Modulul nr.

1

AGENTII TERMICI SI MATERIALELE FOLOSITE IN CONSTRUCTIA CAZANELOR
CĂLDURA – este o formă de energie denumită uneori şi energie termică sa energie calorică, rezultată, prin ardere, din energia chimică conţinută în combustibili. Cu ajutorul căldurii apa din rezervor se transformă în abur sau în apă fierbinte, iar apoi, după necesitate, în alte forme de energie; electrică, mecanică, de încălzire ş.a. Pentru măsurarea cantităţii de căldură se foloseşte unitatea din sistemul internaţional – j (jouli) sau un multiplu al său kj (kilojouli): 1 kj = 1000 j Pe lângă această unitate de măsură, se foloseşte frecvent o altă unitate tolerată – caloria (cal), sau multiplul ei kilocaloria (kcal). 1 kcal = 1000 cal Caloria reprezintă cantitatea de căldură necesară unui gram de apă pură, pentru a-şi ridica temperatura cu un grad, printr-o încălzire la presiunea constantă de o atmosferă. Între calorie şi jouli există relaţia de echivalenţă: 1 cal = 4,1855 j, sau a kcal = 4185,5 j = 4,1855 kj TEMPERATURA este mărimea fizică, măsurabilă care caracterizează starea (nivelul) de încălzire al unui corp. starea de încălzire poate fi apreciată şi cu ajutorul simţurilor noastre, aceasta fiind însă o apreciere relativă, prin faptul că în timp ce o persoană se pronunţă asupra unei sobe încălzite că este „prea fierbinte”, alta poate spune că este „potrivit de fierbinte” aşa încât nu putem avea o imagine clară asupra stării reale de încălzire a sobei. De aceea, pentru a putea determina precis starea de încălzire a unui corp, s-a introdus o mărime fizică măsurabilă cu aparate speciale – temperatura. Temperatura o putem, defini deci ca mărimea fizică care caracterizează (stabileşte) la un moment dat starea (nivelul) de încălzire a uni corp. Folosind aşadar noţiunea de temperatură, putem spune cu precizie că soba are o temperatură mai mare decât caloriferul, acesta are o temperatură mai mică decât apa din cada băii etc. Pentru măsurarea temperaturii se foloseşte aparatul numit termometrul, care conţine un corp termometric ce poate fi un lichid (mercur, alcool, toluen etc. – în cazul termometrelor cu lichid), un gaz (azot, hidrogen – în cazul termometrelor cu gaz), un rezistor – la termometrele c rezistenţă etc. Corpul termometric se caracterizează printr-o mărire strâns dependentă de temperatură, numită mărire termometrică (lungimea coloanei de lichid, volumul gazului la presiune constantă, sau valoarea rezistenţei electrice). Când se măsoară temperatura unui corp, termometrul trebuie adus în contact termic cu acesta; după stabilirea echilibrului termic, temperatura corpului termometric (lichidul, gazul, rezistorul) este egală cu temperatura corpului a cărui temperatură dorim să o măsurăm, iar mărirea termometrică (lungimea coloanei de lichid, volumul gazului, rezistenţa electrică) are o valoare bine determinată. Problema care se pune este de a stabili o corespondenţă între valoarea mărimii termometrică şi temperatura termometrului, adică de a stabili o scară de măsurat temperatura. Pentru aceasta se aduce termometrul, pe rând, în contact termic cu două stări termice diferite şi perfect determinate, cărora li se asociază în mod convenţional valori bine precizate ale temperaturii, numite puncte de reper sau puncte termometrice, delimitând între ele un interval de temperatură.
1

Scara celsius sau scara centigradă (100 grade) are următoarele stări termice de echilibru ce delimitează intervalul de temperatură: − starea de echilibru dintre apa pură şi gheaţă, care se topeşte la presiunea atmosferică normală, temperatura acestei stări considerându-se egală cu zero; − starea de fierbere a apei pure la presiunea atmosferică normală, temperatura acestei stări considerându-se egală cu 100; Pentru realizarea acestei stări la un termometru cu mercur, de exemplu, se introduce termometrul într-un vas cu amestec de apă şi gheaţă, trasându-se un reper la capătul coloanei de mercur, alături de care se scrie cifra zero. Se trece apoi termometrul într-un vas cu apă care fierbe, trasându-se un reper la capătul coloanei de mercur, în dreptul căruia scriem cifra 100. Împărţind intervalul de pe scara termometrului cuprins între reperele 0 şi 100 într-o sută de părţi egale, se obţine gradul celsius (ºC) denumit şi grad centigrad. Deci, unitatea de măsură în scara termometrică celsius este gradul celsius (ºC) sau gradul centigrad. În sistemul Internaţional actual (SI) se realizează o scară de temperatură, având originea la zero absolut, căreia îi corespunde în scara celsius o temperatură de – 273,15ºC numită scară absolută de temperatură sau scara Kelvin; temperatura măsurată în această scară se numeşte temperatură absolută. Un grad de pe scara absolută poartă denumirea de Kelvin (având simbolul K). De aici rezultă că între temperatura absolută „T” şi temperatura „t” măsurată în scara celsius, există relaţiile: T (k) = tº (c) + 273,15; tº (c) = T (k) – 273,15. De exemplu, dacă un corp are, în grade celsius 80ºC, în grade absolute el va avea temperatura: 80ºC + 273,15 = 353,15 K, sau dacă în grade absolute are 1705,15 K, în grade celsius va avea temperatura: 705,15 K – 273,15 = 432ºC. CĂLDURA SPECIFICĂ. Când un corp primeşte sau cedează căldură, atunci temperatura sa se modifică, crescând, respectiv micşorându-se. între căldura schimbată de n corp şi variaţia temperaturii sale, există o dependenţă, determinată de natura corpului şi de condiţiile fizice în care are loc schimbul de căldură. C alte cuvinte, corpurile de natură fizică diferită, necesită cantităţi de căldură diferite pentru a-şi mări temperatura cu acelaşi număr de grade, se spune că aceste corpuri au călduri specifice diferite. Căldura specifică a unui corp (notată cu litera „C” este deci cantitatea de căldură necesară pentru acreşte sau micşora temperatura unităţii de măsură (1 kg) din acel corp cu un grad. Unitatea de măsură pentru căldura specifică „C” în Sistemul Internaţional este j/kgK, pe lângă care se foloseşte frecvent şi kcal/kg grad. În urma determinării căldurii specifice la un număr mare de substanţe în stare solidă, lichidă şi gazoasă s-a observat că pentru aceeaşi substanţă căldura specifică este mai mare la starea lichidă decât la starea solidă. Pentru, toate stările de agreare căldura specifică creşte cu temperatura. Exemple de valori ale căldurilor specifice la temperatura de 20ºC (293,15 K): apă = 1,000 kcal/kg grad = 4,185 kj/kg K oţel = 0,114 kcal/kg grad = 0,477 kg/kg K fontă = 0,129 kcal/kg grad = 0,540 kj/kg K fier = 0,108 kcal/kg grad = 0,452 kj/kg K lemn = 0,600 kcal/kg grad = 2,512 kj/kg K. În cursul diferitelor transformări, sistemele sau corpurile îşi transmit unul altuia sau mediului ambiant din energia lor, trecând dintr-o stare cu o anumită energie, în altă stare, cu altă energie. Transmiterea de energie se poate face atât prin interacţiuni termice, adică prin intermediul căldurii, cât şi prin interacţiuni mecanice, adică prin schimb de lucru mecanic. Căldura este o formă de transmisie a energiei prin interacţiune termică (mişcare dezordonată a particulelor elementare) între două corpuri între care există un potenţial termic (nivele de temperatură diferită). Menţionăm faptul că lucrul mecanic este modul de transmisie al energiei prin interacţiune mecanică (mişcare ordonată), vizibilă, a corpului sau a unei părţi a corpului de exemplu un piston.
2

Cantitatea de energie internă transmisă fără efectuare de lucru mecanic se numeşte cantitate de căldură. Corpurile nu conţin căldură. Ele conţin energie internă şi pot transmite sau primi energie sub formă de căldură, adică prin mişcare termică. Din acest motiv se folosesc denumirile de energie termică sau energie calorică. Căldura nu caracterizează starea unui sistem fizic; ea caracterizează numai schimbul de energie pe baza interacţiunii termice, adică procesul de trecere a unui sistem fizic dintr-o stare cu o anumită energie internă, în altă stare cu altă energie internă, fără efectuare de lucru mecanic. Aşadar, se poate spune că un sistem fizic posedă energie internă, are temperatură, dar nu se poate spune că un sistem fizic conţine temperatură. Transferul de căldură între corpuri, între sistemele de corpuri sau în cadrul aceluiaşi corp are loc tot timpul cât corpurile respective sau diferitele părţi ale corpului se află la temperaturi diferite. Când un corp se încălzeşte spunem că primeşte căldură, iar când se răceşte, pierde căldură. Astfel, o bară de oţel încălzit în foc primeşte căldură. Dacă o introducem, într-un vas cu apă rece, se va răci, iar apa din vas se va încălzi, primind căldura cedată de bara de oţel. Cantitatea de căldură primită (sau cedată) de un corp poate fi folosită pentru: − ridicarea temperaturii corpului; − trecerea corpului dintr-o stare de agregare în alta; − efectuarea unui lucru mecanic de către corp. Desigur pot apărea aceste efecte şi concomitent. Unitatea de măsură pentru cantitatea de căldură Cantitatea de căldură „Q” fiind o formă de schimb de energie are aceleaşi unităţi de măsură ca şi energia. [Q] = [E] Unitatea de măsură pentru cantitatea de căldură în sistemul Internaţional (SI) este jouli (j) sau un multiplu al acestuia kilojouli (kj). Se notează [Qj] = j (jouli) 1 kj = 1000 j În unele domenii se mai utilizează încă pentru măsurarea cantităţii de căldură, o unitate tolerantă numită caloria (cal). Între această unitate şi unitatea din Sistemul Internaţional există relaţia de echivalenţă: 1 cal = 4,1855 j Multiplul caloriei este kilocaloria (kcal). 1 kcal = 1000 cal Cantitatea de căldură primită sau cedată s-a constatat experimental că este direct proporţională cu masa corpului (m), cu variaţia de temperatură pe care o suferă (ΔT şi depinde de natura substanţei din care este alcătuit corpul şi de felul în care are loc transferul de căldură, adică de căldura specifică a corpului respectiv: Q = m · c · ΔT unde: Q – este cantitatea de căldură, în j m – masa substanţei, în kg ΔT – variaţia de temperatură (diferenţa dintre temperatura finală T2 şi temperatura iniţială T1), în k (kelvin) sau ºC c – căldura specifică, în j/kg grad. Pe baza măsurătorilor calorimetrice s-a stabilit o echivalentă între cantităţile de căldură cedate şi cele absorbite. Astfel, dacă se notează cu Qced – căldura cedată de corpurile care se răcesc şi cu Qabs – căldura absorbită de corpurile care se încălzesc, între aceste două cantităţi de căldură există relaţia: Qced = Qabs Această relaţie poartă denumirea de ecuaţie calorimetrică. De menţionat că ecuaţia calorimetrică este adevărată numai în cazul în care corpurile sunt izolate termic la exterior, adică transferul de căldură are loc numai de la un corp la altul, nu şi în afara lor.
3

În continuare se dau valorile coeficientului de conductivitate termică pentru principalele materiale care se folosesc în construcţia cazanelor sau cele care se formează pe parcursul exploatării – 4 . urmând ca proporţiile în care apar aceste fenomene elementare. la aerul din cameră. cel de-al treilea mod. Dacă se aşează pe o placă de fontă. este un proces mai complex. gazos) sau între medii diferite în contact fizice direct. se constată că placa se încălzeşte. Simultan. − radiaţie. Aşa cum am definit mai sus transmiterea căldurii. RADIAŢIE. lichid. lor bucata de metal se răceşte treptat. în cadrul fenomenului complex al transmiterii căldurii să se stabilească pentru fiecare caz în parte. convecţia. însă ponderea fiecăruia diferă de la caz la caz.grad. între care există o diferenţă de temperatură. industria sticlei şi ceramicii etc. notat cu λ (landa) măsurat în kcal/m. nelegată de contactul dintre corpuri. care implică în mod necesar. este coeficientul de conductivitate termică. Nu toate corpurile lasă deopotrivă căldura să se propage prin ele. Schimbul de căldură dintre corpuri est un fenomen general şi are un rol determinant într-un număr foarte mare de procese legate de instalaţiile de încălzire. În natură transferul de căldură are loc prin toate cele trei moduri. Într-adevăr. numai conducţia şi radiaţia reprezintă procese de schimb de căldură datorate numai unor diferenţe de temperatură. încălzirea apei într-un cazan are loc datorită trecerii căldurii de la gazele de ardere cu temperatură mai înaltă la apa mai rece care circulă prin ţevile cazanului. 1. încălzirea unei camere are loc tot datorită trecerii de la agentul termic din corpul de încălzire. mărimea care caracterizează dina cest punct de vedere un corp.h. Sub acţiunea unei diferenţe de temperatură are loc o circulaţie a căldurii de la zonele cu temperaturi ridicate la zonele cu temperaturi scăzute. Trecerea căldurii de la bucata de metal încălzit la placa de fontă are loc până în momentul când temperaturile acestora devin egale. CONVECŢIE Transmiterea căldurii este procesul fizic prin care căldura trece de la un corp cu temperatură mai ridicată la un corp cu temperatură mai scăzută sau de la o parte a corpului la alta. Pentru stabilirea relaţiilor de calcul a proceselor de transfer de căldură se studiază separat transmiterea căldurii prin conducţie. suplimentar şi transferul de masă. dovadă că s-a transmis căldura în toată masa sa. În natură este distinctă transmiterea căldurii prin contact direct între corpuri sau între corpuri şi fluide şi transmiterea sub formă de energie radiantă. Fenomenul de transmitere a căldurii are un rol determinant în toate procesele tehnologice din industria metalurgică. industria materialelor de construcţii. prin radiaţie şi prin convecţie. − convecţie. dacă încălzim printr-un mijloc oarecare o porţiune a unei bare metalice. tot prin conducţie trece căldura şi prin pereţii din zidărie sau izolaţie ai cazanului. se observă că după un timp bara se încălzeşte în totalitate. o bucată de metal încălzit la o anumită temperatură. Astfel. Trecerea căldurii prin pereţii ţevilor fierbătoare ţevile economizorului sau ale supraîncălzitorului dintr-un cazan de abur are loc prin conducţie. Transmiterea căldurii este un fenomen complex. Căldura se poate transmite prin următoarele trei forme de bază: − conducţie. Transmiterea căldurii prin conducţie Conducţia termică este procesul de transmitere a căldurii dintr-o regiune cu temperatură mai scăzută în interiorul unui mediu (solid. care permite mai uşor sau mai greu transmiterea căldurii în masa sa prin conducţie. datorită unei diferenţe de temperatură. cu alte cuvinte este bun sau rău conducător de căldură.CONDUCŢIE.

pe când în cazul radiaţiei energia se poate propaga şi prin vid. din aceste materiale. Transmiterea căldurii prin radiaţie Orice corp încălzit deasupra temperaturii zero absolut (. variază de la fracţiuni de microni.. practic numai la suprafaţă. Aceasta se numesc radiaţii termice. Dacă un corp nu reflectă nici o radiaţie.cu influenţe negative în funcţionarea cazanului.15°C) radiază în jurul lui o cantitate de energie care se propagă în spaţiul înconjurător sub formă de radiaţii.035 − aer 0. Căldura transmisă prin radiaţie se numeşte căldură radiantă. Pentru reducerea pierderilor de căldură din cazan sau din conductele care transportă aburul sau apa fierbinte. se îmbracă (se izolează) în materiale rău conducătoare de căldură (cărămidă refractară şi cărămidă roşie. este necesar să menţionăm influenţa nefastă pe care o au depunerile formate în exploatare pe exteriorul şi în interiorul ţevilor din cazan adică funinginea şi respectiv piatra (crusta) de cazan. corpul se numeşte corp negru absolut. în linie dreaptă. respectiv tratării necorespunzătoare sau netratării apei de alimentare a cazanelor. cu viteza luminii.) numite materiale izolante. corpul se numeşte corp alb absolut. ci absoarbe integral întreaga emisie. cum sunt piatra depusă în interiorul ţevilor din cazan. Aceasta este independentă de temperatura aerului înconjurător. că ele se propagă în spaţii sub formă de unde electromagnetice. 2. Fiecare corp emite sau absoarbe radiaţii. 5 Material .03 ÷ 0. focarele cazanelor.85 − cărămidă refractară 0. Coeficientul de conductivitate termică λ. Deci. Studiind natura lor. Forma de transmitere a căldurii prin radiaţie se foloseşte mai ales în cazul cazanelor şi a cuptoarelor industriale. respectiv conductele exterioare.grad − oţel 50 − fontă 25 − cupru 340 − cărămidă roşie 1.60 ÷ 0. radiaţia este un fenomen legat în special de gaze. în măsură să scadă simţitor valoarea coeficientului global de transmitere a căldurii şi prin aceasta să diminueze randamentul cazanului. datorate unei arderi necorespunzătoare. Gama lungimilor de undă ale radiaţiilor. Şi reflectă şi se refractă).06 − piatră din cazan 1÷ 3 Se observă că metalele (oţelul) sunt bune conducătoare de căldură.273. până la mii de kilometri cum sunt oscilaţiile generate de circuitele electronice. Legat de transmiterea prin conducte. Radiaţiile termice sunt rezultatul unor procese interatomice complexe. în kcal / m.5 − funingine 0. Radiaţia este fenomenul de transmitere a căldurii de la un corp la altul sub formă de energie radiantă. dar depinde de natura şi de temperatura corpului cald. fizica a demonstrat că radiaţiile sunt de natură electromagnetică. funinginea etc. vată minerală etc. Dintre radiaţiile electromagnetice numai o parte conduc la un efect termic.46 − vată de sticlă 0. vată de sticlă.02 − apă 0. Gazele care au spaţii intermediare mari în raport cu lungimile de undă ale radiaţiilor emit şi absorb în volum (în profunzime). Putem spune că atât conducţia cât şi convecţia se realizează numai în cazul existenţei unui mediu în care este cazul existenţei unui mediu în care este posibilă transmiterea căldurii. fapt care justifică execuţia elementelor de schimb de căldură din cazan. Corpurile solide şi lichide emit şi absorb radiaţii într-o grosime extrem de mică. Dacă întreaga cantitate de căldură este reflectată şi nu absoarbe nimic. cum sunt radiaţiile cosmice gama Roentgen etc.h. Propagarea radiaţiilor se face după aceleaşi legi ca şi acele ale luminii (se propagă în toate direcţiile.

că transmiterea căldurii prin convecţie este un fenomen mai complex. diametru etc. h . acumulând deci energie. caracteristicile lor reprezintă limite extreme. de forma şi dimensiunile suprafeţei de cedare. căldură specifică. fenomenul repetându-se până ce întreaga masă de fluid se încălzeşte. se încălzeşte.). Aceasta. se răceşte. − de proprietăţile fizice ale fluidului (vâscozitate. Iată deci. iar ulterior dedusă teoretic de Boltzmann.). T1 – temperatura medie a fluidului. a acumulării de energie internă şi a mişcării masei de fluid. Transmiterea căldurii prin convecţie Convecţia termică este procesul de transmitere a căldurii prin acţiunea combinată a conducţiei termice.) cazul convecţiei forţate. În continuare se dau câteva din valorile coeficientului „α ” de transmitere a căldurii prin convecţie termică: − gaze arse sau aer . datorită faptului că stratul de fluid de lângă peretele cald denumit strat limită primeşte căldura prin conducţie termică. ventilator. Valorile coeficientului α au limite foarte mari şi depinde de modul cum se realizează convecţia (liberă. cazul convecţiei libere. care implică. Fenomenul de convecţie forţată se foloseşte cel mai des pentru transferul de căldură în instalaţiile industriale şi în instalaţiile de încălzire. fie cu ajutorul unui mijloc mecanic exterior (pompă. dacă este mai cald decât peretele. Transferul de căldură prin convecţie în unitatea de timp (fluxul de căldură) se exprimă prin relaţia (dedusă experimental de Newton). când diferenţa dintre temperatura suprafeţei de separaţie şi temperatura fluidului este egală cu un grad (k). T2 – temperatura peretelui. între care se găsesc caracteristicile corpurilor din natură. 3. forţată sau prin schimbarea stării de agregare) de proprietăţile fluidului. Q = α · S (T1 – T2) [W] unde: Q – cantitatea de căldură transmisă în unitatea de timp prin convecţie. Coeficientul de transfer α se stabileşte experimental pentru fiecare caz în parte şi nu poate fi adaptat prin interpolare. Deci schimbul de căldură este mai întins în cazul convecţiei forţate decât în cazul convecţiei libere. grad 6 . volum specifică etc. Convecţia depinde de mai mulţi factori: − dacă este liberă sau forţată. Astfel orice fluid (gaz sau lichid) dacă vine în contact cu un perete cald se încălzeşte. în W. de unde şi numele de legea Stefan-Boltzmann. parţial absorbite. iar restul trec prin corp.În practică atât corpul negru absolut. S – suprafaţa de contact. În toate cazurile se presupune că temperatura în toată masa fluidului este aceeaşi. În general. pe lângă contactul direct a două corpuri cu temperaturi diferite şi o continuă mişcare (transfer) a particulelor de fluid. cât şi corpul alb absolut nu există. Transferul de căldură prin convecţie este cel mai intens în cazul curgerii cu modificarea stării de agregare a fluidului (condensare.coeficientul de transmitere a căldurii în W/m2 · k. absorbită sau trece prin corpurile întâlnite depinde de natura. sau . proporţia în care energia transportată prin radiaţii este reflectată. calitatea şi de rugozitatea suprafeţelor respective. în m2. − de dimensiunile corpului solid (lungime. suflantă etc. La întâlnirea suprafeţelor altor corpuri radiaţiile pot fi parţial reflectate. datorită valorilor mari ale fluxului de căldură transmis pe unitatea de suprafaţă. Coeficientul de convecţie α reprezintă cantitatea de căldură ce se transmite pe o suprafaţă de 1 m2 între un solid şi un fluid. Mişcarea fluidului se poate produce fie datorită diferenţelor de densitate ce apar în urma încălzirii neuniforme. transferul de căldură prin convecţie este cu atât mai întins cu cât viteza fluidului este mai mare. în k. în k. − dacă regimul de curgere a fluidului este laminor sau turbulent. Legea după care se desfăşoară fenomenul de emisie a energiei radiante a fost stabilită experimental de savantul ceh Stefan.20 kcal/m2 . deplasându-se apoi către regimuri cu temperaturi mai scăzute. α . vaporizare).

grad t1t2 – temperaturile mediului cald. ceea ce duce la scăderea randamentului cazanului. în kcal/ m2. h . h . h . în kcal/ m2. în kcal/m . coeficientul global de transmitere a căldurii „k” scade şi în consecinţă cantitatea de căldură transmisă prin peretele ţevii va fi mai mică.600 kcal/ m2 .abur supraîncălzit . grad apă încălzită . în kcal/m2 . în ºC. respectiv mediului rece.h.grad S – grosimea peretelui ţevii. Q = S · k · (t1 – t2) − − − în care: S – suprafaţa peretelui despărţitor dintre cald şi rece. h . grad. k= 1 1 S 1 + + α1 λ α2 în care: α1 – coeficientul de transmitere a căldurii de la gazele fierbinţi la peretele ţevii. grad Exemplu de calcul a cantităţii de căldură transmisă de gazele fierbinţi din cazan la apa care circulă prin ţevile acestuia. 7 . h .h. în m2 k – coeficientul global de transmitere a căldurii. În situaţia în care peretele ţevii are depuneri fie pe partea interioară. în m λ – coeficientul de transmitere a căldurii prin peretele ţevii. fie pe partea exterioară.1000 kcal/ m2 .5000 kcal/ m2 . grad α2 – coeficientul de transmitere a căldurii de la peretele ţevii la apa rece. grad abur saturat . De aceea se impune o exploatare corespunzătoare a cazanului în vederea preîntâmpinării şi eliminării depunerilor de zgură şi crustă pe ţevile cazanului.

La trecerea substanţei dintr-o fază în alta variază energia ei internă. de obicei la presiunea constantă. Căldura furnizată apei în această fază serveşte la transformarea acesteia în abur saturat. Fierberea reprezintă o vaporizare în toată masa lichidului şi se produce conform unor legi fizice. Trecerea apei din stare lichidă în stare gazoasă adică în abur sau vapori se numeşte vaporizare. fierberea are loc în sistemul fierbător al acestuia (tambur. Dacă apa se încălzeşte de la 0ºC se constată că la început ea se contractă puţin (atingând cel mai mic volum la +4ºC). Astfel: − Fiecare lichid fierbe pentru o anumită presiune la o temperatură proprie. trecând din stare lichidă în stare gazoasă. − transformarea aburului uscat în abur supraîncălzit. iar când s-a ajuns la o anumită temperatură apa începe să fiarbă. apoi începe să se dilate. de temperatura şi mişcarea aerului şi de prezenţa în aer a vaporilor de acelaşi fel. dacă presiunea a rămas modificată. Aburul se obţine prin vaporizarea apei. la presiunea atmosferică (760 mm Hg) apa fierbe la 100ºC. Pentru a trece la vaporizare apa trebuie încălzită în continuare până la temperatura de saturaţie ts. căldura ridică încet temperatura apei. temperatura rămâne de asemenea constantă până când se vaporizează şi ultima cantitate de lichid.ABURUL ŞI PROPRIETĂŢILE SALE Stări de agregare şi transformarea lor Corpurile pot exista în trei stări de agregare sau faze: − solidă − lichidă − gazoasă Orice substanţă se poate afla într-un din cele trei faze sau poate trece dintr-o fază în alta. la aceeaşi temperatură. se numeşte căldură latentă de vaporizare (se numeşte latentă pentru că această căldură nu se manifestă prin creşterea temperaturii). Evaporarea – reprezintă fenomenul de vaporizare numai la suprafaţa lichidului. Vaporizarea poate avea loc prin fierbere sau prin evaporare. în anumite condiţii de temperatură şi presiune. Căldura necesară unui kilogram de apă încălzită la temperatura de saturaţie pentru a se transforma integral în abur. iar starea apei şi aburului se numeşte stare de saturaţie. corespunzătoare presiunii date. Deoarece temperatura aburului este egală cu aceea a apei (ts) se spune că aburul este în echilibru de temperatură cu apa. În tot timpul fierberii. Din acest moment şi până când întreaga cantitate de apă s-a transformat în abur temperatura nu mai creşte. cu cât presiunea este mai mare. bine cunoscute. Evaporarea depinde de natura lichidului. − vaporizarea apei la temperatura de saturaţie ts (transformarea lichidului în vapori). cu atât temperatura de saturaţie este mai mare în cazan. adică în abur sau vapori. ts. Aburul saturat şi aburul supraîncălzit Procesul formării aburului poate fi împărţit în trei faze mai importante: − încălzirea apei până la temperatura de saturaţie. Dacă se încălzeşte un vas care conţine apă. Diferitele transformări dintre fazele corpurilor se reprezintă în figura următoare: Vaporizarea apei. 8 . când apa începe să se vaporizeze. În funcţie de temperatură există: abur saturat şi abur supraîncălzit. numită temperatura de fierbere sau de saturaţie. Temperatura de fierbere sau de saturaţie depinde de presiunea la care este supus lichidul. deoarece variază distanţele dintre atomi şi molecule. ţevi fierbătoare şi ţevi ). astfel. Evaporarea spre deosebire de fierbere are loc la orice temperatură. din care cauză variază energia de interacţiune a acestor particule. de mărimea suprafeţei de evaporare.

Aburul saturat are temperatura egală cu temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii la care se găseşte. Pentru a provoca condensarea aburului saturat este suficient ca temperatura acestuia să scadă cu o cantitate infinit mică. Aburul saturat uscat este aburul din care lipseşte complet faza lichidă. O creştere infinit mică a temperaturii aburului saturat uscat provoacă trecerea aburului în domeniul de supraîncălzire, în timp ce o micşorare infinit mică a temperaturii provoacă condensarea lui parţială. Aburul suprasaturat uscat reprezintă o stare limită între aburul saturat umed şi aburul supraîncălzit. Amestecul format din aburul saturat uscat şi picături fine de apă se numeşte abur saturat umed (abur umed). Dacă se continuă încălzirea aburului uscat la presiune constantă el devine abur supraîncălzit. Supraîncălzirea aburului este însoţită de creşterea temperaturii şi a volumului său specific datorită dilatării aburului. Deci, temperatura aburului supraîncălzit este totdeauna mai ridicată decât temperatura de saturaţie (ts). Aburul supraîncălzit este aburul a cărui temperatură t este mai mare decât temperatura de saturaţie ts, corespunzătoare presiunii respective (ex. ts la 40 bari = 250,6ºC, ts la 20 bari = 213,9ºC, ts la 35 bari = 243,0ºC). în instalaţiile de abur cu caracter industrial se foloseşte, de obicei, abur supraîncălzit datorită unor avantaje de ordin tehnic şi economic. În cazanele de abur folosite pentru încălzire nu se poate produce decât abur umed, deoarece, în cazan, aburul se găseşte în permanenţă în contact cu apa. În cazanele industriale, aburul se supraîncălzeşte într-un dispozitiv format din ţevi numit supraîncălzitor de abur şi montat separat de cazan. În supraîncălzitor, aburul umed se transformă în abur uscat şi apoi în abur supraîncălzit. Starea de saturaţie a aburului este foarte instabilă; schimbări chiar mici ale presiunii şi temperaturii duc la condensarea unei părţi din abur sau la vaporizarea picăturilor de apă, care există totdeauna în aburul saturat. Din această cauză nu se mai întrebuinţează în maşinile cu abur. În instalaţiile moderne de uzare, aburul este supraîncălzit de la 250ºC până la temperaturi de 500-650ºC. deci cu aceeaşi cantitate de abur supraîncălzit se poate transporta o cantitate mai mare de căldură decât cu aburul saturat. Aburul supraîncălzit poate furniza mai mult lucru mecanic decât aburul saturat. De asemenea, poate fi transportat la distanţe mari fără pericol de condensare, deoarece are o temperatură mai mare decât temperatura de saturaţie la care aburul se condensează. Cantitatea de căldură conţinută într-un kilogram de apă supraîncălzită sau abur (saturat sau supraîncălzit) poartă denumirea de entalpie sau cantitate de căldură. Entalpia se notează cu litera „i” şi se măsoară în kcal/kg. Valorile entalpiei apei sau aburului, la anumite presiuni şi temperaturi, sunt date în tabele speciale, bazate pe calcule simple. Ex.: la cazanele ISUC unde presiunea P = 39 bari şi temperatura aburului t = 440ºC, cantitatea de căldură respectiv entalpia „i” din tabelul de entalpii este i = 780 kcal/kg = 0,78 kcal/t. Q – cantitatea de căldură kcal. Q=m·i m – masa de apă în kg. Titlu. Termotehnica foloseşte pentru caracterizarea diferitelor stări de umiditate a aburului umed, la o anumită presiune, naţiunea de titlu, notat cu „x”. Titlul unui abur umed „x” reprezintă participarea în masă a vaporilor de apă saturaţi uscaţi întrun kilogram de abur umed. Dacă se notează cu „mv” – masa vaporilor saturaţi din amestec cu „ma” – masa apei din amestec, iar cu „m” – masa amestecului, titlul aburului umed se exprimă prin raportul:
x=

Titlul vaporilor umezi variază între zero şi unu. Când mv = 0, adică atunci când vaporii de deasupra apei s-au condensat în întregime, titlul amestecului este zero. Aceasta înseamnă că în amestec avem numai apă în stare de saturaţie adică numai apă la temperatura corespunzătoare presiunii echilibrului de fază. Când ma = 0, adică atunci când ultima picătură de apă s-a transformat în vapori saturaţi uscaţi, titlul amestecului devine egal cu unu. Deci aburul saturat uscat are titlul x = 1. Mărimile de stare ale aburului pot fi obţinute din diagrame sau tabele de abur sau indirect prin calcule. Diferenţa dintre temperatura aburului supraîncălzit (temperatura de supraîncălzire) şi temperatura de saturaţie se numeşte grad de supraîncălzire.
9

mv mv = m mv + ma

Cu cât gradul de supraîncălzire este mai mare cu atât aburul are o comportare mai apropiată de aceea a gazelor perfecte. Umiditatea aburului - reprezintă cantitatea de apă exprimată în kilogram, conţinută într-un kilogram de abur umed şi este egală cu 1 – x. Atât titlul cât şi umiditatea aburului se exprimă în procente (%). Ex.: Dacă într-un kilogram de abur saturat umed se află 0,975 kg abur saturat uscat, titlul acestui abur este x = 0,975 kg sau exprimat în procente, x % = 97,5 %, umiditatea aburului în acest caz, este egală cu 1 – x = 1 – 0,975 = 0,025 kg, sau exprimat în procente 1 – x = 2,5 %. Se înţelege din cele de mai sus că, aburul saturat uscat are titlul „1” sau 100% şi umiditatea „0”. Dacă continuăm încălzirea aburului saturat umed, separat de apă la presiunea constantă, se va produce mai întâi uscarea sa (titlul „1"” umiditatea „0”, apoi supraîncălzirea, adică creşterea temperaturii (t) peste temperatura de saturaţie (ts). Deci aburul supraîncălzit este aburul rezultat din procesul de creştere a temperaturii aburului saturat uscat, peste temperatura sa de saturaţie, proces care poartă denumirea de supraîncălzirea aburului şi are loc în instalaţii speciale ale cazanului, aşa cum sa arătat mai sus, denumite supraîncălzitoare. Din punct de vedere a valorii presiunii deosebim: − abur de joasă presiune; − abur de medie presiune; − abur de înaltă presiune; − abur în stare normală. Aburul de joasă presiune are presiunile cuprinse între 1 ÷ 122 bar şi temperatură până la 300ºC. este folosit în scopuri tehnologice, pentru alimentarea turbinelor de putere mică şi a maşinilor cu piston de construcţie mai veche. Aburul de medie presiune are presiuni cuprinse între 12 ÷ 50 bar şi temperaturi de 300÷ 450ºC. este folosit pentru alimentarea turbinelor cu abur de putere mijlocie (până la 15 MW). Aburul de înaltă presiune are presiuni mai înalte de 50 bar şi temperaturi ce depăşesc 450ºC. în mod curent se folosesc presiuni de 250 bar şi temperaturi de 540 – 570ºC. în unele cazuri presiunea poate ajunge până la 370 bar, iar temperatura până la 650ºC. aceste presiuni se folosesc pentru alimentarea turbinelor de puteri mari. Aburul în stare normală are presiunea de 760 mmHg şi temperatura de 100ºC. Entalpia aburului normal este de 2674,2 kj/kg: 4,1855 kj/kcal = 638,92 kcal/kg. Aburul folosit în instalaţiile de încălzire centrală poate fi şi aceasta: − de joasă presiune 0,1 ÷ 0,7 bar; − de medie presiune 0,7 ÷ 15 bar; − de înaltă presiune - peste 15 bar. În general în sistemul de încălzire cu abur se foloseşte aburul de joasă presiune sau medie presiune. Aburul de înaltă presiune se utilizează numai pentru transportul căldurii la distanţă. Aburul transportat prin conducte la corpurile de încălzire cedează în acestea o parte din căldură de vaporizare şi se condensează. Condensul format se întoarce pe conducte înapoi la cazan sau la generatorul de abur. Aburul se mai foloseşte şi în scopuri tehnologice în industrie.

10

UNITĂŢILE DE MĂSURĂ ALE ABURULUI
Presiunea – este mărime fizică egală raportul dintre mărimea unei forţe „F” care apasă perpendicular şi uniform pe o suprafaţă şi aria „S” a acestei suprafeţe. adică: P =
F S

unitatea de măsură pentru presiune în sistemul internaţional (SI) este Pascalul (Pa) sau Megapascalul (MPa): 1 Mpa = 1.000.000 Pa Pascalul este raportul dintre unitatea de măsură a forţei Newton (N) şi unitatea de măsură a suprafeţei – m2. N adică: 1Pa = 1 2 m Alături de Pa, se mai folosesc, în mod obişnuit şi următoarele unităţi de măsură: − barul – care este un multiplu al Pa, şi anume: 1 bar = 100.000 Pa = 0,1 Mpa − atmosfera tehnică (at) - care reprezintă raportul dintre forţa de 1 kg şi suprafaţa de 1 cm2 pe care se exercită
1at = 1 kgf cm 2

Ea mai poate fi definită ca presiunea exercitată de o coloană de mercur (Hg) înaltă de 735,5 mm, sau de o coloană de apă (H2O) înaltă de 10 m. 1 at = 735,5 mm cal.Hg = 10.000 mm (10 m) cal.H2O Între unităţile de măsură de mai sus există următoarele relaţii de echivalent: 1 at = 0,980665 bar = 98066,5 Pa = 0,0980665 Mpa De regulă în practică se foloseşte aproximaţia: 1 bar ≈ 1,02 at. 1 at = 1 bar = 100.000 Pa = 0,1 Mpa − atmosfera fizică (atm) – este presiunea exercitată la nivelul mãrii de o coloană de mercur înaltă de 760 mm sau de o coloană de apă înaltă de 10,33 m, aceasta mai poartă denumirea şi de presiune atmosferică sau presiune barometrică (de la barometru - aparatul care se măsoară). 1 atm = 760 mm cal Hg = 10.330 mm (10,33m) cal.H2O Într-un cazan, presiunea este mai mare decât presiunea atmosferică. Aparatele de măsură a presiunii într-un cazan - manometrele, indică de fapt cu cât presiunea în cazan este mai mare decât presiunea atmosferică, cu alte cuvinte, indică suprapresiunea faţă de presiunea atmosferică; presiunea indicată de manometru se mai numeşte şi presiune manometrică. Dacă la suprapresiunea indicată de manometru se adaugă presiunea atmosferică, se obţine presiunea absolută, măsurată în atmosfere absolute (ata) care este de fapt presiunea reală din cazan. 1 ata = 1 at + 1 atm Ex.: Dacă manometrul unui cazan de abur indică presiunea de 40 at, presiunea absolută din cazan va fi în acest caz 40 + 1 = 41 ata. Pentru măsurarea presiunilor mici, se folosesc următoarele unităţi de măsură: 1 mm cal.H2O, care echivalează cu 0,001 kgf/cm2 sau 1 kgf/m2 sau cu 0,0001 bar
1 1 2 1 mm cal.Hg, care echivalează cu 735,5 kgf/cm , sau cu 735,5 bar
11

căreia îi corespunde în scara celsius o temperatură de –273.0001 bar 250 mm cal. se exprimă în grade celsius (ºC sau scara centigradă (100 grade) sau scara absolută.H2O = 0.15 tº (c) = T (k) – 273. exprimat în t/h sau m3/h.Hg se mai numeşte şi Torr ex: 1 mm cal H2O = 0.0001 bar x 250 = 0.15 Debitul – cantitatea de abur produsă de un cazan într-un timp determinat.109bar Temperatura – este mărimea fizică.15ºC. măsurată în grade Kelvin (K).Hg (80 Torr) = 735.1 mm cal.025 bar 1 mm cal.5 bar 80 mm cal. = 0.Hg (1 Torr) = 735. 1 Gcal/t = 1000 kcal/kg 1 80bar 1 12 . măsurabilă care caracterizează starea (nivelul) de încălzire a unui corp.5 barx80 = 735. T (k) = tº (c) + 273. Cantitatea de căldură – cantitatea de energie internă transmisă fără efectuare de lucru mecanic şi este cantitatea de căldură conţinută într-un kilogram de apă supraîncălzită sau abur (saturat sau supraîncălzit) exprimaţi în kcal/kg sau Gcal/t.

funduri). Condiţiile calitative pe care trebuie să le îndeplinească materialele folosite în construcţia cazanelor sunt reglementate prin prescripţiile tehnice C1 . Materialele de adaos trebuie să corespundă calitativ standardelor specifice şi să fie însoţite de certificate de calitate emise de producător. spre exemplu. Fontele se folosesc sub formă turnată în piese cum sunt de exemplu armăturile. incluziunilor. Pentru piesele forjate sau turnate din oţeluri sau fonte. fontele şi într-o proporţie foarte mică aliajele cuprului. racorduri) sau turnate (armături. mandrinare şi nituire. trebuie să fie. acestea trebuie să îndeplinească un minimum de cerinţe.. de asemenea condiţiile suplimentare de calitate sau de utilizare care trebuie avute în vedere. 13 . Tablele şi oţelurile din oţel carbon sau aliate trebuie să corespundă în ceea ce priveşte condiţiile tehnice. prescripţiile tehnice precizează standardele în conformitate cu care acestea trebuie executate. Materialele de adaos trebuie să fie astfel alese încât să corespundă calităţii materialelor de bază. orice marcă de material înainte de a fi folosită în execuţia cazanelor. În execuţia părţilor sub presiune ale cazanelor se folosesc şi materiale de adaos cum sunt electrozii şi sârma de sudură. Tablele cu grosimea de 15 mm sau mai mare folosite pentru execuţia corpului propriu-zis al cazanului ( . pentru a fi depistate defectele periculoase de natura stratificărilor. Sudarea – este modul de îmbinare cel mai sigur şi cel mai frecvent folosit în execuţia. cu arc electric sau cu gaze. manual sau automat. forjate ( . prevederilor din standardele specifice. doar la execuţia unor robinete cu cep sau corpul indicatoarelor de nivel ale cazanelor cu presiuni reduse. În cazul folosirii unor table sau ţevi conform altor norme sau standardele corespunzătoare. executate iniţial prin nituire (Asemenea cazane aproape nu mai există în exploatare). în mod obligatoriu controlate cu ultrasunete. Materialul trebuie să fie însoţit de certificate de calitate de producători. montarea sau repararea elementelor cazanelor. ea poate fi executată prin orice procedeu. care pot produce avarii grave alee elementelor respective în exploatare. flanşe.. regulile pentru verificarea calităţii. ţevile etc. montarea sau repararea elementelor părţilor sub presiune ale cazanelor de abur sau apă fierbinte sunt. plăcilor tubulare. ţevi).colecţia ISCIR pentru cazane şi trebuie respectate de toţi acei care execută. care sunt prevăzute în prescripţiile tehnice – colecţia ISCIR – amintite. cum ar fi bronzul. oţelurile (carbon sau aliate). că utilizarea fontei nu este admisă decât pentru turnarea corpului supapelor de siguranţă. Bronzul se foloseşte foarte rar. în general. amintite mai sus sunt aşa-zisele materiale de bază.TEHNOLOGIA MATERIALELOR. livrarea şi documentele. Oţelurile se folosesc sub formă laminată (table. de explozie etc. conform instrucţiunilor producătorului. Tablele. montează sau repară cazane de abur sau de apă fierbinte. fisurilor etc. trebuie să fie omologată de o comisie de specialişti. MONTAREA ŞI REPARAREA CAZANELOR. colectoarelor etc. coturi). CONTROLUL SUDURILOR Materialele folosite în execuţia. gurile de vizitare. METODE DE ÎMBINARE. în vigoare. MATERIALE FOLOSITE ÎN EXECUŢIA. ci numai la lucrările de reparaţii ale cazanelor existente în exploatare. Nituirea nu se mai foloseşte la execuţia cazanelor noi. În acest sens trebuie amintit. Îmbinarea elementelor sub presiune alee cazanelor de abur şi apă fierbinte se realizează prin sudare. platbande. asigurând sudurii proprietăţi egale cu ale acestora.. capace. marcarea.

Printre defectele periculoase (neadmise) din sudură. efectuată conform prescripţiilor tehnice. Sudorii folosiţi pentru executarea lucrărilor de sudare trebuie să fie autorizaţi de ISCIR după o pregătire practică. sudate în aceleaşi condiţii în acelaşi timp şi de către aceeaşi sudori.Procedeele de sudare utilizate trebuie să fie omologate în prealabil cu participarea ISCIR. camere secţionale etc. tamburului. Îmbinarea prin mandrinare se realizează prin deformarea plastică a capetelor ţevilor cu un dispozitiv special numit mandrină şi presarea pe pereţii găurilor practicate în tambure. Mandrinarea se admite ca soluţie de îmbinare numai la cazanele cu abur cu presiunea de cel mult 100 bar şi temperatura până la 420ºC. care astfel. Verificarea prin metode nedistructive a sudorilor se efectuează cu ajutorul radiaţiilor penetrante X sau gama. incluziunile de zgură şi altele. manifestată printr-un joc între ţeavă şi peretele găurii.. − supramandrinare caracterizată prin existenţa unui guler alungit la ţeavă sau prag pe peretele exterior al ţevii. care ar reduce grosimea peretelui sub limitele admise. (în cazul sudării tablelor) sau a unor probe de sudură (în cazul ţevilor). colectorului etc. CR4 – pentru examinarea cu ultrasunete. După ce au fost executate. colectoare. − prag interior. tambur etc. pot să apară deformări şi tensiuni interne în materialele sudate. conform reglementărilor speciale cuprinse în prescripţiile tehnice CR7 – colecţia ISCIR. verificarea distructivă constă în executarea unor plăci martor. − fisuri sau crăpături în jurul găurii din placa tubulară. se pot arde. − exfolieri profunde în peretele ţevii. După operaţia de mandrinare. plăci tubulare etc. funcţie de calitatea şi dimensiunile materialelor. fapt pentru care.colecţia ISCIR pentru cazane. depistaţi prin mijloace nedistructive sunt în principal: fisurile. prin ultrasunete. recoacere).. prin metode distructive şi nedistructive. de procesul de sudare etc. rezultate obţinute trebuie să corespundă cerinţelor din prescripţiile C1 . 14 . capetele ţevilor de fum din partea de intrare a flăcării (dinspre focar) se răsfrâng () spre a se realiza un contact cât mai intim cu plăcile tubulare şi totodată o răcire a acestor capete. parţial sau pe întreaga circumferinţă a ţevii. Mandrinarea este metoda de îmbinare a ţevilor cazanelor acvatubulare în tambur. caracterizat printr-o supraîncălţare în jurul orificiului ţevii. felul tratamentului termic se stabileşte prin tehnologia de execuţie a sudurii. sau a ţevilor de fum în plăcile tubulare la cazanele ignitubulare.. rezilienţă etc. colectoare. sudurile trebuie să fie verificate din punct de vedere al calităţii. La îmbinarea prin mandrinare nu se admit: − fisuri şi crăpături în porţiunea ţevilor evazate şi răsfrânte.. fiecare din aceste metode fiind reglementată ca procedură de verificare şi condiţii de admisibilitate prin prescripţii tehnice – colecţia ISCIR (ex. găuri prevăzute cu mai multe circulare. în conformitate cu reglementările din prescripţiile tehnice CR9 – colecţia ISCIR. spre a asigura rezistenţa şi etanşeitatea îmbinării.). ca şi sudurile elementelor respective. lichide penetrante. − mandrinare insuficientă. După sudare. capetele ţevilor se evazează (lărgeşte) pentru a împiedica smulgerea ţevii din gaură. Din aceste plăci respectiv probe se execută epruvete care se încearcă la întindere. elementele respective se supun unor tratamente termice (normalizare.. pulberi magnetice etc. încovoiere. Multe din aceste deficienţe sunt puse în evidenţă la încercarea de presiune hidraulică.: CR20 – pentru examinarea cu radiaţii. C1 – colecţia ISCIR pentru cazane. în timpul funcţionării. CR6 – pentru examinarea cu lichide penetrante etc. − deformarea (strivirea) plăcii tubulare. nepătrunderile. şi teoretică prealabile.

instalaţii de evacuare a produselor de ardere. scăldate în exterior de gazele fierbinţi din focar (tambur. sub acţiunea căldurii produsă prin arderea combustibililor. − instalaţia de preparare a combustibilului (uscare. cazanele intră sub controlul ISCIR. − suprafeţele de încălzire şi vaporizare a apei (sistemul fierbător). repară. cuprinzând arzătoarele şi instalaţia de alimentare cu aer de combustie. 2. 2 CLASIFICAREA CAZANELOR DE ABUR SI APA FIERBINTE 1. aparate şi instalaţii de automatizare. iar în cazanul în care temperatura aburului este mai mare cazanul produce abur supraîncălzit. Deoarece în cazanele de abur presiunea este totdeauna mai mare decât cea atmosferică. Explozia va fi cu atât mai distrugătoare cu cât cantitatea pericolului de explozie pe care îl reprezintă trebuie acordată o importanţă deosebită execuţiei şi exploatării corecte a cazanelor. căldurii recuperate din gazele fierbinţi rezultate dintr-un proces tehnologic sau căldurii obţinute cu ajutorul energiei electrice. aer. tehnologice sau de încălzire. construiesc. − instalaţia de tratare a apei şi de alimentare cu apă. instalaţiile lui de alimentare cu combustibil. Dacă la un cazan se întâmplă să se producă o fisură sau o ruptură scăderea instantanee a presiunii conduce la scăderea temperaturii până la valoarea corespunzătoare presiunii la care a ajuns aburul şi tot surplusul de căldură înmagazinat în apă se va consuma instantaneu pentru formarea de abur. cazanul produce abur saturat. − instalaţii de ardere. − canalele de gaze şi coşul de fum.Modulul nr. În cazanul în care temperatura aburului este egală cu temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii vaporilor de apă. Apa fierbinte obţinută în cazanele de apă fierbinte are temperatura mai mare decât temperatura de fierbere a acesteia la presiunea atmosferică. sunt: − focosul . Întregul complex. Datorită pericolului de explozie pe care îl prezintă. în acest domeniu elaborate de către Inspecţia pentru cazane şi recipiente sub presiune – ISCIR. se transformă în agent termic (abur. − suprafeţe de supraîncălzire a aburului (supraîncălzitorul de abur). exploatează sau verifică instalaţii de cazane. cuprinzând cazanul. economizor). temperatura apei din ele este mai mare decât 100ºC (adică mai mare decât temperatura de fierbere la presiunea atmosferică) ceea ce face ca permanent să existe un potenţial pericol de explozie. Cazanele pentru încălzit apă nu prezintă pericol în sensul posibilităţii de explozie atât timp cât temperatura apei încălzite în acestea nu depăşeşte 100ºC. apă caldă. apă fierbinte) utilizat în scopuri energetice. PĂRŢI COMPONENTE ALE CAZANULUI ŞI INSTALAŢIEI DE CAZAN În general părţile componente ale unui cazan modern de abur cu instalaţii auxiliare. − construcţia metalică de susţinere. apă. Aburul produs în cazan are presiunea superioară presiunii atmosferice. − instalaţii pentru captarea şi evacuarea cenuşii şi a zgurii. formează împreună instalaţia de cazan. Cantitatea enormă de abur care se degajă în acest caz va provoca creşterea bruscă a presiunii şi se va produce explozia cazanului. înzidire şi izolarea termică.în care are loc arderea combustibilului şi degajarea căldurii. montează. GENERALITĂŢI Cazanele sunt instalaţii complexe în care apa. 15 . Se menţionează însă că au fost cazuri de explozie şi la aceste cazane din cauză că nu aveau dispozitive de siguranţă. măcinare etc.) şi de alimentare cu combustibil. tub de flacără. trebuie să respecte prescripţiile tehnice. Toţi cei care proiectează. întreţin.

După felul combustibilului. − aparatele de măsură. − instalaţia de automatizare.− conductele şi armăturile. tipul şi mărimea instalaţiei de cazan unele din aceste elemente pot lipsi. Schema de principiu a unui cazan de abur 16 . control şi siguranţă.

sunt evacuate în mediul exterior după ce. Aerul necesar combustiei este preluat din spaţiul din jurul cazanului cu ajutorul unui ventilator şi este trecut prin preîncălzitorul de aer. în care caz. gazele de ardere sunt forţate de către exhaustor (ventilator) să parcurgă canalul de gaze şi apoi prin coş să ajungă în atmosferă. Suprafaţa de încălzire este formată din elemente tubulare metalice scăldate la exterior de gazele fierbinţi din focar. deschizându-se automat. 17 . Canalele de gaze sunt în continuarea camerei focar. Din focar. acesta închide automat sub influenţa presiunii din cazan. instalaţii anexe. armături şi dispozitiv de siguranţă. de regulă. La cazanele ignitubulare focarul este amplasat central. Apa necesară producerii aburului în cazan numită apă de 3. o cameră paralelipipedică construit la exterior din cărămidă. se montează direct pe cazan (tambur) la cazanele fără supraîncălzitor. în care s-au prezentat în mod simplificat principalele elemente ale uni cazan modern pentru producerea aburului supraîncălzit. Focarul este. − indicatorul de nivel al apei este aparatul care indică în orice moment nivelul apei din tamburul cazanului. la cazanele prevăzute cu astfel de instalaţie. atunci când alimentarea cu apă a cazanului încetează (pompa se opreşte) împiedicând astfel ieşirea (pierderea) apei din cazan. înainte de a fi evacuate la coş. protejată printr-un înveliş din tablă. apa spălându-le la exterior. suprafaţă vaporizatoare sau suprafaţă fierbătoare. supraîncălzitorul de abur şi preîncălzitorul de aer. În cazul cazanelor ignitubulare gazele fierbinţi circulă prin interiorul elementelor tubulare (tub de flacără. Camera focarului continuă cu canalele de gaze. Căldura gazelor de ardere din focar se transmite prin suprafaţa ţevilor vaporizatoare în apa care circulă prin ele şi pe care o transformă în emulsie apă-abur. În acest fel aerul de combustie ajunge până la temperaturi destul de ridicate (100º . economizorului şi preîncălzitorului de aer. este montat printr-un racord la spaţiul de abur al tamburului. supraîncălzitorului de abur. La cazanele de tip mai nou focarul este delimitat de pereţii membrană care formează suprafaţa fierbătoare a cazanului. − capul de alimentare – este dispozitivul prin care se face alimentarea cu apă a cazanului. În canalele de gaze sunt. la interiorul corpului cilindric sub presiune. Coşul – este elementul prin care gazele arse rezultate din arderea combustibililor în focar. − dispozitivele de alimentare cu apă sunt instalaţii care servesc la alimentarea cu apă a cazanului. Pentru buna funcţionare. − robinetul principal de abur – este armătura care închide sau deschide conducta de abur spre consumator. prin ele circulând. suprafaţa de încălzire mai poartă şi denumirea de sistem fierbător. ale cărui suprafeţe de încălzire sunt spălate de către gazele de ardere. Combustibilul împreună cu aerul de combustie ajung la arzător care realizează arderea acestuia în focar.Focarul – inclusiv instalaţia de abur în care are loc arderea combustibililor. după caz. amplasate unele părţi auxiliare ale cazanului cum sunt: economizorul. dintre care se menţionează: − manometrul este aparatul care indică suprapresiunea aburului din cazan. în legătură cu spaţiile de apă şi respectiv abur. ele sunt de regulă antrenate de motoare electrice şi aspiră apă din rezervoarele de alimentare cu apă (de regulă degazoare) şi o refulează în cazan. ţevi de fum). când presiunea depăşeşte valoarea prescrisă şi eliminând în atmosferă surplusul de abur. sau la ieşirea din supraîncălzitor. sub forma unui tub ondulat. Este montat pe tambur prin două racorduri. − supapa de siguranţă – este dispozitivul care împiedică creşterea presiunii în cazan peste valoarea normală. la exterior au izolaţie uşoară din saltele de vată minerală. cu degajarea unei mari cantităţi de căldură. cazanul trebuie echipat cu unele aparate de măsură şi control. iar la interior de apa care se transformă în abur.300ºC). se formează gazele de ardere cu temperaturi foarte ridicate (1500 – 2000ºC). în prealabil au cedat căldura sistemului fierbător şi. gazele de ardere. astfel încât presiunea să revină la valoarea normală. roşie obişnuită. FUNCŢIONAREA CAZANULUI DE ABUR Modul de funcţionare al unui cazan de abur se poate urmări din schema de principiu a unui cazan de abur mai sus redată. Prin arderea combustibilului în focar. de regulă. de asemenea înzidite pentru a împiedica pierderile de căldură în exterior şi a asigura etanşeitatea. iar la interior căptuşit cu cărămidă refractară rezistentă la temperatură ridicată.

În funcţie de mărimea cazanului. Gazele de ardere îşi reduc mult temperatura pe traseul lor prin faptul că cedează căldură suprafeţelor convective menţionate. De asemenea acest cazan este cu circulaţie naturală întrucât apa de alimentare fiind mai grea coboară în partea inferioară. Transmiterea căldurii de la gazele fierbinţi la suprafeţele de încălzire montate pe traseul lor de evacuare se face în principal prin convecţie. iar pe de altă parte emulsia apă-abur. Această pompă are rolul de a alimenta în permanenţă tamburul cu apă. În tambur apa de alimentare ocupă spaţiul interior numit spaţiu de apă. Menţinerea apei între limitele admise se urmăreşte cu ajutorul sticlelor de nivel şi nivostatelor.alimentare este preluată (după ce în prealabil a fost tratată în instalaţia pentru tratare) cu pompa de alimentare. Nivelul apei în tambur variază între nivelul minim admis şi nivelul maxim admis. iar emulsia apă-abur (fiind mai uşoară) se ridică în partea superioară. Suprafaţa fierbătoare fiind închisă. Din tambur apa de alimentare fiind mai rece şi deci mai grea. numit spaţiul de abur. este un cazan aerotubular. Se menţionează însă că această denumire este improprie întrucât există cazane (ex. Aburul saturat din spaţiul de abur al tamburului ajunge în serpentinele din ţeavă alee supraîncălzitorului. cu ajutorul unui exhaustor. Din acest motiv suprafeţele de încălzire din focar se mai numesc şi suprafeţe de radiaţie. iar aburul ocupă spaţiul de deasupra apei. Pe traseul dintre pompă şi tambur apa parcurge serpentinele din ţeavă ale economizorului. determină creşterea presiunii în interior. În acest fel se valorifică la maximum potenţialul termic al gazelor de ardere şi deci creşte randamentul termic al cazanului. aburul saturat este încălzit în continuare la o temperatură mult mai mare decât temperatura de saturaţie şi astfel devine abur supraîncălzit. Din supraîncălzitor aburul este distribuit la consumator. de parametri nominali şi de complexitatea acestuia unele componente din schema prezentată pot să lipsească şi de asemenea unele elemente pot apare suplimentar. Se observă deci. cazane pentru arderea cărbunelui pulverizat) care nu pot funcţiona fără preîncălzitoare de aer. 18 . coboară prin ţevile coborâtoare dar ajungând în ţevile din focar se transformă în emulsie apă-abur (deci are greutate mai mică) şi urcă iar în tambur prin ţevile urcătoare. economizorului şi preîncălzitorului de aer. numite în exploatare şi suprafeţe de încălzire auxiliare. în care se încălzeşte. În cazanul prezentat apa circulă în interiorul ţevilor fierbătoare deci. În supraîncălzitor. suprafaţa de încălzire. canalul de gaze şi coşul. Apa de alimentare necesară se asigură de către o pompă de alimentare. Spaţiul cuprins între nivelul maxim şi nivelul minim al apei se numeşte spaţiul de alimentare înălţimea lui normală fiind de 100 – 150 mm. că în drumul lor gazele de ardere de la ieşirea din focar şi până la baza coşului cedează pe parcurs căldură supraîncălzitorului. Pentru recuperarea căldurii gazelor arse şi deci pentru obţinerea unui randament termic ridicat se face preîncălzirea apei de alimentare cu ajutorul unui economizor şi preîncălzirea aerului de combustie cu ajutorul unui preîncălzitor de aer. Temperatura gazelor de ardere nu poate fi redusă oricât deoarece apare pericolul condensării apei conţinute în gazele de ardere şi corodarea puternică a suprafeţelor din partea de evacuare a gazelor (punctul nouă). aburul care se produce datorită încălzirii. Cu creşterea presiunii creşte şi temperatura la care apa fierbe şi se transformă în abur (cu cât presiunea este mai ridicată cu atât temperatura de fierbere a apei este mai ridicată). În focar. Suprafeţele de vaporizare (de fierbere) sunt formate din ţevi independente sau (fascicule de ţevi unite între ele prin platbande metalice formând un perete) prin care circulă apă. În tambur ajunge deci pe de-o parte apă de alimentare. Gazele de ardere spală suprafeţele de încălzire şi apoi sunt evacuate în atmosferă prin coş. Pe lângă acestea în funcţie de necesităţi se mai adaugă supraîncălzitorul. economizorul şi preîncălzitorul de aer. căldura se transmite la emulsia apă-abur din ţevile fierbătoare. în principal prin radiaţie (şi mai puţin prin convecţie). În acest fel se stabileşte circulaţia apei în interiorul cazanului. În acest fel temperatura gazelor la ieşirea din preîncălzitorul de aer este redusă până la 145-170ºC (în funcţie de sarcina cazanului). Părţile componente de bază alee cazanului de abur sunt: focarul.

Se stabileşte astfel circulaţia apei în cazan. În acest caz viteza de circulaţie a apei în ţevile suprafeţelor de vaporizare este redusă şi aceasta conduce la diametre de ţevi care depăşesc în general 30 mm în interior. La cazanele cu circulaţie forţată ţevile sistemului fierbător nu este nevoie să aibă poziţie verticală. 19 . La cazanele cu circulaţie forţată circulaţia apei în sistemul vaporizator se realizează cu ajutorul unei pompe de circulaţie (sau recirculare). acestea sunt prevăzute cu aparate. La unele cazane apa trimisă de pompa de alimentare trece din economizor în sistemul fierbător unde se produce vaporizarea completă. economizorul şi preîncălzitorul de aer. Datorită diferenţei de densitate apa caldă din ţeava fierbătoare se ridică şi locul ei este luat de apa mai rece. Când arzătoarele folosite sunt de tipul cu „aer aspirat” lipseşte ventilatorul pentru aer de combustie. La unele cazane de abur de tip mai vechi întâlnite încă în exploatare lipsesc supraîncălzitorul. Aceste cazane sunt denumite cazane cu trecere forţată (cu străbatere forţată) şi sunt folosit atât pentru producerea aburului cât şi pentru producerea apei calde sau apei fierbinţi.De exemplu în unele focare de cazane aerul de combustie este luat direct din atmosferă fără a fi trecut înainte prin preîncălzitorul de aer. 4. În situaţia descrisă mai sus cazanul are o circulaţie naturală. La cazanele recuperatoare. Din punct de vedere constructiv aceste cazane sunt mai simple şi consumul de metal este mai mic. În continuare se formează emulsia apă-abur care se ridică şi ajunge în tambur. CIRCULAŢIA APEI ÎN CAZAN Scheme simplificate de circulaţie a apei în cazan La aprinderea focului în focarul cazanului ţevile fierbătoare primesc căldură prin radiaţie şi astfel apa din ele se încălzeşte. suprafeţele de schimb de căldură sunt amplasate în spaţii prin care circulă gazele fierbinţi provenite dintr-un proces tehnologic. dispozitive şi instalaţii anexe. Cazanele de apă caldă şi apă fierbinte sunt cazane cu străbatere forţată. Pentru funcţionarea economică şi în deplină siguranţă a cazanelor de abur. În consecinţă coeficienţii de schimb de căldură au valori limitate. ele având posibilitatea aşezării în orice poziţie în focar şi în drumurile de gaze. Cazanele cu circulaţie naturală au un volum mare de apă şi deci o inerţie termică mare. În acest caz o particulă de apă parcurge de 4÷ 8 ori circuitul sistemului fierbător până la vaporizare completă. Aceste cazane nu sunt prevăzute cu preîncălzitor. De asemenea la cazanele de abur saturat lipseşte supraîncălzitorul. Ţevile sistemului fierbător trebuie să aibă poziţie verticală.

