P. 1
Curs Floricultura

Curs Floricultura

5.0

|Views: 10,565|Likes:
Published by Magdalena Ardelean

More info:

Published by: Magdalena Ardelean on Oct 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/28/2014

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FLORICULTURĂ

Conf. dr. Lucia DRAGHIA

2005
1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirile ornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu, metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor, tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilor floricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, fac parte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. La acestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonele calde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sau temporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologice ornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiuni de botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuie la elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în alte zone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. De asemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şi marketing. Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să le cultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţa omului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă, fiind adevărate bunuri de larg consum.

2

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE

În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe baza cărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţe ecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ. a). După durata ciclului de viaţă: plante anuale; plante bienale; plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice. plante cultivate în câmp; plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece. flori; frunze; flori şi frunze; fructe; port (târâtor, urcător, erect). plante pentru flori tăiate; plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); plante folosite în decorări interioare; plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

b). După locul de cultură:

c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin:

d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

3

1. 4 . în special la plantele heliofile. umiditatea. manifestat prin îngălbenirea şi căderea frunzelor. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format. Variază în funcţie latitudine. indigo şi violet (ROGVAIV). cerinţele sunt mai mari în faza de răsad. unele ferigi ). Dianthus. În condiţii de lumină cu intensitate optimă. împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite). Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă. Pentru cultura plantelor floricole lumina. plantele au creştere viguroasă. de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţin intensă după repicat. Sunt plante cu adaptabilitate mare. -mezoheliofile.). plante iubitoare de lumină. Convallaria. mai ales pentru cele umbrofile. înflorire bogată. Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofaza plantelor (de exemplu. la apariţia bobocilor floriferi şi la înflorire.CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procese vitale ale plantelor. avortarea bobocilor floriferi. Eschscholtzia. iar cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete. Nu suportă insolaţia. de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială (Anthurium. tipul vegetaţiei. de lucrările agrotehnice aplicate etc. umbrofite). Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. Hosta. 3. lumina. aerul şi substratul de cultură.CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. Şi lumina foarte intensă poate constitui un factor nefavorabil pentru plante. dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor. transplantat. care necesită o intensitate a fluxului luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver. fie pentru a reuşi adaptarea plantelor la noile condiţii.).. Lumina insuficientă determină. interesează sub aspectul compoziţiei spectrale a radiaţiilor. Portulaca. b) Intensitatea fluxului luminos. culoare verde caracteristică. anotimp etc. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. de vârsta plantelor. albastre. Galanthus. Pelargonium. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii. Zinnia.). fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante. Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia. Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 500015000 lucşi. Petunia. Saintpaulia. butăşit etc. Calendula etc. expoziţia terenului. -sciofile (sciofite. stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. sau mai reduse în timpul repausului). a intensităţii fluxului luminos. stări de stres exprimate prin alungirea exagerată a tulpinilor. galbene. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone geografice cu climat diferit. verzi. orange. altitudine. conţinutul redus în clorofilă. temperatura. capabile să-şi desfăşoare normal procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. dar de o importanţă majoră este locul de origine al plantelor. este esenţial să cunoaştem ecologia lor. Gladiolus etc. de anotimp. Din această categorie fac parte radiaţiile roşii. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază. al duratei de iluminare şi duratei de strălucire a soarelui. ca factor ecologic.

Callistephus). Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice. şi înfloresc toamna sau iarna. plantele decorative se împart în următoarele grupe: -hidrofile (acvatice). -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite. în timp ce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă. d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire a soarelui. Hortensia.7% în luna august. În funcţie de răspunsul la fotoperioadă. unde durata zilei este egală sau mai scurtă decât cea a nopţii. distrugerea buruienilor. apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu. ceea ce determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor geografică. Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare. instalarea de umbrare deasupra culturilor. se pot cultiva în spaţii protejate tot timpul anului. plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla. Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă. -de zi lungă (Cineraria. conform cerinţelor plantelor. Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungă pentru a creşte vegetativ. Rosa). aceste plante cresc vegetativ în timpul verii. b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare. cu expoziţie sudică. Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă. în stabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi. Zinnia.Myosotis 5 . prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. fie prin aplicarea diferitelor procedee care să mărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii.2. folosirea instalaţiilor de iluminat artificial.Modalităţi de reglare a intensităţii luminii a) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest. plantele floricole se împart în următoarele grupe: -de zi scurtă (Chrysanthemum. la origine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii). Astfel. Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine. Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). la care înflorirea este mai puţin condiţionată de fotoperioadă. reducerea densităţilor de cultură. Pelargonium. au înflorire slabă. Ca factor ecologic. crizantemele. CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia plantelor. -higrofite. De exemplu. Petunia. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale. se poate realiza fie prin dirijarea culturii în perioadele din an convenabile. prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentarea artificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace). Prin poziţia sa geografică. În cursul unui an. Poinsetia. Dianthus. 3. acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă). cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă. utilizarea factorului lumină. Viola. întărziată sau nu înfloresc. care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii). confecţionarea scheletului de susţinere cu profile reduse. folosirea jaluzelelor din diferite materiale şi a peliculei de apă colorată. -neutre sau indiferente (Cyclamen. care reacţionează pozitiv la fotoperioadă. Kalanchoe.5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72. durata medie de strălucire a soarelui variază între 26. Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în flux continuu. În condiţiile României. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţie mai înaltă care să asigure umbrirea. teritoriul României poate oferi condiţii naturale de lumină satisfăcătoare pentru multe plante ornamentale. Freesia). Sunt plante care necesită pentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi). menţinerea curată a sticlei.

în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. Orientativ. Crassula etc. Declanşarea sistemului este comandată de senzori. Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier. Ea trebuie să fie aceeaşi cu temperatura mediului în care se află plantele. -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare. care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor.Nu există reguli stricte aşa încât. cu aprox. complet automatizate. în timp ce iarna. Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor. prin brazde sau cu aspersoare 6 . la înălţimea dorită. Dacă din diverse motive. nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină. cu furtunul. iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor.palustris). c) momentul udării. Metoda se foloseşte pentru udarea plantelor din spaţii protejate. condiţiile de lumină şi căldură. îngălbenirea şi căderea frunzelor. care necesită existenţa instalaţiilor speciale: Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică. De obicei. Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare. Aspersoarele rotative. au o rază de acţiune de aproximativ 20 m. creşterea răsadului. nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură). în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele. -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp. la culturile din câmp. Cea mai bună apă pentru udat este apa de ploaie. prin infiltraţie sau prin brazde). Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine. alte suculente – Aloe. Şi apa prea caldă este dăunătoare. udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată complet).). -xerofite. apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. Agave. gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc. anotimp. montate pe rampe de udare mobile. mărimea şi vigoarea plantelor. cele xerofite la 5-6 zile. care dozează intermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă. creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor. pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea. temperatură) etc. culturile din câmp se udă cu furtunul. fazei de vegetaţie a plantelor şi modului de cultivare. Apa provenită din puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri. sulfat de aluminiu. iar plantele de câmp dimineaţa şi seara. iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi. se impune udatul şi în timpul zilei. însuşirile substratului. se recurge şi la alte metode. Nu se utilizează la udare apa murdară sau infectată. d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei. Alcătuiesc predominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp.10-30-l apă/m2 la fiecare udare. În cazul plantelor cultivate la ghivece. În practica floricolă. căderea bobocilor floriferi. printr-un sistem de furtune. De asemenea. în timpul vegetaţiei. cu stropitoarea. mai ales la plantele acidofile. cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii de deşert. starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai puţin). Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată. acid ortofosforic). înrădăcinarea butaşilor. vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere). -mezohigrofite. -umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficială prin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). se va evita stropirea plantelor. De preferinţă. de maturare a seminţelor sau de repaus). aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile. plantele de seră se udă dimineaţa.

prin infiltraţie (gerbera). paie muşchi. crizanteme. este important ca apa să nu rămână permanent în vasul de la baza ghiveciului. fie de jos (cu apa din vasul pe care este aşezat ghiveciul). fiind preferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane. Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimulează înflorirea la bromelii. fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta. ci şi a microorganismelor. o cantitate de 0. În aer. Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze. Plantele au nevoie de aprox. afânarea solului sau substratului.01%. CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor. aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan. decât. este folosit în practică pentru culturile din spaţii protejate. Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare de afânare şi permeabilitate. hrănirea este defectuoasă. precocitatea înfloririi. eventual. cantitatea de aer din sol poate varia între 10 şi 40 %. îmbrăcarea tutorilor cu turbă sau cu muşchi umed (de ex. folie de polietilenă etc. gloxiniile) şi de unii cactuşi. b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor. la unele plante higrofile. gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf. Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă în creşterea randamentului. trebuie să fie prezent atât în aer cât şi în sol. umbrirea serelor şi răsadniţelor. Dacă plantele impun o umiditate permanentă la nivelul substratului sau în atmosferă.de mare putere. Cele mai multe specii se udă de sus. tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. cu sau fără sită (garoafe. metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţa substratului. prin picurare şi aspersie fină (anturium. Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci). Syngonium). La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic. combustia alcoolului pur. în spaţiul dintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex.33%aer din volumul total al solului. plantele îşi încetinesc creşterea. pietriş). combaterea buruienilor etc. Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare. propan) şi combustibili lichizi (petrol). iar după un timp chiar pier. spatifilum). fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor. Intensitatea fotosintezei este dependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul critic de 0. interesează sub aspectul conţinutului în oxigen şi dioxid de carbon. prin picurare (trandafiri. fermentarea diferitelor materiale. temperatură. Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină. mraniţă. oxigenul din sol este necesar nu numai în respiraţia rădăcinilor. degajarea de CO2 din butelii speciale. ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul. la omogenizarea componentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie. tije viguroase. Oxigenul. umiditate. dezvoltarea rădăcinilor stagnează. cala până la înflorire). hidrogen sulfurat.). distrugerea crustei. alstromeria). se recurge la o serie de metode specifice: aşezarea ghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol. la Cyperus). clor. De aceea. umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări. respectiv a prezenţei altor gaze (fluor. deoarece apa pătrunde repede iar substanţele nutritive sunt mai bine repartizate. în timp însă. dar poate avea şi efecte negative 7 .la:Hedera. aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari ale florilor sau inflorescenţelor. În funcţie de compoziţia şi structura solului. butan. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2. folosirea ghivecelor “mască”. 3. Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. Mărirea cantităţii de oxigen din sol se realizează prin lucrări de afânare a solului.). intensificarea coloritului florilor etc. se consideră că respiraţia plantelor se desfăşoară normal. în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie. prin intermediul sistemelor de umidificare a atmosferei. De asemenea. în condiţiile unei proaste aerisiri a solului. curăţirea de muşchi a vaselor de cultură etc. freesia. cala. gerbera).03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. Indiferent de metoda folosită. prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi. mărimea plantelor. Ficus pumila. respectiv la mărgăritar).3.15%.

substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol. -mezoterme (unele orhidee. irişii. De asemenea. în timpul creşterii plantelor. substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive). în timp ce. Nivelul termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. Anthurium. 3. temperatura trebuie să fie cu 2-4 0C mai coborâtă. 3. în funcţie de care pot fi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee. precum şi de nivelul celorlalţi factori ecologici. de aceea devine obligatorie aerisirea acestor spaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere. ferigi şi palmieri. Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odată cu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor. dar pe diferite tipuri de sol. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice. singure sau în amestec. Astfel. dar se pretează şi la culturi forţate în sere. Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricole originare din zonele temperate. Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor.(îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. -microterme. temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinarea butaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare a speciei.4. orientarea rândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. În general. de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine. Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza de creştere sau dezvoltare. care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C. noaptea şi pe timpul iernii. Provin din zonele polare şi alpine. CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de temperatură. de faza de creştere şi dezvoltare în care se află. Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasarea corespunzătoare a culturilor. în timp ce. crizantemele. La plantele cultivate în câmp. plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C). Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturile hidroponice). plante decorative prin frunze policrome) se adaptează la temperaturi de 15-25 0C. la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină. minerală sau sintetică. 8 . provenite din zonele temperate. temperatura se menţine la un nivel mai redus. substratul de cultură este constituit din componente de natură organică. pentru a menţine plantele înflorite timp cât mai îndelungat. distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilor de aer este mare. Se cultivă în câmp. ridicarea ramelor de la răsadniţe. când funcţiile vitale ale plantelor sunt încetinite. originare din zonele calde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiile de temperatură. folosirea adăposturilor naturale sau artificiale. alese şi pregătite în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. -hekistoterme. în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor. Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi a construcţiilor pe terenuri adăpostite. în sere se ridică temperatura pentru grăbirea înfloririi. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. deschiderlie frontale şi laterale de la solarii. cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi). urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou.5.

cărămidă pisată. Hygromull. Elveţia. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1. cărbune vegetal. vată minerală etc. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1. -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă.. begoniile etc.). pământ de frunze. De exemplu.. leandru. 3.A.1. Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente. În ultima vreme. reţetele fiind variate. Germania. compost. şi îngrăşăminte chimice sau organice. amestecurile standard sunt alcătuite din turbă neagră. Biolaston.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere prin cernere pe site cu ochiuri de 1. substraturi unitare). pământ de ericacee. pământ de pădure.-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora. cioburi de ghivece şi ţiglă. au cerinţe diferite faţă de substrat. pământ de scorbură. Terracottem). pământ de ericacee. un amestec greu poate fi format din ţelină. grupate după modul de obţinere (provenienţă). uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţării la un număr mare de specii. deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care să asigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate. pământ de grădină. vată minerală. pH-ul. cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile.un amestec mijlociu din pământ de răsadniţă. vermiculit. superfosfat. -substraturi organice de sinteză: styromull. -speciale: turbă. b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă. nealterabilă circa 1-2 ani.5 cm diametru). moloz.1. pietriş. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizeze un substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare. se folosesc. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate. pământ de grădină. roci (perlit. 2. pământ de frunze etc. tuberozele. La 9 . de regulă.5-2. -ajutătoare: nisip. salvia. În Elveţia.-prepararea propriu-zisă. capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului. la care se adaugă răzătură de coarne. Franţa. Un substrat bun pentru cultura plantelor floricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente. în funcţie de origine şi de fenofază. structură stabilă. pământ de ţelină. în funcţie de specia floricolă cultivată. Polyuretani. Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3.-pentru soluri mijlocii:ochiul boului. sulfat de potasiu. Ca şi plantele de grădină. pământ de frunze şi nisip în raport de 2:1:1:1. muşchi. mijlocii (camelii. pietriş. hortensii. asparagus. În tabelul 3. pământ de lemn putred. pământ de ţelină. nisip grosier.U. pentru o utilizare ulterioară. Se utilizează pe scară largă în Anglia. unul uşor din turbă. S. Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor. se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturi universale. sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lor caracteristici.. pământ de răsadniţă. Olanda. turbă. respectiv amestecarea omogenă a componentelor. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1. să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului. pulbere de cretă (sau sulf). turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit. -pentru soluri uşoare:gladiolele.. materiale sintetice (Styromull. vermiculit. cu capacitate bună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare. argilă expandată). să aibă o structură şi un anumit grad de aciditate (pH). clasificate după două criterii principale: a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă. hibiscus) sau grele (muşcate. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular. violetele de cameră. pământ de ferigi. -substraturi minerale tratate: perlit. în amestecuri şi mai puţin singure. după caz. Componentele se folosesc imediat sau se păstrează în locuri adăpostite. sanseviera). De exemplu. pământ de frunze etc. -substraturi minerale naturale: nisip.. La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care se deosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice. polyuretani etc. mai puţin costisitoare. azaleele. în Anglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon. conţinut corespunzător în elemente nutritive. Odată cu omogenizarea se pot adăuga. mraniţă. în funcţie de cerinţele speciei cultivate. rumeguş şi talaş.

9-6-8). Alternanthera). Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază. La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor.acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase. Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei ca substrat. iar pe suprafaţa vasului apar pete verzi-cenuşii. dacă se au în vedere o serie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole. Mn. udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă. stabilirea dozelor şi a raportului dintre elemente. care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5. În cantităţi mari sunt absorbite azotul. După preferinţele faţă de reacţia substratului. la suprafaţa lui se formează un muşchi verde. bromelii. S. Menţinerea unui pH acid se mai poate face prin adăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ. interesează îndeosebi reacţia şi conţinutul în substanţe nutritive. prin fertilizări faziale). apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze. cunoscute şi sub denumirea de macroelemente. sulfatul de magneziu). apa încărcată cu CO2. fertilizarea cu îngrăşăminte acide. ritmul de creştere. Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu. calităţile fizico-chimice ale substratului. care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol.5 (azalea. humusul din sol etc. reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale. amendamentele calcaroase. clorura de amoniu. fosforul. dimpotrivă. Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie. Când substratul se acidifică. adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200 g/m2). Majoritatea se dezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6. borul. precum şi raportul necorespunzător între două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei. -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1. potasiul. îngrăşămintele chimice (sulfat de amoniu. azotatul de amoniu).5. sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin). Surse de aciditate din sol:apa din sol.5 şi 8. cuprul. plantele pot fi: -acidofile. apa de udare bogată în calciu. formele reduse de Fe. Digitalis. magneziul. deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor.5 (Gipsophylla.2) sau uşor acide (pH=5.9-7. calciul. sau Polibutan-sulfon şi turbă (sau scoarţă de pin). vârsta plantelor şi faza de vegetaţie. putrezirea rădăcinilor etc. apa freatică încărcată cu săruri solubile. la suprafaţă şi pe marginea vasului apar pete albicioase. Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3. În Franţa. specia cultivată anterior etc. anotimp. De asemenea. organele decorative. manganul.5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4 t/ha pe solurile grele). forma de aplicare a îngrăşămintelor. Altele. zincul. căderea bobocilor floriferi şi a florilor. răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. camelia). sulfatul de potasiu. Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură. se impune respectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase. sulful. cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. Simptomele se manifestă prin modificări în creştere. la care se adaugă cantităţi suplimentare. respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH. Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă a îngrăşămintelor. Când substratul se modifică spre alcalin. iar în cantităţi mai mici fierul. preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată. Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă la jumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă. -calcifile. care tolerează substraturi cu pH>7. Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv. Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol. ploile acide. a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3 g/m ). molibdenul (microelemente). nu se fertilizează plantele aflate în 10 . Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă.

5% la plantele mai rezistente).05%cu microelemente. iar pe parcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martieseptembrie). sau 5-10kg/m2 îngrăşământ organic (mraniţă.clasificate după: . în diluţii corespunzătoare (1:3 . Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate în peliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote. mraniţă. tablete. granule. 0. . cu soluţii de îngrăşăminte a căror concentraţie.industriale (din reziduuri): făină de sânge. alstroemeria. 400-600 kg superfosfat. anturium).3-0. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice .05-0. garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţă medie sau mică (fresia.3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0. este de 0. atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei. concentraţiile optime sunt de 0. 1/2 primăvara şi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha). îngrăşăminte verzi. Dacă se face numai fertilizare minerală. îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed.modul de condiţionare: solide (cristale. Hormonutral). 100-150 kg sulfat de magneziu. se folsesc concentraţii foarte mici. în funcţie de specie şi fenofază. fertilizarea se face chenzinal sau lunar.0.3% (2 l soluţie/m liniar). se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii. făină de peşte. 100-200 tone turbă. gunoi semidescompus). suportată de majoritatea plantelor. anturium) dacă periodic se administrează must de bălegar sau de gunoi de păsări.numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe. cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă.2-0. -minerale . În timpul vegetaţiei. plantat sau transplantat şi după înflorire. lichide şi sub formă de suspensii. 250-300 kg sulfat de potasiu.5-6 g sare potasică. se calculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente la concentraţiile mai mari de săruri (crizanteme. Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0.naturale: gunoi de grajd. iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha.20. făină de coarne şi copite . Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive. gunoi de păsări şi must de gunoi de păsări. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80 t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă. Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului.1%. . Dacă soluţiile se aplică extraradicular. 300-400 kg azotat de amoniu. dozele se reduc cu 2040%. care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte. batoane).1-0. imediat după repicat. Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca. Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala.1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat. compost). Pentru fertilizările extraradiculare. La plantele de apartament. composturi.modul de acţiune: radiculare. Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici de îngrăşăminte. gerbera. Basacote. Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna.2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă). urină şi must de gunoi de grajd.repaus. La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă. Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie. făină de carne. după care se face spălarea frunzelor cu apă curată. este necesar ca la plantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive. ţinute în condiţii de temperaturi scăzute. pulberi.100-150 tone gunoi semi-descompus. Orientativ. făină de oase. Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu.25%cu macroelemente şi 0. turbă. iar dacă se aplică odată cu apa de irigare. extraradiculare. Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigole deschise de-a lungul rândurilor de plante. La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O. Dacă sunt asociate cu cele minerale. 10-15 g superfosfat. . iar la cele perene 60-80 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O. cu îngrăşăminte organice şi minerale. 2-3-kg/m2. care eliberează lent (3-9 11 .

12 . folosirea soluţiilor concentrate.). Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. existente în comerţ sub formă de flacoane. până când soluţia pătrunde în substratul din ghivece). pe terasae etc. sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente. Se pot aplica însă în timpul verii.luni) elementele minerale. cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml. cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui. În cazul folosirii soluţiilor fertilizante. sau cu must de gunoi de pasăre. Fertilizările organice. datorită mirosului neplăcut pe care îl emană. introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului. în funcţie de mărimea ghiveciului. când plantele sunt scoase afară (în grădini. fertilizarea după sistemul “flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte.

