Professional Documents
Culture Documents
ELEMENTE INTRODUCTIVE
DE TEORIE ŞI TEHNICĂ PSIHANALITICĂ
Ediţia a II-a
RODICA MATEI
ELEMENTE INTRODUCTIVE
DE TEORIE ŞI TEHNICĂ
PSIHANALITICĂ
Ediţia a II-a
Introducere ………………………………………………………….. 7
1. Definirea şi istoricul psihanalizei ………………………………. 9
2. Funcţionarea aparatului psihic în concepţia psihanalitică …… 14
2.1. Perspectiva dinamică ………………………………………… 16
2.2. Perspectiva economică ……………………………………….. 19
2.3. Punctul de vedere structural ………………………………….. 23
2.4. Funcţionarea psihică din perspectiva celor trei principii …….. 27
3. Evoluţia psihoafectivă a individului ……………………………. 29
3.1. Conceptul de pulsiune în psihanaliză ………………………… 29
3.2. Stadiile dezvoltării psihoafective …………………………….. 32
3.2.1. Naşterea ……………………………………………….. 35
3.2.2. Narcisismul ……………………………………………. 36
3.2.3. Stadiul oral …………………………………………….. 38
3.2.4. Stadiul anal ……………………………………………. 40
3.2.5. Stadiul uretral sau falic ………………………………... 42
3.2.6. Complexul Oedip ……………………………………… 43
3.2.7. Perioada de latenţă …………………………………….. 45
3.2.8. Pubertate şi adolescenţă ……………………………….. 45
4. Psihopatologie psihanalitică ……………………………………. 48
4.1. Simptomul în perspectiva teoriei psihanalitice ………………. 51
4.2. Scurt istoric …………………………………………………... 52
4.3. Nevrozele …………………………………………………….. 54
4.3.1. Mecanismul producerii nevrozelor ……………………. 54
4.3.2. Etiologia nevrozelor …………………………………... 56
4.3.3. Nevroza isterică ……………………………………….. 57
4.3.4. Nevroza fobică ………………………………………… 59
4.3.5. Nevroza obsesională …………………………………... 60
4.4. Psihozele ……………………………………………………... 63
4.4.1. Etiologia psihozelor …………………………………… 67
5
Universitatea SPIRU HARET
4.4.1.1. Teoria Melaniei Klein asupra psihozei ……..… 67
4.4.1.2. Alte teorii psihanalitice asupra psihozelor ……. 68
4.5. Stările limită ………………………………………………….. 68
4.5.1. Mecanismul producerii stărilor limită ………………… 69
4.5.2. Etiologia stărilor limită ………………………………... 70
4.6. Perversiunile …………………………………………………. 70
4.6.1. Mecanismul producerii perversiunilor ………………… 70
4.6.2. Etiologia perversiunilor ……………………………….. 71
4.7. Tulburările adictive …………………………………………... 72
4.7.1. Etiologia tulburărilor adictive …………………………. 73
4.7.2. Mecanismul tulburării de tip adictiv …………………... 75
5. Elemente de tehnică psihanalitică ……………………………… 78
5.1. Indicaţii şi contraindicaţii la tratamentul psihanalitic ………... 88
5.2. Procesul psihanalitic …………………………………………. 90
5.2.1. Tratamentul nevrozelor ………………………………... 91
5.2.2. Tratamentul psihozelor şi stărilor limită ………………. 93
Scurt dicţionar ……………………………………………………... 98
Bibliografie …………………………………………………………. 107
6
Universitatea SPIRU HARET
Introducere
8
Universitatea SPIRU HARET
1. DEFINIREA ŞI ISTORICUL PSIHANALIZEI
Teste de autoevaluare
1. Definiţi asocierea liberă şi specificaţi rolul acesteia în trata-
mentul psihanalitic.
2. Specificaţi în ce constă teoria seducţiei infantile.
3. Care sunt motivele pentru care Freud a renunţat la teoria
seducţiei infantile?
4. Ce desemnează termenul de realitate psihică?
5. În ce constă specificul psihanalizei?
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Sexualitatea în etiologia nevrozelor (1898) în Studii
despre sexualitate, Editura Trei, 2001
2. S. Freud, Despre etiologia isteriei, în Inhibiţie, simptom, angoasă,
Editura Trei, 2001
3. J. Laplanche, J. B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Editura Humanitas,
1994, vezi conceptele cheie
4. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii, în Studii despre
sexualitate, Editura Trei, 2001
5. George Brătescu, Freud şi psihanaliza în România, Editura Humanitas,
1994
13
Universitatea SPIRU HARET
2. FUNCŢIONAREA APARATULUI PSIHIC
ÎN CONCEPŢIA PSIHANALITICĂ
Exemplu
Eul copilului este în curs de dezvoltare, iar gradul său de
dezvoltare va depinde de modelele pe care copilul le va interioriza. Cu
cât dezvoltarea Eului este mai avansată, cu atât Eul va fi investit cu
mai multă energie psihică. O dorinţă a copilului care ţine de Sine, să
luăm de exemplu dorinţa de a apuca şi duce la gură. Aceasta este la
vârsta de 1 an foarte puternic investită afectiv. Eul este abia schiţat,
astfel că forţa inhibitoare ce ţine de realitate este absentă. Supraeul ce
15
Universitatea SPIRU HARET
conţine interdicţiile parentale încă nu a început să se dezvolte, astfel
că nu vor acţiona nici forţele inhibitoare ce ţin de sentimentele de
vinovăţie şi de teama de pierdere a iubirii părinţilor. Acestei dorinţe
nu i se va opune deci nici o forţă în acest stadiu de dezvoltare, deci
copilul şi-o va satisface. La o vârstă mai mare, această dorinţă nu va
mai fi puternic investită afectiv, datorită evoluţiei psihoafective, dar,
dacă va apărea o regresie la stadiul anterior, ea poate fi reinvestită. În
acest caz însă, Eul şi Supraeul vor fi suficient de dezvoltate încât să
existe forţe inhibitorii care să se opună acestei dorinţe, iar copilul să
nu îi dea curs.
Orice fenomen psihic, fie că intră în sfera normalului, fie că intră
în sfera patologicului, va fi descris şi explicat de teoria psihanalitică
prin raportare la sistemul din care face parte, la cantitatea de energie
psihică implicată şi la evoluţia interacţiunii diferitelor forţe psihice
implicate. Astfel, abordarea psihanalitică a psihismului constă în
analizarea oricărui fenomen psihic din trei perspective: dinamică,
economică şi structurală. Acestea vor fi analizate mai detaliat în cele
ce urmează.
Exemplu
Preocupările exagerate legate de curăţenie, microbi, grija exce-
sivă faţă de murdărire sunt specifice stadiului anal de dezvoltare
psihoafectivă, fiind depăşite o dată cu trecerea la stadiul următor, falic.
Ele pot rămâne însă active mai mult sau mai puţin investite afectiv în
inconştient. Dacă dintr-un motiv sau altul apare regresia la stadiul
anal, comportamentele specifice stadiului anal vor fi activate. Dacă
Eul se va opune acestei regresii, aceste comportamente vor rămâne
18
Universitatea SPIRU HARET
inconştiente, iar tendinţele se vor manifesta sub formă de simptome
nevrotice de tip obsesiv-compulsiv, ca fobie de microbi, curăţenie
compulsivă. Individul va resimţi aceste tendinţe ca fiind străine de
personalitatea sa şi va căuta să le elimine, cerând psihoterapie. Dacă
Eul nu se opune regresiei, comportamentele apar manifest, fiind inte-
grate în personalitatea subiectului. Acesta le va găsi întemeiate, fireşti,
oricât de exagerate sau deranjante ar fi pentru cei din jur. În această
categorie intră de exemplu aşa-numita nevroză a gospodinei în care
femeia respectivă impune reguli nefireşti, foarte stricte privind
curăţenia şi igiena în casă. Dacă însă nu apare regresia, aceste compor-
tamente nu vor fi mai puternic investite decât altele, iar atitudinea
individului faţă de aceste aspecte va fi echilibrată.
Exemplu
În cartea sa Romanul unei psihanalize - Cuvinte care eliberează,
Marie Cardinal descrie modul în care a ajuns să descifreze, în cursul
tratamentului psihanalitic pe care îl urma, sensul unei halucinaţii
vizuale – un ochi- care o urmărea de ani de zile. În momentul în care a
vorbit despre această halucinaţie, a resimţit iniţial o angoasă intensă şi
un sentiment de vid. În faţa ochilor nu avea decât imaginea unui tunel
întunecat cu o slabă lumină îndepărtată. Apoi i-a revenit în minte o
întâmplare din copilărie. Călătorea cu trenul, a avut nevoie să meargă
la toaletă, ceea ce era interzis de mama ei, obsedată de microbi. După
multe insistenţe şi rugăminţi, mama acceptă şi o însoţeşte la toaleta din
tren, unde curăţă cu atenţie totul. Fetiţa priveşte însă vasul WC- ului şi
vede prin orificiul vasului cum fug pietrele de sub tren. Este îngrozită
că va fi absorbită prin acel orificiu şi renunţă să mai facă pipi. Îi revine
apoi în minte o altă amintire, mult mai veche, de când era în jurul
vârstei de 1 an. Era în grădina casei cu bona, şi aceasta o pusese lângă
un copac să facă pipi. La un moment dat aude un zgomot ca un bâzâit
şi ridică capul. Îl vede pe tatăl ei cu un aparat de filmat şi se sperie
îngrozitor. Această amintire o face să îşi dea seama că acel ochi care o
urmărea în halucinaţia ei era de fapt obiectivul aparatului tatei care a
speriat-o atât de tare.
În acest exemplu putem vedea cum se asociază între ele repre-
zentările psihice şi cum se deplasează afectul de-a lungul lanţului
asociativ. Asocierea se face prin detalii, în acest caz, imaginea obiecti-
vului aparatului de filmat se leagă de imaginea orificiului vasului
de WC şi de imaginea tunelului. În cursul curei psihanalitice, lanţul
asociativ este parcurs în ordine inversă.
Importanţa factorului economic este evidenţiată şi în reacţiile
nevrotice posttraumatice. În acest caz, tulburările sunt provocate de
un aflux de excitaţii prea puternic faţă de capacitatea subiectului de
a elabora.
21
Universitatea SPIRU HARET
Forţa psihică este investită deci cu energie. Nu este posibil să
determinăm cu exactitate mărimea acestei energii. Îi putem estima
mărimea relativă şi observa efectele. Sursa acestei energii este energia
vitală, instinctuală. Forţa pulsională diferă în funcţie de particulari-
tăţile individuale, este analoagă „forţei temperamentale”. Această
energie poate fi deplasată spre alte obiecte, cumulată cu altă energie,
inhibată în descărcare. Această energie poate fi pusă în serviciul
diferitelor instanţe ale aparatului psihic. Iniţial această energie aparţine
Sinelui, după vârsta de 1 an o parte din ea începând să treacă în slujba
Eului în formare. În jurul vârstei de 3 ani, pe măsură ce se forează
Supraeul, o parte din energia psihică îi va reveni şi acestei instanţe.
Cantitatea de energie care aparţine unei instanţe depinde de gradul de
dezvoltare a instanţei respective. În momentele de criză ale dezvol-
tării: adolescenţă, sarcină şi alăptare, menopauză apare foarte clar
dezechilibrul afectiv datorat acţiunii acestui factor cantitativ.
Exemplu
În perioada de latenţă Eul controlează comportamentul destul de
bine. În pubertate se produce o dezvoltare fizică şi psihică fără pre-
cedent. Eul va trebui să facă faţă unui travaliu enorm. El este pus în
faţa pulsiunii sexuale care se manifestă cu foarte multă forţă. Aparatul
psihic nu mai este capabil să facă faţă acestor forţe, adică să integreze
toate cerinţele ce vin de la Sine, realitate, societate într-un echilibru
dinamic. Apar astfel manifestări contradictorii, adolescentul oscilând
între diversele cerinţe pe care le resimte ca intrând în conflict. Pot să
apară şi manifestări patologice care deseori sunt reversibile, fac parte
din însăşi dezvoltarea psihică a individului respectiv.
Eul poate controla energie psihică debordantă prin elaborarea ei
mentală, prin punerea în cuvinte a conflictului psihic. A comunica
înseamnă a-i oferi Eului instrumente de control prin care energia să
poată găsi o cale spre descărcare. În momentele de criză individul
caută instinctiv să elaboreze această energie. Adolescentul, de exem-
plu, va scrie un jurnal, va purta discuţii interminabile, va filozofa.
Starea de conştienţă depinde de capacitatea de elaborare a
energiei psihice, deci de gradul de dezvoltare a Eului. Din acest motiv,
în primele luni de viaţă, nu putem vorbi despre o stare de conştienţă
din cauză că Eul nu este încă dezvoltat. Când Eul nu poate prelucra
22
Universitatea SPIRU HARET
excitaţia, nu există stare de conştienţă. Atunci când descărcarea este
automată şi aproape totală, nu există stare de conştienţă.
Una din condiţiile pentru indicarea tratamentului psihanalitic
este ca subiectul să fie conştient de simptomul său, ceea ce presupune
că Eul i se opune acestui simptom. O altă condiţie este ca subiectul să
fie capabil să înţeleagă că între stările sale sufleteşti şi simptome
există o legătură, ceea ce înseamnă că Eul său este capabil de elabo-
rare psihică. Raportul dintre cantitatea de energie a forţelor care tind
spre descărcare faţă de cele ce i se opun poate determina starea de
conştienţă, de descărcare controlată, de simbolizare sau poate deter-
mina menţinerea în inconştient a excitaţiilor nedescărcate prin con-
traforţe sau contrainvestire (toată energia este investită în activităţi
complet opuse nevoilor sexuale). Atunci când excitaţia creşte, pot
avea loc două procese: descărcarea completă sau inhibarea descărcării
şi investirea unui proces secundar (interese intelectuale, preocupări
culturale, artistice), excitaţia descărcându-se pe căi social acceptate.
Acest din urmă proces este numit sublimare.
Teste de autoevaluare
1. Precizaţi în ce constă perspectiva dinamică asupra funcţionării
psihice.
2. Argumentaţi semnificaţia dimensiunii cantitative în dinamica
vieţii psihice.
3. Caracterizaţi Supraeul.
4. Specificaţi rolul Eului în viaţa psihică.
Bibliografie
1. S. Freud, Eul şi Sinele, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
2. S. Freud, Formulări despre cele două principii ale funcţionării
psihice, în Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
3. S. Freud, Inconştientul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
4. S. Freud, Psihologia maselor şi analiza Eului, în Studii despre
societate şi religie, Editura Trei, 2000
5. A. Freud, Eul şi mecanismele de apărare, Editura Fundaţiei Gene-
raţia, 2002
6. J. Laplanche, J. B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Editura
Humanitas, 1994
28
Universitatea SPIRU HARET
3. EVOLUŢIA PSIHOAFECTIVĂ A INDIVIDULUI
Bibliografie
1. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii, în Studii asupra
sexualităţii, Editura Trei, 2001
2. S. Freud, Dincolo de principiul plăcerii, în Psihologia inconştien-
tului, Editura Trei, 2000
3.2.1. Naşterea
O. Rank vedea în naştere sursa tuturor traumatismelor ulterioare
şi a angoasei. Freud a subliniat trăirea de către copil a naşterii ca pe o
situaţie de pericol datorită separării de mamă şi afluxului brusc de
excitaţii, considerând că ea reprezintă modelul somatic al atacului de
panică. Apoi renunţă la această teorie pentru a considera că angoasa
este generată de Eu pentru a anticipa o situaţie de pericol şi a fi gata de
apărare, dar consideră naşterea ca o situaţie de angoasă confirmată de
comportamentul noului născut (ţipăt, tahicardie, transpiraţie), care va
fi modelul somatic al stărilor de angoasă ulterioare.
Imediat după naştere, în primele luni de viaţă, Freud şi, în
special, Abraham vorbesc de un mod de funcţionare autoerotic. Faza
autoerotică precede faza narcisismului şi are drept specific faptul că
nu există încă o organizare psihică de ansamblu, pulsiunile sexuale
se satisfac independent unele de altele fără un obiect exterior,
prin intermediul propriului corp (suptul degetului la sugar). În faza
35
Universitatea SPIRU HARET
autoerotică, spre deosebire de faza narcisică, nu există încă o imagine
unificată a propriului corp, şi nu există un obiect investit libidinal prin
care se obţine satisfacţia pulsională. Ulterior Freud va renunţa la ideea
existenţei unui stadiu autoerotic. Autoerotismul va fi considerat o
caracteristică a dezvoltării pregenitale, atât în faza narcisismului, cât şi
în celelalte stadii pregenitale, în sensul că satisfacţia pulsională se
obţine prin intermediul propriei persoane, nu este legată de investirea
unui obiect exterior.
3.2.2. Narcisismul
În anul 1911, în Cazul preşedintelui Schreber, Freud postu-
lează existenţa unui stadiu de dezvoltare situat între autoerotism şi
heteroerotism. Înainte de a se orienta către celălalt, subiectul începe
prin a fi el însuşi şi propriul său corp obiect de investire afectivă.
„Subiectul începe prin a se lua pe el însuşi şi propriul său corp
drept obiect de iubire”.
Începând din 1914, în Pentru a introduce narcisismul, el
tratează narcisismul din punct de vedere economic, încercând să
demonstreze că există un echilibru între energia investită în Eu şi cea
investită în exterior. Cu cât Eul este mai puţin investit, cu atât va fi
mai puternic investit obiectul.
„Eul trebuie considerat ca un mare rezervor de libido, de unde
libidoul este trimis spre obiecte, el fiind întotdeauna gata să absoarbă
libidoul care se întoarce de la obiecte” (Psihanaliza şi teoria
libidoului, Freud 1923).
Însă există o anumită cantitate de energie investită permanent în
Eu, condiţie absolut necesară vieţii psihice. Astfel, narcisismul va fi
privit mai degrabă ca o structură decât ca un stadiu de dezvoltare, fiind
vorba despre o energie de bază investită în subiect, care nu va putea fi
investită în obiecte. Această idee va fi evocată şi de Abraham în
abordarea demenţei precoce (schizofrenia).
„Caracteristica psihosexuală a demenţei precoce este întoar-
cerea pacientului la autoerotism. Bolnavul mintal transferă asupra
sa… totalitatea libidoului pe care persoana normală îl îndreaptă
asupra obiectelor din jurul ei”
(Les différences psychosexuelles entre l”hystérie et la démence
précoce, Abraham 1908).
36
Universitatea SPIRU HARET
Autoerotismul, ca stare în care pulsiunile se satisfac independent
unele de celelalte, precede deci narcisismul, ca stadiu în care Eul se
formează şi pulsiunile se unifică.
În 1921, o dată cu elaborarea celei de-a doua teorii asupra
pulsiunilor, Freud vorbeşte despre un narcisism primar, ca o stare în
care Eul nu este diferenţiat de Sine şi nici de lumea exterioară, iar
realitatea nu este investită afectiv, prototipul fiind viaţa intrauterină şi
despre un narcisism secundar, în care libidoul, prin intermediul iden-
tificărilor, este investit în Eu. În narcisismul secundar, energia psihică
investită în obiect este retrasă în Eu, aşa cum se întâmplă în cazul
melancoliei, episoadelor depresive, stării de doliu. Caracteristica prin-
cipală a acestor stări este faptul că nu mai poate fi investit nici un
aspect al realităţii, individul se întoarce asupra sieşi, făcându-şi repro-
şuri şi pedepsindu-se. Această ultimă poziţie teoretică a lui Freud este
însă contestată de psihanaliza contemporană, faptele de observaţie
demonstrând că, la sugar, există încă de la început relaţii de obiect. În
acest sens, Melanie Klein vorbeşte despre stări narcisice, nu despre un
stadiu narcisic propriu-zis, stări în care libidoul se întoarce asupra
obiectelor interiorizate.
Actualmente există, pornind de la diferitele concepţii freudiene
asupra narcisismului, o serie de teorii asupra narcisismului. Se consi-
deră că Eul apare ca unitate psihică o dată cu constituirea schemei
corporale, a imaginii despre propriul corp, investirea afectivă a aces-
tuia caracterizând narcisismul. Pe de altă parte, Eul şi schema corpo-
rală se constituie doar în relaţie cu mediul şi cu celălalt, prin incorpo-
rare şi identificare. Astfel, nu putem privi narcisismul ca pe investire
afectivă absolut independentă de exterior, ci, mai degrabă, ca pe o
interiorizare a unei relaţii.
Există, în condiţii de normalitate, un echilibru între investirile
de obiect şi cele ale Eului, însă investirea Eului nu poate fi total
reductibilă.
Patologia numită narcisică (categorie care cuprinde psihozele)
are la bază retragerea investirii afective a obiectului şi idealizarea
masivă a Eului. Trăsăturile narcisice sunt legate de: stima de sine,
atotputernicie, nevoia de a fi confirmat în valoarea proprie, credinţa
imortalităţii, sentimentul nemărginirii, amintirea unei stări privilegiate
şi unice. Ele îşi au originea în starea fătului. Naşterea va afecta senti-
mentul de integritate narcisică şi de atotputernicie, iar atitudinea
mamei, priviri, voce, îngrijiri vor atenua această bulversare. Narcisis-
37
Universitatea SPIRU HARET
mul este deci o stare proprie vieţii intrauterine care se va menţine însă
de-a lungul întregii evoluţii psihice, fiind folosit în scopuri adaptative,
de construire şi dezvoltare a Eului. Kohut consideră că narcisismul
este specific etapei în care diferenţa dintre Eu şi celălalt nu este încă
stabilită, astfel încât îngrijirile materne sunt trăite ca fiind efectul
atotputerniciei. Atotputernicia şi idealizarea imagoului matern sunt
coordonatele pe care se stabilesc relaţiile ulterioare cu celălalt. Copilul
mic va investi lumea cu libidoul narcisic, o va percepe conform
modalităţii narcisice de funcţionare.
M. Mahler şi R. A. Spitz vorbesc de o unitate narcisică originară
ca stare în care copilul încearcă să prelungească simbioza specifică
vieţii intrauterine, care ar constitui prototipul acesteia. Conform celei
de-a doua topici a lui Freud, această stare ar fi anterioară constituirii
Eului, iar pulsiunile sexuale şi cele de autoconservare nu ar fi încă
diferenţiate. Învestirea unităţii narcisice mamă-copil ar precede inves-
tirile narcisice şi investirile obiectelor ulterioare.
Teste de autoevaluare
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor în Psihologia incon-
ştientului, Editura Trei, 2000
2. S. Freud, Pentru a introduce narcisismul, în Psihologia inconştien-
tului, Editura Trei, 2000
3. S. Freud, Problema economică a masochismului, în Psihologia
inconştientului, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Fetişismul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
5. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii, în Studii despre
sexualitate, Editura Trei, 2001
46
Universitatea SPIRU HARET
6. S. Freud, Despre teoriile sexuale infantile, în Studii despre
sexualitate, Editura Trei, 2001
7. S. Freud, Declinul complexului Oedip, în Studii despre sexualitate,
Editura Trei, 2001
8. S. Freud, Unele consecinţe ale diferenţei anatomice dintre sexe în
Studii despre sexualitate, Editura Trei, 2001
9. S. Freud, Caracter şi erotică anală, în Nevroză, psihoză, perver-
siune, Editura Trei, 2001
10. S. Freud, Un copil este bătut, în Nevroză, psihoză, perversiune,
Editura Trei, 2001
47
Universitatea SPIRU HARET
4. PSIHOPATOLOGIE PSIHANALITICĂ
4.3. Nevrozele
Nevrozele reprezintă o categorie nosografică al cărei specific îl
constituie prezenţa unor simptome pe care subiectul le resimte ca fiind
străine şi care sunt expresia conflictului dintre Eu şi tendinţele sexuale
ale Sinelui. Aceste tendinţe îi apar Eului ca fiind incompatibile cu inte-
gritatea sa şi exigenţele sale etice.
Ca simptomatologie, nevrozele prezintă o mare varietate cuprin-
zând tulburări emoţionale, tulburări de comportament, tulburări ale
funcţiilor somatice, perturbări în planul gândirii.
Exemplu
În cazul în care un copil de 5-6 ani trece printr-o situaţie de
privare afectivă (divorţ parental, schimbare a mediului de viaţă, un frate
nou-născut), acest fapt, datorită unor condiţii obiective sau subiective
(ce ţin de atitudinea părinţilor), poate determina modificări esenţiale în
viaţa sa. Să luăm situaţia în care în familie apare un nou copil. Dacă
54
Universitatea SPIRU HARET
acest fapt va determina privarea copilului de principalele sale surse de
satisfacţie libidinală, el va încerca să găsească satisfacţii substitutive.
Dacă, de exemplu, până atunci simţea că era centrul universului său
familial, iar acum toţi se centrează asupra noului venit, el va încerca mai
întâi să îşi revendice poziţia anterioară, apoi să adopte un nou rol, de
frate mai mare, de protector, care să îi ofere o poziţie privilegiată. Este
posibil însă ca inconştient cei din jur să îi refuze acest rol, iar copilul în
cauză să se găsească în situaţia de frustrare faţă de care el, din cauza
insuficientei dezvoltări a Eului, să nu aibă soluţii de ieşire. Astfel el
poate regresa la stadiul anal manifestând o violenţă sau încăpăţânare pe
care le depăşise, sau la stadiul uretral, apărând enurezis nocturn,
coşmaruri etc.
Cu cât Eul este mai evoluat, cu atât mai mult se va opune unor
modalităţi de satisfacere infantile. În urma conflictului care apare
astfel între Eu şi tendinţele libidinale anterioare activate, acestea din
urmă vor rămâne la nivel inconştient exprimându-se prin intermediul
simptomelor nevrotice. Existenţa acestui conflict la nivelul Eului este
definitorie pentru geneza tulburării de tip nevrotic.
„Pentru ca o privare externă să devină patogenă, trebuie să i se
adauge o privare interioară.”
Freud, Introducere în psihanaliză
În absenţa conflictului, Eul va fi în acord cu această fixaţie, iar
simptomul va fi parte integrantă a personalităţii subiectului. Prin
urmare vom avea de-a face cu o structură de personalitate nevrotică.
Psihanaliza defineşte simptomul nevrotic ca pe o formaţiune de
compromis între pulsiunile sexuale refulate şi pulsiunile Eului, refulante.
În geneza nevrozelor, conflictul intrapsihic este fundamental, dar insu-
ficient pentru a explica declanşarea şi persistenţa bolii. Declanşarea
presupune frustrare determinată fie de condiţiile externe, fie de inter-
dicţiile interne. De asemenea este necesar un anumit raport între
forţele ce intră în conflict, ceea ce se manifestă prin incapacitatea de a
renunţa la satisfacţie şi incapacitatea de a găsi o satisfacţie substitu-
tivă. Individul simte că se întâmplă cu el ceva straniu şi de neînţeles,
nefiind conştient că, pentru el, simptomul reprezintă singura soluţie
acceptabilă pentru moment. Astfel, el se va exprima fie prin interme-
diul corpului, la isteric, fie prin intermediul gândirii, la obsesional, fie
prin intermediul realităţii externe, la fobic.
55
Universitatea SPIRU HARET
Eul refulează tendinţele ce nu corespund exigenţelor sale şi le
barează accesul la conştiinţă, deci şi la descărcare motorie. Această
descărcare motorie este calea pe care s-ar obţine satisfacerea tendin-
ţelor respective. Din cauza refulării, această satisfacere nu are loc, iar
energia pulsională caută alte căi de descărcare. Una dintre ele,
patogenă, este întoarcerea la modalităţi anterioare de satisfacere, deci
regresia la puncte de fixaţie din fazele anterioare de dezvoltare. Va
apărea astfel un simptom ca satisfacţie sexuală substitutivă, care poate
la rândul său să nu corespundă exigenţelor Eului şi, din acest motiv, să
sufere deghizări şi transformări (ca în cazul visului). Sursa simpto-
mului va deveni de nerecunoscut.
Dacă simptomul devine o parte a înseşi personalităţii subiectu-
lui, avem de-a face cu aşa-numitele caractere nevrotice. În acest caz,
personalitatea este alterată, divizată, fără a exista o graniţă între boală
şi personalitatea individului, fiind greu de stabilit unde începe simpto-
mul şi unde se termină personalitatea.
Teste de autoevaluare
1. Definirea simptomului în psihopatologia psihanalitică.
2. Categoriile nosografice în psihanaliză în anul 1915.
62
Universitatea SPIRU HARET
3. Descrieţi mecanismul producerii nevrozelor.
4. Specificaţi etiologia nevrozei isterice.
5. Mecanisme de apărare în nevroza obsesională.
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Psihanaliza şi teoria libidoului
2. S. Freud, Introducere în psihanaliză, Editura Didactică şi Pedago-
gică, 1991
3. S. Freud, Micul Hans în Nevroza la copil, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Prelegeri introductive în psihanaliză
5. S. Freud, Nevroză şi psihoză în Psihologia inconştientului, Editura
Trei, 2000
6. S. Freud, Despre mecanismul psihic al fenomenelor isterice în
Inhibiţie, simptom, angoasă, Editura Trei, 2001
7. S. Freud, Despre etiologia isteriei în Inhibiţie, simptom, angoasă,
Editura Trei, 2001
8. S. Freud, Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională, în
Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
4.4. Psihozele
Concepte cheie: refuz al realităţii, stadiul schizoparanoid, stadiul
depresiv, clivaj, forcluziune, stări limită,
trecere la act, perversiune, adicţie
4.6. Perversiunile
Perversiunile sunt tulburări psihice care se manifestă prin de-
viaţii la nivelul activităţii sexuale. Personalitatea poate fi normal
dezvoltată în ceea ce priveşte alte funcţii psihice şi alte nivele ale psi-
hismului. În această categorie intră: activităţi sexuale în care deviaţia
de la normal se referă la obiectul sexual: homosexualitatea, pedofilia,
zoofilia etc.; activităţi sexuale în care deviaţia priveşte condiţiile în care
are loc satisfacerea sexuală: fetişismul, travestismul, voyeurismul,
exhibiţionismul, sado-masochismul.
70
Universitatea SPIRU HARET
4.6.2. Etiologia perversiunilor
Problematica perversă este o problematică ce ţine de neaccepta-
rea propriei identităţi sexuale. Subiectul nu reuşeşte să depăşească
conflictul oedipian şi să se identifice cu imagini ale persoanelor de
acelaşi sex. Totuşi, teoria psihanalitică nu a pus în evidenţă factori
etiologici specifici în geneza perversiunilor. Ipotezele sunt multiple,
fără a putea evidenţia elemente comune. În cazul homosexualităţii
ipoteza se referă la o seducţie prea intensă din partea mamei, asociată
cu o negare a sentimentelor agresive şi ostile, fireşti în cadrul com-
plexului Oedip. În ceea ce priveşte fetişismul, cauza ar fi legată de
fenomene mai timpurii, de înţărcare, obiectul fetiş având rolul de
apărare contra angoaselor arhaice, de anihilare.
Lacan caracterizează perversiunile prin raportul subiectului cu
Legea. Legea este, pentru Lacan, aceea impusă de Tată, ea organizând
viaţa psihică încă de la începuturile sale. Interdicţiile instituite de Tată,
în principal aceea a incestului, în măsura în care părinţii le respectă ca
pe nişte principii dincolo de ei, sunt structurante pentru psihism şi
pentru personalitatea subiectului. Dacă părinţii nu se supun acestor
reguli, conştient sau inconştient, nici copilul nu le va recunoaşte. El va
recunoaşte şi respecta numai ceea ce constituie Legea pentru părinţii
lui. Perversul este deci cel care neagă Legea aşa cum este ea acceptată
de comunitatea umană din care face parte.
În acest tip de tulburare psihică nu există conflict psihic con-
ştient şi nici cerere de terapie privind conduita perversă. Însă con-
flictul psihic inconştient se va manifesta în alte planuri decât cel al
sexualităţii, ducând la cerere de terapie.
Vom caracteriza succint în continuare unele dintre tulburările ce
intră în categoria perversiunilor.
Homosexualitatea
Orice individ trece, în dezvoltarea sa, printr-un stadiu de homose-
xualitate latentă, în sensul că obiectul este o persoană de acelaşi sex.
Această tendinţă este depăşită în adolescenţă, când se renunţă la iluzia
bisexualităţii. Alegerea de obiect de tip homosexual este rezultatul
negării existenţei sexului opus şi a valorii acestuia. Valorizând per-
soanele de acelaşi sex, individul se valorizează pe sine, refuzând
totodată să adopte poziţia pe care o presupune sexul său. În cazul ho-
mosexualităţii masculine, bărbatul se identifică cu mama, căutând
71
Universitatea SPIRU HARET
obiecte în care să se regăsească pe sine, iubindu-le aşa cum mama l-a
iubit pe el. Homosexualitatea feminină ar avea la bază faptul că
femeia se identifică cu tatăl, căutând un substitut al mamei în obiectele
iubirii.
Sado-masochismul
Desemnează acea perversiune în care suferinţa şi umilirea sunt
mijloace prin care se obţine satisfacţia sexuală. Freud consideră că
subiectul este fixat la stadiul sadic-anal, punându-se în poziţia unui
copil rău ce merită pedepsit, dar leagă geneza acestei perversiuni şi de
acţiunea pulsiunii de moarte, care vizează distrugerea, precum şi de
prezenţa unui Supraeu sadic.
73
Universitatea SPIRU HARET
Cercetările actuale din biochimie au confirmat această ipoteză
prin descoperirea secreţiei de endomorfine. Constrângerea ar fi deci
internă şi ar viza un comportament care ar genera această secreţie.
La Freud apare ideea adicţiei fără aportul unor substanţe
exogene, care produce însă efecte psihopatologice similare cu cele ale
adicţiei clasice. Putem vorbi astfel de un comportament adictiv,
caracterizat de trecerea la act, căutarea unei satisfacţii intense şi
imediate, atribute specifice proceselor primare. Astfel, subiectul are un
mod de funcţionare psihică ce nu se încadrează în procesele secun-
dare, care ţin de temporalitate, realitate, istoricitate. Subiectul recurge
la satisfacerea imediată, fără a avea conştiinţa trecutului, a experienţei.
McDougall consideră că tulburările adictive ar avea la bază o
organizare oedipiană arhaică în care apare o stagnare a energiei libi-
dinale determinată de investirea unor fantasme primitive, anterioare
achiziţionării limbajului. Din acest motiv, ele sunt greu de verbalizat,
deci de elaborat. Acest fenomen se poate explica printr-o structură
psihică generată de conflictele şi insatisfacţiile trăite în relaţia cu pă-
rinţii, corpul şi psihicul copilului fiind terenul unor investiri abuzive.
Originea tulburării adictive ar fi deci foarte timpurie, fiind legată
de dependenţa absolută a nou-născutului, în starea de Hilfslosigkeit
(neajutorare).
Freud descrie în Interpretarea viselor două fenomene ce fac
parte din dezvoltarea timpurie a individului şi care pot sta la baza
genezei comportamentelor de tip adictiv. Acestea sunt:
- capacitatea de a amâna satisfacerea nevoii, adică de a suporta
tensiunea psihică dată de nesatisfacerea imediată
- naşterea dorinţei din nevoie
Vom examina mai pe larg aceste două fenomene.
În dezvoltarea normală a individului, satisfacerea nevoilor se
asociază cu imaginea obiectului care a dus la satisfacţie şi cu imaginea
motrice a actului reflex al descărcării. La sugar, o dată ce apare starea
de tensiune generată de actualizarea nevoii, energia psihică se trans-
mite către aceste două urme mnezice şi apare fantasma satisfacerii,
care nu produce însă satisfacerea nevoii. Va persista astfel senzaţia de
neplăcere. Pentru a evita neplăcerea legată de nesatisfacerea nevoii
este necesară o inhibare a feed-backului nesatisfacerii, a traseului
răspunsului senzorial către cortex. După Freud, această inhibare este
reprezentată de ceea ce el numeşte germenele activităţii de gândire.
El stă la baza capacităţii de a elabora tensiunea, prin fracţionarea
74
Universitatea SPIRU HARET
descărcării motorii a tensiunii. Aceasta este calea instaurării princi-
piului realităţii şi a mecanismelor secundare de funcţionare a psihismului.
În al doilea rând, pe baza nevoii fiziologice, se construieşte,
pornind de la experienţa satisfacerii, dorinţa, care este reprezentantul
afectiv al nevoii. Satisfacerea nevoii va determina o imagine per-
ceptivă ce se va întipări în memoria individului. Această imagine va fi
investită afectiv şi treptat va deveni independentă de procesul fizio-
logic, la fel cum se întâmplă în cazul dezvoltării pulsionale. Dorinţa va
apărea ca o investire a imaginii obiectului care satisface, şi nu a
obiectului în sine. Aici intervin şi mecanismele gândirii, cum arată
Freud în Negarea (1925). Prin intermediul gândirii, putem face ca
obiectul să fie din nou prezent, sub forma reprezentării, chiar în
absenţa lui. Este nevoie de capacitatea de testare a realităţii pentru a ne
asigura că obiectul este prezent cu adevărat şi deci nevoia poate fi
satisfăcută. La baza capacităţii de testare a realităţii stă însă capa-
citatea de a recunoaşte că obiectul este uneori absent şi de a tolera
frustrarea dată de absenţa lui.
În concluzie putem considera starea de totală dependenţă a
sugarului ca o adicţie normală, naturală, ea fiind sursa potenţialului
adictiv. În mod normal, această stare este depăşită, există însă situaţii
în care apare o fixaţie la această etapă.
Teste de autoevaluare
1. Descrieţi mecanismul care stă la baza psihozei.
2. Ipoteze etiologice asupra psihozei.
3. Caracterizaţi stările limită din punctul de vedere al simpto-
matologiei.
4. Mecanismul specific producerii perversiunii.
5. Tulburările de tip adictiv din punctul de vedere al teoriei freudiene.
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Sexualitatea în etiologia nevrozelor, în Studii despre sexualitate,
Editura Trei, 2001
2. S. Freud, Disconfort în cultură, în Studii despre societate şi religie, Editura
Trei, 2000
3. S. Freud, Negarea, în Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Pentru a introduce narcisismul, în Psihologia inconştientului,
Editura Trei, 2000
76
Universitatea SPIRU HARET
5. S. Freud, Problema economică a masochismului, în Psihologia inconştien-
tului, Editura Trei, 2000
6. S. Freud, Fetişismul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
7. S. Freud, Observaţii despre un caz de paranoia descris autobiografic, în
Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
8. S. Freud, Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia şi
homosexualitate, în Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
9. S. Freud, Despre psihogeneza unui caz de homosexualitate, în Ne-
vroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
77
Universitatea SPIRU HARET
5. ELEMENTE DE TEHNICĂ PSIHANALITICĂ
Teste de autoevaluare
1. Definiţi cadrul psihanalitic.
2. Argumentaţi importanţa contratransferului.
3. Indicaţii pentru tratamentul psihanalitic.
4. Rolul psihoterapiei psihanalitice în tratamentul psihozelor.
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Nevroza la copil, Editura Trei, 2000
2. S. Freud, Inhibiţie, simptom, angoasă, în Inhibiţie, simptom, an-
goasă, Editura Trei, 2000
3. S. Freud, Transferul în Introducere în psihanaliză, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1990
4. S. Freud, Terapia psihanalitică, în Introducere în psihanaliză, Edi-
tura Didactică şi Pedagogică, 1990
5. Marie Cardinal, Cuvinte care eliberează, Editura Trei, 2003
6. H. Thomä, H. Kächele, Mijloace, căi, obiective, în Tratat de psiha-
naliză contemporană, vol II, Editura Trei, 1999
97
Universitatea SPIRU HARET
Scurt dicţionar
107
Universitatea SPIRU HARET
27. Searles H., Le contre-transfert, Gallimard, 1981
28. Thomä H., Kächele H., Tratat de psihanaliză contemporană, vol
I, Editura Trei Bucureşti, 1999
29. Thomä H., Kächele H., Tratat de psihanaliză contemporană, vol
II, Editura Trei, Bucureşti, 2000
30. *** Case studies in psychotherapy FE Peacock Publishers Inc,
1995
31. Willerman Lee, Cohen David B, Psychopathology, McGraw-Hill
Inc, 1900
32. Winnicott D. W., Consultaţia terapeutică a copilului, Editura
Fundaţiei Generaţia, 2002
108
Universitatea SPIRU HARET