6. izolate în tuburi de şamotă. Acestea pot fi: . prin arderea combustibililor într-un focar care face parte din cazan (focar propriu). După aparatul termic produs şi temperatura acestuia: 20 . . − de înaltă presiune: peste 64 bar.7 ÷ 6 bar. . La cazanele acvatubulare apa circulă prin interiorul ţevilor şi focul la exterior. − solare.cazane cu combustibil solid. După presiunea de funcţionare: − de joasă presiune: 0. − cazane cu circulaţie forţată unică multiplă Cazanele cu circulaţie naturală sunt cazanele în care circulaţia amestecului apă-abur se realizează conform unui fenomen fizic natural. La cazanele ignitubulare flăcările şi gazele arse circulă prin interiorul ţevilor. iar apa la exterior.cazane cu combustibil nuclear. . Cazanele cu focar propriu produc căldura necesară vaporizării apei. 3. amplasat în tamburul cu apă al cazanului. . După felul circulaţiei amestecului apă-abur în cazan: − cazane cu circulaţie naturală. 5. Cazanele solare folosesc căldura dezvoltată de razele soarelui. Cazanele recuperatoare folosesc pentru vaporizarea apei căldura gazelor fierbinţi. − de convecţie – la care primează suprafeţele de schimb de căldură prin convecţie. După modul cum folosesc căldura (al sursei de căldură): − cu focar propriu. Cazanele electrice folosesc căldura dezvoltată de rezistenţele electrice. − electrice. După felul circulaţiei focului şi apei: − ignitubulare. datorită diferenţei de greutate specifică dintre acest amestec şi apa rece. − acvatubulare. cedând locul apei reci. − recuperatoare. Clasificarea cazanelor se poate face după mai multe criterii şi anume: 1. Amestecul apă-abur fiind mai uşor.cazane cu combustibil gazos. 2. − de medie presiune: 6 ÷ 64 bar. rezultate dintr-un proces tehnologic (chimic.cazane cu combustibil mixt.CLASIFICAREA CAZANELOR PARAMETRI DE BAZĂ AI CAZANELOR TIPURI CONSTRUCTIVE DE CAZANE I. caută să se ridice. care la rândul său încălzindu-se creează un curent ascendent adică circulaţii a cazanelor cu circulaţie forţată sunt cazanele în care circulaţia amestecului apă-abur se realizează în mod forţat cu ajutorul pompei de circulaţie (alta decât pompa de alimentare cu apă a cazanului).cazane cu combustibil lichid. După felul preponderent de transmitere a căldurii: − de radiaţie – la care ponderea o au suprafeţele vaporizatoare care primesc căldura prin radiaţie. siderurgic). 4.

cazane cu ţevi de fum). în care apa se vaporizează uşor. ca fiind cea mai uzuală în limbajul tehnic. Cantitatea mare de căldură înmagazinată în cazan datorită volumului mare de apă. − cazane marine. − cazane cu cutie de foc şi ţevi de fum (locomotivă) care deşi abandonate la un moment dat. În prezent industria noastră constructoare de maşini fabrică numai cazanul Bloc-abur. dintre acestea se ia în consideraţie numai clasificarea după volumul de apă conţinut. CTF-1 şi în special Bloc-abur. Dintre cazanele cu volum mic de apă menţionăm: 21 . Cazanele cu volum mare de apă sunt construite. recuperatoare. 8. Volumul mare de apă face ca vaporizarea să fie mai greoaie. − cazane cu străbatere (trecere) forţată a apei (cazane Benson. multicilindrice).). Cazanele de abur la care raportul este mai mic de 100 (de regulă cuprins între 50 ÷ 100). 9. − cazane pentru instalaţii energetice. rotative. Cazane cu volum mic de apă: − cazane cu circulaţie naturală a apei (cazane cu ţevi de apă cu înclinare mică. două sau trei tuburi de flacără.2. − cazane pentru apă fierbinte (t > 115ºC). După utilizarea aparatului termic produs: − cazane pentru încălziri centrale. cazanele nu sunt pretenţioase în ce priveşte calitatea apei. Între cazanele cu volum mare şi volum mic de apă există deosebiri constructive şi funcţionale foarte importante. cazanele fac faţă fără pericol.1. elementele tubulare de dimensiuni mari fac posibilă curăţirea uşoară a depunerilor. în industriile care necesită debite mici de abur. Având inerţie mare. au început să fie tot mai des refolosite. cazane Velox). − cazanele cu tub de flacără şi ţevi de fum de întoarcere se găsesc în număr mare în exploatare. Cazane cu volum mare de apă: − cazane cilindrice (monocilindrice. 7. fapt pentru care. După felul construcţiei sistemului fierbător (Volumul de apă conţinut): 9. cazane cu ţevi de apă cu înclinare mare. care pledează în formarea menţinerii acestei clasificări şi prezentări categoriilor de cazane clasificate după volumul de apă. cazane Ramzin). Cazanele cu volum mic de apă sunt construite din ţevi cu diametrul mic. Sunt considerate cazane cu volum mare de apă. face ca aceste cazane să fie deosebit de periculoase în cazuri de avarii. Între cazanele cu volum mare de apă menţionăm: − cazanul cu unul. 9. fiind complet depăşite din punct de vedere tehnic.− cazane pentru abur. cazane cu ţevi ecran). fiind de tipul „Monotehnică”. Criteriile amintit sunt arbitrare. Aceste cazane nu se mai găsesc astăzi în exploatare. străbătute de tuburi de flacără şi ţevi de fum prin care circulă focul şi gazele de ardere şi scăldate la exterior de apă. − cazane cu tub de flacără (cazane cu unul. din elemente cilindrice mari. − cazane cu circulaţie forţată (cazane Veria. sunt considerate cazane cu volum mic de apă. − cazane pentru apă caldă (t < 115ºC). cazane Sulzur. cazane La Mont. în general. depăşeşte cifra 100 (de regulă acest raport este cuprins între 120 ÷ 250). neutrice etc. cu tub de flacără şi ţevi de fum. − cazane pentru încălziri sau scopuri tehnologice. ceea ce necesită un timp mai îndelungat (4 ÷ 6 ore) pentru punerea în funcţiune. După locul de utilizare: − cazane terestre. la radiaţiile de sarcină. cazanele la care raportul dintre volumul de apă pe unitatea de suprafaţă de încălzire (l/m2). de aceea punerea lor în funcţiune durează un timp mult mai scurt (1 ÷ 2 ore) şi au o producţie specifică mare (cantitatea de abur produsă pe unitatea de suprafaţă de încălzire – kg abur/m2). − cazane cu destinaţie specială (navale. două sau trei tuburi de flacără. − cazane pentru scopuri tehnologice şi instalaţii energetice. pretându-se foarte bine la arderea carburilor inferiori. − cazane combinate.

viteza gazelor de ardere. − cazane de abur de construcţie specială. cum sunt cazanele IPROMET de 6. la intrarea în cazan. La cazanele cu tambur această presiune se consideră în tambur. cazanele pe lignit de 50 t/h şi 100 t/h etc. 30% din debitul nominal al cazanului.h. − Presiunea de încercare – presiunea la care se încearcă cazanul cu apă pentru verificarea rezistenţei şi etanşeităţii. circuitul vaporizator). 22 . sunt cele mai des întâlnite în centralele termice ale secţiilor industriale. Alţi indici caracteristici generali ai cazanelor de abur sunt: − Randamentul termic (ηt) – reprezintă raportul dintre cantitatea de căldură (Q u) produsă de cazan şi cantitatea de căldură consumată (Qc). măsurată după robinetul principal şi care corespunde unei temperaturi de saturaţie mai mare cu cel puţin 20ºC decât temperatura maximă a apei fierbinţi.5 t/h. cum sunt: cazanul Veria. Acest indice se exprimă în kg/m2. − Debitul minim reglat (Dr) – debitul minim continuu de abur pe care cazanul trebuie să-l asigure la presiunea şi temperatura nominală a aburului. De regulă debitul minim este de cca. − Temperatura nominală (tn) – temperatura maximă continuă a aburului la ieşirea din robinetul principal de abur. II. − Presiunea maximă (PM) – presiunea cea mai mare admisă în exploatarea cazanului şi care este înscrisă pe placa de timbru a cazanului. cazanul CR16 de 10 t/h şi varianta sa de 30 t/h. − Temperatura apei de alimentare (ta) – temperatura la intrarea apei de alimentare în economizor. − Temperatura minimă a apei fierbinţi – temperatura minimă cu care apa fierbinte trebuie să intre în cazan. în condiţiile debitului şi presiunii nominale. cu circulaţie forţată.h. Parametrii de bază ai cazanelor Parametrii principali ai cazanelor de abur şi apă fierbinte sunt: − Presiunea nominală (Pn) – presiunea maximă continuă a aburului la ieşirea din robinetul principal de abur. iar în lipsa acestuia. la care se admite să funcţioneze cazanul în interval limitat de timp. cazanul de 6.− cazanele cu ţevi de apă cu înclinare mică şi camere secţionale de apă. raportul suprafeţei de radiaţii şi convecţie a vaporizatorului. măsurată după robinetul principal de apă al cazanului. − cazanele cu ţevi de apă cu înclinare mare cum sunt cazanul CR9 de 10t/h. − Presiunea minimă a apei fierbinţi – presiunea minimă a apei din cazanul de apă fierbinte. cazanul IP-01 de 50 t/h. Acesta se stabileşte pornind de la presiunea maximă şi ţinând seama de presiunea hidrostatică a apei din elementele cazanului şi de pierderile de presiune pe circuitele cazanului (supraîncălzitor.. Este de regulă mai mare cu 10% decât debitul nominal. cazanul CR12. iar la cazanele fără tambur. în condiţiile debitului nominal de abur şi temperaturii nominale. − Debitul de vârf (Dv) – debitul maxim de abur (mai mare decât debitul nominal). − Temperatura maximă a apei fierbinţi – temperatura maximă admisă pentru apa fierbinte. Valoarea presiunii de încercare este stabilită în prescripţiile tehnice C1 – colecţia ISCIR pentru cazane. − Debitul nominal (Dn) – debitul maxim continuu de abur pe care trebuie să-l asigure cazanul în condiţiile presiunii şi temperaturii nominale ale aburului.5 şi 10 t/h. cazanele Block-Wilcox. La cazanele normale debitul specific de abur este de 14 ÷ 180 kg/m2. şi depinde de presiunea nominală. cazanul La Mont etc.h. − Debitul minim (Dm) – debitul minim continuu de abur pe care trebuie să-l asigure cazanul la presiunea şi temperatura nominale ale aburului. cazanul HLK de 10 t/h. randamentul termic se exprimă în procente ηt = Q Q u [%] c − Debitul specific de abur al sistemului vaporizator (Ds) reprezintă raportul dintre debitul nominal (Dn) şi suprafaţa de schimb de căldură (Ss) a acestuia. calitatea combustibilului etc. iar la cazane speciale până la 500 kg/m2. la intrarea în tamburul cazanului. − Presiunea de calcul – presiunea la care se face calculul de rezistenţă al cazanului. pe lignit sunt în număr mare în exploatare.

40 bar. − un supraîncălzitor de abur orizontal.4. destinat producerii aburului saturat. 39 bar. Un mare număr de tipuri de cazane nu se mai construiesc datorită dezavantajelor pe care le prezintă. − cazanul recuperator de abur de 30 t/h. − cazan de abur supraîncălzit de 2. C C. de la instalaţia de stingere uscată a cocsului (ISUC). − cazan „Veria” – pentru abur – este un cazan cu circulaţie forţată pentru abur saturat. dar nerecuperatoare: − cazan de abur CR16. deşeuri tocate. destinat funcţionării cu combustibil deşeuri de lemn (rumeguş.a = a [kgh/kg] Dn Dacă Cs. de regimul de funcţionare şi de alţi factori. De felul şi caracteristicile combustibilului. cu trei drumuri de gaze de ardere şi echipament cu arzătoare pentru gaze naturale sau arzătoare pentru combustibil lichid uşor (CLU).aceste cazane folosite pentru recuperarea resurselor energetice secundare din întreprinderile de prelucrare a lemnului sunt cazane cu circulaţie naturală de tip ignitubular. 10 t/h. ABA (Agregat – Bloc – Abur) – sunt cazane ignitubulare orizontale cu tub de flacără şi ţevi de fum.s. Funcţionează cu combustibil special de calorifer sau gaze naturale. presiunea 40 bar. Enumerăm mai jos câteva tipuri de cazane de abur recuperat: − cazanul recuperator de abur de 32 t/h. iar dacă Cs. Alte tipuri de cazane. 50 bar. Acestea se mai întâlnesc numai în exploatare şi în număr tot mai restrâns. temperatura şi debitul agentului termic. Ele depind de presiunea. − cazan de abur tip ABA – 0. Este un cazan de radiaţie construit pentru arderea gazelor naturale sau a păcurii şi destinat producerii de abur în scopuri energetice. Elementele principale ale cazanului Vulcan CR12.h] Ss − Consumul specific de apă (Cs. − cazan Vulcan – CR12 – debit de abur 50 t/h.[kg/m 2 . − cazan de abur tip Monotehnic – este un cazan orizontal. Temperatura aburului supraîncălzit este de 320ºC. de la cuptorul de topire în suspensie.5 t/h.). Este un cazan cu circulaţie naturală. − un preîncălzitor de aer tubular. 270ºC. − un ventilator pentru aer. 8 sau 15 bar.a > 2 kgh/kg cazanele fac parte din categoria cazanelor cu volum mare de apă. − un regulator de temperatură a aburului supraîncălzit. 440ºC. 23 . Se fabrică în două variante de 1t abur saturaşi 2t abur saturat. Cazanul este de tip cilindric cu un focar tunel în centru. de la oţelăria LSS. cu trei drumuri de gaze şi cu cameră de întoarcere răcită. − un exaustor pentru evacuarea gazelor de ardere. − un economizor de apă. sunt: − două tambure.3. 260ºC. Ds = Dn III. 450ºC. pentru arderea gazului de furnal şi de cocserie. − cazanul de abur recuperator de 25 t/h. 1 t/h. Tipuri constructive de cazane În prezent ţara noastră există în exploatare o mare varietate de tipuri de cazane. Pn = 16 bari. Presiunea aburului este de 13 bar. 07. utilizat în special în sectoarele industriale.a) a sistemului vaporizator (fierbător) reprezintă raportul dintre cantitatea de apă (Ca) din sistemul vaporizator şi debitul nominal (Dn) al cazanului şi se exprimă în kgh/kg. coajă de lemn etc.a < 2 kgh/kg cazanele fac parte din categoria cazanelor cu volum mic de apă. − cazanul recuperator de abur de 50 t/h. Combustibil folosit poate fi gaz metan sau combustibil lichid uşor (CLU). 36 bar. Cazanul este un cazan cu tub de flacără şi ţevi de fum.5 t/h şi 4. ignitubular. Combustibil folosit: păcura sau gaze naturale.

primul descendent. ele trec prin instalaţia de separare grosieră a prafului (buncărul separator de praf) prin cazanul de abur recuperator. Cazane de abur recuperator este un cazan acvatubular. unde-şi ridică temperatura la valoarea iniţială (800ºC) la trecerea prin cocsul incandescent din această cameră (cuvă).00 – 0. 24 . − supraîncălzitorul de abur. Această parte se livrează în stare demontată. care se asamblează la locul de montaj al cazanului. fiind aspirate de exaustor şi refulate în camera de stingere unde s-au format iniţial. Se numesc gaze recirculate prin faptul că. Toate părţile de mai sus se livrează în blocuri. FUNCŢIONALE Procesul de stingere uscată a cocsului se realizează cu ajutorul gazelor recirculate care se obţin la începutul funcţionării instalaţiei. − economizorul (preîncălzitorul de apă). Economizorul este compus din două trepte. SCHEMĂ.35 − CH4 = 0. − suprafaţa vaporizatoare convectivă. Gazele recirculate cu alimentare continuă cu azot tehnic în cantitate de 400-500 m 3/h au următoarea compoziţie aproximativă (în%): − CO2 = 4. după ce se formează în camera instalaţiei de stingere uscată a cocsului (cuvă). Suprafeţele de încălzire ale cazanului sunt amplasat în două drumuri verticale.200ºC. cu circulaţie forţată multiplă.CAZANUL RECUPERATOR DE ABUR DE LA INSTALAŢIA DE STINGERE USCATĂ A COCSULUI – ISUC DESCRIERE. compus din următoarele părţi principale (în sensul circulaţiei gazelor recirculate): − suprafaţa vaporizatoare de radiaţie. iar al doilea ascendent. dispuse sub forma unor ecrane pe peretele canalului respectiv. din aerul care şi-a pierdut oxigenul la trecerea (insuflarea) sa prin cocsul incandescent. urmând a se monta la locul de funcţionare a cazanului. înaintea supraîncălzitorului este formată din ţevi ϕ 32 x 5 mm. Tamburul cazanului este amplasat sub planşeul tavan al primului drum de gaze şi se reazemă pe scheletul metalic al acestuia. CARTACTERISTICI. fiecare formate din câte patru pachete a câte 16 serpentine.6 – 5 − O2 = 0. Acestea sunt foarte toxice şi explozive în limite largi. Supraîncălzitorul de abur se compune din două pachete formate din câte 48 serpentine fiecare.7 – 13. Suprafaţa vaporizatoare de radiaţie amplasată în zona canalului de gaze cotit. executate din ţeavă de ϕ 32 x 3 mm.3 − N2 = 3 – 3. Suprafaţa vaporizatoare convectivă este formată din şase pachete însumând 200 serpentine executate din ţeavă ϕ 28 x 3 mm. executate din ţeavă ϕ 28 x 3 mm.7 − N2 = prin diferenţă.7 − CO = 12. cicloanele de separare a prafului rămas după separarea grosieră. temperatură cu care se întorc în camera de stingere. reluându-şi ciclul: la ieşirea din camera de stingere gazele au temperatura de 800ºC pentru ca la trecerea prin cazan să se răcească până la 180º . − tamburul.5 – 0. ceea ce impune condiţii deosebite de etanşeitate în exploatarea cazanului şi a instalaţiei tehnologice pe ansamblu.

25 .

26 .

5 kgf/cm2 P = 30 kW H = 1450 rot/min 27 .750-800ºC. iar la partea superioară. una în funcţie şi una în rezervă Tip NKU 150 de provenienţă sovietică cu următoarele caracteristici: Q = 150 m3/h t = 200ºC Pi = 50 kg/cm2 Pe = 53. − Presiunea aburului .1050ºC. − Cantitatea de gaze recirculate ce intră în cazan . După IRR aburul este distribuit la consumatori prin reţelele magistrale de abur 4.50 t/h. Toate locurile de trecere a conductelor prin înzidire sau prin căptuşeala metalică sunt etanşe. se aduce la cazan cu ajutorul unei conducte prin nodul de alimentare în care sunt concentrate toate agregatele de reglare automată şi manuală a alimentării cazanului.5 kgf/cm2 Pres.80.180-200ºC. iar cea a cocsului stins să fie 250-280ºC. În sala cazanelor este instalat un barbotor şi două expandoare (separatoare).5-6 ata şi 13 bari. disp = 3. Din nodul de alimentare apa intră în economizor. Productivitatea de 50 t/h cocs stins a unei camere se asigură cu condiţia ca temperatura cocsului incandescent introdus în cameră să nu depăşească 1050ºC. − Temperatura aburului supraîncălzit . Aburul saturat separat în tambur intră în serpentinele supraîncălzitorului unde are loc supraîncălzirea aburului şi din supraîncălzitor aburul supraîncălzit prin conducta principală de abur a cazanului intră în barele colectoare de abur de pe platforma sălii cazanelor şi de aici la consumator prin instalaţiile de reducere-răcire de pe platformele sălii cazanelor şi de la GAA şi TG-6 MWh.000 Nm3/h. La cele două capete tamburul este prevăzut cu câte o gură de vizitare eliptică cu dimensiunile de 300 x 400 mm. Fiecare particulă de apă este recirculată de cinci ori în elementele de vaporizare ale cazanului până când se transformă în vapori de abur (abur saturat). unul pentru purjarea continuă şi unul pentru pornirea cazanelor. În interior. diametrul de 1600 mm şi grosimea peretelui părţii cilindrice (virolelor) şi a fundurilor de 30 mm. − Temperatura gazelor la ieşirea din cazan . Ţinând seamă de condiţiile riguroase impuse pentru etanşeitate la gaze. − Consumul de gaze recirculate pentru o tonă de cocs stins . la partea de jos. tamburul este prevăzut. − Temperatura cocsului stins .250-280ºC. Apa de alimentare de la conductele magistrale (refulată cu pompa de alimentare de la GAA). iar temperatura cocsului stins să se situeze în limitele 250-280ºC.430-440ºC. Este prevăzută reglarea automată a alimentării şi protecţia cazanului contra suprapresiunii. − Debit abur . Pompele de recirculare (circulaţie) Cazanul este echipat cu două electropompe de circulaţie. Din tambur apa este trimisă cu pompele de circulaţie printr-un separator de şlam în elementele de vaporizare convective şi de radiaţie şi de aici înapoi în tambur.Tamburul are lungimea de 640 mm.1600 Nm3. − Producţia de abur la o tonă cocs stins . cu instalaţia de separare a apeiabur. Separarea aburului se realizează în tamburul cazanului în care sunt montate cicloane interioare. − Temperatura gazelor înaintea cazanului .25 t/h. productivitatea de calcul a unui cazan tip USTR de 25 t/h abur cu parametri de mai sus se asigură cu condiţia ca temperatura cocsului incandescent în cameră să nu fie sub 1050ºC. cazanul are o căptuşeală exterioară metalică. − Productivitatea de cocs stins . respectiv în cele două trepte ale economizorului şi din economizor în tambur.39 bar. Date tehnice − Temperatura cocsului introdus în cameră . cu instalaţia de distribuţie a apei de alimentare.400-420 kg.

în circuitul cameră de stingere – cazan – cameră de stingere se realizează cu ajutorul unui exaustor principal. s-a prevăzut un exaustor de rezervă.000 m3/h t = 200ºC H = 135 kgf/m2 (135 mm CA) N = 30 kW n = 750 rot/min Avantaje ale stingerii uscate a cocsului În afară de cantitatea de energie termică recuperată prin stingerea uscată se realizează şi o îmbunătăţire a indicatorilor fizico-mecanici şi chimici ai cocsului. precum şi pentru funcţionare în perioada de pornire şi cu sarcini mici. cu următoarele caracteristici: Q = 150 m3/h t = 200ºC Pi = 48 kgf/cm Pe = 53. cu următoarele caracteristici: Q = 30. devin mai rezistente.5 kgf/cm2 P = 30 kW n = 3000 rot/min Exaustorul de bază Mişcarea gazelor inerte recirculate.Ulterior o parte din pompele de circulaţie au fost înlocuite cu pompe Tip TF 125-80-250 de provenienţă românească.000 m3/h N = 500 kgf/m2 (600 mm H2O) t = 180ºC-200ºC U = 6000 V W = 630 kW n = 985 rot/min Pentru a se asigura circulaţia gazelor în cazul când exaustorul principal se opreşte din cauză de avarie. 28 . La obţinerea unui cocs de stingere uscată cu indicatori de rezistenţă egali cu cei ai cocsului de stingere umedă se poate introduce în încărcătura iniţială de cărbune o cantitate mai mare de cărbune slab cocsificabil şi cărbuni „de gaz” care sunt puţin deficitari. acesta fiind un ventilator tip D12.000 m3/h = 200ºC H = 100-120 kgf/m22 (100-120 mm H2O) N = 30 kW n = 750 rot/min Pentru mărirea capacităţii de stingere în situaţii de avarie la unul din cazane s-a adaptat înlocuirea exaustorului de rezervă cu debit mai mare. S-ar putea spune că stingerea uscată prelungeşte procesul de stabilire a rezistenţei structurale în afara cuptorului.5 kgf/cm2 Pres. Disp = 3. acesta fiind un ventilator tip moară VM 160/850 U cu următoarele caracteristici: Q = 160. având următorii parametri: Q = 35. datorită acestei situaţii. reduce tensiunile termice în bucăţile de cocs care.

Circulaţia apei în cazanul ISUC. CARACTERISTICI FUNCŢIONALE 29 . 60 bar.2. CAZANUL RECUPERATOR DE ABUR DE 32 t/h. montarea şi repararea cazanelor ISUC 1. Materialele folosite în execuţia.2 – UCC − − − − − − − Aburul produs de cazanele recuperatoare ISUC 1. Proprietăţile aburului produs de cazanele ISUC 1. SCHEMĂ.2.CAPITOLUL 9 LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT-SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1. Metode de îmbinare a elementelor cazanelor.2. 270ºC DE LA OŢELĂRIA LD DESCRIERE. Principiul de funcţionare a cazanului ISUC. parametri. Părţi componente ale cazanului ISUC.

Procesul este ciclic. Hota este alcătuită dintr-un număr de 304 ţevi de ϕ 32 x 4. Hota cazanului este de forma unui cilindru cu diametrul de cca. tamburul este prevăzut cu o serie de ştuţuri la care sunt racordate: conductele de aducţiune de la colectoarele superioare al a cazanului (hotă. Îmbinarea dintre partea mobilă () şi partea fixă (turnul – cotul răcit) a cazanului se face prin intermediul unor pene pe întreaga circumferinţă a colectorului. Unul dintre funduri este prevăzut cu patru ştuţuri pentru racordarea indicatorului de nivel local şi la distanţă. dispuse simetric pe circumferinţă. la presiunea de cca.2 mm. Ambele colectoare au formă circulară. compus din următoarele părţi principale: − partea inferioară (mobilă) sau hota cazanului. 4000 mm. ferindu-l de radiaţia flăcărilor. Pe hotă. executat din ţeavă ϕ 165 x 14. când are loc decarburarea fontei şi degajarea gazelor fierbinţi (compoziţia 90% CO şi 10% CO2) şi a prafului de oxid de fier (circa 150 g/Nm3). 67 bar.2 mm. cu un cazan de abur recuperator. turnul este prevăzut cu şase colectoare drepte pentru ieşirea emulsiei apă-abur. montate în perete tip membrană. care în timpul funcţionării cazanului se retrage. − tamburul cazanului.2 mm şi prevăzut cu 16 ştuţuri ϕ 89 x 5 mm. Colectoarele sunt executate din ţeavă ϕ 165 x 14. prevăzut în partea inferioară cu colectorul de intrare şi distribuţie a apei. conductele de plecare a aburului spre consumator şi racordurile supapelor de siguranţă. Principiul de funcţionare la cazanului. unde este 30 . toate prevăzute cu etanşare pneumatică şi un sistem de ţevi. şi cu o instalaţie de răcire şi epurare (desprăfuire) a gazelor respective. În interior tamburul are prevăzută în partea inferioară instalaţia de distribuţie a apei de alimentare. tamburul este prevăzut cu câte o gură de vizitare circulară de ϕ 400 mm. conductele de etc. cu perioada de cca. având rolul de a capta gazele şi a le recupera căldura. iar în partea superioară – instalaţia de separare a apei de abur. Cazanul de abur recuperator este un cazan cu circulaţie forţată multiplă de tipul „La Mont”. Tamburul are lungimea de 14000 mm. pentru a se putea asigura îmbinarea dintre colectorul inferior al turnului şi colectorul superior circular al hotei. dispuse pe laturile sale (câte două pe două din laturi şi câte unul pe celelalte două din laturi şi câte unul pe celelalte două laturi. turn radiaţie.Elaborarea oţelului în convertizoare cu insuflare de oxigen sub presiune – procedeul LD este un proces însoţit de o degajare masivă de gaze fierbinţi şi praf metalurgic. Turnul de radiaţie este de formă paralelipipedică cu secţiunea un pătrat cu latura de cca. iar în partea superioară cu colectorul de ieşire a emulsiei apă-abur. respectiv conductele de alimentare cu apă a pompelor de circulaţie. fapt ce a dus la completarea instalaţiei siderurgice de bază. Cotul răcit este o componentă a părţii fixe a cazanului care realizează schimbarea sensului gazelor fierbinţi şi legătura cu răcitorul de gaze. La cota +27 m se face trecerea de la secţiunea pătrată la secţiunea circulară.5 mm. având două colectoare dreptunghiulare de intrarea apei şi respectiv de ieşire a emulsiei apă-abur.5 mm. Este de secţiune dreptunghiulară cu dimensiunile de cca. diametrul de 2000 mm şi grosimea peretelui de 30 mm pentru partea cilindrică (virole) şi 28 mm pentru cele două funduri semisferice. executate din ţeavă de ϕ 165 x 14. montate în perete tip membrană. La partea superioară cât şi la partea inferioară. formând totodată ultima suprafaţă de schimb de căldură (vaporizatoare) a cazanului. Colectorul inferior al turnului este de formă circulară. sunt amplasate două racorduri (guri) pentru materialele de adaos şi un racord pentru lancea de insuflare a oxigenului în convertizor. La cele două capete. Laturile pătratului sunt formate din 348 ţevi de ϕ 32 x 4. din care cca. − partea superioară (fixă) alcătuită din turnul de radiaţie şi cotul răcit. Ţevile care formează cotul sunt montate în perete membrană şi au dimensiunile de ϕ 228 x 5 mm. prin care circulă apa de răcire. 4400 mm. cot răcit). În perioada de reparaţii a cazanului şi de înzidire a convertizorului hota se demontează şi se deplasează cu ajutorul unui cărucior. Pe fiecare colector sunt montate câte 6 ştuţuri de ϕ 102 x 5.5 mm. aşa cum reiese din schemă este următorul: Apa de alimentare refulată de către pompele de alimentare prin două conducte de ϕ 219 x 14 mm fiecare. pătrunde în tamburul cazanului. 45-50 min. pe funduri. la o temperatură de cca. 20 min reprezintă timpul efectiv de insuflare a oxigenului deasupra băii lichide de convertizor. La partea superioară. executate din ţeavă de ϕ 168 x 20 mm. pentru alimentarea cu apă. 4200 x 2200 mm. 1700ºC. dispuse simetric pentru intrarea apei şi respectiv ieşirea emulsiei apă-abur.

iar aici.cca. Manevrarea clapei se face manual cu troliul sau cu trifarul. apa este aspirată de către electropompele de circulaţie şi refulată în colectoarele inferioare ale suprafeţelor vaporizatoare: hotă.distribuită uniform. Emulsia formată trece în colectoarele superioare ale suprafeţelor menţionate şi în continuare în tambur. bar .5 (cot de răcit 28 x 5) − colectoarele de intrare şi ieşire ale suprafeţelor vaporizatoare 165 x 14.2 (cot de răcit 168 x 20) − racordurile de intrare şi ieşire ale colectoarelor hotei 102 x 5. Gazele fierbinţi produse în convertizor pătrund în hota cazanului la temperatura de cca. 620 − temperatura gazelor la intrarea în cazan. în turnul de radiaţie şi cotul răcit. bar .61.5 − turaţia – rot/min .cca. g/Nm3 . unde are loc separarea apei de abur. ºC .67 − turaţia – rot/min . care le refulează în coşul de evacuare în atmosferă. g/Nm . prin care gazele sunt evacuate direct în atmosferă. kW . Principalele caracteristici tehnice şi funcţionale ale cazanului sunt următoarele: − debit maxim de abur.350 − bucăţi -3 − o supapă de siguranţă cu resort reglată să deschidă la presiunea 52 bari. reglată să deschidă la 52 bari. iar de aici în exaustorul de gaze. 1700ºC. iar aburul fiind evacuat în conducta de abur spre consumator. 50 − debit de abur pe şarjă. Din tambur. bar . montată pe conducta de ieşire din faţă − trei supape de siguranţă cu resort. De menţionat că în cazul unor deranjamente în circuitul gazelor (la exaustor sau la instalaţia de răcire) cazanul este prevăzut cu o clapă de avarie montată deasupra turnului de radiaţie.1100 − compoziţia gazelor fierbinţi în cazan. monoetajată − debit – m3/h . care închide coşul de avarie. montate pe tambur. în ţevile acestor suprafeţe.cca. m .210 − presiunea de refulare. ºC .10 − conţinutul de praf metalurgic al gazelor la intrarea în cazan. 60-100 − dimensiunile principalelor elemente sub presiune (diametrul x grosime) mm − tamburul 2000 x 30 − fundurile semisferice 2000 x 28 − ţevile suprafeţelor vaporizatoare 32 x 4. cedând din căldura lor suprafeţelor vaporizatoare respectiv şi păstrând cazanul cu temperatura de cca.1100 − presiunea de refulare.270 − temperatura apei de alimentare. multietajată − debit m3/h .1450 − puterea motorului. 1100ºC pentru a intra în instalaţia de răcire şi epurare. 32 − presiunea nominală a aburului. t/h . % CO .cca. t/h .50 − temperatura nominală a aburului.1700 − temperatura gazelor la ieşirea din cazan.cca. 31 . turn de radiaţie şi cot răcit. kW .105 2 − suprafaţa de încălzire (vaporizatoare). ºC .550 − bucăţi -4 − electropompă de circulaţie: − tipul – centrifugală.90 % CO2 . ºC . evitând astfel răcirile locale ale peretelui acestuia. se transformă în emulsie apă-abur.2950 − puterea motorului.5 − racordurile de intrare şi ieşire ale colectoarelor turnului de radiaţie 89 x 5 − electropompele de alimentare cu apă: − tipul – centrifugală. apa reluându-şi ciclul pentru transformarea în abur. 150 3 − conţinutul de praf metalurgic al gazelor la ieşirea din cazan. fără a fi răcite şi spălate.

CAZANUL RECUPERATOR DE ABUR DE LA CUPTORUL CU PROPULSIE LBC DESCRIERE. CARACTERISTICI FUNCŢIONALE 32 . SCHEMĂ.

Date tehnice − debitul nominal − presiunea nominală a aburului − temperatura aburului − temperatura apei de alimentare − temperatura apei la intrarea în cazan − temperatura gaze arse la ieşirea din cazan − debit gaze arse în Nm3/h: Regim Bigaz .500 100 normal 81. cu circulaţie forţată multiplă. − tamburul.000 70 minim 9. Cazanul recuperator de abur este un cazan acvatubular.16 bar .25 t/h . − economizorul.000 75.500 9.500 20 − electropompele de alimentare cu apă a cazanelor sunt tip SD – Q = 70 m3/h şi tip OLT 100 x 5 H = 220 m CA Q = 90 m3/h N = 90 kW H = 220 m CA n = 3000 rot/min N = 75 kW n = 3000 rot/min − pompe recirculare .232ºC . Tamburul cazanului este amplasat sub planşeul tavan al drumului de gaze şi se reaemă pe scheletul metalic al acestuia. compus din următoarele părţi principale (în sensul circulaţiei gazelor arse): − suprafaţa vaporizatoare de radiaţie. − suprafaţa vaporizatoare convectivă. Suprafeţele de încălzire ale cazanului sunt amplasate într-un singur drum de gaze descendente.Cazanele recuperatoare de abur LBC produc abur prin preluarea căldurii din gazele arse rezultate de la cuptoarele cu propulsie LBC. − supraîncălzitorul de abur.250ºC % din timpul de funcţionare maxim 96.Tip TA 200-150-450: Q = 170 m3/h H = 49 m CA N = 37 kW n = 1500 rot/min − exaustor – este un ventilator tip V 511 Gaz metan 33 .102º-104ºC .800ºC .000 93.Tip Term 150: Q = 170 m3/h H = 34 m CA N = 30 kW n = 3000 rot/min .

1. traseul gazelor arse este: cuptor. coş nr. preîncălzitor. exaustor. 2. Urmare modernizării cuptoarelor cu un consum mai redus de gaze. fiecare cuptor cu propulsie sunt câte două cazane recuperatoare. 34 . s-a construit un singur cazan cu două drumuri de gaze stânga-dreapta. preîncălzitor de aer. Registre deschise: R1R3R4R5 Registre închise: R2 De menţionat că. de aer. coş nr. Registre deschise: R1R2 Registre închise: R3R4R5 − Funcţionare cuptor cu cazan recuperator.Traseu gaze arse la funcţionare cuptor cu şi fără cazan: − Funcţionare cuptor fără cazan – traseul gazelor arse este: cuptor. astfel că. la unul din cuptoare s-au modificat cazanele recuperatoare. cazan.

3 Regim normal 73. bar temperatură abur.000 500 210 17.12 14 210 13.7 104 22 Regim maxim 104. ºC presiune apă alimentare suprafaţa de transfer termic: − economizor 432 m2 − vaporizator 1292 m2 − supraîncălzitor 56 m2.000 495 195 13. ºC debit apă alimentare.5 104 22 35 .74 14 210 18.Date tehnice − − − − − − − − − − debit gaze arse – Nm /h temperatură gaze intrare cazan temperatura gaze ieşire cazan debit abur t/h presiune abur. t/h temperatură apă alimentare.

2 – LTG2 DESCRIERE. SCHEMĂ.CAPITOLUL 12 CAZANUL RECUPERATOR DE ABUR DE LA CUPTOARELE DE NORMALIZARE MR 1. CARACTERISTICI FUNCŢIONALE 36 .

− Temperatură abur supraîncălzit .minim 8. CAZANUL RECUPERATOR DE ABUR TIP HDK – 550 DE LA STRUNGĂRIA DE CILINDRI LBC – CU ARZĂTOR 37 .100ºC Cazanul este un cazan de abur ignitubular cu ţevi de fum. − Temperatură gaze intrare cazan .560 Nm3/h .7 t/h .400 Nm3/h .maxim 5.medie 430ºC .000 Nm3/h. − Debit abur supraîncălzit .2 t/h .minimă 420ºC.Caracteristici funcţionale − Debit gaze de ardere .maximă 490-495ºC .mediu 3.230-240ºC − Presiune abur supraîncălzit .maxim 28.4 t/h. − Temperatură gaze arse ieşire cazan 170 ÷ 190ºC.mediu 18.16 bar − Temperatură apă alimentare .minim 1.

6 bar − Presiune de încercare 18.9 bar − Temperatură apă alimentare 102ºC − Suprafaţa totală de încălzire 152 mp − Volum apă în cazan 12.5 bar − un arzător turbional Dualbloc RIELLO pentru funcţionare pe gaz metan şi CLU cu funcţionare în trei trepte (TOT/PUŢIN/FOARTE PUŢIN/NIMIC) − două pompe de alimentare Q = 6.5 m3/h H = 155 mm CA N = 7. cu funcţionare cu supraprsiune pe partea gazelor arse. 38 . RECAPITULAREA MATERIEI PREDATE LA LECŢIILE 1 ÷ 12 Discuţii libere şi verificarea modului de însuşire a cunoştinţelor predate.800 mm Cazanul este echipat cu: − 2 supape de siguranţă reglate la presiunea de declanşare de 12.000 mm − lăţime 2. existând posibilitata de a funcţiona şi cu CLU.5 kW n = 2900 rot/min Părţi componente − Sistem fierbător − Conducte şi armături − Instalaţia de alimentare cu apă a cazanului − Instalaţia de ardere − Instalaţia de automatizare.82 m3 − Nivel minim apă în cazan 120 mm deasupra ţevilor de fum − Dimensiuni de gabarit: − lungime 6. Cazanul funcţionează pe gaz metan.500 mm − înălţime 2.5t/h − Presiune nominală 12 bar − Presiune maximă 12. Parametru de funcţionare: − Debit abur saturat 5.Cazanul este un cazan de abur ignitubular cu trei drumuri de gaze orizontale.

3 PARTILE COMPONENTE ALE ACANELOR INSTALAŢII DE DEPOZITARE.filtre 4 – pompe cu roţi dinţate 5 – pompe centrifugale 39 .MODULUL NR. PREPARARE ŞI ALIMENTAREA CAZANELOR CU COMBUSTIBIL LICHID (PĂCURĂ) – SCHEMĂ Legendă: 1 – rampă de descărcare 2 – rezervoare tampon 3 – filtre 3’ .

Diferenţa de debit faţă de consum este retrimisă la rezervoarele prin conducta de retur 8. Din acestea trece prin filtrele 3 la pompele cu roţi dinţate 4. care o transvazează în rezervoarele de bază 7. printr-o conductă prevăzută cu racorduri pentru fiecare gură de descărcare. Păcura pentru consum este pompată prin staţia compusă din filtre 3’. În cazurile în care centrala este aşezată lângă rafinării. cât şi rezervoarele de bază sunt încălzite cu abur car circulă prin serpentine montat în acestea. însă în acest caz.6 – preîncălzitoare 7 – rezervoare de bază 8 – conductă retur păcură 9 – colector de abur Principiul de funcţionare Păcura este adusă în vagoane cisternă la rampa de descărcare 1. Atât rezervoarele de descărcare. iar în celălalt se acumulează păcura descărcată pentru decantare. Pentru a asigura pulverizarea în arzătoare. este necesară să se realizeze o vâscozitate corespunzătoare. Din jgheabul sau conducta de descărcare păcura trece prin cădere liberă în rezervoarele tampon 2. păcura se pompează direct din rafinărie în rezervoarele centralei. păcura fiind încălzită în acest scop în preîncălzitoarele 6. Pentru a asigura fluiditatea păcurii la descărcare. Rezervoarele de descărcare pot să lipsească din depozitul de păcură. pompele centrifugale 5 şi preîncălzitoarele 6. Unul dintre rezervoare furnizează păcura pentru consum. vagoanele cisternă se încălzesc cu abur adus. rezervoarele de bază trebuie să fie subterane. 40 .

41 . 11 – separator de apă – staţiile de reducere – reglare pentru gazele de sondă cuprind în plus faţă de gazele naturale şi un separator de apă montat înaintea filtrelor.INSTALAŢII DE ALIMENTARE A CAZANELOR CU COMBUSTIBIL GAZOS – SCHEMĂ Schema unei instalaţii de reducere – reglare pentru gaz natural 1 – robinet de capăt – cu acţionare electromagnetică (închizând la căderea tensiunii). 3 – filtre cu cartuş (finisoare) montate în paralel (dintre care unul de rezervă). evacuează excesul de gaze în atmosferă. particule metalice. 5 – conducta de ocolire – permiţând alimentarea directă a centralei în caz de avarie a sistemului robinet de capăt-filtre-preîncălzitor. Poate fi comandat fie de la postul central de control. fie de la posturi situate pe teritoriul centralei sau în exterior. 9 – supapele de siguranţă. astfel încât gazul să aibă după aceasta temperatura mediului ambiant. 7 – robinetul de lumânare – montat pe o conductă de ocolire a reductoarele – regulatoare (legat în serie cu conducta de ocolire). 8 – contoare de gaze – montate în paralel şi care înregistrează întreaga cantitate de gaze car intră în centrală. 6 – reductoare – regulator montate în paralel. praf) mai ales la prima pornire a instalaţiei. 4 – preîncălzitor – pentru ridicarea temperaturii gazului înainte de destinarea în reductorul de presiune. 10 – membranele de ruptură – pentru limitarea presiunii în instalaţie la o anumită valoare prescrisă şi care. 2 – filtru tip ciclon pentru reţinerea impurităţilor conţinute de gazul combustibil (nisip. rugină. la creşterea anormală a presiunii. Acest încălzitor constă dintro cadă umplută cu apă încălzită (cu arzătoare de gaz) şi prin car trece conducta de gaz (cu traseu în serpentină). Indicaţiile acestor contoare servesc la decontările cu întreprinderea de distribuire a gazului.

prin declanşarea unui sistem de pârghii care o susţine) în următoarele situaţii: 42 . Schema unei instalaţii de alimentare cu combustibil gazos a arzătoarelor unui cazan de abur Legendă: 1 – robinet cu sertar – cu servomotor electric. instalat într-o montură specială înaintea contorului 2 10 – arzătoarele – car se leagă la conducta de gaze a cazanului prin racorduri echipate cu câte două robinete în serie. legate cu conducta de evacuare în atmosferă 13 (în afara sălii cazanelor) la capătul conductei de alimentare a arzătoarelor. echipată. Conducta de gaze aflată înaintea acestui robinet. pentru izolarea derivaţiei de conducta distribuitoare 2 – contor de gaze 3 – robinet de reglare cu acţionare manuală 4 – clapă de gaz cu închidere automată 5 – monometru cu tub elastic pentru măsurarea presiunii gazelor. La conducta de gaz a centralei se racordează mai multe conducte de derivaţie care duc la cazan. robinetul 4 se închide automat (sub acţiunea unei contragreutăţi. în sensul de circulaţie a gazului. dintre care cel mai apropiat de arzător. iar cel de-al doilea 9 – se foloseşte numai pentru închidere 11 – conducta de drenare – echipată cu două robinet. Pe de altă parte. aflată înaintea arzătoarelor pentru evacuarea apei din gazul combustibil 12 – robinete de aerisire. cu un robinet de izolare faţă de staţia de reducere. se află în exploatarea întreprinderii de distribuire a gazelor.Din staţia de reglare – reducere porneşte conducta de alimentare cu gaze a centralei. inclusiv staţia de reducere. înaintea robinetului 3 6 – monometru cu mercur sau monometru cu tub elastic montat înainta robinetelor arzătoarelor 7 – termometru cu mercur. robinetul 8 – se foloseşte pentru reglare. Pentru prevenirea accidentelor provocate prin eventuala explozie a instalaţiei de gaze din sala cazanelor robinetele 1. în general. 4 şi 9 se interblochează electric.

43 . respectiv la scăderea presiunii sub valoarea minimă admisă în conducta de gaze. − la oprirea ventilatoarelor de aer.− la oprirea ventilatoarelor de gaze. − la creşterea presiunii gazului peste valoarea maxim admisă.

evacuarea corectă a gazelor de ardere etc. adică posibilitatea arderii cât mai multor sorturi de combustibil . a cărui energie chimică transformată în căldură este utilizată pentru producerea aburului. înainte d aprinderea combustibilului. − consum mic de material pentru reparaţii şi putere pentru acţionarea mecanismelor echipamentului auxiliar. când se introduce în camera de ardere a anumitor focare cu arzătoare pentru cărbune pulverizat. în scopul asigurării arderii complete a produselor incomplet oxidate în zona principală de ardere.INSTALAŢII DE ARDERE GENERALITĂŢI. precum şi pentru turbionarea gazelor de ardere în vederea uniformizării temperaturii acestora. − uzură mică. − cu aer secundar – când este introdus în flacăra dezvoltată în camera de ardere pentru asigurarea arderii complete a combustibilului şi pentru reglarea temperaturii de ardere. Aerul necesar arderii poate fi introdus în focar în următoarele moduri: − cu aer primar – când este introdus în camera de ardere în amestec omogen cu combustibilul (la focarele cu arzătoare) sau când trece prin stratul de combustibil (la focarele cu grătar). − deservire uşoară. CLASIFICAREA FOCARELOR.instalaţie de ardere şi se influenţează reciproc. − o instalaţie de evacuare a resturilor nearse ale combustibilului. − formă optimă pentru transferul de căldură la suprafeţele de încălzire prin radiaţie.). Condiţiile principale pe care trebuie să le îndeplinească un focar de cazan sunt. în car se dezvoltă flacăra şi gazele fierbinţi (ca urmare a oxidării combustibilului). − cu aer condiţionat sau terţiar. Camera de ardere a cazanului de abur este o incintă cu pereţi metalici sau din material refractar. Toate aceste elemente formează o unitate funcţională focar . INDICI DE CARACTERIZARE A FOCARELOR 1. − o instalaţi de alimentare cu aer necesar arderii. respectiv a arzătoarelor. − asigurarea transferului de căldură prin radiaţie de la flacără şi de la gazele fierbinţi la suprafeţele de încălzire amplasate în focar care pot constitui chiar pereţii acestuia (la focarele interioare). economicitatea construcţiei. − arderea cu exces mic de aer. în general. următoarele: − universalitate. în care se produc arderea combustibilului. GENERALITĂŢI Instalaţiile de ardere denumite pe scurt focare constau din: − o cameră de ardere. Aerul primar constituie principala sursă de oxigen necesar arderii pentru oricare tip de focar. − un grătar cu arzătoare. 44 . − o instalaţie de alimentare cu combustibil a grătarului. Funcţiunile principale ale focarului cazanului sunt următoarele: − asigurarea condiţiilor fizic-chimice ale arderii (amestecarea intimă a combustibilului cu aerul necesar arderii. − captarea şi evacuarea resturilor necesare ale combustibilului. − spaţiu construit mic. temperatura de aprindere. Acest ansamblu focar – instalaţie de ardere se construieşte corespunzător funcţie de felul şi natura combustibilului. Uneori aerul secundar se suflă în amestecul combustibil-aer.

CLASIFICAREA FOCARELOR Principalul criteriu de clasificare a focarelor este natura combustibilului.− supleţe în serviciu. în care particulele de combustibil formează într-un curent puternic de aer un strat fluidizat şi ard în stare de plutire. − pentru combustibil lichid. adică la creşterea debitului de abur nominal al cazanului. echipate cu grătare. Prima condiţie este. ar trebui să aibă echipament suplimentar şi să fie supradimensionat) şi este numai parţial îndeplinită de unele focare cu arzătoare. 2. Încărcarea termică specifică proiectată a unui focar variază cu natura combustibilului. − focar cu ardere în suspensie. care permit compararea lor şi servesc la dimensionarea lor. contradictorie cu celelalte (deoarece un focar în care s-ar putea arde în condiţii optime orice fel de combustibil. INDICI DE CARACTERIZARE A FOCARELOR Principalii indici caracteristici ai focarelor sunt indici de încărcare termică. 45 . Din acest punct de vedere se disting focarele: − pentru combustibil solid. Focarele pentru combustibil solid se clasifică după modul arderii în: − focare cu ardere în strat. echipate cu arzătoare. care creşte odată cu acest indice. în general. respectiv la creşterea puterii unitar a aburului. din care face parte cazanul. Ea creşte în ordinea: antracit. iar încărcarea termică a secţiunii transversale creşte la creşterea cantităţii nominale de căldură introdusă în focar. Aceasta este de natură empirică şi este rezultatul unui număr însemnat de observaţii practice. cărbune brun. Încărcarea termică volumetrică şi încărcarea termică a secţiunii transversale sunt mărimi variabile. Cu cât acest indice este mai mic cu atât timpul de rămânere a unor particule de combustibil creşte. care depind de cantitatea totală nominală de căldură introdusă în focar. deci dă indicaţii asupra volumului specific şi a vitezei gazelor de ardere. deoarece scăderea indicelui corespunde la creşterea înălţimii focarului. Încărcarea termică a secţiunii transversale corespunde căldurii eliberate într-o asemenea secţiune. 3. hidrocarburi (gaze. Focarele pentru combustibil lichid şi gazos sunt echipate cu arzătoare. Încărcarea termică volumetrică este o măsură pentru timpul de rămânere a gazelor de ardere în camera de ardere şi în mod implicit şi a particulelor de combustibil solid. Încărcarea termică volumetrică scade. − pentru combustibil gazos. păcură). Un tip intermediar de focar pentru combustibil solid este focarul cu ardere în strat fluidizat.

arzătoarele trebuie să realizeze două funcţiuni importante: − realizarea amestecului aer-combustibil. − realizarea temperaturii de ardere impusă în procesele tehnologice. − să poată împiedica întoarcerea sau desprinderea flăcării precum şi excluderea pericolului de explozie. Corpul arzătorului are ca funcţie de bază pregătirea amestecului combustibil-aer. − asigurarea arderii în mod continuu prin alimentarea flăcării cu amestec de aer-combustibil. Fiecare categorie din aceste arzătoare se poate împărţi la rândul ei în alte subcategorii în funcţie de caracteristicile specifice. CLASIFICAREA – ARZĂTOARELOR Criteriile după care se pot clasifica arzătoarele depind de caracteristicile ce trebuie puse în evidenţă. − organele de pulverizare. neutră). Pe lângă aceste funcţiuni importante arzătoarele mai trebuie să îndeplinească şi unele funcţiuni de ordin general ca: − menţinerea unui raport optim între combustibil şi aer astfel încât arderea să se efectueze cu randament maxim. 46 . Clasificarea cea mai generală şi mai răspândită se face în funcţie de felul combustibilului utilizat şi anume: − arzătoare pentru combustibili solizi. − dirijarea flăcării în direcţia cerută de procesul tehnologic precum şi asigurarea lungimii solicitate. − arzătoare pentru combustibili lichizi. Ca urmare. combinate pentru amestecuri de combustibili. − posibilitatea de adaptare la variaţia capacităţii de încărcare cerută de procesul tehnologic. − volumul flăcării să corespundă volumului focarului. − dispozitivele de închidere-deschidere.ARZĂTOARE GENERALITĂŢI. Cele mai importante organe ale arzătoarelor sunt: − corpul. − racordurile. − introducerea în focar a combustibilului şi aerului necesar arderii. − arzătoare pentru combustibili gazoşi. − capul. − organele de fixare sau susţinere. reducătoare. − dispozitivele de reglare. fixare etc. CLASIFICARE ARZĂTOARE PENTRU COMBUSTIBILI GAZOŞI ARZĂTOARE – GENERALITĂŢI Arzătoarele sunt aparat în car se realizează amestecul dintre combustibil şi aer în vederea asigurării arderii în condiţii bine stabilite pentru obţinerea de energie termică. − arzătoare speciale. − robusteţea şi siguranţa în funcţionare şi uzuri minime. − să asigure o stabilitate a atmosferei din focar în funcţie de caracterul arderii (oxidantă. Arzătoarele sunt compuse dintr-o serie de organe proprii specifice dependente de combustibilul utilizat şi de caracteristicile cerute precum şi de organe anexă necesare pentru reglare.

Robinetele şi dispozitivele de reglare prezintă o importanţă deosebită la stabilizarea regimului de funcţionare impus. printre care enumerăm: reglare uşoară. aerul secundar fiind insuflat de un ventilator de joasă presiune. condiţionând randamentul transformării energiei potenţiale în energie cinetică. Aburul utilizat pentru pulverizarea combustibilului lichid prezintă unele avantaje. La combustibili lichizi în special. ardere completă. în funcţie de modul de execuţi al corpului. la utilizarea unui abur cu presiunea mai mare de 1 bar se obţin valori ale diametrelor picăturilor de ordinul sutimilor de milimetru. Racordurile se execută prin turnare sau din profile laminate sudate. Dar prezintă un dezavantaj important datorită faptului că consumul de abur pentru pulverizare reprezintă cca. cât şi asigurarea posibilităţilor de reglare a debitelor de combustibil şi aer în funcţie de cerinţele procesului desfăşurat în agregatul deservit. Capul arzătorului fiind elementul cel mai expus temperaturilor înalte din focar. fiind prevăzut cu aripioare (în cazul răcirii cu aer) sau cu canale circulare (în cazul răcirii cu apă). astfel ca picăturile ce se formează să se vaporizeze cât mai uşor. Din acest motiv. În general. este răcit. robinetele sunt separate de corpul arzătoarelor. Este necesar să se asigure atât închideri bune. − arzătoare cu vaporizare. Fixarea arzătoarelor pe îmbrăcămintea cazanelor se face cel mai frecvent prin flanşe. Arzătoarele cu pulverizare cu abur au fost iniţial cel mai mult folosite la cazanele de abur. − arzătoare cu palete rotative. Aerul de pulverizare constituie aerul primar. instalaţie simplă. cu aer sau cu apă. Arzătoare cu pulverizare cu aer comprimat realizează o pulverizare foarte fină asigurând o calitate superioară arderii. Dimensiunile racordurilor (de tip mufă sau flanşă) sunt impuse de debitele şi de vitezele admise pentru realizarea unor etanşări perfecte prin pierderi minime la curgerea fluidelor. schimbarea stării de agregare se face fie prin vaporizare. etanşări corespunzătoare pentru evitarea pierderilor şi a murdăriilor instalaţiei. asigurându-se posibilitatea unei etanşări bune cu plăci de azbest sau şnur de azbest pentru evitarea pătrunderii de aer fals. robinetele fac corp comun cu acestea. fie în urma unei pulverizări cât mai fine. Datorită vitezei mari de curgere a aerului care antrenează lichidul se formează un amestec omogen între lichid şi aer care este refulat în focar. respectiv valoarea coeficientului de debit al ajutajului. În mod normal întoarcerea flăcării apare numai la sarcini reduse (la debite sub debitul nominal) şi are ca urmare arderea (oxidarea) capului sau corpului arzătorului. forma geometrică a ajutajului (duza) este foarte importantă. ARZĂTOARE PENTRU COMBUSTIBILI LICHIZI Pentru arderea combustibililor lichizi se întrebuinţează diverse tipuri de arzătoare. capacul arzătorului se confundă cu capul pulverizatorului. pulverizare foarte fină etc. la arzătoarele cele mai solicitate termic. iar la gaze la pericolul de explozie. − ventilatorul de aer secundar. 4-5% din cantitatea de abur produs. Are o secţiune circulară dar în unele cazuri poate avea alt tip de secţiune. la arzătoarele cu pulverizare prin aer. Astfel. iar la celelalte arzătoare. − instalaţia de reglare automată. La unele arzătoare (fără ) are rolul de a asigura formarea amestecului prin turbionare sau curenţi paraleli. Avantajele şi organele de pulverizare au un rol important în realizarea amestecului combustibil-aer. Deoarece combustibilii lichizi ard în stare de vapori. 47 .Corpul arzătorului are scopul de a dirija curentul de amestec la intrare în focar şi să împiedice întoarcerea sau desprinderea flăcării. o închidere defectuoasă duce la înfundarea arzătorului. La instalaţiile de ardere mici şi mijlocii arzătoarele sunt realizate într-un singur bloc care cuprinde: − compresorul de aer. la celelalte tipuri de arzătoare. care se pot clasifica după cum urmează: − arzătoare cu pulverizare prin fluid auxiliar (aer sau abur). La majoritatea arzătoarelor de combustibili lichizi. flacără compactă. − arzătoare cu pulverizare mecanică.

Arzătoare cu aer insuflat sunt foarte răspândite deoarece pot produce flăcări cu diferite caractere. Arzătoare cu pulverizare prin palete rotative fac parte din categoria arzătoarelor cu aer de joasă presiune dar de construcţie diferită. Arzătoare de presiune înaltă de aspiraţie pot să asigure întreaga cantitate de aer necesară ardrii. turbionar. dar scade gradul de împrăştiere. sau prin curenţi paraleli). − arzătoare cu aer insuflat. capacitate mai mare. lichizi şi gazoşi în amestec. Energia necesară rotirii paletelor pentru pulverizarea combustibilului este asigurată de aerul primar care trece cu viteză mare prin acest arzător. aerul secundar şi pentru reglare. construcţia lor este robustă. În general. − arzătoare cu curenţi încrucişaţi sub diferite unghiuri. Arzătoarele cu pulverizare prin aer comprimat sunt superioare. − arzătoare speciale. Arzătoarele speciale pentru combustibili gazoşi sunt în general arzătoare de debite mici cu domenii de utilizare restrânse. De asemenea este prevăzută întreruperea automată a funcţionării în cazul apariţiei unui deranjament în alimentarea cu combustibil sau la stingerea flăcării. regulatorul de debit şi preîncălzitorul. ceea ce conduce la o varietate mare de tipuri de arzătoare. ARZĂTOARE PEENTRU COMBUSTIBILI GAZOŞI La arzătoarele pentru combustibili gazoşi amestecarea combustibilului cu aerul de ardere se poate realiza în mai multe moduri. ventilatorul. Presiunea combustibilului este cuprinsă între 1-4 bar. arzătoarele cu aspiraţie model tub difuzor (TD). Arzătoare cu pulverizare mecanică la care pulverizarea se realizează datorită presiunii cu care combustibilul intră în arzător (7-30 bar). fie insuflat în ventilatoare. din punct de vedere al arderii. Se construiesc pentru încărcări termice mici (până la 0. fie prin tiraj natural. pompa de lichid. Mecker. montajului precum şi la exploatarea lor şi realizarea unor consumuri optime şi totodată se pot utiliza şi pentru diverşi combustibili solizi. − arzătoare de presiune înaltă cu aspiraţie. Instalaţiile de ardere cu debite mari sunt dotate cu aparataj separat pentru aerul comprimat. Arzătoare de presiune joasă cu aspiraţie sunt arzătoarele la care o parte din aerul necesar arderii (50-60%) este aspirat de combustibil datorită energiei sale cinetice. mai ales unde sunt necesare debite mari şi mijlocii. 48 . exterior. − dispozitivele de siguranţă. prezintă avantaje la realizarea construcţiei. cu orificii de ardere rotunde. cuprinzând într-un bloc toate elementele: motorul. în funcţie de modul de alimentare cu aer sau în funcţie d presiunile din reţeaua de alimentare cu gaz. Aceasta conduce la obţinerea unor avantaje faţă de celelalte arzătoare: construcţie mai economică.5 Gcal/h) deoarece prin mărimea dimensiunilor arzătorului creşte debitul. În general se împart în două grupe principale: cu flacără divizată şi cu flacără nedivizată. Cele mai importante tipuri de arzătoare cu combustibili gazoşi sunt: − arzătoare de presiune joasă cu aspiraţie. Clasificarea lor se poate face atât după modul în care se realizează amestecul (interior. eliminarea ventilatoarelor. după modul în care se face amestecul se împart în două grupe mari: − arzătoare cu curenţi încrucişaţi. la aceste tipuri de arzătoare este indicată preîncălzirea aerului la 200-400ºC. filtrul. iar a aerului de pulverizare între 200-600 mm H2O. pot funcţiona cu aer preîncălzit şi se pretează la automatizarea reglării. prezintă o serie de avantaje ce a condus la o răspândire largă a lor. Arzătoarele din această categorie sunt arzătoarele Buunzer. celălalt arzătoare.− instalaţia de aprindere. lamelare. Aerul necesar arderii complete este livrat ca aer secundar. De asemenea. în schimb exploatarea lor este mai costisitoare. Teclu. reglare în limite mai largi. permit încălzirea aerului de ardere la 200-400ºC. aprindere şi protecţie.

− să se accelereze schimbul de gaze al particulelor calde din curent. − să se menţină temperatura în zona de postardere la un nivel suficient de ridicat. particulele de praf de cărbune trebuie să fie cât mai mici pentru a evita căderea lor. în focarul cazanelor poate fi: frontal. restul se va introduce ca aer secundar.ARZĂTOARE PENTRU COMBUSTIBILI SOLIZI ARZĂTOARE COMBINATE ARZĂTOARE PENTRU COMBUSTIBILI SOLIZI Combustibilii solizi ard în cele mai bune condiţii în stare de praf. în raport cu calitatea amestecului este de 15-20 m/s mărindu-se în unele cazuri până la 30-40 m/s. − să se asigure o suficientă fineţe şi uniformitate de măcinare a combustibilului. care depinde de turbulenţă. Viteza de ieşire a amestecului din arzătoare este mai mare decât viteza de aprindere a amestecului de praf de cărbune şi aer care variază în limitele foarte largi. exploatarea mai simplă. − la construirea arzătorului. − presiunea aerului primar trebuie să fie între 10-300 mm. instalaţii de ardere şi focare mai simple. lateral. realizarea unui amestec de aercărbune mai omogen. cât şi în ceea ce priveşte natura atmosferei cuptorului. care este un mijloc eficient de luptă împotriva pierderilor prin antrenare de substanţe nearse la coş. pe tavan. din care aerul necesar arderii. O importanţă deosebită o prezintă insuflarea directă a aerului secundar. 49 . − viteza de ieşire a amestecului din arzător. determină creşterea vitezei finale şi a penetrabilităţii jetului de aer secundar în camera instalaţiei de ardere. − să se introducă la timpul oportun aerul secundar în procesul de ardere. pe colţ. în trepte. Arderea combustibilului praf. reglare mai uşoară a procesului de ardere atât în ceea ce priveşte temperatura. Pentru a asigura o ardere completă într-un spaţiu redus şi în limitele unei anumite perioade de timp. După aprinderea jetului are loc arderea propriu-zisă. exces de aer mai mic. de penetrabilitatea conului de flacără şi de direcţiile reciproce ale curenţilor în camera focarului. Aprinderea se propagă apoi în adâncim pe întreaga secţiune a jetului şi după un anumit timp atinge axa acestuia la o distanţă faţă de gura ambrazurii egală cu deplasarea jeturilor centrale în acest interval de timp. determinând lungimea zonei d aprindere. − să se realizez o turbionare repetată a conului de flacără în zona de postardere. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească arzătoarele pentru arderea combustibilului praf sunt următoarele: − arzătoarele trebuie să asigure un amestec omogen de praf de cărbune şi aer primar care reprezintă 20-100%. În cazul arderii cărbunelui sub formă de praf. Pentru intensificarea procesului de ardere este necesar: − să se asigure viteze mari ale reacţiilor chimice de ardere prin menţinerea temperaturii în zona de ardere la un nivel suficient de ridicat şi prin repartizarea uniformă a aerului în conul de flacără. Curentul de praf şi aer care intră prin arzător se aprinde la periferie. de la 1 până la 12 m/s. în comparaţie cu arderea pe grătar prezintă o serie de avantaje: posibilitatea arderii cărbunilor de orice calitate. prin mărirea vitezei lor relativă. trebuie să se ţină sama că există posibilitatea separării prafului de cărbune din amestecul aer-praf şi deci pentru a menţine un bun grad de amestecare este necesar să se examineze direcţia jeturilor şi spaţiul focarului. Preîncălzirea aerului pe lângă aportul de căldură. unde trebuie să se desfăşoare toate fazele procesului de ardere. cărbunele măcinat este antrenat de aerul primar în camera de ardere. pierderi mai mici de combustibil în cenuşa evacuată din focar. Modul d amplasare a arzătorului pentru praf de cărbune. La instalaţiile de ardere în suspensie a combustibililor solizi prezintă importanţă aprinderea jetului de praf şi aer. − să se repartizeze uniform praful în arzătoare.

Arzătoarele pentru praf de cărbune sunt circulare sau cu fonte în funcţie de conţinutul de substanţe volatile. 50 . La unele sorturi de cărbune pulverizat aprinderea şi menţinerea flăcării la sarcini reduse fără să se folosească păcură. Arătoarele combinate gaz-păcură realizează un curent de gaz şi aer turbionar. cu o circulaţie paralelă a straturilor. În general arzătoarele sunt prevăzute şi cu arzătoare auxiliare pentru arderea păcurii în perioada de aprindere a focului cât şi pentru menţinerea flăcării. Consumul de păcură pentru pornirea cazanului şi pentru funcţionarea lui la sarcină redusă variază între 5-12% din consumul anual de combustibil (echivalent în combustibil convenţional) în funcţie de sortul cărbunelui. se poate realiza cu ajutorul arzătoarelor cu mufă căptuşite cu cărămidă refractară. De asemenea se mai construiesc arzătoare care pot funcţiona atât cu gaz cât şi cu combustibili lichizi sau cu ardere combinată. de unde este depozitat în buncăre. Temperatura de aprindere în focar la arderea combustibililor solizi se realizează în general cu o flacără obţinută prin arderea păcurii în arzătoare auxiliare. prin egalizarea duratei de staţionare a diverselor jeturi alee flăcării în camera focarului.păcură este arzătorul cu melc sistem Azemergo prevăzut cu un melc pentru reglarea aerului. adică preîncălzesc până la temperatura de aprindere amestecul din arzătoarele principale. cu exces mic de aer. Caracterul flăcării se modifică mult prin deplasarea judicioasă a numărului şi diametrului orificiilor. Calitatea prafului de cărbune este caracterizată în special de fineţea măcinării. respectiv combustibili lichizi şi gaze. ARZĂTOARE COMBINATE Pentru a realiza o ardere intensivă. este necesar a folosi arzătoare corespunzătoare. Arzătoarele combinate gaz-praf d cărbune se caracterizează prin injecţia periferică a gazului în jetul de aer. Este prevăzut cu palete mobile goale în interior având un capăt cu fonte şi un inel prin care se introduce gazul. Aceste arzătoare trebuie să asigure 20-25% din debitul nominal. Produsele de ardere cu temperatură ridicată. având şi pierderi prin ardere incompletă mai mici. Este prevăzut cu un tub telescopic central prin care este insuflat praful de cărbune al cărui debit se poate regla cu ajutorul unui disc căptuşit cu material refractar. Acest arzător constă dintr-un tub căptuşit cu cărămidă refractară în care se arde praful de cărbune. care trece prin fonte în curentul de aer. Are dezavantajul că este complicat şi prezintă scăpări de gaze pe la axele paletelor. Pentru a mări siguranţa aprinderii combustibilului. care uneori trebuie să fie mixte.− să se prelungească timpul de staţionar a prafului în camera focarului. cu cantităţi reduse de gaze. Praful de cărbune se obţine în instalaţii speciale cu mori cu tamburi cu bile. Un alt tip de arzător gaz . Dintre arzătoarele combinate cele mai reprezentative sunt arzătoarele combinate gaz-praf de cărbune şi arzătoarele combinate gaz-păcură. Amestecul se produce în condiţii cu mult mai bune decât tipurile cu injecţie centrală. fără produse nearse şi fum. iar pentru a asigura stabilitatea arderii este indicat să se întrebuinţeze aer preîncălzit. îndeplinesc acelaşi rol ca şi produsele de ardere ale arzătoarelor de aprindere cu păcură. cantitatea de aer primar trebuie să fie minimă. se obţine un amestec intim al gazului cu aerul şi deci o ardere completă cu exces minim de aer. Aceste arzătoare cu mufă se pot instala independent sau în interiorul arzătorului principal. Debitul de aer se poate regla prin închiderea paletelor. realizând un amestec foarte bun. producând o flacără scurtă şi transparentă. Excesul mic de aer şi faptul că gazele nu transmit căldura suprafeţelor de încălzire asigură o aprindere şi o ardere stabilă a prafului de cărbune în arzător. care ies din mufă în focar. de umiditate şi de explosivitate. pentru a putea ard combustibili diferiţi. ce intră printre palete. perpendicular pe acestea. Permite utilizarea pentru reglarea aerului şi obţinerea de viteze mari în ambrazură obţinându-se o ardere completă a păcurii.

Circulaţia apei în cazan.LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT-SIDEX CENTRALA TERMICĂ GRUP CANTINE − − − − − − Aburul produs. parametri acestuia. Părţi componente ale cazanului. 51 . Principiul de funcţionare. Instalaţia de alimentare a cazanului cu combustibil gazos. Principiul de funcţionare. Instalaţia de alimentare a cazanelor cu combustibil gazos. Tip de arzător folosit. Părţi componente ale cazanului. Circulaţia apei în cazan. ECHIPATĂ CU CAZAN HDK – 550 − − − − − − Parametri aburului produs. LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT-SIDEX CENTRALA TERMICĂ AFERENTĂ STRUNGĂRIEI DE CILINDRI – LBC. Arzătoarele folosite.

colectoare. sau de ecran etc. supraîncălzitor de abur. după rolul pe care-l îndeplinesc. economizor sau preîncălzitor de aer Suprafaţa de vaporizare este denumită şi suprafaţă de încălzire principală. − la preîncălzirea apei de alimentare a cazanului. cameră de apă. − la preîncălzirea aerului necesar arderii purtând astfel. abur sau aer şi care realizează schimbul de căldură dintre mediile respective. Schema suprafeţelor vaporizatoare ale unui cazan cu camere secţionale şi ecranat 52 .SUPRAFAŢA DE VAPORIZARE SUPRAÎNCĂLZITORUL DE ABUR ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ŞI FUNCŢIONALE SUPRAFEŢE DE ÎNCĂLZIRE ALE INSTALAŢIEI DE CAZAN Prin suprafeţe de încălzire ale instalaţiei de cazan se înţelege ansamblul de elemente metalice (tambure. Suprafeţele de schimb de căldură folosesc căldura în diverse scopuri şi anume: − la fierberea (vaporizarea) apei. denumirea de: suprafaţă de vaporizare. tuburi de flacără. ale căror formă. Supraîncălzitorul de abur. economizorul sau preîncălzitorul de aer sunt suprafeţe de încălzire secundare (auxiliare) producerea aburului fiind posibilă şi în lipsa acestora. SUPRAFAŢA DE VAPORIZARE Suprafaţa de vaporizare este formată din diverse elemente sub presiune. dimensiuni şi chiar existenţă se schimbă de la un cazan la altul şi anume: tambure. economizor sau preîncălzitor de aer Supraîncălzitor de abur. În vaporizator are loc fierberea apei până la temperatura de saturaţie şi formarea de abur saturat. pe de alta de apă. ţevi etc. ţevi fierbătoare. − la supraîncălzirea aburului.) scăldate pe de-o parte de gazele de ardere. tuburi de flacără. prin faptul că în ea se produce fierberea şi deci vaporizarea apei.

