu vor avea reprezentant în Comisie. statul de drept. de către Parlamentul European şi Consiliu care hotărăsc în coformitatate cu procedura legislativă ordinară.Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiţie. cuprinde reglemntări referitoare la: . principiile egalităţii şi solidărităţii.. potrivit prevederilor din T.rolul Consiliului European şi al Consiliului în identificarea intereselor şi obiectivelor startegice ale Uniunii în acţiunea externă. Euratom. universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. . 10A 10B.U. Reducerea numărului de comisari. Aceste . 103 Principiile sunt: democraţia.-nou. noi) cu privire la .. astfel cum este modificat. Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul competenţelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la instituţiile acesteia. urmând ca ţările să fie reprezentate printr-un sistem de rotaţie. care preia denumirea titlului VII.europeni de la 27 în prezent la două treimi din numărul statelor membre. . f. şi ale art. → Titlul V. → Titlul IV.E. ar putea crea probleme de ligitimitatea în privinţa deciziilor. în vederea asigurării cooperării în toate domeniile relaţiilor internaţioanale. respectarea demnităţii umane. ce a avut ca punct de plecare dificultatea obţinerii unui acord între cei 27 de comisari. înfiinţate pe lângă Tribunal. → Titlul IV este este integrat în T. . începând cu 1 noiembrie 2014.principiile ce stau la baza acţiunii externe a Uniunii103.

C.nou introduce un art.E. şi la definirea treptată a unei politici de apărare commune. pentru statele membre care întrunesc cele mai înalte capacităţi militare şi care au subscris la angajamente mai stricte în materie (…). Această politică include definirea treptată a unei politici de apărare comune a Uniunii.face parte integrantă din P. care poate să conducă la o apărare comună. Dispoziţii privind politica de securitate şi de apărare comună (P.A...C. în relaţiile cu state terţe sau organizaţii interanţioanle.E. . regionale sau globale.)... T.A.S.E.S.C.S. 24 nou). 10C potrivit căruia .Competenţa Uniunii în materie de politică externă şi de securitate comună include: . Pentru punerea în aplicare a P. Şi P. este intitulat .toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii.S.C.Dispoziţii speciale referitoare la Politica externă şi de securitate comună (P.S. T. 51 din Carta O.U.nu va interfera cu responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte formularea şi implementarea politicilor sale externe” Capitolul al II-lea. Capitolul al II-lea.E. în domeniile ce fac obiectul polticii externe şi de securitate comună (art. celelalte state membre sunt obligate să îi acorde ajutor şi asistenţă prin toate mijloacele de care dispun.nou introduce. posibilitatea de a stabili o cooperare structurată permanentă în cadrul Uniunii (reglementată de art. Postul de înalt reprezentant . Înaltul Reprezentant este vicepreşdinte al Comisiei Europene.C. secţiunea 2. În 31 . şi reprezintă Uniunea în chestiunile referitoare la P.S. .S.E. potrivit art. Tratatul de la Lisabona creează funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate care pune în aplicare. Uniunea poate încheia acorduri cu sau mai multe state sau organizaţii internaţionale..Pe baza principiilor enunţate Uniunea dezvoltă şi construieşte parteneriate cu ţările şi cu organizaţiile internaţionale. secţiunea 1.S.toate domeniile politicii externe.E. în situaţia în care un stat membru face obiectul unie agresiuni armate pe teritoriul său. Tratatul de la Lisabona include o clauză de solidaritate între statele membre ce presupune ca.N.A.C).. 28E).U... În cadrul P. prin utilizarea mijloacelor naţionale şi ale Uniunii. U. Politica de securitate şi de apărare comună – P. statele membre pun la dispoziţia Uniunii capacităţi civile şi militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu..A.C.C.

Ne vom referi în continuare la dispoziţiile noi introduse de tratat. în conformitate cu o procedură de revizuire ordinară (alin. referitor la modificarea Tratatelor. care defineşte statutul juridic al Uniunii Europene.U..-nou. Declaraţia politică ataşată Tratatului precizează că personalitatea juridică a Uniunii. 2)...E. Prin Tratatul de la Lisabona Uniunea Europeană (fosta Comunitate Europeană) dintr-o . Articolul 48 se înlocuieşte cu un text nou. să se retragă din Uniune. 2A alin. şi art. T. cuprinde 7 părţi. în privinţa informării despre această cerere. şi o procedură nde revizuire simplificată (alin. 3. a Parlamentul European şi parlamentele naţionale (…). sub autoritatea Consiliului) în domeniul dezvoltării capacităţilor de apărare. Tratatul de la Lisabona care modifică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene sau Tratatul de fucţionarea a Uniunii Europene. prevede că. T. se infiinţează Agenţia Europeană de Apărare. potrivit normelor sale constituţionale. 28A. 6). în care Uniunea poate legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic. se modifică. alin.. 46A (nou). nu dă acesteia dreptul de a se substitui statelor membre în chestiuni pentru care nu a primit mandate să o facă. achiziţii şi armament (art. Articolul 49A. prevede pentru statul retras. 1). 32 . le vom expune pe parcursul lucrării în funcţie problematica analizată.forţă regională” dobândeşte calitatea unui subiect de drept cu evidente capacităţi de acţiune pe scena internaţională. Articolul 49. cercetare. U.C. iar cele care modifică T.Categoriile şi domeniile de competenţă ale Uniunii. * Partea I intitulată . 10.acest scop.E.E. Potrivit acestui titlu Competenţele Uniunii se împart în trei categorii: 1.Uniunea Europeană are personalitate juridică”. 2A2E. Statele membre pot face acest lucru numai dacă sunt abilitatea de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor adoptate de Uniune (art. 3) → Titlul VI (fostul Titlul VIII). f. posibilitatea. introduce art. competenţă exclusivă. cu privire la procedura de aderare. introduce posibilitatea pentru orice stat membru. de a depune o nouă cerere de aderare.Principiile” introduce un nou Titlu I ..

. . 3. . . 2. Competenţa Uniunii este partajată cu statele membre în următoarele domenii: .reţelele transeuropene.energia. În domeniile în care poate întreprinde acţiuni Uniunea nu lipseşte statele membre de posibilitatea de a-şi exercita propria competenţă.încheierea unui acord internaţional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislative al Uniunii. . fără a înlocui prin aceasta competenţele 33 .piaţa internă.politica comercială comună. . . . pentru aspectele definite în prezentul tratat. .spaţiu de libertate securitate şi justiţie. . Uniunea are competenţa de a desfăşura acţiuni: .obiectivele com une de securitate în materie de sănătate publică. coordonare sau completare a acţiunii statelor membre.agricultura şi pescuitul. în domeniile cooperării pentru dezvoltare şi ajutor umanitar.politica monetară pentru statele care au adoptat moneda euro. dezvoltării tehnologice şi spaţiului .coeziunea economică. . socială şi teritorială. .uniunea vamală. . în care atât Uniunea cât şi statele membre pot legifera şi adopta acte obligatorii din punt de vedere juridic.conservarea resurselor biologoce ale mării în cadrul politicii comune a pescuitului.stbilirea normelor privind concurenţa necesare funcţionării pieţei comune.mediul. 2).protecţia consumatorului.în special. .politica socială. competenţă partajată cu statele membreîn domenii determinate.şi pentru a duce o politică comună. competenţă de sprijinire. pentru a le defini şi pune în aplicare programele în domeniile cercetării.transporturile. 2A alin. fără ca aceste competenţe să se suprapună (art. cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării. . pentru aspectele definite în prezentul tratat.Uniunea dispune de o competenţă exclusivă în următoarele domenii: .

protecţia civilă.cooperarea administrativă Coordonarea politicilor economice în cadrul Uniunii este de competenţa statelor membre. .Dispoziţii generale”. 2E ). . 34 .cultura.educaţia. religie sau convingeri. printre altele. . formarea profesională. 2F.turismul. . şi art. 17 alin. referitoare la faptul că: . vârstă sau orientare sexuală.Nediscriminarea” este nou introdusă. Consiliul adoptând măsuri şi. .orice persoană are dreptul la protecţia la protecţia datelor cu caracter personal (art. Pentru Statele a căror monedă este euro li se aplică dispoziţii speciale. de cerinţele privind un nivel ridicat de educaţie.dreptul de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre. handicap. orientările generale ale acestor politici. în special. 2).industri. în special. . prin definirea orientărilor acestor politici este asigurată prin măsuri luate de Uniune. . se manifestă în următoarele domenii: . garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare.statelor în domeniile respective (art.. În această parte sunt precizate expres. combaterea excluziunii sociale.. drepturile cetăţenilor europeni (art. Aceştia se bucură. cu respectarea obiectivelor Uniunii şi a principiului atribuirii de competenţă.în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale Uniunea: ► ţine seama de: cerinţele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă.Uniunea asigură coerenţa între diferitele sale politici şi acţiuni. 16B) * Denumirea celei de-a II-a părţi este . rasă sau origine etnică.. Tratatul introduce un nou titlu II . Coordonarea politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre şi.Nediscriminarea şi cetăţenia Uniunii”. . ►caută să combată orice discriminare pe motive de sex. de formare profesională şi de protecţie a sănătăţii umane.protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane. . de: .

- dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi la alegerile locale în statul membru unde îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat; - dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei ţăriîn care statul membru ai cărui resortisanţi sunt nu este reprezentat, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat; - dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European, de a se adresa Ombudsmanului European, precum şi dreptul de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniuniiîn oricare dintre limbile tratatelor şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă. Articolul 17 T.F.U.E. se coroborează cu dispoziţiile Titlului II ,,Dispoziţii privind principiile democratice”, art. 8, 8A, 8B, din T.U.E.-nou, pentru a avea reglementarea completă referitoare la ,,cetăţenia Uniunii”, potrivit Tratatului de la Lisabona. * Partea a III-a este intitulată ,,Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii”, - (…) sunt nou introduse ,,acţiunile interne”. Se introduce un titlu nou, I, cu denumirea ,,Piaţa internă” cu privire la care Uniunea şi statele membre împart competenţa, în timp ce Uniunea adoptă măsuri în privinţa instituirii şi asigurării funcţionării acesteia. ,,Cooperarea vamală” – denumirea fostului titlu X, Partea a IIIa este translatat devenind capitolul 1a din aceeaşi parte, fiind cuprinsă prin urmare în Piaţa internă a Uniunii (cu privire la care Uniunea şi statele membre împart competenţa) La titlu II, intitulat ,,Agricultura,, se adaugă şi ,, pescuitul”, domenii cu privire la care Uniunea defineşte şi pune în aplicare o politică comună. Titlul IV se denumeşte ,, Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie” şi înlocuieşte fostul Titlu IV ,,Vize, azil, imigraţie şi alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor”. ,,Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie,, constituit de Uniune reprezintă baza legală necesară pentru dezvoltarea unor politici de imigrare, acordare de vize, de azil mai eficiente, inclusiv pentru o cooperare în domeniile, civil, penal şi al poliţiei, mai eficiente în acţiunile de combatere a terorismului şi a crimei organizate. Astfel: Cap. 1, Dispoziţii generale, cuprinde precizări referitoare la faptul că: - absenţa controalelor asupra persoanelor la frontierele inerne, este asigurată de Uniune, care dezvoltă o politică comună în
35

domeniul dreptului de azil, al emigrării şi al controlului la frontierele externe; - lupta împotriva criminialităţii, a rasismului şi a xenofobiei; - măsuri de coordonare şi cooperare între autorităţile poliţieneşti şi judiciare; - recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare în materie penală, şi apropierea legislaţiilor penale. Cap. 2, Politicile privind controlul la frontiere, dreptul de 104 azil şi imigrarea. Uniunea dezvoltă politicile comune menţionate, iar punerea lor în aplicare este reglementată de principiul solidarităţii şi al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusive pe plan financiar. În Cap. 3, 4 şi 5, Uniunea dezvoltă o ,,cooperare judiciară în materie civilă(cu incidenţă transfrontalieră), penală, respective în domeniul poliţiei”. Coooperarea în materie civilă se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare. Aceasta presupune adoptare unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege şi a normelor administraitive ale statelor membre. În domeniul penal, pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, pornind de la Eurojust Consiliul, poate institui, un Parchet European, care, după caz, în colaborare cu Europol, are competenţa de a cerceta, de a urmări şi de a trimite în judecată autorii şi coautorii infracţiunilor. În domeniile menţionate statele pot stabili o formă de cooperare consolidată (potrivit art. 69E alin. 1 par. 3 şi art. 280D alin. 1). Uniunea instituie şi o cooperare poliţienească care implică toate autorităţile competente din statele membre, inclusiv serviciile de poliţie, serviciile vamale şi serviciile specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau al depistării şi al cercetării infracţiunilor. Europol susţine şi consolidează acţiunea autorităţilor poliţieneşti (art. 69G). Titlu VI, în cap. 3, se introduce un art. 97a, cu privire la ,,Proprietatea intelectuală”, instituie temeiul legal al creării de ,,titluri europene de proprietate intelectuală pentru a asigura o protecţie uniformă a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniunea, şi a unor sisteme centraliazate de autorizare, coordonare şi control la nivelul Uniunii.
Această politică trebuie să fienîn conformitate cu Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refigiaţilor, potrivit art. 63 T.f.U.E.
104

36

Titlu VII, Politica economică şi monetară, aduce o serie de noutăţi prin reglementarea: 1. unor situaţii, eventuale, mai speciale din statele membre, de exemplu, ,,Dificultăţi în ceea ce priveşte aprovizionarea cu anumite produse - energie”; ,,Procedura în caz de deficit excesiv”; (la Cap. 1, Politica economică, art. 100 şi 104) 2. unor aspecte ale politicii monetare, de exemplu, ,,Măsurile privind utilizarea monedei Euro”(Cap. 2, art. 111), ,,Dispoziţii privind statele membre a căror monedă este Euro”(Cap. 3), ,,Dispoziţii tranzitorii privind statele membre care fac obiectul unei derogări”. Titlul IX, Politica socială, este fostul titlu XI, intitulat ,,Politica socială, educaţia, formarea profesională şi tineretul”. Titlul XI, Educaţia, formarea profesională, tineretul şi sportul, este fostul capitol 3 din titlul XI, la care s-a adăugat ,,sportul”. Titlul XVII, Coeziunea economică, socială şi teritorială” Titlul XVIII, Cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi spaţiul”. Ambele titluri îşi păstrează numărul, dar se adaugă, politica teritorială, respectiv, a spaţiului. Dintre regiunile (teritoriile, n. a.) avute în vedere de tratat, ,,o atenţie deosebită se acordă zonelor rurale, zonelor afectate de tranziţia industrială, precum şi regiunilor afectate de un handicap natural şi demographic grav şi permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice, cu densitate foarte scăzută a populaţiei, precum şi regiunile insulare, transfrontaliere şi muntoase” (art. 158, par.c). Uniunea elaborează o politică europeană a spaţiului, în scopul promovării progresului ştiinţific şi tehnic, a competitivităţii industriale, precumşi pentru punerea în aplicare a politicilor sale (art. 172a, punct 1). În această parte, a III-a, referitoare la ,,Politicile şi Acţiunile interne ale Uniunii sunt adăugate, la cele prevăzute prin T.C.E., şi politici cu privire la : energie(Titlul XX), turism (Titlul XXI), protecţie civilă (Titlul XXII), cooperare administrativă. (Titlul XXIII). În cazul turismului şi protecţiei civile Uniunea completează acţiunea statelor membre, în sectorul turismului, respective, la nivel naţional, regional şi local. * Denumirea părţii a patra, Asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări, rămâne neschimbată, în privinţa titulaturii.

37

şi are în vedere cazul în care o decizie. 1. potrivit art. şi este intitulată . Uniunea putând încheia.nou.nou. Titlul III. Cooperarea (…) desfăşurată de Uniune are loc în special în domeniul financiar. este translatat (fostul titlul XXI. nou introdus.vizează populaţia din ţările terţe.U. 188 J.. şi în cele din urmă.. totală sau parţială. 2. 188 N (fost art.Politica comercială comună” este translatat –preluănd denumirea titlului IX din partea a treia. Obiectivul principal al Uniunii în acest domeniu este reducerea. din T. cu privire la ..C. 188 K. având ca temei.E. nou introdus.* Partea a cincea este nou introdusă. 188 D. .. alin. victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om. 1). adoptată (de către Consiliu) potrivit . Titlu IV. alinl. precum şi să le protejeze pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite.E. modificat). 1.. cu ţări terţe. partea a treia). grupuri sau entităţi fără character statal (art...U. alin.Dispoziţiilor generale privind acţiunea externă a Uniunii” (T. a relaţiilor economice şi financiare cu una sau mai multe ţări terţe (art. modificat). . 188 J. în acest scop. titlul V.E.C. . Măsuri restrictive pot fi adoptate şi împotriva unor persoane fizice sau juridice. prevede întreruperea sau restrângerea. principiile şi obiectivele Uniunii. În acest domeniu Uniunea negociază şi încheie acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale. fost 177 T. eradicarea sărăciei (art. Cuprinde şapte titluri. nou introdus. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc” (art. Cap.Cooperarea cu ţările terţe şi ajutorul umanitar” este nou introdus. 2). 5).Acţiunea externă a Uniunii. orice acord util cu ţările terţe şi cu organizaţii internaţionale Cap. face referire la acţiunea acesteia pe scena internaţională. alin.. financiară şi tehnică cu ţările terţe”.E.Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii.Cooperarea pentru dezvoltare” este translatat (fost titlul XX.. intitulat . Titlul II.. Cap.Ajutorul umanitar”. cap. altele decât ţările în curs de dezvoltare. 1) În acest scop se creează un Corp voluntar European de ajutor umkanitar (art.Măsurile restrictive”. Titlul I. cap. . . intitulat . partea a III-a). 38 . 1.Cooperarea economică. 3. este intitulat . 300 T. potrivit dispoziţiilor generale prevăzute în Titlul V.

procedura de negociere şi încheiere a acordurilor internaţionale. în cadrul Titlului I. Titlul VI.E.. în cadrul politicilor Uniunii. cap.188 K. în spiritul solidarităţii. nou introdus.. Titlul VII.organele Organizaţiilor Naţiunilor Unite şi cu instituţiile sale specializate.Consiliul Europei. fostă a cincea în T. Uniunea stabileşte orice formă de cooperare utilă cu: . Tratatul F. 2). * Partea a şasea. alin.Dispoziţii instituţionale”. În acest capitol se introduc secţiuni noi..Clauza de solidaritate” prevede ca Uniunea şi statele membre să acţioneze în comun. a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate.T.C. Aceste acorduri sunt obligatorii atât pentru instituţiile Uniunii cât şi pentru statele membre(art. Relaţiile Uniunii cu organizaţiile internaţionale şi ţările terţe şi delegaţii ale Uniunii.E (denumită Instituţiile Comunităţii). . proceduri adoptate şi alte dispoziţii. Prin această prevedere Tratatul f. intitulat .Acordurile internaţionale”.E. care modifică conţinutul secţiunilor corespunzătoate din T.. 1. nou introdus). în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord fie este necesară pentru realizarea.E. Titlu V. nou introdus).Dispoziţii comune mai multor instituţii”). fie poate influenţa normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a a cestora (art. Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale. nou introdus). . 2. reglementează.A. este intitulat . 2 se redenumeşte astfel .. în art. este intitulat. nou introdus. alin.Dispoziţii instituţionale şi financiare” Aceasta reglementează instituţii noi. 188 L. 300 T.C. similare acelora existente în N.Actele juridice ale Uniunii. 188 L..O.U. modificat). Cap. şi a unor relaţii de ajutor militar între statele membre. .E105: 105 A se vedea. şi anume Consiliul European (secţiunea 1a) şi Banca Centrală Europeană (secţiunea 4a). fie este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii..1. în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. 188 P. (fost . 188 N (fost art. alin. .Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. pune bazele creării unei forţe armate a U. nou introdus.U.Organizaţia pentru Cooperare şi dezvoltare Economică (art.Izvoarele de drept derivat” 39 . intitulat . se intitulează .C... E. potrivit căruia.

.Cap. 2.C. temeiul juidic al Uniunii Europene rămâne Tratatul de la Maastricht.. Dispoziţii commune”.C. Dar acest tratat este continuarea şi dezvoltarea într-o nouă etapă .Organele consultative ale Uniunii”. 6. Capitolul II Uniunea Europeană – etapă nouă în procesul de integrare europeană promovat prin crearea Comunităţilor Europene. deşi este nou introdus are în vedere aceleaşi organe (…) cu modificări ale dispoziţiilor lor în raport de T. 5.E.). în număr de 12) aveau să ajungă la o . dar introduce capitole noi.înainte de acest tratat prin creearea Comunităţilor Europene. 3. este intitulat . (potrivit Preambulului TMs. Titlul III.. şi pentru prima dată cuprinde hotărârea statelor membre de a realiza o Uniune europeană şi de a o dota cu mijloace de acţiune necesare.Cadrul financiar multianual”. . Combaterea fraudei”. Ed. 1.Dispoziţii generale şi finale” reprezintă partea a şasea din T. .. . Louis Cartou. Cap.Formele de cooperare consolidată”cuprinde articole care sunt înlocuite în totalitate prin raportare cu cele din T. .juxtapunere a două structuri sociale..66 106 40 . legate între ele printr-o instiuţie comună”106: A se vedea... şi anume: . .. . .a procesului de integrare europeană angajată .Cap. Dalloz..Proceduri de adoptare a actelor comunitare” (secţiunea 2). apoi. . Traités Paris – Roma – Mastricht. în preambulul său. . cu mofificările corespunzătoare. adăugat sau translatat.E. 3. cu dispoziţii al căror conţinut este modificat.Cap. Titlul II îşi menţine denumirea. *Partea a şaptea.Cap.Resursele proprii ale Uniunii”. → Înainte de TMs. Precizări prealabile → Deşi Actul Unic European.1. nou introdus.Actele juridice ale Uniunii” (secţiunea 1).. statele membre ale Comunităţilor Europene (cele 6.. L’Union européenne.. Paris. 4.Execuţia bugetului şi descărcarea”.E.Cap.Cap. Bugetul annual al Uniunii”.. ... p.C..

Comun celor două structuri era Consiliul European. în domeniul politicii.pentru a răspunde finalităţilor permanente ale integrării europene”107 → Prin tratatul Tratatul de la Maastricht denumirea Comunitatea Economică Europeană – C.E.întâlniri la nivel înalt” – samituri. (titlu II. . . şi 208 EURATOM) . conservă competenţele iniţiale prevăzute.C.competenţele economice ale C. căreia avea să-i aducă importante modificări. p. → Comunităţile Europene. cu excluderea domeniului apărării. cit.C.E. .E. ale căror decizii sunt luate de către instituţii distincte de ale statelor membre. înainte şi după Tratatul de la Maastricht → Comunităţile s-au născut prin tratate multilaterale. Comunităţile Europene. care reunind şefi de stat sau de guvern avea să-i succeadă aşa numitele ..). Consecinţele acestei . încredinţată. au urmat Tratatele de la Roma.. şi primeşte competenţe noi. în mod esenţial de creearea unei monede unice. 7.. marcată. s-a încheiat pentru 50 de ani. printr-un acord între state. Chiar dacă T.C. 2. EURATOM.. 22 41 .O. Gui Isaac et Mark Blanquet. În mare.E. Ansamblu de competenţe constituie .E. semnate de către plenipotenţiarii celor 6 state fondatoare ratificate şi intrate în vigoare după principiile clasice ale dreptului tratatelor.pe de altă parte Cooperarea politică europeană (CPE).O.politica monetară capătă amploare.G) pentru a exprima lărgirea domeniilor de competenţă comunitară. 312 CE. denumite organizaţii de integrare. art. 2. negociate pe parcursul conferinţelor internaţionale.E... esenţialmente externe.A. art. de la cele economice la cele ne-economice. unor reuniuni a miniştrilor statelor membre. economice şi ne-economice. potrivit dispoziţiilor din TMS.înlocuiri” sunt: .E. care s-au încheiat pentru o durată nelimitată (art.piaţa internă”. 107 A se vedea..pe de o parte Comunităţile Europene (C. –a fost înlocuită cu termenii Comunitatatea Europeană – C. guvernate de principiul unanimităţii. această structură a fost preluată de Tratatul de la Maastricht. Competenţele comunitare.competenţele ne-economice sunt adăugate la acestea. C. 1.E. op.E. sunt dezvoltate.

În plus. (art. 1986) adoptat pe baza unei Cărţi albe a Comisiei (iunie 1985). 80. de asemenea.*Competenţele iniţiale ale celor trei tratate institutive sunt prevăzute după cum urmează: . p.E. . ca adevăraţi administratori ai acesteia109. . . sunt acelea care desfăşoară pe teritoriul C. T. Competenţele CEE au fost completate şi precizate prin Actul Unic European (17-18 februarie. este limitat la industriile de cărbune şi oţel.O. 80. op.E. şi anexa III..C. 68.O.Tratatul de la Roma – CEEA sau EURATOM. 196). se referă la oţeluri speciale).E.în sensul prezentului tratat”. care acţionează în numele Comunităţii. precizat de art..întreprinderile. Persoanele sunt persoane fizice care exercită pe teritoriul Comunităţii în tot sau în parte activităţile lor întrun domeniu prevăzut de Tratat. Ca obiect. Actul Unic a fixat drept obiectiv realizarea unei unei .. limitat.C. 42 . Louis Cartou. Tratatul precizează produsele corespunzătoare acestor industrii (în anexa I.Tratatul de la Roma – CEE (numit şi Tratatul Pieţei Comune). Ca şi T. . se adaugă .CECO .asociaţiie”.. atât în privinţa obiectului său cât şi în privinţa destinatarilor lui (a subiectelor)..Tratatul de la Paris . minereuri extrase din materiale neprelucrate-brute. o 108 109 A se vedea. Întreprinderile. dispoziţiile Tratatului au în vedere şi acele întreprinderi sau .. cit.C.statele membre.C.1) o activitate de producţie în domeniul cărbunelui şi oţelului.asigura unificarea economică a statelor membre într-un domeniu. potrivit art. Subiectele de drept avute în vedere de tratat sunt : . Tratatul se aplică unor subiecte determinate: State membre. II defineşte condiţiile de aplicare a tratatului la produse feroase. în anexa. cărbune şi oţel”108.pieţe interne” până la 1 ianuarie 1993. 48 C. Obiectul este format din acle produse definite prin art..O. se aplică tuturor economiilor statelor membre.persoane şi întreprinderi” (desemnate prin art. Întreprinderile sunt întreprideri sau instituţii de drept public sau de drept privat care exercită în tot sau în parte activităţile lor în aceleaşi domenii. a avut un domeniu de competenţă limitată. . şi .recizează noţiunea de cărbune şi produse siderurgice.EURATOM. Domeniul de competenţă al acestui tratat este limitat la obiect şi subiectele sale. 197: substanţe mineraliere specifice. potrivit art. Idem.79 alin. în mod obişnuit. are drept obiect punerea în comun – în domenii limitate – industriile nucleare ale statelor membre.organisme” care desfăşoară.

mediu înconjurător. 180 din 13. mediul (de la art.A la 130. alta decât vânzarea către consumatorii casnici. 112 Directivele 90-364 la 366 din 28.E. a se vedea. politica universitară rămânea de domeniul competenţei naţionale în măsura în care nu se dovedea ca având o contribuţie la formarea profesională. şi se regăsesc moficate în Tms.E.B la D).E.E. 130). industria (art. de exemplu. Comunităţile Europene evidenţiau două însuşiri. a fost solicitată să intervină. sau.E). Pentru a ocoli această limită.E. Nu prevede nici o dispoziţie cu privire la politica enegetică. se extind. în mod esenţial. cuprinzând dispoziţii noi referitoare la reţelele transeuropene (de la art. avea să înceapă să adopte acele dispoziţii juridice care se aplicau în domeniile de cativitate neeconomice. 06.A).E. 129. C. 130.. 129. telecomunicaţiile.E. de exemplu: protecţia consumatorilor (art.E. p. 110 111 43 . Curtea de Justiţie a a dat o interpretare mai largă noţiunii de formare profesioanlă pentru a premite studenţilor să beneficieze de dispoziţiile dreptului comunitar. energiea. JOCE. cercetarea. cit. 242/87 şi 56/88 din 30. CJCE. L. în domenii care erau situate în fara sferei de competenţă economică pe care tratatele le-o atribuise. aceea de Uniune vamală şi de Uniune Economică şi monetară. Sectoarele eonomice ale C. protecţia consumatorului. 1989. considerate şubrede110. transporturile. erau formate în limita tratatului C. ce privesc.E. politica agricolă.U.. C. de exemplu. op. pe baze. De exemplu. 69. sau artizanatul (art. în Tratatul C.111 Pe de altă parte. Uniunea economică şi monetară era compusă din acele politici care. *Extinderea competenţelor comunitare la domenii neeconomice. energia. 1990. cărbune.F la 130.. n. directivele ce reglementau libera circulaţie a persoanelor ne-active112 Ibidem. în marea lor majoritate. tratatul C. 1990.P). Aceste politici au fost înserate de A. 05. domeniul nuclear. pentru acest sector. *Extinderea competenţelor comunitare la noi a domenii economice În momentul intrării în vigoare a Actului Unic European. Politica transporturilor s-a dezvoltat în limita prevederilor Tratataului. La aceste politici se adaugă sectoarele tradiţionale: siderurgie. 07.E. care se adăuga politicii industriale generale. cercetarea (de la 130. şi asociaţiile de întreprinderi. Louis Cartou. De ramarcat că TMs.80).activitate de distribuţie.E.

ci adâncirea Uniunii Economice şi Monetare. clare.supravegheri multilaterale”. 6 Idem. a doua.prezentare generală.. sănătatea publică (art. 70. de la 73-A la 73-N (capitalurile). Louis Cartou. Unul din principiile. până-n momentul respectiv. Această politică trebuie să se sprijine pe o Uniune economică condusă prin. a cărei realizare să facă obiectul unei . 128). Dincolo de politicile: socială.mari orientări”113. de la 1 ianuarie 1994.).. cit p. regională şi energetică.E. cit. Sistemul european al băncilor centrale (SEBC). conferă Comunităţii europene competenţe. 129 şi urm). nu creearea. Textele adoptate în acest scop sunt articolele introduse în Tratatul C. considerate ambiţioase ale TMs. *** Comunităţile Europene au fost supuse unui proces de .. şi anume: art. alături de programele de protecţie a mediului înconjurător şi al consumatorilor. 44 .E. încep să se concretizeze. 3-A şi 4-A (baza generală). .126 şi urm. cultura (art. prin instiuirea unei monede unice Ecu. recomandărilor. chiar dacă în acest sistem vor co-exista şi monedele naţionale. 3. de la 1 ianuarie 1999. iar a treia. care vor fi sistematic realizate115.adâncire calitativă”114 prin consolidarea unui număr de politici comune existente şi prin lansarea de politici noi. de la 102-A la 109-M (politica economică şi monetară). prima începând de la 1 iulie 1990. etc sau dispoziţii luate în cadrul politiciii economice: protecţia lucrătorilor. op. a fost. Guy Isaac et Marc Blanquet. Protocoalele anexate la Ttratul de la Mastricht au definit statutul acestor organisme. Uniunea economică şi monetară a fost prevăzută a se realiza în trei etape. Gestiunea acestei monede va fi încredinţată unei organizaţii independente. de exemplu: politica educaţiei . În aceste domenii instituţiile comunitare aveau să ia iniţiative mai ales sub forma rezoluţiilor. A se v edea. politicile: industrială. op. Cooperarea politică europeană116 113 114 115 A se vedea. p.TMs. de o manieră timidă. al cărui motor este Banca centrală europeană (BCE). aşa numitele.. Realizarea va fi Ecu. moneda unică. mediu înconjurător. etc. în domeniile ne-economice. sau realizate. *Uniunea Economică şi monetară . cercetare ştiinţifică şi tehnologică. care să depăşească Sistemul Monetar European (SME).independent de formarea profesională ( art.

cultură şi de apărare a drepturilor omului. cit.Samitul de la Haga. 116 45 . Bruges. Labor. începând cu domeniul penal pentru reprimarea actelor de terorism (care reuneşte regulat miniştrii de Justiţie)120. fiind organizată printr-o serie de rapoarte. Du Collège d’Europe. Bloes... în principal. şi care fi fost în măsură să asigure cooperarea statelor în materie de ştiinţă.rapoartele de la Copenhaga (1973) şi de la Londra (1981) ca şi declaraţia solemnă asupra Uniunii Europene (1983) vin să întărească obligaţiile statelor membre în a-şi preciza condiţiile de funcţionare a organelor cooperării politice ca şi legăturile între cooperarea politică şi instituţiile comuniatare119. 1986. La Samitul de la Paris din 1974.. Planul avea ca scop creearea unei Uniuni care s-ar fi caracterizat printr-o politică externă şi de apărare comună. 118 A se vedea. op. La coopération politique européenne. op. şefii de stat şi de guvern din cele şase state membre hotărăsc pe lângă accelearea procesului de integarare şi realizare în etape a uniunii economice şi monetare şi relansarea cooperării politice. Schoutheete de Ph. are în vedere atât o cooperare tehnică în domeniul poliţiei în materie de luptă împotriva actelor de terrorism (care începând cu anii 1976 se bazează pe reuniuni ale miniştrilor de interne – formează grupul Trevi) cât şi o cooperarece ce vizează instaurarea treptată a unui spaţiu judiciar european. miniştrii afacerilor externe din Luxemburg afirma că . p. Louis Cartou.. politica externă. Guy Isaac et Marc Blanquet. şefii de stat şi de guvern hotărăsc să se întâlnească de trei ori pe an în Consiliu European pentru a dezbate în acelaţi timp cu problememle comunitare şi chestiunile cooperării politice A se vedea. 1971. cit. În anul 1969. Le plan Fouchetet le problème de l’Europe politique. 117 A se vedea. . 2 éd. 120 Idem. Bruxelles. Mecanismul cooperării politice.Planul Fouchet117deşi eşuează (1961-1962) realizează primele negocieri referitoare la creearea unei Uniuni politice europene. R. 76 119 A se vedea.dezvolarea actuală a Comunităţilor europene impune ca statele membre să-şi armonizeze a punctele lor de vedere “ şi să definească metodele de cooperare politică europeană. p.. deşi acoperă. 7. Această cooperare rămâne însă exclusiv . la . Éd.raportul Davignon (27 octombrie 1970) precizează .interstatală”118.. după cum urmează: .

politicile mediului şi energiei... Haga (decembrie 1969). nu trebuie confundat cu Consiliul Uniunii Europene sau Cosiliul Comunităţilor Europene format din câte un reprezentant din fiecare stat membru. Cele mai importante summit-uri au fost considerate cele de la Haga (decembrie 1969) şi Paris (octombrie 1972). în caliatate de entitate distinctă. ştiinţifică şi tehnologică. punerea în aplicare a unei politici regionale..cooperarea europeană în materie de politică externă” care . o serie de principii referitoare la relaţiile externe. cu privire la . . Roma (mai 1967).instituţionalizând şi codificând. compus din şefi de stat şi de guvern. p. 1 C. Ea a definit. 1972.. Copenhaga şi Londra. extinsă şi în privinţa aspectelor politice şi economice. A se vedea.p.E. 9. . Bonn (iulie 1961). prefigurează viitorul Uniunii Europene. noi cereri de aderare. Louis Cartou. etc. Publicat la sfâtrşitul conferinţei.. Cadrul organizatoric ce stă la originea Consiliului European este reprezentat de întâlnirile la cel mai înalt nivel ale şefilor de stat şi de guvern. Rezultatele acestei conferinţe privesc: desăvârşirea politicii agricole. punerea în aplicare a uniunii economice şi monetare. ca temei al necesităţii firmării pe plan mondial a Comunităţilor europene... la nivel ministerial.al celor 9” state membre). şi anume: Paris (februarie 1961). comunicatul cuprinde o serie de angajamente politice: continuarea şi desăvârşirea unei uniuni economice şi monetare. Copenhaga (decembrie 1973). negocierile cu Marea Britanie.. . fără să comunitarizeze practicile interguvernamentale anterioare ale cooperării politice”121 înlocuiesc Declaraţiile (Rapoaretele) de la Luxemburg.. Cooperarea astfel concepută.Conferinţa de la Paris a fost întrunită din iniţiativa preşedintelui Republicii Franceze. în preambulul comunicatului său final.Summit-ul de la Haga a avut drept sarcină deblocarea construcţiei europene şi asumarea de angajamente politice.... practicate între anii 1961 şi 1974.)... împuternicit (abilitat) să angajeze guvernul acestui stat membru (art.La aceste acte se adaugă dispoziţiile Actului Unic European. Consiliul European122 → În prezent.. Valeréri Giscard d’Estaing.. primul summit .. 203 alin.. dezvoltarea politicii sociale şi a politicilor: industrială.. definirea principiilor politicii externe comune faţă de statele în curs de 121 122 Ibidem. Paris decembrie 1974). în zilele 19-20 octombrie. 79 46 . Consiliul European. 4. denumite summit-uri. Paris (octombrie 1972..

p. preşedenţia Consiliului Uniunii Europene într-o localitate din cadrul statului membru respectiv.. 1975). şi de a defini orientările sale generale. prin Tratatul de la Nisa s-a hotărât ca. în art. A se vedea.. sunt angajamente politice. aceea a Consiliului European125. iar când Uniunea va număra 28 de membri.E. întrunirile obişnuite semestriale ale Consiliului europeanau loc în ultima lună a încheierii perioadei de şase luniîn care fiecare stat membru exercită prin rotaţie. întâlnirile la cel mai înalt nivel să aibă loc într-o formă mai puţin solemnă. la Haga. cooperarea politică. Aceştia sunt asistaţi de miniştri de externe şi de un membru al Comisiei. → Existenţa Consiliului European a fost juridic consacrată prin Actul Unic European. asumarea de angajamente politice solemne şi iniţiative noi123. capitala statului care asigura preşedenţia Comunităţilor la vremea respectivă. prin Summit-ul de la Paris. care a reluat. şi al celui ce deserveşte Comisia Europeană.. sub preşedenţia şefului de stat sau de guvern al statului membru care exercită preşedenţia Consiliului126. dezvoltarea instituţională.80.spre deosebire de instituţii care se întruneau la date fixe”124.E. În prezent. Rolul acestor summit-uri a fost mai ales de a da un impuls instituţiilor comunitare. precum şi pe preşedintele Comisiei.. Actele adoptate cu ocazia acestor summit-uri nu sunt acte comunitare.. şi faţă de statele din Europa de est. nr. Sistemul summit-urilor . de a debloca anumite negocieri (de exemplu. Întâlnirea este organizată cu ajutorul logistic al Secretariatului General al Consiliului U. un Cosiliu European de fiecare preşedenţie se va ţine la Bruxelles. Idem. toate reuniunile acestui Consiliu să aibă loc la Bruxelles. şi regulată. de statele industrializate. El se întruneşte de cel puţin două ori pe an sau ori de câte ori este nevoie. Raportul Vedel. acesta reuneşte şefii de stat sau de guvern din statele membre. Rolul său este de a da impulsurile necesare dezvoltării Uniunii. care prevede în art. în această privinţă aproape identic dispoziţiile din Actul Unic. 125 Prima reuniune a Consiliului European a avut loc la Dublin (10 şi 11 martie. pentru negocierea în privinţa aderării Marii Britanii). dobândeşte un statut oficial.E. s-a decis (la propunerea preşedintelui francez) ca.dezvoltare. 2 C. 203 alin. Din acest motiv. raport la unui grup ad-hoc pentru examinarea problemeireferitoare la creşterea competenţelor Parlamentului european.excelent în principiu” a fost considerat că prezenta inconveniente . 4/1972. care din punct de vedere juridic nu pot fi sancţionate. însă. D. 2 că. Publicat în suplimentul BCE. → Prin Tratatul de la Maastricht. 126 Potrivit art. 123 124 47 . reuniunile se desfăşoară în statul care deţine preşedenţia Consiliului U.

precum şi mijloacele care vor trebui furnizatede Uniune şi de statele membre. deliberând pe baza raportului Consiliului U. 1 şi 2. Strategiile comune precizează obiectivele şi durata lor.E. precizează rolul Consiliului European. în special prin adoptarea unor acţiuni comune şi a unor poziţii comune. există şi acţionează mai curând ca un super-Consiliu.. în componenţa precizată”127. şi le pune în aplicare. Consiliul European are cel mai înalt statut politic. după cum urmează: . în art.stabileşte strategii comune care vor fi implementate la nivelul Uniunii. hotărând cu majoritate calificată. El se pronunţă numai din punct de vedere politic. în/şi pentru punerea în aplicare a politicii comunitare se realizează astfel: . Consiliul European.Consiliul European nu participă la procesul formal de luare a deciziilor stabilit prin tratatele comunitare. pentru ca în alin. 13 alin.. Prin urmare. recomandă Consiliului European strategii comune.E. adoptă concluzii de orientare generală a politicilor economice ale statelor membre şi ale Comunităţii. inclusiv pentru problemele care au implicaţii în domeniul apărării. potrivit art.E.Consiliul U. Consiliul U.Consiliul U. . 127 A se vedea. Tratatul de la Mastricht. iar sarcina punerii în aplicare a politicii comunitare revine instituţiilor comunitare. Pe baza acestor concluzii. → Tratatul de la Amsterdam a confirmat statutul Consiliului European ca principală sursă a impulsului pentru integrarea Europei. Modul de conlucrare al Consiliului European cu Consiliul U.E.E. asigură unitatea. 99 alin. coerenţa şi eficacitatea Uniunii. . 3. este considerat în doctrină că . op. . în aplicarea politicii comunitare.. Astfel. 192 48 . 3. p.defineşte principiile şi orientările generale ale politicii externe şi de securitate comună..E. în special Consiliului U. Manolache. adoptă o recomandare care stabileşte orientările generale. în domeniile în care statele membre au interese comune importante. O. În acest domeniu. cit.deciziile necesare pentru definirea şi implementarea politicii externe şi de securitate comună sunt luate de Consiliul U. Consiliul European nu este o instituţie nici a Comunităţilor nici a Uniunii.E.E. să precizeze modul de conlucrare al acestuia cu Consiliul U. pe baza orientărilor generale stabilite de Consiliul European.

op. Trimiterea prejudiciară în faţa Curţii Europene de Justiţie. Rosetti. O. Trimiterea prejudiciară în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. În această calitate îl vom analiza în cadrul instituţiilor Uniunii Europene. în cadrul Consiliului European. 101 şi urm. 192. etc. Grecia. efectele juridice ale unui act comunitar nu intră în sfera controlului juridcţional al Curţii de Justiţie şi nu face obiectul unei trimiteri prejudiciare în interpretare sau în examinare de validitate (în condiţiile art. extinderea Comunităţilor131. ceea ce ar determina ca unele din hotărârile sale să aibă caracter discreţionar128. s-au luat importante decizii referitoare la: introducerea alegerilor directe. de la primele reuniuni ale acestuia şi până în prezent.E. Manolache.U. Datorită schimbării statului juridic al Consiliului European. Consiliul European a adoptat decizii de principiu în probleme importante chiar înainte să fi fost făcută o propunere din partea Comisiei sau ca Parlamentul European să fi fost consultat.E. actele acestuia trebuie privite din perspectiva calităţii de instituţie a Uniunii. Ed. A se vedea. 128 129 49 . → Prin Tratatul de al Lisabona Consiliul European devine instituţie a Uniunii Europene. acorduri asupra noilor bugete sau corectarea lor. motiv pentru care le Idem. acordarea de ajutoare suplimentare pentru cele patru ţări comunitare considerate mai puţin dezvoltate (Spania. 2003. Militaru Ioana Nely. Lumina Lex. Ed. p. prin Tratatul de la Lisabona. Cu toate acestea.8890. Bucureşti. Hotărârile sale nu sunt adoptate potrivit procedurii prevăzute în tratatele comunitare. 156 Euratom)129. Din această cauză actele Consiliului European nu pot modifica obligaţiile statelor membre stabilite prin dispoziţiile Tratatelor comunitare sau prin actele instituţiilor comunitare130. p. şi art. cit.. Bucureşti. uniunea economică şi monetară. 4 alin 3 al T. 1/2003. p. 192. Finlanda şi Suedia. materiile bugetare. 4. Actele Consiliului European Până în prezent. p.→ Prin Tratatul de la Nisa potrivit art. 130 A se vedea. s-a dat acordul pentru primirea de noi membri. 1. prin urmare. reforma polticii agricole comune. Portugalia şi Irlanda). Consiliul European trebuie să prezinte Parlamentului un raport asupra fiecăreia dintre reuniuni şi un raport anual. 234 C. din decembrie 1992. Brânduşa Ştefănescu. de exemplu: Austria. 2005. deoarece nu sunt acte ale unei instituţii (comunitare). Revista de Drept Comunitar. cu privire la progresele realizate de Uniune. Neavând. 131 În cadrul Consiliului de la Edinburg.