4-0. peste care se din conifere). în platforme. -capacitate de reţinere a apei foarte bună.5-7. -component al substraturilor de cultură pentru plantele la ghivece.fermentarea gunoiului de cal sau bovine. -îngrăşământ organic. amestec de ierburi) -pH=6. Categoria crt. -nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1.5. -masă volumetrică: 0. -pământ special în amestecuri. lucernă. 10-15 cm. aşezate în grămezi. platforme -pH=4. Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Mraniţa Mod de obţinere . 13 .brazdele înnierbate (trifoi.0%.2-0. -humus=6.0-3.5%. 1. -descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0. -permeabil. must de bălegar.4 t/m3.0-8. nuc). -pH=6. . Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricole Nr. -aspect untos şi culoare închisă. adaugă var (0. se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie.9-1.7 t/m . -capacitate de reţinere a apei bună. uşor. frunze.5-7 (mai acid la cel provenit sau gropi (2-3 ani).5%. Caracteristici 3 Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri.5-7. desprinse până la adâncimea de -humus=2. care conţin taninuri (tei. -substrat pentru semănături. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. timp de 2-3 ani.Tabelul 3. sau must de bălegar. Pământul de ţelină Pământul de frunze -masa volumetrică: 0.1 t/m3.1.5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri. -pământ de bază în amestecuri mijlocii şi grele.5.

Tabelul 3.1. (continuare)
Nr. crt. Categoria Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Pământul de răsadniţă Compostul Mod de obţinere -amestec format din bălegarul folosit la încălzirea răsadniţelor, din pământul în care au crescut răsadurile şi din nisip. -descompunerea aerobă (2-3 ani) a resturilor menajere, a gunoaielor din gospodării. -zăcământ natural; -descompunerea anaerobă a vegetaţiei acvatice şi a nămolului de pe terenurile mlăştinoase; Caracteristici -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pH=6,5-7; -humus=5-7%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pH=5,5-7; -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.
3

Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui mraniţa. -pământ special în amestecuri fertile.

2. Substraturi organice naturale (pământuri naturale)

Turba

a) roşie (înaltă, albă, blondă)

-pământ special în amestecuri; -mulcire; -fabricarea ghivecelor nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în -se formează la suprafaţa amestecuri de pământ; depozitului de turbă din -pH=3-5; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru hidroculturi; de Sphagnum. sau albicioasă; -în amestec cu perlit (sau -porozitate mare, -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru unele specii floricole sau (de 8-10 ori greutatea). pentru înrădăcinarea butaşilor.

14

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul Mod de obţinere (materialul) b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al turbărei aflat în stadiu avansat de descompunere. Caracteristici
3

Mod de utilizare -în alcătuirea substraturilor de cultură neutre sau slab acide.

Pământul de grădină Pământul de ericacee

Pământul de ferigi

Rumeguşul şi talaşul

-masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -pH=6-7,2; -structură compactă, prăfoasă (la uscare); -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -descompunerea naturală a speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte de sub aceste plante. bună. -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -descompunerea resturilor vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; Osmunda etc.) -aspect fibros; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -subproduse ale industriei -pH sub 6; prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; -capacitate bună de reţinere a apei şi porozitate mare.

-pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui pământul de ţelină. -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (azalee, camelii, ferigi). -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (bromelii, ferigi, unele orhidee). -pământ special (numai după compostare timp de 1 an); -mulci.

15

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul (materialul) Scoarţa de copaci Mod de obţinere -subprodus al industriei prelucrării lemnului. Caracteristici Mod de utilizare -pământ special (folosit numai în urma compostării); -mulci. -pământ ajutător utilizat în amestecuri (bromelii, orhidee); -suport pentru marcotajul aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. -pământ special utilizat în amestecuri -pământ special, utilizat în amestecuri (la speciile acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. -pământ special, utilizat în amestecuri pentru plante la ghivece.

Muşchiul vegetal

-masă volumetrică: -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; -compostată=0,20-0,35 t/m3; -pH -proaspătă=5-6,5; -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; tocat, măcinat. -pH=5,5-6; -humus=1,0-2,0; -capacitate de reţinere a apei foarte bună.

Pământul de pădure Pământul de scorbură

-din stratul superior al litierei pădurilor.

-pH=6,5-7; -mai bogat în substanţe nutritive decât pământul de frunze. -se adună din scorburile -pH=2,7-3; copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive în amestecuri. decât pământul de frunze. -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive decât pământul de scorbură.

Pământul de lemn putred

16

-întră în componenţa -capacitate de reţinera a apei mare. înrădăcinare a butaşilor. (continuare) Nr. -denumiri comerciale: OASIS. --înainte de umectare este un -substrat pentru amestec de pulberi şi granule. -masă volumetrică: 1. 3. Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi îmbogăţiţi cu substanţe fertilizănte şi biostimulatori (aproximativ 20 substanţe). -masă volumetrică: 0. capătă aspect -în substratul de gelatinos.1. -material ajutător. -capacitate mare de reţinere a apei. -suport în executarea aranjamentelor florale.04 t/m . -în amestec cu turba pentru înrădăcinarea butaşilor. de granule sau fulgi.12-0. AGROFOAM.amenajarea vaselor suspendate.02-0. -pH=7. -porozitate ridicată. Polyuretanii (spumă de polyuretani) -polimeri rezultaţi dintr-un diisocyanat şi un glicol.substrat de cultură pentru plantele epiphyte. -component ajutător. -capacitate de reţinere a apei foarte mică.15 t/m3. 17 .Tabelul 3. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride). iar semănături. -pH=7.15 t/m3. sub formă -masa volumetrică:0. Substraturi organice de sinteză Substratul (materialul) Styromullul Mod de obţinere Caracteristici 3 Mod de utilizare -polystyren expandat. după umectare. -material ajutător. amestecurilor de pământ pentru orhidee şi plante epiphyte. Categoria crt.

-material ajutător. -se află sub forma acelor de pin. -substrat de înrădăcinarea butaşilor. acoperirea semănăturilor.022 t/m . -capacitate de reţinere a apei ridicată. -suport pentru hidroculturi. -material ajutător. (continuare) Nr.material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane. spălat. . 3 Mod de utilizare -material ajutător. -masa volumetrică: 1. -este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier). . -masa volumetrică: 1. CO2 şi H2O. -pH= aprox. Biolastonul 4 Substraturi minerale naturale Nisipul -din policlorura de vinil. -pH=7. Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu. . -se descompune lent. -porozitate mare. 18 .realizarea drenurilor la recipientele de cultură.5-2 t/m3. .5-8. -suport pentru hidroculturi. -stabilitate bună.3.1. -porozitae mare. Caracteristici -masă volumetrică: 0.7-2 t/m3.substrat în culturi hidroponice. eliberând N. din albia râului.component în amestecuri de pământ.Tabelul 3. -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm diametru.material ajutător. fără materii organice şi fără calcar. crt. . -component în amestecuri pentru bromelii şi orhidee. Categoria Substraturi organice de sinteză Substratul Mod de obţinere (materialul) Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant.

substrat pentru butăşiri. Vata minerală .1 t/m3.material ajutător.se dezinfectează bine. hidroculturi.capacitate de reţinere a apei de 15-16%. .dimensiuni variabile (2-16 mm). . .neutru din punct de vedere chimic. Substraturi Perlitul .se dezinfecteză uşor. (20%). . . . . porozitate bună.08-0. 5.material ajutător.substrat de înrădăcinare a butaşilor. utilizare). roci vulcanice (60%) + roci . Pouzzolane .porozitate foarte bună.Tabelul 3. .masă volumetrică:0. . . . . .3 t/m3. expandată . .capacitate mare de reţinere a apei (3-4 ori greutatea proprie).rocă vulcanică.pH=7-9.substrat pentru hidroculturi. Vermiculitul .porozitate foarte mare.capacitate de reţinere a apei de 19%. cu structură .suport în culturi hidroponice. ARGEX. bromelii etc. silicaţi de aluminiu şi . . alveolară. . ARGILEXPAN.masă volumetrică: 0. .8-1.denumiri comerciale: GRODAN.capacitate mare de reţinere a apei.5. Caracteristici 3 Mod de utilizare . CULTILENE.ca amendament pentru solurile din sere. . . . durabilitate mare.pH variabil (se corectează în funcţie de magneziu.material ajutător.nu conţine elemente nutritive.măcinarea rocilor pe bază de .16 t/m .5.porozitate foarte bună. calcinate la 1000°C.pH=6.capacitate mare de reţinere a apei. .1. calcaroase (20%) + cocs .material ajutător.înlocuitor al nisipului în amestecuri.se spală înainte de utilizare.1-0.granularea argilei la 1100°C. semănături. . . . . (continuare) Substratul Nr.masa volumetrică: 0.măcinarea rocilor vulcanice minerale calcinate şi expandate tratate (t°=1200-1800°C). . Argila .produs industrial pe bază de .denumiri comerciale: ISOL. 19 .material ajutător.se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre.component în alcătuirea substraturilor pentru orhidee. . Mod de obţinere Categoria (materialul) crt.

Mod de utilizare . .arderea incompletă a lemnului de esenţă moale. .realizarea drenurilor.din resturi de ghivece sau ghivece sau ţiglă din ţiglă. apoi măcinat rezultând pulbere sau granule de diferite mărimi. la dezinfectarea rănilor produse prin tăieri sau operaţii în verde. . .în hidrocultură.Tabelul 3.proprietăţi antiseptice. Substratul Categoria crt. .cărămidă măcinată şi cernută. (continuare) Nr. Molozul .particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor .pulberea fină.5-3 mm). . - -reacţie alcalină 20 .în amestecurile de pământ pentru plantele policrome şi cactuşi. Cărămida pisată .1. în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia). Caracteristici . care se fragmentează în bucăţi de diferite mărimi.particulele mari (3-5 mm). .capacitate mare de reţinere a apei. . în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor. (materialul) 6 Alte Cărbunele materiale vegetal utilizate Mod de obţinere .în amestecuri de pământ pentru plantele calcifile.granulele (1. -reacţie alcalină Cioburi de .din demolări şi se cerne înainte de utilizare.este uşor.

protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături. . Caracteristici .Tabelul 3.reziztenţă electrică şi mecanică bună. . (materialul) Alte Folia de materiale polietilenă utilizate Mod de obţinere -produs industrial de polimerizare.umbrirea plantelor sensibile la insolaţie. Folia opacă: .acoperirea seminţelor care germinează la întuneric.1. . .transparentă. Mod de utilizare Folia transparentă: . . . Sticla -produs industrial.acoperirea semănăturilor şi a butaşilor. 21 .mulcirea solului.opacă sau transparentă. (continuare) Nr. Substratul Categoria crt. .protejarea culturilor timpurii şi târzii.acoperirea serelor şi răsadniţelor.

sănătoase. de aceea. Delphinium. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă.chiar şi peste 10-20 ani.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată. în general. Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină. bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic. Portulaca grandiflora etc.seminţele mici şi foarte mici. Petunia hybrida.CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4.1. Metoda este oarecum limitată pentru speciile cultivate în spaţii protejate. Begonia.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală. Petunia. pentru a-şi desăvârşi maturarea. 4. necesare sectorului de producţie. sortarea şi chiar recunoaşterea lor. Calendula.spre deosebire de materialul folosit la înmulţirea vegetativă. când fructele sunt bine coapte. Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. condiţionarea. procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase. Antirrhinum etc. La speciile cu fructe dehiscente (păstăi. cu valoare biologică şi decorativă superioară.limitează transmiterea bolilor criptogamice şi virozelor. frecvent se recurge la recoltarea manuală. Portulaca. care fructifică şi produc seminţe viabile. capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza de pârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben). fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferă metodele vegetative. Lobelia etc. Viola. Salvia splendens. În plus. seminţele ocupă un spaţiu mic. Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă. iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum. recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizate prin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata. din grupa anualelor şi bienalelor. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilite pentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii. Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens. pot fi uşor depozitate şi se păstrează o perioadă mult mai îndelungată.dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri noi. uneori şi perene. Callistephus. îngreunează condiţionarea. sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate.1. cu precădere la speciile cultivate în câmp.). seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct. are o largă utilizare în practica floricolă. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.) 22 . Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate. Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere.1. un număr mare de seminţe.de la o plantă se obţine. Callistephus chinensis. nu justifică totdeauna recoltarea mecanizată a seminţelor. Recoltarea.plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative.menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale. fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţe sau au seminţe sterile. Dianthus. tipice multor specii floricole. Verbena hybrida.

de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. metal etc. lucrarea se execută normal sau mecanizat cu ajutorul selectoarelor. Lobelia erinus. materiale sintetice.. Myosotis alpestris etc. • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi. Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic de exemplare. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniforme şi a unor culturi omogene. Viola). soiul. În general. Bellis perenis. cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare. Tagetes ssp. baterea uşoară a fructelor etc. se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinut în apă scăzut (până la 5-6%). Rudbeckia ssp. • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea. dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor. Gypsophilla. În astfel de situaţii. prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci. Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis. • uscarea (zvântarea) fructelor. către mijlocul zilei. anul recoltării. la speciile cu seminţe care cad cu uşurinţă la maturitate. la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis. înainte de a fi depozitate sau semănate. posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium. Salvia 23 . din care urmează să se extragă seminţele. • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri). frecarea. preferându-se timpul uscat.2. de 8-12%. pe baza diferenţei de densitate). se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante (Alyssum. Se face după caz. confecţionate din sticlă. Alyssum maritimum). De exemplu. lucrarea se poate executa şi mecanizat.în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor. răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens. Papaver. Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lor germinative la valori optime. condiţionarea cuprinde o serie de operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă. se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite. categoria biologică. pungi. Eschscholtzia. Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit (în ordine descrescătoare). cu temperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%. În funcţie de cantitatea de seminţe. folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara.. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv. recoltarea se face într-o singură etapă. considerată a fi. prin vânturare manuală sau mecanică. Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare. nu este exclusă nici folosirea unor cornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor.1. solarii. în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate. Portulaca.) şi a unor perene (Physostegia virginiana.La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia. Lobelia.. Lupinus. Ambalajele ermetic închise. fructele sau seminţele trebuie prelucrate diferenţiat. cutii etc. Delphinium).Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat. la majoritatea speciilor. producătorul. 4. Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate. când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe. cantitatea. Nigella). apoi se ambalează în saci. Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare. b) semănatul în spaţii protejate (sere. Ambalajele vor fi obligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia.

Cineria hybrida.). cutii de plastic etc. 2) Epocile de semănat. • introducerea substratului în răsadniţe. modelare. cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor.în strat de 10-12 cm. • marcarea rândurilor. din diferite motive. mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri. conform tehnologiei de cultură a speciei respective. Curăţirea. Verbena hybrida.(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor). 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor.pietriş. se completează cu lucrări de fertilizare . b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex. realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc.5-2 cm la seminţele mici. În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări. Calceolaria hybrida. Zinnia elegans).Dacă se seamănă direct. Cyclamen persicum etc. corelate cu locul de semănat şi speciile sau grupurile de specii. sunt prezentate în tabelul 4.).Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar. 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari. lucrările se reduc la instalarea tocurilor. Celosia. • aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului. se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe.): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite.:pământ de frunze. ghivece. recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe.cu marcatoare sau cu rigle.splendens). *Când se folosesc răsadniţe reci. 24 . completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%). • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor.0 cm nisip grosier. turbă şi nisip 1:1:1).1. cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor. se impune producerea răsadului (sămânţă puţină.0-2. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni). la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus. • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm). cu perioadele din an pe care le reprezintă. nivelarea.atât pentru semănături făcute la loc definitiv. erbicidare. acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului. soiuri valoroase.cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare. • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1. la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida. respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor.la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1. • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm. b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere). • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului.

Verbena hybrida. Plante bienale: Bellis perennis. Plante perene: Cineraria maritima. Plante perene: Delphinium hybridum.1. Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida.Tabelul 4. Althaea rosea. Ammobium alatum. specii) Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”. Callistephus chinensis. Papaver orientale. 1 Epoca Perioada Locul de semănat sere Exemple (grupe de plante. Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida. Petunia hybrida. • marcarea rândurilor (dacă este cazul). Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr.la suprafaţă. Nicotiana alata. Calceolaria hybrida. Plante anuale: Calendula officinalis. Myosotis alpestris. Celosia sp. Dianthus barbatus. Phlox drumondii. Delphinium ajacis. Tropaeolum majus. Iarnă XII-I II sere Timpurie III sere. Dahlia variabilis. Dimorphoteca aurantiaca. • tasarea uşoară a stratului . Plante perene: Campanula carpatica. Papaver orientale. Amaranthus sp.. Impatiens balsamina. Plante bienale: Campanula medium. Phlox paniculata. Acroclinium roseum. Eschscholtzia californica. Centaurea sp.. Nigella damascena. Gazania splendens.. Plante perene: Delphinium hybridum. Matthiola incana. Begonia semperflorens. Cosmos sp. • instalarea suporţilor pentru umbrare. Siningia sp. Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida. Cobaea scandens. Rudbeckia sp. Nigella damascena. Papaver orientale. Rudbeckia sp. V-VI 3 Vară răsadniţe. Ageratum mexicanum. Planta perene: Lupinus polyphylus. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum.. Phlox paniculata. Lunaria biennis. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida. Calendula officinalis. Gomphrena globosa. Plante anuale: Alyssum maritimum. Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus. Viola hybrida. Alyssum maritimum. • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor.. Salvia splendens. Zinnia elegans. Mirabilis jalapa. Lathyrus odoratus. 25 . răsadniţe încălzite câmp (direct) răsadniţe reci 2 Primăvară târzie IV-V câmp (direct) sere sf. Alyssum maritimum. straturi în câmp răsadniţe. straturi în câmp Sere câmp (direct) sere VI-VII 4 Toamnă IX-X b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50. fin cerut. crt. Cineraria hybrida. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Tagetes sp. Statice sp. Chrysanthemum leucanthemum.. Plante anuale: Eschscholtzia californica. Tagetes sp. Statice sinuata. Physostegia virginiana.. Plante anuale: Calendula officinalis.

manual şi foarte rar mecanizat. 26 . procent mic de germinaţie etc. Seminţele mijlocii. Eschischoltzia californica). Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum.când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis. într-un vas cu apă rece. Lobelia erinus. b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelor caracterizate prin tegument dur.. seminţelor mici şi foarte mici li se aplică. Germisan. Pentru durate mai lungi de umectare.cu izotopi radioactivi. amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan. Se execută. • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic.B.hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers).5% timp de 10 minute. palmieri). sau se încălzeşte uşor. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici. în condiţii obişnuite. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete. Zineb etc. Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). Papaver sp. nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor.. tratamentele pot fi obligatorii şi facultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei. răsărire neuniformă. Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra.chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi).). acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante). în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens. Nicotiana). 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă. Seminţele sunt trecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C. tratamente electromagnetice (de ex. După mărime. Lobelia. Amaranthus sp. numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia. Antirrhinum majus. cu apă tratată magnetic) etc. Thiuran. • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna.). să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. Apa se menţine la temperatura camerei. până când seminţele se acoperă cu o peliculă de substanţă. permanganat de potasiu 1-1. mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă. în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe.cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor. Freesia) sau deshidratate după păstrare. seminţele pot fi supuse dezinfecţiei pe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire). Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci. sulfat de cupru 0. Asparagus. În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit. scufundându-se în soluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute. • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen. de regulă. Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie. Portulaca grandiflora.5% timp de 15 minute. Antirrhinum majus. este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic. Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului. Viola hybrida. se consideră tratament obligatoriu. Cineraria hybrida etc. Majoritatea sunt tratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care. frecarea seminţelor cu nisip grosier etc). iar la sfârşit.. • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă. tratamentele pe cale uscată. Pentru a evita pierderile. la lădiţe. rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. Nigella damescena. Petunia. Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi. 25-30°C. Gentiana).