Tamburul este instalat pe cazan fie suspendat prin briuri fixate în grinzile principale ale scheletului metalic de susţinere a cazanului. şi permite o dilatare mai liberă. conducta de alimentare cu apă. ele poartă denumirea uzuală de ecran. înlocuieşte zidăria grea a focarului printr-o izolaţie termică exterioară uşoară etc. Oricare din aceste metode trebuie să ofere posibilitatea dilatării libere în timpul funcţionării. contra radiaţiei flăcărilor din focar cazanele de construcţie actuală sunt executate. evitând astfel condensarea în ultimele trepte ale turbinei şi implicit producerea unor avarii foarte grave. separatorul de abur. fixate de manta tot prin sudură. fără a crea eforturi mari în plăcile tubulare de care sunt fixate. în interiorul tamburului se află o serie de instalaţii ca: jgheabul de liniştirea apei de alimentare. La cazanele ignitubulare în construcţie actuală. aceasta datorită faptului că serveşte şi la protejarea (ecranarea) zidăriei interioare a focarului. fapt care măreşte considerabil suprafaţa de schimb de căldură. cu dimensiunile de 300 x 400 mm. SUPRAÎNCĂLZITORUL DE ABUR Pentru antrenarea turbinelor din centralele termoelectrice. golirile. tuburile de flacără sunt ondulate. Este construit dintr-un sistem de serpentine legate în paralel la colectoarele de intrare şi respectiv ieşirea aburului. realizează camere focar etanşe cu posibilitatea desfăşurării procesului de ardere sub presiune.) se impun temperaturi ridicate ale aburului. pereţii despărţitori la cazanele cu vaporizarea în trepte etc. închisă la capete prin două funduri bombate. La cazanele de construcţie mai veche. iar instalaţia în care se realizează se numeşte supraîncălzitor de abur. de formă ovală sau circulară. constituind deci parte suprafeţei de încălzire. la folosirea aburului în instalaţii tehnologice complexe (chimice. pentru alimentarea ecranelor cu apă. aburul folosit trebuie să aibă o temperatură mult superioară clei de saturaţie. siderurgice. iar la partea inferioară: racordurile de conectare a ţevilor coborâtoare. După modul cum sunt legat serpentinele la colectoarele de intrare şi ieşire a aburului supraîncălzitoarele pot fi: cu serpentină simplă. respectiv 400 mm spre a permite accesul în interior pentru verificări. Ţevile de apă formează suprafaţa vaporizatoare a cazanelor acvatubulare. după ce acestea au părăsit suprafaţa de vaporizare. Peretele membrană se realizează prin sudarea una lângă alta a ţevilor. poate fi neted sau ondulat. peste cele de saturaţie. prin sudură. Tubul de flacără este element caracteristic cazanelor ignitubulare. reparaţii etc. în general. supapele de siguranţă. Pe tambur sunt prevăzute racorduri cu funcţiuni bine determinate în exploatarea cazanului şi anume la partea superioară: racordurile pentru robinetul principal de abur. petrochimic etc. pe direcţia unui diametru. care prezintă avantajele. reduce efortul de montaj (timp şi cheltuieli) prin realizarea lor în uzină sub forma unor panouri care se asamblează pe şantier. Unul dintre funduri este prevăzut cu o gură de vizitare sau gură de om. Dispuse în camera focar.. Supraîncălzitorul de abur se montează de regulă în drumul gazelor de ardere. cu pereţi membrană. prin platbande din oţel.tambur 2 . 53 . purjele etc. monometrul etc. tamburul este spălat la partea inferioară de gazele de ardere. Astfel de abur cu temperatură mai mare decât temperatura de saturaţi se numeşte abur supraîncălzit.ţevi coborâtoare 3 – colector ecran spate 4 – ţevi ecran spate 5 – ţevi fierbătoare 6 – camere secţionale 7 – ţevi ecran lateral 8 – calculator ecran lateral Tamburul este un vas închis format dintr-o manta cilindrică executată din mai multe părţi (rivole) îmbinat el prin sudură. indicatoarele de nivel.1 . De asemenea. dublă sau triplă. fie prin simpla rezemare pe suporţi. îmbinat cu fundurile (plăcile tubulare)ale cazanului. La cazanele de construcţie actuală tamburul este protejat împotriva influenţei gazelor fierbinţi printr-o izolaţie sau este scos complet din drumul gazelor arse.

Pot fi realizate şi scheme de circulaţie ale aburului şi gazelor de ardere combinate a celor în echivalent sau contracurent. în construcţia cazanelor moderne. prin reglarea corespunzătoare a debitului de gaze arse care trece peste această suprafaţă până la valoarea necesară obţinerii temperaturii dorite pentru aburul supraîncălzit. de convecţie sau combinate. astfel ca să se obţină temperatura dorită. în acelaşi spaţiu din drumul gazelor arse. să fie instalată o suprafaţă de supraîncălzire a aburului mai mare decât în cazul supraîncălzitoarelor cu serpentină simplă. având în vedre mai ales că variaţiile de debit ale cazanului determină şi variaţii ale temperaturii aburului supraîncălzit. cu parametri ridicaţi. printr-un schimbător de căldură. − amestecarea aburului supraîncălzit cu aburul saturat prelevat din cazan în cantitatea necesară răcirii aburului supraîncălzit. − trecerea aburului supraîncălzit în cantitate totală sau parţială. până la obţinerea temperaturii dorite. Colectoarele se execută de asemenea din ţevi cu diametrul mai mare (175 ÷ 325 mm).5 mm şi grosimi între 2. în unele procese tehnologice din industria chimică în special. − injectarea unui debit de condensat în aburul supraîncălzit pentru a-l răci până la temperatura necesară. supraîncălzitoarele pot fi împărţite în: supraîncălzitoare de radiaţie. Scheme de circulaţie a aburului prin supraîncălzitor. Asemenea supraîncălzitoare se numesc în echicurent. În unele cazuri. Dacă ţinem seamă de poziţia de aşezare a serpentinelor. După modul preponderent în care se transmite căldura. În cazul când sensul de scurgere a aburului este invers sensului gazelor de ardere. cum ar fi de exemplu folosirea aburului supraîncălzit în turbine pentru centralele termoelectrice. Prinderea ţevilor la colectoare se realizează prin sudură fie direct. cu diametre uzuale între 32 ÷ 44. supraîncălzitoarele pot fi de tip orizontal sau vertical. dar mai ales prin intermediul unor ştuţuri sudate în colector de uzina constructoare.Schema de legare a serpentinelor de supraîncălzire la colectoare Supraîncălzitoarele cu serpentină dublă şi triplă permit ca. Pentru păstrarea rigidităţii serpentinelor şi asigurarea unor distanţe între ele care să permită trecerea uşoară şi uniformă a gazelor de ardere. care se realizează prin felurite metode. colectoarele de intrare şi ieşirea aburului pot fi amplasate astfel.5 ÷ 4 mm îmbinate între ele prin sudură. încât circulaţia aburului prin serpentine să aibă loc în aceeaşi direcţie şi sens cu direcţia şi sensul gazelor de ardere. realizându-se o eficienţă sporită de schimb de căldură în acelaşi gabarit de cazan. amplasate imediat după fascicolul de ţevi fierbătoare. pe parcursul exploatării cazanului este necesară reglarea temperaturii aburului supraîncălzit. Supraîncălzitoarele de radiaţie sau combinate la întâlnirea. La supraîncălzitoarele de convecţie. şi anume: − variaţia cantităţii de căldură cedată suprafeţei de supraîncălzire. plasat în interiorul tamburului. în raport cu circulaţia gazelor de ardere Serpentinele supraîncălzitoarelor sunt executate din ţevi laminate din oţel aliat sau înalt aliat. temperatura aburului trebuie să fie pe cât posibil constantă. rezistente la temperatură. supraîncălzitorul se numeşte în contracurent. de regulă. Pentru a se obţine acest lucru. se construiesc piepteni distanţieri din fontă sau platbandă din oţel. 54 . La cazanle cu parametri moderaţi întâlnim supraîncălzitoare de convecţie.

Pe lângă principalul său rol de economisire de combustibil. economizoarele nu se mai izolează de cazan. de la gazele de ardere la apă. SCHEMĂ FUNCŢIONARE PREÎNCĂLZITORUL DE AER. se numesc preîncălzitoare de apă. importante în funcţionarea cazanului. MATERIALE ECONOMIZORUL Gazele de ardere. preîncălzitoarele de apă au fost denumite economizoare. Preîncălzirea apei de alimentare a cazanului pe seama căldurii recuperate de la gazele de ardere determină o creştere a randamentului cazanului. Ţevile netede se îndoaie şi se sudează între ele sub formă de serpentine. tot prin sudură. în car apa de alimentare este preîncălzită până la o temperatură maximă de 20 – 40ºC. ceea ce contribuie la intensificarea schimbului de căldură. au încă o temperatură ridicată (300 – 450ºC).ECONOMIZORUL. respectiv preîncălzitoare de aer. Economizoarele se împart în două categorii principale: − economizoare nefierbătoare. implicit. după ce părăsesc suprafeţele vaporizatoare şi de supraîncălzire ale cazanului. Serpentinele economizorului se dispun de regulă în şah deoarece oferă posibilitatea creării uni scurgeri turbulente a gazelor arse. Evacuarea lor la coş în această stare ar constitui pierderi mari de căldură şi. la colectoarele de intrare şi ieşire ale economizorului. printr-o conductă de ocolire. după rolul care-l au. Prezintă dezavantaje că sunt corodate uşor la exterior de acidul sulfuric format din bioxidul de sulf din gazele de ardere împreună cu vaporii de apă din aceste gaze. mai mică decât temperatura de fierbere a apei în cazanul respectiv. fiind mai simple şi având grosimea mai mică permit o transmitere de căldură mai bună prin perete. De acea înainte de a fi evacuate. Datorită acestui fapt. Se impune deci. Suprafaţa de încălzire a economizoarelor este formată din ţevi de oţel netede. În construcţiile mai vechi ale unor cazane de abur. 1 – colector intrare apă 2 – colector ieşire apă 3 – serpentine 4 – suport serpentine 55 . ca de exemplu: protejează tamburului cazanului contra variaţiilor mari de temperatură în timpul alimentării cu apă. ROLUL LUI. în care apa se încălzeşte până la temperatura de fierbere din cazan şi se vaporizează într-o proporţie de 5 – 15% din debitul total al cazanului. ţevi de oţel cu nervuri sau din ţevi din fontă cu aripioare. un randament scăzut al cazanului. ferind astfel suprafeţele de vaporizare de formarea acestor depuneri. ele sunt trecute peste unele suprafeţe d schimb de căldură auxiliare care. cu posibilitatea de izolare faţă de cazan. adică pentru obţinerea aceluiaşi debit de abur se consumă o cantitate mai mică de combustibil. iar curăţirea lor interioară de depunerile provenite dintr-o calitate necorespunzătoare a apei de alimentare este foarte anevoioasă. ca astfel de cazane să aibă apa de alimentare de calitate corespunzătoare. sunt folosite economizoare de tip refierbător. economizorul mai prezintă şi unele avantaje. În construcţiile actuale. − economizoare fierbătoare. care la rândul lor sunt prinse. alimentarea cazanului fiind făcută direct. Economizoarele din ţevi de oţel netede sunt cele mai folosite. formează primele depuneri de piatră.

Pentru a realiza o mişcare a curentului de aer cu cel al gazelor de ardere. chiar dacă se depune în ţevi.5 – 2 mm. poate fi uşor înlăturată prin suflare cu aer sau abur. deseori. ceea ce face ca aerul să treacă direct dintr-un compartiment în altul. se montează plăci intermediare (şicane) paralele cu plăcile tubulare fixat p ţevile preîncălzitorului. cu diametrul între 25 – 50 mm. preîncălzitoarele de aer sunt de două tipuri principale: preîncălzitoare de aer din ţevi de oţel sau tubulare şi preîncălzitoare de aer din tablă sau lamelare. Preîncălzitoarele de aer tip lamelar sunt construite dintr-o serie de elemente sudate din tablă cu grosimea de 1. Mişcarea încrucişată a aerului cu gazele de ardere se realizează datorită şicanelor (4). Aerul circulă în exteriorul ţevilor. care dezvoltă funingine care. iar gazele de ardere în interiorul acestora (în cazuri mai rare şi invers). După modul cum sunt construit. astfel încât să se formeze canal prin care trec aerul şi gazel de ardere. Ridicarea temperaturii arului de ardere se realizează în preîncălzitorul de aer. Circulaţia gazelor de ardere prin ţevi este mai raţională. puncte de neetanşeităţi. indiferent de natura lor.PREÎNCĂLZITORUL DE AER Arderea combustibililor. delimitate de şicane. Preîncălzitoarele de aer tubulare sunt construite dintr-o serie de ţevi paralele. dispus în canalul de gaze. Preîncălzitor de aer tubular 1 – pereţi izolaţi termic 2 – ţevi netede 3 – plăci tubulare 4 – plăci intermediare (şicane) În pereţii (1) realizaţi din tablă şi izolaţi termic sunt prinse plăci tubulare (3) în care sunt mandrinate ţevile netede (2). are loc în condiţii bune atunci când aerul de ardere are o temperatură cât mai ridicată şi cât mai apropiată de temperatura de aprindere a combustibililor. Preîncălzitor de aer de tip lamelar 56 . aşezate în zig-zag şi mandrinate la capete în două plăci tubulare. după economizor. Locurile de fixare constituie însă. slăbind sensibil eficienţa preîncălzirii sale. în special în cazul arderii combustibililor. unde gazele de ardere au o temperatură destul de ridicată. în special a celor solizi.

din care lipseşte trioxidul de sulf. datorate coroziunilor exterioare puternice.Lăţimea cazanelor prin care trece aerul este d regulă. Cauza acestor coroziuni o constituie bioxidul de sulf (SO2) şi trioxidul de sulf (SO3) din gazele de ardere. Cauzele corodării economizorului şi preîncălzitorului de aer În procesul de exploatare a cazanelor sunt deseori cazuri de distrugere a preîncălzitoarelor de are şi a economizoarelor. este mai mare 18-25 mm. la cazanele moderne temperatura apei de alimentare şi deci şi a ţevilor economizorului este superioară punctului de rouă acid. iar cea prin care trec gazele de ardere. care în prezenţa vaporilor de apă formează acidul sulfuric. Coroziunea cea mai puternică se produce la intrarea aerului rece în preîncălzitorul d aer. De regulă. care în contact cu pereţii metalici mai reci se condensează şi începe să corodeze. ceea ce face ca pericolul să fie înlăturat. Temperatura de condensare a vaporilor de acid sulfuric poartă denumirea de punct de rouă acid şi este cu mult mai ridicată decât temperatura de condensare a vaporilor de apă din gazele de ardere. Coroziunea economizorului se produce numai în cazul temperaturii scăzute a apei şi prezenţei oxizilor de sulf în gazele de ardere. unde temperatura pereţilor metalici este scăzută. deci prezintă pericol d înfundare. de 12 – 18 mm. care formează multă funingine. limitele superioare fiind utilizate pentru arderea combustibililor solizi. 57 .

Ansamblul format de pereţii limitatori ai focarului şi ai canalului de gaze. betonul refractar monolit. rol de etanşare şi eventual de izolator termic. În ultimul timp se face şi asamblarea cu buloane. care constituie armătura unei tencuieli termoizolante şi de 58 . care are mai mult rolul de etanşare şi mai puţin d liant. Rosturile dintre blocurile şi cărămizile aceluiaşi panou se umplu cu mortar refractar. de obicei. este construit dintr-o manta de tolă metalică. pentru obţinerea acestor rosturi mici. astfel ca să aibă posibilitatea d dilatare liberă. Peretele exterior al înzidirilor cazanelor moderne având. căptuşeala refractară a înzidirii se prind direct de ţevile ecranelor prin şuruburi. Le nu trebuie să sufere variaţii de volum prea mari la variaţiile de temperatură produse în timpul pornirilor şi opririlor cazanului. de obicei. iar păsuirea se face prin montarea provizorie (fără mortar) a elementelor componente ale panoului. prin intermediul unor piese speciale de sprijinire şi de ancorare de scheletul metalic al cazanului. care formează panouri. Căptuşeala refractară. precum şi cele dintre zidărie şi diferitele elemente al scheletului şi ale sistemului tubular al cazanului se umplu cu şnur de azbest şi mai nou cu şnur din materiale nonazbest rezistent la temperatură. Întregul sistem de încălzire se suspendă pe scheletul metalic. precum şi de a proteja tamburele şi colectoarele de contactul direct cu gazele fierbinţi. separate între le prin rosturi orizontale şi verticale de dilatare. în afara locului unde urmează a se construi peretele. În locul căptuşelii din zidărie refractară se foloseşte. cu aceleaşi şuruburi. dintr-un sistem de blocuri fasonate şi de cărămizi normale sau numai de blocuri fasonate. precum şi de pereţii interiori ai cazanului.ÎNZIDIREA ŞI SCHELETUL METALIC AL CAZANULUI Întregul sistem de schimb de căldură. Forma şi materialul înzidirii depinde d timpul cazanului şi trebuie să reziste la solicitările termice. Acesta se compune din cadrele de rezistenţă principale. Rosturile dintre panourile de zidărie. mecanice şi chimice. În cazul în care este necesară. Peste plăcile refractare se prind. plăci termoizolante sau altele din vată minerală. care înşurubează în piese cu locaşuri filetate sudate de ţevi (către exteriorul focarului). astfel încât să se poată prinde demontabil de scheletul metalic. care permite o verificare în uzina constructoare şi un montaj rapid pe şantier. La cazanele acvatubulare înzidirea este susţinută. Înzidirea trebuie să asigure reducerea la minimum a pierderilor de căldură către mediul ambiant şi să împiedice pătrunderile de aer fals în cazan (la instalaţiile cu depresiune) respectiv scăpările de gaze de ardere în mediul ambiant (la instalaţiile cu suprapresiune). uneori. în principal. care s toarnă în cofraje d lemn la fel ca şi betonul obişnuit. Peste plăcile termoizolante s fixează o plasă de sârmă. Piesele de susţinere şi de ancorare se execută din fontă sau din oţel turnat şi sunt fasonate. Înzidirea este făcută din materiale refractare rezistente la foc. cu gazele fierbinţi sau cu zgura incandescentă. totuşi o trecere printr-un canal de gaze. complet separată de zidăria exterioară (când aceasta există) este constituită. formate din stâlpi verticali şi grinzi orizontale şi din construcţia metalică secundară de care se ancorează înzidirea cazanului. înzidirea şi eşafodajul exterior de scări şi sunt susţinute de scheletul metalic al cazanului. Stâlpii şi grinzile sunt alcătuit din profile de oţel şi se montează în afara drumului gazelor de ardere. La unele cazane acvatubulare de radiaţie. grinda respectivă trebuie să fie răcită cu aer. fără elemente speciale de îmbinare. dimensiunile blocului fasonat sau al cărămizii se corectează prin polizare. adică materialele care la temperaturi ridicate nu se înmoaie şi nu se topesc. Înzidirea mai are şi rolul de a proteja anumite părţi din scheletul metalic al cazanului de contact direct cu flacăra. Uneori. Rosturile dintre blocurile şi dintre cărămizile refractare sunt mici (cel mult de –3 mm) aceste piese din şamotă executându-se cu toleranţe foarte strânse. Ancorarea pe scheletul metalic se face astfel ca fiecare panou să se poată dilata în toate direcţiile şi ca fiecare briu orizontal de panouri să fie descărcat de presiunea briurilor de deasupra. Asamblarea stâlpilor şi grinzilor se face prin sudură. constitui înzidirea cazanului.

care este şi el complet ecranat. sistemul tubular. vata de zgură şi alte material termoizolante mai performante apărute în ultimii ani. La cazanele cu focare care au pereţi membrană înzidirea este înlocuită cu o izolaţie termică. La unele cazane acvatubulare. Înzidirea cuprinde uneori şi pereţi interiori constituind deflectoare sau şicane pentru dirijarea gazelor de ardere pe un anumit traseu în focar sau în canalul de gaze al cazanului. Această îmbrăcăminte se consolidează cu cordoane din profile d oţel.etanşare. 59 . aplicat peste o armătură din plasă de sârmă termoizolantă. simplu rezemate pe ecranul plafon şi acoperite cu plăci termoizolante. este constituită din cărămizi refractare fasonate. tamburele şi colectoarele se suspendă de scheletul metalic al halei cazanelor. tamburele se protejează de acţiunea gazelor fierbinţi sau a flăcărilor printr-un înveliş format fie din blocuri fasonate prinse de colector prin piese de ancorare solidarizate cu colectorul prin sudură. care se acoperă cu tablă protectoare. fie de un strat de torcret refractar. Zidăria plafonului focarului. grosimea întregii înzidiri nedepăşind 150 – 200 mm. precum şi pereţii metalici ai cazanului fără zidărie se izolează cu material termoizolant. vata de sticlă. La cazanele cu acest sistem de înzidire. Părţile metalice ale cazanelor rămase în afara zidăriei. astfel încât pierderile de căldură spre exterior să fie cât mai mici. Materialele folosite în acest scop sunt: vata minerală.

Data. este necesar ca punerea lor în funcţiune să se facă pe rând. fiind posibil apariţia următoarelor deficienţe: − creşterea temperaturii gazelor evacuat din cazan. Este interzisă funcţionara simultană a două sau mai multor suflătoare deoarece conduce la scăderea presiunii aburului şi odată cu aceasta la o eficacitate redusă a operaţiei. operaţia respectivă se efectuează manual. − scăderea tirajului ca urmare a creşterii rezistenţelor la trecerea gazelor prin suprafeţele de încălzire. EVACUAREA CENUŞII ŞI A ZGURII În timpul funcţionării cazanului pe suprafeţele de încălzire şi în canalele de gaze se formează important depuneri de cenuşă şi zgură. sub valoarea prescrisă) operaţia trebuie oprită şi anunţat fochistul şef. − se închide etanş registrul. Dacă în timpul suflării apar unele deficienţe la instalaţie (ruperea sau îndoirea ţevii. cu ajutorul unui manometru. care nu pot fi eliminate prin suflare. În cazul folosirii vagonetelor lucrările comportă următoarele operaţii principale: − se aduc vagonul sub pâlnia de zgură. − creşterea sau scăderea temperaturii aburului supraîncălzit după cum funinginea s-a depus pe ecranul sau pe sistemul convectiv fierbător. care trebuie să fi la valoarea prevăzută în instrucţiunile interne. netanşeităţi la răsuflători. ora şi durata suflării precum şi suprafeţele care au fost suflate se vor înscrie de fochist în registrul furnal de evidenţă. − scăderea temperaturii de preîncălzirea apei sau aerului. scăderea presiunii aburului sau aerului. Este interzisă suflarea cazanului în timpul aprinderii focului. 60 . În cazul suflătoarelor mobile ordina este aceeaşi ca mai sus. ca urmare a îmbâcsirii economizorului sau preîncălzitorului de aer. La cazanele care nu sunt prevăzute prin construcţie cu suflătoare. Aceste produse trebuie evacuate deoarece înrăutăţeşte condiţiile de funcţionare ale cazanului. Operaţia se execută fie manual (cu vagonete). deci scăderea randamentului. În cazul suflătoarelor fixe. ochelari etc. introducerea şi scoaterea conductelor respective din focar şi canalele de gaze făcându-se pe rând. care are ca efect înrăutăţirea transferului de căldură. − verificarea. cu aer comprimat. Neefectuarea acestei operaţii influenţează negativ condiţiile de exploatare. după ce rămăşiţele aprins de combustibil au fost suficient înmuiate. − se verifică dacă cenuşa şi zgura sunt bine udate cu apă după care vagonetul este condus la locul desemnat pentru descărcare. − se deschide încet robinetul de abur şi se efectuează suflarea.INSTALAŢII PENTRU EVACUAREA CENUŞII ŞI A ZGURII SUFLAREA SUPRAFEŢELOR DE ÎNCĂLZIRE Este o operaţie importantă care se execută în timpul funcţionării cazanului şi are drept scop menţinerea în stare de curăţenie a suprafeţelor de încălzire prin îndepărtarea periodică a funinginii şi zgurii depuse. pentru preîntâmpinarea apariţiei de aer rece în focar. − se măreşte de presiunea în focar.) pentru a fi ferit de accidente ca urmare a unor eventuale răbufniri de gaze. În timpul suflării fochistul trebuie să poarte echipamentul de protecţie corespunzător (mănuşi. Este recomandabil ca operaţia să aibă loc în condiţiile unei sarcini reduse a cazanului. fie hidraulic (cu presiune joasă sau cu presiune înaltă). Suflarea se face la perioade de timp stabilite prin instrucţiunile interne şi comportă în principal următoarele operaţii: − eliminarea condensatului din conductele de suflare. a presiunii aburului pentru suflare. după caz. respectiv pe ţevile supraîncălzitorului. începând cu focarul şi terminând cu ultima suprafaţă de încălzire din ultimul canal de gaze. − se deschide apa din instalaţia dee stropire a pâlniei de zgură. − se deschide registrul pâlniei. după umplerea vagonetului.

După fiecare evacuare. amplasată sub pâlnia de zgură sau de cenuşă. Este interzis evacuarea cenuşii şi zgurii din focar dacă regimul de ardere nu este stabil. Instalaţii de evacuare hidraulică de înaltă presiune cuprinde de obicei: − o cameră de stingere echipată cu ajutaje de stropire. 5-6 bar în cazul în car se utilizează joasă presiune şi 15-25 bar în cazul instalaţiilor care funcţionează cu presiune înaltă. conducta de transport se suflă de obicei cu aer comprimat. pentru a se preveni îngheţarea sau înfundarea acesteia. De asemenea se verifică periodic canalele de scurgere să nu pătrundă obiecte străine (cărămizi. pentru a prevenii atât împărţirea cenuşii cât şi aspiraţia de aer în canalele de gaze.). − o cameră intermediară. − un concasor montat sub camera intermediară. obiecte de metal etc. la locurile special destinate în acest scop. ochelari etc. − evacuarea cenuşii şi zgurii sub presiunea curentului de apă. unul superior şi altul inferior.Dacă pâlniile de cenuşă sunt prevăzute cu două registre. amplasată sub camera de stingere şi echipată cu un grătar care reţine bucăţile mari de gură pentru a fi sparte. 61 . existând pericolul răbufnirii flăcării sau cenuşii fierbinţi. Operaţia se efectuează pe rând la fiecare pâlnie. care trebuie să fie de cca. pentru a fi refulate printr-o conductă de transport până la locul de depozitare. personalul de serviciu trebuie să poarte echipamentul de protecţie corespunzător (mănuşi. deschiderea şi închiderea lor nu se va face niciodată simultan. − deschiderea registrelor pâlniilor. În cazul îndepărtării cenuşii şi zgurii pe cale hidraulică. În timpul evacuării cenuşii şi zgurii. şi care are la partea inferioară un registru (pentru închiderea şi reglarea debitului de zgură evacuată). − verificarea stării ajutajelor de împingere instalate dea-lungul canalelor de evacuare şi a concasoarelor aşezate la gura pâlniei.) pentru a fi ferit de accidente. Evacuarea cenuşii şi a zgurii din fiecare pâlnie. destinate sfărâmării zgurii. − un ejector special alimentat cu apă sub presiunea de 16-30 bar în care cad bucăţile de zgură sfărâmate de concasor. operaţia comportă următoarele operaţii principale: − verificarea presiunii apei de instalaţie. Nu se recomandă ca evacuarea să se facă simultan din mai mult de două pâlnii. Pentru evitarea risipei de apă este necesar ca armăturile instalaţiei să fie supravegheate cu cea mai mare atenţie. Acest sistem de evacuare a zgurii şi a cenuşii prezintă avantajul de a fi complet automatizat şi dezavantajul de a nu putea fi folosit pentru evacuarea cenuşilor care cimentează în amestec cu apa. precum şi transportul amestecului pe conducta respectivă se efectuează alternativ.

ALIMENTAREA CU APĂ A UNUI CAZAN REGLAREA DEBITULUI POMPELOR 1. − pompe centrifugale. sistemul energetic şi turbogeneratoarele proprii. şi de presiunea pe care o exercită coloana de apă socotită de la nivelul de instalare a dispozitivului. al cărui debit să poată asigura cel puţin jumătate din debitul tuturor cazanelor în funcţiune. − debitul nominal al pompei în m3/h. alimentarea cu apă a cazanelor la valoarea presiunii maxime admisă din acestea. o plăcuţă pe care se înscrie: − denumirea întreprinderii constructoare. Dispozitivele folosite pentru alimentarea cu apă. astfel încât să fie asigurată alimentarea permanentă cu apă a cazanelor. În cazul că nu există două asemenea surse. GENERALITĂŢI. ştiut fiind că lipsa apei din cazan. Debitul total al dispozitivelor de alimentare se stabileşte cu următoarea relaţia: Dt = D+A γ în care: D . cum ar fi.debitul nominal de abur al tuturor cazanelor în funcţiune (t/h) A – pierderile de apă prin purjarea cazanelor sau alte pierderi nerecuperabile (t/h) γ . spre exemplu. sunt: − pompe cu piston. − presiunea nominală dezvoltată de pompă în mH2O sau bar. creată de oricare din dispozitivele de alimentare. felul şi mărimea dispozitivelor de alimentare dintr-o centrală termică sunt stabilite prin prescripţiile tehnice C1 – colecţia ISCIR pentru cazan. în timp ce acesta se află în funcţiune. ALIMENTAREA CU APĂ A UNUI CAZAN Instalaţia de alimentare cu apă a unui cazan este un ansamblu format din dispozitivele pentru introducerea apei în cazan (pompe) conductele şi armăturile care leagă aceste dispozitive cu rezervorul de apă şi cu cazanul de abur. Asemenea dispozitive sunt de regulă pompele cu: piston acţionate cu abur sau pompele centrifugal acţionate prin mici turbine cu abur. Presiunea apei. în tot acest interval. nivelul apei din cazan să nu poată să scadă sub nivelul minim admis. să asigure alimentarea cazanelor în funcţiune (fără cazanul de rezervă) la debitul lor nominal. ţinând seamă de pierderile (rezistenţele) hidraulice din conducta de alimentare (de fapt din armăturile montate pe această conductă. Numărul şi debitul dispozitivelor de alimentar cu apă se aleg astfel încât la ieşirea din funcţiune a pompei celei mai mari. acţionate electric sau mecanic. 62 . poate conduce la avarii deosebit de grave. acţionate cu motor electric sau turbină cu abur (electropompe. Numărul.INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ GENERALITĂŢI. La folosirea numai a dispozitivelor de alimentare acţionate electric trebuie prevăzută posibilitatea comutării rapide a alimentării de pe o sursă pe alta astfel încât. − numărul de fabricaţie şi anul fabricaţiei.greutatea specifică a apei de alimentare la temperatura acesteia (t/h) Într-o centrală termică se admite ca toate dispozitivele de alimentare să fie antrenate numai electric. turbopompe). până la nivelul cel mai înalt al conductei de alimentare. dacă centrala respectivă este alimentată prin două surse independente de energie electrică. trebuie să asigure. debitul total al pompelor rămase. Pe corpul fiecărei pompe trebuie fixată d constructor. Prescripţiile respectiv stabilesc regulile tehnice care trebuie riguros respectate la echiparea acestor centrale cu dispozitive de alimentare. trebui să se monteze cel puţin un dispozitiv de alimentare acţionat cu abur. în toate cazurile.

b) Reglajul aerodinamic pe admisie modifică caracteristica pompei printr-o coroană de palete profilate mobile. datorită pierderilor prin laminare. alimentarea turbopompei cu abur făcându-se dintr-o priză a turbinei principale. − utilizarea cuplajelor hidraulice. înaintea robinetelor de închidere. REGLAREA DEBITULUI POMPELOR Punctul de funcţionare al unei pompe este determinat de intersecţia curbei caracteristică a pompe (α ) cu curba caracteristică a reţelei (β ). − puterea motorului de antrenare în kW. Această curbă caracteristică a reţelei (β ) reprezintă căderea de presiune în reţea în funcţie de debit. fie cu a reţelei. c) Reglajul turaţiei deplasează caracteristica pompei paralel cu ea însăşi. dată fiind importanţa acesteia în ceea c priveşte funcţionarea în siguranţă şi continuă a cazanelor. 2. la blocurile energetice foarte mari. − antrenarea pompei de alimentare de la axul turbinei principal. în întreg ansamblul ei. fiecare pompă trebuie prevăzută cu robineţi de închidere la aspiraţie şi respectiv la refulare şi cu clapete de reţinere pe refulare. Pentru realizarea unui alt debit este necesar să se modifice fie caracteristica pompei. se modifică caracteristica reţelei. − antrenarea pompei cu o turbină cu abur. De aici rezultă următoarele posibilităţi de reglaj: Reglajul prin laminare prin introducerea unei rezistenţe suplimentare în circuit (vană. prin intermediul unui cuplaj hidraulic. Sistemul este neeconomic. Instalaţia de alimentare cu apă. Acest reglaj poate fi realizat prin mai multe metode: − utilizarea pentru antrenare a motoarelor cu rotor bobinat cu rezistenţă intervolată în circuitul rotoric. clapă). în cazul reglajului turbinei prin laminare. trebuie supravegheată şi întreţinută permanent. În cazul instalării mai multor pompe de alimentare care au conducte comune de aspiraţie şi refularea apei.− temperatura nominală a apei în aspiraţia pompei. a) 63 .

pompa trbuie să fie instalată mai jos decât rezzervoorul de alimentare. refulându-o spree racordul de ieeşire din pompă cu o preesiune mărită. adică 50-60gC. foormând un cureent continuu dee apă. De aceeeea cazanelee sunt alimentate. Apa aspirată în primul etaj este împinsă cu presiune în etajul următoor. Constructiv încă. datorită mişcării dee rotaţiee a rootorului cu palete.POMPE CENTRIFUGALE. d la nivelul cl mai ridicat al cnductei dee alimeentare. Această prsiunee. MATERIALE Pompeelee centrifugalee sunt dispozitivee de alimentare cu apă a cazzanelor. dacă tmpratura apeei. care se deschide înainte de pornire pentru evacuarea coompletă a aerului din corpul pompei şi se închide atunci când prin roobinet iesee apă. este de cel mult 5-6 m. Poompelee construite cu un singur rotor cu paleetee poartă deenumireea de pompee ceentrifugale cu un eetaj. Apa împinsă spre racordul de rfulare formază. În acest scoop. până ce ultimul etaj o împinge spre racordul de refulare al pompei în coonducta de alimentare la cazan cu alte cuvinte. car dtermină apa din reezzrvor. apăsată de preesiunea atmosferică. cu pompe centrifugalee având mai multee rootoare cu paleet fixatee pee aceelaşi ax. care nu este suficientă peeentzru a înving presiunea din cazan şi peentru a-l alimenta cu apă. Peentru a puteea fi pusă în funcţiunee pompa centrifugală trebuie să aibă întreeeg coorpul şi conducta dee aspiraţie pline cu apă (cea ce seee numeeştee amprsarea pompei în veedeerea pornirii). numită şi înălţimea dee aspiraţie. La capătul conductei dee aspiraţie din rezeervoorul dee alimentare cu apă (se montează o armătură (clapetă) de reţinere. de regulă. Presiuneea maximă de rfulare a uneei pompe centrifugale care alimenteazză un cazzan de abur treebuiee să fie egală cu suma presiunilor neceesare peentru: − învingerea presiunii nominale (maxime) a cazanului. prin paletel directoar. să intre în corpul pompei. 64 . dacă tmperatura apei este mai mar. căreia-i imprimă o forţă ceentrifugală maree şi deci şi oo viteză tangeenţială. cu atât presiunea apei la refularea poompei este mai mare. Mod de funcţionaree Apa estee aspirată prin racordul de aspiraţiee al poompei şi conducta de aspiraţiee din rezervor şi umple tot corpul pompei. pompa are prvăzut un robinet de aerisire. cu cât numărul de etaje este mai mar. denumite pompe centrifugale cu mai multe etaje (multitajate). ste de până la 30ºC. − învingereea rezistenţeeloor hidraulic din conducta d rfulare. în etajul al treilea şi tot aşa dintr-un etaj într-altul. reezrvoorul dee alimeentare trebuiee să fie amplasat la aproximativ 7 m dasupra pompei. Acestea refulează apa pe conductă cu o presiune mică. ceel mai dees folosit. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE CARACTERISTICI. care în continuare o refulează dându-i o forţă centrifugală. susţinerea conducteei de reglare. PĂRŢI COMPONENTE. acţionându-se asupra altor caracteristici coonstructive care pot influenţa (determina) valoarea presiunii dee refulare a poompeei. pompa putând să fie astfel încontinuu amorsată. − învingerea presiunii coreespunzătoare coloanei de apă. caree împieedică golirea pompei şi a coonducti de alimentare. Înălţimea maximă a conductei de aspiraţie. dovadă că întreaga cantitatee dee aer din pompă a fost evacuată. la centrul rotorului un vid. Debitul poompi în litri de apă p ooră deepinde de presiunea pee caree oo aree apa şi dee viteza de rotaţie a rotorului. Ele sunt instalaţii care aspită apa. numărul etajelor este limitat. se măsoară cu ajutorul unui manoometru montat pe conducta de rfulare a pompei şi exprimă în bar. cum ar fi: debitul pompei etc. de aici cu oo presiune şi mai mare. Poompeelee centrifugale cu mai multe etaje pot dezvolta oo presiune de peeste 200 bar. măsurată d la axul poompei (rotorului) până la nivlul apei din rzervooorul de alimntare. care ştranguleează mai mult sau mai puţin. iar dacă apa dee alimeentare atingee teemperatura dee 100ºC. Deebitul poate fi reglat cu ajutorul unui robinet de închideree. înspre racordul de refulare.

în ceea ce priveşte tmperatura lagărelor. deezvooltă un dbit continuu la o presiunee constantă. pomple centrifugale pfreezintă avantajee. dacă arborelee pompi se roteşte uşor. deeoarecee apa din poompă se poate încălzi. se pun rpede şi uşr în funcţiune. − de turbine cu abur sau cu gazze. − se închide robineetul de p conducta deee rfular. până când apa iese prin robinetele d aerisire. ca de exemplu: ocupă un spaţiu mai redus. Nu se admite ca pompa să funcţionezee timp mai îndlungat cu robinetul d epe conducta de reefulare închis. − se deschid robinetele de aeerisir.La puneereea în funcţiune a unei pompee centrifugale trebuiee reespectatee următooarlee regului: − se verifică. Când presiuneea a ajuns la valoara nominală de funcţionare a pompei. încălzzirea axului leegată d strângerea presogarniturilor (presetupelor). − s porneşte motorul dee acţionar a pompei şi see urmăresc indicaţiile manometrului de epe coonducta de reglare. se deeschide robinetul d pe conducta d rfulare şi se reglează presiunea pompei după indicaţiile manoometrului. − cu mootoaree cu eexplozie oori cu motoaree Diesl (mootopompe). cu mâna. se reglează uşor. ajungând chiar la vaporizare. 65 . Comparativ cu pompele cu piston. See urmăreşte ca în exploatare. El eprezintă şi unlee deezavantaje ca d xeemplu: înălţimea de aspiraţi în acleaşi coondiţii de tempratură a apei dee alimeentaree eeste mai mică decât la pompelee cu piston. Funcţionarea poompei centrifugalee treebuie supraveegheată cu ateenţie dee către prsoonalul de deeeservire al cazzaneelor. − se umple cu apă pompa. − se verifică circulaţia apeei de răcire a lagărlor. Indiferent de tipul lor. presiunea indicată de manomeetrul pompeei să fie puţin mai maree decât presiunea din cazan. pompele centrifugalee pot fi acţionate în mai multe feluri: − cu motoaree electrice (electropompe).

pompele cu piston se compun dintr-un cilindru. la presiuni mari. o faţă aspiră şi cealaltă refulează. se prduce o depresiune caree dă posibilitatea ca presiunea atmosferică să împingă apa din rezervorul (8). În principiu. în care se deplasează un piston. în spaţiul (3) din cilindru. dacă conducta de rfulare este legată cu cazanul şi presiunea de refularee est emai mare decât ceea din cazan. iar supapa (7). o suprapresiune (adică o presiunee mai maree decât cea atmosferică). se întoarce înapoi şi presează apa care a umplut spaţiul (3). care formează corpul poompeei. În acest moment supapa d aspiraţie (5) este împinsă în jos şi închisă. cu presiunee şi poate fi introodusă în cazan. Dacă ambelee feeţee ale pistonului lucraă. deoarece nu se poate face în conducta (4). prin deplasareea invrsă a pistonului. oo depresiunee până la vidul complet din cauzza neeetanşeităţii în garniturile pistonului şi a reezistenţeei la înaintarea apeei în conduct şi a altor cauze. PĂRŢI COMPONENTE. împinsă în aceaşi direcţiee de deeschideere. adică la deplasareea psitonului în sus. în spaţiul (3) din cilindru. Pompa descrisă mai sus se numeşte pompă cu piston cu simpli efect (cu acţionare simplă). notată cu h în scheemă. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE CARACTERISTICI. Apa este refulată pee conducta (6).POMPE CU PISTON. dar în mod practic se poate lua în considerare cvel mult 6-7 m. Distanţa de la nivelul apei pee care apasă presiunea atmosferică până la cilindrul pompei se numeeştee înălţimeea de aspiraţie. Schema de funcţionare a unei pompe cu piston cu simplu efect (cu acţionare simplă) 1 – cilindru 2 – piston cu tije 3 – partea din cilindru unde se face depresiunea apoi suprapresiunea 4 – conductă de aspirare a apei din rezervor 5 – supapă cu aspiraţie 6 – conductă de refulare 7 – supapă de refulare 8 – rezervor de apă Când pistonul (2) se deplaseează în sus. prin conducta (4) şi prin locaşul supapei (5) p car o ridică. MATERIALE Pompele cu piston sunt dispozitive de alimentar cu apă a cazanelor cu debite mici sau foarte mici. Opeeraţia se repeetă apoi când pistonul a ajuns la sfârşitul cursei în jos şi în felul acesta apa este aspirată în pompă cu ajutorul presiunii atmosfrice şi rfulată în cazan cu ajutorul forţei care acţionează pistonul şi care poate fi forţa omului sau a motorului. Această înălţime poatee fi de cel mult 10 m. deoarecee pistonul aspiră şi reefulează apa numai p o suprafaţă. iar la cursa în jos a 66 . pistonul creează mai întâi o depresiune (adică o presiune mai mică decât cea atmodferică) şi apooi. Ele se caracterizează prin faptul că se amorseează singure şi că debiteează lichidul pompat în mod altrnativ. Pompeelee cu piston sunt pompee volumtrice alteernative. Prin deplasare. Pistonul ajuns la finele cursei „în sus”.

pompeele cu piston cu dublu efct pompeazză un debit dublu de apă. La acelaşi diametru. aceaşi cursă a psitonului şi acelaşi număr d cursee pe minut.pistonului feţele lucreaă invers. pompele construit astfel se numsc pompe cu piston cu dublu fect (cu acţionar dublă). 67 .

− după felul cuplării cu motorul de antrenare. pentru medii corozivee se aplică oo protcţiee corespunzătoare de 68 . în rot/s sau rot/min. 3. În acest scop elee transformă nergia mecanicăpreluată de la motorul de antrenare în energie pnumatică. caree repreezintă creşteera de presiune a gazului în interiorul ventilatorului. − după nivelul de zgomot. − presiuneea totală la refulare. PARAMETRI PRINCIPALI REGLAREA DEBITULUI VENTILATOARELOR 1. MAŞINI CARACTERISTICE VENTILATOARELOR Din punct de vedere constructiv şi funcţional ventilatoarele sunt caracterizate prin următoarele mărimi mai importante: − debit volumetric care reprezintă volumul de gaze deplasat de ventilator în unitatea de timp. eestee puteerea electrică pe care o poate da motorul de antrenare (puteerea inscripţionată pe plăcuţa motorului). în mm H2O sau kgf/m2.VENTILATOARE. adică difereenţa dintre presiunea totală la reefulare şi preesiuneea totală la aspiraţie (ţinând seeamă dee seemnul presiunii). în m3/s sau m3/h. − după numărul etajelor sau rotoarelor. CLASIFICARE VENTILATOARE CENTRIFUGALE. − după sistemul de reglare. utilizându-se pentru gaze fără praf până la temperatura dee 80ºC. GENERALITĂŢI. − preesiuneea totală la aspiraţiee. Ventilatoarele se fabrică în execuţie normală din oţel carbon. Ventilatoarele pot fi clasificate şi după alte criterii. manifestată sub forma creştrii presiunii totale a gazului într aspiraţie şi refulare. − după presiunea pe care o realizează. − preesiunea totală a veentilatorului. − turaţia ventilatorului. în care particulele de gaz sunt transportat spre ieşire pe traiectorii paralel cu axul maşinii. în care particole de gaze sunt transportate spre ieşire pe traiectorii elicoidale. − după sensul de rotire al rotorului. GENERALITĂŢI Ventilatoarele sunt maşini destinate transportului de gazze. − turaţia motorului dee antrenaree rpreezzintă viteeza de rotaţie a arborelui motorului dee antreenaree. − ventilatoare diagonale. − după domeniul de utilizare. în care particulele de gaz sunt transportate spre ieşire pe traiectorii care se îndepărtează de axul maşinii. 2. − puterea instalată. − ventilatoare axial. reprezintă viteza de rotaţie a arborelui ventilatorului în rot/s sau rot/min. şi anume: − după felul aspiraţiei. CLASIFICAREA VENTILATOARELOR După principiul de funcţionare ventilatoarele se clasifică în: − ventilatoare radiale (centrifugale). − după temperatura gazelor vehiculate. VENTILATOARE AXIALE PĂRŢI COMPONENTE.

preeţ de cost scăzut. încastrat în pardosală. Veentilatoarele ceentrifuge pot fi montate în diversee poiţii în ceeeea c privşte gura de refulare. Montarea ventilatoarelor ceentrifuge se face dee reegulă pe o fundaţie specială din beeton sau pe un cadru din oţel profilat. Carcasa ventilatorului stee compusă dintr-un tub cilindric drept sau vazzat. Pentru aceasta se introduc pee conducta de transport a gazului o reisteenţă suplimntară car modifică punctul de funcţionare al veentilatorului. iar în unele cazuri speciale se poot executa din oţeluri inoxidabile (anticoroziv). − reeglarea prin variaţia turaţiei ventilatorului. Lagărele pot fi plasate în eextriorul carcasei. vibraţiilee şi zzgomotul acestora. Părţile compoonente ale ventilatoarelor centrifuge sunt: − rotorul. Metoda constă dintr-un sisteem dee palete reglabilee care s montează la intrara arului în ventilator şi care produc o turbionaree prealabilă a cureentului dee gazz în sensul de rotaţie al rotorului diminuând presiuna dezvoltată de vntilator şi putera absorbită. întrucât acestea pot produce scânteei. însă s foloseşte rar deoarecee motoarele cu turaţie variabilă sunt mai scumpe şi necesită o deeservire mai atentă. VENTILATOARE AXIALE Ventilatoarele axiale sunt numite astfl pentru că deplasarea gazzului se efacee dalungul axi ventilatorului. ventilatoarelee axialee încp să înlocuiască din ce în ce mai mult pe celee cntrifuge în domeniul presiunilor mici şi mijlocii. VENTILATOARE CENTRIFUGE (RADIALE) Tipuri constructive de ventilatoare centrifuge sunt extrem de variate. − lagărelee cu corpu lagăreelor. 5. dar şi ceea mai eeconomicoasă. cea mai răspândită. prinse cu un capăt de carcasă. Eele s utilizează pentru vehiculareea dbitelor mari de fluid la prsiuni mici. Aceeastă metodă estee cea mai economică. în psecial acolo undee eestee neceesară o funcţionaree silenţioasă. Datorită unor avantaje multiplee ca: simplitate constructivă.vpsea. Cuplara cu rotorul s face direct. ce serveşte ca suport peentru lagăre. Mai frecvent însă electromotorul st dispus în inteeriorul carcasei cilindrice. Reglarea ventilatorului Pentru reeglara ventilatoarelor ceentrifugale s aplică în general următoarelee meetod: − reglarea prin laminar cu clapete sau cu şibiree montatee în amonte sau aval dee vntilator. ventilatoarele se execută cu joc mărit într rotor şi gura de aspiraţie. − statorul. Pentru medii explozive. Eleemeentele componnte ale ventilatoareelor axiale sunt: − carcasa veentilatorului. La montare trebuiee avut grijă să nu pătrundă accidental corpuri străine în ventilator. caree constă în acţionarea ventilatorului d un motor cu turaţie variabilă şi care asigură funcţionarea vntilatorului întotdeeauna la un regim corespunzător. iar cu ceelălalt de un butuc cilindric. − carcasa vantilatorului compusă din: cameera d refulare cu racordurile de aspiraţiee şi reefulare. Rotorul este format din mai multe paleete profilatee. − reglarea cu aparate directoare montate în amonte d vntilator. 4. aplicându-se numeeroase utilizzări practice. Aceeastă meetodă este cea mai simplă. caree prmit modificarea curbei caractristice a ventilatorului. prevăzut cu flanşee la capte şi echipat în inteerior cu un paltaj statoric fix. În timpul funcţionării ventilatoarelor trebuie veerificate condiţiile de lucru. − motorul eelctric. montat pe un suport special. − batiul pe care see monteează carcasa şi caree de asemenei susţine lagărele. iar antrenarea rotorului făcându-se printr-o transmisie cu curele. − rotorul. 69 . greutatee şi gabarit rdus.

de la butuc spre periferie.Rotorul este constituit dintr-un butuc şi un ansamblu dee palete cu profil arodinamic. înaintea rotorului trebuie să fie o porţiune dreaptă de canal de aproximativ 45 diametre. 70 . Spre deosebiree de pompeelee axiale la ventilatoare înălţimea paletelor scade treptat. prin înlăturarea vibraţiilor şi a gomotului. Astfel. De aceea. Pentru amortizarea zgomotului produs de vibraţii se pune între talpa motorului electric şi placa de fixare o garnitură din pâslă sau cauciuc. O deosebită grijă la montarea ventilatoarelor axiale trebuie acordată absorbirii şi refulării aeerului numai pee direcţia axei. aerul nu poate veni dintr-o curbă în imediata apropiere a rotorului. fiindcă loveşte neaxial rotorul.

2 – UCC Suprafeţele de schimb de căldură ale cazanului: − economizorul. − supraîncălzitor de abur. − Pompele de alimentare cu apă a cazanelor. Metode de reglare a debitului exaustoarelor. Modul de reglare a debitului pompelor. − 71 .LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT-SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1. Părţi componente. − Pompele de recirculare ale cazanului. Parametrii de funcţionare. Părţi componente. Manevrele de punere în funcţie. Manevre de punere în funcţie. Modul de reglare a debitului pompelor. Manevre de punere în funcţie. Parametrii de funcţionare. Rolul acestora: − Înzidirea şi scheletul metalic al cazanului. Parametrii de funcţionare. − vaporizatorul. − Instalaţia de alimentare cu apă a cazanului. Elemente constructiv şi funcţionale. Părţi componente. − Exaustoarele de gaze ale cazanelor.

pentru evacuarea automată a lor etc. − armături de medie presiune. pentru reglareea parametrilor aceestora (deebit. supapee dee siguranţă. − armături pentru apă caldă. − din oţel forjat. Prin deplasarea în interiorul corpului a organului de închidere. temperatură. b) În funcţiee de fluidul care trece prin elee: − armături pentru apă rece. sertar) până la presiuni de 16 bar şi temperaturi de 200ºC. caree conţin fluid sub presiune. − armături pentru abur. meediu. e) În funcţiie de modul de racordaree: − cu flanşe. − din aliajee de cupru. − oale de condens. Armăturile sunt alcătuite în general din următoarele părţi principale: − corpul armăturii. c) În funcţie de mateerialul din car sunt confcţionatee: − din fontă. d) În funcţie de presiuneea fluidului care trecee prin eele: − armături de joasă presiune. − armături pentru alte fluide. În circuitele de abur şi apă fierbinte nu est permisă folosirea armăturilor din fontă. presiune.). 72 . Le s monteează pee conduct sau instalaţii teermoteehnic. − armături de siguranţă. − dispozitivul de manevră sau de acţionare a organului de închidere. Clasificara armăturilor Armăturileee pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere. scopul urmărit. tempratură). abur. natura fluidului etc. − cu capetee de sudat. manometre). ar comprimat etc. În mod conveenţional sunt consideerate armături şi aparateelee şi dispozitivelee dee control şi siguranţă (indicatoaree deee niveel. flanşe). nivel. prevăzut cu dispozitive de prindere pe conducte (mufe. − cu mufee. iar fonta cu grafit nodular poate fi folosită până la presiuni de 25 bar şi temperaturi până la 300ºC. − din oţeel turnat. − armături pentru uleei. − organul de închidere. − armături peentru gaze.ARMĂTURILE CAZANULUI. astfeel: a) În funcţie de rolul îndeplinit în instalaţie: − armături dee închidere. pentru construcţia armăturilor fonta ceenuşi s foloseeşte (corp. capac. păcură. Aleegrea armăturilor see face în funcţie de presiuneea de lucru. − armături de reglaj. − armături de înaltă presiune. gaze. CLASIFICAREA ARMĂTURILOR ARMĂTURI PENTRU CONTROLUL ŞI SUPRAVEGHEREA NIVELULUI APEI DIN CAZAN Armăturile sunt dispozzitivee caree servesc pentru închideerea sau deeschiderea circuitelor agnţilor trmici şi fluidelor (apă. faţă de scaunul său se modifică secţiunea de trecere a fluidului transportat şi deci debitul de fluid.

cu ventil. trebuie să fie prevăzut. Indicatoarele de nivel cu acţiune directă se racordează la cazan prin două flanşe de legătură: flanşa 1 leagă indicatorul cu spaţiul de abur al cazanului. După tipul constructiv al organelor de închidere deosebim: − robinete cu ventil. − robinete cu cap. − dopurile fuzibile. conic. iar flanşa 2 cu spaţiul de apă. pentru cazane. Indicatoarele de nivel cu acţiune directă sunt legate direct la spaţiile de abur şi apă ale cazanului. Indicatoarele de nivel se împart în: − indicatoare de nivel cu acţiune directă (cu tub din sticlă. cilindric sau sferic. cu ventil sau cu clapetă. 73 . − robinetul mijlociu (4). cu ac sau cu clapetă fluture.Robinetele sunt armături utilizate pentru modificarea secţiunii de trecere a fluidului în interiorul conductelor de transport. − armături pentru golirea. care pune în legătură spaţiul de apă al cazanului cu interiorul indicatorului de nivel. funcţionând p principiul vaselor comunicante. Indicatoarele sunt prevăzute cu trei robinete: − robinetul superior (3). astfel că nivelul apei din tamburul cazanului este în orice moment. − indicatoare de nivel cu acţiune indirectă sau la distanţă (cu sticlă de nivel sau cu cadran). acelaşi cu cel din indicator. fiecare cazan de abur. 1. − robinetele de control. sau. de apă fierbinte. după caz. obligatoriu. − armături pentru supravegherea şi limitarea presiunii de cazan. care pune în legătură spaţiul de abur al cazanului cu interiorul indicatorului de nivel. − să permită o reparaţi uşoară. − să permită înlocuirea părţilor componente defecte. În conformitate cu reglementările din prescripţiile tehnic C1 – colecţia ISCIR. cu următoarele topuri de armături: − armături pentru controlul şi supravegherea nivelului apei din cazan. care serveşte la purjarea indicatorului şi a conductelor de legătură cu cazanul. − să opună o rezistenţă cât mai mică la trecerea fluidului atunci când sunt complet deschise. − armături pentru distribuirea aburului. − robinetul inferior (5). − semnalizatoarele acustic şi optice. − robinet de reglare. − să reziste la un număr cât mai mar d manevre (închidere-deschidere). − robinete cu sertar pană sau cu sertar paralel. − să permită o manevră uşoară. purjarea sau aerisirea cazanului ARMĂTURI PENTRU CONTROLUL ŞI SUPRAVEGHEREA NIVELULUI APEI DIN CAZAN Pentru controlul şi supravegherea nivelului apei din cazan se folosesc următoarele armături: − conducte şi armături în sala cazanului. cu sticlă plată sau cu plăci de mică). Robinetele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: − să închidă sigur şi etanş. − indicatoarele de nivel. − placa indicatoare de nivel minim. cu tijă normală sau cu tijă înclinată faţă de axa conductei. − robinete cu reţinere. − armături pentru alimentara cu apă a cazanului.

variază în funcţie de nivelul apei din cazan. umplută cu un lichid colorat. 1. respectiv sub nivelul minim. funcţie de mărimea înălţimii respective. racordat la tamburul cazanului. Indicatoarele de nivel cu tub de sticlă pot fi montate numai la cazanele de abur cu presiune nominală de cel mult 8 bar şi suprafaţa de încălzire d cel mult 50 m 2. La partea superioară a ramurii tubului. prin intermediul unui dispozitiv suplimentar. La cazanele de abur cu presiuni ridicate de 40 bar şi mai mari. deasupra nivelului maxim. 74 . Indicatoarele de nivel cu acţiune indirectă sau la distanţă indică sau înregistrează nivelul apei din cazan indirect. când folosirea sticlei plate poate ridica probleme în ce priveşte rezistenţa la acţiunea corozivă a apei din cazan. aceasta se montează într-o carcasă metalică (8).flanşă de racordare la spaţiul de abur 2 – flanşă de racordare la spaţiul de apă 3 – robinet racord abur 4 – robinet racord apă 5 – tub de sticlă.1 . la care observarea sticlelor de nivel de pe platforma de lucru a fochistului este anevoioasă. iar la cele cu sticlă plată sau cu plăci din mică. formată din două părţi asamblate între ele prin şuruburi. trebuie să se folosească sticle prismatice cu protecţie din mică sau numai din plăci de mică. cu condiţia ca înălţimea la care sunt montate să nu fie mai mare de 2.5 m. sticlă plată. placă de mică 7 – piuliţă pentru prinderea tubului de sticlă 8 – carcasă metalică 9 – dop La indicatoarele cu tub de sticlă fixarea sticlei la corpul indicatorului se realizează prin piuliţele (7). racordată deasupra nivelului maxim. socotind de la platforma de deservire a cazanului de către fochişti. se află vasul de condensare 1. în locul sticlei.2. Aceste indicatoare trebuie prevăzute cu apărătoare metalică. care transformă înălţimea nivelului într-o indicaţie. un indicator cu acţiune indirectă se compune dintr-un tub metalic sub formă de „U”. cu greutatea specifică mai maree decât a apei. Ele echipează de regulă cazanele înalte. care să oprească răspândirea cioburilor de sticlă în cazul spargerii acestuia. fără ca apărătoarea respectivă să împiedice claritatea vizibilităţii sticlei. Nivelul condensatului din ramura tubului racordată sub nivelul minim. În principiu. care asigură un nivel uniform şi o presiune uniformă a coloanei d condensat asupra părţii inferioare a tubului.

iar prin cel inferior apă (jet lăţit. cel puţin. încât să poată fi supravegheate uşor de la locul de muncă al fochistului. În timpul controlului indicatorului trebuie evitat să se închidă în acelaşi timp ambele robinete (3) şi (4). În mod normal. 3 – variaţii ale nivelelor 4 – tub metalic h – înălţimea apei din tambur Diferenţa dintre greutatea condensatului din ramura din dreapta şi cea a condensatului din ramura din stânga este echilibrată prin prinderea lichidului indicator colorat din cotul (4) al tubului în vasul (5). La cazanele înalte trebuie să se monteze două indicatoare de nivel cu acţiune indirectă. 3. după instrucţiunile de exploatare. respectiv a scăzut sub cel minim obligatoriu. Dacă operaţia nu reuşeşte. 5 – vase de condensat 2. În cazul când robinetul nu are capac sau nu se poate desfunda. este înfundată. cu zgomot ca o şuierătură). cu condiţia ca pe tambur să existe. Robinetul est prevăzut cu un capac care permite curăţirea canalului de legătură a robinetului cu cazanul în timpul funcţionării. este necesară oprirea cazanului şi curăţirea. În acest mod se suflă legătura cu spaţiul de abur şi sticlă. Dacă înlocuim porţiunea respectivă din ramura din dreapta tubului cu o sticlă de nivel. se încearcă prin repetarea de câteva ori a operaţiilor de controlare a indicatorului de nivel. aburul şi apa suflând în indicator atât sticla. Dacă indicatorul nu are dopurile (8).1. − se închide robinetul (3). Dacă se constată că una din legături. Personalul care deserveşte cazanul. să se cureţe racordurile. prin robinetul superior iese abur (jet îngust. Robinetele de control pot fi montate numai la cazanele de abur cu debitul nominal de cel mult 0. celălalt în dreptul nivelului minim. se obţin indicatoare de nivel cu acţiune indirectă cu sticlă de nivel şi respectiv cu cadran. cu zgomot surd-înăbuşit). corespunzător şi se introduce cu grijă o vergea. Această operaţie care se face odată sau de două ori pe schimb. care să nu fie în legătură cu indicatoarele de nivel cu acţiune directă. spre a nu se influenţa reciproc. de la platforma de deservire. stabilit de întreprinderea constructoare şi indicat pe cazan cu o placă din metal rezistent la coroziune. înlocuind unul din indicatoarele de nivel. alb-cenuşiu. Fiecare cazan de abur trebuie să fie prevăzut cu cel puţin două indicatoare de nivel cu acţiune directă. se demontează dopul (9). înseamnă că apa a depăşit nivelul maxim. care comunică cu spaţiul de abur al cazanului. − se deschide robinetul (4) care comunică cu spaţiul de apă şi se închide robinetul de purjă. prin demontare a armăturii şi pe la partea interioară din cazan. Este suflată astfel numai conducta care leagă indicatorul cu spaţiul de apă. Se montează câte două. luându-se măsuri de protecţie contra apărării. albicios. când nivelul apei se află între nivelul minim şi maxim. cât şi ambele conducte de legătură. numită placă de nivel 75 . care comunică cu spaţiul de abur şi s închide robinetul (4). Placa indicatoare a nivelului minim Fiecare cazan are un nivel minim sub care apa nu trebuie să scadă. un indicator de nivel cu acţiune directă. Indicatoarele de nivel cu acţiune indirectă (la distanţă) trebuie să fie legate la tamburul cazanului prin racorduri proprii.7 t/h şi presiunea aburului de cel mult 13 bar. Astfel. − se deschide robinetul (3). nivelul lichidului indicator colorat din cotul (4). 2. aceasta spre a oferi posibilitatea comparării în orice moment a indicaţiilor celor două tipuri de indicatoare. cu ajutorul unei vergele de sârmă. atunci când nivelul din tambur scad. În cazuri contrar. ambele situaţii nefiind admise în funcţionarea fără pericol a cazanului. nivelul apei din sticlă dispare. deschizând pe rând robinetele şi observând aspectul jetului de fluid care iese prin robinet. În acest timp. unul în dreptul nivelului maxim. urmează variaţiile nivelelor (2) şi (3) cu înălţimea (h) a apei din tambur. cu spaţiul de abur sau cu spaţiul de apă. se execută astfel: − se deschide robinetul de purjare (5). sau cu un cadran indicator. se procedează ca la indicatoarele de nivel. car asigură urmărirea la distanţă a nivelului apei din tamburul cazanului. montate astfel. cel de pe legătura cu spaţiul de apă. ferind corpul din dreptul orificiului pentru a evita opărirea. Verificarea nivelului apei cu ajutorul robinetelor de control se face. deoarece sticla se poate răci şi la redeschiderea acestora se poate sparge. Apare nivelul apei în indicator şi se compară cu acele din indicatorul învecinat. trebuie să controleze starea indicatorului de nivel în timpul funcţionării cazanului pentru a se asigura că nivelul indicat este corect.

la şeful sălii d cazan. 76 . 4.minim. Semnalele acustic sau optice se transmit la locul d lucru al personalului de deservire (fochişti). în cazul rămânerii cazanului fără apă. 1 – corpul dopului 2 – peretele metalic al tubului de flacără sau cutiei de foc 3 – material (umplutură) fuzibil Cu ocazia fiecărei spălări sau revizii a cazanului dopurile fuzibile trebuie să fie demontate şi curăţate de eventualele depuneri. care se topeşte atunci când peretele focarului nu mai este răcit (nu mai este acoperit cu apă). care să ateste execuţia lor corespunzătoare. după ca. Dopul fuzibil este format dintr-un corp (1) sub forma unui şurub care se prinde în peretele metalic (2) al tubului sau cutiei de foc corpul gol în interior. cea mai de sus a tubului sau cutiei. car împiedică buna lor funcţionare. Dopurile fuzibile se montează obligatoriu la cazanele de abur ignitubulare cu tub de flacără sau cutie de foc (tip locomotivă) în partea superioară. sau în ambele locuri. astfel ca prin poziţia lor să asigur stingerea focului la scurgerea aburului prin ele. se vor înlocui. atrăgând atenţia prin sunet (sonerie) sau vizual (aprinderea unei lămpi) asupra atingerii nivelelor maxim sau minim. marcând vizibil poziţia nivelului minim al apei din cazan. Semnalizatoarele optice şi acustice sunt folosite ca o măsură suplimentară de supraveghere a nivelului apei din cazan. iar în cazurile când se constată defecte se vor recondiţiona (turna din nou) sau. pe baza unei documentaţii de execuţie şi trebuie să fie însoţit de certificate de calitate. 5. Placa se aşează între indicatoarele de nivel cu acţionare directă. este umplut cu un aliaj (3) de stibiu (antimoniu) şi plumb. Dopurile fuzibile pot fi executate numai de întreprinderi specializate în execuţia şi repararea cazanelor.

de aducere acului indicator în poziţia „zero”. Placa de timbru este armătura obligatorie. sistemul de acţionare a acului indicator va fi mişcat în sens invers. Funcţionarea manometrului se bazează pe deformarea elastică a tubului sub acţiunea presiunii din cazan.ARMĂTURI PENTRU SUPRAVEGHEREA ŞI LIMITAREA PRESIUNII ÎN CAZAN ARMĂTURI PENTRU ALIMENTAREA CU APĂ A CAZANULUI I. funcţie de înălţimea la care sunt montate. Placa de timbru se fixează prin nituri pe o placă suport. − supapele de siguranţă. prin intermediul roţilor dinţate. sau reparatoare. ARMĂTURI PENTRU SUPRAVEGHEREA ŞI LIMITAREA PRESIUNII ÎN CAZAN Unul din principalii parametri ai cazanului este presiunea. colector) cazanului respectiv. Când presiunea încetează să mai acţioneze tubul. colector) ale cazanului. Manometrele folosite la cazane sunt de construcţie cu tub flexibil (burdon). în principal. Tubul flexibil este fixat rigid la un capăt şi pus în legătură cu racordul la spaţiul de abur al cazanului. astfel încât să rămână în permanenţă vizibilă chiar după înzidirea sau izolarea cazanului (elementului cazanului). Mărimea cadranului este. fixată lângă cea iniţială. 2. noii parametri de funcţionare după reparaţie. de către întreprinderea reparatoare. se va marca prin poansonare cel puţin următoarele date: − denumirea întreprinderii constructoare. astfel încât cifrele care marchează valoarea presiunii să fie bine vizibile de la locul de supraveghere al fochistului. Ea se montează pe unul din elementele principale (tambur. − 160 mm. Celălalt capăt fiind liber este pus în legătură cu un sistem de transmisie cu pârghii şi roţi dinţate care acţionează acul indicator. care va cuprinde. − numărul şi anul fabricaţiei cazanului. Pe elementul pe care se montează placa de timbru în imediata apropiere a acesteia. vor fi prevăzute cu o a doua placă de timbru. 1. Manometrele sunt aparate care servesc la măsurarea presiunii care se dezvoltă în cazan de către aburul sau apa fierbinte. roteşte acul indicator în faţa cadranului. având pe una din feţe un cadran împărţit în unităţile de măsură ale presiunii (kgf/cm2 sau bar). − manometrele. Mărimea deformării tubului şi deci deplasarea acului pe cadru este direct proporţională cu mărimea presiunii din cazan. care au condus la modificarea unor parametri. 77 . După verificarea cazanului în vederea punerii în funcţiune organul de verificare al ISCIR sau autorizat de ISCIR din întreprinderea constructoare. Cazanul care în timpul exploatării au suferit unele reparaţii importante. dacă sunt montate la înălţimi cuprinse între 2 ÷ 5 m. pentru supravegherea şi limitarea căreia se folosesc următoarele armături: − placa de timbru. Deplasarea capătului liber al tubului flexibil deformat se transmite sistemului de pârghii care. de regulă. prin care întreprinderea constructoare garantează parametrii de funcţionare ai cazanului. Ele sunt compuse dintr-o carcasă cilindrică. cuprinsă între 100 ÷ 250 mm diametru. după caz. gradat în unităţile de măsură ale presiunii. astfel: − 100 mm. aplică pe unul din niturile plăcii de timbru poansonul său de verificare. dacă sunt montate la înălţimi până la 2 m. care la rândul ei se sudează de elementul (tambur. Cadranul manometrului trebuie să fie suficient de mare.

