UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłE ALE EDUCAłIEI CATEDRA DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE

ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE

CURS - SEMESTRUL II -

Profesor „Aaron T. Beck” univ. dr. psiholog Daniel DAVID

I. InformaŃii generale 1.1. Date de identificare ale cursului : Date de contact ale titularului de curs: Nume: Profesor „Aaron T. Beck” univ. dr. Daniel David Birou: sediul Catedrei de Psihologie Clinică şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Republicii 37 Pagina web a catedrei: http://www.clinicalpsychology.ro Telefon: 0264-434141 Fax: 0264-590967 E-mail: danieldavid@psychology.ro ConsultaŃii: Vineri 12:00-14:00 1.2. CondiŃionări şi cunoştinte prerechizite Înscrierea la acest curs este condiŃionată de parcurgerea şi promovarea următoarelor discipline Introducere în psihologie şi Psihodiagnostic. CunoştinŃele dobândite prin aprofundarea acestor discipline sporesc considerabil accesibilitatea temelor propuse în acest curs. În totalitatea lor, aceste prerechizite vor fi foarte utile în rezolvarea sarcinilor de lucru şi, respectiv în promovarea examenului de evaluare finală. Alte prerechizite utile aprofundării discipliunei Psihologie clinică şi psihoterapie sunt oferite de cursurile de Psihologie experimentală şi analiza datelor şi Psihologia personalităŃii. 1.3. Descrierea cursului Cursul de Psihologie clinică şi psihoterapie face parte din pachetul de discipline fundamentale ale specializării psihologie, nivel licenŃă, din cadrul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei a UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Cursul are ca obiectiv familiarizarea cu domeniile clinice/medicale de aplicare ale psihologiei. Cursul urmăreşte asigurarea studenŃilor cu un bagaj de cunoştinŃe declarative şi procedurale care să îi facă apŃi pentru o activitate eficientă în optimizarea umană, tratamentul psihologic şi ameliorarea tulburărilor psihice şi psihosomatice şi controlul factorilor psihologici implicaŃi în tulburările somatice. De asemenea, asigurarea unui bagaj de cunoştinŃe declarative şi procedurale care să îi facă apŃi pentru o activitate eficientă în aceste domenii. Cei care vor promova acest curs vor avea competenŃe în: activităŃile de diagnostic psihologic şi evaluare clinică a tulburărilor psihice, psihosomatice, şi a factorilor psihologici implicaŃi în tulburările somatice; dezvoltarea şi rafinarea abilităŃilor în consilierea psihologică din sănătate şi boală; cercetarea psihologică fundamentală şi aplicativă în domeniile clinice/medicale şi educaŃie şi consiliere (intervenŃie) psihologică în sănătate şi boală. 1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului Cursul este structurat pe trei module de învăŃare, care acoperă principalele elemente cuprinse în orice act de psihoterapie sau consiliere psihologică. Astfel, modulul 1, Tulburările mentale conform DSM IV, acoperă aspecte legate de definirea şi clarificarea noŃiunilor de diagnostic şi evaluare clinică, după care se centrează pe diagnosticul nosologic al principalelor tulburări cuprinse în DSM IV. În cel de-al doilea modul, Anatomia actului psihoterapeutic, sunt prezentate Date de identificare curs si contact tutori: Numele cursului – Psihologie clinică şi psihoterapie Codul cursului – PSY 3146 Anul, Semestrul – anul 3, sem. 1 Tipul cursului - Obligatoriu Pagina web a cursuluihttp://www.psychology.ro Tutori - ClinicaTutor@psychology.ro

pe scurt toate componentele unui act terapeutic, pornind de la diagnostic şi evaluare clinică, explicaŃie/conceptualizare, aplicare de tehnici de intervnŃie, evaluare a eficienŃei intervenŃie, totul în cadrul relaŃiei psihoterapeutice/de consiliere. Modulul 3 – Tehnici de intervenŃie psihoterapeutică este focalizat pe prezentarea caracteristicilor intervenŃiilor individuale, de grup şi în grup, precum şi pe detalierea câtorva tehnici din abordările dinamic-psihanalitică, umanist-experienŃială şi cognitivcomportamentală. Modalitatea de lucru include pe lângă oferirea suportului de curs şi discuŃii interactive în cadrul consultaŃiilor aferente şi discuŃii prin mijloace electronice pe marginea materialelor parcurse (ex., e-mail, forum de discuŃii). ÎnŃelegerea şi facilitatea utilizării informatiilor cuprinse în fiecare modul vor fi optimizate dacă, în timpul parcurgerii suportului de curs, veŃi consulta sursele bibliografice recomandate. De altfel, rezolvarea tuturor lucrărilor de verificare impune parcurgerea referinŃelor obligatorii, menŃionate la finele fiecărui modul. 1.5. Formatul si tipul activităŃilor implicate de curs Parcurgerea cursului şi a seminariilor va presupune atât întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii), cât şi muncă individuală. ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezintă un sprijin direct acordat dumneavoastră din partea titularului şi a tutorilor. Acestea vor presupune prezentarea pe scurt a informaŃiilor centrale din fiecare modul, o mare parte din ele fiind însă dedicată oferirii de răspunsuri la întrebările dvs. şi clarificării părŃilor mai dificile. Pentru fiecare modul, dumneavoastră veŃi parcurge materialele bibliografice obligatorii (şi dacă doriŃi şi pe cele facultative). Este recomandabil ca atunci când veniŃi la consultaŃii să fi parcurs deja materialele pentru a pune cât mai multe întrebări care să vor uşura ulterior studiul. Pe scurt, având în vedere particularităŃile învăŃământului la distanŃă dar şi reglementările interne ale CFCID al UBB, parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenŃilor în următoarele tipuri de activităŃi: a. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă; prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă; b. realizarea unui unui referat (valorând 3 puncte din nota finală) care poate acoperi: (1) un raport psihologic-analiză de caz (diagnostic şi evaluare clinică a unui caz real) sau un raport de cercetare în domeniul clinic. Prezentarea referatului condiŃionează susŃinerea examenului oral/scris; c. Realitarea unui set de sarcini anunŃate cu cel puŃin 30 de zile înaintea datei de depunere a acestora; d. forumul de discuŃii – acesta va fi monitorizat de echipa de tutori şi supervizat de titularul disciplinei, fiind o modalitate facultativă de a intra în contact cu profesorii dvs.

1.6. Materiale bibliografice În suportul de curs sunt precizate referinŃele biblografice obligatorii. Sursele bibliografice au fost astfel stabilte încât să ofere posibilitatea adâncirii nivelului de analiză si, implicit, înŃelegerea temelor de studiu abordate în fiecare modul. Acestea pot fi accesate la Biblioteca Centrală Universitară LUCIAN BLAGA, Cluj-Napoca. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România (2000). Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale (DSM IV). DSM IV constituie manualul principal de diagnostic al tulburărilor mentale, utilizat la ora actuală în întreaga lume. Pe baza acestuia se pot analiza semnele şi simptomele cu care se prezintă un pacient/client, pentru a se face încadrarea într-o categorie nosologică. David, D (2006). Psihologie clinică şi psihoterapie. Fundamente. Iaşi: Editura Polirom.

A. H. Băban. înŃeleasă ca prototip al psihoterapiei ştiinŃifice.). I.psychologynet. (2000). Mental Health: A Report of the General Surgeon. (3) Sunt cercetările din psihopatologie riguroase? şi (4) Sunt programele de formare ale psihopatologilor bine organizate?.T. Prin acest demers. (1998). adresată mai ales celor care doresc să aprofundeze un anumit aspect al tematicilor studiate. Prelucrări inconştiente de informaŃie.N. (1994). Bibliografie facultativă American Psychiatric Association (1994). online: http://www. D. Wood J. care este tratată asemeni unui pacient care se prezintă la psihopatolog. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană. suportul de curs oferă bibliografie facultativă. Terapia cognitiv-comportamentală. London: Williams and Wilkins. Kaplan. Stres şi apărare psihică..A. American Psychological Association: Washington. (1999). implicaŃii pentru mass media. D. M.Volumul prezintă fundamentele psihologiei clinice şi a psihoterapiei. punctând şi modalităŃi de corectare. Castele de nisip.org. Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale.S. (1999). NJ: Birscj Lane. (2003).P. 27-66. I. D. S. prezentând doar succint (şi unde este obligatoriu pentru înŃelegerea domeniului) abordările nevalidate. I. DC. autorul va răspunde la următoarele întrebări analizând “semnele şi simptomele pacientului”: (1) Sunt modalităŃile de diagnostic al tulburărilor psihice corecte şi eficiente?.. autorul promovează fundamentele care constituie o grilă de lectură riguroasă a domeniului clinic. Discovery. Integrarea lor în acest volum oferă o perspectivă comprehensivă şi coerentă asupra domeniul terapiei cognitiv-comportamentale. Beutler şi M. The scientific status of projective techniques. Psihologie medicală. invention. sunt psihopatologii mai fericiŃi şi mai sănătoşi din punct de vedere psihic în comparaŃie cu restul populaŃiei?. A. (2) Sunt tratamentele tulburărilor psihice eficiente? şi asociat acestei întrebări.. Psychological Science in the Publica Interest. and the expansion of the modern Diagnostic and Statistical Manuals of Mental Disorders.gov/library/mentalhealth Miclea. & Sarason. David. El se focalizează asupra demersurilor validate ştiinŃific. David. Bucureşti: Editura Tritonic. A. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.. (sau varianta în limba română-DSM-IV).surgeongeneral. Elemente de psihosomatică generală şi aplicată. pe cercetări ştiinŃifice serioase. Beck. practica clinică şi juridică. asemenea medicinii. Cartea reprezintă o analiză critică a stării actuale a psihopatologiei ca ştiinŃă. acolo unde este cazul. David. alocând o generoasă parte şi abordării unor subiecte care fascinează şi incită imaginaŃia oamenilor de mult timp: hipnoza şi intervenŃia hipnoterapeutică. Abnormal Psychology. International University Press: New York. Iamandescu.E. DSM-IV. D.C. Cartea sintetizează aspectele cele mai relevante privind abordarea cognitiv-comportamentală a tulburărilor de anxietate. (2006).N. Malik (Eds. 2. (2000). Houts.. este acea formă de psihoterapie care se întemeiază. cât şi o reevaluare a unor publicaŃii naŃionale şi internaŃionale ale autorului. (1994). Psihoterapie şi hipnoterapie cognitiv-comportamentală. Rethinking the DSM.. Cognitive therapy for emotional disorders.). Pe parcursul lucrării. Sarason. şi Băban. R. G. Elemente de psihoterapie. Ellis. Iaşi: Editura Polirom. Lillienfeld. Bucureşti: Editura All. În L. Ideile cuprinse în acest volum sunt atât o sinteză a literaturii de specialitate. indiferent de notorietatea lor. Bucureşti: Editura Infomedica. Behavioral Sciences and Clinical Psychiatry.S. online: http://www. I. Holdevici.I. Washington. A. A psychological perspective. În plus. Szamoskozi. Reason and emotion in psychotherapy (re. Cluj-Napoca: Editura Risoprint. Kaplan and Sadock’s Synopsis of Psychiatry. Cluj-Napoca: Editura Dacia. J.L. & Grebb. & Garb H. (1976). S. (1997).J. (2000). Holdevici. ed. A. B. Bucureşti: Editura Infomedica. . (1996). David. (2002). Secaucus. A.O. B... Sadock. B. Lucrarea reliefează fundamentele psihoterapiilor cognitive şi comportamentale. A. Iamandescu. Prentice Hall. Stres şi personalitate. (1997).

5.7. a temelor redactate. Psihodiagnostic şi evaluare clinică nosologică 1. & Young. ICD-10 Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament.8. 963999.2.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplimentare dar şi pentru a putea participa la secventele de formare interactivă on line). Calendarul cursului Pe parcursul semestrului II.Anatomia actului psihoterapeutic 2. Tulburările de anxietate 1.2. se vor discuta ultimele două module şi se va realiza o secvenŃă recapitulativă pentru pregătirea examenului final. J.10.3.1. ele sunt destinate soluŃionării. Inc. a oricăror nelămuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. 1.imprimantă (pentru tiparirea materialelor suport. F. Tulburările legate de consumul de substanŃă 1. (1999). Tulburările de adaptare 1.2.Tulburările mentale conform DSM IV. Tulburările clinice ale copilului şi adolescentului 1.Evaluarea rezultatelor Modulul 3 . J.1. Materiale si instrumente necesare Parcurgerea optimă a procesului de dobândire a cunoştinŃelor declarative şi procedurale presupune accesul studenŃilor la următoarele resurse: .2.acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”). nemediate. Wakefield.RelaŃia psihoterapeutică 2. sunt programate 2 întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii. . E. World Health Organization (1998).1.2.acces la echipamente de fotocopiere.3.2.2. Tulburările de somn 1. Philosophy of science and the progressiveness of the DSM’s theory–neutral nosology: Response to Follette and Houts. Tulburările afective La cea de-a doua întâlnire. 1.C. Bucureşti: Editura All. Tulburările disociative 1.9. J.8. Pentru prima întâlnire.2.2. Modulul 2 . individuale şi de grup Tehnici cognitiv-comportamentale şi de relaxare. Acesta cuprinde: 1.2.2. Tudose. London: Academic Press.2.Stein. O abordare modernă a psihologiei medicale. Behavior Research and Therapy. 37. în care se studiaza disciplina de faŃă.7. Part 1. Tulburările factice 1.2. .12. a studiilor de caz). . D. Cognitive Science and Clinical Disorders.Diagnostic şi evaluare clinică 2.2.Tehnici de intervenŃie psihoterapeutică Tehnici dinamic-psihanalitice.4.5. (2000). Tulburările de personalitate 1. Tulburările mentale datorate unor condiŃii medicale 1. individuale şi de grup . (1992).4..2.IntervenŃia psihoterapeutică 2. Bucureşti: Infomedica. se recomandă lectura atentă a Modulul 1 .11. Tulburări ale impulsului 1.6.Conceptualizare problemei 2. Tulburările psihotice 1. individuale şi de grup Tehnici umanist-experienŃiale. Tulburările mentale conform DSM IV 1.

Proiectele copiate. Datele celor două întâlniri şi locul de desfăşurare vor fi anunŃate pe site (anunŃuri IDD). Contestarea notei primite la examen se face în scris. Politica de evaluare si notare Evaluarea cunoştinŃelor declarative şi procedurale dobândite în cadrul acestui modul se va face: printr-un examen oral sau scris (cuprinzând subiecte de redactare) acoperind temele de curs şi seminar (7 puncte) şi un referat (3 puncte) care poate acoperi: (1) un raport psihologic-analiză de caz (diagnostic şi evaluare clinică a unui caz real) sau un raport de cercetare în domeniul clinic. StudenŃii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaŃi la examinarea finală. în termen de 24 ore de la afişarea rezultatelor. Elemente de deontologie academică StudenŃii care susŃin examene de mărire de notă sau restante trebuie să prezinte toate sarcinile aferente cursului. Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afişaj electronic. care trebuie predat obligatoriu în momentul prezentării la examenul scris/oral. de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile de evaluare (examen oral. Titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea. 1.ro 1.11. în limita constrângerilor tehnice şi de timp.12. informaŃiei de pe site-urile de Internet recomandate în textul suportului de curs. discuŃiile sau colaborările în timpul examenelor se sancŃionează cu nota 1. Fraudarea examenului sau a sarcinilor de lucru de pe parcursul semestrului se penalizează prin exmatriculare. Dacă studentul consideră că activitatea sa a fost subapreciată de către evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email. Strategii de studiu recomandate Pentru fiecare capitol.ro Adresa contact tutori : ClinicaTutor@psychology. 1. studenŃilor li se recomandă să citească notiŃele de la curs şi capitolul aferent din minim una din cărŃile prezentate la bibliografie. StudenŃi cu nevoi speciale StudenŃii afectaŃi de dizabilităŃi motorii sau intelectuale pot contacta titularul cursului sau tutorii pentru a li se acorda materialele de studiu necesare şi suportul informaŃional necesar. Orice material elaborat de către studenŃi pe parcursul activităŃilor va face dovada originalităŃii. Nepredarea lucrării scrise de către un student care se prezintă la examen este sancŃionată cu nota 1. StudenŃii care susŃin examene de mărire de notă sau restante trebuie să prezinte toate sarcinile aferente cursului. Adresa contact titular de curs : DanielDavid @psychology. Evaluarea acestor sarcini se va face imediat după preluare. în cadrul celor două întâlniri se va discuta modalitatea de realizarea a raportului de caz.10. iar soluŃionarea lor nu poate depăşi 48 de ore de la mmmomentul depunerii. la secretariatul facultăŃii. Prezentarea referatului condiŃionează susŃinerea examenului oral/scris. Realizarea sarcinilor oligatorii va . bibliografia obligatorie. Nota finală la disciplina respectivă este cea obŃinută în urma contestaŃiei. 1. examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului. iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării.9.De asemenea. Punctajul maxim la examenul oral / scris (7 puncte) presupune parcurgerea: suportului de curs în format electronic.

Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline. dintre care majoritatea în reviste de prestigiu din străinătate. consiliere psihologică şi psihoterapie.ro) şi publicaŃia Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies pentru informaŃii suplimentare legate de acest domeniu. la Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a UniversităŃii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi şeful acestei catedre. Prof. SUA. A făcut studii postuniversitare (1999-2002) în psihologie clinică şi psihopatologie la Mount Sinai School of Medicine. dr. şi a parcurs un program de formare (1998-2002) în psihoterapia cognitivă şi comportamentală la Albert Ellis Institute şi Academy of Cognitive Therapy. Director al Centrului Român de Psihoterapie Cognitivă şi RaŃional-Emotivă şi Comportamentală. site-ul Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie (www.ro). . Beck” univ. Este preşedintele Colegiului Psihologilor din România. SUA. Este preşedintele AsociaŃiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România. Scurtă biografie a titularului de curs Daniel DAVID este psiholog. fondator şi director al Clinicii Universitare de Psihologie PsyTech şi Editor al revistei „Journal of Cognitive and Behavioral Psyhotherapies”. Autorul este membru în asociaŃii profesionale internaŃionale de profil. A obŃinut licenŃa în psihologie (în 1996) la Universitatea Babeş-Bolyai şi doctoratul în psihologie (1999) la aceeaşi universitate. !!! VerificaŃi periodic site-ul Institutului InternaŃional de Studii Avansate de Psihoterapie şi Sănătate Mentală Aplicată şi al AsociaŃiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (www. şi practică psihoterapeutică şi a publicat până în prezent numeroase cărŃi şi articole. “Aaron T. desfăşoară activităŃi didactice. New York.clinicalpsychology.facilita înŃelegerea şi aprofundarea cunoştinŃelor din aceste module.psychotherapy. Filiala Cluj şi psiholog principal în psihologie clinică. de cercetare.

Apărătorii DSM (Wakefield. ne aşteptăm ca factorii (cercetarea ştiinŃifică) care au dus la creşterea numărului de categorii diagnostice pentru bolile somatice să fie răspunzători şi de creşterea numărului de categorii diagnostice. rezultatul recodării unor categorii preexistente. etiologia şi teoriile explicative ale celor mai importante tulburări cuprinse în DSM IV. prezinte principalele criterii diagnostice ale celor mai importante tulburări psihice descrise in DSM IV. cercetările din psihopatologie au dus la descoperirea unor noi tulburări psihice. epidemiologia. Obiective În urma parcurgerii acestui capitol. . facă diagnosticul diferenŃial pentru cele mai importante tulburări psihice descrise in DSM IV. pe când creşterea numărului de categorii în DSM este rezultatul adăugirii de noi categorii (Houts.. 1. masturbarea a făcut carieră în psihiatrie ca ”boală psihică” sau ca factor important în diverse probleme psihice. rămânând doar homosexualitatea în formă ego-distonică. studenŃii vor cunoaşte: caracteristicile psihodiagnosticului şi evaluării clinice. numărul extrem de mare de categorii nosologice duce la o tendinŃă de patologizare a vieŃii cotidiene.Modulul 1 . 1999) ne spun pe de altă parte.Psihodiagnostic şi evaluare clinică nosologică (sursă bibliografică –David. tabloul clinicl şi alte caracteristici ale tulburărilor mentale. La finalul acestui modul. Spre exemplu. indice tipurile de tratament disponibile pentru fiecare tulburare.Tulburările mentale conform DSM IV Scopul modulului: prezentarea psihodiagnosticului şi a evaluării clinice a tulburărilor mentale conform DSM IV. astăzi ea este considerată un comportament sexual sănătos.1. 1990) numărul categoriilor diagnostice a crescut cu 300%. în măsura în care nu se manifestă ego-distonic. conform DSM IV. prezentarea caracteristicilor principale ale tulburărilor cuprinse în DSM IV. această analogie este eronată. după cum şi cercetările din medicină au dus la descoperirea unor noi boli somatice. aceasta a fost scoasă din DSM în 1974. Unii autori (Houts. din DSM s-au scos şi s-au adăugat tulburări în funcŃie de presiunile şi schimbările sociale. O examinare succintă a ultimelor ediŃii ale DSM (ex. Sub presiunea schimbărilor şi mişcărilor sociale. 2002). în primele ediŃii ale DSM homosexualitatea era o categorie nosologică inclusă în lista tulburărilor psihice. principiile de utilizare a DSM IV – Sistemul multiaxial de diagnosticare. studenŃii vor putea să: prezinte caracteristicile principale ale psihodiagnosticului şi evaluării clinice. De fapt. În plus. D. 1994) reliefează categorii nosologice precum: Probleme de relaŃionare cu partenerul. Creşterea numărului de categorii diagnostice în ICD este în principal. că această creştere nu este neobişnuită pentru ştiinŃa medicală şi că ea este justificată de dezvoltările ştiinŃifice din această perioadă. Probleme ocupaŃionale (ex. Dacă această analogie este corectă. prezinte factorii de risc. insatisfacŃia la locul de muncă). 2002) au arătat că această creştere este artificială şi neobişnuită şi că ea nu se bazează pe date ştiinŃifice ci pe condiŃii socio-economice şi politice. 2003 „Castele de nisip”) De la apariŃia primei ediŃii a DSM (1952) şi până la ultimele ediŃii (DSM-IV. DSM IV. nu neapărat al descoperirii unor tulburări sau boli. La o analiză mai atentă însă. Altfel spus. Probabil că psihopatologia datorează scuze multor oameni care de-a lungul timpului au fost diagnosticaŃi ca bolnavi psihic deoarece erau homosexuali sau se masturbau! În plus. de-a lungul timpului. în schimb.

spre exemplu. fără ca acesta să o facă stare de normalitate. El arată că normalul înseamnă capacitatea de a-Ńi atinge scopurile importante în viaŃă. aşadar. Deşi un criteriul util. acest criteriu ridică probleme serioase. El este unul din factorii importanŃi pentru viaŃă şi menŃinerea ei. Department of Health and Human Services (USDHHS). Starea de sănătate este definită în ConstituŃia OMS (OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii. nu mai poate fi găsită în lumea în care trăim. riscul presupune predicŃie asupra . Aici se pot stabili statistic anumite limite în care un parametru poate varia. http://www. câŃiva termeni sunt atât de ambigui încât utilizarea lor devine periculoasă şi fiecare ne putem trezi că am putea potrivi un diagnostic psihiatric. Ce înseamnă risc? Risc înseamnă probabilitatea de a apărea ceva negativ. Cât de modificată trebuie să fie modificarea pentru a ieşi din sfera normalităŃii? Când discutăm despre modificări la nivel biologic lucrurile sunt mai clare.who. Al treilea criteriu este cel funcŃional. era acela care susŃinea că Pământul este rotund! Al doilea criteriu propus pentru a delimita normalitatea de anormalitate este criteriul cultural-ideal. această distincŃie nu are încă valoare predictivă sau explicativă ci doar una clasificatorie. U.S. 1994. distincŃia dintre stresul benefic (eustres) şi distres se face adesea posthoc. pare că viaŃa normală. un stil de gândire normal şi non-patologic era acela care considera că Pământul este plat. psihic şi social. 1999].Probleme şcolare. iar un stil de gândire patologic. • Distres şi dizabilitate. posthoc. În ceea ce priveşte aspectele psihologice şi comportamentale. care Ńin adesea de domeniul socio-moral. normal înseamnă ceea ce aproximează media populaŃiei (ceea ce fac cei mai mulŃi oameni). cu un accent mai puternic pe criteriul funcŃional. În definiŃia tulburării psihice prezentată mai sus. Dar unde este limita dintre stres şi distres? Această diferenŃa dintre stres şi distres este cantitativă sau calitativă? Psihopatologia nu poate răspunde încă riguros la aceste întrebări. idealul pe care grupul social respectiv îl stabileşte pentru starea de sănătate. Caria. Stresul este o prezenŃă constantă în viaŃă noastră. poate fi considerat patologic în alt context socio-cultural. Un prim criteriu care a fost propus pentru a delimita între normal şi patologic a fost cel statistic. ViaŃa pare să fie o mare boală psihică! Exemplele prezentate mai sus reflectă probleme de viaŃă. Probabil că el nu ar funcŃiona eficient nici măcar în domeniul biologic. spre exemplu. Să analizăm aceşti termeni: • Modificare psihică şi comportamentală. normal este ceea ce se aşteaptă a fi normal într-o societate. pe de altă parte. adică după apariŃia efectelor lor. este definită ca o serie de modificări biologice şi/sau psiho-comportamentale care generează o stare de distres şi sau/dizabiliate sau un risc crescut spre distres şi/sau dizabilitate [American Psychiatric Association (APsyA). • Risc spre distres şi dizabilitate. este o prezenŃă frecventă la majoritatea populaŃiei. Conform acestui criteriu. Probleme de relaŃionare între fraŃi.int) ca fiind o stare de bine fizic. rămânând totuşi în limitele normalităŃii (deşi şi aici pot să apară unele excepŃii). Aplicat în domeniul psihocomportamental. Neglijarea copilului. fără patologie. Astăzi normalitatea este definită în psihopatologiei într-un cadru delimitat aproximativ de cele trei criterii menŃionate. probabil că în Evul Mediu. Aceste element al definiŃiei este unul cu adevărat periculos pentru patologizarea vieŃii cotidiene. Non-complianŃa cu tratamentul. dar iată că ele sunt considerate acum tulburări psihice. Aşadar. Conform acestui criteriu. Observăm că este foarte greu de a evita să fii încadrat într-o categorie nosologică pe parcursul vieŃii. delirant. Distresul în schimb este definit ca un stres care are consecinŃe psihologice şi biologice negative. lucrurile sunt mai complicate. iar dacă efectele sunt pozitive stresul este interpretat ca eustres. Boala. În plus. Prin definiŃie. ceea ce este considerat normal într-un context sociocultural. acest criteriu nu este satisfăcător. Examinând aceste categorii nosologice. Dacă efectele sunt negative atunci stresul se interpretează ca distres. fără a interfera cu funcŃionalitatea celuilalt.

apariŃiei stării de distres şi dizabilitate viitoare şi sugerează că noi. Acest angajament descriptiv. Un diagnostic corect poate fi făcut doar posthoc. este unul problematic. probabilitatea de a face o predicŃie acurată asupra dezvoltării unor tulburări psihice este extrem de mică. s-a transformat într-o industrie în care marketingul şi inerŃia sistemului menŃin un instrumentar psihologic adesea depăşit şi blochează noile dezvoltări în domeniu. PredicŃiile pe care le putem face privind dezvoltarea unor probleme psihice viitoare sunt extrem de imprecise în acest moment. focalizat pe semne şi simptome. cunoştinŃele limitate despre etiopatogeneza tulburărilor psihice din acea perioadă nu îi permiteau un sistem de clasificare bazat pe etiopatogeneză. Astfel. cazurile masturbării şi homosexualităŃii descrise anterior sunt ilustrative în acest sens. Rorschach-ul spre exemplu. un model în care boala are anumite manifestări. el nu ajută foarte mult în procesul de tratament. Se pare că testarea psihologică. a doua propunere a lui a fost pentru un sistem de clasificare bazat pe evoluŃia şi prognosticul tulburării. Aşadar. Întrebarea pe care merită să ne-o punem este însă următoarea: este justificat un tratament bazat pe acest element ”risc spre distres şi/sau dizabilitate”? Datele ştiinŃifice pe care le avem în acest moment ne arată că NU. intenŃia lui Kraepelin de a evita un diagnostic descriptiv a dus tocmai acolo. Chiar cunoscând factorii etiologici de risc (ex. primele lui propuneri au fost de a elabora o clasificare nosologică bazată pe etiopatogeneză şi de a evita un diagnostic nosologic categorial descriptiv. într-o manieră asemănătoare producŃiei de medicamente. Lilienfield. el trebuie susŃinut căci în grupul probelor proiective el este un instrument rezonabil în comparaŃie cu alte probe (ex. Problema este că până în zilele noastre diagnosticul nosologic a rămas unul descriptiv. Kraepelin şi-a dat însă curând seama că. determinanŃi) şi eventualele caracteristici ale mediului pacientului. Înainte de Kraepelin. deşi se ştie faptul că o sarcină experimentală standardizată şi etalonată devine test psihologic. mecanismele etiopatogentice nefiind doar biomedicale ci şi psihosociale. În stabilirea unui diagnostic nosologic se utilizează adesea date de laborator rezultate din testarea psihologică. Este adevărat însă că în ultimele ediŃii ale DSM se încearcă găsirea unor criterii susŃinute . în derivă.. bazat doar pe semne şi simptome. favorizanŃi. plastic spus. a acceptat provizoriu un diagnostic nosologic categorial descriptiv. (2000) făcând o examinare critică şi extensivă a testelor proiective arată slaba lor validitate şi fidelitate. diagnosticul tulburărilor psihice a fost. se utilizează adesea şi teste depăşite teoretic şi/sau fără calităŃi psihometrice adecvate. Această a doua propunere are însă o problemă majoră. Kraepelin a înŃeles prin model medical. problema este accentuată prin ignorarea noilor sarcini experimentale expresie a dezvoltării cercetărilor fundamentale de psihologie. de clasificare a semnelor şi simptomelor în diverse categorii. În consecinŃă. testul Szondi) ale căror teorii nu doar că sunt invalidate ştiinŃific dar sunt anacronice! În paralel cu utilizare unui instrumentar psihologic depăşit. Modelul medical şi diagnosticul etiopatogenetic nu înseamnă reducŃionism biomedical. ironic. este încă unul dintre cele mai utilizate teste psihologice în evaluarea clinică. după apariŃia şi evoluŃia bolii şi prin urmare. uitând angajamentul etiopatogenetic anterior. putem face această predicŃie. Clasificarea semnelor şi simptomelor se poate face după diverse criterii (în principiu o infinitate!) şi nu puŃine au fost cazurile în care s-au construit categorii sau scos categorii nosologice din ghidurile de clasificare a tulburărilor psihice pe baza unor criterii instituite sub presiune socială. în ciuda acestui instrumentar psihologic riguros. nu este justificat. Aceste sarcini care evaluează riguros şi punctual funcŃii psihologice specifice nu au fost încă adaptate pentru a se constitui în teste psihologice. Paradoxal. Trebuie să eliminăm în acest context o concepŃie greşită care există în literatura de specialitate. din păcate. testele proiective sunt parte integrantă şi importantă a activităŃii de testare psihologică în domeniul clinic.. şi colab. psihologii. În ciuda acestor rezultate. predispozanŃi.. şi deoarece în acea vreme nu putea cunoaşte clar aspectele de etiopatogeneză a tulburărilor psihice. Din păcate. cauze (etiologie) şi reacŃii patogenetice. Deoarece Kraepelin şi-a bazat activitatea ştiinŃifică pe asumpŃia că tulburări similare se exprimă prin simptome şi semne similare şi au o etiopatogenie similară. Kraepelin (1896) a încercat să aplice modelul medical şi tulburărilor psihice. Cercetările arată că testele psihologice au o validitate direct comparabilă cu cea a testelor medicale.

Realizarea unui diagnostic nosologic categorial realizat pe bază de prototip nu pe baza unor criterii. nu îl comparăm cu caracteristicile esenŃiale ale categoriei respective. ideile de tip delirant apar în mai multe categorii nosologice (ex. schizofrenie. Temă de reflecŃie nr. Există deja propuneri concrete pentru un diagnostic nosologic nosologic categorial pe bază de prototip. Un diagnostic psihologic alternativ s-ar focaliza pe funcŃiile psihologice afectate în diverse tulburări psihice. etc. Cercetările din psihologia cognitivă arată însă că noi clasificăm rareori lucrurile pe bază de criterii. Utilizarea unui instrumentar psihologic adecvat teoretico-metodologic şi adaptarea unor teste bazate pe cercetări fundamentale. neuroticism) care să exprime trecerea treptată de la normalitate la patologie la un prag determinat statistic. s-a sugerat utilizarea prototipului în cadrul DSM. aceste tratamentele fiind adesea simptomatice. Temă de reflecŃie nr. ele urmând a fi investigate sub aspectul validităŃii lor în studii viitoare. Realizarea unui diagnostic psihologic focalizat pe simptom. 1 În cadrul definirii noŃiunii de tulburare psihică. în timp ce celălalt se referă la un exemplar ideal. 2 .).. categoriile fiind instituite pe baza unor criterii clare. Acel număr poate include însă simptome diferite din lista dată. elementele principale fiind identificarea. Conform acestui model. clasificările tulburărilor psihice ar trebui făcute pe nişte dimensiuni (ex. S-a încercat propunerea unor astfel de dimensiuni. Diagnosticul tulburărilor psihice este încă un diagnostic focalizat pe simptome şi semne. dar cum lista lor nu a fost clar stabilită. Realizarea unui diagnostic dimensional.ştiinŃific de clasificare a semnelor şi simptomelor. Un caz devine membru al categoriei prin comparaŃie cu criteriile care definesc acea categorie. Spre exemplu. categoriile nosologice pot să includă pacienŃi cu un tablou clinic parŃial diferit. Dezvoltarea unui diagnostic nosologic categorial focalizat pe mecanisme etiopatogenetice. pacienŃii trebuie să satisfacă un număr de simptome dintr-o listă mai lungă. Problemele psihodiagnosticului şi evaluării clinice menŃionate anterior pot fi ameliorate utilizând următoarele strategii. Astfel.. Diagnosticul DSM este unul categorial. un portret-robot care însumează caracteristice mai multor membri ai categoriei. Această abordare ar putea duce la clarificarea mecanismelor care generează aceste simptome specifice. ci cu un exemplar prototip. tulburări delirante. Termenul de prototip are două înŃelesuri. Aşa cum am spus deja. Pentru a eficientiza clasificare nosologică şi a o face ecologică. Modalitatea de diagnostic a bolilor somatice este strâns legată de identificarea mecanismelor etiopatogenetice implicate în tabloul clinic. aceasta deoarece pentru a fi incluşi într-o categorie nosologică. Aşadar. Unul dintre ele se referă la un exemplar tip. ca urmare şi tratamentele administrate şi elaborate pe baza unui diagnostic nosologic categorial descriptiv au mai puŃine şanse să atace mecanisme etiopatogenetice relevante. prezentaŃi criteriile pe baza cărora se poate determina dacă modificarea psihică şi comportamentală iese din sfera normalităŃii. diagnosticul categorial poate duce adesea la situaŃii nedorite. iar apoi clasificarea lor pentru a genera diverse categorii nosologice. atunci când încadrăm un obiect într-o categorie. Din păcate se ignoră încă diagnosticul etiopatogenetic şi în consecinŃă cunoaşterea noastră rămâne la nivel descriptiv şi nu ajunge la nivel explicativ. prin includerea în cercetare a unor pacienŃi cu simptome omogene. Sistemul cognitiv uman clasifică lucrurile preponderent pe bază de prototip. funcŃii care apar în mai multe categorii nosologice. acest sistem de clasificare nu s-a generalizat încă.

tulburări de personalitate şi/sau retard mental. evaluarea efectelor terapiei. . – pot apărea mai multe diagnostice. primul fiind cel principal.în general. tulburări endocrine. Axa II pe această axă se înregistrează tulburările de personalitate. vizează afecŃiuni ca: tulburări infecŃioase. trăsăturile de personalitate dezadaptative. OBSERVAłIE: Dacă tulburarea psihică este considerată a fi consecinŃa directă a unei condiŃii medicale generale. dacă acestea sunt relevante.2. mecanismele de coping dezadaptative şi frecvent utilizate. pe axa IV. Axa IV pe această axă se trec stresori negativi şi pozitivi (dacă se apreciază că aceştia constituie sau conduc la o problemă. răniri sau intoxicaŃii cu substanŃe toxice. de regulă. anomalii congenitale.Tulburările mentale conform DSM IV DSM IV permite stabilirea unui diagnostic nosologic (încadrarea pacientului într-una sau mai multe categorii diagnostice). metabolice. imunologice. cu excepŃia situaŃiilor când după înregistrarea de pe axa II apare specificarea “Motivul consultaŃiei” sau “Diagnostic principal”. tulburări ale sistemului circulator. – uneori. retardul mental. având în vedere simultan posibilele tulburări clinice. – pe această axă se înregistrează toate tulburările. 1. anticiparea rezultatelor. diagnosticul de pe această axă poate constitui “Motivul consultaŃiei” sau “Diagnosticul principal”. se înregistrează condiŃii care au apărut cu cel mult un an înainte de declanşarea simptomatologiei. socială şi ocupaŃională. este util pentru planificarea terapiei. Axa III pe axa III se înregistrează condiŃiile medicale generale. boli ale sistemului nervos şi organelor de simŃ. nu sunt incluse dificultăŃile datorate limitărilor de ordin fizic sau care Ńin de mediu. dar şi pe axa I dacă sunt cauze directe ale tulburării psihice (“Alte condiŃii care pot constitui Ńinta intervenŃiei terapeutice”) Axa V indicele global de evaluare a funcŃionării este o măsură a nivelului general de funcŃionare. Principii de utilizare a DSM IV .PrezentaŃi termenii centrali definiŃiei tulburării psihice. Sistemul multiaxial permite o evaluare pe mai multe axe. boli ale sistemului muscular şi osos. afecŃiuni dermatologice. tulburări ale aparatului digestiv. dar se pot nota şi probleme din trecutul mai îndepărtat. afecŃiuni ale componentelor constitutive ale sângelui.Sistemul multiaxial de diagnosticare Axa I – pe această axă se trece diagnosticul principal (tulburări psihice). OBSERVAłIE: Problemele psiho-sociale şi de mediu se notează. neoplasm. tulburări ale aparatului respirator. “Tulburări ale impulsului nespecificate”. fiecare axă referindu-se la un domeniu diferit de informaŃii care pot ajuta clinicianul în elaborarea planului de tratament. cotarea se face doar vis a vis de funcŃionarea /adaptarea psihologică. “Retardului mental”. - . aceasta se înregistrează pe axa I (“Tulburări mentale datorate unor condiŃii medicale generale”). probleme legate de graviditate. cu excepŃia “Tulburărilor de personalitate”. condiŃiile medicale generale. afecŃiunea somatică trecându-se şi pe axa III. precum şi stresorii psiho-sociali. tulburări ale aparatului genito-urinar.