3-4 g/m2. Zinnia elegans. În câmp.30-40 g/m2. • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare. practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari.). • rărirea răsadurilor (când este cazul). pe straturi (în solul serei. în cazul semănăturilor făcute în câmp. se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se etichetează notându-se specia. Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă. Semănatul mecanizat se face numai în câmp. se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat. reavăn. Antirrhinum. dacă răsadurile se repică sau nu. Dianthus caryopyllus Chabaud). • plivirea buruienilor. Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese. care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului.Se folosesc semănători de tip SUP-21. practicat cel mai mult în floricultură.1%). Dolichos lablab. Dianthus. Răsadul se repică în lădiţe. cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%. cu creştere lentă (Begonia. Cineraria hybrida. folie. SUP-29.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori). se udă mai des şi se umbresc. de mărimea seminţelor. Calendula officinalis. hârtie. Ca regulă generală. • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0. temperatura 27 • . de asemenea. de epoca de semănat. de locul şi metoda de semănat. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă. în următoarele 2-3 zile răsadurile se menţin la aceeaşi temperatură. • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă. prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante. la distanţe mai mari). Pentru semănatul la lădiţe. Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor. seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân la suprafaţă). soiul şi data semănatului. Pentru reuşita prinderii. bine cerut. Cosmos bipinatus etc. • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă. în ghivece de plastic sau lut ars. Petunia) cca. mici.în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii.. dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina. prin pulverizări cu apă călduţă.până la 1/2 sau 1/3 din înălţime). care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp.la seminţele mijlocii (Callistephus. mai rar în faza de cotiledoane. • în cuiburi. • aerisirea spaţiilor cu semănături.Primul repicat se execută când planta are 2 frunze adevărate. Tagetes). iar la cele mari (Zinnia. plantele se udă cu sită fină. După semănat.aprox. După aceea. Saxonia. Zinnia elegans). cantităţile orientative de seminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şi foarte mici (Begonia. La semănături făcute în câmp. Matthiola) cca. la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum. înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob. 15-20 g/m2. Imediat după repicat. în solarii şi răsadniţe sau în câmp). Substratul trebuie să fie fertil. Lobelia. adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majora dacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. la culturile care ocupă suprafeţe mari. a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed.De asemenea. Ipomaea sp. în ghivece nutritive. se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul seminţelor. • repicarea (transferarea răsadurilor. Lathyrus odoratus). Se ţine cont. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală a seminţelor.din locul unde au fost semănate pe alt substrat. Lobelia. Impatiens balsamina.

ridicarea pereţilor laterali şi deschiderea uşilor de la solarii). cât şi artificial. prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi. b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare. metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:facilitează transmiterea virozelor. umbrirea.05%. Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de aplicat.permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă. se fac tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor. nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii. la ficus. rizomi etc. deasupra a 2-4 noduri. stoloni. frunze. În plus.1.face posibilă combinarea între specii şi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesante din punct de vedere ornamental. Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate.în răsadniţe sau în solarii). atunci când se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia. butaşul de frunză 28 . rărirea. În aceste spaţii. c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune.). menţinând pământul permanent reavăn.poate fi coborâtă cu câteva grade. altoire. se răresc plantele (dacă este cazul). drajoni. ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de a forma organisme noi. Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantă detaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive. Aşa de exemplu. Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini. eliminând orice cauză a variabilităţii. amestec cu Fernos 0. petunia. La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşi lucrări. fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină.15% etc. iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică.).plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt. fosfură de zinc). umiditate. cu momeli toxice (Vofatox. necesită condiţii speciale de mediu etc. nu produc seminţe. Pe lângă avantaje. pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi. Se udă moderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0.păstrarea materialului vegetativ. Dithane M-45 0. ciupirea. lăstari. datorită unor avantaje pe care le oferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă.înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe. 4. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ. tratamente fitosanitare. de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule. se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri. se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor. Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere.2. se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se execută repicarea răsadurilor(în câmp. tuberobulbi. divizarea plantelor. asigurând densitatea prevăzută de tehnologie. atunci când seminţele germinează sau au un procent ridicat de sterilitate. Decis 0.2. muguri adventivi). 4. din diferite cauze.1% etc. temperatură.reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care. se poate executa aproape tot timpul anului.2%. culturi de celule şi ţesuturi).. ci să posede şi primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi.permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi. plivirea buruienilor. Lindatox.). în scopul regenerării de plante noi. rădăcini). este posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari.) sau porţiuni ale acestora. în condiţii care să-i menţină viabilitatea. ageratum etc. aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor.materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine.

tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorative deosebite. etc. Pelargonium sp.. Begonia x rex).3 cm sub nod. cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme.) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata. 1.). în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). b) după gradul de maturare a ţesuturilor: butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole). Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială (Iresine sp. rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis. Paeonia orientale. dar se consideră optimă butăşirea de primăvară.a). reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha. Philodendron sp. cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp. constituindu-se ca viitoare plante mamă. În funcţie de clasificarea prezentată. Ca şi în scopul precedent. butaşi lignificaţi (Clerodendron sp. Alternanthera sp.b). este crescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată. se ţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie. viguroase. Peperonia sp. prelevând anumite organe sau părţi de organe. se trec toamna la ghivece. iar după înrădăcinare se trec la ghivece. Dainthus sp. 2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi. cu condiţia ca planta mamă să fie în vegetaţie. confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp. Aralia sp. butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi). butaşi de iarnă.). butaşi de frunze.1-0.). Crosula arborescens etc.. La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodă secundară de înmulţire (Ageratum mexicanum. fără să refacă parte aeriană. Fuchsia x hybrida). Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului. butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie.. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi perenelor hemicriptofite cultivate în câmp. 1. clasificaţi după mai multe criterii: a) după organul din care provin: butaşi de tulpini (de lăstari). La speciile floricole cultivate în câmp. tăietura bazală făcându-se la 0.. butaşi de rădăcină. sănătoase. Monstera deliciosa. butaşi semilignificaţi (butaşi de vară). se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate.. caracteristice fiecărei specii.neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar. nu formează decât rădăcini adventive. Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru: 1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature. preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae.. Hibiscus rosa – sinensis. sau chiar pe nod (fig. b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp. în funcţie de lungimea internodiilor (fig. se pun la înrădăcinat.). Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului. 29 .). Syringa vulgaris. din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi. Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri. Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără. Ficus elastica). Sedum sp. În februariemartie. confecţionaţi la cele mai mult specii floricole. butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an. Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi. Colocasia esculenta. utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander. iar cei de rădăcină. De asemenea. Ficus sp.. direct de la plantele din cultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie. butaşii semilignificaţi se confecţionează cel mai bine la sfârşitul verii. c) după epoca de butăşire: butaşi de primăvară (martie-mai).

Frunzele de Sansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm. filodendron. reglare a luminii etc. reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu prin tăierea limbului foliar. tradescanţia. Se pot folosi însă şi răsadniţele. fasonarea butaşilor se face diferit. Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor. înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică. se ţin în apă caldă (35-40°C).) şi alfanaftilacetic (A. 1. pentru ca scurgerile de latex să fie oprite. Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizată pe substrat. Frunzele de Begonia rex se incizează pe partea inferioară. La speciile cu frunze mari.5-1 cm. Dacă se utilizează fragmente de frunze. coriacee (ficus). Sunt însă şi excepţii. etc. cum ar fi: nisipul. la adâncimea de 2-3 cm. Aceste condiţii sunt îndeplinite de unele materiale.d). sau a unor produse comerciale (Radistim. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf. iar la partea superioară se taie la 0. Stimularea înrădăcinării butaşilor. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3. la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare de pierderi. violete africane etc. să fie steril.B. euforbia). timp de câteva minute. Calux. respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în substrat (fig. substraturile solide pot fi înlocuite cu apă în care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru. la punctele de ramificare a nervurilor. Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. să aibă capacitate bună de reţinere a apei. una sau mai multe zile.I. atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase. Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus. styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi. perlitul. iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa la substrat. monstera. la care butaşii de tulpină apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil. 1. turba.N. la adâncimea de 12 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. după fasonare este indicată protejarea secţiunilor prin pudrare cu praf de cărbune vegetal.Fig.).). atât cât să-şi piardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare. b – butaş de tulpină. betaindolilbutiric (A. Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare. porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze. 3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de mediu. Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică. Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi.). se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente (Crassulacee). Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cu mugurele în sus.I. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire. De asemenea. muşcate.). Rizopon.A. când se folosesc frunze întregi. udare.A. Rădăcinile secundare se scurtează la 0. c – butaş de frunză (Begonia rex). La butaşii din frunze. În majoritatea cazurilor.c). trandafir chinezesc. se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A. ficus. peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig. evitând coagularea şi obturarea vaselor conducătoare.5 cm deasupra ultimului nod. 30 . cum este cazul butaşilor de colocasia. cu granulaţie suficient de mare pentru a evita tasarea şi a asigura o bună aeraţie. d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf.

După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie. frunze transformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor. dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum. după 2-4 ani. cu aspect de disc. La înmulţire. tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă. Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nu numai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricole reunite în grupa geofitelor. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată.După plantare. Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi. Cyclamen persicum. mai rar verticală. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte. totuşi. prevăzute cu rădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. pot ierna în câmp (geofite rustice). la axila unor frunze reduse. Astfel. atât în substrat cât şi în atmosferă. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive. Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. bulbii sunt anuali (la lalea) sau pereni (la narcise. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive.2. 31 . Narcissus sp. Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şi numeroşi bulbili. tulpinile aeriene florifere. separarea rădăcinilor se face longitudinal. Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă. Gladiolus hybridum etc. devenind cărnoase şi voluminoase. la sfârşitul sezonului de vegetaţie. aşa încât. în perioada de vegetaţie. Canna indica. prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior. floriferi. necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plante pentru interioare. în practică. zambile etc. Convallaria majalis. motiv pentru care. unele dintre ele. cu noduri apropiate). sau se fragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. de aceea. e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate. se denumeşte cu termenul impropriu de tubercul. caracterizate prin rezistenţă mare. iar pe partea superioară tecile frunzelor şi unu sau mai mulţi muguri. înainte de plantare. în parenchinul cărora se acumulează substanţe de rezervă. a unei temperaturi cu 3-5°C mai mare decât optimul speciei. din care se formează tulpinile aeriene. Specii floricole cu rizomi: Iris germanica. La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare.. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea axei hipocotile. Zantedeschia aethiopica. tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechi consumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii). Lilium regale). rezultaţi din îngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. alcătuite din noduri foarte apropiate. b) Bulbii sunt tulpini aplatizate. dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi. aerisire şi lumină corespunzătoare. cu aspectul unui tubercul. Tulipa gesneriana) sau se acoperă parţial. se vor găsi în sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat. care devin floriferi după 1-3 ani. Tuberobulbi se consumă în fiecare an. astfel încât fiecare fragment detaşat să cuprindă şi muguri de pe colet. butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare. Deşi geofitele sunt considerate plante perene. Operaţia se face în perioada de repaus. provenienţa lor din zone climatice diferite le influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră. cu rol de protecţie). Gloxinia speciosa. Freesia x hybrida. lipsite de clorofilă. Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime.). c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran. 4. prin menţinerea unei umidităţi ridicate şi constante. dimpotrivă. care cresc în sol în poziţie orizontală. în secţiune. în timp ce altele. de aceea.2. Nu sunt purtătoare de muguri şi. formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis. nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite de porţiuni de colet purtătoare de muguri. Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperi total. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia.

Se plantează în câmp toamna. la adâncimea de 8-12 cm. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*. în funcţie de soi şi condiţiile de cultură. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. Iris germanica. 1 2 3 4 5 Tipul de organ subteran tunicat Specii Fritillaria imperialis. Alstromeria aurantiaca*. Fig. Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C. În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm). Polyanthes Bulb tuberosa*. Gerbera Rizomi hybrida. Galanthus nivalis. în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere. Convallaria majalis. 32 . consideraţi floriferi în anul următor. 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi. Geofite rustice 1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat. Polyanthes tuberosa*. Canna indica. se formează şi 3-5 bulbili. cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani. Iris pumila.Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr. Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă) variază între 1 şi 15. crt. Narcissus sp. Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum. Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricole A. cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrienoiembrie). Cyclamen persicum.. poate fi coborâtă la 9°C. Iris holandica. piriform sau ovoid. hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus. Lilium regale Tuberobulb Fresia x hybrida. Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte. Asparagus sprengeri. când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat. Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie). iar în perioada rămasă până la plantare. Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida. Hyacinthus orientialis. cu frunzele protectoare de culori diferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. 2).

4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari. Bulbii şi bulbilii se formează în jurul bulbului-mamă. detaşaţi din bulb. cu o mică porţiune de disc. 3). Înmulţirea se face toamna (octombrie). acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează 3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibil floriferi după 2-3 ani. Adâncimea de plantare este de 1520 cm. se intervine asupra bulbului mamă cu diferite operaţii care să stimuleze generarea de bulbili noi (incizarea în cruce sau excavarea discului). cu durata de viaţă de 3-5 ani. diferit colorate (alb-gălbui. iar pe durata păstrării. Spre deosebire de lalele însă. La fel ca şi în cazul lalelor. din mugurii situaţi la baza solzilor (fig. Fig. 5 – Bulbi solzoşi de Lilium candidum 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. alb-cenuşiu. se depozitează la 20-25°C şi plantează în câmp toamna (septembrie-octombrie). Bulbii se scot vara (august) şi se plantează imediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite. 4). Înmulţirea vegetativă este posibilă nu numai prin intermediul bulbilor separaţi în perioada de repaus. 4 – Bulbi tunicaţi de Hyacinthus orientalis Fig. deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig. când se plantează în câmp. acoperit cu frunze membranoase lucioase. 5). bulbii se recoltează vara. se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime. Sunt bulbi multianuali. 3 – Bulbi tunicaţi de Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. Are un coeficient de înmulţire destul de redus şi de multe ori. sferic sau uşor turtit. cu solzi cărnoşi. la adâncimea de 1015 cm. Fig. În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 13 bulbi. după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna. 33 . albgălbui. violacei-purpurii) (fig. formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. temperatura se menţine apropiată de 9°C. Narcissus poeticus 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat. ci şi prin butaşi confecţionaţi din solzii. dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu. piriformi.2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi. când bulbii se recoltează. bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani. în maiiunie (la intervale de 3-4 ani). Bulbilii zambilelor se scot vara. candidum.

ramificaţi. 6). Plantele forţate se trec în câmp după trecerea pericolului de îngheţ. rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrieoctombrie). se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. de culoare roşie-purpurie (fig. cărnoşi. Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi se plantează direct în câmp. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite. scos din depozite în februarie-martie. 8). după căderea primelor brume (octombrie). Lucrarea poate fi făcută şi primăvara. se fragmentează sau se despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm. Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă. tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului. La interval de 4-5 ani. cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi. înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi se plantează imediat. Toamna. 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi. 8 – Rizomi de Canna indica Fig. plantat în ghivece sau lădiţe şi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie (15-20°C şi umiditate constantă). Geofite semirustice 1) Canna indica (cana. Înflorirea mai timpurie se obţine după o forţare prealabilă a materialului. 7). lipsite de muguri. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor. Fig. cu lungimea de 10-25 cm (fig. cărnoşi. în august. B. dar foarte devreme. înflorirea abundentă obţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani.6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi. rizomii se scot. la 8-10 cm adâncime. Pentru înmulţirea vegetativă. Lucrarea este indicat să se facă vara. 9 – Rădăcini tuberizate de Dahlia hybrida . ramificaţi. trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală. de culoare alb-murdar (fig. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc. pentru ca rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. fie formează inflorescenţe mici. 34 Fig. Fig.

care au ca suport comun un rizom scurt (fig. Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-85%). după primele geruri uşoare. rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed. În vederea forţării. 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna). este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de 1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbi formaţi pe stoloni scurţi. Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi de resturile uscate. rădăcinile. Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). eliminând astfel riscul distrugerii lor odată cu divizarea rădăcinilor. după trecerea pericolului de îngheţ. cu durata de viaţă de un an. se udă şi se menţin la 15-20°C. în funcţie de mărimea tuberobulbilor. se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3 rădăcini cu porţiuni de colet. Fig. 35 Fig. cel cu poziţie centrală este. Tuberobulbul. În octombrie. Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime. se curăţă de pământ. Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. Înainte de plantare se curăţă de tunicile uscate. de culoare cenuşie (fig. Dintre bulbii existenţi. aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau în lădiţe. tuberizate se recoltează împreună cu porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă. 11 – Bulbi de Polyanthes tuberosa . Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm. până când mugurii de la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili. la temperaturi de 4-9°C. în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile din tuberobulbul vechi. 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt. 9). b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie). mai bine dezvoltat şi posibil florifer. 10 a. iar rănile se pudrează cu praf de cărbune vegetal. 11). Se plantează la loc definitiv în mai. 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal. 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate. apoi se dezinfectează. se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri. format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi. Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţii încălzite. iar locul lui rămâne liber. Fragmentele separate se plantează în ghivece. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi. cel puţin 2-3 luni (ianuarie martie). alungite. colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. Se scot de la păstrare în momentul plantării. acoperit de tunici scarioase. fără să fie înlocuit. Se recoltează în septembrie-octombrie. iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm.Indiferent de varianta de cultură adoptată. b). de obicei.

cultivată în solul serei ca anuală. 12). de culoare cafenie-deschisă (fig. Are rizomi orizontali cărnoşi.Înainte de plantare. se îndepărtează bulbii bolnavi şi. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Gerbera hybrida Fig. albe-sidefii (fig. Cultura durează 3-4 ani. Tuberobulbii se refac annual. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. Se recomandă în spaţiile de păstrare 1820°C şi o umiditate relativă de 70-80%. Se consideră floriferi Fig. cu vârsta de 2-3 ani. 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă. La sfârşitul perioadei de repaus (august) se poate face înmulţirea vegetativă. 13). eventual. Specii cultivate în spaţii protejate 1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36 . la adâncimea de 8-12 cm. Înmulţirea vegetativă se face prin intermediul tuberobulbilor sferici sau piriformi. din care se dezvoltă rădăcini tuberizate alungite. când temperaturile sunt ridicate. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece). Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm. ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie. fiind înlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţi tuberobulbili. 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate. având grijă ca rizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. protejaţi de frunze pergamentoase. Se plantează în aprilie-mai. se elimină prin escavare uşoară. Are rizomi cu creştere trasantă. când 2/3 din frunze sunt uscate. hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face după aproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului. cu o perioadă de repaus vara (iulie-august). Segmentarea se face rădăcini tuberizate la Alstroemeria cu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile aurantica tuberizate sunt foarte fragile şi se rup cu uşurinţă. prin divizarea rizomilor în porţiuni de 8-12 cm lungime. prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltare până la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. cu o perioadă de repaus anuală. 15 – Rizom la Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate. 13 – Tuberobulb de Freesia tuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. însoţite de Fig. Fig. O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. în timpul verii. în funcţie de momentul când se doreşte înflorirea. 14).

se poate planta şi în grădini. Uneori. pe timpul verii. materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarea rădăcinilor. pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite de lăstari aerieni sau porţiuni de colet. timp în care plantele nu se mai udă şi partea aeriană se usucă. De la nivelul nodurilor. asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. Anual. cu creştere verticală şi internodii scurte (fig. 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult). cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive. la sfârşitul perioadei de repaus (august). Fragmentele. ovoidă. se impune o perioadă de repaus.dezvoltate. 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente). fiind necesară segmentarea tufei pe verticală. Fig. cultivată la ghiveci. folosite ulterior la înmulţire. se plantează imediat după separare. 37 . la temperatura de 8-12°C. când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature. rezultată din îngroşarea axei hipocotile. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Fig. Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă. se formează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal. Rizomii sunt viguroşi. se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri din calota superioară. În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă. Separarea rizomilor se face. În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie (se udă şi se ţin la 18-20°C). 18). 16 – Rădăcini tuberizate de Asparagus sprengeri Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu rădăcini tuberizate. planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie). ca şi în cazul celorlalte specii. uşor aplatizată la partea superioară). După înflorire. albe-sidefii (fig. Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar. cu perioade anuale de repaus (iulie-august). Toţi mugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului. Fiind o plantă cu vegetaţie continuă. 16). înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara. 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă. 17). timp în care tuberculul se păstrează stratificat în nisip. ca anuală şi mai rar ca perenă. cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). jumătatea inferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. În sol are un tubercul fals discoidal format din îngroşarea axei hipocotile. Fig. Înainte de plantare. 15). La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivă ca parenă. dar denumită în vorbire curentă. tubercul.

spre deosebire de butaşi care.2. asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiterii rădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig. 4. precum şi la plantele cultivate în seră (Anthurium andreanum. ca plante noi. Hedera sp. Hydrangea.orizontal (chinezesc) . Chrysanthemum). atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare a marcotelor. în funcţie de lungimea ramurii. 19 b. vor putea fi separaţi ulterior. se execută folosind diferite procedee: . dau naştere la noi plante (Hedera helix. de regulă. 38 . Pholx subulata. Se aplică la Hedera sp. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate. Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv. numite marcote. la sfârşitul verii – începutul toamnei când. Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă. de obicei odată cu transplantarea. sau cu un alt mediu favorabil. cordiline.prin aplecare (simplu. b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstari de la bază prin simpla muşuroire. croton. Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile care vin în contact cu substatul de cultură. Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara.2. 19 c). presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat. procedee care se pot executa la speciile cu ramuri sau tulpini flexibile. Gaillardia. Philodendron scandens etc. Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului.. Rudbekia. d). perioada optimă de despărţire a plantelor este. Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate. Cissus sp. Tradescantia viridis. arcuit) şi şerpuit (multiplu). respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de 5-10 cm. Phlox). Chrysanthemum. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zona coletului. Ficus pumila. Ficus pumila etc. leandru. Se aplică la Phlox subulata. Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus. marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru. . la 3-4 ani (Delphinium. uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formate chiar din momentul detaşării de planta mamă. O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele). Constă în scoaterea plantei mamă din pământ. toamna sau primăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective). . iar intervalul de timp la care se repetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster. dracena. etc. 19. a).). Pandanus weitchii). La plantele cultivate în solul serei.. Passiflora coerulea. Marcotajul se poate produce şi natural.prin muşuroire (vertical). fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care. din genurile Dianthus. cât şi celor cultivate în spaţii protejate. fragmentarea ei în două sau mai multe părţi (aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată. cultivate ca plante la ghivece: ficus. (fig. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp. (fig. În funcţie de specificul plantei. Scindapsus aureus.3. azalee. în contact cu solul sau cu medii umede.4. dar momentul optim este primăvara devreme. la 5-6 ani (Papaver.4. Philodendron scandens. în majoritatea cazurilor. plantele îşi încheie repausul din vară. Phlox. se separă de planta mamă după înrădăcinare. la doi ani (Viola cornuta). aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori (la marcotajul multiplu). În funcţie de modul de executare. Hoya carnosa. Aquilegia). mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec în mediile de înrădăcinare.

Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac. 4.6.2. 19. 20) şi Saxifraga sarmentosa. 20 . strâns legată la ambele capete. sansevieria). se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia). hortensii. se poate separa marcota. 4. La Chlorophytum comosum (fig. Drajonii prezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvara devreme). agavă.aerian Tehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig. când rădăcinile adventive sunt bine formate.2.Înmulţirea prin stoloni .e): în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive. dicentra.Fig. iucca) sau la ghivece (aloe. stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e . 39 Fig. care va constitui mediul de înrădăcinare. se acoperă totul cu folie de polietilenă. se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal. apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct al rozetelor de frunze cu substratul de cultură. drajonii se plantează individual. bromelii. După separare. Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive. obţinându-se astfel plante noi. la Nephrolepis exaltata. aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed. în schimb. se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular.5. sub un mugure. în condiţii favorabile. după 1-3 luni.

altoirea în oculaţie (Rosa). ca metodă de înmulţire vegetativă.2. . spre deosebire de celelalte metode. Altoirea dă rezultate atunci când cei doi parteneri folosiţi aparţin aceleiaşi specii. Altoirea Altoirea. . . cactuşi). iar în contact cu un substrat de cultură favorabil. Fuchsia. Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită. cameliile). aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. îngrijirea plantelor după altoire). 40 .altoirea în despicătură (Chrysanthemum. îndemânarea altoitorului.8. Clematis. pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (la Bryophyllum daigremontianum). La un anumit grad de dezvoltare. Paeonia).altoirea prin alipire (cactuşi).2. Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru.altoirea în triangulaţie (Dahlia. altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă de multiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele. generează plante noi. camelii. limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci când alte procedee nu dau rezultate. aceşti muguri se desprind. Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt: .7.altoirea în copulaţie (azalee.4. ci şi o metodă de obţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţă sporită (soiurile de trandafiri). fiind posibilă numai la câteva specii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Asplenium viviparum). Pelargonium). . La speciile floricole. este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şi portaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă. 4.

Centaurea. geofite rustice. Lathyrus. -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm. structurate. la culturi de anuale.CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5. 41 . -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă. -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă). adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante. în funcţie de cerinţele faţă de textura solului. La înfiinţarea culturilor în câmp. -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bază de azot . pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi.1. Matthiola. ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5. decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe. cu soluri bine drenate. cu capacitate bună pentru reţinerea apei. organe subterane specializate (bulbi.1. Calendula). anuale care se seamănă direct în câmp). -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad. c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se execută toamna sau primăvara (vezi semănatul). rizomi) la geofite. rădăcini tuberizate. fie de desenul rondului. se alege solul corespunzător fiecărei specii. primăvara foarte devreme şi în ferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă. butaşi înrădăcinaţi. -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema de maşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate. marcote. cu expoziţie însorită. tuberobulbi. Alyssum). b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrări specifice: -desfiinţarea culturilor precedente. mărunţirea urmând să se facă înainte de înfiinţare. -primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai) -sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus. curăţirea şi nivelarea terenului. fragmente rezultate din despărţire la plante perene hemicriptofite. plante altoite. în cazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme. -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţează toamna (bienale. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp: -primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula. permeabile pentru apă şi aer. în cazul culturilor înfiinţate primăvara mai târziu. hortensii). rabatului etc. celelalte însuşiri fiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor. terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii.1. bienale şi perene destinate obţinerii de flori tăiate. anuale care se seamănă direct). Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate.

narcise. Zinnia). Alstroemeria. Strelitzia. -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum. -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară. Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani. zambile. narcise. -mărunţirea solului. în funcţie de posibiltatea valorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina). perene geofite (gladiole. plante altoite (trandafiri). -se seamănă direct unele anuale (Callistephus. Narcissus. chimic( cu Basamid. -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia. 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). Asparagus). fragmente de plante rezultate din despărţire (Anthurium. bienale (Bellis. -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic. Anthurium. Gerbera). -se scot în câmp unele plante de seră (muşcate. Freesia (semănată direct). Pentru principalele specii cultivate în solul serei. -vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată. -dezinfecţia solului. -septembrie: Zantedeschia. trandafiri. Hyacinthus). în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp. cu scopul obţinerii de flori în extrasezon. Freesia (tuberobulbi). Di-Trapex) sau prin ambele metode. Strelitzia. rădăcini tuberizate (asparagus). Eschscholtzia). -se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august).-se plantează tuberobulbii de gladiole. tuberobulbi (Freesia). -iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm. subsolaj la adâncimea de 45-50 cm). Gerbera (din butaşi şi răsad). -toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale. b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit. Rudbeckia). Chrysanthemum. uneori trandafiri. 42 . lalele. butaşi (Dianthus. epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele: -ianuarie-început februarie: trandafiri. Antirrhinum).dar mai mult reprezentat de răsad (Freesia. Viola).uneltelor. -sfârşit mai. -mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele. Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă a anului.1. Gerbera(din butaşi). rizomi (cala). Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apă la 900 C). Gerbera. culturile forţate de lalele. -august: Gerbera (fragmente de plante divizate). anuale (Calendula. -martie-aprilie: Dianthus. tuberoze. Gerbera). ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea. Salvia). Begonia. Strelitzia . zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia. 500700kg/ha azotat de amoniu. 5. -definitivarea fertilizării. Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii).Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului.obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajd bine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie. -fertilizarea de bază. hortensii). Calendula. Nigella.2. Gerbera (din butaşi). cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium. Pe parcursul sezonului rece. -mai-iunie: Dianthus. rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria). Tropaeolum.Freesia (tuberobulbi şi răsad). -se plantează geofitele rustice (Tulipa. Zantedeschia. scheletului serei. liliac) pentru culturi forţate. Dazomet. Scheletul serei şi uneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%.

este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare.1.5. -dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor. În plus. La unele specii decorative prin flori. având în vedere locul de cultură al plantelor. Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor: -preparea amestecurilor. fragmente rezultate din despărţire (ferigi. dar epoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara.4. respectiv pentru culturile floricole din câmp. azalee. -verificarea şi refacerea orificiilor de dren. 43 . şi 5. La fiecare dintre aceste grupe de plante. culturi forţate de anuale şi bienale.3. evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile de prevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5. trandafir chinezesc). -dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate.. De exemplu. Begonia tuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi. se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificării la maxim a valorii lor decorative. prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şi sistemul de cultură practicat. Gloxinia şi răsadul de Cyclamen se plantează în martie. în funcţie de specificul lor. Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole. Asparagus. liliac şi trandafiri. lucrările de întreţinere au fost împărţite. muşcate.) care cuprind atât denumirea şi scopul lucrării. -adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul). iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie. la lucrările cu caracter special. ficuşi. culturi forţate de gladiole. 5.). prezentarea lucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5. -noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară). bulbi (Hippeastrum). cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor. plante altoite (cactuşi). Gloxinia). sunt indicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora.2.-octombrie: Freesia (tuberobulbi). Cyperus. Primula. Cyclamen. Sansevieria). -umectarea vaselor de ceramică noi. pentru culturile floricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece.1.3. Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an.2.şi 5. prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire.5. în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazional sau numai anumitor specii din grupa respectivă). 5. tuberculi (Begonia tuberhybrida. Alstroemeria. Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţi dăunători la o serie de plante ornamentale. bromelii. c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat de seminţe (palmieri). sulfat de cupru). begonii. răsaduri (Cineraria hybrida. tuberculii de Begonia tuberhybrida. folosind una din metodele de înmulţire prezentate în capitolul anterior. Calceolaria. Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat. rădăcini tuberizate (asparagus). b)Pregătirea vaselor: -alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor.

vara se udă zilnic sau la 2-3 zile. Completarea golurilor .se recomandă să se ude dimineaţa. Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor. Irigarea (udarea) . de aceeaşi vârstă şi calitate. toamna şi primăvara.îmbunătăţirea regimului de .spargerea crustei.1. de 1-2 ori/săptămână 44 . .mobilizarea solului. a gradului de afânare. Se administrează aproximativ 10-30 l apă/m2.se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate.combaterea buruienilor. crt. pentru a fi smulse cu rădăcină.este indicat să se execute înaintea praşilelor. de specie. de textura solului etc. . erbicidelor. 1 2 3 4 5 6 . Plivitul -îndepărtarea buruienilor.Tabelul 5.asigurarea densităţii cultură corespunzătoare. Prăşitul . Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici de . seara sau noaptea (în zilele călduroase). prin picurare. .protejarea plantelor de temperaturi scăzute. Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii. . gradul de îmburuienare.distrugerea buruienilor aflate . gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice).în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni. . până la 8-10 cm mai tîrziu. solului. prin aspersiune. se fac reînsămâţări pe suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească seminţe umectate sau pregerminate).presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie. Lucrări comune Nr. mraniţă.distrugerea seminţelor de . Mulcirea solului .menţinerea umidităţii solului şi . .se execută manual sau mecanizat. pe brazde. frecvenţa udărilor. . aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. Se udă apă din sol şi atmosferă. de fenofază. .se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC. .la culturile înfiinţate prin semănat direct. Combaterea chimică a . înfiinţarea culturilor. în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ). frunze. Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmp A. . sau a precipitaţiilor).pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici.distrugerea buruienilor.se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura .la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi. cu furtunul.

tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale.A (continuare) Nr. Gladiolus.Tabelul 5. Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului.înlăturarea surplusului . . plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor. Combaterea bolilor şi .sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi care. dăunătorilor plantelor B. 45 . 1 Lucrarea Răritul Scopul lucrării Caracteristici Speciile (grupul de specii) la care se aplică . sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive. la care de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante. crt.la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori verticală. 18. nu-şi pot urmărit: menţine poziţia .plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje. din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ motive. şi .se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct. arcade. din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2). 7 Lucrarea Fertilizarea fazială Scopul lucrării Caracteristici 8 .asigurarea echilibrului nutritiv . crt. colonade sau pe ziduri şi construcţii. perene 2 Tutoratul palisatul . Lucrări speciale Nr. Paeonia).anuale şi semănate direct. simpli.plante cu talie înaltă folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual). pergole. .se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile.1. .plante cultivate pentru flori tăiate (Dahlia. La densităţii optime. .plante volubile şi agăţătoare.susţinerea plantelor . speciile care suportă transplantarea.vezi tab.menţinerea de sănătate a .

menţinerea plantelor cu o anumită formă şi înălţime. .valorificarea florilor florilor tăiate (proaspete sau uscate).uniformizarea înălţimii plantelor.se elimină de obicei bobocii laterali. de vegetaţie.determinarea înfloririi mai timpurii. .plante cu înflorire înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme). la 2-3 cm deasupra borduri. dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru . Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme.plante pentru flori tăiate Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi.stimularea ramificării. obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor.plante cultivate pentru tăiate (inclusiv inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori imortele). 8 9 46 . Begonia).6) 4 5 6 7 .dirijarea unei singure tije florifere. decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap.înflorire uniformă.se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. garoafe.plante din mozaicuri. bujori).Plante cultivate pentru tulpina principală. 3 Ciupitul Scopul lucrării .plante perene (Paeonia. imediat după plantare. . împotriva îngheţului Recoltarea .protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme. Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă . . prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare. împachetare cu materiale izolante.unele plante anuale (Callistephus. cât şi toamna (crizanteme). limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură.lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau .asigurarea protecţiei pe timpul iernii plantelor care plantelor iernează în câmp. care . Bobocitul . Lăstarii . Protejarea se face prin acoperire cu frunze. când au câţiva mm. la axila frunzelor. Dianthus). . Tunsul lăstarilor . plantelor . Lucrarea crt.crizanteme. pământ sau prin . bujori).plante bienale (Digitalis. Antirrhinum. Speciile (grupul de specii) la care se aplică . plastice (polietilenă) sau textile.B (continuare) Nr.se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie. culturilor înfiinţate primăvara devreme.obţinerea de culturi împotriva timpurii.prelungirea perioadei de înflorire toamna. . punctului de inserţie. paie. . .se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe . (crizanteme.constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm). culturi înfiinţate .obţinerea tijelor cu o singură floare. .1. dalii. se taie cu ajutorul unui foarfece special.Tabelul 5.plante de mozaic. brumelor Protejarea . Campanula. garoafe. Copilitul Protejarea .se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă . Dicentra. Caracteristici . plantele decorative prin flori. Yucca). .

Reglarea .crearea condiţiilor optime de .refacerea structurii solului.se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor. Lucrări comune Nr. în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate. buruienile care apar sunt deschise. 18) bolilor şi plantelor.menţinerea curată a culturilor. Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul serei A.se execută manual. de tehnologia de cultură. aer. răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare). organe subterane. Combaterea . prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor. În timpul vegetaţiei. Afânarea solului . .Tabelul 5.spargerea crustei. dăunătorilor 47 . şi potecile. Periodic se sapă . . la intervale de 2-3 săptămâni. apă. factorilor de cultură a plantelor.asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol. Lucrarea crt.se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină. rezerva de buruieni din sol. vegetaţie Combaterea . temperatură. la 20-25 cm adâncime. nutriţie.asigurarea stării de sănătate a .dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial. fragmente rezultate din despărţirea plantelor. .respectarea densităţilor prevăzute .materialul folosit (butaşi. 1 Completarea golurilor Scopul lucrării Caracteristici 2 3 4 5 .2.se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab. .

crizanteme. 2 3 Ciupitul Copilitul Bobocitul 4 Polenizarea artificială 5 6 7 Defolierea Recoltarea florilor . singură floare (de obicei bobocii secundari). susţinere este sub formă de plasă. laterali. umiditate atmosferică 60-70%.devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei. 48 .se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi. formarea bobocilor.se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală.condiţii: organe de reproducere mature.stimularea ramificării.Cineraria hybrida seminţe. se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm. . îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia. . se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice.valorificarea florilor vezi cap. crizanteme. producerea de . ale . Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă.garoafe. .eliminarea lăstarilor . Se repetă după 1-2 zile. cu poziţie incorectă . Se execută imediat după (inflorescenţă). dreptunghiulară sau păstrată. de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală. . temperatura de 1825°C. 6 -toate plantele cultivate tăiate pentru flori tăiate.garoafe.dirijarea şi menţinerea . ţesută cu fire textile sau sintetice pe . Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum. În funcţie de înălţimea plantelor.se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen. cu diametrul de 15-20 cm. . .B. Lucrări speciale Nr.se efectuează la plantele tinere.culturi forţate de tulpinilor florifere. folosind . înălţime se îndepărtează vârful de creştere. crizanteme.Gerbera hybrida. când acestea au 12-15 cm . . crt. pensule moi.garoafe. Sistemul de crizanteme. astromeria. fresia.garoafe. Scopul lucrării Caracteristici unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus).evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas.constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor Anthurium.obţinerea tijelor cu o . . Lucrarea Instalarea sistemelor susţinere 1 Speciile la care se aplică . . La Lathyrus). cadru de sârmă zincată. fie prin simpla apropiere a florilor sau inflorescenţelor.

lumină.menţinerea plantelor în perfectă .vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de de mediu armonioasă a plantelor. temperatură.3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A. . .lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani). Dirijarea factorilor creşterea şi dezvoltarea . inflorescenţe etc.asigurarea regimului optim de apă . se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni.). (frunze.se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor plantelor plantelor.se execută cu ajutorul unui plantator. Lucrări comune Nr. pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor.18 bolilor şi stare de sănătate. crt. plantelor. .odată cu lucrarea de afânare. 1 2 Lucrarea Afânarea substratului cultură Scopul lucrării Caracteristici . Transvazarea . lăstari. Combaterea . în funcţie de ritmul de creştere al plantelor. aer şi substratul de cultură.constă în schimbarea periodică a ghivecelor.păstrarea aspectului îngrijit al . Toaletarea . flori.vezi tab.ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent.asigurarea spaţiului necesar . fără să fie deranjate rădăcinile de şi aer din substrat.Tabelul 5. îndepărtează numai o parte din substrat. ramuri.spargerea crustei. dăunătorilor 3 4 5 49 . Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular. .

realizarea amenajărilor etc.dirijarea creşterilor. într-un Cyclamen persicum. 50 . modului de creştere a plantei. Tăierile de . mărimii ghiveciului.menţinerea efectului . Menţinerea curată . crt. de lumină corespunzător.). limbul mare. coriaceu. sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc. scăriţe. Colocasia. formare . Sinningia hybrida. decorative a plantelor. Croton. . Passiflora.lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida. Scindapsus. Dracaena. spaţiu limitat. cu Monstera.dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor. Ficus. .speciale metal. Dieffenbanchia.asigurarea unui regim .corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea densităţii coroanei. treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc. modul de dirijare a tulpinilor . Tutoratul şi . Hoya. cu efecte estetice . Philodendron.se aplică mai ales speciilor arbustive. Hedera.susţinerea plantelor. . Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor. Se Hibiscus rosa-sinensis. lungimii tulpinilor. lăstarii necorespunzători. număr mare de plante cultivate la ghivece. Philodendron. 1 Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică 2 3 4 Răritul ghivecelor . hortensis. a frunzelor decorativ al plantelor.amplificarea valorii Gynura.tutorarea poate fi dublată de palisare. . Lucrări speciale Nr. Cissus. corespunzători palisatul .se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn.B. iar celor care rămân li se Azalea indica. .se instalează diferiţi suporţi. plastic etc.Este necesară la plantele decorative prin frunze.

Anual. crt. palmieri.limitarea creşterilor. pământului de la substratului. Înlocuirea Monstera. radicular sensibil la transplantare (palmieri. artificială serei.plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave. Fuchsia. retardanţi stimularea ramificării şi Alar. au sistemul radicular plantelor. suprafaţă îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile).plante aflate în vase cu necorespunzător sau care mai mici. Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav. Nerium oleander. Transplantarea . . este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron. orhidee). . sau direct în substrat.îmbunătăţirea fertilităţii .Nr.3. 51 .B (continuare) Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu .se aplică plantelor care se transplantează rar.se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv . Ficus. Cineraria hybrida. substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau . substratului epuizat.se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel.refacerea plantelor care . fiind înlocuit cu altul proaspăt. Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium. 5 6 7 8 Tabelul 5. . Azaleea. bolnave.se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum. înfloririi. în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu. Polenizarea .obţinerea de seminţe. obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit.

foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi .0. iar în final zona . Principalele boli întâlnite la unele specii floricole Nr.4.0.07 %. .2 %.prevenire prin folosirea de material Pătarea brună ce pe acestea apar organele de înmulţire.bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric.tratamente curative cu : Polyram gălbui.02 %.0.0.06 %. respectarea măsurilor (Septoria dianthi) se extinde pe tulpini. crt.0. se răsucesc şi se .0.frunzele se îngălbenesc. brun. Tilt 250 . usucă de deasupra zonei atacate. petele se brunifică . %. . asolament. negre.3 %. Rugina garoafelor . 52 .pe toate organele aeriene apar pete mici.0. planta se EC . frunzele din etajele de igienă culturală. centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici . Baycor 25 WP . Bumper 250 EC .prevenire prin măsuri de igienă şi se extinde zona atacată.25 %. culturală.2 %. folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0. Topsin M 70 WP ..3 %. Specia floricolă atacată 1 Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere .tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 .0.când sunt atacate tijele florifere. înnegrite.tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă.tratamente curative: Benomyl 500 WP-0. în dreptul cărora epiderma crapă iar (Uromyces dianthi) combi . .1 %. în condiţii favorabile agentului patogen.Tabelul 5. . Înnegrirea garoafelor (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee.sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după . Derosal 50 SC . flori (sepale şi chiar petale).2 ţesuturile se necrozează.0.iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice. WP .2 %. aplicarea unui superioare.02 %. Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică. atacul săditor sănătos.în soluţii se adaugă aracet 0.

iar plantele se veştejesc şi apoi se . În condiţii de . frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate. 1:50.2%.0.pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică. .sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0. . înrădăcinat. 53 . asigura o bună aerisire.sp. alternând produsele.05usucă. se vor respecta măsurile de de plantă. iar frunzele bolnave se usucă. se va evita fin.Tabelul 5.1%. Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc. administrarea de îngrăşăminte cu azot.iniţial se clorozează frunzele din vârful .0. vaselor conducătoare. dianthi) boala avansează.1% sau Benlate 50 WP .15%.1formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0. floricolă crt.05-0. în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri. (continuare) Specia Nr. Putregaiul cenuşiu .boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos. Rovral 50 WP-0.bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces. Benlate 50 WP 0. umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se . Tratamentele se repetă la interval de 7 zile. albicioasă groasă.2%.1%. ţesuturile se de umiditate.folosirea de butaşi sănătoşi. .boala apare în condiţii de umiditate mare.tratamente lunare cu: Bavistin 0. Sumilex 50 PU0. Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f. În secţiune se observă brunificarea 0.1%. atacată Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Fuzarioza (veştejirea) . alb-roz.1%.pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă . folosirea de material .se fac stropiri cu Karathane 0.4. igienă culturală. Făinarea (Oidium dianthi) .pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor.

05-0. Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat. superioară şi cavităţi pe partea inferioară. apoi acestea devin cenuşii.25 %.săditor sănătos. plantele horiana) cafenii sau castanii.tratamente curative cu: Dithane M 45ciupercii.07 %.125 %. iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează. alb-verzui iniţial. Frunzele atacate se WP 0. crt.2 %.1 %.pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru. are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide.3 %.3 %. Făinarea (Oidium . Kumulus S-0.pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare.tratamente cu Polyram combi-0. materialul distribuite pe limb şi pe nervuri.apare pe frunze sub formă de pete mici.5-2 cm .2 %. EC-0. Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc. brun. Zineb 75-0. În dreptul petelor apar picnidiile . iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %. Vandozeb-0.3 %. 0. lor se formează o mică excrescenţă pe faţa . Tiuram 70-0.4. ce devin apoi necrotice. chrysanthemella) roşcate. Topsin M 70-0. Rugina albă a . Septorioza crizantemelor .pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui. Orthocit 500.tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos. Saprol 190 necrozează. apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală.3 %. . 54 .05 %. sub care kg/ha. decolorate. iar planta formează flori mici şi agentului patogen. (continuare) Nr. Shavit 25 EC l l/ha. Karathane LC-0.07 usucă.pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare . Specia floricolă atacată Crizanteme Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul crizantemelor . Dithane M 45-0.2 %.Tabelul 5. Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse. Topsin 70 PU-0.iniţial apar pe frunze pete brune de 0.pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar .

Benlate-0. 55 . rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea freesia) mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se sau se deschid asimetric. .plantele bolnave prezintă pe frunze .tratamente curative cu: Captan-0. .boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi. .pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi. Bacterioza . strânsă.se recomandă sortarea şi plantarea numai Mozaicul freesiei . (continuare) Nr. eliminarea plantelor virotice. bacteria nu trece.06%. . Putregaiul cenuşiu . sau nu ating dimensiunile normale. formează o zonă de suber dincolo de care . Specia floricolă atacată Freesia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul galben al . Derosal-0. taie florile cu fosfat trisodic 10%. deformări pentru combaterea afidelor. jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată. 1-2 ore. cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pete necrotice şi apare uscarea frunzelor.2%.pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed. moderate. }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc. aceea florile sunt deformate. .pe frunzele plantelor virotice apar pete şi . iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime.pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent. de sămânţă. respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%.pe flori apar pete de decolorare. crt.plantele bolnave prezintă pe frunze pete (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi.4.Tabelul 5.tratamente curative se fac cu produse pe bază de oxiclorură de cupru.02% (10 l/m2).06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0.se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene.

56 . frunzele se usucă şi cad. necrozează. pe frunze apare o . Systhane vor pieri.5CE-0. albe sau galbene. însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire.05%.2%. Karathane LC-0. . rezistente. atacată Trandafirul Mozaicul galben al . Petele confluează şi apar puncte negre.plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele .1%. se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală.pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare. florile nu 0. făinoasă. parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere crt. rosae) pâslă albicioasă. Sub această pâslă norme moderate. La atac puternic frunzele cad. Lăstarii 70 WP-0. Miraj 45 EC-0. Miraje 45 EC-0. mai ales pe partea măsurile de igienă culturală. bobocii sunt mici şi florile decolorate. .pentru prevenire trebuie ca altoii să fie (Cherry de decolorare verzui. (continuare) Specia Nr. Topsin M se deschid sau au petale mici..pentru prevenire trebuie respectate pannosa var.1%. Făinarea (Sphaerotheca . irigări cu superioară a limbului. pătate. Pătarea neagră a frunzelor . . Dithane M 45-0.sunt atacate organele verzi. În final.tratamente curative: sulf muiabilcenuşie.tratamente curative: Polyram combi0.2%. Systhane 12 E-0.4%. iar foliolele se deformează. Captan 50 PU-0. 12.05%. (cultură în trandafirului seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor.1%. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase.Tabelul 5.05%.pe organele verzi apar pete brun-negricioase.1%.25%. miceliul are o coloraţie alb.4.

Shavit 25 EC. Putregaiul gerberei .75(Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric. plantelor (Fusarium sp. întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală. iar lăstarii se usucă. Tilt 250 CE RV-0.3%.2%. radicular. 57 . mai întâi se veştejesc frunzele.boala se manifestă prin brunificarea coletului. iar 0. de culoare albă.pentru prevenire trebuie să fie .trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă. . de sol sau 1-2 l soluţie/plantă.02%.5%.se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei. pe faţa . cad. Benomil 50fructele formate cad de timpuriu.05-0.1%.se folosesc soiuri rezistente.tratamente cu Ridomil 25-0. puternic frunzele cad. Mancozeb 80-0.în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă . Topsin M 70-0. Pe frunze apar pete gălbui. brun-cenuşii. . Dithane M-45-0. şi care este distrus parţial. Saprol 190 EC-0. atacată Trandafirul Rugina trandafirului . La atac .frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă.08%.se recomandă udarea prin brazde.3-0. apoi culturală. . În dreptul acestor pete.1 l/ha.se fac tratamente cu: Polyram combiPlantele atacate au un număr redus de flori. 0.boala apare pe toate organele aeriene ale .pe frunze apar pete mari. superioară apar mici puncte brune. . Făinarea frunzelor .2%. Verticilium sp. apoi se usucă.p.tratamente cu zeamă bordoleză 0.) substanţelor. cryptogea) întreaga plantă. strâng şi se ard.Tabelul 5. colţuroase.tratamente cu sulf muiabil 0. Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă patogen crt. seră) mucronatum) izolate. Gerbera Veştejirea şi uscarea . frunzele se răsucesc şi culturală.1% în doză de 5 l/m.1%. cu . Frunzele atacate 1. Hortensia Pătarea brună a frunzelor .respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale.0%. (continuare) Specia Boala şi agentul Nr. Plantele se ofilesc brusc şi mor. .4.

0%. Frunzele se . 58 . floricolă crt. zonele atacate putrezesc.atacă toate organele verzi ale plantei. izolate sau confluente. Cineraria Făinarea (Oidium . circulare. pulverulentă.tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă.4%. petele se extind şi apar .atacul se manifestă mai ales pe frunze. Karathane-0. 0.la baza frunzelor apar pustule galben-brunii.tratament cu zeamă bordoleză 0. Pelargonium Bacterioza . Karathane-0. mm diametru. unde . Făinarea (Microsphaera . culturală.4.2% sau umiditatea este mare. bine delimitate de 2-4 1. Au culoarea albicioasă . acoperite cu o pulbere fină.trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi. atacată Hortensia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Pătarea cenuşie . după care cuprinde întregul .folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică. cu marginile brun-roşcate.08% Gladiole Râia tuberobulbilor de .08%.umidităţii. gladioli pv. gladioli) temperaturi ridicate.preventiv se reduce umiditatea. cenuşie.preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate. marginata) marginea frunzei. sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază.75(Cercospora hydrangea) unor pete mici.tratamentele cu sulf muiabil 0.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . mai întâi pe aerisiri repetate.(continuare) Specia Nr. iar mai târziu brun-roşcată. Organele atacate se usucă şi cad.05%. se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii. albicioase-cenuşii.3%.dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice. limb. albă.4%.25%. în . Morestan0.pe partea superioară a frunzelor apar pete . . Dacă trataţi cu Dithane M 45-0. Pe . La solului.porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. Mancozeb 800-0.Tabelul 5.tratamente cu Polyram combi-0.

}esuturile din dreptul petelor se 0. Plantele ce .15%. }esuturile atacate se înmoaie. pulverulent. plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse. porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze.1%. sticloase sau apoase. chimic. Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%.se folosesc bulbi sănătoşi. brune.pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în .4. pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie.0.boala se manifestă pe toate organele plantei.se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor. .Tabelul 5.tratament foliar cu Orthocid 50 sau brune.2%.plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) .se fac tratamente cu Orthocid 50.2%.05%. . (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici. apărând un mucilagiu alb-cenuşiu. Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora. benzi decolorate sau întreaga . (continuare) crt. . Putregaiul cenuşiu . bine sortaţi. încetinită. iar frunzele rămân perforate.nu prezintă simptome foliare.0.solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează. pe petale pete Mycodifol .pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici. bulbul putrezeşte în profunzime. care apoi Merpan-0. Ronilan .în timpul vegetaţiei. circulare.uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată. Specia floricolă atacată Gladiole Boala şi agentul patogen Septorioza gladioli) Simptomatologie Prevenire şi combatere Lalele (Septoria .0. florile au şi se ard. Topsin Mconfluează. Putregaiul moale al .1%. 59 . . Pe tuberobulbi apar Rovral . usucă şi cad. Pe măsură ce boala . Benlate-0. La umiditate ridicată. Pătarea lalelelor .simptomele apar la înflorire. scurtă şi nu înfloresc. bulbilor de lalea zona discului central. tepalele cu pete. mici. iar înflorirea întârziată. la început izolate.

cu 2-3 săptămâni mai devreme. iar ţesuturile se necrozează. Bulbii sunt foarte mici.2%.boala determină pierderea prematură a plantelor.05-0. frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene.în interiorul bulbilor apar puncte mici galben.3% sau hidroxid de cupru 10-15%. Mozaicul zambilei .se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui. urât mirositoare.pe frunze apar pete de decolorare sau benzi . la baza bulbilor . Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu.2%. culoare mai închisă. se veştejesc şi Dithane M 45-0. Mancozeb 800plantele pier. cu marginea de sănătoşi. florale apar flori puţine şi mici.se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar. iar pe tijele vectorilor. Pe 0.. un miceliu albicios. 0. folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă. iar plantele se usucă şi sănătoşi. crt.4.tratamente cu Merpan 0.2%.dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0.Tabelul 5. Dacă de 20-25 minute.se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale. Specia floricolă atacată Lalele Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Zambilele Putregaiul uscat . mai mari din bulb.se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. În condiţii de umiditate ridicată. .15%.075%. (continuare) Nr. Ronilan confluează.pe toate organele plantei apar pete mici. Mycodifol 0. La temperaturi . Putregaiul galben al . .25%.2%. petele . Putregaiul cenuşiu . porţiune atacate. galbenă. 0. în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite. apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm. 60 . La umiditate ridicată. sublimat corosiv 1%.frunzele se colorează în violet. cenuşii. Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0. Rovral bulbi.

se desprind şi cad. galbenă. Dithane M 45-0. Dithane M 45-0. 1 Specia floricolă atacată Iris Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Rugina stânjenelului .2%. Pătarea frunzelor . brune. apoi brune.2%. Mozaic (Marmor .2%. 3 frunzelor (Septoria unor pete mici. Captan 0. 61 .pe partea inferioară a frunzelor apar pustule .combaterea vectorilor Doralis sp.2% + sulf muiabil 0.2%.2%. Rugina (Puccinia .se fac tratamente cu Polyram combi(Puccinia iridis) circulare.2%. . pulverulente.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . culoare neagră.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . Pătarea frunzelor . fiind mărginite de o zonă galbenă. Zineb 0.2%. cu fructificaţiile ciupercii de 0.tratament cu zeamă bordoleză 0.eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre. }esuturile atacate se necrozează. de culoare gălbui. pulverulentă. de culoare galbenă. (continuare) Nr. izolate sau confluente. antirrhini) cenuşie-albicioasă. cu bordură violacee.2%. poate ajunge la uscarea plantelor.75%. este înconjurată de o zonă galbenă. Maneb 0.folosirea de material săditor sănătos.2%.tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite. prăfoase. M 45-0. se îngroaşă şi .pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau . bine conturate.pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în . iar mugurii floriferi se reduc ca număr. puternic frunzele se veştejesc. Dahlia dahliae) prezintă pete neregulate. Antirrhynum Pătarea cenuşie a . devin brune. rt.Tabelul 5.udarea şi îngrăşarea echilibrată. 2 Plantele îşi încetează creşterea.3%. înconjurate de o zonă 0. care confluează. Vandozeb 0. de culoare Zineb 0. Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui. Dithane (Entyloma dahliae) diametru. iar în final se .frunzele atacate se deformează. Fiecare pustulă bolnave.2%.4.25%. La atac .25%.tratamente cu Merpan 0.tratamente cu Poliram combi 0. iniţial 0.

cenuşii.4%.75%. care M 45 . iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate. zeamă frunzelor (Cercospora circulare. Calendula Făinarea (Sphaerotheca . caledula) dungi galbene.25%. Pătarea brună a frunzelor . înverzesc. 5 fuliginea) mărimi.boala se manifestă pe frunze. Plantele atacate mor prematur. unde apar pete colţuroase brune. (continuare) Nr.4%. pedunculi.03%. Inflorescenţele rămân mici. Captan 0. Dithane (Septoria calistephi) caliciu.tratament cu Merpan 0.2% confluează.pe frunze şi tulpini apar pete de diferite .06%.Morestan 0. bine delimitate.pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape . negre. rt.nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc. cenuşii. Plantele puternic atacate dispar complet.prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă. înconjurate de bordoleză 0.tratament cu sulf muiabil 0.tratament cu sulf muiabil 0. Specia Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă Boala şi agentul patogen atacată Callistephus Îngălbenirea . Karathane 0.2%. sub forma unei pâsle fine. .0. 62 .4.Tabelul 5. flori şi . În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici. albicioase. Pătarea cenuşie a .

fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricole Nr. gura . dislocă seminţele. Dazomed 450 kg/ha. (Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica). 63 .vierme de sol foarte periculos.dăunător polifag. de apă la temperatura de 90100°C timp de 2-3 ore. .tratarea solului înainte de (Hederodera sp. Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor . begonia. petunia etc. Atacă cyclamenul.Tabelul 5. În timpul zilei. ce trăieşte în solurile uşoare. . În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha. fresia. . . sub frunze. Basamid 600 kg/ha. gryllotalpa) dezrădăcinează plantele. Nematodul galicol al . Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere I. rădăcinile plantelor putrezeac. Adulţii şi folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei. periculos. de asemenea săpând galerii otrăvitoare.tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha. de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos. 600 kg/ha. . iar plantele se usucă.) atacate au culoarea verde palid. atacă rădăcinile plantelor.atacă foarte multe specii floricole. umede. Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha. Coropişniţa . Vydate 120 kg/ha. Dazomet 450 kg/ha. hortensia.folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale. La . melcii Helocid 5 %-20 kg/ha. pe care apar gale mici. Basamid rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru.) leului. garoafele. hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha. (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor.dăunător polifag. Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu . primula. iar frunzele se îngălbenesc. crt.dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice. Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp.5.

Bactospeine PU0.tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. nalba. . crizanteme. mixandre etc. Plantele încetează din 0.04%. crizanteme.biopreparate: Dipel PU-0. gladiole.) seră.4%. iar florile cad. haemorhoidalis) .se găsesc în colonii. apoi CE-0. Turingin PU-0.atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia.5. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0.dăunător polifag. (Phyllotreta sp. crt. perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate.15%. dracena.15%. trandafiri.dăunători foarte mici. Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad. garoafe. lămâi. care se brunifică. Sinoratox 35 EC-0. tradescanţia.atacă plantele de dalii. Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0. atacă plantele de ficus. trandafirului (Aulocaspis . 0.dăunător polifag care atacă plantele de garoafe. iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0. rosae) 64 .2 %. gladiole. de culoare galbenă sau brun-negricioasă. Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra . Tripşi Tripsul plantelor de seră . Tripsul dracenei . Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile. Sinoratox 35-0. Dipterex 80 PS-0.atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază. cana.15%.25%. Diazinon 60consumând conţinutul acestora.) stadiu de larvă şi de adult. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere Puricii negri de pământ .3%. muşcate etc. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha. Dimevur 42cu aspect mozaicat.2%.5% creştere. Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al . palmieri etc.4%.tratament la apariţia dăunătorului cu unul din produsele: Carbetox 37(Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi. fiecare individ fiind protejat de un scut. prin înţeparea şi consumarea sevei. subţiri.15%. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II. (continuare) Nr.Tabelul 5. ficus. cu . . rămânând pitice. azalee. cultivate în (Parthenocinoe sp.

leandrul. Planta acoperită complet de dăunători 0. crt. Actelic 50-0. cât şi vârfurile de creştere ale plantelor. producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor. Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor. lămâii. . dafinul.tratament cu: Fernos 0. Diazol 60-0.. seră (Neomyzus sp. cyclamenul etc. echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte.specie polifagă. ficusul. . ficusul.5. Frunzele se îngălbenesc şi cad. atacă lămâiul. bobocii florali. cyclamenul etc. Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor. plantelor citrice cyclamenul etc.Tabelul 5. Macrosiphum sp. Păduchele lânos al .dăunător polifag. Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere". Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari.15%. . leandrul. atacă camelia. lămâiul. muşcatele.1 % Myzus sp. ficusul.atacă exclus numai cactaceele. adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de . atacă garoafele.se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei.15%. fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum. lămâiului asparagusul etc. Atacul este de regulă puternic Polybar 0.8%. ramuri şi fructe. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 0 Păduchele ţestos al . 65 . migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al . Sinoratox 35cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace. frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează. atacă ferigile.formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri. Plantele atacate rămân debilitate.dăunător polifag.) asparagusul. pe lăstarii şi bobocii florali. Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici. Frunzele se usucă şi cad. orhideele. Păduchele ţestos al .05 %.dăunător polifag. (continuare) Nr. palmierii. ferigile.

acaricide: Omite 57 -0. Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie. Plantele atacate . În urma atacului.2 %. Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare. 0.5.dăunător polifag. pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică. apoi se usucă şi cad. verbena. iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre. 1 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 2 4 5 6 Păduchele galben al . (Rhizoglyphus gladiole. (continuare) Nr.). La invazii 20-0. puternice. Tedion V-16 CE -0.0. %. plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0.atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile. Primul tratament se face la (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular. producţia.4 %.2 %.1%.dăunător polifag. Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc. Acricid 25 -0.atacă toate organele plantelor floricole bulboase. atacă: freesia. Mitigan 18. atacă toate speciile de plante ornamentale. Adulţii nearipaţi 37-0. Frunzele se ofilesc.1 %.folosirea materialului săditor (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate. au frunzele deformate şi flori decolorate. ramurile tinere şi vârful lăstarilor. apoi pe frunze.2 Acarianul bulbilor . Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE . înţepând şi Isathrine 100-0. în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii. muşcatele. dalii etc.atacă frunzele pe faţa inferioară. Zolone 30 . Torque 50 PU sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută. Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun .1 %. Adulţii şi larvele colonizează frunzele. 66 . Sintox 25 limbului frunzei. acaricide: Kelthane 18.02 %.1 %. crt. se usucă şi cad.5 E-0.0. formând în interior pete brune.2 %.Tabelul 5.0. gerbera. echinopus) numeroase galerii.05 %.5 . Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 . Tratamente la apariţia focarelor: (Trialeurodes garoafele etc. Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular. osclepiadis) sunt de culoare galbenă. Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0.0.15 %. Ripcond 40-0. Aleuroidae Musculiţa albă de seră .05 %.03 %. Acarianul bulboaselor .2 %. narcise. Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului. Aceste frunze se răsucesc.

dăunător polifag. Torque 50 PU-0. . Tedion V-16 CE -0. marginile se răsucesc şi se înconvoaie. Kelthane 18. Acrex 30 CE-0.atacă cyclamenul.5 ţesuturilor. Adulţii şi larvele colonizează lăstarii. iar petalele se încreţesc. Acarol 500 EC-0. rămân pitice şi se usucă. CE-0. Omite 57 CE-0. bobocii seră.Tabelul 5. brunificări şi suberificări ale 20 CE-0. acaricide: Kelthane 18. (continuare) Nr.măsuri de igienă culturală în (Tarsonemus latus) zinia.2 %. lalelele etc. begonia. petuniile.tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări. 7 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 8 Acarianul cyclamenului .5. florali. Acarianul lat . fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară. crt.2 % 67 .2 %.2 %. Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează. localizându-se pe partea inferioară a frunzelor . . Acricid 25 PU-0.1%.2 %.1 %.06 %.5 E-0.1 %. Plantele stagnează în creştere. atacă gerbera. Sintox 25 CE-0.folosirea materialului săditor (Tarsonemus pallidus) care se deformează. crizantemele.2 %.

CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii. Înflorirea tardivă se asigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie. cu scopul de a răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp. folosindu-se numai adăposturi simple. prin plantarea timpurie a tuberobulbilor. Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum. 6. cu soluri permeabile. ceea ce asigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentare de căldură. Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostite în mod natural sau prin perdele de protecţie. care să valorifice la maxim căldura solară (prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor.CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea. îşi pot prelungi înflorirea până toamna târziu. în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă. 2. a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele. Lathyrus. cu expoziţie însorită. aplicarea unor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal). 68 . cu cel puţin 2-3 săptămâni mai devreme. fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite. Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate să ajungă la 3-40C în zilele mai reci. Apariţia lor mai timpurie asigură. protejate de temperaturile negative. tocuri de răsadniţă. care se zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. zambile. cele tardive se realizează cu specii care înfloresc în mod obişnuit toamna şi care. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă de vegetaţie. respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. pe lângă efectul estetic deosebit şi o valorificare mult mai eficientă. narcise. ghiocei).1. simple.CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală. lăcrămioare. Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferite specii. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare. sau la gladiole. reprezintă o modalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane. tuneluri etc.). Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme.

administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel), eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ
Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii până la începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determine ieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în mod obişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologii adecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată unele plante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida), perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precum şi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) fac obiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială a plantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unor substanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivece sau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură, umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii.

4.CULTURA CONTINUĂ
Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prin asigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îl constituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutul iernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismul corespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat.

69

CAPITOLUL 7
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE

Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multiplele posibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decor în spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii de utilizare a speciilor floricole.

7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE
Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una din modalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tot timpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţii florale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarte important de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungire a duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la o specie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar putea afecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, până în momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor în vase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospătează zilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme de menţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şi circulaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitate practică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prin păstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentru majoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poate coborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie să coboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoarece implică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp. De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse unei etape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetinirii proceselor metabolice.

70

Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilor
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Specia Alstroemeria aurantiaca Antirrhinum majus Anthurium anderanum Calendula officinalis Callistephus chiensis Chrysanthemum hortorum Convallaria majalis Dahlia variabilis Delphinium hybridum Freesia hybrida Garoafele de seră Gerbera hybrida Gladiolus hybridus Hyacinthus orientalis Lilium candidum Lupinus polyphyllus Narcissus poeticus Paeonia officinalis Polyanthes tuberosa Papaver orientale Spathyphyllum wallisii Strelelitzia reginae Tulipa gesneriana Zantedeschia aethiopica Momentul optim de recoltare Tehnica recoltării

Primele flori din inflorescenţe sunt Smulgerea tijelor de la bază parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază staminele (ca mici proeminenţe) Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de culoare caracteristică inserţie Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea de la locul de inserţie culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Tăierea tijelor de la locul de staminele, inflorescenţele involte inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două deschis perechi de frunze de la bază Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la bază deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spata complet deschisă şi apariţia Tăierea tijelor de la bază staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca semideschis frunzelor.

71

pe 2-3 mm de la bază. care pătează florile (la Lilium). Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei de menţinere a calităţii imortelelor. coroane mortuare etc.). Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare. Acestea sunt denumite imortele prin adopţiune. Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupra calităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. ghirlande). căptuşite cu hârtie. 72 . caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate în anumite condiţii. cu mijloace autofrigorifice.2. se recomandă recoltarea pe timp uscat. Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase. cât şi pentru imortelele prin adopţiune. Partea lor de decor nu este asigurată de flori. În cazul speciilor la care nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele. iar pe distanţe mari. Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate. flori. apoi se introduc în lăzi din carton. folosirea soluţiilor conservante. la amiază şi niciodată după ploaie sau dimineaţa (înainte de a se ridica roua). introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil.). lipsite de bractee. B. florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole. reducerea frunzelor de pe tijele florifere. sau cu alte destinaţii (jerbe.Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungerea florilor la beneficiar. divers colorate. protejate astfel de lumină şi praf. aşezarea lejeră a florilor în vase. Se folosesc cu succes în aranjamente şi buchete . frunze etc. Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii. inflorescenţe. uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase. în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor de iarnă (coroane. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi se suspendă cu vârful în jos.. Pe distanţe mici. despicarea longitudinală a tijelor. Gypsophila). dar cu efect decorativ după uscare. bine aerisite. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lor completă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele. aflate în buchete sau individual. este deosebit de important momentul recoltării. precum şi momentul optim de recoltare sunt prezentate în tabelul 7. De asemenea. Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune. de aceea se pot folosi aceleaşi spaţii. poliester sau aluminiu. uscarea se poate face şi cu vârful în sus. prin intermediul altor părţi din plantă (fructe. uscate şi răcoroase. rehidratarea prin introducerea tijei în apă până la nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir). Atât pentru imortelele tipice. Florile scoase de la păstrare. când sortimentul de flori tăiate este redus. dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. În caz contrar. ci de bractee membranoase. bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează. aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. se ambalează în hârtie. transportul se face cu autoizoterme. îndepărtarea anterelor cu polen. persistente. pierzând din calitate. Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii. se poate recurge la o serie de metode simple.

VIII-X veziculos inflorescenţa VII-VIII inflorescenţa VII-VIII Solidago canadensis perenă Graminee* Briza sp.Tabelul 7. inflorescenţa V-IX *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune. în funcţie de valoarea decorativă a inflorescenţelor. anuală cristata Celosia pyramidalis anuală Gomphrena globosa anuală Helichrysum bracteatum Statice arborescens Statice gmeline Statice sinuata anuală perenă perenă anuală Momentul înfloririi Momentul recoltării bractee scarioase VI-X bractee scarioase VI-X bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-X bractee scarioase VII-X bractee scarioase VI-IX VI-IX VI-IX VII-X VI-X VI-VIII flori bine deschise şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorirea completă înflorirea completă la începerea colorării în albastru a inflorescenţei după deschiderea completă a inflorscenţelor înflorirea completă după formarea fructelor (V-VI) după formarea fructelor (VII-X) după colorarea caliciului în roşuportocaliu (IX-X) înainte de maturare în faza de boboci floriferi după formarea completă a inflorescenţelor Xeranthemum annum anuală IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa Echinops ritro Heliopsis scabra Gypsophila paniculata Lunaria biennis Nigella damascena Physalis alkekengi Typha angustifolia perenă perenă perenă bienală anuală perenă perenă inflorescenţa inflorescenţa inflorescenţa membrana scarioasă din interiorul fructului fructul fructul învelit în calicul persistent. Cortaderia argentea anuale Penisetum perene longestilum Stipa sp. 73 . Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea ciclului decorativă de viaţă IMORTELE TIPICE Specia Acroclinium roseum anuală Ammobium alatum anuală Celosia argentea var.2.

Ca şi în cazul rondurilor. principiul armoniei. grădini alpine. pe trotuare). Ricinus communis etc. rombice. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate. cu flori (inflorescenţe) mari sau numeroase. Alegerea. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare. ovale. în apropierea căilor de acces. eliptice. ci ţinând cont de unele principii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii. dispuse în centrele compoziţionale. durata ciclului de viaţă. perene. platbande. aparţinând aceleiaşi specii (sau aceluiaşi soi). pe terase şi balcoane etc. pe peluze etc. de la centru către marginea rondului. dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). apoi celelalte. asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu. vase decorative etc. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (în pieţe publice. Preponderent. bazate pe utilizarea plantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare. sinuos. 74 . Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. culoarea şi parfumul florilor.7. În afara acestor modalităţi de distribuire. în grupuri şi asociate în ronduri. decorative prin flori sau prin frunze. Dacă au înălţimi diferite. Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şi mixt. în ordine crescătoare. Aster novi-belgii. care se pot adapta la spaţiul de nutriţie limitat. dar pentru diversitate. pătrate. Pe lungimi mari. la intersecţia căilor de acces sau în apropierea acestora. valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cu tulpini urcătoare şi pendule. principiul compatibilităţii. care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere. principiul originalităţii. Sunt amenajări costisitoare. Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze. bienale sau perene. arabescuri). ca să poată fi remarcate de la distanţă. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat. mozaicuri şi arabescuri.). Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completează alte amenajări floricole (ronduri. în faţa arborilor şi arbuştilor etc. amenajări de ape. La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă. dreptunghiulare etc. Decorul pe verticală. perioada de înflorire. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus. viu colorate. Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare. pete de culoare şi vase decorative. talia şi portul plantelor etc. rabatele se întrerup la distanţe egale cu arbuşti. rabate. MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare. au folosire limitată. sortimentul se completează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). terase). suprafeţe gazonate. Althaea rosea. principiul unităţii. rabate.5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoare traseului urmărit. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie. principiul proporţionalităţii. se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic). iar la realizarea lor se folosesc plante cu talie mică sau mijlocie. de aceea. Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă. în prim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică. se pot folosi una sau mai multe specii anuale. Se realizează din vegetaţie pitică sau tunsă. cu lăţimea de 1-2.2. În cadrul spaţiilor verzi. mozaicuri. Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime). Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri. Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare. speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual). borduri. bienale. cu frunziş bogat. care conturează diferite trasee. plantele floricole le regăsim încadrate în ansamblul decorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală.

Tabelul 7. 75 . sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine. Alături de plantele urcătoare. sau verde –glauc. lila roşu. alb alb violet alb alb albastru diferit alb. în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilor inestetice. Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi care să le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor. roşu. De asemenea. roz albastru roz. contribuie esenţial la realizarea design-ului vegetal pe verticală. care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent. care redau peisajul montan în miniatură. frunzişul colorat în alb-argintiu. lila diferit albastru roz. În tabelul 7. pergolelor. plutitoare şi subacvatice (submerse). alb. Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii: a) plante de mal. Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectare caracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpul anului. cele cu portpendul. aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilul abordat. lila albastru alb alb.3. în jardiniere. fiind folosite în vase suspendate. pretenţii modeste la factorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provin din zona montană). purpuriu Perioada de decor VI-X IV-V IV-V VIII-X III-IV VI-VIII V-VI VI-IX continuu VI-X II-III VII-VIII continuu IV-VI VII-VIII III continuu VII-X continuu VI-X continuu II-III continuu continuu continuu continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţiei specifice. care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini. arcadelor.3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Alyssum maritimum Alyssum saxatile Aquilegia vulgaris Aster alpinus Bergenia crassifolia Campanula carpatica Cerastium tomentosum Dianthus deltoides Echeveria secunda Eschscholtzia californica Galanthus nivalis Gentiana angustifolia Gnaphallium lanatum Iberis sempervirens Leontopodium alpinum Muscari armeniacum Phalaris arundinacea Phlox drumondii Phlox setacea Portulaca grandiflora Santolina viridis Scilla bifolia Sedum spectabilis Sedum spurium Sempervivum tectorum Stachys lanata Talia (cm) 10-40 15-50 60-75 10-30 30-50 15-20 10-20 10-15 10-15 30-60 15 20 20 10-30 10-20 15 10-20 15-50 10-15 15-20 30-50 15-30 30-45 10-20 15 20-50 Partea decorativă flori flori flori flori frunze şi flori flori flori flori frunze frunze flori flori frunze flori frunze şi flori flori frunze flori flori flori frunze flori frunze şi flori frunze şi flori frunze frunze Culoarea florilor alb-violet galben albastru. capacitate de decor pe o perioadă cât mai mare.Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcarea chioşcurilor. sunt foarte apreciate în amenajarea balcoanelor şi teraselor. Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante. b) plante acvatice. roz galben. pe ziduri etc. coloanelor). treiajelor.

înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc.1. cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini. Begonia semperflorens etc. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prin butaşi). În condiţiile climatice temperate. Verbena hybrida. sunt prezentate speciile cultivate în câmp. Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative. A. prezentarea lor în tabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului de viaţă. – semiumbră. Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivate în câmp): a) cerinţele ecologice . în primul rând pentru culturile din câmp. sunt plante iubitoare de lumină şi necesită udări moderate. la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate în solul serei şi specii cultivate la ghivece. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practică deosebită. înfloresc abundent. în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine). în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante. înflorire şi fructificare.1. este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic. dar acestea au rol secundar. deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de cultură adecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie.). sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură. unde apare influenţa sezonului rece. respectiv trecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere. În funcţie de zona din care provin. se disting două tipuri de plante floricole considerate anuale: . Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori. care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu. 76 . se realizează în anumite condiţii de mediu. Astfel. fiind mai mult sau mai puţin rustice. plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură. care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare (Papaver somniferum. Clarkia elegans. au înflorire abundentă şi prelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât ca flori tăiate. Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni). De asemenea. . – umbră. Petunia hybrida.nespecific anuale (anuale netipice). 8. iar în partea a doua. Delphinium ajacis.lumina: – lumina abundentă. Cu foarte mici excepţii. în prima parte. interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsad obţinut în spaţii protejate.CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură. Alyssum maritimum. Godetia grandiflora etc. iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite. iar la sfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor. În tabelul 8.). grupate după ciclul de viaţă. păstrându-şi caracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum.tipice. manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. ele îşi continuă vegetaţia. speciile cultivate în spaţii protejate.

În anul următor. În alte situaţii (Dianthus barbatus). s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate. . se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor la excesul de umiditate. iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (sunt recomandate şi pentru amenajări în jurul apelor).tipice (propriu-zise). I – individual. rezistenţă redusă la secetă. tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor. în anul următor parcurg etapa germinativă. Se seamănă vara (iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp. dar suportă şi semiumbra. *** – mare (plantele iernează în câmp. Necesită udări moderate şi au rezistenţă medie la secetă.Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate. Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe. St – stâncării. Dv – decor pe verticală. Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: . care la origine sunt anuale sau perene. Campanula medium. majoritatea îşi încep 77 . c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate. rezistente). care după înflorire şi fructificare.netipice (bienale prin cultură). Este cazul la Viola x hybrida. – cerinţe mai mari. După ce iernează sub formă de rozetă de frunze. ele pot înflori şi pe parcursul verii. . după primul val de înflorire (cel mai valoros). Ro – ronduri. cu dimensiuni mici.temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative. suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologia lor de cultură. fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şi la variaţiile mari de temperatură. Specii floricole bienale Ca şi anualele. Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium. . în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai. în cel de-al doilea an de viaţă se usucă şi mor. Myosotis alpestris. Astfel. Inducţia florală la aceste plante este favorizată de temperaturile scăzute. când înfloresc şi fructifică. Mz – mozaicuri. dar se cultivă după tehnologia bienalelor mai ales din motive estetice. B. cu producere de răsad. Ra – rabate. se repică tot în câmp sau răsadniţe şi se plantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie). ** – medie (plantele iernează în câmp..Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie. La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea. dar florile sunt cu valoare decorativă scăzută (în număr redus. Pb – platbande. Im – imortele. Lunaria biennis). G – grupuri. rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă. Pc – pete de culoare.Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie. Bienalele sunt plante rustice. dar suferă în iernile geroase). Sunt plante iubitoare de lumină. Bellis perennis. – udări moderate. Althaea rosea). Lăsate să vegeteze în continuare. . nu rezistă iarna în câmp). plantele bienale înfloresc o singură dată. b) Înmulţirea: .apa: – cerinţe modeste. rezistenţă medie la secetă. Exemplu: Ageratum mexicanum . Bo – borduri. se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai. dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani consecutivi. la începutul verii. paie). Vd – vase decorative.Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp. este indicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze. cele din anii următori diminuându-se considerabil.

Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate. cât şi pentru rusticitatea recunoscută. axă hipocotilă îngroşată). fiind caracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea. etc. pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. Unele preferă locuri însorite (Achillea filipendulina.) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor decorativă. Gypsophila paniculata. Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab. ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă.. Rudbeckia sp. Cerastium). Iberis sempervirens etc. . la unele hemicriptofite mai sensibile (Dicentra spectabilis. trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije florifere lungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă. Este recomandat însă. Este cazul speciilor aparţinând genurilor: Gypsophila. tuberobulbi. anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene. tuberculi.hemicriptofite. fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare a substanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă.2. cât şi în grădini alpine. C. Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor în cele mai variate moduri. Dianthus barbatus.geofite. drajoni etc. să se asigure o protecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate. cât şi pe cale vegetativă. De asemenea. pentru ronduri.). La majoritatea speciilor perene. bordurilor. dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentra spectabilis. până toamna târziu. oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate. Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor. dar creşterea lor vegetativă este reluată anual.). În privinţa cerinţelor faţă de apă. rabatelor.).8. Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene. Papaver. care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi.înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanula medium. În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene. cele cu talie mică. fie prin intermediul mugurilor situaţi la baza tulpinilor sau pe rădăcini. mai ales atunci când plantele sunt mature. Lupinus. grupuri. perenele se împart în: . Delphinium x hybridum. 78 . pentru valorificare în timpul iernii. timp în care înfloresc şi fructifică repetat.3. vase decorative şi chiar mozaicuri. au un rol deosebit de important nu numai în înmulţirea vegetativă. Se pretează şi la culturi forţate. rizomi. Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe. pete de culoare. ca în zonele cu ierni geroase. Multe dintre ele au perioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara. unde alternează perioadele favorabile cu cele mai puţin favorabile. rabate. rădăcini tuberizate. Viola odorata. la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă (prin butaşi.. care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini. nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizarea tufelor). atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurile involte de Bellis perennis). formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate. majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă. Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmp fără protecţie deosebită. Spre deosebire însă de anuale şi bienale. Pentru o parte din aceste plante.Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani. Sempervivum. divizarea plantelor. Dianthus sp. Echeveria secunda). La speciile care la origine sunt perene. metoda generativă reprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune. aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. Organele subterane. altele. datorită sensibilităţii sistemului radicular care nu suportă transplantarea. Campanula carpatica. unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă (Sedum. Althaea rosea). ronduri etc. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8.

în final.Bulbii. rizomii. Vegetează bine pe terenurile cu umiditate moderată şi constantă. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante la ghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii. este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să le cultivăm. Un sortiment bogat de geofite rustice înfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fi folosite. se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate. datorită pretenţiilor mari la condiţiile de mediu. este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinem corespunzător. Stachys lanata). Hosta sp.) sau pe terenuri mai uscate (Colchicum autumnale. frunze. cu condiţia însă ca apa să nu băltească. Altfel. rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite la geofite. Trebuie menţionat faptul că la unele specii (Lilium tigrinum). este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturi forţate şi timpurii. În plus. Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor. originare din zonele calde ale globului. 8.6. în majoritate. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate. ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. Scilla bifolia). considerate rustice (tabelul 8. Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem de variat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori. unele dintre ele. singura aplicată în practică la cele mai multe dintre ele. rezistă pe timpul iernii în câmp. Pentru cele pretenţioase. organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi se depozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. Practic. fără să fie afectată viabilitatea organelor lor subterane.5. dimpotrivă. Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită. să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute. În general. fiind cultivate în câmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră (Convallaria majalis. foarte de rentabile.. adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră. Tuberozele. altele. Ele aparţin unui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt. Hosta plantaginea. Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice. cât şi în locuri semiumbrite. adăpostite. vor muri.2. Geofitele rustice. le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi de interes public (cu excepţia speciei Canna indica). aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79 . Galanthus nivalis.).). tuberobulbii. Pentru floricultori. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol. de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute. Altele. Tabelul 8. terenuri bine drenate. nu rezistă la temperaturi negative şi de aceea. trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ. le putem întâlni cultivate atât la soare. Hemerocalis sp. se adaptează mult mai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin. Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite.4. iar capacitatea lor de adaptare la condiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa la temperaturile scăzute. dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurile umede (Galanthus nivalis. plantele vor suferi. Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine. la axila frunzelor). uneori numai în lucrări de ameliorare. plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate ca plantele de interior. bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere. Pentru decor exterior. habitus etc. cu umiditate constantă. considerate semirustice (tabelul 8. Astfel. în funcţie de grupa din care fac parte.

cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. dar pot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate. cu durată mai mare de 2-3 ani. mai ales prin butăşire. În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunile calde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium. Spre deosebire de plantele cultivate în câmp. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri. B. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea de decor. în scopul completării sortimentului de flori şi valorificării la maxim a spaţiului din sere. cât şi vegetativ. Fresiile şi crizantemele. perene). elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre) când plantele au valoare decorativă maximă. De asemenea. deşi sunt plante perene. ci şi plante care în mod obişnuit. la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şi prezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică. gerbera. material etc. s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare. Cele cu durata culturii de mai mulţi ani. plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze) sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată de înflorire).află. notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie.) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul de bază al culturilor din solul serei. amplasarea corespunzătoare în spaţiu. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci când alte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante. prin tehnologiile aplicate. Strelitzia). trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni. cuprinde atât sporirea numărului de specii floricole cultivate. bienale. La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice. Majoritatea sunt culturi perene. sau atunci când solicitarea este mai mare. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei. Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorifica în orice perioadă din an. În funcţie de specificul unităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii. cultura reluându-se în fiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme. s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei la temperaturi scăzute.7. asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate.). În cele ce urmează (tabelul 8. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an. fresii. la concurenţă cu trandafirul. să înflorească tot timpul anului. se cultivă în teren deschis (anuale. mărime. metodele de înmulţire aplicate. 80 . metodele de înmulţire şi perioada de repaus (dacă este cazul). alstromeria etc. culoare. când creşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte. Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu cele folosite la plantele din câmp.. se cultivă ca anuale. ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). în ceea ce priveşte condiţiile ecologice. locul lor a fost luat şi de alte culturi (crizanteme. cel mult doi ani. folosirea recipintelor potrivite ca formă. Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe. Majoritatea se pot multiplica uşor pe căi vegetative. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate. În plus. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mai ridicate la unele dintre aceste specii.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de Vegetativ utilizare 1 Acroclinium roseum Hook.Tabelul 8. houstonianum Mill. Helipterium roseum Beuth.A.1. 3 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd 81 . (syn. Specii floricole anuale Nr. Roccardia rosea Voss.) Compositae floare de pai 30-60 15 * Răsad (III)→V - Im Ageratum mexicanum Sims.) Voss. (syn.) 2 pufuleţi Compositae 15-50 15-30 * Răsad (II-III)→V Ro Ra Butaşi Bo (III)→V Mz Vd Alternanthera amoena (Lem. crt.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Alternanthera versicolor Voss.Tabelul 8. albiţă Cruciferae 10-40 20-30 * Răsad (II-III)→IV Direct XI. crt. III-IV - Ro Bo Mz St Vd Pc Amaranthus caudatus L. (continuare) Nr. 5 ciucuşoară. 6 moţul curcanului Amaranthaceae 50-100 45 * Direct III-IV Răsad (III)→ V - G I Ft Im 82 . 4 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd Alyssum maritimum Lam.1.

7 trompa elefantului Amaranthaceae 70-200 40-60 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Direct III-IV Răsad (III)→V Mod de utilizare vegetativ - * G I Ft Ammobium alatum R.1. Browr 8 imortelă albă Compositae 40-60 15-30 * Răsad (III)→V - Im Antirrhinum majus L. crt. (continuare) Nr. Răsad (II-III)→V Direct III-IV Ft Ro Bo Pb 9 gura leului Scrophulariaceae 15-90 30-45 - * 83 . Denumirea ştiinţifică şi populară Amaranthus paniculatus L.Tabelul 8.

filimică Compositae 30-60 30-60 * Răsad (III)→V Direct X-XI.1 (continuare) Nr.Tabelul 8. III-IV - Ft Ro Ra 84 . gheaţă Begoniaceae 15-50 15-30 * Răsad (I)→V Ro Ra Bo Butaşi Pb (III)→V Mz Vd Pc Calendula officinalis L. Otto. 11 begonie. Denumirea ştiinţifică şi populară Arctotis grandis Thunb. 12 gălbenele. 10 arctotis Compositae 40-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Pt St Vd Ft → * Răsad (III)→V - Begonia semperflorens Link et. crt.

Tabelul 8. 14 albăstrele Compositae 40-90 30 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G Centaurea moschata L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ft Ro Ra Pb Bo Vd Callistephus chinensis L. 15 vineţică parfumată Compositae 40-70 20 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G 85 . (continuare) Nr.1. 13 ochiul boului Compositae 20-80 30-45 * Răsad (III)→V Direct IV - Centaurea cyanus L. crt.

Denumirea ştiinţifică şi populară Celosia argentea var. cristata L.1. 16 creasta cocoşului Amaranthaceae 20-60 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Răsad (III)→V - Ft Im Ro Ra Celosia pyramidalis Hort. crt.) 18 crizantemă de vară Compositae 40-60 30 * Răsad (III)→V Direct IV - Ft G Ro Ra 86 . 17 celosia Amaranthaceae 30-60 20-30 Răsad (III)→V - * Ft Im Ro Ra Chrysanthemum carinatum L. (syn. Ch.tricolor Andr.Tabelul 8. (continuare) Nr.

(continuare) Nr. 19 clarchia Onagraceae 30-70 30 Direct IV - * Ft Ro Ra Pb Cleome spinosa Jacq. crt. 21 cobea Polemoniaceae 700-800 Răsad Butaşi Dv (II-III)→V (II-III)→V * 87 .1. 20 cleome Capparidaceae 80-120 45-60 * Răsad (III-IV)→V - G Ra Cobaea scandens Cav. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Clarkia elegans Dougl.Tabelul 8.

) 23 lipscănoaie Compositae 45-90 20-45 * Răsad (III-IV)→V Direct X-XI. (continuare) Nr. Calliopsis tinctoria DC. (syn.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Coleus blumei Benth. mărariţă Compositae 80-120 60 * Direct X. 22 urzicuţă.Tabelul 8. 24 cosmos. mireasă Labiatae 10-40 30 Răsad (II)→V * Mz Vd Butaşi Ro (III)→V Ra Pb Coreopsis tinctoria Nutt. IV-V - Ft G Ro Ra Cosmos bipinnatus Cav. crt. IV Răsad (III)→V - Ft G Ra 88 .

floare domnească Ranunculaceae 50-120 30-50 * Direct X-XI. 27 nemţişor.1. IV Răsad (III)→V - Ft G Ro Ra Dahlia variabilis Hort. crt. IV-V - Ft Ro Ra 89 .Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Cosmos sulfureus Cav. fluturaşi Compositae 80-100 40-50 * Direct X. (continuare) Nr. 26 dălioare Compositae 40-70 45-60 * Răsad (III)→V Direct IV-V - Ft Ro Ra Pb Delphinium ajacis L. 25 cosmos.

30 dimorfotecă Compositae 20-35 15-20 * Direct IV - Ft Ro Ra Pb Pc 90 . „Chabaud“.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus caryophyllus L. 28 garoafă de vară Caryophyllaceae 50-70 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare ** Răsad (I-II)→V butaşi Ft (I-II)→V Dianthus chinensis L.1. (continuare) Nr. crt. 29 garoafă chinezească Caryophyllaceae 15-30 15-30 Răsad (III-IV)→V - ** Ro Ra Pb St Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort.

32 mac californian Papaveraceae 30-60 15 * Direct X-XI. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Dolichos lablab L. crt. (continuare) Nr. 31 fasole japoneză Leguminosae 80-400 - * Direct IV-V - Dv Eschscholtzia californica Cham.1. IV-V - Ro Ra Pb St Pc Gaillardia picta Hort.Tabelul 8. 33 fluturei Compositae 30-60 30 ** Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ro Ra Pb G Ft 91 .

crt.1. 36 gomfrena.Tabelul 8. bumbuşcuţe Amaranthaceae 30-50 20 * Răsad (III)→V - Im 92 . 35 azalee de grădină Onagraceae 25-40 30 Direct IV-V - * Ro Ra Pb St Vd Gomphrena globosa L. 34 gazania Compositae 15-30 15-20 * Răsad (III)→V - Ro Ra Pb Vd St Godetia grandiflora Lindl. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gazania splendens Hort.

1. (continuare) Nr. 39 lilicele Cruciferae 20-30 15-20 Direct III-IV - * Ro Ra Pb Vd 93 .Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gypsophilla elegans M. 37 floarea miresei Caryophyllaceae 40-60 20-30 Direct IV-V G Ft * Helichrysum bracteatm Willd.B. 38 floare de pai Compositae 30-90 30 * Răsad (III)→V - Im Iberis amara L. crt.

(continuare) Nr. balsamina Balsaminaceae 35-75 45 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - G Ro Ra Ft Ipomaea purpurea Lam. 40 sălcioară. 42 zorele Convolvulaceae 150-300 - * Direct IV-V - Dv 94 . crt.1. 41 zorele Convolvulaceae 250-400 Direct IV-V Dv * Ipomaea rubrocoerulea Hook.Tabelul 8. copăcei. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Impatiens balsamina L.

45 mazăre mirositoare Leguminosae 90-200 50 Direct IV Dv Ft * 95 .) 43 irezină Amaranthaceae 25-40 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Iresine lindenii L. (syn. Achyranthes lindenii) 44 irezină Amaranthaceae 30-70 30 - * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Lathyrus odoratus L.Tabelul 8.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Iresine herbstii Hook. Achyranthes verschafeltii Lem. (continuare) Nr. crt. (syn.

(continuare) Nr.1. mixandre Cruciferae 20-80 30 Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - * Ft G Ro Ra Vd 96 .) 48 micşunele. 47 micşunele Cruciferae 40-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra St Vd Matthiola incana (L. crt. 46 lobelie Campanulaceae 10-20 10-15 * Răsad (II)→V Ro butaşi Ra (II-III)→V Mz Vd Matthiola bicornis DC.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Lobelia erinus L.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Mirabilis jalapa L. (continuare) Nr. 51 negrilică.Tabelul 8. III-IV - * Ft Ro Ra St Im 97 . 50 regina nopţii Solanaceae 80-150 40-50 răsad (III)→V G Ra Ro * Nigella damascena L. crt.1. frumoasa nopţii Nyctaginaceae 60-90 40-60 Direct IV-V G Ro Ra * Nicotiana alata Link. chica voinicului Ranunculaceae 35-60 20 Direct X-XI. 49 barba împăratului.

54 brumărele. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Ocimum basilicum L. 52 busuioc Labiatae 25-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra Vd Pb Petunia × hybrida Hort.1. 53 petunie Solanaceae 15-80 30 * Ro Ra Răsad Butaşi Pb (II-III)→V (II-III)→V Mz Vd Phlox drumondii Hook. scânteuiţe Polemoniaceae 15-50 10-30 * Răsad (II-III)→V Direct IV-V - Ro Ra Bo Pb Mz Vd St 98 . crt. (continuare) Nr.Tabelul 8.

rar) V St (III)→V Direct Bo V Mz Vd Salvia splendens Ker. Denumirea ştiinţifică şi populară Portulaca grandiflora Hook. 56 salvie.Tabelul 8. 57 sanvitalia Compositae 15 30 * Răsad (III)→V Direct IV-V - 99 . 55 floare de piatră Portulacaceae 15-20 15 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ * Ro Ra Răsad Pb (II-III)→IV. crt. jaleş Labiatae 30-90 20-30 Răsad (I)→V Butaşi (II-III) →V * Ro Ra Mz Pb Bo Vd Ro Ra Pb Bo St Vd Pc Mz Sanvitalia procumbens Dam.1. (continuare) Nr.Butaşi Pc (f.

Limonium sinuatum Mill. vâzdoage Compositae 20-90 30-45 * Răsad (III)→V Direct X-XI. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Scabiosa atropurpurea L. limba peştelui Plumbaginaceae 30-60 30 * Răsad (II-III)→V - Im Tagetes erecta L.1. crt.) 59 statice. (syn. (continuare) Nr. muşcata dracului Dipsacaceae 60-100 30 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ft G Ro Ra Statice sinuata L. III-IV - Ft Ro Ra Pb G 100 .Tabelul 8. 60 crăiţe. 58 scabioza.

III-IV - Ro Ra Bo Pb Mz Vd Tropaeolum majus L. 61 crăiţe. (continuare) Nr.Tabelul 8. III-IV - Tagetes signata Bartl.1. crt. 62 crăiţe Compositae 15-60 20-30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. IV * Butaşi (rar) (II-III) →IV-V Ro Ra St Vd 101 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Ra Pb Mz Bo Vd Tagetes patula L. vâzdoage Compositae 15-60 30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. 63 conduraşi Tropaeolaceae 30-250 30 Direct X-XI.

angustifolia H.) 25-40 20-30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft Ro Ra Pb 102 .1. Z.Tabelul 8. 65 cârciumărese Compositae 20-100 30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft G Ro Ra Zinnia haageana Reg. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Verbena × hybrida Hort.Z.B. (continuare) Nr. 64 verbină. urzicuţă Verbenaceae 20-40 30 – * Ro Răsad Ra Butaşi Pb (II-III)→V (rar) Mz Direct (II-III)→V Vd V St Zinnia elegans Jacq. 66 Compositae (syn.

IV Im * 103 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Xeranthemum annum L.Tabelul 8. crt. (continuare) Nr.1. cununiţă Compositae 30-60 45 Răsad (III)→V Direct X. 67 imortelă. pleviţă.

1 nalbă de grădină Malvaceae 80-250 60 ** Răsad VIIVIII→IX-X - *Bellis perennis L.2. bănuţei Compositae 5-15 10-15 *** Răsad VI-VII → IX-X Ro Ra Pb Despărţire Mz VII-VIII Vd Pc Ft Campanula medium L.Tabelul 8. 2 părăluţe. 3 clopoţei de grădină Campanulaceae 50-80 30 Răsad V-VII→IXX - *** Ft G Ro Ra Pb 104 . crt. Specii floricole bienale Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime (cm) Diametrul Cerinţe tufei ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G I Ra Ro Ft *Althaea rosea Cav.

6 degeţel Scrophulariaceae 50-150 30-45 Răsad VI-VII→IXX Ft G Ra ** 105 . crt. 4 micşunele ruginii Cruciferae 30-80 30-40 Răsad VIIVIII→IX-X - *** Ft G Ro Ra Pb Vd *Dianthus barbatus L. (continuare) Nr. 5 garoafă turcească Caryophyllaceae 15-50 20-30 Răsad VI-VII→ IX-X *** Ft Ro Despărţire Ra VIII Pb G Digitalis purpurea L.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Cheiranthus cheiri L.2.

Denumirea ştiinţifică şi populară Lunaria biennis Moench. 8 nu mă uita Boraginaceae 15-35 15 *** Ro Ra Răsad Pb Despărţire Mz VI-VII→IXVII-VIII Vd X Ft Pc *Primula acaulis (L.Tabelul 8.2. crt. (continuare) Nr. 7 pana zburătorului.) Hill. 9 primula. (syn. L. annua L). banul Iudei Cruciferae 30-100 30 Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ft G Ra Im *Myosotis alpestris L. ciuboţica cucului Primulaceae 10-15 20 *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ro Ra Pb Pc Vd 106 .

Răsad VIIVIII→IX-X 10 Caryophyolaceae 20-45 15 - *** guşa porumbelului Ro Ra Pb Mz Pc Vd *Viola wittrockiana Gams. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Silene pendula L.2. crt. (continuare) Nr. Viola × tricolor maxima) 11 panseluţe Violaceae 15-25 20 *** Butaşi Răsad (soiurile cu VI-VII→IXflori duble) X Despărţire Ro Ra Pb Mz Pc Vd * specii perene cultivate ca bienale 107 . (syn.Tabelul 8.

3. 3 căldăruşe Ranunculaceae 60-75 20 *** Ft Răsad G Despărţire (III-IV) Ro IX-X Ra →VII-VIII Pb 108 . Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Achillea filipendulina Lam.Tabelul 8. IX St Im Alyssum saxatile L. 1 coada şoricelului Compositae 60-120 50-60 *** Ft G Răsad Despărţire Ra (III-IV) →V III. 2 alisum. crt. Specii floricole hemicriptofite Nr. ciucuşoară Cruciferae 15-50 20 *** Direct IV-V St Despărţire Ro IX-X Ra Butaşi Bo Aquilegia vulgaris L.

5 aster.3. Denumirea ştiinţifică şi populară Aster alpinus L. vineţele Compositae 70-150 45 Răsad (rar) (IV)→IX Despărţire Ft III G Butaşi Ra IV-V *** Campanula carpatica Jacq. crt.Tabelul 8. 6 clopoţei de munte Campanulaceae 15-20 15 ** St Răsad Despărţire Pc IX-X Ra IV-V→IX Pb 109 . 4 scânteiuţe Compositae 10-30 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III Pb Butaşi (IV)→IX St IV-V Pc Vd Aster novi – belgii L. (continuare) Nr.

8 tufănele Compositae 20-80 30-50 Despărţire III-IV Butaşi (II-III) *** Ft G Ro Ra Pb Vd Chrysanthemum leucanthemum L.Tabelul 8. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Cerastium tomentosum L. 7 lâna caprelor Caryophyllaceae 10-20 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Despărţire St IX-X Pc Butaşi Vd (rar) Chrysanthemum indicum L.3. 9 margarete Compositae 40-80 30-40 *** Răsad Ft Despărţire G IV-V→IXIII-IV R X 110 . (continuare) Nr.

12 garofiţă Caryophyllaceae 10-15 10 *** Bo Răsad Despărţire Pc X St IV-V → Butaşi Vd IX-X VIII-IX Ra Pb 111 . 11 nemţişor Ranunculaceae 80-150 50-80 ** Răsad III-IV.Tabelul 8. (syn. IX. (continuare) Nr.G X I (IIIIV)→IX Butaşi Ro V-VI Ra Despărţire Ft Dianthus deltoides L. crt. Senecio cineraria DC) 10 cinerarie. spălăcioasă Compositae 30-70 30-40 *** Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Răsad (IIIII)→V Butaşi (II-III) Bo Mz Ro Rb Pb Delphinium x hybridum Staph et Wild. Denumirea ştiinţifică şi populară Cineraria maritima L.3.

(continuare) Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus plumarius L. 14 cerceii doamnei Papaveraceae 60-80 50 Răsad (rar) (III-IV)→IX Despărţire Ft IX-X G Butaşi Ra (IX-X) ** Echinops ritro L. IXPb X X Im 112 .III-IV. 15 măciuca ciobanului Compositae 120 60-75 *** G Răsad Despărţire Ra V-VI→IX.3. 13 garofiţe Caryophyllaceae 25-40 20 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Despărţire Pc Răsad St X IV-V→IXButaşi Vd X VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem.Tabelul 8.

crt. 18 floarea miresei Caryophyllaceae 60-100 100 Răsad (III)→V Despărţire Ft III-IV.3.Tabelul 8. IX. 17 fluturaşi Compositae 20-70 20-30 *** Răsad V-VI→V Butaşi (II-III) Ft G Ro Ra Gypsophila paniculata L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Echeveria secunda Booth. (continuare) Nr. 16 eşverie Crassulaceae 10-15 15 ** Bo Ro Ra Răsad Butaşi Mz (II-III)→V (II-III)→V Pb Vd St Gaillardia hybrida Hort.G X Im *** 113 .

X Heliopsis scabra Dunal. 19 siminoc Compositaae 20 10-20 - *** Butaşi (III-IV)→ V Despărţire IV. crt. IXPb X 114 . 21 limbuşoară Cruciferae 10-30 15-20 *** Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V (IXVd Despărţire Ra XI)→IV-V III-IV. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Bo Mz Ro Ra Pb Vd St Gnaphallium lanatum Hort. 20 gălbenele de toamnă Compositae 80-120 60 Răsad (II-III)→V *** Despărţire III-IV Butaşi (III)→V Ft G Ra Im Iberis sempervirens L.3.Tabelul 8. (continuare) Nr.

Denumirea ştiinţifică şi populară Lavandula angustifolia Moench.) 22 levănţică Labiatae 30-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad (III)→IX G Bo Butaşi Vd Despărţire Ra III-IV. crt. (continuare) Nr.Tabelul 8. syn. (Lavandula officinalis Mais. IXPb X St Ft Lupinus polyphyllus Lindl. cafeluţă Leguminosae 80-120 60 *** Direct IV-VI - Ft G Ro Ra Papaver orientale L. 24 mac de grădină Papaveraceae 60-150 45 *** Direct Ft IV-V Despărţire G Răsad(rar) IX-X Ro V-VI → IXRa X 115 . 23 lupin.3.

IV Ro VII → IX-X Butaşi Ra VI-VIII Pb Phalaris arundinaceae L. IXRo Direct X Ra IV. (continuare) Nr. crt.3. iarbă decorativă Gramineae 10-20 20 *** - Ft Despărţire G III-IV. 25 penstemon Scrophulariaceae 40-80 20-40 ** Ft Despărţire G Răsad IX-X. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Penstemon barbatus Nutt. 27 flox. X *** 116 . brumărele Polemoniaceae 80-100 60 Răsad Ft Despărţire G (II-III)→V III-IV. IXSt X Pb Phlox paniculata L. 26 falaris.Tabelul 8.

iarbă amară Compositae 40-80 20-30 *** Ft G Mz Răsad Despărţire Bo III-IV. IX Butaşi V-VI.3. Matricaria parthenium L. (syn. IXX Mod de utilizare Bo Pc St Ra Pb Vd *** Răsad (III)→V Direct IV Physostegia virginiana Benth.) 28 flox Polemoniaceae 10-15 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Despărţire IV.Tabelul 8. (syn P..) 30 moşnegei. 29 fisostegia Labiatae 100-120 60 *** Răsad (III) → V Ft Despărţire G IV. Chrysanthemum partenium Pers. crt. IX Ro Ra Pyrehrum parthenifolium Sin. subulata L. (continuare) Nr. IX(III-IV) → Ro X V Ra Pb Vd 117 . Denumirea ştiinţifică şi populară Phlox setacea L.

crt.Tabelul 8. III Ra 118 . (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Primula auricula L. 31 primula Primulaceae 60-80 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft G Răsad Despărţire Ro (III-IV) → IX-X Ra IX Pb Vd Primula denticulata Smith. X Ro IX. III Pc Vd Rudbeckia fulgida 33 rudbechie.3. 32 primula Primulaceae 20-40 10-15 *** Ro Ra Răsad Despărţire Pb IX-X VI → IX. rugi galbeni Compositae 75-80 30-40 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.

(syn. IV Despărţire III.3.Tabelul 8. III Ra Rudbeckia purpurea L. Moech.) 35 echinacea Compositae 100-120 50 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. 36 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII → IX. IX Bo Mz Vd G St 119 . (continuare) Nr. crt. III Ra Santolina chamaecyparissus L. 34 rudbechie Compositae 100-150 30-50 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. Denumirea ştiinţifică şi populară Rudbeckia nitida Nutt. Echinacea purpurea L. X Ro IX. X Ro IX.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Santolina viridis Wild. sedum Crassulaceae 10-20 20 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) → IX IV-VII → Despărţire IX. IX Ft G Ro Ra Pb Sedum spectabilis Boreau. 37 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII →IX-X Despărţire III. sedum Crassulaceae 30-45 30 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) →IX IV-VII → Despărţire IX. crt.B. 38 iarbă grasă.3. (continuare) Nr. IXX G Ro Ra Pb St Ft Vd Sedum spurium M.Tabelul 8. III III-IV. III III-IV. 39 iarbă grasă. IXX Bo St Ra Pb St Vd 120 .

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Sempervivum tectorum L. 40 urechelniţă Crassulaceae 15 20 -

***

Bo Mz Despărţire St III-IV, IX; Ro Stoloni Ra III-IV, IX Pb Vd

Solidago canadensis L. 41 splinuţă, sânzâiană de grădină Compositae 70-120 45-60

***

Ft Răsad G Despărţire I (III)-VII → III-IV Ra X, IV Im

Statice arborescens Hort. 42 statice, sică Plumbaginaceae 30-50 30-40

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

121

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Statice gmeline L. 43 statice, garofiţă de mare Plumbaginaceae 60-80 20-30

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

Viola odorata L. 44 toporaşi Violaceae 15-20 10

***

Bo Pc Răsad Despărţire Vd IX-X Ra (IX-X)→ IV Ra Pb

122

Tabelul 8.4.

Specii floricole geofite semirustice
Nr. Denumirea ştiinţifică crt. şi populară Canna indica L. 1 cana, trestie indiană Dahlia x hortensis Guillam. 2 dalie, gherghină Gladiolus hybridus Hort. gladiole, săbiuţe Compositae 30-150 60 Cannaceae 50-150 60 Familia botanică

Aspectul plantei

Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm)

Înmulţirea seminţe Răsad (II-III)→VVI Vegetativ Rizomi IV-V

Mod de utilizare Ft G Ro Ra Ft G Ro Ra Ft Ro Ra G

*

*

Rădăcini tuberizate IV-V Butaşi (III) → V

3

Iridaceae

40-120

20-30

-

*

Tuberobulbi IV-V

Polyanthes tuberosa L. 4 tuberoze, chiparoase Amaryllidaceae 40-80 20-25

*

-

Bulbi IV

Ft

123

Denumirea ştiinţifică şi populară Bergenia crassifolia Fritsch.5. crt. Ft Ro Ra Pb Pc 2 mărgăritar. Specii floricole geofite rustice Nr.) 1 bergenie. bifolia Moench. crăciuniţă Saxifragaceae 30-50 30-50 Răsad(rar) (III-IV) → V Rizomi IX-X Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Pb Ra Vd St Convallaria majalis L. B. lăcrămioare Liliaceae 15-20 10-15 *** - Rizomi VIII 124 . (syn.Tabelul 8.

(continuare) Nr. şofran Liliaceae 10-15 10 *** - Tuberobulbi IX-X Bo Ro Ra Pb Pc 4 Iridaceae 10 8-10 - *** Tuberobulbi IX-X Ro Ra Pb Pc Bo Eremurus spectabilis M.B. officinalis. 5 lumânare vegetală Liliaceae 60-80 30-40 Răsad (X-XI) →IV (după doi ani) Rizomi IX-X Ft G I Rb *** 125 . 3 brânduşă de toamnă Crocus vernus (L. vernus L. (syn.5. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Colchicum autumnale L. var.) Wuff.) crocus.Tabelul 8. C. crt.

crt. 6 lalea pestriţă Liliaceae 60-100 30-50 ** Răsad (rar) V-VIII → V (după doi ani) Bulbi VIII Ft G I Ra Galanthus nivalis L.5. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Fritillaria imperialis L. (continuare) Nr. 8 crin galben Liliaceae 60-100 60-80 *** - Rizomi IX-X. 7 ghiocel Amanyllidaceae 15 5-10 *** - Bulbi IX-X Pc Ra Pb Ft St Hemerocallis flava L.Tabelul 8. IV G Ra Ft 126 .

5. Denumirea ştiinţifică şi populară Hemerocallis fulva L. X → IV-V Rizomi IV-VI G I Bo Ro Ra Pb Ft Vd St Ft Vd G Ro Ra Pb Bo Hyacinthus orientalis L. perla orientului Liliaceae 20 10-15 Bulbi IX-X *** 127 . crt. 9 crin galben Liliaceae 100-120 60-80 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Rizomi IX-X.) 10 funchie. et Zucc. 11 zambilă. IV G Ra Ft Hosta plantaginea (Lam. crin de toamnă Liliaceae 30-60 30-50 ** Răsad (rar) (III).) (syn. Funkia grandiflora Sieb. (continuare) Nr.Tabelul 8.

Denumirea ştiinţifică şi populară Iris germanica L. 13 stânjenel pitic Iridaceae 10-15 10-15 - *** Rizomi IX-X Bo Ro Ra Pb Vd Kniphofia hybrida Hort. tritoma Liliaceae 70-100 40-50 Rizomi IX-X ** Ft G I Ra 128 . 12 Rizomi IX-X Ft G Ra Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare stânjenel de grădină Iridaceae 50-90 30-50 *** Iris pumila Z. (continuare) Nr. 14 cnifofia.5.Tabelul 8. crt.

17 ceapa ciorii Liliaceae 20 10 Bulbi IX. X *** Pc Bo Ra Pb Vd St 129 . 15 crin alb Liliaceae 80-120 20-30 - *** Bulbi VIII Butaşi (solzi) Ft G Ra Lilium regale Wilson.5. (continuare) Nr.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Lilium candidum L.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 16 crin regal Liliaceae 70-90 20-30 - ** Bulbi IX-X Butaşi (solzi) Ft G Ra Muscari armeniacum Back. crt.

trompetă Amaryllidaceae 30-40 10-20- *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd 130 . 20 narcisă. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.Tabelul 8. crt.5. 19 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-20 - *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus pseudonarcissus L. (continuare) Nr.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Narcissus poeticus L. 18 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-15 Bulbi IX-X *** Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus incomparabilis Mill.

Tabelul 8. (continuare) Nr. 21 bujor Paeoriaceae 60-100 80-100 Despărţire VIII Ft G Ra *** Paeonia tenuifolia L.5. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 22 bujor Paeoriaceae 40-50 30-40 - *** Despărţire VIII G Ra Ft Scilla bifolia L. 23 viorea Liliaceae 15-30 10 *** - Bulbi X Pc Ra Pb Ft St Vd 131 . crt.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Paeonia officinalis L.

(syn. 24 stahis. Y.Tabelul 8. (continuare) Nr. crt. Y. angustifolia Hort.) 26 Liliaceae 90-150 60-100 - ** iuca Rizomi IX-X Drajoni IV G I Ft 132 . urechea iepurelui Tulipa gesneriana L.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G Pc Ra Pb St Vd Ft Ro Ra Pb Bo Pc Vd ** - Despărţire X. smalliana Fern. 25 lalea Liliaceae 20-60 15-30 Labitae 20-50 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.5. IV *** Bulbi IX-X Yucca filamentosa L. Denumirea ştiinţifică şi populară Stachys lanata Jacq. jaleş..

Asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port Cladodii x x x x 12-18°C 133 .6. anturium.Tabelul 8. umbelatus L.) crin albastru Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C 2 Anthurium scherzerianum Schott. Specia Agapanthus africanus L. (syn. Merit. A. crt. Specii floricole cultivate la ghivece Nr. floarea flamingo Araceae - Divizare Butaşi Flori Frunze x x x x 15-20°C 3 Asparagus densiflorus Meyeri.

4 asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port cladodii x x x x 12-18°C Asparagus sprengeri Regel. 5 asparagus Liliaceae Răsad Divizare port cladodii x x x x 10-18°C Aspidistra elatior Blume.Tabelul 8. 6 Aspidistra Liliaceae Divizare Frunze x x x x 12-16°C 134 .6. (continuare) Nr. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Asparagus plumosus Bak.

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Aucuba japonica Thumb. 7 aspidistra Cornaceae -

Butaşi Marcotaj

Frunze

x

x

x

x

10-18°C

8

Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Ericaceae simsii Planch.)

-

Butaşi Altoire

Flori

x

-

-

x

15-22°C
azalee

Begonia x rex Putz. Meisterstük 9 Begonie Begoniaceae Butaşi

Frunze Flori

x

x

x

x

20-25°C

135

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Begonia x tuberhyrida Voss. 10 begonie Begoniaceae Răsad

Tuberculi Butaşi

Flori

-

x

x

-

16-20°C

Beloperone guttata Brandeg. 11 beloperone Acanthaceae Butaşi Flori x x -

15-20°C

Bougainvillea glabra Chois. 12 bughenvillee, floare de hârtie Nyctaginaceae Butaşi Flori x x x

15-20°C

136

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. 13 Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

BROMELII
Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata)

13.a. aechmea

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

13.b.

Billbergia nutans Rgl. bilbergia

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flor

x

-

-

x

Neoregelia carolinae (syn. Nidularium 13.c. meyendorfii) Neoregelia

Bromeliaceae

-

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

12-20°C

137

a. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 138 .d. Cereus peruvianus Mill. Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 14. Vriesia 14 CACTU{I Bromeliaceae Răsad (rar) (II-III) Drajoni Frunze Flori x x x x 14. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Vriesea splendens Lem. (continuare) Nr. 13.b.6. crt.Tabelul 8.

14. mamilaria Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Opunţia maxima Mill. 14. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Echinocactus grusonii Hildm.d. (continuare) Nr. limba soacrei Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 139 .e.6.c. crt. cactus butoi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Mammillaria hybrida 14.Tabelul 8.

Zygocactus truncatus (Haw. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Rhipsalis cassuta 14.6. (continuare) Nr.Tabelul 8. Schum crăciuniţa Răsad Butaşi Tulpini Flori x x - x Caladium bicolor Hort.f. 15 Caladium Araceae Divizare Frunze x x x x 10-20°C 140 .g. crt. ripsalis Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x 14.) K.

planta păianjen Liliaceae Divizare Stoloni Frunze Port x x x x 18-20°C Clivia miniata Rgl. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Camellia japonica L. crt. (continuare) Nr. 16 camelie. 17 clorofitum. 18 Clivia Amarylliadaceae Răsad Divizare Flori Fructe x x 18-20°C 141 . trandafir japonez Theaceae Butaşi Flori x x x 16-18°C Chlorophytum comosum Back.6.Tabelul 8.

Tabelul 8. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Codiaeum variegatum L. (continuare) Nr.6. 20 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Columnea gloriosa Sprague 21 Columnea Gesneriaceae Butaşi 18-20°C Flori Port Frunze x x x x 142 . 19 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Codiaeum angustifolium L.

) 23 cordiline Liliaceae - 14-20°C Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Frunze x x x x Cyclamen persicum Mill. C.6. crt. 22 cordiline Liliaceae - Frunze x x x x 10-18°C Codyline fruticosa (syn. terminalis Kzh. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cordyline australis Hook. 24 Ciclamen Primulaceae Răsad Fragmente tubercul Flori Frunze x x x x 18-22°C 143 .Tabelul 8. (continuare) Nr.

maculata) 26 difenbachia Araceae Cyperaceae Butaşi Frunze Port x x x x 10-20°C 20-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Dracaena fragrans 27 dracenă Agavaceae Tuberculi Butaşi Flori Frunze x x - 10-20°C 144 . (continuare) Nr. papirus.6.Tabelul 8. 25 ciperus. crt. (syn D. plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cyperus alternifolius L.

Potos aureus) potos. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Dracaena marginata Lam. iedera diavolului Euphorbia pulcherrima Willd.Tabelul 8. crt. Poinsetia pulcherrima) poinsetia.6. (continuare) Nr. 28 dracenă Epipremnum aureum (syn. Scindapsus aureus. steaua Crăciunului Agavaceae - 10-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x 29 Araceae - 12-16°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x 18-20°C 145 . (syn.

31 euforbia. coroana cu spini Euphorbiaceae Butaşi Flori x x x x 10-16°C Euphorbia trigona 32 Euforbia 33 Euphorbiaceae Butaşi Tulpini Frunze x x x x 10-16°C FERIGI Asplenium nidus L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Euphorbia splendens Bojer. Asplenium Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C 146 .Tabelul 8. crt.6. 33. (continuare) Nr.a.

c. syn.b. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot.6. nefrolepis Polypodiceae Divizare Stoloni Frunze x x x x 15-18°C Platycerium alcicorne Willemet. (continuare) Nr.Tabelul 8. (P. 34 ficus plângător Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 18-20°C 147 . corn de cerb Polypodiceae Divizare Frunze x x x x 18-20°C Ficus benjamina L. crt. bifurcatum) 33. 33.

Tabelul 8.) 36 ficus Ficus pumila L. F. (syn. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Ficus elastica Roxb. crt.. (continuare) Nr. stipulata Thumb. pandurata Hort. F. 35 ficus conum Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 16-20°C Ficus lyrata Warb. (syn.6. repens L. F.) Moraceae - 18-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 37 Moraceae - Butaşi Frunze Port x x x x ficus pitic 18-20°C 148 .

6. crt.Tabelul 8. 38 cerceluşi Oenotheraceae Butaşi Flori x x x 12-18°C Hedera helix L. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Fuchsia x hybrida Voss. 40 trandafir chinezesc Malvaceae Butaşi Flori x x - 16-20°C 149 . 39 ederă Araliaceae Butaşi Frunze Port x x x x 12-16°C Hibiscus rosasinensis L.

6. norocul casei Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori x x - 18-20°C 150 .C.) Amaryllidaceae Bulbi Flori x x x 12-18°C 42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - hortensie 15-17°C Impatiens sultanii Hook 43 impatiens. hortensis Sim. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Hippeastrum vittatum Herb. (continuare) Nr. 41 crin de cameră Hydrangea macrophylla D. crt. (syn.Tabelul 8. H. Lam.

Tabelul 8.) iacobină Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C Monstera deliciosa Liebur. 46 Leandru Apocynaceae Răsad Butaşi Drajoni Marcotaj Flori x x - 12-18°C 151 . Justicia carnea Hook. (continuare) Nr. (syn.) Nichols.6. 45 monstera Araceae - 18-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Nerium oleander L. crt. Specia Jacobinia carnea (Hook.

c. catleia Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 15-20°C Cymbidium x hybridum 47. orhidee barcă Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 13-20°C Dendrobium chrysotoxum 47.Tabelul 8.6.a. 47.b. Orhidee Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C 152 . crt. (continuare) Nr. 47 Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort.

(continuare) Nr. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 153 .6.a. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz.d. crt.Tabelul 8. Chamaerops humilis Palmae L. 47. orhidee Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C Passiflora coerulea L. 48 floarea pasiunii 49 Passifloraceae Răsad Butaşi Marcote Flori Port x x x - 14-17°C PALMIERI 49.

x domesticum) Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait.b. crt. Geraniaceae (syn. 51 druşain Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze x x - 10-15°C 154 . Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 50 Pelargonium grandiflorum Wild. Phoenix canariensis Palmae Kunth.6. (continuare) Nr. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 49.Tabelul 8. P.

(continuare) Nr.Tabelul 8.6. (syn. Geraniaceae P. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 52 Pelargonium peltatum Ait. x hederaefolium) Răsad (XII-II) Butaşi 15-20°C Flori Frunze Port - x x - Pelargonium zonale Ait. (syn. crt. x hortorum) 53 muşcată Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Peperomia obtusifolia 54 Pepepronia Piperaceae Butaşi Frunze x x x x 12-16°C 155 . P.

57 Pilea Urticaceae Butaşi Frunze x x x x 14-18°C 156 .Tabelul 8. Guill.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Philodendron elegans Krause. 56 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Pilea cadierei A. crt. 55 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Philodendron cordatum Hort. (continuare) Nr.

Tabelul 8. crt. (continuare) Nr. stolonifera) Saxifragaceae - 14-18°C Saxifraga Stoloni Divizare Frunze Port Flori x x x x 157 . violetă de Uzambar gesneriaceae - 20-22°C Butaşi Divizare Flori Frunze x x x x Sansevieria trifasciata Thunbg. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Saintpaulia jonantha M. 59 sansevieria Liliaceae - 12-20°C Butaşi Divizare Frunze x x x x 60 Saxifraga sarmentosa L. (syn.6. Wendl. S. 58 violetă africană.

6.C.) 61 cinerarie Sinningia speciosa Benth. (continuare) Nr. Gloxinia speciosa Lodd. (syn.Tabelul 8. (syn. 63 Spatifilum Araceae Divizare Flori Frunze x x x x 16-20°C 158 . Specia Senecio cruentus D.) gloxinia Compositae Răsad Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 15-18°C Butăşire (la soiuri cu flori involte) Flori x x - x 62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C Spathiphyllum wallisii Regl. crt. Cineraria hybrida Willd.

et Berth.a.Tabelul 8. Eonium Crassulaceae - Butaşi 12-16°C Frunze Flori Port x x x x 159 . 64 singonium Araceae Butaşi Frunze x x x x 18-20°C Yucca elephantipes (syn. crt.6.) Webb. Y. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Syngonium podophyllum Schott. guatemalensis) 65 Iuca 66 Liliaceae Butaşi Frunze x x x x 10-18°C SUCULENTE Aeonium arboreum (L. (continuare) Nr. 66.

aloe Liliaceae 10-18°C Răsad (rar) Drajoni Butaşi Frunze Flori x x x x Crassula arborescens (Mill.) Willd. 66.d. 66. (continuare) Nr. Crasula Crassulaceae Butaşi 12-15°C Frunze Flori x x x x 160 .c. agave Agavaceae Drajoni 8-15°C Frunze Port x x x x Aloe arborescens Mill.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Agave americana L. 66.b.Tabelul 8. crt.

Gasteria verrucosa Liliaceae (Mill.) Asclepiadaceae R.g. - 10-16°C Butaşi Drajoni Frunze Flori x x x x 66. Haworthia margaritifera (L. - 12-18°C Butaşi Marcote Frunze Flori x x x x 161 . (continuare) Nr.6. 2-15°C Frunze Flori 66. Br.) Liliaceae Haw. Hoya carnosa (L.Tabelul 8.f. crt.) Duv.e. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Drajoni Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV x x x x 66.

(continuare) Nr. iarbă grasă Crassulaceae Răsad (rar) Butaşi Divizare Frunze Port x x x x 10-16°C 162 . crt.i.h Kalanchoë Crassulaceae blossfeldiana Poeln.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 66. sedum. Răsad Butaşi 15-20°C Flori Frunze x x x x Sedum sieboldii Sweet 66.6.

Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Alstroemeria aurantiaca D. crt. 1 alstromeria Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus 8-20°C Anthurium andreanum Lind.Don. 2 pasărea flamingo Araceae Divizare XII-I (parţial) 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 crizantemă Compositae Butaşi - 16-20°C 163 . Specii floricole cultivate în solul serei Nr.7.

5 fresia Iridaceae Răsad Semănat direct Tuberobulbi - 14-18°C Gerbera x hybrida Hort. (continuare) Nr. crt. 6 Gerbera Compositae Răsad Butaşi Divizare VII-VIII (parţial) 15-20°C 164 .Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Dianthus caryophyllus L. 4 garoafe Caryophyllaceae Butaşi - 18-20°C Freesia x hybrida Hort.7.

Tabelul 8. 8 pasărea paradisului Musaceae Răsad (rar) Divizare Drajoni VI-VIII (parţial) 15-20°C Zantedeschia aethiopica Spreng. 7 trandafiri Rosaceae numai pentru obţinere portaltoi Altoire Butăşire 15-20°C XI-I sau VII-VIII sau cultură continuă Strelitzia reginae Banks. 9 cala Araceae Divizare VII-VIII 12-15°C 165 . crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Rosa L.7. (continuare) Nr.

Preda M. Universitatea Agronomică Iaşi. Şelaru Elena. Ed. Cireaşă Elena. Universitatea Agronomică Iaşi. Draghia Lucia.. 19. CERES. Le Nard M. Şelaru Elena. 1994 – Floricultură. Bucureşti. 16. Draghia Lucia. Georgescu T. 14. Bucureşti.Ş.A. 6. Ed. Ed. Ceres. Bucureşti. 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. Draghia Lucia. Didactică şi Pedagogică. Lucrări ştiinţifice. CERES. Şelaru Elena.M. 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. Elsevier Science Publishes. 10. Florincescu Adriana. Zaharia D... Iacob Viorica şi colab. 4.. Turenschi E. Draghia Lucia. 8. 43. Cireaşă Elena.V Iaşi. Lucrări ştiinţifice vol. Draghia Lucia. Cireaşă Elena. Bucureşti. CERES.A.V Iaşi.M. 38.. Gräfe und Unzer GmbH. 12. o specie cu valoare decorativă continuă. 21.. Draghia Lucia. 2000 – Flori pentru casa noastră. 166 . Cireaşă Elena. Draghia Lucia. creşterii şi înfloririi hortensiilor. Bucureşti. 1998 – Flori cultivate în grădină. Bucureşti. De Hertogh A. Ed.Ş.. Păun M şi colab.. Ed. 23. Bucureşti 2. 25.. 22..A. Grand. 42. Iaşi. Sonea V. 1996 – Canna indica. Şelaru Elena... Cireaşă Elena. 15. 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol). 39. Centrul de multiplicare U. 18.. 26. seria Horticultură.BIBLIOGRAFIE 1. Lucrări ştiinţifice vol. Vol. seria Horticultură. Bucureşti. 1988 – Flora ilustrată a României. 2000 – Plante de apartament. Dyva. „Ion Ionescu de la Brad”. Lucrări ştiinţifice vol. 1980 – Botanică.V Iaşi. 1992 – Din secretele florilor. München.S. Bucureşti. Curs litografiat. CERES. Cireaşă Elena.A. Preda M.. Didactică şi Pedagogică. Iaşi. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Cireaşă Elena. Ed.A. 20. seria Horticultură. Bucureşti. 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. Bucureşti. 39. U. Heitz Halina. 1998 – Botanică (lucrări practice). Pascal P. Universitatea Agronomică Iaşi.. Davidescu D. Lucrări ştiinţifice vol. Talmaciu M. 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice). Iaşi. Ed. Sârbu C. 5. 1979 – Floricultură. 3. Draghia Lucia. Centru de multiplicare U. Cireaşă Elena. simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca. 1999 – Arhitectura peisajului. 1993 – The physiology of flower bulbes. Ed. 1993– Floricultură. Ed. CERES. Amsterdam. 13. Ed. U. 2000 – Fitopatologie horticolă.M. Chelariu Liliana. seria Horticultură. 27. Universitatea Agronomică Iaşi. Niţescu E. Îndrumător lucrări practice (litografiat).V. seria Horticultură. Tipografia ARTPRINT. Niţescu E. Chelariu Liliana. 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării. seria Horticultură. 43. 1979 – Floricultură. Ed. Chelariu Liliana. 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale. şi colab. şi colab. Universitatea Agronomică Iaşi. 11. Lucrări ştiinţifice vol.. 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor.M. 17. Cireaşă Elena. 24. Ed. 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole. CERES. 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate. 9. I-II. Ed.. 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată. Ed. Manoliu Al.. 1989 – Dicţionar dendrofloricol. Bucureşti. Luminiţa-Nicoleta Paraschiv. Cluj-Napoca. Lucrări ştiinţifice vol. 7. Ciocârlan V. U.

Centrul de multiplicare U. Paris. x x x.A Iaşi. x x x. 1999/2000. 30. Bucureşti. Paris. Zanoschi V. Holland. 1990 – Botanică (curs litografiat). rhizomes. 167 .28. 29. Bordas. Zanoschi V. 1989 – Cum se înmulţesac plantele. 1994 – Le Grand livre des bulbes. 31. Ed. 2000/2001 – Bloemenbureau. x x x. Bordas.. Toma M. 32. cormes et tubercules. Leiden. Ed.. CERES.. 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin. Ed.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->