16. 134 A se vedea. 1960. de un scop. în doctrina juridică 134.. Referitor la Comunităţi. 30. 1094. 30. 953. materializat în obiective de atins. 6. 282CE. 184 Euratom (şi fostului art. 136 A se vedea. 132 133 50 . în numele Comunităţilor. şi CJCE. 07. fiecare instituţie are dreptul să încheie acte juridice. Prin urmare au calitatea de subiecte de drept. Marc Blanquet. Instituţiile Comunităţilor nu au personalitate juridică133. iar în ciuda fuziunii lor .prin Tratatul de la Bruxeles din 1965. Marc Blanquet.sunt persoane juridice de drept public135.. Rec. în principiu aparţin statelor. Algera. Comunităţile dispun de un patrimoniu propriu (buget autonom). p. 1960. 12. Rec. 7/56 et 3 a 757. şi fostului art. 6 CECO). în numele a două personalităţi distincte (până-n anul 2002. CJCE. iar în sistemul Tratelor de la Roma Comisia . cu toate prerogativele ce decurge din aceasta.vom supune atenţiei la capitolul corespunzător ce analizează instituţiile Uniunii.în fiecare stat membru. op. Guy Isaac. 281 CE. . Lachmuller. 6 CECO). În practică. cit. 43-48/59. Având personalitate juridică. în faţa instanţelor naţionale. op.deţine monopol de reprezentare în ordinea juridică a statelor membre”136 reprezentând Comunităţile. De asemenea. 135 CJCE. A se vedea. 1957. 07. în prezent132 (până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona) → Potrivit art.dispun de puteri şi competenţe care. p. Tratatele prevăd expres că .. . 185 EURATOM. 12. Guy Isaac. Comunitatea posedă capacitate juridică mai largă decât aceea recunoscută persoanelor juridice din statele respectiveprin legislaţiile naţionale”: ele au dreptul să dobândească şi să înstrăineze bunuri mobile şi imobile şi să stea în justiţie (potrivit art. de organizare de sine stătătoare (instituţii proprii). că acestea: . pot încheia contracte cu privire la angajarea personalului Comunităţilor. inclusiv acele state prin voinţa cărora au aderat la acestea. în justiţie. inclusiv CECO). p. Personalitatea juridică a Comunităţilor Europene.acţionează. 118.grupeză acele state prin voinţa cărora s-au instituit. 30-32. se afirmă. Marc Blanquet. prin care angajează personalul propriu al acestora. 15. cit. 44/59. cit. Fiddelaar. distinct de al statelor membre. Rec. semnatarii tratatelor care au instituit Comunităţile Europene au recunoscut fiecăreia dintre ele o personalitate distinctă de cea a statelor membre. Guy Isaac. op.

141 A se vedea. Rec. Douriaux. 4/1998. p. în prezent . 1995. Curtea de Justiţie a precizat că acestea au în vedere mai ales personalitatea internaţională a Comunităţilor137.1. Rev. având toate prerogativele care decurg din această calitate (art. De la personnalité juridicque de l’Union européenne. 187. Spre deosebire de Comunităţi şi de statele membre. În sens contrar.. Mélanges Peiser. Uniuniea Europeană. Prin urmare. La personnalité internationalede l’Union européenne. Y.Guy Isaac et Marc Blanquet. Colin. Originea şi natura juridică a Uniunii europene141 Prin depăşirea obiectivului economic al Comunităţilor. RTDE. Tratatele au conferit Comunităţilor calitatatea de subiecte de drept internaţional. Rev. În limitele competenţelor materiale atribuite prin Tratat. înainte de sfârşitul CJCE. Pliakos. şi operele citate acolo. Charpentier. din punct de vedere juridic.E. lipsa unei dispoziţii exprese referitoare la conferirea personalităţii juridice a Uniunii europene. PUG. din octombrie 1972. Une personnalité juridicque pour l’UE?. Comunităţile Europene au devenit membre ale Organizaţiei Internaţionale a Comerţului (OMC). p.. “nu reprezintă un argument decisiv în a-i refuza personalitatea”140. A Tizzano. A. J. şi J. 1992. Tratatul de la Maastricht constituie documentul cel mai important după tratatele de la Roma.9-12. să acţioneze în faţa unei instanţe internaţionale. Boulouis. 1996. À proposdes dispositionis institutionnelles du Traité sur l’Union européenne. tratate. au dreptul să devină şi membre ale unei organizaţii internaţionale138. Curtea Internaţională de Justiţie a precizat faptul că.-nou) 5. în special prin încheierea de acorduri. 1993. şi prin afirmarea explicită a vocaţiei politice a Uniunii Europene. 137 138 51 . 140 A se vedea. şefii de stat şi de guvern şi-au afirmat intenţia de a transforma. 48T. convenţii internaţionale. şi A. Uniunea europeană nu se bucură de personalitate juridică139. 262 De exemplu. aff eur. Comunităţile Europene sunt înlocuite cu Uniunea Europeană care se bucură de personalitate juridică. M. Commission c. 5./Conseil. op. 93. la 1 ianuarie 1995 139 A se vedea. eur. aff.→ Referitor la dispoziţiile Tratatelor prin care .chiar de la înfiinţarea acesteia. D. p. 4/1992. Rev. 229. → La Samitul de la Paris. 31. au dreptul de legaţie etc.U. du marché unicque européen. Le Traité sur l’Union européenne. însă. Comunităţile îşi exercită prerogativele în această calitate.Comunitatea are personalitate juridică” . 11.până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona 4. 1971. RTDE. 22/70. cit p.. La nature juridique de l’Union européenne. Pechstein. → Prin Tratatul de la Lisabona. 03.

A se vedea . punct 1.C. în timp ce Consiliul să devină .propune ca participanţii la cooperarea politică să acţioneze în mod regulat în schimbarea punctelor de vedere referitoare la problemele specifice ale Europei în materie de apărare şi să-şi organizeze cooperarea în producţia de armament. p. 144 Bull. 2003. .33. în timp ce instituţiile erau reformate: Parlamentul dobândea puterea de codecizie. Capotorti et autres.E. ansamblul relaţiilor lor într-o Uniune Europeană. Considerat în doctrină un veritabil proiect de constituţie europeană în 87 de articole.E.propune statelor membre să transforme treptat cooperarea lor politică într-o . proiectul avea ca scop substituirea celor trei tratate comunitare cu o entitate unică – Uniunea. Fundamente ale dreptului comunitar instituţional.. 142 52 .. care a fost transmis statelor membre pentru ratificare. de l’Universté de Bruselles. privit ca un proces prin care se întăresc puterile instituţiilor comunitare. 143 Bull. În acest context numai instituţia Parlamentului s-a angajat formal pe calea materializării acestui obiectiv. 145 A se vedea.6.1.. 1/76. Suppl. Guvernele statelor membre n-au susţinut acest proiect preferând revizuirea celor trei Tratate prin semnarea Actului Unic European. apoi. 10. J. Cornelia Lefter. Éd. op. → Raportul143 cuprinde o serie de propunericu privire la întărirea coeziunii interne şi externe a Europei comunitare.Declaraţia Solemnă asupra Uniunii Europene” adoptată de către Consiliul European de la Stuttgart în anul 1983144. Obiectivul Uniunii Europene. 6/83. iar Consiliul European devenea o instituţie145. 1976. se unifică acţiunea comunitară cu cooperarea politică. pentru ca.. Rapport Tindemans: une tentative mort-ée de l’union politique de l’Europe. Bucureşti. prin adoptarea la 14 februarie 1984 a Proiectului de tratat asupra Uniunii Europene.politică externă comună”. Tindemans să prezinte un raport asupra conţinutului Uniunii Europene şi a mijloacelor de realizare a acesteia142. 548. RMC. după cum urmează: . cu posibilitatea de extindere la politica de apărare. Editura Economică..un centru de decizie unic”. a fost reafirmat în mai multe rânduri de statele membre. nr. .recomandă integrarea în competenţele comunitare a materiilor ce fac obiectul cooperării politice. 1985. Burner.C.ale cărei competenţe se extindeau mai ales la politica externă. la Samitul din 1974. cit p.. Primul Minstru al Belgiei M. Guy Isaac et Marc Blanquet. în special prin . Le traité d’union européenne.deceniului.

. 1992 A se vedea. → Rezultatul este însăşi textul Tratatului de la Mastricht în 112 pagini (în JOCE)150.→ Creearea Uniunii Europene ţine însă de împrejurări exterioare. 148 Preşedintele Franţei la acea vreme. care va fi semnat de miniştrii afacerilor externe şi de finanţe ai celor 12 state. căderea comunismului în Europa centrală şi de est. au fost deschise două Conferinţe interguvernamentale care şi-au desfăţurat lucrările în paralele pe tot parcursul anului 1991. op. 11. Acestea s-au finalizat la sfârşitul Consiliului European de la Mastricht la 9-10 decembrie 1991. La sfârşitul Consiliului European din 14-15 decembrie a aceluiaşi an.. 11. Republica Federală Germania deja accceptase principiile şi calendarul unei Conferinţe interguvernamentale asupra Uniunii Economice şi Monetare. F. în baza raportului Delors .. Datorită dificultăţilor de ratificare întâmpinate mai ales datorită Danemarcei. 12.E. unificarea Germaniei146.. intrarea în vigoare a Tratatului asupra U. Guy Isaac et Marc Blanquet. şi F. 348/2 din 31. op. calificându-se. când . destrămarea Uniunii sovietice. 150 Nr.de a transforma ansamblul relaţiilor între statele membre într-o Uniune Europeană şi a o înzestra cu mijloacele necesare de acţiune”149. Mitterand148 subliniază necesitatea accelerării construcţiei politice a Europei . mai strânsă între În noiembrie 1989. 12. 149 A se vedea. 147 Cancelarul a R. A se vedea în acest sens.o nouă etapă în procesul ce creează o uniune fără sfârşit. 146 151 152 JOCE.” În mesajul lor din 19 aprilie 1990. drept . C.152 Tratatul de la Maastricht reprezintă un compromis care se situează între orientările raportului Tindemans şi proiectul Parlamentului European. 53 . Guy Isaac et Marc Blanquet. şi care n-au putut fi depăşite decât prin Decizia şefilor de stat şi de guvern reuniţi în cadrul Consiliului European din 12 decembrie 1992151. cit p. Kohl147. cit p. ce cuprinde. M. cit p. la 7 februarie 1992. C.cădea zidul Berlinului” Comunităţile erau deja angajate pe calea realizării Uniunii Economice şi monetare. a fost prelungită până la 1 noiembrie 1993.. op. 191 din 25 iulie 1991. impuneau Comunităţilor obligaţia de a-şi mări capacitatea de acţiune în exterior. şi 17 protocoale şi 33 de declaraţii. el însuşi. printr-un acord al şefilor de stat şi de govern cu privire la proiectul de tratat asupra Uniunii Europen. M. Guy Isaac et Marc Blanquet. Germania la acea vreme. Astfel.celor 12” pentru a da o urmare concretă voinţei exprimată de semnatarii AUE .pe temeiul că avantajele pieţei unice n-ar fi fost complete fără eliminarea definitivă a incertitudinilor legate de taxele de schimb şi a acosturilor tranzacţiilor.

155 JOCE. 4.E.. 156 A se vedea.şi nu se creează o nouă entitate pe lângă Comunităţi. éd. şi Curtea de conturi.. potrivit T..E. care dobândeşte statutul de instituţie a C. op. Blokker. esenţialmente. . A se vedea. N.justiţia şi afacerile interne – JAI. comunitar (chiar dacă Consiliul C. 1. Consiliul U.). 4. se va numi Consiliul Uniunii europene155. De Witte. Consiliul European este singurul organ/instituţie specific al Uniunii.dă impulsurile necesare dezvoltării sale” şi defineşte . din 16 noiembrie 1993.. Titlul I.fundamentele” 153. T. 3 din Titlul I. Comunităţile Europene . 14. cit p. Uniunea dispune de un cadru instituţional unic. The European Union after Amsterdam. 13.orientările politice generale”(art. şi Guy Isaac et Marc Blanquet. Comisia europeană. 153 154 54 . par. Comisie europeană). Guy Isaac et Marc Blanquet.U.primul pilon al U. care .. pe aceeaşi linie cu Tratatul de la Roma (C. 156 . Idem. M. Brus ..E. a.E.E.U. B. 1998. lucru considerat în doctrină ca fiind un .) care îi stabilise . care este.E. The pillar structue. Ea are drept misiune de a organiza de o manieră coerentă şi solidară relaţiile între statele membre şi între popoarele lor (art.. iar Comisia.U. 12 şi operele citate acolo. in T. T.E. op. 28/18. → Tratatul nu transformă însă Comunităţile Europene în Uniune – aşa cum era prevăzut în proiectul de tratat al Uniunii Europene de către Parlament . 1.. .). şi anume: Parlamentul european.Comunităţile – acquis-ul comunitar fiind completat prin creearea Uniunii economice şi monetare.E. n. Astfel. Curtea de justiţie a C. and the nature of European Union: greek temple or french catehdral?. par.E. Heukels.Uniunea este întemeiată pe Comunităţile europene completate prin politicile şi formele de cooperare instituite prin prezentul tratat. .handicap major pentru afirmarea identităţii sale pe plan internaţionale”154. Kluwer Law International. 1.politica externă şi de securitate comună – PESC. cit p.. Uniunea europeană se prezintă ca un tablou triptic constituit din trei piloni sau componente: .popoarele Europei”. Uniunea Europeană este lipsită de personalitate juridică şi de capacitatea de a se angaja pe plan internaţional. ea presupune schimbarea radicală a configuraţiei şi structurii acesteia.Creearea Uniunii Europene este cea mai importantă reformă a Tratatului ce instituie Comunitatea Economică Europeană din 1957”.

→ Schimbarea denumirii ,,Comunităţii Economice Europene” în ,,Comunitate Europeană” marchează evoluţia acesteia prin atribuirea de noi competenţe, ne-economice. → Cetăţenia Uniunii, în cadrul T.C.E., reprezintă depăşirea de către aceasta a domeniilor economice şi sociale. Astfel, dreptul de circulaţie şi sejur a persoanelor în spaţiul comunitar se realizează independent de exerciţiul unei activităţi economice (art. 18 pct. 1 T.C.E., modif. prin T. Nisa). Cetăţenia europeană157 comportă deja un anumit număr de drepturi civile noi158. → Uniunea Economică şi Monetară, completează T.C.E. prin dispoziţii de organizare a punerii în aplicare. Pe lângă piaţa unică şi politicile comune, Uniunea Economică şi Monetară devine de acum înainte unul din obiectul misiunilor Comunităţii. Uniunea Economică este întemeiată pe strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre pe piaţa internă potrivit obiectivelor comune şi a conduitei conforme cu respectarea unei economii de piaţă bazată în condiţii de concurenţă liberă. Uniunea Monetară este orientată spre adoptarea unei monede unice, spre definirea coduitei unei politici monetare, inclusiv, a unei politici unice de schimb, în vederea menţinerii stabilităţii preţurilor şi susţinerii politicilor economice în Comunitate. Procedura şi calendarul de punere în aplicare a Uniunii monetare presupunea parcurgerea următoarelor etape159: - prima etapă a debutat la 1. 07. 1990 - presupunea asigurarea circulaţiei libere a capitalurilor în întreg spaţiul comunitar, creşterea
A se vedea, M. F. Verdier, Le droit de vote et d’éligibilité des citoyens de l’Union européenne aux élections municipales, RTDE, 1999, p.59. 158 - dreptul de vot (de a alege şi de a fi ales) în cadrul alegerilor municipale din orice stat membru (potrivit art. 19 pct. 1 T.C.E., modif. prin T. Nisa); - dreptul de vot (de a alege şi de a fi ales) în cadrul alegerilor europene – dreptul de a fi ales în Parlamentul European, potrivit art. 19 pct. 2 T.C.E., modif. prin T. Nisa (a se vedea, Directiva din 06.12. 1993, JOCE, n. L. 329/34, din 30. 12. 1993 ;
157

- dreptul de a cere protecţie diplomatică şi consulară oricărui stat membru, atunci când cetăţeanul U.E. se deplasează în afara teritoriului comunitar, pe teritoriu unui stat terţ, în care statul său de origine nu are reprezentanţă diplomatică, potrivit art. 20 C.E., T.C.E., modif. prin T. Nisa (a se vedea, Decizia reprezentanţilor guverenelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului din 19. 12. 1995, referitoare la protecţia cetăţenilor U.E., de către reprezentanţii diplomatici şi consulari, JOCE, n. L. 314/73, din 28. 12. 1995).

- dreptul de petiţie către Parlamentul European şi dreptul de a adresa plângeri mediatorului, desemnat de această instituţie (art. 21 C.E., T.C.E., modif. prin T. Nisa (A se vedea, R. Kovar et. D. Simon, La citoyenneté européenne, CDE, 1993, p.285) 159 A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeană. Dicţionari de termeni comunitari, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 86-87.

55

gradului de cooperareîntre băncile centrale din ţările membre şi coordonarea politicilor economice ale acestor state; - a doua etapă, a început la 1. 01. 1994 – a avut în vedere înfiinţarea Institutului Monetar European (I.M.E) cu sediul la Frankfurt –Germania (prefigura viitoarea Bancă Centrală Europeană), coordonarea politicilor monetare naţionale, asigurarea independenţei băncilor centrale naţionale şi monitorizarea politicilor economice şi fiscale, astfel încât să se asigure respectarea criteriilor de convergenţă – condiţie esenţială pentru determinarea ţărilor ce vor fi admise în spaţiul viitoarei monede unice europene; - a treia etapă, a debutat la 1. 01. 1999, este caracterizată prin realizarea unei politici monetrae unice, prin trecerea efectivă la moneda euro160, transformarea Institutului Monetar European în Banca Centrală Europeană, Înfiinţarea Sistemului European al Băncilor Centrale (S.E.B.C. reuneşte băncile centrale din ţările participante la euro) şi fixarea unor rate de schimb irevocabile între monedele participante şi euro. → Competenţele Comunităţii introduse prin A.U.E. sunt consolidate, de exemplu: coeziunea economică şi socială, cercetarea, dezvoltarea, mediul înconjurător şi relaţiile externe (cooperarea) Sunt integrate, oficial, competenţe noi în sfera de acţiune a Comunităţii, de exemplu: educaţia şi formarea profesională, politicile privind tineretul, cultura, sănătatea publică. La acestea se adaugă: politica industrială, reţelele transeuropene (transporturi, telecomunicaţii, energia), protecţia consumatorilor, regimul vizelor pentru resortisanţii ţărilor terţe şi politica socială. → Reforma instituţională are în vedere: - continuarea demersului început de A.U.E., prin lărgirea câmpului de aplicare a procedurii de cooperare între Consiliu şi Paralament, a avizului conform al Parlamentului şi a votului majorităţii calificate în cadrul Consiliului;
Introducerea monedei Euro a fost prevăzută a se realiza potrivit unui calendar, în trei etape: 23. 05. 1998 – statele membre ale U.E. decid să participe la creearea acestei monede noi, la fixarea parităţilor între diferitele monede naţionale participante la Euro şi aprobarea Comitetului Executiv al B.C.E.; 1. 01. 1999- începe faza a treia a U.E.M., se stabileşte ,,zona Euro”care cuprinde 11 din cele 15 state membre ale U.E. – Grecia nu a fost admisă deoarece nu satisfăcea criteriile criteriile de convergenţă, iar Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca au refuzat să participe) se introduce a Euro ca monedă de cont pe piţele financiar-valutaredin statele U.E.; 1. 01. 2002.- se introduce efectiv a Euro ca monedă de schimb în toate ţările participante (până la 30. 06. 2002 Euro a circulat în paralele cu monedele naţionale, pentru care s-a prevăzut a fi retrase treptat, pentru ca de la 1. 07. 2002 acestea să dispără de pe piaţa, fiind înlocuite definitiv cu moneda unică europeană). A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, op. cit. p. 86-87.
160

56

- inaugurarea altora noi: aprobarea prin vot, de către Parlament, a Preşedintelui şi a celoralţi membri ai Comisiei (sub forma unui drept de investitură)161, desemnaţi ca o consecinţă a unei întruniri a Consiliului Uniunii Europene într-o compunere deosebită, prevăzută în T.C.E. la nivelul cel mai înalt, adică al şefilor de stat şi de guvern162; dreptul de codecizie al Parlamentului, ce permite acestei istituţii adoptarea unor acte împreună cu Consiliu. 4. 1. b. Politica externă şi de securitate comună (P.E.S.C.)– al doilea pilon al Uniunii Europene Cooperarea politică europeană (C.P.E.) consolidată şi lărgită a îmbrăcat forma celui de-al doilea pilon al Uniunii Europene numită, cooperarea comună. → Referitor la consolidarea, aceasta rămâne limitată, în măsura în care procedura adoptării de poziţii şi acţiuni comune reclamă unanimitatea. Astfel, potrivit art. 12 (J. 2. TMs.) Uniunea urmăreşte realizarea obiectivelor (...): - definind principiile şi orientările generale ale politici externe şi de securitate comune; - luând deciziile privind strategiile comune; - adoptând acţiuni comune; - adoptând poziţii comune; - intensificând cooperarea sistematică între statele membre în conducerea politicii lor. → În ce priveşte lărgirea, P.E.S.C. include chestiunile referitoare la securitatea Uniunii ,,înţelegând precizarea termenilor politicii de apărare comună care pe viitor va asigura reuşita unei apărări comune”163. Astfel, potrivit art. 11 (J. 2. TMs.) Uniunea stabileşte şi implementează o politică externă şi de securitate comună, care acoperă toate domeniile politicii externe şi de securitate. La acestea se adaugă relaţia Uniunii Europene cu Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.) care este considerată de doctrină ,,un braţ militar al U.E., care face parte integrantă a dezvoltării acesteia, în

A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 14. A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 121. potrivit T. Nisa preşedintele Comisiei va fi desemnat ca urmare a unei întruniri a Consiliului U.E, la cel mai înalt nivel, adică al şefilor de stat şi de guvern. 163 A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit p. 14.
161 162

57

elaborarea de convenţii pe care. .I. Statele membre consideră următoarele domenii ca fiind de interes comun. prin care celelalte state membre ale U.E.. 14.O. 2. regulile referitoare la trecerea frontierelor externe ale statelor membre şi exercitarea controluluila frontieră. cit p.A. autorităţile vamale şi celelalte autorităţi competente ale statelor membre. politica de imigrare şi politica faţă de resortisanţii din terţe ţări166.) – al treilea pilon al U. de către Consiliu. op.E. 1. fost K.O. 8 şi 9). atât cât se impune. regruparea familială.O. Luxemburg-ului.”164. a şederii şi a munci fără respectarea regulilor în materie a resortisanţilor din ţări terţe pe teritoriul statelor membre. Declaraţia subsumează două decalaraţii. A fost anexată o Declaraţie referitoare la U.): politica de azil. Marii Britanii. 3 TMs) : informarea şi consultarea reciprocă între statele membre în cadrul Consiliului.. printr-o: . Guy Isaac et Marc Blanquet. Olandei. Formele de cooperare interguvernamentală sunt.E. în etape. accesul la locurile de muncă. componenta de apărare a U. care sunt membre ale U.sensul că UEO trebuie să devină. 29.E. condiţiile de şedere ale acestora pe teritoriul statelor membre. .E. adoptarea de poziţii şi acţiuni comune. şi asupra relaţiilor sale cu U. 1. lupta împotriva fraudei de dimensiune internaţională (în măsura în care n-a fost La TMs. Spaniei. Consiliul le va recomanda statelor membre potrivit regulilor constituţionale ale acestora. lupta împotriva toxicomaniei (în măsura în care n-a fost acoperit de punctele 7.apropierea. potrivit art. Portugaliei.. Franţei. asupra rolului U.E. care nu fac parte din U. A treia componentă a Uniunii Europene este reprezentată de Cooperarea în domeniile justiţiei şi afacerilor interne (poliţiei) considerată în doctrină ca fiind . atât direct. care sunt membre ale U.cooperare mai strânsă între forţele de poliţie. Acest obiectiv se atinge prevenind şi combătând criminalitatea organizată sau de orice natură. TMs.). 165 A se vedea. potrivit art. Declaraţia Belgiei. Germaniei.E. Olandei.O. sunt invitate să adere la aceasta. Portugaliei. în acelaşi timp corolarul inevitabil al totalei libertăţi de circulaţie a persoanelor în Comunitate”165. a normelor de drept penal ale statelor membre (art. 29 (K. cum şi membre ale U. cât şi prin Oficiul European de Poliţie (Europol). O..E. lupta împotriva imigrării. 31 (K. 1 TMs.O. şi anume: 1. c. 4. Italiei. prin elaborarea unei activităţi comune a statelor membre. Declaraţia Belgiei. Marii Britanii. 164 Aici se includ: condiţiile de intrare şi de circulaţie a resortisanţilor din ţări terţe pe teritoriul statelor membre. Justiţia şi Afacerile Interne (J. şi cu Alianţa Atlantică. Germaniei.E. 166 58 .o cooperare mai strânsă între autorităţile judiciare şi alte autorităţi competente ale statelor membre.E.

O. cit p. d.: .E. adică în A se vedea. . p. 11. Sunt întărite relaţiile cu U.E.E..al treilea pilon. au intrat în vigoare la 1. 8 şi 9). a fost redus la domeniile de drept penal şi poliţie. 1999. 7.S. Et si Amsterdam avait fait encore autre chose de bien: permettre de réaliser la politique de défense commune? RMC. R. şi cinci domenii de acţiune (1. 1999. adică de restabilire a păcii169. 4. 167 168 59 .E. par. care ar putea fi comunitarizate167 4. cooperarea poliţienească. Curtea de justiţie îşi exercită competenţa în cadrul tratatelor de origine. cooperarea în materie penală.al doilea pilon. 169 Aceste misiuni sunt denumite . 178. protecţia consumatorilor se consolidează. Astfel: . 05. a se vedea. de menţinere a păcii. mediu înconjurător. extinderi ale mecanismelor comunitare existente în sfera pilonilor şi obiective noi..Petersburg”. C 124/24 din 1. în JOCE n. 2. op. a politicii comerciale comune iar politicile referitoare la sănătatea publică. 179.Dispoziţii comune” din TMs.. C 340 din 10. Munteanu. Dispoziţiile sale ca şi noua renumerotare a articolelor. după ratificarea de către cele 15 state semnatare. cuprinde 150 de pagini. C. Uniunea Europeană după revizuirea Tratatului asupra Uniunii Europene prin Tratatelede la Amsterdam şi Nisa → Trataul de la Amsterdam 168(semnat la 2 octombrie 1987) care a modificat TMs. şi în privinţa dispoziţiilor finale. 31 (K. se extinde şi se simplifică procedura codeciziei.iar Uniunii.E. 1.acoperit de punctele 7.. D.S. Vignes. cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne art.C. Competenţele comunitare se lărgesc în privinţa politicii privind accesul la locurile de muncă. 4.3. Are competenţe limitate numai în ca cadrul pilonului . 9).c)..a adăugat Tratatului asupra Uniunii europene 13 protocoale şi 59 de declaraţii.E.la primul pilon. 1999. cooperarea în materie civilă. 8. 2. Competenţa Curţii de justiţie. cooperarea vamală. şi tratatele institutive ale C.C. 77. . pct. 3. Dispoziţiile referitoare la cooperarea în domeniile poliţiei şi domeniul judiciar penal. şi Titlul I . Rezultă că este vorba de patru domenii de cooperare (6. secţiunilor şi a titlurilor.. este consolidat. 1997.. P. 05. trec în primul pilon al C. A fost publicat în JOCE n. . 5).. misiuni de prevenire conflictelor şi de gestiune a crizelor. 2. Nu are competenţa să controleze pilonul P. mai ales prin vocaţia Consiliului Uniunii de a lua decizii politice referitoare la misiuni umanitare.

azilul. . şi Guy Isaac et Marc Blanquet. imigrarea. 18.competenţă comunitară. p. 19. Lejeune (études coordonnées par). A se vedea. În cadrul Uniunii. 2001 şi a intrat în vigoare la 1. Buxelles. Stelian Scăunaş. Potrivit tratatului de la Nisa171 numărul de parlamentari europeni a fost prevăzut de 732 (T. a intereselor naţionale cu interesul comunitar. cit. lăsând deschisă posibilitatea şi altor state membre să urmeze aceeaşi linie de conduită170. op. De la 1 ianuarie 2004 a intrat în vigoare o nouă repartiţie a locurilor în Parlament. prezăzuse un număr de 700). 2003. Uniunea Europeană.Reprezentarea intereselor statelor membre se materializează prin ponderea vocilor lor în cadrul Consiliului Uniunii172. → Perspectiva aderării a noi state a determinat necesitatea unor schimbări pentru perfecţionarea şi adaptarea structurii instituţiilor comunitare la noile realităţi. Consiliul Uniunii Europene are competenţa să aprobe statutul deputaţilor europeni cu majoritate calificată. Deoarece ritmul construcţiei europene nu trebuie afectat de statele mai puţin rapide. espoirs et déceptions. 172 A se vedea. Editura All Beck. Bucureşti. Tratatul de la Amsterdam organizează pentru prima dată distincţia dintre angajamentele subscrise de către statele membre. Diferenţa până la 732 deputaţi s-a repartizat în urma alegerilor pentru legislatura 2004-2009 (s-a hotărât apoi ca numărul deputaţilor să fie de 786. p. Bruylant. cit. şi operele citate acolo. p. Guy Isaac et Marc Blanquet. 1998. inclusiv politicile privind vizele. 15. s-a realizat un mecanism. şi să stabilească statutul partidelor ploitice la nivel european.A se vedea. cit. Guy Isaac et Marc Blanquet. În acest context reuniunea de la Nisa contribuind la afirmarea Comunităţilor europene pe plan mondial. 171 Tratatul de la Nisa a fost semnat la 26 02. 173 A se vedea. p. La Traité d’Amsterdam . pentru un număr de 535. op. op. Y. 17. 170 60 . cooperarea în materie civilă şi alte politici referitoare la libera circulaţie a persoanelor. 57. şi operele citate acolo. atunci când vin în concurs cu statele cu o populaţie mai mare. Astfel cooperarea întărită în interiorul Comunităţilor europene îndreptăţeşte statele membre mai ambiţioase să progreseze. Astfel173. original. 02. începând cu anul 2007). de echilibrare. 2005. Tratatul aplică un sistem care să atenueze consecinţele aderării statelor care au o populaţie mai mică. în ceea ce priveşte sistemul majorităţii calificate în cadrul Consiliului. A.

E. la cel mai înalt nivel. începând cu 1 ianuarie 2005. câte 29 de voturi fiecare). Comisia va fi compusă dintr-un naţional din fiecare stat membru (renunţându-se la situaţia în care statele mari să propună câte doi comisari). Guy Isaac et Marc Blanquet. Prin urmare. Drept consecinţă: se menţine egalitatea voturilor între cele 4 state mari (Germania.Tratatul de la Nisa combină două sisteme de luare a deciziei: dublarea majorităţii calificate. dacă statele membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62% din populaţia Uniunii. Prin urmare prima Comisie numită după ce Uniunea va avea 27 de state. Astfel. i s-a adăugat camerele jurisdicţionale.E..Reprezentarea interesului general comunitar este asigurat de către Comisia Europeană. . fapt. Pragul majorităţii calificate va fi de 258 voturi (mai mare ca înainte) şi va creşte la 73. Franţa şi Marea Britanie. Tratatul de la Nisa prevede organizarea internă a instituţiei. Dacă această condiţie nu este îndeplinită. numărul comisarilor va fi inferior numărului total de state membre. Italia. specializate în anumite domenii. ce statuează cu majoritate calificată. 61 .Sistemului jurisdicţional .Tratatul de la Nisa stabileşte că. un stat membru al acestuia poate solicita verificarea. când o decizie este luată de Consiliu. şi reponderarea. 18. ca şi ceilalţi membrii ai Comisiei vor fi desemnaţi urmare a întrunirii Consiliului U. al şefilor de stat şi de guvern care. decizia nu va fi luată. 4% când vor adera toate statele. 3 state mari nu vor mai putea bloca procesul decisional. atribuirea de resposabilităţi comisarilor (a portofoliilor). câte 27 de voturi.modificat mai discret dar mai profund”174. p. insistă asupra necesităţii şi logicii independenţei membrilor săi cu privire la statele de origine. Tratatul C. . cit. Membrii Consiliului vor avea un total de 345 voturi repartizate în funcţie de mărimea statelor. numirea vicepreşedintelui Comisiei şi posibilitatea demisiei unuia din membrii săi. op. după aprobarea lor prin vot din partea Parlamentului. remanierea acestora în cursul mandatului. iar Spania şi Polonia. ce a determinat ca tribunalul de primă instanţă să devină de acum înainte judecător de drept comun pentru acţiunile 174 A se vedea. cu majoritate calificată.. începând cu 1 ianuarie 2005. sunt numiţi de către Consiliu. Consiliu va decide în acelaşi timp membrii Comisiei şi modalităţile unei rotaţii egale a statelor în cadrul Comisiei. Potrivit Tratatului de la Nisa preşedintele.

Tratatul de la Nisa.domenii considerate cheie”: fiscalitate. Astfel. şi prin vocaţia de a depăşi dimensiunea economică cu scopul de a învesti din ce în ce mai mult în domeniul politic175. .E – P.U..E. Astfel..f.E. Prin Tratatul de la Lisabona. Ibidem. Uniunea Europeană potrivit Tratatului de la Lisabona → Uniunea Europeană trebuie analizată din prisma celor două tratate pe care se întemeiază. T. Uniunea Europeană depăşeşte cadrul conceptual . . dar.C. se menţine unanimitatea pentru fiscalitate. iar pentru politica de coeziune.S. 176 177 62 . deşi prevede dotarea Uniunii cu un sistem preventiv în privinţa încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statele membre..U. în afara Conferinţei interguveranamentale – convocată pentru februarie 2000 – a fost elaborată o Cartă a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (proclamată cu ocazia Consiliului European de la Nisa). deoarece câmpul de aplicare a acesteia a fost extins şi la al doilea pilon al U. aceasta din urmă nemaifiind considerată ca un braţ militar al Uniunii 177. şi imigrarea şi politica comercială comună. p. Aceasta se explică prin autonomia politicii de apărarea a Uniunii Europene prin raportare la Uniunea Europei Occidentale.E.. politica socială şi de coeziune. .dobândind prin succesiune calitatea de 175 Idem..Cooperarea întărită” face obiectul unei incontestabile promovări prin Tratatul de la Nisa. nu face nici o menţiune referitoare la Cartă. trecerea la majoritate a fost amânată pentru anul 2007. atribuindu-se şi competenţa de a primi chestiunile prejudiciare în anumite domenii. Cu toatea acestea. .dimensiunilor” apărării drepturilor fundamentale în cadrul ordinii juridice comunitare. 5. azilul. Prin Tratatul de la Nisa procesul comunitar se caracterizează prin utilizarea metodei de integrare (nu de cooperare).politic. 3. 19. rezultatele sunt parţiale deoarece.Vocaţia politică a Comunităţilor şi Uniunii Europene este evidenţiată printr-o realizare şi creştere progresivă a . Tratatul de la Nisa cuprinde 27 de dispoziţii referitoare la extinderea câmpului de utilizare a votului cu majoritate în .Metoda de integrare este simbolizată prin luarea deciziilor cu majoritate în cadrul Consiliului (nu cu unanimitate)176.directe..nou şi T. în acelaşi timp.

cu excepţia competenţei de a controla respectarea art. Raportându-ne la cei trei piloni ai Uniunii Europene.-nou).E.Uniunea moşteneşte o Comunitate. din cadrul lucrării de faţă.U. Uniunea: .E.C.C.S. f. include toate domeniile politicii externe. utilizând mijloacele naţionale şi ale Uniunii (art. atât prin calitatea sa de subiect de drept pe scena internaţională – prin acţiunea externă a Uniunii. Prin tratatul de reformă. din perspectiva rglementării lor.E. 28 E.E. Curtea de Justiţie nu este competentă în domeniul P.E. chestiunile referitoare la securitatea Uniunii şi la definirea unei politici de apărare comună.U. (al doilea pilon al Uniunii anterior Tratatului de la Lisabona).-nou şi Părţii a 5-a din T.E.samituri” la caliatatea de instituţie în cadrul Uniunii. 10. 25 B.în privinţa competenţei Uniunii în materie de P. cu toate prerogativele ce decurg din aceast (capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizaţii interanţionale). Competenţele Uniunii.S. de la aşa numitele . din T. şi anume. unei arhitecturi europene.13 alin. T. comune sau partajate. competenţele sunt178 : exclusive.-nou şi 178 A se vedea în acest sens. Este introdusă. alin. U. pe care o adaptează însă. compusă din 27 de state. cât şi prin evoluţia Consiliului European. coordonare sau completare. 6 şi art. de sprijinire. astfel.personalitate juridică a Comunităţii Europene (art.E. 3 T. la politica externă şi de securitate comună sau la justiţie şi afaceri interne. Cap.U.dobândieşte un statut juridic nou. (potrivit Titlului V din T..E.U. este pusă în aplicare de Înaltul Reprezentant şi de statele membre. Prin Tratatul de la Lisabona..S. Astfel. adaptat şi adăugat – referitor la competenţele existente. .E.prin tratatele care au modificat. –nou) P.U.).C. Comunitatea Europeană primul pilon al acesteia (fără Euratom). 3.dobândeşte competenţe noi. sunt lărgite şi consolidate cele existente. la relaţiile cu state terţe sau organizaţii internaţionale. 63 . 48 T.-nou). posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul de securitate şi de apărare – cooperararea structurată permanentă (art. Uniunea Europeană nu se limitează numai la a fi succesoarea Comunităţii Europene în privinţa a tot ceea ce a dobândit aceasta din momentul instituirii .U.E. prin Tratatul de la Lisabona. desprindem următoarele: 1) . 2) . (Titlul V. T.-nou). 28 A.

).U.). cu respectarea drepturilor funamentale inclusive ale diferitelor sisteme de drept şi ale tradiţiilor juridice ale statelor membre (art. T. clauza de solidaritate (Partea a 5-a.U..de a controla legalitatea anumitor decizii menţionate în art. 10 A.C.). în transferul de suvernitate de la statele membre la Uniunea Europeană. alin. → Personalitatea juridică a Uniumii europene se manifestă în special prin acţiunea acesteia pe scena internaţională.E.. 240a. într-un ..E. U.E.I.nou.. precum şi respectarea principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a dreptului internaţional. ţările terţe şi delegaţii ale Uniunii. acesta intră în cadrul . 2.C.. respectarea demnităţii umane.U. alin 1).. cooperarea cu ţările terţe şi ajutorul umanitar (cooperarea pentru dezvoltare şi cooperarea economică. A.cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală” (C. prin T. Tratatul de la Lisabona constituie un plus. securitate şi justitţie”constituit de Uniune. Apatizii sunt asimilaţi resortisanţilor ţărilor terţe (art. 61 T.E. 3).Politicilor şi acţiunilor interne ale Uniunii”(partea a 3-a T. Astfel. 2).Ms.spaţiu de libertate..E. dezvoltarea şi extindertea sa179.S. Acţiunea externă a Uniunii urmăreşte realizarea obiectivelor acesteia. Potrivit art. par. potrivit T.referitor la pilonul . Uniunea asigură absenţa controalelor asupra persoanelor la frontierele interne şi dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil.A. alin. 61 T.din cadrul T.S. măsurile restrictive.depune toate eforturile pentru a dezvolta relaţii şi a construi parteneriate cu ţările terţe şi cu organizaţii internaţionale.A. f. statul de drept. fost J.-nou). 2.).J. f. E..E. 10 A. deşi limitat. 179 64 .U. par.. şi anume:at . relaţiile Uniunii cu organizaţii internaţionale.P. aceste principii sunt: democraţia. alături de Politica de Securitate şi de Apărare Comună .f. al imigrării şi al controlului la frontierele externe care este întemeită pe solidaritatea între statele membre şi care este echitabilă faţă de resortianţii statelor terţe. Prin urmare. financiară şi tehnică cu ţările terţe şi ajutorul umanitar). P.U. universalitatea şi indivizibilitateadrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 1. acordurile internaţionale. face parte din acţiunea externă a Uniunii. T. f. T. f. regionale sau globale (potrivit art.E. şi are la bază principiile care au inspirat crearea.P.U. În acţiunea externă a Uniunii intră şi: politica comercială comună. . principiile galităţii şi solidarităţii.

În cadrul acţiunii externe Uniunea are competenţă în: 1. 4. în condiţiile art.. Parte integrantă din P..nou). a).U.E. par.U. T. par. modalităţile de punere în aplicare a acestor acţiuni şi decizii.S. b). 180 65 . par.3. par. precum şi în cel al investiţiilor directe (art. În domeniul P. ►prin adoptarea deciziilor care definesc: acţiunile care trebuie întreprinse de Uniune. T. 10 A.E. ►prin consolidarea cooperării sistematice dintre statele membreprivind orientarea politicii acestora. 2). sub autoritatea Consiliului (art.S. este P. materie de P. 4.3. 188 N. În această materie Uniunea negociază şi încheie acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale. în cazul în care aceste acorduririscă să aducă atingere diversităţii culturale şi lincvistice a Uniunii (art. 28 A. par. În acest scop se înfiinţează Agenţia Europeană de Apărare....C.E. 2.C. alin.S. U.f.180 3. 188. E.E. 188 C. astfel: ►acorduri în domeniul comerţului cu servicii şi al aspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale. 24 T. pct. Obiectivul principal al Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea şi.C. 2).. ►acorduri în domeniul comerţului cu service culturale şi audiovizuale. în materie de politică comercială comună. Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale (art. 2. art. modificat).E. ►în domeniul comerţului cu servicii sociale şi de sănătate. pct.C. în cele din urmă. titlu V. alin. 188 C. 188 D.C.C.E (fost 300 T. 4. statele membre pun la dispoziţia Uniunii capacităţi civile şi militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu.desfăşoară politici comune şi acţiuni şi acţionează pentru asigurarea unui înalt nivel de cooperare în toate domeniile relaţiilor internaţionale (potrivit art. 3.: ► prin definirea orientărilor generale.Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii”. în situaţia în care aceste acorduri pot să perturbe în mod grav organizarea acestor servicii la nivel naţional şi să aducă atingere răspunderii statelor membre pentru prestarea acestor servicii (art. T. alin.E.U.A. Pentru realizarea acestui obiectiv Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile Acorduirl internaţionale din domneiul transporturilor sunt reglementate de partea a treia . 188 N.). f.S. alin. Pentru punerea în aplicare a P..A. eradicarea sărăciei (art.S. poziţiile care trebuie luate de Uniune.-nou). în materia cooperării pentru dezvoltare.

188 J). 66 . 1. de altfel181 . În acest sens acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc (art. cit. deşi la acesta au subscris iniţial decât şase state – fondatoare.. inclusive de asistenţă. în acest sens. E..188G (188 H alin. art. T. art. 4. în cazul în care se adoptă o decizie care prevede întreruperea sau restrângerea 7. finanaciară şi tehnică. şi la art.U. materializare a proiectului amintit – prin dispoziţiile lor au prevăzut şi ele posibilitatea aderării. 10 din T. . victime ale unor catatstrofe naturale sau provocate de om. 181 A se vedea.E. fost art.E. O din T.E.U. care transpune la nivelul U. cu ţări terţe. 188 D. p. altele decât ţările în curs de dezvoltare – fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor. o cerere Consiliului. → Procedura unică de aderare la U. Conform procedurilor originare de aderare la Comunităţile Europene.oricărui stat European”. ►acordă asistenţă şi ajutor populaţiei din ţările terţe.f. → Tratatul de la Mastricht a înlocuit procedurile specifice de aderare – foarte puţin diferite.internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor acesteia (prevăzute la art.E). 237 CEE din redactarea provenită din Actul Unic European precizează: . 1 şi care doreşte să devină membru al U. modificat). op.U. Marc Blanquet.la fiecare dintre cele trei Comunităţi (art. care este prevăzută în art. În domeniul măsurilor restrictive. Aderarea de noi state la Uniunea Europeană Proiectul de integrare regională prezentat în anul 1950 de către Robert Schuman s-a adresat . înainte de pronunţarea sa în privinţa aderării.devenit art.orice stat European care respectă principiile enunţate în art.E. 237 CEE. precum şi să le protejeze pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite. 49 T. care era obligat să solicite un aviz din partea Comisiei. 205 Euratom) printr-o procedură unică de aderare la Uniunea Europeană care implică aderarea simultană la cele trei Comunităţi.E. 6 par.U. în special articolelor 188 D. 98 CECO. În acest sens Uniunea: ►desfăşoară acţiuni de cooperare economică. în special în domeniul financiar. cele trei tratate prevedeau că statele care doreau să devină membre adresau. Guy Isaac. 23. Tratatele institutive. 181 A. poate solicita acest lucru adresând o cerere Consiliului.

instrumentele de aderare ale unui stat reprezintă un ansamblu complex de acte. Ovidiu Ţinca. . republicii Finlanda. referitoare la aderare. care rezultă chiar din art.. Prin urmare. n. Cererea înaintată de Maroc în 1985 a fost respinsă. Actul final al Conferinţei de aderare semnat la 24 iunie 1994 la Corfu de către 16 state. A se veadea. cit. Belarus etc.). 49 T. 183 A se vedea.orice stat European (…) poate solicita să devină membru al Uniunii”. care trebuia ratificat. op. La acestea adăugăm . cu caracter intern al Uniunii: avizul Comisiei din 19 aprilie 1994. 182 67 .actele instituţiilor comunitare. şi de către Ministrul afacerilor german în numele preşedintelui Conferinţei.. p.241 din 29 august 1994. referitoare la admiterea regatului Norvegiei. condiţiile şi adaptările pe care această admitere le antrenează în privinţa Tratatelor pe care se întemeiază Uniunea. dintre 12 state membre şi 4 state candidate. pe care se întemeiază U. din 16 mai 1994. de exemplu. decizia Consiliului U.. A se vedea.U.Actele referitoare la aderarea regatului Norvegiei. dar care face parte integrantă a tratatelor. potrivit Tratatelor de la Roma şi de la Paris (fostul Tratat CECO) aderarea este rezervată numai . republicii Austria. p. care conţine .E. p. L. Cornelia Lefter. cu privire la cererea statelor candidate.E. însoţit de 50 de declaraţii.E.ci şi din practica aderării de noi state (în perioada 1969-1972 sau diferit după 1993) 183.dacă decizia este favorabilă. op. 24. 184 Criteriul prevăzut în text a suscitat controverse legate de solicitarea şi a altor state care nu sunt . op. referitor la cererea de aderarela U. . Cu toată simplificarea introdusă de TMs. C.. iar Turcia care şi-a depus candidatura în 1987. (JOCE. 49. a republicii Austria. care cu privire la consecinţele refuzului ratificării regatului Norvegiei.europene”. Actul referitor la condiţiile de aderare şi la adaptările tratatelor. semnat la Bruxelles din 26 iulie 1994. acte cu cararcter internaţional: Tratatul de aderare semnat la 42 iunie 1994 la Corfu. care se pronunţă cu majoritate absolută a voturilor membrilor săi. regatului Suediei şi regatului Norvegiei.E. Idem. a.Consiliul se pronunţă în unanimitate după consultarea Comisiei şi după avizul conform al Parlamentului European.verbal de semnare al Tratatului. nu i s-a contestat caracterul de ţară europeană. JOCE.Decizia Consiliului U. republicii Austria.E şi anume .. din 1 ianuarie 1995). nesemnat.. Guy Isaac. p. De exemplu. de către Secretarul general al Consiliului U.. ţări din fosta Uniune Sovietică (Ucraina. n.E.100.statelor europene”184. Marc Blanquet.acordul trebuie ratificat de către toate statele contractante potrivit regulilor constituţionale din statele respective. din 1 ianuarie 1995 cu privire la adaptarea instrumentelor referitoare la aderarea noilor state membre ale U. cit. republicii Finlanda şi regatului Suediei la Uniunea Europeană: . fac obiectul unui acord între statele membre şi statul solicitant. O primă condiţie a aderării este îndeplinirea criteriului teritorial. cit. rezoluţiile legislative ale Parlamentului European din 4 mai 1994. 100.E. cu un conţinut şi cu natură juridică diverse182 → Condiţiile pe care un stat candidat trebuie să le îndeplinească în vederea aderării rezultă nu numai din Tratatele institutivereglementate însă destul de puţin . Procesul. republicii Finlanda şi regatului Suediei la Uniunea Europeană.

presupune existenţa unei forme de stat democratice. op. care nu deschide calea unor renegocieri fundamentale a acestora185.. în baza acestora. Îndeplinirea criteriului politic. d.25 186 68 . 185 A se vedea. potrivit art. în perioada în care erau state candidate186.b. EURATOM. Idem. înainte de 2002 la cele trei Comunităţi(CE. A patra condiţie referitoare la aderare este îndeplinirea criteriului economic. Cum integrarea a avut iniţial drept obiectiv şi camp de cuprindere sfera economică era şi firesc să fie inclus drept condiţie de îndeplinit pentru statele ce doresc să adere la structurile comunitare. A treia condiţie cu privire la aderare vizează criteriul politic.). devenit prin Tratatul de la Amsterdam. sunt obligate să adere simultan. cit. din partea statului candidat. mai înainte de aderarea lor la Comunităţi.J.statele candidate. . din Grecia. EURATOM.care sunt hotărâte să întărească idealurile lor de apărare a păcii şi libertăţii”.). incluzând nu numai Comunităţile Europene ci şi cele două componente (piloni) interguvernamentale ale Uniunii (Politica externă şi de securitate comună – P. p. . A doua condiţie denumită în doctrina de specialitate criteriul tehnic înseamnă că admiterea unui nou stat membru presupune fără îndoială o adaptare a tratatelor institutive. şi Justiţia şi afacerile interne – J. Marc Blanquet. care s-a desprins cu toată evidenţa din prima lărgire a Comunităţilor. Guy Isaac. în baza acquis-ului comunitar. în sensul unei organizări politice liberale. statele fondatoare invită să se alăture eforturilor lor şi alte popoare ale Europei . În preambulul Tratatului CEE. iar după acest an la cele două Comunităţi (CE. ca şi prin atitudinea fără echivoc a acestora faţă de regimurile politice totalitare.S.care împărtăşesc idealurile lor”. Portugalia şi Spania. Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală . Această condiţie s-a conturat prin luările de poziţii repetate ale instituţiilor comunitare. c. vreme îndelungată.A.. de către instituţiile comunitare.C. Această condiţie presupune şi faptul că: statele candidate trebuie să accepte imediat tratatele şi ansamblul actelor adoptate.E. li se impune aderarea globală la Uniunea Europeană. p. . 49. adică.statelelor candidate.I.C. Criteriul se exprimă în principiul acceptării acquis-ului comunitar. CECO). în condiţiile Tratatului de la Mastricht.. 24.P.

până la încheierea acordurilor de asociere. 20 din 6 aprilie 1993. iar această asociere va sprijini România să realizeze obiectivul integrării – obiectiv realizat la 1 ianuarie 2007192. precum şi relaţii economice armonioase între părţi. social financiar. 319. p.acorduri europene” care pun în evidenţă apropierea geografică dintre ele dintre statele respective. Polonia. România şi Bulgaria189. M. 189 A se vedea.să asigure o bază pentru 187 188 69 . Pentru relaţiile Comunităţilor europene cu ţările din Europa centrală şi de est.. şi art. op. 206 T. 73. Les relations Communautés Europe de l’Est. Slovacia. care să permită dezvoltarea unor legături politice strânse. Economica. şi pe de altă parte. cit. din 12 aprilie 1993 192 Acordul European încheiat de România prevede în art. cit. cu niveluri de dezvoltare diferite. J. încheiate pe de o parte. p. între acesta şi fiecare stat membru al U. p. 191 Acordul de asociere a fost ratificat de România prin Legea nr.Pentru statele care au aderat până în anul 1990 (în cadrul primelor lărgiri) s-au prevăzut perioade de tranziţie. Acordul european instituind o asociere între România pe de o parte. Paris..E. 102. op. CE. Cornelia Lefter. recunoaşte în preambul. Comunităţile europene şi statele membre au încheiat acorduri de asociere de tip nou cu Ungaria. M Marescau. op. → Într-o primă perioadă Comunităţile Europene au încheiat cu statele candidate acorduri europene de asociere (potrivit art. Ele sunt instrumente juridice multilaterale. Cehia. Roxana Munteanu. nr. A se vedea. . cultural şi politic. Gautron. în care statele trebuiau să îndeplinească gradual cerinţele de dezvoltare economică generală şi sectorială necesare integrării lor pe piaţa comunitară187. venite din partea unor state. Primul acord de asociere s-a încheiat cu Grecia la 9 iulie 1961 şi a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1962. EURATOM). că obiectivul final al României este să devină membru al Uniunii. 507-515.) şi statul candidat. a se vedea. Aceste . C. cit.1 următoarele obiective ale asocierii: -să asigure un cadru adecvat pentru dialogul politic între părţi. şi Comunităţile europene pe de altă parte. motiv pentru care politica comunitară în privinţa aderării lor s-a reorientat potrivit noilor realităţi.să promoveze dezvoltarea comerţului. ca etapă pregătitoare pentru aderare188. Revue du Marché commun et de l’Union européenne. 238 T. 319. Astfel.E. analyse générale. 190 A se vedea. iar ca urmare a trecerii ţărilor din Europa centrală şi de est la economia de piaţă şi statul de drept. ca şi o interdependenţă sporită în domeniile: economic. intrat în vigoare la 1 februarie 1995191. Les accords européens. p.. reprezintă un instrument juridic important al construcţiei europene şi al recompunerii spaţiului european190. citat de Roxana Munteanu. sprijinind dezvoltarea economică a României. 1991. După 1990 Comunităţile europene s-au confruntat cu numeroase cereri de aderare. între Comunităţile Europene (reprezentate de Cinsiliu U. I.O. 364/1993.

→ O altă etapă a procesului de pregătire a statelor candidate la U.E. este iniţiată de Consiliul European de la Copenhaga, din 1993 (21-22 iunie), care a stabilit un set de criterii de îndeplinit pentru statele respective, - denumite criteriile de la Copenhaga193. Astfel, statele trebuie: - să aibă instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului şi respectarea minorităţilor (criteriu politic); - să dispună de o economie de Piaţă funcţională în măsură să facă faţă presiunilor concurenţiale de pe Piaţa U.E. (criteriu economic); - să aibă capacitatea de a-şi asuma obligaţiile ce decurg din calitatea de membru al Uniunii, inclusiv prin subscrierea la obiectivele Uniunii Economice şi Monetare şi transpunerea acquis-ului comunitar. În cadrul Consiliului European de la Copenhaga, şefii de stat şi de guvern au declarat în mod solemn că ,,respectarea şi menţinerea democraţiei reprezentative a drepturilor omului în fiecare din statele membre constituie elemnte esenţiale ale apartenenţei la Comunităţi”. Reuniunea de la Copenhaga a introdus şi un statut nou pentru ţările candidate la procesul de integrare europeană, care consacrând un tip de relaţii speciale între Uniune şi statele respective, de la data reuniunii apărând în toate documentele oficiale denumirea de ,,ţări asociate”. Aceste state au beneficiat de untratatment privilegiat în raporturile cu Uniunea, constând în suport financiar direct şi facilităţi economice şi comerciale. Durata acordării acestui sprijin a depins de îndeplinirea criteriilor prezentate mai sus. → Consiliul european de la Essen (Germania) din 9- 10 decembrie 1994 adoptă prima strategie de preaderare (pregătire) a ţărilor din Europa centrală şi de Est pentru aderarea lor la U.E., pentru
cooperarea economică, socială, finanaciară şi culturală; - să sprijne eforturile României de dezvoltare a economiei, de desăvârşire a tranziţiei într-o economie de piaţă şi de consolidare a democraţie; - să stabilească instituţii adecvate pentru a face o asociere efectivă; - să asigure un cadru pentru integrarea graduală a româniei în Comunităţi. Pentru a facilita dialogul politic şi de specialitate dintre U.E. şi statul candidat, pentru România au fost create organe commune în acest sens, şi anume: Consiliul de asociere (organ politic care se reauneşte la nivel ministerial şi are drept sarcină supervizarea aplicării acordului şi promovarea dialogului politic), Comitetul de asociere (alcătuit din trei înalţi funcţionari însărcinaţi să asisteConsiliul de asociereşi să asigure continuitatea desfăşurării reuniunilor acestuia), Comitetul Parlamentar mixt de Asociere (ce are drept atribuţie insituirea şi menţinerea dialogului dintre reprezentanţii parlamentului ţării associate şi P.E., subcomitete tehnice (multidisciplinare, formate din experţi). A se vedea, Cornelia Lefter, op. cit. p. 102-103. 193 A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, Integrarea Europeană. Dicţionar de termeni comunitari, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 39. şi, Cornelia Lefter, op. cit. p. 101-102.

70

ca în anul următor (în 15- 16 decembrie) la Consiliul European de la Madrid să se introducă cel de-al patrulea criteriu referitor la capacitatea administraţiei ţărilor candidate de a gesiona calitatea de membru al Uniunii Europene. → În iunie 1995 Comisia Europeană a adoptat ,,Cartea albă de pregătire ţărilor asociate în vederea integrării lor în Piaţa internă a U.E.”. → În anul 1997 Comisia Europeană a publicat ,,Agenda 2000” document care propune o strategie de preaderare, cuprinzând o nouă abordare a problematicii şi noi instrumente de realizare a sarcinilor ce decurg din implementarea programelor corespunzătoare. Principalul aspect al reformei politicii de preaderare se referă la faptul că sprijinul Uniunii Europene pentru aderare este orientat spre toate formele de ajutor financiar, punându-se în aplicare aşa – numitele parteneriate pentru aderare, elaborate în urma negocierilor purtate cu fiecare stat candidat. Parteneriatele194 au reprezentat programe multianuale care vizau finanţarea de investiţii prioritare, ajutoare pentru agricutură şi intervenţii structurale, creşterea economică generală, respectarea democraţiei, cooperarea culturală şi armonizarea legislaţiei. Pentru fiecare ţară candidată în parte a existat un asemenea parteneriat, complementar unui Program Naţional de Adoptare a Acquis-ului comunitar (PNAA) Strategia de preaderare s-a întemeiat, de asemenea şi pe acorduri bilaterale europene încheiate cu ţările candidate195, care au stabilit priorităţile pentru fiecare stat candidat, în vederea îndeplinirii criteriilor economice şi politice inclusiv pentru resursele financiare necesare implementării priorităţilor identificate. Înstrumentele financiare ale strategiei de preaderare s-au materializat în ajutoare comunitare de preaderare, de exemplu fondurile derulate prin programele PHARE (din anul 2001 acest program s-a concentrate cu prioritate asupra problemelor consolidării cadrului instituţional în vederea aderării), ISPA (pentru investiţii în domeniile, transporturi şi mediul înconjurător), SAPARD (pentru agricultură şi dezvoltare rurală)
Parteneriatul de Aderare România- Uniunea Europeană a fost semnat la 6 decembrie 1999, în baza Deciziei Consiliului nr. 261 din 30 martie 1998, care a stabilit principiile, priorităţile, obiectivele immediate şi condiţiile Parteneriatului de Aderare. Finanţarea acestora este reglementată prin Memorandumul de finanţare negociat în anul 2000. 195 Aceste acorduri s-au încheiat ca urmare a Reglementării Consiliului nr 622 din martie 1998 a Consiliului.
194

71

Prin Tratatul de la Amsterdam principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană (principiile libertăţii, ale democraţiei, ale respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ca şi ale statului de drept) sunt prevăzute în art. 6 § 1 T.U.E. şi devin o condiţie formală de aderare prevăzută expres în art. 49 T.U.E (fost O T.U.E). 6. 1. Apartenenţa la Uniunea Europeană → În prezent, tratatele comunitare nu prevăd ca statele ce compun Comunităţile să-şi piardă calitatea de membre ale acestora. Tratatele ,,tac”196 în privinţa dreptului unui stat membru de a se retrage sau a posibilităţii de a fi exclus. Urmarea faptului că un stat membru nu poate denunţa unilateral tratatele, coroborată cu durata nelimitată a acestor tratate (C.E. şi EURATOM) semnifică apartenenţa definitivă la Comunităţi. Această concluzie se explică prin chiar obiectivul tratatelor, acela că, integrarea regională care implica în mod necesar angajarea statelor în această acţiune se face într-o manieră ireversibilă şi intuitu personae. Prin aceste particularităţi construcţia comunitară se apropie se propie din ce în ce mai mult de caracteristicile specifice lae unui stat federal197. Interdicţia juridică pentru un stat membru de a nu se retarage în mod unilateral din Comunităţi nu trebuie absolutizată. În primul rând pentru că, deşi nu se retrage în mod unilateral un stat poate împidica funcţionarea Comunităţilor, practicând ceea ce se numeşte ,,politica scaunului gol” , adică de a refuza să participe la lucrările instituţiilor comunitare, paralizând astfel activitatea acestora. O astfel de politică a fost practicată de Franţa aproape 6 luni, în perioada iunie 1965 – februarie 1966, prin faptul că nu a fost de accord cu abandonarea regulii unanimităţii în favoarea adoptării regulii majorităţii în adoptarea deciziilor în cadrul Consiliului198. În al doilea rand, s-a pornit de la considerentul că, dacă într-o federaţie separarea unui stat este de neconceput, a fortiori este de neconceput şi în cazul Comunităţilor199, iar sistemul comunitar este suficient de suplu pentru a permite chiar ,,renegocierea” cu un stat, Este cazul acţiunii deliberate a partidului laburist din Marea Britanie
196

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 25.

Idem. A se vedea, Brânduşa Ştefănescu, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, Editura Academiei, Bucureşti, 1979, p. 26. 199 A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 25.
197 198

72

200 201 73 . op. în conformitate cu normele sale constituţionale. Tratatul încetează să-şi producă efectele (să se mai aplice) asupra statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau. Prevederile Tratatului CEE aplicabile ţărilor şi teritoriilor de peste mări au constituit un cadru adecvat pentru aceste relaţii. . să se retragă din Uniune. O situaţie specială a existat în privinţa Groenlandei. 18. 29/1din 1 februarie 1985). Această atitudine a fost determinată de localizarea geografică izolată. 3 din T. A se vedea în acest sens. guvernul său având competenţe independente. p. Acordul se negociază potrivit art. care la 1 februarie 1985 a încetat să mai facă parte din Comunităţi cărora le-a aparţinut de la 1 ianuarie 1973. de condiţiile climatice. în A se vedea. 1-13) şi textul tratatului amendat prin diferite regulamente ale Consiliului (JOCE. cit. Uniunea negociază cu statul respective un acord care stabileşte condiţiile de retragere. în absenţa unui astfel de accord. după aprobarea Parlamentului European. în domeniul pescuitului.E. n. ţinând seama de cadrul viitoarelor sale relaţii cu Uniunea. EC Bull.acordul se încheie de către Consiliu în numele Uniunii.U. agriculturii şi creşterii animalelor. Prin Actul său de Reglementare din 1979 (Home Rule Act) Groenlanda s-a bucurat de un statut special în Regat.statul membru care hotărăşte să se retragă notifică intenţia sa Consiliului European. care hotărăşte cu majoritate calficată. opinia Comisiei asupra statutului Groenlandei (1983. Consiliul European. ca parte a Regatului Danemarcei (ca provincie daneză).f.care în 1974 în Piaţa comună a determinat în mod deliberat această atitudine a Comunităţilor. cu o execepţie.în baza orientărilor Consiliului European. p. care au condus la căutarea de noi relaţii şi aranjamente. de natură externă200. → Prin Tratatul de la Lisabona orice stat membru poate hotărî. După dobândirea independenţei sale naţionale (1979) în 1982 locuitorii Groenlandei au hotărât prin referendum ieşirea din Comunităţi. Retragerea presupune următoarea procedură: . A se vedea. cu toate că au fost necesare o serie de prevederi adiţionale201. în raport de celelalte state membre. Pierre Mathijsen. de particularităţile culturale ale populaţiilor sale neeuropene. . Pierre Mathijsen. 18. cit. 188N alin. după doi ani de la notificarea intenţiei de retragere făcută de statul respective Consiliului European. op.

Aceste .. 182 CE. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a dat o definiţie largă acordului de asociere. să depună o nouă cerere de aderare.accord cu statul membru . 205 A se vedea. contrar anumitor organizaţii internaţionale (UNESCO. p. acţiuni în comun şi proceduri speciale205. OMS…). Marc Blanquet. prevede posibilitatea pentru acesta. Statutul de membru al Uniunii Europene.U. Astfel. Franţa. Retragerea statului membru din Uniune nu este definitivă. op. Membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European şi al Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile şi nici la adoptarea deciziilor Consiliului European şi ale Consiliului care privesc satatul în cauză. ci este mai mult o modalitate specială de extindere teritorială a tratatelor204. titular de drepturi şi obligaţii. 319 202 203 74 .E. în cauză. ca find un acord creând legături speciale şi privilegiate cu un stat terţ care trebuie. numite astfele de Tratatul CE. să participle la regimul comuniatar.-nou). Tratatele comunitare consacră statutul de membru. 1.ţări şi teritorii”. Un asemenea A se vedea. 204 Idem. Aceste relaţii nu s-au stabilit în baza unei veritabile asocieri care să antreneze o participare efectivă la instituţiile comunitare. cit. op. 25. pur şi simplu (n. hotărăşte în unanimitate să prorogue acest termen. Scopul asocierii este promovarea dezvoltării economice şi sociale a ţîrilor şi teritoriilor şi stabilirea unor relaţii economice strânse între ele şi Comunităţi în ansamblul lor. în principiu. 310 CE (fost 238) şi art. Potrivit acestor texte Comunităţile pot încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale. Acorduri de asociere sunt prevăzute în art. în conformitate cu procedura prevăzută de art.. potrivit art. Olanda şi Marea Britanie.E. 49 (T. cit. statele membre convin să asocieze la Comunităţi ţările şi teritoriile neeuropene203 care întreţin relaţii speciale cu Danemarca. Roxana Munteanu. unor state. cel puţin parţial.). în caul în care se hotărăşte. p. care admit membrii cu drepturi depline şi membrii cu drepturi restrânse202.U. O situaţie aparte pentru aceste Comunităţi. sunt enumerate în anexa II din Tratatul CE. 206 EURATOM. creând o asociere caracterizată prin drepturi şi obligaţii reciproce. Guy Isaac. a. deoarece T.-nou. şi care le consacră particularitatea este acordarea unui “regim special de asociere. În prezent.

1987. actele de aderare ale noilor state membre (denumite drept comunitar primar sau originar)..accord poate comporta angajamente faţă de statele terţe în toate domeniile acoperite de tratat206. n. a instituţiilor Uniunii Europene şi a Uniunii însăşi. 210 A se vedea. 337din 29 noiembrie 1982) 208 A se vedea. 209 A se vedea . Siria (a se vedea. specificul şi principiile dreptului uniunii Secţiunea. sunt cuprinse în208: Tratatele institutive ale Comunităţilor Europene.vezi art310 Tf. 206 75 . Cehia. care au.U. caracter de prioritate. Cornelia Lefter şi bibliografia citată acolo. Iordania. alături de acele prevăzute mai sus.. 207 Acorduri de asociere întemeiate pe art. op. tratatele comunitare subsecvente. Capitolul III.E. 1 Definiţia şi specificul dreptului uniunii 1. → Tratatul de la Lisabona………………. Demirel. România şi Bulgaria). → Normele dreptului uniunii Stricto sensu. Definiţa. sau. cuprinzând un ajutor financiar au mai fost încheiate cu unele state din bazinul mediteranean – Algeria.. normele dreptului uniunii. a persoanelor fizice şi juridice din statele membre. acordurile de asociere cu Cipru şi Malta207 De asemenea. Capitolul . Roxana Munteanu. Instituţiile comunitare. Tunis. S-au încheiat acorduri de asociere ce au avut în vedere şi instaurarea progresivă a unei uniuni vamale cu Comunităţile. precum şi regulile conţinute în actele adoptate de instituţiile comunitare209 (denumite drept comunitar derivat210) Lato sensu. Capitolul . şi anume: principiile generale de drept comune CJCE. 238 C. 12/86. cit. ca urmare a trecerii ţărilor din Europa centrală şi de est la economia de piaţă (este cazul acordurilor cu Ungaria.E. p. de efect direct şi de aplicabilitate directă. Polonia. în principiu. ca o etapă pregătitoare pentru aderare la Comunităţi (de exemplu. normele juridice comunitare cuprind. şi care reglementează conduita statelor membre.. au fost încheiate acorduri de asociere. acordul cu Grecia). au fost încheiate ca acorduri de asociere de tip nou. convenţiile şi protocoalele anexate lor. 30. În speţă este vorba de acordul de asociere cu Turcia.Izvoarele dreptului comunitar. de exemplu. 318. A se vedea. Egipt. şi regulile nescrise aplicabile în ordinea juridică comunitară. Maroc. 09. Slovacia. L.. Dreptul uniunii reprezintă totalitatea normelor juridice. Definiţia. JOCE.

propriile capacităţi juridice şi de reprezentare pe plan internaţional. → Caracteristicile sau principiile normelor dreptului uniunii de a fi proritare. şi care dau naştere la drepturi pentru statele membre şi pentru personae fizice şi juridice din cadrul Comunităţilor.C. stabilind o ordine juridică specifică. jurisprudenţa Curţii de Justiţie..43. p. A se vedea. o Comisie. o Curte de Justiţie.stabilesc principiile de bază care fie sunt puse în aplicare chiar de către tratate. 214 CJCE. obligaţii. E. . 585 la 593 76 . Pierre Mathijsen. lucru confirmat de către Curtea de Justiţie: prin creearea unei Comunităţi pe termen nelimitat. Parlement européen. o Curte de Conturi. a Comunităţilor214. pe care îi vom numi şi subiecte ale 211 212 213 A se vedea. un Consiliu. Din jurisprudenţa Curţii de Justiţie rezultă că destinatarii normelor de drept comunitar. Costa v.1339. regulile care-şi au temeiul juridic în relaţiile externe ale Comunităţilor. Cornelia Lefter. 1964. cit. Enel. cu efect direct. având propriile instituţii. p. şi . o Cartă constituţională. Tratatele institutive ale Comunităţlor Europene se disting de tratatele internaţionale clasice prin următoarele212: . Potrivit art. fie sunt implementate prin actele legislative ale instituţiilor.sistemelor de drept ale statelor membre.. statele membre şi-au limitat propriile drepturi suverane într-un număr de domenii şi au creat un corp legislativ obligatoriu pentru cetăţenii lor şi pentru ele însele215 . administrativ şi judiciar. Rec.în mod particular – puteri reale izvorâte din limitarea suveranităţii sau din transferul de putere de la state către Comunitate.au creat instituţii independente213 de autorităţile publice naţionale şi le-au înzestrat cu drepturi suverane în domeniile legislativ. le vom analiza într-un capitol ulterior → Destinatarii normelor dreptului uniunii Tratatele comunitare deşi au început ca tratate internaţionale au devenit . drepturi care le-au fost transferate de la statele membre. şi cu aplicabilitate directă. 47. fără interferenţe sau intervenţii.E. op.R. Parti ecologiste Les Verts c. 6/64. 7 din Tratatul C. 215 CJCE. 294/83. cit. În speţă se are în vedere Tratatul C... propria personalitate. în actele convenţionale încheiate de statele membre în aplicarea tratatelor211. op.E.formează un set de reguli care impun în mod direct. . sarcinile încredinţate Comunităţii sunt realizate de: un Parlament European.

dreptul Uniunii. 483 (Curtea Supremă Administrativă Germană). (. Uniunea Europeană. Dreptul uniunii se diferenţiază de dreptul internaţional public prin următoarele: .J.acestei ramuri de de drept sunt . normele juridice ale dreptului uniunii au luat naştere prin voinţa suverană a statelor membre.C.comunităţile.. cit. Ed. De altfel.Beck. a urmărit să unească pieţele naţionale Avem în vedere nu numai presoanele fizice şi şi persoanele juridice CMLR. şi anume faptul că dezvoltă un proces de integrare..J.. Aceasta se realizează prin ceea ce este specific ordinii juridice comunitare. Tratatele comunitare (dreptul primar) şi actele instituţiilor (dreptul derivat) fac parte din ordinea juridică a statelor membre. E. ale cărei prevederi nu aparţin nici dreptului internaţional şi nici dreptului statelor membre. op.... Ulterior. 268-270 221 C.. p. Rev. 218 A se vedea.H. Într-o altă hotărâre Curtea a subliniat că . Normele comunitare. aplicabile la nivelul întregului spaţiu comunitar.R. 219 A se vedea.585 la 593 216 217 77 . cit. exprimată prin tratate.) stabilind o piaţă comună şi armonizând progresiv politicile economice ale statelor membre.într-o ordine juridică diferită.Tratatul (C. . aparţine dreptului internaţional public218. având caracter prioritar faţă de normele interne.. din momentul în care acesta intră în vigoare şi se aplică de către organele lor de jurisdicţie221. 49. Enel. 1967.C. aceste istituţii suprastatale au creat la rândul lor norme de drept comunitar.E. p.. Editura C. 220 A se vedea.ele însele” după cum precizează hotărîrea CJCE) Acestor subiecte li se impune o conduită specifică . 6/64.E. naţionale. create de ele. Instituţii. Costa v.statele membre. care au acceptat să renunţe la o parte din suveranitatea lor şi să se supună deciziilor unor instituţii supranaţionle.E. p. cetăţenii216. din punct de vedere formal. devin parte a dreptului naţional fără a fi necesară receptarea lor prin acte normative interne219.217 2... Dacian Cosmin Dragoş. 2007. Roxana Munteanu. Bucureşti. integrată în sistemul juridic al statelor membre. a subliniat că Tratatul C. Drept urmare. Mecanisme.C. C. a instituit o ordine juridică proprie. spre deosebire de tratatele internaţionale clasice.. Specificul dreptului Uniunii Întemeiat pe tratate încheiate între state suverane.este un drept intern al statelor membre..96.a 3-a. în timp ce ordinea juridică internaţională se întemeiază în principal pe ideea de cooperare220. 1964. şi . în principiu.E.E. Cornelia Lefter. op.

care să aibă caracteristicile unei pieţe interne222. E. fiind investită nu numai cu garantarea respectării dreptului uniunii. angajată într-un proces de integrare.Curtea de Justiţie este o jurisdicţie internă226 a unei comunităţi de state. instituţiile . p.. că dreptul comunitar este un drept intern a unei comunităţi de state.în dreptul internaţional public izvorul dispoziţiilor sale sunt tratatele care exprimă voinţa suverană a statelor semnatare. care este o parte a pieţei comune şi este definită de Tratat ca . 2002. Drept internaţional contemporan.J. Armand Colin. 6/64. 225 A se vedea. Paris.. Enel.U.. 241 227 A se vedea. S.a. 1988. Les Institutions européennes. A se vedea şi Decizia Comisiei europene a drepturilor omului din 19 ianuarie 1989 cu privire la calitatea de jurisdicţie internă a Curţii de Justiţie de la Luxemburg raportată la art. prin natura litigiilor care îi sunt supuse spre soluţionare şi prin procedura după care statuează228. C. 226 A se vedea. în principiu.subiectele dreptului internaţional public sunt statele. numai litigiile dintre state. 2002. Roxana Munteanu. P. Marc Blanquet. în timp ce subiectele dreptului uniunii sunt statele membre.într-o singură piaţă. . Bogdan Aurescu. c.Piaţa internă. Costa v.. 207-212. A se vedea.223nu poate fi reglementată decît de un drept intern. persoanele fizice/juridice.. cit.Ed Armacord. Bucureşti.585 la 593.. competenţa ei obligatorie fiind excepţională225.63. Alexandru Bolintineanu. însă în limitele prevăzute de tratatele comunitare224. 8 Ed. 78 . op.R. Guy Isaac. . 241. Moreau Defarges.create prin tratatele comunitare -exercită drepturi suverane provenite de la statele membre. A se vedea. Timişoara. . 270/80. cit. adoptând legislaţie în mod autonom.o zonă fără frontiere în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor. .curtea internaţională de Justiţie de la Haga. p. versiune tradusă în limba română . Ed. dar şi cu garantarea unităţii de aplicare a acestuia227. Iată de ce se poate vorbi. persoanelor. p. 2000. în Annuaire francais du droit international.C.26 din Convenţia Europeană a drepturilor omului. Adrian Năstase. este competentă să soluţioneze. organ judiciar principal al O. serviciilor şi capitalului. În dreptul uniunii pe lângă dispoziţiile cuprinse în tratate care reprezintă sursa primară a acestui drept. 1964. Harlequin Record Schops Ltd. ed.E.. All Beck. Pludor Ltd. Roxana Munteanu. fără a limita argumentele. op.J. după modelul jurisdicţiilor statale – prin persoana justiţiabililor.C. Dalloz.383. 14 (2) C.. 2001. p. Curtea de Justiţie este o jurisdicţie internă a Uniunii.E. comun al statelor membre. şi chiar instituţiile comunitare. Art.C.. p.E.N. Droit Communautaire general. 222 223 224 C.

cit. Guy Isaac. Kapiteyn. Principiile dreptului uniunii 3.Vezi Aurescu → Ordinea juridică a uniunii reprezintă un sistem organizat de norme juridice diversificate şi ierarhizate.. a le interpreta. Ordinea juridică a uniunii → Ordinea juridică reprezintă un ansamblu organizat şi structurat de norme juridice care are propriile izvoare. este în vigoare în interiorul unei colectivităţi statale. puse în aplicare de către organele guvernamentale şi sancţionate de instanţele judecătoreşti. p. 1990. în scopul instituirii. op. L’Union européenne. 1996. → Ordinea juridică internă sau naţională. → Ordinea juridică de drept internaţional reprezintă un ansamblu de norme juridice. iniţial a Comunităţilor Europene. Literatura juridică A se vedea. să le interpretează. p. propriile organe şi proceduri apte să adopte acte. by L. Manolache. a constata şi sancţiona încălcarea lor. are ca principale izvoare. Grmley. O. constituţia şi legea. L. p. inclusiv actele unilaterale ce provin de la puterile publice naţionale. P. Ver Loren van Themat. pe ansamblu Comunităţilor există o echitabilă repartizare a drepturilor şi îndatoririlor.65. p. scrise sau nescrise. Traités de Paris – Rome – Maastricht. asupra sancţiunilor (…………….Deventer. şi ulterior. O. prin raportare la statele membre. Transferul de suveranitate realizat de către statele membre organelor/instituţiilor comunitare. dacă e cazul. În vederea respectării principiului egalităţii de tratament.131 230 A se vedea. cit. Ed. Paris. P.40 231 A se vedea. Kluwer.J. cit. create în principal de către state în relaţiile pe care le stabilesc în acest scop. op.asupra organizării. 229 A se vedea.164-165………………………. op. Dalloz. Introduction to the law of the European Communities.66. Marc Blanquet. 228 79 . Pentru aceasta noua ordine juridică ce constituie fundamentul Comunităţilor şi al Uniunii trebuie să se impună pe lângă sau în cadrul ordinii juridice naţionale din fiecare stat membru231.. şi o corectă şi uniformă aplicare a actelor comunitare. Cartou. 1. dotat cu organe şi proceduri apte de a le emite. a Uniunii Europene este considerat a avea natură ireversibilă230. să constate şi să sancţioneze. cunoaşte o centralizare aproape completă de funcţii prin care se creează şi se aplică dreptul. încălcarea acestora229.W. Manolache.3. se caracterizează printr-o descentralizare accentuată de funcţii prin care se lasă statelor controlul direct asupra . p.

66.. J. Gautron. acestea trebuie să aplice dreptul comunitar identic. Bucureşti. independente. norma de drept internaţional trebuie transformată într-o normă internăcare poate fi astfel modificată sau abrogată de o normă internă ulterioară234. Judicial.. O. şi O. op. şi Gr. denumite dualiste. cit. Pentru a se putea aplica în dreptul intern.Boston. c. care presupune: a. Deventer. vol. cu aceeaşi forţă juridică.235 A se vedea. op.D.79 235 A se vedea.. Waelbroeck. b. care au competenţe de atribuţie. după cum am arătat. Schermers. acestea fiind.204. D. fără să contrazică unitatea şi uniformitatea regulilor comunitare. independentă de diversele sisteme juridice naţionale... în sensul că acestea nu depind de calificările recunoscute prin dreptul naţional.. Ver Loren van Themat.68. Kluwer Law and Taxation Publishers. nu numai statele ci şi persoanele (fizice/juridice). ceea ce determină imposibilitatea apariţiei de conflicte între ele. Adrian Năstase. autonomă.P. P. cit. Manolache. pentru detalii în acest sens. 1992.1427. D. 3. op. Manolache. care priveşte următoarele aspecte: a. autonomia izvoarelor dreptului uniunii. 1435-1437. 1983.p. autonomia noţiunilor de drept al uniunii. → Primele două teorii.. Ordinea juridică internă şi ordinea juridică de drept internaţional În privinţa raporturilor dintre dreptul naţional şi dreptul internaţional şpublic au fost evocate de trei teorii233.C... 2. cit. organele naţionale. autonomia reglementărilor jurisdicţionale ale litigiilor prin prin implicarea organelor de jurisdicţie ale uniunii.. Judicial protectionin the European Communities. 5-th ed. p.79 234 A se vedea. G. op.16. inclusiv instanţele naţionale (de toate gradele) care aplică regulile dreptului comunitar.II.a evocat în acest sens două caractere aparent în contrast ale ordinii juridice comunitare232: 1) este o ordine juridică de sine stătătoare. Waelbroeck. Geamănu. d. Bogdan Aurescu. p. subiectele de drept ale uniunii. 232 233 80 . Alexandru Bolintineanu. p. în timp şi în spaţiu. b. 2) este o ordine juridică integrată în sistemul juridic din statele membre. A se vedea. Drept internaţional public. autonomia normelor uniunii care nu pot fi lipsite de eficacitate prin reguli de drept intern al statelor membre.. cit. p. p. p. E. . Această teorie nu este însă preluată în practica generală statelor. consideră dreptul internaţional şi dreptul naţional ca fiind două ordini juridice separate.. şi H.

Alexandru Bolintineanu.238 De asemenea. Bogdan Aurescu. Manolache. 2006. fac parte din dreptul intern (alin. sau Constituţia Olandei care prevede că . Ştefan Munteanu. au confirmat principiul conform căruia dreptul internaţional nu poate exista fără ca primatul său în raport cu ordinea juridică naţională să nbu fie recunoscut. În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei. şi cea a primatului dreptului internaţional237. pentru detalii. p. din 1958. 3. propriu. se stipulează la modul general. 238 A se vedea. Bogdan Aurescu. 240 A se vedea.. tuturor statelor membre240. p. Alexandru Bolintineanu. Bucureşti. ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei. ca şi practca diplomatică. 78-79. cea a primatului dreptului intern. este construită pe ideea că dreptul internaţional şi cel intern formează o singură ordine juridică. nefiind necesar un proces de transformare prin măsuri legislative naţionale.101 236 237 81 . 2). op. Gr.legile în vigoare nu vor fi aplicate dacă această aplicare este în conflict cu prevederile tratatului…sau cu rezoluţiile organizaţiilor internaţionale. pentru detalii în acest sens.Beck. Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii.1). p. cit. Prioritatea / supremaţia dreptului uniunii Dreptul uniunii are o forţă specifică de a se impune ca drept comun..H. A se vedea. un sistem unic ale cărui norme cunosc o anumită ierarhizare236. din 1949. Pentru ambele variante normele de drept internaţional.Jurisprudenţa internaţională şi.68.. cit. O. jurisprudenţa internă. Adrian Năstase.. din ce în ce mai frecvent. în privinţa variantelor doctrinei moniste. op. Editura C. în ansamblu ei. 239 A se vedea. p. în aplicarea lor. a Franţei. Geamănu. p. în constituţiile Republicii Federale Germane.11 prevede că . A se vedea. Integrarea europeană. . Adrian Năstase. supremaţia dreptului internaţional asupra celui intern.Statul roman se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună – credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte (alin. cit. în privinţa tratatelor din domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În acelaşi spirit Constituţia României în art. cit.239 3. constituţiile diverselor state conţin prevederi referitoare la locul pe care îl au normele de drept internaţional în ordinea juridică internă şi raportul acestora cu normele de drept intern. op. nu sunt asimilate cu legile interne. O perspectivă juridico-filozofică.→ Doctrina monistă. Această teorie are două variante. Reguli asemănătoare se găsesc în Constituţiile Greciei şi Spaniei. Astfel.18.16. op.

.26/62. În spiritul doctrinei. Supremaţia sau prioritatea dreptului comunitar a fost consacrată implicit prin tratatele institutive – care. prin contrast cu tratatele internaţionale obişnuite . Din 3 aprilie 1968. Aceste acte comunitare trebuie aplicate ca atare de instituţiile naţionale.Algemene Transport – en Expeditie Onderneming van Gend and Loos c. 242 A se vedea. nefiind necesară transformarea lor în drept naţional prin măsuri legislative interne.. propria sa capacitate juridică şin propria capacitate de reprezentare pe plan internaţional şi. respectiv. cit. propria sa personalitate. hot. 129-130.şi direct aplicabile în toate statele membre. E. 1963.E.au creat o ordine juridică proprie.. având propriile ale instituţii.1968. în acelaşi sens. din momentul în care tratatul intră în vigoare şi pe care organele lor de jurisdicţie sunt obligate să o aplice. 243 A se vedea. Bogdan Aurescu. monismul decurge din chiar natura Uniunii Europene242. hot. în dreptul uniunii.. CML. prin Hotărârea Costa/ Enel Curtea a creat pe cale de interpretare doctrina priorităţii dreptului uniunii: .R. atât în raporturile cu alţi particulari cât şi în relaţiile cu statul.Acest drept nu numai că se înserează în ordinea internă a statelor membre. moniste. op. Numai art. în dreptul uniunii. p. Adrian Năstase. s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie în diversele sale hotărîri 243. din 5. în tratatele institutive ale acesteia nu există nici o prevedere expresă care să reglementeze problema încorporării sale în ordinea juridică naţională a statelor membre.36-37.. prevede referitor la regulamente că sunt obligatorii în toate elementele lor . cu deosebire. 241dar şi în temeiul obligaţiilor pe care Tratatul le impune într-un mod clar definit persoanelor precum şi statelor membre şi instituţiilor Comunităţiilor.Simon.V. Alexandru Bolintineanu. 28/67. 585 la 594. 241 82 . statele membre şi-au limitat drepturile C. N. 02. p. ci posedă o aptitudine generală de a completa patrimoniul juridic al particularilor . A se vedea şi D.drepturile subiective şi/sau obligaţii. Le système juridique communautaire.. Astfel. Prelim. Rep. 143-152 şi. integrată în sistemul juridic al statelor membre.. Aceste drepturi se nasc nu numai când ele sunt expres acordate de Tratat. hot Costa/ ENEL din 15 iulie 1964. Cu toate acestea. puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la comunitate. 249 alin. 1963.19. prelim. Firma Molkerey Zentrale Westfalen Lippe GmbH c. 2 C. în ECR. Se poate afirma că. C.Prin crearea unei Comunităţi(în prezent Uniune) de durată nelimitată. Nederland Administraţie der belastingen. Hauptzollant Padeborn.C.

Obligaţiile contractate prin Tratat nu ar fi necondiţionate.. p. potrivit art. iar cererile de derogare ale statelorsunt supuse unor proceduri de autorizare care ar fi fără obiect dacă statele ar avea posibilitatea să se sustragă obliigaţiilor lor printr-o printr-o simplă lege.. 244 245 83 . că . o măsură unilaterală ulterioară. Curtea a precizat. înseamnă că dispoziţiile respectivelor regulamente n-ar avea nici un efect dacă un stat ar putea în mod unilateral să-i anihileze efectele printr-un act normativ opozabil textelor comunitare. şi astfel nu creat un sistem de legi care obligă pe naţionalii lor. au drept corolar imposibilitatea pentru state de a face să prevaleze.. Roxana Munteanu. Bucureşti. prevederi juridice interne.nu ar putea să i se opună. .caracteristica regulamentelor: faptul că..sursă de drept independentă .. . care nu ar putea astfel să-i fie opozabilă. împotriva unei ordini juridice acceptate de către acestea pe bază de reciprocitate. A se vedea.dreptului izvorât din Tratat . Forţa executorie (obligatorie) a dreptului comunitar cu privire la legile interne ulterioare nu poate diferi de la un stat la altul fără să pericliteze realizarea obiectivelor tratatului avute în vedere la articolul 10 alineat 2.lor suverane. Trimiterea prejudiară în faţa Curţii Europene de Justiţie. Ioana Nely Militaru. În sprijinul caracterului prioritar al dreptului comunitar Curtea de Justiţie a invocat şi alte argumente244 : . 249 din Tratatul C. din cauza naturii sale originale şi speciale.Integrarea în dreptul fiecărei ţări membre a dispoziţiilor care provin din sursă comunitară. ci numai eventuale.caracterul necondiţionat al angajamentelor: . Editura Lumina Lex. pe cale de interpretare. op.. fără nici o rezervă. cit. cât şi pe le însele. prin intermediul unei trimiteri prejudiciare245 în baza art.E.atunci cînd dreptul de a acţiona unilateral este recunoscut statelor. sau fără a da naştere la o discriminare interzisă de articolul 7 (abrogat prin Tratatul de la Amsterdam). regulamentele sunt obligatorii şi direct aplicabile în fiecare stat membru.mecanismul derogărilor: . dacă ele ar putea fi puse în cauză prin actele legislative viitoare ale semnatarilor..principiul nediscriminării:. 2005. . 234 C. şi mai general din termenii şi spiritual tratatului. fără a fi privat de caracterul său de drept comunitar şi A se vedea. .E. 358-359.89-92. aceasta se face în baza unei clause speciale precise. p. . deşi în domenii limitate.

1990.E. în caz contrar el s-ar reduce la o simplă construcţie teoretică. 106/77. împiedică adoptarea valabilă de noi măsuri legislative naţionale în măsura în care ele ar fi incompatibile cu dispoziţiile comunitare249. 248 A se vedea. E. pe de altă parte. Prin urmare trebuie să fie asigurată interpretarea uniformă a dreptului comunitar în fiecare stat membru.fără a pune în discuţie baza juridică a Comunităţii însăşi. cu rang de prioritate din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia din statele membre247. (acţiunea în constatarea neîndeplinirii de către state a obligaţiilor ce le revin prin Tratatele comunitare)250. Astfel că.06.. ex parte Factorame Ltd. un stat membru care ignoră oastfel de îndatorire ar putea fi acţionat în justiţia comunitară potrivit art. Introduction to European Union Law. sau având un caracter facultative sau obţional ar periclita însăşi bazele economică şi juridică ale Tratatului.C. cit. 226 C. fac parte integrantă. 2433.. antrenează deci o limitare definitivă a drepturilor lor suverane împotriva căreia nu ar putea prevala un act unilateral incompatibil cu noţiunea de Comunitate. Manolache. London. 1990. cit. din ordinea lor juridică internă în beneficial ordinii juridice comunitare. 585 la 594.629. În noua formulare dată de Curtea dreptul comunitar nu se mai integrează în dreptul statelor membre ci în ..R. Curtea a evidenţiat. p. 246 247 84 . op. Manolache. în baza CJCE. 250 A se vedea. CJCE.1997. 71. dar.246. Secrétary of State for Transport. pe de o parte. W. Rec.Sydney. în ECR. în măsura în care sunt parte integrantă şi au prioritate în ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecărui stat membru. Simmenthal.18/23. 71. şi C. într-o altă hotărâre. Transferul operat de state. p. Literatura juridică248 a evidenţiat şi principiul eficacităţii sau al efectelor utile în interpretarea şi aplicarea dreptului comunitar precizând în acest sens că. şi dreptul naţional al statelor membre. p. trebuie să fie în aşa fel concepută încât acele prevederi şi măsuri nu numai că fac automat inaplicabilă orice prevedere contrară din dreptul naţional actual. consid. p. 1978. 249 A se vedea. Dată fiind prioritatea dreptului comunitar ca principiu.ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul acestora. că. Costa/ ENEL. and others. 9. dreptul comunitar.. Cavendish Publishing Limited. statele membre au obligaţia de a garanta ca legislaţia naţională să nu prezinte vreun obstacol la deplina lui eficacitate. Manolache. originar şi derivat. Regina c. cit. şi O. hot. O. O. prelim. Cairns. 03. Ulterior. 15 iulie 1964. relaţia între prevederile Tratatului şi măsurile direct aplicabileale instituţiilor comunitare. op. op. I. 213/89. din 19. 71. a drepturilor şi obligaţiilor corespunzând dispoziţiilor din tratat.96.

Italie.Of. Manolache. 1972. regulile de drept comunitar vor face inoperante orice reguli de drept naţional în vigoare sau viitoare. 242-243. revizuită în anul 2003253. nr. Caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar Legat de caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar literatura juridică254 face distincţie între aplicabilitatea directă şi efectul direct. stabilite de tratatul însuşi sau de procedurile pe care le instituie. op. se aplică de plin drept în acelaşi moment şi cu efecte identice pe întreaga întindere a teritoriului Comunităţii. are două consecinţe: a) în ceea ce priveşte statele şi autorităţile naţionale.. al României. Suprem Spaniol din 17.XLIII. în timp ce norma care are efect direct nu este întotdeauna direct aplicabilă... şi reclamă adoptarea de acte naţionale complementare de aplicare din partea puterii legislative sau executive.Ca urmare a aderării. şi b) în ceea ce priveşte persoanele. vol. 4. Commission c. în REDI. Partea I.1/1991. p. op. -C. 254 A se vedea. Din 13. p. 3.incomplete. op. 71 253 M. Curtea a precizat că regulile de drept comunitar. Constituţia României. adică aplicabilitatea directă. Gautron. 767 din 31. precizează în articolul 148 alineat 2 . Hot. cit. Manolache.10. cu respectarea prevederilor actului de aderare. penal252. De altfel. în măsura în care ar fi contrare251. 1990. 76. adică efectul direct al dreptului comunitar. inclusiv tirbunalele. sau anumite directive. p. 3. au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. hot. nr. regulamentele . Legat de acest caracter. a) Aplicabiliatea directă a dreptului comunitar.J.. O. 04. 255 A se vedea. 256 A se vedea. Trib.E. precum şi celelalte reglementări comunitare cu cararcter obligatoriu.. 256 C. cit. p.2003. A se vedea.principiului priorităţii. prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. cit. de exemplu. caracterul direct aplicabil al dreptului comunitar. O. Prioritatea dreptului comunitar trebuie să se manifeste chiar şi asupra prevederilor naţionale de ordin constituţional sau eventual. 4. evidenţiind faptul că norma direct aplicabilă are efect direct. J.255 De asemenea. cauza 48/71 251 252 85 . 07. 77.C.

Statele. Şi directivele beneficiază de aplicabilitate directă. hot. cit. autorităţile naţionale. 03.259 Însă dispoziţiile cuprinse în actele unilaterale ale instituţiilor se impun statelor membre în condiţii diferite. cit.. precizând că aceste tratate au putere obligatorie prin ele înşile în ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre.260 Între actele instituţiilor.75. Rec. Curtea a cosiderat că tratatele comunitare nu puteau fi lipsite de natura lor proprie printr-o asimilare directă sau indirectă în dreptul intern.C. p. Kovar. încât nu se impune intervenţia autorităţilor naţionale258.. 344. op. cât şi derivat. cit. 344. A se vedea. sunt suficient de clare şi precise. În privinţa deciziilor trebuie făcută distincţia între deciziile adresate de instituţiile comunitare statelor membre şi deciziile care au C. acesta se impune în ordinea juridică aplicabilă în statele membre fără transformare. 260 A se vedea. A se vedea. este singura categorie de acte pentru care tratatul prevede în mod expres aplicabilitatea directă. Manolache. Obsevation sur l’intensité normative des directives. ▪ Aplicabilitatea directă are în vederea ansamblul dreptului comunitar. 359 şi urm..legislaţie indirectă. În privinţa lui nu este necesară adoptarea vreunei legislaţii suplimentare sau transformare. 1978.J. p. p. ordin de executare şi nici chiar publicare de către autorităţile naţionale. Roxana Munteanu.E. Roxana Munteanu. p. receptare. op. 257 258 Dispoziţiile Tratatului au.257Prin urmare dspoziţiile din Tratatele comunitare au caracter direct aplicabil. cauza 106/77. op. 261 Sunt numite acte de . tribunalele nu posibilitatea de a interveni în privinţa dispoziţiilor respective Nefiind prevăzută expres calificarea unui text ca direct aplicabil revine Curţii de Judtiţie obligaţia de interpretare. regulamentul. din 9. O. cit. A se vedea. Incorecta transpunere a directivei de către statele membre nu atrage după sine inexistenţa juridică a respectivei directive. în Du droit international au droit de l’intégration. după caz. 259 86 . 344. Simmenthal. op. efect direct integral (orizontal şi vertical) sau efect direct limitat (numai vertical). cu operele citate acolo.E. atât dreptul primar.261 Prin urmare. dar. cer măsuri naţionale de aplicare. ele se integrează numai în baza publicării comunitare în dreptul aplicabil pe teritoriul statelor Comunităţii. → Referitor la dreptul primar.629.. R. 249 C. potrivit art. nota 3. Roxana Munteanu. p.. A se vedea. Liber amicorum Pierre Pescatore. iar problema aplicabilităţii lor directe se pune numai în cazul în care nu au fost transpuse în termenele prevăzute. directivele trebuie transpuse în dreptul intern. → În privinţa dreptului comunitar derivat.

noi taxe de vamă (…) şi să se abţină să le mărească pe cele pe care le aplică în relaţiile lor comerciale reciproce.. Şi Hot.. Deciziile”.. O Manolache. A se vedea.. Manolache. drepturile conferite persoanelor prin dreptul comunitar. ca organ al unui stat membru. b) Efectul direct al dreptului comunitar Deşi din interpretarea textelor comunitare şi a normelor de drept internaţional public ar rezulta că tratatele internaţionale nu pot crea direct drepturi şi impune obligaţii persoanelor particulare. a cărui sarcină..ca destinatari persoane fizice sau juridice. mai multe guverne.. drepturi şi obligaţii pentru particulari. . Lefter. cit. 106/77. cit.. Dreptul derivat. 12 (art. Suprem Spaniol din 17 aprilie 1990. potrivit căruia .144..264. 12 CE (25 nou).Izvoarele dreptului comunitar. această consecinţă priveşte orice tribunal naţional. 266 A se veda.. în măsură de a fi aplicate de tribunalele naţionale266. care constituie fără îndoială decizia de referinţă pe care a pronunţat-o în materie. jurisprudenţa comunitară a recunoscut că statele pot adopta prin clauzele specifice ale respectivului tratat. ca urmare a publicării lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene262. Van Gend en Loos. indiferent că sunt state sau persoane care sunt părţi în relaţia juridică în conformitate cu dreptul comunitar.. p. Instanţa Ccomunitară solicită aplicabilitatea directă a art. Aplicabilitatea directă a dreptului comunitar presupune că regulile acestuia trebuie să fie pe deplin şi uniform aplicate în toate statele membre de la data intrării în vigoare şi cît timp continuă să fie în vigoare263.cit. într-o cauză de competenţa sa. op.Prevederile direct aplicabile sunt un izvor direct de drepturi şi obligaţii pentru toţi cei afectaţi de ele. p.Statele membre se angajează să se abţină să introducă între ele. 262 263 87 .. după renumerotarea făcută de Tratatul de la Amsterdam). L. Simmenthal SpA. 86. supra. 265 A se vedea. O consecinţă a aplicării dreptului comunitar este efectul direct al acestuia265.. Articolul nu face deci nici o menţiune despre particulari.77 264 C. 4. . care sublinia că destinatarii A se vedea infra. 2006. C. ci doar statelor (ca subiecte de drept internaţional). p. În hotărârea sa. Prima categorie se integrează în dreptul aplicabil statelor membre. Astfel. care îşi prezentaseră observaţiile. L’Union européenne. Cartou.p. .76.. 3. Paris.. Curtea se îndepărtează de soluţia tradiţională din dreptul internaţional.Traités de Paris – Rome – Mastricht. 25 nou. Bazându-se pe concepţia internaţionalistă. cit.. puneau în evidenţă faptul că redactarea însăşi a art. op. Trib. O. este de a proteja.. Dalloz. op.

independent de legislaţia statelor membre.1.obligaţiei pe care articolul amintit o creează sunt statele – nemenţionându-se particularii. 267 268 88 . 05.1965. aff. dar este de asemenea. constă în finalitatea integrării care solicită aplicabilitatea directă a dreptului comunitar. era o dezvăluire a voinţei neechivoce a autorilor tratatului de a nu-i conferi un efect direct. destinat să le confere drepturi270 care devin parte a moştenirii lor juridice.. iar Tratatul „constituie mai mult decât un acord care nu creează decât obligaţii reciproce între statele contractante şi Comunitate. mai mult. 26-62 Rec. Curtea ia în considerare mai întâi obiectivul tratatului. cadrul instituţional şi mai ales jurisdicţional pe care-l prevede267: „obiectivul tratatului CE (. Van Gend Loos. dimpotrivă. potrivit căruia această dispoziţie confirmă că statele i-au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată în faţa instanţelor naţionale.E. Curtea invocă un argument juridic extras din art. reaşează în această perspectivă. ci mai ales resortisanţii lor“268. că individul contribuie direct la luarea deciziilor comunitare prin participarea lui în cadrul instituţiilor comunitare. Curtea reaminteşte că „preambulul Tratatului de la Roma se adresează popoarelor.. ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre.. Pentru a demonstra aceasta. Idem . În plus..) este de a instaura o piaţă comună a cărei funcţionare vizează în mod direct pe orice justiţiabili ai Comunităţii“. Ea deduce de aici un veritabil principiu general: dreptul comunitar. că cetăţenii ca şi statele membre sunt afectaţi prin funcţionarea mecanismelor comunitare. precum Parlamentul sau Comitetul economic şi social269. 234 CE. nu numai că impune obligaţii persoanelor. Fundamentul aplicabilităţii directe constă în particularitatea însăşi a ordinii juridice comunitare. Aceste drepturi se nasc nu numai când ele sunt expres acordate de Tratat. constituie o nouă ordine juridică. dar şi în virtutea obligaţiilor pe care Tratatul le impune statelor membre şi CJCE. dincolo de guvernele naţionale. Curtea se îndepărtează în mod deliberat de interpretarea textuală şi subiectivă care îi este astfel propusă şi hotărăşte.02. 269 Ibidem. În pofida împărtăşirii acestei teze de către unul dintre avocaţii generali. În sfârşit. Soluţia consacrată de către Curte este diferită de cea care ar fi fost impusă în cazul unui tratat internaţional obişnuit şi se găseşte în raţiunea naturii speciale a Tratatului ce instituie C. în funcţie de scopurile şi sistemul tratatului. şi în fine.

aff. De exemplu. Manolache. putând crea drepturi şi pentru terţi. 270 89 . Drepturile şi obligaţiile pot fi invocate numai în raporturile dintre state (autorităţile statale) şi persoane. unele articole din Tratatul C. op. Montchrestien.Curtea a precizat că regulamentul produce efecte directe şi este. şi R. Politi. aff. 245-246.E. o întreprindere care ar fi victima unei înţelegeri ilicite ar putea să se prevaleze de o decizie a Comisiei constatând o asemenea infracţiune. Boulouis. o3.. după cum întreprinderile care au obţinut o decizie de scutire vor putea să o opună autorităţilor statale cât şi altor întreprinderi. Directivele. cit. 352. 26/62. Aceste dispoziţii conţin interdicţii sau obligaţii de a nu face. cu condiţia ca această prevedere să fie clară. 272 . şi R. sau impun statelor membre obligaţii de a face. Destinatarul nu este deci criteriul determinant al efectelor unei dispoziţii comunitare. Kovar. 351. 4 éd. 1993. vertical şi orizontal. apt să confere particularilor drepturi pe care jurisdicţiile naţionaleau obligaţia să le ocrotească. 1972. Leonesio. 5. 1971. R. Munteanu. Marimex. 271 CJCE. în anumite condiţii. Avec références au Traité sur l’Union Européenne. A se vedea în acest sens.E. p.. 93/71. op. precisă şi necondiţionată şi să fie perfectă din punct de vedere tehnic.E. p. 05 1972. Persoanele particulare – ca efect al interpretării – pot deveni titulare de drepturi individuale chiar dacă ele nu sunt expres desemnate ca destinatari ai unei dispoziţii comunitare. (în materie de concurenţă. Droit institutionnel des Communatés européennes.. Paris. Munteanu. 273 Aceste decizii generează drepturi şi/sau obligaţii în beneficiul sau în sarcina destinatarilor. p. principiile generale ale dreptului274.76.C.1. precum şi al unui mare număr de articole din Tratat..02. adică să nu necesite în executarea ei alte concretizări din partea legislativului naţional. Este cazul deciziilor adresate statelor şi. hot. din. cit. ca şi Prevederile dreptului comunitar (în speţă directivele) pot fi invocate de persoane particulare în faţa unei instanţe naţionale contra autorităţilor statului.cât şi în relaţiile dintre persoane – efect orizontal.J. 275 Pentru o listă completă a articolelor din Tratatul C. a se vedea. din 14. În această categorie de acte intră regulamentele272. drepturile şi/sau obligaţiile pe care le generează pot fi puse în valoare atât în raporturile particularilor cu statele membre . Rec. În lumina jurisprudenţei efectul direct are intensitate variabilă în funcţie de diferitele categorii de norme comunitare: a) efectul direct complet. 84/71. Van Gend en Loos. cit. şi hot. J. dacă statul respectiv nu le-a pus în aplicare în termen sau le-a pus incorect în aplicare. aff. din 07. b) efect direct limitat (parţial). nediscriminare). şi hot. vertical. cit. 26 274 A se vedea. O. 43/71. liberă circulaţie a resortisanţilor comunitari. p. al directivelor. C.1965. op. 17. 12. declarate de Curte ca având efect parţial. ca atare. op.efect vertical.instituţiilor Comunităţii271. efectul direct se realizează la expirarea termenului prevăzut275. deciziile adresate persoanelor273.p. iar în măsura în care acestea din urmă sunt însoţite de un termen. A se vedea în acest sens. Astfel. aff.

cit. Bruylant. A se vedea.cit.J. cit. Munteanu. op. aff. 5.C. Idem.E.)281. Op. 234 C.. Lecourt. precise şi complete.. 106/77. 276 277 279 C. 278 Ibidem. a. Cairns. W. dacă statul respectiv nu le-a pus în aplicare în termen sau le-a pus incorect în aplicare. aff. Principiul competenţei de atrbuţie A se vedea. 34/62.120/73.276. Prin urmare. O. 3. necondiţionate.280 Aprecierea aptitudinii unei norme comunitare de a genera efecte directe rezultă din interpretarea dreptului comunitar şi pe cale de consecinţă din competenţa judecătorului comunitar prin intermediul mecanismului chestiunilor prejudiciare (potrivit art. Curtea precizând că revine jurisdicţiilor naţionale să asigure protecţia juridică decurgând. hot.deciziile adresate staelor membre trebuie să fie clare. Principii ce guvernează sistemul de competenţe în cadrul Uniunii Europene 3. L... Deşi între persoane. din 11. op. op.5.277.E. 1976.91-92. aff. din efectul direct al dreptului comunitar. directivele nu au efect. De remarcat că pentru judecător. Manolache. 1973. înseamnă obligaţia de a aplica aceste texte. 03. 12. Bruxelles. oricare ar fi legislaţia ţării de care aparţin. 1978. nefiind necesară omăsură naţională de care să depindă luarea în considerare a acestor dispoziţii. Efectul orizontal indirect poate decurge şi din obligaţia judecătorului de a interpreta dreptul naţional în spiritual directivei278. R. pentru justiţiabili. dacă invocarea acestor acte juridice sunt în măsură să clarifice dispoziţiile dreptului naţional sau .persoanele particulare pot invoca prevederile unei directive în faţa tribunalului naţional contra autorităţilor statului în virtutea unui efect direct vertical. Curtea de justiţie a semnalat cazuri în care regula naţională este contrară unei reguli comunitare ce are efect direct279.p. 90 . 04. J. 167-170. să remodeleze soluţiile oferite de acesta. 347. practica a recunoscut un efect indirect orizontal. în principiu. p. cit. 280 281 A se vedea. 248. hot. .77.. Tillotson. p. 1968. În astfel de situaţii judecătorul nu poate aplica dreptul naţional. hot. efectul direct al regulii comunitare.p. p. din 09. L’Europe des juges. dacă dispoziţiile respective sunt suficient de precise. din 04.

prevede în art.Comunitatea acţionează în limitele competenţelor care i-au fost conferite şi în limitele obiectivelor care îi sunt atribuite prin prezentu tratat”. CJCE. Comunităţile dispun de competenţe a căror întindere şi natură sunt fără precedent în dreptul internaţional public283.competenţe de tip internaţional şi competenţe de tip intern. 282 283 91 . iar T. Principiul competenţei de atribuire instituit. Drept comunitar.Principiul competenţei de atribuire îşi are corespondentul în dreptul internaţional public denumit principiul specialităţii organizaţiilor internaţionale. 1141. Bruylant. Astfel. 284 A se vedea.. Bucureşti.competenţele rezervate statelor membre.E. – are natura juridică a unui transfer ireversibil. 304. transferul ce se realizează de la state. în art. Rec. la început. din ordinea lor juridică. în profitul ordinii juridice comunitare. prin T. internă.E. Da Costa.. şi antrenează … o limitare definitivă a drepturilor lor suverane”282.Beck. Principii.şi confirmat ulterior prin T. în acest sens.Ms. 6/64. p. Editura C. Prin urmare. Sakkoulas. Le juge communautairÉe et l’articulation des compétences normatives entre la Communauté européenne et ses États membres.E. că este vorba despre . potrivit prevederilor Tratatului şi jurisprudenţei Curţii.potrivit art. Atribuirea de competenţă . 5 . 1999. care precizează. şi de actele succesive care le-au modificat şi completat ulterior.C. K. . Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi îşi exercită atribuţiile în condiţiile şi în scopurile prevăzute de tratatele institutive ale C. Consiliul. precizează . 5. statal. Raluca Berecea. o comunitate dotată cu atribuţii proprii… şi mai precis cu puteri reale născute dintr-o limitare de competenţă sau transfer de atribuţii de la state la Comunitate. 1964..competenţe de control şi competenţe de acţiune.competenţele concurente şi .C.E. Comisia.Parlamentul European. principiul competenţei de atribuţie. pe de o parte. 07.competenţele exclusive. pe de altă parte. 15. 2007. din această perspectivă competenţele atribuite Comunităţilor se împart în: .H.. exemplare. În privinţa raporturilor dintre competenţele naţionale (ale statelor membre) şi cele comunitare (ale instituţiilor). se evidenţiază prin284: . priveşte drepturile şi obligaţiile ce corespund dispoziţiilor tratatului. A se vedea. Boskovits. . în concepţia jurisprudenţei Curţii.E. prin intermediul unei hotărîri.5 C.

A se vedea. şi art. → Un element de originalitate al construcţiei comunitare este determinat de exercitarea competenţei de tip internaţional şi a celei de tip intern – statal. Până la Tratatul de la Maastricht. de autorizare. 109.E. p.). ca tratat general. Competenţa internaţională a Comunităţii este evidenţiată de288: . A. art. iar celelalte două tratate pe cele cu caracte sectorial. Într-un anumit număr de cazuri. 226 C.. prin care. Guy Isaac. deci într-o manieră generală” Comisia este îndreptăţită . ele acordă simultan instituţiilor comunitare. pentru viitor şi alte domenii. 288 A se vedea. cultura.. → Competenţele de acţiune se exercită în domeniile în care. educaţia. 35. autorizând statelor să deroge de la obligaţiile lor (art. De exemplu.. cit. 284 C.E. prin intermediul acţiunilor de acţiune. în versiunea anterioară T. Guy Isaac.E.E. p. 3 C. Comunităţile sunt însărcinate să ia măsurile necesare realizării scopurilor pentru care au fost create286. economice şi sociale ale Comunităţii. 118 C. După Tratatul de la Maastricht. a intrat în competenţa de acţiune a Comunităţii. 108. etc287.E.E. protecţia consumatorilor. potrivit art.. . 34. Ele sunt definite de către Tratate prin intermediul obiectivelor de atins (art. aprobă sau refuză actele adoptate de către statele membre (art. 2 Euratom). Comisiei) competenţa generală de a controla executarea lor (art. dispoziţiile Tratatului C. 2 C.să culeagă” toate informaţiile şi să procedeze la verificările necesare. 32. Idem. 33. de fiecare dată când tratatele creează obligaţii în sarcina statelor membre. de exemplu: intrarea şi circulaţia persoanelor în piaţa internă. 211 C.puterea de informare şi consultare.. sau acele dispoziţii specifice care obligă statele membre de a informa sau de a consulta instituţiile comunitare. 111.→ Competenţele de control rezultă din faptul că. tratatele conferă instituţiilor comunitare o competenţă derivată.E.E. avea să consacre numai competenţele generale. 287 Ibidem.E.pentru îndeplinirea sarcinilor care-i sunt conferite. Considerate ca fiind cele mai importante. în mod tradiţional sunt rezervate statelor membre. autorizează. 1 Euratom) şi a categoriilor de acţiuni de întreprins (art. 34 Euratom şi art. 34.A.). Marc Blanquet. C. În mod special. 285 286 92 .E. abrogat prin T. cit. Marc Blanquet.)285. 36. sănătatea. op. speciale. cu totul independente în raport cu acestea (în principal. şi art. Comisia are resposabilitatatea de a pune în aplicare clauza de salvgardare. p.). op. mai ales înaintea adoptării măsurilor care ele consideră a fi luate (de exemplu. p.

dând naştere. ce reprezintă în mod evident puterea legislativă a Comunităţii. 249 C. şi art.. sau Consiliu.). Acestea intră în categoria competenţelor. şi se exercită prin intermediul: . mai ales. deschis particularilor. care leagă statele membre destinatare în privinţa rezultatului de atins. 152 C. conform cu normele de drept). care în mod normal. este direct aplicabil pe teritoriul statelor membre. în aceaşi timp. de exemplu. . 249 C. . 37 C. Un alt exempu competenţă de coordonare.. se realizează. în acelaşi scop (art. care pot acţiona în condiţii acţiunii în anulare (art. în cazul Tratatului C.). Comunităţile dispun. dar care . 93 .. 230 C. de puterea pe care ele o exercită direct asupra cetăţenilor statelor membre.regulamentului comunitar. Aceasta se exercită prin intermediul recomandărilor. sau chiar obligatorii (deciziile Comisiei în maria autorizărilor sau a derogărilor). 211 C. la drepturi şi obligaţii nu numai pentru statele membre.E. Un alt exemplu.). ce sugerează conduite. art. în aceleaşi condiţii (art.E.leagă” particualrii cărora se adresează (art.E.pretorului Curţii de Justiţie. Are caracter general..deciziile (adoptate de Consiliu sau Comisie) care .E ). 47 C. 249 C. art.E). 44 C..E.puterea de coordonare a politicilor şi comportamentelor statelor membre. sub forma unei directive. se exercită prin intermediul actelor neobligatorii (de exmplu.). ci şi pentru cetăţenii lor (art. prin intermediul deciziilor adresate statelor membre. avizul Comisiei prin care se atrage atenţia asupra riscurilor în privinţa infracţiunilor. Coordonarea poate îmbrăca şi formă obligatorie. Directiva . Prin intermediul competenţelor de tip intern.E. cu privire la domeniile ce fac obiectul Tratatului (art.E. impersonal. lăsând autorităţilor naţionale libertatea în privinţa formei şi a mijloacelor.E ).nu leagă” statele membre de aceasta (art. care invită la o anumită conduită.E. sunt rezervate statelor. reprezintă prin urmere un instrument specific de coordonare a legislaţiilor naţioanle (potrivit. . în anumite cazuri. recomandările. 104 § 9 C.puterea de control.E). care abilitează Comisia să formuleze avize şi recomandări.

competenţe subsidiare (comlementare). cit. p. Princiliul atribuirii de competenţe se regăseşte la nivelul competenţei funcţionale. monedă. Journal of Common Market Studiers. 36. prin intermediul cărora creează drepturi şi obligaţii pentru particulari şi care au forţă juridică pe teritoriul statelor membre289. sau Comisiei ca şi formele şi condiţiile de exercitare a acestor puteri. p. (în special în art.. competenţe implicite (de prelungire)290. 1997..primind” numai atribuţii specifie. Potrivit art. ale puterii legislative. etc. Marc Blanquet. art. 5 C. de acţiuni de întreprins.Tehnici de atribuire de competenţe: competenţe exprese (explicite). considerăm că. 249 C. de exemplu: comerţ. tratatele nu prezintă competenţele sub formă de materii292. mai ales. n.). p. în economia tratatelor. Guy Isaac. agricultură. A se vedea. Raţiunea metodei funcţionaliste. op. 5.E.. december 1985.. Quelques observations sur le développement des compétences communautaires. limitativ determinate prin tratat. penru care.E. Din punct de vedere formal tratatele nu cuprind titluri sau capitole consacrate expres atribuirii de competenţe (cum este cazul constituţiilor federale). care determină. 36. 7 C. 202 C. în special. Marc Blanquet.) care realizează doar . 121. Tizzano. 291 A se vedea. Atribuirea de competenţă trebuie căutată în dispoziţiile materiale ale tratatelor. sau funcţii de îndeplinit. şi J. Sunt avute în vedere. RTDE. se face potrivit unui demers funcţional şi într-o perspectivă prepoderent economică293. adică la nivelul puterilor şi mijloacelor de acţiune acordate instituţiilor în vederea ăndeplinirii misiunilor Comunităţii (art. nu generale (art.. Its Recognition and Enforcement.. 40.Ibidem. şi A.E. mai mult sau mai puţin precis diferitele acţiuni (drepturi de vamă. Usher. À propos de l’accord instituant l’OMC et de l’accord sur les marchés publics: la qustion de l’invocabilité des accords internationaux conclus par la Communautés européenne.acordurilor internaţionale pe care Comunitatea le poate încheia cu statele terţe. De asemenea. etc). a) 1. A. Manin.E. justiţie civilă. instituţiile comunitare nu dispun decât de competenţele care le-au fost atribuite. creearea unei pieţe unice implică asemenea competenţe. şi sub formă de obiective de atins.E. puteri împărţite Consiliului. Asemenea dispoziţii nu sunt prezente nici în capitolele cu privire la instituţii. 81. 161 Euratom). cit. n. 399 290 A se vedea. p. 3. adică acţiunile lor pot şi trebuie să se manifeste într-un anumit număr de domenii..o vedere sintetică a puterilor Comisiei şi Consiliului”291.sau 211C. 36. P. 293 Exemplu de obiectiv economic. 4/1998. apărare. p. 289 94 . The scope of Community Competence . instrumentele cu craracter obligatoriu.. p. 2. op. Revue du marché unique européen . 36. p.Idem. 292 În constituţiile federale sunt prezentate pe materii. Atribuirea de competenţă.. instituţiile . → Competenţe exprese. Guy Isaac.… în limitele atribuţiilor conferite prin prezentul tratat.

au optat autorii Tratatelor institutive. p.ale Comunităţilor şi cele ale statelor membre. în practică. motiv pentru care.chiar exprese. şi Raluca Bercea. 95 . a competenţelor comunitare este foarte variabilă. De exemplu: 294 Ibidem. în funcţie de domenii294. ca intensitate. este lipsa unei delimitări clare între competenţele . 36. op. întinderea. cit. 306.

şi René Berentz.E.a. un mijloc de a extinde competenţa funcţională a instituţiilor comunitare la domenii de competenţă materială a Comunităţilor. Competenţele conferite Comisiei şi Consiliului în scopul de a elimina obstacolele interpuse în llibera circulaţie a mărfurilor. nu erau suficiente pentru atingerea obiectivele prevăzute expres prin tratate. p.. obligaţii noi pentru statele membre sau pentru particulari. 295 96 . etc. p. n.dacă o acţiune a Comunităţii apare necesară pentru a realiza. Aceste articole permit. The internal market unlimited: some observations on the legal basis of Community legislations. Din analiza textelor tratatelor rezultă conştientizarea de către autorii lor. Bruxelles et Nathan. 37. 37.Dispoziţiile potrivite” pe care Consiliu le poate lua sunt instrumentele juridice prevăzute la art. şi 203 Euratom. persoanelor şi serviciilor. direct. 2 şi 3 CE. De exemplu. Consiliul. . Marc Blanquet. care au ca obiect . p. privite totalitatea lor 297 . în vederea realizării acestor obiective. unul din obiectivele acesteia. 37. În acest sens. adoptă dispoziţiile potrivite (în acest scop. Ibidem.. op. p. articolele 308 C. potrivit art. în funcţionarea pieţei comune. şi mai ales să le confere De exemplu. art. ci cuprind categorii de acte normative.competenţa instituţiilor rezultă din ansamblul puterilor ce le sunt atribuite în mod punctual şi limitativ295. Mélanges Dehousse. Ibidem. 37 296 De exmplu. precizează că: . alimentare.) în acest scop. p. 279. competenţele conferite instituţiilor ăn materia politicilor comune.competenţele sunt indicate de o manieră sintetică şi cuprinzătoare296.). Guy Isaac. exercitarea de noi puteri instituţiilor comunitare. 249 C. 886. H. prin intermediul regulamentelor. 1979. C. 1 şi 2 Euratom. extinderea competenţei funcţionale ale instituţiilor la dimensiunile competenţei materiale a Comunităţii. Consiliul este abilitat să procedeze. veterinare.a. fără ca prezentul tratat să fi prevăzut puterile de acţiune atribuite (unei instituţii. La place de l’article 235 CEE dans le système des attributions de compétence a la Communauté. Idem. tehnice. Common market Law Review.E. p. conferă.Metoda funcţională poate conduce la câteodată chiar la un potenţial de competenţe normative. de natură diveresă. Afdi. 95 C. pe perioada de tranziţie. 297 De exemplu.E. 94.la apropierea dispoziţiilor legislative. practic nelimitate.. norme: fiscale. potrivit... 298 A se vedea. Consiliul impune.Competenţele subsidiare (sau complementare) reprezintă. Lextinsion des compétences de la CEE par l’article 235. 85. şi.E. sociale. Labor. G. → Competenţe subsidiare298. statuând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi după consultarea Parlamentului.). n. tocmai. art. cit. . paris.stabilitatea şi funcţionarea pieţei interne”(art. Lesguillons. regulamentare şi administrative ale statelor membre care au o incidenţă directă asupra stabilităţii şi funcţionării pieţei comune” sau. p.. . Olmi. penale. şi. că puterile conferite sub forma atribuţiilor specifice exercitate potrivit competenţei funcţionale a instituţiilor. poate crea organe noi. Câmpul de aplicare al acestor dispoziţii nu se circumscriu unei materii. 1992. 1974.

din 21. această acţiune trebuie să fie necesară pentru realizarea obiectivului respectv (Curtea dispunând de un control limitat. A permis. în materie socială. 12.să ia măsurile potrivite.personalitate juridică299. 39/40 din 12. 1975 şi L. Curtea a subliniat. 1979. 89/2 din 05. JOCE. politica mediului. este obligatoriu ca tratatul să nu fi prevăzut competenţe de acţiune necesare în scopul vizat (sau chiar dacă există asemenea competenţe. L. 31. 1975 şi din 16. politica protecţiei consumatorilor (directiva din 19. JOCE. 1979). în materie regională. 11. în întregime. 299 97 . 12. prin creearea fondului european de dezvoltare regioanlă (Regulamnetul din 18. Consiliul putând acţiona pe calea acordurilor încheiate cu state terţe.31 din 05.. 1973). p. realizarea principiului egalităţii de tratatament între. de exemplu: politica energetică (Regulamentul din 09. 308 C. din 09. a permis numeroase acţiuni comunitare: în materie economică şi monetară. 308 C.349/10 din 23. prin creearea Fondului european de cooperare monetară (Regulamnetul din 03. 1976 şi L. 1978. 301 A se vedea. nr. 02. 1980. L. 1975. 06. 158/19 din 26. 04. Recurgerea la competenţele subsidiare este condiţionată de o serie de 301 cerinţe : acţiunea avută în vedere trebuie să tindă la îndeplinirea unuia din obiectivele Comunităţilor. Raluca Bercea. în afara. că art. JOCE. prin creearea Centrului european pentru dezvoltarea de formaţii profesionale. JOCE nr.E. în acest sens. 06. în materie). c/Conseil. 412/1 din 12. de exemplu norme de calitate a apei (directivele din 12. JOCE. 07. 03. 6/24 din 10. de asemenea. L. 1973. 1973). 103 din 25.E. 307. femei şi bărbaţi (directivele. 1980). 1973. în domeniul relaţiilor exterioare300. 300 CJCE. lucrătorii. nr. 73/1. noi. JOCE. 12. 04. 263. 07. L. 04. nr. înclusiv. 194 din 25. 03. nr. programelor Euratom începînd cu anul 1973. 1976 şi din 19. 1975 şi L. 11. sunt reduse) Utilizarea art. 01. 04.03. JOCE. 22/70. nr. în materie de relaţii economice externe acordurile de coperare cu statele terţe. politica cercetării. Comm. 02. 1979. Rec. cit. permite Consiliului . op. L. 1971. 02. 12. sau protecţia păsărilor sălbatice (directiva din 02. nr. 1976). 1979). punerea în aplicare a unor politic. 1979. 1975 şi din 08.

Montréal. Revue d’intégration européenne. referitor la repararea prejudiciilor suferite de către irndivid în serviciul Naţiunilor unite. a) 2. 26. 1949. 04. J. 3. acestor organizaţii li s-a atribuit competenţa de a legifera în propria ordine internă.04. Marc Blanquet. op. p.355. A ese vedea. 291. Prin urmare Curtea face o paralelă între competenţa internă recunoscută Comunităţilor şi competenţa externă a acestora. rezultă. CIJ. în acelaşi domeniu să încheie acorduri cu state terţe306. 1992. 1956. prin aplicarea ei în materie de competenţă externă a Comunităţilor. Fédéchar.Şi instituţiile comunitare dispun de competenţe nescrise. A se vedea. 302 303 306 307 A se vedea. şi E. 1977. 305 Avis. 29. avis. Guy Isaac. 98 . op. Dacă la început. 40. iar Curtea de Justiţie a recunoscut expres că această teorie este valabilă şi în ordinea juridică comunitară304. ulterior a admis atribuirea de noi competenţe şi funcţii în măsura în care ele sunt necesare realizării scopurilor fixate prin actele institutive303. competenţa prin care îşi asumă angajamente externe poate să rezulte nu numai dintr-o atribuţie expres prevăzută în tratat ci. V. p. 154. Raluca Bercea. Cross. 11. Preemtion of member state law in the European Economic Community: a frame work for analysis. 5. Quelques réflexions sur la répartition des compétences entre la Communauté européenne et ses États membres. precizând că. 304 CJCE. Louis. Rec. D. 8/55. de o manieră implicită din aceste dispoziţii”305. cit. Atribuirea de competenţă şi raporturile între competenţele naţionale şi competenţele comunitare307. 1979. 174. 447. Rec. 1/76. afirmând următoarele . potrivit teoriei puterilor implicite. p. din moment ce. jurisprudenţa internaţională a recunoscut acele competenţe care nu sunt expres atribuite dar care sunt indispensabile îndeplinirii. în modul cel mai complet a sarcinilor conferite unor organisme internaţionale. 11. 754. cit. Common market law review. 308..→ Competenţe implicite302. Rec. sunt în mod necesar competente ca.

→ Competenţele rezervate308 statelor membre. care prin anii 1973-1974. op. în materie. exclude progresiv competenţa naţională. Guy Isaac. Într-o altă formulare. op. Guy Isaac. folosirea sintagmei competenţe concurente.P. p. Casagrande. Guy Isaac. 41.. Droit institutionnel de l’Union européenne. 03. op. 07. 02. 72 din Constituţia R. politica pentru învăţământ şi formare profesională. 41. în op. atâta vreme cât şi în măsura în care autorităţile comunitare nu au intervenit. p. CJCE.E. Litec. 308 309 99 . 314 A se vedea. Ori.. În acest sens a se vedea. pentru că acestea din urmă dau falsa impresie că statele membre şi Comunităţile sunt simultan competente în aceeaşi materie315.G. potrivit Curţii de Justiţie310 . 2001. toate competenţele neatribuite Comunităţilor sunt rezervate statelor membre: de exemplu. era de domeniu exlusiv al statelor membre. Potrivit principiului competenţei de atribuire. 73. A ese vedea. Jacqué. Marc Blanquet.133 din Tratatul de la Nisa. efectul util al tratatului este diminuat şi finaliatatea sa compromisă311. 310 De exemplu. 46. în op. comune sau paralele. adică statele membre îşi conservă competenţa de a adopta acte normative sau de a-şi asuma angajamente faţă de state terţe prin încheierea de convenţii. etc. 315 A se vedea. încă. Referitor la exercitarea competenţelor concurente doctrina evidenţiază următoarele ipoteze317: Denumire utilizată de. Rec. Marc Blanquet. p. unui regim discriminatoriu. beneficiari de dreptul de sejur. 40. în acest sens. art. cit. p. pentru a impune copiilor de lucrători emigranţi. cit. incursiunea competenţei comunitare în suveranităţile naţionale. Guy Isaac. 317 Denumire utilizată de. 318. dacă se dovedeşte că din cauza competenţelor rezervate statelor membre. cit. art. prin art.E. 118. acela al politicilor comerciale comune. Marc Blanquet. Raluca Bercea. ansmblul obligaţiilor statelor membre ce rezultă din îndatorirea acestora de a colabora cu instituţiile comunitare sunt puse în valoare şi în domeniul lor de competenţă.314 Doctrina preferă. Guy Isaac. cit. şi. Raluca Bercea. cit. exercitarea efectivă a competenţei comunitare. dar fără a fi exclusă. 41. 23. cit. Statele membre n. op. acelora. 312 Denumire utilizată de. referitor la stabilirea lor într-o instiuţie de învăţământ. 30/59. în domeniile în cauză. art. Rec. în op. partajate.F. 311 CJCE. acolo unde este necesar. 296 C. Astfel. statele membre pierd posibilitatea de a lgifera în momentul intrării în vogoare a legislaţieic comunitare316. 1961. Marc Blanquet. → Competenţele concurente312. 316 A se vedea.. 30 C. 313 A se vedea.309 În aceste domenii statele membre îşi conservă integral puterile lor. Competenţele atribuite Comunităţilor sunt considerate competenţe concurente313. J. p. rezervată statelor membre. cit. 9/74. 1974. 40. p. 318. Marc Blanquet. Trataele institutive nu reglementează expres decât un singur domeniu de competenţă concurentă. Gezamenlyke Steekolenmijnen. Paris.ar fi putut invoca competenţa rezervată.

Comunitatea a pus în aplicare o structură comună pentru un produs determinat. Cel mai frecvent caz întâlnit în practică este acela în care Comunităţile au început să exercite competenţa sa într-un domeniu. 09. cit. Marc Blanquet. şi CJCE. intervenţia statelor este întotdeauna posibilă. c. 1979. 320 Exemplul tip este acela al politicii agricole comune. Van der Hazel. 07. 14. măsurile cele mai potrivite. obligaţia de cooperare. 1978. 515. 2729. în convenţiile internaţionale la care ele sunt părţi sau în organizaţiile internaţionale la care sunt membre319. Rec. de a utiliza orice mijloace juridice sau politice cu scopul de a sprijini instituţiile comunitare de îndată ce au demarat proceduri prin care tind să îşi exericte competenţa proprie şi mai ales. 1979. 68/76. Guy Isaac. Idem. 42. 2161). 1977. 111/76. 1977. 2347. De exemplu. trebuie să se abţină de la orice măsură care ar putea deroga de la cea a Comunităţii (CJCE. Ca şi în cazul anterior Statele membre au îndatorirea să respecte. principiile generale de drept. Rec. Kramer. inclusiv. tratatele. 3. iar statele membre continuând acţiunea acesteia. De asemenea a fost evidenţiată obligaţia statelor membre. Atâta vreme ce Comunitatea nu a exercitat competenţa sa. compatibile cu măsurile deja luate de instituţiile comunitare.) Sau până la sfârşitul perioadei de tranziţie nu este posibil ca un stat membru să menţină o structură naţională de piaţă a cărei funcţionare ar fi incompatibilă cu structura pusă în aplicare ca eşalon de Comunitate (CJCE. 6/76. Pigs and Bacon. 02. prin care tind să se substituie Statelor membre. p. cu condiţia ca acestea să nu afecteze regulile de liberă circulaţie din tratat (CJCE. Comm. 25. în care. c. 83/78. şi. 05. statele au dreptul să menţină şi să adopte măsurile naţionale în acest sector. dacă o oragnizaţie comună de piaţă n-a fost pusă în aplicare. Comm. 318 100 . Rec. 177/78. Rec. 327.competenţe comunitare neexercitate. Redmond.. pe plan naţional. 94/79. Rec. 319 CJCE. 18. dar fiind departe de a a-l finaliza prin acţiunea prioprie. şi. 29. Rec. în domeniul agricol. statele membre sunt autorizate să menţină sau să ia. 1279. astfel încât să nu pună în pericol obiectivele sau funcţionarea regimului deja insaturat de acestea320. CJCE. rec. 232/78. deoarece sunt obligate să respecte stipulaţiile generale ale tratatului şi principiile generale de drept318. op. . 16.competenţe comunitare exercitate parţial. dar nu nelimitat. A se vedea pentru detalii. 1976. 11. 4. 03. 26./France. 1980. 901. 26./France. Vriend. 06. CJCE.

06. 03. Iar încheierea de către Comunităţi a unui acord extern interzice statelor să-şi asume anagajamente pe plan internaţional. dar rămânând supuse. De exemplu.competenţe comunitare exercitate în totalitate. ale statelor membre. p.327. în practică. în câteva domenii. principiul priorităţii dreptului comunitar asupra dreptului naţional face ca dispoziţiile naţionale contrare să fie lipsite de efecte juridice.. cu titlu tranzitoriu323. Marc Blanquet. 43. 323 Avizul 2/91 al Curţii de Justiţie. 321 322 Denumire utilizată de Guy Isaac. op. Convention n. n. 324 A se vedea. divergente. Comm. op. s-a afirmat în doctrină că. 417. 263. Această afirmaţie a Curţii.. Rec. potrivit căreia se încheie în numele Comunităţii. Din momentul în care Comunităţile şi-au exercitat integral competenţele într-un anumit domeniu . A se vedea. Comunitatea n-a exercitat complet competenţa sa pâna la expirarea termenului328. controlului sau chiar aprobării instituţiilor comunitare. Guy Isaac. 170 de l’Oit: Rec. 07. autorizării. 61/77. Curtea de Justiţie a afirmat existenţa competenţei exclusive. sau nu. pentru că anumite state dein Europa de est nu votiau să încheie convenţii cu Comunităţile deoarece nu le recunoşteau ca atare. numai la expirarea unui anumit termen. C. 210/10. intervenţia directivei nr. în multe cazuri. 19. cit. unei competenţe CJCE. Comm. statele membre au rămas abilitate să acţioneze în materie. deoarece. p. 22/70.1061. Raluca Bercea. → Competenţe exclusive325 (competenţe rezervate statelor membre326. 31./Conseil. 42. 1982. după cum precizează considerentele Deciziei Consiliului din 24. fie în materie de angajamente externe. înainte. Prin urmare. 43 328 Acest lucru s-a datorat.321. C.. 319. op. Astfel. sau nu al competenţei Comunităţilor nu decurge numai din dispoziţiile tratatului ci poate depinde.. Rec. n-a înlăturat definitiv intevenţia naţională. şi să sdopte dispoziţii legislative divergente324. fie carenţei instituţiilor. 02. 43. dar. 16.dispoziţiile adoptate de către acestea sunt exclusive faţă de orice dispoziţii divergente ale statelor membre. prin încheierea de convenţii cu state terţe sau organizaţii internaţionale322. 325 326 101 . 1993. este preferată intervenţia concurentă a statelor membre.CJCE. 02. 327 Idem. I. p./Irlande. 19. L. 1978. cit. care sunt de natură a lipsi statele membre de o competenţă pe care ele puteau să o exercite. 1971. Ibidem. iar în scopul de a înlătura un vid juridic. 79/409 referitoare la protecţia păsărolor sălbaice retrage statelor membre orice competenţă externă în materie. În acest context . intervenţia comunitară interzice statelor membre nu numai adoptarea oricărei dispoziţii legislative divergente în materie ci şi asumarea unor angajamente.caracterul exclusiv. cit. independent de faptul că până atunci Comunitatea şi-a exercitat puterile. Marc Blanquet. Convenţia cu privire la conservarea speciilor păsărilor migratoare ce aparţin faunei sălbatice (JOCE. În acest context. în egală măsură. 1982). din intensitatea normativă a măsurilor adoptate de instituţiile comunitare în aplicarea acestor dispoziţii. p.

Astfel.. a dovedit ca necesară. dacă nu o . p.). 02. pentru apărarea interesului global al Comunităţii. cel puţin o . Guy Isaac. sau autonome331. 1969. în cadrul politicii comune a pescuitului. datorită unor dificultăţi de punere în aplicare a acesteia329. 1970. 1/75. Comunitatea va exercita competenţă exclusivă prin adoptarea măsurile convenţionale330. 12.12. 329 330 102 . Marc Blanquet. cit. 11. dispozitivele ... Donckerwolcke. 299 din 31. 43 De exemplu. 99 din 21... 03. Politica comercială comună a fost concepută . Rec. Decizia Consiliului din 16. (JOCE. (art.abilitare specifică din partea Comunităţii” 332. 01. n. 331 CJCE. Rec. (JOCE.redelegare” de competenţă către statele membre. Guy Isaac. 1975 (JOCE. p. 1934. Marc Blanquet.în perspectiva funcţionării pieţei comune.cadru” ale măsurilor naţionale de aplicare. 12. 332 Idem.E. 1975. 02. În acest sens. 12. exercitată îngreunat. 1976. Referitor la politicile comerciale comune. 1972) şi din 27. 326 din 29.comunitare. 199). 133 C. 12. Curtea a precizat că nefinalizarea politicii comerciale până la 01. L. op. L. n. cit. 1975). 11. Avizul. 15. Deciziile Consiliului din 19.333 A se vedea.. 1359. 333 A se vedea. L. 43. au luat iniţial forma deciziilor Consiliului. 1970). Curtea a precizat competenţa exclusivă a Comunităţilor în materia politicilor comerciale comune şi în adoptarea măsurilor de conservare a resurselor biologice ale mării. în interiorul căreia interesele particulare ale statelor membre trebuie să se coordoneze reciproc. op. 1972.. 41/76. n. Curtea a afirmat că după expirarea perioadei de tranziţie (01.

44. ele fiind obligate în prealabil nu numai să consulte ci şi să obţină acordul Comisiei337. → Principiul a fost introdus în dreptul comunitar prin A.U. ci într-un . 1045. prin utilizarea. Comm c./Royaume-Uni. în acest caz . 2923. 338 A se vedea. → Reglementarea principiului este realizată de Tratatul de la Maastricht. modificat prin TMs.) principiul subsidirităţii exprimă voinţa individului sau a statului federal de a depinde de stat.cadru nou. 4 şi 6/76. 2403. Astfel. 07. în cadru naţional. în preambulul căruia se precizează că . 130 R par. (…. 11.. op cit p. Statele membre. statele acţionează ca gestioar al interesului comun”. 10. 5. statele membre puteau lua. contunuă să se aplice./Royaume-Uni. acţiunea Comunităţii se impunea în această materie. Kramer. 1980. Astfel..nu eexercită o competenţă proprie”. Guy Isaac. 05. 141/78. 1981. op. Fabian Gula. ca urmare a circumstanţelor şi exigenţelor obiectivelor avute în vedere. 1279 CJCE. 1978. 3. cit. atât a mijloacelor autonome (proprii) cât şi a angajamentelor contractuale cu statele terţe la expirarea termenului fixat prin art./Royaume-Uni. 337 CJCE. Rec.→ În privinţa adoptării măsurilor de conservare a resurselor biologice ale mării. Rec. acela al protecţiei mediului (art.statele membre se declară CJCE. France c. el nu trasează o frontieră rigidă între competenţele statelor membre şi cele ale Comunităţii. 1979334. 334 335 103 . considerate individual. 3. A se vedea în acest sens.). 804/79. Marc Blanquet. 68 şi operele citate acolo. Comunitatea va avea competenţă exclusivă. măsurile de conservare cele mai potrivite sub rezerva respectării dispoziţiilor de drept comunitar 335. Rec. 07. 336 CJCE. 1 al articolului menţionat pot fi realizate mai bine la nivel comuniatar decât la nivelul statelor membre. b) Principiul subsidiarităţii338 Principiul subsidiarităţii este un principiu de reglare a exercitării competenţelor comunitare şi nu de atribuire de competenţe. de autorităţi numai în măsura în care are nevoie de ajutorul acestora. statele membre putând adduce chiar adaptări solicitate de cerinţele biologice şi tehnice. 102 al Actului de adeziune din 1972.. în măsura în care obiectivele avute în vedere în par.E. încât să răspundă interesului colectiv al Comunităţii336.E. 05. În caz de carenţă prelungită a Consiliului. 32/79. statele membre au obligaţia de a acţiona prin adoptarea măsurilor de conservare. ci permite organizarea pentru fiecare domeniu de competenţă concurentă. 14. La expirarea acestei perioade măsurile naţionale – de conservare – în vigoare. 01. Rec. 04. un partaj. Ideea este ca statul să garanteze peste tot. începând cu 01. de o asemenea manieră. p. Comm c... caracterizat printr-o competenţă exclusivă a Comunităţii. până la această dată competenţele erau concurente.E. 4 C. dar numai într-un domeniu specific. acţionând foarte puţin. care poate varia în timp. 1976.

tuturor instituţiilor Uniunii. obiectivele acţiunii avute în vedere nu pot fi realizate de o manieră satisfăcătoare de către statele membre însă pot fi realizate mai bine. 339 340 104 .necesitatea intervenţiei. 1975. două aspecte: . conform principiului subsidiarităţii. 90. conform. 90. prin urmare. şi în măsura în care. principiul subsidiarităţii acţionează în domeniile politicilor agricole. presupune. domenii ce nu sunt definite explicit de tratat. În acest sens ele vor acţiona cu titlu definitiv. Sub acest aspect. 2 definind obiectivele Uniunii Europene se referă şi la principiul subsidiarităţii. . În domeniile care nu ţin de competenţa sa exclusivă. . → În mod originar principiul subsidiarităţii este ancorat în art. în care deciziile vor fi luate cât mai aproape de cetăţeni. O. 342 A se vedea. conform principiului subsidiarităţii. art. cit.. la nivel comunitar.Uniunea/Comunităţile are competenţa exclusivă să acţioneze în domeniile şi în măsura obiectivelor care le sunt încredinţate în mod expres şi evident341. inserat de TMs. op. date fiind dimensiunile sau efectele acţiunii avute în vedere (par.. Acelaşi tratat în art.. În acest caz intervenţia comunitară A se vedea. p. a concurenţei sau în domeniul politicii comerciale comune. Comunitatea nu intervine. care. care dispune . → Prin Comunicarea din 17 octombrie 1992. 341 Avizul nr. prin compararea şi evaluarea mijloacelor şi instrumentelor de care dispun fiecare. a transporturilor. Comunitatea trebuie să reţină modul de intervenţie care lasă mai multă libertate statelor. irevocabil şi fără alternative342. Manolache.decise să continue procesul de creare a unei Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei.eficacitatea legală. Principiul subsidiarităţii. ceea ce determină Comisia să facă această definire cu privire la obligaţia Comunităţii de a acţiona şi referitor la desesizarea statelor privind dreptul de a interveni unilateral.Comunitatea acţionează în limitele competenţelor care îi sunt conferite şi a obiectivelor care îi sunt încredinţate prin Tratat (par. 3 B (5) alin. fie a Comunităţii fie a statelor membre.E. 3. Idem.339 Principiul nu se aplică decât competenţelor concurente (partajate sau rezervate-competenţe nedefinite explicit de tratat). op. art. cit..nici nu se aplică domeniilor ce aparţin competenţei exclusive a Comunităţii”. 1355-1363. Comisia afirmă că principiul . p. persoanelor fizice şi întreprinderilor. în cadrul cărora are două dimensiuni340: . 3 B (5). 1/75 al Curţii de Justiţie. Manolache. 1). 2). în ECR. se impune. 5 din tratatul C.nu determină competenţe”(acest lucru îl face Tratatul) iar potrivit. dacât dacă. O. la modul general.

p. Uniunea/Comunităţile va interveni în măsura în care aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivel comunitar decât la nivelul statelor membre. Un rol esenţial în punerea în aplicarea regulilor de mai sus revine Comsiei. fiind circumscrisă strict obiectivelor avute în vedere. 92. în care se exercită competenţe concurente sau partajate. 91. 3 B 5 alin. mai bine. O. p. competenţa naţională este regula. şi dacă el poate fi realizat. 345 A se vedea pentru detalii. în baza art.. În acest caz. acest principiu constituie esenţa titlului I din tratat.obligativitatea acţiunii comunitare. care trebuie să procedeze la consultări mai largi înainte de a propune măsuri legislative. Idem Ibidem. care să justifice conformitatea cu principiul subsidiarităţii346.în domeniile care nu aparţin competenţelor exclusive ale Uniunii/Comuităţilor. sănătăţii. 346 Rolul crescut al Comisiei –în exercitarea dreptului se iniţiativă legislativă– se datorează tratatului de la Maastricht. Cu acest prilej. A (I) şi art. legal. domeniile politicii sociale. indiferent că este sau nu de domeniul competenţei exclusive a Comunităţii. 3 B (5) pune în lumină trei elemente principale. Comunitatea este obligată să intervină dacă. B (2) din TMs. 343 344 105 . prin luarea în considarare a cetăţenilor într-un mod mai efectiv în procesul decizional344. s-a afirmat în legătură cu principiul subsidiarităţii că. Mijloacele destinate acţiunii comunitare trebuie să fie proporţinale cu obiectivul urmărit. op. Manolache. → La Consiliul European de la Edinburg. obiectivul nu poate fi realizat de o manieră suficientă printr-o acţiune a statelor membre. priveşte doar competenţele exclusive ale Comunităţii. în care statele membre.este obiectivă. respectiv. Comunitatea acţionează doar în limitele competenţelor încredinţate de tratat şi dacă acţiunea are ca obiect realizarea unuia sau mai multora dintre obiectivele sale(art. . din 11-12 decembrie 1992. cit.natura şi intensitatea acţiunii comunitare. . 3 B 5 alin. aplicarea principiului are în vedere respectarea identităţii naţionale şi păstrarea competenţelor naţionale. 2). considerate separate. la nivel comunitar (art. În acest caz intervenţia comunitară are caracter de necesitate. iar competenţa comunitară este excepţia. dat fiind dimensiunile şi efectele acţiunii respective nu pot realiza obiectivele propuse. protecţiei consumatorilor sau al mediului. 1).obligatorie343.limita în acţiunea comunitară. . dar nu este nelimitată. ce reprezintă esenţa acestui principiu345: . 91. potrivit căruia. se pune pentru orice acţiune comunitară. s-a precizt că art. Astfel.

TMs. transparenţă şi subsidiaritate” care vizează procedurile de punere în aplicare a principiului subsidiarităţii.. prevederile Acordului interinstituţional din anul 1995 şi Protocolului cu privire la aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii anexat la Tratatul de la Amsterdam. forma acţiunii comunitare trebuie să fie cât mai simplă posibil pentru realizarea obiectivului şi să dovedească o executare necesră şi eficace. Dacă se impune măsura legiferării. → Prin Rezoluţia sa din 20 aprilie 1994. ambele aspecte ale subsidiarităţii trebuie să fie ntrunite.Democraţie. de asemenea. Înainte de intrarea în vigoare a TMs. a principiilor stabilite de Curtea de Justiţie. prevederile Consiliului de la Edinburg din anul 1992) şi Concluziile Consiliului de la Birmingham din 16 octombrie anul 1992. 3.E. principiul subsidiarităţii nu pune în cauză competenţele atribuite Comunităţii prin Tratat. (deci înainte de consacrarea principiului subsidiarităţii) Comisia. 134. 92. 348 A se vedea. Actele menţionate în text ( A. p. după cum urmează349: 1. 335. şi Raluca Bercea. op cit. Comunicarea Comisiei. cit. op. a se vedea. -M. care. p. → În contextul preocupării pentru respectarea principiului subsidiarităţii. p.334. Pentru detaliile reeferitoare la procedură. Acordul interinstituţional din 25 octombrie 1993 . aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii se face cu respectarea dispoziţiilor generale şi a obiectivelor Tratatului. în spiritul actelor menţionate anterior348 s-au conturat criteriile de aplicare şi de control ale acestuia.cadru şi măsurilor detaliate. veghează la respectarea principiului subsidiarităţii. aşa cum sunt interpretate de Curtea de Justiţie. în exercitarea competenţelor sale. în condiţiile menţineriii echilibrului instituţional şi a realizării integrale a acquis. 349 a se vedea. A se vedea. fiecare instituţie. Raluca Bercea. Favret. p. Acordul întăreşte imperativul general potrivit căruia instituţiile menţionate. a fost cel mai des incriminată pentru depăşirea constantă a competenţelor de către Comunităţi. 93. a făcut demersuri pentru verificarea respectării regulilor partajului de competenţă cu instituţiile naţionale. cit. 4. 347 106 . Manolache.. O. directivele sunt preferabile regulamentelor. op. pe parcursul întregii proceduri legislative. op cit. Consiliu şi Comisie.U.ului comunitar. 93. directivelor. şi J. Manolache. cit.. O. trebuie să verifice dacă acţiunea legislativă pe care o întreprind respectă principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii347. Rezoluţia Parlamentului European din anul 1992. 2. 5. Parlamentul European a contatat că principiul subsidiarităţii a dobândit statutul de normă juridică constrângătoare şi de rang constituţional şi că ea obligă atât instituţiile europene cât şi statele membre. 95. 143. op. adoptat de Parlamentul European. p. Acordul interinstituţional din anul 1993.→ Extrem de relevant în această materie este.

respectiv. 1997. Germania c. de asemenea.10. Consiliul este obligate să detalieze. E. trebuie să ţină seama de necesitatea ca orice cheltuieli (financiare. respectiv cu art. 233/1994.E. Fabian Gula .. statele membre sunt obligate să ia toate măsurile corespunzătoare pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor lor (potrivit Tratatului) şi să se abţină să ia orice măsură care ar putea să pericliteze realizarea obiectivelor Tratatului. în prezent. CJCE. Consiliul trebuie să informeze Parlamentul cu privire la poziţia sa referitoare la aplicarea principiului (art. Respectarea principiului subsidiarităţii face obiectul unei reexaminări potrivit regulilor stabilite prin Tratatul C. motivele pentru care consideră că o parte a propunerii sau aceasta în întregime nu este conformă cu principiul subsidiarităţii. Rec. 1997. art. raportul trebuie trimis şi Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social. autorităţilor locale. Principiul proporţionalităţii . Comisia trebuie să recurgă la consultări. Prin urmare. 7. operatorilor economici şi persoanelor fizice. Parlamentului şi Consiliului. 71 350 107 .. 5 C. dacă este cazul. măsurile comunitare trebuie să lase o cât mai mare libertate posibilă pentru decizia naţională a statelor membre. 5 C. p. În cadrul procedurilor de codecizie şi de cooperare (potrivit. guvernelor naţionale./Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.E.” De exemplu. 251 C. în concordanţă cu asigurarea obiecrivului măsurii şi cu respectarea prevederilor Tratatului. Parlamentul şi Consiliul trebuie să analizeze conformitatea de principiu cu imperativele de subsidiaritate a propunerilor Comisiei. op. este verificată.6.). art. 8. Această cerinţă se realizează numai prin respectarea regulilor generale stabilite de art. un raport annual cu privire la aplicarea art. să publice documentele cu privire la aceste consultări (cu excepţia cazurilor de urgenţă deosebită şi confidenţialitate). dacă întreprinderea vreunei acţiuni comunitare nu este posibilă ca urmare a aplicării principiului subsidiarităţii.Curtea are posibilitatea de a examina respectarea principiului subsidiarităţii la adoptarea actelor normative comunitare şi de a anula acele prevederi care au fost adoptate cu nesocotirea ei. administrative) ce revin Comunităţii. 11. 10 C. controlată doar ulterior adoptării actului normative (comunitar)350. 252 C. trebuie să prezinte Consiliului European. trebuie să motiveze pertinenţa propunerilor sale în raport de principiul subsidiarităţii. c.E. să fie minime. respectarea acestui principiu.) în cadrul expunerii de motive a propunerii comune. cit. 3. 5. şi proporţionale cu obiectivul de realizat. 5.E. 9.E. În viitor se doreşte ca parlamentele naţionale să fie avertizate din timp de Comisia Europeană cu privire la poiectul de act normativ care se bazează pe acest principiu. A se vedea pentru detalii. înainte de a face propuneri legislative.

acţiunea sa cuprinzând atât domeniul de exercitare a competenţelor concurente. Rec. şi C. 1989. 2005.E. stipulează că atingerile legitime pe care statele membre le pot aduce principiului liberei circulaţii a mărfurilor trebuie să fie justificate de interesul general (adică. 353 CJCE. 3 C. chiar şi într-o formă generală. 352 Această dispoziţie a fost interpretată nu doar ca o referinţă implicită la principiul proporţionalităţii. Le principe de proportionnalité dans la jurisprudence de la Cour relative au droit communautaire agricole. cât şi acela al competenţelor exclusive. 652. op. pe care l-a circumscris unui domeniu specific: protecţia operatorilor economici împotriva prejudiciilor ce pot rezulta din reglementările comunitare351. 33352. 34 C. Guy Isaac.E. Principiul proporţionalităţii are un câmp de aplicare mai întins decît cel al subsidiarităţii.E. art.). atunci când Comunitatea are de ales între mai multe mijloace de acţiune. 351 108 . cit. 271. sau dacă alte mijloace. 11. Curtea a precizat că .E. Néri. pot fi utilizate: recomandare. aderarea la o convenţie ineternaţională.→ Jurisprudenţa Curţii de Justiţie este cea care a introdus în ordinea juridică comunitară principiul proporţionalităţii. 5 alin 3 C. L. proporţional cu acesta). p. cit. 344. Marc Blanquet... 354 A se vedea.C. ci şi ca o limită de natură obiectivă a competenţei comunitare. măsura cu eficacitate egală cu aceea care lasă cea mai mare libertate statelor membre. Astfel. stipulează că. referinţe la principiul proporţionalităţii au fost identificate în dispoziţii diverse ale tratatelor institutive.. cit. 30 C. Schrader.. 2263. în cadrul Politicii Agricole Comune (P. Paris. 5 alin. Dacă actul A se vedea. . 81 par. 1981. 07.Acţiuneaa Comunităţii nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului Tratat”. → Principiul este reglementat ca atare în art.. RTDE.principiul proporţionalităţii solicită ca orice sarcină impusă destinatarilor regulilor comunitare să fie limitată măsurii strict necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut în Tratat.şi S. cu cât mai puţine sacrificii posibile din partea destinatarilor cărora li se adresează. 3 care prevede ajutoarele de stat considerate compatibile cu piaţa comună. 48. ea trebuie să utilizeze . sprijin financiar.Blumann. Consiliul trebuie să se limiteze la obiectvele prevăzute de art.A. Dubouis. 48. p. Droit institutionnel de l’Union européenne. Litec. p. mijloacele folosite de autorităţi trebuie să fie proporţionale cu scopul lor. art. → Înainte de a fi reglementat prin art. mai puţin constrângătoare. Guy Isaac. 265/87. p. Raluca Bercea.353 Potrivit acestui principiu. sau art. Marc Blanquet. sau în materie de concurenţă. A se vedea în acest sens. op. op. particularilor şi întreprinderilor354. În acest caz trebuie să se examineze cu atenţie dacă o intervenţie pe cale legislativă (ce presupune adoptarea unui act comunitar) se dovedeşte necesară. etc.Î mod concret.

p.).. Bucureşti. iar atunci când se impun unele sarcin.a. Ed. The Queen. 157/96. Simona Cristea. 1998. 101. All Beck. I.a dreptului.comunitar se dovedeşte indispenspensabil. 358 A se vedea. Integrarea euopeană. reafirmă ideea că în activitatea lor Comunităţile Europene trebuie să lase autorităţilor naţioanale o marjă largă de decizie. cu caracter constrângător”. Bucureşti.. Mihail . este de natură să asigure un control al respectării celor două principii. Nicolae Popa. ale Idem. 355 356 109 . reclamă ca actele instituţiilor să nu depăşească limitele a ceea ce este strict necesar realizării obiectivelor legitime urmărite prin reglementările în cauză. Rec. Dreptul comunitar nu este numai rezultatul unor condiţii materiale de existenţă ci şi al dorinţei statelor membre. În acest sens Curtea a precizat că . C. Reamintim că Tratatul de la Amsterdam. 161. pe lângă faptul că. ce conduc la apariţia normelor juridice . care modifică unele prevederi ale TMs. Ed.Beck. Izvoarele dreptului comuniatar 1. care determină acţiunea legiuitorului sau. prin care se cere fiecărei instituţii comunitare să vegheze în permanenţă la corecta respectare a principiilor subsidiarităţii proporţionalităţii. iar atunci când instituţia are posibilitatea să aleagă între mai multe măsuri. principiilor generale ale dreptului şi acqui-ului comunitar. 357 A se vedea.cadru prin raportare la măsurile mai detaliate355. conţine în anexă un protocol. se cuvine să recurgă la cea mai puţin constrângătoare pentru cel ce urmează să o execute (pentru destinatarul măsurii.principiul proporţionalităţii. ci se cuvine a se da preferinţă.. care dau naştere unor reguli izvorâte din necesităţile practice (dacă e vorba de obicei)358. cu condiţia respectării dispoziţiilor tratatelor institutive357.Constantin Eremia. Ştefan Munteanu.2211. Capitolul III. 2006. acestea să nu fie disproporţionate în raport cu scopurile vizate356. Teoria generală a dreptului. Precizări prealabile → În accepţiune materială. 05. 05. CJCE. conţinutul său nu trebuie să se caracterizeze print-un . prin izvoare de drept înţelegem condiţiile materiale de existenţă ale societăţii. O perspectivă juridico-filozofică. de exemplu. Ed a 2-a. care face parte din categoria principiilor generale ale dreptului comunitar.exces de reglementare. p. n. Protocolul. directivelor prin raportare la regulament şi directivelor.H.

359 360 110 . din . În ramura dreptului muncii şi al securităţii sociale. doctrina. Dreptul comunitar primar Dreptul comunitar primar este format din a) tratatele institutive (originare) ale Comunităţilor Europene. regulile juridice conţinute în actele adoptate de instituţii. alături de tratatele institutive şi actele adoptate de instituţiile comunitare şi: a) regulile de drept aplicabile în ordinea juridică comunitară: normele juridice care rezultă din convenţiile statelor membre încheiate în aplicarea tratatelor comunitare. din perspectivă. Guy Isaac. op. fac parte. Nicolae Popa. 52. p.izvoare primare. dreptul comunitar distinge două categorii de izvoare: . în aplicarea acestor tratate (dreptul secundar sau derivat). b) regulile de drept a căror origine este exterioară ordinii juridice comunitare: normele juridice care rezultă din relaţiile exterioare ale Comunităţilor. formală. cit. le completează sau le revizuiesc. cit. MihailConstantin Eremia. Simona Cristea. Marc Blanquet.. Conelia Lefter.de a asigura o pace durabilă între popoarele lor. în care se prevăd condiţiile generale al organizării procesului muncii într. practica judecătorească şi precedentul judiciar. izvoare nescrise. * În sens restrâns. cit. jurisprudenţa Curţii de justiţie. în sens generic) în sens restrâns. contractul normativ360 şi actul normative. contractul normativ îmbracă forma tratatului. inclusiv cele care le modifică..Comunităţilor Europene/Uniunii Europene .178. obiceiul juridic. op. În dreptul constituţional.izvoare secundare. În dreptul internaţional public. b) alte tratate comunitare care au modificat prevederile A se vedea. op. A se vedea pentru detalii. 361 A se vedea. 133. * În sens larg361 . în principiu. p. şi . tratatele institutive (dreptul primar sau originar).ramură determinată şi pe baza cărora sunt încheiateapoi contracte individuale de muncă. p. concretizată în creşterea continuă a nivelului de trai al naţiunilor europene şi în colaborarea lor reciproc avantajoasă359. în sens larg.izvoarele dreptului comunitar. contractul normativ este izvor de drept.. principiile generale de drept. actele normative (legile. contractul normativ reprezintăizvor de drept în materia organizării şi funcţionării structurii federative a statelor. 2. → În accepţiune formală izvoarele dreptului reprezintă formele de exprimare a normelor juridice. sub forma contractelor colective de muncă.

Tratatele sunt însoţite de numeroase anexe şi protocoale dintre care amintim pe cel care defineşte statutul Băncii europene de investiţii.E.C. Paris. În cadrul T.E.) 111 .vi-a. tratatul ce instituie un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor şi protocolul unic asupra privilegiilor şi imunităţilor. şi de la Bruxelles din 22 iulie 1975. care evită faza diplomatică.C. şi Louis Cartou. T.131 et. prescurtat. A se vedea. semnate la Bruxelles. .A. Este însoţit de numeroase anexe şi protocoale adiţionale ( protocoale asupra statutului Curţii de justiţie şi asupra privilegiilor şi imunităţilor).. T.E.. 362 363 364 365 În continuare îl vom folosi în text. Traités de Paris – Rome – Maastricht. ed. L’importance des conventions communautaires pour la création d’un droit communautaires.E.O. . Hauschild.E.C. intrat în vigoare la 1 iunie 1977.E. T. intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971.C.O. şi protocoalele semnate la Bruxelles la 17 aprilie 1957 asupra privilegiilor şi imunităţilor. asupra Curţii de Justiţie.107 § 5 C. care impun o ratificare din partea statelor membre.E.)..E. 221 C.. c) convenţiile între statele membre362.C.A.E. C. la 8 aprilie 1965. sau în cazul actelor de natură particulară.Convenţia referitoare la anumite instituţii comune. prin care sporesc puterile bugetare ale Parlamentului European.E.E. Este vorba despre o revizuire pur comunitară. se impune numai o decizie unanimă a Consiliului. asupra propunerii Curţii de Justiţie după consultarea Comisiei şi Parlamentului (art.Tratatul de la Paris care instituie C...C. suiv. 76. .C. bugetare.originare sunt: .C. 1975. Aceste texte au intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958. 32 § 3 C. 364semnate la 25 martie 1957.E.. se realiza cu intervenţia Curţii de Justiţie.E.E. intrate în vigoare la 1 ianuarie 1958.Tratatele de la Roma care instituie C. → Modificările şi completările aduse tratatelor originarere zultă nu numai din tratate propriu-zise ci şi din acte ale instituţiilor comunitare.E. Dalloz.iniţiale al Tratatelor institutive. cu aceeaşi valoare ca şi tratatul.. prescurtat..E.E. din 22 aprilie 1970. RTDE. asupra propunerii Comisiei şi după avizul Parlamentului (art. de exemplu în cadrul procedurii simplificate de revizuire365.A.E. respectiv. sau asupra recomandării B. 222 C. şi C. adică a . În continuare le vom folosi în text. 2 C.226 şi 245 alin. 2006 p. L’Union européenne. intrate în vigoare în august 1965. 90 C. Această procedură simplificată..A.O363. şi T. 80 § 2 C. în T. semnat la 18 aprilie 1951 intrat în vigoare la 23 iulie 1952.Tratatele . 85. 149 C. Dintre cele mai importante modificări amintim: .C.E.E..deciziilor. a) Tratatele institutive . şi avizul conform al Parlamentului (art.E. semnată şi intrată în vigoare în acelaşi timp cu tratatele de la Roma.E. de la Luxemburg.E.E.E.

E. Tratatul de la Amsterdam (T. intrat în vigoare la 1 iulie 1987370. Rec.U.U..369 b) Alte tratate care modifică Tratatele institutive sunt: Actul unic European (A. Ţinca. În schimb alte dispoziţii din titlurile V şi VI. Deciziile cu privire la resursele proprii. p. Tratatul asupra Uniunii Europene (T. constituie surse de drept comunitar primar368. Guy Isaac. Aceste tratate nu constituie drept comunitar asimilabil tratatelor comunitare institutive decât în privinţa acelor dispoziţii care modifică tratatele comunitare. a se vedea.A. şi 173 C.E. 31 et 35/86. L 253/42 din 07. modificarea ponderii voturilor în cadrul Consiliului. S. 28. Bucureşti.).U. în baza art. III. ca şi celelalte decizii amintite.E. Dreptul european al concurenţei.. Reguli generale. modificarea compunerii instituţiilor şi a organelor comunitare: A sevedea. de exemplu. L.E. 1988.actele de aderare367 ale statelor care au devenit membre ale Comunităţilor.) semnat la 2 octombrie 1997.O. 04. relifează categoria dreptului J. O. Aceste decizii privesc chiar conţinutul Tratatului deşi denumirea lor nu corespunde conţinutului lor. n. R. Drept comunitar general.. deorece Curtea de Justiţie a decis că natura unui act nu depinde de forma sau denumirea sa. Paul Mircea Cosmovici. 51……………………………………………………………… 370 J. 369 A se vedea. n.57.. de exemplu. Editura Academiei Române. Înţelegerile între întreprinderi.E.. 368 Asupra condiţiilor şi limitelor în care actele de aderare conferă valoare de drept comunitar primar anumitor dispoziţii de drept derivat. p.E. care a făcut obiectul unei adoptări de către statele membre. ce corespund celui de-al 2-lea şi al 3-lea pilon.E). intrată în vigoare 1 ianuarie 1971. Titlurile II. 10.J. 133..E. 2285.A. cit. Jtes. 190 C.C. Editura Didactică şi Pedagogică.E. 269 C.169 din 29 iunie 1987 366 367 112 . Curtea de Justiţie a precizat în acest sens că . şi VII din T. .). C.C. aff. sunt asimilate Tratatelor instuitutive. Bucureşti. în conformitate cu regulile constituţionale respective. Roxana Munteanu. înlocuită prin decizia referitoare la sistemul de resurse proprii din 29 septembrie 2000366. semnat la Luxemburg şi la Haga din 17 şi 28 februarie 1986. IV. 2001. decizia din 20 septembrie 1976 cu privire la alegerea reprezentanţilor Parlamentului European referitoare la votul universal direct (in baza art.C. 2000 Acestea conţin dispoziţii instituţionale care au fost deja integrate în tratatele comunitare . Marc Blanquet.E. ci de conţinutul său. semnat la Mastricht la 7 februarie 1992..O. op.A. 1999. p. Tratatul de la Nisa.A. A se vedea şi.Aderarea noilor state membre se realizează prin acte care au valoare de drept primar şi care pot modifica în oricare domeniu dreptul comunitar.Decizia cu privire la înlocuirea contribuţiilor financiare prin resursele proprii ale Comunităţilor. Laissa.

potrivit dispoziţiilor din fiecare tratat.A. secţiunile din T..se aplică dispoziţiile Tratatului C. aduse T.A . op. care. nu modifică pe cele ale Tratatului C. 9 din Taratatul de la Amstedam.C. → Raporturile dintre tratatele institutive. op.modificări de fond. . 1957). de asemenea. 373 Deşi a ieşit din vigoare. op.E.E. prin Convenţia cu privire la anumite instituţii comune (Roma. 53-59. potrivit art.E.374 Raporturile dintre tratate le putem prezenta astfel: . 135. p.E.U. 1965).E.E. A doua parte realizează o .tratat general.E. şi a T.E.E.O.U.C.dispoziţiile specifice ale Tratatului C.C. potrivit regulilor de drept internaţional. stipulează că dispoziţiile Tratatului C. Marc Blanquet.C.U. Se prevede.A.E. 135. Deşi. articolele. prezentarea T.în cazul unei lacune în Tratatul C. şi dreptul derivat corespunzător acestui tratat..E.A. Paul Mircea Cosmovici. care acoperă toate activităţile economice (inclusiv piaţa energiei atomice) . Astfel..E. astfel cum au fost modificateprin dispoziţiile T. Raporturile reciproce dintre tratatele institutive sunt guvernate de art. p.. – tratat general. Autonomia tratatelor institutive. A se vedea pentru detalii. de integrare sectorială – au prioritate faţă de dispoziţiile Tratatului C.. Datorită operaţiei de simplificare s-a decis renumerotarea completă a T.E... aceastea îşi execită atribuţiile în cadrul fiecărei comunităţi. cuprinzând anexe şi protocoale cu scopul de a înlătura dispoziţiile caduce şi pentru a adapta textul anumitor dispoziţii. Roxana Munteanu. cit.comunitar complementar371. Guy Isaac. Tratatul de la Amsterdam este structurat pe trei părţi. devenea tot mai neclară. şi prin Tratatul de fuziune a executivelor (Bruxelles.C.E.tratate speciale. . 374 A se vedea.A.C. sunt renumerotate conform tabelelor de echivalenţe figurând în anexa din Tratat.simplificare. a tratatelor comunitare. titlurile. 372 A se vedea.E. Sunt numite şi tratate compozite. cit. 305 C.tratat special . abrogarea Convenţiei din 25 martie 1957 cu privire la anumite instituţii commune şi a tartatului de fuziune din 8 aprilie 1965 şi înlocuirea lor cu art. instituţiile sunt comune.tratat special. . 1 din T.373 şi nu derogă de la stipulaţiile Tratatului C.E. şi celor trei tartate comunitare (institutive). vom face referire şi la T. numai din punct de vedere istoric se înţelege mai bine ansamblul izvoarelor dreptului comunitar şi raporturile dintre. şi din T. Guy Isaac.E.O. p. şi în special datorită simplificării . cit. care face parte integrantă din acesta372. pentru că. 12 par. 371 113 ..E. deoarece ca urmarea revizuirii decisă la Amsterdam. Marc Blanquet.. Prima parte conţine .

Tratatul nu stabileşte o ierarhie a obiectivelor fundamentale. 56. Din această perspectivă Curtea de Justiţie a arătat că incapacitatea unei instituţii comunitare de a realiza în termen unul din aceste obiective (de exemplu. . 375 376 114 . 1963. 136.. 1974.scopurile socio-economice proprii fiecărui tratat comunitar ( art.325 378 De exemplu.E.J.O. şi că. Structura tratatelor institutive este aproape identică.E. Lefter.E.E. C. p. cit..A.E. ceea ce nu este alteceva decît .74 380 C. şi ! şi 2 C.C..aplicarea la un domeniu înalt specializat (cum este Piaţa nucleară. politica agricolă) nu va legitima invocarea necunoaşterii unui alt obiectiv (libera circulaţie a produselor)380 Idem 14 .. 1974. menţionează însă că au caracter imperative.375 Astfel...) Ansamblul acestor dispoziţii cuprind obiective şi principii cu caracter general. Marc Blanquet. despre care Curtea de Justiţie n-a ezitat să precizeze. Pescatore. 11. Les objectifs de la Communauté européenne comme principes d’interprétation dans la jurisprudence de la Cour de Justice. Guy Isaac. 12. Mélanges Ganshof van der Meersch. 1978. 377 A se vedea pentru detalii. cit. op.2151 et JDI 1979.J. 379 C. este o normă fundamentală în lumina căruia celelalte tratate trebuie sistematic interpretate.considerând că Tratatul C.C.C. că au aceeaşi forţă juridică ca orice alte dispoziţii din Tratat. 2 T. şi C. 12. 48/74. adică efect direct378. scopurile etice şi politice care au animat şefii statelor fondatoare . cit.. cuprinzând patru categorii de clauze377: preambul şi clauze de început. cu privire la Piaţa comună a produselor nucleare au caracter sumar. op.. délibération 1/1978.E.. în cauza Van Gend en Loos din 05. Charmasson .C. C.. a invocat preambului Tratatului C.Curtea de Justiţie a încercat să atenueze independenţa/autonomia tratatelor. Rec.E. făcând să prevaleze o mai mare armonizare în interpretarea dispoziţiilor lor . caluze materiale. 929.A.a. câmpul de aplicare al Tratatului este limitat la activităţile economice 379 . 26/62. 10.C.J. Marc Blanquet. Walrave.E.E.în termini similari.E. atunci cînd se constată că dispoziţiile din Tratatul C. op. → În preambul şi în clauzele de început sunt enunţate: .. 136. aff. şi Guy Isaac. drept bază legală pentru a explica principiul efectului direct al dreptului comunitar. 2 şi 3 C.) a concepţiilor juridice care inspiră structura pieţei comune în general.376 → Structura tratatelor institutive. aff.. 12.acestea trebuie reintegrate din perspectiva Tratatului C. referirindu-se la art. 02. n.36/74.E. clauze instituţionale. A se vedea. p.E. aff.E. p. objectifs P. clauze finale. Rec.E. p.

Guy Isaac. Rec.E. al Comunităţilor sunt descrise în prima parte.cadrul. 136. conţinea o codificare completă şi detaliată a regimului aplicabil statelor membre şi întreprinderilor în sectorul cărbune-oţel. numite şi tratate de integrare sectorială .A.E. Les Verts c/ Parlement européen.. C. 32 la 37C.cu referire specială la Tratatul C. formulează obiective de atins şi principii ce stau la baza instituţiilor. aff. 133 C. cu privire la atribuţiile Comisiei.E.E. clauzele materiale ale Tratatului C.şi un tratat.E.E.E.→ Clauzele instituţionale care formează .cartă constituţională. astfel definit de tratat.. 294/83. se elaborează o legislaţie cu totul specială. 1977.T.A. Astfel.E... Rec. 44 C. 40 C.). de exemplu.E.E...E. Cu privire la aceste clauze Curtea a utilizat termenii .A. .T.C. în materie de politici comune (politica agricolă comună – art.). Clauzele materiale ale Tratatului C.339. 1/76 din 26.E. se impart între cele ale unui tratat cadru cu cele ale unui tratat lege. A se vedea.O.J. În . la acţiunile ce se derulează în faţa Curţii de Justiţie → Clauzele materiale383. politica de conjunctură – art. pe care ele însele le-au instiuit. organizarea. p. op.E.. Cea mai mare parte a clauzelor din tratate definesc regimul economic şi social (economic şi tehnic pentru T. finanţele. Tratatul realizează o adevărată legislaţie în sectorul amintit.O.C.O.E. şi T. faţă de sistemul C. 23. dar şi pentru libera circulaţie a lucrătorilor (art.384 Tratatul C. 70 şi 71 C. politica transporturilor – art.C. astfel: baza Comunităţilor.cadru. lăsând Înaltei Autorităţi decât misiunea de executare.E.E..).C.741 C.E.C.382. Este de remarcat o reducere al caracterului supranaţional al sistemul instituţional al Tratatelor C.E. relaţiile exterioare. 04.E. regulamentele) care dau naştere la drepturi pentru particulari şi de care 381 382 383 Aviz.04. din punct de vedere al tehnicii juridice folosite în redactarea clauzelor materiale distingem două tratate speciale. 384 115 . De aceea competenţele încredinţate instituţiilor sunt mai mult operaţionale (de exemplu în domeniul cercetării) decât normative Din punct de vedere al naturii efectelor dispoziţiile materiale ale tratatelor distingem între dispoziţii direct aplicabile (de exemplu. 99 C. funcţionarea şi competenţele instituţiilor. Pentru realizarea unei integrări economice de ansamblu. cit.E..şi C. constituţie..sistemul instituţional.). Marc Blanquet. politica comercială comună – art.E...E.A. 1986.E381.C. sau libertatea de stabilire (art.C..şi . funcţia publică..

E.E. p.. Tratatul C. 35 C..C.E. statele membre şi-au conservat Guvernul francez este depozitarul Tratatului C. modalităţile de intrare în vigoare ale tratatelor Tratate solemne. O.C.E. ele au prioritate în raport cu celelalte acte comunitare (dreptul derivat sau dreptul născut din relaţiile exterioare al Comunităţilor. dar în baza acestora.O.O. Marc Blanquet. convenite de părţile contractante.A.E. iar cel Italian. 387 A se vedea. în principal. Hauschild. 139. deoarece au modificat. 146. p. Amsterdam şi Nisa.. art. Sarcina de punere a lor în aplicare revine în primul rând instituţiilor comunitare în temeiul art 4 C. şi dispoziţii care trebuie să facă obiectul unei prealabile măsuri de aplicare din partea fie a instituţiilor fie a statelor membre (de exemplu.. op. neputând intra în vigoare decât după depunerea instrumentului de ratificare din partea tuturor semnatarilor385. literatura juridică.58.E. caracterul de self-executing al Tratatului.. a arătat.E.E. adică. op.E. tratatele comunitare sunt ratificate de către fiecare stat contractant potrivit regulilor constituţionale respective.E. al Tratatelor C. op. art. cu referire la Tratatul originar C.. A se vedea în acest sens.A. 1975.şi C. C. art.A. RTDE.387.E. 230 C.aceştia se pot prevala în faţa instanţelor naţionale ale statelor membre. 385 116 . încălcarea tratatelor (art. iar drepturile şi obligaţiile pe care el le stabileşte nu există pur şi simplu între statele membre pe o bază internaţională reciprocă. cit. şi în subsidiar.E. Tratatele de la Mastricht. în baza ratificării.E.E.Regulile din tratate se situează în vârful ierarhiei ordinii juridice comunitare. 234 C. 148 la 150 C..E. p.E. şi fostul art. au ca depozitar. Această prioritate este garantată de o serie de acţiuni ce pot fi deduse în faţa Curţii de Justiţie care sancţionează .cit. guvernul Italian. L’importance des conventions communautaires pour la création d’un droit communautaires. cetăţenii lor şi instituţiile comunitare386 Caracterul de autoritate al tratatelor .E. ci pe baza unui set complex de relaţii între statele membre.E şi C. 388 A se vedea. În această privinţă. 232 C.O. cit.E. Guy Isaac.) C. directivele sau deciziile) → Clauzele finale ale tratatelor au în vedere modalităţile de ratificare şi de revizuire. Lefter. 386 A se vedea. tratatele C..C. Tratatele institutive sunt singura sursă de drept comunitar.. Manolache. Convenţiile între statele membre încheiate în aplicarea tratatelor comunitare388 În principiu.E. tratatul devin lege în cadrul statelor membre şi trebuie aplicat în mod direct de către tribunalele naţionale..21.

2002..p. obiectul lor este în strânsă legătură cu executarea tratatelo r 391 : . . 391 A se vedea. .E.E.C. . 09. L.Convenţia din 23. 1990 referitoare la eliminarea dublei impuneri în cazul corectării beneficiilor întreprinderilor asociate394. Chevalier.389 → Astfel. 401 din 30. Editura Polirom. menţinerea personalităţii juridice în cazul transferării sediuluidintr-o ţară în alta şi posibilitatea fuziunii unor societăţi supuse unor legislaţii naţionale diferite. Munteanu.protecţia persoanelor. cu privire la recunoaşterea reciprocă a societăţilor.. a II-a.. op. sau într-o altă dispoziţie specificăa unuia din tratatele institutive.Convenţia de la Bruxelles din 27. dacă este nevoie. Boulouis. Paris. nr. cit. din 17. negociate în executarea tratatelot. deşi nu au în mod direct fundamentul juridic în art. p.dreptul de a încheia între ele acorduri şi convenţii. 10. R. în vederea încheierii de acorduri. pentru a garanta cetăţenilor lor390: . potrivit art. 12. L. precum şi a sentinţelor arbitrale. 1989 394 JOCE nr. Iaşi. 293 C. Dalloz. 02. Au fost încheiate convenţii între statele membre care. 5 éd. statele membre vor începe negocieri între ele. 1973) şi comunitare (Luxemburg 15. 10. 10. 1980. sunt destinate să le completeze. 266 din 09.eliminarea dublei impuneri în interiorul Comunităţii.Convenţii referitoare la brevetele europene (Műnchen 05. 12. în măsura în care. M. 1968. în diverse domenii. L.. Ed. 239 din T.simplificarea formalităţilor privitoare la recunoaşterea şi executarea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti. Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene. . etc. 1991 390 A se vedea. . 1989)393. 1977. 08. 117 . 1968 cu privire la competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială. 225 din 20. JOCE. J.recunoaşterea reciprocă a societăţilor în sensul alineatului 2 din articolul 48. . A se vedea. . 305 389 392 393 JOCE. 110. 1990.Convenţia din 29. tome 1. .Aceste acorduri constituie neândoielnic un izvor de drept comunitar. Grands arrets de la Cour de Justice des Communautés européennes.Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 cu privire la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale392. exercitarea şi protecţia drepturilor în condiţiile acordate de fiecare stat propriilor cetăţeni. 07.

Consiliul ia măsurile adecvate hotărând în unanimitate. privind procedurile de insolvabilitatereţine elementele esenţiale ale acestui proiect)397.cit. la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European. A se vedea. stabilit de Consiliu în 1995. sau se impune o revizuire a Tratatului? Statele membre au acoperit această lacună . chesiunea scrisă din 12.→ Acordurile încheiate de reprezentanţii statelor membre în cadrul Consiliului. fără ca prezentul Tratat să fi prevăzut puterile de acţiune cerute în acest scop. n. Louis Cartou. fără a fi necesară revizuirea Tratatului: uniunea economică şi monetară. → Alte acorduri între statele membre încheiate într-un domeniu de competenţă comunitară. relaţiile cu ţările din Europa de est398. Manolache. care precizează: Dacă realizarea – în cadrul funcţionării pieţei comune – a unui obiectiv al Comunităţii impune o acţiune a Comunităţii.E.)395. creând astfel reguli de drept originale. 396 Idem. 10. 132. Statele membre pot încheia acorduri în formă simplificată. 05. Prin asemenea convenţii statele membre au creat reguli de drept noi.E. Aceste acorduri iau forma acordurilor reprezentanţilor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului Comunităţilor Europene (U. prin folosirea ca temei juridic al acestui articol. instituţiile comunitare se abţin. 110 din 30.. este pusă în evidenţă Nu există o regulă referitoare la publicarea acestor acorduri.396 în domenii precum: politica energetică. aranjamentele. politica energetică).a exercitat-o. 2000. Recurgând la art.. Acestea depend de decizia Statelor member. Domenii diverse sunt vizate. op. p. cit. JOCE. 395 398 Idem. A se vedea. 308 C. p. op. respectiv o materie care a fost omisă de Tratat (de exemplu. mecanismele financiare corectoare. nesupuse ratificării. cel mai frecvent s-a recurs la dispoziţiile art 308 C. 1971. şi opera citată acolo. O. lichidarea. 397 A se vedea. 118 . falimentul (proiectul de Convenţie privind falimentul.E. proprietatea industrială.22. politica mediului. C. 05. 1971. După anul 1970. un Regulament – 1346/2000 – adoptat de Consiliu la 29. Cu privira la această problemă s-a pus întrebarea dacă.prin încheierea sau pregătirea unor convenţii sau acorduri. concordatul şi alte proceduri similare. care n-a fost semnat totuşi de statele membre. ce ţin locul funcţiei legislative pe care tratatul n. politica regională.

act comunitar. De asemenea. Simmenthal. ca un instrument legislativ adoptat de organele legislative constituţionale din Marea Britanie şi S.puterea legislativă a Comunităţii.. 207 C... iar actul denumit comfort letter – scrisoare administrativă informală. 08. op. L.J.. 400 A se vedea..C. ca reprezentând . 1. op. 61. privind suplimentarea statutului pentru o societate cooperativă europeană. deoarece Consiliul trebuie să acţioneze unanim. 09. care putea fi adoptat de Comisie potrivit dreptului comunitaral concurenţei a fost considerat ca şi un regulament de bază403. 404 A se vedea.Declaraţia nr. p. 25/70.sistemul legislativ al Comunităţii. 2003.legislaţie. p.acţionând în calitatea sa de legislator. 17.1161 402 C. Dreptul derivat nu trebuie să contravină dreptului primar.E. cit. 25. 1970. cu operele citate acolo. O.. 2003/72 din 22. 12.A.. Manolache. cit.E.. p. sau . 23: şi W. Dreptul derivat /Actele juridice adoptate de instituţiile comunitare 3. 39 anexată la Actul final să facă referire la caliatatea instituţiilor de a redacta legislaţie comunitară. cit. p. Termenul . 07. 401 C. adoptarea de către Consiliu a Regulamentului nr. Termenul . Rec. o putere normativă comparabilă cu o putere legislativă naţională400 Deşi redactorii tratatelor s-au ferit să utilizeze termenii ... op. nu trebuie să fie confundat nici cu termenul identic cu semnificaţia din common law. Propunerea pe care o face Comisia în cazul de faţă trebuie să fie rezultatul tuturor statelor membre..J. privind statutul pentru o societate cooperativă europeană şi a Directivei nr.act comunitar. adoptat de autorităţile administrativ.. O. şi obiectivelor cu caracter specific – care sunt înfăptute prin intermediul Ibidem. în caz contrar el va fi lipsit de efecte juridice404. pentru ca apoi . Curtea de Justiţie n-a ezitat acest lucru. 2003. generale ale Comunităţilor.106/7. 1435/2003 din 22. ambele în J. aff. Tratatul de la Amsterdam se referă la Consiliu în art. .E. încredinândastfel anumitor organe. 139.U.629 403 A se vedea. Eexemplificăm în acest sens. cu excluderea vreunei abţineri. aff. Of. din 18. 23 399 119 . 07.lege. înseamnă orice instrument legislativ sau administrativ.C.399 3.E. 1978. trebuie să fie conform obiectivelor fundamentale. referindu-se la T.401 sau . Köster.402.... 03. pentru a exercita după o procedură prestabilită.. Rec. Precizări prealabile O caracteristică principală care distinge Comunităţile europene de organizaţiile internaţionale clasice. Guy Isaac. şi care o apropie de ordinea juridică internă este capacitatea de a crea reguli de drept.alături de competenţele de atribuţie şi implicite ale Comunităţilor şi o competenţă subsidiară a acestora.207/1. Manolache.C. 203.. Marc Blanquet. Cairns.

407 A se vedea.Kovar.J. nici art. op. E. Marché unique. 3. p. Manolache. 249 C. Prin urmare instituţiile nu posedă o autorizare generală de a adopta astfel de acte. Articolul 161 din Tratatul Euratom este identic405. hotărăsc regulamente şi directive iau decizii şi formulează recomandări şi avize. nu se face vreo deosebire între instituţii în privinţa acordării unora dintre ele competenţa adoptării de mai multe acte. de toate categoriile de acte.C.nici una neavând vocaţia să se impună celelilalte. Declaraţia Comisiei (2005/295) privind art. 1997. chronique d’échec annocé. 405 406 120 . recomandările şi avizele (art.Tizzano.. au fost întreprinse de Tratatul de la Mastricht şi Amsterdam406. – Y.. 94/37 din 13 aprilie 2005. .407: . nereuşiete însă.. ori al înfiinţării de diverse comitete şi comisii auxiliare. cit.Pentru îndeplinirea misiunilor şi în condiţiile prestabilite…de tratat. La Déclaration n. Parlamentul European împreună cu Consiliul. O. 169 408 Idem. Recherches sur la notion de hierarchie des normes en droit communautaire.E. Monjal. CDE.G. Încercări de ierarhizare..: . Actele comunitare sunt definite în art. De reţinut că. 249 C. Consiliul şi Comisia. De exemplu. în procedura bugetară. erau deciziile.acte de modificare a unor prevederi ale Tratatului C. P. L.O. La hierarchie de normes communautaire. 16 annexée du traité sur L’Union européenne.E. Rev.14) A se vedea..E.7 C.acte comunitare specifice sau nenumite adoptate de Comisie sub forma unor declaraţii prin care se aduc la cunăştinţă criteriile pentru examinarea cazurilor individuale în cadrul conduitei concurenţiale şi a ajutoarelor de stat408. 2000. 1995.D. 2 din Directiva nr. R. 2004/48 a Parlamentului şi a Consiliului referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (Comisia consideră că cel puţin un număr de 11 drepturi de proprietate sunt de domeniul de aplicare a Directivei) – J. L. Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiunilor ce le sunt încredinţate prin prezentul tratat (art.diverselor politici comunitare şi principiilor generale ale dreptului comunitar.acte adoptate de Parlament sub forma unor rezoluţii sau de Consiliu sub formă de concluzii (fără efecte juridice) prin care. de Actele adoptate potrivit Tratatului C:E. . Instituţiile comunitaremai pot aadopta şi alte acte care nu au natura celor menţionate în art. a se vedea. 319. De asemenea.E.) potrivit scopurilor şi în condiţiile stabilite în Tratat. sau numai de o categorie. pentru domeniul proprietăţii intelectuale.Of. 249 şi nici o altă dispoziţie comunitară nu stabileşte o ierarhie între categoriile de acte enumerate .

. p. Palgrave.. Jo Shaw..acordurile interinstituţionale –încadrate din categoria actelor nenumite. 161 Euratom. op. şi art. se poate atrage atenţia asupra unor urgenţe unor măsuri.E. p. Rec. 3. 943. Hamshire.în timp ce trăsăturile esenţiale ale deciziei rezultă tocmai din limitarea destinatarilor cărora se adresează. cit. Regulamentul Regulamentul reprezintă principala sursă de drept derivat. 2000. 19 – 22/62. potrivit art. aff.exemplu se prezintă o situaţie.288 (aceste acorduri nu po modifica tratatele de bază sau legislaţia secundară.. 3. ci ca un fascicol de decizii individuale. 13. Astfel. Comisie (în domeniile de competenţă proprie sau ale celor delegate de Consiliu) şi Banca Centrală Europeană. XVII. dar pot să acţioneze pentru a completa procedurile existente) 409 410 411 CJCE. Curtea a precizat că elemental A se vedea. regulamentul are caracter general. CJCE.E. desemnaţi şi identificabili. Vlad Constantineso. 12. Regulamentul este adoptat de către Consiliu. Chronique de jurisprudence de la Cour de Justice des Communautés européennes. 1962. . Basingstoke. 2.411.considerate a fi mai apropiate de de declaraţiile politice de intenţie decât de angajamentele juridice formale ceea ce obligă într-un sens textual precis409.. în . Prin Regulament se exprimă puterea legislativă a Comunităţii. 14. p. jtes. Caracterul său esenţialmente normativ rezută din faptul că.). 54. Curtea a apreciat că un regulament referitor la un ansmblu de cereri de autorizaţii de import al cărăor număr nu mai poate creşte datorită expirării termenului acestor cereri. se solicită acordarea de priorităţi etc. Caracter general. trebuie să se analizeze nu ca un regulament. 1972. 1971. potrivit aqrt. p. a.Journal du droit international. Consiliu şi Parlament ( în cadrul procedurii codeciziei. dă o definiţie completă conferindu-i prin aceasta o natură şi eficacitate în întregime comparabile cu cea a unei legi naţionale. jtes. Law of the European Union Third ed. nr. 251 C. Brânduşa Ştefănescu. 2 C. nu se adresează unor destinatari limitaţi.E. Ca şi o lege naţională conţine prescripţii generale şi impersonale. 249 alin. 05. Rec. 121 . . Fédération nationale de la boucherrie. şi Robert Kovar. Arătând efectele juridice ale regulamentului Tratatul C. este obligatoriu în toate elementele sale şi este direct aplicabil în fiecare stat membru. ci unor categorii avute în vedere în mod abstract şi în ansablul lor410. Astfel. Houndsmills. 87. fiecare intersând individual pe fiecare autor de cerere411. se invită sau se solicită organelor abilitate să adopte măsuri sau să contribuie la luarea lor. 41 – 44/1970.

C. În acest sens Curtea a calificat deciziile generale C. adică nu sunt obligatorii. 1972.C. Industria Molitoria Imolese. 418 A se vedea. aff. 420 CJCE.) având caracter normativ erga omnes.nu leagă. 1968. op. p. 11. 412 414 CJCE. 413 . Sgarlata c. A se vedea în acest sens. 13.C. care nu leagă decât în privinţa rezultatatului Concluziile avocatului general Roemer. că natura unui act nu depinde de forma sau denumirea pe care i-a dat-o instituţia care l-a adoptat.. 413 Regulamentul nu-şi pierde caracterul de generalitate dacă.O. Rec. 39/72.O. şi efectele pe care actul adoptat le produce sau urmează să le producă în viitor. 02. . jurisprudenţa Curţii a subliniat. 08. Roxana Munteanu. Lyon. 11. are aplicare teritorială limitată414. 1968. Regulamentele obligă nu numai statele. 18/72. p. 07. Trebuie examinate astfel. Guy Isaac. Firma I.166.416 b. Dalloz.E. care precizează că regulamentele sunt principalul instrument pentru uniformitate în tot cuprinsul Comunităţiii.. 415 A se vedea . 20. şi CJCE. 278. 18/57. p.68. cit.de distincţie între unregulament şi o decizie trebuie sau nu căutat în aplicabiliatea generală a actului în discuţie412 . Rec. 122 .E. 101. Prin urmare. ci de obiectul şi conţinutul său în raport cu definiţiile furnizate de tratate. 1959. 03.Regulamentului” din T. în cauza 40/1964. în ciuda caracterului său normativ. CJCE. op. cit.E. 417 A se vedea.obligatoriu în toate elementele rezultă că: . Cornelia Lefter. 6/68./Italie. Granaria. Zucherfabrikwatenstedt. drept acte cvasilegislative (.1172. 416 A se vedea. 03. 30. 249 C. 62. acestea .Euratom îi corespunde în sistemul T. op. 205. astfel încât aceasta să poată fi determinată în mod individual. p. Comisiei C. A. şi J. fiind creatoare de drepturi subiective în beneficial particularilor418 Prin acest caracter se deosebeşte de recomandare şi aviz care potrivit art. op. Rec.. 143. G. J. Marc Blanquet. regulamentul poate conţine prevederi care se adresează unei anumite persoane.. şi T.C.415 De asemenea.E. 1991. Boulouis. De asemenea din faptul că este .Caen.E. Comm. cit. în Rec. p. ci şi întreprinderile.. Nold. 30/67. 89.îl deosebeşte de directivă. 1973. Droit social international et européen. Caracter obligatoriu în toate elementele sale417. cit.le este interzis statelor orice aplicare incompletă419 sau selectivă420 aacestuia. XI. op.E. cit.. p.. 30. Curtea rezervîndu-şi dreptul de a proceda la o nouă calificare a actului respectiv. p. 419 CJCE. Tillotson. conţine o reglementare aplicabilă diverselor situaţii cu efecte concrete diferite sau dacă.Caen. Lyon. decizia generală.

. 12... c. pe ansamblul statelor membre. 1973. 1997. revine implicit sau explicit. 424 A se vedea. prin el însuşi. p. Regulamentul este direct aplicabil . toate statele membre. 101. 1972. el produce efecte imediate. fără să fixeze el însuşi. cit. Astfel. 43/71.sunt contrare tratatului orice modalităţi de executare a cărei consecinţă poate fi un obstacol pentru efectul direct al regulamentelor comunitare şi ar compromite aplicarea lor simultană şi uniformă pe ansamblul Comunităţii422. şi R. 425 A se vedea. p.. ci şi faptul că . prin el însuşi la drepturi şi obligaţii pentru particulari. şi este de asemenea apt să confere particularilor drepturi pe care jurisdicţiile naţionale sunt obligate să le protejeze. şi subiectelor de drept intern ale statelor membre . Variola. în mod obligatoriu modalităţile se executare şi aplicare. 07. Rec. Rec. aşa cum a subliniat şi Curtea în jurisprudenţa sa: . Politi. Simon.având în vedere natura şi funcţia în sistemul izvoarelor de drept comunitar.Regulamentul dispune astfel de o putere normativă completă.. A se vedea.. În această privinţă Curtea a arătat. De exemplu. dar poate impune toate modalităţile de aplicare şi de executare a acestuia.persoane fizice şi juridice. 144. PUF.E. p. efecte juridice în ordinea juridică a statelor membre. 285. 39/72. nu poate numai să prescrie un rezultat. ceea ce înseamnă că el se adresează. nu numai statelor membre şi instituţiilor.. Faptul că regulamentul este direct aplicabil în . Guy Isaac. c/Italie. 202 421 422 123 . ci este introdusă de practica instituţiior şi confirmată de Curte425. Caracterul direct aplicabil în toate statele membre421. nu numai că. obligaţia de a lua măsurile necesare de aplicare. autorităţilor naţionale sau comunitare. automat. statele membre. 14. existând .. p. Munteanu. → Clasificare424. Paris. înseamnă că el intră în vigoare şi se aplică simultan şi uniform pe ansamblu Comunităţii. 249 C. Regulamentele se pot clasifica în regulamente de bază şi regulamente de executare. Manolache.. 423 CJCE. CJCE. Regulamentul este singura categorie de acte pentru care Tratatul prevede expres că este direct aplicabil. 1049. Distincţia nu este făcută de art. Astfel. 02. Rec.. 10.423. 173. Le système juridique communautaire. în.. CJCE. 10. Marc Blanquet. Comm. 1973. ceea ce înseamnă că produce. regulamentul dă naştere. datorită unui regulament incomplet. op cit. D. op. 34/73. op. direct. cit.toate.o lege imperfectă. fără nici o intervenţie din partea autorităţilor naţionale. nu se permite nici o recepatare a regulamentului în dreptul intern al statelor membre. O. 990.

) şi intră în vigoare la data menţionată în textul lor. Medici Grimm.. 253 T. şi operele citate acolo. op. 173. Potrivit art.C. Curtea a acceptat totuşi. Comitetului Economic şi social. Munteanu.2702-2703. 173. infra . în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J. un regulament trebuie să indice: temeiul legal al adoptării sale (scopul şi conţinutul măsurii). aceste condiţii sunt cerute şi în cazul deciziilor şi directivelor.. Manolache. op. Ele se publică.C. 90-91. dacă acest fapt nu produce nici o vătămare părţilor interesate. Citat de O. → Efecte. 1970.Denumirea de . op cit. regulamentului de bază faţă de care trebuie să fie conforme. 12.Motivarea actelor comunitare” 426 427 124 .E. 13 al Deciziei Nr. Manolache. 428 CPI. cit. cit. 285. 173. În privinţa condiţiilor de fond.E. Manolache. 7/99. consultarea altor organisme). Koster. citat de . R. p. 1993. Regulamentele de executare pot fi adoptate de către Consiliu sau de către Comisie – abilitată de către Consiliu în baza art.E. op. jurisprudenţa a precizat că este suficient ca aceasta să indice situaţia de ansamblu care a dus la CJCE. Citat de O.Of. propunerile sau avizele care trebuie obţinute (din partea Parlamentului. sau acestea au fost puse într-o situaţie mai favorabilă. Prevăzut de art.consid. p.. 17. Preambulul trebuie să cuprindă şi o motivare în fapt şi în drept pentru hotărîrile luate430. iar în lipsa acestei precizări.426 Regulamentele trebuie să aibă un conţinut427.regulamente de bază. U.. 93/662 din 6 dec. Comitetului Regiunilor etc. 429 O. p. → Condiţii429.C. p. obligatoriu.şi ele sunt subordonate. din punct de vedere al interpretării şi validităţii. după caz) şi parcurgerea formalităţilor procedurale prevăzute pentru adoptarea actului în cauză (cine a avut iniţiativa sau propunerea legislativă. este utilizată pentru a desemna regulamentele adoptate de Consiliu potrivit procedurii prevăzute în Tratat. Curtea de Justiţie a recunoscut astfel Consiliului posibilitatea de a adopta regulamente pentru executarea propriilor sale regulamente şi chiar a validat recurgerea de către Consiliu la o procedură simplificată pentru elaborarea regulamentelor de executare. 211 din T. în a douăsprezecea zi de la data acelei publicări. 430 A se vedea. Regulamentul nu are efect retoactiv. cit. regulamentele să-şi producă efectele la o dată anterioară publicării. Referitor la motivarea actului. prin derogare de la regulile din Tratatul C. cu condiţia ca aşteptările lor legitime să fie respectate428. în anumite situaţii.E. 25/70. ca.. p.

)433. 175.. din 24. Prin intermediul directivei redactorii Tratatelor au oferit instituţiilor un instrument de uniformizare juridică. Home Office.E. pare să fie aleasă pentru a fi contară regulamentului. 5/67. din 04. prelim. 12. ea nu obligă decât . săi care sunt. Guy Isaac. mai suplă.. 19..destinatarii. în cadrul căruia se adresează atât întreprinderilor cât şi statelor membre.. în J. Directiva Potrivit art. adresabilitatea ei fiind limitată. 436 CJCE. implică în plus ca aceste acte să poată fi invocate de către persoane particulare în faţa instanţelor naţionale435. lăsând autorităţilor naţionale competenţa în privinţa formei şi a mijloacelor432. 1974. potrivit definiţiei din art.C. p. RAS c. dobândesc în final. Fiecare caracteristică a directivei. 94 T. . special adaptată funcţiei de apropiere de legislaţiile naţionale (art.. Bens.. Astfel. în ECR. Ca regulă însă.. cit. 433 A se vedea.când sunt puse în aplicare pe plan naţional ceea ce se realizează prin măsuri legislative sau regulamentare.. .. 249. 249 alin. 1978. 30. 41/74.p. 3 din T. În justificarea extinderii efectului direct la directive s. 3. 3 din T. 13. şi art. 206.. 234 C. 233/01. Dario Lo Bue.a arătat că art. c. 3. cosid. 434 Idem. 9424.C. în RTDE. Manolache. Euratom...434 a) Directiva nu are aplicabilitate generală. Curtea a admis o asemenea posibilitate dacă sunt în discuţie directive care au o natură regulamentară. un efect normativ.C.. fără distincţie. nr.C. 2002. Marc Blanquet. prelim... 11. 144. 432 Corespunde recomandării în sistemul T.E. Bouluis. directivele nu pot fi invocate în raporturile dintre particulari. Walding... ord. Directivele posedă un dublu mecanism de aplicare: . 1/1976. ele neputând să impună obligaţii persoanelor. hot. 129-130. o formulă bazată pe un partaj de sarcini şi o colaborare între nivelul comunitar şi nivelul naţional.. 9-15.E. 03. p. 87/78. Van Duyn. T. cosid.O. alin. deci. citat de O. 161 alin. 3. 10(B)I. ci numai contra unui stat membru căruia îi sunt adresate..adoptarea actului şi obiectivele generale pe care acest act şi le propune să le atingă431. 10. op. 431 125 . 1968 şi CJCE. p.E.. statele membre. şi nu poate fi invocată în consecinţă ca atare împotriv acestor persoane436. op.. potrivit căruia instanţele naţionale au posibilitatea să supună Curţii probleme privind interpretarea şi examinarea de validitate a tuturor actelor instituţiilor comunitare.C. directiva leagă (obligă) fiecare stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul ce urmează să fie atins. cit. CJCE. 435 CJCE. 2002.E.

). J. ceea ce face necesară modificarea legislaţiilor naţionale sau adoptarea de prevederi legale în domeniile ce fac obiectul lor440. consacrat în cazul apropierii dispoziţiilor legislative naţionale cu cele comunitare (art. Trib..măsuri de transpunere... 7/0/83. cit. 93.. L. E. ceea ce reprezintă chiar funcţia proprie în sistemul tratatului.. (CJCE. 2/1996.1 C. Este însă un act incomplet pentru că reclamă acte normative naţionale în vederea punerii ei în aplicare şi stabileşte în această privinţă termene.1075.439. ca fiind act . a unor restricţii sau a unor interdicţii. C. de reglementare şi administrative a statelor membre438. Directivele impun statelor . p. . cu dreptul comunitar (n. apropierea dispoziţiilor legislative. Consiliul hotărăşte prin directive (…. 11.măsuri de exexcutare.441 CJCE. Kloppenburg. referitoare la transpunerea ei. Rec..E.a. art. 176. Suprem Spaniol din 17. Ministère public c. 02.de mijloace. 43 şi 47 par.C. cit. 021992. 209. Curtea a calificat-o în această situaţie. C. din 18.). p.). în materia liberei circulaţii a lucrătorilor.necesitatea apropierii legislaţiilor naţionale foarte diverse privind alimentele şi medicamentele prin elaborarea de directive care să impună obligaţia de modificare a legislaţiilor divergente în măsura în care este necesară pentru funcţionarea pieţei commune aşa încât comerţul cu aceste produse să nu fie afectat... Ratti.C. Manolache. 1984).E. 04. 24. A se vedea. exemplificând . p.obligaţii de rezultat. 1987). 94.E. 94 C.). Consiliul adoptă directive (…. dreptul de intervenţie al Comunităţii pe calea directivelor. b.. potrivit art. 2005 439 A se vedea. şi nu . 93 T..).. Commission c. în REDI nr. Curtea aprecia că directivele sunt destinate să fie traduse în dispoziţiile interne (CJCE. Of. 1979). 09. O. 1984.. sau în alte hotărâri a folosit expresiilie.E. Gautron. 44 par. care au o incidenţă directă asupra instituirii şi funcţionării pieţei comune (art.. . 124/86.437 Directivele vizează armonizarea legislaţilor (…) în măsura ăn care această armonizare este necesară pentru asigurarea instituirii şi funcţionării pieţei interne (art. 05.E. op.). Italie. 94 T. 148/78.măsuri de introducere. fiind cazul cel mai frecvent (art. 22. (131/84. Hot. . 2004 privind transpunertea în dreptul naţional a Directivelor referitoare la piaţa internă – J.. Directiva obligă în privinţa rezultatului. prin stabilirea în sarcina statelor membre a unor obligaţii de a face.când se adresează tuturor statelor membre. ea se prezintă ca un procedeu de legilaţie indirectă. De exemplu. 07. 437 438 126 .. potrivit art.. 1 C. op..E. Directiva este un act obligatoriu care intră în vigoare în ziua pe care o menţionează cuprinsul ei. 208. Commission c. Belgique. 98/47 din 16. 440 A se vedea.) ea face obiectul unei aplicări simultane pe ansamblul Comunităţii. Recomandarea Comisiei (2005/309) din 12. Literatura juridică subliniază de altfel..cu aplicabilitate generală. 04.C. 441 A se vedea.

op. op. Obligaţiile ce decurg dintr-o directivă pentru statele membre se impun tuturor autorităţilor naţionale. inclusiv autorităţilor jurisdicţionale. deci ca un element al unei legalităţi a cărui CJCE. prelim. 12. op. 1979. Munteanu. 1974. Curtea aprecizat că la expirarea termenelor prevăzute pentru a proceda la introducerea unei directive în ordinea juridică internă. 446 CJCE. p. de a lua în termenele stabilite. Asfel. 24. În anumite cazuri directivele creează drepturi individuale în beneficial subiectelor de drept ale statelor membre – al particularilor. p. op. p. p. op. Munteanu. În acest sens Curtea a precizat că. cit. 443 CJCE. Ministère public c. 22. 09. 04. 9 -15. fiind adresată statului. 02. 291. În privinţa condiţiilor de transpunere a directivelor în dreptul intern. 03. 41/74. 279/83 şi 131/84. citate de R. şi 124/86 Commission c. 1984 şi 06. ci ţinând seama şi de substanţa şi de funcţia sa în sistemul tratatului447. 1/1976. Munteanu. cit. cosid. deşi prin definiţie se limitează a se adresa numai statelor membre. Deutsche Tradax . 231…………………. 129-130. citate de R. cit. 444 CJCE. toate măsurile necesare pentru a se conforma directivelor 442şi a arătat că un stat membru nu ar putea invoca dispoziţii. practici sau situaţii din ordinea sa internă pentru a justifica nerespectarea obligaţiilor ( neimplementarea corectă a directivei) şi a termenelor rezultând din directivele comunitare443. 445 A se vedea. 148/78. cit. 04. pentru atingerea rezultatului avut în vedere de art. 1987.10. 1984. 14/ 83. Ratti. 291. 1979. 1974. Bélgique. şi 79/83. Harz c. din 18. din 04. În măsura în care termenul prevăzut pentru implementare în ordinea juridică internă nu a expirat. J. în RTDE. un stat nu s-ar putea prevala de propria sa carenţă pentru a refuza instanţelor sale dreptul de a aplica dispoziţiile de natură să producă efecte directe444. Commission c. Italie. acest efect se naşte numai la expirarea termenului şi în cazul culpei statului în cauză445. Boulois. 04. Von Colson şi Kamann. 1984. 10. 447 CJCE. Italie. 12. 442 127 . Munteanu. cit. nr. 249 alin. 11. 163/78. jurisdicţia naţională este ţinută să interpreteze dreptul său naţional în lumina textului şi finalităţii directivei. p.. ceea ce înseamnă că.. efectul unei directive trebuie să fie apreciat nu numai în funcţie de forma actului în cauză. directiva nu poate să aibă efect direct. p. Van Duyn. 05. în cadrul competenţelor lor. 221/83. 3 din tratat446. citate de R. hot. 292.Curtea a precizat caracterul constrângător al directivelor pentru state în privinţa obligaţiei ce le revine. directiva se încorporează în mod direct în ordinea sa juridică. Commission c. aplicând dreptul naţional mai ales dispoziţiile unei legi naţionale în mod special introdusă în vederea executării unei directive. 10. 291. 1985. citată de R.

.. şi celălalt rezervat aprecierii destinatarului. Guy Isaac. op.competenţa lăsată statelor membre. şi a mijloacelor pe de altă parte. Astfel că. Grands arrets de la Cour de Justice des Communautés européennes. în cea ce priveşte forma şi mijloacele. ci intră în detaliere măsurilor de implementare a acestora450. R. Enka. de o libertate totală în privinţa alegerii actului juridic de transpunere a directivei: lege. cu atât mai mult cu cât Curtea a admis că directivele pot să fie direct aplicabile în absenţa măsurilor naţionale de transpunere. şi bibliografia citată acolo. statului membru – forma şi mijloacele. 448 Idem. Deşi structura directivei. Munteanu. în cazul nerespectării particularul are vocaţia să o ceară448. potrivit art. motiv pentru care problema . p. sau. .E. etc.. iar autorii tratatelor nu se mai limitează la determinarea obiectivelor urmărite. 2212. 452 Idem. unul imperativ – rezultatul de atins. circulară. cit. rezultatul neputând fi atins decât printr-un singur mijloc. Boulois şi R. Rec. – Favret.453 A se vedea. 249 C. sunt în funcţie de rezultatul pe care Consiliul sau Comisia înţelege îl vrea de atins. 23. p. prezintă două elemente. 144. A se vedea. c. rămâne deschisă. 450 451 453 CJCE. 38/77. Statele membre sunt libere să aleagă forma şi mijloacele pentru atingerea rezultatului prevăzut în conţinutul directivei Deşi statele dispun. caz în care instituţiile comunitare au tendinţa de a redacta directivele din ce în ce mai precis. utilizarea libertăţii care este rezervată statelor în privinţa alegerii formelor şi a mijloacelor trebuie să ţină seama de obiectivul urmărit de directivele în cauză. Curtea a evidenţiat caracterul relativ al acestei distincţii451. J.E. nu există nici un criteriu care să le permită identificarea cu certitudine a rezultatului de atins pe de o parte. distincţia dintre regulament şi directivă a devenit mai puţin clară. Tome I. Astfel. hotărâre.449 O altă ipoteză este aceea a creşterii progresive a intensităţii normative a directivelor.. şi de a determina cât mai detaliat chiar şi modalităţile.respectare şi sancţionare. Marc Blanquet. 449 A se vedea. a directivei. şi J.. exigenţă care fixează finalitatea şi limitele competenţei rezervate statelor452. op cit.. p. op. astfel încât statelor membre nu le rămâne decât să transpună pur şi simplu reglementarea comunitară în dreptul intern. 11. decret. M. Chevalier. 292. 225 şi 245. 52. 128 . 1977. potrivit art. cit.. p.intensităţii normative. 249 C.

6(I). care prin natura lor se pot modifica potrivit voinţei autorităţilor naţionale şi care sunt lipsite de o publicitate adecvată. de introducere a directivei în ordinea juridică. Comisia c. Marc Blanquet. 8-9. 181. d.act de executare. Dacă directiva n-a fost transpusă în termenele prevăzute de aceasta. A se vedea. Manolache. a renunţat la cerinţele CJCE. 456 Idem. Fiind solicitată să răspundă în legătură cu efectul direct al directivei.recepţie. cit. 455 A se vedea. ca măsură. cerute pentru transpunerea directivelor în dreptul intern. Problema aplicabilităţii directe.. cosid. aplicabilitate directă. de asemeanea. Guy Isaac. se pune problema aplicabilităţii directe. în absenţa măsurilor luate în termen. p. Directiva are efect direct Absenţa aplicabilităţii directe este evidentă deoarece455: .. împotriva oricărei dispoziţii naţionale neconforme directivei sau în măsura în care ele definesc drepturile pe care persoanele le pot revendica împotriva statului. Curtea. şi O. 145.. p. 1995.prin natura ei directiva apeleză la un act naţional pentru punerea ei în aplicare. 109/94.. nefiind un simplu . după ce s-a pronunţat cu privire la efectul direct al directivei şi la necesitatea eficienţei ei. Curtea a subliniat că . sau presupune măsuri naţionale de implementare. 1801. 454 129 . 293. nu ar purea fi considerate ca reprezentând o executare valabilă a obligaţiei care revine statelor membre destinatare ale unei directive potrivit art. 249 din tratat454. op. În acest sens. din 29. intervenţia naţională. 207/94. de natură administrativă. cit. în ECR. în lipsa căreia aceasta nu se aplică. R. 06. op. Directiva nu are. 1995.conţine o precizare care fixează termenul în care statele trebuie să ia măsurile naţionale de transpunere.Mergând pe linia îndeplinirii condiţiilor conforme exigenţelor de securitate şi de certitudine juridică.în toate cazurile în care dispoziţiile unei directive apar ca fiind. necondiţionate şi suficient de precise. .456.. ca problemă juridică. presupune un act de . Curtea a considerat că simple practici administrative. nu s-a realizat corect este o problemă de conformitate a dreptului naţional cu dreptul comunitar. din punct de vedere al conţinutului lor. Greciei. nu se pune dacă statul destinatar a efectuat obligaţia de transpunere. cit. în principiu. aceste dispoziţii pot fi invocate. Prin urmare. op. nu de aplicabilitatea directă. p. 225/94. iar dacă transpunerea. Munteanu.

din 16. 09. 68. 69.a avut loc. Lefter. 3) obligaţia presupusă a fi încălcată nu era destinată pentru beneficiul persoanei care caută să invoce prevederile ei.E. WW and others. 457 130 . fără nici o distincţie. 461 A se vedea. 234 C.preciziei şi necondiţionării şi s . Manolache.împuterniceşte instanţele naţionale să trimită Curţii orice chestiuni referitoare la examinarea de validitate şi interpretarea tuturor actelor instituţiilor comunitare. respectiv particularii. 183.. Raţiunea pentru care o persoană poate să invoce prevederile unei directive înaintea unei instanţe naţionale constă în faptul că obligaţiile ce se nasc potrivit acelei directive se impun tuturor autorităţilor statelor membre462. ceea ce implică faptul că persoanele particulare pot invoca astfel de acte în faţa instanţelor lor naţionale. Particularii nu se pot prevala de aplicabilitatea directă decât contra autorităţilor publice. inclusiv autorităţile fiscale sau autorităţile descentralizate precum colectivităţile teritoriale şi municipale460 (efect direct vertical).este pus în lumină. 1999. C. op. op. p. consid. şi de art. 435/97. care . CJCE. op. Din moment ce vocaţia normală a directivei în sistemul tratatului este de a face obiectul unei transpuneri naţionale care antrenează o modificare a situaţiei juridice a particularilor458. 1987. 80/86. Rec. A se vedea. 459 A se vedea. în ECR. 183. 458 Un stat nu cere respectarea unei directivea cărei transpunerea n. în condiţii speciale anumite directive nu sunt lisite de efect direct în statele membre ceea ce estompează diferenţa dintre directivă şi regulament. précis sau necondiţionat. O. (A)(I). p. Efectul direct vertical al directivei – raporturile dintre state şi resortisanţii săi . Curtea a admis totuşi că. hot. potrivit Curţii de Justiţie. Kolpinghuis. cit. O. cit.a referit doar la gradul de liberatate permis statului conform directivei457 Prin definiţie directiva nu are efecte obligatorii decât faţă de statele destinatare. Prelim. directiva nu are efect direct în trei situaţii: 1) când dreptul sau interesul pretins în baza directivei nu este suficient de clar. Efectul direct al unei directive implică faptul că o autoritate naţională nu poate aplica unei persoane o măsură legislativă sau administrativă care nu este în acord cu o CJCE.461. ceea ce înseamnă că nu are efecte juridice faţă de alte subiecte. 2) persoana care caută să invoce directiva nu are un interes direct în ceea ce priveşte prevederile invocate.. 08. 1999. şi operele citate acolo. cit. 10. p. 460 Idem.. 5613. Manolache.3968. 462 A se vedea. Potrivit jurisprudenţei459 în materie.

249 C. 4 ca fiind un act obligatoriu în toate elementele sale pentru destinatarii pe care ea îi desemnează. p. Potrivit tratatelor de la Amsterdam şi Nisa.prevedere a unei directive care are toate caracteristicile necesare spre a face posibilă aplicarea ei de către insatnţă463. În acest sens. cu condiţia ca directiva să fi fost transpusă în mod corect. din 07. ca să fie înlăturate consecinţele transpunerii cu întârziere. deciziile puteau fi generale. 77.E. hot. în ECR. prin procedura de codecizie. dacă sunt întrunite trei condiţii: 1) rezultatul prevăzut de directivă să comporte atribuirea de drepturi în beneficiul persoanelor. 1805 464 A se vedea. în anumite cazuri. E.E. a) Decizia este un act individual. 1981. aplicarea retroactivă a acestei măsuri dă posibilitatea. în raporturile dintre persoane. 07. Curtea de Justiţie. jurisprudenţa Curţii a precizat CJCE. Efectul indirect orizontal decurge din obligaţia judecătorului naţional de ainterpreta dreptul naţional în aşa fel încât să fie conciliabil cu directiva. C. Prelim. alin. În practică s-a admis şi un efect orizontal indirect al directivelor.E. În cazul în care directiva nu este transpusă în legislaţia naţională de către un stat membru. 3. atunci când un stat membru a luat măsuri de punere în aplicare a unei directive după expirarea termenului prevăzut.4. 3) existenţa unei legături cauzale între încălcarea obligaţiei ce revine statului şi daunele suferite de persoana lezată465. O. cit. Manolache. 41. sau individuale. 158/80. Decizia Este caracterizată de art. 465 Idem. 2) conţinutul acestor drepturi să fie identificabil în baza dispoziţiei directivei. în virtutea căruia aceste acte juridice pot fi invocate în măsura în care acest fapt este necesar să clarifice dispoziţiile dreptului naţional sau să remodeleze soluţiile oferite de acesta464. p. asemănătoare cu directivele C. Adoptarea lor era de competenţa Înaltei (Autorităţi Comisiei) 463 131 . a precizat de asemenea că. op. decizia poate fi adoptată şi de Parlamentul European împreună cu Consiliu U. consid. Rewe Handelsgesselschaft Nord mbH and Rewe – Markt Steffen c. statul în cauză are obligaţia de despăgubire potrivit criteriilor stabilite în dreptul său intern.185 466 În sistemul T. Decizia poate fi adoptatănde Consiliu sau Comisie466. La prima vedere limitarea destinarilor o deosebeşte de regulament. 1981.O. esenţialmente normativ.C... uneori. care are caracter abstract. persoanele vătămate prin faptul netranspunerii pot să pretindă repararea daunelor încercate. Hauptzollamt Kiel.

468 A se vedea. în egală măsură statelor membre. interzicând. 1994. R. patrimoniul juridic al acestora prin crearea de drepturi şi obligaţii. Deciziile se pot adresa. 16 şi 17/62. b) Decizia este obligatorie în întregul ei. prin urmare. pe care judecătorii naţionali. Cofédération nationale des producteurs de fruites et légumes c. 1962. Grands arrets de la Cour de Justice de Communautés Européennes. ori persoanelor fizice sau juridice. Munteanu. asemănându-se cu directiva469. ed. 145. M. Dalloz. pentru a determina în caz de îndoială dacă este vorba de o decizie sau un regulament. cit. Sylvane Poillot – Peruzzetto. Tome II. să se aplice unui caz particular. Kovar. Astfel.mărind sau grevând...instrumentelor. Chevallier. Spre deosebire de directivă. J. În această ipoteză ele modifică. Christian Gavalda. 469 A se vedea. iar dacă prescrie unui stat sau tuturor statelor membre un obiectiv a cărui realizare parcurge toate etapele de edictare a măsurilor naţionale de aplicabilitate generală. op. deciziile pot impune un obiectiv ca şi mijloacele proprii de realizare a acestuia. 295.. deoarece soluţiile variază în funcţie de natura persoanelor cărora ele se adresează. Conseil. Guy Isaac. sunt lipsite de forţă obligatorie470 Spre deosebire de regulament. unul de executare administrativă al dreptului comunitar. trebuie să se verifice nu numai dacă actul respectiv priveşte în mod individual subiecţii determinaţi467ci şi generalitatea şi abstractizarea măsurii în cauză468. o înţelegere între întreprinderi.3. instituţiilor comunitare. Caracteristicile precizate permit a distinge decizia de alte acte care deşi calificate . care nu leagă decât destinatarii în privinţa rezultatului. deciziile nu reprezintă o categorie omogenă de acte în materie de aplicabilitate directă.. 470 A se vedea. 12. Ca şi regulamentul.. Boulouis. constatând incompatibilitatea unui ajutor de stat – vizează. Marc Blanquet.că. Dalloz. Atunci când destinatarul este un stat membru.persoane fizice şi juridice.decizii. decizia este un act obligatorie în toate elementele sale. R.. se prezintă ca un instrument de legislaţie indirectă. de exemplu. situaţia juridică a destinatarilor . p. Repertoire de Droit Communautaire. 6 èd. p. 471 Idem. numai măsurile naţionale de aplicare pot modifica situaţia juridică a CJCE.. 467 132 . Citată de R. Decizia este asimilabilă unui act administrativ individual – din dreptul intern – constituind în cadrul . trebuie să le protejeze471. op. deciziiile produc un efect direct atunci când ele se adresează particularilor . p. 14. 38.. cit. imediat şi direct. prin ele însele. autorităţilor comunitare.

C. Kaefer et Procaci. deoarece . Fratelli Costanzo c/Commune de Milan. Prin aceasta . Fabian Gula. 06. 34 alin. în sensul art. adică nu au forţă obligatorie. orice omisiune în executarea ei474. 5. de asemenea. destinatarii fiind statele membre. nici de către ceilalţi particulari. nici pentru autorul. 1970. efectul direct al dreptului derivat. 1990. 1838. 474 CJCE. rămâne limitată şi lipsită de automatism. ca şi în cazul directivelor. clară şi suficient de precisă473.E. dacă natura.U. că recunoscând efectul direct – în relaţiile cu cetăţeanul comunitar. 3. 4647. alin. 249 C. alin ultim. recomandările şi avizele se deosebesc de celelalte acte de drept derivat. şi termenii dispoziţiei în cauză sunt susceptibile să producă efecte directe472.. să se examineze. 103/88. În nici un caz. Franz Grad/Finanzamt Traunstein. de a fi neobligatorii. p. în acest scop. 2 lit. de fiecare dată. reglementate de art. Curtea a recunoscut. Rec. pentru prima dată. 472 473 133 . 10. De altfel. drepturile beneficiarilor pe care ea le creează.825 476 A se vedea. 06. 1970. a instituţiilor descentralizate ale acestuia. nu trebuie confundată cu deciziile cadru sau deciziile din cadrul pilonului III. 9/1970. CJCE. Ibidem. eficacitatea practică adreptului comunitar derivat475. economia. 1989. Prin urmare fiind obligatoriii în întregul lor.E. Curtea aprecizat. sunt întemeiate pe posibilitatea de a se reclama împotriva statului. 12. altul decât regulamentul. Curtea a indicat.efectul util”. 22. aceste decizii nu pot fi opuse justiţiabililor. nici de către statul membru. şi terţii vor avea dreptul să se prevaleze de efectul lor direct. Decizia. prin comparaţie cu regimul juridic al directivei. în acest din urmă caz. Rec. Curtea de Justiţie. de altfel. În schimb ca şi directivele.100 şi C-101/1989. în starea actuală a jurisprudenţei comunitare. sau deciziile din pilonul II din acelaţi Tratat476.nu leagă”.particularilor. Recomandările şi avizele Potrivit art. 136.al unei decizii adresate unui stat membru trebuie asigurat . nici pentru destinatarul lor. cit. administrative sau economice. I. 12. 475 CJCE. 4. Datorită acestui caracter. op. aplicabilitatea directă astfel recunoscută deciziilor adresate statelor membre. Pentru aceasta este necesar ca decizia să formuleze o obligaţie necondiţională. 249. b şi c din T. În cazul deciziei.. a arătat că un anumit efect intern nu este exclus. Rec.

2 al directivei Nr. 1989. 479 CJCE. cu scopul de a le asigura deplina punere în aplicare. fără efect ”477. avizele Comisiei nr.competenţa de a formula recomandări şi avize în materiile care fac obiectul Tratatului. 127. 3 Comisia poate adresa recomandări statelor membre în materie de taxe şi redevenţe percepute în transporturi. op. 4 par. motiv pentru care. 12. . 13. 12.. Grimaldi. 1957. Ordre juridique communautaire. 10. L 281/23 din 06.: . în condiţiile art.. O. 77 alin.recomandările şi avizele nu intră sub incidenţa controlului Curţii de justiţie. din punct de vedere juridic. prin raportare la recomandări şi avize doctrina a subliniat că . recomandările adoptate de Comisie şi Consiliul sunt invitaţii în vederea adoptării unei anumite sau anumitor reguli de conduită . învitând pe destinatar să adopte o linie de conduită determinată480. instrumente utile de orientare a legislaţiilor naţionale”479.C.Cultură”. p. 1978. iar atunci când ele au drept obiect completarea dispoziţiilor de drept comunitar. 1990. chiar Curtea consideră. 410. T. dacă acesta prevede în mod expres sau dacă Comisia le consideră necesare. JOCE n. 201. 1 şi 14/57. 1993.prin art. Dacă avizele adresate de către Comisie întreprinderilor sau statelor membre nu exprimă decât o opinie481. cit. 481 De exemplu. Manolche. Fasc.. L 267/29 din 28. 230 C. Kovar. 91/670 a Consiliului în problema acceptării echivalenţei licenţelor de pilot britanice şi belgiene (J. iar judecătorii naţionali sunt obligaţi să le ia în considerare atunci când ele clarifică interpretarea dispoziţiilor naţionale. 478 CJCE. Munteanu. 5 Consiliul adoptă recomandări în vederea realizării obiectivelor prevăzute în acest articol. 211 acordă Comisiei . referitor la Titlul XII . Juris-Claseurs Europe.pentru asigurarea funcţionării şi dezvoltării pieţei comune . referitor la armonizarea anumitor dispoziţii în materie socială. adresat de către Comisie guvernului irlandez. 10. Astfel. R. cit.nu trebuie să se confunde actul lipsit de forţă obligatorie cu actul. 477 134 . 296.prin art. 10. A se vedea. 480 A se vedea. au caracter obligatoriu 478. 322/88. 188. înrudite cu directivele neobligatorii. Rec. op..E. n. Sté usines a tubes de la Sarre. 93/551 din 05. 1993 cu privire la aplicarea art. şi operele citate acolo. Absenţa efectului obligatoriu nu înseamnă şi absenţa efectelor juridice. şi R. avizul din 25 09.mijloc indirect de apropiere a legislaţiilor naţionale”482. În acest sens. joacă rolul de . în domeniul transportului rutier. 151 par. p. Of.4407.E (acţiunea în anulare). . 10. că ele nu sunt lipsite de orice efect juridic. Rec.prin art. Deşi recomandările şi avizele nu au caracter obligatoriu sunt . 1978.

1976. Soldatos et G. 484 Idem. Potrivit art. el nu mai sunt considerate cu acest titlu. 1995 a Comisiei adresată statelor membre. 253. o decizie este motivată. ele neavând o adevărată autonomie juridică483 Dacă. de l’Université de Bruxelles. cu privire la Codul european privind plata electronică (Relaţii între instituţii financiare. 12. comercianţi şi stabilimentele de prestări de servicii şi consumatori). ed. p. şi operele citate acolo. directive sau decizii. Scopul precizării motivelor pe care. 85/612 privind coordonarea legilor. precum şi cele adoptate de Consiliu sau Comisie trebuie să fie motivate şi să facă referire la orice propunere sau aviz cerut obligatoriu în executarea prezentului tratat. Lefter. 12. op. 95. 188.În categoria avizelor avute în vedere de art. preambulul actului respectiv trebuie să cuprindă în expunerea de motive raţiunile de fapt şi de drept care au determinat adoptarea măsurii. 95/198 din 12. p. nu intră avizele referitoare la procedura de adoptare a unor acte comunitare obligatorii. 482 135 .484. 1985. 249 C. cit.E. (acţiunea în anulare). în condiţiile art. Vandersanden. regulamentelor şi prevederilor administrative în legătură cu întreprinderile pentru investiţii colective în documente transferabile . 87/598 din 22. 6. Motivarea actelor comunitare. Manolche. 230 C. 05. Argumentele respective trebuie să aibă caracter decisiv şi să fie clar formulate. cit. a Consiliului. Exemplificăm în acest sens următoarele recomandări: nr. Lipsa motivării sau insuficienta motivare dă posibilitate Curţii de justiţie să anuleze actul în cauză. nr. C. a Consiliului cu privire la sub . 1986. in Les instruments du rapprochement des législations dans le cadre de la CEE..E. 3. după caz. nr. pe baza încălcării unei cerinţe procedurale esenţiale.1 directiva nr. din actele denumite . de exemplu. p. 25 alin. P. A ceastă condiţie se consideă îndeplinită şi dacă motivarea este cuprinsă şi într-un act anterior adoptării actului comunitar. Astfel. 485 A se vedea .paragraful 2 al art.85/612 din 20. directivele şi deciziile adoptate împreună de Parlamentul European şi Consiliu. cu privire la termenele de platăîn tranzacţiile comerciale 483 A se vedea. O. Declaraţia de motive trebuie să menţioneze faptele pe care măsura se bazează. recomandări sau avize” rezultă un caracter obligatoriu. este de a se da posibilitatea organelor comunitare de jurisdicţie de a controla legalitatea deciziei contestate şi de a furniza persoanei în cauză suficiente detalii spre a i se permite să aprecieze dacă decizia este bine A se vedea.73. ci vor fi tratate ca regulamente. op. ca şi argumentarea acelor fapte care au fost decisive pentru adoptarea măsurii485. regulamentele.

489 Prin excepţie. 06. op. Consiliu. dacă se stabileşte că. urmare a contradicţiilor. 300/89. fapt care a generat încălcarea unor prerogative ale unei alte instituţii comunitare în procesul de luarea deciziilor487. cit. 12) şi nu potrivit art. ca urmare. 2000. op. CJCE. Guy Isaac. 11. 5/6 (II). partea operativă a acestuia. Toulouse. Referitor la motivarea legală. 1991. astfel încât atunci când ea trebuie să fie interpretată. CPI. L’entrée en vigueur et l’application dans le temps du droit communautaire. fiind irelevant dacă au fost favorabile sau nu489. În ceea ce priveşte soluţiile reţinute de tratate. un act comunitar poate fi anulat. asemănător celui al lucrătorilor. 7.un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare potrivit căruia un act care provine de la o autoritate publică comunitară (instituţie). 490 A se vedea. 2285. consid. cit. spre exemplu. Manolache. 2867. În acest sens Curtea de justiţie a formulat . 39. atunci când instituţia care a adoptat actul în discuţie nu a ales temeiul juridic corespunzător. 150-152. 1991. Comisia c. este. acestea s-au inspirat din regulile de drept din ordinea juridică naţională şi de drept internaţional. Comisiei. motivele reale pentru decizie şi. op. p.fondată ori să-i conteste legalitatea acesteia dacă este viciată de eroare486. În cauză. Consiliului. Intrarea în vigoare a actelor comunitare490. C. 2000. 3. Acestea ar putea constitui o încălcare a art. p. ECR. O. 204 şi 270/97 (conexate). total sau parţial. 194. În declararea motivelor nu trebuie să apară contradicţii. p. p. Din 13. În fapt. lisită de vreo justificare legală488.. 235 (308). Partea operativă a unui act este strâns legată de motivare. Directiva privea dreptul de şedere al studenţilor. referitoare la intrarea în vigoare a actelor comunitare. a se vedea. 488 Ibidem. (în prezent art. 253 CE. p. 1978. 2 C. C. Directiva nr. 486 487 136 . În ceea ce priveşte indicarea propunerilor şi avizelor obligatorii se consideră că este suficient să se menţioneze dacă ele au fost cerute. trebuie să se ţină seama de motivele carea u dus la adoptarea lui. Lefter. răspunsul negative al Parlamentului European blochează adoptarea actului comunitar respective. şi Guy Isaac et Marc Blanquet. 73.avizelor conforme” . Pentru pmposibilitatea recurgerii la o dublă bază legislativă a unei directive. hot. astfel încât să afecteze validitatea măsurii în cauză. 90/366 a Consiliului a fost anulată întrucât acesta era competent să o adopte în conformitate cu art. în ECR. cit. în cazul . în luarea deciziei a modificat propunerea iniţială a Comisiei asupra temeiului juridic al actului respective. I.697. Idem. Mélanges Marty. EPAC c. să nu fie A se vedea. 7 alin. p.195. destinatarul măsurii nu este în situaţia de a aprecia. A se vedea. în tot sau în parte. 06.E. în contextual dreptului la liberă circulaţie al acestora..

considerat.dacă instituţiile nu pot aplica un regulament nepublicat. . cel puţin parţial. nu şi al legalităţii sale”493 . şi ale EURATOM (ca şi deciziile şi recomandările C.repară.. de altfel.E. 100/74. actele nu vor fi . 150. În lipsa acestei publicări.în lipsa deciziei contrare a Consiliului sau a C. 17) prevede că aceste directive şi decizii sunt publicate . Rec.. în cadrul procedurii de codecizie. un neaju ns al tratatului) şi directivele adresate anumitor state membre trebuie numai să facă obiectul unei notificări. p. Curtea a precizat.M.-ului”. în mod contestabil. cu condiţia ca acesta să nu intre în vigoare decât. 29. Rec. împreună. cu caracter general) făceau obiectul unei publicări.E. 98/78. 607..în lipsa publicării are efect doar în privinţa caracterului obligatoriu al textului. deoarece numai aceasta din urmă o face opozabilă495. 185/73. 52/69. 787. op. în Guy Isaac et Marc Blanquet. în doctrină. p. că publicarea unei decizii nu înlocuieşte notificarea acesteia. op. Hauptzzollamt Bielefield.A.R. directivele şi deciziile adoptate de Parlament şi Consiliu.O). 69.O.E). 18.. chiar dacă se adresau tuturor statelor membre. → Publicarea şi notificarea actelor comunitare. numai regulamentele C.R. Regulamentul interior al Consiliului (art.. obligatoriu. 1975. 25. 1979. această omisiune”492. 07. nicidecum o condiţie de intrare în vigoare. → Formele notificării şi publicării496 491 492 CJCE.. 05.regulamentele. Deciziile şi directivele. 11. potrivit art. 254 C.E. Curtea a precizat că . . 1974. 14. precizând că obligaţia de publicare priveşte: . Geigy. 493 494 137 .C.O. cit. Racke. Guy Isaac et Marc Blanquet.directivele Consiliului şi Comisiei care sunt adresate tuturor statelor membre. 150. 495 CJCE. 1972. C. Rec. op.C. erau scutite de publicare..E. p. Înainte de Tratatul de la Maastricht. adică toate deciziile (cuprinzând deciziile care se adresează tuturor statelor membre. cit. CJCE. CJCE.P. 15 C:E.aplicabile” (potrivit fostului art. şi nu vor intra în vigoare (art. 01.. 254 C.E.E. ele pot să pregătească aplicarea luând măsurile necesare în vederea aplicării. cit. după ce textul principal devine executoriu”494 Celelalte acte ale Consiliului şi Comisiei. Tratatul de la Maastricht. dar o asemenea publicare nu are decât efectul de informare a publicului (de opozabilitate). 151. Rec. De altfel. 496 Guy Isaac et Marc Blanquet.1393.opozabil justiţiabililor mai înainte de a se creea posibilitatea luării lui la cunoştinţă”491.

09. trebuie notificate în limba statului respective. prin intermediul reprezentanţilor lor permanenţi la Bruxelles. când Tratataul C. Prin Tratatul de la Nisa denumirea . În ciuda precauţiilor luate de instituţii. din 20. 02. Société Alma. CJCE. 1958. 215.E. 06. de exemplu. a fost înlocuită cu . p. Pentru statele membre. Potrivit dispoziţiilor referitoare la regimul lincvistic. 02. 1958499(şi a Înaltei Autorităţi C. Atunci când o societate are sediul social într-un stat terţ. Notificarea fie. potrivit dispoziţiilor din tratat.destinatarii” cărora art. şi EURATOM. Jurnalul Oficial apare în toate limbile oficiale ale Comunităţilor. 6/72. trebuie să ţină seama de raporturile stabilite între societatea respectivă. se trimite prin scrisoare recomandată. Referitor la regimul lincvistic. a ieşit din vigoare. 04. Rec. Jurnalul oficial al Uniunii Europene. în principiu.. prin remiterea notificării unei persoane împuternicită în acest scop.O. 10.Jurnalul oficial al Comunităţilor Europene”. 1973.Directivele şi deciziile conţin în textul lor un articol. final. înlăturarea erorilor CJCE. 12. Europembalage. textele adresate statului membru sau unei persoane particulare ce intră în jurisdicţia unui stat membru. în principiu. iar deschiderea unui birou intr-un stat membru va putea fi determinant498. 1958). Este suficient ca actul notificat .să intre în sfera internă a destinatarului. în cadrul Piaţei comune. 10. comun celor trei comunităţi până-n anul 2002.C. să ajungă la sediul societăţii”497. dar instituţiile comunitare optează să utilizeze calea diplomatică. 498 CJCE. 499 JOCE.. în special pentru notificările ce privesc întreprinderile ce intră sub incidenţa jurisdicţiei statelor terţe . 254 prescriul notificarea lor. care vizează. din 15. 215.. fie. pentru particulari – persoane fizice sau juridice – notificarea se face. în schimbul unei recipise de primire. cu un stat membru. 183.E. Rec. 497 138 . Publicarea.C. prin intermediul ambasadorilor acreditaţi pe lângă ele. în pricipiu. 8/56. 390 şi 419. 21. care precizează expres care este sau care sunt . Rec. alegerea limbii oficiale a deciziei/directivei. iar din anul 2002 până la intrarea în vigoare a tratatului de la Nisa comun pentru cele două Comunităţi. Europembalage.E. 1973. se face obligatoriu în Jurnalul oficial al Comunităţilor Europene.E. în practică s-a constatat o creştere a numărului de rectificări. 1957.O.. prin scrisoare poştală. 6/72. cu durată nelimitată. şi a deciziilor Consiliului C. 21. notificarea se face.

cit. CJCE. Acest tip de intrare în vigoare se efectuează. Actele care se publică. în plus. întră în vigoare la data fizată în cuprinsul ei. 1979.. posterior intrării în vigoare. dar nu înainte de 3 zile.materiale datorate traducerilor şi publicărilor în culegeri diferite. cu data pe care o are Jurnalul Oficial ce conţine textul regulamentului. în speţă. 01. alte soluţii sunt considerate a compromite unitatea şi aplicarea uniformă a dreptului comunitar.. 501 502 139 . adică în aceeaşi zi a publicării în Jurnalul Oficial. Max Neumann. impunându-se că întrarea în vigoare a unui regulament survine la aceeaşi dată în toate statele membre501. ci ziua în care este disponibil la sediul Oficiului de publicaţii oficiale ale Comunităţilor de la Luxemburg.ziua publicării” se înţelege. 1967. sub controlul Curţii de Justiţie care solicită autorului actului să probeze că . 13. Guy Isaac et Marc Blanquet. 17/67. care coincide. În privinţa termenului de intrare în vigoare imediată. în a 20 zi de la publicare. potrivit art.E.trebuie utilizat în caz de necesitate imperioasă. 500 A se vedea. prin . În practică. corespunzătoare limbilor oficiale ale Comunităţilor →Termenul de intrare în vigoare500 Actele pentru care se cere notificarea intră în vigoare în ziua notificării lor. 02. se apropie de acela utilizat Jurnalul Oficial pe ansamblul teritoriului Comunităţilor. În practica codificată în Declaraţia scrisă în procesul verbal al celei de-a 207. adică este fixat înainte de a 20. sau chiar o aplicare amânată – o amânare a producerii efectelor. 1967. p. 152.a zi de la publicare.a avut raţiuni serioase în a considera că orice termen între publicare şi intrarea în vigoare ar fi putut fi. 69. Atunci când termenul de intrare în vigoare prezintă un caracter de urgenţă. 25. Rec. nu ziua în care Jurnalul Oficial devine disponibil pe teritoriul fiecărui stat membru. Curtea de justiţie a precizat că. . op. 571.a sesiuni a Consiliului din 09.. sau în lipsă. 12. instituţiile comunitare prevăd frecvent o intrare în vigoare întârziată – posterioară celei de-a 20 –a zi de la publicare. în scopul evitării unui vid legislativ sau al unor interpretări divergente unor texte comnitare. 254 C. Racke. prejudiciabil pentru Comunitate502. Rec. 98/78. CJCE. ceea ce permite destinatarilor să nu fie puşi brusc în faţa unor noi obligaţii şi/sau lasă timp autorităţilor naţionale sau comunitare să ia măsurile de aplicare cerute.

intrarea în vigoare imediată se realizează sistematic. şi operele citate acolo. Astfel. În acest sens Curtea impune. op. et. seviciilor naţionale vamale sau de intervenţie în agricultură. Rec. cit.. Guy Isaac et Marc Blanquet. adică data (fixată chiar în directivă) punerii în aplicare în ordinea juridică internă. respectarea acestora. cares e afiţează înainte de a se aplica. 80/86. 1. 152.).legalitatea comunitară505. AJDA 1998. considerând că . aplicând dreptul naţional.chiar în timpul perioadei de transpunere statele. .trebuie să se abţină să ia acele măsuri de natură a compromite serios rezultatul prescris prin această directivă”504. 10. Numai nerespectarea acestei ultime date . a sumelor raportate. să-l interpreteze în lumina textului şi finalităţii unei directive în domeniul acoperit de aceasta. CJCE. p. Kolpinghuis. jurisdicţiile naţionale. Precizări prealabile Principiile generale ale dreptului sunt denumite în literatura juridică ca reprezentând supra . fie cu cu o zi înainte .Environnement Wallonie. 4. a se vedea.. Principiile generale de drept sunt reguli nescrise pe care Judecătorul comunitar (Curtea de Justiţe) le aplică şi care astfel sunt CJCE. chiar înaintea expirării termenului de transpunere503.fie în aceeaşi zi cu apariţia Jurnalului Oficial. 1986. 505 A se vedea. atât de către instituţiile comunitare – în adoparea actelor de drept derivat. în principiu a 20-a zi ce urmează publicării) cu data transpunerii. precizăm a nu se confunda data intrării în vigoare (data notificării sau. inconvenientul intrării în vigoare imendiate este atenuat în măsura în care Comisia comunică prin telex. faţă de care au o autoritate superioară– cât şi de statele membre – în privinţa tuturor actelor ce intră în câmpul de aplicare al dreptului comunitar şi a fortiorii în executarea acestora. Guy Isaac et Marc Blanquet. apoi. op.seara . trebuie.a transpunerii -constituie o încălcarece determină posibilitatea invocării în justiţie. sume compensatorii.. Inter.o directivă produce efecte juridice faţă de statele membre destinatare din momentul notificării sale”. rezultă că . p.451. C-129/96. de exemplu. pentru regulamentele ce fixează sumele corespunzătoare taxelor ce se aplică mai ales importurilor şi exporturilor de produse agricole (restituiri. prelevări. 3969. Principiile generale ale dreptului 4. cit. 176. 503 504 140 . În privinţa directivei. 08.

cit. Rec. cu titlu de exemplu: principiul general al securităţii juridce. comune sistemelor juridice. 2. Droit européen. principii proprii dreptului comunitar.E. 1217. 4. datorită caracterului foarte general al acestora. prezintă mai ales dificiltăţi în identificare. → Principiile generale de drept internaţional public nu sunt compatibile cu structura şi exigenţele sistemului comunitar.N. şi cu privire la care îşi pot exprima opinia”508 .P. 176.Claude Gautron. încălcarea . cu excepţia cazurilor expres prevăzute.. Luxembourg et Belgique. principiile generale de drept. De exemplu. n.T. poate fi dispensată de executarea propriilor obligaţii ridicând excepţia de mai sus . naţionale şi internaţionale. din economia tratatului. 508 CJCE. ele răspund însă exigenţelor supreme ale dreptului şi ale conştiinţei colective”507. pe care părţile sunt îndreptăţite să le cunoască. Dalloz. ele sunt produsul metodelor de interpretare utilizate în jurisprudenţa acesteia506. etc. Guy Isaac et Marc Blanquet.excepţia de reciprocitate în executarea obligaţiilor de către state” . violarea principiului elementar de drept potrivit căruia hotărârea judecătorească se bazează pe fapte şi documente. principiile generale de drept internaţional public. principiile generale comune sistemelor de drept ale statelor membre.încorporate în ordinea juridică comunitară. 1961.Referirea la principiile generale de drept. 3. 1997. naţionale şi internaţionale. 42 şi 49/59. principiul legalităţii..A.U. De exemplu. 03. În această categorie includem. Jean.. S. principiul bunei credinţe.a. cu privire la care Curtea a precizat că ar însemna . Rec. A se vedea. p.principiului contradictoriu al procesului”. → .) nu are drept scop să creeze obligaţii reciproce diferitelor subiecte destinatare ale normelor comunitare. 13.12.. op.. A se vedea. 506 507 141 . comune sistemelor juridice. ci stabileşte o ordine juridică nouă. 1964.ce poate fi invocată de către partea lezată printr-o neexecutare a obligaţiilor ce revin celeilalte părţi. 156 509 CJCE.Curtea a precizat că „Tratatul (C. Pot fi deosebite patru categorii de principii pe care Curtea le aplică şi cu care se confruntă atât în privinţa identificării cât şi a stabilirii compatibilităţii lor cu ordinea juridică comunitară: 1. p. rezultă interdicţia pentru statele membre de a-şi face singure dreptate”509. cu referire la .. 22. 90-91/1963. 11.

06. . 1969. Bosch. 10. în mod regulat. 8/57. 25. 204. Rec. Manolache. p. 7/56-7/67. 176.. produsă de-a lungul anilor şi în nivelul lor de dezvoltare economică. p.Prin excepţie. citat de. 511 CJCE. 07. Astăzi. 43. 225. Drept comunitar general. sunt admise în sistemele naţionale de drept ale statelor membre” de exemplu. 514 A se vedea. însă. În concluzie. statelor să refuze propriilor cetăţeni dreptul de a intra şi a se stabili pe teritoriul lor510. principiul egalităţii în faţa legii512. 1980. acele principii care . care îndeobşte. principiile proporţionalităţii şi al încrederii legitime. → Principiile generale comune sistemelor de drept ale statelor membre. al fiecărui stat membru. Rec. 06. 04.. 337. de exemplu. de pildă. că ea are obligaţia să se orienteze potrivit regulilor recunoscute de către legislaţiile. Bucureşti. 07. Klomp. socială şi culturală sensibil egal”514 Curtea introduce. Curtea desprinde. CJCE. care nu erau consacrate decât în dreptul german. Curtea îşi rezervă: . Rec.. cit. p. 9/69. op. P. 1969. a des normes déduites de la comparaisondes droits des Etats membres. 12. Le recours. 510 142 . 1958. 1999. Hats fourneux et aciéries belges. Didactică şi pedagogică R. dans la jurisprudence de la CJCE. doctrina şi jurisprudenţa statelor membre511. Rec. etc.dreptul de respinge acele principii comune care sunt incompatibile cu exisgenţele comunitare. 02. cit. p. se vedea şi.îşi au originea în apropierea sistemelor lor juridice. Descoperirea acestor principii comune nu presupune identificarea lor sub forma unei suprapuneri aproape mecanice a sistemului naţional de drept. 1962. Prin intermediul acestor principii. care interzic. în spiritul. op. 515 CJCE. Pescatore.81. 13/61. 23/68. de altfel. chiar înainte de semnarea tratatelor de la Roma. în orientarea şi evoluţia sistemelor naţionale de drept. Algéra.24. 101. Sayag. Curtea a apelat la principii de drept internaţional public. Curtea se inspiră din sistemele naţionale de drept ale statelor membre precizând.principiile generale. Curtea invocă . 3219.A. Guy Isaac et Marc Blanquet. RIDC. 1957. O.. 513 CJCE. 21. 512 CJCE.dreptul de a alege dintre diferitele soluţii oferite de sistemele naţionale de drept pe acelea cu valoare intrinsecă pentru nevoile sistemului comuniatar515. Rec. şi Ovidiu Ţinca. în dreptul comunitar şi principii care provin dintr-un singur stat membru. Ed. al recursului în faţa unei instanţe naţionale513.

cit. Manolache. dacă tratatele comunitare. 01. 11/70. de exemplu: .. Dacă un asemenea principiu se regăseşte în categoria principiilor generale comune sistemelor de drept ale statelor membre distincţia faţă de acestea se realizează destul de dificil.26. cit. p. 17. Aplicarea principiilor se poate face prin referire expresă în tratatele comunitare518. . 1965. p. 324.moştenire juridică comună vestului Europei ca o formă a dreptului natural”.E. 230 C.potrivit art. atunci când se stabileşte competenţa Curţii de justiţie. op. . această instituţie elaborează un proiect în vederea organizării de alegeri prin vot universal direct. 4. cooperarea loială. CJCE. Dacă există. 518 Idem. 520 CJCE.. de exemplu: supremaţia. şi aplicabiliatatea directă a dreptului comuniatar. 1970. prevederi divergente. Rec. op. Sgarlata. nu cuprind prevederi exprese în sensul dorit517.în materie de răspundere extracontractuală. 2 C.dreptul de a adapta acele principii comune pe care înţelege să le transpună potrivit autonomiei dreptului comunitar516. conform principiilor generale comune de drept ale statelor membre.. au caracter prioritar. 12. Rep.24-25. se face referire la la acţiuni introduse pe temeiul unei reguli de drept privitoare la aplicarea Tratatului. → Principiile proprii sistemului comunitar rezultă din dispoziţiile tratatelor.E. 2. 521 A se vedea. Dacă în tratatele comunitare nu se face referire expresă la principii de drept obligatorii. 519 Ibidem. 4. după o procedură uniformă în toate statele membre sau conform principiilor comune tuturor statelor membre. 516 517 143 . efectul direct aplicabil. daunele produse de instiutuţiile sale sau de angajaţii săi aflaţi în exerciţiul funcţiilor lor”. Atunci când nici o prevedere contrară nu este cuprinsă în Tratate se vor aplica principiile generale ca parte a ordinii juridice comunitare521. . 288 alin. 46/64. Comunitatea trebuie să repare. 190 pct. echilibrul instituţional..potrivit art.. O. 1125 A se vedea. O. etc.potrivit art. libera circulaţie. Modul de aplicare a principiilor generale de drept Principiile generale de drept . nediscriminarea bazată pe naţionalitate. 04. Internationale Handelsgesellschaft. ele se vor putea aplica fără reţinere atunci când nu sunt în contradicţie cu vreo prevedere a Tratatelor519. 1965. prevedrile din tratat sunt prioritare520. CML. cu referire la alegerile pentru Parlamentul European. Manolache.

drepturile fundamentale ale omului constituie o categorie specială a principiilor generale. principii care sunt comune statelor membre. a Parlamentului European sau a Comisiei. p. dreptul la libera exercitare a activităţilor economice. la art. modificate la rândul lor prin Tratatul de la Nisa. cit. Drepturile fundamentale ale omului. principiul nulla poena sine lege. 4. cit. în art. Consiliu. Steenbergen. Principiile aplicate de către Curtea de justiţie şi forţa lor juridică523..Principiile generale de drept pot fi invocate atunci când organele comunitare de jurisdicţie vor face un control de legalitate a actelor emise de instituţiile comunitare522. precum şi al statului de drept.1 . vol. dreptul la libertate de expresie. 82.Tratatul de la Maastricht.1388-1389. după cum urmează525: . dreptul la un recurs jurisdicţional efectiv. Manolache. 2 . la par.Tratatul de la Amsterdam a introdus în Tratatul de la Maastricht noi dispoziţii în această materie. neretroactivitate legii penale. referitoare la acestea. principiul bunei administrăriîn raporturile cu statele membre.. posibilitatea cesionării unor drepturi. The Court of Justice of the European Communities and governance in an economic crisis în MLR. p. respectul drepturilor câştigate. O. Tratatele ulterioare acestora conţin astfel de prevederi. şi O. a. nici unul din Tratatele institutive nu cuprinde prevederi. decât cele prezentate în textul lucrării de faţă.26 523 Mai sunt şi altele principii generale aplicate de către Curtea de Justiţie. respectul vieţii private şi de familie. şi anume: dreptul de proprietate. J. op.Uniunea este fondată pe principiul democraţiei. 5-6/1984. la par. op. toate acestea fiind considerate principii generale ale dreptului comunitar”. 3. 1 . Deşi. respectul securităţii juridice. semnată la Roma la 4 noiembrie 1950526. nr. principiul egalităţii în domeniul reglementărilor economice. Pe baza unei propuneri motivate din partea unei treimi dintre statele membre. principiul încrederii legitime. Mertens de Wilmars. şi aşa cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre. Manolache.26-28. principiul îmbogăţirii fără justă cauză. 524 A se vedea. 205 525 A se vedea. J. forţa amjoră şi starea de necesitate. aşa cum au fost garantate de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. reprezentând partea cea mai numeroasă a acestora524. cit. p. acţionând cu o majoritate de patru cincimi dintre membrii săi după obţinerea avizului conform al Parlemntului European poate că există u n risc clar al unei încăcări A se vedea. op. respectarea secretului profesional şi al afacerilor. 526 A intrat în vigoare la 3 septembrie 1953 522 144 . 7 pct. libertatea religioasă. 6. recunoaşterea lgitimei apărări. al respectului drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.. exprese sau generale. . Uniunea respectă drepturile fundamentale. p. principiul protecţiei contra intervenţiilor arbitrare sau disproporţionate din partea autorrităţilor publice. Ovidiu Ţinca.

în ordinea juridică comunitară sunt integrate dispoziţiile Convenţiei Europene a drepturilor omunlui şi libertăţilor fundamentale ca standard minim. Stauder. care trebuie luate în considerare în raport de funcţia socială a bunurilor sau activităţilor protejate li se pot aduce anumite limitări în scopul realizării obiectivelor de interes general urmărite de Comunitate. Consiliului şi Comisiei. par. 1663 532 CJCE. 05. op. 04. cit.gravede către un membru a principiilor enunţate în art. 17. Rec. 08. Comisia/Germaniei. De asemenea. 14. Rec. p.. 2) prin intermediul principiilor generale. Rec. a căror respectare trebuie garantată în cadrul şi structura obiectivelor Comunităţii. În anii 1969527. a sublinit că reprezintă referinţa primordială în materia drepturilor fundamentale531. prevăzută de dreptul comunitar. a Parlamentului. 178. cu condiţia să nu se aducă atingere acestor drepturi. Rec. dar Curtea de Justiţie. 1970. a CJCE. ce se inspiră din tradiţiile constituţionale comune. la nivel comunitar. în anul 1974529. Ulterior. Curtea de justiţie. 222/84. 1992. Referitor la această Convenţie. 4/73. 6. 531 CJCE. 15 05. 209/90 I. Guy Isaac et Marc Blanquet.. Curtea a considerat că atunci când un stat membru invocă dispoziliile Tratatului pentru a justifica o reglementare naţională care este de natură să împiedice exercitarea unui drepr garantatprin tratat. 2639 527 528 145 . Curtea a făcut trei precizări530 importante: 1) în materia drepturilor fundamentale. respectiv 1970528. 1974. 491. prin avizul din 28 martie 1996. Nöld. în anul 1986. Rec. În Declaraţia comună din 5 aprilie 1977. 12. CJCE. Curtea de justiţie a statuat că drepturile fundamentale fac parte integrantă din principiile generale ale dreptului. 11/70. 3) acestor drepturi fundamentale. 1125 529 CJCE. 419. Johnston. aşa cum acestea rezultă din constituţiilor statelor membre ca şi din Convenţia Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale de la Roma (1950). trebuie interpretată în lumina principiilor generale ale dreptului şi în special a drepturilor fundamentale532 S-a pus problema aderării Comunităţilor Europene la Convenţie. principiile generale au menirea să aplice . 1986. 1969. 11. Internationale Handelsgesellschaft. garanţiile naţionale cele mai ridicate. această justificare . s-a precizat importanţa primordială pe care aceste instituţii o dau respectării drepturilor fundamentale. 12. 179. 530 A se vedea. 26/69. 1şi să adreseze recomandări corespunzătoare acestui stat.

sociale şi culturale. Les Communautés Européennes.. în 1966. Curtea de justiţie a recunoscut o serie de astfel de principii. şi O. adoptată de O.. 15 reprezentanţi personali ai şefilor de stat sau de guvernşi un comisar reprezentând Comisia534. A se vedea pentru detalii.. etc.. S-a pus în lumină că.N.. 533 146 . U..... Parlamentului şi Comisiei în 7 decembrie 2000 – Bull.. p. cit. 171-177.. în viitor. dar ele pot intra. adoptat de O. Constantinesco.. 2000.. L’Union Européenne. 87/1948. Ovidiu Ţinca..E... în 1966... 534 Proclamare a fost făcută împreună de către preşedinţii Consiliului. principiul democraţiei (care se reflectă prin necesitatea participării cetăţenilor la exercitarea puterii prin intermediul adunării reprenzentative - A se vedea. Încludem în aceasta. 16 reprezentanţi ai Parlamentului European. Pactul internaţional referitor la drepturile civile şi politice.U. cit. în 1948. 29. 206...apreciat că în prezent Comunităţile nu pot încheia acorduri internaţionale în acest sens şi. 1/2002. Convenţia nr..U.. Parlamentul. în SUB. 536 Ibidem 537 De exemplu.......... următoarele principii: dreptul fundamental la inviolabilitatea domiciliului (principiu comun tuturor sistemelor juridice ale statelor membre). a Organizaţiei Internaţionale a Muncii asupra libertăţii sindicale şi protecţiei dreptului sindical. prin această proclamare protecţia drepturilor fundamentale la nivelul Uniunii va fi mai vizibilă şi mai transparentă pentru cetăţean. dreptul de a forma sindicate (consacrat în documente internaţionale de referinţă)537. mai ales că ea a fost aprobată de toate guvernel şi parlamentele535.U. Pactul internaţional referitor la drepturile economice. atribuind........ 12.. în aceeaşi măsură... Manolache. A se vedea..N. Pedone. V. . La Charte des droits fondamenteaux de l’Union européenne..B nr. op. op. 8-16. de asemenea. şi în categoria drepturilor omului. p. 6 din T.. Ion Traian Ştefănescu.... 1997.N. cu titlu de exemplu. adoptat de O.. nr. îceea ce înseamnă că el pot fi aplicate până la confuziune536. Cartei rangul unei interpretări autentice a principiilor juridice menţionateîn art. Declaraţia universală a drepturilor omului.O demarcaţie netă între drepturile fundamentale ale omului şi alte principii de drept nus-a putut stabili. astfel. la Cartă când se va examina compatibilitatea unui act specific cu drepturile fundamentale... De exemplu....U.. şi Phillipe Manin.E. nu pot adopta norme comunitare în materia drepturilor omului533. p.. 12/2000.. 291. Consiliul Uniunii Europene şi Comisia au proclamat solemn Carta drepturrilor fundamentale ale omului care a fost elaborată de o convenţie compusă din 30 reprezentanţi ai parlamentelor naţionale. 535 Idem.. p.La Consiliul European de la Nisa din 7 – 11. iar Curtea de justiţie se va putea referi. Convenţa Europeană a drepturilor omului din 1950.

13. cit.. 85 C. Rec. 544 Idem. interzice discriminarea după naţionalitate (art. care presupun sancţiuni disciplinare541. CJCE.E. dreptul la respectarea vieţii private (derivă din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre). 1968. ca mijloc prin care acesta participă la procesul legislativ comunitar. p. 03. 06. Rec. 11. 1958.156. 8/57. respectului dreptului la apărare” are multiple aspecte: . 07. garantarea . se cere consultarea Parlamentului. 265/78..141 C. nu numai în faţa organelor jurisdicţionale. sau administrative542 . şi operele citate acolo. Rec.T. 42 şi 49/59.ca un factor esenţial în echlibrul instituţional urmărit de Tratat. faţă de terţii interesaţi543.E. c. b. interzice discriminarea între sexe prin aplicarea principiului că femeile şi bărbaţii trebuie să primească plată egală pentru muncă egală. 05. 481. Hoffmann-Laroche. ci şi în faţa organelor administrative. 85/76. O. În procesul aplicării dreptului comunitar. O. 539 Pentru o analiză detaliată a acestor principii .N. care presupun sancţiuni pecuniare540. 541 CJCE. când aceasta a fost solicitată. cit.U. .P.art.E.. 2 C.34. op.12 par. Legat de acest aspect se pune problema audierii martorilor. .art. op. Groupement des hauts fourneaux…. 21. de exemplu.E. Potrivit art 43 alin. sau după sex. S. 1980. în condiţiile impuse de respectarea caracterului contradictoriu al procedurii. Van Eick. Rec..dreptul de a fi audiat. chiar pur consultative. dreptul tuturor persoanelor. 03. în proceduri contradictorii la un proces corect539. sau dreptul de a obţine informaţii. Consiliul putând adopta potrivit art. Principiul respectării dreptului la apărare. Rec. 540 CJCE. 617 538 147 . 543 A se vedea. 35/67. reguli în scopul interzicerii unei astfel de discriminări. în cazuri strict determinate. Ferwerda.E. presupunând un tratatament egal al părţilor în situaţii identice şi comparabile545... 02. după cum urmează: . 251 C. interzice expres discriminarea pe motive de naţionalitate.. 1979. p. despre documente care determină Comisia să hotărască asupra faptului dacă un acord a încălcat art. 1961. cu respectarea confidenţialităţii în cazul secretului profesional. 223. 29-33.dreptul de asistenţă din partea autorităţilor naţionale. 545 CJCE. a se vedea. Principiul egalităţii. Manolache. 542 CJCE. După acest principiu trebuie să se călăuzească procedura în faţa organelor comunitare de jurisdicţie. 22. dreptul de asistenţă şi reprezentare legală544. Princiliul are aplicaţii chiar în textele comunitare.Parlamentul European)538. Manolache.A. 511. 2 C.

o dată anterioară publicării sale. CJCE. 552 CJCE. preocupată. consid. 211. 40. limitează sau respinge efectul retroactiv care însoţeşte. nu poate avea ca punct de început. Dictionaire Juridique des Communautée Européennes. exclude orice discriminareîntre producători şi consumatori în cadrul Comunităţii în organizarea comună a pieţelor agricole. O. citat de.J. Rec. 1974.34. . Principiul nediscriminării se aplică tuturor relaţiilor juridice care pot fi statornicite în cadrul teritoriului comunitar în virtutea locului unde au fost convenite sau a locului unde îşi produc efectele 547.alte dispoziţii interzic discriminarea în materia liberei circulaţii a mărfurilor. Principiul securităţii juridice. Rec.N.E. în anumite cazuri. 26-29. hot. 1993. 25. alin. Pays – Bas. cit. 1465. 11. religie ori credinţă. B. un act comunitar.prescripţia şi decăderea. 549 A se vedea. în materia acţiunii în carenţă reclamantul trebuie să sesizeze instituţia într-un termen rezonabil. Cu excepţia unor cazuri speciale. handicap. pentru utilizarea căilor de drept din partea justiţiabililor. Racke.art. 548 A se vedea. PUF. prelim.neretroactivitatea.O. 01. Lorentz. Walrave and L. 69. cit. 180. 59/70. 10. 550 CJCE. face referire la combaterea discriminării bazate pe sex. Discriminarea trebuie să fie justificată suficient şi în obiectiv. Rec. Manolache. 3. şi nu arbitrar. op. 1979. 36/74. 120/73.N. p. . O. op.inopozabilitatea unui act care n-a făcut obiectul unei publicităţi adecvate552. în ECR. sub sancţiunea decăderii551. în special. Curtea impune termene pentru exercitarea de către instituţii a competenţelor lor. 551 CJCE. Guy Isaac et Marc Blanquet. în mod firesc.. 24. Christian Philip. Principiul se impune. origine etnică ori rasială. op. 639. Ami Barav. Association Union Cycliste International and others. vârstă sau orientare sexuală. cit. Koch c. . o hotărîre de interpretare sau A se vedea. p. în spiritul securităţii juridice. în următoarele domenii549: .. 1973. al producerii efectelor. p. p. de exemplu. persoanelor şi capitalului546. 546 547 148 . 1481. şi operele citate acolo. 1974. atât în ceea ce îi priveşte pe particulari. 12. se bazează pe ideea certitudinii dreptului. d. cât şi statele membre şi instituţiile comunitare548. 98/78. Comisia trebuie să se pronunţe într-un termen de două luni cu privire la compatibilitatea cu Tratatul a proiectelor de ajutoare prezentate de către state550. 07. 40. 1971.art. Curtea. .. Manolache. 13 C. 06.

Rec. 533. fie o primă sancţiune în cazul în care CJCE. 66/74. 14. 02. în plus faţă de prima. Principiu autorităţii de lucru judecat . în cazul în care este stabilită răspunderea pentru a doua oară. 1983. 555 CJCE. Rec. 18. pentru se putea stabili cu certitudine drepturile şi obligaţiile. 208. p. .clare şi precise. . un text nu va putea fi aplicat decât în mod excepţional la o perioadă anterioară publicării lui. 143. .non bis in idem – este prevăzut în art. 08. 1975. şi Ovidiu Ţinca.02. 1976. Le principe de la protection de la confiance légitime dans la jurisprudence de la CJCE. Compagnie Continentale France. 1997/4. când are loc o transpunere a unei directive în dreptul intern. decât a destinatarilor559. cu efect imediat şi fără un avertisment prealabil. 04. Farrauto. 1931 558 CJCE. Mengozzi. 557 CJCE. c/Belgique. . În concluzie. 560 A se vedea. Rec. 74/74. sau comunicarea unei decizii într-o altă limbă.eficace şi să vizeze toate cazurile stabilite. modificabile558.Claritatea şi precizia dreptului. 05. 169/73. op. Roquette. op. F. a reglementărilor în cauză555. 559 CJCE. Rec. Rec. 1473. 145/79. Ami Barav. Rec.previzibile pentru justiţiabili. Principiul se opune formulărilor ambigue ale textelor comunitare557. 4 par.încrederea legitimă554. Principiul autorităţii de lucru judecat. 553 554 149 .limitate în timp în privinţa efectelor. Marché unicque europ. Christian Philip. 1980. 13. 05. Rec. CJCE. Defrenne.A. 117. 1975. 169/80. Hubeau. e.T. 157. prin natura lor. . 1917. 556 CJCE. p. 102/79. Acest principiu este transpus din dreptul german şi protejează mai ales destinatarii dispoziţiilor comunitare împotriva modificărilor. 09. Société Gondrand. 04. 43/75. 862. p. astfel că. iar interpretarea textelor comunitare trebuie făcută în concordanţă cu normele de drept în vigoare şi nu în raport cu modificările ulterioare. 7 al Convenţiei Europene privind drepturile omului. juridică.de declarare de nevaliditate dată cu ocazia unei trimiteri prejudiciare553. reglementările trebuie să fie560: . 1975. şi P. 1981. cit. p. Évolution de la méthode suivie par la jurisprudence communautaire en matière de protection de la confiance légitime. 06. C. 07. rev. A se vedea. 1 din Protocolul Nr. cit.N. ca şi împotriva furnizării de informaţii eronate556. Principiul în cauză interzice o nouă evaluare în profunzime a săvârşirii unei fapte care ar avea ca rezultat impunerea fie a unei a doua sancţiuni. al transpunerii directivelor pe simple căi administrative. CDE. 455. Com..

374/89.. .).E. ECR. 10 alin. indiferent că sunt generale sau speciale. cit. Comisia c. în art.. 2 T. C. 02. 10 alin.C.de natură generală. p.E. . 1 T.E..E. Ele se abţin de la orice acţiune contrară intereselor Uniunii sau susceptibilă de a dăuna eficacităţii sale”. 10 T.). partea I). 2 (I-II). Belgiei. astfel: . op. că posibilitatea sancţiunilor concurente nu înseamnă în mod necesar că posibilitatea a două proceduri paralele urmărind scopuri diferite este inacceptabilă562. p. Este necesar însă ca faptele incriminate să se fi produs pe teritoriul comunitar şi procedurile respective să fie introduse în faţa instanţelor aflate în cadrul acestuia.C. Manolache. S-a arătat. 1991. Un alt exemplu de obligaţie de loialitate rezultă din art. O. şi operele citate acolo. Principiul loialităţii denumit şi principiul solidarităţii este promovat de Curtea de Justiţie565 şi prevăzut. A se vedea. acceptate două proceduri paralele. astfel ca să se impună o dublă sancţiune în materie de carteluri. 19. 11 par.. 34. cit. 1991. Idem. deoarece dispune trei obligaţii în sarcina statelor membre. Ms. Au fost însă. una a Comunităţii şi alta naţională. 10 T.C. Accepatbiliatatea unei proceduri duale de acest fel reiese din sistemul special de împărţire a jurisdicţiei între Comunitate şi statele membre cu privire la carteluri563. care prevede că . 367.răspunderea nestabilită prin prima decizie este stabilită prin cea de-a doua decizie561. Principiul loialităţii564. 565 Curtea de Justiţie.C. p. CJCE. 561 562 150 .să ia toate măsurile corespunzătoare. pentru a asigura îndeplinirea îndatoririlor ce rezultă din Tratat ori din acţiunea întreprinsă de instituţiile Comunităţii (art. A se vedea. f. adică legislaţiei primare sau secundare (art. op. 10 alin. face referire deseori la art. de aemenea. Este considerat că rezultă din însăşi natura dreptului comunitar.. O Manolache..să se abţină de la orice măsură care ar primejdui realizarea obiectivelor comunitare (art. 45.să furnizeze Comisiei informaţiile cerute spre a se verifica dacă măsurile pe care ele le-au luat sunt conform dreptului comunitar. 2 T.ca la un izvor distinct al obligaţiilor statului membru în siatemul Tratatului. partea II).E. şi una negativă. pentru darea unei hotărâri prejudiciare. 1 T. două pozitive . 563 Ibidem 564 A se vedea.statele membre sprijină activ şi fără rezervă politică externă şi de securitate comună într-un spirit de loialitate şi de solidaritate recprocă (.

Analyse synthetique des accords qui lient les Communautés a des pays tiers. Consiliul (par. 3. 1974. Prin urmare aceste acorduri creează obligaţii în egală măsură în sarcina Uniunii şi a statelor membre. ceea ce i-a dat Comunităţii posibilitatea să intervină pe scena internaţională fără a se limita la atribuţiile exprese de competenţă externă. care o autorizează să înceapă negocierile necesare(par. 161. care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisie. 569 A se vedea. p. ci conţine în art. Les accords liant les Communautés européennes et l’ordre juridiqué communautaire. R. 5. 300 CE. doar o dispoziţie de procedură în acest sens566. nu numai că o obligă pe plan internaţional. Acordurile încheiate de Uniune cu state terţe sau organizaţii internaţionale567. 2000. juin 2001. Acordurile (convenţiile) încheiate de Comunităţile europene (Normele juridice ce rezultă din relaţiile exterioare ale Comunităţilor) Tratatul C. Consiliul. ci o împarte cu statele membre568. dar se integrează în ordinea juridică a Uniunii şi devin izvor de drept. op. 30. op. Demirel. după cum urmează: 1. Perspectives actualles. pe lângă Uniune. Rec. 567 A se vedea.5. 300 C.Rideau. Curtea de Justiţie a considerat că o asemenea competenţă decurge din . cit.. nu conţine nici o dispoziţie de fond prin care atribuie Comunităţii competenţa de a încheia acorduri internaţionale nici măcar în vederea realizării obiectivelor pe care le fixează.E. 162. RMC. 300 CE obligă instituţiile Comunităţilor şi statele membre. O. SFEDI. Acordurile sunt încheiate de Consiliu. 2.Guillarmond. Librairie de l’Université de Genevé. 3) va cosulta Parlamentul European. Cornelia Lefter. cu excepţia acordurilor privind politica comercială comună (art. 133 par. Les accords internationaux dans la jurisprdence de la CJCE. Cu toate acestea. cit. Comisia sau un statmembru poate să ceară avizul Curţii de Justiţie privind compatibilitatea cu dispoziţiile Tratatului. În privinţa încheierii acestor acorduri. 300 CE (în temeiul căruia încheie acorduri).sistemul tratatului”. Droit communautaire et droit international public. Jacot. Parlamentul emite avizul său într-un termen pe care Consiliul îl fixează în funcţie de urgenţă. Acordurile încheiate de către Uniune în cadrul competenţelor ei externe.leagă instituţiile comunitare şi Potrivit art. înainte de încheierea acordurilor. p. 568 A se vedea. 3 CE). Kovar. :::::::::::::::::::::::::::::::::CJCE. 4.E. 76.Comisia prezintă recomandări Consiliului. 345. şi statele membre) Curtea de Justiţie a precizat că astfel de acorduri . 04. citat de. Parlamentul European. Înterpretînd dispoziţiile art. Pedone. Guy Isaac et Marc Blanquet. 1979. p.. RGDIP. 566 151 . semnarea şi încheierea acordurilor sunt decise de Consiliu. 1). 1973. Commission européenne.1. Acordurile încheiate în conformitate cu art. şi ale art. 310 (în temeiul căruia încheie acorduri mixte569. şi J. p. Uniunea nu are competenţă absolută. 1990. la care sunt părţi. 289. sub rezerva competenţelor recunoscute Comisiei în acest domeniu. Droit international et droit communautaire.

statele membre”, iar în continuare, referindu-se la Acordul de asociere a Greciei cu CEE, a arătat că ,,dispoziţiile acordului fac parte integrantă, începând cu intrarea în vigoare a acestuia, din ordinea juridică a Uniunii (comuniatară)”570. Pentru încheierea acestor acorduri Consiliul utilizează în practică ,,decizii „ sau ,,regulamente”, în anexa cărora acestea sunt reproduse. Actele astfel utilizate nu intră în categoria actelor reglementate de art. 249 CE, prin urmare nu trebuie analizate din perspectiva ,,receptării”, ,,transpunerii” sau ,, implementării” acordului571. Tratatele nu conţin nici o prevedere referitoare la publicarea acordurilor externe, motiv pentru care vor avea următorul regim juridic: - dacă autorizaţia de încheiere este dată prin intermediul regulamentului (în anexa căruia sunt reproduse acordurile), publicarea acordului se realizează întotdeauna înaintea încheiereii acordului; - dacă autorizaţia de încheiere se acordă pe calea deciziei, încheierea acordului nu are loc înainte ca Instituţia Consiliului să fi decis publicarea. Regulamentul intern al Consiliului prevede publicarea ,, acordurilor internaţionale încheiate de Comunitate”572 În orice caz, acordul nu-şi produce efectele, nefiind, deci, opozabil decât din momentul publicării.573 Acordul – fiind un act al unei instituţii comunitare – Consiliu -în măsura în care priveşte Comunitatea, devine parte integrantă a ordinii juridice comunitare de la data intrării sale în vigoare, regulamentul sau decizia de încheiere a Consiliului conţinând şi o menţiune în acest sens, respectiv ,,la data intrării în vigoare a acordului acesta va fi publicat în Jurnalul Oficial (este vorba despre JOCE). 5. 2. Actele unilaterale adoptate de organele instituite de către anumite acorduri externe ale Uniunii Uniunea a încheiat numeroase acorduri sau convenţii externe cu state terţe care instituie organe (de exemplu de gestiune) şi cărora le-a fost conferită puterea de a adopta acte obligatorii unilaterale, fără să se fi prevăzut posibilitatea ratificării sau aprobării pentru a fi
CJCE, 131/73, Haegeman, 30. 02. 1974, Rec. 459. CJCE, avis 1/1991, 14. 12. 1991, Rec. I – 6079. 572 A se vedea, Regulamentul Consiliului în versiunea din 31 mai 1999 (JOCE, n. L. 147/13 din 12 06. 1999) 573 CJCE, , 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69.
570 571

152

obligatorii pentru părţi. Dintre acestea amintim: consiliul acordurilor de asociere sau cooperare cu ţări mediteraneene, consiliul de miniştri ai Convenţiei de la Lomé, consiliul internaţional cu privire la cacao: art. 12 din Acordul internaţional cu privire la cacao din 1975, consiliul internaţional referitor la cafea: art. 15 din Acorda ul al cafelei din 1976 etc. Actele adoptate de organele instituite prin aceste acorduri au fost reproduse în anexele regulamentelor comunitare, urmând să fie publicate în JOCE574. Curtea de Justiţie n-a avut nici o obiecţie în a considera, în principiu, că astfel de acte normative fac parte integrantă din ordinea juridică comunitară, fiind prin urmare considerate izvoare de drept comunitar575. Prin urmare, ea şi-a extins competenţa şi la măsurile adoptate de către organele instituite prin aceste convenţii, fie că au fie că nu au caracter obligatoriu576. De exemplu, unele din măsurile cu caracter obligatoriu adoptate de către organele instituite prin aceste acorduri sunt deciziile luate de către Consiliul de asociere, instituit prin acordul de asociere între CE şi Turcia577. Celelalte măsuri l-a care s-a făcut referire nu au caracter obligatoriu, au valoarea unor recomandări şi sunt numite aranjamente; ele provin, de exemplu, de la o Comisie mixtă instituită prin Convenţia între CE şi ţările AELS578 referitoare la un tranzit comun.579
Dintre acestea enumerăm: regulamentul comunitar din 19. 10. 1976, referitor la aplicarea regulamentului economic şi al regulilor de control adoptate la 26. 07. 1976 de către consiliul internaţional referitor la cacao publicat în JOCE, n. L. 321 din 10. 11. 1976; regulamentul din 18. 10. 1976 cu privire la aplicarea sistemului de certificate de origine adoptat la 30. 09. 1976, de ătre consiliul internaţional al cafelei, publicat în JOCE, n. L. 309 din 10. 11. 1976; regulamentul din 19 . 01. 1982, referitor la aplicarea deciziei nr. 1/82 a consiliului de asociere CEE/Malta, publicat în JOCE, n. L. din 23. 01. 1982; regiulamentul nr. 485/85 referitor la aplicarea deciziei nr. 2/85 a Consiliului de miniştri ACP- CEE, publicat în JOCE, n. L. 61/1 din 1. 03. 1985. A se vedea, Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p.162. 575 CJCE, 87/75, Bresciani, 5. 02. 1976., Rec. 129. 576 CJCE, 192/89, Sevince, 20.09. 1990, Rec. I – 3461. 577 CJCE, 192/89, Sevince, 20.09. 1990, Rec. I – 3461; CJCE, 355/93, Eroglu, 5. 10. 1994. Rec. 2311. 578 Este vorba despre acordul multilateralde asociere încheiat la 2 mai 1992, la Porto, între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi ţările membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS), pe de o parte (Austria, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Lihtenstein şi Elveţia), privind creearea unui Spaţiu Economic European (SEE). Acordul a intrat în vigoare la 3 ianuarie 1994 (nu a fost ratificat de Lichtenstein şi Elveţia). 579 CJCE, 188/91, Rec. I- 363. Curtea de Justiţie şi-a declarat competenţa şi în privinţa interpretării acestor măsuri; A se vedea, Ioana- Nely Militaru, Trimiterea prejudiciară în faţa
574

153

Astfel de organe – comisie mixtă, consiliu de asociere etc – nu constituie cu siguranţă instituţii ale Comunităţilor, dar Curtea a arătat, referindu-se la deciziile consiliului de asociere CEE - Turcia că, ţinând cont de legătura directă pe care actele acestuia le prezintă cu un acord (respectiv, convenţie) care face parte din ordinea juridică comunitară, şi ele fac parte integrantă din această ordine, din momentul intrării lor în vigoare580. De asemenea, deciziile organelor instituite prin acordurile externe sau prin organizaţiile internaţionale la care Comunităţile Europene au aderat fac parte din ordinea juridică comuniatară, constituind prin urmare, izvoare de drept. 5. 3. Acordurile încheiate de către statele membre cu state terţe. Curtea de Justiţie n-a exclus posibilitatea ca structurile comunitare (Comunităţile) şi ulterior Uniunea să fie legate prin acordurile la care ele nu sunt părţi, dar care au fost încheiate de statele lor membre. → În legătură cu acordurile internaţionale încheiate de statele membre înainte de 1 ianuarie 1958, art. 307 alin.1 T.CE prevede că drepturile şi obligaţiile izvorîte din asemenea acorduri încheiate între unul sau mai multe state membre, pe de o parte, şi unul sau mai multe state terţe, pe de altă parte, nu vor fi afectate de dispoziţiile Tratatului. Prin urmare, aplicarea Tratatului nu afectează de angajamentul statelor membre, respective, de a respecta drepturile ţărilor terţe şi de a îndeplini obligaţiile ce rezultă dintr-un acord anterior. Pentru anumite acorduri Comunităţile/Uniunea s-a substituit statelor membre în privinţa angajamentelor născute. Argumentul determinant fiind transferul de la statele membre către Uniune a competenţelor precedent exercitate de către ele în domenii acoperite prin tratat581. Este cazul GATT582-ului. La data încheierii Tratatului CEE, statele membre erau efectiv legate prin angajamente ce decurgeau din
Curţii Europene de Justiţie, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 85 şi urm. 580 CJCE, 192/89, Sevince, 20.09. 1990, Rec. I – 3461. CJCE, 21 a 24/72, International Fruit Company, 12. 12. 1972, Rec, 1210. GATT este prescurtarea de la ,,General Agreement on Tarrifs and Trade”- Acordul general pentru Tarife vamale şi Comerţ . Parte la acest acord sunt în prezent 123 state însumând peste 90% din comerţul mondial. Din 1995, GATT face parte din Organizaţia Momdială a Comerţului (OMC). OMC este ănsărcinat să trateze toate problemele comercuiale, ,,noua denumire sugerând permanentizarea dialogului pe acestă temă, justificată de globalizarea şi mondializarea economiei”. A se vedea, Ion Jinga, Andrei Popescu, op. cit. p. 110.
581 582

154

Cour de Justice. 585 Soluţia reţinută de art. 302. iar din jurisprudenţa ulterioară a Curţii se desprinde ideea că soluţia consacrată în hotărârea GATT nu se aplică şi altor acorduri (convenţii) internaţioanle (aşa cum este. 51. 163/90. n-a generalizat raţionamentul referitor la GATT.. arătând că dispoziţiile lui . în baza Tratatului CE. Le droit des Communautés européennes.. CJCE.. paris. 30. punct 23. citate de Joe Verhoeven. de exemplu. să precizezecă aplicarea tartatului nu afectează angajamentul statului membru avut în vedere. bazat pe succesiunea Comunităţilor europene la obligaţiile statelor membre. Fasc. Ea a analizat articolul 307 CE într-o maieră restrictivă. 1995. dispoziţiile acestui acord au drept efect să lege Comunitatea. cit.acest acord. CJCE. A se vedea. 307 CE are meritul de a nu lega un stat membru –prin aderarea sa la Comunitate – de obligaţii pe care nu şi le-a asumat. 02.au drept obiect. p. A se vedea. Munteanu. dar poate afecta acest drept. în grija de a proteja ordinea juridică a Uniunii. Joel Rideau. că în măsura în care. A se vedea şi. 1974. Convenţia Europeeană de apărare a drepturilor omului). de arespecta drepturile statelor terţe decurgând dintr-un acord anterior şi de a respecta obligaţiile corespunzătoare585. 161. În măsura în convenţiile anterioare nu sunt compatibile cu Tratatul.. 307 CE prevede obligaţia statelor membre de a elimina incompatibilităţile existente între tratatele anterioare şi dreptul comunitar. Cu toate acestea. Procedure. De aceea în măsura în care aceste acorduri sunt incompatibile cu Tratatul statele membre. Comunitatea nu este legată de o convenţie internaţională încheiată de statele membre anterior intrării în vigoare a Tratatului CE decât dacă sunt reunite patru criterii586: Aliniatul 2 al art. Leopold Legros. R. conform principiilor de drept intrernaţional. R. respective. Curtea şi-a întemeiat această poziţie – cu scopul de a conchide asupra caracterului obligatoriu al acestui acord – pe art. Astfel. 583 155 . 1988. Cu toate acestea. 60. p.. 306. în privinţa acordului de liber schimb CE-Suedia. Presses Universitaires de France. 459.p. dar care o leagă prin efect de succesiune (ca în ipoteza GATT-ului).ClasseursDroit international. Communautés européennes. Comunitatea şi-a asumat competenţe anterior exercitate de statele membre în domeniul aplicării Acordului generale. 16. Rec. 584 Curtea a precizat. op. statele trebuie să folosească mijloacele adecvate pentru a elimina ceste incompatibilităţi. 307CE (234) şi pe transferul gradual al competenţelor intervenit în domeniul politicii comerciale. Kovar. 586 A se vedea. 1992. cât şi părţi ale Acordului ) vor trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a înlătura incompatibilităţile stabilite583. Juris. Acordul respectiv nu intră în ordinea juridică comunitară. p. . ed. Curtea. 131/73.. Curtea de Justiţie a acceptat să interpreteze angajementele care decurg din acordurile multilaterale încheiate între statele membre la care Comunitatea nu este parte.. ca şi pe exercitarea efectivă a acestor competenţe de către instituţiile Comunităţii în cadrul GATT584.. 07... nu este considerat izvor de drept al Uniunii. (atât ale Uniunii.. Haegeman.

Curtea a evitat să se pronunţe că Uniunea este legată printr-un Acord. A se vedea. Guy Isaac et Marc Blanquet. ca orice act al acesteia. ca şi asupra acordurilor dintre statele membre şi acordurilor între aceste state şi statele terţe care obligă Uniunea (în speţă Comunitatea)589. reprezentând. ceea ce antreanează prioritatea lor asupra dreptului derivat al uniunii şi în special al regulamentelor Prin urmare. cit. după 1 ianuarie 1958. – M. 163. Se consideră că aceste acorduri internaţionale au o valoare normativă inferioară dreptului primar.atribuirea de competenţă. în ordinea juridică a Uniunii. şi 589 A se vedea. p. cit. op. – Gautron. 587 588 156 . 244. acordurile încheiate în cadrul Consiliului Europei587 5. a cărui respectare este asiguartă de Curte în cadrul competenţei sale atât contencioase cât şi A se vedea. exercitarea efectivă a acesteia şi participarea instituţiilor. 212. Din jurisprudenţa ulterioară a Curţii se desprinde ideea că soluţia consacrată în hotărârea GATT nu se aplică şi altor acorduri (convenţii) internaţioanle Prin urmare. cit. p. care au fost transferate către Uniune. în cazul Convenţiei Europeane de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. în domenii care relevă competenţa lor internaţională (reziduală sau tranzitorie). sau că ele prevalează asupra actelor de drept derivat (potrivit jurisprudenţei uniunii). ca atare. p. a fost considerat partener la acesta. de exemplu. Curtea a dedus că trebuie respectate. Guy Isaac et Marc Blanquet. Uniunea în calitate de succesoare a statelor membre părţi la acest acord. p. aceste acorduri fac parte . J. în măsura în care acordurile externe . cit. în privinţa drepturilor şi obligaţiilor născute anterior. în numele ei. J. op. rămâne deschisă problema de a şti dacă Uniunea va fi legată prin acordurile încheiate de către statele sale membre. se integrează. 590 A se vedea. Locul acordurilor externe în ordinea juridică comunitară Acordurile internaţionale încheiate de Uniune (Comunităţi). Favret. → Iar în privinţa GATT-ului. prin urmare izvoare de drept. posterior intrării în vigoare a Tratatului CEE.leagă instituţiile”.din blocul legalităţii comunitare”590(în prezent al Uniunii). op. chiar ratifictat de către toate statele membre.. şi principiilor generale ale dreptului şi superioară dreptului derivat588. op. A fortiori. 164.. De menţionat că. de exmplu. acceptarea de către statele terţe a substituirii Comunităţii statelor terţe. 4.

. care stabileşte întrun mod foarte general obiectivele iar în privinţa politicilor prin care se realizaeză aceste obiective recurge la concepte cu un contur neclar ( de exemplu. ele nu au efecte erga omnes. la libera circulaţie a lucrătorilor etc)596. 596 A se vedea.. International Fruit Company. este cu atât mai necesară. O. art. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene Jurisprudenţa (denumită şi practica judecătorească). 173.. 12. Reamintim că Tratatul de la Roma (CE) are caracteristicile unui tratat-cadru.. 1210. şi datorită lipsei de reglementare.. nefiind afectată de forma (decizie sau regulament) în care s-a încheiat acordul. 49.. 36. 49. din materia concurenţei. în această lumină. în principiu. Dehousse.. Hotărârile judecătoreşti nu sunt obligatorii pentru cauzele ce survin în viitor. Deşi.. Nicolae Popa. 72. Idem. cit. op.măsuri cu efect echivalent. şi R.p. În sistemul juridic continental jurisprudenţa nu este acceptată ca izvor de drept. Guy Isaac et Marc Blanquet. p. intrării în vigoarea a Tratatului CEE.. op. Mihail-Constantin Eremia.. în prezent abrogat şi înlocuit.. A se vedea. însă. 50. Din această perspectivă. 1972. art. O. sau reglementării lacunare. Jurisprudenţa Uniunii a fost considerată izvor de drept.. 12. prin urmare. op.. Această prioritate priveşte atît actele comunitare anterioare cât şi posterioare. 597 Este vorb ade spre Regulamentul nr. cit.. cit. cit. Manolache. Rec... Louis Cartou.. referitoare la validitatea noilor acorduri încheiate după intrarea în vigoare a unui Regulament în materie597.. 28 CE . 21 a 24/72. op. A se vedea. p. nu poate fi izvor de drept. în practică se constată de multe ori faptul că instanţele de judecată ajung la soluţii unitare în interpretarea şi aplicarea unui text de lege593.592 6. p. p. 593 594 157 . 164. p.. A se vedea. Manolache. este alcătuită din totalitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de toate gradele. 39 CE ordine publică.necontencioase (prejudiciare)591. concomitent cu aigurarea respectării lor595.. jurisprudenţa nu poate avea efect creator. cit. Rolul jurisprudenţei este acela de a interpreta şi aplica la cazuri concrete legea.. 595 A se vedea. se consideră că jurisprudenţa Curţii de Justiţie reprezintă un izvor esenţial de drept deaorece în numeroase probleme Curtea completează şi precizează dispoziţiile Tratatelor. 17/62. de exemplu. p. Simona Cristea. 591 592 CJCE. cu cât legea este mai generală şi prezintă mai multe lacune594. Interpretarea dreptului. p.