Pacientul prezintă unele caracteristici de personalitate dependentă. Axa 3 (boli somatice sau alte condiŃii medicale): Nimic semnificativ.tulburările degenerative .2. .secŃiunea include descriptori şi criterii diagnostice pentru trei astfel de subcategorii: 1.Huntington. psihoză. deşi distincŃia boală somatică . fără agorafobie şi tulburare de anxietate generalizată (depresie subclinică . Axa 4 (stresori psihosociali): Suport social inadecvat.ObservaŃie: În cazul tuturor tulburărilor. cât şi psihici).traumatismele craniocerebrale – se pot asocia cu tulburările de memorie. cognitive. asociate cu depresie. tulburări de somn datorate unei condiŃii medicale generale. Exemplu de diagnostic DSM IV: Axa 1 (tulburări clinice): Tulburare de atac de panică. tulburări mentale nespecificate. Etiologie CondiŃii medicale ce determină tulburări mentale: . Diagnosticul clinic presupune ca funcŃionarea şi capacitatea de adaptare a individului în viaŃa familială. demenŃă.epilepsia –30% dintre epileptici au probleme psihiatrice. însă nu sunt îndeplinite toate criteriile pentru nici una dintre tulburările depresive). Axa 2 (tulburări de personalitate): Nimic semnificativ clinic.GAF): 60 (curent). tulburare catatonică determinată de condiŃii medicale generale.alte tulburări datorate unor condiŃii medicale sunt prezentate împreună cu tulburări specifice. disfuncŃii sexuale datorate unei condiŃii medicale generale. Parkinson.1. pe baza criteriului asemănării din punctul de vedere al simptomatologiei: delirium datorat unei condiŃii medicale generale. . demenŃă datorată unei condiŃii medicale generale. . determinate de condiŃii medicale generale.tumorile cerebrale – în funcŃie de localizare pot determina orice tulburare din DSM. tulburări de anxietate datorate unei condiŃii medicale generale. probleme la domiciliu.termenul de “condiŃie medicală generală” se referă la afecŃiunile somatice de pe axa III. de personalitate. tulburări amnezice datorate unei condiŃii medicale generale. TULBURĂRI MENTALE DATORATE UNOR CONDIłII MEDICALE GENERALE Prezentare generală . socială şi /sau profesională să fie sever afectate.pacientul prezintă unele simptome de depresie. . 2. . 3 La ce domenii de informaŃii se referă cele cinci axe ale diagnosticului nosologic după DSM IV? 1. .boală psihică nu se justifică în totalitate (ambele implicând atât factori fizici. este necesar: Să se evalueze impactul afecŃiunilor somatice concomitente şi a consumului de substanŃe. aceasta se face din nevoia de rigurozitate în evaluare. 3. condiŃii de muncă solicitante. Temă de reflecŃie nr. tulburarea de personalitate determinată de condiŃii medicale generale. tulburări afective datorate unei condiŃii medicale generale. Axa 5 (indicele general de funcŃionare . tulburări psihotice datorate unei condiŃii medicale generale.

de regulă. stări confuzive.boli metabolice – encefalopatia hepatică asociată cu tulburările de personalitate. examinări fizice şi de laborator arată că tulburarea este în legătură directă cu o condiŃie medicală generală. se tratează întâi boala somatică (înlăturarea cauzei organice) şi apoi se face intervenŃia psihoterapeutică.se investighează dacă există în literatură o asociere între cele două. B – datele din istoricul personal. . . tulburări de personalitate. . instabilitate emoŃională. deficit intelectual. În acest caz. trebuie determinată relaŃia dintre acestea în cazul particular supus evaluării. bizarerii ale mişcărilor voluntare. ecolalie. psihoză. activitate motorie excesivă aparent lipsită de scop.în principal medical (pentru eliminarea cauzelor).HIV. care reprezintă o modificare a trăsăturilor de personalitate iniŃiale. insomnii. dezinhibat şi agresiv. determinate de condiŃii medicale generale A . Tratamentul . A – prezenŃa unei tulburări de personalitate persistente.tulburările legate de demielinizare – scleroza multiplă se asociază cu depresie.dacă se constată că tulburarea psihică a apărut în absenŃa celei somatice. . stări confuzive. însă nu sunt îndeplinite criteriile pentru alte tulburări prezentate mai sus. .prezenŃa catatoniei manifestată prin imobilitate motorie.. dacă există. .tulburările imunologice . Diagnostic diferenŃial . halucinaŃii. utilizată atunci când s-a stabilit că tulburarea este cauzată de efectele fiziologice directe ale unei condiŃii medicale generale. iar tulburarea psihică pe axa I.bolile infecŃioase – herpes. sifilis. . .cu mercur se asociază cu depresie.tulburările endocrine . B – datele din istoricul personal.este indicat ca diagnosticul să se facă separat.dacă datele din istoricul personal indică o asociere temporală între cele două tulburări. examinări fizice şi de laborator arată că tulburarea este în legătură directă cu o condiŃie medicală generală Este de tip labil. .hipertiroidismul asociat cu anxietate. iritabilitate. . Diagnostic DSM IV Criterii diagnostice Tipul tulburării Tulburare catatonică determinată de condiŃii medicale generale Tulburarea de personalitate determinată de condiŃii medicale generale Tulburări mentale nespecificate.tulburările de nutriŃie. lupus eritematos asociate cu depresie. hipotiroidismul asociat cu manie. ecopraxie. tulburarea somatică (medicală) se înregistrează pe axa III.intoxicaŃiile . tulburări de memorie. pentru boala somatică şi cea psihică. . stări de euforie. . atunci se poate considera că nu este determinată de aceasta. negativism extrem sau mutism.este o categorie reziduală. memorie. psihoterapia nu este strâns legată de medicaŃia administrată.

senzaŃie de sufocare) şi teama de a nu înnebuni sau pierde controlul. sau simptome specifice atacului de panică. dintre condiŃiile medicale asociate anxietăŃii amintim: tulburările endocrine (hiper şi ATACUL DE PANICĂ (1) . Nu este necesar ca modificările specifice anxietăŃii să apară simultan la cele patru nivele. catastrofă imediată. (12) ANXIETATE DATORATĂ UNEI CONDIłII MEDICALE GENERALE – se caracterizează prin simptome de anxietate care sunt consecinŃa directă a prezenŃei unei condiŃii medicale generale. teroare şi dezastru iminent. neputinŃă. La nivel comportamental – apare comportamentul de evitare a situaŃiilor anxiogene. 1. duce frecvent la evitarea comportamentală a stimulului anxiogen.se caracterizează prin prezenŃa unor simptome asemănătoare cu cele din stresul posttraumatic. dureri de piept. 3. (5) AGORAFOBIA FĂRĂ ATAC DE PANICĂ – se caracterizează prin prezenŃa agorafobiei şi a simptomelor specifice atacului de panică.este caracterizată prin evitarea sau suportarea cu extremă anxietate a unor situaŃii sau locuri din care ieşirea poate fi dificilă (sau jenantă). (8) TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ – este caracterizată prin prezenŃa obsesiilor (care produc anxietate accentuată sau distres) şi/sau a compulsiilor (cu rolul de a neutraliza anxietatea). recurente şi agorafobie. tehnici psihodinamice care Ńintesc mecanismele defensive foarte puternice ce pot interfera cu tratamentul. care se instalează imediat după un eveniment extrem de traumatic.2. (6) FOBIILE SPECIFICE . duce frecvent la evitarea comportamentală a situaŃiei anxiogene. Acestea se asociază cu simptome somatice (palpitaŃii. 2. TULBURĂRILE DE ANXIETATE Prezentare generală Anxietatea este un termen ce semnifică modificări specifice la patru nivele: subiectiv. în care se înregistrează apariŃia bruscă a unor sentimente de teamă. La nivel cognitiv – (1) procesările şi conŃinuturile informaŃionale dezadaptative duc la prelucrarea preferenŃială din mediu a stimulilor anxiogeni. tehnici umanist-experienŃiale (terapie suportivă). (2) AGORAFOBIA . (2) existenŃa unei discrepanŃe între ce-şi doreşte sau ce trebuie să facă persoana şi ce crede aceasta că poate face. datorată confruntării cu o situaŃie sau obiect care provoacă teamă. (3) TULBURAREA DE PANICĂ FĂRĂ AGORAFOBIE – se caracterizează prin prezenŃa atacurilor de panică recurente. La nivel subiectiv – persoana îşi descrie trăirile ca sentimente de teamă. sau în care este greu de obŃinut ajutor în caz că persoana are un atac de panică. 1. acompaniată de arousal ridicat şi evitarea stimulilor asociaŃi cu trauma.2. groază. datorată confruntării cu o anumită situaŃie socială sau de performanŃă. (7) FOBIA SOCIALĂ – este caracterizată prin prezenŃa anxietăŃii de nivel clinic. 4. cu predominanŃa simpaticului. neaşteptate şi îngrijorări persistente faŃă de acestea. ignorând stimulii neutri sau pozitivi din punct de vedere afectiv. (11) ANXIETATEA GENERALIZATĂ – se caracterizează printr-o perioadă de cel puŃin şase luni de anxietate şi îngrijorări persistente. comportamental şi biologic/fiziologic.sunt caracterizate prin prezenŃa anxietăŃii de nivel clinic. (9) TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC – se caracterizează prin reexperienŃierea unui eveniment extrem de traumatic.- intervenŃia psihoterapeutică – se recomandă: intervenŃie cognitiv-comportamentală simptomatică. (4) TULBURAREA DE PANICĂ CU AGORAFOBIE – se caracterizează prin atacuri de panică neaşteptate. La nivel biologic – domină modificările induse de dezechilibrul sistemului nervos vegetativ. (10) TULBURAREA DE STRES ACUT . – este definit ca o stare distinctă. fără prezenŃa unor atacuri de panică neaşteptate. într-un mod conştientizat de persoană. cognitiv.

5%-3.5%. frecvenŃa agorafobiei fără atac de panică este mai mare decât frecvenŃa atacului de panică cu agorafobie (deşi există critici legate de modalităŃile de evaluare). tulburări metabolice (deficit de vitamină B12. respectiv “Tulburări sexuale şi de identitate sexuală”. Atacul de panică fără agorafobie apare de două ori mai frecvent şi atacul de panică cu agorafobie de trei ori mai frecvent la femei comparativ cu bărbaŃii. intrându-se într-un cerc vicios (cauza şi efectul îşi schimbă locul). Această interpretare amplifică modificările induse de SNV la punctul 1. comparativ cu bărbaŃii. encefalită etc. Anxietatea idului – apare prima dată în ontogeneză cauzată de teama că lumea înconjurătoare va duce la pierderea autonomiei idului. hipoglicemie. Apare mult mai frecvent la femei. droguri. În populaŃia generală.se caracterizează prin simptome de anxietate care sunt consecinŃa directă a ingestiei de alcool.hipotiroidism.). în loturile clinice. porfirie etc. tulburări vestibulare. 2. tulburări cardiovasculare (embolie pulmonară. asociată cu sentimentul lipsei controlului şi iminenŃei unei crize. (13) ANXIETATE INDUSĂ DE CONSUMUL DE SUBSTANłE .). hiperventilaŃie etc. de asemenea. Atacul de panică (cu şi fără agorafobie) - Agorafobie fără atac de panică - Tulburarea Atacul de panică fără agorafobie Teorii explicative Teoria cognitiv-comportamentală SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice în atacul de panică: ApariŃia unei stări de arousal (consum de cafea. rezultând sentimentul lipsei de control asupra lumii înconjurătoare. Anxietatea de separare – copilul simte că se rupe de persoana semnificativă. hiperadrenocorticism etc. OBSERVAłII: anxietatea de separare şi evitarea fobică limitată la contactul sexual genital sunt incluse în categoriile “Tulburări clinice ale copilului şi adolescentului”. astfel persoana învaŃă să le evite pentru a minimaliza posibilitatea Atacul de panică cu agorafobie . 3. (14) ANXIETATE NESPECIFICATĂ ANTERIOR – se caracterizează prin prezenŃa simptomelor de anxietate. Anxietatea superego-ului – apare după dezvoltarea superego-ului Atacul de panică se leagă de anxietatea idului – pulsiunile sunt foarte puternice şi ego-ul nu reuşeşte să le blocheze. care însă nu justifică acordarea unuia dintre diagnosticele anterioare.). aritmie. ). peste 95% dintre pacienŃii cu agorafobie au sau au avut şi atac de panică. Teoria psihanalitică Există patru tipuri de anxietăŃi: 1. medicamente sau a expunerii la substanŃe toxice. prevalenŃa este de 1. ATACUL DE PANICĂ (cu şi fără agorafobie) Tulburarea Epidemiologie În populaŃia generală. Teoria cognitiv-comportamentală Evitarea agorafobică apare datorită asocierii diferitelor situaŃii cu atacuri de panică. etc.). În populaŃia clinică. tulburări respiratorii ( pneumonie. Anxietatea de castrare – probleme legate de complexul Oedip şi Electra. Aproximativ o treime până la o jumătate dintre indivizii cu atac de panică au. agorafobia apare chiar mai frecvent. agorafobie. 4. Interpretarea în termeni de boală a acestei stări.). tulburări neurologice ( neoplasm. efort fizic etc.

într-un loc izolat). dacă se asociază cu o condiŃie medicală generală. • Tremurături. B – prezenŃa sau absenŃa agorafobiei (cu sau fără agorafobie). pe un pod. A . A2 – cel puŃin unul dintre atacuri a fost urmat de cel puŃin o lună de: Îngrijorări persistente legate de probabilitatea apariŃiei unui nou atac de panică sau.Criterii diagnostice Episod distinct de teamă intensă şi disconfort. • SenzaŃie de sufocare. C. socială. La de panică (fobie celelalte tulburări. • SenzaŃie de ameŃeală şi leşin. A1 – atacuri de panică recurente. locuri aglomerate. Atacul de panică Agorafobia Atacul de panică (cu şi fără agorafobie) Agorafobie fără atac de panică Diagnostic diferenŃial Tulburarea de atac de panică (cu şi fără agorafobie) Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Indici de diferenŃiere Alte tulburări în care Atacul de panică în tulburarea de atac de panică apare recurent şi poate apărea atacul neaşteptat (“ca din senin”). A. • TranspiraŃii. Modificări importante de comportament legate de prezenŃa atacurilor de panică. prezenŃa agorafobiei asociată cu teamă de a nu dezvolta simptome asemănătoare atacului de panică. • Frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni. B – situaŃiile sunt evitate sau suportate cu dificultate. teama este disproporŃionată. singur acasă. • Dureri de piept. • Parestezii (senzaŃie de amorŃeală sau furnicături). fie iniŃial. nu au fost satisfăcute niciodată criteriile pentru atacul de panică. neaşteptate. în care patru sau mai multe dintre următoarele simptome debutează brusc şi ating apogeul într-o perioadă de 10 minute: • PalpitaŃii. • Derealizare (detaşare de realitate) sau depersonalizare (detaşare de sine). Tipul tulburării Diagnostic DSM IV . B. ritm cardiac accelerat.declanşării unui nou atac de panică. într-un mijloc de transport.experienŃierea unor stări de anxietate în situaŃii sau locuri din care ieşirea poate fi dificilă (sau jenantă) sau în care este greu de obŃinut ajutor în caz că persoana are un atac de panică sau simptome specifice atacului de panică (Ex. • Frisoane sau puseuri de căldură. Îngrijorări legate de implicaŃiile sau consecinŃele atacului sau. panica este asociată cu situaŃii sau obiecte specifice. fie pe parcursul tulburării. • GreaŃă şi dureri abdominale. tulburare . • Frica de moarte.

apatiei (episod depresiv major) versus refuzul de a ieşi din casă de teamă că nu va putea obŃine ajutor în eventualitatea unor simptome de panică (agorafobie) . Aproximativ 55%-70% dintre persoanele cu teamă de înălŃime sunt femei. Tulburarea Teorii explicative Teoria cognitiv-comportamentală Există două tipuri de fobii.obsesiv-compulsivă. 2. Evitarea agorafobică se distinge prin obiectul temei – frica de a nu PTSD. anxietate de avea un alt atac de panică. CogniŃiile dezadaptative (negativ exagerate faŃă de stimulul fobic. Tulburare de atac de evitarea rezultă din teama de umilire sau neputinŃă datorită unor panică cu agorafobie simptome asemănătoare panicii Fobie socială .teama de situaŃiile în care ar fi dificil de plecat sau unde nu s-ar putea obŃine ajutor în cazul unor simptome de panică (agorafobie) versus teama de situaŃii specifice (fobia simplă). cu şi fără cogniŃii dezadaptative: 1. prevalenŃa este de 10%-11. turbate”) amplifică simptomatologia anxioasă şi Fobiile simple/ specifice .în agorafobie. Aproximativ 75%-90% dintre persoanele cu fobii de animale.teama de a nu acŃiona într-o manieră umilitoare sau jenantă (fobia socială) versus teama de a nu se pune într-o postură umilitoare datorită dezvoltării unor simptome de panică (agorafobie). fenomene naturale sau forme situaŃionale de fobii sunt femei.3%.refuzul de a părăsi casa şi persoanele apropiate de teama de a nu le pierde (anxietate de separare) versus refuzul de a părăsi casa de teamă că nu va putea obŃine ajutor în eventualitatea unor simptome de panică (agorafobie).. “câinii sunt animale periculoase. . ex. tulburare delirantă) Agorafobia fără istoric de atac de panică Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Indici de diferenŃiere . Aproximativ 55%-70% dintre persoanele cu fobie de sânge / injecŃii / rănire sunt femei. nu există în istoricul personal nici un atac de panică. Fobii specifice Episod depresiv major Tulburare delirantă Anxietatea de separare FOBIILE SPECIFICE Tulburarea Fobiile specifice Epidemiologie În populaŃia generală. separare.evitarea unor situaŃii din teamă că nu va putea obŃine ajutor sau că se va pune într-o postură jenantă în eventualitatea unor simptome de panică (agorafobie) versus teama de persecuŃie . ahedoniei. . Stimulul fobic joacă rolul stimulului condiŃionat iar reacŃia anxioasă reprezintă răspunsul necondiŃionat.refuzul de a ieşi din casă datorită lipsei de energie.

FOBIA SOCIALĂ . contactul cu stimulul fobogen provoacă aproape invariabil un răspuns anxios imediat. B.Refuzul de a părăsi casa şi persoanele apropiate de teama de a nu le pierde (anxietate de separare) versus refuzul de a se expune la situaŃii specifice. persoana îşi consideră reacŃia ca fiind iraŃională şi nejustificată. D. Tulburarea obsesivcompulsivă Anxietatea de separare Ipohondria Tulburări alimentare (bulimie.generează comportamentul evitant. teamă ilogică. fiind astfel întărită negativ. cu agorafobie . Când nu apar cogniŃiile dezadaptative. persoana recunoaşte că frica sa este exagerată şi ilogică. Evitarea duce la dispariŃia anxietăŃii. anorexie) Schizofrenia şi alte tulburări psihotice . .Evitarea unor situaŃii de teama unui atac de panică (tulburare de atac Tulburarea de panică de panică cu agorafobie) versus evitarea unor situaŃii specifice. . dar teama nu e percepută ca fiind nejustificată şi exagerată (tulburări psihotice) versus evitarea unor situaŃii specifice. Pulsiunile sexuale îndreptate spre mamă sunt reprimate fără succes iar apoi sunt sublimate.Evitarea alimentelor şi aspectelor legate de alimentaŃie (tulburări alimentare) versus evitarea unor obiecte specifice (fobie simplă).Evitarea este asociată cu conŃinutul obsesiei (OCD) versus evitarea unor situaŃii specifice. care poate lua forma unui atac de panică declanşat sau favorizat de o situaŃie (situaŃional).Evitarea unor situaŃii specifice (fobii specifice) versus evitarea Stresul posttraumatic situaŃiilor anterior asociate cu trauma (PTSD).Preocuparea de a avea o boală gravă (ipohondrie) versus preocuparea că o boală ar putea fi contactată (fobie specifică). rezultând fobii simple.Evitarea unor activităŃi ca răspuns la delir. Teoria psihanalitică Fobiile simple se leagă mai ales de anxietatea de castrare (vezi complexul Oedip şi Electra).Obiectul fricii este evaluarea socială (fobie socială) versus o situaŃie Fobia socială sau obiect specific (fobii simple). C. . situaŃia fobică este evitată sau suportată cu dificultate. accentuată şi persistentă declanşată de prezenŃa sau anticiparea prezenŃei unui obiect sau a unei situaŃii specifice. iar teama este percepută ca fiind exagerată (fobii simple). Tipul tulburării Diagnostic DSM IV .Criterii diagnostice A. Fobiile simple/specific e Diagnostic diferenŃial Fobiile simple /specifice Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Indici de diferenŃiere . . . generându-se totuşi comportamentul evitant.

Evitarea duce la dispariŃia anxietăŃii.Anxietatea. Fobia socială - Tulburarea Fobia socială Tipul tulburării Fobia socială Diagnostic diferenŃial Fobia socială Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Indici de diferenŃiere Tulburare de atac de . în care pacientul ia contact cu persoane necunoscute sau este expus la evaluarea celorlalŃi. dar în populaŃia clinică apare la fel de des la femei ca şi la bărbaŃi (uneori chiar mai frecvent la bărbaŃi). Diagnostic DSM IV . C. Persoanele cu fobie socială sunt spitalizate rar.Neajutorare (persoana nu ştie cum să răspundă cerinŃelor sociale. SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice este următoarea: . ceea ce amplifică mai mult anxietatea şi declanşează comportamentul evitant. B. tratamentul se face frecvent ambulatoriu. D. Teorii explicative Teoria cognitiv-comportamentală Există două tipuri de fobie socială. Teoria psihanalitică Fobia socială ca şi agorafobia se leagă mai ales de anxietatea de castrare (vezi complexul Oedip şi Electra). care poate fi amplificată de cogniŃii dezadaptative despre situaŃiile sociale (“trebuie să arăt perfect”).Persoana nu ştie cum să răspundă la anxietatea generată. . aceasta generând o stare de anxietate). contactul cu stimulul fobogen provoacă aproape invariabil un răspuns anxios imediat. prevalenŃa este de 3%-13%. cu şi fără cogniŃii dezadaptative. ori de a utiliza toaletele publice). . fiind astfel întărită negativ. persoana recunoaşte că frica sa este exagerată şi ilogică. majoritatea persoanelor afectate se tem să vorbească în public (mai puŃin de jumătate se tem să discute cu persoane străine sau să cunoască persoane noi. majoritatea pacienŃilor se tem de mai multe situaŃii publice.Epidemiologie Tulburarea În populaŃia generală. situaŃiile sociale sau de performanŃă care provoacă teama sunt evitate sau suportate cu dificultate. Pacientul se teme că va acŃiona (sau va manifesta anxietate) într-o manieră umilitoare sau jenantă.teama de a nu acŃiona într-o manieră umilitoare sau jenantă (fobia panică cu agorafobie socială) versus teama de a nu se pune într-o postură umilitoare datorită . care poate lua forma unui atac de panică declanşat sau favorizat de o situaŃie (situaŃional). teamă accentuată şi persistentă de una sau mai multe situaŃii sociale sau de performanŃă. mai rar apare teama de a mânca sau bea în public. În populaŃia clinică. . În populaŃia generală.Criterii diagnostice A. este mai frecventă la femei.

teama de a nu acŃiona într-o manieră umilitoare sau jenantă (fobia socială) versus teama de a nu se pune într-o postură umilitoare datorită dezvoltării unor simptome de panică (agorafobie). Interpretarea negativă a acestor gânduri şi asocierea lor cu trăiri emoŃionale (anxietate).dezvoltării unor atacuri de panică (atac de panică cu agorafobie). profesională. se - Tulburarea obsesivocompulsivă . . Teorii explicative Teoria cognitiv-comportamentală SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice este următoarea: PrezenŃa unor gânduri intruzive normale. socială a persoanei.Anticipările persoanei. care se repetă compulsiv. disconfortul apare şi atunci când situaŃia socială survine acasă (fobia socială). fobii simple) versus teama de umilire ulterioară evaluării celorlalŃi (fobia socială). tracul de scenă.5%. Pentru a elimina anxietatea generată de gândurile obsesive.teama de umilire. frica de aceste gânduri este o altă premisă care creşte frecvenŃa de apariŃie. dacă separarea nu funcŃionează. Agorafobie fără atac de panică . în prezenŃa interesului pentru relaŃii sociale cu persoane cunoscute. persoana apelează la o serie de comportamente întărite negativ. . se încearcă separarea conŃinutului informaŃional de încărcătura afectivă.evitarea situaŃiilor sociale datorită lipsei de interes pentru relaŃionarea cu ceilalŃi (tulburare pervazivă şi tulburare de personalitate de tip schizoid) versus evitarea situaŃiilor sociale ce implică contact cu persoane necunoscute.refuzul de a părăsi casa şi persoanele apropiate de teama de a nu le pierde (anxietate de separare) versus refuzul de a părăsi casa pentru a evita situaŃiile sociale. . fiind incontrolabile deoarece reduc anxietatea resimŃită. .diagnosticul de fobie socială se pune doar dacă simptomele interferează puternic cu viaŃa familială. . timiditatea TULBURAREA OBSESIVO-COMPULSIVĂ (OCD) Tulburarea Tulburarea obsesivocompulsivă Tulburarea Epidemiologie În populaŃia generală. prevalenŃa este de 2. . Apare la fel de frecvent la bărbaŃi şi femei. această fixaŃie generează ambivalenŃă. asocierea determină creşterea frecvenŃei apariŃiei lor. Teoria psihanalitică Tulburarea obsesiv-compulsivă este consecinŃa fixaŃiei şi regresiei la stadiul anal. Anxietatea de separare Anxietate generalizată şi fobii simple Tulburarea pervazivă de dezvoltare şi tulburare de personalitate de tip schizoid Tulburare de personalitate de tip evitant Anxietatea de performanŃă. Ca şi mecanism de apărare.distincŃia este dată de perioada debutului tulburării şi severitatea şi caracterul general al acesteia. de situare într-o postură jenantă sau îngrijorări legate de propria performanŃă apare şi atunci când nu există situaŃia de evaluare (anxietate generalizată.

fobie socială. care poate fi automat (compulsie) sau voluntar (reacŃia inversă). imagini persistente resimŃite la un moment dat ca intruzive. ordonare. care cauzează anxietate şi distres.conŃinutul gândurilor se leagă de aspecte specifice – forma corpului. comportamentele sau actele mentale au rolul de a reduce distresul sau de a preveni evenimente sau situaŃii neplăcute. teamă de a nu contacta o boală (fobie specifică). La un anumit moment pe parcursul tulburării. impulsuri.preocupări obsesive legate de inutilitate. dublată de comportamente compulsive orientate spre prevenirea acestui aspect (OCD). persoana încearcă să neutralizeze aceste gânduri. gândurile.delir legat de situaŃii mai puŃin probabile şi comportamente ciudate non egodistonice (tulburări psihotice) versus obsesii legate de evenimente mai probabile . tulburări de impuls Episod depresiv major Anxietate generalizată Indici de diferenŃiere . fobie socială. apar fie obsesiile.contaminarea cu microbi şi comportamente compulsive egodistonice (OCD). Tipul tulburării Diagnostic DSM IV . fobie specifică. persoana a recunoscut caracterul excesiv şi ilogic al obsesiilor sau compulsiilor Diagnostic diferenŃial Tulburarea obsesivo-compulsivă (OCD) Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Tulburare dismorfică. . acestea fie nu se leagă logic de aspectele pe care trebuie să le neutralizeze sau sunt excesive. agresiviate (OCD). . fobie specifică. persoana recunoaşte că impulsurile.Criterii diagnostice A. un obiect sau o situaŃie. tulburări de impuls) versus alte preocupări – contaminare. o acŃiune (Tulburare dismorfică. B.îngrijorări excesive legate de aspectele vieŃii cotidiene (anxietate generalizată) versus îngrijorări considerate de persoană ca fiind iraŃionale şi fără sens (OCD).blochează expresia comportamentală a gândului – rezultă un comportament opus celui determinat de obsesie. gândurile sau imaginile sunt produse ale propriei sale minŃi şi nu sunt impuse dinafară. impulsurile sau imaginile nu sunt doar îngrijorări excesive pentru probleme de zi cu zi. inadecvate.ticurile şi mişcările stereotipe sunt acte motorii puŃin complexe şi nu Tulburarea obsesivocompulsivă Ipohondrie şi fobie specifică Tulburare delirantă şi alte tulburări psihotice Ticuri şi mişcări stereotipe . Compulsiile: comportamente sau acte mentale repetitive. impulsuri sau imagini cu alte gânduri sau acŃiuni. . Obsesiile: gânduri. fie compulsiile. nesiguranŃă. . congruente cu starea afectivă (depresie) non egodistonice versus obsesii egodistonice (OCD).preocupări asociate cu teama de a nu avea o boală severă (ipohondrie). teamă de a nu avea o boală şi de a o transmite altora. .

realizându-se sentimentul de coerenŃă a istoricului personal.apar normal în viaŃa de zi cu zi. Teorii explicative Teoria cognitiv-comportamentală Mecanismele etiopatogenetice sunt: condiŃionarea clasică – un stimul neutru se încarcă afectiv datorită asocierii cu unul care produce o reacŃie automată a organismului). prevalenŃa este de 3%-58%. TULBURAREA DE STRES ACUT TRAUMATIC ŞI TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC (PTSD) Tulburarea Stresul acut posttraumatic Stresul posttraumatic (PTSD) Tulburarea Epidemiologie PrevalenŃa stresului într-o populaŃie expusă la un stres traumatic sever depinde de severitatea şi durata intervenŃiei agentului traumatic şi gradul de expunere la acesta. retrăirea evenimentului la nivel de comportamente. .au rolul de a neutraliza anxietatea cauzată de obsesii.În populaŃia generală. ritualice . decesul sau rănirea gravă sau ameninŃarea integrităŃii sale fizice sau a altor persoane. iluzii. plăcute şi dorinŃa de a le bloca Ńine doar de consecinŃele negative ale acestora. sentimente de neajutorare sau oroare. evenimentul traumatic este reexperienŃiat frecvent într-una sau mai multe dintre următoarele modalităŃi: amintiri intruzive ale evenimentului traumatic (imagini. a fost martoră sau s-a confruntat cu un eveniment care a implicat ameninŃări cu moartea sau rănirea gravă. exprimate comportamental. victime ale abuzurilor şi violenŃei. ce debutează la o vârstă mică (tulburarea de personalitate de tip OC) versus prezenŃa obsesiilor şi compulsiilor (OCD). distres intens la contactul cu stimuli interni şi externi similari unui aspect al evenimentului traumatic. coşmaruri recurente legate de evenimentul traumatic. Diagnostic DSM IV .Criterii diagnostice A. informaŃia codată la nivelul amigdalei duce la reactualizări involuntare. reactivitate fiziologică la contactul cu stimuli interni şi externi similari unui aspect al evenimentului traumatic. Rezultă o redare lacunară a evenimentului traumatic. neurofiziologia memoriei – stresul puternic afectează hipocampusului. Tulburări alimentare şi abuzul de substanŃe Tulburare de personalitate de tip obsesiv-compulsiv Comportamente repetitive. flashback-uri). . controlabilitate şi predictibilitate. afecte (inclusiv halucinaŃii. care poate fi completată sub hipnoză.În grupurile de risc (veterani de război.comportamentele compulsive în acest caz sunt egosintonice. percepŃii). . astfel că doar o parte din informaŃie este codată în sistemul mnezic explicit.preocupări generalizate cu ideea de ordine. - Stresul posttraumati c Tipul tulburării Stresul posttraumatic (PTSD) . perfecŃiune şi control. diagnosticul de OCD se pune doar dacă simptomatologia afectează negativ viaŃa persoanei. persoana a fost expusă la un eveniment traumatic în care: a trăit. . gânduri. reacŃia persoanei a inclus teamă intensă. prevalenŃa este de 1%-14%. victime ale dezastrelor naturale).

derealizare. activităŃilor. evitarea stimulilor asociaŃi traumei şi responsivitate generală redusă manifestate în următoarele modalităŃi: încercarea de a evita gânduri. a fost martoră sau s-a confruntat cu un eveniment care a implicat ameninŃări cu moartea sau rănirea gravă. simptomele durează între 2 zile şi 4 săptămâni şi se instalează în primele 4 săptămâni din momentul traumei. iritabilitate sau izbucniri de furie. sentiment de detaşare şi înstrăinare de ceilalŃi. sentimente. conversaŃii ce reamintesc de traumă.B. hipervigilenŃă. F. arousal ridicat manifestat prin: dificultăŃi de adormire şi insomnii. C. evitarea locurilor.simptomele se instalează în primele patru săptămâni după evenimentul traumatic şi dispar în decurs de o lună (stres acut . evenimentul traumatic este reexperienŃiat în mod repetat. . dificultăŃi de concentrare. prezenŃa simptomelor de anxietate şi arousal ridicat. aşteptări/speranŃe pesimiste în legătură cu viitorul. decesul sau rănirea gravă sau ameninŃarea integrităŃii sale fizice sau a altor persoane. simptomele durează de mai mult de o lună De specificat dacă: Acut: dacă durata simptomelor este mai puŃin de 3 luni Cronic: dacă durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult A. gama de afecte este mult restrânsă. depersonalizare. în timpul sau după experienŃierea evenimentului traumatic.stresorul constituie o situaŃie extremă de viaŃă (PTSD) versus stresorul poate avea orice severitate (tulburare de adaptare). Diagnostic diferenŃial Stresul posttraumatic (PTSD) Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Tulburare de adaptare Stresul acut posttraumatic Indici de diferenŃiere . interesul sau participarea la activităŃi importante sunt mult diminuate. persoanelor care reamintesc trauma. se manifestă trei sau mai multe din următoarele simptome disociative: Stresul acut posttraumatic sentimentul de detaşare şi absenŃa răspunsurilor afective. imposibilitate de a-şi aminti aspecte importante ale evenimentului traumatic. B. amnezie disociativă (nu îşi poate aminti aspecte importante din evenimentul traumatic). persoana a fost expusă la un eveniment traumatic în care: a trăit. E. reducerea conştientizării mediului înconjurător. E. C. stimulii care reamintesc evenimentul traumatic sunt evitaŃi. D. sentimente de neajutorare sau oroare. reacŃia persoanei a inclus teamă intensă.

iritabilitate. dificultăŃi de concentrare. tulburări de somn.gândurile intruzive sunt experienŃiate ca fiind inadecvate (OCD) versus gânduri intruzive asociate cu o traumă şi resimŃite ca fiind fireşti. persoana simte că nu îşi poate controla îngrijorările. Tulburarea - Tipul tulburării Anxietate generalizată Diagnostic diferenŃial Anxietatea generalizată (GA) Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Atacul de panică Fobia socială Indici de diferenŃiere . S-a demonstrat rolul stilului cognitiv dezadaptativ şi catastrofic.). anxietatea şi îngrijorarea nu sunt limitate la un aspect particular (o situaŃie. C. îngrijorare şi anxietate excesive. aproximativ 12% au generalizată anxietate generalizată. Tulburarea obsesivcompulsivă Simulare .posttraumatic) versus simptome ce persistă mai mult de o lună (PTSD). Este incriminată şi reactivitatea SNV. Diagnostic DSM IV . Anxietatea În populaŃia clinică ce prezintă tulburări de anxietate. .îngrijorări legate de posibilitatea unui nou atac de panică (atacul de panică) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii (GA). . Tulburarea Teorii explicative Teoria cognitiv-comportamentală SecvenŃa mecanismelor etiopatgenetice sunt următoarele: Anxietate generalizată existenŃa unei stări de arousal fiziologic cronic. .arousalul cronic se suprapune peste cel generat de situaŃia Ńintă amplificând trăirea emoŃională negativă ( putându-se ajunge la atac de panică) şi treptat comportamentul de evitare a tot mai multe situaŃii sociale. obiect etc.situaŃii în care există un beneficiu extern (financiar sau de altă natură).îngrijorări legate de posibilitatea de a se găsi într-o postură jenantă în .Criterii diagnostice A. TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATĂ Epidemiologie În populaŃia generală. B. care menŃine această stare de arousal printr-un cerc vicios. apariŃia unor situaŃii care generează o stare emoŃională în limite normale. via a vis de diferite evenimente şi activităŃi. prevalenŃa este de 5%. tensiune musculară. îngrijorările se asociază cu trei sau mai multe dintre următoarele manifestări: nelinişte şi stări de tensionare. prezente aproape zilnic pe o perioadă de 6 luni. oboseală. normale având în vedere situaŃia respectivă (PTSD). D.

Tulburare de adaptare Anxietatea nonpatologică . „N-am nici o şansă să fiu un om de succes.anxietatea apare ca şi consecinŃă a unei traume severe (PTSD). mai rar însoŃite de manifestări somatice şi interferează mai puŃin cu capacităŃile adaptative şi de funcŃionare ale persoanei (anxietatea nonpatologică). . Gânduri automate caracteristice diferitelor forme de anxietate Denumirea tulburării Gânduri automate „CeilalŃi vor vedea că sunt stresat şi anxios”. pe când în OCD apar frecvent imagini şi impulsuri ce atrag după ele comportamentele compulsive. fobia socială claustrofobi a Evită spaŃiile strâmte. „Dacă mă văd anxios. toŃi mă vor crede o persoană slabă”. închise. Evită situaŃiile sau lucrurile . . „Locurile strâmte sunt periculose pentru că te poŃi sufoca”. mai puŃin intense. „Datorită emotivităŃii mele.îngrijorări legate de posibilitatea de a fi grav bolnav (ipohondrie) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii curente (GA). . . „Dacă intru acolo nu voi mai putea ieşi”.în GA.îngrijorările sunt mai controlabile. legate de mai puŃine aspecte ale vieŃii.public (fobia socială) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii curente. .teama de contaminare şi gânduri intruzive egodistonice (OCD) versus temeri legate de probleme curente (GA).îngrijorări legate de creşterea în greutate (anorexie) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii curente (GA). . Se descurcă mai bine întrun cadru familiar şi cu prietenii apropiaŃi. OCD . „Nimeni nu va mai vrea să fie prieten cu mine.îngrijorări legate de acuze somatice multiple (somatizare) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii curente (GA). dacă nu-mi pot controla emoŃiile”.este o categorie reziduală utilizată doar dacă simptomele nu satisfac criteriile unei alte tulburări de anxietate. „Lumea este un loc periculos”. Anorexie nervoasă Somatizare Anxietate de separare Ipohondrie . dacă toŃi vor şti că sunt anxios”. situaŃiile de performanŃă. „Dintr-un spaŃiu închis s-ar putea să nu mai ies şi să mor sufocat”. Stresul posttraumatic anxietatea apare ca răspuns la stresori curenŃi (GA).îngrijorări legate de faptul că cei apropiaŃi ar putea păŃi ceva sau că ar putea fi departe de aceştia sau de casă (anxietatea de separare) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii curente (GA). vor crede că sunt ciudat şi vor spune la toată lumea”. indiferent dacă apare sau nu evaluarea socială (GA). Comportamente specifice Evită situaŃiile sociale. „Mă fac de râs dacă ceilalŃi văd că sunt stresat şi anxios”. predomină îngrijorările sub formă verbală. locurile în care sunt mulŃi oameni.

de Se angajează în comportamente compulsive (de la care nu se pot abŃine) care le diminuează anxietatea. „Dacă am un atac de panică în acel loc. nu voi putea ieşi la timp”. „Aş putea face oricând un atac de panică”. „Dacă sunt lăsat singur mi s-ar putea întâmpla ceva rău”. sunt utile tehnicile de modificare a cunoştinŃelor din sistemul mnezic implicit. se utilizează tehnici de control al gândurilor intruzive. Refuză să rămână singuri. În stresul posttraumatic (PTSD) şi tulburarea obsesiv-compulsivă. inducerea relaxării în toate tulburările de anxietate. situaŃiile de performanŃă. 7 DaŃi exemple de gânduri automate specifice următoarelor tulburări: . Refuză să rămână singuri. „Anxietate exagerată pe care o resimt va duce la declanşarea unei boli grave”. 5 PrezentaŃi secvenŃa mecanismelor etiopatogenetice pentru fobia socială în abordarea cognitiv-comportamentală. „Dacă am un atac de panică în acel loc nu pot cere ajutor”. Evită situaŃiile sau lucrurile care-i aduc aminte de atacurile de panică. „Dacă cei apropiaŃi mie nu sunt aproape li se poate întâmpla ceva foarte rău”. „Gândurile sau comportamentele de la care mi-e greu să mă abŃin vor duce la boli sau la rănirea mea sau a altcuiva”. Evită spaŃiile închise. strâmte. Temă de reflecŃie nr. Terapia medicamentoasă are efect rapid. Temă de reflecŃie nr. locurile în care sunt mulŃi oameni. care-i aduc aminte trauma suferită. 4 PrezentaŃi secvenŃa mecanismelor etiopatogenetice pentru atacul de panică în abordarea cognitiv-comportamentală. În stresul posttraumatic. „Mă fac de râs dacă am un atac de panică în public”. „Inima îmi bate aşa de tare deoarece am un atac de cord”. atacul de panică cu/fără agorafobie Tratamentul Tehnici cognitiv-comportamentale pentru modificarea comportamentelor şi cogniŃiilor dezadaptative. Se angajează în comportamente care le diminuează anxietatea. Temă de reflecŃie nr. Temă de reflecŃie nr. Evită situaŃiile sociale. Evită situaŃiile sociale. „Gândurile care mă invadează sunt absurde şi nerealiste”.stresul posttraumati c tulburarea obsesivocompulsivă anxietatea de separare „S-ar putea ca situaŃia respectivă să-mi reamintească trauma mea”. 6 PrezentaŃi secvenŃa mecanismelor etiopatogenetice pentru anxietatea generalizată în abordarea cognitiv-comportamentală. dar NU se recomandă în combinaŃie cu psihoterapia (persoana va atribui remiterea simptomatologiei medicamentelor şi nu dobândirii controlului asupra acesteia). „M-ar putea invada oricând amintiri despre trauma mea”.

tulburările de adaptare apar sub diferite forme.cu anxietate. dificultăŃi şcolare etc. încheierea unei relaŃii romantice) sau sub forma unor probleme multiple (ex. Evaluare secundară – vizează mecanismele de coping care pot fi mobilizate pentru a modifica trăirea subiectivă primară. izolare socială. Etiologie Stresul poate fi definit ca discrepanŃa dintre solicitările pecepute ale situaŃiei şi capacităŃile autopercepute de a răspunde la respectivii stresori (R..cu tulburări de comportament. .. . . Conform lui Lazarus. . comportamentale şi biologice.cu dispoziŃie depresivă.- fobie socială. atac de panică. cu dispoziŃie depresivă şi anxietate. Evaluare primară – cuprinde prelucrări automate vizând interacŃiunea dintre stresor – persoană. 1. . probleme de cuplu etc.persoanele care provin din medii socio-economice defavorizate şi sunt expuse la influenŃa multor stresori reprezintă un grup de risc. dificultăŃi financiare.cu tulburări emoŃionale (anxietate. rezultând modificări cognitive. simptomele pot persista doar dacă este vorba de stresori cronici sau cu efecte de durată.).nespecificate (acuze fizice. . Ca şi consecinŃă a acestor modificări.trăsătura caracteristică a tulburărilor de adaptate constă în instalarea unor simptome emoŃionale şi comportamentale (reacŃii dezadaptative). TULBURĂRILE DE ADAPTARE Prezentare generală . Epidemiologie . în funcŃie de simptomele ce domină în tabloul clinic: .apar foarte frecvent printre pacienŃii spitalizaŃi pentru intervenŃii chirurgicale. . cognitive Confruntative Evitative X (mecanismele defensive) comporta mentale biologice 3. ca răspuns la intervenŃia unor stresori psiho-sociali identificabili. Lazarus). depresie) şi tulburări de comportament. de intensitate clinică.3.). . . .stresorii pot apărea sub forma unui eveniment singular (ex.mixte. Evaluare terŃiară – vizează eficienŃa mecanismelor coping mobilizate pentru a modifica trăirea emoŃională. apare o trăire subiectivă primară (situaŃia este etichetată ca fiind periculoasă sau nu).prevalenŃa în populaŃia clinică este între 5%-20%.apare de două ori mai frecvent la femei. .simptomele apar în decurs de 3 luni de la intervenŃia stresorilor şi dispar de la sine după cel mult 6 luni de la încetarea acŃiunii acestora. 2. .2. în aprecierea fiecărei situaŃii intervin trei tipuri de evaluări: 1.

Factori psiho-sociali – credinŃe iraŃionale şi stil atribuŃional. D. depresie etc. mecanismele de coping intervin înainte sau după apariŃia trăirii subiective. stres acut) versus intervenŃia unor stresori de orice intensitate. pattern de cogniŃii dezadaptative. suportul social. apariŃia de simptome emoŃionale şi comportamentale ca răspuns la intervenŃia unor stresori identificabili şi care se instalează în cel mult trei luni de la apariŃia acestora. mecanisme de coping dezadaptative dobândite în copilărie. afectându-i capacitatea de funcŃionare socială sau ocupaŃională (de ex. B. în cascadă (prelucrări succesive). ReacŃie normală la pierderea unei persoane apropiate (reacŃia de doliu) versus reacŃie disproporŃionată sau mult prelungită la pierderea unei persoane apropiate (tulburare de adaptare). ReacŃii atipice sau de intensitate redusă la intervenŃia unui stresor identificabil (tulburări de adaptare) versus reacŃii atipice sau de intensitare redusă (alte tulburări nespecificate). C. simptomele sunt de intensitate clinică. Deşi acest model a fost propus de Lazarus pentru stres şi emoŃii. stima de sine. optimismul. este aplicabil şi tulburărilor de adaptare. complică tratamentul acesteia sau cresc riscul apariŃiei bolii (factori . exprimată ca: (1) intensitatea distresului experienŃiat depăşeşte reacŃia normală la Tulburări respectivul stresor. care cuprinde răspunsuri de intensitate clinică la intervenŃia unui stresor identificabil. de adaptare (2) are un impact negativ semnificativ asupra vieŃii persoanei. Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Stresul posttraumatic şi stresul acut posttraumatic ReacŃia de doliu Tulburări nespecificate (anxietate. o dată ce acŃiunea stresorilor s-a încheiat. simptomele nu reprezintă reacŃie de doliu. Diagnostic DSM IV Tipul tulburării Criterii diagnostice A.Aşadar. DiferiŃi factori psihologici exacerbează o condiŃie medicală generală. care nu satisfac criteriile pentru o altă tulburare de pe axa I. tulburarea nu satisface criteriile pentru o altă afecŃiune de pe axa I şi nu reprezintă o exacerbare a unei tulburări anterioare de pe axele I sau II. simptomele persistă cel mult 6 luni. implicând o varietate mare de simptome. ducând la aproximarea treptată a trăirii emoŃionale. În cazul tulburărilor de adaptare. E.) Factori psihologici care exacerbează o Indici de diferenŃiere IntervenŃia unor stresori extremi şi a unei constelaŃii simptomatologice specifice (PTSD. reacŃia persoanei este mai intensă decât în mod normal. academică). deoarece la nivelul individului există factori de vulnerabilitate cum ar fi: Factori biologici – genetici (SNV reactiv) sau dobândiŃi (arousal cronic transferabil în diferite situaŃii). autoeficacitatea. Diagnostic diferenŃial Tulburările de adaptare reprezintă o categorie reziduală.

.prezintă frecvent complicaŃii date de intervenŃiile chirurgicale repetate şi de efectele secundare ale medicaŃiei prescrise. în funcŃie de cunoştinŃele medicale şi imaginaŃia pacientului. solicitând atenŃie din partea personalului medical. autoinfectare) sau inventate. În anumite condiŃii (ex. vor apela la alŃi medici pentru asistenŃă.ca şi elemente asociate. După comunicarea faptului că nu au nici o boală. în cazul persoanelor cu tulburări factice motivaŃia o reprezintă nevoia psihologică de a-şi asuma rolul de bolnav. ameŃeală.condiŃie medicală generală ReacŃii nonpatologice la stres psihologici care exacerbează o condiŃie medicală generală) versus apariŃia simptomelor psihologice ca răspuns la stresul implicat de diagnosticarea unei condiŃii medicale generale (tulburări de adaptare). prezintă probleme legate de consumul de substanŃe. .toate organele corpului constituie Ńinte posibile în generarea simptomatologiei.. . vărsături. există mai multe subtipuri de tulburări factice: (1) Tulburări factice cu simptome şi semne predominant somatice . cu implicare afectivă.tabloul clinic cuprinde în special semne şi simptome care sugerează prezenŃa unei tulburări psihice. Nu duc la distres excesiv şi nu cauzează disfuncŃii majore de ordin social sau ocupaŃional.2.pacienŃii îşi prezintă istoricul bolii într-o manieră coerentă. - În funcŃie de simptomatologie.tabloul clinic cuprinde: durere severă. Tratamentul Tehnici cognitiv-comportamentale de control al stresului şi consecinŃelor acestuia. în absenŃa determinanŃilor externi ai acestui comportament). Producerea artificială a simptomatologiei constituie un act compulsiv. febră de origine nedeterminată.4.. Temă de reflecŃie nr. (2) Tulburări factice cu simptome şi semne predominant psihologice . TULBURĂRILE FACTICE Prezentare generală Tulburările factice se referă la acele simptome somatice sau psihologice produse sau inventate intenŃionat de individ. greŃuri. . DiferenŃa dintre tulburările factice şi simulate constă în scopul urmărit de persoană (un beneficiu extern identificabil în cazul simulării. . 1.simptomele pot fi produse (ex. leşin. lagăre de concentrare) simularea constituie un comportament adaptativ. sângerări datorate ingestiei de substanŃe anticoagulante. în prezenŃa căruia simptomatologia se amplifică.tabloul clinic este dominat de semne şi simptome ce sugerează prezenŃa unei boli somatice. 8 PrezentaŃi succesiunea şi scopul evaluărilor în cadrul modelului stresului al lui Lazarus. simptomele sunt produse conştient şi intenŃionat. dar când li se cer detalii devin foarte vagi. . cu scopul de a-şi asuma rolul de bolnav. . abcese şi iritaŃii. în timp ce diagnosticul de “tulburări factice” presupune întotdeauna o formă de psihopatologie. dar scapă controlului voluntar. În secŃiile unde sunt internaŃi creează haos.întreaga viaŃă a individului este dedicată încercării de a se interna într-un spital (Sindromul Munchausen): .

simptome disociative. . - Diagnostic DSM IV Tipul Criterii diagnostice tulburării A. neconform cu simptomatologia afecŃiunii respective. Nu există beneficii externe pentru comportament (câştiguri economice. somatică şi psihologică . etc.utilizarea fără reŃetă a diferitelor substanŃe şi medicamente. Tulburările B. abuzul sexual din partea personalului medical. ce nu corespunde sindroamelor cunoscute. .existenŃa unor acuze somatice care nu pot fi atribuite în totalitate unei Tulburări .ca şi elemente asociate prezintă tulburări asociate consumului de substanŃe şi tulburări de personalitate. . factice C. (3) Tulburări factice cu simptomatologie mixtă.există posibilitatea.puŃini vizitatori pe perioada spitalizării. dacă se constată prezenŃa unora dintre următoarele aspecte: Tulburări somatice sau mentale (tulburări psihotice.apare noncomplianŃă la tratament şi conduită agresivă în salon.tabloul clinic cuprinde semne şi simptome somatice şi psihologice. delir. produse intenŃionat.tabloul clinic prezentat se potriveşte mai mult concepŃiei pe care pacientul o are despre boală şi nu simptomatologiei specifice. . halucinaŃii. Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Indici de diferenŃiere .tabloul clinic prezent este atipic. cursul bolii şi răspunsul la tratament extrem de neobişnuite.acuzele cele mai frecvente sunt: depresie şi ideaŃie suicidară ulterior decesului partenerului de viaŃă (decesul acestuia nefiind confirmat de alte surse). . . evitarea responsabilităŃii legale. . amnezii. ca o tulburare somatică sau mentală să fie de fapt o tulburare factică. . Adesea persoanele afectate au profesiuni paramedicale de nivel mediu. resentimentele faŃă de profesia medicală datorită unor tratamente inadecvate.prezenŃa urmelor unor intervenŃii medicale repetate.cursul afecŃiunii este fluctuant. cu apariŃia rapidă a unor complicaŃii dacă examinările iniŃiale nu indică prezenŃa unei boli. cognitive. . reactive de scurtă durată) reale .simptomele sau comportamentele se manifestă doar când pacientul este observat de ceilalŃi. . . MotivaŃia comportamentului este asumarea rolului de bolnav. Ca şi factori de risc amintim: internări repetate pe perioada copilăriei datorită unor boli reale. o exacerbare a simptomatologiei în prezenŃa personalului medical şi susceptibilitate crescută la sugestiile medicului (pacientul încorporează uşor datele oferite de acesta).pacientul posedă cunoştinŃe extensive despre terminologia medicală şi rutinele spitaliceşti.ca şi indici ai tulburării sunt: patternul simptomatologic variat şi atipic. Producerea sau inventarea intenŃionată a unor simptome somatice sau psihologice. Etiologie Nu se cunosc clar mecanismele etiopatogenetice implicate.).

Tulburare de identitate disociativă (anterior cunoscută sub denumirea de MPD) – se caracterizează prin prezenŃa uneia sau mai multor identităŃi diferite sau personalităŃi (patternuri de răspunsuri stabile ce apar în contexte diferite) ce controlează comportamentul individului. acceptare necondiŃionată. acesta fiind un act compulsiv. memorie. .este un mecanism de coping ce constă în fragmentarea cunoştinŃelor referitoare la sine şi modificări în modul de autopercepere. asistenŃa psihologică vizează mai ales personalul medical şi grupul primar al bolnavului.Personalul medical este educat să adopte o atitudine neutră faŃă de aceşti pacienŃi. Amnezia disociativă – are ca şi caracteristică principală incapacitatea individului de a-şi aminti unele informaŃii cu relevanŃă personală. În timp ce represia produce o separare pe verticală.motivaŃia din spatele producerii simptomelor este un beneficiu extern. Fuga disociativă .somatoforme condiŃii medicale generale produse intenŃionat (tulburare factică) versus produse neintenŃionat (tulburări somatoforme). TULBURĂRI DISOCIATIVE Prezentare generală Trăsătura centrală constă în destructurarea funcŃiilor integrate: conştiinŃă. dar conştientizează prezenŃa celorlalte şi comunică cu acestea. . Figura nr. Destructurarea poate surveni brusc sau insidios şi poate fi temporară sau cronică. dublată de incapacitatea de a-şi aminti informaŃii cu relevanŃă personală. Simulare Tratamentul . domină comportamentul şi sunt amnezice faŃă de prezenŃa celorlalte. 1. congruenŃă) şi conceptualizarea oferită (se evită acuzele de simulare). scoaterea unui conŃinut informaŃional din conştiinŃă survine când acesta este legat de un conŃinut afectiv negativ. uneori personalităŃile sunt total distincte.se manifestă prin deplasarea de la domiciliu sau locul de muncă. 3.Nu există încă tehnici eficiente de intervenŃie psihoterapeutică. cu asumarea unei noi identităŃi şi confuzie vis a vis de identitatea anterioară. Disocierea . simptomele fiind suspendate când nu mai sunt utile persoanei (simulare) versus producerea simptomelor din nevoia de a-şi asuma rolul de bolnav.1 Din această categorie fac parte cinci tulburări: 1.2. identitate.Un impact pozitiv au relaŃia terapeutică (caracterizată prin empatie. anumite conŃinuturi informaŃionale sunt separate şi menŃinute la o parte de celelalte. de regulă de natură traumatică sau stresantă şi care nu se datorează unei tulburări organice sau uitării naturale. percepŃia mediului înconjurător.5. Disociere versus represie Represia – se referă la procesul de blocare a unor conŃinuturi informaŃionale. Trecerea . alteori o personalitate domină. 2.1). care sunt incluşi în programe educaŃionale cu referire la boală pentru o relaŃionare mai eficientă cu bolnavul. care nu intră în câmpul conştiinŃei şi sunt legate prin cathesis de o pulsiune sexuală sau agresivă. . incontrolabil (tulburări factice). disocierea duce la o separare pe orizontală (vezi figura nr.

patternul cerebral. cu păstrarea contactului cu realitatea. evenimente traumatice. abuzuri fizice şi sexuale. care nu satisfac criteriile necesare pentru diagnosticarea uneia dintre tulburările anterioare. deosebindu-se prin caracteristicile psihologice. transa disociativă (specifică diferitelor culturi şi religii). de regulă de natură stresantă sau traumatică. 5. Factori predispozanŃi .de la o personalitate la alta este însoŃită de amnezie (accepŃiunea clasică) şi survine brusc. C. Tipul tulburării Diagnostic DSM IV . amnezia este. B. 4. sindromul Ganser (are ca şi caracteristică răspunsul alături) atunci când nu apare asocierea cu fuga sau amnezia disociativă. în lipsa depersonalizării. PersonalităŃile pot fi extrem de diferite. atenŃionale. ! nu se consideră patologice manifestările care apar în cadrul practicilor religioase sau a unor activităŃi culturale. simtomele cauzează distres şi /sau dizabilitate. stările disociative care apar la subiecŃii supuşi unor proceduri de persuasiune. stările comatoase neasociate cu o condiŃie medicală generală. care fac parte din obiceiurile anumitor comunităŃi. Tulburare disociativă nespecificată – este o categorie ce include tulburări caracterizate prin simptome disociative. în - - . tulburarea de memorie are un debut brusc şi este însoŃită de simptome motorii şi traseu EEG atipic. În crizele epileptice. întrun interval de secunde. consumul de alcool. apare sentimentul observării din exterior a propriei persoane şi procese mentale. AMNEZIA DISOCIATIVĂ Mecanisme etiologice Sunt de ordin psihologic. răspuns la testele de personalitate şi inteligenŃă şi chiar aspecte neurofiziologice. şi care nu se datorează uitării naturale. cu excepŃia situaŃiilor ce implică distres şi dizabilitate. tulburarea nu se datorează unei afecŃiuni neurologice sau consumului de substanŃe.Criterii diagnostice A.SituaŃii extrem de stresante. Tulburare de depersonalizare – are ca şi trăsătură de bază sentimentul detaşării de propriul corp sau minte. de limbaj. în principal. elementul de diferenŃiere constă în legătura etiologică directă dintre simptomele de amnezie şi consumul de substanŃe sau problemele de ordin somatic. afective. Amnezia disociativă Diagnostic diferenŃial Amnezia disociativă Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Delirium şi demenŃă Crizele epileptice Tulburare amnezică datorată consumului de substanŃe. cu păstrarea capacităŃii de a achiziŃiona informaŃii noi (tulburare amnezică) versus amnezie. anterogradă. leziunilor cerebrale sau unei condiŃii Indici de diferenŃiere În delirium şi demenŃă. tulburările de memorie apar într-un context mai larg de deficite cognitive. persoana încearcând să scoată din conştiinŃă informaŃii cu încărcătură afectivă negativă puternică. apariŃia unui sau mai multor episoade în care persoana nu-şi poate aminti informaŃii cu relevanŃă personală. este o categorie utilizată pentru a cuprinde: elemente legate de derealizare. perceptuale şi comportamentale.

se referă la motivaŃia de a scăpa de evenimente dureroase din punct de vedere emoŃional. indivizii simulanŃi prezintă o simptomatologie floridă şi urmăresc un beneficiu extern. elementul principal de diferenŃiere îl reprezintă nivelul distresului şi dizabilităŃii implicate. tulburări perceptive. nu se mai pune diagnosticul de tulburare amnezică. dacă simptomele de depersonalizare apar exclusiv pe perioada amneziei disociative nu se mai pune diagnosticul de tulburare de depersonalizare. asumarea unei noi identităŃi (parŃial sau total) şi confuzie vis a vis de identitatea Fuga adevărată.medicale generale Fuga disociativă sau tulburarea de identitate disociativă Tulburarea de depersonalizare Stresul acut posttraumatic. persoanele cu amnezie disociativă au scoruri mari la testele de hipnotizabilitate şi capacitate disociativă.. epilepsie de lob temporal). Diagnostic diferenŃial Fuga disociativă Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Crize de epilepsie Indici de diferenŃiere deplasare de acasă cu pierderi de memorie (fugă disociativă) versus deplasare sau comportamente lipsite de scop însoŃite de tulburări motorii. simptomele cauzează distres şi / sau dizabilitate. tulburării de somatizare sau stresului acut traumatic. asociată cu incapacitatea de a-şi aminti trecutul. disociativă C. D. tulburării de somatizare sau PTSD Simulare Declinul cognitiv datorat vârstei Înaintate sau forme nonpatologice de amnezie FUGA DISOCIATIVĂ - principal. manifestări de grandoare ce atrag atenŃia celor din jur. tulburarea nu se datorează consumului de substanŃe sau unei afecŃiuni medicale generale (ex. deplasare de acasă cu scop bine definit.Criterii diagnostice A. B. dacă simptomele de amnezie apar exclusiv în cursul PTSD. pentru evenimentele din vis sau uitare naturală. Mecanisme etiologice . traseu EEG atipic (fuga epileptică). nu se mai pune un diagnostic adiŃional de tulburare amnezică. deplasarea de la domiciliu sau locul de muncă. Tipul tulburării Diagnostic DSM IV . retrogradă (leziuni cerebrale) şi tulburări de achiziŃie a informaŃiei noi (intoxicaŃie cu substanŃe). fără asumarea unei noi identităŃi (episoade maniacale) versus deplasare de acasă aparent lipsită de scop. - - - - de regulă. dacă amnezia disociativă apare exclusiv în cursul acestor tulburări. posthipnotică. există şi forme nonpatologice de amnezie infantilă. stereotipii. cu Episoade maniacale .

episoadele epileptice sunt scurte (30 sec. indivizii simulanŃi prezintă simptome disociative chiar în timpul interviurilor sub hipnoză şi urmăresc un beneficiu extern. tulburare de depersonalitare. persoanele cu fugă disociativă au scoruri mari la testele de hipnotizabilitate şi capacitate disociativă.diferenŃierea se face. transă de posesiune) şi constituie diagnostic primar în raport cu acestea. . învăŃarea vicariantă. prea vastă pentru a putea fi explicată prin uitare naturală. raportare la mediul înconjurător şi la sine). . D. în funcŃie de asocierea etiologică dintre simptomele specifice şi consumul de substanŃe. Diagnostic diferenŃial Tulburare de identitate disociativă Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Abuzul de substanŃe şi simptome disociative datorate unei afecŃiuni somatice Simptome disociative datorare episoadelor de criză (epileptice) Amnezie disociativă. delir (tulburări psihotice) versus comunicare între personalităŃi diferite (tulburare de identitate . în fuga disociativă nu apar simptome negative sau delir..) şi nu implică structurile de identitate şi comportament stabile specifice tulburării de identitate disociativă. de identitate disociativă C. tulburare disociativă nespecificată Schizofrenia şi alte tulburări psihotice Indici de diferenŃiere .5min. în schizofrenie. dificultăŃile de redare a evenimentelor de pe parcursul deplasării se pot datora nu amneziei ci vorbirii dezorganizate.aceste două tulburări pot apărea în comorbiditate. modalitate de relaŃionare. deplasare de la domiciliu. lipsa unui suport adecvat din partea celorlalŃi. de regulă. persoana nu-şi asumă o nouă identitate.tulburarea de identitate disociativă implică simptome specifice acestor afecŃiuni (ex. Tulburare B. incapacitatea de a-şi aminti informaŃii cu relevanŃă personală. fugă disociativă. prezenŃa a două sau mai multe personalităŃi (fiecare cu patternul său stabil de percepŃie. tulburarea nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale. cel puŃin două dintre aceste personalităŃi preiau recurent controlul asupra comportamentului individului.. respectiv prezenŃa unei afecŃiuni somatice. în acest caz. Tipul tulburării Diagnostic DSM IV . TULBURAREA DE IDENTITATE DISOCIATIVĂ Mecanisme etiologice Ca şi factori etiologici se pot aminti: evenimentele traumatice survenite mai ales în copilărie. depersonalizare.Criterii diagnostice A. amnezie.halucinaŃii auditive. în principal. .Schizofrenie - Simulare Amnezia psihogenă - asumarea unei noi identităŃi (fuga disociativă).

contactul cu realitatea se menŃine nealterat (tulburare de depersonalizare) versus contactul cu realitatea este afectat (schizofrenie). consumul de substanŃe poate intensifica manifestările disociative prezente anterior.prezenŃa aplatizării afective (depresie) versus aplatizare afectivă – care apare şi când persoana nu este deprimată . . ca şi cum subiectul ar fi un observator extern al corpului său şi proceselor sale mentale. Tulburare de depersonaliz are Diagnostic diferenŃial Tulburare de depersonalizare Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Abuzul de substanŃe şi simptome de depersonalizare datorate unei condiŃii medicale generale Atacul de panică. se ia în considerare istoricul longitudinal al simptomelor de depersonalizare şi abuzului de substanŃe. episoade în care apare sentimentul detaşării de propria persoană. fobia socială. D. .Tulburare bipolară cu elemente psihotice Simulare şi tulburări factice disociativă) . hipnoterapia – considerat tratament de elecŃie – vizează utilizarea sugestiilor pentru reducerea disocieri. . nu se mai pune un diagnostic suplimentar de tulburare de depersonalizare.asociată cu detaşare de propria persoană (tulburare de depersonalizare). depersonalizarea nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale (ex.fluctuaŃii de dispoziŃie ciclice. epilepsie de lob temporal). .diferenŃierea se face în funcŃie de obiectivul urmărit – beneficiu extern (simulare) şi asumarea rolului de bolnav (tulburări factice).uneori. . B. C. Depresia Tratamentul . TULBURAREA DE DEPERSONALIZARE Tipul tulburării Diagnostic DSM IV . cu schimbări bruşte între stări (tulburare bipolară) versus schimbarea personalităŃilor (tulburare de identitate disociativă) . respectiv prezenŃa unei afecŃiuni somatice.Criterii diagnostice A. fobiile specifice. pe perioada experienŃei de depersonalizare se menŃine contactul cu realitatea externă. stresul acut şi PTSD Schizofrenia Indici de diferenŃiere .. cu utilizarea medicaŃiei ca şi element adjuvant. în acest caz. Se folosesc: tehnici dinamic-psihanalitice vizând integrarea aspectelor conştiente şi a celor inconştiente. depersonalizarea produce distres de intensitate clinică sau /şi dizabilitate.când simptomele de depersonalizare survin exclusiv pe perioada manifestării uneia dintre aceste tulburări.diferenŃierea se face pe baza asocierii etiologice dintre simptomele de depersonalizare şi consumul de substanŃe.Este în primul rând psihoterapeutic.

emotivitatea. injuriile.5%. dezadaptative şi generează dizabilitate şi distres. dar poate trăi stări de distres datorită faptului că cei din jur nu-l acceptă aşa cum este. de contexte. Trăsăturile comune ale acestora sunt teatralitatea. este stabil în timp şi generează distres sau dizabilitate. Grupa C – include tulburările de personalitate de tip evitant. Grupa B – include tulburările de personalitate de tip antisocial. în primul caz trăirea afectivă negativă apare legată de prezenŃa bolii şi reacŃiile celorlalŃi la aceasta. în timp ce în cel deal doilea caz. este generalizat şi inflexibil. ce deviază semnificativ de la standardul culturii de apartenenŃă a respectivului individ.. borderline. prevalenŃa este de 10% . . cu trăsături aparŃinând mai multor tulburări din această grupă diagnostică. nu uită insultele.Se constată o prevalenŃă crescută în cazul rudelor persoanelor cu schizofrenie cronică şi tulburare delirantă de tip persecutor. individul nu acceptă că are o tulburare de personalitate.10. Trăsătura Diagnostic DSM IV . văzute ca fiind relativ stabile transsituaŃional. Trăsătura comună a acestora este excentricitatea. că îi sunt puse la îndoială reputaŃia şi caracterul şi reacŃionează agresiv. extravaganŃa.30%. personalitate pasiv-agresivă). de ceilalŃi şi motivele lor. . histrionic şi narcisist. are debutul în adolescenŃă sau prima parte a vieŃii adulte. teama. Tulburările de personalitate apar atunci când trăsăturile de personalitate devin foarte inflexibile. fără motiv întemeiat. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP PARANOID Epidemiologie . Tulburările de personalitate nespecificate anterior – reprezintă o categorie utilizată în două situaŃii: (a) simptomele indică o tulburare de personalitate. îl rănesc sau înşeală. (g) are mereu suspiciuni neîntemeiate legate de fidelitatea partenerului de viaŃă. debutează la (d) consideră că în spatele unor remarci sau evenimente neutre se ascunde începutul ameninŃări la adresa sa. însă nu sunt îndeplinite criteriile pentru a diagnostica o anumită tulburare de personalitate. Tulburările de personalitate sunt grupate pe baza similitudinilor descriptive: Grupa A – include tulburările de personalitate de tip paranoid. schizoid şi schizotipal. prevalenŃa este de 0.În populaŃia clinică (pacienŃi internaŃi pe secŃii de psihiatrie). (b) simptomele indică o tulburare de personalitate. dar trăsăturile sugerează o tulburare neinclusă în categorizarea DSM IV ( ex.În populaŃia generală. (c) ezită să se destăinuie celorlalŃi de teama (nejustificată) ca aceştia să nu utilizeze informaŃiile împotriva lui.1.TULBURĂRI DE PERSONALITATE Tulburarea de personalitate se defineşte ca fiind un pattern stabil de trăiri afective şi comportamente.Criterii diagnostice caracteristică A – neîncredere şi suspiciune faŃă de ceilalŃi şi motivele lor se manifestă în patru sau mai multe dintre următoarele modalităŃi: Neîncrederea şi (a) suspiciuni neîntemeiate că ceilalŃi îl exploatează. perioadei adulte (e) ranchiunos.2. Aceste tulburări pot fi egodistonice (persoana trăieşte o stare de distres) sau egosintonice (nu apare distresul legat de boală). dependent.5% -2. de reŃinut că. Trăsăturile comune ale acestora sunt anxietatea. obsesiv-compulsiv. . suspiciunea faŃă (b) neîncredere în loialitatea prietenilor şi asociaŃilor. şi se manifestă într-o varietate (f) simte. Tulburările de personalitate sunt abordate sub aspectul modelului trăsăturilor.

capacitate redusă (b) credinŃe ciudate şi gândire magică (depăşind normele culturii de de a stabili relaŃii apartenenŃă). interpersonale.Criterii diagnostice caracteristică Detaşarea de A. şi se manifestă (g) este detaşat. într-o varietate de contexte. perceptuale şi de comportament se şi interpersonale.detaşarea şi expresivitatea emoŃională redusă se manifestă în patru sau relaŃiile sociale mai multe dintre următoarele modalităŃi: şi expresivitate (a) nu-şi doreşte şi nici nu agreează relaŃiile apropiate. excentrică. redusă în situaŃii (b) aproape întotdeauna preferă activităŃi solitare. perioadei adulte şi se manifestă într-o varietate de contexte. lipsit de emoŃii. perioadei adulte (f) pare indiferent la laudele şi criticele celorlalŃi. ce nu scade o dată cu familiarizarea. suspiciune. excentricităŃi (g) comportament şi Ńinută ciudată.Apare foarte rar în populaŃia clinică spitalizată. iluzii corporale. (f) afectivitate limitată. Trăsătura Diagnostic DSM IV . particulară. perceptuale. . asociată începutul mai degrabă cu temeri paranoide decât autoevaluări negative. manifestă în cinci sau mai multe dintre următoarele modalităŃi: disconfort şi (a) idei de referinŃă (diferite evenimente au un sens special pentru el). începutul (e) nu are prieteni apropiaŃi în afara rudelor de gradul I. debutează la (i) anxietate socială excesivă. Rudele de gradul I ai pacienŃilor cu tulburare de personalitate de tip schizotipal sunt mai predispuse la schizofrenie şi alte tulburări psihotice. - . prevalenŃa este de aproximativ 3%. (c) nu este interesat de relaŃiile sexuale cu o altă persoană. apropiate.TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOID Epidemiologie . debutează la (d) nu prea are activităŃi preferate. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOTIPAL Epidemiologie În populaŃia generală. comportamentale (h) lipsa prietenilor în afara rudelor apropiate.Apare mai frecvent la rudele pacienŃilor cu schizofrenie sau tulburare de personalitate de tip schizotipal. .Criterii diagnostice caracteristică Deficite sociale Deficitele şi particularităŃile cognitive. (c) experienŃe perceptive neobişnuite. distorsiuni (d) gândire şi vorbire ciudate. rece. neadecvată. cognitive şi (e) idei paranoide. inclusiv cele de emoŃională familie. Trăsătura Diagnostic DSM IV . Apare mai frecvent la rudele de gradul I ai pacienŃilor cu schizofrenie.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP ANTISOCIAL Epidemiologie - În populaŃia generală, prevalenŃa este de 3% pentru bărbaŃi şi 1 % pentru femei; - În populaŃia clinică spitalizată, prevalenŃa variază între 3%-30%, în funcŃie de caracteristicile populaŃiei, atingând chiar valori mai mari în grupurile tratate pentru abuz de substanŃe sau grupurile de infractori. Trăsătura Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice caracteristică Desconsiderarea Desconsiderarea şi încălcarea drepturilor celorlalŃi se manifestă în trei sau şi încălcarea mai multe dintre următoarele modalităŃi: drepturilor (a) neconformarea la norme sociale, dezinteresul pentru respectarea legilor celorlalŃi; (b) tendinŃa de a-i înşela, minŃi şi păcăli pe ceilalŃi pentru profit personal sau plăcere debutează în adolescenŃă (15 (c) impulsivitate sau incapacitate de planificare ani) şi se (d) iritabilitate şi agresivitate, indicate de agresiuni şi confruntări fizice manifestă într-o frecvente varietate de (e) nepăsare şi indiferenŃă pentru siguranŃa proprie şi a celor din jur contexte. (f) iresponsabilitate manifestată prin eşecul implicării în muncă şi onorarea obligaŃiilor financiare (g) lipsa remuşcării faŃă de rănirea, bruscarea sau deposedarea celuilalt manifestată prin indiferenŃă sau raŃionalizări TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE Epidemiologie - În populaŃia generală, prevalenŃa este de 2% (de două ori mai frecventă la femei); - În populaŃia clinică spitalizată, ratele de prevalenŃă merg până la 20%; - În cazul populaŃiei clinice cu tulburări de personalitate, prevalenŃa este de 30%-60%; - Tulburarea de personalitate de tip borderline este de 5 ori mai frecventă la rudele pacienŃilor care au această afecŃiune; - Personalitatea borderline este un teren propice pentru apariŃia schizofreniei; - Există şi un risc familial mărit pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial, tulburări afective şi tulburări legate de abuzul de substanŃe. Trăsătura Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice caracteristică Instabilitate în Instabilitatea şi impulsivitatea se manifestă în cinci sau mai multe dintre relaŃiile următoarele modalităŃi: interpersonale, (a) eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar; imagine de sine, (b) relaŃii interpersonale instabile şi intense, alternând între idealizare şi afectivitate şi depreciere; impulsivitate (c) tulburări de identitate; imagine de sine şi sentiment de sine instabile; accentuată; (d) impulsivitate în cel puŃin două domenii cu potenŃial autodistructiv (ex., debutează la comportament sexual, consum de substanŃe, alimentare compulsivă etc.); începutul vârstei (e) comportament suicidal recurent, gesturi, ameninŃări, automutilare; adulte şi se (f) instabilitate afectivă datorată unei reactivităŃi accentuate (schimbări manifestă într-o frecvente în dispoziŃie); varietate de (g) sentiment cronic de “gol sufletesc”; contexte. (h) izbucniri de furie intense şi inadecvate sau dificultăŃi de a-şi controla furia;

(i) ideaŃie paranoidă tranzitorie, asociată cu stresul sau simptome disociative severe TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP HISTRIONIC Epidemiologie - În populaŃia generală, prevalenŃa este de 2%-3%; - În populaŃia clinică spitalizată, prevalenŃa este de 10%-15%. Trăsătura Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice caracteristică Afectivitate Afectivitatea excesivă şi nevoia de atenŃie se manifestă în cinci sau mai excesivă şi multe dintre următoarele modalităŃi: comportamente (a) se simte inconfortabil în situaŃii în care nu e centrul atenŃiei; de atragere a (b) interacŃiunea cu ceilalŃi este caracterizată prin comportament inadecvat, atenŃiei provocator, cu accentuate tente sexuale; celorlalŃi; (c) expresivitatea emoŃională este superficială şi fluctuează rapid; debutează la (d) utilizează frecvent imaginea fizică pentru a atrage atenŃia celorlalŃi; începutul vârstei (e) vorbirea are tente dramatice şi este săracă în detalii; adulte şi se (f) manifestări de teatralitate şi expresivitate emoŃională exagerată ; manifestă într-o (g) sugestibilitate accentuată; varietate de (h) percepe relaŃiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate. contexte. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP NARCISIST Epidemiologie - În populaŃia generală, prevalenŃa este de 1%; - În populaŃia clinică, prevalenŃa este de 2%-16%; - Dintre persoanele diagnosticate cu această tulburare, 50%-75% sunt bărbaŃi; - Se asociază uneori cu tulburarea de personalitate de tip histrionic; - PrevalenŃa a înregistrat o tendinŃă de creştere în ultimii ani. Trăsătura Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice caracteristică Nevoia de a fi admirat şi lipsa empatiei se menifestă în cinci sau mai multe dintre următoarele modalităŃi: (a) un sentiment exagerat al propriei importanŃe; Nevoia de a fi (b) întreŃine fantezii de succes nelimitat, putere, geniu, frumuseŃe sau iubire admirat şi lipsa ideală; de empatie; (c) crede că este unic şi special şi trebuie să interacŃioneze doar cu alte persoane sau instituŃii puternice şi deosebite; debutează la începutul vârstei (d) pretinde admiraŃie excesivă; adulte şi se (e) consideră că i se cuvine totul manifestă într-o (f) în relaŃiile interpersonale îi exploatează pe ceilalŃi pentru a-şi atinge varietate de scopurile; contexte. (g) lipsit de empatie; nu sesizează şi nu recunoaşte sentimentele şi nevoile celor din jur; (h) este invidios pe ceilalŃi şi crede că şi ceilalŃi îl invidiază; (i) adoptă o atitudine şi un comportament arogant şi condescendent.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP EVITANT Epidemiologie - În populaŃia generală, prevalenŃa este de 0,5%-1%; - Apare la 10% dintre pacienŃii cu tulburări psihice trataŃi ambulatoriu; - Apare cu aceeaşi frecvenŃă la bărbaŃi şi femei. Trăsătura Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice caracteristică InhibiŃie socială, sentiment de inadecvare, hipersensibilitate la evaluări negative; debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de contexte. InhibiŃia socială, sentimentul de inadecvare şi hipersensibilitatea la evaluări negative se manifestă în patru sau mai multe dintre următoarele modalităŃi: (a) evită profesiile ce presupun contacte interpersonale frecvente, de teama criticilor, a dezaprobării sau respingerii; (b) nu se implică în relaŃii dacă nu are siguranŃa că celălalt îl place; (c) este reŃinut în relaŃiile intime de teama de a nu fi ridiculizat; (d) îl îngrijorează ideea de a fi criticat sau respins în situaŃiile sociale; (e) este inhibat în situaŃii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de inadecvare; (f) se vede pe sine ca fiind incapabil să se descurce în relaŃii sociale, neatractiv şi inferior celorlalŃi; (g) este extrem de precaut când trebuie să-şi asume riscuri personale sau să se implice în activităŃi noi de teama de a nu se face de râs.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP DEPENDENT Epidemiologie În populaŃia generală, prevalenŃa este de 2,5 %; Apare mai frecvent la femei; Este una dintre cele mai frecvente tulburări de personalitate întâlnite la populaŃia clinică spitalizată; - Apare frecvent asociată cu tulburarea de personalitate de tip evitant. Trăsătura Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice caracteristică Nevoia excesivă Nevoia de protecŃie, comportamentul submisiv şi teama de abandon se de protecŃie ce manifestă în cinci sau mai multe dintre următoarele modalităŃi: duce la (a) întâmpină dificultăŃi în luarea deciziilor curente în lipsa sfaturilor şi comportamente susŃinerii celorlalŃi; submisive, (b) are nevoie ca ceilalŃi să-şi asume responsabilitatea pentru aspectele dependente şi importante ale vieŃii sale; teamă de (c) îi este greu să-şi exprime dezacordul în relaŃie cu ceilalŃi, de teama abandon; pierderii susŃinerii; debutează la (d) îi este greu să iniŃieze proiecte sau să facă lucruri de unul singur începutul vârstei (autoeficienŃă scăzută); adulte şi se (e) ar face aproape orice pentru a-şi asigura susŃinerea şi protecŃia celorlalŃi, manifestă într-o mergând până la a se oferi voluntar să facă lucruri neplăcute; varietate de (f) de teamă că nu va fi în stare să se descurce se simte inconfortabil şi contexte. neajutorat când este singur; (g) când o relaŃie apropiată se destramă, caută imediat o alta în care să găsească protecŃie şi susŃinere; (h) este excesiv de îngrijorat vis a vis de posibilitatea de a fi lăsat să se descurce singur. -

Este o tulburare diferită de tulburarea obsesiv-compulsivă din cadrul tulburărilor anxioase. prevalenŃa este de 3%-10%. banii sunt adunaŃi pentru zile negre. - Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Indici de diferenŃiere . valori. stimă de sine scăzută. nemulŃumire. (d) este rigid şi excesiv de conştiincios în probleme de moralitate. fie corespunde unei tulburări de personalitate neincluse în această clasificare: tulburare de personalitate depresivă sau pasiv-agresivă. schizoid şi schizotipal au multe trăsături în comun cu schizofrenia. perfecŃionism.Modificările de personalitate care survin şi persistă după expunerea la un eveniment traumatic justifică diagnosticul de stres Tulburările psihotice Tulburările de anxietate . până la eliminarea flexibilităŃii.Apare de două ori mai frecvent la bărbaŃi. TULBURAREA DE PERSONALITATE FĂRĂ ALTĂ SPECIFICAłIE (FAS) Este o categorie utilizată pentru tulburări de personalitate care nu corespund criteriilor tulburărilor prezentate anterior. (h) este rigid şi încăpăŃânat. în (b) manifestă un perfecŃionism care interferează cu realizarea unei sarcini. . organizare. Pasiv-agresivă – fondul este agresiv (atitudine agresivă faŃă de solicitările sociale şi profesionale). debutează la (e) nu poate arunca obiectele vechi. reguli. prevalenŃa este de 1%. nefericire. chiar dacă nu au nici o valoare începutul vârstei sentimentală. varietate de (g) este zgârcit cu sine şi ceilalŃi. tulburările afective cu trăsături psihotice şi alte tulburări psihotice. . . se manifestă în patru sau mai multe dintre următoarele modalităŃi: perfecŃionism. Depresivă – caracterizată prin pesimism. . ordine. liste. adulte şi se (f) ezită să delege responsabilităŃi sau să lucreze cu alte persoane. tendinŃă de autoculpabilizare şi remuşcări. control mental şi interpersonal legată de ordine. autocritică ridicată.TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP OBSESIV-COMPULSIV Epidemiologie . contexte. activităŃilor de recreaŃie şi a relaŃiilor de prietenie deschiderii. dauna (c) este excesiv de dedicat muncii şi productivităŃii.Criterii diagnostice caracteristică Preocuparea Preocuparea legată de ordine.În populaŃia generală.În populaŃia clinică. fie tabloul clinic prezintă trăsături mixte (din diferite tulburări de personalitate). dacă manifestă într-o acestea nu respectă strict standardelor sale. . interpersonal. (a) preocupare pentru detalii.Tulburările de personalitate de tip paranoid. etică sau eficienŃei. dar manifestarea este de rezistenŃă pasivă. deprimare. sentimente de inutilitate. Trăsătura Diagnostic DSM IV .Diagnosticul de tulburare de personalitate se pune doar dacă simptomatologia nu apare exclusiv pe parcursul unei tulburări de pe axa I. încât scopul control mental şi principal al activităŃii se pierde.

Nu se pune un diagnostic de tulburare de personalitate dacă modificările apar ca urmare a prezenŃei unei condiŃii medicale generale (ex. . persistenŃe şi cauzează dificultăŃi majore în viaŃa persoanei. dezadaptative. de culise şi o personalitate manifestă. . Abordările biologice .grupului A – factorii genetici sunt foarte importanŃi. pe când melancolicul celor de tip evitant şi dependent hormonii – ex. .Nu se pune un diagnostic de tulburare de personalitate doar pe baza comportamentelor care sunt consecinŃa directă a consumului de substanŃe.. Etiologie De obicei. Tulburările legate de consumul de substanŃe Modificările de personalitate datorate unei condiŃii medicale generale Trăsături de personalitate care nu ating nivelul care să justifice un diagnostic de tulburare de personalitate . pe când deficitul de serotonină s-ar asocia cu impulsivitatea şi agresivitatea. Abordări ale tulburărilor de personalitate A. . .datele de plecare în cazul acestor teorii provin din studii corelaŃionale. . schizoizi). activităŃi ce facilitează dependenŃa (ex.Trăsăturile de personalitate conturează o tulburare de personalitate doar dacă sunt inflexibile. dinamica personalităŃii manifeste depinde de dinamica celei de culise. . ! nu se ştie cu exactitate dacă este vorba doar de substratul genetic. Abordările psihologice Teoria psihanalitică . B. excesul de testosteron ar sta la baza comportamentului agresiv MAO (monoaminoxidă) – excesul de MAO ar fi caracteristic persoanelor retrase (schizotipali. varietatea situaŃiilor în care se manifestă. Au fost incriminaŃi mai mulŃi factori: factorii temperamentali – ex.grupului B –factorii genetici sunt importanŃi. care indică faptul că prevalenŃa acestor tulburări (mai ales cele din grupul A) este mai mare la rudele de gradul I ale pacienŃilor luaŃi în studiu. . în cazul unui singur pacient cu tulburări de personalitate se constată prezenŃa mai multor tipuri de astfel de tulburări..tulburările de personalitate sunt explicate prin apelul la factorii genetici..posttraumatic. pe când deficitul de MAO ar caracteriza tendinŃa de implicare în relaŃiile interpersonale (histrionicii) NeurotransmiŃătorii – excesul de endorfine s-ar asocia cu trăsăturile pasive.există o personalitate latentă. severitatea dizabilităŃii. colericul ar corespunde personalităŃii de tip antisocial. sau şi de un comportament învăŃat. comportament antisocial).pe baza studiilor corelaŃionale s-a arătat că în cazul: . diferenŃa este dată de momentul debutului.TendinŃele evitative în situaŃii sociale apar şi în fobia socială şi în tulburarea de personalitate de tip evitant. o tumoare cerebrală)..grupului C –factorii genetici sunt mai puŃin importanŃi. renunŃării la consumul de substanŃe.

1-3 ani).mai mult teorii adapteze la lume cu problema Biologice temperamentele biologice sa (training în rezolvare de probleme) . . persoanele vor fi calme.vizează mai ales . Trăsăturile de personalitate constituie mecanisme defensive prin care copilul se apără: proiecŃia în cazul personalităŃii paranoide. credinŃe Gânduri automate Răspunsuri cognitive. comportamentale. 0-1 ani). trăsăturile de Comportaaptitudinile (evaluare cognitivă pentru modificarea caracter constituie mentale valorică şi din schemelor particulare şi patternuri cognitivSubiective perspectiva generale comportamentale performanŃei) modificabile a) Teoria cognitivă a lui Beck & Freeman Scheme cognitive (condiŃionate şi necondiŃionate) Stimuli din mediu care interacŃionează cu schemele.dacă fixaŃia apare în stadiul I (oral.. biologice. 3-5 ani). Teoria cognitiv-comportamentală Conform acestei teorii. Aceste răspunsuri sunt: Dimensiuni ale Teorii şi modele Abordare psihoterapeutică Răspunsuri personalităŃii explicative . disocierea în cazul celei borderline. complexele Oedip şi Electra nerezolvate dau naştere tulburărilor nevrotice.intervenŃie şi restructurare învăŃării.mai mult teorii .pacientul este învăŃat să se .dacă fixaŃia apare în stadiul III (falic. iar pe baza schemelor se face selecŃia acestora (interacŃiune cu dublu sens) AsumpŃii. persoanele vor avea ca şi caracteristică agresivitatea verbală sau fizică. introvertite. trăsăturile de personalitate sunt nume date unor răspunsuri relativ stabile. corespunde personalităŃii obsesiv-compulsive.dacă fixaŃia apare în stadiul II (anal.personalitatea adultului se formează în funcŃie de lupta internă de a rezolva conflictele şi fixaŃia la diferite stadii de dezvoltare: . . legi. subiective (simptomele pe baza cărora se pune diagnosticul) .vizează mai ales psihologice ale Cognitive caracterul şi .

Terapia . “eu nu sunt ca ceilalŃi”. “nu pot reuşi singur” “erorile sunt Spontaneitatea PerfecŃionismul catastrofale”. “cei amabili mă Interpretare trişează”. “am nevoie să fiu lăsat în pace” Neîncredere “lucrurile şi lumea nu Conformitate Excentricitate sunt ce par a fi” Gândire logică “nu pot avea încredere în Spontaneitate ceilalŃi”. schemele cognitive pot fi necondiŃionate (ex. Strategii subdezvoltate “dacă îi las pe ceilalŃi să Intimitate devină prea apropiaŃi. într-un alt context. “trebuie să Superficialitatea fac totul perfect” Scheme utilizate Strategia utilizată Strategii compensatorii Autonomie Izolare Tulburarea de personalitate Schizoid Schizotipal Paranoid Evitare socială Gândire magică Interpretare ProiecŃie Antisocial Agresivitate Exploatare Impulsivitate Expresivitate Consum de alcool RelaŃii instabile Automutilare Supraevaluarea Competitivitatea Evitare InhibiŃie Retragere socială Nevoia de susŃinere Ataşamentul Control excesiv Responsabilitate asumată Histrionic Borderline Narcisic Evitant Dependent Obsesivcompulsiv - Conceptualizarea schemele existente duc la apariŃia unor strategii (comportamente. “trebuie să fiu Identificarea unui apreciat de ceilalŃi” grup de apartenenŃă “mi s-ar putea întâmpla Asertivitatea Evitarea ceva rău”. să fiu Organizarea considerat important” Planificarea “sunt incompetent”. modificarea gândurilor automate fără modificarea schemei cognitive face ca. trebuie modificate gândurile automate. dublate de strategii compensatorii (supradezvoltate). “Sunt incompetent”) şi/sau condiŃionate (ex.. credinŃele. Reciprocitate viaŃa mea va fi Izolarea insuportabilă”. să fie generate alte gânduri automate.• - Schemele cognitive pentru a influenŃa simptomatologia. “toată probleme lumea mă va abandona” Comunicare “sunt minunat”. “Dacă nu fac lucrurile perfect.. “sunt cel Separarea Supraestimarea mai bun”. Controlul Teatralismul să atrag atenŃia. “toŃi îmi vor ProiecŃie răul”. “oamenii Reciprocitate există pentru a fi trişaŃi” Asertivitate “trebuie să impresionez. schemele cognitive. “nu trebuie să cred în nimeni” “eu sunt cel mai Empatie Atacul important”. atunci nu merită să le fac deloc”). “cei din jur mar putea răni” “nu pot face nimic Autonomia Ataşamentul singur”. cunoştinŃe) subdezvoltate. Deprinderi sociale “sunt nerealizat şi Rezolvare de AmbivalenŃa neimportant”.

afectivitate. dintre care cel puŃin o lună de manifestare activă a simptomatologiei (ex. 9 ExemplificaŃi strategiile subdezvoltate din cazul tulburările de personalitate din grupa B. de tulburarea de tip obsesivo-compulsivă. în decursul timpului. acest lucru este mai puŃin valabil pentru altele (ex. comportament catatonic sau dezorganizat). comportamentul catatonic sau dezorganizat. În DSM IV sunt prezentate cinci tipuri de schizofrenie: 1. În această categorie sunt incluse următoarele tulburări: (1) SCHIZOFRENIA Este o tulburare ce durează cel puŃin 6 luni. Tehnici umanist-experienŃiale pentru favorizarea exprimării libere şi a dezvoltării personale. 10 PrezentaŃi caracteristicile care diferenŃiază tulburarea de personalitate de tip obsesivcompulsiv.Prin definiŃie. Temă de reflecŃie nr. de tip obsesivcompulsiv sau schizotipal). . simptome negative). de tip paranoid – este cel mai puŃin sever. sunt mai puŃin prezente simptome ca: vorbirea dezorganizată. 2. de tip dezorganizat – este cel mai sever. trăsătura caracteristică constă în prezenŃa delirului şi halucinaŃiilor. Termenul de “psihotic” a primit. o tulburare de personalitate reprezintă un pattern de gândire. - .. EvoluŃia şi prognosticul bolii . de tip antisocial şi borderline) tind să se remită odată cu înaintarea în vârstă.Unele tulburări de personalitate (mai ales. Temă de reflecŃie nr.în sens foarte larg – indică prezenŃa şi a altor semne pozitive din schizofrenie (vorbire dezorganizată. comportament catatonic sau dezorganizat.- vizează modificarea schemelor cognitive şi intervenŃie pentru promovarea strategiilor subdezvoltate şi reducerea strategiilor supradezvoltate. mai multe definiŃii: în sens restrâns – indică prezenŃa delirului şi halucinaŃiilor nepercepute ca atare. se caracterizează prin: vorbire dezorganizată. aplatizare afectivă şi expresivitate emoŃională inadecvată.în sens larg – indică prezenŃa halucinaŃiilor percepute ca atare de către persoană (pacientul îşi dă seama că trăieşte o halucinaŃie). . . pe lângă delir şi halucinaŃii. halucinaŃii. 1. aplatizarea afectivă şi celelalte simptome negative.Trăsăturile unei tulburări de personalitate pot fi recunoscute începând cu adolescenŃa sau debutul vieŃii adulte. adaptarea la situaŃii problematice.. .11. delir. comportament dezorganizat. Tehnici dinamic-psihanalitice pentru eliminarea conflictelor care susŃin manifestări dezadaptative. TULBURĂRI PSIHOTICE Prezentare generală Această categorie include tulburări a căror caracteristică principală este prezenŃa simptomelor psihotice. vorbire dezorganizată.2. Tratamentul Tehnici cognitiv-comportamentale de modificare a comportamentelor şi cogniŃiilor care susŃin manifestările dezadaptative şi relativ stabile. cu păstrarea funcŃiilor cognitive şi afective. comportament relativ stabil în timp.

(6) TULBURAREA PSIHOTICĂ ÎMPĂRTĂŞITĂ Se caracterizează prin faptul că simptomatologia (conŃinutul delirului) este preluată de la o persoană care are o tulburare psihotică.Include simptome psihotice care nu satisfac criteriile tulburărilor prezentate anterior. tulburări de dispoziŃie mai accentuate şi un prognostic mai favorabil.5%. iar cele olfactive şi gustative care sunt prezente se leagă de conŃinutul delirului. negativism catatonic (rezistenŃă la orice instrucŃie). de tip nediferenŃiat – este catacterizată prin prezenŃa simptomelor specifice schizofreniei. halucinaŃiile nu constituie simptom dominant. prevalenŃa este de 1. cele pozitive fiind mult atenuate.categorie utilizată în situaŃii în care a existat cel puŃin un episod de schizofrenie. EvoluŃia şi prognosticul tulburării Debutul bolii este în jurul vârstei de 20 de ani pentru bărbaŃi şi 30 de ani pentru femei. însă durata prezenŃei simptomelor este sub 6 luni. prin tulburări psihomotorii severe: excitare catatonică (agitaŃie motorie lipsită de sens şi fără legătură cu stimulii externi). în principal. în lipsa altor simptome specifice schizofreniei. ecopraxie). . imobilitatea motrică manifestată prin catalepsie (flexibilitate ceroasă).Tabloul clinic seamănă cu cel din schizofrenie. însă acestea nu satisfac criteriile pentru celelalte tipuri prezentate. 5. bizarerii ale mişcărilor voluntare. (5) TULBURAREA PSIHOTICĂ SCURTĂ Simptomatologia durează mai mult de o zi şi mai puŃin de o lună. (3) TULBURAREA SCHIZOFRENIFORMĂ . a diferitelor forme de delir. medicamente sau de expunerea la substanŃe toxice. (7) TULBURAREA PSIHOTICĂ DATORATĂ UNEI AFECłIUNI SOMATICE Este caracterizată prin faptul că simptomele psihotice sunt determinate de prezenŃa unei afecŃiuni somatice. fără tulburări de dispoziŃie. dar tabloul clinic prezent include simptome negative. postură catatonică (adoptarea unor posturi ciudate) mutism. manifestată prin apariŃia treptată a diferitelor semne şi simptome. Debutul poate fi brusc sau insidios. de tip catatonic – se caracterizează. timp de cel puŃin o lună. cu remisii şi perioade de recurenŃă. stupoare catatonică (lipsa reacŃiei la stimulii din mediu). ecolalie. imobilitate.Există diferenŃe de gen. (8) TULBURAREA PSIHOTICĂ DATORATĂ CONSUMULUI DE SUBSTANłE Este caracterizată prin faptul că simptomele psihotice sunt determinate de consumul de substanŃe. 2/3 sunt trataŃi în unităŃi spitaliceşti. Riscul înbolnăvirii este de 10 ori mai mare pentru rudele de gradul I ale pacienŃilor cu schizofrenie. Cursul bolii poate fi cronic sau variabil. în cazul femeilor se înregistrează mai frecvent un debut tardiv al bolii. 4. (9) TULBURAREA PSIHOTICĂ NECLASIFICATĂ . . declinul funcŃional nefiind atât de accentuat. în majoritatea cazurilor există şi o fază prodromală. rigiditate catatonică (membre rigide).- - - - - 3. de tip rezidual. (2) TULBURAREA SCHIZOAFECTIVĂ Se caracterizează prin prezenŃa unui episod de tulburare afectivă (depresie sau manie) simultan cu faza activă a schizofreniei. (4) TULBURAREA DELIRANTĂ Trăsătura principală constă în prezenŃa. SCHIZOFRENIA Epidemiologie În populaŃia generală. acestea fiind precedate sau succedate de cel puŃin două săptămâni de halucinaŃii şi delir. Dintre persoanele cu această tulburare. astfel.

este necesară prezenŃa delirului şi halucinaŃiilor. cu modificări în funcŃiile cognitive şi - - - . când simptomele sunt suficient de severe pentru a satisface criteriul A. debutul înainte de vârsta de 3 ani. schizofrenia de tip paranoid este mai greu de diferenŃiat. D. Tulburări afective cu elemente psihotice şi tulburarea schizoafectivă - Tulburarea schizofreniformă şi tulburarea psihotică scurtă Tulburarea delirantă Tulburările pervazive de dezvoltare Tulburările de personalitate de tip schizoid. mai ales de persecuŃie.Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. delir nonbizar şi lipsa simptomelor de fază activă (tulburare delirantă) versus delir bizar şi simptome de fază activă (schizofrenie). autism). HalucinaŃii auditive şi delir.două sau mai multe din următoarele manifestări trebuie să fie prezente în majoritatea timpului pe o perioadă de o lună (în absenŃa tratamentului): delir. Indici de diferenŃiere . sunt prezente în majoritatea timpului pe toată durata manifestării tulburări şi trebuie să existe cel puŃin două săptămâni în care există manifestări psihotice. halucinaŃii. tulburările afective apar pe perioada manifestării tulburărilor psihotice (faza activă). în lipsa tulburării de dispoziŃie afectivă (tulburare schizoafectivă). vorbire dezorganizată. durata semnelor afecŃiunii este mai mare de 6 luni. cu menŃinerea funcŃiilor cognitive şi afective (schizofrenie de tip paranoid) versus mai multe personalităŃi care vorbesc între ele şi trecere bruscă de la una la alta. E. Tulburarea de identitate disociativă - simptomele psihotice apar exclusiv pe durata tulburării de dispoziŃie (tulburări afective cu elemente psihotice). F. cu cel puŃin o lună de simptome specifice fazei active. delirium. dizabilitate socială / ocupaŃională accentuată. Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Tulburări psihotice datorare unei afecŃiuni somatice. relaŃia cu tulburările pervazive de dezvoltare (ex. B. demenŃă. Aceste tulburări pot preceda debutul schizofreniei. tulburări psihotice datorate consumului de substanŃe. este suficient un singur criteriu. simptome caracteristice: . criteriul principal de diferenŃiere vizează durata manifestării simptomelor şi severitatea acestora (cu impact asupra declinului funcŃional).În cazul delirului bizar sau a halucinaŃiilor auditive.Criteriul principal de diferenŃiere constă în asocierea etiologică a prezenŃei simptomatologiei cu abuzul de substanŃe şi /sau o afecŃiune somatică. excluderea consumului de substanŃe şi a condiŃiilor medicale generale. se pune diagnosticul adiŃional de “schizofrenie”. simptome negative. iar delirul şi halucinaŃiile nu constituie simptome de bază (tulburări pervazive de dezvoltare). deoarece nu apar criteriile de ordinul II.pentru a putea pune diagnosticul adiŃional de schizofrenie. tulburările de dispoziŃie afectivă au o durată redusă în raport cu durata tulburării şi apar doar în fazele prodromală sau reziduală (schizofrenie).. excluderea tulburărilor afective şi schizoafective. . paranoid. C. schizotipal. comportament catatonic sau dezorganizat..

.se pare că apare mai des la femei şi la persoanele în vârstă. Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A.Criteriul principal de diferenŃiere constă în asocierea etiologică a prezenŃei simptomatologiei cu abuzul de substanŃe şi /sau o afecŃiune somatică. . în absenŃa unor tulburări afective semnificative. simptomele nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale. tulburări psihotice datorate consumului de substanŃe. demenŃă. simptomatologia ce satisface criteriile unei tulburări afective este prezentă pe aproape toată durata fazelor active şi reziduale ale afecŃiunii. se pare că este mai puŃin frecventă decât schizofrenia.dizabilitatea severă profesională şi ocupaŃională se înregistrează destul de rar. interpunerea unui episod depresiv major. B. Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Tulburări psihotice datorate unei afecŃiuni somatice. au existat cel puŃin două săptămâni în care s-a înregistrat delir şi halucinaŃii. Indici de diferenŃiere . (în funcŃie de specificul episodului afectiv. din adolescenŃă până la vârste înaintate. . există tulburare schizoafectivă de tip bipolar şi depresiv). EvoluŃia şi prognosticul tulburării debutul tipic al tulburării este în prima perioadă a vieŃii adulte. D.prognosticul afecŃiunii este mai favorabil în comparaŃie cu cel din schizofrenie şi mai puŃin favorabil comparativ cu tulburările afective.afective (tulburare de identitate disociativă). TULBURAREA SCHIZOAFECTIVĂ Epidemiologie deşi nu există informaŃii precise despre prevalenŃa acestei tulburări. maniacal sau mixt pe perioada bolii. . C. - Tulburări afective cu elemente psihotice şi schizofrenia - Tulburarea delirantă simptomele psihotice apar exclusiv pe durata tulburării de dispoziŃie (tulburări afective cu elemente psihotice) tulburările afective apar pe perioada manifestării tulburărilor psihotice (faza activă). care se suprapune peste simptomele corespunzătoare criteriului A din schizofrenie. sunt prezente în majoritatea timpului pe toată durata manifestării tulburării şi trebuie să persiste cel puŃin două săptămâni în care există manifestări psihotice. delirium. delir nonbizar şi lipsa simptomelor de fază activă (tulburare delirantă) versus delir bizar şi simptome de fază activă (tulburare schizoafectivă). pe durata bolii. deşi aceasta se poate declanşa oricând. în lipsa tulburării de dispoziŃie afectivă (tulburare schizoafectivă) tulburările de dispoziŃie afectivă au o durată redusă în raport cu durata tulburării şi apar doar în fazele prodromală sau reziduală (schizofrenie).

se apreciază că prevalenŃa este de 0. afecŃiunea va progresa spre schizofrenie sau tulburare schizoafectivă. • delir de tip mixt – delir în care nu există o temă dominantă. sunt satisfăcute criteriile A.în populaŃia generală. prevalenŃa este de 0. • delir de mărire şi bogăŃie (idei de grandiozitate) – persoana este convinsă că are talente deosebite. şi E. infecŃii etc. în cazul celorlalte 2/3. de la schizofrenie B. . în Ńările în curs de dezvoltare. . prevalenŃa este de 1%-2%..în loturile clinice. că a făcut descoperiri majore sau că are o relaŃie apropiată cu o persoană extrem de importantă. otrăvită. • delir de gelozie – persoana se crede înşelată de partenerul de viaŃă. o constituie funcŃiile şi senzaŃiile corporale (prezenŃa unor mirosuri. • delir de persecuŃie – persoana este convinsă că este urmărită. D.persoana se crede iubită de o persoană cu statul socio-cultural mai înalt.2%.în populaŃia generală. TULBURAREA DELIRANTĂ Tipuri de delir. rezultând o prevalenŃă mai mare a tulburării schizofreniforme în comparaŃie cu schizofrenia. în acest caz.). EvoluŃia şi prognosticul tulburării Aproximativ 1/3 dintre persoanele diagnosticate cu această tulburare vor fi recuperate după o perioadă de 6 luni. spionată sau constituie obiectul unei conspiraŃii. durata unui episod este de minimum o lună şi maximum 6 luni Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se Indici de diferenŃiere face diagnosticul diferenŃial *vezi discuŃia de la schizofrenie Tulburare psihotică . spitalizate pe secŃiile de psihiatrie. • delir de tip somatic – tema delirului.TULBURAREA SCHIZOFRENIFORMĂ Epidemiologie . Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. • delir de tip nespecificat – delir în care tema nu este clar specificată sau nu corespunde celorlalte subtipuri. în funcŃie de care sunt descrise subtipurile tulburării: • delir erotomanic .există date conform cărora.03%. Epidemiologie .durată sub o lună (tulburare psihotică scurtă ) versus durată mai mare scurtă de o lună (tulburare schizofreniformă). paraziŃi. EvoluŃia şi prognosticul tulburării . recuperarea după o tulburare psihotică este mai rapidă.

tulburările afective ce pot apărea simultan cu delirul sunt de scurtă durată.- debutul tulburării se situează în a doua jumătate a vieŃii adulte. pacientul admiŃând că percepŃia lui poate fi distorsionată Tulburare dismorfică (tulburare dismorfică) versus convingerea că anumite părŃi sau organe din corp sunt distorsionate. D. C.ideile delirante nu sunt atât de clare şi persistente ca în cazul personalitate de tip tulburării delirante (tulburare de personalitate). halucinaŃii. E. B.teama de a avea o boală gravă este mai puŃin intensă. de la schizofrenie. prezenŃa unui sau mai multora dintre următoarele simptome: delir. se apreciază că delirul de gelozie are un prognostic mai bun decât cel de persecuŃie.persoana recunoaşte caracterul intruziv şi exagerat al obsesiilor Tulburare obsesivsale (OCD) versus convingerea că acestea sunt justificate (tulburare compulsivă delirantă) Tulburare de .vârsta medie a debutului este la 30 de ani.convingerea că anumite părŃi ale corpului sunt disproporŃionate şi inestetice. *se specifică tipul delirului Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face diagnosticul Indici de diferenŃiere diferenŃial *vezi anterior diagnosticul diferenŃial cu celelalte tulburări psihotice . EvoluŃia şi prognosticul tulburării . durata tulburării este de cel puŃin o zi şi cel mult o lună. . Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. simptomele nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale. cel mai frecvent înregistrat este delirul de persecuŃie.simptomatologia remite la cel mult o lună de la debut (uneori durează doar câteva zile). trebuie deosebită/ diferenŃiată de manifestările specifice anumitor ceremonii religioase sau culturale. nu apare dizabilitate sau comportament bizar. delir nonbizar ( situaŃii ce pot apare în viaŃa de zi cu zi) cu durată de cel puŃin o lună. vorbire dezorganizată. în afară de consecinŃele delirului. nu a fost niciodată satisfăcut criteriul A. Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. cursul bolii poate fi cronic. persoana admiŃând că există posibilitatea să nu aibă boală respectiva Ipohondrie (ipohondrie) versus convingerea de nezdruncinat că este bolnav (tulburare delirantă) . comportament catatonic sau dezorganizat. nefuncŃionale sau parazitate (tulburare delirantă) . cu remisia completă a . B. cu perioade de remisie şi recurenŃă a bolii. paranoid TULBURAREA PSIHOTICĂ SCURTĂ Epidemiologie datele existente sugerează că este o tulburare rar întâlnită.

B. se pune un diagnostic adiŃional de tulburare psihotică scurtă.simptomatologiei ulterior acestui termen. simptomatologia nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale. dacă durata acestora depăşeşte o zi. tema delirului este similară la cei doi. Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se Indici de diferenŃiere face diagnosticul diferenŃial *vezi anterior diagnosticul diferenŃial cu celelalte tulburări psihotice . C.simptomele sunt produse intenŃionat pentru un beneficu extern Tulburări factice şi (simulare) sau în scopul asumării rolului de bolnav (tulburări simulare factice) versus simptomele apar neintenŃionat (tulburare psihotică scurtă) .pe fondul unei tulburări de personalitate. delirul apare la un individ aflat într-o relaŃie apropiată cu o persoană la care s-a diagnosticat deja prezenŃa ideilor delirante. alteori treptat. cursul bolii este cronic. TULBURAREA PSIHOTICĂ ÎMPĂRTĂŞITĂ (Folie à Deux) Epidemiologie se apreciază că tulburarea apare mai frecvent la femei decât la bărbaŃi. simptomatologia nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale. EvoluŃia şi prognosticul tulburării în lipsa intervenŃiei. stresul poate cauza Tulburări de personalitate apariŃia unor manifestări psihotice. cu preluarea temei delirului de la aceasta şi remisia simptomatologiei după separarea de ea. nu există date epidemiologice clare. după separarea individului de persoana bolnavă. Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face diagnosticul diferenŃial Alte tulburări psihotice Indici de diferenŃiere Criteriul principal de diferenŃiere constă în relaŃia apropiată cu o persoană bolnavă. tulburarea se remite uneori rapid. Modele etiopatogenetice (1) Modelul psihanalitic Există două explicaŃii pe linie psihanalitică: . C.

transmise de cei doi părinŃi.locul II – copii născuŃi de mame cu probleme psihice şi crescuŃi în familii normale . factorii de vulnerabilitate determină apariŃia tulburării psihotice. concurenŃă între părinŃi pentru favorurile copilului. factori socio-economici (prevalenŃa tulburărilor psihotice este mai mare la persoanele cu statut socio-economic scăzut.locul I – copii născuŃi şi crescuŃi de mame cu probleme psihice . În cazul tulburărilor psihotice fixaŃia este la stadiul oral. tulburării de personalitate de tip schizoid şi schizotipal. critic sau ostil). blocarea expresivităŃii emoŃionale.conflictele din viaŃa adultă duc la regresia la un stadiu anterior de dezvoltare. primăvara sau iarna.atrofii sau diminuarea numărului de celule la nivelul sistemului limbic şi a ganglionilor bazali. învăŃarea prin modelare (preluarea unor comportamente de la părinŃi cu tulburări psihotice). deteriorarea capacităŃii de a face faŃă cerinŃelor profesionale. b) Aspecte psihologice ale vulnerabilităŃii: . percepŃia persoanelor şi a realităŃii fiind fragmentată (percepŃie alb-negru.exces de dopamină în general şi deficit de dopamină la nivelul lobilor frontali. (2) Modelul stres-vulnerabilitate AsumpŃia de bază este că persoanele care fac tulburări psihotice prezintă o vulnerabilitate (în primul rând biologică. În interacŃiunea cu evenimentele stresante. În mod obişnuit. la persoanele născute toamna. vizând reducerea simptomatologiei şi stabilizarea individului. în timp ce simptomele negative par a fi legate de numărul receptorilor D2. În faza activă a bolii. iar în faza de remisie a simptomatologiei. Tratamentul Tratamentul este în primul rând medicamentos.apare un conflict între eu şi realitate. eul nu este bine diferenŃiat de lumea înconjurătoare. separarea între părinŃi şi apropierea dintre copil şi părintele de sex opus. antipsihoticele acŃionează la nivelul receptorilor D1 (controlul simptomelor pozitive). există un risc crescut pentru această categorie de afecŃiuni în cadrul rudelor biologice ale persoanelor bolnave. . în cazul tulburărilor psihotice. În faza prodromală poate apărea următoarea simptomatologie: izolare socială accentuată. . comportament parental hiperprotectiv. Factori de risc În general. bine diferenŃiat de lumea înconjurătoare. dar şi psihologică) la boală. Studiile experimentale indică următoarea ierarhie în ceea ce priveşte vulnerabilitatea la tulburări psihotice: . având o perspectivă nuanŃată asupra celorlalŃi şi realităŃii înconjurătoare. Psihoterapia şi consilierea psihologică sunt utile în prevenŃia primară a bolii (intervenŃie la nivelul grupului primar) şi în faza prodromală (educarea pentru recunoaşterea debutului simptomatologiei).se consideră factori de vulnerabilitate: mediul familial neadecvat (mesajele verbale şi nonverbale contradictorii. a) Aspecte biologice ale vulnerabilităŃii: . b) Teoria relaŃiei cu obiectul . psihoterapia oferă şansa formării unor reacŃii adaptative. eul normal este autonom. la care există o fixaŃie.locul III – copii născuŃi şi crescuŃi în familii normale. hipofrontalitate. este esenŃială terapia medicamentoasă.aceleaşi predispoziŃii apar în cazul schizofreniei. în timp ce pentru nevroze este specifică fixaŃia la stadiul falic. comportament atipic sau nou pentru individ. la persoanele din marile aglomerări urbane. bine-rău). Nedezvoltarea normală a eului duce la dificultăŃi de interacŃiune cu lumea. datorită factorilor nutriŃionali). . viaŃa devenind un stresor permanent.a) Regresia .

Deoarece aceste comportamente sunt susŃinute de o motivaŃie internă şi sunt întărite negativ prin faptul că executarea lor duce la detensionare. ceea ce duce la pierderi masive a părului din cap şi de pe corp. Temă de reflecŃie nr. care se soldează cu atacarea unor persoane sau distrugerea proprietăŃii acestora. (4) Jocul patologic de noroc . mulŃumire după comiterea respectivelor comportamente (funcŃionând ca întărire negativă pentru acestea). experienŃe perceptive ciudate. tulburarea de personalitate de tip antisocial. (3) Piromania – se caracterizează prin tendinŃa de incendiere intenŃionată a diferitelor obiecte. creşterea complianŃei la tratament. (5) Tricotilomania – constă în tendinŃa incontrolabilă de a-şi smulge părul.2. În această categorie sunt incluse: (1) Tulburarea explozivă intermitentă – se caracterizează prin prezenŃa unor episoade de agresivitate incontrolabilă. regret. în scopul detensionării sau a obŃinerii plăcerii. plăcere) sau egodistonice (sentimente de culpă.se caracterizează prin angajarea patologică în diferite jocuri de noroc.diminuarea preocupărilor pentru igiena personală. tulburările afective etc. (6) Tulburarea de impuls nespecificată – se caracterizează prin prezenŃa unor simptome specifice tulburărilor de impuls. aplatizare afectivă şi afectivitate inadecvată situaŃiei. Tehnici cognitiv-comportamentale cu rol educativ (încadrarea în grupul social) şi pentru prevenirea recăderilor. care nu satisfac criteriile afecŃiunilor prezentate anterior. ulterior comiterii comportamentelor. în scopul detensionării sau a obŃinerii plăcerii. persoana poate trăi stări egosintonice (relaxare. ruşine. această secŃiune include şase tulburări specifice. convingeri stranii şi gândire magică. TULBURĂRI ALE IMPULSULUI Prezentare generală Deşi există şi alte tulburări care presupun probleme în autocontrolul impulsurilor (parafilii. . (5) executarea comportamentelor poate să fie sau să nu fie urmată de sentimente de vinovăŃie. 11 PrezentaŃi caracteristicile modelului stres-vulnerabilitate. (2) reŃinerea de la aceste comportamente duce la creşterea tensiunii şi activării fiziologice. (2) Cleptomania – are ca şi trăsătură de bază incapacitatea de a-şi controla impulsul de a fura obiecte de care individul nu are nevoie pentru uzul personal sau valoarea lor monetară. caracterizate de: (1) impulsul de a face un comportament care are consecinŃe negative pentru persoana în cauză sau pentru cei din jur. 1. reducerea simptomatologiei negative. ruşine). psihoterapia se utilizează ca şi metodă complementară în faza activă a bolii: Tehnici cognitiv-comportamentale pentru reducerea delirului şi halucinaŃiilor care nu cedează la medicaŃie.12. Hipnoterapie pentru întărirea eului. (3) detensionare şi stări de plăcere. schimbări în limbaj. TULBURAREA EXPLOZIVĂ INTERMITENTĂ EvoluŃia şi prognosticul tulburării tulburarea poate debuta din adolescenŃa târzie până spre 30 de ani. Actele impulsive constituie comportamente egosintonice (produc plăcere). schizofrenia.). ele sunt foarte greu modificabile. lipsă accentuată de iniŃiativă şi diminuarea intereselor. (4) comportamentele pot fi planificate sau spontane.

Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A.). halucinaŃii sau alte tulburări mentale severe). . interes şi curiozitate faŃă de foc şi contextul situaŃional al acestuia (consecinŃe.. PIROMANIA EvoluŃia şi prognosticul tulburării . comiterea actului este urmată de detensionare. exprimarea ideologiei socio-politice. B. furtul nu este comis în scopul răzbunării. senzaŃie de plăcere. C.Cursul longitudinal al tulburării este necunoscut. fără o fază prodromală. D. eşecuri recurente în a-şi controla impulsul de a fura obiecte de care individul nu are nevoie pentru uzul personal sau valoarea lor monetară. JOCUL PATOLOGIC DE NOROC EvoluŃia şi prognosticul tulburării Tulburarea debutează. Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. care se soldează cu atacarea unor persoane sau distrugerea proprietăŃii acestora. manifestate în mai multe ocazii. actul incendierii nu are ca şi motivaŃie câştigul bănesc. actul incendierii sau postura de martor sau participant la consecinŃele acestuia generează plăcere sau detensionare. insidios. din furie sau ca şi consecinŃă a delirului sau halucinaŃiilor. exprimarea furiei. răzbunare. în adolescenŃa timpurie în cazul bărbaŃilor şi puŃin mai târziu în cazul femeilor. acŃiuni de incendiere intenŃionată. mascarea unei infracŃiuni. .debutul poate fi abrupt. delir. de regulă. C. cu unele fluctuaŃii. E.Au fost descrise trei patternuri tipice ale tulburării: (1) Curs sporadic. prezenŃa câtorva episoade distincte de agresivitate incontrolabilă. cu perioade lungi de prezenŃă a simptomelor şi perioade de remisie. C. exacerbarea tensiunii imediat anterior comiterii furtului. cu episoade scurte de prezenŃă a simptomatologiei şi perioade lungi de remisie. utilizare etc. gratificare. Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. D. B.Incidentele de incendiere intenŃionată sunt periodice şi pot fluctua în frecvenŃă. fascinaŃie. simptomele nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale. (2) Curs episodic. Debutul este. actul incendierii este precedat de o escaladare a tensiunii şi arousal-ului. agresivitatea exprimată în timpul episoadelor este mult disproporŃionată în raport cu stresorii psiho-sociali care ar fi putut-o declanşa. îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă. (3) Curs cronic. KLEPTOMANIA EvoluŃia şi prognosticul tulburării . în majoritatea cazurilor. tulburarea fiind precipitată de apariŃia unui stresor. B.

unele persoane prezintă simptomatologie continuă timp de zeci de ani. şansă în carieră sau slujbă din cauza jocurilor de noroc.zonele corpului din care este smuls părul pot varia în timp. TRICOTILOMANIA EvoluŃia şi prognosticul tulburării debutul este situat frecvent în copilărie. vinovăŃie. comportamentul persoanei nu se explică prin prezenŃa unui episod maniacal. smulgerea incontrolabilă. indicată prin cinci sau mai multe din următoarele manifestări: (1) preocupare accentuată pentru jocurile de noroc. ocupaŃională sau în alte domenii ale vieŃii. alteori. (6) după pierderea unei sume de bani într-un joc. . se reîntoarce pentru a-şi lua revanşa. cu accentuări a simptomatologiei între 5-8 ani şi în jurul vârstei de 13 ani. (3) tentative nereuşite repetate de a-şi controla..la vârste mici poate apare smulgerea părului ca şi “obicei prost”. comiterea actului impulsiv duce la plăcere. accentuarea tensiunii imediat înainte de comiterea actului compulsiv sau când acesta este blocat. (10) se bazează pe alte persoane pentru a-i oferi banii necesari plăŃii unor datorii făcute la jocurile de noroc. (8) a comis acte ilegale cum ar fi: frauda. C. cursul bolii este marcat de remisii şi recurenŃe. . Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. angajarea persistentă şi recurentă în jocuri de noroc. B. ceea ce duce la pierderi masive a părului din cap şi de pe corp. tulburarea determină distres şi dizabilitate socială. pentru a ascunde magnitudinea implicării sale în jocurile de noroc. Etiologie (1) ExplicaŃia biologică Sunt incriminaŃi anumiŃi factori biologici legaŃi de sistemul limbic. nonpatologic. B. falsul. . (3) ExplicaŃia cognitiv-comportamentală - . (7) prezintă distorsionat situaŃia faŃă de familie. furtul sau delapidarea pentru a obŃine banii necesari implicării în jocurile de noroc. diminua sau stopa comportamentul de joc. (9) a pierdut sau şi-a primejduit o relaŃie interpersonală. terapeut sau alte persoane. (2) nevoia de a pune în joc sume din ce în ce mai mari de bani pentru a obŃine senzaŃia dorită. (5) jocul constituie o metodă de a scăpa de probleme sau de o dispoziŃie disforică (ex. D. (2) ExplicaŃia psihanalitică Unii psihanalişti consideră actele impulsive ca şi mecanisme de adaptare la anxietate şi depresie. sentimente de neajutorare. pe când alŃii cred că ele constituie mecanisme de apărare faŃă de conştientizarea unor pulsiuni specifice celor patru stadii de dezvoltare (mai ales cel oral). recurentă a părului.. simptomatologia nu se datorează altei boli psihice sau unei condiŃii medicale generale E.TendinŃa de a juca se accentuează în perioadele de stres puternic sau depresie. cursul bolii fiind cronic. . depresie). (4) iritabilitate şi agitaŃie ca urmare a încercărilor de a-şi diminua sau stopa comportamentul de joc. Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. anxietate.Simptomatologia se poate manifesta în mod regulat sau episodic. deternsionare.

social sau alte domenii importante de funcŃionare. pe de o parte. care rezultă dintr-o inadecvare între sistemul de somn-vigilitate circadian endogen al individului. hipersomniile sau tulburările de ritm circadian care nu satisfac criteriile pentru nici o disomnie specifică. 4. TULBURĂRILE DE SOMN Clasificarea tulburărilor de somn Tulburările somn sunt clasificate în: 1. Actele impulsive sunt urmare de detensionare. narcolepsia. . tulburarea de somn în legătură cu respiraŃia. Hipersomnia primară are ca element esenŃial somnolenŃa excesivă pentru cel puŃin o lună şi care se manifestă. 2.13. pe de altă parte (criteriul A). Disomniile Se caracterizează prin anomalii în cantitatea. tulburări de somn primare (disomnii şi parasomnii). Tulburarea ritmului somn-veghe se caracterizează printr-un pattern persistent sau recurent de întrerupere a somnului. tulburare de somn în legătură cu o altă tulburare mentală. aceste comportamente fiind deci întărite negativ. care durează cel puŃin o lună (criteriul A) şi cauzează distress sau deteriorare clinic semnificativă în domeniul profesional. controlul comportamentelor dezadaptative. Indivizii se pot plânge de insomnie în anumite momente ale zilei şi de somnolenŃă excesivă în altele. Perturbarea somnului nu survine exclusiv în cursul altei perturbări de somn (C) ori tulburări mentale (D) şi nu este datorată efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe ori ale unei condiŃii medicale generale (E). Din interacŃiunea acestui pattern cognitiv cu stimuli externi rezultă starea de tensiune (apare ulterior o asociere între stimulii externi şi starea de tensiune). tulburarea ritmului circadian al somnului şi disomnia fără nici o altă specificaŃie.2. ori a unui somn nereconfortant. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe. Insomnia primară are ca element principal acuzarea unei dificultăŃi în iniŃierea sau în menŃinerea somnului. cataplexie şi intruziunile recurente de elemente ale somnului cu miscări oculare rapide în perioada de tranziŃie dintre somn şi vigilitate. Tratamentul Tehnici cognitiv-comportamentale pentru reducerea tensiunii asociate tulburării. ducând la somnolenŃă excesivă sau la insomnie. 3. Narcolepsia se caracterizează prin atacuri irezistibile repetate de somn reconfortant. Aceste atacuri survin zilnic în decurs de cel puŃin trei luni. ori prin episoade de somn în timpul zilei. hipersomnia. calitatea sau oportunitatea somnului. Perturbarea nu poate fi explicată mai bine printr-o altă tulburare mentală şi nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe. considerată a fi datorată anomaliilor de ventilaŃie din timpul somnului (apneea de somn sau hipoventilaŃia alveolară centrală). fie prin episoade de somn prelungite. tulburare de somn indusă de o substanŃă. şi solicitările externe referitoare la orarul şi durata somnului. survenind aproape zilnic (criteriul A). Disomniile fără nici o altă specificaŃie se referă la insomniile. 1.La nivelul sistemului cognitiv există anumite patternuri de toleranŃă scăzută la frustrare şi gândire absolutistă. tulburare de somn datorată unei condiŃii medicale generale. Tulburarea de somn în legătură cu respiraŃia se caracterizează prin întreruperea somnului. calitatea sau reglarea somnului. Ele sunt tulburări primare ale iniŃierii şi menŃinerii somnului sau ale somnolenŃei excesive şi sunt caracterizate printr-o perturbare în cantitatea. Ele includ insomnia primară.

individul îşi aminteşte foarte puŃin din evenimente(C). începând de regulă cu un Ńipăt sau strigăt de panică (criteriul A). anxietatea generalizată. tulburări de personalitate. Simptomele pot include insomnie. implicând scularea din pat şi mersul împrejur. şi este datorată unei condiŃii medicale generale. Tulburare de somn datorată unei condiŃii medicale generale Elementul esenŃial al tulburării de somn datorate unei condiŃii medicale generale îl constituie o perturbare notabilă de somn care este suficient de severă pentru a justifica o atenŃie clinică separată (criteriul A). dimineaŃa următoare. Terorile de somn încep de regulă în cursul primei treimi a episodului de somn major şi durează 1-10 minute. urmată de recuperarea completă a funcŃiei cognitive şi a comportamentului corespunzător (D). Dacă se trezeşte în timpul episodului. . dar care nu satisfac criteriile pentru nici o formă de parasomnie specifică. Coşmarul constă în apariŃia repetată de vise terifiante care duc la deşteptarea din somn (criteriul A). atacuri de panică nocturne. nu este inclusă aici. tulburarea afectivă bipolară. Parasomnii fără altă specificaŃie se referă la perturbările caracterizate prin evenimente comportamentale sau fiziologice anormale în timpul somnului sau al tranziŃiilor somn-veghe. adică. tulburări somatiforme. care este considerată a fi în legătură temporală şi cauzală cu altă tulburare mentală. poate exista iniŃial o scurtă perioadă de confuzie sau de dificultate în orientare. tulburări psihotice. cu stadiile specifice somnului sau tranziŃiile somn-veghe. Această tulburare nu este diagnosticată dacă coşmarurile survin exclusiv în timpul evoluŃiei altei tulburări mentale sau se datorează efectelor fiziologice ale unei substanŃe. fie a hipersomniei. individul prezintă o stare de vigilitate şi reactivitate redusă. În cursul episodului individul este greu de deşteptat sau consolat (C). Visele terifiante sau întreruperile somnului care rezultă din deşteptări îi cauzează individului distres sau duc la disfuncŃie socială sau profesională. Din examenul somatic trebuie să rezulte faptul că perturbarea de somn este consecinŃa fiziologică directă a unei condiŃii medicale generale (criteriul B). La deşteptare.Parasomniile Sunt caracterizate prin evenimente comportamentale sau fiziologice anormale survenind în asociaŃie cu somnul. Individul este complet alert şi orientat la deşteptare (B). parasomnie ori o combinaŃie a acestora. Episoadele sunt acompaniate de excitaŃie vegetativă şi manifestări comportamentale de frică intensă (B). În timpul episoadelor. privire inexpresivă şi o relativă lipsă de reactivitate la comunicare cu alŃii sau la eforturile altora de a-i deştepta din somn (B). Indivizii cu acest tip de insomnie sau hipersomnie se centrează de regulă pe perturbarea lor din somn mergând până la excluderea simptomenlor caracteristice bolii mentale în care acestea apar şi a căror prezenŃă poate deveni evidentă numai după un interogatoriu specific şi persistent. individul are amnezie pentru eveniment (D). Tulburări mentale care implică insomnia sau hipersomnia: tulburarea depresivă majoră. Insomnia sau hipersomnia. ca o consecinŃă fiziologică directă a efectului unei substanŃe. După episod. Somnambulismul se caracterizează prin episoade repetate de comportament motor complex iniŃiat în cursul somnului. hipersomnie. Episoadele încep în cursul somnului cu unde lente din prima treime a nopŃii (criteriul A). Frecvent ei atribuie simptomele tulburării mentale faptului că nu au dormit bine. Teroarea de somn are ca element esenŃial apariŃia repetată a terorilor de somn. deşteptări bruşte din somn. Insomnia în legătură cu altă tulburare mentală/ Hipersomnia în legătură cu altă tulburare mentală Elementul esenŃial al insomniei în legătură cu o altă tulburare mentală şi al hipersomniei în legătură cu altă tulburare mentală îl constituie prezenŃa fie a insomniei.

tulburarea amnestică indusă de o substanŃă.sedative.SubstanŃa este luată în cantităŃi mai mari sau în decursul unei perioade mai lungi decât se intenŃiona. Clasificare: a) tulburări ale uzului de substanŃă (dependenŃa şi abuzul de substanŃă).ToleranŃă. . TULBURĂRI LEGATE DE CONSUMUL DE SUBSTANłE Clasificarea tulburărilor legate de consumul de substanŃe Termenul de substanŃă se referă la un drog de abuz (inclusiv alcoolul). delirium indus de o substanŃă.cafeină.alcool. definită prin necesitatea creşterii considerabile a cantităŃilor de substanŃă pentru a ajunge la intoxicaŃie sau la efectul dorit. .AbstinenŃă. tulburările anxioase induse de o substanŃă. a) Tulburări ale abuzului de substanŃă (dependenŃa şi abuzul de substanŃă) DependenŃa de substanŃă Se caracterizează printr-un pattern dezadaptativ de uz de o substanŃă. 4. ducând la deteriorare sau distress semnificativ clinic. Tulburarea de somn indusă de o substanŃă apare cel mai frecvent în cazul intoxicaŃiei cu următoarele clase de substanŃe: . perturbările de somn datorate unei tulburări de somn în legătură cu respiraŃia ori narcolepsia nu sunt incluse în acestaă categorie (criteriul E). Tulburarea de somn indusă de o substanŃă Elementul esenŃial este perturbarea notabilă a somnului şi este considerată a fi datorată efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe. . b) tulburări induse de o substanŃă (intoxicaŃia cu o substanŃă. . Diagnosticul nu este pus dacă tulburarea de somn survine numai în timpul unui delirium (criteriul D). sau diminuarea semnificativă a efectului la uzul continuu al aceleiaşi cantităŃi de substanŃă. abstinenŃa de o substanŃă. survenind oricând în aceeaşi perioadă de 12 luni manifestată prin trei sau mai multe dintre următoarele fenomene: 1. profesional sau în alte domenii importante de funcŃionare (criteriul F).Perturbarea nu este explicată mai bine de altă tulburare mentală. tulburarea afectivă indusă de o substanŃă. în care stresorul este o condiŃie medicală severă (criteriul C). 2. . 1.amfetamină şi stimulente afine.opiacee. uzului substanŃei. şi tulburările de somn induse de o substanŃă).hipnotice şi anxiolotice.Foarte mult timp este pierdut în activităŃi necesare obŃinerii subtanŃei.cocaină. 5. . . manifestată prin sindromul de abstinenŃă caracteristică pentru o substanŃă sau aceeaşi substanŃă (sau una strâns înrudită) este luată pentru a uşura sau evita simptomele de abstinenŃă.2. cum ar fi tulburarea de adaptare.14. . sau recuperării din efectele acesteia. Prin convenŃie. 3.Există o dorinŃă persistentă sau eforturi eşuate de a înceta sau controla uzul de substanŃă.alte substanŃe. Simptomele tulburării de somn trebuie să cauzeze detresă sau deteriorare clinic semnificativă în domeniul social. la un medicament sau la un toxic.

Tulburările specifice incluse în această secŃiune sunt dislexia (tulburarea de citit). 1.15. Sunt prevăzute coduri separate pentru retardarea mentală uşoară. Retardarea mentală. Uz continuu de o substanŃă în pofida faptului că persoana are probleme sociale sau interpersonale persistente sau recurente cauzate sau accentuate de efectele substanŃei. b)Tulburările induse de o substanŃă IntoxicaŃia cu o substanŃă se caracterizează prin apariŃia unui sindrom reversibil. copilărie sau adolecenŃă.ActivităŃile sociale. datorat ingestiei unei substanŃe (sau expunerii la o substanŃă). Probleme legale repetate în legătură cu folosirea unei substanŃe. 2. moderată.6.2. ducând la deteriorare sau distres clinic semnificativ. discalculia (tulburarea de calcul). dată fiind etatea cronologică a persoanei. AbstinenŃa este asociată de regulă. Simptomele nu se datorează unei condiŃii medicale generale şi nu sunt explicate mai bine de o altă tulburare mentală. TULBURĂRI CLINICE ALE COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI Se referă la tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată în perioada de sugar.Uzul de substanŃă este continuat în ciuda faptului că individul ştie că are o problemă somatică sau psihologică persistentă sau intermitentă care probabil a fost cauzată sau excerbată de substanŃă. severă şi profundă. Uz repetat de o substanŃă în situaŃii în care acesta este periculos. cu concomitenŃe fiziologice şi cognitive care se datorează încetării sau reducerii unui uz prelungit şi excesiv de substanŃă. Simptomele nu au satisfăcut niciodată criteriile pentru dependenŃa de o substanŃă. profesionale sau recreaŃionale importante sunt abandonate sau reduse din cauza uzului de substanŃă. survenind oricând în aceeaşi perioadă de 12 luni: Uz repetat de o substanŃă ducând la incapacitatea de a indeplini obligaŃiile majore (ale rolului) la serviciu. pentru această clasă de substanŃe. disgrafia (tulburarea expresiei grafice) şi tulburarea de învăŃare fără nici o altă specificaŃie. Tulburările de învăŃare Aceste tulburări se caracterizează printr-o funcŃionare şcolară substanŃial sub cea aşteptată. Abuzul de substanŃă Se caracterizează printr-un pattern dezadaptativ de uz de o substanŃă. Este caracterizată printr-o funcŃionare intelectuală semnificativ sub medie (QI de aprox 70 sau sub) cu debut înainte de etatea de 18 ani şi prin deficite sau deteriorări concomitente în fucŃionarea adaptativă. 7. dar nu întotdeauna cu dependenŃa de o substanŃă. Tulburările clinice ale copilului şi adolescentului includ: 1. specific substanŃei. Tulburarera aptitudinilor motorii . Precum şi pentru retardarea mentală de severitate nespecificată. AbstinenŃa de la o substanŃă are ca element esenŃial apariŃia unei modificări dezadaptative de comportament specifice substanŃei. Modificările psihologice sau comportamentale dezadaptative clinic semnificative associate cu intoxicaŃia sunt datorate efectelor fiziologice directe ale substanŃei asupra sistemului nervos central şi se dezvoltă în cursul sau la scurt timp după uzul substanŃei (B). manifestată prin trei sau mai multe dintre următoarele. inteligenŃa măsurată şi educaŃia corespunzătoare etăŃii. la scoală sau acasă. 3.

eliminarea de fecale în locuri inadecvate şi lipsa controlului. în legătură cu separarea de casă sau de cei de care copilul este ataşat. 9. caracterizată printr-un pattern de comportament negativist. tulburarea Rett. substanŃial sub cea expectată. tulburarea Asperger şi tulburarea de dezvoltare pervazivă fără nici o altă specificaŃie.16. Acestea includ deteriorarea în interacŃiunea socială reciprocă. şi include tulburarea de limbaj expresiv. Tulburările de alimentare şi de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau micii copilării. Tulburarea reactivă de ataşament a perioadei de sugar sau a micii copilării este caracterizată printr-o relaŃie socială inadecvată dezvoltării şi perturbată considerabil. balbismul şi tulburarea de comunicare fără nici o altă specificaŃie 5. 1. Sunt incluse şi tulburările de comportament disruptive: tulburarea de conduită. Mutismul selectiv se referă la incapacitatea de a vorbi în situaŃii sociale specifice. ticul motor sau vocal cronic. 10. Tulburările specifice incluse sunt pica. Alte tulburări ale perioadei de sugar. eliminarea repetată de urină în locuri inadecvate şi lipsa controlului. ale copilăriei sau adolescenŃei. Tulburările de comunicare Se caracterizează prin dificultăŃi în vorbire sau limbaj. ostil şi sfidător. Deficitul de atenŃie şi tulburările de comportament disruptive. preocupări şi activităŃi stereotipe. 4. 6. Această secŃiune include tulburarea de hiperactivitate/deficit de atenŃie. Tulburările de dezvoltare pervazivă Sunt caracterizate prin deficite severe şi deteriorare pervazivă în multiple domenii ale dezvoltării. Anxietatea de separare este caracterizată printr-o anxietate excesivă şi inadecvată dezvoltării. tulburarea mixtă de limbaj receptiv şi expresiv. 7. a copilăriei sau adolescenŃei fără nici o altă specificaŃie se referă la tulburările cu debut în perioada de sugar copilărie sau adolescenŃă care nu satisfac criteriile pentru nici o tulburare specifică din clasificare. ruminaŃia şi tulburarea de alimentare a perioadei de sugar sau a micii copilării. aparent impulsive şi repetitive. ticul tranzitor şi ticul fără altă specificaŃie. în ciuda faptului că vorbeşte în alte situaŃii. Tulburările de eliminare Această categorie include encoprezisul. TULBURARILE AFECTIVE Prezentare generală Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o tulburare de dispoziŃie. Ticurile Sunt caracterizate prin ticuri motorii şi/sau vocale. care interferează considerabil cu activităŃile normale şi uneori poate duce la leziuni corporale. şi enurezisul. Aceste tulburări sunt caracterizate prin tulburări persistente în alimentare şi în comportamentul alimentar. de asemenea. Tulburările afective se împart în tulburări depresive. tulburarea dezintegrativă a copilăriei. care apare în cele mai multe contexte şi este asociată cu o îngrijire flagrant patogenică. Tulburările specifice incluse în această secŃiune sunt tulburarea autistă. deteriorarea în comunicare şi prezenŃa de comportamente. 8. Sunt prevăzute subtipuri pentru precizarea prezenŃei sindromului predominant: tip predominant inatent. Tulburarea de mişcare stereotipă este caracterizată printr-un comportament motor nonfuncŃional. caracterizată printr-un pattern de comportament care violează drepturile fundamentale ale altora sau normele/regulile sociale majore corespunzătoare etăŃii. tulburări bipolare şi tulburări diagnosticate pe . Această secŃiune include. Tulburarea perioadei de sugar. dată fiind etatea cronologică a persoanei şi inteligenŃa măsurată. tulburarea fonologică. tulburarea opoziŃionismului provocator. care este caracterizată printr-o coordonare motorie. două categorii fără altă specificaŃie: tulburarea de hiperactivitate/deficit de atenŃie fără altă specificaŃie şi tulburarea de comportament disruptive fără altă specificaŃie.2. care este caracterizată prin simptome de inatenŃie şi/sau de hiperactivitate-impulsivitate. Tulburările specifice includ tulburarea Tourette. hiperactiv-impulsiv şi tip combinat.Aceasta include tulburarea de dezvoltare a coordonării.

Tulburările depresive 1. ciclotimia şi tulburarea bipolară fără nici o altă specificaŃie) implică prezenŃa şi/sau istoric de episoade maniacale. Tulburarea ciclotimică se caracterizează prin cel puŃin 2 ani de numeroase perioade de simptome hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un episod maniacal. Componenta genetică este mai puternică în cazul tulburării bipolare de tip I decât în cazul depresiei majore. Tulburarea bipolară II se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade depresive acompaniate de cel puŃin un episod hipomaniacal. serotonimei şi dopaminei Gaba şi neuropeptidele. mixt sau hipomaniacal. II. Alte tulburări afective: tulburarea afectivă datorată unei condiŃii medicale generale. b. Tulburările depresive (tulburarea depresivă majoră. Rezultatele studiilor genetice arată implicarea unui factor genetic în cazul tulburărilor afective. tulburarea afectivă indusă de o substanŃă. şi numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major 4. Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puŃin 2 ani de dispozitie depresivă mai multe zile da decât nu. Tulburarea bipolară fără nici o altă specificaŃie se referă la tulburările cu elemente bipolare care nu satisfac criteriile pentru nici una din tulburările bipolare specifice c. Tulburările bipolare 1. 3. Tulburarea depresivă majoră se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade depresive majore (cel puŃin 2 săptămâni de dispoziŃie depresivă sau pierderea interesului plus cel puŃin patru simptome suplimentare de depresie).DisfuncŃii ale sistemelor norepinefrinei. a. mixte sau hipomaniacale acompaniate de regulă de prezenŃa sau un istoric de episoade depresive majore. Tulburarea bipolară I se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade maniacale sau mixte. 2. . Tulburările bipolare (de tip I. şi hormonul de creştere). Tulburarea depresivă fără nici o altă specificaŃie se referă la tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră. 3. acompaniate de regulă de episoade depresive majore. Factori biologici Factori genetici . tulburarea afectivă fără nici o altă specificaŃie. 2. distimică. Etiologia tulburărilor afective Factori implicaŃi DisfuncŃii . tulburarea distimică şi tulburarea depresivă fără altă specificaŃie) se disting de tulburările bipolare prin faptul că nu există un istoric de episod maniacal. însoŃită de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major. ganglionilor bazali şi a hipotalamusului. de adaptare cu dispoziŃie depresivă sau tulburare de adaptare cu dispoziŃie anxioasă şi depresivă.baze etiologice: tulburarea afectivă datorată unei condiŃii medicale generale şi tulburarea afectivă indusă de o substanŃă.Tulburările afective implică patologia sau disfuncŃia sistemului limbic.DisfuncŃii neuroendocrine (axa adrenală. tiroidiană. .

indicată fie prin relatare subiectivă (de ex. şi reprezintă o modificare de la nivelul anterior de funcŃionare. Depresia este cauzată de schemele cognitive negative despre sine. fie (2) pierderea interesului sau plăcerii: Notă: Nu se includ simptome care se datoreză în mod evident unei condiŃii medicale generale ori idei delirante sau halucinaŃii incongruente cu dispoziŃia.depresia apare când furia este direcŃionată intern datorită identificării cu obiectul pierdut. se simte trist sau vidat emoŃional). Depresivii suferă de ingrijorarea că au distrus obiectul iubirii prin distructivitatea şi lăcomia lor. pierdere semnificativă în greutate. 6. fie prin observaŃii făcute de alŃii). sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă) . Ea se datorează lipsei de control al întăririlor şi pedepselor din mediu. fie prin relatarea subiectului.ciclul maniaco-depresiv este o reflecŃie a eşecului de a stabili în copilărie interiorizări ale iubirii... aproape în fiecare zi. Nu sunt studii care să arate implicarea unei personalităŃi premorbide Freud: .. 7. 3. fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi. Notă: La copii şi adolescenŃi. pare înlăcrimat). fie (1) dispoziŃie depresivă. Cinci (sau mai multe) dintre următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleiaşi perioade de două săptămâni. dispoziŃia poate fi iritabilă. ori observaŃie făcută de alŃii (de ex. Depresia este rezultatul lipsei întăririlor pozitive sau a excesului întăririlor negative din mediu. în cea mai mare parte a zilei. dispoziŃie depresivă în cea mai mare parte a zilei. o modificare de mai mult de 5%din greutatea corpului într-o lună) ori scădere sau creştere a apetitului aproape în fiecare zi. Neajutorarea învăŃată (Seligman) Teoria cognitivă Teoria behavioristă Episoadele afective Episodul depresiv major Criteriile de diagnostic pentru episodul depresiv major A. insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.Factori psihosociali Factori de personalitate premorbidă Factorii psihodinamici Depresia este deseori o urmare a stresului social care duce la modificări de lungă durată ale creierului uman în special a glucocorticoizilor din hipocampus reducându-se efectul inhibitor al acestora asupra axei HPA. cel puŃin unul din simptome este. se ia în consideraŃie incapacitatea de a atinge plusurile ponderale expectate. lume şi viitor. 4. nu numai senzaŃiile subiective de nelinişte sau de lentoare). 1. Notă: La copii. diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităŃile. 5. Depresia este o formă de neajutorare învăŃată. Klein: . ori creştere în greutate (de ex. Orientarea spre interior este singura cale pentru ego de a elibera obiectul. agitaŃie sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (observabilă de către alŃii. deşi nu Ńine dietă. 2. aproape în fiecare zi (după cum este indicat.

D. 9. trei (sau mai multe) dintre următoarele simptome au persistat (patru.. un drog de abuz. ori există elemente psihotice. se simte refăcut după trei ore de somn). terapie electroconvulsivantă. hipertiroidismul) Notă: Episoadele asemănătoare celor maniacale şi care sunt clar cauzate de tratamentul antidepresiv somatic (de ex.. un drog de abuz. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt. ori o tentativă de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului. după pierderea unei fiinŃe iubite. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex. Episodul maniacal Criteriile de diagnostic pentru episodul maniacal O perioadă distinctă de dispoziŃie crescută. mai locvace decât în mod uzual sau se simte presat să vorbească continuu.. de medicamente. fugă de idei sau experienŃa subiectivă că gândurile sunt accelerate. scăderea necesităŃii de somn (de ex. adică.aproape în fiecare zi (nu numai autoreproş sau culpabilizare în legătură cu faptul de a fi suferind). În timpul perioadei de perturbare a dispoziŃiei. profesional ori în alte domenii importante de funcŃionare. un medicament) ori ale unei condiŃii generale medicale (de ex. atenŃia este atrasă prea uşor de stimuli externi fără importanŃă sau irelevanŃi). Simptomele cauzează o detresă sau o deteriorare clinic semnificativă în domeniul social.. fie observată de alŃii). hipotiroidism). ideaŃie suicidară. la serviciu sau la şcoală. angajarea în cumpărături excesive. Simptomele nu sunt explicate mai bine de reacŃia de doliu. gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte). distractibilitate (adică. indiscreŃii sexuale ori investiŃii în afaceri nesăbuite). ori să necesite spitalizare pentru a preveni vătămarea proprie sau a altora. simptomele persistă mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare funcŃională semnificativă. ideaŃie suicidară recurentă fără un plan anume. 6) creşterea activităŃii orientate spre un scop (fie în societate. 8. dacă este necesară spitalizarea). fototerapie) nu trebuie să conteze pentru un diagnostic de tulburare bipolară I) Episodul mixt Criteriile de diagnostic pentru episodul mixt .. 7) implicare excesivă în activităŃi plăcute care au un înalt potenŃial de consecinŃe nedorite (de ex.. C. diminuarea capacităŃii de a gândi sau de a se concentra ori indecizie aproape în fiecare zi (fie prin relatările subiectului. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex. expansivă sau iritabilă anormală şi persistentă. Perturbarea de dispoziŃie este suficient de severă pentru a cauza o deteriorare semnificativă în funcŃionarea profesională sau în activităŃile sociale uzuale ori în relaŃiile cu alŃii.. ori din punct de vedere sexual) ori agitaŃie psihomotorie. durând cel puŃion o săptămână (sau orice durată. simptome psihotice sau lentoare psihomotorie. un medicament sau un alt tratament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de ex. B. dacă dispoziŃia este numai iritabilă) şi au fost prezente într-un grad semnificativ: 1) 2) 3) 4) 5) stimă de sine exagerată sau grandoare. preocupare morbidă de inutilitate.

Notă: Episoadele asemănătoare celor mixte şi care sunt evident cauzate de tratamentul antidepresiv somatic (de ex. ori din punct de vedere sexual) ori agitaŃie psihomotorie.. ori există elemente psihotice. ori în relaŃiile cu alŃii. hipertiroidismul).. în cursul unei perioade de cel puŃin o săptămână. atât pentru episodul maniacal. Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza o deteriorare semnificativă în funcŃionarea profesională sau în activităŃile sociale uzuale ori în relaŃiile cu alŃii.. hipertiroidismul). terapie electroconvulsivantă. cât şi pentru episodul depresiv major (cu excepŃia duratei) aproape în fiecare zi. 7) implicare excesivă în activităŃi plăcute care au un înalt potenŃial de consecinŃe nedorite (de ex. Perturbarea afectivă este suficient de severă pentru a cauza o deteriorare semnificativă în funcŃionarea profesională sau în activităŃile sociale uzuale. un drog de abuz. fototerapie) nu trebuie să conteze pentru diagnosticul de tulburare bipolară. fototerapie) nu trebuie să conteze în favoarea unui diagnostic de tulburare bipolară II. O perioadă distinctă de dispoziŃie crescută. un medicament.. B. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex. un drog de abuz. mai locvace decât în mod uzual sau se simte presat să vorbească continuu. 6) creşterea activităŃii orientate spre un scop (fie în societate.. un medicament sau un alt tratament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de ex. 1) 2) 3) 4) 5) . distractibilitate (adică. sau pentru a necesita spitalizare spre a preveni vătămarea proprie sau a altora. D. Notă: Episoadele similare celor hipomaniacale şi cele care sunt cauzate în mod clar de tratamentul antidepresiv somatic (de ex. Sunt satisfăcute criteriile. un medicament sau un alt tratament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de ex. Episodul este asociat cu o modificare fără echivoc în activitate care nu este caracteristică persoanei atunci când nu prezintă simptome. ori necesită spitalizare pentru a preveni vătămarea proprie sau a altora. la serviciu sau la şcoală.. expansivă sau iritabilă. În cursul perioadei de perturbare afectivă. fugă de idei sau experienŃa subiectivă că gândurile sunt accelerate. se simte refăcut după trei ore de somn). scăderea necesităŃii de somn (de ex. au persistat trei (sau mai multe) dintre următoarele simptome (patru. C. E. dacă dispoziŃia este numai iritabilă) şi au fost prezente într-un grad semnificativ: stimă de sine exagerată sau grandoare.. ori există elemente psihotice.. terapie electroconvulsivantă. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice ale unei substanŃe (de ex. un medicament. durând cel puŃin patru zile şi care este net diferită de dispoziŃia depresivă uzuală.A. angajarea în cumpărături excesive. F. atenŃia este atrasă prea uşor de stimuli externi fără importanŃă sau irelevanŃi). Episodul hipomaniacal Criteriile de diagnostic pentru episodul hipomaniacal A. Perturbarea de dispoziŃie şi modificarea în funcŃionare sunt observabile de către alŃii. B. indiscreŃii sexuale ori investiŃii în afaceri nesăbuite) C.

Episoadele depresive majore nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă şi nu sunt suprapuse peste schizofrenie. educaŃia. Nu a existat niciodată un episod maniacal. Episodul depresiv major nu este explicat mai bine de tulburarea schizo-afectivă şi nu este suprapus peste schizofrenie. Diagnosticul . C. Tulburarea distimică şi tulburarea depresivă majoră sunt diferenŃiate pe baza severităŃii. Acest diagnostic se pune în cazul în care perturbarea de dispoziŃie este considerată a fi consecinŃa fiziologică directă a unei anumite condiŃii medicale generale (de ex. venitul sau statusul marital. . EvoluŃia şi prognosticul tulburării evoluŃia este variabilă. Notă: Această excludere nu se aplică.prevalenŃa este de 5-9% la femei şi de 2-3 % la bărbaŃi. hipotiroidismul). mixte sau hipomaniacale sunt induse de o substanŃă sau de un tratament ori sunt datorate efectelor fiziologice directe ale unei condiŃii medicale generale.Tulburările depresive TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ Epidemiologie . trebuie să existe un interval de cel puŃin 2 luni consecutive în care nu sunt satisfăcute criteriile pentru un episod depresiv major. Nu a existat niciodată un episod maniacal. C. Se distinge de episoadele depresive majore din tulburarea depresivă majoră prin faptul că o substanŃă (de ex. aprox 50-60 % dintre cei care au avut un episod depresiv major se pot aştepta la un al doilea. Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice A. tulburarea schizofreniformă. dacă toate episoadele similare episoadelor maniacale mixte sau hipomaniacale sunt induse de o substanŃă sau de un tratament ori sunt datorate efectelor fiziologice directe ale unei condiŃii medicale generale. Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face dignosticul diferenŃial Episodul maniacal. Notă: Pentru a fi considerate episoade separate. B. ictusul. Notă: Această excludere nu se aplică. dacă toate episoadele similare episoadelor maniacale. tulburarea delirantă sau tulburarea psihotică fără altă specificaŃie. tulburarea delirantă ori tulburarea psihotică fără altă specificaŃie. cronicităŃii şi persistenŃei. cei care au avut două episoade au 70 % şanse să aibă un al treilea. un drog.prevalenŃa pare a fi fără legătură cu etnia. mixt sau hipomaniacal Tulburarea afectivă datorată unei condiŃii medicale generale Tulburare afectivă indusă de o substanŃă Tulburarea distimică Indici de diferenŃiere PrezenŃa unor episoade hipomaniacale (fără nici un istoric de episoade maniacale) indică un diagnostic de tulburare bipolară II. tulburarea schizofreniformă. un episod mixt ori un episod hipomaniacal. .. un episod mixt ori un episod hipomaniacal.. PrezenŃa a două sau mai multe episoade depresive majore. scleroză multiplă. PrezenŃa de episoade maniacale sau de episoade mixte (cu sau fără episoade hipomaniacale) indică un diagnostic de tulburare bipolară I. Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice pentru Tulburarea Depresiva Recurentă A. un medicament) este considerată a fi etiologic în relaŃie cu perturbarea afectivă.episodele depresive se remit (două treimi) sau parŃial sau deloc (o treime). PrezenŃa unui singur episod depresiv major B.

F. E. iar durata trebuie să fie de cel puŃin 1 an. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unei tulburări psihotice cronice. pot exista episoade suprapuse de tulburare depresivă majoră. În cursul perioadei de 2 ani (1 an pentru copii sau adolescenŃi) persoana nu a fost niciodată fără simptomele de la criteriile A şi B timp de mai mult de 2 luni. duratei. survenind în absenŃa unor simptome afective notabile.Tulburarea schizoafectivă DemenŃa diferenŃial este extrem de dificil din cauza faptului că cele două tulburări au simptome similare şi că diferenŃa dintre ele sub aspectul debutului. mai multe zile da decât nu. Nici un episod depresiv major nu a fost prezent în timpul primilor 2 ani ai perturbării (1 an pentru copii şi adolescenŃi) adică. cum ar fi . Diagnosticul de tulburare distimică este pus după cel de tulburare depresivă majoră. Criterii diagnostice . DispoziŃie depresivă în cea mai mare parte a zilei. (6) sentimente de disperare C.prevalenŃa este de 6 % EvoluŃia şi prognosticul tulburării . evoluŃia maladiei şi răspunsul la tratament. În afară de aceasta. (4) stimă de sine scăzută. Notă: Poate să fi existat un episod depresiv major anterior. după cum este indicat. succesiunea temporală a simptomelor depresive şi cognitive. după primii 2 ani (1 an la copii şi adolescenŃi) de tulburare distimică. în care caz vor fi puse ambele diagnostice când sunt satisfăcute criteriile pentru un episod major. Diferă de tulburarea depresivă majoră cu elemente psihotice prin faptul că. . în tulburarea schizoafectivă trebuie să existe cel puŃin 2 săptămâni de idei delirante sau halucinaŃii. persistenŃei şi severităŃii nu este uşor de evaluat retrospectiv. PrezenŃa în timp ce este depresiv a două (sau mai multe) din următoarele: (1) apetit redus sau mâncat excesiv. (5) capacitate de concentrare redusă sau dificultate de a lua decizii. Nu a existat niciodată un episod maniacal. B. un episod mixt ori un episod hipomaniacal şi nu au fost satisfăcute niciodată criteriile pentru tulburarea ciclotimică. cu condiŃia să fi fost urmat de remisiune completă (nici un fel de semne sau simptome timp de 2 luni) înaintea apariŃiei tulburării distimice. perturbarea nu este explicată mai bine de tulburarea depresivă majoră cronică sau de tulburarea depresivă majoră în remisiune parŃială. odată.are deseori un debut precoce şi insidios precum şi o evoluŃie cronică. numai după ce s-a stabilit că tulburarea distimică este anterioară primului episod depresiv major (adică. (2) insomnie sau hipersomnie. fie din observaŃiile făcute de alŃii timp de cel puŃin 2 ani. Acest diagnostic diferenŃial poate fi precizat printr-o evaluare medicală generală detaliată şi luarea în considerare a debutului perturbării. durând cel puŃin două luni) înaintea debutului tulburării distimice. fie de relatarea subiectivă. TULBURAREA DISTIMICĂ Epidemiologie .DSM IV A. Notă: La copii şi adolescenŃi dispoziŃia poate fi iritabilă. D. nici un fel de episoade depresive majore în timpul primilor doi ani de simptome distimice) ori dacă a existat o remisiune completă a episodului depresiv major (adică.este deseori suprapusă pe o tulburare depresivă majoră. (3) energie scăzută sau fatigabilitate.

Tulburarea depresivă majoră Tulburările psihotice cronice Tulburare afectivă datorată unei condiŃii medicale generale Tulburare afectivă indusă de o substanŃă Perturbări de personalitate coexistente TULBURARE DEPRESIVĂ FĂRĂ ALTĂ SPECIFICAłIE Tulburarea depresivă fără altă specificaŃie Include tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră. tulburarea de adaptare cu dispoziŃie depresivă ori tulburarea de adaptare cu dispoziŃie mixtă. Simptomele depresive pot fi un asociat frecvent al tulburărilor psihotice cronice (de ex. Diagnosticul de tulburare distimică este pus după cel de tulburare depresivă majoră.. cât şi pentru o tulburare de personalitate. un drog de abuz. Se distinge de tulburarea distimică prin faptul că o substanŃă (de ex. Un diagnostic separat de tulburare distimică nu se pune în cazul în care simptomele survin numai în cursul tulburării psihotice (inclusiv în fazele reziduale). schizofreniei. H.schizofrenia ori tulburarea delirantă. atât pentru tulburarea distimică. un drog. numai după ce s-a stabilit că tulburarea distimică este anterioară primului episod depresiv major (adică. Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face dignosticul diferenŃial Indici de diferenŃiere Diagnosticul diferenŃial între tulburarea distimică şi tulburarea depresiv majoră este extrem de dificil din cauza faptului că cele două tulburări au simptome similare şi că diferenŃa dintre ele sub aspectul debutului. G. nici un fel de episoade depresive majore în timpul primilor doi ani de simptome distimice) ori dacă a existat o remisiune completă a episodului depresiv major (adică. profesional sau în alte domenii importante de funcŃionare. sunt puse ambele diagnostice. tulburarea distimică. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorarea semnificativă clinic în domeniul social. un medicament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de ex. duratei. Când tabloul clinic al unui individ satisface criteriile.. durând cel puŃin două luni) înaintea debutului tulburării distimice. Acest diagnostic se pune dacă perturbarea afectivă este considerată a fi consecinŃa fiziologică directă a unor anumite condiŃii medicale generale (de ex.. persistenŃei şi severităŃii nu este uşor de evaluat retrospectiv. hipertiroidismul). Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex. .. depresivă şi anxioasă. tulburării delirante). al tulburării schizoafective.. scleroza multiplă). un medicament) este considerată a fi etiologic în relaŃie cu perturbarea afectivă.

6 % EvoluŃia şi prognosticul tulburării este o tulburare recurentă mai mult de 90% dintre cei care au avut un episod maniacal vor avea şi alte episoade în viitor. . Tulburarea bipolară I se distinge de tulburarea ciclotimică prin prezenŃa unuia sau mai multor episoade maniacale sau mixte Diagnosticul diferenŃial poate fi dificil (mai ales la adolescenŃi) deoarece aceste tulburări pot avea în comun un număr de simptome (de ex. tulburare delirantă sau de tulburare psihotică fără altă specificaŃie când sunt satisfăcute complet criteriile (sau simptomele au o semnificaŃie Tulburarea ciclotimică Tulburările psihotice Tulburările bipolare fără altă specificaŃie ..1. un drog de abuz.majoritatea indivizilor cu tulburare bipolară I îşi revin complet la nivelul anterior de funcŃionare între episoade. profesional sau în alte domenii importante de funcŃionare. agitaŃie şi simptome catatonice).4. C Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social. Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face dignosticul Indici de diferenŃiere diferenŃial Tulburări afective datorate unei condiŃii medicale generale Tulburare afectivă indusă de o substanŃă Tulburarea bipolară II Acest diagnostic se pune dacă perturbarea afectivă este considerată a fi consecinŃa fiziologică directă a unor anumite condiŃii medicale generale (de ex. . B Simptomele nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă şi nu sunt suprapuse peste schizofrenie. ictus. idei delirante de grandoare şi de persecuŃie. Criterii diagnostice – DSM IV (generale pentru toate tipurile de tulburare bipolară 1 A. iar 20-30 % continuă să prezinte labilitate afectivă şi dificultăŃi interpersonale şi profesionale . un medicament sau expunerea la un toxic) este considerată a fi etiologic în relaŃie cu perturbarea afectivă.. hipotiroidism).prevalenŃa variază între 0. Acest diagnostic poate fi pus pe lângă diagnosticul de schizofrenie. Se distinge de tulburarea bipolară I prin prezenŃa unuia sau mai multor episoade maniacale sau mixte. Există numeroase perioade de simptome hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un episod maniacal şi perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile simptomatologice şi de durată pentru un episod depresiv major.aprox. în special pe secŃiune transversală şi precoce în evoluŃia lor. iritabilitate. scleroza multiplă. PrezenŃa (sau istoricul) unuia sau a mai multor episoade maniacale sau mixte.. 60-70 % din episodele maniacale survin înainte sau după un episod depresiv major. tulburarea schizofreniformă sau tulburarea psihotică fără altă specificaŃie. Se distinge de tulburarea bipolară I prin faptul că o substanŃă (de ex.Tulburările bipolare TULBURAREA BIPOLARĂ I Epidemiologie .

.5 %. C. B. la fel ca şi cele depresive pot fi precipitate de modificări semnificative în ritmul somn-veghe.prevalenŃa este de aprox. .este mai frecventă la femei decât la bărbaŃi. - . PrezenŃa (sau istoricul) unuia sau a mai multor episoade depresive majore. Simptomele afective de la criteriile A şi B nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă şi nu sunt suprapuse peste schizofrenie.episoadele hipomaniacale. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social. diagnosticul se schimbă în tulburare bipolară I. tulburarea schizofreniformă sau tulburarea psihotică fără altă specificaŃie. E. 0.clinică particulară). PrezenŃa (sau istoricul) a cel puŃin unui episod hipomaniacal. EvoluŃia şi prognosticul tulburării aprox. profesional sau în alte domenii importante de funcŃionare.dacă apare un episod maniacal sau mixt în timpul tulburării. Criterii diagnostice – DSM IV A.15 % continuă să prezinte labilitate afectivă şi între episoade. 60-70 % din episoadele hipomaniacale survin înainte sau după un episod depresiv major. . D. TULBURAREA BIPOLARĂ II (Episoade depresive majore recurente cu episoade hipomaniacale) Epidemiologie . Tulburarea depresivă majoră şi tulburarea distimică Se disting de tulburarea bipolară I prin istoricul existenŃei a cel puŃin un episod maniacal sau mixt. Nu a existat niciodată un episod maniacal ori un episod mixt. .

Diagnostic DSM – Criteriile diagnostice . prevalenŃa pare a fi fără legătură cu etnia. Tulburarea bipolară II se distinge de tulburarea ciclotimică prin prezenŃa unuia sau a mai multor episoade depresive majore..Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face Indici de diferenŃiere dignosticul diferenŃial Acest diagnostic se pune dacă perturbarea afectivă este Tulburare afectivă considerată a fi consecinŃa fiziologică directă a unor anumite datorată unor condiŃii condiŃii medicale generale (de ex.. tulburarea schizoafectivă şi tulburarea delirantă sunt caracterizate toate prin perioade de simptome psihotice care survin în absenŃa unor simptome afective notabile. În clinicile psihiatrice poate ajunge de la 3 % până la 5 %.are de regulă un început insidios şi o evoluŃie cronică. Schizofrenia. Tulburarea majoră şi distimică depresivă Se disting de tulburarea bipolară II prin istoricul existenŃei a tulburarea cel puŃin un episod hipomaniacal în cursul vieŃii.debutul tardiv poate sugera o tulburare afectivă datorată unei condiŃii medicale generale. Tulburarea bipolară I Tulburarea ciclotimică Tulburările psihotice TULBURAREA CICLOTIMICĂ Epidemiologie prevalenŃa este 0.debutul este de regulă în adoleşcenŃă sau precoce în viaŃa adultă. Se disting de tulburarea bipolară I prin prezenŃa unuia sau a mai multor episoade maniacale sau mixte în aceasta din urmă.4-1%. . educaŃia. un drog de abuz. medicale generale hipotiroidism). Se distinge de episoadele hipomaniacale sau depresive majore care survin în tulburarea bipolară II prin faptul că o substanŃă Tulburare afectivă indusă (de ex. un medicament sau expunerea la un de o substanŃă toxic) este considerată a fi etiologic în relaŃie cu perturbarea afectivă. scleroza multiplă. venitul sau statusul marital. EvoluŃia şi prognosticul tulburării . ictus. .

. tulburarea schizofreniformă. atât tulburare de personalitate borderline. stările afective din tulburarea ciclotimică nu satisfac integral criteriile pentru un episod depresiv major. un drog de abuz. maniacal sau mixt. un medicament) este considerată a fi în relaŃie etiologică cu o substanŃă perturbarea afectivă. pot fi suprapuse episoade maniacale sau mixte (în care caz pot fi diagnosticate atât tulburarea bipolară II. dacă perturbarea afectivă este considerată a fi consecinŃa fiziologică directă a unor anumite condiŃii medicale generale. hipertiroidism). TULBURAREA BIPOLARĂ FĂRĂ ALTĂ SPECIFICAłIE Categoria tulburării fără altă specificaŃie include tulburări cu elemente bipolare care nu satisfac criteriile pentru nici o tulburare bipolară specifică. cât şi tulburarea ciclotimică. Nici un episod depresiv major. prezenŃa a numeroase perioade de simptome hipomaniacale şi a numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major. Timp de cel puŃin 2 ani. B. F. episod maniacal ori episod mixt nu a fost prezent în cursul primilor 2 ani ai perturbării. In cursul perioadei de 2 ani de mai sus (1 an pentru copii şi adolescenŃi) persoana nu s-a aflat fără simptomele de la criteriul A pentru mai mult de 2 luni odată. D. afectivă indusă de un drog. profesional ori în alte domenii importante de activitate. având în vedere faptul că specificantul „cu ciclare rapidă” cere să fie prezente episoade afective complete. Notă: La copii şi la adolescenŃi. Diagnostic diferenŃial Tulburarea cu care se face dignosticul diferenŃial Tulburarea afectivă datorată unei condiŃii medicale generale Indici de diferenŃiere Acest diagnostic poate fi indicat datorită unei condiŃii medicale generale. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex. Tulburare Se distinge de tulburarea ciclotimică prin faptul că o substanŃă (de ex. durata trebuie să fie de cel puŃin 1 an. cât şi tulburarea ciclotimică. C. E. . Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social. Tulburarea bipolară I... cu ciclare rapidă şi tulburarea bipolară II cu ciclare rapidă Tulburarea de personalitate borderline Prin definiŃie.. Notă: După cei 2 ani iniŃiali de tulburare ciclotimică (1 an la copii şi adolescenŃi). de regulă cronică (de ex.A. tulburarea delirantă ori tulburarea psihotică fără altă specificaŃie. un medicament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de ex. Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă şi nu sunt suprapuse peste schizofrenie. Este asociată cu oscilaŃii marcate de dispoziŃie care pot sugera tulburarea ciclotimică. pot fi diagnosticate. hipertiroidismul). Dacă sunt satisfăcute criteriile pentru fiecare tulburare.

psihic şi social. Prezentarea generală a tulburărilor psihice în cadrul DSM IV vizează în principal aspecte legate de: caracteristici generale ale tulburării. 1990) numărul categoriilor diagnostice a crescut cu 300%. tulburări de personalitate şi/sau retard mental. distres şi dizabilitate.who. efort fizic etc. Este incriminată şi reactivitatea SNV. iar de alŃii ca fiind justificată de dezvoltările ştiinŃifice. aceasta generând o stare de anxietate). condiŃiile medicale generale. indicele global de evaluare a funcŃionării. În plus. Tema 2: Modificare psihică şi comportamentală. Tema 4: SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice în atacul de panică: ApariŃia unei stări de arousal (consum de cafea. Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie: Tema 1: AveŃi în vedere criteriile: statistic. asociată cu sentimentul lipsei controlului şi iminenŃei unei crize. De la apariŃia primei ediŃii a DSM (1952) şi până la ultimele ediŃii (DSM-IV. creştere catalogată de unii oameni de ştiinŃă ca fiind artificială şi neobişnuită. precum şi stresorii psiho-sociali.Rezumat Starea de sănătate este definită în ConstituŃia OMS (OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii. mecanismele de coping dezadaptative. Anxietatea. care menŃine această stare de arousal printr-un cerc vicios. având în vedere simultan posibilele tulburări clinice. S-a demonstrat rolul stilului cognitiv dezadaptativ şi catastrofic. Tulburările de personalitate. au fost adăugate informaŃii legate de modele etiopatogenetice şi modalităŃi de intervenŃie psihoterapeutică. DSM IV permite stabilirea unui diagnostic nosologic (încadrarea pacientului într-una sau mai multe categorii diagnostice). pe de altă parte. ceea ce amplifică mai mult anxietatea şi declanşează comportamentul evitant. pentru tulburările mai des întâlnite. apariŃia unor situaŃii care generează o stare emoŃională în limite normale. epidemiologie. Tema 5: SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice este următoarea: Neajutorare (persoana nu ştie cum să răspundă cerinŃelor sociale. trăsăturile de personalitate dezadaptative.int) ca fiind o stare de bine fizic. arousalul cronic se suprapune peste cel generat de situaŃia Ńintă amplificând trăirea emoŃională negativă ( putându-se ajunge la atac de panică) şi treptat comportamentul de evitare a . funcŃional. care poate fi amplificată de cogniŃii dezadaptative despre situaŃiile sociale (“trebuie să arăt perfect”). Tema 3: Tulburări psihice. Problemele majore prezente legate de modalitatea de a face diagnostic clinic se referă la: (1) numărul mare de categorii nosologice. condiŃiile medicale generale. Evitarea duce la dispariŃia anxietăŃii. http://www. cultural-ideal. Această interpretare amplifică modificările induse de SNV la punctul 1. evoluŃie şi prognostic al bolii. Tema 6: SecvenŃa mecanismelor etiopatgenetice sunt următoarele: existenŃa unei stări de arousal fiziologic cronic. retardul mental. criterii diagnostice. fiecare axă referindu-se la un domeniu diferit de informaŃii care pot ajuta clinicianul în elaborarea planului de tratament. Persoana nu ştie cum să răspundă la anxietatea generată. (3) PersistenŃa în diagnosticul descriptiv. (2) Utilizarea unui instrumentar depăşit.). risc spre distes şi dizabilitate. intrându-se într-un cerc vicios (cauza şi efectul îşi schimbă locul). Boala. stresori psihosociali. este definită ca o serie de modificări biologice şi/sau psiho-comportamentale care generează o stare de distres şi sau/dizabiliate sau un risc crescut spre distres şi/sau dizabilitate. Sistemul multiaxial permite o evaluare pe mai multe axe. fiind astfel întărită negativ. etiologie. Interpretarea în termeni de boală a acestei stări. aspecte de diagnostic diferenŃial.

terŃiară vizând aproximarea treptată a trăirii emoŃionale finale. The scientific status of projective techniques. Planificare. (1999). (2002). 2.L. În L. invention. American Psychological Association: Washington. Diagnosticul şi evaluarea clinică a pacientului Psihopatologie Houts.. Organizare.facultativ Wakefield. Behavior Research and Therapy. Part 1. J. Comunicare.. secundară. Philosophy of science and the progressiveness of the DSM’s theory–neutral nosology: Response to Follette and Houts. Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale (DSM IV. Iaşi: Editura Polirom. -facultativ .tulburările prezentate obligatoriu David.N. 963999. Tema 8: Evaluările primară.N. Reciprocitate. Psihologie clinică şi psihoterapie. 27-66. S. Separare. Control. Malik (Eds.tot mai multe situaŃii sociale. . Tema 11: CentraŃi-vă pe interacŃiunea dintre vulnerabilitate (în primul rând biologică. A. Rethinking the DSM.Capitolul 3. interpretarea propriilor senzaŃii corporale.E. Discovery. Rezolvare de probleme.). Tema 7: AveŃi în vedere: interpretările persoanei privind reacŃiile celorlalŃi vizavi de comportamentele sau emoŃiilor manifestate. A psychological perspective.O. (2003). Psihodiagnostic şi evaluare clinică obligatoriu David. Castele de nisip. Wood J. 37.C. and the expansion of the modern Diagnostic and Statistical Manuals of Mental Disorders. Fundamente. Bibliografie minimală pentru acest modul AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România (2000). -facultativ World Health Organization (1998). Psychological Science in the Publica Interest. dar şi psihologică) şi evenimentele stresante. Tema 10: AveŃi în vedere preocupările generalizate cu ideea de ordine.C. Bucureşti: Editura Tritonic . facultativ Lillienfeld. ce debutează la o vârstă mică (tulburarea de personalitate de tip OC) versus prezenŃa obsesiilor şi compulsiilor (OCD). perfecŃiune şi control. & Garb H. Tema 9: Empatie. D (2006). D. Bucureşti: Editura All. Beutler şi M.. ICD-10 Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament. (2000). Asertivitate.Capitolul 3.

. pe baza acestor informaŃii. conŃine mai multe ingrediente. atunci aceasta este descompusă în probleme specifice care vor fi abordate fiecare în parte. Prima categorie include factori psihologici şi de educaŃie precum inteligenŃa. Factorul personal al pacientului acoperă 40%. rezultatele arată următoarea situaŃie: RelaŃia terapeutică contribuie cu aproximativ 30% la eficienŃa psihoterapiei. (2002). indiferent de orientare ei. descrie câteva tehnici de intervenŃie de tip cognitiv-comportamental. A doua categorie include factori economici. prima fază a intervenŃiei psihoterapeutice presupune (psiho)diagnosticul şi evaluarea clinică (evaluare stării şi nevoilor clientului în consilierea psihologică). De aceea este foarte important ca explicaŃia oferită de terapeut să fie acceptată de pacient şi să ofere acestuia o perspectivă comprehensibilă asupra simptomatologiei şi asupra modalităŃii de eliminare a acesteia. dinamicpsihanalitic. Un terapeut eficient este acela care. La finalul acestui modul. Tehnicile de intervenŃie psihoterapeutică contribuie cu 15%. analizeze interacŃiunea dintre componentele actului psihoterapeutic/de consiliere psihologică. iar a treia categorie se referă la suportul social pe care îl are pacientul. Obiective În urma parcurgerii acestui capitol. realizate prin mijloace specifice în fiecare abordare psihoterapeutică. poate mobiliza la maximum aceşti factori personali. (c) relaŃia psihoterapeutică. Dacă simptomatologia prezentată de subiect este complexă. Orice intervenŃie psihoterapeutică. La o analiză atentă aceste componente sunt: (a) diagnosticul şi evaluarea clinică. InteracŃiunea dintre componentele actului psihoterapeutic/de consiliere psiholopgică. în aceste condiŃii efectul placebo se referă la speranŃa că tratamentul urmat va duce la ameliorarea tabloului clinic. Apoi. prin intervenŃie psihologică.Modulul 2 – Anatomia actului psihoterapeutic Scopul modulului: prezentarea succintă a componentelor oricărui act psihoterapeutic/de consiliere psihologică şi a legăturilor dintre acestea. Încercând să estimeze contribuŃia diverselor componente ale tratamentului psihoterapeutic la eficienŃa acestuia. studenŃii vor putea să: prezinte componentele actului psihoterapeutic/de consiliere psihologică. Indiferent de abordarea psihoterapeutică. identifice componentele unei relaŃii terapeutice. aceasta este rezultatul unei conceptualizări clinice eficiente. umanist-experienŃial. (b) conceptualizarea problemei. realizeze o conceptualizare clinică a problemelor pacientului/clientului. Cercetările asupra eficienŃei psihoterapiei efectuate în secolul al XX-lea au fost sumarizate şi prezentate recent într-un studiu al lui Lambert şi colab. (d) intervenŃia psihoterapeutică şi (e) evaluarea rezultatelor. prin elementele psihoterapiei. Elementele factorului personal pot fi împărŃite în trei categorii. pacientul are propria lui interpretare care poate opune rezistenŃă explicaŃiei oferite de psihoterapeut. se trece la faza de conceptualizare în care se oferă pacientului o explicaŃie sau o interpretare pentru simptomele sale. Desigur. Efectul placebo contrubuie cu 15%. studenŃii vor cunoaşte: Componentele actului psihoterapeutic/de consiliere psihologică. Toate aceste etape se realizează pe fondul unei relaŃii terapeutice (de consiliere) adecvate.

tipuri corespunzând principalelor orientări/paradigme în psihologia clinică. se pot evidenŃia anumite trăsături comune ale acestora. permite iniŃierea procesului terapeutic. dinamicpsihanalitică (numită adesea interpretare). din punct de vedere al sensului etimologic. Raportul dintre intensitatea evenimentelor stresante şi vulnerabilitate este diferit în funcŃie de tulburări. Deşi conceptualizările generale şi specifice se fac în funcŃie de angajamentul teoretic al profesionistului. Astfel. A doua modalitate începe cu definirea problemelor cu care se confruntă pacientul evaluarea şi diagnosticul realizându-se pe parcursul intervenŃiilor în problemele specifice.. ele potenŃându-se şi constrângându-se reciproc. în cazul anumitor tulburări (ex. anumite evenimente stresante (ex. Diagnosticul şi evaluarea clinică se pot face în două mari modalităŃi. focalizată pe categoria nosologică în care se încadrează tabloul clinic global al pacientului. orientarea dinamic-psihanalitică şi orientarea umanist-experienŃială. tulburările de pe Axa 1 din DSM). facilitează structurarea relaŃiei terapeutice şi aderenŃa la terapie..1. Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihici implicaŃi în geneza tulburărilor psihice şi psihosomatice. 3. ImaginaŃi-vă o intervenŃie psihoterapeutică în care nu se utilizează tehnici de intervenŃie (ex. dincolo de angajament. Există mai multe tipuri de conceptualizare clinică: cognitiv-comportamentală (nosologică.Aceste rezultate nu trebuie interpretate într-o manieră exagerată. Caracteristicile diagnosticului: 1. Prima se referă la următoarea secvenŃă: analiza nosologică prin care încercăm să încadrăm bolnavul într-o anumită categorie de patologie. o activitate de cunoaştere.. tulburările medicale descrise de Axa 3 din DSM) şi/sau psihologică (ex. Acest model este preferat de orientarea cognitiv-comportamentală. permite ajustarea terapiei în funcŃie de posibilităŃile clientului. funcŃională). apoi particularizăm categoria printr-o evaluare clinică centrată pe bolnavul din faŃa noastră iar apoi ne focalizăm pe descompunerea în probleme specifice a patologiei pacientului.. de diagnostic şi evaluare clinică. tulburările de personalitate de pe Axa 2 din DSM) generând tabloul clinic (ex. Diagnosticul nosologic se face doar dacă se cere din punct de vedere administrativ (ex. stresorii psihosociali descrişi de Axa 4 din DSM) interacŃionează cu o stare de vulnerabilite biologică (ex. Diagnosticul şi evaluarea clinică Diagnosticul este. în aceste condiŃii nu se poate dezvolta nici o relaŃie terapeutică adecvată şi nici factorul personal nu poate fi utilizat eficient. 4. Acest model este îmbrăŃişat de psihoterapia cognitiv-comportamentală . Pe lângă o conceptualizare generală. 2. 5. de tratament) şi în care nu se dezvoltă speranŃa de însănătoşire (efectul placebo) prin conceptualizarea clinică. pe parcursul tratamentului se fac conceptualizări specifice pentru problemele de viaŃă concrete prin care se exprimă diagnosticul nosologic.2.. focalizându-ne pe celelalte două componente. umanist-existenŃial-existenŃială. toate componentele sunt necesare. care acoperă 70% din eficienŃa tratamentului. fişă medicală). de conceptualizare. Astfel. permite culegerea de informaŃii care vor fi ulterior sintetizate în cadrul conceptualizării. 2. În acest model stresorii şi vulnerabilitatea se constituie în mecanisme etiopatogenetice specifice. În acest context dorim să menŃionăm că indiferent de ponderea lor. Altfel spus. conceptualizarea generală se face pe baza modelului stres-vulnerabilitate. permite culegerea de informaŃii pentru evaluarea rezultatelor terapiei. Unii autori ar putea sugera că am putea ignora componenta de tehnică şi cea placebo. stres post- .. Conceptualizarea problemei Conceptualizarea (explicarea/interpretarea) făcută tabloului clinic al pacientului este fundamentală în reducerea simptomatologiei şi implementarea tratamentului.şcoala lui Albert Ellis. 2.

Conceptualizarea clinică profesională asigură comunicarea între profesionişti. în natura ambiantă şi în universul vizibil ori nevăzut. este important ca pacientul să o creadă adevărată.. dar omul le atribuie obârşii supranaturale datând din vremea creaŃiei primordiale şi. le consideră sacre şi relevate . Spre exemplu. ca urmare a unui efort fizic. să o încadrăm teoretic. (2) de ce au apărut aceste probleme? (care sunt mecanismele etiopatogenetice specifice şi generale). 1994). (3) mecanismele etiopatogenetice cognitive: cogniŃi iraŃioanale de genul “SoŃia trebuie cu necesitate (gândire absolutistă) să stea lângă mine şi dacă mă părăseşte atunci este groaznic (catastrofare). sunt interpretate frecvent ca semne ale unui atac de cord iminent sau ale unei boli severe. dacă reuşim să numim simptomatologia pacientului. aceste evenimente sunt în legătură cu destinul condiŃiei cosmice umane. ca tare. statistic descris (în funcŃie de cum l-ar considera majoritatea oamenilor). din acest punct de vedere. poate amplifica sau genera simptomatologia. (3) ce trebuie făcut pentru a ameliora aceste probleme? (care este schema de tratament propusă). conceptualizarea clinică poate fi un mit. Exemplu. Alteori o combinaŃie între un eveniment stresant puternic şi o vulnerabilitate puternică generează tulburări severe (ex. indiferent de nivelul său educaŃional. La acest nivel se fac adesea diferenŃe între clinicieni experŃi şi novici. Pacientul are nevoie de o conceptualizare care să-i explice simptomele şi să-i sugereze o schemă de tratament. În mitologie. viol) poate declanşa tabloul clinic chiar dacă nu există o vulnerabilitate foarte mare. nu de un adevăr ştiinŃific. Pacientul a fost diagnostic cu tulburare depresivă majoră (diagnostic nosologic). Aplicarea modelului ABC asupra acestei probleme specifice a scos în evidenŃă: (1) o problemă practică: dificultăŃi de comunicare şi relaŃionare în cuplu (A). să conceptualizeze teoretic problemele pacientului transformând incomprehensibilul în comprehensibil. Prin conceptualizarea de interfaŃă ne asigurăm că pacientul poate răspunde (pe tot parcursul intervenŃiei) la cele trei întrebări descrise mai sus.traumatic) un stresor foarte intens (ex. iar eu sunt fără valoare (autodepreciere) (B). În cazul altor tulburări (ex. În momentul când i s-a ghicit numele RumpelstiŃkin şi-a pierdut toată forŃa malefică asupra fetei de împărat. să sugereze existenŃa unor tehnici de intervenŃie eficiente în reducerea simptomatologiei. mitul este definit ca o naraŃiune tradiŃională emanată de o societate primitivă imaginându-şi explicarea concretă a fenomenelor şi evenimentelor enigmatice cu caracter fie spaŃial fie temporal. Este important aici să facem distincŃia dintre conceptualizarea clinică profesională şi cea de interfaŃă. psihoză reactivă). Deci. conceptualizarea problemelor specifice se face pe baza modelului ABC (Beck. dacă modificările benigne ale ritmului cardiac. 1976. Novicii vor ignora adesea conceptualizarea de interfaŃă. Conceptualizarea clinică specifică se face pentru fiecare problemă care operaŃionalizează categoria nosologică în funcŃie de abordarea psihoterapeutică.. fata de împărat se poate salva doar dacă îi ghiceşte numele. Una dintre problemele specifice se referea la starea de panică asociată unui divorŃ potenŃial. În abordarea cognitiv-comportamentală. ce s-au petrecut în existenŃa psiho-fizică a omului. Probabil că ne amintim din poveştile citite în copilărie că RumpelstiŃkin este drăcuşorul rău şi urât care ameninŃă fata de împărat că îi va lua copilul în schimbul ajutorului pe care i l-a dat în diverse activităŃi. Caracteristicile esenŃiale ale unei conceptualizări clinice eficiente sunt: să fie acceptată de pacient. conceptualizarea clinică nu este important să fie adevărată pentru a fi utilă. negativă. Acest lucru este similar cu „principiul lui RumpelstiŃkin”. ea devine mai comprehensibilă şi îşi pierde o parte din forŃa „malefică”. (2) o problemă emoŃională: panică (C). La fel. Practic conceptualizarea clinică trebuie să răspundă la trei întrebări: (1) ce probleme are pacientul? (pe baza diagnosticului şi evaluării clinice efectuate). în timp unii dintre noi putem dezvolta atacuri de panică sau o nevroză cardiacă. ceea ce va determina o aderenŃă la tratament scăzută a pacientului. Ellis. tulburare bipolară) o vulnerabilitate accentuată poate contribui la apariŃia tabloului clinic chiar în condiŃiile în care evenimentul stresant nu este foarte puternic. Lipsa unei conceptualizări clinice sau o conceptualizare clinică inadecvată.

ExplicaŃia nosologică ExplicaŃia nosologică conceptualizează problemele pacientului sub forma unui diagnostic nosologic (depresie. Asumarea acestui lucru transformă demersul psihoterapeutic într-o abordarea serioasă. a cogniŃiilor şi interacŃiunii cu mediul. nu adevărul îl eliberează pe bolnavul psihic. poate amplifica simptomatologia sau o poate chiar genera. este o realitate care se bucură de un enorm suport experimental. dacă modificările benigne ale ritmului cardiac ca urmare a unui efort fizic sunt interpretate ca semne ale unui iminent atac cardiac sau ale unei boli severe.). dinamic-psihanalitice. medicul etc.strămoşilor arhetipali ai omenirii. pacientului i se explică ce înseamnă categoria nosologică (ex. astfel încât anxietatea determinată de incontrolabilitatea şi neînŃelegerea simptomelor este eliminată. trist. mă simt fără speranŃe. ci este un termen care simbolizează tocmai simptomele respective. din punct de vedere logic explicaŃia nosologică este o tautologie fără valoare ştiinŃifică. să nu aveŃi poftă de mâncare etc. ea este uneori extrem de eficace. Dar cu toate că din punct de vedere ştiinŃific această explicaŃie nu are valoare terapeutică. reduce de asemenea şi simptomatologia pentru că pacientul îşi înŃelege tulburarea. . negativă. înseamnă că avem şi un tratament pentru boala respectivă.). atunci comit o eroare de argumentare care în logică se numeşte tautologie. Numai comportamentele sunt obiective. ExplicaŃia funcŃională ExplicaŃia funcŃională porneşte de la observaŃia că pacienŃii îşi prezintă simptomatologia în termeni globali. Depresia nu îmi explică simptomele. şi pentru că accentueză speranŃele şi expectanŃele de recuperare (efect placebo).: sunt dezamăgit. de fiinŃe supranaturale în clipele de graŃie ale începuturilor. anxietate etc. pacientului i se dă a înŃelege că având un nume pentru ce se întâmplă cu el (boala). ci ceea ce el consideră a fi adevărat (mitul)! Trebuie înŃeles faptul că uneori mecanismele etiopatogenetice implicate în apariŃia tabloului clinic nu sunt cunoscute.). unde încă nu se cunosc mecanismele implicate în diverse forme de cancer. Teza “conceptualizarea clinică nu trebuie să fie adevărată pentru a fi utilă în psihoterapie”. ştiinŃifică care se dezvoltă continuu prin cercetări teoretico-experimentale. Când conceptualizarea clinică se dovedeşte a fi adevărată – se bazează pe teorii validate ştiinŃific – ea dobândeşte calitatea de explicaŃie clinică. Dacă angajez depresia ca un mecanism explicativ al simptomatologiei mele. Acest diagnostic nosologic joacă rolul unei explicaŃii terapeutice eficace dacă: este dat de o autoritate (terapeutul. Adaptând această definiŃie la psihologia clinică. deşi greu de înŃeles şi de acceptat pentru unii practicienii şi cercetători. treptat vom dezvolta un atac de panică sau o nevroză cardiacă. funcŃionaliste. Conceptualizarea făcută simptomelor pacientului: stimulează nevoia de a modifica cogniŃiile şi comportamentele dezadaptative. mi se face rău etc. Spre exemplu. ExplicaŃia terapeutică este fundamentală în reducerea simptomatologiei. Merită menŃionat aici că în ciuda a ceea ce credea la început Sigmund Freud.).: depresia este o tulburare/boală emoŃională care implică factori psihici sau/şi biologici şi care vă face să nu puteŃi dormi. O explicaŃie inadecvată. După cum se poate observa. observabile şi măsurabile. umanist-experienŃiale. de trăsături de personalitate (ex. situaŃia este similară celei din medicină. ci descriu anumite comportamente ale subiectului. este o prerechizită pentru schimbarea mecanismelor dezadaptative de coping. Există mai multe tipuri de conceptualizări psihoterapeutice: nosologice. salvând pacientul de la alte explicaŃii dezadaptative care ar putea să îi amplifice simptomatologia. Aceşti termeni nu au o realitate în sine. mitul este o conceptualizare clinică despre care nu ştim sigur dacă este sau nu adevărată (în baza literaturii de specialitate).

Acum. Întâi i se explică pacientului faptul că comportamentele sale faŃă de terapeut (nevroza de transfer). Nimic mai fals. ele vor fi rezolvate. se trece la următorul etc. Ex. negative). pe care pacientul în fapt de mulŃi ani îl reconstruieşte în cursul terapiei (uneori îl construieşte total – false memorii). prin acelaşi procedeu. Astfel că sarcina terapeutului este de a traduce termenii globali ai pacienŃilor în comportamente observabile şi măsurabile. Aceasta va constitui premisa asimilării . Odată identificate. reprezintă o transpunere în prezent a unor capacităŃi. adult fiind. De cele mai multe ori conceptualizarea nosologică şi cea funcŃională se fac împreună. dacă este adevărat faptul că. în depresie: stă mai mult în pat. negative). nu este important. Contribuie la rezolvare faptul că pacientul. prin compararea pattern-urilor afective şi comportamentale din terapie cu cele relatate de pacient din trecutul său. Acest demers întăreşte credinŃa pacientului că vechile conflicte pot influenŃa reacŃii actuale evidente. (3) este greu de verificat şi de contrazis atât de pacient cât şi eventual de evenimentele din prezent sau din inventarul pacientului. are o altă perspectivă. Conceptualizarea funcŃională constă în a explica apariŃia unui comportament prin antecedentele sale şi prin consecinŃele sale. El era adecvat şi justificat într-o anumită etapă a vieŃii sale. Nu ştim.Orice comportament este determinat de prelucrări informaŃionale amorsate de stimuli şi este menŃinut de consecinŃele sale (întăriri pozitive. ExplicaŃia dinamic-psihanalitică ExplicaŃia dinamică presupune ca prerechizită realizarea unei relaŃii terapeutice de tip transferenŃial. (4) interpretarea produce restructurări cognitive. dacă i-a redus simptomatologia. alte modalităŃi de interpretare decât atunci când era cazul. Această etapă poate genera reacŃii puternice în care pacientul retrăieşte conflicte trecute. iar explicaŃia funcŃională detaliază mecanismele implicate în problemele specifice ale pacientului. pentru fiecare comportament se face analiza funcŃională căutându-se antecedentele (stimulii şi prelucrările informaŃionale) şi consecinŃele sale (întăriri pozitive. până se elimină întregul spectru comportamental etichetat prin depresie. este şi adevărată. ca adult. se elimină sau se modifică prin tehnici specifice antecedentele şi consecinŃele sale. Odată modificat un comportament. stări afective din trecutul său. deoarece angajează fapte petrecute cu mulŃi ani în urmă. în fapt am eliminat ceea ce subiectul numea depresie. aceasta se realizează prin analiza materialului adunat în cursul psihoterapiei. pentru a elimina comportamentul respectiv. Interpretarea oferită este adaptativă deoarece: (1) explică pacientului conflictul şi problemele actuale. Ulterior. plânge. pacientul înŃelege că modul său de a reacŃiona la situaŃii frustrante este infantil. Important este că interpretarea pe care i-o dăm pacientului îi oferă acestuia o istorie coerentă de viaŃă. După această etapă. conflictul bazal explică conflictul actual. o alternativă la explicaŃia dezadaptativă pe care acesta a avut-o faŃă de propria simptomatologie. ExplicaŃia nosologică clarifică problemele de ansamblu ale pacientului. se arată cum conflictul bazal a determinat în fapt conflictul actual. nu vorbeşte la telefon cu prietenii. merge rar la şcoală. Psihanaliza clasică freudiană considera că interpretarea primită de pacient. (2) explicaŃia oferită face apel la trecutul său şi toŃi ştim că este extrem de probabil ca trecutul să ne influenŃeze prezentul deşi poate fi uşor asimilată. Odată eliminate comportamentele. Retrăite în prezent cu ajutorul terapeutului. Eventual se poate relata mecanismul explicativ al acestui transfer. mănâncă rar. de aceea este bine să găsim un conflict bazal cât mai îndepărtat. nu se justifică şi trebuie modificate. prin asistenŃa şi prezenŃa acestuia. considerată de pacient ca adevărată.

Odată înŃelese cele comunicate de pacient. în psihanaliză. relaŃia terapeutică generează şi nevroza de transfer. Ea poate reduce anxietatea pacientului. . ele trebuie recomunicate acestuia într-o formă empatică. Scurt spus. în cazul terapiei dinamic-psihanalitice. Aceasta însă nu se confundă cu explicaŃia dinamic-psihanalitică ci se construieşte pe baza datelor culese în interviul clinic. pentru a demonstra pacientului evoluŃia istorică a mecanismelor presupuse a explica simptomatologia. acceptare necondiŃionată. relaŃia terapeutică este caracterizată prin empatie. ceea ce ar contribui la o mai mare acceptare a explicaŃiei de către pacient. Integrată însă în cadrul explicaŃiei nosologic/funcŃionale. acceptare necondiŃionată. fără a se identifica însă cu pacientul. dar la nevoie şi ajutat de terapeut. congruenŃă. determinată de speranŃa pacientului că simptomatologia va fi eliminată şi de acceptarea necondiŃionată a pacientului de către terapeut. Mai mult. La nevoie. nevoia de raŃionalitate face ca terapeutul să adopte o atitudine de adult / model. congruent şi colaborativ faŃă de pacient. „ca şi cum ar fi el”. ExplicaŃia dinamică consumă prea mult timp şi energie. care apoi vor fi testate în condiŃii ecologice. alianŃa de lucru nu generează nevroza de transfer pentru că terapeutul menŃine această „alianŃă” printr-un comportament empatic. În alte forme de terapie. Empatia se referă la faptul că terapeutul înŃelege cele comunicate de pacient ca şi cum ar fi în locul său. dând impresia pacientului că a descoperit-o singur. congruenŃă şi colaborare. aceasta este stimulată prin comportamentul terapeutului şi este foarte importantă pentru următoarea etapă a tratamentului dinamic-psihanalitic. ştie şi poate elabora modalitatea eficace de rezolvare a simptomatologiei. fiind nepractică în condiŃiile în care Ńi se cere să fii eficient în timp scurt. ceea ce reduce la rândul său simptomatologia. furnizând clientului o nouă experienŃă emoŃională şi oportunitatea de a discrimina între trecut şi prezent. RelaŃia psihoterapeutică RelaŃia terapeutică este caracterizată ca o alianŃă de lucru şi este descrisă ca o atitudine caldă. nevoia de revenire la conflictele bazale din copilărie duce la o atitudine de neutralitate binevoitoare şi infantilizare a pacientului. bani. energie iar eficienŃa este comparabilă cu a celorlalte. (ex.3. 2. în abordarea umanist-experienŃială. de cele mai multe ori singur. colaborativă şi de încredere a pacientului faŃă de terapeut. terapia cognitivcomportamentală. poate spori gradul de receptivitate al subiectului şi continuă în fapt relaŃia empatic/colaborativă dintre pacient şi terapeut. În încheiere facem observaŃia că în practica clinică explicaŃia nosologică/funcŃionalistă tinde să se impună deoarece salvează timp. terapia umanist-experienŃială). pacientul. nevoia de acceptare şi siguranŃă duce la o relaŃie dominată de empatie.unor pattern-uri cognitive şi comportamentale noi în cursul terapiei. ea poate fi dublată de o interpretare istorică. generând în final o relaŃie de tip transferenŃial. ExplicaŃia unamist-experienŃială singură este o întreprindere temerară care are parte de succes doar în condiŃiile în care pacientul nu este grav afectat şi are răbdare să asculte reflectările noastre empatice (vezi congruenŃa cu modelul cultural al tratamentului medical). în acest caz terapeutul oferă explicaŃia indirect. Odată clarificate aceste mecanisme. RelaŃia terapeutică este strâns legată de conceptualizarea clinică: în abordarea cognitiv-comportamentală. ExplicaŃia umanist-experienŃială În acest caz terapeutul nu oferă propriu-zis o explicaŃie pacientului. ajută pacientul să descopere mecanismele tulburărilor sale. Dar prin reflectările empatice structurate pe care le face.

acestea se pun pe agenda terapeutică. ca urmare a procesului de colaborare. Îl acceptăm ca persoană care are nevoie de ajutor. ajută la pregătirea pentru întreruperea terapiei. ele pot elimina anxietatea de performanŃă.5. Temă de reflecŃie nr. 2. păstrând-o la parametrii care asigură eficienŃa procesului psihoterapeutic. negociată şi convenită cu pacientul. CongruenŃa presupune conştientizarea de către terapeut a trăirilor emoŃionale vizavi de pacient. la rândul ei. fără ca aceasta să însemne faptul că suntem de acord cu ce face sau gândeşte. 2. fiind abordate imediat şi folosite ca oportunităŃi de învăŃarea care pot fi transferate asupra problemei actuale a pacientului. este o prerechizită pentru schimbarea mecanismelor dezadaptative de coping. (b) Este întotdeauna adevărată. statistica intervenŃiilor psihoterapeutice. Aceasta. ca om. este necesară activităŃilor administrative din cadrul în care psihoterapeutul îşi desfăşoară activitatea (ex. ce trebuie făcut? etc. a reuşitelor şi eşecurilor într-o anumită perioadă de timp în cadrul unui spital). acceptarea lui ca întreg. IntervenŃia psihoterapeutică Tehnicile sunt strâns legate de explicaŃia terapeutică şi vizează modificarea mecanismelor etiopatogenetice responsabile de boală. (c) Sugerează pacientului existenŃa unui tratament pentru problema sa. demersul terapeutic făcându-se după o agendă comună. care întăresc colaborarea. Acest proces întăreşte constant relaŃia terapeutică. datele culese în cadrul evaluării pot face obiectul unor analize ştiinŃifice şi a publicării. Colaborarea se referă la faptul că se verifică mereu dacă obiectivele terapeutului şi ale pacientului coincid. 12 O conceptualizare eficientă are următoarele caracteristici (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) Explică pacientului cauza tulburărilor sale. Atunci când apar probleme în cadrul relaŃiei terapeutice. nu pentru a fi de acord cu el. obiectiv (înregistrarea datelor comportamentale sau frecvenŃei simptomelor pe parcursul terapiei). a cogniŃiilor şi interacŃiunii cu mediul de către pacientul însuşi.Acceptarea necondiŃionată presupune acceptarea pacientului cu toate problemele sale. cu efecte negative asupra evoluŃiei terapiei. În plus. Orice discrepanŃă generează îndoieli şi neîncredere din partea pacientului. . CongruenŃa se referă la gradul de suprapunere între comportamentul manifest al terapeutului şi comportamentul interior.4. crescând autoeficacitatea pacientului. iar apoi comunicarea lor către acesta.). Evaluarea rezultatelor intervenŃie psihoterapeutice este importantă din mai multe motive: oferă un feedback pozitiv psihoterapeutului şi pacientului referitor la intervenŃia psihoterapeutică (Este ea eficace? Dacă nu. (d) Este conformă cu adevărul ştiinŃific. Evaluarea rezultatelor Se face la două nivele: subiectiv (declaraŃiile clientului). Sumarizările periodice şi feedback-ul oferit şi cerut pacientului sunt activităŃi frecvente pe parcursul şedinŃei terapeutice. atât a celor pozitive cât şi a celor negative.

(c) direct. care suferă de fobie socială. . (c) Niciodată adevăr ştiinŃific. depăşirea rezistenŃelor pacientului. 15 În abordarea cognitiv-comportamentală. (b) Uneori adevărată. congruenŃă şi acceptare necondiŃionată. contribuind la o mai mare acceptare a acesteia de către pacient. (b) conceptualizarea problemei. intervenŃia. 16 ExplicaŃia umanist-experienŃială este oferită (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) direct. explicaŃia oferită pacientului va fi (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) Întotdeauna adevărată. într-un cadru de empatie. Temă de reflecŃie nr. 13 Componentele oricărei intervenŃii psihoterapeutice/de consiliere sunt (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) Diagnostic psihologic şi evaluare clinică. Temă de reflecŃie nr. evaluarea rezultatelor intervenŃiei. (c) relaŃia psihoterapeutică. (f) Nu este necesar să fie adevărată pentru a fi utilă. Temă de reflecŃie nr. uneori nu. conceptualizarea. REZUMAT: Orice intervenŃie psihoterapeutică. (b) indirect. conŃine mai multe componente: (a) diagnosticul şi evaluarea clinică. Temă de reflecŃie nr.(e) Este acceptată de pacient. conceptualizarea. (c) Diagnostic psihologic şi evaluare clinică. relaŃia terapeutică. indiferent de orientare ei. (b) Identificarea antecedentelor şi consecinŃelor unui comportament. 17 Evaluarea rezultatelor intervenŃiei psihoterapeutice este importantă deoarece: (a) __________________________________________________________________ (b) __________________________________________________________________ (c) __________________________________________________________________ Temă de reflecŃie nr. relaŃia terapeutică. relaŃia terapeutică. intervenŃia. prin intermediul reflectărilor empatice structurate. conceptualizarea. (c) Încadrarea problemelor clientului în diferite categorii nosologice. Temă de reflecŃie nr. (b) Diagnostic psihologic şi evaluare clinică. evaluarea rezultatelor intervenŃiei. 18 OferiŃi o explicaŃie funcŃională în cazul unui pacient adult cu comportamente evitative în situaŃii sociale. 14 Diagnosticul funcŃional se referă la (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) Încadrarea clientului într-o categorie şi particularizarea ei pentru subiect. (d) intervenŃia psihoterapeutică şi (e) evaluarea rezultatelor. reflectarea empatică.

Cognitive Science and Clinical Disorders.e. funcŃionaliste. RelaŃia terapeutică este strâns legată de conceptualizare. Tema 18: CentraŃi-vă explicaŃia pe antecedentele comportamentului (ex.A. London: Williams and Wilkins. Tema 13: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul b. Inc. H. diagnosticul poate fi nosologic sau funcŃional (pe problemă). London: Academic Press. Prentice Hall.. Tema 17: Oferă un feedback pozitiv psihoterapeutului şi pacientului referitor la intervenŃia psihoterapeutică. Există mai multe tipuri de conceptualizări psihoterapeutice: nosologice.Capitolul 2.. centrându-se pe mecanismul transferului. J. datele culese pot face obiectul unor analize ştiinŃifice şi a publicării.-facultativ Sarason. D. (1999). Tema 14: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul b. D.-facultativ . dar un impact pozitiv asupra simptomatologiei. Bibliografie minimală pentru acest modul David.. evaluarea obiectivă fiind specifică terapiei cognitiv-comportamentale. Tehnicile psihoterapeutice sunt strâns legate de explicaŃia terapeutică şi vizează modificarea mecanismelor etiopatogenetice responsabile de boală. Kaplan and Sadock’s Synopsis of Psychiatry. Structura unui studiu de caz obligatoriu Kaplan..f. Sadock. G. congruenŃă în abordarea umanist-experienŃială. aceasta este caracterizată ca alianŃă de lucru în abordarea cognitiv-comportamentală. temeri legate de cum va fi evaluat de către ceilalŃi în situaŃia socială care vine) şi pe consecinŃele acestuia (ex. Evaluarea rezultatelor se poate face în mod obiectiv sau subiectiv. B.c.În funcŃie de orientarea şi scopurile psihoterapeutului. ExplicaŃia funcŃională vizează traducerea simptomelor în comportamente explicate prin antecedentele şi consecinŃele lor. ajută la pregătirea pentru întreruperea terapiei. este marcată de neutralitatea binevoitoare a terapeutului şi infantilizarea pacientului în psihanaliza clasică şi se prezintă ca o relaŃie dominată de empatie. Tema 16: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul b. dinamicpsihanalitice.. E. (1994). Abnormal Psychology. este necesară activităŃilor administrative din cadrul în care psihoterapeutul îşi desfăşoară activitatea. dând impresia pacientului că a descoperit-o singur. Castele de nisip. & Sarason. acceptare necondiŃionată. Behavioral Sciences and Clinical Psychiatry. & Grebb. J.-facultativ Stein. ExplicaŃia nosologică conceptualizează problemele pacientului sub forma unui diagnostic nosologic. Tema 15: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul b. Psihanaliza clasică freudiană considera că interpretarea primită de pacient. umanist-experienŃiale. este şi adevărată. (1992). (2003).J. dacă i-a redus simptomatologia. J. Bucureşti: Editura Tritonic. din prima copilărie. idee infirmată în prezent. Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie: Tema 12: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsurile a. ceea ce ar contribui la o mai mare acceptare a explicaŃiei de către pacient. În abordarea umanistexperienŃială terapeutul oferă explicaŃia indirect.I. R. ExplicaŃia dinamic-psihanalitică pune la baza problemelor prezente conflicte bazale. Conceptualizarea (explicaŃia) clinică este fundamentală în reducerea simptomatologiei. faptul că evitând situaŃia socială dispare teama şi stresul asociate). având puŃină valoare ştiinŃifică. & Young.

deşi tratamentul nu este legat specific de problema sa. Obiective În urma parcurgerii acestui capitol. interpretarea viselor etc. unde deşi se cunosc mecanismele implicate în diverse forme de cancer.). nu a unui mit. care le poate asimila (vezi discuŃiile anterioare asupra reinterpretării unor aspecte psihanalitice – transfer – în cadrul teoretic al terapiei cognitivcomportamentale). a câtorva dintre tehnicile de intervenŃie utilizate în abordările dinamic-psihanalitică. sub forma unei explicaŃii. umanist-experienŃială. umanist-experienŃiale şi cognitiv-comportamentale. Câteva dintre tehnicile utilizate în abordările dinamic-psihanalitică. Asumarea acestui lucru transformă demersul psihoterapeutic într-o abordarea serioasă. cognitiv-comportamentală. (2) umanist-existenŃialexperienŃiale (ex. în grup şi de grup. Trebuie de asemenea înŃeles faptul că. cognitivcomportamentală. łinând cont că nu cunoaştem mecanismele implicate în toate tulburările psihice şi. această funcŃie se întăreşte atunci când conceptualizarea clinică este şi explicaŃie clinică. proceduri şi strategii terapeutice. restructurări cognitive). suntem tentaŃi să afirmăm că aceasta nu este o limită a tratamentului sau a psihoterapeutului. altfel. În cadrul tratamentului trebuie făcută o distincŃie clară între tehnici. Distingă între intervenŃia individuală. În practică însă. clarificările de mai sus sunt importante din punct de vedere didactic. tehnici paradoxale) şi (3) cognitiv-comportamentale (ex. în consecinŃă. strategiile de intervenŃie sunt adesea o combinaŃie între proceduri/tehnici şi ritualuri terapeutice. . situaŃia este similară celei din medicină. iar dacă procesul terapeutic nu are succes. O distincŃie importantă în cadrul psihoterapiei validate ştiinŃific este aceea între proceduri/tehnici şi ritualuri terapeutice. pare că am descoperit tot ceea ce era de descoperit în psihoterapie. deşi uneori cunoaştem mecanismele etiopatogenetice implicate în apariŃia tabloului clinic. studenŃii vor putea să: Descrie câteva tehnici de intervenŃie dinamic-psihanalitice. Vorbim despre proceduri/tehnici terapeutice atunci când intervenŃiile sunt strâns legate de mecanismele etiopatogenetice specifice şi nespecifice cuprinse în conceptualizarea clinică a tulburării pacientului. umanistexperienŃială. terapia de grup şi terapia în grup. utilizăm frecvent mituri terapeutice în practica clinică. Deşi uneori aceşti termeni se utilizează ca echivalenŃi.Tehnici de intervenŃie psihoterapeutică Scopul modulului: prezentarea. nu avem proceduri/tehnici suficient de avansate pentru a le modifica. se poate promova un eclectism metodologic în care se utilizează proceduri/tehnici din diverse forme de psihoterapie. Procedurile – numite şi pachete de intervenŃie terapeutică –sunt o combinaŃie de tehnici terapeutice. nu există încă medicaŃia adecvată pentru a le modifica. ci o „rezistenŃă” a pacientului! Procedurile/tehnicile de intervenŃie sunt specifice fiecărei modalităŃi psihoterapeutice: (1) dinamic-psihanalitice (ex. Aşadar tendinŃa este de a utiliza o varietate de tehnici conceptualizate însă în cadrul teoretic oferit de teoriile învăŃării (orientarea cognitiv-comportamentală). în condiŃiile în care avem o conceptualizare clinică riguroasă. La finalul acestui modul. pentru exemplificare. Despre ritual terapeutic vorbim atunci când tehnicile de intervenŃie sunt strâns legate de un mit terapeutic şi/sau vizează mecanisme de tip placebo – pacientul crede că tratamentul este specific pentru tulburarea de care suferă. Mai multe proceduri sunt combinate pentru a genera strategii de tratament specifice pentru probleme specifice.Modulul 3 . asociaŃiile libere. studenŃii vor cunoaşte: DiferenŃele existente între terapia individuală.

Dacă în psihoterapia individuală factorii principali ai reuşitei sunt: o relaŃie terapeutică eficientă. un număr prea mare de subiecŃi pot afecta negativ dinamica grupului. Modificările intervin mai ales în organizarea grupului. pot fi incluşi subiecŃi cu diverse probleme respectându-se doar grupele mari de vârstă (copii.Tehnicile care urmează a fi prezentate pot fi utilizate individual sau în grup. acŃionează prin alte mecanisme. Utilizare lor în grup nu angajează modificări semnificative. Numărul mediu de şedinŃe de grup este de 25. adulŃi). Tipuri de grupuri Grupurile de orientare cognitiv-comportamentală grupul de training. grupul maraton (variantă a grupului terapeutic). ExerciŃiile de încălzire şi de familiarizare a subiecŃilor în grup sunt foarte importante. numărul membrilor grupului este între 6-8 membri. (d) suportul social al grupului.). (c) învăŃarea prin modelare şi imitaŃie. Psihoterapia în grup este focalizată pe individ şi problemele lui care beneficiază de cadrul grupului terapeutic (un subiect anxios într-un grup terapeutic). ŞedinŃele de grup au loc de aproximativ două ori pe săptămână. terapia de cuplu. “struneşte” pe cei prea vorbăreŃi şi intruzivi etc. un diagnostic şi o conceptualizare clinică corecte şi tehnici eficace de intervenŃie în psihoterapia de grup factorii reuşitei sunt: (a) accesul la un număr mai mare de informaŃie terapeutică. În schimb orientarea dinamicpsihanalitică este mai mult focalizată pe psihoterapia individuală. Construirea unui grup terapeutic în principiu (există mai multe variante) presupune următoarele (grup în terapia cognitiv-comportamentală): subiectul trebuie să beneficieze de pe urma grupului şi grupul de pe urma subiectului. lipsa asertivităŃii etc. Exemplu: Tehnica scaunului. Ca regulă generală. nu se introduc în grup subiecŃi extrem de agresivi deoarece aceasta afectează dinamica grupului. (b) instalarea speranŃei. O atenŃie specială se acordă şedinŃelor iniŃiale de construcŃie a grupului. adolescenŃi. văzând că unii membri ai grupului au reuşit subiectul înŃelege că şi el poate reuşi.). pentru subiecŃii agresivi se organizează grupuri speciale. (e) universalitatea. Oricum. terapia de familie etc. Adesea o combinaŃie între psihoterapia individuală şi de grup este extrem de eficace. se descrie la persoana a doua. Mecanismele intervenŃiei Psihoterapia de grup. terapeutul trebuie să fie atent ca să stimuleze toŃi membri grupului: încurajează pe cei tăcuŃi. . psihoterapia individuală este indicată în cazuri mai severe iar psihoterapia de grup în cazuri mai puŃin severe adesea cu rol educativ şi profilactic (dificultăŃi de relaŃionare interpersonală. grupul de training (accent pe interacŃiuni sociale). înainte de psihoterapia de grup este indicată o psihoterapie individuală. Tot în acest context trebuie menŃionat faptul că unii autori fac distincŃie între psihoterapia de grup şi psihoterapia în grup. Psihoterapia de grup care ca obiect grupul ca întreg şi nu atât individul (ex. Pentru a facilita discuŃiile subiectul se prezintă ca şi cum ar fi o altă persoană care stă lângă el pe un scaun. Grupurile de orientare umanist-experienŃială grupul de psihodramă. problema pe care o are nu îl vizează doar pe el ci apare şi la alŃi subiecŃi. grupul terapeutic. Orientarea cognitiv-comportamentală şi umanist-experienŃială şi-au dezvoltat tehnici care funcŃionează bine atât la nivel individual cât şi la nivel de grup. spre deosebire de cea individuală. De asemenea.

pacientul este rugat să facă asociaŃii libere adunându-se treptat un volum mare de informaŃii (conŃinut latent). Terapeutul notează temele visului. individuale şi de grup Tehnicile dinamic-psihanalitice au ca scop conştientizarea unor conŃinuturi informaŃionale inconştiente. relaŃiile spaŃiale care pot semnifica relaŃii interpersonale. Există mai multe tipuri de vise: Vise infantile motivele frustrate pe parcursul zilei apar în vis (activităŃi din timpul zilei) Vise simbolice (logice şi ilogice) logice . impredictibilitate şi sentimentul lipsei de control pe care îl experienŃiază subiectul în raport cu apariŃia şi semnificaŃia visului. Tehnica interpretării viselor Tehnica se aplică în cazul în care un vis repetitiv anxietizează pacientul sau în cazul în care se urmăreşte obŃinerea de informaŃii suplimentare (dacă pacientul declară că nu îi vine nimic în minte prin asociaŃii libere de la teme discutate în terapie se trece la analiza viselor pe care acesta le are) pentru a construi o interpretare dinamică. De asemenea. Grupurile de orientare psihanalitică 3. trebuie să spună orice îi vine în minte. ci de plauzibilitatea şi gradul acceptării ei de către pacient.encounters groups (dezvoltare a T-grupului. (2). terapeutul oferă o interpretare a visului şi/sau a repetării sale ce pune în legătură în fapt conŃinutul manifest cu conŃinutul latent. cu accent pe aspectele personale – autocunoaştere). (3). interpretarea poate fi adevărată dar nu acest lucru este important în terapie. Învingerea anxietăŃii anticipative şi în consecinŃă reducerea frecvenŃei repetării visului se face prin oferirea unui mit terapeutic. Sigur.acŃiune cu o anumită structură ilogice – acŃiune nestructurată Vise de angoasă exprimarea unor pulsiuni bazale sexuale şi agresive Obiectul interpretării terapeutice îl fac visele simbolice şi de angoasă. în forma interpretării visului. relaŃia cu mama). EficienŃa tehnici depinde nu de valoarea de adevăr a interpretării. Tema o stabileşte terapeutul în funcŃie de domeniul în care doreşte să afle mai multe informaŃii pe care el le consideră relevante pentru simptomatologie (ex. Tehnica asociaŃiilor libere Pacientului i se cere să spună tot ce îi vine în minte atunci când terapeutul va pronunŃa numele temei de interes. evenimentele în ordinea prezentată de pacient. Conştientizarea acestor manifestări şi modificarea semnificaŃiei lor duce la remiterea simptomatologiei. Pacientul este pus să îşi povestească visul. generează anxietate anticipativă. este atent la emoŃiile experienŃiate de pacient în cursul povestirii şi legătura lor cu temele expuse. în unele cazuri. Tehnica interpretării viselor angajează următorul algoritm: (1). Se precizează ca este necesar ca pacientul să spună totul fie că este logic fie că nu este logic. grupuri maraton. ci caracterul de coerenŃă şi predictibilitate pe care aceasta îl dă pacientului. Pe baza materialului obŃinut. . un vis care se repetă anxientizând pacientul este incomprehensibil. considerate răspunzătoare de manifestările psihopatologice şi psihosomatice. Tehnici dinamic-psihanalitice. Altfel spus. care în fapt menŃine şi perpetuează visul respectiv în diverse variante.1. Această incoprehensibilitate. Pornind de la evenimentele relatate (conŃinutul manifest).

pacientul are posibilitatea de a se decentra de pe sistemul său anterior de relaŃionare cu mediul şi de a experienŃia alte modalităŃi de relaŃionare. incompatibil cu cel vechi pe care pacientul să-l accepte şi să-l implementeze experimental în viaŃa cotidiană. Contează foarte mult ca terapeutul să creeze un scenariu realist. va apare o disonanŃă cognitivă între comportamentul nou şi credinŃele anterioare ale subiectului. tehnica inoculării stresului (SIT-stress innoculation training). În acest caz problema psihologică sau discrepanŃa cognitivă rezidă in faptul că subiectul nu are abilităŃile necesare rezolvării unor situaŃii din realitate pentru a le adapta expectanŃelor şi necesităŃilor lui. Ea vizează modificarea mecanismelor de coping dezadaptativ emoŃional.3. modificarea este însă indirectă terapeutul ajutându-l pe pacient să înŃeleagă că există posibilităŃi de soluŃionare eficientă a problemelor sale. Tehnici cognitiv-comportamentale şi de relaxare. În acest caz. În primul rând. Altfel spus. Tehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv învaŃă subiectul cum să controleze situaŃiile din realitate. dar subiectul poate fi învăŃat cum să se adapteze situaŃiei respective . 1957) că în acest caz de disonanŃă neforŃată normele se schimbă pentru a fi congruente cu comportamentul. capacitatea de a-şi rezolva problemele cu impact favorabil asupra remiterii psihopatologiei. tehnici dinamice de scurtă durată şi tehnica interpretării. Acest lucru are două consecinŃe pozitive pentru demersul terapeutic. vezi şi partea de conceptualizare din prezentul curs. noi ştim din cercetările de psihologie socială (Festinger. Se modifică astfel cogniŃiile dezadaptative ale pacientului. aceasta generând o discrepanŃă cognitivă între ce aşteaptă subiectul şi ce se întâmplă în realitate.2. eliminând discrepanŃa cognitivă şi distresul asociat acesteia. problema psihologică generatoare de distres rezidă în modul eronat în care subiectul interpretează situaŃiile din realitate. de control al comportamentului respondent (învăŃat prin condiŃionare clasică) şi de control al respiraŃiei. Tehnicile de intervenŃie la nivel cognitiv se clasifică în trei categorii: tehnici de restructurare cognitivă. tehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv. Tot în această categorie sunt incluse tehnicile de relaxare. Tehnica jocului de rol în condiŃii ecologice În acest caz se realizează un contract cu pacientul în care se precizează că. individuale şi de grup Tehnicile umanist-experienŃiale urmăresc asigurarea unui cadru psihoterapeutic facilitator şi suportiv în care pacientul îşi poate găsi spontaneitatea şi libertatea facilitând astfel dezvoltarea personală. A. 3. relaŃiile interpersonale). Or. Tehnicile de restructurare cognitivă modifică modul în care subiectul interpretează realitatea reducând discrepanŃa cognitivă şi în consecinŃă distresul. Terapeutul va prescrie un rol pentru pacient care este opus modului său cotidian de a se comporta. acesta trebuie să se comporte conform unui rol prescris de terapeut. timp de o săptămână. individuale şi de grup Tehnicile cognitiv-comportamentale urmăresc modificarea cogniŃiilor şi comportamentelor care susŃin simptomatologia subiectului. adaptativ. interpretare care intră în discrepanŃă cu aşteptările şi dorinŃele subiectului.Pentru tehnicile de construcŃie a relaŃiei transferenŃiale. Ele vizează modificarea cogniŃiilor dezadaptative. În al doilea rând. Tehnici umanist-experienŃiale. Ele urmăresc modificarea situaŃiilor generatoare de discrepanŃă cognitivă din realitatea externă (ex. 3. cauza situaŃiei de distres nu poate fi eliminată.

2. Tehnicile de relaxare induc modificări la nivel biologic prin modificarea balanŃei neurovegetative în sensul echilibrării acesteia şi scăderii dominanŃei sistemului nervos vegetativ simpatic. 3. să fie adaptativ. Comportamentul adaptativ B trebuie să aibă următoarele caracteristici (Catania şi Brigham. tehnica biofeedback. Acest fapt este benefic în sensul că reduce parametrii psihofiziologici ai stresului şi anxietăŃii cu impact pozitiv asupra tratamentului tulburărilor psihosomatice şi recuperării după stres şi anxietate. Regula 1 precizează că orice comportament este determinat de antecedente (1. Altfel spus. Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt: trainingul (antrenamentul) autogen. trebuie făcute modificări la nivelul antecedentelor şi consecinŃelor acelui comportament. Antrenamentul autogen Starea autogenă se obŃine printr-un antrenament de câteva luni în cursul cărora se efectuează următoarele exerciŃii: (1). În modificarea mecanismelor de coping utilizăm. dar într-un context diferit. exerciŃiul bazal prin care se obŃine starea de relaxare. Pentru a modifica un comportament. 3.modificări fiziologice. Se observă că dacă am rămâne doar la tendinŃa naturală de a accelera A* în loc de B. orice comportament este determinat de procesări informaŃionale amorsate de stimuli externi sau interni şi este menŃinut de consecinŃele sale. relaxarea progresivă Jacobson. Aceasta se realizează prin eliminarea mecanismelor de coping dezadaptative ce amplifică şi menŃin starea de distres şi asimilarea unor mecanisme de coping adaptative ce reduc distresul. tehnica restructurării cognitive vizează. 1987): să fie incompatibil cu comportamentul dezadaptativ A. introducere (1-2 şedinŃe) exerciŃiul greutăŃii (2-3 şedinŃe) exerciŃiul căldurii (2-3 şedinŃe) . nu modul în care subiectul percepe realitatea externă ci modul eronat în care îşi percepe starea de distres nemodificabilă. întăriri negative. hipnoza. în acest caz. întăriri pozitive. 2. subiective. stimuli interni . pe lângă tehnici specific şi tehnicile de restructurare cognitivă. pedepse). Tehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv vizează nu modul de control al situaŃiilor din realitatea externă ci modul de control şi gestionare a stării de distres. C. stimuli externi. rezolvarea de probleme şi antrenamentul asertiv. Astfel. prelucrări informaŃionale) şi este menŃinut de consecinŃele sale (1. În terapie însă de multe ori urmărim o decelerare a unui comportament dezadaptativ (A) însoŃită de accelerarea unui comportament adaptativ (B). nu am respecta cu certitudine decât prima condiŃie a unei schimbări eficace de comportament (să fie incompatibil cu A) ceea ce face ca intervenŃia terapeutică să nu îşi aibă rostul. să aducă aceleaşi beneficii cu comportamentul dezadaptativ A.diminuând sau chiar eliminând stare neplăcută de distres. B. Regula 2 precizează că accelerarea sau decelerarea unui comportament este natural şi automat însoŃită de decelerarea respectiv accelerarea comportamentului opus (A*). IntervenŃia la nivel comportamental este ghidată de două legi importante.

Exemplu: lipsa stimulării proprioceptive intense (prin poziŃia aleasă) şi a stimulărilor din mediu (prin închiderea ochilor şi organizarea mediului) reduc activitatea formaŃiunii reticulate şi gradul de stimulare pe care aceasta îl exercită asupra scoarŃei cerebrale. Mai precis. prin asocieri repetate se ajunge să se poată declanşa ulterior rapid starea de relaxare ca urmare a conexiunii puternice existente la nivel cortical. se alege o poziŃie confortabilă într-un fotoliu sau culcat pe spate. tonusul muscular se reduce şi muşchii se relaxează. În consecinŃă. Mai mult. Această etapă este esenŃială în învăŃarea trainingului autogen. deoarece ea învinge anxietatea de performanŃă care ar rezulta în cazul în care subiectul nu ar simŃi în scurt timp. ritmul cardiac. 1. se întăreşte conexiunea între eticheta lingvistică de relaxare şi starea efectivă pe care aceasta o defineşte. Relaxarea progresivă Jacobson Este o metodă de relaxare iniŃiată de Jacobson. Ea constă în alternarea relaxării şi tensionării principalelor grupe de muşchi până la eliminarea contracŃiilor musculare şi obŃinerea relaxării. În comparaŃie cu tehnicile de relaxare amintite mai sus. în trainingul autogen . Mecanismul relaxării progresive Jacobson Prin tehnica relaxării progresive Jacobson. ulterior subiectul îşi generează prin formule verbale relaxarea musculară. între formulele verbale şi starea de relaxare musculară. biofeedback-ul este o tehnică prin care ajungem să controlăm funcŃiile biologice interne ale organismului. undele alfa cerebrale. Introducere: se prezintă principiile tehnicii. Acestea îndeplinesc două funcŃii: (1) se asociază cu starea de relaxare naturală indusă prin mecanismele amintite anterior. ca urmare a exerciŃiilor repetate. Tehnica biofeedback Biofeedback-ul este o metodă dezvoltată din anii ‘60 în Statele Unite. biofeedback-ul realizează o mai mare discriminare a proceselor fiziologice inconştiente. etc. Pe acest fond se exercită ulterior formule verbale specifice. formate prin exerciŃiu. această anxietate de performanŃă ar împiedica realizarea relaxării. istoricul. senzaŃiile sugerate. Sintetic prezentată. tehnica presupune utilizarea unor instalaŃii electronice pentru detectarea şi amplificarea unor procese fiziologice inconştiente (ex. (2) în primele şedinŃe ale trainingului autogen. Se contractă şi se relaxează diferitele grupe de muşchi. este prezentat subiectului. subiectul reuşind astfel să-şi controleze lingvistic şi voluntar relaxarea musculară. pulsul. astfel încât să se poată operaŃionaliza corect cele două stări – de tensionare şi de relaxare.exerciŃiul cardiac (2 şedinŃe) exerciŃiul respirator (1 şedinŃă) exerciŃiul plexului solar (1 şedinŃă) exerciŃiul răcelii frunŃii (2 şedinŃe) Mecanismul antrenamentului autogen PoziŃia aleasă. 2. Semnalul fiziologic . subiectul învaŃă să operaŃionalizeze conceptele de relaxare şi tensiune.alarme false). Altfel spus. subiectul interpretează subiectiv senzaŃiile musculare ca o stare de relaxare etichetată de formule verbale (vezi teoria detectării semnalului . conductanŃa electrică a pielii. Pe scurt spus. care astfel conştientizează indirect (cu ajutorul semnalului vizual sau auditiv) procesele fiziologice inconştiente respective. Spre exemplu. formulele verbale joacă de asemenea rolul unor atribuiri eronate. prin mecanisme fiziologice specifice. aplicaŃiile ei. Ulterior. Aceasta constituie premisa controlului pe care subiectul îl poate dobândi asupra proceselor fiziologice inconştiente.). la nivel subiectiv. o stare de relaxare musculară. închiderea ochilor şi condiŃiile de mediu induc în mod natural.transformat cu ajutorul acestor instalaŃii electronice în stimul auditiv sau vizual -.

subiectul reuşind astfel să-şi controleze lingvistic şi voluntar relaxarea musculară şi/sau modificarea specifică. variabilele independente care condiŃionează apariŃia fenomenelor hipnotice sunt: (1) sugestiile hipnotizatorului. dar subiectul nu conştientizează şi nu controlează modificarea fiziologică specifică (ex. (2) atitudinile. Barber (1969. ci este o variabilă dependentă alături de celelalte fenomene hipnotice. utilizarea tehnicii biofeedback pentru modificarea parametrului fiziologic-Ńintă în opoziŃie cu utilizarea unei tehnici de relaxare ce determină o modificare globală a tuturor parametrilor fiziologici se exprimă într-o eficientizare a modificării parametrului fiziologic de interes atât sub aspectul vitezei. influenŃăm şi parametrii altor procese fiziologice (ex. ca urmare a exerciŃiilor repetate. Hipnoza şi terapia sugestivă – angajamentul cognitivist în studiul hipnozei Ca urmare a unei activităŃi de cercetare sistematică şi prolifică. avem două tipuri de transă. se întăreşte conexiunea între eticheta lingvistică de relaxare şi/sau modificare specifică şi starea efectivă pe care acestea o definesc. cum se întâmplă în cazul unor tulburări psihosomatice-Ńintă (ex. generându-se fenomene hipnotice Ńintă (ex. având următorul nucleu tare: hipnoza este o stare de transă. atenŃia se concentrează pe un stimul intern sau extern. hipnotizabilitatea nu este o trăsătură stabilă de personalitate. În acest ultim caz. subiectul învaŃă să operaŃionalizeze conceptul de relaxare şi/sau de modificare a unui parametru specific (ex. reducând ritmul cardiac). reducerea tensiunii arteriale în cazul hipertensiunii). reducerea tensiunii arteriale) dar tehnica se focalizează în principal pe parametrul care ne interesează. ConsecinŃa însă este alta dacă urmărim modificarea specifică a unor parametri fiziologici inconştienŃi. (3) oferirea de informaŃii cu privire . modificând un parametru fiziologic (ex. iar la nivel fiziologic apare o stare de relaxare. Gorassini şi Spanos (1986) elaborează programul Carleton care vizează modificarea hipnotizabilităŃii. reducerea ritmului cardiac) ci doar o stare de ansamblu (ex. catalepsia braŃului) şi transa B. programul are următoarele componente: (1) restructurări cognitive cu scopul de a elimina concepŃiile greşite despre hipnoză şi de a crea atitudine şi motivaŃie pozitive ale subiecŃilor faŃă de hipnoză. Transa A este rezultatul procedurii de inducŃie hipnotică şi se caracterizează prin faptul că subiectul “rupe” legătura cu mediul înconjurător. comportamentul este experienŃiat ca involuntar. dar transa nu are valoare explicativă ca în paradigma clasică. şi anume transa A şi transa B. transa B este o stare de conştiinŃă ce însoŃeşte fenomenele hipnotice Ńintă. cât şi al stabilităŃii şi intensităŃii. generate prin sugestii specifice. Mecanismul biofeedback-ului Prin tehnica biofeedback. efectuând involuntar sugestia hipnotizatorului. pe fondul transei A sau după sarcina de supramotivare. Ulterior. apariŃia undelor alfa. Această diferenŃă între tehnicile prezentate nu are importanŃă dacă scopul pe care îl urmărim este inducerea unei stări generale de relaxare. 1979) iniŃiază paradigma cognitiv-comportamentală asupra hipnozei. Pe scurt. ci este modificabilă relativ uşor. cu consecinŃele pozitive amintite mai sus. Sigur că aceste stări presupun modificări specifice ale proceselor fiziologice (ex. Pe fondul transei A se fac sugestiile specifice. etc. Sigur că şi în cazul tehnicii biofeedback. (3) abilităŃile imagistice ale subiectului. Transa B este rezultatul unor sugestii specifice care vizează declanşarea unor fenomene hipnotice Ńintă pe fondul transei A sau după sarcina de supramotivare. rupând legătura cu mediul înconjurător. Acest tip de transă se caracterizează prin faptul că subiectul este “absorbit în imaginar”. reducerea conductanŃei electrice a pielii. expectanŃele şi motivaŃiile subiectului. apariŃia ritmului alfa). starea de relaxare presupune reducerea ritmului cardiac. care trebuie ea însăşi explicată. (2) dezvoltarea abilităŃilor imagistice ale subiecŃilor şi încurajarea utilizării lor în cursul hipnozei.). starea de relaxare) care presupune uneori implicit starea fiziologică specifică. altfel spus.şi în relaxarea progresivă Jacobson subiectul discriminează numai între starea de relaxare versus starea de tensiune.

etc. emoŃii. mă simt calm. (2) pe fondul transei A. etc. 1990). relaxat. generându-se transa B şi fenomenele hipnotice Ńintă.). comportamentul este experienŃiat de acesta ca fiind automat. hipnoza este o tehnică prin care se induc modificări subiective. modificările la nivel comportamental se caracterizează prin faptul că prin hipnoză putem produce orice comportament al subiectului din starea de veghe. comportamental şi biologic. fără a se obŃine un rezultat evident (doar 1/6 dintre subiecŃi obŃin un scor mare la scalele de sugestibilitate în aceste condiŃii). percepŃiilor . ale memoriei (hipermnezie.). În acest caz însă. amnezie hipnotică.5 puncte (din 8 posibile) în comparaŃie cu sugestibilitatea evaluată în starea de veghe. cognitive. Altfel spus.). 1986. 1982). în acelaşi timp lăsându-se “absorbit în imaginar” pentru a genera în plan subiectiv senzaŃia că fenomenele sugerate se produc involuntar. comportamentale şi fiziologice din cursul hipnozei se menŃin şi după anularea stării de transă (ex. Jacoby. involuntar. subiectiv. coroborate cu rezultatele cercetărilor fundamentale din literatura de specialitate susŃin următoarea perspectivă asupra hipnozei: Hipnoza = modificări subiective. etc. chiar dacă acestea nu au fost produse în stare de transă (ex. iluzii. cognitive. procedura de inducŃie hipnotică şi transa A sporesc sugestibilitatea subiecŃilor evaluată cu scala Barber cu aproximativ 2. Nivelul subiectiv este o variabilă dependentă a interacŃiunii celorlalte trei nivele: cognitiv. comportamental şi biologic/fiziologic. comportamentale şi fiziologice adaptative. Acelaşi efect îl are însă şi sarcina de supramotivare. 1986).). modificările la nivel cognitiv sunt reprezentate de modificări ale senzaŃiilor şi percepŃiilor (halucinaŃii hipnotice. Mai mult. pattern-uri comportamentale. generându-se transa B şi fenomenele hipnotice Ńintă.). teoriei detectării semnalului (Naish. cognitiv. controlului şi prelucrărilor . imaginaŃiei (Kosslyn. etc. În acest context prin hipnoză se înŃelege utilizarea procedurii de inducŃie hipnotică. memoriei. prin sugestii posthipnotice se pot induce în starea de veghe modificări subiective. anestezie şi analgezie. cognitive. Cercetările realizate până acum asupra hipnozei şi asupra temelor din psihologia cognitivă care pot avea un impact considerabil asupra acesteia. declanşat de sugestiile hipnotizatorului şi nu generat voluntar. după procedeele de inducŃie hipnotică. limbajului şi imaginaŃiei ExperienŃie rea comportam entului ca fiind automat. Abordarea experimentală a modificărilor comportamentale din hipnoză trebuie să ia în considerare cercetările cognitive asupra atenŃiei. 1987. Aceasta are implicaŃii pozitive pentru psihoterapie. ca de la sine. modificările la nivel subiectiv se referă la trăirile subiectului aflat în starea de transă. cercetări din psihologia cognitivă realizate sau care urmează a fi realizate. operaŃionalizate prin descrierile pe care subiectul le angajează stării sale subiective (ex. ceea ce îl face pe Barber să afirme că tot ce se face cu hipnoza se poate face şi fără ea. memoriei (Baddeley. restructurările cognitiv-comportamentale). ale limbajului şi imaginaŃiei (vis hipnotic. Cercetările experimentale care urmează a aborda aceste modificări trebuie să aibă ca premise cercetări riguroase din psihologia cognitivă asupra prelucrării primare de informaŃie (Marr. Sugestiile se pot face: (1) în stare de veghe.la modul în care trebuie interpretate sugestiile. involuntar hipnoza este un termen care descrie următoarea situaŃie din realitate: un subiect numit hipnotizator îi sugerează altui subiect numit subiect hipnotizat modificări la nivel. etc. comportamentale şi fiziologice Ńintă numite fenomene hipnotice (vezi detalierea lor în cele ce urmează). Schacter. sau (3) după sarcina de supramotivare. 1991).). Se insistă asupra faptului că subiectul trebuie să interpreteze şi să iniŃieze activ fenomenele sugerate. ale gândirii (logica transei. cel puŃin în faza iniŃială. prin sugestii posthipnotice şi tehnici specifice unele modificări cognitive. comportam entale şi fiziologice Ńintă Modificări ale senzaŃiilor. automat. etc. modificări ale cunoştinŃelor. utilizând doar sarcina de supramotivare.

Cercetările arată că nu există pattern-uri şi modificări neurofiziologice specifice hipnozei. 1988. Jacoby. nivelul cognitiv. prin inducerea unui arousal fiziologic. (c) tehnică de ameliorare a capacităŃii mnezice cu implicaŃii în psihoterapie şi practica juridică (memoria martorilor). Modificările la nivel cognitiv ne permit să sperăm în utilizarea hipnozei ca: (a) tehnică de restructurări cognitiv-comportamentale în psihologia clinică şi psihoterapie (ex. imaginaŃia) pentru a genera automat şi involuntar răspunsul sugerat în acelaşi timp nerealizând faptul că el a angajat iniŃial voluntar aceste modalităŃi cognitive (3) subiectul angajează conştient anumite modalităŃi cognitive (ex. răspunsul hipnotic la stimulul sugestie apare în patru modalităŃi: (1) automat. contribuie la realizarea unor tehnici de inoculare a stresului. Modificările la nivel subiectiv în hipnoză se constituie în experienŃe de viaŃă noi pentru subiect. Modificările la nivel fiziologic se constituie în stări de relaxare utile în tratamentul anxietăŃii şi a tulburărilor psihosomatice. al omului de ştiinŃă sau al practicianului. imaginaŃia) pentru a genera automat şi involuntar răspunsul sugerat în acelaşi timp realizând faptul că el a angajat iniŃial voluntar aceste modalităŃi cognitive (4) subiectul a generat voluntar răspunsul sugerat. induse prin mecanisme cognitive în intervenŃiile medicale acolo unde anestezia prin substanŃe chimice este ineficientă sau imposibil de aplicat. cu impact asupra stimei de sine şi evoluŃiei speranŃei de rezolvare a problemelor pentru care hipnoza a fost angajată. amnezia şi hipermnezia hipnotică din cadrul nivelului modificărilor hipnotice cognitive). Răspunsuri hipnotice sunt considerate doar primele trei modalităŃi ultima modalitate fiind considerată complianŃă sau simulare hipnotică. pentru explicarea fenomenelor hipnotice (modificări la nivel subiectiv. . cu implicaŃii psihoterapeutice. Pe măsura exersării şi repetării inducŃiei hipnotice răspunsurile hipnotice de tip (3) şi (2) tind să devină răspunsuri tip (1) datorită automatizării. din ignoranŃă şi necunoaştere. Ne putem pune problema ei atunci când vom avea microteorii riguroase ce se cer articulate pentru a oferi o perspectivă de ansamblu. Peste tot în ştiinŃă lucrurile stau la fel. fiziologic) sau chiar din cadrul aceluiaşi nivel (ex. comportamental şi fiziologic) optăm în favoarea microteoriilor. (2). Este nevoie de teorii distincte pentru a explica fenomenele hipnotice de la nivele diferite (ex. Norman.Stare de relaxare/ activare fiziologică Elaborarea microteoriilor Răspuns uri hipnotice Teoriile asupra hipnozei trebuie focalizate pe fenomene şi mecanisme specifice automate de informaŃie (vezi Broadbendt. Modificările comportamentale sporesc încrederea pacientului în eficacitatea unor sugestii posthipnotice. etc. 1991). depresiei. (b) tehnică de anestezie şi analgezie. În concluzie. Sigur. am putea spune că tehnica hipnotică în sine nu este eficientă sau neeficientă. 1958. (3) apar totdeauna împreună deşi într-o proporŃie variabilă în funcŃie de antrenamentul subiectului. ideea unei teorii unificatoare nu trebuie abandonată ci trebuie lăsată viitorului. de cele mai multe ori.). ameliorând astfel integrarea lui ecologică. terapia anxietăŃii. modificările la nivel fiziologic sunt induse prin starea de relaxare sau arousal (activare) fiziologic (în cazul inducerii hipnotice a unor stări emoŃionale sau în cazul hipnozei activ/alerte). cognitiv. sau. unitară. În cursul unei inducŃii hipnotice răspunsurile tip (1). comportamental. 1968. EficienŃa ei depinde de valoarea şi cunoştinŃele celui care o utilizează. valoarea pragmatică a hipnozei trebuie văzută cu realism şi ca derivând din modificările pe care ea le induce dincolo de dorinŃele şi aşteptările nerealiste ale omului modal vizavi de “miracolul hipnozei” sau de scepticismul nejustificat izvorât. Treisman. direct şi într-un timp scurt (2) subiectul angajează conştient anumite modalităŃi cognitive (ex.

1998). creşte sentimentul de autoeficacitate al subiectului. Altfel spus. stimulul fobic) şi reacŃia necondiŃionată (reacŃia anxioasă exprimată prin dominanŃa simpaticului) se face pe baza inhibiŃiei de stingere. Subiectul este expus stimulului fobic. comportamental şi fiziologic. imaginile sunt mai vii şi mai clare. Deşi eficiente la nivel experimental unele sunt mai greu de implementat în practică. Trebuie însă să se aibă în vedere şi să se elimine dezavantajele pe care utilizarea hipnozei ca tehnică de relaxare le-ar putea aduce. Tehnici de control al comportamentului respondent. IntervenŃiile la nivel cognitiv Unele tehnici de modificare la nivel cognitiv: blochează influenŃa informaŃiilor false asupra comportamentului (ex. (1) Tehnica flooding (sau a inhibiŃiei de stingere) Ruperea legăturii între stimulul condiŃionat (ex. performanŃe sportive . Altfel spus. deoarece: relaxarea este mai adâncă şi mai rapidă. se anticipă eventualele piedici şi modul de depăşire a lor. EficienŃa acestor tehnici poate creşte dacă sunt asociate cu tehnica hipnotică (David. relaxarea progresivă cu biofeedback-ul. Concluzie. Se pot identifica astfel consecinŃele pozitive ale realizării lui. se elimină anxietatea de performanŃă. se modifică legătura între stimulul condiŃionat şi reacŃia necondiŃionată.). precum şi asupra modului în care tehnicile pot fi combinate în scopul creşterii eficienŃei lor (în special trainingul autogen cu biofeedback-ul. IntervenŃiile la nivel comportamental Înainte de a implementa in vivo un anumit comportament. Alte tehnici favorizează procesul de asimilare a cogniŃiilor adaptative prin repetarea acestora (a cogniŃiilor) un timp îndelungat. el poate fi experimentat sau simulat în imaginar sub hipnoză. restructurarea globală etc. flooding-ul şi desensibilizarea progresivă în imaginar pot fi realizate mai eficient pe fondul hipnozei. Mai mult.HIPNOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ Psihoterapia cognitiv-comportamentală presupune tehnici de intervenŃie la nivel cognitiv. hipnoza cu fiecare dintre ele). etc). . Există câteva variante ale acestei tehnici: (1) stimulul anxiogen poate fi prezentat in vivo (real) . Cercetările actuale se focalizează în special pe circumscrierea profilului psihologic al subiecŃilor care pot obŃine beneficii printr-o tehnică sau alta. Tehnicile de relaxare propuse se constituie în metode eficace de intervenŃie nu doar pentru remiterea simptomelor generate de o situaŃie anxiogenă şi/sau stresantă. Aceste tehnici au fost elaborate de terapia comportamentală în scopul modificării efectelor biologice (activarea SNV) ale stimulilor Ńintă.integral sau gradat. şi favorizează astfel procesul de asimilare a cogniŃiilor adaptative. D. ci şi pentru prevenirea acestora şi îmbunătăŃirea performanŃelor subiecŃilor în situaŃii în care starea de relaxare este un factor ce poate creşte eficienŃa (ex.tir cu arcul. fiind lăsat să experienŃieze timp îndelungat starea de anxietate până la apariŃia inhibiŃiei de stingere. Aceasta deoarece ele creează un sentiment de penibil şi de neverosimil. IntervenŃiile la nivel fiziologic În acest caz hipnoza poate fi folosită în locul tehnicilor de relaxare. cu avantajele şi dezavantajele pe care aceasta le aduce (vezi mai sus). oferirea informaŃiilor alternative. dacă stimulul fobic nu este însoŃit de un stimul necondiŃionat care determină o reacŃie de anxietate acesta treptat nu mai determină anxietate condiŃionată (intensitate anxietăŃii se reduce treptat în cursul expunerii). InhibiŃia de stingere se referă la faptul că dacă stimulul condiŃionat nu este însoŃit de stimulul necondiŃionat treptat acesta nu mai determină răspunsul condiŃionat.

(2) stimulul anxiogen poate fi prezentat în imaginar - integral sau gradat. IndicaŃii: fobii de intensitate subclinică; timpul de expunere cât mai mare. ContraindicaŃii: cardiaci; nu se fac expuneri de scurtă durată. (2) Tehnica desensibilizării progresive (sau a inhibiŃiei reciproce) Ruperea legăturii între stimulul condiŃionat (ex. stimul fobic) şi reacŃia necondiŃionată (ex. anxietatea) se face în baza inhibiŃiei reciproce (contracondiŃionare). Stimulului condiŃionat i se ataşează un nou răspuns (ex. relaxare) incompatibil cu reacŃia anterioară (ex. anxietatea). Dacă desensibilizarea se realizează în imaginar, treptat, spre sfârşitul terapiei, ea trebuie transpusă in vivo. (3) Tehnica expunerii gradate Tehnica expunerii gradate este o variantă a tehnicii de desensibilizare progresivă, în care se utilizează pentru inhibiŃie reciprocă nu o tehnică de relaxare, ci un comportament natural (ex. nonanxios) al pacientului. Ea apare în două variante, ambele decoperite de Jones. În prima variantă stimulul condiŃionat anxiogen este prezentat (adesea gradat, la o intensitate slabă) astfel încât răspunsul condiŃionat să nu apară. În a doua variantă stimulul condiŃionat anxiogen este prezentat (adesea gradat, la o intensitate slabă) în timp ce pacientul are un comportament non-anxios (ex. mănâncă), comportament care este întărit pozitiv cu întăriri primare (ex. hrană). O variantă a acestor tehnici este tehnica modelării în cadrul căreia pacientul cu tulburare fobică, de exemplu, este expus gradat şi indirect la stimulul fobic, observând comportamentul terapeutului (sau al altor pacienŃi care pot avea rol de model pentru el) de abordare gradată şi nonanxioasă a stimulul fobic. Ulterior, prin învăŃare vicariantă (modelare), pacientul urmează şi imită comportamentul gradat şi non-anxios al terapeutului faŃă de stimulul fobic. IndicaŃii: terapia copilului şi a adolescentului. (4) Tehnica implozivă (sau a inhibiŃiei de protecŃie) În acest caz, stimulul fobic este exagerat în frecvenŃă sau intensitate, astfel încât acesta generează o stare de anxietate extrem de puternică. Această stare se diminuează ulterior prin inhibiŃia de protecŃie. Răspunsul inhibitiv este unul înnăscut, de protecŃie a sistemului nervos faŃă de un excitant prea puternic. Spre exemplu, în cazul unei fobii faŃă de şobolani, subiectului i se cere săşi imagineze că este acoperit cu şobolani care mişună pe corpul său; şobolanii sunt mulŃi, din ce în ce mai mulŃi etc. ContraindicaŃii: Nu se utilizează in vivo, în cazul fobiilor de intensitate clinică şi a pacineŃilor cu tulburări cardiovasculare. IndicaŃii: Se utilizează in vivo ( sau în imaginar), în cazul fobiilor de intensitate subclinică şi a subiecŃilor motivaŃi spre o remitere rapidă a simptomatologiei.

Temă de reflecŃie nr. 19 Între psihoterapia individuală şi psihoterapia de grup diferenŃele rezidă (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) La nivelul conceptualizărilor oferite (b) La nivelul mecanismelor de acŃiune (c) La nivelul tehnicilor utilizate

Temă de reflecŃie nr. 20 În abordarea cognitiv-comportamentală se acceptă (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) Un eclectism la nivel de tehnici (b) Un eclectism la nivel de teorie

(c) Un ermetism la nivel de tehnici

Temă de reflecŃie nr. 21 Tehnica interpretării viselor se utilizează atunci când (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) un vis repetitiv anxietizează pacientul (b) se urmăreşte obŃinerea de informaŃii suplimentare (c) pacientului nu-i mai vine nimic în minte pornind de la asociaŃii libere (d) nu se doreşte accesarea conŃinutului latent

Temă de reflecŃie nr. 22 Tehnicile dinamic-psihanalitice au ca scop (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) Modificarea credinŃelor iraŃionale ale pacientului (b) Conştientizarea unor conŃinuturi informaŃionale inconştiente (c) Modificarea, în mod direct, a schemelor cognitive

Temă de reflecŃie nr. 23 Tehnicile umanist-experienŃiale urmăresc (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) Modificarea convingerilor eronate (b) Schimbarea directă a comportamentelor dezadaptative (c) Asigurarea unui cadru psihoterapeutic suportiv

Temă de reflecŃie nr. 24 RealizaŃi corespondenŃa dintre tehnică şi mecanismul acesteia: (a) Tehnica implozivă (1) inhibiŃia reciprocă (b) Tehnica desensibilizării progresive (2) inhibiŃia de stingere (c) Tehnica flooding (3) inhibiŃie de protecŃie

Temă de reflecŃie nr. 25 Pentru a fi eficiente, sugestiile trebuie făcute (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) pe fondul transei A (b) după sarcina de supramotivare (c) pe fondul transei A sau după sarcina de supramotivare

Temă de reflecŃie nr. 26 Transa este (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese): (a) factor de explică apariŃia fenomenelor hipnotice (b) factor absolut necesar în apariŃia fenomenelor hipnotice (c) o consecinŃă a sugestiei, fără valoare explicativă

REZUMAT: Există în practica psihoterapeutică un eclectism la nivel de tehnici (putem folosi tehnici diverse); acelaşi eclectism nu este însă încurajat la nivel teoretic unde se acceptă acele teorii care au o susŃinere experimentală. Tehnicile pot fi utilizate individual sau în grup, folosirea lor în grup neangajând modificări semnificative. Tehnicile dinamic-psihanalitice au ca scop conştientizarea unor conŃinuturi informaŃionale inconştiente, considerate răspunzătoare de manifestările psihopatologice şi psihosomatice. Conştientizarea acestor manifestări şi modificarea semnificaŃiei lor duce la remiterea simptomatologiei. Printre tehnicile dinamic-psihanalitice se numără: tehnica interpretării viselor, tehnica asociaŃiilor libere, tehnica interpretării, tehnica podului, tehnici de construcŃie a relaŃiei transferenŃiale. Tehnica interpretării viselor se utilizează atunci când se urmăreşte obŃinerea de informaŃii suplimentare sau când visul anxietizează pacientul. Tehnicile umanist-experienŃiale urmăresc asigurarea unui cadru psihoterapeutic facilitator şi suportiv în care pacientul îşi poate găsi spontaneitatea şi libertatea facilitând astfel dezvoltarea personală, capacitatea de a-şi rezolva problemele cu impact favorabil asupra remiterii psihopatologiei. Tehnicile umanist-experienŃiale cuprind tehnicile de construire a relaŃiei terapeutice, tehnici psihodramatice, tehnica jocului de rol în condiŃii ecologice. Tehnicile cognitiv-comportamentale urmăresc modificarea cogniŃiilor şi comportamentelor care susŃin simptomatologia subiectului. Tot în această categorie sunt incluse tehnicile de relaxare, de control al comportamentului respondent (învăŃat prin condiŃionare clasică) şi de control al respiraŃiei. Tehnicile de restructurare cognitivă vizează modificarea cogniŃiilor dezadaptative, tehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv urmăresc modificarea situaŃiilor generatoare de discrepanŃă cognitivă din realitatea externă, iar tehnica inoculării stresului are ca scop modificarea mecanismelor de coping dezadaptativ emoŃional. IntervenŃia la nivel comportamental se bazează pe “regula de aur”, conform căreia orice comportament este determinat de procesări informaŃionale amorsate de stimuli externi sau interni şi este menŃinut de consecinŃele sale. Decelerarea unui comportament dezadaptativ trebuie să fie întotdeauna dublată de accelerarea unuia adaptativ care: să fie incompatibil cu comportamentul dezadaptativ, să aducă aceleaşi beneficii ca acesta şi să fie adaptativ. Tehnicile de relaxare induc modificări la nivel biologic prin modificarea balanŃei neurovegetative în sensul echilibrării acesteia şi scăderii dominanŃei sistemului nervos vegetativ simpatic Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt: trainingul (antrenamentul) autogen, relaxarea progresivă Jacobson, tehnica biofeedback, hipnoza. Tehnicile de control al comportamentului respondent au fost elaborate de terapia comportamentală în scopul modificării efectelor biologice (activarea SNV) ale stimulilor Ńintă. Altfel spus, se modifică legătura între stimulul condiŃionat şi reacŃia necondiŃionată. Aceste tehnici sunt: tehnica flooding, tehnica desensibilizării progresive, tehnica expunerii gradate şi tehnica implozivă. Hipnoza este un termen care descrie următoarea situaŃie din realitate: un subiect numit hipnotizator îi sugerează altui subiect, numit subiect hipnotizat, modificări la nivel subiectiv, cognitiv, comportamental şi fiziologic. Cele mai recente studii asupra hipnozei arată că: (1) pentru a fi eficiente, sugestiile se pot face pe fondul transei A sau după sarcina de supramotivare, (2) variabilele independente care condiŃionează apariŃia fenomenelor hipnotice sunt: sugestiile hipnotizatorului; atitudinile, expectanŃele şi motivaŃiile subiectului; abilităŃile imagistice ale subiectului, (3) hipnotizabilitatea este modificabilă relativ uşor. Hipnoterapia cognitiv-comportamentală presupune eficientizarea tehnicilor de intervenŃie la nivel cognitiv, comportamental şi fiziologic prin utilizarea lor în asociaŃie cu hipnoza. Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie: Tema 19: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul b.

. Tema 21: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsurile a. S. Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. (2006). Iaşi: Editura Polirom. b. Tema 22: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul b. AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul a. D. London: Academic Press. J.. (1992). J. c. & Băban. D.. Holdevici. Szamoskozi. Cluj-Napoca: Editura Risoprint. Proceduri şi tehnici de intervenŃie terapeutică cognitiv-comportamentală obligatoriu David. Tema 24: RealizaŃi următoarele corespondenŃe şi explicaŃi-le: a3. Bibliografie minimală pentru acest modul David. D. Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. A. – Angajamentul cognitivist în studiul hipnozei-obligatoriu David. Tema 23: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul c. Capitolul 7. Inc. Tema 25: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul c. Psihoterapie şi hipnoterapie cognitiv-comportamentală. c2. (2000).S. Iaşi: Editura Polirom. & Young. E. b1. D. -facultativ . Tema 26: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul c.. – toată cartea facultativ Stein.Tema 20: . I. (2006). Cognitive Science and Clinical Disorders.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful