LUMEA INELARĂ

RO

7/4/2009 DORU Ana

LUMEA INELARĂ

1.
NNNNNNNnnNnNaveta de recunoaștere ieși din hiperviteză, în apropierea

stației de control Betha -orbital, pilotul dădu codul de acces pentru a intra în atmosfera artificială a Zaion-ului, a 55- a colonie a Federației Coloniale a Terrei, aflată in sistemul astral Novo Rygel la periferia polului sudic al galaxiei Calea Lactee. Tânărul locotenent, anunță imediat căpitanul de sosirea navetei, așa cum i se ordonase, apoi se întoarse luând o mimă vigilentă la display-urile ce afișau situația spațiului din jurul Zaion-ului, în dreptul cărora se găsea câte un tehnician. Naveta fusese scanată și din datele procesate reieșea că fuselajul avea microfisuri, datorate probabil de la un atac, naveta fiind apărată de un scut de protecție. Misiunea navetei a fost una foarte importantă pentru liderii clasei conducătoare a Zaion-ului, care trimisese într-o misiune pe cel mai bun pilot de navete, locotenentul de rang 2, Mark Vallras, care trebuia să de-a raportul în câteva minute de la sosirea acestuia, în hangarul central de pe quadrantul 5 al coloniei. Căpitanul Malthas, un ins robust, tuns militărește, ieși din lift, apropiindu-se de vehicolul antigravitațional care îl aștepta la ieșirea din Comandamentul Central de Apărare a Zaion-ului. Vehicolul se ridică aproape un metru de la sol, apoi mări viteza progresiv, pierzându-se rapid printre arterele largi și circulate ale capitalei Vendra, centrul de control al coloniei Zaion. În timp ce vehicolul rula cu viteză către locul de sosire al navetei, quadrantul 5, figura căpitanului devenea tot mai neliniștită, acesta suspectând că pierderele de nave din sectorul Carrini avea un substrat mai periculos decât se credea inițial, acum poate că fiind clarificat prin raportul dat de către acest locotenent Vallras. În momentul când silueta locotenentului trecea de punctul de control, încadrată de doi soldați, căpitanul Malthas, coborâ din vehicol, luând –o grăbit către punctul de întâlnire cu acesta. Un maior îl întâmpină pe căpitanul Malthas, făcându-i semn să-l urmeze, aceștia apropiindu-se de o încăpere în care locotenentul aștepta venirea unor superiori pentru a da verbal raportul, și a înmâna personal căpitanului, o dischetă cu datele scanate și criptate ale misiunii. La intrarea celor doi ofițeri, locotenentul se ridică brusc în picioare luând regulamentar poziția de drepți, salutându-i, apoi deschise gura pentru a spune ceva, însă figura acestuia se strâmbă într-o grimasă de durere, acesta prăbușindu-se la pământ ca fulgerat.
2

-

Urgență medicală în sala de protocol 2 ! strigă maiorul prin stația de emisie -recepție prinsă la antebrațul tunicii stângi.

Imediat doi paramedici alergară spre ei trăgând de o targă pe câmp antigravitațional, primul se aplecă asupra locotenentului, scanandu-l cu un tricorder medical, apoi luând o mimă uluită se întoarse către maior: Este mort...domnule.

Maiorul și căpitanul se apropiară de silueta inertă a pilotului, ce se găsea întinsă pe targa antigravitațională, iar un mic firicel de sânge i se prelingea din nări. Maiorul îi aruncă o privire năucă căpitanului, care se întoarse către unul dintre paramedici, ordonând scurt: Determinați cât mai repede cauza morții.... și raportați.

Cei doi dispărură imediat cu trupul neânsuflețit al pilotului, lăsându-i pe cei doi ofițeri buimaci și consternați, de cele văzute.
-

Domnule maior, trebuie să văd imediat datele de pe dischetă, spuse deodată căpitanul întorcându-se spre figura uimită a acestuia. Desigur.... făcu acesta revenindu-și, apoi îi făcu semn căpitanului săl urmeze.

-

Cei doi ieșiră din camera de protocol, ajungând la un centru de procesare a datelor, unde trei tehnicieni lucrau deja la datele aflate pe discheta, cât și la analizarea datelor oferite de scanarea navetei. Maiorul se apropie de o femeie mignonă, care era șefa centrului de procesare date, cerând un scurt raport.
-

Din datele preliminare nu reiese că ar fi nimic în regulă, domnule maior, spuse femeia technician, dar colegul meu, și arătă cu un gest scurt către colegul din dreapta ei, un bărbat înalt și slăbănog, cu părul lung prins într-o coadă strânsă, el a descoperit niște inadvertențe între unele fișiere ale jurnalului de bord a navetei. Poate că pilotul ne va putea spune mai multe, domnule, spuse deodată tehnicianul înalt, întorcându-se cu tot cu scaun către cei doi ofițeri. Negativ, pilotul este deocamdată indisponibil, va trebui să rezolvați problema cu datele pe care le dețineți, spuse căpitanul pe un ton tăios.

-

-

Tehnicienii își aruncară scurte priviri cu subînțeles între ei, știind că acuma de ei depindea rezolvarea acestei dileme.
3

-

Aștept cât mai curând un raport, spuse maiorul pe un ton sever, către cei trei tehnicieni, ațintindu-și privirea dură pe chipul ușor palid al șefei tehnicienilor, care dădu aproape mecanic din cap, în semn că ”a înțeles”.

Cum cei doi ofițeri ieșiră din încăpere, cei trei tehnicieni se ridicară de pe scaunele lor, luând un aer ușor agitat. Pun pariu că ceva a ieșit rău cu această misiune, și acum ei se așteaptă ca noi să dăm de capăt, spuse tipul înalt. Potolește-te Raeol, doar ști pentru ce te aflii aici ,spuse șefa lor, așezându-se ușor nervoasă pe scaunul ei. Nu știu de ce, dar am impresia că datele astea de la senzorii de scanare sunt eronate, spuse cel de-al treilea technician, privind mirat pe ecranul ce afișa datele scanate. Vorbești serios? făcu șefa venind lângă pupitrul acestuia.

-

Datele păreau corecte, doar că nu se încadrau în acel mediu unde se făcuseră scanarea, adică în afara spațiului planetar în sectorul Carrini, în apropierea Nebuloasei Carrini. Minutele și orele se scurseră rapid, apoi în cele din urmă ușa de la centru de prelucrare date se deschise, lăsând să iasă silueta micuță a șefei tehnicienilor, ce cu o mimă dezordonată și grăbită se îndrepta către Centrul Militar de Coordonare Strategic, unde cei doi ofițeri așteptau să afle ceva despre această misiune ce se dovedea a fi una cu mult mai problematică decât se anticipase. Șefa de la tech intră condusă de un soldat din garda de securitate, la cei doi ofițeri, care cu o mimă ușor nerăbdătoare se ridicară din scaunele lor, la vederea acesteia. -

Domnilor, începu aceasta de cum dădu cu ochii de ei, avem o problemă .... datele stocate sunt false.... Sunteți sigură.. domișoara Reilla... spuse căpitanul pe un ton ușor prevăzător Absolut sigură, confirmă aceasta oprindu-se în dreptul lor. Am nevoie de un terminal de date, ceru aceasta scoțând un microdisc de forma unei prisme alungite de culoare albăstruie. Aici, îi arătă căpitanul Scout Hares, apropiindu-se de ea.

-

-

Introduse microdiscul, apoi pe ecranul inserat în mica încăpere, care ținea loc de sală de consiliere, apăru o înșiruire de date, în majoritate date
4

telemetrice de cartografiere stelară. Domnișoara Reilla tastă cu îndemânare câteva comenzi pe tastatura transparentă, apoi datele se schimbară, apărând pe fundal niște date ușor ușor distorsionate, ce se suprapuneau cu cele telemetrice.
-

Cineva s-a chinuit mult să le șteargă, dar nu știa de sistemul de siguranță, spuse aceasta pe un ton triumfal, apoi imaginea reda imaginea la început întunecată a spațiului, apoi ceva ca un obiect întunecat și ușor neregulat începea să prindă contur.

Din datele senzorilor de scanare reieșea că obiectul se afla la limita de detecție a senzorilor, acesta apropiindu-se cu viteză mare, schimbând traiectoria spre naveta care făcuse această descoperire. Timp de câteva secunde obiectul apare pe ecran, apoi acesta dispare, iar în următoarea secundă, datele senzorilor indicau că obiectul se afla la nu mai mult de 300 de metrii de navetă. Din acel moment conform spuselor șefei de la tech, datele originale nu mai pot fi readuse la suprafață, fiind posibilă ca naveta și pilotul să fie ”compromiși” spuse aceasta utilizând un termen militar. Cei doi ofițeri își aruncară priviri uimite, dându-și seama de anvergura situației în care se găseau, având în vedere că situația aceasta ciudată ar putea acoperii poate un atac sau o altă acțiune ostilă ale unui inamic care din păcate la această dată era încă neindentificat. Domnișoară Reilla... îți dai seama ce ai făcut.... spuse căpitanul Scout...cred că tu și echipa ta ne-ați salvat de la un posibil atac...

Reilla îl privii uimită pe căpitan, aruncând o privire ușor nedumerită la imaginea ce reda un obiect întunecat ce cu greu îi putea-i da o asemuire de navă, fie ea și de origine alienă. Mulțumesc.. domnule, spuse aceasta către căpitan, nefiind obișnuită cu aceste gesturi de apreciere din partea unui militar. Pentru a fi siguri că primim o analiza.... corectă a datelor scanate ale navetei, este mai bine să faceți și dumneavoastră parte din echipa, care se ocupă..... spuse maiorul privind la fața nehotărâtă a acesteia. Nu știu dacă pot să-mi abandonez proiectele la care lucrez, începu aceasta o scuză.... Nu trebuie să abandonezi nimic domnișoară Reilla, doar să... supervizezi echipa de cercetare din laboratorul 8, preciză deodată căpitanul.
5

-

Reilla deschise gura să spună ceva, dar ca un nod în gât cuvintele nu reușeau să iasă, cum ea va fi un supervizor al cercetătorilor de acolo, dar acolo în laboratorul 8 se fac cele mai ciudate cercetări ale armatei, iar dacă ea v-a ajunge acolo, da era de altfel visul ei să ajungă în cel mai bun și dotat laborator pentru a lucra. Era bucuroasă că avea șansa să lucreze chiar și pentru scurt timp într-unul dintre acele laboratoare.
-

Bine... sunt de acord, spuse aceasta. Nu este un ordin, dar prin natura contractului cu armata...., încercă maiorul să o facă să înțeleagă, crezând că aceasta nu dorea să participe la cercetarea amănunțită a navetei. Trebuie să-mi anunț colegii.... Nu este nevoie, ei sunt deja anunțați, spuse maiorul, afișând un ușor zâmbet, și de altfel vehicolul te așteaptă jos pentru a te duce la laborator.

-

-

Deodată un scurt semnal și imaginea unei femei subofițer, apăru pe ecranul de la dispozitivul de comunicație al încăperii.
-

Domnule maior, prezența dumneavoastră este cerută la subnivelul 2.

Transmisia se încheie, imediat ce maiorul dădu din cap că a înțeles, întorcându-se către căpitan: E timpul să aflăm ce a pățit locotenentul, spuse acesta, apoi chemă un sergent de la serviciu de securitate ca să o conducă pe Reilla la vehicolul care o aștepta afară.

Tăcuți, cei doi ofițeri parcurseră distanța până la lift, apoi tastând codul de acces, liftul coborâ la subnivelul doi al clădirii, locul unde se afla de altfel și morga. La intrarea în sectorul pe care se afla înscripționat însemnul ”biohazard”, cei doi primiră echipament de protecție, aceștia ajungând într-o încăpere mare și puternic luminată, plină de aparate de tip medical, în care medicii asistați de către brațe lungi și maleabile ale unităților medicale robotizate, efectuau autopsiile. Cei doi au fost conduși către un fel de rezervă, în care locotenentul era întins pe masa de autopsie, înconjurat de trei medici, asistați de către o unitate medicală robot, ce cu brațele ei lungi efectua scoaterea organelor. Deja cerebelul era scos și depus într-un lichid de suspensie, alături de un mic flacon în care se găsea ceva, mic și subțire, ca un fel de viermișor, ce plutea într-un lichid ușor gălbui. La vederea celor doi ofițeri, unul dintre cei trei, se apropie de aceștia:
6

-

Sunt doctor Seamus Kell, trebuie să vedeți ceva... spuse acesta apoi le făcu semn să se apropie de locul unde se afla micul flacon în care se găsea acea ciudată vietate ce fusese extrasă din creierul locotenentului. Am descoperit la o scanare aprofundată, imediat după ce am efectuat analiza sângelui și am descoperit un fel de parazit prins între pedunculii cerebrali, fără să determinăm locul de pătrundere..... se pare că acest.... parazit, a cărei funcție nu o cunosc, în afara celei de a elibera o neurotoxină ce blochează automat întreg sistemul nervos, ducând la moarte. Deci să înțeleg că locotenentul a murit din cauza unei neurotoxine eliberată de acest.... parazit, concluzionă maiorul apropiindu-se să vadă mai bine micul parazit din acel flacon. Da, acesta este se pare efectul, dar important este cum a ajuns acest parazit acolo, fără să creeze nici măcar o leziune, și mai ales că o parte din el a fost deja absorbită de organismul locotenentului, urme ale parazitului le-am descoperit în lichidul cefalo-rahidian, după cum spuneam la scanare am detectat o masă dublă a parazitului, iar până am ajuns să-l scoatem, acesta se deteriorase, fiind absorbit de organism.... Nu înțeleg, făcu deodată, căpitanul, către doctor, de ce nu a murit înainte, și doar în momentul când se pregătea să ne de-a raportul misiunii. Presupun că acest lucru s-a întâmplat din cauza acesui parazit, care fusese ”programat” să distrugă gazda dacă ar fi încercat să de-a detalii despre misiune.... poate că parazitul era ceva mai mult decât un viermișor, acesta era destul de inteligent să-și de-a seama când gazda ar fi încercat să acceseze acele informații din creier, ce nu trebuiau dezvăluite, își dădu cu părerea doctorul. Cine ar fi creat așa ceva? se întrebă deodată căpitanul pe un ton uluit de cele auzite . Trebuie șă aflăm mai multe despre chestia asta, arătă maiorul către micul parazit ce plutea în acel lichid gălbui. Profesorul Kauffman ar putea să ne ajute, spuse deodată unul dintre ceilalți doi doctori, care era mai tânăr, întorcându-se spre aceștia. Cine ?! făcu căpitanul neștiind la cine se referă.

-

-

-

-

-

-

-

7

-

Jeof, nu cred că este cazul încă să aducem pe altcineva de afară, spuse doctorul Kell către tânăr. Dar este un xenobiolog destul de bun ... el e cel care a descoperit colonia de microbi charydiospici de pe Haebrion II, și a mai.... Nu trebuie neapărat să știe conjunctura în care am găsit acest parazit, trimite-ți doar date despre acest organism, dacă va fi interesat atunci va face parte din acest proiect, spuse deodată maiorul.

Căpitanul se întoarse uimit către acesta, simțind că maiorul trebuie să fie deja presat de către superiori pentru a rezolva această problemă, dacă recurgea la aducerea de persoane civile în proiect. Doctorul Kell îi aruncă o privire aspră tânărului Jeof, care se întoarse la treaba lui, alături de o tânără înaltă și uscățivă ce asista atentă robotul medical ce golise deja cutia toracică de organe, pregătindu-se pentru scoaterea organelor abdominale.
-

Căpitane, se întoarse maiorul, spre acesta, rămâi aici și informeazămă de orice descoperire, eu trebuie să ajung imediat la Sediu... Am înțeles, făcu căpitanul salutându-l scurt pe maior.

-

Imediat cum maiorul părăsi încăperea însoțit de unul dintre soldații de la securitate, căpitanul se adresă pe un ton ferm doctorului Kell: Voi rămâne până la finalizarea autopsiei, și aștept analizele făcute pe acest parazit... Desigur, căpitane, spuse doctorul, dar să știi că asta o să mai dureze, apoi luând o mimă severă se întoarse către cei doi asistenți ai lui.

Căpitanul se retrase câțiva pași, așezându-se pe un scaun, în timp ce mica echipă lucra, iar doi laboranți veniră și luară imediat recipientul în care se găsea parazitul, pentru a fi cercetat. La aproape o oră de la plecarea maiorului, doctorul Kell se întoarse către căpitan, făcându-i semn să se apropie.
-

Nu am descoperit nimic altceva... oricum pe moment concluzionez că moartea subiectului s-a datorat de la o neurotoxină, deosebit de puternică eliberată de un parazit de origine necunoscută, descoperit pe porțiunea posterioară a encefalului, parazitul fiind scos și menținut într-o soluție de stază, ulterior acesta fiind analizat în laborator. Precizez că organismul necunoscut are o capacitate de
8

degradare celulară deosebit de mare, absorbția în organismul gazdă fiind de 100%, fără reziduri chimice. Doctorul Kell, făcu o scurtă pauză, în momentul în care o femeie laborantă se apropia cu raportul biochimic și nanoscanarea moleculară a organismului alien, de aceștia, îi întinse foaia cu datele scanate și analiza efectuată, apoi fără alte cuvinte salută scurt întorcându-se pe unde a venit. Căpitanul îi aruncă o privire ciudată siluetei îmbrăcate în costumul de protecție de culoare bleu, ce ieșise din încăpere, apoi se întoarse către doctor, care cu o mimă nedumerită citea raportul de analiză.
-

Hm, se pare că într-adevăr, amicul nostru a întâlnit o altă vietate alienă..... majoritatea compușilor organici nici nu i-am întâlnit sau auzit vreodată.... și rata de degradare moleculară este în continuare prezentă, chiar în lichidul de stază.... nu facem decât să amânăm dezintegrarea acestui organism... Trebuie să descoperim mai multe despre acest parazit.... până nu se... topește, spuse căpitanul, către doctor. Avem mult de lucru, și trebuie să-ți spun că este un organism creat artificial, după modul de acțiune, dar desigur este doar o idee de-a mea, spuse doctorul către căpitan, care dădu din cap că a înțeles, spunându-și pentru sine ” și cred că ai dreptate doctore... cineva sau ceva l-a creat, pentru a ascunde adevărul despre ce a descoperit acest locotenent, în sectorul Carrini”.

-

Căpitanul plecă destul de îngândurat, îndreptându-se către biroul său, unde îl aștepta un teanc de rapoarte pe care trebuia să le rezolve. Amândoi ofițerii erau subordonați Comandantului General al Diviziei de Securitate Colonială, acesta fiind amiralul Kormon H. Drake, un fost colonel care reușise prin strategia lui să reducă la minim pierderile umane din conflictul intercolonial de acum aproape 10 ani, dintre coloniile Betha, Gamma și Omegha ale Confederației Misionarilor și o parte din coloniile Federației Terra. La acea dată colonelul era responsabil cu conducerea Diviziei Tech a Federației Coloniale, care descoperise o armă nouă, un tun cu energie pulsională, care paraliza toate dispozitivele electronice, datorită energiei electromagnetice de mare intensitate, ce era direcționată către țintă. Deși Zaion-ul era o colonie periferică, ce făcea ca controlul direct al Comandamentului suprem de pe Terra să fie minim, acest fost colonel, actual amiral, își cantonase în acest sector o mare parte dintre laboratoare, majoritatea fiind nave de cercetare, sau mici baze amplasate în apropierea zonelor de minerit, aflate pe diferite planete sau planetoizi
9

din sistemul astral Novo Rygel , în care se făceau diferite proiecte de cercetare, dar sub conducerea directă a acestuia se crease o bază mobilă, complet automatizată de asamblare de navete, și era în proiect realizarea unei baze de construcție a diferitelor nave, de luptă și transport. Materia primă era oferită în mare parte din sectorul de minerit, care devenise deosebit de performant, datorită utilajelor uriașe de forare a planetoizilor, cât și a forezelor automatizate, ce excavau pe planete fără condiții atmosferice, supravegheate de un număr limitat de tech, și personal de întreținere. Desigur că Serviciul de Securitate al Terrei știa de acest lucru, nu intervenise, deoarece avea cu acest amiral un parteneriat prin care se sprijineau reciproc. Colonia artificială a Zaion-ului era de mărimea unui planetoid, având forma unui inel cu diamertul de 3138 km, având o masă aproximativă de 2.50 x 1000 kg, structura platformei metalice este ușor convexă, are un număr de 500 de propulsoare care îi dau rotația acestei colonii. În interiorul inelului, se află o uriașă cupolă transparentă, sub care se află locuitorii coloniei ce trăiesc într-o atmosferă controlată de cele opt mega instalații de producere a atmosferei. Particularitatea acestei colonii, este dată de forma acesteia, sub forma unui inel, în interiorul căruia este creată suprafața habitaculului cu gravitație și atmosferă asemănătoare planetei Terra, dar faptul de care technicienii și cercetătorii se pot mândrii este dată de mobilitatea acesteia, colonia fiind plasată ca un satelit artificial pe o orbită a unei planete de clasă M, oarecum asemănătoare cu Marte, sau poate fi amplasată în spațiu. Zaionul avea un număr de 54.899 de locuitori, un număr de 300 de animale, casnice, sau de companie, cum erau câinii și pisicile, dar și un număr de 5.300 de unități robot, așa numiții : droizi, care erau diferite unități robot ce îndeplineau multiple funcții și îndatoriri, începând de la cei câțiva roboți casnici și terminând cu unitățile de întreținere a integrității coloniei. Colonia avea relații comerciale în principal cu coloniile Adria I și II, precum și cu coloniile Pacifica și Minerva V, de unde venea principalele alimente pentru populație, cât și diferite alte produse, date la schimb în locul aparatelor casnice, sau de foraj pe care laboratoarele și instalațiile exterioare ale coloniei le produceau în urma comenzilor primite. Fiind singura colonie de această formă și structură, era un fel de Mecca al cercetătorilor terraformieri, care studiau o scurtă perioadă alături de tehnicienii Zaionu-lui modul de funcționare al imensei instalații, care era această colonie inelară, numită de cei ce veneau din exterior, sub numele de ”lumea inelară” a Zaionului. Galaxia Calea Lactee a fost pentru mult timp, un vast spațiu necunoscut, pentru oameni, deși unele descoperiri de pe unele planete cu
10

atmosferă ale diferitelor sisteme astrale din galaxie, care dovedeau că undeva din Univers veniseră ființe inteligente, care întemeiaseră multe colonii, care acum erau dispărute, a rămas o informație clasificată a unei Divizii Speciale ale Armatei Federației Coloniale, ce trimiseră nenumărate misiuni de cercetare a altor galaxii, prima fiind Andromeda, cea mai apropiată de galaxia noastră, în speranța descoperirii acelor civilizații care au lăsat acele urme ale existenței lor pe alte planete din diferite sisteme astrale ale galaxiei noastre. Numărul deosebit de mare al pământenilor a făcut la început ca acest mare și complicat proces al colonizării să înceapă, devenind în câteva generații, și datorită sistemelor de propulsie ale navelor interstelare de mare viteză, o adevărată sursă de extindere în galaxie, și mai nou în Univers a speciei umane, care în prezent avea un număr tot mai mare de indivizi modificați genetic pentru a supraviețuii și adapta în diferite condiții pe noile colonii din galaxie. Chiar dacă mai existau și acum persoane care credeau că ființa umană este singura ființă inteligentă din Univers, acest lucru nu era luat în considerare de către amiralul K.H. Drake, care bănuia că oamenii erau din nou în contact cu acele ființe, sau altele, și poate că nu trebuia să fie deosebit de bucuros de această informație, deoarece acest lucru nu însemna neapărat că umanitatea ar avea ceva de câștigat de pe urma descoperirii prezenței unei noi inteligențe în galaxie. Poate acest incident cu dispariția navelor de cercetare din acel sector, și acum cu acest incident cu locotenentul Vallras, să fie doar vârful mic al unui imens iceberg, care poate că amenința omenirea, în cel mai rău și nefast scenariu posibil. Amiralul rămăsese gânditor în imensul său birou, încercând să găsească o modalitate sigură de a rezolva această enigmă a prezenței unei noi inteligențe, alături de ei, în această parte a galaxiei.

11