Porţiunea de pârghie cuprinsă între punctul de articulaţie al acestuia şi furca tijei se numeşte braţ scurt. ca de exemplu. La cazanele cu presiunea mai mare de 16 bar este necesar să se monteze. înclinarea nu va depăşi însă 30º. Supapele de siguranţă au rolul de a proteja cazanul contra presiunii maxim admisă în exploatare. în conformitate cu legislaţia metrologică. în scopul formării şi menţinerii unui tampon de apă condensată. − sistemele de încărcare al supapei. cu o linie roşie pe cadranul manometrului. sau dintr-un resort comprimat. în general. construit din fontă turnată pentru presiuni până la 25 bar. evacuând în atmosferă o cantitate de abur.− 250 mm. Scara manometrului se alege astfel încât valoarea (cifra) care indică presiunea nominală a cazanului să fie în treimea mijlocie a acestuia. în dreptul diviziunii corespunzătoare valorii presiunii maxime. pentru a se realiza o închidere etanşă. Sistemul de încărcare este format dintr-o pârghie cu contragreutate. Presiunea (comprimarea) resortului se asigură printr-o piuliţă cu şurub. de acţiunea (temperatura) directă a aburului din cazan. pentru o vizibilitate bună. astfel încât raza vizuală să cadă perpendicular pe faţa manometrului. atunci se va fixa un indicator pe carcasa manometrului. care apasă ventilul pe scaunul său. prevăzut cu o flanşă cu diametrul de 40 mm pentru racordarea unui manometru de control. Manometrul trebuie să fie supuse periodic şi după fiecare reparaţie verificării de către organele de metrologie. Ele sunt astfel construite. dacă sunt montate la înălţimi mai mari de 5 m. legătura cazanului cu atmosfera şi purjarea manometrului se realizează astfel. sau din oţel turnat pentru presiuni mai mari. pentru a mări sensibilitatea supapei. − cu resort. care să permită izolarea manometrului de cazan. la trasarea semnului roşu. astfel încât presiunea din cazan să rămână tot timpul în limitele admise (stabilite). în formă de „U” sau de spirală. în locul robinetului cu trei căi. care se va vopsi în roşu. robinete cu ventil. Dacă înălţimea de la nivelul platformei de deservire a fochistului până la locul de amplasare a manometrului depăşeşte 4 m. În cazul când manometrul este montat sub nivelul minim al apei. încât să deschidă automat la atingerea valorii presiunii prestabilite (presiunea de reglare). trebuie să se ţină seamă şi de presiunea suplimentară a coloanei de apă de la manometru până în dreptul nivelului minim. Supapele de construcţie mai simplă nu sunt prevăzute cu flanşă pentru legătura la conducta de evacuare. Orice supapă de siguranţă este construită. Acest lucru are în vedere faptul că manometrul trebuie să poată măsura şi o presiune mai mare decât cea maximă admisă în funcţionare. 3. Ventilul este acţionat printr-o tijă prevăzută cu o presgarnitură care etanşează corpul supapei faţă de exterior. din următoarele elemente: − corpul supapei. care asigură aşezarea corectă pe scaun. − organele de închidere ale supapei: scaunul şi ventilul. care să protejeze tubul elastic al manometrului. Legătura manometrului la tubul sifon se face prin intermediul unui robinet de control cu trei căi. eşapând aburul sau apa fierbinte direct în atmosferă. Valoarea presiunii maxim admisă în funcţionare a cazanului trebuie să fie marcată vizibil. Pârghia. Montarea corectă a manometrului pe cazan se face prin intermediul unui tub denumit tub-sifon. Ventilul este prevăzut cu nervuri de ghidare. iar cea cuprinsă între punctul de articulaţie şi urechea contragreutăţii se numeşte braţ lung. 78 . Supapele de siguranţă se împart în două categorii în funcţie de sistemul de încărcare: − cu pârghie şi contragreutate. încât să aibă o poziţie paralelă cu frontul cazanului. garantată de constructorul acestuia şi care a stat la baza dimensionării sale. efectuată periodic în timpul exploatării pentru verificarea rezistenţei şi etanşeităţii acestuia. formează suportul tuturor elementelor şi este prevăzut cu două racorduri (flanşe): racord pentru legătura la cazan şi racord pentru legătura la conducta de evacuare a aburului sau apei fierbinte. furca tijei (care leagă tija de pârghie) şi contragreutatea. se reazemă pe suporţicuţit. se va înclina cadranul manometrului. Suprafaţa de contact dintre ventil şi scaun trebuie să fie perfect plană şi bine şlefuită. presiunea de încercare hidraulică a cazanului. opunându-se presiunii exercitate de aburul sau apa fierbinte din cazan. Dacă această linie nu poate fi trasă pe ecran.

iar aburul sau apa fierbinte să iasă în afara cazanului. În timpul cât cazanul se află sub presiune. depăşind presiunea maxim admisă (presiunea de reglare a supapei). 1 – corpul supapei 2 – racord pentru legătura la cazan 3 – racord pentru legătura la conducta de evacuare a aburului 4 – scaun 5 – ventil 6 – tijă 7 – presgarnitură 8 – pârghie 9 – contragreutate 10 – resort comprimat 11 – piuliţă cu şurub Dacă presiunea continuă să crească.De regulă. din nou. C1 – colecţia ISCIR pentru cazane. pe măsură ce presiunea creşte. ajungând la valoarea zero când presiunea din cazan atinge valoarea presiunii la care se reglează supapa. debitul. l care forţa presiunii din cazan acţionează direct asupra acestora. mai mare decât forţa de încărcare. asigurând închiderea. deschiderea supapei principale (de descărcare). forţa presiunii acţionează asupra ventilului în sens invers forţei de încărcare şi tinde să ridice ventilul de scaun. braţul lung este de 10 ori mai mare decât braţul scurt. montarea şi reglarea supapelor de siguranţă care echipează cazanele de abur sau cazanele de apă fierbinte sunt stabilite în prescripţiile tehnice. Funcţionarea supapei de siguranţă Când în cazan nu este presiune. de către forţa aburului. asupra ventilului supapei de siguranţă acţionează numai forţa de încărcare redusă de greutate contragreutăţii sau de arcul tensionat (comprimat). în această situaţie. ceea ce face ca supapa să se închidă. astfel: fiecare cazan trebuie prevăzut obligatoriu cu cel puţin două supape de siguranţă. până la valoarea reglată şi la realizarea. Evacuarea unei cantităţi de abur. prin aburul eşapat. a echilibrului de forţe. conduce la scăderea presiunii în cazan. care apasă ventilul pe scaunul său. După modul cum sunt acţionate (comandate) supapele de siguranţă se împart în: − supape de siguranţă cu acţionare directă. − supape de siguranţă cu acţionare indirectă (cu impuls) presiunea din cazan acţionează direct o supapă auxiliară (de impuls). care comandă. constructiv. Forţa de încărcare are valoarea maximă când în cazan nu există presiune şi scade treptat. 79 . Numărul. echilibru se strică şi ventilul începe să fie ridicat de pe scaun. care acţionează independent una de cealaltă. care eşapează surplusul de abur în exteriorul cazanului. adică ventilul să se reaşeze pe scaunul său.

în cazul defectării clapetei de reţinere sau a conductei de alimentare cu apă. Supapele de siguranţă folosite la echiparea cazanelor pot fi de tipul cu pârghie şi contragreutate sau cu arc. denumită supapă de lucru. robinetul este în permanenţă deschis. supapele de siguranţă trebuie revizuite şi verificate periodic. la intervale stabilite prin instrucţiunile de exploatare. atunci când pompa de alimentare încetează să mai funcţioneze. la presiune superioară presiunii de reglare a supapei de control. încât săgeata de pe corpul său să fie în sensul de scurgere al apei de alimentare. Pentru reglarea supapelor cu pârghie şi contragreutate.La cazanele cu debit nominal de cel mult 500 kg/h. În această situaţie. În timpul funcţionării normale a cazanului. Elementele componente ale supapei de siguranţă cu pârghie şi contragreutate se pot determina şi prin metoda de calcul. ambele formând un corp comun. presiunea apei din cazan acţionează în spatele ventilului clapetei. Robinetul cu ventil sau cu sertar 1 se instalează totdeauna spre cazan. atât cu acţiune directă cât şi cu acţiune indirectă (cu impuls). îl închide. II. iar cea de-a doua. braţ lung şi contragreutate. una denumită supapă de control trebuie reglată să deschidă la presiunea puţin mai mare decât presiunea maxim admisă în funcţionarea cazanului. − regulatorul automat de alimentare. Capacul de alimentare se compune dintr-un robinet de închidere cu ventil sau cu sertar (vană) şi o clapetă de reţinere. 80 . întocmite de personalul de conducere al întreprinderii deţinătoare. ARMĂTURI PENTRU ALIMENTAREA CU APĂ A CAZANULUI 1 – robinet cu ventil sau cu sertar (vană) 2 – clapetă de reţinere 3 – ventilul clapetei de reţinere 4 – capacul clapetei de reţinere Armăturile pentru alimentarea cu apă a cazanului sunt: − capacul de alimentare. şi se deplasează contragreutatea pe pârghie. după deschiderea supapei de control. Clapeta de reţinere 2 se montează astfel. 1. când apa nu mai iese prin supapă. Dintre cele două supape obligatorii montate pe cazan. la rece. Supapa de lucru intră în funcţiune. cu apă. Pentru a fi menţinute în stare perfectă de funcţionare. se măsoară elementele de reglare: braţ scurt. se admite echiparea cu o singură supapă de siguranţă. presiunea în cazan continuă să crească. numai dacă. La cazanele cu presiunea nominală a aburului mai mare de 64 de bar şi temperatura nominală peste 450ºC este obligatoriu folosirea supapelor de siguranţă cu acţionare indirectă (cu impuls). prin care se ridică presiunea din cazan. Robinetul cu ventil sau cu sertar trebuie astfel instalat. pentru a se putea izola cazanul prin închiderea acestuia. până când se obţin poziţia de echilibru. încât presiunea apei refulată de pompă să acţioneze în sensul ridicării ventilului atunci când tija acestuia s-ar rupe . se foloseşte metoda practică. alimentarea cu apă) pentru a limita creşterea presiunii. semn că personalul de deservire nu a luat măsurile necesare (reducerea focului. Ea are ventilul 3 cu rolul să împiedice golirea apei din cazan. ba chiar aducerea acesteia la valoarea nominală. pentru evitarea întreruperii alimentării cu apă a cazanului. fixându-l bine pe scaunul său.

Regulatorul automat de alimentare Regulatoarele automate de alimentare au rolul să menţină nivelul apei din cazan constant.Dimpotrivă. când pompa de alimentare cu apă funcţionează. existând astfel pericolul rămânerii fără apă a cazanului. pot să apară cazuri ca instalaţia să fie subalimentată cu apă în raport cu cerinţele de abur. fiind necesară verificarea acesteia. pompă centrifugală). prin deschiderea capacului 4. presiunea apei. − mecanismul de transmisie (legătură) dintre organul de măsurare şi organul de reglare. − organul de reglare (un robinet) care închide sau deschide. funcţie de presiunea nominală a cazanului. este semn că funcţionarea clapetei nu este normală. Construcţia lor trebuie să fie robustă şi sigură. în special la cazanele cu parametri ridicaţi. în mod automat în cazurile reglării manuale a alimentării cu apă. prin capul de alimentare (robinet de închidere şi clapetă). funcţie de mărimea impulsului primit. 81 . deci alimentarea cu apă. formând depuneri periculoase în acesta. Ambele situaţii au urmări grave asupra stării cazanului pot să apară numai din neglijenţa personalului de deservire. superioară celei din cazan. Astfel. îl împinge în sus şi apa este introdusă în cazan. reglând debitul apei de alimentare. aceste bătăi se aud regulat şi coincid cu perioadele de aspiraţie ale pompei. pe când sub acesta nu mai este presiune. acţionând pe faţa ventilului clapetei. bandă metalică şi contragreutate (mecanismul de transmisie) robinetului de reglare (organului de reglare). caz în care apa din cazan este antrenată în supraîncălzitorul de abur. în prealabil s-a închis robinetul cu ventil sau cu sertar 1 al capacului de alimentare. 2. În cazul alimentării continue a cazanului (pompă cu piston cu alimentare dublă. la alimentarea cazanului cu o pompă cu piston cu acţiune simplă. funcţionarea regulatorului se bazează pe mişcarea plutitorului (organul de măsurare sau de impuls). sau să fie supraalimentată. după ce. Dacă zgomotele nu se mai aud. intrarea într-o cantitate mai mică sau mai mare a apei în cazan. Robinetul de închidere şi clapeta de reţinere se execută din fontă sau din oţel. Regulatoarele automate de alimentare cu apă pot fi de diferite construcţii. Acesta va permite. În principiu. iar funcţionarea uşoară. La funcţionarea normală a clapetei de reţinere se aud zgomote caracteristice (bătăi) produse de aşezarea ventilului pe scaunul său. toate având însă următoarele părţi principale: − organul de măsurare sau de impuls (de regulă un plutitor) care urmăreşte şi transmite variaţia nivelului apei. care urmăreşte variaţiile apei şi care transmite impulsul printr-un sistem de pârghii. lovitura ventilului (zgomotul) pe scaun se aude numai atunci când se opreşte pompa respectivă.

82 . La cazanele care funcţionează cu temperaturi ridicate ale aburului de peste 400ºC. ceea ce le deosebeşte este organul de închidere propriu-zis. acţionată de roata de manevră 3. ceea ce opreşte complet circulaţia aburului atunci când ventilul se aşează pe scaun. robinetele pot fi: − cu sertar paralel. − cu sertar pană. − cu sertar (vană). deplasat de o tijă 2. Părţile componente principale ale robinetului principal cu ventil sau cu sertar sunt aceleaşi. Robinetul principal de abur poate fi: − cu ventil. denumit robinet principal de abur. După forma sertarului. care are rolul de închidere sau deschidere a conductei principale de abur.ARMĂTURI PENTRU DISTRIBUIREA ABURULUI ARMĂTURI PENTRU PURJAREA. ARMĂTURI PENTRU DISTRIBUIREA ABURULUI Orice cazan de abur trebuie prevăzut cu un robinet principal de închidere cu ventil sau cu sertar. La cazanele fără supraîncălzitor. 1 – ventil cilindric 2 – tijă 3 – roată de manevră 4 – scaun 5 – sertar 6 – corpul robinetului Robinetul principal de abur se execută din oţel turnat. GOLIREA ŞI AERISIREA CAZANULUI CONDUCTE ŞI ARMĂTURI ÎN SALA CAZANELOR I. la ieşirea din acesta. Cu ajutorul tijei 2 discurile sunt deplasate paralel pe suprafaţa de etanşare din corpul robinetului. Ventilul şi scaunul sau 4 sunt prevăzute cu inele de etanşare executate din materiale rezistente. Robinetul principal cu sertar este prevăzut cu un sertar 5 executat din două discuri. fiecare având câte un inel de etanşare din materiale rezistente. prevăzute de asemenea cu inele de etanşare. Robinetul cu ventil este prevăzut cu un ventil cilindric 1. robinetul principal de abur se montează pe tambur sau în imediata sa apropiere. realizând astfel întreruperea etanşă a circulaţiei aburului. iar la cazanele cu supraîncălzitor. oţelul trebuie să fie aliat.

Circulaţia aburului la robinetul cu ventil are loc în sensul indicat de săgeata marcată pe corpul robinetului. care au rolul să încălzească robinetul principal de abur şi conducta de abur înainte de deschidere. care împiedică închiderea lui. din apa de alimentare. Diametrul conductei şi al organelor de închidere nu trebuie să fie mai mic de 20 mm. uşurând astfel manevrarea sa. care trebuie eliminate chiar în timpul funcţionării. dacă armătura s-a închis şi nu scapă abur sau apă. la cazanele de construcţie veche şi cu parametri reduşi. un robinet cu ventil obişnuit. circulaţia poate fi oricum (în ambele sensuri). În mai toate cazurile. adică deschiderea şi închiderea se fac automat prin manevrarea. a unei pârghii. datorită funcţionării nesigure (înţepenirea capului) şi întreţinerii dificile. La deschidere. ele nu pot închide etanş din cauza bucăţilor de piatră care trebuie evacuate din cazan. După fiecare operaţie de purjare. ruperea tijei ventilului etc. la partea lor cea mai de jos. temperatura conductei din porţiunea de după robinet. care să poată închide conducta de purjare. El este folosit foarte rar. dacă se menţine ridicată şi după ce robinetul a fost închis. condensarea puternică a aburului şi formarea dopurilor de apă în conductă. sub forţa de presiune a aburului. când purjarea se face prin mai multe puncte. care servesc la golirea de apă a acestuia. robinetele cu cep sunt înlocuite cu robinete cu ventil. care. încălzirea bruscă a conductei. De regulă. spre a se evita. la capătul conductei de evacuare. De asemenea. colectoare). rezultate din purjarea cazanului sau din elementele de cazan respective. Ventilul robinetului poate fi rotit pe scaunul său. De asemenea. manevrarea robinetului principal de abur trebuie făcută încet şi cu grijă. 83 . verificând. precum şi a conductelor aferente. atunci când diversele situaţii o impun (oprirea cazanului pentru reparaţii. este necesară aplicarea unei forţe deosebite de manevre pentru închidere sau deschidere. Armături pentru purjarea cazanului În unele elemente sub presiune ale cazanului cum sunt tamburele şi colectoarele. cât şi la egalizarea presiunilor pe cele două feţe ale robinetului principal. chiar dacă capătul conductei de purjare nu poate fi controlat. prin intermediul unei roţi de manevră. ARMĂTURI PENTRU PURJAREA. O construcţie de armătură. fără a putea fi de cele mai multe ori reparate imediat. GOLIREA ŞI AERISIREA CAZANULUI 1. putând cauza oprirea cazanului din funcţiune. Eliminarea depunerilor se face prin armături speciale de purjare. robinetul cu cep are montat înaintea sa. Robinetele de purjare amintite. cu mâna sau cu piciorul. cu robinetele montate pe ele. se mai prevăd conducte de ocolire (baypass). creează şocuri puternice (lovituri de berbec). existente în exploatare. pentru siguranţa în funcţionare a cazanului. Prin deschiderea robinetului de ocolire. Dimensiunile robinetelor de purjare. În asemenea cazuri sunt prevăzute acţionări mecanice cu ajutorul unor motoare electrice. 2. în acest caz. fochistul trebuie să controleze. Aceste armături trebuie să funcţioneze sigur la deschidere şi închidere în timp ce cazanul se află în funcţiune. o cantitate mică de abur serveşte atât la încălzirea conductei şi a robinetului principal. montate pe elementele respective (tambure. în cazul când robinetul cu cep s-ar înţepeni. La robinetele principale de închidere de dimensiuni mari. trebuie să permită evacuarea cantităţii de depuneri. pentru a evita producerea unor avarii. ridicându-l respectiv coborându-l pe scaunul său. se montează robinete obişnuite cu ventil. care înlătură multe din aceste neajunsuri este robinetul automat de purjare funcţionarea lui. Cea mai simplă armătură folosită în acest scop este robinetul cu cep. se pot defecta des prin înţepenirea cepului. mai ales când nu este prevăzut cu conductă de ocolire. care acţionează ventilul. realizată din turnare. Controlul se poate face. interpuse între ventil şi scaun. pe când la robinetul cu sertar. la care forţa de apăsare a aburului pe organul de închidere este considerabilă.. piatră şi nămol. astăzi. care pot cauza chiar ruperea conductei de abur respective. II. aceasta făcându-se numai în scopul de a sfărâma depunerile tari aşezate pe scaun. se depun. Armături pentru golirea cazanului În partea cea mai de jos a cazanului. cuplate cu reductoare de turaţie.

Materialele termoizolante folosite sunt în principal: vata minerală. cu sertar. în timpul exploatării. 8. − armături speciale care modifică parametri fluidelor (reductoare de presiune). Ţevile sunt din oţel trase sau laminate. conductele de abur sau apă îmbinate prin filet sunt de dimensiuni şi parametri reduşi. cu atât presiunea redusă este mai mică şi invers. având drept elemente principale flanşele în formă de discuri din oţel. 12.). fiind necesară şi în acest caz. când cazanul nu funcţionează. de regulă în formă de „U”. Din cauza dilatărilor conductelor urmare ridicării temperaturii (încălzirii). fapt pentru care compensarea dilatărilor şi a contracţiilor se realizează prin lire de dilatare. armături) îmbinate între ele prin sudură. klingherit sau un metal moale. elimină condensatul format în conducte (oale de condens). curbe. aerului etc. respectându-se sensul de circulaţie al fluidului indicat de săgeata marcată. 3. spre şi dinspre cazan. Izolarea conductelor se efectuează în scopul reducerii pierderilor de căldură prin pereţii metalici ai ţevilor. Robinetele de aerisire se deschid la pornirea cazanului pentru evacuarea totală a aerului din cazan şi se deschid atunci când prin acestea începe să iasă abur semn că aerul a fost complet evacuat. De regulă. armăturilor şi a pieselor de legătură (flanşe. Temperatura exterioară a unei conducte bine izolată nu trebuie să depăşească 55ºC. Pentru golirea cazanului de apă. coturi. în principiu. din turnare. aer etc. Reductorul de presiune este. CONDUCTE ŞI ARMĂTURI ÎN SALA CAZANELOR Conductele sunt un ansamblu de elemente (ţevi. Reazemele sunt elemente ale conductei care suportă greutatea acesteia şi a fluidului din conductă. combustibililor (gaze. Armături pentru aerisirea cazanului Robinetele de aerisire se montează la partea cea mai de sus a cazanului şi sunt de tipul robinetelor obişnuite cu ventil. care folosesc la legătura ţevilor. prelucrate între feţele de contact. care realizează astfel o îmbinare rezistentă şi etanşă. Îmbinările prin filet se utilizează de regulă la conductele cu alte fluide decât apa sau aburul (gaze. clapete) care servesc la închiderea sau deschiderea circulaţiei fluidelor respective în conducte. păcură). pot servi în multe cazuri chiar robinetele de purjare. Reductorul de presiune trebuie montat numai pe conducte orizontale. pe unele reazeme (fixe) conducta este fixată. Îmbinările prin flanşe sunt îmbinări demontabile. pe corpul său. 16 etc. păstrarea cazanului în conservare uscată pe timp mai îndelungat).) de şuruburi. III. iar temperatura fluidului ridicată. Funcţionarea reductorului trebuie să fie lipsită de vibraţii. dilatările sunt şi ele importante.golirea cazanului pentru a evita îngheţarea apei pe timp de iarnă. un robinet mai complex al cărui ventil este manevrat prin acţionarea unui şurub de reglaj. armăturilor. De asemenea. adică la 84 . ţevile sudate nu se folosesc la conductele de abur sau apă ale cazanelor. care pot duce la instabilitatea poziţiei ventilului de regla. flanşe sau prin piese de legătură (coturi.). în vederea efectuării încercării de presiune la rece. montate între două reazeme fixe. se deschid atunci când cazanul trebuie umplut complet cu apă. aburului. teuri. ţevi etc. unde se introduc garnituri din azbest. elimină umiditatea din abur (separatoare de picături). iar pe altele (mobile) numai sprijinită ca să se poată deplasa prin dilatare. fără cusătură sudată sau executate din bandă de oţel sudată longitudinal sau elicoidal. Cu cât calea de trecere a aburului determinată de poziţia ventilului este mai mică. strânse printr-un număr par multiplu cu 4 (4. mufe) şi care servesc la transportul apei. Poziţia reglată a ventilului este menţinută tot timpul de resort. precum şi pentru evitarea producerii de accidente la atingerea suprafeţelor fierbinţi în funcţionare. eliminarea completă a aerului din cazan. dialomitul şi alte materiale izolante performante apărute în ultimii ani. Conductele dintr-o centrală termică sunt echipate cu următoarele armături: − armături normale (robinete cu ventil. Îmbinările prin sudură sunt îmbinări nedemontabile. Atunci când traseul conductei este lung. vata de sticlă.

Oala de condensare are un plutitor. recipiente sub presiune. din cauza depunerilor din apă sistemul ventil-pârghie se dereglează. deschide orificiul de evacuare al condensatorului. Pe conducta de abur. de unde este eliminată printrun robinet de golire sau oală de condens. Apa este colectată pe fundul recipientului. Separatoarele de picături sunt. împreună cu aburul în oală. după reductorul de presiune. închide orificiul de evacuare. evacuarea condensatului se face prin oală şi prin conducta Schema de montaj a de ocolire. care se ridică sau coboară funcţie de nivelul condensatului care pătrunde încontinuu. cu robinete de izolare. în care aburul pătrunde schimbându-şi brusc direcţia.dereglarea sa. După o anumită perioadă de funcţionare. 1 – corpul separatorului 2 – racordul de intrare a aburului 3 – racordul de ieşire a aburului 4 – racordul de golire Oale de condensare este armătura specială care permite evacuarea continuă a condensatului dintr-o conductă fără a lăsa să treacă şi aburul. iar la coborâre. când conducta este rece şi condensarea intensă. prin intermediul unei pârghii. plutitorul. ceea ce face ca apa să se separe de abur datorită diferenţelor de greutăţi specifice dintre aceste fluide. La ridicare. aburul de deasupra nivelului. iar aburul. La pornirea instalaţiei. reglată la nivelul presiunii reduse. unei oale de condensare 85 . părăseşte recipientul mergând spre utilizare. pentru a putea opri şi revizui oala. trebuie să se monteze întotdeauna un manometru şi o supapă de siguranţă. se prevede o conductă de ocolire (baypass). în principiu. astfel că ventilul nu mai închide etanş şi au loc pierderi de abur. să iasă afară din oală. lipsit de apă. împiedicând astfel. În aceste cazuri.

aparate pentru măsurarea elementelor componente din gazele de ardere (analizoare de gaze). În general.direct pe elementele cazanului. .asigurarea regimului optim şi economic de funcţionare a instalaţiei. .aparate pentru măsurarea temperaturii (termometre. conţinutul de săruri din apă sau abur. După modul de funcţionare (caracterul indicaţiilor) aparatele pot fi: .aparate pentru măsurarea debitelor (debitmetre. . .liniile de legătură. respectiv o deviaţie cât mai mică de la valoarea mărimii controlate. După parametrul sau mărimea măsurată. CLASIFICAREA APARATELOR DE MĂSURĂ ŞI CONTROL 1.pe panouri de aparate amplasate lângă cazan. stabilirea unor indici de funcţionare economică cum ar fi compoziţia gazelor arse. . Aparatele de măsură şi control utilizate trebuie să satisfacă următoarele condiţii: . . temperatură. Scopul măsurătorilor termotehnice la instalaţiile termice este de a realiza: .exploatarea sigură şi fără pericol a instalaţiei.organizarea evidenţei funcţionării instalaţiilor termice. debit) în exploatare. .aparate pentru măsurarea nivelului lichidului. 2. . să posede o scară vizibilă şi accesibilă fără a necesita o întreţinere complicată. . aparatele de măsură şi control se împart în următoarele categorii: . control şi automatizare.aparatul secundar (aparatura de panou). sau la automatizarea comenzilor necesare funcţionării cazanelor. . .APARATE DE MĂSURĂ ŞI CONTROL GENERALITĂŢI. indicatoare de tiraj).aparate indicatoare.montarea să fie simplă şi sigură fără a necesita introducerea unor corecţii ulterioare (datorită abaterii condiţiilor de măsurare de la condiţiile etalonării). CLASIFICAREA APARATELOR DE MĂSURĂ GENERALITĂŢI Cazanele de abur şi apă fierbinte trebuie echipate cu aparate de măsură. . termocuple.să aibă o sensibilitate mărită.să nu fie supuse unor vibraţii sau acţiunii unor temperaturi înalte. care indică în orice moment valoarea parametrului măsurat. . . cântare). . contoare.locul de montare să asigure posibilitatea verificării instalaţiilor de măsurat.aparate pentru măsurarea conţinutului de săruri din apă sau abur (salinometre). astfel: . care servesc la măsurarea parametrilor principali (presiune. 86 .aparate pentru măsurarea presiunii sau depresiunii (manometre.întârzierea indicaţiilor (timpul care trece din momentul variaţiei mărimii până în momentul în care aparatul indică această variaţie) să fie cât mai mică. . Aparatele de măsură şi control se instalează funcţie de mărimea şi destinaţia cazanului. aparatele de măsură şi control cuprind trei elemente principale: .aparatul primar (aparatura de câmp). pirometre).pe tablourile de comandă situate în camere speciale (camere de comandă) unde se găseşte personal de deservire.să aibă o construcţie simplă şi funcţionare robustă.

acustic sau optic. .aparate etalon. indică valoarea debitului de abur sau apă şi o însumează în timp. 5. care însumează valorile măsurate de exemplu: debitul de abur sau de apă care trece printr-o conductă într-o oră. .aparate de control. După caracterul folosirii lor: .aparate electrice.aparate mecanice.transportabile. . . respectiv. 4. . 87 . depăşirea valorii prestabilită a parametrului respectiv.cu transmisie la distanţă a indicaţiilor. indică pe un cadran valoarea presiunii sau temperaturii din cazan şi o înregistrează totodată.locale. se construiesc aparate care indică valoarea unui parametru şi semnalizează.aparte de laborator.de evidenţă.operative. .aparate hidraulice .aparate de exploatare. De asemenea. 3.staţionare. După locul de instalare: . care înregistrează pe benzi speciale de hârtie valoarea în timp (de regulă 24 ore) a valorii parametrului măsurat.aparate indico-înregistratoare sau indico-însumatoare (combinaţie a celor mai sus).aparate însumatoare. . 7. . ..aparate chimice. 6. . care.aparate înregistratoare. După principiul de funcţionare: . După destinaţia lor: . spre exemplu. După condiţiile de lucru: .

fier-constant. platină-sodiu-platină) sudate la un capăt.termocuplele. care se bazează pe dezvoltarea unei tensiuni electromotoare într-un circuit electric închis.termocuplul. Solidar cu bobina se deplasează şi acul. . cu atât mai mare cu cât este mai mare curentul electric. Pentru măsurarea temperaturii fluidelor sub presiune. imprimându-i. în faţa cadranului (scalei) gradat în grade de temperatură ca şi la termometrele cu rezistenţă. o rotire. formată din două metale conductoare diferite (cupru-constant. 1. atunci când locurile de îmbinare (sudură) a celor două metale sunt supuse la temperaturi diferite (de exemplu: temperatura mediului ambiant şi temperatura fluidului a cărui temperatură dorim să o măsurăm). Termometrul indică corect temperatura dacă rezervorul cu mercur (porţiunea din corpul de sticlă aferentă) este introdus în masa fluidului a cărei temperatură dorim să o măsurăm.aparatul de măsurat (galvanometrul) curentul generat de tensiunea electromotoare care ia naştere. se fixează în conductă sau elementul cazanului (colector. de ci cu cât este mai mare temperatura punctului sudat al celor două conductoare. denumit degetar sau teacă. Termometrele din sticlă cu mercur se folosesc pentru temperaturi ale cazanelor (apă sau abur) până la 300-400°C. . nichel sau cupru pur. se poate sparge din cauza loviturilor mecanice la care poate fi supus în timpul funcţionării cazanului. . Ca element sensibil al unor astfel de termometre se folosesc şi termistorii (substanţe semiconductoare) cu proprietatea că rezistenţa electrică scade odată cu creşterea temperaturii. Corpul termometrului fiind din sticlă. În caz contrar. contrar substanţelor conductoare. în teaca termometrului se introduce un lichid de contact. pentru temperaturi până la maximum 450°C. 3. format din doi conductori de natură diferită. pilitură de fier etc.rezervorul cu mercur. în care se introduce termometrul. încât indicaţiile termometrului (scala) să poată fu citite uşor. cum ar fi de exemplu porţelanul. fapt pentru care acesta este de regulă.tubul capilar. . care se introduce în mediul a cărui temperatură dorim să o măsurăm.termometrele (din sticlă cu mercur sau cu rezistenţă electrică). protejat prin apărători metalice. Conductorii respectivi.scala gradată în grade centesimale (celsius) de temperatură. temperatura indicată trebuie să fie corectată conform instrucţiunilor de folosire ale termometrului respectiv. care constituie partea sensibilă. se montează într-un tub protector. parcurge bobina mobilă a galvanometrului. tambur) un tub metalic astupat la capătul inferior. arătate mai sus. Aparatul se compune din două părţi principale: . astfel construite şi montate. lungimea firelor care bagă partea sensibilă 88 . Termometrul din sticlă cu mercur se compune din trei părţi principale: . 2. Termometrul cu rezistenţă se bazează pe proprietatea unor substanţe conductoare sau semiconductoare (electric) de a-şi modifica (creşte sau scade) rezistenţa lor electrică.APARATE PENTRU MĂSURAREA TEMPERATURII Aparatele pentru măsurarea temperaturii apei sau aburului din cazan sunt: . odată cu creşterea temperaturii. izolaţi şi introduse într-un tub protector rezistent la temperatură. Pentru un contact termic cât mai perfect. Termocuplele sunt aparatele pentru măsurarea temperaturii. care pot fi din platină pură. ca de exemplu ulei. sub acţiunea unui magnet permanent. Termometrul respectiv poate folosi la citirea la distanţă faţă de măsurare.

ceea ce oferă posibilitatea citirii la distanţă a temperaturii faţă de locul de măsurare. Temperaturile măsurate cu termometrele cu rezistenţă electrică şi cu termocuple se pot înregistra în aparate de măsură înregistratoare şi pot fi semnalizate acustic sau optic. poate fi de zeci de metri.(termocuplul) şi galvanometrul. 89 . Temperaturile măsurate cu ajutorul termocuplelor pot ajunge până la 1200°C.

. canalele de gaze sau coş. denumite şi indicatoare de tiraj. pentru măsurat suprapresiune.). pentru măsurarea depresiunilor sau a suprapresiunilor mici. care poartă şi scala gradată. în mm cal. De menţionat. canal de aer. În funcţie de destinaţia lor. Măsurarea presiunii aburului sau apei se efectuează cu manometre (prezentate la capitolul Aparate pentru supravegherea şi limitarea presiunii din cazan.barometre pentru măsurarea presiunii atmosferice. Tubul din sticlă în formă de „U” este fixat pe un suport de lemn. Suma celor două denivelări reprezintă. în mm cal. nivelul lichidului colorat ar urca în braţul care este n legătură cu canalul de gaze arse şi ar coborî în braţul aflat în legătură cu atmosfera. deci braţul tubului legat la această conductă va avea o presiune mai mare decât presiunea atmosferică. cu înălţimea coloanei coborâtă sub zero obţinânduse astfel. pentru faptul că măsoară tirajul în cazan. . nivelul lichidului colorat din braţele tubului (aflat la aceeaşi înălţime în starea de repaos) se modifică. după denivelare se însumează înălţimea coloanei creată peste „zero”. având o secţiune constantă şi umplut parţial cu apă colorată pentru urmărirea uşoară a variaţiei coloanei de lichid. căptuşită pe partea fluidului cu o substanţă rezistentă la coroziune. printr-un tub de cauciuc terminat cu o ţeavă din oţel.manometrele. valoarea presiunii din conducta de aer respectivă. în acelaşi mod ca mai sus.H2O. că în cazul unor fluide care au caracter corosiv asupra elementului sensibil (tubul flexibil) se utilizează manometre cu membrană elastică. sau gaze etc. .manometre diferenţiale pentru măsurarea diferenţelor de presiune. Dacă tubul „U” din sticlă ar fi legat la canalul de gaze arse al cazanului (unde există depresiune). Din cauza diferenţei de presiuni. care se introduce în mediul de măsurat (focar. Dacă nivelul lichidului în starea de repaus a fost în ambele braţe în dreptul diviziunii „zero” de pe scala gradată.vacumetre. precum şi de pe canalele de aer se folosesc tuburi „U” sau „micrometre”. aparatele de măsurat presiuni se împart în următoarele grupe principale: . H2O. în legătură cu mediul în care se face măsurarea. . valoarea depresiunii din canalul de gaze considerat. Cel mai simplu aparat pentru măsurarea presiunilor mici este tubul de sticlă în formă de „U”. pentru măsurarea depresiunilor mari (a vidului). în mm H2O. celălalt. Modul de funcţionare este următorul: să presupunem că dorim să măsurăm presiunea aerului preîncălzit dintr-o conductă. capitolul 32). 90 .indicatoare de tiraj. utilizate în general la măsurarea debitelor. urcând în braţul care este în legătură cu atmosfera şi coborând în braţul legat la conducta de aer. Un capăt al tubului este liber. în legătură cu atmosfera.APARATE PENTRU MĂSURAREA PRESIUNII SAU DEPRESIUNII Procedeele existente de măsurare a presiunii se bazează mai ales pe echilibrarea forţelor care acţionează. cu ajutorul unei coloane de lichid sau prin deformarea diferitelor feluri de resorturi. Pentru măsurarea depresiunilor sau suprapresiunilor mici (cel mult 150-200 mm H2O) din focar.

Pentru măsurarea suprapresiunilor sau depresiunilor foarte mici (de ordinul câtorva milimetri) se folosesc micromanometrele. a depresiunilor sau a diferenţelor de presiune din focar. 4 – suport din lemn În afara tubului „U” şi a micrometrelor se folosesc şi late aparate pentru măsurarea presiunilor mici şi anume aparate pentru tablouri de comandă. aflat în legătură cu vasul şi fixat pe un suport care-i permite. 91 . H2O. care se utilizează la măsurarea presiunilor. pentru a se verifica 3 – lichid colorat aşezarea orizontală a aparatului. Scara indicatorului se etalonează de obicei în mm cal. Ansamblul se fixează 1 – tub de sticlă pe un platou de lemn. Acestea se compun dintr-un vas închis şi un tub din sticlă înclinat. canalele de gaze de ardere şi conductele de aer de combustie. care poartă 2 – scală gradată şi o nivelă de apă. Astfel sunt indicatoarele de tiraj cu inel sau clopot. printr-un şurub de fixare. să-şi modifice înclinarea. Pe suport se află o scală gradată Tub cu sticlă în formă de „U” în milimetri. cu indicarea şi înregistrarea concomitentă a valorilor depresiunii sau suprapresiunii. canalele de fum.

Mecanismul este astfel construit. Dacă viteza fluidului creşte.contoare. care se rotesc sub acţiunea curgerii apei prin conductă. Numărul de cupe încărcate se însumează într-un mecanism de ceasornic. Debitmetrele cu diafragmă se folosesc pentru măsurarea debitelor fluidelor care curg sub presiune şi îndeosebi ale aburului şi gazelor. încât unui număr de rotaţii al paletelor să-i corespundă un litru de apă care a parcurs contorul. va creşte şi numărul de rotaţii al paletelor şi implicit debitul indicat de contor. care se încarcă şi se deplasează sub acţiunea fluidului în mişcare. Contorul trebuie montat pe conductele orizontale şi drepte. Contorul pentru apă numit şi apometru se compune dintr-un corp din fontă.. a cărei scală este gradată direct în unităţi de volum: m3/h. . Ele sunt prevăzute cu un plutitor. prevăzut cu cadran gradat direct în unităţi de volum. 2. reparării. Contoarele servesc la măsurarea debitului de apă sau combustibili lichizi. curăţirii etc. Pentru măsurarea debitelor de păcură se folosesc aşa-zisele contoare volumetrice. . montat prin flanşe pe conducta de apă. legat la un indicator care se deplasează de-a lungul unei scale gradate. t/h. care acţionează printr-un mecanism acul indicator al unui aparat. 1. în litri. cu cadranul în sus. Căderea de presiune din diafragmă este măsurată cu ajutorul unui manometru diferenţial. Aparatul se bazează pe principiul că pierderea de presiune a unui fluid care curge printr-o conductă.APARATE PENTRU MĂSURAREA DEBITELOR ŞI CANTITĂŢILOR Pentru măsurarea debitelor şi a cantităţilor se folosesc: . El se montează. în interiorul căruia există un sistem de palete. pentru ca demontarea sa în vederea schimbării. 92 . să nu întrerupă funcţionarea conductei. care urmăreşte nivelul lichidului din rezervor. care în locul sistemului de palete al contoarelor de apă au un sistem cu cupe. 3.rezervoare calibrate. la trecerea printr-o piesă de ştrangulare a secţiunii (diafragmă). Mişcarea paletelor este transmisă unui mecanism de ceasornic care însumează numărul de rotaţii al paletelor. Rezervoarele calibrate în special la măsurarea cantităţilor de apă sau combustibil lichid. de regulă.debitmetre cu diafragmă. pe o conductă de ocolire. este într-un anumit raport faţă de debitul acestui fluid din conductă.

Prezentate la capitolul: Armături pentru controlul şi supravegherea nivelului apei în cazan. Lipsa apei din tambur putând conduce la avarii şi defecţiuni ale cazanului. Ca urmare. periodic trebuie revizuite şi curăţate în acest scop sunt prevăzute instalaţii auxiliare de purjare şi curăţire a sticlelor de nivel. Aparate pentru măsurarea nivelelor lichidelor La cazanele de abur şi apă fierbinte.1. respectiv ieşirea din instalaţia respectivă. . 2. 93 . măsurarea cantităţii de căldură se rezumă la determinarea produsului dintre cantitatea de apă care trece prin instalaţia respectivă şi diferenţa de temperatură de la intrarea.indicatoare de nivel hidrostatice. contorul de căldură trebuie să fie format dintr-un debitmetru de apă. un termometru diferenţial şi un mecanism de multiplicare şi de integrare. ALTE APARATE DE MĂSURĂ: . este necesar a se urmări nivelul apei în tamburul cazanului. Aceasta comunică cu părţile superioare respectiv inferioare ale rezervorului şi indică în orice moment nivelul în recipientul respectiv. Acest aparat poate indica şi separat cantitatea de apă ce trece prin el.ALTE APARATE DE MĂSURĂ APARATE PENTRU MĂSURAREA COMPONENTELOR DIN GAZELE DE ARDERE APARATE PENTRU MĂSURAREA CONŢINUTULUI DE SĂRURI I. După principiul de funcţionare. în care este un plutitor care alunecă liber şi care indică nivelul apei în recipient.contoarele de căldură. Contoarele de căldură servesc la măsurarea cantităţilor de căldură distribuite consumatorilor racordaţi. Indicaţia se poate transmite şi la distanţă cu ajutorul unor mecanisme auxiliare. În felul acesta diferenţa de presiune. 2. Indicatoarele de nivel hidrostatice se bazează pe principiul de măsurare a diferenţei dintre presiunea lichidului la partea superioară a recipientului şi presiunea lichidului la partea inferioară a recipientului.sticle de nivel.3. care măsoară debitul de apă. De asemenea. Sticla de nivel este cel mai simplu indicator de nivel. Cele mai des utilizate sunt contoarele de căldură compuse dintr-un apometru cu rotor.aparate pentru măsurarea nivelului lichidelor. 1. . capitol 31. Indicatoarele de nivel mecanice sunt construite dintr-un tub care comunică cu părţile superioare şi respectiv inferioare ale recipientului de lichid. măsurată cu ajutorul unui manometru diferenţial este proporţională cu nivelul lichidului în recipientul respectiv. şi integrarea acestor produse în timp.2. Sticlele de nivel şi indicatoarele de nivel trebuie montate în aşa fel încât să fie vizibile şi accesibile personalului de exploatare.indicatoare de nivel mecanice. În instalaţiile în care agentul purtător de căldură este apa care circulă în reţea. . două termometre (unul pe tur şi unul pe retur) şi sistemul de calculare a produsului şi integrare. aceste contoare pot fi mecanice şi electrice. 2. Pentru observarea nivelului de apă în cazan se montează indicatoare de nivel: . 2.

de asemenea putând fi manuale şi automate. În acest scop se utilizează gazanalizoarele. Se impune montarea tuburilor de prelevare pe porţiunile drepte şi verticale ale canalului de fum. Ca urmare tubul de prelevare a gazului se aşează în mijlocul curentului în locurile unde nu există vârtejuri. exprimate în procente din volumul total al amestecului de gaze.1. N2. 2. PARATE PENTRU MĂSURAREA CONŢINUTULUI DE SĂRURI Dacă aburul produs de cazan conţine săruri. Analizoarele elastice de gaze se bazează pe compararea conductivităţii termice a gazelor arse şi a aerului sau pe compararea cantităţii de căldură degajată la completarea arderii amestecului de gaze combustibile în analizorul de gaze. Aceste analizoare pot fi cu ardere suplimentară şi fără ardere suplimentară. 1. În aceste aparate se introduce o probă din gazul cercetat preluată din canalul de gaze. oxid de carbon şi în unele cazuri CO + H2 din gazele de ardere. APARATE PENTRU MĂSURAREA COMPONENTELOR DIN GAZELE DE ARDERE (ANALIZOARELE DE GAZE) Pentru stabilirea cantităţilor de gaze de ardere de multe ori se utilizează relaţii care se bazează pe compoziţia gazelor de ardere la ieşirea din instalaţia respectivă. De asemenea să nu existe vibraţii. El mai poartă denumirea de aparat Orsat (după numele inventatorului). . CH4. analizoarele de gaze volumetrice se împart în trei grupe principale: . la temperaturi şi umidităţi egale. transportabile sau fixe. III.2. 3. Pentru ca valorile măsurate să fie cât mai exacte este necesar ca în gazele de ardere să nu existe hidrogen. Nu se admite pătrunderea de aer care ar denatura rezultatele măsurătorilor.electrice. 1. O2 şi CO şi a gazelor H2. O2 şi CO în gazele arse prin absorbţia selectivă a lor cu ajutorul a trei reactivi. După principiul de funcţionare. Conţinutul diverşilor componenţi în această probă se determină în unităţi de volum. Trebuie să reprezinte compoziţia întregii mase de gaze care circulă prin canalul de fum.II. prin absorbţia lor de către reactivi chimici corespunzători. Alegerea locului de prelucrare a probei de gaz este foarte importantă la montarea analizoarelor. le depune în drumul său (supraîncălzitor şi mai departe în turbine sau la alţi consumatori de abur saturat). Analizorul de gaze transportabile fără ardere suplimentară serveşte la determinarea conţinutului de CO2. Analizoarele mecanice de gaze se bazează pe compararea densităţii gazului care se cercetează şi a aerului. Se utilizează la determinarea conţinutului de bioxid de carbon din gazele de ardere şi este folosit destul de rar. 94 . în cazul temperaturilor înalte gazele urmând a se răci cu apă. Determinarea diferenţei între densităţi şi a conţinutului volumetric al componentului în amestecul gazos se face în aceste analizoare de gaze cu ajutorul sistemului mobil mecanic al aparatului. S2H4. Acest aparat dispune de 7 vase de absorbţie cât şi de o instalaţie specială de ardere a elementelor combustibile din gaze cu aprindere electrică. . în zone moarte. Analizorul de gaze cu ardere suplimentară se utilizează mai mult la măsurările de laborator având posibilitatea de determinare pe lângă CO2. Se utilizează la măsurarea bioxidului de carbon. Măsurarea conţinutului volumetric al componentului căutat se efectuează după variaţia în funcţie de temperatură a rezistenţei electrice a unor conductori introduşi în aparat. Analizoarele chimice de gaze efectuează determinarea diferiţilor componenţi ai amestecului de gaze. 1. radiaţia căldurii să fie redusă. Temperatura gazelor de ardere să fie redusă în analizor. Acest aparat este cel mai des utilizat la măsurarea compoziţiei gazelor de ardere.mecanice. iar conţinutul de sulf din combustibil să fie redus.chimice.

Indicaţiile aparatului pot fi înregistrate. Principiul de funcţionare al salinometrelor se bazează pe măsurarea conductivităţii electrice a apei cu un conţinut de săruri de câteva miligrame sau zeci de miligrame pe litru. în miligrame pe litru (mg/l). cu ajutorul aparatelor denumite salinometre. cazul condensatului provenit din abur.Aceste depuneri pot provoca spargerea ţevilor supraîncălzitorului sau deranjamente în funcţionarea consumatorilor de abur. 95 . dacă acesta este prevăzut cu dispozitiv înregistrator. cum este. spre exemplu. Conţinutul de săruri din abur poate fi supravegheat permanent în exploatare şi menţinut în limitele admise. Aparatul indică continuu conţinutul de săruri.

declanşând. presostalul comandă corespunzător reglarea arderii şi alimentării cu apă. comandă oprirea cazanului din funcţiune. Din punct de vedere al principiului de funcţionare deosebim: traductoare. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMELOR DE REGLARE Sistemele de automatizare sunt compuse dintr-o serie de elemente de măsură (şi de înregistrare) comparaţie. semnalizare sau protecţie. termocuplul converteşte temperatura în tensiune electromotoare. Automatul de ardere este dispozitivul care însumează două sau mai multe din funcţiile de: preventilare focar. transmite impuls electric la organul de reglare. stabilizatoare. 1. însă care variază. Elementele componente ale sistemului pot fi cu acţionare: . adaptoare. Traductoare sunt dispozitive care servesc la convertirea (transformarea) unei mărimi de o anumită natură fizică într-o mărime de altă natură fizică. păcură). la depăşirea unor limite prestabilite ale presiunii uni fluid (apă. de combustibil. De exemplu. în altă gamă de valori. oprirea din funcţiune. Când nivelul presiunii din cazan a atins valoarea minimă sau maximă. cum ar fi: reglarea debitului de apă. regulatoare. comandă. Principalele aparate şi dispozitive speciale prin care se realizează automatizarea cazanelor sunt următoarele: Nivolstatul este dispozitivul. similar presostatului. Termostatul este dispozitivul care. GENERALITĂŢI Instalaţia de automatizare a unui cazan de abur sau apă fierbinte constă dintr-un complex de aparate şi mecanisme. În funcţie de complexitatea instalaţiei unele din elementele menţionate pot să lipsească. Un astfel de nivolstat se numeşte de reglare.electrică . supraveghere. iar traductoarele de presiune diferenţială converteşte presiunea diferenţială măsurată pe un dispozitiv de strangulare . II. protecţie. De obicei. aprindere. amplificatoare. la dispariţia acesteia transmite.pneumatică . execuţie. Nivolstatul poate fi şi de protecţie când impulsul său comandă oprire cazanului din funcţiune.96 - . precum şi o serie de operaţii necesare funcţionării sigure şi economice a cazanului. prin supravegherea şi manevrarea cărora. când presostatul are rol de protecţie. gaze naturale. la depăşirea unor limite prestabilite pentru nivelul maxim sau minim al apei. se realizează pornirea. respectiv anclaşînd pompa de alimentare cu apă. astfel încât presiunea să revină la valoarea normală. comparatoare etc. sau într-o mărime de aceeaşi natură fizică. calcul etc. impuls organului de execuţie pentru întreruperea alimentării cu combustibil. postventilare focar etc. de la panoul de comandă. Presortatul este dispozitivul care. reglare.mixtă. abur. transmite un impuls electric organului de reglare. Supraveghetorul de flacără este dispozitivul care urmăreşte prezenţa flacării la arzătorul cazanului şi care. un traductor converteşte o mărime neelectrică (care trebuie să fie măsurată) într-o mărime electrică.APARATE PENTRU INSTALAŢII DE AUTOMATIZARE GENERALITĂŢI ELEMENTE COMPONENTE ALE SISTEMELOR DE REGLARE REGLAREA AUTOMATĂ A PARAMETRILOR INSTALAŢIILOR TERMOTEHNICE I. la depăşirea unor limite prestabilite ale temperaturii unui fluid.hidraulică . convertoare. de aer etc.

un amplificator. După natura fizică a mărimii de intrare releele se clasifică în: . pirometre de radiaţie totală etc. un releu este conectat în circuitul de curent al unui motor şi acţionează când acest curent atinge valoarea de 25 A – periculoasă pentru motor). aprinde o lampă de semnalizare şi acţionează o sirenă de alarmă. termocuple. cu ajutorul: circuitului de măsurare se pune în evidenţă variaţia semnalului şi.traductoarele de presiune electronice şi traductoarele de presiune pneumatice (cu tub Baudorn. modulatorului sau demodulatorului se modifică legea variaţiei în timp a mărimii de ieşire. În prezent. frecvenţă etc. releele sunt elemente de automatizare cu funcţionare discontinuă la ieşire (închidere – deschidere a unui contact atunci când mărimea de intrare depăşeşte (sau scade sub) o anumită valoare. .relee electrice (de curent. . un modulator sau demodulator. tensiune. amplificatorului i se ridică nivelul de putere al semnalului. .pentru comanda într-un circuit electric un curent de o valoare mare cu ajutorul unui curent de o valoare mai mică (de exemplu. 3. turaţie. tubul Baudorn converteşte presiunea într-o deviaţie unghiulară). Sunt însă şi cazuri când un traductor converteşte o mărime neelectrică tot într-o mărime neelectrică (de exemplu. stabileşte trei circuite distinctive.pentru multiplicarea numărului de circuite comandate de un singur circuit (de exemplu. ajustaj) într-un semnal electric de 2-10 mA. are loc saltul invers al mărimii de ieşire. un convertor analogic – numeric etc. În acest scop. iar contactul său comandă închiderea unui circuit cu un curent de 10 A). se produc o mare varietate de relee. adică contactul se închide după un anumit timp de la excitare.traductoarele de temperatură (termorezistenţe. Cele mai folosite adaptoare sunt: .2 A. 2. . Releele sunt elemente decomandă la care mărimea de ieşire variază brusc (în salt) atunci când mărimea de intrare atinge o valoare prescrisă numită valoare de acţionare (excitare). la care se cuplează traductorul de presiune diferenţială. Adaptoarele sunt elemente care au rolul de a adapta mărimea de ieşire a traductoarelor la mărimea de intrare a elementului de automatizare următor. mărimea de ieşire a traductorului trebuie să aibă o anumită putere. În general.pentru a întârzia un anumit semnal (temporizare). Astfel.traductoarele de debit sunt formate din elemente sensibile de tip diafragmă.97 - . . În acest sens se folosesc adaptoare. viteză.pentru a acţiona o atingere a unei anumite valori a unui parametru controlat (de exemplu. La scăderea mărimii de intrare sub o valoare numită de revenire. convertorului analogicnumeric se transformă semnalul analogic în semnal numeric etc. . sensibilitate etc. traductoarele trebuie să continuă un element sensibil la variaţia unui anumit parametru. cu destinaţii: comandă pornirea unui motor.relee neelctrice (de presiune. . Cele mai utilizate traductoare sunt: . dacă este necesară. . un element adaptor poate fi un circuit de măsurare. nivel etc. temperatură.). cu burdufuri). Releele sunt folosite în instalaţiile de automatizare în următoarele scopuri: .adaptorul electronic deplasare-presiune. cu capsulă. Deci.(diafragmă. putere. .adaptorul electronic tensiune-curent.adaptorul electronic forţă-curent.adaptorul electronic deplasare-curent. Un traductor trebuie să îndeplinească anumite condiţii tehnice (precizie. . un releu acţionează la un curent de 0.) o parte din aceste condiţii se referă la mărimea de ieşire a traductorului.). debit.). Pentru a putea fi utilizată în continuare într-un anumit scop. deplasare. natură fizică (analogică sau discretă) etc. această variaţie se transformă în tensiune electrică. un releu primeşte un semnal de la un traductor şi închizând trei contacte.

fie menţinerea acesteia între limitele dinainte stabilite. reostat etc. încât ca urmare a acţiunii elementului de execuţie comandat de regulator. În funcţie de agentul purtător de semnal regulatoarele pot fi: electronice. Regulatoarele sunt acele elemente de automatizare la intrarea căreia se aplică o mărime numită numită eroare (sau abatere) şi la a cărei ieşire rezultă mărimea de comandă care determină acţionarea elementului de execuţie. sunt tot atâtea moduri de întreţinere într-un proces sau instalaţie tehnologică. întrerupător. 4. Organul de execuţie face parte integrantă din instalaţia tehnologică. . să se obţină fie anularea abaterii. În funcţie de sursa de energie deosebim: regulatoare directe şi regulatoare indirecte.În automatizări capătă în prezent o largă răspândire releele fără contacte. Măsurarea erorii (sau abaterii) care reprezintă diferenţa dintre valoarea mărimii controlate de regulator şi valoarea prescrisă (dinainte stabilită) a acesteia. orice regulator conţine următoarele elemente componente: . Elementele de execuţie reprezintă partea prin care dispozitivul de automatizare acţionează asupra instalaţiei tehnologice. În funcţie de agregatul motor folosit. .un motor de execuţie (numit uneori şi servomotor) al organului de execuţie.un organ de execuţie (ventile.elementul de reacţie. pneumatice. însă motorul de execuţie trebuie prevăzut obligatoriu în cazul introducerii automatizării. în special cele cu tranzistoare (triggere). Prin însăşi construcţia regulatorului se asigură o asemenea dependenţă între mărimea de comandă şi eroare. hidraulice şi mixte. pneumatice. Regulatorul este elementul principal al unui sistem de reglare automată.eroare (abatere) xc – mărimea de comandă xr – mărime de reacţie 4. Cu toate că există o mare varietate de tipuri de regulatoare. Un element de execuţie este format din: . Semnalizarea poate fi: . deplasarea cursorului unui reostat în circuitul de excitare al unui generator sincron etc. 4. .elementul de comparaţie. care primeşte la intrare mărimea de comandă şi furnizează la ieşire o mărime de reacţie.).. care amplifică mărimea ieşită din elementul de comparare. elementele de execuţie pot fi: electrice. clapetă.amplificatorul. care efectuează continuu compararea abaterii cu mărimea de reacţie.98 - . hidraulice.2. electromagnetice. Schema bloc a unui regulator ε . Deschiderea sau închiderea unui ventil (dintr-o conductă) a unui întrerupător într-o reţea electrică.1. se realizează cu ajutorul unor traductoare şi elemente de comparaţie.

mai frecvent. . III.Semnalizarea de poziţie reproduce în punctul central de supraveghere (camera de comandă) poziţia unor agregate care sunt comandate manual sau automat. de exemplu la fiecare 24 ore. având însă acul indicator prevăzut cu peniţă.de prevenire. Reglarea regimurilor de funcţionare se realizează cu ajutorul buclelor de reglare.Semnalizarea de avarie informează asupra producerii unor defecţiuni în instalaţia tehnologică. În general. cât şi reglarea circulaţiei fluidelor şi combustibililor. Înregistratoarele sunt elemente pentru înregistrarea pe hârtie a datelor măsurate. pe principiul sistemelor de măsurare închise (compensatoare automate). Peniţa cu cerneală purtată de acul indicator al aparatului se deplasează dealungul razelor. Aparatele cu înregistrare continuă sunt construite cu diagramă rulantă sau cu diagramă circulară. . se deplasează cu viteză constantă o bandă (diagramă) de hârtie pe care se înregistrează variaţia în timp a mărimii măsurate.) sau. Semnalizarea de prevenire se realizează optic prin aprinderea unei lămpi şi acustic printr-o sonerie. Înregistrarea poate fi continuă sau discontinuă.3. al parametrilor. − înregistratoarele cu diagramă rulantă funcţionează pe principiul aparatelor electrice obişnuite (ampermetre. Diagrama circulară se schimbă la o rotaţie completă. Cea mai simplă semnalizare a poziţiei se realizează cu lămpi. REGLAREA AUTOMATĂ A PARAMETRILOR INSTALAŢIILOR TERMOTEHNICE Automatizarea regimului de funcţionare a instalaţiilor termotehnologice asigură atât reglarea regimului termic. În faţa peniţei. 4. − înregistrarea discontinuă (prin puncte) se aplică la înregistrarea mărimilor din proces numite “lente”. . Semnalizarea de prevenire face parte integrantă din sistemul de control automat.de avarie. − înregistratoarele cu diagramă rotativă (circulară) folosesc o hârtie de formă circulară plasată pe un disc pe care se roteşte peniţa cu acul indicator al aparatului de măsurat deplasându-se pe raze curbilinii de la centru spre periferie. semnalizarea de avarie se realizează printr-una sau mai multe lămpi care pâlpâie (ard intermitent) şi printr-un semnal acustic special de hupă (claxon). practic închisă. .99 - . Schema bloc a unei bucle de reglare 1 – regulator 2 – element execuţie 3 – procesul 4 – traductorul D – element comparator R – regulator C – convertor E – element de execuţie P – procesul T – traductor A – adaptor .de poziţie. la care nu există variaţii bruşte între două valori succesive înregistrate..Semnalizarea de prevenire are rol de a atrage atenţia că un anumit proces nu s desfăşoară normal şi că trebuie luate măsuri urgente „de prevenire” a unei defecţiuni tehnice (avarii). care au contribuit la oprirea parţială sau totală a procesului tehnologic de producţie. . perpendicular pe direcţia de mişcare a acesteia. ceea ce la rotirea diagramei are ca efect obţinerea unei curbe continue. voltmetre etc.

funcţionării şi opririi acestuia. la presiunea şi temperatura necesară. fără intervenţia fochistului o serie de operaţii pentru aprinderea focului. pentru a regla. mărind producţia de abur. − compară valoarea sesizată cu valoarea stabilită de instrucţiunile de serviciu şi constată o abatere. clape. . În conducerea manuală a cazanului fochistul citeşte aparatele de măsurat. în raport cu abaterea constatată. Este suficient să se dea comanda de pornire a cazanului. − controlează rezultatul acţiunii şi reia operaţia de modificare dacă noua valoare măsurată nu este egală cu aceea stabilită de instrucţiunile de serviciu. pentru ca să se execute automat. Regulatorul acţionează numai atât cât abaterea între cele două valori (cea prescrisă şi cea măsurată) este diferită de zero. care arată indicii de funcţionare ai cazanului şi intervine la dispozitivele de execuţie: robinete. Când este necesar. cu ajutorul uni sistem de aparate şi mecanisme. a mări tirajul şi în felul acesta. a pornirii. modificată. Schema reglării automate a unui cazan 1 – sistem fierbător 2 – supraîncălzitor 3 – economizor 4 – preîncălzitorul de aer 5 – exaustor – coş Prin conducerea automată a funcţionării unui cazan de abur sau apă fierbinte se înţelege realizarea. Operaţiile de reglare sunt executate de aparate complexe numite regulatoare. restabileşte presiunea în cazan. acţionează schimbând valoarea mărimii măsurată la nivelul cerut de instrucţiuni. În cazul când operaţia de reglare a funcţionării cazanului este încredinţată instalaţiei de reglare şi protecţie automată. prescrisă în regulatorul care în funcţie de abaterea existentă între cele două măsuri (mărimea naturală şi cea reglată) dă comandă elementului de execuţie E pentru anularea abaterii. sau la o gamă a sistemului unificat pneumatic. fără intervenţia omului. apăsând în acest scop pe un buton de la panoul de comandă. Regulatorul face aceleaşi operaţii pe care le face omul: − sesizează valoarea mărimii de reglat (de exemplu: presiunea). În aceste cazuri variaţia mărimii de ieşire a regulatorului nu coincide cu variaţia necesară elementului de execuţie şi ca urmare se folosesc convertoarele C.În cazul procesului P se realizează reglarea unui parametru tehnologic măsurat de traductorul T şi comparat cu valoarea R.100 - . şi apoi pentru producerea şi furnizarea de abur. după traductor s4e montează un adaptor A care asigură convertirea mărimii de ieşire a traductorului într-o mărime din gama de variaţie a sistemului unificat conform variaţiei cerute de intrarea regulatorului. contactoare electrice. deoarece instalaţia de automatizare urmăreşte mai strict şi mai sigur procesul de producere a aburului în cazan. în cantitatea. − variază valoarea unei alte mărimi numită mărimea de execuţie care. respectiv a corecta şi a menţine parametri funcţionali ai cazanului şi ai echipamentelor lui auxiliare în limitele prevăzute de instrucţiunile de exploatare. acţionând organele de execuţie pentru a spori cantitatea de aer şi combustibil. care asigură adaptarea semnalului unificat electric de la o gamă la alta. se măreşte siguranţa şi economicitatea funcţionării cazanului. De exemplu: dacă presiunea în cazan scade înseamnă că cererea de abur a crescut şi fochistul intensifică arderea.

− comutatorul pilot. sau căderea sub limită. − traductorul. este informat permanent prin semnalizări acustice sau optice despre unele abateri ale parametrilor. Protecţia automată a cazanului În timpul funcţionării cazanului pot fi făcute manevre greşite ale personalului de exploatare. personalul de exploatare. dacă aceasta durează mai mult de 3-4 secunde. se pot ivi defecte ale utilajelor sau pot apărea acţionări greşite ale instalaţiei de reglare automată evitate avariile. Pentru a îndeplini funcţiile arătate regulatorul dispune de o serie de aparate capabile să îndeplinească operaţiile de mai sus. care variază cu debitul cazanului. cu ajutorul unor instalaţii de protecţie şi blocaj. respectiv scăderea presiunii de alimentare a păcurii. − elementul de execuţie. − creşterea peste limită a presiunii în focar din cauza spargerii unor ţevi în focar şi dacă durează peste 60 secunde. sau sub limita inferioară. tirajul în focar. când există pericolul întoarcerii flăcării. Instalaţia de protecţie automată a cazanului permite reducerea sarcinii. Cazurile în care are loc oprirea automată a cazanului sunt de regulă. În cazurile menţionate pentru a putea reduce sarcina sau chiar a opri cazanul. De asemenea.101 - . următoarele: − creşterea presiunii aburului peste limita admisă. care este strâns legată de variaţia debitului cazanului. − alimentarea cu apă. − lipsa de tensiune electrică. − servomotorul.Astfel. respectiv aparatul de combustibil şi aer. adică conţinutul de CO2. − temperatura aburului supraîncălzit. Schema protecţiilor unui cazan de abur . Aceste aparate numite elementele funcţionale ale regulatorului sunt: − sesizorul de măsurare. acesta dispune de o serie de aparate de protecţie. calitatea arderii. − scăderea presiunii de alimentare a gazelor combustibile. − creşterea nivelului apei în tambur peste limita superioară marcată pe sticla de nivel. pentru a putea lua măsurile necesare. Fiecare regulator acţionează separat pentru fiecare mărime reglată. − ieşirea din funcţiune a exaustoarelor de gaze de ardere sau ventilatoarelor de aer. oprirea imediată şi restabilirea regimului normal de funcţionare după eliminarea cauzei care a produs primele două acţiuni. în raport cu variaţia presiunii aburului. trebuie reglată: − arderea. care au ca scop să sesizeze apariţia funcţionării necorespunzătoare a unor elemente ale cazanului şi să intervină automat la aplicarea măsurilor necesare. respectiv debitul de apă şi nivelul acestuia în tambur. Toate elementele lucrează în cadrul unui program în care este fixată succesiunea operaţiilor şi care conţine următoarele: măsurare – comparare – amplificare – comandă – execuţie.

care indică poziţia unor agregate. − blocarea aprinderii combustibilului la arzătoare circa 10 minute. care arată declanşarea unor instalaţii auxiliare sau oprirea cazanului. Semnalizările optice sunt de trei feluri: − de avarie. − blocarea deschiderii robinetului principal de combustibil dacă robinetele pe arzătoare nu sunt închise. care indică o depăşire a unui parametru. Semnalizarea acustică se realizează prin sonerii şi hupe. ventilarea focarului. personalul de exploatare este informat la panoul de comandă al cazanului prin casete de semnalizare optică sau hupe de semnalizare acustică. despre apariţia unor abateri ale parametrilor supravegheaţi sau despre producerea unor avarii. care sunt comandate manual sau automat. În timpul funcţionării instalaţiei de cazan.102 - . Astfel de blocări.- p – presiunea H – nivelul de apă VG – ventilatorul de gaze VA – ventilatorul de aer U – tensiunea electrică H – depresiunea în focar Protecţia acţionează prin relee. se folosesc dispozitive de blocare. . până când nu s-a făcut. respectiv au fost pornite exaustoarele de gaze şi ventilatoarele de aer. Pentru a se împiedica efectuarea acestora de către personalul de exploatare direct sau de către instalaţia de automatizare. Sunt cazuri când respectarea succesiunii unor operaţii în conducerea unei instalaţii de cazan duce la avarii. − de prevenire. − de poziţie. în tot acest interval. Blocarea se poate face mecanic sau electric. sunt: − blocarea pornirii ventilatorului de aer înaintea pornirii exaustorului de gaze. care prin închiderea unor contacte acţionează asupra unor elemente de execuţie necesare operaţiei.

− Arzătoare folosite la instalaţiile de cazane. .RECAPITULAREA MATERIEI PREDATE 1. supraîncălzitor. − Înzidirea şi scheletul metalic al cazanului. control şi automatizare ale cazanului. vaporizator. − Armăturile cazanului.103 - . gazos. − Suprafeţele de încălzire ale cazanului: economizor. Testare şi verificarea cunoştinţelor. − Instalaţii de alimentare cu apă a cazanului. solid. − Aparate de măsură. 2. preîncălzitor de aer. Discuţii libere: − Instalaţii de alimentare a cazanelor cu combustibil lichid.

104 - .UCC − Armăturile cazanului. − Aparate de măsură şi control. − Aparate pentru instalaţiile de automatizare. − Reglarea automată a parametrilor cazanului. . 2 .LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT – SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1.

105 - . . − Reglarea automată a parametrilor cazanului. − Aparatele de măsură şi control − Aparatele pentru instalaţii de automatizare.LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT – SIDEX CENTRALA TERMICĂ GRUP CANTINE − Armăturile cazanului.

1. Puterea calorifică variază între 6300 – 14700 kj/kg sau (1500-3500 kcal/kg).2. chiar pe grătare.2.4. Puterea calorifică variază după vechime şi impurităţi. Huila constituie principala materie primă din care se fabrică: cocsul.3 Lignitul este ars în cazan sub formă de bulgări. COMPOZIŢIA COMBUSTIBILILOR – vezi lecţia nr. Lemnul deşi a fost primul combustibil folosit de om pentru obţinerea materialelor şi aliajelor totuşi are o utilizare limitată datorită următoarelor dezavantaje: − putere calorifică mică (8370 – 20500 kj/kg). Dacă se elimină în măsură mai mare sterilul şi umiditatea. lignitul. Are puterea calorifică de 13. Deoarece cărbunii conţin multe materii minerale şi umiditate de zăcământ. gazul de furnal.106 - . CLASIFICARE COMPOZIŢIA ŞI PROPRIETĂŢILE COMBUSTIBILILOR I. arderea poate avea loc mai uşor. cu atât calitatea cărbunelui este mai bună. − preţ de cost ridicat. huila.2. 1. cărbunele brun. cu atât creşte conţinutul în carbon.000 kj/kg (sau 3100 kcal/kg). Ei au pierdut complet aspectul lemnului din care au provenit şi se apropie de acela al pietrei. PROPRIETĂŢILE COMBUSTIBILILOR 1. 1.1. Cărbunii fosili Utilizarea cărbunilor în procesele de ardere s-a extins mult şi constituie unul din combustibilii de bază în producerea energiei electrice şi termice. − umiditate mare (30-50%). Cărbunii bruni sunt mai vechi decât lignitul. după ce este măcinat. pe grătar sau sub formă de praf.2. Antracitul este cărbunele de cea mai veche formaţiune şi este folosit îndeosebi în industria siderurgică ca înlocuitor al cocsului. 14 III. intensitatea culorii şi a luciului şi scade umiditatea. Huila este cel mai important combustibil natural pentru industria siderurgică. CLASIFICARE – vezi lecţia nr. 14 II.MODULUL NR. gazul de cocsare. Principalii cărbuni naturali sunt: antracitul. puterea calorifică. 1. au o culoare brună închisă şi sunt mai rezistenţi la sfărâmare. turba. .4 COMBUSTIBILI COMBUSTIBILII ŞI ARDEREA. între 12600 – 23900 kj/kg (sau 3500 – 5700 kcal/kg). 1. arderea lor în formă brută prezintă dificultăţi. Cărbunii s-au format din cantităţi mari de resturi vegetale descompuse în pământ perioadă foarte îndelungată de timp. Combustibilii solizi (naturali şi artificiali) 1.2. gazul de gazogen.2.1. Cu cât procesul de formare a avut loc într-o eră geologică mai îndepărtată.

păcura trebuie încălzită.1. Oxidul de carbon fiind otrăvitor. Se foloseşte la cazanele pentru încălzire centrală. 35600 kj/Nm3). 2. Ţiţeiul este un produs natural care se obţine prin extragerea de zăcăminte aflate la diferite adâncimi în pământ.În ţara noastră cărbunii bruni se găsesc în Valea Jiului. curge chiar la temperaturi sub zero grade. la sonde. Gazul de furnal.2. Combustibil special de calorifer este un amestec de păcură şi petrol lampant. Păcura este un produs lichid vâscos. extras din zăcăminte cu ajutorul sondelor. La extragerea ţiţeiului. 3. Gazele de ardere care se obţin în furnale. Gazul de furnal este ars în focarele cazanelor. este un combustibil format din metan în proporţie de peste 98%. Puterea calorifică este de 39800 – 41800 kj/kg (sau 9500 – 10000 kcal/kg). lucioasă cu un miros caracteristic. 2. butan. în combinatele siderurgice din ţară. De menţionat că. 2. în aparate de ardere. În acest fel. Puterea calorifică a gazului de cocserie este 16400 kj/Nm3 (sau 3917 kcal/Nm3).107 - . 3. după ce sunt curăţate de gudron (produs lichefiat degajat de cărbunii naturali în timpul încălzirii) formează un gaz artificial numit gaz de cocserie. 300. la producerea fontei.400 Nm3 de gaz combustibil. folosirea gazelor naturale prezintă următoarele avantaje: − sunt economice şi uşor de transportat (prin conducte). . Este mai puţin vâscoasă decât păcura. IV. restul de 2% fiind hidrogen. Puterea calorifică a gazului natural este de cca. conţin şi elemente combustibile şi anume cca. devine mai puţin vâscoasă şi poate curge. şi la prelucrarea ţiţeiului în rafinării. Ţiţeiul extras nu se foloseşte drept combustibil. Puterea calorifică este 3800 – 4200 kj/Nm3 (sau 900 – 1000 kcal/Nm3).1. Gazul natural.3. Combustibili lichizi 2. − permit conducerea uşoară şi precisă a arderii. − ard fără fum şi nu lasă cenuşă sau alte reziduri. inclusiv la ISPAT – SIDEX.3. folosirea gazului de furnal trebuie făcută cu grijă. Dintre aceste produse păcura se foloseşte la arderea în cazanele de abur. Pentru a fi transportată pe conducte şi pentru a fi arsă. Este folosită la unele cazane speciale. Astfel prin cocsificarea unei tone de cărbune se obţin: 475 kg cocs 40 – 50 kg de gudron şi uleiuri uşoare. etan). Motorina este tot un produs de distilare al ţiţeiului. de culoare neagră. AVANTAJE. Are o culoare neagră şi este puţin vâscos chiar la temperaturi sub zero grade.1. 2. Pentru a fi bine pulverizată se încălzeşte la 110 – 130ºC. − flacăra lor poate avea diferite calităţi fizice sau chimice. are o culoare brună cu un luciu albastru – verde şi o putere calorifică de maximum 41800 kj/kg (sau 10000 kcal/kg). oxigen şi azot. 3. Gazul de cocserie Gazele rezultate de procesul de obţinere a cocsului. 3. la Şorecari şi Comăneşti. la Codlea şi Ţebea. DEZAVANTAJE ALE COMBUSTIBILILOR 4. Calitatea lor variază de la o mină la alta. după necesitate. se obţin gazele combustibile care conţin hidrocarburi cu puteri calorifice mari (propan.2. El se prelucrează în rafinăriile de petrol şi se obţin diferite produse prin distilare termică sau cracare. Gazul natural este ars în focarele cazanelor. Aceste gaze au puterea calorifică peste 37700 kj/Nm3 (sau 9000 kcal/Nm3).4.4. la cazanele de suflante. 25% CO şi 1% H2). Combustibili gazoşi 3.

− presiune medie: 2 – 6 bar. Dezavantajele combustibililor lichizi: − risc de incendiu şi explozie.4. − formarea zgurii aderente. Arderea este în esenţă. oxidarea violentă a carbonului sau hidrogenului din combustibil. Oxigenul necesar acestei oxidări este luat.3. − presiune intermediară: 0. − arderea incompletă şi degajarea de oxid de carbon. − pierderea combustibilului prin grătare. din aerul atmosferic.2 . 4. ARDEREA COMBUSTIBILILOR CLASIFICAREA ARDERILOR. − amestec imperfect cu aerul necesar arderii. 4. − producerea de praf (cenuşă fină). În conformitate cu normativele de gaze în sistemele de alimentare cu gaze compuse din sistemul de distribuţie şi instalaţiile de utilizare se folosesc următoarele trepte de presiune (exprimate în suprapresiuni): − presiune înaltă: peste 6 bar (≈ 6 kgf/cm2).− se aprinde şi sting uşor. care este greu de înlăturat. Iar combustia realizată este completă. − acţiunea chimică dăunătoare a cenuşii. − pierderi prin degajare de materii volatile. GENERALITĂŢI Arderea combustibilului reprezintă o reacţie chimică intensă de combinare a părţilor combustibile (carbon.2 bar (500 – 2000 mmH2O). sulf) cu oxigenul din aer şi în urma căruia se dezvoltă căldură şi se emite lumină (flacără). hidrogen. − formarea depunerilor pe conducte. − alimentarea cu gaze se face direct de la conductele de distribuţie şi nu necesită rezervoare pentru depozitare.2. ceea ce duce la o manevrare dificilă. Avantajele combustibililor lichizi: − puterea calorifică ridicată. − cenuşă neglijabilă. − presiune redusă: 0. în genere. − reglarea automată uşoară a debitului. Dezavantajele combustibililor solizi: − reglarea aerului de ardere mai dificil decât în cazul combustibililor lichizi şi gazoşi.005 – 0.2 bar. CONDIŢII IMPUSE ARDERII CARACTERISTICILE PROCESULUI DE ARDERE I. Numai pentru uzuri speciale (sudura cu acetilenă) arderea se face cu oxigen pur. 4. care cauzează o ardere incompletă. Fenomenul se împarte în două faze principale: 1. − pentru ardere este necesar un exces de aer minim. În prima fază au loc procese care consumă căldură (endotermice): . − punerea rapidă în funcţiune a instalaţiilor care folosesc aceşti combustibili. − îngheţarea combustibilului pe timp friguros. − oferă posibilitatea preîncălzirii gazului (neexistând pericol de aprindere spontană sau de descompunere) şi aerului de combustie. − presiune joasă 0.05 = 50 mbar (500 mm H2O).108 - .

Azotul nu participă la procesul de ardere a combustibililor. un amestec destul de intim se poate realiza prin măcinarea cărbunelului în mori şi pulverizarea prafului de cărbune în focare. − gazele naturale (metan) 650ºC. Se poate spune că. II. cu moleculele de oxigen necesare arderii. . Pentru combustibilii folosiţi de obicei la cazane. − ardere fără flacără (catalitică) care are loc pe suprafeţe refractare poroase incandescent. − ardere motoare. folosită la producerea energiei termice sub formă de abur sau apă fierbinte. Pentru oxidarea completă a elementelor ce constituie combustibilul. − păcura.− încălzirea combustibilului. 2. 2. hidrogen (H2). Procesul arderii se poate declanşa în mod spontan (autoaprindere) sau să înceapă sub acţiunea unui impuls termic exterior (aprindere forţată). Această flacără se datorează arderii volatilelor (hidrocarburi) care se degajă din masa de combustibil prin încălzire locală. − transformări fizice (topire. însoţite întotdeauna de flacără. necesar să se facă un amestec intim între combustibil şi oxigenul din aer. Un amestec perfect este posibil numai cu un combustibil transformat în prealabil în gaz sau vapori (gaze combustibile sau vapori de benzină. − formarea de noi compuşi chimici din elementele componente ale combustibilului. fenomenele de ardere propriu-zisă: oxidarea completă a elementelor componente. prin injectori speciali. Prima fază se termină când combustibilul este gazuificat. să se ciocnească. trebuie ca fiecare moleculă de substanţă combustibilă să vină în contact direct.2.1. − presiunea parţială a oxigenului din aer. în mod practic. − ardere normală. Capacitatea de aprindere şi ardere a unui combustibil depinde de următorii factori: − suprafaţa de contact dintre combustibil şi aer. Aprinderea unui combustibil are loc dacă aerul sau oxigenul cu care vine în contact la o anumită temperatură de aprindere. în care combustibilul este ars parţial. − ardere incompletă. în care combustibilul este ars în întregime. sub volum dirijat. Un amestec foarte bun se poate realiza cu combustibilii lichizi prin pulverizarea acestora. aerul conţine 21% (în volum) oxigen şi 79% (în volum) azot. CLASIFICAREA ARDERILOR 2. După viteza de reacţie (de combinare) deosebim: − arderi normale. După caracterul reacţiei de ardere. deosebim: − ardere completă. Aprinderea combustibililor se face cu ajutorul unei surse exterioare de căldură. Aerul atmosferic este un amestec de gaze. formarea bioxidului de carbon şi a apei din arderea carbonului şi hidrogenului. în procesul de ardere elementele componente: carbon (C). dintre care cele mai importante sunt oxigenul şi azotul. în genere. Deci.109 - . dar odată aprinşi aceştia prin ardere. se stinge. dă naştere la apariţia unei flăcări. Este prin urmare. În faza a doua se petrec fenomenele care produc căldură (exotermice). sulf (S) se combină cu oxigenul din aer. temperatura la care începe arderea este următoarea: − lemnul uscat: 220-300ºC. de exemplu). Este o ardere rapidă completă şi realizează temperaturi mari. în spaţii închise. cedează căldură. vaporizare). astfel că procesul de ardere se întreţine de la sine. Pentru cărbuni. − temperatura locală a combustibilului sau aerului. Din arderea elementelor combustibile rezultă căldură. Sub nivelul acestor temperaturi combustibilii nu se aprind şi focul nu se menţine.

4. Temperatura de aprindere – este temperatura până la care trebuie încălzit un combustibil pentru ca el să înceapă să ardă. La combustibilii gazoşi ard direct părţile combustibile: hidrogenul (H2). III. suficientă pentru aprinderea întregului combustibil. etilenul (C2H4). − existenţa combustibilului pentru ardere. Deosebit următoarele temperaturi de ardere: − temperatura calorimetrică.110 - . IV. compoziţia amestecului combustibil (în cazul combustibilului gazos). prezenţa catalizatorilor etc. se vaporizează rezultând vapori de hidrocarburi grele. prezenţa gazelor inerte în amestec.2.− arderi lente. presiune. C2H4 – etilenul). Această ardere se desfăşoară mult mai încet decât arderea materiilor volatile. − arderea cărbunelui rămas după degajarea materiilor volatile (cărbune fix sau cocs). Arderea propriu-zisă După atingerea temperaturii de aprindere începe arderea. care la temperatura din focar se descompun în hidrogen. CONDIŢII IMPUSE ARDERII Pentru a se produce şi a se putea desfăşura procesul de ardere trebuie îndeplinite următoarele condiţii principale: − existenţa oxigenului necesar arderii. Temperatura de aprindere depinde nu numai de proprietăţile combustibilului dar şi de o serie de condiţii externe din care. − existenţa condiţiilor de combinare a carbonului şi hidrogenului de combustibil cu oxigenul de aer.3. Acestea ard ca şi în cazul combustibililor gazoşi. − temperatura teoretică. Combustibilii lichizi.1. care să se aprindă imediat (exploziv) în prezenţa unei surse externe. . Temperatura de inflamabilitate este întotdeauna mai mică decât temperatura de aprindere. hidrocarburi uşoare şi carbon. 4. Arderea combustibililor solizi este mai complexă şi cuprinde trei faze principale: − încălzirea şi uscarea (evaporarea umidităţii) combustibilului. Temperatura de ardere Temperatura ce se obţine la arderea combustibilului depinde de condiţiile de ardere şi de schimbul de căldură. cu viteză de propagare a flăcării mică (până la 1 m/s). 4. Temperatura de inflamabilitate este temperatura la care trebuie încălzit un combustibil lichid pentru ca la suprafaţa lui liberă să se formeze un amestec. Temperatura calorimetrică reprezintă temperatura obţinută atunci când întreaga căldură se consumă pentru încălzirea produselor de ardere şi pentru arderea lor totală.1. − arderi rapide (detonaţii) cu viteze de propagare foarte mari (până la 4 km/s). H2. − distilarea uscată adică degajarea materiilor volatile combustibile şi arderea acestor substanţe gazoase (CO. metanul (CH4). − existenţa unei surse exterioare de căldură pentru încălzirea combustibilului şi a aerului de ardere până la temperatura de aprindere a primilor compuşi uşor volatili. fin pulverizaţi în focare. Temperatura de aprindere este întotdeauna mai mică decât temperatura de ardere. dezvoltată de arderea primilor compuşi volatili. CARACTERISTICILE PROCESULUI DE ARDERE 4. − temperatura reală. − existenţa unei temperaturi iniţiale. CH4 – metanul.3. în fracţiuni de secundă. oxidul de carbon (CO) etc.

Arderea combustibilului se poate face în două moduri: − arderea cu flacără conică. În cazul combustibililor gazoşii se foloseşte noţiunea de viteză liniară de ardere când este vorba de ieşirea printr-un orificiu a combustibilului. care prin ardere se descompun în carbon şi hidrogen. Luminozitatea flăcării este condiţionată. viteza de propagare a arderii este mult mai mare decât la combustibilii solizi. Arderea amestecului are loc cu o flacără scurtă şi de culoare în general albastră. flacăra poate să dispară din cauză că prereacţiile din faţa frontului ei nu mai pot avea loc (deoarece temperatura de ardere scade din cauza cantităţii prea mari de aer). atunci acest aer din amestec se numeşte aer primar. iar în cazul flăcării luminoase are loc depunerea de particule de carbon nears (funingine. Combustibilul solid (antracitul. în ipoteza funcţionării fără pierderi (chimice şi mecanice) de căldură şi corespunde unei arderi adiabotice (fără schimb de căldură cu mediul exterior). În interiorul flăcării albastre şi pe suprafaţa flăcării luminoase temperaturile sunt mult mai mari decât temperatura de aprindere a gazului combustibil. La combustibilii gazoşi sau la combustibilii lichizi pulverizaţi. de prezenţa hidrocarburilor. . Astfel.4.5. de culoare galbenă. produse etc. Dacă viteza de ieşire a gazului este cu mult mai mare decât viteza liniară de ardere. Astfel. Flacăra se datorează în principal arderii substanţelor volatile conţinute de combustibili. negreală) pe suprafaţa rece. La combustibilii solizi. Temperatura teoretică de ardere a combustibilului este temperatura gazelor de ardere. − căldura specifică a amestecului de ardere. La partea interioară a flăcării. Dacă gazul este aprins imediat la ieşirea din conductă. 4. Temperatura reală de ardere este temperatura medie din focar. indicată de aparatura de măsură din instalaţie.2. Completarea arderii se desfăşoară numai după amestecarea gazului cu aerul înconjurător. − temperatura de preîncălzire. − presiunea amestecului combustibil. ard fără flacără deoarece arderea are loc la suprafaţa bucăţilor de combustibil. adică la orificiul (duza) prin care iese din conductă. viteza de propagare a arderii este foarte redusă. În practică. Viteza de propagare a flăcării diferă de la combustibil la combustibil şi depinde de următorii factori: − temperatura de aprindere. numită flacără luminoasă.) aceste temperaturi scad. Viteza de ardere este viteza cu care se propagă arderea în masa combustibilului încălzit.4.3. Combustibilii gazoşi ard cu flacără conică. pentru acest motiv trebuie să i se dea combustibilului timpul şi spaţiul necesar pentru a-şi desfăşura arderea şi a evita ca părţi din el să rămână nearse. arderea are loc pe suprafaţa jetului de gaz care vine în contact cu aerul. Aceleaşi procese au loc şi când arderea se face cu aer mai puţin decât cel strict necesar. − propoziţia gazelor în amestec.3. Viteza de ardere (viteza de propagare a flăcării). datorită faptului că flacăra loveşte suprafeţele reci (zidărie. Dacă gazul este amestecat cu o parte sau cu tot aerul necesar arderii înainte de a începe să ardă. în cazul flăcării albastre. începe să se formeze oxid de carbon.111 - . şi care conturează o flacără lungă. la bază are loc numai o ardere incompletă. în contact cu oxigenul din aer şi se măsoară în m/s. flacăra devine instabilă şi chiar dispare. mangalul) conţin o cantitate mică de substanţe volatile. cu formarea bioxidului de carbon (CO2). 4. 4. Flacăra obţinută este cu atât mai mare cu cât conţinutul de substanţe volatile este mai mare.3. în straturile exterioare ale jetului de gaz. − ardere cu flacără în straturi. adică cu lipsă de aer.

Când temperatura amestecului combustibil depăşeşte 700ºC. Inflamabilitatea combustibililor este caracterizată de limitele cantităţii de combustibil în amestecul de ardere (combustibil – aer sau combustibil – oxigen). Arderea catalitică. fiind maxime la arderea combustibilului cu oxigen. Limita de amestec depinde de temperatură şi de presiunea din spaţiul de ardere. vapori de apă şi bioxid de sulf şi cu aerul strict necesar se mai numeşte şi ardere completă teoretică sau stoichiometrică. Practic există o flacără şi în acest caz. Limită de amestec este limita la care se poate propaga arderea. Limita de amestec poate fi: − Limită minimă de amestec atunci când în amestecul gazos combustibil-aer se află prea puţin gaz. un mic volum de gaz dintr-un amestec de gaz-aer. ARDEREA COMPLETĂ (perfectă) reprezintă arderea în care tot carbonul trece în bioxid de carbon. Această ardere până la bioxid de carbon. În acest caz. arderea combustibilului se desfăşoară indiferent de concentraţia sa în amestecul de ardere. Pe parcurs ce placa poroasă se încălzeşte. În afara anumitor limite. amestecul combustibil nu se aprinde.7. În astfel de cazuri de instalaţii cu ardere fără flacără s-au obţinut temperaturi până la 2000ºC. . − Limită maximă de amestec atunci când în amestecul de gaz combustibil-aer sau de gaz combustibil-oxigen se găseşte prea mult gaz. la ieşirea din arzător este trecut printr-o placă poroasă. Inflamabilitatea combustibililor Pentru aprinderea amestecului combustibil este necesară.112 - . o anumită concentraţie a combustibilului gazos în amestecul respectiv. flacăra se reduce până la dispoziţia totală. adică. arderea catalitică fără flacără se poate obţine numai cu combustibil gazos.4. arderea continuă în interiorul plăcii poroase într-un strat foarte subţire paralel cu faţa liberă a plăcii poroase. gazul combustibil amestecat cu aerul în proporţia necesară arderii. hidrogenul în apă şi sulful în bioxid de sulf. 4. Placa poroasă ajungând la temperaturi ridicate are un puternic efect catalitic (provocând o descompunere rapidă a hidrocarburilor). ENTALPIA GAZELOR DE ARDERE TEMPERATURA PUNCTULUI DE ROUĂ A GAZELOR DE ARDERE I. este arderea fără flacără. care a fost aprins nu poate propaga arderea mai departe dacă nu poate da atâta căldură cât este necesară pentru a aduce la o temperatură mai mare sau cel puţin egală cu temperatura de aprindere gazul din imediata lui vecinătate. Se exprimă în procente de volum (%). Deşi flacăra a dispărut. Dacă se aprinde gazul. adică în amestecul de gaz-aer se află o proporţie prea mică de gaz şi arderea nu poate continua. adică în gaz se găseşte prea puţin oxigen şi arderea nu poate continua. dar este atât de mică încât nu poate fi observată. Amestecul combustibil devine inflamabil în momentul în care aprinderea lui într-un anumit punct are loc în urma amorsării prin ridicarea temperaturii sale la o valoare mai mare sau egală cu temperatura de aprindere în aer. care la început iese prin placa poroasă se va observa că acesta arde cu flacără. Pentru gaz metan limitele de inflamabilitate în oxigen sunt de minimum 5% şi de maximum 60% în amestecul de ardere. ARDEREA COMPLETĂ. Limitele de inflamabilitate cresc. cu temperatura pe care o are amestecul de ardere în momentul când primeşte într-un anumit punct o cantitate de căldură din exterior şi care ridică valoarea temperaturii în punctul respectiv peste temperatura de aprindere. rezistentă la temperaturi înalte. Limitele inflamabilitate ale combustibililor cresc şi prin mărirea concentraţiei în oxigen a amestecului de ardere. 4.6. Se exprimă în procente de volum (%).7. ARDEREA INCOMPLETĂ PRODUSELE DE ARDERE.

deci o micşorare a puterii calorifice. Dacă prin analiza gazelor de ardere (sau calcul) se stabileşte conţinutul în procente al unor gaze combustibile cum ar fi CO. Arderea incompletă se produce şi în cazul în care se introduce în focar o cantitate prea mare de aer de combustibil. Tot sub formă gazoasă se elimină şi umiditatea şi anume sub formă de vapori de apă. hidrogen. precum şi a includerii lor în zgura ce se formează pe grătar. particulele de combustibil se răcesc sub temperatura de aprindere şi nu mai pot arde fiind astfel evacuate la coş. Acestea sunt: − gazele arse. Această pierdere atrage după sine o micşorare a cantităţii de căldură degajată de combustibil. la o ardere incompletă substanţa care rămâne nearsă este carbonul deoarece se aprinde cel mai greu şi se oxidează numai parţial sub formă de oxid de carbon. ARDEREA INCOMPLETĂ este arderea în care componentele principale ale combustibilului (carbon. se depune sub formă de funingine pe suprafeţele de încălzire şi formează un strat rău conducător de căldură înrăutăţind astfel transferul de căldură. hidrogenului. precum şi a cărbunelui amorf (funinginea). − Arderea incompletă din motive chimice se caracterizează prin apariţia în gazele de ardere a oxidului de carbon. În unele focare care ard cărbunele sub formă de praf. Partea minerală din combustibil formează cenuşa care se elimină în cenuşarul focarelor sau în alte instalaţii special concepute. eficienţa arderii este mai redusă.113 - . minime. sulf) nu s-au oxidat complet şi deci o parte din combustibil a rămas necesar. − ardere incompletă din motive chimice. cu atât pierderea de căldură este mai mare. atunci se poate calcula pierderea de căldură datorită arderii incomplete. Oxidul de carbon. cum se obţine în cazul unei arderi complete. Normele în vigoare admit realizarea în procente de ardere a unui volum maxim de 0.În practică arderile se apreciază în raport cu arderea completă. Cu cât arderea este mai incompletă. H2. metanului sau a altor hidrocarburi. PRODUSELE DE ARDERE sunt produsele rezultate în urma arderii combustibililor. În această situaţie. CH4 în gazele de ardere. − Arderea incompletă din motive mecanice caracterizează combustibilul solid şi se datorează: căderii combustibilului printre barele grătarului în cenuşar. antrenării particulelor mici de combustibil prin tiraj. Pierderile procesului de ardere se pot împărţi după cauzele care le provoacă în: − ardere incompletă din motive mecanice. În general. dar mai ales pe . Produsul sub formă gazoasă rezultate din ardere se elimină din focar prin coş. − zgura. Prin arderea incompletă a carbonului se obţine oxid de carbon şi nu bioxid de carbon. III. − cenuşa. Arderea completă a combustibilului se obţine în cazul unei temperaturi ridicate a flăcării şi a unor pierderi de natură chimică şi mecanică. datorită răcirii focarului. În practică s-a constatat că nivelele de oxid de carbon în gazele de ardere sunt mult mai mari. pe lângă faptul că duce la pierderea unor importante cantităţi de căldură.1%CO în gazele de ardere. Conţinutul de oxid de carbon (CO) din gazele de ardere determină gradul arderii incomplete din punct de vedere chimic în detrimentul celorlalţi componenţi. Pierderea de căldură datorată arderii incomplete chimice este egală cu cantitatea de căldură ce s-ar obţine prin arderea substanţelor combustibile din gazele de ardere şi se manifestă ca o micşorare a puterii calorifice a combustibilului. deoarece participarea lor în volumul total de gaze arse este neînsemnată. Este evident faptul că. II. Arderea incompletă a combustibililor se produce când cantitatea de introdus în focar sau în arzător este necorespunzătoare şi când amestecul combustibilului cu aerul de combustibil nu se realizează perfect.

iar temperatura de înmuiere sau topire a cenuşii scade uneori sub valorile prevăzute. în Nm3/kg. Combustibilii solizi folosiţi la arderea în cazane. în % Vg – volumul gazelor de ardere.114 - . k Cp – căldura specifică volumică medie la presiuneconstantă. în timpul arderii formând zgura.grătare. părţile minerale din combustibili se topesc.cantitatea de hidrogen conţinută în cărbune. în k V. Entalpia specifică a unui kg sau a uni Nm3 gaze se poate determina cu formulele: ig = cpTg (kg/kj) sau ig = CpTg (kj/Nm3) în care: cp – căldura specifică masică medie la presiune constantă. de regulă. precum şi la înfundarea lor cu funingine şi cenuşă. au. spre a evita condensarea vaporilor de apă conţinuţi în gazele de ardere pe suprafeţele metalice de încălzire. Această influenţă dăunătoare a umidităţii este deosebit de periculoasă în cazul când gazele de ardere au un conţinut ridicat de bioxid de sulf (care în amestec cu apa formează acid sulfuros). TEMPERATURA PUNCTULUI DE ROUĂ A GAZELOR DE ARDERE – este temperatura la care încep să condenseze vaporii de apă din gazele de ardere. IV. de aceea este necesară o supraveghere foarte atentă a instalaţiilor de ardere în timpul exploatării. au o compoziţie variabilă. Cu toate acestea. practic acest lucru nu poate fi evitat. Temperatura gazelor de ardere la coş nu trebuie să coboare sub temperatura punctului de rouă. în kj/kg . k Tg – temperatura gazelor. în kg/Nm3 . Prezenţa sulfului în combustibil ridică temperatura punctului de rouă. Instalaţia de ardere trebuie astfel concepută şi conducerea focului astfel făcută încât să se evite formarea zgurii. chiar dacă instalaţia de ardere şi conducerea focului sunt bune. Umiditatea gazelor de ardere (u) se calculează cu relaţia: u= gH + W (kg/Nm 100Vg 3 ) în care: H . ceea ce ar conduce la corodarea şi la distrugerea lor cu timpul. ceea ce se întâmplă la arderea combustibililor cu conţinut mare de sulf (cărbunii şi păcura). temperaturi de topire scăzute cca. deoarece combustibilii solizi sunt foarte eterogeni. în parte. ENTALPIA GAZELOR DE ARDERE (ig) reprezintă energia termică conţinută într-un kg sau Nm3 de gaze de ardere la o temperatură şi presiune dată. în % W – umiditatea cărbunelui. . 1200ºC.

LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT – SIDEX CENTRALA TERMICĂ GRUP CANTINE − Arderea combustibililor. . − Arderea completă şi arderea incompletă. − Combustibilul folosit la arderea în cazan. − Compoziţia şi proprietăţile combustibilului folosit la arderea în cazan.115 - . − Care sunt produsele de ardere la arderea folosită în cazanele de la centrala grup cantine.

care formează duritatea apei. constituie din săruri. . nu se depun şi nu sunt reţinute în filtrele obişnuite.suspensii. şi anume: . CONDIŢIILE IMPUSE DE REGIMUL CHIMIC AL CAZANELOR sunt: . resturi vegetale şi animale. iar pe de altă parte aburul produs trebuie să îndeplinească condiţiile de puritate corespunzătoare unei funcţionări sigure şi de durată a agregatelor conform legislaţiei în vigoare. cu implicaţii considerabile în funcţionare au condus la necesitatea menţinerii unui regim chimic corespunzător al cazanelor prin tratarea atât a apei de alimentare cât şi a apei din cazam II. formate din nisip.Indicii de calitate ai aburului. .MODULUL NR.116 - . Aceste impurităţi conţinute de apele naturale sunt: . . ci conţine o serie de impurităţi. oxigenul şi bioxidul de carbon. iar altele.substanţe solide dizolvate.Neajunsurile provocate de regimul chimic necorespunzător al apei. cunoscând de asemenea că apele naturale conţin o serie de impurităţi.Pregătirea iniţială a suprafeţelor interioare ale cazanului. foarte fine. CONDIŢII IMPUSE DE REGIMUL CHIMIC AL CAZANELOR NEAJUNSURI PROVOCATE DE REGIMUL CHIMIC NECORESPUNZĂTOR AL APEI I. . a căror îndepărtare reprezintă o problemă tehnică dificilă. argilă. din care o parte importantă revine sărurilor de calciu şi magneziu. . apa din natură nu este niciodată pură. Dat fiind problemele puse de interacţiunea metal-apă la parametri termodinamici ridicaţi la care funcţionează generatoarele de abur şi apă fierbinte şi implicaţiile acestor interacţiuni.5 REGIMUL CHIMIC AL CAZANELOR GENERALITĂŢI. Aceste suspensii funcţie de mărimea lor se depun în rezervoare sau se îndepărtează prin filtrare. Prezenţa acestor substanţe în apă împiedică utilizarea apelor naturale la alimentarea generatoarelor de abur şi apei fierbinte datorită neajunsurilor pe care le provoacă. .Supravegherea regimului chimic al apei la cazane NEAJUNSURILE PROVOCATE DE REGIMUL CHIMIC NECORESPUNZĂTOR AL APEI Dat fiind faptul că apa este unul din cei mai buni dizolvanţi. printre acestea reprezintă importanţă pentru exploatarea cazanelor. GENERALITĂŢI Apa reprezintă „materia primă” pentru producerea aburului în instalaţiile de cazan. Menţinerea în permanenţă în stare curată a suprafeţelor de schimb de căldură a cazanelor de abur şi apă fierbinte este o cerinţă a unui regim chimic corect pe circuitul apă-abur-condensat.Indicii de calitate ai apei de alimentare şi apoi din cazan.gaze dizolvate.

se produce o efervescenţă puternică. În funcţie de locul unde apar şi cauza care se provoacă. . .formarea de depuneri aderente (piatră) pe suprafeţele de schimb de căldură şi nămol în tambur şi colectoarele ecranelor. Urmările depunerilor se fac simţite în: . Pentru cazanele de abur cu circulaţie multiplă. Aceste săruri sunt destul de solubile în apă. astfel că depunerea lor nu este posibilă în cazul unor concentrări foarte mari. Pentru recunoaşterea acestor depuneri. Depunerile provocate de aceste substanţe sunt cu aspect cărbunos. Coroziunile reprezintă o grupă importantă de inconveniente care apar la cazanele de abur şi apă fierbinte. cu care se poate impurifica condensatul.coroziuni ale suprafeţelor interioare ale cazanelor precum şi ale transferului apei de alimentare şi reţelei de recuperare condensului. având drept urmare formarea de depuneri în ţevile supraîncălzitoarelor. producându-se şocuri termice şi ţeava putând să plesnească. a apei în cazan (în economizoare. datorat înrăutăţirii transferului termic de la gazele fierbinţi la apă. Depunerile tari pot proveni din alte impurităţi aduse în cazan de apa de alimentare.117 - . . naturală sau forţată.consumul mărit de combustibil. Toate acestea conduc ala varii. Duritatea permanentă împreună cu cea temporară formează duritatea totală. dat fiind faptul că prin concentrarea datorită evaporării. Depunerile de acest fel sunt foarte compacte şi aderente şi nu produc efervescenţă în contact cu un acid. Dacă depunerile provin din duritatea temporară. atât prin faptul că au şi caracter acid fiind corozive.supraîncălzirea metalului. sfărâmicioase. . Îndepărtarea lor este destul de dificilă. care determină degradarea prematură a ţevilor (arderea acestora) sau spargerea ţevilor prin despărţirea temperaturii de rezistenţă a oţelului. . zahărul şi alte substanţe organice din fabricaţie. în schimbătoarele de căldură şi pe paletajul turbinelor. în regiunea de intrare. cât şi prin faptul că se desprind uşor şi metalul supraîncălzit vine în contact cu apa.duritatea permanentă. Aceşti compuşi au proprietatea că prin încălzire şi mai ales prin fierbere se descompun. exigenţele privind calitatea apei care alimentează generatoarele de abur sunt cu atât mai mari. Aceste impurităţi pot fi: uleiurile.impurificarea aburului. Duritatea temporară cuprinde bicarbonaţi de calciu şi magneziu. care se depun sub formă de piatră sau nămol. dând naştere unor compuşi insolubili. Depunerile din interiorul cazanului sunt cauzate în principal de duritatea apei. concomitent cu creşterea consumului de combustibil. Duritatea apei este formată din sărurile de calciu şi magneziu şi este de două feluri: . care înrăutăţeşte transferul termic de la gazele fierbinţi la apă. foarte periculoase. se introduce o bucată din acestea într-un pahar şi se toarnă acid. în cazul cazanelor cu ţevi de apă sau pe ţevile de fum şi tubul de flacără în zona alimentării cu apă). Având în vedere faptul că fenomenele fizico-chimice care determină formarea depunerilor şi coroziunilor se intensifică cu creşterea temperaturii şi presiunii. poroase. cloruri. Duritatea permanentă este constituită din restul şirurilor de calciu şi magneziu: sulfaţi. scăderea fiabilităţii instalaţiilor termoenergetice. în conductele de abur. sărurile dizolvate creează condiţii pentru antrenarea unei părţi din aceasta. în ansamblu. problema calităţii apei de alimentare este esenţială. Depunerile datorate durităţii temporare se formează în părţile mai reci ale cazanului. în aburul saturat produs. cu cât parametrii de funcţionare ai acestora sunt mai ridicaţi. sau uneori în locurile cu circulaţie redusă ale cazanelor cu cutia de foc (locomotive). Aceste depuneri sunt de culoare albă. şi ca atare pun în pericol supraîncălzitorul datorită formării pe suprafeţele interioare ale ţevilor acestuia a unor depuneri care nu se elimină odată cu aburul. Astfel de concentrări se produc special la cazanele cu ţevi de apă. cu volum mic de apă. coroziunile se prezintă diferit.duritatea temporară.

introducerea incorectă a apei de alimentare în tambur. .118 - .spaţiul de abur din tambur prea mic. Impurificarea aburului datoreşte antrenării de către acesta a picăturilor de apă din cazan. în vederea alcalinizării. Oxigenul dizolvat se manifestă deosebit de grav în cazul cazanelor de apă fierbinte. Prevederile acestor prescripţii se referă la: . Datorită faptului că la aceste cazane. în special cu cloruri multe. . Depunerile din supraîncălzitor sunt formate din săruri de sodiu.funcţionarea cu un nivel prea ridicat. Coroziuni identice deosebit de grave apar şi la cazanele neconservate în timpul stagnărilor. . în general fără urmări grave. apei din cazan şi aburul. Pe lângă cauzele de impurificare a aburului mai sus prezentată intervin şi unele de ordin constructiv şi funcţional.picături fine. care se dizolvă uşor în apă caldă. acest fel de coroziune se prezintă sub forma unor umflături de culoare roşiatică.fierberea cu spumă (spumegarea) provocată de depăşirea alcalinităţii şi salinităţii apei din cazan. fie că acestea au rămas de la montaj. ca urmare a unei tratări insuficiente a apei.Pe conducta de alimentare şi în economizor apar coroziuni provocate de oxigenul dizolvat în apă. care provoacă neliniştirea oglinzii apei. În tamburul superior al cazanului coroziunile apar în jocul oglinzii apei sub formă de ciupituri.sistemul de separare din tambur necorespunzător. Antrenările de picături se produc prin: . fie că au apărut în timpul exploatării. provoacă depuneri în ţevile supraîncălzitorului.menţinerea indicilor apei de alimentare. în locurile din care apa nu a putut fi complet evacuată. des întâlnite la cazanele în mişcare (locomotive) sau la cele la care tamburul nu este perfect orizontal. Acţiunea de corodare este accentuată în cazul apelor saline. care conţin săruri.pregătirea iniţială a suprafeţelor interioare ale cazanului. sub care.lovituri de apă. se găseşte o pulbere neagră magnetică. datorate variaţiei consumului de abur (la cereri mari de abur se creează o scădere a presiunii şi apar o fierbere puternică. Pe interiorul ţevilor fierbătoare apar coroziuni. cum ar fi: . ca urmare a netratării. . dacă sun sparte. Aburul impurificat. fenomenele de coroziune sunt mai accentuate. prin antrenarea de picături de apă din cazan. . conducând la arderea şi spargerea acestora. Pe traseul conductelor de recuperare a condensatului se constată coroziuni datorate aburului acid (PH sub 7). . apei de alimentare. în special cauzate de depuneri. În scopul evitării neajunsurilor menţionate este necesară respectarea regimului chimic pentru cazane de abur şi apă fierbinte impus de prescripţiile ISCIR. . sau al apelor tratate necorespunzător având Pit-ul sub 7 (PH-acid). .conservarea suprafeţelor interioare în timpul stagnărilor. aşa cum se întâmplă la cazanele de abur. ţeava este plină cu apă şi oxigenul nu poate pleca. umplându-se cu ceaţă întregul spaţiu de abur din tambur).

care să conducă la îndepărtarea straturilor de oxizi şi a uleiurilor şi să asigure în final aşezarea unui strat protector de magnetită (oxid de fier cu proprietăţi magnetice. . constituind adevărate amorse pentru procesele de coroziune şi necesită să fie înlăturate. încărcare termică locală a ţevilor fierbătoare). alcalinitatea. .119 - . la 90º . Indicii de calitate ai apei de alimentare şi ai apei din cazan sunt: duritatea.tipul funcţional (cu circulaţie naturală sau forţată). cu ţevi de apă). După spălare se controlează reuşita spălării prin examinarea suprafeţelor interioare ale cazanului prin inspectarea tamburelor. cu ţunder de la operaţiile de sudare.parametri de funcţionare ai cazanului (presiune. colectoare) precum şi ţevile de tot felul prezintă. conţinutul total de săruri. decât pentru mici remedieri de etanşeizare. dizolvarea oxizilor cu ajutorul acizilor minerali (clorhidric. . cu apă brută. compactă. II. de la laminare şi de la prelucrările mecanice o peliculă de oxizi de fier. În acest fel. fosfat.Alcalinizare.Decapare. sulfuric) şi în special cu acizi organici (exemplu: acid citric). precum şi alte materiale folosite la montaj: uleiuri. Cazanul astfel spălat este conservat prin umplere totală cu apă tratată cu un conţinut de exces de hidrazină şi se supune probei de presiune cu această apă. deoarece se deteriorează pelicula de magnetită. . conţinutul de materii în suspensie şi conţinutul de gaze. pelicula de magnetită să fie aderentă. prezintă un pericol pentru siguranţa în funcţionare. Suprafaţa trebuie să fie de culoare neagră semilucioasă. fierbere la presiunea atmosferică cu sodă. nisip etc. PREGĂTIREA INIŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR INTERIOARE ALE CAZANULUI Subansamblele cazanului (tambure.Spălarea mecanică. calculatoarelor şi prin scoaterea unor cupoane de ţevi. După realizarea acestor suprafeţe protejate nu mai este permis să se acţioneze cu sudură. indici care caracterizează comportarea impurităţilor în cazan şi efectul lor asupra suprafeţelor de încălzire. spălarea trebuie să cuprindă următoarele faze: . La aceasta se adaugă murdărirea suprafeţelor interioare în timpul montajului.tipul constructiv al cazanului (cu ţevi de fum. de culoare neagră). fără măsuri de conservare.PREGĂTIREA INIŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR INTERIOARE ALE CAZANULUI INDICI DE CALITATE AI APEI DE ALIMENTARE ŞI AI APEI DIN CAZAN BALANŢA APĂ-ABUR ÎNTR-O INSTALAŢIE DE CAZANE INDICI DE CALITATE AI ABURULUI ŞI CONDENSATULUI SUPRAVEGHEREA REGIMULUI CHIMIC AL APEI LA CAZANE I. INDICI DE CALITATE AI APEI DE ALIMENTARE ŞI APEI DIN CAZAN Calitatea apei de alimentare şi a apei din cazan se apreciază cu ajutorul indicilor de calitate. cu viteză mare. .100ºC. acoperirea metalului curat cu peliculă protectoare de magnetită. . detergenţi. La stabilirea indicilor s-a ţinut seamă de următoarele: . ţunder. Este interzisă lăsarea cazanului gol.Pasivizare. Procedeul de spălare aplicat trebuie să cuprindă mai multe faze. Înlăturarea acestor murdăriri se face printr-o spălare chimică complexă. Aceste murdăriri şi degradări ale suprafeţelor metalice aflate la interiorul cazanului.

8ºdg Duritatea totală poate avea valori între < 0. menţinerea unei anumite alcalinităţi a apei din cazan este necesară pentru evitarea depunerilor tari şi a coroziunii (în mediu alcalin. se depun în supraîncălzitor şi pe paletele turbinei.8ºdg 2 dm 3 dm 3 de unde rezultă corespondenţa: 1 mval/l = 28 ppm CaO = 2. sub „7” sunt acide. Valorile PH-ului pot fi între >7 şi până la 9 în funcţie de generatorul de abur.p. Duritatea apei reprezintă conţinutul de ioni de calciu şi magneziu din apă. În practica exploatării cazanelor valoarea PH-ului este indicată şi de alcalinitatea . funcţie de generatorul de abur. nu prezintă alcalinitate „p”.120 - . În practica exploatării cazanelor valoarea PH-ului este indicată şi de alcalinitatea „m” şi „p” a apei de alimentare. care formează depunerile de săruri pe suprafeţele interioare ale suprafeţelor de încălzire ale cazanului. dizolvate în apa de cazan şi în picăturile de apă antrenate cu abur. Valoarea „PH”-ului (conţinutul de ioni de hidrogen în apă) indică dacă o apă este acidă sau alcalină.p. 3 hidroxid (OH − ) şi fosfat ( PO 4 − ) în apă. produce depuneri insolubile în supraîncălzitor şi pe paletele turbinelor. Conţinutul de materii în suspensie (bioxid de siliciu sau silicea) Bioxidul de siliciu (silicea) se combină cu sărurile din apa cazanului dând silicaţi.m.m. Apele cu valori ale PH-ului peste „7” sunt alcaline şi sunt mai puţin corozive. În ţara noastră se utilizează gradul german de duritate care corespunde unui conţinut de 10 mg CaO/dm3 şi care se notează cu (ºdg) mg 56 mg CaO = 28 CaO şi 1 mval/l = 28 ppm CO şi corespunde cu 2. Deoarece apele naturale au PH în jurul valorii de „7”. respectiv mval/l sau mval/dm 3. Conţinutul de silice din cazan poate fi între <2 şi <150 p. Prezenţa acestor ioni creează o pătură protectoare a fierului faţă de acţiunea corozivă a apei. în afara celor care constituie duritatea apei de alimentare. Bioxidul de siliciu (SiO2) antrenat cu aburul. Exprimarea durităţii se face în grade duritate (ºd) sau în greutăţi echivalente a stării într-un litru de apă.02 şi < 0. Alcalinitatea poate fi măsurată în aceleaşi unităţi ca şi duritatea. sub „7” sunt acide.1 mval/l funcţie de generatorul de abur.p.m.02 şi <0. Conţinutul total de săruri dizolvate se determină prin filtrare şi vaporizând lichidul filtrat. nu prezintă alcalinitate „p”.p. solubilitatea substanţelor care generează depuneri tari scade. acestea precipitându-se sub formă de nămol). ca şi nămolul care se găseşte în suspensie în apă sau pe pereţii suprafeţelor de încălzire ale cazanului. şi poate avea valori de la <1000 până la 8000 p. sau − p. Se determină prin cântărirea substanţelor rămase în filtru după uscarea acestuia la 105ºC. acestea precipitându-se sub formă de nămol). conţinutul de siliciu din apa de alimentare poate fi între <0. Deoarece apele naturale au PH în jurul valorii de „7”.p. Menţinerea unei anumite alcalinităţi a apei din cazan este necesară pentru evitarea depunerilor tari şi a coroziunii (în mediu alcalin. Valoarea „PH”-ului (conţinutul de ioni de hidrogen în apă) indică dacă o apă este acidă sau alcalină. Greutatea echivalentă este raportul dintre greutatea şi valenţă. se exprimă în mg/l sau p. funcţie de generatorul de abur şi se calculează în funcţie de silicea din cazan. − O 2 Alimentarea apei se datoreşte prezenţei ionilor de bicarbonat (HCO 3 ) carbonat (C 3 −) . funcţie de generatorul de abur. Apele cu valori ale PH-ului peste „7” sunt alcaline şi sunt mai puţin corozive.m.m. solubilitatea substanţelor care generează depuneri tari scade.6 p. Conţinutul total de săruri (reziduu uscat) Sărurile. fiind corozive.p.Duritatea exprimă conţinutul impurităţilor.m. Alcalinitatea „m” a apei reprezintă conţinutul de bicarbonaţi (HCO 3 ) şi se determină prin calcul funcţie de alcalinitatea „p” a apei din cazan O 2 Alcalinitatea „p” a apei reprezintă conţinutul de carbonaţi (C 3 −) şi hidroxizi (OH − ) şi poate avea valori de la < 2 până la 50 p. care se precipită sub formă de depuneri tari. fiind corozive. funcţie de generatorul de abur. NaOH.

Valorile PH-ului pot fi între >7 şi până la 9 în funcţie de generatorul de abur. ca urmare. Substanţele organice se descompun în cazan datorită încălzirii.compuşi parţial volatili. murdărirea aburului. În consecinţă. Cuprul antrenat cu apa de alimentare în cazan. Prin urmare. În centralele mari. contribuie la coroziunea electrochimică în cazan conţinutul de oxigen dizolvat poate fi între < 0. funcţie de generatorul de abur. Conţinutul de ulei Uleiurile se înglobează în nămol dând depuneri tari sau produce spumegarea apei din cazan. funcţie de generatorul de abur şi se calculează în funcţie de silicea de cazan. Conţinutul total de săruri dizolvate se determină prin filtrare şi vaporizând lichidul filtrat. Conductivitatea electrică pentru apa de alimentare poate fi între < 0.p. În concluzie.compuşi total volatili. funcţie de generatorul de abur.m. Bioxidul de siliciu (SiO2) antrenat cu aburul. . Oxigenul este foarte solubil în apă şi produce coroziunea metalului suprafeţelor de încălzire ale cazanului.m. Bioxidul de carbon dizolvat în apă produce coroziunea cuprului şi a aliajelor sale. conţinutul de ulei în apa de alimentare trebuie să fie lipsă la toate tipurile. cu formare de bioxid de carbon şi de acizi organici corozivi. Conductivitatea de indicaţii asupra mărimii conţinutului de săruri. rolul fosfatului este de a capta duritatea care eventual ar pătrunde în cazan.1 p. sărurile se pot găsi sub formă de: . în care se asigură tratarea integrală a apei de alimentare (deci inclusiv a condensatului recuperat) cazanele funcţionează fără adaos de fosfat. formând depuneri tari. deoarece depinde de numărul de ioni ce se află în soluţie şi de mobilitatea lor. iar unele substanţe organice depuse în nămol. funcţie de generatorul de abur.m. care se precipită sub formă de depuneri tari. dizolvate în apa de cazan şi în picăturile de apă antrenate cu aburul. duritatea pătrunde în cazan prin condensatul recuperat. formând un nămol mobil.p. Conţinutul total de săruri (reziduu uscat) Sărurile în afara celor care constituie duritatea apei de alimentare.02 şi < 0.2 şi < μs/cm iar pentru apa din cazan între 50 şi 4000 μs/cm funcţie de generatorul de abur Excesul de fosfat din apa din cazan înseamnă cantitatea de fosfor trisodic aflat în soluţie necesar pentru a asigura formarea depunerilor sub formă de nămol şi nu sub formă de depuneri aderente.121 - . din care se execută ţevile preîncălzitoarelor regenerative ale apei de alimentare a cazanului. Conţinutul de siliciu din cazan poate fi între < 2 şi < 150 p. Conţinutul de impurităţi organice se exprimă global prin cantitatea de permanganat de potasiu (KMnO4) necesar pentru oxidarea acestora. şi poate avea valori de la < 1000 până la 8000 p. Conductivitatea electrică a unei soluţii nu poate fi convertită în mod precis în concentraţie de săruri. suferă o cocsificare. funcţie de generatorul de abur.compuşi fix solubili total. care poate fi contaminat cu apă brută. Se determină prin întărirea substanţelor rămase în filtru după uscarea acestuia la 150ºC conţinutul de siliciu din apa de alimentare poate fi între < 0. .p. în schimbătoare de căldură. Conţinutul de fier total trebuie să fie între < 0.m. şi.compuşi fix volatili parţial.02 până la < 0.05 p. care se elimină prin purje.m. Conţinutul de fier se urmăreşte în apa de alimentare pentru controlul coroziunii.m. . În general. .„m” şi „p” a apei de alimentare. Conţinutul de materii în suspensie (bioxidul de siliciu sau silicea) Bioxidul de siliciu (silicea) se combină cu sărurile din apa cazanului dând silicaţi.p.p.6 p.02 şi < 0. în apa de cazan. se exprimă în mg/l sau p. Conţinutul de gaze dizolvate Dintre gazele dizolvate interesează conţinutul de oxigen (O2) şi de bioxid de carbon (CO2) liber. se depun în supraîncălzitor şi pe paletele turbinei. produce depuneri insolubile în supraîncălzitor şi pe peletele turbinelor.p. Conţinutul de bioxid de carbon liber se compune dintr-o parte necesară pentru menţinerea bicarbonatului de calciu în soluţie (numită bioxid de carbon aferent) şi dintr-o parte în exces (numită bioxid de carbon agresiv).

. această operaţie numindu-se purjare. IV. amoniacul şi unele amine (morfolina.a. corodându-le. creşte când creşte debitul de purjă (Δp) şi când scade debitul de condensat (Δc) returnat de consumatorul de abur.0. BALANŢA APĂ-ABUR ÎNTR-O INSTALAŢIE DE CAZAN Cazanele de abur sunt alimentate cu o cantitate de apă care.între 0. aluminiu sau cu aliaje ale acestora.02 ppm în funcţie de presiunea nominală . Din categoria compuşilor fix solubili parţial fac parte sărurile de calciu.uleiuri . cupru. care ajunse în sistemul vaporizator îşi măresc concentraţia ca urmare a vaporizării continue a apei. Pentru a nu provoca avarii prin concentrarea impurităţilor în sistemul vaporizator. fier.5-1 μs/cm .silicea (SiO2) . aluminiu. Amoniacul are proprietatea de a fi volatil: şi în acest fel trece în abur oferindu-i acestuia un caracter alcalin. concentraţia acestora este urmărită continuu şi în acest scop se elimină o cantitate de apă din apa din sistemul vaporizator. este: 1 μs/cm (1 microsimens/cm).între 0. magneziu. Apa de alimentare a cazanelor de abur este compusă din condensatul provenit din condensarea aburului la consumatorii de abur şi dintr-o cantitate de apă de completare. Raportul dintre cantitatea de condensat şi apa de adaos depinde de natura consumatorului de abur.8-9.7. potrivită pentru apele de cazan.abur tehnologic pentru încălziri şi schimbătoare de căldură din secţiile de fabricaţie. Această unitate de măsură este echivalentă cu 1 μs/cm = 0. deoarece amoniacul atacă cuprul şi aluminiu. adică o valoare a PH-ului peste 7.lipsă Pentru obţinerea unui PH > 7 este nevoie ca în apa de alimentare. . Conductivitatea este o mărime electrică şi ea depinde de conţinutul de săruri. piperidina) care se introduc în apa de alimentare ca inhibatori de coroziune. – debitul apei de alimentare Δab – debitul nominal de abur Δp – debitul de purjă Δc – debitul de condensat (returnat de consumatorul de abur) Δad – debitul de apă de adaos. .între 0-0. debitul de abur produs şi debitul apei de adaos este dat de relaţia: Δa.a. de regulă este mai mare decât debitul de abur produs. După relaţia prezentată.05 ppm . Unitatea de măsură pentru conductivitate. = Δab + Δp = Δc + Δad (kg/s sau t/h) în care: Δa.duritate (dT) . Indicii de calitate ai aburului care trebuiesc urmăriţi şi menţinuţi în limitele prescrise sunt: . În grupa compuşilor total volatili se numără hidrazina. să se introducă amoniac.conductivitate . În categoria compuşilor parţial volatili fac parte silicea.Din compuşii solubili total fac parte sărurile de sodiu şi potasiu. INDICII DE CALITATE AI ABURULUI Aburul furnizat de cazan poate avea două destinaţii: . creşte când creşte debitul apei de adaos (Δad).122 - .45 ppm NaCl.abur energetic pentru alimentarea turbinelor.0.005 ppm .cupru (Cu) .între 0-0.fier (Fe) . PH-ul aburului nu trebuie să depăşească 8. numită apă de adaos. se observă că debitul apei de adaos (Δad). III. În cazul apei nedemineralizate se urmăreşte în exploatare şi excesul de fosfat în vederea reţinerii ionilor de Ca şi Mg eventual scăpaţi din apa de alimentare.02-0. .valoarea PH-ului (PH) . În general apa de alimentare a cazanului conţine o serie de impurităţi. Acolo unde aburul vine în contact cu schimbătoare de căldură din cupru. Raportul dintre cantitatea de apă de alimentare debitul de purjă.

Controlul indicilor se poate efectua şi cu aparate de măsurat şi control amplasate pe circuitul apei şi aburului. care se menţionează în conductele de apă sau pe serpentinele răcite de luat probe de abur. Necesitatea acestui aparat devine importantă pentru cazul apelor de alimentare al căror PH este corectat cu ajutorul dozării de amoniac. SUPRAVEGHEREA REGIMULUI CHIMIC AL APEI LA CAZANE Supravegherea regimului chimic al cazanelor priveşte atât controlul calităţii apei tratate (apei brute) cât şi controlul indicilor apei de alimentare. cum ar fi apa total demineralizată. Interpretarea rezultatelor analizelor de laborator sau a indicaţiilor aparatelor se face de către laborator care le transmite la centrală pentru luare de măsuri. VI.max.05 ppm − cupru . în puncte chimic4e sau laboratoare. inclusiv a condensatului recuperat. acesta măsoară rezistenţa electrică. V.Măsurarea conductivităţii este importantă în cazul aburului şi a apelor foarte pure. 0. dacă tratarea este prea costisitoare sau nu se poate trata condensatul recuperat cu procedee cunoscute. − Celelalte aparate folosite la controlul indicilor apei şi aburului: silicometrul şi oxigenometrul sunt aparate complicate. Analizele se efectuează de către laboranţi şi operatori. condensatul industrial: condensatul rezultat de la schimbătoarele de căldură şi de la diverse procese tehnologice. − PH-metrul este un aparat destul de simplu. condensat secundat: distilatul de la vaporizatoare.max.005 ppm. Condensatul primar trebuie să aibă indicii de calitate egali cu cei ai aburului din care provine. montarea lui se face în condiţii identice cu ale conductometrului. calificaţi în acest domeniu şi autorizaţi în conformitate cu prevederile prescripţiilor ISCIR. Frecvenţa cu care se efectuează controlul acestor indici este stabilită de prescripţiile ISCIR care poate fi odată pe zi. el se bazează tot pe o măsurare electrică. INDICII DE CALITATE AI CONDENSATULUI În ceea ce priveşte condensatul se deosebesc: condensat primar: condensatul de la turbine (condensat de bază) precum şi cel de la vaporizator şi transformatoare de abur. 1 µ s/cm − substanţe organice – max. respectiv conductivitatea apei. Analizele se efectuează în funcţie de categoria cazanelor din centrale. Impulsul pentru măsurare se ia cu ajutorul unei sonde. Dintre aparatele mai frecvent folosite menţionăm: − Conductometrul este cel mai simplu dintre aparatele folosite în centralele termice. apei din cazan şi aburului. odată pe schimb sau de două ori pe schimb. sau se evacuează la canal. Dacă se depăşesc valorile indicilor apei din cazan. dotate corespunzător. În special pentru cazanele care au şi supraîncălzitor este absolut necesară existenţa unui conductometru pentru controlul purităţii aburului saturat. Pentru condensatul secundar s-au fixat prin prescripţii următorii indicii: − valoarea PH-ului – mai mare ca 7 − duritatea totală –0 − alcalinitate „m” – max.05 ppm − fier . condensatul de la treapta a II-a a transformatoarelor de abur şi condensatul de la serviciile interne. În cazul că nu se obţin indicii menţionaţi este nevoie să se recurgă la o tratare a condensatului. care au un conţinut mic de săruri şi determinarea prin evaporare este greoaie. Analizarea acestora se face pe baza unui examen organizat. 0. 0. şi anume: alcalinitatea „p” şi conţinutul de săruri (respectiv conductivitatea electrică) se măreşte purja continuă la cazanele cu ţevi de apă sau se purjează mai frecvent la cazanele cu ţevi de fum. a căror existenţă într-o centrală trebuie bine motivată tehnico-economic. 0. . în funcţie de categoria cazanului.1 mval/l − conductivitate electrică – max. compusă din doi electrozi de oţel inoxidabil. 4 ppm − silice . dacă această tratare este economică.123 - .max.

1 1 4 0. este posibil că pa de alimentare conţine duritate.5 0. 0.m. maxim 7 Fier total.02 0.m. p. crt. iar excesul de fosfat al apei din cazan nu este realizat sau se menţine scăzut.005 7 0. fie în schimbarea calităţii maselor ionice din filtre.p.05 0. INDICII DE CALITATE PENTRU ABUR ŞI CONDENSAT Nr.3 0.m.p. maxim 6 Silice. atunci trebuie căutată cauza fie în schimbarea compoziţiei apei brute.003 0.02 0. p. p.p.05 0.75 0.În cazul în care pentru menţinerea indicilor apei din cazan este necesară o purje mai mare decât cea prescrisă (5% pentru CET şi 7% pentru CT) atunci se va examina exploatarea staţiei de tratare a apei de adaos.m. maxim 3 Alcalinitatea „m”. Dacă modul de exploatare corespunde instrucţiunilor. minim 2 Duritatea totală.p. maxim Conductivitate electrică. 4 maxim 5 Oxidabilitate. care consumă excesul de fosfat.005 - Indice Simbol Concentraţia ionilor de hidrogen. maxim 8 Cupru.p.02 0. Dacă se adaugă fosfat în mod normal.124 - . maxim 9 Sodiu şi potasiu. Abur energetic Presiunea nominală (bari) Condensat secundar < 40 40-64 64-100 100 exclusiv inclusiv 7 1 7 0.05 7 0.02 0.m. 1 Unitate de măsură mval/dm3 mval/dm3 µ s/cm p. p.01 7 nd. Excesul de fosfat va fi menţinut în limita maxim admisă prin reglarea adaosului de fosfat apa de alimentare. maxim 10 Uleiuri PH dT m γ CP SiO2 Fe Cu Na + K - .

datorită calităţii necorespunzătoare a apei. la cald. bioxid de carbon). DEGAZAREA I.2. o acţiune agresivă asupra metalului suprafeţelor de încălzire. − Care este balanţa apă-abur a instalaţiei de cazan ISUC ?. de condiţiile de exploatare şi de calitatea apei de alimentare variabilă în funcţie de regiunea geografică şi de provenienţă (apa de suprafaţă şi de adâncime). de presiunea aburului produs de cazan.125 - . − dedurizarea. Aşadar aşa cum s-a mai arătat.LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT-SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1. atât apa de adaos cât şi cea din cazan trebuie tratate. Folosirea unei ape chimice pure şi lipsite de suspensii pentru alimentarea cazanului nu rezolvă totdeauna problema calităţii apei. − dezalcalinizarea. − degazarea. pentru îndepărtarea suspensiilor. eliminarea gazelor dizolvate în apă (oxigen.2 – UCC − Indicii de calitate ai apei de alimentare şi ai apei din cazan la cazanele recuperatoare ISUC 1. . Procedeul de tratare a apei depinde de tipul cazanului. TRATAREA APEI DE ADAOS. Pentru tratarea apei în vederea îndepărtării impurităţilor se folosesc diverse procedee şi anume: − limpezirea. mai apare şi murdărirea aburului datorită substanţelor străine din apă. ELIMINAREA DURITĂŢII DEMINERALIZAREA APEI. sunt coroziunea şi depunerile pe suprafeţele de încălzire. categoriile de impurităţi din apă sunt: suspensii. îndepărtarea parţială sau totală a sărurilor dizolvate în apă. sunt necesare adaosuri de substanţe care să înlăture acest neajuns. În acest caz. − Cum se face supravegherea regimului chimic al apei la cazanele ISUC?. În scopul obţinerii unei calităţi corespunzătoare pentru pa de cazan şi pentru abur. GENERALITĂŢI ELIMINAREA IMPURITĂŢILOR ÎN SUSPENSIE ELIMINAREA FIERULUI ŞI A MAGNEZIULUI ELIMINAREA IMPURITĂŢILOR COLOIDALE ŞI ORGANICE ELIMINAREA ULEIULUI. − Neajunsurile provocate de regimul chimic necorespunzător al apei. − Cum se face pregătirea iniţială a suprafeţelor interioare ale cazanului ?. deoarece chiar apa pură poate avea. pentru îndepărtarea alcalinităţii „m”. săruri dizolvate şi gaze dizolvate. În afară de acestea. − demineralizarea. GENERALITĂŢI Principalele neajunsuri ivite în exploatarea cazanelor de abur. pentru îndepărtarea durităţii.

decantarea şi filtrarea apei cu conţinut de ulei. în suspensie. dolomită sau antracit. Pentru mărirea eficienţei de filtrare se lucrează cu mai multe filtre în serie. nu sunt reţinute prin acest procedeu.5-1. Decantoarele sunt prevăzute cu sistem de curăţire în funcţionare (prin spălări de fund). Prin separare şi decontare nu se pot elimina emulsiile de ulei şi nici uleiurile saporificate. 2. − fierul şi manganul. şi mangan. − impurităţile coloidale şi organice. sulfat de aluminiu). − Procedee fizice constau în trecerea apei prin filtre încărcate cu cărbune vegetal sau activat. cu ajutorul căreia sunt eliminate din apă suspensiile fine. Emulsiile de ulei. având granulaţia de 0. Eliminarea fierului şi a manganului Toate apele naturale conţin în soluţie fier şi multe dintre ele. are loc în bazine mari. ceea ce impune filtrarea apei pentru limpezirea completă. compuse din: decontare de liniştire şi separare. prin absorţie. care poate să producă înfundarea conductelor. − uleiul. prin care se îndepărtează suspensiile mari. iar filtrarea se realizează în filtre închise sau deschise cu cocs granulat sau în bucăţi. − Procedee mecanice constau în separarea. − Decantarea – constă în dirijarea apei într-un bazin numit decantor.5 mm. viteza de depunere fiind cu atât mai mare. în funcţie de temperatură. Fierul. precum şi de concentraţia acestora. Separarea şi decontarea se realizează în rezervoare speciale destinate acestor apariţii. şi filtre speciale pentru reţinerea suspensiilor fine.II. cât şi printr-un proces de absorţie a acestora pe suprafaţa poroasă a materialului granulat. Aceasta constă în trecerea apei printr-un strat de material granulat. în apa tratată. adică. cărbunele reţine uleiul într-o proporţie de 20-30 % din greutatea proprie. prin oxidare în contact cu microorganismele a căror dezvoltare o favorizează. uleiurile saporificabile şi cele oxidabile. foarte poros.Prin decantare nu se pot îndepărta complet impurităţile de dimensiuni mici. prin oxidare în contact cu aerul atmosferic. − filtrarea mecanică se realizează trecând apa prin filtre echipate cu nisip. iar manganul.126 - . 2. particulele mici în suspensie reţinându-se atât mecanic. În cadrul operaţiei de limpezire a apei se elimină: − impurităţile în suspensie. Procedeul este sigur şi eficient.3. LIMPEZIREA APEI Limpezirea apei. spălare care se realizează cu un curent ascendent de apă limpede. se realizează prin aplicarea următoarelor faze: − decantarea. 2. cu cât densitatea şi dimensiunile lor sunt mai mari. în acestea având loc definitivarea limpezirii. Procedeele de eliminare a acestor impurităţi depinde de felul compuşilor în care se află fierul şi manganul. în care datorită greutăţii proprii particulele străine din apă se depun pe fundul decantorului. Eliminarea impurităţilor în suspensie – se realizează prin decantare şi filtrare. se separă din soluţie şi se depun sub formă de nămol. . obţinându-se un conţinut rezidual. Apa trece prin filtre în curent descendent. fie sub presiunea dată de o pompă. stratul filtrat trebuie spălat periodic. − Procedee chimice constau în absorţia uleiului de către fulgii de hidroxid formaţi în apă prin adăugarea unor reactori (de exemplu.2. Ca material filtrant se utilizează cuarţ granulat (pentru ape reci). fie sub presiunea dată de diferenţa de nivel dintre rezervorul de apă brută şi filtru. în care apa curge cu viteze mici. − Filtrarea . Pentru îndepărtarea substanţelor reţinute. mai mic decât 1 mg ulei/dm3 apă.1. Eliminarea uleiului . îndepărtarea din apă a suspensiilor mari şi fine. fizice sau chimice. Operaţia de limpezire a apei se realizează în instalaţii speciale de limpezire. − coagularea.Pentru îndepărtarea uleiului din apă se folosesc procedee mecanice. pentru sedimentarea cărora ar fi necesare dimensiuni exagerate ale decantorului. marmură granulată. se efectuează prin adăugarea în apă a unor reactivi chimici. de liniştire.

care se prezintă sub forma unor bile de culoare brună şi cu diametre cuprinse între 0. . reactorii sunt ieftini. făcând imposibilă aglomerarea lor în scopul separării ca fază solidă dacă nu intervine un factor extern. Prin neutralizarea sarcinilor particulelor de hidroxid. Sulfatul feros se elimină prin oxidare în mediu alcalin. Dedurizarea se execută prin două procedee: chimice şi cu mase schimbătoare de ioni. Procedeul prezintă următoarele avantaje: efectul epurării este mai complet decât la procedeul cu var. Procedeul prezintă următoarele avantaje: este ieftin.127 - . dar apa totală este alcalină şi mai bogată în săruri decât apa brută. precum şi cu bicarbonaţii de calciu şi magneziu. Pentru cuagulare se foloseşte suflatul de aluminiu. instalaţia este mai simplă. de cantitatea reactivului adăugat şi de intensitatea amestecării apei cu soluţia de cuagulant. Se formează carbonaţi de calciu şi de magneziu. Substanţele coloidale precipitate se evacuează pe la partea inferioară a rezervorului. ozon. 2. În acest procedeu se foloseşte ca reactiv o soluţie de 10% hidroxid de sodiu (NaOH). Prin acest procedeu se elimină duritatea totală a apei. adică micşorarea gradului de dispersie. acre se depun. având ca urmare legarea diferitelor particule coloidale între ele.3 şi 1 mm. negativ. precum şi o desiciliere parţială. compuşi insolubili care se depun într-un decantor. indiferent de raportul dintre duritatea temporară şi cea permanentă. cu oxigenul din aer. adăugând în apă cantităţi dozate de sulfat de aluminiu permanganat de potasiu. Aceştia sunt greu solubili în apă. Fierul din compuşii argonici se elimină prin coagulare. Prin descompunerea hidrolitică a cuagulanţilor se formează hidracizii metalelor respective. Procedeele pentru eliminarea impurităţilor coloidale se bazează pe reutilizarea sarcinii particulelor. Dedurizarea este operaţia prin care se elimină din apă calciu şi magneziu. . În locul nisipului este introdusă masa schimbătoare de ioni. Dedurizarea prin mase schimbătoare de ioni Se efectuează trecând apa prin filtre echipate cu aceste mase. aşa numită apă de var. Avantajele procedeului sunt următoarele: poate fi folosit pentru orice fel de apă brută. Procedeele chimice cele mai des folosite sunt: procedeul cu var (hidroxid de calciu). Excesul de reactiv nu provoacă duritate în apa epurată. având toate sarcină electrică de acelaşi semn. Coagularea se efectuează în rezervoare închise sau deschise. Varul se adaugă sub formă de apă de var şi reacţionează cu bioxidul de carbon liber. Acest procedeu se numeşte cuagulare şi se obţine prin adăugarea de cuagulanţi în apă. se obţine o îndepărtare parţială a impurităţilor organice şi coloidale. În procedeul cu var. urmată de filtrare. înglobând substanţele coloidale şi organice din apă. Filtrele folosite pentru acest procedeu de tratare sunt similare cu cele pentru nisip. apă oxigenată. Se formează. apa obţinută prin această operaţie fiind numită apă dedurizată. suflatul feric. formând o soluţie coloidală cu particule încărcate pozitiv. de obicei. Manganul se elimină prin filtrarea apei. adică de sodă caustică.Bicarbonatul de fier se elimină prin vânturarea apei. soda sau carbonatul de sodiu (Na2CO3) elimină duritatea permanentă.Procedeul cu hidroxid de sodiu (NaOH). suflatul feros sau clorura ferică. de temperatură. reţinerea lor fiind apoi desăvârşită într-un filtru mineral. apa tratată conţine mai puţine săruri decât apa brută . care sunt insolubili şi care se precipită. spre deosebire de particulele coloidale din apele naturale care sunt încărcate. clor etc. în care se adaugă cuagulantul cu ajutorul unor dozatori. acestea se unesc formând fulgi. Procesul hidrolizei şi viteza cuagulării depind de PH-ul mediului. 3. peste un material filtrant acoperit cu bioxid de mangan sau prin oxidare în filtre speciale de oxidare. indiferent de raportul dintre duritatea totală a apei.2. Eliminarea impurităţilor coloidale şi organice Particulele coloidale. se foloseşte drept reactiv o soluţie saturată de hidroxid de calciu (Ca(OH)2). se resping.4.Procedeul combinat var-sodă. Eliminarea durităţii (dedurizarea apei) Dedurizarea este operaţia cea mai importantă în tratarea apei pentru cazane şi este obligatorie pentru oricare categorie de cazane.

care este formată dintr-un filtru cationic.degazare termică. Schema unui degazor termic Apa intră pe la partea superioară a domei de degazare 2 şi o parcurgere în sens contrar cu aburul. În acest scop se recurge la o instalaţie de demineralizare. ajungându-se la o apă complet demineralizată. . Degazarea termică – Prin fierbere gazele dizolvate sunt eliminate din apă. regenerat cu sodă. Apa brută. Regenerarea se efectuează trecând prin filtru saramură 10% în proporţie de 2. Aceasta se realizează în general prin folosirea maselor schimbătoare de ioni. dat fiind presiunile mari şi foarte mari la care funcţionează aceste cazane. numai dedurizarea nu poate satisface indicii apei de alimentare şi este nevoie şi de o dezalcalinizare a apei. se menţine o pernă de abur pentru a se evita redizolovarea gazelor în apă. unde se depune pe paletele acesteia. Degazorul este prevăzut cu un sistem de barbotare a aburului la fundul acestuia. cu condiţia să fie limpede. Prin operaţia de demineralizare se realizează eliminarea totală a silicei (SiO2) din apa de alimentare. DEGAZAREA este operaţia prin care se elimină din apă gazele dizolvate (oxigenul şi bioxidul de carbon. ea este dizolvată direct de abur şi antrenată în turbină.Masa folosită este o masă schimbătoare de ioni puternic acidă. DEMINERALIZAREA În cazul unor ape cu salinitate mare şi destinate să alimenteze centrale echipate cu cazane mai sensibile la regimul apei. aluminice depuneri dure. Siliciu (SiO2) din apă formează în cazan împreună cu cationii de magneziu. catinică. calciu. care îi reţine calciul şi magneziul (componenţa durităţii) şi iese pe la partea inferioară lipsită de duritate. care constituie apă de alimentare a cazanelor. prin care se îndepărtează alcalinitatea „m”. este introdusă pe la partea superioară a filtrului. peste 30°d.1. când lipseşte posibilitatea recuperării de condensat sau când apa brută. dedurizarea combinată cu dezalcalinizarea nu mai satisface indicii pentru apa de alimentare. trecând de pe un taler pe altul. Eliminarea gazelor dizolvate (oxigen şi bioxid de carbon) se realizează atât din apa de adaos cât şi din condensatul principal. după care filtrul este epuizat şi pentru a fi redus în stare de funcţionare este supus regenerării.5 m3 pentru 1 m3 de masă schimbătoare Dedurizarea şi dezalcalinizarea În unele cazuri. Filtrul are un ciclu de funcţionare. în rezervorul degazorului 1. Deasupra apei. care provoacă coroziunea suprafeţelor interioare ale cazanului. apa parcurge stratul de masă schimbătoare. funcţionând de asemeni cu o recuperare slabă de condensat. Degazarea se realizează prin două procedee: . care se regenerează în loc de saramură cu acid clorhidric. IV.128 - . sau eventual pretratată. 6.degazare chimică. este foarte dură. care poate elimina toate sărurile dizolvate în apă. Aburul mort şi gazele degajate se eşapează în atmosferă. mai pură decât apa distilată. regenerat cu acid şi un al doilea filtru anonic. iar la presiuni ridicate (peste 80 bar). În aceste cazuri este nevoie de o tratare mai complicată. 1 – rezervor degazor 2 – domă 3 – instalaţii de barbotare . de obicei de 24 ore. III.

2. în supraîncălzitor şi în conducte. Efectele nedorite ale hidralizei se combat prin menţinerea în apa din cazan a unor anumite rapoarte între săruri sau între o sare şi hidroxidul de sodiu. sunt necesare unele măsuri de tratare a apei de cazan.2-0. după degazarea termică se foloseşte degazarea chimică. apa de alimentare a cazanului se compune din condensatul principal provenit de la condensatorul turbinelor. adică 102-104°C când presiunea este de 0.2. între oxidul de magneziu şi bioxidul de siliciu (realizabil prin reglarea disilicierii).129 - . Eliminarea depunerilor tari Depunerile tari. din apa de adaos. următoarele: 1. Degazarea chimică Pentru îndepărtarea conţinutului rezidual de oxigen. În cazanele de înaltă presiune tratarea apei se rezumă la injecţia de fosfat. cum sunt sulfatul de sodiu sau hidrazina (Na2H4). .3 bar. sau prin introducerea de fosfat trisodic sau disodic. provenite din duritatea reziduală a apei alimentare (în prezenţa ionilor de 2− S 2− S 4 şi O 2 O calciul şi magneziul pot forma depuneri tari de sulfat sau de silicat de calciu şi de sulfat de magneziu).3. TRATAREA CONDENSATULUI PRINCIPAL În centralele electrice. se combat prin menţinerea în apa cazanului a unui anumit raport între sulfaţi şi sodă.1. în principal. din condensatul returnat de consumatorii de abur şi din . provenite din duritatea reziduală a apelor bogate în săruri de magneziu şi tratate cu fosfaţi alcalini.temperatura din degazor să fie corespunzătoare presiunii. Fenomenele nedorite care trebuie combătute prin tratarea apei de cazan sunt. Eliminarea hidralizei sărurilor de sodiu Hidraliza sărurilor de sodiu (provenite din procesul de dedurizare a apei sau dintr-un exces de reactiv) are ca urmare alcalinizarea excesivă a apei din cazan şi degajarea de bioxid de carbon. 1. TRATAREA APEI DE CAZAN În cazul procedeelor de tratare fără demineralizare totală a apei de adaos pentru cazan de presiune mică. Realizarea şi menţinerea indicilor apei de alimentare şi din cazan asigură funcţionarea fără avarii a cazanelor de abur. 1. II. Scopul principal al tratării apei de cazan este evitarea depunerilor tari şi a coroziunii în sistemul fierbător al cazanului.Pentru obţinerea unei ape corespunzător degazate trebuie respectate următoarele condiţii: menţinerea nivelului constant în degazor. Eliminarea depunerilor de nămol aderent Depunerile de nămol aderent. cum sunt: raportul Na 2SO4/Na2CO3 (sulfatul de sodiu împiedică hidraliza şi cristalizează pe suprafaţa metalică formând o peliculă protectoare împotriva ionilor OH-). la presiuni mici. - TRATAREA APEI DIN CAZAN TRATAREA CONDENSATULUI PRINCIPAL NEUTRALIZAREA SOLUŢIILOR DE REGENERARE PURJAREA APEI DIN CAZAN I. se combat prin menţinerea în cazan a unui raport cu efect protector. 6. Acest procedeu constă în adăugarea în apa de tratat a unor reactivi.apa la intrare să aibă o temperatură de 80-90°C. Menţinerea acestor parametri se realizează prin echiparea degazorului cu automatizarea necesară. iar în unele cazuri se renunţă şi la această măsură. . raportul NaNO3/NaOH sau K NO3/NaOH (nitraţii ca şi sulfatul de sodiu formând un film protector).

Pentru diminuarea cantitativă a acestui fenomen se folosesc pe lângă măsurile de prevenire a coroziunii. în care se pot produce pătrunderi de apă brută de răcire în condensat. care se pot instala în zone cu temperaturi până la 200°C. aceasta se introduce într-un expandor de unde aburul este introdus în circuitul centralei. III. se păstrează în rezervoare pentru refolosire. iar de aici este condusă într-un rezervor de amestec unde se produce neutralizarea prin combinarea celor două soluţii. NEUTRALIZAREA SOLUŢIILOR DE REGENERARE Soluţiile de regenerare după ce au fost folosite la regenerarea filtrelor acide sau bazice au caracter acid. filtre de aluvionare cu bujii.130 - . de obicei jumătate. A doua tranşă de soluţie de regenerare rezultată. apa din cazan trebuie purjată. O altă sursă de impurificare o constituie oxidarea conductelor şi ţevilor din circuitul de alimentare a cazanului. Terminarea neutralizării se face prin adaos de reactivi. Debitul de purjă trebuie menţinut cât mai mic posibil. Debitul procentului de purjă se determină astfel încât cantitatea de săruri evacuate prin purjă să fie egală cu cantitatea de săruri introdusă cu apa de alimentare. Pentru valorificarea entalpiei apei de purjă. De aceea. care este mai concentrată. respectiv bazic. oxizii fiind antrenaţii în cazan. se trimite în staţia de neutralizare. iar apa este folosită cu agent de încălzire sau la apă de adaos în termoficare. Impurităţile care pătrund în acest fel în circuitul de condensat sunt eliminate la trecerea lui prin filtre cu pat mixt. pierderi de căldură şi de apă.condensatul secundar provenit de la schimbătoarele de căldură din centrală. Pentru evacuarea nămolului şi pentru menţinerea unei concentraţii admisibile de săruri. Evacuarea sărurilor se face prin purjă continuă. la anumite intervale de timp a unei cantităţi de apă din tambure şi din colectoarele sistemului fierbător. deoarece purjările reprezintă. prin spargeri sau fisurări de ţevi de răcire şi prin scăpări în locurile de mandrinare a acestora. PURJAREA APEI DIN CAZAN În cazan se produc depuneri de nămol prin precipitarea sărurilor insolubile şi o concentrare mare a sărurilor solubile. Ea are drept scop menţinerea unei concentraţii admisibil de săruri în cazan. prima tranşă de soluţie. Concentraţia acidă sau bazică a acestor soluţii este mai mică la începutul regenerării şi creşte spre sfârşitul ei. Îndepărtarea nămolului se realizează prin purjele intermitente constând în evacuarea. . În toate aceste componente ale apei de alimentare pot să apară impurificări. într-un rezervor intermediar de soluţie acidă sau bazică. ca urmare a vaporizării. în această stare. Principala sursă de impurificare o constituie condensatorul. şi de aceea nu pot fi evacuate în canalizare. constând din prelevarea permanentă a unui anumit debit de apă din tamburul separat al sistemului fierbător. IV.

LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT – SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1.131 - . De câte feluri sunt purjele ? Ce rol au ? Modul de efectuare a purjării cazanului.2 Degazarea apei de alimentare a cazanelor ISUC Purjarea cazanelor ISUC. .

de unitatea deţinătoare.unitatea teritorială verificarea tehnică a cazanelor pentru care se întocmeşte documentaţia legală în vederea scoaterii din uz. PREVEDERI GENERALE Exploatarea impune cunoaşterea operaţiilor de pornire.să obţină.funcţionarea de durată. atât cele din ţară cât şi cele din import la verificarea tehnică executată de personalul ISCIR – unitatea teritorială sau de către personalul propriu autorizat. Aceasta presupune şi asigurarea capacităţii şi disponibilităţii de funcţionare a instalaţiilor auxiliare. a parametrilor şi calităţii apei şi a aburului. cu ocazia verificărilor efectuate. Dacă se constată. supraveghere în timpul funcţionării şi a opririi instalaţiilor de cazare şi a agregatelor lor auxiliare. executând reviziile curente. Este interzisă punerea în funcţiune a unui cazan fără autorizaţie de funcţionare sau cu scadenţa de verificare periodică depăşită.să elaboreze şi să doteze fiecare loc de muncă cu instrucţiuni tehnice specifice privind exploatarea în condiţii normale a cazanelor. . conform graficului de sarcină cerut de dispecer. în vederea autorizării. conform prescripţiilor tehnice.să înregistreze cazanele la ISCIR – unitatea teritorială. conform prescripţiilor tehnice ISCIR.asigurarea producţiei de abur sau de apă caldă. Exploatarea corectă a instalaţiilor de cazare are în vedere: . înainte de punerea în funcţiune. vechi montate din nou sau aflate în exploatare la scadenţă conform prescripţiilor tehnice. Pentru funcţionarea cazanelor în condiţii de siguranţă unităţile deţinătoare au următoarele obligaţii şi răspunderi: . reparaţiile şi întreţinerea lor permanentă conform normativelor legale şi prescripţiilor tehnice ISCIR. în funcţie de combustibilul care se arde. . . de la ISCIR – unitatea teritorială autorizaţia de funcţionare pentru cazanele noi.să ia măsuri necesare pentru ca instalaţiile de cazane să fie folosite în condiţii de siguranţă. . întreruperi şi dereglări ale proceselor în care acestea sunt înglobate.să solicite ISCIR . .MODULUL NR. . precum şi a domeniului de reglare a sarcinii.132 - .să supună cazanele. pregătind cazanele şi creând toate condiţiile necesare în scopul verificării.6 EXPLOATAREA CAZANELOR PREVEDERII GENERALE MĂSURI PREGĂTITOARE ÎNAINTE DE PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE EXAMINAREA CAZANULUI ŞI A INSTALAŢIILOR AUXILIARE ÎNAINTE DE APRINDEREA FOCULUI I. precum şi măsurile ce trebuie luate în caz de avarii. în scopul asigurării producţiei de abur sau de apă caldă. . defecţiuni care să pericliteze siguranţa în funcţionare a cazanului aceasta va fi anunţată la ISCIR – unitatea teritorială în raza căreia se află pentru examinarea instalaţiei şi luarea măsurilor corespunzătoare. . fără avarii.să folosească personal autorizat şi instruit periodic în exploatarea cazanelor. să întocmească şi să ţină la zi evidenţa centralizată a acestora.

temperatura păcurii raportată la vâscozitate.parametri de funcţionare economică pentru asigurarea consumului specific şi propriu tehnologic minim. . poziţia şibărelor pe canalele de are la arzătoare sau grupe de arzătoare. prin grija responsabilului sălii cazanelor pentru a fi duse în actualitate urmare eventualelor schimbări a utilajelor sau revizuiri ale prescripţiilor tehnice. temperatura aburului. Deşi fiecare cazan de abur în funcţie de caracteristicile sale tehnice. comportă o serie de operaţii. desfăşurate într-o anumită ordine absolut obligatorii. temperatura la metal. poziţia aparatelor directoare de la ventilatorul de aer şi de gaze de ardere. pentru realizarea unei funcţionări în condiţii de siguranţă.examinarea cazanului înainte de aprinderea focului. nivelul în tambur. precum şi cele ale instalaţiilor care îl deservesc şi pe care le deserveşte. poziţia şibărelor la ventilatoarele de recirculaţie gaze. Instrucţiunile tehnice se revizuiesc periodic. nivelul în tambur. în funcţie de sarcină. presiunea combustibilului şi a aerului în faţa arzătoarelor. fără trimitere la alte prescripţii energetice. precum şi acelea pentru protecţia contra incendiilor prezentate în mod explicit. probele efectuate de darea în exploatare a instalaţiei sau după reparaţiile capitale şi fişele de regim. debitul minim de abur. de descărcare şi de oprire a cazanului respectiv. debite de injecţie. care se verifică cu ocazia controalelor şi probelor periodice. . . . Din instrucţiune trebuie să rezulte: . cu coroziuni exterioare reduse. cu prezentarea operaţiilor în ordinea cronologică. de încărcare.regimurile de pornire. precum şi de alte elemente constructive. de parametrii săi de funcţionare. . presiunea aburului de pulverizare. respectiv debitul minim de apă de alimentare. c) parametri circuitului de apă-abur (presiune şi temperatură abur supraîncălzit primar. b) parametri de control (temperatura gazelor de ardere în camera de întoarcere şi la ieşirea din cazan.fişa de regim pentru minimum trei debite (debitul nominal şi alte debite utilizate mai mult în exploatare) din care să rezulte: a) parametri operativi (numărul de arzătoare. depresiunea. apă de alimentare. presiunea la sistemul de alimentare cu păcură sau gaz. trebuie să parcurgem următoarele faze: .133 - . compoziţia gazelor de ardere. La elaborarea instrucţiunilor interne se ţine seamă de prescripţiile unităţii constructoare a cazanului. temperatura prafului de cărbune. Toate aceste operaţii şi manevre care trebuiesc executate de personalul de deservire vor fi înscrise în detaliu în instrucţiunile interne întocmite de responsabilul sălii cazanelor şi aprobate de conducerea unităţii. după executarea unei reparaţii sau după o oprire din funcţiune mai îndelungată.. depresiunea (presiunea) în focar. respectiv presiunea în focar. abur supraîncălzit secundar. d) normele de protecţie a muncii şi de securitate a instalaţiilor de cazane. debitul de aer şi de combustibil). apă caldă. debitul de apă de alimentare).indicii admişi ai apei şi ai aburului. MĂSURI PREGĂTITOARE ÎNAINTE DE PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE Pentru o funcţionarea unui cazan nou montat.cazurile de avarii când cazanul trebuie oprit imediat.parametri de control privind funcţionarea sigură şi economică a cazanului şi instalaţiilor auxiliare. în funcţie de starea tehnică proprie. .parametri limită la care se interzice exploatarea cazanului: presiunea. . precum şi de cerinţele normelor de protecţia muncii în vigoare. de condiţiile de exploatare specifice centralei termice. respectându-se totodată prescripţiile tehnice ISCIR. temperatura aerului după calorifer şi după preîncălzitorul de aer. în general pentru a porni un cazan de abur care a stat în rezervă rece sau după reparaţii. are o instrucţiune proprie de pornire.asigurarea regimului economic de funcţionare fără zgurificare şi depuneri. având la bază instrucţiunile furnizorului.

deformaţii. camere secţionale. De asemenea se verifică starea tehnică a amenajărilor interioare tamburilor destinate separării picăturilor de apă din abur. coroziuni. . se efectuează verificarea interioară şi exterioară a acestora. Din punct de vedere al siguranţei în funcţionare o atenţie deosebită trebuie acordată îmbinărilor sudate şi mandrinărilor. tub focar. Fochistul şef are obligaţia să semneze de luare la cunoştinţă şi să ia parte efectiv la operaţiile şi manevrele necesare. Operaţiile care se execută şi succesiunea lor sunt caracteristice fiecărui tip de cazan şi respectiv fiecărei centrale termice. Se verifică de asemenea asigurarea unei etanşeităţi corespunzătoare pentru înlăturarea pericolului de a se absorbi aer fals şi starea tuturor garniturilor. clapele de explozie. manometrului. Din punct de vedere al funcţionării economice a cazanului. ecrane.. Cele mai importante operaţii ce se execută sunt: a) Se verifică suprafeţele de încălzire. a dispozitivilor de liniştire precum şi dacă nu au fost uitate în tambur scule sau diferite corpuri străine.aprinderea focului şi încălzirea cazanului. a robinetelor de purjare. verificarea instalaţiei de automatizare se face de către personal de specialitate instruit în acest scop. se va verifica cu multă atenţie starea izolaţiei acestuia pentru asigurarea păstrării poziţiei liniei de foc în conformitate cu prevederile proiectului. fascicole convective etc. distribuirii apei de eliminare. ajutat de fochişti. 2. . urmărindu-se: . a armăturilor pentru prelevarea probelor de apă şi abur din cazan. având drept scop depistarea unor eventuale defecte cum sunt: fisuri. b) La tipurile de cazane cu tamburi.punerea în paralel a cazanului. încercându-se pe rând toate robinetele acestora. respectiv: pereţii membrană. canalele de gaze arse şi canalele de aer pentru a se înlătura eventualele materiale sau corpuri străine uitate la terminarea lucrărilor de montaj sau de reparaţie. . având ca urmare creşterea consumului de combustibil. zone în care eventualele defecte apar în mod preferenţial urmare deformării locale a materialului.starea indicatoarelor de nivel. precum şi zonelor cu îndoituri. urmărindu-se montarea lor corectă astfel încât jetul de abur sau aer să nu uzeze suprafeţele de încălzire. Se verifică amănunţit bolţile. verificare ce se efectuează în măsura posibilităţilor atât pe partea gazelor de ardere cât şi pe partea fluidului apă-abur. O atenţie deosebită trebuie acordată suflătoarelor de funingine. tijele armăturilor trebuie să fie curate. funinginea sau piatra depuse.pregătirea cazanului pentru pornire. c) Se verifică cu multă atenţie camera focarului. Operaţiunile propriu-zise de pregătire în vederea punerii în funcţiune a cazanului pot începe după ce responsabilul sălii cazanelor a efectuat o ultimă verificare a căilor de acces şi a înlăturat toate persoanele străine din sala cazanelor. verificare ce se execută de către fochistul şef. rosturile de dilatare vizoarele pentru observarea conducerii focului.starea robinetelor de apă şi abur. d) Armătura fină şi brută se verifică amănunţit. dacă tamburul este amplasat în drumul gazelor de ardere. Examinarea cazanului şi a instalaţiilor auxiliare înainte de aprinderea focului Înaintea începerii manevrelor pentru punerea în funcţiune a cazanului este necesară verificarea stării tehnice a acestuia şi a instalaţiilor auxiliare. cunoscut fiind faptul că zgura. .134 - . ordin pe care îl înscrie în registrul de supraveghere. o deosebită atenţie trebuie acordată stării de curăţenie a suprafeţelor de încălzire.. capurilor de alimentare etc. supapelor de siguranţă.1. curburi. iar şuruburile presgarniturilor să aibă câteva spire rezervă pentru strângere. starea întregii zidării. sub directa îndrumare a responsabilului sălii cazanelor. racorduri ale ţevilor şi îndoiturilor. O atenţie deosebită trebuie acordată verificării racordurilor destinate sticlelor de nivel. În cadrul lucrărilor pregătitoare pentru punerea în funcţie a cazanului se impune ca responsabilul sălii cazanelor să verifice cunoştinţele personalului de deservire în ceea ce priveşte funcţionarea cazanelor în condiţii de deplină siguranţă. înrăutăţesc substanţial transferul de căldură de la gazele fierbinţi la fluidul apă-abur. Pregătirea şi punerea în funcţie a cazanului se face numai în baza unui ordin scris din partea responsabilului sălii cazanelor.

răcirea etc. starea tehnică a cuplajelor. Acestea trebuie verificate sub aspectul poziţiei corecte a contragreutăţilor.starea clapelor de explozie şi a găurilor de vizitare. l) Pompele de alimentare cu apă şi recirculare se verifică atât din punct de vedere mecanic (centrajul. j) Se verifică scările şi platformele care trebuie să fie degajate de orice corpuri străine.) cât şi din punct de vedere electric. O atenţie deosebită se va acorda etanşeităţii circuitelor de combustibil gazos şi respectiv lichid.. în cazul cazanelor care funcţionează cu combustibil solid. supraveghere flacără etc. ungerea. control şi automatizare. prersiunea gazelor combustibile. Se verifică aparatele de măsură. morile.starea supapelor de siguranţă: cu contragreutate sau cu resort. existenţa plăcuţelor avertizoare. evidenţiat prin existenţa sigiliului de reglare .) cât şi din punct de vedere electric. reglaj. f) Organele de manevrare de la distanţă trebuie să fie verificate dacă funcţionează corespunzător din punct de vedere mecanic şi dacă sunt inscripţionate corect în ceea ce priveşte poziţia acestora. . benzile transportoare. i) La instalaţia de alimentare cu combustibil se verifică: pompele de alimentare.135 - . schemele semnalizărilor acustice şi optice care în timpul exploatării trebuie să informeze personalul de deservire asupra funcţionării corespunzătoare a cazanului în ansamblul său. presiunea şi temperatura păcurii. k) Se verifică existenţa şi înregistrarea iluminatului normal şi de siguranţă. starea instalaţiilor fixe de stins incediu.ţevile de legătură ale armăturilor trebuie să fie curate şi să nu prezinte dopuri care să micşoreze secţiunea de trecere. Se verifică dacă este asigurată cantitatea de combustibil necesară pornirii cazanului. g) Pâlniile de zgură şi cenuşă. conform datelor înscrise de organul ISCIR în cartea cazanului cu ocazia ultimei verificări oficiale şi respectiv al gradului de stingere a resortului. comandă. care ar putea îmoiedica circulaţia personalului de deservire. h) Ventilatoarele de aer şi de gaze arse se verifică atât din punct de vedere mecanic (starea tehnică a cuplajelor. atât pentru cazanul propriu-zis cât şi pentru instalaţiile auxiliare. e) Instalaţia de automatizare se va verifica atât din punct de vedere al corectitudinii schemei cât şi din punct de vedere a stării tehnice a elementelor componente. automatizări. instalaţia de evacuare zgură şi cenuşă. ungerea. presiunea aburului de injecţie. răcirea etc. protecţie cazan comenzile şi blocajele. m)Se verifică asigurarea dotării cu mijloace PSI la toate locurile de muncă. trebuie verificate sub aspectul funcţionării uşoare a dispozitivelor de închidere. Se asigură tensiunea la toate dulapurile de măsură. .

care trebuie să rămână în poziţia “deschis” pe toată durata încălzirii. care nu trebuie să fie mai mari decât cei pentru care este construit cazanul în curs de pornire. ventilul principal de abur. se vor ocoli electrofiltrele întimpul funcţionării pe păcură cu gaz. De asemenea. PREGĂTIREA CAZANULUI PENTRU PORNIRE Dacă toate verificările s-a efectuat cu rezultate corespunzătoare se poate trece la executarea manevrelor în vederea pornirii cazanului. asigurându-se poziţia de funcţionmare a acestora. Aceste manevre constau în: − pregătirea cazanului în vederea umplerii cu apă. camerelor secţionate etc. b) Se închid etanş ventilele de golire şi de purjare ale cazanului. colectoarelor. c) Se deschid următoarele armături: − robinetul de purjare al supraîncălzitorului. g) Se aprinde limina de serviciu. Dacă asemenea robinete lipsesc se ridică şi se blochează în poziţie deschis una sau ambele supape de siguranţă. d) Se manevrează corespunzător clapele pentru ocolirea supraîncălzitorului şi economizorului de către gazele de ardere. f) Se manevrează corespunzător robinetele cu trei căi prin intermediul cărora sunt montate manometrele. h) Se demontează flanşele oarbe care au asigurat starea de izolare a cazanului faţă de restul instalaţiilor. dacă există. închizându-se însă robinetele de pe conducta de alimentare directă a tamburului. ventilul de ocolire a acestuia. − robinetul pentru intrarea apei supraîncălzitor. precum şi al tuturor locurilor de muncă de unde se execută comenzile şi manevrele.1.PREGĂTIREA CAZANULUI PENTRU PORNIRE PREGĂTIREA CAZANULUI ÎN VEDEREA UMPLERII CU APĂ UMPLEREA CU APĂ A CAZANULUI PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A CAZANULUI PORNIREA CAZANULUI (APRINDEREA FOCULUI ŞI ÎNCĂLZIREA CAZANULUI) PUNEREA ÎN PARALELE A CAZANULUI I. e) Se pun în poziţie de funcţionare sticlele de nivel. 1. − robinetele de aerisire. dacă răcirea acestuia cu ocazia pornirii se face cu apă recirculată. asigurându-se un iluminat corespunzător al armăturilor de sigurtanţă. În acest scop se deschid robinetele de legătură cu spaţiul de apă şi respectiv cu spaţiul de abur al tamburului şi se închid robinetele de purjare. la cazanele pe combustibil cărbune. Pregătirea cazanului în vederea umplerii cu apă În acest scop se execută următoarele operaţii principale: a) Se montează şi se strânge bine capacul tambului. dacă nu există posibilitatea răcirii supraîncălzitorului cu abur preluat de la un alt cazan din centrală sau cu apă recirculată. dacă există canale de ocolire. care vor rămâne în această poziţie pe toată durata umplerii. ventilul principal de abur. temperatură).136 - . − robinetul dintre tamburul separator şi economizor. .. În cazul răcirii cu abur o atenţie deosebită se va acorda parametrilor aburului (presiune. − umplerea cu apă. inclusiv cele amplasate pe economizor.

Se face aerisirea circuitului conform instrucţiunilor tehnice interne. La pornire cazanul cu circulaţie forţată trebuie spălat cu apă la temperatura la care nu va coborî sub 80°C până la realizarea indicatorilor chimici prevăzuţi în instrucţiunile interne. În aceste condiţii se opreşte alimentarea cazanului cu apă şi se execută un control al nivelului. armături. se vor demonta şi se vor schimba garniturile.1. După încheierea operaţiei de umplere. La pornire din stare rece. Umplerea unui cazan cu circulaţie forţată se realizează numai cu apă. golindu-se în acest scop. Ventilele de aerisire se închid după ce apa apare la acestea. se realizează cu aceeaşi pompă cu care se face umplerea cu apă. după caz. ceea ce înseamnă că armătura de pe conducta de alimentare este neetanşă. care la rândul lor au la bază indicaţiile unităţii constructoare. − nivelul apei scade. . purjându-se sticlele de nivel. circuitul apă-abur este plin cu apă până la separator sau pe tot circuitul. În cazul apariţiei unor pierderi de apă elementele în cauză se vor atinge. aceasta înseamnă că debitul pompei este insuficient şi în asemenea situaţii fie că se porneşte o a doua pompă fie că operaţia de umplere cu apă se opreşte. aflate în funcţiune. flanşe. exceptând cazul când instrucţiunile prevăd astfel.2. − nivelul apei creşte. În cazul în care alimentarea cu apă a altor cazane existente în centrală. De asemenea se verifică toate ventilele de golire. în funcţie de regimul de pornire. o anumită cantitate de apă. situaţie în care trebuie depistate cauzele şi înlăturate. Din acelaş motiv prin instrucţiunile interne. hotărârea în asemenea situaţii se va lua de fochistul şef. Metoda de tratare chimică trebuie să fie astfel stabilită încât să fie asiguraţi indicii chimici ai apei conform prescripţiilor tehnice C18 elaborate de ISCIR. existând următoarele posibilităţi: − nivelul se menţine constant ceea ce înseamnă că operaţia este reuşită. în asemenea cazuri se înlătură neetanşeitatea şi se aduce apa la nivelul minim.80ºC pentru a se preîntâmpina apariţia tensiunilor termice. Dacă se constată o scădere a nivelului. Debitul de apă la pornire trebuie să fie egal cu 30% din cel nominal. în general la toate îmbinările demontabile. temperatura apei trebuie să fie de 60º . după care se va relua operaţia de umplere cu apă. Dacă umplerea cazanului se face în condiţiile în care tamburul şi sistemul de ţevi sunt reci. Umplerea cazanului cu apă se va face prin economizor. În timpul operaţiei de umplere se va verifica etanşeitatea la gurile de vizitare. De asemenea trebuie realizată circulaţia apei în scopul eliminării aerului. se va urmări cu mare atenţie nivelul de apă din cazanele respective. nivelul apei va fi supravegheat cel puţin o jumătate de oră. Umplerea cu apă a cazanului Umplerea cazanului cu apă se face fie cu condensat. fie cu apă tratată chimic. observându-se dacă nivelul apei în tambur rămâne constant. Regimul de circulaţie este determinat de tipul cazanului şi este indicat în instrucţiunile tehnice interne. Răcirea supraîncălzitorului cu abur străin sau prin deschiderea purjei acestuia se face înainte de aprinderea focului. iar dacă pierderile nu pot fi înlăturate în acest mod.137 - . trebuie să se stabilească şi durata umplerii cu apă a cazanului. În clipa în care apa a ajuns în dreptul nivelului minim se consideră că operaţia de umplere a fost încheiată. cu ajutorul pompelor de alimentare. Pentru controlul bunei funcţionări a indicatoarelor de nivel se va executa purjarea acestora în momentul imediat următor în care apa şi-a făcut apariţia în ele.

− în cazul în care există pierderi de apă-abur la armături. Aprinderea focului în cazan se face cu un număr redus de arzătoare. După o întrerupere mai îndelungată a funcţionării cazanului este posibil ca tirajul să nu acţioneze datorită faptului că drumurile de gaze arse (canalele de fum) şi coşul sunt foarte reci. în prealabil se verifică etanşeitatea circuitului de gaze. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A CAZANULUI Pornirea cazanului (aprinderea focului şi încălzirea cazanului) Înainte de pornire se conectează toate aparatele de măsură şi control. Pornirea cazanului trebuie condusă în aşa fel. cu ajutorul unui rug de lemn aprins la baza coşului (în cazul canalelor de fum înzidite). În toate cazurile oricare din protecţii trebuie să acţioneze simultan la întreruperea alimentării cu combustibil a cazanului. încât suprafeţele de încălzire aşezate în focar să fie încălzite uniform. creşterea sau scăderea presiunii aburului. reducerea presiunii păcurii şi a aburului de pulverizare sau a gazului. oprirea ventilatoarelor de aer sau de gaze de ardere. de protecţie şi de comandă de la distanţă se permite pornirea cazanului numai cu aprobarea conducerii centralei. Aprinderea focului în cazan este o operaţie de importanţămajoră şi se execută numai după ce responsabilul sălii cazanelor a înscris în registrul jurnal de supraveghere asemenea dispoziţie. O importanţă deosebită asupra derulării secvenţelor necesare pentru aprinderea focului o are construcţia focarului. Pentru prevenirea unei asemenea situatii se recomandă încălzirea coşului înainte de aprinderea focului. În cazul defectării unor aparate regulatoare ale sistemului de blocare. încetarea alimentării cu abur a supra încălzitorului secundar. În asemenea situaţii gazele provenite de la aprinderea focului în loc să fie evacuate la coş pătrund în sala cazanelor. Pentru asigurarea unei ventilării corespunzătoare se pun în funcţiune ventilatoarele de aer şi de gaze de ardere (exhaustoarele). − defectarea sistemului de comandă la distanţă a unuia dintre organele de acţionare necesare pentru eliminarea unei avarii. .II. registrul (şubărul) acestora fiind în poziţie deschis. reducerea debitului de apă de alimentare. modul în care se realizează circulaţia fluidului apă – abur. La cazanele cu tiraj natural se deschid complet registrele de aer şi de gaze arse. sistemul de comandă de la distanţă şi echipamentele de protecţie şi de blocare care nu împiedică pornirea şi celelalte sisteme de protecţie şi de comandă de la distanţă. în mod normal pe automat. − calitatea apei necorespunzătoare. La cazanele la care există posibilitatea ocolirii economizorului şi supraîncălzitoruluil. care se poate realiza. ca urmare a exploziilor de gaze la pornire. care este specifică atât fiecărui tip constructiv de cazan cât şi fiecărui fel de combustibil utilizat. la îmbinările sudate ale conductelor de abur şui în conductele de apă de alimentare. Este interzisă pornirea cazanului în următoarele condiţii: − defectarea oricăruia dintre echipamentele de protecţie care asigură oprirea (stingerea flăcării. oprirea preîncălzitoarelor de aer regenerative. clapele respective vor fi aşezate într-o poziţie care să permită atât ventilarea canalelor în care se află economizorul şi supraîncălzitorul cât şi a celor de ocolire. − în cazul constatării unor neetanşeităţi în instalaţia de alimentare cu combustibil gazos sau lichid. − în cazul existenţei unor zgomote suspecte la suprafeţele de încălzire ale cazanului. Nerespectarea acestei reguli poate duce la avarii deosebit de grave. reducerea presiunii aerului în cutia arzătoarelor. spargerea de ţevi la economizor.138 - . − în cazul unor defecte la vanele de închidere a aburului supraîncălzit primar sau secundar. La aprinderea focului pe gaze. creşterea presiunii în cazanele cu focare sub presiune. spre exemplu. modul de răcire a supraîncălzitorului. şi altele care sunt prevăzute în instrucţiunile tehnice interne). Personalul de deservire (fochistul şi fochistii ajutători) trebuie să fie informaţi din timp asupra acestei operaţii. Înainte de aprinderea focului trebuie să se asigure o ventilare corespunzătoare a cazanului durata minimă fiind de 10 – 15 minute.

când presiunea în cazan nu depăşeşte 4 bar. iar a doua oară la o presiune de 13 – 15 bar. La pornirea cazanului se urmăreşte arderea în focar. cu ajutorul ventilatoarelor de aer şi de gaze de ardere. După punerea sub presiune a conductei de gaz se vor controla eventualele scăpări de gaze la armături şi la îmbinările cu flanşe. colectoare.la cazanele cu presiunea nominală până la 64 bar. iar a doua oară înaintea cuplării conductei de abur general. În perioada pornirii cazanului. Nu este admisă aprinderea unui arzător de la flacăra altui arzător sau de la zidăria incandescentă. pornirea trebuie întreruptă până la stabilirea şi îndepărtarea cauzei. Punerea sub presiune a conductei de gaz se va face cu ventilatoarele de gaze de ardere în funcţionare la condiţii normale de tiraj în camera de ardere. La cazanul de înaltă presiune. purjarea se realizează prima dată la o presiune de 3 bar. Pentru cazanele cu presiunea până la 60 bar. minimum 10 minute.5 – 2 bar. prima oară atunci când presiunea în cazan este de 1 bar.la cazanele cu o presiune nominală peste 64 bar . încălzirea conductelor principale de abur trebuie să înceapă cu cca 2 ore înainte de punerea în paralel. Reaprinderea focului se face numai după o ventilare a canalelor de aer. cu p ≤ 40 bar. Durata mai depinde de schema de funcţionare.). Punerea în paralel a cazanului Încălzirea conductelor de abur principale trebuie începută cât mai devreme posibil. De asemenea se urmăreşte să lucreze corect reazemele mobile şi fixe şi susţinerile cazanului. colectoarelor şi celorlalte elemente constructive ale cazanului. trebuie urmărite reperele dilatării termice ale tamburului. Dacă înaintea pornirii cazanului s-au executat lucrări de montare a îmbinărilor cu flanşe şi a gurilor de vizitare. După aprinderea focului cazanul se încălzeşte conform diagramei de pornire (de creştere a presiunii şi temperaturii). trebuie să se oprească aprinderea focului. fără pulsaţii. supraîncălzitor. . Se asigură parametri combustibilului şi ai aerului la valorile stabilite prin instrucţiunea tehnică internă.139 - . încălzirea conductei trebuie să dureze cel puţin 4 ore. la atingerea presiunii de 1. După punerea în funcţiune a cazanului. Se controlează temperatura aerului şi a gazelor de ardere pe traseu. Pentru cazanele cu presiune > 40 bar. de gaze de ardere şi a focarului. Flacăra trebuie să fie stabilă. 2. adică de pornirea cazanului pentru a fi pus în paralel cu alte cazane sau de pornirea turbinei simultan cu a cazanului sau separat. când presiunea în cazan nu depăşeşte 3 bar. aceasta pentru a evita şi curăţi eventualele murdăririi de pe scaunele supapelor cu ajutorul aburului.2. astfel: . În timpul pornirii programate a unui cazan aflat în stare rece sau după o reparaţie. Dilatările termice trebuie să fie uniforme şi simetrice pe toate părţile cazanului. verificarea etanşeităţii se face manual şi prin controlul instalaţiei. Purjarea aparatelor indicatoare de nivel direct trebuie executată pentru instalaţia de cazan. Din momentul pornirii unui cazan cu tambur trebuie controlat în permanenţă nivelul apei.. Dacă arzătoarele nu se aprind sau se sting cele aprinse. etc. . trebuie verificată corespondenţa dintre indicaţiile aparatelor de nivel directe şi cele ale indicatoarelor de nivel la distanţă.În cazul nefuncţionării programului automat sau dacă nu este realizat acest sistem. de parametri aburului şi a modului de răcire a supraîncălzitorului fiind în general condiţionată de solicitările termice şi eforturile care apar în elementele cu pereţii groşi (tambur. În toate cazurile de blocare a deplasării elementelor cazanului. se saltă uşor supapa de siguranţă şi se aşează la loc. se va executa o strângere a buloanelor respective cu chei normale. să nu cadă păcură pe vatră sau pe pereţii focarului la cazanele care funcţionează pe păcură. Durata de pornire depinde de sistemul de circulaţie a apei.

5 – 1 bar. Când presiunea în cazan a ajuns cu 2 – 3 bar sub presiunea nominală şi atunci când presiunea este mai mică decât presiunea din conducta principală cu 0.140 - . Suflarea supraîncălzitorului se întrerupe când cazanul ajunge la aproximativ o jumătate din sarcina nominală. Înainte de legarea cazanului la conducta de abur generală se micşorează focul. Se vor lua probe de purjare cu ajutorul vasului de răcire şi se va stabili de către laborator cât să fie deschisă purja continuă. se deschide robinetul de ocolire al robinetului principal de abur. pentru cazanele până la 60 bar şi cu 2 – 3 bari. pentru cazanele de presiune mai mare. trebuie oprită imediat operaţia de cuplare. . După atingerea temperaturii normale a aburului drenarea conductelor de abur se trece prin oalele de condensaţie. încălzirea se începe folosind abur din această conductă. După ce purja continuă este pornită se interzice fochistului a o mări sau micşora fără ştirea laboratorului care executa analiza purjei. La încălzirea conductei de abur se urmăresc deformaţiile acesteia precum şi comportarea reazemelor fixe şi mobile . se închid robinetele conductelor de ocolire. executându-se încărcarea cazanului conform normelor stabilite prin instrucţiunile interne. se deschide progresiv şi robinetul principal de abur. După punerea în paralel. După egalizarea presiunii din cazan cu cea din conducta de abur. Dacă în timpul cuplării cazanului apar şocuri şi lovituri hidraulice în conducta de abur. micşorat focul şi mărită purjarea conductei de abur.În centralele cu conductă colectoare de abur.

2 Manevrele şi verificările care se fac la: 1.LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1.141 - . – Pregătirea cazanului pentru pornire: .pregătirea cazanului în vederea umplerii cu apă. . – Examinarea cazanului şi a instalaţiilor auxiliare înainte de pornirea cazanului. 2. . – Punerea în funcţiune a cazanului: . 2.punerea în paralel a cazanului. .pornirea cazanului (pornirea exhaustorului şi încălzirea cazanului).umplerea cu apă a cazanului.

inclusiv pentru oprirea din funcţiune dacă acest lucru este necesar.toate indicatoarele de nivel nu funcţionează. indicatoarele de nivel.toate dispozitivele de alimentare cu apă sunt defecte. Fochistul este obligat să oprească imediat cazanul din funcţiune. camere de apă. .nivelul apei a scăzut sub cel minim. când: .la elementele cazanului (tambur. etc. ţevi. Este interzisă strângerea excesivă a presetupelor.nivelul apei a trecut peste marginea superioară a sticlei şi prin purjarea cazanului nivelul nu scade.) au apărut burduşiri (cu excepţia umflăturilor mici la ţevi). Dacă defecţiunile apărute pot să pună în pericol siguranţa funcţionării cazanului. manometrele. În acest caz alimentarea cu apă este interzisă. fiind totuşi vizibil în sticlă şi continuă să scadă deşi cazanul este alimentat intens cu apă. detaliate corespunzător în funcţie de specificul local. deoarece există pericolul ruperii filetelor. FUNCŢIONAREA CAZANULUI. plăci tubulare. . Instrucţiunile interne trebuie să aibă la bază prescripţiile unităţii constructoare a cazanului. personalul de serviciu trebuie să execute lent toate manevrările registrelor sau robinetelor. .FUNCŢIONAREA CAZANULUI SUPRAVEGHEREA ÎN TIMPUL FUNCŢIONĂRII GENERALITĂŢI o Armăturile de siguranţă şi control. a scăzut sub limită minimă de siguranţă înscrisă în instrucţiunile de exploatare. . izolaţia termică. .debitul de apă de alimentare. o Elementele cazanului şi instalaţiile auxiliare. SUPRAVEGHEREA ÎN TIMPUL FUNCŢIONĂRII GENERALITĂŢI Funcţionarea cazanului se face în conformitate cu instrucţiunile interne. instalaţia de preparare a apei de alimentare. instalaţia de ardere. . ţinând seama de necesitatea asigurării unei exploatări economice şi în condiţii de siguranţă. fisuri sau crăpături (cu . la cazanele cu străbatere forţată.142 - . colectoare. ventilatoarele de aer şi exhaustoarele. cutii de foc. zidăria cazanului. ele trebuie aduse imediat la cunoştinţa fochistului şef sau responsabilului sălii cazanelor care vor dispune măsurile necesare. În timpul funcţionării. întocmite de către responsabilul sălii cazanelor. aparatele de măsură şi control. Supapele de siguranţă. instalaţia de alimentare cu apă.nivelul apei nu se mai vede în sticlă şi nu reapare când se închide robinetul de pe spaţiul de abur al sticlei. Orice defecţiune care apare în timpul funcţionării cazanului trebuie să fie înscrisă în registrul – jurnal de supraveghere în vederea remedierii. capacelor şi a robinetelor cu ajutorul pârghiilor (prelungitoarelor). flanşelor.

- excepţia fisurilor şi crăpăturilor mici la ţevi). manometrelor.funcţionării normale a arzătoarelor. a instalaţiei de protecţie şi reglare automată. Pentru funcţionarea în condiţii de siguanţă.143 - . au apărut defecte la instalaţiile auxiliare (exhaustoare de gaze. a armăturilor de siguranţă.1. Funcţie de particularităţile funcţionale ale cazanului. în cazul supapelor cu resort. luându-se măsuri corespunzătoare de protecţia muncii pentru prevenirea opăririi datorită aburului fierbinte scăpat prin supapă. .funcţionării economice a cazanului. . . s-a încălzit la roşu o porţiune din scheletul metalic de susţinere al cazanului. personalul de deservire trebuie să supravegheze starea cazanului şi a instalaţiilor auxiliare. Această manevră trebuie să dureze un timp foarte scurt. în principal supapelor de siguranţă. respectând cu stricteţe regimul de exploatare stabilit pentru cazan. INSTALAŢIILE CE SE SUPRAVEGHEAZĂ 2.menţinerii presiunii nominale a aburului. 2. Nu se admite scăderea sau creşterea nivelului sub nivelul minim. încălzirea la roşu a unei părţi din peretele metalic. În timpul funcţionării cazanului se va acorda o atenţie deosebită: . sau manevrarea pârghiei special destinată pentru această operaţie. Armăturile de siguranţă şi control O atenţie deosebită trebuie acordată armăturilor de siguranţă şi control. . Eventualele defecţiuni ale supapelor de siguranţă se vor aduce la cunoştinţa responsabilului sălii cazanelor. se efectuează cel puţin o dată la 24 h. combustibilul antrenat arde în canalele de gaze de ardere şi temperatura acestor gaze creşte anormal. Verificarea bunei funcţionări a supapelor de siguranţă prin suflare. . indicatoarelor de nivel. la stingerea accidentală a focului în camera de ardere.menţinerii debitului de apă. . s-au produs crăpături mari sau dărâmături la zidăria focarului sau cazanului. curgeri ale îmbinărilor sudate (cu excepţia uşoarelor scurgeri la sudurile ţevilor). a izbucnit un incendiu în sala cazanelor. pompe recirculare). etc. sunt atinse limitele de declanşare prin protecţie automată a cazanului. Pentru asigurarea unei bune funcţionări a supapelor de siguranţă este necesar ca pârghiile să se mişte uşor în furcile de ghidajm iar contragreutăţile să fie bine fixate şi să aibă o poziţie stabilă în şanţurile practicate în acest scop. . prin instrucţiunile de exploatare se vor stabili şi alte cazuri de oprire forţată. respectiv peste nivelul maxim. în cazul supapelor cu pârghie şi contragreutate.funcţionării normale a aparatelor de măsură şi control.menţinerii temperaturii nominale a aburului şi a apei de alimentare. s-au defectat armăturile de control şi de siguranţă. care progresează rapid şi nu poate fi stins. Personalul de deservire va înscrie în registrul jurnal de supraveghere rezultatele verificărilor efectuate. s-a produs o explozie de gaze în focarul cazanului.1. corespunzător cantităţii de combustibil şi debitului de abur livrat la cazanele cu străbatere forţată. Supapele de siguranţă se verifică fiecare în parte prin ridicarea cu mare grijă a capetelor pârghiilor.menţinerii nivelului normal al apei printr-o alimentare uniformă a cazanului.1. II. dar instalaţia de automatizare nu realizează declanşarea.

pentru a se asigura buna vizibilitate a nivelului apei. Cel puţin odată pe săptămână manometrele trebuiesc verificate cu ajutorul unui manometru de control.Se deschide robinetul de pe racordul de legătură cu spaţiul de abur şi se închide robinetul de pe racordul de legătură cu spaţiul de apă. b) Dacă apa nu se mai vede şi nici nu reapare la închiderea robinetului de legătură cu spaţiul de abur: . . acul indicator trebuie să coboare uşor până la poziţia zero. Apa dispare dins ticlă realizându-se astfel suflarea sticlei. . Indicatoarele de nivel trebuiesc menţinute în stare de curăţenie atât în interior cât şi în exterior.Se deschide robinetul de purjare al indicatorului. Sticla se va umple cu apă realizându-se astfel suflarea racordului de legătură cu spaţiul de apă. Este interzisă orice modificare a reglajului supapei fără avizul prealabil al ISCIR.se opreşte imediat focul. apoi să oscileze uşor. Se urmăreşte să fie asigurată în permanenţă o bună iluminare a indicatoarelor de nivel. care periclitează siguranţa în funcţionare a cazanului: . care se fixează printr-un dispozitiv de flanşa robinetului cu trei căi.se măreşte debitul apei de alimentare. care înscrie în cartea cazanului.Sunt strict interzise următoarele operaţii. Verificarea bunei funcţionări a manometrelor se execută prin manipularea lentă a robinetelor cu trei căi. Suflarea sticlelor indicatoare de nivel trebuie făcută într-o anumită ordine pentru a nu se produce variaţii bruşte de temperatură. realizându-se astfel suflarea racordului cu spaţiul de abur. Reglarea supapelor de siguranţă se face de către organul ISCIR. Când se face legătura cu atmosfera. Dacă la această verificare indicaţiile manometrelor verificate diferă cu mai mult de 2% faţă de indicaţiile manometrului de control atunci acestea se schimbă cu altele. iar odată cu cuplarea în spaţiul sub presiune. apa trebuie să oscileze foarte uşor în sticlă. . Nivelul apei trebuie urmărit atât înainte cât şi după suflare. Presiunea maximă admisă va fi însemnată pe cadranul manometrelor cu o linie roşie. peste contragreutăţile existente. .se închide ventilul principal de abur. Lipsa oscilaţiilor indică o defecţiune care trebuie înlăturată. . Ordinea cronologică a operaţiilor de suflare a sticlelor indicatoare de nivel este următoarea: . Odată terminată suflarea nivelul trebuie să urce repede. Verificarea indicatoarelor de nivel se face în mod obligatoriu la preluarea schimbului şi în timpul schimbului cu frecvenţa stabilită prin instrucţiunile interne.1. să revină în poziţia iniţială.se reduce debitul de abur al cazanului.2. în bună stare.blocarea pârghiilor prin împănarea acestora. Dacă nivelul apei a scăzut sub nivelul minim. partea de exploatare.Se închide robinetul de pe racordul de legătură cu spaţiul de abur.deplasarea contragreutăţilor în lungul pârghiilor. elementele de reglaj. cazanul fiind „trecut pe manual”. La o funcţionare corectă. se va procedat astfel: a) Dacă apa din sticlă se vede: .se opreşte alimentarea cu apă. .adăugarea unor greutăţi suplimentare.1. care ar putea provoca spargerea sticlelor. . . 2. . . Apa va apare în sticlă fiind necesară compararea cu nivelul din cel de-al doilea indicator.144 - . Manometrele trebuie supravegheate permanent în timpul funcţionării pentru ca presiunea din cazan să nu crească peste valoarea presiunii nominale.3. 2.Se deschide robinetul de pe racordul de legătură cu spaţiul de apă şi se închide robinetul de purjare al indicatorului.strângerea resortului faţă de poziţia de reglare stabilită.

etanşeitatea robinetelor de golire şi de aerisire. Pompele trebuie să aibă o funcţionare liniştită. În timpul funcţionării cazanului temperatura zidăriei în exterior nu trebuie să depăşească 400 C.a.) pot fi supravegheate în timpul funcţionării numai din exterior. Indicatorul de nivel coborât.asigurarea unor curăţiri corespunzătoare a arzătoarelor de păcură. etanşeitatea îmbinărilor. . în sala cazanelor sunt prevăzute două conducte pentru apa de alimentare. 2.3.2.verificarea etanşeităţii conductelor de combustibil pentru evitarea nu numai a pierderilor ci şi înlăturarea pericolului de incendiu. Elementele cazanului şi instalaţiile auxiliare Elementele sub presiune ale cazanului (tamburul. 2. să treacă un debit de cca 10 – 15 % din necesarul de apă de alimentare. care de asemenea trebuie să fie în funcţiune. Este cu desăvârşire interzisă funcţionarea cu un singur indicator de nivel. Izolaţia termică se verifică din exterior. Se verifică permanent gradul de încălzire al lagărelor neadmiţându-se creşterea temperaturii uleiului mai mult de 600 C.2. desprinderi de material izolant.145 - . starea tehnică a căptuşelilor refractare şi a bolţilor din interiorul focarului se urmăreşte prin vizoarele practicate în pereţii cazanului. zgomote sau bătăi. . Se verifică dacă s-au produs desprinderi de cărămizi.2. ş.4. 2. se va anunţa imediat fochistul şef sau responsabilul sălii cazanelor.Dacă indicatoarele de nivel se află plasate la înălţime. prin suflarea periodică cu abur (la arzătoarele care prin construcţie au această posibilitate). ambele conducte trebuie menţinute sub presiune. Zidăria cazanului se verifică atât în exterior cât şi în interior. Conductele de abur sau de apă se verifică în principal sub următoarele aspecte: . fără vibraţii.2. etc. umeziri sau coroziuni ale carcaselor metalice de protecţie. fisuri. 2.starea compensatoarelor de dilataţie.2. Instalaţia de alimentare cu apă Funcţionarea corectă a instalaţiei de alimentare cu apă condiţionează siguranţa cazanului în timpul exploatării. supraîncălziri ale zidăriei focarului. . într-o anumită măsură. cu condiţia ca prin a doua. . Eventualele pierderi de apă şi aspiraţii de aer pe la presetupe trebuie înlăturate prin strângerea corespunzătoare a acestora. dacă există. Instalaţia de ardere va fi supravegheată pe moment în timpul funcţionării cazanului.starea suporţilor (din beton armat sau metalici) şi îndeosebi a punctelor de sprijin mobile care permit dilatarea. 2. În cazul în care se constată apariţia unor deformaţii. La fiecare 500 ore de funcţionare este indicat să se schimbe uleiul de răcire iar lagărele pompelor să fie spălate cu petrol şi apoi cu ulei curat.verificarea dezvoltării în focar a unei flăcări stabile şi continue. va fi verificat în comparaţie cu indicatoarele de sticlă cel puţin de trei ori pe schimb. colectoarele.etanşeitatea îmbinărilor realizate prin sudură sau prin flanşe. ele trebuie să aibă o înclinare corespunzătoare pentru ca vizibilitatea să fie optimă. crăpături la bolţi sau zidărie. . care să cuprindă întreg focarul. ţevile. Nu trebuie să prezinte crăpături. .2. Alimentarea cazanului se poate face numai printr-o conductă. Dacă prin proiect. operaţie care constă în principal din: .1.

apă de alimentare.2. Instalaţia de preparare a apei de alimentare Verificările ce se execută cuprind în principal: . 2.introducerea corectă a reactivilor.analiza calităţii probelor de apă brută.examinarea stării tehnice a instalaţiei.asigurarea cantităţii de apă preparată necesară. .lagărele să fie răcite corespunzător.6.turaţia să fie reglată corespunzător sarcinii cazanului. datorită lipirii cenuşii antrenată în gaze. stabilită prin instrucţiunile interne.146 - .5.2.). citit la ampermetru dacât valoarea înscrisă pe plăcuţa de fabricaţie. Ventilatoarele de aer şi exhaustoarele În timpul exploatării acestea se supraveghează sub următoarele aspecte: . temperatura uleiului de răcire să nu depăşească 600 C. să nu se producă scântei la perii sau colector. apă din cazan şi abur. . .temperatura aerului debitat de ventilatoare să nu scadă sub o anumită valoare. . pierderi de aer.2. O eventuală creştere a curentului absorbit denotă o defecţiune în conducta de gaze sau de aer. ş. Electromotoarele care antrenează pompele. . care poate conduce la coroziuni sau la înfundarea preîncălzitorului. este posibil ca în zona de intrare a aerului în preîncălzitor să aibă loc fenomenul de condensare a vaporilor din gazele de ardere. (aspiraţie mare. compartativ cu indicii admişi conform prescripţiilor tehnice. . . .respectarea perioadelor prescrise pentru curăţirea sau înlocuirea filtrelor.temperatura gazelor de ardere să nu depăşească limitele admise.a. Mersul electromotoarelor trebuie să fie liniştit încălzirea normală (temperatura părţilor exterioare în zona lagărelor să fie suportată cu mîna). ventilatoarele sau exhaustoarele nu trebuie să absoarbă o cantitate mai mare de curent. Dacă temperatura este de exemplu sub 400 C.

 Purjarea continuă. Verificările care se efectuează. . Exhaustoarele de bază şi rezervă 5. – Armăturile de siguranţă şi control: .manometrele. sisteme de reglare.2 Supravegherea cazanului în timpul funcţionării. izolaţia termică). Aparatele de măsură şi control. - . FUNCŢIONAREA CAZANULUI SUPRAVEGHEREA ÎN TIMPUL FUNCŢIONĂRII: Instalaţia de automatizare: sisteme de comandă. Suflarea suprafeţelor de încălzire ale cazanului Evacuarea cenuşii şi a zgurii Verificări şi încercări profilactice. sisteme de protecţie.indicatoarele de nivel.– Elementele cazanului şi instalaţiile auxiliare (zidăria cazanului. 2.LECŢIA PREACTICĂ LA ISPAT – SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1.147 - . Purjarea cazanului:  Purjarea periodică. 3.-Instalaţia de alimentare cu apă 4. mod de acţiune asupra cazanului şi a instalaţiilor auxiliare: 1.supapele de siguranţă. instalaţii de semnalizare. .

În procesul de producţie sunt unele situaţii în care este nevoie de o cantitate mai mică sau mai mare de abur. REGLAREA TIRAJULUI. fochistul trebuie să intervină operativ şi să execute următoarele manevre: . care sunt indicatorii de timp şi coeficientul de încărcare. conţinutul de gaze nearse în produsele de ardere care se evacuează la pâlnie. PIERDERI DE CĂLDURĂ ÎN FUNCŢIONAREA CAZANELOR RANDAMENTUL CAZANELOR I. care caracterizează atât gradul de economicitate al cazanelor cât şi siguranţa în timpul funcţionării. CO şi O2 în gazele de ardere. va trebui introdus în focar o cantitate mai mică sau mai mare de aer. Ţinând seama de cele de mai sus reglarea funcţionării unui cazan se realizează prin modificarea următoarelor raporturi: .1. În cazul în care într-o centrală termică funcţionează mai multe cazane. nivelul economicităţii şi gradul de rentabilitate. . Indicatorii tehnologici sunt caracterizaţi prin procesele de funcţionare care au loc în cazan şi se referă la coeficientul de exces de aer. conţinutul de CO2. astfel încât arderea să fie completă.indicatori de regim. Conducerea unităţii deţinătoare trebuie să organizeze o urmărire şi analiză detaliate a indicatorilor tehnico-economici pentru a cunoaşte în orice moment abaterile de la regimul de funcţionare stabilit prin proiect.raportul dintre cantitatea de abur produs şi cantitatea de combustibil consumat. Indicatorii principali care caracterizează funcţionarea cazanelor sunt următorii: . REGLAREA ARDERII. REGLAREA CAZANELOR ÎN TIMPUL FUNCŢIONĂRII GENEALITĂŢI Reglarea cazanelor în timpul funcţionării are ca obiect principal realizarea unor anumiţi indicatori tehnico-economici. la rândul lui. o problemă deosebit de importantă o constituie repartiţia optimă a sarcinii între cazane. REGLAREA ALIMENTĂRII CU APĂ. Indicatorii de încărcare evidenţiază debitul mediu realizat de cazan în perioada analizată şi se caracterizează prin coeficienţii de încărcare şi de utilizare ai debitelor termice instalate în sala cazanelor.indicatori tehnologici.raportul dintre cantitatea de abur produs şi depresiunea în canalele de fum. De asemenea. timpii de funcţionare. Indicatorii de regim sunt caracterizaţi de factorii care determină regimul de bază de funcţionare. .raportul dintre cantitatea de abur produs şi alimentarea cu apă a cazanului. Indicatorul de timp are la bază. funcţie de cantitatea de abur cerută de consumator.148 - . . Indicatorii economici sunt caracterizaţi de randamentul cazanului (randament brut şi randament net) şi de consumurile specifice de combustibil şi energie electrică pentru a obţine o unitate de energie termică. În esenţă. temperatura gazelor de CO2. Pentru modificarea raporturilor mai sus menţionate.indicatori economici.REGLAREA CAZANELOR ÎN TIMPUL FUNCŢIONĂRII GENERALITĂŢI. să se asigure un consum total minim de combustibil. fără oxid de carbon şi fără combustibil nears. de regulă un an.. I. consumând o cantitate mai mare sau mai mică de combustibil şi respectiv de apă. de reparaţii şi de avarii întro anumită perioadă de timp. scopul reglării cazanului este acela de a asigura permanent corelarea dintre producţia de abur a cazanului şi sarcină (cantitatea de abur cerută de consumatori). astfel încât. la nivelul centralei termice. Cazanul trebuie să răspundă acestei necesităţi. REGLAREA TEMPERATURII DE SUPRAÎNCĂLZIRE A ABURULUI. . FUNCŢIONAREA ECONOMICĂ A CAZANELOR.

aerul introdus să asigure o ardere completă.îndepărtarea zgurii de pe grătar. asigurând o împrăştiere uniformă a acestuia pe grătar. .reglarea vitezei grătarului. apoi aerul şi în final cantitatea de combustibil. iar tirajul. însă în ordine inversă.acţionează asupra dispozitivului de reglare a temperaturii pentru a obţine temperatura de supraîncălzire a aburului la valoarea nominală. iar fumul să fie incolor. cu limbi alungite. portocalie sau chiar roşie.cantitatea de combustibil. sunt necesare următoarele: . ars pe grătar.cantitatea de aer de ardere. asigurarea unui tiraj corespunzător. .măreşte sau micşorează cantitatea de aer de combustie în scopul realizării unei arderi perfecte.149 - - . .activează alimentarea cu apă pentru a menţine nivelul normal în tambur. fără salturi mari. Astfel. . . asigurându-se permanent un control al gazelor evacuate. În cazul unei arderi corespunzătoare flacăra trebuie să fie galbenă deschisă cu vârfuri necolorate şi să cuprindă toată camera focarului.întreţinerea permanentă a flăcării. evacuarea cantităţii sporite de gaze de ardere. înseamnă că arderea se face necorespunzător. funcţie de felul combustibilului. Intervenţiile fochistului asupra combustibilului. Operaţia de reglare se execută într-o anumită ordine acţionând asupra elementelor menţionate mai sus. La cazanele moderne. . În acest mod se creează posibilitatea ca la o creştere a cantităţii de combustibil. Grosimea stratului este funcţie de granulaţia combustibilului şi de felul grătarului şi se stabileşte prin instrucţiunile interne. b) În cazul combustibilului solid. funcţie de cantitatea de abur preluată de consumatori. .tirajul. iar în al doilea este incolor. . În primul caz fumul la coş este negru şi gros.măreşte sau micşorează cantitatea de aer de combustibil introdusă în focar în scopul menţinerii constante. Acest control se poate asigura şi prin observarea flăcării în focar sau a fumului evacuat pe coşul cazanului. Pentru realizarea celor de mai sus trebuie asigurat permanent un anumit raport între debitul de abur al cazanului şi următoarele elemente: . se execută următoarele operaţii: . aerului şi tirajului trebuie făcute în mod lent.măreşte sau micşorează cantitatea de combustibil introdusă în focar în scopul menţinerii constante. perfect automatizate. care indică de fapt calitatea arderii. Dacă flacăra în focar este galbenă spre roşu. La scăderea sarcinii cazanului manevrele care trebuie executate sunt aceleaşi. astfel: a) În cazul combustibilului solid. Toate aceste manevre trebuie executate lent şi cu urmărirea permanentă a efectului lor (la indicaţiile aparatelor de măsură şi control). înseamnă că arderea are loc în condiţii de exces mare de aer. asigurarea unei presiuni optime a aerului insuflat. prin alimentarea corespunzătoare a arzătoarelor. dacă sarcina cazanului creşte. ars sub formă de praf. . toate aceste manevre se fac automat fără intervenţia omului. Reglarea combustibilului se asigură diferit. în condiţii de lipsă de aer. se va mări mai întâi tirajul. Dacă culoarea este galbenă strălucitoare. . spre alb.reglarea stratului de combustibil. Prin acest reglaj fochistul trebuie să asigure o ardere cât mai completă la orice variaţie a debitului cazanului între debitul minim şi maxim admis.măreşte sau micşorează tirajul pentru reglarea debitului de gaze arse. REGLAREA ARDERII Reglarea arderii înseamnă de fapt corelarea permanentă a cantităţii de abur produs şi a cantităţii de combustibil consumat.

reglarea cantităţii de combustibil necesar fie prin acţionarea dozatoarelor de praf (reglare fină) fie prin scoaterea din funcţiune a unui anumit număr de arzătoare (reglare grosieră). c) Reglarea combustibilului lichid se asigură prin manevrarea corespunzătoare a robinetelor de păcură şi de abur, de injecţie. Ca şi în cazul cărbunelui praf se poate asigura şi o reglare grosieră prin oprirea unor arzătoare. d) În cazul combustibilului gazos reglarea se asigură în acelaşi mod în care se asigură pentru combustibilul lichid. Reglarea cantităţii de aer necesar arderii se asigură acţionând asupra: - clapelor de aer; - turaţiei ventilatorului de aer (în cazul aerului insuflat). e) La cazanele recuperatoare, care funcţionează cu combustibil gaze reziduale, operaţia de reglare a arderii este asemănătoare, în principiu, cu cea de la cazanele care funcţionează cu gaze naturale, iar la cazanele recuperatoare care, de exemplu, funcţionează cu leşie (cazanele din combinatele de celuloză şi hârtie), operaţia este mult mai complexă. La toate cazanele recuperatoare, instrucţiunile interne trebuie să determine manevrele care trebuie executate de către personalul de deservire şi indicii care trebuie urmăriţi astfel încât pe tot parcursul funcţionării să se realizeze o ardere corespunzătoare. REGLAREA ALIMENTĂRII CU APĂ Se realizează în scopul corelării permanente a cantităţii de abur produs cu cantitatea de apă de alimentare. Cantitatea de apă de alimentare se reglează prin: - manevrarea robinetului aflat pe conducta de apă, între pompă şi cazan (la pompele centrifuge); - manevrarea robinetului de abur, la pompele acţionate cu abur, în vederea schimbării vitezei de mişcare; - pornirea şi oprirea pompei (manevră nerecomandabilă). Alimentarea cazanului trebuie astfel asigurată încât nivelul să fie permanent menţinut între minim şi maxim, cu variaţii cât mai mici. Dacă nivelul apei depăşeşte „limita maximă” apare pericolul ca apa încărcată cu săruri să pătrundă din tambur în supraîncălzitor, formând depuneri de piatră pe ţevi. Acest fenomen determină distrugerea supraîncălzitorului. Dacă nivelul apei este sub cel „minim” se pot produce avarii şi accidente grave (arderea ţevilor fierbătoare, deformarea tuburilor de flacără, etc.). Cazanele de apă fierbinte lucrează în general cu debit constant de apă, indiferent de sarcina termică. Preluarea variaţiilor de sarcină de la consumator se realizează prin variaţiile temperaturii de intrare şi ieşire a apei din cazan. Unele cazane de apă fierbinte pot funcţiona în două regimuri: de bază şi de vârf. În regimul de bază apa străbate suprafeţele de încălzire în serie, iar în regim de vârf, prin introducerea unor diafragme, apa va circula în paralel. În ce priveşte reglarea sarcinii, aceasta se realizează, de regulă, prin menţinerea în funcţiune a unui anumit număr de arzătoare, respectiv a unuia sau două ventilatoare de aer (după caz). Ventilatoarele de aer au posibilitatea, la rândul lor, să-şi regleze debitul de aer prin acţionarea unor obturatoare amplasate pe partea de aspiraţie. REGLAREA TIRAJULUI Corelarea permanentă dintre cantitatea de abur produs şi presiunea în canalele de fum reprezintă reglarea tirajului, care se asigură prin: - manevrarea corespunzătoare (închidere sau deschidere) a registrului de gaze (şubărului); - variaţia turaţiei exhaustorului (dacă există). REGLAREA TEMPERATURII DE SUPRAÎNCĂLZIRE A ABURULUI
- 150 -

-

Temperatura de supraîncălzire a aburului se urmăreşte în permanenţă şi trebuie menţinută la valoarea nominală prin acţionarea dispozitivului de reglare a temperaturii. II. FUNCŢIONAREA ECONOMICĂ A CAZANELOR

2.1. PIERDERI DE CĂLDURĂ ÎN FUNCŢIONAREA CAZANELOR Cantitatea de căldură produsă în focarele cazanelor prin arderea combustibilului nu este folosită în întregime pentru producerea aburului. O anumită parte se pierde prin: - gazele de ardere evacuate în coş; - arderea incompletă a combustibilului; - radiaţia suprafeţelor exterioare ale cazanului; - evacuarea cenuşii fierbinţi; - combustibilul nears căzut prin barele grătarului, înglobat în zgură, în cenuşă sau antrenat de gazele de ardere la coş; - purjare; - exploatare intermitentă (opriri şi porniri dese) cu cât pierderile menţionate mai sus sunt mai mici,cu atât combustibilul ars în cazan este mai bine valorificat, respectiv randamentul cazanului este mai mare. De regulă, randamentele cazanelor variază între 70 şi 95%, funcţie de tipul constructiv al cazanului şi combustibilul folosit. Randamentul maxim al unui cazan se obţine la un debit de 0,8 din debitul nominal. 2.2. RANDAMENTUL CAZANULUI Criteriul de apreciere a eficienţei economice a cazanelor de abur este randamentul. Randamentul cazanului poate fi definit prin două metode: directă şi indirectă. În general se aplică metoda directă şi se verifică rezultatele obţinute prin metoda indirectă. 2.2.1. METODA DIRECTĂ DE STABILIRE A RANDAMENTULUI Randamentul cazanului calculat prin metoda directă este definit de raportul dintre cantitatea de căldură preluată în cazan de agentul termic şi cantitatea de căldură introdusă în cazan, provenită din surse exterioare. Astfel, randamentul cazanului este dat de relaţia:
η= Qat Qi

în care: Qat – cantitatea de căldură preluată în cazan de agentul termic, în Kcal/h. Qi - cantitatea de căldură introdusă în cazan în Kcal/h. sau
η= D(i0−ia ) ⋅100 % B ⋅ qi

unde: D – debitul de abur al cazanului, în kg/h; io – entalpia aburului la ieşirea din cazan, în kj/kg ia – entalpia apei de alimentare, în kj/kg B- debitul de combustibil, în kg/h sau Nm3/h qi – puterea calorifică inferioară a combustibilului, în kj/kg sau kj/Nm3. Pentru cazanele în care pe lângă căldura dezvoltată de combustibil, se mai introduce căldura şi de la alte surse, aceasta se adaugă în numitorul fracţiei. Astfel, în cazul preîncălzirii aerului în calorifere cu abur înainte de intrarea în preîncălzitorul de aer al cazanului, expresia randamentului devine:
- 151 -

η=

D(i0 − i a ) ⋅100 % b(qi + L ⋅ ∆i )

în care: L – cantitatea de aer necesară pentru arderea unităţii de masă de combustibil, în Nm3/kg sau Nm3/ Nm3. ∆ i – creşterea entalpiei aerului în schimbul de căldură încălzit de la o sursă exterioară, în kj/ Nm3. În relaţiile prezentate s-a considerat că debitul de apă intrat în cazan este egal cu debitul de abur produs, adică debitul de purjă s-a considerat egal cu zero. 2.2.2. Metoda indirectă de stabilire a randamentului Randamentul cazanului stabilit prin metoda indirectă se calculează prin determinarea pierderilor de căldură. Astfel, randamentul este determinat de relaţia:
η1 = 0 0 −q Σ p = 1 0 0 − p1 + p 2 + p 3 + p 4 + p 5 + p 6 ) (q q q q q q

qp – pierderile totale de căldură în circuitul cazanului în %; qp1 – pierderea prin căldură sensibilă a gazelor de ardere evacuate la cos, în %; qp2 – pierderea datorată arderii incomplete din punct de vedere chimic a combustibilului, în %; qp3 – pierderea datorată ardere incomplete din punct de vedere mecanic a combustibilului, în %. qp4 – pierderea de căldură prin convecţie şi radiaţie (prin pereţi) către mediul înconjurător, în %. qp5 - pierderea de căldură prin purjare, în %. qp6 – pierderea de căldură prin funcţionarea intermitentă în %. Deci, cantitatea de căldură pierdută din cazan Qp, se calculează cu relaţia: Qp = Qp1 + Qp2 + Qp3 + Qp4 + Qp5 + Qp6
-

în Kcal/h

Căldura pierdută prin gazele de ardere evacuate la coş (Qp1)

Gazele arse părăsind coşul cu o temperatură ridicată (între 1500 şi 3000 C) transportă cu ele o mare cantitate de căldură. Pierderile prin gazele de ardere sunt cu atât mai mari cu cât temperatura şi debitul lor sunt mai mari. Deci, trebuie luate toate măsurile în vederea eliminării gazelor în atmosferă cu o temperatură cât mai mică. De asemenea, fochistul poate acţiona asupra reducerii volumului gazelor de ardere printr-o ardere fără exces de aer şi prin depistarea şi eliminarea pătrunderilor de „aer fals”. Cele mai mari pierderi de căldură la cazane se datorează căldurii pierdute prin gazele de ardere. Valoarea acestor pierderi este cuprinsă între 4 şi 12%. Pierderile sunt mai mari la cazanele mici şi mai reduse la cazanele mari. Căldura pierdută prin arderea incompletă din motive chimice (Qp2). Această căldură este cauzată de arderea incompletă (imperfectă) a combustibilului. Astfel, datorită unei conduceri necorespunzătoare a procesului de ardere,în gazele de ardere se găsesc gaze combustibile nearse (oxid de carbon, hidrogen). Aceste pierderi pot fi reduse prin realizarea de către fochişti a unei arderi perfecte (lipsa totală a oxidului de carbon din gazele de ardere). Valoarea pierderilor de căldură Qp2 este de 0,1 – 0,5 %.
-

- 152 -

căldura conţinută în particulele de cărbune căzute în cenuşar printre barele grătarului.1. felul combustibilului şi caracteristicile sale principale (putere calorifică. moderne. În acest scop este necesară urmărirea permanentă a temperaturii gazelor evacuate la coş. Este cunoscut faptul că pentru acţionarea instalaţiilor auxiliare. cu ajutorul termometrelor sau termocuplelor. pentru reducerea pierderilor prin pereţi trebuie ca zidăria refractară şi izolarea termică să fie de calitate cât mai bună. - Căldura pierdută prin funcţionarea intermitentă (Qp6) Cu cât se fac mai multe porniri şi opriri ale cazanelor cu atât se pierde mai multă căldură prin încălzirea până la temperatura de regim şi prin răcirea până la temperatura mediului. măsurându-se cantitatea de căldură primită de apă şi abur pe o anumită perioadă de timp şi cantitatea de combustibil consumată de cazan în acelaşi interval de timp.3. Reducerea numărului de purjări se face prin tratarea corectă a apei de alimentare Qp5 variază între 0. granulaţie.5 – 2 %. Căldura pierdută prin combustibil nears din motive mecanice se compune din: . Din acest motiv purjările trebuie efectuate corect şi la timp. precum şi a componenţilor chimici în gazele evacuate. pe când la cazanele mici ele ajung până la 2%. Pierderile prin pereţi sunt cu atât mai mari cu cât suprafaţa acestora este mai mare şi cu cât izolarea termică este mai slabă. La cazanele mari. ventilatoare şi exhaustoare. Deci. În acest scop trebuie măsurate următoarele mărimi: .153 - . personalul de serviciu este obligat să ia toate măsurile. cu ajutorul analizoarelor de gaze. Pentru realizarea unui randament cât mai ridicat al cazanului. pentru reducerea la minimum a pierderilor de căldură prin radiaţie. uşi. Căldura pierdută în mediul înconjurător prin pereţi (Qp4) O parte importantă din căldura produsă în focarul cazanului se pierde în mediul ambiant prin pereţii cazanului. De asemenea. fluiditate). mari. Trebuie respectate cu stricteţe instrucţiunile interne cu privire la regimul de evacuare a cenuşei. - 2.Căldura pierdută prin combustibilul nears din motive mecanice (Qp3) Acest tip de pierderi de căldură este specific combustibililor solizi. se consumă o anumită cantitate de energie.căldura conţinută în combustibilul nears amestecat sau acoperit de zgură şi cenuşă. se obţine randamentul net al cazanului. regimul de purjare şi continuitatea funcţionării. EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE STABILIRE A RANDAMENTULUI 2. astfel ca pierderile de căldură să fie cât mai mici. prin suprafeţele exterioare au valori până la 1%. ca de exemplu pompe cu abur. pierderile în mediul înconjurător. .3. . trebuie asigurată starea corespunzătoare a zidăriei şi izolaţiilor. Randamentul determinat astfel se mai numeşte randament termic brut sau randament global. Dacă această energie se transformă în cantitate de căldură şi se scade din randamentul global. şubere.căldura conţinută în cărbunele nears antrenat de gazele arse pe coşul instalaţiei. Randamentul cazanului poate fi stabilit prin metoda directă de calcul. etc. se elimină în mediul ambiant o mare cantitate de căldură. - Căldura pierdută prin purjare (Qp5) Prin purjările care se fac în scopul îndepărtării nămolului şi sărurilor. În cazul combustibililor gazoşi şi lichizi Qp3 = 0. - Ponderea pierderilor de căldură prin combustibilul nears din motive mecanice este de cca 2 – 4 % pentru cazane mici şi 1 – 2 % pentru cazane mari.

presiunea, temperatura şi debitul aburului supraîncălzit şi a aburului supraîncălzit intermediar, presiunea şi temperatura apei de alimentare, precum şi debitul de apă de alimentare, consumul de combustibil şi puterea calorifică a combustibilului. Măsurile de presiuni şi de temperaturi se execută, de obicei, din zece în zece minute, iar măsurile de debite cu manometrul diferenţial, din trei în trei minute. În timpul încercării se lucrează cu purja continuă închisă (în caz contrar, trebuie măsurat şi debitul de purjă). Încercările de randament se efectuează pentru diferite sarcini ale cazanului. Durata încercării pentru fiecare sarcină, este de cca 6 – 8 ore. Înainte de începerea măsurătorilor pentru fiecare sarcină, cazanul trebuie menţinut la sarcina respectivă cca trei ore. Metoda directă de stabilire a randamentului prezintă avantajul rapidităţii (fiind necesare un număr mic de măsurători şi eliminânduse necesitatea încercărilor de laborator). Dezavantajul metodei constă în erorile mari, care pot apărea la măsurarea consumului de combustibil. 2.3.2. Stabilirea randamentului se poate efectua şi indirect, prin întocmirea bilanţului termic, adică prin determinarea tuturor pierderilor. În acest caz, trebuie măsurate următoarele mărimi: temperatura gazelor de ardere la ieşirea din cazan, excesul de aer în gazele de ardere (prin analiza gazelor de ardere), conţinutul de gaze combustibile în gazele de ardere, conţinutul de combustibil nears în zgură şi în cenuşă (este necesar ca proba de zgură să fie luată cu atenţie pentru a nu obţine rezultate eronate, având în vedere că bulgării de zgură conţin puţine particule nearse, iar zgura măruntă mai multe particule nearse), temperatura zgurei lichide. Durata încercărilor fiecare sarcină, este de cca 4 ore. Randamentul astfel calculat este randamentul brut al cazanului, în care se consideră numai consumul de combustibil. Pentru calculul randamentului net al cazanului, se ia în calcul şi consumurile de energie electrică, pentru serviciile interne, care transformate în cantitate de căldură, se scade din randamentul global.

FUNCŢIONAREA ECONOMICĂ A CAZANELOR INDICII PENTRU CONTROLUL FUNCŢIONĂRII ECONOMICE A CAZANELOR Pentru asigurarea unei funcţionări cât mai economice este necesar să se urmărească, cu ajutorul aparatelor de măsură şi control, următorii indici: - indicii arderii; - indicii apei - indicii aburului - consumul de energie electrică şi căldură. 1. INDICII ARDERII Principalii indici ai arderii sunt: - calitatea combustibilului; - consumul de combustibil; - presiunea şi temperatura combustibilului; - temperatura aerului de ardere; - compoziţia gazelor de ardere; - temperatura gazelor de ardere; - tirajul; - conţinutul de carbon nears. Calitatea combustibilului respectiv:
- 154 -

-

în cazul cărbunilor: puterea calorifică, granulaţia, umiditatea, conţinutul de cenuşă, conţinutul de substanţe volatile; în cazul combustibilului lichid: puterea calorifică, greutatea specifică, vâscozitatea, temperatura de solidificare, conţinutul de apă; în cazul combustibilului gazos: puterea calorifică.

Aceşti indici se determină în timpul funcţionării cazanului de către laboratorul chimic al centralei. Rezultatele obţinute trebuie să corespundă cu valorile indicate de consumatorul cazanului. Consumul de combustibil se determină fie orar, în cazul gazelor sau combustibilului lichid, cu ajutorul aparatelor de măsură (contoare), fie într-un interval de 24 ore, în cazul combustibilului solid, prin cântărire un consum mai mic decât cel prescris de constructorul cazanului poate conduce la întreruperi în funcţionare, iar un consum mai mare, la arderea incompletă sau pierderi sporite prin combustibil nears. Presiunea şi temperatura combustibilului, au o influenţă însemnată asupra condiţiilor de funcţionare ale cazanului. Astfel, în cazul combustibilului gazos, se urmăresc în exploatare: - presiunea înainte de robinetul de reglare al arzătorului, care trebuie să fie aceeaşi cu presiunea din conducta de distribuţie a gazelor în centrală, indicată în instrucţiunile interne; - presiunea după robinetul de reglare al arzătorului, denumită şi presiunea la arzător, care trebuie să varieze funcţie de cantitatea de abur debitată de cazan. În orice caz, presiunea gazului, indiferent de regimul de funcţionare al cazanului, nu trebuie să scadă sub o anumită valoare, pentru preîntâmpinarea pericolului de stingere a flăcării. În cazul combustibilului lichid, respectiv păcurii, se urmăreşte atât presiunea, care trebuie menţinută în valorile indicate în instrucţiunile interne, cât şi temperatura, a cărei valoare va fi cuprinsă între 110 şi 1300 C, conform instrucţiunilor interne. Folosirea unui combustibil cu temperatură scăzută poate conduce la înrăutăţirea pulverizării lui (cu stropi mari), ceea ce are efecte negative asupra procesului de ardere. Temperatura aerului de ardere trebuie să fie menţinută în limitele prevăzute în instrucţiunile interne, fiind funcţie atât de tipul focarului, cât şi de natura combustibilului. Temperatura aerului la intrarea în preîncălzitor nu trebuie să scadă sub o anumită valoare prescrisă deoarece apare pericolul condensării vaporilor de apă (punctul de rouă) care împreună cu bioxidul de sulf din gazele de ardere, formează acidul sulfuric, deosebit de coroziv. Un astfel de fenomen se produce în condiţiile unei temperaturi a aerului la intrare mai mică de 35 0 – 400 C şi o scădere a temperaturii gazelor de ardere sub 1300 C şi are ca efect distrugerea rapidă a preîncălzitorului prin coroziune. Compoziţia gazelor de ardere În gazele de ardere se urmăresc, în general, următorii indici care caracterizează calitatea procesului de ardere: - conţinutul de bioxid de carbon (CO2), cu cât conţinutul de CO2 este mai mare, mai apropiat de cel teoretic, arderea este mai bună, mai completă. Măsurarea se face de regulă la sfârşitul focarului şi la ieşirea gazelor de ardere spre coş, folosind în acest scop aparate denumite analizoare de CO2. - conţinutul de oxigen (O2) cu cât conţinutul de O2 este mai mic, cu atât excesul de aer este mai mic şi arderea mai bună. Măsurarea se face cu ajutorul analizoarelor de O2, în acelaşi locuri ca şi în cazul conţinutului de CO2.

- 155 -

conţinutul de oxid de carbon (CO). Acest indice trebuie să fie cât mai aproape de valoarea zero pentru ca arderea să fie completă. Măsurarea se face de asemenea în focar şi la CO3, cu ajutorul analizoarelor de CO. La CO3, spre deosebire de focar, conţinutul de CO2 este mai mic, iar cel de O2 mai mare, datorită infiltraţiilor de aer fals în canalele de gaze prin neetanşeităţile zidăriei, uşilor de vizitare sau ochiurilor de observare. Regiunile de pătrundere a aerului fals se depistează măsurând conţinutul de CO2 şi O2 în diferite puncte ale canalelor de gaze. Neetanşeităţile trebuie înlăturate, astfel încât pe cât posibil, excesul de aer determinat la CO3, să se apropie cât mai mult de excesul determinat de focar. Pentru realizarea unei arderi complete şi obţinerea unor indici optimi personalul de serviciu trebuie să urmărească valorile măsurate ale CO2, O2 şi CO (în unele cazuri CO + H2) şi să efectueze reglajele necesare, acţionând corespunzător asupra tirajului, clapetelor de aer sau clapeţii ventilatorului.
-

1.6. Temperatura gazelor de ardere trebuie urmărită cu toată atenţia, pe întregul traseu parcurs prin canalele de gaze, până la evacuarea la coş. În orice caz, verificarea temperaturii va fi făcută în focar, după supraîncălzitor şi la coş (după ultima suprafaţă de încălzire a cazanului). De o mare importanţă este temperatura la coş deoarece permite, într-o bună măsură, să se tragă concluzii, asupra condiţiilor de funcţionare ale cazanului. Creşterea temperaturii gazelor evacuate, peste valoarea prescrisă de constructorul cazanului, înseamnă de fapt eliminarea unei cantităţi însemnate de căldură în atmosferă, deci scăderea randamentului cazanului. Cauzele pot fi murdărirea cu funingine a suprafeţelor de încălzire pe partea gazelor de ardere sau depuneri de săruri din apă pe partea fluidului apă – abur, ceea ce conduce la formarea unor straturi izolatoare prin care căldura gazelor se transmite greu la apa sau aburul din cazan. În aceste condiţii gazele de ardere sunt evacuate la coş mai fierbinţi, surplusul de căldură reprezentând efectiv o pierdere. Scăderea temperaturii gazelor sub o anumită valoare, indicată de asemenea de constructorul cazanului, este tot atât de nedorită deoarece vaporii de apă pot condensa formând acizi care corodează până la distrugere atât economizorul cât şi preîncălzitorul de aer. Măsurarea temperaturii gazelor se face de regulă cu termocuple şi uneori, la coş, şi cu termometre. 1.7. Tirajul trebuie astfel reglat în timpul funcţionării cazanului încât la partea superioară a focarului să nu depăşească 2 mm H2O. Rezistenţele la trecerea gazelor prin canale trebuie să se menţină la valori stabilite de constructorul cazanului. Dacă aceste rezistenţe cresc, se vor lua măsuri ca primul rând de ţevi din focar să fie curăţate de zgură, iar suprafeţele de încălzire ale cazanului să fie suflate. În momentul în care se face suflarea este necesar ca depresiunea în focar să fie mărită la cca 3 – 7 mm H2O. Măsurarea tirajului se face de regulă cu tuburi îndoite în formă de U umplute cu apă. 1.8. Conţinutul de carbon nears înglobat în cenuşă sau zgură, se determină de către laboratorul chimic al centralei (în cazul combustibilului solid). Dacă valorile sunt mai mari decât cele maxim admise se vor analiza cauzele şi se vor prescrie măsurile corespunzătoare. În concluzie, o ardere corespunzătoare trebuie să fie caracterizată prin următorii indici: - CO2 %; ridicat în focar şi la coş; - O2 %; lipsă în focar şi cât mai scăzut la coş; - CO (sau CO + H2)%; lipsă atât în focar cât şi la coş; - Temperatura gazelor la coş: la valoarea indicată de constructorul cazanului; - Conţinutul de carbon nears în cenuşă şi zgură; cât mai mic;
- 156 -

fără vârfuri negre. 2. la reducerea puterii turbinei şi eroziuni (ciupituri) ale paletelor . Dacă presiunea apei în economizor creşte exagerat înseamnă că s-au format depuneri interioare.presiunea în tambur. dintre care mai importante sunt: .3.2. 3. O temperatură prea scăzută a apei la intrare. .3. 3. mai ales în cazul cazanelor energetice (o scădere a presiunii cu 1% conduce la o creştere a consumului de abur al turbinei cu 0. 3.157 - .temperatura . Măsurarea temperaturii se face cu termometre. mai ales în cazul cazanelor energetice. 2.2.1. atât la intrarea cât şi la ieşirea din economizor. Presiunea apei se măsoară cu manometre. trasate cu un semn roşu pe cadranul manometrului. Creşterea temperaturii poate conduce la arderea supraîncălzitorului.7 %). Aspectul fumului la coş : necolorat. Urmărirea indicilor respectivi se face în conformitate cu indicaţiile laboratorului sau punctului chimic al centralei. 2.4. INDICII ABURULUI sunt: . Indicii chimici ai apei trebuie să corespundă valorilor indicate de constructorul cazanului şi prescripţiilor tehnice ISCIR.presiunea . Nerespectarea indicilor prescrişi conduce nu numai la o funcţionare neeconomică. Debitul produs de cazan nu trebuie să depăşească valoarea maximă (debitul maxim) stabilită prin instrucţiunile interne.1. În acelaşi mod se stabilesc şi măsurile necesare pentru încadrarea indicilor în valorile prescrise .debitul . cu efectele negative descrise anterior. Aspectul flăcării în focar: luminoasă galbenă. Aceste depuneri trebuie înlăturate. de către personalul special instruit în acest scop. iar scăderea ei. dar creează şi pericolul de avariere a cazanului. fără coloraţie roşie. sau la solicitări termice sporite ale paletelor turbinei. . - 2. poate conduce la fenomenul de condensare a vaporilor de apă din gazele de ardere. Presiunea se măsoară cu manometre în diferite puncte. INDICII APEI sunt: debitul de apă consumat presiunea apei temperatura apei indicii chimici ai apei.indicii chimici ai aburului. La intrarea apei în economizor presiunea trebuie să fie mai mare decât a cazanului. Menţinerea constantă a acestei presiuni este deosebit de importantă. care reprezintă presiunea maximă admisă în cazan. care reduc din secţiunea de trecere.presiunea la ieşirea din supraîncălzitor care este presiunea la livrare a aburului la consumator. Ea este mai mică decât presiunea din tambur. Temperatura apei se măsoară cu termometre şi trebuie să corespundă valorilor prescrise de constructorul cazanului.2. 3. Debitul de apă consumat de cazan într-o anumită perioadă de timp se măsoară cu aparate numite debitmetre sau contoare şi trebuie să fie în concordanţă cu debitul de abur produs. ca urmare a picăturilor de apă formate prin condensare. Măsurarea se face cu debitmetre. Temperatura aburului supraîncălzit este un parametru de asemenea foarte important.

4. Indicii chimici ai aburului. exhaustoare. ca şi în cazul apei. Urmărirea lor se face conform indicaţiilor laboratoarelor sau punctului chimic al centralei.158 - . 4. . etc. CONSUMUL DE ENERGIE ELECTRICĂ ŞI CĂLDURĂ Energia electrică sau căldura consumată pentru acţionarea diferitelor instalaţii. personalul de serviciu va luat toate măsurile de întreţinere şi revizie periodică a tuturor acestor instalaţii. grătare.3. trebuie să fie cât mai mici. aşa cum s-a arătat anterior. trebuie să respecte valorile indicate de constructorul cazanului şi prescripţiile tehnice ISCIR. pompe de combustibil sau de alimentare cu apă. de către personal special instruit. În consecinţă. înlăturând la timp orice defecţiune. deoarece un consum sporit influenţează negativ randamentul net al cazanului. ca de exemplu: mori.. ventilatoare.

3. . 2.reglarea temperaturii aburului. Indicii pentru controlul funcţionării economice a cazanelor. .2 1.LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT – SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1.159 - . Reglarea parametrilor cazanului: .reglarea alimentării cu apă a cazanului. Pierderile de căldură în circuitul cazanului.

Deranjamentul este. DEFECŢIUNI ŞI AVARII LA PĂRŢILE SUB PRESIUNE . În timpul funcţionării cazanelor se pot produce anumite fenomene care conduc fie la apariţia unui pericol iminent atât pentru instalaţia în sine cât şi pentru personalul de deservire. GENERALITĂŢI Condiţiile de bază pe care trebuie să le îndeplinească un cazan de abur sau apă fierbinte sunt siguranţa în funcţionare şi continuitatea funcţionării. Organele ISCIR vor cerceta cauzele şi vor stabili măsurile obligatorii pentru ca instalaţia să poată fi repusă în funcţiune. De aceea. Cauzele avariilor şi deranjamentelor se pot datora: a) Defectelor de construcţie ale cazanului: . alegerea greşită a materialelor şi calcule eronate. la instalaţiile anexe. având ca urmare o creştere rapidă şi considerabilă a presiunii din cazan.montaj necorespunzător. fie la întreruperi în funcţionare.a. pentru respectarea întocmai a condiţiilor tehnice prescrise pentru proiectare. Avaria se poate produce: la părţile sub presiune. CAUZE ŞI MĂSURI DE PREÎNTÂMPINARE ŞI ELIMINARE A AVARIILOR 1. pentru preîntâmpinarea avariilor sunt necesare măsuri severe. deoarece pot aduce instalaţia în stare de avarie. montare.. De regulă.execuţie necorespunzătoare. Deranjamentele trebuie depistate şi înlăturate operativ. care periclitează integritatea instalaţiei şi viaţa oamenilor. ordine şi disciplină. în canalele de gaze de ardere. Avariile produse la elementele sub presiune al cazanelor nu sunt provocate de cauze instantanee ci sunt rezultatul unor deficienţe de natură constructivă.MODULUL NR. alegerea greşită a materialelor. la scheletul metalic de susţinere. Asemenea fenomene se numesc avarii şi respectiv deranjamente (defecţiuni). .7 AVARII LA INSTALATII DE CAZANE DEFECŢIUNI ŞI AVARII ÎN TIMPUL EXPLOATĂRII CAZANULUI GENERALITĂŢI. . în cazul în care are loc o eliberare bruscă a presiunii. condiţiile de instalare. prin avarie se înţelege o stare anormală intervenită în funcţionarea cazanului. condiţiile de lucru. instalare şi exploatare.160 - . cauzată de ruperea pereţilor de rezistenţă. tehnologică sau de exploatare. atât la cele de abur cât şi la cele de apă fierbinte. Avariile la cazane au în general consecinţe economice deosebit de grave.proiectare: soluţii constructive necorespunzătoare. care afectează continuitatea exploatării fără însă a constitui un pericol pentru instalaţie sau personalul de deservire. gradul de pericol pe care acestea îl prezintă în exploatare este în directă corelare cu mărimea spaţiului sub presiune. La cazane. Orice avarie trebuie adusă imediat la cunoştinţa unităţii teritoriale ISCIR. care provoacă explozia acestuia. presiunea nominală. o funcţionare anormală a cazanului. execuţie. la zidăria focarului. Deoarece apa fierbinte este un puternic acumulator de căldură. prin pagubele directe şi indirecte cauzate de distrugerile provocate de efectele dinamice ca urmare a ruperii pereţilor de rezistenţă şi respectiv opririi neprogramate din funcţiune a cazanului şi implicit a instalaţiilor tehnologice pe care le deserveşte. etc. URMĂRI. Este greu de stabilit o delimitare clară între avarie şi deranjament. . calcule eronate. care acţionează în timp. căldura din apă provoacă transformarea instantanee în abur a unei mari cantităţi de apă. ş. Trebuie subliniată în mod deosebit importanţa cantităţii de apă fierbinte. cantitatea de apă fierbinte conţinută. având ca urmare scoaterea cazanului din funcţiune. pentru o perioadă îndelungată. de asemenea. în a cărei rază se află instalaţia.

dar nu elimină cauzele efectului.b) Personalului de deservire. adoptarea unor soluţii care duc la rigiditate prea mare a construcţiei. ş. apei din cazan şi aburului.neefectuarea reparaţiilor programate sau efectuarea unor lucrări necorespunzătoare calitativ. Neîncadrarea materialelor în prevederile standardelor şi ale prescripţiilor tehnice elaborate de ISCIR poate fi constată pe întregul produs sau într-o anumită zonă. 2. Mendrinările repetate şi supramandrinarea realizează cel mult evitarea neetanşeităţilor pentru o anumită perioadă de timp.a. defecte ale îmbinărilor sudate. . Orice abatere de la compoziţia chimică a materialului. Defecte de construcţie Cele mai frecvente cazuri se datorează: .nerespectarea instrucţiunilor interne privind pornirea.). cum sunt reducerea grosimii peretelui ţevii. .fisuri şi crăpături. . 2.supraîncălziri ale pereţilor metalici. situaţia în care identificarea defectelor este foarte dificilă. . . conduce la alte efecte suplimentare.defectelor de execuţie a elementelor cazanului şi îmbinărilor: ovalitate la ţevi. În plus. . examinări cu raze X. DEFECŢIUNI ŞI AVARII LA PĂRŢILE SUB PRESIUNE.deficienţe de exploatare. funcţionarea şi oprirea cazanului. prelucrarea necorespunzătoare a găurilor în plăcile tubulare. colectoare. 2. cauzate în principal de: .deficienţe de proiectare.. incluziuni nemetalice. .nerespectarea regimului chimic al apei de alimentare. URMĂRI.funcţionarea cu alţi parametri (presiune.coroziunea. examinări metalografice şi prin încercări distructive şi nedistructive ale materialelor (încercări mecanice. deosebit de grave. etc.a.a. secţiunea insuficientă a pereţilor dintre găuri. . . .calităţii necorespunzătoare a materialelor. stratificări de material. etc. joc prea mare între ţeavă şi peretele plăcii.defecte de construcţie. neoaxialitate între gaură şi ţeavă. tambure. ca urmare a nerespectării instrucţiunilor de exploatare: .2. temperatură) decât cei prevăzuţi. cât şi al proprietăţilor mecanice.deficienţe tehnologice. CAUZE ŞI MĂSURI DE PREÎNTÂMPINARE ŞI ELIMINARE A AVARIILOR Defecţiunile şi avariile la părţile sub presiune ale cazanelor pot fi: . cu ultrasunete.defectelor de fabricaţie ale oţelurilor folosite. . Defectele de genul de mai sus se constată prin efectuarea unor analize chimice. supramandrinare. ş. nedepistate la verificările efectuate în uzina constructoare înainte de începerea execuţiei: fisuri. ca de exemplu stabilirea unei grosimi insuficiente a peretelui plăcii tubulare.161 - . ş. va atrage după sine neconformităţi ale proprietăţilor mecanice comparativ cu documentele menţionate.a. tratamente termice necorespunzătoare.. ş.curgeri la mandrinări. prevăzute în norme de produs sau în standard. Curgeri de mandrinări Unele din cele mai frecvente defecţiuni sunt curgerile de mandrinare. lărgirea găurii în placa . standardelor şi prescripţiilor tehnice elaborate de ISCIR.1. .defecte la îmbinările sudate. variaţii mari şi la intervale scurte de timp a temperaturii materialului ţevii. ca de exemplu supraîncălzirea materialului ţevii. existenţa depunerilor de piatră între ţeavă şi peretele plăcii tubulare. ca de exemplu materiale necorespunzătoare folosite în execuţie. respectiv folosirii unor oţeluri care nu corespund atât din punct de vedere al compoziţiei chimice.

şanţuri (crăpături) la marginea cordonului. Fisuri şi crăpături Defecţiuni deosebit de grave la elementele sub presiune ale cazanelor.deficienţe de proiectare. grosimea materialului se poate reduce astfel încât să ajungă sub limita avută în vedere la calculul de rezistenţă. executarea necorespunzătoare a îmbinărilor sudate.162 - . mărimea forţelor şi modul în care acestea acţionează. etc. care pot conduce la modificarea structurii şi a caracteristicilor mecanice ale materialului.. Coroziunea Coroziunea este un fenomen care se manifestă prin atacarea suprafeţelor metalice ale cazanului de către o substanţă chimică sau ca urmare a unui proces electrochimic. . respectiv se poate extinde. Dacă gradul de corodare este avansat. . unor săruri din apa de alimentare sau unor acizi care pot lua naştere în timpul reacţiilor care au loc în apa din cazan. tratamente termice necorespunzătoare. cum sunt prevederea în proiecte a unor materiale necorespunzătoare. lipsă de pătrundere la rădăcina cusături. 2.coroziunea locală. al unui element sub presiune.deficienţe de exploatare.. Defecte la îmbinările sudate Îmbinările sudate. . când se distrug numai unele din elementele componente ale materialelor. Pericolul este foarte mare în situaţiile în care amorsele unor crăpături au rămas neidentificate. le constituie fisurile şi crăpăturile . următoarelor cauze: . Gradul de influenţă a defectelor asupra rezistenţei unei îmbinări depinde de mărimea acestora şi de forma şi poziţia defectelor faţă de direcţia de acţionare a forţelor care solicită îmbinarea. . iar cele de genul şanţurilor marginale constituie importante zone de concentrare a tensiunilor care favorizează apariţia fisurilor şi a crăpăturilor. lipsă de topire. grosime insuficientă a cordonului. gradul de fragilitate sau de plasticitate al materialului poate evalua. adoptarea unor soluţii care conduc la construcţii prea rigide. Defectele din cordoanele de sudură reduc secţiunea sudurii.deficienţe de execuţie. calcul de dimensionare efectuat defectuos. praguri circulare în peretele ţevii. Coroziunea se poate produce atât pe partea fluidului apă – abur cât şi pe partea gazelor de ardere. etc. generatoare de avarii cu rezultate imprevizibile. Fisurile şi crăpăturile se pot datora.3. ca de exemplu utilizarea unor materiale cu defecte interioare. Principalele defecte la îmbinările sudate sunt fisuri. nerespectarea proiectului de execuţie. Coroziunea pe partea fluidului apă – abur se datorează în principal oxigenului şi bioxidului de carbon din apa de alimentare. etc. frângeri în îmbinările sudate cap la cap. incluziuni de gaze şi de zgură dispuse în lanţ. până în momentul producerii crăpăturii. O crăpătură produsă într-un anumit loc. producându-se avarii dintre cele mai grave. dispuse neregulat pe suprafeţele elementelor cazanului. dacă prin proiect nu sunt concepute corespunzător şi dacă la unitatea constructoare nu sunt executate corect. fisuri şi crăpături în peretele plăcii tubulare şi în peretele ţevii. poate să rămână localizată sau. . în principal. Cele mai frecvente cazuri de coroziune se prezintă astfel: . în funcţie de natura defectului. 2. constituie unul din punctele cele mai slabe ale cazanului. trecerea bruscă de la o secţiune la alta.coroziune continuă.coroziunea selectivă. etc.coroziune intercristalină sau transcristalină.tubulară. cratere în cordon. . fragilizarea materialului ca urmare a unor supraîncălziri puternice.4. sub forma unor adâncituri de diverse forme şi mărimi. Materialul se rupe sub acţiunea presiunii din cazan. uniformă pe toată suprafaţa elementelor cazanului. neluarea în consideraţie a unor solicitări suplimentare.

De regulă sunt afectate de coroziune ţevile fierbătoare, colectoarele, tamburul, supraîncălzitorul. Coroziunea pe partea gazelor de ardere este provocată în principal, de bioxidul de sulf din gazele de ardere şi oxigenul conţinut în excesul de aer, fiind afectate de regulă ţevile fierbătoare, supraîncălzitorul, economizorul, preîncălzitorul de aer. Cauzele principale ale apariţiei coroziunilor sunt următoarele: - deficienţe de proiectare, ca de exemplu prevederea unor materiale necorespunzătoare, adoptarea unor soluţii constructive care favorizează staţionarea apei şi depunerea nămolului în anumite locuri sau care nu permit accesul în anumite zone pentru efectuarea operaţiilor de control şi curăţire, ş.a.; - deficienţe tehnologice, ca de exemplu folosirea în execuţie a unor materiale necorespunzătoare, neomogene, ecruisate ca urmare a unor operaţii de deformare, ş.a.; - deficienţe de exploatare, ca de exemplu, la nerespectarea condiţiilor de funcţionare prescrise, executarea necorespunzătoare a operaţiilor de întreţinere şi curăţire a suprafeţelor de încălzire, ş.a. Coroziunea se manifestă mult mai agresiv la elementele sub presiune decât la construcţiile metalice obişnuite, nesupuse presiunii. De asemenea, este de semnalat şi faptul că acţiunea corozivă este condiţionată, în principal, de : - natura materialului; - indicii chimici ai apei, respectiv ai aburului; - gradul de pasivitate a suprafeţelor metalice; - viteza de circulaţie a aburului, respectiv a apei fierbinţi; - presiunea şi temperatura aburului, respectiv a apei fierbinţi; - tensiunea în pereţii cazanului. Pentru preîntâmpinarea apariţiei fenomenului de coroziune este necesar să se acţioneze asupra cauzelor care ăl produc, luându-se, printre altele, următoarele măsuri: - asigurarea unei calităţi corespunzătoare a apei de alimentare printr-o tratare corectă şi un regim adecvat de purjare, în vederea evitării depunerilor de nămol şi piatră; - evitarea antrenării apei în supraîncălzitor, prin păstrarea nivelului apei în tambur în limite admise şi prevederea unor instalaţii corespunzătoare pentru separarea picăturilor de apă din abur; - funcţionare cu exces de aer; - evitarea depunerilor de zgură şi funingine pe suprafeţele de încălzire, printr-un regim corespunzător al arderii şi curăţirea regulată a suprafeţelor respective; - funcţionarea cu temperaturi normale ale gazelor de ardere la coş şi ale apei şi aerului care intră în economizor, respectiv preîncălzitor de aer, în vederea evitării fenomenului de rouă; - conservarea cazanului în conformitate cu instrucţiunile interne. Supraîncălziri ale pereţilor metalici Pericolul care se creează prin apariţia supraîncălzirii materialului unor elemente ale cazanului este deoarece odată cu creşterea temperaturii, capacitatea metalului de a rezista din punct de vedere mecanic scade. Astfel, un oţel care la temperatura de 200 C se rupe la 3800 kgf/cm2, la 5000 C el se rupe la cca 1300 kgf/cm2. În consecinţă, depăşirea temperaturii admise prin calcul pentru diferitele elemente ale cazanului poate conduce la ruperi ale pereţilor metalici sub acţiunea presiunii, provocând avarii din cele mai grave. Tot ca urmare a temperaturii apare şi un alt fenomen şi anume fluajul. Acest fenomen, la fel de periculos ca şi supraîncălzirea, se manifestă prin deformarea plastică permanentă a metalului, în timp, sub acţiunea temperaturii şi presiunii. Fluajul se manifestă prin ruperea elementelor, ca urmare a subţierii prin deformare a pereţilor şi înrăutăţirii structurii interioare a metalului (oboseală). Principalele cauze ale supraîncălzirii sunt: - folosirea unor oţeluri de calitate necorespunzătoare, respectiv la temperaturi mai mari decât cele admise;
- 163 -

-

-

lăsarea cazanului fără apă, ceea ce conduce la o supraîncălzire puternică a metalului, care nu mai este răcit cu apă; depuneri de piatră, care formează un strat rău conducător de căldură şi împiedică răcirea de către apă sau abur a peretelui metalic încălzit de gazele de ardere; circulaţia necorespunzătoare a apei în ţevi (de exemplu viteză redusă), ceea ce face ca bulele de abur să se oprească în anumite părti (stagnează), care nu mai sunt răcite de apă, ci sunt răcite mult mai slab de către aburul care s-a format. Circulaţia necorespunzătoare poate fi un defect de construcţie, poate fi provocată de o strangulare locală a ţevii, sau de funcţionarea la debite mici, când circulaţia apei este mult mai puţin intensă; circulaţia nestabilă, uneori în sens invers, cu formarea dopurilor de abur; flacără prea lungă a arzătorului, care bate direct într-o suprafaţă de încălzire; intrarea de aer fals în focar, prin diferite neetanşeităţi; funcţionarea cu un debit prea mare, cazanul fiind suprasolicitat termic; înfundarea ţevilor provocată de corpuri străine (dopuri de lemn, cârpe, pietre, scule uitate la montaj sau reparaţii), sau depuneri de piatră; alimentarea discontinuă cu apă a cazanului şi distribuţia concentrată a apei în tambur.

DEFECŢIUNI ŞI AVARII ÎN TIMPUL EXPLOATĂRII CAZANULUI. DEFECŢIUNI LA TUBURI DE FLACĂRĂ, TAMBURE, CONURI COLECTOARE. DEFECŢIUNI LA ŢEVILE FIERBĂTOARE. DEFECŢIUNI LA ŢEVILE SUPRAÎNCĂLZITORULUI. DEFECŢIUNI LA ŢEVILE ECONOMIZORULUI. DEFECŢIUNI ŞI AVARII LA INSTALAŢIILE ANEXE (INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU COMBUSTIBIL). URMĂRI, CAUZE ŞI MĂSURI DE PREÎNTÂMPINARE ŞI ELIMINARE A AVARIILOR. I. DEFECŢIUNI LA TUBURI DE FLACĂRĂ, TAMBURE, CONURI COLECTOARE Cele mai frecvente avarii şi defecţiuni care apar la aceste elemente ale cazanului, sunt următoarele: - neetanşeităţi; - fisuri şi crăpături; - deformări (burduşiri); - coroziune. I.1. Neetanşeităţi la îmbinările sudate şi la mandrinări. Pericolul neetanşeităţilor este acela că în locurile respective se pot produce în mod preferenţial coroziuni datorită sărurilor care se formează ca urmare a scurgerilor de apă. De aceea orice neetanşeitate trebuie înlăturată cât mai repede prin sudare, remandrinare, dup caz. De menţionat faptul că, remandrinarea nu mai este posibilă în cazurile în care s-au format depuneri între peretele ţevii şi gaura elementului în care se fixează ţeava (placă tubulară, colector, tambur, cameră secţională, ş.a.). În asemenea cazuri este necesară scoaterea ţevii şi alezarea găurii. I.2. Fisuri şi crăpături ca urmare a unei mari varietăţi de cauze: defecte de material, încălzirea neuniformă pe grosime a pereţilor, variaţii bruşte de temperatură, tensiuni interne ca urmare a unor tehnologii necorespunzătoare de execuţie a elementelor în uzina constructoare, ş.a. De regulă, fisurile apar la găurile de nituri, la găurile în care se mandrinează ţevi (puntiţele dintre ţevi), în regiunea de racordare a elementelor ambutisate. Unele fisuri, denumite fisuri la cald, apar la îmbinările sudate în faza finală de răcire a băii de metal lichid. Fisurile respective apar în mod preponderent în primul strat de sudură şi îndeosebi în cazul sudurii pieselor cu grosimi mari sau cu conţinut ridicat de carbon şi de sulf la îmbinare. Alte fisuri, denumite fisurile rece, apar ulterior răcirii băii de metal lichid. De regulă, amorsarea acestor
- 164 -

fisuri se face în zona de influenţă termică a cordonului de sudură, ele propagându-se apoi în prima perioadă de funcţionare a elementului respectiv de cazan. La apariţia fisurilor şi crăpăturilor, cazanul trebuie oprit din funcţiune în vederea reparării. 1.3. Deformarea sau burduşirea pereţilor elementelor de rezistenţă (ex. tuburilor de flacără) se produce atunci când aceste elemente sunt expuse unor solicitări care depăşesc valoarea limitei de curgere a materialului la temperatura de lucru. Burduşirea pereţilor se poate produce datorită: deficienţelor de proiectare, ca de exemplu subdimensionare sau consolidări insuficiente; unor defecte tehnologice, ca de exemplu folosirea unor materiale necorespunzătoare, cu defecte interne, prelucrarea defectuoasă a unor elemente; condiţiilor necorespunzătoare de exploatare care pot fi: • rămânerea cazanului fără apă. Datorită faptului că partea superioară a tubului de flacără nu mai este răcită cu apă, se produc supraîncălziri locale, rezistenţa materialului scade iar tubul se deformează (se burduşeşte) sub acţiunea presiunii din cazan. În unele cazuri, asemenea avarii pot conduce la ruperea tubului şi ca urmare la explozia cazanului, provocând accidente de persoane şi mari pagube materiale. În momentul în care s-a observat burduşirea tubului, ca urmare a rămânerii cazanului fără apă, se opreşte imediat focul şi se interzice cu desăvârşire alimentarea cu apă, deoarece prin răcirea bruscă a metalului supraîncălzit se poate produce ruperea peretelui, însoţită de explozia cazanului. - Depunerile de piatră sau nămol de pe suprafeţele de încălzire ale cazanului reduc procesul de transmitere a căldurii de la gazele de ardere fierbinţi la fluidul de apă – abur, având ca urmare creşterea temperaturii pereţilor metalici, creşterea stratului de depuneri. Ca urmare a încălzirii de lungă durată şi la temperaturi ridicate, pereţii elementelor de rezistenţă se burduşesc şi se produc modificări ale structurii şi caracteristicilor mecanice ale materialului. În aceste condiţii materialul se supraîncălzeşte, sau chiar se arde pe anumite adâncimi având ca urmare, de cele mai multe ori, ruperea elementelor în cauză. Sunt unele situaţii în care stratul de depuneri are grosimi foarte mari, fiind format din cruste de piatră dislocată de pe diverse suprafeţe de încălzire şi aglomerate în anumite zone ale cazanului, în special, în părţile inferioare sau între ţevile de fum, în cazul cazanelor ignitubulare unde atât controlul cât şi operaţiile de curăţire sunt greu de efectuat. În aceste zone burduşirile se produc în mod prioritar. În unele cazuri se distruge zidăria sau protecţia care delimitează linia de foc a cazanului. În asemenea situaţii gazele de ardere scaldă şi supraîncălzesc pereţii nerăciţi de apă ai cazanului până la temperaturi care produc burduşirea pereţilor sau chiar arderea şi crăparea acestora, situaţie de avarie cu consecinţe foarte grave. 1.4. Coroziunea apare de regulă în zonele cu depuneri mari de nămol şi piatră. În tambur în zona intrării apei de alimentare şi în jurul nivelului normal al apei, la îmbinări în zonele de racordare a elementelor ambutisate. De asemenea, apare în părţile exterioare expuse unei atmosfere umede, sau acolo unde elementul vine în contact cu zidăria umedă. II. DEFECŢIUNI LA ŢEVILE FIERBĂTOARE Cele mai frecvente defecţiuni, în timpul funcţionării cazanului sunt spargerile la ţevile fierbătoare, în special la ţevile de ecran, datorită solicitărilor mari termice şi mecanice la care sunt supuse. Spargerile de ţevi pot fi depistate uşor de către personalul de exploatare, ele manifestându-se prin: - scăderea nivelului apei în tambur; - zgomot mare ca urmare a ieşirii aburului în focar sau în canalele de gaze de ardere; - ieşirea aburului şi gazelor prin gurile de observare ; - umezirea cenuşii şi zgurii în pâlniile de evacuare ; - diferenţa dintre indicaţiile contoarelor de apă şi abur;
- 165 -

cele mai uzuale fiind şanţuri de pe generatoarea ţevii.circulaţia defectuoasă ca urmare a unor deficienţe de construcţie (solicitarea termică neuniformă). pe generatoare. ceea ce conduce la supraîncălzirea şi arderea materialului în zona respectivă. Un factor foarte important îl constituie stabilirea circulaţiei interioare a apei. . ş.funcţionarea cazanului sub debitul minim. Deranjarea circulaţiei se produce ca urmare a acţiunii mai multor cauze care provoacă reducerea vitezei. . sau de exploatare (pătrunderi de aer fals în focar. . datorită acţiunii jetului de abur ieşit prin spărtură. respectiv de pe ţevi. .executarea unor manevre de purjare cu mai mari decât cele admise. Unele spargeri de ţevi se datorează defectelor de material. grosime neuniformă. în următoarele situaţii: . ca . care creşte continuu până când se produce spargerea ţevii. o distribuţie inegală a apei în ţevi sau chiar oprirea completă a circulaţiei în anumite zone. ţeava se deformează cu săgeată. care este produs.depuneri interioare de piatră. O funcţionare îndelungată în astfel de condiţii conduce la supraîncălzirea şi arderea materialului şi în final la fisurarea şi crăparea ţevilor. în unele porţiuni insuficientă faţă de condiţiile de funcţionare ale cazanului. . de acţiunea oxigenului existent în apa din cazan. ca de exemplu la partea inferioară a ţevilor de ecran. depuneri de zgură.sistem de dilatare necorespunzător. Ca urmare a acţiunii presiunii din interior.a. în mod preferenţial.înfundarea ţevilor sau reducerea secţiunilor de trecere a apei datorită depunerilor de piatră. fisuri în peretele ţevii. care permit supraîncălzirea locală a materialului ţevilor.alimentarea insuficientă cu apă a cazanului. în condiţiile unei viteze reduse de circulaţie a apei.coroziunea. datorită acţiunii oxigenului existent în apa din cazan.166 - . Zonele cele mai periculoase sunt porţiunile orizontale ale ţevilor de ecran.uzura ţevilor datorită jetului de abur care se scurge din ţevi vecine deteriorate sau a jetului suflătoarelor de funingine montate necorespunzător. .înfundarea ţevilor în timpul montării sau reparării cazanului. reduc mult transmisia de căldură de la gazele de ardere la apă sau la fluidul de apă – abur. apare pericolul formării unui strat de abur staţionar la partea superioară a ţevii. de regulă. care diminuează mult transmiterea căldurii de la gazele de ardere la fluidul apă – abur din interior.variaţii mari ale încărcării termice a focarului. executată defectuos. exfolieri şi stratificări de material. Un efect negativ îl au pragurile sudură care reduc local secţiunea ţevii în dreptul îmbinării sudate. . . De aceea. de o foarte mare importanţă este asigurarea unui regim chimic corespunzător al apei şi aburului în tot timpul funcţionării cazanului. material ecruisat. . Avarii frecvente ale ţevilor fierbătoare se produc datorită procesului de coroziune. în coturi şi colectoare. vehiculate şi aglomerate în anumite porţiuni. Deranjarea circulaţiei se produce. unde.variaţii mari şi bruşte ale debitului apei de alimentare şi a presiunii. ceea ce determină creşterea permanentă a temperaturii materialului.defecte de material sau o calitate necorespunzătoare a acestuia faţă de condiţiile de exploatare.variaţii mari ale încărcării termice a focarului. .). având ca urmare îndoirea sau chiar smulgerea ei din îmbinare şi avarierea ţevilor învecinate. în principal. favorizând formarea de depuneri şi apariţia unei circulaţii slabe în interiorul ţevilor. . Efectele circulaţiei necorespunzătoare a fluidului apă abur în cazan sunt formarea straturilor sau dopurilor de abur staţionare.Cauzele producerii spargerilor de ţevi pot fi următoarele: . Depunerile de piatră sau de funingine de pe suprafeţele de încălzire. În afară de depunerile aderente existente în ţevi mai pot exista depuneri formate din cruste care au fost dislocate. . . prin pătrunderea unor corpuri străine.sablarea (subţierea) ţevilor de cazan pe partea gazelor de ardere ca urmare a particulelor de praf antrenate în circuitul de gaz al aburului.

grosimea lor excedentară. pe baza prescripţiilor tehnice colecţia ISCIR şi a instrucţiunilor interne ale centralei termice.167 - . în situaţiile în care apa rezultată din condens din serpentinele supraîncălzitorului nu a fost evacuată în întregime. în special la cazanele cu parametri ridicaţi.. cu aparate înregistratoare.diferenţe între contoarele de abur şi apă. De aceea atât la execuţie cât şi la reparaţii. ca urmare a unor defecţiuni la turbină (la cazanele energetice). variaţii mari la compoziţia chimică şi caracteristicile mecanice ale materialului ţevilor. ceea ce face ca eventualele defecte de material să se manifeste după scurt timp de funcţionare. La cazanele la care aburul supraîncălzit depăşeşte 4500 C se va organiza în mod obligatoriu urmărirea fluajului .deficienţe de execuţie.depuneri de zgură pe ecrane şi în primul fascicol fierbător de convecţie. existenţa în interiorul ţevilor a unor corpuri străine rămase din timpul execuţiei sau ultimei reparaţii. ceea ce face ca transmiterea căldurii în fluidul apă – abur să fie foarte slabă. În momentul producerii spargerii unei ţevi trebuie luate măsuri pentru oprirea din funcţiune a cazanului. se opreşte exhaustorul de gaze (imediat după ce aburul ieşit în focar sau canalele de gaze a fost evacuat). trebuie eliminate cauzele care au condus la avarie pe baza cercetării atente a fiecărui caz în parte. În schimb. La cazanele care funcţionează cu parametri (presiune şi temperatură) reduşi. . . la cazanele care funcţionează cu parametri ridicaţi. În acest scop se opreşte focul.urmare a deformărilor la care a fost supus în uzina executantă. . Spargerile ţevilor de supraîncălzitor se manifestă prin: . Calitatea aburului trebuie urmărită. ca de exemplu utilizarea unor materiale necorespunzătoare calităţii faţă de parametri de funcţionare ai cazanului sau cu defecte interioare. distribuţie neuniformă a aburului în serpentine. . . .reducerea parţială sau totală a debitului de abur în supraîncălzitor intermediar. se alimentează cu apă (numai dacă nivelul mai este vizibil în sticlă) pentru compensarea pierderilor produse ca urmare a spărturii. etc. se poate continua funcţionarea cazanului pe o durată scurtă de timp.conducerea necorespunzătoare a focului.deficienţe de proiectare. la cazanele care recuperează căldura gazelor arse din procesele tehnologice. gazele ajungând la supraîncălzitor cu temperaturi prea ridicate. . . ţevile sunt în general supradimensionate. în unele situaţii.depuneri interioare de piatră ca urmare a calităţii necorespunzătoare a aburului .răcirea insuficientă a ţevilor în perioada de pornire a cazanului. vitezelor mici de circulaţie a aburului. scăpările apei prin neetanşeităţile răcitorului de abur de suprafaţă sau a apei din răcitorul cu injecţie.zgomotul produs de aburul care se scurge. gazele de ardere ajungând la supraîncălzitor cu temperaturi foarte ridicate. . Ca măsuri preventive.sablarea (subţierea) peretelui ţevilor supraîncălzitorului pe partea gazelor de ardere ca urmare a particulelor de praf antrenate în circuitul de gaz al cazanului. grosimea ţevilor se apropie mult de valoarea rezultată din calculul de rezistenţă.ieşirea aburului şi a gazelor de ardere prin gurile de observare. compensând defectele de material. III DEFECŢIUNI LA ŢEVILE SUPRAÎNCĂLZITORULUI Fisurarea sau spargerea ţevilor de supraîncălzitor sunt mai puţin periculoase decât în cazul ţevilor fierbătoare şi de aceea. debit redus de abur. ca de exemplu amplasarea necorespunzătoare în cazan a supraîncălzitorului.coroziunea datorită oxigenului. . Principalele cauze sunt următoarele: . având ca urmare arderea serpentinelor. . ţevile trebuie controlate cu mare atenţie înainte de a fi utilizate. fenomen care are loc îndeosebi în perioada de conservare a cazanului.

Măsurile care se iau în cazul spargerilor ţevilor economizorului sunt: . cu 100 – 150 C mai mare decât temperatura apei din serpentine. Ruperea unui ciocan produce ruperea şi a altor ciocane. . . de către depunerile de funingine. . Apariţia coroziunii pe exteriorul ţevilor economizorului este favorizată.înfundarea buncărelor.În cazul economizorului cu canal de ocolire (decuplabil) se izolează economizorul prin manevrarea registrelor de gaze. se alimentează cazanul prin conducta de alimentare care ocoleşte economizorul şi se reglează tirajul pentru noua situaţie. temperatură care este.defectării pompelor de combustibil. . iar dacă acest lucru nu este posibil. . .înfundării conductelor sau a armăturilor cu impurităţi. principalele avarii sunt: . formează acidul sulfuric care are o acţiune puternice corozivă asupra ţevilor economizorului. În cazul în care înlăturarea defecţiunilor durează mai mult timp şi dacă este posibil.înfundarea arzătorului datorită impurităţilor din păcură sau cocsificării păcurii pe duzele arzătorului. cu astfel de impurificări cu particule mecanice a gazelor arse. La stabilirea temperaturii punctului de rouă trebuie să se ţină seamă de temperatura ţevilor economizorului la suprafaţa acestora. Bioxidul de sulf rezultat din procesul de ardere. se trece pe combustibilul de rezervă. ca urmare a antrenării în cazan a particulelor de praf.subţierii pereţilor ţevilor (sablării) pe partea gazelor de ardere. la cazanele care utilizează căldura gazelor arse din procesele tehnologice. în zonele în care temperatura gazelor de ardere este mai mică decât temperatura punctului de rouă acidă. V. care se poate datora în principal: .În cazul economizorului fără canal de ocolire (nedecuplabil) se opreşte cazanul şi se continuă alimentarea cu apă pentru a menţine nivelul normal în tambur (în cazul pierderii mari de apă se va face alimentarea prin conducta de ocolire).coroziuni interioare produse de oxigenul din apa de alimentare insuficient de gazată. Ca măsuri imediate. de asemenea. . Se funcţionează astfel până la prima posibilitate de oprire. în prezenţa umidităţii. în cazul ţevilor din oţel. apoi se demontează şi se curăţă arzătorul înfundat. se opreşte cazanul din funcţiune.depunerilor interioare de piatră. . datorită construcţiei necorespunzătoare (răcirea insuficientă) sau forţării cazanului.întreruperii alimentării cu gaze. DEFECŢIUNI ŞI AVARII LA INSTALAŢIILE ANEXE (INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU COMBUSTIBIL) Avarierea cea mai gravă este scoaterea din funcţiune a instalaţiei.arderea arzătoarelor.blocarea transportoarelor de cărbune. se suflă arzătorul cu abur sau se înlocuieşte cu unul de rezervă. Coroziunea se produce în mod deosebit în toate cazurile în care combustibilul are în compoziţia sa un procent ridicat de sulf şi se manifestă preferenţial . . La instalaţiile de ardere.coroziunilor exterioare ca urmare a condensării vaporilor de apă din gazele de ardere. În cazul combustibilului solid ars pe grătar. în zona respectivă.IV DEFECŢIUNI LA ŢEVILE ECONOMIZORULUI Cele mai frecvente avarii ale ţevilor economizorului se datorează: .168 - . La morile cu ciocane avariile cele mai întâlnire sunt ruperea ciocanelor. fiind necesară oprirea morii respective şi pornirea morii de rezervă. avariile cele mai întâlnite sunt: .

spălare în petrol şi remontare. Pentru remedierea acestora se vor elimina cauzele.temperaturi prea mari ale gazelor arse la coş ca urmare a murdăririi suprafeţelor de încălzire şi în consecinţă a unui schimb insuficient de căldură pe traseul focar – coş. . evacuându-se gazele nearse din cazan cu ajutorul ventilatorului de gaze arse. .169 - ..ventilul electromagnetic este înfundat din cauza impurităţilor: Se remediază prin demontare.infiltraţii mari de aer fals provocate de spargerea preîncălzitorului de aer. Dacă nu dispune de ventilator de rezervă cazanul va fi oprit.ruperii unui număr mare de palete. DEFECŢIUNI LA INSTALAŢIA DE TIRAJ Principalele avarii şi defecţiuni constau în înrăutăţirea tirajului ca urmare a murdăririi suprafeţelor de încălzire sau defectării registrelor de gaze şi scoaterea din funcţiune a ventilatoarelor de aer şi de gaze arse. . . având ca urmare micşorarea suprafeţei de trecere a gazelor arse. . - DEFECŢIUNI ŞI AVARII ÎN TIMPUL EXPLOATĂRII CAZANULUI: DEFECŢIUNI LA INSTALAŢIA DE TIRAJ DEFECŢIUNI LA VENTILATOARELE DE GAZE ARSE ŞI DE AER DEFECŢIUNI LA INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU APĂ DEFECŢIUNI LA CANALELE DE GAZE DE ARDERE ŞI LA ZIDĂRIA CAZANULUI URMĂRI.defecţiuni pe circuitul gazului: Se remediază prin verificarea întregului circuit şi curăţirea lui.arderii motorului electric. . în principal în cazul combustibilului gazos.uzura mare a paletelor ventilatorului de gaze arse din cauza erodării lor de către cenuşa zburătoare din gazele de ardere.ruperii rotorului. . Un deranjament frecvent îl constituie rateurile de ardere. CAUZE ŞI MĂSURI DE PREÎNTÂMPINARE ŞI ELIMINAREA AVARIILOR I.. . Pentru preîntâmpinarea unor asemenea defecţiuni şi avarii se vor lua măsuri pentru eliminarea cauzelor care l-a produs. datorită formării de plăci de zgură pe grătar.- arderea barelor de grătar. Înrăutăţirea tirajului se poate datora următoarelor cauze: . Cazurile pot fi următoarele: . Scoaterea din funcţiune a ventilatorului de gaze arse se poate datora: . .a.înfundarea duzei arzătorului: Se remediază prin demontarea şi curăţirea duzei respective. iar după caz se va opri cazanul. .defecţiuni ale registrelor de gaze. utilizării unui combustibil cu puterea calorifică prea mare. blocarea mecanismului de acţionare a grătarului. ş. crăpături mari în zidărie. Scoaterea din funcţiune a ventilatorului de aer se poate datora aceloraşi cauze. asigurându-se ventilarea cazanului prin tiraj natural (prin canalul de ocolire al ventilatorului de gaze arse). răcirii insuficiente a barelor. etc. În cazul lipsei unui ventilator de rezervă se vor lua măsuri pentru oprirea cazanului.gripării lagărelor.depuneri de zgură şi funingine pe ţevi şi pe canalele de gaze.

1. Se va curăţa conducta . sunt: vibraţii şi bătăi datorită dezechilibrării rotorului. 3. în acelaşi timp a ventilatoarelor de gaze arse şi de aer este datorată.1. existenţa pompei de rezervă este obligatorie. Acest fenomen se numeşte dezamorsarea pompei.se închide ventilul principal de abur şi se izolează cazanul.2. respectiv apa va fi menţinută la temperatura prescrisă. .rotorul este înfundat cu corpuri străine (depuneri. De asemenea ieşirea din funcţiune a pompei se poate datora şi pătrunderii aerului sau formării unui dop de abur în pompă (când temperatura apei de alimentare este prea mare faţă de înălţimea la care este aşezat degazorul). formându-se un dop de abur.1. nămol) se va curăţa rotorul.170 - - . .1. Pompa trebuie reamorsată. DEFECŢIUNI LA INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU APĂ Defecţiunile pot fi la: pompa centrifugă. . din cauza pătrunderii de aer în conductă (neetanşeitate).se opreşte focul. frecarea rotorului de carcasă. Se va umple corpul pompei cu apă după remedierea neetanşeităţilor. pompa de abur cu piston. încălzirea lagărelor peste temperatura normală. de acţionare.pompa este dezamorsată din cauza înălţimii prea mici a degazorului faţă de pompă în raport cu temperatura apei. uzurii neuniforme a paletelor. fapt cu totul nepermis. Defecţiuni la pompa centrifugă Principala avarie este ieşirea din funcţiune care se poate datora unei defecţiuni la pompă sau la motorul electric. Principalele defecţiuni ale pompelor centrifuge sunt: 3. 3. Pompa nu dă debit sau presiunea prevăzute Cauzele pot fi cele dinainte. şi în plus: înfundări ale conductei de aspiraţie.Ieşirea din funcţiune. DEFECŢIUNI ALE VENTILATOARELOR DE GAZE ARSE ŞI DE AER Principalele defecţiuni ale ventilatoarelor de gaze arse şi de aer.se evacuează aburul în exces menţinându-se presiunea în tambur. . Pompa nu aspiră şi nu refulează. În conformitate cu prescripţiile tehnice colecţia ISCIR. II. După repararea defecţiunilor la pompe se procedează la repornirea cazanului. III. instalaţia de tratare a apei. cazanul va fi oprit imediat sau se va aştepta prima oprire posibilă pentru a se trece la remedierea defecţiunii şi eliminarea cauzei. În cazul în care nu se dispune imediat de pompă de rezervă. etc. starea ei trebuie să permită în orice moment pornirea. în general.se acţionează tirajul pentru evacuarea căldurii. La ieşirea din funcţiune a pompei se porneşte pompa de rezervă. căderii curentului electric în centrală. uzurii lagărelor. Cauzele pot fi: . Cazanul va fi oprit asigurându-se un minim de ventilaţie cu ajutorul tirajului natural. defecţiuni la motorul electric. se opreşte cazanul imediat luându-se următoarele măsuri: . injectorul de alimentare cu apă. . Funcţie de gravitatea defecţiunii.pompa este dezamorsată.

Se vor inversa legăturile electrice ale motorului. Cauzele pot fi: . Motorul electric se încălzeşte peste limitele admise Cauzele pot fi: presiunea la refulare este mai mică decât cea normală.1. Neetanşeităţi ale pompei. . Se va evita formarea pungilor de aer printr-un traseu corect al conductei şi se vor instala robinete de aerisire motorul pompei are sens invers de rotire.6. 3. Încălzirea lagărelor.lipsă sau calitate necorespunzătoare a uleiului de ungere. Se va închide puţin robinetul de pe conducta de refulare până când presiunea pe această conductă creşte la valoarea normală. Se vor remedia cauzele. 3. etc. Cauzele pot fi: . după înlăturarea cauzelor ce au produs defecţiunea. Se vor ajusta suprafeţele şi înlocui garniturile. Se vor ajusta lagărele .rotorul nu este corect echilibrat. . Se va centra corespunzător.strângerea insuficientă a şuruburilor care strâng etajele pompei.5.1. Se vor strânge şuruburile după răcirea pompei. - - 3.vibraţia conductelor. Cauzele pot fi: . Se vor ajusta lagărele. gripări de lagăre. bătăi ale rotorului.fundaţia necorespunzătoare.suprafeţele de etanşare ale etajelor sau garniturile respective necorespunzătoare.171 - . calitatea slabă a garniturii.).rotorul are depuneri numai pe anumite porţiuni. Se va echilibra rotorul. Se vor modifica prinderile conductelor. Se va deschide robinetul de retur. Se va curăţa.pompa nu este entrată faţă de motorul electric. . uzura paletelor sau a inelelor de etanşare. Se va curăţa rotorul. . Cauzele pot fi: robinetul de reglare de pe conductă este prea închis şi pompa funcţionează sub debitul minim.4. Pompa produce o presiune prea mare.centrarea greşită a pompei faţă de motor. .3. Vibraţii şi bătăi ale pompei. Se va întări sau eventual se va turna o altă fundaţie.ajustarea necorespunzătoare a lagărelor (joc prea mare sau joc prea mic). . conducta de refulare este înfundată.1. Se vor înlocui. aşezare greşită. răcire insuficientă.1.- prezenţa aerului în pompă (umplerea insuficientă cu apă a pompei sau a conductelor). . 3.lagărele prea strânse sau prea uzate. frecări în pompă (descentrarea rotorului. Se vor înlocui. etc. Aceste defecte pot fi produse de uzură. Se va centra corespunzător . uzura rotorului pompei şi a inelelor de etanşare.

Se vor verifica reactivii pe măsura aprovizionării lor. depăşirii debitului maxim de apă. erorilor de determinare a indicilor de către personalul de exploatare. în marea majoritate a cazurilor. deschiderii necorespunzătoare (prea mare sau prea mică) a robinetului de abur. Analizele se vor executa numai de personal cu calitatea corespunzătoare. Se vor doza corespunzător reactivii sau se va remedia dozatorul automat. Injectorul de alimentare cu apă Defecţiunea principală este lipsa de debit şi presiune. fie de către dozatorul automat care poate fi defect. DEFECŢIUNI LA CANALELE DE GAZE DE ARDERE ŞI LA ZIDĂRIA CAZANULUI 4. având ca urmare pierderi de apă şi abur. Se va respecta ciclul. Se va curăţa filtrul. Defecţiuni la pompa de abur sau piston Principala avarie este ieşirea din funcţiune a pompei. Se va regla corespunzător robinetul. neetanşeităţilor conductei de aspiraţie.Se va completa sau schimba uleiul . cât şi accidente de persoane. 3. lovituri puternice la capacul pompei ca urmare a pătrunderii apei în abur. 3. înfundării conductelor sau supapelor de la aspiraţie şi refulare. care se poate datora: temperaturii prea mari a apei de alimentare sau a corpului injectorului. fie de către personalul de exploatare.4. Se vor înlocui mesele. Se va analiza apa brută conform indicaţiilor laboratorului sau punctului chimic al centralei şi se va aplica o tratare corespunzătoare. ca urmare: dozării necorespunzătoare a reactivilor. Se va introduce apă mai rece şi se va răci corpul injectorului. 3.rotorul dezechilibrat Se va echilibra.3. Defecţiunile vor fi înlăturate prin eliminarea cauzelor care le-au provocat.2. Se vor remedia etanşările. - - - . variaţiei calităţii reactivilor.172 - . se produc atât pagube materiale importante prin deteriorarea instalaţiei. nerespectării ciclului de regenerare a maselor schimbătoare de ioni sau cationi. înfundării filtrului. Se vor curăţa conductele şi supapele. garnituri şi presgarnituri necorespunzătoare calitativ sau uzate. Se vor lua măsuri pentru respectarea debitului maxim al instalaţiei. IV. Instalaţia de tratare a apei Defecţiunea principală este furnizarea apei de alimentare cu indici necorespunzători.1. care poate avea următoarele cauze: griparea pistonului în cilindru ca urmare a lipsei de ulei de ungere sau temperaturii prea ridicate a aburului de acţionare. degradării masei schimbătoare de ioni sau cationi. variaţiei calităţii apei brute. Una dintre cele mai grave avarii ale cazanelor este explozia de gaze Ca urmare.

) se va opri cazanul în vederea reparării. În cazul în care deteriorarea zidăriei este importantă (prăbuşiri de ziduri.creşterea temperaturii în zonele unde arde funinginea. ochiurile de observare şi uneori chiar la coş. Depunerile importante se întâlnesc la cazanele care utilizează cărbune şi mai ales cărbune cu temperatură de înmuiere a cenuşii scăzută (cazul ligniţilor). Evitarea unor asemenea defecţiuni se realizează printr-o ardere corespunzătoare. deschiderea clapelor de explozie sau eventual stingerea focului.apariţia de flăcări şi scântei la uşile de vizitare. . în anumite limite de concentraţie.deficienţe de construcţie. Depunerile de zgură şi cenuşă se datorează regimului de ardere necorespunzător şi unor temperaturi ale suprafeţelor de încălzire nepotrivite faţă de caracteristicile combustibilului utilizat. . şi anume după ce focul a fost aprins. se pot produce arsuri grave personalului aflat în aceste zone.Gazele combustibile. 4.calitatea şi montajul necorespunzător (calitatea inferioară a cărămizilor. Rateurile sunt periculoase pentru personalul de exploatare.a. . Ele intervin în special la pornirea cazanului. ş.3. .se încearcă stingerea focului cu abur. etc. Starea zidăriei va fi supravegheată în permanentă prin ochiurile de observaţie şi în cazul în care siguranţa cazanului nu este periclitată se va putea funcţiona cu zidăria deteriorată în scurt timp.se întrerupe alimentarea cu combustibil. combustibilul lichid şi cărbunele pulverizat formează cu aerul. uscarea prea rapidă a zidăriei.4. În cazul unei explozii trebuie luate următoarele măsuri: . 4. . Cantităţile de gaze explozive acumulate sunt mult mai mici şi urmările pot să meargă până la fisuri în zidărie. ochiuri de observare. Explozia se produce ca urmare acumulării în cazan a unei cantităţi de combustibil care se aprinde brusc. 4. Această defecţiune se poate observa uşor de personalul de serviciu. economizor şi supraîncălzitorul de aer). .5. Aprinderea funinginii în canalele de gaze este provocată de arderea incompletă a combustibilului în focar. Rateul este explozia de proporţii mai mici şi cu urmări mai puţin grave.oprirea cazanului (oprirea rapidă). . aşezarea necorespunzătoare a arzătoarelor. zidăria insuficient răcită. Gazele de ardere transportă funingine produsă de arderea necorespunzătoare (în general în lipsă de aer) şi o depun pe suprafeţele de încălzire din canalele de ardere (sistemul fierbător. Deteriorarea zidăriei poate avea următoarele cauze: .regimul de ardere necorespunzător (flăcările bat în zidărie.a. supraîncălzitor. creşterea temperaturii aburului supraîncălzit sau vaporizarea apei în economizor cu lovituri de berbec puternice şi chiar spargeri de ţevi.corodarea suprafeţelor de încălzire. lipsa rosturilor de dilatare.se opresc ventilatoarele de aer şi de gaze de ardere. Datorită ieşirii gazelor fierbinţi prin uşile de vizitare. manifestându-se prin: . 4.173 - . În cazul când există pătrunderi de aer fals în canalele de gaze (prin neetanşeităţile zidăriei) şi temperatura gazelor este ridicată.oprirea alimentării cu combustibil. Cauza exploziei trebuie determinată precis luându-se toate măsurile pentru prevenirea acestor avarii. Urmările acestei defecţiuni pot fi grave. Urmările depunerilor pot fi: . etc. temperatura prea mare). ca de exemplu arderea suprafeţelor de încălzire (în special a preîncălzitorului de aer). .). În asemenea cazuri se iau imediat următoarele măsuri: . se poate ajunge la aprinderea funinginii depusă pe aceste suprafeţe.2.deteriorarea zidăriei. ş. bolţi. alegerea unor arzătoare necorespunzătoare în ce priveşte forma şi lungimea flăcării. amestecuri explozive.

îndepărtarea cu ranga a blocurilor care prin cădere pot produce deformări sau spargeri de ţevi.1. . Defecţiuni la conducte Cele mai importante defecţiuni ale conductelor sunt: 1. . - DEFECŢIUNI ŞI AVARII ÎN TIMPUL EXPLOATĂRII CAZANULUI: DEFECŢIUNI LA CONDUCTE ŞI ARMĂTURI DEFECŢIUNI LA ARMĂTURILE DE SIGURANŢĂ ŞI CONTROL INCIDENTE CARE POT DA NAŞTERE LA AVARII URMĂRI. reducerea debitului. la punerea sub presiune.se închide apa spre regulatorul de temperatură al aburului supraîncălzit. . Porţiunea unde urmează a se executa reparaţia se izolează prin flanşe oarbe. acesta va fi oprit.încălzirea insuficientă şi golirea incompletă de apă a conductei.prezenţa aerului (neevacuat la pornire) în conducta de alimentare. .calităţii necorespunzătoare a garniturii. mărindu-se astfel temperatura aburului supraîncălzit. DEFECŢIUNI LA CONDUCTE ŞI ARMĂTURI 1.1. Se va asigura răcirea lui lentă pentru ca blocurile să nu se desprindă.manevre necorespunzătoare la încălzirea şi punerea sub presiune a conductelor care transportă fluide fierbinţi.ruperea ţevilor datorită căderii blocurilor mari de zgură formate în partea superioară a focului sau smulgerea de mandrinări a ţevilor datorită zgurei depuse pe ele.antrenări de apă în conducte. creşterea temperaturii gazelor arse la coş.- creşterea rezistenţei la trecerea prin cazan a gazelor de ardere (supraîncărcarea ventilatorului de gaze de ardere).defecţiuni ale pompei de alimentare (se transmit vibraţii pe întreaga conductă).2. Spargerea garniturilor datorită: .scăderea temperaturilor apei şi aburului. .stării necorespunzătoare a suprafeţelor de etanşare a flanşelor.se evacuează apa din colectoarele supraîncălzitorului şi din conducta principală de abur.1. În cazul în care se apreciază că îndepărtarea blocurilor ar putea pune în pericol siguranţa cazanului. . reducerea randamentului. Desprinderea blocurilor se va face cu grijă şi abia după răcirea cazanului. Prin eliminarea cauzelor dispare şi fenomenul respectiv. .1.174 - . Pentru evitarea formării blocurilor şi a depunerilor de zgură şi cenuşă se vor executa următoarele: . . În toate cazurile de mai sus se iau următoarele măsuri: . CAUZE ŞI MĂSURI DE PREÎNTÂMPINARE ŞI ELIMINARE A AVARIILOR I. 1.montajului necorespunzător al garniturii (montarea excentrică).fixarea necorespunzătoare a conductelor în suporţi. La conductele de abur defecţiunile de mai sus se datoresc următoarelor cauze: . . Loviturile de berbec şi vibraţiile La conductele de apă aceste defecţiuni se datoresc următoarelor cauze: . . . Remedierea constă din înlocuirea garniturii cu alta corespunzătoare.suflarea regulată a suprafeţelor de încălzire.

Defecţiuni la indicatoarele de nivel Principalele defecţiuni pot fi: 2.1. - 2.2. compensatoare cu burduf. 2. conform instrucţiunilor interne ale centralei. îmbinări prin sudură necorespunzătoare.1. Spargerea conductelor poate fi produsă de: sistemul de dilatare (lire. Înfundarea robinetului inferior cu murdării sau săruri ceea ce face ca nivelul în sticlă să crească treptat datorită condensării aburului care pătrunde în sticlă.2. urmările sunt: . sau răcirii. datorită fluajului. Armătura nu închide etanş. Defecţiuni la armături Cele mai importante defecţiuni ale armăturilor sunt: - 1.1. ş. 2. . Se va purja sticla. ţinând seama de pericolul pe care îl prezintă o intervenţie la aceste armături în timpul funcţionării cazanului. manometrele. nerealizarea debitului maxim de abur al cazanului. II.2. Spargerea sticlei datorită montării ei necorespunzătoare în armătură. abur.175 - . 1.pierderi de apă.a. DEFECŢIUNI LA ARMĂTURILE DE SIGURANŢĂ ŞI CONTROL Defecţiunile pot apărea la: indicatoarele de nivel. supapele de siguranţă.) care este defect sau necorespunzător.3.a. sunt: prevederea unui sistem corespunzător de dilatare. combustibil.2.). 1.1. modificarea sub efectul presiunii şi temperaturii a caracteristicilor mecanice de rezistenţă (fluaj). Urmările sunt: defecţiuni în circulaţia fluidelor apă. combustibil (lipsă de circulaţie). respectiv încălzirii bruşte (pătrunderea aburului sau apei în sticla neîncălzită (pătrunderea aburului sau apei în sticla neîncălzită sau a aerului rece în sticla fierbinte). Armăturile defecte se vor remedia sau înlocui. abur. aer. . urmărirea în timp a deformaţiilor permanente ale conductelor. În cazul în care după purjare cele două robinete rămân în continuare înfundate se va anunţa fochistul şef. Înfundarea robinetului superior cu murdării sau săruri ceea ce face ca nivelul în sticlă să fie mai înalt decât cel din tambur datorită condensării aburului aflat în sticlă.oprirea instalaţiei de cazan (în unele cazuri).3.1. Măsurile care sunt necesare pentru remedierea şi prevenirea acestei defecţiuni. 1.2. depăşirii debitului maxim. spumegări.- se remediază fixarea conductelor în suporţi. care va hotărî asupra modului de remediere. executarea corespunzătoare a sudurilor şi controlul atent al acestora. Armătura nu deschide complet. ş.1. Se va purja sticla.1. se va evita pătrunderea apei antrenată de abur în conductele de abur (evitarea supraalimentării cazanului cu apă. Demontarea lor se va face după izolarea prin flanşe oarbe a porţiunii de conductă pe care sunt montate.

sau poziţii înclinate ale pârghiei sau ale tijei supapei.2. în cazul în care aceste remedieri nu sunt posibile. 2. care va verifica funcţionarea supapei. se va înlocui contragreutatea. ajustarea articulaţiilor. defectarea manometrului. greutatea corespunzătoare a contragreutăţilor şi va fixa poziţia lor pe braţ. Cauzele pot fi: depuneri pe suprafaţa de etanşare a scaunului sau ventilului. Se va curăţa robinetul cu trei căi.1. . care pot da naştere la avarii şi accidente. Se va roti ventilul faţă de scaun. care are rolul de a îndepărta depunerile şi respectiv alezajul (prelucrarea mecanică a suprafeţelor de etanşare). aşezarea corectă a acesteia pe braţ în poziţia normală. înţepenirea braţului în articulaţii.2. precum şi luarea măsurilor corespunzătoare pot evita urmări din cele mai grave. înţepenirea ventilului în scaun datorită depunerilor sau poziţiei înclinată a braţului (nu stă orizontal). Cauzele pot fi: înfundarea robinetului cu trei căi. Manevrele de purjare ale sticlei se vor face cu toată grija. Contragreutăţile sunt în poziţie corectă.2. Acul indicator nu indică presiunea din tambur sau se ridică încet. O altă cauză este construcţia necorespunzătoare a supapei şi anume: poziţia înclinată a scaunului faţă de ventil (aburul iese numai pe o parte). se va înlocui supapa. Principalele defecţiuni pot fi: 2. respectându-se instrucţiunile de exploatare. Defecţiuni la supapele de siguranţă Principalele defecţiuni pot fi: 2. 2. 2.Se va controla înainte de montaj ca suprafeţele de contact ale sticlei cu armătura să fie plane. curăţirea făcându-se prin suflare cu abur. înscriind aceste date în cartea cazanului. Supapa deschide (suflă) la presiuni mai mici decât presiunea de suflare Cauzele pot fi: depuneri între scaun şi ventil. Defecţiuni ale manometrelor. Cunoaşterea cauzelor care provoacă aceste fenomene. înfundarea racordului dintre manometru şi robinet. Măsurile de remediere sunt: înlocuirea contragreutăţii. Supapa nu deschide la atingerea sau depăşirea presiunii de suflare Cauzele pot fi: contragreutatea prea mare sau aşezarea ei pe braţ prea departe de supapă (braţ prea lung). Acul indicator nu revine în poziţia zero când manometrul este în comunicaţie cu atmosfera.176 - . III. racordul dintre manometru şi robinet sau în cazul defectării manometrului se va înlocui manometrul cu altul corespunzător şi verificat. uzură sau coroziuni pe aceleaşi suprafeţe.3. Remedierea constă în rotirea ventilului faţă de scaun. Remedierea defecţiunii se face la fel ca la aliniatul anterior.2. Cauzele pot fi: înfundarea robinetului cu trei căi. Se va ajusta scaunul şi se vor asigura poziţii corespunzătoare ale pârghiei şi tijei sau. înfundarea tubului sifon sau defectarea manometrului.3.1. 2.3. INCIDENTE CARE POT DA NASTERE LA AVARII În funcţionarea cazanelor se întâlnesc şi alte fenomene denumite în general incidente.2. precum şi schimbarea supapei de siguranţă nu se fac decât în prezenţa organului ISCIR. 2. Observaţie: Orice modificări ale contragreutăţilor sau ale poziţiilor acestora pe braţ.3.3. iar ventilul nu s-a ridicat de pe scaun. contragreutate mai mică decât cea normală sau contragreutate fixată prea aproape de supapă (braţul prea scurt). sau chiar înlocuirea supapei în cazul uzurilor şi coroziunilor. sau se va aşeza în poziţie normală pe braţ. Supapa pierde abur (nu închide etanş) fără a se atinge presiunea de deschidere a supapei. rotirea ventilului în scaun (eventual înlocuirea supapei) şi corectarea poziţiei braţului (poziţia va fi orizontală).

etc. chiar şi în cazul în care supapele nu au deschis. fiind calculat astfel încât să poată satisface un anumit debit de vârf.alimentarea cu apă în cantitate mare. supapa de siguranţă trebuie se deschisă şi acelaşi timp trebuie executate următoarele operaţii: . se va opri furnizarea de abur. limitându-se astfel debitul la valoarea nominală. Cazanul poate funcţiona un timp limitat.dacă apa nu se mai vede în indicator i se va opri imediat focul. . antrenării de apă şi săruri în supraîncălzitor. se măreşte imediat alimentarea cu apă.purjarea unei cantităţi mari de apă. . creşterea presiunii. însă se vede în partea inferioară a indicatorului. se datoreşte în cele mai multe cazuri neglijenţei personalului de exploatare. Supraîncărcarea cazanului Această situaţie apare în cazurile când consumatorul solicită un debit mai mare de abur decât debitul nominal al cazanului. incendiu. declanşarea turbinei de abur în centralele electrice.4. etc. care nu a observat tendinţa de scădere a nivelului apei la indicatoarele de nivel şi nu a luat măsurile pentru restabilirea nivelului normal.1. cca 30 min. .- Cele mai frecvente incidente sunt: lipsa de apă. se închide parţial robinetul principal de abur. . În cazurile când debitul de vârf sau timpul de funcţionare la acest debit sunt depăşite. substanţe organice. 3. regimul de ardere nu mai este în corelare cu consumul de abur. Cu un debit de 10% mai mare decât debitul nominal fără a fi supus defecţiunilor. se produce în cazul când conţinutul de săruri. Când nivelul apei din indicator a scăzut sub nivelul minim se va proceda astfel: . sau chiar la lipsa consumului. se reduce sau chiar se va opri furnizarea de abur. Lipsa de apă.2. . În aceste cazuri. întrucât pot avea loc supraîncălziri locale ale părţilor sub presiune sau degradarea prematură a suprafeţelor de încălzire. închiderea consumului de abur în fabricaţie. Aceste operaţii vor fi făcute cu calm şi rapiditatea până la restabilirea presiunii nominale.mărirea tirajului. . Spumegarea apei în tambur. Depăşirea presiunii nominale. Răcirea cazanului se va face cât mai încet. După răcire şi înainte de repunerea în funcţiune cazanul va fi supus unei revizii amănunţite. supraîncărcarea cazanului. se va micşora focul şi se va reduce tirajul. 3. materii în suspensie sau materii alcaline ale apei în cazan creşte peste o anumită limită. Este interzisă cu desăvârşire alimentarea cu apă a cazanului În ambele situaţii incidentul va fi adus la cunoştinţa responsabilului sălii cazanelor şi va fi înscris în registrul jurnal de evidenţă a funcţionării cazanului. 3. se întâmplă când consumatorul trece brusc de la un consum de abur mare la unul mai mic. cum ar fi de exemplu.evacuarea aburului în atmosferă.3. În asemenea situaţii. Va fi înştiinţat responsabilul sălii cazanelor. 3.177 - .dacă apa este sub nivelul minim. spumegarea apei. supraalimentarea.reducerea focului. Depăşirea debitului de vârf sau depăşirea timpului de funcţionare la acest debit sunt interzise.

Supraalimentarea cu apă.se purjează părţile de jos ale cazanului (colectoarele de ecran.6. Se va anunţa responsabilul sălii cazanelor.defectarea pompelor de . În cazul unor incendii care nu periclitează funcţionarea sigură a instalaţiilor din sala cazanelor. Supraalimentarea se observă prin: . lovituri de berbec şi depuneri de săruri în serpentine.variaţii bruşte ale temperaturii aburului supraîncălzit..înfundarea buncărelor . Măsurile care se iau sunt următoarele: . Dacă incendiul ameninţă siguranţa personalului de exploatare si funcţionarea sigură a instalaţiilor din sala cazanelor. AVARII LA INSTALAŢIA DE ARDERE Iese din funcţiune .dacă este prevăzută instalaţia de alimentare cu combustibil alimentare cu combustibili de combustibil .Ea se manifestă prin oscilaţii bruşte ale nivelului apei în tambur şi antrenării de apă în supraîncălzitor. procedând în acelaşi timp. . 3. lovituri de berbec.a.a.5.se reduce debitul cazanului.se purjează tamburul pentru a aduce nivelul apei la nivelul normal. se vor chema pompierii. 3. în cu gaze caz contrar se opreşte cazanul . Incendiu în sala cazanelor. În cazul depăşirii nivelului maxim al apei în tambur (în general datorită exploatării neglijente) pot să apară defecţiunile cauzate de antrenarea apei în supraîncălzitor cu consecinţele cunoscute (depuneri de săruri.se verifică funcţionarea corespunzătoare a purjei continue. Pentru restabilirea funcţionării normale se execută următoarele operaţii: . conducta principală de abur.se purjează supraîncălzitorul (colectoarele) şi conducta de abur supraîncălzit. .depăşirea nivelului maxim al apei în indicatorul de nivel.1. .întreruperea alimentării rezervă se foloseşte aceasta.înfundarea conductelor sau armăturilor .se verifică dacă indicii apei de alimentare se încadrează în valorile prevăzute.zgomote provocate de loviturile de berbec în supraîncălzitor şi conductele de abur supraîncălzit.blocarea transportoarelor de cărbune . etc. ş. tamburul.). colectorul de intrare în supraîncălzitor. tambure inferioare). . În cazul intervenţiei pompierilor se vor scoate de sub tensiune toate utilajele electrice. stingătoare cu spumă.178 - . . .se opreşte alimentarea cu apă. AVARII LA CAZANE SI MODUL DE ACŢIONARE NR. MODUL DE ACŢIONARE TIPUL AVARIEI CAUZE LA PRODUCEREA AVARIEI 1 2 3 I.se reduce debitul cazanului.se alimentează cazanul. . personalul de exploatare va acţiona cu mijloacele existente în sală (furtunuri de incendiu. ceea ce are ca rezultat scăderea temperaturii de supraîncălzire. ş. .). . 0 I. Până la sosirea acestora personalul de exploatare va încerca să limiteze focul. CRT. În caz contrar se iau toate măsurile pentru tratarea corespunzătoare a apei de alimentare. la oprirea cazanelor.

.1 II.se opreşte alimentarea cu unei cantităţi de combustibil combustibil care se .acumularea în cazan a .se curăţă depunerile şi funingine pe ţevi şi respective pe canalele de gaze 2.se suflă arzătorul sau se înlocuieşte cu unul de rezervă .defectarea şaibărului de .se înlocuiesc arzătorul complet sau numai capul (arzătorului) . . Arderea arzătoarelor Înfundarea arzătorului Rateuri de ardere .ruperea rotorului ventilatorul de rezervă iar .depistarea defectului si fals cauzate de remedierea acestuia spargerea preîncălzitorului de aer.înfundarea duzei . Explozia de gaze I. I.griparea lagărelor cazanul .7.9.infiltraţii mari de aer . I.folosirea ventilatorului de gaze arse rezervă.neglijenţa personalului . AVARII LA ELEMENTELE CAZANULUI Scăderea nivelului apei .se verifică circuitul şi se de gaz curăţă .verificarea sticlelor de nivel sub limita minimă dar încă de exploatare .cărbune antrenat în aer şi exhaustoarele pâlniile de cenuşă şi .depuneri mari de zgură .3. neetanşeităţi mari.întreruperea alimentării cu energie electrică . etc.se înlocuieşte şaibărul de gaze arse gaze arse .arderea motorului . .uzura ventilatorului de .montaj defectuos .se închid registrele de gaze neevacuat şi de aer . Scăderea tirajului .I.se opresc ventilatoarele de .se întrerupe alimentarea cu necurăţată care se combustibil aprind .se demontează ventilul şi se este înfundat curăţă.4.se demontează şi se curăţă arzătorului duza . Aprinderi de combustibil pe canalele de gaze I.regim incorect de secundare se opreşte focul pornire sau oprire .6.construcţie necorespunzătoare .defecţiuni pe circuitul . iar în cazul în care nu există se reduce sarcina.forţarea arderii .5.2.depuneri de funingine .8.impurităţi pe conductă I.179 - .se reduce sarcina cazanului ardere .regim incorect de . . .la pericol de avarii .se face oprirea rapidă a aprinde brusc cazanului. Avarii la zidăria focarului I.se închid purjele .ventilul electromagnetic .ruperi de palete în lipsa acestuia se opreşte .se introduce abur (de la purje) în canale pentru a se stinge centrele de ardere formate.se pune în funcţiune . Iese din funcţiune ventilatorul de gaze arse I.

se alimentează cazanul prin conducta de alimentare care ocoleşte economizorul .se verifică starea celorlalte 2.nu se reporneşte cazanul decât după verificarea sistemului fierbător şi al reţelei de alimentare.se opreşte alimentarea cu apă .alimentarea insuficientă datorită defectării instalaţiei de automatizare . .răcire incorectă la pornirea cazanului .se opreşte focul .vaporizare locală .circulaţie internă insuficientă .alimentarea excesivă din neglijenţa personalului .se reduce focul .se măreşte tirajul .avarie numai aparentă datorită defectării sticlelor de nivel .se verifică sticlele de nivel.se funcţionează astfel până apare posibilitatea de oprire şi remediere.180 - .se micşorează alimentarea cu apă . .se izolează economizorul dacă este prevăzut cu canal de ocolire . 2.dacă nivelul apei continuă să scadă se opreşte cazanul 2.se purjează o cantitate mai mare de apă .alimentarea excesivă ca urmare a defectării instalaţiei de automatizare .4. Spargerea ţevilor la supraîncălzitor .coroziune acidă exterioară .se reduce sarcina cazanului .2.spargerea unei ţevi de la economizor sau din sistemul fierbător . Supraalimentarea cu apă .avarie numai aparentă datorită defectării sticlelor de nivel .depuneri interioare de săruri datorită antrenării de apă din tambur .6.defecţiune în reţeaua de alimentare cu apă .vizibilă în sticla de nivel 2.coroziunea interioară provocată de O2 şi CO2 .defecţiuni în reţeaua de alimentare cu apă .se intensifică alimentarea cu apă .spargerea unor ţevi din economizor sau sistemul fierbător . .la depăşirea nivelului vizibil al sticlei se opreşte focul 2. Spargerea de ţevi la economizor .se urmăreşte evoluţia avariei .se evacuează abur în atmosferă .defectarea manometrului .consumatorul reduce brusc consumul de abur .la defecte mici se poate continua funcţionarea .3.se controlează apa de alimentare .să măreşte alimentarea cu apă .se deschid purjele .spumare excesivă în tambur datorită alcalinităţii prea mari .5.funcţionarea defectuoasă a supapelor de siguranţă .defecte de material . Scăderea nivelului apei sub limita vizibilă a sticlei de nivel şi nu reapare când se închide robinetul de abur Depăşirea presiunii nominale .

.2.în cazul spargerilor mari se .manevre abur necorespunzătoare .se alimentează cu apă insuficientă pentru compensarea .se opreşte focul .conducerea incorectă a remediază focului .depuneri interioare de .se purjează conductele de .prevederea unui sistem necorespunzător corespunzător de dilatare .se restabileşte nivelul apei berbec la conductele de nivelul maxim admis al în cazan abur cazanului .calitate .la oprire se stabilesc precis aburului cauzele defecţiunii şi se .aer rămas în conducte .defecţiuni ale pompei .depăşirea presiunii .manevre .fixarea conductele necorespunzătoare a conductelor Spargeri de conducte .se aerisesc conductele berbec la conducte de apă .4.evitarea depăşirii presiunii .se fixează corespunzător conductelor conductele Vibraţii şi lovituri de .sistem de dilatare .defecte de material opreşte cazanul .fixarea defecţiunea necorespunzătoare a .se verifică pompa de de alimentare alimentare şi se înlătură . 3. AVARII LA INSTALATIILE ANEXE Spargeri de garnituri la .defecte de material .montaj necorespunzător a suprafeţelor de etanşare Vibraţii şi lovituri de .se opreşte exhaustorul de .pornirea sau oprirea defectuoasă III. Spargeri de ţevi de ecran .depuneri de zgură pe sistemul fierbător determinând astfel ridicarea temperaturii gazelor .scăparea nivelului peste .uzura ţevilor prin pierderilor eroziune sau coroziune .2.7. 3.executarea corespunzătoare necorespunzătoare a sudurilor .181 - .1.se fixează corespunzător .calitate serpentine necorespunzătoare a .3.îmbinări prin sudură .se izolează porţiunea conducte necorespunzătoare defectă prin flanşe oarbe . 3.se opreşte cazanul sau ţevi fierbătoare piatră .circulaţie naturală .defectarea sistemului de răcire a aburului în reglajul temperaturii.se înlocuieşte garnitura necorespunzătoare a garniturii . 3.pierderea nivelului de gaze şi se remediază apă defecţiunea .

.Defecţiuni şi avarii la conducte şi armături . cauze şi măsuri de preîntâmpinare şi eliminare a avariilor: .se porneşte pompa de rezervă . Iese din funcţiune pompa cu piston pentru abur - nominale arderea motorului întreruperea alimentării cu energie electrică defecţiune mecanică pătrundere aer în pompă formarea unui dop de aer în pompă garnituri şi presgarnituri necorespunzătoare griparea pistonului în cilindru din lipsă de ulei lovituri puternice în corpul pompei din cauza pătrunderii apei în abur de regim .Defecţiuni şi avarii la instalaţia de alimentare cu apă . .Defecţiuni şi avarii la zidăria cazanului .se completează uleiul necesar . Iese din funcţiune pompa centrifugă de alimentare sau pompa de recirculare - 3.182 - .se opreşte cazanul în lipsa pompei de rezervă şi a imposibilităţii remedierii defectului .Defecţiuni şi avarii la ţevile fierbătoare şi ale economizorului.Defecţiuni la armăturile de siguranţă şi control .3.se remediază defecţiunea .se înlocuiesc garniturile sau presgarniturile distruse .Incidente care pot da naştere la avarii.2 Defecţiuni şi avarii în timpul exploatării cazanului.Defecţiuni şi avarii la exhaustoarele de bază şi rezervor.se elimină apa din abur LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1.5. .Defecţiuni şi avarii la circuitul de gaz inert .6. Urmări.

Scopul reviziei este de a constata eventualele defecţiuni în funcţionarea cazanului.183 - . grosimi. etc. printre care: . Revizia se face fără oprirea din funcţiune a cazanului. are scopul .8 RINTRETINEREA. control. sunt: . care determină o exploatare sigură. ungere. Această operaţie este obligatorie ori de câte ori se porneşte cazanul după revizii sau reparaţii. 2. .) în conformitate cu instrucţiunile în vigoare. înlocuiri de garnituri. . Întreţinerea se execută în mod obligatoriu de către personalul de exploatare sau echipe special însărcinate în acest scop. etc. etc. reglare şi protecţii cazan. nisip.întreţinerea instalaţiei de cazan . revopsire a părţilor ruginite. Scopul acestei verificări este de a stabili dacă instalaţia prezintă uzuri pentru a preveni defecţiuni sau avarii care au drept urmare oprirea neprogramată a cazanului.menţinerea în perfectă stare de funcţionare a aparatelor de măsură. REVIZIA ŞI VERIFICAREA PROGRAMATĂ A CAZANELOR În timpul exploatării cazanelor apar defecţiuni. ungerea pompelor. Verificarea programată se face cu oprirea din funcţiune a cazanului la intervale de timp fixate dinainte.mici lucrări necesare menţinerii instalaţiei în funcţie ca: înlocuiri de sticle de nivel. piatră. Menţinerea în bună stare a suprafeţelor metalice ale cazanului pe circuitul apă – abur este obligatorie. ventilatoare. ca urmare a unor cazuri normale a elementelor sau unor stări anormale intervenite în funcţionare. prin ştergere zilnică.verificarea programată. etc. înlocuiri de manometre. la începutul fiecărui schimb de lucru.înlăturarea imediată a scăpărilor de fluid în sala cazanelor. ventilatoarelor şi a motoarelor electrice. De asemenea. . Întreţinerea are ca scop principal menţinerea în stare tehnică corespunzătoare a cazanului şi a instalaţiilor anexe. În cadrul întreţinerii se execută mici lucrări. Totodată se realizează şi o peliculă de protecţie prin pasivizarea cazanului. .să fie acoperite cu o peliculă neagră. acide.să fie lipsite de depuneri de oxizi.. 1.revizia . uniformă şi continuă de magnetită. aceasta realizându-se prin tratarea lor cu diverse soluţii (alcaline.etanşări mici ale zidăriei cazanului.menţinerea în stare curată a întregului echipament. . Pentru realizarea măsurilor de siguranţă.înlăturarea jocurilor şi vibraţiilor la arzătoare. în vederea prevenirii uzurii lor avansate. Revizia se execută cu personalul de exploatare. respectiv preîntâmpinarea avariilor şi accidentelor sunt necesare următoarele operaţii: . pompe. continuă şi economică. .MODULUL NR. REVIZIA SI REPARAREA CAZANELOR ÎNTREŢINEREA. Întreţinerea corectă este unul din factorii cei mai importanţi. Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească suprafeţele după curăţire. înlocuiri de armături ce pot fi izolate în timpul funcţionării. mici etanşări.

părţile din cazan care trebuie înlocuite . în funcţie de gradul de uzură. Uzura normală a unei instalaţii nu produce perturbări în ciclul de reparaţii. din care trebuie să rezulte lucrările care se vor executa şi condiţiile tehnice de execuţie. fie de alte unităţi de proiectare. 1. Intervalele regulate de timp.reparaţia capitală (RK).de a fixa. Revizia tehnică cuprinde ansambul de operaţii executate pentru verificarea. Proiectele de reparaţii pot fi întocmite fie de către unităţi de proiectare autorizate de ISCIR. ciclul poate fi mărit sau micşorat. sau în ce priveşte durata de funcţionare efectivă între două reparaţii succesive. . provoacă intrarea neprogramată a instalaţiei în reparaţie cu nerespectarea ciclului. Uzura anormală. cazanul se opreşte şi se introduce în reparaţie. REPARAŢIILE PRINCIPALE ALE CAZANELOR.reparaţii neprogramate (în urma unei avarii sau defecţiuni). trebuie stabilite: . Pentru cazane şi instalaţiile anexe programarea lucrărilor de revizii şi reparaţii se face în conformitate cu normativele de reparaţii în vigoare şi tehnologiile de reparaţii elaborate de proiectant. . degradează instalaţia.1. VERIFICAREA REPARAŢIILOR. fixate pentru reparaţii se numesc ciclu de reparaţii.piesele de schimb necesare. Ţinându-se seama de gradul de uzură. data când va trebui oprit cazanul pentru repararea diferitelor elemente. Constatările făcute vor fi înscrise în registrul de evidenţă a reparaţiilor. Verificarea programată se execută de către o echipă specializată. CLALSIFICAREA REPARAŢIILOR Reparaţiile care se fac la cazane pot fi : . din care trebuie să facă parte obligatoriu persoana autorizată ISCIR pentru supravegherea instalaţiilor mecanice sub presiune din unitatea deţinătoare şi responsabilul sălii cazanelor.materialele necesare .184 - . care necesită lucrări de mică amploare.volumul lucrărilor de reparaţii.1. reparaţiile cazanelor se execută în baza unei documentaţii tehnice. înlocuirea unor piese uzate şi eliminarea unor defecţiuni.revizia tehnică (RT) . care se ataşează la documentaţia de reparaţie. Înaintea unei reparaţii programate prevăzute în ciclul de reparaţii. CLASIFICAREA REPARAŢIILOR.revizia curentă (RC) . curăţirea. încercare şi verificare. . cu condiţia să fie verificate în prealabil de o unitate de proiectare autorizată. rezultând o exploatare neeconomică şi un randament scăzut. Verificarea programată stabileşte de asemenea dacă ciclul de reparaţii este corect. ungerea. RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE REPARAŢII Pentru remedierea uzurii şi pentru curăţare.reparaţii programate (remedierea uzurilor). Acestea sunt prevăzute în aşa fel încât durata reparaţiei să fie cât mai scurtă. REPARAŢIILE PROGRAMATE sunt: . Pentru lucrările de reparaţii care urmează să fie verificate de organele ISCIR să întocmeşte un proiect separat. Aceste tipuri de reparaţii diferă prin: volumul lucrării şi valoarea reparaţiei. I. REPARAREA CAZANELOR. Aşadar.

spălarea lagărelor şi umplerea lor cu materiale de ungere proaspete. etc. . pompelor şi exhaustoarelor şi după caz înlocuirea de rotoare la ventilatoare şi exhaustoare şi echilibrarea acestora. pe baza dispoziţiilor scrise de organul ISCIR în cartea cazanului. etc. . .încărcarea cu sudură a coroziunilor la tambur. . precum şi ale pompelor. următoarele lucrări principale: .repararea parţială a zidăriei focarului şi a canalelor de gaze.revizia şi repararea ventilatoarelor. . repararea părţilor mobile. . care ar putea provoca întreruperea în funcţionare a utilajului. Aceste reparaţii se consemnează în registrul de evidenţă a reparaţiilor. În cazul în care.2. Reparaţia curentă (RC) cuprinde lucrări de importanţă mai mare. rulmenţi. iar pentru eliminarea defecţiunilor constatate este nevoie de întocmirea unor piese sau subansamble se va executa în continuare reparaţia curentă necesară. . Reparaţiile curente se execută de către personalul calificat din unitatea deţinătoare a cazanului sau din afara ei. . conducte.verificarea şi remedierea unor defecţiuni la instalaţia de automatizare. lucrările care se execută cu ocazia reviziei tehnice sunt: . camere de apă.1. demontarea parţială a subansamblelor defecte.repararea unor neetanşeităţi apărute în timpul exploatării. se execută lucrările de la reviziile tehnice /RT) şi în plus.Revizia tehnică are şi scopul de a constata starea tehnică a cazanului înainte de executarea reparaţiei programate..reparaţiile dispozitivelor care asigură dilatarea liberă a suprafeţelor de încălzire. etc. . conductelor şi armăturilor. cenuşă şi funingine a suprafeţelor de schimb de căldură.curăţirea în exterior şi interior a tuturor suprafeţelor de încălzire şi a tamburului cu mijloace mecanice sau chimice. . camere colectoare. inclusiv reparaţii mici. Reparaţiile curente se consemnează în registrul de evidenţă a reparaţiilor. .revizia tuturor părţilor cazanului (în exterior şi interior). În general. . Revizia tehnică se execută fără scoaterea din funcţiune a cazanului sau cu oprirea cazanului de scurtă durată.185 - . care necesită scoaterea temporară din funcţiune a cazanului. etc. .înlocuirea sau remedierea lagărelor. la supraîncălzitor. . sau înlocuirea lor cu altele noi sau reparate. 1. eventual de robinete.eliminarea neetanşeităţilor la armături (înlocuire de garnituri. .).controlul focarului şi instalaţiei de ardere. . fără demontarea agregatelor.înlocuirea ţevilor defecte (fierbătoare.controlul şi revizia instalaţiei de automatizare. . asamblarea şi subansamblarea.refacerea parţială a zidăriei sau izolaţiilor termice.controlul şi revizia instalaţiei de ardere.revizia motoarelor electrice. cu ocazia reparaţiilor curente a cazanelor. economizor. la instalaţiile de cazan care ard cărbune praf. etc.reparaţii simple ale motoarelor electrice sau chiar înlocuirea lor.revizia şi repararea armăturilor.curăţirea de zgură.refacerea sau înlocuirea parţială a unor elemente uzate. .reparaţii simple ale ventilatoarelor de aer şi gaze. a canalelor de fum. În general.). În cadrul reparaţiilor curente se execută lucrări care necesită înlocuirea pieselor defecte. . înlocuirea blindajelor. . cu ocazia verificării stării tehnice a utilajului. cu respectarea prevederilor legale. Ea are rolul de menţinerea stării tehnice corespunzătoare a cazanului şi prevenirea şi eliminarea defecţiunilor la părţi care au un grad de fiabilitate redus (garnituri. se constată un defect. etc. de responsabilul cu supravegherea tehnică a instalaţiilor mecanice sub presiune autorizat ISCIR sau de responsabilul sălii cazanelor.repararea izolaţiei termice a cazanului.). . înlocuirea bilelor sau ciocanelor.

Reparaţiile a căror verificare se face de către organele teritoriale ISCIR pot fi executate numai de unităţi autorizate de ISICR în acest scop. funduri sau alte elemente sub presiune.lucrări modificatoare faţă de documentaţia tehnică iniţială. . .înlocuirea armăturilor de siguranţă cu altele de alte tipuri şi alte dimensiuni. Reparaţiile capitale se consemnează în cartea cazanului în tabelul „Evidenţa exploatării”.repararea prin încărcare cu sudură a elementelor sub presiune corodate sau erodate. II. . preîncălzitor de aer.repararea sau refacerea coşului de gaze arse.1. . Ele se execută ca urmare a unor defecţiuni în funcţionarea instalaţiei. . De asemenea. . serpentinelor din suprafeţele de încălzire. Aceste reparaţii sunt în principal următoarele: .înlocuirea arzătoarelor.reparaţii a căror verificare se face de către organele teritoriale ISCIR.înlocuirea în proporţie mare a zidăriei focarului sau a canalelor de gaze. VERIFICAREA REPARAŢIILOR Indiferent de tipul reparaţiilor efectuate şi volumul lor. . etc.înlocuirea de virale. . care necesită scoaterea din funcţiune a cazanului pe termen mai îndelungat.înlocuirea elementelor sistemului fierbător economizorului. preîncălzitorului de aer. care se execută separat şi se asamblează prin sudură. supraîncălzitor. . la părţile sub presiune din care s-au decupat probe de material în vederea verificării calităţii acestuia sau a îmbinărilor sudate. sub formă de petice. după natura şi volumul lucrărilor respective.2. din punct de vedere al verificării. . a căror remediere nu poate suporta amânări (fiind necesar a fi executate în cel mai scurt timp) sau când instalaţia a fost scoasă din funcţiune din cauza unei avarii. 1.3.remedierea prin sudare a fisurilor sau crăpăturilor la elementele sub presiune.executarea la elementele sub presiune a unor suduri noi. .înlocuirea prin sudare a ţevilor de fum. .refacerea izolaţiei termice.înlocuirea cu material nou. . economizor. diferind. În cadrul reparaţiilor capitale se execută pe lângă lucrările de revizii tehnice şi reparaţii curente şi unele lucrări cum sunt: .186 - . pompe. izolat sau grupat. instalaţie de ardere. menite să îmbunătăţească starea tehnică a cazanelor sau să ridice calitatea parametrilor tehnico-funcţionali. supraîncălzitorului. plăci tubulare.reparaţii a căror verificare se face de către organele tehnice competente ale unităţii reparatoare şi unităţii beneficiare. Reparaţiile neprogramate pot fi de trei feluri. În cadrul lucrărilor de reparaţii capitale se efectuează înlocuirea totală sau parţială a unor elemente structurale deteriorate ca urmare a uzurii fizice şi readucerea instalaţiilor la parametri iniţiali. identice cu cele programate.refacerea unor părţi care au fost decupate în vederea verificării spălării chimice a cazanului. etc. într-o proporţie mai mare de o treime din numărul acestora.1.înlocuiri substanţiale în instalaţia de automatizare a unor elemente diferite faţă de cele prevăzute în proiectul iniţial.înlocuiri de ventilatoare. REPARAŢIILE NEPROGRAMATE (INTERVENŢIILE ACCIDENTALE) Sunt lucrări în afara reparaţiilor prevăzute de ciclul de reparaţii. . se execută lucrări de modernizări.). acestea se împart în două categorii: . exhaustoare. de cele din proiectul iniţial. . Reparaţia capitală (RK) cuprinde lucrări de volum mare şi importanţă deosebită. refacerea sau remedierea celor existente. drumul de gaze.lucrări de modernizare a cazanului cu privire la: sistemul fierbător. . .

de purje şi de gaze.187 - .1. încercări în gol şi sub sarcină. unitatea reparatoare este obligată să aplice o placă de timbru. În cazul instalaţiilor sau elementelor de instalaţii la care datorită concepţiei constructive nu mai este posibilă examinarea cu ocazia verificării tehnice în vederea autorizării funcţionării după reparaţie.certificatele privind efectuarea verificării pe parcursul reparaţiei. încercarea de presiune. montarea sau scoaterea unor elemente sub presiune.înlocuirea parţială sau totală a elementelor sub presiune ale cazanului. partea de exploatare. respectiv a verificării tehnice în vederea autorizării funcţionării instalaţiei după reparaţie. . specifice instalaţiei supuse reparaţiei. 3. .modificarea parametrilor principali ai cazanului: presiune. sunt: îndepărtarea depunerilor. Îndepărtarea depunerilor Depunerile interioare (piatră. se goleşte de apă şi se izolează de restul instalaţiilor prin montarea de flanşe oarbe pe conductele de legătură. curăţirea cazanului se execută la intervale de timp regulate. .materialele întrebuinţate pentru părţile supuse presiunii sau care se asamblează prin sudură la acestea. îndepărtarea deformaţiilor permanente.verificarea documentaţiei tehnice de reparaţie.în toate cazurile stabilite de organele ISCIR în procesele verbale.În vederea efectuării verificării tehnice a reparaţiei reparatorul va întocmi o documentaţie care va cuprinde: . cu precizarea caracteristicilor în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice colecţia ISCIR în vigoare. a lucrărilor executate.procesul verbal în care sunt consemnate rezultatele încercărilor de casă. în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice colecţia ISCIR în vigoare şi a documentaţiei de reparaţie. . micşorează randamentul termic al cazanului şi pot provoca avarii şi accidente grave. se vor efectua în principal următoarele: . cazanul se opreşte din funcţiune. repararea fisurilor şi crăpăturilor.modificarea proiectului iniţial al construcţiei. care depind de cantitatea şi natura depunerilor. Înainte de a începe aceste operaţii. REPARAŢIILE PRINCIPALE ALE CAZANULUI. . în cartea cazanului. repararea neetanşeităţilor la îmbinări. verificarea elementelor instalaţiei. îndepărtarea coroziunilor. Rezultatele verificărilor se consemnează de către organul ISCIR într-un proces verbal. în următoarele cazuri: . Pentru fiecare cazan reparat.).verificarea execuţiei reparaţiei (revizia internă. III. în fazele în care examinarea lor este posibilă. etc. temperatura aburului supraîncălzit sau a apei fierbinţi. . în care s se specifice că instalaţia se poate supune verificărilor tehnice oficiale în scopul autorizării funcţionării. inclusiv certificatele care să ateste calitatea acestora. zgură) împiedică transmisia corespunzătoare a căldurii. . În scopul evitării acestora.documentele de verificare a procedeelor de sudare folosite în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice colecţia ISCIR. conform prescripţiilor tehnice colecţia ISCIR în vigoare. debit. este necesar ca reparatorul să prezinte instalaţiile respective verificării organelor ISCIR înainte de asamblare.lista lucrărilor efectuate în cadrul reparaţiei. nămol) şi exterioare (funingine. Cu ocazia verificării tehnice a reparaţiilor. . .

precum şi cele grupate pe o suprafaţă de cel mult 300 cm 2 şi cu adâncimea de cel mult 25% din grosimea iniţială a tablei pot fi încărcate cu sudură electrică (fac excepţie ciupiturile în zona de racordare de îmbinări sudate sau nituite). conducte. fie mecanic cu dispozitive de aspiraţie. Din această cauză se impune o deosebită atenţie pentru descoperirea lor din timp şi luarea măsurilor necesare pentru preîntâmpinarea şi repararea lor. etc.3. camere secţionale). Curăţirea interioară de piatră şi nămol se execută după răcirea şi aerisirea cazanului. 3. funduri tambure). pot fi reparate prin: . Repararea neetanşeităţilor la îmbinări Neetanşeităţile îmbinărilor se evidenţiază prin curgerile de apă sau abur şi prin depunerile de săruri în exterior. Nu se vor folosi scule cu muchii ascuţite pentru a nu se deteriora suprafeţele metalice.răzătoare.1. 3. Se vor lua măsuri pentru instalarea schelelor necesare. verificându-se în prealabil soliditatea acestora.). . perii de sârmă. 3. Repararea fisurilor şi crăpăturilor Fisurarea şi crăparea elementelor cazanului pot provoca grave avarii.3.2. Repararea se poate face prin dăltuire până la dispariţia fisurii sau crăpăturii şi apoi încărcarea cu sudură. Îndepărtarea funinginii şi a cenuşii de pe suprafeţele de încălzire şi din canalele de fum se face fie manual prin răzuire.1.morişca cu ax flexibil (pentru ţevi).2. Se folosesc următoarele scule: . camere colectoare. de sus în jos şi pe cât posibil acţionând prin gurile de vizitare laterale fără a intra în focar. fie manual prin ciocănire.îndepărtarea părţii deformate care se face prin deformare la cald respectându-se procesul tehnologic al operaţiei respective. Îndepărtarea bucăţilor de zgură se face cu atenţie. Părţile deformate. Îndepărtarea coroziunilor La părţile sub presiune coroziunile sub formă de ciupituri izolate şi rare.188 - . Fisurile şi crăpăturile care se pot repara în acest fel se vor stabili de întreprinderea reparatoare.1.îndepărtarea părţilor deformate şi aplicarea de petice (tuburi de flacără. în funcţie de mărimea deformaţiei şi de starea materialului.4. ciocane uşoare (pentru tambure. De asemenea se va cerceta dacă nu există pericol de prăbuşire a unor bucăţi mai mari de zgură. funcţie de perioada de oprire. . Dacă ciupiturile depăşesc adâncimea sau suprafaţa de mai sus. 3. Curăţirea exterioară se poate face şi fără golirea cazanului de apă. 3. Curăţirea interioară se poate face în anumite cazuri şi cu ajutorul unor substanţe chimice. fie mecanic prin unelte de frezat sau de ciocănit acţionate electric sau cu aer comprimat. dar numai cu avizul şi sub supravegherea unui laborator chimic de specialitate. porţiunile corodate se înlocuiesc cu petice sudate. hotărâre care va fi luată de responsabilul sălii cazanelor de la caz la caz. tăierea porţiunilor deformate şi sudarea unei porţiuni corespunzătoare (ţevi fierbătoare.5. ţevi de ecran. . a zidăriei şi bolţilor cazanului. Curăţirea exterioară de cenuşă şi zgură Se execută de asemenea după răcirea şi aerisirea cazanului. Îndepărtarea deformaţiilor permanente Pereţii elementelor cazanului se pot deforma (burduşi) în cazul în care sunt supuşi unor solicitări prea mari. sau de alte considerente.

încălzirii bruşte a cazanului. care sunt reparaţiile principale ce se efectuează la cazanele ISUC 1. . Repararea cazanelor de câte feluri sunt reparaţiile şi lucrările care se execută. stării defectuoase a suprafeţelor de contact (neparalele. de asemenea.2. . În cazul în care cazanul nu este scadent. 2. iar reparaţia efectuată nu se verifică de ISICR. calităţii necorespunzătoare a garniturii. La ţevile mandrinate. Se examinează calitatea tuturor reparaţiilor şi în special: . pe amândouă părţile. curgerile se remediază prin remandrinare. etc. După această examinare. dacă reparaţia efectuată este de natura celor care se verifică de ISCIR. La îmbinările nituite. . revizia şi verificarea programată a cazanelor. dacă starea materialelor o permite. .curăţirea interioară şi exterioară a tuturor părţilor cazanului.lipsa unor ţevi cu defecţiuni. cu rizuri. Întreţinerea.lipsa fisurilor şi coroziunilor. a niturilor defecte. poate fi pus în funcţiune pe baza recepţiei cu bune rezultate efectuată de comisia menţionată mai sus. roaderea lui mecanică (erodare). RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE REPARAŢII După terminarea lucrărilor de reparaţii se face recepţia lor de către o comisie din care nu vor lipsi responsabilul sălii cazane şi responsabilul reparaţiei. IV. LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1. precum şi la ţevile înlocuite. neetanşeităţile sunt cauzate de o execuţie defectuoasă a nituirii. în cazul în care cazanul este scadent se va supune verificării organelor ISCIR. .2 1. debit de abur cu mari variaţii. cum se face verificarea reparaţiilor.zidăria cazanului. etc. Neetanşeităţile slabe se pot remedia prin ştemuirea.). La capace. cum se face recepţia lucrărilor de reparaţii.lipsa deformaţiilor la toate elementele cazanului.189 - . iar ţâşnitura fină de apă sau abur care iese în exterior. neetanşeităţi se datoresc în general montării greşite.Acestea provoacă corodarea metalului. Prin eliminarea cauzelor se poate realiza o etanşare corectă.

partea de exploatare. Pentru verificarea stării tehnice a cazanelor şi a instalaţiilor anexe se efectuează: . organul ISCIR constată o uzură sau defecte care reduc rezistenţa cazanului. Unitatea deţinătoare a cazanului trebuie să pregătească instalaţia şi să pună la dispoziţia organelor ISCIR personalul. . La cererea organului ISCIR. După verificarea efectuată cu bune rezultate. fixând totodată termenul (scadenţa) pentru verificarea periodică. el poate dispune reducere presiunii. pentru a se putea stabili posibilităţile de funcţionare sigură a instalaţiei de cazan.revizii interioare. instalaţiile adecvate executării verificării.când este cerută motivat de unitatea deţinătoare. modului de exploatare. care vor lua parte la verificare alături de organul ISCIR. unitatea deţinătoare va executa toate lucrările necesare în scopul constatării stării instalaţiei.încercări de presiune la rece. . în scopul constatării defectelor şi a stării cazanului. cu ocazia verificării. . Pentru a fi supus reviziei interioare oficiale se vor lua următoarele măsuri: . . funingine. materialele.190 - . şi pe cât posibil. în timpul exploatării. în limita scadenţei operaţiei de verificare precizată în cartea cazanului..cazanul va fi oprit din funcţiune şi izolat de restul instalaţiilor prin montarea de flanşe oarbe (inclusiv pe conductele de gaze). iar motivarea tehnică va fi consemnată în procesul verbal încheiat. Fiecare cazan de abur sau apă fierbinte trebuie să posede din partea ISCIR un aviz de instalare. funcţie de starea tehnică a cazanului. REVIZIA INTERIOARĂ constă din examinarea tuturor părţilor componente ale instalaţiei de cazan şi în special a pereţilor metalici atât pe partea fluidului apă – abur cât şi pe partea gazelor de ardere. Verificarea periodică oficială se va face în prezenţa delegaţilor unităţii deţinătoare (responsabilul sălii de cazane. înainte de repunerea lui în funcţiune. De asemenea. cât şi periodic. pereţii cazanului nu trebuie să fie umezi sau unşi). pe baza unei documentaţii tehnice întocmită conform prescripţiilor tehnice C 1 – colecţia ISCIR. astfel încât să coincidă cu perioada fixată de unitate pentru revizia sau reparaţia instalaţiei. Dacă. fochistul cazanului). .după o reparaţie care se supune verificării ISCIR.se va curăţa bine de piatră. etc.după o întrerupere a funcţionării cazanului mai mare de un an. echipamentul de protecţie. . calităţii materialelor. etc. la cererea beneficiarului sau a proiectantului.7 bar (kgf/cm2) şi cazanele de apă fierbinte cu o temperatură mai mare de 1150 C sunt supuse verificării oficiale executate de organele ISCIR.când organul ISCIR are motive temeinice să se îndoiască de starea tehnică a cazanului. În cazul în care se constată că instalaţia de cazan prezintă un pericol imediat în funcţionare. . aceasta va fi oprită din funcţiune. I. Intervalul de timp după care se efectuează revizia interioară este de maximum 4 ani. atât la prima punere în funcţiune. pe partea interioară şi exterioară (curăţarea se va face până la metalul curat.după o nouă montare. Data efectuării verificării periodice se propune de unitatea deţinătoare. revizia interioară trebuie să se facă şi în următoarele cazuri: . . cu ocazia primei puneri în funcţiune a cazanului. etc. . REVIZIA EXTERIOARĂ Cazanele de abur cu o presiune mai mare de 0. Acest aviz se eliberează pentru sala de cazane. ÎNCERCAREA LA PRESIUNE LA RECE ÎNCERCAREA LA PRESIUNE LA CALD.VERIFICAREA OFICIALĂ A CAZANELOR REVIZIA INTERIOARĂ. organul ISCIR autorizează instalaţia şi eliberează cartea cazanului.revizii exterioare.încercări de presiune la cald. va efectua din timp toate lucrările necesare care să permită executarea verificării tuturor părţilor instalaţiei în condiţii de siguranţă şi în timpul cel mai scurt. În afară de termenul scadent.

Organul ISCIR poate reduce acest interval funcţie de starea tehnică şi vechimea cazanului. etc. Încercarea de presiune se face cu toate armăturile montate. înainte de repunerea lui în funcţiune. orientare şi poziţie. Pentru efectuarea încercării de presiune se închide cazanul şi se începe umplerea lui cu apă de cel mult 500 C. mai ales în regiunile de racordare şi asamblare.cazanul trebuie pregătit cu schele sau scări care să facă posibilă examinarea tuturor părţilor sale (focar. care vor fi precizate prin poziţie. . . Ca urmare a reviziei interioare organul ISCIR va încheia un proces-verbal. . în ce priveşte starea tehnică şi posibilităţile de dilatare.coroziunile.după o nouă montare.conductele de alimentare din interiorul cazanului (starea de curăţenie.la caznele ignitubulare organul ISCIR poate cere demontarea a 3 – 4 ţevi pentru examinarea unor părţi inaccesibile (caznele ignitubulare. în perfectă stare de funcţionare. . cu fascicule de ţevi demontabile. . avându-se în vedere să se lase robinetul de aerisire deschis (în lipsa acestuia se ridică una sau ambele supape de siguranţă). săgeată. . .dispozitivele din tambur care îngreunează accesul vor fi demontate.) care sunt supuse la eforturi mari. Intervalul de timp la care se execută este de maximum 8 ani.când unitatea deţinătoare o cere motivat. II. plăci tubulare. suprafaţă.după o reparaţie care se supune verificării ISCIR. care va conţine constatările respective şi măsurile dispuse (în cartea cazanului. care vor fi precizate prin suprafaţă. Presiunea de încercare este: . cu fasciculele scoase afară). . tec.). . fiind astfel posibilă examinarea în condiţii optime a pereţilor metalici ai cazanului. In cadrul reviziei interioare oficiale se verifică în mod special: . număr. fisuri.fisurile şi crăpăturile.interiorul părţii sub presiune şi canalele de gaze vor fi aerisite corespunzător. la partea spre foc.deformaţiile. dacă prezintă arderi ale capetelor răsfrânte. care nu pot fi observate cu ochiul liber. ÎNCERCAREA LA PRESIUNE LA RECE se execută în scopul verificării rezistenţei şi etanşeităţii elementelor sub presiune ale cazanului şi depistării eventualelor defecte ale materialului. .elementele ambutisate (funduri. . avându-se grijă ca nu cumva debitul mare al acestora să conducă la crearea unei perne de aer în cazan. În timpul încercării supapele de siguranţă se vor bloca. datorită posibilităţilor reduse de evacuare prin robinetul de aerisire sau prin supapele cazanului.când organul ISCIR are motive justificate să ceară executarea încercării. .după o explozie de gaze în focar sau în canalele de fum. . suprafeţe de încălzire. stabilindu-se natura şi mărimea acestora. ţevile de legătură cu tamburul).scheletul metalic şi sistemul de suspendare sau rezemare a cazanului. În momentul în care apa iese prin robinetul de aerisire (sau prin supape) acesta se închide şi se alimentează cazanul numai cu ajutorul unei pompe de presiune acţionată manual sau mecanic. tec.îmbinările nituite sau sudate care reprezintă părţile cele mai sensibile. vor fi revizuite în mod obligatoriu.când se demolează zidăria sau învelişul izolant al cazanului. canale de gaze. . poziţia lor faţă de nivelul minim al apei. adâncime.191 - . . care face să crească treptat presiunea în cazan. . cutia de foc. .camerele de apă (puntiţele dintre găurile pentru ţevi sau dintre găurile de acces la ţevi. neetanşeităţi.partea exterioară a elementelor sub presiune. partea de exploatare).ţevile de fum. Încercarea de presiune la rece se va face în următoarele cazuri: . ..după o întrerupere a funcţionării cazanului mai mare de un an.). Umplerea se poate face cu ajutorul pompelor cazanului.

în locuri vizibile.etanşeitatea îmbinărilor vizibile ale cazanului.dacă instrucţiunile de exploatare sunt însuşite de fochişti şi afişate în sală.).max.25 x pmax pentru cazanele care lucrează cu o presiune maximă mai mare de 5 bar (kgf/cm2). dotarea corespunzătoare a laboratorului.dacă fochiştii sunt autorizaţi şi cunosc condiţiile de bună exploatare. pe cazanul şi instalaţiile anexe complet montate şi în funcţie. în special cele de siguranţă şi protecţie. scheletul metalic de susţinere. dispozitivelor. pentru cazanele care lucrează cu o presiune maximă de până la 5 bar (kgf/cm 2) inclusiv. etc. constă în examinarea tuturor instalaţiilor. . IV. . tratarea apei.max + 3 bar (kgf/cm2). precum şi corectitudinea analizelor). variaţiile de sarcină cu perioadele de suprasarcină precizate ca durată şi intensitate.regimul apei de alimentare (se va urmări existenţa şi buna funcţionare a instalaţiei de tratare a apei. realizarea indicilor prescrişi. locul şi modul de luare a probelor. . . Încercarea constă din următoarele examinări principale: .funcţionarea instalaţiei de ardere şi dezvoltarea flăcărilor în focar. se execută la presiunea nominală şi are ca scop remedierea unor eventuale defecţiuni înainte de încercarea oficială. REVIZIA EXTERIOARĂ. presiune. . . se reduce presiunea la valoarea nominală şi se efectuează verificarea. partea de exploatare). protecţie şi reglare automată. . timp în care presiunea de încercare s-a menţinut constantă. Presiunea de încercare nu va fi mai mică de p.funcţionarea aparatelor de măsură. în ceea ce priveşte existenţa şi modul în care se fac înscrierile (organul ISCIR va înscrie eventualele observaţii în acest registru).rezistă fără deformaţii plastice vizibile. . Ea se face de obicei înainte de cea oficială.192 - . . existenţa personalului autorizat. precum şi toate instalaţiile anexe (tiraj. zidăria. .nu se rup la solicitarea presiunii de încercare. sau în cazul supapelor cu arc. Datele vor fi înscrise în procesul verbal încheiat (în cartea cazanului. alimentare cu apă. După trecerea celor 10 min.5 x p. etc.părţile vizibile şi accesibile ale cazanului. control şi reglare automată. aparatelor şi a factorilor care contribuie la funcţionarea instalaţiei de cazan în condiţii de siguranţă şi exploatare economică.). fără o programare prealabilă.existenţa şi funcţionarea armăturilor cazanului. se va examina: . . temperatură). .nu prezintă scăpări de apă prin pereţi sau la îmbinările sudate sau nituite. asupra tuturor condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească.funcţionarea armăturilor de siguranţă şi control.registrul jurnal de supraveghere. . Cu această ocazie organul ISCIR reglează supapele de siguranţă verificând contragreutăţile şi fixând lungimea braţului de pârghie.1.la 1. - III. . Presiunea de încercare nu va fi mai mică de 2 bar (kgf/cm2).funcţionarea instalaţiei de cazan (realizarea principalilor indici de funcţionare).starea de etanşeitate a zidăriei . . tratarea apei. Durata încercării cu suprapresiune va fi de 10 min.încărcarea termică normală a cazanului. stabileşte condiţiile de strângere ale arcului. Cu ocazia reviziei exterioare. frecvenţa şi cantitatea purjelor. ÎNCERCAREA LA CALD se execută înainte de darea în exploatare a cazanului şi după încercarea de presiune la rece. tiraj. Încercarea este considerată reuşită dacă părţile sub presiune ale cazanului: . Revizia exterioară se execută de către organul ISCIR.respectarea parametrilor principali ai cazanului (debit. . Încercarea de presiune la rece se poate face şi de către responsabilul sălii cazanelor şi se numeşte încercarea de presiune de casă.funcţionarea instalaţiilor anexe (alimentare. consecutive. . control. .sala cazanelor.. precum şi instalaţia de măsură. consecinţele pe care le au acestea asupra cazanului.

verificarea reparaţiilor. cauze şi măsuri de preîntâmpinare şi eliminare a avariilor la: tuburi de flacără. II. 3. . ţevile preîncălzitorului de aer şi economizorului. 4. armăturile de siguranţă şi control. conducte şi armături. revizia şi verificarea programată a cazanelor. – Defecţiuni şi avarii în timpul exploatării cazanelor. . ventilatoarele de aer şi de gaze arse. . . – Exploatarea economică a cazanelor: .reparaţiile principale ale cazanelor.clasificarea reparaţiilor.indici pentru controlul exploatării economice a cazanelor.193 - . Întreţinerea. 2. ţevile fierbătoare. Urmări. instalaţia de alimentare cu apă. instalaţia de alimentare cu combustibil. incidente care pot da naştere la avarii. instalaţia de tiraj. tambure. TESTAREA ŞI VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR . RECAPITULAREA MATERIEI PREDATE I. Verificarea tehnică oficială a cazanelor. canalele de gaze de ardere şi zidăria cazanului.randamentul cazanelor.pierderi de căldură în funcţionarea cazanelor. 5. .existenţa instrucţiunilor de exploatare.. DISCUŢII LIBERE: 1. Deficienţele constatate vor fi remediate înainte de punerea cazanului în exploatare normală. colectoare. Repararea cazanelor: .recepţia lucrărilor de reparaţii.

2 Verificarea tehnică oficială a cazanelor ce se verifică la: revizia interioară. .194 - .LECŢIA PRACTICĂ LA ISPAT SIDEX CAZANE RECUPERATOARE ISUC 1. încercarea la presiune la rece revizia exterioară încercarea la presiune la cald.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful